■ -
vyisiaArpsi
REVISTA PĂDURILOR
18^86
REVISTĂ TEHNICO-ȘTlINȚIFICĂEDnArĂDEREGIANAȚlONALĂAPÂDURlLOR-ROMSILVAȘI SOCIETATEA.PRCXjRESUL SILVIC'
CUPRINS
(Nr, 2 / 2007)
Colegiul de redacție
Președinte
ing. Dan loan Aldea,
Redactor responsabil:
prof. dr. ing. Ștefan Tamaș,
Secretar:
dr. ing. Ion Machedon,
Membri:
conf. dr. ing. loan Vasile Abrudan,
dr. ing. Ovidiu Badea,
dr. ing. Ion Barbu,
conf. dr. ing. Radu Cenușă,
prof. dr. ing. Ion Florescu,
prof. dr. doc. Victor Giurgiu,
ing. Simion Maftei,
prof. dr. ing. Norocel-Valeriu Nicolescu,
dr. ing. Nicolai Olenici,
dr. ing. loan Seceleanu,
prof. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu,
dr. ing. Romică Tomescu.
RADU GASPAR, IOAN CLINCIU: Agravarea efectelor catastro-
fale ale viiturilor torențiale și ale inundațiilor de către flotanți
și măsuri de prevenire și combatere.........................3
IONEL POPA, CRISTIAN POPA: Impactul modificărilor struc-
turale asupra proceselor auxologice într-un ecosistem de limită
cu molid (Picea abies Karst) și zâmbru Pinus cembra L.) din
Munții Rodnei..............................................10
PUNCTE DE VEDERE: NOROCEL - VALERIU NICOLESCU:
Despre o noțiune „transformată": depresajul ...............19
IONEL POPA, ZOLTAN KERN: Efectul extremelor climatice
asupra proceselor de creștere în pădurea de limită din Munții
Căiimani ..................................................23
DEZBATERI: DUMITRU ROMULUS TÂRZIU: învățământul
superior silvic, încotro ?.................................28
DIN ISTORIA SILVICULTURII: VICTOR GIURGIU: Contem-
poraneitatea operei lui Ion Popescu - Zeletin..............34
OVIDIU BADEA, IOSIF LEAHU: Contribuțiile profesorului Ion
Popescu - Zeletin în domeniul biometriei forestiere .......41
DAN TRA1AN IONESCU, DANIEL IORDACHE, VLAD1MIR
POPESCU: Despre managementul ariei de protecție specială
aviafaunistică „Complexul piscicol Dumbrăvița" județul Brașov
...........................................................44
Redacția
Redactor șef: Rodica Dumitrescu
Secretar general de redacție: Cristian Becheru
Tehnoredactare: Liliana Suciu
CRONICĂ ....................................50
DIN ACTIVITATEA R.N.P.- ROMSILVA.............53
RECENZII ....................................55
ISSN: 1583-7890
Revistă acreditată CNCSIS
categoria B
Reproducerea parțială nju tutuia a articolclnr sun Ilustrațiilor poate fi
făcută cu acordul reducției rcriMci Este obligatoriu să fie menționai
ntiniele autorului și ni sursei Atiicolete publicate de Rnvista vmltiriliir m
angajează decât responsabilitatea mitprilcr lor
2
2007
REVISTA
PĂDURILOR
1886
2007
122 ANI
CONTENTS
RADU GASPAR, IOAN CLINCIU: The aggravation of catastrophic
effects of torrentiai floods and flooding by the floats. Measures of pre-
vention and control ....................................................3
IONEL POPA, CRISTIAN POPA: Impact of structural modifications
on trees growth in a Norway spruce (Picea abies Karst) - stone pine
(Pinus cembra L.) timberline forest of the Rodna Mountains........10
NOROCEL - VALERl'U NICOLESCU: Regarding a „transformed" notion:
respacing (depressage).................................................19
IONEL POPA, ZOLTAN KERN: Effects of extreme climatic events on
radiat growth at timberline in the Calimani Mountains .................23
DUMITRU ROMULUS TÂRZIU: What is the future of the forestry
high education in Romania ? .........................................  28
VICTOR GIURGIU: Ion Popescu - Zeletin, forerunner and our con-
temporary .............................................................34
OVIDIU BADEA, IOSIF LEAHU: Profesor Popescu - Zeletin’s contribu-
tions in forest biometrics fîeld .....................................41
DAN TRA1AN 1ONESCU, DANIEL IORDACHE, VLADIMIR POPESCU:
Some aspects concerning the management of the „Dumbrăvița fish-
ponds Complex" special protection area ..........44
NEWS ...........................................50
FROM THE ACTIVITY OF THE NATIONAL FOREST ADMINIS-
TRATI ON - ROMSILVA...............................53
BOOKS.............................................55
SOMMAIRE
RADU GASPAR, IOAN CLINCIU: L’aggravation des effets catastrophiques
des fuites torrentielles et des innondations par l’action des flottants. Mesures de
prdvention et combat............................................................3
IONEL POPA, CRISTIAN POPA: L’impact des modifications de structure sur
Ies proces auxologiques dans un dco-systăme de limite f mâlbze (Picea abies
Karst) et pin arolle dans le$ Montaignes de Rodna ...........................  10
POINTS DE VUE: NOROCEL - VALERIU NICOLESCU: Sur une notion
„transformde": le ddpressqge.................................................  19
LIVRES
IONEL POPA ZOLTAN KERN: L’effet de$ extremes de climat sur Ies proces
de croissance dans la foret de limite des Montaignes de Călimani.23
DEBÂTS: DUMITRU ROMULUS TÂRZIU: L’enseignement forestier univer-
sitaire oii va-t-il ? ........................................... 28
DE L’HISTOIRE DE LA FORESTERIE ROUMAINE: VICTOR GIURGIU:
Ion Popescu - Zeletin, notre contemporain ......................34
OVIDIU BADEA, IOSIF LEAHU: Les contributions du Professeur Ion Popes-
cu - Zeletin au domaine de Ia biometrie forestiere..............41
DAN TRAIAN IONESCU, DANIEL IORDACHE VLADIMIR POPESCU:
Le Management de l’aire de protection de l’avifaune du Complexe de piscicul-
ture de Dumbrăvița (Brașov).....................................44
CRONIQUE...................................................50
L’ACTIVI TF DE L’ ADMINISTRTAION NAȚIONALE DES FORETS- ROM-
SILVA .....................................................53
...................................................55
Agravarea efectelor catastrofale ale vii-
turilor torențiale și ale inundațiilor de către
flotanți și măsuri de prevenire și combatere
1. Introducere
Radu GASPAR
loan CLINCIU
2.	Categoriile de flotanți și proveniența lor
Viiturile torențiale excepționale din bazinele hidro-
grafice forestiere, montane și colinare se caracte-
rizează prin transporturi masive de corpuri plutitoare
(arbori dezrădăcinați, lemne de diferite dimensiuni,
deșeuri din mase plastice etc.), care amplifică în mod
considerabil efectele negative ale proceselor
torențiale. Acest fapt s-a constatat pe tot globul,
indiferent dacă fenomenele respective s-au produs în
Alpi, în Carpați, în Anzi sau în Munții Himalaia (foto
1) și a fost confirmat și de imaginile transmise de pos-
Foto 1. Transport masiv de flotanți pe un torent din
Thailanda (după InterpraeVent, Berna, 1992).
turile de televiziune din țara noastră în ultimii ani, din
mai multe localități, unde aceste fenomene s-au soldat
cu numeroase pierderi de vieți omenești și importante
pagube materiale. Astfel de evenimente au avut loc de
pilda în comuna Târlișua de pe valea cu același nume,
din bazinul Someșul Mare (într-o zonă marcată și
anterior de procese torențiale, din apropierea vechiu-
lui „perimetru de ameliorare” Spermezeu), în comuna
Arbore, de pe Valea Salca din bazinul Sucevei, pe
Văile Poienile de sub Munte și Repedea din bazinul
Vișeului etc., în care buștenii și masele de corpuri ve-
getale au îngropat pur și simplu, în timpul viiturilor de
o violență deosebită, casele și anexele gospodărești
din localitățile respective.
Care este natura și proveniența acestor flotanți,
care sunt efectele lor specifice, cum pot fi prevenite
ele, sunt întrebări la care vom încerca să răspundem în
cele ce urmează.
Materialele solide, în principal de natura vegetală,
având o densitate subunitară, ceea ce le face să
plutească în șuvoaiele de apă care le antrenează și le
transportă, pot fi clasificate în următoarele categorii,
care țin seama și de sursele din care provin:
A - Materiale lemnoase rezultate din exploatări
forestiere, fasonate într-o prună formă, sau resturi din
prelucrarea ulterioară a acestora; arbori doborâți,
bușteni, bile, manele, lemne de foc sau pentru celu-
loză, stivuite sub formă de metri steri, grămezi de
crăci, de coajă etc.
B - Arbori uscați sau putrezi, ramuri rupte de vânt
și alte materiale lemnoase care ar trebui recoltate în
cadrul operațiunilor de igienă a pădurii.
C - Arbori rupți și arbori dezrădăcinați de furtuni
(doborâturile de vânt).
D - Idem, de avalanșele de zăpadă.
E - Materiale lemnoase rezultate în urma incendi-
ilor.
F - Arbori dezrădăcinați de pe albiile pâraielor și
râurilor, instalați în mod izolat sau în grupuri, situați
pe direcția curenților de apă cărora le opun rezistență
- inclusiv cei plantați pe aterisamentele pragurilor și
barajelor de corectare a torenților, pe culoarul de
scurgere a apelor de viitură.
G - Arbori masivi (cu coronament bine dezvoltat)
care pot suferi trepidații în timpul furtunilor, situați pe
versanți în pantă mare, afectați de alunecări, la care
contribuie și ei.
H - Idem, pe malurile abrupte ale râurilor și pe
taluzurile digurilor.
1	- Arbori dezrădăcinați, bușteni, materiale lem-
noase de diferite forme și dimensiuni, în diverse stadii
de putrezire, acoperite de depozitele de aluviuni de pe
albiile pâraielor formate în decursul timpului, scoase
la zi și antrenate de curenții de apă în timpul viiturilor,
în fazele lor de eroziune și de adâncire a albiilor.
I - Deșeuri de diferite naturi, din mase plastice etc.,
rezultate din activități gospodărești în special în
zonele rurale, depozitate în mod neglijent în albiile
pâraielor și râurilor, inclusiv în canalele de amenajare
a torenților.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
3
3.	Efectele transportului de flotanți de către
apele de viitură
Corpurile plutitoare, colectate de pe întreaga
suprafață a bazinului (acoperită de ploaia torențială
care a generat viitura) de către apele care se scurg pe
versanți, antrenate și transportate în albii în timpul
viiturilor torențiale de mare amploare, se acu-
mulează în punctele nevralgice ale rețelei hidro-
grafice, care constau din îngustări și coturi ale albi-
ilor, schimbări bruște ale direcției curenților și de
diversele construcții care barează scurgerea liberă a
apelor: podețe, poduri, terasamente de drumuri și
căi ferate, clădiri, diverse construcții hidrotehnice -
inclusiv praguri și baraje de corectare a torenților.
Dintre aceste din urmă lucrări, cele mai solicitate de
flotanți sunt „barajele filtrante”; de aceea, în conti-
nuare, vom acorda o atenție specială acestor tipuri
de lucrări.
Plecând de la constatarea că majoritatea
pragurilor și barajelor de corectare a torenților se
colmatează cu aluviuni fine și eventual mărunte
(argilă, praf, nisip, pietriș) de către viiturile mici
(dar numeroase), pentru ca atunci când survin vii-
turile catastrofale, care transportă și aluviuni
grosiere și voluminoase (bolovani, blocuri etc.)
lucrările hidrotehnice amintite să nu mai dispună de
capacitatea de retenție, au fost concepute barajele
așa zise „filtrante”. Acestea au în locul barbacanelor
clasice (orificii cu diametrul de circa 10-30 cm sau
cu secțiunea dreptunghiulară de circa 10/20 ...
20/30 cm), deschideri dreptunghiulare (fante) cu
lățimea de 20 ... 40 cm și lungimea de 1,0 ... 3,0 m
(și mai mult) la barajele monolit, deschideri orizon-
tale delimitate de bare de metal sau de grinzi de
beton armat sau dispuse în „sistem grilă” la barajele
pe contraforți. S-a presupus că aceste baraje nu vor
reține decât fracțiunile granulometrice cu dimensiu-
ni mai mari decât diametrul sau lățimea deschide-
rilor, în realitate, în aterisamentele acestor lucrări se
opresc aluviuni de toate mărimile, din cauza
obturării deschiderilor specificate mai sus de către
corpurile plutitoare, fenomen constatat chiar și la
barajele filtrante cu o mare capacitate de evacuare,
respectiv barajele-greblă destinate să rețină numai
flotanți, dar care, în final, pot opri pe lângă materi-
ile vegetale și aluviuni de toate dimensiunile.
Cele mai importante efecte ale prezenței cor-
4
purilor plutitoare în apele de viitură pot fi conside-
rate următoarele:
I — Mărirea volumului viiturii. Acesta este egal
cu volumul stratului de precipitații scurse (volumul
net al ploii) plus volumul corpurilor solide antrenate
(aluviuni și flotanți). Deoarece toate prejudiciile
aduse de viituri și inundații depind de volumul vii-
turii, aportul negativ al flotanților nu mai trebuie
demonstrat.
II — Creșterea nivelului suprafeței libere a undei
de viitură. Acest fenomen se produce drept urmare a
măririi volumului viiturii din cauza flotanților, ceea
ce poate cauza inundarea obiectivelor riverane
(clădiri, gospodării, terenuri de cultură etc.), situate
de regulă pe sectorul inferior al văilor respective,
unde în general și malurile sunt mai joase - ceea ce
facilitează revărsarea apelor de viitură.
III	- Blocarea podețelor, a deschiderii podurilor,
a deversoarelor lucrărilor transversale de corectare
a torenților, a evacuatorilor barajelor filtrante și a
canalelor dreptunghiulare cu deschidere mică.
Astfel:
a - Blocarea podețelor (și podurilor) poate fi
parțială sau totală. în ultimul caz, apele de viitură
pot să se acumuleze în amontele terasamentului căii
de transport (drum, cale ferată), să ajungă la cota sa
superioară, să o depășească, să întrerupă circulația și
eventual să distrugă calea de transport, cu inun-
darea terenurilor din zonă. O situație mai gravă o
reprezintă blocarea de către flotanți (și aluviuni) a
canalelor subterane din localități, așa cum s-a
întâmplat, de două ori în decurs de 15 ani, cu
canalul de sub Drumul Național nr. 1 (București-
Brașov), construit în continuarea canalului deschis
de pe torentul Urlătoarea din localitatea Valea
Țapului-Bușteni (bazinul Prahova), care a fost
inundat și unde circulația a fost întreruptă (inclusiv
pe calea ferată care este și ea subtraversată de
torent).
b - Blocarea deversoarelor pragurilor și bara-
jelor reduce capacitatea lor de evacuare*) (foto 2)
sau o.anulează (foto 3 și 9), fiind posibil ca apele
revărsate să erodeze terenul din maluri și să decas-
treze lucrarea, așa cum s-a întâmplat în mai multe
cazuri: de exemplu la un barajul 8BA6,0 din con-
traforți (înclinați spre amonte) și grinzi din beton
*) Reducerea capacită/ti de evacuare a deversoarelor afectate de
flotanti a fost estimată cu ajutorul unui coeficient având o valoare
aproximativă.Humit inițial de "de strangulare "(Gaspar. 1959) șt, ulte-
rior de „blocare "(Gaspar fi Apostol, 1959).
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 2
Foto 2. Blocarea parțială a unui deversor cu materiale
lemnoase la viiturile din anul 1991* Valea Giurca
Mare-Buzău, barajul 4M6,0 (Gaspar, iulie 1991).
Foto 3. Blocarea totală a deversorului triunghiular din
foto 9, de către flotanți, pe Valea Tirului. Valea
Rea-Prahova-Sinaia. (Gaspar, 1972).
armat, de pe torentul Păltinoasa-Doftana (jud.
Prahova) și la barajul din. arce multiple și contraforți
(16 MB6,0) din amontele sistemului de lucrări, de
pe torentul Vârdaleș-Bolboci (B.H.Ialomița), la
ambele baraje fiind scos din funcțiune câte un
panou.
c - Blocarea evacuatorilor barajelor filtrante
(respectiv a deschiderilor practicate prin acestea)
având ca efect, pe lângă anularea funcției specifice
acestor lucrări (retenția selectivă a aluviunilor),
mărirea suprafeței de baraj (în comparație cu cea
luată în calcule) pe care se exercită presiunea hidro-
statică, respectiv majorarea acestei presiuni de la
cea corespunzătoare porțiunii de baraj construite
(corp de baraj, contraforți, grinzi etc.) la cea care
include și suprafața deschiderilor care prin obturare
preiau și ele presiunea apei și aluviunilor. în aceste
condiții, multe baraje filtrante (în special din grinzi
pe contraforți) au devenit subdimensionate, în
ansamblul lor sau numai pentru unele elemente de
construcție (contraforți sau grinzi etc.), fiind posi-
bilă avarierea sau chiar distrugerea barajelor respec-
tive, din următoarele cauze:
-	ruperea și deplasarea contraforților și a
panourilor adiacente din grinzile de beton armat sau
din bare de oțel încastrate în contraforți, ca de exem-
plu la barajul filtrant 3 BP5,0 de pe Valea Ursului
(Ighiel-Ampoi), unde contrafortul central (de altfel
insuficient încastrat în fundație) și cele două panouri
de grinzi legate de acesta au fost smulse și trans-
portate în aval pe distanța de 25 m (unul dintre
puținele cazuri de alunecare a unui tronson de baraj)
(Gaspar, 1978);
-	ruperea grinzilor de beton armat dintr-unui sau
din mai multe panouri, barajul fiind astfel scos din
funcțiune; s-a produs acest fenomen la mai multe
baraje construite pe diverse pâraie torențiale, în spe-
cial din bazinele hidrografice Bistrița și Buzău,
unde au avut loc în anul 1991 viituri excepționale, la
care s-au realizat debite maxime, având probabilități
de apariție în jurul lui 1 %;
în fotografiile 4, 5 și 6, sunt redate imagini ale
unor baraje filtrante din grinzi de beton armat pe
contraforți din zidărie de piatră cu mortar, de pe
Văile Păltiniș - Basca, Giurca Mare și Bădârlegi -
Nehoiu, din B.H. Buzău, scoase din funcțiune prin
ruperea câtorva grinzi (văile Giurca Mare și
Bădârlegi) sau o parte din grinzi și din contraforți
(Valea Păltiniș).
-	curbarea barelor din șină de cale ferată la bara-
jele greblă, fenomen care s-a produs la barajul de
acest tip, construit în amonte de lucrările executate
(în prima etapă) pe torentul Urlătoarea din Poiana
Țapului-Bușteni, care a fost supraîncărcat de
Foto 4. Barajul filtrant din contraforți ți grinzi de
beton armat 9M5,0 ( Valea Pâltiniș-Bâsca, Râul
Buzău), distrus de viiturile din iulie 1991(Gaspar,
iulie 1992).
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
5
Foto 5. Barajul filtrant din contraforfi și grinzi de beton
armat 9M5,0 (Valea Giurca Mare-Buzău), scos din funcți-
une în urma blocării deschiderilor (Gaspar, iulie 1992).
Foto 6. Barajul filtrant 5M4,0 pe Valea
Bârdălegi-Buzău, scos din funcțiune în urma blocării
deschiderilor, în iulie 1991 (Gaspar, 1992).
flotanți și aluviuni, când s-au curbat barele de oțel
ale barajului, săgeata rezultată fiind de circa 3-5 cm,
fără ca barajul (foto 7) să fie scos din funcțiune
(Gaspar, 1975).
Foto 7, Baraj greblă din contrafort! șl bare de oțel (șine
de cale ferată) pe Valea Urlătoarea, Poiana Țapului -
Prahova, înainte de a fi blocat de flotanți (Gaspar, 1967).
d - Blocarea evacuatorilor barajelor filtrante
(deschideri, goliri, grile) de către flotanți în timpul
viiturilor importante se produce de regulă și în
cazurile în care dimensiunile corpurilor vegetale
antrenate sunt mai mici decât ale evacuatorilor, din
mai multe motive:
-	prin acumularea temporară a apei în amontele
barajului, în timpul viiturilor, viteza se reduce iar
direcția de curgere, din una normală pe baraj (și pe
deschideri), devine una tangențială, respectiv de
rotație; acest tip de mișcare este imprimat și cor-
purilor plutitoare, ceea ce face mai dificilă eva-
cuarea acestora (foto 8);
- flotanții se situează permanent la suprafața
Foto 8 Aglomerarea de flotanți de mici dimensiu-
ni, amonte de barajul filtrant 2B5.0 de pe Valea
Ursului-Râul Târgului, Lerețti (în prezent colmatat
integral). Gaspar, 1965.
masei lichidului și în frontul undei de viitură și, în
timp ce apa din lac se ridică de la baza barajului
spre coronament, flotanții în drumul lor spre eva-
cuatori, care exercită o permanentă sucțiune, se
aglomerează în fața acestora, tapisând paramentul
amonte al barajului și al deschiderilor (unde are
loc și o contracție laterală a curenților) pe care le
blochează;
-	aluviunile transportate de viituri, oprite de fil-
trul materialelor vegetale, participă și ele la procesul
de obturare a deschiderilor prin baraj.
IV - Producerea de șocuri demolatoare.
Flotanții în mișcare pot provoca astfel de șocuri
asupra anexelor din bieful aval al lucrărilor trans-
versale, dar și asupra acestora din urmă, dacă sunt
realizate condițiile: viitura este foarte puternică,
flotanții sunt masivi (de tipul buștenilor), panta
albiei este pronunțată și nu este posibil să se
formeze lac disipator de energie (dacă lacul este col-
matat sau deschiderile prin baraj au o capacitate de
evacuare mai mare decât debitul viiturii). Astfel de
6
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • M: 2
condiții s-au realizat, spre exemplu, în bazinetul
Valea Tirului (Valea Rea-Sinaia), care deși complet
împădurit și fără manifestări torențiale, în timpul
unei viituri generate de o ploaie foarte intensa, a
antrenat buștenii și celelalte materiale lemnoase,
rezultate din exploatarea unor arbori doborâți de
vânt și depozitate necorespunzător pe albii, dis-
trugând barajul greblă din grinzi de beton armat
(foto 10 și 11) construit pentru protecția barajului-
deversor de măsurare a debitelor, pe care l-au scos
din funcțiune (foto 9 și foto 3),
Foto 9. Barajul cu deversor triunghiular, de tip
Thomson, și cabinS de limnigraf pentru misurarea
debitelor, de pe Valea Tirului Valea Rea-Prahova-
Sinaia. (Gaspar, 1965),
Foto 10. Barajul grebliî 4B3.0 din grinzi de beton,
încastrate în culee de zidirie (Valea Tirului-Valea
Rea-Sinaia), pentru protecția barajului din foto 9,
înainte de a fi distrus de flotanți (fotol I). (Gaspar,
1964).
4	. Prevenirea apariției flotanților și retenția
acestora
Ținând seama de natura și proveniența
flotanților, precum și de marile prejudicii pe care
aceștia le provoacă, se impun o serie de măsuri de
prevenire a apariției flotanților, iar în cazul
Foto 11. Barajul greblă 4B3,0 de pe Valea Tirului
(B.h.Valea Rea—Sinaia), din foto 10, distrus de șocul
buștenilor, la viitura din 1972 (Gaspar, 1972).
bazinelor torențiale care se amenajează cu lucrări
hidrotehnice, apar necesare lucrări de combatere,
respectiv de reținere a flotanților, în amonte de
obiectivele care pot fi periclitate.
Aceste măsuri țin (în special) de gospodărirea
ecologică a bazinelor hidrografice forestiere și
constau din:
-	igienizarea în mod sistematic a pădurii, prin
recoltarea arborilor putrezi și uscați, inclusiv a
ramurilor uscate din arborii sănătoși, și a materi-
alelor lemnoase dispersate pe suprafața bazinului și
provenite din diferite cauze;
-	exploatarea fără întârziere (recoltare, transport)
a arborilor afectați de doborâturi de vânt, incendii și
avalanșe de zăpadă;
-	depozitarea materialelor lemnoase rezultate din
lucrările de îngrijire, din operațiile culturale, din
exploatările curente și accidentale, în mod organizat
și îngrijit (în stive, grămezi etc.), în locuri neexpuse
la curenții de apă de pe versanți și în nici un caz în
re|eaua de albii, cu asigurarea depozitelor respective
împotriva posibilității de a fi antrenate și trans-
portate de viituri;
-	recoltarea arborilor masivi, cu deosebire a celor
cu înrădăcinare superficială (de tipul aninilor) de pe
versanți i în alunecare, atât pentru a preveni
deplasarea acestora în urma alunecării terenului, cât
și pentru a elimina posibilitatea accelerării
alunecărilor din cauza trepidațiilor pe care acești
arbori le transmit terenului, în timpul furtunilor;
-	exploatarea arborilor din albiile pâraielor,
instalați în calea curenților de apă, pe care îi
frânează sau îi deviază, inclusiv de pe aterisa-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
7
menteie pragurilor și barajelor de corectare a
torenților;
-	efectuarea plantațiilor pe aterisamentele
lucrărilor transversale de corectare a torenților cu o
densitate mai mare spre baza malurilor și cu asigu-
rarea unui culoar de scurgere a apelor de viitură cu
o lățime egală sau mai mare decât deschiderea de-
versoarelor lucrărilor hidrotehnice respective;
-	construirea de baraje greblă în amontele
grupurilor de praguri și baraje care se execută într-o
etapă; aceste lucrări pot fi realizate în principal după
unul dintre tipurile: din șină de cale ferată uzată,
încastrată în contraforți de beton sau de zidărie cu
mortar de ciment (tipul a) sau din cabluri rezistente
de oțel încastrate în contraforți sau în maluri stân-
coase (tipul b); la calculul acestor lucrări, trebuie să
se ia în considerare presiunea hidrostatică și eventu-
al cea hidrodinamică care s-ar putea exercita dacă
spațiile libere dintre bare sau cabluri ar fi obturate în
urma reținerii de flotanți și aluviuni (și eventual pre-
siunea hidrodinamică);
BIBLIOGRAFIE
Clinciu I., 2001, Corectarea torentilor. Universitatea
Transilvania Brașov (248 pag.).
Clinciu I.. C. B u c a, 1992: Solicitarea prin șoc la
barajele pentru amenajarea torenților (8 pag. ). In Revista
pădurilor nr. 1, București
Clinciu,I.,R.Gaspar. 2006: Cercetări privind
funcționalitatea lucrărilor hidrotehnice de amenajare a
torenților. în Revista pădurilor nr. 5, București
Gaspar, R., 1959 (I), Dimensionarea rațională a de-
versorilor barajelor folosite în corectarea torenților. în Revista
pădurilor nr. 5, București.,
Gaspar , R„ 1975, Studii asupra unor tipuri de baraje
de corectarea torenților realizate în România în perioada
1960-1970. I.C.A.S. Redacția materialelor de propagandă
tehnică agricolă. București.
Gaspar, R., Apostol Al., 1959, Instrucțiuni pentru
întocmirea proiectelor de corectare a torenților și ameliorare a
terenurilor degradate. Editura Agrosilvică de stat. București,
273 p.
G a s p a r , R„ Al. Apostol, A. Costin, 1972, Comportarea
lucrărilor hidrotehnice de corectare a torenților în timpul vii-
-	calibrarea albiilor late ale torenților în vederea
realizării unui canal cu o capacitate de evacuare
suficientă pentru a prelua apele de viitură în
bazinele aflate în curs de amenajare cu lucrări
hidrotehnice, excavarea și îndepărtarea aluviunilor
depuse în exces și extragerea materialelor lemnoase
din masa sedimentelor rezultate în urma viiturilor
(așa cum, de pildă, s-a procedat pe Valea Urlătoarea-
Poiana Țapului și pe Valea Peleș-Sinaia, în anii
2000-2002);
-	interzicerea depozitării, pe rețeaua hidro-
grafică, a deșeurilor de diverse naturi și din diverse
surse (materiale lemnoase, mase plastice, coceni de
porumb etc.) și curățirea periodică a albiilor.
