REVISTA PĂDURILOR REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC'1 ANUL 115 Nr. 2 2000 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. ing. Romică TOMESCU - redactor responsabil, prof. dr. Dumitru TÂRZIU- redactor responsabil adjunct, șef lucr. ing. Nicolae ANTONOAIE, ing. Robert BLAJ, ing. Dorin CIUCĂ, prof dr. loan CLINCIU, prof. dr. Ion FLORESCU, ing. Ghcorghe FLUTUR, prof. dr. doc.Victor GIURGIU, prof dr. Gheorghiță IONAȘCU, ing.Gheorghe LAZEA, ing. Moisa Tudor MADEAR, ing. Ion MEGAN, șef lucr. dr .ing. Norocel NICOLESCU, mg. Dorel OROȘ, dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ, ing. Leonard PĂDUREAN, ing. Constantin RUSNAC, conf dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA, prof.dr. Ștefan TAMAȘ, ing. Anton VLAD COMITETUL DE REDACȚIE Dr. ing. Romică TOMESCU, prof. dr. Dumitra TÂRZIU, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. doc. Victor GIURGIU, dr. ing. Gheorghe PARNUȚÂ Redactor șef: Rodica DUMITRESCU CUPRINS pag. VICTOR GIURGIU: Cercetarea științifică în contextul reconsti- tuirii dreptului de proprietate asupra pădurilor .......1 NICOLAE ȘOFLETEA, |VICTOR STÂNESCU:| Sensuri și implicații ale geneticii ecologice în silvicultură (I)..7 MIHAI FILAT, VASILE BENEA: Productivitatea plopilor hi- brizi testați în Lunca și Delta Dunării................10 PETER ABRAN: Cercetări privind prezența zâmbrului (Pinus cembra L.) pe versantul sudic al Munților Călimani, în județul Mureș .................................................13 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Susceptibili- tatea arborilor de brad (Abies alba Mill.), afectați de debilitare, la atacul insectelor asociate fructificației (Rezultate preliminare) 16 CONSTANTIN ROȘU, LAURENȚIU POPOVICI, AURE- LIA SURDU, MAR1A DL'DU: Poluarea produsă de activitatea petrolieră (de foraj și extracție) în fondul forestier.20 ȘTEFAN MANIC, GAVRIL NEGRE AN: Micromicete parazite din Rezervația naturală Codri (Republica Moldova) (II) 27 VLADIMIR GANCZ, NICOLAE PÂTRĂȘCOIU: Car- tografierea ecosistemelor forestiere din România prin mijloace GIS și de teledetecțic (I).................................35 VALERIA ALEXANDRU, VALENTINA CIOBANU: Comportarea unor tronsoane experimentale de drumuri forestiere consolidate cu geogrile................................41 NOTĂ...................................................44 DIN ACTIVITATEA ICAS ..................................47 CRONICĂ ...................... . . .49, 50 RECENZII............................51 REVISTA REVISTELOR..................52 NECROLOG............................54 Secretar de redacție: Cristian BECHERU CONTENT page VICTOR GIURGIU: The scientific research regarding the retro- ccssion of the forests lands to their former owners or inheritors 1 NICOLAE ȘOFLETEA, IVICTOR STĂNESCUj Directions and implications of ecological genetics in silviculture .7 MIHAI FILAT, VASILE BENEA: The productivity of hybrid poplars tested in the Danubc Valley and Delta ..........10 PETER ABRAN: Research on Stone Pine (Pinus cembra L.) dis- tribution on Southern slopes of Călimani Mountains, Mureș County .................................................13 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Susceptibily of silver-fir (Abies alba Mill.) trees, affected by decline, at the attack of cone and seed insects (Preliminary results)...16 CONSTANTIN ROȘU, LAURENȚIU POPOVICI, AURELIA SURDU, MARI A DUDU: Concerning the pollution produced by the petroleum activity (drilling and extraction) in the forest estate20 ȘTEFAN MANIC, GAVRIL NEGREAN: Părăsite micromycetes in the natural Rescrvation “Codri” from the Republic of Moldavia27 VLADIMIR GANCZ, NICOLAE PÂTRĂȘCOIU: Forest ecosystems maps by the means of the GIS and the telede- tection ................................................35 VALERIA ALEXANDRU, VALENTINA CIOBANU: Behaviour of some experimental forest road sections reinforced with geo-rasters .......................41 NOTE................................... 44 FROM THE ACTIVITY OF ICAS . ............47 NEWS.................................49,50 REVIEWS.................................51 BOOKS AND PERIODICAL NOTES . .52 OBITUARY .......... . . 54 Cercetarea științifică în contextul reconstituirii dreptului de proprietate asupra pădurilor* 1. Introducere Cu mari întârzieri și obstacole generate de clasa politică, România înaintează lent, dar ireversibil, spre capitalism, respectiv în direcția economiei de piață în varianta modernă a economiei de piață du- rabile. Aceasta din urmă implică folosirea rațională, durabilă a capitalului natural, inclusiv a pădurilor. Tranziția spre economia de piață în silvicultură este deosebit de dificilă și mult întârziată, ceea ce re- zultă și din faptul că în prezent statul deține încă 95% din suprafața pădurilor și 98% din resursele de lemn. Recentele legi referitoare la reconstituirea drep- tului de proprietate asupra pădurilor (Legea nr. 169/1997, Legea nr. 141/1999, Legea nr. 1/2000) așează silvicultura românească în fața unei perioade de profunde transformări conceptuale, de autentice și radicale reforme și restructurări instituționale și legislative, menite totodată să integreze economia noastră forestieră în structurile europene. Fără teama de a greși, afirmăm că este vorba despre unul dintre cele mai importante, responsabile, dificile și totodată riscante evenimente din istoria silviculturii românești, cu implicații majore de natură socială, ecologică și economică, unele imprevizibile. Din păcate, cercetarea din domeniul silviculturii, ne referim la cea din ultimul deceniu, nu a abordat problema în cauză. în consecință, factorii de decizie din sferele legislativului și executivului nu au dispus de toate soluțiile științific fundamentate referitoare la modul de retrocedare și apoi de administrare și gestionare a pădurilor respective. Nu au fost evi- dențiate cu anticipație nici consecințele acestui pro- ces asupra activității de cercetare științifică din do- meniul silviculturii. în cele ce urmează, prezentăm rezumativ doar câteva dintre consecințele majore ale reconstituirii dreptului de proprietate asupra pădurilor, cu referire specială la cercetarea științifică, precizând că o expunere exhaustivă va fi posibilă doar pe baza unor cercetări de specialitate. 2. Consecințe cu caracter general Menționăm următoarele consecințe: *Comunicare la sesiunea “Cercetarea științifică pentru dez- voltarea durabilă a pădurilor”. București, ASAS, martie 2000. Prof dr. doc. Victor GIURGIU membru corespondent al Academiei Române • ia sfârșit monopolul statului, respectiv al Regiei Naționale a Pădurilor, în silvicultură și implicit asupra pieței lemnului și a altor produse ale pădurii. Dar, această regie, rămânând administratorul a circa 60% din pădurile țării, continuă să dețină un rol important pe plan competițional. în plus are con- curenți doar proprietari dispersați și neorganizați sau administratori cu potențial economic redus. O autentică concurență, benefică pentru progres, va apărea o dată cu renașterea unor puternici propri- etari sau administratori, așa cum în perioada preco- munistă au fost: Fondul Religionar Ortodox Român din Bucovina, Comunitatea de Avere Caransebeș, Fondul Grăniceresc Năsăud-Bistrița ș.a. De-abia atunci se va putea vorbi de o viabilă și autentică economie de piață în silvicultură; • se dă cea mai puternică lovitură centralismului exagerat și se destramă sistemul informațional-deci- zional al silviculturii, specific economiei de comandă, păstrat aproape nemodificat până în zilele noastre; • se amplifică și se dezvoltă considerabil rolul pădurii în soluționarea dificilelor probleme ale po- pulației rurale, silvicultura având de acum posibili- tatea și obligația de a contribui direct la ceea ce se numește gestionare durabilă a spațiului rurăl care, în trecut, a fost puternic marginalizat, respectiv bogățiile forestiere ale zonelor rurale s-au scurs spre alte meleaguri din țară și străinătate în dauna comu- nităților locale; • implicit crește importanța misiunii sociale a sil- vicultorului, ca efect al amplificării și diversificării relațiilor cu multitudinea de proprietari de pădure; • sporește puternic rolul autorității publice cen- trale pentru silvicultură pe probleme de politică forestieră, legislație și strategii, precum și pentru monitorizarea modului de aplicare și respectare a regimului silvic, ceea ce presupune nu doar încadrarea acesteia cu personal tehnic de elită, cu multă experiență și având grade profesionale înalte, obținute prin concursuri severe, dar și existența fun- damentelor științifice necesare; • crește presiunea proprietarilor, poate chiar și a Regiei Naționale a Pădurilor, pentru extensivizarea silviculturii în scopuri economice imediate și va scădea interesul pentru ecologizarea acesteia din urmă, pentru conservarea biodiversității, inclusiv REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 1 pentru constituirea și gestionarea durabilă a ariilor protejate în fondul forestier. Evident, statul, prin structurile silvice și de protecție a mediului, va avea menirea sâ contracareze asemenea tendințe*. în același scop devine tot mai utilă activitatea organi- zațiilor nonguvemamentale interne și internaționale, respectiv a Societății "Progresul Silvic”, Asociației Europene PRO SILVA etc. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor poate afecta capitalul natural al cercetării științifice din silvicultură, dacă nu se vor întreprinde măsuri urgente pentru: • adoptarea unei hotărâri de guvern referitoare la ocoalele experimentale ale Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, ocoale care urmează sa rămână în administrarea acestui institut, aparținând domeniului public (potrivit Legii nr. 169/1997); • întocmirea inventarului suprafețelor pe care sunt instalate culturi forestiere experimentale de lungă durată și depunerea acestuia la forurile în Foto 1. Pădure plurienă virgină. Asemenea păduri de mare interes științific trebuie să rămână în proprietatea statului pentru a putea fi ocrotite în interesul umanității, acordând despăgubiri foștilor proprietari sau moștenito- rilor acestora. (Foto: ing. lovu-Adrian Biriș) * 0 lucrare recentă, elaborată de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, stabilește “științific” pentru arboretele pri- vate de molid, stejar și gorun, vârste ale exploatabilității de numai 70-75 de ani, îngrijorând comunitatea științifică. Pădurile private, cu unele excepții, nu sunt protejate de lege împotriva pășunatului. 2 drept, în vederea exceptării lor de la retrocedare (Art. 24 din Legea nr. 1/2000); • exceptarea de la retrocedare a pădurilor virgine și cvasivirgine, considerate patrimoniu natural al umanității, destinat științei și generațiilor viitoare. 3. Consecințe la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor în legătură cu cercetarea științifică Dacă ne referim strict la Regia Națională a Pădurilor, constatăm că implicațiile reconstituirii dreptului de proprietate asupra pădurilor vor fi majore, multe imprevizibile. Menționăm câteva: • se va reduce drastic cifra de afaceri, venitul și profitul net. Implicit scade aportul Regiei și al silvi- culturii, în ansamblul ei, la bugetul statului, fapt explicabil dacă avem în vedere facilitățile fiscale acordate proprietarilor privați de fond funciar, pre- cum și adevărul potrivit căruia, în cazul propri- etăților mici, silvicultura este una de subzistență; • scade gradul de accesibilizare a fondului forestier administrat de Regie, cu influențe negative asupra prețului la lemn; • crește oferta pe piața lemnului, ceea ce se explică prin tendința proprietarilor de păduri în general săraci, de a-și redresa starea economică pe seama supraexploatării pădurilor, aceștia devenind dușmani ai propriului domeniu forestier în dauna urmașilor lor. în consecință, este posibilă o stagnare, poate chiar o reducere a prețurilor la lemn. Acest proces, pe termen scurt, va fi accentuat și de masivele doborâturi produse de vânt în Europa de Vest (aproape 200 mii. m3) (V. Giurgiu, 2000). Ca urmare a factorilor menționați și a altora neamintiți, este posibil ca Regia Națională a Pădurilor să intre într-o perioadă cu dificultăți eco- nomice, fiind constrânsă de aceste împrejurări să elaboreze și să pună în aplicare un program de restrângere a cheltuielilor, poate chiar și a investiți- ilor. în acest context, este posibilă o tendință de re- dimensionare a suportului financiar acordat cercetării științifice, de a slăbi și, în viitor, chiar de a renunța la tutela administrativă asupra institutului de profil. în schimb, pentru coordonarea cercetării silvice din silvicultură, va fi necesară intensificarea implicării autorității centrale de stat pentru silvicul- tură (potrivit articolului 110 din Codul silvic), pre- cum și a secției de profil a Academiei de Științe Agricole și Silvice, cu atât mai mult cu cât în această secție activează pofesori de înalt nivel din învățământul superior silvic, care dețin un ridicat REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 potențial științific, dar insuficient valorificat pentru cercetarea fundamentală. în paranteză fie spus, amplificarea și intensificarea activității de cercetare științifică în învățământul superior silvic reprezintă o importantă șansă de redresare a salarizării, de pro- movare și consacrare a personalului didactic și de înzestrare cu logistica necesară. Cele menționate nu exclud posibilitatea ca Regia Națională a Pădurilor, chiar dacă după aplicarea Legii nr. 1/2000 își va restrânge autoritatea adminis- trativă doar asupra unei părți (însemnate) din patri- moniul forestier național, să organizeze în structura sa un compartiment pentru cercetări aplicative de interes propriu, după exemplul ONF din Franța, într-adevăr, pentru ca Regia Națională a Pădurilor să devină model de gestionare durabilă și perfor- mantă a pădurilor sub raport ecologic, economic și social, are nevoie de o puternică susținere și funda- mentare științifică. 4. Proprietatea privată și cercetarea științifică Viitorii proprietari de păduri, fie ei persoane ju- ridice sau fizice, îndeosebi în prima perioadă după punerea în posesie, nu vor manifesta interes pentru cercetarea științifică, neavând nici pregătirea nece- sară, nici posibilități de a o finanța. Același interes scăzut va fi și în privința aplicării în producție a re- zultatelor cercetării științifice, ceea ce va conduce la scăderea drastică a nivelului de gospodărire a pădu- rilor respective. în aceste condiții devine imposibilă gestionarea durabilă a pădurilor, cerută de strategia dezvoltării silviculturii românești și recomandată de organismele internaționale abilitate să monitorizeze țările candidate la Uniunea Europeană. Tododată intervin dificultăți în privința certificării pădurilor potrivit noilor uzanțe internaționale. Aceste obstacole pot fi depășite dacă vor fi luate în considerare următoarele soluții desprinse din experiența altor țări și a silviculturii românești din perioada precomunistă, experiență neluată în seamă de legiuitor: • administrarea pădurilor persoanelor juridice de către unități silvice ale statului, după exemplul interbelic, când în cadrul Ministerul Agriculturii și Domeniilor funcționa Direcția Pădurilor Per- soanelor Juridice cu ocoale silvice în teritoriu (această direcție era o instituție puternică, având în administrație peste două milioane ha de pădure); • constituirea proprietarilor particulari de păduri în asociații puternice care să poată organiza structuri silvice proprii viabile, controlate de structurile sil- vice ale statului sau administrate direct de către stat, cu garantarea dreptului de proprietate și a venitului net corespunzător; • renașterea marilor persoane juridice de profil silvic, existente în perioada interbelică, cum au fost: Fondul Religionar Ortodox Român din Bucovina (unitate de prestigiu), Direcția silvică a pădurilor grănicerești Bistrița-Năsăud, Comunitatea de avere Caransebeș, care, prin potențialul lor economic și uman (ingineresc) vor manifesta interes pentru cer- cetarea științifică. Doar asemenea agenți economici pot deveni și concurenți autentici pentru RNP, ceea ce va garanta progresul prin competiție loială. O altă măsură benefică pentru implementarea rezultatelor cercetării științifice în silvicultură, indiferent de natura proprietății asupra pădurilor, este organizarea unei Agenții Naționale pentru Consultanță Forestieră, după modelul ANCA exis- tent în agricultură. 5. Referitor la obiectivele de cercetare științifică Faptul că în viitorul apropiat, ca urmare a aplicării Legii nr. 1/2000, circa 40% din păduri vor fi retrocedate, nu modifică profund structura obiec- tivelor de cercetare științifică, rezultatele acestora fiind aplicabile în silvicultură, indiferent de forma de proprietate asupra pădurilor. Unitare vor fi și normele tehnice pentru silvicultură, așa cum se pro- cedează în țările capitaliste europene. De exemplu, chiar dacă în Franța 72%, iar în Austria 83% din suprafața pădurilor se află în proprietate privată,cercetarea științifică se desfășoară unitar, iar rezultatele acesteia au o valabilitate generală. Așa a fost soluționată această problemă și în România pre- comunistă, pe timpul Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră, când statul era proprietar doar pentru 30% din suprafața pădurilor. Așadar obiectivele de cercetare referitoare la fundamentarea științifică a gestionării durabile a pădurilor, răspund deopotrivă cerințelor actuale și de perspectivă ale silviculturii românești, indepen- dent de forma de proprietate asupra terenurilor. Aceste obiective vizează conservarea biodiversi- tății ecosistemelor forestiere, cunoașterea modului de structurare și funcționare a pădurilor virgine, eco- logizarea tehnologiilor privind îngrijirea, regene- rarea și protecția pădurilor, reconstrucția ecologică a arboretelor deteriorate, monitorizarea ecologică inte- REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 3 grată a ecosistemelor forestiere, dendrocronologia și managementul economic, precum și obiectivele referitoare la reabilitarea terenurilor degradate, diminuarea efectelor schimbărilor climatice globale și gestionarea durabilă a spațiului rural prin mijloace agro-forestiere. Apar însă și cerințe noi pentru cer- cetarea silvică. Prezentăm câteva exemple. în perioada regimului comunist și încă un dece- niu al perioadei de tranziție, cercetarea științifică din domeniul silviculturii s-a axat predominant pe aspectele biologice, tehnice și economice, cu mar- ginalizarea celor sociale. Dar, o dată cu creșterea ponderii sectorului privat în structura pe proprietăți a pădurilor, când se măresc considerabil relațiile dintre silvicultor și proprietari, centrul de greutate al silviculturii și implicit al cercetării de profil tre- buie să cadă tot mai mult tocmai pe aspectul lor social, pe raporturile dintre om și pădure, așa cum menționa M.Drăcea în anul 1938. între timp s-a năs- cut chiar o știință a comunicării care a luat o deose- bită amploare în țările Uniunii Europene, știință aproape necunoscută și neabordată în silvicultura noastră, dar care se va impune cu necesitate atenției în științele și practicile silvice. Chiar și în România precomunistă, cercetarea științifică era obligată prin lege să contribuie la rezolvarea multiplelor pro- bleme de natură socială (A se vedea legea pentru reorganizarea Institutului de Cercetări Forestiere al României, nr. 128/1947). Lipsa de comunicare a dus în această perioadă la tensionarea excesivă a relați- ilor dintre autoritățile de stat referitoare la silvicul- tură și comunitățile rurale. Acum a sosit momentul să reconsiderăm și să dăm curs misiunii sociale a silvicultorului, îndeosebi a inginerului silvic*. Alte cercetări de maximă importanță și urgență se referă la optimizarea structurilor insituționale din silvicultură, având în vedere că soluțiile referitoare la păduri, date prin recentele acte normative (Legea 141/1999, O.G. 96/1999, H.G. 997/1999, Legea •Cunoscând adevărul potrivit căruia atât corpul silvic cât și comunitățile rurale sunt “condamnați” la colaborare pentru atingerea obiectivelor de interes comune. ••Aberantă și periculoasă este prevederea din art. 5 al HG nr. 997/1999 potrivit căreia se organizează cantoane silvice conduse de pădurari, cu suprafețe de 300-1000 ha, care în con- formitate cu articolele 6 și 7 ale aceluiași act normativ, pot rămâne în afara unor structuri silvice de rang superior, soarta acestor păduri depinzând doar de proprietar și pădurar. Căci, potrivit acestei hotărâri de guvern, constituirea de ocoale (sau districte) silvice este doar opțională. Chiar dacă există o inspecție de stat (poliție silvică), inspectorul nu trebuie confun- dat cu gestionarul. Asupra acestor probleme, de maximă importanță pentru viitorul pădurilor private, trebuie să se pronunțe și oamenii de știință pe bază de cercetări. 1/2000), elaborate în grabă și fără o fundamentare științifică prealabilă, nu pot avea decât un caracter provizoriu. Avem în vedere că unitatea administra- tivă de bază a silviculturii românești a fost și trebuie să rămână ocolul silvic, indiferent de forma de pro- prietate asupra pădurilor și că în afara acestor ocoale nu trebuie să se afle nici un petic de pădure, nici un canton silvic**. Această cerință nu vine în contradicție în nici un fel cu caracterul inalienabil al dreptului de proprietate, dacă avem în vedere prin- cipiul obligației sociale a proprietății, recunoscut în țările Uniunii Europene (H. Otto, 1999). Totodată, acest mod de rezolvare a problemei în cauză este în concordanță cu recomandările date de știința silvică din perioada interbelică. O altă condiție de optimizare a acestor structuri silvice se referă la descentralizarea și debirocrati- zarea silviculturii, realizând în acest scop un mo- dem sistem informațional - decizional informatizat. , în categoria cercetărilor urgente trebuie incluse și cele referitoare la eficientizarea folosirii capitalului uman din silvicultură. Ne referim în primul rând la optimizarea raportului dintre numărul specialiștilor direct productivi, angajați nemijlocit în gestionarea pădurilor și numărul inspectorilor și coordonatorilor de tot felul, pentru a evita actuala tendință anormală de sufocare a subsistemului condus de către cel con- ducător***. Să nu alunecăm pe calea unor noi modalități de birocratizare a silviculturii românești! O altă cerință adresată cercetării științifice își are sorgintea în adevărul potrivit căruia fărâmițarea domeniului forestier în sute de mii de proprietăți mici vine în contradicție cu principiul gestionării durabile a pădurilor, fapt care - în actualele condiții sociale și economice - poate duce la concentrarea tăierilor în anumite bazine hidrografice, ceea ce va avea drept urmare degradarea mediului, respectiv amplificarea inundațiilor, alunecărilor de teren, ero- ziunii solului, aridizarea climatului local etc. Să avem mereu în față următorul tablou: ruină la pădure, ruină în holdele și peste casele oamenilor, ruină și pustiu în sufletele noastre, ruină în loc de civilizație. Oare gravele probleme ale mediului, ajunse acum de rezonanță internațională, cerșind ajutor de la străini, nu-i trezesc pe silvicultori, politicieni și guvernanți la responsabilitate? Pentru minimizarea, dacă nu pentru stoparea, * ••Potrivit actualelor acte normative numărul inspectorilor ar putea ajunge la 1000 de persoane! Normal este ca mai mulți silvicultori să fie angajați direct în procesul de gestionare a pădurilor. 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 Foto 2. Asemenea răni pe obrazul țării se vor înmulți, dacă pădurile private nu vor fi gestionate rațional prin structuri silvice adecvate. (Ocolul silvic Măiieciu, UPI Crasna - u.a. 114 A, B, C.) acestor consecințe negative, cercetarea științifică va fi în măsură să ofere soluții pertinente, de pildă pro- movând concepția holistică (sistemică) la amena- jarea pădurilor dintr-un anumit bazin hidrografic sau unitate de producție, incluzând totodată această acțiune în managementul ecologic integrat al respectivului bazin hidrografic. în consecință, uni- tatea amenajistică de bază pentru gestionarea pădurilor trebuie să rămână unitatea de producție, pentru care urmează ca, în continuare, organizarea proceselor de producție și de management ecologic să se realizeze unitar, independent de forma de pro- prietate asupra pădurilor, cu condiția ca fiecărui pro- prietar sa i se ofere un extras din amenajamentul unic și să i se garanteze dreptul de proprietate și la venitul net. Precizăm că soluția amenajării pădurilor pe unități de producție (pe bazine hidrografice) nu este nouă; ea a fost dată de elitele silviculturii românești din perioada precomunistă, deci în condițiile în care majoritatea pădurilor (70%) nu au aparținut statului. Legea pentru apărarea patrimoniului forestier din anul 1947, promulgată de regele Mihai, a legiferat acest concept. Păcat că, după foarte scurt timp, comunismul s-a înstăpânit peste toate pădurile țării, desființând structura fondului forestier pe pro- prietăți. A rămas însă ideea; actuala generație de sil- vicultori are obligația să o valorifice în folosul actualelor și viitoarelor generații, fără a mai fi nevoie de improvizații periculoase. Tot în sarcina cercetării științifice intră și sta- bilirea modului în care silvicultura se va implica în acțiunea de mare interes național și european referi- toare la gestionarea durabilă a spațiului rural care, în condițiile reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, ridică probleme de mare dificul- tate și complexitate. în atribuțiile cercetării științifice se încadrează și elaborarea metodologiei de evaluare economică a terenurilor forestiere și a efectelor de protecție a pădurilor, metodologii necesare pentru: • plata despăgubirilor în cazul în care din motive întemeiate fostul proprietar sau moștenitorii acestu- ia opinează pentru această soluție, în schimbul rămânerii pădurilor în proprietatea statului; • circulația juridică a terenurilor forestiere prin vânzări sau cumpărări; • subvenționarea proprietarilor în cazul în care pădurile lor îndeplinesc funcții de protecție în folo- sul societății sau în beneficiul altor persoane juridice sau fizice. Ameliorări importante se impun și în ceea ce privește exceptările de la retrocedarea pădurilor care îndeplinesc funcții speciale de protecție, în folosul societății și al generațiilor viitoare, exceptări care trebuie să se refere la pădurile tuturor foștilor pro- prietari, nu doar ale persoanelor fizice. Foto 3. Pădure de protecție antierozională și hidrolo- gică. Asemenea păduri nu se retrocedează, proprietarii urmând să fie despăgubiți după o evaluare pe baze științi- fice a efectelor de protecție. (Fot»: ing. Oprea Popescu) O analiză atentă a problemei arată că în multe cazuri prin aceste exceptări se crează un mozaic de arborete în masivul păduros al diverșilor proprietari, REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 5 ceea cc va face imposibilă gestionarea lor rațională. De aceea, în asemenea situații, soluția optimă con- stă în rămânerea acestor păduri în proprietatea sta- tului, oferind proprietarilor despăgubiri bănești ști- ințific stabilite. Dacă totuși pădurile cu funcții spe- ciale de protecție deosebită vor fi retrocedate, atunci statul, pc baze oferite de cercetarea științifică, va trebui să subvenționeze pe viitorii proprietari, având în vedere că de efectele de protecție beneficiază, dc cele mai multe ori, societatea. Altfel, dezastrul se va instaura în munții și câmpiile țării. Pe baze științifice trebuie soluționată și problema drumurilor forestiere în condițiile diversificării formelor de proprietate asupra pădurilor, reglemen- tările actuale nefiind adaptate realităților complexe care vor interveni. Diversificarea formelor de proprietate asupra pădurilor generează și probleme noi de cercetare referitoare la realizarea inventarului fondului forestier național. în primul rând trebuie să se defi- nitiveze metodologia specifică și să se realizeze urgent acest inventar pentru nivelul anului 2000, înainte de retrocedarea pădurilor. în al doilea rând va fi necesară o altă metodologie pentru viitoarea structură a fondului forestier după natura propri- etății. Pentru acest ultim caz, cercetarea științifică urmează să apeleze la metode adecvate ale statisticii matematice și Ia tehnicile moderne din sfera tehnologiei informației, în vederea realizării rețelei naționale de monitorizare a stării pădurilor, inclusiv în privința gestionării acestora, folosind criteriile și indicatorii adoptați pc plan internațional. * Lista problemelor specifice cercetării științifice legate de retrocedarea pădurilor este mult mai vastă. Cele menționate sunt suficiente pentru a demonstra necesitatea implicării oamenilor de știință și a insti- tuțiilor de profil științific în acțiunea de reconsti- tuire a dreptului de proprietate asupra pădurilor, astfel încât, respectând proprietatea, să nu afectăm mediul și nici drepturile generațiilor viitoare. Căci, prin măsuri nechibzuite, plănuite și legiferate de neprofesioniști, riscăm să transformăm țara într-un cimitir al pădurilor cu toate consecințele pentru viitorul națiunii noastre, asociate acestui scenariu (V. Giurgiu, 1998). lată de ce considerăm necesară ameliorarea pe baze științifice a recentelor acte normative refe- ritoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor. BIBLIOGRAFIE Drăcea, M., 1938: Considerațiuni asupra domeniului forestier al României. Tipografia Bucovina. G i u r g i u , V., 1998: Quo vadis, silva?. Academica nr. 4. Giurgiu, V., 2000: Evoluția structurii pădurilor României după natura proprietății. Revista pădurilor nr. 1. O 11 o , H., 1999: Ce viitor au pădurile virgine din România ? Revista pădurilor nr. 1. *** Legea pentru reorganizarea Institutului de Cercetări Forestiere al României. Monitorul Oficial nr. 128/1947. *** Legea nr.204/1947 pentru apărarea patrimoniului forestier. *** Legea nr. 18/1991 a fondului funciar. Monitorul Oficial tir. 97/1991. *** Legea nr. 169/1997pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Monitorul Oficial nr. 299/1997. *** Legea nr. 141/1999 referitoare la reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național. *** Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere. *** Hotărârea Guvernului României nr. 997/1999 pentru aprobarea regulamentului privind constituirea, organizarea și Juncționarea structurilor silvice. The scientific research regarding the rctrocession of the forests lands to their former owners or inheritors Abstract At present, 95% of the forest surface is owncd by the state. According to Law 1/2000, about 40% of the forests will be retumed to their former owners or their inheritors. This action of great responsibility and complexity requiers the involment of the scientific research, so that the abidance of the owmership right to be unharmful to the environment and to the right of the next generations. The paper emphasizes the consequenccs of the retrocession of the forests lands for the scientific research. It also presents the ne- cessary measures for: the rcorganization of the research institutions; involvment of the forestry higher teaching institutions in the fun- damental research: maintaining the forests of scientific interest as state forests, including the virgin forests considcrcd as natural pa- trimony of humanitiy; establishing the network for sustainable forests management monitoring according to internațional criteria no matter of the ownership form etc. Keywords: scientific research, forest management, forest legislation. 