REVISTA PĂDURILOR t urii ia lini ⮩$ mm ipru^iiij wffi'BO® ®wd, nună Liîf®» a nfâiia wtaâ M® & ftnw^aiWl® 3m mMm BînmalWîill® dlQm _D2-12nS y <âstenjg®irâ fiu liiam'iliid îsosftlsr £ ailsa fim Mm andini $ăirMs un t? ^(iMtetoir mir® am l®ipilgât llmfltell® mai sinii 5 Â]p®il® lin .tUc .^J UJI-1.Ui >a.'W7 hi dlS ite' UI ^445 Ihîi tfl® ipjih] L OI) digurile '•nl(Lll:V 1(1* BMiTITi (ii' <1 ririmii 5 ^liind imiftihn y/ llcuiii lyidurilov WilrhZim ii d 111' i (n i'> i4$«7as>«l AMU. Fig.l. Numărul de materiale publicate în Revista pădurilor pe ani, în perioada 1986-2005 lui de redacție, ci este o reflectare a realităților exis- tente în cadrul celorlalte componente ale sistemului, care reprezintă de fapt locul unde se concep și se materializează, într-o primă formă, lucrările științi- fice care în mod potențial urmează să fie publicate de revistă. De aceea, pentru menținerea nivelului științific dorit al revistei și pentru ameliorarea lui se impune intensificarea conexiunilor sistemice dintre cele patru compo- nente menționate și îmbunătățirea prin mijloace specifice, care ies din sfera de influență a revistei, a perfor- manțelor atinse prin activitatea fiecăruia dintre subsistemele amintite. Dacă la 120 de ani, o mare parte din arbori se apropie de limita longevității lor fiziologice sau își încheie rolul de protecție sau de producție eficientă a masei lemnoase, Revista pădurilor a ajuns la maturitatea ei deplină și este în mod potențial capabilă să con- tribuie din plin și în continuare la bunul mers al silviculturii românești pe toate pla- nurile. Suntem convinși că Societatea „Progresul silvic", împreună cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, organul de adminis- trare a pădurilor de stat, dar și structurile private de proprietate asupra pădurilor și de administrare a lor, împreună cu specialiștii din cercetarea, proiectarea, învățământul și producția silvică vor contribui din plin și în perspectivă la atingerea acestui deziderat. Tabelul 1 Numărul de materiale publicate în Revista pădurilor în perioada 1986-2005 pe principalele domenii de cercetare și în câteva rubrici reprezentative I A | B | c I 0 I E F I 6 I H | 1 J K I L | M | N 1 o 1 P Q 1 R S I T u v 1 w 1 X | Total 1986 1987 1988 1989 1990 1891 1992 1993 1994 1995 1998 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Total Notatii: 66 95242121 6 10 83434201 45 54233011 89 95123200 49 35633100 4 6 7 6 1 1 3 1 0 2 10 3 55122012 83 56313002 67 38104000 33 74211020 23 23005100 25 96031000 23 10 3223200 10 1 65633302 64 98240411 72 42152102 11 1 93420001 81 82032100 10 1 52254502 51 32372022 122 83 126 87 43 54 50 24 9 19 A - Silvicultura, Împăduriri, reconstrucție ecologica B - Exploatări si transporturi forestiere C - Protecția pădurilor D - Genetica si ameliorarea speciilor E - Biometrie forestiera F - Corectarea torenților si ATD G - Stațiuni forestiere H - Amenajarea pădurilor I - Topografie, fotogrametrie, cadastru 1 2 1 3 0 2 0 0 1 3 3 3 0 0 1 2 0 1 2 0 25 J- K- L- M- N- O- P- Q- R- 0 0 110 0 110 10 0 11110 0 0 2 2 1 0 0 110 110 0 1 0 4 0 1 0 1 0 0 2 1 0 0 113 0 0 0 6 2 0 0 2 12 10 0 5 0 2 2 0 0 0 0 2 0 0 0 2 0 0 3 0 0 4 0 0 1 0 1 1 0 0 0 0 2 5 1 12 0 0 2 3 110 0 12 2 10 1 0 2 2 1 0 0 0 1 1 1 0 0 25 17 24 25 6 6 Conservarea pădurilor Fiziologia plantelor Legislație silvica Cinegetica si salmonicuttura Economie forestiera Produse accesorii Mecanizarea lucrărilor silvice Moniloring forestier Certificarea pădurilor 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 3 0 0 0 0 4 2 1 0 0 1 4 3 0 0 1 1 5 4 2 4 4 2 4 2 5 45 s- T- U- V- w- X- 1 1 3 45 23 116 0 1 1 19 10 78 1 1 2 11 20 68 0 0 0 17 16 80 0 1 2 25 9 76 1 2 2 33 14 95 1 2 1 37 16 95 2 1 0 13 26 78 3 0 0 23 19 83 1 2 2 20 6 64 0 1 1 2 7 40 0 1 5 4 9 55 1 0 0 3 4 44 3 1 2 9 21 83 5 0 1 2 18 74 3 1 5 5 8 66 6 3 5 3 4 61 9 1 6 0 7 60 3 0 2 1 12 63 2 1 5 3 10 56 42 20 45 275 259 1435 Cronici manifestări științifica internaționale Din istoricul silviculturii romanești Silvicultura din alte tari Cronici manifestări științifice naționale Revista revistelor Recenzii carii 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 Cercetări privind lungimea traheidelor axiale la arborii de molid de rezonanță Eugen C. BELDEANU 1. Elemente generale Traheidele axiale (longitudinale, verticale) sunt. în principal celule proprii lemnului de rășinoase, în alcătuirea căruia dețin o pondere covârșitoare (90-95% din întregul volum). în condițiile unei prezențe atât de consistente, datele referitoare la elementele anatomice respective sunt de natură să contribuie la o mai bună cunoaștere a acestuia sub raportul structurii, proprietăților și posibilităților lui de utilizare. Conform celor semnalate în literatura științifică de specialitate, lungimea traheidelor axiale variază în limite largi, inclusiv în interiorul uneia și aceleiași specii. Arborii crescuți în masiv, cu tulpini înalte, elagate pe o mare parte, au traheide de re- gulă mai lungi decât cei izolați. Lemnul din ramuri, din apropierea verticilelor. cel de lângă colet, ca și lemnul de compresiune, are traheide mai scurte. Pe secțiunea transversală a trunchiului, spre cambiu și, respectiv, spre vârful arborilor, tra- heidele sunt mai lungi, comparativ cu porțiunile din apropierea măduvei și de la bază. în cuprinsul unui inel anual, traheidele din lemnul timpuriu sunt de obicei mai scurte decât cele din lemnul târziu. Este, de asemenea, demn de reținut că, față de lungime, lățimea și grosimea traheidelor sunt de circa 100 ori mai mici. Molidul, cu valori ale lungimii traheidelor cuprinse între 1,1 și 6,0 mm, face parte din rândul speciilor rășinoase de la noi cu astfel de elemente anatomice dintre cele mai mari. Referitor la molidul de rezonanță, din cercetările întreprinse (Niedzielska, 1972, citată de Bucur, 1976) rezultă că, în cazul acestuia, trahe- idele longitudinale din zona de lemn târziu a inelelor anuale au dimensiunea pe direcție radială cu 14% mai redusă și aria secțiunii transversale cu 15% mai mică decât la molidul obișnuit. în schimb. în cazul celui dintâi, grosimea pereților traheidelor este mai mare, pereții săi radiali fiind de exemplu mai groși cu 27%. Drept urmare, molidului de rezonanță îi corespunde o pondere a volumului pereților traheidelor târzii sporită, tre- cerea de la lemnul timpuriu la ce! târziu devenind și ea. din această cauză, mai bine pronunțată. 2. Locul cercetărilor și metoda de lucru Cercetările au fost întreprinse în cazul a șapte arbori de molid de rezonanță din ocoalele silvice Moldovița, Tomnatic și Coșna, situate în regiunea nordică a Carpaților Orientali. Din datele generale consemnate în tabelul 1, se remarcă faptul că vârsta celui mai tânăr dintre arbori depășește 138 ani, iar a celui mai vârstnic 312 ani. Diametrul de bază are valoarea de 48.7-82,4 cm, iar înălțimea de 32,0- 42.8 m. Tabelul 1 Date generale privind arborii de molid de rezonanță cercetați Arborii Locul de provenienU Vârsta db h Clasa de calitate acusțicâ Ocolul Silvic L'.P u a am cm m 1 Moldovița UI III >180 73.2 40.8 R3 2 Moldoxița III UI >202 76.4 42.8 R3 3 Moldovița III 111 >312 82.4 40.2 R3 4 T omnatic I 99b >170 52.9 40.0 R2 5 Coșna n 86a ' 190 64.0 39.5 R3 6 Coșna n 88a >217 48.7 38.6 R3 7 Coșna ii 88a >138 52.4 32.0 R3 Se precizează că pentru punerea în evidență a caracterului de rezonanță al lemnului acestor arbori au fost efectuate determinări privind pro- prietățile acustice în condiții de laborator, rezul- tatele fiind publicate în anii 1993, 1996, 1998 (Beldeanu și Pescăruș) și 1999 (Beldeanu). S-a folosit în acest scop metoda dinamică. Cu ajutorul unei instalații experimentale, epruvetele utilizate la încercări, special confecționate din arborii doborâți pe teren, au fost supuse la vibrații longitudinale. S-au măsurat frecvența de rezonanță și, corespun- zător acesteia, amplitudinea maximă a vibrațiilor. Pe această bază, au fost determinate viteza de propagare longitudinală a sunetelor, coeficientul de radiație acustică, frecarea internă, impedanța (rezistența) acustică specifică. Rezultatele au demonstrat că toți arborii cercetați sunt de rezo- nanță. Luând ca element de referință o scară cu trei clase de calitate acustică, în care prima valorică este clasa întâi, s-a mai stabilit că arborii analizați se încadrează în clasele a doua (arborele 4) și a treia (arborii 1,2,3,5,6,7). REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 9 Prelevarea probelor pentru efectuarea măsură- torilor a fost precedată de zonarea trunchiului arborilor. Conform schemei redate în figura 1, de fiecare dată au fost individualizate pe trunchi câte 3 tronsoane, notate I, II, III. De la baza tron- soanelor, s-a secționat câte o rondelâ, pe a cărei secțiune transversală au fost separate 3 zone, delimitate în funcție de lățimea și regularitatea inelelor anuale. Așa cum a reieșit, partea care întrunește caracteristicile lemnului de rezonanță este cea corespunzătoare zonei A, situată în partea dinspre periferia secțiunii transversale. Ca atare, toate valorile luate în considerare în lucrare se referă la această zonă, respectiv la partea nordică a trunchiului. Fig. 1 Zonarea trunchiului arborilor cercetați în ve- derea prelevării probelor de lemn supuse măsurătorilor de laborator Din rondele s-au extras probe de lemn, care au fost supuse macerării (destrămării) cu ajutorul metodei Schulze, în acest mod realizându-se preparate microscopice cu elemente anatomice individuale. Pentru fiecare probă s-au măsurat 50 traheide, determinându-se o valoarea medie a lungimii. Datele stabilite se consideră reprezentative, în sprijinul acestei afirmații stând atât numărul mare dc traheide măsurate pentru fiecare valoare medie calculată, cât și diagnosticarea prin determinări de laborator a însușirii de rezonanță a lemnului arbo- rilor cercetați. Este de reținut și faptul că probele necesare determinării lungimii traheidelor axiale provin din rondele și nu din carote extrase cu burghiul Pressler, evitându-se astfel riscul obține- rii unor rezultate eronate din cauza retezării aces- tor elemente anatomice, risc sporit în situația tra- heidelor de lungime mare, precum cele ale molidu- lui. 3. Rezultate obținute Cercetările întreprinse în cazul arborilor de molid de rezonanță luați în considerare în lucrarea de față au urmărit evidențierea variației lungimii medii a traheidelor lor axiale pe secțiunea trans- versală și respectiv pe verticala trunchiului, pre- cum și cunoașterea raportului dintre valorile lungimii traheidelor axiale și cele ale lățimii medii a inelelor anuale. • 3a. Variația lungimii medii a traheidelor axiale pe secțiunea transversală a trunchiului s-a studiat în două situații: în tronsonul de bază la trei arbori diferiți, precum și în toate cele trei tronsoane ale unuia și aceluiași arbore. Variația pe secțiunea transversală a trunchiului în tronsonul de bază (I) a fost cercetată în cazul arborilor 3, 6 și 7, locul pe trunchi fiind la înălțimea 1,30 m. Datele înregistrate în tabelul 2 și respectiv curbele de variație reprezentate în figura 2 scot în evidență faptul că, în acest caz, valorile lungimii traheidelor cresc de la măduvă către cam- biu, deci odată cu vârsta arborelui. Inițial, trahei- dele măsoară în lungime ceva mai mult de 1 mm, Tabelul 2 Valorile lungimii medii a traheidelor axiale |mm] pe secți- unea transversali, în tronsonul de bază al trunchiului (arborii 3, 6 și 7, orientare nord, zona A) Numărul inelului anual începând de Ia axa arborelui Arborele 3 6 7 1 1.43= 0.08 1.22= 0,09 1.08= 0.10 5 2,27 = 0.08 - - 12 2.53 = 0.12 3.59= 0.16 - 25 2.86= 0.10 4.08= 0.15 2.79= 0.08 31 3.27 s 0.25 4.10* 0,11 50 3.49= 0.15 4,21 * 0,22 2.66= 0.12 75 3,54 = 0.05 4,51 ± 0,19 3.31 = 0.15 100 3.71 = 0.17 4.24 =0.18 3.43 = 0.07 125 4.20= 0,15 4.71 ± 0.20 2,98 * 0,11 150 4.34= 0.15 4.96* 0.11 - 175 5.27= 0.06 5.14= 0,10 - 200 4.54= 0.16 5.07= 0.12 - 225 5.15= 0.17 - - 250 5.08= 0.15 - - 275 4.02= 0.25 - - 300 4.35 = 0.25 - - 317 4.69 = 0.23 - - 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 Numărul Inelului anual începând de la axa arborelui Fig. 2 Variația lungimii medii a traheidelor axiale pe secțiunea transversală, în tronsonul de bază a! trunchiului (arborii 3, 6 și 7, orientare nord, zona A) pentru ca la vârste de peste 100 ani să ajungă la 3- 5 mm. Creșterea este deosebit de accentuată mai cu seamă în zona lemnului juvenil (în intervalul de timp mergând până la circa 20 ani), după care devine mai lentă. De la vârsta de 100-150 ani. creșterea practic încetează. Pe baza acestor obser- vații, se poate conchide că rezultatele obținute sunt în concordanță cu precizările din literatura de spe- cialitate (Nepveu, 1991; Nepveu, în Jodin, 1994). conform cărora, la speciile rășinoase, în general, lungimea medie a traheidelor axiale crește pe sec- țiunea transversală de la măduvă către periferie, ajungând ca în zona lemnului adult să fie de trei- patru ori mai mare decât la limita lemnului juvenil. De reținut totodată că arborii comparați sunt de proveniențe diferite, unul (arborele 3) fiind recoltat din Ocolul Silvic Moldovița, iar ceilalți doi (arborii 6 și 7) din Ocolul Silvic Coșna, aceasta conferind creșterii enunțate un plus de autentici- tate. Variația lungimii medii a traheidelor axiale pe secțiunea transversală a trunchiului, în toate cele trei tronsoane (I, II, III), a fost studiată în cazul arborelui 7, valorile determinate prin măsurători fiind înregistrate în tabelul 3 și reprezentate grafic în figura 3. Se remarcă și de această dată, creșterea de la măduvă către cambiu, deci odată cu vârsta, a valorilor lungimii medii a traheidelor axiale, pre- cum și creșterea mai accentuată a acestora în zona lemnului juvenil decât în zona lemnului adult. Totodată, reiese că dinamica respectivă este pro- prie nu numai tronsonului de bază al trunchiului, ci și tronsoanelor de mijloc și de vârf. • 3b. Pentru evidențierea caracterului variației Tabelul 3 Valorile lungimii medii a traheidelor |mm| pe secțiunea transversală. în tronsoanele de bază, de mijloc și de vârf (arborele 7. orientare nord, zona A) Numărul inelului anual începând de la axa arborelui 1 ronsonu! 1 II III 1 1.08 ± 0.10 1.34* 0 09 1.40* 0 10 2 - 2.74 *0.12 3.69* 0.13 15 2.79 * 0.08 4.10 ± 0.15 4 66 ± 0.14 37 - 5.07* 0.11 5.04 ± 0.11 50 2.66 ± 0J2 5,06* 0.12 5.94* 0.12 75 3.31 * 0.15 5.92* 0.12 5 25 * 0.17 100 3.43 * 0.07 5 42* 0.12 - 125 2‘;v . 0,11 - - Numărul inelLdui xnual inc«pand de la axa arboretul Fig. 3 Variația lungimii medii a traheidelor axiale pe secțiunea transversală, de mijloc și de vârf (arborele 7, ori- entare nord, zona A) lungimii medii a traheidelor axiale pe verticala trunchiului, respectiv în tronsoanele de bază (I), mijloc (II) și vârf (III), au fost efectuate deter- minări Ia arborii 5, 6, 7, rezultatele fiind consem- nate în tabelul 4 și raportate grafic în figura 4. Se observă că, valorile stabilite sunt superioare în tronsoanele de mijloc și de vârf, unde se ajunge la lungimi de circa 4-5 mm, în timp ce în tronsonul de bază, sunt mai mici. Aceeași deosebire, cum s-a văzut deja, era prezentă și în cazul anterior, al arborelui 7, la care valorile caracteristice tron- soanelor de mijloc și vârf, care nu prezentau dife- rențe mari între ele, erau superioare celor caracte- ristice tronsonului de bază. Se confirmă prin aceas- ta că, în cazul molidului de rezonanță, lungimea traheidelor axiale crește pe verticala trunchiului dinspre bază către partea lui superioară, întocmai ca în cazul general al altor specii rășinoase de la noi. • 3c. Pentru a releva eventuala dependență a valorilor lungimii medii a traheidelor axiale de va- lorile lățimii medii a inelelor anuale, în tabelul 5 și figura 5 sunt consemnate date referitoare la para- metrii respectivi determinate la toți cei șapte arbori de molid de rezonanță (1, 2, 3. 4, 5, 6, 7) care au REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 11 Tabelul 4 Valorile lungimii medii a traheidelor în tronsoanele de bază, de mijloc și de vârf ale trunchiului(arborii 5,6, 7, ori- entare nord, zona A) Arborii analizau Tronsonul I II III 5 3.56 ±0.13 3.83 ± 0.23 4.53 ± 0.20 6 5.07 ±0.12 5.55 + 0,20 5.37 ±0.14 7 2.98 + 0.11 5.42 + 0.12 5.25 ±0.17 IVonsonui Fig. 4. Variația lungimii medii a traheidelor axiale în tronsoanele de bază, de mijloc și de vârf (arborii 5,6, 7, ori- entare nord,zona A) făcut obiectul cercetărilor. Măsurătorile privesc tronsoanele de mijloc (II), probele provenind de la partea lor inferioară, situată la înălțimea pe trunchi de 8,00-11,95 m. Reținem în primul rând că, la aceste înălțimi ale trunchiului, în cazul arborilor de molid de rezo- nanță cercetați, lungimea medie a traheidelor axi- ale oscilează între 3.83 și 5,55 mm, în timp ce lățimea medie a inelelor anuale variază între 0,64 și 2,12 mm. în al doilea rând, din analiza comparativă a rezultatelor măsurătorilor reprezentate grafic în diagrama de puncte din figura 5, se conturează existența în câmpul acesteia a trei categorii de arbori: - categoria arborilor 2, 3. 4, cu cele mai mici valori ale ambilor parametri cercetați; - caregoria arborilor 6 și 7, cu valori mici ale Tabelul 5 Valorile lungimii medii a traheidelor axiale și ale lățimii medii a inelelor anuale, la arborii de molid de rezonanți cercetați (tronson de mijloc, nord, zona A) Arborii cercetau înălțimea pe trunchi a bazei tronsonului II Lungimea medie a traheidelor Lățimea medic a inelelor anuale m mm mm 1 11.95 4.18= 0,22 1.48 2 11,25 4.59? 0.24 0 91 3 11.75 4.91 = 024 0.64 4 8.25 4.74= 0.16 1 09 5 11.90 3.83= 023 2.12 6 9.00 5.55 = 020 0,65 7 8.00 5.42 l 0.12 1.25 12 LatEmea medie a inelelor anuale , mm Fig. 5. Diagramă de puncte reprezentând distribuția arborilor cercetați, în raport cu valorile lungimii medii a traheidelor axiale și ale lățimii medii a inelelor anuale (tronson de mijloc, orientare nord, zona A) lățimii inelelor anuale și valori mari ale lungimii traheidelor; - categoria arborilor 1 și 5, cu valori mari ale lățimii inelelor anuale și valori mici ale lungimii traheidelor. Este ușor de observat că apartenența arborilor la diferitele categorii nu este influențată de arboretele din care aceștia fac parte. Astfel, în primul caz, arborii 2, 3 (O.S. Moldovița), și respectiv 4 (O.S. Tomnatic) aparțin unor arborete diferite. La fel, în cel de al treilea caz, în care arborii 1 (O.S. Moldovița) și 5 (O.S. Coșna) aparțin și ei de arborete diferite. Trebuie, de asemenea, menționat că diagrama de puncte din figura 5, luată în ansamblu, pare să indice existența unei anumite legături corelative între cei doi parametri cercetați, în sensul că lungimea traheidelor axiale s-ar micșora pe măsura creșterii lățimii inelelor anuale. Pledează în sensul acestei dependențe îndeosebi valorile medii cores- punzătoare arborelui 5 și ceva mai puțin cele ale arborelui 1. Ținând însă cont de distribuția relativ compactă în câmpul diagramei a celorlalți arbori cercetați (2, 3, 4, 6, 7), apreciem că nu există un temei bine fundamentat pentru a susține această afirmație. Dimpotrivă, pentru a se putea emite o astfel de concluzie, se consideră oportun să se supună determinărilor un număr sporit de arbori, care să asigure precizia statistică necesară a rezul- tatelor. 4. Concluzii Din cercetările întreprinse în cazul a șapte REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nn 2 arbori de molid de rezonanță din ocoalele Silvice Moldovița, Tomnatic și Coșna. situate în regiunea nordică a Carpaților Orientali, se desprind urmă- toarele concluzii: - lungimea medie a traheidelor axiale înre- gistrează variații atât pe secțiunea transversală a trunchiului cât și pe verticala acestuia, crescând, la fel ca în cazul general al speciilor rășinoase de la noi. dinspre măduvă către cambiu, precum și de la bază către partea lui superioară; - pe secțiunea transversală a trunchiului, BIBLIOGRAFIE Beldeanu. E. C„ Pescăruș. P.. 1993: Considerafiuni în legătură cu unele elemente de diagnoză uti- lizate la identificarea și caracterizarea lemnului de molid de rezonanță. în volumul: Silvicultura and Forest Engineering. Achievements and Prospects. Universitatea Transilvania din Brașov, pp. 391-396. Beldeanu. E.C.. Pescăruș. P.. 1996: Research on the Acoustic Quality Classes of Resonance Spruce H'ood of Romania. în: “Proceedings", IO-th International Svmposium on Nondestructive Testing of Wood. Presses Polytechniques et Universitaires Romandes. Lausanne. pp. 51-56. creșterea cea mai importantă are loc în zona lem- nului juvenil, când, față de primul an, lungimea ajunge să măsoare de 3-4 ori mai mult; de la vârs- ta de 100-150 ani, această creștere practic încetează; - lungimea medie a traheidelor axiale pare a fi influențată de lățimea inelelor anuale, ea dimi- nuându-se pe măsura creșterii acestora din urmă, însă pentru formularea unei concluzii certe se impun cercetări mai ample. Beldeanu. E. C.. Pescăruș. P.. 1998: Cercetări privind clasele de calitate acustică ale lemnului de molid de rezonanță. în : Revista Pădurilor, nr. 1, pp. 32-37. Beldeanu. E.C.. 1999: Produse forestiere și studiul lemnului. I. Ed. Universității Transilvania Brașov. 362 p. B u c u r . V.. 1976: Proprietățile acustice ale lemnelor de rezonanță utilizate in luterie. în: Industria Lemnului, nr. 1, pp. 33-36. J O d i n , P._ coord.. 1994: Le bois. materiau d’ingenierie. Association pour la Recherche sur le Bois en Lorraine. ENGREF, Nancj. 433 p. Nepveu. G„ 1991: La variabilite du bois. INRA. Centre de Rccherches Forestifires de Nancy. 56 p. Prof. univ. dr. ing. Eugen C. BELDEANU Universitatea "Transilvania" Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Șirul Beethoven nr. 1, tel. 0268418600 Brașov Researches on the length of axial tracheids of resonance spruce stems Abstract The researches have bcen carried oul on seven resonance spruce trees from the Forestry Districts of Moldovița, Tomnatic and Coșna in the northem region of Eastem Carpathians. It has been established thaL similarly to trees from other resinous species, in casc of resonance spruce trees the average length of axial tracheids increases on the transversal section of the trunk. between pith and cam- bium. The maximum growth is reachcd at the average age of 20 years when the length is three-four times greater than in the first year. Another research result has showed that the respective length increases from the basis of the trunk towards its uppcr part. The research results seem to prove at the same time that the length of axial tracheids has a tendency to diminish with the increase of width of annual rings. Keywords: spruce tree, resonance wood, axial tracheids REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 13 Caracteristicile unor apte pentru cultura (Fraxinus excelsior L.) 1. Introducere Frasinul comun este o specie larg răspândită aproape în întreaga Europă, cu excepția regiunilor situate dicolo de paralela de 600 latitudine nordică. La noi în țară apare frecvent, începând din câmpii până în regiunile montane de altitudine mijlocie. El se găsește sub formă diseminată în șleaurile din zona de câmpie și deal, dar și în făgetele premon- tane și montane și chiar în amestecurile de rășinoase cu fag. In literatura de specialitate sunt evidențiate în arealul frasinului, două ecotipuri edatlce (Stănescu,V s.a, 1997): - ecotipul de luncă - întâlnit pe soluri profunde cu regim pedohidric de precipitații cu aport freatic. Aceste populații sunt situate, în marea lor majoritate în zonă de optim ecologic cu excepția celor canto- nate pe soluri compacte si cu fenomene avansate de stagno-gleizare; - ecotipul de calcare - întâlnit pe soluri superfi- ciale, rendzine tipice sau litice și litosoluri cu volum edafic mijlociu și mic. Necesitatea cunoașterii aprofundate a ecologiei frasinului comun este justificată atât din punct de vedere economic, deoarece lemnul de frasin este tot mai căutat și bine plătit pe piața lemnului, cât și din motive ecologice și peisagistice. Reconstrucția eco- logică a pădurilor presupune menținerea și creșterea proporției de participare în arborete a speciilor cu lemn valoros cum sunt: cireșul, paltinul, arțarul etc., în stațiunile forestiere ce corespund exigențelor eco- logice ale acestora. în literatura de specialitate sunt tratate aspecte legate de exigențele ecologice ale frasinului, dar pentru anumiți factori și determinanți ecologici, datele prezentate nu sunt suficient de re- levante. 2, Metoda de cercetare și locul cercetărilor Pentru aprofundarea cunoașterii exigențelor eco- logice ale frasinului s-a folosit metoda de cercetare pe itinerar, amplasându-se suprafețe de studiu în arborete în care frasinul participă diseminat sau în pâlcuri de mărimi variabile. Suprafețele de studiu stațiuni forestiere 7 frasinului comun Gheorghe SPÂRCHEZ Dumitru Romulus TÂRZIU Nicolae ȘOFLETEA s-au amplasat în subclasele și tipurile de stațiuni care oferă condiții optime și suboptime de vegetație pentru frasinul comun. în arboretele cercetate s-au executat profîle de sol care au fost caracterizate morfologic și s-au recoltat probe de sol pentru ana- lize de laborator. S-au studiat de asemenea: roca sau materialul parental, elementele reliefului (unitatea de relief, altitudinea, înclinarea, expoziția) ele- mentele climatului local. Datele climatice au fost preluate din amenjamentele silvice și au fost verifi- cate și completate cu valori medii multianuale publicate în Atlasul Climatologic al României. De asemenea temperaturile și precipitațiile medii înre- gistrate la stațiile meteorologice de referință au fost corectate cu valorile gradientale cunoscute, devenind astfel operabile și interpretabile pentru fiecare arboret cercetat. în laboratorul de pedologie al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere s-au determinat principalele proprietăți fizice și chimice ale solurilor: compoziția granulometrică, conținutul de humus, raportul C/N, indicii com- plexului adsorbtiv (SB, SH, T, V), conținutul de ele- mente nutritive. Cercetările s-au desfășurat din zona de câmpie până în zona montană în următoarele ocoale sil- vice: luliu Moldovan din Direcția Silvică Arad, Baia Sprie din Direcția Silvică Baia Mare, Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt R.A. Băile Herculane din Direcția Silvică Caraș Severin. 