REVISTA PĂDURILOR
REVISTA PĂDURILOR
REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A
PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC11
ANUL 114
Nr. 2
1999
COLEGIUL DE REDACȚIE
Dr. ing. Romică TOMESCU - redactor responsabil, prof. dr, Dumitru TÂRZIU- redactor responsabil adjunct,
șef lucr. ing. Nicolae ANTONOAIE, ing. Robert BLAJ, ing. Dorin C1UCÂ, prof. dr. loan CLINCIU, prof. dr. Ion
FLORESCU, ing. Gheorghe FLUTUR, prof. dr. doc.Victor GIURGIU, prof. dr. Gheorghiță IONAȘCU, ing.Gheorghe
LAZEA, ing. Moisa Tudor MADEAR, ing. Ion MEGAN, șef lucr. dr .ing. Norocel NICOLESCU, ing. Dorel OROȘ,
dr. ing. Gheorghe PARNUȚĂ, ing. Lconard PĂDUREAN, ing. Constantin RUSNAC, prof. dr. Victor STĂNESCU,
conf. dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA, prof.dr. Ștefan TAMAȘ, ing. Anton VLAD
COMITETUL DE REDACȚIE
Dr. ing. Romică TOMESCU, prof. dr. Dumitru TÂRZIU, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. doc. Victor GIURGIU,
dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ
Redactor șef: Rodica DUMITRESCU
Secretar de redacție: Cristian BECHERU
CUPRINS	pag.
YVES BASTIEN, DUMITRU ROMULUS TÂRZIU: Aspec-
te actuale privind silvicultura făgetelor pure și amestecate cu
diferite foioase prețioase din Franța în regim de codru re-
gulat .. ..............................................1
VICTOR STĂNESCU, NICOLAE ȘOFLETEA: Probleme
ecologice în contextul geneticii forestiere ...........8
VALERIU ENESCU: Conservarea biodiversității și resurselor
genetice forestiere din zona montană a României ......11
CRISTIAN D. STOICULESCU: Pădurile virgine și cvasivtr-
gine românești, un patrimoniu natural european de excepție . .14
DORIN DRÂGHICIU: Cercetări privind stabilirea dinamicii
înălțimii medii a arboretelor de molid instalate în afara arealului
natural...................................................23
MARIAN DRĂG01: Contribuții la dimensionarea fondului de
rezervă ..................................................29
SORIN GEACU: Charta silvică a României dc la 1869 . .37
IONEL POPA: Aplicații informatice utile în cercetarea silvică.
Programul CAROTA și programul PROARB	., ....41
DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII	“PROGRESUL SIL-
VIC” .......................................43
DIN ACTIVITATEA ICAS ................... 50
CRONICĂ ....................................54
RECENZII....................................56
CONTENT	page
YVES BASTIEN, DUMITRU ROMULUS TÂRZIU: Aspects
regarding thc silviculture of pure beech forests and mixed beech
stands with various precious broadleaved species from France,
managed in the high stand system ................1
VICTOR STĂNESCU, NICOLAE ȘOFLETEA: Ecological
problems in the framework of forest genetics ...8
VALERIU ENESCU: Biodiversity and forest genetic resource
conservation from mountain zones of Romania.....11
CRISTIAN D. STOICULESCU: The Romanian virgin and
quasiviigin forests, an excepțional European natural patrimonyl4
DORIN DRÂGHICIU: Rcsearches regarding the establishing of
the mean height dinamics in Norway spruce stands situated outside
the natural range (of the species)..............23
MARIAN DRĂGOI: Contributions to the reserve stock estima-
tion .........................................  29
SORIN GEACU: A 1869 forest map of Romania.......37
IONEL POPA: Silvicultural	research: CAROTA and
PROARB programs.................................41
FROM THE ACTIVITY OF “PROGRESUL SILVIC”
SOCIETY ........................................43
FROM THE ACTIVITY OF IC AS .....................50
NEWS ..............................54
REV1EWS ...........................56
Yves BASTIEN
profesor de Silvicultură Ia Școala
Națională de Geniu Rural de Ape și de
Păduri de la Nancy - Franța
Dumitru Romulus TÂRZIU
profesor la Universitatea
“Transilvania” din Brașov, fost profesor
asociat de Silvicultură la Școala
Națională de Geniu Rural de Ape și de
Păduri - Nancy-Franța
Fagul arc o mare capacitate de a utiliza spațiul
aerian pentru fotosintezâ printr-o strategie poliva-
lentă de dezvoltare a ramurilor lungi de explorare
cu frunziș mai rar și laterale scurte cu frunziș
des în buchete care asigură fotosintezâ. Această
strategie conferă fagului o marc putere de con-
curență care se traduce prin menținerea sa sub
masivul relativ dens sub formă de plantule și puieți
și prin pătrunderea sa sub masivul închis al ste-
jeretelor și gorunetelor de dealuri și a pinetelor de
pin silvestru.
Fagul manifestă o excelentă reacție la punerea în
lumină prin curățiri și rărituri. Prin temperamentul
său de umbră, fagul concurează și elimină rapid
speciile de foioase cu temperament de lumină cum
sunt foioasele prețioase (paltin, frasin, cireș, sorb
etc.).
Prin coroanele sale foarte dese, microclimatul
din interiorul făgetelor se caracterizează printr-o in-
tensitate a luminii care scade la 10 % la nivelul co-
roanelor și până ia 4 % la nivelul solului, fapt ce fa-
ce ca subarboretul și pătura erbacee să fie slab dez-
voltate, iar pătrunderea altor specii foarte dificilă.
3.	Particularități silviculturale
în Franța, fagul fructifică des și abundent în
partea de vest (Normandia, Picardia), adeseori anual
sau la 2-3 ani și la 3-5 ani în nord-est (Lorena,
Alsacia, Vosgi). Diametrul coroanelor joacă un rol
important în ce privește intensitatea fructificației.
Astfel, după Becker 1977, etajul de codru de con-
sistență plină din crângul compus produce de trei ori
mai mult jir decât un arboret dc codru regulat. Jirul
este puternic consumat de rozătoare și păsări și este
atacat de ciuperca Rhizoctonia solani. Pentru a fi
asigurată regenerarea naturală, sunt necesare peste
20 dc bucăți jir pe metru pătrat, iar suprafața de bază
a arborilor seminceri trebuie să depășească 10 m2.
ha1.
în arborctele tratate în regim de codru regulat,
perioada specială de regenerare este cuprinsă între 8
Aspecte actuale privind silvicultura
făgetelor pure și amestecate cu
diferite foioase prețioase din Franța
în regim de codru regulat
1.	Introducere
Fagul ocupă în Europa cca 12.000.000 ha, dintre
care Franța deține aproape 1.250.000 ha.
Considerată în trecut drept o specie neinteresantă
sub raport economic, fagul a fost defavorizat prin
aplicarea crângului simplu și a crângului compus în
zonele de câmpie din Franța și prin eliminarea sa
sistematică în favoarea molidului și a bradului din
pădurile de munte. în acest fel, fagul a cunoscut o
regresie importantă privind ponderea sa în pădurile
din Franța.
în prezent, din cele 1.250.000 ha, cca 50 % sunt
tratate în regim de codru regulat și 50 % în regim de
crâng compus sau în conversiune spre codru. Fagul
apare mai bine reprezentat în pădurile din nord-ves-
tul Franței, în Normandia și Picardia, în nord-cstul
Lorenei precum și în zonele montane din Vosgi,
Alpi, Masivul Central și Pirinei.
Făgetele pure din Franța au un volum mediu la
hectar de cca 174 m3 și o creștere medie de cca 4,7
m’.an '.ha’' Cantitatea de masă lemnoasă extrasă din
făgetele pure și amestecate din Franța se cifrează la
cca 2.000.000 de m3 anual.
2.	Particularități ecologice
Fagul apare în Franța, în regiunile cu climat tem-
perat oceanic caracterizate printr-o pluviozitate ridi-
cată (peste 600 mm) dar manifestă o vigoare mai
mare în climate cu peste 750 mm precipitații medii
anuale relativ uniform distribuite în decursul anului
și cu o umiditate atmosferică ridicată. Este deosebit
de sensibil la înghețurile târzii precum și la solurile
hidromorfe, gleice sau pseudogleice și la cele foarte
puternic acide. Sub raport edafic, în Franța, apar
două mari tipuri de făgete și anume făgete acidofile
și făgete calcicole.
Specie cu temperament de umbră, adeseori
exclusivistă, fagul realizează și în Franța cu deose-
bire arborete pure, dacă este condus în regim de
codru regulat.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
1
și 12 ani. Și în Franța , vârsta exploatabilității teh-
nice pentru lemnul de gater este sub 120 ani, în
funcție de clasa de producție. Dincolo de această
vârstă, arborii de fag prezintă inimă roșie.
în arboretelc pure, arborii răniți suferă de cancer,
riscul crescând o dată cu densitatea arboretelor.
Nectria coccinea și Cryptococcus sp. atacă scoarța
exemplarelor de diametre foarte mari.
In regiunea de nord-est a Franței (Lorena), fagul
suferă de microgelivuri în lungul trunchiului.
Creșterea și dezvoltarea puieților de fag și arhi-
tectura lor sunt puternic influențate de densitatea
arboretului matur. Sub masivul încheiat, creșterea în
înălțime este mică, iar caracterul policiclic al
creșterii dispare. Axul principal al acestor exem-
plare este puțin individualizat, iar creșterea ia carac-
ter plagiotrop, dând coroanei o formă tabulară. în
condițiile unei consistențe scăzute și cu lumină
difuză, creșterea în înălțime se accelerează, carac-
terul policiclic devine tot mai evident, iar creșterea
ramurilor laterale este mai mică și
mai regulată. Crescute în plină
lumină, exemplarele tinere de fag au
o creștere rapidă în înălțime și un
policiclism evident, dar își pierd
dominanța apicală și prezintă o
formă defectuoasă și adeseori cu
înfurcire.
în climatul oceanic din nord-vest.
creșterea în înălțime este mai rapidă
în primii 60-70 de ani, comparativ cu
cea a fagului din nord-est, unde cli-
matul este mai rece (fig. 1). Creșterea
medie anuală în volum cumulează în
nord-vest între 60 și 70 de ani și
poate atinge până la 10 mfan ‘.ha1,
în timp ce în nord-est aceasta se rea-
lizează după 150 de ani (fig.2).
( S nord - est, H nord - vest)
După tabelele de producție întocmite de Schober,
pentru făgetele din nord-estul Franței și de către
Hamilton și Christic pentru nord-vest, creșterea
medie maximă variază între 3 și 10 mfan ’.ha' în
funcție de bonitatea stațiunilor (fig.2).
Pc substratele acide, producția făgetelor este pu-
ternic dependentă de reacția solului, iar pe cele cal-
caroase, de umiditatea și capacitatea de aprovizio-
nare cu apă a solurilor.
în stațiunile de bonitate superioară, cu soluri fer-
tile, fagul poate realiza și arborcte amestecate și
neregulate cu structură plurienă deoarece speciile de
amestec prezintă o mai mare toleranță la concurență
și au capacitatea de a recupera întârzierile în
creștere.
Cu speciile cu temperament de umbră cum e
bradul, fagul realizează și amestecuri intime și cu
structură plurienă. Cu speciile cu temperament de
lumină cum sunt foioasele prețioase, fagul rea-
lizează arborete amestecate grupate.
Fig. 1. Evoluția înățimii dominante în funcție de vârstă, la făgetele din Franța
Fig- 2 - Evoluția creșterii medii anualeîn volum în raport cu vârsta la făgetele din nord-estul (a) și nord - vestul (b) Franței
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Particularitățile silviculturale ale speciilor de
amestec care intră în competiție cu fagul sunt:
înălțimile pe care Ic pot realiza, toleranța la umbră,
ritmul de creștere în înălțime, capacitatea de recu-
perare a întârzierilor în creștere, potențialul de
regenerare, sistemul de înrădăcinare, longevitatea și
rezistența la factori biotici și abiotici dăunători.
în stațiunile cu soluri cu textură grosieră și acide
fagul realizează în Franța frecvent arborete ameste-
cate cu gorunul, stejarul pedunculat, bradul,
molidul, duglasul și laricele, iar pe soluri nisipoase
chiar și cu pinul silvestru.
în stațiunile cu soluri cu textură mijlocie spre
fină, pseudoglcizate, el realizează amestecuri cu
gorunul, stejarul pedunculat, carpenul și bradul, iar
în stațiunile cu substrate calcaroase (calcare, mame
calcaroase), cu gorunul, paltinul, frasinul, sorbul,
scorușul, cornul, cireșul și chiar cu bradul.
4.	Conducerea făgetelor pure și amestecate
prin aplicarea operațiunilor culturale și a trata-
mentelor
4.1.	Calitatea lemnului de fag și a obiectivelor
de producție urmărite
Cercetările efectuate de către Polge și alți autori
în Franța au ajuns la concluzia că arborii de fag, care
au creșteri în grosime mari (inele anuale late), pre-
zintă un lemn moale puțin dens și cu retractabilitate
redusă. Acest lucru se rea-
lizează la rezervele din
crângul compus și în arbo-
retele de codru parcurse de
timpuriu cu rărituri foarte
puternice (futaic claire).
Arborii cu mici creșteri
în grosime (inele anuale
înguste) prezintă lemn tare
(dur), dens, adeseori roșcat
și cu inimă roșie și cu o
mare retractabilitate. A-
ceste creșteri se realizează
în arborctcle de codru re-
gulat parcurse cu rărituri
slabe la moderate sau
neparcurse.
Lemnul de cea mai bună valoare tehnologică se
obține după H.Polge din arborctele în care arborii au
coroane cu diametre foarte mari. Calitatea lemnului
de fag depinde așadar puternic de silvicultura apli-
cată și dc însușirile genetice ale speciei și mai puțin
de condițiile staționale. De aceea, selecția arborilor,
cu ocazia aplicării curățirilor și mai ales a râriturilor,
este foarte importantă, având în vedere și faptul că
variabilitatea arborilor dintr-un arboret este mult
mai marc decât variabilitatea dintre diferitele
arborete de fag.
Lemnul de tranșaj (pentru decupare) trebuie să
fie de foarte bună calitate, întrucât se debitează în
foițe foarte subțiri.
Pentru derulaj calitatea I, se cere lemn cu inele
anuale foarte regulate, indiferent dc lățimea lor.
Pentru derulaj calitatea a Il-a, se cere lemn cu inele
anuale înguste, dar regulate. Lemnul de gater pentru
cherestea de calitate se situează din punct de vedere
calitativ între lemnul de tranșaj și cel de derulaj ca-
litatea I.
Pentru cele trei domenii de utilizare se cere ca
lemnul de fag să aibă o culoare cât mai deschisă
proporția lemnului cu inimă roșie cilindrică să nu
depășească 1/3 din diametru, iar cel cu inimă roșie
stelată este exclus, cu excepția celui de derulaj cali-
tatea a Il-a, dacă diametrul inimii nu depășește 1/3
din diametru.
Exigențele sunt mari și în ceea ce privește recti-
tudinea, cilindricitatca și defectele admise.
în tabelul 1 se prezintă însușirile calitative pe
care trebuie să le îndeplinească buștenii de fag pen-
tru trei domenii principale de industrializare:
tranșaj, derulaj și cherestea.
Tabelul 1
Calitatea lemnului dc fag pentru diferite utilizări, cerute de industriașii francezi și bel-
gieni
'"'-'-Qonienii dc utilizare Caracteristici		Tranșaj (Decupare)	Derulaj		Cherestea de calitate	Observații	j
			Calitatea I	Calitatea a II-a		
1-Cinn moale		4-4- 4- 4-	4- 4	4-	4-4-4-	
Lățimea inelelor anuale		4- 4- 4- 4- > 4 mm	+ 4-	4-	4-4-4-	nivele de importanță
Culoare	albă	+ + +	4-4-4-	4- 4-	4- 4-	+ redusă
	roșie	* (< V3)	•+■(<1/3)	++(1/3)		+++-+foarte mare
Inimă	cilindrică roșie stelată	-	-	+ (<1/3}	-	
Rectitudinea		4- 4- 4- 1-	+ 4-4-4- 4-4-		4-4-4-	
Cilindricitatca		4-4-4-	4-4-	4-4-		4- 4-	
Defecte admise		ovali tale mică	mici	noduri sănătoase ușoară curbură	noduri sănătoase ușoară curbură	noduri sănătoase ușoară curbură si fibră farsă	
Având în vedere aceste aspecte, unul din obiec-
tivele importante de producție, în cazul făgetelor,
este acela de a realiza arborete mai rare, în care
arborii să-și formeze coroane foarte largi.
în ce privește diametrul, în Franța, obiectivul
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
3
este de a obține diametre de peste 60 cm și un
trunchi foarte bine elagat pe 6-8 m înălțime și cu un
coeficient de dezvoltare al coroanei calculat ca
raport între înălțimea coroanei și înălțimea arboretu-
lui (1/h) înjur de 0,5. Lățimea inelelor anuale trebuie
să depășească 4 mm, iar lemnul să nu prezinte fibră
torsă, să aibă retractabilitate slabă, iar arborele să nu
prezinte înfurcire.
în ce privește obiectivele silviculturale, în con-
ducerea arboretelor se urmărește realizarea, pe cât
posibil, de arborete amestecate cu foioase prețioase
în stațiunile de câmpie, coline și dealuri și cu
rășinoase în stațiunile montane.
în stațiunile cu substrate calcaroase, cu soluri
profunde cu reacție slab acidă, compoziția țel este
50-60 % fag + 50-40 % gorun, frasin, cireș, paltin
iar în subetaj carpen.
în stațiunile cu substrate calcaroase xerofîle,
fagul trebuie să dețină între 40-50 % din compoziția
țel, iar restul de 50-60 % să fie reprezentat de cireș,
paltin, sorb etc.
în stațiunile cu soluri acide, fagul trebuie să
ocupe 70-80 % din compoziția țel, iar restul de 30-
20 % să fie deținut de gorun, cireș, rășinoase diverse
(larice, duglas, brad și molid în zona montană).
Prezența speciilor de amestec se justifică prin
necesitatea de a realiza la vârsta exploatabilității o
proporție de minim 20 % din aceste specii, având în
vedere tendința exclusivistă a fagului.
Speciile cu temperament de lumină trebuie în
general privilegiate, în măsura în care ele contribuie
la educarea fagului în regim de codru cu o densitate
scăzută. Importanța speciilor de foioase prețioase se
va reduce pe măsură ce arboretele de fag înaintează
în vârstă datorită faptului că vârsta lor de exploata-
bilitate este mult mai mică decât cea a fagului.
Pentru a obține exemplare de fag de diametre
mari, cu coroane bine dezvoltate, este necesar ca
făgetelor să li se aplice răritură forte încă din
tinerețe, astfel încât suprafața de bază a arboretului
principal să nu depășească la vârsta exploatabilității
20-25 10 m2.ha'' în stațiunile de bonitate superioară
și 16 la 20 10 mz.ha' în stațiunile de bonitate infe-
rioară. Aceste valori ale densității arboretelor de fag
permit și o bună dezvoltare a speciilor de foioase
prețioase cu temperament în general de lumină.
4.2.	Conducerea arboretelor în regim de
codru regulat
în cazul adaptării codrului regulat, prin aplicarea
tratamentului tăierilor succesive, se urmărește
obținerea unei regenerări naturale corespunzătoare
în care fagul sa dețină în jur de 50 % din compoziția
de regenerare, iar restul să fie ocupat de semințișul
speciilor de gorun, paltin, cireș, sorb, frasin etc.
în acest sens se recomandă aplicarea a 4 până la
7 tăieri succesive extinse pe o perioadă de la 15 la
30-40 de ani, cu o perioadă specială de regenerare
scurtă de 8-12 ani.
Regenerarea acestor arborete are loc în 2 faze: în
prima se favorizează instalarea speciilor de lumină,
iar în cea de-a doua a fagului. Tăierea de
însămânțate aplicată în anul de fructificație al fagu-
lui este de regulă slabă ca intensitate (20-25 % din
volum pe picior) și urmărește o selecție severă a
semincerilor prin marcarea arborilor cu fibră torsă
înfurciți, atacați etc.
Pentru instalarea speciilor de lumină sc deschid
mici ochiuri (H/2). Tăierile de punere în lumină se
adaptează ritmului de creștere a scmințișului, iar
cele definitive H/2-H se aplică după 8-12 ani pentru
a favoriza educarea puieilor de fag la umbră, în ve-
derea menținerii dominanței apicale și a diferențierii
exemplarelor valoroase. De aceea, în prezent, în
Franța, există tendința de a lungi atât perioada spe-
cială cât și cea generală de regenerare.
în ce privește lucrările de îngrijire și condu-
cere a arboretelor aplicate în ©getele din Franța,
se remarcă următoarele particularități :
în fazele de desiș, nuieliș și prăjiniș se aplică
degajări, respectiv curățiri. Având în vedere tole-
ranța fagului la competiție, mai ales în arboretele
pure, nu se aplică degajări. în schimb, în ©getele
amestecate, se deschid încă din faza de desiș culoare
distanțate la cca 6 m din ax în ax, care să permită
executarea degajărilor și a curățirilor. în aceste faze
obiectivul principal este acela de a obține la exem-
plarele de fag dominante un trunchi elagat pe minim
5 m de la bază. Acest lucru se realizează prin
menținerea unei densități corespunzătoare a arbore-
tului, care să favorizeze competiția și elagajul natu-
ral și durează până la 25-30 de ani în ©getele din
nord-vest și până la 30-45 de ani în cele din nord-
est.
în fazele următoare de păriș codrișor și codru
mijlociu, intervențiile aplicate urmăresc realizarea
unei creșteri foarte active în grosime a arborilor de
viitor rămași în arboret. Acest lucru se realizează
prin aplicarea unor rărituri foarte puternice și cu ca-
racter predominant de sus. încă de la prima răritură
se recomandă alegerea arborilor de viitor, atât dintre
4
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
exemplarele de fag, cât și dintre cele de foioase
prețioase din arboretele amestecate. Chiar de la
prima răritură, intensitatea răriturilor va fi de așa
natură încât să asigure punerea în lumină a exem-
plarelor de foioase prețioase. După aplicarea primei
rărituri, numărul de exemplare la hectar se va reduce
la cca 1800 la hectar (fig.3 ). Arborii de viitor, aleși
în număr de 70-100 la hectar, vor fi degajați complet
prin extragerea a 3-4 arbori din jurul lor și dacă este
o 3 t t tt ifianuo»»
inSUimcA domini')^ '7? m
o 3	6 f H » a » s v a.
InarRmpg
Fig.3 - Normele de desime pentru făgetele din Franța, în raport cu
productivitatea arboretului
necesar, se va aplica o primă repriză de elagaj artifi-
cial. Intensitatea primelor rărituri este de 35-40 %
din numărul total de arbori. Până la vârsta exploata-
bilității, care este variabilă în funcție de clasa de
producție a arboretului, în Franța se aplică 6 până la
7 reprize de rărituri, cu o periodicitate crescând ast-
fel încât numărul final de arbori să ajungă la 70-110
exemplare la hectar (fig.3).
După prima răritură, suprafața de bază
rămasă trebuie să fie cuprinsă între 15 și
18 10 m2.ha ', iar la vârsta exploatabilității
suprafața de bază nu trebuie să depășească
20-25 10 m2.ha l. Această desime nu se
poate realiza decât printr-o silvicultură
dinamică caracterizată prin aplicarea unor
rărituri foarte puternice, cu caracter dc sus
pe tot parcursul existenței arboretului.
Pentru conducerea arboretelor de fag
din Franța, Oswald, în 1981, a propus niște
norme de desime prezentate în fig. 4.
Aceste norme corespund pentru rărituri
slabe (N0, rărituri moderate (N2), rărituri
forte (N3) și rărituri foarte puternice (N4).
în prezent, pentru a realiza obiectivele
economice propuse pentru făgete și anume
obținerea de creșteri în grosime cu inele
anuale de peste 4 nun și diametrul țel de
55-65 cm la vârsta de 100-120 de ani și în
care proporția foioaselor prețioase să
dețină cel puțin 20%, se impune aplicarea
de rărituri foarte puternice, chiar brutale
cu ocazia primelor rărituri, în așa fel încât
numărul de arbori la hectar, după prima
răritură, să scadă la 750-760 exemplare la
hectar. Eventualele pierderi de producție
datorate scăderii desimii sub valoarea cri-
tică, se vor compensa valoric, prin pre-
zența foioaselor prețioase.
Pentru realizarea de diametre mari cu
creșteri în grosime de peste 4 m pe rază, în
Franța s-au elaborat modele de silvicultură
dinamică, așa cum rezultă din fig.5, în care
se redă fie evoluția numărului de arbori la
hectar în funcție de vârstă, fie evoluția
suprafeței de bază.
In ultimii ani, în Franța, se discută tot
mai mult posibilitatea de a obține lemn de
fag pentru derulaj și cherestea de calitate
în mai puțin de 100 de ani, în arborete
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
5
Fig. 4 - Normele experimentale prognozării pentru
arboretele de fag conduse în regim de codru regulat
Nj - Rărituri slabe
N2 - Rărituri moderate
N3 - Rărituri forte
N4 - Rărituri foarte puternice
tratate în codru regulat.
Obiectivul acestui mod de gospodărire este acela
de a obține la vârste între 70 și 90 ani, 60-70 exem-
plare de fag asemănătoare rezervelor din crângul
Fig.5 - Evoluția suprafeței de bază a arboretelor de fag
parcurse cu rărituri în raport cu suprafața de bază maximă
posibilă
compus, cu coroane mari simetrice, cu diametre de
12-13 m, Iară înfurcire, cu trunchiuri cilindrice și
drepte, cu elagaj perfect pe cea 7-8 m înălțime, cu
diametru de 60-70 cm și un raport înălțime
totală/diametru între 50-60 cm.
Acest lucru se poate realiza fie pornind de la
arborete regenerate natural, fie rezultate din plan-
tații printr-o silvicultură dinamică, începând încă de
la închiderea stării de masiv.
în prima fază de “fasonare” (formare) a
arboretelor, după închiderea stării de masiv (în
desișuri și nuielișuri), se aplică degajări, dar mai
ales curățiri prin care se reduce numărul de exem-
plare la cca 5000/ha. în continuare, în faza de prăji-
niș, prin aplicarea a încă unei reprize de curățiri,
numărul de exemplare se reduce la 3000/ha.
Accesibilizarea interioară, prin deschiderea de
culoare, se face chiar de la începutul lucrărilor.
în cea de-a doua fază, numită de compresiune,
care este localizată în timp spre sfârșitul fazei de
prăjiniș și prima jumătate a părișului, până la cca
14-15 cm diametru (15-16 m înălțime superioară)
nu se aplică nici o intervenție, lăsând arboretul să
evolueze natural, în condiții de concurență mai
accentuată, care să favorizeze elagajul natural.
Prima răritură se aplică atunci când arboretul a
realizat un diametru mediu de 14-15 cm și are ca-
racter foarte puternic și predominant de sus,
numărul de exemplare reducându-se de la cca 3000
la 1000. Cu această ocazie se aleg și se însemnează
60 la 70 arbori de viitor (obiectiv), iar toți arborii
din jurul lor (cu care aceștia vin în contact prin
intermediul coroanelor) se extrag. Dacă elagajul
natural a decurs necorespunzător, se intervine cu o
repriză de elagaj artificial, până la înălțimea de 7-8
m. Concomitent cu prima răritură se efectuează și
întreținerea culoarelor silviculturale deschise.
După aplicarea primelor rărituri, arboretul intră
în faza de creștere intensă și susținută în diametru a
arborilor de viitor, fază care durează până la vârsta
de 60-70 de ani. In această faza, se aplică rărituri
forte la intervale regulate, în vederea eliberării de
concurență a arborilor de viitor. Cei 60-70 de arbori
de viitori, rămași în arboretul final, vor mai fi menți-
nuți încă 20 de ani, în regim de creștere liberă, pen-
tru a realiza diametrul țel de peste 60 cm.
BIBLIOGRAFIE
B a s t i e n , Y, 1998: Sylviculture du Hetre, Nancy.
B a s t i e n , Y, 1998: Sylviculture des feuillus precieux,
Nancy.
Bourgau J.M., 1991: Eclaircies dans le hetre et
normes de sylviculture en Picardie. Bul. Teh. ONF nr.22
Noel le G o f f, 1998: Effet des eclaircies sur la
croissance du hetre - Modelisation de la croissance INRA-
Champenoux
Noel le G o f f, O 11 o r i n i, J.M., 1998: Effets des
eclaircies sur la croissance du hetre INRA- Champenoux
Noel le Goff, Oltorini, J.M.,	1998:
Dinamique de la croissance individuelle et collective du hetre
sous contrainte, concurrentielle, INRA - Champenoux
6
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Mo r mic h e A, 1998: Faites du hetre de T.S.F. en
futaie, Nancy
O 11 o , H.J. 1998: Comportement du hetre et des feuillus
precieux dans deux contextes stationaires
Parde ’J, 1981: De 1982 a 1976/80 Ies places d'experi-
ence de sylviculture du hetre en foret domaniale de Haye, R.F.F
nr. sp.33
P o 1 g e H., 1980: Un defaul meconnu du hetre: Ies con-
traintes de croissance ONF, Bul.Tehn nr.12
***, 1996: Guide de Sylviculture du hetre en France-Comte
***, 1996: ONF, Sylviculture du hetre Bullctin techniquc
Nr.31
Aspects regarding the silviculture of pure beech forests and mixcd beech stands with various precious broadleaved
species from France, managed in tbe high stand system
Abstract
In the last decade, the beech wood as wcll as the wood of some precious broadleaved species such as rowan, cherry, sycamore,
ash and others is more demanded and better paid for on the market. For being used in the industry as wood for rotary pecling, cutting
or for timber it has to fulfil certain quality conditions (colour, density, annual ring width etc.). AII these qualities are higly dependent
by site conditions and expecially by the silviculture applicd to the stands.
The papcr prcsents the current concems of the French silviculture regarding the management of pure beech crops and mixtures of
beech with precious broadleavead species, managed in high stand system, for oblaining wood with the technological characteristics
required by the users.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
7
Probleme ecologice în contextul
geneticii forestiere
Știința înscrierii vieții în ambiental, a intcrrelați-
ilor organisme-mediu care decurg din acest contact
inevitabil, adică știința ecologiei, reprezintă o prelun-
gire firescă a cunoașterii în domeniul biologiei în
general, deși ea arc afinități incontestabile și cu disci-
plinele fizico-gcografice și aceasta nu numai pentru
că plantele și animalele își duc viața în aer și în sol
sau pe sol, ci și datorită plasticității mediului, capa-
cității acestuia de a se modifica, de a reacționa la
impactul cu comunitățile de organisme.
Genetica forestieră, ca disciplină a “viului” la sur-
să sau la origini, este în esență de sorginte ecologică,
chiar dacă studii interdisciplinare specializate de
structuri biochimice, de legități matematice în co-
nexiuni redundante genice, cromozomice, gcnomice
ș.a.m.d., par să sugereze independența relativă a
gcnotipului față de controlul aleator, exterior.
Orice discuție în genetică, în general, nu poate
însă să înceapă sau să se interfereze decât cu postu-
latul dialecticii genotip x mediu.
Genotipurile însele, ca structuri nucleotidice com-
binatorii s-au realizat, au devenit și s-au fixat sub
impactul permanent și strâns al factorilor de mediu.
Ingeniozitatea infinității de combinații posibile nu s-
a putut sustrage legilor convergenței mediogene a
caracterelor, ceea ce a și făcut ca majoritatea
foioaselor din zone temperate, cu atâtea și atâtea
fenotipuri, să manifeste în mod unitar caducitatea
frunzelor în sezonul hibernal, ca rășinoasele din cli-
mate boreale să vădească în bloc xerofitism morfo-
logic și anatomic, adaptare comună la secta fiziolo-
gică de iarnă ș.a.m.d.
Evident că statutul genetic al speciilor nu este
nicidecum alterat de această aliniere ecologică pe pla-
nuri foarte largi, deoarece mutațiile neutre adaptativ
și specializările metabolice permit interpretarea
extrem de diversă a aceluiași mediu în flora și fauna
unui anumit ecosistem.
Așa se și explică de ce barierele genetice dintre
specii sunt foarte greu de depășit, atâta vreme cât
componenta ecologică a metabolismului nu face
decât să încadreze, să potențeze sau să limiteze ma-
nifestările vitale, dar nu să le și definească.
Se cunoaște, în același timp, capacitatea deosebită
a unor conjuncturi climato-edafice de a spori gradul
de interfcrtilitatc naturală dintre specii apropiate, de a
8
Prof.dr.ing.Victor STÂNESCU
Conf.dr.ing.Nicolae ȘOFLETEA
Universitatea “Transilvania” Brașov
permite hibridări interspecifice cu frecvență mare.
Este cazul, de exemplu, al centrelor de hibridare a ste-
jarilor cunoscute la noi în țară, cum sunt pădurea
Bejan-Deva sau pădurea Mija-Morcni.
Hibridarea interspecifică presupune, firește, exis-
tența formelor parentale în contact direct, dar această
condiție nu este de obicei suficientă, în lipsa unor cir-
cumstanțe ecologice particulare, cum ar fi favorabili-
tatea climatului și a solului, absența unor dăunători
biotici în perioada polenizării și a fecundării ș.a.
în această privință cunoștințele noastre par încă
insuficiente, în sensul că ecosistemele forestiere de
interferență, cu forme hibride, trebuie să fie mult mai
numeroase decât se acreditează în prezent, ca de
exemplu în vestul țării la stejari, în pădurea Babadag
la frasini ș.a.
Izolarea reproductivă de natură morfoiogică-fizio-
logică, de această dată acționează oricum în pădure
nu numai la nivel interspecific, ci și la nivel intraspe-
cific, întregul registru polimorfic, începând cu
biotipurile și încheind cu subspeciile, având ca suport
inevitabil tocmai decalajele fenologice.
Izolarea reproductivă de natură geografică sau, în
general, ecologică, operează reahnente în populațiile
forestiere chiar și pe spații relativ restrânse. Existența
așa numitelor “cercuri de consangvinizare” pusă în
evidență în păduri de molid sau de pin din nordul
Europei, atestă predispoziția încrucișărilor apropiate,
între arborii vecini, cu consecințe sesizabile privind
structura genetică a descendenței. Diferențierea în
dimensiuni mult atenuată a semințișurilor, realizarea
de arborete tinere uniforme în păduri de cvercinee de
la noi, arborete care devin în curând vulnerabile la
atacul agenților abiotici dăunători, poate să se
datoreze și predispoziției la consangvinizare în
arborete vechi, izolate, rărite, cu panmixie diminuată.
Controlul expresiei fenotipice a caracterelor gene-
tice prin mediu este, în orice caz, la speciile foresti-
ere, deosebit de pregnant. între cele câteva zeci de mii
sau poate chiar câteva sute de mii de gene ale unui
arbore se stabilesc relații diverse, iar reglajul genetic
pregnant în transcripție, translație sau de tip feed-
back, trebuie să fie foarte prompt și eficient. Este însă
vorba, în contextul ecologic avut în vedere, mai ales
de impactul factorilor ecologici asupra catenelor
polipeptidice, asupra activității enzimelor direc-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
ționale, adică de cota informației mediogene în for-
marea posttranslațională a caracterelor.
Așa cum se vede la tot pasul, mediul nu poate
depăși anumite limite de interferență biologică, varia-
bilitatea pe care o condiționează limitându-se la dife-
rențele fenotipice din cadrul spectrelor de reacție pro-
prii fiecărei specii. Lucrurile sunt însă departe de a fi
simple departajări. De exemplu, în cazul biotipului
molid de rezonanță, controlul poligenic și polialelic al
caracterelor implicate a fost pus în evidență și la noi
în țară cu ajutorul markerilor biochimici (Stănescu,
V., Budu, E., 1986), infirmându-se astfel vechea
ipoteză a genezei sale biotopice exclusive. Pe de altă
parte însă, se cunoaște bine că numai anumite stațiuni
din Carpații Orientali, pe ambii versanți, întrețin acest
biotip, ceea ce subliniază dependența combinațiilor
alelice respective de anumite conjuncturi climato-
edafîce.
Ar fi, de aceea, important de văzut dacă molidul
de rezonanță va putea deveni vreodată un biotip de
cultură stabil și reproductibil în medii diverse.
Ecotipurile, atât de puțin puse în valoare în silvi-
cultura țării relevă, ce-i drept, încă multe necunos-
cute. în stațiuni extreme sau cu anumiți factori strict
limitativi, la limita altitudinală a pădurii, în turbării,
pe stâncării, pe soluri cu exces de umiditate sau
supuse uscăciunii, pe soluri argiloase, compacte sau
nisipoase etc., efectele selecției și ale reglării facto-
rilor habitatului asupra ansamblului heterogen al
reprezentanților speciilor ar trebui să se soldeze, în
principiu, cu geneza unor comunități specializate nu
numai ecologic, dar și structural-genetic.
Promovarea la reproducere a alelelor rare în
asemenea condiții și creșterea frecvenței acestora pe
seama alelelor comune, existența probabilă a cromo-
zomilor B ș.a. ar trebui să stea la baza realizării unor
genotipuri particulare, care să confere ecotipurilor
specificitate globală. în realitate s-ar putea ca
lucrurile să nu stea chiar așa, dar ignorarea sau negli-
jarea ecotipurilor la principalele specii forestiere de la
noi (molidul, bradul, fagul, stejarul, etc.) se datorează
în primul rând lipsei cercetărilor sistematice de durată
în acest domeniu.