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 Sensuri și implicații ale geneticii eco- logice în silvicultură* (I) Cuvânt înainte Intenția publicării acestei lucrări a apărut înainte cu câte- va luni ca reputatul profesor universitar și om de știință dr. ing. Victor Stănescu să treacă în neființă. împreună, atunci, am sta- bilit cadrul general al problematicii articolului. Finalizarea și publicarea acestei lucrări reprezintă un omagiu adus marelui dispărut, dar și o relevare a spiritului său creator, care nu l-a părăsit până în ultimele clipe ale vieții sale. fN.f ) Genetica ecologică are ca punct de plecare, prin argumentații științifice, cercetările clasice ale lui Turesson, în Suedia (1923), care a demonstrat în mod convingător existența variațiilor determinate de habi- tat. Fără doar și poate că originile acestui concept sunt însă chiar mai vechi. Cert este însă că, începând din anul 1930, s-a dat un impuls puternic studiilor de genetică ecologică. Printre promotorii experiențelor din acest domeniu s-au situat, între alții, J. Clausen, D. Keck și W. Hiescy, care au fost susținători fervenți ai ideii că speciile sunt reprezentate în natură prin ecotipuri și rase locale, acestea din urmă având și o morfologie distinctă. Desigur însă că, la vremea respectivă, se cunoșteau foarte puține lucruri despre ereditatea organismelor, deoarece experiențele care vizau demonstrarea determinismului genetic al carac- terelor erau abia la început, iar purtătorul informației biochimice a eredității nu era încă precizat, așa că studiile incipiente de genetică-ecologică se rezumau la interceptări pur fenotipice din domeniul comporta- mentului speciilor în relație cu factorii de mediu. Adepții ideii exclusiviste a discontinuității struc- tural-adaptative a speciilor au fost însă combătuți ul- terior, începând din 1936, de către cei care, tot ca pro- motori ai concepțiilor dc genetică ecologică, au arătat că variabilitatea nu este numai discontinuă, ci și con- tinuă, aceasta din urmă fiind consecința modificării gradate, din aproape în aproape, a factorilor principali ai habitatului - umiditatea, temperatura, lungimea pe- rioadei bioactive ș.a. (Langlet, O., 1936, citat de Stă- nescu, V., 1984). Apare astfel un concept de bază al geneticii ecologice, cu largi implicații silviculturale, și anume acela de variabilitate clinală (termenul de clină fiind introdus încă din 1938 de către J. Huxley). în ceea ce privește obiectivele geneticii ecologice, de la definiția lui Turesson ca “studiu al variațiilor genetice intraspecifice la plante, în relație cu con- dițiile dc mediu”, până la interpretările și adăugirile * Partea a doua a articolului va fi publicată în numărul vi- itor, când vor fi prezentate și titlurile bibliografice de referință. Conf. dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA | Prof. dr. ine. Victor STĂNESCU | Universitatea “Transilvania” Brașov ulterioare făcute de Morlcey, F. W. și Frankcl, O. H. (1959), Bennett, E., (1965), Stern, K. et. al. (1974) etc., citați de Val. Enescu (1985), pe măsura trecerii timpului concepțiile au evoluat și s-au modificat. Se apreciază că, deocamdată, destul dc explicită rămâne definiția dată de Ford, E. B., (1964), conform căreia genetica ecologică se ocupă cu studiul proce- sului de adaptare a populațiilor sălbatice la mediul lor de viață. Ca atare, genetica ecologică depășește cadrul de preocupări al ecologiei, care studiază numai relațiile dintre organisme și mediu, întrucât se face un pas mai departe, analizându-se implicațiile pc care le au factorii dc mediu asupra structurilor genetice la nivel individual și populațional, pe termen scurt (prin represarea unor segmente de ADN) sau pe termen lung (prin creșterea gradului de adaptare a organis- melor față de condițiile de mediu, ca efect al presiu- nii selective exercitate de factorii habitatului). în aceste condiții, ideea de bază din genetica eco- logică o reprezintă corelația organică dintre sisteme genetice și nișa ecologică, relație care, în ultimă ins- tanță, desemnează strategia adaptativă la nivelul popu- lațiilor și al speciilor. Sistemul genetic reunește, ast- fel, acele elemente ale informației genetice care asi- gură transmiterea dar și utilizarea acesteia și care de- termină echilibrul dintre constanța și recombinarea ge- nelor și controlul asupra combinațiilor dc gene (Stem, K., Roche, L., 1974). Nișa ecologică este reprezentată dc totalitatea condițiilor dc mediu care permit unei specii (populații) să supraviețuiască, în care organis- mele vii trebuie să se integreze organic și care acționează ca un filtru, promovând variațiile apte. în funcție de relațiile pe care le realizează speciile cu mediul, s-ar părea că există două situații de ma- nifestare a raportului sistem gcnetic-nișă ecologică; pe dc o parte ar fi cazul în care sistemul genetic al unei specii interacționează cu componenta abiotică a stați- unii, și în acest caz nu există posibilitatea de inter- schimbabilitate între sistemul genetic și nișa e- cologică, iar pe de altă parte ar fi situația'în care spe- ciile coabitante se intercondiționează reciproc, astfel că, de data aceasta, apare posibilitatea interschimba- bilității relației sistem genetic-nișă ecologică. Cu siguranță însă, speciile, în general, și cele din ecosistemele forestiere, în particular, își confruntă neîntrerupt sistemul lor genetic atât cu factorii mediu- lui abiotic, cât și cu cei biotici, astfel că presiunile de selecție care acționează într-o populație pot veni din REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 7 diferite direcții și cu intensități neuniforme, ceea ce presupune că, în ansamblul său, sistemul genetic al unei specii trebuie să dea în permanență dovada supleței sale, capacității dobândite în timp de a putea tampona efectele factorilor limitativi cu care se con- fruntă la un moment dat. Din aceste motive, strategia de supraviețuire a indi- vidului trebuie să se integreze organic în strategia a- daptivă a speciei (populației). Ori, din acest punct de vedere, speciile lemnoase forestiere nu simt nici pe de- parte unitare, din moment ce aptitudinile de toleranță față de variațiile unor factori ai mediului sau chiar ai mediului în ansamblul său, sunt atât de bine conturate. De altfel, unitate deplină nu există nici la nivel in- traspecific, dovadă în acest sens stând stratificările concretizate prin existența raselor geografice sau a e- cotipurilor climatice și edaficc, și aceasta pentru că, pe fondul unității structurilor genetice la nivel dc spe- cie, prin îndelungă adaptare “in situ” s-au produs nu- anțări ale genofondurilor populaționale, fie acciden- tale, fie provocate de anumite conjuncturi ambientale. Genetica ecologică a început să opereze curent cu o scrie de termeni, cum sunt: efectul dc penetrantă, spectrul de reacție sau norma de reacție, pleiotro- pismul morfo-fiziologic-ecologic, flexibilitatea adaptivă etc. Efectul de penetranță desemnează înrâurirea pe care mediul o exercită asupra organismelor, materiali- zându-se la nivelul sistemului genetic prin frecvența, exprimată în procente, din numărul total de exem- plare la care o genă se manifestă în fenotip. Acest concept nu trebuie însă înțeles ca o acceptare a cunos- cutei teorii a caracterelor dobândite, după cum nu poate fi vorba nici de asimilarea genetică descrisă dc Waddington (1956). Pur și simplu, efectul de pene- tranță trebuie privit ca o expresie a variabilității intraspecifice determinată genetic, având ca surse potențatoare mecanismele principale generatoare de variabilitatc în populații (mutațiile și recombinările). Expresivitatea genelor, la rândul ei, ca măsură sau grad de manifestare a genelor în fenotip, nu tre- buie interpretată simplificator. Desigur că, în analiza exprimării genelor în fenotip nu trebuie să fie exa- cerbat rolul mediului, dar acesta nici nu poate fi neglijat. Dacă nu s-ar avea în vedere faptul că mediul poate modifica structura genetică a populațiilor, ar însemna să se abandoneze idcca dc bază din genetica ecologică potrivit căreia fenotipul rezultă din inter- acțiunea genotipului cu mediul. Ori, pentru a preîn- tâmpina astfel dc interpretări simplificatoare, geneti- ca ecologică se sprijină efectiv pe genetica cantita- tivă, propunându-și și reușind ca, prin mijloace speci- fice, să separe varianta de mediu de cea genetică. Totuși, în privința expresivității genelor în fenotip, chiar dacă se decelează în mod corespunzător cota parte de incidență a varianței genetice în varianța to- tală, fenotipică, rămân încă multe aspecte de rezolvat în viitor, întrucât la arbori abaterile de la legile men- deliene ale segregării sunt încă puțin cunoscute, mai ales în privința indicelui de recombinare a genelor si- tuate pe același cromozom, a relațiilor dintre gene nealele de tipul complementarității, epistaziei sau criptomeriei ș.a. Ca atare, sistemul genetic al arbo- rilor este încă puțin cunoscut și, desigur, cu cât se vor realiza progrese mai rapide și semnificative în acest domeniu, cu atât se vor stăpâni mai bine și mecanis- mele legate de expresivitatea genelor în fenotip. în ceea ce privește spectrul de reacție sau norma dc reacție a speciilor fundamentale forestiere în raport cu condițiile de mediu, problematica respectivă a fost rezolvată până în prezent doar la modul gene- ral, prin analize ecologice corelative, fără a se ajunge la testări ale unor variante departajate la nivel de locuși genici. Cu toate acestea, luând ca punct de ple- care ipoteza că fiecare genotip se poate exterioriza într-o gamă mai largă sau mai restrânsă de fenotipuri, rezultate notabile s-au obținut în situațiile în care analizele corelative au vizat studiile comparative de proveniențe. Utilitatea acestor dispozitive experimen- tale nu vizează numai determinarea comportării speciilor în condiții de optim, suboptim sau pesimum ecologic, ci urmărește, de asemenea, identificarea situațiilor în care, ca efect al acumulărilor temporale la nivelul sistemului genetic, s-a ajuns în unele cazuri la atingerea unui înalt grad de homeostazie a dez- voltării și/sau homeostazie a adaptării, astfel că, în acest context intervine și conceptul de stabilitate. Asemenea analize sunt de real interes în silvicultură, unde se operează cu cicluri lungi de producție, situ- ație în care interesează nu numai homeostazia com- portării speciilor în diverse stațiuni, ci și în aceeași stațiune, pe durata unui ciclu de producție, în condiți- ile relativ fluctuante ale multora dintre factorii și determinanții ecologici. Noțiunea de plciotropism morfo-ilziologic-eco- logic al genelor intră și ea în sfera de preocupări a ge- neticii ecologice, în legătură cu cauzele care influ- ențează relația sistem genetic-nișă ecologică, cu pre- cizarea că existența genelor pleiotropc nu epuizează cazuistica determinărilor relației respective. în esență, genetica ecologică și, ca atare, relația sistem genetic-nișă ecologică se materializează prin e- xistența corelațiilor între genotip și mediu, concreti- zate prin adaptări și coadaptări, evoluție și coevoluție, 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 dependențe și interdependențe, integrări și cointegrări etc. Ca determinante relative, sistemul genetic și nișa ecologică pot fi prospectate concomitent ca subiect și cadru de adaptare, ca structuri care se confruntă și care, în interesul speciei, trebuie să coevolueze inevitabil. Ajustarea și reajustarea lor permanentă capătă semnificație aparte mai ales în situația în care nișa ecologică și sistemul genetic devin interschimba- bile, ca în cazul relației gazdă-parazit. în strânsă dependență cu spectrul de reacție, a a- părut în genetica ecologică și noțiunea de flexibilita- te adaptativă, desemnând un caz aparte de adaptare, prin fenotipuri derivate dintr-un singur genotip. Acest tip de adaptare monogenotipică nu poate fi însă prea răspândit în ecosistemele forestiere, mai ales în cazul marilor landșafturi, unde gradul redus de omogenitate spațială practic este exclus. De aceea, un anume tip de ecosistem forestier trebuie să fie în mod obișnuit rezultatul canalizării mai multor genotipuri față de unul din cazurile existente în mozaicul nișelor eco- logice posibile. în cazul selecției, mediul acționează prin totalitatea factorilor și determinanților săi, dar în mod extrem de divers, prin factori individuali, prin rezultante ecolo- gice parțiale, de anvergură mai mare sau mai mică, ori prin rezultanta nișei ecologice generale. Acest mod de acțiune se nuanțează și în funcție de natura locușilor genici implicați. Astfel, locușii genelor majore, care codifică proteine unice, fundamentale, sunt practic greu influențabili dc variațiile factorilor climatici to- lerate de o anumită specie, în timp ce locușii poligeni- ci, aditivi, sunt mult mai susceptibili, astfel că finali- tatea lor se manifestă pregnant la nivelul variabilității lanțurilor polipetidice codificate. Pe de altă, parte, ca rezultat al canalizării struc- turilor genetice de ansamblu ale unei specii față de contextul mediogen implicat se consemnează, aproape invariabil, o mai mare toleranță în plin areal față de abaterile de la normele adaptive optime sau suboptime, în timp ce în populațiile marginale tole- ranța față dc o serie de factori limitativi scade semni- ficativ. în acest context, numărul biotipurilor sărăcește evident dinspre zonele centrale ale arealului spre periferia lui, întrucât zonele marginale includ plasmă germinativă sever triată de selecția stabiliza- toare. Acest lucru are semnificație practică deosebită, întrucât se impune, în consecință, a fi respectate restricțiile necesare și cunoscute în transferul materi- alului seminologic. în caz contrar, se poate ajunge la incompatibilități insurmontabile în relația sistem genetic-nișă ecologică. Pe lângă conceptele și termenii proprii, genetica e- cologică, ca știință de interferență, a preluat pro- REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 blematici, idei și termeni din alte domenii ale cunoaș- terii viului. De exemplu, mecanismul provocare-ri- postă, care a fost analizat inițial în lucrările de evo- luționism, își dovedește în prezent afinitatea deplină față de genetica-ecologică, exprimând cât se poate de bine efectele relației inseparabile sistem genetic-nișă ecologică. Așa cum se știe, mediul constituie numai provocarea sau stimulentul care determină populațiile și speciile să producă noi structuri genetice, care să confere o mai bună adaptare față de o situație ecolo- gică dată, în timp ce natura ripostei nu este determi- nată de mediu, ci ea depinde de genofond, adică de disponibilitățile genotipice existente la un moment dat sau posibile de produs în timp util. Exemple de acest fel sunt foarte multe în lumea speciilor lemnoase forestiere. în acest cadru vom analiza un caz, cel al molidului și laricelui, ambele specii de gimnosperme cu frunze aciculare consti- tuind preponderent populații naturale în zona mon- tană, cu marc dezvoltare altitudinală, ajungând până la limita superioară a pădurilor încheiate sau chiar dincolo de aceasta. în consecință, cele două specii prezintă o serie de analogii adaptive, dar sigur că nu poate fi neglijat faptul că una dintre ele are acele per- sistente, iar cealaltă le are căzătoare. Ori, structura anatomică a acelor de molid este pronunțat xeromor- fă, cu cuticulă groasă, celule hipodermice adânc îngropate în epidermă ș.a.m.d., în timp ce laricele este foarte slab dotat în această direcție. Iată de ce, specii asupra cărora mediul a acționat similar au ripostat față de provocările acestuia în mod cu torni diferit, și aceasta pentru faptul că, pe de o parte, rezervele de genotipuri ale celor două specii au fost cu totul altele, iar pe de altă parte, așa cum se știe, strategiile adap- tive nu pot fi identice nici chiar atunci când mediul este identic. Rezultă de aici că, la nivel interspecific, nu pot fi oferite soluții generalizatoare în privința spectrelor de reacție și a expresivității genelor în fenotip, ci fiecare taxon în parte are numite particularități prin care se conturează efectele sistem genetic-nișă ecologică. Interesant este faptul că în unele cazuri se înre- gistrează o surprinzător de redusă rezervă de genotipuri pentru caractere de mare incidență în plan adaptiv. O astfel de relativă uniformitate structurală se remarcă, de exemplu, în cazul molidului, în pri- vința sistemului de înrădăcinare, ceea ce generează bine cunoscutele și ncdoritele efecte ale vânturilor puternice asupra stabilității arboretelor. Este și aceas- ta o dovadă a faptului că mediul modelează structurile genetice existente prin forța sa de triere, prin pre- siunea selecției, dar nu poate “crea” caractere, oricât de utile ar fi acestea în plan adaptiv. 9 Productivitatea plopilor hibrizi testați în Lunca și Delta Dunării* Ing. Mihai FILAT Ing. Vasile BENEA Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București 2. Locul cercetărilor 1. Introducere Culturile de plopi hibrizi și sălcii selecționate din țara noastră sunt distribuite în trei zone ecologice de cultură și anume: Lunca Dunării, Delta Dunării și luncile râurilor interioare (Doniță, N., et al. 1980, Benea, V., Nicolae, C., 1993). Suprafața ocupată de aceste specii este de 92.514 ha (Silv 1 la 31 dec. 1998), din care plopii eurame- ricani și deltoizi ocupă 50.962 ha (55,1%) și sunt repartizați pe zonele specifice astfel: Lunca Dunării - 22.092 ha (43,4%), Delta Dunării - 5.979 ha (11,7%) și luncile râurilor interioare 22.891 ha (44,9%). Lucrarea își propune să evidențieze capacitatea productivă realizată de specii/clone de plop euramericani, deltoizi, balsamiferi, interamericani, de proveniență indigenă sau străină, testate în condiții staționale din Lunca și Delta Dunării. în tabelul 1 sunt prezentate localizarea, culturile multiclonale studiate, zonele ecologice din care fac parte și principalele elemente experimentale și staționale. Se remarcă faptul că suprafața testelor este cu- prinsă între 1,25 ha și 9,8 ha în Lunca Dunării și în- tre 0,6 ha și 8,0 ha în Delta Dunării. Dispozitivul ex- perimental este la scheme de 4x2 m, 4x4 m, 5x5 m și 7 x 7 m, cu 4 la 26 clone pe test. Vârsta la mă- surarea elementelor biometrice este cuprinsă între 15 și 33 ani, dar la majoritatea testelor este de peste 20 ani, fiind cele mai în vârstă experimente de plop. Elementele staționale sunt în general uniforme în cele 7 teste comparative; solul aluvial stratificat, cu textură nisipo-lutoasă, slab salinizat, slab la intens humifer, stațiuni mijlociu productive pentru plopi euramericani și deltoizi în majoritatea culturilor Tabelul 1 Localitatea, elemente experimentale și staționale ale testelor de plopi din Lunca și Delta Dunării. (Location, experimental and site elements of the tests of poplars from the Danube Valley and Delta) Nr. crt. Testul Regiunea și subregiunea ecologică** Ocolul silic U,P. u.a. Supra fața (ha) Schema (m) Vârsta (ani) Nr. clone Caracteristici Staționale 1. Dinu Camedinu 1976T I-N1I- - Lunca dintre Tr. Măgurele și Călărași Giurgiu I 96c 1,25 4x4 22 4 Ostrov inundabil, sol aluvial stratificat, slab humifer, nisipo- lutos, slab salinizat Stațiune productivă penttu e.a. și deltoid 2. Petroiu 1975T I-MJ I- Lunca și bălțile dintre Călărași și Isaccea Călărași VI 37 2,0 5x5 23 4 Zonă dig-mal cu sol aluvial stra- tificat, slab moderat humifer, ni- sipo-lutos, slab salinizat. Stațiune mijlociu productivă pentru plop c.a. 3. Basca 1965T I-M1I Lunca și bălțile dintre Călărași și Isacea Brăila II 4b 5,1 7x7 33 15 Zonă dig-mal, cu sol aluvial strati- ficat, intens humifer, freatic umed, nisipo-lutos, slab salinizat. Stațiune foarte productivă pentru plop e.a. și deltoid 4. Turcoaia 1978T I-M1I Lunca și bălțile dintre Călărași și Isaccea Macin IV 29 9,8 4x4 20 19 Zonă dig-mal, cu sol aluvial stratifi- cat, freatic umed, nisipo-lutos, slab salinizat. Stațiune productivă pen- tru plop e.a. și deltoid. 5. Litcov-Rusca 1967T II-Delta Dunării LI-Delta Dunării Silvodelta Incinta Rusca 8,0 4x4 27 26 Incintă îndiguită cu sol aluvial, nisi- po-lutos, moderat humifer, gleizat, Stațiune productivă pentru plop e.a. și deltoid. 6. Maliuc-Mila 26 1979T II-Delta Dunării LI-Delta Dunării Silvodelta Bazin II 0,6 4x2 24 16 Incintă îndiguită, sol gleizat, mode- rat humifer. Stațiune mijlociu pro- ductivă pentru plop e.a. și deltoid. 7. Păpădia II-Delta Dunării Silvodelta Incinta Păpădia 2,6 5x5 15 5 Incintă îndiguită, sol gleizat, mode- rat humifer. Stațiune mijlociu pro- ductivă pentru plop e.a. și deltoid. * Din lucrările Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice ** După N. Doniță et aL, 1980. 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 experimentale multiclonale. Testele sunt amplasate în 3 din cele 4 subregiuni ecologice de cultură a plopilor din Lunca și Delta Dunării. 3. Materiale și metode In experimentele din Lunca Dunării au fost testa- te 35 de specii/clone, din care 28 de plopi eurameri- cani, 3 de plopi interamericani și un hibrid balsami- fer, iar în experimentele din Delta Dunării au fost testate 37 specii/clone, din care 32 de plopi eura- mericani, 3 de plopi deltoizi și 2 hibrizi balsamifcri. După proveniență, în Lunca Dunării au fost tes- tate 10 clone autohtone și 25 străine, iar în Delta Dunării 6 clone simt autohtone și 31 clone străine. Puieții au fost obținuți din butași, iar la plantare au avut vârsta de 1 an și clasa I de calitate. Datele biometrice au fost măsurate cu obișnuitele clupe și dendrometre, iar volumele au fost calculate utilizând tabelele de cubaj elaborate de ICAS (Dccei, I., Alexandrescu, A., 1996). Capacitatea productivă a speciilor/clonelor tes- tate, în raport cu condițiile staționale, este prezen- tată prin valorile înregistrate de primele patru (cinci) clone clasate în fiecare experiment. 4. Rezultate în tabelul 2 sunt prezentate elementele biome- trice medii ale primelor 4 (5) specii/clone din cele 7 culturi comparative multiclonale care au făcut obiectul cercetărilor. Se desprind următoarele con- siderații principale: • Speciile/clonele de mare productivitate, și care sunt omologate pentru producție, respectiv Populus x euramerciana Sacrau 79, 1-214 și Populus del- toides Lux 1-69/55, confirmă valoarea lor și în testele din Lunca și Delta Dunării, fiind printre primele clasate în toate testele în care sunt prezente. • Valori superioare, la cele patru caracteristici bi- ometrice, s-au obținut Ia experimentele din Lunca Tabelul 2 Elemente biometrice medii ale speciilor/clone de plop în testele din Lunca și Delta Dunării. (Medium biometric elements of the poplar species/clones obtained from the tests located in the Danube Valley and Delta). Nr. crt. Regiunea ecologică Testul Vârsta ('ani') Specia/clona Diametrul la 1,30 m (cm) Înălțimea (m) Volum la ha (m3) Creșterea anuală (mTan'fha'1) 1. Dinu-Camediu P. x euramericana Sacrau 79 45,5 33,5 650,1 29,5 Giurgiu 22 P. x euramericana 1-214 43,5 33,0 589,6 26,8 P. x euramericana RO-16 31,0 31,0 303,3 13,8 P. deltoides Cetate 31.0 29.0 264,9 12,0 2. Petroiu P. x euramericana 1-214 48,7 35,0 697,5 30,3 Călărași 23 P. deltoides 1-69/55 46,1 30,3 594,2 25,8 P. x euramericana 1-72/58 43,1 34,9 556,6 24,1 P. deltoides 1-63/51 40.6 33.8 472.4 20.5 3. . Lunca Bâsca P. x euramericana Sacrau 79 74,8 34,7 974,7 29,5 Dunării Brăila P. x euramericana 1-214 66,0 35,4 825,3 25,0 33 P. x euramericana Argeș 58,9 33,1 741,4 22,5 P. x e.a. Grandis RO-101 55,6 36,8 732,7 22,2 P. r e.a. Serotina RO-1 52,1 34.1 581,5 17,6 4, Turcoaia P. x euramericana Veronese 49,2 28,2 674,8 33,7 Macin P. x interamericana Rap 39,9 30,8 507,7 25,4 20 P. x euramericana Dorskamp 41,3 28,4 462,1 23,1 P. x euramericana Sacrau 79 40,3 30,0 455,1 22,7 P. x interamericana Donk 40.2 28,9 440,2 22,0 5. Litcov-Rusca P. x euramericana 1-154 51,0 34,8 583,1 21,6 27 P. x euramericana Sarvar 41,8 34,9 526,9 19,5 P. x e.a. Flaschlanden (195) 41,6 33,9 511,1 18,9 P. x euramericana Ldns (194) 41,4 31,7 487,5 18,6 6 Delta Maliuc-Mila 26 P. x euramericana 1-154 42,0 29,0 509,4 21,2 Dunării 24 P. x euramericana Eckhof 40,9 30,0 493,8 20,6 P. x euramericana Sacrau 95 36,7 27,5 371,1 15,5 P. r. euramericana Sacrau 90 34.8 25 5 321,0 13.4 _ 7. Păpădia P. x euramericana Sacrau 79 31,4 25,3 308,8 19,3 15 P. x euramericana 1-214 30,9 25,3 279,4 18,6 P. x deltoides 1-65/55 31,0 25,0 205,1 13,7 P. x euramericana RO-16 22,4 22,4 130,5 8,7 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 11 Dunării și în special la testul Turcoaia - O. S. Macin, unde primele cinci clone clasate: Populus x eurame- ricana Veronese, Dorskamp, Sacrau 79, Populus x interamericana Rap, Donk, au realizat, ia vârsta de 20 de ani, un volum la hectar de 440,2 - 674,8 m3, cu o creștere anuală de 22,0 - 33,7 m3/ha. Se remar- că în acest caz că în ceea ce privește producția de masă lemnoasă - Sacrau 79 și 1214 - clonele etalon, sunt egalate și chiar depășite de clonele interameri- cane Rap și Donk, clone considerate de perspectivă. • Valori dimensionale și volumetrice deosebite s-au obținut și la testul de la Basca - O. S. Brăila, unde la vârsta de 33 ani starea de vegetație a clonelor este normală; aici se înregistrează volume de 581,5 - 974, 7 m3/ha și creșteri medii anuale de 17,6 - 29,5 m3 • an'1 ■ ha'1. Speciile/clonele cu cele mai mari valori sunt în ordine Populus x eurameri- cana Sacrau 79,1-214, clone omologate pentru pro- ducție și Populus x euramericana Argeș, Grandis RO-101, Serotina RO-1, clone obținute ia Cometu. • Valori dimensionale și volumetrice inferioare s- au obținut la testele din Delta Dunării, în condiții de incintă îndiguită, chiar la clone recunoscute pentru productivitatea lor. Astfel, în testul de la Păpădia, la vârsta de 15 ani, Populus deltoides Lux 1-69/55 rea- lizează doar 13,7 m3 ■ an'1 ■ ha'1, respectiv 18,6 m3 ■ an'1 ha'1. De remarcat este clona P x e.a. 1-154, o- mologată dar puțin utilizată în producție, care la vârste mari realizează creșteri de peste 21 m3 ■ an'1 ■ ha'1 (poziția 5 și 6). • Clona de proveniență românească de referință, Robusta RO-16, înregistrează valori în general con- stante, dar de cele mai multe ori cu valori sub media testelor. 