3. Rezultatele cercetărilor Prin cercetările efectuate s-au analizat sub aspect fizico - geografic și ecologic stațiunile forestiere, în care vegetează frasinul, situate în luncile râurilor din câmpie și în zona premontană și montană. în zona de câmpie cercetările s-au desfășurat în Lunca Mureșului, Ocolul silvic luliu Moldovan, U.P.V Ceala, U.A. 26. UP V Ceala este situată în câmpia de subsidență a Mureșului cu o altitudine medie de sub 100 m, reprezentând rezultatul final al umplerii lacului panonic cu materiale fluviatile transportate de apele curgătoare din zona montană și deluroasă. 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 2 Formațiile fluviatile se aseamănă sub raport mine- ralogic și genetic cu cele din zona deluroasă de unde au provenit. Formațiunile pliocene din baza câmpiei alcătuite din nisipuri, pietrișuri și argile sunt acoperite de cele cuaternare, reprezentate prin loess și aluviuni. Continua divagare și schimbare a albiei Mureșului, în decursul timpului, cu erodarea unor zone și alu- vionarea altora, a făcut ca substratul geologic să aibă un aspect mozaicat apărând zone cu alu- viosoluri intens humifere și zone cu depozite în curs de solificare. Cu toate că altitudinea în luncă este în jur de 100 m, diferențele mici de 2-3 m definesc un microrelief variat reprezentat prin grinduri, crovuri, albii părăsite, colmatate. Aceste diferențe de nivel favorizează apariția apei freatice la adâncime dife- rită. După clasificarea Koppen, UP V Ceala se află în tipul de climat Cfax - climat temperat umed, cu ierni blânde, cu precipitații în tot cursul anului, cu un maxim în luna iunie și temperatura lunii iulie peste 22°C. După clasificarea din Geografia României se încadrează în climatul temperat continental cu influ- ență oceanică, ținutul climatic de câmpie, districtul silvostepă, topoclimat de luncă și vale. Temperatura medie anuală este de 9-10°C cu amplitudini termice moderate (22-23°C). Precipitați- ile medii anuale mai ridicate (500-600 mm) se explică prin influențele oceanice ale climatului, cu advecții frecvente ale acrului temperat-maritim din vest și nord-vest. Indicele de ariditate De Martonne are valoarea anuală înjur de 30. Condițiile climatice și cele edafice sunt favorabile pentru cultura ste- jarului și altor specii caracteristice șleaului de luncă: frasin, nuc. arțar etc. Unitatea amenajistică 26A din UP V Ceala este situată în lunca Mureșului la o altitudine de 105 m. Terenul este relativ plan prezentând mici denivelări rezultate în urma inundațiilor. Substratul geologic este alcătuit din aluviuni tine cu textură luto- nisipoasă. Solul analizat în această unitate amenajis- tică aparține clasei Protisoluri - fiind aluviosol gleic-molic cu succesiunea de orizonturi Aom-AC- CGo. Orizontul Aom are o grosime de 15-20 cm și prezintă humus de tip mull calcic. Structura este grăunțoasă, foarte bine formată, iar textura lutoasă. Orizontul AC are o grosime de 30-40 cm cu textură subpoliedrică slab formată și textură luto-nisipoasă. Orizontul CGo situat la aproximativ 60 cm are culoare roșcat - vineție datorită proceselor de redu- cere generate de apa freatică. Solul este eutrofic cu grad de saturație în baze cuprins între 90-97%, reacție neutră în orizontul Aom și bazică în AC (pH=7.99-8,23) și este bine aprovizionat cu azot, fosfor și potasiu (tabelul 1). Tipul de stațiune caracteristic pentru această uni- Tabelul 1 Proprietățile fizice și chimice ale solurilor din suprafețele cercetate c z (knl. U P. U A J Nivel cm Umidiiaic % Pil (apA) 1 CVN % Ilare de țchimb me% 1 ii Jfogen de schimb tne% 1 x> E * = n i Grad de saturație in baze % A zoi loial % Analiza granufometncS Unitate sistemaiicâ de sol i «N i 9- Z Nisip fin t 0.2-0,02 mn» % Pulbere II T 0.0241.002 mm % Argila f <0,002 mm % f H 1 O S Baia Sprie u a 56B Ao 0-15 4,73 3.6 12.23 32,0 19,2 51.2 62.5 0.17 11.26 47.28 30 11.46 L Eutncambosol andic Bv ■10-50 - 5.31 2.04 10.73 16,8 112 28.0 60.0 0.11 12.64 31,45 32,05 23.86 L — 2 O S. Baia Spne u a 26A Ao 0-15 7.8 3 94 4,76 - 8.9 16.9 25.8 34.4 0.24 - - - - LN Disincamboso! andic Bv 15-70 7.7 4 47 2.07 9.9 19.5 29,4 33.7 0.11 • - - L C >70 9 I 4.72 0.41 11.0 14.8 25.8 42.5 0.02 - - - • LN 3 O S Ceala UP V u.a 26A Am 0-30 7.99 6.0 16.57 59.2 3.6 62.8 94.26 0.21 3.57 35.72 44.15 16,56 LP Aluviosol gleic AG 30-40 8.23 2,76 22.2 68.0 2.0 70.0 97.14 0.10 0.42 15.97 64,95 18.66 P CGo 40-50 860 0,6 20.75 87.6 2.0 89,6 97.77 0,04 4.01 21.23 47.80 26,96 LP •1 RPL.P Kronsiadi ua 5 B Aom 0-10 57.1 7.62 7.9 18.36 86.0 4.0 90,0 95.55 0.25 3.63 J6.66 47.25 32.46 LAP Rendzina cambica cu mull Bv 10-30 57,9 7,77 7.1 29,28 68.0 3.6 71.6 94.97 0.14 3.07 24,02 40.15 32.76 LAP 5 OS B Herculane UP V ua 158 B A0 0-17 6.35 4 75 6,32 14.99 11,81 26.80 55,92 0.227 LN Euincambosol Bv 17-10 5.31 5.02 2.94 15.20 7,56 22.76 66,78n 0.151 L BvC 40- 100 5.37 5.29 1.19 15.72 7,08 22.81 68.93 0.061 LN REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 15 tate amenajistică este „Silvostepă luncă de zăvoi de plopi Bs, aluviosol intens humifer, freatic umed, frecvent și rar scurt inundabil11 cu formula staționată Ss(lz)BsT(|V_V!CHIVUej.2' Bonitatea superioară a stațiunii este generată de solurile aluviale stratificate carbonatice, intens humifere cu apa freatică la adâncime acritică, umezind doar baza profilului de sol. Solurile sunt de la eutrofice Ia megatrofice, bine aprovizionate cu azot și baze de schimb. Reacția neutră slab alcalină este favorabil pentru cultura plopilor euramericani, dar și a speciilor de luncă cum sunt: frasinul comun, nucul negru etc. Cultura de frasin din această unitate amenajistică realizează la vârsta de 65 ani diametrul mediu de 36 cm și înălțimea medie de 28 cm situându-se în clasa I de producție. In nordul țării, cercetările s-au întreprins în partea inferioară și mijlocie a Munților Gutâi, mai concret pe clina sud-vestică a acestui masiv, la con- tactul cu Depresiunea Baia Mare, în bazinul Pârâului Săsar. Din punct de vedere geologic, Munții Gutâi fac parte din unitatea de Orogen Carpatic, subunitatea neovulcanică nordică, alături de Munții Oaș și Văratec (Geografia fizică, voi. III, 1987). în partea nordică trecerea dintre zona montană și Depresiunea Maramureșului se face treptat prin intermediul Piemontului Gutâiului, constituit din grohotișuri transportate în timpul perigiaciarului din caldera vulcanului. în partea sudică și sud-vestică, trecerea din zona montană spre Depresiunea Baia Mare se face mult mai brusc prin Piemontul Negreni, presărat cu martori de eroziune de natură vulcanică, sub formă de „măgurițe". Din punct de vedere climatic, versantul sud-vestic al Munților Gutâi se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 7-8° la contactul cu Depresiunea Baia Mare și 5-6° la altitudinea de 800-900 m. Cantitatea anuală de precipitații este mai mare pe flancul sudic, unde masele de aer încărcate cu vapori din vest întâlnesc bariera Munților Gutâi cu altitudinea maximă de peste 1400 m (Vf. Gutâi - 1443 m). Astfel, Ia stația meteorologică Cavnic de pe flancul sudic, cantitatea medie anuală de preci- pitații este de 1300 mm, iar la Ocna Șugatag, situ- ată pe versantul nordic, de numai 742 mm. Cantitatea maximă de precipitații cade în sezonul de vegetație (5 8%). Compoziția mineralogică și chimică a rocilor, precum și condițiile climatice și de vegetație, au influențat procesul de solificare. Astfel, pe rocile vulcanice acide și intermediare (dacite, riolite, andezite) și în climate umede s-au format predomi- nant soluri din clasa cambisoluri (districambosoluri) și spodisoluri (prepodzoluri și podzoluri). Pe mate- rialele parentale provenite din andezite bazaltoide, andezite cu piroxeni și bazalte s-au format eutri- cambosoluri și preluvosoluri andice. Unitățile amenajistice 56A și B din UP II Șuior, unde s-au amplasat suprafețele de studiu sunt situate pe versantul sud-vestic al Munților Gutâi, în bazi- nul Râului Săsar la altitudinea de 600-710 m, pe un versant cu expoziție nordică și înclinarea medie de 25°. Substratul geologic alcătuit din andezite, care pe alocuri apar chiar la zi și climatul umed au favorizat formarea unor soluri cu caracter slab acid (eutricambosoluri tipice și andice). Solul analizat în u.a. 56A are succesiunea de ori- zonturi O-Ao-Bv-C(R) este mijlociu profund, prezin- tă textură luto-nisipoasă la lutoasă, nediferențiată pe profil și structură grăunțoasă în orizontul Ao și sub- poliedrică în Bv, conținutul de humus din Ao este de 3,6% și aparține subtipului mull forestier, pH=5,31 în orizontul Bv, mezobazic (V=60-62,5), mijlociu aprovizionat cu baze de schimb (16-32 me/100 g sol), mijlociu aprovizionat cu azot (0,11-0,17%) (Tabelul 1). In profilul solului este prezent schelet, alcătuit din pietrișuri și grohotișuri de andezit. Tipul de stațiune identificat în aceste unități amenajistice este Deluros de făgete Bm, eutricain- bosol edafic mijlociu cu Asperula-Asarum cu for- mula statională FD-BmTinHnIUe2. Tipul de pădure este făget de deal cu floră de mull de productivitate mijlocie. Pe lângă fag, în compoziția arboretului se întâlnesc diseminat carpen, paltin de munte și frasin. Frasinul este întâlnit mai ales la baza versanților de o parte și de alta a pâraielor care brăzdează ver- sanții. Aici el beneficiază de un plus de umiditate, iar solurile sunt ceva mai profunde datorită procesu- lui de coluvionare. Volumul edafic mijlociu, structura bine formată, textura mijlocie și aprovizionarea constantă cu apă în sezonul de vegetație imprimă acestor soluri o fer- tilitate mijlocie, mijlocie spre ridicată pentru fag. Bazele de versant și expozițiile mai umbrite oferă 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 condiții optime de vegetație și pentru paltin de munte, frasin și carpen. Unitatea amenajistică 26A din UP II Șuior cu suprafața de 14,7 ha este situată pe un versant mijlociu la altitudini cuprinse între 790-1050 m cu expoziție vestică și înclinare medie de 30°, făcând parte din grupa I funcțională (1-2B - păduri cu rol de protecție a solului). Substratul geologic este alcătu- it din andezite. Solul caracterizat în această u.a aparține tipului districambosol andic cu succesiunea de orizonturi O-Ao-Bv-R. Este un sol cu profun- zime mijlocie și volum edafic mijlociu, prezintă fragmente de rocă în orizontul Bv (tabelul I). Tipul de stațiune este montan premontan de făgete Bm, districambosol cu mull edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria. Fipul de pădure este făget mon- tan pe soluri scheletice, cu floră de mull de produc- tivitate mijlocie. Și în această unitate, pe lângă fag, în compoziția arboretului se găsesc paltin de munte, frasin care au o stare de vegetație foarte bună. Exemplarele de frasin se găsesc preponderent de o parte și de alta a unui pârâu care străbate versantul din treimea supe- rioară până la bază. în această zonă, solurile au un volum edafic mai mare și beneficiază de un plus de umiditate datorat izvoarelor de coastă. In Masivul Tâmpa s-au amplasat 2 suprafețe de studiu, una situată la baza versantului la altitudinea de 650 m și una în partea superioară la altitudinea de 900 m. O altă suprafață de studiu s-a amplasat pe versan- tul pârâului Valea cu Apă la altitudinea de 780 m. U.a. 5A din UB Tâmpa este situată la baza versan- tului la altitudinea de 650 m, expoziție nordică și înclinarea de 20°. Substratul geologic este alcătuit din grohotișuri calcaroase amestecate cu praf eolian. Solul cercetat în această u.a. este rendzină cambică cu volum edafic mijlociu, textură lutoasă, structură glomerulară. reacție slab acidă în orizontul Aom și slab bazică în ori- zontul Bv. Solul este bine aprovizionat cu azot și conține 7,9% humus de tip mull forestier. Soiul este eutrofic, bine aprovizionat cu baze de schimb (86 me%) și bine aprovizionat cu azot total (0,25%) (tabelul 3). Tipul de stațiune identificat montan de ameste- curi Bm, rendzinic edafic mijlociu cu Asperula- Dentaria - FM2BmTlvHniUe3. în această u.a frasinul s-a instalat la baza versan- tului pe coluvii beneficiind de un plus de umiditate și de elemente nutritive. Aici exemplarele de frasin cu vârsta de 80-100 ani ating diametre de 50-60 cm și înălțimi de 30-38 m. U.a 7C este situată în partea superioară a Masivului Tâmpa la 900 m altitudine, pe un versant cu expoziție N-NV cu înclinarea de 30° cu roca cal- caroasă la mică adâncime. Solul identificat este litosol rendzinic, cu volum edafic foarte mic, reacția solului este slab acidă. Tipul de stațiune pentru această unitate amenajistică este montan de amestecuri Bi rendzinic edafic foarte mic - FM2BiTnHklIUel. în zona Ocolului silvic Băile Herculane s-au amplasat suprafețe de studiu în UP V launa Craiovei situată din punct de vedere geomorfologic în ramu- ra Carpaților Meridionali, Munții Cemei. Relieful este caracteristic de munte cu versanți predominant cu pante repezi (>20°). Altitudinea variază între 900 și 1500 m, iar expoziția generală este E-SE. Substratul geologic este alcătuit în cea mai mare parte din roci metamorfice (micașisturi, paragnaise), dar se întâlnesc și roci sedimentare (calcare, con- glomerate. gresii, mame etc). Rocile acide meta- morfice au favorizat formarea tipurilor: districam- bosoluri, prepodzoluri și podzoluri, iar rocile sedi- mentare au favorizat formarea de rendzine și eutri- cambosoluri. uneori cu procent însemnat de schelet. Din punct de vedere climatic, UP se încadrează în climatul temperat continental cu influențe medi- teraneene care atenuează amplitudinea factorilor cli- matici. Temperatura medie anuală este de +6,6°C, iar precipitațiile medii anuale de 1050 mm. U.a 158 B este situată la altitudinea de 900-1200 m pe un versant superior cu expoziție sudică și înclinarea de 33°. Solul identificat este eutricam- bosol cu reacție moderat acidă, pH=5,3, mezobazic (V=68%). Solul este profund întreținând arborete de clasa a Il-a și a IIl-a de producție. Tipul de stațiune caracteristic este montan premontan de jagete Bs, eutricambosol edafic mare cu Asperula-Dentaria cu formula stațională FM1+FD4BsTlv.vHlvUe3_2. în această u.a frasinul este de clasa a Il-a de pro- ducție realizând la vârsta de 60 ani diametrul mediu de 36 cm și înălțimea medie de 31 m. Factorii edafici favorizanți sunt volumul edafic mare, troficitatea ridicată și aprovizionarea optimă cu apă în sezonul estival. Caracteristicile staționale și de vegetație ale arboretelor luate în studiu sunt prezentate în tabelul 2. REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 17 Caracteristicile staționate și de vegetație ale arboretelor cercetate Tabelul 2 Nr crt Localizare Caracteristicile arboretului os UP U ti Supr /h* Alt (m) Exp Inel" Roo Unit de rel Tm Pm (mm) Tip sol Tip «»t Compoz Tip dc păd Vâis« Dm (cm) Hm CI prod 1 Baia Sprie 11 Șuior 26A 14,7 790-1050 V 30" in deal 7 976 3301 4322 IFilPimfr 4114 125 48 28 ni 2 56B 26.S 600-710 N 20" indexit ven miji 3 850 3301 5242 7Fa2FrlP*m 4312 120 54 30 n 3 Iu1iu Moldovan li Ceai® 26A 16.1 105 - • Iooj luncă 10- 11 375 9506 9614 5Fr5NUA 6332 70 38 28 i 4 RP.LP Kronslidl VI Bv SA 16.4 660-680 N 25° calcar vers inf 7.8 860 1702 4220 7F*2C*lFr 4181 130 50 30 ii 5 7C 6.2 800-960 NV 90" calcar vers $up 6.7 900 1703 4220 4Fa2Ca2PiI Pa mlFr 4181 40 16 13 IV 6 61C 6.3 780-820 E 30" cotigi vers mițl 7.8 860 3101 4420 SFiIBrlFr 4114 105 56 32 u 7 Băile Hercirlane V 15&B 10 900-1100 S 30 Calcare vers MU? 6.6 1050 3101 4430 7F«2FrIBr 4111 60 33 29 II în tabelul 3 sunt prezentate, pentru stațiunile analizate, valorile a 14 factori ecologici și favorabi- litatea acestora pentru cultura frasinului comun. Tabelul 3 Factori ecologici din unit3(ile amenajistice cercetate și favorabilitatea acestora pentru cultura frasinului Nr cn Faeton ecologici OS. Baia Sprie O.S tuliu Moldovan R.PL P Kronstadi OS Blile Herculane UP II u a 560 UP 11 u.a 26A UP II u.a 26A UPIVuaSA UP V launa Craiovei I58B 1 Temperatura m.a UC) &u 7/0 10-1l/„ 7,8/« 6.6„ 2 Precipitai îi mu (mm) 850/,, 976/0 375/, 360'u 1050/, 3 Precipitații estivale iunie- august (mm) 375/0 «0/u ioo\ 350/o 5604, 4 Vânturi N-NV/(, N-NV/U v-sv/„ N'o S-SV/o 5 Umiditate oîm. % 80'o 84^ 2.3 3.3 1111 330 > 940-1145 S 18 9\1olBi 2002- 2003 Pojorala. III. 130N 5.2 2 3 3 3 J 1 H 1 .3301 1 135-1)75 sv 20 lOMo 20(M- 2005 Note: 1) Cu excepția datelor referitoare Ia anul tăierii, toate celelalte sunt preluate după amenajamentele silvice de la ocoale. 2) Toate parchetele au rezultat în urma unor tăieri rase. 3) T.S. 2.3.3.2 - Montan de molidișuri Pm. brun acid, edafic submijlociu. cu Oxalis-Dentaria ± acidofile; T.S. 2.3.3.3 - Montan de molidișuri Ps. brun acid și andoso! edafic mare și mijlociu, cu Oxalis-Dentaria ± acidofile: 4) T.P. 1 11.3 - Molidiș de altitudine mare cu Oxalis acetosella (m): T.P. 1 11.1 - Molidiș norma) cu Oxalis acetosella (s): 5) Sol: 4101 - brun feriiluvial tipic; 3301- brun acid tipic. ită preponderent din graminee (Calamagrostis sp.) și Luzula sp. pe mare parte din suprafața terenului, fiind exploatate până la începerea sezonului de vegetație 2003. în u.a. 62D (denu- mită în continuare suprafața Bila II), în zona în care s-a instalat experimentul suprafața solului a fost aproape complet lipsită de orice vegetație erbacee, deoarece arboretul ce s-a exploatat datorită unui incendiu de pădure ce a avut lor în iulie 2003 fusese des, iar flăcările au distrus inclusiv o parte din humusul brut de la suprafața solului. în suprafața experimentală Bila I s-au instalat 18 blocuri experimentale (tabelul 2), fiecare con- Tabelul 2 Detalii privind organizarea experimentelor Supralata experimentală Nr blocuri experimentale Puieți plantati pe vatră Puieți plantați in despicătură martor tratai i manor tratați Bila I 18 95 94 94 93 Bila 11 4 90 79 - - V. Putnei 1 8 80 124 94 68 V. Putnei 11 2 32 - 35 stituit din câte două rânduri de puieți de molid, un rând pe sol complet desțelenit, terenul fiind amenajat ca o terasă cu lățimea de cca. 50 cm, fără spații cu vegetație între puieți și un rând cu puieți plantați în despicătură. în teren înierbat. Pe fiecare rând în parte un puiet a fost tratat înainte de plantare în soluție de insecticid (piretroid de sinteză), iar un puiet a fost netratat (martor). în suprafața Bila II s-au instalat 4 blocuri experi- mentale (a cca. 70-72 puieți fiecare). în fiecare bloc au fost câte 12 rânduri de puieți, alternând grupe de câte 3 rânduri de puieți tratați cu 3 rân- duri de puieți martor, toți plantați pe vatră. Plantarea puieților în blocurile experimentale din suprafețele Bila I și Bila II s-a făcut în data 29.04.2004, iar pe tot parcur- sul verii nu s-a intervenit cu lucrări de protecție sau cu descopleșiri în zona de teren în care au fost amplasate acestea. Influența vegetației și efectul tratamentului asupra atacului de Hylobius s- au stabilit în urma inventarierilor efectuate în intervalul 16-22.09.2004. Datorită condițiilor de vreme nefavorabile, doar două dintre blocurile experimentale din Bila II au fost inventariate complet și unul parțial. în suprafața experimentală Valea Putnei I s-au amplasat 8 blocuri experimentale alcătuite din rânduri alternative de puieți plantați cu vatră și respectiv în despicătură. Fiecare grupă de câte două rânduri astfel costituită era alcătuită fie numai din puieți tratați, fie din puieți netratați. Plantarea puieților s-a făcut în data de 7.05.2004, pe parcursul sezonului nu s-a intervenit cu alte lucrări, iar verificarea caracteristicilor atacului a avut loc în perioada 13-14.10.2004. în anul 2005. în u.a. 130N din U.P. III Valea Putnei, O.S. Pojorâta (denumită în continuare suprafața Valea Putnei II) s-au amplasat alte două blocuri experimentale în care s-au folosit doar puieți netratați, alternând rândurile de puieți plantați cu vatră (de cca. 0,3 x 0,3 m), cu rânduri de puieți plantați fără vatră (în despicătură). Ca și în cazul celorlalte blocuri experimentale de la Bila I și Valea Putnei I, pentru amplasarea blocurilor s-a ales o zonă cu covor continuu de graminee și pe tot parcusul sezonului de vege- tație nu s-a intervenit cu nici un fel de lucrări de protecție sau cu descopleșiri, iar pentru aprecierea influenței vegetației erbacee asupra atacului de Hylobius s-au efectuat observații în data de 5.10.2005. Pe baza datelor din inventarieri s-a determinat atât frecvența atacului, cât și intensitatea acestu- ia, exprimată prin suprafața de scoarță roasă. Pentru a stabili semnificația diferențelor dintre variante în ce privește frecvența atacului s-a uti- lizat testul „u”. în cazul intensității atacului s-a calcultat suprafața medie a roaderilor pentru puieții afectați din fiecare variantă. Pentru a sta- bili dacă sunt diferențe semnificative între medii s-a folosit testul Kruskal-Wallis. deoarece testul REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 21 Shapiro-Wilk a indicat că majoritatea distribuți- ilor nu erau normale. 3. Rezultate Inventarierile din blocurile experimentale amplasate în suprafețele Bila I (tabelele 3-4) arată că puieții netratați înainte de plantare au suferit - în prima parte a sezonului de vegetație - considerabil mai multe roaderi de Hylobius abietis când au fost înconjurați de vege- tație erbacee, decât atunci când în jurul lor a fost sol mineral. Eliminarea vegetației din jurul puieților a contribuit practic Ia diminuarea cu peste Tabelul 3 Frecvența atacului de Hylobius abietis în cazul puieților martor din suprafața experimentală Bila I, în funcție de variantele de plantare și de perioada producerii roaderilor Varianta experimentală Puicii cu roaden din primăvară-vară (°'b> Puteți cu roaderi din toamnă (%r profunde superficiale Toial profunde superficiale Toial Puteți cu vatră 16.8' 17,9' 26.3 ’ 5.3J 10 6’ 12 6J Pineli Iară vatră 31 9" 33 01’ 44 r 7.4* 11 7J 149 Notă: Proporțiile din aceeași coloană, urmate de aceeași literă, nu diferă semnificativ la P = 0.05 Tabelul 4 Amploarea vătămărilor la puieții martor atacați de Hylobius abietisîn suprafața experimentală Bila I,în funcție de variantele de plantare și de perioada producerii roader- ilor (media ± abaterea standard) Varianta experimentală Roaden din primăvară-vară (mm'l Roaderi din toamnă (mm~) profunde superficiale 3 otal profunde superficiale Total Puieji cu vatră 78.7 ±61,0- 39.7x26.2" 77.6* 75.r 65.4 x 58 6- 57.9 r 41jr 75,5 •-75.1 Puieti fără vatră 122,0 x 163.1“ 81,3x80.2" 147 2* 161.6^ 132.6* 114.4- 122.7*217.7* 163.1 e 214 "j Notă: Mediile din aceeași coloană, urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ la P=0,05. 40 % a frecvenței atacului, dar și a suprafeței road- erilor în cazul puieților atacați. în a doua parte a sezonului, puieții martor au fost practic la fel de frecvent atacați, indiferent dacă au fost înconjurați de sol miner- al sau de vegetație în imediata apropiere. Totuși, până la data efectuării observați- ilor, suprafața roaderilor la puieții de pe terase a fost doar de aproximativ 50% din cea a roaderilor de la puieții din iarbă. Și în cazul puieților tratați înainte de plantare, prezența vegetației a determinat o creștere a frecvenței atacului în comparație cu puieții de pe terase (tabelele 5-6), în primul caz eficiența tratamentului (apreci- ată după reducerea frecvenței puieților ata- cați în primăvară-vară) fiind de numai 73,2 %, față de 92,0 % în cazul celor din urmă. Tabelul 5 Frecvența atacului de Hylobius abietis la puieții tratați din suprafața experimentală Bila I, în funcție de variantele de plantare și perioada producerii roaderilor Varianta Pu cti cu roaderi de primăvară-vară .. ("o) Puieti cu roaden dc toamnă (%) experimentală profunde superficiale Total profunde superficiale Total iPuiep cu vatră 1.1 1.1 2.1 0.0 0,0 0,0 Puieti fără vatră 9.8 7,6 12.0 9.8 9.8 15.2 Notă: Datele nu s-au supus analizei statistice deoarece. în unele cazuri, numărul de valori a fost prea redus. Tabelul 6 Amploarea vătămărilor Ia puieții tratați, atacați de Hylobius abietis în suprafața experimentală Bila 1, în funcție de variantele de plantare și perioada producerii roaderilor (media ± abaterea standard) Varianta experimentală Roaderi de primăvară-vară (mm'l Roaderi de toamnă . . (mm*) profunde superficiale Total profunde superficiale Total Puieii cu vatră 75,0 50.0 83.3 - 17.7 0.0 0.0 0.0 Puiep fără vatră 142,2 t 66.2 185.7x 124.7 242.3 x 134.9 68.0x31,8 158.0 ± 154.2 80,7 x 134.0 Notă: Datele nu s-au supus analizei statistice deoarece. în unele cazuri, numărul de valori a fost prea redus. Cum era de așteptat, frecvența puieților atacați a fost mai mică în cazul celor tratați, decât Ia puieții martor, indiferent de modul de plantare. în cazul puieților de pe vetre, efectul protector al insecticidului s-a resimțit până la sfârșitul sezonului, cei tratați nefi- ind atacați în a doua parte a sezonului, însă la puieții înconjurați de vegetație efectul a fost evident doar în perioada de prim avară-vară. în suprafața experimentală Bila II, în prima parte a sezonului de vegetație o treime din puieții tratați și două treimi din cei martor au suferit vătămări foarte puter- nice de Hylobius abietis (tabelele 7-8), diferențele dintre tratamente fiind asigutate statistic. Și spre Tabelul 7 Frecvența puieților atacați de Hylobius abietis în blocurile fără vegetație erbacee din suprafața Bila II, în funcție de variantele de tratament și de perioada producerii roaderilor Varianta experimentală Ptneli cu roaderi dc primăvară-vară (%) Puieti cu roaderi de toamnă . (%) profunde superficiale Total profunde superficiale 1 Total Tratat 29. r 16.5“ 31.6* 3.8“ 0.0* | 3,8* Martor 65.5" 50,0" 67,8" 15,6" 0,2° 23.3" Notă: 1) Mediile din aceeași coloană urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ la P = 0.05. Tabelul 8 Amploarea vătămărilor la puieții atacați de Hylobius abietis în blocurile fără vegetație erbacee din suprafața Bila II, în funcție de variantele de tratament și de tipul de roaderi (media ± abaterea standard) Varianta experimentală Roaden de primăvară-vară . (mm 1 Roaderi de toamnă . (mm’l profunde superficiale Toial profunde superficiale Total Tratat 175.3 x 223.0' 88.2 ± 65.0* 207,2 x 263.8J 31,3x 18.C 0.0 3l.3x 18.0J Martor 348.4x 359,8" 231,4 x 231,5" 505 7 4 512.8" 67,1 * 55,0” 115.9 * 148.7 144,0 x 170,6'’ Note: 1) Mediile din aceeași coloană, urmate de aceeași hîeră. nu diferă semnificativ la P = 0.05. 