PAPURILOR
"Romsilva R.A."
- Filiala Silvică Wgcviște -
Prin subunitățile sale din județul Dîmbovița
împletituri din nuiele de răchită
& mobilă de bucătărie
mangal de bocșă
& bușteni pentru furnir
panouri cofraje TEGO
pomi de iarnă
semințe și puieți forestieri
plante medicinale din flora spontană
fructe de pădure
siropuri naturale din fructe de pădure
miere de albine
păstrăv
Relații Ia telefoanele: 045/612672; 045/634296; 045/634908; Fax: 045/611004
Adresa: Str. Justiției nr. 15, Tîrgoviște, cod 0200
REVISTA PĂDUMLOR
- SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR -
REVISTĂ TEHNICQ-ȘTUNȚIFICA EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR
"ROMSILVA" ȘI SOCIETATEA "PROGRESUL SILVIC"
ANUL 109
Nr. 2
1994
COLEGIUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil: dr. ing. M. (anculescu. Redactori responsabili adjuncți: dr. mg. N. Doniță (silvicultură) și ing. O. Creții (exploatare). Membri: dr.
ing. Gh. Barbu, dr. ing. D. Cherecheș, ing. M. Dumitrache, dr. doc. Val. Enescu, prof. dr. î, Florescu, ing. Gh. Gavrilescu, dr. ing. N. Geambașu,
dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu, prof. dr, I. Milescu, ing. D. Motaș, ing. N. Nicolescu, dr. ing. I. Olteanu, dr. ing. ȘL Popescu-Bejat, ing.
Gr. Radu. prof. dr. V. Stăncscu, ing. I. Sbcra, ing. AI. Tissescu.
Redactor șef: Elena Niță
Tehnoredactare: Gahriela Avram
Corectură; Carmen losif
CUPRINS	pag.
V. LEANDRU: Semnificația fitogeografică și silvi-
culturală a molidișurilor din Munții Cozia, Frunți și Ghițu. 2
ȘT. VLONGA: Influența luminii asupra creșterii
în înălțime a semințișului de brad..........................    5
D. SIMON: Contribuții privind dinamica unor
indicatori ai acidității solului..................  7
I.	LALU: Înmulțirea prin butași verzi a unor specii
de interes forestier și ornamental.................10
IOANA TUDOR: Cultura ciupercilor Pleurotus spp.
(bureți) pe substrat din plante medicinale și aromatice.....12
V. I. BENEA: Cercetări asupra însușirilor papetare
ale principalelor cultivaruri de plop din România...........14
J.	KRUCH: Considerații privind utilizarea densității aparente
în gestionarea masei lemnoase............„.........17
I.	PUIU: Comportarea în exploatare a lucrărilor de
apărare și consolidare de pe drumurile forestiere din raza
Filialei ROMSILVA Vîlcea...........................22
N. BOȘ, MARIA CUCERIAEV, C. BOȘ: Considerații
privind realizarea sistemului cartografic forestier din România....25
I. SOLOMON: Despre ponderea silviculturii în
ansamblul sistemului social-economic.............  29
GH. PLEȘEA: Contribuții referitoare la evaluarea
economică a funcțiilor de protecție ale pădurii....34
GH. MANEA: Considerațiuni privitoare ia funcția
ecologică a pădurii................................39
DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI
M. GHERGHEL, ANA CREȚ: Istoricul
școlii silvice Gurghiu..........................   45
ELENA-MARIA TÂRZIU: Surse de documentare
privind pădurea..................................  50
INVENȚII-INOVAȚII..................................53
CRONICA..................................... 54,55,56
RECENZII..................................   21,38,52
REVISTA REVISTELOR............................4,11,16
CONTENT
page
V. LEANDRU: Phitogeographical and silviculturist
significance of sprucc forests in Cozia, Frunți
and Ghițu mountains.......................................  2
ȘT. VLONGA: The light influencc on the height
increase of silver fir natural seedlings..................  5
D. SIMON: Contributions conceming some indicators
of soil acidity...........................................  7
I. LALU: Multiplications by green cuttings of some
forest and ornamental interest...........................  10
IOANA TUDOR: Cultivation of Pleurotus spp.
mushrooms on medicinal herbs or flavourcd plants layers....12
V. I. BENEA: Investigations on the paper properties of
the main romanian popular cultivare:.........................14
I.	KRUCH: Consideration regardîng the use
of the apparent density in administrating the wood mass....17
I.	PUIU: The exploiting behaviour of protection
and consolidation workings on the forest road
in ROMSILVA branch area in Vîlcea................22
N. BOȘ, MARIA CUCERIAEV, C. BOȘ:
Considerations regarding the forest cartographic
system in Romania................................25
I.	SOLOMON: About forestry share on the whole
social-eccnomicul system.........*...............29
GH PLEȘEA: Contributions ccncerring the
ecorfomic cvaluation of the protection funcrions of the forest..34
GH. MANEA: Considerations regarding the ecological
funci iori of the forest.......................  39
FRUM THE HISTORY OF ROMANIAN SILVICULTURE
M. GHERGHEL, ANA CREȚ: The history of forest
school Gurghiu...................................45
ELENA-MARIA TÂRZIU: Documentation sources
regarding the forest...........................  50
INVENTIONS-INNOVATIONS...........................53
NEW........................................54,55,56
REVIEWS....................................21,38,52
BOOKS AND PERIODICAL NOTED..................4,11,16
REDACȚIA "REVISTAPĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dui Magheru, nr, 31, Sector 1,Telefon: 659.20.20/226.
Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării :n revistă se primesc
pe această adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentelor (realizate prin redacție)
se depune în Contul nr. 40.85.48 B.A.SA. - S.M.B.
Semnificația fitogeografică și siiviculturală a
molidișurilor din Munții Cozia, Frunți și
Ghițu
Cunoașterea succesiunii vegetației forestiere, care
a avut Ioc pe parcursul holocenului în Carpații
românești, permite înțelegerea distribuției actuale a
vegetației din această regiune. Aceste informații
creează premise pentru luarea unor decizii corecte,
privind măsurile silviculturale ce trebuie întreprinse
în pădurile montane.
Una din problemele de mare interes, pentru
silvicultura română, este cunoașterea molidișurilor -
din toate punctele de vedere. Dintre numeroasele
aspecte ale problemei molidului, cea a arealului
natural este de actualitate.
In Românra, molidul este specia marilor
altitudini, constituind în exclusivitate un etaj
fitoclimatic “de molidișuri” (Stănescu, 1979)
sau boreal (Doniță, 1983), situîndu-se la limita
superioară a vegetației forestiere propriu-zise, către
etajul subalpin. Deosebit de arealul compact al
molidului, situat în masivele muntoase ale
Carpaților, sunt - ici și colo - insule de molid pe
vîrfurile unor munți sau în depresiuni cu exces de
umiditate în sol, plasate la distanțe variabile față de
arealul “compact” al acestuia. Aspectul este
evidențiat și de Harta Geobolanică a României la
scara 1:500.000(Doniță ș.a., 1962).
Fragmentarea arealului molidului atestă - pe de o
parte - extinderea mult mai largă a molidului în
trecut, iar - pe de altă parte - rezistența filocenotică a
acestuia la concurența îndelungată, exercitată de fag.
în același timp, prezența molidului în condițiile date
confirmă rezistența lui la factorii biotici și abiotici
nefavorabili, deși se situează la altitudini mari.
Astfel, unii munți care depășesc altitudini de 1500
m, deși sunt situați la distanță apreciabilă de arealul
compact al molidului, au partea superioară ocupată
de molidișuri. în acest sens; sunt de remarcat
molidișuriîe care încununează munții: Cozia (1677
m), Frunți (1510 m) și Ghițu (1621 m). Acești munți
se întind, aproape în linie, la sud de masivul
Făgăraș, la distanța de 50-60 km.
Etajul molidului, în Munții Făgăraș, ocupă în
general o fîșie continuă între 1500 și 1800 m. în
multe cazuri, limita superioară a fost coborîtă prin
defrișări în favoarea pajiștilor montane, iar limita
Dr. ing. VĂDIM LEANDRU
Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice - București
inferioară s-a extins prin plantații întinse de molid
pur.
Cei trei munți în discuție sunt munți joși,
cristalini, cu aspect insular, înecați în depozite
terțiare, cu relief de muncele și dealuri cu structura
monoclinală sau slab cutanată (Coteț, 1960).
Acești munți sunt situați în mijlocul etajului
nemoral, subetajul pădurilor de fag și amestec de fag
cu rășinoase (Doniță, 1983). Caracteristică
acestor munți le este prezența molidișurilor în partea
lor superioară, constituind un etaj boreal.
Lățimea etajului boreal variază în funcție de
înălțimea muntelui. Astfel, Muntele Cozia are etajul
molidului de 250-300 (350) m, în timp ce acesta este
de numai 150-200 m pe Muntele Ghițu și de numai
100-150 m pe Muntele Frunți. Limita inferioară a
molidului este mai joasă pe versanții umbriți, decît
pe cei însoriți. Arboretele sunt predominant de tipul
“Molidiș de limită cu Vaccinium myrtillus”.
Semnificativ pentru acești munți este faptul că
etajul nemoral, constituit din făgete și făgeto-
brădete, nu are în compoziție molid, decît în
imediata apropiere cu etajul boreal, trecerea de la un
etaj la celălalt efectuîndu-se relativ brusc. Această
situație este foarte evidentă pe versanții umbriți, în
mare parte abrupți, greu accesibili. Porțiunile
evidențiate sunt greu accesibile și, deci, se pot
considera ca fiind puțin influențate de om.
Molidul apare în făgete și făgeto-brădete, pe
întinderi ceva mai mari, dar în proporție mică, pe
versanți însoriți cu pante reduse, în vecinătatea
etajului boreal, în porțiuni puternic pășunate,
O situație particulară apare în lunca pîrîului
Limpedea.
Acesta izvorăște pe versantul nordic al Muntelui
Ghițu, realizează o luncă destui dc largă,
mlăștinoasă, la altitudinea de 1050 m, cu direcția
est-vest. Pîrîul străpunge masivul muntos, către sud-
vest, realizează chei relativ înguste și se varsă în rîul
Argeș.
In porțiunea mai largă, dar joasă, a luncii, lîngă
pîrîu, vegetează un molidiș secular cu o pătură
groasă de mușchi (Entodon schreberi, Hylocomium
splendens, Mastigobryum trilobatum, Ptilium
2
REVISTA PĂDURILOR © Aau7109 a 1994 s Nr. 2
christa-castrensis, Rhytidiadelphus triquetrus etc.)
predominant fiind Polytrichum commune de tipul
“Molidiș cu mușchi verzi” (Leandru, 1954;
P a ș c o v s c h 1, 1958). în partea din aval, către
chei, lunca se îngustează, solul este mlăștinos,
acoperit de tufe de Vaccinium myrtillus situat pe
ridicături și o pătură groasă de mușchi predominant
din Sphagnum acutifolium, Sph. cymbrifolium,
Polytrichum commune, mol idișul fiind de tipul
“Molidiș cu Sphagnum și Vaccinium myrtillus”.
Puieții de molid se instalează pe trunchiuri căzute sau
cioate în curs de putrezire. Rădăcinile puieților se
preling între partea exterioară a lemnului în curs de
putrezire și mușchii care acoperă resturile lemnoase.
După putrezirea totală a lemnului, rădăcinile
păstrează forma inițială, fiind un fel de rădăcini
aeriene care mențin forma de scaun, mai ales în
cazul instalării inițiale pe cioate înalte.
Arboretele de molid din lunca Văii Limpedea sunt
naturale și se mențin, aici, de foarte mult timp,
înlocuirea molidului prin fag sau brad fiind
împiedicată de condițiile edafice (sol superficial,
înmlăștinat o perioadă lungă din an). Drenajul
deficitar și excesul umidității este atestat de pătura de
mușchi, puternic dezvoltată. Menținerea acestor
molidișuri se datorește condițiilor edafice
particulare, care au împiedicat succesiunea naturală a
speciilor, adică înlocuirea molidului prin fag și brad.
între molidișurile de mică altitudine din Valea
Limpedea și etajul molidului de pe muntele Ghițu,
pe tot versantul umbrit al acestuia, sunt făgete pure
sau în amestec cu bradul. în aceste arborete de
amestec, molidul lipsește aproape cu desăvîrșire.
Puieții de molid, care se instalează în făgete, mai
ales pe răgălii, lîhcezesc cîțiva ani, apoi se usucă. Ei
nu rezistă, din cauza insuficienței luminii și a
precipitațiilor.
Avînd în vedere modul de succesiune a vegetației
în holocen, cele mai vechi molidișuri din cele
semnalate sunt cele din Valea Limpedea. Ele ar putea
data din perioada boreală, cînd era în formare etajul
molidului în această regiune. Aceste molidișuri de
joasă altitudine s-au menținut pe loc, în următoarele
perioade: atlantică, subboreală și subatlantică
(actuală). Ele au rezistat pe loc, sub presiunea
stejărișului mixt cu alun și apoi a fagului.
Molidișurile, care încununează munții Cozia,
Frunți și Ghițu, se mențin aici din perioada atlantică,
cînd etajul molidului se deplasa către altitudini din ce
în ce mai mari, împins inițial de “stejărișurile mixte
cu alun” pînă la 1200-1300 m altitudine, iar mai apoi
de făgete pînă la altitudinea actuală.
Eliminarea totală a molidului de pe vîrfurile
acestor munți n-a fost posibilă din cauza condițiilor
climatice aspre, care se realizează aici. De altfel, pe
Cozia și Ghițu se mențin - pe mici porțiuni - condiții
proprii etajului subalpin, fiind prezente pe primul
munte: Alunus viridis Chaix et DC, Bruckenthalia
&piculj folia (Salisb) Reich. (D u m i t r i u -
Țățăranu, 1949) și Vaccinium uliginosum L., iar
Ghițu numai ultimii doi subarbuști. Prezența
acestor specii dovedește că, în perioadele climatice
anterioare, acești munți au purtat și un etaj subalpin
distinct care, în perioada actuală (subatlantică), s-a
restrîns șen s ibil sub presiunea molidului.
pe remarcat că pe versantul însorit al muntelui
Cozia, pe stîncării, se mențin pînă la 1550 m pinul
silvestru (Pinus silvestris L.), gorunul (Quercus
polycarpa Schur.) și mojdreanul (Fraxinus timus L.)
(Dumitriu-Tătăranu, 1949). Aceste specii
constituie rariști pe stîncării, pe suprafață destul de
mare. Speciile mai termofile s-au putut menține aici
din perioada atlantică, datorită condițiilor edafice
specifice, învecinîndu-se la limita superioară cu
etajul molidului și golurile de munte.
Din cele expuse reiese că, deși pe vîrfurile
munților Cozia, Frunți, Ghițu, precum și pe Valea
Limpedea sunt arborete de molid destul de întinse, în
făgetele și făgeteje cu brad, molidul nu are o
participare semnificativă. Aceasta indică
incompatibilitatea acestor ecosisteme în condițiile
naturale, unul aparținînd etajului boreal, iar celelalte
etajului nemoral.
Arboretele de fag sau de fag cu brad, în care
molidul participă în proporție însemnată (existente în
ținut), se pot considera că s-au format sub o
puternică influență a omului, deci - din punct de
vedere tipologic - sunt fie “parțial derivate”, fie
“semiartificiale”.
în regiune s-au făcut plantații de molid în etajul
nemoral la diferite altitudini (adesea pe întinderi
mgri). Unele din ele au suferit diferite calamități
(doborîturi de vînt, rupturi de zăpadă etc.), care au
dus la distrugeri pe suprafețe importante, culttifile
neatingîndu-șî scopul. De aceea, participarea
molidului în compoziția arboretelor de fag și fag cu
brad nu trebuie să depășească 30%, pentru ca aceste
păduri să se mențină stabile pînă la maturitate.
Molidul trebuie introdus în aceste arborete astfel ca
să nu formeze grupe prea mari, susceptibile la
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 109 e 1994 0 Nr. 2
3
calamități. Pentru a mări rezistența acestor arborate
se pot introduce pilcuri de larice. întinderea pilcurilor
să fie socotită astfel ca la exploatabilitate să rămînă
numai 1-2 exemplare de larice, încorporate în
amestec.
BIBLIOGRAFIE
Doniță, N., 1983: Distribuția geografică a vegetației.
Pădurile. Geografia României, voi. I, Editura Academiei R.S.R.
Doniță, N„ Leandru,V„ Pușcaru-Soroceanu,
Evdochia, 1962: Harta geobotanică a RPR la scara
1:500.000. Editura Academiei R.P.R.
Dumi t riu-Tătăranu, L, 1949: Observațiuni asupra
vegetației Muntelui Cozia. în: Revista pădurilor, nr. 1.
Leandru, V., 1954: Tipurile naturale de pădure din Carpații
dintre Olt și Prahova. Studii și Cercetări ICES. Voi. XV.
Pașcovschi, S., Leandru, V., 1958: Tipuri de pădure
din R.P.R. Editura Agro-Silvică de Stat.
S t ă n e s c u , V., 1979: Dendrologie. Editura Didactică și
Pedagogică.
Phitogeographical and silviculturist significance of spruce forests in Cozia, Frunți and Ghițu mountaius
The spruce forests vegetating on the peaks of Cozia, Frunți and Ghițu mountains have been maintaincd on those places silice the
atlantic period. Spruce stands in the waterside of Limpedea Valley downwards Ghițu mountain (1,050 m altitude) resists on that place
since the previous boreal period. They are places on exceeding hummid soils, so that the beech and fir tree cannot eliminate them.
Among these two categories of spruce stands vegetate beech forests and beech-fir forests in which the spruce is poorly represented.
It is recommended the spruce introductiop, in a proportion of 30% (in small groups), in beech stands and, for increasing the
resistance against wind, one can introduce larch groups.
REVISTA KEVES1TE1LOR
ROTARI), C., 1992: Exploatarea forestieră și apărarea
mediului înconjurător. în: “La foret privbc”, martie-aprilie, Nr.
204, 10 p„ 2tab„ bibi.
Studiul de specialitate menționat mai sus a fost prezentat de
Prof. dr. Cicerone Rotaru - șef de proiect și profesor asociat
CTBA - la cel de-al X-lea Congres Forestier Mondial, ținut la
Paris în septembrie 1991.
în Introducere, autorul se referă la preocupările existente pe
plan european pentru îmbunătățirea tehnicilor de lucru, în scopul
protejării mediului înconjurător, la exploatarea forestieră,
subliniind faptul că principalul rol al acesteia este de a regenera
pădurea și - prin aceasta - ocrotirea ei împotriva îmbătrînirii și
degradării.. Cunoscînd impactul negativ al exploatărilor forestiere,
acesta poate fi stăpînit, asigurîndu-se în păduri o activitate viitoare
de calitate.
Mediul forestier este definit ca parte a mediului înconjurător,
în care exploatarea forestieră are relații directe.
Factorii de influența asupra mediului pădurii sunt grupați
hi două mari categorii:
- factori naturali (agenții meteorologici, insecte, ciuperci,
animale etc.);
4	- factori umani (gestiune silvică, exploatări forestiere, factori
sociali, politici economici, industriali etc.).
. Exploatarea forestieră face parte, deci, dintre factorii umani,
aparent mai ușor de controlat.
Se relevă făptui că fiecare dintre factorii enumerați poate
interveni într-o manieră distinctă, dar adesea influențele lor
activează simultan, agravîndu-le efectul. Această concluzie se
exemplifică prin eroziunea solului forestier, provocată de ploile
abundente, în special pe terenurile cu pante pronunțate, pe care au
fost realizate tăieri rase.
’ Se mai exemplifică și faptul că, acolo unde politica a
subestimat importanța muncii în domeniul exploatărilor forestiere,
rezultatele au fost negative și pentru economia țării (N.N,
România este un exemplu, în acest sens: în 1973, munca în
exploatările forestiere a fost încadrată ca salarizare în ramura
gospodăriei comunale). 5
4
în capitolul Consecințele exploatărilor forestiere asupra
arboretelor, se evidențiază efectele negative: rănirea arborilor
rămași pe picior; prejudicierea semințișului și tineretului; se
menționează procentul arborilor rămași afectați (14-37%), datorită
mașinilor adaptate necorespunzător tipului de tăiere, slabei
pregătiri a muncitorilor etc. Se relevă, sub aspect cantitativ,
deprecierea calității lemnului la arborii răniți și slăbirea
capacității naturale a arboretului de apărare la alți factori de
stres (în special instalarea și penetrarea ciupercilor în interiorul
arborilor).
Consecințele asupra solului forestier sunt exemplificate prin
fenomenele de scalpare și laminare a solului, prin circulația
mașinilor grele, efectul de frămîntare, de compactare, de
înlăturare a litierei solului, principala sursă de substanțe nutritive
și loc de germinație a semințelor în cazul regenerării naturale. Un
sol forestier tasat de mașini grele își revine după 12 ani.
ALe consecințe negative: deteriorarea purității aerului (de
gâzele de eșapament), a apei - în special freatice (de aruncarea
uleiurilor uzate), distrugerea florei, perturbarea faunei, în special
a acelei acvatice, diminuarea efectului recreativ al peisajului etc.
Ca măsuri de prevenire, autorul enumeră:
-	creșterea gradului de calificare, la nivelul întregului personal
forestier, prin învățămînt de calitate și cunoașterea interacțiunilor
factorilor ce afectează mediul forestier;
-	creșterea pondere! instalațiilor cu cablu, în special în terenuri
cu pante pronunțate;
-	utilizarea de mașini adaptate pentru pădure (gabarit mic,
forță mare la cîrlig, pneuri late și de joasă presiune);
-	o politică salariată care să nu oblige muncitorii să lucreze
mai degrabă cantitativ decît calitativ.	. , < ,
în Concluzii, autorul relevă importanța interacțiunii factorilor
ce acționează asupra pădurii și - în primul tind - a exploatării
forestiere, care nu trebuie privită numai sub aspectul pagubelor
produse ci și al acțiunilor pozitive ale acesteia, în ceea ce privește
asigurarea regenerării, igienizarea pădurilor, satisfacerea nevoilor
economice de consum, ș,a. Se insistă asupra importanței
colaborării dintre proprietarii-gestionari și cei ce exploatează
pădurea, bazată pe înțelegerea interacțiunii dintre aceste sectoare.
Dr. ing. I. MĂDĂRAȘ
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 © Nr.2
Influența luminii asupra creșterii în înălțime
a semințișului de brad
Ing. ȘTEFAN VLONGA
Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice - Stațiunea Brașov
Lumina este izvorul de energie a proceselor
biologice și sursa energetică indispensabilă pentru
fotosinteza plantelor verzi, deci și pentru pădure.
Pădurea însă, la rîndul ei, exercită influențe
modificatoare asupra cantității și calității luminii din
interiorul ei (F1 o r e s c u, 1991).
Prin-cercetările întreprinse s-a urmărit a se vedea
ce corelație există între cantitatea de lumină ce
ajunge la semințișul natural de brad (în arborete cu
diferite consistențe) și creșterea sa în înălțime.
După cum se cunoaște, din totalul radiației
luminoase ce cade asupra pădurii, o parte (35-70%)
este absorbită de către vegetație, o altă parte (5-40%)
pătrunde în interior, iar restul (20-25%) este
reflectată din nou în atmosferă (Negulescu,
Stănescu, Florescu, Târziu, 1973).
în sensul celor arătate, asupra intensității luminii
s-au executat măsurători în arborete mature de brad
sau amestecuri de brad cu molid (avînd uneori în
compoziție și fag, pînă la 20%), situate în unitățile
de producție a V-a și a Vl-a din Ocolul silvic Brașov.
Măsurătorile s-au efectuat pe traseul Poiana Brașov-
Tîmpa, la începutul lunii august 1992, în puncte cu
diferite consistențe. De fiecare dată s-a măsurat și
creșterea anuală în înălțime (ultima) a semințișului de
brad. S-a măsurat radiația solară la o înălțime egală
cu cea a semințișului (1,0-3,0 m) în cal/cm2/minut,
cu ajutorul unui fitofotometru - tip Kahlsico, în
prima parte a zilei. Pentru valoarea din teren deschis
s-a măsurat radiația solară la începutul, la mijlocul și
la sfîrșitul operațiunii, în locuri largi (poieni), fără
pădure, făcîndu-se media măsurătorilor.
S-a măsurat intensitatea radiațiilor albastre, roșii și
infraroșii. Știindu-se faptul că radiațiile albastre plus
cele roșii reprezintă 41% din lumina albă (totală), s-a
putut determina astfel și valoarea luminii albe.
Datele de cercetare prezentate în Țabelul 1 și
graficul din Figura 1 arată că, pe măsură ce
consistența arboretului matern scade, crește
cantitatea de lumină pătrunsă în arboret, efectul fiind
sporirea creșterii în înălțime a semințișului de brad.
Un relativ prag se poate observa la trecerea de la
consistența 0,7-0,8 la cea de 0,4-0,6, în care caz
creșterea intensității luminoase totale este de 34%
din lumina din teren deschis (de la 8 la 42%).
Valoarea de 42% este mai mare chiar decît proporția
din lumina albă maximă ce poate pătrunde într-un
arboret considerat normal sub raportul consistenței,
și a cărei valoare este de 40%. Bineînțeles că 40%
din lumina din teren deschis pătrunde în arboretele
constituite din specii de lumină, a căror coroană este
Tabelul 1
Intensitatea luminoasă și creșterea semințișului de brad. (Light intensity and growth of fir tree seedling)
Specificări	Lumina albă (totală) L.A. lucși cal./cm^in.		Lumina monocromatică, (cal./cm2/min.)				Proporția față de lumina din teren -deschis, %					Creșterea semințișu- lui, cm
			Albas- tră (Bl)	Roșie (R)	. Infira- roșie • (FR)	Foto activă (Bl+R)						
							L.A.	Bl	R	FR	Bl+R	
Teren deschis (în afara pă- durii)	183.658	3,061	0,620	0,635	0,483	1,255	100	100	100	100	100	-
Consistența:	117.060	1,951	0,370	0,430	0,395	0,800	64	60	68	82	64	18,5
0,3 Consistența: 0,4-0,6	77.160	1,286	0,236	0,241	0,290	0,527	42	38	46	60	42	14,4
Consistența:	14.160	0,236	0,048	0,049	0,056	0,097	8	8	8	12	8	8,0
0,7-0,8 Consistența: 0,9-1,0	4.200	0,070	0,013	0,016	0,025	0,029	2	2	3	5	2	4,8
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 0 1994 & Nr. 2
5
Fig. 1. Variația intensității luminoase pătrunse în arboret
și a creșterii anuale în înălțime a semințișului de brad în
raport cu consistența arboretului matern. (The intcnsity
variation of thc light that penetrates into the stand, and the annual
height increase of the silver fir seedlings in relation with the
consistence of the materna] stand).
rarefiată (larice, pin silvestru), pe cînd în arboretele
pure sau amestecate - constituite din molid, brad și
fag. - această cantitate trebuie să fie mai mică. în
acest sens, se consideră că, o dată cu reducerea
consistenței sub 0,7, mediul intern al pădurii - creat
de arboretul matern - este dereglat și urmează a fi
refăcut prin creșterea și dezvoltarea semințișului
existent. Procesul de regenerare a pădurii capătă,
astfel, întîietate.
Se remarcă modificări importante în structura
luminii, datorate filtrării diferențiate prin
coronament. Astfel, pătrund în interiorul pădurii în
cantitate mai mare radiațiile infraroșii, urmate de
cele roșii și apoi de cele albastre. Dacă luăm ca
termen de comparație lumina albastră (Bl =1) și
raportăm fluxul radiațiilor roșii și infraroșii la lumina
albastră, obținem următoarele valori:
		Bl	R	FR
Teren deschis		1,00	1,024	0.779
Consistența	0,3	1,00	1,162	1,068
CC	0,4-0,6	1,00	1,021	1,223
«1	0,7-0,8	1,00	1,021	1,167
CC	0,9-1,0	1,00	1,231	1,923
Acest aspect confirmă unele cercetăn anterioare,
precum că raportul dintre lumina albastră, pe de o
parte, și cea roșie și infraroșie, pe de altă parte, în
arboretele de rășinoase constituite din brad și molid
este în favoarea luminii roșii și infraroșii (V1 o n g a,
1988).
Concluzii
1.	Intre cantitatea fluxului luminos ce pătrunde în
arboret și creșterea anuală a semințișului de brad
există o relație directă: cu cît intensitatea luminoasă
este mai puternică (consistența arboretului mai
mică), cu atît creșterea anuală în înălțime este mai
mare. Astfel, în porțiunile de arborete în care
consistența este sub 0,7, creșterea semințișului de
brad este de două ori mai mare decît în aceleași
arborete, dar în porțiunile cu consistența 0,7-0,8,
sau de trei ori mai mare decît în porțiunile cu
consistența 0,9-1,0.
2.	In arborete mature de brad sau amestecuri de
brad cu molid cu consistența sub 0,7, cantitatea de
lumină pătrunsă în interiorul arboretului creează un
mediu diferit de cel specific pădurii, ceea ce face ca
procesul de regenerare în vederea creării unei noi
păduri să capete întîietate.
3.	în arboretele de rășinoase constituite din brad și
molid, pătrund mai multe radiații roșii și infraroșii
decît albastre, atît în valoare absolută cît și sub
raportul cuantumului pe care acestea îl reprezintă față
de radiațiile din teren deschis.
BIBLIOGRAFIE
Flore seu, I. L, 1981: Silvicultura. Editura Didactică și
Pedagogică, București.
Negulescu, E. G., Stănescu, V., Florescu, L1.
și Târziu, D., 1973: Silvicultura. Editura Ccres, București.
Vlonga, Șt., 1988: Cercetări privind aplicarea tratamentelor
cu perioadă lungă dc regenerare în pădurile de rășinoase, de fag
și de rășinoase cu fag. Referat științific final. I.C.A.S., București.
The light influence on the height increase of siiver tir natural seedlings
The paper shows that a direct correlation is between the intensity of light and the increase of the silver fir natural seedlings. In the
silver fir stands, or in the mixtures of silver fir and spruce being under 0,7 consistence, the annual height increase of the silver fir
natural seedlings is 2-3 times bigger than in the same stands but where consistence is 0,7 or more.
The paper, also, show that more red or far-red light enter the resinous stands than blue light.
6
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 G 1994 0 Nr.2
Contribuții privind dinamice unor indicatori
ai acidității solului
Dr. ing. DIETER SIMON
Universitatea “Transilvania” - Brașov
1.	introducere
Silvicultura consemnează, în ultimele decenii,
apariția unor vătămări pe suprafețe întinse care duc -
cu simptome diferite sau asemănătoare la diferitele
specii - la slăbirea arborilor și, în final, la uscarea lor
în masă. S-a vorbit “plastic”, gazetăresc, de
“moartea pădurilor” și mai nou, după prof. W.
Haber, de “vătămări de tip nou”. Prin aceasta na se
înțelege apariția unor simptome noi,
nemaiîntîlnite, ci o generalizare pe suprafețe mari,
concomitent la mai multe specii, a unei stări de
depresiune vitală. Avînd în vedere faptul că
fenomenul parcurge cinci faze: predispoziția,
susceptibilitatea actuală (dispoziția), slăbirea,
vătămarea manifestă și, în sfîrșit, moartea și că în
fiecare fază se pot manifesta patru mari complexe
cauzale: vremea, noxele atmosferice, depunerea
unor compuși (în esență acizi) și dăunătorii, s-a
elaborat de către un grup de specialiști (S c h u 1 z e,
E. D., Larye, O. L., 1990) o schemă (Tab. i) care
cuprinde cele trei tipuri fundamentale de “vătămări.
Tabelul 1
Prezentarea schematică a mersului uscării pădurilor
cauzată de o combinație diferită a factorilor cauzali.
(Schematic presentation of the drying forests caused by a
differcnt combination of causal factors)
Stadiul	înlănțuirea factorilor cauzali		
	Tipul de vătămare 1	Tipul de vătămare 2	Tipul de vătămare 3
Predispoziția Susceptibilitatea actuală Slăbirea Vătămarea Moartea	vremea dăunătorii noxele depoz. acidă moartea	noxele depoz. acidă vremea dăunătorii moartea	depoz. acidă vremea • noxele dăunătorii moartea
de tip nou”.
Aceste “tipuri” oferă o imagine sintetică a
înlănțuirii factorilor care duc, în sfîrșit, la moartea
pădurilor, dar și a complexității fenomenului.
Supravegherea unor suprafețe de probă,
constituite pentru cercetarea raporturilor dintre
arborii forestieri și ciupercile lor de micoriză,
însoțită de analize chimice asupra unor parametri
pedochimici timp de patru ani, a prilejuit unele
observații privind evoluția acidității din sol.
în cele ce urmează se va încerca și încadrare a
situațiilor cercetate în tipurile de vătămare propuse
pentru condițiile Europei Centrale (Tab. 1).
2.	Material și metodă
Cercetările s-au desfășurat în trei zone și, implicit,
asupra a trei specii (brad, gorun, stejar, Tab. 2). în
arborete reprezentative pentru aceste specii s-au ales
la întîmplare cîte 15 exemplare și de sub proiecția
coroanelor acestor exemplare s-au recoltat, în
august, din orizontul humifer, probe de sol asupra
cărora s-au făcut determinări pedochimice. S-au
determinat, prin metodele standardizate, aplicate de
laboratoarele OSPA*\ următorii parametri: pH-ul,
Tabelul 2
Evoluția unor parametri pedochimici in perioada 1988-1991.
(Evolution of somc pcdochemical parameters in the period 1988-1991)
Parametri pedochimici	Anii			
	1988	1989	1990	1991
A. O.S. Marginea UPI u.a. 25 c - pH(înapă)	4,6	4,1			brad .4,3	4,1
Al3+ me/100 g sol	3,43	3,61	3,22	3,6
Ah me/100 g sol	15,32	13,1	15,4	20,0
SB me/100 g sol	4,28	5,0	9,9	7,0
V%	22,19	28,7	24,4	24,9
Humus %	7,16	-	6,77	8,22
Procentul de micorizare %	8,1	8,3	4,0	11,9
B. I.C.A.S. Mihăiești UP I ph (în apă)	5,1		u.a. 175 c - 5,0	gorun 5,0	5,0
Al3+ me/100 g sol	0,84	2,25	4,63	3,07
Ah me/100 g sol	11,2	11,3	12,7	11,7
SB me/100 g sol	13,3	10,4	11,0	7,1
V%	52,95	.47,8	38,9	38,2
Humus %	7,73	-	‘5,23	5,4
Procentul de micorizare %	25,7	21,7	77,4	77,9
C. O.S. Tg. Mureș UP VI u.a. 8 B, 7 B pH(înapă)	5,2	4,5			- stejar 4,5	4,2
Al3+ me/100 g sol	2,67	4,13	2,96	3,57
Ah me/100 g sol	15,48	15,63	16,00	18,90
SB me/100 g sol	11,94	10,6	10,2	11,2
V%	43,59	39,73	38,2	37,2
Humus %	6,89	*	4,93	8,46
Procentul de micorizare %	13,9	9,5	21,2	10,7
*) OSPA ■ Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimie.