5. Concluzii Potențialul staționai al celor șapte experimente oferă posibilitatea manifestării capacității producti- ve a speciilor/clonelor testate. Clonele clasate pe primele trei locuri, au în general valori superioare, similare celor obținute pe văile principalelor râuri interioare. Volumul mediu la hectare realizat în Lunca Dunării se situează între 246,9 m3/ha (P deltoides Cetate în testul Dinu-Camedinu) și 974,7 m3/ha {P x e.a. Sacrau 79 în testul Basca), iar creșterea medie este cuprinsă între 12,0 m3 • an'1 • ha'1 și 33,7 m3 • an'1 ■ ha1. în Delta Dunării volumul mediu este cuprins între 130,5 m3/ha (P. x e.a. RO-16 în testul Păpădia) și 583,1 m3/ha (P. x e.a. în testul Litcov-Rusca), iar creșterea medie este cuprinsă între 8,7 m3 • an"1 ■ ha'1 și 21,6 m3 ■ an'1 ■ ha'1. Speciile/clonele clasate pe primele locuri atestă și în condițiile staționale din Lunca și Delta Dunării, ni- velurile productivității lor înalte, dintre care se evi- dențiază cele etalon, larg răspândite în practica plo- picolă: Populus x euramericana Sacrau 79 și 1-214. Performanțele realizate de Populus x interamerica- na Rap și Donk din testul de la Turcoaia-Măcin, atestă posibilitatea ca în viitor să fie omologate pentru pro- ducție, în cazul confirmării în condiții staționale simi- lare din regiunile ecologice de cultură a plopilor. BIBLIOGRAFIE Benea, V., Filat, M., 1998: Productivitatea plopilor euramericani (Populus x euramericana/Dode/Guiner) și del- toizi (Populus deltoides/Bartr.) testați în luncile râurilor inte- rioare. Revista pădurilor nr. 3-4 pag. 13-15. Decei, L, Alexandrescu,A., 1996: Tabele de cubaj pentru plop euramerican din clonele 1-214, Sacrau 79 și R-16. ICAS. Referat științific final. D o n i ț ă , N.,et al. 1980: Zonarea și regionarea ecolo- gică a pădurilor din România. ICAS Seria II pag. 77. Filat, M., 1996: Ameliorarea plopilor (euramericani, deltoizi și hibrizii lor) și sălciilor. ICAS, Referat științific final, pag. 22-25. Filat, M., B e n e a , V., 1997: Ameliorarea genetică a plopilor și sălciilor de interes național sub raportul producti- vității, calității lemnului și potențialului ecologic. ICAS. Referat științific, pag. 12-14. Filat, M., C o r o ș , Al., 1998: Cercetări privind ame- liorarea și conservarea fondului genetic al plop și salcie. ICAS. Referat științific, pag. 12-15. 11 i e s c u , Maria, Benea, V., C o s ț i c ă , N., 1993: Norme tehnice pentru cultura și protecția ploilor și sălci- ilor. ICAS. Seria II, pag. 28-33. ***, 1998; Silv. 7 Regia Națională a Pădurilor la 31 decem- brie. The productivity of hybrid poplars tested in the Danube Valley and Delta Abstract The paper presents the results obtained on the productivity of 21 species/clones, ranked on the first four (five) positions, in the 7 experimentes located in the Danube Valley and Delta. The main conclusions are: • it has been confirmed the special productive capacity of Populus r euramericana 1-214 and Sacrau 79, and it has been also remarked Populus x interamericana Rap and Donk from the test Tucoaia-Măcin. These last clones could admited for practicai use, in the nearest fiiture, in the tested and similar areas. • the Romanina referențial clone, namely Populus x euramericana Robusta Ro-16, generally records constant yalues, but ussual- ly above the medium of the tests. Keywords: Populus, clones, productivity, clasifîcation. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 Cercetări privind prezența zâmbrului (Pinus cembra L.) pe versantul sudic al Munților Călimani, în județul Mureș Introducere Parcul Național Călimani, situat în exclusivitate în județul Suceava și având o suprafață de 15.000 ha, a fost înființat în anul 1990, prin ordinul nr. 7 al Mi- nisterului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului. Din motive diverse, versanții sudici ai Călimanilor, localizați în județele Mureș și Harghita și acoperiți de peste 70.000 ha păduri, nu au fost luați în con- siderare la constituirea parcului național menționat. în perioada 1986-1991. lucrând ca inginer la Ocolul silvic Răstolnița din Direcția Silvică Mureș, am observat că pe acești versanți există pe arii extinse păduri naturale și cvasivirgine, unele dintre ele pre- supuse a fi chiar păduri virgine. Ținând cont de acest aspect, cu sprijinul unei organizații internaționale (Research Support Scheme), începând din anul 1991 am inițiat cercetări în scopul fundamentării științifice a includerii unei suprafețe de 11.000 ha, din care 9.100 ha fond forestier, în Parcul Național Călimani. în același timp, în anul 1992 am identificat primele exemplare de zâmbru pe Valea Negoiu-Ilva din raza Ocolului silvic Lunca Bradului, lucrare cu caracter de noutate, deoarece literatura de speciali- Ing. Peter ABRAN Agenția pentru Protecția Mediului Târgu-Mureș tate consultată (I. Dumitriu-Tătăranu, lyou; E.G. Negulescu și Al. Săvulescu, 1965; V. Stănescu, 1979; D. Mititelu et. al. 1986; V. Stănescu, N. Stănescu, N. Șoflctea, O. Popescu, 1997) nu sem- nalează în mod expres prezența acestei specii pe versanții sudici ai Munților Călimani. Scopul și locul cercetărilor Cercetările întreprinse au urmărit localizarea zonelor în care vegetează zâmbrul, specie declarată monument al naturii, descrierea stațiunilor și inventarierea arboretelor unde specia poate fi întâl- nită. Originea populațiilor de zâmbru de pe versan- tul sudic al Munților Călimani a fost studiată prin compararea cu populația de zâmbru-molid din Rezervația naturală situată pe versantul nordic al acestui masiv, în județul Supeva. Prin parcurgerea unui teritoriu (zona pădurilor de molid din munții înalți și a pădurilor de limită) de cca 10.000 ha de pe versanții sudici ai Munților Călimani, care cuprind obârșiile văilor Negoiu, Pietrosu, Ilva și Răstolnița, zâmbrul a fost identifi- cat în unitatea dc producție I Ilva, pe Valea Negoiu, precum și în partea de vest a Văii Ilva, aparținând Ocolului silvic Lunca Bradului. Metoda de lucru Aceasta a constat din observații și măsurători de teren, precedate dc consultarea amenajamentelor silvice, de la constituirea ocoalelor silvice Lunca Bradului și Răstolnița până în prezent. Studiile de teren au fost îngreunate de accesibi- litatea dificilă a masivului Călimani unde, spre REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 13 exemplu, ultimele localități de pe Valea Mureșului se situează la 20 km drum forestier, care în ultimii 2 ani a fost impracticabil. în scopul identificării exemplarelor de zâmbru au fost mai întâi delimitate, în arboretele de molid, zonele cu stânci la suprafață, deoarece, după cum se va detalia în continuare, zâmbrul se întâlnește pe versanții sudici ai Călimanilor în astfel de condiții extreme de vegetație. în locurile unde s-au semnalat exemplare de zâmbru, acestea au fost inventariate, măsurându-li-se diametrul și înălțimea, precum și numărându-li-se verticilele pentru aprecierea vârstei. în plus, s-au descris starea de ve- în raport cu numărul de verticile) (Tabelul 3) indică getație a arborilor și principalele caracteristici ale dominanța celor cu vârsta mai mică sau egală cu 20 stațiunilor unde respectivele exemplare au fost iden- tificate. Rezultate și discuții Pe teritoriul cercetat, zâmbrul a fost localizat la altitudini cuprinse între 1250 m (u.a. 126 din U.P. I Ilva) și 1750 m (cuhnea dintre văile Negoiu și Ră- chitiș). Arborii apar în condiții extreme de vegetație, pe stâncării, strate superficiale dc substanțe organi- ce, uneori chiar în fisuri sau scobituri ale rocilor. De exemplu, două exemplare de mici dimensiuni (am- bele cu înălțimea de 0,6 m și diametre de 3, respec- tiv 4 cm, având un număr de 22 verticile), dar și un exemplar mai mare (înălțimea de 8,0 m și diametrul de 20 cm), ale căror rădăcini se ancorau într-o fisură de stâncă, tulpina fiind paralelă cu pereții verticali ai acesteia, s-au întâlnit în u.a. 178, U.P. I Ilva. Dc regulă, exemplarele mari de zâmbru sunt di- seminate (individual) în molidișurile de mare altitu- dine sau de limită, în timp ce exemplarele tinere apar grupat pe stâncăriile din arboretele de molid sau din pășunile alpine sau subalpine. Astfel, în ranștea subalpină Drăgușa s-au identificat pe stâncării 5 exemplare de zâmbru cu înălțimi mai mici de 3 m. Urmărind repartizarea arborilor inventariați pe clase de înălțimi (Tabelul 1) se constată că 168 e- xemplare (62%) au înălțimi mai mici de 3 m și doar Tabelul 1 Repartizarea exemplarelor de zâmbru pe clase de înălțime Repartiția exemplarelor de zâmbru (nr. arbori) pe clase dc înălțime de (m) Sub 1,0 1,0-3,0 3,1-10,1 Peste 10,0 [ Total U.P. I, u.a. 177 și 178 71 70 37 16 194 Valea Ilvci, restul teritoriului 6 21 25 27 79 Total general 77 91 62 43 273 43 exemplare (15%) depășesc înălțimea de 10 m. Repartizarea arborilor pe categorii de diametre (Tabelul 2) indică o situație similară, arborii din ca- tegoriile de diametre mai mici de 6 cm fiind domi- nanți (183 exemplare = 67%), în timp ce cei cu diametre mai mari dc 40 cm (23 exemplare) repre- zintă doar 8%. Repartizarea arborilor pe clase de vârstă (stabilită Tabelul 2 Repartizarea exemplarelor de zâmbru pe categorii de diametre Repartiția exemplarelor de zâmbru (nr. arbori) pe categorii dc diametre de (cm) Sub 2 2-6 6-10 10-20 20-40 40-60 Peste 60 Total U.P. 1, u.a. 177 și 178 69 84 17 17 1 8 1 197 Valea Ilvci, restul teritoriului 3 27 2 18 12 11 3 76 Total general 72 IU 19 35 13 19 4 273 Tabdul 3 Repartizarea exemplarelor de zâmbru pe clase de vârstă Repartiția exemplarelor dc zâmbru (nr. arbori) pe clase dc vârstă (număr dc verticile) de (ani) Sub 10 11-20 21-30 Peste 30 Total U.P. 1, u.a. 177 și 178 43 68 42 57 210 Valea Ilvci, restul teritoriului 2 16 19 26 63 Total general 45 84 61 83 273 ani (129 exemplare = 47%), în timp ce arborii cu vârsta de 1-30 ani reprezintă 69% (190 exemplare). Din analiza datelor tabelare este evidentă do- minarea exemplarelor tinere. în același timp, ana- lizând corelativ diametrele, vârstele și înălțimile, se poate aproxima că arborii din categoria de diametre apropiată de 6 cm au înălțimea înjur de 3 m și vârs- ta maximă de 30-35 ani. Vitalitatea zâmbrului, în condițiile de vegetație dificile unde a fost identificat, este demonstrată dc faptul că: • din cei 23 arbori cu diametrul mai mare de 40 cm, 6 exemplare prezentau conuri, iar 8 arbori prezentau flori în luna iulie. • un exemplar cu diametrul de 44 cm și înălțimea de 12 m, doborât de vânt pe o culme situată la 1600 m altitudine, cu strat de sol foarte superficial, dar cu lobdă de pământ la rădăcini și deci păstrând legătu- ra cu solul, era în plină înflorire în luna iulie. • s-au identificat exemplare tinere, regenerate na- tural în u.a. 177, U.R Ilva, și care aveau: înălțimea de 15 cm și diametru mai mic de 1 cm, fără a prezenta verticile; înălțimea de 10 cm și diametrul mai mic dc 1 cm, cu două verticile; înălțimea de 20 cm și diametrul de 1 cm, cu patru verticile. Existența în 16 cazuri (peste 60 exemplare = 23%) a unor exemplare de zâmbru cu rădăcinile concrescute, grupate câte 3-5-7, demonstrează rolul gaiței de munte (Nucifraga caryocata- 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 tactes) în diseminarea speciei. Pasărea își creează provizii de hrană (semințe de zâmbru), înfigând în același loc (în sol sau pe stânci) până la 7 bucăți, pe care uneori nu le consumă, Cercetările noastre demonstrează că populația de zâmbru de pe versanții sudici ai Călimanilor a fost puternic redusă numeric de-a lungul secolului nos- tru. în acest sens, lucrările efectuate în u.a. 177 și u.a. 178 din U.P. I Ilva au permis reliefarea urmă- toarelor aspecte: 1. Cele mai multe exemplare de zâmbru (185 arbori = 68% din numărul total) au fost identificate pe cele șapte grupuri de stânci din arboretele menționate. Localizarea lor actuală se datorește fap- tului că pădurea a fost tăiată ras la începutul se- colului, zâmbrul rămânând doar pe stânci inaccesi- bile. Această ipoteză este confirmată și de faptul că în cele două u.a. este instalat un arboret artificial pur de molid, relativ echien, cu vârsta medie de 90 ani, relativ stabil și care prezintă numeroase ochiuri de regenerare. 2. La baza stâncilor 115 (notație proprie) din u.a. 177 au fost identificate două cioate de zâmbru cu diametrul bazei de cca 80 cm, în timp ce alte patru cioate cu diametrul de 60 cm au fost identificate în u.a. 178. Cioatele prezentau un proces foarte lent de putrefacție și erau încă identificabile resturi de ramuri răsucite caracteristice speciei. 3. în u.a. 177, lângă stâncile II (notație proprie), s-a identificat un exemplar enorm (cu diametrul de aproximativ 200 cm), doborât de multă vreme, cu trunchiul și ramurile bine conservate, dar cu baza tulpinii putrezită în interior. 4. La cca 1 km, în subparcela vecină (u.a. 179), pe același versant, a fost inventariat cel mai mare exemplar de zâmbru din Munții Călimani, care măsoară 116 cm în diametru și 22 înălțime. Faptul că exemplarele bătrâne amintite au vârsta de peste 200 ani dovedește că avem de-a face cu populații naturale locale, care nu provin de pe ver- santul nordic al Călimanilor. în plus, deși au crescut în condiții extreme, dimensiunile arborilor bătrâni (în special diametrul) sunt mai mari ca la arborii cu vârste similare de pe versantul nordic. Concluzii Cercetările privind răspândirea zâmbrului pe versantul sudic al Munților Călimani permit evi- dențierea câtorva concluzii interesante. Astfel: 1. Zâmbrul există în zonă în mod natural, cele 273 exemplare inventariate până în prezent fiind dispersate, individual sau în grupuri mici, pe cca 1.000 ha, în obârșia Văii Ilva din cadrul Ocolului silvic Lunca Bradului. Instalarea sa pe cale naturală este dovedită și prin existența a numeroase exem- plare bătrâne, cu vârsta de peste 200 ani, ca și a exemplarelor foarte tinere. 2. Populațiile de zâmbru, care se întâlnesc în general în condiții extreme de vegetație, prezintă vârste variate, dominante fiind însă exemplarele tinere (cu vârsta până la 20 ani). 3. Deoarece dimensiunile exemplarelor de zâm- bru de pe versantul sudic (Mureș) al Călimanilor le depășesc pe cele de pe versantul nordic (Suceava) al masivului, în prima zonă amintită fiind întâlnit și cel mai gros exemplar al speciei din Călimani, este evi- dent că populațiile din Mureș nu pot proveni de pe versantul bucovinean al masivului. 4. Analiza chimică a acelor de zâmbru de toate vârstele, efectuată cu sprijinul Research Support Scheme, evidențiază o stare fiziologică bună (cores- punzătoare) a exemplarelor cercetate. BIBLIOGRAFIE Dumitriu-Tătăr a n u , I., 1960: Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați în R.P.R. Editura Agro- silvică, București. M i t i t e 1 u , D. et al., 1986: Contribuție la studiul vege- tației lemnoase din Munții Călimani. Analele științifice ale Universității din Iași. 32.5.II.a. Biologie. Negulescu, E. G., Săvulescu, Al., 1965: Dendrologie, ed. a Il-a. Editura Agro-Silvică, București. Stănes c u , V., 1979: Dendrologie. Editura Didactică și Pedagogică. București. Stănescu, V., Ș o f 1 e t e a , N., P o p e s c u , O, 1997: Flora forestieră lemnoasă a României. Editura Ceres, București. Research on Stone Pine (Pinus cembra L.) distribution on Southern slopes of Călimani Mountains, Mureș County Abstract The main aim of the article is the presentation of a nerv stone pine (Pinus cembra L.) population, located on the Southern slopes of the Călimani Mountains, in the Mureș County (Ilva Working Unit, Lunca Bradului Forest District). Traditionally, it was believed that the species is found only on the northem slopes of the mountains, in the Călimani National Park (Suceava County). The main characteristics of this new stone pine population, badly affected by human activities during the last century, are as fol- lows: - Elevation: between 1,250 m and 1,750 m. - Soil conditions: extreme, individual or grouped trees being found on cliffs or steep slopes with very shallow organic horizons. - Heights: the majority (62%) of trees is shorter then 3 m and only 15% taller than 10 m. - Diameters: the majority (67%) of trees is less than 6 cm and only 8% thicker than 40 cm. - Age: the tres less than 20 years of age are dominant (47%), whereas those older than 30 years represent only 31 per cent, Keywords: stone pine population, extreme conditions, Călimani Mountains, / REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 15 Susceptibilitatea arborilor de brad {Abies alba Mill.), afectați de debi- litare, la atacul insectelor asociate fructificației* (Rezultate preliminare) Nicolai OLENICI - Facultatea de Silvicultură Suceava Valentina OLENICI - Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului, Câmpulung Moldovenesc 1. Introducere Se cunoaște de multă vreme faptul că debilitarea arborilor favorizează colonizarea lor de către anu- mite grupe de insecte, cum ar fi cele din Familia Scolytidae. Asemenea -insecte au fost denumite dăunători secundari, tocmai pentru faptul că atacul lor se produce după ce acționează alți factori ce de- termină debilitatea arborilor. Există însă și cercetări care arată că și așa-zișii dăunători primari, în special insectele defoliatoare, sunt favorizați în dezvoltarea lor de o stare fiziologică mai precară a arborilor (•diferiți autori citați de Szujecki, 1987), după cum există și situații care atestă că performanțele biolo- gice ale insectelor sunt superioare când se hrănesc pe plante viguroase (Larson, 1995). în lucrarea de față noi ne-am propus să studiem în ce măsură debi- litarea arborilor influențează un grup aparte de insecte, și anume cele care se hrănesc cu semințe (seminifage) sau cu țesuturi ale conurilor și cu se- mințe (conoseminifage) de brad (Abies alba Mill.). 2. Materiale și metodă Pentru efectuarea cercetărilor s-au ales două mințe, pentru a se observa starea acestora, respectiv dacă erau sănătoase, seci sau atacate de insecte. S-a înregistrat numărul de semințe din fiecare categorie, precum și numărul de ouă și larve din fiecare specie, întrucât analizele încă nu s-au încheiat, rezultatele ce se prezintă au un caractere preliminar. 3. Rezultate și discuții 3.1. Compoziția entomofaunei asociate conurilor și semințelor din arborii cu diferite grade de vătămare și procentul de conuri infestate Datele referitoare ia aceste aspecte sunt sinteti- zate în tabelele 2-3. Se constată că toți dăunătorii principali specifici fructificației bradului, respectiv Resseliella piceae Seitn (Diptera: Cecidomyiidae), Earomya impossibile Morge (Diptera: Lonchaei- dae), Barbara herrichiana Obr. (Lepidoptetă; Torti- cidae) și Megastigmus suspectus Borr. (Hythenop- tera. Torymidae), sunt prezenți în conurile din aproape toți arborii. Dioryctria abietella F., nu s-a găsit deloc în conurile din aceste două loturi, deși cercetările anterioare (Nanu, 1978; 1980; Olcnici & Olenici, 1997) evidențiază prezența în conurile dc brad și a acestui dăunător. arborete de brad (tabelul 1) afectate de fenomenul de “uscare anormală”, fenomen denumit anterior și “moartea bradului”. în cele două arborete s-au ales - pe baza criteriilor menționate în li- teratură (Barbu, 1991) - 7 și respec- tiv 8 arbori din diferite clase dc vătămare. Din fiecare arbore s-au cules, în data de 24 iulie 1997, câte 30-50 conuri care s-au păstrat con- gelate până în momentul efectuării analizelor. Analizele au constat în desfacerea solz cu solz a fiecărui Tabelul 1 Caracteristici staționale și de arboret ale suprafețelor de studiu Suprafața experimentală Suprafață (ha) TS TP Poziție Expoziție înclinare (g) Altitudine (m) Marginea, I, 10A 10.8 3640 2114 Platou 501 Solea. 1,57B 30.3 3333 2111 Versant mijlociu NE 7 480 Suprafața experimentală Tip floră Tip arboret Compo- ziție Vărs tă (ani) Clasa dc prod. Consis- tență Obs. Marginea, I, 10A Asperula- Dentaria natural fundamentat dc productivitate superioara 10Br 120 II 0,8 Sezonier înmlă^linarc Solea, 1, 57B Fes iaca altissima natural fundamental dc productivitate superioară 8BrlMolDt 120 II 0,4 con sub lupa binoculară și secționarea fiecărei se- *Cercetărilc s-au desfășurat în cadrul temei RB-19/1997, temă finanțată de Regia Națională a Pădurilor. La efectuarea lucrărilor am beneficiat de sprijinul amabil al personalului de la ocoalele silvice Marginea și Solea. La lucrările de laborator o contribuție deosebită a avut d-ra Nicoleta Cîrstinariu. Tuturor le adresăm, și pe această cale, sincere mulțumiri. Deși în 1997 producția de conuri a fost abundentă, se înregistrează procente ridicate de conuri infestate în cazul tuturor dăunătorilor, dar cu deosebire în cazul dipterului Resseliella piceae. în cazul ambelor su- prafețe de studiu, datele par să sugereze o frecvență a infestărilor mai mare a conurilor din arborii neafectați 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 de fenomenul de uscare anormală sau mai slab debi- litați (clasele O-II), comparativ cu conurile ce provin din arborii cu o stare mai gravă de sănătate. Tabelul 2 Procentul de conuri infestate de dăunătorii cono- și seminifagi în funcție de clasa de vătă- mare a arborilor din care s-au recoltat. Ocolul silvic Solea, U.P. I, u.a. 57B, 24.07.1997 Arb. nr. Clasa de vătămare Nr. conuri analizate % conuri atacate de: Resseliella Earomyia Barbara Megastigmus 1 III 11 45.5 9.1 36.4 45.5 2 III-IV 11 36.4 9.1 18.2 18.2 3 I-(H) 10 0.0 10.0 10.0 60.0 4 I 11 54.5 0.0 54.5 18.2 5 0 12 41.7 25.0 41.7 0.0 6 n 10 60.0 50.0 io.o 40.0 7 i-n 12 91.7 25.0 16.6 8.3 8 0 13 84.6 30.8 53.8 0.0 Tabelul 3 Procentul de conuri infestate de dăunătorii cono- și seminifagi în funcție de clasa de vătă- mare a arborilor din care s-au recoltat. Ocolul silvic Marginea, U.P. I, u.a. 10A, 24.07.1997 Arb. nr. Clasa de vătămare Nr. conuri analizate % conuri atacate de: Resseliella Earomyia Barbara Megastigmus 2 ni 6 16.7 0.0 16.7 0.0 5 îi 6 33.3 16.7 16.7 50.0 6 n 10 70.0 30.0 40.0 30.0 7 ii-iii 9 55.5 0.0 33.3 0.0 3.2 Influența debilitării arborilor asupra den- sității insectelor cono- și seminifage Și datele referitoare la densitatea dăunătorilor în conuri (tabelele 4-5) sugerează existența unei prefe- rințe a dăunătorilor pentru conurile ce provin din arborii sănătoși sau puțin afectați de debilitare. Atât ca valori medii, cât și ca valori individuale, numărul maxim de insecte din aproape toate speciile (excepție făcând Megas- tigmus) s-a găsit în conuri de la arbori mai puțin afectați. Apariția mai frecventă a speciei Megastigmus suspectus în conurile în care ceilalți dăunători sunt mai rari, corelată cu faptul că infestează conurile mai târziu decât celelalte specii găsite de noi în conuri (Roques, 1983; 1988), su- gerează existența unui mecanism de recunoaștere și evitare de către adulții de Megastigmus a conurilor deja atacate de alte specii. în acest fel se asigură o dimi- nuare a concurenței și respectiv cresc șansele de supraviețuire. în cazul dăunătorului Barbara herrichi- ana, este de reținut faptul că densitatea de larve/con prezentată în tabele este subesti- mată, întrucât parte dintre larve nu s-au mai găsit în conuri în momentul efectuări i analizelor. Dintre dăunătorii găsiți în conuri și în semințe, specia dominantă este Resseliella piceae. fapt ce corespunde cu rezultatele obținute anterior în țara noastră (Nanu, 1978; 1980; Olenici& Olenici, 1997) și în străinătate (Skrzypczynska, 1981; 1984; 1985; 1989; Kristek etal, 1985). 3.3. Influența debilitării arborilor asupra pagube- lor produse de insecte Pagubele produse de in- secte sunt determinate de mai mulți factori, și anu- me: frecvența conurilor in- festate, densitatea infes- tării și potențialul de vătă- mare al fiecărei specii. Dintre speciile identificate în conuri doar Barbara herrichiana are un potențial de vătămare mai ridicat, respectiv 20 semințe/larvă (Nanu, 1978; Olenici & Olenici, 1997), în timp ce Resseliella piceae și Megastigmus suspectus au un potențial de vătămare de maximum 1 sămânță/Iarvă, iar o larvă de Earomyia impossibile vatămă - în medie - doar 1,6 semințe (Nanu, 1978). întrucât la data recoltării Tabelul 4 Densitatea infestării conurilor cu dăunători cono- și seminifagi în funcție de clasa de vătămare a arborilor din care s-au recoltat. Ocolul sil- vic Solea, U.P. I, u.a. 57 B, 24.07.1997 Arb. nn Clasa dc vătămare Nr. (x ± s) larve/con Resseliella Earomyia Barbara Megastigmus în sămânță între solzi 1 III 0.210.4 1.542.5 0.140.3 0.540.8 1.642.2 2 III-1V 1.342.3 0.0 0.140.3 0.140.3 0.240.4 3 i-mi 0.0 0.0 0.541.6 0.0 1.241.8 4 i 1.4*43.0 6.4414.8 0.0 0.440.7 0.440.8 5 0 3.7±12.4 1.443.2 1.443.1 0.640.8 0.0 6 ii 6.8±10.9 0.0 5.3411.4 0.0 1.141.9 7 i-n 13.0421.5 6.4410.4 0.440.9 0.140.3 0.140.3 8 0 16.0418.6 0.941.9 3.748.3 0.640.9 0.0 Notă: a) S-a eliminat din calcule o valoare "dubioasă", respectiv valoarea de 372 larve/con ce diferă foarte mult de toate celelalte. Tabelul 5 Densitatea infestării conurilor cu dăunători cono- și seminifagi în funcție de clasa de vătămare a arborilor din care s-au recoltat. Ocolul sil- vic Marginea, U.P. I, u.a. 10A, 24.07.1997 Arb. nr. Clasa de vătămare Nr. (x ± s) larve/con Resseliella Earomyia Barbara Megastigmus în sămânță între solzi ■ 2 III 0.0 4.3410.6 0.0 0.0 0.0 5 II 0.741.0 0.0 0.240.4 0.240.4 0.841.2 6 II 9.8429.6 25.8441.1 1.0*41.9 0.3±0.7 0.340.5 7 II-III 0.641.1 5.749.7 0.0 0.440.7 0.0 Notă: a) S-a eliminat din calcule o valoare "dubioasă”, respectiv valoarea de 51 ouă+7 larve/con ce diferă foarte mult de toate celelalte. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 ® Nr.2 17 conurilor (24. 07. 1997) nici una din specii nu-și încheiase dezvoltarea, este foarte probabil ca atât numărul mediu cât și procentul de semințe vă- tămate/con, au mai crescut după momentul respec- tiv, mai ales în cazul dăunătorilor Barbara herri- chiana și Earomyia impossibile, dar și în cazul speciei Resseliella piceae, pentru care nu s-au luat în considerare semințele supte de larvele aflate între solzi, întrucât la data recoltării vătămarea acestora nu era prea evidentă. După cum s-a văzut însă anterior, o mare parte dintre larvele acestei specii erau între solzi la data recoltării și ele pot contribui în mod esențial la reducerea producției de sămânță. Numărul mediu de se- mințe/con vătămate de diferite specii (tabelele 6-7) se corelează cu frecvența conurilor infestate, cu densitatea dăunătorilor în co- nuri și cu potențialul de vătămare. Ca urmare, se constată că cele mai mari pagube sunt produse de Bar- bara herrichiana și Resseliella piceae, prima specie având un potențial de vătămare destul de important, în timp ce a doua este dominantă numeric. Datorită corelațiilor mențio- nate, în conurile ce provin din arbori mai puțin de- bilitați, numărul de semințe vătămate de insecte pare a fi mai mare decât în arborii puternic de- bilitați. Totuși, această tendință nu este confirmată de arborele nr. 1 de la Solea, la care s-a înregistrat valoarea cea mai ridicată a numărului mediu de semințe vătămate de către insecte. Datele din tabelele 6-7 ne relevă și faptul că în cazul celor mai mulți arbori numărul mediu de se- mințe seci/con este egal cu cel al semințelor consu- mate de insecte sau chiar mai mare. Și în această privință, influența debilitării arborilor nu este foarte clară. Totuși, se pare că arborii foarte afectați (clasa III-IV de vătămare), cum este și arborele nr. 2 de la Solea, au un număr mai mare de semin- țe seci/con, comparativ cu cei mai puțin afectați. Această constatare este contrară celor publicate de Gradecki et al. (1995), care afirmă că au constatat o capacitate de germinație ușor mai mare la semințele ce provin din arborii incluși în clasa a III-a de vătămare, față de cele provenind de la arborii din clasa I. Tendințele evidențiate mai sus, cu privire la sus- ceptibilitatea de atac a arborilor din diferite clase de vătămare, sunt valabile și în cazul în care aprecierile se fac în funcție de ponderea pe care o dețin semin- țele vătămate de insecte, și respectiv cele seci, în Tabelul 6 Numărul mediu de semințe seci și a celor vătămate de dăunătorii cono- și sc- minifagi în funcție de clasa de vătămare a arborilor din care s-au recoltat. Ocolul silvic Solea, U.P. I, u.a. 57B, 24.07.1997 Arb. nr. Clasa dc vătămare Nr. mediu somințc/con Nr. mediu semințe sect/con Nr. (x ± s) larve/con Resseliella Earomyia Barbara Megastigmus 1 III 216.4423.8 15.646.8 0.240.4 0.140.3 11.5417.8 15.646.8 2 ni-iv 233.1422.1 73.8427.5 1.041.8 0.140.3 2.347.2 0.240.4 3 1-fiD 253.8430.2 15.9±4.Q 0.0 0.541.6 0.641.9 1.241.8 4 i 186.9420.8 13.343.9 5.3415.6 0.140.3 11.8412.3 0.440.8 5 0 252.1419.6 15.249.3 1.846.0 1.443.1 14.0416.5 0.0 6 ii 245.0417.4 18.5411.3 4.246.7 5.3411.4 0.441.3 1.141.9 7 i-ii 225.6422.2 7.644.1 4.646.5 0.440.9 0.340.8 0.140.3 0 247.8±27.8 12.544.3 8.249.3 3.748.3 11.6412.8 0.0 Tabelul 7 Numărul mediu de semințe seci și a celor vătămate de dăunătorii cono- și se- minifagi în funcție de clasa de vătămare a arborilor din care s-au recoltat. Ocolul silvic Marginea, U.P. I, u.a. 10A, 24.07.1997 Arb. nr. Clasa de vătămare Nr. mediu scmințc/con Nr. mediu semințe seci/con Nr. (x ± larve/con Resseliella Earomyia Barbara Megaslîgmit 2 III 269.2438.8 30.747.5 0.0 0.0 2.546.1 0.0 5 II 225.4=30.7 11.8412.7 0.741,0 0.240.4 5.0412.2 0.841.2 6 II 246.6430.5 21.3416.7 2.144.9 0.941.9 8.7413.9 0.340.5 7 II-III 275.8419.8 4.045.9 0.641.1 0.0 7.6416.1 0.240.7 numărul total dc semințe (tabelele 8-9). Astfel, în cazul lotului de la Solea, arborii din cla- sa 0 au avut 7,4-9,5% semințe vătămate de insecte, cei din clasa 10,9-9,4%, în timp ce arborii din clasele III-IV doar 1,5-6,2%. Semințele seci au o pondere dc numai 5-6,5% la arborii din clasa 0 și de 7,2-31,7% la arborii din clasele III-IV. Pe ansamblu, la data recoltării conurilor, insectele au distrus 5,3% din semințe în conurile de la Ocolul silvic Solea, și 3,1% în conurile de la Ocolul silvic Marginea, iar se- mințele seci au reprezentat 9,2% și respectiv 6,4%. Tabelul 8 Procentul diferitelor categorii semințe în funcție de clasa de vătămare a arborilor din care s-au recoltat conurile. Ocolul silvic Solea, U.P. I, u.a. 57B, 24.07.1997 Arb. nr. Clasa dc vătă- mare Nr. semințe anali- zate % semințe sănătoa- se % semin- țe seci % semințe vătămate de: Resseliella Earomyia Barbara Megastig Total mus insecte 1 III 2380 86.6 7.2 <0.1 <0.1 5.3 0.8 6.2 2 III-IV 2564 66.8 31 7 0.4 <0.1 1.0 <0.1 1.5 3 i-no 2538 92.8 6.3 0.0 0.2 0.2 0.5 0.9 4 i 2056 83.5 7.1 2.8 0.1 6.3 0.2 9.4 5 0 2784 86.0 6.5 0.8 0.6 6.0 0.0 7.4 6 II 2450 88.0 7.6 1.7 2.2 0.2 0.4 4.5 7 i-n 2708 94.2 3.4 2.0 0.2 0.1 <0.1 2.4 8 0 3222 85.5 5.0 3.3 1.5 1.7 0.0 9.5 Total - 20702 85.5 9.2 1.5 0.6 3.0 0.2 5.3 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 Tabelul 9 Procentul diferitelor categorii semințe in funcție de clasa de vătămare a arborilor din care s-au recoltat conurile. Ocolul silvic Marginea, U.P. I, u.a. 10A, 24.07.1997 Arfe, nr. Clasa dc vătă- mare Nr. Semințe anali- zate % semințe sănătoa- se % semin- țe seci % semințe vătămate de: Resseliella Earomyia Barbara Megasttg Total mus insecte 2 III 1616 87.7 11.4 0.0 0.0 0.9 0.0 0.9 5 II 1354 91.8 5.2 0.3 <0.1 2.2 0.4 3.0 6 II 2466 86.5 8.6 0.9 0.4 3.5 0.1 4.9 7 n-ni 2482 95.5 1.5 0.2 0.0 2.7 0.1 3.0 Total - 7918 90.5 6.4 0.4 0.1 2.5 0.1 3.1 4. Concluzii în cele două suprafețe de studiu s-a constatat prezența tuturor dăunătorilor importanți specifici fructificației bradului și anume: Resseliella piceae Seim. (Diptera: Cecidomyiidae), Earomyia impossi- bile Morge (Diptera: Lonchaeidae), Barbara herri- chiana Obr. (Lepidoptera: Torticidae) și Megastig- mus suspectus Borr. (Hymenoptera.