2) Valorile neînsoțite dc litere nu au fost supuse analizei statistice. 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 sfârșitul sezonului s-au înregistrat roaderi, însă fre- cevența și gravitatea lor a fost considerabil mai redusă. Chiar și în acest context, au existat diferențe între variantele de tratament, atât în ce privește frecvența, cât și intensitatea atacului. în blocurile experimentale de la Valea Putnei I, în perioada de primăvară-vară 38,3 % dintre puieții martor ce au avut vegetație erbacee în imediata lor apropiere au fost atacați, în timp ce numai 13.8 % din cei cu vatră au fost afectați, diferența fiind asigurată statistic (tabelele 9-10). în ce privește mărimea roaderi lor la puieții vătămați, nu au existat diferențe semni- ficative. Spre sfârșitul sezonului, puieții martor au fost în egală măsură afectați de Hylobius, indiferent de modul de plantare. în cazul puieților ce au fost tratați înainte de plantare (tabelele 11-12), difer- ențele dintre variante au fost mai mici, inclusiv în perioada de primăvară-vară, și neasigurate statistic. Observațiile efectuate în cele două blocuri instalate în primăvara anului 2005, în Tabelul 9 Frecvența atacului de Hylobius abietis în cazul puieților martor din suprafața experimentală Valea Putnei I, în funcție de variantele de plantare și de perioada producerii roaderilor Vananla experimentală Puteți cu roaden dm pnmăvară-vară (%> Puieli cu roaderi din toamnă profunde superficiale Total profunde superficiale Total Puieți cu vatră 11,3’ 5.0" 13.8“ 11 3' 5.0" 15 0" Vuieți 13ră vatră 38.3” 12.7’ 38.3" 17.0’ 6.4" 19.1 1 Notă: 1) Mediile din aceeași coloană urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ la P = 0.05. Tabelul 10 Amploarea vătămărilor la puieții martor atacați de Hylobius abietis în suprafața experimentală V'alea Putnei I. în funcție de variantele de plantare și de perioada produc- erii roaderilor (media ± abaterea standard) Var rama experimentala Roaderi din primăvară-vară [mm*) Roaden din toamnă t mm’) profunde superficiale Total profunde superficiale Total Puteți cu vatră 102.7 = 103.5" 67.8 = 78.7" 108.6 = 1 34.1 ‘ 306.1 t 239.1“ 23.8= II.I* 231,3 = 241.7" Puieți (ară vatră 88.4 = 63.4' 71.8= 63.6" 161.5 = 165.3" 152,6* = 148.0* 231.3 = 338,1" 114,9 = iio.o' Notă: I) Mediile din aceeași coloană urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ la P = 0.05. Tabelul 11 Frecvența atacului de Hylobius abietis în cazul puieților tratați din suprafața experimentală Valea Putnei I, în funcție de variantele de plantare și de perioada producerii roaderilor Varianta experimentală Puieți cu roaderi din primăvară-vară (%) Puieți cu roaden din toamnă (%) profunde superficiale Total profunde superficiale Total Puieți cu vatră 8,9" 0.0 8.9" 7,3* 14.5* 20,2’ Puieți (ără 13J* 5.9 14,7’ 4,4’ >1,8" 13,2“ Note: 1) Mediile din aceeași coloană urmate dc aceeași literă nu diferă semnificativ la P = 0.05. 2) Valorile neînsoțite de litere nu au fost supuse analizei statistice. Tabelul 12 Amploarea vătămărilor la puieții tratați atacați de Hylobius abietis în suprafața experimentală Valea Putnei I, în funcție de variantele de plantare și de perioada produc- erii roaderilor (media ± abaterea standard) \ arama expet imenială Koadcn Jin prinw ara vară țmm') Roaden din toamna profunde superficiale Total profunde superficiale Total Puieți cu vatră 51 2" 0.0 ±0,0 55.2 ± 51.2- 25 1 « 27.9- 12.8 =. 7 9J 19.5* I9.24 Puieți Iară vatră Ți 6 t 2*4.6 - 81.8 ±89,3 57.5 - 88.4* 221.? * 190.6’ 47.0 * 49.1â 115.6 = 174.5J Note: I) Mediile din aceeași coloană urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ la P = 0.05. 2) Valorile neînsoțite de litere nu au fost supuse analizei statistice suprafața Valea Putnei II (tabelul 13), confirmă rezultatele obținute în 2004. Mai mult chiar, se constată că roaderile suferite de puieții plantați Tabelul 13 Frecvența puieților atacați și intensitatea atacului de Hylobius abietis în suprafața experimentală Valea Putnei H, în funcție de modul de plantare și de tipul de roaderi Varianta experimentală Puieți cu roaderi. (%) Roaderi [media = abaterea standard] ... (mm’l profunde superficiale 1 otal profunde superficiale Total Puie? cu vatră 43.8" 25.0" 50.0" 48.1 = 40.6" 7.7 = 10.8" 55.8 = 40.4" Puieți fată vatră 85.7” 51.4” 91.4b 203.5 = 188.3b 39.7 ± 47.16 264.1± 225.0b Notă; 1) Mediile din aceeași coloană urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ la P = 0.05. cu vatră au avut fost cu cea. 80 % mai reduse decât cele suferite de puieții plantați fără vatră. Ca urmare, și ponderea puieților uscați datorită atacului de Hylobius abietis s-a redus de la 28,6 % (la puieții fără vatră), la 3,1 % în rândul celor cu vatră. 4. Discuții în toate cele trei suprafețele experimentale în care solul a fost înțelenit, atacul de Hylobius abi- etis la puieți plantați cu vatră (cu sol mineral în preajma lor) a fost de 2-3 ori mai redus decât la cei plantați în despicătură (în teren înierbat), cel puțin în prima parte a sezonului de vegetație, atunci când populațiile dăunătorului au fost mai mari, gândacii mai activi și ierburile încă nu crescuseră atât de mult încât să umbrească vetrele puieților. Aceste rezultate sunt în concor- danță cu cele publicate din experimentele efectu- ate în țările nordice, unde comparația s-a făcut - de regulă - între puieți plantați pe sol scarificat și respectiv pe sol nescarificat (Langstrom, 1985; von Sydow, 1997; Orlander & Nilsson, 1999; Petersson & Orlander, 2003; Orlander & REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 23 Nordlander, 2003), confirmând faptul că prezența solului mineral în jurul puieților con- tribuie în mod semnificativ la reducerea atacului de Hylobius abietis. Totuși, Orlander & Nilsson (1999) au constatat că eliminarea vegetației erbacee cu ajutorul erbicidelor nu afectează amploarea vătămărilor, sugerând astfel că efectul de diminuare a atacului în cazul mobilizării solu- lui nu se datorează atât faptului că se elimină vegetația erbacee, cât faptului că se scoate ia suprafață solul mineral, cu care gândacii evită să vină în contact (Lindstrom et al., 1986), probabil datorită faptului că de regulă este uscat și prea cald, mai ales în locurile expuse la soare (Christiansen & Bakke, 1971). Cercetări recente (Orlander & Nordlander, 2003) au arătat însă că vegetația poate diminua considerabil efectul pro- tector al scarifîcării, probabil datorită faptului că, în covorul des de ierburi, gândacii găsesc condiții de hrănire optime, atât în ce privește temperatura, cât și umiditatea (Christiansen și Bakke, 1968; Havukkala și Selader, 1976), mai ales în zilele fierbinți de vară. Prin urmare, efec- tul protector al scarifîcării solului se datorează atât scoaterii la suprafață a solului mineral, cât și eliminării vegetației. Pentru ca mobilizarea solu- lui, fie sub formă de vetre, fie în alte moduri, să aibă maximum de efect protector împotriva atac- ului de Hylobius abietis, solul din jurul puieților trebuie să fie. pe cât posibil, sol mineral pur și nu amestecat cu humus (Bjbrklund et al., 2003; Petersson & Orlander, 2003; Petersson et al., 2005). deoarece gândacii evită să stea mult timp pe suprafețele cu sol mineral, în asemenea situ- ații deplasându-se mult mai rapid decât atunci când se află în zone cu humus și preponderent în linie dreaptă (Kindvall et al., 2000). Probabil aceasta este explicația și pentru faptul că puieții plantați pe traseele fostelor drumuri de TAF din parchete sunt, de regulă, mult mai puțin atacați decât puieții din restul suprafeței, așa cum am constatat în diverse situații. Dacă se compară rezultatele din suprafața experimentală Bila II, cu cele din Bila I și Valea Putnei I. se poate ajunge la concluzia că lipsa vegetației erbacee favorizează atacul, așa cum s- a întâmplat în studiile anterioare, în care s-au comparat datele referitoare la gradul de înierbare și la atac din suprafețe diferite, dar - procedând în acest fel - se neglijeză efectul celorlalți fac- tori, și în principal al mărimii populațiilor de Hylobius abietis. în studiul finalizat de noi în 2002 (Olenici et al., 2002), încercând să identi- ficăm principalii factori care determină variabil- itatea atacului de Hylobius abietis prin utilizarea unei regresii multiple, s-a ajuns la concluzia că atacul de trombar se corelează negativ cu abun- dența vegetației erbacee, ceea ce - la o primă analiză - s-ar putea interpreta drept un efect de diminuare a atacului de către vegetație. în fapt, este vorba despre reducerea atacului o dată cu învechirea parchetelor, care este însoțită de extinderea vegetației erbacee și arbustive, însă reducerea atacului nu este o consecință a instalării vegetației erbacee, ci a diminuării pop- ulațiilor de Hylobius ca urmare a faptului că atât gândacii ce au colonizat acele parchete venind din împrejurimi, cât și gândacii ce se dezvoltă în cioatele din parchetele în cauză nu mai găsesc locuri favorabile pentru ovipoziție. în contrast cu parchetele vechi, cele proaspete au populații mari de gândaci, deoarece aceștia sunt atrași de substanțele volatile emanate din abundență din cioatele și resturile de exploatare proaspete, iar dacă arboretele ce s-au exploatat au fost dese, parchetele ce rezultă sunt lipsite de vegetație erbacee sau cu o vegetație foarte rară, de unde și asocierea care s-a făcut la noi dintre lipsa vege- tației și atacurile puternice de trombar, deși între acestea nu există o legătură cauzală. Pe baza acestor date se poate concluziona că lipsa vegetației contribuie la diminuarea atacului, dar această condiție nu este suficientă pentru a evita producerea unor vătămări grave și chiar compromiterea întregii culturi în cazul unor pop- ulații foarte mari, cum s-a întâmplat în alte situ- ații (Olenici el al., 1993). Lipsa unor diferențe asigurate statistic între variante, atât la Bila I, cât și la Valea Putnei I, în ce privește vătămările cauzate de trombar spre sfârștul sezonului de vegetație la puieții netratați se poate datora mai multor cauze. în primul rând poate fi vorba de faptul că vetrele au fost acoperite de ierburile dimprejurul lor, mai ales la Valea Putnei unde înălțimea ierburilor a fost con- siderabil mai mare decât la Bila, ceea ce practic a eliminat - în mare parte - diferențele de micro- climat dintre puieții plantați pe vetre și cei plan- tați în despicătură. în al doilea rând, reducerea diferențelor s-ar putea datora faptului că spre sfârșitul sezonului vremea a fost mai ploioasă și mai rece, astfel că - chiar și pe vetre - condițiile 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 de temperatură și umiditate au fost în domeniul optim pentru Hylobius. Datele din cele două suprafețe experimentale sugerează faptul că modul de plantare a influ- ențat atacul chiar și atunci când puieții au fost tratați înainte de plantare, însă diferențele nu sunt asigurate statistic, așa încât nu există nici o certitudine că diferențele constatate nu se datore- ază întâmplării. în experimente similare din străinătate, scarificarea solului nu a influențat atacul în cazul puieților tratați (Petersson & Orlander, 2003). în cazul roaderilor din toamnă, frecvența atac- ului la puieții înconjurați de vegetație din suprafețele Bila I și Valea Putnei I a fost practic aceeași, indiferent de modul de tratare a puieților înainte de plantare, ceea ce ar putea însemna că efectul de protecție al tratamentului s-a pierdut până la producerea acelor roaderi, deși lipsa roaderilor din toamnă, în suprafața Bila I, la puieții tratați și plantați pe vetre, pare a sugera că aceștia nu și-au pierdut protecția chimică. E de presupus că insecticidul a fost mai rapid și în mai mare măsură îndepărtat de pe puieții din iarbă, decât de pe cei situați pe sol mineral. Persistența efectului protector al insecticidu- lui, ia puieții de pe vetre din suprafețele experi- mentale Bila 1 și II, timp de peste 4 luni, în condițiile unui an relativ ploios, sugerează faptul că s-a folosit o concentrație mult mai mare decât cea recomandată în mod curent (1% produs com- ercial). Acestui fapt i se datorează, cel mai prob- abil, simptomele observate la puieții tratați, respectiv îngălbenirea, brunificarea și scuturarea unei mari părți a acelor, ceea ce a determinat și o reducere considerabilă a capacității de fotosin- teză a respectivilor puieți, soldată cu o diminuare drastică a creșterilor curente în înălțime și uneori BIBLIOGRAFIE BjOrklund.N., N o r d I a n d e r . G.. Bylund, H.. 2003: Host-plant acceptance on mineral soi! and humus by the pine weevil Hylobius abietis (L.). Agricultura! and Forest Entomology 5: 61-65. Christiansen, E.. Bakke, A.. 1968: Temperature preference in adults of Hylobius abietis L. (Coleoptera; Curculionidae) during feeding and oviposi- tion. Zeitschrift fr angewandte Entomologie 62: 83-89. Christiansen. E. & Bakke. A., 1971: Feeding activity of the pine weevil, Hylobius abietis L. (Col.. Curculionidae), during a hol period. Norsk enl. Tidsskr. 18: 109-111. Day, K.R., Leather. S.R.. 1997: Threats to chiar cu uscarea puieților. 5. Concluzii Pe baza datelor prezentate în lucrare se poate concluziona că prezența vegetației erbacee în jurul puieților determină o creștere și nu o dimin- uare a atacului de Hylobius abietis. Acest lucru nu înseamnă totuși că lipsa vegetației erbacee din parchete este o condiție suficientă pentru ca puieții să nu fie atacați de trombar, atunci când populațiile acestuia sunt numeroase. Plantarea puieților pe vetre cu sol mineral contribuie în mod semnificativ la reducerea atac- ului, în timp ce plantarea puieților în despicătură, în cazul în care populațiile de trombar sunt mari și terenul este înierbat, sporește riscul de atac. Neconcordanța dintre majoritatea datelor prezentate în literatura străină, pe de o parte, și opinia ce se formase la noi cu privire la influența vegetației erbacee asupra atacului de trombar, pe de altă parte, se datorează modului diferit de abordare a acestui aspect, respectiv pe bază de experimente în străinătate și exclusiv pe bază de observații la noi. în plus, în cazul studiilor de la noi, este vorba de o interpretare eronată a datelor obținute pe bază de observații, presupunându-se a exista o relație de cauzalitate între fenomene independente precum înierbarea parchetelor și reducerea atacului de Hylobius abietis. Mulțumiri Lucrările s-au efectuat în cadrul temei de cercetare 21 .RA/2005, finanțată de Regia Națională a Pădurilor. La desfășurarea lor am beneficiat de tot sprijinul din partea conducerilor ocoalelor silvice și a personalului silvic de teren, sprijin pentru care le mulțumim tuturor și pe această cale. forestry by insect pests in Europe. In Watt. A.D., Stork. N.E.. Hunter. M.D. (eds.): Forests and Insects. Chapman & Hali. London. Pp. 177-205. Eidmann. H.H., 1974: Hylobius SchOnh. In Schwenke. W. (ed.): Die Forstschdlinge Europas. 2. Kfer. Paul Parey Hamburg und Berlin, pp. 275-293. Havukkala. I.. S e ! ander. J. 1976 : Reactions of the large pine weevil, Hylobius abietis L. (Col.. Curculionidae), to various light and humidity stimuli during three stages of its life cycle. Annales Entomologiei Fennici 42 : 54-62. H e r i t a g e , S.. M o o r e . R., 2001: The assessment of site characteristics as a part of a management strategy to reduce damage by Hylobius. Forestry Commission Information Note 38. 6 p. REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 •Nr.2 25 Kindvall. O.. Nordaiander, G.. Nordenhem. H., 2000: Movement behaviour of the pine weevil Hylobius abietis in relation to soil type: an arena experiment. Entomologia Experimentalis et Applicata 95: 53-61. Ll'ngstrâm. B„ 1982: Abundance and seasonal activity of adult Hylobius abietis weevils in reforestation areas during first years following final felling. Communicationes Instituti Forestalis Fenniae 106: 1-23. LlngstrOm.B.. 1985: Damage caused by Hylobius abietis in Finland in the years 1970-1971. Results from the Finnish part of a joint Nordic study. Folia Forcstalia. 612. 1 Ip. (în finlandeză, cu rezumat in engleză). LindstrOm. A., H e I I q v i s l. C„ G y I d b e r g . B.. LangstrOm. B.. Mattsson, A.. 1986: Field performance of a proiective collar against damage by Hylobius abietis. Scandinavian Journal of Forest Research 1: 3-15. L6f. M., Paulson, R.. Rydberg. D.. We I an d e r , N.T., 2005: The influence of different over- story removal on planted spruce and severa! broadleaved tree species: survival, growth and pine weevil damage dur- ing three years. Annals of Forest Science 62: 237-244. M i e s s n e r , K.H.. 1970: Sind alle Aufforstungs - und Kulturflăchen ‘’russelkăfergefdhrdet"? Neue Erkenntnisse zur Biologie und Okologie des Hylobius abietis L. Sozîalistische Forstwirtschaft. 20 : 45-47. 50. 58. N e f. L. & M i n e t, G.. 1992: Evaluation des risques de dgts d'Hylobius abietis L. dans Ies jeunes plantations de conifres. Silva Belgica 99: 15-20. Olenici. N„ Olenici. V.. C e i a n u . L. 1993: Studiu privind vătămările produse de dăunătorii Hylastes ater și Hylobius abietis în plantațiile de molid. Măsuri de prevenire și combatere. Referat științific final. Tema 8.1 .Rb/1993. Manuscris I.C.A.S. București. 86 p. Olenici. N.. Olenici. V.. Popa. !.. Teodosiu, M.. 2002: Cercetări vizând cuantificarea riscului de atac de Hylobius abietis în culturile de rășinoase. Referat științific final, tema I.RA/2002. Manuscris I.C.A.S. București. 139 p Orlander. G., Nilsson. U., 1999: Effect of reforestation methods on pine weevil [Hylobius abietis) damage and seedling survival. Scandinavian Journal of Forest Research 14: 341-354. Orlander, G.. Nordlander. G- 2003: Effects offield vegetation control on pine weevil [Hylobius abietis) damage to newly planted Norway spruce seedlings. Annals of Forest Science, 60: 667-671. Petersson. M.. Orlander. G., 2003: Effectiveness of combinations of shelterwood. scarification, and feeding barriers to reduce pine weevil damage. Canadian Journal of Forest Research 33: 64-73. Petersson. M.. Orlander, G.. Nordlander. G.. 2005: Soil features affecting damage to conifer seedlings by the pine weevil Hylobius abietis. Forestry 78: 83-92. von S y d o w, F„ 1997 : Abundance of pine weevil (Hylobius abietis) and damage to conifer seedlings in rela- tion to silvicultural practices. Scandinavian Journal of Forest Research 12: 157-167. von S y d o w . F. & r 1 a n d e r . G., 1994: The influ- ence of shelterwood density on Hylobius abietis (L.) occur- rence and feeding on planted conifers. Scandinavian Journal of Forest Research 9: 367-375. W i I s o n . W.L.. D a y . K.R.. 1994: Spațial variation in damage dispersion. and the relationship between damage intensity and abundance of the pine weevil (Hylobius abietis L.). International Journal of Pcst Management 40: 46-49. Wilson. W.L.. Day, K.R. & Hart. E,. 1996: Predicting the extent of damage to conifer seedlings by the pine weevil (Hylobius abietis L.): a preliminary risk model by multiple logistic regression. New Forests 12: 203-222. Dr. ing. Nicolai OLENICI Ing. Valentina OLENICI Ing. Mihai - Leonard DUDUMAN Stațiunea ICAS Câmpulung Moldovenesc E-mail:olenici.nicoIae@icassv.ro Influence of ground vegetation on the attack of large pine weevil, Hylobius abietis (L.) Abstract The paper presents the results of field experiments conccming the iniluence of the ground vegetation, mainly grass (Calamagrostis sp.) and woodrush (Lucula sp.) on the large pine weevil attack in coniferous plantations. Planting untreated seedlings on scarified patches decreased significantly the frequency of attack comparing wilh planting on undisturbed soil covercd by dense ground vegetation. When the seedlings were treated before planting wilh a synthetic pyrethroid emulsion. the influence of vegetation removal on weevil attack was much smaller. The conclusions of previous studies from Romania were mistaken. because they relicd only on comparisons of observations conceming field cover and weevil damage from difTerent clear-cutting arcaș, and supposed a causal relationship between the abundam ground vegetation and the decline of pine weevil damage in old clear-cutting areas. Keywords: Hylobius abietis, ground vegetation, patch scarification, pine weevil damage 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 Fundamente auxologice privind dis- punerea clonelor de plopi euramericani Sacrau’ 79 și 1.214 după microrelief în lunca brăileană a Dunării 1. Introducere Studiul, s-a făcut din dorința de a afla care din- tre cei doi plopi euramericani, Sacrau' 79 și 1.214, cultivați aproape în exclusivitate în ultimii 30 de ani în lunca brăileană a Dunării, realizează un randa- ment auxologic mai mare, în diferite microstațiuni datorate dispunerii microreliefului de luncă. Vegetația fortestieră din lunca brăileană a Dunării, reprezentată atât prin arborele naturale cât și prin ligniculturi plopicolc și salicicole, se „eta- jează" de la malul lacurilor interioare și dinspre gropile de împrumut, către grindurile fluviale. Termenul de etajare pare impropriu atunci când diferențele altitudinale sunt de numai 0,5 m și de aceea trebuie precizat că implicațiile staționalc sunt esențiale pentru speciile forestiere, fiind mai mult vorba de o distribuție în plan orizontal, în care apor- tul freatic este determinant (Popescu et al., 1992 ; Moisei, 2000). Precizăm că în lunca brăileană a Dunării, microrelieful variază altitudinal, de la fundul de lac până la coama de grind, pe o amplitudine de numai 7 m. însă această microorografie determină un regim hidrologic suprateran și subteran complex, caracterizat prin: înălțimea la care ajunge și la care staționează apa de inundație, durata și frecvența inundațiilor, tipul de curgere a apei de inundație, timpul de inundare a depresiunilor, nivelul și durata aportului freatic. Ceea ce s-a prezentat anterior determină o sil- votehnică specifică, care, pe lângă aplicarea unor anume tratamente la sălcetele și plopișurile naturale sau în ligniculturi, necesită maximul de atenție la folosirea pentru împădurire a unor specii, varietăți, ecotipuri, cultivaruri și clone, adecvate mozaicului microstațional existent (Popescu, 1994; Moisei, 2002). 2. Material și metodă Cercetările s-au desfășurat în trei blocuri experi- mentale a câte trei repetiții constituite în dispozi- tivul experimental Gropeni, Ocolul silvic Lacu Sărat, U.P. IX, u.a. 9A (figura 1). Dispozitivul experimental Gropeni (suprafață 20,0 ha, schema de cultură de 5x4 m, vârsta 12 ani), poate fi consi- derat reprezentativ pentru lunca brăileană a Dunării din următoarele motive : - este situat pe malul stâng al Dunării, (km 203), la mijlocul distanței dintre podul Giurgeni - Vadul Oii (km 237) și municipiul Brăila (km 172), deci în centrul porțiunii din lunca brăileană a Dunării în care se concentrează peste 95% din fondul forestier; - reprezită o cultură biclonală : 72% 1.214 + 28% Sacrau' 79, repartizate aproape uniform pe întreaga suprafață a subparcelei; - normele tehnice pentru silvicultură din ultimii 20 de ani nu permit tăieri rase pe suprafețe mai mari de 5 ha, astfel încât cu greu a putut fi identificată, în fondul forestier administrat de Direcția Silvică Brăila, o lignicultură plopicolă cu o suprafață com- pactă, suficient de mare, care să permită amplasarea a 9 repetiții, care să includă un număr de 140 - 160 de arbori instalați la scheme largi; - vârsta arboretului în primăvara anului 1998 (momentul demarării măsurătorilor) era dc 12 ani, jumătatea ciclului la plopii euramericani. Comportamentul celor două clone, pe diferite poziții a microreliefului de luncă și la diferite valori ale gradului de inundabilitate măsurat în hidrograde (hg), a fost pus în evidență prin cercetarea dinamicii creșterii radiale sezoniere cu ajutorul metodei au- xometrului comparator (Mocanu, 1961; Popcscu-Zeletin, 1961), cu o frecvență de două săptămâni pe parcursul sezonului de vegetație 1998 și prin studiul a 31 de probe extrase cu burghiul Pressler de la arborii rămași după finalizarea experimentului Gropeni în toamna anului 2003. 