Gospodărirea pădurilor, inclusiv în scopul pre-
venirii apariției și aglomerării flotanților în apele de
viitură, contrar aparențelor, nu este nici simplă, nici
ușoară. Ea presupune muncă permanentă și conști-
inciozitate în efectuarea operațiilor specificate mai
sus, și de ce nu, multă dragoste pentru conservarea
mediului natural, în general, și a pădurii, în special.
turilor din anul 1970. în Revista pădurilor nr. 1, București.
G a s p a r . R., I., Clinciu, 2006, Cercetări privind stabili-
tatea și rezistența lucrărilor hidrotehnice de amenajare a
torenților. în Revista pădurilor nr. 3, București
Gaspar,R.,Voiculescu,l.,Avram, C.,
1978. Baraje din contraforți de beton și grinzi de beton armat
prefabricate pentru corectarea torenților I.C.A.S. Redacția
materialelor de propagandă tehnică agricolă, București.
Lazăr,N.,R.,Gaspar et al., 1994. Cercetări
privind stabilitatea, rezistența și funcționalitatea lucrărilor
hidrotehnice de amenajare a torenților. Tema 12 RA/94.
Referat științific final. I.C.A.S, București, 61 p.
Fiebiger,G..RudoIf-Miklau, F., 2003
Measures and programs considering to mountains - manage-
ment of natural disasters. în: Mountain Watershed
Management. Lessons from the past - Lessons for the future.
PrOceedings, Swiss Agency for Environment, Forests and
Landscapc, Beme, pp. 91-96.
V e s e 1 y P., 2005, Impact of forest on debris outflow in
Rio Brusa catchments (The Dolomites). în: Protcction of soîl
and water resourccs in forestry areas. FAO, Rome, Italy, pp.65-
74.
Dr. ing. Radu GASPAR
membru de onoare al A.S.A.S.
Str. Reconstrucției nr. 10, bl. 29, Sc. 3
București - CP: 031722
Prof.dr.ing. loan CLINCIU
membru corespondent al A.S.A.S.
Universitatea Transilvania Brașov
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Șirul Beethoven nr. 1
E-mail: ioan_clinciu@yahoo.com
8
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
The aggravation of catastrophic eflects of torrential floods and flooding by the floats.
Measures of prevention and control
Abstract
The excepțional torrential floods from the mountain and hill watersheds are characterised by the massive transportation of sink-
ing objects such as uprooted trees. logs, pieces of wood of different sizes. plastica. AII of them are transported from various logging
areas. windfalls. fires etc.. as well as the timber storage facilities non-protected against water flows during the floods and located
upstream nearby the river bed or cven within the river bed. They have (as source) the alluvial deposits from river beds wbere they had
becn concentrated over the times and from where they had been extracted by the torrential floods which produce erosions and lower
the river beds.
The most relevant negative effects of the floats are the following: increase of torrential discharge. increase of free flow surface
elevation with immediate effect on the nearby lands and construction overflow. lock of small bridges, wash of embankments by the
overflowing waters. parțial or total lock of spillways and of the permeable chcck dams openings (slits. evacuations). followed by the
increase of the hydrostatic pressurc on the dam, all of them contributing to the damage of the torrent control works as happened in
1991.
The prevention of floats' occurrence can be fulfil led through the ecological forest management including the systematic harvest-
ing of the dcad and rotten logs. collection and transportation of branches, storage of extracted logs outward the flows directions, pro-
hibition of plastics dump into the stream beds etc. as well as the construction of rake-type dams.
Keywords: torrentialfloods, sinking objects, floats, prevention of floats' occurrence, ecologicalforest management
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
9
Impactul modificărilor structurale
asupra proceselor auxologice într-un eco-
sistem de limită cu molid (Picea abies
Karst) și zâmbru (Pinus cembra L.) din
Munții Rodnei
9
Ionel POPA
Cristian POPA
1.	Introducere
Caracteristica ecosistemelor forestiere naturale
este biodiversitatea ridicată, caracterizată de un înalt
grad de eterogenitate structurală, la nivel spațial și
temporal, această particularitate asigurându-le sta-
bilitatea (Rathgeber și Rocher, 2003). Structura
actuală a pădurii de limită altitudinală superioară
este rezultanta interacțiunii dintre factorii externi,
limitativi ai proceselor de dezvoltare a vegetației
arborescente (temperatură, vătămări produse de
vânt și zăpadă etc.) și factorii interni ai ecosistemu-
lui reprezentați în special de procesele concurențiale
și capacitatea de rezistență și reziliență a compo-
nentelor acestuia. Dinamica spațio-temporală a
structurii pădurii de limită este direct influențată de
regimul perturbărilor atât sub raportul frecvenței cât
și a manifestării spațiale. Perturbarea reprezintă un
eveniment relativ, discret în timp și spațiu, care
determină o modificare a structurii ecosistemului
schimbând disponibilitatea resurselor, a substratului
sau a mediului fizic (Pickett și White, 1985). în
funcție de agentul perturbator și de extinderea
spațială și temporală a acestuia se creează condiții
optime pentru instalarea unor specii de creștere și
dezvoltare, de interacțiune, de concurență și com-
petiție, toate reflectându-se în final în modul de
organizare și funcționare a pădurii la un moment dat
(Splechtna et al., 2005). în consecință, cunoașterea
informațiilor privind regimul factorilor perturbatori
și a impactului acestora asupra structurii și proce-
selor funcționale ale pădurii de ecoton reprezintă o
condiție necesară înțelegerii dinamicii și evoluției
vegetației forestiere de limită superioară.
Variația factorilor de mediu se manifestă atât
prin modificarea structurii ecosistemului cu impact
asupra disponibilității resurselor cât și prin efectele
negative sau pozitive asupra proceselor fiziologice.
Toate aceste variații ale mediului fizic se reflectă
fidel în procesele auxologice, respectiv în para-
metrii inelului anual. Utilizarea tehnicilor de den-
droecologie prin coroborarea analizei inelului anual,
a structurii pe clase de vârstă și a variației spațiale și
temporale a parametrilor biometrici constituie un
instrument util și eficient în reconstituirea dinamicii
structurii ecosistemelor forestiere (Lorimer, 1985;
Lorimer și Frelich, 1989; Cherubini et al., 1996;
Abrams et al., 2001; Black și Abrams, 2003;
Rathgeber și Rocher, 2003; Splechtna et al., 2005).
Prin prezentul studiu se urmărește reconstituirea
dinamicii proceselor de creștere dintr-un ecosistem
de ecoton din Munții Rodnei și evidențierea
efectelor variației structurii și a factorilor de mediu
asupra creșterii radiale la nivel spațial și temporal.
2.	Material și metodă
în vederea analizei impactului modificărilor
structurale asupra proceselor auxologice s-a ales
drept zona de studiu un ecosistem natural, nepertur-
bat antropic, de limită altitudinală superioară format
din molid (Picea abies) și zâmbru (Pinus cembra)
din Munții Rodnei (Carpații Orientali). Acesta este
localizat pe versantul nordic al văii Lala (45°31'N,
24°52'E) la o altitudine de 1450-1500 m (fig. 1).
în anul 2003 s-a amplasat o suprafață experi-
mentală permanentă de 0,4 ha (50x80 m) în vederea
analizei modului de organizare structurală a ecosis-
temelor forestiere de ecoton respectându-se
metodologia consacrată (Giurgiu, 1979; Cenușă,
1996; Popa, 2001). Au fost înregistrate informații
privind parametrii biometrici ai speciilor (diametru
de bază, înălțime totală, lungime și diametru
coroană etc.), spațiali (coordonate carteziene x și y)
și de vitalitate. De asemenea, în vederea realizării
unor analize de dendroecologie s-a prelevat câte o
carotă de creștere de la înălțimea de 1,0 m cu
burghiul Pressler de la un număr de 299 de arbori
10
REVISTA PĂDURILOR •Anul 122 • 2007 • Nr. 2
Fig. 1 Amplasarea suprafeței experimentale în Munții Rodnei
dintr-un total de 314 exemplare inventariate.
După uscare, probele de creștere au fost montate
pe suporți speciali, fiind șlefuite cu bandă abrazivă
cu granulație de 200-800 în vederea evidențierii
inelelor anuale. Măsurarea lățimii inelelor anuale
s-a realizat cu digital pozițiometru Lintab cu o pre-
cizie de 0.001 mm (Rinntech, 2005). Seriile de
creștere au fost interdatate în vederea identificării
inelelor lipsă sau a erorilor de măsurare cu ajutorul
programului TSAPwin și verificate cu programul
COFECHA (Holmes, 1983; Cook et al., 1997).
Pentru fiecare serie de creștere s-au calculat para-
metrii statistici specifici: creșterea medie, sensibili-
tatea, autocorelația de ordinul 1, abaterea standard
(Douglass, 1941; Fritts, 1976; Cook și Kairiukstis,
1990; Popa, 2004).
Simpla analiză a dinamicii temporale și spațiale
a creșterii radiale oferă informații puține privind
impactul unor modificări structurale, induse de per-
turbări naturale, asupra proceselor auxologice
(Fritts și Swetnam, 1989). De aceea, în literatură, se
recomandă utilizarea metodei ratelor de creștere
pentru reconstituirea regimului perturbărilor în eco-
sistemele forestiere (Lorimer și Frelich, 1989;
Payette et al., 1990; Abrams et al., 1995; Popa,
2004)	. Metoda ratelor de creștere propusă de
Lorimer (1985) definește un eveniment auxologic în
cazul în care procentul de modificare a creșterii
medii este mai mare 25%. Calculul ratelor de
creștere se realizează cu relația (Abrams și
Nowacki, 1992):
GC% = -^r2	■ *100
Ai
unde GC% reprezintă rata de creștere;
Irl - creșterea radială medie pentru n ani înainte
de anul de calcul;
Irl - creșterea radială medie pentru n ani după
anul de calcul inclusiv.
Perioada luată în calcul variază de la 5 la 15 ani
funcție de regiunea geografică și este definită ca
fiind perioada în care efectele unei perturbări sunt
eliminate. Pentru condițiile zonei de cercetare o
perioadă de 5 ani este considerată suficientă.
Utilizând drept criteriu de clasificare amplitudinea
ratelor de creștere se pot defini perturbări majore -
GC%>I00, perturbări moderate GC% cuprins între
50 și 100 și perturbări minore cuprinse între 25 și
50% (Tift și Fajvan, 1999). Nowacki și Abrams
(1997) definesc o perturbare moderată ca având o
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
11
accelerare a creșterii mai mare de 25% pentru o
perioadă de minim 10 ani, iar o modificare a
creșterii cu peste 50% pe o durată de cel puțin 15 ani
este identificată ca fiind o perturbare majoră.
Prin intermediul probelor de creștere s-a proce-
dat la calcularea vârstei arborilor la înălțimea de 1.0
m. In cazul în care proba de creștere nu cuprinde și
măduva, datorită lungimii burghiului, a excentri-
cității sau a prezenței putregaiului, vârsta s-a estimat
având în. vedere creșterea medie din ultimii ani,
diametrul de bază și gradul de arcuire a ultimelor
inele de creștere acceptând ipoteza creșterii circu-
lare a inelelor. Arborii afectați puternic de putregai,
la care aproximarea vârstei nu a fost posibilă cu o
precizie acceptabilă, au fost eliminați din analiză.
Trecerea de la vârsta la înălțimea de 1,0 m, locul
prelevării probelor de creștere, la vârsta reală a
arborilor este dificilă datorită ritmului foarte diferit
de creștere și dezvoltare în condițiile specifice
pădurii de limită. Erorile de estimare a vârstei reale
prin utilizarea unei ecuații de regresiei privind dura-
ta de timp necesară atingerii înălțimii de 1,0 m sunt
mari, preferându-se evitarea acestei transformări.
Din observațiile efectuate, prin numărarea inelelor
de creștere pentru exemplare de molid cu înălțimea
de 1-1,3 m, s-a constatat că aceasta variază între 10
și 30 de ani. Prin coroborarea informațiilor dendro-
cronologice cu structura pe clase de vârstă este posi-
bilă obținerea de informații privind evoluția istorică
a structurii spațiale a pădurii de limită, aflată în
studiu.
3.	Rezultate
Eșantionul studiat este format dintr-un număr
total de 314 arbori dintre care 6 sunt doborâți și se
află în diferite stadii de degradare (1,9%), 37 arbori
sunt uscați pe picior (11,7%), iar arborii vii repre-
zintă 86,3% (271 exemplare). în baza probelor de
creștere a fost posibilă estimarea vârstei la un număr
de 299 de arborii pe picior. Sub raport compozițio-
nal molidul este majoritar, reprezentând 86% din
numărul de arbori și 76% din suprafața de bază,
diferența fiind reprezentată de zâmbru. Diametrul
mediu este 23,8 cm (31,5 cm zâmbru și 22,6 cm
molidul), înălțimea medie este de 14,6 m (16,5 în
cazul zâtnbrului și 14,2 m pentru molid). Suprafața
de bază la hectar este de 43,7 m2 (10,4 m2 zâmbru și
33	,3 m2 pentru molid). Datarea celor 6 exemplare de
molid doborâte la sol nu a fost posibilă datorită
gradului avansat de degradare, fiind vorba de arbori
subțiri.
Distribuția numărului de arbori pe categorii de
diametre, diferențiat pentru fiecare specie, evidenți-
ază existența unei majorități constituite din arbori
subțiri (d<24 cm) în cazul molidului cu două
maxime pentru categoriile de diametre 8 și 24 cm.
Distribuția diametrelor de bază în cazul zâmbrului
estre trunchiată pentru categorii de diametre supe-
rioare a 16 cm, nefiind identificați în cadrul
suprafeței experimentale arbori subțiri (fig. 2).
Relația dintre înălțime și diametrul de bază este de
tip logaritmic, curba înălțimilor pentru molid fiind
superioară celei pentru zâmbru. Majoritatea arbo-
rilor, pentru care estimarea vârstei în baza probelor
de creștere nu a fost posibilă, sunt arbori subțiri în
cazul molidului, iar pentru zâmbru este vorba de
arbori afectați de putregai, fiind distribuiți relativ
uniform în raport cu diametrul sau înălțimea (fig. 2).
0	10	20 30 40 50 60 70 80 90
d (cm)
• MoM datat Mo6d nedatat ♦ Zâmbn; datat Zâmbru nedatat
Fig. 2 Distribuția numărului de arbori pe categorii de
diametre (A). Relația diametrul de bază și înălțime (B)
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
Relația dintre vârsta la înălțimea de 1,0 m și
diametrul de bază, respectiv înălțime, evidențiază
un nor de puncte cu variabilitate ridicată specifică
pentru un ecosistem de limită altitudinală superioară
supus acțiunii permanente a factorilor de stres (fig,
3). Se remarcă prezența unui procent relativ ridicat
de arbori cu diametre de bază sau înălțimi mici și
vârstei peste 80-100 de ani. Situația este mai evi-
dentă în cazul molidului comparativ cu zâmbru. în
ceea ce privește relația vârstă - înălțime se pot dis-
tinge două grupuri: al arborilor dominați, cu înălți-
mi sub 10 m și vârstă între 40 și 120 de ani, cu dis-
tribuție relativ omogenă și al arborilor din plafonul
superior, cu înălțimi peste 10 m, acoperind întreaga
plajă de vârste cu o variabilitate mai ridicată. Astfel
utilizarea distribuției numărului de arbori pe cate-
gorii de diametre drept indicator al structurii pe
clase de vârstă, în cazul arboretelor de limită, nu
reprezintă o abordare corectă.
Variația temporală a proceselor de dezvoltare a
pădurii de limită este fidel reliefată de distribuția
(ws) p	(m) q
O 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
Vârsta la 1.0 m (ani)
« molid * zâmbru
■i	i	1	i r" । ■' i-r | i
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
Vârsia la 1.0 m (ani)
• molid • zâmbru
Fig. 3 Relația dintre vârsta la înălțimea de 1,0 m și
diametrul de bază (A) respectiv înălțimea totală (B)
A
V>nt» (tui)
Bmdîd V xâtnbru
And
■ zimbni
Fig. 4 Distribuția numărului de arbori pe clase de
vârstă (A) și anul minim la 1,0 m (B)
numărului de arbori pe clase de vârstă și pe perioade
de germinare, în cazul nostru cuantificat prin vârsta
la înălțimea de 1,0 m. în cazul molidului se remarcă
existența a trei cohorte de regenerare: până în anul
1870, 1880-1890 și după 1940. Distribuția număru-
lui de arbori de zâmbru pe perioade de timp înre-
gistrează un maxim în jurul deceniului 1940. Ținând
cont de timpul mediu necesar pentru atingerea
înălțimii de 1,0 m, putem afirma ipoteza potrivit
căreia, după anul 1940, în suprafața experimentală
procesele de regenerare sunt susținute numai de
molid.
în vederea reconstituirii dinamicii spațiale a
structurii arboretului analizat s-a realizat distribuția
spațială a vârstei arborilor în raport cu coordonatele
carteziene, diferențiat pe specii (fig. 5). Se remarcă
prezența unei structuri de rezistență formată din
arbori bătrâni, cu vârste peste 100 de ani, în jurul
cărora s-au dezvoltat grupuri de arbori tineri. Zonele
cu arbori în vârstă sunt corelate direct cu procese de
creștere medie mai redusă, acumulările intense de
biomasă, exprimate prin lățimea medie a inelului
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
13
anual, sunt legate de prezența arborilor tineri (fig.
5). Se remarcă o abundență mai mare a arborilor
Fig. 5 Distribuția spațiali a vârstei (A) și a creșterii
radiale medii (B)
tineri în partea inferioară a versantului, în partea
superioară constatându-se prezența jneapănului sub
formă de tufe relativ compacte. Creșterea' medie
este un bun indicator al proceselor competiționale și
de dezvoltare a arborilor, delimitându-se regiuni cu
creștere radială medie redusă, aceste zone fiind
corelate mai ales cu prezența zâmbrului. Creșterea
radială medie este de 1,0 mm^an-1 cu o abatere stan-
dard de 0,49 neexistând diferențe semnificative
între specii.
în ceea ce privește ritmul de creștere radială
comportamentul celor două specii este similar,
remarcându-se existența unor perioade de accele-
rare, respectiv reducere a proceselor auxologice
semnificativ fiind deceniul 1900-1910. In ansamblu
creșterea radială medie este similară, excepție
făcând perioada 1930-1970, când molidul îme-
gistrează un ritm mediu al creșterii radiale superior
comparativ cu zâmbrul (fig. 6).
Variația tempo-
rală a creșterii
radiale atât Ia
nivel individual
cât și pe ansam-
blu arboret, oferă
unele informații
privind procesele
ecosistemice.
Modificarea rit-
mului de acumu-
lare de biomasă,
exprimată prin
lățimea inelului
anual, se mani-
festă spațial atât
localizat cât și pe
, general izat.
Utilizarea ratelor
de creștere per-
mite identificarea
unor schimbări
semnificative ale
factorilor eco-
logici cu efecte
asupra proceselor
QPt------’-----’...............-----------------------1-----’-----*-----	1	‘
UW IMO ICO IOC 1IM m» 1M0 W 1?» t*	IfJD 1» 1W0 UDO
Juni
Fig. 6 Dinamica creșterii radiale medii pentru arborii
din suprafața experimentală Lala
de acumulare de biomasă lemnoasă (fig. 7). Astfel
pentru suprafața experimentală din Masivul Lala se
remarcă opt astfel de perioade de accelerare semni-
ficativă a proceselor auxologice: 1877-1879, 1887-
1890, 1907-1909, 1915-1919, 1926-1929, 1950-
1954, 1974-1977 și ultima după anul 1986.
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 2
Fig. 7 Procentul arborilor cu accelerare sau reducere a proceselor auxologice (A) și rata medie de creștere (B)
Perioadele cu reducere semnificativă a creșterii
radiale prezentă la peste 50% din arbori sunt: 1881-
1884, 1901-1904, 1944-1947, 1962-1964 și 1980-
1982. Ținând cont de particularitățile zonei de
studiu în care manifestarea doborâturilor produse de
vânt drept factor modificator al structurii actuale a
arboretului este relativ redusă, conform observați-
ilor de pe teren, aceste variații ale ritmului de
creștere sunt induse cu preponderență de factorii cli-
matici șî de procesele competiționale și con-
curențiale.
Analiza spațială a dinamicii ratelor de creștere
pentru principalele perioade de accelerare a acu-
mulării de biomasă permite identificare zonelor de
manifestare (fig. 8). Astfel în cazul perioadei 1907-
1910 se observă un ritm redus de creștere radială în
anii 1905-1906, urmat de o accelerare bruscă
începând cu anul 1907. Acest proces se manifestă
localizat în unele grupuri de arbori, fiind susținut
mai ales d$ exemplare tinere, care au atins o
înălțime de 1,5-2 m și beneficiază de o reducere a
concurenței cu pătura erbacee sau cu jneapănul. însă
acest ritm susținut, în unele cazuri creșterea medie
fiind dublă față de perioada precedentă, nu poate fi
menținut și se reduce treptat începând cu 1910.
Situația este similară în anii 1926-1929, cu
localizare în partea superioară a zonei de studiu,
spre limita cu jnepenișul.
Dacă în primele două cazuri este vorba de o
modificare a relațiilor de concurență și competiție,
perioada 1950-1954 se caracterizează printr-o
creștere semnificativă a lățimii inelului anual, gene-
ralizată spațial, având determinare climatică. Este
vorba de redresarea ecosistemului după seceta din
perioada 1946-1948, evidentă atât pe curba de
creștere medie cât și pe diagramele ratelor de
creștere. în această perioadă peste 70% din arbori
înregistrează o reducere a lățimii medii a inelului
anual cuprinsă între 25-75%. Tot cu suport climatic
poate fi considerată și accelerarea proceselor de
creștere radială din ultimele decenii, care se mani-
festă la peste 50% dintre arbori și se menține pe o
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
15
-100 -80 -60 -40 -20	0	20 40 60 60 100
Fig. 8 Variafia spațială a ratelor de creștere pentru perioade cu modificări semnificative ale ritmului auxologic
perioada lungă, una dintre ipoteze putând fi
creșterea temperaturii medii din sezonul de vege-
tație din ultimele decenii, tendință confirmată și de
înregistrările meteorologice din zonă.
4. Discuții și concluzii
Ecosistemul de limită analizat are o structură și
dinamică caracteristică unei păduri de ecoton de
limită altitudinală. în jumătatea inferioară a
suprafeței de probă avem un molidiș relativ tânăr cu
puține elemente de zâmbru în opoziție cu partea
superioară, aflată la contactul cu jnepenișul, unde
ponderea elementelor de zâmbru este mai ridicată.
Cei mai bătrâni arbori sunt două exemplare de Pinus
cembra cu vârste de 264 respectiv 325 ani la
înălțimea de 1,0 m. Apariția și dezvoltarea lor are
loc în mod individual în cadrul jnepenișului, fiind
tipic pentru pădurea de limită altitudinală din
Carpați (Cenușa, 2000). Spre deosebire de zâmbru,
molidul are o capacitate de regenerare mult mai
mare, fapt evidențiat de proporția ridicată de arbori
tineri. Pe scheletul constituit din arborii bătrâni de
zâmbru și molid s-a dezvoltat o rețea de grupuri de
16
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 20079 Nr 2.
arbori a căror dinamică auxologică este determinată
de procesele ecologice interne ecosistemului (con-
curență și competiție) în directă interacțiune cu vari-
ația factorilor climatici.
Analiza dendroecologică permite evidențierea a
trei etape de dezvoltare a acestui ecosistem: una
anterioară anului 1880 constituită din arbori bătrâni,
în mare parte dezvoltați fie pe fondul unei rariști
preexistente sau în masa de jnepeniș, urmată de un
puls de regenerare centrat în jurului deceniului
1880-1890 (arbori cu vârsta la înălțimea de 1,0 m de
90-100 ani) dominant de molid, dar cu o prezență
semnificativă a zâmbrului. Ultima perioadă de ma-
nifestare a proceselor de regenerare are Ioc după
anul 1940, fiind cea mai semnificativă sub raport
numeric, localizată preponderent în partea infe-
rioară a suprafeței experimentale, fiind constituită
numai din molid. Aceasta se manifestă în cadrul
unui molidiș relativ pur, cu consistență de 0,5-0,6
care asigură atât protecția cât și condițiile de lumină
favorizante regenerării.
Această dinamică a structurii arboretului este
fidel reflectată de procesele de creștere radială,
cuantificate prin intermediul ratelor de creștere.
Peste acest semnal se suprapune influența climatică.
Deosebirea dintre acești doi factori determinați ai
creșterii este dată de gradul de manifestare la nivel
spațial. Dacă în primul caz avem o modificare a rit-
mului de creștere localizată, în anumite zone ale
suprafeței experimentale, constituite mai ales din
arbori tineri, în cea de-a doua situație reducerea sau
accelerarea proceselor auxologice este generalizată
pe toată suprafața.
Prezența unei perioade de creștere redusă în
tinerețe relevă capacitatea arborilor de a rezista la
concurență, reprezentată mai ales de jneapăn în
BIBLIOGRAFIE
A b r a m s , M. D„ N o w a c k i, G. 1, 1992, Historical
variation in fire, oak recruitment, and posl-logging accelerated
succession in central Pennsylvania. Bull. Torrey Bot. Club,
119:19-28.
Abrams, M. D., Copenheaver, C. A.,
Black, B. A., Gcvel van dc, S., 2001.
Dendraecology and climatic impaets far a relict, old-growth,
bag forest in the Ridge and l'alley Province of central
Pennsylvania. USA. Can. J. Bot. 79: 58-69.
Abr ams, M. D, O r w i n g , D. A„ D e m e o , T. E.,
1995. Dendroecological analysis of successional dynamics for
a presettlement-origin white-pine-mixed-oak forest in the
Southern Appalachians, USA. Journal ofEcology, 83:123-133.
partea superioară, și de a atinge un ritm normal de
creștere radială după mai multe decenii. De aseme-
nea, o influență importantă o are și impactul negativ
al factorilor vătămători: zăpadă, vânt etc. Se con-
stată, mai ales în cazul molidului, o discrepanță evi-
dentă între vârstă și parametrii biometrici (diametru
de bază și înălțime). Aceasta rezistență a regenerării
constituie un element cheie pentru asigurarea stabil-
ității spațio-temporale a ecosistemului forestier de
limită și evident extinderea acestuia altitudinal
(Cherubini et al., 1996).
Informații privind dinamica spațială și temporală
a ecosistemelor forestiere de ecoton sunt relativ
puține în Carpați (Bândiu, 1988; Cenușă, 1996,
2000; Popa, 2004). Utilizarea metodelor dendro-
cronologice permite obținerea de date relevante
privind istoria și dinamica pădurii de limită cu apli-
cabilitate directă în managementul acestor sisteme
biologice. Simpla aplicare a relației dintre diametru
de bază și vârstă sau structura pe clase de vârstă
oferă informații trunchiate (Lorimer, 1985). De
aceea integrarea proceselor de creștere radială,
suport informațional al modificărilor structurale și
de mediu, asigură o înțelegere mai bună, la nivel
spațial și temporal, a istoriei recente a ecosistemu-
lui. Transformarea creșterii radiale în creștere în
suprafață de bază sau chiar volum va permite o ana-
liză mai precisă a dinamicii ecosistemice sub rapor-
tul acumulării de biomasă.
Aceste rezultate preliminarii privind dinamica
spațio-temporaiă a ecosistemelor de limită altitudi-
nală superioară relevă sensibilitatea ridicată a aces-
tora Ia variația structurală sau climatică. Pădurile de
limită reprezintă un indicator relevant pentru cuan-
tificarea impactului perturbărilor și a schimbărilor
climatice globale asupra pădurii.
Bândiu, I., 1988. Molidișurile presubalpine din
România. Editura Ceres București.
B 1 a c k , B. A., A b r a m s , M. D., 2003. Use ofbound-
ary-line growth patterns as a basis for dendroecological
release criteria. Ecol. AppL 13:1733-1749.
Cenușă, R., 1996. Probleme de ecologie forestieră.
Teoria fazelor de dezvoltare. Aplicații la molidișurile naturale
din Bucovina, Universitatea "Ștefan cel Mare" Suceava, 165p.
