KEVISTAIPÂDURILOR REVISTĂ TEHNICO-ȘTHNȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" ANUL 117 Nr.2 2002 COLEGIUL DE REDACȚIE Ing. Gheorghe Pîslaru - redactor responsabil, prof. dr. ing. Ion Florescu - redactor responsabil adjunct, șef lucrări dr. ing. loan Abrudan, |dr. ing. Dorel CherecheșJ dr. ing. Mihai Daia, dr. ing. Nicolae Geambașu, ing. Filip Georgescu, prof. dr. docent ing. Victor Giurgiu, dr. ing. Marian lanculescu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, dr. ing. Ion Machedon, prof. dr. ing. Ion Milescu, dr. ing. Constantin Roșu, prof. dr. ing. Ștefan Tamaș Redactor șef: Rodica Dumilrescu CUPRINS pag. VALERIU ENESCU, LUCIA IONIȚĂ: Variația genetică a unor populații-rcsursc genetice de molid în cultura comparativă Zalău - Sălaj...................................................1 OVIDIU BADEA, MIHAI TĂNASE: Starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 .......................6 NI COLAJ OLENICI, VALENTINA OLEN1C1, 1OAN OPREAN, MAR1A RAȚIU, ZOLTĂN KOVĂCS: Un atractant sexual sintetic pentru masculii dc Retiniaperangustana (Snellcn).........11 VIOREL BLUJDEA: Alocarea carbonului la nivel de arbore și implicațiile particularităților solului asupra repartiției bioma- sei radicelare la Quercus cerris L.......................18 NOROCEL VALERIU NICOLESCU, D1ETER CAROL S1MON: Silvicultura frasinului comun (Fraxinus excelsior L.), între exigențele ecologice și tehnologice ale speciei și defecte (înfurcirî și inimă neagră)..............................23 ION CRISTEA: Studiu privind factorii limitativi de influență asupra potențialului salmonicol a) apelor de munte ... .32 PUNCTE DE VEDERE ..............................37 DIN ACTIVITATEA LC.A.S.........................42 RECENZII ......................................53 CRONICĂ .......................................54 CONTENT page VALERIU ENESCU, LUCIA IONIȚĂ: Genetic variation of some population-genetic resourccs of nonvay spruce in comparative trial Zalău-Sălaj ..........................................ț OVIDIU BADEA, MIHAI TĂNASE: Forcst condition in Remania in 2001 ..............................................6 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI, 1OAN OPREAN, MAR1A RAȚIU, ZOLTĂN KOVĂCS: A synthetic sexual attrac- tant for Retinia perangustana (Snellcn) malcs........11 VIOREL BLUJDEA: Carbon allocation on individual trec and the influences of soil characteristics on the rool biomass in Quercus cerris L.....................................18 NOROCEL VALERIU NICOLESCU, DIETER CAROL SIMON: Silviculture of ash (Fraxinus excelsior L.), bctween ecologica! and technological rcquirements and dcfects (forking and blackheart) ..................................23 ION CRISTEA: Study concerning the influence of the limit fac- tors on the Salmonidae potențial of the mountain rivers . .32 POINTS OF VIEW ...................................37 FROM THE ACTIVITY OF I.CAS........................42 REVIEWS ..........................................53 NEWS..............................................54 Variația genetică a unor populații - resurse genetice de molid în cultura comparativă Zalău - Sălaj 1. Introducere Pe ansamblu, cercetările ce s-au realizat, s-au referit la diversitatea genetică intraspecifică, inter și intrapopulațională a molidului (Picea abies (L.) Karst) urmărind atigerea următoarelor obiective: ■Variația unor caractere de interes silvico-eco- nomic a unor populații naturale de molid din România, testate în culturi comparative instalate în stațiuni din arealul natural al speciei și din afara acestuia, în condiții staționale variate; în principal se studiază magnitudinea variației la diferite niveluri, tipul de variație și caracterul ei geografic. •Corelațiile dintre caracterele studiate și dintre acestea și gradienții ecologici; pentru toate corelați- ile asigurate statistic se calculează ecuațiile de regresie corespunzătoare. •Eritabilitatea (h2) la nivelul populațiilor și, atun- ci când este posibil, la nivelul descendențelor half- sib dintr-o populație și a descendențelor în totalitate indiferent de populațiile cărora le aparțin. •Interacțiunea genotip x mediu cu componentele ei: interacțiunea generală, interacțiunea specială, caracteristici esențiale în raport cu poziția geografică a locului de origine, caracteristicile de variație și caracterul ei geografic. •Trierea populațiilor și, dacă este cazul, a descendențelor, în funcție de caracterele care intere- sează selecția. •Stabilitatea populațiilor, a familiilor și indi- vizilor (genotipurilor) care dau cele mai mari randa- mente din punct de vedere cantitativ, calitativ și al rezistenței la adversități (adaptabilitate). Deci, se urmăresc obiective teoretice de cunoaștere și practice, de importanță majoră pentru evaluarea diversității genetice intraspecifice a molidului din România, pentru stabilirea strategiei și tacticii de management genetic și ameliorare efi- ciente, pentru selecția pentru fiecare regiune de cul- tură (regiune de proveniență) a surselor de semințe și a materialelor inițiale de ameliorare cele mai va- loroase biologic și compatibile ecologic cu condiți- ile staționale locale. Obiectivele urmărite se realizează în etape diferite ale cercetării în raport cu dezvoltarea onto- Dr. doc. Valeriu ENESCU Membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice Dr. Lucia 1ONIȚĂ Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București genetică și posibilitățile concrete de atingere. Articolul de față se referă la primele trei obiective. Rezultă, de asemenea, că cercetările ce se între- prind se raporteză la două domenii majore, de mare actualitate: (l)Evaluarea biodiversității în vederea con- servării prin metode adecvate și construirea de resurse genetice forestiere. Cunoștințele ce se vor dobândi vor fundamenta științific politica națională în acest domeniu în raport cu prevederile din “Convenția asupra biodivestității”, Rio de Janeiro 1992 și “Convenția asupra protecției pădurilor din Europa”, Strasbourg 1990 și Helsinki 1993, ambele semnate și de România. (2)Ameliorarea arborilor de interes forestier, în acest caz a molidului, în scopul creșterii randa- mentelor polifuncționale ale arboretelor dintr-o sub- zonă fitogeografică periclitată și asigurarea stabi- lității acestora. 2. Material și metodă de cercetare S-au eșantionat câte 10-15 arbori, aleși după cri- terii de reprezentabilitate fenotipică și cu o anumită dispunere în arboret din 63 populații naturale. S-au luat în studiu și câteva populații artificiale, de ori- gine necunoscută aparținând var. europaea. Semințele s-au semănat în pepinieră, în locuri separate cu păstrarea identității genetice la nivelul populațiilor și al descendențelor materne. într-o etapă ulterioară, s-au instalat la loc definitiv, în zone geografice și în condiții staționale variate, în culturi comparative. S-au folosit dispozitive experimentale statistice, utilizându-se, de regulă, grilajul triplu sau incomplet balansat atunci când s-au testat doar po- pulații și grilaj incomplet balansat split-plot atunci când s-au testat concomitent populații și familii. Rezultă că s-au instalat două tipuri de culturi comparative multistaționale, determinate în funcție de structura lor: (l)De descendențe materne în care se studiază variația genetică ce se stabilește la nivelul populați- ilor și eventual al genotipurilor individuale. (2)De populații, în care variația genetică se sta- bilește la nivelul populațiilor și eventual al REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 1 genotipurilor individuale. în toate situațiile s-au instalat, în toate experi- mentele, trei repetiții și la alegerea amplasmentului s-a urmărit ca în interiorul unei culturi comparative să existe condiții staționale (orogafie, sol etc) cât mai uniforme. Pentru stabilirea semnificației dintre mediile va- rianțelor, în toate situațiile s-a folosit testul ANOVA, componentele acestuia stabilindu-se în raport cu tipul de dispozitiv experimental și modelul matematic folosit. Semnificația diferențelor dintre medii s-a stabilit cu ajutorul testului STUDENT la probabilitate de transgresiune de 5% și 1%, uneori chiar și pentru 0,1%. Pentru studiul corelațiilor s-au calculat coefi- cienții de corelație și semnificația lor. Pentru toate perechile de valori corelate semnificativ s-au calcu- lat ecuațiile de regresie, intervalele de încredere și s-au reprezentat grafic coeficienții de eritabilitate (h2), care s-au calculat dupăNanson (1971). în cazul culturilor comparative alcătuite din po- pulații, la prelucrarea datelor și interpretarea rezul- tatelor s-a utilizat următorul model matematic (Nanson, 1971): xij=m+ții+Pj+Lij în care m este media generală, țt; componenta a i populații (i=l....n), pj este componenta a j blocuri (j=l... .n) și ij este eroarea aleatorie care afectează ij parcele, SijN(O,CT,.). Valoarea așteptată (ES) a mediei pătrate între populații este dată de formula: Efe ~x f și în consecință: +o-E/r = A-C A Componentele variației s-au calculat astfel: Sursa de variație GL SPA s‘ ES Populații n-1 A A/C Blocuri r-1 B B/C 2 2 Eroare (n-D(r-l) O - 3. Rezultate și discuții 3.1. Variabilitatea unor caractere studiate 3.1.1. Date generale despre cultură Este alcătuită din descendențe materne, plante rezultate din testul de pepinieră instalat în 1978. Cultura comparativă a fost instalată în primăvara 1983 cu puieți de 4 ani. Este un dispozitiv experi- mental grilaj pătrat balansat de tipul 5x5, cu parcele subdivizate (split-plot), amplasat în Ocolul silvic Zalău, UP VII Cizer, ua 62C. Se prezintă rezultatele observațiilor și măsurătorilor electuate la vârstele de 9 ani la nivelul rezervațiilor (populațiilor). 3.1.2. înălțimea totală (cm) în raport cu înălțimea medie a întregului experi- ment de 97,6 cm, amplitudinea de variație este destul de largă de la 78,27 cm cât au înregistrat descendențele din populația 5-1 Brașov, până la 139,26 cm cât au avut în medie descendențele po- pulației 1-8 Marginea-Suceava (fig. 1.). în prima DI 1% Dl. 0,1% 133,00 128.00 “■ j— ■ 133.00—1 31 L—] ■1' 93.00 - 88.00 - Fig.l. Variabilitatea înălțimii totale în cultura compar- ativă de molid Zalău-Sălaj și semnificația diferențelor între medii. clasă de variație se află populațiile 1-11 Stulpicani, 1-12 Vama, ambele din județul Suceava și 1-15 Prundul-Bârgăului-Bistrița Năsăud, toate situate în Carpații Orientali de Nord. în ultima clasă de vari- ație, cu înălțimile cele mai mici se plasează popu- 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 lațiile 1-2 Coșna-Suceava, 1-1 Pojorâta-Suceava, 4- 1 Comandău-Covasna, 1-16 Rodna-BistrițaNăsăud. Se observă că populațiile din această clasă sunt localizate în Carpații Orientali. Există diferențe semnificative între mediile po- pulațiilor pentru înălțime (tabelul 1). Tabelul 1 Analiza variației pentru înălțimea totală Sursa de variație SPA GL s? F calc. F teoretic 5% F teoretic 1% Repetiții 2385,3125 2 1192,6563 4,2545* 3,40 5.61 Variante 16236,8125 24 676,5339 2.4133* 1,98 2,66 Blocuri 6939,9258 12 536,6605 1,9144 2,18 3,03 Eroare 6727,9219 24 280,3301 - - • Total 37104,7500 74 - - - - 3.1.3. Creșterea în înălțime (cm) Media întregului experiment a fost de 30,43±0,95 cm, abaterea standard de 67,35 și un coeficient de variație de 0,27%. Amplitudinea de variație este largă, de la 20,82 cm cât s-a înregistrat în cazul populației 1-10 Pojorâta-Suceava, până Ia 39,62 cm cât au avut în medie descendențele din populația 1-2 bis Coșna-Suceava. Au existat diferențe distinct semnificative între mediile populațiilor testate (tabelul 2). Tabelul 2 Analiza variației creșterii în înălțime Sursa de variație SPA GL 7 F calc. F teoretic 5% F teoretic 1% Repetiții 805,21344 2 402,6772 14.8848** 3.40 5,61 Variante 1745.3984 24 72,7249 2,6887*» 1,98 2,66 Blocuri 1164.8971 12 97,0748 3.5889 2,18 3.03 Eroare 694,1724 24 27,0488 - - - Total 4984,2578 74 - - - în prima clasă de variație, cu creșterile cele mai mari, se situează populațiile 1 -2 Vama-Suceava, 6-5 Cugir-Hunedoara, 9-13 Gârda-Alba, 1-8 Marginea- Suceava și altele. în ultima clasă de variație, cu creșterile cele mai mici se găsesc populațiile 1-2 Stulpicani-Suceava, 9-10 Sudrigiu-Bihor și altele (fig. 2.). Variația este de tip continuu, sugerând existența unui control poligenic. 3.1.4. Rupturi de zăpadă (%) Valorile procentuale, situate în limite foarte largi au fost transformate în arcsin Această corecție se aplică și în cazul altor caractere care prezintă acest tip de variație. 40.00 DL 5^ 39,00 ^2—3î 3W 37,00 8 36.00 35.00 — H00 — 33.00 32,00 4 —n 31.00 =2^4;! 8;îl 30,00 — 29.00 28,00 —is 27,00 26.00 — 25.00 -- P 24.00 23.00 22,00 —u 21,00 — 5 20,00 M. 1% Dl. 0.1% Fig. 2. Variabilitatea creșterii în înălțime în cultura comparativă de molid de la Sălaj-Zalău și semnificația diferențelor între medii Media întregului experiment a fost de 6, 98%* cu o amplitudine de variație de 0,57% cât s-a înregistrat la descendențele populației 1-18 Moldovița-Suceava până la 18,4406 cât s-a înre- gistrat în populația 6-7 Latorița-Vâlcea. Populația Latorița este situată la altitudinea cea mai înaltă (1670 m) și nu este adaptată la căderile de zăpadă mai umede și mai grele, așa cum se produc la Zalău, unde precipitațiile sub această formă sunt frecvente. Drept urmare descendențele acestei populații au prezentat cele mai multe vătămări (rupturi) produse de zăpadă. în prima clasă de variație, cu vătămările cele mai multe (caracter negativ) se mai află populați- ile 1-9 Moldovița-Suceava, 1-8 Marginea- Suceava, 1-2 Coșna-Suceava (toate populațiile mai nordice) și altele. în ultima clasă de variație, cu cele mai puține vătămări se află descendențele din populațiile 1-4 Năsăud-Bistrița, 1-11 Stulpicani-Suceava, 2-7 Sovata-Mureș si altele (fig. 3.). Au existat diferențe distinct semnificative între REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 3 mediile populațiilor testate (tabelul 3). Tabelul 3 Analiza variației rupturilor de zăpadă (%) Sursa de vâri a| ie SPA GL s^ F calc. F teoretic 5% F teoretic 1% Repetiții 194,5117 2 97,8872 1.8872 3,40 5,61 Variante 3565.6848 24 148.5702 2,8829** 1,98 2,66 Blocuri 352,3264 12 29,3605 0.5697 2,18 3,03 Eroare 1236.8442 24 5'1,5352 • Total 7932,0259 74 - - - - £4.5^ 19,00 — ~~~“ 1; 6,2 4 i i IS.00 — 3 | 17.00 i 16.00— 153» 14.00 i3.no —11;13U7; 12,00 21^1 1 11.00 — ! i 10.00 — 9,00- 8,00- i 73» i —7.14^0 6.1» i s.oo 4.00 3,00 2,00 t.OO 0.00 Fig. 3. VariabiUtatea rupturilor de zăpadă în cultura comparativă de molid Sălaj-Zalău și semnificația difer- ențelor între medii 3.1.5. Plante înfurcite (%) Media întregului experiment este de 12,79%, cu o amplitudine de variație largă, de la 1,36% la descendențele populației 1-15 Prundul Bârgăului- Bistrița până Ia 27,87% în populația 1-2 bis Coșna- Suceava. Abaterea standard a fost de 172,68, iar coeficientul de variație de 1,00%. Au existat diferențe semnificative între mediile varianțelor (tabelul 4). în prima clasă de variație, în afară de populația Tabelul 4 Analiza varianțci plantelor înfurcite (%) Sursa de variafie SPA GL sJ F calc. F teoretic 5% F teoretic 1% Repetiții 76,5039 2 38,2530 0,3741 3,40 5,61 Variante 5259, 7881 24 219,1579 2,1431’ 1,98 2,66 Blocuri 2208,72 68 12 184,0660 1,7909 2,18 3,03 Eroare 2454,2891 24 102,2620 - Total 12.045,5029 74 - • - - menționată, se mai află popiulațiile 1-21 Strâmbu- Băiuți-Maramureș, 1-2 Vama-Suceava, 1-11 Stulpicani-Suceava, 5-1 Brașov, 1-7 Frasin- Suceava, 1-10 Pojorâta-Suceava și altele. în ultima clasă de variație, cu înfurciri puține (cele mai va- loroase) se află populațiile 9-13 Gârda-Alba, 1-5 Dorna Cândreni-Suceava, 1-2 Coșna-Suceava, 1-8 Marginea-Suceava, 1-18 Moldovița-Suceava, cele mai multe din Carpații Orientali de Nord și una sin- gură (Garda) din Munții Apuseni (fig. 4.). Fig. 3. Variabilitatea înfurcirii în cultura comparativă dc molid de la Sălaj-Zalău și semnificația diferențelor între medii 3.2. Corelații între caracterele studiate S-a găsit o singură corelație semnificativă și REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 PL 1% 4 anume între rupturile de zăpadă înregistrate în al 9- lea sezon de vegetație și altitudinea corelată cu alti- tudinea locului de origine a populațiilor testate (tabelul 5). Tabelul 5 Matricea coeficienților de corelație dintre caracterele studi- ate । Caracterul 2 3 4 5 6 7 ilJnH|imea totali 0.422 0.045 0.041 0,092 0,009 0.226 12. Creștereaîn înălțime în al 9-lea m - 0,253 0,009 0.163 0,019 0,085 13, Creșterea în înălțime in al 8-lea an - 0,303 0,026 0,065 0,065 4, înfurcire - 0.003 0,131 0,307 .f-VMmari - - - 0,161 0,058 16. Rupturi de zăpadă - - • • 0,460* 17. Altitudinea corectai! cu înilțimo - • - ■ - Datorită unor cauze aleatorii nu s-au constatat corelații semnificative între înălțimea totală, creșterea în înălțime în al 9-lea an de viață și creșterea în înălțime în al 8-lea an de viață, înfurcire, vătămări pro- duse de vânt și altitudinea corelată cu latitudinea. 3.3. Eritabilitatea caracterelor studiate Eritabilitatea caracterelor studiate a fost: înălțimea totală la 9 ani......................0,76 înălțimea totală la 11 ani.....................0,61 Creșterea în înălțime la 9 ani.................0,62 Rupturi de zăpadă..............................0,65 Diametrul tulpinilor la 11 ani.................0,58 Atac de Chermes sp.............................0,46 Rezultă că există un control genetic puternic pentru caractere biometrice de creștere și chiar de adaptabilitate cum sunt rupturile provocate de zăpadă. Rezistența la atacul produs de Chermes sp. este controlată genetic în proporție de 46% din totalul de variabilitate fenotipică și diferența până la 100% reprezintă componenta ecologică, adică influ- ența mediului, inclusiv virulența atacului. 4. Concluzii Rezultatele cercetărilor efectate în cultura com- parativă Zalău-Sălaj privitoare la variația genetică a unor caractere importante pentru evaluarea unor resurse genetice de molid permit formularea urmă- toarelor concluzii principale: 1. Caractere biometrice de creștere (înălțimea totală, diametrul tulpinilor, creșterea curentă), de habitus (înfurcire) și de rezistență la acțiunea vătămătoare a unor factori abiotici (rupturi povocate de zăpadă, atacul pro- dus de Chermes sp.} prezintă o variație genetică impor- tantă a cărei magnitudine depinde de caracter și de anul în care s-au făcut observațiile. Diferențele dintre valorile medii ale caracterelor la populațiile testate sunt semni- ficative (a=5%) până la foarte semnificative (a=0,l%). 2. Variația genetică este continuă specifică carac- terelor cantitative cu control poligenic. 3. Se remarcă superioritate constantă (după mai multe caractere) a unor populații originare din Carpații Orientali de Nord, cum ar fi populația 1-8 Marginea declarată de IUFRO (Uniunea Internațională a Institutelor de Cercetări Forestiere) populație standard pentru rezultatele bune și constante în multe experi- mente internaționale sau 1-11 Stulpicani din aceeași zonă geografică și altele. 4. S-a găsit o corelație semnificativă directă între rupturile provocate în coroane de zăpadă grea și umedă și altitudinea corelată cu altitudinea. De asemenea, au existat corelații semnificative între supraviețuire si atac- ul produs de Chermes sp. 5. Pe baza coeficientului de eritabilitate în sens restrâns se constată existența unui control genetic puter- nic pentru caractere biometrice și chiar de adaptabilitate (de exemplu supraviețuirea sau rupturile provocate de zăpadă) la nivelul populațiilor. BIBLIOGRAFIE En e s cu , V., Contescu, L., 1977: Early tests on spruce mother descendants. FAO, FTB, 3/23, Voi. 2: 731-748. E n e s c u , V. et al, 1979: Testarea în faza de pepinieră a valorii genetice a unor populații de molid-rezervații de semințe. ICAS, Seria II: 38p. E n e s c u , V, C o n t c s c u , L, 1984: Teste de descen- dențe in faza de pepinieră la molid din rezervații de semințe. ICAS, Seria III: 48p. E n e s c u , V., et al, 1988: Cercetări privind variabilitatea genetică între și intrapopulațională la molid (Picea abies (L.) Karst). ICAS, Seriali: 117p. Nanson, A., 1971: L’heritabilite et le gain d'origine genetique dans quelques types d’experiences. Silvae Genetica 19: 112/120. Genetic variation of some population-genctic rcsources of nonvay spruce in comparative trial Zalău-SSIaj Abstract The genetic diversity of Picea abics (L.) Karst was studied in two kinds of comparative triais: half-sib progenics and populations. We used 63 natural populations and some artificial populations of unknown origin belonging to var. europaea. The preliminary result shows that there are significant differences bctwccn populations for height, growth, snow brakes and fork- ing and we detected a large genetic variation betwecn populations. Only one significant correlation was found between snow brakes in the 9-th vegetation season and the altitude correlatcd with the altitude of the origin site of the populations. Keywords: genetic diversity, Picea abies, natural populations, artificial populations, comparative trial Zalău-Sălaj. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 • M:2 5 Starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 Dr. ing. Ovidiu BADEA ing. Mihai TĂNASE Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București La nivelul anului 2001, în întregul fond forestier național a fost evaluat un număr de 110190 arbori cuprinși în 4221 sondaje permanente. înregistrarea informațiilor de teren s-a realizat în perioada 15 iulie - 15 septembrie 2001, iar culegerea, validarea și prelucrarea automată a datelor la nivelul ocoalelor și direcțiilor silvice în perioada 25 septembrie - 10 noiembrie 2001. în vederea respectării evidențelor statistice soli- citate la nivel național și evitării producerii unor erori în ceea ce privește comparabilitatea rezul- tatelor din punct de vedere cronologic, ca urmare a reorganizării Regiei Naționale a Pădurilor, numărul de ordine al sondajelor a fost menținut și de această dată la nivelul ocoalelor silvice, dar cumularea informațiilor s-a realizat la nivel de județ, respectiv de direcție silvică. Anul 2001 fiind an de evaluare numai a stării de sănătate a arborilor, înregistrările de teren s-au efec- tuat la arborii din loturile de probă aferente sonda- jelor respective, iar la culegerea, validarea și prelu- crarea informațiilor s-a utilizat versiunea actualizată de programe informatice specifice perioadei 2001- 2004 (FIMON și ROMON). Procedând astfel, rezul- tatele la nivel național au fost obținute în aceeași formă ca și în anii anteriori, corespunzând astfel atât solicitărilor Programului de Cooperare Internațională privind evaluarea și supravegherea efectelor poluării aerului asupra pădurilor (ICP- Forests) și Schemei Uniunii Europene privind pro- tecția pădurilor împotriva poluării atmosferice, cât și celor ale Regiei Naționale a Pădurilor, Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Institutului Național pentru Ingineria Mediului, Institutului Național de Statistică etc. Principalii parametri evaluați în vederea supravegherii stării de sănătate a pădurilor au fost defolierea- decolorarea frunzișului coroanelor arbo- rilor - și vătămările fizice datorate acțiunii diferiților factori biotici și abiotici asupra pădurilor. Rezultatele obținute asigură la o probabilitate de acoperire de 95%, o precizie de 2% și o eroare de reprezentativitate de 1,02%. Aceste rezultate reflec- tă starea de sănătate la nivel național pe total specii, grupe de specii (rășinoase, foioase, quercinee etc.) și specii principale. Totodată au fost obținute și rezultate pe straturi altitudinale, etaje bioclimatice, clase de vârstă etc. în anul 2001, din numărul total de arbori inven- tariați (110190), un procent de 86,7% sunt practic sănătoși (clasele de defoliere 0-1) și 13,3%, vătă- mați (clasele de defoliere 2-4) (Tabelul 1). La rășinoase. procentul arborilor practic sănătoși este de 91,4%, al celor vătămați de 9,6%, iar la foioase 85,3% din arbori sunt încadrați în clasele de defoliere 0-1 și 14,7% sunt vătămați (clasele de defoliere 2-4). Se constată astfel că față de anul precedent (2000) valorile procentului de arbori vătă- mați (clasele de defoliere 2-4) s-au redus cu 0,2 pro- cente la rășinoase și cu 1,1 procente la foioase . Tabelul 1 Defolierea (%) pe grupe tic specii (rășinoase, foioase) la nivelul anului 2001 Grupa de specii clasa (grupa de clase de defoliere) 0 1 2 3 4 3-4 2-4 1-4 rășinoase 69,6 20,8 8.6 0,6 0,4 1,0 9,6 30,4 foioase 60,0 25,3 13,2 1.0 0,5 1,5 14,7 40,0 total 62,5 24,2 12,0 0,9 0,4 1,3 13,3 37,5 La nivel individual, în raport cu procentul arbo- rilor vătămați, stejarii xerofiți {Q.pedunculiflora + Q.pubescens) sunt cele mai afectate specii (32,7%), urmate de gârnjă (27,7%), plopi indigeni (23,4%), salcâm (22,5%) și stejar pedunculat (21,1%). Speciile cel mai puțin afectate sunt molidul cu 8,1% din arbori încadrați în clasele 2-4, fagul (11,3%) și bradul (13,7%) (Tabele 2 și 3). Tabelul 2 Defolierea (%) principalelor specii de rășinoase la nivelul anului 2001 Specia Clasa (grupa de clase de defoliere) 0 1 2 3 4 3-4 2-4 1-4 Molid 72,4 19.5 7,3 0.4 0,4 0,8 8,1 27,6 Brad 63,4 22,9 12,6 0,5 0,6 l.l 13,7 36,6 Larice 76,4 13,0 6,5 0,8 3,3 4,1 10,6 23,6 Pini 53.4 31,2 12,6 2,2 0,6 2,8 15,4 46,6 Tabelul 3 Defolierea (%) principalelor specii de foioase Ia nivelul anului 2001 Specia Clasa (grupa de clase de defoliere) 0 1 2 3 4 3-4 2-4 1-1 Fag 63,2 25,5 10,6 0,5 0,2 0,7 11.3 36,8 Gorun 53.4 30.0 14,9 1,0 0,7 1.7 16,6 46,6 Stejar pedunculat 56,1 22,7 18,6 2,1 0.5 2.6 21.2 43,9 Stejar brun stejar pufos 34,7 32,6 29,1 2,1 1,5 3,6 32,7 65,3 Cer 54,7 26,5 17,2 1.3 03 1.6 18,8 45.3 Gâmițâ 51,5 20,8 24,2 2.3 1,2 3.5 27,7 46,5 Salcâm 56,2 21,3 19,1 2,1 1.3 3.4 23,5 43,8 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Analizând distribuția ponderii arborilor practic sănătoși (clasele de defoliere 0-1) și a celor vătămați (clasele de defoliere 2-4) în raport cu altitudinea se poate observa că pe măsură ce acest parametru crește, valorile procentului arborilor vătămați scade, iar ale arborilor practic sănătoși cresc. Numai peste pragul de 1500 m, această tendință se modifică datorită condițiilor extreme de vegetație (Tabelul 4). Tabelul 4 Flg.1 Variația proporția! arborilor dafollad In perioada anilor 1990-2001 (toate epocllle) Anul Defolierea (%) speciilor pe clase de altitudine (rezultate la nivelul anului 2001) Altitudinea Procente de defoliere pe clase 0 1 2 3 4 3-4 2-4 1-4 0-250 56.8 24.9 15.9 1.8 0.6 2.4 18.3 43.2 251-500 61.3 24.6 12.5 1.0 0.6 1.6 14.1 38.7 501-750 60.2 26.8 12.1 0.6 0.3 0.9 13.0 39.8 751-1000 65.9 22.1 11.3 0.5 0.2 0.7 12.0 54.1 1001-1250 67.8 23.0 8.4 0.4 0.4 0.8 9.2 32.2 1251-1500 70.5 20.4 8.1 0.6 0.4 1.0 9.1 29.5 > 1500 m 69.1 21.1 7.7 1.1 1.0 2.1 9.8 30.9 Total 62.5 24.2 12.0 0.9 0.4 1.3 13.3 37.5 Pe baza rezultatelor anuale privind procentul arborilor încadrați în diferite clase sau grupe de clase de defoliere în perioada luată spre analiză (1990-2001), se observă că pe total specii, rășinoase, foioase și principale specii, acestea se distribuie diferit în raport cu anul evaluării (figurile 1 -8). Astfel, pentru toate speciile procentul arbo- rilor sănătoși (clasa de defoliere 0) a înregistrat va- lori maxime în anul 1998 (66,9%), când din clasele de defoliere imediat inferioare (1 și 2) din anul precedent (1997) o parte din arbori au migrat în clasa arborilor sănătoși. Cele mai reduse valori ale procentului de arbori sănătoși se înregistrează în anii 1992 (48,9%), 1993 (48,2%) și 1994 (47,7%) când și ponderea arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) a însumat valorile cele mai ridicate, în acești ani și intensitatea procesului de migrare din clasele de defoliere superioare (0 și 1) în clasele de defoliere inferioare a înregistrat valorile cele mai ridicate. Deși arborii morți (clasa de defoliere 4) nu se mai evaluează în anii următori, intensitatea mare a procesului de migrare a arborilor spre clase de defoliere inferioare este dovedită și de valorile ridi- cate ale procentului de arbori puternic vătămați și morți (clasele de defoliere 3-4) înregistrate în anii 1992,1993 și 1994 (figura 1). Ameliorarea stării de sănătate a pădurilor în anul 1991 se datorează cantității ridicate de precipitații din primăvara acestui an, arborii reacționând imedi- at la influența acestui factor deficitar în ultimii 10- 12 ani. Procesul de îmbolnăvire s-a intensificat în anii următori (1992,1993,1994) datorită continuării perioadei de secetă prelungită, s-a diminuat în anii 1995, 1996, 1997 și 1998 datorită creșterii cantității de precipitații începând cu vara anului 1994 și până la sfârșitul anului 1998, înregistrându-se o revenire a acestui proces în anii 1999 și 2000 datorită secetei excesive din cursul acestor ani. în anul 2001, situ- ația s-a ameliorat puțin față de anul 2000, valorile procentului arborilor vătămați reducându-se (de la 14,3% la 13,3%) cu un procent, fapt ce se explică prin reacția imediată, în timpul aceluiași sezon de vegetație, a arborilor la creșterea cantității de pre- cipitații din primăvara anului 2001 și pe parcursul întregului an în unele regiuni ale țării, excepție făcând regiunile sudice și sud-estice. La rășinoase starea de sănătate este mai bună decât la foioase, care prezintă valori mai ridicate ale procentului arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) pe întreg parcursul perioadei luate în conside- rare, procesul de migrare a arborilor în clasele de defoliere 3-4 fiind mai intens decât în cazul rășinoaselor (figura 2). Flg.2 Variația pro porti al arborilor detailați In perioada anilor 1090-2001 (rai Incasa) Anul în general, dinamica stării de sănătate a foioaselor este asemănătoare cu cea înregistrată pe total specii datorită ponderii ridicate a acestora în numărul total de arbori evaluați la nivel național (figura 3). La nivel individual, molidul și fagul sunt speci- ile cel mai puțin afectate. Astfel, în perioada ana- lizată, valorile procentului arborilor vătămați a fost REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 7 Fqț-3 V»latla piapnrtict arborilor dnfDt'iad In perioada anilor lHâ£DD1 (hriDMe) MM; ’OO- N Anul cuprins între 6,4% în anul 1991 și 15,3% în anul 1993 Ia molid și între 6,3% în anul 1991 și 15,l%în anul 1994 la fag (figurile 4 si 5). jar pufos) și gârnița. La aceste specii valorile pro- centului arborilor vătămați a atins o creștere de la Flg.7 Variația proporției arborilor dafollati In parioada anilor 1990-2004 (stejar brumarlu al stejar pufos) Flp.a Variația proporției arborilor dafollati In perioada anilor 1090-2001 (gamlta) Flg.4 Vartetla proporții! arborilor defollntl In perioada anilor 1M0-2001 (molid) * I -"°S ! Anul Anul Fig.5 Variația proporției arborilor detailați In perioada anilor 1890-2001 (fag) e 5 £ 8 Dintre rășinoase, specia cea mai afectata este bradul, care a înregistrat în anul 1994 valori ale pro- centului arborilor vătămați de până la 22,3%, iar dintre foioase stejarii xerofiți (stejar brumăriu și ste- 24,0% în anul 1990 la 42,6% în anul 1994 pentru stejarii xerofiți și respectiv de la 19,0% în anul 1990 la 45,5% în anul 1994 pentru gâmiță. Aceste specii sunt urmate de salcâm, stejar pedunculat, cer și gorun (figurile 5,4 - 5.12). Din anul 1999 și până în prezent bradul înregistrează o ușoară deteriorare a stării de sănătate în timp ce din anul 1994 (22,3%) și până în anul 1998 (10,7%) tendința de redresare a fost evidentă. Analizând rezultatele privind starea de sănătate a pădurilor pe straturi altitudinale cu amplitudinea de 250 m se poate observa o reducere a valorilor pro- porției arborilor vătămați o dată cu creșterea altitu- dinii. Deci, starea de sănătate a pădurilor se îmbunătățește pe măsură ce altitudinea crește. Numai peste pragul de 1500 m, unde condițiile de vegetație devin extreme și acțiunea poluării de fond este mai intensă, se constată o ușoară creștere a pon- derii arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) (Tabelul 5).