Un accent mai mare în cunoașterea genetică-eco-
logică forestieră s-a pus prin studiile de proveniențe
în culturi comparative.
Populațiile locale, la speciile cu areale largi și u-
nitare, reprezintă mai mult variații continue, clinale,
cu suport poligenic. Schimbul de gene și genotipuri,
permanent și multidirecțional, între vecinătăți este
tamponat și în acest caz de efectele selecției naturale
asupra alelelor frecvente și rare, cu individualizarea
comunităților din aproape în aproape.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Cele mai clare sub aspectul condiționărilor ecolo-
gice sunt, evident, manifestările fenotipice circum-
scrise la nivelul arboretelor. Lăsând la o parte de-
osebirile de compoziție, vârstă, consistență, desime
ș.a., care sunt în mai mare măsură datorate activității
silvicultorului, diferențele în ceea ce privește capaci-
tatea de bioacumularc și starea de vegetație sunt în
majoritatea cazurilor expresia elocventă, mai mult
sau mai puțin fidelă, a relațiilor genotip x mediu.
Această relație se percepe în primul rând la nivelul
întregii micropopulații, fiind redată cel mai sintetic
posibil prin clasa de producție a arboretului.
Bioacumularea este de fapt un caracter complex,
implicând procese metabolice specifice, cum sunt
diviziunea celulelor din meristemele apicale, din
cambiu și felogen, întinderea celulelor nou formate
etc., care, la rândul lor, apar ca manifestări fiziologice
de sinteză, angajând toate procesele fundamentale-
absorbția substanțelor minerale, a azotului și a apei
din sol, circulația sevei brute și a sevei elaborate,
fotosintezâ, respirația, transpirația etc.
Ritmul și durata diviziunilor celulare din meris-
temcle de creștere, capacitatea de întindere a celulelor
generate, cu care se corelează nemijlocit tonusul
bioacumulărilor, sunt controlate de gene aditive în
genotipuri divers favorizate, dar strict dependente de
condițiile de mediu prin specificul proceselor meta-
bolice mai sus menționate.
De aceea, în silvicultură, ca ramură a biopro-
ducției vegetale, punerea de acord a cerințelor eco-
logice ale speciilor cu condițiile de mediu a reprezen-
tat totdeauna un deziderat major.
în termenii moderni ai geneticii ecologice, aceas-
ta înseamnă armonizarea sistemului genetic cu
dimensiunile nișei ecologice.
în această ipostază însă, termenii vechii corelații
plantă-mediu sunt cu mult depășiți, deoarece, mai
întâi, sistemul genetic are în vedere componenții cro-
mozomiali și genetici ai genotipului, inclusiv modul
lor de organizare, polimorfismul și ciclul cromozomi-
al în meioză și se extinde și asupra modului de repro-
ducere, gradului de panmixie și autogamie, cu
mecanismele de control incluse, asupra fecundării,
raportului dintre sexe, diseminării etc. în același timp,
nișa ecologică este examinată și ea dc pe un plan mai
larg, ca structură factorială, generând un spațiu multi-
dimensional, integrator.
Se pun astfel în corelație cu factorii de mediu
definitorii, mai întâi structurile intime ale materiei vii
și mecanismele implicate și abia apoi se studiază
legăturile dintre acești factori și efectele metabolice
principale, inclusiv dimensiunile și volumele rea-
lizate de arborete, starea lor de vegetație ș.a.m.d.,
9
efecte care devin în principiu mult mai explicite și pot
fi mult mai ușor controlate și dirijate.
Ar trebui, în această tentativă de cunoaștere și
aplicare în practică, să se înscrie pentru fiecare
arboret sau populație însemnele principale ale sis-
temului genetic și ale nișei ecologice. Este însă vorba
de o antrepriză pentru viitor, deoarece markerii
fenotipici și ecologici ai sistemelor genetice sunt deo-
camdată în mare parte inaccesibili. Se cunosc astfel
sau sunt în curs de definitivare, la această oră, mar-
keri biochimici pentru o serie de locuși genici sau
caractere singulare, pentru anumite corelații inter-
genice. De asemenea, sunt abordabili, cu apro-
ximările de rigoare, unii markeri fenotipici (morfo-
logici, fcnologici, fiziologici).
In ceea ce privește nișa ecologică, datele care se
înregistrează în mod obișnuit în amenajamente oferă
suportul necesar pentru stabilirea dimensiunilor aces-
teia, adică pentru discernerea factorilor ecologici fun-
damentali de condițiile staționate, pentru ierarhizarea
și cuantificarea aportului metabolic al fiecăruia în
rețeaua globală de coordonate ecologice.
Variabilitatea individuală a arborilor în pădure
permite, așa cum se cunoaște, depistarea genoti-
purilor aparte după caractere exterioare, chiar dacă
solul, topoclimatul, gradul de umbrire ș.a. estom-
pează sau alterează unele însușiri, mai ales de ordin
cantitativ. Polimorfismul arc deplină motivație endo-
genă în sistemul oligogcnclor mai puțin supuse modi-
ficațiilor provocate de mediu sau chiar sustrase în
întregime unui asemenea control.
Segregarea alelelor sau cromozomilor și disconti-
nuitățile create în materialul biologic, deși urmează a-
numite legități statistice, nu scapă însă, în ultimă in-
stanță, din incidența ecologică, întrucât menținerea
unui genotip oarecare, ca și promovarea la reproduce-
re în comunitatea de viață a pădurii, depind de ca-
pacitatea lui de adaptare în raport cu stațiunea dată.
Fenomenele și structurile genetice, chiar și cele
mai ascunse și mai stabile, atribute intime ale
materiei vii, au sau au avut măcar în trecutul foarte
îndepărtat confruntări decisive cu mediul de geneză și
evoluție. Indiscutabil însă că aportul ecologic în
geneza organismelor contează mai puțin, mult mai
importantă pentru noi fiind cunoașterea reacției
genotipurilor arborilor în mediul de viață extrem de
divers al pădurii și, totodată, cunoașterea comporta-
mentului asociativ al acestor genotipuri în populațiile
forestiere. Orice tentativă de apropiere a funda-
mentelor genetice de practica forestieră, indiferent de
gradul de perfecțiune al metodei de ameliorare de
bază în domeniul biotchnologiilor noi, Iară luarea în
considerare a mecanismelor ecologice de adaptare, de
validare și confirmare, rămâne numai o utopie.
Producția are în mod firesc cursul său progresiv și
clar orientat, care nu poate asimila tezele și antitezele
mai mult sau mai puțin obiective încă ncvalidate știin-
țific, care se vehiculează la un moment dat. Este ade-
vărat că silvicultura a “descoperit” ecologia de foarte
multă vreme, pentru că, altminteri, ar fi fost o practică
scăpată de sub orice control obiectiv. Sub impulsul
conceptelor ecologice s-a lucrat în permanență în
pădure și s-au obținut numeroase realizări, dar ar fi
inexact să se afirme că în această direcție nu s-au
comis și numeroase dezacorduri, numeroase erori.
Noile orientări referitoare la trecerea la o nouă ca-
litate în gospodărirea pădurilor impun, de aceea, re-
gândirea, reconsiderarea și adâncirea cunoașterii ra-
porturilor dintre organismele și populațiile pădurii și
mediul lor de viață forestier în probleme cum sunt:
limitele ecologice ale polifuncționalității pădurilor;
cadrul ecologic al perioadelor lungi de regenerare în
diferite ecosisteme; valorile factorilor ecologici și ale
rezultantelor ecologice în păduri de cvercinee și de
rășinoase afectate dc uscare; structura nișelor ecolo-
gice și raportul acestora cu sistemele genetice în
populații forestiere reprezentative; cota varianței eco-
logice din varianța fenotipică totală în cazul
diferitelor proveniențe din speciile fundamentale.
BIBLIOGRAFIE
B o u v a r e 1 ,P., 1974; L’adaptation ecologique des
arbres forestiers. Application a la selection. Ecologie
forestiere.
Ford, E.B., 1972: Genetique ecologique - Gauthin -
Willars, Paris.
S t â n e s c u ,V., 1983: Genetica și ameliorarea speciilor
forestiere, Editura did. și pedagogică, București
S t ă n e s c u ,V., 1984: Aplicații ale geneticii în silvicul-
tură, Edit Ceres, București.
S t u g r e n , B., 1982: Bazele ecologiei generale, Edit.
Științifică și Enciclopedică, București.
Ecologica! problems in the framework of forest genetics
Abstract
The genotype - environment relation is of an utmost importancc in charactcr formation and în the peculiar adaptation of forest
species to the environment.
This fact cnables the possibility of defining the future genetic and ecologica! parameters of the main forest species, based on the
determination of as many phcnotypical - morphoanatomical, phenological and physiological markers as possible.
10
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Conservarea biodiversității și
resurselor genetice forestiere din
zona montană a României
încă din anul 1977, la Congresul Mondial al
Uniunii Internaționale a Institutelor de Cercetări
Forestiere (IUFRO) care a avut loc la Oslo, s-a sem-
nalat existența unei contradicții evidente între
creșterea constantă a consumului de lemn, în
condițiile în care suprafața pădurilor este continuu și
intens diminuată de alte folosințe ale pământului pe
de o parte și cerința, din ce în ce mai insistentă ca
pădurile să fie conservate si să îndeplinească, pe
lângă funcția de producere de lemn și produse
nelemnoase, funcții de protecție și sociale,pe de altă
parte. în același timp, este din ce în ce mai evidentă
contradicția dintre cerințele de lemn mereu
crescânde și posibilitățile reale de satisfacere a aces-
tora, pentru că, deși pădurea este o sursă regenera-
bilă de materii prime, există limite determinate de
întinderea și productivitatea lor.
Dacă în anul 1950, după unele statistici, con-
sumul de lemn la scară mondială era de 1,5 miliarde
de m3, acesta a ajuns în 1995 la mai mult de 3,5 mi-
liarde m3. Presupunând că rata creșterii consumului
de lemn se menține, lumea va avea nevoie anual de
un volum de lemn suplimentar de 75 milioane m3.
Creșterea populației și a consumului de lemn
determină presiunea asupra pădurilor. Se estimează
că, până în prezent, din suprafața totală a pădurilor
de pe Terra, s-au degradat și s-au pierdut prin
defrișare peste 2,0 miliarde de hectare. Anual, din
pădurile tropicale se pierd aproximativ 11 milioane
hectare.
în România există azi 6,3 milioane hectare de
pădure, dar întinderea lor a fost mult mai largă.
După Pop (1963), în ultimele secole, fondul foresti-
er al țării noastre a pierdut cel puțin 5 milioane de
hectare. Numai în perioada 1829-1922, deci în mai
puțin de 100 ani, au fost defrișate 3 milioane hectare
de pădure. Peste 1 milion de hectare de pădure au
fost distruse prin aplicarea legii privind înființarea
de pășuni comunale aplicată în septembrie 1920.
Devastările de păduri au continuat până la finele
celui de-al doilea război mondial și după aceea până
în zilele noastre.
Din suprafața actuală a pădurilor României, 27%
o reprezintă rășinoasele și 73% foioasele, din care
Dr. doc. Valeriu ENESCU
Membru titular al Academiei de
Științe Agricole și Silvice
fagul ocupă 34%. Este foarte important de spus că
61% din pădurile țării vegetează în zona mon-
tană; de asemenea, alte 29% se află în zona colinară
și numai 10% la câmpie. Cifrele, deși seci, sunt cât
se poate de elocvente în ce privește poziția și rolul
social-economic al pădurilor din zona montană,
componentă dominantă a muntelui și este imposibil
de crezut că se poate vorbi de economie montană
fără luarea în considerare a pădurii, după cum nu se
poate vorbi de “agroturism” cel puțin în zona mon-
tană.
O dată cu dispariția pădurii sau declinul ei, inclu-
siv fragmentarea marilor masive păduroase, se pierd
nu numai specii de arbori dar și animale și microor-
ganisme existente în comunitatea de viață care este
pădurea. Toate componentele acesteia sunt potențial
utile societății umane și, o dată cu dispariția lor, se
pierd și beneficiile potențiale.
Organizații internaționale specializate, din care
unele ale Națiunilor Unite, raportează că la nivel
global, 492 de specii și proveniențe de arbori simt
amenințate, în diferite grade, cu dispariția. Pe lângă
dispariția de specii se produce, de asemenea, un
declin alarmant al diversității genetice în interiorul
speciilor comerciale. Diversitatea genetică intra-
specifică este, după cum se știe, baza evoluției na-
turale și a adaptării speciilor la mediul în permanen-
tă schimbare. în prezent, se produce schimbarea
globală a climei prin efectul de seră și reducerea
stratului de ozon. Se adaugă efectele foarte impor-
tante, prin amploare și consecințe, ale poluării aeru-
lui, apei și solului. Toate sunt rezultate ale activității
manageriale, în care se include și managementul
pădurii. Această influență antropică asupra mediului
implică și influența, directă și indirectă asupra
diversității și resurselor genetice. De aici, derivă
responsabilitatea etică de a utiliza înțelept resursele
iar, într-un context mai larg, se plasează conducerea
morală a activităților de producție și conservare a
pădurilor.
Din punct de vedere genetic înseamnă prezer-
varea variației genetice între populații și a diver-
sității individuale în interiorul lor. Numai așa se
poate asigura supraviețuirea pădurii naturale, se pot
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
11
dezvolta resursele de arbori selecționați pentru uti-
lizări industriale și locale, se creează condițiile
necesare pentru ca pădurile să îndeplinească optim
funcțiile lor de protecție și sociale.
Cu toate că numărul total dc specii de arbori
cunoscute depășește 50.000, potențial numai câteva
mii pot forma obiect de utilizare. în prezent, silvi-
cultura mondială se concentrează numai asupra a
mai puțin de 140 de specii, iar cea națională numai
asupra câtorva duzini. Conservarea însă trebuie să
se îndrepte asupra tuturor speciilor potențial utile
pentru cultura silvică.
De dată mai recentă (1987, raportul “Viitorul
nostru comun” pregătit de Comisia Mondială pentru
Mediu și Dezvoltare) a apărut conceptul dc dez-
voltare durabilă, care între alte imperative, cere ca
activitatea economică să recunoască presiunea care
se exercită asupra resurselor și asupra mediului. De
asemenea, este nevoie, ca în planul economiei sil-
vice să se recunoască presiunea ce se exercită
asupra pădurilor din zona montană și să se afirme
decizional că există o capacitate limitată a pădurilor
de a răspunde la nevoile crescânde de lemn și ser-
vicii ale populației.
Filozofia dezvoltării durabile constă în acea dez-
voltare care satisface nevoile generațiilor actuale
fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare
de a-și satisface nevoile proprii.
Vocabula durabilă implică posibilitatea ca, fiind
dat un nivel specific de gestiune, o resursă de
mărime și calitate determinate, poate fi utilizată pe
o perioadă de timp nedefinită de generațiile viitoare.
Dezvoltarea economică, conservarea mediului și
a resurselor sunt interdependente. Pădurea ca
resursă regenerabilă de biomasă, de produse nelem-
noase și de servicii, reprezintă un caz elocvent al
interfaței ecologice și economice care constituie
baza filozofiei dezvoltării durabile.
Managementul susținut al unei păduri, cu deose-
bire a uneia din zona montană, poate fi definit ca
managementul care asigură ca utilizarea tuturor
resurselor silvice să fie biologic susținută, adică are
suport ecologic și că nu se va altera diveritatea bio-
logică la toate nivelurile ei sau nu se vor diminua
posibilitățile de utilizare viitoare ale acelorași
resurse.
Conservarea biodiversității și a resurselor gene-
tice forestiere este parte a dezvoltării durabile a sil-
viculturii și implică în mod necesar luarea în con-
siderare a diversității genetice intraspecifice, care
nu este altceva decât primul nivel al biodiversității.
Dar diversitatea genetică este și atributul esențial al
materialelor forestiere dc reproducere.
Conservarea biodiversității în zona montană, în
ansamblu și a resurselor genetice forestiere pre-
supune existența unor cunoștințe minime necesare,
dintre care se menționează:
(1)	Cunoașterea structurii și funcțiilor ecosis-
temelor, a speciilor și a diversității genetice
intraspecifice, adică a principalelor niveluri ale bio-
diversității.
(2)	Conservarea și diversificarea germoplasmei
pentru ameliorarea arborilor de pădure;
(3)	Supravegherea prin monitorizare și cuantifi-
care a impactului intervențiilor prin managementul
pământului, adică schimbarea naturală și antro-
pogenă asupra biodiversității;
(4)	Stabilirea priorităților de conservare a biodi-
versității pentru motive etice, estetice, religioase,
culturale, cercetare științifică sau pentru utilități de
producție inclusiv “biodiversitatea de prospectare”,
pentru alimente, medicamente, produse chimice,
agenți biologici de combatere.
Se cerc deci, cercetarea impactului actualelor
folosințe ale pământului asupra biodiversității, iar
pentru cercetarea silvică, impactul managementului
forestier asupra diversității biologice, ca și cer-
cetarea altor efecte precum schimbarea globală a
climatului și poluarea de marc actualitate.
Este desigur o chestiune de etică stabilirea unei
balanțe de echilibru a polifuncționalității pădurii.
Tot în plan etic se găsesc consecințele acțiunilor de
gestiune a pădurii și biodiversității ei și mai ales ale
inacțiunii (nonacțiunii).
Managementul genetic, în spiritul conceptului de
dezvoltare durabilă, trebuie să găsească alternative
fezabile la mai multe întrebări:
(1)	Protejăm adecvat și evaluăm corect capaci-
tatea evoluționară a speciilor economic importante
așa încât generațiile viitoare să aibă propriile lor
interese protejate?
(2)	Protejăm și evaluăm corect capacitatea
evoluționară a speciilor necomerciale care sunt sem-
nificative pentru funcționarea ecosistemelor locale
și globale?
(3)	Valorile spirituale și estetice care se află în
pădurea montană sunt protejate față de procesele
economice și politice prezente?
Mai sunt încă multe alte întrebări care așteaptă
răspunsuri pertinente.
Azi, informațiile cu privire la statutul genetic și
dinamic (evolutiv) al celor mai multe specii sunt
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
foarte sărace, așa încât răspunsuri pertinente la aces-
te întrebări nu se pot da încă. în plus, răspunsurile
sunt dificile pentru că definirea entităților în care se
poate recunoaște valoarea intrinsecă sau instrumen-
tală, este ea însăși o problemă spinoasă.
Răspunsuri pertinente la întrebările care se pun,
multe încă neformulate, se găsesc în “Convenția
asupra biodiversității” adoptată la Conferința
Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, Rio
de Janeiro, 1992. Aceste răspunsuri, cu caracter
general, trebuie adecvate la condițiile fizico-
geografice, de vegetație și social-cconomice din țara
noastră.
Consider că trebuie știut și de către clasa politică
a țarii, că pădurile sunt rezervorul cel mai bogat al
biodiversității și că orice reducere a întinderii și
integrității lor sau a diversității genetice intraspeci-
fice afectează substanțial și alte componente ale
ecosistemelor forestiere. Dar diversitatea singură nu
este suficientă. Organizarea și structura diversității
genetice este fundamentul funcționării efective a
sistemelor biologice. Resursele genetice, partea
diversității biologice, cu structura și organizarea lor
la diferite niveluri, de la genele organizate în com-
plexe până la populații integrate în ecosisteme, au
devenit obiectul de lucru al unor organizații și con-
ferințe internaționale.
Reținând considerațiile prezentate, rezultă nece-
sitatea obiectivă a unui program național global de
conservare a biodiversității și a resurselor genetice,
cu precădere în zona montană cea mai sensibilă eco-
logic.
Biodivcrsity and forest genetic resource conservation from mountain zones of Romania
Abstract
Thcy are presenting the present problems of biodivcrsity and forest genetic conservation from mountain zones of Romania accor-
ding to the natural environment conditions and social-economic situation from this country.
The conservation must bc done in the context of sustainable devclopment generally and in the frame work of genetic manage-
ment. In addition must be takc into consideration the present and future priorities and everything based on a large information.
Certainly, a național global program on biodivcrsity and forest genetic resource conservation is needed.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
13
Pădurile virgine și cvasivirgine
românești, un patrimoniu natural
european de excepție
Dr. ing. Cristian D. STOICULESCU
Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice București
Repere bio-istorice
Biodiversitatea remarcabilă a pădurii virgine arhetipale
din spațiul geografic românesc a suscitat atenția încă din
antichitate. Astfel, față de cele 58 specii de arbori specifici
dendroflorei actuale (Radu, 1997), pe Columna Traiană din
Roma, ridicată în anul 113, sunt figurate 37 specii, din care
10 de rășinoase și 27 de foioase (Fig. 1). Această abundență
de specii reprezentată pe Columnă reflectă bogăția den-
drofloristică tipică atât pădurii dacice cât și celei actuale na-
turale din zona teatrului de operații al războaielor daco-
române. De asemenea, Florus (“Bellum Thracicum”, I
39/III, 4/, I) a transmis informația potrivit căreia, în anul 75
î.Ch. compactitatea acesteia a înfricoșat legiunile romane.
Fig. 1. Speciile de conifere (stânga) și foioase (dreapta)
reprezentate stilizat pe Columna Traiană . Conifercs (left)
and foliaceus species (wright) artistically represented on the
Trajan Column (Stoiculescu, 1985).
După 12 secole, în anul 1148, întinderea și întunecimea
acestei păduri era încă neschimbată (loan Kinnamos, cf. P.S,
Năsturel) - (Stoiculescu, 1985). Această caracteristică s-a
conservat în unele toponimice cumane din sudul țării
(“Deliorman ”, devenit “Teleorman ” = pădure nebună, adică
întunecoasă), acolo unde astăzi abia mai supraviețuiesc
ultimele vestigii ale acesteia.
Valențe silvo-geograflee
Sub raport biogeografic, România este una dintre
puținele țâri ale lumii multiplu privilegiată. Este situată în
zona temperată, la interferența a patru climate; are suprafața
armonios împărțită pe cele trei mari unități de relief :
câmpie, deal și munte; este riverană celui mai mare fluviu
central-european, în cel mai valoros sector al acestuia; are
deschidere la mare și dispune de o remarcabilă diversitate la
nivelul celor trei regnuri: mineral, vegetal și animal. Astfel,
spațiul românesc, deși deține abia 2,39% din suprafața
Europei (McNaly, 1992), totuși concentrează : 4 (13%) din
numărul de peisaje europene (Meeus et al., 1995); 7 (64%)
din numărul de clase de soluri europene (Teller, 1995); 5
(42%) din numărul de zone de vegetație naturală europeană
(Bruun et al., 1982); 11 (31%) din numărul de tipuri de ve-
getație naturală potențială (Washer, 1995); 3450 specii de
plante superioare (Ștefureac, 1976) respectiv 28% din inven-
tarul floristic european estimat la 12500 specii (W.C.M.C.,
1992); 497 specii minerale (Rădulescu și Dimitrescu, 1966),
adică 25% din diversitatea mineralogică mondială (Băncilă
ș.a., 1980); circa 450 unități cdafice (Ilie, 1988); 212 tipuri
de stațiuni forestiere (Chiriță și Pătrășcoiu, 1972); 98 tipuri
de peisaj (Popova-Cucu, 1978); 162 sectoare ecologice
(Doniță ș.a., 1980); 50 formații forestiere naturale
(Purcelean și Pașcovschi, 1980) cu circa 500 tipuri naturale
potențiale de pădure și aproximativ 50000 specii animale
estimate. Prin considerabila complexitate ecologică și struc-
turală, inegalată de nici un alt ecosistem, ecosistemele
forestiere concentrează, în situații comparabile, cea mai
mare biodiversitate. în pădurile virgine și cvasivirgine,
aceasta atinge apogeul. Aproximativ 90% din numărul total
de plante și animale terestre viețuiesc în pădure (Otto,
1998).
Pădurea virgină, un superlativ natural în dispariție
Pădurea virgină, ca operă exclusivă a naturii, reprezintă
perfecțiunea și idealul suprem spre care tinde omul în acti-
vitățile sale (Bândiu, Smcjkal, Vișoiu, 1995). Aceasta, și nu
pădurea cultivată, a fost obiectul de cercetare și modelul de
referință și de inspirație (Fig. 2) care a permis elaborarea
marilor teorii și principii clasice ale silviculturii. Principiile
sintetizate în expresiile .Jmiter la nature, laissez faire son
oeuvre" (Jolyet) și „Zuruck zur Natur" (Gayer) nu sunt decât
câteva din ideile ce ar trebui să călăuzească deciziile în ges-
tionarea pădurii.
Pentru racordarea la terminologia europeană contempo-
rană s-a recurs la o sinteză recentă (Korpel, 1995). Astfel,
pădure virgină a fost considerată inițial fiecare pădure origi-
nară care se dezvoltă și se formează continuu numai ca
urmare a factorilor naturali în care nu apar influențe antopo-
genc sesizabile directe și indirecte. Pădurea virgină este o
asociație forestieră a cărei compoziție, structură, creștere și
alte procese vitale sunt condiționate prin însușiri ale mediu-
lui, mai ales ale climei. Pădurea virgină este o pădure eco-
logic stabilizată cu relații consolidate, dinamic echilibrate,
dintre climă, sol, organisme și ferită de alte influențe antro-
pice care ar altera legitimitatea proceselor vitale și structura
arboretelor. Denumirea de „pădure virgină" e acceptată ca
sinonimă, după unii autori, cu denumirea de ,pădure pri-
mară" sau „originară", iar după alții cu noțiunea de ,pădure
naturală". Sunt însă autori care disociază noțiunea ,pădurii
virgine" de cea a,pădurii naturale". Ultima este interpretată
fie ca mai îndepărtată cronologic decât pădurea virgină, fie
ca „pădure pionieră" sau „intermediară", necondiționată și
neinfluențată de om, apărută prin succesiune pe suprafețe
tăiate ras după catastrofe naturale sau pe suprafețe neculti-
vate, ca treaptă a dezvoltării autogenetice a pădurii la
întoarcerea la pădurea climax. Aceste faze de dezvoltare,
rezultate spontan fără acțiunea umană, sunt incluse în noți-
unea pădurii naturale, dar excluse din noțiunea mai îngustă
a pădurii virgine. Totuși, pădurea virgină nu exclude exis-
tența temporară a pădurii pioniere și intermediare pe
14
REVISTA PĂDURILOR © Anul 114 • 1999 • Nr.2
Fig. 2 . Imagine istorică a pădurii virgine de molid din
Parcul Național Bucegi. Historical image of a Norway Spruce
virgin forest in the National Park of Bucegi (Foto ; dr.doc. A).
Beldie, 1949)
suprafețe distruse de catastrofe naturale. O asemenea
suprafață redusă a pădurii pioniere naturale, înconjurată de
pădurea climax, ajunge în 60-100 ani în stadiul de climax.
De asemenea, în ciuda catastrofelor locale, aceste păduri pot
fi privite ca păduri virgine primare.
Pădurea virgină, ca biocenoză originară, e vârful ecosis-
temului natural ai căror componenți (indivizi și specii) se
influențează reciproc și pe foarte lungă durată prin schimbul
reciproc de materie.
Atât timp cât în pădurea economică, cu compoziție
arborescentă adecvată stațiunii, sunt excluse pe o perioadă
îndelungată orice activitate economică și influență antropică
se presupune apariția, în viitorul apropiat, unei „păduri vir-
gine secundare". In unele țări europene, cu lipsă absolută de
păduri virgine, se separă ca rezervații integrale pădurile eco-
Fig. 3. Spațiul carpato-ponto-danubian. Stânga : întin-
derea probabilă a pădurilor Daciei în funcție de harta
solurilor, vegetației și a indicilor de ariditate, 75-80%
(David, 1939). Dreapta: pădurile României în perioada
interbelică, 22% (Stinghe și Sburlan, 1941). The Carpathian-
Ponto-Danubian space. Left : the possible extension of Dacian
forests, 75-80% (David, 1939). Right: Rotnania’s forest durîng
the inter-war period, 22% (Stinghe and Sburlan, 1941).
nomice relativ cel mai bine conservate, cu intenția de a le
transforma cu timpul în păduri virgine secundare. Acestea
sunt așa-numitele „păduri virgine de mâine". Calitativ,
pădurea virgină seculară se poate deosebi, în tot complexul
organismelor, de pădurea virgină primară în diferite grade.
Asemănarea sau chiar coincidența în sinuzia speciilor de
arbori nu trebuie să însemne coincidența sau egalitatea în
comunitatea organismelor mai joase dar mai importante
pentru ciclul de nutriție. Este mai ușor de readus specii
arborescente adecvate stațiunii sau plante superioare decât
unele organisme sensibile ale complexului edafonului.
O caracteristică importantă este indicarea gradului de
conservare împreună cu originaritatea (primordialitatea)
compoziției speciilor arborescente. Aceasta constituie cheia
pentru stabilirea celor trei categorii ale pădurii virgine pro-
puse pentru Carpații de Vest. Gradul de conservare A cores-
punde categoriei de pădure virgină în sens restrâns, al așa-
numitelor păduri virgine primare. Gradul de conservare B, la
care compoziția speciilor arborescente este originară și a
suferit în trecutul apropiat numai dereglări neimportante
care nu au putut provoca schimbarea sensibilă a legităților
tipice de creștere și dezvoltare, corespunde pădurii virgine
secundare. La gradul C e vorba de o dereglare sensibilă a
originalității și de aceea rezervația și părțile acesteia nu pot
fi incluse în categoria pădurii virgine. Dacă și gradul C se
evidențiază prin conservarea compoziției speciilor arbores-
cente originare, rezervațiile acestei categorii ar putea, după
o mai lungă perioadă de conservare consecventă, să fie
readuse în starea pădurii virgine secundare.
Este de subliniat că literatura de specialitate din
România a reținut noțiunea de "arborete naturale” pentru
cele “provenite din arboretele virgine în a căror structură
omul nu a intervenit sub nici o formă'’ și de "arborete cvasi-
naturale” sau “cvasivirgine" pentru cele “provenite din
arboretele virgine a căror structură naturală a fost alterată
prin tăieri dezordonate" (Popescu-Zeletin, 1955).
In lumina celor prezentate, se apreciază că noțiunea de
“pădure virgină” corespunde gradului de conservare A, iar
noțiunea de “pădure cvasivirgină” poate fi asimilată celei
dc “pădure secundară" (gradul B) din lucrarea lui Korpel.
Distribuție și compoziție
Alungată din zonele accesibile, pădurea virgină s-a
menținut intactă doar în locurile retrase. Numai aici mai pot
fi întâlnite arborete seculare pluriene, pure sau amestecate.
Acestea sunt ultimele vestigii ale falnicilor codri de odi-
nioară. Ca urmare a intervențiilor antropice, în perioada
ultimilor două milenii, învelișul păduros al spațiului carpa-
to-ponto-danubian a suferit două mutații brutale. Prima, can-
titativă, prin reducerea suprafeței împădurite de la 75-80%,
la începutul erei creștine, la 22%, în perioada interbelică
(Stoiculescu, 1990) - Fig. 3. A doua, calitativă, prin dimi-
nuarea severă a suprafeței pădurilor virgine. Din suprafața
totală a fondului forestier actual de 6,25 mii ha, acesta mai
ocupa, în anul 1974, cel mult 12% (Giurgiu, 1978), adică
circa 720.000 ha. După numai 20 ani, suprafața pădurilor
primare „nu depășește 6% din întinderea totală a pădurilor
țării" (Giurgiu, 1995) și, în loc să fie conservată, scade con-
tinuu.
Cercetările în curs au permis reprezentarea cartografică
a unui număr de 30 din principalele zone cu păduri virgine
și cvasivirgine, structurate pe formații naturale. Din datele
provizorii obținute rezultă că suprafața totală a acestora
însumează circa 246,7 mii ha, din care în arii protejate, nere-
cunoscute însă printr-o lege specială, 44,5 mii ha, adică abia
18% (Tab. 1). Această suprafață a pădurilor virgine și cva-
sivirgine abia depășește valoarea de 1% din întinderea lor
inițială.
Din cele 50 formații forestiere naturale specifice
României, în teritoriul cercetat s-au identificat 34. Astfel, în
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
15
regiunea de câmpie s-au înregistrat: de luncă (Populeta
nigrae, Populeta nigrae-albae, Saliceta albae, Populeto-
Saliceta, Populeta albae, Populeta tremulae, Alneta gluti-
Tabelul 1
Răspândirea pădurilor virgine și cvasivirgine (date
provizorii) pe mari unități de relief.
Mari unități dc relief	Suprafața pădurilor virgine și cvasivirgine', din care		-	..	. R m am protejate	
	mii ha	%	ha	%
Câmpie	1,6	0,6	1.506	0,6
Deal	3,0	1,2	262	0,1
Deal-munte din care în:	69,8	28,3	18.409	7,5
Subcarpații Meridionali	14,2	5,8	4.202	1,7
Munții Banatului	55,6	22,5	14.207	5,8
Munte, din care în:	172,3	69,9	24.321	9,8
Carpații Orientali	54,3	22,0	14.249	5,8
Carpații Meridionali	108,9	44,2	8.506	3,4
Carpații Occidentali	9,1	3,7	1.566	0,6
TOTAL	246,7	100,0	44.498	18,(
1	păduri naturale cu structuri pluriene și relativ pluriene cu
vârste peste 100 ani.
2	zonate în amenajamentelc în vigoare (1988) în categoriile
funcționale L5.A... 1.5. F.
nosae,); diverse (Fraxineta)', Querceta-roboris, Querco-
robori-Carpineta, Querco-robori-Carpineta fraxinetosa, în
regiunea de deal s-au evidențiat: Querco-sessiliflorae
Carpineta, Querceto Fageta, Querceto sessiliflorae,
Querco-Carpineta cerretosa, Querceta mixta, Querceta
confertae cerris, Querceta confertae, Querceta cerris,
Alneta incanae, Fageta composita, Fageta submontana; în
regiunea de munte s-au relevat: Fageta montana, Pineta
nigrae, Pineta silvestris, Abieto-Fageta composita, Abieto-
Fageta, Abieta, Piceeto-Cembreta, Piceeto-Lariceta,
Piceeto-Fageta, Piceeto-Abieto-Fageta, Piceeto-Abieta,
Piceeta (Fig. 6). Cele 16 formații inexistente în teritoriul
cercetat sunt următoarele: de luncă (Alneta incanae-gluti-
nosae), diverse (Carpineta, Tilieta, Acereta, Ulmela),
Querceta pedunculiflorae, Querceta pubescens, Querceta
pedunculiflorae-pubescentis, Querceta composita, Querco-
Carpineta subtemophila, în zona de câmpie; Querco ro-
boris-sessiliflorae-Carpineta, Querceta sessiliflorae-ro-
boris, în zona dc deal și Pineta nigrae composita, Lariceta,
Lariceto-Cembreta, Pineta-cembrae, în zona de munte.
Despre pădurile (cvasi)virgine din zona de câmpie, care
sunt și cele mai periclitate, se impun atenției, în vederea
conservării lor prioritare, următoarele: în Delta Dunării,
pădurea de amestec plurictajată Letea, dispusă într-o succe-
siune de benzi paralele în depresiunile dintre dune, este cea
mai mare, mai bine conservată și mai renumită pădure de sil-
vostepă din Europa. Arbori impresionanți, cu grosimi de
peste 2 m și înălțimi mai mari de 30 m depășesc vârsta de
200 ani. Alături de Quercus robur, Q. pedunculiflora,
Fraxinus angustifolia, F, pallisae (endemit de luncă
româno-bulgar), Ulmus foliacea, Populus alba, P.
canescens, P. nigra, P. tremula, vegetează coniferul pitic
Ephedra distachya, aflat în cea mai joasă stațiune a arealu-
lui său, precum și toate cele 5 specii volubile din flora
forestieră a României: Vitis silvestris, Hedera helix,
Humulus lupulus, Clematis vitalba și Periploca graeca.
Ultima se află la limita nordică a arealului ci european.
Caracterul luxuriant al vegetației și prezența lianelor conferă
pădurii un aspect ecuatorial. Pădurea Caraorman este
asemănătoare dar unietajată și mai mică decât Letea. Stejari
monumentali, ce poartă numele profesorului Antonescu, în
amintirea primului forestier care a cercetat aceste păduri în
secolul trecut, realizează diametre până la 1 m și înălțimi
până la 26 m (Fig. 9). Liane (Hedera helix) cu grosimi de 22
cm și numărul marc de arbuști conferă ambianței silvestre o
atmosferă neobișnuită. Pădurea Bolinlin (30 km vest de
București) prin stejari (Quercus robur) și frasini (Fraxinus
excelsior) seculari cu înălțimi peste 35 m, diametre până la
1 m și suprafața compactă de peste 1200 ha este, probabil,
cca mai reprezentativă dm întregul areal european al speciei.
Cauzele și urmările restrângerii pădurilor virgine
Dintre cauzele principale responsabile de restrângerea
pădurii virgine se amintesc următoarele :
Extinderea agriculturii. Aceasta are loc acum mai ales
pe scama făgetelor carpatine, cel mai reprezentativ eșantion
al covorului vegetal european care adăpostește circa 15.000
specii, a fragmentelor formațiilor de rășinoase din bazinele
accesibilizatc și mai ales pe seama ultimelor vestigii ale
pădurilor de stejar. Ultimele focalizează o biodiversitate
impresionantă : peste 500 specii de insecte defoliatoare spe-
cializate numai pe stejari (Hulen ș.a. 1992).