3. Rezultate Modul în care variază gradul de inundabilite diferă în cadrul aceleiași forme de micro-rclief (așa cum se vede în figura 1), chiar dacă acea formă microrografică a fost identificată într-o singură unitate amenajistică, considerată omogenă din punct dc vedere staționai. REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 27 I “Spre pxwțwdt nnnraut" n 1.1. |] r, i.Jhf | |n.M. I] r; Vhj | [ IU. R. (] G-73ho | * ' Porțiunea dm mijloc / | I. R. [ ] a- 33 hf | | II. i. □ O» 7.4 t>B [ | III. M LJ c«7.3b» | ■ Grindul fluxul I [ 1. M. □ G-3.Bho ] | II, R. n | pu i- [ J G »7.4hs | " -J9 Km 203 — — Fig. 1. Amplasarea blocurilor experimentale șl a repetițiilor în cadrul dispozitivului experimental Gropenl (Ocolul silvic Lacu Sărat, U.P. IX Gropenl, u.a. 9A) (sem- nificația notațiilor: I., II. și III. - blocuri experimentale; M - repetiție martor; R - repetiție în care s-a Intervenit cu rărltură schematică la o intensitate de 50%; î. - repetiție cu rărîtură selectivă, intensitatea 30%;C- piețe a câte 20 arbori în care s-au efectuat măsurători cu auxometrul comparator; G = gradul de Inundabllitate măsurat în hidrograde) 3.1. Influența microreliefului de luncă asupra dinamicii creșterii radiate sezoniere și multianuale Pentru a putea fi studiată și reprezentată grafic, dinamica creșterii radiate determinată în cele 9 repetiții, a fost grupată în mod diferențiat, după formele microre- liefului de luncă identificate în figura 1: grindul flu- vial, porțiunea dc mijloc și partea situată spre stațiunea de salcie, aflată la rândul ei în vecinătatea gropilor de împrumut. Această ultimă parte a dis- pozitivului experimental va fi denumită generic în continuare: „spre groapa de împrumut". Comportamentul diferențiat al celor două clone, în funcție de forma de microrelief pe care vegetează, este evidențiat în figurile 2, 3, 4, respectiv 5 : - pe grindul fluvial (figura 2), dinamica creșterii radiale este evident dominată (în proporție 72%), dc clona Sacrau1 79, față de evoluția hibridului 1.214, care ocupă prima poziție 28% din durata sezonului de vegetațe ; - tendința manifestată pe grindul de mijloc (fîgu- ra 3), unde curba dinamicii creșterii radiale pentru clona Sacrau' 79 ocupă poziția superioară pe 84% din lungimea sezonului de vegetație, față de evoluția hibridu-lui 1.214 a cărui prezență deasupra plopului Sacrau' 79 reprezintă 16% din acest interval; Fig. 3. Dinamica creșterii radiale sezoniere la clonele SI Sacrau' 79 și 1.214 în porțiunea de mijloc (Dispozitivul experimental Gropenl) - explicația acestei evoluții rezultă din faptul că în zona grindului, datorită vecinătății fluviului în timpul inundațiilor vemale, se resimte o creștere a umidității atmosferice și un regim hidric al solului, favorabil cionei 1.214 (obținută în 1929 la Casale Monferrato - Italia și omologată în 1961 în România), în vreme ce aceste avantaje se dimin- uează în porțiunea de mijloc în favoarea tendinței de creștere a continental ismului Ia care hibridul Sacrau' 79 (selecționat la Wettstein în Germania, omologat la noi în 1972), este mai bine adaptat; - spre groapa de împrumut (figura 4), așa cum era de așteptat, raportul de dominare a curbelor de reprezentare pentru dinamica creșterii radiale din sezonului de vegetație 1998 se inversează (aproape simetric față de grindul fluvial): plopul 1.214 ocupă poziția superioară pe 74% din durata sezonului, în vreme ce clona Sacrau' 79 domină 26% din același interval; Fig. 2. Dinamica creșterii radiale sezoniere la clonele Sacrau' 79 și 1.214 pe grindul fluvial Sacrau' 79 și 1.214 în porțiunea de mijloc (Dispozitivul experimental Gropenl) 28 Fig. 4. Dinamica creșterii radiale sezoniere la clonele Sacrau' 79 și 1.214 spre groapa de împrumut (Dispozitivul experimental Gropenl) REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 - pe ansamblul dispozitivului Gropeni (figura 5), se constată că hibridul Sacrau’ 79 este mai bine adaptat continentalismuiui din lunca brăileană a Dunării, întrucât curba dinamicii creșterii radiale domină 83% din lungimea sezonului de vegetație, în vreme ce evoluția clonei 1.214 ocupă prima poziție pe 17% din interval. Fig. 5. Dinamica creșterii radiale sezoniere pe ansam- blul dispozitivului experimental Gropeni Pentru a evidenția mai bine comportamentul celor două clone în funcție de evoluția creșterilor multianuale pe cele trei forme de microrelief, s-a aplicat meda indicilor de creștere radială (Giurgiu, 1979 b), prin raportarea creșterilor măsurate la val- orile teoretice corespunzătoare pe curba rezultată în urma compensării cu o ecuație de regresie adecvată (de exemplu graficul și ecuația polinomială din figura 6). 12 y = -0,0011 x4 + 0,04Mx’ - 0,531Bx’ + 2.797SX + 4.7512 2 4 ----Spre groapa de împrumut n _ —Polinomiala. (Spre groapa de împrumut) o o - - 0 5 10 15 20 Vârsta (ani) Fig. 6. Ecuația și curba compensatoare pentru creșterile radiale anuale, la clona 1.214. spre groapa de împrumut (Dispozitivul experimental Gropeni) Utilizând această metodă, s-au putut estompa influențele pe care le au asupra creșterii radiale, atât factorul vârstă, cât și hazardurile climatice și hidro- logice (hazarduri care de regulă, în lunca brăileană a Dunării acționează combinat). Dacă comparăm evoluțiile indicilor de creștere radială, înregistrate de clona 1.214 față de linia de stabilitate maximă, pe cele trei forme ale microre- liefului de luncă (figura 7), constatăm că în lunca brăileană a Dunării, acest hibrid manifestă cea mai mare instabilitate pe grindul fluvial și cea mai mare stabilitate spre groapa de împrumut. Situația este inversă în ceea ce privește stabili- tatea clonei Sacrau' 79 (figura 8), la care evoluția 1.4 5? 1.2 3 1 E ® 0.8 J» £ 0.6 O CD 2 0.4 I 02 --------Porțiunea de rrijoc --------Spre gr cape da îrrprunut inia de stab'ltate rraximă 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Vârsta (ani) Fig. 7. Indicele de creștere radială la clona 1.214 pe cele trei forme de microrelief (Dispozitivul experimental Gropeni) indicilor de creștere radială dovedește că acest hib- rid este mult mai stabil în porțiunea de mijloc și pe grindul fluvial, decât spre groapa de împrumut. O mai bună diferențiere a stabilității elenelor Sacrau' 79 și 1.214, pe cele trei poziții ale microre- ? 14 .S 0.2 iria de slabiitale maximă “ 0 1 3 5 7 9 11 13 15 Vârsta (ani) Fig. 8. Indicele de creștere radială la clona 1.214 pe cele trei forme de microrelief (Dispozitivul experimental Gropeni) fiefului identificate în cadrul dispozitivului experi- mental Gropeni este evidențiată în tabelul 1, prin compararea indicilor de variabilitatc: varianța s2, abaterea standard s și coeficientul de variație s%. Pentru o mai bună analiză a stabilității celor două clone, în figura 9 s-a procedat la ordonarea pe formele de microrelief, în funcție de valoarea coefi- cientului de variație s%, a indicelui de creștere radi- ală lr%, pornind de la considerentul, că aceasta este cea mai obiectivă metodă auxologică de caracteri- zare a stabilității pentru ecosistemele forestiere (Giurgiu, 1967 ; Giurgiu, 1979 a și b). REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 29 Analizând datele din tabelul 1 și reprezentarea grafică din figura 9 se constată că pe ansamblul dis- pozitivului experimental, clona S aerau' 79 este mai Tabelul 1 Valorile variantei slț abaterii standard s șl coeficientului de variase s%, aplicate creșterii radlale multlunuale măsurate Ir și indicilor de creștere radială lr%,la clonele Sacrau' 79 șl 1.214 în funcfle de mlcrorclleful specific zonei dlg-ma] (Dispozitivul experimental Gropenl) dona Ferma de microrelief Valori ale indicilor dispersiei calculați pentru creșterea radială Ir indicele de creștere mm radială C' x e $ erau' 79 Grindul fluvial 1,666 1.291 13.89 0.01 s 0.135 13.44 Porțiune* mediana 1.357 1.165 13.10 0.015 0.121 12.99 Spre gr\>apa de tmprumul 2.058 1.434 16.98 0.03K 0.195 19.63 T\tal experiment 1,548 1.244 14.06 0.025 0.15K 16.57 1 214 Grindul fluvial 3.531 I.R79 20.55 0.039 0.197 21.40 Porțiunea mediană 3.410 1.H47 19,64 0.032 0.180 19.42 Spre groapa de împrumut 1.729 1.339 15.45 0.030 0.172 17.55 T<'tal experiment 2.X9X LZQ2 1H.56 0.035 0.187 19.76 Sacrau1 79 - pcrțhea do mpoc [.__________ "1 Sacrai' 79 - gind ii fluvbl [ " ] TOTAL ARBORET S^rat’79 1214 -spreyocpadetmpnjml [ “ — ] 1214 - perf inea de mjbe [ Z | Sacraj’ 7^-spre^oqwdo tmpruml [ ' ■ ~ 1 TOTAL ARBORET 1 214 1,214 - yindiJ HlWhI [” ~ ~ ““~ ~ 1 0 e 30 B 20 2! Cae&taitul da variația al indedu da creștere raddâ (%} Fig. 9. Stabi itatea clonelor Sacrau' 79 și 1.214 în funcfle de microrelief (Dispozitivul experimental Gropeni) stabilă (cu un coeficient de variație al indicelui de creștere radială s% = 16,57), decât clona 1.214 (s% = 19,76). în ceea ce privește repartiția pe cele trei forme de microrelief se observă că plopul Sacrau' 79 -este mai stabil în porțiunea mediană și pe grindul fluvial (s% = 12,99, respectiv s% = 13,44). în schimb plopul 1.214 este cel mai stabil spre groapa de împrumut (s% = 17,55), dar nu cu mult mai mult decât clona Sacrau' 79, care pe această poziție a microreliefului din zona dig-mal atinge un coefi- cient de variație al indicelui de creștere radială s% = 19,63. Cea mai marc instabilitate în cadrul dispozi- tivului experimental Gropeni se manifestă la clona 1.214, pe grindul fluvial, unde înregistrează coefi- cientul de variație al indicelui de creștere radială cel mai ridicat (s% = 21,40). 3.2. Influanța gradului de inundabilitate asupra dinamicii creșterii radiale Pentru a analiza modul în care este reflectată variația gradului de inundabilitate în dinamica creșterii radiale sezoniere și multianuale, valorile exprimate în hidrograde în u.a. 9A (figura 1) au fost grupate în trei clase (sau trei categorii de curbe de nivel exprimate în hidrograde), constituite în mod analog cu cele trei forme de microrelief specifice stațiunilor de plop în zona dig-mal: - 8,3 -8,6 hg pentru cota cea mai ridicată - cores- punzătoare porțiunii din stațiunea de plop (micro- stațiunii) situate pe grindul fluvial; - 7,7 - 7,8 hg pentru cota de mijloc - delimitată analog pentru microstațiunea pe care vegetează porțiunea mediană a arboretului ; - 7,3 - 7,4 pentru cota de teren cea mai scăzută - corespunzătoare microstațiunii de plop situată spre groapa de împrumut. Comparând dinamica creșterilor radiate sezoniere înregistrate de hibrizii Sacrau' 79 și 1.214, pe microstațiunea constituită pe porțiunea de mijloc a dispozitivului, față de dinamica realizată în inter- valul de inundabilitate 7,7 - 7,8 hg (figura 1), se constată o inversare între clone a proporției de ocu- pare a primului loc. Astfel, dacă în reprezentarea grafică din figura 3 (dinamica creșterii sezonire pe porțiunea de mijloc), clona Sacrau' 79 domină plo- pul 1.214 pe 84% din durata sezonului de vegetație, la gradul de inundabilitate situat în intervalul 7,7 - 7,8 hg, curba dinamicii creșterii radiale a hibridului 1.214 (figura 10) ocupă poziția superioară pe 56% din sezon. Fig. 10. Dinamica creșterii radiale sezoniere la clonele Sacrau1 79 șl 1.214 la gradul de inundabilitate de 7,7 - 7,8 hg (Dispozitivul experimental Gropeni) De asemenea, surprinzător față de concluziile anterioare, comparativ cu reprezentarea dinamicii creșterii radiale sezoniere dinspre groapa de împru- mut din figura 4, unde hibridul 1.214 domină plopul Sacrau' 79 pe 74% din lungimea sezonului de vege- tație, pe cele cinci repetiții situate la cote de 7,3 - 7,4 hg (figura 11), clona Sacrau' 79 ocupă în mod nefiresc pentru temperamentul plopului 1.214, prima 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 2 Fig. 11. Dinamica creșterii radiale sezoniere la clonele Sacrau' 79 șl 1.214 la gradul de Inundabilitate de 73 - 7,4 hg (Dispozitivul experimental Gropeni) poziție pe 85% din durata sezonului dc vegetație 1998. în mod similar cu evoluția celor două clone pe cele trei forme de microrelief și în cazul analizei influenței gradului de inundabilitate asupra crește- rilor radiale multianuale, influența vârstei a fost eliminată prin calculul indicilor dc creștere radială la Sacrau' 79 și 1.214 în cadrul celor trei intervale în care a fost grupată cota terenului exprimată în hidro- grade. în continuare, stabilitatea celor două clone, pe cele trei intervale ale gradului de inundabilitate este analizată prin compararea indicilor de variabi- litate calculați în tabelul 2. Tabelul 2 Valorile varlanței s2, abatere! standard s și coeficientului de variase s%. aplicate creșterii radiale multianuale măsurate Ir șl indicilor de creștere radială Ir7o, la clonele Sacrau' 79 și 1.214 în funcție de gradul de Inundabilitate (Dispozitivul experimental Gropeni) Clema Gradul dc inimiiabililatc hg Va ale indicikr dispersiei calcuaț. pentru — creșterea radială I. mm indicele dc creștere radiala j Sacau* 79 8,3 - 8.6 l.4fil 1.184 13.29 0.018 0.136 12.112 7.7 - 7.X (1.920 0.959 11.08 0.021 0.145 15.1? 7.3 - 7.4 1548 1.244 14.06 O.lCS (J.158 16.57 Tt'tal experiment 0.627 0.792 K.70 WX'9 0.W7 9,62 1.214 8,3 - 8.6 2.X23 1.680 16.52 0.0 IX 0.136 14.22 7.7 - 7,8 3.680 1.9] 8 26.99 0.031 0.175 19.80 7.3 - 7.4 2.75’ 1.660 m.w 0.037 0.19l 20.17 Total experiment 2.898 1.702 18.56 (1,035 0.187 19.76 Pentru a evidenția însă comportamentul dife- rențiat a celor două clone, pe formele microrcliefu- lui dc luncă identificate în dispozitivul experimental Gropeni, comparativ cu intervalele reciproc consti- tuite pentru gradul de inundabilitate, în figura 12 este reprezentată stabilitatea plopilor Sacaru' 79 și 1.214, prin compararea abaterii standard pentru indicii de creștere radială multianuală. Analizând stabilitatea celor două clone, prin așezarea pe grafic în ordinea descrescătoare a valorii coeficientului de variație a indicelui de creștere radială - s% în funcție cele trei forme de microrelief (ordine utilizată ante- rior în figura 9) și în urma atașării prin corespon- dență față de microorografie, a valorilor indicilor s% calculați pentru cele trei intervalele ale gradului de inundabilitate, se pot face următoarele aprecieri (figura 12): Fig. 12. Variația abaterii standard a indeceiui de creșterere radială la clonele Sacrau' 79 și 1.214, în funcție de mlcrorelieful de luncă și gradul de Inundabilitate (Dispozitivul experimental Gropeni) - la o primă privire dc ansamblu a graficului se constată cum coeficientul de variație a indicelui dc creștere radială și implicit stabilitatea clonelor Sacrau' 79 și 1.214 au evoluții cu totul deosebite pe diferitele poziții ale microreliefului de luncă, com- parativ cu intervalele gradului dc inundabilitate constituite analog; - pe ansamblul celor 9 repetiții ale experimentu- lui Gropeni, cea mai mare stabilitate o manifestă clona Sacrau' 79, cu o valoare a abaterii standard pentru indicele dc creștere radială - s% cupinsă între 12,82% și 15,17%, față de linia de stabilitate maximă, realizată aproape în mod egal atât pc REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 31 grindul fluvial și în porțiunea mediană ca forme ale microreliefului, cât și în cele două intervale omoloage ale gradului de inundabilitatc de 8,3 - 8,6 hg, respectiv 7,7 - 7,8 hg ; - spre gropa de împrumut și la cote scăzute ale terenului, cuprinse între 7,3 și 7,4 hg, stabilitatea clonei Sacrau' 79 este minimă, la valori ale s% dc 19,6%, respectiv 16,6%; - din ultimele două afirmații, rezultă că în cazul clonei Sacrau' 79, evoluția abaterii standard pentru indicele de creștere radială este asemănătoare în sensul că stabilitatea acestui plop scade de la grindul fluvial spre groapa de împrumut, fapt care coincide în cazul orografiei terenului din u.a. 9A cu o scădere a indicilor s%, de la cote înalte ale terenului expri- mate în hidrograde spre cele joase ; - clona 1.214 înregistrează cea mai ridicată stabilitate, așa cum ne aștep- tam, spre groapa de împrumut (s% = 17,55%), în vreme ce față de gradul de inundabilitate exprimat în hidro- grade, acest plop înregistrează cea mai mare stabilitate, în mod sur- prinzător, în intervalul situat la cotele cele mai ridi- cate în cadrul dispozitivului experimental Gropeni: 8,3 -8,6 hg (s% = 20,17%); - pe porțiunea mediană și în cadrul clasei mijlocii de cote ale terenului (6,7 - 6,8 hg), plopul 1.214 prezintă o stabilitate medie cu valori ale abaterii standard a indicilor de creștere radială dc 19,42%, respectiv 19,80%. - invers față de concluzia anterioară, același hib- rid realizează cea mai scăzută stabilitate pe grindul fluvial (s% = 21,40%) și la gradul de inundabilitate cel mai coborât (în intervalul 7,3 - 7,4 hg, s% = 17,55%); - pe porțiunea mediană și în cadrul clasei mijlocii de cote ale terenului (6,7 - 6,8 hg), plopul 1.214 prezintă o stabilitate medie cu valori ale abaterii standard a indicilor de creștere radială de 19,42%, respectiv 19,80%. întrucât în cazurile examinate nu este cunoscută valoarea teoretică a abaterii standard, pentru a vedea dacă sunt sau nu semnificative (conform tabelelor 1 și 2 și figurii 12), diferențele dintre valorile s% cal- culate pentru șirurile creșterilor radiale medii înre- gistrate de clonele Sacrau' 79 și 1.214 pe cele trei forme ale microreliefului de luncă identificate în cadrul dispozitivului experimental Gropeni, cu va- lorile s% calculate pentru șirurile creșterilor radiale înregistrate de cele două clone în cadrul intervalelor reciproc constituite pentru gradul de inundabilitate exprimat în hidrograde, în tabelul 3 s-a procedat la examinarea semnificației diferenței dintre perechile de șiruri omoloage prin folosirea testului t oferit de distribuția Student (Giurgiu, 1972). în urma aplicării testului F s-a constatat că în cazul clonei 1.214, la repetițiile situate pe porțiunea de mijloc și spre groapa de împrumut, F experimen- tal este mai mare decât F teoretic, deci variantele se Tabelul 3 Examinarea semnificației diferenței dintre creșterile radi- ale medii măsurate la clonele Sacrau' 79șl 1.214 pe formele microreliefului de luncă șl creșterile măsurate fn intervalele gradelor de inundabilitate reciproc constituite (Dispozitivul experimental Gropeni, O.S. Lacu Sărat, U.P. IX, u.a. 9A) Clona Forma dc micnvclicT G hg restul r Iestul t Observații Fexpe- rimental F te- oretic cu vari- ante . t expe- rimental i teo- retic între cck două van ante difcrcnțlc sunt Grindul iluval 8.3-K.6 1.188 2,403 egak 0.868 1,697 nesemnificative Sacrau’ 79 Porțiunea de mijloc 7.7-7.8 1.473 2,403 egale 0.618 1.697 nesemnificative Spre groapa de împrumut 73-7,4 1,167 2.403 ogalc -0.857 1,697 nesemnificative Grindul Iluval R.3-8,6 l.25t 2.403 egale -1,733 1.697 semnificative 1.214 Porțiunea de miiloc 7.7-7.S 0,927 0.416 inegale 0.390 1.697 nesemnificative Spre groapa dc împrumut 73-7.4 0.650 0,416 inegale -0,632 1.699 nesemnificative deosebesc semnificativ între ele, ceea ce ne conduce în continuare la aplicarea testului Student cu vari- ante inegale. Pentru restul situațiilor (anexele 4.69 - 4.72), F experimental este mai mic decât F teoretic, ceea ce înseamnă că variantele nu se deosebesc între ele și se aplică testul t cu variante considerate egale. După aplicarea testului t, în cazul clonei 1.214, pentru situația în care s-a comparat șirul creșterilor anuale pe grindul fluvial cu cele înregistrate în inter- valul de cote 8,3 - 8,6 hg, t experimental este mai mare decât t teoretic, deci diferențele dintre cele două variante sunt semnificative. Pentru celelalte 5 perechi de situații în care clonele Sacrau’ 79 și 1.214 au fost analizate, s-a constatat că t experimental este mai mic decât t teoretic, de unde rezultă că între variante nu există diferențe semnificative din punct de vedere statistic. Deși din tabelele 1 și 2 și din figura 12 se poate aprecia cu ajutorul coeficienților de variație aplicați indicilor de creștere radială, că stabilitatea clonelor 1.214 și Sacarau1 79 diferă pe unitățile de microrelif față de cea înregistrată în intervalele reciproc constituite pentru gradele de inundabilitate, faptul că în 83% din cazurile analizate, examinarea sem- nificației acestor diferențe prin aplicarea testului t a demonstrat că din punct de vedere statistic dife- 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 rențele dintre șiruri în cadrul perechilor de măsurători sunt nesemnificative, ne determină să privim cu rezerve problema diferențierii dintre influența creșterii radiale datorată formelor de microrelief și cea cauzată de variația gradului de inundabilitate. Deși, așa cum s-a arătat, dispozitivul experimental Gropeni este reprezentativ pentru Lunca Brăileană a Dunării, nu a surprins decât o mică parte din mozaicul staționai existent. Pentru viitor, se pune problema aprofundării și mai ales a lărgirii arealului de cercetare. 4. Concluzii în urma cercetărilor efectuate în cele 9 repetiții ale dispozitivului experimental Gropeni, pot fi exprimate o serie de concluzii generale, legate de cultura clonelor Sacrau' 79 și 1.214, utilizate aproape în exclusivitate, în ultimele trei decenii, în lunca brăileană a Dunării. - Deși asemănare morfologică a celor două clone i-a făcut pe mulți plopicultori să afirme că plopul Sacrau' 79 nu ar fi altceva decât hibridul 1.214 aclimatizat în Germania, cercetarea dinamicii creșterilor radiale sezoniere și multianuale, în cadrul dispozitivului experimental Gropeni, a demonstrat că există diferențieri auxologice importante între cele două clone. - Clona Sacrau' 79 este în general mai stabilă decât plopul 1.214, datorită faptului că este mai bine adaptată continentalismului din sud-estul României. Se confirmă astfel și prin mijloace microauxologice recomandarea făcută în „îndrumările pentru cultura și protecția plopilor și salciei“ din 1982, ca plopul Sacrau' 79 să fie preferat clonei 1.214 pe sectorul din Lunca Dunării situat în aval de Călărași. - Cercetările microauxometricc efectuate în dis- pozitivul experimental Gropeni au demonstrat că hibridul Scrau' 79 este mai stabil pe grindul fluvial și mai instabil spre groapa de împrumut. Printr-un temperament opus, clona 1.214 manifestă stabilitate mai mare în zona gropilor de împrumut și o insta- BIBLIOGRAFIE Giurgiu, V., 1967: Studiul creșterilor la arborete. Ed. Agrosilvică, București, 322 p. Giurgiu, V.,1972; Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Ed. Ceres, București, 562 p. Giurgiu, V., 1979, a: Dendrometrie și auxologie forestieră. Ed. Ceres, București, 667 p. REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 bilitate accentuată pe grindul fluvial. Se de- monstrează prin utilizarea metodelor oferite de microauxologia forestieră, recomandarea făcută empiric de către Ion R. Popescu (Popescu, 1994), ca în lunca brăileană a Dunării clona Sacrau' 79 să fie cultivată pe grindurile fluviale și pe grindurile inte- rioare în lungul privatelor în insule. Același autor susține că hibridul 1.214 este mai stabil și oferă pro- ducții mai mari pe sectoarele plane înalte, spre mijlociu înalte, din interiorul insulelor aflate în regim liber de inundație sau pe întinsurile de înălțime mijlocie din zona dig-mal, situate spre arboretele de salcie aflate în vecinătatea gropilor de împrumut. - Stabilitatea și totodată producția clonelor Sacrau' 79 și 1.214, cultivate în lunca brăileană a Dunării pe diferite forme de microrelief, diferă de stabilitatea și producția acelorași clone în cadrul intervalelor de inundabilitate reciproc constituite. în asemenea condiții, în cartarea stațională efectuată periodic cu ocazia reamenajărilor, descrierea microreliefului de luncă ar trebui să capete o impor- tanță mai mare decât calcularea gradului de inun dabilitate. De asemenea, este foarte importantă menționarea în descrierea parcelară a tipului de scurgere pentru apa de inundație, precum și a tim- pului de inundare a depresiunilor. - Faptul că după aplicarea testului t, diferențele dintre creșterile radiale înregistrate de cele două clone, pe cele trei unități ale microreliefului de luncă, nu diferă semnificativ față de creșterile măsurate în cadrul intervalelor de inundabilitate re- ciproc constituite, ne determină să considerăm că opțiunea amenajiștiior de a constitui o singură uni- tate amenajistică a fost corect fundamentată. - întrucât silvotehnica din Lunca Dunării, este total diferită de cca aplicată în celelalte zone ale țării, amenajarea ocoalelor din această ecoregiune, ar trebui să fie efectuată numai de către firme ai că- ror ingineri pot face dovada că au urmat un curs de specilaizare sumară, prin care s-au familiarizat cu specificul unei astfel de silvicultori. Giurgiu, V., 1979, b: Cercetări privind variația creșterilor ciclică la arbori. I.C.A.S. București, Studii și cercetări în silvicultură, seria I, voi. XXX, p.p. 261-274 Mocanu, V., 1959: Auxometrul comparator. Revista pădurilor, nr. 10, p.p. 593 - 594. M o i s e i, R., 2000: Cultura plopilor euramericani în județul Brăila, trecut, prezent și viitor. Referat științific în cadrul pregătirii pentru doctorat, Facultatea de Silvicultură 33 Suceava, 76 p Moisei, R., 2002: Soluții preliminarii privind recon- strucția ecologică a ecosistemelorforestiere artificiale de luncă din județul Brăila. Referat științific în cadrul pregătirii pentru doctorat. Facultatea de Silvicultură Suceava, 51 p. P o p e S c u , C., I., 1965: Cultura plopilor euramericani. Ed. Agrosilvică, București, 218 p. Popescu,!., R., Popescu,!., V., Necșulescu, H., Anghel, D., 1982: Metode diferențiate de aplicare a trata- mentului tăierilor în scaun la arborete de salcie din lunca inundabilă a Dunării în funcție de hidrograd. Brevet avizat de I.C.A.S., nr. 45/1984 Popescu, 1., R„ 1994: Silvicultura brăileană, prezent și perspective. Manuscris. Lucrare prezentat la Ziua Silvicultorului, Brăila, 25 p. Po p es cu-Ze I et i n , 1., 1961: Metoda auxometrului comparator. Revista pădurilor, nr. 10, p.p. 588 -591. Ing. Radu MOISEI Parcul Natural Balta Mică a Brăilei e-mail: bnib@bmb.ro www.bmb.ro Auxologica) fundamcnts regarding the setting of the Sacrau-79 and 1.214 poplar commercial clones in the Brăila Danube Wetland by micro relief Abstract The study deals with the influence of wetland micro-relief on the radial growth of Sacrau-79 and 1.214 poplar commercial clones as well as on how the influence of wetland micro-relief on the radial growth favored the optimal setting in space of poplar- cultures. The seasonal radial growth micro-auxological measurements were performed in 1998 vegetation season with two weeks fre- quency and the annual radial increments were determined with the Pressler borer in 2003. There is no radial growth concordance between the stand of clones, the micro-relief forms and the hydrological status. Also, there is a different radial growth evolution of the Sacrau-79 and 1.214 poplar clones on the three micro-relief forms present in the Gropeni experiment: the river's bank, the mid- dle side and the low land. Keywords; wetland micro-relief forms, hydrological share, seasonal radial growth. 