Cenușă, R., 2000. Cercetări asupra dinamicii struc-
turale a ecosistemelor de pădure de la limita altitudinală de
vegetație pentru menfinerea echilibrelor ecologice. Referat
științific final. I.C.A.S.
Cherubini, P., Piussi, P., Schweingruber, F.
H., 1996. Spatiotemporal growth dynamics and disturbances
in a subalpine spruce forest in the Alps: a dendroecological
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007^ Nr. 2
17
reconstruction. Canadian Journal of Forestry Research 26: 991 -
1001.
C o o k , E.R., H o 1 m e s , R.L., B o s c h , O.,
G r i s s i n o ,	1997. International tree-ring data bank
program library. http: //www. ngdc. noaa. gov/ paleo/ treering.
html. Accesat în 2006.
C o o k , E.R., Kairiukstis, L.A. (eds.), 1990.
Methods of dendrochronology. Applications in the enviromnen-
tal Sciences. Kluwer. 394 p.
D o u g 1 a s s , A.E., 1941. Crossdating in dendrochronol-
ogy. Journal of Forestry. 39:825-831.
F r i 11 s , H.C., 1976. Tree rings and climate, Academic
Press. London. 567 p.
Fritts, H.C., Swetnam, T.W.,	1989.
Dendroecology: a tool for evaluating variations in past and
presentforest environments. Adv. Ecol. Res. 19:111-188.
Giurgiu, V., 1979. Dendrometrie și auxologie
forestieră, Ed. Ceres, București.
H o 1 m e s . R.L.,1983. Computer-assisted quality control
in tree-ring dating andmeasurement. Tree Ring Bulletin 43:69-
75.
L o r i m e r, C.G., F r e 1 i c h , L.E., 1989. A methodfor
estimating canopy disturbance frequency and intensity in dense
temperate forests. Canadian Journal of Forestry Research
19:651-663.
Lor ime r, C.G., 1985. Methodological considerations
in the analysis of forest disturbance history. Canadian Journal
of Forestry Research. 15:200-213.
Nowacki, G.J.. Abrams, M.D., 1997. Radiat -
growth averaging criteria for reconstructing disturbance histo-
ries from presettlement-origin oaks. Ecol. Monogr. 67: 225-
249.
P a y e 11 e, S., Fiiion, L..D e I w a i d e, A.. 1990.
Disturbance regime of a cold temperate forest deduced from
tree-ring patterns: the Tantare Ecologica! Reserve, Quebec.
Canadian Journal of Forestry Research 20:1228-1241,
P i c k e 11, S.T.A., W h i t e, P.S.. 1985. Natural distur-
bance and patch dynamics: an introduction. The Ecology of
natural disturbance and patch dynamics. 3-13.
P O p a , I., 2001. Modelarea structurii spațiale in pădurea
naturală., Grant CNCSIS, Referat științific final. Manuscris
I.C.A.S., 82 p.
P o p a, 1„ 2004. Fundamente metodologice și aplicafii de
dendrocronologie. Editura Tehnică Silvică, 200 p.
Rathgeber.C., Roche, P„ 2003. Spatio-temporal
growth dynamics of a subalpine Pinus unei nat a stand in the
FrenchAlps. C.R. Biologies. 326:305-315.
R i n n t e c h , 2005. TSAP User manual. 91p.
S p 1 e c h t n a , B.E., G r a t z e r, G„ Black, B.A.,
2005. Disturbance history of a European old-grwoth mixed-
species forest - A spațial dendro-ecological analysis. Journal of
Vegetation Science. 16:511-522.
T î f t, B.D., F a j v a n , M.Â.,1999. Red maple dynamics
in Appalachian hardwood stands in West Virginia. Canadian
Journal of Forestry Research 29:157-165.
dr. ing. Ionel POPA
Cercetător științific II
Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului
Calea Bucovinei 73bis Câmpulung Moldovenesc
popa.ionel@suceava.astral.ro
Cristian POPA
Inginer silvic, doctorand
Agenția de Plăți și Intervenții m Agricultură
Gura Humorului
Impact of structural-modifications on trees growth in a Norway spruce
(Picea abies Karst)-stone pine (Pinus cembra L.) timberline forest of the Rodna Mountains
Abstract
This paper presents the effect of structural modifications generated by disturbances on radia) tree growth in a timberline ecosys-
tem with Norway spruce and stone pine trees. The dendroecological analysis emphasizes three phases in the ecosystem development:
one before 1880 and represented at present by a few old stone pine trees scattered in the mountain pine cover, followed by a second
regeneration cohort (1880-1890) dominated by Norway spruce with an abundant presence of stone pine. The last phase of regenera-
tion processes consisted exclusively of Norway spruce and took place after 1940. It was significant in terms of number of trees that
are located mostly in the lower part of the study plot.
The spatia! and temporal dynamics of the growth process is determined by climatic factors and competition. The effect of struc-
tural modifications is located in some areas of the study plot and the effect of major climatic change has a general ized spațial response.
An important discrepancy between the age of trees and their biomedical parameters (diameter and height), which îs characteristic to
timberline forests, was also observed.
Keywords: dendroecology, tree growth, timberline, Rodna Mountains,
18
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 200T Nr 2.
Puncte de vedere
Despre o noțiune „transformată44: depre-
sajul
1.	Introducere
După cum este cunoscut, terminologia silvică
românească s-a clădit pe cea franceză, de unde au
fost preluate, în formă exactă sau prin traducere,
numeroase noțiuni. Așa este cazul originii, al modu-
lui de regenerare, al stadiilor (stărilor, fazelor) de
dezvoltare (semințiș, desiș,......., codru bătrân), al
lucrărilor de îngrijire (degajări, curățiri, rârituri, ela-
gaj artificial, emondaj), al regimelor (codru, crâng,
crâng compus), al unor tratamente (cu tăieri rase,
succesive, progresive, grădinărite, crânguri diverse)
etc. Majoritatea acestor noțiuni șî-au păstrat conți-
nutul noțional inițial, cu toate modificările nesemni-
ficative inerente evoluției istorice. Există însă un
caz, al noțiunii de depresaj, de care ne vom ocupa pe
larg în cuprinsul articolului de față, care și-a modi-
ficat' fundamental sensul de bază în silvicultura
franceză, ceea ce poate crea dificultăți specialiștilor
români care au tangențe cu literatura silvică publi-
cată în hexagon și nu sunt încă familiarizați cu noul
său sens.
2.	Evoluția noțiunii de depresaj în Franța
2.1.	Până în 1980
Fără a fi încă numit cu termenul actual, depre-
sajul este menționat în cele șase ediții (publicate
între 1837 și 1883) ale primului manual autentic de
silvicultură (Cours elementaire de culture des bois)
publicat la nivel mondial și datorat profesorilor
Bemard Lorentz și Adolphe Parade de la Nancy.
Noțiunea de „depressage", care presupune
rărirea grupelor prea dese de arbori tineri (rărirea
arboretelor tinere, naturale sau artificiale, prea
dese), a fost utilizată pentru prima oară de către pro-
fesorul Charles Broilliard de la aceeași școală, în
cursul său din 1881 ca lucrare de efectuat în
arboretele artificiale de pin silvestru cu vârsta de 10-
12 ani, deci aflate în faza de nuieliș-prăjiniș.
După momentul 1881, în literatura franceză pub-
licată până în anul 1980 se constată existența a două
opinii diferite în legătură cu fazele de dezvoltare în
care se poate aplica depresajul:
-	numeroase publicații (tratate, manuale univer-
sitare, lucrări de sinteză forestieră) limitează apli-
Norocel - Valeriu NICOLESCU
carea operațiunii la arborete naturale sau artificiale,
tinere și pure de rășinoase (pin silvestru, pin mar-
itim, larice), aflate în fazele de semințiș-desiș. Așa
este cazul lucrărilor lui Boppe (1889), Boppe și
Jolyet (1901), Jolyet (1916), Fron (1923), Bouquet
de la Grye (1933), Penin (1954), Cochet (1971).
-	într-o singură lucrare (Silvy-Leligois, 1964),
curs universitar pentru uzul studenților de la Nancy,
se propune aplicarea depresajului în arborete de
rășinoase aflate în stadiile de dezvoltare semi-
nțiș	prăjiniș.
Este demn de menționat și faptul că, în lucrarea
publicată în anul 1947, Guinier (sub dir.) prezintă un
punct de vedere cu totul diferit de cele de până atun-
ci, considerând că pinetele de pin maritim "...la câți-
va ani după efectuarea degajării semințișului, dacă
sunt prea dese, trebuie rărite printr-un depresaj,
urmat de rărituri". Deci, depresajul era considerat,
consecutiv degajării și trebuia să se aplice în fazele
de nuieliș-prăjiniș.
2.2.	După 1980
Din cercetarea diverselor publicații apărute în
Franța începând din anul 1981 se constată că noți-
unea de depresaj a suferit modificări importante,
aceasta fiind considerată o lucrare de îngrijire:
a.	Aplicabilă în orice formație forestieră, nu doar
în cele incluzând specii de rășinoase;
b.	Aplicabilă în arborete pure sau amestecate,
regenerate pe cale naturală sau artificială;
c.	Aplicabilă în fazele de nuieliș și prăjiniș, când
se realizează concomitent cu curățirile. Acest fapt
face ca operațiunea să fie denumită actualmente
curățire-depresaj (nettoiment-depressage).
Așa este cazul lucrărilor lui IDF (1981), Lanier
(1986), xxx (1988), xxx (1991/1), xxx (1991/2),
Duplat (1992, 1996), Demarcq (1996), Duplat și
Roman-Amat (1996), Ginisty (1996), Jarret (1996),
Pain (1996), Pilard-Landeau și leGoff (1996), xxx
(1996), Bastien (1998/1, 1998/2, 1999, 2000),
Armând (coord.) (2002), Bock et al. (2005).
Dacă prin lucrările de curățiri se acționează
împotriva speciilor și exemplarelor de importanță
secundară, fiind o selecție negativă (ca și dega-
jările), depresajul este considerat o intervenție pozi-
tivă care urmărește accelerarea creșterii arborilor
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 2
19
din speciile principale (obiectiv), prin spațierea lor
(Bock et al., 2005)(fig. 1).
Hdom Om 3 m__________________________ |q m
Lucrare	[DEGAJĂRI]	PEPRESAJE) (inlervcnții	asupra	speciei-obiectiv (principală) cu obiectivul pozitiv al “spațierii")	IRARITURI]
		ICURÂȚIRII (intervenții asupra speciilor de importanță secundară)	
Hdom = înălțimea dominantă (superioară)
Fig. 1. Schema principalelor lucrări de îngrijire aplicate
gorunetelor naturale din regiunea Franche-Comte (din xxx,
1988)
Așa cum menționează Duplat (1992) și Bock et
al. (2005), depresajul acționează în interiorul
specieî-obiectiv, prin reducerea desimii sale și
alegerea± explicită a arborilor de viitor, care trebuie
să profite de pe urma reducerii concurenței
intraspecifice.
2.3.	Depresqjul în România
După sursele bibliografice cercetate, noțiunea de
depresaj a fost introdusă în țara noastră de profe-
sorul Marin Drăcea în cursul din 1923-1924, ca
"operație necesară și trebuincioasă în semințișurile
prea dese de molift, așa cum rezultă din însămânțări
naturale, din semănături dese și neregulate sau plan-
tații prea desfăcute".
în mod curios, noțiunea nu a fost prezentă în
lucrările lui Simionescu și Zeicu (1926),
Constantinescu (1955, 1956), Petrescu (1964), pre-
cum și în instrucțiunile tehnice oficiale din 1949,
1951 și 1956. Fără a fi utilizat termenul în mod
explicit, excelentul manual al dr. A. Rădulescu
(1956), pe nedrept uitat, menționează intervenția de
practicat în faza de desiș pentru "rărirea
semințișurilor prea dese".
Depresajul a fost din nou utilizat ca termen
explicit abia în tratatul de Silvicultură (contribuția
dr. Gh. Ciumac) din 1959, cu definiția:
"Operațiunea de rărire a grupelor prea dese de
puieți, mai ales la rășinoase, se numește depresaj".
Din acest moment, localizarea lucrării în fazele
de semințiș-desiș, precum și obiectivul său
de rărirș a grupelor prea dese de exemplare
tinere, a fost o constantă a întregii literaturi
în domeniu publicate ulterior în România,
respectiv Negulescu (1966), Stănescu
(1968), Petrescu (1971), Stănescu și Târziu
(1973), Constantinescu (1976), Nițescu și
Achimescu (1979), Florescu (1981, 2004),
Pătrășcoiu (1982), xxx (1986), Florescu și
Nicolescu (1998), xxx (2000), Nicolescu
(2003/1, 2003/2), Doniță et al. (2006).
3.	în loc de concluzii
Din cele arătate mai sus se degajă constatarea că
între conținutul noțional al depresajului din Franța și
de la noi există diferențe semnificative. Acest fapt se
datorează îmbogățirii fondului noțional în hexagon,
mai ales în ultimii 25 de ani, precum și păstrării sen-
sului său originar în țara noastră.
în aceste condiții, întrebarea care se ridică în
mod firesc este: trebuie ca depresajul să fie redefinit
în România, luând în considerare evoluțiile suferite
în spațiul francez în ultimele decenii? Este o astfel
de operațiune necesară sau ar fi de preferat ca sen-
suri noționale diferite să coexiste în cele două țări?
Din punctul nostru de vedere este cazul ca sensurile
termenului de depresaj să fie aduse la zi în țara
noastră, prin importul celor existente în Franța, cu
atât mai mult cu cât și noțiunea în limba engleză
care reflectă intervenția silvotehnică practicată în
faza de nuieliș-prăjiniș se numește curățire-
respațiere (cleaning-respacing) (Kerr și Evans,
1993) și se suprapune sensului actual existent în
Franța. Evident că există însă și opțiunea menținerii
sensului actual utilizat de decenii în România, de
intervenție practicată în arborete naturale și pure
prea dese aflate în fazele de semințiș-desiș, și care
este similar cu cel din Belgia (Bary-Lenger et al.,
1988; Boudru, 1989) și Elveția (Schiitz, 1990). De
reflectat...
BIBLIOGRAFIE
A r m a n d , G. (coord.), 2002: Le hetre autrement. IDF,
Paris, 263 p.
Bary-Lenger, A., Evrard, R., Gathy, R.,
1988: La foret. Ecologie-geslion-economie-conservation. Edî-
tions du Pcrron, Li&ge, 619 p.
Bastien. Y., 1998/1: Sylviculture des essences
resineuses. ENGREF, Nancy, 22 p.
Bastien, Y., 1998/2: Sylviculture des peuplements
melanges. ENGREF, Nancy, 19 p.
B as t i e n, Y., 1999: Les modes de traitement des forets.
ENGREF, Nancy, 46 p.
Bastien, Y„ 2000: Elements de gestion forestiere.
ENGREF, Nancy, 21 p.
Boppe, L., 1889: Trăite de Sylviculture. Bergcr-
20
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
Levrault et Cie, Paris et Nancy. 444 p.
Boppe, L., Jolyet, A., 1901: Trăite pratique de
Sylviculture. Les forets. Librairie J.-Bailliere et Fils, Paris, 488
P-
Broilliard, Ch., 1881: Le traitement des bois en
France r l'usage des particuliers. Bcrger-Levrault el Cie, Paris
et Nancy, 470 p.
Bock, J., Boisteaux, B., Fabbri, B,,
Kiefer. E., Seynave, 1., Vauticr, F.,
V i n k 1 e r, 1., 2005: Le hetre en Lorraine. Office National de
Forets, Direction tcmtoriale de Lorraine, Nancy, 88 p.
B o u d r u , M., 1989: Foret et sylviculture: traitement des
forets. Les Presscs Agronomiques de Gembloux, A.S.B.L.,
Gembloux, 356 p.
Bouquet de la Gry e, A., 1933: Guide du forestier.
14feme 6dition. Librairie Agricole de la Maison Rustique, Paris,
387 p.
C iu mac, Gh„ 1959: îngrijirea și conducerea
arboretelor. în: Silvicultură (E.G. Negulescu și Gh. Ciumac),
Editura Agro-Silvică de Stat. București, p. 479-597.
Cochet, P., 1971; Etude et culture de la foret. 3bme
ddition. ENGREF, Nancy, 235 p.
Constantinescu, N.,	1955: Conducerea
arboretelor. în: Manualul Inginerului Forestier 80, Editura
Tehnică, București, p. 511-549.
Constantinescu, N.,	1976: Conducerea
arboretelor. Voi. 11. Editura Ceres, București, 402 p.
D e m a r c q , P., 1996: Sylviculture du sapin pectine. în:
Bulletin technique de l'ONF 31:71-78.
Doniță, N., Borlea, F., Turcu, D., 2006:
Cultura pădurilor (Silvicultura în sens restrâns). Note de curs.
Editura Eurobit, Timișoara, 367 p.
Drăcea, M„ 1923-1924: Silvicultură. Note de curs.
Școala Superioară de Silvicultură, București, 1024 p.
D u p 1 a t, P., 1992: La conduite des Jeunes peuplements
naturels de chene sessiie (Quercus petraea Liebl.). Pratiques
actuelles. Recherches â entreprendre. în: Bulletin technique dc
l'ONF 23:3-36.
D up 1 at P., 1996: Sylviculture du chene pedoncule. în:
Bulletin technique de l'ONF 31:15-19.
Dup lat P., Roman-Amat, B., 1996: Sylviculture du
hStre. în: Bulletin technique de l'ONF 31:29-33.
Florescu. I. I., 1981; Silvicultură. Editura
Didactică și Pedagogică, București, 294 p.
Florescu, I, I., 2004: Silvicultură. "Vasile Goldiș"
University Press, Arad, 280 p.
Florescu, I.I.,Nicolescu, N.V., 1998:
Silvicultură. Voi. II - Silvotehnică. Editura Universității
"Transilvania", Brașov, 194 p,
F r o n , A., 1923: Sylviculture. 4eme ădition. Librairie J.-
B. Bailliere et Fils, Paris, 334 p.
G i n i s ty, C., 1996: Sylviculture du pin sylvestre en
plaine. în: Bulletin technique de l'ONF 31:65-70.
G u i n i e r, Ph. (sub dir.), 1947: Technique forestiere. 3-
eme âdition. La Maison Rustique, Paris, 316 p.
Jarret, P., 1996: Sylviculture du chene sessiie. în:
Bulletin technique de l'ONF 31:21-28.
Jolyet, A., 1916: Trăite pratique de Sylviculture.
Librairie J.-B. Bailliere et Fils. Paris, 724 p.
Kerr, G., Evans, J., 1993: Growîng broadleaves
for timber. Forestry Commission Handbook 9, London, HMSO,
95 p.
Lanier, L., 1986: Precis de Sylviculture. ENGREF,
Nancy, 468 p.
Lorentz, B., Parade, A., 1883: Cours elemen-
taire de culture des bois. 66me ddition. Octave Doin, Paris, 720
P.
Negulescu, E.G., 1966: Operațiuni culturale apli-
cate la noi in (ară. Degajările. în: Dendrologia, cultura și pro-
tecția pădurilor (E.G. Negulescu și I. Damian), Editura
Didactică și Pedagogică, București, p. 201-203.
Nicolescu, N.V., 2003: Silvicultură. Silvotehnică.
Editura Universității "Transilvania", Brașov, 103 p.
Nicolescu, N.V., 2003: Silvicultură. Editura
"Aldus", Brașov, 127 p.
Nițescu, C., Achimescu, C., 1979: Tehnica cul-
turilor silvice. Lucrări de îngrijire și conducere a pădurilor.
Editura Ceres, București, 256 p.
P a i n , O ., 1996: Sylviculture de l'epicea commun. în:
Bulletin technique de l'ONF 31:43-51.
Pătrășcoiu, N., 1982: Depresaj. în: Mică enciclope-
die a pădurii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, p.
122.
P e r r i n, H., 1954: Sylviculture. Tome II. Le traitement des
forets. Thdorie et pratique de techniques sylvicolcs. ENEF,
Nancy, 411 p.
Petrescu, L., 1964: Conducerea arboretelor. în:
Aspecte din economia forestieră a Republicii Populare Române
(coord. O. Cărare), Editura Agro-Silvică, București, p. 48-52.
Petrescu, L., 1971: îndrumător pentru lucrările de
îngrijire a arboretelor. Editura Ceres, București, 410 p.
Piiard-Landeau, B., LeGoff, N., 1996:
Sylviculture du frene. în: Bulletin technique de l'ONF 31: 9-14.
Rădulescu, A . V ., 1956: Silvicultură generală.
Editura Agro-Silvică de Stat, București, 336 p.
Schtltz, J.-Ph.,1990:Sylviculture 1. Principesd'ddu-
cation des forets. Presses Polytechniques et Universitaires
Romandes, Lausanne, 243 p.
Silvy-Leligois, P., 1964: Cours de Sylviculture.
ENEF, Nancy, 116 p.
Simionescu, I,, Zeicu, 1., 1926: Noțiuni de
Silvicultură. Tipografia "Artistică" P. Mitu, Pitești, 304 p.
Stănescu, V., 1968: Bazele producției lemnului.
Editura Didactică și Pedagogică, București, 415 p.
Stănescu, V,, Târziu, D., 1973: îngrijirea și con-
ducerea desișurilor prin aplicarea lucrărilor de depresaj. în:
Silvicultura. Fundamente teoretice și aplicative II (E.G.
Negulescu, V. Stănescu, 1.1. Florescu și D. Tîrziu), Editura
Ceres, București, p. 88-90.
xxx,	1949: Conducerea arboretelor (Operațiuni culturale),
în: îndrumări tehnice în Silvicultură, Ministerul Silviculturii,
Imprimeria Centrală, București, p. 499-514.
xxx,	1951: îndrumări tehnice pentru efectuarea operațiu-
nilor culturale. Institutul de Cercetări Forestiere, Seria III -
îndrumări tehnice nr. 21, Editura Tehnică, București, 37 p.
xxx,	1956: îngrijirea arboretelor. îndrumări tehnice.
Ministerul Silviculturii, Editura Tehnică, București, 90 p.
xxx,	1981: Cultiver les arbres feuillus pour răcolter du bois
de qualite. IDF, Paris, 277 p,
xxx,	1986: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea
arboretelor 2. Ministerul Silviculturii, Centrul de Material
Didactic și Propagandă agricolă, Redacția de Propagandă
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007^ Nr. 2
21
Tehnică Agricolă, București, 166 p.
xxx, 1988: Guide technique de sylviculture r appliquer aux
regenerations naturelles de chene sessile en Franche-Comte.
Analyse de la phase: dăpressage/nettoiemcnt-premieres ăclair-
cies. Office National des Forets, Dirăction RSgionale Franche-
Comtd, Besanțon, 9 p.
xxx, 1991/1: Guide de sylviculture. Chene sessile sur
Plateau Lorrain alsacien. Office National des Forets, Dirăction
Regionale Alsace, Strasbourg. 18 p.
xxx, 1991/2: La sylviculture des peuplements reguliers de
hetre: de la regeneration naturelle â la premiere eclaircie.
Instruction regionale. Office National des Forets, Dirăction
Răgionale Franche-Comt6. Besanțon, 12 p.
xxx, 1996: Glossaire. în: Bulletin technique de l'ONF 31:
79-80.
xxx, 2000: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea
arboretelor 2. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției
Mediului. București, 164 p.
Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu NICOLESCU
Universitatea "Transilvania" din Brașov
Șirul Beethoven nr. 1, 500123 Brașov
E-mail: nvnicolescu@unitbv.ro
Regarding a "transformed" notion: respacing (dăpressage)
Abstract
During the early stages of development any forest stand, pure or mixed. naturally or artificially regenerated. is tended by using
different silvicultura! interventions such as weeding (seedling stage) and cleaning-respacing (sapling-thicket stage).
The task of the paper is to emphasize the evolution of a tem (depressage = respacing) bom in France at the end of the 19th cen-
tury and imported in Romanța at the beginning of the 20th century. Since then, the content of the notion has suffered many changes
in France but preserved its original meaning in our country. Under such circumstances it seems that a decision related to the notion
of respacing should be taken in Romanța: either adopt the content existing nowadays in France or continue to use its present mean-
ing which resembles the onc used in Belgium and Switzerland.
Keywords: respacing (dipressage), positive selection, sapling-thicket stage.
22
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007» Nr 2.
Efectul extremelor climatice asupra pro-
ceselor de creștere în pădurea de limită
din Munții Călimani
1.	Introducere
In contextul actual al schimbărilor climatice
(IPCC, 2001) este necesară înțelegerea reacției, în
timp și intensitate, a vegetației și cu precădere a eco-
sistemelor forestiere la aceste modificări.
Extrapolarea observațiilor efectuate asupra răspun-
sului actual al arborilor la variația factorilor clima-
tici nu este suficientă, necesitând informații din se-
colele trecute cu privire la acest tip de reacții.
Cercetările privind schimbările climatice
recunosc importanța atât a componentei naturale cât
și influența antropică asupra climatului din ultimele
secole. Observațiile meteorologice acoperă, în ge-
neral, numai ultima jumătate de secol, puține fiind
stațiile meteorologice pentru care perioada cu obser-
vații coerente depășește un secol. Din aceste consi-
derente analiza variabilității naturale a climatului
poate fi mai bine reliefată prin coroborarea înre-
gistrărilor instrumentale cu informații indirecte
oferite de inelul anual, depozitele de sedimente etc.
Aceste date indirecte permit o bună datare și identi-
ficare a anomaliilor de înaltă frecvență a climatului,
precum și a celor de medie sau chiar joasă frecvență
(Grudd et al., 2002). Fundamentarea pe baze științi-
fice a scenariilor privind schimbările climatice
regionale și globale necesită o cunoaștere realistă a
paleoclimatului (Jones et al., 1998).
Ionel POPA
Zoltan KERN
Orice modificare a mediului de viață al arbore-
lui, atât sub raport climatic cât și staționai, se reflec-
tă fidel printr-o modificare a proceselor de creștere
și implicit a parametrilor geometrici, structurali și
chimici ai inelului anual. Descifrarea prin tehnici de
dendrocronologie a informațiilor de mediu înregis-
trate în mod obiectiv de către arbore timp de sute de
ani reprezintă o provocare pentru cercetarea
forestieră (Popa, 2004).
Adeseori modificările bruște ale factorilor cli-
matici, mai ales în zonele de ecoton, induc modi-
ficări majore în ritmul normal de creștere
(Tranquilini, 1979; Giurgiu, 1977).
în prezenta lucrare se analizează impactul a două
evenimente climatice extreme asupra proceselor
auxologice dintr-un ecosistem de limită din Masivul
Călimani (Carpații Orientali).
2.	Material și metodă
Zona de studiu este localizată în circul glaciar
Răchitiș, pe versantul nordic al Masivului Călimani,
într-un ecosistem natural de molid și zâmbru. Pentru
evidențierea variației răspunsului auxologic la mo-
dificări extreme ale factorilor meteorologici, atât în
raport cu specia cât și cu altitudinea, s-au elaborat 4
serii dendrocronologice: 2 pentru molid (l400m și
1600m) și 2 pentru zâmbru (1400m, 1600m) (fig. 1).
Fig. 1 Localizarea seriilor dendrocronologice din Parcul Național Călimani
LEGENDA
Veche exploatare
de sulf
Pădure
Stâncărie
Pășune alpină
Jnepeniș
Suprafețe de probă
Pitea abies
Pinus cembra
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
23
în fiecare suprafață experimentală au fost aleși,
conform principiilor dendrocronologice (Fritts,
1976; Cook și Kairiukstis, 1990; Popa, 2004;
Grissino-Mayer, 2003),
18-25 de arbori de la
care s-au extras câte
două probe de creștere
la înălțimea de 1.30 tn,
pe direcții perpendicu-
lare pe linia de cea mai
mare pantă, în vederea
reducerii efectelor ne-
gative ale lemnului de
creștere, după uscare, au fost montate pe suporți
speciali, fiind șlefuite cu bandă abrazivă cu granu-
lație de 200 - 400 în vederea evidențierii inelelor
anuale. Măsurarea lățimii inelelor anuale s-a realizat
cu sistemul LINTAB și programul TSAP (Rinn,
2003), cu o precizie de 0,001 mm. Seriile de creștere
au fost interdatate prin metoda comparației grafice
în scară logaritmică cu ajutorul programului TSAP
și verificate cu COFECHA (Holmes, 1983, Cook et
al., 1997) prin analiza corelație pe subperioade
intercalate (Grissino-Mayer, 1997). Pentru fiecare
serie dendrocronologică s-au calculat parametrii sta-
tistici specifici (Douglass, 1941; Fritts, 1976; Cook
și Kairiukstis, 1990; Popa, 2004).