REVISTA PĂDURILOR © Anul 109 ® 1994c^Nr.2
7
aluminiul, aciditatea hidrolitică, bazele de schimb,
gradul de saturație în baze și humusul. Determinările
s-au reluat după aceeași metodologie (determinările
făcîndu-se în ultimii trei ani și în același laborator),
timp de patru ani.
în cele ce urmează, vor fi prezentate unele evoluții
care se conturează în baza determinărilor prezentate
în Tabelul 2.
3.	Rezultatele cercetărilor
Cercetările s-au desfășurat asupra unor soluri cu
evoluție diferită. Solul din Ocolul silvic Marginea,
situat sub un brădet, este un sol brun acid, insular
criptospodic, cu aciditate pronunțată, oligobazic,
bine și foarte bine aprovizionat cu azot, mijlociu cu
potasiu mobil, slab cu fosfor mobil și extrem de
sărac în calciu și magneziu. Pe acest fond, deja
alterat, în cei patru ani scurși, acidifierea - oglindită
atît prin pH cît și prin alți indicatori - înregistrează
un mers oscilant. Aceasta oglindește existența unui
echilibru relativ între factorii care produc acidifierea
și posibilitățile de tamponare ale solului și rocii.
Acest echilibru relativ, desigur, nu se situează la
un nivel favorabil vegetației. Cercetările efectuate în
paralel asupra micorizelor din acest arboret au pus în
evidență o micorizare medie, cuprinsă în cei patru
ani între 4% (în anul 1990) și 11,9% (în anul 1991),
cu un număr mare de arbori care nu prezintă deloc
micorize. Acest nivel de micorizare se situează
printre cele mai reduse, observate în țară, ca o
consecință directă a acidității din sol.
în celelalte două perimetre situate la distanțe de
sute de kilometri, unul la nord și celălalt la sud de
Carpații Meridionali, într-o climă diferită și sub
arborete diferite, se înregistrează o evoluție
s aprinzător de apropiată.
în Ocolul silvic Mihăiești, arboretul cercetat
vegetează pe un sol brun puternic pînă la moderat
acid, aprovizionarea cu azot fiind bună, cu potasiu
mobil bună, cu fosfor mobil mijlocie iar aceea cu
calciu moderată pînă la slabă; hi Ocolul silvic Tîrgu
Mureș arboretul vegetează, de asemenea, pe un soi
brun, de diferite grade de aciditate, oligomezobazic,
cu aprovizionare bună și foarte bună în privința
azotului și potasiului mobil, mijlocie în privința
fosforului mobil și slabă pentru calciu. Solurile fiind
de același tip genetic, în primul an al determinărilor
se înregistrează și o anumită apropiere, sub raport
cantitativ, a indicatorilor acidității; de exemplu, pH-
ul este de 5,1, respectiv 5,2.
8
în numai patru ani, situația s-a schimbat însă; în
Ocolul silvic Tîrgu Mureș mai puternic (grefat și pe
o concentrație inițială mai mare a aluminiului) și hi
Ocolul silvic Mihăiești mai atenuat, are loc un
proces de acidifiere al cărui indicator pedochimic cel
mai sensibil se dovedește a fi gradul de saturație în
baze (Tab. 2). în ambele situații se înregistrează un
șir de valori strict descrescător, valorile finale (din
anul 1991) atingînd doar 72%, respectiv 85% din
valorile de pornire (din anul 1988). Aceeași evoluție
este oglindită, ceva mai atenuat, și de ceilalți
parametri. Aciditatea hidrolitică și pH-ul sunt strict
crescătoare, respectiv descrescătoare în arboretul din
Ocolul silvic Tîrgu Mureș (cu o acidifiere mai
puternică), și cu o evoluție oscilantă în Ocolul silvic
Mihăiești.
Este semnificativ faptul că în Ocolul silvic Tîrgu
Mureș, în solul deja puternic acidificat, cu gradul de
saturație în baze inițial mai coborît, scăderea acestuia
este mai atenuată (doar de 85%). Se pare, incluzînd
în discuție și situația din Ocolul silvic Marginea, că -
în special în prima etapă de acidifiere - scăderea este
foarte pronunțată, oscilînd în continuare în funcție de
evoluția anuală a vremii. Oricum, faptul că în numai
patru ani fenomenul a devenit măsurabil, înseamnă
că s-a prins o etapă sensibilă, atrăgînd atenția atît
asupra fenomenului ca atare, cît și asupra întinderii
sale (dată fiind îndepărtarea spațială între cele două
arborete).
Evoluția fenomenului pedochimic este însoțită
îndeaproape și de evoluția gradului de micorizare a
arborilor, întrucît ciupercile de micoriză reacționează
sensib’i la aciditatea solului. S-a demonstrat că între
pH-ul din sol și gradul mediu de micorizare există, la
stejar și gorun, o corelare statistic asigurată,
micorizelor revenindu-le aici un veritabil rol
bioindicator. în situația din Ocolul silvic Marginea,
sub brazi, în condițiile unei acidifieri foarte
avansate, de la început această corelație nu s-a putut
constata.
în ani cu vreme mai favorabilă (1990-1991), în
arboretele unde acidifierea nu este atît de avansată,
are loc o refacere bruscă a micorizelor (O. S.
Mihăiești) în timp ce în situațiile cu acidifiere
existentă de o anumită perioadă (O. S. Marginea) sau
instalată sub ochii noștri (O. S. Tg. Mureș) nici anii
mai favorabili nu pot produce o refacere consistentă
a micorizelor. Încercînd să încadrăm situațiile
prezentate în tipurile de vătămare din Tabelul 1, se
pune în primul rînd întrebarea care ar fi factorul cu
REVISTA PĂDURILOR a Anul 109 ® 1994 • Nr. 2
acțiune constantă care ar micșora vitalitatea
arborilor, creînd o dispoziție pentru instalarea
vătămărilor. în mod evident, este vorba în toate
situațiile de aciditatea din sol, instalată prin
intermediul unor depuneri acide din atmosferă,
acțiune care s-a desfășurat - în timp - în cantități
mici și fără a provoca daune majore la nivelul
frunzelor. Nu s-au relatat necroze, căderi masive,
repetate, de frunze iar un monitoring comparabil cu
cel central european se execută abia începînd cu anul
1990. în spiritul Tabelului 1 ne-am încadra în tipul 2,
presupunînd că - și fără să fie consemnate la timpul
lor - au avut loc acele depuneri acide cauzate de noxe
atmosferice.
Pe acest fond de sol acidifiat se suprapun, în
cazurile studiate, variațiile vremii; în speță, veri
secetoase, care, prin concentrarea soluției din sol și
sistarea spălării solului, agravează efectele toxice ale
aluminiului, măresc temporar aciditatea și distrug
statistic asigurat micorizele. în limbajul Tabelului 1,
vremea ar fi factorul care produce slăbirea fiziologică
a arborilor.
în situația în care apar suplimentar și dăunători
biotici, este posibilă apariția unor vătămări care pot
duce la moarte.
Pentru cazul din Ocolul silvic Marginea, este
discutabilă și încadrarea în tipul de vătămare 3,
respectiv poate fi luată în discuție și o aciditate
inițială mărită, care în urma acțiunii noxelor
atmosferice s-ar fi agravat.
Concluzii
1.	în solurile țării se desfășoară în perioada
actuală, prin prisma celor trei perimetre cercetate și
situate la distanțe mari, un proces de acidifiere
generalizată, măsurabilă.
2.	Indicatorul pedochimic care exprimă cel mai
fidel acest proces este gradul de saturație în baze.
3.	Pentru speciile de stejar și gorun, unde gradul
de micorizare este corelat cu aciditatea din sol,
prezența ciupercilor de micoriză poate constitui un
bioindicator valoros.
4.	Ca tip de vătămare, luînd în discuție o
clasificare folosită în centrul Europei, situațiile date
sunt încadrabile în tipul de vătămare 2.
BIBLIOGRAFIE
Alcxe, A., 1984; 1985; 1986: Analiza sistemică a
fenomenului de uscare a cvercineelor și cauzele acestuia I-IV. In:
Revista pădurilor, Nr. 4; 1 și 3; 1, i și 3.
Chir iță, C, 1974: Ecopedologie cu baze de pedologie
generală. Editura Ceres București.
Ciobanu, C., Dulvara, Eufrosina, Latiș.L.,
1992: Indicatori ai proceselor de degradare a solurilor și
vegetației forestiere prin poluare. în: Revista pădurilor, 107, nr.
3.
Obrcjan, Gh., Maianu, Al., 1966: Pedologia
ameliorativă. Editura Agro-Silvică București.
Schulze, E. D., Larye.O.L., 1990: Die Wirkung von
Luftverunnreinigungen auf WaldokOsysteme. Chem. Lu. Zeit.
24, nr. 3.
Sirnon, D., Stuparu, Elena, 1991: Gradul de
micorizare la brad (Abies alba) și însușirile chimice ale solului.
în: Buletinul Sesiunii “Pădurea patrimoniu național”, Brașov.
Contributions concerning some indicators of soil acidity
The paper stresses the fact that at present time in Romanian forest soils is taking place an acidification process.
Starting front different levels, the acidification process has attained different degrees being more intense the closer the process is to
its beginning. The most sensitive indicator is the base saturation degree.
Regarding tpe sequence of damaging factors which contribuie to the decline of forests, the present situations are causcd by acid
depositions which changed the soil acidity followed and aggravated by weather conditions (soil dryiness).
( ÎN ATENȚIA CITITQRILOEî
Mulțumim abonaților noștri fideli, tuturor colaboratorilor care au contribuit
4a supraviețuirea Revistei pădurilor.
Vă reamintim că prețul unui abonament pentru anul 1995 este 4.800 lei.
Vă așteptăm, de pe acum, să asigurăm continuitatea secularei publicații.
REDACȚIA
REVISTA PĂDURILOR 6 Anul 109 « 1994 • Nr.2
9
NOTĂ
înmulțirea prin butași verzi a unor specii de
interes forestier și ornamental
fag. IOAN LALU
Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice - Stațiunea Brașov
înmulțirea pe cale vegetativă este practicată la
speciile care au însușirea ca unele părți sau
fragmente de plantă (lăstari, tulpină, rădăcină ș.a.),
puse în condiții prielnice de mediu, de a reproduce
întocmai caracterele ereditare ale plantelor-mamă
pentru speciile cu origini mai îndepărtate, cu grad
limitat de adaptabilitate, care nu reușesc să producă
fructe sau semințe capabile să ajungă la maturitate
pentru a fi semănate și a produce noi plante.
Se menționează însă că la înmulțirea prin butași se
obține un număr mai redus de ortei, de ordinul
zecilor, față de înmulțirea prin semințe și că
transmiterea bolilor la descendenți este mult mai
favorizată decît la înmulțirea sexuată.
Părțile de plante folosite la înmulțire sunt stadial
mai bătrîne, ajungînd mai repede la maturitate,
obținîndu-se - astfel - exemplare care înfloresc
într-un timp mai scurt decît cele obținute prin
semințe.
Plantele de la care se recoltează butași trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
-	planta să fie bine dezvoltată;
-	să fie sănătoasă și cu o vegetație foarte bună;
-	să fie formele, varietățile cele mai căutate.
Substratul de înrădăcinare trebuie să fie format din
amestecuri de pămînturi ușoare, poroase pentru aer,
să rețină umiditatea pe timp mai îndelungat și să se
încălzească ușor.
Procentul de înrădăcinare a butașilor este
influențat și de porțiunea de ramură din care se
confecționează. Se evită recoltarea vîrfurilor crude,
deoarece procentul de apă este mare, în detrimentul
substanțelor de rezervă, influențînd negativ
înrădăcinarea.
La sera Stațiunii ICAS Brașov s-au executat
butășiri în verde (Tab. 1) în luna august, la datele de
14 și 29 august 1989.
Substratul de butășire a fost format din nisip,
turbă, humus de rășinoase, perlită și amestecuri
dintre acestea. Nu s-au folosit stimulente de
înrădăcinare.
Butașii s-au recoltat din exemplare bine
conformate, din butași semilemnificați. Lungimea
butașilor a fost de 10-25 cm, iar pentru partea
Tabelul 1
Butășiri în verde (Grecii cuttings)
Specia	Data bu- tășirii	Substratul de înrădă- cinare	Nr. butași	Butași înrădă- cinați	%
Buxus semper- virens	14.08. 1989	nisip	220	122	55
		turbă blondă	160	60	37
	29.08.	humus de rășinoase	200	180	90
Ligustrum vulgare	14.08	nisip	40	40	100
		turbă blondă	60	60	100
	29.08	perlită+ turbă (1:1)'	60	45	75
	«*	nisip	140	112	80
Taxuș baccata	14.08	nisip	160	108	67
		turbă blondă	220	146	66
	29.08	nisip	120	108	90
		pietriș+ turbă(l:l)	60	40	67
Vibumum rhytidophyllum	14.08	turbă blondă	30	20	67
Cotoneaster horizontalis	14.08	nisip	40	23	57
		turbă blondă	80	68	85
Thujopsis delabrata	29.08	perii tă+ turbă (1:1)	60	13	22
Evonimus radicans	29.08	perii tă+ turbă (1:1)	20	20 ■	100
Hedera helix	29.08	perlită, nisip humus (l:l;f	30	30	100
Hibiscus siriacus	29.08	turbă	30	16	“sT
inferioară s-au curățat de frunze pe circa 5 cm.
Adîncimea de plantare a butașilor a fost de 1,5-5
cm, în funcție de mărimea acestora.
Lăstari pentru butășire s-au recoltat dimineața, pe
răcoare, în- saci de polietilenă, folie. Din fiecare
lăstar s-au obținut mai mulți butași. Butașii cu
intemoduri lungi sau fasonat la două frunze, iar cei
cu intemoduri scurte la trei frunze. La baza butașului
s-a făcut o tăietură perpendiculară pe axa acestuia și
cît mai aproape de nod, la 1-2 mm sub frunză, iar
deasupra frunzei a doua sau. a treia, la 3-5 mm, s-a
făcut o altă tăietură oblică.
Pe șănțulețele marcate cu o șipcă la 5 cm, butașii
10
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 • 1994 9 Nr.2
au fost plantați prin înfigere, la distanța de 3 cm pe
rînd.
După plantare s-a udat cu mare atenție, cu
stropitoarea cu sită deasă, dînd trei litri de apă/m2,
astfel ca să nu fie culcați butașii.
Temperatura din interior a fost de 21/20°C,
atmosfera a fost saturată cu vapori de apă. Butașii
ofiliți și cei uscați au fost înlăturați, pentru a nu crea
un mediu de infecție pentru ceilalți.
în decurs de 15-30 zile, butașii au format la bază
calus. Ceva mai tîrziu au început să se formeze
rădăcini, iar o dată cu apariția rădăcinilor pornesc în
creștere și mugurii butașilor.
ERDESZETI LAPOK (Revista de silvicultură sau Pagini de
silvicultură , în traducere), organ al Asociației Naționale a
Silvicultorilor din Ungaria.
Asociația Națională a Silvicultorilor din Ungaria, fondată în
anul 1862, a realizat - în ultima vreme - publicația de mai sus,
într-o formă grafică modernizată față de revista AZ ERDO,
predecesoarea acesteia.
Noua publicație și-a propus să oglindească atît frămîntările,
problemele din economia națională - cu referire la silvicultură, în
primul rînd la fondul forestier, să prezinte unele cercetări de
sinteză. în mod special cele de gospodărire a pădurilor, cît și
relatări, recenzii din activitatea silvică internațională.
Pentru exemplificare, spicuim din numerele 1-3/1994:
Numărul 1/1994 începe cu extrase dintr-o amplă dare de
seamă oficială a Organului central de gospodărire a pădurilor pe
un an, cu aspecte de statistică forestieră privind activitatea de
regenerare naturală și artificială, dăunători, exploatarea pădurilor
(volumul de masă lemnoasă exploatată a reprezentat 73%, față de
posibilitatea de produse principale din amenajamente) etc. Se
remarcă insuficiența fondurilor bănești pentru împăduriri,
reducerea proporției stejarilor în noile plantări, în favoarea
extinderii proporției salcîmului și plopilor euramericani.
în articolul Viitorul pădurilor noastre și modificarea climei
(Vig Păter) se analizează influența factorilor climatici în evoluție
asupra pădurilor și măsurile previzibile și posibile pentru mărirea
rezistenței arboretelor (extinderea unor specii mai rezistente la
uscăciune, crearea de arborete amestecate, cu structură complexă
etc.).
Numeroase materiale se referă la poziția unor silvicultori,
organe oficiale și organisme, cu privire la proiectele de legi silvice
supuse aprobării Parlamentului. Astfel, se preconizează trecerea în
proprietate privată a unor suprafețe de păduri - aproape 800 mii ha
(fond forestier total de 1850 mii ha). Poziția silvicultorilor este
clară, arătînd funcțiile multialterale ale pădurilor și rolul complex
al fondului forestier. în acest sens, a luat atitudine oficială și
Ministerul pentru Protecția Mediului. De asemenea, multe
materiale se referă la proiectul legii vînătorii, insistînd asupra
legăturii indisolubile între vînat și pădure.
Numărul 2/1994 prezintă un interviu cu rectorul Universității
îngrijirea a constat din udarea de cîte ori a-fost
necesar, iar spre toamnă udatul s-a făcut mai rar,
pentru a da posibilitatea lăstarilor să se lignifice.
înrădăcinarea cea mai bună s-a realizat de Hedera
helix DC Evonimus radicons Rehd, Ligustrum
vulgare L., urmat de Taxus baccata L., Buxus
sempervirens L., Cotomeaster horizontalis Decne,
Vibumum rhytidophyllum Hemsl. Hibiscus siriacus
L. iar cea mai slabă Thrijopsis delabrata (L. f) S.
Butășirea în verde se poate realiza și în răsadnițe
reci, în locuri cu o sursă de apă, umiditate
atmosferică ridicată, cu posibilități de umbrire, în
apropierea forței de muncă, pentru ca executarea
udării să poată fi făcută ori de cîte ori este nevoie.
din Șopron, cu privire la aspectele dc viitor ale învățămîntului
universitar forestier, care tinde spre o specializare mai
diversificată, inclusiv spre domeniul protecției mediului,
organizarea și conducerea întreprinderilor.
Dr. Tompa Kâroly, profesor la aceeași Universitate, prezintă
influența transformărilor din economia .forestieră asupra
învățămîntului superior de specialitate, insistînd asupra formării
viitoarelor cadre de conducere în silvicultură, industria lemnului,
protecția mediului, cu cunoștințe tehnice și economice complexe.
Este prezentată și intervenția în Parlament a unui deputat, care
propune asigurarea fondurilor pentru împădurirea unui milioq de
hectare, din terenuri inapte pentru alte utilizări, și oprirea trecerii
în proprietate privată a unor păduri din fondul forestier de stat.
Numărul 3/1994 continuă seria luărilor de atitudine în privința
privatizării pădurilor. In mod special, se poate evidenția articolul
lui Kâdăr Zoitan, care atrage atenția asupra aspectelor negative
ale privatizării pădurilor, fiind însă în general de aCord cu
restituirea unor păduri naționalizate.
Un alt material amplu se referă la pregătirea legii vînătorii,
prezentînd o serie de păreri autorizate, din partea Asociației
Naționale a Silvicultorilor, asupra proiectului de lege, în sensul
corelării aspectelor cinegetice cu cele silvice.
Tot în această ordine de idei, o organizație locală a Asociației
Naționale a Silvicultorilor (din Kaposvar) a organizat o
Consfătuire pe tema legislației silvice, aflată în dezbatere în
parlament, cu participarea unor specialiști și a deputaților din zona
respectivă Dezbaterile respective au fost prezentate în revistă.
Numerele apărute pînă în prezent cuprind multe materiale ce
oglindesc schimburi de experiență .(vizita unor studenți-ingineri
dm Germania, vizitele unor delegații de silvicultori maghiari în
Franța, Slovenia, Ucraina Subcarpatică etc.), mici schițe literare
privind evenimente legate de pădure, amintiri despre activitatea
unor silvicultori de frunte (nu numai maghiari), mici recenzii pe
probleme variate de specialitate, articole despre specii forestiere
rare în flora Ungariei etc.
Fiecare număr conține ample relatări despre viața organizațiilor
teritoriale ale Asociației Naționale a Silvicultorilor precum și
reclame privind firme de specialitate, livrări de puieți disponibili
pentru valorificare, produse de import etc.
Ing. VASILE BAKOȘ
REVISTA PĂDURILOR O Anul 109 * 1994(5 Nr.2
11
Cultura ciupercilor Pleurotus spp. (bureți) pe
substrat din plante medicinale și aromatice
Ciupercile Pleurotus, cultivate în țara noastră,
sunt reprezentate prin patru specii: P. ostreatus
(buretele vînăt sau păstrăvul de fag), P. florida
(buretele sau păstrăvul roșietic), P. cornucopiae
(buretele cornet), P. sajor-caju (buretele brun).
Valoarea nutritivă a ciupercilor Pleurotus este
importantă întrucît partea comestibilă, respectiv
carpoforii, se realizează din materiale cu valoare
energetică scăzută sau nulă. Astfel, din 150 kg
rumeguș de foioase, paie de grîu sau ciocălăi de
porumb, se va putea obține o producție de circa 30
kg ciuperci Pleurotus, care constituie un aport pentru
hrana omului de peste un kilogram substanțe
proteice. Această cantitate de substanțe proteice
echivalează cu 4-5 kg came de vită sau porc, fapt
pentru care ciupercile pot fi numite pe drept cuvînt
“came vegetală”.
Ciupercile Pleurotus reprezintă calități importante
de păstrare; astfel, la temperatura de 10°C, pot fi
păstrate 10 zile, menținute însă în ambalaj de
polietilenă. Se pot usca și au avantajul că, în
momentul folosirii, pot să resoarbă apa fără să
prezinte însă, mirosul caracteristic al ciupercilor
deshidratate, vechi. La recoltare sunt curate, lipsite
de pămint, turbă sau nisip. Nu conțin amidon, iar
grăsimile sunt în cantitate foarte redusă, deci se
recomandă ca aliment dietetic, mai ales pentru
diabetici.
De asemenea, au o circulație rapidă a fondurilor
bănești și o amortizare într-un timp scurt a
investițiilor, avînd și cele mai rapide cicluri de
creștere din tot sectorul vegetal.
Pe plan mondial, ciupercile vor procura un aport
de proteină de 200.000 t în anul 2000, cu o creștere
anuală în jur de 8%, ceea ce reprezintă 0,5% din
proteina consumată.
Ciupercile Pleurotus, avînd un regim de nutriție
saprofit heterotrof, solicită - în primul rînd - hidrații
de carbon reprezentați prin celuloză, hemiceluloză și
lignină iar - în special - carbohidrații solubili.
Pentru cultura bureților, în țara noastră se
utilizează în mod curent materiale refolosibile din
agricultură, silvicultură, industria lemnului, textilă
ș.a., omogenizate în diferite rețete.
Ing. IOANA TUDOR, cercetător
științific principal
Institutul de Cercetări pentru
Legumicultura și Floricultură-Vidra
în scopul reducerii consumurilor energetice, în
cultura ciupercilor Pleurotus sp. s-au luat în studiu,
pe lîngă reziduurile de in și cînepă (Ioana
Tudor, Mateescu, N., 1987) și unele deșeuri
de plante medicinale și aromatice. Pentru
valorificarea corespunzătoare a unor deșeuri din
industria prelucrării plantelor medicinale și
aromatice, s-a cercetat capacitatea de împînzire a
miceliului și de fructificare a ciupercii Pleurotus
ostreatus pe substrat din tulpini de mărar și levănțică.
Tulpinile de mărar, cunoscute în industria
prelucrării plantelor medicinale sub numele de “iarbă
de mărar”, rezultă din prelucrarea mărarului prin
distilarea fracționată, respectiv autoclavare în faza de
înflorire, pentru extragerea uleiului volatil. Lucrarea
de prelucrare a mărarului se desfășoară în perioada
l.VII-15.IX, pe tot teritoriul țării, la întreprinderile
de plante medicinale. Tulpinile de mărar, cu
lungimea de 70-120 cm, sunt introduse la distilarea
fracționată și transportate în vrac la stațiile de
extracție. Autoclavele mobile au capacitatea de
umplere de 1000 kg “iarbă de mărar” iar regimul
termic, cu abur, durează 46 ore la temperatura de
100°C. Zilnic, la stațiile de extracție se execută patru
pînă la șase autoclavări. După autoclavare, tulpinile
de mărar sterilizate sunt depozitate pe un teren
betonat și pregătite pentru eliminare, ne mai avînd
altă întrebuințare.
Principalele stații ale întreprinderii Plafar, unde se
execută aceste lucrări, sunt: Fabrica “Stela” -
București, Centrul Plafar - Buzău, întreprinderea
Plafar - Brăila, Centrul Plafar - Ciorani - Prahova,
Centrul Plafar - Roșiorii de Vede - Teleorman și
altele. Numai în cadrul întreprinderii Plafar -
București sunt șapte stații de extracție a uleiului
volatil din mărar. Rezultă astfel o cantitate de peste
2000 t tulpini de mărar, din care se face extragerea
uleiului volatil, care nu mai pot avea altă folosință,
nici chiar drept combustibil, fiind total eliminate din
circuitul economic.
( Procesul dc industrializare ca plantă medicinală a
lavandulei, pentru extragerea uleiurilor volatile, se
desfășoară Ia fel ca ia mărar și rezultă în final 300 t
de deșeu autoclavat.
12
REVISTA PĂDURILOR 0 Anul 109 © 1994 « Nr.2
Avînd la dispoziție 2300 t de deșeuri de mărar și
lavandula, s-au executat cercetări privind folosirea
lor ca suport pentru cultura ciupercilor Pleurotus sp.
La mărar, conținutul în proteine este de 3,4 g%,
P-52,5 mg%, Ca-41,4 mg%, calculate la substanța
proaspătă, precum și vitamine ca: A, Bp B2, C, PP,
care se găsesc în cantități apreciabile, primele locuri
fiind ocupate de vitamina A cu 7,0 mg% și vitamina
C cu 3,0 mg% la substanța proaspătă.
Tulpinile de mărar și de lavandula, rezultate după
distilarea fracționată, reprezintă un material liber de
agenți patogeni, respectiv ciuperci saprofite și
dăunători. Astfel, tulpinile rezultate, avînd
umiditatea corespunzătoare, nu s-au mai îmbibat ci
numai s-au tocat la dimensiunea de 1-3 cm, tocarea
reprezentînd singura operație tehnologică înainte de
însămînțare. S-a adăugat 6% carbonat de calciu și
3% miceliu pe suport granulat din Pleurotus
ostreatus, tulpina 421.
Materialul rezultat de la distilarea fracționată a
fost o parte supus unei noi sterilizări, după regimul
termic al miceliului, iar restul folosit ca atare. Nu
s-au constatat diferențe, atît la ritm cît și la
intensitatea de împînzirc cu miceliu de Pleurotus a
acestui material, reprezentat prin mărar și lavandula.
După patru zile de la însămînțare, s-a constatat
intrarea activă a miceliului în vegetație pe ambele
suporturi. Astfel, după șapte zile, împînzirea
miceliului în suportul de mărar a reprezentat 47,7-
59,3% iar după 11 zile 71,8-100%, în ziua a 12-a
toate repetițiile fiind total împînzite. Fructificarea a
avut loc după 25-30 zile.
Incubarea totală a miceliului, urmărită atît în
tuburi cît și în cilindri de sticlă cu un volum de 1200
cm3, folosiți în tehnologia producerii miceliului
industrial, s-a desfășurat în camera termostat la
temperatura de 25°C, comparativ cu martorul pe
suport clasic din ciocălăi de porumb și paie de gnu.
Nu s-au constatat diferențe între materialul inițial
folosit de la distilarea fracționată și cel resterilizat.
Variantele executate au arătat că se poate realiza
un suport de creștere pentru ciupercile Pleurotus și
din amestecul de tulpini de mărar și lavandula în
proporții egale, competitiv cu fiecare material luat în
parte, fapt care permite și folosirea combinată a celor
două reziduuri. Folosind pentru cultura ciupercilor
această cantitate de deșeuri din industria plantelor
medicinale și aromatice, ar putea rezulta - în cursul
unui an - minimum de 300 t ciuperci Pleurotus, fără
consumuri energetice (abur, energie electrică) carfe,
valorificate la prețul actual, ar permite realizarea
unei valori de peste 1380 mii. lei (la un randament de
15 kg ciuperci la 100 kg material însămînțat).
BIBLIOGRAFIE
D e c 1 a i r e, J.R., 1981: Place et râie des champignons cultives
comme source de proteines humaines en l'an 2000. M.S.XI A,
Sydney, p. 1-18.
Mateescu, N., 1992: Cultura ciupercilor Pleurotus. Editura
Ceres, București.
Tudor, Ioana, Mateescu, N., 1992: Cultura
ciupercilor Pleurotus sp. pe reziduuri din industria textilă, fără
consumuri energetice. în: Horticultura, S. C. Agriș - Redacția
Revistelor Agricole S.A., nr. 3, p. 26-28, București.
Cultivation of Pleurotus spp. mushrooms on medicinal herbs or flavoured plants layers
Pleurotus mushrooms (ostreatus, florida, comucopiae and sayorcaju) are on the second place as a cultivation area after champignons
- Agaricus bisporus. These mushrooms have an advantage regarding the organoleptic qualities, the preservation period and the short
time liquidation of investment.
The paper presents a technological link thanks to it the rests of medicinal herbs and flavoured plants (lavender and dill) can be used
for the mushrooms cultivations with no power consumption (steam).
recoltează pi valorifică anual, din fondulforestier, pe piața internă
pi la e^eport, peste 12 mii tone de fructe de pădure (afine, zmeură, mure, porumbe,
păducel, cătina, măceș p.a.), 1,5 mii tone ciuperci comestibile (galbiori, hribi, ghebe),
2 mii tone plante medicinale pi aromatice, 25 mii tone nuiele de răchită, 6 mii porni
de Crăciun pi importante cantități de răpind și miere de albine.
REVISTA PĂDURILOR & Anul 109 S 1994 c Nr. 2
13
PUNCTE DE VEDERE
Cercetări asupra însușirilor papetare ale
principalelor cultivaruri de plop din
România
Ing. VASILEI. BENEA
Stațiunea de Cercetări pentru Plop și
Salcie, Cometu
Introducere
Speciile de plop și salcie sunt larg folosite în
• ? «
industria papetară, ca urmare a calităților pe care le
posedă, fiind competitive cu specii forestiere
tradiționale (fag, rășinoase).
Luînd în considerare necesarul național de lemn de
plop și salcie, pentru producerea de pastă și hîrtie în
continuă creștere, ajungîhd - la fmele secolului - la
dublarea acestora (aproximativ 1,5 milioane m3),
cercetările de ameliorare a salicaceelor au urmărit
testarea în condiții staționale variate și, în final,
selecționarea de cultivaruri/clone adecvate în acest
scop.
în lucrarea de față se prezintă investigațiile
efectuate asupra principalelor cultivaruri/clone de
plop majoritare în plopicultura noastră (aproximativ
90%) și anume: Plopulus x euramericana Robusta -
Hîrșova Ro 16, Jacometti I 214, Jacometti 1154 și
Wettstein ■ Sacrau 79.
Scopul și metodele de cercetare
Scopul cercetărilor. S-a urmărit selecționarea de
cultivaruri/clone de plop cu caracteristici papetare
superioare ale lemnului, ținînd seama de compoziția
clonală a plantațiilor existente.
Metodele de cercetare. Acestea au fost specifice
cercetărilor de laborator practicate, prevăzute în
normative (Dumitriu -Tătăranu, I. ș.a.
1984), și s-au determinat conținutul în celuloză și
caracteristicile fibrelor de lemn (lungimea, diametrul
și coeficientul de subțirime).
Obiectul și locul cercetărilor
Obiectul cercetărilor. Au fost studiate eșantioane
de lemn (carote de sondaj, rondele) prelevate din
arbori de 14-15 și 25 ani din cultivarurile/clone,
specificate în Introducere.
Locul cercetărilor: plantații comparative și
Populetum-ul Corețul 1/64 din Stațiunea de Cercetări
pentru Plop și Salcie Cometu, localizat în Lunca
Argeșului, cu stațiuni mediu-superior productive.
Realizări considerații
Datele obținute sunt prezentate în Tabelele 1 și 2.
Tabelul 1
Valori medii ale conținutului în celuloză, lungimii,
diametrului și coeficientului dc subțirime ale fibrelor
lemnoase, la specii/cultivaruri/clone de plop, din plantațiile
comparative ICAS Cometu HI A, B, VB, VI, VII, la schema
de 4x2 m, 4x4 m și 5x2 m, 5 m, în vîrstă de 14-15 ani.
(Medium valucs of pulp content, of the length, diameter and
thinness coefficient of wood fibers by poplar
species/cultivations/clones in comparative plantations ICAS
Cometu III A. B, VB, VI, VII by sceme 4x2 m, 4x4 m and 5x2
m, 5 m, 14-15 years old).
Nr crt	Specie/cultivariclonă	Conțin celuloză, %	Caracteristici fibre		
			Lun- gimea (R)	Diam. (P)	Coef. dc subțirime
1.	Populus x euramericana c.v, Robusta-Hîrșova, d.Rol6	50,2	1055,7	19,7	53,5
2.	Populus x euramericana c.v. Jacometti, cl. 1214	48,0	1110,7	23,8	46,6
3.	Populus x euramericana c.v. Wettstein-Sacrau 79	48,1	1152,4	24,8	46,5
	MEDIA TEST	48,8	1106,3	22,8	48,9
Din datele prezentate se pot reține, în principal,
următoarele:
® Populus x euramericana Robusta-Hîrșova Ro-
16 are un conținut de celuloză de 50,2%, superior cu
2,9% mediei testului (48,8%).
Caracteristicile fibrelor - lungimea, diametrul -
sunt inferioare mediei testului (1106,3 p și respectiv
22,8 p) cu 4,6% și respectiv 13,6%, rezultînd un
coeficient de subțirime (53,5) superior cu 9,4%
mediei (48,9);
•	Populus x euramericana Jacometti I 214.
Conținutul în celuloză 48,0% este inferior cu 1,4%
mediei testului (48,8%), în timp ce lungimea și
diametrul fibrelor sunt superioare mediei (1106,3 p
și respectiv 22,8 p) cu 0,4% și respectiv 4,4%.
Coeficientul de subțirime rezultat (46,6) se situează
sub valoarea mediei (48,9) cu 4,8%;
•	Populus x euramericana Wettstein Sacrau 79
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 Ol 994 <3 Nr.2
Tabelul 2
Valori medii ale conținutului în celuloză, lungimii,
diametrului și coeficientului de subțirime ale fibrelor
lemnoase la specii/cultivaruri/clone de plop din Populetum-ul
ICAS Cornetu 1/64, la schema de 7x7 m, vîrstă de 25 ani.