îmbunătățirea stării de sănătate a pădurilor pe măsură ce altitudinea crește, este rezul- tatul ameliorării condițiilor climatice caracterizate prin cantități mai ridicate de precipitații, temperaturi moderate în timpul sezonului de vegetație, lipsa deficitului hidric și a insolației. Cu toate acestea, starea de sănătate a pădurilor este mai bună decât în regiunile joase (câmpie forestieră și silvostepă), 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Tabelul 5 Variația proporției arborilor sănătoși ți vătămați în raport cu altitudinea pentru toate speciile în anii 1994 - 2001 Altitudine tn») Grupa de clase dc defoliere 0-1 2-4 1994 1995 1997 1998 1999 2000 2001 1994 1995 1997 im 1999 2000 2001 0-250 74,7 74,1 78.6 82,4 80,3 77,5 81,7 25.3 25.9 21t4 17,6 19.7 22.5 18.3 251-500 76,3 77,5 83,7 87,4 86,8 86,9 85.9 23,7 22r5 16.3 12.6 13.2 13.1 14.1 501-750 79,9 79,5 87.9 89,1 88.8 86.6 87 20.1 20r5 12,1 10.9 Hr2 13.4 13.0 751-1000 82,8 82,7 89.3 89.2 89.3 86.6 88 I7.2 17,3 10.7 16,8 10.7 13/ 12.0 1001-1250 84,1 84.5 90 92,3 90,4 90.5 90.8 15.9 J5,S 10.0 7,7 9.6 9,5 9.2 1251-1500 85,5 86.8 92,1 93,1 93,4 91.4 90.9 14.5 13,2 7.9 6,9 6,6 8.6 9,1 > 1500 85,9 8T,6 87,1 90,7 88.3 86.7 90,2 14,1 18.4 12,9 9.3 11,7 13,3 9.8 dovadă că speciile de altitudine (fagul și molidul) prezintă cel mai ridicat nivel al stării de sănătate dintre principalele specii forestiere întâlnite în țara noastră. Dacă la nivelul anului 2001 starea de sănătate a pădurilor a înregistrat o ușoară ameliorare, ponderea arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) reducându-se cu un procent față de anul 2000, pădurile din partea de sud și sud-est a țării prezintă totuși un grad avansat de vătămare. Dar și aici, cu excepția stejarilor xerofiți la care procesul de îmbol- năvire s-a accentuat cu aproximativ 4,5 procente, unele specii au înregistrat o semnificativă amelio- rare (gâmița, cerul, salcâmul). Totuși și la stejarul pedunculat s-a înregistrat o ușoară deteriorare cu aproximativ un procent, iar la plopii indigeni creșterea procentului de arbori vătămați este de 3,0 procente. Acest fapt se explică prin aceea că la speciile respec- tive reacția față de îmbunătățirea de scurtă durată a conținutului hidric al solului este mai lentă sau aproape nula, ele nece- sitând perioade mai lungi cu cantități mari de precipitații pen- tru a înregistra o redresare a stării de sănătate. La nivel alti- tudinal s-a sem- nalat în general în anul 2001 o reducere a valo- rilor procentului Tara Valorile proporției arborilor vătămati 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 Albania 9.8 9,9 10,1 * Anglia 25,0 28.0 39,0 56,7 58.3 16,9 13,9 13,6 14,3 19,0 21.1 21.4 21,6 * Austria - 10,8 9.1 7.5 6.9 8.2 7,8 6,6 7.9 7.1 6.7 6,8 8,9 * Bclarus • 67,2 54.0 - 19.2 29.3 37,4 38.3 39,7 36,3 30.5 26,0 24.0 * Belgia • 14.6 16,2 17.9 16,9 14.8 16.9 24.5 21,2 17.4 17.0 17,7 19,0 ♦ Bulgaria 7,4 24.9 29,1 21,8 23,1 23.2 28,9 38.0 39,2 49,6 60.2 44.2 46,3 * Cehia numai conifere 45,3 56.1 51.8 57,7 58,5 71,9 68.6 48.8 50.4 51,7 * Cm4 ia - - - 15.6 19.2 28.8 39.8 30.1 33.1 25.6 23.1 23.4 * Danemarca 18,0 26.0 21,2 29,9 25.9 33.4 36.5 36.6 28,0 20.7 22.0 13.2 11.0 * El vet ’a 8,7 10,4 15.5 16.1 12.8 15.4 18,2 24,6 20.8 16.9 19,1 19,0 29,4 ♦ Estonia numai conifere - 28.5 20.3 15.7 13.6 14.2 H.2 8.7 8.7 7.4 * Finlanda 16,1 18.0 17,3 16,0 14.5 15.2 13.0 13.3 13,2 12,2 18,8 11.4 11,6 * Frarț a 6,9 5.6 7,3 7,1 8.0 8.3 8.4 12,5 17,8 25,2 23,3 1^.4 18,3 ♦ Germania 14,9 15,9 15.9 25,2 26.0 24.2 24.4 22.1 20,3 19,8 21.0 21.7 23.0 « Grecia 17,0 12.0 17,5 16,9 18.1 21,2 23.2 25,1 23,9 23,7 21,7 16.6 18.2 ♦ Irlanda numai conifere - - - - - - - 16,1 13,0 14.6 * Italia - iL 14.8 16,4 18,2 17.6 19.5 18.9 29,9 35.8 35.9 35.3 34.4 * Le ioni a - - 36.0 37,0 35.0 30.0 20,0 21,2 19,2 16,6 18.9 20.7 > Lichenstcin 17,0 11.8 - - 16,0 - - - - - * Lituania 3.0 21,5 20.4 23,9 17,5 27.4 25,4 24,9 12,6 14,5 15.7 11,6 13.9 + Luxemburg 10,3 12,3 * 20,8 20,4 23,8 34.8 38,3 37.5 29.9 25,3 23.4 * Moldova • • - - - 50,8 - 40.4 41.2 - 29.1 * Norvegia numai conifere 18.2 19.7 26,2 24,9 27,5 28,8 29,4 30,7 30,6 28,6 24.3 ♦ Olanda 18,3 16,1 17,8 17.2 33,4 25,0 19,4 32,0 34.1 34,6 31,0 • Polonia 20.4 31,9 38.4 45,0 48,8 50,0 54,9 52.6 39,7 36.6 34,6 30,6 32.0 * Portugalia 1,3 9.1 30.7 29,6 22,5 7,3 5.7 9,1 7,3 8.3 10,2 11,1 10,3 + Ramânia - V 16 7 20.5 21.2 lb.4 76,4 15.6 12.3 12 7 14 ' 13.3 Rusia - - - - - - 10,7 12,5 - • Slovacia 38.8 49,2 41.5 28.5 36,0 37,6 41,8 42.6 34.0 31.0 32,5 27.8 23,5 • Slovenia - 22,6 18.2 15,9 - 19,0 16,0 24,7 19.0 25.7 27,6 29,1 24.8 * Spania 7,6 4.5 4,6 7.3 12.3 13.0 19,4 23,5 19,4 13,7 13,6 12,9 13.8 * Suedia numai conifere - - - - 14,2 17.4 14.9 14,2 13.2 13 7 • Turcia - - - - - - - - - ♦ Ucraina * - - 6.4 16.3 21.5 32.4 29,6 51.9 31.4 51,5 56,2 60,7 ♦ Ungaria 7,5 12,7 21,7 19,6 21,5 21.0 21,7 20,0 19.2 19.4 19.0 18,2 20.8 • Iugoslavia 10.0 - 9.8 • 3,6 7.7 8.4 11,2 8,4 ♦ arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) pc stra- turi altitudinale față de anul 2000, confirmând ast- fel, tendința înregistrată la nivel național în anul 2001. Pe plan internațional, intensitatea vătămării pădurilor se apreciază după valorile proporției arborilor notabil defoliați (clasele de defoliere 2 - 4), ast- fel: când aceste valori sunt mai mici decât 10,0%, pădurile sunt considerate slab vătămate; când proporția arborilor vătămați este cuprinsă între 11,0% - 20,0%, pădurile sunt moderat afectate, iar când va- lorile ponderii arborilor încadrați în clasele de defoliere 2-4 sunt mai mari de 20,0%, pădurile sunt apreciate ca puternic vătămate. Așadar, în baza acestei ierarhizări, România a fost considerată în anul 1991 ca țară cu păduri slab afectate (9,7%), în anii 1993 și 1994, ca țară cu păduri puternic afectate (20,5% respectiv 21,2%), iar în anii 1990, 1992, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000 și 2001 ca țară cu păduri moderat afec- tate (Tabelul 6). Tabelul 6 Starea de sănătate a pădurilor din Europa în perioada 1988 - 2001 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 9 Forest condition in Romania in 2001 Abstract In 2001, the results revealed a sl îghtly improved forest condition as compared to the previous year. Therefore, from the total num- ber of trees assessed (110190), a percentage of 13.3% is in defoliation classes 2-4 (9.6% conifers, 14.7% broadleaves). The lowest values of defoliation percentage in classes 2-4 was for Picea abies (8.1%), followed by Fagus sylvatica (11.3%) and Abies alba (13.7%). The highest defoliation were regîstered for Quercus pubescens + Q. peduncullflora (32.7%), Quercus frainetto (27.7%), indige- nous Populus species (23,4%), Robiniapseudoaccacia (22.5%) and Quercus robur (21.2%) Generally, compared to 2000, all these species revealed a decreasing percentage of trees in classes 2-4. This slightly improved crown condition from 14.3% in 2000 to 13.3% of trees in classes 2-4 in 2001 is explaincd by the increase in precipitation quantity in spring this year, as compared to the whole period of the last two years charactcrized by a strong drought. Therefore, the reaction of trees was immediate, in the same vegetation season, but for some species like Populus sp. and xerophyte Quercus species this reac- tion did not occur. Nevertheless, in the Southern part of the country, crown condition revealed a high level of defoliation. According to evaluations stratified on altitude levels, the decrease in defoliation was significant compared to last year. Keywords: forest condition, defoliation percentage, Picea abies, Fagus sylvatica, Abies alba, Quercuspubescens, Q. pedunculi flora, Q. frainetto, Q. robur, Populus species, Robinia pseudoaccacia, evaluation. 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Un atractant sexual sintetic pentru masculii de Retinia perangustana (Snellen) Introducere în România există numeroase surse de semințe de larice, reprezentate prin cca. 150 ha plantaje și peste 500 ha rezervații de semințe (Enescu et al., 1997). Cu toate acestea, adeseori cea mai mare parte din nevoile de sămânță pentru extinderea în cultură a acestei specii este asigurată din import (ing. Contescu L. - Regia Națională a Pădurilor, 1998 - comunicare personală). Acest lucru se datorează nu numai producției slabe de conuri (ing. Lalu, I., LC.A.S. Brașov, 1998 - comunicare personală) și dificultăților tehnice de recoltare a acestora, ci și pierderilor cauzate de înghețurile târzii și de către insectele specifice fructificației. Acestea din urmă distrug frecvent peste 35-50 % din producția potențială de semințe (Olenici, 1991; 1998; Olenici & Olenici, 2000). Dintre cei mai importanți dăună- tori face parte și Retinia perangustana (Snellen), care în unele plantaje ce fructifică de mai mult timp (Hemeiuși-Bacău, Ruda, Fumicoși, Valea lui Ștefan etc.) infestează 50-80 % din conuri. Dată fiind importanța acestui dăunător, s-a încer- cat să se identifice un atractant sexual care să fie uti- lizat în lucrări de depistare a dăunătorului în stadiul de adult, precum și pentru avertizarea momentelor optime de aplicare a tratamentelor împotriva acestui dăunător. în prima etapă (1989-1990), cercetările au con- stat, în principal, în testarea prin screening a unor feromoni sintetici specifici unor tortricide cu impor- tanță economică în agricultură, pomicultură și silvi- cultură și anume : Cydia pomonella L., Grapholita funebrana Tr., Grapholita molesta Busck., Adoxophyes reticulana Hb., Archips podanus, Tortrix viridana L. și Gravitarmata margarotana H.S. Dintre aceste specii, doar ultima este dăună- toare fructificației rășinoaselor (Roques, 1983) și variantele de feromon corespunzătoare acesteia au fost produse de către Institutul de Chimie din Cluj- Napoca după datele publicate de Ldfstedt et al. Dr. Nicolai OLENICI, Ing. Valentina OLENICI, Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc Dr. ing. loan OPREAN, Institutul de Chimie „Raluca Râpan" Cluj-Napoca Ing. Maria RAȚIU, Baza experimentală ICAS Hemeiuși - Bacău Dr. Zoltân Kovâcs - Miercurea Ciuc (1986) . Rezultatele obținute au arătat că masculii de Retinia perangustana au fost atrași într-o oarecare măsură de feromonii sintetici specifici pentru G. molesta, G. funebrana și G. margarotana, dar aceștia au avut o selectivitate redusă (Olenici et al., 1991). în cea de a doua etapă (1991-1994), s-au elabo- rat și testat noi variante de atractanți pentru R. perangustana (Olenici, 1998; Olenici et al., 1991; 1994; 1999), acestea având în compozițe E8-12Ac, Z8-12Ac, E9-12Ac, Z9-12Ac, n-12OH, n-12Ac, E8E10-12Ac, E10-12Ac, E7Z9-12Ac, Z7-12Ac. Cele mai bune rezultate s-au obținut cu un amestec de E9-12Ac și Z9-12Ac, în care fiecare compus a participat în proporție egală (0,5 mg/nadă). Adaosul de n-12Ac în doze de 2 sau 3 mg/nadă a determinat o anulare a atractivității amestecului menționat, iar înlocuirea compusului Z9-12Ac cu Z7-12Ac a avut ca efect o reducere considerabilă a capturilor. Din păcate nici amestecul menționat nu a dat rezultate bune chiar în toate experimentele (Olenici et al., 1997), așa încât se impunea continuarea cercetărilor pentru identificarea unui atractant care să aibă per- formanțe ridicate în mod constant. Cercetările din această a treia etapă (1997-2001) sunt prezentate în lucrarea de față. 2. Materiale și metode de cercetare Compararea atractivității și selectivității diferitelor variante de atractanți sintetici s-a făcut prin teste screening în plantajele de larice de Ia Hemeiuși-Bacău, Mihăești-Argeș (plantajul Fumicoși), Săcuieni-Bihor și Gârcina-Neamț. Nadele feromonale și capcanele au fost produse de către Institutul de Chimie din Cluj-Napoca. Pentru capturarea fluturilor s-au folosit curse tetratrap care s-au amplasat în coroanele arborilor, în zona de for- mare a conurilor, respectiv la cel puțin 4-6 m de la sol în plantajul de la Gârcina, și 6-8 m de la sol în celelalte plantaje. în mod obișnuit s-au folosit câte REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 11 3-5 repetiții pentru fiecare variantă. Pentru a elimi- na influența poziției în teren și a arborilor asupra capturilor, cursele s-au dispus în cercuri, numărul cercurilor fiind egal cu cel al repetițiilor, iar numărul de curse dintr-un cerc egal cu numărul variantelor din experiment (incluzând varianta mar- tor). Cursele au fost verificate, în majoritatea cazurilor, la interval de o săptămână, însă la Mihăești, în anul 2000, au fost verificate de două ori pe săptămână, iar la Gârcina, în 1999 au fost verifi- cate prima dată la o săptămână și apoi la două săp- tămâni. La fiecare verificare a curselor în vederea recoltării materialului biologic capturat, s-a schim- bat poziția curselor prin mutarea uneia în locul alteia, în cerc, mergând mereu în același sens. Toate nadele feromonale au fost schimbate la interval de două săptămâni, excepție făcând doar cele de la Gârcina, care au funcționat trei săptămâni. Identificarea fluturilor de Retinia perangustana s-a făcut la Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului din Câmpulung Moldovenesc, după aspectul exterior al lor. în anul 2000, s-a făcut o ve- rificare a corectitudinii identificărilor prin analizarea genital iilor unei părți din materialul bio- logic de la Hemeiuși-Bacău. Datorită vâri abilității foarte mari a capturilor, înainte de prelucrarea statistică a datelor, valorile „x” observate au fost transformate în log (x+1). Omogenitatea varianțelor s-a verificat cu testul Hartley, iar semnificația diferențelor dintre medii s-a stabilit folosind testul „t”. 3. Rezultate și discuții 3.1. Rezultatele testului din 1997 Dintre variantele de atractanți testate în 1997, atractivitatea cea mai bună față de masculii de Retinia perangustana a avut-o amestecul E9-12Ac 4- Z9-12OH în raport de 1:1 și doza de 1 mg/nadă (tabelul 1), numărul mediu al capturilor de la vari- anta V5 fiind de 10,3 ori mai mare decât Ia varianta martor și diferența dintre aceste variante fiind asi- gurat statistic (P = 0.0107). Un rezultat asemănător s-a mai obținut doar în 1991, cu amestecul E9-12Ac + Z9-12AC + n-12Ac, cu raportul între compuși de 8:2:5 și doza de 1,5 mg/nadă. Cursele amorsate cu amestecul menționat au capturat de 14,5 ori mai mult decât martorul. Comparând aceste două variante de atractanți, se constată că ele au ca element comun compusul E9- 12 Ac, ceea ce conduce la concluzia că efectul atrac- tant se datorează compusului E9-12Ac. Cum însă varianta V| din 1997 conține acest compus în aceeași doză ca și varianta V3 și are de 62 de ori mai puține capturi, se poate trage concluzia că Z9-12Ac are efect inhibitor asupra componentei de bază sau că Z9-12OH are efect sinergie. Cel mai probabil, ambele concluzii sunt valabile. în ce privește selectivitatea nadelor, s-a constatat că varianta cu atractivitatea cea mai mare a avut și cea mai bună selectivitate, respectiv 82,7 %. Tabelul 1 Rezultatele privind atractivitatea și selectivitatea curselor feromonale față de masculii de Retiniaperangustana la Hemeiuși-Bacău în 1997 (Perioada de testare: 2.05-12.06) Varianta experimentala Nr. repetiții Ni captur ^capcană % R.p din total capturi/varîaniâ Media Eroarea mediei V, E9-l2Ac + Z9-12Ac 1;1, 1 mg/nadă 4 0 5“ 03 5.4 V; E9-12AC + Z9-12Ac + Z7-12Ac 1:1:1, 1 menadă 4 3.5' 0 5 29.4 V. E8E10-12Ac 1 mg/nadă 4 1.751 0.8 20.6 Va Z9-I2ÂC + E9-I2OH 1:1; 1 mg/nadă. 4 1.25“ 0.5 22.7 V, E9-12Ac + Z9-12OH 1:1. 1 mg/nadă 4 31.01, 7.fi 82.7 V(, Martor - capcane neamorsate 4 3.0 1.1 41.3 Notă: Mediile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (P = 0.05). 3.2. Rezultatele testelor din 1998 Pentru a verifica dacă într-adevăr amestecul E9- 12Ac + Z9-12OH în raport de 1:1 și doza de 1 mg/nadă are efect atractant asupra masculilor de Retinia perangustana, experimentul din 1997 a fost repetat în 1998, folosind nade din 1997, dar care au fost păstrate în congelator pe întreaga durată de timp de la livrarea lor de către Institutul de Chimie din Cluj-Napoca, până la utilizarea lor în teren. Și de această dată nadele conținând amestecul menționat au atras cei mai mulți masculi (tabelul 2). Ca atare, chiar dacă diferențele față de mediile capturilor la Tabelul 2 Rezultatele privind atractivitatea ți selectivitatea curselor feromonale față de masculii de Retinia perangustana la Hemeiuși-Bacău în 1998 folosind nade formulate în 1997 Varianta experimentala Nr. repetiții Nr. capturi/capcanâ % R.p din total capHnî/vdrianiâ Media Eroarea mediei iV,1 E9-I2Ac + Z9-I2Ac | 1:1, 1 mg/nadă 2 0.0 ■ 0.0 0.0 V,1 E9-12Ae + Z9-12Ac + Z7.1’Ac 1:1:1, 1 mg/nadă 2 L0â 0.0 50.0 V,1 E8E10-12AC 1 mg/nadă 2 3.5“ 2.5 53.8 W Z9-12Ae+ E9-12OH 1:1, 1 mg/nadă 2 2.5* 0.5 100 Iv,1 E9-!2Ac + Z9-12OH l;l, I mg/nadă 2 45.0" 38.0 93.8 [vRl Martor 2 l 0‘ l.O 33.3 Notă: Mediile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (P = 0.05). 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 celelalte capcane nu sunt asigurate statistic, datorita numărului prea mic de repetiții, se poate spune că amestecul respectiv are indiscutabil efect atractant față de masculii acestei specii. în paralel cu testul menționat, s-a făcut un altul în care, pentru prima dată, s-a utilizat și amestecul E9-12 Ac + E9-12OH (tabelul 3). Capcanele amor- sate cu acest amestec au avut o atractivitate foarte puternică, diferențele față de celelalte variante tes- tate fiind foarte semnificative, chiar dacă numărul de repetiții a fost redus. întrucât această diferență este asigurată statistic, se poate afirma cu certitu- dine că și acest amestec are efect atractant asupra masculilor de R. perangustana. în plus, testul a ară- tat că și selectivitatea acestui amestec este destul de bună, 92.8 % din totalul capturilor fiind masculi de Retinia perangustana. Comparând performanțele realizate de amestecul E9-12 Ac + E9-12OH cu cele obținute de amestecul Z9-12Ac + E9-12OH (variantele V4 din 1997, V3 și V4 din 1998) se confirmă faptul că efectul atractant se datorează compusului E9-12Ac. De altfel, acest compus s-a dovedit a fi atractant, singur sau în com- binație cu alți compuși și față de alte specii de Retinia (Petrova) (Arn et al., 1992). Pe de altă parte, dacă se compară atractivitatea amestecului E9-12Ac + Z9-12OH, cu cea a amestecului E9-12 Ac + E9-12OH (în ambele cazuri raportul între compuși fiind de 1:1 și doza de 1 mg/nad), se constată că cel din urmă a avut o atrac- tivitate net superioară (de 17,6 ori mai mare), ceea ce înseamnă că E9-12OH sporește într-o măsură mult mai mare atractivitatea componentei de bază față de Z9-12OH. Tabelul 3 Rezultatele privind atractivitatea și selectivitatea curselor feromonale față de masculii de Retiniaperangustana la Hemeiuși-Bacău în 1998 (Perioada de testare: 14.04-10.06) Varianta experimentală Nr. repetiții Nr. capturi/capcanâ % Kp. din total capturi/varianta Media Eroarea mediei V! E9-12Ac + Z9-l2Ac 1:1,1 mg/nadă 3 6.3" 4.1 65.5 V; E8E10-12AC 1 mg/nadă 3 2.3- 1.5 53.8 V3 Z9-12Ac+E9-12OH 1:1,1 mg/nadă 3 14.0’ 0.6 82.3 V. E9-12AC + B9-12OH 1:1, ! mg/nadă 3 792.0’ 192.7 92.8 Vs Martor 3 8.01 5.6 92.3 Notă: Mediile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (P = 0.05). înregistrat la variantele de atractanți Vb V3 și V5 care conțineau amestecul E9-12Ac + E9-12OH, în raport de 1:1, 2:1 și respectiv 1:2, în doză de 1 mg/nadă (tabelul 4). Acestea au avut o atractivitate foarte puternică, diferența față de celelalte variante testate fiind foarte semnificativă. Acest lucru confir- mă faptul că amestecul E9-12Ac + E9-12OH are, cu certitudine, efect atractant asupra masculilor de Retinia perangustana. Comparând între ele vari- antele cele mai bune, nu se constată diferențe sem- nificative. Totuși, se pare că varianta optimă este reprezentată de un amestec în care cele două com- ponente se află în aceeași proporție sau în proporții apropiate. O reducere a proporției de E9-12OH de la 50 % la 33 % a avut ca efect scăderea atractivității cu 23 %, în timp ce reducerea în aceeași măsură a proporției de E9-12Ac a avut ca efect o diminuare a atractivității cu numai 9 %. Adăugarea la acest amestec a compusului n-12Ac (varianta V4) a anulat efectul atractant, confirmând efectul inhibitor sau repelent al acestui compus față de masculii acestei specii. în mod paradoxal, în 1999 capcanele amorsate cu amestecul E9-12Ac + Z9-12OH nu au mai cap- turat nici un mascul de Retinia perangustana, deși în 1997 și 1998 și-au dovedit atractivitatea față de această specie. La cele trei variante de atractant care au avut o atractivitate foarte bună, proporția de participare a masculilor de Retinia perangustana în totalul cap- turilor a fost de 97,4-98,2 %, ceea ce denotă o selec- tivitate bună a amestecului respectiv (tabelul 4). Tabelul 4 Rezultatele privind atractivitatea și selectivitatea curselor feromonale față de masculii de Retinia perangustana la Hemeiuși-Bacău în 1999 (Perioada de testare: 23.04-4.06) Varianta experimentala Nr. rcpdiliî Nr. capturVcapcană % R. p. din total eapturî/varianlfi Media Eroarea mediei V, E9-12AC+E9-12OH 1:1, 1 mg/nadei 5 260.8'’ 68,1 98.2 V? E9-12 Ac+ Z9-12011 11, 1 mg/nadă 5 Ob 0 0,0 V, E9-12AC+ E9-12OH 2:1. I mg/nadă ? 200.8- 34.2 97,4 V, E9-I2AC+ E912OH + n-12Ac 2.1:1, 1 ma/nada ? 1,2’ 0.4 75.0 V, E9-12Ac+ E942OH 1:2, 1 mg/nadă 5 236.6J 77.3 97,8 V(, Martor - capcane reamursate 5 26,2“ 10,5 94,2 Notă: Mediile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (P = 0.05). 3.3 Rezultatele testelor din 1999 La Hemeiuși-Bacău, cele mai multe capturi s-au Un experiment similar celui de la Hemeiuși a fost organizat în plantajul de larice Gârcina, în REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 perioada 6.05-28.05, folosind însă numai trei repetiții pentru fiecare variantă. în cadrul acestui experiment nu s-au capturat decât 6 masculi de Retinia perangustana, 5 exemplare la varianta V3 și un singur exemplar la varianta V,. Numărul foarte mic de capturi s-ar putea datora faptului că în acest plantaj populația este extrem de redusă, plantajul fructificând de numai 3-4 ani, timp insuficient pentru colonizarea și dezvoltarea unei populații numerose din specia studiată de noi, Acest lucru este confirmat de absența larvelor de Retiniaperangustana din conurile culese în 1996 (Olenici, 1998 ; Olenici & Olenici, 1999, 2000), dar și de rezultatele analizelor de conuri din 1999, când - în cele 49 conuri recoltate la data de 6.05 și 13.05 - s-au găsit ouă de Strobilomyia infrequens (Acki.), dar nu s-a găsit nici un ou și nici o larvă de lepidopter. 3.4. Rezultatele testelor din 2000 în formularea variantele de atractanți testate în 2000 s-a plecat de la varianta care a dat cele mai bune rezultate în 1998 și 1999, respectiv E9-12Ac + E9-12OH, în doză de Img/nadă și raportul între compușii chimici de 1:1. Toate cele 5 variante au avut aceleași componente, fiind schimbat doar raportul dintre acestea. Rezultatele testelor screening de la Hemeiuși- Bacău (tabelul 5) arată că varianta Vt (E9-12Ac + E9-12OH, în raport de 1:1 și doză de Img/nadă), care în anii anteriori a capturat semnificativ mai multe exemplare de Retinia perangustana decât celelalte variante, a capturat în acest an aproxima- tiv același număr de exemplare ca și varianta V5 (E9-12Ac + E9-12OH în raport de 1:3, doză de Tabelul 5 Rezultatele privind atractivitatea curselor feromonale față dc masculii de Retiniaperangustana la Hemeiuși-Bacău în 2000 (Perioada de testare: 18.04-10.05) Varianta experimentală Nr. repetiții Nr. capturi/capoană % R.p. din total capturi/variarrtfl Media Eroarea mediei V, E9-l2Ac+E9-12OH 1:1, Img/nadă 5 229,2^ 40.6 98,3 V? E9-12 Ac+E9-12 OH 2.1, Img/nadă 5 1612^ 48,6 97.8 V-, E9-12 Ac+E9-12 OH l :2, 1 mg/nadă 5 91,2“' 72.(1 73.4 E9-12Ac+E9-12 OH 3’1. 1 mg/nadă 5 30,4 ‘ 20.2 84.0 V5 E9 12 Ac+E9-12 OH 1:3. intg/nadă 5 230.8" 42.4 99.5 Vh Mattar-capcane neamorsatc 5 358,2* 77,3 99,9 NotJ: Mediile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (P - 0.05). Img/nadă), dar mai puțin decât varianta martor (V6), însă diferențele dintre aceste trei variante, precum și față de varianta V, nu sunt asigurate statistic. Dat fiind numărul foarte mare de capturi de la aceste variante, care sugerează faptul că fenomenul nu este întâmplător, se pune problema stimulului atractant care a acționat în cazul variantei martor. Ținând cont că toate variantele au funcționat practic în aceleași condiții, singura explicație a atragerii masculilor de Retiniaperangustana de către cursele de la varianta martor ar putea fi existența în com- poziția cleiului a unei substanțe cu efect atractant asupra speciei studiate. Faptul că adezivul a modificat răspunsul com- portamental al masculilor de Retinia perangustana rezultă și din compararea rezultatelor obținute la variantele V, și V3, variante care în anul anterior au avut un număr de capturi foarte apropiat. Ca urmare, singura concluzie ce se poate trage din acest expe- riment ar fi aceea că o pondere mai mare (3:1) a acetatului în compoziția nadelor are efect inhibitor sau chiar repelent (varianta V4), însă - ținând cont de cele arătate anterior - nici acest lucru nu poate fi luat ca certitudine. Pentru a elimina posibilitatea ca rezultatele prezentate să fi fost afectate și de unele erori de identificare a materialului biologic, parte din acest material a fost identificat și prin analizarea armăturii genitale. Rezultatele obținute au confirmat corecti- tudinea identificărilor făcute după aspectul exterior al fluturilor. La Săcuieni-Bihor, ca și la Hemeiuși-Bacău, cel mai mare număr de capturi (227 exemplare, respec- tiv 38,6%) s-a înregistrat la varianta martor, în acest caz diferențele dintre variante nefiind însă asigurate statistic (tabelul 6). în aceste condiții, se constată că - dintre variantele de atractanți testate - varianta V4 a capturat cele mai multe exemplare (149 de exem- plare, respectiv 25,3% din totalul capturilor). Această variantă are în amestec E9-12Ac + E9-12OH în raport de 3:1 și în doză de Img/nadă iar la Hemeiuși-Bacău a capturat cel mai mic număr de exemplare (152, respectiv 2,8%), dovedindu-se a avea o atractivitate redusă comparativ cu variantele VjjVj și Vs care au în amestec un conținut mai scăzut de acetat. Dacă facem abstracție de faptul că răspun- sul masculilor a fost influențat de adezivul folosit, ar putea însemna că populația de Retinia perangustana de la Săcuieni-Bihor se comportă altfel decât popu- lația de la Hemeiuși față de atractanții testați. 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.2 Tabelul 6 Rezultatele privind atractivitatea curselor feromonale față de masculii de Retiniaperangustana la Săcuieni-Bihor în 2000 (Perioada de testare: 20.04-19.05) Varianta expeiimenlală Nt repetiții Ni. capturi'capcană % R. p. din loial captuii varianta Media Eroarea mediei V, E9-12Ac + E9-12 OH 1:1, 1 mg/nadă 4 10,0J 4.5 8,8 V2 E9-12 Ac + E9-12 OH 2:1, Img'nadă 4 20,8^ 4,9 16.7 Vj E9-12 Ac + E9-12 OH 1:2. Img'nadă 4 10.5" 10,2 20,5 Vz E9-12Ac + E9-12 OH 3:1, 1 mg/nadă 4 37,3" 23,2 42,7 Vs E9-12 Ac + E9-12OH 4 11.8' 6.9 23,3 Notă: Mediile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (P = 0.05). La Mihăești-Argeș, în intervalul 24.04-22.05. 