3.	Rezultate
Lungimea seriilor dendrocronologice este mai
mare în cazul molidului, constatându-se și o variație
în raport cu altitudinea. Vârsta maxi-
mă a arborilor incluși în studiu este
de 386 ani (1600 m), respectiv 184
ani (1400 m) în cazul molidului și de
213 ani (1600 m) și 136 ani (1400 m)
pentru zâmbru. Creșterea medie este
cuprinsă între 1,69 mm-an’1 (1400 m) -g
și 1,28 mm-an’1 (1600 m) pentru
molid, fiind mai mare în cazul zâm-
brului: 1,70 mm-an*1 (1400 m) și 1,59
mm-an-1 (1600 m). Corelația medie
dintre creșterea din anul curent și cea
din anul anterior, respectiv autocore-
lația de gradul I, este comparabilă
pentru ambele specii, indiferent de ]g00 182
nivelul altitudinal, fiind cuprinsă
între 0,80 și 0,84. Reacția arborilor la
variația parametrilor meteorologici,
cuantificată statistic prin sensibilitatea medie, este
Tabel 1
Parametrii statistici ai seriilor dendrocronologice din
Masivul Călimani
Specia	Altitudine (tn)	Interval (ani)	Numii arbori (carole)	Sensibilitate	Raport i semnal/ zgomot	Varian(a In prima componenti principală	între toate carolele	Corelație medie		Carole vs. medie
								Intre arbori	Intre caro te din arbore	
Pinus	1400	1869-2004 (136)	21 (42)	0,13	9.25	33,89	0,312	0,306	0,542	0,571
uumbra	1600	1792-2004 (213)	21 (42)	0,13	9,12	37,23	0.343	0.336	0,557	0,591
Pieea	1600	1619 - 2004 (386)	21 (42)	0,16	22,50	55,48	0,534	0,529	0.723	0738
abies	1400	1821-2004 (184)	21 (41)	0,14	15,16	49,90	0,477	0,471	0,645	0,699
ni 0,14-0,16 comparativ
compresiune. Probele de
mai mare în cazul molidu
cu zâmbru - 0,13. Semnalul climatic comun, respec-
tiv variabilitatea explicată de prima componentă
principală, este de 50-55% pentru molid și 34-37%
în cazul zâmbrului (tabel 1).
Analiza comparativă a seriilor de creștere medii
pentru molid și zâmbru din masivul Călimani per-
mite evidențierea a două evenimente auxologice
importante. Unul este reprezentat de reducerea sem-
nificativă a creșterii în anul 1876, iar cel de al doilea
este diferențierea ritmului de creștere pentru molid
comparativ cu zâmbru după anul 1940 (fig. 2).
Astfel apar două întrebări: aceste modificări
majore ale ritmului de creștere variază în raport cu
altitudinea, respectiv care sunt evenimentele clima-
tice care au indus cele două schimbări ale proceselor
auxologice?
Pentru a găsi răspunsul la prima întrebare s-a
procedat la analiza comparativă a seriilor de
creștere pentru fiecare specie, pe nivele altitudi-
1840	1860	1880	1900	1920	1940	1960	1980	2000
— PiniKcembra —Piceaabîcs	An
Fig. 2 Serii de creștere medii pentru molid și zâmbru
din Masivul Călimani
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
nale: 1400 m și 1600 m (fig. 3, 4).
Fig. 3 Dinamica creșterii radiale la molid și zâmbru la
altitudinea de 1400 m în Câlimani
Fig. 4 Dinamica creșterii radiale la molid și zâmbru la
altitudinea de 1600 m în Călimani
Referitor la primul eveniment auxologic, respec-
tiv regresul de creștere din anul 1876, se remarcă
constanța acestuia atât sub raportul direcției cât și al
intensității, indiferent de specie și nivel altitudinal.
Reducerea semnificativă a ritmului de creștere pen-
tru molid comparativ cu zâmbrul, din ultimii 60 de
ani este evidentă și semnificativă statistic numai la
altitudinea de 1600 m, ea neputând fi pusă în evi-
dență în cazul seriilor de creștere de la nivelul alti-
tudinal de 1400 m.
Pentru a răspunde la a doua întrebare privind fac-
torii determinanți ai acestor eveni-
mente auxologice majore s-a procedat
la analiza de detaliu a structurii și
dinamicii creșterii. Astfel analizând
dinamica creșterii radiale pentru
perioada de început a diferențierii
celor două curbe de creștere se
observă că aceasta începe brusc, în
anii 1947-1948, neevidențiindu-se o
diferențiere treptată. Așadar la limită
superioară a vegetației impactul
secetei din anul 1947-1948 are efecte
pe termen lung în cazul molidului,
determinând o reducere a ritmul de
creștere cu circa 40-50%.
în cazul anului 1876 analiza deta-
liată a structurii anatomice a inelului
anual a pus în evidență existența unui
inel vătămat de ger, fiind vorba de un
îngheț târziu la sfârșitul lunii mai (fig.
5, 6). Această structură tipică a fost
identificată de asemenea și în cazul
altor specii respectiv la larice și
jneapăn din masivul Ceahlău fiind
vorba de un eveniment climatic
extrem cu impact asupra vegetației de
la limita altitudinală din Carpații
Orientali (Popa et al., 2006).
4. Discuții și concluzii
Din analiza parametrilor statistici
se observă o sensibilitate mai ridicată
a molidului comparativ cu zâmbrul la
variația factorilor climatici. De
asemenea, se remarcă pentru ambele
specii o creștere ușoară a reacției
dendroclimatologice, odată cu
creșterea altitudinii. Toate aceste ele-
mente conduc la concluzia potrivit căreia molidul la
altitudinea de 1600 m se află la limita suportabi-
lității ecologice, comparativ cu zâmbrul care este în
optimul ecologic, fapt confirmat și de creșterea ra-
dială medie mai mare.
Dinamica creșterii radiale a arborilor este direct
corelată cu variația parametrilor meteorologici.
Modificarea bruscă a unui factor climatic induce o
schimbare semnificativă a parametrilor structurali
sau geometrici ai inelului anual. In prezentul studiu
s-a evidențiat efectul auxologic al unui îngheț târziu
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
25
bxle CU Hoteluri normală -Pinm «sobra
Inel cu structuri modificat! -Pînurcernbra
Fig.5 Structura caracteristici a inelului afectat de
îngheț târziu ta zâmbru în Călimani
Molid • Cili nuni
Fig. 6 Inel de creștere afectat de îngheț târziu In molid -
Caiimani
de intensitate ridicată, survenit în primăvara anului
1876, reliefat de către arborii din zona Călimani, prin
alterarea structurii celulare normale și implicit o
reducere semnificativă a lățimii inelului de creștere.
Reacția arborilor la acest tip de eveniment climatic
extrem este aceeași, indiferent de specie (molid sau
zâmbru) cât și de nivel altitudinal. Investigații rea-
lizate pe probe de creștere din alte zone, cât și
însemnările istorice ne conduc la concluzia potrivit
căreia, înghețul târziu din 19-22 mai 1876 a afectat
tot nordul Carpaților Orientali (Popa et al., 2006).
Meteorologic a fost determinat de invazia unei mase
de aer extrem de rece din nordul continentului, pe
fondul unei primăveri timpurii cu temperaturi pozi-
tive în aprilie. Adeseori inelele de creștere cu struc-
tură modificată de înghețuri târzii sau timpurii sunt
asociate cu erupții vulcanice majore (Baîllie, 1996;
Biondi et al., 2003; Lamarche și Hirschboeck,
1984). în analiza seriilor dencronologice cu astfel
de modificări structurale trebuie acordată o atenție
deosebită, deoarece în acest caz informația clima-
tică anuală sau ecologică stocată în inelul anual este
puternic estompată de cea indusă de înghețul târziu,
în cuantificarea funcțiilor de răspuns a arborilor la
variația parametrilor meteorologici un inel de
creștere foarte îngust, dar cu structură celulară dis-
trusă datorită înghețului introduce un bias impor-
tant, putând conduce la concluzii greșite. Utilizarea
seriilor de creștere cu inele afectate de îngheț la
reconstituirea dinamicii istorice a regimului termic
sau pluviometric trebuie evitată, iar în situațiile în
care avem ani cu evenimente climatice extreme cu
arie de manifestare foarte mare, cum este cazul de
față (1876), valorile estimate vor fi privite cu cir-
cumspecție.
Diferențierea semnificativă a curbelor de
creștere medii pentru molid și zâmbru din ultimele
șase decenii are drept determinantă deficitul puter-
nic de apă din anii 1947-1948. Reacția auxologică a
molidului comparativ cu zâmbrul la acest eveniment
climatic este similară în ceea ce privește direcția de
modificare a ritmului de creștere, dar diferă semni-
ficativ intensitatea. Zâmbrul se dovedește ca având
o rezistență mai mare decât molidul, reducerea
creșterii pentru perioada 1947-1948 fiind de numai
10-15% comparativ cu molidul, care înregistrează o
scădere de 50-60%. Nivelul altitudinal reprezintă în
această situație un factor determinant. Pentru
ambele specii se observă o creștere a impactului
negativ al deficitului de apă odată cu creșterea alti-
tudinii, ca urmare a reducerii volumului de sol util și
a capacității de reținere și stocare a apei. La nivelul
altitudinal de 1400 m, molidul are capacitatea de
recuperare a ritmului de creștere neexistând dife-
rențe semnificative față de curba medie de creștere
pentru zâmbru, ambele specii dovedind o reziliență
ridicată. în schimb, la limita superioară a pădurii,
unde pentru molid avem condiții extreme de vege-
tație sub raportul regimului termic, al evapotranspi-
rației și condițiilor edafice, acesta nu mai are capa-
citatea fiziologică de a recupera pierderile de
creștere induse de seceta extremă din perioada
1947-1948.
Arborele este un fitoclimatograf de înaltă
rezoluție care înregistrează în mod obiectiv orice
modificare a mediului de viață (Giurgiu, 1979). Din
rezultatele prezentate se desprinde concluzia potri-
vit căreia efectul auxologic al unei modificări rapi-
de, de intensitate ridicată, a parametrilor climatici
depinde de tipul evenimentului climatic, de specie,
de condițiile geomorfologice și staționale. Impactul
auxologic poate fi de scurtă durată, arborele
dovedind o reziliență ridicată sau poate avea efecte
pe termen lung. în cercetările de dendroclimatologie
și în evaluările privind dinamica producției și pro-
ductivității ecosistemelor forestiere trebuie acordată
o atenție deosebită acestor tipuri de modificări ale
mediului.
26
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
BIBLIOGRAFIE
B a i 11 i e , M.G.L., 1996, Extreme environmental events
and the linking of the tree-ring and ice core records in.: Tree
Rings, Environment and Humanity eds.: J.S. Dean. D.M. Meko,
T.W. Swetnam, Radiocarbon. 703-711
Biondi, F., Estrada, 1. G Ruiz, J.C.G.,
Torres, A.E.J., 2003, Tree growth response to the 1913 eruption
of Volcăn de Fuego de Colima, Mexico, Quatemary Research,
59:293-299.
Cook, E.R., Holmes, R.L., Grissino-
M a y e r, H.D., 1997. Internationaltree-ringdata bankpro-
gram library. http://www.ngdc.noaa.gov/paleo/treering.
Accesat în 2006;
Cook, E.R., Kairiukstis, L.A. (eds.), 1990.
Methods of dendrochronology. Applications in the enviromnen-
tal Sciences. Kluwer, 394 p;
D o u g 1 a s s , A.E., 1941. Crossdating in den-
drochronology. Journal of Forestry, 39, p. 825-831;
Fritts, H. C ., 1976. Tree rings and climate, Academic
Press. London. 567 p;
Giurgiu, V., 1977, Variația creșterilor la arbori,
starea timpului și anii de secetă. Academia de științe Agricole
și Silvice. Buletin informativ, 5: 222-235.
Giurgiu, V.. 1979. Dendrometrie și auxologie
forestieră, Ed. Ceres. București.
G r i s s i n o - M a y er, H.D., 2003, Principles of den-
drochronology. http://web.utk.edu/ -grissino/principles.htm.
Accesat în 2006.
Grissino-Maytr, H,D.,I997. Computer assisted,
independent observer verification of tree-ring measurements.
Tree Ring Bulletin, 54: 29-41
Grudd, H., Briffa, K.R., Karlen, W.,
Bartholin, T.S., Jones, P.D., Kromer, B.,
2002. A 7400-year tree-ring chronology in northern Swedish
Lapland: natural climatic variability expressed on annual to
millennial timescales. The Holocene, 12(6): 657-666;
Holmes, R . L .,1983. Computer-assisted quality
control in tree-ring dating and measurement. Tree Ring
Bulletin, 43, p. 69-75;
IPCC, 2001. Climate Change: The Scientific Basis.
Cambridge University Press, Cambridge 944 p.
Jones, P.D., Briffa, K.R., Barnett, T.P.,
T e 11, S. F. B., 1998. High resolution palaeoclimatic records
for the last millennium: interpretation. integration and compar-
is on with General Circulation Model control-run tempera-
tures. The Holoccnc 8 (4), 455-471.
Lamarche V.C.; Hirschboeck, K.K, 1984,
Frost rings in trees as records of major volcanic eruptions,
Nature, 307:121-126.
Popa, I.. 2004. Fundamente metodologice și aplicații
de dendrocronologie. Editura Tehnică Silvică. 200 p;
R i n n , F., 2003. TSAP User reference. Rinntech, 110 p.
Tranquillini, W., 1979. Physiological ecology of
the alpine timberline. Ecologica! Studies, 31, 137 p;
Dr. ing. Ionel POPA CS II Stațiunea
Experimentală de Cultura Molidului
Câmpulung Moldovenesc
E-mail: popa.ionel@suceava.astral.ro
Dr. Zoltap KERN Eotvos Lorand University
Departament of Physical Geography Departament
of Palaeontology Budapest Hungary
EITects of extreme climatic events on radial growth at timberline in the Calimani Mountains
Abstract
The paper presents the effects of two extreme climatic events on the radial growth ofNorway spruce (Picea abies) and stone pine
(Pinus cembra) trees in the Calimani Mountains. The dendroclimatological responses to these extreme climatic events were compared
ușing a dendrochronological series for each species and altitudinal level. The severe reduction of growth in aii serics in 1876 was
determined by a late frost in May that induccd an alteration of anatomical tree ring structure. The differentiation of the growth trends
in Norway spruce and stone pine trees in the last 60 ycars is present only at the altitude of 1,600 m. The cause is a severe drought in
1947-1948 affecting the long-term productivity ofNorway spruce trees at timberline. The species had a good resilience at the eleva-
tion of 1,400 m and was able to recover after this extreme climatic event. In studies of climatic reconstruction a special attention
should be given to such events as they can introduce a significant bias into the analyses.
Keywords: dendroclimatology, frost ring, tree growth, timberline
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
27
Dezbateri
învățământul superior silvic, încotro ?*
Dumitru Romulus TÂRZIU
1.	Introducere. Aspecte legislative
începând cu anul 1990 România a intrat într-un
nou și amplu proces de dezvoltare economică,
socială și politică, impus de tranziția de la economia
centralizată de comandă, la economia de piață și de
la un sistem totalitar, la democrație. Acest proces a
vizat toate sferele vieții politie, sociale, economice
și culturale, printre care și învățământul.
Reforma învățământului superior a început ime-
diat după 1989 și a vizat în prima etapă eliminarea
din planurile de învățământ a cursurilor cu conținut
politic și apoi, construirea și adoptarea unui cadru
legislativ coerent, care să permită desfășurarea în
bune condiții a procesului de învățământ.
Legislația specifică ce reglementează desfă-
șurarea învățământului superior din România este
reprezentată de cele trei legi organice: Legea
învățământului (Legea nr. 84/1995) cu modificările
și completările ulterioare, Statutul cadrelor didac-
tice (Legea nr. 28/1997) cu modificările și com-
pletările ulterioare și Legea privind acreditarea
instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea
diplomelor (Legea 88/1993) cu modificările și com-
pletările ulterioare. La acestea se adaugă Legea nr.
60/2000, care reglementează drepturile absolventu-
lui învățămâmtului superior particular de a susține
examenul de diplomă la instituțiile de învățământ
superior de stat acreditate, Legea nr. 62/2002 pentru
aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 60/1998
privind înființarea de extensii universitare în
străinătate și alte ordonanțe de urgență și normale și
hotărâri ale guvernelor României, ordine ale
Ministerului Educației și Cercetării etc.
Dorința de compatibilizare a învățământului uni-
versitar la nivel european a fost exprimată prin
Declarația de la Bologna, care vizează realizarea 1a
orizontul anului 2010 a unui spațiu unic european în
acest domeniu.
Aderarea în anul 1999 a României, la principiile
Declarației de la Bologna a determinat o serie de
schimbări în învățământul superior românesc prin-
tre care se amintesc:
* Comunicare prezentata de prof. D. Târziu, în cadrul dezbaterii
științifice omonime, în 10.11.2006, în organizarea Secției de silvicul-
tură a A.S .A.S,
-	definirea clară a programelor de lungă și scurtă
durată și delimitarea clară a universităților, de
colegii;
-	flexibilizarea programelor de studii, prin
oferirea de traiectorii opționale și creșterea treptată
a timpului afectat studiului individual;
-	stabilirea standardelor naționale pentru auto-
rizarea provizorie și pentru acreditarea instituțională;
-	evaluarea internă și externă a programelor de
studii, în vederea autorizării provizorii și acreditării
de către CNEAA (înființat în anul 1993), precum și
a evaluării periodice;
-	introducerea sistemului de credite transforma-
bile, care să încurajeze mobilitatea studenților;
-	trecerea la finanțarea globală, în funcție de
numărul de studenți;
-	introducerea unor indicatori complecși de cali-
tate, care să conducă Ia ierarhizarea universităților
după performanțele obținute;
-	posibilitatea școlarizării cu taxă a studenților de
către universitățile de stat.
2.	Situația actuală a învățământului silvic
superior din România
în prezent, în România, 7 instituții de învățământ
superior de stat și una particulară pregătesc spe-
cialiști pentru domeniile Silviculturii, Exploatărilor
forestiere și Cinegeticii.
Pe lângă Facultatea de Silvicultură din Brașov,
care era unica facultate din România ce pregătea
ingineri silvici, după anul 1990 au apărut succesiv și
alte instituții după cum urmează:
-	în anul 1990 s-a înființat Facultatea de
Silvicultură din Suceava, care a dat sectorului 12
promoții de ingineri silvici;
-	ulterior, universitățile de științe agricole din
Timișoara, Cluj, București și Craiova și-au înființat
câte o secție de silvicultură în cadrul facultăților de
agronomie sau horticulturii;
-	de asemenea, Colegiul de Tehnica Culturilor
Silvice de la Universitatea particulară Vasile Goldiș
din Arad, care funcționa atât la Arad, cât și la Baia
Mare s-a transformat în învățământ de 4 ani.
în acest fel, în prezent, numărul studenților de la
cele 8 unități de stat și una particulară, care se
28
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
pregătesc îh domeniul silviculturii depășește cifra
de 800 anual, ceea ce corespunde aproximativ cu o
cifră de aproape 3000 de studenți în silvicultură.
Ca să înțelegem cât de aberantă și de absurdă
este această cifră de școlarizare în învățământul sil-
vic superior, este suficient să menționăm că Franța,
care dispune de un fond forestier de cca. 14.000.000
ha, pregătește anual pentru sectorul de stat și cel pri-
vat, un număr de 30-40 absolvenți, iar noi pentru
6.300.000 ha pregătim anual, înjur de 800 de absol-
venți, adică de cca. 20 de ori mai mult, la un fond
forestier de aproape 2,5 ori mai mic.
Dacă la cele două facultăți de la Brașov și
Suceava putem afirma că procesul de învățământ se
desfășoară relativ bine, la celelalte secții de silvicul-
tură situația este mai mult decât îngrijorătoare.
Disciplinele de cultură tehnică generală sunt pre-
date de cadre didactice titulare ale institutelor
respective, oameni totuși de învățământ, iar disci-
plinele de specialitate în general de specialiști din
producție sau cercetare care se formează la locul de
muncă dar la o vârstă când este greu dacă nu chiar
imposibil să te mai poți adapta rigorilor unui
învățământ de nivel superior.
Mulți au impresia că dacă sunt buni cercetători
sau specialiști în administrarea și gestionarea
pădurilor, pot fi și bune cadre didactice.
Or viața a dovedit că nu orice specialist din pro-
ducție sau cercetare oricât de bine ar fi pregătit,
poate și este în același timp și un bun cadru didac-
tic.
Un cadru didactic se formează greu și în timp. O
prelegere didactică la nivel universitar nu este o
conferință. Ea are regulile ei, o introducere în prob-
lematica respectivă, o modalitate de punere a pro-
blemei, un conținut adecvat și o încheiere care să
sintetizeze concluzii pertinente.
Cadrul didactic trebuie să fie într-adevăr un bun
specialist, dar asta nu-i suficient. El trebuie să fie și
un pic actor, să aibă o minte limpede, să fie capabil
să-i facă pe alții să înțeleagă ceea ce el poate nu prea
a înțeles.
Faptul că după 1990 s-au înființat universități,
facultăți sau secții în multe colțuri din țară nu
înseamnă ca sistemul universitar s-a democratizat
prin apariția concurenței. Singurul efect a fost
degradarea actului de instrucție și educație prin
accederea la catedre a unor semidocți care au bene-
ficiat de răsplătirea clientelei politice cu funcții și
grade didactice care să le satisfacă orgoliul și să le
sporească încrederea în sistem.
Nici unul dintre miniștrii ultimilor 15 ani nu a
avut curajul de a elimina aberațiile apărute prin dis-
persia instituțiilor de învățământ superior. Nimeni
nu a îndrăznit să spună că sistemul universitar e
destabilizat, supradimensionat și ineficient.
Maiorescu, în calitate de ministru, desființa cate-
dre atunci când nu existau titulari care să core-
spundă standardelor europene. La noi, se înființează
catedre, facultăți și universități, pentru satisfacerea
clientelei politice.
S-a spus și se spune că învățământul superior e
subfinanțat, iucru complet neadevărat. Dacă minis-
terul își permite să finanțeze pregătirea unor ingineri
silvici în 8 centre universitare, cu 8 echipe didactice,
pentru a forma în proporție de peste 90% șomeri,
înseamnă că are bani.
Sectoarele beneficiare ale pregătirii inginerilor
silvici au nevoie de maximum 60-80 ingineri silvici
anual, care pot fi pregătiți într-un singur centru uni-
versitar, cu cheltuieli infinit mai mici decât în
prezent și cu rezultate mult superioare.
în loc să se întărească centrele universitare, uni-
versitățile și facultățile tradiționale, s-a mers pe
ideea dispersării și scindării. Nu s-a înțeles încă fap-
tul că nu orice descentralizare produce efecte
benefice.
Când vezi calitatea profesională execrabilă a unor
indivizi ajunși peste noapte profesori universitari,
aproape că înțelegi disprețul reflectat în procentul
alocat de la buget învățământului. Așa numita
autonomie universitară n-a făcut decât să sporească
haosul, abuzurile și clientelismul (Mihăeș, 2006).
Acest lucru se vede foarte bine cu ocazia
alegerilor pentru funcțiile de conducere din univer-
sități, când o grupare bine organizată, cu ciracii de
rigoare, reușește să sfideze legea învățământului și
statutul cadrelor didactice.
Autonomia a permis o mare de brambureală a
programelor și a planurilor de învățământ și mani-
festarea spiritului clientelar de castă care blochează
accederea la posturile didactice și a altor specialiști
din afară.
Sărăcia onomastică bântuie în forte multe cate-
dre și facultăți unde activează familii întregi, soț,
soție, fii, fiice, gineri, cumnați etc.
Europa însăși contemplă starea deplorabilă a
învățământului și educației (Attali, 1997).
După ce au criticat și desconsiderat decenii în șir
învățământul american, europenii au ajuns să imple-
menteze tot ce e mai prost, mai depășit și mai
nereprezentativ în sfera educației din SUA.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
29
Eurocrații de la Bruxelles prefigurează înfrân-
gerea americanilor cu propriile lor metode și anume
prin selecția pe verticală. Dar ceea ce funcționează
într-o Americă monolingvă n-are cum să
funcționeze într-o Europă fărâmițată nu doar cultu-
ral, ci și lingvistic. SUA, cu o populație de aproape
300 milioane de locuitori, are de unde să recruteze o
elită consistentă pentru învățământul superior.
(Mihăeș, 2006)
Reformatorii de la Bologna au uitat în utopia lor
continentală că viitorii specialiști din învățământul
superior urmează să fie uniți printr-o singură limbă
ori aceea nu poate fi decât engleza, astfel că niște
studenți vorbitori de engleză nu vor ezita să-și
încerce șansele și să-și caute norocul într-o Americă
unde mitul tuturor posibilităților funcționează per-
fect sau măcar în anexele sale, Australia și Canada
(Attali, 1997).
Eșecul experimentului Bologna e deja vizibil în
România la un singur an de la intrarea în funcțiune.
Diploma obținută după un prim ciclu de 3 sau 4 ani
nu valorează prea mult. Pentru a ajunge la avanta-
jele oferite de vechea diplomă, absolvenții mai tre-
buie să facă încă 3 sau 4 semestre de masterat, de
regulă o înșiruire de cursuri fără cap și coadă unde
profesorii își defulează obsesiile.
Creșterea numărului de instituții de învățământ
superior care au secții de silvicultură și a numărului
de facultăți are drept consecință scăderea calității
studenților care se pregătesc pentru acest domeniu
de activitate. Acest fapt a dus la reducerea ariei de
recrutare a absolvenților de liceu și la renunțarea la
concursul de admitere.
De unde până în 1990 învățământul silvic supe-
rior era un învățământ de elită, numărul de candidați
pe un loc depășind frecvent cifra de 10, în prezent
s-a trecut la un învățământ de masă, în care sunt
admiși absolvenți de liceu cu media 5, a căror
pregătire generală este mai mult decât insuficientă,
unii dintre actualii studenți în silvicultură fiind
aproape semianalfabeți.
Goana după numărul de studenți, indiferent de
nivelul lor de pregătire este determinată de modul
de finanțare. Atâta timp cât finanțarea se va face pe
cap de student, calitatea absolventului va fi din ce în
ce mai slabă. Singura soluție rămâne o ierarhizare
corectă a universităților și facultăților în funcție de
calitatea corpului profesoral, calitatea studenților,
de dotare și de proporția de absolvenți angajați în
domeniul de specialitate pentru care s-au pregătit.
Deși învățământul universitar nu este obligatoriu
pentru toți. Legea învățământului prevede și pentru
această formă de învățământ, gratuitatea.
Deși este gratuit în intenție, șansele de acces la
universitate nu simt egale; statisticile arată că doar
1% dintre studenți provin din mediul rural; gratui-
tatea n-a ajutat cu nimic în acest caz.
Universitățile sunt dependente de bugetul de stat,
care nu poate satisface exigențele reale ale stu-
denților. De aceea, toate universitățile au pornit în
căutarea de fonduri. Cum în România nu
funcționează ca în SUA, un sistem eficient de spon-
sorizări, finanțiștii universităților au căutat resurse
tot în buzunarul studenților, locuri cu taxă, taxă pen-
tru înscriere, taxă pentru eliberarea unor acte etc.
(***, 2006).
Numărul de locuri bugetate îl propune universi-
tatea, dar cel care decide este ministerul, respectiv
guvernul care dă banii.
Universitățile propun un număr de locuri buge-
tate, nu pe baza unor studii privind cerințele pieții
muncii, nevoia de specialiști într-un anumit dome-
niu, ci în funcție de nevoile universității, ca să nu
rămână fără norme cadrele didactice.
Cine stabilește numărul de locuri cu taxă?