- Torymidae). Deși fructificația bradului a fost abundentă în anul în care s-a efectuat acest studiu, proporția conurilor infestate a fost relativ mare (până la cca. 92%), mai ales în cazul insectei Resseliella piceae care este specia dominantă. în cadrul aceluiași arboret, se pare că există o preferință a insectelor conoseminifage și seminifage (cu excepția lui Megastigmus) pentru conurile din arborii neafectați de fenomenul de debilitare sau mai puțin afectați. în cazul insectei Megastigmus suspecuts, o frecvență mai mare în conurile mai puțin infestate de ceilalți dăunători s-ar putea datora unui compor- tament de evitare a concurenței și nu numaidecât unei atracții mai puternice din partea conurilor din arborii puternic debilitați. Conurile din arborii mai grav afectați de debi- litare au un procent mai mare de semințe seci com- parativ cu cele din arborii sănătoși sau slab afectați. Pentru verificarea acestor concluzii, este necesară continuarea cercetării aspectelor prezentate. BIBLIOGRAFIE B a r b u , I, 1991: Moartea bradu- lui - simptom al degradării mediu- lui. Editura Ceres, București. G r a d e c k i, M., Poster njak,K., Topolo- v e c , V., 1995: The relationship between crown "thinning" of ftr and spruce and qualitative proper- ties of seeds on the Forest Enterprise Unit Delnice. In: Korpilathi, E., Salonen, T. și Oja, S. (eds): Caring for the forest: Research in a changing world. Abstracta of invited papers. IUFRO XX World Congress, 6-12 august, Tampere, Finland. P. 193-194. Kristek, J., Skrzypczynska, M. și V r a n a , J., 1985: Insect pest of seeds ofEuropean-fir Abies alba Mill. In Czechoslovakia. Acta Universitatis Agric. Seria C 54,1-2, pp. 177-199. L a r s s o n , S., 1995: Strressed and vigorous trees - contrasting explanatîons for forest insect ouatbreaks. In: Korpilathi, E., Salonen, T. și Oja, S. (eds): Caring for the fo- rest: Research in a changing world. Abstracts of invited papers. IUFRO XX World Congress, 6-12 august, Tampere, Finland. P. 173-174. N a n u , N., 1978: Insecte dăunătoare în fructificația bradului (Abies alba Mill.) din România. Teză de doctorat, ASAS București. N a n u , N., 1980: Biologia și combaterea principalelor insecte dăunătoare fructificației rășinoaselor (Du, Mo, Br). Studii și Cercetări, ICAS Seria a II-a, București, 46p. Olenici, N., Olenici, V., 1997: Unele obser- vații privind insectele dăunătoare conurilor și semințelor de brad (Abies alba Mill.). Analele Universității “Ștefan cel Mare” Suceava. Secția Silvicultură, (sub tipar). Skrzypczynska, M., 1981: The entomofauna of the cones of fir (Abies alba) in Poland. Bull. Soc. Entomol. Suisse. 54: 291-295. Skrzypczynska, M., 1984: Preliminary studies on entomofauna of cones of Abies alba in Ojcowski and Tatrzanski National Parks in Poland. Z. ang. Ent. 98: 375- 379. Skrzypczynska, M., 1985: The entomofauna of the cones of fir (Abies alba) in Poland. Mitt. Dtsch. Ges. Allg. Angew. Ent. 4: 409-412. Skrzypczynska, M., 1989: Review of insects found in cones of Abies alba Mill. In Poland. In: Miller, G. E. (ed.): Proceedings of the 3rd Cone and Seed Insects Working Parțy Conference (S 2.07-0.1 IUFRO), Forestry Canada, Pacific Forestry Centre, Victoria, B. C. Canada, pp. 42-449. Szujecki, A., 1987: Ecology of forest insects. Dr. W. Junk Publishers, PWN-Polish Scientific Publishers Warszawa, Series Entomologica. Voi. 26. Susceptibily of silver-fir (Abies alba Mill.) trees, affected by decline, at the attack of cone and seed insects (Preliminary results) Abstract The present study was conducted within two silver-fir stands located at 480 m and 501 m above see level respectively and affec- ted by decline. This was done during a year with an abundam cone crop, On 24th July 1997, we collected cones from trees of diffe- rent decline classes. Within both study plots we found all important specific insect pests of silver-fir cones and seeds: Resseliella piceae Seitn (Diptera; Cecidomyiidae), Earomya impossibile Morge (Diptera: Lonchaeidae), Barbara herrichiana Obr. (Lepidoptera; Torticidae) și Megastigmus suspectus Borr. (Hymenoptera; Torymidae). Resseliella piceae was the dominant species infesting up to 92% of cones, but the most dangerous was Barbara herrichiana which damaged up to 6.3% of seeds. All species, except Megastigmus suspectus, preferred cones from trees being healthy or only slightly affected by decline. In the case of Megastigmus we suppose a special behaviour aiming to diminish the competition with the other species and not an attraction by the coase froms evere affected trees. However, the conse collected from trees severe affected by decline have fewer fertile seeds, because the proportion of emty seeds is highcr within these cones in comparison with that within cones from the healthy trees. Keywords: silver-fir, decline, susceptibility, cone and seed insects. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 •Nr.2 19 Dr. ing. Constantin ROȘU Ing. Laurențiu POPOVICI Chimist Aurelia SURDU Ing. chimist Maria DUDU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București oni salini solubili în apă, sodiu schimbabil - adsorbit (Na sch.), prin metoda T. Bauer, capacitatea totală de schimb cationic (T), prin extracție cu acetat de amoniu. S-au mai determinat, pe bază de calcul: raportul car- bon/azot (C/N), gradul de participare al diferițllor cationi (îndeosebi sodiu) și anioni (îndeosebi clor și sul- fat) și proporția sodiului schimbabil (VNa) în complexul adsorbtiv, precum și rapoartele și, ca indicatori ai tipului de salinizare^/- + gQ — SOf~ ca și raportul, Na ca indicator suplimentar al so- lonețizării. Ca++ + Mg++ 3. Rezultate obținute 3.1. Cu privire la natura și consecințele fenomenului de poluare Observațiile efectuate scot în evidență faptul că principalele tipuri de poluare, ca rezultat al acti- vității petroliere care se manifestă și afectează fon- dul forestier, sunt următoarele: poluarea cu apă sărată; poluarea mixtă (cu apă sărată și petrol); polu- area cu petrol. Principalele surse de poluare sunt: • în activitatea de foraj: fluidul de foraj, un poluant foarte periculos, deoarece este constituit dintr-un amestec de substanțe și soluții diverse ce la rândul lor conțin săruri puternic alcaline (NaOH, NaCO3), cunoscute ca fiind foarte dăunătoare vegetației; țițeiul de zăcământ, îndeosebi cel scăpat prin erupție necontrolată, care poate afecta suprafețe mari de teren; apa sărată de zăcământ sau de injecție, scăpată, tot ca urmare a unor erupții necontrolate, care reprezintă unul dintre cei mai pericu- loși poluanți pentru vegetația forestieră; • în activitatea de extracție: deversările de țiței (uneori și de soluții alcaline) peste digurile de protecție ale careului de sondă; țițeiul răspândit, ca urmare a spar- gerii conductelor de transport pe traseele sondă - parc separatoare și separatoare - rezervor de înmagazinare sau ca urmare a unor scăpări accidentale pe la racorduri și diferite îmbinări; apa sărată refulata sub presiune, ca urmare a spargerii conductelor de transport pe traseele sondă - parc separatoare sau sondă - stație de epurare. Observațiile efectuate arată că cea mai mare frecven- tă și, din păcate și cea mai gravă peptru vegetația forestieră lemnoasă, este poluarea cu apă sărată sau com- binat de apă sărată și petrol. 3.2. Indici de caracterizare ai poluării cu „sub- stanțe petroliere* Cercetările efectuate corelate și cu cele din lite- ratura de specialitate, permit o serie de interpretări și chiar unele concluzii cu caracter preliminar în ceea ce privește caracteristicile de baza ale procesului de poluare cu „substanțe petroliere14 în fondul forestier, precum și efectele acestora asupra vegetației lem- noase forestiere. Poluarea produsă de activitatea petrolieră (de foraj și extracție) în fondul forestier 1. Introducere Abordarea în preocupările noastre a unor aspecte pri- vind poluarea din activitatea petrolieră, este determinată nu atât de amploarea fenomenului (în fondul forestier sunt afectate aprox.5000 ha de teren, iar la nivelul fondu- lui funciar agricol cca.50000 ha), ci mai ales de efectele deosebit de grave pe care o astfel de poluare le are asupra ecosistemelor terestre (inclusiv cele forestiere) și acva- tice. în general, în țara noastră, cercetări mai ample în această direcție s-au efectuat de către Institutul de Cercetări Pedologice și Agrochimice - București (Răuță și colab. 1983, 1986, Matei S. și colab. 1991, 1992, Toți și colab. 1999). în străinătate astfel de cercetări, care au urmărit nu numai identificarea și caracterizarea diferitelor tipuri de poluare, ci și găsirea unor metode de combatere (inclusiv cea biologică) a efectelor, s-au desfășurat, mai ales după anul 1970 (Bell Z. 1973, Brown K.W. și Dinelly K.C. 1983, Sirvins A. și Tramier B. 1985). 2. Material și metodă Cercetările s-au concentrat în zonele în care astfel de evenimente sunt mai frecvente și anume: zona sub- carpatică (O.S.Amaradia - perimetrul Fărcaș, O.S. Drăgășani - perimetrul Șutești, O.S.Poiana Lacului - perimetrele Cepturi și Păduroiu, O.S. Topoloveni - perimetrul Saru, O.S. Hulubești - perimetrul Valea Caselor, O.S. Câmpina - perimetrul Coastele Câmpinei, O.S. Moinești - perimetrul Zemeș); zona de câmpie piemontană și tabulară (O.S. Târgoviște - perimetrele Lucieni și Teiș, O.S. Slânic - perimetrul Plopeni, O.S. Ghimpați - perimetrul Roata - Parcul 8). în faza de teren a cercetărilor s-au efectuat observații și determinări privind: vegetația (compoziție, elemente de arboret, proveniență, gradul de vătămare), relieful natural și antropizat (specific activității de foraj și/sau extracție); solul (tip genetic și morfologic, materialul parental - în profil martor și în profil poluat, recoltare probe de sol pentru analize de laborator); ape de suprafață (modul de circulație a apelor din precipitații, în funcție de microrelief și de caracteristicile de sol); sursa și natura poluării și alte fenomene de degradare corela- tive; lucrări efectuate de către unitățile teritoriale privind prevenirea și combaterea poluării, ameliorarea solului, reinstalarea vegetației forestiere ș.a. în faza de laborator, s-au efectuat determinări privind proprietățile obișnuite ale solurilor: reacție (pH) (în apă); humus total (Ht) (prin metoda Walkley-Black); a- zot total (Nt) prin metoda distilării umede; fosforul mobil (P) șipotasiul mobil (K), prin extrase în acid citric și res- pectiv clorură de amoniu; conținutul de carbonat de cal- ciu (CO3Ca), prin metoda Scheibler, conținutul de argilă (sub 0,002 mm), prin pipetare, precum și proprietăți spe- cifice, legate de procesul poluării, cum sunt: reziduu mi- neral fix și reziduu petrolier gravimetric; cationi și ani- *Ajutor tehnic: tehnician. Ion BERNASCHI 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 3.2.1. Pentru tipul de poluare predominant cu apă sărată Efectele poluării cu apă sărată asupra solului Se remarcă faptul că, de regulă, apa sărată din ză- cământ care, așa după cum s-a arătat, reprezintă sur- sa principală și cea mai periculoasă de poluare în fon- dul forestier, conține în proporție foarte mare (65- 75%) clorură de sodiu, sare toxică pentru plante. în timpul contactului apei saline cu partea solidă a solului au loc mecanisme chimice de schimb ionic sau de absorbție, prin care unele elemente chimice din apa sărată sunt adsorbite în complexul coloidal al solului sau trec în soluția solului, modificându-i în sens negativ însușirile. Astfel, în complexul adsorbtiv al solului ionii CI" și Na+ încep să aibă o participare însemnată. în acest sens, studiul de caz efectuat pentru solurile poluate cu apă sărată de sondă relevă următoarele (tabelul 1): • ponderea cea mai mare în soluția solului (în cazul salinizării de tip cloruric) o au ionul CI' (43- 54%) și ionul Na+ (44-47%), indiferent de intensi- tatea salinizării (de conținutul de reziduu mineral); • concentrația antonului clor, ca și a cationului sodiu, este, în marea majoritate a cazurilor, peste pragul considerat critic (50-80 mg/100 g sol), în timp ce anionul sulfat se află cu mult sub acest prag (300-400 mg/g sol); • gradul de saturație a complexului adsorbtiv în ioni de sodiu (deci ponderea sodiului adsorbit în complexul coloidal al solului) depășește cu mult și aproape în toate cazurile nivelul de 15%, ceea ce indică un proces foarte puternic de alcalizare (solonețizare) sau faptul că solurile respective sunt deja solonețuri sau tind către acest tip genetic de sol, evident determinat antropic; • procesul puternic de alcalizare existent în solurile contaminate cu apă sărată de sondă este pro- bat și de raportul Na/(Ca+Mg), care are valori mai mari de 4, în toate cazurile; • în sfârșit, nu întotdeauna procesul de alcalizare este însoțit de creșterea valorilor pH, fapt oarecum paradoxal, dar explicabil într-o oarecare măsură, prin prezența în cantitate foarte mare a sărurilor care hidrolizează slab acid-neutru (Toți et al., 1999). Relații sol-vegetație forestieră, în cazul poluării cu apă sărată în acest sens, analiza comparativă a diferitelor cazuri de soluri poluate cu apă sărată, în care vegetația forestieră alcătuită de regulă din cvercinee - gorunete, gâmițete, amestecuri ale acestora a fost afectată de uscare în mod brusc sau în timp, relevă următoarele (tabelele 2, 3): • uscarea bruscă și dispariția speciilor din arboret, inclusiv a arbuștilor, fără posibilitatea reinstalării acesto- ra chiar într-o perioadă relativ lungă de timp, s-a produs, în cazul solurilor (de tip luvisol, brun argiloiluvial vertic sau chiar brun luvic, cu potențial de producție slab- mijlociu) mai ales în terenuri așezate sau în denivelări, în momentul în care indicii salini au atins anumite valori'. conținutul total de săruri solubile (reziduu mineral) a depășit 0.6% (600 mg/100 g sol); ionii clor (Ck) și sodiu (Na+) au depășit niveluri destul de ridicate, de 0.3% (300 mg/100 g sol) și respectiv 0.2% (200 mg/100 g sol) și, în același timp, conținutul de sodiu schimbabil în complexul adsorbtiv (VNa) a depășit 10-15%; • uscarea arboretului a început să se manifeste mult mai târziu și lent (în cazul acelorași tipuri de soluri, dar ca- re fiind situate în condiții de microrelief pozitiv, au fost fe- rite de contaminare imediată) în momentul în care indicii salini au atins următoarele niveluri: reziduu mineral, 0.15-0.25% (150-250 mg/100 g sol), anionul clor, 0.08% (80 mg/100 g sol) și cationul sodiu, 0.05% (50 mg/100 g sol) în situația în care conținutul de sodiu schimbabil a fost în jurul a 5%, deci la limita de jos a alcalizării. Aceste date confirmă în mare măsură aprecierile făcute și de către alți cercetători (Sandu Gh. și colab., 1986) privind efectul toxic pentru vegetația forestieră al ionilor de clor și sodiu, când aceștia depășesc conținu- turile menționate pe grosimea fiziologică a solului. Reinstalarea vegetației forestiere în cazul solurilor argiloase, puternic diferențiate textural, poluate intens cu apă sărată, fără aplicarea de lucrări speciale agropedo- hidroameliorative, este extrem de dificilă, spălarea sărurilor solubile toxice în regim natural producându-se foarte lent (într-o perioadă de peste 50-70 ani) în zonele de deal și câmpie, cu precipitații anuale sub 650-750 mm și evapotranspirație potențială peste 600-650 mm. 3.2.2. Pentru tipul de poluare predominant cu petrjol Efectele poluării cu petrol asupra solului Poluarea cu petrol se produce, fie în cazul unor e- rupții necontrolate, când țițeiul poate afecta suprafețe mari de pădure (cazul suprafeței Șutești - O. S.Drăgășani, Valea Caselor - O.S.Hulubești ș.a.), fie în careul de sondă sau, mai rău, în afara acestuia, când au loc scăpări accidentale, pe la racordurile și vanele conductelor. în cazul ploilor abundente, careurile son- delor (mai ales în terenurile orizontale) se umplu și deversează pe terenurile din jur. Treptat, apa se infil- trează sau se evaporă, rămânând reziduurile de petrol. Pe terenurile accidentate, după deversarea careului, petrolul urmează firesc cotele cele mai joase (fire de văi, viroage), ajungând în cursurile de apă. Dintre proprietățile mai importante ale petrolu- lui, care se manifestă evident și în contact cu solul de pădure, se menționează: starea de agregare (amestec de compuși lichizi, în care sunt dizolvați și compuși solizi și gazoși); caracterul hidrofob; conținutul ridicat de carbon organic (până la 85%), deci raport C/N foarte mare. Solurile poluate cu țiței prezintă la suprafață o pojghiță densă, compactă și lucioasă, asfaltenele, care împiedică în mare măsură desfășurarea proceselor de infiltrare a apei în sol, circulația aces- teia, schimbul de gaze sol-atmosferă, favorizând astfel dezvoltarea puternică a proceselor de reducere (mai ales în orizonturile superioare ale solului) cu efect toxic asupra rădăcinilor. Observațiile și datele obținute în diferite condiții de teren și sol, mai ales în cazul poluării cu petrol în careul de sondă sau în afara acestuia, relevă urmă- toarele (tabelul 4): • în cazul solurilor argiloiluviale nederanjate, tip brun luvic sau luvisol albie - O.S.Ghimpați, O.S.Topoloveni, P1-P5, pelicula de petrol penetrează REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 21 Ponderea diferiților ioni în poluarea cu sare de sondă - studiu de caz (O.S.Târgoviște - Lucieni, O.S.Slănic - Vâlcănesti, O.S.Amaradia - Fărcaș)- V» 23,7 27.8 29.0 31.3 35.6 34.4 24.6 ros 65.0 59.8 q CM md 57.0 73.8 12.1 14.3 13.8 13.0 K9 că 6,14 7.22 10.35 10.34 □o S 21.61 21.79 21.28 14.56 33.27 3.61 | 3.74 4.74 4.18 1.49 1.71 3.54 q d 6.07 d 13.47 20.65 1 23.69 23.04 12.9 CM d «3 q 14.2 14.2 11.9 11.7 । 12.4 3 9'81 12.5 d 13.4 q d vi ”1 CMr 3.4 2.0 q d 24.0 11.4 ■ &0 3T8 4.93 7.38 9.15 7.41 7051 14.54 q ce cm d 15.36 MD rM 11.35 DO U£I 21.46 13.76 13.18 • • - « 1.65 2.42 18.76 1.01 34.58 CO3/T cr -tso." 0.021 0.073 0.070 0.047 0.047 0.029 0.025 0.037 i 0.049 q d 0.025 0.02 0.038 0.015 0.021 0.022 0.019 0.029 ,2.30 1 1.36 2.46 1.87 1.29 CC o 0.15 0.29 ■ 80'0 Kez. mineral mg/100 g 701 302 233 266 oc 00 ■ 523 600 479 614 625 Vi MD 575 544 996 089 999 724 486 130. 197 CM 00 5 385 en QQ M? 482 o Vi aC 10.80 u E 0.0 0.0 0.0 0.0 o o O 0.0 o d 0.0 00 q o q d O d 0.05 O d |0i02 q d 0.02 900 q. d 0.07 0.10 0.02 0.15 0.15 M E ■ r ■ > > ■ • cr ■ CM rM — MD MD « itioni Na' i E 11.00 4.35 3.26 3.9! 6.00 8.00 9.43 7.30 8.90 9.35 9.26 8.97 | 8.30 14.48 | 10.22 9.87 60 11 3.78 1.00 1.53 1.70 o IH Sș d 4.78 | 9.13 q d 14.56 mg | 253 100 m o 138 184 217 891 206 «n CM CM 206 191 333 235 227 255 CM ră fă o 210 140 • £ j 0.25 0.25 : 0.16 0.08 0.16 0.16 0.16 0.16 0.16 0.25 0.08 800 0.16 0.74 0.16 0.25 CM d 1.56 0.25 0.18 8!0 81'0 800 80'0 CO q d ce q d 335 s mg-] m CM —( CM CM M CM O CM o q d mg | CM r~- oo MD 0? O Ch CM O 2 oo O £ 2 Vi MD CM vi O MD a. CM VJ CM co 1—1 ce in OO o CM Vi cm CM — V) - - $ MD o 05 cm pq ^2 vi ci O PH (H,O) 5.90 5.69 5.20 5.09 4.78 4.49 81'5 £ vi 1 5.00 4.98 5.03 5.60 5.40 4.70 4.68 4.48 4.42 ] 8.60 8.80 CM d 9.25 ÎI'S 9.02 6.40 1 6.02 o 00 o N s Aol acsc Ao2 acsc 3 8 U W £ 1 w w Btjw acsc Bt^w acsc Bt3 acsc El acsc Elw acsc Btiw acsc Btjw acsc 3 £ 1 BUw acsc Ao acsc Eaw acsc EBw acsc Bt]W acsc Bt7w acsc Doi Do2 acsc Bt| acsc Btj acsc Martor A nasc | ABnasc A nasc ABnasc 1 Bv nasc Tip de sol Lucieni Luvisol albie pscudoglei- zat sărăturat antropic Brun luvic pseudoglei- zal sărăturat antropic Luvisol albie pseudoglei- zat sărăturat antropic Vâlcănești Sol argilic sărăturat antropic Fărcaș Soluri brune vertice sărâturate antropic - 5 5 j 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 orizontul Ao sau Ao+E, mai afanat și se oprește la nivelul orizontului EBt (la 20-30 cm adâncime), fapt confirmat și de raportul C/N, care are valori cuprinse între 20-60 în orizontul de suprafață și 18-30 mai în adâncime, față de valorile normale ale acestui raport care sunt sub 12, pentru astfel dc soluri; • în cazul unor soluri de tip aluvial, în care pre- domină fracțiunile grosiere (nisip și pietriș) - O.S.Câmpina, U.P.II, u.a.57 (P2-P4), reziduul petrolier penetrează complet profilul de sol (și așa foarte scurt), fapt reflectat și de valorile rapoartelor C/N, de peste 17-20. Referitor la poluarea cu țiței din erupție (cazul perimetrului Șutești - O.S.Drăgășani), mai ales în teren accidentat, caracteristic apare faptul că, pe de o parte, cantitatea dc poluant este foarte mare, iar, pe de altă parte, acesta se depune pe arbori și sol, în mod relativ uniform, în funcție de relief (microre- lief) și de distanța față de sursă. Efectele globale, morfologice, asupra solurilor (de tip brun luvic sau luvisol) sunt următoarele: • în solurile de platou, pelicula de țiței este de regulă groasă și poate acoperi în întregime litiera - solul; treptat, pe măsură ce reziduurile se „flu- idizează" spb efectul temperaturii și al apei din pre- cipitații, pătrund în sol prin spațiile lacunare până la nivelul orizontului Bt (30-40 cm), determinând pro- cese dc reducere a fierului feric în fier feros și în cele din urmă asfixierea rădăcinilor; • în solurile de pantă, fenomenul de poluare este mai slab, întrucât țițeiul se concentrează în scur- gerea lui spre firul văilor și viroagelor, afectând numai parțial litiera și orizontul Ao al solurilor. Relații sol-vegetație, în cazul poluării cu petrol Studiul comportării vegetației forestiere în cazul con- taminărilor cu petrol, în careul de sondă sau în afara aces- tuia, arată următoarele: • efectul toxic al reziduurilor petroliere („curate", neînsoțite de săruri solubile) este cu mult mai mic decât al poluării cu apă sărată, chiar la conținuturi de reziduuri de petrol considerate mari (1-5%), unele specii forestiere și îndeosebi plopul alb, plopul tremurător, salcia, frasi- nul, pinul negru, pinul comun nefiind afectate vizibil, ca de altfel și unele specii de arbuști; • în cazul unor conținuturi chiar moderate de rezidu- uri petroliere (0.5-1%), însă în prezența unui conținut total de săruri solubile de peste 0.14% (140 mg/100 g sol), începe să se manifeste fenomenul de uscare a vege- tației (gâmița în O.S.Ghimpați, U.P.11 - PI, P2). Referitor la modul de comportate a vegetației forestiere în cazul contaminărilor cu petrol, ca urmare a unor erupții (cazul tipic din O.S.Lunca Stănești - U.P.1V Șutești, u.a. 2,4,5, 6,11, 18 ș.a.) se constată următoarele: • în cazul contaminării excesive, masive, cu reziduuri petroliere (îndeosebi cerenzine) în perioada de repaus vegetativ, crengile și tulpinile arborilor au fost acoperite, afectând cambiul și mugurii vegetativi din partea supe- rioară a coroanei și pe cei adventivi de pe tulpină, arbore- tul uscându-se aproape complet în sezonul următor de vegetație. în cazul denivelărilor de pe platou, stagnarea apei la suprafața solului a favorizat dezvoltarea vegetației hidrofile și halofile; Fig. 1. Degradări incipiente ale sulului în urma dever- sărilor repetate de apă sărată • în cazul contaminării mai slabe a solului și arborilor, mai ales pe pante (o parte din reziduuri fiind antrenate în scurgeri concentrate), gradul de vătămare a arboretului a fost redus, arborii fiind afectați îndeosebi în partea supe- rioară a coronamentului (pe 50-150 cm de la vârf în jos); nu s-a produs activarea mugurilor dorminzi, nici în coroană și nici pe trunchiul arborilor, fizionomia acestor arbori apropiindu-se de cea a arborilor nevătămați. Măsurile de intervenție în scopul reducerii fenomenu- lui de impact și reinstalării sau revigorării vegetației forestiere în cazul poluării cu petrol au constat din: strân- gerea (colectarea) locală a reziduurilor petroliere; extragerea arborilor puternic vătămați; plantarea cu specii forestiere principale (îndeosebi cu gorun și cer), precum și cu pini și salcâm (în pâlcuri), mai ales în situ- ațiile cu vătămare gravă a arboretului. în prezent (după circa 20 de ani de la producerea evenimentului), vegetația de pe platou s-a refăcut, dar nu în compoziția și la valoarea vechiului arboret. Sunt prezente specii introduse prin plantații, exemplare de gorun din lăstari și destul de frecvent specii pioniere instalate pe cale naturală, îndeosebi plop tremurător, plop alb, salcie, confirmându-se rezistența mai bună a acestor specii la poluarea cu petrol. 3.2.3. Pentru tipul de poluare mixtă, cu apă sărată și petrol După aspectele deja comentate apare evident faptul că poluarea mixtă este mult mai gravă, înglobând efecte cumulate care sunt și mai greu de înlăturat, întrucât con- Fig. 2. Enclave în fondul forestier (pe versant), create prin dispariția biocenozelor forestiere, în urmă cu 10 ani - improprii regenerărilor. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 23 Proprietăți fizice și chimice ale solurilor afectate de poluarea cu sare dc sondă - O.S.Târgoviște L puternic puternic puternic puternic moderat slabă | slabă moderat moderat moderat slabă | | slaba | 1 slabă_| slabă puternic | putcmic| | puternici foarte puternic puternic puternic puternic Intensitatea cu.. . i 1 slabă- 1 moderată | MS Hd slabă slabă slabă slabă slabă slabă slabă j slabă slabă slabă slabă slabă 1 slabă slabă slabă slaba slabă slabă (%) «A £ n 3.7 4.7 f I • • • ■ j ■ 3 —4 | 12.1 1 17.6 19.2 14.4 L'S LVI *01 * o 235 227 255 187 ■ 00 41 120 ( W r 'O cs 274 1 374 380 o* Q5 991 srz — A- u î 539 377 385 431 281 > 154 90 156 • . O 1 00 337 s 1 567 703 â 372 287 u G — E 1 9960 999'0 089'0 0.784 0.486 0.136 0.114 0.230 0.248 0.258 0 0 6 | wro 1 890'0 0.177 0.630 SZLQ | 1.125 1.205 00 6 0.705 0.652 ! h £ <0.5 <0.5 > । <0.5 > *1 • ■ ș • 0 • « ■ • • • ■ 1 ' • • • ■ • • 167 125 125 041 691 ao O 137 183 186 290 161 j v8i SLV 061 3 1 164 186 172 185 230 a- 0 13 11 01 îl O tN v S CI n ’r en £ 3 50 ao 0 r- © C/N 11.9 00 00 © — 14.6 | un 1 1 0 n 14.9 • • ESI | OO c* < • z CC 0351 0.133 0.136 0.073 0.035 | 961'0 0.084 0.024 0.012 0.231 0 5 o 0.049 1 0.032 Lvro 1900 r 0.109 © 6 0.025 0.028 a S r- 6.19 uz Zl'Z 1.30 1.24 cr» 1.92 1.32 1.40 7.18 VI wo HI 195 1 671 | 1.59 | 0.86 | 0.67 0.75 PH (H2O) ■ o 5.70 4.95 4.90 4.70 4.69 4.52 | 4.44 3.95 4.08 5.72 1 zzr | 4.34 i 4.07 4.28 | 5.62 Offr | 4.68 lc f» 4.70 4.65 4.80 Textu- ră a LP TP TP AP a LP TP dl dV TT AL AL LP 3 AL 3 Argilă coloidală V a 26.9 36.6 44.6 46.5 23.5 | 28.4 43.2 47.5 30.2 29.7 «1 ri od ? 