(Medium values of pulp content, of the length, diameter and
thinness coefficient of wood fibers by poplar
species/cultivations/clones in the poplar stand ICAS Cornetu 1/64
by sketch 7x7 m, 25 years old)
Nr. crt.	Specie/cultivar/ clonă	Vîrsta	Conținutul în celuloză	Caracteristici fibre		
				Lungi- mea (u)	Diame- trul (10	Coef. de subțirime (DD)
1.	Populus x curameri-	1-5	52,5	995,0	19,1	52,1
	cana c.v. Robusta-	6-10	52,6	1134,5	20,1	56,4
	Hîrșova, cl. Ro 16	11-15	54,2	1188,8	20,2	58,8
		16-20	56,4	1209,4	21,0	57,6
		21-25	52,6	1275,0	23,9	53,3
		MEDIA	53,6	1100,5	20,9	55,5
2.	Populus x eurameri-	1-5	47,5	1149,0	23,2	49,5
	cana c.v. Wettstein-	6-10	48,3	1239,6	24,4	50,8
	Sacrau cl. 79	11-15	49,8	1240,5	24,5	50,5
		16-20	50,1	1275,3	25,1	50,8
		21-25	49,3	1278,1	25,3	50,1
		MEDIA	48,9	1234,5	24,5	50,4
3.	Populus x eurameri-	1-5	49,5	1002,3	20,8	48,2
	cana c.v. Jacometti,	6-10	50,4	1173,5	24,5	47,9
	cl. 1154	11-15	51,3	1246,7	23,9	52,2
		16-20	51,5	1265,7	22,5	56,2
		21-25	51,8	1252,7	23,3	53,8
		MEDIA	50,9	1188,2	23,0	51,7
	MEDIA TEST		51,2	1194,4	22,8	52,5
conține 48,1% celuloză, inferior cu 1,4% mediei
testului (48,8%). Lungimea și diametrul fibrelor sunt
superioare mediei (1106,3 p și respectiv 22,8 p) cu
4,2% și respectiv 8,8% iar coeficientul de
subțirime (46,5), inferior cu 4,9% mediei (48,9).
Analizînd datele prezentate, se pot reține
următoarele:
® Populus x euramericana Robusta-Hîrșova Ro.
16. Celuloza are valoarea medie globală (1-25 ani)
de 53,7%, cu 4,9% peste media testului, și are
tendința de creștere continuă (52,5 la 56,4%) pînă la
vîrsta de 20 de ani; în ultimul interval de cinci ani
(21-25 ani) scade la 52,6%.
Lungimea și diametrul fibrelor lemnoase au o
medie globală de 1160,5 p și respectiv 20,0 fiind
inferioare mediei testului (1194,4 p și 22,8 p), cu
2,8% în primul caz și cu 8,3% în al doilea caz;
evoluția valorilor lor este în continuă creștere, atît la
lungimi (995,0-1275,0 p) cît și la diametre (19,1-
23,9 p). Coeficientul de subțirime, cu o valoare
globală de 55,5, este superior mediei testului (52,5)
cu 5,7% iar cele mai mari valori intermediare apar
între 6-20 ani (56,4-58,8).
•	Populus x euramericana Wettstein-Sacrau 79.
Are un conținut global de celuloză de 48,9%, cu
4,4% inferior mediei, care prezintă o creștere
continuă (47,5-50,1%) pînă la vîrsta de 20 ani
și o ușoară descreștere între 21-25 ani (50,1-
49,3%). Lungimea fibrelor, cu o medie
globală pe test de 1234,5 p, prezintă o
creștere permanentă, pe măsura înaintării în
vîrstă, mai accentuată între 6-10 ani (1149,0-
1239,6 p) și este superioară mediei testului,
cu 3,4%. Similar, diametrul fibrelor cu o
medie globală de 24,5 p, depășind media
testului cu 7,5%, manifestă aceeași tendință
de creștere în raport cu vîrsta (23,2-25,3 p),
mai puternică între 1-5 ani și 16-20 ani (23,2-
24,4 p și respectiv 24,5-25,1 p). Coeficientul
de subțirime, cu o valoare medie de 50,4, se
situează sub valoarea testului (52,5) cu 4,1 %.
© Populus x euramericana Jacometti 1154.
Conținutul în celuloză, cu o valoare medie
globală de 50,9%, inferior cu 0,6% testului,
este în continuă creștere o dată cu vîrsta, mai
pronunțată între 1-15 ani (49,52-51,30%).
Lungimea fibrelor are o medie globală de 1188,2
p, cu 0,5% sub valoarea testului (1194,4 p) și
manifestă o creștere continuă pînă la vîrsta de 20 ani,
mai evidentă între 1-15 ani (1002,3-1265,7 p), apoi
scade nesemnificativ. Diametrul fibrelor, în
schimb, cu o valoarea globală de 23,0 p se situează
peste media testului (22,8 % p) cu 0,9%, prezentîhd
o variație neuniformă mai mare sau mai mică cu
vîrsta, mai accentuată între 1 -5 ani (20,8-24,5 p).
Coeficientul de subțirime a fibrelor, cu o medie
globală de 51,7 este inferioară medici testului (52,5)
cu 1,5%) și o amplitudine de variație pronunțată
(47,9-56,2).
Din analiza comparativă a datelor, prezentată mai
sus, se desprinde cu claritate superioritatea lui
Populus x euramericana Robusta-Eîrșova Ro 16, în
toate suprafețele experimentale cercetate. Intr-
adevăr, valorile conținutului în celuloză (50,2 și
53,7%) și ale coeficientului de subțirime (53,5 și
55,5) se situează peste valorile înregistrate la
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 9 1994 & Nr.2
15
Popuius x curamericana Wettstein Sacrau 79,
Jacometti I 214 și 1 154, care realizează valori
inferioare (48,0-50,9% și respectiv 46,5-51,7). Ca
urmare, este pe deplin justificată continuarea
promovării cu precădere a cultivarului Robusta-
Hîrșova cl. Ro 16 în scopuri papetare, în condiții
pedo-climatice corespunzătoare.
BIBLIOGRAFIE
Benea, V. ș.a., 1991: Selecția plopilor, sălciilor și răchitelor
cu calități tehnologice superioare și rezistență sporită la boli și
dăunători. ICAS, ref. șt. final, pag. 18-49. (Manuscris)
Dumitriu-Tătăranu, I. ș.a., 1983: Estimarea calității
lemnului prin metoda carotelor de sondaj. Editura Tehnică,
București, pag. 205-228.
Investigationș on the paper properties of the maia romanian poplar cultivars
It is covered the main paper propeities-cellulose content, lenght and thickness of the wood-fiber, as well as their thinness cocfficient,
to the Popuius x euramericana Wettstein-Sacrau 79 m Jacometti I 214, Jacometti 1154 & Robusta-Hîrșova Ro 16, tested in fteld trials
located in the river bank of Argeș, having 14-15 and 25 years of age. It can be outlined, the superiority of the properties of P. x
euramericana, Robusta-Hîrșova Ro 16, which has, in average, approx. 7,0% more cellulose content and a thinness coefficient superior
with 11,2%, the latest is considercd to be a very important synthetic factor showing the quality of resulted paper.
REVISTA REVISTELOR
ALBERT, J. POJE, PETER, E. NEWALLIS, 1974: Method for
controlling plant growth with substituted cyclohexenones.
(Metodă pentru influențarea creșterii plantelor cu
ciclohexenone substituite). în: United States Patent, 3, 820, 975,
June 28.
Această invenție se referă și are ca obiect studiul 5,5
dimetiIciclohexen-2-onei-l-3 substituită, a sulfoxizilor, sulfaților
și tiocianaților corespunzători care posedă proprietăți regulatoare
în creșterea plantelor, compoziții active sub formă de amestecuri
sau compuși cu agenți purtători în fază dispersă, solizi sau lichizi.
Sunt prezentate și metodele de obținere ale acestor compuși,
utilizarea lor într-o manieră nouă, în special pentru dirijarea
creșterii plantelor.
Compușii activi, așa cum arată această invenție, prezintă
proprietăți de reglare a creșterii plantelor, prin comparație cu o
mică toxicitate față de viețuitoarele cu sînge cald și, concomitent,
cu o scăzută fîtoloxicitate.
Unii dintre compușii selectați ar putea poseda activități
biologice în alte domenii: de exemplu, pot fi folosiți ca
insecticide, ierbicide, defolianți.
■ Acești compuși pot fi folosiți în concentrații care să fie în
beneficiul plantelor și în concentrații care să nu fie fitotoxice
vegetale.
Folosirea compușilor din această invenție se mai poate face și
pentru oprirea creșterii buruienilor, plantelor ornamentale,
tufișurilor sau a copacilor.
Compușii din această invenție pot avea efecte pozitive
economice asupra plantelor menționate, afectînd cantitatea de
fructe, mărind rezistența vegetației la daunele cauzate de secetă
sau îngheț.
Astfel, în stare pură sau în combinații sinergice, cu cunoscuți
inhibitori ca hidrazida maleică, compușii din această invenție pot
întîrzia creșterea ierbii, a tufișurilor, buruienilor, producînd un
efect cunoscut ca o “cosite chimică” sau curățire (tăiere) chimică.
Alte efecte fiziologice constau în prevenirea pătrunderii
elementelor străine în coaja merelor și piersicilor.
Prezentul studiu mai conduce și la controlul selectiv al ratei de
creștere a plantelor, al măririi producției la hectar, a conținutului
de zahăr ctc.
Exemplele formulate sau compozițiile sunt aplicate în formele
obișnuite, de exemplu: prin împrăștiere, atomizare, pulverizare,
prăfuite, udare, stropire ca și în solul plantelor, copacilor, plante,
insecte etc.
Surprinzătoarea activitate de reglare a creșterii plantelor a
compușilor activi studiați în această invenție, fără a fi limitativă,
este ilustrată în exemplele următoare: test asupra creșterii
castraveților plantați; activitate fungicidă, acțiune insecticidă; test
pe muște și fluturi, acțiune acaricidă păianjeni, furnici și acțiune
asupra celulei hepatice (șobolani).
Rezultatele noastre de laborator obținute pe baza acestui studiu
au fost prezentate la Conferința Națională de Chimie și Inginerie
Chimică, București, 29-30 oct. 1993.
Conf. dr. chim. CAMELIA GEORGETA CĂLIN
Academia de Studii Economice, București
Viitorul umanității depinde de cel al pădurilor. 9fy-i nici
o clipă de pierdut să acționăm, în consens, pentru a opri
degradarea - în continuare - a resurselor forestiere mondiale.
16
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 9 1994 • Nr. 2
Considerații privind utilizarea densității
aparente în gestionarea masei lemnoase
1.	Considerații introductive
Pentru caracterizarea corectă și completă a
activităților desfășurate în cadrul procesului de
producție al exploatărilor forestiere, este strict
necesar să se cunoască mărimea cantității de masă
lemnoasă intrată în proces - circulată prin diferite
faze și operațiuni, ca urmare a transformărilor
tehnologice - și apoi ieșită din administrarea
întreprinderii forestiere.
Lemnul, ce constituie sursa de materie primă
pentru unitățile de exploatare, poate fi exprimat în
unități de volum sau de masă.
Modul tradițional al exprimării prin volum a
cantității de masă lemnoasă conținută într-o pădure,
pe un mijloc de transport sau într-un sortiment,
implică determinarea tuturor elementelor geometrice
necesare calculului volumului la fiecare piesă
componentă, ceea ce - în condițiile actuale - devine
inoperant din punct de vedere economic pentru
unitățile de exploatare.
Exprimarea mărimii masei lemnoase în unități de
masă este mai recentă, dar și condiționată de
existența unor mijloace tehnice (cîntare de 50 t) care
să permită preluarea unor cantități mari la o singură
determinare. Metoda prin cîntărire prezintă avantajul
că se face direct, este simplă, rapidă și obiectivă, și
nu necesită cunoașterea elementelor dimensionale ale
pieselor componente.
Dacă pentru relațiile dintre unitățile silvice - ca
furnizori de masă lemnoasă - și întreprinderile
forestiere de exploatare - ca beneficiari, unitatea de
bază în exprimarea cantității de masă lemnoasă
contractată este cea dc volum, în schimb, pentru
evaluarea costurilor și consumurilor de combustibili
la procesele tehnologice de colectat și transportat,
importantă devine unitatea de masă, ca apo: - pentru
gestionarea'producției în depozite și centre dc sortare
și preindustrializare - să se recurgă din nou la
unitatea dc volum.
Pentru a putea opera expeditiv, dar corect, toate
‘^Sucursala de Exploatare și Transport Tehnologic pentru
Prelucrarea Primară a Lemnului.
"•centre de sortare și prelucrare a lemnului)
Dr. ing. JOHANN KRUCH
S.E.T.T.P.P.L.*) - Arad
mișcările gestionare de masă lemnoasă - survenite pe
parcursul procesului forestier de producție - este
strict necesar să se cunoască relațiile funcționale care
admit stabilirea corespondenței dintre cele două
modalități de exprimare. Mărimea fizică care permite
acest lucru este densitatea aparentă, adică raportul
dintre masa și volumul aparent ale lemnului.
Densitatea aparentă este un parametru a cărui
importanță este deosebită, deoarece - pe lîngă faptul
că reflectă cel mai bine conținutul de materie -
îngăduie și stabilirea prestațiilor efectuate în cadrul
proceselor tehnologice de colectat și transportat ce
sunt exprimate în tone-kilometrice.
Apar, totuși, și o serie de dificultăți în utilizarea
densității aparente, deoarece - așa cum se știe -
materia lemnoasă a arborilor reprezintă o asociere
bine definită între lemnul propriu-zis și coajă. Astfel,
din cauza celor două elemente anatomice, există trei
densități aparente, și anume: a lemnului cu coajă, a
lemnului fără coajă și a cojii. Fiecare dintre acestea
își are importanța într-o anumită fază a procesului de
producție și de aceea cunoașterea lor corectă, cu
toate influențele generatoare de variație, este absolut
necesară.
Trebuie menționat că masa lemnoasă, preluată de
la parchetele de exploatare de către depozite și
c.s.p.l.**)-uri, este înregistrată fără coajă, adică în
volum net, excepție făcînd doar sortimentul de lemn
de foc.
în cele ce urmează, va fi prezentată o posibil itate
dc determinare a volumului net, în raport cu masa
totală a lemnului, precum și a densităților aparente
componente, și vor fi redate cîteva rezultate practice
obținute. De asemenea, se vor face cîteva
considerații în legătură cu precizia metodei actuale,
evidențiindu-se cuantumul erorilor ce se pot comite
în cazul utilizării unor valori neconforme cu
realitatea.
2.	Baza teoretică a metodei
Plccînd de la considerentul că orice arbore sau
parte a acestuia este alcătuit din lemn și coajă, devin
evidente următoarele două relații între volume și,
respectiv, mase:
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 & Nr.2
17
Considerații privind utilizarea densității
aparente în gestionarea masei lemnoase
1.	Considerații introductive
Pentru caracterizarea corectă și completă a
activităților desfășurate în cadrul procesului de
producție al exploatărilor forestiere, este strict
necesar să se cunoască mărimea cantității de masă
lemnoasă intrată în proces - circulată prin diferite
faze și operațiuni, ca urmare a transformărilor
tehnologice - și apoi ieșită din administrarea
întreprinderii forestiere.
Lemnul, ce constituie sursa de materie primă
pentru unitățile de exploatare, poate fi exprimat în
unități de volum sau de masă.
Modul tradițional al exprimării prin volum a
cantității de masă lemnoasă conținută într-o pădure,
pe un mijloc de transport sau într-un sortiment,
implică determinarea tuturor elementelor geometrice
necesare calculului volumului la fiecare piesă
componentă, ceea ce - în condițiile actuale - devine
inoperant din punct de vedere economic pentru
unitățile de exploatare.
Exprimarea mărimii masei lemnoase în unități de
masă este mai recentă, dar și condiționată de
existența unor mijloace tehnice (cîntare de 50 t) care
să permită preluarea unor cantități mari la o singură
determinare. Metoda prin cîntărire prezintă avantajul
că se face direct, este simplă, rapidă și obiectivă, și
nu necesită cunoașterea clementelor dimensionale ale
pieselor componente.
Dacă pentru relațiile dintre unitățile silvice - ca
furnizori de masă lemnoasă - și întreprinderile
forestiere de exploatare - ca beneficiari, unitatea de
bază în exprimarea cantității de masă lemnoasă
contractată este cea de volum, în schimb, pentru
evaluarea costurilor și consumurilor de combustibili
la procesele tehnologice de colectat și transportat,
importantă devine unitatea dc masă, ca apoi - pentru
gestionarea producției în depozite și centre de sortare
și preindustrializare - să se recurgă din nou Ia
unitatea de volum.
Pentru a putea opera expeditiv, dar corect, toate
‘^Sucursala de Exploatare și Transport Tehnologic pentru
Prelucrarea Primară a Lemnului.
‘^centre de sortare și prelucrare a lemnului)
Dr. ing. JOHANN KRUCH
S.E.T.T.P.P.L.** - Arad
a
mișcările gestionare de masă lemnoasă - survenite pe
parcursul procesului forestier de producție - este
strict necesar să se cunoască relațiile funcționale care
admit stabilirea corespondenței dintre cele două
modalități de exprimare. Mărimea fizică care permite
acest lucru este densitatea aparentă, adică raportul
dintre masa și volumul aparent ale lemnului.
Densitatea aparentă este un parametru a cărui
importanță este deosebită, deoarece - pe lingă faptul
că reflectă cel mai bine conținutul de materie -
îngăduie și stabilirea prestațiilor efectuate în cadrul
proceselor tehnologice de colectat și transportat ce
sunt exprimate în tone-kilometrice.
Apar, totuși, și o serie de dificultăți în utilizarea
densității aparente, deoarece - așa cum se știe -
materia lemnoasă a arborilor reprezintă o asociere
bine definită între lemnul propriu-zis și coajă. Astfel,
din cauza celor două elemente anatomice, există trei
densități aparente, și anume: a lemnului cu coajă, a
lemnului fără coajă și a cojii. Fiecare dintre acestea
își are importanța într-o anumită fază a procesului de
producție și de aceea cunoașterea lor corectă, cu
toate influențele generatoare de variație, este absolut
necesară.
Trebuie menționat că masa lemnoasă, preluată de
la parchetele de exploatare de către depozite și
c.s.p.l.**>-uri, este înregistrată fără coajă, adică în
volum net, excepție făcînd doar sortimentul de lemn
de foc.
în cele ce urmează, va fi prezentată o posibilitate
de determinare a volumului net, în raport cu masa
totală a lemnului, precum și a densităților aparente
componente, și vor fi redate cîteva rezultate practice
obținute. De asemenea, se vor face cîteva
considerații în legătură cu precizia metodei actuale,
evidențiindu-se cuantumul erorilor ce se pot comite
în cazul utilizării unor valori neconforme cu
realitatea.
2.	Baza teoretică a metodei
Plecînd de la considerentul că orice arbore sau
parte a acestuia este alcătuit din lemn și coajă, devin
evidente următoarele două relații între volume și,
respectiv, mase:
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 • 1994 & Nr.2
17
VT=VL+VC,	(1)
= ML + Mq ,	(2)
în care indicii T, L și C se referă la masa totală a
lemnului și a cojii.
Dacă se ține seama că densitatea aparentă
reprezintă raportul dintre masă și volum, se poate
scrie:
pT = Mt /Vt = (ML + Mc )/VT = (pL VL+ pc Vc )
/V^PL^L^ + Pc^t )■	(3)
Volumul total al cojii unui arbore (sau parte a
acestuia) poate fi obținut din diferența:
(4)
așa că relația (3) devine:
Pt " PiS Vl^t )+ Pc (	' Vl/Vț )= (P^,-
pc)VUVT+pc	(5)
sau:
vL/vT~ (pT-pcy^-pc^	(6)
Dacă, acum, se exprimă volumul VT în raport de
pT și Mr , se obține dependența funcțională:
= Mr(l/pT)x (p^-p^)/ (pL-pc), (7)
care leagă între ele volumul lemnului fără coajă
(volum net) de masa totală prin intermediul
densităților aparente totale, a lemnului și a cojii.
Pentru determinarea volumului brut al masei
lemnoase recepționate prin cîntărire, se utilizează
formula:
VT=M/pr	(8)
Dintre elementele care intervin în relațiile (7) și
(8), și care dau volumele cu care se operează în
procesul de producție forestier, mărimea masei
lemnoase se obține prin cîntărire, iar densitățile
aparente trebuie determinate aprioric, ținînd seama
de anumiți factori de influență, dintre care amintim:
specia (grupa de specii), umiditatea, anotimpul etc.
3.	Modul de lucru
Pentru determinarea densităților aparente ce
intervin în relația (7) au fost prelevate eșantioane sub
formă de rondele, avînd grosimi cuprinse între
15...30 mm, ale căror dimensiuni au fost măsurate
cu o precizie de 0,1 mm iar masa cu precizia de 1 g.
Rondelelor confecționate li s-a determinat masa,
cu coajă și fără coajă, prin cîntărire, masa cojii
rezultînd din diferența celor două măsurători. Avînd
în vedere că forma rondelelor a fost neregulată
(exceptînd paralelismul celor două suprafețe), pentru
aflarea volumului cu coajă, și respectiv fără coajă,
s-au desenat pe hîrtie contururile eșantioanelor care,
apoi, s-au planimetrat.
Cu elementele astfel obținute s-au putut
determina:
-	densitatea aparentă a lemnului cu coajă pp
-	densitatea aparentă a lemnului pL;
-	densitatea aparentă a cojii pc
Specificăm că eșantioanele pentru o specie au fost
prelevate întotdeauna din același buștean și că
diferențele constatate se încadrează în toleranțele
admise pentru asemenea gen de măsurători.
Menționăm că metoda rondelelor, deși a fost
aplicată numai la eșantioane cu diametru echivalent
mic, poate fi utilizată cu succes și pentru suprafețe
mari, prin planimetrare cu pol interior sau chiar cu
subdivizarea suprafeței.
4.	Rezultate obținute. Discuții
în cele ce urmează, se vor reda doar cîteva din
rezultatele obținute pentru cele 12 specii avute în
vedere, și numai pentru sezonul de vegetație (aprilie
- septembrie). Astfel, în Tabelul 1 se prezintă
densitățile aparente pentru lemnul cu coajă, fără
coajă și a cojii de la trei specii caracteristice pentru
vestul țării.
Umiditatea eșantioanelor nu a fost identică cu a
lemnului proaspăt doborît, deoarece din momentul
recoltării lui și pînă la cel al prelevării din depozite a
trecut o perioadă de timp diferită de la specie la
specie.
Compararea valorilor medii pe specii și natură de
densitate aparentă permite să se concluzioneze
asupra existenței următoarei inegalități:
p^p^Pc,	(9)
adică pentru condiții normale, cel mai greu este
lemnul fără coajă iar coaja este cea mai ușoară
componentă a arborilor.
Realitatea este însă de multe ori mai complicată și
abaterile de la normalitate devin frecvente. Așa, spre
exemplu, în condiții de umiditate excesivă se poate
întîmpla ca densitatea aparentă a cojii să devină mai
mare decît a lemnului, inegalitatea (9) luînd
următoarea formă: p^p-^p^	(10)
18
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 9 1994 9 Nr.2
Tabelul 1
Densitățile aparente ale lemnului cu coajă, fără coajă și a cojii la cîteva specii forestiere, în sezonul de vegetație. (The apparent
densities of wood with bark, no bark wood and of the bark by some forest species during the vegetation season)
Specia Eșantion	Lemn cu coajă					Lemn fără coajă				Coajă		
	Supr. (cm2)	Gros. (cm)	Voi. VT (cm3)	Masa mt (g)	Pt Kg/m3	Suprafața (cm2)	Volumul (cm3)	Masa (g)	Pl Kg/m3	Volumul (cm3)	Masa M=MrMc (g)	Pc Kg/m3
Salcîm 1	226,50	2,60	588,90	507	861	186,20	484,20	434	896	104,78	73	687
2	232,30	2,63	610,95	510	835	184,70	485,76	430	885	125,19	80	631
3	230,90	2,66	614,19	521	848	183,50	488,11	440	901	12.6,08	81	631
Cer 1	54,95	1,78	97,81	92	940	42,55	75,73	76	1.003	22,08	16	724
2	51.45	1,75	90,03	90	999	42,02	73,53	75	1.019	16,50	15	909
3	53,60	1,79	95,94	92	958	43,72	78,25	76	971	17,69	16	904
Pin 1	135,60	1,78	241,36	182	754	114,05	203,00	166	817	38,36	16	417
silves- 2	132,15	1,77	233,90	182	778	111,60	197,53	166	840	36,37	16	439
tru	3	129,07	1,76	227,16	178	783	107,72	189,58	162	854	37,58	16	425
în studiul întreprins au fost depistate două astfel
de cazuri, una la plop euroamerican și alta la carpen.
Iată valorile medii determinate, în kg/m3:
-	plop euroamerican: pc = 788, pT= 734, pL =
725;
-	carpen: pc = 1041, pr=913, pL = 901.
Pentru cazul mai sus prezentat trebuie observat că
la calculul volumului net cu ajutorul formulei (7),
expresia - raport a densităților aparente - este
pozitivă, deoarece atît numărătorul cît și numitorul
sunt negative.
Explicația pc care o putem da acestei situații se
leagă de structura mai “spongioasă” a cojii și a
posibilității de a absorbi mai multă apă decît lemnul,
într-un interval scurt de timp.
Este de remarcat că cercetări amănunțite,
referitoare la densitatea aparentă a cojii și a variației
acesteia cu diverși factori de influență, dintre care în
primul rînd cu umiditatea, nu au fost făcute în
general, iar la noi și mai puțin.
Dacă se cunosc densitățile aparente pentru o
umiditate și specie date, atunci determinarea
volumului net implică doar aflarea masei
materialului lemnos, prin cîntărire și aplicarea
formulei (7). Pentru ușurarea muncii celor care sunt
puși să gestioneze masa lemnoasă se pot întocmi
tabele care să redea direct volumul net, în funcție de
elementele de variație menționate.
Cu ocazia cercetărilor efectuate, au fost urmărite
și procentele pc care le reprezintă coaja din volumul
și, respectiv, masa eșantioanelor și comparate cu
valorile citate în literatură (numai pentru volum).
Rezultatele obținute sunt prezentate în Tabelul 2.
Tabelul 2
Procentul cojii din volum și din masă la cîteva specii
forestiere. (Bark percentage from volume and mass by some
forest spccies)
Specia Eșantion	Diam. echiv. (cm)	Procentul cojii din:		Coaja 1. de lucru, % din voi. (lit.)
		volum (%)	masă (%)	
Salcîm 1	16,98	17,79	14,39	
2	17,20	20,49	15,68	21
3	17.14	20.52	15.54	
Cer	1	8,36	22,57	17,39	
2	8,08	18,32	16,66	25
3	8,26	18,34	17,39	
Pin	1	13,14	15,89	8,79	
silvestru 2	12,96	15,54	8,79	18
3	12,82	16,54	8,98	
Diferențele care există între procentele
determinate de noi pentru volumul cojii și cele
indicate în literatura de specialitate se explică doar
prin acuratețea metodelor folosite.
Deși atît masa cît și volumul lemnului cu coajă
suferă variații din cauza umidității, totuși,
modificarea volumului este mai redusă decît a masei;
din acest motiv, la aflarea volumului net este mai
corect să se opereze cu reducerile de volum și nu cu
cele de masă. în aceste condiții, diferențele sesizate
mai sus pot deveni semnificative.
O problemă deosebit de importantă pentru
gestionarea corectă a masei lemnoase este legată de
influența pe care o au mărimile erorilor de
determinare a elementelor cc intervin în calcul.
Conform metodologiei actuale, volumul net se
determină cu formula:
^-AVPyd-^),	(11)
în care kc reprezintă procentul cojii din volumul
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 9 Nr. 2
19
materialului lemnos.
Nu vom face referiri în legătură cu eroarea ce se
comite asupra volumului net prin utilizarea în calcul
a unui procent de coajă incorect, deoarece volumul
determinărilor noastre nu ne permite să
concluzionăm pertinent asupra acestui aspect, dar nu
putem să nu observăm că eroarea influențează direct
proporțional - în plus sau în minus - mărimea căutată.
Privitor la rezultatul cîntăririi materialului lemnos
putem să spunem că în ipoteza în care el este mai
mic decît cel real, eroarea variază direct
proporțional, conform relației:
eM% = 100	,	(12)
în care Mr reprezintă masa totală reală iar AMt
diferența de masă față de cea reală.
în Figura 1 este redată variația erorii în raport cu
Fig. 1: Variația erorii în cazul evaluării eronate a masei
materialului lemnos. (The error variation in the case of
erroneous evaluation of the wood mass).
diferența de masă pentru domeniile de masă întîlnite
în producție. Este evident faptul că eroarea ce se
comite este mai mare la valori mai mici ale masei
totale și scade pe măsură ce aceasta crește. Frecvența
cea mai mare a erorii care a putut fi sesizată a oscilat
în jurul a 3...5%.
Elementul care influențează în mod hotărîtor și
într-un cuantum important volumul net este
densitatea aparentă totală. Mărimea erorii ce se
comite printr-o supraevaluare a acesteia poate fi
determinată cu formula:
epr% = 100. ApT/(pT + ApT),	(13)
unde Apr reprezintă valoarea în plus a densității
aparente față de cea reală.
Variația erorii în raport cu densitatea aparentă
incorect determinată este redată în Figura 2. Aici,
Fig. 2. Variația erorii în cazul utilizării unor valori eronate
pentru densitatea aparentă. (The error variation in the case of
using erroneous values for the apparent density).
spre deosebire de situația precedentă, mărimea erorii
începe de la valori în jurul a 4% și poate ajunge la
25...30%, ceea ce evident reprezintă foarte mult. Și
aici influența părții supraevaluate din densitatea
aparentă este mai puternică la valorile mai mici decît
la cele mari ale acesteia.
O situație ceva mai complicată o reprezintă
variația erorii, în cazul cînd masa totală este
subevaluată iar densitatea aparentă este
supraevaluată. Pentru acest caz relația de calcul este:
= 100*(Afp Ap ț + pj,AAfj.)/Afj{Apj. +
(14)
unde simbolurile au semnificațiile cunoscute.
Reprezentarea relației (14) prezintă o evoluție spa-
țială din cauza celor două variabile, Apr și AMr,
dar din punct de vedere al determinării prin calcul nu
20
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 9 1994 9 Nr. 2
există nici o dificultate.
5.	Concluzii
în condițiile în care, în gestionarea masei
lemnoase și a prestațiiilor din cadrul proceselor
tehnologice de colectare și transport, nu se folosește
în mod direct unitatea de volum și cea de masă,
cunoașterea densității aparente este absolut necesară.
Determinarea volumului net poate fi făcută, fie
prin utilizarea densităților aparente ale ansamblului
lemn-coajă, fie prin utilizarea densităților aparente
ale lemnului cu coajă și a procentului de coajă.
Pentru obținerea unor valori care să concorde cu
realitatea este strict necesar ca valorile care se
folosesc să fie corecte și în concordanță cu factorii de
influență. Parametrul care are un rol hotărîtor asupra
densităților aparente este umiditatea. Pentru scopurile
producției este suficient dacă anul de producție este
subîmpărțit în două intervale, și anume:
-	perioada de vară: aprilie - septembrie;
-	perioada de iarnă: octombrie - martie,
acestea corespunzînd, în mare, cu sezonul de
vegetație și respectiv repausul vegetativ. Diferențele
ce pot apărea în cadrul perioadelor sus menționate
sunt tolerabile.
Avînd în vedere importanța deosebită pe care a
căpătat-o, în sistemul actual de gestionare a masei
lemnoase și de urmărire a prestațiilor de colectare și
transport, densitatea aparentă a lemnului cu coajă,
pentru limitarea erorilor care se pot comite - prin
utilizarea voită (sau nu) a unor mărimi ce nu sunt
conforme cu realitatea - este necesar ca valorile
densităților aparente ale speciilor forestiere de inters
economic să fie întărite printr-o decizie a forului
tutelar.
BIBLIOGRAFIE
Filipovici, J., 1964: Studiul lemnului I, II. Editura
Didactică și Pedagogică - București.
Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie forestieră.
Editura Ceres - București.
Pau că-Comănescu , Mihaela, 1981: Semnificația
ecologică a densității lemnului arborilor în pădurile din sudul
țării. în: Revista Silvicultura și exploatarea pădurilor, nr. 3.
Alexe, A. și Milescu, I., 1983: Inventarierea
pădurilor. Editura Ceres - București.
Consideration regarding the use of the apparent density in administrating the wood mass
In the paper is presented a me±od to determine the net volume according to its total mass and the apparent densities of wood bark,
with out bark, and of the bark. Later one makes a few considerations regarding the variation of the errors in the case when mass values
and the apparent densities are wrongly determined.
LOUIS C.B. HUTTEN MANSFELD, 1991: Workbook on Putting
an Environmental Plan into Action: Implemcntation Programming.
(Manual de aplicare în practică a unui program de protecție a
mediului înconjurător: programarea implementării). 3 cap.. 8 fîg.,
13 aneze, 108 p.
Varianta românească a lucrării (în posesia căreia Redacția a
intrat prin bunăvoința colaboratorului nostru, dl. Gheorghe
Manea) se prezintă într-o grafică modernă îngrijită și este editată
de Sic Press Design*) - București.
Structurată în trei capitole, lucrarea concentrează un material
bogat privind domeniul protecției mediului, de la nivel de decizie
pînă la nivel de execuție, și este inițiată de centrul Regional al
Mediului înconjurător pentru Europa Centrală și de Est, care
rămînc deschis oricărei propuneri de îmbunătățire a colaborării hi
domeniul protecției mediului.
Introducerea cuprinde problemele referitoare la: Destinația
manualului; Alte materiale; Principalele particularități ale
manualului; Structura textului; Cum se folosește manualul; Rolul
Centrului Regional al Mediului înconjurător; Remarci
suplimentare. Este semnată de autor.
Capitolul I (Descrierea problemelor mediului înconjurător)
este împărțită în trei subcapitole: 1. Mediul înconjurător, 2.
*)Str. Gabroveni, Nr. 2, Sector 3, Telefon: 3)2.25.85; 312.25.87. Fax:
312.99.76.
Dezvoltarea durabilă. 3. Descrierea conceptelor.
Capitolul II (Concepte și instrumente ale politicilor) cuprinde
cinci subcapitole, subdivizate și acestea pe probleme importante:
1. Politica mediului înconjurător. 2. Abordarea integrală. 3.
Premisele planificării mediului înconjurător. 4. Instrumente ale
politicii. 5. Măsuri tehnice.
Capitolul III (Programarea și planificarea implementări): 1.
Etapele unui plan de protecție a mediului. 2.
Planificare/Programare. 3. Aspecte cruciale ale programului de
implementare. 4. Etapele (capitolele) unui raport asupra
programului de implementare. 5. Avantajele programului de
implementare. 6. Criterii de verificare pentru un program de
implementare.