Pășunatul și turismul necontrolat. Datorită efectelor lor
insidioase, aceste practici se numără printre cele mai dis-
tructive. Spre exemplu, în cazul deplasării umane, presiunea
călcătorii variază între 400 g/cm2 la urcare și 57.000 g/cm2la
coborârea în salturi. Presiunea de călcare exercitată de o vită
este de 9 ori superioară unui tractor cu șenile. Rezultanta
acestui impact constă în alterarea covorului vegetal, com-
pactarea, denudarea și degradarea solului și a peisajului.
Poluarea. în anul 1991 România avea 401.262 ha păduri
afectate de uscare0 provocată de poluarea atmosferică și
aridizarea climatică. Fără obligativitatea reducerii legale a
poluării, cele peste 100 mii. t noxe emise anual în atmos-
feră1’ riscă să determine pierderea iminentă a bradului, una
din cele mai valoroase specii arborescente europene cu
imprevizibile repercusiuni ecologice și economice și cu mari
conotații în spiritualitatea mitopoetică a popondui român.
Exploatările miniere la zi evidente în Bucegi (Cariera
Lespezi), Călimani etc., s-au soldat, în ultimul caz, cu exca-
varea inutilă a unui munte întreg (Ncgoiul românesc) acope-
rit cu păduri virgine de molid pure și în amestec cu zâmbru.
Lucrările hidrotehnice care, în ultimele decenii, au afec-
tat vitalitatea, stabilitatea și diversitatea ultimelor vestigii ale
unor păduri virgine din luncă, mai ales din Delta Dunării
(Letea, Caraorman etc.), exact unde se situează centrele bio-
diversității. Astfel, față de densitatea medie națională a
speciilor de cormofite, în Delta Dunării aceasta este de 80
ori mai mare (Stoiculescu, 1991), iar, în cazul speciilor orni-
tologice, în Bălțile Mici ale Brăilei, densitatea este de 7000
ori mai mare (Stoiculescu, 1997).
Acestora li se adaugă exploatările forestiere, gravele
carențe de educație și mentalitate ale populației și în special
legislației incomplete și neadecvate, precum și întârzierii și
aplicării neadecvate a legilor.
In consecință, pe termen scurt, numai transformarea
pădurii virgine în teren agricol duce la reducerea biodiver-
sității fiecăreia din cele 50 formații forestiere de la câteva
mii la câteva zeci de specii, adică dc 100 ori! (Stoiculescu,
1999). Dar adevărata pierdere în biodiversitate, respectiv în
gene, specii și ecosisteme, rezultă luând în considerare
suprafața păduni virgine de astăzi, de circa 90 ori mai mică
în raport cu întinderea ei inițială. Numai astfel se poate apre-
cia „aportul" civilizației și necesitatea conservării actualelor
'Anuarul statistic al României, 1992, pag. 70.
2 în intervalul 1987-1991 au fost emise în aer 643 milioane tone
substanțe poluante, din care 98% bioxid de carbon (idem pag
45).
16
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 a Nr.2
Fig. 4. Pădure virgină de fag în faza de regenerare (în
prim plan). Rezervația naturală Izvoarele Nerei, Parcul
Național Semenic-Cheile Carașului. Virgin beech forest in
regeneration stagc (în first ground). Natural Reservc Izvoarele
Nerei, National Park Semenic-Cheile Carașului. Foto : ing.
Walter Frank.
vestigii ale pădurii originare.
Astăzi, în locul pădurii virgine, au apărut alte folosințe
de sorginte antropogcnă. Alături de pădurea naturală și
extrema opusă a culturilor forestiere, se distinge pădurea
seminaturală. Aceasta deține, în România, încă circa 70%
din suprafața împădurită. Ea este formată din 10 formații
ecosistemice cu 148 tipuri de ecosisteme forestiere (Doniță,
Chiriță, Stănescu, 1990). Aceste cifre demonstrează consi-
derabila biodiversitate a domeniului forestier la nivel de
ecosistem și este totodată, în perspectiva rațională a limitării
impactului antropic, o bază sigură de renaturare a spațiului
național și central european.
Importanța internațională a pădurii virgine și cva-
sivirgine românești
in comparație cu celelalte țări europene, România dis-
pune încă de cele mai întinse, mai funcționale, mai va-
loroase și mai monumentale păduri virgine și cvasivirgine.
Optima diversitate biologică și structurală Ie conferă nu
numai o stabilitate maximă ci și o forță mediogenă și eco-
protectivă deosebită și, evident, o capacitate bioforă inega-
labilă. în acest sens, sunt de relevat rezultatele unei scurte
cercetări întreprinse de o echipă de biologi și silvicultori
germani în pădurile ușor accesibile din Parcul Național
Domogled-Valea Cemei, sintetizate de dr. H. Klein, dr. V.
Dorka, H. Busster și J. Schmidl și prezentate de dr. K.
Fabritius (1994). Acestea constau în consemnarea a peste
400 specii de plante, predominant forestiere, din care
numeroase endemite. Această diversitate caracterizează
pădurile foarte apropiate de cele virgine, iar abundența aces-
tora indică marea lor stabilitate ecologică. Pentru aprecierea
mai riguroasă a gradului dc apropiere al acestor arborete de
pădurea naturală, s-a recurs îa studierea coleopterelor și a
numeroaselor specii indicatoare din acest grup. Din cele
circa 2000 specii care trăiesc în lemn, au fost identificate
cam 350 specii, din care 60 relictare, specifice pădurii vir-
gine. Prezența lor indică existența neîntreruptă a pădurii.
Printre acestea s-au găsit și cele două specii de Rhysodes sul-
catus și R. americanul, considerate cele mai rare elemente
dintre relictele pădurilor virgine. Primei, Consiliul Europei
i-a consacrat în anul 1989 o lucrare care atestă că această
specie a fost răspândită în tot continentul. Ea a dispărut însă
treptat: prin anul 1000 d.C. din nord-vestul Europei, în jurul
anului 1800 din spațiul gcnnan, prin anul 1900 din Rusia și
prin anul 1950 din Pirinei și Apcnini. în secolul 20 această
specie a fost semnalată doar de 3 ori, în : Grecia (1972),
Austria (1982) și Polonia (1992). A patra dovadă a existenței
ei datează din 19.05.1994 și provine din Domogled, unde a
fost găsită sub ritidomul unui trunchi căzut de fag. Alte
specii relictare, specifice pădurii virgine, au fost identificate
în pădurile acestui parc național, bunăoară relieful terțiar
Bothrideres contractus (Fam. Colydiidae) considerat de
mult dispărut din Carpați. Și lista poate continua.
Conservarea acestei biodiversități și implicit a acestor
păduri virgine este un act de o remarcabilă importanță inter-
națională.
Datorită unor publicații recente („Banater Urwaelder" și
„Pădurea seculară din Banat" elaborate de dr.ing. C.
Bândiu, dr.ing. G. M. Smejkal și dr.ing. Dagmar Vișoiu)
pădurea virgină românească a polarizat atenția celor mai
autorizați constructori de opinie publică din spațiul euro-
pean. în trei ani, opt delegații formate din circa 400 oameni
de știință și practicieni din Europa Centrală și de Vest au
vizitat păduri virgine din Banat. Nici un alt domeniu națio-
nal nu a incitat, în acest interval, o atenție similară. Apogeul
l-a constituit simpozionul internațional „Silvicultura și
pădurea naturală" organizat de „Pro Silva Europa" în
colaborare cu Societatea „Progresul Silvic" și Regia
Națională a Pădurilor. în Declarația Uniunii europene a
forestierilor cu concepții de gestiune apropiate de natură
„Pro Silva Europa" din anul 1998, pădurile virgine și cva-
sivirgine din România reprezintă „o bogăție unică în Europa
...“ (art. 1); „un patrimoniu cultural mondial de cea mai
mare importanță... " care "merită să fie conservate și prote-
jate" (art. 2); ... „Pro Silva" Europa recomandă înscrierea
pădurilor virgine din România în registrul patrimoniului
umanității al Organizației Națiunilor Unite" (art. 4); ...
„având în vedere constrângerile economice în gestionarea
pădurilor românești, „Pro Silva" susține toate eventualele
Fig. S. Pădure virgină de amestec de fag cu rășinoase cu
structură tipic plurîenă specifică fazelor de trecere de la
maturitate Ia regenerare. Pădurea Varnița, Ocolul Silvic
Rusca Montană. Mixed beech-resinous virgin forest with tipi-
cally unevenaged structure representative for the maturity to
regeration stages. Vamita Forest, Forest District Rusca
Montana. Foto: ing. Walter Frank.
inițiative ale responsabililor români pentru soluționarea
problemelor juridice din România" (Otto, 1999).
în accepțiunea autorului acestor rânduri, pădurile virgine
reprezintă un patrimoniu natural de valoare excepțională și
interes atemporal, care reclamă a fi inventariate, cercetate,
conservate și transmise intacte generațiilor viitoare. Din mai
multe puncte de vedere aceaste păduri sunt esențiale pentru
Europa, deoarece:
(î) constituie ultimele și cele mai stabile nuclee de rezis-
tență ale pădurii românești aflate în calea aridizării, ca
urmare a așezării geografice a României în calea climatului
euroasiatic excesiv, în extindere spre inima continentului;
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
17
(2)	prin acestea se conservă încă, pe circa 250.000 ha,
cele mai complexe modele și structuri arhetipale;
(3)	sub raportul biodiversității și al structurii, pădurile
virgine sunt cele mai reprezentative pentru întregul conti-
nent;
(4)	pădurea virgină este modelul ideal pentru pădurea
cultivată deoarece ultima găsește aici exemple optime,
îndelung verificate de natură, pe care le poate prelua eficient
în practică;
(5)	Iară modelul acestor vestigii ale pădurii virgine,
pădurea europeană nu ar putea fi reconstruită în toată com-
plexitatea structurii ei originare.
Deci, din multiple puncte de vedere, pădurea virgină
românească este un dar pentru întreaga Europă. Conservarea
acestui vestigiu viu ale unei lumi străvechi, aproape pier-
dute, este un imperativ al viitorului. Datorită interesului
major, național și internațional, conservarea și dezvoltarea
pădurii virgine trebuie inclusă cu prioritate în strategia de
integrare europeană a României, acțiune până în prezent
neglijată. Neprotcjarea prin lege a capitalului natural al
României demonstrează o gravă neînțelegere a situației de
către autoritățile administrative, guvernamentale și legisla-
tive.
Specii și asociații dispărute și periclitate
Orice îngustare a patrimoniului natural și în special a
pădurilor virgine este o lovitură dată vieții. Potrivit
estimărilor, fiecare plantă dispărută antrenează dispariția
altor 30 specii care nu mai pot fi niciodată înlocuite.
Ca pretutindeni, și în România se înregistrează o scădere
alarmantă a genofondului global. Din fauna țării au dispărut
bourul (Bison priscus), calul sălbatic (Equs cabalus),
antilopa de stepă (Saiga tatarica), bobacul (Marmota
babac), capra de munte (Capra ibex), marmota alpină
(Arctomys marmota), elanul (Alces alces), castorul (Castor
fiber). In perioada contemporană au dispărut zăganul
(Gypaetus barbatus), acvila de stepă (Aquila rapax), vulturii
pleșuvi mari (Aegypius monachus, Gyps fulvius, și
Neophron perenopterus), speciile clocitoare (Erismatura
leucocephala, Bucephala clangula, Mergus albellus) etc
(Stoiculescu, 1990).
Situația actuală a plantelor vasculare și a animalelor dis-
părute și în curs de dispariție din ecosistemele forestiere,
grupate în categorii de periclitate recomandate de IUCN
(specii dispărute, periclitate, vulnerabile, rare, puțin cunos-
cute) rezultă din Lista roșie elaborată recent dc ICAS.
Aceasta cuprinde 276 specii de plante vasculare (94 arbori și
arbuști, 182 ierburi) și 124 specii animale (29 mamifere, 43
păsări, 16 amfibieni, 15 reptile, 21 pești de apă dulce).
Din inventarul floristic al țării au dispărut arbuștii Salix
myrtiloides, Labumum alpinum și ierburile Ledum palustre,
Linea borealis, Saussurea porcii. Dintre genurile și speciile
lemnoase pericilitate, conform categoriilor de periclitare
recomandate de IUCN se amintesc : Ulmus, Abies alba,
Betula humilis și au devenit vulnerabile Quercus virgiliana,
Q. pubescens, Q. pedunculijlora, Q. frainetto, speciile de
Daphne, Taxus baccata, Rhododendron kotschyi, Syringa
josikaea, Pinus mughus, Betula nana, Corylus colurna ș.a.
Dintre animalele de pădure este periclitată existența râsului,
vidrei, caprei negre (mamifere); cocoșului de mesteacăn,
dropiei, a trei acvile (de munte, mică și țipătoare mică),
berzei albe, stârcului cenușiu, buhei, uliului prombar, gaiei
etc. (păsări); 3 specii de tritoni, 2 specii de broască (amfibi-
eni); 3 specii de țestoase, 2 de șopârle și 6 de șerpi (reptile);
lostrița și aspretele (pești) (Radu, 1997).
Dispar înainte de a fi cercetate arboretele de anin (Alnus
incana) ș.a., evidențiate în documentele Uniunii Europene
spre strictă conservare, biotopuri naturale remarcabile,
genuri și specii endemice abia identificate, cum este
aspretele (Romanichthys valsanicola) (Fig. 7), care a
18
supraviețuit erelor geologice. Această specie relictară,
endemism mondial, identificată în anul 1956, apare peste
numai trei decenii pe lista roșie a speciilor periclitate din
lume (IUCN, 1988). Experți din toată lumea se interesează
Fig. 7. Aspretele (Romanichthys valsanicola Dum,, Băn.
& Stoica), o specie relictară, endemism mondial în dispari-
ție. Romanichthys valsanicola Dum., Băn. & Stoica, a relict,
endemical fish species in the world in disappearance.
de destinul acestei specii unice. Mai multe expediții științi-
fice internaționale au avut ca scop salvarea aspretelui de la
dispariție. La începutul deceniului, din efectivele tot mai
reduse ale speciei, au fost recoltate trei exemplare și trans-
ferate în acvariul Institutului pentru Protecția Faunei de la
Bonn în vederea conservării și reproducerii îndoielnice a
acestei specii fosile. în acest scop, cercetătorii germani au
asigurat, pentru prima dată în știință, toți parametrii bio-fi-
zico-chimici necesari supraviețuirii optime în captivitate a
unei specii a cărei vârstă se exprimă în milioane de ani, Nu
se cunosc însă măsurile luate de autoritățile române de
mediu pentru asigurarea perpetuării firești a speciei în
biotopul ei natural. Schimbarea regimului hidrologic natural
în zona de luncă periclitează supraviețuirea unor specii pre-
cum lipitoarea medicinală (Hirudo medicinalis), resursă na-
turală spontană de mare valoare biomedicală utilizată încă
din zorii civilizației.
Dintre taxonii periclitați, specifici zonei geografice în
care se circumscrie România, este dc menționat și insecta
Cerambix cerdo (IUCN, 1988).
Deoarece majoritatea bioelementclor periclitate își duc
existența în pădure, salvarea acestora este condiționată de
conservarea cu prioritate a pădurii virgine și cvasivirgine.
Acțiuni întreprinse pentru conservarea pădurii vir-
gine și cvasivirgine
Pentru conservarea pădurii virgine românești marii
noștri precursori au militat încă de la începutul secolului.
Deși vocea lor a amuțit demult, ideile lor generoase răzbat
până la noi grație paginilor publicate în de mult seculara
„Revista pădurilor". Prof. P. Antonescu, acel „Nertor syl-
vae" cum era supranumit pentru sagacitatea lui, alarmat dc
ritmul dispariției pădurii virgine nota: ,pădurea virgină,
care populează încă munții noștri, s-a retras prin locurile
cele mai depărtate de centrele de populație și ca mâine
descendența noștri nu vor mai putea să-și facă nici măcar o
noțiune de caracterul impozant, sălbatic, variat și pitoresc
al bunurilor izvorâte prin singurele acțiuni ale naturii cre-
atoare. N-a venit oare momentul de a scăpa ultimele monu-
mente naturale ce ne-au mai rămas ? Eu cred că da !“
(Antonescu, 1908).
în anul 1912, la deschiderea celei de a 26-a Adunări
Generale a Societății „Progresul Silvic", inginerul silvic V.
Golescu avea să declare : „mijloacele cele mai eficiente de a
proteja peisajul ... ar fi crearea unor parcuri naționale în
felul celor din Statele Unite, dar negreșit la o scară mai
mică. S-ar alege câteva păduri ale statului, care printr-o
lege arfi declarate parcuri naționale cu interzicerea de a se
face acolo orice tăieri ... Pe lângă emoția artistică aceste
parcuri ar permite studii interesante asupra pădurilor vir-
gine, lucru ce peste puțin timp va deveni foarte rar"
(Golescu, 1912). Trei ani mai târziu, prof. P. Antonescu
REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 114 • 1999 • Nr.2
cerea „votarea neapărată a unei legi prin care să se treacă
la inventarierea și apărarea în contra distrugerii ... a tutu-
ror monumentelor naturale ... să se rezerve o parte din
pădurile virgine spre a se păstra posterității aspectul lor
caracteristic și a se studia vegetațiunea coloșilor vegetali,
cari în curând vor deveni o raritate" (Antonescu, 1915). La
vârsta de 67 ani, profesorul s-a oferit voluntar „a lua partea
cea mai activă la inventarierea și buna întreținere (conser-
vare n.n.) a acestor monumente" naturale (Antonescu,
1925).
Primele fragmente de păduri virgine și cvasivirgine
românești oficial conservate datează din perioada interbe-
lică. Acestea au fost recunoscute legal printre cele 48 „mo-
numente naturale" cu 55 Rezervații" în suprafață totală de
15000 ha, din care 30 în fondul forestier (Stoiculescu, 1995).
Dintre cele mai relevante se amintesc : Pădurea cu Corylus
colurna și Pinus nigra var. Banatica de la Domogled;
Pădurea cu Corylus colurna și alte specii xerofite de Ia
Beușnița; Făgetele seculare de la Căpriana, Hâijanca-
Palanca, Ruhotin; Codrul secular de stejar de la Gârbovăț;
Pădurea Letea din Delta Dunării cu stejari (Quercus robur,
Q. pedunculiflora) și frasini (Fraxinus angustifolia. F. pal-
lisae); Pădurile de la Slătioara, Giumalău și, evident, din
Parcul National Retezat, cu molid pur sau în amestec cu brad
și fag etc.
In perioada postbelică doar câteva păduri au mai putut fi
conservate în baza unor acte guvernamentale distincte
(HCM). în restul cazurilor acestea au putut fi doar parțial
protejate prin amenajamcnte silvice, pe perioade de 10 ani,
potrivit prevederilor HCM nr. 114/1954. Această hotărâre a
Consiliului de Miniștri prevedea împărțirea pădurilor în
două grupe : I - Păduri cu rol de_ protecție deosebit și II -
Păduri de producție și protecție. în cadrul primei grupe s-a
evidențiat pentru prima dată „Subgrupa 5 - Păduri monu-
mente ale naturii și rezervații". Instrucțiuni succesive au
detaliat diverse categorii funcționale prevăzute a fi gestio-
nate diferențiat și adecvat. în practică, din zece în zece ani,
la revizuirea amenajamentului, șe procedează la Ronarea
funcțională" a arboretelor. în consecință, suprafața
arboretelor încadrate în subgrupa 5 este fluctuantă, iar ges-
tionarea inconsecventă. în acest cadru juridic în anul 1989,
în afara celor 125 obiective naturale provizoriu protejate din
fondul forestier, au fost evidențiate, ca legal constituite,
două noi rezervații naturale (Pădurea Ceahlău cu arborete
pure de Picea abies și în amestec cu Abies alba, cu Larix
decidua sau cu A. alba și Fagus sylvatica și Pădurea din
zona Cheilor Bicazului cu aceleași categorii de arborete mai
puțin larciete, compensate cu arborete pure de Fagus sylva-
tica) și un monument al naturii (Dumbrava seculară relictară
de la Dumbrava Vadului cu Quercus pedunculiflora și trei
specii de Narcissus).
Cea mai mare parte a acestor categorii de păduri precum
și altele au fost incluse în cele 13 teritorii forestiere în
suprafață totală de 397400 ha, din care circa 1/3 rezervații
integrale, recunoscute prin Ord. nr. 7/21 ianuarie 1990 de
primul Minister al Apelor, Pădurilor și Mediului înconjură-
tor „ca parcuri naționale sub gospodărirea directă a
ocoalelor și inspectoratelor silvice (Retezat, Rodna,
Călimani, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hășmaș, Bucegi,
Piatra Craiului, Cozia, Domogled-Valea Cernei, Semenic-
Cheile Carașului, Cheile Nerei-Beușnița, Apuseni, Delta
Dunării)". Acestea urmau a fi oficializate, ceea ce cu
excepția pădurilor incluse în Rezervația Biosferei „Delta
Dunării" încă nu s-a realizat. în schimb, potrivit prevede-
rilor Legii protecției mediului nr. 137/1995, art. 54, ariile
protejate și monumentele naturii declarate ca atare inclusiv
prin amenajamentele silvice până la data intării în vigoare a
legii (30 dec. 1995) își păstrează această calitate. între timp,
prevederile Ord. nr. 7/1990 au fost eludate, iar entuziasmul
inițial s-a stins.
în consecință, Societatea „Progresul Silvic" a solicitat în
anul 1993 „majorarea ariilor protejate prin lege, cel puțin
până la nivelul de 10% din întinderea actualului fond
forestier în scopul ocrotirii excepționalei biodiversități de
mare interes național și mondial" cât și necesitatea ca
„aceste arii protejate din fondul forestier să rămână în
administrație silvică" (Giurgiu, 1993). Grație unor consilieri
înțelepți (dr. ing. F. Carcea) din MAPPM, președintele țării
a înțeles valoarea ecologică excepțională a pădurii naturale,
în anul 1997, acesta a angajat România față de președintele
Fundației W.W.F. ca ,până în anul 2000, pentru cel puțin
11% din suprafața pădurilor țării (687500 ha n.n.) inter-
vențiile să fie interzise sau să aibă un pronunțat caracter
conservativ ... constituirea în următorii 5-10 ani a unei
rețele de 17 parcuri naționale și naturale, precum și alte arii
protejate, a căror suprafață va reprezenta 12% (750000 ha
n.n.) din întinderea totală a pădurilor". în acest fel s-a
deschis premisa conservării pădurii virgine românești,
imperativ relevat la nivel european de vârf. Acest angaja-
ment onorant, aflat la înălțimea exigențelor civilizației con-
temporane, a fost supus monitorizării. Este de datoria facto-
rilor de decizie de a recupera marile restanțe în conservarea
și protejarea pădurii și de a trece de la actul declarativ la cel
legislativ deoarece, fără arii naturale protejate, România, și
implicit Europa, riscă să nu își poată conserva eșantioanele
reprezentative remarcabile ale patrimoniului natural origi-
nar, indispensabile imperativelor viitorului. Iată de ce, de la
tribuna celui de al Xl-lea Congres Forestier Mondial,
desfășurat între 13 Și 22 octombrie 1997 la Antalya, în
Turcia, a fost lansată invitația ca „în parcuri naționale și arii
protejate să se cuprindă circa 10% din suprafața fondului
forestier".
Prin aderarea României la convențiile internaționale
privind conservarea biodiversității, aceasta ar trebui să fie
unul din obiectivele prioritare ale politicilor românești
forestiere și de mediu. O poziție cheie o deține conservarea
pădurii și mai ales a aceîor „complexe de păduri primare
(naturale, virgine sau cvasivirgine). în plus, mai există
multe arborete naturale, din aceleași formații forestiere
parcurse cu o singură tăiere, care se mai pot redresa prin
autoreglare. Ele reprezintă un inestimabil tezaur natural de
interes național, european și mondial" (Giurgiu, 1995).
Conservarea pădurii se poate asigura prin recunoașterea
legală a sistemului românesc de 35 mari arii protejate (Fig.
8) și a rețelei de alte categorii de arii protejate și rezervații
forestiere. Primul este format din 25 parcuri naționale din
care : unul, Retezat, deși recunoscut legal din anul 1935 este
încă fără administrație proprie; 12, de asemenea, lipsite de
administrație proprie, recunoscute prin Ord. MAPMI nr.
7/1990; 4, propuse prin cercetări preliminare încheiate,
inclusiv Parcul Național Bălțile Mici ale Brăilei; 3, în curs
de cercetare, inclusiv Parcul Național Defileul Dunării
(Porțile de Fier) și alte 5, planificate pentru a fi cercetate.
Aceste parcuri se justifică din punct de vedere ecologic.
Rămâne de analizat oportunitatea lor sub raport economic,
în funcție de conjunctură, unele ar putea fi recunoscute ca
parcuri naturale; 9 parcuri naturale planificate pentru a fi
cercetate și o rezervație a biosferei, Delta Dunării, recunos-
cută legal în 1993, în suprafață totală de 580000 ha.
Suprafața însumată a acestor arii protejate este de aproxima-
tiv 1,3 milioane ha sau 5,6% din suprafața țârii, din care
3,1% în fondul forestier, din care circa î/3, respectiv
250000-300000 ha propuse ca zone de rezervații integrale.
Sugestii anterioare (Oarcea, 1969, 1977; Pușcariu, 1973,
1976; Enășescu și Oarcea, 1974) citate și analizate în lucrări
de sinteză au estimat încă de acum două decenii ca „opor-
tună și posibilă de realizat o creștere a suprafețelor ocrotite
prin sistemul parcurilor și rezervațiilor de la 0,4% la 1,5-
2,0%, într-o primă etapă de tranziție, urmând ca în per-
spectivă această proporție să crească treptat, până la cel
puțin 10-15% din suprafața țării, în concordanță cu specifi-
cul mediului geografic românesc deosebit de sensibil (poate
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 © Nr.2
19
Fig.6. Distribuția și componența principalelor zone cu păduri virgine și cvasivirgine din România din mari arii protejate existen șt planifi-
cate. Distribution and composition of main zone with virgin and quasivirgin forests in great existing and planncd Romania’s protected areas. 0 - De
luncă of Floodplains(PopuIeta, Salceta, Alneta); 1 - Diverse. Various (Carpineta, Tilieta, Acerate, Fraxineta, Uimeta); 2 - Querco-Carpinetecerre-
tosa, 3 — Querceta mixta; 4 — Quetceta confertae cerris; 5 — Querceta confertao; 6 — Querceta ccris; 7 — Qucrco-roboti-Carpineta fraxinetosa, 8 — Querco
roboris - Carpineta; 9 - Qucrceta-roboris 10 - Qucrco-sessiliflorac Carpineta; 11 — Querccto Fageta; 12 - Querceta sessiliflorae; 13 - Făgete com-
posita; 14-Fagetasubmontana; 15-Fagetamontana; 16-Abieto-Fageto composita; 17 —Abieto-Fageta; 18 - Piceeto-Fageta; 19 — Ptcceto-Abieto-
Fageta; 20 - Pineta nigrae; 21 - Pineta sylvestris; 22 - Abicta; 23 - Piceeto-Cambrcta; 24 - Piceeto-Lariceta; 25 - Piceeto-Abieta; 26 - Piceeta;
vig. 8. Harta marilor arii protejate și planificate în fondul forestier al României. Map of the great protection and planned
_q(5 in Romania’s fores fund (Stoiculescu & Oarcca, 1997).
al Cu-’ ***
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
20
cel mai sensibil din Europa) la degradarea echilibrului na-
tural" (Giurgiu, 1978). In anul 1990 suprafața protejată -
rezultată ca raport între suprafața națională și suprafața
însumată a ariilor protejate - la nivel european era dc 8,22%
și abia de 1,97% pentru România. Dar, spre deosebire de
celelalte țări, în România, cea mai mare parte a suprafeței
ariilor protejate nu era, ca și acum de altfel, recunoscută prin
lege (Stoiculescu, 1994) și conservarea acestora rămâne
incertă.
„Recunoașterea legală a parcurilor naționale din
România este - în accepțiunea președintelui Federației
Germane pentru Protejarea Mediului și a Naturii, H.
Weinzierl, - cea mai mare realizare în domeniul protejării
mediului ambiant între Atlantic și Urali". în viziunea prof.
dr. H. D. Knapp, directorul Academiei Internaționale pentru
Protejarea Naturii din Germania, „parcurile naționale
românești includ cele mai valoroase zone nealterate din
Estul Europei și un capital natural considerabil.
Legalizarea lor constituie una din cele mai marcante con-
tribuții românești la conservarea biodiversității europene
prin care, la integrarea în structurile euro-atlantice,
România își va asigura perpetuarea identității sale".
Legiferarea rețelei celor 25 parcuri naționale în suprafață
totală de circa 650 mii ha (dar în care ponderea rezervațiilor
integrale forestiere e minoritară) reclamă un minim efort de
voință politică, dar rezultatul va avea efecte considerabile.
Acestea vor satisface nu numai sentimentul legitim de mân-
drie națională, dar vor contribui direct Ia creșterea prestigiu-
lui românesc cu repercusiuni din cele mai favorabile și dura-
bile asupra țârii. Fără oficializarea rapidă a rețelei de mari
arii protejate. România riscă să intre în mileniul trei ca sin-
gura țară europeană care nu s-ar preocupa de conservarea
biodiversității, ceea ce ar însemna desolidarizarea de pro-
priul ei viitor (Stoiculescu, 1999).
Este de reținut că posesiunea privată este nu numai un
înalt bun ci și cea mai performantă formă de proprietate din
punct de vedere economic. Dar, deoarece suprafața
terenurilor nu poate fi mărită, în cazul proprietății funciare
se impun armonizate interesele individuale cu cele comu-
nitare. Acest conflict potențial reclamă a fi soluționat demo-
cratic. Iată dc ce, art.14 din Constituția Germaniei prevede:
„Proprietatea obligă. Folosirea acesteia trebuie să
servească concomitent binele comunității" (Stollreither,
1991). Asemenea obligații sociale ale proprietății se regă-
sesc într-o formă echivalentă și în alte constituții europene.
Pădurile de stat au o obligație primordială și anume ca, pe
lângă exploatarea economică, să prevadă în cuprinsul lor și
arii protejate (Otto, 1999). Aceasta este o aparentă renunțare
la venituri financiare. în realitate, conservarea unor arii na-
turale etalon, pe câteva procente din suprafața țării, în ve-
derea unei evidente gestionări superioare sigure, în confor-
mitate cu legile naturii, este incomparabil mai ieftină în
raport cu cheltuielile repetate, de tatonare, specifice unei
gestionări conjuncturale hazardate, pe cvasitotalitatea
suprafeței naționale. Acestea sunt numai o parte din raționa-
mentele care justifică constituirea unei rețele reprezentative
de arii forestiere protejate. Cazul fericit al României care
mai dispune de păduri virgine este de invidiat și suscită jus-
tificate interese internaționale, în special din partea acelor
țări comunitare care, nemaiavându-le, sunt confruntate cu
mari cheltuieli și cu un timp de așteptare până la ipotetica lor
renaștere într-o formă derivată.
Măsuri pentru conservarea pădurii virgine și cva-
sivirgine
Având în vedere complexitatea acțiunii și interesul inter-
național pentru conservarea pădurilor virgine europene,
realizarea acestui imperativ reclamă o abordare corespunză-
toare. în acest scop se impune informarea Parlamentului
Uniunii Europene pentru a coopera cu Parlamentul
Fig. 9 Stejar remarcabil la Caraorman. Remarcable oak
at Caraorman. Foto: Al. Satmari.
României în vederea :
1.	recunoașterii legale a :
(a)	sistemului românesc de mari arii protejate;
(b)	rezervațiilor naturale de interes deosebit provizoriu
protejate;
2.	identificării și conservării tuturor fragmentelor rele-
vante ale pădurilor primare;
3.	subvenționării și continuării cercetărilor silvice în
vederea inventarierii integrale a acestor păduri;
4.	constituirii unui „institut european pentru cercetarea
și conservarea pădurilor virgine", cu sediul în România
(Giurgiu, 1998) și editarea unei reviste internaționale
"Pădurea virgină europeană" LRurourwaldj, ca organ dc
presă al acestui institut;
5,	finanțării unor programe de cercetare internațională și
a unor vaste programe de educare a educatorilor, concomitent
cu o largă acțiune de instruire a populației prin mass media;
6.	menținerii pădurilor naturale virgine și cvasivirgine în
proprietatea statului român;
7.	stimulării și compensării material-financiare a Gu-
vernului Român prin ajutor juridic și financiar internațional,
astfel încât aceste vestigii în dispariție ale pădurii primare
europene să fie intact transmise generațiilor viitoare.
BIBLIOGRAFIE
RP = Revista pădurilor, București.
PN = Pădurea noastră, București.
PDDPR = Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor
României. Societatea „Progresul Silvic", Arta Grafică, Bucu-
rești.
EE = Europc’s Environment. The Dobris Assessement.
Copenhagen.
Antonescu P., 1908: Silvicultura și Congresul
Internațional de Agricultura și Silvicultură de la Viena. R.P. An
22, nr. 4: 107-126.
Antonescu P., 1915: Trăiască Regele! R.P. An 29,
nr. 3; 81-91.
Antonescu P., 1925: Protejarea monumentelor na-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 © 1999 • Nr.2
21
turale. R.P. An 37, nr 12: 985-1005.
B ă n c i 1 ă I ș.a., 1980: Geologie inginerească. Editura
Tehnică, Bucureștt.
Bândiu C., G. M. Smejkal, D a g m a r
Vișoiu, 1995: Pădurea seculară. Editura Mirton,
Timișoara, 180 pag.
B r u u n B., A. S i n g e r , C. Koening , 1982: Der
Kosmos-Vogelfuer, 5.Aufl; Stuttgart: 7.
C h i r i ț a , C.D., P ă t r ă ș c o i u , N., 1972: Sistemati-
ca tipurilor de stațiuni. îndrumar pentru amenajarea pădurilor.
Departamentul Silviculturii, ICAS, București.
D a v i d M. D., 1939: Considerațiuni geopolitice asupra
statului român. Tipogr. A. Țerek, Iași: 13.
Doniță și alți 10 autori, 1980: Zonarea și regio-
nalizarea ecologică a pădurilor din R S. România. Seria a Il-a,
ICAS, București.
Doniță N., C. D. Chiriță,V. Stănescu și alți
29 autori, 1990: Tipuri de ecosisteme forestiere din România.
R.P.T.A., București, 390 pag.
Fabritus K.., 1994: Pădurile României, valori ines-
timabile. Academica, An 5, nr. 1 (49), nov. Academia Română.
București.
Giurgiu V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura
Ceres, București.
Giurgiu V., 1993: Salvați pădurile României! So-
cietatea „Progresul Silvic", București.
Giurgiu V., 1995: Salvarea pădurilor naturale.
PDDPR: 168-172.
Giurgiu V., 1998: Cercetarea științifică pentru dez-
voltarea durabilă a silviculturii. PN nr. 368: 11.
G o 1 e s c u V,, 1912: Protecția peisagerilor. RP nr. 8:
405-421.
H u 1 e n M., R. Mederake, Ute D o r i n g -
Mederakc, 1992: Nationalparkplanung im Harz,
Hannover, 69 pag.
IUCN, 1988: 1988 IUCN Red List of Threatened Animals.
Gland, 154 pag.
11 i e , D. L, 1988: Soluri ca ecosistem. în: Ecologie și
Protecția ecosistemelor. Voi. 6. București IANB: 70-80.
K o rp e 1, St. , 1995: Die Urwaelder der Westkarpaten.
Gustav Fischer Verlag, Stuttgart, Jena, New-Ydrk, 310 pag.
M c N a 1 y , Rând, 1992: Encyclopedic world atlas.
Chicago-New York, San Francisco: A-5, A-8.
M e e u s ., I., D. St anners,D. Washer 1995; EE
: 176.
Oarcea Z., 1979: Silvicultura și parcurile naționale.
R.P. An 94, nr. 2.
O 11 o , HJ., 1998: Die Vielfalt der Walder soli bewahrt
werden. Forst und Holz. Schaper Verlag, Hannover. 53
Jahrgang, 10 September: 534.
O 11 o H.J., 1999: Ce viitor ar putea avea pădurile virgine
în România? P.N., An 10, nr. 405, aprilie.
Pop E., N. Sălăgeanu, 1965: Monumente ale
naturii din România. Editura Meridiane, București, 180 pag.
Popescu-Zeletin, I, 1955: Tehnica amenajării
pădurilor. Manualul inginerului forestier. Editura Tehnică
București, voi. 81: 240.
Popova-Cucu Ana, 1978: Peisajele. Atlas R.S.
România. Planșa VI-6. Editura Academiei R.S, România,
București.
Purcelean Șt., S. P a ș c o vs chi, 1980: Clasifica-
fia zecimală a tipurilor de pădure fundamentale din România.
In: îndrumar pentru amenajarea pădurilor. București. Departa-
mentul Silviculturii: 199-233.
Radu S, 1997: Să salvăm speciile de plante și animale
amenințate cu dispariția. în „Prosit“ Timișoara, An 5, nr. 1:10-11.
R ă d u 1 e s c u , D,R. Dimitrescu, 1966: Minera-
logia topografică a României. București, Editura Academiei RS
România.
Stinghe V. N., D. A. S buri an, 1941: Agenda
forestieră. Imprimeria Națională, București: 2.
Stoiculescu Cr. D., 1985: Trajan's Column
Documentary Value from a Forestry Viewpoint (Part I).
„Dacia, Revue d’archeologie et d’histoire ancienne", NS, Tome
XXIX, 1-2, Academie des Sciences Sociales et Politiques de la
Roumanie, Bucarest: 81-98.
