f 1993 (ANUL 108) „în interesul conservării pădurilor este de neapărată trebuință a se face o lege care să oprească ruinarea pădurilor... ” spunea ION IONESCU DE LA BRAD, anticipînd „Pravila pentru cruțarea pădurilor de pe moșiile mănăstirești și altele“, prima lege forestieră românească, apărută în Moldova anului 1843. MVISTA PĂDURILOR - SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR - REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR "ROMSILVA" ȘI SOCIETATEA "PROGRESUL SILVIC" ANUL 10S Nr. 2 1993 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr. ing. M. lanculescu. Redactori responsabili adjuncți: dr. ing. N. Doniță (silvicultură) și ing. O. Crețu (exploatare). Membri: dr. ing. Gh. Barbu. dr. ing. D. Cherecheș, ing. M. Dumitrache, dr. doc. Val. Enescu. prof. dr. I. Florescu. ing. Gh. Gavrilescu. dr. ing. N. Geambușu dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. louașcu, prof. dr. I. Miiescu. ing. D. Mota>. ing. N. Nkolescu, dr. ing. I. Olteana, dr. ing. Șt. Pupescu-Bejat. ing. Gr. Radu. prof. dr. V. Stânescu. ing. I. Sbera. ing. Al. Tissescu. Redactor șef: Elena Niță Tehnoredactare: Gabrieia Avram Corectură: Carmen Iiedf. CUPRINS pag. CONTENI page P. A. CUZA: Vuriabililatca frunzelor stejarului pcdunculat (Queivus robur L.) din Republica Moldova..2 I. BLADA, N. POPESCU: Variabilitatea unor caractere ale conurilor și semințelor de zimbru......9 GH. PARNUȚA: Cercetări privind ideotipuri de molid cu coroana îngustă (I).....................15 V. BOLEA, G. MAN, LARISA NICOLESCU, E. POPESCU, ȘT. VLONGA: Sisteme silviculturale adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros.....21 R. DISSESCU: Desimea arboretelor echiene și expresia sa alometrică...........................25 I. POPESCU, S. POPESCU: Stabilirea tehnologiei de muncă la regenerarea pădurilor pe baza indicelui dc eficientă energetică (11...............35 V. SORAN, C. BÂNDIU, D. MUNTEANU: Criterii pentru evaluarea ariilor minime și optime privind ocrotirea eficientă a ecosistemelor forestiere.38 P. BOGHEAN, C. NF.CȘULESCU: Posibilitățile și limitele de utilizare ale troliului autopropulsat "VOINICUL" la colectarea lemnului mărunt...............43 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI I. CLINCIU, N. LAZĂR: Primele preocupări românești în domeniul corectării torenților și proiecția lor în contemporaneitate..................47 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE...................51 CRONICĂ.............................................53 REVISTA REVISTELOR................................8.20 RECENZII.......................................... 56 P. A. CUZA: Variability of oak leaves (Quwcus mburL.) from Moldova Republic................2 I. BLADA, N. POPESCU: Variation in size and weigbt of cones and seeds in four natural populalions of Carpathians stone pine {Pinus cenibra L.I.........U GH. PÂRNUȚĂ: Researches conceming narrow-erowned spruce ideotypes....................15 V. BOLEA, G. MAN, LARISA NICOLESCU. E. POPESCU, ȘT. VLONGA: Silvicultura] systems adequate lo European beech foresls yielding vaiuable wood.......................................21 R. DISSESCU: Thickness ofeven-uged stunds and ils alomelric expression...................... 25 I. POPESCU, S. POPESCU: The establishment of the work technology for the forest regeneration based on the energetic efftciency index (1).........35 V. SORAN, C. BÂNDIU, D. MUNTEANU: Criteriu for establislunent of minimal and optimal arcaș of an efikient conservancy of the forest ecosystem».38 P. BOGHEAN, C. NECȘULESCU: Usuge possibilities and iimits of forest winch "VOINICUL" for gathering the timber under seven centimetres diameter.........43 FROM I HE HISTORY OF ROMANIAN SILVICULTURE I. CLINCIU, N. LAZĂR: First Romanian concems in the field of correcting the torrents and their projection in present times................................-...47 FROM THE ACTIV1TY OF THE FOREST RESEARCH AND MANAGEMENT INSTITUIE............................51 NEWS................................................53 BOOKS AND PERIODICAL NOTED........................8.20 REVIEWS.............................................56 REDACȚIA "REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector 1, Telefon: 659.20.20/226. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum ți alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă. Contravaloarea reclamelor ți abonamentelor (realizate prin redacție) se depune în Contul nr. 40.85.48 B.A.S.A. - S.M.B. Variabiiitatea frunzelor stejarului peduneulat (Quercus roburL.) din Republica Moldova PETRU A. CUZA Institutul de Botanică al Academiei de Științe a Republicii Moldova 1. Introducere Făcînd un studiu amplu asupra speciilor din genul Quercus, ce cresc spontan în spațiul dintre Prut și Nistru, Andreev V. N, (1957) a acordat o atenție deosebită stejarului peduneulat, arătînd că această specie prezintă multe varietăți, forme și hibrizi. V. N. Andreev arată că formele nordice ale stejarului peduneulat se caracterizează prin frunze subțiri, de dimensiuni mari, și glabre pe fața inferioară, cu lobi scurți, obtuzi și la vîrf rotunjiți; formele sudice se deosebesc prin frunze mai pieloase, pubcscente pe partea inferioară, cu un grad mai mare de secționare și lobi mai înguști. Aceste observații demonstrează că gradul de variabilitate a stejarului peduneulat în Moldova este suficient de mare, necesitînd un studiu detaliat al variabilității lui, în baza cercetării speciei la nivel de populații. în lucrarea de față ne-am propus să analizăm structura variabilității stejarului peduneulat în Republica Moldova, încercînd să facem legătura între structura variabilității intraspecifice și complexe zonale cu condiții de creștere a pădurilor, considerîndu-le factori de bază ai dinamicii populațiilor. Pentru a se caracteriza structura variabilității stejarului peduneulat în Republica Moldova, au fost alese 12 parcele experimentale - înființate de cercetătorii științifici de la sectorul Studiul pădurilor, al Institutului de Botanică al Academiei de Științe din Republica Moldova. Aceste parcele se află în două sectoare geobotanice distincte (după Gheideman, 1964): sectorul nordic al pădurilor de stejar peduneulat și cireș; sectorul central al Codrilor (Fig. 1). 2. Material și metodă Studiul își propune să determine vâri abilitate a unor caractere morfologice, ale cîtorva populații naturale ale stejarului peduneulat din Republica Moldova. Cercctînd populațiile de stejar, s-a încercat demonstrarea dependenței formării structurii spațiale a speciei, de structura ecologică și geografică a arealului ei. Fig. 1. Schema suprafețelor experimentale de pe teritoriul Republicii Moldova. (Scheme of experimenta] surfaces on the teritory of Moldova Republic). Semne convenționale (Convențional signs): A parcelă experimentală amplasată în tipul de pădure a stejarului peduneulat cu cireș: (experimental lot placed in the oak forest type with sweet cherry trees); □ parcelă experimentală amplasată în tipul de pădure a stejarului peduneulat cu arțar și carpen; (experimental lot placed in the oak forest type with maple and hornbeam). Pentru definirea structuri) ecologice și geografice a arealului speciei, pot servi unitățile delimitate în cadrul biosferei: provincia, subprovincia și regiunea. Cea mai completă caracterizare geobotanică a acestor unități a fost realizată de Gheideman (1964). Parcelele experimentale au fost alese în cele mai răspîndite tipuri de stejărete din sectoarele geobotanice respective, fiind descrise din punct de vedere geobotanic și silvicultural. Pentru fiecare din ele au fost stabiliți indici dendrometrici ai arboretului 2 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 108 ® 1993 • Nr. 2 și luate, la întîmplare, probe de frunze de la 30 