Anexele concentrează explicațiile celor trei capitole, fiind
intitulate după cum urmează: A. Despre legislație și politică. B.
Despre informație, educație și comunicație. C. Despre economic
și mediul înconjurător. D. Despre planificare fizică și mediu. E.
Despre management și organizare. F. Despre luarea deciziei. G.
Cîteva metode și tehnici. H. Cîteva aspecte importante. I. Cum să
realizăm dezvoltarea durabilă. J. Sfaturi pentru cercetare. K.
Situația specifică a țărilor din Europa Centrală și de Est. L.
Considerații legate de implementarea în regiune. M. Definiții.
După cum se menționează și în “Nota la ediția în limba
română”, traducătorii au adăugat la lucrarea originală un glosar de
termeni are îl familiarizează pe cititor cu termenii specifici și cu
corecta lor definire.
ELENA NIȚĂ
REVISTA PĂDURILOR o Anul 109 9 1994 9 Nr. 2
21
Comportarea în exploatare a lucrărilor de H
apărare și consolidare de pe drumurile "
forestiere din raza Filialei ROMSILVA â
Vîlcea	S
1.	Considerații generale
Lucrările de apărare și consolidare, realizate pe
drumurile forestiere, au menirea să mențină calitatea
și stabilitatea terasamentelor, pe tot timpul
exploatării drumului. Contactul permanent, sau
intermitent, cu curentul apei necesită supraveghere și
întreținerea continuă a acestor lucrări. Se cunoaște că
apa curgătoare acționează asupra albiei, producînd:
-	eroziune laterală și de adîncime;
-	afuierea sau acțiunea de spălare a fundului
albiei, datorită creșterii vitezei de scurgere a apei
peste viteza medie critică.
Diferențierea lucrărilor de apărare este
condiționată de nivelurile caracteristice, după care se
zonează malul sau taluzul. în funcție de zonarea
respectivă, lucrările de apărare pot fi deasupra
nivelului mediu al apelor, sub nivelul mediu al
apelor sau pot să aibă un caracter special.
Soluțiile tradiționale, prevăzute la apărarea
drumurilor forestiere, care urmăresc rețeaua
hidrografică și care au făcut obiectul cercetării pe
perioada 1973 - pînă în prezent, au fost: zidurile de
sprijin, gabioanele, blocurile din beton,
anrocamentele din piatră brută, plantațiile și
gărdulețele.
2.	Tipurile de lucrări de apărase folosite
Condițiile de amplasare, care s-au luat în studiu în
lucrările de apărare-consolidare sus-menționate, au
fost următoarele:
a)	ziduri de sprijin, amplasate în două mari
categorii de terenuri dc fundare, și anume:
-	în prundiș cu material pietros mare (diametrul
bolovanilor peste 15 cm);
-	pe stîncă compactă, fără fisuri și urme de
degradare;
b)	gabioane, în următoarele condiții de
amplasament:
-	în condițiile de albie instabilă, supusă
fenomenului de eroziune laterală și verticală;
-	în condițiile de albie stabilă;
-	în condițiile amplasării în cursul inferior,
mijlociu și superior, paralel cu direcția curentului de
Ing. IVĂNUȘ PUIU
Director la Sucursala de Transport
Tehnologic al Lemnului Rîmnicu
Vîlcea
apă, normal sau aproape normal (epiuri);
c)	blocurile din beton, în următoarele condiții de
amplasament:
-	în condițiile de albie instabilă, supusă
fenomenului de eroziune laterală și de adîncime;
-	în condițiile de albie stabilă (pat de stîncă);
d)	anrocameiite din piatră brută, în următoarele
condiții de amplasament:
-	în condiții de albie stabilă;
-	în condițiile amplasării paralele cu direcția
curentului de apă și, nonnal, pe direcția curentului
de apă;
e)	gărduiețe și plantații amplasate în zona I a
taluzului.
3.	Modul de comportare a soiuțuior de apărare
Zidurile de sprijin din piatră cu mortar sau
beton, amplasate în albia instabilă, ca teren de
fundare, prundiș, unde fenomenul de eroziune
laterală și verticală se manifestă cu repeziciune, au
suferit următoarele degradări:
-	dezvelirea fundației, ca urmare a dinamicii
albiei;
-	smulgerea elementelor pietroase din corpul
fundației, datorită acțiunii forței de antrenare și a
șocurilor produse de materialul transportat pe fundul
albiei, slăbindu-se stabilitatea construcției;
-	separarea elevației de fundație, datorită adîncirii
albiei, ncrespectării cotei de fundare și greșelilor de
execuție;
antrenarea elementelor drenului din spatele
zidului și a prismei de umplutură, în cazul separării
elevației de fundație, datorită pătrunderii apei în
spatele zidului (Fig. 1);
-	fisurarea, crăparea și chiar răsturnarea zidurilor,
provocată de blocurile plutitorilor și datorită forței de
antrenare în cazul viiturilor de lungă durată sau
repetate la intervale scurte.
în cazurile zidurilor fundate pe stîncă compactă și
racordate hidraulic, nu s-au observat degradări
deosebite. Zidurile care au rezistat nivelurilor de
viitură, dar la care s-au înregistrat degradări mici, au
fost reparate și menținute pentru apărarea
22
REVISTA PĂDURILOR O Anul 109 • 1994 ® Nr.2
Fig. 1. Antrenarea umpluturii din spatele zidului, ca
urinare a distrugerii fundației ia nivelul rostului de legătură.
Drum forestier Olănești-Mînzu. (Drawing of paddings behind
the wall as a result of destroying the foundation. Forest road
Olănești-Mînzu). Foto: Ivănuș Puiu -1975.
Fig. 3- Gabioanc care au luat forma albiei. Drum forestier
Cheia. (Gabions which bw It up the shape of the river bed. Forest
road Cheia).
Fig. 2. Zid reparat. Drum forestier Olănești-Mînzu.
(Reparred wall. Forest road Olănești-Mînzu).
Fig. 4. Completări cu gabioane noi (epiuri) după viitură.
Drum forestier Păscoaia. (Compietations with new gabions
after high floods. Forest road Păscoaia). Foto: Ivănuș Puiu -
1978.
terasamentelor; cele care au fost distruse au fost
înlocuite cu alte soluții, adaptate condițiilor de teren.
Gabioanele, în decursul exploatării și al
nivelurilor de viitură, au suferit următoarele
degradări-
-	în condițiile de albie instabilă, s-a produs
ruperea plasei de sîrmă a coșului și antrenarea
materialului pietros din coipul gabionului, datorită
șocurilor produse de plutitori și transportul
materialului de fund;
-	în condițiile albiei stabile, gabioanele amplasate
paralel cu direcția cursului de apă, s-au comportat
satisfăcător, mai puțin saltelele de fascine din care au
fost smulse sau rupte elementele, datorită plutitorilor
sau bolovanilor rostogoliți de apă. In situația văilor
curate, fără plutitori, gabioanele au rezistat iuînd
forma albiei, în funcție de dinamica albiei văii,
avînd calitatea de apărare elastică (Fig. 3);
-	comparînd comportarea gabioanelor, în funcție
de locul amplasării lor pe un curs de apă, s-a
constatat că rezultate bune s-au înregistrat pentru
construcțiile realizate în cursul inferior al pîraielor,
mulțumitoare pentru cursul mijlociu și mai puțin
satisfăcătoare pentru cursul superior;
-	gabioanele-epiuri au dat rezultate bune în partea
inferioară și mijlocie a cursurilor de apă (Fig. 4).
Problema principală & acest caz este modul cum se
tratează capul epiurilor, care este cel mai solicitat: își
pierde forma și stabilitatea la prima viitură, datorită
mișcării pe verticală a profilului longitudinal al
albiei. în cazul cclmatării treptate a gabioanelor-
epiuri, stabilitatea acestora crește prin mărirea
greutății proprii, datorită umplerii golurilor cu
material fin, crește posibilitatea dirijării cursului de
apă, reușindu-se depuneri și înierbări între șirurile de
epiuri.
REVISTA PĂDURILOR » Anul 109 O 1994 & Nr. 2
23
Blocurile din beton, amplasate în condiții de
albie instabilă, la nivelurile de viitură, sub influența
forței de antrenare a apei, transportului solid de fund
și a plutitorilor, au suferit următoarele degradări:
-	afuierea blocurilor și, drept urmare, înclinarea
acestora către apă;
-	deplasarea, și chiar răsturnarea, blocurilor la
distanțe foarte mari, 10...15 m, spre mijlocul albiei,
micșorînd secțiunea de scurgere sau abătînd curentul
de apă spre corpul terasamentului.
Blocurile de beton, amplasate în condiții de albie
stabilă, înglobate în corpul rambleului, indiferent de
secțiunea văii, poziționate paralel cu direcția
curentului cursului de apă, au rezistat la viiturile de
lungă durată, nefind necesară nici un fel de
intervenție. Blocurile din beton de dimensiuni mari
(greutatea 2...4 tone) au avut un spor de stabilitate,
datorită suprafeței mari de contact cu patul de
fascine.
Anrocamentele din piatră brută, executate
îngrijit prin așezare la baza taluzului, amplasate
normal sau paralel cu direcția curentului de apă, au
rezistat la nivelurile de viitură. Acolo unde
elementele din corpul construcției au fost antrenate
de curent, sau au fost deplasate de șocul produs de
plutitori și transportul solid, completările s-au
efectuat cu cheltuieli minime, condiționate de
existența materialului necesar în zonă.
în cazul anrocamentelor executate neîngrijit, ca
parte integrantă a corpului rambleului, s-au
înregistrat degradări, la nivelurile de viitură, prin
antrenarea elementelor construcției. Refacerea s-a
realizat prin intrarea ia versant, pentru obținerea de
material corespunzător dimensional construcției.
Viabilitatea acestor soluții a fost și este
condiționată de forma, secțiunea și panta văii, de
nivelurile de viitură și de transportul solid.
Plantațiile executate la piciorul taluzului, în zona
I, în contact cu plutitorii și transportul de fund
(bolovanii), au suferit zdreliri ale scoarței, dezveliri
ale rădăcinilor și chiar răsturnări.
Gărdulețele simple, amplasate în zona I de
protecție, în contact cu nivelurile de viitură au fost
distruse, dacă plantațiile executate între șirurile de
gărdulețe nu au reușit o înrădăcinare corespun-
zătoare.
4.	Concluzii
Cercetările întreprinse asupra soluțiilor de apărare
tradiționale, privind comportarea și degradările
produse acestora în exploatare, scot în evidență
următoarele concluzii:
3	Factorii naturali produc, asupra lucrărilor de
apărare, acțiuni distructive, de natura solicitărilor
permanente, temporare și catastrofale. Minimalizarea
acestor factori la prevederea și execuția lucrărilor de
apărare nu face altceva decît să scurteze durata de
serviciu a acestora și să determine dese intervenții
pentru întreținere și refacere.
îî Despădurirea versanților, ca urmare a
amplasării masei lemnoase de-a lungul instalațiilor
de transport, a micșorat considerabil reținerea
precipitațiilor și a aluviunilor, modificînd în acest fel
cota de asigurare stabilită inițial prin proiectare.
® Lipsa de coroborare a studiilor de combatere a
caracterului torențial al cursurilor de apă, prin lucrări
transversale, cu cele ale instalațiilor de transport.
•	Execuția defectuoasă a soluțiilor pretențioase și
- în special - a fundațiilor, parte nevăzută a
construcțiilor, fără supraveghere tehnică și fără
respectarea procesului tehnologic (prevăzut în
documentații) a condus la degradarea acestora la
prima viitură și au fost necesare refaceri.
•	Lipsa studiilor hidrologice și geotehnice
amănunțite a condus la repetarea aplicării de soluții
necorespunzătoare, fapt ce a contribuit la degradarea
acestora la nivelurile de viituri.
BIBLIOGRAFIE
Bereziuc, R., Alexandru, V., Olteanu, N.,
Ppp.L, 1989: Drumuri forestiere. Editura Tehnică, București,
lonașcu, Gh. Th, 1971: Curs general de poduri, tuneluri și
ziduri de sprijin. Institutul Politehnic, Brașov.
Lat^ș.M. șiZaharescu, E., 1977: Stabilitatea malurilor și
talazurilor. Editura Ceres, București.
The exploiting behaviour of protecticn and consolidation workings on the forest road in ROMSILVA branch arca in Vîlcea
The paper presents the bchavioui of the tradițional protection Solutions on the forest thalwcg roads in various location conditions, and
also the way it acts upon the viability of the constructions, the dynamics of the river bed, the high flood levels, the bottom and floatings
transport. As a conclusion one makes the necessary suggestions for a long term working duration of the protection works.
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 ® Nr. 2
Considerații privind realizarea sistemului
cartografie forestier din România
Prof. dr. ing. NICOLAE BOȘ -
Universitatea “Transilvania”, Brașov
Ing. MARIA CUCERIAEV - Institutul de
Cercetări și Amenajări Silvice, București
Ing. CALIN BOȘ - TOPOLONSULT,
Brașov
1.	Introducere
Organizarea eficientă a tuturor activităților din
sectorul forestier nu poate fi concepută fără existența
unor reprezentări cartografice, la scări diferite și cu
conținut adecvat, care să constituie o bază sigură
pentru analize și decizii. Piesele de bază ale unui
asemenea sistem sunt planurile la scara 1/5000,
aliniate, sub raportul preciziei și al conținutului, la
cele ale restului teritoriului național, completate -
evident - cu detalii specifice domeniului forestier.
Funcțiile unor asemenea ridicări sunt multiple, ele
servind ca bază - în primul rînd - la elaborarea
amenajamentelor, prin redarea limitelor fondului
forestier, a parcelarului, la determinarea suprafețelor,
la editarea hărților derivate precum și la extragerea
elementelor necesare întocmirii proiectelor de
silvicultură, de exploatări, instalații de transport,
corectarea torenților și altele. în egală măsură,
planurile de bază furnizează datele primare ale
cadastrului forestier ce sunt puse la dispoziția
cadastrului funciar, căruia îi este subordonat.
în ultimul timp, se resimte tot mai acut și
necesitatea unor reprezentări tematice comple-
mentare, care să furnizeze informații în mod
sistematic, în timp util și ieftine, privind starea
fondului forestier și fenomenele ce au loc aici.
Asemenea informații, ce vizează suprafețe mari de
teren, pot fi obținute numai prin tehnicile de
teiedetecție și servesc în egală măsură interesele
naționale (monitoringul forestier, protecția mediului
înconjurător, fenomene negative - doborîturi de vînt,
atacuri etc.) cît și unor programe internaționale în
care trebuie să ne integrăm.
Așadar, prin “ridicări ale fondului forstier” trebuie
înțelese azi ridicările topo-fotogrammetrice
propriu-zise ce conduc la planurile de bază, cît și
cele complementare, respectiv reprezentările
tematice, obținute prin tehnicile de teledetecție, care
trebuie combinate, coroborate, în scopul obținerii
unor informații cît mai detaliate și complete asupra
domeniului silvic.
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 109 9 1994 © Nr.2
2.	Probleme ale ridicărilor fbtogrammetrice
2.1.	Scurt istoric, realizări
La noi, ridicarea în plan a pădurilor a fost și este o
problemă de amenajament, deoarece elaborarea
documentațiilor respective presupune existența unor
reprezentări cartografice riguroase. După evoluția în
timp a modului de rezolvare a problemei, se disting
trei perioade:
-	etapa inițială, pînă în 1947, cîhd planurile erau
întocmite chiar de amenajiști, la scări diferite și
precizii variate, în funcție de proprietari;
-	etapa de concepție și cristalizarea unui sistem
cartografic forestier (1948-1958), cînd ridicările au
fost încredințate unui serviciu special. Personalul
insuficient și lipsa de dotare în raport cu suprafețele
imense de amenajat au impus folosirea unor planuri
vechi, unele de precizie îndoielnică, precum și a
hărților militare fără conținut corespunzător,
asamblate și racordate deseori fortuit, spre a face față
situației;
-	etapa ridicărilor riguroase, unitare, începînd
din 1959, prin introducerea metodei aerofoto-
grammetrice, ca urmare a competenței, tradiției și
eforturilor unor specialiști de renume ai sectorului
nostru, perioadă ce s-a dovedit benefică și deosebit
de productivă. în cei peste 30 ani de activitate,
atelierele de profil geotopofotogrammetric din
I.S.P.F. și I.C.A.S., conduse și încadrate cu ingineri
silvici, au desfășurat o activitate laborioasă,
executând lucrări pe milioane de hectare și planuri cu
specific forestier, sau pentru alte sectoare de
activitate, corespunzătoare normelor tehnice
republicane, ce au fost incluse în fondul topografic
național.
Ca realizări, reținem că între 1959-1972 s-au
elaborat planuri aerofotogrammetrice la scara
1/10.000 pentru 4 milioane de ha, din cele 6,5
milioane ale fondului forestier. Pentru restul de 2,5
milioane ha, cuprinse pe foile de plan ce conțin în
majoritate terenuri agricole, restituția s-a executat de
către I.G.F.C.O.T. și I.P.G.G., conform unei
25
convenții încheiate în anul 1967 cu Ministerul
Agriculturii. Din 1972, în raport cu exigențele
sporite Ia stabilirea suprafețelor și în conformitate cu
Decretul 305/71, s-a trecut la executarea planurilor la
scara 1/5000. Din cota anuală de reamenajat (de
650.000 ha), pentru 140.000 ha s-au elaborat planuri
de către I.C.A.S. iar pentru restul, în special din
zonele de cîmpie, s-au preluat cele elaborate de
instituțiile sus-amintite.
In prezent, baza topografică a fondului forestier
din România se prezintă astfel (valori rotunjite, în
milioane hectare):
1.	Planuri topografice la sc. 1/5000.....5,0
- din care 2,6 elaborate de I.C.A.S. (1972-1992)
și 2,4 elaborate de I.G.F.C.O.T. (1965-1990).
2.	Planuri topografice la scara 1/10.000.....1,5
Total fond forestier.......6,5.
2.2.	Obiective și capacități
Serviciului de ridicări m plan a pădurilor îi revin,
efectiv, două mari obligații:
-	întocmirea planurilor la scara 1/5000, pentru
cele 1,5 milioane hectare, acoperite doar cu
reprezentări vechi, la scara 1/10.000, puțin
satisfăcătoare în prezent. Obiectivul este prioritar
pentru alinierea acestei suprafețe la planurile de scara
1/5000 ce există pentru restul teritoriului național,
pentru întocmirea cadastrului forestier a cărui
introducere este iminentă și mai ales pentru nevoile
stringente ale sectorului forestier;
-	aducerea la zi a planurilor vechi și uzate, pe
cuprinsul cărora s-au produs modificări, din ocoalele
peste care au trecut două-trei revizuiri amenajistice și
raportarea foilor pe baze tari, nedeformabile, puse la
dispoziția filialelor teritoriale.
Cu personalul existent (12. operatori topografi, 16
operatori de restituție - desenatori) și cu aparatura din
dotarea actuală se pot realiza anual 260 trapeze la
scara 1/500 (de 5*6 km2, fiecare) respectiv 112.000
ha, revenind astfel 10.060 ha reperaj/operator și
30.000 ha restituție/aparat. Rezultă că cele 1,5 mii.
ha ar putea fi ridicate în 10-12 ani, perioadă în care
ar trebui să se reactualizeze și 2-300.000 ha de pe
planurile vechi.
Obiectivele sus-amintite sunt, de fapt, lucrări
complexe, ce presupun parcurgerea mai multor etape
(preluarea imaginilor, reperaj terestru și
aerotriangulații, restituția planurilor, editarea etc.);
ele reprezintă o activitate permanentă, extinsă pe
26,6% din teritoriul național, cu cote anuale bine
26
stabilite și exigențe sporite privind randamentul și
calitatea planurilor. Realizarea acestor obiective
presupune perfecționarea continuă a dotării și a
tehnologiilor de lucru, în toate etapele amintite,
aspecte ce vor fi trecute în revistă în prezentul
articol.
2.3.	Situația actuală și propuneri
2.3.1.	Privitor la înregistrările aerofotogram-
metrice. Cel puțin sub raport calitativ imaginile
fotoaeriene sunt, în prezent, nesatisfăcătoare;
pelicula uzuală - indigenă - care, se pare, va mai fi
folosită încă multă vreme, este sub nivelul standard
și net inferioară celei de import. Pentru asigurarea
metricității și mai ales a calității imaginii, ca
element ce definește fotoirterpretabilitatea ei din
punct de vedere forestier, vor trebui sporite
exigențele ia comanda și recepția zborurilor, privind
tipul camerei folosite, sezonul și ora de înregistrare,
scara, raportul bazei și evident tipul de peliculă.
2.3.2.	Privitor la reperajul fotogrammetrie. Ca
ansamblu de lucrări topografice, de bază, acesta
cuprinde un volum impresionant de muncă și (fele
mai mari cheltuieli, din cauza dificultăților
cunoscute din terenurile forestiere: reperele naturale
sunt puține și în multe zone inexistente, vegetație
arborescentă ce împiedică vizibilitățile, rețea
geodezică cu densitate redusă, ceea ce presupune
îndesirea ei în prealabil, terenuri greu accesibile ș.a.
în plus, procedeele clasice folosite azi la
determinarea reperelor fotogrammetrice (radieri din
puncte de intersecție sau din stații de drumuire), sunt
greoaie și costisitoare, presupunînd 4-5 vize de
determinare, trasee lungi, construcții de semnale etc.
Apariția tahimetreior electronice, care permit
măsurarea concomitentă și cu precizie ridicată atît a
unghiurilor cît și a distanțelor, poate revoluționa
metodologia actuală de lucru. Sectorul forestier este
avizat prin excelență la introducerea lor, deoarece
procedeele de determinare sunt mai variate, mai
elastice și mai economice, bazate pe un număr redus
de vize (2), suprimarea semnalelor ș.a. Auto-
matizarea parțială a măsurătorilor și integrală a
înregistrării datelor pe benzi magnetice, precum și a
prelucrării lor directe pe calculator, conduce la
creșterea spectaculoasă a randamentului și
reducerea cheltuielilor , fiind dublată de creșterea
preciziei în ansamblu, inclusiv eliminarea unor surse
de greșeli.
REVISTA PĂDURILOR O Anul 109 & 1994 & Nr. 2
Paradoxal, sectorul nostru nu dispune încă de
asemenea aparatură, constatîndu-se o jenantă
rămînere în urmă față de alte sectoare cu o arie de
activitate mult mai redusă. Dotarea filialelor I.C.A.S.
cu tahimetre electronice moderne, denumite și
“stații totale” sau “inteligente”, se impune ca o
necesitate vitală pentru supraviețuirea în fața
concurenței. Menționăm că, în prezent, sunt puse la
punct și alte tehnologii de poziționare a punctelor,
rnai avansate, prin sateliți artificiali și stații terestre
(G.P.S.); efectele sunt într-adevăr spectaculoase dar
introducerea lor, la noi, este de durată.
2.3.3.	Privitor la restituția fotogrammetrică și
editarea planurilor. Atelierul de restituție a beneficiat
inițial (în 1959), și o bună perioadă de timp, de o
dotare corespunzătoare. în prezent, din cele șase
aparate analogice (trei stereometrografe, două
stereoplanigrafe și un stecometru), amortizate de
muit, doar patru mai sunt în stare de funcționare,
constatîndu-se o evidentă uzură nu numai morală ci
și fizică (defecțiuni repetate). Pentru viitor, se
impune înlocuirea acestora cu instrumente
moderne, specifice tehnicilor fotogrammetrice
analitic-digitale, în cea mai mare parte auto-
matizate, ce permit sporirea remarcabilă a calității și
a randamentului. Chiar și la alte capitole, dotările
sunt într-c situație greu de imaginat și dc acceptat:
atelierul dispune de un singur computer (Junior) și o
instalație de raportare (D.Z.T.), ambele depășite și
uzate, dar utilizate încă pentru aerotriangulații, un
singur copiator color pentru formate A3 folosit la
multiplicare, planimetre polare clasice etc.
Necesitățile stringente sunt numeroase, cele minime
fiind: 2-3 personal-computere (P.C.) fiabile și
competitive, un coordonatograf electronic-digitizor,
planimetre electronice digitalizate, copiatoare -
xeiox color, formate mari (pentru file de 1:5000) ș.a.
în vederea realizării seturilor de planuri, inclusiv
ale hărților amenajistice derivate, se impune
reînființarea atelierului de cartografie - ediție
(multiplicare), deosebit dc eficient în trecut, absolut
necesar și azi.
2.3.4.	Privitor la actualizarea planurilor Aducerea
la zi a bazei topografice, concomitent cu revizuirea
amenajamentelor, se face încă prin ridicări terestre
cu busola și raportarea lor cu mijloace clasice.
Evident că asemenea căi sunt total depășite, urmând
a fi înlocuite cu procedee fotogrammetrice, bazate pe
înregistrări aeriene recente și pe căi de teledetecție.
REVISTA PĂDURILOR © Anul 109 9 1994® Nr.2
în continuare, se apelează la aparatura foto-
grammetrică simplă și la mijloacele de cartografiere
amintite mai sus.
2.4.	Introducerea efectivă a înregistrărilor de
teledetecție
Pentru activitatea viitoare, din domeniul
gospodăririi raționale a fondului forestier, se impune
abordarea problemei ridicărilor pe suprafețe mari,
coroborate cu necesitățile introducerii și realizării
cadastrului forestier, a monitoringului național și în
același scop cu cartările tematice. Se presupune
așadar dotarea nu numai cu aparatura și mijloacele
tehnicilor fotogrammetrie! analitic-digitale ci și
asigurarea accesului și introducerea efectivă a
tehnicilor de teledetecție. Se pot obține astfel
informații și reprezentări ia nivelul exigențelor pe
plan mondial, în interesul sectorului forestier, al
economiei naționale și alinierea realizărilor la nivelul
celor din plan internațional , cu efecte benefice dc
colaborare și integrare în sistemele europene.
Considerăm că în prezent este momentul trecerii
la etapa documentărilor și de ințiere la antrenarea
efectivă în investigații de fond; la noi, teledetecția
forestieră este rămasă în urmă, chiar și față de alte
sectoare de activitate, care dispun deja de unități
specializate și dotate în acest domeniu. Redresarea
situației este posibilă și perspectivele sunt favorabile,
deoarece:
-	investigațiile au demarat, în unele domenii
(agricultură, construcții, geologie), iar de cîțiva ani
funcționează peste 10 laboratoare de specialitate ce
colaborează cu institute similare din Europa;
-	șansele de procurare a înregistrărilor de
teledetecție asupra teritoriului nostru național,
efectuate in cadrul altor programe, sunt efective și
reale (înregistrări SPOT, LANDSAT etc.);
-	unele colaborări în cadrul programelor europene
sunt în curs de perfectare (asistență PHARE de
implementare a programului D.G.L., în vederea
obținerii unor hărți regionale ale ecosistemelor,
pentru introducerea lor în baza de date europeană,
organizarea unui experiment de Comisia
Consultativă și Comitetul Lemnului din CEE,
privind monitoringui vătămărilor forestiere etc.), iar
altele sunt în curs de realizare (Proiectul GIS,
privind amenajarea pădurilor, respectiv introducerea
unui sistem informațional prototip, privind
inventarierile pe spații mari, evaluarea stării de
sănătate a pădurilor, precum și alte date de
27
teledetecție).
în acest scop, se impune rezolvarea urgentă a
următoarelor probleme organizatorice, de dotare și
de cercetare:	<
-	constituirea unui nucleu de cadre tehnice din
I.C.A.S. și stabilirea unui program de specializare în
teledetecție forestieră cu stagii de pregătire în țară și
străinătate;
-	dotarea laboratorului de fotogrammetrie I.C.A.S.
cu un minim de aparatură (set pentru utilizări) și
procurarea sistematică a înregistrărilor satelitare ce
parvin în țara noastră, apelînd la S.N.F.T.;
-	participarea activă Ia programele prevăzute a fi
introduse la noi (PHARE, GIS, I.C.P. - Forest) și
menținerea unei legături permanente cu alte
laboratoare similare din țară (I.G.G., I.T.C.,
I.S.P.I.F. din București) și din străinătate;
-	introducerea și orientarea unor teme de cercetare
noi, cu o problematică adecvată, modernă, din
domeniul teledetecție! forestiere, rezolvate - în
special - prin colaborări la programele europene.
3.	Concluzii
1.	Poziția dominantă, deținută de inginerii
forestieri în domeniul ridicărilor și al fotogram-
metrie!, este în pericol. Realizările remarcabile tind
să devină de domeniul trecutului, rămînerea în urmă
fiind incompatibilă cu tradiția de pionierat a
înaintașilor.
2.	Recuperarea terenului pierdut se poate face
numai cu eforturi financiare susținute, ce vizează în
Special dotarea cu aparatură geo-topo-fotogram-
metrică, de prelucrare a înregistrărilor satelitare,
inclusiv de cartografiere-editare, procurată pe baza
unui program de priorități.
3.	Redresarea este imperioasă și obligatorie nu
numai din nevoi ale sectorului forestier, ce se extind
pe 27% din țara noastră, cît și în interesul economiei
naționale și al alinierii la programele internaționale,
întocmirea planurilor 1:5000 pentru cele 1,5
milioane de ha, actualizarea celor vechi și dublarea
lor cu.planuri tematice, complementare, prin
mijloace de teledetecție nu poate fi pusă în discuție,
devine obligatorie.
4.	în viitorul apropiat se impune abordarea
ridicărilor pe suprafețe mari, cu aparatură și mijloace
specifice fotogrammetrie! analitic-digitale,
coroborate cu introducerea tehnicilor de teledetecție,
în vederea satisfacerii cerințelor informaționale
moderne: reprezentări cartografice, tematice,
monitoring, cadastru etc.
5.	Situația arătată mai sus se constituie ca un
moment deosebit, de trecere la o altă etapă, moment
asemănător ca importanță cu cel din 1959. Pentru
realizarea obiectivelor arătate, factorii de decizie au
de ales între a comanda aceste ridicări unor instituții
de profil (I.G.F.C.O.T.) sau a le realiza “prin noi
înșine”, cu specialiștii noștri din sector, ca și pînă
acum.
6.	Criteriile economice de rentabilitate, care sunt
evident prioritare, conduc net spre a doua variantă,
avînd în vedere prețurile ridicate pe hectar, situație
în care bugetul Regiei pădurilor ar putea fi salvat și
chiar rotunjit, prin executarea unor comenzi
suplimentare ale unor beneficiari externi. în plus,
față de prima variantă, avem serioase rezerve legate
de promptitudinea livrării comenzilor, din cauza
suprasolicitărilor legate de introducerea cadastrului,
privind calitatea informațiilor cu specific forestier;
acestea nu pot fi cuprinse corect decît de un
silvicultor și, nu în ultimul rînd, de aspectele socio-
profesionale provocate de disponibilizarea
personalului și pierderea unor poziții de prestigiu ale
profesiunii noastre deținute, cu competență
recunoscută, timp de decenii.
BIBLIOGRAFIE
Boș, N., 1993: Topografie. Editura Didactică și Pedagogică,
București.
Boș, N., 1988: Fotogrammetrie forestieră. Universitatea din
Brașov.
R u s u, A., 1988: Fotografia aeriană și teledetecția în economia
forestieră. Editura Ceres, București.
Boș, N., 1988: Trei decenii de cercetare științifică în domeniul
fotogrammetrie! și teledetecției forestiere. Buletin științific,
Universitatea din Brașov.
Boș, N., Stănescu, M., 1972: Aspecte privind ridicarea
în plan a pădurilor din România. Buletin. Universitatea din
Brașov. Voi. XIV.
Consîderations regarding the forest cartographic system in Romania
Aftcr a short historic and a brief review of the realizations in the field of aerophotogranunetric elevations of forest sțock it is critically
anaiysed the present-day situation. Finally are made proposals regarding the endowment with modem geo-topo-photogrammetric
equipment and introducing new elevation technologies in including the satellite gears (G.P.S.) and forest teledetection (G.I.S.).
28
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 109 0 1994 • Nr. 2
Despre ponderea silviculturii în ansamblul
sistemului sociabeconomic
Ing. ION SOLOMON
Ocolul silvic Voinești - Dîmbovița
Cercetările economice modeme atestă existența
unor corelații de tip diferit, între creșterea economică
și ponderea diferitelor ramuri în produsul național
brut (PNB) sau în venitul național. Pentru a evidenția
aceste corelații, s-a folosit indicatorul PNB/locuitor
și următoarea clasificare - pe sectoare - a ramurilor
economiei naționale (Timbergen, 1978):
-	sectorul primar - agricultura și industria
extractivă;
-	sectorul secundar - industria - cu excepția celei
extractive - și construcțiile;'
-	sectorul terțiar - serviciile (comerț, transporturi,
comunicații, turism etc.).
Silvicultura se încadrează atît în sectorul primar -
ca ramură producătoare de materii prime - cît și în
sectorul terțiar - prin serviciile aduse altor activități
social economice. Exploatarea pădurilor este inclusă
- în întregime - în sectorul primar. în schimb,
industria lemnului și a celulozei se încadrează
integral ni sectorul secundar.
Schema generală (Fig. 1) reflectă influența
creșterii economice, exprimată prin nivelul
PNB/locuitor asupra structurii pe sectoare a PNB
(sau a venitului național).
Fig. 1. Dinamica structurii economici naționale a unei țări,
pe sectoare, in raport cu creșterea economiei, exprimata în
PNB/locuitor (schemă), Timbergen, 1978. (Structurc
dynamics of național economy of a country, on sections, in
comparison with the increase of economy, expressed by
PNB/inhabitant - schetch - Timbergen, 1978).
Astfel, ponderea agriculturii - inclusiv a
silviculturii, ca ramură producătoare de materii
prime - descrește după o curbă negativ exponențială
față de creșterea PNB/locuitor . în raport cu același
indicator, mărimea relativă a industriei - în PNB -
crește pînă la o anumită valoare a PNB/locuitor, de
la care se menține - pentru scurtă vreme - la un nivel
constant, ca apoi să scadă continuu. Trebuie
menționat - ca o paranteză - că supradimensionarea
industriei lemnului, așa cum s-a făcut în regimul
comunist, în raport cu capacitatea normală de
producție a fondului forestier, a avut și va avea
implicații negative cu mult mai mari decît
supracapacitățile din alte industrii.
în ceea ce privește evoluția ponderii sectorului
terțiar, unde se încadrează și activitățile „servicii" ale
silviculturii, relația este următoarea: atîta timp cît
nivelul venit național/locuitor este redus, ponderea
serviciilor are o tendință de scădere; cu cît creșterea
economică este mai accentuată, cu atît crește și
poziția relativă a sectorului terțiar. Față de această
corelație există, bineînțeles, și abateri determinate de
evoluții particulare sau neprevăzute.
Legitatea menționată este, în general, valabilă și
pentru ponderea forței de muncă ocupată în cele trei
sectoare.
Cu tot caracterul ei de probabilitate, relația
prezentată este deosebit de importanță pentru
prognozarea poziției silviculturii în ansamblul
sistemului social-economic.