50.7 | 33.0 1 25.6 O'Sț 36.2 45.7 48.9 IN 0-10 | O 2 8 40-55 75-90 Gh 0 9-37 37-58 58-90 0-12 12-28 | © © QO O n un 6 © 00 | 16-40 40-75 75-95 $ 62-80 80-90 Orizont CM Ao acsc Eaw acsc Ebw acsc Bt|W acsc Btjw acsc Ao sc 1 EBsc EBwsc Btw sc Ao sc [ Eaw [ 1 £ u » □sov | Eaw sc Btiw sa UBiw sa । EBiw sc □ 0 i 5 a * Localizare Unitatea de sol - U.P.n, u.a.43N Luvisol albie pseudogleizat saraturat antropic U.P.U, u.a.43A Sol brun luvic l pseudogleizat salini zat U.P.IV, u.a.90N Luvisol albie pseudogleizat salinizat antropic l U.P.IV. u.a.96N Luvisol albie pseudogleizat sărăturat ti 33 Luvisol albie pseudogleizat salinizat centrațiile de săruri, implicit de sodiu schim- babil, îngreunează spălarea petrolului din orizonturile de sol, întârziind sau blocând biodegradarea acestuia. în cazurile cercetate (O.S.Slănic, U.P.III, u.a. 18), unde poluarea cu apă sărată este mai puternică decât cea cu reziduuri petroliere, uscarea vegetației forestiere în stejârete nor- male de terasă și în culturile de plopi euramericani s-a produs relativ brusc, în aproximativ o lună. 4. Concluzii • Principalele tipuri de poluare ce țin de activitatea petrolieră și care afectează fondul forestier, sunt: poluarea cu apă sărată; poluarea cu țiței; poluarea mixtă. • Sursele de poluare cu apă sărată și/sau țiței sunt, în cele mai dese cazuri, pierderea substanței poluante vehiculată prin conducte (ca umare a fisurării aces- tora), etanșeități defectuoase ș.a., iar în cazuri accidentale (care sunt și cele mai grave), erupțiile necontrolate. • Cele mai periculoase poluări sunt cele cu apă sărată și țiței sau numai cu apă sărată, în urma cărora se produc pro- cese de șalinizare si soloncțizare a solurilor până la stadiul cel mai avansat (de solonceac - soloneț), soluri ce devin inapte pentru vegetația forestieră. • Cea mai frecventă sare întâlnită în poluarea cu apă sărată este clorura de sodiu (CINa), care reprezintă 70-75% din totalul sărurilor solubile din sol. Ca urmare, ionii cei mai frecvenți în soluția solurilor poluate cu apă sărată de sondă sunt clorul și sodiul care peste anumite praguri devin toxici pentru vegetația forestieră. • Indicatorii cei mai expresivi ai poluării cu sare (CINa) a solului, care se corelează cu declanșarea ireversibilă a fenomenului de uscare a vegetației fo- restiere sunt conținuturile de clor (CI‘) și sodiu (Na+), când acestea depășesc 90- 100 mg (2,6-2,9 me/100 g sol) și respec- tiv 50-60 mg (2,2-2,6 me/100 g sol). • Un alt indicator deosebit de impor- tant al gradului de poluare salină (alca- lică) a solurilor este conținutul de sodiu schimbabil sau adsorbiț de complexul coloidal al solului (VNa), care la valori de peste 9-10%, determină înrăutățirea însușirilor fizice ale solurilor, îngre- unează aprovizionarea cu apă și aprovizionarea cu substanțe nutritive, în general. Procesul de alcalizare (solonețizare) a solurilor este bine reflectat și de raportul Na/Ca+Mg, a- tunci când valoarea acestui raport este revista pădurilor • Anul 115 • 2000 • Nr.2 24 Proprietăți fizice și chimice ale solurilor afectate de poluarea mixtă - O.S.Slănic Fig. 3. Uscări ale vegetației forestiere în zone cu scurgeri mixte de petrol și apă sărată. mai mare de 4, procesul de solonețizare este întot- deauna prezent. ■ Valoarea indicatoare a reziduului mineral este relevantă numai dacă este interpretată în strânsă legă- tură cu natura sărurilor solubile: un conținut mic de săruri, dar în prezența CO3Na2 (sarea cea mai toxică) fiind mult mai grav decât un conținut relativ mare al reziduului, dar în prezența SO4Ca (sare greu solubilă și netoxică), ca și CO3Ca. • De asemenea, reacția solului (pH) nu reprezintă un indicator fidel al poluării saline, decât în prezența sodei (CO3Na2), caz în care valoarea pH-ului crește peste 8,5, ajungând frecvent la 9-10 sau în cazul unor soluri afectate de solonețizare cu textură grosieră - mijlocie (în cazul prezenței în sol a unor cantități mari de săruri care hidrolizează slab acid-neutru, pH- ul unor soluri, mai ales al celor cu textură fină, poate fi mai mic decât cel al unor soluri normale de același tip). • Poluarea cu țiței este mai puțin gravă decât cea cu apă sărată și se remarcă în sol atât morfologic, cât și analitic prin creșterea raportului C/N, care depășește de 2-5 ori (în funcție de intensitatea poluării) valoarea normală de 10-15 a raportului C/N din solurile de câmpie și deal. • Reinstalarea vegetației forestiere în cazul solurilor argiloase, puternic diferențiate textural, poluate intens cu apă sărată, fără aplicarea dc lucrări REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 25 Proprietăți fizice si chimice ale solurilor afectate (predominant) de poluarea cu petrol - O.S.Ghimpati, O.S.Topoloveni, O.S.Câmpina speciale agropcdohidroamel iorative, este extrem de dificilă, spălarea sărurilor solubile toxice în mod natu- ral producându-se foarte lent (într-o perioadă de peste 50-70 ani) în zonele de deal și câmpie, unde precipi- tațiile medii anuale nu depășesc 650-750 mm, iar eva- potranspirația potențială este mai mare de 600-650 mm. în schimb, în solurile poluate cu țiței, desigur în funcție de intensitatea poluării și de măsurile imediate ce se pot lua (strângerea reziduurilor, decopertarea litierei și a stratului superficial de sol contaminate ș.a.) se pot reinstala anumite forme tranzitorii de vegetație forestieră, alcătuite din specii adecvate, cu oarecare rezistență la poluarea cu petrol. BIBLIOGRAFIE B r a w n K.W, D o n n e 1 1 y K.C., 1983: Influence of Soli Environment on Biodegradation of a Rafinery and a Petrochemical Sludge. Environmental pollution (series B) 6. Kiekens L, 1985: Oligoelements, Leur comportament dans le sol. Cultivar nr. 187, France. Latiș L. et al., 1987: Asistența tehnică privind ca- racterizarea condițiilor staționale și ecologice de împădurire din raza LS.J.Dâmbovița, afectate de exploatările petroliere și sta- bilirea măsurilor de ridicare a fertilității solurilor. Arhiva I.C.P.A. Matei S. et al., 1992: Studii asupra vitezei de degradare a țițeiului în sol în condițiile aplicării fertilizării minerale și a microorganismelor utilizatoare de hidrocarburi. Arhiva I.C.P.A. P o p o v i c i L. et ah, 1998: Impactul principalilor agenți poluanți asupra fondului forestier din județele Prahova și Argeș și tehnologiile silviculturale de gospodărire ce se impun. Arhiva I.C.A.S. Răuță C. și C â r s t e a S, 1983: Prevenirea și combaterea poluării solului. Editura Ceres, București. Răuță et al., 1986: Cercetări preliminare privind tehnologia de redare în circuitul agricol a unor soluri poluate cu petrol. Analele I.C.P.A, Vol.XLVTII. Sandu Gh, 1984: Solurile alcalice din R.S.România. Ameliorarea lor. Editura Ceres, București. Sandu Gh, Vlass I, M 1 a d i n M, 1986: Salinitatea solurilor și cultura plantelor. Editura Ceres, București. S i r v i n s A. și T r a m i e r B, 1985: Le biodegradation des hidrocarbures. Larecherche, nr.171. Toți M. et al, 1992: Distribuția principalelor tipuri de polu- are cu reziduuri petroliere și apă sărată în România. Analele I.C.P.A. nr.52. Toți M. et al, 1999: Poluarea cu petrol și apă sărată a solurilor din România. RIJO prinț I.S.B.M. 973-5464-04-1. Concerning the pollution produced by the petroleum activity (drilling and extraction) in the forest estate Abstract The article emphasizes the principal effects of this pollution in the forest sector: the pollution with crude oii (petroleum); the pol- lution with salt water; the mixed pollution, which totalize about 5000 ha. The pollution with salt water and mixed pollution has the gravest effects against forest ccosystem because the soil are modi- fied by the accumulation of the ions of sodium and chlorine to the stage wasteland, unsuitable for the development of forest vegeta- tion. The authors established the edaphic interference produced by the oiler products, for different țypes and degrees of pollution of the soils, made a list of principal indicators of the phenomena regar- ding the tuming into the salt soils and they also cmphasized the importance of the works conccming the hydro- amelioration of soils for the forest vegetation development. Keywords: pollution with salt water and oii products, indica- tors of salt soils, death oftrees. 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 © Nr.2 Micromicete parazite din Rezervația naturală Codri * (Republica Moldova) (II) Notă Articolul de față este partea a Il-a a lucrării apărute in numărul anterior. Partea I cuprinde prezentarea generală a Rezervației Codri, istoricul cercetărilor micologice, comentari- ile asupra întregului material colectat, bibliografia și lista speciilor din grupele taxonomice Myxomycota și Peronosporales. Partea a II-a continuă lista ciupercilor din speciile: Ascomycotina, Uredinales, Ustilaginales și Fungi Ana- morphici, conținând, de asemenea, și bibliografia. Ascomycotina Blumeria graminis (DC.) Speer, pe: Dactylis glomerata L. subsp. glomerata, in foenatis, parcela 35, 21 VI 1993. Elymus repens (L.) Gould subsp. repens - in foenatis, parcela, 26, 17 VI 1993; parcela, 29, in Quercetum roboris. 23 IX 1993. Blumeriella jaapi (Rehm) Arx, pe: Prunus cerasus L. - cult., Sediul central, 20 X 1995 (A). Bvtryosphaeria visci (Kalchbr.) Arx & Miiller, pe: Viscum album L. subsp. album in Salix alba L., parcela nr. 10, 24 IX 1993. Clavicepspurpurea (Fr.: Fr.) Tul., pe: Elymus repens (L.) Gould subsp. repens - Valea Lozova, 27 IX 1993. Coleroa chaetomium (Kuntze: Fr.) Rabenh., pe: Rubus caesius L. - in pratis humidis, parcela nr. 10, 18 VI 1993. Dasyscyphus bicolor (Bull.) Fuckel var. rubi (Bres.) Dennis, pe; Rubus affinis Weihe & Nees - parcela 4, 27 IX 1994. Diachora lathyri (L6v.) E. Miiller, pe: Lathyrus sylvestris L. - parcela 12, in fossa viam, 21 IX 1993. Diplocarpon agrostemmatis (Fuckel) Nannf., pe: Cucubalus baccifer L. - Lunca, 23 X 1995; Valea Lozova, 27 IX 1993. Silene noctiflora L. - in foenatis, parcela nr. 10, 17 VI 1993. Diplocarpon earliana (Ellis & Everh.) Wolf, pe Fragaria x magna Thuill. (= F. ananassa) - cult., Sediul central, 18 VI 1993. Diplocarpon rosae Wolf, pe: Roșa subcollina (Christ) Dalia Torre & Samth. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Encoelia furfuracea (Roth: Pers.) Karsten, pe Corylus avellana L. - Valea Horodca, in silvis, 24 X 1995. Epichloe typhina (Pers.: Fr.) Tul., pe: Alopecurus pratensis L., in foenatis, parcela nr. 10, 21 VI 1993. Erysiphe aquilegiae DC., pe: Aquilegia vulgaris L., - cult., cantonul nr. 7, 21 VI 1993 (A); Sediul central, 21 IX 1992; cantonul nr. 8, 23 IX 1993. Erysiphe artemisiae Grev., pe: Artemisia vulgaris L. - locuri ruderale, parcela nr. 13, 20IX 1993. Erysiphe betae Vafiha, pe: Beta vulgaris L. - cult., cantonul nr. 8, 23 IX 1993, Sediul centra!, 17 X 1993. Erysiphe biocellata Ehrcnb., pe: Lycopus europaeus L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Mentha arvensis L. - parcela 10, 25 IX 1994. M. longifolia (L.) Hudson - parcela 10, 20 X 1995. Erysiphe cichoracearum DC., pe: Achillea collina J. Becker ex Reichcnb. - Sediul central, 25 X 1995. Ștefan MANIC Rezervația de Stat Codri Gavril NEGREAN Academia Română, Institutul de Biologie, București Achillea millefolium L., in fossa viam, parcela nr. 1,42 IX 1993. Aster novi-belgii L. (subspont.) - Valea Botna, 29 IX 1994; Sediul central, 27 IX 1993. Carduus crispus L. subsp. crispus - Valea Lozova, 27 IX 1994; parcela 9, 23 X 1995. Centaurea jacea L., ad marginem silvarum, parcela nr. 5, 21 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. C. rocheliana (Heuffel) Dostâl - parcela 9, in pratis, 23 X 1995. Cichorium intybus L., in silvis, parcela nr. 5, 21 IX 1993. Cirsium arvense (L.) Scop. - in silvis, parcela nr. 28, 21 IX 1993, 26 IX 1993; Sediul central, 17 X 1993. C. canum (L.) AII. - parcela 10, in foenatis humidis, 28 IX 1993. C. oleraceum (L.) Scop. - in foenatis humidis, parcela nr. 9, 28 IX 1993. C. serrulatum (Bieb.) Fischer - Valea Lozova, 27 IX 1994. Eupatorium cannabinum L. - in Quercetum roboris, parcela nr. 5,26IX 1993; parcela 9,24IX 1994; parcela 10, 20 X 1995, 16 X 1993; Valea Botna, 29 IX 1994. Inula britannica L. - in locis herbosis, parcela 29, 26 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994; Valea Horodca, 24 X 1995. I. helenium L. - in foenatis humidis, parcela 8, 21 IX 1993; parcela 10, 23 IX 1993; parcela 10, 25 IX 1994. J. salicina L. subsp. salicina - in foenatis, parcela nr. 25, 26 IX 1993. Lactuca serriola L. - in Quercetum roboris, parcela nr. 5, 26 IX 1995; Sediul central, 17 X 1993. Physalis alkekengi L. - parcela 10, marginem silvarum, 16 X 1993. Picris hieracioides L. s.l. - in locis herbosis, parcela 4, 23 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1993. Sonchus arvensis L. subsp. arvensis - in locis herbosis, parc. 29, 23 IX 1993. S. asper (L.) Hill ssp. asper - ad marginem silvarum, parcela nr. 5, 28 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Tanacetum vulgare L. - cantonul nr. 8, ruderal, 26IX 1993. Tragopogon pratensis L. s.l. - Valea Lozova, 27 IX 1993. Erysiphe circaeae Junell, pe: Circaea lutetiana L. - in Quercetum roboris, parcela 29, 23 IX 1993; parcela 10, in Fagetum, 26 IX 1993; parcela 9, 24 IX 1994. Erysiphe convolvuli DC., pe: Convolvulus arvensis L. - ruderal prope cantonul nr. 5, 21 IX 1993; parcela 12, 21 IX 993. Erysiphe cruciferarum Opiz ex Junell, pe: Alliaria petiolata (Bieb.) Cavara & Grande - parcela nr. 28, in Quercetum roboris, 21 VI 1993. Capsella bursa-pastoris (L.) Medicus - parcela 29, in locis herbosis, 23 IX 1993. Descurainia sophia (L.) Webb ex Prantl - parcela nr. 13, in locis ruderalis, 19 VI 1993; parcela nr. 5, 20 VI 1993. Erysiphe cynoglossi (Wallr.) U. Braun, pe: Anchusa officinalis L. - parcela 10, 16 X 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Pulmonaria officinalis L. - parc.nr. 28, In Quercetum, 21 IX 1993; parcela 10, 20 X 1995. Symphytum officinale L. s.l. - parcela nr. 10, in foenatis humidis, 17 VI 1993; parcela 10, 25 IX 1994; parcela 9, 23 X 1995. Erysiphe depressa (Wallr.) Schlecht., pe: Arctium lappa L. - ruderal, parcela nr. 12, 21 IX 1993; Sediu, 21 VI 1993. A. tomentosum Miller - ruderal, parcela nr. 29, 23 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994; parcela 9, 23 X 1995. Erysiphe galeopsidis DC., pe: REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 27 Ballma nigra L. subsp. nigra - ruderal, parcela nr. 5, 23 VI 1993. Galeopsis speciosa Miller - ruderal, parcaela. 29, 23 IX 1993. G. tetrahit L. - parcela 10, 20 X 1995. Glechoma hirsuta Waldst. & Kit. - ruderal, parcela 5, 21 IX 1993; parcela 10, 20 X 1995. Lamium purpureum L. - locuri ruderale, Sediu, 21 VI 1993. Leonurus cardiaca L. subsp. villosus (Desf. ex Sprengel) Hyl. - Horodca N, canton 12, 29 IX 1994. Leonurus marrubiastnim L. - locuri umede, parcela 13, 19 VI 1993. Nepeta nuda L. supsp. nuda - ad marginem silvarum, parcela 21 IX 1993. Stachys sylvatica L. - in Quercetum, parcela nr. 12, 21 IX 1993; parcela 10, 25 IX 1994. Erysiphe galii Blumer, pe; Galium aparine L. - parcela nr. 10, ad marginem silvaruin, 17 VI 1993. Erysiphe heraclei DC., pe: Angelica sylvestris L. - Valea Lozova, 27 IX 1994; parcela 4, 27 IX 1994. Conium maculatum L. - parcela 9, 24 IX 1994; parcela 10, 20 X 1995. Falcaria vulgaris Bemh. - Valea Lozova, 27 X 1997. Heracleum sphondylium L. s. 1. - in herbosis, parcela nr. 12, 21 IX 1993. Pastinaca sativa L. ssp. sativa - parc, nr, 5, in herbosis, 20 IX 1993. Torilis japonica (Houtt) DC. - parcela. 10, marginem sil- varum, 26 IX 1993. Erysiphe knautiae Duby - pe: Cephalaria transylvanica (L.) Roemer & Schultes - Valea Lozova, 27 IX 1994. Dipsacus fullonum L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Erysiphe lycopsidis R.Y. Zheng & G.Q. Chen - pe; Anchusa officinalis L. - parcela 10, 16 X 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Erysiphe lythri Junell, pe: Lythrum salicaria L. - parcela 10, in foenatis humidis, 23 IX 1993; parcela 10, 25 IX 1994. Erysiphe magnicellulata U.Braun - pe; Phlox paniculata L. - cult., Sediul central, 17 VI 1993, 22 X 1995; parcela 26, 17 VI 1993; cantonul nr. 7, 21 VI 1993; cant. nr. 8 „ 23 IX 1993. Erysiphepolygoni DC., pe; Fallopia dumetorum (L.) J. Holub - parcela 4 & 28, 21 IX 1993. Polygonum aviculare L. - parcela 13j ruderal, 19 VI 1993; parcela 5, ruderal, 20 VI 1993. P. lapathifolium L. - parcela 29, in locis incultis, 23 IX 1993; parcela 10, 16 X 1993. Rumex crispus L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Rumex obtusifolius L. s. 1. - parcela 28, in herbosis, 21 IX 1993. Erysiphe ranunculi Grev., pe: Consolida sp. - canton nr. 1, cult., 22 IX 1993. Delphinium elatum L. subsp. elatum, cult, cant. 7, 21 VI 1993: Sediul central, 17 X 1993. Ranunculus polyanthemos L. s.I. - prope Sediul central, 26 IX 1994. Ranunculus strigulosus Schur - parc. 10, in foenatis humidis, 23 IX 1993; parcela 9, 28 IX 1993. R. sardous Crantz - parcela 10, in locis humidis, 26 IX 1993 (A). Erysiphe salviae (Jacz.) S. Blumer, pe: Salvia nemorosa L. subsp. nemorosa - Valea Lozova, 27 IX 1994. Salvia verticillata L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Erysiphe sordida Junell, pe: Plantago major L. subsp. major - parcela 28, ruderal, 21IX 1993; parcela 10, 16 X 1993. P. media L. ssp.stepposa (Kuprian.)So6 - Valea Lozova, 27 IX 1993. Erysiphe trifolii Grev., pe: Lathyrus niger (L.) Bemh. - parcela 35, in Quercetum roboris, 26 IX 1993. L. sylvestris L., parcela 10, in Fagetum, 24 IX 1993. Lotus corniculatus L. - parcela 4, in fossa viam, 23 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994; Valea Horodnic, 24 X 1995. Melilotus alba Medicus - parcela 5, in foenatis, 21 IX 1993; parcela 10, 16 X 1993. M. officinalis (L.) Pallas - parcela 12, in herbosis, 21 IX 1993. Trifolium arvense L. - parcela 4, in fossa viam, 23 IX 1993. T. campestre Schreber - parcela 10,26 IX 1993 (A). T. medium L. subsp. medium - parcela 12, in foenatis, 21IX 1993. T. pratense L. s.I. - Sediul central, in herbosis, 20 IX 1993. T. sarosiense Hazsl. (= T. medium subsp. banaticum) - Valea Botna, 29 IX 1994. Erysiphe ulmariae Desm., pe: Filipendula ulmaria (L.) Maxim, subsp. picbaueri (Podp.) Smejkal - parcela 5, in foenatis humidis, 25 IX 1993; V. Horodca, 24 X 1995. Erysiphe urticae (Wallr.) Blumer, pe: Urtica dioica L. - in locis ruderal is, parcela 4, prope can- tonul 5, 21 IX 1993; parcela 1, 22 IX 1993. Erysiphe valerianae (Jacz.) S. Blumer, pe: Valeriana officinalis L. subsp. officinalis - Lunca, 23 X 1995. Erysiphe verbasci (Jacz.) S. Blumer, pe: Verbascum nigrum L. s.I. - parcela 10, ad marginem sil- varum, 19 VI 1995; Sediul central, in herbosis, 25 IX 1993, 17 X 1993. Eudarluca caricis (Fr.) O.E. Erikss., socio cum: Melampsora allii-fragilis Kleb., pe: Salix fragilis L. - parcela 8, in silvis, 21 IX 1993; Valea Horodca, 24 X 1995; parcela 5, in Salicetum, 17 X 1993. Melampsora amygdalinae Kleb., pe: Salix triandra L. - parcela 10, in Salicetum, 23 IX 1993, 25 IX 1994, 20 X 1995. Melampsora caprearum Kleb., pe: Salix caprea L. - parcela 10, in Salicetum, 26 IX 1993; Lunca, 23 X 1995. Melampsora epitea Thum., pe: Salix cinerea L., parcela 10, in Salicetum, 23 IX 1993; £. purpurea L. subsp. purpurea - Lunca, 23 X 1995. Melampsora populnea (Pers.) Kleb., pe: Populus țremula L. - parcela 11, 26 IX 1993. Melampsora salicis-albae Kleb., pe Salix alba L. - Lunca, 23 X 1995; parcela 9, 23 X 1995; Valea Horodca, 24 X 1995. Puccinia urticata F. Kem, pe: Carex hirta L. - parcela 10, 25 IX 1994. Carex Trio aria Curtis - parcela 10, 17 VI 1993. Puccinia phragmitis (Schum.) Kom., pe: Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steudel - parcela 10, in paludosis,17 VI 1993; Lunca, 26 IX 1994. Puccinia punctata L'ink, pe: Galium odoratum (L.) Scop. - parcela 10. in Fagetum, 26 IX 1993. Uromyces geranii, pe: Geranium collinum Stephan ex Willd - parcela 10, 25 IX 1994. Guignardia reticulata (DC.: Fr.)van der Aa, pe: Polygonatum odoratum (Miller)Druce - Parcela 24, 8 VIU 1991, matrix leg. & det. P.I. Pânzariu, det. G. Negrean. Leptotrochila radians (Roberge) Karst., pe: Campanula rapunculoides L. - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. C. trachelium L. - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. Leptotrochila ranunculi (Fr.) Schiiepp, pe: Ranunculus auricomus L. - parcela 35, in foenatis, 21 VI 1993. R. cassubicus L. - parcela 36, Valea Botna, in Quercetum, 20 VI 1993, Leptotrochila verrucosa (Wallr.) Schiiepp, pe: 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 Galium mollugo L. - parcela 13, in foenatis, 19 VI 19893. G. venim L. subsp.verum - parcela 10, in foenatis aridis, 20 VI 1993. Leveillula compositarum Golovin, pe: Chondrilla juncea L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Leveillula labiatarum Golov., pe: Salvia nemorosa L. subsp. nemorosa - parc. 10, in foenatis aridis, 23 IX 1993. Leveillula leguminosarum Golovin, pe: Onobrychis viciifolia Scop. - subspont. - Valea Lozova, 27 IX 1993. Leveillula verbasci (Jacz.) Golovin, pe: Verbascum speciosum Schrader subsp. speciosum - Valea Lozova, 27 IX 1994. Microsphaera alphitoides Griffon & Maubl., pe: Quercus petraea (Liebl.) Mattuschka, - parcela 5, in Quercetum, 21 VI 1993 (A), 21 IX 1993 (T); parcela 35, in Quercetum, 26 IX 1993 (T). Q. robur L. - prope canton 10, in Quercetum, 20 VI 1993; parcela 29, in Quercetum roboris, 23 IX 1993; parcela 5, in Quercetum, 21 IX 1993. Microsphaera astragali (DC.) Trev., pe: Ăstragalus glycyphyllos L. - Sediul central, in herbosis, 26 IX 1993. Microsphaera evonymi (DC.) Sacc., pe: Euonymus europaeus L., parcela 11, ad marginem silvarum, 26 IX 1993; parcela 10,25 IX 1994; Sediul central, 16 X 1993. Microsphaera hypophylla Nevod., pe: Quercus robur L. - parcela 12, in Quercetum roboris, 21IX 1993. Microsphaera viburni (Duby) S. Blumer, pe: Viburnum opulus L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Monilinia fructigena (Aderh. & Ruhland) Honey, pe: Malus sylvestris Miller - parcela 35, in Carpino-Ouercetum, 26 IX 1993. Mycosphaerella aronici Volkart, pe: Doronicum hungaricum Reichenb. fii. - parcela 35, in foe- natis, 21VI 1993. Mycosphaerella fragariae (Tul.) Lind, pe: Fragaria x magna Thuill. - cult., Sediul central, 18 VI 1993 (A). Mycosphaerella grossulariae (Fr.) Lind, pe: Ribes nigrum L. - cult., Sediul central, 23 IX 1993, rev. M. Petrescu. Mycosphaerella killianii Patrak, pe: Trifolium fragiferum L. s.l. - Lunca, 12 VIII 1992, matrix leg. A. Istrati, det. V. Chirtoacă, fungus comm. & det. G. Negream Mycosphaerella podagrariae (Fr.) Petrak, pe: Aegopodium podagraria L., parcela 10, in foenatis humidis, 17 VI 1993, parcela 10, 16 X 1993; parcela 29, in Quercetum, 23 IX 1993; parcela 34, in Carpinetum, 26 IX 1993. Mycosphaerella rubi Roark, pe: Rubus affinis Weihe & Nees - parcela 4, 27 IX 1994. R. caesius L. - parcela 10, in foenatis humidis, 18 VI 1993, 16 X 1993; prope parcela 5, ad marginem silvarum, 21IX1993. Mycosphaerella sentina (Fr.) Schroter, pe: . Pyrus communis L., cult, Sediul central, 21IX 1993. Myriosclerotinia sulcata (Whetzel) Buchw., pe: Carex tomentosa L. - parcela 10, in foenatis humidis, 20 VI 1993. Nectria cinnabarina (Tode: Fr.) Fr., pe: Ramuri căzute - parcela 35, in Ca/pino-Quercetum, 26 IX 1993. Phyllachora graminis (Pers.: Fr.) Fuckel, pe: Calamagrostis epigejos Roth - in foenatis humidis, parcela 10, 18 VI 1993. Elymus repens (L.) Gould subsp. repens - parcela 5, in her- bosis, 20 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994; Valea Horodca, 24 X 1995; Se-diul central, 17 X 1993. Phyllactinia fraxini (DC.) Fuss, pe: Fraxinus angustifolia Vahl subsp. oxycarpa (Bieb. ex Willd.) Rocha Afonso - parcela 5, in Quercetum, 21 IX 1993; Sediul central, 16 X 1993. Phyllactiniaguttata (Wallr.: Fr.) Lev., pe REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 Carpinus betulus L., parcela 5, in Carpino-Quercetum, 24 IX 1993. Phyllactinia mespili (Cast.) Blumer, pe: Crataegus curvisepala Lindman - Valea Lozova, 27 IX 1994. C. monogyna Jacq. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Polystigma rubrum (Pers.) St.-Am., pe: Prunus domestica L. - parcela 1, cult., 22 IX 1993. Pseudopeziza trifolii (Biv.) Fuckel, pe: Medicago falcata L„ parcela 10, in foenatis, 23 IX 1993. M. lupulina L. - parcela 12, in herbosis, 18 VI 1993; parcela 10, in foenatis, 26 IX 1993. Medicago sativa L. - cult., Valea Lozova. 27 IX 1993. Trifolium medium L. s. 1. - parcela 13, in foenatis, 18 VI 1993. Trifolium pannonicum Jacq., Lozova, 19 VI 1931, leg. T. Săvulescu, det. G. Negrean (BUCM 126.674). Rhytisma acerinum (Pers, ex St.-Amans) Fr., pe: Acerplatanoides L. - parcela 29, in Quercetum, 23IX 1993; Stația Meteo, 17 X 1993. Rhytisma salicinum (Pers.) Fr., pe: Salix purpurea L. subsp. purpurea s.l. - parcela 10, in Salicetum, 24 IX 1993, 25 IX 1994; Lunca, 23 X 1995. Scirrhia rimosa (Alb. & Schw.: Fr.) Fuckel, pe: Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steudel - parcela 10, 16 X 1993. Sphaerotheca aphanis (Wallr.) U. Braun, pe: Agrimonia eupatoria L. - parcela 1, in Robinietum, 22 IX 1993; parcela 10, in foenatis, 23 IX 1993. Sphaerotheca euphorbiae (Cast.) E.S. Salmon, pe Euphorbia esula L. subsp. tommasiniana (Bertol.) Nyman - Valea Lozova, 27 IX 1993. Sphaerotheca fuliginea (Schlecht.: Fr.) Pollacci, pe: Veronica chamaedrys L. s.l. - parcela 12, locuri ruderale, 21 IX 1993; parcela 4, canton 5, locuri necultivate, 21IX 1993. V. persica Poiret - parcela 29, locuri ruderale, 26 IX 1993. Sphaerotheca fusca (Fr.) S. Blumer, pe: Bidens tripartita L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Conyza canadensis (L.) Cronq. - parcela 10, locuri ruderale, 26 IX 1993. Odontites rubra (Bull.) Dumort subsp. serotina (Dumort.) Corb.,- parcela 5, in pratis humidis, 21 IX 1993; parcela 4, in fossa viam, 23 IX 1993; parcela 10, in foenatis, 26 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Taraxacum “officinale” Weber - parcela 5, in foenatis, 21 IX 1993. Sphaerotheca mors-uvae (Schwein.) Berk. & Curt., pe: Ribes nigrum L. - cult, Sediul central, 17 VI 1993. Uncinula adunca (Wallr.: Fr.) L6v., pe: Populus tremula L. - parcela 10, in Salicetum, 23 IX 1993; parcela 11, 26IX 1993. Salix tinerea L. - parcela 10, in Salicetum, 23 IX 1993; 25 IX 1994; Valea Lozova, 27IX 1994; Lunca, 23 X 1995; parcela 9, 16 X 1993. Uncinula bicornis (Wallr.: Fr.) L6v., pe: Acer campestre L. s.l. - parcela 29, in Quercetum roboris, 23 IX 1993; parcela 5, in Quercetum, 20 IX 1993. A. platanoides L. - parcela 5, 25 IX 1993. Acer tataricum L. - parcela 10, ad marginem silvarum, 26 IX 1993; parcela 4, 27 IX 1994; Horodca N, canton 12, 29IX 1994; Lunca, 23 X 1995. Uncinula prunastri (DC.) Sacc., pe: Prunus domestica L., cult. - prope canton 7, 21 IX 1993. P. spinosa L. - parcela 29, ad marginem silvarum, 23 IX 1993; parcela 35, ad marginem silvarum, 26IX 1993. Basidiomycotina Pucciniales Aecidium inulae-helenii Const., pe; Inula helenium L. - in pratis humidis, parcela 10, 17 VI 1993; parcela 8, 21 IX 1993. Coleosporium tussilaginis (Pers.) Berk., pe: Carpesium cernuum L. - parcela 28, in Quercetum, 21 IX 1993. Inula helenium L. - parcela 5, in herbosis, 21 IX 1993; 29 parcela 8, in foenatis humidis, 21 IX 1993; parcela 10, in pratis humidis, 23 IX 1993, 25 IX 1994; Valea Horodca, 24 X 1995; parcela 9, 16 X 1993. Odontites rubra (Bull.) Dumort. subsp. serotina (Dumort.) Corb.,- parcela 10, in herbosis, 23 IX 1993; Sediul central, in herbosis, 26 IX 1993. Petasites hybridus (L.) P. Gaertner, B. Meyer & Schcrb. - Valea Botna, 29 IX 1994. Sonchus arvensis L. s. 1. - parcela 5, in locis incultis, 20 & 21 IX 1993. S. asper (L.) Hill subsp. asper - prope parcela 5, in locis incultis, 28 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1993. Tussilago farfara L. - parcela 12, in fossa viam, 21 1X 1993; parcela 29, in herbosis humidis, 23 IX 1993; Sediul central, rud- eral, 26 IX 1993; parcela 10, 16 X 1993, 25 IX 1994, 21 X 1995; parcela 11, 26 IX 1993. Melampsora allii-fragilis Kleb., pe: Salixfragilis L. - parcela 8, in Salicetum, 21IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994; Valea Horodca, 24 X 1995; parcela 5, in Salicetum, 17 X 1993 Melampsora amygdalinae Kleb., pe: Salix triandra L. - parcela 10, in Salicetum, 23 IX 1993, 25 IX 1994, 20 X 1995; canton 12, 29 IX 1994; Lunca, 23 X 1995. Melampsora caprearum Kleb., pe: Salix caprea L. - parcela 10, ad marginem silvarum, 26 IX 1993. Melampsora epitea Thiim., pe: Euonymus europaeus L. - Horodca N, canton 12, 29 IX 1994 (I). Salix cinerea L. - parcela 10, in Salicetum, 17 VI 1993, 23 IX 1993; Lunca, 23 X 1995; parcela II, 26 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Salix purpurea L. subsp. purpurea - parcela 10, in Salicetum albae, 24 IX 1993, 25 IX 1994; Lunca, 23 X 1995. Melampsorapopulnea (Pers.) Kleb., pe: Populus alba L. - parcela 10, 16 X 1993. P.tremula L. - parcela 26, in silvis, 17 VI 1993; parcela 10, 26 IX 1993; Valea Horodca, 24 X 1995. Melampsora ribesii-viminalis Kleb., pc: Salix viminalis L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Melampsora salicis-albae Kleb., pe: Salix alba L. subsp. alba - parcela 10, in Salicetum albae, 23 IX 1993; parcela 4, 27 IX 1994; Valea Lozova, 27 IX 1994: parcela 9, 23 X 1995; Valea Horodca, 24 X 1995. Melampsorella symphyti Bubâk, pe: Symphytum officinale L. s. 1. - parcela 10, in foenatis humidis, 17 VI 1993. Phragmidium bulbosum (F. Strauss) Schltdl., pe: Rubus affinis Wcihc & Necs - parcela 4, 27 IX 1994, R. caesius L. - parcela 5, ad marginem silvarum, 25 IX 1993; parcela 10,16 X 1993, 25 IX 1994; 16 X 1993; parcela 9, 23 X 1995; Valea Horodca, 24 X 1995. R. macrophyllus, Sediul central, 16 X 1993. Phragmidium mucronatum (Pers.) Schltdl., pe: Roșa canina L. - parcela 10, ad marginem silvarum, 17 VI 1993. Roșa corymbifera Borkh. - parcela 13, ad marginem sil- varum, 19 VI 1993; parcela 10, ad marginem silvarum, 17 VI 1993. Roșa nitidula Besser - Valea Lozova, 27 IX 1994. Roșa subcanina (Christ) Dalia Tore & Sarnth - parcela 26 tufărișuri, 17 VI 1993. R. subcollina (Christ) Dalia Tone & Sarnth - Valea Lozova, 27 IX 1994. Roșa sp. cult - Sediul central, 22 VI 1993. Phragmidiumpotentillae (Pers.) Karsten, pc. Potentilla sp. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Phragmidium tuberculatum J. Mtill., pe: Roșa nitidula Besser - parcela 26, ad marginem silvarum, 17 VI 1993. Puccinia aegopodii Rohl., pe: Aegopodium podagraria L. - parcela 10, in locis humidis, 17 VI 1993; parcela 26, 20 VI 1993. Puccinia allii F. Rudolphi, pe: Allium porrum L. - cult., Sediul central, 17 X 1993. 30 Puccinia angelicae (Schumach.) Fuckel, pe: Peucedanum cervaria (L.)Lapeyr.- parcela 35, in pratis, 26 IX 1993. Puccinia antirrhini Dietei & Holw., pe: Antirrhinum majus L. - cult, Sediul central, 21 IX 1993; 26 IX 1994. Puccinia arenariae (Schumach.) G. Winter, pe: Myosoton aquaticum (L.) Moench - parcela II, in Fagetum, 22 IX 1993; parcela 10, 16 X 1993. Puccinia asarina Kuntze, pc: Asarum europaeum L. - parcela 12, in Quercetum roboris, 18 VI 1993; parcela 5, 24 IX 1993, 17 X 1993; parcela 10, in Fagetum, 24 IX 1993. Puccinia brachypodii G.H. Otth, pe: Brachypodium sylvaticum (L.) Beauv. subsp. sylvaticum parcela 11, 26 IX 1993. Puccinia calcitrapae DC., pe: Arctium tomentosum Miller - Valea Lozova, 27 IX 1994. Carduus crispus L. subsp. crispus - parcela 13, in foenatis humidis, 19 VI 1993; parcela 12, in fossa viam, 21 IX 1993; parcela 10, foenatis humidis, 23 IX 1993; parcela 9, 24 IX 1994; Valea Lozova, 27 IX 1994; HorodcaN, canton 12, 29 IX 1994. Centaurea jacea L. - parcela 5, ad marginem silvarum, 21 IX 1993; parcela 35, in foenatis, 26 IX 1993; parcela 10, in foe- natis, 23 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Cirsium canum (L.) All. - parcela 10, in foenatis humidis, 18 VI 1993, 26 IX 1993; 28 IX & 28 X 1993. Cirsium serruiatum (Bieb.) Fischer - Valea Lozova, 27 IX 1994. Puccinia chaerophylli Purton, pe Chaerophyllum bulbosum L. - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993; parcela 35, in pratis, 21IX 1993. Puccinia chrysosplenii Grev., pc: Chrysosplenium alternifolium L., parcela 5, in foenatis humidis, 24 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Puccinia circaeae Pers., pe: Circaea lutetiana L. - inter parcela 9 et 10, 18 VII 1991, leg. N.V.Sturza, det. G. Negrean; parcela 10, in Fagetum, 26IX 1993; parcela 15, 14 VII 1991, leg. P.I. Pânzariu, det. G. Negrean Puccinia cnici-oleracei Pers., pe: Cirsium oleraceum (L.) Scop. - Valea Horodca, 24 X 1995. Puccinia crepidis J. Schrdt., pe: Crepis foetida L. subsp. rhoeadifolia (Bieb.) Cclak.. prope parcela 5, in locis incultis, 21 IX 1993. Puccinia echinopsis DC., pe: Echinops sphaerocephalus L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Puccinia glechomatis DC., pc: Glechoma hirsuta Waldst. & Kit. - parcela 13, in locis humidis, 19 VI 1993; parcela 29, in herbosis humidis, 23 IX 1993; parcela 10, 26 IX 1993, 20 X 1995. Puccinia graminis Pers., pe: Berberis vulgaris L. - cult., Sediul central, 21 VI 1993. Elymus repens (L.) Gould subsp. repens - Sediul central, ruderal, 20 IX 1993; parcela 29, ad marginem silvarum, 23 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Festuca gigantea (L.) Vili. - Sediul central, 16 X 1993. Puccinia hieracii Mart., pe: Cichorium intybus L. - Sediul central, in herbosis, 21 IX 1993. Hieraciumpiloselloides Vili. s.I. - parcela 12. in fossa viam, 21 IX 1993. Picris hieracioides L. s. 1. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Taraxacum “officinale Weber” - parcela 10, in herbosis, 17 VI 1993, 25 X 1994; parcela 13, in herbosis humidis, 19 VI 1993, Valea Lozova, 27 IX 1994; Sediul central, 17 X 1993. Puccinia lapsanae Fuckel, pc: Lapsana communis L. subsp. communis - parcela 26, in Carpinetum, 20 VI 1993; parcela 35, in foenatis, 21 VI 1993; parcela 5, in Quercetum, 26 IX 1993. Puccinia magnusiana Kom„ pe: Ranunculus repens L. - parcela 10, in foenatis humidis, 20 VI 1993. Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steudel - parcela 5, in REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 Phragmitetum, 25 IX 1993; parcela 8, in Phragmitetum, 21 IX 1993; parcela 5, 5 II 1994; Valea Horodca, 24 X 1995. Puccinia malvacearum Bertol. ex Mont., pe: Malva sylvestris L. - Valea Botna, 29 IX 1994. Malva pusilla Sm. - Valea Botna, 29 IX 1994. Puccinia menthae Pers., pe; Clinopodium vulgare (L.) Hudson - parcela 10, in pratis humidis, 18 VI 1993, 23 IX 1993, 26 IX 1993. Mentha arvensis L. - parcela 10, 25 IX 1994. Mentha longifolia (L.) Hudson - Valea Lozova, 27 IX 1994; parcela 10, 16 X 1993, 16 X 1995. Puccinia nitida (F. Strauss) Rohl., pe: Aethusa cynapium L. subsp. cynapioides (Bieb.) Nyman - parcela 10, in Fagetum, 26 ix 1993; prope cantonul 10, In Quercetum, 20 VI 1993. Anthriscus sylvestris (L.) Hoffm. - parcela 10, ruderal, 26 IX 1993. Pucciniaphragmitis (Schumach.) Kdm,, pe: Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steudel - in Phragmitetum, parcela 10, 17 VI 1993; parcela 8, 21 IX 1993; parcela 5, 25 IX 1993 (III); Lunca, 26 IX 1994. Rumex confertus Willd. - parcela 10, in foenatis humidis, 17 VI 1993 (I). Rumex obtusifolius L. s. 1. - parcela 10, in Phragmitetum, 18 VI 1993 (I). Puccinia poarum Nielsen, pe: Tussilago farfara L. - parcela 12, in locis humidis, 21 IX 1993; parcela 10, in foenatis humidis, 18 VI 1993; Sediul cen- tral, ruderal, 26 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Poa nemoralis L. - parcela 29, in Quercetum, 23 IX 1993. Poa pratensis L. - parcela 10, in pratis, 20 VI 1993. Poa trivialis L. subsp. silvicola (Guss.) H. Lindb. fii. - parcela 10, in foenatis humidis, 18 VI 1993. Puccinia polygoni Alb. & Schwein., pe: Fallopia dumetorum (L.) I. Holub - parcela 4, ruderal, 21 IX 1993. Puccinia polygoni-amphibii Pers., pe: Polygonum amphibium L. - Canton Horodca, 29 IX 1994. Puccinia punctata Link, pe: Galium mollugo L. - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. G. odoratum (L.) Scop. - parcela 10, in Fagetum, 26 IX 1993. G. rivale (Sibth. & Sm.) Griseb. - parcela 5, 5 II 1994; parcela 10, in foenatis humidis, 20 VI & 23 IX & 16 X 1993; 5 II 1994. Pucciniapunctiformis (F. Strauss) Rohl., pe: Cirsium arvense (L.) Scop. - parcela 10, in foenatis, ruder- al, 17 VI 1993; parcela 14, ruderal, 20 IX 1993; Sediul central, ruderal, 26 IX 1993, 17 X 1993. Puccinia recondita Robergc, pe: Thalictrum lucidum L. - parcela 13, in vallis humidis, 19 VI 1993 (I). Puccinia tanaceti DC., pe: Artemisia absinthium L. - parcea 5, in locis ruderalis, 21IX 1993; Sediul central, 17 X 1993. A. annua L. - parcela 10, in herbosis ruderalis, 23 IX 1993, parcela 10, 16 X 1993. A. vulgaris L. - parcela 5, ad marginem silvarum, 21 IX 1993; parcela 29, 26 IX 1993. Puccinia tinctoriicola Magnus, pe: Serratula tinctoria L. - parcela 23, in foenatis, 21 VI 1993. Puccinia urticata F. Kem. pe: Carex acutifortnis Ehrh.- parcela 10, in foenatis humidis,20 VI 1993. Carex hirta L. - parcela 10, in foenatis humidis, 18 VI 1993. Carex Înfuria Curtis - parcela 10, in paludosis, 17 VI 1993. Carex pilosa Scop. - in parcela 5, Quercetum roboris, 20 IX 1993, 21 IX 1993. Carex sp. - parcela 10, 16 X 1993. Urtica dioica L. - parcela 10, in pratis humidis, 17 VI 1993 (I). Pucciniastrum agrimoniae (Dietei) Tranzschel, pe: Agrimonia eupatoria L. - parcela 10, 20 X 1995. Pucciniastrum circaeae (G. Winter) De Toni, pe: Circaea lutetiana L. - parcela 10, in Fagetum, 26 IX 1993. Tranzschelia pruni-spinosae (Pers.) Dietei, pe: Prunus domestica L. - parcela 26, cult., 17 VI 1993. Prunus spinosa L. - parcela 10, ad marginem silvatum, 17 VI & 23 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994; Valea Horodca, 24 X 1995. Uromyces dactylidis Otth, pe: Dactylis glomerata L. subsp. glomerata - parcela 13, in foe- natis, 19 VI 1993. Dactylis glomerata L. subsp. aschersoniana (Graebner) Thell. - parcela 5, in Quercetum, 21 IX 1993. Poa palustris L. - parcela 10, in foenatis humidis, 20 VI 1993. Poa trivialis L. subsp. trivialis - parcela 10, in pratis humidis, 18 VI 1993. Ranunculus polyanthemos L. s. 1. - Parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. Uromyces ervi Westend., pe: Vicia hirsuta (L.) S.F. Gray - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. Uromyces euphorbiae-corniculati Jordi, pe: Lotus corniculatus L. - Valea Horodnic, 24 X 1995. Uromyces fallens (Arthur) Kem ex Barthol., pe: Trifolium hybridum L. subsp. elegans (Savi) Ascerson & Graebner - Horodca N, canton 12, 29 IX 1994. Trifolium pannonicum Jacq. - “Lozova”, 19 VI1931, leg. T. Sâvulescu (sub 'Uromyces trifolii") (BUCM 20.194). Uromyces galegae (Opiz) Sacc., pe: Galega offtcinalis L. - parcela 10, in foenatis ruderalis, 26 IX 1993. Uromyces geranii (DC.) Fr., pe: Geranium collinum Stcphan ex Willd. - parcela 10, in foe- natis humidis, 17 VI 1993, 23 & 28 IX & 16 X 1993; 25 IX 1994; 20 X 1995. Uromyces lineolatus (Desm.) J. Schroet., pe: Scirpus maritimus L. - parcela 10, in foenatis humidis, 23 IX 1993. Uromyces phaseoli (Pers.) G. Winter, pe Phaseolus vulgaris L. - cult., Sediul central, 25 IX 1994. Uromycespolygoni-aviculariae (Pers.) P. Karst., pe: Polygonum rurivagum Jordan ex Boreau - parcela 10, 16 X 1993. Uromyces striatus J. Schroet., pe: Medicago lupulina L. - parcela 10, ruderal, 26 IX 1993. Medicago saliva L. - cult., Valea Horodca, 24 X 1995. Uromyces trifolii-repentis Liro, pe: Trifolium repens L. - parcela 10, in foenatis humidis, 17 VI 1993. Uromyces viciae-fabae (Pers.) J. Schroet., pe: Vicia faba L. - cult.. Valea Lozova, 27 IX 1994. Vicia sepium L. - parcela 10, in foenatis humidis, 28 VII 1991, leg. N.V. Sturza, det. G. Negrean, 18 VI 1993. Ustilaginales Anthraeoidea subinclusa (Kom.) Bref., pe: Carex riparia Curtis - parcela 10, mlaștini, 20 VI 1993. Anthraeoidea tomentosae Vănky, pe: Carex tomentosa L. - parcela 10, in foenatis humidis, 20 VI 1993. Entyloma gailiardianum Vănky, pe: Gaillardia sp. - cult., Sediul central, 17 X 1993. Entyloma fergussonii (Berk. & Broome) Plowr., pe: Myosotis arvensis (L.) Hill subsp. arvensis - parcela 10, in foenatis, 17 VI 1993. Entyloma ficariae A.A. Fisch. Waldh., pe: Ranunculus cassubicus L. - parcela 10, in Quercetum roboris, 17 VI 1993. Ranunculus strigulosus Schur - parcela 10, 18 VI 1993. Entyloma serotinum J. Schrbt., pe: Symphytum officinale L. s.l. - parcela 9, 23 X 1995. Sorosporium reilianum (Kuhn) Langdon & Full., pe: REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 31 Zea mays L. - cult. Valea Lozova, 27 IX 1994. Ustilago ncg/ecta Niessl, pe: Setariii 'a (Poiret) Schultes - Valea Lozova, ruderal, 27 IX 1993: " entral, 16 X 1993. Fungi \u.nnorphici HYPHOMYCETES Cercospora altheina Sacc., pe: Althaea officinalis L. - parcela 10, in foenatis humidis, 20 VI 1993. Cercospora carlinae Sacc., pe: Carlina vulgaris L. subsp. longifolia Hayek - parcela 4, 27 IX 1994; parcela 10, 16 X 1993. Cercospora chenopodii Fres., pe: Chenopodium album L. s.I. - parcela 5, locuri ruderale, 20 IX 1993. Chenopodium strictum Roth - Valea Lozova, 27 IX 1994. Cercospora armoraciae Sacc., pe: Armoracia rusticana P. Gaertner, B. Meyer & Scherb., cult., Sediul central, 23 IX 1993; Horodca N, canton 12, 29 IX 1994. Cercospora circumscissa Sacc., pe: Prunus avium L. - cult, Sediul central, 21 VI 1993. Cercospora depazeoides (Desm.) Sacc., pe: Sambucus nigra L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Cercospora ligustrina Boerema, pe: Ligustrum vulgare L. - parcela 10, 28 IX 11993. Cercospora malviicola Ellis & Ev., pe: Malva pusilla Sm. - Canton Horodca, 29 IX 1994. Cercospora mercurialis Pass., pe: Mercurialii perennis L. - prope canton 10, in Quercetum, 20 VI 1993. Cercospora elongata Peck, pe: Dipsacus laciniatus L. - parcela 13, in locis ruderalis, 19 VI 1993; parcela 10, 28 IX 1993. Dipsacus pilosus L. - parcela 29, in Salicetum, 23 IX 1993. Cercosporapenicillaia (Ces.) Fres., pe: Viburnum opulus L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Cercospora violae Sacc., pe: Viola odorataL. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Cercospora zebrina Pass., pe: Trifolium montanum L, - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. Cercosporella virgaureae (Thum.) Allesch., pe: Conyza canadensis (L.) Cronq. - parcela 5, in locis ruder- alis, 20 VI 1993. Cercosporidium punctum (Lacroix) Deighton, pe: Anethum graveolens L. - cultivat la cantonul 29, 23 IX 1993; Sediul central, 17 X 1993. Cylindrium flavo-virens (Ditmar) Bonord., pc; Quercus robur L. - parcela 5, in Quercetum, 29 IX 1993. Delghtoniella arundinacea (Corda) Hughes, pe: Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steudel - parcela 10, in Phragmitetum, 23 IX 1993. Ovularia obliqua (Cooke) Sacc., pe: Rumex acetosa L. - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. Rumex conferius Willd. - parcela 10, in foenatis humidis, 17 VI 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Rumex crispus L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Rumex obtusifalius L. s. 1. - canton 10, 20 VI 1993; parcela 5, in herbosis, 25 IX 1995. Rumexpatientia L. subsp. orientalis (Bemh.) Danser - can- ton 10, ruderal, 2o VI 1993. Ovularia tuberculiformis Hohnel, pe: Astragalus cicer L. - parcela 12, in foenatis, 18 VI 1993; Sediu, 26 IX 1993. Passalora depressa (Berk. & Br.) Sacc., pe: Angelica sylvestris L. - Valea Lozova, 27 IX 1994; parcela 4, 27 IX 1994, Lunca 23 X 1995; 28 IX 1993. Phacellium episphaerium (Desm.) U. Braun, pe: Stellaria holostea L. - parcela 5 și 8, in Quercetum, 21 IX 1993. Ramularia agrimoniae Sacc., pe: Agrimonia eupatoria L. - parcela 4, 27 IX 1994. Ramularia armoraciae Sacc., pe: Armoracia rusticana P. Gaertner, B. Meyer & Scherb., cult., parcela 8, 23 IX 1993. Ramularia arvensis Sacc., pe: Potentilla heptaphylla L.- parcela 13, in foenatis aridis, 19 VI 1993. Ramularia agrimoniae Sacc., pc: Agrimonia eupatoria L. - parcela 10, in foenatis, 23 IX 1993. Ramularia campanulae-persicifoliae Eliasson, pe: Campanula persicifolia L. - parcela 13, in pratis, 19 VI 1993. Ramularia cirsii Allesch., pe: Cirsium arvense (L.) Scop. - parcela 5, ruderal, 26IX 1993. Cirsium canum (L.) All. - parcela 10, 16 X 1993. Ramularia coccinea (Fuckel) Vestergr., pe: Veronica chamaedrys L. s. 1. - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. Ramularia coleosporii Sacc., socio cum Coleosporium tussilaginis, pe: Tussilago farfara - parcela 10, 25 IX 1994. Ramularia gei (Ellis) Lindr., pe: Geum urbanum L. - parcela 10, in foenatis, 17 VI 1993. Ramularia geranii (Westend.) Fuckel, ope: Geranium collinum Stephan ex Willd. - parcela 10, in foe- natis, 20 VI 1993; parcela 10, 25 IX 1994; ValeaLozova, 27IX 1994. Geranium phaeum L. - parcela 5, in Quercetum, 25 IX 1993. Ramularia heraclei (Oudcm.) Sacc., pe: Heracleum sibiricum L. - Horodca N, canton 12, 29 IX 1994. Ramularia inulae (Sacc.) Hohnel, pe: Inula helenium L. - parcela 8, in Phragmitetum, 21 IX 1993; parcela 5, 20 IX 1993; Parcela 10, 25 IX 1994. Inula salicina L. subsp. salicina - parcela 35, in foenatis, 21 VI 1993. Ramularia knautiae (Massal.) Bubâk, pe; Knautia arvensis (L.) Coulter - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. Ramularia lactea (Desmn.) Sacc., pe: Viola hirta L. - parcela 10, in pratis humidis, 18VI 1993. Ramularia lapsanae (Desm.) Sacc., pe: Lapsana communis L. subsp. communis - parcela 10, in Quercetum roboris, 17 VI 1993; parcela 20, marginem silvarum, 17 VI 1993; parcela 35, foenatis, 21 VI 1993. Ramularia leontodontis Moesz, pe: Leontodon hispidus L. s. 1. - Valea Lozova, 27 IX 1993. Ramularia levistici Oudem., pe: Levisticum officinale Koch - cantonul 8, cult, 23 LX 1993. Ramularia matronalis Sacc., pe: Hesperis matronalis L. - cantonul 7, cultivat, 21 VI 1993. Ramularia pastinacae (Karsten) Lindr. & Vestergr., pe: Pastinaca sativa L. s. 1. - parcela 10, 25 IX 1994. Ramularia picridis Fautrey & Roum., pe: Picris hieracioides L. s.I.- parcela 10, in foenatis, 23 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. Ramularia pivensis Bubâk, pe: Scutellaria altissima L. - parcela 5, in Quercetum, 21 VI 1993. Ramularia pratensis Sacc., pe: Rumex rugosus Campt.- cult. Sediul central, 17 VI 1993; 26 IX 1994. Ramulariaprimulae Thum., pe: Primula veris L. subsp. veris - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993; parcela 35, in foenatis, 21 VI 1993. Ramularia rhaetica Sacc., pe- Peucedanum carvifolia Vili. - parcela 13, in foenatis, 18 VI 1993. Ramularia roșea Fuckel, pe: Salixfragilis L. - parcela 8, in Salicetum, 21IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994; Valea Horodca, 24 X 1995- parcela 5 17 X 1993. Salix triandra L. - parcela 10, in Salicetum, 23 IX 1993, 25 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 IX 1994; canton 12, 29 IX 1994. Ramularia sambucina Sacc., pe: Sambucus ebulus L. - parcela 13, in locis ruderalis, 19 VI 1993; prope Sediul central, 16 X 1993, 26 IX 1994; parcela 10, 16 X 1993. Ramularia schwarziana (Magnus) Gunnerb., pe: Vicia cracca L. - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. Ramularia scopoliae Voss, pe: Scopolia carnilolica Jacq. - parcela 28, in Quercetum, 21 VI 1993. Ramularia senecionis (Berk. & Br.) Sacc., pe Senecio erucifolius L. - Parcela 10, Valea cu Fagi, 25 IX 1994. Ramularia stolonifera BIlis & Ev., pe: Cornus sanguinea L. subsp. australis (C.A. Meyer) Jâv. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Ramularia taraxaci Karsten, pe: Taraxacum “qfficinale Weber” - parcea 5, in herbosis, 21 IX 1993; Sediul central, in locis herbosis, 21 VI 1993, 17 X 1993. Ramularia ulmariae Cooke, pe: Filipendula vulgaris Moench, parcela 35, in foenatis, 21 VI 1993. Filipendula ulmaria (L.) Maxim, subsp. picbaueri (Podp.) Smejkal - parcela 10, in foenatis humidis, 20 VI 1993. Ramularia urticae Ces., pe: Urtica dioica L. - Horodca N, canton 12, 29 IX 1994; Valea Horodca, 24 X 1995. Ramularia variabilis Fuckel, pe: Verbascum speciosum Schrader subsp. speciosum - parcela 10, in foenatis, 17 VI 1993; parcela 26, in locis incultis, 17 VI 1993. Tuberculinapersicina (Ditmar: Fr.) Sacc., socio cum: Puccinia lapsanae - I, pe Lapsana communis L. - parcela 10, 18 VI 1993. Puccinia phragmitis - 1, pe Rumnex obtusifolius L. s.l. - parcela 10,18 VI 1993. L. - parcela 10,18 VI 1993; parcela 12, 21 IX 1993; parcela 5, 26 IX 1993; Valea Lozova, 27 IX 1994. COELOM YCETES Ampelomyces quisqualis Ces., socio cum: Erysiphe aquilegiae, pe Aauilegia vulgaris, (cult.) - parcela 5,21 IX 1 993. Erysiphe betae, pe Beta vulgaris (cult.) - parcela 29, 23 IX 1993. Erysiphe cichoracearum, pe Aster novi-belvii (subspont.) - Valea Botna, 29 IX 1994. Eupatorium cannabinum L - Valea Botna, 29 IX 1994; parcela 10, 16 X 1993. Centaurea jacea L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. E. cynoglossi, pe Symphvtum offtcinale - parcela 10, 25 IX 1994. E. galeopsidis, pe Stachys sylvatica - parcela 12, 21 IX 1993. E. knautiae, pe Cephalaria transylvanica - Valea Lozova, 27 IX 1994 și pe Dipsacus fullonum - Valea Lozova, 27 IX 1994. E. magnicellulata - pc: Phlox panicidqța (cult.) - parcela 29, 23 IX 1993; Sediul central, 21 IX 1993, 22 X 1995. E. sordida, pe Plqntago maior major - parcela 10, 16 X 1993. E. trifolii, pe Lathyrus sylvestris - parcela 10, 24 IX 1993. E. trifolii, pe Lotus cormculatus - Valea Lozova, 27 IX 1994. Leveillula compositarum, pe Chondrilla juncea - Valea Lozova, 27 IX 1994. Leveillula verbasci, pe Verbascum speciosum speciosum - Valea Lozova, 27 IX 1994. Microsphaera euonymi, pe Euonymus europaeus - parcela 10, 25 IX 1994. Sphaerotheca aphanis, pc Agrimonia eunatoria - parcela 10, 23 IX 1993. Uncinula adunca, pe Salix cinerea - parcela 10, 25 IX 1994; Lunca, 23 X 1995. Uncinula bicornis, pe Acer tataricum - parcela 10, 26 IX 1993. Colletotrichum trifolii Bain & Esai, pe: Trifolium montanum L., parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993. Diplodia pinea (Desm.) Kickx, pe: Pinus nigra Amold - cult., Sediul central, 17 VI 1993, 17 X 1993. Discogloeum veronicae (Lib.) Petr., pe: Veronica persica Poiret - parcela 29, ruderal, 26 IX 1993. Phoma exigua Desm., pc: Sambucus ebulus L. - Valea Lozova, 27 IX 1994. Septogloeum carthusianum (Sacc.) Sacc., pc: Euonymus europaeus L. - prope canton 10, in Quercetum, 20 VI 1993. Septoria agrimoniae-eupatoriae Bomm. & Rouss., pe: Agrimonia eupatoria L. - parcela 10, in pratis humidis, 18 VI1993. Septoria apiicola Speg., pe: Apium graveolens L. - cult, Sediul central, 17 VI 1993. Septoria urtemisiae Pass., pe: Artemisia vulgaris L. - parcela 29, ruderal, 23 IX 1993. Septoria caricicola Sacc., pe: Carex riparia Curtis - parcela 10, in foenatis humidis, 20 VI 1993. Septoria convolvuli Desm., pe: Convolvulus arvensis L. - parcela 12, in locis ruderalis, 18 VI 1993; parcela 10, in locis ruderalis, 17 VI 1993; parcela 13, 19 VI 1993. Septoria crataegi Kickx, pe: Crataegus monogyna Jacq. - parcela 10, ad marginem sil- varum, 12 IX 1993. Septoria erigerontis Peck, pe: Erigeron annuus (L.) Pers, subsp. annuus - parcela 13, in foenatis, 19 VI 1993; Stația Meteo, 17 X 1993. Septoria cytisi Desm., pe: Laburnum anagyroides Medicus, cult., Sediul central, 21 IX 1993. Septoria fulvescens Sacc., pe: Lathyrus sylvestris L. - parcela 10, in foenatis, 18 VI 1993. Septoria levistici Wcstend., pe: Levisticum ojfcinale Koch - canton 7, cult. 21 VI 1993 & canton 8, 23 IX 1993. Septoria lychnidis Desm., pe: Silene vulgaris (Moench) Garcke subsp. vulgaris - parcela 35,foenatis, 21 VI 1993. Silene noctiflora L. - parcela 10, in foenatis, 17 VI 1993. Septoria malvicola Ellis & Martin, pc: Malvapusilla Sm. - ruderal, parcela 26, 17 VI 1993; parcela 13, 19 VI 1993. Septoria orchidearum Westend., pe: Dactylorhiza majalis (Reichenb.) P.H. Hunt. & Summerhayes - parcela 10, in foenatis humidis, 18 & 20 VI 1993. Septoria oreoselinii Sacc., pe: Peucedanum cervaria (L.) Lapeyr. - parcela 35, in foenatis, 21 VI 1993. Septoria plantaginis (Ces.) Sacc., pe: Plantago major L. subsp. intermedia (DC.) Arcangeli - parcela 10 & 13, in foenatis humidis, 19 VI 1993. Septoriapolygonorum Desm., pe: Polygonum lapathifolium L. - parcela 13, in foenatis humidis, 19 VI 1993; parcela 10, 16 X 1993. Septoria stachydis Roberge, pc: Stachys sylvatica L. - prope canton 10, in Quercetum roboris, 20 VI 1993; parcela 8, in Quercetum, 21 IX 1993. Septoria stellariae Roberge, pe: Stellaria media (L.) Vili, subsp. media - parcela 13, locuri ruderale la cantonul 4. Septoria tinctoriae Brun., pe: Serratula tinctoria L. - parcela 35, in foenatis, 21 VI 1993. Vermicularia trichella Fr. & Grev., pe: Fraxinus angustifolia Vahl subsp. oxycarpa (Bieb. ex Willd.) Rocha Afonso - parcela 5, in Quercetum, 21 IX 1993. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 * 2000 ® Nr.2 33 BIBLIOGRAFIE Manie Ș.I. 1980: Macromicete, In: T.S. Gejdeman, Ș.L Manie, L.P. Nikolaeva & G.P. Simonov (Ed.), Konspekt flory zapovednika "Kodry", Știința: Chișinău, p. 215-229. Manie Ș.I. 1987: Griby - Makromitsety, In: G.P. Simonov & Manie ș.L, Lesnye Rasteniya - Griby - Makromitse- ty, Lishajniki, Mohoobraznye. (Forest Plants Fungi-macromy- cetes, Lichenes, Bryophyta). Știința: Chișinău, p. 5-103. Manie Ș.L, Toma M. & Ne gr e an G., 1996: Cercetări asupra macromicetelor din rezervația naturală “Codri'” In voi.: “Rezervația Codri - 25 ani - probleme, real- izări, perspective”, 19-20 sept. 1996. p. 88-90. Negre an G. & M a n i o S., 1996: Ciuperci parazite din Rezervația de Stat "Codrii" (excl. Hymenomycetes & Gasteromycetes). In: Anonim, Simpozionul jubiliar “Rezervația Codrii” - 25 de ani. Probleme, realizări, perspective”, 19-20 sept. 1996, pp. 215-217. Sandu-Ville C., 1936: Beitrag zur Kenntnis der Erysiphaceen Rumăniens. Mem. Secț. ști., Acad. Română, Ser. III, T. XI, Mem. 5: 181-250 + 15 PI. S ă vu 1 e s c u T., 1932: Herbarium Mycologicum Romanicum. Fasc. 7-10 (nr. 301-500). București. Săvulescu T. (Ed.)., 1952-1976: Flora României, voi. 1-13. Ed. Academiei Române: București. Săvulescu T. & R a y s s Tscharna, 1924: Materiale pentru flora Basarabiei. Part. I. Bul Agric. 2(supl.): 1-80. Săvulescu T. & R a y s s Tscharna, 1926: Materiale pentru flora Basarabiei. Bul. Agric. 3(supL): 81-230. Săvulescu T. & Ray s s Tscharna, 1934: Materiale pentru flora Basarabiei IlI-a. Stud. Cercet., Acad. Română, 24: 1-250 + 44 PI. Săvulescu T. & Sandu-Ville C., 1933: Beitrâge zur Kenntnis der Micromyceten Rumăniens. Hedwigia 73:71-132. Săvulescu T. & Sandu-Ville C„ 1935: Beitrag zur Kenntnis der Micromyceten Rumăniens. Hedwigia 75: 159-233. Săvulescu T. & Sandu-Ville C„ 1940: Quatrieme contribution ă la connaissance des micromycetes de Roumanie. Mem. Secț. ști., Acad. Română, Ser. III, T. XV, Mem. 17: 397-502 + 15 PI. Săvulescu T. & Săvulescu Olga, 1941: Matcriaux pour la flore des Urădinees de Roumanie. Mem. Secț. ști., Acad. Română, Ser. III, T. XVII, Mem. 4: 113-261. Tutin T.G., Burges N.A., Chater A.O., Edtnon son J.R., H e y w o o d V.H., M o o r e D.M., Valentine D.H., W a 11 e r s S.M. & W e b b D.A. (Eds., assist. By J.R. Akeroyd & M.E. Newton); appendices ed by R.R. Mill), 1993: Flora Europaea. 2nd ed. Voi. 1. Psilotaceae to Platanaceae. Cambridge University Press: Cambridge xivi, 581 pp., illus. ISBN 0-521-41007-X (HB). Tutin T.G., Heywood V.H., Burges N.A., M o o r e D.M., Valentine D.H., W a 11 e r s S.M. & We b b D.A. (Eds., assist. by P.W. Ball, A.O. Chater & I.K. Ferguson), 1964-1980: Flora Europaea. Voi. 1-5. Cambridge University Press: Cambridge. MULȚUMIRI Mulțumim domnului ing. M. Petrescu pentru revizuirea unor materiale. De asemenea, doamnei Mariana Ene pentru culegerea computerizată a materialului. 34 REVISTA PĂDURILOR © Anul 115 • 2000 • Nr.2 Cartografierea ecosistemelor forestiere din România prin mijloace GIS și de teledetecție (I) Introducere "Cartografierea Ecosistemelor Forestiere" (Forest Ecosystem Mapping) a fost un sub-proicct (împreună cu alte trei sub-proiecte) derulat în cadrul proiectului MERA (MARȘ* and Environmental Relatcd Activitics) și a fost finanțat dc Programul PHARE Regional pentru Mediu în cele șase țări PHARE din Europa centrală și de est. (Ulterior pro- gramul PHARE și, implicit, proiectul MERA au fost extinse incluzând încă cinci țări.) Acest sub-proiect a fost de fapt parte componen- tă a proiectului european FIRS (Forest Information from Remote Sensing = Informații Forestiere prin Teledetecție) care a fost gestionat de Space Application Institute (SAI = Institutul pentru Aplicații Spațiale) prin Environmental Mapping and Modeling Unit (EMMAP = Unitatea de Cartare și Modelare pentru Mediu) din cadrul Joint Research Centre (JRC - Centrului de Cercetări Comune) dc la Ispra, Italia, al Comisiei Europene. în momentul actual SAI a fost restructurat, EMMAP nu mai există, locul său fiind luat de EGEO (Environment and Geo-Information = Mediu și Geo-Informații). Obiectivul major al proiectului FIRS a fost acela de a realiza și dezvolta un sistem informațional (și informatic) în domeniul forestier pentru toată Europa. în România, ca punct focal național (National Focal Point) pentru Proiectul MERA a fost desem- nat, de către Ministerul Mediului și Ministerul Agriculturii, "Centrul Român pentru Utilizarea Teledetecției în Agricultură" (CRUȚA), sub-proiec- tul "Cartografierea Ecosistemelor Forestiere" fiind realizat de către ICAS, prin sub-contractare. La realizarea acestui sub-proiect a participat o echipă interdisciplinară formată din specialiști silvici și specialiști în teledetecție și GIS. Fondurile obținute în urma execuției proiectului au fost în întregime folosite pentru dotarea ICAS cu mijloace specifice pentru GIS și prelucrarea imaginilor de teledetecție. Scopul sub-proiectului "Cartografierea Ecosistemelor Forestiere" a fost dublu: 1. Realizarea hărții ecosistemelor forestiere din *MARS - Management of Agricultura by Remote Sensing = Monitoringul agriculturii prin teledetecție Ing. Vladimir GANCZ dr.Nicolae PÂTRĂȘCOIU ICAS București țările participante, la scara 1:500.000, bazate pe date și hărți existente și transpunerea acesteia în forma digital (GIS). 