Stoiculescu Cr. D., 1990: Pro silva Romaniae.
Ecologie și protecția mediului. Târgoviște: 255-263.
Stoiculescu Cr. D., 1991: Imperative silvo-protec-
tive în Delta Dunării. R.P. An 106, nr. 2.
Stoiculescu Cr. D., 1994: Problema ariilor
forestiere protejate din România. „Prosit", Timișoara, An 2, nr.
2 : 3-5.
Stoiculescu Cr. D., 1995: Arii protejate în fondul
forestier din România. PDDPR : 111-132.
Stoiculescu Cr. D., 1997: Pentru protejarea vieții
sălbatice. PN Anul 8, nr. 33.
Stoiculescu Cr. D., 1998-a: Referitor la conser-
varea biodiversității pădurilor prin arii protejate. PN An 9, nr.
359-360 : 14-15.
Stoiculescu Cr. D., 1998-b: Regresul pădurii
înseamnă declinul biodiversității. PN, Anul 9, nr. 374.
Stoiculescu Cr. D., 1999: Regresul pădurii, declin-
ul biodiversității. „Pădurea românească în pragul mileniului
trei". Universitatea Transilvania, Brașov.
Stoiculescu Cr, D. ș.a., 1987: Conservarea și re-
construcția ecologică a ecosistemelor de luncă sub impactul
antropic". R.P., An 102, nr. 2.
Stollreither K., 1991: Verfassung des Freistaates
Bayern. Grundgesctz fuer die Bundesrepublik Deutschland.
Bayersche Landeszentrale fuer politische Bildungsarbeit.
Muenchen.
Ștefureac Tr., 1976: Ordinele și familiile din sistemul
cormofitelor cuprinse în Flora României. Flora RS România,
Editura Academiei R.S. România, voi XIII, București: 10.
Teller Anneet. al. 1995 : Soil. EE : 149.
Washer D. 1995 : Nature And -wildlife EE : 191.
World Conservation Monitoring Centre, 1992: după EE :
222
***, 1992: Anuarul Statistic al României. Comisia
Naționala pentru Statistică, București.
The Rumanian virgin and quasivirgin forests, an excepțional European natural patrimony
Abstract
The article emphasizes the remarcable biodiversity, specific to the Romanian virgin forest (about 50,000 species out of wich 3,450
species of Cormophytcs; about 500 potențial natural forest types etc.). It has been observed in ancient times (Trajan’s Column of
Rome, Fig. 1). The afforestation proportion has decreased from the probable 75-80% at the beginning of the Christian era to 22% dur-
ing the inter-war period (Fig. 3). Today, the area of the virgin and quasivirgin forest does not exceed 250,000 ha. From these: 0.6%
are on the plane, 1.2% uphill, 28.3% on the hill-mountam region and 69.9% on the mountain. Only 18% from these forests are in the
protected areas (Table 1), which focused 32 from the 50 natural forest country’s formations (Fig. 6). Of the about 2,000 species of
Coleoptera, which live in wood, 350 species were identified in the easy accessible forests of only one National Park (Domogled-Valea
Cemei). From there, 60 species including Rhysodes sulcatus and R. americanus are relicts and specific to the virgin forest. A system
of 35 large protected areas has been proposed for the preservation of the forest, including the virgin and cvasivirgin forest (Fig. 8).
As the Romanian virgin forest is of internațional importance too, its preservation requires : - internațional juridical and Financial aid;
- the organisation of a European research and preservation institute of the virgin forests with its residence in Remania; - the grant of
Financial aid to internațional research programmes and educațional too; - the publication of an internațional magazine as the press-
organ of this institute.
Keywords: Virgin and cvasivirgin forest, biodiversity, red list, presevartion measures.
22
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 9 Nr.2
Cercetări privind stabilirea
dinamicii înălțimii medii a
5
arboretelor de molid instalate
în afara arealului natural
1.	Considerații generale
în vederea întocmirii unor tabele de producție
pentru arboretele de molid din afara arealului a fost
nevoie de determinarea pentru început, a dinamicii
înălțimii medii a acestora.
Culturile artificiale de molid s-au instalat într-o
gamă foarte diversă de condiții staționale. Mai pre-
cis, atât în Etajul montan-premontan de făgete, Eta-
jul deluros de gorunete, făgete și goruneto-fagete și
chiar în Etajul deluros de cvercete și șleauri de deal,
s-a procedat la studierea acestei caracteristici pentru
arboretele de molid din afara arealului (în ansamblul
lor), pentru arboretele de molid instalate în etajul
fagului și respectiv, pentru cele instalate în etajul
gorunului.
în ceea ce privește încadrarea arboretelor în ra-
port cu bonitatea stațiunii, menționăm că acest lucru
s-a realizat atât pe clase de producție relative (în ur-
ma prelucrării datelor experimentale s-au constituit
trei clase de producție), cât și pe clase de producție
absolute, stabilite în raport cu înălțimea medie (hg)
la o vârstă reper. în acest fel s-a realizat o aliniere
conceptuală la tendințele manifestate pe plan euro-
pean, ceea ce facilitează o mai bună comparabiiitate
a datelor obținute între specii, regiuni și țări.
Pentru arboretele de molid din afara arealului na-
tural s-a ales vârsta reper de 80 de ani. S-a preferat
adoptarea vârstei reper (de referință) de 80 de ani și
nu a unei alte vârste pentru că pe de o parte, vârstele
exploatabilității acestor arborete nu vor coborî în
nici un caz mai jos de 70-80 ani, iar pe dc altă parte
datorită faptului că la vârsta reper de 80 de ani s-a
observat existența unei mult mai bune corelații a va-
lorilor experimentale ale creșterilor curente în înăl-
țime pe clase de producție absolute, decât cele în-
registrate de exemplu la o vârstă reper de 50 de ani.
în continuare, se prezintă modelul matematic
adoptat, ecuațiile și coeficienții de regresie stabiliți
în urma prelucrării datelor experimentale.
2.	Metoda de lucru și rezultatele obținute
A fost studiată dinamica înălțimii medii a
Dr.ing.Dorin DRÂGHICIU
I.C.A.S. - Stațiunea Brașov
suprafeței dc bază (hgl) în raport cu vârsta, folosind
atât datele furnizate de cele 86 suprafețe de probă
volante amplasate , cât mai ales măsurătorile efectu-
ate la arbori individuali reprezentativi (102 arbori
analizați).
S-a adoptat modelul matematic elaborat de
V.Giurgiu (1992, 1996) :
h = A-exp[—— -Tl "
kl-n
(1)
unde : T reprezintă vârsta arborctclui în ani,
n, k și A - coeficienți de regresie.
Conform acestui model, pentru trasarea curbelor
claselor de producție pe baza analizelor de arbori, a
fost nevoie atât dc cunoașterea creșterii curente în
înălțime medie la o vârstă reper (IhgTr), cât și de
stabilire a vârstei la care se realizează maximul
creșterii curente în înălțimea medie.
în privința parametrului k, s-a dovedit corespun-
zătoare următoarea ecuație de regresie:
, qp+a, B
B r	(2)
în care : Tr reprezintă vârsta reper menționată ante-
rior (80 ani);
a0 și a] - coeficienți de regresie stabiliți în baza
datelor experimentale obținute în urma efectuării
analizelor de arbori;
B - clasa de producție absolută, exprimată prin
înălțimea medie a suprafeței de bază (hg) la vârsta
reper menționată.
Acest parametru reflectă bonitatea condițiilor
staționale, fiind criteriul fundamental pentru for-
marea claselor de producție. Pentru acestea, în
prezenta lucrare s-au adoptat două variante:
•	varianta claselor de producție relative cu 3
clase de producție;
•	varianta claselor de producție absolute în raport
cu înălțimea medie hg la vârsta reper (din 2 în 2 m).
Intervalele de variație ale parametrului B pe
clase de producție relative și absolute se prezintă în
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
23
Tabelul 1
Valorile parametrului B pe clase de producție relative și
clase dc producție absolute
Specia	Clase de producție			
	relative			absolute (după h„ m)
	1	II	III	
Molid în afara arealului	37.4	33,3	29,3	28,30,	38
Molid - Etajul fagului	37.9	34,1	30,4	28,30	38
Molid - Etajul gorunului	36,4	32,1	27,9	26,28,	36
tabelul 1 .în figura 1 se prezintă ecuațiile de rcgresie
privitoare Ia legătura dintre creșterea curentă în
înălțime Ia vârsta reper de 80 ani (Ihg80) și clasa de
producție absolută (B), pentru fiecare din cele trei
situații analizate nhgTr=a0^alB)
După cum rezultă și din examinarea semnifi-
cației coeficienților de corelație, valorile acestora
sunt foarte semnificative pentru arboretelc de molid
din afara arealului în ansamblul lor, cât și pentru
cele situate în etajul gorunului și distinct semnifica-
tive pentru cele din etajul fagului (figura 1).
în tabelul 2 sunt evidențiate valorile coefi-
cienților ao și aj din respectivele ecuații de regresie
pentru vârsta reper de 80 ani ce a fost adoptată pen-
tru culturile de molid.
în privința coeficientului n, s-a folosit ecuația de
regresie:
n _a0 +a}- B
Trn • tj~n ~ B~
(3)
unde: tj reprezintă vârsta la care se realizează maxi-
mul creșterii în înălțimea medie - Ihg (figura 2 - 4);
Tr - vârsta reper adoptată (80ani).
Coeficienții de regresie b0 și au fost stabiliți în
baza relației:
, t 1
n = bo+bU~^
D
(4)
Valorile experimentale obținute pentru t1 sunt
cele evidențiate în tabelul 3.
Tabelul 3
Valorile experimentale ale lui tj pe clase de
producție.
Specia	Vârsta reper de 80 ani	
	B (m)	ti (ani)
Molid în afara arealului	37,4	14,0
	33,3	19,0
	29,3	24,0
Molid - Etajul fagului	37,9	15,0
	34,1	20,0
	30,4	25,0
Molid - Etajul gorunului	36,4	12,0
	32,1	16,0
	27,9	20,0
Fig. 1 Ecuația de regresie privind legătura dintre Ihg80
și B la arboretele dc molid din afara arealului natural (a),
pentru culturile instalate în etajul fagului (b) și pentru cele
din etajul gorunului (c).
Tabelul 2
Valorile coeficienților a0 și at din ecuația de regresie
U*g80=a0+alB Pei,tru vârsta reper de 80 ani
Specia		ai
Molid în afara arealului	-0,1046	0,0096
Molid - Etajul fagului	-0,1841	0,0118
Molid - Etajul gorunului	-0,1486	0,0112
în urma prelucrării datelor experimentale a
rezultat așadar că maximul creșterii în
înălțime se înregistrează cel mai timpuriu
în cazul culturilor de molid instalate în eta-
jul gorunului, față de cele din etajul fagului
și aceasta cu cât clasa de producție este mai
bună. Cu cât scade clasa de producție, cu atât valo-
rile absolute ale creșterii curente în înălțime sunt
mai mici, iar vârsta la care se înregistrează maximul
acestei creșteri este mai mare (vezi figurile 2 - 4).
Potrivit relației 3, pe baza valorilor deja cunos-
cute (a0, a15 B și t^, s-au stabilit valorile parametru-
lui n pe clase dc producție (tabelul 4).
în continuare, stabilind legătura corelativă dintre
valorile lui n și B, s-au obținut valorile coeficienților
de regresie b0 și bls corespunzători ecuației de
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
1^, cm-an'1
Fig. 2 Stabilirea vârstei la care se realizează maximul
creșterii în înălțime - Ihg (pe clase de producție) pentru
arborete de molid din afara arealului natural.
Fig. 4 Stabilirea vârstei la care se realizează maximul
creșterii în înălțime - Ihg (pe clase de producție) pentru
arborete de molid instalate în etajul gorunului.
Tabelul 4
, cm-an-1	r—-----—i
I Clasa 1 I
0	5	10	15	20	25	30
0	5	10	15	20	25	30
Valorile parametrului n pe clase de producție
Specia	Vârsta reper de 80 ani		
	Clasa de producție		n
	relativă	absolută	
Molid în afara arealului	1	37,4	1,630
	2	33,3	1,895
	3	29,3	2,305
Molid - Etajul fagului	1	37,9	1,655
	2	34,1	1,972
	3	30,4	2,450
Molid - Etajul gorunului	1	36,4	1,523
	2	32,1	1,759
	3	27,9	2,100
regresie 4 (tabelul 5).
în fine, parametrul A este definit dc factorii B,
| ClasaHI|
0	5	10	15	20	25	30
Fig. 3 Stabilirea vârstei la care se realizează maximul
creșterii în înălțime - Ihg (pe clase de producție) pentru
arborete de molid instalate în etajul fagului.
Tabelul 5
Valorile coeficienților de regresie b0 și bt din ecuația (4)
Specia	Vârsta reper de 80 ani	
	bo	bi
Molid în afara arealului	-0,8340	91,665
Molid - Etajul fagului	-1,5934	122,53
Molid - Etajul gorunului	-0,3821	69,108
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
25
n și k deja cunoscuți, potrivit relației:
(5)
Potrivit mod-
elului matematic expus anterior, în tabelul 6 se
ansamblul lor).
în figurile 5-7 și respectiv, 8-10 se prezintă
relația dintre înălțimea medie (h fi și vârsta atât pe
clase de producție relative, cât și pe clase de pro-
ducție absolute, ceea cc permite încadrarea
arboretelor de molid instalate în afara arealului
natural pe clase de producție, distinct pentru cele
trei situații analizate.
Tabelul 6
Dinamica în raport cu vârsta a înălțimii medii a suprafeței de bază (hgt) la vârsta reper dc 80 ani, pe clase de producție
relative, pentru arboretele de molid din afara arealului natural
Vârsta (ani)	Molid în afara arealului			Molid - Etajul fagului			Molid - Etajul gorunului		
	â„pe clase de producție relative (m)			pe clase de producție relative (m)			pe clase de producție relative (m)		
	1	II	III	1	11	III	I	II	III
10	3,6	1,4	0,2	3,2	1,1	0,1	4,3	2,3	0,6
15	7,4	4,5	1,6	7,0	4,0	1,2	8,0	5,5	2,9
20	11,2	8,1	4,4	10,8	7,6	3,9	11,5	8,9	6,0
25	14,7	11,6	7,9	14,4	11,3	7,5	14,7	12,1	9,2
30	17,9	14,8	11,2	17,7	14,7	11,2	17,6	15,0	12,2
35	20,7	17,7	14,3	20,6	17,8	14,6	20,2	17,6	14,8
40	23,3	20,3	17,0	23,3	20,5	17,6	22,7	19,9	17,1
45	25,6	22,6	19,4	25,7	23,6	20,1	24,9	22,0	19,2
50	27,8	24,6	21,4	27,9	25,1	22,3	26,9	23,9	20,9
55	29,7	26,5	23,2	29,9	27,1	24,2	28,8	25,6	22,5
60	31,5	28,1	24,8	31,8	28,8	25,8	30,5	27,1	23,8
65	33,1	29,6	26,1	33,5	30,3	27,2	32,1	28,5	25,0
70	34,7	30,9	27,3	35,1	31,7	28,4	33,7	29,8	26,1
75	36,1	32,2	28,4	36,5	33,0	29,5	35,1	31,0	27,0
80	37,4	33,3	29,3	37,9	34,1	30,4	36,4	32,1	27,9
85	38,6	34,3	30,1	39,2	35,1	31,2	37,7	33,1	28,7
90	39,8	35,3	30,9	40,4	36,1	31,9	38,8	34,1	29,4
95	40,9	36,2	31,6	41,5	37,0	32,6	40,0	34,9	30,0
100	41,9	37,0	32,2	42,5	37,8	33,2	41,0	35,7	30,6
prezintă dinamica în raport cu vârsta
a înălțimii medii a suprafeței de bază
(h^), pe clase dc producție relative
(1, 2, 3) la vârsta reper de 80 de ani.
în conformitate cu același model
matematic, s-a stabilit și dinamica în
raport cu vârsta (T) a înălțimii medii
a suprafeței dc bază (hgt), pe clase de
producție absolute (B).
în acest caz, pentru parametrul B
au fost luate în considerare înălțimi
medii din 2 în 2 m, în cadrul amplitu-
dinii de variație a acestei înălțimi sta-
bilită în baza informațiilor oferite dc
analizele de arbori.
In tabelul 7 prezentăm spre exem-
plificare dinamica înălțimii medii a
suprafeței de bază pe clase de produc-
ție absolute doar pentru arboretele de
molid din afara arealului natural (în
Tabelul 7
Dinamica înălțimii medii a arboretelor (hgț) de molid din afara arealului
natural pe clase de producție absolute
Vârsta	Clase de producție absolute					
(ani)	38	36	34	32	30	28
			înălțimi	w		
10	3,8	2,4	1,4	0,6	0,2	0,1
15	7,6	5,9	4,4	2,9	1,7	0,8
20	11,5	9,7	8,0	6,2	4,7	3,0
25	15,0	13,3	11,6	9,8	8,1	6,3
30	18,2	16,5	14,9	13,2	11,5	9,7
35	21,1	19,5	17,9	16,2	14,6	12,9
40	23,7	22,1	20,6	19,0	17,4	15,8
45	26,0	24,5	22,9	21,4	19,8	18,2
50	28,2	26,6	25,0	23,5	21,9	20,3
55	30,2	28,5	26,9	25,3	23,7	22,1
60	32,0	30,3	28,6	27,0	25,3	23,6
65	33,7	31,9	30,2	28,4	26,7	25,0
70	35,2	33,4	31,6	29,8	27,9	26,1
75	36,7	34,7	32,8	30,9	29,0	27,1
80	38,0	36,0	34,0	32,0	30,0	28,0
85	39,3	37,2	35,1	32,9	30,9	28,8
90	40,4	38,2	36,0	33,8	31,6	29,5
95	41,6	39,2	36,9	34,6	32,4	30,1
100	42,6	40,2	37,8	35,4	33,0	30,6
26
REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4
Fig. 5 Grafic pentru determinarea claselor de producție
relative la arboretele dc molid din afara arealului natural.
Fig. 8 Dinamica înălțimii medii (hgt)în funcție de vârstă
a arboretelor de molid din afara arealului natural, pe clase
de producție absolute.
Fig. 6 Grafic pentru determinarea claselor de producție
relative la arboretele de molid instalate în etajul fagului.
Fig. 9 Dinamica înălțimii medii (h^) în funcție de vârstă
a arboretelor de molid instalate în etajul fagului, pe clase de
producție absolute.
0	»	20	30 ti 50 ti ®	»	» NO
Fig. 10 Dinamica înălțimii medii (hgt) în funcție de
vârstă a arboretelor de molid instalate în etajul gorunului,
pe clase de producție absolute.
Fig. 7 Grafic pentru determinarea claselor de producție
relative la arboretele de molid instalate în etajul gorunului.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
27
BIBLIOGRAFIE
Drăghiciu, D., 1992: Elaborarea tabelelor de pro-
ducție pentru arboretele de molid instalate în afara arealului
natural (rezultate provizorii). Manuscris I.C.A.S. București
(referat științific final), 76 p., 6 anexe.
Drăghiciu, D., 1998; Cercetări auxologice în
arborete de molid instalate în afara arealului natural de vege-
tație. Teză de doctorat. Universitatea Suceava, 237p., 74 tab.,
89 fig.
Giurgiu, V., 1965: Algoritmi pentru calcule dendro-
metrice. Centrul de Documentare Tehnică pentru Economia
Forestieră, București, 272 p.
Giurgiu, V., 1967: Studiul creșterilor la arborete.
Editura Agro-Silvică, București, 322 p.
Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie
forestieră. Editura Ceres, București, 692 p.
Giurgiu, V., Armășescu, S. et al., 1989:
Fundamente auxologice pentru îngrijirea și conducerea
arboretelor. (Creșterea și calitatea arboretelor în raport cu
lucrările de îngrijire și condițiile staționale). Redacția de pro-
pagandă tehnică agricolă. București, 102 p.
Giurgiu, V., D e c e i, I., Armășescu, S., 1972:
Biometria arborilor și arboretelor din România. Editura Ceres,
București, 1155 p.
G i u r g i u , V., et al., 1992: Elaborarea tabelelor de pro-
ducție (generația a-II-a), diferențiate pe tipuri de rărituri și
particularitățile arboretelor echiene de cvercinee, molid, fag și
brad. Manuscris I.C.A.S. București (referat științific final).
Giurgiu, V., Drăghiciu, D. et al., 1996:
Elaborarea tabelelor de producție (generația a II-a) pentru
arboretele de salcâm, carpen, cer, gârnifă și tei. Manuscris
I.C.A.S. București (referat științific final), 110 p.
P rod an, M., 1965: Holzmesslehre. J.D.Sauerlanders
Vcrlag, Frankfurt am Main, 644 p.
Researches regarding the establishing of the mean height dynamics
in Norway spruce stands situated outside the natural range (of the species)
Abstract
In the paper are presented the results of the author’s researches for establishing the mean height dynamics by age, for the Norway
spruce stands outside the natural range of species (bared on the 86 sample plots and particulary on the measurements of 102 repre-
sentatives trees).
Using the mathematical model elaborated by V.Giurgiu (1992,1996) on the base of experimental dates, was determinated the cur-
rent (annual) mean height increment at target age (80 years) - Ihg80 (fig.l), and also the ages of maximum mean height growth for
yield classes (fig, 2- 4 and tab. 2) for each one of the three analysating situations (for the ansamble of the Norway spruce plantations
established outside the natural range generally, for those established in the beech vegetations zone and those in the sessile oak vege-
tations zone).
So it was possiblc, finaly, on the base of determinated regressions coefficients, to establish the relationship between the mean
height (hgt) and age, also on relative yield classes (fig.5-7), and absolute yield classes (fig.8-10); that offer the possibility to include
the Norway spruce stands established outside the natural range in yield classes, separately for each of the three studied cases.
28
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Contribuții la dimensionarea
fondului de rezervă
1.	Introducere
în ultimii ani, doborâturile de vânt și rupturile de
zăpadă nu numai că au dereglat sensibil echilibrul eco-
logic al unor suprafețe forestiere relativ importante, dar
au reliefat și o serie de carențe ale normativelor tehnice
privind amenajarea pădurilor, amplasarea și punerea în
valoare a masei lemnoase. Practic, în multe ocoale sil-
vice, ponderea ridicată a produselor accidentale ridică
serioase semne de întrebare în ceea ce privește capaci-
tatea de autoreglare a amenajamentului la modificările
survenite în dinamica factorilor naturali. Pe de o parte,
precomptarea produselor accidentale, justificată de nece-
sitatea menținerii unei mărimi constante a fondului de
producție, perturbă serios procesul de normalizare a
structurii acestui fond, iar, pe de altă parte, dacă s-ar
renunța complet la o astfel de compensare, atât mărimea
cât și structura fondului de producție ar fi foarte greu de
controlat. Ieșirea dintr-o asemenea situație presupune,
printre altele, acceptarea unor fluctuații în mărimea fon-
dului de producție, crearea unui fond de rezervă precum
și schimbarea modului tradițional de reprezentare a struc-
turii normale a fondului de producție.
Modelul pădurii normale, bazat pe o distribuție egală
a suprafețelor claselor de vârstă, constituie conceptul
fundamentai al gândirii amenajistice încă de la începutul
secolului XIX. Compatibilitatea acestuia cu principiul
ecologic, a fost uneori contestată (Giurgiu, 1988)
datorită faptului că rezultanta aplicării pragmatice a prin-
cipiilor continuității, productivității și eficienței econo-
mice nu este un ecosistem, ci o pădure cu o structură mult
simplificată, a cărei existență, ca și în cazul unei culturi
agricole, depinde de respectarea consecventă a unui pro-
ces tehnologic și, firește, de o piață de desfacere a lem-
nului. Dar, ciclul lung expune o asemenea pădure artifi-
cială la mult mai multe riscuri decât cele la care este
expusă o cultură agricolă, iar procesul ciclic de regene-
rare la momentul exploatabilității este de multe ori
perturbat de factori abiotici sau biotici și, în consecință,
suprafața ce este în curs de regenerare la un moment dat
este mai mare decât așa-numita clasă de regenerare, con-
secință firească a planificării amenajistice.
în fond, modelul clasic al pădurii normale pornește de
la premisele că:
1)	silvicultorul dispune de toate mijloacele de control
asupra structurii pădurii,
2)	poate folosi oricând aceste mijloace și
3)	nu există alți factori ce ar putea afecta în mod sis-
tematic structura pădurii, respectiv procesul ciclic de
regenerare a acesteia;
4)	clasa de regenerare constituie o etapă tranzitorie
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
șef de lucrări dr.ing. Marian DRÂGOI
Facultatea de Silvicultură a Universității
"Ștefan cel Marc"
neglijabilă, pornind de la premisa că noile arborete
închid starea de masiv în mai puțin de 10 ani.
Orice deviere de la acest proces planificat nu poate fi
decât accidentală, iar efectele ei trebuie corectate într-un
timp cât mai scurt, pentru a nu abdica de la principiul
continuității. în numele acestui principiu, actualele nor-
mative privind punerea în valoare a masei lemnoase (***,
1986) prevăd că orice recoltă accidentală de lemn trebuie
precomptată, - corespunzător categoriei de produs în care
se încadrează (secundar sau principal) - pentru a nu afec-
ta mărimea fondului de producție. De aici apar două dis-
funcționalități, deloc neglijabile:
•	precomptarea produselor accidentale II din posibili-
tatea de produse secundare este contraproductivă, deoa-
rece scopul operațiunilor culturale nu este recoltarea lem-
nului, ci rărirea arboretelor, în scopurile bine-cunoscute.
A nu rări o pădure datorită faptului că a fost, mai mult sau
mai puțin, afectată de doborâturi de vânt înseamnă a con-
tribui hotărâtor la creșterea vulnerabilității acelei păduri,
în viitor.
•	precomptarea produselor accidentale I din posibili-
tatea de produse principale împiedică exercitarea princi-
palei funcții a planificării amenajistice, respectiv norma-
lizarea treptată a structurii pădurii, prin recoltarea con-
secventă și integrală a posibilității de produse princi-
pale.
în ceea ce privește primul aspect, rezultatele cercetă-
rilor Stațiunii de Cercetări a Molidului Câmpulung-Mol-
dovenesc au evidențiat modul total greșit în care actualele
norme de punere în valoare răspund obiectivelor silvicul-
turale (B a r b u et. Cenușă, 1987).
Scopul prezentei comunicări este acela de a identifica
posibilitățile reale și imediate de perfecționare a modelu-
lui pădurii normale, în scopul estimării mărimii fondului
de rezervă mobil.
Modalitățile de modelare stochastică a fondului de
producție au fost conturate încă la sfârșitul anilor '60
(K o u b a , 1969) și, în prezent, sunt utilizate în sisteme
informatice de simulare a structurii fondului de producție
(J o b s 11, 1991). în ceea ce privește estimarea mărimii
fondului normal de producție, din perspectivă stochas-
tică, primele exemple bazate pe date biometrice culese
din pădurilor României au fost publicate la mijlocul
anilor '70 (D i s s e s c u , 1976)
2.	Abordarea stochastică a structurii fondului de
producție
2.1.	Modele matriceale
Modelele matriceale reprezintă o familie de modele în
29
care realitatea este "sacrificată", într-o anumită măsură,
pentru a beneficia de avantajele unor proprietăți mate-
matice ale algebrei matriceale. (J e f f e r s , 1979). Unul
dintre primele modele din această categorie, larg utiliza-
tă în biologie, a fost cel formulat de Lewis și Leslie (citat
deJeffers, 1979) pentru a prognoza structura unei
populații de femele aparținând unei specii oarecare,
pornind de la structura actuală și de la ratele actuale de
supraviețuire și fecunditate.
Valoarea proprie dominantă și vectorul propriu sunt
două noțiuni fundamentale ale algebrei matriceale.
Presupunând o matrice pătrată A, vectorul propriu v și
valoarea proprie e, asociate acestei matrici, satisfac
următoarea condiție:
A • v = A • v	(1)
Dacă A reprezintă structura unei populații biologice
capabile de autoreglare1 , atunci valoarea proprie domi-
nantă e reflectă rata creșterii populației, iar vectorul
propriu reflectă structura stabilă, spre care tinde în mod
natural populația respectivă, drept urinare a creșterii și
autoreglării structurii populației prin eliminare natu-
rală. Valoarea proprie dominantă poate fi utilizată la esti-
marea numărului de indivizi cu care trebuie redusă perio-
dic mărimea populației, pentru a păstra constantă această
mărime. Mărimea recoltelor, exprimată procentual, (H)
este dată de relația:
H = 100-^—-	(2)
A
Vectorul propriu reprezintă structura stabilă a popu-
lației, respectiv starea spre care aceasta tinde după un
număr finit de perioadă . O astfel de abordare este foarte
potrivită pentru prognozarea structurii codrului gră-
dinărit, unde a și fost utilizată pentru calculul posibilității
pe volum, pe număr de exemplare și a rotației optime
pentru o structură de codru grădinărit. (U s h e r , 1969).
De asemenea, problema estimării ratei de
supraviețuire la populațiile de arbori, aspect esențial în
modelarea stochastică a structurii pădurii, a fost abordată
și în literatura forestieră din țara noastră (D i s s e s c u ,
1986). Pentru structura de codru regulat, modelul a fost
preluat într-o manieră asemănătoare de Kouba (1969,
1978,1991), pornind de la următoarele premise:
•	Nu toate arboretele situate în clasele inferioare de
vârstă trec în clasa imediat următoare, fiind expuse unor
riscuri biotice sau abiotice. Probabilitatea ca un arboret,
lFiecare linie, respectiv coloană, reprezintă o clasă de vârstă.
Elementele de pe fiecare linie semnifică probabilitățile ca toți
indivizii dintr-o clasă să se multiplice, iar elementele de pe
prima coloană semnifică probabilitatea ca toți indivizii dintr-o
clasă de vârstă să treacă în următoarea clasă de vârstă.
2Este vorba de periodicitatea observațiilor.
3Datorită unei doborâturi de vânt, de exemplu.
4Sau probabilitățile, atunci când din populația inițială se
separă mai multe colectivități.
aparținând unei clase de vârstă, să treacă în următoarea
clasă de vârstă și, implicit, probabilitatea ca suprafața res-
pectivă sa revină în prima clasă de vârstă, pot fi estimate.
•	Arboretele ajunse la exploatabilitate revin sigur în
prima clasă de vârstă, deci probabilitatea de a trece în
clasa următoare este zero.
•	Dacă se notează cu P matricea probabilităților unui
lanț Markov finit, iar cu A vectorul structurii staționare
pe clase de vârstă, după un număr infinit de cicluri de re-
înnoire a întregii populații (cicluri de producție, în sens
strict amenajistic), se ajunge la satisfacerea condiției ur-
mătoare:
A P = A	(3)
în care elementele matricei P satisfac condiția Py+Pn =1.
Cu alte cuvinte, structura ce corespunde vectorului A
este, corespunzător terminologiei lanțurilor Markov, o
stare absorbantă, deci o stare spre care sistemul consi-
derat - pădurea, ca tot unitar - tinde după un număr infinit
de perioade. Deci structura normală nu este acea struc-
tură ideală pe care dorim să o realizăm, ci acea structură
spre care pădurea tinde în mod firesc, drept urmare a
intervențiilor silviculturale și a factorilor naturali.
Practic, se aplică relația următoare:
/-I
n^u+i
— (4)
A=li=l
în care p/ i+y reprezintă probabilitatea ca un arboret din
clasa de vârstă i să treacă în clasa de vârstă i+1, altfel
spus, în clasa de vârstă următoare. Implicit, probabilitatea
ca un arboret din clasa de vârstă i să revină în prima clasă
de vârstă3 , este 1- pii+i- Se observă că, la numitor,
fiecare termen al sumei este un produs dintre termenul
precedent și probabilitatea următoare, Pij+p pentru
i=l,...,n și n-l.
Din punct de vedere strict informațional, Leahu
(1984) a utilizat probabilitățile de trecere a arborilor
dintr-o clasă de diametre în alta pentru caracterizarea fon-
dului de producție, în viziune sistemică.
2.2.	Modelul bayesian
Formula lui Bayes permite estimarea probabilității finale
de apariție a unei stări, pe baza a două tipuri de proba-
bilități (D i ne s cu et. Fătu, 1995):
•	probabilitatea necondiționată, {a priori sau inițială)
ce este asociată unei stări a naturii, înainte de obținerea
unei informații suplimentare despre stările naturii;
•	probabilitatea’ condiționată (a posteriori) este aso-
ciată unei stări a naturii după ce au fost obținute infor-
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
mâții suplimentare despre stările naturii; condiția nece-
sară este ca această probabilitate să fie diferită de zero,
altfel spus să existe informații suplimentare despre noua
stare a naturii.
Relația matematică de calcul a probabilității finale
este următoarea:
O)
P(X)
în care: P(x) reprezintă probabilitatea finală, P(A) repre-
zintă probabilitatea stării A, iar P(x/AJ reprezintă
probabilitatea condiționată a stării finale de starea A^
Dissescu (1990) a propus acest mod de abordare a
deciziilor amenajistice; principial, aplicația propusă viza
identificarea acelui tip de amestec care, în condițiile unei
distribuții date a suprafețelor pe tipuri staționale (proba-
bilitățile a priori) și a unei distribuții date a tipurilor de
amestec pe tipuri staționale (probabilitățile a posteriori),
este caracterizat prin cea mai mare speranță matematică a
creșterii totale.
Modelul matriceal propus de Kouba (1969, 1978,
1991) presupune estimarea unor probabilități de
trecere dintr-o clasă de vârstă în alta, iar singurele date
de care se dispune în prezent, în sistemul informatic al
gestionării pădurilor, sunt cele conținute în fișierele cre-
ate de programul de punere în valoare. Rezultatele aces-
tui mod de abordare a problemei sunt prezentate, pentru
comparație, în exemplul numeric următor, ce se referă la
o unitate de producție compusă din arborete pure, a cărei
structură este afectată de un singur factor destabilizator,
respectiv vântul.
O estimare foarte imprecisă a probabilității de reve-
nire în prima clasă de vârstă este chiar raportul dintre
suprafața totală de pe care s-a recoltat integral masa lem-
noasă sub formă de produse accidentale, din arborete
aparținând unei clase de vârstă date și suprafața totală a
clasei respective. O estimare mai riguroasă a acestei
probabilități poate fi obținută utilizând informațiile refe-
ritoare nu numai la probabilitatea apariției doborâturilor,
ci și pe cele referitoare la probabilitatea ca arboretele
rezistente să fie afectate de doborâturi, folosind relația de
calcul a probabilității pentru reuniuni de evenimente
(D i n e s c u et. F ă t u ,1995). Alegerea variabilelor în
funcție de care sunt determinate probabilitățile de trecere
este foarte importantă, deoarece trebuie surprinsă acea
stare - transpusă în final într-o structură - spre care
pădurea tinde în mod normal, ca urmare și a restricțiilor
și dificultăților în ceea ce privește aplicarea lucrărilor de
îngrijire și conducere. In același context, al pădurii de
molid afectată frecvent dc doborâturi de vânt, datele
necesare estimării probabilităților de trecere sunt urmă-
toarele:
1.	suprafața arboretelor în care se pot face rări-
turi, egală, la rândul ei, cu suprafața totală a arboretelor
accesibile situate pe terenuri cu panta mai mică de 35°,
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
care necesită, datorită consistenței, lucrări de îngrijire și
conducere;
2.	suprafața fondului de producție pe grade de vulne-
rabilitate;
3.	structura pe clase de vârstă;
4.	suprafețele parcurse cu rărituri în deceniu;
5.	structura pe clase de vârstă a suprafețelor afectate
de doborâturi masive, ce au fost regenerate.
Cu excepția structurii pe clase de vârstă, toate datele
sunt furnizate de aplicația privind punerea în valoare a
masei lemnoase, deci sunt "intrări" suplimentare, pe
lângă cele furnizate de descrierea parcelară.
Se consideră că probabilitatea de revenire a unui
arboret oarecare în prima clasă de vârstă (evenimentul A,
respectiv penultima coloană din tabel) depinde de:
1.	vulnerabilitatea acestuia (evenimentul B), care, la
rândul ei, depinde de apartenența sau nu la clasa
arboretelor rezistente la factorul perturbator dat;
2.	posibilitatea ca o doborâtură să se producă totuși
într-un arboret considerat rezistent la vânt (evenimentul
D);
3.	probabilitatea apariției unui factor sau a unui com-
plex de factori perturbatori (vânt puternic, tapoviță,
ploaie, zăpezi abundente) care să determine revenirea în
prima clasă de producție (evenimentul E). în lipsa unei
cartări pe grade de vulnerabilitate a fondului de pro-
ducție, această probabilitatea este constantă pentru
toate arboretele considerate.
în privința cartării pe grade de vulnerabilitate a
arboretelor de molid, rezultate extrem de valoroase au
fost deja publicate (Dissescu, 1953; Dissescu
et.al., 1962; Mar cu et. al, 1969; Barbu, 1985;
Barbu et. Cenușă, 1987).