Tendința de reducere a ponderii agriculturii și
industriei extractive, inclusiv a silviculturii și
exploatării pădurilor, în produsul național brut, este
considerată de economiști ca o legitate a dezvoltării
economiei fiecărei țări, fiind explicată prin
receptivitatea mai redusă a acestor ramuri .la
descoperirile din știința și tehnica contemporană, dar
și prin dezvoltarea vertiginoasă a ramurilor modeme
ale industriei care încorporează foarte* rapid
rezultatele evoluției tehnico-științifice (electronica,
electrotehnica, chimia etc.).
Este posibil însă ca noile descoperiri îh domeniul
biologici să producă, în timp, mutații în sectorul
primar care să modifice evoluția actuală a structurii
REVISTA PĂDURILOR o Anul 109 O 1994® Nr.2
29
produsului național brut.
Studiile elaborate sub egida ONU (Leontief,
1977) prognozează o descreștere - în continuare - a
ponderii sectorului primar, inclusiv a silviculturii, pe
măsură ce crește nivelul de dezvoltare.
La ponderi reduse, agricultura reușește să
satisfacă cererile de consum în țările dezvoltate, fapt
explicabil dacă se are în vedere aportul tehnologiilor
înaintate și al materialului de reproducere genetic
ameliorat.
Dificultăți majore pe plan alimentar există tocmai
în țările cu o pondere însemnată a agriculturii, în
cadrul PNB, ceea ce se explică prin nivelul
economic scăzut.
în ceea ce privește ponderea silviculturii, ca
ramură producătoare de materii prime, situația este
foarte dezavantajoasă, mai ales sub raportul
perspectivelor ci de dezvoltare. Unele calcule arată o
descreștere foarte accentuată, fapt explicabil dacă
avem în vedere prețul redus al lemnului pe picior,
aplicat la un volum de descreștere a recoltelor, în
timp ce valoarea producției agricole, în venitul
național, crește într-un ritm mai alert.
Prin actuala metodologie de calcul, silvicultura
are o pondere atît de redusă la formarea venitului
național, îneît - în diferite statistici, cu caracter
general - se pierde prin rotunjiri (Giurgiu, 1982).
Creșterea considerabilă a ponderii industriei și
apoi a sectorului terțiar (a serviciilor) în ansamblul
PNB v* diminua mai mult poziția relativă a
silviculturii, inclusiv a exploatării pădurilor.
încercarea de a ridica poziția economică - atît de
coborîtă - a silviculturii, prin valorificarea
produselor accesorii ale acesteia sau prin
amplificarea unor activități de profil agricol-
producție, cu toată marea ei importanță pentru
soluționarea unor probleme alimentare sau de export,
printr-o valorificare directă - de către unități și
subunități sau la nivel de ramură - rămîne o soluție,
dar nu prin abaterea atenției silvicultorilor spre
probleme conexe-producție, în detrimentul ceior de
fond, de care depind progresul, viitorul pădurii și al
silviculturii, acestei importante ramuri economico-
socsale.
Așa îneît, pentru evidențierea adevăratului aport al
silviculturii la formarea venitului național și la
ameliorarea calității vieții, în viitorul apropiat, vor
trebui soluționate următoarele probleme existențiale:
© Liberalizarea și reașezarea prețurilor de vînzare
a lemnului pe picior, în funcție de valoarea lui reală
pe Filiale Teritoriale și condițiile specifice ale
fiecărui județ (arie de răspîndire a speciei* respective,
grad de accesibilitate, de prelucrare etc.). Aceste
prețuri se referă atît la taxele forestiere propriu-zise,
pentru lemnul destinat unităților de exploatare cît și
la prețurile pentru lemnul pc sortimente, provenit din
igienizare, destinat populației sau unităților de stat și
particulare. La această ultimă categorie de prețuri se
referă mai mult diferențierea lor pe județe. Acțiunea
a început deja și trebuie perfecționată.
•	Evaluarea efectelor protectoare și sociale ale
pădurilor, precum și reașezarea mai corectă a
prețurilor produselor nelemnoase ale pădurilor
(fructe de pădure, plante medicinale, ciuperci
comestibile și altele).
Referitor la efectele protectoare și sociale ale
pădurilor, cercetările recente de economie forestieră
arată că valoarea acestora depășește cu mult pe cea a
lemnului produs, mai ales în zone cu relief
accidentat, cu lacuri dc acumulare, puternic
industrializate și cu o densitate mare a populației
(Leibundgut, 1975, citat de V. Giurgiu).
Numai prin astfel de cercetări se va putea
demonstra că pe măsura creșterii economice,
industrializării și urbanizării, ponderea silviculturii
va fi tot mai mare în ansamblul sistemului
economico-social al țării.
Ideea are la bază legitatea menționată anterior,
potrivit căreia în țările dezvoltate, ponderea
sectarului terțiar, în care se încadrează serviciile
aduse de păduri, se mărește o dată cu creșterea
ecoiomică. .
Este deosebit de important pentru viitorul
pădurilor să se aibă în vedere noi orientări economice
privind evaluarea resurselor.
Se consideră că, prin aceasta, devine posibilă
folosirea lor mai rațională, dirijată prin pîrghii
economice. în lumina acestora, se deschid
posibilități reale pentru evaluarea pădurilor în
ansamblul lor, vizînd:
-	estimarea valorică a fondului lemnos de
producție, inclusiv a producției globale și a
producției marfă aferente;
-	estimarea valorică a altor resurse ale pădurii
(vînat, fructe de pădure, ciuperci etc.);
-	evaluarea terenului.
în acest scop, se impune - în primul rînd - o
inventariere integrală a tuturor resurselor forestiere,
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 9 Nr.2
folosind metode tot mai perfecționate, bazate pe
aplicarea teoriei probabilităților și statisticii
matematice, informaticii, fotogrammetrie!,
teledetecției și altor mijloace tehnice ce se vor mai
crea în viitor.
Preocupările științifice, desfășurate cu intensitate
crescîndă pe plan mondial, lasă să se întrevadă că -
în viitorul apropiat - inventarierea și controlul
periodic al mărimii și calității resurselor forestiere
globale pe plan național vor deveni realitate
(Cunia, 1978; Giurgiu, 1979). în prezent,
efectul de control al inventarierilor forestiere,
întocmite prin însumarea informațiilor din
amenajamente, este redusă. în schimb, inventarierile
forestiere regionale (pe ocoale sau județe) și
naționale, sprijinite atît pe o rețea reprezentativă și
combinată de suprafețe de probă permanente și
temporare, după sistemul SPR cît și pe informațiile
amenajistice, vor constitui un mijloc eficient pentru
control, diagnoze și prognoze forestiere pe termen
lung.
Asemenea determinări, odată efectuate, vor
permite trecerea la estimarea valorică a complexului
de resurse forestiere.
Primele cercetări, elaborate de noi pentru
estimarea valorica a fondului lemnos (S a b ă u,
1975) sunt doar începutul unor ample cercetări
economice în domeniul respectiv, menite să
contribuie la evidențierea adevăratului aport al
silviculturii la formarea avuției naționale.
Sporirea valorii fondului lemnos, dar mai ales a
producției marfă, se explică nu atît prin creșterea
productivității pădurilor - care este un proces lent, de
durată - cît prin creșterea prețului ia lemn, îndeosebi
la lemnul de calitate superioară (lemn pentru furnire,
lemn pentru cherestea etc.).
Un exemplu poate fi edificator: în fosta RFG pe
un singur trunchi de gorun cu lemn pentru furnire
estetice s-au obținut 40 mii mărci.
Prețurile lemnului pe picior, pe piața vest-
europeană, sunt foaite diferențiate în raport cu
calitatea acestuia.
Prețurile astfel reașezate stimulează silvicultura
pentru promovarea speciilor valoroase și pentru
conducerea arboretelor Ia vîrste nfari, în vederea
creșterii ponderii sortimentelor de calitate superioară,
în general, prețurile la lemn sunt în creștere. Această
tendință se va menține și în viitor, dar mai important
este faptul că se mărește ejcartul între prețurile Ia
lemnul de calitate (lemn pentru furnire, cherestea
etc.) și cele ale lemnului inferior (lemn pentru
celuloză, plăci, lemn de foc) (Giurgiu, 1982). în
acest sens, se impune aprecierea justă a calității
lemnului pe picior, prin aceasta rezultînd o sortare
dimensională și industrială corectă și astfel o ridicare
a proporției lemnului de lucru - indiferent că este
vorba de produse principale, secundare sau produse
lemnoase rezultate din igienizarea pădurilor.
La valoarea producției de lemn se adaugă și
valoarea altor resurse ale pădurii (vînat, fructe,
ciuperci etc.) cît și valoarea funcțiilor sociale ale
pădurii.
Astfel, silvicultura va fi capabilă să aducă
beneficii propriului său sector și - prin aceasta -
întregului ansamblu de unități cu care se află în
legătură directă. Acest efect poate fi realizat de către
cadre bine pregătite profesional, conștiincioase și cu
experiența corespunzătoare în activitatea de punere
în valoare a pădurilor.
Este de preferat ca aceste lucrări să fie efectuate de
ingineri și tehnicieni experimentați, deoarece - la
produsele principale cu regenerare sub masiv - pe
iîngă o sortare calitativă pe picior corectă, se pune și
problema asigurării regenerării naturale a
respectivului arboret; tocmai prin aceste lucrări de
alegere atentă a arborilor ce urmează a fi extrași se
decide soarta unei păduri ce face obiectul tăierii - din
punct de vedere calitativ, valoric și al viitorului
arboret.
Nu trebuie scăpată din vedere nici asigurarea
calități» lucrărilor de curățiri (care se execută fără
marcă) și a valorificării materialului rezultat.
Dezideratul silvicultural se realizează printr-o
estimare corectă a volumului de extras prin curățiri,
aceasta realizîndu-se printr-o amplasare cores-
punzătoare a piețelor de probă, în număr suficient,
pentru a avea precizia necesară a estimării.
Executarea propriu-zisă a lucrării, adică alegerea
exemplarelor ce trebuie extrase, aceasta fiind
fundamentul aspectului silvicultural al lucrării,
determină - în mare măsură - valoarea viitorului
arboret (prin eliminarea speciilor nedorite și prin
promovarea celor cu valoare economică ridicată,
adecvate stațiunii) și realizarea unei consistențe
corespunzătoare stimulării creșterii în înălțime a
arboretului respectiv.
Dezideratul economic poate satisfăcut printr-o
valorificare superioară a masei lemnoase rezultate.
REVISTA PĂDURILOR Q Anul 109 9 1994 & Nr. 2
31
Valorificarea materialului lemnos destinat
populației, prin grămezi de crăci, nu este o soluție
dintre cele mai bune. In scopul obținerii de beneficii
pentru unități (Ocoale silvice), Filiale Teritoriale,
Regie ș.a., producerea de mangal din curățiri este o
soluție de valorificare superioară ă masei lemnoase
rezultate. Este cert că nu toată masa lemnoasă poate
fi valorificată în acest mod, ci numai exemplarele
mai groase și preexistenții scoși pentru marcă, apți
pentru lemn de foc.
Mai sunt și alte posibilități de a realiza venituri -
mai reduse decît în cazul acestui produs - cum ar fi:
producerea de cherestea, cozi pentru unelte, grinzi,
mături, nuiele și altele.
Dar pe lîngă creșterea interesului de producție al
Ocoalelor silvice, al efortului propriu al unității
respective, așa cum s-a evidențiat în cele de mai sus,
se constată o creștere a necesității și a interesului de
evaluare bănească a influențelor binefăcătoare ale
pădurilor, asupra omului și mediului înconjurător.
Prin amplificarea și continuarea cercetărilor în acest
domeniu, va deveni posibilă evidențierea
adevăratului aport al silviculturii Ia formarea
venitului național.
Se poate menționa că ponderea valorii efectelor de
protecție - în ansamblul valorii pădurilor - se
majorează o dată cu creșterea demografică
(Giurgiu, 1982). în cadrul aceleiași țări,
ponderea valorii funcțiilor de protecție a pădurilor va
fi cu atît mai mare, cu cît crește venitul național,
numărul populației, gradul de urbanizare,
industrializare și poluare a mediului. Concomitent,
crește și valoarea fondului de producție șl a
producției marfă din silvicultură; numai că ritmul
acestei creșteri este inferior celui caracteristic valorii
funcției de protecția a pădurilor.
Așa cum s-a arătat anterior, ponderea silviculturii
în cadrul venitului național prezintă două
caracteristici esențiale:
a)	are o mărime foarte mică;
b)	prezintă o dinamică descrescătoare, ceea ce
determină o diminuare continuă a poziției economice
a silviculturii - în ansamblul economic al unei țări -
în special în țările dezvoltate.
Redresarea acestei situații se poate realiza numai
prin evaluarea și înregistrarea, în contul silviculturii,
a valorii complexului de efecte proiective și sociale
oferite de pădure, efecte de care beneficiază alte
ramuri economico-sociale (industria, agricultura,
turismul, gospodărirea apelor, sănătatea publică
etc.) (Giurgiu, 1982).
Aceste ramuri beneficiază din plin de efectele
proiective sau sociale ale pădurii, înregistrând - pe
seama acesteia - valori suplimentare considerabile,
Din acest motiv, este nedrept ca silvicultura -
ramură producătoare de asemenea efecte și
influențe binefăcătoare - să fie pusă în
inferioritate economică.
Fără îndoială, viitorul apropiat va soluționa
problema pusă în favoarea pădurii, deci a
silviculturii.
De rezolvarea ei depinde, de altfel, nu numai
poziția economică a silviculturii dar și posibilitățile
de finanțare a introducerii de noi tehnologii - mai
costisitoare - adaptate exigențelor ecologice, privind
regenerarea, conducerea, protecția și exploatarea
pădurilor cu funcții multiple.
De pildă, numai așa, aplicarea codrului grădinărit
sau cvasigrădinărit devine posibilă ca recoltare de
lemn, fără ca prin aceasta să fie esențial afectate
însușirile proiective ale ecosistemelor forestiere. în
acest sens, s-ar putea da exemplu pădurile din
bazinul Slănic Moldova, păduri din grupa I de
protecție absolută, și anume, de protecția stațiunilor
balneoclimaterice. Arborete situate pe pante mari în
unele cazuri chiar pe grohotișuri, au o compoziție
generală a bazinului după cum urmează: 2 Mo I, 1
Mo II, 1 Mo III, 1 Br I, 1 Br II, 3 Fa I, 1 Fa II;
vîrsta medie pe elemente este următoarea: Br I - 160
ani; Br II - 100 ani; Mo I - 150 ani; Mo II - 100 ani;
Mo IU - 40 ani.
Aici se poate constata că bradul și molidul - de
circa 160 ani, respectiv 150 ani, de vîrsta
exploatabilității fiziologice - este degradat
tehnologic, cu uscare parțială și totală. De asemenea,
molidul III, de 40 ani, este copleșit de exemplarele
mari, iar acestea au vîrful de tip „cuib de barză“ și
sunt neextrase prin lucrări ne igienizare.
Iată, deci, ce pierderi considerabile de masă
lemnoasă vaioroasă se înregistrează datorită
neglijenței sau a fricii că sunt afectate însușirile
proiective ale acestor păduri, unde se poate aplica
fără probleme tratamentul codrului grădinărit.
în aceeași situație mai pot fi și pădurile-parc și
cele asimilate lor, aiborete destinate să protejeze
izvoarele minerale și terapeutice (din stațiunile
Slănic Moldova, Govora, Pucioasa ș.a.) precum și
perdelele de protecție a cîmpurilor.
32
REVISTA PĂDURILOR « Anul 109 9 1994 0 Nr.2
Evaluarea bănească, a acestor efecte utile ale
pădurilor cu funcții speciale de protecție, poate fi
ușurată prin aplicarea unor reglementări economice
care să vizeze:
-	introducerea unui sistem de plăți, în domeniul
gospodăririi apelor (Pîrvulescu, 1978); în acest
mod, costurile suplimentare privind gospodărirea
pădurilor în scopuri hidrologice ar trebui suportate
din plățile încasate de organul abilitat cu
gospodărirea bazinelor hidrologice;
-	instituirea de penalizări pentru degradarea
solurilor în pădurile de protecție și producție (de
pildă, prin exploatarea lemnului sau ca urmare a
aplicării unor tratamente neadecvate);
-	elaborarea de acte normative privind taxele pe
care trebuie să le suporte întreprinderile, instituțiile
și persoanele particulare beneficiare ale tuturor
serviciilor oferite de pădure.
O problemă deosebit de complexă și delicată
privește evaluarea bănească a efectelor binefăcătoare
ale pădurii, care - datorită circulației atmosferice -
intră în categoria „bunuri internaționale comune". Ne
referim la însușirea ecosistemelor forestiere de a
emana oxigen și a absorbi bioxid de carbon și alte
gaze nocive. Căci, încă de pe acum, unele țări foarte
industrializate - cum sunt SUA, Germania, Japonia,
Elveția ș.a. - consumă din bunurile internaționale
comune mai mult oxigen și emană în atmosfera
planetară mai mult bioxid de carbon decît produc -
sau respectiv absorb - propriile lor păduri.
Profesorul elvețian Leibundgut (1975)
recunoaște că în Elveția consumul de oxigen este de
trei ori și jumătate mai mare decît producția netă .de
oxigen a pădurii elvețiene.
Dar, oricît de perfecționate vor fi metodologiile
privind evaluarea bănească a efectelor utile ale
pădurii, ele nu vor putea să reflecte, în toată
complexitatea lor, aceste efecte binefăcătoare ale
ecosistemelor forestiere asupra omului și mediului
înconjurător, deoarece:
-	multe efecte binefăcătoare încă nu se cunosc;
-	unele efecte se combină între ele, dînd naștere
altora tot mai complexe, dar dificil de determinat,
așa cum este efectul global asupra climei planetare;
-	alte efecte binefăcătoare ale pădurii se referă la
categorii care depășesc domeniul economiei, făcînd
parte din sfera avuțiilor inestimabile: viața, patria,
frumosul (G i u r g i u, 1982).
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Bumbu, G., Ivan, Gh., 1977: Cercetări privind
evaluarea funcțiilor de protecție ale pădurilor. Manuscris ICAS,
București.
Giurgiu, V., 1978* Zonarea economică a pădurilor cu
asigurarea optimă pe zone a funcțiilor de protecție a mediului
înconjurător. Manuscris ICAS, București.
Giurgiu, V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres,
București.
Pătrășcoiu, N., Toader, T., Scripcaru, G.,
1987: Pădurile și recrearea. Editura Ceres, București.
Rucăreanu, N., 1967: Amenajarea pădurilor. Editura
Agrosilvică, București.
S ab ău, V., 1975: Elaborarea metodologiei și a tabelelor de
estimare valorică a pădurilor. Manuscris, ICAS.
S o 1 o tn o n, I., 1972: Unele aspecte în legătură cu aplicarea
tratamentelor pădurilor din grupa I. în: Revista pădurilor nr. 10.
About forestry share on the whole social-economical system
The introductory part of the articlc represents a brief analysis regarding the dynamics of the național economy structure, in
comparison with the economica! increase expressed by PNB/inhabitant (PNB = gross național product),
It follows the reffering to the evolution of forest share and Services brought to us by forests, in the frame of PNB, connected to its
framing in the two sections: primary and tertiary.
In order to amend the forest share in the frame of social-economical system on suggcsts the followings:
a)	Valorification of secondary products of forest.
b)	Valorification of thin wood from cleanings and thinnings, espccially revaluated to obtain charcoal for export and other products
(timber, beams, brooms, rods etc.).
c)	Putting back the selling prices of foot wood according to its real value.
d)	Evaluation of proiective and social effects of forests.
e)	The right extension of wood mass in order to obtain a high wood index, especially for industry.
f)	Application of adequate treatments in order to take advantage of wood in totally protected woods, including trees by physiological
age - in these forests or in other ones which are going to be hygienized.
REVISTA PĂDURILOR O Anul 109 O 1994 O Nr. 2
33
Contribuții referitoare la evaluarea
economică a funcțiilor de protecție ale
pădurii
Ing. GHEORGHE PLEȘEA
Filiala Silvică Teritorială Ploiești
1.	Funcțiile de protecție ale pădurii diminuează
recoltele de masă lemnoasă
Gospodărirea pădurii s-a născut din necesități
economice, determinate de nevoia de a asigura
producția de lemn și de a pune de acord această
producție cu consumul. în procesul de gospodărire,
pădurea a parcurs drumul de la un sistem natural
organizat - în vederea autoconservării - la un sistem
amenajat, cu o finalitate economică precisă:
producția de lemn. Pe parcursul acestui drum,
structura pădurii, înțeleasă - în sensul său cel mai
larg - ca o sumă integrată de componente și
caracteristici, a fost supusă unor importante
schimbări. Aceste schimbări nu s-au produs însă la
întîmplare, ci după un plan care să determine o
perfecționare permanentă a structurii pădurii, pentru
a se realiza un optim în care pădurea să asigure, cu
continuitate, recolte maxime de masă lemnoasă.
Mijlocul principal cu care s-a intervenit în structura
pădurii au fost și, de fapt rămîn, tăierile, iar recolta
de masă lemnoasă, denumită atît de sugestiv
posibilitate, reprezintă „placa turnantă" pentru
realizarea structurii optime. Stabilirea posibilității
este cel mai delicat act din amenajament, trebuind să
țină seama mai întîi de rigorile impuse de bazele de
amenajare - regim, compoziție-țel, exploatabilitate,
ciclu, tratament - și, apoi, de starea reală a
arboretelor, în raport cu urgențele de regenerare.
înțelegerea și evidențierea rolului de protecție al
pădurii au parcurs o cale anevoioasă. Abia în ultimul
timp, după ce s-a slăbit considerabil fundamentul
ecologic al mediului înconjurător, ca urmare a
activității economico-sociale a omului, s-a conturat
și s-a închegat - cel puțin în silvicultura românească -
o imagine mai clară asupra funcțiilor de protecție,
care a permis să se treacă, în plan practic, la măsuri
și acțiuni în stare să utilizeze eficient aceste funcții.
Cu acest prilej, s-a constatat că structura pădurii
deține, și în această situație, un rol hotărîtor.
Potențialul funcțiilor de protecție și optimul acestuia
sunt determinate aproape univoc de structură. Ce fel
de structură? Oricum, nu una similară structurii de
producție. Cercetările sunt în curs de a clarifica
această problemă de mare importanță ecologică.
Rezultatele de pînă acum indică foarte clar că
structura de protecție are multe asemănări cu
structura pădurii naturale.
Trecerea de la structura actuală a pădurii, mai
mult sau mai puțin optimă sub aspect productiv, la o
structură de protecție, apropiată de tipul natural, nu
se poate realiza decît prin modificarea bazelor de
amenajare, vizate mai întîi fiind: exploatabilitatea,
ciclul și tratamentul. In acest context, este lesne de
înțeles că o structură de producție - care funcționează
în condițiile unor baze de amenajare specifice
tranziției către structuri de tip natural - va determina
o drastică diminuare a posibilității. Un exemplu
edificator, în acest sens, îl reprezintă cazul Ocolului
silvic Măneciu, la care posibilitatea de produse
principale a scăzut - între două revizuiri amenajistice
- de la 59.440 m3/an la 33.634 m3/an, ca urmare, în
principal, a funcției hidrologice impuse de
acumularea hidrotehnică din zonă. La nivelul Filialei
Silvice Teritoriale Ploiești, unde suprafața pădurilor
cu funcții speciale de protecție depășește 75% din
total, posibilitatea de produse principale a scăzut, în
ultimii cinci ani, cu 32,4%.
Datele de mai sus demonstrează că diminuarea
recoltelor de lemn, în cazul pădurilor cu funcții
speciale de protecție, atinge niveluri semnificative,
care nu mai pot fi neglijate în procesul de
gospodărire și administrație silvică. Dificultățile
economice prin care trece azi silvicultura din
regiunea de cîmpie, unde ponderea pădurii cu funcții
de protecție este ridicată, își găsește în cea mai mare
parte justificarea în manifestările legate de acest
fenomen.
2.	Funcțiile de protecție ale pădurii au un
tranșant conținut economie
In silvicultura românească, gospodărirea pădurilor
este o activitate economică bazată pe profit.
Recuperarea cheltuielilor de gospodărire și de
administrație se face, în prezent, numai pe seama
recoltelor de masa lemnoasă.
Scăderea recoltelor de masă lemnoasă, în cazul
pădurilor cu funcții de protecție, conjugată cu prețul
lemnului pe picior situat, în mod cronic, la un nivel
34
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 • 1994 • Nr.2
foarte scăzut - o altă problemă „dură", ca să-i spun
așa, a silviculturii - a obligat administrația silvică să
adopte bugete de venituri și cheltuieli de o austeritate
deosebită. Consecințele acestei austerități, la care
administrația silvică a fost constrînsă pe termen
lung, au dus la o silvicultură tradițional
sărăcăcioasă, lipsită dc aportul substanțial al
cercetării și fără o eficiență superioară în plan
economic și ecoprotector. Această stare de lucruri
este rezultatul unor distorsiuni în modul de
funcționare a legilor economice în silvicultură, care
nu mai pot fi tolerate. La urma urmelor, se pune
întrebarea - în termeni economici - care sunt
beneficiarii funcțiilor de protecție ale pădurii și de ce
li se permite să beneficieze gratuit de efectele
ecoprotectoare ale acestor Ameții? întrebarea, în
etapa pe care o parcurgem, este pe deplin legitimă,
în spatele funcțiilor de protecție ale pădurii, stau
costuri generate de o serie de activități și acțiuni pe
care administrația silvică le realizează în pădure,
conducîndu-se după principiile unei silvotehnici
intensive, diferită de silvotehnica clasică, specifică
pădurii cu funcții de protecție. Fumizînd în mod
gratuit efectele favorabile ale funcțiilor de protecție,
administrația silvică este pusă în situația de a nu mai
putea recupera aceste costuri. Nu este acesta un act
antieconomic în orice economie, cu atît mai mult, în
economia de piață ce se dorește a fi realizată?
Aceste realități conduc la concluzia fermă că
funcțiile de protecție ale pădurii au un tranșant
conținut economic și trebuie să se bucure de un
tratament adecvat.
Supunînd unei analize toate categoriile
funcționale, aparținînd grupei I a pădurilor cu funcții
de protecție, așa cum au fost stabilite prin noianele
tehnice în vigoare, se constată că beneficiarii
funcțiilor de protecție ale pădurii există și au un
statut economic sau instituțional precis. Cea mai
mare parte dintre acești beneficiari sunt agenți
economici care desfășoară activități cu profit, cum
sunt: Regia Apelor Române, Regia Națională de
Electricitate, Regiile de Gospodărire Locală,
Societățile Comerciale cu profil turistic etc. O altă
categorie de beneficiari o reprezintă instituțiile de
stat, cum sunt: primăriile municipale, orășenești și
comunale, stațiunile balneo-climaterice ș.a. Există,
desigur, și funcții de protecție care servesc interesele
pădurii însăși.
După locul pe care îl ocupă în sistemul economiei
naționale, beneficiarii funcțiilor de protecție pot fi
grupați în trei categorii:
1.	administrația silvică, pentru acele funcții de
protecție care slujesc interesele de conservare și
reconstrucție ecologică a pădurilor;
2.	agenții economici, în cazul cărora recuperarea
costurilor legate de funcțiile de protecție, de ale
căror efecte beneficiază, reprezintă nu numai
realizarea unei echități în plan economic dar și o
premisă indispensabilă pentru funcționarea corectă a
întregii economii;
3.	instituțiile administrației de stat, centrale sau
locale, în cazul cărora recuperarea costurilor nu se
poate face decît de la bugetul statului sau de la
bugetele locale.
în cadrul Filialei Silvice Teritoriale Ploiești,
pădurile din grupa I ocupă 76,3% din suprafața
fondului forestier și sunt distribuite pe 31 categorii
funcționale. Beneficiarii funcțiilor de protecție,
grupați după criteriul de mai sus, dețin următoarele
ponderi, în suprafața pădurilor din grupa I:
-	administrația silvică......40,3%;
-	agenții economici..........39,2%
-	diverse instituții de stat.20,5%.
Din datele de mai sus, rezultă că, pentru 59,7%
din suprafața pădurilor din grupa I, Filiala Silvică
Teritorială Ploiești suportă, pe rezultatele economice
proprii, costul unor avantaje care se regăsesc în
bilanțul altor agenți economici sau instituții de stat.
3. O metodă simplă și pragmatică, de evaluare
economică a funcțiilor de protecție ale pădurii
Preocupările legate de evaluarea economică a
funcțiilor de protecție ale pădurii datează încă din
anii '60, dar ele au devenit din ce în ce mai
numeroase în ultimul timp. Dintre autorii care au
adus contribuții importante, în legătură cu această
problemă, se pot cita: I. V. Turchevici (1977),
C. Arghirade (1977), F. Papanek (1978), V.
Giurgiu (1982), I. M i 1 e s c u și A. A1 e x e
(1982). în țara noastră, a fost elaborată chiar o
metodologie privind evaluarea funcției hidrologice a
pădurii, de către acad. N. N. Constantinescu,
prof. dr. G. P o p e s c u și prof. dr. M. C o ș e a.
Toate aceste preocupări pun accentul, în demersul
pe care îl fac pentru evaluarea economică a funcțiilor
de protecție ale pădurii, pe ideea cuantificării
efectelor acestor funcții, pentru a putea apoi, în baza
cheltuielilor de gospodărire și administrație și a
indicelui de eficiență, să stabilească valoarea unitară
a acestor efecte. Dar, cuantificarea efectelor
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 6 1994® Nr.2
35
funcțiilor de protecție ale pădurii reprezintă o
problemă de o complexitate deosebită, situată în
mod tranșant în domeniul interdisciplinar.
Rezolvarea rezonabilă a acestei probleme presupune
dotare cu instrumentar și aparatură, aparținînd
tehnicii de vîrf, precum și un uriaș efort de cercetare,
desfășurat în limita unui orizont de timp care nu
poate fi precizat, cel puțin în etapa de față,
în concluzie, demersul autorilor citați pentru
evaluarea economică a funcțiilor de protecție are,
mai curihd, un caracter tehnic decît economic.
Pădurea reprezintă un factor de producție care
produce, concomitent, atît masă lemnoasă cît și
servicii - servicii care rezultă din exercitarea
funcțiilor de protecție. în mod excepțional și pe arii
restrînse, pădurea poate satisface numai interese de
protecție.
La baza oricărei evaluări economice a funcțiilor de
protecție ale pădurii, stau costurile înregistrate de
administrația silvică. Separarea ‘acestor costuri, pe
cele două categorii de produse (masă lemnoasă și
servicii), nu este posibilă. Dificultățile sunt sporite și
de faptul că atît recoltele de masă lemnoasă cît și
potențialul protector diferă, de la arboret la arboret,
în mod necesar însă, costurile trebuie recuperate.
Mijlocul economic principal, prin care se asigură
recuperarea costurilor de gospodărire și de
administrație silvică, îl reprezintă prețul lemnului pe
picior. Dar, acesta se stabilește fără a ține seama
dacă lemnul provine din pădurea cu funcții de
producție sau din pădurea cu funcții de protecție.
Această practică de formare nediferențiată a prețului
lemnului pe picior; justificată de altfel din punct de
vedere economic, ne determină să postulăm ideea
avantajelor economice egale care se obțin în procesul
de gospodărire, atît în pădurea din grupa 1 de
protecție, cît și în pădurea din grupa a II-a de
producție și protecție. Postulatul avantajelor
economice egale deschide calea evaluării economice
a funcțiilor de protecție ale pădurii.
Pe baza acestui postulat, s-a elaborat o metodă
pentru evaluarea economică a funcțiilor de protecție
ale pădurii. Metoda s-a numii metoda avantajelor
economice egale, după numele postulatului care stă
la baza ei. Pentru evaluarea economică a funcțiilor de
protecție ale pădurii, metoda avantajelor economice
egale pornește de la ipoteza, conținută în postulat,
potrivit căreia avantajele economice obținute în cazul
pădurii cu funcții de producție sunt egale cu
avantajele economice obținute cînd aceleiași păduri i
se atribuie funcții speciale de protecție.
Cercetarea nu a pus la punct lucrurile în această
privință, dar - în perspectiva mai vastă a conservării
fundamentului ecologic al mediului - balanța
avantajelor economice înclină să fie de partea
pădurii, în ipoteza în care aceasta îndeplinește funcții
speciale de protecție. Pentru beneficiarii acestor
funcții, constatarea reprezintă o condiție economică
acoperitoare, în demersul pe care îl realizează
metoda avantajelor economice egale.
Metoda avantajelor economice egale se mai
sprijină pe un alt postulat important. Pentru
recuperarea cheltuielilor de administrație în procesul
de gospodărire a pădurii cu funcții de protecție, se
adoptă - ca mijloc economic de recuperare - prețul
lemnului pe picior, așa cum se formează pe piață.
Obiectul metodei avantajelor economice egale îl
formează o comparație între două variante de
organizare a producției unei păduri (U.P.): varianta
1, în care organizarea producției se face potrivit
exigențelor impuse pădurii cu funcții de producție și
protecție și varianta 2, în care organizarea producției
se face potrivit exigențelor impuse pădurii cu funcții
speciale de protecție, de fapt varianta adoptată în
cadrul procesului curent de gospodărire.
Organizarea producției, atît într-o variantă cît și în
cealaltă, reprezintă o problemă de amenajament,
astfel îneît socotim că nu este cazul să se intre în
detalii. Cu toate acestea, socotim ca necesar să
precizăm „pașii“ indispensabili, în cazul procedurii
de realizare a variantelor. Aceștia sunt:
a)	fixara funcțiilor speciale de protecție, în raport
cu reglementările în vigoare;
b)	stabilirea beneficiarilor funcțiilor speciale de
protecție ale pădurii;
e)	stabilirea bazelor de amenajare, atît pentru
prima variantă cît și pentru cea de-a doua;
d)	stabilirea posibilității anuale, atît pentru
produse principale cît și pentru produse secundare,
în ambele variante.
Posibilitatea anuală, în cele două variante,
reprezintă termenii finali ai comparației. Diferența de
masă lemnoasă, rezultată din această comparație,
evaluată valoric prin intermediul prețului mediu al
lemnului pe picior, reprezintă valoarea funcțiilor de
protecție ale pădurii, pe durata unui an.
4. Rezultate obținute
Metoda avantajelor economice egale s-a aplicat în
mod experimental, în cazul U.P. II Orății, din cadrul
36
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 9 1994 9 Nr.2
Ocolului silvic Măneciu. Procedura parcursă și
rezultatele obținute sunt redate în cele ce urmează.
Suprafața U.P. II Orății (S): 3.857 ha.