de arbori de stejar. Materialele pentru ierbar au fost colectate conform metodicii lui Semerikov (1976), care permite să fie luată în considerare variabilitatea caracteristică a frunzelor, în coroana arborelui. Probele au fost colectate din partea de sud a etajului inferior al coroanei, unde dimensiunile frunzelor sunt apropiate de dimensiunile medii pentru arborele dat. Din coroana fiecărui arbore au fost selectați lăstari cu cîte cinci frunze. Pe fiecare lăstar a fost aleasă - conform formulei de distribuire a frunzelor - frunza a doua, iar în caz de vătămare frunza a treia, deoarece aceste frunze posedă o variabilitate minimă, ceea ce înseamnă că ele sunt cele mai stabile din punct de vedere al genotipului. De pe fiecare arbore au fost luate cîte 10-15 frunze. La selectarea caracterelor de analizat s-a avut în vedere că cel mai mare interes - pentru cercetarea populațiilor de stejar - îl prezintă caracterele cantita- tive, deoarece variabilitatea acestora reflectă variabi- litatea genetică a populațiilor. în acest plan, primea- ză caracterele morfologice ale frunzelor și organelor generative ale stejarului (S e m e r i k o v , 1986). Au fost cercetate caracterele morfologice ale frunzei, și anume: lungimea frunzei, lungimea pețio- lului, forma frunzei (raportul între lungimea vîrfului frunzei și lungimea totală a frunzei), gradul de sec- ționare a frunzei (raportul între diferența lățimii frun- zei după lobi și după sinusuri și lățimea frunzei după lobi), numărul lobilor, lățimea relativă a frunzei (ra- portul între lățimea maximală a frunzei și lungimea ci), tangenta unghiului între nervurile mediană și laterală ale frunzei, prezența nervurilor intermediare. 3. Rezultate privind diferențierea populațiilor Studierea stejarului pedunculat la nivel de populație s-a realizat cu ajutorul analizei cluster, pe calea comparării parcelelor experimentale, după un complex de caractere și particularități multidimen- sionale de asemănare între probe (N o s o v , 1990). Inițial au fost calculate elementele matricei de date, prezentate sub formă de valori medii ale caracterelor frunzelor stejarului pedunculat pe parcele experimentale (Tab. 1), Deoarece valorile medii ale caracterelor frunze- lor sunt reprezentate în matricea de date în diferite unități de măsură, ele au fost modificate cu ajutorul formulei: ^(^-X^Sj Ca rezultat a fost obținută matricea caracterelor modificate (Tab. 2), Apoi au fost calculați coefi- cienții dc asemănare între parcelele experimentale (Tab. 3), conform formulei distanței euclidiene: c'dii* 100% După calcularea matricei de asemănare parcelele experimentale au fost unite în grupe, în conformitate cu algoritmul legăturii mediane între mediile din asemănarea Slk și S/k: Si+Sjk=(S[k+Sjk)/2 și reprezentate în tabelul 4. în baza tabelului 4 a fost întocmită dendrograma populațiilor stejarului pedunculat (Fig. 2). Valorile medii ale caracterelor cantitative ale frunzelor stejarului pedunculat (Mediuin values of the quantitative characters of the oak - Q. rolnirL.) Numărul parcelelor experi’ mentale Numărul de arbori I .ungimea frunzei, nun Lungimea pețiolului, mm Forma frunzei Gradul Numărul desecți- de lobi, onare un a frun- zei Lățimea relativă a frunzei Tangenta unghiului între ner- vura me- diană și laterală Prezența nervurilor interme- diare, nn 1 31 106,5 Regiunea de nord » stejărelelur cu cireș 4.2 0,43 0,42 9,0 0,63 1,28 3,6 2 30 103,7 4,2 0.41 0,42 8.3 0,63 1,21 3,0 ț 30 111,7 5,3 0.43 0.45 9.3 0,66 1,51 3.7 4 30 107,2 4.6 0,40 0,40 9,1 0,63 1,30 2,9 5 30 95.5 5.3 0,46 0,42 6.8 0,63 1,45 3.2 6 30 1 Cm m . cm •- uoo jad jo)e)uiujas (njpuiriN X7Z777Z77777777777777777777/7^ cn Cm Fig. 1. Performantele medii (Al ale caracterelor studiate ie conurile ți semințele din polenizare liberă, în patru populații, (1,2,3,4), comparativ cu polenizarea încrucișat-cootrolată (X), ț? cu consangvinizarea 100 5 5 5 15 3 3 3 9 37 22 6 65 Total 95 33 25 153 127 41 16 184 129 85 72 286 reprezentarea grafică a desimii arboretului principal (număr de arbori/ha) în raport cu diametrul său mediu oferă - de altfel ca și în cazul arboretului total - imaginea unui nor de puncte, alungit și concav descrescător, mai abrupt la diametrele mici, apropiate pragului inferior de inventariere (de 8 cm) și mai lent către cele mari (Fig. 1 a, b). Curba medie corespunzătoare poate fi caracterizată printr-o expresie alometrică (gr. aXwa=alta, peTp(op=măsură, măsurare) de tipul N=a x Ab prin a cărei logaritmare se obține ecuația de regresie a numărului de arbori (N) în raport cu diametrul mediu (D) al arboretului (Reineke, 1933): log N=log a - b log D. Această posibilitate de reprezentare a fost exemplificată de dr. doc. V. Giurgiu (1969), pentru arboretele de fag de clasa I de producție după datele tabelelor de producție corespunză- toare și exprimată - de autorul articolului de față (1987) - după aceleași date, prin ecuațiile de regresie caracteristice fiecărei clase de producție. Rezultate Luîndu-se, acum, în considerare chiar datele primare, calculul coeficientului de corelație între variabilele N și D arată în cazul fiecăreia dintre cele trei specii studiate - o legătură foarte semnificativă statistic (Tab. 2), care - după testarea linearității regresiei logaritmice - permite nu numai trasarea dar și folosirea în scopuri practice a curbei rezultate. Potrivit rezultatelor înscrise în tabelul 2, se constată - totuși - că, deși variabilitatea datelor disponibile (sx%, sy%) este aproape egală la molid și brad, dar sensibil mai mare la fag, legătura corelativă și semnificația ei sunt mai slabe la prima specie (0,882) și mult mai strînse la ultima (0,997). Aceasta face, de altfel, ca și intervalul de încredere al coeficientului de corelație să fie mai larg la molid (0,069) și evident mai mic la fag (0,011). Pe baza corelației stabilite, s-au calculat apoi parametrii sus-menționatelor ecuații de regresie, semnificațiile corespunzătoare și intervalele de încredere ale coeficienților de regresie (b, Tab. 3). Și de data aceasta, se poate constata că - pentru o probabilitate de transgresiune de 5% - semnificația t a coeficientului de regresie b, precum și a termenului liber a, permite respingerea ipotezei nule, dar este mai mare la fag - deeît la brad și molid - în timp ce intervalul de încredere este mult mai redus; deci, oarecum contrar așteptărilor, faptul ar putea reflecta o anumită caracteristică a speciei. în ceea ce privește gradul de apropiere (s J a valorilor experimentale (//) de acelea calculate (y-) din ecuațiile de regresie, rezultatele obținute Indicatorii statistici ai corelației dintre diametrul mediu al arboretului principal și desimea acestuia Tabelul 2 (Statistica! indicator» of the correlation between the tnedium diarneter of the main stand and its deaseness). MOLID BRAD FAG - Specificări logD logN logD log N logD log N Număr de cazuri n 153 184 286 Media X 1,38638 2,98503 1,43108 2,91070 1,41122 2,84004 Abaterea standard $ 0,12980 0,20906 0,13323 0,20746 0,18839 0,29902 Eroarea mediei sx 0,010 0,017 0,010 0,015 0,011 0,018 Coef. de variație s% 9,36 7,00 9,31 7,13 13,35 10,53 Coef. de corelație r 0,882*** 0,929*** 0,977*** Eroarea corelației sr 0,018 0,010 0,003 Semnificația pen- ucalc 4,994 8,758 37,460 tiu a=0,05 utab 1,96 1,96 1,96 Limite de încre- min. 0,848 0,906 0,971 dere, a=0,05 max. 0.917 0,947 0,982 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 2 Fig. 1. Distribuția arboretelor de molid (a) și de fag (b) studiate în raport cu numărul de arbori/ha (N) și diametrul lor mediu (D) precum și variația valorilor medii corespunzătoare. (Distribution of spruce (a) and beech (b) stands studied in comparison with the number of trees/hectare (N) and their average diameter (D), as well the variation of the corresponding average values). arată o relație suficient de strînsă pentru a confirma posibilitatea determinării - cu o eroare (sy0 minimală - a numărului de arbori/ba, în raport cu diametrul mediu al arboretului, prin intermediul acestor ecuații. Valorile relativ apropiate ale varianțelor (s j și ale coeficienților de corelație (r) și de regresie (b) la cele trei specii ne-au îndemnat să verificăm, nu numai omogenitatea dispersiilor corespunzătoare, dar și paralelismul și eventuala suprapunere a dreptelor de regresie (Fig. 2). Aplicarea testului Bartlett asupra celor trei varianțe și a testului x2 asupra celor trei coeficienți de corelație a demonstrat, însă, o pronunțată lipsă de omogenitate, în timp ce aplicarea testului Fisher la dispersia reunită a coeficienților de regresie a arătat numai paralelismul (F =19,13 1,01, în care sunt cuprinse toate operațiile tehnice care se exclud de la mecanizare; - Grupa 3, /e = 0,51... 