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 Modele statistico - matematice pentru estimarea volumului lemnului cu putre- gai de trunchi în arborete de molid afec- tate de cervide 1. Introducere Modelele referitoare la creșterea și dezvoltarea arboretelor sunt foarte numeroase în literatura forestieră, ele putând fi grupate astfel (Porte, Bartelnik, 2002): a) modele pentru estimarea creșterii și dezvoltării arboretelor, incluzând prog- noza efectelor aplicării lucrărilor silviculturale; b) modele ce studiază dinamica arboretelor și aspectele succesionale incluzând efectele pertur- bațiilor naturale și a structurii arboretelor. Nu toate modelele pot servi aceluiași scop datorită multitudinii de factori ce influențează creșterea și dezvoltarea pădurilor. Cele mai empirice și cele mai exacte sunt modelele care urmăresc și efectuează prognoze pe termen scurt, fiind puternic dependente de potrivirea parametrilor considerați și sunt limitate în aplicare de intervalul de aplicabilitate ce rezultă din limitele datelor folosite (Bossel, Krieger, 1991, 1994; Burkhart, Tham, 1992; Frelich et al, 1993; Kelty, Cameron, 1994; Bartelnik, 2000). Un mare număr de modele ce simulează și prog- nozează creșterea și dezvoltarea arboretelor au apărut în ultimele decenii, pornind de la estimări empirice, întâmplătoare, a relațiilor cauzale și mergând până la cele mai complexe descrieri ale elementelor struc- turale specifice arboretelor (Gill, Webber, Pcace, 2000; Popa, 1999; Vlad, 2002). Cele mai recente modele au fost elaborate conținând relațiile cauzale dintre creșterea arborilor și condițiile de mediu, cele două componente, mecanicistă și empirică, fiind atinse doar tangențial (Porte, Bartelnik, 2002). Există încă multe elemente de deosebire dintre modelele bazate pe procesele biologice de bază și manage- mentul pădurilor orientat pe modele ce folosesc creșterea și dezvoltarea elementelor structurale specifice și o strânsă legătură între tipurile de modele și obiectivele stabilite la demararea cercetărilor (Giurgiu et al., 1972, 1979; Porte, Bartelnik, 2002; Giurgiu, Decei, Drăghiciu, 2004). Ca urmare, modelele statistico-matematice pen- tru estimarea volumului lemnului cu putregai de trunchi în arborete de molid afectate de cervide au drept scop cuantificarea volumului ce rezultă din astfel de arborete, în corelație cu o serie de caracte- ristici factoriale (structurale și calitative) specifice. Elaborarea de asemenea modele se integrează în ansamblul preocupărilor referitoare la daunele aduse de cervide în păduri (Ballon et. al., 2005). 2. Materiale și metode de cercetare Cercetările de teren au fost localizate ocoalele silvice lacobeni, Pojorâta, Tomnatic (Direcția Silvică Suceava) și au constat în inventarieri statis- tice conform metodologiei stabilite în 110 unități amenajistice cu vârste cuprinse între 25 și 80 de ani (lehim, 1975, 1990; Alexe, Milescu, 1983, Vlad, 2002). Datele primare culese din teren au fost: diametrul la înălțimea de 2,0 m pentru arborii vătă- mați de cervide; diametrul la înălțimea de 1,30 m pentru arborii sănătoși din arboret; înălțimi pentru 20 - 25 arbori, vârsta rănilor produse de cervide pen- tru 20-25 arbori, avându-se în vedere să fie cuprinși arbori din toate categoriile de diametre. Fazele și operațiile pentru stabilirea volumului ocupat de lemnul cu putregai de trunchi (%) pentru fiecare unitate amenajistică studiată, în funcție de parametrii biometrici inventariați, sunt prezentate în figura 1. Pentru estimarea volumului corespunzător lem- nului cu putregai de trunchi (%) din arboretul total (caracteristică factorială dependentă) au fost luate în considerare drept caracteristici factoriale indepen- dente: frecvența vătămărilor produse de cervide, vârsta arboretului, vârsta medie a rănilor produse de cervide, diametrul central al suprafeței de bază corespunzător arboretului total. Estimarea volumului ocupat de lemnul cu putre- gai de trunchi (%) din arborii vătămați de cervide (caracteristică factorială dependentă) s-a făcut considerând următoarele caracteristici factoriale independente: frecvența vătămărilor produse de cer- REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 9 Nr. 2 35 Diametrul la 2.0 m (aibon vălăniațij Faza/bt mu ... r.:^ înălțimea pe categorii de diametre (h) Faza U birou Volum arboret inițial _VÂNAT11• (program de caicul) bivcnlHnara Statistic* a arboretelor — /2aTe]pntJiare Diametrul la 1.30 m (arbori sănătoși) înăljmi la 20-25 arbon Preferarea primarii a dalelor de teren înălțimea putregaiul in pe categorii de dwetrelA/) Vârsta rănilor la 20-25 ar bon J aibori | sănătoși ] Distribuția nmnămlui ।— — - - -i de aibon pe categorii J ■ dc diametre ' J Calculul volumului lemnului cu putregai de trunchi Fltmu ue de caicid Volum arbori sflnăioși ay Volum arbori văiănBți pe categorii de diametre jF) Volum cu putregai pe categorii de diametre Volum lemn cu putregai din arboretul loial (%) ZF, %f 100 total arbori Procentul din volumul fusului corespunzător lui hp pe categorii de diametre _______(%v Volum sănătos in volumul arborilor vătăman Volum sănătos din volumul inițial (r. f, f*) Volum lemn cu pirtregai din arborii vătămați (%) £F. 100 vederea stabilirii semnificației diferenței dintre valorile teoretice și cele experimen- tale. Verificarea veridicității modelelor sta- ti stico-matematice a constat în compararea valorilor calculate pe baza modelelor cu valorile experimentale ale volumului lem- nului cu putregai de trunchi pentru 25 % din datele înregistrate în baza de date (27 unități amenajistice). 3. Rezultate 3.1. Estimarea volumului corespunzător lemnului cu putregai de trunchi din arbore- tul total în raport cu două caracteristici factoriale Pentru estimarea volumului corespunzător lemnului cu putregai de trunchi din arbore- tul total au fost luate în considerare drept caracteristici factoriale independente, într-o primă fază, vârsta arboretului și frecvența vătămărilor produse de cervide. Valoarea specifică a acestuia este dată de regresia: Faza /erm Elemente structurale arac taisr ice arboret dor de irului vălArratede cervide .L U ♦ % lemn foc sortare primul Fig. 1. Succesiunea fazelor și operațiilor în vederea cal- culului volumului lemnului cu putregai de trunchi (%) în arborete de molid vătămate de cervide vide, vârsta medie a rănilor produse de cervide, diametrul central al suprafeței de bază corespunză- tor arborilor vătămați de cervide. în calculul modelelor statistico-matematice ce au ca rezultantă volumul lemnului cu putregai de trunchi în raport cu o serie de caracteristici struc- turale și calitative a arboretelor de molid vătămate de cervide s-a folosit ca instrument de lucru regresia multiplă în trepte (Giurgiu, 1972, 1979). Pentru esti- marea coeficienților corespunzători regresiilor mul- tiple s-au folosit 75 % din înregistrările din bază de date creată (83 unități amenajistice). Pentru arboretele artificiale de molid cercetate frecvența vătămărilor produse de cervide ia valori cuprinse între 8 % și 99 %, în timp ce vârsta medie a rănilor produse de cervide este cuprinsă între 7 ani și 30 de ani. Validarea statistică a modelelor teoretice a constat în aplicarea de teste statistice specifice (testul t) în 2 = 5,991 -0,1271 -x +0,4325 y (1) in care: | 2 reprezintă volumul ocupat de lemnul cu putregai de trunchi din arboretul total (%); x - vârsta arboretului; y - frecvența vătămărilor produse de cervide. Valoarea lemnului cu putregai de trunchi (%) din arboretul total, în corelație cu vârsta medie a rănilor produse de cervide (pentru arborete vârste cuprinse între 25 și 80 de ani) și cu frecvența vătămărilor pro- duse de cervide este dată de elementele corelative considerate în conformitate cu regresia: z = 2,2801 -0,2836 -x + 0,4664 y (2) în care: z reprezintă volumul lemnului cu putregai de trunchi din arboretul total (%); x - vârsta medie a rănilor produse de cervide; y - frecvența vătămărilor produse de cervide. Valoarea lemnului cu putregai de trunchi (%) din arboretul total, în corelație cu diametrul central al suprafeței de bază corespunzător arboretului total și cu frecvența vătămărilor produse de cervide este dată de elementele corelative considerate în confor- mitate cu regresiile: A. z=8,5318 - 0,3059 x + 0,4362 -v (3) 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 B. z=29,1629-l,8107x+0,3623yH),0262-x2+0,00086y2 (4) în care: z reprezintă volumul ocupat de lemnul cu putre- gai din arboretul total (%); x - diametrul central al suprafeței de bază carac- teristic arboretului y - frecvența vătămărilor produse de cervide 3.2. Estimarea volumului corespunzător lemnu- lui cu putregai de trunchi din arborii vătămați de cervide în raport cu două caracteristici factoriale Volumul lemnului cu putregai de trunchi carac- teristic arborilor vătămați de cervide, ia valori corespunzătoare cu evoluția elementelor corelative considerate (vârsta medie a rănilor produse de cer- vide și frecvența vătămărilor produse de cervide) în conformitate cu regresia: r = 49,6795 -0,4794-x +0,0704(5) în care: z reprezintă volumul ocupat de lemnul cu putre- gai de trunchi din arborii vătămați de cervide (%); x - vârsta medie a rănilor produse de cervide; y - frecvența vătămărilor produse de cervide. Valoarea lemnului cu putregai de trunchi (%) corespunzător arborilor vătămați de cervide, în corelație cu diametrul central al suprafeței de bază (specific arborilor vătămați de cervide) și cu frecvența vătămărilor produse de cervide este dată de elementele corelative considerate în conformitate cu regresia: z = 56,8962 - 0,4911 • x + 0,0454 • y (6) în care: z reprezintă volumul ocupat de lemnul cu putre- gai de trunchi (%) din arborii vătămați de cervide; x - diametrul central al suprafeței de bază speci- fic arborilor vătămați de cervide; y - frecvența vătămărilor produse de cervide. 3.3. Estimarea volumului corespunzător lemnu- lui cu putregai de trunchi din arboretul total în raport cu mai multe caracteristici factoriale Analiza influenței concomitente a mai multor caracteristici structurale specifice arboretelor de molid vătămate de cervide, asupra proporției ocu- pate de volumul lemnului cu putregai de trunchi, s-a realizat folosind regresia multiplă logaritmică în trepte. După încercări succesive, s-a procedat la calcu- lul corelației multiple dintre frecvența vătămărilor produse de cervide, vârsta medie a rănilor produse de cervide, diametrul central al suprafeței de bază corespunzător arboretului total și volumul ocupat de lemnul cu putregai de trunchi (%) din arboretul total. Pentru arborete artificiale de molid vătămate de cervide expresia regresiei multiple logaritmice, pen- tru caracteristicile factoriale luate în studiu, având drept rezultantă volumul lemnului cu putregai de trunchi (%) din volumul total, este următoarea: j=93,9455+0,508x/+0,9697-xr2,5325 1n(xy)+2,7411 ■ ln(x2)-37,3239-ln(x5) (7) în care: y reprezintă volumul ocupat de lemnul cu putre- gai de trunchi din arboretul total (%); Xj • frecvența vătămărilor produse de cervide; x2 - vârsta medie a rănilor produse de cervide; x3 - diametrul central al suprafeței de bază. Pentru estimarea volumului corespunzător lem- nului cu putregai de trunchi din arboretul total în raport cu mai multe caracteristici factoriale pot fi folosite cu rezultate foarte bune și modelele statisti- co-matematice generate de aplicarea regresiei mul- tiple liniare și a regresiei multiple polinomiale (Vlad, 2006). 4. Discuții Validarea statistico-matematică a modelelor teo- retice calculate pentru estimarea volumului cores- punzător lemnului cu putregai de trunchi din arbore- tul total și a volumului corespunzător lemnului cu putregai de trunchi din arborii vătămați de cervide se prezintă în tabelul 1. S-a procedat la examinarea semnificației coeficienților ecuațiilor de regresie, prin compararea valorilor experimentale specifice caracteristicilor factoriale considerate în ecuațiile de regresie (1) - (7) cu valoarea teoretică a testului t. în privința semnificației coeficienților de regre- sie din ecuația (1), se constată că statistic, influența caracteristicilor factoriale x (vârsta arboretului), y (frecvența vătămărilor produse de cervide) și a ter- menului liber este foarte semnificativă asupra carac- teristicii rezultative exprimate prin valoarea procen- tuală a volumului lemnului cu putregai de trunchi din arboretul total (%). Referitor la ecuația de regresie (2), influența car- REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 2 37 Tabelul 1 Examinarea semnificației coeficienților ecuațiilor de regre- sie (1) - (7) Caracteristici for io riale «„r . Eroare t I teoretic ' ICT1^ standard experimentul 1% 0,1% Semnificai ta Ecuația de regresie (1); 80 grade de libertate Termenul liber X V 5.9912 1,7276 3,4678 1.989 2.638 -0,1271 0.0223 -5.6983 0.4325 0.0151 28.5736 3.416 *** Ecualio de regresie (2). /= 80 grade de liberate Termenul liber X y 2.2801 1.4454 1.5774 1.989 2.638 -0,2836 0.0663 -4.2743 0.4664 0.0138 33.6474 3,416 Ecuația de regresie (3): / = 80 grade de libertate Termenul liber > - 8,5317 1.5481 5.5109 1.989 2.638 41.3059 0.0377 -8,1143 0.4361 0.0123 35.3866 3.416 *** Ecuația de regresie (4); /= 78 grade de libertate Termenul liber X x' y. V' 29.1629 3,6245 8,045 1,990 2,640 -1,8107 0.2632 -6.878 0,0262 0.0045 5.821 0.3623 0.0385 9.407 0.0008 0.0003 2.270 3.420 ■ Ecuația de regresie (5): 80 grade de liberiale Termenul liber X y 49,6795 1,9050 26,078 1.989 2,638 -0.4794 0.087) -5.498 0.0703 0.0182 3.857 3,416 «*■ Ecuația de regresie (6):/=< 80 grade de libenme Termenul liber 56,8962 1,6677 34.115 1,989 2,638 -0,4911 0.0454 -10,811 0,0459 0.0139 3.282 3.416 Ecuația de regresie (7): 7= 77 grade de libertate Termenul liber ys hi(Xr) In(Xt) 93,9455 14.064 6.679 1,991 2,641 0,5080 0,031 16.173 0.9697 0.223 4,332 -2,5325 1,121 -2.258 2,7411 1.14 5 2.392 -37.3239 5.976 -6.245 3.422 • NoL3: x, y, xl: x3 - caracteristici factoriale independente core- spunzătoare ecuațiilor de regresie (l) - (7);* - semnificativ; ** - distinct semnificativ; *"* - foarte semnificativ; - nesemnificativ acteristicilor factoriale x (vârsta medie a rănii pro- duse de cervide pe arboret) și y (frecvența vătămărilor produse de cervide) este foarte semni- ficativă asupra caracteristicii rezultative exprimate prin volumul lemnului cu putregai de trunchi din arboretul total (%), în timp ce termenul liber influ- ențează nesemnificativ. Caracteristic ecuației de regres ie (3), este influ- ența foarte semnificativă a caracteristicilor factori- ale x (diametrul central al suprafeței de bază), y (frecvența vătămărilor produse de cervide) și a ter- menului liber asupra caracteristicii rezultative expri- mate prin volumul lemnului cu putregai de trunchi din arboretul total (%). Analizând semnificația coeficienților ecuației de regresie (4), se constată că influența caracteristicilor factoriale x și x2 (cu referire la diametrul central al suprafeței de bază), y (cu referire la frecvența vătămărilor produse de cervide) și a termenului liber este foarte semnificativă asupra caracteristicii rezul- tative exprimate prin volumul lemnului cu putregai de trunchi din arboretul total (%), în timp ce y2 influențează semnificativ. în privința semnificației coeficienților de regre- sie din ecuația (5), se constată că statistic, influența caracteristicilor factoriale x (vârsta medie a rănilor produse de cervide), y (frecvența vătămărilor produse de cervide) și a termenului liber este foarte semnificativă asupra caracteristicii rezultative exprimate prin volumul lemnului cu putregai de trunchi din arborii vătămați de cervide (%). Referitor la semnificația coeficienților de regresie din ecuația (6), se constată influența foarte semnificativă a caracteristicilor factori- ale x (diametrul central al suprafeței de bază corespunzător arborilor vătămați de cervide) și a termenului liber asupra caracteristicii rezultative exprimate prin volumul lemnului cu putregai de trunchi din arborii vătămați de cervide (%), în timp ce influența lui y (frecvența vătămărilor produse de cervide) este distinct semnificativă. Caracteristic coeficienților ecuației de regre- sie (7) este influența foarte semnificativă a caracteristicilor factoriale x, (cu referire la frecvența vătămărilor produse de cervide), x3 și ln(xj) (cu referire la diametrul central al suprafeței de bază) și a termenului liber asupra caracteristicii rezultative exprimate prin volumul lemnului cu putregai de trunchi din arboretul total (%), în timp ce ln(jc;) și ln(x2) (cu referire la vârsta medie a rănilor produse de cervide) care influențează semni- ficativ. Verificarea veridicității modelelor statistico- matematice elaborate pentru estimarea volumului lemnului cu putregai de trunchi din arboretul total, respectiv a volumului lemnului cu putregai de trunchi din arborii vătămați de cervide s-a făcut prin compararea valorilor calculate pe baza modelelor teoretice cu valorile experimentale (fig. 2 și fig. 3) 4. Concluzii Proporția ocupată de lemnul cu putregai de trunchi din arboretul total (%) și din arborii vătămați de cervide (%), în corelație cu vârsta medie a rănilor produse de cervide, cu vârsta arboretului, respectiv cu frecvența vătămărilor produse de cervide, pentru arborete artificiale de molid afectate, cu vârste cuprinse între 25 și 80 de ani, este dată de regresia generală: 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 Fig. 2 Volumul lemnului cu putregai de trunchi din arboretul total (%) în raport cu modelele teoretice elabo- rate Fig. 3 Volumul lemnului cu putregai de trunchi din arborii v3tămați de cervide (%) în raport cu modelele teo- retice elaborate z = a + b- x + cy (7) în care: z reprezintă volumul ocupat de lemnul cu putre- gai din arboretul total (%), respectiv volumul ocupat de lemnul cu putregai din arborii vătămați de cer- vide (%); x - vârsta medie a rănilor produse de cervide; vârsta arboretului; diametrul central al suprafeței de bază (pentru arboretul total, respectiv pentru arborii vătămați de cervide) y - frecvența vătămărilor produse de cervide; a, b, c - coeficienții ecuației în funcție de vari- abila x folosită și de categoria de arboret considerată (arboret total, totalitatea arborilor vătămați de cer- REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 2 vide). Pentru arborete de molid vătămate de cer- vide cu vârste cuprinse între 25 și 80 de ani, expresia generală a regresiei multiple logaritmice, pentru caracteristicile facto- riale luate în studiu (frecvența vătămărilor produse de cervide; vârsta medie a rănilor produse de cervide; diametrul central al suprafeței de bază caracteristic arboretu- lui total), având drept rezultantă volumul lemnului cu putregai de trunchi din volu- mul total (%), este următoarea: ;y=flx/+bx5+cln(x/j+dln(x2l+^^ (8) în care: y reprezintă volumul ocupat de lemnul cu putregai de trunchi din arboretul total (%); x, - frecvența vătămărilor produse de cervide; x2 - vârsta medie a rănilor produse de cer- vide; Xj - diametrul central al suprafeței de bază. I L a, b, c, d, e - coeficienți specifici ecuației de regresie Validarea statistico-matematică, precum și verificarea veridicității modelelor teore- tice elaborate indică faptul că modelele statistico-matematice propuse pot fi folosite cu succes în estimarea volumului corespunzător lemnului cu putregai de trunchi în arborete artificiale de molid I afectate de cervide. Un plus de precizie «s * s-a constatat în cazul regresiei multiple logaritmice care folosește un număr mai mare de caracteristici factoriale independente. Prin implementarea modelelor statistico-mate- matice elaborate în corelație cu utilizarea tehnicii GIS la nivel de unitate de producție, va fi posibilă cuantificarea pe termen scurt, mediu sau lung a dinamicii producției și a productivității arboretelor de molid afectate de cervide, prin elaborarea de hărți tematice în raport cu o anumită caracteristică speci- fică. Prin folosirea acestor instrumente statistico- matematice modeme (modele de simulare și prog- noză), fundamentate științific, în corelație cu alte modele de prognoză elaborate pentru cuantificarea, estimarea și prognoza pe termen mediu și lung a producției și productivității ecosistemelor montane în general și a celor de molid în special (estimarea 39 volumului probabil al doborâturilor produse de vânt), se vor crea premizele unui management dura- bil pentru fondurile de producție existente în zonele de risc la acțiunea factorilor perturbatori din zona montană. Prin aprofundarea cercetărilor în problema mo- BIBLIOGRAFIE Alexe. A., Milescu, I., 1983: Inventarierea pădurilor. Editura Ceres, București. 491 p. B a r t e 1 n i k , H. H., 2000: A growth model for mixed forest stands. Forest Ecology and Management, 134, pp. 29-43. B o s s e l, H., K r i e g e r , H., 1991: Simulation model of natural tropical forest dynamics. Ecol. Model. 59 (1 -2). pp. 37-71. B os s e I, H„ K r i e g e r, H., 1994: Simulation of multi-species tropical forest dynamics using a vertically and horizontally structured model. In: Mohren, O.M.J., Bartelink, H.H., Janscn, J.J. (Eds.), IUFRO S4.0I Conference. Contrasts between Biologicaily-based Process Models and Management- oriented Growth and Yield Models. Held in Wageningen, Netherlands, 2-6 September 1991. Forest Ecology and Management 69 (1-3), pp. 123-144. B ur kh ar t, H.E..Th am , A.. 1992: Predictions from growth andyield models of the performance of mixed-species stands. In: Cannell, M.G.R., Malcom, D.C., Robertson, P.A. (Eds.), The ecology of mixed species stands of trees. Proceedings of an IUFRO Symposium. Held in Oxford, Blackwell. Special publication of the British Ecologica! Sociețy, pp. 1-312. F r e 1 i c h , L., E., C a l c o t e , R.. R., D a v i s , M., B., Pastor, J., 1993: Patch formation and maintenance in an old-growth hemlock-hardwoodforest. Ecology 74 (2). pp. 513- 527. Giurgiu, V„ 1972: Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Editura Ceres, București. 566 p. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie delării, simulării și a prognozei în ecosistemele forestiere montane, rezultatele actualelor cercetări vor sta la baza elaborării unor modele de simulare și prognozare pe termen mediu și lung a dinamicii pro- ducției și a productivității arboretelor de molid din zone de risc la acțiunea factorilor perturbatori. forestieră. Editura Ceres, București. 692 p. G i u r g i u , V., D e c e i, I., D r ă g h i c i u , D., 2004: Modele matematico-auxologice și tabele de producție pentru arborete. Editura Ceres, București. 607 p. G i 11, R.. Weber, J., P e a c e , A., 2000: The eco- nomic implications of deer damage. Final report for the deer commission for Scotland. 49 p. K c 11 y , M.J., C a m e r o n , I.R., 1994: Ecologicalprin- ciples of production dijferences between monocultures and mix- tures. In: Pinto-da-Costa, M.E., Preuhsler, T. (Eds.), Mixed Stands: Reserach Plots, Measurements And Results, Models. Proceedings from the Symposium of the IUFRO Working Groups S4.01. Held in Institute Superior de Agronomia, Lisboa, Portugal, April 25-29 1994. Popa, 1. 1999: Aplicații informatice utile în cercetarea silvică. Programul CAROTA și programul PROARB, Revista pădurilor, nr. 2, pp. 41-42,. P O r t 6 , A„ B a r t e 1 n i k , H. H., 2002; Modelling mixedforest growth: a review of models for forest management. Ecological modelling 150, pp. 141-188. V 1 a d, R., 2002: Fundamente științifice auxologice și amenajistice privind gestionarea pădurilor de molid din nordul țării vătămate de cervide. Teză de doctorat, Universitatea "Ștefan cel Mare" Suceava. V I a d , R., 2006: Cercetări privind repartizarea volumu- lui pe sortimente primare în arborete de molid afectate de fac- tori biotici perturbatori. Analele I.C.A.S., (sub tipar). *♦* Minislry of Forest Resources Inventory Branch Victoria, BC, 1999: Adjusting tree, volume, decay, and waste estimates in British Columbia. 