Universitățile, în numele sfintei autonomii univer-
sitare, căci doar ele iau banii, iar interesul univer-
sităților este acela de a avea cât mai mu Iți studenți
plătitori.
Toată această acoperire legală devine o enormă
ipocrizie; spunem că-i gratuit învățământul, dar din
banii plătitorilor ținem și studenții de la buget.
Secțiile sau facultățile care nu aduc un număr sufi-
cient de studenți plătitori, cel puțin egal cu cei buge-
tari, sunt nerentabile și trebuie desființate.
Și cum silvicultura este încă o specializare cău-
tată, aproape toate universitățile de științe agricole
și-au înființat câte o secție de silvicultură la care, pe
lângă cei 30-40 studenți bugetari, primesc încă de 3-
4 ori mai mulți studenți cu taxă. Așa s-a ajuns ca
Universitatea de Științe Agricole din Cluj să aibă
434 de studenți, din care 171 bugetați și 283 cu taxă,
iar cea de la Timișoara 736 studenți, din care 180
bugetați și 556 cu taxă.
Profesori buni nu sunt nici pentru facultățile cu
tradiție în silvicultură, de unde să mai fie și pentru
facultățiile sau secțiile nou înființate.
Facultățile particulare nu reprezintă spargerea
monopolului învățământului de stat sau privatizarea
sistemului, deoarece produsul final este un examen
de licență pe care îl iei în funcție tot de grila
Ministerului Educației.
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
Pentru a atrage cât mai mulți studenți plătitori,
decanatele, consiliile profesorale și catedrele înfi-
ințează cursuri, secții și masterate din domenii sau
pe subiecte considerate „trendy”, chiar dacă nu
există competențe care să le susțină; bani să iasă, că
altfel ne desființăm.
Logica aceasta a cifrelor mari de școlarizare sub-
minează una dintre misiunile esențiale ale
învățământului universitar, descoperirea și stimula-
rea studenților de excepție, a viitorilor specialiști de
vârf.
Aceste exemple ilustrează deficiențele modului
de finanțare: împărțim democratic sărăcia după
numărul de studenți, fără a ști dacă va fi nevoie de
toți acești absolvenți pe piața muncii, asumându-ne
și riscul de a pierde pe drum performanța.
Ce-i de făcut! Aproape totul, de refăcut! E
limpede că banii de la buget nu ajung și că sistemul
dual, locuri bugetate și locuri cu taxă tinde către
eliminarea celei dintâi, să punem taxe pentru toată
lumea ca în UE și SUA. Așa ar fi logic. E greu de
crezut că România a descoperit soluția miraculoasă
prin care bugetul statului poate finanța tot
învățământul universitar, dar ar trebui adoptat ca și
la ei un sistem eficient de burse.
O altă soluție ar fi aducerea de fonduri din acti-
vitățile de cercetare. Dar într-o universitate în care
profesorii trebuie să-și caute surse de finanțare sin-
guri, cei mai apreciați sunt cei care aduc mai mulți
bani, or aceasta este o impostură.
învățământul de stat, fundamental dependent de
minister, „sărac în țară săraca" și concurat de un
învățământ privat cu aere occidentale și cu
„năravuri de junglă", descoperă că gratuitatea sa
este insuficient finanțată de la buget.
Sub presiunea banilor pentru salarii mereu pe
terminate, a reducerilor de posturi mereu inventate,
universitățile de stat se rentabilizează impunând
curriculei și corpului profesoral strategii economice,
adesea străine de mizele unei universități.
Preceptul, „cu cât mai mulți studenți" la un cadru
didactic cu atât mai bine este distructiv și falimen-
tar.
Un cadru didactic care predă la 200-300 de stu-
denți nu mai are cu aceștia o relație formativă reală.
Sloganul acestei țări „cât mai mulți studenți” este
din capul locului dăunător și neproductiv.
Nici faptul că un profesor universitar predă la
mai multe facultăți sau cumulează la aceeași univer-
sitate nu este în regulă. Când ai peste 20 ore pe săp-
tămână, nu mai poți face nici cercetare științifică și
nici calitatea învățământului desfășurat nu este cea
mai bună. Dacă un profesor universitar devine un
„învățător” cu 18-20 ore pe săptămână, el nu mai are
timp și de alte activități.
Astăzi o diplomă universitară s-a devalorizat
atât de mult, încât numai cei foarte săraci nu o pot
avea.
O altă problemă care a adus și aduce prejudicii
grave procesului de învățământ este legată de cre-
ditele transferabile. Dacă adoptarea acestor credite a
fost necesară pentru creșterea mobilității studenților,
aplicarea unui sistem tipic românesc după care pro-
movarea de la un an la altul se face în funcție de
numărul de credite obținute a bulversat realmente
tot învățământul superior. La noi planurile de
învățământ au fost întocmite și structurate în ipoteza
că disciplinele dintr-un an superior impun pro-
movarea obligatorie a unor discipline din anii ante-
riori. Acest lucru nu a fost înțeles și s-a ajuns la situ-
ații aberante, când, de exemplu, un student din anul
III urmează cursurile de silvicultură și împăduriri
fără să fi promovat examenele de dendrologie și
pedologie și stațiuni forestiere din anul al Il-lea, sau
un student din anul al IV-lea să urmeze cursurile de
amenajarea pădurilor și ameliorarea terenurilor
degradate fără să fi promovat cursurile de silvicul-
tură și dendrometrie.
Numărul total de credite necesare pentru a pro-
mova dintr-un an în altul a fost lăsat în numele
autonomiei universitare la latitudinea universităților
și a facultăților. Așa s-a ajuns la situații în care pro-
movarea din anul I și al Il-lea s-a făcut la început cu
40 de credite, apoi cu 30 și în cele din urmă cu 20.
La aceste credite neobținute se adaugă încă 10 sau
20 din anul al Il-lea, astfel că sunt studenți în anul al
III-lea care nu au promovat 6-8 discipline din anul I
și al Il-lea: botanică, topografie I și al Il-lea, biosta-
tistică, pedologie și stațiuni forestiere 1 și al Il-lea,
dendrologie I și al Il-lea, ecologie etc. (***, 1999,
2002, 2006).
- O altă măsură nepotrivită luată tot în numele
sfintei autonomii universitare este și aceea de la
Facultatea de Silvicultură din Suceava, unde, pe
lângă cursurile de zi, s-a înființat și o formă de
învățământ la distanță. Dacă în anii ‘50 - ‘60 ai se-
colului trecut, datorită lipsei de cadre inginerești din
silvicultură, înființarea unei secții Ia fără frecvență
era justificată, astăzi la nivelul anului 2006, când
sectorul „geme” de ingineri silvici, înființarea unei
forme de învățământ la distanță este total nejustifî-
cată.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
31
3.	Propuneri pentru viitor
învățământul silvic superior din România trebuie
să formeze elitele de mâine, specialiști care să con-
ducă sectorul silvic din România spre culmile inte-
grării europene și ale globalizării. De aceea,
pregătirea lor este o problemă de interes național.
în Ministerul Educației și Cercetării, de fapt în
întregul învățământ, este nevoie de o reformă de
structură.
Și aceasta trebuie să pornească de la structura
instituțională prin analiza riguroasă a universităților
răsărite după 1990 ca „ciupercile după ploaie15.
Adoptarea și aplicarea acestui plan de reformă
trebuie să vizeze:
a)	restructurarea rețelei instituțiilor de
învățământ superior silvic care pregătesc ingineri
silvici pentru domeniile silvicultură, exploatări și
transporturi forestiere, cinegetică și ingineria medi-
ului, în raport cu cerințele pieții muncii, prin con-
sultarea sectoarelor beneficiare;
b)	renunțarea la învățământul superior silvic la
distanță, care nu-și găsește justificare sub raportul
condițiilor social-economice, dar mai ales al nivelu-
lui de pregătire profesională.
în prezent, în silvicultură sunt sufîcienți spe-
cialiști cu pregătire superioară, iar cei care urmează
această formă de învățământ nu au nici pregătirea,
nici condițiile necesare și nici motivația pentru a-și
ridica nivelul de pregătire. în plus, studenții de la
această formă de învățământ sunt recrutați dintre
pădurarii și tehnicienii care activează în producție și
care nu au condițiile de timp necesare unei pregătiri
la distanță.
La această formă de învățământ s-au înscris și
mulți absolvenți de liceu care nu au nici o tangență
cu domeniul în care se pregătesc și care nu au fost
admiși la învățământul de zi, datorită nivelului lor
scăzut de pregătire;
c)	renunțarea la învățământul superior silvic pri-
vat, formă de învățământ inexistentă în Europa, care
recrutează candidați dintre personalul angajat cu
carte de muncă și care nu poate face față exigențelor
unui învățământ cu frecvență;
d)	efectuarea unui control riguros al studenților
care urmează cursurile la secțiile de silvicultură de
la Universitatea din Oradea și de la secțiile de silvi-
cultură de la universitățile de științe agricole
întrucât s-a constatat o incompatibilitate a statutului
lor de angajați ai Regiei Naționale a Pădurilor și ca-
litatea lor de studenți cu frecvență. Mulți dintre
acești studenți nu frecventează nici cursurile nici
lucrările practice pe care le plătesc, și pe care nu le
mai refac, astfel încât statutul lor seamănă mai mult
cu cel al studentului la fără frecvență.
Și ca totul să fie strigător la cer, în plus, unii din-
tre aceștia absolvă într-un an, doi sau chiar trei ani
universitari;
e)	reducerea cifrei de școlarizare pentru studenții
bugetari la maximum 60-80 anual și școlarizarea
acestora în unul sau maximum două centre univer-
sitare (instituții de învățământ);
f)	stabilirea unei cifre maxime de 60-80 studenți
cu taxă; în acest fel, numărul studenților care se
pregătesc anual în domeniul silviculturii nu trebuie
să depășască cifra de 120-160;
g)	revederea curriculei universitare și reactu-
alizarea programelor și a planurilor de învățământ,
din dorința de compatibilizare a învățământului sil-
vic superior din România cu celelalte țări din
Uniunea Europeană, dar numai în măsura în care
toate celelalte țări semnatare ale Declarației de la
Bologna vor face acest lucru.
în acest sens, propunem revederea planurilor de
învățământ pentru actualele specializări în sensul
creșterii ponderii trunchiului comun care asigură o
pregătire multilaterală șî reducerea duratei specia-
lizărilor la maxim 2 sau 3 semestre;
h)	revederea programelor și a planurilor de
învățământ pentru masterat, în așa fel încât acestea
să-și găsească locul și justificarea ca formă de
pregătire postuniversitară. înfințarea unor module
noi de pregătire pentru masterat să se facă numai în
măsura în care absolvenții unor astfel de module
sunt ceruți pe piața muncii și numai dacă se dispune
de cadre didactice capabile să desfășoare un
învățământ de calitate;
i)	lărgirea ariei de pregătire a viitorilor ingineri
silvici și în alte domenii conexe și cerute pe piața
muncii cum ar fi:
-	măsurători terestre (geomatică);
-	cadastru și organizarea teritoriului;
-	amenajarea teritoriului și a spațiilor verzi;
-	conservarea mediului și a biodiversității;
-	reconstrucția ecologică, geniu rural și dezvol-
tare rurală.
j)	reintroducerea concursului de admitere, în
condițiile revenirii la o cifră de școlarizare rezo-
nabilă în raport cu cerințele pieții muncii;
k)	urmărirea modului în care absolvenții fa-
cultăților sau secțiilor de silvicultură sunt angajați în
domeniile de specializare pentru care s-au pregătit și
32
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
a felului în care absolvenții angajați se adaptează
imediat și fac față cerințelor și exigențelor angajato-
BIBLIOGRAFIE
A 11 a I i, J., 1997: Rappor sur l'enseignement superieur
dans Iespays de / 'Union Europeenne. Bruxelles.
Ceaușescu.Gh.. 2006: Asanarea vieții academice.
în România literară nr.30/2006, p.3
Mihăeș, M., 2006: Lancea boantă a modernizării. în
România literară nr. 28/2006
rîlor, în vederea corectării deficiențelor de pregătire
semnalate de beneficiari.
Târziu,D.R., 2000: Profilul inginerului silvic, manu-
scris
xxx, 1999: Formation des ingenieurs forestiers.
Programme des etudes ENGREF. Nancy.
xxx, 2002: Universite Laval. Faculte de Forestrie et de
Gdomatique. Qudbec.
xxx, 2006: Universitate și banii. în Dilema veche, nr. 129,
p. 9-12
Prof.dr.ing. Dumitru Romulus TÂRZIU,
Membru corespondent al ASAS
Universitatea „Transilvania" Brașov
What is the fu tu re of the forestry high education in Romania?
Abstract
Since 1990 Romania has started a major process of changes imposed by Ihe switch from the centralised economy to the market-
driven economy. This process has affectcd the politica], economic, social and cultural spheres of life, including the education system.
The paper emphasises the implications of adopting the Bologna Declaration on the forestry high education in Romania as well as
the consequences of a more diverse network of high education institutions on the background preparation of forestry engineers. It also
points out the huge number of graduates in forestry that can not be "absorbcd" by the possible beneficiaries (e.g. forest districts, log-
ging companies, etc.).
The paper underlines the implications of the autonomy of high education on the number of annual incoming students, on the uni-
versity curricula as well as on the background preparation of graduates.
A specia! attention is given to the effects of the application of ECTS as well as its inappropriate usc under the Romanian condi-
tions.
Finally the paper includes some proposals aiming at restructuring the forestry high education in Romania.
Keywords: forestry, high education, ECTS, restructuring.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
33
Din istoria silviculturii românești
Contemporaneitatea operei lui Ion
Popescu - Zeletin1
Victor GIURGIU
Este îndeobște cunoscut adevărul potrivit căruia,
cinstirea memoriei înaintașilor care au fost perso-
nalități de seamă ale intelectualității românești con-
stituie o datorie pentru urmași, fiind totodată o
expresie a continuității noastre spirituale.
Omagierea unei astfel de personalități face să
vibreze sufletul discipolilor fostului lor predecesor
și să trăiască momente de justificată emoție toți cei
care au trăit în mediul său intelectual. Aceasta este
trăirea noastră, a celor de astăzi, când cronicile
Academiei Române și ale Academiei de Științe
Agricole și Silvice ne amintesc că s-a scurs un secol
de la nașterea unuia dintre cei mai de seamă oameni
de știință din domeniul silviculturii: Ion Popescu-
Zeletin (Giurgiu, 2007).
Profesorul Ion Popescu-Zeletin aparține gene-
rației marilor cărturari români născuți în primul
deceniu al secolului al XX-lea, care au dominat
viața științifică a acestui secol, trăind cunoscutele
drame, privațiuni, frământări și prefaceri generate
de cele două războaie mondiale și, mai ales, de
regimul comunist, nutrind însă speranțe pentru un
viitor mai bun.
1.	Date biografice
Angajându-ne, acum, pe un scurt itinerar
biografic, aflăm că a venit pe lume la 1 februarie
1907 pe meleaguri moldave, în satul Buda din
județul Bacău. Urmează liceul la Bârlad și cursurile
facultății de drept din Iași. Apoi, răspunzând unei
chemări a destinului, părăsește Moldova pentru a
urma cursurile facultății de silvicultură din
București, absolvite în anul 1930.
Devenit inginer silvic, obține cu greu unele
încadrări provizorii în structurile silvice ale statu-
lui2. De aceea, îl aflăm în fruntea unei mișcări a
tinerilor ingineri silvici care solicitau un loc de
muncă permanent în silvicultură. Din fericire, în
1934, cu sprijinul eminentului silvicultor Marin
Drăcea, i se acordă o bursă pentru specializare în
1 Comunicare prezentată în rezumai la simpozionul organizat de Academia
Română și Academia de Științe Agricole și Silvice (09.02.2007), dedicat
împlinirii a 100 de ani de la nașterea ilustrului silvicultor Ion Popescu-Zeletin
2 In Anuarul inginerilor silvici, pentru anii 1932-1933, publicat chiar de Ion
Popescu-Zeletin, numele acestuia este consemnat la Direcția Silvică București ca
inginer stagiar la exploatări forestiere în regie. Temporar, a mai activat la ocoalele
silvice Țigănești și Gruiu (1930 - 1932). precum și referent tehnic la serviciul de
studii și cercetări al Casei Autonome a Pădurilor Statului (1933 - 1934)
Germania (Gîessen),
unde, în anul 1936,
obține diploma de doctor
(îndrumător prof. G.
Baader), diplomă echi-
valată mai târziu cu cea
de doctor docent. Lucra-
rea de doctorat „Die
Kontrollmethod” a fost
premiată ulterior de
Academia Română.
Reîntors în țară, se
ocupă de perfecționarea și conducerea tehnico-
științifică a lucrărilor de amenajare a pădurilor sta-
tului din unele zone ale țării, apoi la nivel național,
în acest context dezvoltă și perfecționează instrucți-
unile tehnice pentru amenajarea pădurilor (Popescu-
Zeletin, 1941).
în paralel, în 1944 începe și activitatea didactică:
la început asistent, apoi conferențiar și profesor la
facultățile de silvicultură din București și Brașov,
până în 1959.
începând cu anul 1949, se dedică cu prioritate
activității de cercetare științifică, la Institutul de
Cercetări Silvice, parcurgând rapid toate treptele
ierarhice, până la cea de director științific. Această
activitate a fost apreciată de oficialități, acordându-
i-se Premiul de Stat (1954) pentru contribuții științi-
fice în domeniul dendrometriei. Un an mai târziu, în
baza valoroaselor sale contribuții științifice în
domeniile dendrometriei, auxologiei forestiere și
amenajării pădurilor, a fost ales membru corespon-
dent al Academiei R. P. România3. Dar, după numai
patru ani, din motive politice, este arestat și întem-
nițat (fără să fie judecat) împreună cu ceilalți trei
membri silvici ai academiei (Constantin Georgescu,
Constantin Chiriță și Grigore Eliescu), timp de peste
un an. După eliberare, factorii de decizie din silvi-
cultură au refuzat reîncadrarea acestora în institutul
de profil. în sprijinul lor, cu generozitate, dar și cu
mult curaj, a intervenit Academia R. P. România
prin președintele ei de atunci, acad. Atanase Joja,
3 Profesorul Ion Popescu-Zeletin nu a ajuns titular numai din cauza
unghețului" binecunoscut el promovărilor din regimul dictatorial comunist.
Alegerea sa ca membru titular post-mortem nu este posibila, în condițiile actu-
alului statut al Academiei Române,
34
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 9 Nr. 2
angajându-i la Institutul de Biologie al Academiei,
în anul 1968, este din nou chemat la conducerea
științifică a Institutului de Cercetări Forestiere.
Prin calitățile literare de excepție și prin probi-
tatea sa științifică a ajuns în comitetele de redacție
ale mai multor reviste de specialitate: Viața
forestieră (1933), Revista pădurilor (1952),
Ocrotirea naturii (1961), Studii și cercetări biolo-
gice, Revue de biologie, Hidrobiologia.
în anii 1969 și 1970 contribuie la înființarea și
organizarea Academiei de Științe Agricole și
Silvice, devenind membru titular al acesteia,
președinte al secției de silvicultură și conducător de
doctorat.
Realizările științifice ale ilustrului nostru profe-
sor au atras atenția și unor organisme internaționale,
îndeosebi a Uniunii Internaționale a Institutelor de
Cercetări Forestiere (IUFRO), devenind în anul
1967 membru în Comitetul permanent și președinte
al grupei de lucru pentru amenajarea pădurilor. în
Germania, Universitatea din Freiburgîi acordă ono-
rantul premiul W.L. Pfei) (1970). în țară este deco-
rat cu Ordinul Meritul Științific (mai, 1973).
După aceste reașezări, promovări și onoruri,
părea că și-a redobândit liniștea pentru o benefică și
fructuoasă activitate științifică, didactică și acade-
mică. Dar n-a fost să fie așa! Printr-o decizie brutală
din anul 1973, a unui ministru de tristă amintire,
este înlocuit din funcția de director științific al insti-
tutului de profil și trecut la pensie.
în ciuda înrăutățirii stării lui de sănătate, în 1974
reușește, totuși, să inițieze, să organizeze și să
prezideze, în premieră, comisia de conferire a titlu-
lui științific de doctor docent unuia dintre cercetă-
torii silvici. A fost ultima sa apariție publică. în
primăvara aceluiași an (1974), la 20 mai, după o
grea suferință, la numai 67 de ani, și-a încheiat tre-
cerea prin viață.
Fiul său, Radu Popescu-Zeletin, departe de țară,
în Germania, s-a afirmat și s-a impus pe plan
științific la cote înalte, într-un domeniu de vârf al
cunoașterii: tehnologia informației, cinstind familia
și patria natală. Apreciindu-i performanțele,
Academia Română ÎI alege membru de onoare, ast-
fel încât, în letopisețul celui mai înalt for științific al
țării, tatăl și fiul sunt așezați pe vecie nedespărțiți.
După trei decenii, în martie 2004, îndurerata sa
soție, dr. Olga Popescu-Zeletin, îl urmează în panteonul
Academiei Române din Cimitirul Belu din București.
Faima omului de știință Ion Popescu-Zeletin nu
s-a consumat odată cu înălțarea sa printre stele; ea
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
luminează cu aceeași intensitate modul de gândire al
actualei generații de silvicultori. Iar cei care au
absorbit din izvoarele științifice descoperite de el,
i-au rămas recunoscători, devenind, la rândul lor,
noi izvoare de lumină pentru alte generații.
2.	Contribuții științifice
Opera sa științifică, lăsată moștenire nouă și
urmașilor noștri, este vastă, complexă, structurată
pe patru compartimente distincte, dar aflate într-o
firească intercondiționare: dendrometrie, auxologie
forestieră, amenajarea pădurilor și ecologie
forestieră. Lista, încă incompletă, a lucrărilor
științifice publicate cuprinde circa 132 de titluri:
articole, monografii, capitole în tratate, publicate în
țara și în străinătate. Constatăm că Ion Popescu-
Zeletin este unul dintre puținii cercetători silvici
români cu frecvente apariții în publicații editate în
limbi de circulație internațională. La aceste lucrări
cu caracter științific, se adaugă numeroase note,
cronici, recenzii, amenajamente, conferințe nepubli-
cate sau recenzate în rezumat, în diferite reviste.
Astfel, lista extinsă a lucrărilor elaborate de acest
ilustru silvicultor se apropie de 200.
*
Este bine cunoscut adevărul potrivit căruia,
„mintea omenească este izvorul științei; știința este
un temei important pentru șansele omului pe acest
pământ, iar știința fără tradiție, adică fără școală și
fără o echipă este de neconceput” (Cajal, 1991).
Acest adevăr a fost conștientizat și aplicat de Ion
Popescu-Zeletin, încă de la primele sale lucrări
științifice, ceea ce i-a îngăduit să pună primele baze
ale școlii românești de dendrometrie și auxologie
forestieră, împreună cu distinșii săi colaboratori:
Gavrilă Toma, Ilie Decei, Sorin Armășescu, Radu
Dissescu, Laurențiu Petrescu ș.a. Primul produs al
acestei școli a fost monumentala monografie
„Tabele dendrometrice", apărută sub coordonarea sa
în 1957, eliminându-se astfel dependența biometrică
a silviculturii românești de literatura de specialitate
străină. Lucrarea a atras atenția cercurilor științifice
de profil din Europa, ecourile auzindu-se și acum,
după 50 de ani de la apariția ei.
într-adevăr, reputatul om de știință francez, J.
Parde, într-o recenzie la recentele două monografii
dendrometrice românești'1, recenzie apărută în
„Revue forestiere franțaise" din 2005, sub titlul
„Surprinzătoarea școală românească de dendrome-
1 Elaborate de V Giurgiu împreuna cu regreta(ii I. Decei și D. Drâghiciu.
35
trie", a ținut să precizeze că „o echipă întreagă -
reînnoită fără încetare - a Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice din București duce cu bine până
la capăt numeroase și foarte serioase cercetări din
domeniul dendrometriei, finalizate de cele mai
multe ori cu publicarea unor lucrări de mare interes.
Inițiatorul principal, în 1957, a fost Ion Popescu-
Zeletin”, fără să omită însă un alt adevăr, potrivit
căruia ultimele monografii, apărute recent, sunt o
expresie a aceleași școli românești de dendrometrie,
reprezentând „o lucrare matematico-dendrometrică
remarcabilă și unică - fără îndoială - al cărui interes
depășește cu siguranță frontierele țării lor” (Parde,
2005).
în domeniul auxologiei forestiere a îndrumat
activitatea pentru elaborarea primelor tabele de pro-
ducție românești (Popescu-Zeletin et al., 1957) și a
adus contribuții remarcabile la cunoașterea dina-
micii creșterii în grosime a arborilor în perioada de
vegetație, în care școp a construit o aparatură adec-
vată (auxometrul comparator și dendroauxogratul),
prin intermediul căreia, împreună cu colaboratorii
săi, a elaborat peste 10 lucrări științifice de acest
profil. Deosebit de valoroase sunt cercetările referi-
toare la cunoașterea structurii și auxologiei ecosis-
temelor virgine (Popescu-Zeletin, Dissescu, 1961
ș.a.).
Din atenta analiză a operei sale din domeniul
biometriei forestiere se desprind cu claritate și căile
de dezvoltare a acestei științe, confirmate în deceni-
ile care au urmat după trecerea lui în lumea
drepților, unele rămânând perfect valabile și pentru
gândirea de astăzi despre viitor, cum sunt cele refe-
ritoare la: regionarea cercetărilor dendrometrice și
auxologice, ecologîzarea dendrometriei și auxolo-
giei forestiere, informatizarea aparaturii dendrome-
trice ș.a.
Remarcabile sunt și contribuțiile profesorului
Ion Popescu-Zeletin din domeniul științei și prac-
ticii amenajării pădurilor, contribuții care se consti-
tuie într-un aport semnificativ la întemeierea școlii
românești de amenajament, școală mult dezvoltată
atât de contemporani (în primul rând de N.
Rucăreanu), cât și de urmași ai săi. în cele ce
urmează amintim doar câteva dintre acestea,
5 Necesitatea de a se amenaja pădurile pe „unilâ|i de valorificare" (pe
bazine) în comun, independent dc natura propnciapi, este evidențiata de 1,
Popescu-Zeletin incâ din anul 1937. in articolul „Raportul susținut" (Revista
pădurilor, pp. 1252-1264).
Sistemul „marilor umtâ(i forestiere" (MUF) a fost prezentai la Congresul
1NTERAGRA de la Praga (Popescu-Zeletin. 1948) ți definitivat odată cu
încheierea primei campanii de amenajare a pădurilor (Negrea... Popescu-Zeletin
etal„ 1954 41955J.
îndeosebi pe cele care sunt de mare interes pentru
zilele noastre.
Ne referim în primul rând la sistemul de organi-
zare amenajistică a teritoriului forestier pe unități de
producție integrate în mari unități forestiere, consti-
tuite independent de natura proprietății5, sistem păs-
trat, cu unele modificări, timp de 6 decenii. în legă-
tură cu această problemă nu putem însă lăsa
nemenționate o ordonanță a guvernului (O.G. 139
72005) și o tentativă legislativă recentă lansată în
forță de unele grupuri politice, potrivit cărora se
renunță la elaborarea de amenajamente pe unități de
producție (bazine hidrografice), în favoarea amena-
jamentelor pe proprietari, cu soluții nearmonizate pe
bazine hidrografice, ceea ce este de natură să desta-
bilizeze în și mai mare măsură echilibrul hidrologic,
geomorfologic, climatic și social în spațiul geogra-
fic românesc, îndeosebi în Carpați.
în al doilea rând, evidențiem metoda originală
elaborată de Ion Popescu-Zeletin pentru deter-
minarea vârstei exploatabilității tehnice, metodă
care, deși nu a putut fi generalizată în practică pe
termen lung, a stimulat gândirea în acest domeniu.