2000, nu s-a capturat nici un exemplar de Retinia perangustana, ci numai câteva exemplare de Cydia illutana, un tortricid ce trăiește ca larvă în conurile de molid și de larice (Stadnițkii et al., 1978; Grijpma & van de Weerd, 1991; Olenici, 2000). Lipsa capturilor se poate datora fie faptului că mas- culii din populația respectivă nu au răspuns la atrac- tanții testați, fie - cel mai probabil - unui nivel foarte scăzut al populației respective, aceasta cu atât mai mult cu cât era de așteptat ca o parte a popu- lației să fi rămas în diapauză, fructificația fiind foarte slabă și numai la arborii de la lizieră. Analizele de conuri (câte 60 bucăți recoltate în 27.04 și 8.05) au arătat că acestea nu au fost infes- tate nici cu ouă și nici cu larve ale acestei specii, ceea ce confirmă nivelul extrem de redus al popu- lației active în anul 2000. Pentru aprecierea selectivității atractanților tes- tați în 2000 s-au luat în considerare doar capturile din primele două săptămâni de observație, când s-au prins peste 90 % din fluturii de Retinia perangus- tana. în ce privește selectivitatea, se constată că în ambele cazuri varianta martor a fost cea mai selec- tivă, capturile de R. perangustana la această vari- antă reprezentând până la 99,9 % din totalul cap- turilor de la Hemeiuși (tabelul 5). La Hemeiuși au avut o selectivitate bună și variantele V5, V, și V2, în schimb, la Săcuieni, nici una dintre variante nu a avut o selectivitate corespunzătoare. Faptul că cea mai bună selectivitate s-a obținut la martor arată b dată în plus că fluturii de R. peran- gustana nu s-au dus întâmplător la capcanele respective, ci au fost atrași în mod activ de adezivul utilizat la curse. Selectivitatea mai bună obținută la Hemeiuși, față de cea de la Săcuieni, se datorează nu numai numărului mult mai mare de masculi de R. perangustana capturați în prima suprafață menționată, unde nivelul populației este în general ridicat, ci și numărului mult mai mic de capturi din alte specii, care la Săcuieni au abundat. Acest aspect atrage atenția asupra faptului că selectivitatea este în mare măsură dependentă de nivelul populației țintă, dar și de nivelul populațiilor altor insecte care ar putea fi atrase de compușii din nadă. Ca urmare, experimentarea într-un număr cât mai mare de locuri a atractanților este necesară nu doar în vederea găsirii unei formule de atractant la care să răspundă corespunzător orice populație din specia studiată, ci și pentru a verifica selectivitatea în condiții cât mai diferite sub raportul densității popu- lațiilor țintă sau al altor populații ce ar putea fi atrase. 3.3. Rezultatele testelor din 2001 Dată fiind alterarea rezultatelor experimentelor din anul 2000 din cauza adezivului folosit, în 2001 s-au utilizat aceleași variante de atractanți ca și în anul anterior, dar capcanele au fost unse cu un clei pentru insecte fabricat în Germania (Temmen Insekten-Leim, produs de Temmen GmbH din Hattersheim). Rezultatele acestor ultime teste (tabelele 7-8) confirmă faptul că în anul 2000 adezivul a conținut o substanță ce a modificat în mod decisiv răspunsul masculilor de Retinia perangustana la stimulii atractanți din momeli. Tabelul 7 Rezultatele privind atractivitatea curselor feromonale față de masculii de Retinia perangustana la Hemeiuși-Bacău 2001 (Perioada de testare: 5.04-28.05) Varianta experimentală Nr. repetiții Nr. tapUiri'capcmî % R. p. din loial capluri/variantă Media Eroarea mediei V, E9-12Ac + E9-12 OH 1:1, Img/nadâ 5 U4.61 12.5 97.7 V; E9-12 Ac + E9-12 OH 2:1, Itng/nadă 5 85.6* 32.9 97.3 V3 E9-U Ac + E9-I2 OH 1:2, Img/nada 5 60,8“ 21.9 80.6 V4 E9-I2AC + E9-12 OH 3:1. 1 mg/nadâ 5 4.3 8.0” 113.1 99,1 V, E9-12 AC + E9-I2OH 1:3, Img/nadă 5 508.4" 105,7 99,8 Vh Martor - capcane neamorsate 5 24,0' 12.5 90.9 Notă: Mediile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (P = 0.05). în acest an, numărul cel mai mare de capturi s-a înregistrat, în ambele suprafețe experimentale, la capcanele din varianta V5, urmată de varianta V4, față de care însă diferența nu este semnificativă din punct de vedere statistic. Mediile capturilor înregis- trate la aceste două variante diferă semnificativ atât față de cele de la varianta martor, cât și față de cele de la variantele V,-V3. Rezultatele indică faptul că REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 15 Tabelul 8 Rezultatele privind atractivitatea curselor feromonale față de masculii de Retiniaperangustana la Săcuieni-Bihor în 2001 (Perioada de testare: 18.04-9.05) Varianta experimentala Nr. repetiții Nr. capiuri/capcană % R. p. din total capi urî/var ian tă Media Eroarea mediei V. E9-l2Ac+E9-12OH 11,1 mg/nadâ 3 2,0* 1,2 15.0 V, E9-I2 Ac + E9-12 OH 2il. Img/nadă 3 6,0* 2,5 25,0 V, E9-12 Ac + E9-12 OH 1:2. Img/nadă 3 10,3' 9.4 26,8 V, E9-12Ac + E9-I2OH 3:1, 1 mg/nadă 3 133.0* 16.6 98,8 Vs E9-12 Ac + E9-12 OH 1:3, Img/nadă 3 135,7* 79,5 99,6 V(, Martor - capcane neamorsate 3 1.3* 1.3 83.3 Notă: Mediile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (P = 0.05). masculii dăunătorului studiat sunt atrași cel mai puternic de un amestec de E9-12Ac și E9-12OH, în doză de Img/nadă, când raportul între componente este de 1:3. Datele din tabelul 7 și 8 arată că acest amestec a avut și cea mai bună selectivitate, de aproape 100 %, indiferent de nivelul populațiilor din cele două suprafețe, ceea ce ar permite utilizarea lor în practică fără complicații privind determinarea microlepidopterelor capturate. în mod paradoxal, o atractivitate apropiată este exercitată și de către amestecul în care pro- porția este de 3:1, în timp ce amestecurile în care proporția compușilor a fost de 1:1, 1:2 sau 2:1 au o atractivitate mult mai redusă, deși doza a fost - teoretic - aceeași. O analiză comparativă a vari- antelor utilizate atât în 1999, cât și în 2001 (vari- antele VrV3 din 2001) arată că la Hemeiuși, în ambii ani, pe primul loc s-a situat varianta Vb însă celelalte două variante și-au schimbat ie- rarhia de la un an la altul, iar în 2001 ierarhia întâlnită în experimentul de la Hemeiuși nu se regăsește în cel de la Săcuieni. Ca atare, este practic imposibil să se precizeze o tendință clară de schimbare a atractivitâții în funcție de modifi- carea într-un sens sau altul a raportului dintre cele două componente. Faptul că în testele din 2001 variantele cele mai bune s-au situat în aceeași ordine în ambele suprafețe experimentale denotă că populațiile de Retinia perangustana din cele două locuri răspund în mod similar la atractanții testați, iar schimbarea aparent inexplicabilă, de la un an la altul, a răspun- sului masculilor acestei specii față de o anumită combinație s-ar putea datora utilizării în amestec a unor compuși cu puritate diferită sau unor erori de dozare a compușilor. Ca urmare, realizarea de noi progrese pe linia optimizării raportului dintre cei doi compuși ai atractantului identificat și a dozei de atractant/nadă reclamă utilizarea în permanență a unor compuși de înaltă puritate, precum și a tehni- cilor moderne de dozare a lor, care să garanteze obținerea în practică a proporțiilor și a dozelor prestabilite. 4. Concluzii Cercetările desfășurate în actuala etapă au arătat că atracția cea mai puternică față de masculii de Retinia perangustana este exercitată de un amestec de E9-12Ac și E9-12OH, în doza de Img/nadă. în ce privește raportul optim dintre compuși, acesta pare a fi de 1:3, dar noi teste sunt necesare pentru a stabili cu certitudine acest lucru. Amestecul menționat are și o selectivitate foarte bună (peste 99 % din capturi fiind masculi de Retinia perangus- tana). Ca atare, acesta ar putea fi utilizat cu succes pentru depistarea dăunătorului chiar și acolo unde nivelul populației este foarte redus. De asemenea s- a evidențiat faptul că nu există nici un temei să con- siderăm că între populațiile de Retiniaperangustana din țara noastră ar exista diferențe în ce privește răspunsul la atractantul identificat, performanțele realizate fiind foarte bune chiar și în cazul unor po- pulații izolate geografic, situate la distanțe de sute de kilometri. Mulțumiri Cercetările s-au efectuat în cadrul temelor A.36/1998 și A.8/2001 din planul de cercetare al I.C.A.S., și au fost finanțate de către Agenția Națională pentru Știință, Tehnologie și Inovații, respectiv Ministerul Educației și Cercetării. Pentru lucrările de teren am fost ajutați de colegii din pro- ducție și din cercetare care lucrează la unitățile ce administrează plantajele de larice în care s-au făcut cercetările sau la alte niveluri în administrația sil- vică. Multe dintre aceste lucrări nu ar fi fost posibile fără eforturile depuse de: ing. Bokor Monica, tehn. lacob Nicolae și pădurar Tamaș Erdei de la Ocolul silvic Săcuieni-Bihor, ing. Guiman Gheorghe și tehn. lacob Florin de la Ocolul silvic Mihâești- Argeș, dr. ing. Rusu Costache și ing. Cucoș Vasilică de la Direcția Silvică Piatra Neamț, tehn. Țilea Gheorghe și pădurar Lungu Gheorghe de la Baza experimentală I.C.A.S. Hemeiuși-Bacău. Tuturor le muțumim și pe această cale pentru sprijinul acordat. 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 BIBLIOGRAFIE A r n , H., T 6 t h , M., P r i e s n e r, E., 1992: List of sex pheromones of Lepidoptera and related attractants, 2nd ed., International Organization for Biological Control, Montfavet, 179 p. Enescu, V., Cherecheș, D., Bândiu, C., 1997: Conservarea biodiversității și a resurselor genetice forestiere. S.C. Agriș - Redacția revistelor agricole, București, 462 p. Grijpma.P., van de W e e r d , C.P., 1991: The entomofauna of cones of Larix decidua and L. kaempferi in the Netherlands. Proc. Exper, & Appl. Entomol., N.E.V. Amsterdam, voi. 2:46-51. L 6 f s t e d t, C., L o f q v i s t, J„ R o q u e s , A., 1986: Pheromones for trapping of two moth species in seed orchards. In Roques, A. (ed.): Proceedings of the 2nd confer- ence of the “Cone and Seed Insects" Working Party, 1UFR0 S2.07-01. [Brianșon 3-5.09.1986], p. 247-255. Olenici, N., 1991. Unele aspecte privind atacurile cauzate de insecte asupra conurilor și semințelor de larice. Sesiunea Științifică "Pădurea - patrimoniu național”. Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, p. 41 - 46. O 1 e n i c i, N., 1998: Cercetări privind insectele dăună- toare fructificației laricelui din România. Biologie și combat- ere. Teză de doctorat. Universitatea “Transilvania” Brașov, 238 P- O 1 e n i c i, N., 2000: Dăunătorii conurilor și semințelor de rășinoase. In: Simionescu, A., Mihalache, Gh. (coord.) - Protecția pădurilor. Editura Mușatinii, Suceava, p. 343-396. Olenici, N., Olenici, V., O p r e a n , I., 1997: Noi teste screening în vederea identificării unor atractanți sex- uali pentru Cydia strobilella și Retinia perangustana. Analele Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava. Secția Silvicultură, voi. 111:47-51. O 1 e n i c i, N., O 1 e n i c i, V., 1999: Insectele dăună- toare fructificației laricelui din România - răspândire geografică. Revista pădurilor 6: 20-23. Olenici, N., Olenici, V., 2000: Impactul insectelor dăunătoare fructificației laricelui asupra producției de semințe. Revista pădurilor 6: 21-24. Olenici, N., Roques, A, Oprean, I., O 1 e n i c i, V, Tăuțan, L., Chiș, V., 1999: Cercetări privind feromonii lepidopterelor conofage de importanță economică din România. în: Giurgiu, V. (ed.): Silvologie, voi. II. Editura Academiei Române, p. 106-140. Olenici, N., în colaborare cu M i h a 1 c i u c , V., Olenici, V., C e i a n u, I., Căpușe, I., Constanti neanu, R.,Oprean, I., Stănoi u,I, 1991: Cercetări privind biologia și combaterea integrată a dăunătorilor conurilor de rășinoase in rezervații de semințe și plantaje. Referat științific final, tema 40/ 1991. l.C.A.S. București 111 p. Olenici, N., în colaborare cu Olenici, V., Roques, A., Oprean, 1., Tăuțan, L., Gânscă, L., C h i ș , V., P o p o v i c i, N., P o p , L., G o g a n , A., C i u p e, H., 1994: Cercetări privindferomonii lepidopterelor conofage de importanță economică din România. Referat științific final, tema 8.1 (A.44)/1994. l.C.A.S. București, 50 p. O 1 e n i c i, V., O 1 e n i c i, N„ 1999: Cercetări privind realizarea unor atractanți sexuali pentru Retinia perangustana (Snellen). Sesiunea de comunicări științifice “Cercetarea știîțî- fică pentru gestionarea durabilă a pădurilor”, 12 martie 1999, l.C.A.S. București. Olenici, V., în colaborare cu Olenici, N., Oprean, I., Tăuțan, L., Gânscă, L., Chiș, V., P o p o v i c i, N., Pop, L., G o g a n , A., C i u p e , H., 1998: Cercetări privind metode noi de depistare, prognoză și avertizare a combaterii dăunătorilor fructificației laricelui din rezervații de semințe. în: Mihalcîuc, V., Olenici, V.: Cercetări asupra unor dăunători periculoși pentru speciile de rășinoase. Referat științific final, tema A.36/1998. l.C.A.S. București, 144 P- Roques, A„ 1983: Les insectes ravageurs de cones et graines de coniferes en France. Paris: INRA. 135 p. S t a d n i ț k i i, G.V., I u r c e n k o , G.I., Smetanin, A.N., Grebenșcikova, V.P., P r i b i 1 o v a , M.V., 1978: Conifer cone and seed pests. Moskow. Lesn. Prom. St., 168 p. (Traducere din limba rusă de H.O. Yatcs III). A synthetic sexual attractant for Retinia perangustana (Snellen) males Abstract Screening tests conducted during the last 5 years within some European larch seed orchards in Roman ia showed that a mixture of E9-12Ac and E9-12OH, in a dosage of 1 mg/bait, has good attractivity for Retinia perangustana males. The optimum ratio between Chemical compounds seems to be 1:3, but new tests should be done to confirm this conclusion. The above mentioned mix- ture has also a very good selectivity, more than 99% of capturcs being males of the target species. Therefore, this mixture could be used successfully for detecting the presence of the pest even into the areas where the population level is very low. In addition, the tests proved that geographically isolated population of Retiniaperangustana, located at very long distances, are equally attracted by this mixture. Keywords: European larch, cone and seed insects, Retinia perangustana, sexual attractant. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 17 Alocarea carbonului la nivel de arbore și implicațiile particularităților solului asupra repartiției biomasei radicelare la Quercus cerris L. Introducere Sistemul radicelar ca arhitectură, funcție și funcționare constituie de ceva timp o preocupare constantă pentru silvicultorii români. Petcuț (1939) tratează aspectul drajonării ca facultate a rădăcinilor și șansă de regenerare a arboretelor de stejari, dar fără aspecte cantitative. Enescu (1955, 1961) abor- dează cantitativ repartiția biomasei radicelare în raport cu adâncimea orizonturilor de sol la o gamă largă de specii vegetând în stațiuni particulare (nisipuri continentale, lăcoviști). Biomasa totală a sistemului radicelar atinge 8-16 % (Leahu, 1994), 15-20 % (Birdsey, 1992; Kurz, 1996) din biomasa totală lemnoasă a arboretelor și între 19-36 % din bugetul de carbon al arboretului (Kurz, 1996). Mai specific, biomasa este concen- trată în sistemul radicelar astfel: 20 % în molidișuri, 25 % în stejerete și 30 % în făgete (Molceanov, 1974 citat de Doniță, 1977). O parte a sistemului radicelar, neevaluată cu certitudine este biomasa radicelelor fine, foarte dificil de abordat și cuantifi- cat, datorită dinamicii acestei componente, întrucât producția și moartea lor este continuă (Le Goeff, Ottorini, 2000), iar diferențele dintre rezultatele obținute prin diferite metode sunt descurajante (Masei, Scarascia Mugnozza, Mencucini, 2000). în dinamica radicelelor fine, rata anuală a mortalității este estimată ca fiind în jur de 60 %, valoare stabi- lită prin metoda sondajelor, care de altfel este asoci- ată cu eroare însemnată, dată fiind neuniformitatea distribuției orizontale și verticale a rădăcinilor de diferite grade și dinamica pe orizonturi a radicelelor fine de-a lungul sezonului de vegetație. Un anume tip de rădăcină și o dinamica specifică a biomasei radicelare este în definitiv o chestiune de alocare a carbonului la nivel individual de arbore. în prezent este mult discutată alocarea carbonului mai ales la plantele lemnoase care prezintă structuri perene și de mari dimensiuni (Cannel and Dewar, 1994), pre- cum și factorii care condiționează partiția carbonu- lui la nivel individual (Cannel and Dewar, 1994; Gower and al., 1994). Distribuția producției primare între componentele sub și supraterane ale arborilor este condiționată de gradienții factorilor de mediu: 18 Dr. ing. Viorel BLUJDEA Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice disponibilitatea nutrienților, umiditatea solului și proprietățile fizico-chimice ale solurilor (Scarascia Mugnozza, 2000). în lucrarea de față ne propunem stabilirea stocului de carbon la nivelul componen- telor de biomasă a arborilor de cer. Material și metodă Cercetările au fost efectuate în Pădurea Vela (ua 39 A , UP III Seaca, O.S. Craiova) în anul 1997, la sfârșit de mai - început de iunie, într-un arboret na- tural fundamental de 45 ani (cereto-gîrnițet de câmpie), provenit majoritar din lăstari. Compoziția este 4 Gâ 6 Ce, clasa de producție a IV-a. Diametrul mediu este de 14 cm și înălțimea medie de 11 m la gârniță și 13 m la cer. Consistența arboretului este de 0.8 (local 0.3). Solul este brun roșcat vertic. Determinări privind caracteristicile fizice și hidro-fizice ale solului. Pentru solul în cauză a fost realizată analiza granulometrică (metoda Grabarov). Au fost determinați indici hidrofizici: capacitatea de câmp (metoda centrifugării) și coeficientul de ofilire (metoda Mitschelich); umiditatea momentană (pe orizonturi de 10 cm grosime până la 1 m adâncime a fost stabilită gravimetric, %) și fizici: densitatea aparentă (determinări directe). Porozitatea totală a fost stabilită prin calcul, din densitatea specifică și aparentă. Determinări privind distribuția rădăcinilor de diferite dimensiuni. Probele au fost recoltate de la un arbore de Quercus cerris L. dominant cu dimen- siuni medii, aparent din sămânță. Prelevarea rădăcinilor a fost realizată prin metoda monoliților care constă în recoltarea integrală a unui volum de sol cu rădăcinile pe care le conține. Monoliții con- stau în orizonturi geometrice de 10 cm grosime, pe o suprafață orizontală de 50 x 50 cm, și au fost recoltați până la adâncimea de 130 cm, din puncte situate la 0.8 m față de baza trunchiului (în interiorul proiecției coroanei), la 1,5 m (pe conturul proiecției coroanei) și la 2.5 m (în afara proiecției coroanei), pe 3 direcții față de trunchi. Rădăcinile au fost împărțite pe 3 categorii de dimensiuni, pe criterii funcționale, scară utilizată și de alți cercetători (Marcu, 1965; Enescu citat de Marcu, 1966). Astfel, REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 rădăcinile subțiri cu diametrul O<1 mm fac parte din fondul de alungite și generează structurile active în procese de absorbție (o parte permanentă, cealaltă parte nepermanentă). Rădăcinile grosiere cu diametrul între 1<3 mm) la .... m față de trunchi 0.8 m 1.5 m 2.5 m 10 5.98 6.85 10.31 20 6.55 14.32 11.98 30 10.74 15.01 16.16 40 2.06 8.47 10.20 50 6.65 35.73 11.07 60 7.16 10.55 9.21 70 7.41 6.19 5.85 80 3.84 4.62 5.61 90 9.08 4.54 4.14 100 4.75 1.02 3.61 110 6.25 2.24 5.47 120 5.76 2.75 2.24 130 1.91 1.82 1.85 Total 78.22 114.1 97.74 Tabelul 6 Biomasa rădăcinilor groase Ia diferite distanțe față de trunchi (n=3) Adâncimea Biomasa (g SU) rădăcinilor groase (cp> 3 mm) la .... m față de trunchi 0.8 m 1.5 m 2.5 m 10 4.72 2.68 4.94 20 16.87 7.23 4.96 30 71.09 25.83 20.81 40 17.38 9.45 14.34 50 28.63 26.05 14.39 60 23.40 18.30 10.23 70 54.82 55.98 19.15 80 27.07 38.03 10.24 90 37.20 51.97 14.78 100 4.78 21.81 5.56 110 5.95 31.52 19.83 120 9.58 17.94 7.23 130 3.81 7.05 4.93 Total 305.37 313.9 151.44 Biomasa rădăcinilor subțiri și grosiere scade constant cu adâncimea, iar cea a rădăcinilor groase este localizată mai ales la adâncimi între 30-90 cm. In raport cu proiecția coroanei, biomasa maximă a radicelelor subțiri este atinsă în afara proiecției, cea a radicelelor grosiere pe contur, iar aceea a rădăcinile groase în interiorul proiecției coroanei. 3. Repartiția biomaselor rădăcinilor pe profilul solului funcție de indicii fizici și hidrofizici ai solu- lui. Distribuția biomasei radicelelor subțiri se core- 20 lează cu dinamica texturii solului pe adâncime. Pe conturul proiecției coroanei distribuția radicelelor subțiri în sol este corelată pozitiv cu conținutul de pulberi (r=0,92*) și negativ cu argila coloidală, argi- la fizică și densitatea solului (r= -0,88**,-0,85** și respectiv -0,88*). în interiorul și în afara conturului proiecției coroanei corelația scade ușor ca intensi- tate, sensul însă se menține similar cazurilor ante- rioare. în afara conturului coroanei biomasa rădăcinile grosiere se corelează pozitiv dar slab cu conținutul de nisip grosier, fin și pulberile (r=0,57*,0,63** și respectiv 0,45*) și negativ cu argila fizică, fină și densitatea solului (r= -0,68*, - 0,94* și respectiv -0,69*, iar în interiorul conturului proiecției coroanei corelațiile sunt foarte slabe. Biomasa rădăcinilor groase este corelată slab și po- zitiv cu argila fizică, coloidală și densitatea aparen- tă, ca o consecință a creșterii și dezvoltării lor în timp. Cu umiditatea momentană (la data recoltării) biomasa rădăcinilor subțiri se corelează negativ, slab și semnificativ (r < - 0,30). Distribuția bioma- sei rădăcinilor subțiri se corelează pozitiv, intens și semnificativ cu porozitatea totală mai ales pe contu- rul și în afara proiecției coroanei (r > 0,87***), ca și biomasa rădăcinilor grosiere (r £ 0,70**). Rădăcinile groase se corelează negativ și semnifica- tiv cu porozitatea, iar intensitatea legăturii crește cu îndepărtarea de trunchi. Caracteristic, biomasa rădăcinilor groase de pe conturul proiecției coroanei se corelează pozitiv și intens cu coeficientul de ofi- lire (r= 0,67***) ca și cu capacitatea de apă în câmp (r= 0,72***), ca o rezultantă temporală a dezvoltării lor într-un sol cu substrat cu un regim hidric estival deficitar în interacțiune cu necesitatea de ancorare a arborelui (ce a condus la crearea unei arhitecturi specifice a rădăcini, cu ramificații ample orientate oblic). Discuții La categoria rădăcini subțiri metoda include radicele fine din fondul permanent (de alungire și explorare) și radicelele fine nepermanente, dar via- bile în momentul recoltării. Proporția lor este foarte diferită funcție de momentul din sezonul de vege- tație. Momentul recoltării probelor, plasat în estival timpuriu, este de o relevanță deosebită în struc- turarea biomasei radțcelare, întrucât umiditatea con- venabilă a stratului superficial de sol susține dez- voltarea unui volum de radicele subțiri important, ceea ce explică și corelațiile intense cu indicii REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 hidrofizici, pe fondul unei porozități totale foarte convenabile. Mai târziu, în sezonul estival mijlociu și târziu, scăderea drastică a umidității în partea superioară a profilului duce la maximizarea morta- lității radicelelor fine și reducerea importantă a activității rădăcinilor subțiri permanente (sesizabil prin suberificare aproape pe toată lungimea radicelelor vii și dispariția radicelelor fine absorbante). în astfel de momente, activitatea de absorbție desfășurată de rădăcinile active se concen- trează probabil în straturile mai profunde ale solu- lui, unde umiditatea solului este mai ridicată. Pe baza determinărilor efectuate se poate simula repartiția cantitativă a biomasei rădăcinilor funcție de distanța față de trunchi, apoi testarea posibilității de utilizare a distanței față de trunchi ca predictor pentru repartiția biomasei rădăcinilor (figura 1) ca și pentru estimarea biomasei totale a rădăcinilor unui arbore de cer de 45 ani, dintr-un arboret echien aflat la jumătatea ciclului de producție. Regresiile distribuției cantitative totale a bioma- sei rădăcinilor (p) de diferite dimensiuni pe întreg profilul în raport cu distanța față de trunchi (8). P (3) = -300,91 ln(8) + 477,51 (r2 = 0,9819) p (1<3><3) = 4,6088 53 - 64,965 8’ + 256,52 8 - 199,51 (r2 = 0,9641) p (<Î><1) = 0,3845 8< - 2,1821 8’ - 28,254 82 + 194,13 8- 151,66 (r2 = 0,9803) Fig. 1. Biomasa radicelară (g SU) funcție de distanța față de trunchi Predictorul distanță față de trunchi se dovedește convenabil pentru biomasa rădăcinilor groase, însă neconvenabil pentru biomasa rădăcinilor grosiere și subțiri (figura 2), valorile simulate fiind mai mari decât cele reale. în literatură se menționează utilizarea altor pre- dictori pentru stabilirea biomasei rădăcinilor, cel Fig. 2. Valori observate vs. valori simulate mai practic fiind utilizarea diametrului la 1.30 m (Lo Goeff, Ottorini, 2000). Distribuția carbonului pe componente de bio- masă de arbore (valori medii substanță uscată): 1.Biomasa lemnoasă totală = 48,75 kg (volum determinat în teren; densitatea aparentă lemn presu- pusă de 750 kg/rn3 (Moș, 1985); umiditate naturală lemn = 20 %), din care biomasa ramurilor 8,77 kg. 2.Biomasă foliară uscată = 7,20 kg 3.Biomasa radicelară = 15,6 kg (rezultată prin extrapolarea rezultatelor din monoliți la volumul de sol total până la 3 m de baza arborelui, 1.3 m adâncime) Conținutul de C este uniform în lemn (= 50 %), ceea ce conduce la o repartiție procentuală a car- bonului maximă în biomasa aeriană lemnoasă (tulpină și ramuri) în raport cu biomasa subterană (figura 3). Fig. 3. Repartiția carbonului (%) pe componente de bio- masă la arbori de Quercus cerris Concluzii 1.Caracteristicile fizice și hidro-fîzice ale solului (compoziția granulometrică, coeficientul de ofilire REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 21 și capacitatea de apă în câmp) variază în limite specifice tipurilor de soluri brune roșcate cu tranz- iție spre vertice. Umiditatea solului se reduce pe profilul solului sub nivelul coeficientului de ofilire pe durata sezonului de vegetație, fără efecte vizibile asupra vegetației, ceea ce sugerează că aprovizionarea cu apă se face și din straturile mai profunde ale solului. 2.Biomasa rădăcinilor subțiri se corelează intens și semnificativ cu caracteristicile fizice și hidro-fiz- ice ale solurilor ca rezultat al interacțiunii momen- tane dintre arbore și sol. Dinamica în adâncime a biomasei rădăcinilor groase este rezultatul interacți- unii îndelungate dintre arbore și sol. Arhitectura rădăcinii este rezultanta interacțiunii dintre factorul hidric și necesitatea de ancorare a arborelui, rădăcinile groase fiind orientate spre adâncime indiferent de natura granulometrică a orizonturilor de sol. 3.La vârste mijlocii ale arboretului biomasa lemnoasă a arborilor de cer este concentrată în partea supraterană (56 % în tulpină și 12 % în ramuri) în raport cu 22 % în rădăcină, din biomasa totală, ceea ce denotă, sub raportul alocării car- bonului, o comportare de specie forestieră tipică, chiar dacă arealul speciei este supus la deficite hidrice, momentane și cumulate în timp, impor- tante, pe fondul unei eficiențe hidrice sporite a cerului. 4. Predicția cantitativă a biomasei rădăcinilor de diferite dimensiuni în raport cu distanța de trunchi este valabilă numai pentru biomasa rădăcinilor groase, iar în cazul rădăcinilor grosiere și subțiri valorile simulate sunt exagerate față de valorile reale cu peste 50 %. Adresăm mulțumiri personalului tehnic de la Stațiunea ICAS Craiova pentru sprijinul deosebit în realizarea lucrărilor de teren și laborator. Cercetările au fost realizate în cadrul temei A 49/1998 finanțată de Ministerul Cercetării și Tehnologiei. BIBLIOGRAFIE B i r d s e y R.A., 1992: Methods to estimate carbon for- est storage, in Sampson R.N., Hain D (Eds), Forest and Global change, Vol.1 Opprotunities for increasing forest cover, American Forests, Washington D.C., p. 255-261 C a n n c I, M.G., D e w a r, R.C., 1994: Carbon allo- cation in trees: a rewiev of concepts for modelling Adv. Ecol. Res. 25, p. 25-140 Doniță, N., Purcclcan, Șt., C e i an u , L, Beldie, A., 1978: Ecologie Forestieră, Ed. Ceres Enescu, Val., 1955: Contribuții la cunoașterea sis- temului de înrădăcinare al câtorva specii de arbori și arbuști forestieri de pe lăcoviște. Buletinul Științific al Secției de Biologie și Științe Agricole și Secția dc Geologie și Geografie Academia RPR voi VIII,, nr.4, p.945-988 Enescu, Val., 1961: Autoreferat asupra lucrării de disertație pentru obținerea titlului de candidat in științe agri- cole; Cercetări asupra sistemului de înrădăcinare al princi- palelor specii lemnoase cultivate pe nisipurile continentale din RPR, Min înv. și Cult, Inst. Politehnic, Facultatea dc Silvicultură Brașov, Martie 1961 G o w e r , S.T., G h o 1 z , H.L., N a k a n e , K., B a 1 d w i n , V.C., 1994: Production and carbon allocation pattern of pine forests, Ecoll. Bull (Copenhagen) 43; p. 115-135 K u r z , W.A., B e u k e m a , S.J., A p p s , M.J., 1996: Ettimation of root biomass and dynamics for the carbon budget model of the Canadian forest sector, Can J For Res 26, p. 1973- 1979 Leahu, L, 1994: Dcndrometrie, Edit. Didactică și Pedagogică, București Le Goeff, N., Ottorini, J-M., 2000: Root bio- mass and biomass increment in a beech (Fagus sylvatica L.) stand in North-East France, Arin. For. Sci. 58 (2001), p.1-13 M a r c u , Gh., 1965: Studiul ecologic și silvicultural al gărnițetelor dintre Olt și Teleorman, Ed. Agro-silvică M a r c u , Gh (coord), 1966: Studiul căușelor și al metodelor de prevenire și combatere a uscării stejarului, Centrul dc Documentare tehnică pentru economia forestieră Masei, A., N a p o 1 i, G., D o r e , S., Matteuci, G., Scarascia-Mugnozza, G., 2000: Produzione di biomasa epigeale e radicale di una fagge- ta e in un rimboschimento di abete rosso, SISEF Atti 1, p. 225- 232 Pctcuț, M, 1939: Vitalitatea rădăcinilor de stejar. Revista pădurilor Nr.2/1939, p. 135-149 Scarascia-Mugnozza, G., 2000: Tree biomass, growth and nutrient pools. Ecologica! studies, voi. 142, E-D. Schulze (ed.), Carbon and nitrogen cycling in European forest ecosystems, Springer Verlag Berlin, p. 49-62 Carbon allocation on individual tree and the influences of soil characteristics on the root biomass in Quercus cerris L. Abstract Biomass repartition in forest trees is an expression of C allocation at individual levcl as consequences of biological heritage and environment constraints. In 45 years old Quercus cerris individual tree about 56 % of wholc biomass is represented by trunk, 12 % by branches, 10 % by foliar and 22 % by root biomass. Accordingly the C repartition in the tree biomass componcnts. Bellow ground biomass varies with the distance to the stump. The maximum biomass of coarse roots is inside the crown projection, for the tidy roots on the outline of crown projection, but for the thin roots outside the crown projection. In depth the biomass of thin roots corrclatc pos- itively and significantly with fine and coarse sand and loam, but it is negatively corrclated with soil density and clay content. As well, the thin roots correlate negatively well with wilting point of the soil soil field water capacity. Soil total porosity is significantly pos- itively correlated with in depth thin and tidy roots distribution, while coarse roots is negatively correlated. The distance to the trunk is shown as a bad predictor for tidy and thin roots, but convenient for coarse roots. Keywords: biomass repartition, carbon allocation, root’s biomass, Q. cerris L. 