1,0, situație pentru care se apreciază că pot fi admise tehnologii de lucru cu mecanizare, dar cu riscuri de consum energetic și de carburanți; - Grupa C, L 2 0,5, care se aproximează ca o stare, începînd de la cea normală pînă la cea foarte bună, sub aspectul mecanizării. Pentru anumite situații - de exigență mai ridicată - se propune separarea acestei grupe în subgrupele: - Cp cu 0,20, incluzînd tehnologiile de lucru cu mecanizare, la care consumul energetic tinde către o situație ideală; - Cn, avînd îe = 0,21...0,40, cuprinzînd tehnologiile ce pot fi apreciate ca optime, sub aspectul concordanței dintre utilajele recomandate și lucrările executate; ■ Cm» 4 = 0,41...0,50 cu tehnologii normal alese, dar pentru care trebuie pregătite unele intervenții de modernizare a utilajelor. Eventual, se poate recurge la schimbarea celor existente cu altele noi. Din cele expuse, rezultă că metoda, bazată pe determinarea și analizarea indicelui de eficiență energetică, poate fi aplicată cu rezultate bune atît la stabilirea tehnologiilor optime de muncă, dar și la fundamentarea programelor de retehnologizare a oricăror operații și lucrări tehnice din silvicultură. Sistemul metodologic propus va fi susținut prin numeroase aplicații practice, la o suită de lucrări de regenerare a pădurilor ce vor face obiectul altui articol. înainte de a încheia, facem precizarea că lucrarea de față are doar semnificația unei modeste încercări de ordonare a cîtorva idei - susținute analitic - pe care le considerăm importante, dar rămîn supuse oricăror discuții capabile să contribuie la îmbunătățirea metodei de lucru. (mai 1993) BIBLIOGRAFIE Ciulu, Gh. ș.a., 1985: Optimizarea consumului de combustibil la lucrările agricole. în: Mecanizarea agriculturii, Nr. 9-10. Drăgan, Gh., 1969: Mașini agricole. Editura Didactică și Pedagogică, București. Popescu, I., Popescu, S., 1990: Stabilirea tehnologiilor de lucru la regenerarea pădurilor în baza indicelui de eficiență energetică. Temă de cercetare științifică cu contract, Brașov. Popescu, I., Popescu, S., 1992: Stabilirea tehnologiilor de lucru la regenerarea pădurilor în baza indicelui de eficiență energetică. Temă de cercetare științifică cu contract (referat final). Brașov. Șandru, A. ș.a., 1982: Reducerea consumului de energie prin folosirea rațională a agregatelor agricole. Editura Scrisul Românesc. Tănăsescu, Gh. ș.a., 1985: Oportunitatea mecanizării unor lucrări în agricultură în funcție de energia utilizată în vederea reducerii consumurilor de combustibil. In: Horticultura, Nr. 4. The establishment of the work technoiogy for the forest regeneration based on the energetic efficiency index. (I) This paper presents a new methodo tehno CSI 04 04 04 m o 8 E o c o w Legătură Intre operatii | separată continuă j 1 O □ 5 j separata fes» w icteristiole tehnico-e Operația j doborî! și curățat de crăci adunat cu troliul «VOINICUL:» apropiat total doborît și curățat de crăci adunat cu troliul «VOINICUL» apropiat total depozit primar ia n 4l r— s» JE ir c L c C O n D si c c c r 3 23 O n UI M i margine; drumului D D OOP [1 ] 00001 catarg trunc § u» fV Variante tehnologice comparative de utilizare a troliilor autopropulsate în tăierile de produse secundare. (Comparative technological variants to use the winches seif pnopelled in the cuttings of secondary products). REVISTA PĂDURILOR & Anul 108 • 1993 o Nr.2 45 - programarea nivelului de productivitate și a punctelor de concentrare a lemnului, în vederea încărcării la capacitate a mijloacelor conducătoare de colectare; - stabilirea punctelor de ancorare, atît pentru troliu cît și pentru rolele de unghi (în cazul utilizării traseelor frînte de colectare); - pregătirea concretă, în raport cu caracte- risticile masei lemnoase și ale parchetului, a echipamentului auxiliar de lucru (remorcă, ciochinăre, planuri înclinate, role de unghi etc.). 5.2. Procedee și soluții de utilizare Pe baza evaluării efective a condițiilor tehnologice și de organizare în care urmează să fie utilizat troliul "VOINICUL”, se vor avea în vedere următoarele procedee și reguli de exploatare: e în cazul destinării în exploatări de produse principale, este utilizabil doar la faza de curățire a parchetului. * în tăierile de produse secundare, se recomandă în următoarele variante: - cînd constituie mijloc de adunat, în faza continuă cu activitatea de doborire; - pentru adunatul și scosul lemnului, în faza continuă cu activitatea de colectare a lemnului. e Transportul utilajului către locul de muncă și de la locul de muncă, în ca zul distanțelor mai mari de G, 5 km, se face cu o remorcă. © Sarcina totală, prin semdtîrîre, nu va depăși 1 m3. © Traseul de mișcare în stare încărcată, se alege astfel îneît fasoanele să se constituie la distanțe de maximum 300' m; această limită economică se poate depăși în cazul unor sarcini accidentale, forme și mărimi netipice de parchet sau cînd joncțiunea cu mijlocul de apropiat impune acest lucru. ® Utilizarea cablului de tracțiune pentru formarea sarcinilor proprii se va face în așa fel îneît - pe cît posibil - să se evite suprapunerea direcției de tras cu direcția dc mișcare liberă a bușteanului. o Pentru primele piese de lemn, ancorarea utilajului este obligatorie, operația putîndu-se asocia și cu fixarea panourilor înclinate, anexe care asigură o încărcare rapidă și în deplină siguranță. © Legarea pieselor de lemn se stabilește după mărimea diametrului, în general lemnul subțire necesitînd să fie legat (primul strat) individual, cu ajutorul lanțurilor calibrate. 6. Efecte economice scontate - troliul "VOINICUL" corespunde constructiv și funcțional cerințelor colectării lemnului în toate zonele forestiere din țară; - domeniul de utilizare cuprinde un subdomeniu suprapus atelajelor pentru toate categoriile de operații și faze pe care le pot efectua acestea, la care se adaugă o serie dc lucrări specifice, cum ar fi: dezaninări, manipulări, activități de intervenție etc.; - costul de colectare cu troliul "VOINICUL" este, pentru condiții comparabile, cu circa 15% mai mic decît în cazul utilizării atelajelor; - productivitatea/utilaj, luîndu-se în considerare factorii specifici de influență, variază între 8 și 13 m3/8 h, considerîndu-se ca valoare medie 11 m3/8 h; - consumul de benzină, după cum are pondere mai mare activitatea de transport sau de adunat lemnul, este cuprins între 0,250 - 0,5501/m3. Usage possibilities and limits of forest winch "VOINICUL" for gathering the tîmber under seven centimetres diameier The seif propubion - forest winch "VOINICUL" represent one recently assimilated equipment so a practicai knowledge of technological point of view is required. The main destination is represented by the extraction of timber under seven centimetreș dipjneter winch for the forest winch presents special constructive facilities. The articJ.e develops his