2. Utilizarea imaginilor de teledetecție satelitară, de tip Landsat TM, în câteva zone test, pentru eva- luarea posibilității de cartare a ecosistemelor forestiere, prin metode specifice, la scara 1:100.000. Cartografierea ecosistemelor forestiere europene înaintea realizării hărților ecosistemelor forestiere a țărilor PHARE a fost realizată car- tografierea ecosistemelor forestiere europene, în cadrul proiectului FIRS, dc un consorțiu format din mai multe firme de stat și private din Germania, Franța, Suedia, Republica Cehă, Rusia, Spania, Finlanda și Irlanda (Joint Research Centre, 1995). Cea mai importantă contribuție au avut-o GAF (Gcselshaft fur Angewante Femerkundung) din Germania și SCOT Conseil din Franța. Ca bază topografică s-au folosit diverse hărți la scară regională dar în principal scria de hărți rusești Kartamira (Harta lumii), singura scrie unitară care acoperă Europa în întregime, la scara 1 : 2.500.000. Lucrarea a fost efectuată la scara 1 : 6.000.000 și în final a fost realizată o hartă sintetică la scara 1 : 12.500.000 din care prezentăm un detaliu, nepus în scară, în figura 1. Dificultatea principală a constat din lipsa con- sensului în privința termenilor și definițiilor la scară europeană, precum și a neomogenitâții informațiilor și a materialelor cartografice din diverse țări. De exemplu nu există o definiție comună tuturor țărilor europene pentru pădure. Delimitarea ecoregiunilor forestiere europene s-a efectuat în două etape: 1. regionalizarea 2. stratificarea Regionalizarea a fost efectuată avându-se în vedere atât factori abiotici cum sunt clima, solul și geologia, precum și factori biologici cum sunt flora și fauna. Factorul primar pentru delimitarea și definirea ecoregiunilor europene a fost clima. Baza de la care s-a plecat a fost zonarea ecolo- REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 35 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 gică a lumii realizată de Walter și Dombois (1991). Walter (1976) a separat șase zone climatice eco- logice (zonobiom-uri) majore și treisprezece regiuni de tranziție (zonoecoton-uri) în Europa. Suplimentar au fost definite orobiom-uri și pedo- biom-uri legate de condițiile de altitudine și respec- tiv de sol. Pentru delimitarea ecoregiunilor pe harta Europei la scara 1 : 6.000.000 au fost folosite, pe lângă lucrările de mai sus și următoarele surse: • ecosistemele forestiere potențiale ale Europei definite de Rubner și Reinhold (1953), în număr de nouă zone majore și două sute de regiuni; • hărțile digitale E-Topo 5 ale NOAA (National Ocean and Atmosphere Administration = Administrația Națională pentru Atmosferă și Ocean) a SUA, care au o rezoluție orizontală de 10X10 km și verticală de 16 m. Acestea au fost utilizate pentru localizarea precisă a orobiom-uri lor europene; • Harta Digitală a Solurilor Europei FAO (pre- cizia 2'). Nomenclatura solurilor a fost preluată din US Soil Taxonomy (Toxonomia solurilor SUA) care cuprinde 25 grupe de soluri și 132 clase. S-a con- siderat că este necesară o simplificare și s-au definit 7 grupe având drept criteriu principal conținutul de nutrienți, acesta fiind un indiciu asupra condițiilor staționale. A fost realizată o nouă hartă a acestor noi clase, utilizată apoi pentru o mai bună trasare a limitelor ecoregiunilor; • indicatori climatici adiționali extrași din setul de date Leeman and Cramer (1992). Au fost produse hărți digitale raster prin reprezentarea într-o rețea (celule) a temperaturilor medii anuale (cu trepte de 1°C) și precipitațiilor (în cm) pentru fiecare celulă din rețea. în final au fost definite și delimitate douăzeci și două de regiuni care sunt prezentate în tabelul 1. Există șase regiuni de bază și treisprezece regiuni de tranziție precum și trei orobiom-uri (în zonele alpine). în harta din figura 1 limitele ecoregiunilor și ale oribiom-urilor sunt trasate cu roșu și sunt identifi- cate cu cifre romane conform tabelului 1. Stratificarea. Fiecare ecoregiune (zonă) a fost sub-divizată în "strate". Fiecare strat este definit ca fiind o subdiviziune a unei ecoregiuni care este Tabelul 1 Regiunile și numărul de strate pe regiuni (după SAI- EMMAP, 1995) Regiunea Codul Numele regiunii ■suprarața, km2 NLOC strate 1. Orobiom-uri 746.926 14 2. IV Mediteranean 916.842 20 3. - Orobiom Mediteranean 129.341 - 4. IV-V Medit./ Temperat caldă 27.622 1 5. IV-VI Medit./ Moderat-Temperată 51.136 1 6. V Cald Temperată 55.098 2 7. V-IV Cald Temperată / Medit. 139.214 2 8. V-VI Cald Temp. / Moderat Temp. 313.272 8 9. V-VIII Cald Temperata / Boreală 9.843 1 10. VI Moderat Temperată 1.177.563 22 11. - Orobiom Moderat Temperat 74.009 - 12. VI-IV Moderat Temp./ Medit. 183.966 1 13. VI-V Moderat Temp7 Cald Temp. 124.282 2 14. VI-VII Mod.Temp./ Arid Mod.Temp. 577.810 4 15. Orobiom în cadrul VI - VII 122.123 - 16. VI-VIII Mod.Temp./ Boreal 386.784 4 17. VII Arid Moderată 1.026.341 3 18. VII-VI Arid Mod./ Moderat Temp. 716.125 2 19. VIII Boreală 2.057.027 17 20. VIII-VI Boreală / Moderat Temp. 879,607 7 21. VIII-IX Boreală / Polară 189.663 2 22. IX Polară 140.282 2 omogenă în raport cu criterii prcdefmite. în urma studiilor au fost definite 17 criterii (numite și "variabile"). Aceste criterii au fost împărțite în două categorii și așezate în ordinea descrescătoare a priorității (ponderii) lor. Variabilele incluse în grupa A descriu caracteristicile vegetației forestiere, cum a fi grupele majore de specii, densi- tatea etc. (tabelul 2). Grupa B dc variabile descriu Tabelul 2 Variabilele din grupa A, în ordinea descreșterii prio- rității. (după SAI-EMMAP,1995) Variabilele grupei A Prioritate Clase 1 2 3 Grupele principale de specii 1 foioase (30% potfiși alte specii-) conifere (30% pot fi și alte specii) amestec densitatea arboretelor 2 dense-închisc (închiderea coroane!or>60%) subțire-fragmentat (închiderea coroanelor <60%) - Structura verticală arboretelor 3 unietajată multietajată - Volumul mediu / ha a arborilor cu diametru > 7 cm 4 < 150m!/ha 150-250 m3/ha >250 m3/ha înălțime medic la maturitate 5 <10m 10-20m > 20 m Condiția de sănătate a pădurii (în % - dc defoliere) 6 <25% 25%-60% > 60% practica silviculturală și funcțiile pădurii (tabelul 3). Definirea grupei A de variabile a urmat standar- dul IUFRO (Internațional Union of Forest Research Organizations = Uniunea Internațională a Organizațiilor Forestiere), cu unele modificării, în unele cazuri. De exemplu, în cazul densității (variabila 2), în standardul IUFRO sunt definite cinci clase: 1. Dens, aglomerat: crengile coroanelor se între- pătrund; 2. închise: crengile coroanelor au contact strâns; REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 37 3. Subțire, degajat: dimensiunile golurile dintre coroane sunt mai mici decât dimensiunile coroanelor; 4. Degajat, deschis: dimensiunile golurilor dintre coroane sunt apropiate de dimensiunile coroanelor; 5. Discontinuu, fragmentat: dimensiunile golurilor sunt mai mari decât dimensiunile coroanelor. în cazul acestui studiu primele două și ultimele trei clase au fost comasate și au rezultat numai două clase: dens spre închis și subțire spre fragmentat (vezi tabelul 2). Variabila 6, condiția de sănătate a pădurii, este în mod particular greu de estimat obiectiv. Au fost de- finite trei clase bazate pe gradul de defoliere dar acest fenomen poate fi efectul unor cauze diferite (și uneori concurente) cum ar fi: invazii de insecte, condiții climatice, poluarea etc. care nu sunt spe- cificate în clasificare. Operațiunea de regionalizare a fost efectuată de către specialiști din zonele (țările) respective care, pe lângă localizarea limitelor, au furnizat și Tabelul 3 Grupa B de variabile, în ordinea descreșterii priorității, (după SAt-EMMAP, 1995) Van abilele grupei B Prioritate Clas c 1 2 3 Intensitatea managementului forestier 7 intensiv mai puțin intensiv - Practica silviculhirală 8 tăieri rase, curățire naturală, selecție butășirc - Importanța funcțiilor pădurii Producția dc masă lemnoasă 9 înaltă medic mică Lemn dc foc 10 înaltă «_ Celuloză 11 - “ - Pomi dc Crăciun 12 - - Spații verzi 13 - - Vânătoare 14 Proprietate 15 dc stat privată Apariția incendiilor 16 DA NU - Procentul suprafețelor arse 17 <1% 1 -2% >2% descrierea detaliată a regiunilor, introdusă apoi, ca descriptori, în baza de date GIS. Minimum suprafeței pentru un strat a fost stabilit inițial la 25.000 km2. Fiecărui strat i s-a atribuit un cod format din șirul de variabile A și B, în ordinea priorităților. După armonizarea datelor primite de la spe- cialiștii regionali, au fost delimitate 115 strate în cadrul celor 22 de regiuni. Nu totdeauna a fost posibil ca stratele să fie mai mari de 25.000 km2, în special în zona medite- raneană, unde sunt schimbări frecvente ale condiți- ilor geologice și topografice pc distanțe scurte, rezultând un peisaj heterogen. în consecință au apărut multe strate cu dimensiuni mici. Harta rezultată a fost digitizată și prelucrată cu sistemul GIS Arc/Info*. Ulterior au fost adăugate ca atribute codurile fiecărui strat. Harta a fost imprimată pc hârtie la scara 1 : 12.000.000 și publicată împreună cu descrierea detaliată a fiecărui strat (Joint Research Centre, 1995) Cartografierea ecoregiunilor forestiere în România în conformitate cu metodologia prezentată mai sus s-a efectuat delimitarea ecosistemelor forestiere de pe teritoriul României. S-au folosit o serie de surse cartografice, la diverse scări, cum sunt: Harta solurilor (la scările 1:500.000 și 1:2.000.000), Harta Ecoregiunilor (scara 1:1.000.000), Harta Climatică (scara 1:2.500.000), Harta vegetației (scara 1:2.500.000), Harta Fondului Forestier Național (scara 1:500.000) și Harta Geobotanică (scara 1:500.000). De aseme- nea au fost utilizate diverse alte studii (P. Enculescu, 1924; C. Chiriță și N. Pătrășcoiu 1968) etc. în urma studiilor și a analizelor efectuate, spe- tii noștri (dr. N. Pătrășcoiu, dr. I. Seceleanu, dr. O. Badea) au definit ecoregiunile de pe terito- riul României, în conformitate cu "Ghidul Metodologic", după cum urmează (Gancz,V. et al, 1996): 1. Regiunea Temperat Moderată (IV); 2. Orobiomul aparținând Regiunii Temperate Moderate; 3. Regiunea Arid Moderată (VII); De asemenea a fost definită (și delimitată) o regiune nouă (în afara definițiilor și deli- mitărilor europene precedente); 4. Regiunea extra-zonală a luncilor râurilor prin- cipale și a luncii Dunării și Deltei Dunării. Fiecare ecoregiune a fost apoi analizată și sub- împărțită în strate, de asemenea în conformitate cu "Ghidul Metodologic". Analiza grupului A de variabile (tabelul 3) a relevat faptul că, în acord cu definiția acestora, pădurile Româmci sunt extrem de omogene, singu- ra variabilă care a dus la delimitări în cadrul ecoregiunilor fiind variabila 1 - grupele principale de specii. * Acest sistem, produs de firma ESRI Inc. din SUA, a devenit un standard de facto în utilizarea GIS pentru mediu și în silvicultură în Europa și în lume, fiind practic cel mai răspân- dit, inclusiv în România. 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 39 De asemenea nici grupul B de variabile nu a per- mis sub-del imitări în condițiile concrete ale României. în final au fost definite și delimitate următoarele strate în cadrul fiecărei ecoregiuni: 1. Regiunea Moderat Temperată (VI) IA - Păduri de fag, gorun și amestecuri ± gâmiță, cer, în proporții diferite, pe dealuri înalte și mijlocii; 1B - Păduri cu stejar pedunculat, gâmiță, cer și alte specii pe coline mici și câmpii; 2. Orobiomul aparținând Regiunii Temperate Moderate; 20 - Pajiști alpine și roci nude; 2A - Păduri de molid; 2B - Păduri de fag în amestec cu rășinoase; 2C - Păduri montane de fag; 3. Regiunea Arid Moderată (VII); 3 A - Silvostepă cu stejari xerofiți; 3B - Stepă (fără vegetație forestieră); 4. Regiunea extra-zonală a luncilor râurilor prin- cipale și a luncii Dunării și Deltei Dunării; 4A - Păduri din lunca Dunării și Delta Dunării, cu plop, salcie și alte specii ± stejar pedunculat; 4B - Păduri din lunca înaltă a Dunării cu stejar pedunculat, frasin și alte specii; 4C - Păduri din luncile râurilor interioare, cu sal- cie, plop și alte specii ± stejar pedunculat, frasin. Rezultatul acestor lucrări s-a concretizat în Harta Ecoregiunilor Forestiere ale României, prezentată în figura 2. (Stratul 4C nu a fost redat pentru a nu încărca prea mult figura.) De asemenea s-au realizat fișele dc descriere detaliată a fiecărui strat conform cu "Ghidului Metodologic". Harta a fost digitizată și s-a realizat baza de date GIS cu soft-urile Arc/Info și ArcView. Utilizarea acestor soft-uri (precum și ERDAS Imagine pentru prelucrarea de imagini satelitare) a fost cerută în mod expres de către Centrul de Cercetări Comune țărilor participante, fiind folosite de organismele Comisiei Europene. în cadrul Proiectului MERA a fost dotat cu mijloace specifice (soft-urile respec- tive, platformele UNIX aferente și periferice) fiecare punct focal național și a fost organizată școlarizarea specialiștilor țările participante în uti- lizarea Arc/Info, ArcView și ERDAS Imagine. Dotarea pentru România a fost atribuită CRUȚA unde a și rămas. ICAS a folosit mijloacele proprii din dotarea colectivului de GIS și teledetecție. In numărul viitor vom continua prezentarea acestui sub- proiect cu rezultatele obținute în utilizarea imaginilor satelitare din zonele test. 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 ® 2000 • Nr.2 Comportarea unor tronsoane experimentale de drumuri forestiere consolidate cu geogrile Prof. dr. ing. Valeria ALEXANDRU Conf.dr. ing. Valentina CIOBANU . Universitatea “Transilvania” Brașov Pentru a urmări comportarea în teren a geogrilelor, constructorii forestieri au realizat unele tronsoane experimentale consolidate cu geogrile. Astfel, în cazul drumului forestier RAMIFICAȚIE HANCO, din U.P. IV Ocolul silvic Covasna, s-au realizat două tronsoane experimentale în care, pen- tru armarea fundației, s-au utilizat geogrile NET- LON H12-CE131; primul tronson (TEj ) de 350 m și al doilea tronson (TE2) de 250 m. în consecință, geogrila a fost așezată între patul căii și fundația de balast, fiind astfel integrată în structura complexului rutier pe o lungime de 600 m, ca element de armare a fundației. Ca urmare s-a renunțat la substratul dc piatră spartă de 10 cm grosime prevăzut inițial în proiect și s-a redus și grosimea fundației de Ia 25 cm la 15 cm (fig. 1). S-a considerat deci că, prin introducerea geogrilei pe tronsoanele experimentale, sistemul rutier poate fi mai suplu, respectiv de numai 25 cm, față de 45 cm cât fusese prevăzut în proiect. Observațiile efectuate după l...l,5 ani de exploatare a drumului, în condițiile unui trafic cu autotrenuri forestiere, în general ATF-25, cu o inten- sitate de 85 treceri/zi, au urmărit, în principal, o apreciere obiectivă a modului de comportare al complexului rutier, în sensul de a evidenția con- tribuția geogrilei la consolidarea părții carosabile. în cadrul tronsoanelor experimentale s-au con- statat deteriorări de tip: văluriri, făgașe, gropi și degradări din îngheț-dezgheț, a căror mărime s-a consemnat în tabelul 1. In conformitate cu criteriile normative referi- toare la viabilitatea sistemului rutier și la planeitatea suprafeței părții carosabile [4] s-a procedat la evalu- area stării tehnice a tronsoanelor experimentale. Pentru aceasta a fost necesară determinarea următo- rilor parametri: coeficientul de portanță (cp), coefi- cientul de uzură (c^), deflexiunea elastică medie (dmed), adâncimea medie a deteriorărilor (amed), adâncimea maximă a deteriorărilor (amax) și suprafața totală a deteriorărilor (5) în procente. Aprecierea viabilității sistemului rutier a pre- supus determinarea coeficientului de portanță (cp), a coeficientului de uzură (cw) și a deflexiunii elas- tice medii (dm). Coeficientul de portanță (cp), definit ca raport între capacitatea portantă reală și cea necesară, a fost stabilit prin intermediul modulilor dc defor- mație echivalenți ai complexului rutier, cu ajutorul relației: Macadam Strat de baza din piatra sparta Fundație din balast Macadam Fundație din balast Geogrila Fig. 1 - Profilul transversal al drumului Ramificație Ilanco a - prevăzut în proiect; b - adoptat pe tronsoanele armate cu geogrile Tabelul 1 Deteriorări constatate pe tronsoanele experimentale amplasate pe drumul forestier Ramificație Hanco [3] Nr. crt. Tronsonul experimental Suprafața deteriorări or [%] Suprafața totală a deteriorărilor S[%] Adâncimea deteriorărilor [cmț văluriri făgașe gropi degradări din îngheț-dezgheț medie amed minimă amin maximă amax 1 TE; 0,8 0,2 3,17 1,52 5,69 13,5 10 50 2 te2 0,9 0,3 3,60 0,24 5,04 20 10 60 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 ® 2000 • Nr.2 în care: Eeq este modulul de deformație echiva- lent al sistemului rutier aflat pe tronsoanele cu geogrilă [MPa]; Enec - modulul de deformație necesar pentru condițiile de trafic reale, respectiv 85 treceri/zi cu ATF-25 [MPa]. Considerând intensitatea traficului real pe dru- mul Ramificație Hanco Ni=85 treceri/zi cu ATF-25, se procedează la transformarea acestui trafic în vehicule etalon N, utilizând relația: IgN = r) IgNi + 0,77 (ri -1) (2) în care r| este coeficientul de transformare ce rezultă din raportul rj = = ^£^2 = ]Q5 (3) p-D 0,5-34 unde: pi este presiunea unitară pe suprafața de contact la autotrenul forestier ATF-25 (pi = 0,594 MPa); Di - diametrul cercului echivalent de contact la autotrenul forestier ATF-25 {Di = 30 cm); p - presiunea specifică pentru vehiculul etalon Aț3 (p = 0,5MPa); D - diametrul cercului de contact la vehiculul etalon Aț3 {D = 34 cm). înlocuind valorile cunoscute în relația 2 rezultă: lgN=l,05lg85 + 0,77(1,05-1) = 2,064391 N = 116 vehicule etalon A13. Modulul de deformație necesar Enec se cal- culează cu relația: Emec^^-[0,5 + 0l65lg7-NJp (4) în care: X este deformația admisibilă a îmbrăcaminții (pentru macadam k = 0,04); p - coeficientul de siguranță pentru neuniformi- tatea condițiilor de lucru a complexului rutier (pen- tru macadam obișnuit p = 1); y - coeficientul care ține seama de probabilitatea trecerii încărcăturii pe acceeași urmă (pentru o singură bandă de circulație y = 2). înlocuind valorile în relația 4, rezultă: £nec = ^£^[0,5+ 0,65lgl-116]= 36,15 MPa (5) Pentru calculul modulului de deformație echiva- lent se consideră sistemul rutier aflat pc tronsoanele cu geogrilă, la care, în funcție de teren, s-au adoptat module de deformație de valoare relativ ridicată, pentru pământul din patul căii (9MPa) și balastul din fundație (70MPa), iar pentru macadam s-a considerat 120MPa [1], Determinarea modulului de deformație echiva- lent, pentru complexul rutier de pe tronsoanele cu geogrilă, se face prin echivalări succesive ale stra- turilor componente ale acestuia din aproape în aproape, cu sisteme bistrat, alcătuite conform schemei din figura 2. în prima fază, după cum se observă, s-a consi- derat ca strat superior balastul, așezat pe patul căii ca strat inferior (fig. 2a), iar în faza a doua (fig. 2b) macadamul, ca strat superior, așezat pe un strat infe- rior de modulul echivalent cu sistemul bistrat din faza inițială {Eq - E1). Cunoscând rapoartele h/D, Eq/E} și Eeq/E] {D fiind parametrul corespunzător vehiculului etalon) s-a determinat din abaca de dimensionare a sis- temelor rutiere nerigide (fig. 3) modulul de defor- mație echivalent complexului considerat. Deci: Eeq = 24MPa (7) Revenind la relația 1, coeficientul de portantă va fi: P Enec 36,15 Coeficientul de uzură (cM) definit ca raport între grosimea medie a părții uzate și grosimea inițială a stratului, s-a calculat în urma măsurării directe, pe teren, a grosimii stratului de îmbrăcăminte și a grosimii părții uzate, acestea fiind: Cu-W~U5 (8) Deflexiunea elastică medie {dmed), neavând posibilitatea de a o măsura (din lipsa aparaturii adecvate), s-a considerat prin similitudine cu alt drum, în condiții de teren asemănătoare cu cele ale drumului Ramificație Hanco, respectiv drumul Valea Mărului din zona fostului IFET Tg. Secuiesc, pentru care s-au făcut înregistrări în anul 1986, cu mențiunea că valorile au fost transcalculate pentru perioada în care complexul rutier lucrează în cele mai defavorabile condiții hidrologice [2], în con- secință, s-a adoptat mm. Aprecierea planeității suprafeței părții carosabile a presupus determinări, prin măsurători directe în teren (v. tabelul 1), valorile respective fiind prelu- crate astfel: 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 Medie ponderată - adâncimea medie a deteriorărilor (cm) 13,5 20 16,21 • adâncimea maximă a deteriorărilor (cm) 50 60 54,17 - suprafața totală a deteriorărilor (%) 5,69 5,04 5,42 Calificativele obținute, în raport de valorile aces- tor parametri, comparativ cu cele prevăzute în nor- mativul de evaluare a stării tehnice a drumurilor forestiere [4], se redau în tabelul 2. în concluzie, deși armate cu geogrile, tronsoanele experimentale nu au o stare tehnică satisfăcătoare. Aceasta denotă că, deși grila arc o influență pozitivă asupra portanței sistemului rutier, totuși reducerea arbitrară, fără calcule prealabile, a grosimii stra- turilor rutiere sau eliminarea completă a altora pot conduce la rezultate nedorite. în consecință, consi- derăm ca pe tronsoanele experimentale ce urmează a sc executa în diferite zone ale țării, geogrilelc să fie încercate, menținându-se sistemul rutier prevăzut în Tabelul 2 Fig. 3 - Abacă pentru dimensionarea sistemelor rutiere Evaluarea stării tehnice a tronsoanelor Indicatori dc evaluare criterii normative pentru condiții de stare tcnmca Valori determinate calificativ de apreciere a stării tehnice bune satisfăcătoare rele I. Viabilitatea sistemului rutier - coeficient de portanță (cp) peste 0,85 0,70...0,85 sub 0,70 0,66 rele - coeficient de uzură (c^ sub 0,20 0,20...0,35 peste 0,35 1,35 rele - doflexiuno elastica medio pentru tmpietruiri, (dmej). mm 2..2.S r 2,5„.3 peste 3 3,33 rele II. Planeitatoa suprafeței carosabile - adâncime deteriorări: - medie (amodf cm 2 3 5 16,21 rele - maximă (anlax),cm 4 7 10 54,17 rele - suprafnjă totală deteriorări (S), % sub 2 2...5 5...15 5,42 rele proiecte, ceea ce ar permite o apreciere mult mai corectă și obiectivă a efectului utilizării geogrilclor. BIBLIOGRAFIE Bcreziuc, R., Alexan- dru, V., O 11 e a n u , N., Pop, I., 1989: Drumuri fo- restiere. Ed. Tehnică, București. Bereziuc, R., Alexan- dru , V., O 11 e a n u , N„ 1987: Cercetări privind comportarea suprastructurii drumurilor forestiere sub trafic de tonaj greu și elaborarea de soluții pentru asigurarea portantei corespunză- toare traficului respectiv (contract nr. 9/1987). Ciobanu, V., 1998: Cercetări privind utilizarea Macadam E=120MP» Balast B=70MP« Geagifa geogrilelor la consolidarea părții carosabile a dru- murilor forestiere amplasate în terenuri argiloase. Teză de doctorat, Universitatea “Transilvania” din Brașov. ***, 1980: Normativ pentru executarea lucrărilor de întreținere și reparare a drumurilor forestiere, precum și reglementarea circulației pe aceste dru- muri. ICPIL, București. E,-7QMRj mu ii ii ii h irm Eq-ÎMPo Geoorla O. Ej - 70 |â -tș D-34 E0^9 E^E, - 0.22; E^ - 15,4 :a & IZOMPo C0-15,4MPo b. Ei " 120 |A ^10 h/D- 0,33__________________ Eo • 15.4 Et/E] - 0,13; E^Ej - 0.20; E^ - 24,0 Fig. 2 Succesiunea calculelor pentru determinarea modulului de deformație echivalent al complexului rutier considerat Behaviour of some experimental forest road sections reinforced with geo-rasters Abstract The experimental sections reinforced with HI 2- CE131 geo-rasters were subjected to observation after 1... 1,5 years of functioning of the, Hanco rami- fication road; the occured deteriorations were recorded. The collected data ailowed for the compu- tation of the values of the parameters indicating the viability of the traffic system and the flatness of the passable part. In relation to norming criteria, an assessment of the technical state of the respective road sections could be completed from this point of view. Keywords: forest road, experimental section, geo- raster, passable part. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 43 NOTA Considerații asupra faunei de interes vânătoresc a fostului județ Ialomița în perioada 1942 - 1951 Cercetările pe care le-am efectuat o perioadă îndelungată de timp în cadrul direcției Ialomița asupra Arhivelor Naționale din Slobozia, au dus la identificarea unor date interesante referi- toare la fauna cinegetică existentă atunci în această parte a țării. Fostul județ Ialomița, care a ființat până la sfârșitul anului 1950, avea o suprafață de 7095 km2, fiind unul din cele mai întinse ale țării. în perioada analizată, acesta avea 4 orașe (Călărași, Urziceni, Slobozia și Fetești) și 134 comune grupate în 8 plăși: Călărași, Urziceni, Lehliu, Căzănești, Dragoș Vodă, Slobozia, Fetești și Țăndărei. Astăzi, circa 65% din suprafața fostului județ Ialomița (partea nordică) se află între limitele actualului județ Ialomița, iar restul în cadrul județului Călărași. Condițiile fizico-geografice, dintre care menționăm: relieful de câmpie cu altitudini reduse (max. 93 m lângă Platonești), cli- matul temperat-continental caracterizat prin medii termice care variază între 10,4cC la Armășești, în nord-vestul județului și 11,2’C în sudul acestuia, la Călărași, dar mai ales vegetația de stepă ce caracteriza o mare parte a teritoriului județului, au făcut ca fauna cinegetică să fie puțin variată, comparativ cu alte regiuni românești. Pădurile, concentrate îndeosebi pe văile Dunării și lalomiței, adăposteau cele mai numeroase efective de vânat. Pe câmpul Bărăganului, doar câteva păduri întrerup monotonia peisagistică, ca de exemplu: Groasa cu o suprafață de peste 1500 ha, Vărăști de peste 1000 ha, Ciunga aproape 300 ha, Berlești-Popești cu peste 500 ha, Sălcioara peste 200 ha, Bazarghideanu, Bogdana peste 300 ha ș.a. Speciile de interes cinegetic semnalate în documentele pe care le-am consultat sunt: vânat nerăpitor cu păr: iepure (Lepus europaeus), rozător tipic stepei, căprior (Capreolus capreolus), cerb (Cervus elaphus) colonizat, vânat răpitor cu păr: lupul (Caniș lupus), vulpea (Vulpes vulpes), pisica sălba- tică (Felis silvestris), vidra (Lutra lutrâ), vânat nerăpitor cu pene: fazan (Phasianus colchicus) colonizat, prepelița (Coturnix coturnix), specie de pasaj, potârnichea (Perdix perdix), deși originară din regiunea stepelor înțelenite, ea s-a adaptat bine și la condițiile câmpurilor cultivate, dropia (Otis farda), podoaba de odinioară a stepelor românești, spurcaciul (Otis tetrax), “fratele” mai mic al dropiei, sitarul (Scolopax rus- ticolă), diferite specii de rațe și gâște sălbatice, gârlițe, turturele, egrete-, stârci, .becaține, cocori, chiar și pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus). (Fig. 1). în acea perioadă, în partea central vestică a județului Ialomița, vânatul nu era prea variat, iar efectivele erau scăzute. într-o adresă din 29 iunie 1945 a Inspectoratului de Vânătoare al plasei Lehliu, se arăta că pe moșia Crăsani "unde odinioară era cel mai măreț vânat, astăzi (1945 n.n) nu mai găsim nimic (...). Rar dacă poți întâlni vre-un pui de iepure", iar într-o altă adresă, din 23 aprilie 1945, era specificat că pe terenurile din apropierea satelor Ștefanești și Horia, din aceeași plasă "majoritatea puilor de iepuri sunt mâncați de câini sau prinși de oameni". (1) Chiar notarul comunei Lehliu semnala la 8 aprilie 1948 că ''locuitorii care merg la muncile agricole, au după căruțe câte 2- 3 câini, cari în permanență cutreeră câmpul, distrugând vânatul păros (iepurii) în special iepuroaicele în gestație și puii ”, (2) 44 Cercet. șt. Sorin GEACU Institutul de Geografie al Academiei Române, București în toamna anului 1945 de exemplu, pe teritoriul comunei Horia, același Inspectorat, la 14 septembrie, constata că "sunt foarte puține prepelițe; cauzele se datoresc secetei care a bân- tuit". (1) S-a constatat existența, la 22 decembrie 1945, în pădurea Groasa, de pe teritoriul comunelor Horia, Axintele și Crăsani a "doar două căprioare, dar și a unui cerb" (1), acesta din urmă colonizat acolo înainte de 1940. Nici în partea de nord-vest a județului vânatul nu era prea variat. Astfel, din raportul pe 1948 al Societății de vânătore din comuna Sf.Gheorghe, aflăm că în zonele de câmp din partea nordică a comunei, până la hotarul cu județul Buzău, vânatul era reprezentat de iepuri, vulpi și prepelițe, pe când la sud de comună, în pădurile din lunca râului Ialomița (Rogozul, Sf.Gheorghe, Fundu Crăsani și Cotu Scurt), era reprezentat de vulpi, sitari și iepuri. (3) Iepurele avea însă efective mai mari în zona Urziceni. Astfel, la vânătoarea organizată în ziua de 13 decembrie 1942, la care au participat 18 vânători, toți membri ai Societății de vânătoare “Vulpea” din acest oraș, s-au împușcat 33 iepuri. (4) De asemenea, în anul vânătoresc 1941/1942, membrii Socie- tății de vânătoare “Unirea” tot din Urziceni, au împușcat pe un teritoriu din jurul localităților Urziceni, Borănești, Bărcănești (jud. Ialomița) și Roșiori (jud. Ilfov) un număr de 50 de rațe săl- batice, 728 prepelițe, 565 iepuri, 229 turturele și 24 vulpi. (4) Pentru partea centrală a județului Ialomița avem date pen- tru zona Cosâmbești, teritoriu aflat la doar 4 km est de orașul Slobozia, ce cuprinde atât terenuri împădurite în lunca râului Ialomița, cât și terenuri agricole la nord și la sud de luncă. Astfel, în adresa Inspectoratului de vânătoare al județului Ia- lomița cu nr. 140/23 august 1943, înaintată Direcției Economiei Vânatului din Ministerul Agriculturii și Domeniilor se arăta: "Avem onoare a vă face cunoscut că terenul comunei Cosâm- bești este foarte bogat în vânat: iepuri, vulpi, sitari și fazani". (5) Fazanii erau întâlniți și în zona satului Poiana, la 10 km vest de Slobozia, unde în 1942 s-au împușcat 10 exemplare (5). Referitor la partea nord-estică și nordică a acestui județ, amintim faptul că în anul de vânătoare 1941/1942, membrii Societății de vânătoare “Potârnichea” din Țăndărei, au recoltat de pe teritoriile localităților Țăndărei, Mihail Kogălniceanu, Frățilești, Platonești și Ograda un vânat bogat: 