Deci, se poate scrie că:
A = BnE sau P(A) = P(B) • P(E) ( 6)
în care P(A), P(B) și P(E) reprezintă probabilitățile pro-
ducerii evenimentelor A,B și E. Considerând, pentru
simplificarea exemplului, P(E) egal cu 1, rezultă că
probabilitatea întoarcerii în prima clasă de vârstă a unui
arboret depinde de apartenența acestuia la clasa
arboretelor rezistente la factorul perturbator și de gradul
de adaptare a structurii acestora la factorul perturbator
dat. De exemplu, în mod convențional, categoria
arboretelor rezistente la doborâturi de vânt le include
numai pe cele caracterizate prin coeficienți de zveltețe
subunitari, dar această caracteristică nu garantează totuși
rezistența la doborâturile de vânt. Nu toate
arboretele considerate "vulnerabile" sunt doborâte,
după cum nu toate arboretele considerate "rezistente"
rămân neafectate de doborâturi. Pentru un arboret oare-
care, revenirea în prima clasă de vârstă este cauzată fie de
apartenența obiectivă a acestuia la categoria celor vulne-
rabile, fie de aprecierea greșită a vulnerabilității. Deci, B
depinde fie de C, fie de D, respectiv:
31
P(B) = P(C) + P(D) - P(C) • P(D) ( 7)
La rândul lor, probabilitățile P(C) și P(D) sunt proba-
bilități condiționate, ce pot fi estimate cu ajutorul formu-
lei bayesiene, considerând că probabilitatea P(B/C) este
probabilitatea apariției doborâturilor în arborete vulnera-
bile la doborâturi, iar P(B/D) este probabilitatea de a în-
tâlni arborete vulnerabile în categoria celor considerate
rezistente,
Estimarea probabilității de trecere este relativ dificil
de transpus în pseudocod5, deoarece, în această etapă,
analistul trebuie să găsească soluțiile optime pentru toate
situațiile în care o valoare zero poate bloca prelucrările
numerice. O soluție optimă nu înseamnă evitarea acestor
situații, ci a oferi utilizatorului posibilitatea de a utiliza
date suplimentare, de pildă repartiția suprafețelor pe
clase de vârstă și număr de specii existente în compoziția
actuală, ce influențează sensibil stabilitatea arboretelor.
3.	Estimarea mărimii fondului de rezervă
Acceptând ideea că structura fondului de producție
tinde spre o distribuție mai mult sau mai puțin dezechili-
brată pe clase de vârstă, datorată unor factori destabiliza-
tori, este normal ca acest proces să nu fie împiedicat prin
precomptarea produselor accidentale. Dar, la fel de ade-
vărat, este și faptul că, prin planificarea amenajistică, se
exercită și un control efectiv al mărimii fondului de pro-
ducție, care nu trebuie să scadă sub anumite limite, chiar
cu prețul întârzierii procesului de normalizare a structurii,
prin recoltarea integrală a posibilității.
Ideea unui fond de rezervă a decurs chiar din raționa-
mentul anterior, iar acesta este propus în mai toate trata-
tele de amenajare, fie ca fond de rezervă fix, fie ca fond
de rezervă mobil. Cum un fond de rezervă fix este creat
exclusiv în ideea preluării unor creșteri ocazionale ale ce-
rerii, neavând nimic în comun cu funcționarea ca sistem
cibernetic a pădurii, fondul de rezervă mobil se armo-
nizează în mai mare măsură cu abordarea sistemică a
amenajamentului și a relațiilor acestuia cu pădurea. Prea
puțin s-a făcut însă în direcția dimensionării acestui fond
de rezervă, ce trebuie privită ca proces dinamic, prin care
proiectantul amenajist contribuie la creșterea stabilității
funcționale a pădurii. Deci un fond de rezervă este o
condiție a creșterii capacității de autoreglare a amenaja-
mentului la maniera în care sistemul condus - pădurea -
reacționează, la rândul ei, la intervențiile antropice - în
parte planificate - și factorii naturali destabilizatori.
Pe parcursul deceniului, în cazul apariției produselor
accidentale, volumul ce nu trebuie precomptat (Pupi)
este dat de relația (8), astfel:
i
Frm:-YVa.
VnPi =-------------------(«)
____________11-i
5La acest nivel dificultățile de programare sunt maxime.
32
în care Frmt este fondul de rezervă mobil constituit până
în anul i, iar Vaj este volumul produselor accidentale I ce
au apărut în anii scurși de la intrarea în vigoare a amena-
jamentului.
Fondul de rezervă mobil constituit până în anul "i"
este dat de relația:
m
Frmt =
i=l
(9)
în care st reprezintă suprafața clasei de vârstă "i", c^ este
creșterea curentă la hectar a clasei de vârstă "i", iar se
calculează potrivit relației (4).
Potrivit relației (9), la fiecare nouă reamenajare, fon-
dul de rezervă trebuie redimensionat, în funcție de
impactul pe care factorii perturbatori l-au avut în deceniul
anterior. Dacă probabilitățile p^+i din relația (4) sunt
egale cu 1 - deci procesul este complet determinist, toate
arboretele trec sigur în următoarea clasă de vârstă - atunci
elementele vectorului A au aceeași valoare, respectiv
1/m. în consecință, potrivit relației (9) fondul de rezervă
va fi zero, iar potrivit relației (8) orice produs accidental
trebuie precomptat din posibilitate, deoarece variabila
Pnpt va avea valori negative. Cu cât probabilitățile de
trecere în următoarea clasă de vârstă sunt mai mici, cu
atât elementele a{ ale vectorului A se depărtează de va-
loarea 1/m, iar fondul de rezervă crește.
4.	Exemplu numeric privind modelarea stochas-
tică a structurii fondului de protecție
în tabelul 1 este-prezentat un set de date ce descriu o
unitate de producție ipotetică, formată numai din arborete
pure de molid, situate în prima clasă de producție, ce se
presupune că a fost afectată, în deceniul anterior de dobo-
râturi de vânt. Pe baza acestor date, s-au stabilit, folosind
relațiile (5) și (7), probabilitățile de trecere dintr-o clasă
de vârstă în următoarea clasă de vârstă (coloana 10), re-
prezentată și matriceal (P) în relația (10). Apoi, utilizând
relația (4), s-a obținut vectorul A, ce reprezintă de fapt
structura relativă pe clase de vârstă a ceea ce reprezintă
structura pădurii normale din punct de vedere stochastic.
Structura stochastică "directă" a fost obținută într-o
manieră mult simplificată, considerând probabilitățile de
revenire în prima clasă de vârstă egale cu raporturile din-
tre suprafața totală afectată din fiecare clasă de vârstă și
suprafața totală a clasei respective (aceste structuri
relative nu au mai fost prezentate în tabelul 1).
Raporturile dintre mărimea perioadei de refe-
rință (în cazul prezentat fiind de 10 ani) și elementele
vectorului A reprezintă norma medie de timp după
actualele arborete, din fiecare suprafață periodică, vor fi
complet înlocuite de următoarea generație, deci reprezin-
tă ciclul de producție pentru fiecare suprafață perio-
dică. Atunci când toate probabilitățile de trecere sunt
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Estimarea probabilității de trecere a arboretelor în clasa următoare de vârstă
(Probabilities assessment for a given transition age class structurc)
Tabelul 1
Cla- sa de vâr- stă	Supra- fața clasei de vârstă	Creșterea curentă (m3/an/ ha)	Suprafața afectată de doborâturi în arborete vulnera- bile (ha)	Suprafața arboretelor vulnera- bile (ha)	Probabilitatea de revenire în prima clasă de vârstă a arboretelor vulnerabile P(B/C) col 4/ . tcol4/ „ /co/5	/coli	Suprafața afectată de doborâturi în arborete rezistente (ha)	Suprafața arboretelor considerate rezistente (ha)	Probabilitatea de revenire în prima clasă de vârstă a arboretelor rezistente P(B/D) coli/ . » coli/ /coli	/coli	Probabilitatea dc trecere în următoarea clasă de vârstă P(B) 1 -(col. 6+col.9 - col.6*coL9)
					coli/ /col2				
1	2	3	4	5	6	7	8	9	10
I	250	6.5	20	170	0.01	10	80	0.02	0.97
2	360	10.4	60	240	0.06	2	120	0	0.94
3	150	17.4	5	30	0.03	2	120	0	0.97
4	360	15.7	20	240	0.01	10	120	0.01	0.98
5	80	13.3	20	73	0.08	0	7	0	0.92
6	160	8.8	10	28	0.13	30	132	0.05	0.83
7	160	5.9	14	100	0.02	15	60	0.06	0.92
8	120	4.8	12	95	0.02	5	25	0.04	0.94
9	250	3.9	0	0	0	20	250	0.01	0.99
10	180	3	0	0	0	10	180	0	1
11	60	2.4	0	0	0	5	60	0.01	0.99
12	150	1.8	0	0	1	30	150	1	0
0.03	0.97	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0.12
0.06	0	0.94	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0.12
0.03	0	0	0.97	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0.11
0.02	0	0	0	0.98	0	0	0	0	0	0	0	0	0.11
0.08	0	0	0	0	0.92	0	0	0	0	0	0	0	0.1
0.17	0	0	0	0	0	0.83	0	0	0	0	0	0	0.09
P= 0.08	0	0	0	0	0	0	0.92	0	0	0	0	0	A= 0.079
0.06	0	0	0	0	0	0	0	0.94	0	0	0	0	0.072
0.01	0	0	0	0	0	0	0	0	0.99	0	0	0	0.068
0	0	0	0	0	0	0	0	0	0	I	0	0	0.067
0.01	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0.99	0	0.067
!	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0	0.067
egale cu unu - procesul este determinist - toate aceste
raporturi sunt egale cu ciclul de producție; deci modelul
determinist este un caz particular al celui stochastic.
în figura 1 sunt reprezen-
tate, pentru comparație, trei
structuri: cea "clasică" bazată
pe un proces de trecere mecanic
dintr-o clasă de vârstă în urmă-
toarea, și două variante ale celei
stochastice: în prima probabili-
tățile sunt estimate direct, ca ra-
porturi dintre suprafața afectată
de doborâturi și suprafața clasei
de vârstă, iar a doua este o for-
mă mai evoluată, în care proba-
bilitățile de trecere asociate
celor două categorii de arborete
("rezistente" și "vulnerabile")
au fost estimate ca probabilități
condiționate (vezi relația 5), iar
probabilitatea totală a fost esti-
mată cu ajutorul relației (7).
Dacă ar fi introduse în cal-
cule și probabilitățile de apa-
riție a unor vânturi puternice
ce ar produce sigur doborâturi,
atunci probabilitățile baye-
siene calculate cu relația (5)
ar fi trebuit corectate potrivit
relației (6).
Dezavantajul acestui mod de
estimare a structurii spre care
tinde fondul de producție
constă în eludarea celorlalte cauze ale revenirii în prima
clasă de vârstă. în modelul prezentat în tabelul 1 a fost
luat în considerație doar un factor cauzal - vântul —, dar
Fig. 1. Structura normală deterministă și structura normală stochastică, în două variante,
pentru fondul de producție descris în tabelul 1. (Detenninistic and two variants of stochas-
tic normal structure, based on data presented in tabel 1)
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
33
acestuia i se pot adăuga și alți factori - atacuri de ipide de
exemplu - dacă există date privind emergența acestora.
Fondul de rezervă, pentru exemplul numeric prezentat,
presupunând că pe parcursul unui deceniu nu apar factori
care să-l diminueze, se poate calcula pentru fiecare an din
deceniu, folosind relația (9) datele din coloanele 2 și 3 ale
tabelului 1 și elementele vectorului A. Rezultatele sunt
prezentate sintetic în tabelul 2.
Tabelul 2
Evoluția, în deceniu, a mărimii fondului de rezervă
(The reserve stock incremcnt during a decade)
Anul	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10
Fondul de rezervă (m3)	0	2032	4065	6097	8130	10162	12195	14227	16260	18292
Practic, dacă timp de trei ani de la intrarea în vigoare
a amenajamentului nu apare nici un produs accidental, iar
în anul patru are loc o doborâtură de cca. 6000 m3, volu-
mul acesteia nu se va mai precompta. în ultimul an al
deceniului volumul fondului de rezervă este deja aprecia-
bil, dar trebuie subliniat faptul că probabilitățile de tre-
cere au fost calculate în ipoteza că sigur vor apărea fac-
tori destabilizatori - vânturile puternice - ce vor determi-
na revenirea unor arborete în prima clasă de vârstă. în
situații reale, probabilitățile de trecere dintr-o clasă de
vârstă în următoarea vor fi mai mari, deoarece, practic,
probabilitățile de apariție a factorilor destabilizatori sunt
mai mici decât unu. Corespunzător, modulele dife-
rențelor din termenul drept al relației (9) vor fi mai
mici; implicit, și întregul fond de rezervă.
Exemplul numeric prezentat are mai mult un
caracter orientativ, deoarece nu au fost exploatate toate
posibilitățile de interpretare și prelucrare statistică a
datelor oferite de aplicațiile informatice ale punerii în
valoare a masei lemnoase și amenajării pădurilor. Ceea
ce s-a dorit a se sublinia a fost dependența dintre mărimea
fondului de rezervă și probabilitatea totală a perturbării
structurii fondului de producție.
5.	Efecte economice ale actualului mod de pre-
comptare a masei lemnoase
Așa cum s-a afirmat anterior și cum mulți specialiști
din producție reclamă, precomptarea produselor acci-
dentale I încetinește normalizarea structurii fondului de
producție. Din punct de vedere amenajistic, ca argument
al precomptării este invocat principiul continuității, po-
trivit căruia mărimea fondului de producție trebuie să fie
menținută sub control. Dar dacă ar exista un fond de re-
zervă, care să fie "pus la dispoziția" exclusiv a factorilor
abiotici perturbatori8 , nu ar mai fi justificată pre-
6 Atacarea fondului de rezervă în situațiile de creștere a presiunii
economice nu trebuie nici măcar subînțeleasă în acest context,
deoarece un fond de rezervă mobil nu este localizat undeva
anume, nu se identifică cu câteva arborete identificate în teren.
comptarea produselor accidentale, iar cel ce gestionează
pădurea va fi în măsură să sesizeze structura pe clase de
vârste spre care fondul de producție tinde în mod natural,
atât ca reacție la intervențiile silviculturale, cât și ca
urmare a doborâturilor masive de vânt.
Din punct de vedere economic, lemnul pe picior este
o marfa foarte eterogenă. Potrivit legii descreșterii uti-
lității marginale, ce guvernează raporturile dintre cei ce
cumpără și cei ce vând un anumit produs, prețul de echili-
bru se stabilește la intersecția cererii cu oferta (figura 2).
Panta dreptei cererii este negativă, ceea ce înseamnă că
oricine cumpără o unitate de produs își satisface parte din
necesitățile ce l-au determinat să facă acest lucru, motiv
pentru care prețul pe care este dispus să-l ofere pentru
următoarea unitate dc produs este mai mic.
în cazul lemnului pe picior, prețul maxim al ofertei
este valoarea reziduală a unui metru cub de lemn, respec-
tiv prețul la care un agent economic ar trebui să cumpere
lemnul respectiv, astfel încât, scăzând din venitul final
Fig. 2. Fenomenul volatilizării prețului lemnului pe picior,
la modificarea simultană a cererii și a ofertei (Price volatili-
sation effect, when shifting simultaneously supply and demand
curves).
toate cheltuielile de exploatare și procesare, să rămână cu
un anumit profit. Dacă lemnul oferit spre vânzare provine
și din produse accidentale, atunci panta cererii crește, de-
oarece valoarea reziduală a fiecărui metru cub cumpărat
scade mai mult decât în cazul unei oferte normale, de-
oarece cheltuielile de exploatare la unitatea de produs sunt
mai mari. Drept urmare, prețul de echilibru coboară de la
Px la P2. Dar dacă în anul următor oferta revine la o struc-
tură normală pe natură de produse, panta cererii revine și
ea la normal, deci prețul dc echilibru revine la Pp Acest
fenomen este cunoscut ca volatilizarea prețului și are
efecte nefavorabile asupra piețelor în care apare, deoarece
orice creștere a prețului este însoțită de două fenomene:
apariția unui substituent - când prețul furnirului a depășit
un anumit prag a apărut furnirul sintetic - și/sau retragerea
de pe piață a unor agenți economici de exploatare, care
preferă să-și investească banii în afaceri mai sigure. Pentru
economia forestieră românească, aflată într-o fază incipi-
34
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
entă de creare a relațiilor tipice economiei de piață, redu-
cerea numărului de cumpărători (tendința oligopson) este
totuși un pericol potențial, deoarece pe o piață necon-
curențială a lemnului pe picior prețul de echilibru este sta-
bilit de cumpărător, nu de vânzător.
Dacă se renunță Ia precomptarea produselor acciden-
tale, va crește din când în când oferta, iar prețul, de ase-
menea, va scădea și mai mult (P3). Această scădere va a-
trage probabil mai mulți cumpărători, care se vor retrage
din astfel de afaceri atunci când prețul de echilibru revine
la normal, ca urmare a revenirii ofertei la normal. Dar a-
ceasta nu înseamnă favorizarea oligopsonului, ca în cazul
ofertei rigide7 - ci atragerea unor cumpărători ocazionali
doar atunci când este efectiv nevoie de desfacerea unor
cantități suplimentare de lemn, datorate factorilor pertur-
batori (doborâturi de vânt, atacuri de insecte, rupturi de
zăpadă etc).
Deci, din punct de vedere economic, modelul stoc-
hastic are și efecte negative, deoarece poate contribui la
volatilizarea prețului lemnului pe picior. Volatilizarea
prețului este un efect firesc al ofertei inelastice, iar ofer-
ta inelastică nu se datorește planificării amenajistice, ci
este consecința lipsei unei legături cauzale între costuri și
volumul producției. Dar ceea ce este important este fap-
tul că suprafața dreptunghiului P^MQjO reprezintă sur-
plusul vânzătorului, deci venitul din care acesta poate
plăti lucrările de regenerare a unei suprafețe mai mari
decât cea normală, ceea ce este benefic.
Dar, pe termen lung, în cazul vânzării lemnului pe
picior, o piață perfect concurențială nici nu ar fi de dorit,
deoarece accesul în pădure al unui număr mare de agenți
economici de exploatare conduce, inevitabil, la preju-
dicierea în mai mare măsură a arborilor, semințișurilor și
solului. Și oricât de mari ar fi penalitățile, aceste preju-
dicii sunt irecuperabile. De aceea, unul din mijloacele
prin care poate fi diminuat acest efect secundar este efec-
tuarea în regie proprie a lucrărilor de exploatare. Al
doilea mijloc este favorizarea, prin reducerea taxelor
vamale, a exportului de lemn rotund, imediat după
apariția unei doborâturi masive de vânt, astfel încât să
crească valoarea reziduală a lemnului pe picior.
Volatilizarea prețului nu este atât de pronunțată în
condițiile în care factorii perturbatori - precum vânturile
puternice - sunt mai degrabă factori de regim. De fapt,
modelul stochastic se adresează în primul rând acestor
situații, nu doborâturilor catastrofale a căror frecvență
este mult mai mică și care provoacă și scăderi mari ale
prețului de echilibru.
'Din punct dc vedere economic, o ofertă ce este stabilită com-
plet independent de prețul pieței este o ofertă rigidă, iar canti-
tatea de masă lemnoasă adusă pe piață - posibilitatea - este sta-
bilită exclusiv pe criterii amenajistice.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
6.	Concluzii
Deși modelul stochastic al pădurii normale datează de
aproape trei decenii, iar necesitatea unui fond de rezervă
este recunoscută de amenajiști, până în prezent s-au
făcut prea puține progrese în direcția estimării cât mai
corecte a probabilităților de trecere dintr-o clasă dc vârstă
în alta, element esențial pentru estimarea mărimii
fondului de rezervă mobil. Aspectul este cu atât mai
important, cu cât mulți factori cauzali ai revenirii prema-
ture a arboretelor în clasa de regenerare sunt direct sau
indirect controlabili: de exemplu, coeficientul de zveltețe
nu poate fi ameliorat în toate cazurile, deoarece nu
toate arboretele pot fi parcurse cu operațiuni cultu-
rale: în arboretele situate pe pante mai mari de 35° nu
sunt permise rărituri, iar în arboretele prea îndepărtate de
căile permanente de transport operațiunile culturale se
fac, de asemenea, greu.
Potrivit procedeului prezentat, la fiecare reamenajare,
poate fi stabilită o limită superioară a probabilității de
trecere pentru fiecare clasă de vârstă, ceea ce conduce, în
final, la estimarea mai precisă a fondului de rezervă, în
funcție de modificările survenite în mărimea atât a volu-
mului posibil a fi recoltat din produse accidentale, cât și
a posibilității de produse principale. Noul model stochas-
tic nu contravine principiilor consacrate ale amenaja-
mentului, ci reprezintă un mod mai flexibil de aplicare a
acestora.
O întrebare firească este: ce trebuie făcut cu fondul de
rezervă mobil, atunci când acesta nu devine produs acci-
dental la finele deceniului? Răspunsul este unul singur:
rămâne în continuare înregistrat ca fond de rezervă
mobil pentru deceniul următor, oferind silvicultorului
posibilitatea ca, în cazul unei doborâturi de vânt, să
respecte și planul decenal de recoltare a produselor prin-
cipale dacă, aplicând relația (8) se constată că nu este jus-
tificată precomptarea produselor accidentale din posibili-
tatea stabilită prin amenajament.
Noul model este important și din alte puncte de
vedere:
■	Evidențiază o posibilă succesiune a speciilor, dacă o
analiză de tipul celei prezentate în tabelul 1 se face pe
specii. O specie "agresoare" tinde spre o structură cu o
pantă mai mare deoarece elimină specia sau speciile con-
curente în primele clase de vârstă.
•	Oferă informații necesare întreținerii sau proiectării
optime a rețelei de drumuri forestiere în zonele afectate
de doborâturi de vânt, în care evacuarea cât mai
rapidă a produselor accidentale este extrem de importan-
tă, din toate punctele de vedere.
Dar nu trebuie neglijat un fapt: un model îmbunătățit
de reprezentare a structurii optime nu este un panaceu
universal; ca orice reprezentare simplificată a realității,
poate contribui la fel de bine, la adoptarea unor măsuri
corecte sau la destructurarea și creșterea instabilității
funcționale a fondului de producție, dacă informația pe
35
care o furnizează nu este interpretată corect și dacă nu se
aplică corect și la timp lucrările silviculturale. O pădure
nerărită este din ce în ce mai vulnerabilă, urmarea fiind
creșterea probabilității revenirii în prima clasă de vârstă
de la o reamenajare la alta, iar structura spre care tinde
acest sistem este din ce în ce mai dezechilibrată din punct
de vedere al repartiției claselor de vârstă. Spre deosebire
de modelul clasic, cel stochastic este mult mai suscepti-
bil să conducă la structuri instabile, dacă este utilizat
într-un mod neadecvat. Autoreglarea sistemului condus -
pădurea - nu poate fi lăsată exclusiv nici pe seama eco-
sistemului în sine, nici pe seama celui ce aplică ame-
najamentul, și nici pe seama proiectantului. Ultimii
doi au obligația de a interpreta corect atât informația
furnizată prin descrierea parcelară, cât și obiectivele eco-
nomice pe termen lung în întâmpinarea cărora trebuie să
vină întregul ansamblu al măsurilor de gospodărire.
în ceea ce privește implicațiile pe care abordarea sto-
chastică le are asupra reglementării procesului de pro-
ducție, o atenție deosebită trebuie acordată modului
de calcul al posibilității de produse principale, aspect ce
va fi analizat în viitor. Referitor la produsele secundare,
posibilitatea anuală pe suprafață rămâne singurul indi-
cator ce trebuie realizat consecvent, pentru a contribui
efectiv la creșterea stabilității arboretelor și a pădurii.
Spre deosebire de actualele programe de calculator
utilizate în sector, ce lucrează complet independent unele
de altele, o aplicație orientată pe amenajarea pădurilor în
spiritul modelului stochastic al pădurii normale va fi mai
complexă, cu o interfață om-mașină evoluată, deoarece
este necesară gestionarea unor fișiere deja produse de alte
aplicații exploatate la nivelul ocolului silvic.
BIBLIOGRAFIE
B a r b u , L, 1985: Contribuții la prognoza volumului și a
suprafețelor calamitate de vânt. Manuscris ICAS.
B a r b u , I.; C e n u ș ă , R., 1987: Asigurarea protecției
arboretelor de molid împotriva doborâturilor și a rupturilor de
vânt și zăpadă. ICAS seria a Il-a.
D i n e s c u , C. et. F ă t u , I., 1995: Matematici pentru eco-
nomiști. Editura Didactică și Pedagogică R.A. București, voi. III.
Dissescu, R., 1953: Influența reliefului asupra di-
recției și vitezei vânturilor. ICES Studii și Cercetări, voi. XIV.
D i s s e s c u , R. et. al, 1962: Doborâturile produse de
vânt în anii 1960-196! în pădurile din R.P.R. Editura Agro-sil-
vică, București.
D i s s e s c u , R, 1976: Un model stochastic al fondului
normal de producție pentru principalele specii forestiere din
România. Revista Pădurilor, nr. 4.
Dissescu, R., 1986: Rata de supraviețuire la popu-
lațiile echiene de fag și implicațiile ei silvotehnice - comunicare
la cea de-a IlI-a Conferință de Ecologie, Arad.
Dissescu, R., 1990: Abordarea bayesiană a deciziilor
amenajistice. Revista Pădurilor nr. 2, pp: 62-64.
Giurgiu, V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții
multiple. Editura Ceres, Bucrcști.
J c f f e r s , J., N., R., 1979: An Introduction to System
Analysis: with ecological application. Edward Amold, London,
pp: 48-60
J o b s 11, H.,A., 1991: The dynamic transition model. A
tool for forestry planning and valuation. In Proceedings of the
S4.04 Meeting on FMP and ME, 19-th IUFRO Congress,
Montreal, Quebec, Canada, August 5-11, 1991, Blacksburg, pp:
98-105
K o u b a , J., 1969: Analyza hospodarkeho procesu v leah-
nim hospodarstvi pomoci matematickuch metod. Manuscris.
K o u b a , J., 1978: Use of Markov Chains in Forescasting
Based on National Forest Inventory: In National Forest
Inventory, Proceedings of Joint Meeting of IUFRO Groups,
București, pp: 338-345.
K o u b a , J., 1991: Derivation of the First and Following
Age Stages Surface Rates in Stochastically Defîned Normal
Forest. Lesnictvi, pp: 807-818
Leahu, I., 1984: Metode și modele structural-
funcționale în amenajarea pădurilor. Editura Ceres, București.
M a r c u , et. al., 1969: Doborâturile produse de vânt în
anii 1964-1966 în pădurile din România. I.C.F., Editura
Agrosilvică, București.
U s h e r , M.,B., 1969: A Matrix Approach to the
Management of Renewable Resources, with Special References
to Selection Forests - Two Extensions. Journal of Applied
Ecology 6: pp. 347-348
*	** , 1986: Norme tehnice pentru evaluarea masei lem-
noase destinată exploatării. Ministerul Silviculturii, Redacția
de Propagandă Tehnică Agricolă, București.
Contributions to the reserve stock estimation
Abstract
The paper presents two currontly uscd stochastic models addressing the buffer stock asscssment, that is the timber volume which
should not be deducted from the allowablc cut in case of a windthrow or other calamity. The former method addresses the problem
of how skewed the distribution of age classes tends to be on a long run, and the Markovian chain model, proposed by KOUBA is
referred to in this respect, and the latter model refers to the Bayesian estimation of the transition likclihood from one age class to the
next, accordmg to the risk of being affected by natural hazards. Some remarks regarding the economic consequences of applying the
new model, namely the stumpage price volatilisation are also fumished. Among conclusions it is highlighted that the new model might
be used to rcveal a natural succession of forest species if the target age structure towards which the natural system goes is derived
according to species and age classes.
Keywords: normal age-structured forest, stochastic model, transition likelihood matrices, Bayes's condițional likelihood,
Markovian chains.
36
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI
Charta Silvică a României de la 1869
Sorin GEACU
Institutul de Geografie al Academiei
Române - București
Cercetarea unor documente cartografice vechi
are o importanță deosebită în evidențierea evoluției
elementelor cadrului geografic, dintre acestea
pădurile fiind deosebit de semnificative.
Una din hărțile forestiere cele mai importante ca-
re se referă la teritoriul țării noastre a fost editată la
Iași la puțină vreme după unirea Principatelor. Titlul
complet al acesteia este “Charta Silvică a României
dressată și dedicată A.S.R. Carol I, Domnulu Româ-
niloru, dc D. Stănescu, ingineru silvicultoru, lassi,
Litografia lui Parteni, 1869” (fig. 1). Un exemplar
din această hartă, care este pânzată și colorată, se
află la Biblioteca Academiei Române din București
(cota H II 257), hartă care are pe verso o etichetă
unde se menționează: “Dăruită dc doamna Aristia E.
Angelescu, 4 (16) Novembre 1883”. Doar C. C.
Giurgescu (1976) semnalează - pe scurt - această
hartă. împlinirea a 130 de ani de la apariția hărții ne-
a determinat să zăbovim mai mult asupra sa.
Harta cuprinde teritoriul României din acel
moment, adică: Moldova, Muntenia, Oltenia și
partea de sud - vest a Basarabiei. Are precizate li-
mitele de plase, județe și circumscripții silvice; apoi
sunt evidențiate șoselele importante ca de exemplu:
București - Știrbeiu (azi Călărași), București -
Ploiești - Buzău - Brăila - Galați -Tecuci - Bârlad -
RRVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Vaslui - Iași - Botoșani - Mihăileni, Buzău - Focșani
- Bacău - Roman - Fălticeni sau București - Găești -
Pitești - Slatina - Craiova - Tumu Severin. Unele din
tronsoanele șoselelor au dată și lungimea în km.
Sunt marcate apoi liniile telegrafice și stațiile de
poștă, ca și căile ferate existente atunci.
Scara hărții este dată atât în meriametri (un
meriametru = 10 km) cât și în mile geografice (o
milă geografică având 7420 m).
Pădurile sunt reprezentate prin cercuri de aceeași
dimensiune colorate cu negru (fig. 2). Spre deose-
bire de alte hărți, unde pădurile sunt reprezentate
prin metoda arealului, acestei hărți îi este carac-
teristică metoda punctului (cercului), astăzi putând
socoti harta siliveă de la 1869 o veritabilă car-
togramă realizată prin metoda punctului.
Fiecare pădure, în afara poziționării ei pe terito-
riu, are trecută denumirea (de multe ori aceasta fiind
preluată de la satul vecin cel mai însemnat), și -
majoritatea dintre acestea - au specificată suprafața
în hectare și specia lemnoasă predominantă. Acest
din urmă aspect este evidențiat prin înscrierea, după
Tabelul 1
Numărul pădurilor din podișul Bârladului, pe plase și
județe, la 1869
Plasa	Județul	Numărul pădurilor
Cârligătura	Iași	1
Stavnicu	lași	6
Codru	Iași	6
Podoleni	Fălciu	4
Crasna	Fălciu	5
Prutu	Fălciu	6
Mijlocu	Fălciu	1
Crasna	Vaslui	6
Mijlocu	Vaslui	4
Fundurile	Vaslui	3
Stemnicu	Vaslui	6
Racova	Vaslui	5
Siretu de Sus	Român	13
Fundu	Roman	12
Simila	Tutova	11
Tutova	Tutova	2
Târgu	Tutova	6
Pereschivu	T utova	3
Corodu	Tutova	4
Horincea	Covurlui	8
Siretu	Covurlui	1
Bistrița de Jos	Bacău	2
Zeietin	T ecuci	7
Berheci	T ecuci	5
Nicoresti	T ecuci	5
37
cifra care reprezintă suprafața pădurii, a primei sau
primelor litere ale speciei (sau speciilor) de arbori,
după cum urmează: f-fag, s-salcie, p-plop, t-tei, st-
stejar, br-brad, c-carpen, u-ulm, m-mesteacăn sau
am-arborete amestecat.
Harta evidențiază cea mai mare concentrare de
păduri în regiunea subcarpatică, atât în Subcarpații
Moldovei cât și în cei de la Curbură sau Getici.
Surprindem însă lipsa evidențierii unor perimetre
forestiere într-o serie de regiuni montane. Iată de e-
xemplu, că plasele existente atunci: Muntele
(județul Suceava), Bistrița (județul Neamț), Tazlăul
de Sus (județul Bacău), Vrancea (județul Putna) ori
Novaci (județul Gorj), extinse mai ales în regiunea
carpatică, nu au specificate nici o pădure.
Regiunile de podiș și câmpie au și ele evidenți-
ate numeroase concentrări de spații forestiere. Vom
da aici două exemple. Unele se referă la un areal din
Podișul Moldovei, iar celălalt din Câmpia Olteniei.
I.	în Podișul Bârladului,
subunitatea sudică a Podișului
Moldovei, care cuprinde Podi-
șul Central Moldovenesc, Dea-
lurile Fălciului, Podișul Covur-
luiului și Colinele Tutovei,
erau în anul 1869 nu mai puțin
de 132 păduri, răspândite pe te-
ritoriile județelor de atunci:
Iași, Fălciu, Vaslui, Roman,
Tutova, Covurlui, Bacău și Te-
cuci (teritoriu corespunzător
județelor actuale: Iași, Vaslui,
Galați, Vrancea, Bacău).
Astfel, numărul pădurilor
repartizate pe plasele și ju-
dețele care în 1869 acopereau
această unitate geomorfologi-
că este prezentat în tabelul 1.
II.	In Câmpia Olteniei,
subunitatea cea mai de vest a
Câmpiei Române, care cuprin-
de: Câmpia Blahniței, Câmpia
Băileștilor și Câmpia Roma-
nați, erau menționate la 1869
un număr de 48 păduri,
răspândite pe teritoriile fos-
telor județe: Mehedinți, Dolj
și Romanați (actualele județe
Mehedinți, Dolj și Olt) con-
form tabelului 2:
De asemeni și într-o serie
de județe din Bărăgan erau menționate mici perime-
tre forestiere: 12 în județul Ialomița și 7 în județul
Brăila.
în lungul râurilor principale ale țării noastre sunt
menționate de asemeni numeroase păduri. Dintre
pădurile menționate în lungul râului Prut le semna-
lăm pe cele de la: Crasnaleuca (județul Dorohoi),
Tabelul 2
Numărul pădurilor din Câmpia Olteniei, pe plase și
județe la 1869
Plasa	Județul	Numărul
		pădurilor
Blahnița	Mehedinți	8
Câmpu	Mehedinți	4
Câmpu	Dolj	6
Balta	Dolj	5
Jiului	Dolj	10
Ocolu	Romanați	8
Balta	Romanați	5
Oltu de Jos	Romanați	2
38
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 7999 • Nr.2
Ciomohalu (județul Botoșani) de stejar (161 ha),
Mânzătești (județul Iași) de 96 ha, Sberoaia (județul
Fălciu) - 138 ha, Dancu (județul Cahul) de 325 ha
pădure de stejar, Stănilești (județul Fălciu) - 324 ha,
Rogojeni (județul Covurlui) - pădure dc salcie pe
128 ha.
Pe valea Șiretului sunt menționate de asemeni
numeroase păduri, de exemplu: Pădureni (județul
Putna) - 26 ha, pădure dc anin, pădurea de salcie de
la Furceni (județul Tecuci) care avea 86 ha, pădurea
de stejar Braniștea de 232 ha (județul Covurlui).
Râul Ialomița arc de asemeni menționate o seric
de perimetre forestiere în lungul său, ca de exemplu:
Cosâmbești - 11 ha, pădure de salcie, apoi pădurea
de la Buiești de stejar, ulm și salcie care avea atun-
ci suprafața de 106 ha, pădurea dc la Rădulești de 40
ha (jud. Ilfov) ș.a.
în lungul Dunării sunt menționate numeroase pă-
duri dintre care menționăm: pădurea de pc insula
Corbu (județul Mehedinți) care avea 199 ha, pădu-
rea de 20 ha de la Ciuperceni (județul Dolj), pădurea
Potelu (județul Olt), care avea 498 ha, pădurea Slo-
bozia (județul Vlașca), ce avea 252 ha, cea de la Gu-
ra lalomiței (județul Ialomița) extinsă pe doar 99 ha
sau ansamblul forestier de la confluența Șiretului cu
Dunărea - pădurea Vădeni (județul Brăila), extinsă
pe 2987 ha, care avea ca specie predominantă salcia.