Este util să menționăm adevărul potrivit căruia
profesorul, într-o perioadă critică pentru pădurile
țării, amenințate cu reducerea drastică a vârstelor de
tăiere a arboretelor cu scopul de a majora volumul
exploatărilor forestiere, în anul 1955, la Conferința
Națională pentru Amenajarea Pădurilor, organizată
de Academia R.P. România, a ținut să avertizeze că
„în unele cercuri de specialitate (care de fapt erau
forțe politice, n.n.) se vehiculează ideea scoborârii
vârstelor exploatabilității și a ciclurilor pentru a se
face față nevoilor actuale. Aceasta - spunea în con-
tinuare profesorul - poate fi numai un expedient de
moment, al cărui rezultat va fi micșorarea și mai
accentuată a fondului de producție și prin aceasta
diminuarea - pentru o lungă perioadă - a capacității
reale de producție și protecție a pădurilor țării. Ca
oameni de răspundere, trebuie să analizăm serios
perspectivele unor asemenea expediente și să găsim
alte soluții pentru acoperirea nevoilor”.
Am amintit acest episod din istoria silviculturii
noastre, deoarece, acum, după mai bine de o jumă-
tate de secol, „expedientul” reducerii vârstelor
exploatabilității este din nou lansat, de data aceasta
de mari grupuri de interese, din păcate, chiar și prin
mijlocirea unei reviste de profil silvic. Istoria se
repetă, iar concepția marelui nostru silvicultor
rămâne în actualitate.
Din această scurtă expunere nu putem omite
36
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 2
recomandările sale referitoare la promovarea gră-
dinăritului în pădurile țării noastre, prin aplicarea
metodei controlului, ceea ce a constituit chiar tema
tezei sale de doctorat (Popescu-Zeletin, Amzărescu,
1953). Acum, problema extinderii tratamentului
codrului grădinărit este mai actuală decât oricând în
trecut.
Din ansamblul gândirii amenajistice a reputatu-
lui om de știință mai desprindem concepția profund
ecologică, de extremă actualitate, formulată cu 52
de ani în urmă potrivit căreia „pentru etapa revizui-
rilor este necesară o nouă orientare în lucrările de
amenajare a pădurilor, lucrări la sfârșitul cărora să
avem puse la punct: cartarea pedologică, cartarea
stațională, cartarea tipologică și cartarea funcțio-
nală a pădurilor. Pe această linie de dezvoltare a
activității amenajistice în viitor se pune problema
privind: elaborarea unei mai bune instrucțiuni
privind executarea acestor lucrări de cartare, for-
marea la Institutul de Proiectări Silvice a unui corp
de specialiști, instruiți anticipat și temeinic îndru-
mați în lucrările de teren de către unitățile de cer-
cetare corespunzătoare din Institutul de Cercetări și
Experimentări Silvice; organizarea acestor lucrări în
concordanță cu desfășurarea lucrărilor de amena-
jare. Cartările: pedologică, stațională, tipologică și
funcțională executate de specialiști trebuie să con-
stituie o lucrare de sine stătătoare, folosibilă la ame-
najări, împăduriri, ameliorarea terenurilor degradate
și la operațiuni culturale” (Popescu-Zeletin, 1955).
Fără îndoială, suntem în fața unui testament,
doar parțial onorat de generațiile post-zeietiniene.
într-adevăr, după un oarecare progres înregistrat la
insistențele academicianului Constantin Chiriță,
după deceniul al 8-lea al secolului trecut amenaja-
mentul românesc, din punct de vedere al funda-
mentelor naturalistice, a intrat într-un declin
regretabil și extrem de dăunător.
Ion Popescu-Zeletin ar fi foarte îndurerat dacă ar
ști că amenajamentul silvic practic de la noi, pentru
al cărui prestigiu s-a dăruit, se află acum în starea în
care se află sub raportul fundamentării ecologice,
respectiv ia pragul de jos al exigențelor; fragmentat
pe proprietăți, cu soluții amenajistice nearmonizate
pe bazine hidrografice.
Actuala generație de silvicultori are, așadar,
obligația profesională și etică în același timp, față de
memoria înaintașilor: academicienii Ion Popescu-
Zeletin și Constantin Chiriță, depășind aceste stări și
apropriindu-se astfel și de concepțiile și practicile
din țările avansate ale Uniunii Europene.
Elogiindu-i opera multilaterală construită cu
vigoarea și sensibilitatea conștiinței sale profesio-
nale, evidențiem, în plus, și amplele sale cercetări
referitoare la funcțiile ecologice, economice și
sociale ale ecosistemelor forestiere, funcții pe care
le-a orânduit într-un sistem original de zonare
funcțională a pădurilor. Pe această bază a formulat
conceptul de silvicultură funcțional-diferențiată,
precum și conceptul de amenajare polifuncțională
(Popescu-Zeletin, 1973). Cu această gândire îl
vedem apropriindu-se astfel de conceptul modem de
silvicultură cu funcții multiple, promovat pe plan
internațional. în consecință „respinge teza încă
susținută de unii specialiști, potrivit căreia orice
pădure de producție bine gospodărită satisface ce-
rințele funcțiunilor de protecție”.
Sistemul criteriilor de zonare funcțională, elabo-
rat în anul 1952 de Ion Popescu-Zeletin și oficializat
în anul 1954, a fost atât de flexibil, încât, prin noi
cercetări, ne-a dat posibilitatea unei necesare dez-
voltări prin adaptarea acestuia la noile cerințe ale
perioadei de cumpănă dintre mileniile II și III.
Astfel, de la 26 de categorii funcționale oficializate
în anul 1954, s-a ajuns în prezent la peste 60, iar
procentul suprafeței pădurilor destinate să îndepli-
nească funcții speciale de protecție a crescut în acest
interval de la 14 la 50 (Giurgiu, 2004), confirmân-
du-se previziunile date de Popescu-Zeletin (1971).
Este însă momentul să precizăm că sistemul de
zonare funcțională a pădurilor, conceput de Ion
Popescu-Zeletin, mult dezvoltat ulterior, a fost
supus și a rezistat la numeroase critici, cele mai
multe neîntemeiate. Asemenea critici sunt virulent
lansate și în actuala perioadă de instabilitate prin
care trece pădurea, silvologia și silvicultura
românească.
Acum, noi, cei care îi urmăm învățătura, ne
exprimăm cu fermitate convingerea că sistemul de
zonare funcțională a pădurilor va dăinui, conti-
nuând să constituie o componentă definitorie a sil-
viculturii românești, acest sistem fiind indispensabil
pentru o gestionare durabilă a patrimoniului foresti-
er al țării noastre, mai ales în condițiile modi-
ficărilor climatice globale.
A fost însă nevoit să sublinieze adevărul potrivit
căruia, „Nu cunoaștem, în unele cazuri, mecanis-
mele interrelațiilor și ale proceselor biocenotice care
intervin în circuitul biogen la acest nivel de apro-
fundare, care să permită dirijarea sigură a comu-
nităților biologice forestiere către componentele și
structurile optime în raport cu funcțiunile din care
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 2
37
sunt sau pot fi grevate arboretele. De aici rezultă
necesitatea orientării și dezvoltării cu prioritate a
cercetării acestor laturi” (Popescu-Zeletin, 1971).
Referitor la principiile sistemului de zonare a
precizat că „sunt de revăzut unele clasificări, de
reanalizat sub un unghi mai exigent tratamentele de
aplicat și de amendat unele procedee de lucru, toate
acestea în ideea de a se perfecționa «gospodărirea
funcțională pe arboret». Se impune revizuirea cate-
goriilor din cadrul fiecăreia dintre grupele mari de
funcțiuni, în sensul ca acestea să corespundă unor
însușiri distincte ale pădurii [...]. Este indispensabil
ca la cartarea funcțională a arboretelor să se ia în
considerare și exigența care grevează funcțiunea
pentru a se nuanța, din motive economice mai ales,
măsurile culturale [...]. Este necesar să se reana-
lizeze problema tratamentelor, în sensul ca acestea
să corespundă exigențelor diferențiate ale funcțiilor,
în cazul arboretelor de munte cu rol antieroziv, de
exemplu, exigențele diferă în raport cu natura solu-
lui, panta și situația față de obiectivul de protejat,
ceea ce impune nuanțarea structurii, respectiv a
intensivității tratamentului” (Popescu-Zeletin,
1971).
în acest sens, în ultimii 35 de ani s-au înregistrat
progrese semnificative (Giurgiu, 2004; Giurgiu,
Seceleanu, 2006), dar insuficiente.
în privința silviculturii practice, Ion Popescu-
Zeletin (1971) ne-a transmis următorul avertisment:
„succesul gospodăririi funcționale de «mâine»
depinde în primul rând de atașamentul ferm și con-
secvent al celor care o aplică, față de principiile
zonării - principii care conturează cadrul de dez-
voltare al silviculturii noastre pentru o îndelungată
perspectivă - și în al doilea rând de creditul ce tre-
buie acordat adevărului științific stabilit, ceea ce
înseamnă respingerea improvizațiilor și a oricăror
soluții de compromis, în ceea ce privește tehnica
gospodăririi funcționale”.
Faptul că Ion Popescu-Zeletin a așezat temelii la
edificarea școlilor naționale de biometrie forestieră
și de amenajament, mult dezvoltate apoi de succe-
sorii săi, este un adevăr recunoscut pe plan intern și
internațional. Sunt însă de neacceptat anumite opinii
tendențioase potrivit cărora aceaste școli ar fi de
origine germană, franceză sau rusească. Adevărul
este că respectivele școli, de biometrie forestieră și
de amenajament, sunt pur și simplu de sorginte
românească, întemeiate de oameni de știință
români, pentru pădurile României, școli integrabile
acum în sistemul european de profil.
în domeniul ecologiei. Ion Popescu-Zeletin ne-a
lăsat două opere de referință: Cercetări ecologice în
Podișul Babadag (1971) și Contribuții ecologice ale
brădeto-făgetelor pluriene de la Sinaia (1975).
3.	în loc de concluzii
Ca realizator al unor prestigioase valori științi-
fice în domeniul silvologiei, Ion Popescu-Zeletin
s-a înscris cu litere de aur în memoria posterității.
Iată de ce este greșit a vorbi despre Ion Popescu-
Zeletin numai la trecut, câtă vreme prin întreaga sa
gândire este astăzi prezent în miezul preocupărilor
noastre științifice și profesionale. El ne ajută acum
să stăvilim orientări greșite, să alegem căile firești
ale viitorului. Așadar, Ion Popescu-Zeletin este atât
predecesorul, cât și contemporanul nostru. De
exemplu, numai în ultimii 5 ani, în publicațiile
științifice silvice opera profesorului Ion Popescu -
Zeletin a fost citată de peste 80 de ori, ceea ce infir-
mă afirmația făcută, în necunoștință de cauză,
potrivit căreia „generațiile de cercetători silvici,
care i-au conținut și dezvoltat opera, s-au preocupat
mai puțin de scoaterea în evidență a meritelor ilus-
trului predecesor”6.
în calitatea sa de membru al celui mai înalt for
științific al țării a contribuit substanțial la așezarea
silvologiei la locul ce i se cuvine în ansamblul
științelor promovate de Academia Română și de
Academia de Științe Agricole și Silvice.
Cărturar de aleasă erudiție, Ion Popescu-Zeletin
nu a fost un izolat. Dimpotrivă, s-a înconjurat de
oameni aleși, pe care i-a format ca oameni de știință,
i-a iubit, i-a înțeles și i-a ajutat, bucurându-se apoi
de aprecieri sincere, de admirație și respect din
partea lor. Colaboratorii și discipolii săi, mulți tre-
cuți și ei în neființă, au format marea sa familie, în
mediul căreia se distingea prin silueta sa de bărbat
înalt și plăcut la înfățișare, cu o privire blândă și
zâmbet cald, radiind în toate împrejurările - unele
tensionate - o solemnitate specifică, generatoare de
liniște și bunăvoință. A fost întotdeauna deschis la
suflet, în autentic stil moldovenesc, neatins de
orgolii sau tendințe dictatoriale, manifestând tole-
ranță și receptivitate. Totodată, a acceptat fără
ezitare, propuneri de perfecționare a unor metode și
procedee personale, știind cum să depășească unele
critici, dacă ele au avut la bază argumente obiective.
A fost animat, mai presus de toate, de un patrio-
tism discret. Așa l-a cunoscut și caracterizat un
6 A se vedea „Revista pâdurilor" nr. 1/2007 p. 51.
38
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
străin de neamul nostru, profesorul german R.
Magin, o mare personalitate silvică europeană, afir-
mând că „Prof.dr. Ion Popescu-Zeletin și-a iubit
patria cu fiecare fibră a inimii sale. Aceasta a fost
una din trăsăturile sale predominante. El a adus, ca
reprezentant al României, numai onoare și prestigiu
țării sale. El poate fi model multora din compatrioții
patriei sale”.
Ca cercetător de elită, era convins de adevărul
conform căruia „creația științifică este o înălțare a
spiritului, o izbândă fericită a gândirii umane”.
Acesta i-a fost crezul său de o viață, pe care a cău-
tat să-l transmită și colaboratorilor și discipolilor
săi.
Să nu uităm nici o clipă că idealul vieții sale nu
a fost doar progresul științific, ci și înfăptuirea nece-
sarei coeziuni sufletești între grupuri și generații de
silvicultori, coeziune care, astăzi, se află, din păcate,
la pragul de jos al existenței.
în legătură cu acest ideal, mai amintim încă o
trăsătură definitorie a profesorului, care a fost aceea
a respectului, a venerației pentru înaintași, îndeose-
bi pentru Ion lonescu de la Brad, luliu Moldovan,
Nicolae Popovici și, mai ales, pentru Marin Drăcea.
Chiar dacă nu sunt singurul îndreptățit să apre-
ciez, în numele actualei generații de silvicultori po-
ziția pe care o ocupă în prezent profesorul Ion
Popescu-Zeletin în silvologia și silvicultura
românească, sunt, totuși, încrezător că toți cei care
i-au cunoscut viața și opera, îl vor considera patri-
arh al generației sale de silvicultori, un predecesor
vizionar și totodată un contemporan înțelept, un
model pentru viitoarele generații de cercetători din
domeniile biometriei forestiere și amenajării
pădurilor.
Apropiindu-ne de finalul expunerii noastre, vom
aminti celor care ne considerăm astăzi urmașii lui
fideli, că avem obligații profesionale și etice față de
BIBLIOGRAFIE
C aj a 1, N„ 1991, Ștefan Nicolau - creator al școlii
românești de virusologie. Discursuri de recepție. Voi. VIII.
Editura Academiei Române, București, pp. 118-134.
D i s s e s c u , R., 2003, Profesor dr.doc. Ion Popescu-
Zeletin, remarcabilă personalitate a silviculturii românești. în:
V. Giurgiu (sub red.), Silvoiogie voi. III A. Editura Academiei
Române, București, pp. 11-13.
Giurgiu,V„ Decei,I.,Drăghiciu,D., 2004,
Metode și tabele dendrometrice. Editura Ceres, București,
575 p.
Giurgiu, V.. D r ă g h i c i u , D., 2004, Modele
matematico-auxologice și tabele de producție pentru arborete.
Editura Ceres, București, 607 p.
opera sa, lăsată moștenire nouă și urmașilor noștri.
Avem datoria sacră de a-i apăra concepțiile și
înfăptuirile, cu deosebire în această perioadă încă
tulbure, când, sub presiuni politice, economice și de
altă natură, se promovează cu insistență idei și se
proiectează legi contrare învățăturii sale. Ne-am
referit deja la unele tentative, pe alocuri puse în
practică, de a se destrăma sistemul unitar de amena-
jare a pădurilor pe unități de protecție și producție,
de a reduce vârstele exploatabilității arboretelor, de
a majora volumul exploatărilor forestiere în paguba
generațiilor viitoare, de a marginaliza zonarea
funcțională a pădurilor, de a minimaliza funda-
mentele ecologice ale amenajării pădurilor.
Amenajamentul este atacat în însăși existența lui.
Avem, așadar, obligația de a apăra valorile funda-
mentale ale amenajamentului românesc. Mai avem
datoria de a opri demolarea ultimelor păduri virgine
și cvasivirgine încă existente în Carpați, păduri care
au fost prima iubire a vieții profesorului.
în sfârșit, nu vom uita proiectele zeletiniene
referitoare la elaborarea celor două monografii
monumentale: 1) Silvologiapădurilor României', 2)
Istoria pădurilor și a silviculturii românești,
proiecte întrerupte de moartea prematură a celui
care le-a gândit. Realizarea lor ar fi cel mai înălțător
omagiu pe care actuala generație de oameni de
știință silvicultori îl pot aduce înainte-mergătorului
nostru. Totodată, aniversarea de astăzi, dedicată
împlinirii a 100 de ani de la nașterea sa, ne îndeam-
nă la înfăptuirea unui alt act de recunoștință: elabo-
rarea și publicarea volumului omagial „Ion
Popescu-Zeletin: opere alese", astfel încât, numele
său să rămână pentru totdeauna înscris în panteonul
silviculturii românești.
Academia Română și Academia de Științe
Agricole și Silvice au onoarea și, totodată, obligația
de a înfăptui aceste proiecte.
G i u r g i u , V., 2004, Gestionarea durabilă a pădurilor.
Editura Academiei Române, București, 320 p.
Giurgiu, V., Seceleanu, I. (sub red.), 2006,
Amenajarea pădurilor la începutul mileniului al Hl-lea. Editura
Academiei Române, București, 357 p.
G i u r g i u , V., 2007, ton Popescu-Zeletin, predecesorul
și contemporanul nostru. Revista Academica, nr. 58-59.
Negrea, L., Popescu-Zeletin,!. et al., 1954,
Amenajarea pădurilor și pășunilor împădurite din R.P.R.
Institutul de Proiectări Agro-silvice, București, 152 p.
P a r d € , J., B o u c h o n , L, 1988, Dendrometrie.
ENGREF, Nancy, 328 p.
Parde, J„ 2000, La dendrometrie des temps des pre-
miers pas aux temps actuels. Revista pădurilor, nr. 4, pp. 1-10.
P a r d c . J., 2005, L ’etonnante „ ecole" de dendrometrie
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
39
roumaine. Revue forestiire franțaise. nr. 5, pp. 465-466.
Popescu-Zeletin, I., 1941, Instrucțiuni pentru
amenajarea pădurilor. Editura „Bucovina”, LE. Torouțiu,
București, 34 p.
Popescu-Zeletin,!., 1952, Funcțiunile pădurii și
tipurile funcționale de protecție. Revista pădurilor, nr. 10, pp.
4-7.
Popescu-Zeletin, I.,Amzărescu,C„ 1953,
Schița unei metode de amenajare pentru codru grădinărit.
Revista pădurilor, nr. 12, pp. 12-15.
Popescu-Zeletin,!., 1955, Orientări și probleme
tehnico-științifice actuale în amenajarea pădurilor.
Consfătuirea pentru amenajarea pădurilor. Academia R.P.
Română, București, pp. 21-43, București.
Popescu-Zeletin, I., T o m a, G. et al., 1957,
Tabele dendrometrice. Editura Agro-Silvică de Stat, București,
1320 p.
Popescu-Zeletin, 1., Petrescu, L„ 1958,
Beitrâge zur Kenntnis der U'rwaldbestandenstruktur. Raport
JUFRO Oxford, London, voi. I, pp. 219-227.
Popescu-Zeletin, L, Dissescu, R., 1961,
Uber die Klassifikation der natiirlichen ungleicholtrigen
Bestănde. JUFRO, 13 Kongress, Wien, Bând 2, 11 p.
Popescu-Zeletin (sub red.), 1971, Cercetări eco-
logice în Podișul Babadag. Editura Academiei R.S. România,
București, 406 p.
Popescu-Zeletin, I., 1971, Gospodărirea
funcțională a pădurilor între „ieri" și „mâine". Revista
pădurilor, nr. 1, pp. 333-336.
Popescu-Zeletin, I., 1973, Amenajamentul și
gospodărirea funcțională a pădurilor. Revista pădurilor, nr. 2,
pp. 66-68.
Popescu-Zeletin, I., Bândiu, Mocanu,
V., 1975, Caracteristici ecologice ale brădeto-făgetelor
pluriene de la Sinaia. ICAS, București, 52 p.
Prof. dr. doc. Victor GIURGIU
membru corespondent al Academiei Române
E-mail: asasmeca@asas.ro
Ion Popescu-Zeletin, forerunner and our contemporary
Abstract
The paper presents the life and work of the outstanding Romanian silviculturist Ion Popescu-Zeletin (1907-1974), member of the
Romanian Academy of Sciences.
His work is vast and complex with reference to four branches of forest Sciences: forest mensuration, forest growth, forest man-
agement planning and forest ecology.
He is the founder of the Romanian school of forest biometry and forest management planning. During his life he played impor-
tant roles in internațional forestry organisms such as chairman of the working group "Forest management and planning" of
International Union of Forestry Research Organizations (I.U.F.R.O.) (1967). He was also awarded with the internațional prize
"Wilhelm Leopold Pfeil" (1970).
Keywords: forest mensuration, forest managementplanning, forest biometry, forest history.
40
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
Contribuțiile profesorului Ion Popescu -
Zeletin în domeniul biometriei forestiere
Ovidiu BADEA
losif LEAHU
De numele ilustrului profesor Ion Popescu-
Zeletin, pe lângă remarcabila sa activitate care a
luminat silvicultura românească în perioada anilor
1937-1974, rămân legate problemele dendrometriei
și auxologiei forestiere, care au constituit o preocu-
pare științifică permanentă, de primă importanță.
Astfel, a introdus, în premieră, în anul 1937, pro-
cedeul de inventariere a arboretelor prin benzi de
probă, ceea ce față de practicile anterioare a consti-
tuit un evident progres. împreună cu iluștrii silvicul-
tori români, din acea vreme, profesorul Nicolae
Rucăreanu și Gavrilă Toma, a elaborat metodologi-
ile pentru întocmirea tabelelor de cubaj, a tabelelor
de producție și a tabelelor de descreștere a fusului la
arbori.
Ulterior, sub coordonarea profesorului Ion
Popescu-Zeletin s-au pus trainice fundamente bio-
metrice amenajamentului românesc, când un colec-
tiv de cercetători de elită, după ample și îndelungate
cercetări, în anul 1957, prin monumentala mono-
grafie „Tabele dendrometrice” a înălțat acest dome-
niu la nivelul unei școli românești de dendrometrie
și auxologie forestieră de prestigiu și de rezonanță
europeană.
Pe această bază, în premieră pentru România, în
scopuri amenajistice au fost stabilite vârstele
exploatabilității absolute și tehnice ale arboretelor
echiene și s-a introdus sistemul românesc de clasifi-
care a arboretelor echiene și pluriene, pe clase de
producție. Totodată, s-au elaborat procedee auxo-
metrice originale, bazate pe auxometrul comparator,
construit chiar de autor, dezvoltând pe această bază,
cercetările de auxologie forestieră, cu referire spe-
cială la dinamica creșterii în diametru a arborilor în
perioada de vegetație, cercetări care au fost corelate
cu procesele ecologice. Profesorul a întocmit, de
asemenea, prima tabelă de cubaj matematizată pen-
tru stejarul pufos (Ion Popescu-Zeletin, 1971/
Astfel, a pus primele fundamente științifice solide
ale școlii românești de dendrometrie și auxologie
forestieră.
De precizat este faptul că în lista lucrărilor pu-
blicate de profesorul Ion Popescu-Zeletin predo-
mină cele din domeniile dendrometriei și auxologiei
forestiere.
Fără cercetările efectuate în premieră de Ion
Popescu-Zeletin, nu ar fi fost posibilă dezvoltarea
ulterioară a dendrometriei și auxologiei forestiere
românești, concretizate în monografiile „Biometria
arborilor și arboretelor din România”, „Metode și
tabele dendrometrice” și „Modele matematice -
auxologice și tabele de producție pentru arborete”
elaborate sub coordonarea și cu aportul științific
remarcabil al prof.dr.doc. Victor Giurgiu.
O evaluare de ansamblu a școlii românești de
dendrometrie, ale cărei baze au fost puse de Ion
Popescu-Zeletin, este dată de iluștrii profesori
francezi J.Parde și J.Bouchon (1988): „Vom
menționa încă o dată tabloul de onoare a colegilor
noștri români care, după o enormă muncă de teren și
birou, au reunit într-un volum de peste 1000 de
pagini toată documentația cifrică la care poate visa
un dendrometrician asupra arborilor din țara sa. O
primă ediție - lucrarea de bază - a fost elaborată în
anii ‘50 ai secolului trecut, de către Ion Popescu-
Zeletin cu cei opt colaboratori (1957).
Cincisprezece ani de minuțioase cercetări comple-
mentare au perfectat opera inițială, conducând Ia o
nouă publicație de un tip și de o valoare, fară
îndoială unică în lume (Giurgiu, Decei, Armășescu,
1972)”. Poziția onorantă ocupată în lume de această
școală românească de dendrometrie este prezentată
recent de J. Parde (2000, 2006), ca și de J. Rondeux
(1993), M.Prodan (1965) ș.a.
Menționăm de asemenea că „Premiul de Stat”,
obținut de ilustrul profesor Ion Popescu-Zeletin în
anul 1953, are la bază contribuțiile dendrometrice
referitoare la întocmirea primelor tabele de cubaj și
tabele de producție românești.
O parte din direcțiile actuale de dezvoltare a den-
drometriei și auxologiei forestiere românești, își au
originea din gândirea profesorului Ion Popescu-
Zeletin, cu referire specială la:
•	elaborarea de noi modele de creștere a arborilor
și arboretelor;
•	ecologizarea, în continuare, a cercetărilor de
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
41
dendrometrie și auxologie forestieră;
•	creșterea vizibilității performanței românești în
domeniul dendrometriei și auxologiei forestiere;
■	dezvoltarea bazelor științifice pentru moni-
toringul forestier și inventarierea pădurilor la nivel
național;
•	integrarea în mai mare măsură a cercetărilor
românești din domeniul dendrometriei și auxologiei
forestiere în programele de cercetare promovate la
scară internațională;
•	preocupările sporite pentru formarea de tineri
cercetători, viitoare personalități ale școlii
românești de dendrometrie și auxologiei forestieră,
după modelul ilustrului profesor Ion Popescu-
Zeletin.
Prezentăm în continuare
Mesajul primit din partea eminentului profe-
sor francez Jean PARDE.
Am avut șansa, privilegiul și plăcerea de a-1
cunoaște pe profesorul Ion Popescu-Zeletin, mai
ales în perioada anilor 1950 - 1965. Ca și în cazul
meu, lucrările sale științifice și tehnice se situau în
domeniul silviculturii, auxologiei forestiere și den-
drometriei, în sens larg.
Ne-am cunoscut și ne-am comparat activitățile
cu ocazia unor reuniuni internaționale forestiere
legate de specialitatea noastră. Astfel de reuniuni
erau adesea urmate de întâlniri mai specializate și
într-un cadru mai restrâns, redus uneori la noi doi,
Ion Popescu-Zeletin și eu.
însă, înainte de a cunoaște savantul, merită să
cunoști omul.
Era, așa cum se spune în franceză, un „om de
bine” atât în viața publică, cât și în viața privată,
având simțul relațiilor internaționale, știind să
recunoască interesul unor idei și lucrări străine care
se îndepărtau de ale sale. Stima reciprocă profesio-
nală a devenit repede o bună înțelegere mutuală și în
final, prietenie.
Dendrometria românească era deja activă și efi-
BIBLIOGRAFIE
G i u r g i u, V., D e c e i, I., D r & g h i c i u, D„ 2004,
Metode fi tabele dendrometrice. Editura Ceres, București, 575
P-
cientă, după sfârșitul celui de al doilea război mon-
dial. Stau mărturie, în special, două cărți excelente,
mai recente, ale lui Victor Giurgiu, una apărută în
1969 „Dendrometrie” și cealaltă, în 1979,
„Dendrometrie și auxologie forestieră”, atât prin
conținutul lor, cât și prin bibliografia lor importan-
tă.
Numeroasele scrieri științifice ale lui Ion
Popescu-Zeletin încep în anul 1936 („Die kontroll-
methode”.) și își continuă apariția până în anul
1962.
Pentru această scurtă cronică ne-am gândit să nu
evocăm decât un titlu, care ne-a atras atenția și am
făcut o alegere neașteptată! Este vorba de Ion
Popescu-Zeletin, coordonator și autor principal cu
încă opt autori ai lucrării „Tabele dendrometrice” -
București 1957 - 1320 pagini. Cartea nu poate fi
citită pentru că nu conține decât cifre (grupate sau
nu, în tabele). Autorii au reunit într-un enorm volum
toată documentația redată cifric la care poate să
viseze un silvicultor în legătură cu arborii din țara
sa. Tabelele de cubaj, pentru a începe cu ele, se
referă, una după alta, la 18 specii; dau „lemnul de
lucru, pe fiecare din cele 18 specii, volumul cojii,
sortimentele de diferite calități posibile etc. etc.”