9 p Dr. ing. Radu VLAD I.C.A.S. Câmpulung Moldovenesc E-mail: viad.radu@icassv.ro Statistica! mathematical models for the estimation of the volume ofwood with stern decay in Norway spruce stands damaged by deer Abstract The paper presents the result of the research carried out in representative zones with a significant ecological and economîcal impact regarding to the even-aged Norway spruce stands affccted by deer damage. The objectîve of the researches was to establish statistica! mathematical models for estimate the volume with stern decay in Norway spruce stands damaged by deer. The estimation of the volume was made for the entire stand (healthy trees and damaged trees) and for the trees damaged by deer using multiple regression techniques. The entire stand (healthy trees and damaged trees) estimation of the wood volume with stern decay in spruce stands damaged by deer was made in correlation with the frequency of the deer damages, stand age, wound age produced by deer and DBH, For damaged trees estimation of the wood volume with stern decay in spruce stands damaged by deer was made in correlation with the frequency of the deer damages, wound age produced by deer and DBH. It was also possible to develop a model predicting the volume of the wood with stern decay using multiple logarithmic regressions based on factorial characteristics such as the frequency of the deer damages, DBH and wound age produced by deer. This research brought up some unknown aspects that can be considered as new contributions conceming the scientific substanti- ation of a better estimation of the volume which results from Norway spruce stands damaged by deer and finally for a sustainable for- est management in mountain ecosystems affected by such disturbing factors. Keywords: Norway spruce, deer, stern decay, models 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 Observații privind influența perdelelor forestiere de protecție a căilor de comuni- cație asupra grosimii stratului de zăpadă Maria - Magdalena VASILESCU Cristian TEREȘNEU 1. Introducere Primele observații privind grosimea stratului de zăpadă în spațiul apărat de perdele s-au efectuat la începutul sec. al XX-Iea (1902-1903), în stepa Kamennaia de către Bodrov (citat de Lupe, 1943, 1952; Ciortuz,'1965; Neșu, 1999). Cercetările s-au realizat în perdele tinere (3-9 ani) având înălțimea de 1,5-3,0 m și s-a constatat că repartiția zăpezii în câmpul protejat depinde de unele caracteristici ale perdelei: înălțime, lățime, grad de penetrabilitate, efectul perdelelor manifestându-se de la vârste mici. Ca și Bodrov, Golubev (citat de Lupe, 1952) a evidențiat că în cazul perdelelor înguste și penetra- bile zăpada se depune într-un strat mai subțire și mai lat. Linde (1967) a motivat această influență prin transportul orizontal al zăpezii care scade în zona apărată din câmp (sub vânt) și crește astfel numărul fulgilor de zăpadă ce pot atinge suprafața solului. După observațiile efectuate de Kreutz (citat de Linde, 1967) timp de 7 ani în stepa Kamennaia, efectul perdelelor asupra colectării precipitațiilor este mai evident iama decât vara, adică este mai evident în cazul zăpezii decât al ploii. Tabelul 1 Cuantumul precipitațiilor în stepa Kamennaia (după Kreutz, 1952 citat de Linde, 1967) Specificații Teren cu adăpost Teren descoperit Diferențe nun % mm % % lamă Vară 154.8 284.8 100 100 109.2 274,5 70.5 96.3 29,5 3.7 Total mediu anual 439.6 100 383.7 87.2 12.8 în țara noastră primele observații și măsurători (1937-1938) au fost efectuate de Rubțov (citat de Lupe, 1952), în zona Pogoanele din județul Buzău, într-un perimetru format din 5 perdele de salcâm de consistențe diferite și în condițiile unor cantități scăzute de precipitații. El a constatat că în perdelele orientate E-V, în vârstă de 2-4 ani, cu înălțimi (H) de 1-6 m și lățimi de 16-30 m stratul de zăpadă s-a depus în spațiul adăpostit până la distanța de 9-12 H. Valul de zăpadă avea un prim maxim în imediata apropiere a perdelei expuse vântului, după care lățimea scădea spre mijlocul perdelei, crescând din nou spre marginea opusă și atingând un maxim nou cam de aceeași mărime, de unde scădea apoi, ter- minându-se la distanța de 10 H. La perdelele cu orientare N-S, acumularea zăpezii s-a produs în general în interiorul perdelei, iar valul de zăpadă în partea protejată (opusă vântului) avea o lățime de numai 4 H, crescând 1a 9-10 H în cazul unui teren îm buruienii. Lupe (1952) a fost cel care a continuat cercetările privind influența perdelelor forestiere de protecție asupra zăpezii (1939-1942), confirmând astfel cea mai mare parte a concluziilor formulate de alți cercetători: perdelele forestiere determină acu- mularea zăpezii în spațiul protejat de ele sub forma unui val mai mult sau mai puțin lat (acest val ocupă interiorul perdelei și câte o fâșie dc o parte și de alta a acesteia); cu cât perdeaua e mai lată, cu atât reține în interiorul ei o cantitate mai mare de zăpadă și, cu cât e mai îngustă, cu atât lasă mai multă zăpadă la dispoziția câmpului protejat (din partea opusă vân- tului); cu cât perdeaua e mai deasă, cu atât valul de zăpadă e mai îngust și mai gros și grosimea maximă e mai aproape de perdea; cu cât perdeaua e mai penetrabilă, cu atât valul e mai lat și grosimea maxi- mă e împinsă mai departe în interiorul parcelei; cea mai bună distribuire a zăpezii o au perdelele înguste fără subetaj arbustiv prin faptul că la aceste perdele valul de zăpadă este mult mai subțire și mai lat, înaintând mai adânc în interiorul parcelei (la aceste perdele mai apar alte valuri mici, numite trene care contribuie la răspândirea pe o suprafață mai mare a umezelii rezultate din topirea zăpezii); din punct de vedere al umezelii, perdelele îndeplinesc un dublu rol: pe de o parte micșorează acțiunea vătămătoare a vânturilor uscate, sporind umezeala relativă a aeru- lui și micșorând evaporația în perioada de creștere a culturilor, iar pe de alta sporesc umezeala solului prin reținerea și acumularea zăpezii; influența perdelelor asupra zăpezii începe de la vârste mici (dacă acestea sunt formate din specii repede crescă- toare, depunerea zăpezii începe chiar după primul an de la plantare). Alte concluzii desprinse din cercetările lui Lupe (1952) sunt: acumularea zăpezii la adăpostul perdelelor se face foarte neregulat, aceasta fiind influențată de orografia terenului și neregularitățile din construcția și dezvoltarea perdelei; perdelele forestiere orientate paralel cu direcția vântului acu- mulează cea mai multă zăpadă în interiorul lor, iar REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 41 în afara perdelei se formează un val foarte îngust, de o parte și de alta a lor; lățimea și grosimea valului de zăpadă depind, nu doar de modul de construcție și înălțimea perdelei, ci și de intensitatea ninsorii și tăria vântului; reținerea zăpezii la suprafața solului depinde în mare măsură și de starea suprafeței aces- tuia (miriște, arătură etc.); la ninsori succesive valul de zăpadă acumulat este influențat și de valul ante- rior care servește ca obstacol în calea zăpezii noi; la perdelele în serie (paralele) efectele se măresc pe măsură ce ne îndepărtăm de perdeaua de intrare a vântului spre interiorul complexului de perdele; modul de acumulare și depunere a zăpezii depinde de poziția în perdea a rândurilor de arbori cu coroană deasă; în cazul perdelelor dese, orientate perpendicular pe direcția vântului, se formează une- ori la o oarecare distanță de perdea în partea opusă vântului, o fâșie de contact a vântului cu terenul din care zăpada este complet spulberată; topirea zăpezii la perdelele orientate E-V se face mai pronunțat la liziera sudică a perdelei și mai încet în partea de nord și în interiorul perdelei; perdelele prea dese pot provoca, în iernile bântuite de vânturi puternice și reci, degerarea semănăturilor în fâșia de contact cu solul a vântului aruncat peste perdea; în primăverile reci, cu geruri târzii, perdelele dese pot determina degerarea semănăturilor din fâșia de topire a zăpezii de la marginea valului; în asemenea primăveri, perdelele dese pot cauza o întârziere a lucrărilor agricole în fâșia ocupată de valul de zăpadă cu 2-3 săptămâni, din cauza topirii lente a zăpezii care la aceste perdele se acumulează în val îngust și gros; pentru protecția căilor de comunicație cele mai bune sunt perdelele late, având rânduri de arbori cu coroane dese, urmate de benzi alcătuite din specii cu coroane rare sau chiar de coridoare cu arbuști. Ele vor trebui astfel așezate încât obiectivul de protejat să se găsească în fâșia de contact a vântului cu terenul. în perioada 1988-1993 la Stațiunea Silvică Bărăgan au fost efectuate măsurători ale grosimii stratului de zăpadă în câmpul apărat de perdele (orientate E-V, cu înălțimi de 13,5-16,5 m) instalate în 1950 după metoda Lîssenko (Neșu, 1999). Cercetările au condus Ia următoarele concluzii: perdelele forestiere de protecție a câmpului provoacă o depunere mai consistentă a zăpezii de o parte și de alta a lor, comparativ cu câmpul deschis, iar zona din spațiul protejat este mult mai lată (250- 300 m) decât cea sub vânt (60-80 m); o perdea lată sau mai puțin lată dar impenetrabilă provoacă acu- mularea mărită a zăpezii în interiorul ei sau în ime- diata apropiere; o perdea cu lățimi de 6-10 m și pe- netrabilă sau semipenetrabilă provoacă acumularea accentuată a stratului de zăpadă în câmpul protejat, mai departe de perdea; lățimea și grosimea stratului de zăpadă din zona protejată depind pe lângă viteza vântului dominant și de lățimea, desimea și înălțimea perdelei, precum și de poziția acesteia față de direcția vântului dominant și față de celelalte perdele din cadrul rețelei. Practic, punerea în mișcare a zăpezii se produce când zăpada cade pe timp de vânt puternic, la o tem- peratură mai mică de 0°C. Acest fenomen seamănă cu cel al eroziunii eoliene. Există, totuși, diferențe de densitate; particulele de zăpadă diferă ca formă și mărime de acelea de sol și deplasarea zăpezii este aproape totdeauna însoțită de căderea zăpezii (Linde, 1967). 2. Cercetări privind influența perdelelor forestiere de protecție a căilor de comunicație asupra grosimii stratului de zăpadă în Câmpiile Boianului și Burnazului 2.1. Scopul și locul cercetărilor Scopul cercetărilor efectuate a fost de a urmări efectul perdelelor forestiere de protecție a căilor de comunicație asupra distibuției zăpezii în vederea emiterii unor observații pentru sprijinirea realizării documentației tehnico-economice a acțiunii de instalare a perdelelor forestiere de protecție, dera- iată de M.A.P.D.R. în baza Legii nr. 289/2002. Aceste perdele au un roi dublu: protejează dru- murile și căile ferate împotriva înzăpezirilor și, con- comitent, asigură un plus de umiditate în câmpul agricol din imediata apropiere. Din punct de vedere constructiv perdelele forestiere de protecție a căilor de comunicație au lățimi mari (20-40 m), sunt impenetrabile, deose- bindu-se astfel de perdelele forestiere de protecție a câmpului care trebuie să fie înguste, semipenetra- bile. Cercetările s-au localizat în Câmpiile Boianului și Bumazului unde mai există perdele de protecție a căilor de comunicație, aflate în diferite stadii de degradare. Distrugerea în mod repetat a acestora a condus la modificarea lor structurală, astfel încât și-au pierdut în mare parte funcțiile pentru care au fost create. Devenind semipenetrabile și chiar pene- trabile ele exercită astăzi doar funcția secundară de protecție a câmpului, aspect urmărit în continuare. 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 2 Influența perdelelor forestiere de protecție asupra grosimii stratului de zăpadă a fost studiată într-un număr de 5 perdele în 36 de suprafețe de probă ale acestora din cadrul ocoalelor silvice Alexandria, Roșiorii de Vede și Tumu Măgurele. Date privind perdelele în care s-au efectuat obser- vațiile sunt redate în tabelul 2. Tabelul 2 Caracteristici ale perdelelor observate Indicații p fp ' {kil AmptlMIDCT.l I.Jtimca ■.nu Onenurei Specii tJbtmațn P tvzo7 D N v McXandiP Bucure^. Un MP 20 l-JNI. V/S-V -di. im flililă ocTvrxhrj mice; '■ J ni mjtnmc con-istcnt.' ti 8 uklmul nu di mm* otUduu pim tiini m delict 7 Miratele dej-robi la ’dm DNA Alixjudnj km 6) IST-wd» ! tcnta0(* in pumn 2CO in diu yji'3 11 nunul pudc.'U> cdt FtJcuiIj Ml yenefa’ juniuMtc • dinspre c-dcj iernă ok dcgudjta ? •urijetidcpcob; b. iuti m 1’ 1/1,S CI îiounjISjki». Lin 2W5 5uo 95t' ml - y v -'lom m^clui ■ păr. omoduț in<unc pimnD jeluit Ltntcner «vj ce Jeiemun5 mi tm-fil ’iairnenul m ț 7 m/s ce au bătut din direcțiile vest și nord-est. Fiind luate în studiu perdele forestiere de protecție a căilor ferate și a drumurilor, este important de menționat că orien- tarea acestora a fost impusă de așezarea căilor de comunicație astfel încât perdelele prezintă o abatere semnificativă de la direcția perpendiculară pe cea a vânturilor dominante. Ridicările nivometrice efectu- ate au un caracter de sondaj, reprezentând observații expeditive în condiții extreme șî constituie un punct de plecare în stabilirea metodologiei viitoare. Grosimea stratului de zăpadă s-a determinat în fiecare suprafață de probă atât în perdea (marginea din vânt, mijlocul perdelei, marginea adăpostită), cât și în câmp, la distanțe proporționale cu înălțimea perdelei (7 H, 5 H, 3 H, 1 H - în fața vântului și 1 H, 3 H, 5 H, 7 H, 10 H, 15 H, 20 H - sub vânt). Suprafețele de probă au fost instalate la distanțe de 50 sau 100 m (în funcție de lungimea perdelei) prin marcarea pe arbori a unui inel cu vopsea albă în toamna anului 2004. Măsurătorile au fost efectuate și în terenul neîm- perdeluit din apropiere, iar rezultatele (medii a trei valori citite pe teren) sunt redate grafic în figurile 1-15. Pentru determinarea grosimii stratului de zăpadă s-a utilizat rigla nivometrică (gradată în centimetri) confecționată din lemn cu dimensiunile 180/4/2 cm, având la capătul inferior un vârf de fier pentru a pătrunde prin zăpada înghețată. Stratificarea datelor în funcție de poziția suprafețelor de probă față de marginea perdelei are ca scop surprinderea efectului de margine al perdelei. 2.2. Observa fii privind distribuția stratului de zăpadă Perdelele forestiere P 19 și P 21 sunt situ- ate la o distanță de 10 m față de calea de comunicație (D.N. 6), iar grosimea stratu- lui de zăpadă s-a determinat până la dis- tanța de 9 m (3 H) pentru P 19 și până la 10 m (1 H) pentru P 21, valori care au fost comparate cu cele din câmpul liber în ve- derea stabilirii efectului acestor perdele asupra căii de transport. Suprafețele de probă au fost numerotate dinspre București spre Alexandria. Ca urmare a orientării perdelelor (E/N-E - V/S-V), respectiv a direcției vânturilor dominante (vest și nord-est), precum și stării perdelelor s-au înregistrat multe situații în care efectul perdelelor asupra drumu- lui național a fost mult diminuat P 19 (SP 2, SP 5 - SP 7), P 21 (SP 1, SP 3, SP 5 - SP 7). Aceasta înseamnă că trebuie inițiată acțiunea de refacere a perdelelor și gândirea unor soluții de îmbunătățire a sistemului prin prelungirea lor și crearea altor perdele. Fiind integrate în sistemul național de perdele de protecție, observațiile au urmărit și rolul secundar de protecție a câmpului agricol, aspecte redate în continuare. în cazul perdelei P 19, perdea tânără, bine închisă, se constată că se formează un val de zăpadă în partea din vânt (acesta este și maximul grosimii stratului de zăpadă) și un altul în partea adăpostită, dar cu o amplitudine mai mică. Situația este în ge- neral asemănătoare de-a lungul perdelei, excepție face suprafața de probă marginală cu nr. 7 în care valul de zăpadă depus este cu mult mai mic în această zonă. Grosimea stratului de zăpadă acumulat în interi- orul perdelei (valoarea corespunzătoare punctului zero de pe abscisă) este mai mică decât cea din ime- diata apropiere a culturii forestiere. în câmp, dispunerea stratului de zăpadă este destul de neuniformă (apar tendințe de formare a unor trene mai ales în punctele marginale), dar, în cea mai mare parte, grosimea stratului de zăpadă este mai mare decât în câmpul liber. REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 2 43 Grosimea stratului de zapada (cm) la data de 1 februarie 2005 In SP 1 sl SP 2, P19. Ocolul silvic Alexandria 50 40 -5 0 5 10 15 20 25 ni H Fig-1. Influența perdelei P 19 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele marginale ale perdelei (SP 1, SP 2) Grosimea stratului de zapada (cm) la data de 1 februarie 2005 in SP 3,SP 4t SP 5. P 19, Ocolul silvic Alexandria 50 Fig. 2. Influența perdelei P 19 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele de la mijlocul perdelei Grosimea stratului da zapada (cm) la data de 1 februarie 2005 Fig. 3. Influența perdelei P 19 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele marginale ale perdelei (SP 6 și SP 7 aflate într-o suprafață triunghiulară sub incidența vân- turilor vestice) Influența perdelei asupra grosimii stratului de zăpadă se confirmă în punctele marginale până la distanța de 10 H (când apar puncte în care stratul de zăpadă este mai mare în câmpul liber), însă se extinde până la 20 H în cazul suprafețelor de probă situate înspre mijlocul perdelei. Perdeaua P 21, cu înălțimea de aproximativ 10 m și un profil transversal în forma literei „L“, oferă adăpostul potrivit câmpului, determinând dis- punerea uniformă a stratului de zăpadă până la dis- tanța de 20 H, indiferent de poziția suprafețelor de probă (figurile 4, 5 și 6). Fig. 4. Influența perdelei P 21 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele marginale ale perdelei (SP 1, SP 2) Grosimea stratului de zapada (cm) la data de 1 februarie 2005 In SP 3, SP 4 ai SP 5, P 21, Ocolul sltvlc Alexandria -5 0 5 10 15 20 25 -----câmp Ibw ----SP 3 SP4 SP5 ....DM 0 Fig. 5. Influența perdelei P 21 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele de la mijlocul perdelei Grosimea stratului de zapada (cm) la data de 1 februarie 2005 in SP 6 al SP 7t P 21, Ocolul silvic Alexandria ni H Fig. 6. Influența perdelei P 21 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele marginale ale perdelei (SP 6 și SP 7 aflate într-o suprafață triunghiulară sub incidența vân- turilor vestice) Cele două valuri de zăpadă acumulate în vânt și în partea adăpostită din imediata apropiere a perdelei au maximele mai mici, ca urmare a semi- penetrabilității perdelei. în câmpul învecinat neîmperdeluit distribuția zăpezii este neuniformă și prezintă sectoare în care zăpada este spulberată aproape complet. în acest fel, vântul dezvelește semănăturile de toamnă și le expune înghețurilor. Perdelele forestiere P 27, P 1 și P 2 sunt situate la o distanță de 20 m față de calea ferată Roșiorii de Vede - Tumu Măgurele, iar grosimea stratului de zăpadă s-a determinat până la distanța de 17,5 m (7 H) pentru P 27, 20 m (2 H) pentru P 1 și până la 14 m (7 H) pentru P 2, valori comparate cu cele din câmpul liber în vederea stabilirii efectului perdelelor asupra căii de transport. Suprafețele de probă au fost numerotate dinspre Roșiorii de Vede spre Tumu Măgurele (P 1 și P 2) și invers (P 27). Deși se găsesc în diferite stadii de degradare observațiile arată că acolo unde structura perdelei nu a fost modificată distanța de 20 m de Ia perdea la calea de transport este suficientă pentru reținerea zăpezii. Perdelele analizate necesită refacerea în cea mai mare parte, efectul lor fiind mult diminuat în P 27 (SP I - SP 5), P 1 (SP 1 - SP 7), P 2 (SP 1, SP 3, SP 5, SP 6, SP 8), uneori chiar nul (există situații în care grosimea stratului de zăpadă din apropierea căii ferate este mai mare decât în câmpul liber). în continuare sunt redate observații privind influ- 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 ența acestor perdele privind grosimea stratului de zăpadă în terenul agricol protejat. Valul de zăpadă din zona de sub vânt (P 27) are înălțimi mai mari decât cel din vânt, ajungând până la 80 cm. Aceasta înseamnă că pericolul vânturilor puternice care spulberă zăpada din câmp și o adună în locurile joase este mai mare aici. Fenomenul amintit s-a produs în terenul neîmperdeluit unde, la distanța de aproximativ 5 H în fața vântului, apare acumularea zăpezii în șanțul al cărui traseu este paralel cu calea ferată Roșiorii de Vede - Tumu Măgurele. Aceeași cantitate de zăpadă, în cazul perdelei P 27, este distribuită într-un val consistent cu o lățime de circa 5-7 H în zona adăpostită. Practic, zăpada este „scoasă“ din locurile joase, depresionare și ,,repartizată“ uniform, în câmp (figurile 7, 8 și 9). Influențe considerabile ale perdelei P 1 asupra grosimii stratului de zăpadă apar până la distanța 7 Grosimea stratului de zapada (cm) la data de 2 februarie 2005 in SP 1 sl SP 2, P 27, Ocolul silvic Roșiorii de Vede -----canp liber -----SP 1 SP2 ►.«■•■■■QF Roatod■ TunuMa^W Fig. 7. Influența perdelei P 27 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele marginale ale perdelei (SP 1 și SP 2 aflate înlr-o suprafață triunghiulară sub incidența vân- turilor vestice) Grosimea stratului de zapada (cm) la data de 2 Februarie 2005 In SP 3. SP 4 sl SP 5, P 27, Ocolul sIMc Roșiorii de Vede Fig. 8. Influența perdelei P 27 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele de la mijlocul perdelei Grosimea stratului de zapada (cm) la data de 2 Februarie 2005 in SP 6 al SP 7, P Z7, Ocolul silvic Roșiorii de Vede Fig. 9. Influența perdelei P 27 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele marginale ale perdelei (SP 6, SP 7) H față de marginea adăpostită a perdelei. în acest sector, valul de zăpadă are cu 10 până la 30-40 cm mai mult decât în terenul neîmperdeluit. Dincolo de zona amintită se întâlnesc în câmp situații în care grosimea stratului de zăpadă este mai mare în terenul descoperit decât în terenul adăpostit de perdele. Astfel de cazuri apar mai rar în punctele si- tuate Ia mijlocul perdelei. Trebuie menționat că aceste diferențe în minus nu sunt mai mari de 5 cm. Explicația este simplă dacă se analizează ce se întâmplă cu viteza vântului: la distanța de 7 H se găsește, pe curba de variație a vitezei vântului în aceeași perdea, un punct de inflexiune de la care caracteristica urmărită începe să se refacă. în plus, profilul transversal al perdelei în forma literei „U“ determină modificări severe și în ceea ce privește repartizarea zăpezii în interiorul perdelei, dar care este mai puțin importantă în problema urmărită (figurile 10. II și 12). Grosinea stratului de zapada (cm) la dala de 2 februarie 2005 In SP 1 sl SP 2, P 1, Ocolul silvic Tumu Măgurele -----canpitoer SP 1 SP2 — ■ CF Rasial- ii Ttrnu Maturele Fig. 10. Influența perdelei I’ 1 asupra grosimii stratului de zâpadâ în punctele marginale ale perdelei (SP 1, SP 2) Greși rrea stratului de zapada (cm) la data de 2 fetruarle 2005 In SP 3, SP 4 sl SP 5, P 1, Ocolul silvic Tumu Măgurele -----------------------------------------------------------------câmp liber -5 0 5 10 15 ........C F Roșiori - n x H Tuna Măgurele Fig. H. Influența perdelei P 1 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele de la mijlocul perdelei Grosimea stratului de zapada (cm) la data de 2 februarie 2005 In SP 6 sl SP 7, P 1, Ocolul silvic Turna Măgurele Fig. 12. Influența perdelei P 1 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele marginale ale perdelei (SP 6 și SP 7 aflate într-o suprafață triunghiulară sub incidența vân- turilor vestice) REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 2 45 Perdeaua P 2, prin diferențele structurale pe care le prezintă, permite formularea de noi concluzii. Valurile de zăpadă ce se formează în mod obișnuit în cele două margini ale perdelei sunt mai bine conturate în suprafețele de probă situate înspre mijlocul culturii forestiere de protecție. Datorită golurilor existente în perdea, sunt situații în care nu se mai formează decât valul din partea apărată (sub vânt), însă acesta este mult mai înalt (ajunge chiar până la 65 cm în SP 8). Cert este că zona de contact a vântului cu suprafața stratului de zăpadă apare Ia distanța 5-6 H față de marginea apărată a perdelei (figurile 13 și 14) și aceasta este împinsă la distanța 10 H în suprafețele de probă SP 7 și SP 8 (figura 15). Grostmos stratului do zapada {cm) la data do 2 februarie 2005 In SP 1 sl SP 2, P 2, Ocolul silvic Tumu Măgurele 80 --- câmp Itoar 60 SPt . * 1 ! “ " 20 SP 2 '' o -10 -5 0 5 10 15 20 25™CF. ftaKi TimuMagi nxH Fig. 13. Influența perdelei P 2 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele marginale ale perdelei SP 1» SP 2) Grosimea stratului de zapada (cm) la data de 2 februarie 2005 In Fig. 14. Influența perdelei P 2 asupra grosimii stratului de zăpadă în punctele de la mijlocul perdelei Grăsimea stratului de zapada (cm) ta data de 2 februarie 2005 In SP 7 ®l SP 0, P 2, Ocolul sIMc Tumu Măgurele 80 nxH ----câmp liber ----SP 7 SP8 25-----C F. Roșiori - TumuMagirale Fig. 15. Influenta perdelei P 2 asupra grosimii stratului de zSpadă în punctele marginale ale perdelei (SP 7 și SP 8 aflate într-o suprafață triunghiulară sub incidența vân- turilor vestice) Graficele conturează clar o zonă (8-20 H) cu un plus uniform de zăpadă comparativ cu terenul neîm- perdeluit, care se întinde aproape pe toată lungimea perdelei (SP 1 - SP 6). în suprafețele SP 7 și SP 8, dincolo de zona de contact cu vântul situată la 10 H, influențele perdelei asupra grosimii stratului de zăpadă sunt nesemnificative, existând totuși un plus de până la 5 cm (figura 15). 3. Concluzii ■ Protecția perdelelor analizate asupra căilor de comunicație este mult diminuată până la nulă în P 19 (SP 2, SP 5 - SP 7), P 21 (SP 1, SP 3, SP 5 - SP 7),P27(SP 1 - SP 5), PI (SP 1 - SP 7), P 2 (SP 1, SP 3, SP 5, SP 6, SP 8). Aceasta înseamnă că pentru a-și exercita funcțiile pentru care au fost instalate perdelele urmărite necesită refacerea lor. • în cazul perdelelor forestiere tinere (P 19) cu lățimea de 20 m, stratificarea datelor în funcție de poziția suprafețelor de probă pe lungimea perdelei permite evidențierea unor aspecte noi în legătură cu distribuția zăpezii în câmpul apărat de perdele. Astfel, s-a constatat că suprafața de probă SP 7 se comportă asemănător celei din câmpul liber. Explicația constă în faptul că SP 7 este inclusă într-un triunghi care nu beneficiază de adăpostul perdelei (situația apare atunci când direcția vântului nu este perpendiculară pe orientarea perdelei). în același timp, la celălalt capăt al perdelei (SP 1, SP 2) apare o suprafață tot triunghiulară în câmpul liber în care se manifestă influența perdelei. Mărimea aces- tor suprafețe depinde, în principal, de unghiul sub care bate vântul și de viteza vântului. • Observațiile efectuate în P 21, cu profilul trans- versal în forma literei „L“ (fâșia mai înaltă a perdelei fiind cea din partea opusă vântului), au re- levat dispunerea uniformă a zăpezii în câmpul apărat pe toată lungimea perdelei. în câmpul liber învecinat există sectoare pe care zăpada este spul- berată aproape complet. Acest lucru nu se produce în câmpul apărat de P 21. • Perdelele mai late, așa cum este P 27, permit formarea unui val de zăpadă mult mai înalt în partea adăpostită a perdelei. în câmpul neîmperdeluit, însă, zăpada s-a acumulat în locurile joase (șanțul al cărui traseu este paralel cu C.F. Roșiorii de Vede - Tumu Măgurele, situat la aproximativ 5 H). • Măsurătorile efectuate în P 1, cu profilul trans- versal în forma literei „U“, arată că se formează un singur val mai pronunțat în partea apărată a perdelei (lipsește valul mai mic din vânt). Același val se regăsește în câmpul liber, dar poziția lui este mult 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 mai apropiată de calea ferată, constituind un pericol real de înzăpezire. • Perdeaua P 2 oferă situații diverse, după cum există și diferențe în ceea ce privește structura perdelei. Datele din SP 3 - SP 6 indică zona de con- tact a vântului cu terenul (5-6 H), în plus, punctele marginale ale perdelei confirmă observația surprin- să în P 19. Astfel, SP l și SP 2 beneficiază de adă- BIBLIOGRAFIE C i o r t u z. I.. 1965: Ameliorati silvice 2. Ameliorarea terenurilor cu deficit de apă. Institutul Politehnic Brașov, 102 p, L i n d e , R„ 1967: Arbori în afara pădurii. în: Influențe exercitate de pădure asupra mediului, F.A.O., București, pp. 145-208. Lupe. I„ 1943: Influența perdelelor forestiere asupra factorilor meteorologici, solului și culturilor agricole în Rusia. După V.A. Bodrov, Editura I.E. Torouțiu, București, 24 p. Lupe,!.. 