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Silvicultura frasinului comun (Fraxi- nus excelsior L.), între exigențele eco- logice și tehnologice ale speciei și de- fecte (înfurciri și inimă neagră) l.Introducere Genus Fraxinus cuprinde cca 65 specii, în marca majoritate arbori, răspândite în special în regiunile temperate ale emisferei nordice, în țara noastră, în mod spontan sau cultivat, apar 14 specii de frasin, care ocupă în prezent cca 58.000 ha (Stânescu et al., 1997). Dintre acestea, frasi- nul comun {Fraxinus excelsior L.), care se întâlnește în aproape întreaga Europă (cu excepția sudului Spaniei și nord-estului conti- nentului), în nordul Africii și vestul Asiei, este cel mai important reprezentant (Negulescu și Săvulescu, 1957; Negulescu și Stănescu, 1964). La noi, specia este un arbore de câmpie și pod- gorie și, pe alocuri, chiar de munte (urcă până la 1.400 m altitudine), fiind întâlnită diseminat în pădurile de amestec de tipul șleaurilor (mai ales de luncă, alături de stejarul pedunculat și ulmul de câmp, dar și în cele de câmpie și de deal). în cazuri speciale (în lunci, pe stațiuni cu apa stag- nantă temporar sau cu inundații scurte, pe „pământuri excepțional de fertile" - Drăcea, 1923-1924), frasinul formează mici arborete pure, foarte viguroase, care realizează dimensiu- ni excepționale (Negulescu și Ciumac, 1959; Pașcovschi, 1967). 2 .Importanța frasinului pe continentul european Pe continentul nostru, unde este cultivat pe suprafețe relativ întinse (în Franța ocupă peste 270.000 ha (Bastien, 1997), în timp ce în Marea Britanie peste 70.000 ha (Savill, 1991; Kerr, 1998), frasinul este prețuit de multă vreme datorită câtorva calități remarcabile, respectiv: 1 .Rapiditatea de creștere în diametru, înălțime și volum. Specie cu creștere monopodi- ală, frasinul acumulează la vârste mici (până în faza de păriș), în medie, între 50 și 100 (chiar 150) cm pe an, ceea ce îi permite să atingă 15 m Conf. dr. ing. Norocel-Valeriu NICOLESCU Conf. dr. ing. Dieter-Carol SIMON Universitatea „Transilvania" Brașov înălțime la 25 de ani (Negulescu și Săvulescu, 1957; Thill, 1970; Scohy, 1990/1). Creșterea sa curentă în înălțime atinge maximul la 30-40 de ani, după care se reduce mult, ajungând la doar 25 cm pe an la cca 50 de ani, respectiv 10 cm pe an la 100 de ani (Negulescu și Săvulescu, 1957; Joyce et al., 1998). Creșterea în diametru este la fel de susținută și, la vârste mijlocii, în condiții optime, poate ajunge la peste 1,2 cm pe an, după care se reduce începând de la (60) 70-80 de ani (Haralamb, 1967; Joyce et al., 1998). Corelate, cele două creșteri conduc la realizarea unor arbori de dimensiuni mari (30-40m înălțime și Im diametru) (Lorentz și Parade, 1867; Drăcea, 1923-1924; Bouquet de la Grye, 1933). Pe lângă atributul de specie repede crescătoare, frasinul merită și pe cel de specie de productivitate mijlocie-ridicată, datorită creșterii maxime de 8- 10 m3/an/ha pe care o poate realiza pe stațiuni favorabile (Negulescu și Săvulescu, 1957; Negulescu și Stănescu, 1964; Evans, 1984; Boudru, 1989; Scohy, 1990/1; Savill, 1991). 2 . Capacitatea foarte bună de regenerare na- turală pe cale generativă (din sămânță) și vege- tativă (din lăstari), ceea ce o face utilizabilă în păduri supuse regimului codrului, crângului și chiar crângului compus. Astfel, frasinul se folosește în păduri de codru, ca specie de amestec, datorită capacității ridicate de regene- rare naturala din sămânță (în masiv fructifică re- lativ devreme, de la 35-40 de ani, bogat și frecvent (anual sau la 2-3 ani); diseminează la distanțe mari, de peste lOOm - (Negulescu și Săvulescu, 1957; Rubțov, 1958), capacității de a rezista sub masivul închis primii ani de viață (2- 4 ani - Thill, 1970; Boudru, 1989; Scohy, 1990/1; 7 ani - Savill, 1991; chiar 10 ani - Drăcea, 1923- 1924), creșterii rapide, capacității de a produce arbori cu dimensiuni mari la vârste de până la 100 de ani (Lorentz și Parade, 1867; Poskin, 1926). Frasinul este utilizat și în arborete de crâng REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 9 Nr.2 23 simplu deoarece lăstărește abundent, viguros și pe timp îndelungat din cioată, țesutul cicatriciai (călușul) acoperă bine tăietura, iar lăstarii au o creștere foarte viguroasă în tinerețe (Popovici, 1922; Drăcea, 1923-1924; Fron, 1923; Bouquet de la Grye, 1933; Haralamb, 1967). în fine, frasinul se utilizează în unele țâri europene (în special Franța), alături de stejar, gorun, acerinee, ulmi, ca re- zervă în arborete de crâng compus, fapt datorat frunzișului său rar, care acoperă slab solul și nu împiedică evoluția nor- mală a etajului de crâng, precum și creșterii foarte bune în stare izolată, când trunchiul nu se încarcă de crăci lacome (Jolyet, 1916; Haralamb, 1967). Aceste calități l-au determinat pe Drăcea (1942), așa cum Bagneris (1878), Broilliard (1881), Boppe (1889), Fron (1923), Jacquiot (1931), Bouquet de la Grye (1933) făcuseră înaintea sa, iar Haralamb (1967), Cochet (1971), Constantinescu (1973) etc. după acesta, să conchidă că „...putem califica frasinul ca o excelentă specie de rezervă în crângurile compuse, în stațiuni optime ce-i convin și în spe- cial în terenuri fertile, fresce dar nu prea umede'1. Este evident că, atunci când se urmărește pro- ducerea lemnului de mari dimensiuni și utilizări superioare, se dă prioritate folosirii frasinului în arborete de codru, ca specie de amestec în șleau- ri de deal, de câmpie sau de luncă. 3 . Calitatea excelentă a lemnului, care situează frasinul în categoria foioaselor prețioase, alături de cireș, acerinee, sorb etc. Acest fapt este evident luând în considerare prețurile medii de vânzare ale arborilor pe picior sau al buștenilor de frasin în câteva țări europene și care sunt comparabile cu cele ale cireșului, cvercineelor, paltinului de munte (Tabelul 1). Lemnul de frasin, de culoare alb-gălbui, cu nuanțe roz imediat după prelucrare, este suplu, foarte elastic (romanii îl foloseau pentru produ- cerea arcurilor - Pokorny, 1990), tenace, dur. Se prelucrează (despică, lustruiește) ușor, este puțin afectat de insectele care atacă lemnul pe picior, doborât sau pus în operă (cari) și, din aceste motive, după cum constata Evelyn (1664), „Folosirea frasinului este, după aceea a cverci- Tabelul 1. Prețuri dc vânzare ale lemnului arborilor sau buștenilor câtorva specii de foioase din Marea Britanie, Franța și Elveția (Selling price of standing timber, veneer logs or roundwood of some broadleaved species in Great Britain, France and Switzerland) Specia Bușteni pentru furnire. Marea Britanic, lire sterline/m' (Hart, 1994) Arbori pe picior cu diametrul de bază de 50-60 cm în Franța, franci francezi/m‘ (Hubert și Counaud, 1998) Lemn rotund de foioase, clasa I, cal. A, în Elveția, franci elvețieni/m’ (Schiitz, 1997) Frasin 100-225+ 1000 600 Cireș 90-150+ 1800 800 Cvercinee 150-300+ 770 700 Castan comestibil 80-180+ - - Paltin de munte 150-250+ - 390 Nuc 100-275+ 3000 - Plop 20-30 250 - Fag 415 - Ulm - 350 Tei - 290 Carpen mesteacăn - 200 neelor, una universală - el servește soldatului, tâmplarului, rotarului...Se utilizează pentru obținerea mangalului și este...cel mai dulce din- tre lemnele de foc“. Calitățile respective, pentru care se folosește la producerea de furnire, mobilă (frasinul creț), articole sportive, mânere pentru unelte, caroserii auto, căruțe, vagoane de cale ferată și avioane, butoaie, placaj, ca lemn de foc și pentru mangal etc., sunt recunoscute de multă vreme, iar domeniiile de utilizare a lemnului s-au diversificat continuu (Cotta, 1841; Lorentz și Parade, 1867; Broilliard, 1881; Boppe, 1889; Stinghe și Sburlan, 1941; Negulescu și Săvulescu, 1957; Negulescu și Stănescu, 1964; Haralamb, 1967 etc). 3 .Defecte specifice frasinului Din păcate, frasinul se confruntă cu două defecte importante, cu impact deosebit asupra sortimentelor de lemn valoroase (în special furnire estetice), respectiv (1) înfurcirile frecvente și (2) prezența inimii negre (brune). (1) înfurcirile frecvente se consideră un defect de formă major dacă apare la înălțimi mici, sub 6m (înălțimea a doi bușteni pentru furnire este- tice). Acestea pot avea frecvențe foarte ridicate, de până la 70% din arborii cercetați (Kerr și Boswell, 2001) și apar datorită unor cauze diverse, cum sunt: 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 - înghețurile târzii (de primăvară), repetate, care produc vătămarea mugurelui terminal, care intră în vegetație înaintea celor doi laterali (Drăcea, 1923-1924; Negulescu și Săvulescu, 1957; Perrin, 1954, Wardle, 1955, de Favereau, 1968, toți în Thill, 1970); - atacul moliei frasinului Prays fraxinella Bjerk. (P. curtisellus Dup.), ale cărei omizi din generația a doua intră în octombrie în mugurele terminal, în care iernează, continuând primăvara roaderea lui (Gent, 1955, van Miegroet, 1956, ambii în Ningre et al., 1992; Georgescu et al., 1957; Negulescu și Săvulescu, 1957; Haralamb, 1967; Thill, 1970; Brauns, 1991; Hart, 1994); - stresul hidric, apărut datorită concurenței redutabile pentru apă a speciilor ierbacee pe stațiuni relativ uscate (Ningre, 1988, în Ningre et al., 1992); - predispoziția genetică (la frasin se consideră ca există două tipuri de înfurcire, persistentă (1) și ocazională (2), din care primul tip este contro- lat genetic, iar al doilea se datorează înghețurilor târzii și atacului moliei frasinului (Kerr, 1999, în Kerr și Boswell, 2001); - acțiunea mamiferelor și a păsărilor, care „ciugulesc11 mugurele terminal (Kerr și Boswell, 2001); - acțiunea vântului (lujerii tineri de frasin, încă fragili în lunile mai-iunie, se pot rupe la vânturi mai puternice) (Kerr și Boswell, 2001). Dintre toți acești factori, totalitatea specialiștilor citați consideră că înghețurile târzii Sunt în principal responsabile pentru producerea înfurcirilor. Acest fapt obligă ca la vârste mici, ținând seama de extrema sensibilitate a frasinului la temperaturi scăzute de primăvară (câteva zile cu temperaturi de -3 °C în perioada înmuguririi pot conduce la apariția înfurcirilor - Wardle, 1961, în Thill, 1970), să se asigure regenerărilor tinere o protecție laterală și de sus, fapt posibil și datorită rezistenței la umbrire a frasinului în primii ani de viață (Drăcea, 1923-1924; Poskin, 1926; Negulescu și Săvulescu, 1957). ( 2) Cel de-al doilea defect menționat, inima neagră (brună) a frasinului, este colorația bine delimitată, brună-negricioasă, a părții centrale a trunchiului (Pană, 1957). Ea face parte din co- lorațiile anormale (duramene false), alături de inima roșie a fagului, inima stelată a fagului, inima de ger a fagului, inima roșiatică a stejaru- lui, inima negricioasă-a paltinului, inima cenușie a teiului și plopului (Beldeanu, 1999). în mod curios, frasinii nord-americani nu formează inimă neagră (Pillow, 1950; Baker, 1970, în Kerr, 1998), în timp ce la Fraxinus angustifolia culoarea neagră a duramenului se consideră a fi normală (Benic, 1954, Bem și Erdesi, 1955, ambii în Kerr, 1998). La frasinul comun, lemnul de inimă neagră, a cărei colorație este de origine chimică și nu patologică, este sănătos, are o structură complet normală, iar proprietățile sale mecanice nu diferă semnificativ de cele ale unuia considerat „nor- mal“ (Kollmann, 1941, Bosshard, 1953, Kuhne, 1954, Peace, 1962, toți în Thill, 1970). în acest context, este de remarcat că autori români (Pană, 1957; Filipovici, 1964) consideră că lemnul de inimă neagră are calități inferioare celui neco- lorat, fără a-și proba însă în vreun fel afirmațiile. în prezent, pe continentul nostru se constată o preferință evidentă a cumpărătorilor pentru lem- nul de frasin necolorat folosit la producerea de mobilă, furnire, instrumente sportive, mânere pentru unelte, precum și tendința modei de folosire a „lemnelor albe11 în industria mobilei. Din aceste motive, lemnul cu inimă neagră are o valoare comercială mai redusă decât cel neco- lorat. în Franța, spre exemplu, valoarea sa este de maximum 50% din aceea a lemnului necolorat dacă defectul respectiv depășește 20% din suprafața secțiunii transversale a bușteanului la nivelui cioatei (Pilard-Landeau și LeGoff, 1996; Joyce et al., 1998). Aceasta declasare nu este caracteristică însă numai silviculturii franceze, importanța prezenței inimii negre în lemnul de frasin fiind evidentă dacă se ia în considerare clasamentul calitativ european al lemnului rotund (buștenilor) de frasin (Tabelul 2). După cum se observă, prezența inimii negre într-o pondere mai mare de 20% din secțiunea transversală a bușteanului conduce la re- trogradarea acestuia de la clasa A (calitate excepțională) la clasele B (calitate obișnuită), C (calitate slabă) sau chiar D (calitate care include toți buștenii care nu pot fi incluși în nici una din calitățile A, B sau C), însoțită de reducerea gra- REV1STA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 25 Tabelul 2. Clasificarea calitativă a lemnului rotund de frasin (norma europeană EN 1316-3, din xxx, 1997) (Hardwood rotind timber, qualitative classilîcation, ash) (European standard EN 1316-3, in xxx, 1997) cele din sămânță (Evans, 1984); 3 . Vârsta: incidența colorării crește cu vârsta. Dacă primele două cauze sunt citate rareori, influența vârstei asupra apariției și extinderii Caracteristici Clase A B C D Dimensiuni minime Lungime minimi, m Diametru minim (fără coajă) la mijlocul lungimii bușteanului, cm 3 40 3 35 2 20 Fără limite Fără limite Noduri sănătoase vizibile (deschi.sc) Neadmise Qnax 150mm/3m Crnax 150mm/2m Admise Noduri nesănătoase vizibile (deschise) Neadmise Neadmise Qnax 80mm/2m Admise Noduri acoperite (cocoașe) Neadmise Neadmise Maximum o cocoașă/2m Admise Inimă excentrică, % 10 20 Admisă Admisă Curbură simplă, cm/m 3 4 Admisă Admisă Crăpături radiate Admise în Ifl centrală a bușteanului Admise în 1/2 centrală a bușteanului Admise Admise Inimă stelată Neadmisă Admisă în 1/5 centrală a bușteanului Admisă în 1/3 centrală a bușteanului Admisă Crăpături longitudinale Neadmise Neadmise . Admise Admise Găuri de larve Neadmise Neadmise Neadmise Admise Putregai Neadmise Neadmise Neadmise Admise Cancere Neadmise Neadmise Admise Admise Inimă brună (neagră) 20% din diametrul secțiunii* 30% din diametrul secțiunii" Admisă Admisă dată a prețului de vînzare al buștenilor. Ca o cu- riozitate interesantă este de menționat faptul că, în anul când în Europa s-au publicat rezultatele primelor cercetări legate de influența inimii negre asupra structurii și proprietăților mecanice ale lemnului (Kollmann, 1941), în țara noastră se considera că buștenii (lemnul rotund) de frasin, cu o lungime de minim 2,5m și minim 25cm în diametru, „în cazul când au colorație brună la mijloc, aceasta să nu depășească 20% din diametrul secțiunii la capătul gros“ (Stinghe și Sburlan, 1941). în general, se consideră că inima neagră apare în principal datorită următoarelor cauze: /.Stațiunea: exemplarele de frasin care cresc pe stațiuni cu soluri umede sau mlăștinoase (Evans, 1984) sau, dimpotrivă, sărace și uscate (lonașcu și Constantinescu, 1987; Carminati, 1988, în Franc și Ruchaud, 1996), par mai sensi- bile la colorare; 2 .Modul de regenerare: exemplarele din lăs- tari par a fi mai susceptibile la colorare decât inimii negre se întâl- nește la totalitatea surselor bibliogra- fice consultate. în aceasta privință se constată că există două opinii diferite, respectiv: a.Apariția inimii negre este corelată cu atingerea unei anumite vârste crit- ice, de 60-70 de ani (Bosshard, 1955, în Kerr, 1998), 70-80 de ani (Piiard- Landeau și LeGoff, 1996; Joyce et al., 1998), 80 de ani (Evans, 1984) sau chiar 90 de ani (Drăcea, 1942: „De la circa 90 de ani creșterea rezervei se încetinește și lemnul în partea centrală a trunchiului capătă o culoare mai închisă, care-i face cel puțin sus- pect"). b.Inima neagră apare după 35-40 de ani, pon- derea ei crește gradat devenind importantă după 60-80 de ani, când majoritatea arborilor prezintă defectul respectiv și afectează toate exemplarele cu vârsta de peste 100 de ani (Thill, 1970; Devauchelle și Levy, 1977, în Kerr, 1999). în acest caz, pe baza cercetării a sute de exemplare de frasin, s-a constatat că suprafața secțiunii transversale afectată de inima neagră crește pro- porțional cu vârsta, iar la arborii cu același diametru, frecvența și mărimea inimii negre cresc o dată cu vârsta (Nepveu, 1992). Aceste constatări au condus de multă vreme la recomandarea ca, pentru a limita la maximum incidența inimii negre, este necesar ca frasinul să nu fie cultivat pe soluri prea umede, mlăștinoase sau în crânguri, iar vârsta sa de tăiere să nu depășească 80 de ani (Thill, 1970; Evans, 1984; 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Kerr și Evans, 1993). în plus, pentru a permite speciei să producă până la această vârstă-limită sortimentele valoroase și de mari dimensiuni necesare industriei mobilei și a furnirelor, au fost imaginate modalități de îngrijire și conducere a arboretelor și arborilor individuali de frasin care țin seama atât de particularitățile ecologice ale Speciei, precum și de exigențele utilizatorilor lemnului de frasin pentru întrebuințări supe- rioare. în acest scop, cele mai importante particula- rități ecologice ale frasinului se consideră a fi: 1 .Temperamentul de lumină. Chiar dacă în primii ani de viață frasinul suportă foarte bine umbrirea, acesta devine foarte repede heliofil și, pentru a realiza o creștere radiată importantă și susținută, are nevoie de o „creștere liberă11 per- manentă (fără concurența arborilor vecini) la nivelul coroanei (Boppe, 1889; Drăcea, 1923- 1924; Poskin, 1926; Negulescu și Săvulescu, 1957; Negulescu și Stănescu, 1964; Thill, 1970; Lanier, 1986). în acest sens, se consideră că, prin intervenții silviculturale (în genere rărituri), fras- inului trebuie i se permită dezvoltarea unei coroane viguroase, mari, a cărei lungime să reprezinte cca 50% din înălțimea arborelui, acest veritabil „plămân" garantând o creștere rapidă a diametrului terier (Joyce et al., 1998). Dacă însă nu se intervine devreme cu lucrări silvotehnice (rărituri) de intensitate mare, care să favorizeze dezvoltarea coroanei, creșterea arborilor (în spe- cial cea în diametru) se reduce simțitor și, începând de la 30-35 de ani, aceștia nu mai reacționează la rărituri, chiar dacă se intervine ulterior cu intensități forte. „O coroană înghe- suită, mică, este dificil de refăcut, deci coroanele bogate trebuie obținute în tinerețe" (Pilard- Landeau și LeGoff, 1996), „lemnul ideal de frasin fiind cel produs de arbori...cu coroana largă, în plină lumină și căldură" (Drăcea, 1942). în plus, creșterea frasinului în arborete dese și umbrite favorizează atacul ă&Prays fraxinella (Brauns, 1991). 2 .Capacitatea foarte bună de elagaj natural în arborete dese, închise sau cu subetaj (Negulescu și Săvulescu, 1957; Negulescu și Stănescu, 1964; Hubert și Courraud, 1998). în plus, chiar pus brusc în lumină, frasinul produce puține crăci lacome, ceea ce permite intervenții silviculturale cu inten- sități mari, fără riscuri de degradare a tulpinilor si- milare cu cele întâlnite în arboretele de cvercinee. în privința exigențelor utilizatorilor lemnului de frasin, aceștia caută un „lemn alb, neted, cu inima centrică, cu o bună structură și o creștere regulată; bușteanul de bază, de 3m lungime, să nu prezinte nici un defect și să aibă un diametru la mijlocul lungimii de 40-45 cm" (Pilard- Landeau și LeGoff, 1996). Inelele anuale trebuie să fie late (creșterea radială anuală = 4-5mm) și regulate. Dacă însă inelele sunt mai înguste (de până la 2-3mm) și neregulate, lemnul este „ner- vos", „casant", mai puțin elastic, are rezistențe inferioare și devine greu de prelucrat. Astfel, „când a crescut rapid, lemnul de frasin este dur și greu; dacă însă a crescut lent, are o calitate mai scăzută" (Broilliard, 1881). Dacă inelele sunt însă mai late de 5 mm, lemnul se poate folosi pentru produse necesitând rezistențe ridicate (acestea cresc proporțional cu lățimea inelului anual), dar este „descalificat" pentru producerea furnirelor estetice prin decupare (Thill, 1970; Savill, 1991; Joyce et al., 1998). Pentru realizarea acestor obiective tehnologice, silvicultura practicată urmărește producerea unor arbori sănătoși, cu trunchiuri drepte, elagate pe 6 (8) m, cu un diametru de bază de minim 50 cm, cu inele anuale regulate și creșteri radiale de minim 0,4 cm/an (Boudru, 1989; Scohy, 1990/2; Armând (coord), 1995; Bastien, 1997; Allegrini et al., 1998; Joyce et al., 1998). în plus, ca efect al problemelor datorate prezenței inimii negre și detaliate anterior, vârsta la care trebuie să fie produși și exploatați arborii de frasin cu caracte-risticile de mai sus este obligatoriu să nu depășească 80 de ani (Tabelul 3). Tabelul 3. Vârsta exploatabilității arborilor de frasin (Rotation age of ash trees) Autorul Vârsta exploatabilității, ani Thill, 1970 70-80 Lanier, 1986 80 Boudru, 1989 60-80 Savill, 1991 60 BessE res et al., 1992 60 Armând (coord), 1995 50-60 Pilard-Landeau și LeGoff, 1996 60 Bastien, 1997 60-80 Joyce et al., 1998 60-80 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 27 în acest context, este interesant de remarcat că nici în perioada începuturilor silviculturii, când defectele de tipul colorațiilor anormale (dura- menului fals) nu erau menționate în manualele de silvicultură, vârsta exploatabilității frasinului nu depășea 120 de ani (60-120 ani - Cotta, 1841). 4 .Silvicultura recomandată frasinului Pentru realizarea obiectivelor de mai sus, sil- vicultura propusă frasinului (în special în arboretele naturale amestecate) și care ia în con- siderare cerințele ecologice, silviculturale și de industrial izare-comercializare a lemnului speciei, cuprinde următoarele lucrări: 1 .Atunci când se urmărește instalarea sa pe cale artificială, ca specie principală de amestec (niciodată în culturi pure), se recomandă uti- lizarea unei desimi a plantațiilor care ajunge la 2.500 (2 x 2m) puieți/ha în Marea Britanie (Hart, 1994), 2500 (2 x 2m) - 4.400 (l,5-l,5m) puieți/ha în Belgia (Thill, 1970; Boudru, 1989, 1992; Scohy, 1990/2) și scade în Franța (acolo unde specia este plantată în completarea rege- nerării naturale) la 300-500 puieți de frasin/ha (Armând (coord), 1995; Allegrini et al., 1998). Puieții folosiți, de 2 sau chiar 3 ani (înălțimea maximă = l,0-l,5m; diametrul maxim la colet = 2-2,5 cm), se obțin în pepiniere prin semănături de toamnă (cu samarele culese în pârgă) sau, mai ales, de primăvară, caz în care se obțin procente de răsărire în primul an superioare semănăturilor de toamnă. Pentru îndepărtarea stării dorminde a semințelor și asigurarea unei reușite bune în primul an, acestea se recomandă să fie stratifi- cate pe timpul iernii într-un substrat umed timp de 9 săptămâni la 20 °C, urmat de 16-18 săp- tămâni la 4 °C (Miiller, 1986, în Boudru, 1992). în țara noastră se recomandă același gen de semănături (de toamnă, înaintea datei de 15 sep- tembrie sau de primăvară) și practicarea unui tratament cu alternanță de temperaturi ridicate și scăzute (Rubțov, 1958; Haralamb, 1967). Cele mai bune rezultate au fost obținute când semin- țele s-au stratificat la cald (20 °C) timp de 12-16 săptămâni, urmate de stratificarea timp de 16-18 săptămâni la rece (temperatura = 3 °C) (Fărcaș, 2000). Puieții de frasin obținuți în pepinieră se recomandă a fi utilizați în culturi amestecate din stațiuni favorabile, desimea împăduririlor în terenuri goale fiind de 5.000 puieți/ha (2 x l,0m) (xxx, 1987). Oricum, datorită existenței în România a două ecotipuri de frasin, cunoscute de multă vreme {de luncă, respectiv de calcar - Negulescu și Săvulescu, 1957; Negulescu și Stănescu, 1964; Haralamb, 1967; Stănescu, 1979), cu exigențe ecologice și performanțe pro- ductive diferite, este obligatorie utilizarea puieților produși în pepiniere în condiții strict determinate de proveniența materialului semino- logic, astfel eșecurile de cultură sunt garantate. 2 .Degajări (în arboretele amestecate regene- rate natural), al căror număr este redus la maxi- mum una, datorită toleranței la umbrire a frasi- nului la vârste mici și rapidității sale de creștere în înălțime, care îi permit să se elibereze ușor de concurența altor specii, chiar cu caracter pionier (salcie caprească, plop tremurător, mesteacăn). O astfel de abordare este valabilă și pentru depre- sajele practicate în regenerările naturale pure, frasinul având nevoie, asemenea fagului, să fie crescut la vârste mici în condiții de desime ridi- cată, care îi favorizează atât creșterea în înălțime, cât și elagajul natural. 