A.	Date în legătură cu organizarea U.P.,în cazul în
care acesteia i s-au stabilit funcții de producție și
protecție (Varianta 1):
a)	întreaga U.P. a fost încadrată în grapa a D-a de
producție și protecție;
b)	beneficiarul funcțiilor pădurii: Filiala Silvică
Teritorială Ploiești;
c)	subunități create pentru organizarea producției:
întreaga U.P. s-a organizat într-o singură subunitate,
de tip N, în suprafață de 3.857 ha;
d)	bazele de amenajare:
-	tratamentul tăierilor succesive;
-	vîrsta medie a exploatabiiității. 106 ani;
-	ciclul de producție: 110 ani;
e)	posibilitatea anuală:
-	de produse principale: 7.706 m3;
-	de produse secundare: 7.579 m3.
B.	Date în legătură cu organizarea U.P , în cazul
în care acesteia i s-au stabilit numai funcții speciate
de protecție (Varianta 2):
a) întreaga U.P. a fost încadrată în grapa I, cu
următoarele categorii funcționale:
1	1B	560 ha
1	IC	-	2881	ha
1	2A	362 ha
1	2C	-	33	ha
1	5H	-	2’	ha
b)	beneficiarii funcțiilor de protecție ale pădurii:
-	Regia Națională a Apelor: 3.441 ha (1-1B și 1-
IQ;
-	Filiala Silvică Teritorială Ploiești: 416 ha (1-2A,
1-2C și 1-5/7);
c)	subunități create pentru organizarea producției:
-	S.U.P.-H, în suprafață de 416 ha, cu păduri
supuse regimului de conservare, în care se execută
numai lucrări speciale de conservare;
-	S.U.P.-G, cu suprafața de 6i2 ha, cu păduri
supuse tratamentului codru-grădinărit sau
transformării în grădinărit;
-	S.U.P.-H, cu suprafața de 2.829 ha, cu păduri
supuse tratamentului cvasi grădinărit;
d)	bazele de amenajare:
-	tratamentele s- au redat, pe S.U.P„ mai sus;
-	diametrele limită (țel) pentru S.U.P.-G: pentru Br
și Mo - 64 cm, pentru Fa - 60 cm;
-	vîrsta medie a exploatabiiității pentru S.U.P.-N:
114 ani;
-	ciclul pentru S.U.P.-H: 120 ani;
e)	posibilitatea anuală:
- pentru S.U.P.-H - 500 m3, produse principale;
-	pentru S.U.P.-G - 390 m3
-	pentru S.U.P.-H- 3.420 m3
7.579 m3
posibilitatea totală 3.420 m3
7.579 m3
- “ - secundare;
- “ - principale și
- “ - secundare.
C.	Diferența de posibilitate între varianta 1 și
varianta 2 (A):
A = 15.285 m3 - 11.889 m3 = 3.396 m3.
D.	Prețul mediu al lemnului pe picior (P): 6.123
lei/m3.
E.	Valoarea funcțiilor de protecție ale pădurii pe
durata unui an, (Val.):
Val. = A-x P= 3.396 m3 x 6.123 lei/m3 =
20.793.708 lei.
F.	Valoarea funcțiilor de protecție ale pădurii pe
hectarul dc pădure, (Val.):
Val. = VaV5= 20.793.708 lei/3.857 ha.- 5.391,16
lei/ha.
G.	Valoarea funcțiilor speciale de protecție ale
pădurii/beneficiar:
Val., = 5.391,16 lei/ha x 3.441 ha - 18.550.985
lei;
Val.2 = 5.391,16 lei/ha x 416 = 2.242.723 lei.
Din datele dc mai sus, rezultă că factura de plată
care revine Regiei Naționale a Apelor este de
18 550.985 iei. Extrapolînd „grosso-modo“, în raport
cu suprafața de pădure pentru care s-au fixat
categoriile funcționale 1-1B și 1-1C, factura de plată
care revine Regiei Naționale a Apelor, la nivel de
ocol, este 99.563.963 lei, iar la nivelul Filialei
Silvice Teritoriale Ploiești este de 169,918.610 lei.
Pentru ca această factură să fie încasată, este
necesar să se pună de urgență în funcțiune relațiile
economice care se impun între doi agenți economici,
care își înțeleg locul și rostul lor în cadrul economiei
naționale.
BIBLIOGRAFIE
Ccnstantinescu, N. N. ș.a., 1984: Propuneri de
metodologie privind evaluarea economică a funcției hidrologice
a pădurii. în: Revista pădurilor, nr. 1, p. 9.
P a p a n e k, P., 1978: Teoria a prax funkene intergrava-
neholesniha hospodrastva. în: I^snicke Studie, nr. 29, Zvolen.
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 109 0 1994 & Nr.2
31
Purcăreanu, Gh., Cacoveanu, L, 1975: Cercetări cercetări, voi. 33, ICAS.
privind evaluarea funcțiilor de protecție ale pădurii. în: Studii și
Contributions coacerning the economic evaluation of the protection funcționa of the forest
A simple and pragmatic method for the evaluation of the protection functions of the forest, named “the method of the equal -
economical advantages”, is presented in this paper.
The method is based on a postulate according to economical advantages obtained in the case of the forest with production and
protection functions which are equivalent with the economical advantages obtained when the special functions of protection are confered
to the same forests.
The value to special functions of protection in the circumstances of this postulate, is quite the value of the wood results a difference
between wood-harvests that a forest can give in its two forms: as a forest with production and protection functions and as a forest with
special protection functions.
MCTNHE
BARBU, I. 1991: Moartea bradului - simptom al degradării
mediului. Editura Ceres, București, 276 p.
Literatura forestieră din țara noastră s-a îmbogățit cu o nouă și
valoroasă lucrare, intitulată Moartea bradului. Autorul acestei
lucrări - domnul dr. ing. Ion 3arbu, cunoscut cercetător în
domeniul silviculturii - abordează, într-un sistem unitar de
gîndire, o largă problematică, referitoare la fenomenul de uscare â
bradului și a altor rășinoase din țara noastră, precum și la cauzele
care generează acest fenomen.
Lucrarea, prima de acest gen la noi, este structurată în șase
capitole-
In capitolul introductiv, se explică termenul moartea
bradului, care desemnează - în literatura de specialitate - o
îmbolnăvire progresivă a acestei specii, cu anumite simptome
caracteristice. Se fac și unele aprecieri mai generale, în legătură cu
cauzele care au contribuit la restrîngerea arealului natural al
bradului în țările europene.
Capitolul 2 cuprinde o prezentare a principalelor simptome
semnalate la arborii de brad, molid și pin. silvestru în curs de
uscare. Evoluția fenomenului de îmbolnăvire și uscare a pădurilor
europene, cît și starea lor de sănătate, sunt discutate în continuare.
Se trec în revistă ipotezele privind cauzele care determină
moartea bradului în contextul morgii pădurilor, analizîndu-se
relațiile cauză-efect în producerea fenomenului de uscare
anormală la speciile forestiere. în încheiere, se prezintă măsurile
de prevenire și combatere a cauzelor care determină moartea
pădurii.
Capitolul 3 conține rezultatele cercetărilor autorului, în
pădurile de brad din țara noastră, evidențiind evoluția
fenomenului de uscare sub raportul amptorii în suprafață și a
intensității cu care s-a manifestat în ultima vreme. Se descriu
simptomele specifice fenomenului de uscare a bradului
(simptomele morfologice exterioare și cele' interioare) și se
prezintă clasele de vătămare la brad, în funcție de intensitatea de
manifestare a fiecărui simptom, făcîndu-se și o tipizare a uscărilor
anormale la brad. Un spațiu amplu este consacrat caracterizării
ecologice a zonelor în care se semnalează uscarea bradului în țara
noastră, facîudu-se ierarhizarea acestora în raport cu amplasarea și
intensitatea proceselor de debilitare și uscare și cu problemele
silviculturale și de reconstrucție ecologică pe care le ridică. Pe
baza unor date din suprafețe de probă permanente, s-au putut
stabili fiecvența și intensitatea fenomenului de tkcare la brad, în
38
raport cu factorii staționali și de arboret.
Capitolul 4 este consacrat prezentării simptomelor specifice
ale îmbolnăvirii molidului și criteriile de încadrare în clase de
vătămare a arborilor. De asemenea’, se face o caracterizare a
arboretelor în care sc manifestă cu precădere fenomenul de uscare
anormală la această specie, în zonele intens poluate și pe versanții
montani, expuși vînturilor dominante. Analiza morfologică a
coroanelor la unele exemplare reprezentative de molid, aflate sub
acțiunea unor factori stresanți, comparativ cu o coroană normală,
a permis evidențierea unor procese specifice de creștere, atît la
arborii sănătoși cît și procesele specifice induse de acțiunea
poluanților.
Capitolul 5 abordează, de pe poziții ecologice, fenomenul de
uscare anormală la brad și molid, pornind de )a analiza factorilor
care determină devitalizarea arborilor și restrîngerea suprafețelor
ocupate (aplicarea tăierilor de regenerare, vătămările produse de
vînat, aplicarea neadecvată a lucrărilor de îngrijire, recoltarea
pomilor de iarnă ș.a.). Se acordă un spațiu corespunzător
prezentării unui număr mare de ipoteze referitoare la cauzele care
determină uscarea anormală a bradului în țara noastră (ipoteza
poluării transnaționale, ipoteza stresului pedo-hidric, ipoteza
acumulării cantitative și a salturilor calitative, ipoteza modificării
fluxului energetic ș.a.), dintre care unele propuse de autor și
susținute cu o bogată argumentație. în continuare, se face o cartare
a stării de sănătate a arboretelor cu brad și molid din țara noastră,
evidenții-.du-se sugestiv prin numeroase tabele și grafice
amploarea intensității fenomenului de uscare.
în ultimul capitol (capitolul 6), se prezintă consecințele
fenomenului de uscare în pădurile de rășinoase și măsurile pentru
redresarea echilibrului ecosistemelor. Se face o analiză a
pierderilor cauzate de uscarea anormală a bradului (pierderi pe
termen lung, pierderi anuale calculabile, pagube necalculabile) și
a consecințelor pentru gospodărirea pădurilor. Se realizează o
prognoză a evoluției fenomenului de uscare și o zonare teritorială
a pădurilor sub raportul frecvenței vătămărilor și a vitezelor de
evoluție. Se propun măsuri silviculturale în vederea ameliorării
arboretelor afectate de uscare și se stabilesc urgențe în aplicarea
măsurilor propuse.
Prin conținutul de înalt nivel științific și profesional, prin
modul de structurare a materialului, prin importanța deosebită a
problematicii abordate, prin soluțiile ce se preconizează lucrarea
se înscrie cu un aport deosebit la fundamentarea ecologică a
gospodăririi pădurilor de rășinoase cu fenomene de uscare.
Prof. dr. ing. DARIE PARASCAN
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 e 1994 0 Nr.2
Considerațiuni privitoare 5a funcția ecologică
a pădurii
Alături de funcția economică a pădurilor, încă de
la începutul secolului XX, au fost definite și alte
funcții, multe cu incidență socială, numărul acestora
amplificîndu-se continuu (Norme tehnice, 1986) și
conturînd, astfel, conceptul de pădure cu funcții
multiple (Giurgiu, V, 1988). Cu privire la
energetică, funcțiile pădurii asigură:
-	protejarea resurselor de apă;
-	consolidarea versanților acumulărilor de apă;
regularizarea debitelor de apă provenite din
precipitații;
-	reținerea parțială a suspensiilor solide, provenite
din arderea cărbunilor în centralele energetice;
-	asimilarea unei părți din catitatea de CO2
rezultată în urma arderii combustibililor fosili. In
cele ce urmează se va insista asupra capacității de
asimilare a CO2, pădurea intervenind esențial în
bilanțul CO2 și la diminuarea - în acest mod - a
efectului de seră al Terrei. în acest sens, este de
reamintit că, încă din anul 1862, Liebig
(Stugren, B., 1988) afirma că - dacă întreg
pămîntul ar fi acoperit cu o pășune verde, cu o
producție de 5.000 kg/ha/an - cantitatea totală de
CO2 existentă în atmosferă ar fi consumată în 21-22
ani (dacă resursele de CO2 nu ar fi regenerate). După
calculele lui Liebig, consumul de CO2 pe tot Globul
era de 23-24 x IO10 t/aa.
Pentru România, cantitatea de CO2 rezultată în
urma activității economice și contribuția ei la efectul
de seră au fost aspecte regăsite în lucrările
Institutului Național de Cercetări Economice (1991),
în articole prezentate de revista ENERGETICA
(Manea, Gh., 1992) și într-un studiu efectuat de
firma engleză de Consulting, Touche Ross (1992), ca
urmare a ajutorului financiar acordat de UK-
Government's Know-How Fund (Anglia).
Diferențele diutre cele trei surse bibliografice se
referă, în special, Ia evoluția posibilă a cantității de
CO2 în perspectivă; convenim ca, în cele ce
urmează, cantitatea de CO2 emisă în atmosferă,
anual, de activitățile economice din România, să fie
GHEORGHE MANEA
Institutul Național de Cercetări
Economice - București
cea redată în revista ENERGETICA.
1.	Potențialul pădurii de & absorbi CO2
Specialiștii din domeniul silviculturii consideră că
la fiecare gram de biomasă netă produsă, plantele
elimină în atmosferă o cantitate egală de oxigen,
după ecuația:
CO, + H,O + elemente minerale ^um^_
2	2	clorofilă
(CH2O) + O2;
deci, la 1 mol oxigen s-a consumat 1 mol CO2.
Conform acestei ecuații (S t u g r e n, B., 1988),
pădurile din România se caracterizează printr-o
producție netă anuală dc 57.600 mii t (corespunzînd
la 81,2% din totalul vegetației). Se adaugă la
aceasta, aportul pajiștilor (cu 12,2%), stufăriilor (cu
5,3%), tufărișurilor (cu 1,3%) care ridică totalul
producției nete la 70.931 mii t.
Conform ecuației de mai sus, la catitatea de
57.600 mii tone O2 rezultă un consum de 79.200 mii
tone CO2; se are în vedere suprafața pădurilor de
6.300 mii ha și o producție medie netă de 9,1 t/ha/an
sau 121 CO^ha/an. Valoarea aceasta este concordan-
tă cu literatura de specialitate (I o n e s c u , Al.,
Stănescu, R., 1980), care situează capacitatea de
absorbție a pădurilor din România la 10-16 t
COj/ha/an.
Raportat la întreaga vegetație din România,
anual, rezultă o cantitate de 168 mii. t O2
(Stugren, B., 1988) care corespunde unui
consum de 230 mii. t CO2/an; aceste două cifre -
79.200 mii. t CO2 absorbit de păduri și 230 mii. t
CO2 absorbit de întreaga biomasă vegetală -
caracterizează potențialul național de asimilare a
CO2.
2.	Cantitatea de CO2 rezultată în economia
României
Cantitatea de CO2 emisă în atmosferă, ca urmare
a activităților antropice, a crescut de la 17 mii. t m
anul 1938 la 209 mii. t în anul 1989 (Tab. 1), fiind
REVISTA PĂDURILOR 0 Anul 109 ® 1994(5 Nr.2
39
practic asimilat de vegetația terestră. Din aceasta,
circa 80 mii. tone CO2 este absorbit de păduri.
în perspectivă, emisia de CO2, după scăderea
nivelului întregii activități economice după anul
1989, se așteaptă să crească (Manea, Gh., 1992)
în funcție de creșterea intenționată a Produsului
Intern Brut (PIB), pentru a scoate-România din zona
țărilor sărace ale Europei. Pentru aceasta ar fi de
dorit o dublare a PIB-ului în următorii 15 ani și o
revenire la nivelul anului 1989, în perioada 1995-
2000.
Tabelul 1
Capacitatea vegetației terestre de a absorbi CO2 rezultat în urma activității
economice în România, în perioada 1938-1989 și 2000-2005 (mii. tone). (The
capacity of tcnestrial vegetation to absorb CO2 resulted from the economical activity in
Romania during the periods 1938-1989 and 2000-2005 (mii. ton.)
	1938	1950	1960	1970	1980	1989	1995	2000	2005
TOTAL CO2 emis în atmosferă: - varianta 1	17	20	53	125	186	209	200	300	400
- varianta 2 Potențialul de absorbție a CO2 al vegetației	17	20	53	125	186	209	150	200	210
terestre dincare:	230*	230*	230*	230*	230*	230	230	230	230
- potențialul pădurilor Total CO2	79*	79*	79*	79*	79*	79	79	79	79
absorbit: - varianta 1	17	20	.53	125	186	209	200	300	400
- varianta 2	17	20	53	125	186	209	150	200	210
Total CO2 rămas în atmosferă- - varianta 1								+70	+170
- varianta 2		-	-			•	-	-	
* - s-au extrapolat datele calculate pentru anul 1989, la întreaga perioadă 1938-1980
ceea ce, evident, nu este cornet, dar simplifică calculele.
Baza energetică, privită prin structura surselor de
combustibili fosili, menține în centrul ei cărbunii - ca
surse de bază - diminuîndu-se muk potențialul
național de țiței și gaze naturale, acestea urmînd a fi
procurate din import. Preconizata taxă pe conținutul
de carbon în combustibilii fosili ar putea stimula
interesul pentru energetica nucleară, hidro-
energetică, importul de energie electrică.
Caracterul eueigointensiv al industriei actuale va
impune reproiectarca multor tehnologii sau
renunțarea la acestea, deoarece produsele ce le
corespund, în condiții de liberalizare a prețurilor, nu
mai sunt competitive pe piață. Au fost astfel
elaborate (IMCE/ICRISI, 1991; Manea, Gh.,
1992) mai multe variante de evoluție a cantității de
CO2, dintre care reținem două: varianta minimală,
care preconizează menținerea în următorii 10-15 ani
a nivelului CO2 din anul 1989 și varianta
maximală, care presupune o dublare a cantității de
CO2, cu o creștere corespunzătoare a venitului
național (și evident a PIB).
Compararea potențialului pădurii de a absorbi
CO2 cu dinamica emisiei de CO2
(Tab. 1) conduce la următoarele
observații:
- pînă la începutul anilor '60,
pădurile singure reușeau să
metabolizeze tot CC2 emis în
atmosferă de unitățile productive ale
României;
-	întreaga cantitate de CO2 este
asimilată de vegetația terestră pînă la
concurența cantității de 230 mii.
CO2, după care balanța CO2 devine
excedentară (perioada 1995-2000);
-	varianta 2, a constanței cantității
de CO2 în perioada 1989-2005, este
compensată de potențialul de
asimilare a vegetației terestre;
-	în varianta 1, a creșterii
cantității de CO2, în perioada 1989-
2005, pînă la 400 mii. t/an (varianta
maximală), biomasa terestră lasă
neasimilată cantitatea de 70-170 mii.
t CO2/an.
3.	Poate pădurea absorbi
suplimentar CO2?
La o evoluție normală a economiei naționale și
depășirea nivelului rnacroindicatorilor economici
atinși în anul 1989, în perioada din jurul anului 2000
cantitatea de CO2 se va menține, posibil, între cele
două variante, caz în care balanța CO2 devine
excedentară. Este greu de imaginat că vegetația
terestră - exclusiv a pădurilor - să fie extinsă, în
perspectivă, ca masă și suprafață; rămîne - ca
posibilitate - extinderea suprafeței împădurite de a
reține cantități suplimentare de CO2. Se vor schița
40
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 & 1994 © Nr.2
metabolizante a pădurii pentru CO2.
3.1.	Creșterea suprafeței împădurite
Fiecare hectar de pădure asimilează între 13,0-
17,4 tCO2 (Stugren, B., 1988), dar suprafețele
ce pot fi împădurite sunt limitate nu numai
geografic, dar, îndeosebi, din motive financiare
(cheltuielile de împădurire a unui ha de teren pot
depăși 2000 dolari/ha), funciare (de natură a
proprietății), administrative etc. (1991).
împădurirea, ca proces, precede pe cel al
reîmpăduririi (care costă între 200-2000 dolari/ha),
fiind tipic, în general, țărilor dezvoltate economic.
Acestea au potențialul economic de a-și împăduri
suprafețele de pădure exploatate, de a asigura o
gestiune durabilă a pădurilor și de a lua în
considerare și nevoile generațiilor viitoare
(Brown, L„ 1991).
In România, împădurirea nu a făcut obiectul unei
politici statale (pădurea fiind în proprietatea statului
în ultimii 45 ani); ea va reprezenta o acțiune a
viitorului, decisă de guverne stabile, în condiții de
relansare economică. Ea ar putea interesa, încă de
acum, sectoarele care-și elaborează strategii de
dezvoltare (energetica, industria, silvicultura,
gospodărirea comunală, protecția mediului etc.) și,
în acest sens, se inventariază terenurile ce pot fi luate
în considerare în procesul viitor de împădurire și
anume:
® Terenurile rezultate în urma reconstrucției
ecologice a terenurilor degradate. De pildă, pot fi
luate în considerare 50.000 ha poluate cu petrol (în
județele Argeș, Brăila, Teleorman, Vîlcea); 600 ha
acoperite cu halde cu cenușă provenită de la Centrale
Energetice și Termice și care vor ajunge la 3.000 ha
în anul 2000, dacă procesul actual rămîne
neschimbat (Răuță, C. ș.a., 1990). Numai la
Ișalnița, în prezent există o haldă pe 230 ha.
Alte 3.000 ha sunt scoase din circuitul agricol în
jurul sondelor de petrol, de-a lungul unor conducte
de transport (în județele Teleorman, Prahova,
Brăila, Galați, Dîmbovița). Parțial sau total, aceste
terenuri pot fi depoluate și valorificate; evident că
operația de reconstrucție ecologică trebuie finanțată
de către poluatori după principiul recunoscut în toată
lumea: poluatorul plătește!
® Fostele și actualele complexuri zootehnice au
degradat o suprafață de 900 ha; proprietarii acestora
ar putea opta pentru valorificarea terenului, prin
plantații de arbori mai puțin sensibili la concentrația
de NO2/NO3 din sol, din apele freatice.
© Terenul agricol este acoperit pe o suprafață de
22.000 ha cu deșeuri solide; gestiunea deșeurilor
urbane va impune reconsiderarea ariilor repartizate
depozitării deșeurilor (deponii); plantarea de arbori
pe asemenea terenuri s-a dovedit posibilă (I o n e s c u
Al., ș.a. 1993).
© Se estimează că solurile sunt poluate chimic, în
diferite grade, pe o suprafață de circa 900 mii ha, din
care 200 mii sunt excesiv poluate, solurile fiind
complet neproductive. Măsura în care o parte din
aceste soluri pot fi acoperite cu arbori rămîne a fi
stabilită de specialiști.
@ Pe 700 mii ha teren arabil se manifestă
alunecări de pămînt; pot fi avute în vedere
consolidări cu perdele de protecție, pentru punerea
sub control a fenomenului.
® Prin exploatarea cărbunelui îh bazinul Motru-
Rovinari, se va scoate din circuitul agricol
aproximativ 25% din suprafața agricolă a județului
Gorj, care este de 102 mii ha. Cercetările efectuate în
România și rezultatele obținute în zona Ruhr din
Germania, într-o zonă similară, dovedesc
posibilitatea împăduririi acestor zone, după
amenajarea terenului cu sol artificial (I o n e s c u,
Al. ș-a., 1980).
® Solurile nisipoase acoperă 400 mii ha; acestea
au un grad redus de fertilitate; perdelele de protecție
forestiere sunt oportune și verificate în practica din
țara noastră și din alte țări.
@ Alte zone favorabile plantării de arbori
(inclusiv fructiferi) sunt cele situate de-a lungul
căilor ferate (lungime totală 11365 km), al
drumurilor publice (72816 km), al drumurilor de
acces la projprietățile agricole, în vecinătatea
platformelor industriale, a canalelor de irigații,
canalului Dunăre-Marea Neagră, șantierelor
abandonate etc.
Acest inventar - incomplet - poate dovedi
posibilitatea identificării de suprafețe semnificative
de terenuri, inapte producției agricole și care pot fi
oferite, ca atare sau după reconstrucția ecologică,
împăduririi.
3.2.	Reîmpădurirea. în economia pădurilor din
România, cantitățile de masă lemnoasă exploatată au
depășit, aproape întotdeauna, capacitatea de refacere
a pădurii. De pildă, în perioada 1964-1989, s-au
exploatat între 19,5-28,6 mii. m3/an, comparativ cu
REVISTA PĂDURILOR & Anul 109 E> 1994® Nr.2
41
16 mii. m3 masă lemnoasă - limită stabilită de
silvicultori (Giurgiu, V., 1992) pentru
menținerea echilibrului biologic (ASAS, Societatea
“Progresul Silvic”).
Pe acest fundal al suprasolicitării pădurii,
reîmpădurirea ca suprafață a scăzut continuu, de la
49.030 ha în anul 1980 la 15.563 ha, în anul 1991
(Anuarul, 1992), de exemplu. Vor trece ani (40,
după aprecierile prof. V. Giurgiu) pînă ce echilibrul
biologic al pădurii va fi restabilit; acest moment este
însă condiționat de menținerea unei rate de
exploatare dc 15 mii. m3/an de masă lemnoasă.
Creșterea potențialului de absorbție a CO2 de
către pădure poate fi stimulat și prin modificarea
structurii vegetale în sensul creșterii productivității
pădurii, se regăsește astfel un deziderat vechi al
sil v icul turilor din România (ARMEDO, 1993) și o
recomandare a instituțiilor internaționale ce se ocupă
dc efectul de seră al Terrei, adresată autorităților
guvernamentale din întreaga lume.
împădurirea terenurilor excesiv degradate este o
prevedere a Legii din anul 1987 ce se referă Ia
conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor,
exploatarea lot rațională și menținerea echilibrului
ecologic.
Reîmpădurirea în România arc o istorie, realizări
și nereușite, iar amploarea procesului nu a reușit să
urmărească rata de exploatare a pădurilor,
menținîndu-se sub această rată.
3.3.	Alte posibilități de extindere a suprafețelor
împădurite. Se au în vedere soluții de tipul următor:
8	» Reducerea fenomenului de poluare a pădurii. în
anul 1991, calitatea pădurii românești (Anuarul,
1992) era astfel caracterizată:
-	total suprafață împădurită...„401.262 ha
-	suprafața pădurilor afectate de uscare’:
incipientă.......230.497	ha
slabă........... 85.564	ha
medie..........	68.679	na
puternică........ 16.522	ha
-	structura poluatorilor:
pulberi......17.340 ha
reziduuri.... 2.105 ha
SO2, pulberi de la CET.............133.438	ha
compuși ai azotului..............401.503 ha
compuși cu fluci........................35	ha
Punerea sub control a fenomenului de poluare și
ca urmare a prevederilor tratatelor și înțelegerilor
internaționale - ca, de pildă, reducerea poluării
transfrontierc cu SO2 - va determina diminuarea
intensității fenomenului de poluare a pădurii și, în
consecință, va duce, treptat, la creșterea produc-
tivității pădurii, refacerea acesteia și amplificarea
capacității de asimilare a CO2.
® împădurirea urbană și periurbană. Circa 55%
din totalul populației României locuiește în mediul
urban; global, în anul 2000, mai mult de 50% din
întreaga populație va locui la orașe. Pentru această
populație, FAG propune conceptul de împădurire
urbană și periurbană (FAO, 1992), conform căreia
zonele de locuit trebuie „îmbrăcate" cu arbori pînă Ia
densități ce amintesc mai degrabă de pădure, decît de
cerințele peisagisticii.
Pădurea urbană și periurbană preia funcții tipice
acesteia în condițiile aglomerării urbane, funcțiile
sociale ale pădurii (ameliorarea microclimatului,
protecția împotriva poluării cu pulberi și a poluării
sonore, realizarea cadrului peisagistic, extinderea
zonelor de agrement etc.) fiind precumpănitoare în
proiectarea acestor tipuri dc păduri.
Conceptul de pădure urbană și periurbană este
încă în cristalizare, căutîndu-se soluții pentru
stabilirea densității optime a arborilor, structura
acestora, raportul cu cantitatea de CO2 emisă de
așezare, nivelul existent și dorit de zgomot stradal
etc.
Conceptul pare interesant și pentru România,
putînd intra în preocupările celor ce decid asupra
gospodăririi celor 260 orașe existente în țara noastră.
Dacă zona periurbană este bogată în terenuri
degradate, acoperite cu deșeuri și care pot fi luate în
calcul in proiectarea perdelelor forestiere ce
înconjoară orașelc*\ în schimb identificarea
suprafețelor de teren apte a fi plantate cu arbori in
interiorul orașelor, forma de proprietate a acestora
sunt aspecte mai dificil de parcurs de către
gospodarii orașelor.
Prezentul nu este favorabil abordării conceptului
do împădurire urbană în România, administrația
orașelor avînd alte priorități decît cele legate de
plantarea arborilor. De pildă, chiar fostele spații
verzi își reduc suprafața: în anul 1989 aceste spații
reprezentau 21.935 ha, după un an au scăzut la
21.633 ha, proces ce se bănuiește că s-a continuat și
agravat pînă în anul 1993.
*1 Este suficient să se vadă marile suprafețe de teren
degradate, situate de-a lungul lacurilor Bucureștiului, îndeosebi
în zona lacurilor Fundeni, Pantelimon, Dobioiești.
42
REVISTA PĂDURILOR © Anul 109 3 1994 9 Nr. 2
4.	Considerațiuni finale
în prezent, pădurea românească este puternic
amenințată din mai multe direcții: privatizarea a 5%
din suprafață a însemnat, practic, despădurirea
acesteia. Interferența deciziilor politice în gestiunea
pădurilor se regăsește în presiune pentru extinderea
suprafețelor izlazurilor comunale, pe seama pădurii,
în proliferarea construcțiilor de locuințe în zona
pădurilor, concesiuni, pășunat în pădure etc.
în aceste condiții, a vorbi despre reîmpădurire,
împădurire, plantări de arbori de-a lungul căilor de
transport, canalelor de irigații, de reconstrucție
ecologică, de împădurirea urbană și periurbană etc.
pare a fi inutil. Redresarea economică a țării,
eradicarea sărăciei (FAO, 1993) sunt premise ale
abordării pădurii după concepte modeme - de tipul
dezvoltării durabile - și în lumina reparării daunelor
aduse, pniă acum, pădurii. Conștientizarea daunelor
aduse economiei naționale de către gospodărirea
incorectă a pădurilor va apropia momentul
schimbării opticii decidenților. Reducerea suprafeței
pădurilor în România se regăsește în accelerarea
eroziunii solului, care a provocat creșterea proporției
precipitațiilor pierdute prin scurgeri, scăderea
nivelului pînzelor freatice, aridizarea climei,
colmatarea rapidă (în medie de 26% și local pînă la
95%) a lacurilor de acumulare, ridicarea fundului
rîurilor, împotmolirea gurilor rîurilor și fluviilor -
respectiv, pierderea unui potențial de neînlocit
pentru irigații - generarea electricității, prevenirea
inundațiilor etc. (S t o i c u 1 e s c u-, Cr., 1993); toate
acestea subminează radical progresul economic.
Cu toată lipsa de oportunitate, reîmpădurirea și
împădurirea pot interesa - ca generare de idei - pe cei
ce elaborează strategii de dezvoltare în domeniul
energeticii, protecției mediului, agriculturii,
silviculturii, transportului, gospodăririi urbane.
Extinderea suprafețelor forestiere*1 poate fi și un
obiectiv în programele proprii ale politicienilor,
autorităților administrației locale, organizațiilor
ecologice etc.
Nu se poate face abstracție de faptul că
reconstrucția ecologică, reîmpădurirea și împă-
durirea sunt procese ce presupun existența unor
instrumente potrivite acestor scopuri, ca de exemplu:
instrumente legislative, economice, financiare etc.
*) Austria și-a extins suprafața împădurită cu 2% în ultimii 3
ani. Ungaria cu 20% după anul 1945, Franța cu 10 mii. ha în
ultimii 200 de ani etc. (Stoiculescu, Cr., 1993).
Practica mondială poate fi un ghid pentru România,
pentru a-și desemna cu grijă instrumentele
corespunzătoare gestiunii durabile a pădurilor și
extinderii suprafețelor acestora.
Cu incidență la România, instrumentele
financiare pot include taxele vamale pentru produsele
sectorului de prelucrare primară din lemn care se
exportă, produsele de prelucrare superioară din lemn
care se importă (FAO, 1992), amenzile provenite de
la poluatorii pădurilor cu SO2 și pulberi (ONU,
1992), cote-părți din profitul obținut la exploatarea
pădurilor (FAO, Forestry Paper, 1992), din taxele
pentru vînzare, cumpărare, concesionare păduri etc.
Preconizata taxă pe conținutul de carbon al
combustibililor fosili poate fi o sursă financiară
importantă pentru împădurire.
Instrumentele legislative elaborate în fiecare țară
vizează protecția fondului forestier, menținerea
echilibrului ecologic, reîmpădurirea, împădurirea,
extinderea funcțiilor pădurii (Panda 11/1984) ca
atribute ale conceptului de dezvoltare durabilă și ca
prefigurare a unui plan global de reîmpădurire
(ONU, 1992).
Se apreciază că, la nivel global, din 10 arbori
tăiați numai unul singur se replantează; la nivel
național această proporție variază în funcție de
nivelul de dezvoltare economică. în Canada, de
exemplu, se plantează patru arbori la fiecare
arbore tăiat (Dubrano, D., 1990); în SUA,
administrația Bush, a adoptat un program de plantare
a 1 mild. arbori în fiecare an (Securitd -
Environment, 1990). în Europa, miniștrii agriculturii
celor 12 țări comunitare au aprobat un plan pentru y
politică forestieră comună încă din anul 1989
(Annales de la voirie et de l'environment, 1989)
care, printre alte obiective ce și le-au propus,
promovează reîmpădurirea cu ajutorul financiar al
statului acordat pe timp de 20 de ani. Se are în vedere
valorificarea zonelor amenințate de eroziune și de
inundații, amenajarea structurii pădurilor.
Se poate concluziona că pînă la orizontul anului
1995 vegetația terestră a României reușește să
asimileze integral cantitatea de CO2 eliminată în
atmosferă - urmare a activității antropice. După anul
1995, cantitatea de CO2 va depăși, probabil,
capacitatea de metabolizare a vegetației.
Concomitent cu măsuri posibile de modificare a
structurii resurselor energetice, de reducere, în valori
relative a cantității de CO2, se poate propune și
REVISTA PĂDURILOR « Anul 109 & 1994® Nr.2
43
extinderea suprafeței pădurilor, acestea absorbind
în prezent circa 1/3 din cantitatea totală de CO2 emis
în atmosferă, anual.
Prin împădurire, reîmpădurire, extinderea pădurii
urbane, modificarea structurii arboretelor, este
posibil ca - în perspectiva următorilor 40-60 ani - să
se absoarbă o cantitate mai mare de CO2; pînă atunci
este posibil ca balanța CO2 să rămînă excedentară
(Tabelul 1).
BIBLIOGRAFIE
I o n e s c u, Alex., coord. șiStănescu, R., 1980: Ecologie și
protecția ecosistemului. Pitești, p. 206-207.
xxx, 1984: S.G.S. Fdretl. în: Panda II. ed. WWF Elveția.
xxx, 1986: Norme tehnice pentru alegerea și aplicarea
tratamentelor. Editat de Ministerul Agriculturii, nr. 3,
București, p. 84. ■
Giurgiu, V„ 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții multiple.