funcțional perfonnances for the whole scale of situation wich he can be useful. The essential points are the technological destinations where the forest winch is competitive to the beasts of draught 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 2 ©m USTOMA SBWCTntTOMI EOMÂHBȘTI PHmde preocupări românești în domeniul corectării torenților și proiecția lor în contemporaneitate Primele preocupări sistematice și științific fundamentate - legate de problematica torenților din țara noastră - datează din penultimul deceniu al secolului trecut, încă din acea vreme, după marele succes înregistrat prin votarea, în Parlamentul țării, a primului COD SILVIC român (1881), silvicultorii - grupați în Societatea "Progresul Silvic" și "Revista pădurilor" - au început să desfășoare o largă și documentată campanie de sesizare a gravității consecințelor economice și sociale ale dezvoltării, îngrijorător de rapide, a proceselor torențiale în regiunile montane și colirare. S-au realizat studii monografice, privind unele bazine torențiale din țară (Prahova, Buzău, Argeș, Topolog etc.), s-a scris despre pagubele provocate de torenți, despre inundații, despre rolul pădurii ca factor de echilibru hidrologic și - în general - de protecție a mediului înconjurător, despre pășunatul în păduri - ca una dintre' cauzele principale ale degradării acestora. De asemenea, s-a scris despre efectele dezastruoase ale exploatării neraționale a pădurilor, despre necesitatea unei legislații ca instrument oficial de legalitate a măsurilor de corectare a torenților și de expropriere a terenurilor degradate ce urmau să fie împădurite, despre lucrările hidrotehnice și silvoameliorative, folosite în acțiunea de prevenire și combatere, a proceselor torențiale. într-o oarecare măsură, s-a scris și despre o "statistică a torenților" (un inventar .al bazinelor torențiale și al terenurilor degradate) și chiar despre o terminologie de specialitate. în sffrșit, s-a scris despre progresul concepțiilor și metodelor tehnice în materie de corectarea torenților și despre realizările științifice și practice din alte țări. Promovînd cu fermitate și consecvență principiul major al legăturii indisolubile dintre pădure și regimul cursurilor de apă, precursorii silviculturii românești au propus adoptarea de măsuri urgente și severe de gospodărire rațională a pădurilor și de redresare a echilibrului hidrologic, din cuprinsul bazinelor torențializate prin despăduriri. Studiile monografice și amplele articole publicate - la vremea aceea - de P. S. Antonescu-Remuș, V. Cârnu- Munteânu; G. Stătescu, M. Tănăseseu, Th. G. Pslrani, P. Antonescu și alții reprezintă mărturii elocvente, nu numai de înaltă competență profesională ci și de adevărat curaj civic. Nivelul științific ridicat - la care erau abordate problemele - Conf. dr. ing. IOAN CLINCIU Universitatea "Transilvania" Brașov Dr. ing. NICOLAE LAZĂR Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice-Stațiunea Brașov Cm se explică, în principal, prin faptul că cei mai mulți dintre silvicultorii de atunci își făcuseră studiile superioare la "Școala națională de ape și păduri" de la Nancy - Franța (în anul 1904, numărul absolvenților români de la Nancy, aflați în serviciul nostru silvic, era de aproape 80). Acolo, ei au avut prilejul să-și însușească temeinice cunoștințe teoretice în domeniul corectării torenților și - totodată - să vină în contact cu experiența celor mai mari specialiști în materie ai vremii (A. Starell, P. Demontzey, E. Thi€ry ș.a.), ale căror tratate - devenite clasice - și-au păstrat pînă în zilele noastre un renume mondial. Fără îndoială că, la început, problemele legate de combaterea proceselor torențiale și de rolul hidrologic al pădurii - deși corect fundamentate sub raport principial - au îmbrăcat totuși, de multe ori, forme generale. Ele conțineau, mai ales, aspecte calitative ale fenomenelor, în maniera unor semnale de alarmă care să atragă atenția - forurilor politice și administrației de stat - asupra consecințelor grave ale despăduririlor, Această manieră de tratare era cu atît mai firească, dacă se ține seama de faptul că ei atacau problemele autentic rafinament științific și tehnic, într-o vreme cînd - în țara noastră - cercetările în materie erau absolut absente, iar pe planul administrației de stat lipsea cu desăvîrșire orice preocupare în domeniul corectării torenților. De aceea, sunt de admirat convingerea, curajul, clarviziunea și perseverența cu care cei mai mulți dintre silvicultori au demascat jaful ce se făcea în exploatarea pădurilor și au sesizat dezastrul spre care era împinsă economia națională, prin degradarea bazinelor hidrografice din zona de deal șl de munte. Apoi, trebuie să se înțeleagă și golul imens pe care înaintașii noștri încercau să-l umple, în toate domeniile silviculturii și sub toate aspectele ei, pornind de la crearea unei atmosfere general favorabile, referitoare la pădure și la rosturile ei, și pînă la organizarea administrației silvice de stat, ia promovarea unei legislații adecvate etc. Toate acestea demonstrează cu prisosință caracterul de adevărat pionierat al străduințelor și preocupărilor celor care aveau să pună, cu competență și curaj, pe parcursul a cinci decenii (1880... 1930), bazele unei acțiuni vaste, la nivelul întregii țări, de apărare a pădurilor noastre, de corectare a torenților, de readucere în circuitul economic a terenurilor degradate, improprii pentru REVISTA PĂDURILOR Q Anul 108 • 1993 • Nr. 2 47 agricultură, și - implicit - contribuția de maximă eficiență Ia restabilirea și apărarea echilibrului hidrologic al apelor noastre de munte. Iată de ce, încercînd o proiecție în contempora- neitate a acestor preocupări, credem că ne vom putea da seama mai ușor, nu numai de pronunțatul lor caracter vizionar, ci și de remarcabila actualitate a concluziilor pe care ele le-au prefigurat. Nu va fi greu de demonstrat, în acest context, că primele concepții românești - în domeniul corectării torenților - au reprezentat, de fapt: & primele concepții românești legate de rolul hidrologic și antierozional al pădurii; « primele concepții românești bazate pe recunoașterea pădurii ca un adevărat patrimoniu național. în legătură cu acest din urmă aspect, iată care era opinia ilustrului nostru silvicultor George Stătescu, exprimată în paginile Revistei pădurilor, în anul 1887: "Pădurile statului trebuie considerate ca niște fonduri naționale, aparținînd tuturor generațiilor. în România, mai mult deeît oriunde, pădurile constituiesc o proprietate națională, un domeniu de utilitate publică, pe care numai statul este capabil a-1 menține". O concepție similară avea și V. Cârnu- Munteanu care, în 1888, scria: "Pădurile sunt o avuție națională, care nu aparține numai generațiunei actuale, ci și celor viitoare. Fiecare generațiune este numai uzufructuarul pădurilor statului, fiecare are dreptul a ridica o cantitate de material lemnos echivalentă cu producțiunea anuală, iar fondul și "capitalul" lemnos din pădure trebuie să rămînă intact. Aceasta este o chestiune de înaltă prevedere pentru viitor". Pe lingă concepția etatizării pădurilor, un alt mare merit al predecesorilor, privit din punctul de vedere ăî problematicii care ne interesează aici, constă în cristalizarea și afirmarea cu fermitate a principiului potrivit căruia pădurile șl apele formează un tot indivizibil, că gospodărirea rațională a pădurilor oferă posibilitatea de a furniza societății nu numai o cantitate mai mare de lemn dar și ape limpezi, ape bune pentru agricultură și pentru populația satelor și orașelor, ape pentru industrie, pentru transporturi, pentru electricitate, ape pentru bunăstarea economică și socială generală. Prima lucrare de amploare, în care se reflectă deosebit de pregnant principiul