Printre pădurile cele mai întinse existente la
1869 în România menționăm:
•	pădurea Cașin (județul Bacău), pădure unde
predomina bradul, care avea 21312 ha;
•	pădurea Tazlău (județul Neamț), pădure de brad
care avea 20736 ha;
•	pădurea Borca (județul Suceava), pădure de
brad ce avea întinderea de 14940 ha;
•	pădurea Bresnița (județul Mehedinți) dc 14940 ha;
•	pădurea din Balta Brăilei care avea 10700 ha,
esențe de salcie și plop;
•	pădurea Soveja (județul Putna), pădure dc brad
care avea 10522 ha;
•	pădurea Corbu (județul Muscel) de 9080 ha;
•	pădurea Sălătrucu (județul Argeș) de 8531 ha;
•	pădurea Galu (județul Neamț), avea 7624 ha, cu
predominanța fagului și a bradului;
•	pădurea Zănoaga (județul Prahova) pădure de
fag și brad, care avea 7542 ha;
•	pădurea Comana (județul Vlașca) avea 4980 ha;
•	pădurea Gârcina (județul Neamț) de fag, care
avea suprafața de 4665 ha;
•	pădurea Cislău (județul Buzău), pădure de
amestec (fag și stejar), avea 4406 ha;
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Tabelul 3
Gruparea județelor pc circumscripții silvice la 1869
Numărul circumscripției	Județele componente
I	Dâmbovița, Ilfov, Vlașca
II	Argeș, Muscel, Teleorman
III	Vâlcea, Olt, Romanați
IV	Gorj, Dolj, Mehedinți
V	Ialomița, Buzău, Prahova
VI	Râmnicu Sărat, Brăila, Putna, Covurlui
VII	T ecuci, Tutova, Bacău
VIII	Neamț, Roman
IX	Iași, Vaslui, Fălciu, Cahul, Ismail
X	Suceava, Dorohoi, Botoșai
•	pădurea Tisău (județul Buzău) care avea 4405
ha, pădure de amestec (fag, stejar);
•	pădurea Dobrovăț (județul Vaslui), tot pădure
de fag care avea 4332 ha;
•	pădurea Mănăstirea Neamțului (județul
Neamț), avea 4280 ha, pădure de brad;
•	pădurea Iapa (județul Neamț) ce avea 4147 ha,
pădure dc brad;
•	pădurea Șutea Seacă (județul Dâmbovița),
pădure de 3984 ha;
•	pădurea Drăgănești (județul Suceava), pădure
de amestec (fag și brad) avea 3974 ha;
•	pădurea Sin ești (județul Iași), pădure de fag
care avea 3812 ha;
•	pădurea Fărcași (județul Suceava), de brad,
care avea 3470 ha;
•	pădurea Răchitoasa (județul Tecuci), de stejar
care avea 3190 ha;
•	pădurea Strehaia (județul Mehedinți) de 2988 ha;
•	pădurea Mislea (județul Prahova), de 2908 ha
(pădure de amestec fag și stejar);
•	pădurea Buncști (județul Fălciu), pădure de fag
care avea 2880 ha;
•	pădurea Tismana (județul Gorj), pădure de
2870 ha;
•	pădurea Slobozia (județul Cahul) de stejar ce
avea 2700 ha;
•	pădurea Căluiu (județul Romanați) de 2490 ha;
•	pădurea Hușu (județul Fălciu), pădure de fag de
2368 ha;
•	pădurea Coșula (județul Botoșani), unde pre-
domina carpenul, care avea 2304 ha suprafață;
•	pădurea Florești (județul Vaslui), făget extins
pe 2194 ha;
•	pădurea Bâmova (județul Iași), avea 2050 ha,
pădure de fag;
•	pădurea Hadâmbu (județul Iași), făget care
ocupa 1963 ha;
39
•	pădurea Rafaila (județul Vaslui), pădure de fag
care avea suprafața de 1900 ha;
•	pădurea Vulpășești (județul Roman), pădure de
amestec de 1753 ha;
•	pădurea Vorona (județul Botoșani), pădure de
fag ce avea suprafața de 1540 ha;
•	pădurea Călimănești (județul Vâlcea) de 1494 ha;
•	pădurea Zamostia (județul Dorohoi), pădure de
fag care se întindea pe 1159 ha;
•	pădurea Baurcii Moldoveni (județul Cahul),
pădure de stejar care avea 1155 ha.
Sunt plase, din regiunile de podiș și câmpie, care
nu au specificate nici un fel de păduri pe această
hartă. Este cazul plaselor Miletin (județul Botoșani),
Cara Mehmet și Ismail (județul Ismail).
Fondul colorat al hărții, evidențiază împărțirea
României în zece circumscripții silvice (fig. 3), fiecare
dintre acestea fiind colorată diferit. O circumscripție
silvică grupa un număr de două până la cinci județe.
Fig. 3 împărțirea României în 10 circumscripții silvice.
în colțul din dreapta sus, harta are un tablou inti-
tulat “Statistica pădurilor domeniale”. De aici aflăm
numărul pădurilor din fiecare circumscripție silvică.
Sunt înscrise numai pădurile statului, cele ale
Eforiei Spitalelor Civile din București și ale
Spitalului “Sfanțul Spiridon” din Iași.
De exemplu, în circumscripția 1, erau 190 păduri
ale Statului cu o suprafață de 112.482 ha precum și
14 păduri ale Eforiei Spitalelor Civile din București.
în cea de-a II - a circumscripție erau inventariate
un număr de 152 păduri ale Statului cu o suprafață
totală de 132.963 ha și 13 păduri ale Eforiei
Spitalelor Civile din București.
în circumscripția a VI - a silvică erau 108 păduri
ale Statului cu o suprafață de 51212 ha, apoi 2
păduri ale Eforiei Spitalelor Civile din București și
2 păduri în suprafață de 2592 ha ale Spitalului “Sf.
Spiridon” din Iași.
Circumscripția a X - a, cuprinde 40 de păduri ale
Statului în suprafață totală de 78145 ha și 6 păduri
cu o suprafață de 945 ha aparținătoare Spitalului
“Sf. Spiridon” din Iași.
Pe ansamblu, suprafața totală a pădurilor Sta-
tului din România de atunci era de aproape
854.000 ha, iar cea a pădurilor Spitalului “Sf.
Spiridon” din Iași de 17.437 ha. Nu este speci-
ficată însă suprafața pădurilor Eforiei Spitale-
lor Civile din București.
Putem aprecia, în încheiere, că deși harta nu
cuprinde decât pădurile Statului și pe cele ale
Eforiei Spitalelor Civile din București și Spi-
talului “Sf. Spiridon” din Iași, ea marchează
un progres evident în cartografia silvică, pre-
cedând importanta Hartă a Pădurilor Regatului
României de la 1900 ca și pe cele ulterioare.
BIBLIOGRAFIE
C o t e ț, P., N e d e 1 c u , E., 1976: Principii, metode
și tehnici moderne de lucru în geografie. Editura
Didactică și Pedagogică, București,
Giurescu, C., C., 1976: Istoria pădurii românești
din cele mai vechi timpuri până astăzi. Editura Ceres,
București.
Mehedinți, S., 1947: Metoda geografică în
științele naturale și sociale. Analele Academiei Române,
Memoriile Secțiunii Istorice, seria III, tom XXIX, mem. 4,
Imprimeria Națională, București.
A 1869 forest map of Romania
Abstract
One of the most important 19 th - cent. Romania forest maps was published in Iași, in 1869. Forests are marked out by dots. The
map also provides surface data and dominant species for most of these woodlands. Although it presents only forests that ere the
property of the state, and of the Civil Hospitals Foundation in Bucharest and of “St. Spiridon” Hospital in Iași, that map represented
an obvious progress in Romania cartography. Noteworthy, the map covers the temtorries of Muntenia *Wallachia, Oltenia and SW
Bassarabia, component parts of the then Romania.
40
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
NOTE
Aplicații informatice utile în cer-
cetarea silvică. Programul CAROTA
și programul PROARB
Ing. Ionel POPA
Stațiunea Experimentală de Cultura
Molidului Câmpulung Moldovenesc
Ecosistemul forestier, prin natura sa complexă,
constituie o sursă imensă de date. Metodologiile cla-
sice de prelucrarea și analizarea acestor date sunt
mari consumatoare de timp și efort uman, având o
pondere însemnată în procesul științific de cercetare.
Utilizarea facilităților oferite de tehnologiile in-
formatice actuale constituie singura soluție de
reducere a ponderii fazelor de prelucrare și analiză a
datelor, de optimizare a procesului de cercetare
științifică.
în acest scop, în cadrul Stațiunii Experimentale
de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc au
fost realizate două aplicații informatice, respectiv:
•	aplicația CAROTA de măsurare semiautomată
a inelelor anuale;
•	aplicația PROARB de desenare automată a pro-
filului orizontal și vertical al arboretelor.
Aplicația CAROTA, programată în VBA (Visual
Basic for Applications), este un modul Add-ins pen-
tru EXCEL, care permite măsurarea semiautomată a
creșterilor radiate anuale pe carote sau rondele. Pro-
gramul constituie o dezvoltare și implementare într-
un program informatic a metodologiei propuse de
R. Cenușă 1997, care constă în:
•	prelucrarea primară a
caretelor sau rondelelor (șlefu-
irea rondelelor, tăierea carotelor,
impregnarea cu coloranți etc.);
•	scanarea carotelor sau ron-
delelor prin mărire de 2x - lOx,
în funcție de creșterea anuală
medie;
•	măsurarea prin intermediul
programului a lungimii inelelor
anuale, în funcție de anul for-
mării ultimului inel și lungimea
reală a zonei măsurate (fig. 1 ).
Rezultatele sunt prezentate
sub formă tabelară, facilitând
prelucrarea ulterioară a acestora.
Programul PROARB este o
aplicație programată în VBA sub
forma unui modul Add-ins pen-
tru EXCEL. Programul reali-
zează, pe baza unor date de intrare, desenarea
automata a profilului bidimensional și tridimensio-
nal, orizontal și vertical al unui arboret.
Date privind arborii în picioare:
•	abscisa - x - în m;
•	ordonata - y - în m;
•	specia;
•	diametrul coroanei pe direcția x - în m;
•	diametrul coroanei pe direcția y - în m;
•	înălțimea arborelui - în m;
•	înălțimea elagată - în m;
»	panta terenului - în grade hexazecimale;
•	lungime profil — în m;
•	lățime profil - în m.
Date privind arborii doborâți:
•	abscisa rădăcinii - Xr - în m;
•	ordonata rădăcinii - Yr - în m;
•	abscisa vârfului - Xv - în m;
•	ordonata vârfului - Yv - în m.
Pe baza acestor date programul desenează
automat profilul arboretului (fig. 2, 3).
Utilizarea programelor informatice în prelu-
crarea și analiza datelor primare conduce la redu-
Fig. 1 Programul CAROTA
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 114 • 1999 • Nr.2
41
Fig. 2 Profilul tridimensional al arboretului
cerea timpului mort din activitatea de cercetare care
se pierde cu prelucrarea și analiza manuală a
datelor, permițând astfel o creștere a timpului acor-
dat fazelor de interpretare a datelor, de înțelegere
mai profundă a proceselor studiate.
Prin intermediul tehnicilor de calcul modeme se
pot experimenta un număr mult mai mare și mai
variat de modele, sisteme de analiză.
Pentru obținerea programelor informatice
prezentate, precum și pentru mai multe detalii
putem fi contactați la adresa:
Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului
Fig. 3 Profilul orizontal și vertical al arboretului
73 bis, Calea Bucovinei,
Câmpulung Moldovenesc
Tel: 40 - 030 - 314746
Fax: 40 - 030 - 314747
e-mail: icassv@bx.logicnet.ro
42
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII “PROGRESUL SILVIC
Dare de seamă asupra activității Societății “Progresul Silvic” (SPS) desfășurată
în perioada 16.03.1995 - 20.02.1999
Societatea “Progresul Silvic” a funcționat metodic spre binele
și folosul pădurii românești și în triumful nobilelor sale idealuri
statutare, de-a lungul îndelungatei sale existențe de aproape 73 de
ani, în două etape distincte: între anii 1886-1948 și 1990-1999.
Nici un eveniment, oricât de grav ar fi fost, nu a putut învinge
voința membrilor acestei societăți oțelite în lupta pentru afirmarea
ideilor progresiste pe frontul forestier atât de agitat al pădurii
românești. Că este așa și nu altfel, o dovedesc lungul șir al
Adunărilor Generale ținute an dc an, chiar și în timp de război,
demonstrat, spre exemplu, de faptul că a 52-a Adunare Generală s-
a desfășurat în anul 1938, adică exact în al 52-lea an de existență
al SPS. De regulă, Adunarea Generală dura 2-4 zile. Aceasta era
deschisă solemn de președintele societății în prezența cel puțin a
ministrului tutelar care, în trecut, era ministrul Agriculturii și
Domeniilor, a altor distinși înalți invitați și a unui mare număr dc
membri.
Față de cele prezentate se naște firesc întrebarea: oare în
perioada analizată, SPS a fost sau nu la înălțimea momentului și a
misiunii sale istorice?
Pentru a răspunde acestei întrebări se prezintă sintetic acti-
vitatea desfășurată de consiliul dc conducere și activitatea
desfășurată de filiale.
A, Sinteza activității desfășurată de comitetul director și
de consiliul de conducere
Este de relevat că, în numele SPS, unii membri din consiliul
de conducere au elaborat și semnat unele documente cum este, bu-
năoară, "Declarația apel pentru protejarea pădurii", în cadrul
acțiunii de amendare a Legii fondului funciar, transmisă factorilor
dc decizie sub semnătura dlui prof. I.Milescu. La fel, se
menționează și participarea la cel de al Xl-lca Congres Forestier
Mondial din Antalia - Turcia, în 1977, prin dl. prof. V. Giurgiu.
O altă acțiune este participarea secretarului general și deter-
minarea adoptării la Forumul național al ONG din Brașov, mai
1995, a poziției ONG referitoare la prevederea din proiectul
Codului Silvic privind pășunatul în pădure, în vederea suprimării
acestuia, acțiune larg mediatizată.
De asemenea, unii membri ai consiliului de conducere au
acționat în nume propriu susținând interesele silviculturii și ale
corpului silvic prin organizarea de manifestări științifice naționale,
sub egida Academici Române, Asociația Oamenilor de Știință
(dl.prof.V.Giurgiu) sau locale (dl.ing.A.Costin), participarea la
manifestări științifice internaționale (dl. prof. V. Giurgiu, dl. dr.
Cr. D. Stoiculescu) și naționale (dl. prof. V. Giurgiu, dl. dr. Cr. D.
Stoiculescu, dl.ing.A.Costin), precum și articole publicate în presa
centrală (dl.prof.I.Milescu, dl. prof. V. Giurgiu, dl.ing.A.Costin,
dl.dr.Cr.D.Stoiculescu ș.a.).
Analiza activității desfășurată de comitetul director și de con-
siliul de conducere se prezintă defalcat pe cinci capitole după cum
urmează:
I.	Rezultate obținute în raport cu prevederile statutare
Activitatea desfășurată în primele 38 de luni a vizat 37 preve-
deri statutare. Exprimate procentual, 9% din acestea au fost rea-
lizate integral sau parțial, 61% au rămas nerealizate și nefinalizate,
iar 30% au fost contrare prevederilor statutare. Se subliniază că în
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 O 1999 • Nr.2
ultimele luni, situația a început să se normalizeze, s-a putut acționa
hotărât, pentru prima dată în ultimii 4 ani, în direcția organizării și
pregătirii Adunării Generale după repetatele încercări nereușite.
Menționăm că în această perioadă președintele n-a putut fi prezent
la ședințele dc consiliu de conducere.
II.	Sarcini desprinse din hotărârea ultimei adunări generale
(16.03.1995)
Din cele 12 sarcini rezultate din hotărârea Adunării Generale
doar una, privind difuzarea lucrării "Protejarea și dezvoltarea
durabilă a pădurilor" s-a realizat, cu toate obstacolele artificiale
întâmpinate.
III.	Sarcini emanate din discuțiile purtate in adunarea ge-
nerală din 16.03.1995
Toate cele 4 sarcini emanate din discuțiile purtate în Adunarea
Generală au rămas nerealizate.
IV.	Sarcini rezultate din discuțiile purtate în cele 8 ședințe ale
consiliului de conducere
Potrivit prevederilor statutare (art.24), consiliul de conducere
se întrunește cel puțin o dată pe semestru. în primele 6 semestre,
Consiliul de conducere s-a întrunit de 6 ori. în acest interval au
fost analizate un număr de 55 de repere. Din acestea 19% au fost
parțial sau integral realizate, 70% au rămas nercalizate, iar 11% au
fost contrare prevederilor statutare.
Ședințele de consiliu desfășurate în absența președintelui, din
8.01.1999 și 16.02.1999 s-au soldat cu adoptarea a 12 măsuri. La
data definitivării dării de seamă, 9 din acestea au fost realizate, iar
3 erau în curs de definitivare.
V.	Sarcini desprinse din discuțiile purtate în cele 11 ședințe de
comitet director
Potrivit prevedenlor statutare (art.26), comitetul director se
întrunește de regulă o dată pe lună. în intervalul 16.03.1995 -
29.05.1998, de 38 luni, comitetul director s-a întrunit de 9 ori. Au
fost luate în considerare 48 propuneri. Dintre acestea 29% au fost
realizate parțial sau integral, 48% au rămas nerealizate și nefina-
lizate, iar 23% au fost contrare prevederilor statutare.
în ultimele două luni s-au desfășurat două ședințe. Ultima, co-
masată cu ședința de consiliu de conducere, în absența președin-
telui. Din 9 propuneri 8 au fost realizate, iar una este în curs de
realizare.
în rezumat, analiza activității comitetului director și a consi-
liului de conducere al SPS s-a făcut prin luarea în considerare a
cinci obiective distincte ce înglobează 167 repere care acoperă
intervalul 16.03.1995 - 20.02.1999. Toate aceste repere au fost
prezentate succesiv, concomitent cu indicarea modului de so-
luționare. Analiza acestora a permis formularea următoarelor con-
statări:
a)	atât pe total cât și pe fiecare obiectiv în parte, proporția
însumată a reperelor realizate integral, parțial și în curs de
realizare este minimă variind între 0% și 31% pe obiectiv, respec-
tiv 23% pe total:
b)	proporția însumată a reperelor nerealizate și nefinalizate va-
riază între 49% și 100% per obiectiv, ajungând, per total, la 60%;
c)	la acestea se mai adaugă, în mod paradoxal, o categorie de
repere care contravin prevederilor statutare și care apar în trei
obiective analizate. Proporția acestora variază pe obiectiv; între
9% și 30%, ajungând, pe total, la 17%;
43
d)	în cazurile analizate, se remarcă cu îngrijorare că, pcr-
ansamblu, proporția reperelor contrare prevederilor statutare
(17%) egalează proporția reperelor integral realizate (17%).
Această situație alarmantă sintetizată de secretarul general,
din însărcinarea consiliului de conducere, a fost periodic adusă la
cunoștința comitetului director, consiliului de conducere și tuturor
filialelor
Acest rezultat, fără precedent în istoria SPS, a dus la:
1.	Destrămarea relațiilor cu celelalte organizații neguvema-
mentale și cu unitățile finanțatoare;
2.	Automarginalizarea SPS;
3.	Pierderea cotizației în valută transmisă dc membrii SPS
rezidenți în străinătate;
4.	Pierderea unor oportunități financiare și de afirmare a SPS
în țară și în străinătate cu consecințe negative asupra gestionării
pădurii amplificate prin consecințele legate dc apropiata privati-
zare a pădurilor;
5.	încheierea anilor bugetari 1996, 1997 și 1998 cu activitate
financiară nulă;
6.	Slăbirea relației dintre SPS și administrația silvică.
Problema fondurilor SPS nu a fost privită cu spirit dc răspun-
dere, deși la nivelul unor filiale au existat interese în această di-
recție. în ciuda unor intervenții repetate din ședințele comitetului
director, privind riscul izolării de viața organizațiilor neguver-
namenlale (NGO), nu s-a întreprins nimic pentru împrospătarea
fondurilor. SPS nu a mai participat la licitații de sponsorizare. Nu
s-a manifestat interes nici măcar pentru repunerea banilor SPS în
depozite “pe termen”, ceea ce ar fi adus dobânzi dc 50-200%.
Inițiativa secretarului general și a d-nei ec. Elena Dumitrescu dc a
depune la mijlocul lunii martie 1977 fondul SPS, de circa 7 mili-
oane lei, într-un depozit “pc termen” s-a dovedit tardivă, ca urmare
a limitărilor bancare ridicate la nivelul de minimum 10 milioane
lei. în inflația ajunsă la finele anului 1997 la circa 150%, banii SPS
depuși într-un depozit “la vedere” au adus dobânda minimă dc
18% 1 Cu alte cuvinte, într-un singur an, fondurile SPS s-au dimi-
nuat de opt ori! Pierderea acestor sume a contribuit la pierderea
unor oportunități de afirmare a SPS și la neplata d-nei ec.Elena
Dumitrescu.
Este de întrebat și dumneavoastră vă veți întreba de ce nu s-au
ținut Adunările Generale anuale care, fără îndoială, s-ar fi soldat
cu rezultate pozitive asupra SPS ?
Toate acestea dovedesc că activitatea la vârf a SPS este mar-
cată de deficiențe, așa cum de altfel, aceasta a fost percepută la
filiale.
La această situație s-a ajuns și din cauza faptului că membrii
de vârf ai SPS (președinte și cei doi vicepreședinți) au locul de
muncă în provincie, nefiind disponibili decât în mică măsură pen-
tru a acționa eficient și corespunzător imperativelor SPS.
Aceste rezultate au dus la retragerea domnului ing.Victor
Ivănescu din comitetul dc conducere al Societății și din președinția
filialei SPS Craiova și la autodesființarea întregii filiale SPS
Harghita.
Este regretabilă dezbinarea corpului silvic și lipsa de aderență
a acestuia în societatea civilă într-un moment critic pentru pădurea
românească. Vorbind de dezbinare, trebuie să remarcăm că nu
străinii de neam și de corp silvic, ci ai noștri, au îndepărtat în anul
1995 înscrisul tradițional în beton “cercul inginerilor silvici” de pe
fațada sediului tradițional al SPS, azi aflat în administrația Regiei
Naționale a Pădurilor. Tot ai noștri au îndepărtat firma estetică a
SPS, de pe aceeași fațadă, tot în același an 1995. Și, contrar inter-
vențiilor repetate ale secretarului general, făcute în ședințele de
conducere ale SPS, nu s-a întreprins nimic! La fel, nici azi, după 9
44
ani de la refondarea SPS nu s-a confecționat încă drapelul SPS
care nu-i altul decât cel al Țării, împodobit cu însemnele SPS, nici
la nivelul filialelor și nici la cel al centralei. Astăzi, ca și în toate
ocaziile anterioare, lucrările noastre trebuiau să sc desfășoare sub
faldurile lui. în plus, mulți am alungat de pe reverele noastre
minusculul simbol al SPS; insigna. Ce solidaritate poate fi între
noi când am distrus toate punțile de legătură dintre noi dar și din-
tre noi și precursorii noștri? Zilele trecute găseam în arhive vechea
structură a CAPS. Este interesant de văzut în ce măsură aceasta,
atât dc dorită în declarațiile noastre ca model și ca întoarcere spre
ca, coincide cu cea actuală.
în toată această perioadă de patru ani, SPS nu a putut îndruma
și nu a exercitat nici un control asupra Revistei pădurilor care, deși
statutar și formal aparține SPS, s-a aliat în întregime în gestiunea
R.N.P. Această stare de lucru se datorește și inactivității și dezin-
teresului reprezentantului SPS în colegiul de redacție.
E necesară întărirea acestei Societăți dat fiind rolul deosebit de
important al acesteia în această perioadă dificilă de tranziție când
și ea trebuie să contribuie la reformarea și restructurarea silvicul-
turii și în primul rând a R.N.P., în strânsă cooperare cu structurile
guvernamentale.
Perioada ultimilor patru ani reprezintă, așadar, o
regretabilă discontinuitate de excepție în viața normală a SPS,
a corpului silvic și a întregii societăți civile.
B.	Sinteza activității desfășurată de filialele SPS
Din cele 16 filiale statutare ale SPS, până la definitivarea sin-
tezei de față s-au primit 9 dări de seamă complete de la urmă-
toarele filiale; Alba lulia, Baia Mare, Brașov, București, Cozia,
Cluj, Ploiești, Sibiu, Marin Drăcea - Giurgiu și dare dc seamă
parțială de la Arad. Filialele: Focșani, Pitești, Mehedinți și Craiova
nu au trimis materiale. Rapoartele filialelor Deva și Suceava au
ajuns prea târziu. Filiala Harghita s-a retras.
Din activitatea prezentată pc larg în Adunările Generale ale
acestor filiale și potrivit raportărilor transmise se rețin ca defi-
nitorii următoarele constatări:
I.	Deși până astăzi nici unul din bunurile SPS nu au fost încă
recuperate, totuși, grație eforturilor d-lui drd.ing.I.Greere, pre-
ședintele filialei Cozia, s-a inițiat procedura dc rcvcdincare a
vilelor Silva, din Băile Govora și Cozia din Călimănești. La fel,
dl.ing.D.Velea, președintele filialei Sibiu, a obținut extrasul de
carte funciară “nr. 341 Cristian 3” pentru terenul de la Păltiniș,
nerecuperat la aplicarea Legii nr. 18/1991.
II.	Numărul total dc membri ai acestor filiale: 575, din
care:
1.	activi - 454, din care: domni - 413, doamne -41; ing.silvici
- 388, alte profesii - 11
2.	pensionari - 121, din care: domni - 109, doamne - 12;
ing.silvici - 111, alte profesii - 10
III.	în cele 9 filiale SPS au fost organizate în total 145 mani-
festări zonale, 7 naționale și 1 internațională, care au cuprins: con-
ferințe (28), sesiuni științifice (4), simpozioane (22), dezbateri
(52), excursii și călătorii dc studii (19, din care una internațională),
alte acțiuni menite să contribuie la atingerea scopurilor SPS (28).
IV.	Periodice editate : 3
1.	în responsabilitate proprie : 1;
2.	în «iresponsabilitate : 2;
3.	Număr de articole publicate : 294;
4.	Număr de interviuri acordate : 108;
5.	Număr de emisiuni audio-vizuale organizate: 59; la care
s-a participat: 133;
REVISTA PĂDURILOR « Anul 114 • 1999 • Nr.2
V.	Colaborări interne cu alte unități: 7 (2 guvernamentale
și 5 neguvemamentale)
VI.	Colaborări internaționale cu alte unități guvernamen-
tale; 10 (5 guvernamentale și 5 neguvemamentale);
VIL	Număr de proiecte de finanțare obținute: 8; Număr de
abonamente la: Revista pădurilor - 244; la alte periodice:
românești - 200; străine - 3.
Deosebit de bogată și variată a fost activitatea desfășurată la
filiala Brașov, constituită din 134 membri. Aceasta, împreună cu
filiala Sibiu și cu direcțiile silvice Brașov, Sibiu, Cluj, Tg.Mureș
și Harghita publică începând cu anul 1996 “Revista de silvicul-
tură”, format A4, cu tirajul de 1000 exemplare, cu apariție trimes-
trială, cu 42-74 pagini pe exemplar.
Larga tematică abordată, actualitatea subiectelor și nivelul ele-
vat al elaboratelor asigură epuizarea rapidă a tirajului. Beneficiind
de atmosfera generoasă a celui mai vechi centru universitar
forestier al țării, revista a polarizat în paginile ei lucrări ale unor
valoroși reprezentanți din toate structurile silvice. Colegiul de
redacție al revistei grupează elemente de notorietate, dar și tinere
speranțe. Pentru rezultatele remarcabile obținute pe altarul pentru
afirmarea idealurilor silvice, primul președinte al filialei,
dl.prof.dr.ing.Victor Stănescu, a fost ales “președinte de onoare”.
Timișoara, este o altă mare filială care numără 142 membri.
Aici, sub înțeleaptă conducere a dlui dr.ing.I.Rădulescu, s-a năs-
cut în anul 1992 și a continuat să apară prima revistă silvică zonală
a SPS, “Prosit”, format A4, cu tiraj de 1000 exemplare, cu apariție
semestrială, cu 24-28 pag. pe exemplar și cu sponsorizare aproape
integrală. în plus, în anul 1996 a publicat volumul “Pădurea și
mediul în sud-vestul României”. Așezată la hotarul de vest al țării,
această filială s-a distins prin închegarea unor relații de reciproci-
tate cu lumea forestieră europeană. Un număr de 22 de reprezen-
tanți ai filialei au participat anual la reuniuni peste hotare.
Totodată, în ultimii 3 ani, filiala, în cooperare cu direcțiile silvice
zonale, a găzduit și condus 8 delegații formate din circa 400
oameni de știință și practicieni (silvicultori, biologi, ecologi) din
Austria și Germania care au vizitat păduri virgine și cvasivirgine
din Sud-Vestul țării. Nici un alt domeniu național nu a incitat în
acest interval o atenție similară. Prestigioasele simpozioane, orga-
nizate pe teme forestiere actuale, au atras atenția și prezența unor
reputate personalități silvice. Aceste rezultate notabile au determi-
nat alegerea președintelui fondator al filialei, dl.dr.ing.Ioan
Rădulescu, la mutarea sa la Ploiești, ca “președinte de onoare” al
acesteia. Organizația europeană “Prosilva” a organizat în septem-
brie 1998, în cooperare cu filiala Timișoara și sub auspiciile
Departamentului Pădurilor, simpozionul internațional
“Silvicultura și pădurea naturală”. Prin prezența echipei televiziu-
nii bavareze s-a asigurat larga mediatizare europeană a valențelor
și modului de gestionare a pădurii naturale românești.
Filiala București, cu un efectiv de 134 membri a organizat
repetate manifestări de răsunet privind marile probleme silvice de
actualitate. De aici au pornit spre Parlament și Guvern propunerile
de ameliorare a proiectului Codului Silvic precum și un document
- protest în legătură cu modificările la Legea nr.18/1991 fondului
forestier. Tot aici au fost organizate consfătuiri privind starea de
sănătate a pădurilor de stejar cu deplasare pe teren, îmbunătățirea
normelor tehnice de amenajare a pădurilor, analiza strategiei
Departamentului Pădurilor, probleme legate de regimul de propri-
etate a pădurilor etc. Tot aici: s-a realizat o lucrare privind recon-
stituirea patrimoniului forestier al Fundației Elias, suma obținută
fiind donată SPS; - s-a lansat cartea ‘Tădurca seculară” elaborată
de d-nii dr.ing.C.Bândiu, dr.ing.G.Smeykal și dna.dr.ing.Dagmar
Vișoiu, care a avut meritul de a polariza atenția celor mai auto-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 © Nr.2
rizați constructori de opinie publică din spațiul european de limbă
germană; - s-a desfășurat dezbaterea extrem de furtunoasă pe mar-
ginea referatului “Starea de sănătate a pădurilor” elaborată de d-nii
dr. ing. N. Pătrășcoiu și dr. ing, Ov. Badea, precum și multe alte
secțiuni.
Constituită în Nordul țării, filiala Baia Mare este formată din
58 membri care și-au subordonat întreaga activitate pentru prote-
jarea, conservarea și gestionarea durabilă a pădurii și progresul ei
în silvicultură, folosind în acest scop bogata experiență a trecutu-
lui, roadele modeme ale științei silvice și cele mai diverse căi pen-
tru formarea și aprofundarea conștiinței forestiere. Prin foaia
volantă “Graiul Maramureșului silvic” acest entuziast nucleu pu-
blică anual, în 10000 de exemplare, îndemnuri și exemple pentru
apărarea și perpetuarea pădurii. Acest efort se dorește a fi și un
exemplu al rolului SPS de liant spiritual și factor de echilibru și
solidaritate în viața corpului silvic. Prin cele 22 de manifestări
organizate și alte 42 la care au participat, prin mediatizarea aces-
tora ca și a peisajelor legendare ale ariilor protejate maramureșene,
pentru care și-au propus colectarea de subvenții pentru ocrotirea
acestora, membru acestei filiale sunt, în acest sens, un demn
exemplu de urmat.
Fondată în centrul țării, în anul 1994, filiala Sibiu grupează 28
membri uniți în propagarea cuvântului forestier prin conferințe
mediatizate de presă și retransmise radiofonic.
Dar, cum nimic nu apără mai bine pădurea decât iubirea,
membrii filialei sădesc acest sentiment copiilor educându-i în
intimitatea acesteia, concomitent cu obținerea de donații pentru
construirea de biserici. Aceste investiții, care vor fructifica în
timp, vor realiza scutul invizibil de apărare al pădurii eterne.
Filiala Alba lulia, din capitala Marii Uniri, concentrează 50 de
membri atașați de pădure și menirea ei complexă. Această mână
de oameni hotărâți, în ciuda formidabilei agresiuni locale asupra
pădurii, specifică perioadei actuale, au menținut intactă suprafața
fondului forestier. Acest rezultat a fost realizat prin organizarea
celor 3 simpozioane și altor 8 manifestări care, grație inimoasei
președinte a filialei, dna ing. Alexandrina Ilica, au fost intens medi-
atizate. Dar, lipsa insignelor și a carnetelor, necesare tinerilor
membri, este dezarmantă.
Filiala Ploiești, cu un număr total de 44 membri, odinioară,
una din unitățile organizatoare dc simpozioane silvice de rezonan-
ță, este astăzi dezamăgită de dezinteresul manifestat în cadrul SPS.
Așezată în vechea citadelă culturală din inima Transilvaniei,
filiala Cluj, cu un număr de 51 membri, cu cotizații achitate la zi,
s-a remarcat printr-o activitate zonală. A organizat 26 manifestări
și a participat la alte 34. Dintre rezultatele obținute se amintesc
publicarea a 29 articole și acordarea a 35 interviuri. Membrii fili-
alei constată cu regret, în conducerea SPS, disensiuni ce nu pot fi
aplanate. Au găsit totuși tăria să facă un program de propuneri în
5 puncte pentru revigorarea activității de viitor a SPS.
Filiala Cozia, situată într-o zonă cu un patrimoniu natural și
cultural de excepție, întrunește 45 membri care s-au remarcat prin-
tr-un parteneriat fructuos cu 6 ONG și prin relații de colaborare cu
unele agenții de protecția mediului. S-au organizat 5 ședințe de
lucru dintre care una s-a desfășurat chiar în vila Cozia, veche pro-
prietate încă nerecuperată a SPS. Temele abordate au vizat con-
statări la fața locului: - dezechilibre ecologice antropogene în
Parcul Național Cozia; - cauze care degradează pădurea vâlceană;
- funcții ale pădurii vâlcene etc. De un succes deosebit s-a bucurat
simpozionul “ Integritatea fondului forestier vâlcean sub impactul
aplicării prevederilor Legilor nr..18-1991 și 169/1998 desfășurat
la Băile Govora la 25 aprilie 1998.
Situată în apropierea locului natal al prof. M.Drăcea , filiala
45
omonimă, prin interesul manifestat de comitetul de conducere și-
au dublat recent numărul de membri care ajung astăzi la 38. Pentru
aprofundarea conștiinței s-au organizat 15 conferințe și 9 sim-
pozioane, menite să atragă populația la îngrijirea și protejarea
pădurilor. Printr-un interesant set de propuneri se relevă necesi-
tatea creșterii rolului SPS ca partener de dialog cu organizații
guvernamentale și neguvemamentalc.
în prezenta dare de seamă nu s-au făcut referiri la filialele
Suceava și Deva care au transmis tardiv documentațiile.
Reprezentanții acestor filiale, dacă simt nevoia, sunt rugați să
intervină în completarea dării de seamă.
Proiect de propuneri de măsuri
Acestea se impun în vederea revigorării SPS după această
perioadă de activitate insuficientă a consiliului de conducere și se
referă la:
1.	Normalizarea activității consiliului de conducere și a comi-
tetului director și a relației acestora cu președintele. Dc această
normalizare depinde însăși buna funcționare a activității SPS.
2.	întrunirea statutară a Adunării Generale, a consiliului de
conducere și a comitetului director rămân condiții fundamentale
pentru buna activitate a SPS în ansamblul ei.
3.	Reconsiderarea listei membrilor și a filialelor SPS în raport
cu prevederile statutare (art. 18,34);
4.	Elaborarea unui cadru de colaborare cu R.N.P.
5.	Intensificarea demersurilor pentru recuperarea patrimoniu-
lui SPS și a Revistei pădurilor cu apariție lunară și la timp;
6.	Dezvoltarea relațiilor SPS cu ONG românești și europene la
care este afiliată (AGIR, AOS.Pro Silva etc);
7.	Organizarea de noi filiale SPS potrivit prevederilor
statutare;
8.	Elaborarea proiectului statutului SPS la noile condiții în
baza propunerilor prezentate de filiale și de membrii SPS;
9.	Organizarea în anul 1999 a unei Adunări Generale
Extraordinare pentru:
• adoptarea strategici de dezvoltare a silviculturii în viziunea
SPS, cu referire specială la: (a) gestionarea durabilă a pădurilor în
condițiile diversificării formelor de proprietate, (b) conservarea
biodiversității, (c) integrarea europeană a silviculturii românești,
(d) reformă și restructurare în silvicultură,
♦ adoptarea statutului SPS și a regulamentului de funcționare
a filialelor SPS.
10.	Implicarea SPS în demersurile legislative din domeniul
forestier, cu referire specială la :
•	legea privind statutul personalului silvic;
•	legea retrocedării pădurilor;
•	legea pădurilor de protecție;
11.	Organizarea de dezbateri tehnico-științifice pentru reactu-
alizarea normelor tehnice pentru silvicultură.
12.	Reluarea colaborării cu ONG românești și internaționale.
13.	Colaborări cu R.N.P. pentru organizarea tradiționalelor
serbări ale sădirii arborilor în cadrul Lunii pădurii cu evitarea fes-
tivismului.
14.	Lucrări și manifestări în teren, cu evitarea populismului.
15.	Noi primiri de membri în vederea întineririi SPS și edu-
carea noilor membri în spiritul tradiției SPS.
16.	Extinderea și adâncirea activității SPS prin membrii săi, pe
bază de convenții și contracte de studiu, avize și alte lucrări de spe-
cialitate (proiecte inclusiv de cercetare, expertize, consultanțe,
asistențe juridice etc.) - art. 11 f,
17.	înviorarea participării, prin membrii săi, la manifestările
științifice naționale și internaționale ale căror scopuri corespund
cu cele ale Societății “Progresul Silvic” (art. 1 Ih).
18.	Reașezarea pe fațada imobilului SPS, denumit în trecut
“Palatul Societății”, a inscripției istorice originale “Cercul ingine-
rilor silvici” și a emblemei Societății “Progresul Silvic”, ambele
înlăturate în anul 1995.
19.	Confecționarea drapelului SPS la nivelul centralei și al fi-
lialelor sale și arborarea acestuia în timpul manifestărilor societății.