3 .Curățirile au caracterul unei selecții nega- tive și urmăresc eliminarea speciilor nedorite (în special pionierele de mai sus), precum și a exem- plarelor de frasin uscate, deperisante, cu bifur- cați! la mică înălțime și coroane mari (,,lupii“), răni, cancere. Datorită creșterii rapide și susținute în înălțime a speciei, trebuie intervenit devreme cu curățiri. Se recomandă aplicarea a 1- 2 intervenții, prima (facultativă) când înălțimea dominantă (Hdom) este de 5 m (se reduce de- simea arboretului până la cca 4000 exemplare/ha), cea de-a doua (obligatorie) ia Hdom - 7 m (desimea se reduce la cca 2000 exemplare/ha) (Pilard-Landeau și LeGoff, 1996). Intensitatea curățirilor este moderată, ceea ce permite să se mențină susținut ritmul elagajului natural. Recomandări recente (Armând (coord), 1995; Allegrini et al., 1998), privind aplicarea unor curățiri foarte puternice (intensitatea pe număr de exemplare = 70%), prin care desimea arboretelor să fie redusă la doar 600-700 (800) exemplare/ha și care obligă ulterior la intervenții 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 • Nr.2 costisitoare cu tăieri de formare a coroanelor și elagaj artificial, ni se par periculoase și de evitat, 4 .Răriturile încep imediat după intrarea în faza de .păriș și iau în considerare temperamentul de lumină, respectiv necesitatea asigurării spați- ului pentru dezvoltarea unor coroane mari, lipsite de concurența exemplarelor vecine. în acest scop, se recomandă aplicarea unei silviculturi dinamice, de arbore (nu de arboret, ca în cazul intervențiilor anterioare), care presupune rărituri de sus și forte (intensitatea pe număr de arbori = 30-35%), cu o periodicitate de cca 5 ani (Evans, 1984; Lanier, 1986; Boudru, 1989; Scohy, 1990/2; Bessiăres, 1992; Armând (coord), 1995; Pilard-Landeau ți LeGoff, 1996; Allegrini et al., 1998). în arborete pure sau amestecate, la vârsta de 30-35 de ani (când înălțimea dominantă a acestora este de 14-16 m), se recomandă alegerea (desemnarea) arborilor de viitor, în număr de cel puțin 60 de exemplare la ha (în ge- neral între 60 și 100). Arborii de viitor (viguroși, fără defecte - prezența înfurcirii se acceptă, dacă aceasta apare la înălțimi mai mari de 8m -, cu coroana dezvoltată și echilibrată, cu fus de minim 6m înălțime etc) vor fi favorizați prin rări- turile următoare, pentru a le menține coroana în creștere liberă și cu o lungime de minim 50% din înălțimea lor totală. Dacă însă s-ar aplica rărituri de jos, slabe sau cu o periodicitate mai mare, ela- gajul natural se amplifică, coroana are tendința de a-și micșora lungimea și, chiar dacă se inter- vine ulterior în plafonul superior cu lucrări frecvente și cu intensități mari, coroanele nu se refac și rezultă pierderi de creștere radială, care fac imposibilă realizarea obiectivului de a pro- duce bușteni cu diametre de 50-60 cm la vârste de maximum 60-80 de ani. După cum subliniază Allegrini et al. (1998), „Riscul de a compromite viitorul arboretului este mare dacă nu se inter- vine viguros înainte ca înălțimea acestuia să atingă 12-15 m. Dacă însă, datorită neintervenției sau intervențiilor slabe, lungimea coroanei scade sub 30% din cea a arborelui, reacția la răriturile viitoare, chiar foarte viguroase, va fi foarte lentă". în anumite situații se recomandă și aplicarea următoarelor lucrări de îngrijire cu caracter spe- cial: A.Accesibilizarea arboretelor regenerate pe cale naturală, prin deschiderea unor culoare cu scop silvicultural (în fazele de semințiș-desiș), de 1-2 m lățime și la 5-6 m distanța între axele lor, respectiv de exploatare (la prima răritură), de 4 m lățime și la 15-20 m distanță din ax în ax (Armând (coord), 1995; Pilard-Landeau și LeGoff, 1996). B.Tăieri de formare a coroanelor. Aceste intervenții sunt necesare datorită frecvenței ridi- cate a înfurcirilor în arboretele regenerate natu- ral și, în special, în plantațiile cu desimi reduse. Este evident că în astfel de situații, lucrările de conducere a coroanelor, pentru obținerea unor creșteri monopodiale susținute, sunt obligatorii. Intervențiile respective, prin care se elimină una dintre furci, precum și ramurile laterale ascen- dente care concurează lujerul terminal, se con- centrează pe un număr redus de exemplare (200- 250 arbori/ha) și au loc primăvara, în verde (Pilard-Landeau și LeGoff, 1996; Allegrini et al., 1998). La aceste lucrări se adaugă și cele de ela- gaj artificial,care sunt necesare numai în plan- tațiile cu desimi reduse și lipsite de specii însoți- toare. Se recomandă aplicarea a două intervenții, când înălțimea dominantă este de aproximativ 8- lOm (pe 150-250 arbori/ha), respectiv când aceasta ajunge la 14-16m (pe doar cca 70-100 arbori la ha), scopul urmărit fiind obținerea, după intervenție, a unei coroane verzi cu o lungime de cca 50% din înălțimea totală a arborelui și a unei zone elagate de cel puțin 6 m lungime (Scohy, 1990/2; Pilard-Landeau și LeGoff, 1996). Tehnica de lucru este cea recomandată în general la toate speciile forestiere (elagaj realizat la finele iernii sau vara, la sfârșitul Iui iulie și începutul lui august; diametrul maxim al ramurii elagate = 3cm; fără lăsare de ciot, tăietura facân- du-se la nivelul umflăturii de la baza ramurii etc) (Scohy, 1990/2; Hubert și Courraud, 1998). Execuția necorespunzătoare a elagajulului artifi- cial (prin provocarea de răni sau lăsarea de cio- turi) favorizează atacul ciupercii Jnonotus hispidus (Bull.: Fr) P. Karst, care produce un putregai alb delimitat de o zonă neagră-liliachie (Schwarze et al., 1999). Prin aplicarea acestui sistem de intervenții, la care se pot adăuga, în caz de nevoie (arborete defoliate, cu fenomene de uscare în masă), și REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 29 lucrările de igienă, se poate spera justificat ca, la o vârstă a exploatabilității de maximum 80 de ani, să se obțină arbori sănătoși și de mari dimen- siuni, cu calitățile dorite pentru producerea furnirelor estetice și a mobilei. Dacă însă arboretele nu au fost conduse într-o astfel de manieră, este superfluu să ne așteptăm în arboretele cultivate prezente la efectele produc- tive și calitative dorite. Acest fapt este valabil atât în arboretele relativ tinere (de maximum 30- 35 de ani), unde primele rărituri aplicate au fost de intensități slabe sau moderate și s-au succedat destul de rar, ceea ce a condus la dezechilibrarea coroanelor, cât și în cele cu vârste mari (peste 80- 90 de ani), unde frecvența inimii negre este în mod cert ridicată și unde, chiar dacă nu au rea- lizat dimensiunile dorite, arborii ar trebui extrași pentru a reduce problemele tehnologice și de comercializare care apar. 5 .Concluzii și recomandări Lucrarea noastră și-a propus readucerea în atenția silvicultorilor români a unei specii căreia, din diverse motive, nu i s-a acordat în ultima vreme, cu adevărat, atenția meritată. Credem că a sosit timpul și la noi ca speciile foioase cu lemn de mare valoare cum sunt cvercineele, cireșul, frasinul, sorbul, acerineele, fagul, să fie valorifi- cate la adevărata lor valoare, iar silvicultura care li se aplică să considere în mod obligatoriu și defectele lor capitale, cu efecte deosebite asupra valorii și domeniilor specifice de întrebuințare. în acest context, trebuie să ne amintim și să reflectăm la cuvintele profetice rostite de Profesorul Marin Drăcea la unul dintre cursurile sale (1923-1924): „Repedea creștere a frasinului, faptul că din volumul lemnos produs nici o parte nu rămâne neîntrebuințată, marea producție în lemn, calitățile excepționale ale acestuia (ca lemn de lucru), fac din frasin o foarte prețioasă esență, de o foarte rentabilă cultură. Cât mai mult frasin, trebuie să ne fie deviza, dar să nu comitem greșeli în privința culturii lui, adică să nu-1 plantăm în terenuri prea uscate, nici în depresiuni umede, cu apă stagnantă". BIBLIOGRAFIE Allegrini, C h ., Boistot-Paillard, R., B o u v e t, J.-Y., Depierre, A., M o u r e y , J.-M., 1998: Les feuillus precieux en Franche-Comte. SFFC, Thise, 29p. Armând, G. (coord.), 1995: Feuillus precieux. Conduite des plantations en ambiante forestiere. IDF, Paris, lip. Bagneris.C, 1878: Manuel de Sylviculture. 2eme edi- tion. Berger-Levrault ct Cjg, Libraires-Editeurs, Paris, 325p. B a s t i e n , Y., 1997: Sylviculture des feuillus precieux. ENGREF, Nancy, I3p. B e 1 d e a n u , E.C., 1999: Produse forestiere și studiul lemnului I. Editura Universității „Transilvania", Brașov, 362p. B c s s i e r e s , F., 1992: La conduite de peuplements de frene (Fraxinus excelsior L.) et de merisier. Revue Forestiere Franfaise, XLIV, no. special, p. 115-120. Boppe, L., 1889: Trăite de Sylviculture. Berger- Levrauit et Cic, Libraires-Editeurs, Paris et Nancy, 444p. B o u d r u , M., 1989: Ford et sylviculture: sylviculture appliquee. 2eme edition. Les Presses Agronomiques de Gembloux, Gembloux, 248p. B o u d r u , M., 1992: Forit et sylviculture: boisements et reboisements artificiels. Les Presses Agronomiques de Gembloux, Gembloux, 348p. Bouquet de la Grye.A., 1933: Guide du forestier. 14eme edition. Librairie Agricole de la Maison Rustique, Paris, 387p. Brauns, A., 1991: Taschenbuch der Waldinsekten. Gustav Fischer Verlag, Stuttgart-Jena, 860p. B r o i 11 i a r d , C h ., 1881: Le traitement des bois en France. Berger-Levrault et Cie, Libraires-Editeurs, Paris, 470p. C o c h e t, P., 1971: Etude et culture de laforet. 3eme edi- tion, ENGREF, Nancy, 235p. Constant i n e s c u , N., 1973: Regenerarea arboretelor. Editura Ceres, București, 667p. C o 11 a, H., 1841: Principes fondamentaux de la Science forestiere. 2eme Edition. Buchard-Huzard, Paris, George- Grimblot, Thomas et Raybois, Nancy, 495p. Drăcea, M., 1923-1924: Silvicultură. Note de curs. Școala Superioară de Silvicultură, București, J024p. Drăcea, M., 1942: Curs de Silvicultură. Regime și tratamente. Voi. I. Editura Politehnicei, București, 786p. Evans,!., 1984: Silviculture of broadleaved -woodland. Forestry Commission Bulletin 62, HMSO, London, 232p. E v e 1 y n , J., 1664; Silva: or a discourse on forest-trees and the propagation of timber in his Majesty's dominions (ediția Internet, editată de Guy de la Bddoyere, 1995), 79p. F ă r c a ș , C., 2000: Cercetări privind întreruperea stării dorminde a semințelor de frasin comun (Fraxinus excelsior LJ, cireș păsăresc (Prunus avium L.) și paltin de munte (Acer pseudoplatanus L.), prin abordarea unor metode noi de trata- ment care să conducă la creșterea randamentului culturilor în pepinieră. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Transilvania", Brașov, 53p. Filipovici, J., 1964: Studiul lemnului. Editura Didactică și Pedagogică, București, 424p. Franc, A., R u c h a u d , F., 1996: Autecologie des feuillus precieux: frene commun, merisier, erable sycomore, erable plane. CEMAGREF Editions, Gap, 170p. F r o n , A., 1923: Sylviculture. 4eme edition. Librairie J.- B. Bailliere et Fils, Paris, 334p. Georgescu, C.C., E n e, M., Petrescu, M., Ștefănescu, M., M i r o n , V., 1957: Bolile și dăună- torii pădurilor. Biologie și combatere. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 638p. H ara Iamb, At„ 1967: Cultura speciilor forestiere. 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 • Nr.2 Ediția a IlI-a. Editura Agro-Silvică, București, 755p. H a r t, C., 1994: Practicai forestry for the agent and sur- veyor. Alan Sutton, Stroud, 65 8p. Hubcrt, M., Courraud, R., 1998: Elagage et tailles de formation des arbres forestiers. 2£me edition, IDF, Paris, 303p. I o n a ș c u, Gh., Constantinescu, Gh„ 1987: Exploatări, transporturi și construcții forestiere. Voi. I. Editura Ceres, București, 280p. J a c q u i o t, A., 1931: Manuel pratique de Sylviculture. Librairie J.-B. Baîlliîre et Fils, Paris, 333p. J o l y e t, A., 1916: Trăite pratique de Sylviculture. 2eme edition. Librairie J.-B. BailliCre et Fils, Paris, 724p. Joyce, P.M., H u s s , J., McCarthy, R., P f e i f e r , A., H e n d r i c k , E., 1998: Growing broadleaves. Silvicultural guidelines for ash, sycamore, wild cherry, beech and oak in Ireland. COFORD, Dublin, 144p. Ker r , G., 1998: A review ofblackheart of ash (Fraxinus excelsior L.). Forestry, voi. 71 (1), p. 49-56. Kerr, G., 1999: Is blackheart a black mark for ash? Quarteriy Journal of Forestry, voi. 93 (2), p. 110-112. Kerr, G., Boswell, R.C., 2001: The influence of șpringfrosts, ash bud moth (Prays fraxinella) and site factors on forking of young ash (Fraxinus excelsior) in Southern Britain. Forestry, voi. 74 (I), p. 29-40. K e r r, G., E v a n s , J., 1993: Growing broadleaves for timber. HMSO, London, 95p. L a n i e r, L„ 1986: Precis de Sylviculture. ENGREF, Nancy, 468p. Lorentz, M., P a r a d e , A., 1867: Cours elementaire de culture des bois. 5cme edition. Mme Vg Bouchard-Huzard, Paris, Nicolas Grosjean, Nancy, 698p. Negulescu, E.G., Săvulescu, Al., 1957: Dendrologie. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 457p. Negulescu, E.G., C i u m a c , Gh., 1959: Silvicultura. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 885p. Negulescu, E.G., Stănescu, V., 1964: Dendrologie, cultura și protecția pădurilor. Voi. I. Editura Didactică și Pedagogică, București, 500p. N e p v e u , G., 1992: L 'utilisation des bois de frine et de merisier: aptitudes technologiques, facteurs de variabilite. Revue Forestiere Franțaise, XLIV, no. special, p. 142-149. N i n g r e , F., C 1 u z e a u , C., L e G o f f ,N., 1992: La fourchaison du frine en plantation: causes, consequences et contrâle. Revue Forestiere Franțaise, XLIV, no. special, p. 104- 114. Pană, G., 1957: Anomaliile și defectele lemnului. în: Stinghe, V. (coord): Manualul inginerului forestier, 84. Editura Tehnică, București, p. 308-338. Pașcovschi, S., 1967: Succesiunea speciilor forestiere. Editura Agro-Silvică, București, 318p. Pilard-Landeau, B., LeGoff, N., 1996: Sylviculture du frine. Bulletin technique, no. 31, ONF, p. 9-14. Pokorny, J., 1990: Arbres. Librairie Griind, Paris, 142p. P o p o v i c i, N.G., 1922: Silvicultura. Școala Superioară de Silvicultură, București, 783p. P o s k i n , A., 1926: Trăite de Sylviculture. Jules Duculot, Gembloux, Librairie Agricole de la Maison Rustique, Paris, 431p. Rubțov, Șt., 1958: Cultura speciilor forestiere în pepiniere (forestiere și decorative). Editura Agro-Silvică de Stat, București, 447p. Savill, P.S., 1991: The silviculture of trees used in British forestry. CAB International, Wallingford, 143p. Schutz, J.-Ph., 1997: Sylviculture JK Chaire de Sylviculture, ETH, Zilrich, 180p. Schwarze, F.W.M.R., Engels,J., Mattheck, C., 1999: Holz-zersetzende Pilze inBâumen. Rombach Okolo- gie, Freiburg im Breisgau, 245p. Scohy, J.-P., 1990/1: Le frine commun (lire pârtie). Silva Belgica, 97 (4), p. 41-46. Scohy, J.-P., 1990/2: Le frine commun (2tme pârtie). Silva Belgica, 97 (5), p. 43-48. Stănescu, V., 1979: Dendrologie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 470p. Stănescu, V., Șofletea, N., Popescu, O., 1997: Flora forestieră lemnoasă a României. Editura Ceres, București, 45 Ip. Stinghe, V.N., S buri an, D.A., 1941: Agenda forestieră. Ediția a IlI-a. Imprimeria Națională, București, 583p. Suc iu, P., 1975: Lemnul - structură, proprietăți, tehnologie. Editura Ceres, București, 33Ip. Thill, A., 1970: Le frine et sa culture. Les Presses Agronomiques de Gembloux, A.S.B.L., Gembloux, 85p. xxx, 1987: îndrumări tehnice pentru compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor. Centrul de Material Didactic și Propagandă Agricolă, Redacția de Propagandă Tehnică Agricolă, București, 23Ip. xxx, 1997: Bois rondsfeuillus. Classement qualitatif. Pârtie 3: frine et erables. Norme europeenne/norme franțaise NF EN 1316-3, 7p, Silviculture of ash (Fraxinus excelsior L,), between ecologica! and technological requirements and defects (forking and blackheart) Abstract Ash (Fraxinus excelsior L.) is one of the most valuable broadleaved species in Europe. It is grown in coppice, coppice-with-stan- dards and high forests, as scattered trees or in small groups. Its growth and yield are impressive so it is considered as afast-growing species and of medium-high productivity. Unfortunately, ash trees are facing two major defects, forking (owing especially to late frosts) and blackheart (associated mostly with tree age), which considerably reduce their possible use for highly-valucd wood assortments (e.g., veneer). Consequently, silvi- cultural models proposed to ash stands and trees are designed to limit the negative effects of these defects and include: -low-moderate intensiry weeding, respacing and cleaning, which favours height growth and natural pruning; -high intensity and frequently applied thinning front above, favouring the crown development and accelerating radial growth (4- 5 mm per year), so that ash trees can be logged at ages of maximum 60-80 years, when incidence ofblackheart does not drastically reduce the most important end-uses of timber; -opening of silvicultural and extraction racks, artificial pruning and formative pruning (especially in widely spaced plantations), which provide better access and production of single-stemmed trees, pruned up to the desired height. Keywords: ash, forking, blackheart, dynamic silviculture. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr. 31 I Studiu privind factorii limitativi de influență asupra potențialului salmoni- col al apelor de munte Dr. ing. Ion CRISTEA Instituitul de Cercetări și Amenajări Silvice București 1. Introducere în contextul unei antropizări excesive, zona salmonidelor în principal cu păstrăv comun (Salmo trutta fario L.), s-a restrâns din aval spre amonte pe râurile de munte. în acest sens s-a impus necesitatea efectuării unui studiu specific de management. Acesta a constat într-o primă etapă în identificarea principalilor factori de mediu determinanți în sens nefavorabil, în ve- derea neutralizării sau diminuării efectului lor. în funcție de condițiile staționale locale, acești fac- tori determină bonitatea piscicolă, deci implicit productivitatea din zona salmonidelor după cum s-a demonstrat în studiile de caz analizate. 2. Metode utilizate în cadrul laboratorului de silvobiologie - salmonicultură, din Institutul de Cercetări și Amenajați Silvice - București, începând din anul 1998 s-a diversificat sfera investigațiilor, de la analiza principalilor parametri ai calității apelor, la determinarea concentrației de metale grele, atât în apa de suprafață (râu, lac) și preci-pitații pluviale, cât și în țesutul muscular și principalele organe interne ale ihtiofaunei prelevate prin son- daj, vara-toamna. în acest sens s-a colaborat cu alte institute de specialitate. Este necesar să se precizeze faptul că probele de apă prelevate au fost analizate în totalitate și sub aspectul concen- trațiilor în metale grele, iar cele de ihtiofauna au fost analizate sub acest aspect doar într-unul din aceste cazuri prelevate, restul probelor fiind ana- lizate din punct de vedere patologic. Pentru ca rezultatele cercetărilor să prezinte o acoperire statistică, se impune efectuarea unui studiu spe- cific, exclusiv pentru elucidarea acestor aspecte privind poluarea cu metale grele a apelor de munte. în faza finală s-a efectuat o sinteză a rezultatelor, într-o abordare sistemică. Rezultate obținute Raportându-se la limitele admisibile ale con- centrațiilor de metale grele în apa de suprafață, categorial de calitate, conform STAS 4706/1988: Zn -0,03 mg/1; Cu-O,05 mg/1; Pb-0,05 mg/1; Cd- 0,003 mg/1, afectările potențiale asupra faunei piscicole sunt multiple. Astfel, toxicitatea zincu- lui crește cu cel al pH-ului concomitent cu scăderea concentrației dc oxigen dizolvat. Concentrațiile mărite de Zn afectează capacitatea de reproducere a peștilor, iar cele de Cu afectează capacitatea locomotorie și de hrănite. Plumbul afectează, dintre speciile piscicole cel mai mult salmonidele, iar cadmiul la o concentrație de 0,003 mg/1 afectează puietul de pești, iar depunerile de icre sunt stopate. Analiza metalelor grele Pb, Cu, Zn, a pus în evidență existența unor concentrații cu mult peste limitele normale. Dintre metale grele, la Zn, pe toate râurile analizate în anii 1998-1999 (vara- toamna), s-au înregistrat depășiri. Astfel, în anul 1998, pe râul Someșul Rece, s-au înregistrat, lunar, din iunie până în septembrie, valori mult mărite față de limitele normale, dar mai mici față de concentrațiile din apa de ploaie (2 ; 4; 0,15 ; 1,3 în apa de râu , față de 2,5 ; 7; 0,5 ; 1,7 mg/1 în apa de ploaie), ceea ce demonstrează că sursa poluării a fost pluvială. în luna septembrie pe pârâul Negruța afluent al Someșului Rece Superior, constituit în fond de pescuit rezervat, cu păstrăv fântânei (Salvelinus fontinalis M), s-a înregistrat o valoare de asemenea mult mărită 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 în anul 1999 s-au înregistrat următoarele va- lori (vara-toamna) : - Someșul Rece Superior - 0,15/0,3 mg/l (0,3 mg/l în apa de ploaie toamna) - Arieșul Mare Sup. - 0,2/0,55 mg/l - Arieșul Mic - 0,15/0,15 mg/l (2,15 mg/l apa de ploaie, vara) - Teleajenul Sup. - 0,15/0,47 mg/l - Ialomița Sup. - 0,1/0,3 mg/l Dacă în anul 1998 s-au identificat concentrații mult mărite pe râul Someșul Rece Superior, cauza identificată fiind cea pluvială, în anul 1999 investigația a continuat pe direcția vânturilor dominante, pe versantul opus, pe VI. Arieșului- jud. Alba, amonte de Câmpeni, urmărindu-se următoarele aspe.cte: în cazul bazinului Arieșul Mare și implicit Someșul Rece, sursa de poluare cu Zn, s-a presu- pus a fi localizată la izvorul Arieșului Mic la minele de neferoase radioactive (U 235) de la Băița - muntele Biharia (Vascău). în prezent aceste mine sunt dezafectate, dar sterilul din halde fiind antrenat de curenți atmosferici se pre- cipită sub forma pluvială, în bazinul Someșului Rece. Valorile concentrațiilor la acest metal greu, pe Arieșul Mic, sunt de o mai mare amploare, comparativ cu cele constatate în bazinele lalomiței Superioare și Teleajenului Superior. în anul 2000, cercetările privind analiza con- centrației de metale grele în apa din liber au con- tinuat, efectuându-se sondaje pe Someșul Rece Superior- jud. Cluj, dar și în alte bazine hidro- grafice, pe râurile Basca Mare, Basca Mică - jud. Buzău și pe pârâul Azuga- jud. Prahova. Din analiza concentrațiilor de metale grele a rezultat următoarea situație pentru elementul Zn: - Someșul Rece Superior - 0,05 mg/l, limită ușor depășită în luna iunie - Basca Mare -0,5 mg/l, limită mult depășită în luna iunie - Basca Mica - limită mult depășită în luna iunie - Azuga (Limbășel) - 0,2 mg/l limită mult depășită Conținutul celorlalte metale grele în aceste probe de apă analizate se încadrează în limitele normale admisibile. în privința apei din păstrăvării, s-au constatat unele depășiri la păstrăvăria Gilău: 0,35 mg/l Zn limită cu mult Someșul Rece superior - biotop din tronsonul din arul depășită, la păstrăvăria Ceahlău: 0,07 mg/l la Zn, concentrație ușor depășită ca și în cazul păstrăvăriei Lunca Bascii: 0,08 mg/l. Concomitent s-au efectuat analize, pentru determinarea concentrației de zinc a apei lacului Bicaz, la stațiunea salmonicolă ICAS -Potoci. în luna iunie a anului 2000 s-a constatat un nivel de 0,07 mg/l, iar în apa de ploaie colectată pe lacul Bicaz un nivel de 0,95 mg/l. în luna octombrie 2000 în apa lacului Bicaz s-a înregistrat un nivel de 2,4 mg/l (1), față de 0,03 mg/l admisibil. începând din anul 2000 cercetările privind concentrațiile de metale grele s-au extins și asupra faunei piscicole de păstrăv comun din liber și păstrăv curcubeu crescut în păstrăvării (Oncorhynchus mykiss W.), cât și asupra ofertei trofice (nevertebrate bentonice) din liber. Prin raportare la limitele admisibile (ppm) prin O.M.S. 975/1998, ale metalelor grele, în carnea de pește: Zn- 50ppm ; Cu- 5,0 ppm ; Pb- 0,5 ppm ; Cd- 0,1 ppm ;As- 3,0 ppm ;Hg-l,0 (1 pentru peștii răpitori și 0,5 pentru alte specii de pești), s-au constatat următoarele aspecte: - probele de păstrăv comun prelevate din Someșul Rece Superior în luna august a acestui an, au prezentat un nivel ridicat al cuprului sub formă de săruri în ficat, 19,3 ppm, raportat la nivelul de 5 ppm, limită admisibilă în țesut mus- cular. Explicația constă probabil în faptul că s-a produs un transfer al agentului poluant din oferta trofică la pește, nivelul zincului din nevertebrate (46,8 ppm) asimilat din detritus situăndu-se la limita maximă admisibilă (50ppm) pentru țesutul muscular de pește. Prelevările de faună bento- nică, ca ofertă trofică (cca. 80%) pentru fauna salmonicolă s-au efectuat din tronsoane de râu REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 33 reprezentative pentru întreg fondul de pescuit. Pentru organe interne, acestea nefiind pentru consum uman, nu există limite admisibile al nivelului concentrației de metale grele . Este însă sugestiv dacă ne raportăm la nivelul acestora, admisibil în țesut muscular. Acest metal (zinc) apare în ficat la un nivel de 22,1 ppm, iar în țesu- tul muscular la valoarea de 8,9 ppm. Se verifică faptul că ficatul este un “filtru” metabolic inter- mediar. Nivelul concentrațiilor de cadmiu este de asemenea depășit: 0,353 ppm în ficat, 0,372 ppm în rinichi și 0,062 în țesut muscular, iar cel de plumb prezintă depășiri în ficat (3,224 ppm), în rinichi (0,829 ppm), iar în țesut muscular se situează la limita (o, 436ppm), față de nivelul de 0,5 ppm admisibil în țesut muscular. Probele de păstrăv de consum prelevate din păstrăvăria Gilău în luna august din anul 2000, prezentau următoarele caracteristici: - la păstrăvul curcubeu de 1 an s-au înregis- trat valori mărite ale nivelului de cupru în ficat (19,9 ppm) și în rinichi (6,6ppm). Nivelul la cad- miu este depășit în rinichi (0,222 ppm față de 0,1 ppm) iar la plumb se situează la limita de 0,483 ppm în ficat și de 0,444 ppm în țesut muscular. - la păstrăvul fântânei de 1 an, la elementul cupru, s-au constatat valori la limită (4,9 ppm) în țesut muscular și de 5 ori mai mari (25,5 ppm) în ficat. La cadmiu s-au înregistrat valori ridicate în rinichi (0,15 ppm) și în ficat 0,099 ppm., iar la plumb s-au înregistrat depășiri în ficat (0,873 ppm) față de limita de 0,5 ppm admisibilă în țesut muscular, valoare constatată practic în acest țesut (0,466 ppm). - la păstrăvul curcubeu de Danemarca de 4 ani nu s-au constatat depășiri la zinc în țesutul mus- cular. Este posibil ca asimilarea metalelor grele sub formă de săruri să se diferențieze pe categorii de vârstă și linii genetice. Este necesar în acest sens să se aprofundeze aceste aspecte. Este de precizat faptul că pentru furajele ani- malelor în general, conform directivei Consiliului Europei din 29.04.99, sunt precizate limitele admisibile doar în cazul concentrațiilor cu Pb (5ppm), Cd (Ippm) și Hg (O.lppm) în fura- je complete cu maxim 12% apă. Din analiza concentrațiilor de metale grele efectuată în luna iunie a anului 2000, la păstrăvăria Moara Domnească, cu alimentare de izvor, s-au constatat următoarele aspecte: - la păstrăvul curcubeu de 1 an s-a înregistrat un nivel ridicat al concentrațiilor de cupru în ficat (24,3 ppm) și de asemenea al concentrațiilor de plumb (0,509 ppm în țesut muscular la limită și 0,077 ppm în rinichi și 0,79 în ficat. - la păstrăvul fântânei (Po și P]) s-au înregis- trat depășiri minime în țesutul muscular doar la plumb: 0,509 ppm - la păstrăvul comun și curcubeu (P]) s-au înregistrat depășiri importante ale nivelului cuprului în ficat (19 ppm) și în rinichi (0,525 ppm), și al plumbului (0,675ppm). La evaluările histologice efectuate asupra probelor prelevate, s-au constatat probleme la nivelul ficatului (degenerescența vacuolară) și ale rinichiului (nefrita limfohistiocîtară) exem- plarelor la care s-au înregistrat depășiri ale con- centrațiilor de metale grele. La stațiunea ICAS - Potoci, analizele efectu- ate (iunie 2000) asupra probelor de reproducă- tori selecționați au relevat următoarea situație: - nivelul concentrațiilor de plumb depășește, în sondajul din vară (iunie), în două din trei cazuri analizate nivelul admisibil în țesutul mus- cular (0,5 ppm), 1,25 și respectiv 0,95 ppm. Astfel, rezultă că nivelul concentrației de cupru a fost de 17,5 ppm în ficat, care este un “filtru” pentru toxine. Nivelul concentrației de plumb a fost ușor depășit în țesut muscular (0,51 ppm) și în ficat (0,59 ppm). în toamnă (septem- brie) s-a constatat un nivel al concentrațiilor de plumb la limita maximă în țesut muscular (0,48 ppm), și depășit în ficat (0,62 ppm). Nivelul con- centrațiilor de cupru a fost de asemenea la limită în țesut muscular (0,44 ppm), și aproape dublu în ficat (9,5 ppm). Limita concentrației în cadmiu este ridicată (0,53 ppm) într-un singur caz, în ficatul prelevat în luna septembrie dintr-un eșantion de repro- ducători (R5 ). Din analizele efectuate prin sondaj asupra probelor de ihtiofaună prelevată, s-a constatat un nivel normal, dar la limita superioară admisibilă, al concentrațiilor de metale grele în țesutul mus- cular. în unele cazuri, la stațiunea ICAS- Potoci, depășiri nesemnificative ale nivelului concen- trațiilor de plumb la păstrăvul curcubeu de con- sum, în luna iunie 2000. La păstrăvăria Moara Domnească, din ana- 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 lizele efectuate la cele două specii crescute în sis- tem intensiv, s-a înregistrat o depășire nesemni- ficativă la limită în țesutul muscular la păstrăvul fântânei de 1 an, la nivelul concentrațiilor de plumb: 0,509 ppm față de 0,5 limita admisibilă. Din analizele histologice efectuate prin sondaj la probele de păstrăv curcubeu analizate, s-au constatat următoarele aspecte patologice: - congestie și degenerescență vacuolară hepa- tică - hemoragii difuze și reduse zone de necroze în splină - nefrită limfohistiocitară renală Se poate aprecia că afecțiunile la nivel hepa- tic și de splină se datorează unor probleme de alimentație, deci calității furajului administrat, iar cele constatate la nivel renal sunt cauzate de mediu de viață, deci de calitatea apei. Aceste probleme de sănătate induc o stare de morbidi- tate, care nu produce epizotii, însă le favorizează în prezența unor agenți patogeni. în general nivelul concentrațiilor de plumb și zinc la pro- bele de țesut muscular analizate se încadrează în limitele maxime admisibile de OMS pentru peștele proaspăt. în unele cazuri nivelul determi- nat s-a situat la limita maximă admisibilă, s-au înregistrat unele depășiri nesemnificative la Pb, în păstrăvăria Moara Domnească la păstrăvul de un an (cucubeu, fântânei), 0,509ppm față de 0,5 ppm admisibil. Acest fapt recomandă o monito- rizare a acestor aspecte, pentru identificarea și neutralizarea surselor poluante, pentru păstrarea ca și până în prezent a unui nivel calitativ bun al cărnii de pește, gospodărit de R.N.P în apele de munte sau în crescătorii. Viscerele nefiind pentru consum, nu există limite admisibile ale acestor concentrații în organele interne ale peștilor. însă este evident faptul ca ficatul deține un rol vital în metabolism, îmbolnăvirea acestui organ, prin acumulare de toxine, induce o stare de morbidi- tate, potențial mortală pentru organism. Pericolul constă în transferul toxinelor în țesutul muscular și în continuare la consumatorul uman. Precizăm faptul că în organismul uman, prin depășirea li- mitelor admisibile, cadmiul poate produce tumori maligne, disfuncții renale și hipertensiune arteri- ală. Nivelul în săruri de cupru este necesar orga- nismului uman adult în doze zilnice până Ia 2 mg/zi, iar la copii până la 0,1 mg/zi. Plumbul în schimb este toxic prin acumulare în general în țesutul animal, retenția acestuia fiind ridicată la copii, producând saturnismul. Zincul, din intestinul sau plămânii organismului uman trece în sânge, ca albuminați și se depozitează în hematii (90% din zincul din sânge), apoi în creier. Printr-un consum alimentar de carne de pește cu un conținut ridicat în metale grele se poate induce o stare de morbiditate . Aceste posibile afectări sunt menite să aver- tizeze asupra riscurilor pe care îl poate prezenta consumul de pește poluat cu metale grele, pre- cizând că la ora actuală nu sunt probleme în acest sens la nivel de R.N.P., dar se impune o monitorizare a acestor factori de risc, de către instituțiile abilitate în acest sens: Ministerul Apelor și Mediului și Direcția Națională Sanitar Veterinară. 3. Concluzii. Se impune un studiu explicit privind poluarea cu metale grele al fondurilor de pescuit și păstrăvăriilor R.N.P. în acest sens se recomandă prelevări de probe cu acoperire statistică. De asemenea se impune stabilirea limitelor concen- trațiilor de metale grele, aceleași pentru întrea- ga stațiune forestieră, la nivelul admisibil pentru fauna piscicolă. Acest nivel este cel mai scăzut, organismul animal prezentând primele semne de morbiditate, prin intoxicare, vegetația reacționând probabil într-un timp mai îndelun- gat, prin uscare. Pentru o mai corectă evaluare a poluării cu metale grele a apelor de munte și implicit a po- pulațiilor piscicole de păstrăv în cazul nostru, în perioada următoare se vor efectua prelevări de probe de apă și pești (păstrăv) atât din ape natu- rale (râuri, lacuri) cât și din amenajări piscicole (păstrăvării clasice, viviere flotabile). La probele prelevate se vor determina concentrațiile de me- tale grele (Cu,Zn,Pb,Cd) și de radioactivitate (Cs,U) conținute. Se poate aprecia că în ultimii 10 ani, datorită unor inadvertențe legislative, nivelul de gospodărire al râurilor studiate s-a situat mult sub nivelul corespunzător. Prin adoptarea noii legi a pescuitului și pisciculturii există baza legală pentru o gospodărire riguroasă. îngrijoră- tor este faptul că poluarea atmosferică induce și poluarea apei prin „in-put“ pluvio-nival. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 •Nr.2 35 Autoritatea instituțională, de decizie, direct responsabilă este Ministerul Apelor și Protecției Mediului și în acest sens se va colabora cu agențiile locale de protecția mediului, care au în competență rezolvarea acestor probleme sem- nalate de ICAS- București în cadrul unei teme de cercetare finanțate de R.N.P. Ca o concluzie de ordin general rezultatele acestui studiu reflectă o noua abordare a deciziei, ca rezultantă multidisciplinară. în studiul nostru de caz, decizia are în componență elemente de silvicultură, biologie, chimie, piscicultura și de medicină veterinară, fiind în acest sens pluriva- lentă. Managerul este tradițional administratorul sil- vic, dar în colaborare cu toți factorii complemen- tari de specialitate, pentru optimizarea într-o manieră „holistă“ a deciziei. BIBLIOGRAFIE Râd u 1 es c u ,1., V o i can, V,Ange 1 esc u ,N., 1984: îndreptar pentru protecția apelor piscicole Diudea, M., Todor, Șt., Igna, A., 1986: Toxicologie acvatică - Ed. Dacia Cluj Napoca 1986 R ă d u 1 e s c u , D., Tebeica, C., 1987; Universul apei - Mica enciclopedie,Ed. Științifică și Enciclopedică - București S.T.A.S. 4706/1988 - ape de suprafață O.M.S. 975/1998 - valori admisibile ale concentrațiilor de metale grele în carnea pentru consum uman Study concerning the influence of the limit factors on the Salmonidae potențial of the mountain rivers Abstract For an appropriate management of the fish populations în the mountain waters, there is a need to assess the present state of the disturbing, polluting or any other factors rclated to the aquatic ecosystem. In this respect, this present study has identified as polluting factors the high concentrațions ofheavy metals în the studied rivers, streams or lakes, as compared to the allowcd limits for the surface waters (lsl category). By analyzing the rainfalls it was considered that they represent the polluting input în the mountain waters. By expandinjg the study on the Salmonidae, species of trout, samples there were noticed concentrațions of heavy metals (Zn, Pb, Cu, Cd) closc to the allowed limit for the muscular tissue, according to the norms existing în Romania. There have also been noticed high values of the concentrațions of these metals, în the kidneys and liver, situation that shows prob- lems related to the quality of nutrients and biotop. Keywords: mountains water, trout, heavy metals, pollution 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Puncte de vedere Probleme actuale ale silviculturii germane Aurel TEUȘAN Ștefan M. TEUȘAN 1. De la început alături cu drumul ? în tragedia Faust nevinovata Margareta între- abă pe Mefisto (în care se întruchipase diavolul): "Spune-mi: cum stai cu religia"1 O întrebare - mutatis mutandis - pusă în zilele noastre de, ca să le zicem așa, iubitorilor naturii, slujitorilor pădurii: "Cum stați cu protecția naturii?!" Se știe, silvicultorii români au fost -și au rămas - din primele începuturi preocupați de soar- ta Creației2. Altfel în Germania din secolul XVIII, unde grija naturii era treaba poeților. Cine nu cunoaște zbuciumul lui Faust ? "Oh, tu natură nesfârșită, cum și unde să te cuprind?". Cu alte cuvinte: silvicultura a fost axată din primele începuturi pe producția de material lemnos. La bază găsim lucrarea "Sylvicultura oeconomica", publicată în 1713. Autorul, Hans Cari von Carlowitz (1645 - 1714) întreprinsese cu ani mai înainte călătorii și studii în Țările de Jos, Anglia, Danemarca, Suedia, Italia, Sicilia și, în primul rând, în Franța lui Colbert. Nu-i deci de mirare că reîntors în patrie, von Carlowitz și-a propus să reglementeze aprovizionarea cu material lemnos și în domeniul său de activitate. în calitate de director al exploatărilor miniere din Saxonia, era confruntat cu lipsa de lemn în această branșă de mare importanță pentru economia țării. Războiul de 30 de ani (1618 - 1648), exploatări rapace, pășunatul în pădure, incendiile etc. reduseseră suprafața împădurită de la 70 % 1a 20 %. Soluția la care s-a recurs spre a pune capăt acestei situații a fost împrumutată din agricultură. împădurirea golurilor disponibile prin însămânțări sau plantații, de regulă cu molid și pin, specii mai la îndemână și ușor de condus. Ajunse la maturitate, arboretele erau recoltate prin tăieri rase și terenurile replantate. De unde peiorativul ogor de lemne3 pentru aceste mono- culturi, practicate și în Bucovina. Urmările sunt cunoscute: atacuri de insecte, dispariția bradului alb - osatura pădurilor montane - și doborâturi de vânt. Semnificativ un episod din Pădurea Neagră. Imediat după Lothar (vezi sub 6), șeful unui ocol, cu o parte din personal, s-au deplasat în pădure, unde au rămas încremeniți în fața celor văzute. în aceste momente vine și o mașină cu proprietarul unei păduri particulare. Oprește brusc și se adresează furios slujitorilor pădurii: „Iată, aces- ta-i rezultatul activității voastre!". 2. De la ogor de lemne la ecosistem Unii silvicultori au intuit însă că pădurea-i mai mult decât suma arborilor care o formează. După Moller4 e vorba de un organism, de unde princi- piul unei păduri perene (Dauerwald), Dengler5 și Kostler* au conceput-o ca o biocenoză. Până la urmă s-a impus noțiunea de ecosistem’, adică un ansamblu format din biocenoză și biotop, carac- terizat prin interdependențe între organismele componente și mediul ambiant. Printre cei care au prezentat pădurea și activitatea silvicultorului, încă acum un sfert de veac, în plina-i importanță, se numără și profesorul Prodan. într-o alocuțiune rostită la facultatea de silvi- cultură din Freiburg cu ocazia unei festivități8, Prodan a abordat problematica ecosistemelor în general și a ecosistemului pădure în special. Redăm esențialul: Necesitatea unei gândiri în sisteme, deci glo- bală. Ecosistemele deschise - cazul pădurii - se condiționează reciproc și nu se pot delimita pre- cis în timp și spațiu9, Orice ecosistem deschis este caracterizat prin ireversibilitate și disipare (legea a doua din ter- modinamică), Silviculturii îi revine meritul de a fi lansat în lume principiul continuității, un îndreptar devenit 1 Goethe, J.W.: Faust, partea I (în grădină la Marta) 2 „La noi... natura este pu|in respectată ... Peisajele cele mai frumoase sunt distruse zilnic ... Silvicultorii n-au voie să se dezintereseze de această chestiune" (V. Golcscu în Revista pădurilor 1912). Vezi „Arii protejate în fondul forestier din România" de Cr. D. Stoiculescu în „Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României", Arta Grafică, București, 1995. 3 Holzacker 4 Moiler, A. (1922): Der Dauerwaldgedankc (1922), Berlin 5 Dengler, A. (1930): Waldbau auf okologischer Grundlage, Berlin 6 Kostler, J. N. (1950): Waldbau, Berlin u. Hamburg 7 Tansley, A. G. (1935): Ecology 8 Prodan, M.: Verpflichtung der Forstwirtschaft und der ForsUvissenschaRen. Vortrag gehalten im Rahmen der Frciburger Forstl. Hochschulwoche am 9.10.1975. AFZ, p.33-35 9 Pe românește: „Unde dai și unde crapă!" REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 37 astăzi de importanță existențială pentru omenire. Se trece însă adesea cu vederea că activitățile sil- vicultorului, în vederea asigurării unei producții lemnoase durabile prin plantații, lucrări de îngri- jire și recoltă, deslănțuiesc o serie de procese ire- versibile și cu urmări neprevăzute. Printre acestea se numără și dispariția unor specii. Cazul bradu- lui alb este elocvent. De unde rolul și respon- sabilitatea științelor și practicei silvice, Interdependența dintre economie și ecologie și urmările acesteia pentru orice societate. în fond, economia națională nu este decât un aspect al sis- temului „umanitate". Ca atare, cuprinde nu numai orice activitate umană, ci și resursele natu- rale, domeniul ecologiei. Pe scurt: economia-i ecologie și invers! Consecințele sunt incomensu- rabile. Mai ales în relațiile pădure-societate. Ținem să menționăm că în această privință, Prodan a sondat și părerea factorilor de decizie din administrația silvică. Cităm; "La una din ședințele institutului de cercetări am încercat să schițez, care ar fi adevărata va- loare a pădurii, în cazul că s-ar ține seama de toate serviciile pe care le aduce societății (subli- nierea ne aparține). De față era și directorul de atunci al administrației silvice Baden- Wurttemberg10. La urmă acesta s-a exprimat după cum urmează: „Cifrele-s impresionante. Numai: cine-i dispus să plătescă aceste sume? “ întrebarea de mai sus nu și-a găsit încă răspuns, acesta nu mai poate fi însă mult timp amânat (vezi și sub 7 ). Una dintre cauze este și situația financiară, din ce în ce mai precară, a administrațiilor silvice, care s-au văzut nevoite să reducă personalul. Un exemplu: în Baden- Wiirttemberg, din cele 4 direcții silvice au rămas numai 2, anume Freiburg și Tiibingen. O măsură cu efect de bumerang. Printre altele se vântură și ideia unei privatizări, fapt realizat în Austria. în parlamentul german, nici un partid nu a îndrăznit încă să pună în discuție această soluție. Dovadă că în opinia publică, conștiința valorilor imateri- ale ale ecosistemului „pădure" este adânc înrădăcinată. La fel și convingerea că aceste va- lori sunt cei mai bine asigurate în mâinele statu- lui. 3. în căutarea valorilor pădurii. Pentru a cuantifica rolul protectiv al pădurii contra avalanșelor în munții Alpi, s-a recurs la o comparație cu costul lucrărilor de protecție dc natură tehnică. Rezultatul: 1 ha de pădure de pro- tecție valorează 1 milion DM! Pădurea înseamnă însă totodată și ploaie. Experimente în Europa Centrală au dovedit că 1 ha de pădure, compusă din conifere și foioase, transpiră într-o zi de vară între 20 000 și 50 000 litri de apă. Să nu mai vor- bim de faptul că pădurea - grație fotosintezei - ne mijlocește energia solară, asigurându-ne existența în cosmos. Elvețienii, un popor care-și datorește buna stare a turismului, au lansat parola: „Nu-i pădure, nu-i turism"! Ca regulă generală, se poate spune că omul începe să devină conștient de adevărata valoare a pădurii de abia atunci, când aceasta începe să dis- pară. Prin anii 70 s-a pus în discuție ceea ce se numește „uscarea bradului". Presa a alarmat opinia publică, elaborând scenarii, care de care mai înfiorător. „în zece ani renumitul brad de Crăciun11 - dovada creștinătății în Apus ! -nu va fi decât o uscătură". Se știe: de atunci starea sănătății pădurilor preocupă întreaga Europă. După ultimul raport al ministerului de ressort, cam un sfert din pădurile Germaniei sunt amenințate. O stare de lucruri care-i pusă la îndoială de anumite cercuri universitare12 din Miinchen. Fapt cert este însă că populația este sensibilizată și gata să aducă o contribuție în ve- derea ameliorării situației. O anchetă recentă în Hessen și Thuringen13, bazată pe răspunsurile telefonice a 1 000 de persoane, a revelat că peste 80 % din populație este dispusă să contribuie la salvgardarea pădurilor amenințate. Modalități puse în discuție: a) muncă gratuită, b) contribuție în bani. Cifrele numite în ultimul caz au fost de ordinul de 160 DM/an. Date concrete ne parvin și din Elveția. Locuitorii orașului Ziirich sunt dispuși să plătească pentru o plimbare în pădurile din împrejurimile orașului, costul unui bilet de cinematograf! De neprețuit sunt efectele sano- gene ale pădurii. Acestea au fost obiectul unui studiu monumental în Franța1-1. Autorul, inginer silvic și totodată medic, își îndeamnă cititorii: „ Decouvrez Ies effets bienfaisants de la foret sur le corps etresprit". 10 Dr. Max Scheifeli 11 Tannenbaum 12 KJE. Rehfuess (pedologie) și J. Ewald (botanică). Spiegel, 51/2001 13 AFZ/Der Wald 12/2000, p. 639 14 Piaisance, G.; Foret et sânte. Guide pratique de sylvotherapie, 506 p. Ed. Dangles, F-45800 St. Jean-de-Braye, 1985. 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 4. Pădure? Da! Pădurar? Ba! în cadrul unei anchete organizate de Universitatea Marburg s-a sondat starea de spirit a tineretului fată de pădure. Redăm rezultatele principale: -marea majoritate (79 %) pune accentul pe rolul protectiv al vegetației silvice, -urmează (60 %) recreația, -numai o minoritate (9 %) apreciază producția lemnoasă, rezultatul palpabil al activității slujito- rilor pădurii, -la întrebarea, dacă ar fi interesați la o excur- sie în pădure, împreună cu pesonalul silvic responsabil, majoritatea a răspuns negativ. In rezumat: organizațiile care și-au înscris pe drapel protecția naturii, se bucură de simpatia tineretului. în ceea ce privește silvicultorul, aces- ta este considerat ca unul dintre aceia care „măcelăresc" Creația, spre a o transforma în arginți! O consecință a romantismului din timpul lui Goethe ? Nicidecum! E vorba de un fenomen nou, care se conturează în ultimii ani în sânul societății postbelice, nu numai din apusul Europei, ci și peste ocean15. Amenințat de tăvălugul materialist al globalizării, omul își caută scăparea în valori imateriale. Spre a vorbi precum un teolog român: omul este dornic de „frumusețea cea dintâi"16, adică un fel dc pa- radis, unde nu-și are loc securea. De unde și ten- dința de a lărgi cât mai mult ariile protejate. După unii toate pădurile ar trebui puse sub curatelă. ,^Ve putem aștepta ca într-o bună zi, noi, sil- vicultorii, să fim nevoiți a cere de la iubitorii naturii autorizația de a ne deplasa în pădure" s-a exprimat șeful unui ocol silvic. O situație, care în mai 2001 a dus la consti- tuirea unei asociații denumită „Forum Natur"1’’. Membrii acesteia și-au popus să dovedească că, între o exploatare chibzuită a bunurilor naturale și protecția naturii, nu-i nici o contradicție. 5. Uraganele Vivien și Wiebke, o ocazie bine venită O zicală germană susține că, dacă strigi în pădure, ecoul vine de abia după treizeci de ani! Ceea ce nu-i adevărat! în 1990 uraganele Vivien și Wiebke au culcat la pământ numai în Baden- Wiirttemberg 29 milioane ml, bineînțeles în majoritatea lor molidișuri echiene, rezultat al sil- viculturii clasice. Un eveniment la care silvicul- torii au reacționat fără întârziere. „Cu atât mai bine" și-au zis slujitorii pădurii. „Iată o ocazie să revenim la calea cea dreaptă". Un program de urgență prevedea: -reducerea, pe cât posibil chiar eliminarea, molidului de pe terenurile improprii, -prioritatea foioaselor, anume până la 70% în noile plantații, -promovarea regenerărilor naturale, în special a bradului alb, -restabilirea, respectiv menținerea echilibrului silvo-cinegetic, -evitarea monoculturilor „dintr-o bucată1', -plantații sub etaj (brad, fag) în arboretele mai puțin afectate, -refacerea arboretelor cu specii mai valoroase are prioritate, -utilizarea speciilor pioniere (scoruș, mesteacăn) ca scut de protecție pentru regene- rarea naturală sau plantații, -favorizarea speciilor de acompaniament la lizierele arboretelor sau de-a lungul drumurilor forestiere, -încorporarea unui anumit procent de masă lemnoasă moartă, -delimitarea unor zone adecvate ca rezervații științifice, urmând ca evoluția lor să fie urmărită în mod sistematic de către institutele de cercetări forestiere, -reforme administrative în vederea promovării unei silviculturi pe baze ecologice (de ex. progra- mul LOWE în Niedersachsen), -un program de cercetări, axat pe universitățile din Freiburg, Hohenheim, Ttibingen și Ulm. Obiectiv: determinarea asociațiilor floristice de succesiune pe suprafețele afectate de furtuni. Prima fază a cercetărilor a fost încheiată în 1998. Rezultate -pe suprafețele sinistrate și lăsate în plata Domnului se instalează o floră și o faună mult mai bogată decât pe cele îngrijite de mâna omului. Cu alte cuvinte: o modalitate de a promova biodiver- sitatea, -regenerarea pe calea naturală: nu în fiecare 15 Inglehart, R. (1977): The Silent Revolutîon: Changing Values and Politica! Styles among Western Publics. Princeton, New Jersey. 16 Racoveanu, G.: Omenia și „frumuse|ea cea dintâi1’. Ed. Cuvântul. Kyrios-Verlag, Freising, 1962 17 Cf. AFZ/Der Wald, 16/2001, p. 834. REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 39 caz se instalează și răzbat speciile dorite și de importanță silvică, -echilibrul silvo-cinegetic: în multe cazuri încă nu-i asigurat. 6. „Lothar“, motiv de înfrățire franco-ger- mană Un cadou al Oceanului Atlantic, făcut uscatu- lui european în a doua zi de Crăciun a anului 1999, deci cca. zece ani după Vivien și Wiebke, a fost uraganul Lothar. Acesta a atins în Pădurea Neagră viteze de până la 220 km/h. în urma lui au rămas Ia pământ 138 milioane ml în Franța, 29 milioane mi în Baden-Wiirttemberg, 12 milioane mi în Elveția. Prin Bavaria și Austria și-a mai pierdut din elan. Pierderile suferite în Franța sunt de ordinul de 7,5 % din patrimoniul forestier. Că „tot răul îi spre bine" se știe și în Franța. Nu-i deci de mirare că presa franceză18 a scris: "L’ouragane du 26 Decembre... une aubainepour la foret. II nous donne l’occasion de revoir et d’ameliorer certaines pratiques sylvicoles". Cu alte cuvinte: aceleași preocupări de ambele părți ale Rhinului, Motiv pentru o asociație silvică franceză19 de a-și ține congresul anual pe teritori- ul german, în vederea unui schimb de experiențe și idei. Ceea ce intriga mai mult pe silvicultorii din Franța - în mare parte proprietari de păduri particulare - era zvonul că, germanii tind să lase reîmpădurirea terenurilor sinistrate în grija Domnului și nu a silvicultorului! Care a fost con- cluzia după cele auzite și văzute ? O redăm în continuare: „Les congressistes y auront sans doute retenu qu’en matiere de reconstitution des forets apres tempetes, rien ne sert de se hăter "20. O altă trăsătură de unire care leagă cele două țări sunt daunele cauzate de cervide în ultimele decenii. In anul 1974 peste 100 de profesori, docenți, cercetători și practicieni germani au lansat o plachetă, un semnal de alarmă, pe motiv Regenerarea naturali a bradului (Abies alba) în masivul forestier Donon (Franța) înălțime (cm) Numărul puterilor Procentaj 010 6304 91 011-020 374 5 021-050 160 2 051-130 54 1 131-200 50 1 Total 6895 100 că regenerarea naturală, mai ales a speciilor de amestec, este exterminată de cervide. „Nemții, vai de ei", s-a exprimat un expert român21, întâl- nit din întâmplare pe coridoarele unui institut din Gbttingen. Tot așa și francezii. Un director silvic scrie: „J’ai vu des forestiers de terrain pleurer devant leurs regenerations el plantations de toutes essences, totalement exterminees apres plusieurs annees d'effort"22. Că lacrimile silvicultorilor erau întemeiate, o dovedesc cifrele de mai jos, ridicate pe 10 parcele experimentale în cadrul unei lucrări de diplomă23. 7. Perspective Anul 1970, consacrat protecției naturii, a ofe- rit diferitelor organizații24 ocazia de a-și intensifi- ca activitățile. Parola: „Silvicultorii au probleme, noi deținem soluțiile'1. Numai că, în urma restruc- turărilor descrise mai sus, slujitorii pădurii socot că sunt deja pe cale de a-și soluționa singuri pro- blemele ivite, inclusiv cele legate dc protecția naturii. Totodată au propus un schimb de argu- mente cu toți cei care cred că au ceva de spus în atest domeniu. De unde convocarea unui Congres denumit „WaldgipfeT'^. Inițiativa a pornit dela asociația națională silvică „Deutscher Forstwirtschftsrat", (DFWR). Reuniunea a avut loc între 23 și 24 octombrie 2001 la Bonn. Printre participanți - în număr de vreo 200 per- soane: reprezentantul ministerului de resort, unii dintre șefi administrațiilor silvice din diferitele țări (landuri), întreprinderi industriale și comer- ciale, diferite asociații silvice și vânătorești și, bine înțeles, reprezentanții unor organizații mili- tante pentru protecția naturii și a mediului. Scopul congresului: a discuta - și eventual semna - un fel de „Contract Social'126, prin care semnatarii se obligă a contribui la realizarea unei gospodăriri socio-economice durabile a pădurilor 18 Strasbourg Magazine, avril 2000, p. 28-33 19 La Societe forestiere de Franche - Comte et des provinccs de l’Est 20 Forets de France, numero ■145/ aout 2001, p. 10 21 Este vorba de H. Almășan 22 Saillet, B.: Les dommages de gibier en foret vus par un praticien. R.F.F. XXXII - 6 - 1980, p. 547 - 557 23 Teușan, St. M. (1993): La rcgcncratîon naturelle comme critere d'e- quilibre sylvo - cynegetique dans la Foret Domaniaie du Donon. Memoire du fin d'etudes, E.N.GR.E.F., Nancy 24 în afară de bine cunoscuta „World Wide Fund For Nature** (WWF), mai acționează Greenpcacc, Robin Wood, Bund și Nabu 25 Vârf de pădure 26 Gesellschaftlicher Vertrag REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 40 și a produselor lemnoase. Rezultate: la „spartul târgului", peste 30 de participanți au semnat documentul, reprezentanții fundației WWF și alte organizații asemănătoare au rămas încă în expectativă, Tot așa reprezentanții administrației silvice din unele țări, între altele și dat fiind că guvernul federal pregătește un Program Silvic Național, considerat ca o condiția sine qua non în vederea unui dialog, atât intern, cât și extern, Deci o ocazie de a mai reveni asupra acestui subiect. German Forestry up-to-date Abstracte Germany’s silvicultural problems and opportunities are analyzed and the following aspects and challcnges are dealt with: Different conceptions of Romanian and Western foresters in matters of nature protection. The fundamenta) work of the First European publication about sustainable forestry’, namely Sylvicultura oeconomica, published 1713 in Saxony by Hans Cari von Carlowitz. This silviculture is based on a continuous succession ofafforestations/deforestation with coniferous trees, like practiced in agriculture. Experiences have shown that such monocultures become easily victims of forest insects and heavy storms; The evolution of the notion "forest'1: firstly seen as organism (Moller), thereforc the idea of an pcrennial forest, then the temi bio~ coenosis, presently ecosystem; The Financial crisis of forestry owners/managers and its immaterial values for the human society. But how to determine these?; Interviews with young people show that forests are highly apreciated, but not the forester him/heiself and his/her activitîes ; Heavy stoims Vivien and Mebke (1990): an opportunity to turn towards an ecological forestry and sustainable development. Details (enhancing natural regeneration and plantation of broad-leaved trees, scientific research and ist results) arc dcscribed; Storm Lothar. the definitive steep towards an ecological founded forestry in Germany in cooperation with France; Perspectives: they have been discussed at 23/24 october 2001 on the occasion of an "Forest Summit". In short: in the future, forestry can keep up competitiveness against environmentalists only by solving the problems of nature protection and multiple use of their products. Keywords: western foresters, nature protection, organism, ecosystem. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 • Nr.2 41 Din activitatea l.C.A.S. Aniversări • 65 de ani de la inițierea acțiunii de împădurire a terenurilor degradate din Vrancea • 40 de ani de la înființarea Stațiunii ICAS Focșani • 25 de ani de la trecerea în structura ICAS a Ocolului Silvic Vidra Degradarea terenurilor prin eroziune, în depre- siunea Vrancei, a fost semnalată. încă din anul 1869 (Ion lonescu de la Brad). Declanșarea proceselor de eroziune accelerată și a alunecărilor de teren, datorită mai ales distrugerii pădurilor și a practicării unui pășunat abuziv, a adus Vrancei faima nedorită a unuia dintre ținu- turile cu cele mai intense procese de degradare a terenurilor din țara noastră. Ulterior, în perioada anilor 30, zona a fost vi- zitată și de geograful francez De Martone care, determinat de aspectul ruiniform al Vrancei, o numește „țară subdeșertică" (citat de prof. V. Tufescu). în anul 1937 au fost inițiate primele acțiuni de împădurire a terenurilor degradate în perimetrele Irești, Tichiriș, Valea Sării, Bârsești. începând din anul 1948 s-a trecut, într-un ritm intens, la exe- cutarea lucrărilor de combatere a eroziunii, împă- durire a terenurilor degradate și de corectare a for- mațiunilor torențiale din Vrancea. Deoarece, la vremea respectivă nu existau soluții tehnice pentru ameliorarea terenurilor degradate, nu s-au obținut rezultatele scontate. Astfel, a apărut necesitatea fundamentării măsurilor tehnico-științifice și a stabilirii soluțiilor tehnice privind împădurirea terenurilor degradate, obiectiv care a determinat înființarea unei unități de cercetare care să-și aibă sediul cât mai aproape sau în mijlocul teritoriilor cele mai expuse degradărilor din țară și care să-și întindă acțiunea de îndrumare și asupra altor teritorii de acest fel din cuprinsul țării. Stațiunea experimentală pentru împădurirea terenurilor degradate și corecția torenților INCEF - * Menționat în Proiectul pentru tema program a Stațiunii INCEF Vrancea întocmit de dr. doc. I. Z. Lupe, poziție jurnal INCEF 2360 din 6.02.1962. *♦ Din „Contribuția dr. ing. loan Z. Lupe la înființarea Stațiunii Experimentale Silvice Vrancea ți la împădurirea terenurilor degra- date din Vrancea", oglindită în însemnările acestuia din caietul de teren intitulat „Academia RPR / caiet nr. 8 / Lupe Z. loan / Vrancea / dr. ing. Lupe Z. loan / str. Serg. Gh. Militaru nr. 4 / București - 2. Vrancea, a luat ființă la 1 februarie 1962, pe baza Ordinului Ministerului Economiei Forestiere nr. 19 din 8 ianuarie 1962*. Sediul stațiunii a fost inițial în comuna Bolotești. O contribuție însemnată la înființarea stațiunii a avut-o dr. ing. I. Lupe. Condus de gândurile fru- moase încolțite în mintea sa, încă din anul 1935, când a văzut pentru prima oară aspectele lunare ale Vrancei (cu ocazia unei excursii ia sfârșit de an III, la Politehnică) și când împreună cu premilitarii vrânceni s-a angajat, în fața monumentului lui Ștefan cel Mare de pe Platoul Bârseștilor, să con- tribuie la refacerea pădurilor și a pământului Vrancei. Astfel a ajutat institutul să înființeze o mare stațiune de combatere a eroziunii solului, ameliorare a terenurilor degradate și corectare a torenților**. La foarte scurt timp după înființarea stațiunii, în primăvara anului 1963, venea cu aceleași gânduri, tânărul inginer Emil Untaru, care vreme de aproape patru decenii, alături de alți specialiști, precum E. Costin, I. Mușat, C. Traci ș.a., a experimentat și realizat lucrări de ameliorare pe cale silvică a terenurilor degradate care pot fi apreciate ca „uni- cate" la nivel internațional și pe baza cărora s-au elaborat îndrumări tehnice privind ameliorarea terenurilor degradate. Suprafața cea mai mare a terenurilor degradate, pe care se efectuau lucrări de ameliorare prin împă- durire se afla în teritoriul Ocolului Silvic Vidra, astfel că în anul 1977 s-a decis trecerea acestuia, de la fostul ISJ Vrancea la ICAS. Actualmente, Ocolul Silvic Experimental Vidra deține o suprafață de circa 3000 ha culturi forestiere instalate pe terenuri degradate, reprezentând 20% din suprafața pădurilor administrate de acesta. Cu prilejul „Lunii pădurii", Stațiunea Focșani și Ocolul Silvic Vidra au organizat o acțiune demon- strativă de împădurire a terenurilor degradate, în cadrul perimetrului experimental Caciu - Bârsești. Ing. Cristinel CONSTANDACHE 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Teme de cercetare finalizate în anul 2001. Cercetări privind biologia, ecologia și combaterea integrată a speciilor din genul Apethymus (Hym. Tenthredinidae) defolia- toare în arboretele de cvercinee. (Responsabil: dr. ing. Constantin Ciornei ajutoare tehnice: tehn. Gheorghe Șilea) Defoliatorul Apethymus abdominalis Lep. a fost semnalat pentru prima dată în România în anul 1994 în pădurea Heltiu din O.S. Căiuți, Bacău. Dăunătorul s-a extins, în perioada 1995- 2001 și în alte păduri de cvercinee din bazinul Șiretului. In urma cercetărilor efectuate în intervalul 1999-2001 s-au evidențiat o serie de aspecte importante privind biologia, ecologia și posi- bilitățile de depistare, prognoză și combatere a dăunătorului. Depistarea acestuia în stadiul de ou se face prin analize de ramuri în perioada decembrie- ianuarie, iar în stadiul de larvă o dată cu cea a speciilor de Tortrix viridana și Geometridae. în stadiul de eonimfă, care durează 1-3 ani (diapauză), depistarea se poate face prin sonda- je de sol, în intervalul 15 martie - 15 septem- brie, executate în mod identic cu cele efectuate pentru depistarea speciilor de cotari. Pentru semnalarea prezenței adulților se pot folosi, în perioada de zbor (sfârșitul lunii sep- tembrie - începutul lunii noiembrie), panouri clasice cu adeziv (30 cm x 40 cm). Pe parcursul dezvoltării, insecta este afec- tată de o serie de factori biotici și abiotici li- mitativi, acțiunea acestora fiind mai pregnantă în stadiile de ou (parazitoizi, factori climatici), larvă (diferiți prădători) și eonimfă (factori cli- matici, prădători din fauna de sol). Prognoza defolierilor se stabilește prin uti- lizarea formulei: D% = (N0/Nm) x 100, unde D% este procentul probabil de defoliere, No este numărul de ouă aparent viabile, Nm este numărul de muguri. în urma experiențelor de laborator și teren s-a stabilit că în combaterea larvelor de Apethymus abdominalis pot fi folosite cu bune rezultate produse din categoria inhibitorilor de sinteză a chîtinei. Aplicarea unor tratamente avio ULV cu Dimilin 100 ml/ha sau Rimon, 200-250 ml/ha, în amestec cu 250 ml USj și 2,5 1 apă în vârstele larvare Lj - L3 conduce la înregistrarea unor mortalități cu valori de până la 98-99%. Evaluarea variabilității genetice interpo- pulaționale a unor specii de rășinoase (brad, larice, duglas, pin silvestru și pin negru) în condiții staționale din România (Dr. ing. Maria Moise) Cercetările efectuate în cadrul temei au urmărit investigarea diversității genetice intraspecifice la 5 specii de rășinoase în culturi comparative de proveniențe instalate în România. Etapele principale au cuprins: - studiul variabilității unor caractere de interes silvo-economic a unor proveniențe în dispozitive experimentale cu condiții de mediu uniforme (componenta ecologică a fenoti- purilor testate este numitor comun); - diferențierea acelorași caractere în timp (corelații dintre caractere evaluate la diferite vârste); - stabilirea proveniențelor care dau cele mai mari producții de lemn, calitativ superioare, corespunzătoare cerințelor prezente și viitoare și care prezintă cea mai mare stabilitate la ac- țiunea variabilă în timp și spațiu a factorilor de mediu. Cercetările au implicații profunde în practi- ca silvică și reprezintă fundamentul pentru o silvicultură modernă de tip intensiv, de mare eficiență economică și biologică în condițiile în care funcțiile sociale și de protecție, chiar ale arboretelor artificiale, sunt mult amplificate. Se are în vedere elaborarea unei concepții geneti- co-ecologice a culturii speciilor și prove- niențelor luate în studiu. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 43 Concluzii, la nivel general, desprinse în urma prelucrării și interpretării materialului ce a stat la baza cercetărilor: Există diferențe asigurate statistic, pentru fiecare din speciile studiate, între populațiile de origine geografică diferită, atât pentru carac- terele de creștere cât și pentru cele de habitus sau adaptare. întrucât condițiile staționale din interiorul fiecărei culturi comparative sunt re- lativ omogene, se presupune că diferențele din- tre proveniențe (populații) sunt de natură genetică (generate de constituția genetică dife- rită a acestora) și constituie o măsură a va- riabilitații genetice interpopulaționale. Interacțiunea genotip X mediu (proveniențe x localități) indică în general o reacție puter- nică a manifestării fenotipice a caracteristicilor de creștere ale proveniențelor la condiții eco- logice diferite, proprii locurilor de amplasare ale culturilor comparative. Cu toate acestea, s-au identificat, pentru fiecare specie, o serie de populații cu performanțe superioare de creștere, formă sau adaptare și stabilitate ridi- cată într-o gamă largă de condiții staționale, pe fondul unei constituții genetice foarte va- loroase, cu mare putere de expresivitate în fenotip. Pentru fiecare din speciile studiate, s-au investigat similitudinile dintre populațiile stu- diate, prin analiza „cluster“, pe baza distanței euclidiene în spațiu multidimensional, luând în considerare, concomitent, mai multe caractere necorelate între ele. Din punct de vedere teoretic, cercetările prezentate în această lucrare au căutat să aducă o contribuție la cunoașterea variabilității gene- tice interpopulaționale în condițiile de testare specifice țării noastre, fapt care prezintă o etapă de cunoaștere importantă în vederea elaborării unei strategii de ameliorare pe baze moderne, genetico-ecologice, a principalelor caractere și însușiri, interesante din punct de vedere silvicultural. Din punct de vedere practic, rezultatele cercetărilor se concretizează pe de o parte prin recomandarea celor mai valoroase proveniențe pentru cultură în diferite condiții ecologice, iar pe de altă parte prin semnalarea acelor popu- lații care s-au dovedit ca având un potențial productiv și adaptiv sub nivelul condițiilor staționale în care au fost testate, în vederea evitării lor, pe cât posibil, în lucrările de reîm- pădurire. Cercetări privind putregaiul de rădăcină și tulpină în arborete afectate sau susceptibile la doborâturi de vânt și zăpadă (Responsabili: ing. Dănuț Chira, Florentina Chira, I.C.A.S., colaboratori: dr. biolog Rodica Grosu, Sanda Crăcea, Cornelia Nuțescu, INL) Rezultatele cercetărilor s-au concretizat în: 1 . Identificarea, în premieră în România, pe baza testelor de compatibilitate vegetativă cu tulpinile standard europene, a speciilor: Armillaria gallica Marxmuler et Romagnesi [= A. bulbosa (Barla) Velenovski] în arborete pe bază de stejar (inclusiv pe cireș), gorun (inclusiv pe carpen, paltin de câmp, frasin comun, alun), fag, amestecuri de fag cu rășinoase din Câmpia Ploieștilor și Munții Bârsei; Armillaria ostoyae (Romagnesi) Herink [= A. obscura (Schaeffer) Herink] în arborete de amestec de fag cu rășinoase din Masivul Ciucaș; 2 .Descrierea caracteristicilor de cultură ale celor 5 specii noi de Armillaria (A. borealis, A. cepistipes, A. gallica, A. mellea și A. ostoyae, pe baza tulpinilor standard europene) finalizate prin propunerea unei chei de determinare; 3 .Cunoașterea antagonismului dintre Schizo- phyllum commune și ciupercile de albăstreală (inclusiv gândacii de scoarță), ca bază a com- baterii biologice a agenților biotici ai uscării și colorării lemnului de rășinoase; 4 .Estimarea prezenței ciupercilor de ră- dăcină și trunchi în diverse arborete afectate de doborâturi de vânt: frecvența este ridicată în aproape toate arboretele examinate cu excepția unor arborete de molid cu lemn de rezonanță din D.S. Harghita; 5 .Surprinderea succesiunii infecțiilor cu ciu- perci lignicole, respectiv a degradării lemnului doborât, în județele Covasna, Harghita, Mureș, Bistrița și Brașov: 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 - albăstreala și fructificații de Schizophyllum commune începând din sezonul următor doborâturii; - putregai lateral extins în alburn și fructifi- cafii de Stereum sp., Gloeophyllum sp., Hirschioporus sp. după două sezoane de vege- tație; -putregai lateral extins și fructificați! de Coriolus sp., Lenzites sp., Fomitopsis sp., Heterobasidion sp. după trei sezoane de vege- tație. Cercetări privind multiplicarea in vitro la unele specii de cvercinee (biolog Mirancea Ionel) Prin experimentele efectuate la gorun {Quercus petraea), stejarul brumăriu {Quercus pedunculiflord), stejarul pufos {Quercuspubes- cens) și stejarul italian {Quercus virgiliana), s-au testat fazele de inițiere și multiplicare in vitro pe diferite medii nutritive și balanțe hor- monale, în vederea găsirii condițiilor optime de cultură, care să faciliteze realizarea acestor faze, necesare în elaborarea biotehnologiei de micropropagare in vitro la speciile luate în studiu, pentru folosirirea acestor tehnologii într-un proces integrat de ameliorare genetică. Pentru faza de inițiere s-au folosit ca surse de explante arbori maturi și puieți de 3 - 5 luni. De la aceste surse s-au utilizat mai multe tipuri de explante: fructe (ghinde) verzi germinate aseptic, muguri închiși sau din lujeri forțați și segmente nodale cu muguri axilari sau termi- nali excizate din lujeri aflați în repaus vegeta- tiv sau în faza de vegetație. Cele mai reactive explante au fost segmentele nodale cu muguri axilari excizate din puieți și ghindele verzi ger- minate aseptic. S-au stabilit metode de sterilizare eficiente pentru fiecare tip de explant, în special timpii de dezinfecție care au fost de 60 minute la ino- culi aflați în faza de repaus vegetativ sau la ghindele verzi și 20 - 35 minute ia inoculi aflați în faza de vegetație. Mediile de cultură WPM, GD și MS-1 au fost eficiente pentru faza de inițiere, când au avut în compoziție BAP cu o concentrație de 1 mg/l pentru segmentele nodale și de 0,4 mg/l pentru muguri. Faza de multiplicare la cvercineele luate în studiu s-a realizat pe parcursul a 4 -10 pasaje, utilizând mai multe variante de medii nutritive (WPM, MS-1,GD) și fitohormoni de creștere (BAP IBA, NAA, 2,4-D). în primul pasaj de alungite - multiplicare viabilitatea explantelor a fost diminuată de infecțiile endogene, care sunt mai frecvente la segmentele nodale cu mugurî axilari sau terminali excizate din lujeri aflați în repaus vegetativ. Mediile de cultură WPM și GD au stimulat mai bine procesul de multiplicare comparativ cu mediul nutritiv MS -1, la toate speciile de cvercinee luate în studiu. Pentru formarea și alungirea mugurilor pe ino- culii de cvercinee aflați în faza de multiplicare au fost necesare concentrații diferite ale BAP, astfel: - la gorun pasajele consecutive s-au realizat cu o concentrație a BAP în mediul nutritiv de 1 mg/l și respectiv 0,2 mg/l; - la stejarul brumăriu concentrația optimă a BAP a fost de 0,8 mg/l în prezențe caseinei hidrolizate (500 mg/l); - la stejarul pufos pasajele consecutive s-au realizat cu o concentrație a BAP de 1 mg/l și respectiv 0,4 mg/l; - la stejarul italian concentrația optimă a BAP a fost de 0,4 mg/l. La toate speciile de cvercinee luate în studiu s-au creat premisele realizării fazelor de inițiere și multi- plicare prin stabilirea tipurilor de materiale vege- tale, metodelor de sterilizare, mediilor de cultură și balanțelor fitohormonale optime. Utilizarea ghinde- lor verzi ca explante inițiale pentru faza de inițiere, oferă posibilitatea înmulțirii materialului hibrid obținut prin programele de ameliorare genetică la speciile de cvercinee. Cercetări privind evoluția arboretelor de pe terenuri degradate și lucrările de condu- cere a acestora (etapa a Il-a) (Ing. Manole Greavu, l.C.A.S. Tulcea, ing. Cristinel Constandache, l.C.A.S. Focșani) Principalele lucrări efectuate în cadrul temei REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 45 au fost: - observații și biomăsurători privind evoluția în timp a culturilor forestiere în raport cu condițiile staționate, în peste 80 suprafețe de cercetare cu caracter de lungă durată, amplasate în 10 perimetre experimentale de ameliorare a terenurilor degradate; - observații privind comportarea arboretelor de pe terenuri degradate la acțiunea vântului și a zăpezii, în 6 perimetre de ameliorare și privind efectele secetei, în 5 perimetre; -cercetări privind efectul lucrărilor experi- mentale de îngrijire și conducere a arboretelor de pe terenuri degradate (măsurători biome- trice; observații privind relații intra și inter- specifice), în 20 blocuri experimentale. Rezultate obținute: - Cunoașterea evoluției în timp a arboretelor de pe terenuri degradate, concomitent cu pre- cizarea efectelor de protecție și producție pe care acestea le îndeplinesc și care au permis elaborarea de recomandări privind crearea de arborete cu rezistență sporită la acțiunea vătămătoare avântului și zăpezii; - îmbunătățirea tehnologiilor de îngrijire și conducere a culturilor forestiere de pe terenuri degradate. Concluzii: -Culturile forestiere instalate pe terenuri degradate prezintă o evoluție generală pozitivă, având un rol deosebit de important în protecția și ameliorarea mediului înconjurător și cu deosebire a condițiilor de vegetație, creându-se astfel premisele asigurării tranziției treptate (pe măsura reabilitării, în timp a condițiilor de ve- getație), de la tipurile provizorii către tipurile fundamentale de pădure. -Arboretele de pin negru, pure sau în amestec cu foioase, au dat rezultate bune pe terenuri cu eroziune în suprafață moderată la foarte puternică, cu substrate diverse, din sil- vostepă până în subzona fagului, iar cele de pin silvestru, în subzona gorunului și a fagului; acestea dețin ponderea culturilor forestiere de protecție; -Arboretele de salcâm au prezentat eficiență pe terenuri cu eroziune în suprafață și în adâncime precum și pe terenuri alunecătoare, cu substrat din marne și nisipuri, din silvostepă până în subzona gorunului; - Arboretele de stejar brumăriu, stejar roșu și paltin de câmp au rezultate bune pe terenuri cu eroziune moderată, cu substrat constituit din roci moi din silvostepă internă; - în unele situații, arboretele de pin, după vârsta de 15-20 de ani, au suferit vătămări datorate căderilor masive de zăpadă moale și aderentă asociată cu vânt și uneori ca urmare uscării; cauzele care au generat aceste vătămări au fost: desimea mare a arboretelor, proporția mare, în compoziție, a pinilor și neefectuarea Ia timp a lucrărilor de îngrijire; - în scopul exercitării unei eficiențe funcționale optime, pe întreaga perioadă a evoluției lor în timp, culturile de protecție instalate pe terenuri degradate necesită supraveghere atentă și intervenirea cu lucrări de îngrijire specifice, în raport cu stadiul de evoluție, compoziția arboretelor și condițiile staționale în care acestea evoluează. Cercetări privind optimizarea atracti- vității și selectivității feromonilor sexuali sintetici de Retinia perangustana (Responsabil: dr. ing, Olenici Nicolai, colabo- ratori: ing. Valentina Olenici - ICAS Câmpulung Moldovenesc, ing. Maria Rațiu, ICAS Hemeiuși-Bacău, dr. ing. Oprean loan, Institutul de Chimie Cluj-Napoca Testele screening efectuate cu diferite va- riante de atractanți sexuali pentru Retinia perangustana în plantajele de larice de la Hemeiuși-Bacău, Gârcina-Neamț, Mihăești- Argeș și Săcuieni-Bihor au arătat că atracția cea mai puternică față de masculii acestei specii este exercitată de un amestec de E9- 12Ac și E9-12OH, în doză de Img/nadă, când raportul între componente este de 1:3. Amestecul menționat are și o selectivitate foarte bună, peste 99 % din capturi fiind mas- culi de Retinia perangustana. Dată fiind atrac- tivitatea foarte puternică și selectivitatea foarte bună a feromonului sintetic în formula menționată, acesta poate fi utilizat cu succes pentru depistarea dăunătorului chiar și acolo 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 unde nivelul popularei este foarte redus. Performațele foarte bune realizate chiar și în cazul unor populații izolate geografic, si- tuate la distanțe de sute de kilometri arată că nu există nici un temei să considerăm că între populațiile de Retinia perangustana din țara noastră ar exista diferențe în ce privește răspunsul la atractantul identificat. Prin utilizarea curselor feromonale de tip tetratrap, amorsate cu atractantul identificat și amplasate în coroana arborilor, în zona de for- mare a conurilor, s-a putut evidenția dinamica zborului dăunătorului și s-a arătat că folosind curba de zbor se poate stabili cu o precizie sufi- cient de bună când anume ar trebui să se inter- vină cu primul tratament de combatere a larvelor de Retinia perangustana, respectiv în interval de 7-10 zile după atingerea intensității maxime a zborului, când eclozează primele larve. Pentru a surprinde începutul zborului, cursele feromonale trebuie să fie amplasate în teren înainte de ziua în care suma tempera- turilor mai mari de 5°C (cumulate cu începere de la data de 1 ianuarie a anului curent) ajunge la 210 grade-zile, respectiv înainte de apariția primilor solzi fertili dintre bracteele conulețelor, iar pentru a avea o imagine cât mai exactă a dinamicii zborului este necesară verificarea zilnică a curselor sau la un interval cfb cel mult 3-4 zile (când condițiile de vreme nu sunt favorabile zborului). Feromonii sexuali sintetici de Retiniaperan- gustana pot fi folosiți cu succes și pentru apro- fundarea diferitelor aspecte de biologie și ecologie a dăunătorului. Astfel, s-a stabilit fap- tul că zborul masculilor acestei specii, la altitu- dini joase, acolo unde sunt amplasate plantajele de la noi, durează - în mod obișnuit - aproxi- mativ o lună, dar se poate prelungi până la 7 săptămâni atunci când - după apariția primilor adulți - survin perioade cu condiții de vreme nefavorabile. De asemenea, s-a pus în evidență faptul că, în primăverile normale, când rata acumulării căldurii după declanșarea zborului este sub 10,5 grade-zile/zi (6,5-10,5 grade-zile), curba de zbor culminează în a doua săptămână după ce suma temperaturilor mai mari de 5°C ajunge la 245 grade-zile. Studiul complex al doborâturilor produse de vânt în perioada 1995-1998 la direcțiile silvice Miercurea Ciuc, Sf. Gheorghe, Tg. Mureș și Bistrița. Influența unor caracteris- tici biometrice asupra stabilității arboretelor calamitate. Consecințe asupra conducerii arboretelor expuse doborâturilor (Responsabilul temei: ing. Niniș Cioloca, colaboratori: dr.ing. Mihaela Bujilâ, ing. Dănuț Chira, dr.ing. Tonei Popa, dr.ing. Ștefan Vlonga) în intervalul 1995-1999, acțiunea perturba- toare a vântului s-a manifestat în mod catastro- fal în 5-6 noiembrie 1995 și endemic în anii următori, cu un puseu mai însemnat în vara anului 1998. Cele mai afectate au fost arboretele de rășinoase situate în interiorul arcului carpatic, ramura estică. Cercetările întreprinse în cadrul temei au încercat să surprindă dinamica fenomenului în zonele expuse, să acumuleze date care să per- mită o analiză statistică a factorilor determi- nanți ai doborâturilor produse de vânt și cuan- tificarea unor modele statistico-matematice pentru a surprinde influența parametrilor sis- temului asupra vulnerabilității ecosistemelor forestiere la acțiunea vântului. Analiza factorilor determinanți ai doborâ- turilor produse de vânt s-a efectuat pe baza unui indicator sintetic, fiabil și reprezentativ și anume procentul doborâturilor de vânt - Pdv (volumul materialului lemnos calamitat de vânt / volumul inițial) - care înglobează acțiunea factorilor staționați (expoziția, pantă, altitudine etc.) și de arboret (înălțime, vârstă, consistență, proporția molidului etc.). Rezultatele finale s-au concretizat prin: - evidențierea caracterului de fenomen cata- strofal al furtunii abătute asupra României în noaptea de 5/6 noiembrie 1995 rezultat atât din valorile unor parametri meteorologici (viteza vântului) cât și ale unor indicatori globali și sintetici ai doborâturilor produse de vânt (volu- mul total de masă lemnoasă calamitată, REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 47 suprafața calamitată, intensitatea doborâturilor) la nivel mezozonal (direcție silvică, ocol silvic) și microzonal (U.P., arboret); . - evidențierea cauzelor și a factorilor deter- minanți ai doborâturilor produse de vânt în zone reprezentative; - evidențierea factorilor care predispun și a celor agravanți la nivel microzonal (U.P., arboret) din zone reprezentative pentru fenomenul studiat; - justificarea unor măsuri pentru a limita efectele catastrofale pe care vântul le declanșează în ecosistemele forestiere și pârghiile prin care specialistul poate acționa eficient pentru mărirea stabilității arboretelor din zonele expuse. Resursele de ciuperci micoritice din arboretele montane și premontane. Rolul acestora în prevenirea uscării plantațiilor, în stabilitatea pădurilor și creșterea ofertei trofice pentru populație. (Responsabil: ing. Florentina Chira, colaboratori: ing. Dănuț Chira, dr. ing. Mihaela Bujilă) Lucrări efectuate Inventarierea resurselor de ciuperci micori- tice și saprofite în arborete diverse din Munții Apuseni, Baiului, Bârsei, Făgăraș, întorsurii, Perșani și Piatra Craiului; observații morfo- anatomice asupra rădăcinilor plantulelor și puieți lor de rășinoase din diverse pepiniere sil- vice și regenerări naturale. Rezultatele privind diversitatea micoflorei micoritice: - Identificarea micoflorei micoritice și saprofite în diferite arborete montane; - Cunoașterea frecvenței speciilor micoritice pe etaje de vegetație, cu evidențierea celor dominante în diferite arborete; - Inventarierea spectrului de ciuperci micoritice din punctele de monitoring european din ocoalele silvice Brașov, Râșnov, Sacele, Șercaia, Teliu și Zărnești; - Indicarea speciilor de ciuperci comestibile întâlnite în diferite arborete montane, cu menți- uni asupra producției de corpuri fructifere; - Extinderea activității comerciale la un spectru mai larg de ciuperci micoritice sau saprofite (din genurile Boletus, Cortinarius, Craterellus, Hydnum, Hygrophorus, Lactarius, Leccinum, Lepista, Russula, Tricholoma etc.) poate crește substanțial veniturile obținute la export. Rezultatele privind caracteristicile morfo- anatomice la puieți de rășinoase: - Plantulele de rășinoase recoltate din rege- nerările naturale sunt mai bine micorizate decât cele din solarii; - Tipurile de micoriză cele mai întâlnite pe radicelele puieților de rășinoase sunt caracteri- zate prin: a) tip de ramificare simplă, cu radicela ter- minală dreaptă, suprafața micorizei țepoasă (uneori lânoasă), cu hihe vizibile, de culoare neagră (Cenococcum geophilum)-, b) tip de ramificare monopodial-pinată, cu radicelă terminală ușor curbată, suprafață ne- tedă, culoare galbenă la brună, cu nuanțe roșcate sau verzi. Elaborarea unei metode moderne de ame- liorare prin folosirea selecției bazate pe markeri genetici și moleculari (Dr. biolog Lucia Toniță) Elaborarea unor metode de selecție bazate pe markeri genetici și moleculari este de mare actualitate, aceasta putând surmonta difi- cultățile care rezidă din unele particularități biologice ale arborilor de pădure. Având în vedere că politica în domeniul sil- viculturii are Ia bază conceptul de “dezvoltare durabilă”, adică acea dezvoltare care satisface nevoile actuale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a satisface propriile nevoi, utilizarea unei strategii de ameliorare care implică o bună gospodărire a resurselor și un timp mai scurt se încadrează în dezideratele unei silvicultori moderne de a obține mai mult lemn și de calitate mai bună fără a perturba ecosistemele. Principalele realizări ale proiectului au fost 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 următoarele: •S-a realizat o clasificare a markerîlor genetici și moleculari, respectiv a metodelor de evaluare a diversității genetice cu ajutorul aces- tora. Pentru fiecare din aceste tehnici s-a re- alizat o schemă de lucru care permite utilizarea acestor metode pentru analiza genetică a diferitelor populații de arbori forestieri. •S-au determinat modelele de cartare sau cartografiere a QTL și s-a determinat modelul genetic și experimental. S-au stabilit, de asemenea, și metodele de estimare a localizării OTL, ca și efectele acestuia în cazul diferitelor metode de cartare. •S-a evaluat efectul selecției prin deter- minarea câștigului genetic, ca și metodele de creștere ale acestuia prin selecție asistată de markeri. •S-au determinat efectele selecției (câști- gurile genetice) în mai multe culturi de arbori selecționați la molid și anume: populații natu- rale selecționate, descendențe materne (half- sib), clone de molid de rezonanță și clone de molid comun. Câștigul genetic obținut prin selecția practicată a fost remarcabil în toate dispozitivele experimentale studiate. •S-a realizat schița unui program de amelio- rare a arborilor bazat pe selecție asistată de markeri. Programul propus urmărește să con- serve resursele genetice valoroase sub formă de populații naturale pentru speciile autohtone și artificiale, pentru speciile introduse, populații de ameliorare, familii, genotipuri și clone. •S-au determinat regulile de bază privind alinierea la regulile internaționale privind pro- ducerea, certificarea și folosirea materialelor forestiere de reproducere ce vor rezulta din bazele seminologice ce se vor crea pe parcursul realizării programului, care se referă la regle- mentări ale unor organisme internaționale, la care țara noastră este deja parte și la altele la care se vor face demersuri pentru aderare. •S-au stabilit metodele de lucru privind determinarea originii unor proveniențe de molid utilizând markeri ultrastructurali. S-au determinat tipurile de markeri ultrastructurali posibili de utilizat pentru identificarea originii proveniențelor, acești markeri diferind de la o proveniență la alta. Aceste rezultate crează premisele experimentale pentru utilizarea aces- tui tip de markeri în selecția genotipurilor va- loroase la această specie de arbori forestieri. •S-a determinat compoziția minerală a embrionilor de molid, prin aceasta putându-se stabili dacă o anumită proveniență a fost culti- vată pe un anumit sol, putându-se discerne ast- fel între proveniențe. S-a constatat că fiecare proveniență are un spectru mineral particular, prezența sau absența uneia sau alteia dintre substanțe și diferențele înregistrate între con- centrațiile acestora pot constitui markeri pentru determinarea originii proveniențelor la această specie de arbori forestieri. Determinarea parametrilor genetici la larice și salcâm (Ing. George Man) 1. Cercetările, cu pronunțat caracter funda- mental, au fost desfășurate în cadrul lucrărilor propuse a fi realizate în vederea atingerii obiec- tivelor temei: obținerea de descendențe, evalu- area caracterelor în test de pepinieră și test de câmp (culturi comparative) și extinderea expe- rimentului în câmp (teren). Suportul material („elementul genetic" sau „grupul genetic") al cercetărilor efectuate în etapa actuală este for- mat de descendențe din polenizare liberă (half- sib) și polenizare controlată (full-sib). Acestea constituie populații de ameliorare și fac obiec- tul testului genetic de câmp (teren) instalat în 6 culturi experimentale (din care 5 în cadrul ICAS), însumând 4,22 ha. 2. Cercetările au precizat cantitatea, cauza și natura variației și au stabilit parametri genetici (eritabilitatea, capacitatea generală și specială de combinare, câștigul genetic, valoarea de ameliorare a caracterelor și partenerilor de încrucișare, corelații fenotipice) la 22 caractere cantitative și calitative evaluate la descendențe (care exprimă răsărirea plantulelor, supraviețuirea, creșterea, arhitectura și cali- tatea coroanei și tulpinii) și 9 caractere morfo- logice și calitative ale conurilor rezultate din încrucișare factorială („tester"), în total 31 de caractere. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 49 3. Se apreciază că cercetările și rezultatele acestora în domeniul variației și al parametrilor genetici sunt, în mare măsură, o noutate în materie, cel puțin la nivel național, și pot con- tribui la lărgirea cunoștințelor cu privire la variabilitatea laricelui european ssp. carpatica și a salcâmului. 