de mai sus este "Cercetarea cauzelor și remediul înecurilor și depunerilor din bazinul superior al Prahovei", publicată în anul 1886 de către Petre Antonescu- Remuș. Lucrarea - o adevărată monografie, extinsă pe 245 pagini - a fost întocmită cu ajutorul elevilor din a doua promoție a școlii speciale de silvicultură. Ia care autorul era profesor de economie silvică. Merită-să remarcăm modul cum sunt tratate, aici, cauzele formării torenților, influența pădurii asupra microclimatului bazinului superior al Prahovei și asupra scurgerii apelor din acest bazin, roiul lucrărilor hidrotehnice - numite "lucrări moarte" - și al celor silvice (împăduriri) - cărora li se spunea foarte sugestiv "lucrări vii" - și altele. Părțile studiului, consacrate în special descrierii bazinului Prahovei, reflectă preocupările deosebite ale autorului pentru problemele de hidrologie forestieră. Exprimîndu-și regretul că datele fundamentale, necesare cunoașterii torențialității unui bazin cum sunt cele referitoare la ploile torențiale și la debitele maxime ale apelor de viitură - lipsesc cu desăvîrșire, P. Antonescu-Remuș a propus înființarea a trei stațiuni meteorologice pe Valea Prahovei: Predeal, Sinaia și Cîmpina. Mai este de reținut și faptul că lucrarea elaborată conținea și un proiect de lege pentru "Prptecțiunea țării prin regimul apelor", precum și propunerea de înființare a unei "comisii a serviciului apelor și pădurilor", care urma să lucreze pe lîngă Ministerul Domeniilor. O temă complexă, cu multe aspecte interesante rămase actuale, privind unele raporturi dintre ape și păduri, este abordată de G. Stătescu, în două lucrări despre "regimul apelor" (publicate în anul 1887) în concluziile cărora se expune un adevărat program de acțiune pentru redresarea regimului dezechilibrat al rîurilor țării noastre. Subliniind regimul torențial de scurgere a acestor rîuri, autorul arăta avantajele imense pe care le prezenta - pentru economia națională - intervenția cu unele măsuri de regularizare a debitelor prin: păstrarea pădurilor la munte în stare de masive continue, ...aplicarea, pentru acest scop, celor mai multe păduri din munți, a regimului codru și în specia) a grădinăritului,... reînființarea pădurilor în părțile muntoase unde s-au prăpădit... corecțiunea rîurilor celor mai violente,... răspîndirea acestor ape prin canale pentru irigațiuni și pentru transport,... oprirea torenților prin consolidarea coastelor și prin împădurirea lor,... reglementarea pășunatului"... Pentru o eficientă transpunere în practică a acestor măsuri, G. Stătescu propunea: ..."orga- nizarea unui serviciu al apelor pe lîngă serviciul silvic și formarea unor regulamente sau legi speciale în privința apelor noastre. ” Cît de clarvăzător era G. Stătescu în propunerile sale, din 1887, ne-o dovedește realizarea integrală a acestora, în cursul deceniilor ce au urmat, prin înființarea unui serviciu de corectare a torenților - în cadrul administrației silvice de stat - și prin stabilirea unui cadru legislativ adecvat. Situația grea, în care se afla țara noastră, în privința regimului cursurilor de apă, o aflăm tot de la G. Stătescu, care - tot în 1887 - scria: "Mai toate rîurile noastre nu au niște matce fixe, nu au un curs regulat și cu un debit constant, ci din contră, uneori 48 REVISTA PĂDURILOR a Anul 108 O 1993 o Nr. 2 rămîn aproape seci, pe cînd alteori sunt furia valurilor imense... Cele mai multe dintifnsele sunt de natură capricioasă, neconstante și violente, mai cu seamă primăvara cînd zăpezile de pe munți încep a se topi... Cauza unor astfel de deversări poate proveni în parte și din despăduriri... Prin menținerea pădurilor în munți, isvoarele de apă avînd un curs regulat, și apele torențiale modelîndu-se în scurgerea lor pe coaste... rîurile ce se vor forma din aceste ape vor căpăta un mers regulat, regimul apelor va fi menținut în același grad, el va fi sigur și constant. Pădurea, după cum s-a recunoscut este muma rîuriior, ea alimen- tează, ea e directricea lor, ea le moderează și regulează... Păstrarea pădurilor în părțile muntoase și ameliorarea lor pentru a cămine totdeauna niște masive complete, este de cei mai mare interes pentru țară". Tot pentru o cît mai bună conservare a rolului hidrologic și antieroziona!, numeroși silvicultori promovau ideea aplicării tratamentului grădinărit pentru pădurile din zonele cu relief accidentai. în accstă privință, P. Antonescu - în 1891 - sub’inia: "Grădinăritul se impune, așadar, în România, pretutindeni unde coastele devin repezi, căci deja rîurile noastre au luat un caracter de torențialitate, reducînd la neant lucrări de artă costisitoare, cum se întîmplă la drumul de fier din Valea Prahovei..." Foarte interesante idei avansează - în 1892 - Th. G. Petraru, în legătură cu influența pădurii asupra viiturilor torențiale, asupra moderării extremelor locale de temperatură și asupra umidității. De asemenea, C. Orăscu, scriind despre "rolul complex al pădurilor", sublinia că: "întreaga bogăție națională este adesea strîns legată de masivele sale păduroase și de starea lor prosperă ". Un impresionant semnal de alarmă, privind pericolul distrugerii pădurilor moșnenești, îl trage - în 1902 - Al. S. Lăzuriami care arată că, pe lîngă jaful pe care îl fac moșnenii în propriile lor păduri, unde silvicultorii nu pot intra, mai există și pericolul speculanților: ... "O altă plagă nu mai puțin periculoasă și care amenință cu pieirea resturilor de păduri dc brad care au scăpat de lăcomia și rapacitatea moșnenilor... o constituie marii speculanți care, după ce au distrus pădurile Germaniei, ale Austro-Ungariei etc. au sosit la noi... Cu cuvinte frumușele, cu bănișori sunători, cu fel de fel de ademeniri, acești speculanți cumpără pădurile moșnenești, cu concursul samsarilor, pentru a le tăia în scurt timp, iăsînd dealurile go^e și triste... N- aveți decît să treceți în munții Buzăului sau ai Gorjului etc. pentru a vedea soarta ce se prepară acestei țări..." Același autor dezvoltă mult ideile despre rolul hidrologic al pădurii, arăîînd că aceasta "încetinește topirea zăpezilor și favorizează scurgerea lină și regulată a apelor, garantează rîuriior un debit egal și apără contra inundațiilor", conchizînd că "se impune păstrarea pădurilor cu deosebire la munte pe coastele repezi și pe nisipurile sburătoare și repartizarea lor în mod proporțional". La fel de impresionantă este concluzia pe care o trage I. A. Candi&ni - în 1902 - cînd, referindu-se la consecințele grave ale "împuținării pădurilor în părțile de munte", scria: "Acei ce defrișează o pădure trebuie să aibă în vedere că dezgroapă un tezaur la adunarea căruia n-au contribuit cu nimic, că, prin urmare, n-au drept să-l risipească și că la această faptă rea devin răspunzători înaintea generațiilor viitoare''. în articolul "Torenții în România" (publicat în anul 1922) P. Antonescu, reluînd o temă abordată anterior și de alți silvicultori, sesizează că regimul apelor din țara noastră lasă mult de dorit, că "rîurile au un debit nespus de variabil" iar caracterul lor torențial este evident. Principala cauză a acestor fenomene o constituie, după părerea autorului, "tăierea nesocotită a pădurilor din regiunile... unde menținerea lor se impune cu tot dinadinsul”... El amintește de enormele pagube provocate de inundațiile catastrofale din primăvara anului 1897, cînd au fost și 102 victime omenești, dînd ca "exemple izbitoare" de regiuni torențiale Valea Prahovei, Valea Buzăului, Valea Topologului etc. Autorul subliniază necesitatea de a acționa mai întîi în bazinele de recepție și apoi în albie, aducînd în sprijinul acestei concepții experiența altor țări din care rezultă "două practice de mare importanță", și anume: • - în primul rînd "Canalizările (regularizările - n.n.) de nuri făcute