1952: Perdele forestiere de protecție și cultura lor în câmpiile Republicii Populare Române. Editura Acad. postul perdelei împreună cu o altă suprafață din câmpul liber, în timp ce, de cealaltă parte, în SP 7 și SP 8. influența perdelei este redusă (sectorul 5-20 H). - • în vederea generalizării acestor observații este nevoie de efectuarea unor ridicări nivometrice repetate în mai multe situații. R.P.R.. București, 269 p. Matei. V., S. Bratoveanu, 1976: Fizică și agrometeorologie - lucrări practice. Institutul agronomic „Ion lonescu dc la Brad“, lași, 236 p. N e ș u , I., 1999: Perdele forestiere de protecție a câmpu- lui. Editura „Star Tipp“, Slobozia, 184 p. Vasilescu.M. M., 2003: Perdelele forestiere de pro- tecție - o problemă de mare actualitate. în: Revista de Silvicultură și Cinegetică, nr. 17-18, Brașov, pp. 30-31. V a s i 1 e s c u , M. M., 2004; Perdelele forestiere de pro- tecție - istoric, problematică, etape în dezvoltarea concepției despre perdele. în: Revista pădurilor, nr. 6, pp. 7-14. Asist, ing. Maria-Magdalena VASILESCU Asist, ing. Cristian TEREȘNEU Universitatea „Transilvania" din Brașov Șirul Beethoven 1500123 Brașov E-mail: vasilescumm@unitbv.ro Observations regarding the influence of forest shelterbelts on the thickness of snow layer Abstract in its First part the paper deals with the present status (at both world and Romanian level) of research activities regarding the infiu- ence of forest shelterbelts on the thickness of the snow layer. The second part outlines the results of a research project carried out recenlly by the author in the southem plains of Romania. In this respect the thickness of the snow layer was examined in five forest shelterbelts including 36 plots spread over three forest districts (Roșiorii de Vede, Alexandria and Tumu-Măgurele) in February 2005. The most relevant conciusions of the project are as follows; ■ The stratification of data depending on the location of plots along the shelterbelt allows for the emphasizing of new aspects regarding the influence of shelterbelts on thickness of snow layer: • There are edge plots that behave like plains which are not protected by shelterbelts: in this case a triangular protccted area appears at the other end of the shelterbelt in the non-sheltered plain; ■ The distribution of snow in all plots can provide reliable indications regarding the contact zone of the wind and the vegetation; ■ The thickness of the snow layer is even (uniform) along the shelterbelts with an L-shaped transversal profile. Keywords: forest shelterbelts, shelterbelt influence, snow layer REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 47 Cronică Simpozion pe tema: Pădurea și regimul apelor Vineri, 31 martie 2006, în amfiteatrul Heliade Rădulescu al Bibliotecii Academiei Române, a avut loc simpozionul pe tema „Pădurea și regimul apelor", dedicat Zilei Mondiale a Apei și împlinirii a 120 de ani de existență a „Revistei pădurilor". Organizat de Comisia de științe silvice din cadrul Secției de științe agricole și silvice a Academiei Române și de Secția de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, sim- pozionul a reunit: membri ai celor două foruri aca- demice menționate, cadre didactice din învățămân- tul superior silvic, agricol, de îmbunătățiri funciare și hidrotehnic, cercetători de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și de la Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, specialiști cu vastă experiență în lucrările de îmbu- nătățiri funciare, în amenajarea pădurilor și în amenajarea bazinelor hidrografice torențiale și alți invitați. în cuvântul introductiv, rostit de către coordona- torul manifestării, prof. univ. dr. doc. Victor Giurgiu - membru corespondent al Academiei Române, președintele Secției de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, s-a insistat, mai întâi, asupra dublei semnificații a evenimentului: 1) - Ziua Mondială a Apei, zi fixată în calen- darul de evenimente ecologice al ONU pentru data de 22 martie; o dată care, din anul 2005, a dobândit o conotație suplimentară, ea marcând începutul deceniului „Apa pentru viața". Un început tulburat, atât Ia scară națională cât și la scară europeană, prin evenimente hidrologice de amploare, cu consecințe catastrofale, toate demonstrând că perturbarea relației pădure - apă induce, în mod automat, vul- nerabilitatea societății umane la pericolele cauzate de apă. 2) - Demnă de reținut este și cea de a doua de- dicație a simpozionului: marcarea a 120 de ani de la apariția primului număr al Revistei pădurilor, publicație care, de-a lungul timpului, s-a constituit într-o adevărată tribună pentru cunoașterea și recunoașterea rolului hidrologic și antierozional al 48 pădurilor. Intr-adevăr, cu chiar 120 de ani în urmă (în anul 1886), unul dintre cei mai cunoscuți sil- vicultori ai țării, Petre Antonescu-Remuși, elabora o lucrare de proporții, care a fost recenzată de către Ștefan Hepites în paginile Revistei pădurilor, rămânând, astfel, în memoria timpului^ prin afir- marea - din câte cunoaștem, pentru prima dată - a adevărului potrivit căruia „pădurile și apele formează un tot indivizibil" sau [...] „așa cum sunt gospodărite pădurile din zona de deal și munte, așa este și regimul cursurilor de apă". Este vorba de lucrarea intitulată „ Cercetarea cauzelor și remediul înecurilor și depunerilor din bazinul superior al Prahovei", o adevărată monografie hidrologică, extinsă pe aproape 250 de pagini, în care autorul vorbea despre cauzele formării viiturilor torențiale, despre influența vegetației forestiere asupra „scur- gerii apelor”, despre rolul lucrărilor hidrotehnice de corectare a torenților (numite, încă de atunci, lucrări „ moarte'') și al lucrărilor silvice (sugestiv denumite „lucrări viețuitoare"). în plus, lucrarea amintită conținea (și) un proiect de lege privitor la „Protecțiunea țării prin regimul apelor" ( întocmit de cunoscutul jurisconsult A. Eustațiu), precum și propunerea de înființare a unei „comisii a serviciu- lui apelor și pădurilor", care urma să lucreze pe lângă Ministerul Domeniilor. Tot la vremea aceea și tot pentru aceste ade- văruri, avea să militeze și un alt strălucit silvicultor al nostru: George Stătescu. în anul 1887, prin două articole intitulate .pădurea și regimul apelor", George Stătescu transmitea celor aflați în contem- poraneitate, dar și generațiilor viitoare, mesajul potrivit căruia: .pădurea este muma râurilor [...] ea REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 le alimentează, ea este directricea lor, ea le mo- derează Păstrarea pădurilor în părțile muntoase și ameliorarea lor pentru a rămâne tot- deauna niște masive complete este de cel mai mare interes pentru (ară... ” Pe lângă cele două semnificații amintite, prof. dr. doc. Victor Giurgiu a adus la cunoștința auditoriului și alte argumente care au justificat organizarea sim- pozionului și care s-au născut din îngrijorarea comunității academice față de: - continua diminuare a suprafeței pădurilor: - marginalizarea rolului hidrologic al pădurilor în condițiile în care acestea dețin doar 1/4 din suprafața țării, dar participă în proporție de 2/3 la constituirea resurselor naturale de apă; - adâncirea contradicțiilor dintre natura pro- prietății și efectele de protecție ale pădurilor, cu deosebire ale celor destinate să îndeplinească în mod prioritar funcția hidrologică; - irosirea cantității considerabile de sol care se pierde anual prin eroziune, de pe cele aproximativ două milioane de hectare de terenuri degradate; - ritmul încă redus de împădurire al acestor terenuri, coroborat și cu restrângerea drastică a lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice mici, torențiale; - abandonarea, aproape totală, a cercetărilor de hidrologie forestieră, într-un moment în care ha- zardele geomorfologice și hazardele hidrologice s-au dovedit a fi tot mai frecvente și tot mai agre- sive. Comunicările care s-au susținut în fața partici- panților la manifestare sunt următoarele: - Prof. V. GIURGIU (membru corespondent al Academiei Române) : Regimul apelor și ges- tionarea durabilă a pădurilor; - Prof. Ștefan TAMAȘ (membru asociat al ASAS) : Revista pădurilor, promotor al cercetării științificeforestiere românești, la 120 de ani de exis- tență; - Prof. loan CLINCIU (membru corespondent al ASAS) : Pădurea și regimul apelor, în contextul recentei „Strategii naționale de management al riscului la inundații"; Dr. ing. Viorel — Alexandru STĂNESCU (mem- bru corespondent al ASAS): Inundațiile din anul 2005; învățăminte pentru viitor în România; - Prof. Gheorghe M1HAIU (membru corespon- dent al ASAS), ing. Vasile OFIMIAS: Prevenirea, combaterea și gestionarea dezastrelor naturale - rolul folosințelor, al lucrărilor hidrotehnice și hidroameliorative și al sistemelor din agricultură; - Prof. Marin MARCU, dr. Viorela HUBER- MARCU : Cercetări privind distribuția spațio-tem- porală a precipitațiilor, în regiunile muntoase; - Prof. Dumitru TÂRZIU (membru corespondent REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 al ASAS): Solul, verigă de bază în circuitul apei în ecosferă și în reglarea regimului apelor din bazinele hidrografice montane; - Dr. ing. Radu GASPAR, prof. loan CLINCIU (membru corespondent al ASAS): Cercetări privind procesele erozionale din bazine hidrografice mici, reprezentative, predominant forestiere, parțial ame- najate cu lucrări de corectare a torenților; - Dr. ing Emil UNTARU (membru corespondent al ASAS), dr. ing. Cristinel CONSTANDACHE, ing. Sanda N1STOR: împădurirea terenurilor degradate și prevenirea inundațiilor; - Ing. Anatolie C0ST1N: Rolul pădurii în dimi- nuarea pagubelor provocate de inundații - Dr. ing. Mihai FILAT, dr. ing. Constantin ROȘU, ing. Radu MOISEI: Consecințe ale modi- ficării regimului apelor în Lunca Dunării și luncile râurilor interioare asupra vegetației forestiere; - Prof. Comeliu MAIOR: Impactul topoclimatic al râului Mureș asupra arboretelor din Parcul Natural Lunca Mureșului Inferior; - Prof. Ștefan TAMAȘ (membru asociat al ASAS), prof. loan CLINCIU (membru corespon- dent al ÂSAS), ing. Dragoș COMAN: Cercetări privind cuantificarea unor parametri morfometrici ai rețelei hidrografice prin intermediul sistemelor de informații geografice. Spectrul de interes al comunicărilor a gravitat în jurul a patru mari teme: Prima se regăsește la însăși interferența diverselor opțiuni de abordare a subiectului, rapor- tul dintre pădure și regimul apelor fiind privit, pe rând, la scara timpului (de la primele „mesaje hidro- logice” ale înaintașilor și până în zilele noastre), la scara spațiului (de la bazinele hidrografice mici din zona de munte și până la lunca Dunării și luncile râurilor interioare), la scara factorilor perturbatori ai relației pădure-regim hidrologic, inclusiv a proce- selor care exprimă starea de maximă dereglare a acestei relații și, nu în ultimul rând, la scara învățămintelor desprinse în urma manifestării pro- ceselor distructive amintite și a acțiunilor viitoare (de prevenire și de combatere), necesare. Cea de a doua temă este centrată pe rolul pădurii, al altor folosințe, al lucrărilor hidrotehnice și hidroameliorative, în prevenirea și combaterea pro- ceselor erozionale, a viiturilor torențiale și a rezul- tantei acestora - inundațiile, exemplificările aduse în cadrul simpozionului vizând atât evenimentele hidrologice cele mai recente (2004 și 2005), cât și evenimentele produse cu peste un deceniu în urmă (în anul 1991). O a treia temă privește lărgirea sferei de cunoaștere, pe de o parte a doi dintre factorii care sunt implicați în declanșarea / frânarea proceselor torențiale și erozionale (precipitațiile / solul), iar, pe 49 de altă parte, a dinamicii și consecințelor acestor procese. în sfârșit, o a patra temă arată facilitățile oferite de sistemele de informații geografice în studiul unor caracteristici ale bazinelor hidrografice și, mai departe, în analiza proceselor hidrologice din cuprinsul acestor bazine. Printre ideile mai importante subliniate de autorii comunicărilor se numără următoarele; - Chiar de la primele sale numere, Revista pădurilor a însemnat o adevărată tribună de afir- mare a rolului hidrologic și antierozional al pădurilor. Cu toate acestea, astăzi, după 12 decenii de apariție neîntreruptă a publicației, conștiința forestieră constatăm că este, încă, deficitară. La fel este și conștiința „hidrologică”. - Recenta „Strategie națională de management al riscului la inundați?' va putea răspunde cerințelor de dezvoltare durabilă atât a pădurilor cât și a resurselor de apă numai dacă principiile care stau la baza acesteia (abordarea bazinală și abordarea inter- disciplinară a problemei inundațiilor, principiul so- lidarității, aplicarea celor mai bune practici propuse de UE, acțiunile concertate și integrate pe întreaga suprafață a bazinului etc.) vor fi implementate prin instrumente legislative adecvate și dacă legile adop- tate vor fî aplicate și respectate. - Punând accentul pe măsurile și acțiunile pre- ventive (de preîntâmpinare a declanșării proceselor erozionale, viiturilor și inundațiilor), strategia amintită readuce în prim plan atât necesitatea și oportunitatea continuării eforturilor de împădurire a terenurilor degradate - ca principală cale de a crește gradul de împădurire în spațiile marilor bazine hidrografice ale țării -, cât și cerința gestionării durabile a tuturor folosințelor din patrimoniul silvic și agricol, cu deosebire a pădurilor care îndeplinesc funcții speciale de protecție a solului și apei, începând cu cele din bazinele hidrografice din zona de munte și ajungând până la cele situate în lunca Dunării și luncile râurilor interioare. - Dar recunoașterea primordialității mijloacelor de luptă biologice și biotehnice nu înseamnă, nu tre- buie să însemne, neglijarea mijloacelor și lucrărilor hidrotehnice și hidroameliorative, mai ales acolo unde dereglajul hidrologic fiind de o atât de mare intensitate el nu poate să fie stăpânit doar cu mijloace și pe căi strict biologice. într-adevăr, după cum scria regretatul profesor Stelian Munteanu - membru corespondent al Academiei Române, între cele doua categorii de mijloace (cele vizând pre- venirea și cele vizând combaterea) trebuie să existe, de fiecare dată, un anumit raport de îmbinare, după cum dictează: natura și starea folosințelor, natura și intensitatea fenomenelor de degradare, gradul de torențialitate al scurgerii lichide și solide, natura și importanța economică, ecologică și socială a obiec- tivelor periclitate de viiturile torențiale etc. De alt- fel, chiar evenimentele catastrofale repetate, de la un an la altul, pe Valea Trotușului, ne-au demonstrat că, în situații excepționale de evoluție hidro-meteo- rologică, chiar și pădurea - fie ea matură, bine încheiată și bine gospodărită - nu mai poate reprezenta o stavilă în calea declanșării proceselor torențiale și erozionale. Iată de ce sunt necesare noi cercetări și noi fun- damente științifice privind: • frecvența, cuantumul și intensitatea precipitați- ilor pe trepte altitudinale; • variația principalilor parametri de calcul hidro- logic (retenția și infiltrația), în funcție de caracteris- ticile arboretelor și ale solurilor forestiere; • cuantumul scurgerii, eroziunii și transportului de aluviuni la scara bazinelor hidrografice mici, cu diferite grade de împădurire; • rolul pădurilor în atenuarea inundațiilor, la scara celor mai mari bazine hidrografice; • eficacitatea funcțională a structurii arboretelor, cu referire specială la funcția hidrologică și funcția antierozională; • influențele modificării regimului hidrologic, asupra pădurilor din Lunca Dunării și din luncile râurilor interioare; • identificarea și exploatarea facilităților pe care tehnicile modeme ale geomaticii (în primul rând sis- temele de informații geografice ) le oferă pentru determinarea și interpretarea unor parametri carac- teristici ai bazinelor hidrografice și pentru predicția viiturilor care se formează în aceste bazine. Participanții la discuțiile purtate pe marginea comunicărilor (dr. ing. Aurel Ungur, ing. Gogu Popescu, prof. dr. ing. Gheorghe Mihaiu, dr. ing. Filimon Carcea, ing. Radu Moisei și dr. ing. Horațiu loanițoaia), au formulat opinia că atât pădurile cât și apele țării se află, astăzi, în stare de necesitate, prin urmare și măsurile de adoptat trebuie să fie de necesitate. Astfel: - cel mai înalt for științific ai țării, Academia Română, se impune să organizeze o dezbatere națională privind politicile în domeniul forestier și al resurselor de apă, după ce, în prealabil, în cadrul unei întâlniri de lucru, specialiștii își vor exprima opiniile asupra acestor două probleme, fără a fi însă neglijate acțiunile necesare pentru a preveni și com- bate și celelalte tipuri de dezastre naturale; - prin lege să fie statuată obligativitatea ca mi- nisterele de profil să întocmească și să facă publice, la sfârșit de an, rapoarte speciale privind starea pădurilor și respectiv starea apelor; - o mai mare atenție să fie acordată modului de 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 gestionare a pădurilor care îndeplinesc prioritar funcții hidrologice; - de urgență să se treacă la elaborarea de proiecte, având în vedere că, doar pe această cale, vor putea fi absorbite fondurile alocate în viitorul apropiat de UE. O sinteză a valoroaselor contribuții, multe științi- fice, desprinse din lucrările prezentate în cadrul simpozionului, a fost realizată de către prof. dr. doc. Victor Giurgiu la închiderea manifestării. S-au evi- dențiat, cu această ocazie, următoarele: l. Dezbaterea pe tema „pădurea și regimul apelor” a fost una oportună, dacă avem în vedere că 2/3 din totalul resurselor de apă provin din aria forestieră a țării, ceea ce arată că gestionarea dura- bilă a pădurilor este o condiție fundamentală pentru un regim echilibrat al apelor. 2. Cu toate acestea, conlucrarea, pe tărâm științific și al managementului bazinelor hidro- grafice, dintre cele trei sectoare avizate (silvicultura, agricultura și gospodărirea apelor) este (încă !) ane- mică și ineficientă. 3. Amplificarea și intensificarea hazardelor hidrologice și geomorfologice în țara noastră sunt explicate, în mare măsură, de reducerea suprafeței pădurilor, de proporția ridicată a terenurilor degra- date și de gestionarea nerațională a pădurilor. 4. Fărâmițarea pădurilor prin legile de reconsti- tuire a dreptului de proprietate, precum și ges- tionarea defectuoasă a pădurilor aflate în proprietate privată, pot afecta profund și pe termen lung, atât regimul apelor cât și stabilitatea versanților, cu con- secințe majore asupra populației. 5. Pentru evitarea sau cel puțin diminuarea aces- tor consecințe, se impune adoptarea pe plan legisla- tiv a următoarelor măsuri (unele cuprinse în proiec- tul noului Cod silvic): - amenajarea și gestionarea pădurilor pe bazine hidrografice, independent de natura proprietății, ast- fel încât, în acest cadru, să devină posibilă armo- nizarea soluțiilor de amenajament în scopul evitării dereglărilor de mediu; - administrarea, pe cât este posibil, a pădurilor private (îndeosebi a celor de mici dimensiuni), prin structuri silvice ale statului, cu șefi de ocol numiți de minister și cu alocarea de resurse bugetare co- respunzătoare; - gestionarea pădurilor denumite „pășuni împă- durite” în regim silvic; - interzicerea scoaterii de terenuri din fondul forestier al țării, excepțiile urmând a fi aprobate numai de instituții guvernamentale de rang superior; - gestionarea pădurilor pe baze ecologice, ceea ce înseamnă (și) interzicerea tăierilor rase, excepți- ile neputând depăși două hectare, conform normelor europene; - aplicarea de tratamente intensive, favorabile sub raportul funcțiilor de protecție a solului și apei. 6. Cum astfel de măsuri sunt ( și vor fi) contes- tate de unele forțe politice și de puternice grupuri de interese, este necesară implicarea pozitivă a Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, a comunității academice (care, din principiu și necondiționat, este asigurată), a organizațiilor negu- vemamentale de bună credință etc., care trebuie sa acționeze unitar, de preferat printr-o structură fede- rativă. Toate aceste măsuri vor avea menirea de a convinge puterea legislativă să adopte o nouă lege silvică protecționistă. 7. In același scop, facem un călduros apel către Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor în ve- derea elaborării proiectului pentru o nouă Lege a Apelor, lege prin care să ia în considerare rolul considerabil al pădurilor la asigurarea echilibrului hidrologic al țării, la gestionarea durabilă a resurselor de apă. 8. Cu aceeași insistență, participanții la sim- pozion se adresează puterilor legislative, executive și juridice, pentru a combate corupția din silvicul- tură, inclusiv mafia lemnului, care zădărnicesc acți- unile de gestionare durabilă a pădurilor, afectând în același timp echilibru) hidrologic al țării (vezi cazul Valea Trotușului ș.a.) 9. Problema centrală, de mare interes național, rămâne reconstrucția ecologică a țării prin împă- durirea imenselor suprafețe de terenuri degradate, prin combaterea virulentelor procese torențiale și prin amenajarea complexă a bazinelor hidrografice ale tuturor formațiunilor torențiale, problemă la care, de 120 de ani, nici unul dintre guvernele României nu s-a angajat cu seriozitate. Desigur, în actualele condiții, fără un aport (finan- ciar) substanțial din partea Uniunii Europene, această mare problemă a țării nu va putea fi rezolvată. 10. Pe plan științific, recomandăm reconside- rarea cercetărilor de hidrologie forestieră (aproape abandonate de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice), în baza cărora să se poată fundamenta ges- tionarea pădurilor destinate să îndeplinească priori- tar funcții de protecție a apei, cu referire la opti- mizarea compoziției, structurii arboretelor și vârstelor exploatabilității, la tratamente etc. în conformitate cu opiniile exprimate în cadrul simpozionului, prin cercetări ar trebui să se sta- bilească: - o metodologie pentru monitorizarea gestionării pădurilor cu funcții speciale de protecție, Ș» - o metodologie de evaluare, sub raport econo- mic, a efectelor asigurate de pădurile cu funcții spe- ciale de protecție a apei și solului, problemă ne- soluționată de multe decenii. REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 51 Având caracter fundamental, aceste cercetări necesită finanțări atât bugetare, cât și din fonduri externe. De aceea, ele trebuie integrate în programe naționale și internaționale de cercetare, 11. In învățământul superior cu profil silvic / agricol / de protecție a mediului, aspectele privind pădurea și regimul apelor să fie mai bine reflectate, atât în ciclul universitar de licență, cât și în ciclurile următoare, de studii masterale și doctorale, iar cadrele didactice universitare (cu deosebire cele tinere) să fie încurajate în direcția participării la competiția națională și internațională de obținere a unor granturi de cercetare și la abordarea, în viitoarele proiecte de cercetare, a unor teme legate de această preocupare. 12. In final, prof. Victor Giurgiu a subliniat nece- sitatea ca dezbaterea științifică organizată, cu toate concluziile și propunerile sale, să fie făcută cunos- cută și forurilor de decizie, cu atât mai mult cu cât acestea nu au onorat invitația de a participa la lucrările simpozionului. Prof. dr. ing. loan CLINCIU Membru corespondent al A.S.A.S. Universitatea din Oradea a acordat titlul de Doctor Honoris Causa Prof. Victor Giurgiu Pe 15 decembrie 2005, Universitatea din Oradea a acordat titlul de Doctor Honoris Causa domnului pro- fesor doctor docent Victor Giurgiu, membru al Academiei Române. Festivitățile au fost conduse de rectorul Universității, domnul profesor doctor Teodor Traian Maghiar, care a trecut în revistă scopul ceremoniei cât și hotărârea senatului de a i se acorda acest înalt titlu prof. V. Giurgiu. Prof. Vasile Bara, decanul Facultății de Protecția Mediului, a prezentat adunării biografia și impresion- anta bibliografie științifică a prof. Giurgiu, apreciind că acesta, prin întreaga sa activitate, reprezintă „un model pe care Universitatea orădeană îl propune stu- denților săi“, recunoscându-i-se astfel contribuția sa esențială la elaborarea fundamentelor științifice ale gestionării durabile a pădurilor din România, la îmbogățirea tezaurului științific din domeniul silvicul- turii și implicarea în construcția instituțională și la for- marea unei conștiințe forestiere pentru protejarea pădurilor din spațiul nostru geografic. Prof. Victor Giurgiu, în cuvântul său de răspuns, prin alocuțiunea „Pădurea și protecția mediului", a făcut o vibrantă și pertinentă radiografie a proceselor care se petrec în cadrul relației pădure - mediu, scoțând în evidență funcțiile multiple ale ecosistemelor forestiere: mediogene, ecoprotective și ecoterapeutice. (R. D.) 