4. Cunoștințele de ordin științific și practic pot fi utilizate la continuarea programului de ameliorare, îndeosebi a laricelui, început cu ani în urmă și încheiat cu instalarea plantajelor destinate producției de semințe din generația I. Realizarea, ca obiectiv imediat, a generației a II-a de plantaje se va solda cu câștig genetic suplimentar, exprimat prin valoarea biologică superioară a semințelor utilizate în practica sil- vică șî - în consecință - cu sporuri pe plan eco- nomic (creștere calitativă și cantitativă a masei lemnoase). De asemenea, se vor înregistra efecte pozitive privind protecția mediului ambiant, menținerea echilibrului ecologic, asigurarea peisajului ș.a. 5. Descendențele biparentale (full-sib) și descendențele din polenizare liberă, materne (half-sib), pot fi utilizate în următoarele etape de ameliorare pentru realizarea de generații în stadii avansate de ameliorare și - totodată - constituie suportul material pentru conservarea „ex situ" a genelor care controlează mani- festarea unor caractere și însușiri utile. Studii asupra lemnului de molid de înaltă calitate de rezonanță (Dr ing N. Geambașu) Cercetările efectuate asupra lemnului de molid de rezonanță s-au desfășurat pornind de la premisa că valoarea acustică a acestuia este dată și de condițiile microstaționale, din zona de rizosferă a acestuia și cele de nutriție. Rezultatele obținute au confirmat faptul că molidul de rezonanță preferă, comparativ cu cel comun, din imediata sa vecinătate condiții edafice caracterizate printr-o aciditate actuală și potențială mai mică, și un grad de saturație în baze mai ridicat. între valorile medii ale unor parametri ai solului care definesc aciditatea sau bazicitatea cum ar fi aluminiul de schimb, aciditatea de schimb, suma bazelor și gradul de saturație în baze din zona de nutriție a molidului de rezo- nanță și a molidului comun există diferențe semnificative. De asemenea s-a constatat că nutriția molidului de rezonanță se caracterizează printr- un aport suplimentar de elemente nutritive în ace (calciu, potasiu, mangan, zinc și fier) față de molidul comun, care oscilează între 6-20%. Caracteristicile particulare ale microstațiu- nilor și nutriției se reflectă în compoziția chi- mică a lemnului de molid de rezonanță care se caracterizează printr-un plus de cationi alcali- no-pamântoși și metalici față de molidul comun. Este vorba de calciu, potasiu, natriu, magneziu și zinc, care înregistrează sporuri re- lative de 18-152%. Diferențele dintre valorile medii ale unor cationi au valoare semnificativă. Valoarea acustică a lemnului de rezonanță se explică și prin conținutul mai ridicat de cationi. Determinarea pragului de toxicitate cu sulf a speciilor forestiere, ca bioindicator al degradării mediului (Responsabil: dr.ing. Valentin Bolea, ICAS- Brașov, colaborator: chimist Aurelia Surdu, ICAS - Laborator Pipera) Pragul de toxicitate cu sulf, determinat în baza analizelor foliare (prin metode standar- dizate la nivelul Europei), din anii 1993, 1996 și din perioada 1998 - 2001, exprimat atât prin raportul azot / sulf (N / S), cât și prin conținu- tul frunzelor în sulf (S), nu este unic pentru toate speciile forestiere (N / S = 8 după Zech ș.a., 1985; S = 1300 - 1500 ppm după Bonneau, 1988), ci se diferențiază specific. De asemenea, în baza amplitudinii valorilor absolute ale raportului N / S și a simptomelor specifice poluării cu SO2, s-au atabilit patru nivele de intensitate a poluării pentru fiecare specie. Comparativ cu fagul nepoluat de la Rodna, speciile din zona poluată Baia Mare au avut o 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Nr. crt. Specia Prag de toxicitate cuS Niveluri de poluare în funcție de N / S N/S s, ppm puternic moderat slab fără poluare 1. Betula pendula 2,1 7415 <1 1-7 7-13 > 13 2. Quercus petraea 3,5 4465 <3 3-13 13-23 >23 3. Quercus robur 4,8 3259 <4 4-11 11-18 >18 4. Fagus sylvatica 6,0 3786 <3 3-16 16-29 >29 5. Picea abies 7,9 1443 <6 6-12 12-18 >18 6. Pinus nigra 8,5 1535 <5 5-8 8-11 >11 7. Quercus cerris 11,5 1934 <3 3-10 10-17 >17 capacitate de metabo izare a sulfului mai mare: de 10,8 ori la mesteacăn, de 8,8 ori la plopul tremurător, de 5,7 ori la stejar roșu, de 5 ori la gorun, de 4,8 ori la salcâm, de 3,8 ori la castan și de 2,2 ori la stejar. Valorile privind pragul de toxicitate și, respectiv, capacitatea de metabolizare a speci- ilor, constituie date științifice de referință în alegerea speciilor pentru împăduriri în zonele poluate cu dioxid de sulf. în gospodărirea durabilă a ecosistemelor forestiere, determinarea anuală ori periodică a conținutului frunzelor în azot și sulf asigură: - cunoașterea nivelului de poluare a speciei respective și luarea măsurilor de gospodărire necesare pentru a nu atinge pragul de toxici- tate; - monitorizarea și prognozarea evoluției în timp a stării de sănătate a arborilor; - o bază științifică incontestabilă pentru tragerea la răspundere a agenților poluatori. Asistență tehnică pentru realizarea lucră- rilor de combatere a defoliatorilor din pădu- rile de foioase (Dr. biol. Gh. Mihalache, dr. ing. R. Tomescu, dr. ing. C. Nețoiu, dr. ing. C. Ciornei, ing. I. Voicescu, ing. M. Bârcă, ing. P. Enescu) în cursul anului 2001 colectivul de cercetă- tori din domeniul protecției pădurilor din l.C.A.S. a efectuat o gamă largă de lucrări de depistare și prognoză a defoliatorilor din pădurile de foioase, realizându-se numeroase analize de laborator și teren. S-a acordat prio- ritate unor aspecte practice solicitate de unitățile silvice pentru stabilirea caracteristi- cilor calitative și cantita- tive ale gradației defoliato- rilor și s-a participat pe teren la verificarea lucrărilor de depistare și prognoză, stabilirea momentelor optime de tratare, a dozelor și normelor de consum de pesticide biodegradabile și biopreparate. De asemenea s-a depus o activitate deosebit de importantă la stabilirea eficacității tratamentelor de comba- tere a defoliatorilor și s-au efectuat observații asupra acțiunii limitative a factorilor biotici de mortalitate naturală (parazitoizi; prădători, epi- zootii virotice). Dintre rezultatele cele mai importante ale lucrărilor efectuate în anul 2001 pot fi mențio- nate următoarele: - în anul 2001 a continuat înmulțirea în masă a trei specii de insecte defoliatoare - Lymantria dispar, Tortrix viridana, Geomeiridae, dar suprafețele infestate au fost incomparabil mai mici decât cele din perioada când se aplicau tratamente cu preparate organoclorurate (1958 - 1986). - Gradațiile de Lymantria dispar au fost identificate numai în arboretele de plop și sal- cie din Lunca Dunării, cu infestări mijlocii - puternice, care au necesitat tratamente de com- batere. în pădurile de cvercinee, ca urmare a refacerii echilibrului biocenotic după renunțarea la folosirea pesticidelor pe bază de D.D.T. (1986), acest periculos defoliator a intrat în latență, nemai fiind necesare trata- mente de combatere. - Defoliatorul Tortrix viridana și speciile de Geomeiridae au produs gradații, cele mai afec- tate fiind gorunetele, pădurile de șleau cu gorun și stejar pedunculat și stejăretele din Câmpia Olteniei, Câmpia Munteniei, zonele culinare sudice și din Moldova. - Pentru lichidarea focarelor de înmulțire și refacerea echilibrului biocenotic a fost elaborat un program judicios de combatere în care s-a ținut seama de specia de defoliator, gradele de infestare și natura tratamentelor. - în pădurile cu infestări slabe de Lymantria REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 51 dispar s-au prevăzut tratamente preventive cu preparate virale de virus poliedric nuclear (V.P.N.), pentru crearea de epizootii cronice, cu acțiune de lungă durată. Tratamentele virale s-au aplicat prin stropirea depunerilor cu virus înainte de ecloziune. - în pădurile de plop și salcie cu infestări puternice de Lymantria dispar s-au prevăzut tratamente aviochimice cu insecticide biodegradabile (Mimic, Rimon, Dimilin), aces- tea dovedindu-se în ultimii ani foarte eficace în astfel de infestări. - în pădurile de cvercinee cu infestări mijlocii - puternice de Tortrix viridana și Geometridae s-au prevăzut tratamente cu preparate bacteriene (Dipel - 8L), iar în cele cu infestări foarte puternice, tratamente chimice cu produse biodegradabile. Datorită bunei organizări a campaniei de combatere asigurate de R.N.P., programului judicios de măsuri elaborat de I.C.A.S. și condițiilor climatice favorabile, în marea majoritate a pădurilor tratate s-au obținut rezul- tate foarte bune. Astfel, tratamentele aviochi- mice cu produsele Mimic și Dimilin aplicate în arboretele de plop și salcie au condus la realizarea unor eficacități de 99,8 - 100%, rea- lizându-se practic eradicarea gradațiilor de Lymantria dispar . Tratamentele biologice cu preparatul bacte- rian Dipel - 8L aplicate în pădurile de cverci- nee împotriva tortricidelor și geometridelor au avut o eficacitate bună (95,0 - 99%), realizân- du-se în majoritatea pădurilor lichidarea gradațiilor și evitarea defolierilor. Rezultate excepționale la acești defoliatori ai cvercineelor au fost obținute cu insecticidele Mimic și Dimilin (98,0 - 99,0), focarele fiind eradicate. Un aspect pozitiv l-a constituit acumularea în masă în pădurile tratate cu noile produse biologice și chi- mice a populațiilor de entomofagi, care vor asigura un echilibru, ecologic stabil în anii următori. Se apreciază că în perioada următoare se vor reduce semnificativ suprafețele din zona de combatere. Pentru menținerea în continuare a unei stări fitosanitare corespunzătoare a pădurilor de foioase, cercetătorii din I.C.A.S. din domeniul protecției pădurilor vor aborda noi aspecte în anii următori, cu prioritate asupra factorilor biotici limitativi și asupra echilibrului biocenotic. Asistență tehnică privind fundamentarea staționata a măsurilor de substituire a plan- tațiilor de salcîm necorespunzătoare din zona cvercineelor și amestecurilor cu cverci- nee (Ing. Dănescu Florin,dr. ing. Roșu Constantin) Rezultatele lucrărilor de cercetare efectuate în perioada 1999-2001 (în cadrul temelor nr. 18RB/1999 și 11RA/2000), completate, detali- ate și resistematizate prin activitatea desfășurată în acest an (în cadrul temei de asis- tență tehnică nr. 41RD/2001), constau de fapt în identificarea și caracterizarea a 27 de tipuri de stațiuni reprezentative în care se manifestă declinul arboretelor de salcâm, precum și în fundamentarea pedostațională a măsurilor de intervenție necesare. Tipurile de stațiuni prezentate în lucrare au fost încadrate în 19 grupe de tipuri de stațiuni specifice silvostepei externe, silvostepei mijlocii, silvostepei interne, silvostepei umede (extrazonale) și câmpiei forestiere din sud-ves- tul, sudul și sud-estul țării, precum și silvoste- pei de deal din estul țării, pe baza unor criterii care determină diferențieri ale situațiilor de favorabilitate pentru speciile naturale (și/sau cultivate). Rezultatele obținute în perioada 1999-2001 au fost structurate sub forma unui sistem staționai, pe zone și subzone bioclimatice, pe grupe de tipuri de stațiuni și pe tipuri de stațiu- ni reprezentative pentru unele zone de cultură în care arboretele de salcâm sunt afectate de fenomene negative. Specificul de asistență tehnică pe care îl arc tema a impus o manieră de prezentare a rezul- tatelor cât mai concisă și mai accesibilă, care să permită cadrelor tehnice din producție să încadreze cît mai ușor și mai rapid situațiile cu care se confruntă în sistemul staționai creat și să stabilească măsurile de intervenție necesare, ținând seama și de recomandările făcute în cazul fiecărui tip de stațiune. 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Recenzii Poezia pădurii: antologie. Coordonator Radu Cârneci. Editura Or ion, București, voi. I 1998, voi II-V1999. Total 1704 pagini, cu ilustrații în interior și pe copertă și cu aprecieri critice finale. Cuvânt de început (prefață) și studiu introductiv de Radu Cârneci și postfață (la voi. I) de Nicoleta Coatu. Premieră în literatura românească, această antologie, cea dintâi consacrată poeziei lirice sil- vestre, cuprinde 500 de titluri din creația cultă și 130 de titluri din creația populară (folclorică), condensând între coperțile a 5 prestigioase vol- ume tot ce are mai bun și mai reprezentativ poporul român în relația sa de suflet față de pădure. Pentru că admirabila unitate spirituală și istorică a acestui popor în jurul ideii de pădure, cu multiplele sale mituri și imagini arhetipale, nu are în lume egal, iar dragostea de pământul natal este, așa după cum spune Radu Cârneci, înnobi- lată de frumusețile perene ale pădurii. Pădurea, cu ampla ei paletă de reprezentări și sensuri, polarizează teme fundamentale ale creativității populare și culte, redând un ansamblu de variate stări, atitudini și sentimente ca însăși viața: de la jale la bucurie, de la revoltă la împăcare, de la angoasa frustrării la împlinire, de la teama de efemeritate la liniștea eternă, de la liric la tragic, într-un peisaj de armonizare a contrastelor și de evidențiere a frumosului și adevărului. Iată de ce tema pădurii este atât de bogată, atât de larg folosită, deopotrivă de creatorul cult cât și de cel popular. Dar aceasta pune grele probleme alcătu- itorului unei antologii și poate de aceea atât de puțini au fost acei care au îndrăznit să pornească pe acest drum. Primul care a îndrăznit a fost regretatul prof. dr. Valeriu Dinu. El s-a mărginit însă Ia o statistică a liricii silvice românești, întoc- mind un interesant studiu privind frecvența ter- menilor de proveniență silvestră în poezia cultă. Radu Cârneci a ales o cale proprie, foarte grea, dar fertilă, în care este deschizător de dru- muri. El selecționează din publicații (ziare, reviste, culegeri, volume etc.) și în unele cazuri direct de la autor tot ce s-a scris despre pădure în materie de poezie, dar nu oricum, ci scris cu suflet, cu inspirație și cu adâncă înțelegere a pădurii ca fenomen epicultural, pentru ca apoi să pună la dispoziția cititorului și a lumii întregi adevărate nestemate și perle ale spiritualității românești, născute și crescute în ambianța cre- pusculară a codrului. A fost o muncă grea, her- culeană, de sisif, care i-a luat autorului nu mai puțin de 15 ani, dar care a meritat și asta, pentru că astăzi avem și ne putem mândri cu o culegere antologică de mari proporții, de o calitate excepțională, în care vocația românului pentru poezia pădurii, din toate timpurile și la toate nivelele de cultură, este considerată o stare a spiritului și componentă fundamentală a filosofiei sale. Evident, o asemenea antologie, atât de bogată și de atotcuprinzătoare, pe lângă muncă asiduă, cere pasiune, pricepere și cunoștințe de speciali- tate. Radu Cârneci le are pe toate, fiindcă este poet, cărturar, bibliofil, om de mare cultură și sil- vicultor. Poate că de aici, din profesiunea sa de început provine marea lui dragoste și înțelegere pentru pădure. Poate că pădurea, îndrumându-i condeiul l-a condus către esențele iubirii, adă- postind sub bolțile ei înalte sentimente dc o puri- tate stelară. Poetul iubirilor eterne, antologând, devine mesagerul unui arhetip de frumusețe spir- ituală, pe care o reiterează ca pe propriul său des- tin. Natura plantează în om propriile sale struc- turi și tipare, iar tot ce este bun și adevărat este în aceiași timp și frumos. Antologia inițiată, îngrijită și coordonată de Radu Cârneci este în acest sens utilă, adevărată în raport cu sensibilitatea poporului român și fru- moasă. Coordonatorul și-a structurat materialul pe cicluri: poezia populară (voi. I), perioada de pio- nierat, până în 1900 (voi. II), perioada de maturi- tate veche, 1900-1935 (voi. III), perioada de maturitate modernă, 1935-1949 (voi. IV), poeți contemporani, după 1949 (voi. V). autorii sunt redați în ordine cronologică, după anul nașterii, iar fiecare autor beneficiază de o scurtă prezentare biografică, amplasată la început. Considerăm „Poezia pădurii" cea mai mare realizare a timpurilor noastre în materie de poet- ică silvestră, un monument literar de o extraordi- nară forță de penetrație și afirmare culturală a poporului român. Dr ing. Constantin BÂNDIU REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.2 53 Cronică In vizită la silvoamelioratorii estonieni în cadrul unei vizite particulare efectuate în toamna anului 2000 în Estonia am avut posibili- tatea de a vizita și lucrările de recultivare a halde- lor de steril de la exploatările de fosforit de la Maardu (cca. 100 km nord-est de capitala Tallin). înainte de a prezenta aceste lucrări, considerăm util a informa că Estonia, cea mai nordică dintre cele trei țări baltice, în imediata apropiere a Finlandei (numai 80 km pe mare între cele 2 capi- tale), apropiere reflectată și în originea comună a celor două limbi (ramura ugro-fină), este situată pe țărmurile estice ale Mării Baltice. Are o suprafață totală de 45226 km2 (cu puțin mai mare decât Danemarca sau Elveția), cuprinzând peste 1500 insule (cea mai mare, Saaremaa, are 2673 km2), cu o suprafață totală de 4133 km2 precum și o suprafață de lacuri de 2015 km2. Teritoriul țării este în general plan, formele po- zitive de teren depășind rar 100 m altitudine, ma- ximul fiind atins de vârful Munamagi, respectiv 318m deasupra nivelului mării. Populația numără circa 1,5 milioane locuitori din care numai 62% sunt de origină estoniană, iar 30% sunt ruși. Din punct de vedere geologic, straturile pro- funde de roci vechi (granițe, gnaisuri etc.) sunt acoperite de depuneri mai recente, 350-600 mi- lioane de ani, formate din calcare, gresii, argile - situate în zona de nord a țării, calcarele conțin cele mai importante resurse mi-nerale printre care și cele de fosforit (cca 700 milioane tone). Climatul Estoniei este moderat de rece și umed. Cea mai coborâtă temperatură - 43,5°C a fost înregistrată în ianuarie 1941, iar cea mai ridicată +35°C. Temperatura medie a lunii cea mai calde (iulie) variază între +16,3°C în arhipelagul de vest și +17,1°C în interiorul țării, iar a lunii cea mai rece (februarie) între -3,5°C și respec- tiv -7,6°C. Precipitațiile medii anuale vari- ază între 500 mm în același arhipelag și peste 750 mm în interior, cu maxime canti- tative la sfârșitul verii și minime primă- vara. Vântul este predominant la sud-vest și vest. Deși rare, furtunile provoacă mari pagube fondului forestier ca de exemplu cea din 1967, care a și fost numită „furtuna secolului". Pădurile ocupă aproape 45% din suprafața țării, fiind parte a zonei de amestec foioase cu rășinoase. De menționat că, la mijlocul secolului XX, pădurile ocupau sub 20% din teritoriul țării. Specia cea mai răspândită este pinul silvestru urmat de mesteacăn, molid, plop tremurător, stejar și anin. Pentru silvicultorul român este interesant să vadă cum arboretul natural de rășinoase format din pin silvestru (vârsta 70 de ani, diametrul mediu 36 cm, înălțimea 18 cm), cu un etaj 2 din molid și sub- arboret de ienupăr comun, precum și un covor ve- getal de Melamperium, Lycopodium, Equiseîum officinalis, Vaccinium, Linea borealis, ajunge până la lOm de linia apei în mare. Căile de comunicație rutiere sau căile ferate sunt flancate de perdele forestiere (ca și multe terenuri și ferme agricole) sau garduri vii. Fondul forestier este divizat practic în părți egale între pădurile de stat și cele particulare. Cele de stat sunt administrate de o organizație de tipul RNP, prin circa 100 ocoale silvice. în cadrul Ministerului Mediului există un sector forestier care se ocupă, în principal, de reglementările le- gislative. Rezerva totală de masă lemnoasă este de 330 mi-lioane m3, respectiv 172 m3/ha. Creșterea curentă este de 10 milioane m3/an, din care se exploatează anual 7 milioane m3. Lucrările de exploatare a zăcămintelor de fos- Foto 1 - Vedere generală - culturi forestiere pe haldele de steril de fosforit 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Foto 2 - în plan îndepărtat culturi amestec pin silvestru și molid forit (rezervele sunt estimate la 700 milioane tone) pentru combinatul de la Maardu au început în anul 1921, la numai 2 ani după obținerea independenței (24 februa-riel919) și formarea primului stat estonian. Executate inițial subteran, în 1954 s-a trecut la exploatarea la suprafață și, deci, la apariția de depozite de steril care au necesitat exe- cutarea de lucrări de stabilizare prin împădurire. Primele plantații au fost efectuate încă în anul 1963. Ca urmare a unor rezultate puțin satisfăcă- toare, în anul 1970 au fost inițiate ample lucrări de cercetare în vederea stabilirii tehnologiilor de pregătire a terenului și asortimentului de specii. Inițial relieful haldelor fiind relativ accidentat, s-a folosit plantarea manuală. Ulterior s-a trecut Ia o ușoară nivelare astfel că, în 1974 s-a trecut la plantarea mecanizată, cu ajutorul mașinii de plan- tat MLP-Maardu-1, creată special pentru aceste lucrări. Trebuie menționate condițiile termice deosebite care se creează pe aceste halde, condiții con- cretizate în temperaturi de +5°C la suprafața solu- lui și +250°C la adâncimea de 15-20 m, în timp de iarnă, când temperatura aerului era de -15°C. Au fost încercate peste 70 specii, predominând pinul, laricele siberian, stejarul, mesteacănul, ani- nul negru și alb, diverse specii de plop, cătina albă, caragana, măceș, Roșa rugosa, ienupăr, molid ș.a. (vezi foto). Marea varietate de condiții și arborete este reliefată și de numărul extrem de mare de unități amenajistice delimitate pe cele 1200 ha plantate și anume 226 (deci o suprafață medie de 5,3 ha pe u.a.) grupate în 19 parcele amenajistice. în prezent, înălțimea medie a arboretului este de 9,7 m iar diametrul mediu terier (la cele mai în vârstă culturi experimentale) de 20 cm la larice, 18,2 cm la pin, 14,6 cm la mesteacăn (vezi foto 3). Cea mai indicată distanță de plantare s-a dovedit a fi 1,5x1,5 m iar plantarea mecanizată o metodă deosebit de eficientă din punct de vedere tehnic și economic. Culturile respective au făcut obiectul unui sim- pozion internațional organizat în anul 1997 de către Ministerul Mediului și Centrul pentru Studii Internaționale, din partea Estoniei, și Societatea Americană pentru Mineritul la Suprafață și Recultivare. Nu putem încheia fără a exprima mulțumirile noastre doamnei dr Virve Roost de la Grădina Botanică din Tallin, organizatoare a vizitei și dom- nilor dr ing Rein Rataș, fost dr adj al Direcției Silviculturii din Ministerul Mediului și dr ing Ivor Sarv, cel care a condus 21 de ani lucrările de cer- cetare, ambii oferind cu multă amabilitate expli- cațiile necesare. dr. ing. Ilie MUȘAT I .C.A.S. Stațiunea Mihăiești - Argeș Foto 3 - Culturi molid și mesteacăn. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 55 Instrucțiuni privind editarea articolelor Revista pădurilor, care oglindește de peste un secol frământările, realizările și perspectivele silviculturii românești, militează și în continuare pentru a reflecta obiec- tiv și critic traiectoria urmată în gospodărirea fondului forestier, precum și direcțiile de urmat în promovarea și instaurarea unei silviculturi modeme, judicioase și durabile, în noile condiții social-economice. Pe această linie, colegiul de redacție se adresează corpului silvic precum și specialiștilor care desfășoară activități ce se află în relații conexe cu silvicultura să susțină continuitatea și să urmărească ameliorarea calității revistei și difuzarea acesteia în mediile interesate. Revista pădurilor își propune, ca și până acum, să faciliteze și să încurajeze comunicarea între specialiști și iubitori ai pădurii, din (ară și din străinătate, în be-neficiul silviculturii, silvicultorilor cât și al celor interesați de rosturile prezente și viitoare ale pădurii. îmbunătățirea continuă a conținutului revistei a fost și rămâne condiționată de calitatea materialelor trimise la redacție în vederea publicării și indirect de perspectivele și performanțele realizate de știința, practica, legilația, adminis- trația, învățământul silvic, precum și de activitățile organis- melor guvernamentale și nonguvemamentale cu preocupări exclusiv sau parțial legate de regenerarea, apărarea, conser- varea, utilizarea durabilă a resurselor forestiere. Colegiul de redacție va acorda prioritate publicării lucrărilor ștințifice cu caracter original din domenii științi- fice, economice și legislative care urmăresc promovarea pro- gresului științific și tehnic, precum și integrarea judicioasă a silviculturii noastre în contextul global. Vor fi promovate și unele sinteze sau opinii privitoare la adoptarea unor realizări științifice, la specificul fondului nostru forestier. Totodată vor fi agreate pentru publicare note științifice, cronici (aniversări), recenzii, reglementări tehnico-economice și le- gislative adoptate în vederea perfecționării gospodăririi fon- dului forestier etc. Este obligatoriu ca autorii să declare că materialele tri- mise spre publicare nu au fost difuzate sau publicate în alte publicații. Materialele primite la redacție în vederea pu- blicării nu se vor restitui autorilor. Se recomandă ca materialele trimise spre publicare să fie prezentate și pe o dischetă, care să cuprindă lucrarea culeasă în Word (MS Office). în plus, se recomandă autorilor urmă- toarele: - Lucrarea în ansamblu (text, tabele, grafice, fotografii, bibliografie, rezumat, cuvinte cheie) să nu depășească 8-10 pagini, având cca 2000 semne pe pagină; - Articolele științifice să prezinte informații privind sco- pul și obiectivele urmărite, locul cercetărilor și metodologia de lucru utilizată, analiza și interpretarea rezultatelor, con- cluzii și recomandări privind aplicarea rezultatelor; - Cercetările întreprinse sau sintezele științifice vor cuprinde tabele, grafice, schițe, fotografii etc., care să facili- teze înțelegerea cititorului și să obiectivizeze rezultatele prezentate; - Autorii sunt rugați să respectele normele academice privind bibliografia însoțitoare. în lista bibliografică vor fi incluse lucrările citate sau comentate în text sau materialul ilustrativ. Totodată, în lista bibliografică lucrările vor fi citate în ordinea alfabetică a primului autor dacă se citează mai multe lucrări având același autor, în ordinea cronologică a anilor de apariție.Lista va menționa: numele autorului, inițiala prenumelui, anul apariției lucrării, titlul ei, denumirea editurii sau a revistei și locul unde a apărut, precum și paginile în care este inserată lucrarea; - Lucrarea va fi însoțită de o pagină separată, în care se trece titlul lucrării, un rezumat consistent de 1000-1500 de semne, atât în limba română, cât și într-o limbă de circulație (de preferat limba engleză). în final se vor indica și 3-5 cuvinte cheie, utilizate în lucrare; - Titlurile tabelelor și figurilor vor fi trecute în limba română și în limba engleză; - Articolul va fi însoțit de o notă în care se va preciza numele autorului (autorilor), profesia, titlurile obținute (aca- demice, didactice, științifice), locul de muncă, adresa și numărul de telefon; - Autorul (autorii) poartă răspunderea pentru conținutul lucrării. Colegiul de redacție sau referenții nu își asumă nici o responsabilitate în cazul unor litigii privind nerespectarea dreptului de autor; - Materialele primite la redacția revistei vor fi transmise spre avizare la 1-2 referenți de specialitate. Numele refe- renților sunt confidențiale. Vor fi publicate numai acele mate- riale care sunt avizate favorabil; - în căzui utilizării în text a unor demonstrații matematice autorii vor controla rigoarea ecuațiilor și a simbolurilor uti- lizate, evitând orice posibile confuzii; Revista pădurilor poate să publice sau să republice unele lucrări mai vechi (manuscrise sau chiar publicații) ale unor prestigioși silvicultori români sau străini, mai puțin cunoscute corpului silvic dar care prezintă încă o reală va- loare actuală și de perspectivă. Revista pădurilor va publica cronici sau relatări (în forma cea mai sintetică) de la diferite manifestări cu caracter forestier desfășurate curent în țară sau în străinătate. De asemenea, va publica recenzii scurte asupra unor lucrări științifice valoroase apărute la noi sau în străinătate. Vor fi promovate și note privind activitatea unităților de cercetare, proiectare și învățământ forestier, precum și note privind activitatea unităților centrale și locale ale administrației pădurilor. Se va acorda spațiu grafic pentru publicarea unor infor- mații privind activitatea și realizările organismelor guverna- mentale sau neguvemamentale care au tangență cu pădurea și silvicultura și în general cu „viața forestieră". Se vor publica și note cu caracter aniversar sau de necrolog. Din anul 2002, cuprinsul și rezumatele în limba română și engleză ale articolelor publicate vor fi accesibile pe internet. Corespondența autorilor cu redacția Revista pădurilor se poate realiza prin poștă (București, B-dul. Magheru, nr. 31, sector 1, Redacția Revista pădurilor), prin telefon: 012129769 / int 267; prin fax: 01 22 284 28; www.rosilva.ro Colegiul de redacție 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.2 Eveniment Domnul inginer Filip Georgescu, directorul gem ral al Regiei Naționale a Pădurilor, a deschis .Juna pădurii" printr-o conferință de presă Tradiționala luna de sărbătorire a pădurii u anului 2002 a debutai in 1+ murlie printr-o conferință du presă ținută dc directorul greierul al Regiei Naționale a Pădurilor, domnul inginer Filip Georgescu. Pe ordinea de zi a conferinței au fost înscrise doua subiecte; recentele doborâturi de vâm ți evenimentul anual „Luna pădurii". La primul punct, vorbitorul, pe un Ion reținui și sobol, u informul auditoriul - format din ziariști de la ziarele centrale ți dc la principalele posturi de lelevidtine asupra deplasării sale efectuate in teritoriul Direcției Silvice Suceava, unde s uu înregistrat cele mai mari pagube urmare a dubnrănirilor de vânt de lu începutul lunii martie 2002. atât în pădurile proprietate de stat cât ți comunale și particulare. Din cele prezentate s-a desprins faptul că, deși catuinilățile au afectai o suprafață importantă, situația se află sub control și toți silvicultorii suni mobilizați pentru efectuarea evuiuAritor, inventarului masei lemnoase doborâte cui și a controlului circulației materialului lemnos. Unu din cele mai importante măsuri luate de condu- cerea regiei a fost aceea cu in suprafețele calamitate (Cure se Situează nu numai in Suceava ci ți in județele Harghita, Neamț. Bacău, .Maramureș ți Bistrițu-Năsăud) silviculturii să fie pregătiți treacă în regim dc urgență In reimpadurin.. Mob di tarea exemplară o personalului a făcut ea lucrările necesare intervențiilor cerute de moment na nu creeze probleme. „insă - tt Hibliniut domnul Filip Georgescu. direc- torul general al R.N.P. nu trebuie să existe panică. Patrieu m fi numai in condițiile în care nu vom reuși să scoatem miisa lemnoasă afectată de doborâturi și să nu o putem valorifica la norrnalitate și legalitate. Exista binevoitori cure ne dau tot felul de sfaturi: cum și de unde să începem șl ce să mai facem! Și noi suntem interesați de câștig. Dar aceasta nu înseamnă să nu respectăm legea. Nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat in Suceava șt nu numai, ca urmare a aplicării incorecte a prevederilor Legii IB. care a dat naștere la fenomene negative dc nuconceput. Cetățenii taie fără jenă: ei nu au nevoie de pădure, cl au nevoie de pășune! Aceasta este cultura forestieră a cetățeanului, Căre nu vede nimic din- colo de interesat și câștigul imediat! Trebuie să constat, cu regret, o atitudine inumană față de pădure, această avuție națională a românilor, în situația în care terenurile au început să curgă la vale! Natura este dar- nică numiri dacă știm să o respectăm. Stă în atenția și în puterea noastră să împădurim, însă costurile sunt enorme. Acest lucru se poate înfăptui cu ajutorul cetățenilor din zonă. Numai astfel vom reuși să o facem cum trebuie in scurtă vreme. Eu. personal. nu nm nimic cu nimeni, însă dacă aces- tei avuții naționale nu-i dăm ceea ce trebuie, arunci suntem VINOVĂȚII Sper ca după dezastrul provocat, cetățenii să înțeleagă că este de datoria lor să participe la reimpădurire Pentru aceasta, Regia Națională a Pădu- rilor pune In dispoziția cetățenilor peste trei milioane de puieți forestieri1'. Cel dc-td doilea punct a! conferinței de presă a fost anunțarea festivităților legate de „Luna pădurii". încheiat cu o invitație adresată prin intermediul mass-media către populație, pentru o atitudine civică responsabilă față de pădure și față de lot Ceea ce ține de natură. Au urmut întrebările ziariștilor, la care domnul director general a răspuns, lămurind unele situații create de incendiile de pădure, necesitatea continuării exploatării conform contractelor încheiate, drumurile forestiere, licitații sau piața lemnului. Conferința s-n încheiat nu înainte ca domnul director generai să prezinte presei noul organ de propagandă silvică al R.N.P., revista „Universul pădurii". Redacția Coperta 1 4: „Mugurel dv pâinftvarâ" în O.S. Aninoasa Fotografie realizată Ue Cri aian Bccheru Tehnoredactare computerizată,' LUlanu Suviu ISSN: 1220-2363 REDACȚIA ..REVISTA PĂDURILOR-: BUCUREȘ TI. B dul Magheru nr. 31, Sector 1, Telefon: 2129769/267 Articolele, informațiile. cumvnâlc pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării in revistă se primesc pc această adresă.