143 iepuri, 55 vulpi, 161 gâște sălbatice, tot atâtea rațe sălbatice și 53 prepelițe (adresa nr. 11/20 octombrie 1943). (4) Dropii se întâlneau pe terenurile deschise de la nord de râul Ialomița. Astfel, în luna aprilie 1943, s-au cerut aprobări pentru vânarea a doi dropioi în zona satelor Colelia-Cocora-Reviga- Căzănești, iar în luna mai 1943, alte autorizații pentru vânarea a 4 dropioi pe terenurile de la nord de satele Bucu și Mihail Kogălniceanu (4). Referitor la iepuri, la vânătoarea organizată la 13 decembrie 1942, de 18 membri ai Societății de vânătoare “Vidra”, cu sediul în fosta comună Buiești, s-au împușcat 40 iepuri pe terenurile comunei Principesa Elena (azi Gh. Doja). (4) Iată, în continuare, care era situația unor zooelemente cinegetice pe teritoriul fostei plase Slobozia, cuprinsă într-un raport din 14 martie 1944, elaborat de Inspectoratul de vână- REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 9 2000 • Nr.2 Fig. 1. Distribuția geografică a unor elemente din fauna cinegetică a județului Ialomița (1942-1951). Geographical distri- bution of some elements of hunting fauna in Ialomița county (1942-1951). toare al plasei: "Iepurii • împuținarea acestui vânat a luat forme îngrijorătoare (...). Potărnichi - lipsa acestora este aproape totală; Dropii: din anul 1929 și până azi (1943 n.n.), adică du- pă 14 ani, am constatat o diferență în minus catastrofală; sigur din numărul de dropii ce am văzut în 1929 și până în anul 1943, nici 20% nu cred că am mai văzut pe raza întregei plăși". (6) De asemeni în pădurea Slobozia, în 1942 erau numeroși fazani (7). Fazanul a fost colonizat în pădurile de lângă Slobozia, prima oară în anul 1926 pe cheltuiala prof. Gh.Nedici, pe atunci inspectorul general al Vânătoarei Regatului României. (Nedici, Gh., 1939, pag. 564, Nedici, Gh., 1940, pag. 738-739). Semnalăm și existența în toamna anului 1951 a unor impor- tante efective de dropii pe terenurile din jurul satului Gh.Lazăr, în până la aliniamentul Slobozia Nouă-Iacul Ezetul-Bucu, iar în nord până la valea Sărata, ceea ce a determinat condu- cerea Ocolului silvic Slobozia să creeze un fond special de vânătoare aici, după cum reiese din adresa trimisă de ocol la 29 octombrie 1951, Serviciului de Vânătoare al Regiunii Silvice Ialomița, în care se spune: "Terenul de dropii l-am numit Gh.Lazăr, dar este compus din teren agricol luat din comunele: Bucu, Gh.Lazăr, Slobozia Nouă, Smirna, Scânteia și Murgeanca, deoarece dropiile stau mai mult în așa-numita vale Sărata ", Fondul avea o suprafață de 15.500 ha. (8) în zona sudică a județului erau de asemenea răspândite dropiile, astfel că în 1942 s-au împușcat 4 dropioi pe terenurile de lângă satele Gâldău și Jegălia. (5) în zona dc câmp și cea de luncă, din jurul orașului Călărași, 60 de membri ai Societății de vânătoare “Mircea cel Bătrân” din acest oraș, în sezonul de vânătoare 1941/1942, au recoltat: 655 iepuri, 83 gâște sălbatice, 730 rațe sălbatice, 400 prepelițe, 10 sitari și 12 vulpi. (4) Pentru anul 1948, în bălțile din zona Călărașilor și în spe- cial în Iezerul Călărași, documentele semnalează și prezența unui număr mare de pelicani, care ajunseseră chiar să peri- cliteze producția piscicolă. Astfel, Administrația Călărași a Rompescaria, cu adresa nr.524 din 24 mai 1948, înaintată Ins- pectoratului de Vânătoare județean, arăta că: "în bălțile din regiunea noastră se află un număr foarte mare de pelicani, a căror distrugere fiind oprită, numărul lor a crescut conside- rabil în ultimul timp". (9) Tot în documentele arhivistice cercetate se află și intere- sante informații asupra faunei cinegetice din lunca Dunării și balta lalomiței, aceasta din urmă aflată pe atunci în întregime între limitele județului. Iată spre exemplu, că în raportul Societății de vânătoare “Borcea” din comuna Făcăeni, înaintat în primăvara anului 1943, Direcției Economiei Vânatului din Ministerul Agriculturii și Domeniilor, se arăta că braconierii din loca- litățile Vlădeni, Făcăeni, Mihai Vodă (jud.Ialomița) și Hârșova (jud.Constanța), în zona bălților Vlâdeni-Iezer și Saltava din partea nordică a Bălții lalomiței, "strică cuiburile păsărilor, luându-le ouăle (...) au prins stârci, egrete, pui de lebădă " și că "numai în iarna anului 1942/1943, braconierii au scos din aceste terenuri cel puțin 30 vulpi și cel puțin 8-10 vidre, 20-30 pisici sălbatice". (4) Ceva mai târziu, la 16 octombrie 1943, Inspectoratul de vânătoare Ialomița, într-o adresă către Minister, arăta că zona bălților amintite are din punct dc vedere vânâtoresc următoarele categorii de vânat: gâște, rațe (sălbatice n.n.), becaține și vânat cu blană (iepuri, vulpi și lupi). (5) Sezonul de vânătoare 1941/1942 a adus celor 60 membri ai Societății de vânătoare “Mircea cel Bătrân” din Călărași o REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 45 bogată recoltă: 655 iepuri, 83 gâște sălbatice, 730 rațe sălbatice, 400 prepelițe, 10 sitari și 12 vulpi. (4) în anul 1944, Inspectoratul de vânătoare județean semnala "gârlițe foarte multe în regiunea plășilor Călărași, Fetești și Țăndărei". (10) Un grup de 19 vânători din Societatea de vânătoare “Pelicanul” din comuna Cocargeaua (azi Borcea), la o vână- toare organizată la 29 noiembrie 1942, au împușcat un număr de 34 iepuri (4). La nivelul anului 1951, numărul de vulpi era semnificativ în zonele Puiu Strâmb, Chiciu-Gura Borcii, Călărași și Dichiseni. (H) în raportul Inspectoratului de vânătoare al județului Ialomița pe anul 1946/1947 era specificat și efectul secetei de atunci asupra populațiilor de iepuri: “Din cauza secetei bântu- ite în această regiune și din cauza lipsei de recoltă, iepurii nu au putut să se prăsească, ceva mai mult se resimte o lipsă a lor. O parte din iepuri din lipsă de apă și hrană suficientă au emi- grat în număr foarte mare în bălțile ce sunt cuprinse între Borcea și Dunăre ”. Tot în acest raport, pentru zona acestor bălți era specificat că numărul vulpilor crescuse, vânatul de rațe și gâște sălbatice “a fost abundent", iar “pasagiu! vânatului de sitari, cocori și gârlițe a fost din abundentă pe toată întinderea bălților din acest Județ". (12) în iulie 1948, primarul comunei Dichiseni semnala Inspectoratului de vânătoare că "locuitorii (comunei n.n.) se plâng că gâștele sălbatice cenușii produc mari stricăciuni la clăi și recolte, fiind în mare număr", solicitând aprobare pentru vânarea acestora. (13) Efectelor negative ale secetei din 1946 li s-a adăugat și cel al creșterii numărului de câini vagabonzi. Astfel, în adresa cu nr.200 din 8 octombrie 194.6 înaintată la Minister, se arăta că datorită înmulțirii numărului câinilor vagabonzi “iepurii sunt distruși", iar “dropiile sunt stârnite de pe terenuri". (14) Iată mai jos și situația vânatului în județ la 22 septembrie 1946: “Potârnichi, lipsesc complet. Dropii mai puține ca anul tre- cut. Au migrat în mare parte. Spurcaci, rari în partea de nord a Judefului. Gâștele și rafele (sălbatice n.n.) din cauza secetei au emigrat. Prepelițele foarte puține. Iepuri puțini față de anul trecut. Vulpi foarte multe. Au ieșit la câmp din cauza lipsei vânatului de apă care a emigrat din cauza secetei. Lupii - se remarcă apariția lor în stufurile și pădurile de baltă". (15) Inspectoratul general al vânătoarei din Ministerul Agriculturii și Domeniilor, constata la inspecția făcută în perioada 25-29 iulie 1947, că în județul Ialomița, comparativ cu situația din 1946: "Iepurii, potâmichile și dropiile în mare scădere; vulpile și lupii în creștere; vânatul de baltă abun- dent". (16) în anul 1947, s-au împușcat în acest județ un număr de 10 dropioi. Același inspector din minister, recomanda la inspecția făcută în județ în perioada 31 octombrie-4 noiembrie 1947, să "se examineze în mod serios marea scădere a (numărului n.n.) iepurilor, potârnichilor și dropiilor". (17) Administrația de vânătoare a județului Ialomița constata la 15 aprilie 1948 faptul că în județ, datorită secetei, numărul de iepuri și prepelițe era foarte mic, în regiunea bălților fiind întâl- niți sitari, gârlițe și cocori. (18) în concluzie, modestele noastre considerații sperăm să arunce o lumină nouă asupra cunoașterii faunei cinegetice dintr-o regiune mai puțin cercetată din acest punct de vedere. NOTE 1. Arhivele Naționale Ialomița, Fond Inspectoratul de Vânătoare al județului Ialomița, Dos.23/1945,nepag. 2, Ibidem, Dos.45/1948, fila 13. 3. Ibidem, Dos.52/1948, fila 128 4. Ibidem, Dos.7/1942. 5. Ibidem, Dos.2/1942. 6. Ibidem, Dos.3/1942. 7. Ibidem, Dos.5/1942. 8. Arhivele Naționale Ialomița, Fond Serviciul Silvic al Județului Ialomița, Dos.327/1952. 9. Arhivele Naționale Ialomița, Fond Inspectoratul de Vânătoare al județului Ialomița, Dos.45/1948, fila 55,75. lO .Ibidem, Dos. 12/1944 11. Arhivele Naționale Ialomița, Fond Serviciul Silvic al județului Ialomița, Dos.308/1951 12. Arhivele Naționale Ialomița, Fond Inspectoratul de Vânătoare al județului Ialomița, Dos.33/1947, fila 7. 13. Ibidem, Dos.45/1948, fila 115. 14. Ibidem, Dos. 26/1945. 15. Ibidem, Dos.36/1947, fila 6. 16. Ibidem, Dos.36/1947, fila 8 17. Ibidem, Dos.36/1947, fila 11. 18. Dos.42/1948, fila 15 BIBLIOGRAFIE Almășan, H., Popescu, C„ 1964: Biologia și gospodărirea vânatului, Editura Didactică și Pedagogica, București. Căi ine seu, R., 1931: Mamiferele României Repartiția și problemele lor biogeografice-economice, Imprimeria Națională, București. Cotta, V., 1982; Vânatul. Cunoaștere, ocrotire și recoltare, Editura Ceres,București. G c a c u , S-, 1997: Dicționar Geografic al județului Ialomița, Editura Enciclopedică, București N c d i c i , Gh., 1939: Vânătoarea în România, în “Enciclopedia României”, vol.III, București N e d i c i, Gh., 1940: Istoria vânătoarei și a dreptului de vânătoare, Editura Universul, București. Some remarks on the hunting fauna in the former Ialomița county (1942-1951) Abstract The paper provides a number of data, spanning a 10 year interval cxtracted from archivc documents (reports of former hunters socictics pretty numerous at time as, Ialomița is a lowland county: adresses issued by the Hunting Inspectorate and by the Forest Inspectorate of Ialomița county). The Information convers non predatory hairy hunting animals (hares, hedeer, even stag, the latter colonised), predatory hairy hunt- ing animals (wolf, fox, wild cat) and otter and non/predatory feathered birds (colonised pheasant, partrige, quail, bustard, woodcock, pelican etc.). The author descrises the cffect of the 1946-1947 drought, and of human activity on the geographical distribution of the hunting fauna in the steppe area of Ialomița county and in the Balta lalomitei floodplainlakes. Keywords: hunting fauna; zoogeography; Ialomița county. 46 REVISTA PÂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 DIN ACTIVITATEA ICAS Sesiunea de comunicări științifice „Cercetarea științifică pentru gestionarea durabilă a pădurilor” Lucrările sesiunii anuale de comunicări științifice a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice s-au desfășurat la 14.03.2000 în Aula Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu - Șișești" (A.S.A.S.). Sesiunea a fost organizată de I.C.A.S. București, în colabo- rare cu Secția de Silvicultura A.S.A.S. și Regia Națională a Pădurilor sub genericul „Cercetarea științifică pentru ges- tionarea durabilă a pădurilor", eveniment ce a prefațat săr- bătoarea tradițională a silvicultorilor - Luna Pădurii (15 martie - 15 aprilie) și a fost onorat de prezența domnilor ing. Gheorghe Lazea - secretar general al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, ing. Dorin Ciucă - administrator al Regiei Naționale a Pădurilor, prof. dr. doc. Alexandru Viorel Vrânceanu - președinte A.S.A.S. și prof. dr. doc. Victor Giurgiu, membru co- respondent al Academiei Române. Lucrările s-au desfă- șurat în cadrul unei sesiuni plenare și pe trei secțiuni - secțiunea I - Silvobiologie, secțiunea a II- a - Silvotch- nică și secți- unea a IlI-a - Management forestier. Sesiunea plenară a fost deschisă de domnul profesor A. V. Vrânceanu, președintele A. S. A. S., care și-a exprimat bucuria de a găzdui aceste eveniment în aula celui mai prestigios for științific din domeniul agricol și silvic și, în același timp, a salutat participarea la sesiunea a reprezen- tanților autorităților publice centrale din domeniul silviculturii și ai altor instituții care colaborează la realizarea programului de cercetare pentru gestionarea pădurilor. Domnia sa a remarcat rolul cercetării științifice în fundamentarea gestionării pădurilor în conformitate cu principiile dezvoltării durabile, principii pro- movate și legiferate la nivel internațional, în final felicitând organizatorii acestei sesiuni care a devenit tradițională și a urat succes deplin participanților la sesiune. în cuvântul său, domnul secretar general Gheorghe Lazea s-a referit la reforma în curs de realizare în silvicultură, la aspectele legislative privind reconstituirea dreptului de pro- prietate asupra pădurilor, la necesitatea gestionării durabile a pădurilor indiferent de forma de proprietate a acestora. De asemenea, a remarcat rolul și implicarea plenară a institutului în toate acțiunile și demersurile pe care autoritatea publică cen- trală din silvicultură le-a inițiat pentru reconstituirea dreptului dc proprietate asupra pădurilor. Este important de precizat că dl Gh. Laz.ea s-a pronunțat în favoarea păstrării actualelor structuri administrative (ocoale sil- vice) și amenajistice (unități de producție). Domnul administrator al R.N.P., Dorin Ciucă a prezentat lucrarea „Reformă și restructurare în contextul retrocedării pădurilor către foștii proprietari". Domnia sa a evidențiat prin- cipalele obiective ale activității Regiei Naționale a Pădurilor pentru aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, în conformitate cu Legea nr. 26 / 1996 - Codul silvic și Hotărârea Guvernului nr, 982 t 1998. De asemenea, a prezentat situația estimativă a suprafețelor de pădure ce se solicită a fi restituite foști- lor proprietari, relevând unele aspecte inco- recte, contrare legii, privind cererile de res- tituire și docu- mente prezen- tate în susți- nerea acestora. Aceste aspecte urmează să fie analizate și so- luționate con- form preveder- ilor legale, ast- ; fel încât recon- stituirea dreptului de proprietate să se facă în mod just, per- soanelor îndreptățite. Au fost prezentate și unele implicații eco- nomico - financiare pe care retrocedarea pădurilor le va avea asupra R.N.P., precum și unele acțiuni ilegale ale foștilor pro- prietari de obstrucționarc a activității Regiei și cazuri grave de agresiune asupra personalului silvic. S-a afirmat că Regia Națională a Pădurilor este pregătită să ofere întreaga gamă de prestații noilor proprietari de pădure, în condiții legale, judicios stabilite astfel încât pădurile să fie gospodărite, cu continuitate, în regim silvic, indiferent de forma de proprietate. Domnul profesor Victor Giurgiu a prezentat referatul „ Cercetarea științifică în contextul reconstituirii dreptului de proprietate asupra pădurilor". Domnia sa a reliefat faptul că: „Recentele legi referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor așează silvicultura românească în fața unei perioade de profunde transformări conceptuale, de autentice și radicale reforme și restructurări instituționale și REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 47 legislative, menite totodată să integreze economia noastră forestieră în structurile europene ... Din păcate, cercetarea din domeniul silviculturii, ne referim la cea din ultimul deceniu, nu a abordat problema în cauză. în consecință, factorii de decizie din sferele legislativului și executivului nu au dispus de toate soluțiile științific fundamentate referitoare la modul de retro- cedare și apoi de administrare și gestionare a pădurilor respective. Nu au fost, evidențiate cu anticipație nici con- secințele acestui proces asupra activității de cercetare științi- fică din domeniul silviculturii”. In conținutul expunerii, autorul a prezentat câteva dintre consecințele majore ale reconstituirii dreptului de proprietate asupra pădurilor, cu referire specială la cercetarea științifică, precizând rezumativ: consecințe cu caracter general: consecințe la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor în legătură cu cercetarea științifică; proprietatea privată și cercetarea științifică și con- secințe cu referire la obiectivele de cercetare științifică. In final s-a precizat că: „lista problemelor specifice cercetării științifice legate de retrocedarea pădurilor este mult mai vastă" și se consideră „necesară ameliorarea pe baze științifice a recentelor acte normative referitoare la reconsti- tuirea dreptului de proprietate asupra pădurilor"*. Domnul director al I.C.A.S., George Man, a prezentat referatul „ Cercetarea științifică silvică în prezent și în perspec- tivă " precizând că aceasta are menirea de a fundamenta strate- gia de realizare a gestionării durabile a pădurilor indiferent de forma de proprietate a acestora. S-a menționat că: „Programul de cercetare științifică al institutului este marcat, pe de o parte, de consecințele perioadei prelungite de tranziție la nivel național, exprimate prin fonduri de la bugetul statului din ce în ce mai reduse - și, pe de altă parte, de problemele actuale ale silviculturii în etapa de reconstituire a dreptului de proprietate asupra pădurilor. Ne exprimăm convingerea că aceste difi- cultăți nu vor afecta fondul cercetării științifice, dar ne obligă să adoptăm o strategie proprie pe termen scurt (și mediu) care să asigure continuitatea activității institutului”. Au fost prezentate sintetic obiectivele programelor de cer- * Această comunicare este publicată integral în acest număr al Revistei pădurilor (pag. 1) cetare - dezvoltare finanțate de Agenția Națională pentru Știință, Tehnologie și Inovare (A.N.Ș.T.I.) și Regia Națională a Pădurilor, preocupările actuale pentru lansarea de noi oferte de cercetare în cadrul programelor naționale de cercetare RELANSIN (relansare economică prin cercetare și inovare) și INFRAS (consolidarea infrastructurilor standardizării și ca- lității) și în cadrul noului obiectiv de cercetare intitulat „Fundamentarea gestionării durabile a pădurilor pentru potențarea funcțiilor lor ecologice, economice și sociale". „Se va acorda o atenție deosebită cooperării științifice internaționale, ca oportunitate de maximă importanță pentru implicarea mai accentuată a institutului în circuitul inter- național de informații științifice, în care oferta de proiecte de cercetare credibile trebuie să fie o preocupare constantă. în subsidiar, aceste proiecte sunt un mijloc eficient pentru dotarea tehnică la nivel modern a laboratoarelor. In încheiere au fost enunțate obiectivele prioritare de cercetare de interes național, actuale și de perspectivă". în cadrul celor trei secțiuni de lucru au fost prezentate 48 comunicări științifice. Au participat cu lucrări specialiști din I.C.A.S. și din alte instituții cu care colaborăm în cadrul pro- gramelor de cercetare. Am fost onorați de prezența unor cadre didactice de la Facultatea de Silvicultură din Suceava, spe- cialiști din Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, Regiei Naționale a Pădurilor, Institutul Național al Lemnului, Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie din A.S.A.S., precum și specialiști care lucrează în producție în cadrul direcțiilor silvice teritoriale. Moderatorii - personalități de marcă din învățământul supe- rior și cercetare - au asigurat un nivel ridicat al dezbaterilor științifice. Lucrările acestei sesiuni au reliefat principalele rezultate obținute în activitatea de cercetare din domeniul forestier și, mai ales, necesitatea gestionării pădurilor după principiile dezvoltării durabile. Lucrările științifice prezentate la această sesiune urmează să fie tipărite. Unele comunicări au fost solicitate spre publicare în Revista pădurilor. - . Dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 ® Nr.2 CRONICA Primăvară forestieră fierbinte - prin dialog și rațiune la soluții rezonabile - Sărbătoarea sădirii arborilor (Arbor - Day) s-a născut în anul 1872 în SUA ca o reacție la marile devastări de păduri. De acolo a ajuns în Franța în anul 1891 sub denumirea "La fete de l'arbre", de unde s-a răspândit în multe țări ale Europei. La noi, "Serbarea pomilor" a fost oficializată de ministrul învățământului, Spiru Haret în anul 1902, dar s-a dezvoltat sub impulsul silvicultorului M. Drăcea, de-abia în anul 1924, când s-a încetățenit denumirea de Serbarea sădirii arborilor, ca un mijloc eficient pentru formarea conștiinței forestiere. Cu timpul, Serbarea sădirii arborilor a luat caracterul unei adevărate sărbători a primăverii. / Generația vârstnicilor păstrează pe răbojul memoriei evenimentele înălțătoare când coloane de elevi, studenți, ostași, cetățeni ai sa- telor și orașelor, cu participarea activă a membrilor corpului didactic, a autorităților, uneori chiar a demnitarilor, înaltelor fețe bi- sericești și a membrilor familiei regale, se îndreptau spre șantierele de împădurire pentru a contribui fiecare, fizic și sufletește, la re- facerea forestieră a țării. Slujbele religioase, cuvântările și îndrumările silvicultorilor, ținute la fața locului, și contactul nemijlocit cu mediul forestier erau mijloace eficiente de educare a populației și autorităților locale și centrale în spirittd dragostei .de pădure. în perioada anilor 1930 - 1938, circa 3.014.100 de participanfi au plantat 45 milioane de puteți, dar cel mai mare câștig a fost pe planul formării și dezvoltării conștiinței forestiere, îndeosebi în rândul tineretului, respectiv al puținilor vârstnici rămași în viață până astăzi. Așa a fost întâmpinată primăvara forestieră un sfert de secol, an de an, în majoritatea localităților țării. Revista pădurilor din perioada 1924-1947 oferă mărturii edificatoare. Din păcate, Serbarea sădirii arborelui a avut o viață scurtă, până în anul 1948, când puterea comunistă a desființat-o, o dată cu interzicerea activității Societății "Progresul Silvic", ambele fiind considerate nocive pen- tru formarea "omului nou". în locul tradiționalei serbări a arborelui afost instituționalizată "Lunapădurii" (15 martie - 15 aprilie), având un caracterfes- tivist și un rol de educare comunistă a populației, dar și de preaslăvire a conducătorilor și a regimului. Decenii de-a rândul, în amintita perioadă, au avut loc manifestări sub formă de adunări festive, simpozioane și conferințe, fără legătură cu obiectivul tradițional și internaționalizat al serbării sădirii arborelui O apropiere de tradiție s-a produs de-abia în ultimii 2 ani, pentru care noi am militat de aproape un deceniu. Viața forestieră reintră treptat în normalitate. Soluția pentru viitor; în țară să se organizeze, potrivit tradiției, serbări ale sădirii arborelui, în perioada 15 martie - 15 aprilie. în acest an zilele de sărbătoare legate dc sădirea arborilor se suprapun peste o primăvară forestieră fierbinte, dominată de frământările generate de reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor. Trăim evenimente de maximă importanță care implică responsabilitate, dialog și înțelepciune, pentru mini- mizarea riscurilor și nenorocirilor ce pot interveni în acest pro- ces istoric. In contextul înfățișat mai sus, pc de o parte, se intensifică și amplifică mișcările sindicale ale silvicultorilor îngrijorați atât de soarta pădurilor, cât și de propriul lor viitor. La rândul ei, Societatea "Progresul Silvic" are propuneri de ameliorare a unor prevederi din actualele acte normative referitoare la retro- cedarea pădurilor. Pe de altă parte, foștii proprietari de păduri sau moștenitorii acestora forțează legea, căutând să reintre, chiar înainte de vre- me, în posesia drepturilor acordate de lege. Se intensifică astfel starea conflictuală între silvicultori și comunitățile rurale, care - din păcate - îmbracă și forme ^incredibile dc maximă agresivi- tate asupra slujitorilor pădurii. în plus, această perioadă de tran- ziție este prielnică pentru contravenții și infracțiuni silvice de tot felul. în condițiile date, întreaga perioadă legată de tradiționalele serbări ale sădirii arborelui, încadrate acum în așa-numita lună a pădurii, trebuie consacrată dialogului constructiv, respectiv comunicării deschise între comunitățile rurale, proprietari de păduri (persoane fizice și juridice), pe de o parte, și autoritățile silvice și silvicultorii care activează în respectivele zone rurale, pe de altă parte, pentru a explica și găsi soluțiile rezonabile care, respectând dreptul de proprietate, să respecte și drepturile naturii și ale generațiilor viitoare. Trebuie spus răspicat ade- vărul potrivit căruia proprietatea este însoțită și de obligații sociale care nu pot fi nesocotite, nici de lege, nici de proprietari. Totodată, același dialog se impune și între societatea civilă și oficialitățile responsabile cu reconstituirea dreptului dc pro- prietate asupra pădurilor. în această privință Societatea "Progresul Silvic" este datoare să se implice mai mult în medierea actorilor implicați în stările conflictuale care - din păcate - tind să ia amploare. Este în fașă și se dezvoltă un conflict ascuns între generații pe tema utilizării resurselor forestiere, respectiv între cerințele generațiilor viitoare și interesele de moment ale generației actuale de proprietari, care tinde să folosească cât mai mult din propriile resurse, afectând interesele generațiilor viitoare. Cerințele acestora din urmă sunt apărate de știință, dc societatea civilă și de legile țării, dacă ele însele respectă principiul soli- darității dintre generații. Nu este drept și nici etic ca actuala generație, reprezentată REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.2 doar dc politicieni, să hotărască soarta pădurilor și în final să distrugă un patrimoniu național care aparține viitorimii. Soluțiile care, în condițiile specifice ale României, pot con- duce la armonizarea intereselor actuale ale proprietarilor cu restricțiile regimului silvic și cerințele viitorului sunt multiple, dintre care menționăm următoarele: • constituirea particularilor în asociații forestiere, având calitatea de persoană juridică, cunoscând adevărul potrivit căruia fărâmițarea fondului forestier în minuscule proprietăți echivalează cu distrugerea pădurilor; * administrarea pădurilor persoanelor juridice de către structurile silvice ale statului, cu garantarea dreptului de pro- prietate și acordarea venitului net ce sc cuvine proprietarilor. în perioada precomunistă, în acest scop, în cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, funcționa o direcție a pădurilor per- soanelor juridice cu inspectorate și ocoale silvice în teritoriu, direcție distinctă de Casa Autonomă a Pădurilor Statului. Să învățăm și din trecutul silviculturii românești; cine îl neglijează pierde viitorul; • unitatea administrativă dc bază să rămână ocolul sil- vic, cu precizarea că în afara acestuia nu trebuie să se afle nici un petic de pădure, nici un canton silvic. Nu este exclusă orga- nizarea dc ocoale și chiar direcții silvice publice sau private, sub un control sever al statului; * unitatea de bază pentru amenajarea pădurilor să fie păstrată în continuare unitatea de producție, aceasta incluzând, de pildă, toate pădurile dintr-un bazin hidrografic, indiferent de natura proprietății; * optimizarea raportului dintre numărul personalului silvic direct productiv angajat pentru gestionarea pădurilor și numărul inspectorilor și coordonatorilor de tot felul, ast- fel încât aceștia din urmă să nu perturbe activitatea celor dintâi și să nu se genereze noi forme de birocratizare a silviculturii. Silvicultorul are responsabilitatea primordială de gestionare a pădurii, nu pe cea de a se controla și inspecta unul pe altul; • restrângerea cheltuielilor administrative și raționa- lizarea salarizării, astfel încât structurile silvice ale statului să fie eficiente și, implicit, atractive pentru proprietarii de păduri; * asanarea morală a unor segmente ale personalului silvic. Nădăjduim ca, până la sfârșitul "Lunii pădurii", să se ela- boreze actele normative necesare sau să se amelioreze cele exis- tente, în sensul celor precizate mai sus, soluțiile date fiind avan- tajoase pentru proprietari, silvicultori și bugetul statului; în plus asigură condiții favorabile pentru integritatea și gestionarea durabilă a pădurilor, ceea ce este mai presus de toate important. Prof. dr. doc. Victor GIURGIU Membru corespondent al Academiei Române 49 CRONICA Țara Moților: prilej de adunare în pragul unui nou mileniu Dr. rer. nat. Aurel TEUȘAN* Pe la începutul lunii decembrie anul trecut (1999) am fost invitat să particip la o conferință cu proiecții luminoase (diapo- zitive), care urma să aibă loc într-o sală a facultății de silvicul- tură din Freiburg. Conferențiari: prof. dr. Albert Reif din partea așa-numitului Waldbau-Institut (ceea ce ar corespunde unui institut de sil- vologie) și dr. Evelyn Rusdca, din partea unei ramuri de cerce- tare a landșaftului, denumită Institut tur I