Editura Ceres, București.
Stugren, B., coord.. 1988: Probleme modeme de ecologie.
Editura Științifică și Enciclopedică, București, p. 375.
ONU, 1989: The State Transboundary Air Pollution. Air
Polution Studies ar. 5, New York, p. 27-29.
FAO, 1989: Fcrestry Paper 1992. FAO, Rome, p. 25-35.
xxx, 1989: Annalcs de Ia voirie et de l'environmeut. nr. 1482,
p. 7,
Răuță, C. și Câi stea, St., 1990: Starea calității solurilor
agricole din România. în; Mediul înconjurător, voi. 1, nr. 1, p.
39-42.
Dubrano, D., 1990: Le "business" ecologique. în: Science et
vie, nr. 872, nov., p. 116-119.
xxx, 1990: Securit^ - Environment. nr. 3, p. 136.
INCE/ICRISI, 1991: Elemente de fundamentare a politicilor de
protecție a mediului în țara noastră și pe plan mondial. Studiu
ncpublical.
Climate Change, 1991: The IPCC Reponse Strategica. Island
Press, Washington, p. 93.
B r o w n, L., 1991: State of the World. Ed. W. W. Norton, New
York, p. 74-92.
Manea, Gh., 1992: Efectul de seră și cantitatea de CO2 emisă
în atmosferă în România. în: ENERGETICA, seria A, nr. 6,
nov.-dec., p. 263-269.
Greenbause Gas Emissions, 1992: Inițial Inventory and
Implications, Touche Rosse Co.
Giurgiu, V., 1992: în; Economistul, nr. 188/5-7 nov.
FAO, 1992: Forest and Forests Products, Country pro file -
România. O.N.U., New York, p. 5-41.
O.N.U., 1992: Synthese des vue des govemments sur Ies fâret, 5
febr.
îonescu, Al., Pope seu, M., 1993: Gestiunea deșeurilor
menajere. Comunicare la simpozionul “Deșeurile - restricție sau
stimulent al dezvoltării”, organizat de C.N.R.M. din 17 mai,
București
C.N.S., 1993: Anuarul Statistic al României, 1992, București.
ARMEDO, 1993: Analiza sistemului financiar actual de
gospodărire a pădurilor în România. Studiu, beneficiar
ROMSILVA R.A.
FAO, 1993: Urban and periurban forestry. Unasylva, voi. 44,
nr. 173, p. 2.
Giurgiu, V., 1993: Sărăcia ca adversar al pădurii.
Comunicare la simpozionul ‘‘Sărăcia și mediul înconjurător",
organizat de ARMEDO și UNIC București, 4 iunie.
Stoiculcscu, Cr., 1993: Despădurirea - o formă alarmantă a
jocului cu moartea. în: Economistul nr. 304/12 mai.
Cottsiderations regarding the ecologica! function of the forest
As a consequence of combusting the fossil fuels, the concentration of carbon dioxide is continuotisly growing in the atmosphere and
the accentuaticn of greenhouse phenomenon is one of the grea* Iile ihreatenings on earth at the beginning of the 3rd milknium.
The absorption capacity of forests (CO2 assi nilation) for this subproduct of the anthropic activities is analyscd in this article, with
reference to Romania. It is propased the control of CO2 emission by i^creasing the a-brested surface of the country.
44
REVISTA PĂDURILOR © Anul 109 & 1994 & Nr.2
DIN ISTORIA SILWOT.TM ROMÂNEȘTI
Istoricul școlii silvice Gurghiu	I s Director ing.MiHAi gherghel
, I	Prof. ANA CREȚ
Liceul silvic Gurghiu
Constituirea unui învățămînt silvic organizat în
Transilvania - ca și în Principatele Române - a fost
impusă de reducerea necontenită a suprafețelor
păduroase (care a generat teama lipsei de lemn)
precum și de creșterea rolului și importanței
pădurilor, ca sursă de bunuri materiale și de protecție
a mediului înconjurător.
r Prima școală silvică, atestată documentar, a fost
înființată în Transilvania în anul 1817, cînd această
' provincie se găsea sub dominația austriacă. în anul
”1860 școala funcționa, dar nu se cunoaște data
încetării activității sale.
! : în Principatele Române, la data de 9 aprilie 1893
este promulgată Legea pentru organizarea
învățămîntului profesional.
De această Lege este legată înființarea în
Transilvania, la Gurghiu, în anul 1893, a unei școli
profesionale de pădurari. Alegerea nu a fost
întîmplătoare. Domeniul Gurghiului, care se găsea
sub stăpînirea austriacă, fiind foarte bogat în păduri
și avînd la dispoziție clădirile castelului cunoscut sub
denumirea de BORNEMISZA. Acest castel a fost
construit în perioada 1731-1734, pe locul fostei
Cetăți a Gurghiului.
Primele mențiuni istorice, cunoscute despre
Cetatea și Domeniul feudal Gurghiu, datează din
secolul al XID-lea (1248).
La înființare, 13 octombrie 1893, catalogul arătă
că erau înscriși 57 elevi, o parte dintre ei provenind
de la alte școli similare, existente la Timișoara,
Esztergom și Lipetuyvar.
La început existau două clase de elevi, anul I,
recrutați din Transilvania și Ungaria, și anul al II-
lea, în care erau cuprinși elevi transferați de la alte
școli.
Școala dispunea de un teren de 21,42 ha, 2,89 ha
finețe, 2,5 ha pămînt arabil, 0,76 ha livezi, un parc
dendrologic și 0,39 ha pepinieră.
La începuturile sale, școala avea un caracter
profesional, sau cum i se mai spunea „Școala de
paznici de pădure“. Ideea de paznic reflectă nu
numai concepția legată de exploatarea și conservarea
vastelor domenii împădurite, ci și faptul că
“paznicul” era, în același timp, un specialist, o
autoritate a statului, în raport cu zona care i se
încredința, un slujbaș cu sarcini privind nivelul,
calitatea și cantitatea exploatărilor, conservarea
pădurilor, organizarea calificată și eficientă a
vînătorii și pescuitului.
Pădurarul era un fel de vătaf, răspunzător atît
pentru valorile încredințate, cît și pentru
administrarea lor eficientă și prosperă. Această
finalitate este pusă în evidență prin însuși regimul de
disciplină cvasimilitară, bazat pe pedepse și
sancțiuni, suprimarea timpului liber, bătaie și
claustrarea prin încarcerare. Statutul respectiv este
menținut pînă în anul 1914.
în timpul instruirii, elevii învățau și mînuirea
armelor de foc, paznicul fiind înarmat nu numai
pentru necesitatea vînătorii, ci și pentru apărarea
pădurilor, proprietate particulară sau imperială.
1 Deși în primul deceniu de la înființarea școlii, nu
se poate yorbi de o programă bine conturată, cert
este că disciplinele înscrise ca obligatorii sunt
mărturie a interesului pentru dezvoltarea unor
cunoștințe de specialitate în domeniul silviculturii.
Alături de matematică, caligrafie, desen, o
pondere substanțială o au cunoștințele generale
silvice, iar 50% din instruire este destinată
aplicațiilor practice, în lucrări silvice.
Școala dispunea - chiar de la început - de o
pepinieră didactică iar parcul dendrologic reprezenta
unul din cele mai vechi centre de cultură a speciilor
exotice (creat în jurul anului 1830), un muzeu de
vînătoare: toate asigurau condiții prielnice
experimentării și observației, o calificare pe măsura
cerințelor impuse formării “paznicilor de pădure”.
în anul 1914, declanșîndu-se primul război
mondial, cursurile s-au întrerupt, iar localul școlii,
datorită poziției pe care o avea, a fost transformat în
spital militar.
La 15 noiembrie 1919, școala silvică din Gurghiu
își va relua activitatea sub denumirea de Școală
Silvică Inferioară, cu un număr de 47 de elevi.
în anul 1920,’ se produce o schimbare vizînd
calitatea și eficiența formei de învățămînt și, pentru
prima dată,'1 apare denumirea de Școală de
Brigadieri Silvici, cu un efectiv de 51 de elevi. Se
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr.2
45
impune acum un criteriu de calitate, reflectat de
faptul că se stipulează un concurs de admitere, ceea
ce implică ideea de selecție. Selecția se făcea ținîndu-
se cont atît de criterii fizice, făcîndu-se o severă
vizită medicală, cît și de nivelul cunoștințelor,
oferindu-se elevilor posibilitatea să-și manifeste
cunoștințele în domeniul scrierii corecte și cursive,
cunoștințe din domeniul istoriei și cunoștințe
elementare dc aritmetică.
în anii următori, cresc exigențele în privința
selectării candidaților, fiind acceptați elevi cu cel
puțin patru clase absolvite, criterii care rămîn
valabile pînă în anul 1948.
La redeschiderea anului școlar (după război, la 15
noiembrie 1919), primii elevi au fost numai români,
foști gradați în Armata Română.
Dacă pînă la primul război mondial munca
didactică în școala silvică s-a desfășurat în limba
maghiară, după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar
și unirea Transilvaniei cu România - începînd cu anul
1919 - predarea se face în limba română.
Pînă aproape de al doilea război mondial,
obiectele de învățămînt au fost: limba română,
aritmetica, geometria, botanica, caligrafia,
vînătoarea, mineralogia, meteorologia, educația
cetățenească, stațiunea forestieră.
Ordinea, disciplina, curățenia reprezentau
elementul esențial în acest așezămînt silvic,
impresionînd de la primul contact pe care vizitatorii
străini îl aveau cu școala.
Din foile matricole reiese că, în perioada 1919-
1921, principalele discipline predate au fost:
stilistică, aritmetică și geometria practică, elemente
de științe naturale, botanica forestieră, silvicultura,
exploatarea pădurilor, protecția pădurilor, legislația
silvică, vînatul și folosirea armei, sîrguința și
dexteritatea, purtarea morală.
Pentru perioada 1922-1924, matricolele atestă ca
obiecte de învățămînt: educația cetățenească, limba
română, matematica, științele naturale, meteorologia
și geologia, caligrafia și desenul, legislația și
administrația, cubajul, drumuri și construcții, științe
silvice, topografia, conduita, lucrări practice.
Conținutul și structurile acestea s-au menținut, cu
unele modificări, pînă în anul 1946.
Dictatul fascist de la Viena, din august 1940,
obligă întregul corp profesoral și elevii să se
refugieze la Tîrgoviște, unde pregătirea cadrelor
pentru silvicultură este neîntreruptă pe toată perioada
celui de al doilea război mondial.
în perioada interbelică (imediat după Marea
Unire), se punea problema creării, într-un timp cît
mai scurt, a unui minim de cadre necesare
administrării patrimoniului silvic din zona
Transilvaniei.
La temeinica pregătire profesională și civică a
acestora, trebuie amintită și contribuția adusă de
valorosul corp profesoral, în majoritate format din
ingineri cu vechi state de serviciu în producție,
conductori tehnici, mulți dintre ei devenind
personalități marcante ale domeniului științelor
silvice, cum ar fi, de pilda, profesorul emerit doctor
docent Emil G. Negulescu, membru al Academiei
de Științe Agricole și Silvice, care și-a început
activitatea în cadrul Școlii Silvice din Gurghiu, la 1
noiembrie 1926, și al cărei director a fost între anii
1933-1940. Anii petrecuți ca dascăl - și mai apoi ca
director - în cadrul Școlii Silvice din Gurghiu, au
fost ani de temeinice acumulări și realizări pe plan
științific și artistic, concretizate în numeroase opere
de sculptură și, mai apoi, în elaborarea primului
Tratat de Silvicultură ecologic fundamentată, din
țara noastră.
în general, corpul profesoral a avut o mare
stabilitate, perioada interbelică consemnînd numele
unor ingineri-profesori care au activat timp de 20-30
ani consecutiv, printre care amintim: Cotta loan -
conductor silvic, ing. Constantin Fedeleș, ing. Mihai
Ștefănescu, ing. loan Chirvănuță, ing. losif
Nistorică, ing. Eugen Răuță, ing. Terențiu Crucer,
ing. Sergiu Pașcovschi, învățător Spiridon Goreanu,
Haiduc Florea și alții.
în anii celui de-al doilea război mondial,
■învățămîntul silvic din Gurghiu a cunoscut o
perioadă de stagnare, de mari rămîneri în urmă. în
bună parte, profesorii și inginerii au fost mobilizați,
școala fiind lipsită de forța ce-i dădea viață.
Anii ce au urmat au fost nespus de grei, pentru
întreg învățămîntul din Ardeal. Școlile și-au închis
porțile una cîte una, iar dascălii au suferit prigoana
nefastă a Dictatului hortist, bazat pe forță.
După terminarea celui de-al doilea război
mondial, școala silvică și-a reluat activitatea cu un
număr de 50 de elevi. Decizia Ministerului
Agriculturii și Domeniilor, din iunie 1945,
reînființează Școala de Brigadieri Silvici din
Gurghiu, iar elevii anului al IlI-lea, de la Școala de
Brigadieri Silvici din Petrești (jud. Alba) trec,
începînd cu 1 septembrie 1945, la școala din
Gurghiu, cu tot personalul și inventarul acestei școli.
46
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 O 1994 • Nr. 2
Condițiile de primire la examenul de admitere,
din anul 1945, erau: vîrsta între 17-18 ani,
absolvirea cursului primar, purtarea morală foarte
bună, cetățenia română, fără deosebire de
naționalitate. Examenul consta-din: vizită medicală
eliminatorie, o probă scrisă (compunere), în limba
maternă a canditatului, o probă scrisă din aritmetică
și geometrie, examen oral public. Pentru prezentarea
la examen, candidatul trebuia să plătească o taxă de
1.500 lei. Erau admiși primii 50 de elevi, în ordinea
mediilor, și 10 supleanți, ca rezervă pentru
completarea locurilor celor care - eventual - se
retrăgeau din diferite motive. Elevii primiți achitau
anticipat o taxă lunară de 4.500 lei. Din cauza
pagubelor și a distrugerilor provocate de război,
școala nu avea condiții materiale pentru deschiderea
unei cantine și a unui internat, elevii fiind obligați
să-și aducă lenjerie, îmbrăcăminte și alimente.
în anul școlar 1947-1948, școala se transformă în
Școala Profesională Silvică, cu durata de doi ani,
cu excepția promoțiilor dintre anii 1948-1950, cînd
durata studiilor este de trei ani.
în această perioadă, dintre anii 1948-1950, cînd
durata studiilor este de trei ani, toți elevii beneficiază
de bursă și gratuitate totală în învățămînt.
între anii 1948-1969, școala pregătește cadre
pentru sectorul forestier în diferite profiluri și - în
mod deosebit - brigadieri silvici, cu pregătire
profesională de doi ani.
în 1954, se comasează la Gurghiu și Școala
Silvică din Odorhei, iar din 1963, cînd această
instituție devine Centru Școlar Forestier, se
comasează Centrul Școlar Silvic Miercurea-Ciuc.
Cadrele pregătite în această perioadă de referință
sunt: pădurari, drujbiști, sortatori.
Din studiul arhivei școlii rezultă următoarea
structură:
-	Școala Profesională Silvică, de doi ani pentru
pădurari (1956-1969);
-	Școala Profesională Silvică de pădurari de
vînătoare, de doi ani (1958-1964);
-	Școala Tehnică de Maiștri Silvicultori, de trei
ani (1958-1962);
-	Școala Tehnică de Maiștri Exploatare și
Transporturi Forestiere, cu durata de trei și doi ani
(1959-1969). în cadrul acestui ultim profil, între
1968-1969, datorită creșterii nivelului de cultură
generală și pregătire în specialitate, nivel de care
dispuneau candidații la data prezentării la școală,
durata s-a redus la un an, dar acest lucru s-a făcut și
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 9 19949 Nr.2
dintr-o necesitate momentană de cadre în perioada
respectivă;
-	Școala Profesională Forestieră pentru Mașiniști
de Utilaje Forestiere, de doi ani, pentru pădurari,
mașiniști de utilaje din exploatări forstiere (1970-
1973);
-	Liceul Silvic, de patru ani, din 1974 pînă în
prezent, organizat, începînd din 1976, pe două
trepte: Școala Profesională Silvică de doi ani pentru
pădurari (1974-1982; 1984-1985; 1990 și în prezent);
Școala Tehnică Postliceală (din 1990 pînă în
prezent).
în Școala Profesională Silvică, cu durata de doi
ani, care pregătea-brigadieri silvici (1948-1958),
planul de învățămînt înscria 38 de obiecte, pondere
avînd: botanica, meteorologia, topografia,
dendrometria, vînătoarea, amenajamentul,
gospodăria silvică, pedagogia, organizarea și
legislația silvică.
Pentru Școala Profesională Silvică de pădurari
(1956-1969), se recrutau elevi cu serviciul militar
satisfăcut. în vederea reluării și lărgirii fondului de
cultură generală, printre obiectele de studiu
programate, se prevăd: limba română, cunoștințe
social-politice, matematică, fizică, chimie; obiectele
de specialitate erau: silvicultura, amenajarea și
exploatarea pădurilor, economia vînatului,
salmonicultura și protecția muncii.
Datorită războiului și a situației dificile care a
urmat, nu s-a putut crea un fond de cadre necesar
economiei vîhatului; prin urmare, între anii 1958 și
1964, va funcționa o școală profesională, cu durata
de doi ani, pentru pădurari, de vînătoare. în
contextul acestei structuri, care înscrie, în planul de
învățămînt 14 obiecte, se acordă atenție - în primul
rînd - cunoașterii speciilor de vînat, salmoniculturii,
recoltării voalului și silviculturii în general.
Școala Tehnică de Maiștri Silvicultori, cu durata
de trei ani (1958-1962), cuprinde 22 discipline în
planul de învățămînt, prioritate avînd: silvicultura,
dendrologia, pedologia, meteorologia, amenajări,
construcții forestiere, economia vînatului și
salmonicultura.
Școala Tehnică de Maiștri Exploatare și
Transporturi (1959-1960), care și-a redus durata de
la trei la doi și apdi la un an, înscria un număr de 18
discipline în planul de învățămînt, dintre care:
exploatarea pădurilor, studiul lemnului, mecanică,
transporturi forestiere etc. Școala Profesională
Forestieră pentru Mașiniști de Utilaje (1964-1969),
47
cu durata de doi ani, pregătea muncitori forestieri.
De remarcat că statutul vechiului “țapinar și tăietor
de lemne” se schimbă, prin însăși concepția
pregătirii, în școală a muncitorului forestier, care
studiază matematică, fizică, chimie, tehnologia
meseriei, desenul tehnic etc. O asemenea concepție
în pregătirea cadrelor, care are în vedere o ierarhie
profesională în baza cunoștințelor cu aplicabilitate
practică maximă, conduce la> crearea școlii
postliceale de specialitate, pregătind tehnicieni
pentru exploatare și transporturi. Se studiază acum:
științe silvice, desen tehnic, topografie,
dendrometrie și amenajacra pădurilor, tehnologia
lemnului, transporturi forestiere, construcții etc.
Cînd se face trecerea la generalizarea învăță-
mîntului, obligatoriu de 10 ani, învățămîntul silvic
devine învățămînt liceal, apoi organizat în trepte.
Aici, la Gurghiu, va funcționa și o secție
profesională la care aveau acces absolvenții a 8-10
clase, cu armata făcută, care se pregăteau pentru a
deveni pădurari.
Potrivit planului de învățămînt și programei
școlare pe parcursul celor patru ani, disciplinele erau
eșalonate într-o gradare judicioasă, care să permită
absolventului de liceu încadrarea în activitatea
practică, de la categoria “muncitor cu calificare
medie” pînă la cea de tehnician (cel care în timpul
școlii a dat dovadă de calități profesionale deosebite).
Deci, absolvenții deveneau: pădurari, brigadieri,
tehnicieni.
Nevoia formării rapide a cadrelor necesare (în
această perioadă) rezultă din dinamica numărului de
absolvenți, pe specialități, pregătiți prin cursuri de
scurtă durată, destinate unor muncitori cu practică în
producție.
Dinamica pregătirii cadrelor silvice se schimbă,
începînd cu 1970, cînd se organizează și cursurile
liceale. Din 1969, cufsurile de scurtă durată (cu
caracter de reciclare) dau școlii profil de centru de
perfecționare.
Perioada din ultimii ani se caracterizează printr-o
mare stabilitate a colectivelor de cadre didactice, atît
în domeniul disciplinelor de cultură generală cît și în
cel al disciplinelor de specialitate. Acest lucru se
datorează bunei selecții a cadrelor și faptului că
încadrarea școlii, conducerea ei erau subordonată
Ministerului de resort, interesat de dotarea școlii cu
personal competent pentru pregătirea la cele mai
înalte cote a viitorilor silvicultori. Chiar în privința
conducerii școlii, într-o perioadă de 30 de ani, au
funcționat doar nouă directori, mulți fiind promovați
mai departe (din munca de conducere a școlii) în
domenii importante ale sectorului economiei silvice
sau transferați - în urma experienței acumulate - în
munci similare, în cadrul unor unități ale
învățămîntului forestier sau silvic, nou înființate în
țară. Datorită acestui fapt și în context cu noile
exigențe din domeniul învățămîntului românesc,
corpul profesoral de aici s-a orientat spre continua
perfecționare profesională. Majoritatea cadrelor
(profesori și ingineri) au obținut gradele didactice II
și I, aceasta fiind o dovadă grăitoare a interesului
mereu sporit în perfecționarea pregătirii profesionale
a tuturor slujitorilor acestui lăcaș de cultură.
Tot în acest context, se poate aminti și grija
pentru organizarea și modernizarea continuă a
cabinetelor și laboratoarelor, atît a celor de cultură
generală cît și a celor de specialitate, care au căpătat
din ce în ce mai mult valoare de cercetare științifică.
Sunt remarcabile și apreciate activitățile cabinetului
de dendrologic și ale celui de vînătoare, care se
•ridică Ia valoarea unui adevărat muzeu, ce prezintă
armonios varietatea vînatului din zonă, într-o
expunere de diorame care refac întregul ecosistem.
Eforturile de realizare a unui complex școlar
modern, în perioada 1966-1969, se datorează
domnului ing. Gliga Cosma, directorul școlii din
acea perioadă, care printr-o mare pasiune și dăruire a
reușit să antreneze întregul corp profesoral în această
acțiune. Este de remarcat contribuția deosebită adusă
de ing. Gliga Vasile, ing. Verenca Victor, ing.
Endrejevschi Arcadie, ing. Gliga Astrid, ing.
Gherghel Mihai la întregirea bazei didactice
materiale.
în perioada 1976-1985 un aport deosebit la
modernizarea bazei didactico-materiale și-au adus-o
prof. Vai Mana, prof. Matei loan, prof. Miron
Mircea, pi of. Creț loan, prof. Creț Ana, ing.
Tălnaru Paul, tehnician Gliga Dumitru, pădurar
Moldovan Simion. De-a lungul anilor la extinderea și
îmbogățirea cu specii indigene și exotice a parcului
dendrologic au contribuit prof. Emil G. Negulescu,
ing. Verenca Victor, ing. Gliga Dumitru, ing. Gliga
Cosma și ing. Oanea Ileana.
Aspectul final al valorosului muzeu de vînătoare
și salmonicultură se datorează priceperii, talentului și
pasiunii tehnicianului Mîndru Marcel, care - în
perioada 1986-1993 - prin modul de concepere a
dioramelor a dat valoare științifică, educativă și
estetică muzeului didactic.
48
REVISTA PĂDURILOR 0 Anul 109 0 1994 e Nr. 2
Din anul 1990 școala silvică din Gurghiu,
ființează sub denumirea de Grup Școlar Silvic,
avînd în componența sa următoarele structuri de
învățămînt:
a)	Învățămînt liceal, cu durata de patru ani.
Se primesc absolvenți ai opt clase, din toată țara.
Absolvenții Liceului Silvic, cu diplomă de
bacalaureat, pot fi încadrați în producție de către
agenții economici (Filiale Silvice Teritoriale) ca
muncitori practicanți, iar după efectuarea stagiului
militar, pe bază de concurs, pot ocupa funcțiile de
pădurar sau brigadier silvic.
b)	Învățămînt profesional silvic, cu durata de
doi ani.
Se primesc absolvenți ai cel puțin 10 clase de
liceu (serii vechi) cu sau fără stagiul militar
satisfăcut, fără a depăși vîrsta de 27 de ani, din toată
țara. Absolvenții învățămîntului profesional silvic pot
fi încadrați de către agenții economici (Filiale Silvice
Teritoriale), pe bază de concurs, în funcția de
pădurar. La această formă de învățămînt se pot
încheia contracte de școlarizare.
c)	Învățămînt postliceal silvic, cu durata de doi
ani.
Se primesc absolvenți de liceu silvic, fete sau
băieți, fără a depăși vârsta de 30 de ani, din toată
țara. Absolvenții învățămîntului postliceal silvic pot
fi încadrați de Filialele Silvice Teritoriale, pe bază de
concurs, în funcțiiile de tehnician silvic, brigadier
silvic, pădurar.
în anul școlar 1992-1993 funcționează:
-	12 clase de liceu silvic (3 clase a IX-a, 3 clase a
X-a, 3 clase a Xl-a, 3 clase a XH-a), cu un total de
375 elevi;
-	trei clase de școală profesională silvică (două
clase în anul I, o clasă în anul II), cu un total de 94
elevi; •
-	două clase de școală postliceală silvică (o clasă
anul I și o clasă anul II), cu un total de 64 elevi.
Școala este încadrată cu 14 profesori de cultură
generală, cinci ingineri silvici și opt maiștri
instructori.
Conducerea școlii este asigurată prin ing.
Gherghel Mihai - director și prof. Suciu Dorel -
director adjunct.
Baza didactico-materială a școlii este formată din:
trei laboratoare: fizică, chimie, biologie; șase
cabinete: dendrologie, silvicultură, limba română,
matematică, istorie, limbi modeme; 12 săli de clasă;
muzeul de economia vînatului și salmonicultură;
11,1 ha parc dendrologie cu aproximativ 350 de
specii indigene și exotice; 1,5 ha pepinieră didactică;
o seră horticolă; un internat de 300 de locuri; o
cantină cu 100 locuri pe serie; o sală de gimnastică;
un complex sportiv cu teren de fotbal, volei și tenis
de cîmp.
în cei 100 de ani de existență, școala noastră a
pregătit 5.877 de slujitori ai aurului verde -
PĂDUREA.
Temeinica pregătire teoretică și practică a
absolvenților Școlii Silvice din Gurghiu, integrarea
lor în dificila meserie de silvicultor precum și saltul
făcut de școală în dezvoltarea sa, în acest secol,
demonstrează cu tărie că cea mai sigură și mai
eficientă investiție pe termen lung o reprezintă
învățămîntul.
Avem convingerea că încă de la primele promoții
de absolvenți, ilustra Școală Silvică din Gurghiu și-a
probat capacitatea profesională și educațională în'
formarea de vrednici slujitori ai pădurilor, care au
fost adevărați stejari, în lupta pentru ocrotirea și
exploatarea rațională a fondului forestier, spre binele
omului.
De-a lungul anilor, miile de absolvenți ai
venerabilei școli silvice din Gurghiu și-au dat un
examen de conștiință și de atitudine, față de
problemele durabile ale corpului silvic în care s-au
integrat și au contribuit la evoluția pozitivă a
silviculturii românești.
Exemplul lor nu a rămas doar o amintire ci s-a
cristalizat într-un puternic și durabil simbol.
Omagiind - în anul 1993 - Școala Silvică din
Gurghiu, s a cuvenit să înnodăm un gînd de supremă
admirație și profundă recunoștință pentru
multimilenara PĂDURE, care pentru cm și nevoile
sale se apleacă cu solemnă resemnare pe altarul
sacrificării sale, pentru ca apoi să renască din propria
sa cenușă, mereu mai tînără și mai frumoasă.
Cuvînt de aleasă prețuire și cinstire s-a adresat, de
asemenea, și tuturor vrednicilor dascăli ce au slujit
aici și care - într-un fel sau altul - și-au legat numele
de această școală, impunîndu-se ca luminători de
neam și modelatori sufletești ai atîtor generații de
tineri silvicultori.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 & 1994 O Nr.2
49
PENTRU DOCUMENTARA DUMNEAVOASTRĂ
Surse de documentare privind pădurea

Ing. ELENA-MARIA TÂRZIU*’
Universitatea “Transilvania”
din Brașov - Biblioteca Centrală
Biblioteca Centrală a Universității “Transilvania”
din Brașov, prin filiala sa - Biblioteca facultății de
Silvicultură și Exploatări Forestiere - este înnobilată
de tradiția învățămîntului sivic superior în România.
Din instrument de formare și informare a cadrelor
didactice și a studenților, ea a devenit o sursă de
documentare pentru un număr mare de beneficiari.
Universitatea cuprinde zece facultăți și anume:
Mecanică, Tehnologia Construcțiilor de Mașini,
Știința și Ingineria Materialelor, Electrotehnică,
Silvicultură și Exploatări Forestiere, Industria
Lemnului, Științe, Științe Economice, Muzică,
Medicină, precum și Colegii universitare, cu profil
tehnic și forestier, la care studiază 9.500 studenți.
Facultatea de Silvicultură și Exploatări
Forestiere, una din cele mai vechi facultăți din țară,
formează ingineri silvici capabili să lucreze în
producție, cercetare, învățămînt. Absolvenții au o
bună pregătire profesională, atît biologică cît și
tehnică, urmînd să lucreze în cele mai diverse
domenii: cultura pădurilor, exploatarea lemnului,
drumuri forestiere, topografie și fotogrammetrie,
zone verzi, cercetări pedologice etc.
Biblioteca: organizare, fond, servicii
Biblioteca Centrală a Universității din Brașov, ca
unitate cultural-educativă și științifică cu caracter
enciclopedic sau specializat, constituie un subsistem
al învățămîntului. Prin fondul și serviciile pe care le
oferă, contribuie la activitatea didactică, cultral-
educativă și de cercetare științifică din învățămîntul
superior. Ea este organizată în zece filiale, în funcție
de specialitățile din Universitate, în biblioteci de
catedre și discipline, dispunînd și de o Mediatecă
donată de belgianul Norbert Detaye.
Structura bibliotecii este cea tradițională, adică:
un serviciu de achiziție, evidență, catalogare,
informare-documentare, depozite, ghișee de
împrumut, secții de periodice cu acces liber la raft,
schimb intern și internațional de publicații, birou de
calculatoare, sector de reprografie, laborator foto,
cineficare.
*	’ Comunicare prezentată la Congresul IUFRO, privind
documentarea forestieră, de la Nancy - Franța (14-18 martie 1994)
Biblioteca are un fond de peste 600.000 volume,
din care Filiala de Silvicultură posedă 128.000
volume, 100.000 volume cărți, 28.000 periodice și
colecții speciale. Cărțile se aranjează după format, de
la I-V, iar revistele se aranjează în ordinea alfabetică
a țărilor. Publicațiile existente acoperă atît
disciplinele specifice facultății, cît și disciplinele de
cultură generală ca matematica, fizica, chimia.
Cărțile de referință ale titanilor silviculturii
mondiale sunt frecvent consultate de cadre didactice
și doctoranzi: L. Boppe, Lorentz M. Bernard, K.
Gayer, G. L. Hartig, Cari Heyer, Adam
Schwappach, Ch. Broillard, H. Nanquette, Fr.
Judeich, A. Mathieu, H. Cotta, E. Blanchard, H.
Blanchere etc.
Din totalul cărților, peste 800 volume sunt
apărute în secolul al XlX-lea în limbile germană,
franceză, maghiară, română, latină, la edituri de
prestigiu din care unele funcționează și astăzi: Verlag
von Julius Springer, Ulmer Verlag, J. D.
Sauerlander's Verlag, Paul Parey, Gauthier-Villars,
Doin, La maison rustique etc.
Numărul de cititori care frecventează biblioteca
de sivicultură este de peste 900, aceștia fiind
studenți, doctoranzi, cercetători, biologi, agronomi
etc.
Achiziția publicațiilor se face prin mai multe căi:
cumpărare de la edituri, repartizate de la reprografia
universității, schimb intern și internațional de
publicații, donații, anticariat. Datorită fondului
restrîns de devize, alocat de Ministerul Învă-
țămîntului, dată fiind perioada de criză prin care
trece țara noastră, după o întrerupere de 20 de ani, în
care nu s-a cumpărat nici o publicație din Vest, acum
se achiziționează 90 titluri de reviste pentru întreaga
Universitate și circa 40 de cărți pentru ștințe
economice și tehnice.
Schimb internațional de publicații
în situația actuală, avem șansa ca o mare parte
din publicațiile străine să le primim prin schimb
internațional. Biblioteca deține relații de schimb cu
52 țări și 450 instituții din străinătate, de la care
primim anual aproximativ 2.600 exemplare. Ca
50
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 • 1994 9 Nr.2
monedă de schimb folosim Buletinul Universității
care se editează pe serii: Silvicultură, Industria
Lemnului, Mecanică, Tehnologia construcțiilor de
mașini. Matematică, Fizică, Chimie; Bibliografia
lucrărilor publicate de cadrele didactice și, mai rar,
cărți tipărite și albume. Din publicațiile primite prin
schimb, mai mult de jumătate sunt de profil
forestier, beneficiarii noștri putînd fi informați cu
noutățile în știința forestieră de pe toate continentele
și din toate zonele de vegetație forestieră: tundră,
zona coniferelor, a foioaselor cu frunze căzătoare și
a preeriilor, zona septentrională, tropicală, australă
și zona antarctică.
Este un prilej potrivit să mulțumim tuturor celor
care au generozitatea să difuzeze rodul științei lor și
spre alte țări, să dea „lumină din lumina41 lor.
România, ca țară francofonă și francofilă, este legată
afectiv de Franța și de publicațiile ei. în cele 25
titluri periodice primite se numără reviste de înalt
nivel științific frecvent consultate de cadrele
didactice: Revue Forestiere Francaisc, Annales des
Sciences Forestiăres, Annales de mecanisation
forestiere ARMEF, Annales de recherches sylvicoles
AFOCEL, Acta oecologica, Bulletin de liaison
laboratoires Ponts et Chausses, Bulletin Sociâtd
Francais de Photogrammetrie et T6I6detection, La
Recherche etc. Generațiile prezente de studenți își
îndreaptă însă intereseul mai mult spre publicațiile de
limbă engleză, o limbă foarte la modă în lume.