sau proiectate a se efectua, fie pentru a servi ca mijloc de transport, fie pentru irigații etc., nu pot produce un efect în adevăr util, decît după ce ș-au corectat mai întîî torenții aflători în bazinul lor hidrologic"; - în al doilea rînd, "Astfel procedînd, prin înființări de diguri avînd ca scop rectificarea și strîmtorarea albiei acelor cursuri de apă, în care continuă a se depune materiile tîrîte de pîraiele torențiale, afluenți ai lor - după cum s-a propus și la noi de cîțiva ingineri - pericolul inundațiilor devine și mai iminent și, așa fiind, ar fi cea mai mare greșeală de a întreprinde atar! lucrări hidroteh- nice pînă ce nu am izbutit să vindecăm răul încă de la originea lui". în același an, în cadrul unor dezbateri la Societatea "Progresul Silvic" pe marginea problemei eroziunilor în adîncime și a măsurilor de combatere și prevenire, P. Antonescu reia problema de mai sus, precizînd că: "Mai înainte de a ne gîndi la canalizări de rîuri, după cum în mod periodic această idee se ventilează de către unii ingineri,... mai înainte ae a proceda la irigațiune, ...trebuie să asigurăm bunul regim ai apelor prin corecțiunea și stingerea torențiior, prin consolidarea coastelor dezgolite de vegetația forestieră, prin oprirea chiar REVISTA PĂDURILGR » Anul 108 O 1993 o Nr. 2 49 de pe locul de pornire a însemnatelor cantități de materie tîrite de furia apelor torențiale și așternute, de cele mai multe ori, peste mănoasele noastre lunci, sub forma cunoscutelor... conuri zise de dejecțiune". Printre premisele favorabile declanșării proceselor torențiale, P. Antonescu considera, ca și mulți alți silvicultori din perioada respectivă, și reaua aplicare a "Legii rurale de la 1864"; în intenția legiuitorului - "nemuritorul Kogălniceanu" - era să dea noilor împroprietăriți "pămînturi bune", excluzînd "toate tufărișurile, toate porțiunile de pădure brăcuite din imediata apropiere a satelor, din regiunile muntoase ș: a colinelor, aflate adeseori pe coastele repezi"; s-a procedat tocmai pe dos: materialul lemnos cuvenindu-se proprietarilor (împroprietăriților - an.) aceștia au trecut la scoaterea buturugilor și urmarea a fost agricultura nerațională și pășunatul abuziv". Consecințele nefaste ale acestor acțiuni erau recunoscute, la vremea respectivă, chiar de către cei care le provocau. Iată, spre exemplu, ce afirma Șt D. Greceanu - președintele Societății Agrare - la un Congres al agricultorilor, din 1902: "Nu ne-am gîndit deloc Ia viitor, am înlocuit pădurile cu arături, am defrișat suprafața țării în așa fel, înot, de la baltă pînă la poalele munților, astăzi pădurile au devenit o raritate!.:. Am făcut cîmpie lucie peste tot... Dar, tocmai astăzi vedem că ar trebui să căutăm să reîmpădurim, din loc în loc, unde lipsa c prea mare, căci... lipsa de păduri este păgubitoare, este regretabilă pentru agricultură". în ceea ce privește pășunatul în pădure, este interesant de remarcat că, deși la început, el a fost discutat Înîr-o manieră mai concesivă. Codul Silvic din 1881 interzicîndu-1 cu desăvîrșire; totuși, treptat: silvicultorii au trecut la o atitudine foarte hotărîtă împotriva acestei practici, deoarece: "Pădure bună și pășune bună sunt două lucruri cu totul deosebite și ne este imposibil a le găsi sau a Ie îngădui continuu pe amîndouă, pe aceeași suprafață" (M. Tănăsescu, 1898). Numeroși alți silvicultori, ca Th. Petraru, P. Antonescu, N. Daviuescu, V. Precup, G. Agapie, Al. Ștefănescu, P. loan, H. Lazăr etc. și-au adus - de asemenea - o contribuție importantă la lupta hotăritoare împotriva pășunatului în păduri, mai ales a pășunatului în pădurile cu evident rol de protecție a solului și apelor, iar glasului silvicultorilor s-a alăturat și glasul unor agronomi de frunte. Astfel, prof. G. lonescu-Șișești arăta - în 1926 - cît se poate de limpede, că atît formarea torenților în țara noastră cît și producerea inundațiilor sunt datorate, în principal, distrugerii pe scară mare a pădurilor, de multe ori pentru a se crea izlazuri. în sfîrșit, în privința execuției lucrărilor de corectare a torenților, ca o chintesență a principalelor 50 propuneri ale inginerilor silvici, făcute de-a lungul anilor, poate fi considerat "Memoriul Societății Progresul Silvic cu privire la legea corecț’^nii torențiior", elaborat de C. P. Georgescu și D. Grozescu, în anul 1927. Prin acest memoriu, se cerea ca executarea tuturor lucrărilor din acest domeniu (corectarea torenților) să fie încredințată exclusiv administrației silvice de stat. Argumentele de fond aduse de autori, în susținerea acestui deziderat, sunt foarte interesante - sub raport principial - și și-au păstrat integral valabilitatea pînă în prezent. Iată cîteva dintre acestea, în stilul și modul de formulare folosite - pe atunci - de către autori: © problema apelor este inseparabilă de cea a pădurilor; • succesul folosirii apelor depinde de o conlucrare silvică și tehnică, în întreg bazinul unui rîu; ® este un fapt demonstrat cu prisosință că toate cheltuielile făcute - pînă la această dată - cu lucrările de artă, executate numai în canalul de scurgere al ravenelor, ori în conul de dejecție - și numai în vederea apărării iar nu a corectării - au fost zadarnice, după cum zadarnice vor rămîne toate încercările de îndreptare, care nu acționează direct asupra cauzelor; ® barajele ridicate în partea inferioară a torenților, pentru apărarea podurilor, terasamentelor de drumuri sau de căi ferate etc., ori cît ar fi de tari și înalte, ele nu pot decît să oprească - pentru un timp - aluviunile dar nu pot împiedica formarea și pornirea lor de la origine, ceea ce înseamnă că se lucrează asupra efectelor, nu așupra cauzelor și cu forțe moarte împotriva forțelor mereu vii, ignorîndu-se principiul că de apărare este nevoie atîta timp cît durează atacul; o lucrările hidrotehnice de corectare a unui torent și lucrările silvice constituie un tot inseparabil, un ansamblu de lucrări ce se înlănțuiesc și - dc aici - necesitatea ca organul de conducere să fie unic și pendinte de un singur minister; © inginerul silvic este singurul în măsură să asigure succesul acestor lucrări cu caracter special. (aprilie 1993) BIBLIOGRAFIE Clinciu, I., Lazăr, N., 1992: Corectarea torenților. Universitatea Transilvania din Brașov. Muntean u, S. A., 1975: Primele preocupări în domeniul corectării torenților (1881-1929). Pregătirea legislației în domeniul combaterii proceselor torențiale. Manuscris, Universitatea Transilvania din Brașov. REVISTA PĂDURILOR « Anul 108 • 1993 9 Nr. 2 DIN ACTIVITATEA HNOTOTULOT DE CERCETĂM ȘI AMENAJĂM SILVICE Tehnologii de instalare a vegetației forestiere pe alunecările de teren din aria flișulai carpatic (Responsabil: ing. V. Frangu) Cercetările experimentale și observațiile biometrice efectuate asupra culturilor forestiere mai vechi, din perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate, au evidențiat următoarele aspecte mai importante: e Pe terenuri alunecătoare, cu masa de pămînt de la puternic la foarte puternic fragmentată, fără exces de apă, cu amestec de sol și rocă, cele mai bune rezultate s-au obținut în cazul frasinului de Pensylvania, pinul negru, cătina roșie, păducelul și aninul alb. © Pe terenuri alunecătoare, cu masa de pămînt moderat la foarte puternic fragmentată, cu exces de apă și amestec de sol și rocă, s-au obținut cele mai bune rezultate în cazul plantațiilor cu anin alb, salcie albă și yișin. în cazul sălciei albe, a dat rezultate bune și folosirea sadelor de 1-1,5 m înălțime și 4-6 cm grosime. ® Pe suprafețe de desprindere stabilizate sau • semistabilizate, cele mai bune rezultate s-au obținut în cazul cătinei albe. Stabilirea fondurilor de producție optime pentru pădurile amenajate în codru grădinărit (Responsabil: ing. I. Giurgiu, ICAS-Stațiunea Brașov) Prin