20.	Confecționarea de carnete și insigne pentru noii membrii
ai SPS.
21.	Aplicarea în cel mai vizibil loc al sediului SPS și
dezvelirea unei plăci comemorative cu numele inginerilor silvici
care s-au jertfit pentru țară.
22.	Organizarea periodică dc manifestări științifice și lobby
“pro silva” în prezența oamenilor politici și a factorilor de decizie
și acestea chiar aici, în sala festivă tradițională a SPS
23.	Organizarea unei conferințe naționale a silvicultorilor în
colaborare cu Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului
și Regia Națională a Pădurilor.
Dr.ing.Cristian D. STOICULESCU
Secretar general
Alegerea consiliului de conducere, a comitetului director și a președinților,
vicepreședinților și secretarului general
Subliniind importanța momentului oferit de alegerea, pen-
tru următorii patru ani, a noului consiliu de conducere al
Societății “Progresul Silvic”, dl. director general Dorin CIUCĂ
a reînnoit apelul la unitate a corpului silvic, la renunțarea la
animozități și orgolii, la instaurarea unui climat sănătos, respon-
sabil, de muncă: “Trebuie să ne simțim legați unul de celălalt
prin tot ceea ce înfăptuim, pentru că numai împreună vom face
față sarcinilor impuse de ducerea Ia îndeplinire a reformei.
Acum, când are loc o reformă în silvicultură, trebuie să ne
impunem în ochii celor care ne urmăresc atent, la un nivel
exemplar de profesionalitate, la standarde înalte de calitate.
Este o misiune foarte grea, dar nu imposibilă, pentru că suntem
hotărâți să ducem până la capăt ceea ce ne-am propus. Astăzi, a
renăscut o societate de elită a silviculturii românești”.
Pentru alegerea noului organ de conducere format din 17
membri, au fost făcute 23 de propuneri. în urma supunerii la
vot, au fost aleși următorii: dr. ing. Mihai Daia, dr. ing. Norocel
Nicolescu, ing. Dorin Ciucă, prof. dr. doc. Victor Giurgiu, prof.
dr. ing. Dumitru Târziu, dr. ing. Ion Rădulescu, dr. ing. Ovidiu
46
Badea, dr. ing. Florian Borlea, ing. Corina Enache, dr. ing.
Cristian D. Stoiculescu, ing. Alexandra Ilinca, ing. Ion Greere,
dr. ing. Nicolae Pătrășcoiu, ing. Ovidiu Crețu, dr. ing. Ion
lancu, ing. Gh. Flutur, ing. Maftei Leșan.
La prima ședință de repartizarea funcțiilor s-au stabilit
următoarele: președinte de onoare al Societății “Progresul
Silvic”, prof. dr. doc. Victor Giurgiu; președinte executiv, prof.
dr. ing. Dumitru Târziu; vicepreședinți, dr. ing. Ovidiu Badea și
dr. ing. Cristian D. Stoiculescu; secretar ing. Corina Enache;
membri ai consiliului director, dr. ing. fon lancu trezorier; dr.
ing. Mihai Daia; dr. ing. Norocel Nicolescu. Doamna ing.
Alexandrina Ilinca și domnii: Dorin Ciucă, Florin Borlea, Ion
Greere, Ion Rădulescu, Ovidiu Crețu, Nicolae Pătrășcoiu,
Gheorghe Flutur și Maftei Leșan sunt membri ai consiliului de
conducere al Societății “Progresul Silvic”.
Un consiliu în care sunt reprezentate principalele verigi ale
domeniului silvic: învățământul, cercetarea, cele mai puternice
unități teritoriale, Regia Națională a Pădurilor.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Societatea “Progresul Silvic”, militantă pentru reformarea, redresarea și
integrarea europeană a silviculturii românești.
Comunicare la Adunarea Generală a Societății “Progresul Silvic” din 25 februarie 1999
1,	îndemnul istoriei
Istoria Societății “Progresul Sillvic” consemnează eveni-
mentele de mare rezonanță, demne de urmat. Unul dintre aces-
tea se referă la actul istoric din anul 1926 prilejuit de inaugura-
rea clădirii din București, Bulevardul Magheru număr.31, în ca-
re funcționează în prezent Regia Națională a Pădurilor, edificiu
ridicat prin contribuția bănească a silvicultorilor și donații, ca se-
diu al Societății “Progresul Silvic”. Evenimentul este istoric fi-
indcă atunci s-a înscris în cronica țării dreptul de proprietate al
Societății asupra clădirii (“Palatul” S.P.S.) în care ne aflăm, prin
semnătura unor înalte oficialități ale statului și bisericii: Fer-
dinand - regele întregirii Neamului și președintele de onoare al
Societății “Progresul Silvic”, patriarhul României - Miron Cris-
tea, ministrul agriculturii și domeniilor. Mai presus de toate,
documentul reprezintă o recunoaștere din partea înaltelor o-
ficialități ale țării a importanței silviculturii, inclusiv a Societății
“Progresul Silvic”, în economia și viața culturală a României.
Aflăm în acest document următorul îndemn: "Fie ca
această măreață clădire care reprezintă sforțarea și munca
generației silvicultorilor de azi, să servească de pildă generați-
ilor viitoare și să le fie un îndemn mai mare la muncă pe calea
propășirii silviculturii românești".
Dc atunci, an de an, cu regularitate, adunările generale ale
Societății s-au ținut în această sală, până în tulburătorul an
1948. în această casă istorică de cult a silvicultorilor s-au înălțat
glasurile marilor noștri înaintași, în frunte cu președinții So-
cietății. Mă simt dator și onorat să enunț numele președinților:
Alexandru Constantinescu, Mihail Tănăsescu, Constantin Petre
Georgescu, Marin Drăcea și Constantin C.Georgescu. "Glasul
lor nu mai poate răspunde chemării noastre. Răspund însă
amintirea și idealurile lor transmise nouă spre împlinire". Iată
că, acum, după o jumătate de secol, Adunarea Generală a
Societății “Progresul Silvic” se desfășoară din nou în tradiționa-
la ambianță. Această împrejurare ne îndeamnă să ne ridicăm din
prăbușirea în care ne aflăm, să ne trezim din amorțeala ultimilor
ani, să revenim la idealurile înaintașilor noștri, să preluăm ștafe-
ta și experiența trecutului, scump plătită de cei care au luptat cu
îndârjire și chibzuință pentru salvarea ființei pădurii și
propășirea silviculturii românești. în acest sens, în cele ce
urmează îmi îngădui câteva sugestii, pentru o nouă renaștere a
Societății, a doua după cea din anul 1990.
2.	Pentru reformă și restructurare în silvicultură
Adevărul potrivit căruia pădurea și silvicultura românească
se află în suferință, este îndeobște bine cunoscut. Această stare
este consecința unor factori istorici, politici, economici și socia-
li ostili unei gestionări durabile a pădurilor. Spre deosebire de
oricare alt domeniu, în silvicultură s-au acumulat efecte negati-
ve din cel puțin trei etape ale recentei istorii a societății româ-
nești:
•	prima, caracterizată în principal prin drastica îngustare a
suprafeței pădurilor din perioada interbelică, atunci când circa
1,5 milioane dc ha de pădure au fost defrișate;
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 114 © 1999 • Nr.2
•	a doua, caracterizată îndeosebi prin epuizarea fără prece-
dent a resurselor forestiere prin exploatări extensive din perioa-
da regimului totalitar comunist, din cauza cărora posibilitatea
pădurilor a scăzut cu o treime;
•	a treia, specificată prin destabilizarea pădurilor și a economi-
ei forestiere, produsă în actuala perioadă de tranziție, când - de pil-
dă - acțiunea de reabilitare a terenurilor degradate și cea dc cons-
truire a unor noi drumuri forestiere au fost practic abandonate.
De aproape un deceniu căutăm căile de îndreptare a răului,
care, în loc să fie îndepărtat, ani dc-a rândul s-a agravat. Dispu-
tele politice referitoare la păduri, conflictul deschis dintre popu-
lația rurală și silvicultori, carențele în funcționarea statului de
drept, dificilele probleme economice ale țării, ca și penuria de
conștiință forestieră sunt tot atâtea obstacole în mersul nostru
spre stabilitate și progres. Este îmbucurător faptul că, în ultimul
timp, se constată o dorință dar și primele rezultate obținute dc
administrația silvică în domeniul reformei și restructurări în sil-
vicultură. Sunt astfel binevenite măsurile de apropiere a in-
ginerilor silvici de obiectul muncii lor, precum și cele de sim-
plificare a structurilor teritoriale ale Regiei Naționale a Pă-
durilor. De bun augur este și procesul de privatizare în ex-
ploatările forestiere și a activităților nesilvice din silvicultu-
ră, Se întrevăd, așadar primele lumini la capătul tunelului.
în același timp, se manifestă o evidentă rezistență la refor-
mă în silvicultură, inclusiv în învățământul superior și cerce-
tarea științifică, mai ales atunci când aceste transformări
afectează anumite interese de grup sau individuale. Uneori,
rezistența stă în noi înșine. Dar, reformarea și restructurarea nu
înseamnă doar restrângerea de personal și de direcții silvice. Ea
reprezintă un mijloc pentru o mai bună gestionare a pădurilor în
folosul generațiilor de astăzi și viitoare. Așadar, reforma și
restructurarea trebuie duse până la capăt, ceea ce s-a reali-
zat până în prezent fiind doar un modest început. Această
necesară acțiune trebuie să cuprindă problemele dc fond ale
administrației silvice, cum sunt, dc exemplu, cele privind :
47
•	înlocuirea sistemului decizional - informațional actual,
specific economiei de comandă, cu un altul adecvat economiei
de piață și mijloacelor informatice modeme;
•	descentralizarea actului decizional și autonomizarea
avansată a direcțiilor silvice teritoriale (încă prea numeroase; în
trecut numărul lor era mult mai redus);
•	înzestrarea unităților teritoriale, în special a districtelor, cu
logistica necesară;
•	elaborarea strategiei de gestionare durabilă a pădurilor;
•	instituționalizarea gradelor profesionale pe bază de con-
cursuri severe și organizarea pregătirii profesionale continue,
după exemplul european (pentru formarea de manageri silvici
capabili să funcționeze în condițiile economiei de piață).
Fără asemenea măsuri de lărgire și intensificare a reformei
în silvicultură poate fi compromis chiar și ceea ce s-a înfăptuit
până în prezent. Apoi trebuie de urmărit ca efectele reformei și
restructurării să se restrângă pozitiv în indicatorii economici și
să conducă la o gestionare durabilă a pădurilor.
Din păcate, în această perioadă efervescentă de mari trans-
formări și îndreptări ale greșelilor trecutului de tristă amintire,
de direcționare a energiilor spre un viitor mai bun în pădurile
țării și silvicultură, Societatea “Progresul Silvic” nu s-a impli-
cat în ultimii 4 ani. Cauzele sunt multiple (în parte au fost enu-
merate în raportul prezentat de dl.dr.Cr.Stoiculescu).
Trebuie însă să recunoaștem marele rol ce îi revine
Societății “Progresul Silvic” pentru reașezarea silviculturii pe
căile firești ale progresului, fiindcă ea este cea mai în măsură să
lege trecutul de viitor, să apropie societatea civilă de pădure și
silvicultură, să trezească conștiința forestieră.
3.	O măsură urgentă: elaborarea strategiei pentru ges-
tionarea durabilă a pădurilor
Pentru a mări șansele progresului în silvicultură, Societatea
“Progresul Silvic” va trebui nu doar să sprijine reforma și
restructurarea în acest domeniu, dar chiar să manifeste iniția-
tive, așa cum a procedat încă din primii ani după renașterea sa.
Iată de ce viitorul consiliu de conducere al Societății, pe ca-
re îl veți alege dumneavoastră astăzi, va avea o misiune de mare
responsabilitate și de maximă dificultate. Acest consiliu, cu
aprobarea unei viitoare Adunări Generale, va trebui să elabo-
reze și să adopte propria sa strategie pentru dezvoltarea durabilă
a pădurilor, după modelul și cerințele internaționalizate în Eu-
ropa. Este firesc ca Societatea "Progresul Silvic”, acest segment
de avangardă al Corpului silvic, să-și definească strategia și po-
litica forestieră națională și să o pună la dispoziția tuturor parti-
delor și guvernelor. Doar silvicultorul este conștient de adevărul
potrivit căruia într-un ciclu al pădurii, la conducerea pe baze de-
mocratice a țării se vor afla la putere cel puțin 30 (40) de gu-
verne de culori și viziuni diferite. în aceste condiții este necesar
un minim de repere stabile pe termen lung, fără de care nu poate
fi vorba despre o gestionare durabilă a pădurilor. După crezul
marelui silvicultor Marin Drăcea, Societatea “Progresul Silvic”
“este adevăratul sfetnic obiectiv în probleme a căror soluție nu
poate fi schimbată de azi pe mâine”, de la un guvern la altul
(adăugăm noi). Va fi necesar în primul rând de stabilit pârghi-
ile de relansare a silviculturii pentru redresarea pădurilor țării.
în al doilea rând, va trebui să ne pronunțăm în legătură cu
modalitățile de gestionare durabilă a pădurilor în condițiile
diversificării formelor de proprietate asupra pădurilor, ajutând
sau determinând pe politicieni și parlamentari să adopte o lege
rațională în această privință care, recunoscând dreptul de pro-
prietate, să impună și să asigure mijloacele necesare pentru
48
respectarea regimului silvic.
O atenție deosebită va trebui acordată ameliorării normelor
tehnice din silvicultură potrivit principiilor europene elaborate
de PRO SILVA, astfel încât acestea să contribuie nemijlocit la
gestionarea durabilă a pădurilor prin: conservarea biodiversită-
ților, promovarea tratamentelor intensive, îngrijirea arboretelor
într-o concepție ecologică și economică, amenajarea pădurilor
pe baze ecologice etc. Societatea “Progresul Silvic” va fi în
măsură să contracareze unele tendințe nefirești și anacronice,
manifestate în anumite cercuri de silvicultori aflați încă sub
influența concepțiilor perimate din perioada comunistă, care
militează pentru extensivizarea silviculturii, dând prioritate
doar criteriilor economice, respectiv tratamentelor extensive.
în cadrul Societății “Progresul Silvic” s-a conturat con-
cepția potrivit căreia redresarea economică a silviculturii,
condiție esențială pentru relansarea lucrărilor silvice subdimen-
sionate în prezent și pentru gestionarea durabilă a pădurilor - nu
va fi posibilă fără extinderea exploatărilor forestiere în regie sau
prin firme autorizate, prestatoare de servicii.
în următorii ani, Societatea noastră va trebui să sprijine Re-
gia Națională a Pădurilor pentru a depăși perioada de criză a
lemnului care se manifestă atât pe plan intern, cât și la nivel
mondial.
4.	Pentru unitatea Corpului silvic și armonie cu popu-
lația rurală
Societății “Progresul Silvic”, prin statutul său de organiza-
ție neguvemamentală și apolitică, îi revine menirea de a con-
tribui la atenuarea disensiunilor apărute în ultimul timp în cor-
pul silvic după criterii politice, cât și la asigurarea unității aces-
tuia, fiindcă mai presus de interesele de partid, de grup sau indi-
viduale stau imperativele salvării și gestionării durabile a
pădurilor țării, în această perioadă atât de dificilă. Totodată
avem în vedere o stăruință sporită pentru refacerea demnității și
prestigiului de care s-a bucurat în trecut inginerul silvic în so-
cietatea românească. în acest scop, un viitor colegiu de disci-
plină al inginerilor silvici (după modelul existent în domeniul
medicinii) va putea avea un rol important. Instituționalizarea
gradelor profesionale, despre care am amintit, va îndruma
inginerul silvic pe calea perfecționării și creșterii demnității.
Mă simt dator să menționez aici puternica și necesara cola-
borare ce trebuie să existe între Societatea noastră și Ministerul
Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, precum și cu Regia Na-
țională a Pădurilor. Țelurile noastre sunt comune, doar mijloacele
pot diferi. Dacă uneori, așa cum s-a întâmplat în trecut, So-
cietatea va avea și poziții diferite, le va manifesta în cea mai per-
fectă și loială formă. Nădăjduim însă că Societatea se va găsi pe
aceiași linie de gândire cu aceste înalte organisme administrative.
Mă simt, în continuare, dator să menționez necesitatea unei
puternice colaborări între Societatea noastră și organizațiile
sindicale din silvicultură, urmărind împreună apărarea drep-
turilor silvicultorilor și buna salarizare a lor, fără exagerări care
ar putea afecta resursele financiare destinate bunei gospodăriri
a pădurilor. Profitul în favoarea actualei generații de silvicultori
nu trebuie să fie țelul suprem al unei regii care are misiunea de
a gestiona o avuție a generațiilor viitoare.
Tot Societății îi va reveni și menirea de a contribui la atenu-
area și rezolvarea conflictului existent între populație, îndeosebi
cea rurală și silvicultură Tradiționala chemare socială a silvi-
cultorului, abandonată în perioada comunismului, va trebui ri-
dicată la locul cuvenit în preocupările Corpului silvic. Serbările
sădirii arborelui, pe care le putem organiza în cadrul Lunii
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
pădurilor, pot contribui eficient la înfăptuirea păcii dintre codru
și români, cu condiția să nc debarasăm de populism și festivism.
Mijloacele realizării acestei armonii sunt multiple. Avem în
vedere în mod deosebit măsurile legislative, prin recunoașterea
dreptului de proprietate, ceea ce nu împiedică în nici un fel ca
pădurile să fie gestionate, în numele proprietarilor, de către
ocoale silvice ale statului sau de către ocoale private strict con-
trolate de stat, în privința respectării regimului silvic.
Pulverizarea unei bune părți a fondului forestier în baza Legii
fondului funciar (din anul 1991), cu eșecurile ei răsunătoare, nu
trebuie să se mai repete.
Pentru evitarea unor asemenea eșecuri, Societatea “Progresul
Silvic” urmează să elaboreze, în colaborare cu alte organizații
nonguvemamentale și Uniunea Scriitorilor, și să pună în aplicare
un amplu program de conștientizare forestieră a populației și cu
precădere a clasei politice și a guvernanților. Un minimum de
cunoștințe forestiere trebuie să facă parte din cultura generală a
națiunii noastre. Fiindcă, așa cum a observat M. Drăcea (1936),
"Este venit - prea demult - momentul desfășurării urgente a unei
mari acțiuni culturale și a unei mișcări literare, care să trezească
din nou iubirea, de odinioară a poporului român - a fiecărui om
în parte și mai cu seamă a celor mari - pentru pădurea care în
multe privințe le-a hotărât și le va hotărî soarta ”.
Pe de altă parte, Societatea noastră va trebui să atenționeze
organele statului de drept - justiție, poliție, jandarmerie, prefec-
turi etc. - asupra marilor carențe acumulate de aceste foruri și de
oameni ai dreptății în privința sancționării celor care nesocotesc
brutal legile regimului silvic și ale pădurii.
5.	Dimensiunea internațională a Societății “Progresul
Silvic”
Intră în atribuțiile statutare ale Societății “Progresul Silvic”
de a-și aduce contribuția la integrarea europeană a silviculturii
românești, deși europenitatea științei și silviculturii noastre nu
poate fi pusă la îndoială, fiind născute și dezvoltate în concepție
europeană. Dar, istoria a consemnat deja că atât știința și învă-
țământul silvic, cât și silvicultura, vremelnic s-au aflat sub in-
fluențe nord-estice și că aceste unde reci nu sunt nici astăzi a-
mortizate.
Avem în vedere că silvicultura românească, prin pădurile ei,
prin nivelul intelectual al silvicultorilor, posedă un mare po-
tențial de atracție europeană, deocamdată insuficient valorificat.
Se impune, în primul rând, intensificarea colaborării cu
Uniunea Europeană PRO-SILVA, la care, prin statut, Societatea
noastră este afiliată încă din anul 1994. Important este ca prin-
cipiile adoptate de această organizație internațională nonguver-
namentală, referitoare la promovarea silviculturii apropiată dc
legile naturii, să fie însușite și aplicate în țara noastră. Ele se
referă la: promovarea tratamentelor intensive (grădinărit, cvasi-
grădinărit, tăieri neregulate mozaicate etc), realizarea de
arborete amestecate de tip natural, conservarea biodiversității ca
mijloc dc gestionare durabilă a arboretelor, atenuarea schim-
bărilor climatice posibile prin creșterea suprafeței pădurilor pe
seama terenurilor degradate și crearea de perdele forestiere dc
producție. Pe de altă parte, urmează să se reia legăturile reali-
zate anterior (1993) cu Asociația Forestieră Americană și cu
alte ONG din străinătate, dc profil silvic.
Nu va trebui neglijată nici problema certificării inter-
naționale a lemnului, acțiune deosebit dc eficientă pentru con-
trolul gestionării durabile a pădurilor.
Față de întârzierile manifestate dc partea română privind
punerea în aplicare a hotărârilor ultimului Congres Forestier
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 e 1999 • Nr.2
Mondial (Antalya, 1997) și ale Convențiilor de la Rio de
Janeiro (1992), ale obligațiilor asumate pe linie FAO și
Conferințelor Ministeriale pentru Protejarea Pădurilor
Europene (din anii 1990, 1993 și 1998), Societatea “Progresul
Silvic” este constrânsă de împrejurări să solicite o grabnică
normalizare în acest domeniu.
Pentru relansarea silviculturii, mai ales pentru împădurirea
terenurilor degradate și construcția de drumuri, România va
avea nevoie de mari credite internaționale, pe care le poate
obține dacă vom ști cum să le solicităm, dovedind că acestea
sunt și în beneficiul general al Europei. Există chiar domenii în
care ne putem afirma pe plan european, cum este cel al
pădurilor naturale montane, pentru care interesul european este
enonn. Este și o datorie a Europei pentru salvarea acestor
păduri - patrimoniu național și european.
în sfârșit, trebuie avut în vedere adevărul potrivit căruia rezol-
varea problemelor de mediu (îndeosebi cele ale pădurilor), poate
deveni condiție pentru aderarea României la Uniunea Europeană.
Suntem încrezători în adevărul potrivit căruia România se
va impune și afirma pe plan european prin marea ei vocație fo-
restieră. în acest scop Societatea “Progresul Silvic” va milita
pentru:
•	însușirea de către personalul tehnic și economic din silvi-
cultură a două limbi de circulație internațională;
•	respectarea convențiilor internaționale din domeniul silvi-
culturii;
•	armonizarea legislației silvice românești și a structurilor
organizatorice la cele ale Uniunii Europene;
•	europenizarea învățământului superior silvic și a cercetării
științifice din domeniu și introducerea realizărilor științifice
autohtone în circuitul european;
•	informatizarea avansată a silviculturii, extinzând facili-
tățile oferite de INTERNET;
•	revigorarea publicațiilor silvice (Revista pădurilor,
Analele Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice ș.a.), cu
largi rezumate sau articole întregi scrise în limba engleză;
•	aplicarea scienticii, inclusiv a scientometriei, pentru eva-
luarea rezultatelor cercetării științifice, a cercetătorilor,
personalului didactic superior și a unităților de cercetare și
învățământ;
•	organizarea în România de manifestări internaționale
științifice și tehnico-economice, punând astfel în valoare înaltul
potențial uman precum și valorosul potențial natural din
pădurile țării;
Societatea “Progresul Silvic” deține mari posibilități pentru
a contribui la restructurarea și modernizarea silviculturii, pre-
cum și pentru respectarea criteriilor de performanță în vederea
integrării României în Uniunea Europeană.
Următoarea Adunare Generală ordinară a Societății
“Progresul Silvic” va avea loc - cu siguranță - la cumpăna din-
tre două milenii, în anul 2000.
Avem un an în față pentru a ne pregăti în vederea conturării
concepțiilor noastre cu privire la relansarea și direcțiile de
evoluție ale silviculturii românești la început de nou sistem,
secol și mileniu, învățând din trecut și scrutând viitorul.
Dar, pentru a milita eficient pentru reformarea, restructura-
rea, relansarea și integrarea europeană a silviculturii românești,
Societatea “Progresul Silvic” ea însăși urmează să suporte un
proces de redresare, după o îndelungată perioadă de stagnare.
Prof. dr. doc. Victor GIURGIU
președinte dc onoare al
Societății “Progresul Silvic”
49
DIN ACTIVITATEA ICAS*
Cercetări asupra făgetelor din România sub raportul
biodiversității, productivității și stabilității
(Ing. lovu BIRIȘ și colaboratorii)
Făgetele reprezintă principala formație ecosistemică din fon-
dul forestier al României, având o însemnată importanță eco-
nomică prin produsele pe care le oferă dar și un rol deosebit în
crearea și conservarea mediului din regiunile de deal și munte.
Cercetările efectuate au urmărit studierea diversității
plantelor superioare din ecosistemele de făgete, a variabilității
intra și interpopulaționale, a capacității bioproductive și de
regenerare a fagului, atât la nivel de ecosisteme cât și în profil
regional. S-a urmărit, de asemenea, analizarea factorilor care
contribuie la asigurarea stabilității făgetelor.
Cercetările au fost făcute în ecosisteme de făgete din toate
regiunile ecologice în care acestea apar.
Din analiza rezultatelor cercetărilor s-au desprins urmă-
toarele concluzii mai importante:
•	Ansamblul floristic care însoțește fagul este caracterizat
printr-un număr relativ redus de specii, atât la nivelul stratului
ierbos, al arbuștilor și subarbuștilor, cât și la nivelul stratului
arborescent datorită capacității concurențiale ridicate și a tem-
peramentului de umbră a fagului.
•	Diversitatea fitocenotică este mai ridicată în făgetele aci-
dofile și, în general, mai scăzută în făgetele neutrofile, în strân-
să corelație cu fluxul de lumină ce intră în arboret și cu starea
de vegetație a arboretelor. Diversitatea tipurilor de ecosisteme
intermediare are valori situate în mod obișnuit între aceste
extreme.
•	Toate caracterele morfologice ale arborilor care au fost
studiate prezintă un accentuat polimorfism și variabilitate intra
și interpopulațională.
•	Productivitatea făgetelor încadrate în același tip de ecosis-
tem variază în profil regional.
•	Cele mai ridicate niveluri ale productivității se înre-
gistrează în făgetele de deal cu floră de mull, situate în condiții
staționale favorabile. Populațiile de fag din România, mai mult
sau mai puțin naturale, realizează producții de lemn mai mari
decât făgetele din țările vecine situate în condiții comparabile
de mediu dacă numărul de arbori și suprafața de bază la hectar
simt corect dimensionate.
•	Stabilițatea relativ ridicată a făgetelor din România este
condiționată de variabilitatea ridicată intra și interpopulațio-
nală, de caracterul continuu și compact al arealului speciei, de
comportamentul euritopic al fagului, de capacitatea competitivă
ridicată, de capacitatea de a realiza structuri diversificate ale
arboretelor și de diversitatea biologică destul de ridicată în
ciuda aparentei sărăcii în specii.
Cercetări privind realizarea sistemului informatic
geografic (GIS) al silviculturii
(Ing.Vladimir GANCZ)
Sistemele informatice geografice (GIS = Geographic Infor-
mation System) s-au dezvoltat exploziv în ultimele decenii și au
*Prin această rubrică Comitetul de redacție publică scurte
rezumate asupra rezultatelor obținute la temele de cercetare fi-
nalizate la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice în anul
1998
50
pătruns în toate domeniile de activitate unde sunt utilizate infor-
mații și date referitoare la suprafața terestră (denumite și date
geografice sau date spațiale). Aceste date și informații sunt pre-
lucrate și utilizate cu ajutorul tehnicii computerizate, cu toate
avantajele ce decurg de aici. Silvicultura este un exemplu tipic
de domeniu în care se lucrează cu astfel de date. în sistemul cla-
sic ele sunt sintetizate prin hărți (tematice) și liste cu descriptori
care se referă la elementele cartografice, în speță U.A.-urile.
Pentru a folosi marile avantaje oferite de tehnologia infor-
matică este necesară crearea unui sistem geografic informatic al
silviculturii. în acest scop a fost introdusă o temă de cercetare
în 1995 în cadrul căreia s-a studiat această problemă.
în primă fază s-a creat o bază de date model pe o zonă test
(U.P.VI-Tărlung din cadrul O.S.Săcele) prin transpunerea în
format digital a celor 22 foi de plan 1:5.000 care acoperă zona
și introducerea datelor amenajistice conexe. Această etapă este
cea mai dificilă și consumatoare de eforturi și timp.
în a doua fază s-a trecut la prelucrarea și exploatarea bazei
de date GIS, demonstrându-se enormele avantaje ale unui astfel
de sistem.
Au fost realizate în mod automat atât hărțile amenajistice
clasice (scara 1:20.000), cum sunt harta arboretelor, harta
lucrărilor de regenerare etc., dar și hărți mai puțin convențio-
nale cum sunt harta lucrărilor de exploatare și accesibilități, har-
ta claselor de vârstă și a claselor de producție, harta înclinării
pantelor, harta reliefului “umbrit” etc. Au fost determinate au-
tomat suprafețele unităților amenajistice.
Prin utilizarea analizei GIS s-au realizat detalieri privind ac-
cesibilitatea, în funcție de distanțele față de căile de acces și încli-
narea pantelor pentru lucrările de exploatare impuse de amena-
jament. De asemenea s-a realizat exploatarea complexă a mode-
lului digital al terenului realizat pe baza stratului hipsometriei etc.
S-a demonstrat posibilitatea deosebită pe care o oferă un
astfel de sistem pentru exploatarea rapidă și eficientă a datelor
(inclusiv cartografice digitale) și pentru utilizarea acestuia ca
suport de decizie.
Este absolut necesar ca rezultatele acestor cercetări să fie
introduse în practica curentă pentru a se folosi avantajele
deosebite ale sistemului informatic geografic în silvicultura
românească.
Cercetări privind utilizarea înregistrărilor satelitare în
monitoringul forestier
(Ing.Vladimir GANCZ)
Potențialul pe care îl are teledetecția satelitară în urmărirea
la scară largă a stării vegetației forestiere este extrem de mare și
reprezintă un aspect important al dezvoltării viitoare a rnoni-
toringului forestier.
Din acest motiv, în anul 1996, au fost începute, în cadrul
Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, cercetări pentru
determinarea metodelor și tehnicilor cele mai adecvate de
procesare computerizată a imaginilor satelitare.
Datorită sumelor relativ modeste alocate acestor cercetări, a
fost necesară utilizarea unor imagini satelitare mai vechi(din
anii 1988, 1990 și 1992) de tip Landsat TM (multispectrale) și
SPOT (pancromatic) obținute gratuit în urma realizării de către
institutul nostru a unui proiect PHARE (Forest Ecosystem
Mapping). Zonele test au fost O.S.Săcele și O.S.Comana.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
în cadrul cercetărilor s-au efectuat analize detaliate asupra
informațiilor spectrale oferite de imaginile LandsatTM. Au fost
testate diverse metode de prelucrare automată a imaginilor,
folosindu-se algoritmi convenționali dar s-au imaginat și
metode mai puțin convenționale.
Rezultatele obținute au fost coroborate cu datele amenajis-
tice și s-au făcut verificări în teren, deși vechimea imaginilor a
constituit un impediment major în legătura lor cu situația actu-
ală din teren.
Cu toate acestea au putut fi puse în evidență aspectele
esențiale ale reflectării stării de vitalitate a vegetației forestiere
în semnalul spectral și modalitățile de punere în evidență a aces-
tora prin prelucrări computerizate specifice.
Tendințele de dezvoltare a sistemelor de înregistrare
satelitară justifică speranța că imaginile multispectrale satelitare
vor fi în viitor o sursă esențială de informații pentru sectorul sil-
vic, iar rezultatele obținute în cadrul Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice până în prezent, în exploatarea acestora, ne
îndreptățesc să considerăm că suntem pregătiți pentru utilizarea
intensivă a teledctccției în silvicultură.
Biotchnologii specifice în ameliorarea arborilor
(Dr. Magdalcna PALADA-NICOLAU și colaboratorii)
Strategia acestei teme a fost concepută pentru a servi direct
cercetărilor aplicative de genetică și activității de ameliorare a
arborilor forestieri, accelerând programele de ameliorare prin
multiplicarea clonală a materialului de ameliorare și a
genotipuriior valoroase și prin caracterizarea din punct de
vedere genetic (morfogenetic și macromolecular) a unor popu-
lații dc arbori aflate în studiu.
în ceea ce privește subtemele A17/1 și A17/2, principalul
obiectiv'a fost rentabilizarea înmulțirii clonale in vitro, fie prin
embriogeneză somatică, a unor ideotipuri valoroase în curs de
ameliorare, precum și a unor specii recalcitrante din acest punct
de vedere.
Subtema A17/3 a avut ca obiectiv studiul polimorfismului
morfogenetic al unor populații de gorun, iar subtema A17/4 a
urmărit evaluarea structurilor macromoleculare ale unor popu-
lații de brad, cu ajutorul markerilor genetici.
Principalele rezultate obținute în urma cercetărilor efectuate
în cadrul acestei teme au fost următoarele:
•	Elaborarea de tehnologii dc micropropagare în vitro prin
microbutășire și organogeneză la bradul Duglas precum și la
mai multe specii dc foioase (frasin, fag, gârniță și paltin dc
munte), parcurgând toate etapele necesare: inițierea culturilor,
multiplicarea și alungirea lăstarilor, înrădăcinarea și aclimati-
zarea plantelor regenerate.
•	Elaborarea de tehnologii de micromultiplicarc prin embri-
ogeneză somatică la stejar (embriogeneză directă repetitivă) și
pinul cembra (amplificarea poliembrioniei), îmbunătățirea
tehnologiei de micropropagare prin embriogeneză somatică la
molid și aplicarea acesteia în propagarea clonală a ideotipului
pendula.
•	Caracterizarea unor populații naturale de gorun (Quercus
petraea ssp. petraea, Q. P. ssp. polycarpa și Q. P. ssp.
dalechampii) pe baza polimorfismului morfogenetic la nivelul
tulpinii, coroanei și formei frunzelor.
«	Stabilirea unor metode de analiză a variabilității genetice
cu ajutorul markerilor genetici la brad: determinarea sistemelor
enzimatice adecvate studierii variabilității genetice a bradului
prin metoda electroforezei.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Rezultatele obținute la toate aspectele abordate se aplică
direct în practică, în activitatea de ameliorare a arborilor și, în
același timp, constituie baza continuării și extinderii acestor
cercetări în viitor.
Metode de îngrijire și conducere a ecosistemelor de
pădure din zonele poluate
(Ing.Cornel COSTĂCHESCU)
Problema principală care se pune în stabilirea măsurilor de
contracarare a efectelor distrugătoare produse pădurilor de
poluarea industrială, constă în găsirea modalităților optime de
îngrijire și conducere a acestor păduri.
în urma cercetărilor desfășurate în câteva zone industriale
(Ploiești, Bicaz, Borzești și Pitești) s-au desprins următoarele
concluzii:
•	Situarea arboretelor față de platformele industriale (atât pe
orizontală cât și pe verticală) și direcția vântului dominant
influențează în cea mai mare măsură fenomenul de uscare,
intensitatea cea mai puternică a fenomenului manifestându-se la
distanțe între 6 și 8 km față de sursa de poluare.
•	în toate arboretele, fie că au luat naștere pe cale naturală
sau artificială și indiferent dc zona dc poluare în care au fost
încadrate, primele degajări se execută imediat după închiderea
stării de masiv. Periodicitatea executării degajărilor în aceste
arborete trebuie să fie de 1 maxim 2 ani, fiind necesare 2-3 ast-
fel de lucrări.
•	în arboretele slab și mediu poluate cu consistența plină se
vor executa curățiri și rărituri dc intensitate foarte slabă, des
repetate, consistența nereducându-sc în nici un caz sub 0,9.
Periodicitatea curățirilor în aceste situații este de 2-3 ani, fiind
necesare 3-4 intervenții cu acest gen de lucrări, iar periodici-
tatea răriturilor va fi de 3-4 ani în faza de păriș și 5-7 ani în
fazele de codrișor și codru mijlociu.
•	în arboretele puternic și foarte puternic poluate se va
renunța la executarea curățirilor și răriturilor, efectuându-se
numai lucrări de igienă.
•	îngrijirea marginii de masiv este necesară mai ales în
partea expusă direct acțiunii factorului poluant, urmărindu-se
realizarea unor liziere semipenetrabile pentru vânt, care să nu
faciliteze pătrunderea în arborete a maselor de aer poluat.
Mașina de erbicidat pentru silvicultură MES
(Ing. Dumitrescu C. și ing. Dumitrache V.)
Cercetările din cadrul temei A27/1998 au dus la realizarea
a trei utilaje, în faza de model experimental și anume: Mașina
de erbicidat pentru silvicultură MES, utilajul universal pentru
prelucrarea solului UUPS și utilajul pentru stimularea drajonării
USC-4.
Modelul experimental al mașinii de erbicidat MES
îndeplinește toate cerințele tehnice și tehnologice stabilite, nu
conține soluții constructive complicate și este ușor de deservit.
Unele echipamente speciale ale mașinii sunt din import,
deoarece ele nu se produc în țară.
Pompa de lichid realizează debite cuprinse între 66-78
1/min, la turația prizei de putere de 540 rot/min, asigurând de-
bitul corespunzător necesar realizării normelor de lichid, care se
încadrează în limitele optime admisibile.
Echipată cu duze 0,2 F-110, speciale pentru erbicidarea în
benzi, rampa de pulverizare realizează debite de lichid cuprinse
între 38,22 - 64,741/oră, la vitezele optime pentru erbicidarea în
benzi, realizate în treptele I-IV L și I-II R la turații ale motoru-
51
lui tractorului L-445 cuprinse între 1100-1300 rot/min.