Acestea sunt completate cu tabele de coeficienți de
formă, coeficienți de descreștere, dar și alte infor-
mații care fac din această operă magistrală un
ansamblu care nu se mai realizase niciodată în den-
drometrie.
în acest mod, tabelele de producție care le
urmează pe cele de cubaj, formează un întreg remar-
cabil, ca documentare. Tabelele anexate, specie cu
specie, dau de exemplu, repartiția arborilor pe
diferitele clase de diametre, dar și repartiția vo-
lumelor în diferitele categorii de sortimente etc.
Această carte uimitoare este un ansamblu dobân-
dit prin munca oamenilor de știință români, pus la
dispoziția practicienilor și a administratorilor de
păduri.
O reușită, însă greu de reușit de alții!
Jean PARDE
Giurgiu, V., D r ă g h i c i u , D., 2004, Modele
matematico-auxologice fi tabele de producție pentru arborete.
Editura Ceres. București, 607 p.
Pardd, J., Boue han, J.,1988, Dendrometrie,
ENGREF, Nansy, 328 p.
42
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 2
P a r d e , J„ 2000. La dendrometrie des temps des pre-
miers pas aux temps actuels. Revista pădurilor, nr.4, pp.1-10.
P a r d 4 , J.,2006, L’etonnante „ecole” de dendrometrie
roumaine. Revuc forestiere franțaise, nr.5. pp.465-466.
Popescu-Zeletin, I., T o m a,	G.,
A r m ă ș e s c u . S., D e c e i, I. e/. al., 1957, Tabele dendro-
metrice, Editura Agrosilvică de stat. București, 1320 p.
Popescu-Zeletin, I. et. al, 1971, Cercetări eco-
logice tn Podișul Babadag. Editura Academiei R.S.România,
București, 406 p.
P rod an, M.,1965, Holzmesslehre. J.D.Saverlader’s
Verlag. Frankfurt am Main, 644 p.
R o n d e u x , J,, 1993, La mesure des arbres et des peu-
plements forestiers. Les Presses Agronorttiques de Gcmbleux,
521 p.
S t i n g h e , V„ T o m a , G., 1998, Dendrometrie. Editura
Agrosilvică de stat, București, 356 p.
Dr. ing. Ovidiu BADEA
I.C.A.S. București
E-mail: obadea@icas.ro
Prof. dr. ing. losif LEAHU
Universitatea „Transilvania11 Brașov
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Prof. Ion Popescu-Zeietin's contributions to the forest biometrics field
*
Abstract
Prof. Ion Popescu-Zeletin has had a remarkable scientific activity in the Romanian forestry during the 1937-1974 periods. He
established the Romanian school of forest biometrics especially by the monumental monograph "Tabele dendrometrice" (1957),
which was elaborated with a team of outstandîng researchers. By using this monograph, the activity of forest management planning
in Romania was established from the biometrical point of view.
Prof. Ion Popescu-Zeletin has also developed original methods for tree growth measurement, with special reference to the dynam-
ics of tree diameter increment during the vegetation season. Based on such contributions he is considered as the founder of tree and
forest growth Science in Romania.
In 1953, Prof. Ion Popescu-Zeletin was awarded "The State Prize" as the recognition of his contributions to the elaboration of the
fîrst Romanian volume calculation and yield tables.
An important share of the present devclopment of Romanian forest biometrics and growth Science originates from Ion Popescu-
Zeietin's thinking.
Keywords: Romanian forestry, Romanian school of biometrics, growth Science, forest management planning, tree diameter
increment, research activity.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
43
Despre managementul ariei de protecție
specială aviafaunistică „Complexul pisci-
col Dumbrăvița”, județul Brașov
1.	Introducere
Conservarea biodiversității în general, se poate
realiza real și eficient în cadrul ariilor naturale pro-
tejate (Heath și Evans, 2000),
Managementul diverselor tipuri de arii naturale
protejate trebuie realizat doar pe baza unor studii
complexe, analizând toți factorii de influență pentru
ecosistem și componentele sale și ținând cont de
interesele socio - economice și de planurile de dez-
voltare ale zonei respective. înainte de a întocmi un
Plan de Management este necesar sa stabilim clar,
scopul și obiectivele acestui plan de management,
luând în considerare, mai ales, scopul și obiectivele
declarării ariei protejate respective (speciile "țintă"
pentru conservare, habitatele importante, peisajul,
conservarea tradițiilor comunităților locale etc.).
Pentru a conserva biodiversitatea ariei naturale
protejate de la Dumbrăvița, județul Brașov, este
necesară întocmirea unui Plan de Management
adecvat, care să ia în considerare și activitățile
tradiționale ale comunității și piscicultura practicată
pe cea mai mare parte a rezervației, activitate impor-
tantă pentru menținerea populațiilor de păsări de apă
și a unor habitate prioritare pentru conservarea
locală.
2.	Locul cercetărilor, metode de studiu
Complexul Piscicol Dumbrăvița este situat în
Depresiunea Bârsei, partea centrală a României,
încadrată la curbura internă a Carpaților. Din punct
de vedere hidrografic face parte din bazinul Oltului,
iar administrativ, aparține de județul Brașov. Codul
UTM este LL 76/77 (10 x 10 km) și LL 76.3/77.4 (5
x 5 km).
Este compus din două sectoare principale, un lac
de acumulare construit pe pârâu! Hamaradia și un
complex de eleștee piscicole, în avalul barajului.
Suprafața totală a ariei protejate însumează 414
ha șî este formată din mai multe tipuri principale de
habitate, precum: luciu de apă, vegetație emersă
(stufăriș, păpuriș etc.), mlaștini, fânețe, pajiști
umede sau temporar inundate, pâraie, sectoare unde
44
Dan Traian IONESCU
Daniel IORDACHE
Vladimir POPESCU
predomină specii de Salix, culturi agricole etc.
Suprafața totală de vegetație emersă, vegetație de
mlaștină, rogoaze (sectoarele unde predomină specii
de Carex) și alte tipuri de vegetație palustră (inclu-
siv stufărișuri din sectoarele mai uscate) totalizează
cca. 55 ha, cea mai mare suprafață întâlnindu-se pe
trei eleștee și pe malul vestic al lacului de acumula-
re.
Din punct de vedere al statutului de protecție,
această zonă este în prezent Arie de Protecție
Specială Avifaunistică, declarată prin hotărâre de
guvern, deci arie naturală protejată de importanță
națională și Sit Ramsar - Zonă Umedă de
Importanță Internațională, arie protejată cu
recunoaștere internațională, ce va fi declarată astfel
și prin hotărâre de guvem. Din anul 2007 va deveni
Sit Natura 2000, arie protejată de nivel european.
Pentru studiul avifaunei, descrierea habitatelor, a
factorilor antropici de influență și a celorlalte
aspecte necesare la întocmirea Planului de
Management s-au utilizat mai multe metode,
prezentate în alte lucrări (lonescu, 1999, 2003 a,
2003 b; lonescu et al., 2004).
3.	Rezultate și discuții
Declararea zonei umede de la Dumbrăvița ca arie
naturală protejată de nivel național și, apoi, ca Sit
Ramsar - Zona Umedă de Importanță Internațională,
a avut drept scop principal, conservarea populațiilor
de păsări de apă și a habitatelor caracteristice
(lonescu et al., 2004). Obiectivele Planului de
Management au la bază scopul principal al decla-
rării ariei protejate, dar și dezvoltarea durabilă a
zonei, prin păstrarea activităților tradiționale ale
comunității și perpetuarea pisciculturii, ca activitate
economică fundamentală pentru menținerea actualei
suprafețe umede, păstrarea integrității habitatelor și
atragerea, în continuare, a populațiilor de păsări
specifice. In același timp, creșterea intensivă a
peștelui presupune și realizarea unei paze stricte a
suprafețelor respective, cu un efect benefic deosebit
prin asigurarea liniștii necesare faunei sălbatice.
Specificitatea zonei, sub toate aspectele relevante, a
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
fost de asemenea luată în considerare la întocmirea
Planului de Management.
Managementul acestei arii naturale protejate are
la bază obiectivul conservării câtorva specii de
păsări importante pentru a fi protejate la nivel local,
național, european și în unele cazuri global. Aceste
specii sunt denumite „țintă41, iar întregul manage-
ment al zonei trebuie să conducă spre menținerea
populațiilor acestora (sau chiar creșterea numerică a
efectivelor lor în anumite cazuri) și conservarea
habitatelor caracteristice, cu toate componentele lor.
Practic, în funcție de specie, trebuie conservate
locurile de cuibărit, odihnă / staționare și hrănire.
Speciile de păsări ,Jintă“, sunt: buhaiul de baltă
(Botaurus stellaris}, stârcul pitic (Ixobrychus minu-
tus}, stârcul roșu (Ardea purpurea), rața roșie
(Aythya nyroca), cârstelul de câmp (Crex crex},
crestețul pestriț (Porzana porzana}, crestețul
cenușiu (Porzana parva}. ca populații cuibăritoare,
egreta mare (Casmerodius albuș} și barza neagră
(Ciconia nigră), ca specii de pasaj (cu apariții regu-
late în perioadele de migrație).
Pe lângă speciile „țintă11, practic toate grupele ■
ecologice, trofice și sistematice importante de păsări
necesită protecție, iar habitatele caracteristice tre-
buie, de asemenea, conservate. Astfel, un alt obiec-
tiv al managementului este conservarea speciilor de
păsări ale căror populații însumate, totalizează peste
20000 indivizi în perioadele de migrație. Din
această categorie fac parte stârcii, gâștele și rațele
sălbatice, lișițele, păsările de țărm (aparținând
ordinului Charadriiformes, subord. Charadrii),
pescărușii, chirele și chirighițele. Pentru a pune în
practică obiectivul general al conservării populați-
ilor de păsări și habitatelor este obligatoriu ca, pe
parcursul unui an, să existe o multitudine de habitate
(luciu de apă cu adâncimea de peste 1,5 m, apă de
adâncime mică - maximum 10-15 cm, vegetație
emersă inundată, vegetație submersă și natantă, mâl
și ochiuri de apă pe suprafețele mâloase etc.) în
funcție de cerințele fiecărei specii luate în conside-
rare sau de cerințele grupurilor ecologice, trofice,
Sistematice de păsări. Habitatele respective pot fi
create sau pot apărea prin stabilirea unor reglemen-
tari tehnice, din cadrul managementului piscicol.
Spre exemplu, apariția unui habitat de mâl, foarte
important pentru numerose specii de păsări aflate în
pasaj (stârci, berze negre, păsări de țărm etc.), se
concretizează prin vidarea unuia sau mai multor
eleștee în perioada de migrație. Managementul ariei
protejate este transpus în teren prin astfel de inter-
venții, care din păcate nu întotdeauna corelează
intersele piscicole cu cele ale conservării biodiver-
sității. De multe ori, aplicarea unei tehnologii pisci-
cole, fără a cunoaște bine aspectele biologiei speci-
ilor sau fără a ține cont de unele reguli de protecție,
poate avea consecințe negative pentru păsări (spre
exemplu, vidarea unui eleșteu pe timpul cuibăritului
duce la părăsirea cuiburilor). Dimpotrivă, lăsarea
tuturor eleșteelor cu apă la nivel normal, în perioa-
da de migrație a păsărilor adaptate zonelor mocir-
loase, are drept consecință trecerea mai departe a
stolurilor, fără popas.
în tabelul 1 sunt prezentate cele mai importante
acțiuni concrete ce trebuie realizate pentru
îndeplinirea scopului și obiectivelor de manage-
ment. Se prezintă, de asemenea, rezultatele pe care
le așteptăm de la aceste acțiuni sau modul de
finalizare a lor.
Detalierea principalelor acțiuni de manage-
ment
Stabilirea și aplicarea metodelor pentru conser-
varea vegetației emerse (stuf, papură etc.)
în urma observațiilor de durată asupra evoluției
vegetației emerse, formate în principal din stuf
(Phragmites australis} și papură (Typha spp.), a
studiilor avifaunistice generale și a altor aspecte re-
levante privind populațiile cuibăritoare ale speciilor
de păsări „țintă11 caracteristice habitatelor cu asoci-
ații de plante emerse, se pot stabili și aplica diverse
măsuri și metode pentru perpetuarea acestor habi-
tate și implicit a păsărilor respective. Astfel de acți-
uni trebuie realizate doar în cazurile absolut nece-
sare și cu mare precauție, pentru a nu periclita speci-
ile de păsări în cauză, dar și alte specii sau habitate,
mai ales prin aplicarea unor incendieri controlate a
vegetației uscate, care nu se mai regenerează satis-
făcător. Indiferent de tipul acțiunii, planificarea
exactă a măsurilor este o etapă premergătoare
importantă. Dintre potențialele metode ce pot fi uti-
lizate în acest scop, fac parte: incendierea controlată
a vegetației uscate (metodă care se practică în
numeroase state, existând studii amănunțite și ma-
nuale despre managementul vegetației prin foc),
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
45
Tabelul 1
Principalele acțiuni majore, subacțiuni și rezultatele aștep-
tate ale acțiunilor din cadrul Planului de Management al
Ariei de Protecție Speciala AvifaunisticS „Complexul
Piscicol Dumbrăvița“
Acțiuni majore	Tipuri de acțiuni cuprinse în acțiunile	Modul de finalizarea misurilor/ rezultatele
	majore (subacțiuni)	așteptate
	1.1. Stabilirea și aplicarea metodelor adecvate pentru conservarea și menținerea	- Împiedicarea producerii succesiunii vegetației
	într-o stare favorabilă a vegetației emerse	- menținerea speciilor de păsări „țintă”:
	(Stuf, papură ele.) (ex: eliminarea speciilor	Botaurus sieltans, Jxoh/ychus mmufus, Ardea
	lemnoase invariante din stufăriș, incendieri controlate, cosiri etc.)	purpurea, Circus acruginosus, Porzana parca
	12. Stabilirea și aplicarea metodelor adecvate pentru conservarea și menținerea într-o stare favorabilă a suprafețelor	- împiedicarea producerii succesiunii vegetației
	pajiștilor umede / inundate temporar și a	- ntenpnerea speciilor de păsări „pniă":
	rogoazelor de pe molul vestic al lacului de	Ponarta porzana, Crex crex
1. Stabilirea și aplicarea măsurilor și metodelor de limitare sau stopare a declinului populațiilor și degradare a habitatelor specifice {menținerea	acumulare (ex: cosire. pășunat de toamnă cu cabaline și bovine etc.) 1.3, Stabilirea și aplicarea metodelor adecvate pentru menținerea celor mai mari și compacte suprafețe de rogoaze și a celorlalte plante din asociațiile de rogoaze	• Evitarea succesiunii vegetației - Regenerarea actualului tip de vegetație și perpetuarea habitatului caracteristic pentru specii „țintă1*, precum: Crex crex, Porzana
populațiilor de păsări și a habitatelor în perimetrul ariei protejate)	de la eleștee 1.4. Stabilirea și aplicarea metodelor adecvate pentru crearea habitatelor de mâl și ochiuri de apă (vidarea anuala a cel pu|in un eleșteu începând cu data de 15 august sau 1 septembrie)	? Porzana pusilla Staționarea și menținerea în perioada migrației de toamnă a unei populații de Ciconia ntgra, a păsărilor limicole și a altor specii „țintă" (Casme rodite aibus)
		- Stabilirea măsurilor non-violente sub formă
	1.5. Eliminarea metodelor de gonire a păsârilor ihtiofage șr a metodelor prin care se împiedică staționarea și hrănirea acestora pe suprafaja ariei naturale protejate (plase pe eleștee etc.)	de plan de măsuri și aplicarea acestora -	Limitarea sau stoparea dispersiei provocate a păsărilor datorită sperieirii și împiedicării exercitării funcțiilor biologice -	aplicarea obligatorie a unor compaisapi pentru pierderile provocate de păsări fondului piscicol
2. Acvacultura/ Managementul creșterii intensive a peștelui, ca activitate de menținere a	2.1. Aplicarea managementului dc creștere intensivi a peștelui - acvacultura în conformitate cu Regulamentul ariei protejate și cu obiectivele de conservare a bi ©diversității	Menținerea unor grupe ecologice și trofice diferite de păsări , inclusiv a speciilor „țintă” și conservarea habitatelor specifice din perimetrul de creștere intensivă a peștelui
stabilității populațiilor de păsări și a habitatelor caracteristice	2.2. Acțiuni tehnice pentru menținerea apei, habitatelor și păsărilor, prin verificări și reparații ale digurilor, aducțiunilor de apă, călugărilor etc	Menținerea și circulația în bune condiții a apei în bazine și conservarea habitatelor din interiorul eleștcclor
3. Stabilirea suprafețelor ce necesită reconstrucție ecologică	3.1. Identificarea zonelor eligibile pentru a fi supuse acțiunilor de reconstnicp'e ecologică	Marcarea pe hartă și pe teren a suprafețelor ce vor fi supuse reconstrucției ecologice în urma unor rapoarte științifice privind oportunitatea realizării lor
		-	Decolmatarea suprafețelor propuse de pe eleșteele mari -	crearea unor ochiuri de apă în masa monotonă dc vegetație fără apă la suprafață -	posibilitatea repopulării în timp a suprafețelor
	4.1. Decolmalarca suprafețelor colmatate	renaturale și a celor limitrofe, cu specii „finlă”
	și în proces de succesiune a vegetapei	precum- Ayihya nyroca, Jxobrychus mmutus, Porzana porzana
4. Măsuri de reconstrucție		- posibilitatea populării în timp a acestor
ecologică, crearea de noi		suprafețe cu alte specii de păsări și utilizarea lor
habitate umede		ca locuri de staționare, înnoptare, hrănite, cuibărit
	4.2. Decopertarea unor suprafețe de vegetație din zonele depresionare perimetrele eleșteelnr pentru a se crea zone cu măi și apă de mică adâncime - max. 10 cm	-	crearea uor zone cu mâl și apă de mică adâncime-max. 10 on -	popularea zonelor Umede creale cu pâsâri caracteristice (mai ales păsări de (ărm)
	4.3. Crearea de insule de nisip sau pământ	- crearea unor insule pe lac. pentru atragerea
	pe lacul de acumulare	păsărilor acvatice (staționare, înoptare etc.)
eliminarea sălciilor și altor specii de arbori și arbuști
din masa vegetației emerse (doar în cazurile în care
plantele emerse sunt copleșite sau chiar dispar prin
succesiunea vegetației sau dacă densitatea plantelor
lemnoase este prea mare), cosirea (prin diverse
metode, inclusiv cosirea plantelor emerse sub
nivelul apei, cosirea stufărișului în sezonul de vege-
tație sau în afara jui etc.).
Stabilirea și aplicarea metodelor pentru conser-
varea pajiștilor umede /
inundate temporar și a
rogoazelor de pe malul
vestic al lacului de acu-
mulare
Cele câteva zeci de
hectare de pajiști umede
sau inundate temporar și
de mlaștină eutrofă po-
ziționate pe malul vestic
al lacului de acumulare
reprezintă un habitat ca-
racteristic pentru cârste-
lul de câmp (Crex crex}.
Toate acțiunile de con-
servare / perpetuare a
acestor habitate au drept
scop final menținerea
populației cuîbăritoare de
Crex crex pe acest terito-
riu. Se va aplica în
primul rând o cosire anu-
ală și pe suprafață cât
mai mare, ținând cont de
biologia de reproducere a
speciei, adică prima
coasă să aibă loc după 1
iulie. Se va evita
incendierea uscăturilor,
însă în anii ploioși (de
exemplu anul 2005)
datorită condițiilor
neprielnice cosirii rămân
suprafețe întinse necosite
care pot fi incendiate
controlat toamna târziu
(noiembrie) sau primă-
vara devreme (martie -
aprilie). în acest fel se
împiedică degradarea în timp habitatului preferat de
Crex crex prin abandonarea practicii de cosit și pro-
ducerea succesiunii vegetației. O altă metodă apli-
cată anual, ca și cositul este pășunarea cu număr mic
de cabaline și bovine a suprafețelor cosite (de regulă
46
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
după ultima coasă). Prin acest tip de pășunat sunt
avantajate și alte specii de păsări, precum becațina
comună (Gallinago gallinago}, prezentă în migrație
la Dumbrăvița.
Stabilirea și aplicarea măsurilor pentru
menținerea suprafețelor mari și compacte de
rogoaze și alte plante din asociațiile de rogoaze de
la eleștee
Acțiunea are în linie generală același scop ca și
în cazul primelor acțiuni, specia de pasăre princi-
pală ce necesită conservarea habitatului în acest
sens, fiind crestețul pătat (Porzana porzana), însă
nu excludem ca și crestețul mic (Porzana pussila) -
specie foarte rară în avifauna națională și europeană,
să fie prezent pe aceste suprafețe. Sunt necesare
unele observații și studii pentru a stabili metodele
adecvate pentru a nu produce modificări ce vor
influența negativ cuibăritul. Una din metode este
cosirea parțială a suprafețelor luate în considerare
sau eliminarea plantelor lemnoase (sălcii - Salix
spp.) dacă densitatea lor conduce la degradarea
rogoazelor. Ca o precauție, ar trebui evitate
incendierile pe aceste suprafețe sau aplicarea lor să
fie strict controlată, pe suprafețe mici (de exemplu
în benzi).
Stabilirea și aplicarea măsurilor pentru crearea
habitatelor de mâl și ochiuri de apă
Dintre speciile „țintă", barza neagră (Ciconia
nigra) este cea mai importantă pasăre migratoare ce
preferă mâlul și apa de mică adâncime rezultate prin
vidarea eleșteelor. Pentru a conserva acest tip de
habitat, este necesar ca în perioada de migrație a
berzei negre (august - septembrie) unul sau mai
multe eleștee să fie vidate. Acțiunea de vidare a
eleșteelor (toamna) pentru a se recolta peștele face
parte din tehnologia piscicolă curentă. Cu toate
acestea, în ultimii ani, vidarea eleșteelor se produce
la sfârșitul lunii septembrie, în octombrie și chiar
noiembrie până la înghețul total, perioade care nu
corespund „vârfului de trecere" a berzei negre prin
Depresiunea Bârsei. în acest fel, va trebui corelată
data de recoltare a peștelui (vidare a eleșteelor), cu
perioada de migrație intensă la specia în cauză. De
asemenea, vidarea unor bazine primăvara sau vara
reprezintă o măsură benefică berzei negre și altor
păsări iubitoare de mâl și apă mică.
Eliminarea metodelor de gonire a păsărilor
ihtiofage și a metodelor prin care se împiedică
staționarea și hrănirea acestora pe suprafața ariei
naturale protejate
începând cu anul 2004 s-a produs un conflict
între piscicultori și păsările ihtiofage, datorită unor
pierderi de producție din fondul piscicol, cauzate de
cormoranul mare (Phalacrocorax carbo). Pentru a
îndepărta păsările ihtiofage (inclusiv speciile care
nu aduc prejudicii sesizabile) a început aplicarea
unor măsuri de gonire și chiar împușcare și se
intenționează demararea altor metode, prin care se
împiedică staționarea și hrănirea acestor păsări
(plase montate peste eleștee, aparate care produc
ultrasunete etc.). Toate aceste acțiuni contravin
scopului și obiectivelor de conservare și pentru a nu
se periclita biodiversitatea și a se recupera pierde-
rile suferite de compania piscicolă s-au propus
măsuri de plăți compensatorii, inclusiv din fonduri
europene pentru viitoarele Situri Natura 2000. De
asemenea, prin noua lege a ariilor naturale protejate
se prevede acordarea unor compensări pentru pro-
prietarii care respectă Planul de Management și care
au pierderi în acest sens. în general, considerăm că
în ariile naturale protejate care se suprapun peste
teritoriile unde există activități economice ce pot fi
afectate negativ de managementul conservării biodi-
versității, singura măsură echitabilă pentru a se evita
potențialele conflicte între interesul economic și cel
conservativ este compensarea pierderilor suferite de
agenții economici.
Aplicarea managementului de creștere intensivă
a peștelui - piscicultură, ca o activitate Jundamen-
tală pentru menținerea populațiilor de păsări de
apă și a habitatelor
Piscicultura ca activitate reprezintă, din multe
puncte de vedere, „cheia" menținerii păsărilor de
apă în această arie protejată și, în general, în zonele
umede cu caracter antropic, de tipul iazurilor și
eleșteelor piscicole. Această activitate prin
tehnologiile utilizate în procesul ciclic de creștere a
peștelui contribuie la apariția unor habitate variate
care pe parcursul anului sunt populate de diverse
grupe ecologice, trofice și sistematice de păsări.
Unul din cele mai importante habitate este mâlul și
sectoarele unde alternează mâl și porțiuni cu apă
mică, habitat întâlnit în mod natural destul de rar sau
dispersat, iar pentru regiuni geografice întinse,
poate lipsi în totalitate. Așadar, acest habitat specif-
ic mai multor grupe trofice și sistematice de păsări
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
47
(stârci, berze negre, păsări de țărm etc.) se creează
practic, prin intervenția umană în zona Dumbrăvița
și oriunde se practică piscicultura. Un alt habitat la
fel de important, este cel format din vegetația emer-
să inundată de pe eleștee (stufărișul și păpurișul
inundat, alte asociații vegetale cu apă la suprafață).
Acest habitat, atunci când este natural (lacuri natu-
rale cu vegetație emersă marginală, delte etc.) se
caracterizează uneori prin variația bruscă a nivelului
apei, datorită, spre exemplu, viiturilor. în acest fel,
cuibăritul poate fi compromis prin inundarea
cuiburilor sau omorârea puilor. La eleștee, nivelul
apei este reglat antropic și se poate menține constant
pe toată durata perioadei de reproducere, fapt ce
atrage păsările caracteristice prin stabilitatea lui.
Desigur, activitatea de piscicultura are și alte efecte
pozitive pentru biodiversitate, așa cum este liniștea
asigurată de pază sau perpetuarea în timp îndelungat
a habitatelor din interiorul eleșteelor prin
întreținerea instalațiilor și a amenajărilor piscicole.
Decolmatarea suprafețelor colmatate și în pro-
ces de succesiune a vegetației.
Anumite porțiuni ale eleșteelor se află într-un
anumit stadiu de colmatare, iar succesiunea vege-
tației tinde să înlocuiască actualele habitate de către
asociații emerse sau de mlaștină. De asemenea,
unele habitate întinse sunt destul de monotone și pot
fi mai atractive pentru păsări prin astfel de inter-
venții. în acest fel sunt amenințate unele specii de
păsări, inclusiv de interes conservativ (specii
„țintă"). Viitoarele suprafețe de apă liberă vor fi
proiectate în așa fel încât să atragă păsările, respec-
tiv vor avea marginile neregulate, zimțate, se vor
lăsa sectoare de peninsule și chiar mici insule.
Pentru a nu se pe-riclita anumite specii de plante și
animale prin aceste lucrări, se va întocmi în preala-
bil un studiu de impact.
Decopertarea unor suprafețe de vegetație din
zonele depresionare perimetrale eleșteelor, pentru
crearea de zone cu mâl și apă de mică adâncime
Observațiile efectuate în timp asupra dinamicii
populațiilor de păsări de la Dumbrăvița au relevat
lipsa unor suprafețe de mâl sau de bălți de foarte
mică adâncime (1-15 cm) mai întinse și constante
pe perioada migrațiilor de primăvară și de toamnă.
Astfel, este necesară crearea acestor zone umede în
sectoarele mai joase unde nu se afectează alte com-
ponente ale ecosistemului. Prin lucrări de deco-
pertare și ușoară adâncire â terenului pot rezulta
habitate populate în timp mai ales de păsările de
țărm. Existența unei surse de alimentare cu apă a
zonei adâncite ar fi desigur benefică.