cercetările efectuate s-a urmărit stabilirea structurii și mărimii fondurilor optime de producție, pentru pădurile amenajate în codru grădinărit, în raport cu bonitatea stațiunii, formația de pădure și funcțiile social-economice și ecologice, atribuite acestor păduri. S-a stabilit diametrul limită la arboretele amestecate de rășinoase cu fag, din clasa a ll-a de bonitate, pentru funcția de recreare (Br, Mo-96 cm, Fa-88 cm), fiincția de protecție a apelor și funcția de producție-protecție (Br, Mo-88 cm, Fa-80 cm). Mărimea fondurilor de producție optime, rezul- tate din cercetări, este: 530 m3/ha (G=39,5 m2/ha), pentru amestecurile de rășinoase și fag, cu funcția de protecția apelor și funcția de producție-protecție; 590 m’/ha (G-40,9 mVha), pentru amestecurile de rășinoase și fag, cu funcția de recreare; 430 m’/ha (Gr“27,1 m2/ha), pentru făgetele pure, cu funcția de protecția apelor și funcția de producție-protecție. Se propune luarea în considerare a rezultatelor cercetărilor la elaborarea și punerea în aplicare a noilor norme tehnice pentru cea de-a cincea etapă de amenajare a pădurilor din țara noastră, Cercetări asupra dinamicii populațiilor de Lymantria monacha din pădurile de rășinoase în vederea stabilirii tendințelor de apariție . a înmulțirilor în masă (Responsabil: dr. ing. V, Mihalciuc, ICAS-Stațiunea Brașov) Cercetările efectuate au condus la următoarele rezultate: © Intensitățile de atracție a fluturilor la cursele feromonale au înregistrat valori mai mari în nordul Carpațilcr Orientali - în zonele Borsec-Broșteni, Moldovița-Vatra Dornei-Putna - unde există focare endemice ale insectei. © Acoperirea optimă a terenului cu curse și extragerea la capacitate a fluturilor se pot realiza și asigura în cazul amplasării în rețele cu distanțe oe 300 m între curse. © Pentru instalarea curselor în teren, sunt indicate locuri plane, dominante și situate în jumătatea superioară a versanților și nu la margini de masiv și pe firul văilor. © Testarea curselor colorate a scos în evidență un efect mai atractiv al celor galbene, diferențele înregistrate nefiind - în toate cazurile - semnificative. © Declanșarea zborului insectei cunoaște variații importante de la o regiune ecologică la alta. La altitudini scăzute, în sudul și estul arealului natural al molidului, declanșarea zborului s-a produs la începutul lunii iulie, pe cînd în nordul Carpaților Orientali și în Carpații de Curbură aceasta a avut loc cu o întîtziere de circa două săptămîni; pe măsura creșterii altitudinii, declanșarea zborului a întîrziat, existînd o variație suplimentară și din cauza factorului climatic din fiecare an. ® Aportul păsărilor, viespilor și păianjenilor - la diminuarea densității dăunătorului - se estimează la circa 30%. • In compoziția faunei asociate omizilor de L. monacha, din coroana arborilor, entomofagii reprezintă circa 30%, iar cei specifici defoliatorului reprezintă 15%. © Nivelul populațiilor normei, stabilit - în depistările făcute în anii 1974-1991 - cu ajutorul curselor feromonale, prezintă fluctuații, mai mult sau mai puțin evidente, în această perioadă, caracteristice fazei de latență a defoliatorului. Elaborarea tabelelor de producție pentru arboretele de molid instalate în afara arealului natural (Responsabil: ing. D, Drăghiciu, ICAS-Stațiunea Brașov) Utilizarea - pentru arboretele de molid, instalate în afara arealului natural (în lucrările de producție cît REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 « 1993 e Nr. 2 51 și în cele de amenajare a pădurilor) - a tabelelor de producție, întocmite pentru molidul situat în areal, nu se justifică - din punct de vedere științific și tehnic - deoarece, în baza legităților auxologice cunoscute, atît producția acestor arborete cît și vîrsta exploatabilității tehnice diferă substanțial de a celor situate în areal. Cercetările efectuate au condus la obținerea următoarelor rezultate: - întocmirea tabelelor de producție (clasele I-III), tabele ce oferă date privitoare la mersul creșterilor pentru arboretul dinainte de răritură, răritură, arboretul după răritură și producția acestora; - elaborarea unei tabele de producție simplificată (G și V, pentru arboretul total, in funcție de înălțimea medie); - elaborarea unei tabele privind producția în substanță uscată (biomasă), în t/ha; valori unice pentru producția principală. Valorile cuprinse în aceste tabele evidențiază superioritatea producției și a creșterii arboretelor de molid, instalate în afara arealului natural, față de molidul din areal, mai ales în tinerețe. Pe lîngă cele menționate mai sus, lucrarea mai prezintă: - o statistică a arboretelor de molid, instalate în afara arealului natural; - informații în legătură cu densitatea aparentă convenționala (kg/mJ), a lemnului de molid din afara arealului natural și a producției în substanță uscată (t/ha); - date privitoare la stabilirea vîrstelcr exploatabilității absolute a acestor arborete etc. Cercetări asupra biologiei mkorlzelor la specii lemnoase utilizate Ia împădurirea terenurilor erodate, în vederea îmbunătățirii reușitei și grăbirii închiderii culturilor (Responsabil: ing. V. Deaconu, ICAS-Stațiunea Brașov) în urma cercetărilor efectuate pe parcursei celor trei ani ai ciclului de cercetare, se desprind următoarele rezultate mai importante: © A fost definitivată metoda de lucru la efectuarea determinărilor privind gradul de ectomicorizare a rădăcinilor puieților și arborilor. © S-au efectuat cercetări privind starea micoritică. Ia peste 20 specii forestiere. g S-a constatat că, în condițiile obișnuite, pe care le oferă majoritatea pepinierelor din țara noastră, procesul de micorizare a rădăcinilor și de contact ÎGramoxone, Basta etc.), puieților - pe cale naturală - se desfășoară, în general, în mod satisfăcător; cu privire la acest aspect se ridică, totuși, cel puțin două întrebări importante: - speciile de ciuperci, instalate natural în pepinieră pe rădăcinile puieților, sunt destul de adaptate condițiilor staționate în care vor fi plantați puieții? - se asigură păstrarea viabilității asociaților micoriticc, pe parcursul operațiilor de scoatere, păstrare, transport și plantare ale puieților? © Principala specie de ciuperci care produce micorizarea în arboretele de pin negru și pin silvestru - din țara noastră - este Boietus granalatus, specie întîlnită în toate plantațiile și arboretele de pin investigate (peste vîrsta de 15 ani). în cazul unui test - efectuat în seră - s-a dovedit că puieții de pin silvestru, micorizați pe cale naturală, realizează - la vîrsta de 2 ani - acumulări în biomasă de 17-20 ori mai mari, decît puieții nemicorizați. $ S-a dovedit că tratamentele aplicate - în vederea combaterii fuzariezei - nu distrug inoculii naturali de ciuperci micoritice din soi, în cazul în care aceste tratamente sunt efectuate superficial (2-5 l/nf). o în urma cercetărilor efectuate, au fost făcute recomandări pentru producție, în vederea obținerii unui material de plantare corespunzător calitativ, din punctul de vedere al stării micoritice. Combaterea integrată a vegetației dăunătoare cin pepiniere și răchitării' (Responsabil: dr, ing. V. Leandru) Pe baza datelor de cercetare științifică, recoltate pe parcursul ciclului 1990-1992, din pepiniere (peste 180 suprafețe experimentale), răchitării (160 suprafețe experimentale) precum și suprafețe demonstrative, instalate în regenerări naturale, în care au fost testate Ierbicide reziduale (Pitezin, Simadon, Gardoprim, Caragard, Afalon, Aresin, Kerb, Goa?, Casaron, Fydulan etc.), foliare (Fusilade, Galant, Targa, Nabu, Durore, Lontrel, Starane etc.) s-au stabilit următoarele rezultate și direcții noi de cercetare: © Stabilirea dozei ierbicidelor reziduale, utilizate în combaterea în semănături - din primul și din al doiiea an - la stejar și gorun, pe soluri grele sau bogate în humus, față de dozele aplicate în prezent. o Stabilirea succesiunii și frecvenței apariției diferitelor categorii de buruieni, pe parcursul unui sezon de vegetație în pepiniere și răchitării. 