Din analiza unor indici determinanți a rezultat că mașina a
funcționat corespunzător și a realizat o productivitate cuprinsă
între 2,97 - 3,4 ha/8 ore, comparabilă cu cea obținută de
unele mașini realizate în străinătate, după cum rezultă din
documentații de specialitate.
Utilajul universal pentru prelucrarea solului UUPS, a
fost conceput în scopul realizării mai multor lucrări și
anume: pregătirea solului în vederea împăduririlor, mobi-
lizarea solului și realizarea canalelor de drenaj din cadrul
tehnologiilor de ajutorare a regenerării naturale.
La lucrările de pregătire a solului utilajul UUPS poate lucra
în soluri grele până la adâncimea de 20 cm în agregat cu trac-
torul pe senile S-650, iar în soluri ușoare sau medii până la 20-
25 cm în agregat cu tractorul pe pneuri U-650. Calitatea
lucrărilor executate de aceste agregate corespunde din punct de
vedere silvotehnic cerințelor impuse, iar productivitățile rea-
lizate sunt de 1,38 - 1,95 ha/8 ore.
Folosirea utilajului UUPS în agregat cu tractorul U-650 în
scopul pregătirii unui pat germinativ propice instalării și dez-
voltării semințișului conduce la realizarea unei mobilizări la
adâncimea de circa 10 cm în solurile grele, cu o productivitate
dc circa 2,21 ha/8 ore.
Utilajul UUPS în agregat cu tractorul U-650 folosit la
realizarea canalelor de drenaj a condus la obținerea unor rezul-
tate foarte bune, productivitatea agregatului fiind dc circa 22,4
km/8ore.
Utilajul USC-4 are ca destinație efectuarea lucrărilor de
stimulare a drajonării și poate fi acționat dc tractoare pe pneuri
de 45 CP (soluri ușoare) și 65 CP (terenuri mijlocii și grele).
Experimentat în condiții de producție (O.S. Slobozia), Ia
salcâm, utilajul a realizat o adâncime medie de lucru, relativ
constantă, de 24,6 cm, cu o productivitate de 3,68 ha/zi și un
consum de motorină de circa 11,8 1/ha.
La 6 luni de la realizarea mecanizată a lucrării s-au înregis-
trat efecte pozitive asupra drajonării, numărul dc drajoni la hec-
tar fiind dublu față de numărul dc drajoni dintr-o suprafață mar-
tor, neparcursă de utilaj.
Cercetări asupra nivelelor de încărcare radioactivă
a mediului de nutriție în ecosisteme de pădure
din zone de impact
(Ing. V. BLUJDEA și colaboratorii)
Cercetările întreprinse la această temă au fost dezvoltate în
ecosisteme de pădure reprezentative din zonele: Măgurele -
Reactor, Cometu - I.C.A.S.,Ștefanești - I.C.A.S., Vlăsia, Bcchct
- Zăvalu, Cernavodă și Măcin Maliuc.
Ca ecosisteme au fost eșantionate: cetele, șleauri de luncă,
șleauri de câmpie, salcâmete, plantații de plop R16, IR14 și
Sacrau 79, într-o rețea de blocuri cu suprafețe dc cercetare ele-
mentare de 1000 m2.
Dintre rezultatele mai importante sunt dc menționat urmă-
toarele niveluri ale radioactivității:
♦	în litieră (BqKg')
•	în solul mineral (BqKg')
Radionuclid	Componenta	Măjmrele	Cometu	Vlăsia	Ște fân oști
	OL	21	14	28	7
Cs-137	OF	172	116	313	76
	OH	538	360	763	187
	OL	84	80	323	196
K-40	07	224	215	376	225
	OH	560	532	660	396
Pe probe recoltate din 10 în 10 cm pe adâncimea proftlelor
de 50 cm, determinările de radioactivitate au condus la urmă-
toarele rezultate:
Radionuclid	Adâncimea (cm)	Măgurele	Cometu	Vlăsia	Ștefănești
Cs - 137	0-10	118	108	268	79
	0-50	32	53	77	19
K-40	0-10	641	680	647	535
	0-50	644	678	741	574
• în arbori (BqKg')
Pe specii și componente ale biomasei, încărcarea radioac-
tivă are configurația:
Specia	Componenta	Cs - 134	Cs-137	K-40
Stejar	masa foliară	2,375	1,907	283
pedunculat	ramuri	1,043	2,132	120
	crăci	2,171	0,920	63
	scoarță	0,866	12,199	107
	lemn fus	0,430	0,650	27
Tei	masa foliară	1,863	1,759	567
argintiu	fructe	2,695	2,004	606
	ramuri	0,856	1,746	154
	crăci	1,012	4,029	166
	scoarță	0,860	6,190	181
	lemn fus	0,557	1,679	35
Carpen	masa foliară	1,139	3,046	355
	fructe	2,844	5,826	406
	ramuri	0,757	0,715	106
	crăci	1,103	1,179	75
	scoarță	2,636	20,911	122
	lemn fus	0,437	1,957	21
Salcâm	masa foliară	0,657	1,461	394
	ramuri	0,535	0,658	306
	crăci	0,287	6,579	71
	scoarță	0,726	26,289	142
	lemn fus	0,365	0,410	55
Plop R16	masă foliară	2,810	4,450	471
Zăvalu	crăci	0,430	1,620	149
	scoarță	0,716	9,099	127
	lemn fus	0,377	1,828	145
Plop R16	masa foliară	0,420	0,543	528
Cernavodă	ramuri	0,441	0,487	298
	crăci	0,258	0,232	110
	scoarță	0,359	3,548	220
	lemn fus	0,279	0,343	96
• La arbori medii (Bq / arbore )
Specia	Cs - 134	Cs -137	K-40
Stejar pedunculat	412	1169	26510
Tei argintiu	363	1263	48877
Carpen	206	848	13375
Salcâm	164	1647	28299
Plop R16 Zăvalu	29	982	57553
Plop R16 Cernavodă	114	239	44897
în final rezultă următoarele:
•	încărcarea radioactivă cu cesiu -134 și cesiu -137 este de
proporții mai mari în litiera Olt și primii 10 cm de la
suprafața solului, în timp cc potasiul - 40 apare în cantități
mari pe întregul profil al solului.
•	La arbori, cesiul - 134 are concentrații mai mari în masa
foliară și fructe, cesiul - 137 cu precădere în scoarță, iar
potasiul - 40 în masa foliară și fructe.
52
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
•	Atât în litieră cât mai ales în solul mineral și în arbori,
potasiul - 40 este preponderent, fiind un radionuclid natural în
constituția mediului de nutriție cu un timp de înjumătățite
deosebit de mare de 1,3109 ani,
•	Dintre zonele luate în cercetare, se detașează în primul
rând Vlăsia, Măgurele și apoi Cometu, cu niveluri ale radioacti-
vității mai ridicate în litieră și sol, dar sub limita pragurilor
admisibile, cu precizarea că am exprimat activitatea în B^Kg ',
ceea ce pe tona de litieră, sol și biomasă a arborilor cumulat
conduce la valori mai mari cu 3 ordine de mărime. Pentru me-
diul de pădure precum și pentru alte situații, nu sunt stabilite
praguri adecvate întrucât încărcarea radioactivă este corect să
fie exprimată în B^m2 de teren sau Bqto ’ în cazul arborilor și
chiar al solului, inclusiv litiera.
Cercetări privind combaterea cu preparate virale a
defoiiatorilor din pădurile de stejar
(Dr.Gh.MIHALACHE și colaboratorii)
Cercetările au avut ca scop principal stabilirea posibi-
lităților de folosire a virusurilor entomopatogene în combaterea
biologică a defoiiatorilor din pădurile de cvercinee.
Studiile fundamentale de electronomicroscopie au eviden-
țiat prezența în pădurile de cvercinee infestate de Lymantria
dispar a unor epizootii naturale de natură virotică, produse de
virusul poliedrozei nucleare (VPN).
Prin cercetările de epizootiologie s-au stabilit frecvența și
intensitatea epizootiei VPN în focarele de L.dispar, precum și
caracteristicile manifestării epizootiilor (fenomenul de migrarea
populațiilor de omizi virozate la baza tulpinii arborilor).
Cercetările de biotehnologie au condus la elaborarea a trei
tehnologii originale de producere a preparatelor VPN (preparate
denumite Inf-Ld), prin tehnici de macerare, atomizare și liofi-
lizate.
Preparatele VPN au demonstrat caracteristici la nivelul pro-
duselor similare din străinătate.
Experimentările efectuate în condiții de teren au condus la
elaborarea de noi tehnologii de aplicare a combaterii biologice
cu preparate virale, prin stropirea depunerilor defoliatorului
Lymantria dispar cu suspensii de preparat viral, înainte de
ecloziune. Eficacitatea preparatelor cu VPN a fost corespunză-
toare, realizându-se în arboretele tratate o eficacitate ridicată.
Cercetări asupra unor dăunători periculoși pentru
speciile de rășinoase
(Dr. ing. Vasile MIHALCIUC și ing.Valentina OLENICI)
Cercetările desfășurate au urmărit studiul unor aspecte mai
puțin cunoscute privind dăunătorii periculoși ai rășinoaselor:
Lymantria monacha, dăunătorii de tulpină ai molidului și prin-
cipalii dăunători ai fructificației laricelui.
Pentru Lymantria monacha au fost obținute rezultate
privind tipurile de curse ce pot fi folosite la controlul insectei și
modul de instalare a acestora în teren, factorii naturali implicați
în dinamica populațiilor și posibilități de prognoză a gradațiilor.
Pentru dăunătorii de tulpină ai rășinoaselor, cercetările au
evidențiat rezistența la infestare a arborilor cu diferite vătămări,
modificarea parametrilor fiziologici și de structură a lemnului
arborilor infestați, reacția arborilor la infestare prin secreții de
rășină și variația cantitativă și calitativă a canalelor rezinifere,
variația în timp a creșterilor radiale la arborii infestați și nein-
festați în corelație cu cantitatea de precipitații și aplicarea
măsurilor de protecție a materialului lemnos, ținând seama de
fenologia dezvoltării insectelor dăunătoare.
în cazul dăunătorilor fructificației laricelui, lucrările de
cercetare au stabilit distribuția spațială a conurilor infestate cu
principalii dăunători și modul de prelevare a probelor pentru
prognoza atacului, metodele modeme (curse vizuale “Pantone”
și feromonale) pentru controlul populațiilor de dăunători, core-
lațiile fenologice dintre dezvoltarea conurilor și colonizarea lor
de către insecte și avertizarea momentelor optime de aplicare a
tratamentelor, ținând seama de temperaturile cumulate peste
50°C, începând cu prima zi a anului.
Cercetări privind elaborarea de tehnologii pentru
realizarea suprastructurilor la drumuri forestiere prin uti-
lizarea de utilaje ce produc piatră spartă din mers
(Dr.ing. loan MĂDĂRAȘ)
Cercetările științifice desfășurate în cadrul acestei teme au
caracter fundamental, principalele rezultate ale acestora
referindu-se la:
•	cunoașterea caracteristicilor fundamentale și tehnice ale
utilajelor ce produc piatră spartă din mers;
•	determinarea indicilor de calitate a pietrei sparte;
•	stabilirea indicilor de consum și de productivitate.
S-a experimentat utilajul UST-180 produs de firma
Willibald (Germania) - un concasor de piatră de tipul conca-
soarelor cu ciocane acționat de la un tractor cu putere de minim
90 CP, stabilindu-se tehnologiile de lucru în raport de sursele de
material pietros.
Calitatea pietrei sparte produse, corespunde prevederilor
standardelor în vigoare. Productivitatea variază între 600-1750
mp/oră. Consumul de combustibil este de 7-22 1/1000 mp
suprastructură realizată.
Având în vedere că în transportul masei lemnoase ce se
exploatează din pădure, se utilizează din ce în ce mai mult,
autotrenuri de mare tonaj, care nu au fost luate în calcul la
proiectarea drumurilor forestiere, se consideră că utilizarea
agregatului respectiv pentru construcția de noi drumuri
forestiere și pentru ranforsarea și repararea celor existente apare
ca o necesitate.
De asemenea, se consideră necesar ca acest utilaj să fie
introdus în sistema de mașini a sectorului silvic.
REVISTA PĂDURILOR O Anul 114 • 1999 • Nr.2
53
CRONJCĂ
Luna pădurii, fără festivism
15 martie 1999, orele 13, la Bolovani, D.S.Târgoviște, s-a
desfășurat conferința de presă a Regiei Naționale a Pădurilor cu
ocazia Sărbătorii sădirii arborelui, respectiv “luna pădurii”.
Dl. Dorin CIUCÂ - directorul general al regiei, dl.Gheorghe
DIMA - directorul direcției de regenerare a pădurilor, cât și
președintele onorific al Societății “Progresul Silvic” dl.
prof.dr.doc.Victor Giurgiu, cu multă solicitudine au răspuns “tirului”
de întrebări lansate de reprezentanții presei centrale, scrise și vorbite
(“CURENTUL”, ROMÂNIA LIBERĂ”, “ZIUA”, “EVENIMEN-
TUL ZILEI”, RADIO “CONTACT’, RADIO ROMÂNIA
ACTUALITĂȚI, VLAȚA SATULUI).
Premergător conferinței de presă, ziariștii au participat simbolic
la o acțiune de plantat puieți forestieri într-un șantier de împăduriri
de pe raza ocolului, pentru ca dumnealor să înțeleagă exact ce
înseamnă o împădurire.
Din cuvântul de introducere al domnului Dorin CIUCĂ s-a des-
prins clar ideea că această sărbătoare nu este numai una a silvicul-
torilor, ci una a societății civile românești. Sufletul forestier, acea
conștiință forestieră, nu trebuie să lipsească nici unuia dintre noi și
fiecare la rândul său trebuie să răspândească generoasa idee care stă
la baza acțiunilor de regenerare a pădurilor: ofensiva împotriva
defrișării, împotriva tuturor formelor de degradare a solului care au
consecințe nefaste asupra calității vieții noastre, a tuturor.
Poate că vor trece ani până când în conștiința românilor se va
cristaliza ideea că plantarea arborilor nu este numai obligația de ser-
viciu a silvicultorilor, ci o datorie cetățenească. Fiecare dintre noi tre-
buie să știe că de acolo de unde s-a tăiat un arbore, nu are cum să
crească un altul dacă nu sădești, nu îngrijești tânărul și plăpândul pui
de arbore, care altfel are șanse minime să supraviețuiască.
Formulările reci din materialele informative sau din comuni-
catele de presă de genul “în campania de primăvară, cu deosebire în
luna pădurii, se vor realiza lucrări de regenerarea pădurilor pe 15.053
ha, din care prin împăduriri pe 9.239 ha”, ar trebui decodate cu sufle-
tul pentru a fi înțelese și numai atunci vom putea simți suflul de
naștere al primăverii, și vom ști cum sub cerul liber, albastru, în
adierea vântului, uneori chiar foarte rece al primăverii, pământul
așteaptă mustind de substanță dătătoare de viață micii stejari, fagi,
brazi, salcâmi, larice sau orice alt puiet forestier, doar să vină omul
și să sfințească locul plantându-i. Puieții forestieri, ca niște
cumințenii ale pământului, purtând în ei acele trăsături care-i vor
face în viitor, în sute de ani, arborii falnici de care avem atâta nevoie,
sunt în felul lor o formă a lui Dumnezeu.
Dar pentru ca Regia Națională a Pădurilor să poată să-și ducă la
îndeplinire toate câte și le-a propus, are nevoie de strategie și de
susținere financiară, are nevoie de acel cadru instituțional legislativ
care să-i poată asigura suportul necesar. Este timpul ca Parlamentul
să definitiveze promulgarea legilor de care este atâta nevoie, a mai
subliniat dl.director Ciucă.
Nici unul dintre noi nu trebuie să uite că după zece ani de la re-
voluție, România a reușit tragica performanță de a avea 7 milioane
de hectare dc terenuri degradate care nu vor mai putea fi utilizate
decât prin împădurire. Or Regia Națională a Pădurilor, fără o strate-
gie apropiată și fără bani, în ritmul înregistrat până acum, își va putea
îndeplini dezideratele în 3-4000 de ani I
“Realitatea - a spus dl. Dorin CIUCĂ, este foarte dramatică.
Sunt zone unde poluarea este la ea acasă. Din experiența mea de
până acum, am desprins ideea că noi, românii, nu știm să ne dez-
voltăm programele pentru a obține fondurile necesare de la organis-
mele internaționale. De exemplu, la F.A.O., nu sunt specialiști
români silvicultori”.
Aici trebuie să dăm o bătălie diplomatică pentru ca noi să ne
putem trimite specialiștii care să ne reprezinte și să ne ajute. Europa
trimite fonduri, dar și noi trebuie să știm să le obținem.
Din cele spuse de dl.prof.dr.doc. V.GIURG1U, a reieșit că pentru
România, împădurirea și reîmpădurirea este o problemă de a fi sau a
nu fi:
“în prezent se vorbește doar de o reconstrucție morală și eco-
nomică a țării. Dar fără o reconstrucție ecologică reală, nu sunt posi-
bile celelalte.
Ministerul mediului, prin dl.ministru TOMESCU, a reușit să
convingă forurile internaționale să ne ajute să împădurim. Astăzi se
știe că reconstrucția ecologică a României este în beneficiul
Europei”.
Rodica DUMITRESCU
Cristian BECHERU
Ceremonie de dezvelire a unei troițe în amintirea lui Marin Drăcea
în satul Izvorul, din județul Giurgiu, sâmbătă 3 aprilie 1999,
sub patronajul Regiei Naționale a Pădurilor și al Societății
“Progresul Silvic”, a avut loc o ceremonie de dezvelire a unei troițe
ridicate în cinstea marelui silvicultor Marin D.Drăcea.
Privită de organizatori ca o acțiune reparatorie pentru nedreptă-
țile istoriei, evenimentul poate fi calificat ca fiind unul de manifes-
tare a coeziunii Corpului silvic românesc, a conștiinței acestuia.
în inima câmpiei, în locul de unde codrii falnici de altă dată s-
au retras an de an mai mult și mai mult, prin grija urmașilor săi, sil-
vicultorii, se va reconstrui un trup de pădure care să poarte peste
timp memoria PROFESORULUI, spiritul rector al breslei.
Asistența a fost deosebit de numeroasă, celebrând cu această
ocazie, renașterea dătătoare de speranțe a sărbătorii sădirii arborelui.
Au ținut scurte alocuțiuni, dl.Romică TOMESCU, ministrul
M.A.P.P.M., dl. Dorin CIUCĂ, directorul general al Regiei
Naționale a Pădurilor, dl.prof. Aurel RUSU, fost student al lui
Marin DRĂCEA, dl.prof. Dumitru TÂRZIU, dl.dr.ing. Mihai
DAIA, care s-a născut și el la Izvorul, cât și alte personalități din
rândul silvicultorilor dar și din cel al reprezentanților administrației
locale.
Slujba de sfințire a troiței a fost oficiată de către înalt Prea
Sfinția Sa - Teodosie SNAGOVEANU, episcop vicar al
54
Arhiepiscopiei București,
Slujba a fost urmată de o conferință de presă. Au răspuns între-
bărilor reprezentanților mass-media, dl.ministru Romică TOMES-
CU, dl.director general Dorin CIUCĂ, dl.director general adjunct
Viorel ACHIMENCO și dl.director Gheorghe DIMA. Subiectul nu
a fost altul decât situația de criză a pădurii românești, acum la
sfârșitul secolului, pentru că nici unul dintre noi nu trebuie să
ignorăm faptul că ne aflăm în pragul unui dezastru ecologic cauzat
de distrugerile masive de păduri care s-au petrecut în special în
ultimii ani, în “dulcea” perioadă a vidului administrativ, imediat
următoare aplicării Legii nr.18 /1991.
Regia Națională a Pădurilor este singura în măsură, prin acti-
vitatea pe care o desfășoară, prin politica sa de gospodărire și îngri-
jire a fondului forestier, să reducă și chiar să stopeze înaintarea
calamităților.
Se poate considera că ziua aleasă pentru desfășurarea cere-
moniei, fiind premergătoare Sărbătorii Floriilor - ziua intrări lui
Isus în Ierusalim, a fost sub bune auspicii.
Duminică a fost o zi strălucitoare, semn bun pentru izbândirea
dorinței silvicultorilor de renaștere a pădurii românești.
Rodica DUMITRESCU
Cristian BECHERU
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2
Grupul de lucru pentru pădurile pluriene
în concordanță cu tendințele generale de conservare a bio-
diversității și multifuncționalității ecosistemelor forestiere, în
silvicultura britanică sunt prezente tot mai pregnant astfel de
orientări. în aceste condiții, în 1991 a luat ființă grupul de lucru
pentru promovarea pădurilor cu structuri pluriene (Continuous
Cover Forestry Group - CCFG), cu scopul declarat de a promo-
va diversitatea structurală, vizuală și biologică a pădurilor
engleze și asigurarea unei producții durabile de sortimente lem-
noase superioare, prin folosirea proceselor naturale bazate pe
menținerea condițiilor forestiere și staționale, în conformitate
cu principiile de gestionare a pădurilor cu structură plurienă.
Principiile care stau la baza managementului pădurilor cu
structură naturală, stabilite în cadrul acestui grup de lucru sunt:
Principiul 1. Adaptarea pădurii la condițiile staționale
CCFG caută să lucreze cu stațiunea, să respecte procesele
biologice și variabilitatea inerentă în opoziție cu uniformitatea
artificială. în practică acest principiu presupune adoptarea re-
generării naturale și promovarea amestecului de specii și vârste.
Principiul 2. Adoptarea unui mod unitar de manage-
ment forestier
CCFG privește ecosistemul forestier ca un capital produc-
tiv. Acesta include solul, microclimatul forestier, asociațiile de
fungi, floră și faună și bineînțeles vegetația lemnoasă arbores-
centă. Managementul producției lemnoase este direcționat spre
crearea, menținerea și intensificarea funcțiilor ecosistemice.
Principiu] 3. Menținerea condițiilor forestiere și
evitarea tăierilor rase
CCFG privește menținerea microclimatului forestier ca
mijloc esențial în atingerea obiectivelor sale.
Principiul 4. Creșterea fondului de producție
în conducerea pădurilor pluriene, ameliorarea structurii
arboretelor este concentrată în dezvoltarea preferențială a arbo-
rilor față de crearea de grupe de arbori uniform distribuiți și cu
caracteristici medii. O particularitate a arboretelor cu structură
plurienă este aceea că controlul producției se bazează pe
măsurarea diametrelor de bază și a creșterii față dc vârstă și
suprafață în cazul structurilor uniforme.
Cu referire particulară la condițiile din Marea Britanie,
CCFG consideră:
"conducerea pădurii în concordanță cu principiile prezen-
tate mai sus va consta, în general, în dezvoltarea structurilor
neregulate la nivelul arboretelor. în prezent, adeseori, este
incert dacă aceste structuri vor fi promovate în arborete com-
puse în întregime din specii pentru care cererea de lemn este
foarte mică sau într-o serie de arborete montane. în asemenea
situații, rata ridicată a perturbărilor naturale (vânt, zăpadă
etc) este potrivită pentru a crea mozaicuri de structuri.
Procesul de transformare implică temporar utilizarea unor ele-
mente de aceeași vârstă, în care se includ tăieri rase la scară
foarte mică sau tăieri în benzi
Principalele obiective ale promovării structurilor naturale
pot fi concluzionate în:
•	maximizarea beneficiului derivat de la pădure;
•	conversarea naturii;
•	obținerea unor structuri diversificate cu valoare recreativă
și estetică ridicată.
Promovarea unei astfel de silvicultori prezintă o serie de
probleme legate de modalitățile de valorificarea a lemnului de
mici dimensiuni, problema gestionării efectivelor dc vânat în
strânsă legătură cu obținerea regenerării naturale, gradul de
accesibilitate a acestor arborete etc.
Activitatea acestui grup forestier sc reflectă în numeroasele
întâlniri de lucru organizate în diferite țări europene cu expe-
riență în managementul pădurilor cu structură plurienă: Elveția,
Franța, Finlanda și nu în ultimul rând, în zone din Marea
Britanie, unde mai există astfel de arborete.
în perioada 1994 - 1998 au fost organizate 18 întâlniri de
lucru în cele mai diverse zone forestiere la care au participat
peste 230 de specialiști.
Programul de întâlniri ale grupului de lucru pentru pro-
movarea pădurilor cu structură plurienă prevede pentru anul
1999 următoarele întâlniri:
•	16-17 aprilie 1999 - Structurile pluriene în zona montană
- Univcrsity of Wales - Bangor.
•	26 - 28 mai 1999 - Managementul lemnului de fag de ca-
litate superioară în Ardeni - Belgia;
•	17 - 18 iunie 1999 - Vizită în Sandringham și Thetford -
Nordul Scoției - Anglia.
•	29 august - 2 septembrie - IUFRO 1.14.00 - Uneven Aged
Silviculture Project Working Group - Transformarea plantați-
ilor forestiere - University of Edinburgh - Scoția.
Ing.Ionel POPA
Doctorat la Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava, în domeniul silviculturii
în spiritul continuării tradiției în cercetarea silvică
românească, după reînființarea Facultății de Silvicultură de la
Suceava în cadrul Universității “Ștefan cel Mare” a fost apro-
bată organizarea și desfășurarea activității de doctorat în ramu-
ra de știință Silvicultură. Sub tutela Universității din Suceava ca
Instituție Organizatoare de Doctorat (IOD), candidații pot opta
pentru specializarea Economie forestieră sub conducerea
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 9 1999 • Nr.2
științifică a prof.univ.dr.ing. loan MILESCU - membru al
Academiei de Științe Agricole și Silvice și pentru specializarea
Amenajament și Dendrometrie sub îndrumarea științifică a
prof.univ.dr.doc.Victor GIURGIU - membru corespondent al
Academiei Române. Prin cele două specializări, care permit
abordarea unor tematici diverse, se acoperă o parte importantă
din sfera științelor silvice, completând astfel munca de cercetare
55
E	. Modificări în structura și funcționarea ecosistemelor
(ecologia proceselor succesionale și clasificări ecosistemice-cli-
maticc, ale mediului fizico-geografic, ale vegetației sau chiar
ale ecosistemelor).
în fine, partea a IlI-a include trei capitole care tratează:
•	problema modelelor și a rolului lor în ecologie și
gospodărirea resurselor (este demn de amintit în acest context
că prof. KIMMINS este el însuși autorul unor modele de
gospodărire a ecosistemelor forestiere, cum sunt FORCYTE,
FORECAST și FORCEE);
•	reînnoirea (regenerarea) resurselor naturale și implicațiilor
acestui fapt asupra gospodăririi pădurilor (între aspectele
tratate, este demn de menționat paragraful în care au fost com-
parate modalitățile în care este gospodărită pădurea = doar ca
sursă de lemn brut (“industrie de extracție a lemnului”), pe baza
principiului continuității (“a raportului susținut”) producției
lemnoase sau a principiului, foarte la modă în spațiul nord-
american în ultimul deceniu, al gospodăririi durabile a ecosis-
temelor forestiere (Sustainable Ecosystem Management).
•	aspecte caracteristice ale problematicii actuale a mediului
înconjurător, cu implicații asupra silviculturii (între altele, se
prezintă rolul pădurilor și al silviculturii în ciclul global al car-
bonului și asupra modificărilor climatice).
Lucrarea se încheie cu un glosar de termeni tehnici specifi-
ci ecologiei (18 pagini), cu lista denumirilor populare și științi-
fice ale plantelor și animalelor citate în text (5 pagini), precum
și cu indexul termenilor folosiți (7 pagini). Acestea sunt com-
pletate cu o incredibil de bogată bibliografie, care acoperă 48
pagini de text și însumează peste 1500 lucrări!
Prin bogăția, claritatea și calitatea informației, precum și
prin noutatea multor aspecte prezentate, manualul prof. KIM-
MINS se înscrie în topul lucrărilor de Ecologie forestieră și
reprezintă, fără nici o îndoială și exagerare, cea mai completă
sursă de informare apărută la nivel mondial pentru specialiștii
din domeniul Silviculturii.
Șef lucr.dr.ing. Norocel-Valeriu NICOLESCU
PREGENT, G., 1998: L’ăclaircie des plantations (Aplicarea
răriturilor în plantații). Mimoire de recherche forestiere nr. 133,
Gouvcmement du Quăbec, Ministere des ressources naturelles,
38 pag, 11 fig, 3 anexe, 53 ref. bibi.
Deschisă cu un scurt rezumat în limbile franceză și engleză,
lucrarea continuă cu o edificatoare introducere, în care este evi-
dențiat scopul acesteia, respectiv de “a prezenta importanța rări-
turilor în conducerea plantațiilor și dc a furniza amenajistului
repere pentru a stabili în ce moment, cu ce intensitate, la ce peri-
odicitate și de ce manieră să se intervină”.
în continuare, lucrarea include șase capitole în succesiunea:
1.	Evoluția plantațiilor neparcurse cu rărituri
2.	Efectele răriturilor
3.	Tipurile dc rărituri
4.	în ce moment se intervine cu rărituri?
5.	Intensitatea și periodicitatea răriturilor
6.	Cum trebuie intervenit și care este impactul diverselor
scenarii de rărituri?
în primul capitol, pe baza tabelelor lui Bolghari și Bcrtrand
(Qucbec, 1984), sunt estimate pierderile datorate eliminării na-
turale , în arborete neparcurse cu rărituri, exprimate numeric și
volumetric. în situația unei plantații de molid {Picea glauca
(Moench.) Voss) cu desimea inițială (la instalare) de 2500
puieți/ha, eliminarea naturală pe număr dc arbori a oscilat între
26 % (culturi instalate pc stațiuni de bonitate inferioară) și 48%
(stațiuni de bonitate superioară), în timp ce pe volum aceasta a
atins între 8,4% (stațiuni de bonitate inferioară) și 13,6% (stați-
uni de bonitate superioară). Deci, s-a reconfirmat faptul că, cu
cât stațiunea este mai bogată, cu atât mortalitatea datorată com-
petiției intraspecifice este mai ridicată.
Capitolul al doilea prezintă efectele pozitive și negative ale
răriturilor. între efectele pozitive ale răriturilor prezentate în
lucrare sunt demne de menționat amplificarea creșterii în
grosime și volum a arborilor remanenți, favorizarea dezvoltării
sistemului radicelar al arborilor și, deci, mărirea stabilității
plantațiilor, realizarea unui mediu specific favorabil măririi
diversității biologice etc. între efectele negative ale răriturilor,
lucrarea menționează în principal mărirea susceptibilității
arboretelor la acțiunea unor factori abiotici diverși (vânt,
zăpadă), în special în primii ani după intervenție, ca și
favorizarea producerii de ramuri groase și coroane vii de mai
mari dimensiuni.
Raporturile dintre răritură schematică și cea selectivă sunt
prezentate în cel de al treilea capitol, accentul fiind pus pe
avantajele și dezavantajele răriturilor schematice, precum și pe
posibilitățile de reducere a dezavantajelor acestei metode de
răritură, în special prin recurgerea la răritură schematico-selec-
tivă.
în capitolul al patrulea este prezentat modul în care diverși
parametri pot fi utilizați pentru alegerea momentului intervenți-
ilor cu rărituri. în acest scop s-au luat în considerare înălțimea
dominantă, indicele de zveltețe, factorul de spațiere Hart-
Becking, suprafața de bază. Este de remarcat faptul că aspectul
“consistență”, la care se face uz în mod frecvent în conducerea
arboretelor naturale sau artificiale din țara noastră, nu este nici
măcar o dată amintit în contextul de mai sus.
Capitolul al cincelea este dedicat modului de folosire a fac-
torului de spațiere și a suprafeței dc bază în determinarea inten-
sității răriturii, precum și corelației dintre ritmul de creștere
(productivitatea) plantațiilor și periodicitatea răriturilor. în mod
ideal, se consideră că răriturile trebuie să fie frecvente și de
intensitate redusă dar, datorită influenței factorului economic,
există interesul de a reduce numărul de intervenții pentru dimi-
nuarea costurilor, intervenindu-se mai rar, dar mai intens.
în fine, în capitolul al șaselea se prezintă posibilele efecte
ale diverselor scenarii de rărire, respectiv:
•	Efecte asupra numărului de intervenții necesare;
•	Efecte asupra diametrului arborilor la prima răritură;
•	Efecte asupra proporției din producția totală recoltată Ia
prima intervenție;
•	întârzierea momentului primei rărituri, datorită dimensiu-
nii mici a arborilor posibil de extras;
•	Efecte asupra diametrului arborilor recoltați la atingerea
vîrstei exploatabilității;
■	Efecte asupra numărului de arbori existenți în arboret la
realizarea aceleiași vârste;
•	Efecte asupra producției (volumetrice) totale.
în ansamblul ei, lucrarea reprezintă o contribuție notabilă la
silvotehnica plantațiiilor și, în special datorită informațiilor
provenite din surse franceze (Bastien, 1986; Becquey, 1986;
Bouchon, 1977; Demarcq, 1992; Duplat, 1993; Riou-Nivcrt și
Georgeot, 1982; Riou-Nivert, 1984, Tisserand și Parde, 1982
ctc), poate reprezenta o utilă sursă de informare și pentru sil-
vicultorii români.
Sef lucr.dr.ing. Norocel-Valeriu NICOLESCU
58
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.2


Notă către autori
Potrivit hotărârilor Colegiului de redacție al Revistei pădurilor din 9 iunie 1999, referitoare la redresarea activității revis-
tei, vor avea prioritate spre publicare articolele originale din domeniile de vârf ale științei și tehnicii forestiere, cu aplica-
bilitate în practică, redactate cât mai clar și concis, potrivit standardelor internaționale. O atenție deosebită se va acorda
problemelor referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor (indiferent de forma de proprietate), conservarea și ameliorarea
biodiversității ecosistemelor forestiere, adaptării silviculturii la cerințele economiei de piață. Articolele vor fi susținute prin
rezultate experimentale sau de sinteză, concretizate în tabele, grafice și fotografii. Vor fi evitate articolele cu generalități sau
opinii nefundamentate științific prin experimentări și observații.
în cazul unor articole de înaltă valoare științifică și de interes internațional, Colegiul de redacție va primi spre publicare
și articole scrise în limba engleză, cu rezumate în limba română.
Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare concomitent altor publicații.
Răspunderea asupra conținutului lucrării revine autorilor. Colegiul de redacție va publica numai articolele care sunt
avizate favorabil de 1-2 referenți, specialiști cu grad academic, științific sau didactic cel puțin egal cu cel al autorului prin-
cipal. Referatele vor fi solicitate numai de Colegiul de redacție, fără a fi luate în considerare cele aduse de autori.
Pe cât posibil, articolele vor fi redactate în următoarele condiții:
•	textul articolului, inclusiv tabelele, graficele, fotografiile și bibliografia să nu depășească 8 pagini (circa 2000 semne
pe pagină - dactilografiată la 2 rânduri, pe o singură față);
•	bibliografia să fie redactată după normele Academiei Române, statuate pe plan internațional (Numele autorului, inițiala
prenumelui, anul de apariție a lucrării, titlul acesteia, denumirea editurii sau a revistei cu indicarea numărului acesteia). Nu
se vor trece lucrări la bibliografia necitate în text și invers;
•	articolul va fi însoțit de un rezumat în limba română și tradus în limba engleză, având între 500 și 1000 de semne;
•	se vor indica 3-5 cuvinte cheie;
•	numele autorului (autorilor) va fi precedat de prenume;
•	optim pentru procesul redacțional ar fi trimiterea unei dischete care sa cuprindă materialul cules în Word, maxim 16000
de semne (culese la un rând, font Times New Roman, 11 puncte, circa 2 pagini).
Articolele vor fi însoțite de o scurtă notă care va cuprinde: numele autorilor, profesia, titlurile academice, științifice sau
didactice, locul de muncă, adresa, numărul de telefon.
Totodată se primesc scurte materiale pentru rubricile:
•	Cronică, referitoare la: simpozioane, sesiuni tehnico-științifice, consfătuiri, relatări privind contacte la nivel inter-
național, aniversări, comemorări, necrolog etc. (maxim 3000 semne);
•	Recenzii, pentru lucrări importante apărute în țară și străinătate (cel mult o pagină: 2000 semne);
•	Revista revistelor, referitoare Ia articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predominant europene
(cel mult 1000 semne pe articol);
•	Din activitatea: Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor, Academiei de Științe Agricole și Silvice,
Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, Societății "Progresul Silvic”, facultăților de silvicultură ș.a. (cel mult 2500
semne pe articol).
**
în limita posibilităților, Redacția “Revistei pădurilor” va asigura plata colaboratorilor.
Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.
Corespondența cu colaboratorii, se va purta prin: poștă (București, B-dul Magheru nr. 31, sector 1), telefon: 659.20.20
int. 267, Fax: 2228428.
Coperta 1 și 4: Pădurea virgină de gorun și fag Runcu,
Ocolul silvic Bârzava, Direcția Silvică Arad.
Foto: ing. lovu Biriș
Tehnoredactare computerizată: Gabriela Avram
Culegere:	Vanda Lucescu
Liliana Stela Suciu
Corectură:	Irina Tufescu
REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR" ȘI ZIARUL “PĂDUREA NOASTRĂ”: BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31,
Sector 1, Telefon: 659.20.20/267. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate pu-
blicării în revistă se primesc pe această adresă.