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 Aniversare Doctorul Alexe Alexe la 75 de ani Doctorul inginer Alexe Alexe prin activitatea desfășurată timp de peste 50 de ani în slujba cercetării științifice românești s-a înscris în galeria personalităților marcante ale silviculturii românești. S-a născut Ia 16mai 1930 la Chișinău, în Basarabia, unde ter- mină studiile primare, iar studiile liceale le urmează între anii 1945-1949 ia liceul teoretic "Vasile Alecsandri" în orașul Galați. După luarea examenului de bacalaureat, în toamna anului 1949, se înscrie la Facultatea de Silvicultură din Brașov, pe care o absolvă, cu rezultate strălucite, îh anul 1954, când primește titlul de inginer silvic. După absolvirea facultății, chiar din primul an, lucrează ca cercetător științific în cadrul stațiunilor experimentale "Mjhăești" din județul Argeș și "Hemeiuș", județul Bacău, ambele din structura Institutului de Cercetări Forestiere. Ulterior, timp de 9 ani, 1970-1979, va lucra ca cercetător principal, șef de laborator și șef de secție de cercetare în cadrul Institutului de Cercetări Forestiere București. în această perioadă, pe lângă activitățile de cercetare curente își pregătește teza de doctorat cu titlul: "Descrierea unor tipuri de pădure de pin silvestru din România (condiții staționale - particularități de dezvoltare) și elaborarea primelor tabele de producție românești pe tipuri de pădure - având ca bază criteriul ecologic", devenind, după susținerea acesteia în 1956, doctor îh științe agricole. Din anul 1971 lucrează ca cercetător principal în cadrul laboratorului de ecologie forestieră, iar apoi cercetător știinpfic principal gradul 1, fiind conducătorul programului "Cercetări privind declinul pădurilor din România". în anul 1994 elaborează referatul științific final la tema de cercetare referitoare la restabilirea echili- brului în pădurile de stajar pedunculat (102 p. + 6 anexe). în anul 1995 urmează cursurile intensive de specializare în protecția mediului organizate de UNEP (Nairobi, Kenia, 6-24 noiembrie), obținând diploma de absolvire a cursului. în anul 1996 face parte din comisia care a analizat posibilitățile de irigare a culturilor de specii lemnoase în perdelele forestiere de protecție de la Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite. De altfel a întreprins mai multe deplasări în străinătate, toate în scop profesional unde a făcut cunoscută silvicultura țării noastre peste hotare, în Bulgaria, Polonia, Ungaria, fosta Uniune Sovietică, Italia, Belgia, Germania, Suedia și altele. A managerial trei inventare forestiere, la scară mare, îh Nigeria, Republica Centrafricană și Ghana, în perioada 1974-1978, efectiv timp de aproape trei ani, fiind considerat un mare specialist, pe plan mondial, m inventari- eri forestiere. în anul 1996 întocmește lucrarea de sinteză (desti- nată publicării) privind nutriția minerală, ecofiziotipurile și cauzele declinului stejarilor din România care, din lipsa fon- durilor n-a putut să fie publicată până în prezent Este pensionat sub presiune la 30 mai 1997, cu toate că potrivit legii în calitate de cercetător științific gradul I putea să fie menținut în activitate până la vârsta de 70 de ani. Același procedeu a fost aplicat și altor personalități marcante ale silviculturii românești, Victor Giurgiu, loan Catrina, Valeriu Enescu, a căror remarcabilă capacitate de muncă și creativitate nu putea fi contestată. începând cu anul 1993 doctorul inginer Alexe Alexe dez- voltă cercetările îh domeniul istoriei dendrometriei în sensu lato, prin luarea în considerare a conexiunilor acesteia cu alte domenii, în special cele precum ecologia, tipologia forestieră, determinarea productivității stațiunilor, fotogrametria și utilizarea GIS și a imaginilor satelitare în lucrările de inventarierea pădurilor. Rezultatul acestor preocupări a fost concretizat în lucrarea enci- clopedică Worldwide Forest Mensuration Histoty, scrisă m limba engleză, în perioada 1995-2005. Această istorie a dendrometriei REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 pe plan mondial cuprinde șapte vo- lume cu 3998 pagini. Au fost puse pe CD, în care sunt incluse 9257 referințe bibliografice (43% refe- rindu-sc la lucrări publicate după 1980 și 19% la lucrări publicate după 1990) din 93 de țări. La nivelul fiecărei țări sunt prezentate: infor- mații generale; dendrometria arbore- lui; greutatea și biomasa la nivel de arbore și arboret; structura arboretu- lui; inventarierea pădurilor; dendro- cronologia; o selecție a lucrărilor, evenimentelor și autorilor, inclusiv o serie de comentarii critice. Cele 7 volume sunt: V oi. 1 Forest mensuration history of nordic and north- westem European countries, 2003, 363 p.; V oi. 2 Forest mensuration history of Central eastem European countries, 2003,667 p.; V oi. 3 Forest mensuration history of the countries from Iberia, south east Europa and former USSR, 2004,418 p.; Voi. 4 Forest mensuration in Canada, 2004,360 p.; V oi. 5 Forest mensuration history in the flame of the American environment, 2005,1047 p.; Voi 6 Forest mensuration history of developed Asia / Oceania, Africa, Asia / Pacific, Latin America and Caribbean countries, 2003, 834 p.; Voi 7 A selected bibliography of the United State of America Forest mensuration with references from allied 1805- 2000,2005,3789 references, 300 p. Trebuie scos în evidență faptul că această monumentală lucrare a fost apreciată în mod deosebit în Statele Unite ale Americii de profesorii universitari H. E. Burkhardt și H. V.Wiantlr. Principalele contribuții științifice originale ale doctorului ing, Alexe Alexe la patrimoniul științific forestier se referă Ia- modul de dezvoltare și regenerare a bradului în unele condiții staționale din afera arealului (1960); comportarea îh diferite condiții staționale a unor specii lemnoase cultivate în România (1967); stabilirea cauzelor apariției fenomenului de uscare îh pinetele de pin silvestru în funcție de condițiile staționale (1964); contribuții la ecologia fagului din România, clasificarea tipurilor de pădure în firneție de particularitățile condițiilor staționale; comportarea în diferite condiții staționale a unor specii lemnoase exotice cultivate în România (1967); prima prognoză tehnologică în economia forestieră, bazată pe metoda Delphi, și care are îh vedere aspectele ecologice (1983); contribuții la cunoașterea structurii pădurilor tropicale din Africa de Vest - aspecte ecologice și den- drometrice (1983); evidențierea toxicității de aluminiu ca unul din factorii implicați în uscarea gorunului și bradului (1986); identifi- carea la gorun a trei fiziotipuri - în funcție de condițiile staționale și caracteristicile lor de nutriție minerală (1987); determinarea variabi lității chimice în plantă și sol la gorun în funcție de condiți- ile staționale (1988); variabilitatea chimismului solului în diferite stațiuni cu arborete de gorun. Implicațiile pentru cartarea stațio- nală și studiul nutriției minerale (1988); stațiunile forestiere și posibilitățile de selecție a arborilor eficienți în utilizarea nutriților minerali la gorun (1989); propunerea unui sistem de indicatori pentru atestarea stării de nutriție a plantelor forestiere îh diferite condiții staționale (1989); descoperirea organismelor de tipul micoplasmelor (MLO) la cvercinee (premieră pe plan mondial) 53 și demonstrarea implicării lor în uscarea cvercineelor, explicarea cauzelor uscării gorunului ni România în funcție de condițiile staționate și acțiunea factorilor de natură chimică și umană (1984- 1990); elaborarea unei metodologii cadru pentru cercetarea fenomenului de declin la arborii forestieri, pe plan regional sau național, în funcție de condițiile staționate și natura factorilor de stres (1991); determinarea efectului administrării amenda- mentelor calcice și unormicroelemente (B, Cu, Zn) asupra solu- lui și vegetației forestiere (gorun), în stațiunile cu soluri puternic acide și arborete de productivitate redusă, cu frecvente fenomene de uscare; introducerea pentru prima dată în literatura de specia- litate a conceptului de ecofiziotip care reunește la nivel individual factorii, condițiile de mediu și activitatea fiziologică a arborilor și altele. Pentru contribuțiile sale științifice, doctorul inginer Alexe Alexe este ales în anul 1991, membra al Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe lonescu Șișești". Totodată a fost onorat cu premiul 'Traian Săvulescu" al Academiei Române (1972) pentru monografia „Fagul'’ și diploma de onoare a Ministerului Economiei Forestiere și Materialelor de Construcție, pentru activitate îndelungată și merite deosebite în cercetarea științifică forestieră (1973). Este membru fondator al Academiei Oamenilor de Știință din România (1973), membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice, iar îh anul 2003 este acceptat ca membru al Societății de Istorie Forestieră din Statele Unite ale Americii, unde datorită unei burse acordate vizitează diferite Profesorul Constantin Profesorul Constantin Păunescu a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani, fiind cel mai vârstnic cadru didactic în viață de la facultatea noastră. (17.05.2005) Cu această ocazie, noi, cadrele didactice și personalul didac- tic ajutător, ne-am întâlnit îh lăcașul facultății pe care a slujit-o, îhtr-un cadru festiv să omagiem, așa cum îi stă bine unei Universități care știe să-și prețuiască slujitorii, cei 90 de ani de viață pe care sărbătoritul nostru i-a împlinit. Din păcate, starea sănătății domniei sate nu i-a permis să fie prezent pentru a se bucura de această șansă pe care i-a dat-o Dumnezeu, împlinirea celor nouă decenii de viață. Chiar dacă domnia sa nu a fost prezent, noi ne-am făcut o datorie de onoare de a marca acest eveniment important în viața facultății. M-am întrebat adesea dacă noi ne gândim oare cât trebuie, cum trebuie și când trebuie la dascălii noștri, la colegii și la părinții noștri. Furați de valurile vieții și luați cu preazilnicele treburi și nimicurile existenței noastre, uităm că timpul trece neiertător, vrem sau nu vrem, ne place sau nu ne place, pământul se învârtește înjurai axei sale, zilele alternează cu nopțile, după iarnă vine vară, anii se succed implacabil unul după altul. „Cineva'1 întoarce în permanență ceasurile, iar oprirea unuia te face pe cele- lalte să se audă și mai bine, mai clar și mai amenințător. Cei 90 de ani de viață pe care i-a împlinit profesoral Constantin Păunescu, membru de onoare al A.S.A.S. constituie un minunat prilej pentru a ne opri asupra omului și activității sale m cadrul Facultății de Silvicultură din Brașov. Cu această ocazie noi omagiem - de fapt - nu scurgerea tim- pului ci împlinirea lui. De la înălțimea celor 90 de ani de viață trăiți cu intensitate, cu modestie și demnitate, profesorul Păunescu poate fi mulțumit de tot ceea ce a făcut și realizat pe linie didactică și științifică. Profesoral Constantin Păunescu s-a născut la 17 mai 1915, în cetatea Banilor, capitala Doljului și a întregii Oltenii, Craiova. Ca orice craiovean care se respectă a urmat cursurile Colegiului tipuri de pădure din California până în Pennsylvania și culege materiale documentare privind istoria dendrometriei din această țară, inclusiv cete existente la Biblioteca Forest Service și la cea a Congresului USA din Washington. în anul 2005, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe lonescu Șișești" îi acordă, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, diploma de excelență pentru întreaga activitate depusă în cercetarea silvică Lucrările științifice redactate de doctoral inginer Alexe Alexe, îh perioada 1954-2005, sunt în număr de 154 (118 ca sin- gur autor și restul ca autor principal sau co-autor) din care peste 80 au fost publicate. Dintre cărțile de referință scrise de doctoral Alexe Alexe se pot menționa: Pinul silvestra. Monografie. 1964, 326 p.; Fagul. Monografie, co-autor principal, 1967, 582 p.; Pădurile pe glob. Coautor. 1969,334 p.; Eficiența economică a activității în silvi- cultură, autor unic, 1969, 102 p; Economie Forestieră, co-autor, 1982,330 p; Inventarierea pădurilor, autor principal, 1983,498 p. Monografia Pinul silvestru a fost considerată de cunoscutul om de știință francez J.Parde ca un model pentru literatura forestieră franceză (recenzie în Revue Forestiere Franșaise. nr.12,1966). Prodigioasa activitate științifică a doctorului inginer Alexe Alexe, omul cu un deosebit caracter moral, ne îndreptățește să-l includem în galeria marilor personalități ale silviculturii românești. Prof univ. dr. Marian 1ANCULESCU Păunescu la 90 de ani „Carol 1“ care, alături de Liceul„Frații Buzești" a fost și a rămas unul din liceele vestite ale Craiovei. A absolvit licelul îh anul 1933, cu calificativul „excepțional11, dovadă a înzestrării sale genetice dar și a spațiului geografic din care provine. După absolvirea liceului, deși om al spațiilor întinse, al câmpiilor, nu s-a orientat spre agr icultură, ci spre silvicultură, ale cărei cursuri universitare le-a urmat în intervalul 1933 - 1938 și pe care le-a absolvit cu calificativul „foarte bine“. Terminând fa- cultatea a mers în Moldova, la Centrul de Exploatare a Lemnului Onești - Cașin din cadrul CAPS, unde a lucrat până în anul 1941, iar după aceea, până în 1942, la Fabrica de cherestea Piatra Neamț Chemat sub drapel în anul 1942 a participat la războiul sfânt pentru eliberarea fraților basarabeni și bucovineni de sub jugul bolșevismului și pentru reîntregirea patriei, sfârtecată de mârșavul pact Ribentrop - Molotov. A făcut întreaga campanie din Est și a participat și la cea din Vest După demobilizare a fost încadrat ca inginer șefia Ocolul sil- vic Călimănești, din provincia sa natală, unde a fimeționat până m anulJ949. în anul 1949, după mutarea Facultății de Silvicultură de la Politehnica București la Brașov, a fost numit la vârsta de 34 de ani - conferențiar la disciplina de pedologie cu bazele geologiei, disciplină pe care a servit-o până la pensionarea sa, în anul 1980. Profesorul Constantin Păunescu a venit în învățământul silvic superior cu dorința fermă de a se realiza și m calitate de dascăl. Fără experiență, la început, dar cu certe posibilități intelectuale și cu o perseverență și seriozitate de invidiat, chiar în primii ani a predat - pe lângă disciplina de pedologie - și două cursuri de chimie generală și biologică, iar mai târziu și un curs de agricul- tură și fitotehnie. In întreaga sa activitate didactică și științifică, profesoral Păunescu a fost un împătimit al noului, pe care l-a promovat atât în prelegeri cât și în cercetare, uneori chiar în detrimentul sis- temului. Spre deosebire de profesorul Chiriță care a ținut mai 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 mult la sistem, profesorul Păunescu l-a sacrificat adeseori m favoarea noului, chiar dacă nu întotdeauna suficient verificat Este - poate - cel mai mare merit al profesorului sărbătorit ca dascăl și specialist în pedologie. în cei 31 de ani de activitate la catedră, a elaborat și publicat trei cursuri: de pedologie generală, primul curs de stațiuni forestiere din țară și un tratat de soluri forestiere, poate cartea de afirmare plenară a domniei sale m pedologie. Bun cunoscător a trei limbi de circulație internațională - ger- mana, rusa și franceza - profesorul Păunescu s-a documentat con- tinuu și și-a spus întotdeauna punctul său de vedere în multe prob- leme care au apărut în pedologie, știință relativ tânără desprinsă din geologie, ajungând unul dintre specialiștii recunoscuți atât în țară cât și în străinătate. A participat la toate congresele și confe- rințele de pedologie din țară, unde contribuția sa științifică a fost întotdeauna substanțială. Profesorul Constantin Păunescu și-a iubit cu pasiune specia- litatea aleasă și și-a dăruit întreaga sa viață slijirii acestei specia- lități. Cele peste 60 de lucrări științifice, publicate în decursul celor 31 de ani de activitate, tratează numai aspecte din domeni- ul pedologiei și al stațiunilor forestiere. Ca specialist de mare reputație în pedologie, profesorul Păunescu a adus contribuții importante în următoarele domenii: • a fost promotorul cercetărilor privind depozitele de cuver- tură periglaciare și wurmiene, ca materiale parentale pentru solurile montane și premontane din România și influența lor asupra formării și proprietăților componentei minerale a solurilor, • a adâncit cercetările în domeniul componentei organice a solurilor și a rolului integrator al materiei organice în procesele pedogenetice. prin efectuarea - pentru prima dată la noi în țară - într-un întreg laborator de pedologie, a analizei fracționate a humusului. Pe baza acestor analize, a constatat că majoritatea solurilor brune acide montane (districambosoluri) prezintă carac- tere incipiente sau mai evoluate de criptopotzolire, oglindite prin proporția mai mare de acizi fulvici agresivi în orizontul Bv al acestor soluri decât în orizontul humifer A ocric; • a contribuit la perfecționarea continuă a sistemului româ- nesc de clasificare a solurilor, fiind - alături de profesorul C. D. Chiriță - singurul silvicultor din comisia de specialiști care a con- tribuit la elaborarea sistemului morfogenetic de clasificare a solurilor din România (ediția 1980); • în ultimii ani de activitate a contribuit la elucidarea unor aspecte privind influența culturilor de molid asupra solului și stați- unilor forestiere precum și la descrierea și clasificarea solurilor formate pe calcare și alte substrate calcaroase. Prin tot ceea ce a realizat - în cei 90 de ani de viață și 31 de ani de activitate didactică universitară - profesorul Constantin Păunescu stă cu fruntea sus și poate privi cu satisfacție și mândrie în trecut, cu mulțumire în prezent și cu încredere în viitor. Pentru toate acestea, profesorul Păunescu merită recunoștința și omagiul tuturor promoțiilor de ingineri silvici, la a căror formare a con- tribuit și a noastră a tuturor colegilor săi, dintre care mulți i-au fost studenti îi dorim profesorului Constatin Păunescu să reziste acestor încercări provocate de șubrezirea sănătății și să aibă tăria necesară să înfrunte provocările destinului. Prof. dr. ing. Dumitrei Romulus TÂRZIU Profesorul Gheorghiță lonașcu la 70 de ani Personalitate de seamă a învățământului superior silvic și a sectorului forestier din țara noastră, domnul profuniv.dr.ing. Gheorghiță lonașcu, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, a împlinit vârsta de 70 de ani. Deși, îri cazul domniei sale, deosebita vigoare nativă cu care a fost înzestrat estompează efectul fizic al numărului de ani, se cuvine însă ca la atingerea acestui reper temporal de către profesorul lonașcu. să-i aducem cuvenitul omagiu pentru prestigioasa sa operă didactico- științifică de până acum, ca și pentru omul de suflet și de acțiune pe care l-a întruchipat Propunându-ne o succintă prezentare biografică, vom începe, evident cu data și locul nașterii profesorului lonașcu, respectiv 5 februarie 1936, comuna Bolotești, județul Vrancea. Locurile natale, acolo unde podgoriase îngemănează cu pădurea, ca și pro- fesiunea de conductor silvic a tatălui, l-au predestinat spre o cari- eră legată de natură, în speță de silvicultură, domeniu în care și-a făcut studiile liceale și universitare, cu rezultate școlare foarte per- formante. Absolvent cu diplomă de merit al Facultății de Silvicultură din Brașov, în anul 1959, a fost reținut în facultate, în calitate de cadru didactic. Parcurgând relativ rapid treptele didactice, ajunge să ocupe în 1978 postul de profesor universitar și, în același an, devine și conducător de doctoranzi. în anul 1968 și-a susținut la Institutul de Construcții din București teza de doctorat cu titlul „Cercetări cu privire la acți- unea vibrațiilor asupra stării de îndesare a maselor de nisip”, teză care a constituit o noutate în materie, iar titlul de doctor inginer pe care l-a obținut la specialitatea „Drumuri modeme”, sub condu- cerea cunoscutului profesor Traian Mătăsaru, a fost primul titlu acordat la specialitatea respectivă, pe țară. în activitatea didactică a profesorului lonașcu reține atenția multitudinea preocupărilor sale, prin nu-meroasele discipline pe care le-a predat de-a lungul timpului. Astfel, îh diferite perioade, a fost titular al cursurilor „Mașini rutiere", „Instalații pasagere pentru transportul lemnului”, ..Poduri și lucrări de artă”, „Utilaje pentru construcții forestiere”, „Căi ferate forestiere”, iar îh prezent este titularul cursurilor de „Funiculare forestiere”, la specializarea Exploatări, forestiere, și „Transporturi forestiere”, la specializarea Silvicultură. La toate aceste discipline a elaborat tratate sau manuale, edi- tate pe plan central sau local, îndeplinindu-și cu deosebită conștiinciozitate această obligație primordială a cadrului didactic universitar. Profund preocupat de transmiterea la nivel elevat a celor mai noi cunoștințe în materie și dotat cu un dezvoltat simț pedagogic, profesorul lonașcu și-a onorat activitatea didactică la cotele foalte ale competenței universitare, fiind foarte apreciat de cele 47 pro- moții de ingineri pe care i-a format. în activitatea de creație didactico-științifică a d-lui profesor lonașcu, la loc de frunte stau cele 16 tratate și manuale univer- sitare, devenite lucrări de referință în domeniile respective, deopotrivă de utile pentru pregătirea studenților și perfecționarea specialiștilor. Deosebit de importante pentru fundamentarea tehnico-științi- fică a unor activități forestiere s-au dovedit a fi lucrările: • „Compactarea terasamentelor la instalațiile de transport REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 2 55 forestier”, 1971, Editura Ceres, îh care sunt cuprinse și rezultatele din teza de doctorat; • „Utilaje și instalații pentru construcții forestiere", 1978, EDP; • „Execuția mecanizată a construcțiilor forestiere", 1980, Editura Ceres; • „Instalații cu cablu pentru transport de materiale și lemn”, 1982, Editura Ceres, lucrare care ramâne deosebit de actuală pen- tru relansarea utilizării funicularelor la colectarea lemnului, domeniu în care practic nu mai avem specialiști; • ..Exploatări, transporturi și construcții forestiere", 1987, Editura Ceres, un veritabil manual al inginerului din exploatarea lemnului; • „Transporturi forestiere”. 1999, Editura Tridona, reprezen- tând o tratare unitară, la nivelul tehnico-științific actual, a mijloacelor și instalațiilor de transport sub aspectul proiectării, construcției și exploatării; • „Exploatarea și valorificarea lemnului'", 2002, Editura Tridona, în care se realizează o tratare plenară a tehnicilor și tehnologilor modeme de exploatare și valorificare a lemnului. Deosebit de productiv a fost dl, profesor lonașcu și în ceea ce privește publicarea unor articole științifice, peste 120, în reviste din țară și străinătate, ca și prin cele peste 50 de contracte de cer- cetare pe care le-a avut în responsabilitate. Domeniile de cercetare abordate au o paletă tematică largă, expresie a unui interes științific multilateral, stimulat și de con- sultanța pe care a fost solicitat să o acorde de-a lungul anilor, unor agenți economici sau instituții forestiere. Remarcăm următoarele direcții tematice: 1. în domeniul exploatării lemnului: - perfecționarea sistemei de mașini prin adoptarea unor echipamente de lucru specifice; - promovarea de tehnici și tehnologii de lucru îh pădure cu impact redus asupra factorilor de mediu; - valorificarea superioară și completă a masei lemnoase exploatate; - promovarea unor tehnologii de exploatare a lemnului în concordanță cu cerințele de gestionare durabilă a pădurilor, 2. în domeniul transportului auto forestier - fundamentarea accesibilității pădurilor îh condițiile țării noastre; - compactarea terasamentelor prin vibrare în cazul unor mase de pământ necoeziv; - folosirea materialelor locale stabilizate; - sistema de mașini pentru întreținerea și repararea drumurilor forestiere; 3. în domeniul transportului pe cablu; - calculul unor parametri de instalare și funcționare a funicu- larelor forestiere prin folosirea metodelor modeme de investi- gație; - studiul trasării liniilor de funicular prin folosirea unor metode de calcul asistate de calculator, - realizarea unor instalații cu cablu performante; - durabilitatea cablurilor; - tipizarea elementelor constructive ale funicularelor; - elaborarea unor prescripții de proiectare, execuție și exploatare a instalațiilor de transport pe cablu a persoanelor, pre- cum și a instalațiilor cu cablu folosite la colectarea lemnului etc. Profesorul lonașcu și-a expus realizările științifice la numeroase manifestări științifice forestiere din țară, precum și la 27 congrese și simpozioane în străinătate, respectiv simpozioane internaționale anuale sau bianuale privind mecanizarea lucrărilor forestiere, care au avut loc îh diverse țări europene (1972-1995), congrese 1UFRO, INTERFORST, KWF. congresele forestiere mondiale de la Paris (1991), Antalya (1997), Quebec (2003) etc. Pe plan internațional este recunoscut ca specialist în probleme de exploatare și transport al lemnului, îndeosebi în ceea ce privește transportul pe cablu, semnalat ca atare în anuare „Who’s Who”. Este, de asemenea, expert internațional în domeniul tele- fericelor și expert FAO pentru silvicultură. In ultimii ani a participat îh calitate de consultant național la elaborarea unui studiu privind,.Evaluarea economică a fondului forestier și reforma sectorului forestier din România”, studiu solicitat de Guvernul României și finanțat de Banca Mondială. Acest studiu a fost bine apreciat de cele două instituții. Deosebit de fructuoasă a fost și activitatea de conducere a doctoranzilor, sub îndrumarea profesorului lonașcu finalizân- du-se până în prezent 15 teze de doctorat Un număr echivalent de doctoranzi se află în diferite stadii de elaborare a tezei. Inevitabil că toată această operă științifică de anvergură tre- buia să primească recunoașterea adecvată, astfel dl. profesor lonașcu devine în 1990 membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, iar în 2003 membru titular, în prezent fiind și președinte al filialei Brașov a acestei academii. O altă latură notabilă a activității profesorului lonașcu o cons- tituie cea managerială, cu un palmares deosebit: prodecan, șeful catedrei de exploatări forestiere, în trei rânduri, decan al facultății, de asemenea pe parcursul a trei mandate. In această activitate s-a remarcat prin competență, dinamism, respect față de personal și studenți, disponibilitate în rezolvarea corectă a problemelor acestora. Nu în ultimul rând trebuie să menționăm și charisma deosebită a profesorului lonașcu, care i-a permis să câștige încrederea oamenilor din facultate, ca și a partenerilor externi. în lunga perioadă de conducere a facultății s-a preocupat de dezvoltarea, afirmarea acesteia și a reușit să atragă importante sponsorizări, utilizate pentru dotarea cu aparatură, modernizarea clădirii facultății, așa cum s-au valorificat cele din ultima vreme. Recunoscut în țară ca specialist de profil multilateral în pro- bleme forestiere, a fost cooptat ca atare în diferite organisme tehnico-științifice sau de decizie la nivel național. Astfel, dl. pro- fesor lonașcu este vicepreședinte al ASFOR, președinte al Comisiei de atestare a agentilor economici de exploatare a lem- nului, a fost membru îh Consiliul de administrație ai RNP, ca și al unor societăți comerciale de exploatare și prelucrare primară a lemnului sau de construcții forestiere. De asemenea, pe linie de învățământ a fost o foarte lungă perioadă membru în consiliile naționale de evaluare și acreditare academică și de atestare a titlurilor știinp'fice și diplomelor. Toate acestea și multe altele înseamnă a fi profesorul Gheorghiță lonașcu. La împlinirea vârstei de 70 de ani, în asenti- mentul tuturor celor care, ihtr-un fel sau altul, de-a lungul timpu- lui au colaborat cu domnia sa, cadre didactice, oameni de știință, specialiști din producție, foști studenți și doctoranzi, îi adresăm Domnului Profesor urări de sănătate deplină, neslăbită putere de muncă, multe succese în continuare, fericire în viața personală ! La mulți ani I Prof. dr. ing. Ilie OPREA ERATĂ Coautorul articolului apărut în Revista pădurilor nr. 1/2006 la pag. 8 este Daniel ROBU. 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 2 Silva Fruct ax: 02’1/51 7.1 0.05 im. 256 E-mam revista@rosilva.ro