în continuare enumerăm doar cîteva țări și titluri
de reviste în ordine alfabetică care prezintă interes
pentru cititorii noștri:
-	Australia: Australian Forest Research;
-	Austria: FBVA-Berichte, Mitteilungen der
Forstlichen Bundesverschanstalt;
-	Belgia: Bulletin des recherches agronomiques de
Gembloux, Silva belgica, Silva Gandavensis;
-	Canada: Memoire de recherche forestiere,
Forest Reserch Information Paper, Note de
Recherche Forestiere;
-	Cehia: Folia Dendrologica;
-	Elveția: Berichte der Eidgenossichen
Forstschungstalt fur Wald, Schnee und Landschaft,
Mitteilungen, Schweizerische Zeitschrift fur
Forstwesen;
-	Finlanda: Acta Forestalia Fennica, Folia
Forestalia Fennica, Silva Fennica;
-	Germania: Allgemeine Forst und Jagdzeitung,
Allgemeine Forst Zeitschrift, Forstwissenschaft-
liches Centralblatt;
-	Italia: Annali, Unasylva, Atti dell'Instituto di
Ecologia e selvicoltura;
-	Japonia: Bulletin of the. Forestry and Forest
Products Research Institut;
-	Marea Britanie; Quarterly Journal of Forestry,
Tropical Forestry;
-	Norvegia: Communications of the Norvegian
Forest Research Institute, Meddelelser fra
Communications of Skogforsk, Small Scale
Forestry;
-	Noua Zeelandă: new Zealand Journal of
Forestry Science;
-	Polonia; Annals of Warsaw Agricultural
University, Folia Forestalia Polonica;
-	Rusia: IzVUZ Lesnoj zurnal, Lesnaja
promyslennost1, Lesovedenie, Pocvovedenie;
-	Slovacia: Acta Facultatis Forestalis Zvolen;
-	Statele Unite ale Americii: Forest Science;
USDA Forest Science, Forest Research Lab.,
Logging and Sawmilling Journal;
-	Suedia: Studia Forestalia Suecica.
Organismele internaționale ne trimit publicații de
înalt nivel științific, mult apreciate de specialiști. De
la IUFRO primim IUFRO News și Proceedings, iar
de la FAO, Yearbook of Forest Products, Unasylva
și, uneori, cărți.
Compartimentul de documentare
La biroul de documentare funcționează absolvenți
ai facultăților importante din Universitate. Pentru
silvicultură se fișează anual circa 1.000 articole din
periodice preponderent străine, pînă acum trei ani
tradițional pe fișe, iar de atunci, direct pe calculator.
Informațiile cuprind: titlul original, titlul tradus,
clasificarea zecimală forestieră, referințe privind
revista, țara, paginație, figuri, tabele, cuvinte cheie,
în fișiere! analitic al articolelor de reviste sunt
înmagazinate 59.000 fișe în domeniul silviculturii și
3.600 extrase.
Clasificarea publicațiilor se face după Clasificarea
Zecimală Forestieră, capodoperă IUFRO, la care ani
adăugat amendamentele publicate de-a lungul anilor
în lUFRO-News, Forestry Abstracts sau Allgemeine
Forst und Jagdzeitung.
Pentru scoaterea cuvintelor cheie ne ghidăm după
Tezaurul național politematic, editat la București de
Institutul Național de Informare și Documentare
Științifică și Tehnică, completat cu cuvinte cheie din
Thesaurus forestier AGRIDOC-INRA, ediția 1977
sau stabilite de noi de-a lungul anilor.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 ® 1994 9 Nr.2
51
în ultimii trei ani s-au introdus 15.000 informații
în domeniul silviculturii și al industriei lemnului.
Universitatea încă nu dispune de fonduri bănești
pentru conectarea la rețeaua AGRIS-FAO, sau
pentru cumpărarea de CD-ROM pentru Forestry
Abstracts. în prezent, există posibilitatea de a cere
liste bibliografice pe calculator, ceea ce eco-
nomisește timpul, evitînd metoda greoaie de răsfoire
a fișelor în fișierul tradițional.
La Documentare se editează lunar cîte un
„Buletin de informare" pentru cărți și unul pentru
articole din periodice, cu noutățile primite, care se
difuzează la catedre. Tot aici se editează periodic
ERIC, CONSTANTIN, 1991; Expioitatîon forestiere de
montagne dans Ies Alpes du Nord: Les couts d'âxploitation.
(Exploatarea forestieră de mnnte în Alpii de Nord: Costuri de
exploatare). Centre Tehnique du Bois et de L'Ameublement,
Departement Bois et Sciages, Paris, 97 p., 7 fig., 17 tab., 24 ref.
bibi., 5 anexe. Studiu realizat sub direcția prof. dr. ing.
CICERONE ROTARU, Șef de proiect la CTBA.
Acest studiu constituie o primă apropiere de problemele
costurilor de exploatare în pădurile de munte din Alpii de Nord
(zone forestiere Isere, Savoia și Savoia Superioară), vizîndu-se
mijloacele de colectare adecvate acestor zone: tractoare,
funiculare, tractoare cu pilon și cablu și elicoptere.
Lucrarea este structurată în cinci părți (15 capitole).
Prima parte, „Situația și natura resurselor forestiere ale
zonelor studiate", cuprinde situația și structura masivelor,
problemele inventarului forestier național în legătură cu condițiile
de exploatare, repartiția și evoluția producției de lemn în Alpii de
Nord.
Partea a Ii-a, „Studierea șantierelor de exploatări forestiere -
rezultatele observațiilor", cuprinde prezentarea datelor de teren,
productivităților la recoltare și colectare, costurilor de exploatare,
în raport cu prețul lemnului pe picior, în trei condiții specifice de
exploatare: ușoare, mijlocii și grele.
In sinteză, rezultatele raporturilor costului de exploatare/
prețurile lemnului pe picior sunt următoarele, în ordinea
condițiilor specifice de exploatare:
Costuji de exploatare	(F/m3)	97	134	190	140	(med.)
Prețuri lemn pe picior (F/m3)		301	231	161	231	(med.)
Total	(F/m3)	398	365	351	371	(med.)
Total	(%)	107	98	95	100	(med.)
Diferențe	(%)	+7	-2	-5	0	(med.)
Partea a HI-a, “Antreprize de lucrări forestiere - aspecte
tehnico-economice”, cuprinde exemple de antreprize, rate
obținute, confruntări între exigențe de funcționare și prețuri
practicate, remarci asupra condițiilor antreprenorilor de lucrări
„Bibliografia lucrărilor publicate de cadrele
didactice" din Universitate pe serii: Silvicultură și
Exploatarea pădurilor - Industria lemnului, Mecanică
- Tehnologia construcțiilor de mașini.
Colaborăm de asemenea cu recenzii de cărți și
articole din periodice la revistele centrale.
Faptul că Facultatea de Silvicultră și Exploatări
Forestiere din Brașov, prin profesorii și absolvenții
ei, se bucură de un înalt prestigiu profesional, poate
că o părticică din merit revine și slujitorilor cărții,
modești și anonimi, care prin diferite moduri oferă
sursele de documentare privind pădurea.
forestiere.
în sinteză, prețurile practicate sunt următoarele:
-	recoltat (un muncitor în formație)
-	colectat cu tractor nou
-	colectat cu tractor amortizat
(	în ambele cazuri 1 muncitor/formație)
-	colectat cu funicular (3+1 munc./formație)
63,00 F/m3;
67,00 F/m3;
53,00 F/m3;
150,00 F/m3.
Ratele de productivitate obținute, corespunzătoare prețurilor
practicate, sunt următoarele:
- recoltat
24 m3/zi
-	colectat cu tractor nou
- colectat cu tractor amortizat
-	colectat cu funicular
37 m3/zi
30 m3/zi
29 m3/zi.
Partea a IV-a, “Scoaterea lemnului din pădurile de munte”,
cuprinde restricția de exploatare, densitatea masivelor și
optimizarea relației densitate-scoatere.
Partea a V-a, "Concluzii și recomandări”, prezintă în sinteză
recomandările pe baza concluzilor fundamentate tehnic și
economic. Se rețin recomandările privind principalele
caracteristici ale tractoarelor (120 CP, troliu dublu, lamă frontală,
sapă hidraulică, telecomandă a troliilor, un muncitor în formație)
și ale funicularelor (cărucior automat, 2,5 t capacitate, motor 40-
60 CP, echipare cu ridicător de sarcină, frînă hidraulică, 3-4
muncitori în formație).
Dintre cele clăti anexe, sc remarcă mai ales fișa șantierului de
exploatare (an^ ta 1), contabilitatea antreprizei (anexa 3),
subvenția exploatărilor în terenuri grele din Norvegia (anexa 5).
Lucrarea prezintă un deosebit interes, atît teoretic cît și
practic, fiind recomandată pentru consultare atît celor care
lucrează în proiectarea șantierelor de exploatare cît și managerilor
antreprizelor dc exploatare.
Studiul poate fi consultat la bibliotecile Institutului Național al
Lemnului - București și Filialei (INL) Pitești, de către cei
interesați.
Ing. OVIDIU CREȚU
Dr. ing. VICTOR DRAGNEA
—	' 7 ■	■ "	:	------------------ '	...........~.......	'	”1
Stimați cititori,
V-ați gîndit la abonamentele la Revista pădurilor, pe anul 1995 ?
52
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 O Nr. 2
mVBNȚH - INOVAȚII
Tehnologii noi și instalații - investiții de pionierat - pentru obținerea din
plante, în stare naturală, a uleiurilor eterice și a altor extracte
Metodele cele mai folosite, pentru obținerea uleiurilor
eterice din plante, sunt: distilarea cu apă, antrenarea cu vapori de
apă, metoda de absorbție (enfieuragc ă froid), extracția cu
solvenți volatili, extragerea prin presare etc. Toate aceste metode
corespund unor tehnologii cunoscute și aplicate în instalații
tipizate; acestea intervin nedorit, atît fizic cît și chimic, în
compoziția și echilibrul inițial-natural ale uleiurilor eterice,
degradîndu-le (instantaneu sau ulterior) prin declanșarea, într-un
interval de timp (care poate fi chiar de cîteva luni), a unor reacții
de cataliză și care se finalizează tot prin degradarea acestora,
schimbîndu-le mirosul, culoarea, gustul, proporția între
constituienți etc.
Uleiurile eterice și extractele sunt - în general - foarte
sensibile optic, la temperaturi și presiuni ce depășesc cu puțin pe
cele ale mediului natural, cu rezultate menționate anterior:
degradarea nedorită, instantanee sau ultcrioră, a compoziției și
echilibrului ințial-nalural corespunzător depozitării în plantele
producătoare (gazde). După extracțiile realizate cu instalații
cunoscute în prezent, urmează cîte una sau mai multe corectări
forțate ale compoziției, cu stabilizarea echilibrului; aceasta se
face cel mai rapid și comod prin aport chimic, după care rezultă
o denaturare și mai pronunțată a compoziției inițial-naturale a
uleiurilor eterice șau a extractelor.
Pentru civilizația modernă, uleiurile eterice și, în general,
extractele naturale constituie o vastă și indispensabilă dar și
rîvnită bază de materii prime, pentru o serie de industrii naturale
ca: industria parfumurilor, săpunurilor foarte fine,
deodorantelor, medicamentelor, alimentară, a coloranților și
vopselelor, conservanților, insecticidelor, biostimulatoriloretc.
în limită spațiului pe care îl avem la dispoziție, vom prezenta
mai multe tipuri de instalații - invenții de pionierat -
corespunzătoare particularităților plantelor producătoare de
uleiuri eterice sau de extracte, care sunt total nepoluante și care
folosesc - drept sursă energetică - fenomenul de cavitație dirijat
și energia solară.
O primă Invenție este realizată prin construcția unei
centrifuge cu mai multe compartimente suprapuse. Astfel,
alimentarea cu amestec polifazic, de tip emulsie apă în ulei
eteric, se face pe la partea superioară, unde are loc o primă
separare după sensubcîmpului centrifugal, urmată simultan de o
filtrare predilectă, ÎP sensul cîmpului centripet, cu o Jecolmatare
declanșată de către fenomenul de cavitație dirijat. în continuare,
acesta este transvazat în compartimentul nr. 2 al centrifugii,
situat sub compartimentul nr. 1.
Jn compartimentul nr. 2 se realizează o pulverizare foarte
fină, într-un volum parțial vidat, și încălzit, care declanșează o
vaporizare etapizată a fracțiilor, separate condiționat de gradele
caracteristice de volatilitate. Acesta are rol principal de coloană
de distilare fracționată, cu funcția de bază realizată într-un cîmp
centrifugal corespunzător.
revista pădurilor o Anuiio9 ț 19940 Nr.2
Sub compartimentul nr. 2 se află un al treilea compartiment,
care întregește, printr-o rectificare selectivă, procesul de
separare prin vaporizare etapizată a fracțiilor utile.
Din uleiurile eterice, folosite în industria naturală a
parfumurilor, se separă, captează și depozitează corespunzător
cu instalația inventată așa-numitele fracții utile: „buchet natural"
precum și „trunchiurile I, n, HI...“
Separarea, captarea și depozitarea fracțiilor utile menționate
se realizează, fiecare în parte, cu respectarea strictă și simultană
a criteriilor de protecție optică, la temperatură și presiune
precum și la etanșare. Pentru a se realiza, în condiții ideale,
stabilitatea chimico-fizică a fracțiilor utile menționate, invenția
se va pune în operă cu o instalație confecționată din sticlă sau
oțel placat cu sticlă. Instalația exclude contactul cu acrul din
mediul înconjurător al constituenților utili, prin aportul inventiv'
aplicat în procesul de producție menționat.
Pentru stabilirea precisă a nuanțelor de mirosuri (în special a
“buchetelor naturale” caracteristice) se va folosi un traductor
optic, adaptat la particularitățile plantelor-gazdă.
Considerăm instalația un progres dublu, atît în procesul de
extracție naturală a uleiurilor eterice cît și în ecologie.
Sunt în curs de definitivare următoarele invenții:
1.	Tipuri noi de instalații de mare precizie și siguranță
pentru ridicat și transportat suspendat diferite sarcini (greutăți),
avînd diverse forme geometrice, cu un consum energetic foarte
redus (folosesc energia solară sau energia potențială dintr-un
sistem arc, pentru locurile izolate din teren, care nu au
posibilitate să fie alimentate cu energie electrică de la rețea). •
2.	Tipuri noi de instalații, care transformă clorofila din
plantele verzi în energie electrică sau mecanică.
3.	Tipuri noi de instalații pentru epurarea totală a diverselor
ape uzate din industria celulozei și hîrtici, chimică etc.
4.	Tipuri noi de instalații pentru epurarea totală a diverselor
noxe gazoase, emanate din activități industriale.
5.	Filtru ecoîcTic, total nepoluant, de ulei, pentru motoare
cu ardere intona (m a ț), care menține permanent calitățile
fizico-chimice inițiale, ale uleiului.
6.	Filtru ecologic, total nepoluant, care neutralizează total
noxele evacuate, prin gazele de eșapament, de către diversele
tipuri de m.a.i.
7.	M.a.i. ecologic, total nepoluant.
8.	Motorul catalitic, ecologic, total nepoluant.
9.	Instalație ecologică cu propulsie catalitică.
10.	Instalație propulsată de o portanță antigravitațională.
Pentru lămuriri suplimentare, eventualii doritori de
amănunte se pot adresa autorilor, la telefon: 401-769.70.18.
Ing. ȚUȚU CONSTANTIN
Str. Tamburului, nr. 5, bl. 125, se. A, ap. 18
București - ROMÂNIA
53
CRONICA
Intîlnire, la nivelul Guvernului, cu factori de răspundere
din silvicultură
în data de 24 februarie 1994, a avut loc o întâlnire
la nivelul Guvernului cu domnul Prim Ministru
Nicolae Văcăroiu, organizată de domnul Octavian
Partenie, împuternicitul special al Guvernului în
relațiile cu sindicatele și patronatul, cu participarea
domnului Dan Mircea Popescu, ministru de stat la
Ministerul Muncii și Protecției Sociale, a domnului
Aurel Constantin Ilie, ministrul Apelor, Pădurilor
și Protecției Mediului, a domnului Marian
lanculescu, șef al Departamentului Pădurilor, cît și
a conducerilor Regiei Pădurilor și Confederației
Sindicale “Consilva”, în care s-a făcut o analiză a
principalelor aspecte și greutăți privind activitatea
din silvicultură.
în urma expunerii principalelor probleme privind
activitatea din silvicultură, de către domnul Aurel-
Constantin Ilie, ministrul apelor, pădurilor și
protecției mediului, din discuții s-au desprins
următoarele:
1.	A fost subliniată necesitatea creșterii volumului
de împăduriri, în scopul creării perdelelor forestiere
de protecție, în zonele în care acestea se impun, cu
sprijin din partea statului.
2.	Analiza a abordat și aspecte privind modul de
valorificare a masei lemnoase, în care sens s-a
subliniat necesitatea pregătirii acțiunii de licitare a
masei lemnoase. S-a subliniat că, în general, la
licitații să fie admise societățile comerciale care
dispun de secții de prelucrare și care trebuie să
plătească anticipat o cotă parte din valoarea
lemnului. Prețul de pornire a licitației să cuprindă și
influențele din cheltuielile cu întreținerea și
reparațiile căilor de transport, preluate din
silvicultură.
în cursul anului 1994, Regia să pregătească
condițiile privind licitarea prestării serviciilor de
exploatare a masei lemnoase și transportul acesteia în
depozite primare sau finale, de către societăți
comerciale cu acest profil, și apoi licitarea lemnului
fasonat, cu societățile comerciale care au ca obiect
de activitate prelucrarea lemnului, creîndu-se astfel
bursa lemnului.
3.	în privința blocajului financiar, domnul Prim-
Ministru și-a exprimat punctul de vedere că, în
cadrul relațiilor silvicultură-unități de exploatare,
acesta nu este un blocaj real, avînd în vedere că sunt
agenți economici care prin export încasează valută,
dar pe care nu o schimbă în lei, pentru a-și onora
datoriile avute, folosind această valută în alte scopuri
profitabile.
4.	S-au discutat unele aspecte legate de specificul
activității din domeniul exportului, subliniindu-se
faptul că încasarea în valută a contravalorii acțiunilor
de vînătoare cu vînătorii străini se poate face de către
filialele silvice. Totodată, s-a menționat că, pentru
exportul derulat prin diverse societăți comerciale
comisionare, încasarea contravalorii mărfurilor
exportate se poate face în valută de la acestea.
5.	Abordarea problemei salarizării a scos în
evidență faptul că, în cadrul Regiei, salariul se
situează sub nivelul salariului mediu pe economie,
ceea ce impune măsuri privind creșterea lui, cel
puțin la valoarea acestuia.
6.	în privința legislației silvice, avînd în vedere
importanța sectorului silvic și situația dificilă prin
care trece acesta, la intervenția domnului secretar de
stat Marian lanculescu, șeful Departamentului
Pădurilor, s-a subliniat necesitatea luării măsurilor
privind urgentarea aprobării actelor normative
elaborate de Guvern și prinderea aspectelor legate de
protecția personalului silvic în noul Cod Silvic, aflat
deja în curs de dezbatere în Parlamentul României.
Discuțiile purtate și concluziile desprinse de
domnul Prim Ministru Nicolaț Văcăroiu au arătat
preocuparea Guvernului acordată acestui important
domeniu de activitate, fapt reținut de conducerea
Regiei, pentru implicarea acesteia și a filialelor
silvice teritoriale în acțiuni mai ferme privind
apărarea, conservarea și dezvoltarea fondului
forestier, a gospodăririi eficiente și valorificarea
superioară a tuturor produselor pădurii.
Ing. GHEORGHE GAVRILESCU,
Director General al ROMSILVA
54
REVISTA PĂDURILOR O Anul 109 • 1994 • Nr. 2
LUNH PĂDURI11994
PĂDURE iau SĂRMIE, U ALTERNATIVĂ
Precedînd deschiderea oficială a manifestărilor dedicate
sărbătoririi LUNII PĂDURII, sîmbătă 12 martie 1994, a avut
loc vernisajul expoziției filatelice „Luna pădurii '94“, ediția a
Vl-a.
Manifestarea s-a bucurat de prezența unui numeros public -
chiar peste așteptările organizatorilor - cît și a reprezentanților
presei și televiziunii, ceea ce constituie dovada interesului
crescut pc care trebuie să-l avem - cu toții - pentru păstrarea
patrimoniului forestier românesc.
Federația Filatelică Română, Comisia de filatelie tematică,
A.F.B. - Clubul Filatelic al Cercului Militar Național și Regia
Autonomă a Pădurilor - ROMSILVA merită toate felicitările
căci, pe lingă exponatele, care cuprind artă, știință și istorie în-
tr-un tot ce înseamnă PĂDUREA, au demonstrat un plus de
sensibilitate, invitînd un cor de copii (clasa a IV-a Școala
Generală, nr. 149 - București).
Expoziția a fost marcată prin realizarea unei plachete
metalice, a cărei imagine a fost imprimată pe un set de două
plicuri cu ștampile diferite, emise de 70100 București - 1 și
71100 București - 22 și editarea unui CATALOG (36 pagini).
Apărut sub patronajul Ministerului Apelor, Pădurilor și
Protecției Mediului, CATALOGUL menționează urările de
„Succes ediției a Vl-a a Lunii Pădurii filatelice" ale domnului dr.
ing. Aurel Constantin Ilie - ministrul Apelor, Pădurilor și
Protecției Mediului, ale domnului Director General al Regiei
Autonome a Pădurilor ROMSILVA, ing. Gheorghe Gavrilescu
(„Luna pădurii '94“) și ale Președintelui Comitetului de
Organizare, dl. col. (r.) Gheorghe Cotolan („Luna pădurii ’94“,
ediția a Vl-a).
în cuvîntul de deschidere, înainte de a tăia panglica
inaugurală a expoziției, dl. dr. ing. Marian lanculescu -
Secretar de Stat la Departamentul Pădurilor, din Ministerul
Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului - a arătat că „LUNA
PĂDURII se impune ca un eveniment sărbătoresc și de simbol.
Trăgîndu-și seva din tradiționala sărbătoare a sădirii pomilor, ea
poartă semnificațiile vechilor mituri ale reînvierii și ale înfrățirii
noastre cu natura.
Pentru silvicultori, LUNA PĂDURII are și o semnificație
aparte, ea mareînd începutul unor noi acțiuni, pentru apărarea și
gospodărirea rațională a fondului forestier... ”
In ceea ce privește importanța acestui tip de manifestări, a
subliniat că ele contribuie la sensibilizarea populației în sensul
respectului față de natură și al dezvoltării unui puternic curent de
opinie chiar și din partea simplilor cetățeni.
Domnul ing. Septimiu Munteanu, în calitate de
reprezentant al ROMSILVA la vernisajul expoziției, a mulțumit
organizatorilor și participanților, invitînd pe cei doritori să
participe la deschiderea oficială a LUNII PĂDURII - 1994, ce va
avea loc în ziua de 15 martie, orele 10,00 la Academia de Științe
Agricole și Silvice - București.
Poate nu întîmplător organizatorii și-au ales deviza PĂDURE
sau SĂRĂCIE, o ALTERNATIVĂ, în aceste frămîntate vremuri
cînd oamenii parcă au uitat de generațiile care vor urma.
ELENA NIȚĂ
VENiȚI A! CODRILOR PRIETENI*!
în, 15 martie 1994, ca de altfel în fiecare an la această dată,
sc deschide „Luna pădurii1*, acțiune cu un pronunțat caracter
educativ, prin care populația - în special tineretul - este antrenată
să participe la executarea unor lucrări silvice. „Luna pădurii11,
Alocuțiunea, răsplătită cu aplauze, a fost rostită în Parlamentul
României, de către domnul deputat Anatolie Costin.
noțiune cu valoare dc simbol, a izvorît din necesitatea menținerii
integrității fondului forestier, astăzi puternic amenințat și afectat
de acte antisociale, de distrugere și jaf. Deschiderea „Lunii
pădurii44 în acest an, așadar, se face sub auspicii cu totul
deosebite, deoarece impactul asupra fondului forestier a luat
proporții nemaiîntîlnite pînă acum. Amploarea fenomenului
infracțional este fără precedent și pune sub semnul întrebării
chiar existența în continuare a pădurii.
Astăzi nu se mai pune problema asigurării materialului
lemnos pentru foc și construcții rurale ale populației de la sate;
este vorba de furt pentru îmbogățire, furt calificat, organizat în
bande dotate cu topoare, securi, utilaje (tractoare, circulare,
gatere). Defrișarea - eliminarea pădurii pe sute și mii de hectare -
se face cu o violență greu de imaginat, violență asupra pădurii,
asupra agenților silvici și chiar asupra polițiștilor, care sunt
sechestrați, dezbrăcați, umiliți, luați ostateci.
în special după apariția și punerea în aplicare a Legii nr. 18 a
fondului funciar, starea contravențională și infracțională a scăpat
de sub control. Așa, spre exemplu, în pădurile din raza
comunelor: Cucuieți-Ghimeș, Făget, Agăș, din județul Bacău;
Cămîrzana - județul Satu Mare; Baia, Cașvana, laslovăț-
Suceava; Ostroveni, Ciuperccni, Sadova, Afumați - județul
Dolj; Mara - județul Maramureș și altele, s-au defrișat mii de
hectare și s-au tăiat în delict zeci și sute de mii de metri cubi
material lemnos, în mare parte dc o calitate excepțională: bușteni
de gater de stejar, molid, brad. în păduri, în curțile noilor stăpîni
se instalează gatere și se debitează mii de metri cubi de
cherestea, s-a născut o adevărată industrie a lemnului, eficientă
și clandestină. Se pun în mișcare pe linia ferată zeci de vagoane
încărcate ilegal cu cherestea.
Problemele grele și complexe cu care se confruntă
silvicultura românească în această perioadă de tranziție sunt
determinate de unele particularități, și anume: scăderea
autorității statului în aplicarea legilor și luarea deciziilor; declin
economic și aspecte de inflație; inexistența unei conștiințe civice
și ecologice, pe un fond de criză morală; dorința de înavuțire a
noilor proprietari de pădure, prin nerespectarea prevederilor
legii, oricît de restrictive ar fi acestea. Totuși, nu este admisibil
ca organele statului - abilitate pentru asigurarea ordinii publice -
respectiv poliția și în special, procuratura și justiția, să asiste
pasive, în multe cazuri ca spectatori, la dezastrul ecologic care
s-a abătut asupra pădurilor, trecute în proprietatea privată ca
efect al Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Fac un călduros apel la doamnele și domnii deputați ca în
circumscripțiile domniilor lor să sprijine acțiunea silvicultorilor
de reducere a stării infracționale din păduri, prin implicarea mai
hotărîtă a organelor de ordine publică, pentru limitarea la
maximum a acestor distrugeri și dezamorsarea unor convulsii
sociale. Totodată, vă comunic că în această perioadă (15 martie -
15 aprilie) în teritoriu se organizează conferințe, simpozioane,
consfătuiri în scopul cunoașterii și popularizării importanței
pădurilor în economie și societate, pentru formarea unei
conștiințe forestiere, ecologice, care să angajeze opinia publică
pentru ocrotirea pădurii, cel mai important factor de echilibru al
mediului înconjurător.
Apropierea de pădure, de adîncurile sale pline de mister, de
durerile sale, de rosturile și de firea sa, este începutul
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 0 1994 & Nr.2
55
cristalizării unei conștiințe forestiere, pavăza cea mai sigură —
pentru apărarea pădurii. Este necesar aportul mai eficient al
presei, radioului, televiziuniiî'scriitorilor, oamenilor de știință și
al învățămîntului de toate gradele, pentru imprimarea, în. special
în sufletele copiilor ș^ ale tineretului, a dragostei de pădure, de
codrul verde.
în legătură cu asigurarea cadrului legislativ protecționist, știu
că s-a trimis - de către Guvern - Codul silvic-legea fundamentală
a pădurii, care consider că trebuie dezbătut, de către comisiile
permanente și plenul Camerei, în procedură de urgență.
Guvernul trebuie să intervină urgent și energic pentru ca poliția,
și în special procuratura și justiția, să se implice fără rezerve
pentru oprirea masacrului ecologic în păduri, să instaleze ordinea
și respectul legii. Legea în uniformă, legea în robă, legea
funcționarului public, legea din conștiința fiecăruia din noi,
chiar legea celui care va trebui să plătească cu sînge aplicarea
legii: la plată și răsplată.
POCIREA. CEA MAI MARE flVOȚlE fl NEAMULUI
Este genericul sub care s-a desfășurat sesiunea de comunicări
științifice care a însemnat deschiderea oficială a ediției „LUNA
PĂDURII ‘94“ și a avut loc în ziua de 15 martie a.c, în Aula
Academici de Ștințe Agricole și Silvice.
în cuvîntul de deschidere, rostit de dl. ing. Gheorghe
Gavrilescu - director general al Regiei Autonome a Pădurilor -
s-a subliniat că LUNA PĂDURII este “un prilej pentru
sensibilizarea opiniei publice în apărarea ți îngrijirea pădurii”.
Nu au lipsit nici accentele grave, care au făcut ca ultimele
ediții ale LUNII PĂDURII să nu mai fie prilej de sărbătoare, ci
semnale de alarmă asupra tăierilor abuzive, nccontrolate de
specialiști, obligați - prin nobila lor profesie - să apere sănătatea
și integritatea fondului forestier românesc.
jn cuvântul de salut, dl. dr. ing. Aurel Constantin Ilie -
ministrul"Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului - și-a exprimat
satisfacția pentru prilejul de a participa - pentru prima oară
oficial - la asemenea manifestare. Nici domnia sa nu a ocglit
subiecte mai puțin plăcute, amintind cele circa 900 desfaceri de
contracte de muncă ale unor persoane din cadrul sectorului, care
și-au înțeles greșit menirea, urmărind beneficii personale în
detrimentul pădurii.
Domnul dr. ing. Marian lanculescu - Secretar de stat la
Departamentul Pădurilor și redactor responsabil al Colegiului de
redacție al „Revistei pădurilor" s-a referit - în cuvîntul său - la
principiile pentru gospodărirea durabilă a pădurilor,
durabilitatea fiind un concept introdus încă din anul 1795 (de
Harting) in studiul silviculturii.
Asistența a urmărit - în continuare - susținerea unor
interesante comunicări, după cum urmează:
•	Rolul învățămîntului superior silvic brașovean în
promovarea unor concepții judicioase de gospodărire a pădurilor
- prof. dr. ing. Gheorghe lonașcu.
•	Arborele și pădurea, elemente de fond într-un posibil
program de înverzire pentru România - dr. ing. Nicolae
Geambașu.
•	împădurirea terenurilor degradate în cadrul programului de
reconstrucție ecologică - dr. ing. Grigore Caloianu.
•	Uscarea salcîmului în pădurile jud. Dolj - ing. M. Popescu.
•	Uscarea anormală a arborilor în pădurile de gîmiță - dr. ing.
Constantin Roșu.	’ v
•	Aspecte economice și silviculturale cu privire la stabilirea
compozițiilor de împădurire în stațiunile forestiere din lunca
rîului Olt - ing. Nîcolae Florica.	/
»	Mesaj din partea societății “PROGRESUL SILVIC” - prof.
dr. doc. Victor Giurgiu.
•	Considerații privind valorificarea rolului recreativ al
pădurilor din Harghita - ing. Dominic Deneș .
«	Producerea materialului de împădurit la cvercinee prin
tehnologii modeme - dr. doc. Valeriu Enescu.
56
•	Problematica rețelei de drumuri forestiere în condițiile
trecerii lor la silvicultură - ing. Constantin Rusnac .
•	Avifauna cinegetică din sudul țării: trecut și prezent - dr.
ing. Vădim Nesterov.
’	Plopicultura românească, încotro? - ing. Vasile Benea.
•	Starea de sănătate a pădurilor României în lumina
rezultatelor monitoringului forestier, comparativ cu alte țări
europene - ing. Ovidiu Badea .
ELENA NIȚĂ
PARTICIPAREA GRUȘCOLAR SILVIC
LA ACȚIUNEA PAOARir
„Luna Pădurii", care se desfășoară în perioada de renaștere
a naturii, în perioada în care ea are nevoie mai mult ca oricînd de
dragoste și respect din partea noastră, constituie o oportunitate
deosebită de împlinire prin fapte a acestor sentimente. Cu atît
mai pregnant apare importanța acestei acțiuni, cu cît ea poate fi
completată cu o cunoaștere profesionistă a mecanismelor intime
ale pădurii. Acesta este motivul pentru care în școala noastră s-a
organizat și desfășurat o serie de activități consacrate „Lunii
Pădurii". Astfel, elevii au participat la întemeierea unor culturi
forestiere în pepiniera silvică didactică, la plantarea de puieți de
arbori și arbuști în parcul dendrologie al liceului, la introducerea
de specii decorative în scuarul din curtea școlii, precum și la
realizarea unor lucrări de împădurire - prin plantare și butășiri -
pe cuprinsul Ocolului silvic Brănești. Elevii școlii profesionale
au construit, în incinta Grupului Școlar, o seră pentru uz didactic
pentru producerea de material săditor de arbori și arbuști. Pe
lîngă aceste activități practice, elevii au participat la mai multe
dezbateri pe teme interesante și de mare actualitate, legate de
pădure, cum ar fi: „Rolul și importanța pădurilor", „Evoluția
relațiilor om-natură-pădurc“, „Viața în marile orașe și alternativa
recreerii în pădure", „Pădurea factor important al stării de
sănătate fizică și psihică". Dezbaterile au fost însoțite de
proiecții de diapozitive, ilustrînd aplicarea lucrărilor silvotehnice
privind întemeierea, îngrijirea - conducerea, exploatarea -
regenerarea arbcreielor. Au fost vizionate filme documentare
despre viața unor specii de vînat din pădurile noastre și s-a lucrat
la refacerea adăposturilor și hrănitorilor pe fondul de vînătoare al
liceului.
Aceste activități cu profil de specialitate au fost completate
cu acțiuni cultural-sportive, între care seara de muzică și poezie
sugestiv intitulată „Pădurea - rădăcina sufletului" și „Crosul
tinerilor silvicultori". Tot sub semnul „Lunii Pădurii" a stat și
desfășurare fazei pe școală a Concursului pe meserii și
specialități .pentru elevii liceelor silvice.
Toate acțiunile întreprinse în această perioadă în școala
noastră s-au bucurat de o participare largă și un interes deosebit
din partea elevilor, care au dovedit că au înțeles mesajul profund
al acestor acțiuni. La buna desfășurare a activităților programate
au fost antrenate toate cadrele didactice din școală, în mod
deosebit inginerii și tehnicienii silvii®.
Acum, la încheierea acțiunii, am putea spune cu modestie că
activitățile desfășurate de elevii noștri reprezintă o „zi“ din „luna
pădurii". însă importanța acestei luni capătă valențe noi în
contextul general al acutizării problemelor pe care le pune
deteriorarea mediului ambiant în totalitatea sa, probleme care
apar pregnant în cadrul chintesenței sale - pădurea.
Ing. RADU EMIL
/	Grupul Școlar Silvic Brănești
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 d» 1994 6 Nr. 2
"Romsilva R.fi."
- Flate Silvică St	=
oferă produse și servicii din sectorul silvic:
A pu^tiforestied și orncuneniaU
pustrav de censunt
(Aă
A acțiuni de vinutcare/ șipescuit
sportic cu hușii interni și străini
inclusiv pensiune in caâanele de
minatoare
Romsilva R.A. * l'iliala Silvică Sf. Gheorghe, str. Kos Karoly SA, Sf. Gheorghe - 4000,
lei. 067-314097, fax 067-313024, telex 68284