Crearea de insule de nisip sau pământ pe lacul
de acumulare
Având în vedere suprafața mare și monotonă a
iacului de acumulare (120 ha luciu de apă), lipsită
de vegetație emersă sau diferite tipuri de substrate,
s-a constatat că este benefică crearea unor insule de
pământ pe suprafața lacului. Acestea vor atrage
numeroase specii de păsări, iar pe suprafața lor și
perimetral se va dezvolta în timp o vegetație emersă
tipică (stufărișuri, păpurișuri). Din punct de vedere
practic, construirea acestor insule și rezistența lor în
timp sunt probleme dificil de rezolvat.
Pe lângă acțiunile prezentate, în Planul de
Management sunt cuprinse și alte acțiuni neincluse
în tabel, precum: bomarea ariei protejate,
întocmirea hărților (hărți GIS, imagini satelitare,
hărți cu influențele negative, hărțile tipurilor princi-
pale de habitate, hărțile locurilor principale de
cuibărit și înoptat etc.), inventarierea și monitor-
izarea florei, faunei și habitatelor, acțiuni de infor-
mare, conștientizare și educație, acțiuni de valorifi-
care a potențialului natural și cultural al zonei, în
special printr-un turism organizat.
Dintre actorii principali care vor pune în practică
acțiunile propuse sau care vor participa sub o formă
sau alta la realizarea lor, fac parte: specialiștii
Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Brașov, Societatea Ornitologică Română (în calitate
de custode), S.C. Doripesco S.A. (în calitate de cus-
tode), alte ONGuri locale, comunitățile locale și
județene, turiștii, pescarii etc.
4.	Concluzii
Planul de Management ai Ariei de Protecție
Specială Avifaunistică „Complexul Piscicol
Dumbrăvița“se bazează pe observații și cercetări
începute în acest perimetru, din anul 1993 și pe o
experiență practică privind aspecte variate de con-
servare a biodiversității și de influențe asupra eco-
sistemului și componentelor sale. întocmirea sa s-a
bazat în primul rând pe rezultatele cercetărilor și
acțiunilor practice de conservare întreprinse în zonă
de specialiștii Facultății de Silvicultură și Exploatări
48
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
Forestiere Brașov și de cei ai Societății Ornitologice
Române.
Se constată, din prezentarea principalelor acțiuni
propuse pentru atingerea scopului și obiectivelor
Planului de Management, că menținerea și perpetu-
area populațiilor de păsări și a habitatelor caracte-
ristice nu se poate realiza decât prin masuri speci-
BIBUOGRAFIE
H e a t h . M. F., E v a n s. M. I., 2000: important Bird
Areas in Europe: Priority sites for conservation. Cambridge.
791 p.
I o n e s c u . D. T.. 1999: Contributions to the study of the
waterfowl from Dumbrăvița Lake and ponds (Bârsa
Depression). Transylvanian Review of Systematîcai and
Ecological Research, nr. 1. pp. 191 -195.
Io n e s C u . D.T., 2003. a: The threats and the trend of
ftce și ținând cont și de conceptul de dezvoltare
durabilă, mai ales în privința activităților
tradiționale ale comunității și a activitatâții de pisci-
cultura. De asemenea, se concluzionează că
potențialul trofic și de reproducere pentru avifaună,
poate satisface populații mai mari de păsări și astfel
trebuie îmbunătățit mai ales pentru speciile „țintă1'.
water bird populations in two fishponds areas from
BârseiDepression (Brașov Counțy. Romaniaj. Acta
Oecologica, voi. X. nr. 1, pp. 131 - 138.
1	o n e s c u, D. T„ 2003. b: A management plan for two
fishponds areas from Bârsei Depression (Brașov County,
Romania). Acta Oecologica, voi. X. nr. 1, pp. 139 - 146.
lonescu, D. T„ lordache.D., Popescu, V..
2004: Noutăți în protecția zonelor umede din județul Brașov.
Revista pădurilor, nr. 5, pp. 29 - 33.
Șef lucr. dr. ing. Dan Traian 1ONESCU
prep. ing. Daniel IORDACHE
ing. Vladimir POPESCU
Universitatea „Transilvania" din Brașov
Facultatea de Silvicultură și Exploatări
Forestiere
E-mail: dionescu@unitbv.ro
Some aspects concerning the management of the „Dumbrăvița Fishponds Complex" Special Protection Area
Abstract
The main aclions of the Management Plan for the „Dumbrăvița Fishponds Complex" Special Protection Area are presented in this
paper. The following actions are very important for a real biodiversity conservation: methods for the conservation of emergent vege-
tation, marshes. fens and meadows. creation of the mud flat habitats, ceaseing the methods against fish-eating birds. aquaculture man-
agement, ecological reconstruction actions.
Keywords: management, special protection area
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
49
Cronică
Centenar Ion Popescu Zeletin
(1907 -1974)
în ziua de 9 februarie 2007, Academia Română
și Academia de Științe Agricole și Silvice
„Gheorghe lonescu- Șișești" au organizat un sim-
pozion dedicat împlinirii a 100 de ani de la
nașterea marelui silvicultor român Ion Popescu -
Zeletin, membru corespondent al Academiei
Române.
Deschiderea simpozionului a avut loc în
prezența acad. Ionel Haiduc, președintele
Academiei Române, ceea ce constituie un eveni-
ment remarcabil în istoria silviculturii românești:
un președinte al celui mai înalt for științific al țării
onorează o manifestare din domeniul silvologiei.
A participat și acad. Radu Popescu - Zeletin,
fiul celui omagiat, personalitate de prestigiu a
comunității științifice din Germania.
După cuvântul de deschidere al acad. Marius
Sala, vicepreședinte al Academiei Române, au
fost prezentate următoarele comunicări:
-	Acad. Cristian Hera, președintele Academiei
de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu —
Șișești”: Ion Popescu - Zeletin, personalitate de
prestigiu a Academiei de Științe Agricole și
Silvice „Gheorghe lonescu — Șișești”;
-	Prof. dr. doc. Victor Giurgiu, membru cores-
pondent al Academiei Române: Ion Popescu -
Zeletin predecesorul și contemporanul nostru;
•	- Prof. Radu Popescu - Zeletin, membru de
onoare al Academiei Române: Ion Popescu -
Zeletin în familie;
-	Prof. Dan Munteanu, membru corespondent
al Academiei Române: Ion Popescu - Zeletin și
ocrotirea naturii;
-	Dr. Radu Dissescu, membru de onoare al
A.S.A.S. și dr. Filimon Carcea, membru titular al
A.S.A.S.: Contribuțiile profesorului Ion Popescu
-Zeletin în domeniul amenajării pădurilor;
-	Prof. Aurel Rusu, membru titular al A.S.A.S.,
și prof. Constantin Costea, membru de onoare al
A.S.A.S.: Ion Popescu - Zeletin în învățământul
superior silvic;
-	Dr. Ion Catrina, membru titular al A.S.A.S.,
și dr. Dănuf Chira: lon'Popescu - Zeletin, organi-
zator de cercetări științifice din silvicultură;
-	Dr. Nicolae Doniță, membru titular al
A.S.A.S.,și dr. Constantin Bândiu'. Ion Popescu -
Zeletin, promotor al cercetării ecologice com-
plexe, interdisciplinare în ecosistemele forestiere;
-	Dr. Ovidiu Badea, membru corespondent al
A.S.A.S., și prof. losif Leahu, membru corespon-
dent al A.S.A.S.: Contribuțiile profesorului Ion
Popescu - Zeletin în domeniul biometriei
forestiere.
Cu acest prilej, președintele Academiei
Române, acad. Ionel Haiduc, a înmânat academi-
cianului Radu Popescu-Zeletin medalia jubiliară:
Academia Română: 140 de ani de la înființare.
Un vibrant mesaj, primit din partea ilustrului
silvicultor francez Jean Parde, a fost prezentat de
dr. Ovidiu Badea.
Comunicările menționate mai sus vor fi publi-
cate, la solicitarea autorilor, în reviste de profil.
50
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
Lucrările acestui prestigios simpozion,
desfășurat sub egida Academiei Române și a
Academiei de Științe Agricole și Silvice, au scos
în evidență contribuțiile substanțiale ale profe-
sorului Ion Popescu - Zeletin aduse atât în sîl-
vologia cât și în silvicultura românească, precum
și la promovarea științei
silvice românești pe plan
internațional.
Este primul silvicultor
român care a contribuit
cel mai mult la integrarea
cercetării științifice ro-
mânești la cea europeană,
într-o perioadă dificilă
sub raport politic.
A rezultat necesitatea
ca sub patronatul Aca-
demiei Române și al
Academiei de Științe
Agricole și Silvice, să se
elaboreze și publice volu-
mul omagial „Ion Po-
pescu - Zeletin: opere
alese”. Totodată vor tre-
bui reluate unele proiecte științifice gândite de cel
omagiat.
S-a mai desprins concluzia potrivit căreia,
„Avem datoria sacră de a-i apăra doctrina și
înfăptuirile, cu deosebire
în această perioadă tulbu-
re, când, sub presiuni
politice, economice și de
altă natură, cu insistență
se promovează idei și se
proiectează legi contrare
învățăturii sale”.
în cuvântul de
închidere, acad. Marius
Sala, vicepreședinte al
Academiei Române, a
apreciat modul în care
comunitatea oamenilor
de știință români își oma-
giază predecesorii, pe
acele personalități de
seamă care au contribuit
■ la formarea și propășirea
silvologiei și silviculturii românești.*
Prof. dr. doc. Victor GIUGIU
* Viața și opera acestei ilustre personalități sunt prezentate
în articolul „Contemporaneitatea operei lui Ion Popescu -
Zeletin”, publicat în acest număr al Revistei pădurilor.
REVISTA PĂDURILOR •Anul 122 • 2007 • Nr. 2
51
© Husqvarna
DOBOARĂ PRETURILE!
PÂNĂ LA 24%
REDUCERE M
PÂNĂ LA 38%
PÂNĂ LA
PÂNĂ LA 25%
24%
REDUCERE
PÂNĂ LA 19%
REDUCERE
REDUCERI PÂNĂ LA 38%
PENTRU PRODUSELE CU TAXE VAMALE DIMINUATE
Husqvarna Pădure & Grădină SRL
Șos. Odăi 33-37, Sector 1, 013601, București
Tel.: 021-352 18 01; Fax: 021-352 18 00
office@husqvama.ro; www.husqvama.ro
Great experience
52
REVISTA PĂDURILOR •Anul 122 • 2007 • Nr. 2
Din activitatea R.N.P- Romsilva
„Luna pădurii4' - ediția 2007
Ca în fiecare an din cei 17 care au trecut de la
înființarea Regiei Naționale a Pădurilor -
Romsilva, „LUNA PĂDURII” (15 martie - 15
aprilie) a fost marcată, și în ediția sa din 2007,
printr-o multitudine de manifestări și acțiuni
practice de împădurire, organizate atât la nivel
național, cât și local.
Referindu-ne, în continuare, la principalele
manifestări organizate la nivel național, în ediția
2007 a „LUNII PĂDURII”, să punctăm că:
•	Startul a fost dat în ziua de 15 martie, la
D. S. Călărași, unde, în prezența reprezentanților
mass - media centrale și locale, a conducerilor
M.A.D.R., R.N.P.- Romsilva și a D. S. Călărași,
„LUNA PĂDURII" a fost inaugurată, în pre-
mieră, după mulți ani, pe un șantier de împă-
durire din lunca Dunării, cu sade de plop, în
condițiile unei tehnologii moderne, de mare
productivitate.
•	A urmat, în 24 martie a.c., vernisajul expo-
ziției naționale „SĂDIREA ARBORILOR",
aflată în acest an la cea de-a VUI-a ediție, în
organizarea R.N.P- Romsilva și a Federației
Filatelice Române, completată și cu prima
ediție a expoziției de caricatură „OCROTIȚI
PĂDUREA”. Premiile pentru cele mai valoroase
lucrări și exponate au fost acordate, ca și în anii
precedenți de către R.N.P.- Romsilva.
•	între manifestările tradiționale, de sine stătă-
toare, prin importanța și semnificația lor, incluse și
în ediția din acest an a „LUNII PĂDURII” (15
martie — 15 aprilie), s-a regăsit și cea dedicată
întâlnirii conducerii Regiei Naționale a Pădurilor -
Romsilva, cu silvicultorii care, mai de demult sau
mai de curând, au predat ștafeta generațiilor mai
tinere, manifestare aflată deja la cea de-a șasea
ediție, sub genericul „LA SFAT, CU ARBORII
BĂTRÂNI”.
Organizată de către R.N.P.- Romsilva, împre-
ună cu Asociația Pensionarilor Silvici din
România (A.P.S.R.), întâlnirea din acest an a
avut loc în ziua de 26 martie 2007, în raza
Ocolului silvic Costești, din cadrul Direcției
marcat de primele semne ale primăverii, și înno-
bilat de ospitalitatea și generozitatea conducerii
direcției, a ocolului și a întregului personal
angrenat în buna desfășurare a manifestării.
A fost un nou prilej de a marca, pe de o parte,
respectul pe care actualele generații de silvicultori
aflate în activitate, îl poartă „arborilor bătrâni”, a
căror contribuție de-a lungul multor decenii, ia
conservarea, gestionarea și dezvoltarea pădurii
românești, se regăsește prin zestrea lăsată în grija
celor tineri, iar pe de altă parte, pentru ca actuala
conducere a regiei, să poată lua nota de pre-
ocupările și problemele specifice pensionarilor sil-
vici.
•	în perioada 29 - 31 martie a.c., la Brănești,
s-a desfășurat o nouă ediție a concursului de com-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
53
regenerabilă, componentă de bază a mediului -
în pericol', ale cărui lucrări s-au desfășurat, în
organizarea R.N.P.- Romsilva și a Direcției Silvice
R. Vâlcea, în ziua de 12 aprilie a.c., în stațiunea
Govora. Cu acest prilej reprezentanții regiei, ai
învățământului silvic superior, ai prefecturii
județului Și a celorlalte instituții județene cu
atribuții în domeniu și nu în ultimul rând,
reprezentanții mass — media centrală și locală,
au tras un nou semnal de alarmă, reliefând
pericolele reale și multiple la adresa pădurii,
precum și consecințele grave, de ordin econo-
mic, social și ecologic, determinate de dispariția
unor suprafețe importante de păduri.
•	Pe lângă manifestările organizate la nivel cen-
tral, menționate mai sus, la nivelul direcțiilor și
ocoalelor silvice din cadrul R.N.P.- Romsilva, au
avut loc, în toată această perioadă, numeroase alte
manifestări și acțiuni practice, la care au participat,
pe lângă personalul silvic, elevi, studenți, pensio-
nari și, nicidecum în ultimul rând, reprezentanții
mass - media.
în condițiile în care trebuie să facă față în
continuare, multiplelor presiuni de ordin
petențe pentru meseria „silvicultor”, între cei mai
buni elevi ai celor cinci Grupuri Școlare Silvice
(Brănești, Câmpulung Moldovenesc, Gurghiu,
Năsăud, Timișoara) concurs care a fost reluat în
urmă cu șase ani de către R. N. P.- Romsilva, ca
principal organizator și sponsor, alături de care
s-au aflat permanent, cunoscutele firme HUSQ-
VARNA și STIHL. în acest an, a fost rândul G. Ș.
S. Brănești (echipaje) și a G. Ș. S. Timișoara (indi-
vidual), să se situeze pe primele locuri, la finalul
concursului.
•	La Brașov, la sediul Facultății de
Silvicultură și Exploatări Forestiere, în ziua de
5 aprilie a.c., în organizarea R.N.P.- Romsilva,
I.C.A.S. și a facultății s-au desfășurat lucrările
simpozionului „ Omagiul actualei generații de sil-
vicultori, la centenarul nașterii prof. Teodor
Bălănică”.
•	închiderea oficială a manifestărilor la nivel
central organizate în cadrul ediției din acest an a
„LUNII PĂDURII’’ a fost marcată prin sim-
pozionul cu tema: „SOS: Pădurile — unica sursă
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 2
politic, social și economic, pe fondul unor con-
fuzii atât în conștiința noilor proprietari, dar și
a multor instituții media, Regia Naționala a
Pădurilor - Romsilva a demonstrat încă o dată,
și în acest an, că a înțeles, în toată plenitudinea
sa, misiunea sacră care îi revine, dincolo de cea
de administrator al pădurilor statului și al
pădurilor celorlalți proprietari care au
încredere în ea, de a se situa în prima linie, în
bătălia pentru formarea unei veritabile
conștiințe forestiere în rândul cetățenilor țării
noastre.
Dr. ing. Ion MACHEDON
Recenzie
Doniță, N., Borlea, F., Turcu, D., 2006: Cultura
pădurilor (Silvicultură în sens restrâns). Note de
curs. Editura Eurobit, Timișoara 367 pp.
Lucrarea cu titlul de mai sus, intitulată cu prea
multă modestie de către autori „Note de curs” con-
stituie un nou elaborat valoros de silvicultură,
actualizat și prezentat într-o formă structurală ori-
ginală.
Deși s-a dorit a fi un material didactic auxiliar
foarte util studenților silvicultori, elaboratul pre-
zintă o sinteză adusă la zi privind datele și faptele
acumulate referitoare la studiul pădurii și la funda-
mentarea măsurilor eco-tehnice de „reînființare a
arboretelor în pădurea cultivată”, de îngrijire și
conducere a arboretelor, dar și de dezvoltare dura-
bilă și de analiză instituțională privind sectorul
forestier sau de investigare a strategiilor și a politi-
cilor actuale pe plan internațional în domeniul
foresteriei. Elaboratul se remarcă în plus și
printr-o structură distinctă și semnificativ diferită
comparativ cu alte elaborate de aceeași factură,
publicate pe plan intern sau internațional.
Așa cum este concepută și realizată, lucrarea se
adresează atât studenților silvicultori, cât și spe-
cialiștilor care urmează studiile masterale, docto-
rale sau care activează în învățământ, în cercetare,
în proiectare, în administrație silvică sau în diferite
organisme de stat și private care au preocupări în
problematica silvică. De aceea acest elaborat util
nu ar trebui să lipsească din bibliotecile instituți-
ilor din acest domeniu etc., și nici din bibliotecile
private ale specialiștilor silvicultori.
Elaboratul este prezentat într-o suită de 12 capi-
tole și numeroase subcapitole, care evidențiază
bogăția de informații și de pronunțată diversitate
constitutivă a silviculturii cu cele două părți com-
ponente ale sale: silvologia (în lucrările clasice sil-
vobiologia) și silvotehnica. Structurându-se ca un
elaborat unitar, cu orientare preponderent didac-
tică, lucrarea nu are însă un conținut exhaustiv,
cum s-ar impune într-un studiu integrat și complex
de „Cultura pădurii” ca știință fundamentală de
cunoaștere a realităților forestiere, a legilor și pro-
ceselor care guvernează existența, evoluția, diver-
sitatea, stabilitatea și dezvoltarea pădurii, precum
și sistematica ecosistemelor forestiere, conservarea
lor durabilă; care să se constituie cu fundamentele
teoretice și metodologice ale măsurilor tehnice de
întemeiere, conducere și îngrijire, de aplicare a
regimelor și a tratamentelor, precum și de împă-
duriri sau de reconstrucție ecologică, de amenajare
a pădurilor,a vânatului și a pescuitului în apele de
munte, a bazinelor hidrografice torențiale, de pro-
tecție contra factorilor dăunători de natură biotică
și abiotică, de exploatare și de valorificare a
resurselor forestiere, de organizare și de conducere
a proceselor de producție în silvicultură s.a., care
fac obiectul altor domenii distincte ale științelor
silvice.
Operând, cum era și firesc, cu acest principiu,
autorii puteau renunța, spre exemplu, la capitolul
referitor la speciile de arbori din România, care fac
obiectul altei discipline de specialitate.
Prin conținutul său, manualul demonstrează
foarte convingător, că domeniul tratat privind
„Cultura pădurilor” (silvicultura în termenul con-
sacrat până acum) are un conținut complex dar uni-
tar, iar autorii au reușit o performanță de prestigiu
care îi onorează, făcând foarte utilă consultarea sa
de către specialiști. Manualul elaborat se bazează
pe o largă și bine fundamentată bază biologică,
ecologică și geografică, dar și pe fundamente de
ordin tehnic, social și economic. Silvicultorii, ca și
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007^ Nr. 2
55
organismele care au preocupări legate de culturile
silvice au nobila îndatorire de a cunoaște cât mai
aprofundat și adecvat realitățile forestiere și social-
economice românești și de a dirija armonios și
durabil această inestimabilă bogăție, reprezentată
de fondul forestier național și de vegetația
forestieră din afara fondului forestier. Autorii pun
la baza demersului realizat, premisa că „dez-
voltarea durabilă înseamnă cunoașterea și adminis-
trarea pădurilor și terenurilor forestiere într-un
mod și o măsură / proporție care să mențină diver-
sitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare ,
vitalitatea și potențialul lor pentru a îndeplini,
acum și în viitor, funcții ecologice, economice și
sociale relevante la nivel local, național și global și
să nu cauzeze distrugerea altor ecosisteme. Prin
aceasta, cultura pădurilor prezintă un conținut dis-
tinct și diferit de științele care privesc gospodărirea
fondului funciar.
Din analiza conținutului lucrării remarcăm grija
autorilor de a trata o amplă problematică, caracter-
istică oricărui demers științific în domeniul silvi-
culturii, pe care o completează în mod inspirat cu
unele capitole mai noi, prin care se îmbogățește
conținutului manualului. între problemele „cla-
sice’' sunt de menționat cele referitoare la studiul
pădurii: baza doctrinară a silviculturii, tendințele
actuale în cultura pădurii, pădurea ca fenomen eco-
logic și geografic, arborele și arboretul ca și com-
ponente definitorii ale pădurii, principalele procese
și relații în viața arboretului, precum și referitoare
la silvotehnică: specificul și scopul silvotehnicii,
silvotehnica reînființării arboretelor (regime și
tratamente silvotehnice), intervențiile silvotehnice
cu caracter special, silvotehnica îngrijirii și con-
ducerii arboretelor în pădurea cultivată, modul
diferențiat de aplicare a lucrărilor silvotehnice în
fondul nostru forestier etc. Din rândul proble-
maticii cu caracter de noutate se menționează, între
altele, ca mai importante: analiza bazelor doc-
trinare ale silviculturii, a tendințelor actuale în cul-
tura pădurilor, tratarea distinctă a pădurii ca
fenomen ecologic și ca fenomen geografic, precum
și problematica dezvoltării durabile a sectorului
forestier, cu referire specială asupra resurselor
forestiere (inclusive evaluare și valorificare dura-
bilă) și asupra instituțiilor, politicilor și strategiilor
actuale din sectorul forestier, pe plan internațional.
De remarcat este și preocuparea autorilor
privind analiza unor termeni utilizați în silvicultură
și accentuarea principiului ca o parte semnificativă
din termenii utilizați în manualele și tratatele de
silvicultură trebuie regândiți sau înlocuiți (fapt ce
ar putea deschide unele discuții viitoare). Ne refe-
rim, spre exemplu la definirea pădurii, a silvolo-
giei, la includerea ligniculturii industriale, la
înlocuirea termenului de întemeiere a pădurii cu
cea de înființare — reînființare a arboretelor (care
include problematica regimelor și â tratamentelor),
la utilizarea termenului de „Intervenții silvotehnice
speciale” privind înlocuirea arboretelor cultural
necorespunzătoare, la reconstrucția ecologică a
arboretelor care include și tăierile (mai corect ar fi
lucrările) speciale de conservare ș.a. Notabil este și
faptul că întreaga problematică a lucrării este
prezentată într-o formă structurală proprie (care
însă ar putea genera și o dezbatere de opinii între
specialiști), că autorii au reușit să îmbogățească și
să actualizeze conținutul silviculturii ca știință a
prezentului și a viitorului, că au selectat în mod
fericit ceea ce este reprezentativ și de fond în sil-
vologie și în silvotehnică, iar lucrarea în ansamblul
său se impune ca un elaborat deosebit de valoros și
util și care trebuie cunoscut integral de către sil-
vicultori, dar și de cei care direct sau indirect au
preocupări privind gospodărirea și punerea în va-
loare a resurselor forestiere (proprie-tari de păduri,
administratori, specialiști care activează în unități
de stat, publice sau private, organizații neguverna-
mentale ș.a.), având sarcini directe sau colaterale
de conservare, de gestiune, de gospodărire durabilă
și de valorificare a resurselor forestiere etc. Pentru
modul în care a fost realizată și bogăția de infor-
mații științifice și practice cuprinse și prezentate
de autori o recomandăm cu căldură spre studiu
studenților și specialiștilor.
Prof. dr. ing. Ion I. FLORESCU
56
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 20079 Nr 2.
NOTA CĂTRE AUTORI
I Pentru secțiunea I a “Revistei pădurilor” (cu caracter tehnico-științific)
II. Se primesc, de asemenea, pentru secțiunea a doua a revistei, scurte materiale (1 -
3 pagini A4) pentru rubricile:
1. Au prioritate spre publicare articole originale, din domeniile de vârf ale științei și
tehnicii forestiere, cu aplicabilitate practică, redactate cât mai clar și concis, potrivit stan-
dardelor internaționale. O atenție deosebită se va acorda problemelor referitoare la ges-
tionarea durabilă a pădurilor (indiferent de forma de proprietate), conservarea și ameliorarea
biodiversității ecosistemelor forestiere, adaptării silviculturii românești la cerințele
economiei de piață. Articolele vor fi susținute prin rezultate experimentale sau de sinteză,
concretizate în tabele, grafice și fotografii. Vor fi evitate, pe cât posibil, articolele cu gene-
ralități sau opinii nefundamentate științific prin experimentări și observații.
2, în cazul unor articole de înaltă valoare științifică și de interes internațional,
colegiul de redacție va accepta spre publicare și articole scrise în limbi străine (de preferat în
limba engleză), cu rezumate ample în limba română.
3. Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare concomitent,
altor publicații.
4. Răspunderea asupra conținutului lucrării revine autorului (autorilor).
5. Se vor publica numai articolele care sunt avizate favorabil, de 1 - 2 referenți, spe-
cialiști cu grad academic, științific sau didactic (aprobați de Colegiul dc redacție). Referatele
de recenzie, vor fi solicitate numai de către redacție.
6. Articolele vor fi redactate în următoarele condiții:
• textul articolului, inclusiv tabelele, graficele, fotografiile și bibliografia să nu
depășească 8 pagini A4 (max. 2000 semne pe pagină, la 2 rânduri, pe o singură față):
• bibliografia să fie redactată după norme statuate pe plan internațional (numele
autorului, inițiala prenumelui, anul de apariție a lucrării, titlul acesteia, denumirea editurii sau
a revistei, cu indicarea numărului acesteia și a paginilor. La bibliografie nu se vor trece
lucrări necitate în text și invers:
• articolul va fi însoțit de un rezumat tradus în limba engleză, având între 500 și 1000
de semne;
• se vor indica 3 - 5 cuvinte cheie;
• numele autorului (autorilor) va (vor) fi precedat (precedate) de prenume;
•pentru facilitarea procesului redacțional, autorii vor depune un CD sau o dischetă cu
materialul cules în Word, (maxim 16000 de semne, culese la un rând, font Times New Roman,
cu diacritice, 11 puncte, circa 2 pagini), iar figurile separat de text, în fișiere de tip: jpg, tif,
bmp, pe cât posibil la lungimea de 8 cm.
7. Articolele vor fi însoțite de o scurtă notă care va cuprinde: numele autorilor, pro-
fesia, titlurile academice, științifice sau didactice, locul de muncă, adresa, numărul de telefon,
e-mail.
• Cronică, referitoare la: simpozioane, sesiuni tehnico-științifice, consfătuiri, relatări
privind contacte la nivel internațional;
■ Puncte de vedere;
• Aniversări, comemorări, necrolog;
• Recenzii, pentru lucrări importante apărute în țară și străinătate;
• Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații
forestiere străine, predominant europene;
■ Din activitatea M.A.P.D.R., R.N.P.-Romsilva, A.S.A.S., Societății “Progresul
Silvic”, facultăților de silvicultură ș.a.
Se vor publica, de asemenea, materiale legate de practica silvică.
Materialele primite la redacție nu se înapoiază.
Corespondența cu colaboratorii se va purta prin: poștă (București, B-dul Magheru nr.
31, sector 1), telefon: 021/3171009 int. 267, 236, fax: 021/3171005 int. 236 sau prin e-mail
(revista @rosilva.ro).