9 Obligativitatea aplicării unui anumit sistem de pregătire a terenurilor, înaintea instalării culturilor silvice și recomandarea tratării covorului de buruieni cu ierbicidd sistemic, foliat, nesetectiv - Roundup. © Precizarea tehnologiilor de aplicare a tratamentelor cu ierbicide foliare sistemice precum și a celor reziduale, în distrugerea buruienilor perene și anuale din răchitării și pepiniere, în timpul vegetației. © Cunoașterea bioecologiei unor buruieni perene foarte dăunătoare, cu stabilirea mijloacelor de combatere. © Adaptarea echipamentelor și mașinilor agricole de ierbicidat la particularitățile culturilor silvice. 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 0 Nr. 2 CRONICA COOPERARE ȘTIINȚIFICO-TEHNICĂ INTERNAȚIONALĂ Colaborarea româno-franceză în domeniul silviculturii*’ L în ultimii 150 de ani, între silvicultura românească și cea franceză s-au statornicit legături trainice, benefice. Aceste relații au fost deosebit de intense în prima etapă de dezvoltare a silviculturii românești, cînd am preluat concepte, terminologia și forma de organizare, pentru care silvicultorii români rămîn profund recunoscători silviculturii franceze, 2. Intre timp, în țara noastră s-a dezvoltat o silvicultură națională axată pe realitățile naturale, economice și sociale ale' spațiului geografic românesc. Știința silvică romanească a înregistrat priorități europene, recunoscute - în primul rînd - de oamenii de știință francezi. In perioada totalitaris- mului comunist, relațiile - pe plan silvic - cu Franța au fost sub nivelul celor tradiționale. 3. Istoria legăturilor silvice dintre România și Franța constituie o problemă care poate fi soluționată prin metode ale retrologiei forestiere. 4. Imediat după evenimentele din decembrie 1989 - și constant în ultimii trei ani - specialiștii francezi din Oficiul Național al Pădurilor, din unități de cercetare și învațămînt, au manifestat un deosebit interes și disponibilitate față de soluționarea dificilelor probleme cu care se confruntă silvicultura româneasca, în drumul ei spre economia de piață. In acest context s-au intensificat legăturile noastre cu silvicultura franceză, prin deplasări de documentare și profesional-turistice, cursuri de specializare, schimburi de literatură de specialitate ș.a. Sunt însă slab dezvoltate legăturile economice, științifice și de cooperare. De bun augur sunt colaborările în domeniul monitoringului forestier. Se apreciază că noi nu valorificăm încă exhaustiv disponibilitatea părții franceze, față de problemele silviculturii românești; o serie de oferte și inițiative au rămas fără finalizare, așa cum sunt cele privind informatica, managementul și cooperarea. S.In condițiile trecerii silviculturii noastre spre economia de piață, experiența franceză se poate dovedi deosenit de utilă. Cîteva exemple sunt edificatoare: o lemnul de calitate trebuie să reprezinte produsul de bază al silviculturii. Preocupările actuale exagerate - din domeniile produselor accesorii, salmoniculturii industriale, fazaneriilor ș.a. - deturnează atenția silvicultorilor de la problemele actuale ale silviculturii autentice. De aceea, procesul privatizării unor păstrăvării, fazanerii, centre’de fructe de pădure ș.a. trebuie încurajat; ® liberalizarea prețurilor la lemnul pe picior, pînă la nivelul celor europene, licitațiile după modelul francez, exploatări în regie și prin agenți economici particulari și alte elemente ale economiei de piață trebuie rațional asimilate de silvicultura româneasca, fără de care aceasta nu se va putea desprinde din stadiul actual, de accentuată și gravă subdezvoltare; 0 starea precară în care se află pădurile particulare din Franța, coroborată cu recentele consecințe ale privatizării unor păduri din țara noastră - ca urmare a aplicării Legii fondului funciar - demonstrează indubitabil pericolul forestier național, îndemnînd la menținerea acestuia ca domeniu public de stat; a informatizarea (autentică) este singura cale de înlăturare a actualului sistem informațional birocratizat, care constituie un obstacol în calea autonomizării și modernizării silviculturii românești; ® fără creșterea gradului de mecanizare a lucrărilor silvice, silvicultura românească va intra - în curînd - într-un puternic blocaj tehnic; * promovarea regenerării naturale a arboretelor și a tratamentelor intensive, interesul față de protejarea semințișului, solului și arborilor pe picior, conservarea biodiversiiății genetice și ecologice a pădurilor și optimizarea structurii arboretelor constituie preocupări fundamentale ale silviculturii modeme; ® constituirea fondului silvic prin impozitări speciale - referitoare la produsele și efectele benefice ate pădurilor - constituie singura soluție realistă pentru finanțarea lucrărilor de împădurire, în afara fondului forestier și de reconstrucție ecologică; ® progresul în silvicultura practică nu va putea fi asigurat fără instituționalizarea unui nou sistem de promovare pe funcții, a personalului silvic, bazat pe: grade profesionale, concursuri severe, atestări - prin examinări - pe funcții ale personalului de conducere de toate gradele, perfecționarea continuă - oficializată prin examinări ale personalului - ș.a.; * structurile organizatorice, dotarea tehnică a unităților de cercetare, gradul înalt de pregătire a personalului de cercetare și sistemul de promovare a acestuia - practicate în Franța - reprezintă modele utile pentru restructurarea, eficientizarea, debirocratizarea și modernizarea cercetării științifice, în domeniul silviculturii din țara noastră. Actualele structuri - birocratice și învechite - au devenit un obstacol, în promovarea progresului în acest domeniu. 6. Știința silvică și silvicultura românească dețin priorități și realizări de prestigiu, dar sunt insuficient cunoscute în străinătate, iar în pădurile noastre se întîlnesc - încă - un excelent genofond și un ecofond de interes european și mondial. De aceea, este necesar ca oficialitățile românești să întreprindă mai mult pentru cunoașterea pe plan mondial a acestor priorități și realizări, ceea ce va contribui la creșterea orestigiului internațional al României. 7. Fosta Casă Autonomă a Pădurilor Statului (CAPS) avea o structură relativ apropiată de actuala structură a Oficiului Național al Pădurilor din Franța. Din experiența îor se pot desprinde multe învățăminte pentru restructurarea silviculturii românești. Regia Autonomă a Pădurilor reprezintă o soluție organizatorică eficientă și de perspectivă pentru gestionarea pădurilor aflate în proprietatea statului. 8. Comparativ cu Franță, pădurile și silvicultura României parcurg - în actuala perioadă - cele mai- dificile și riscante momente, după masacrul forestier care a avut ioc în anii interbelici (cînd a fost defrișat peste 1,3 mii, ha de păduri). Pădurile sunt amenințate de: fărîmițarea fondului forestier prin acțiuni Idei desprinse din lucrările Simpozionului organizat de Societatea "Progresul Silvic” la 24.02.1993. REVISTA PĂDURILOR ® Anul 108 9 1993 O Nr. 2 53 legislative, delicte, corupție, consecințele dezechi- librului ecologic, poluare, dăunători, secete urmate de amplificarea fenomenului de uscare anormală a arborilor. De aceea, se impun - de urgență - acțiuni de mare amploare pentru prevenirea, stoparea, combaterea și înlăturarea urmărilor posibile ale acestor puternici factori dereglatori. 9. Regia Autonomă a Pădurilor din România și Oficiul Național al Pădurilor din Franța reprezintă două mari unități forestiere ale continentului european, care - prin acțiuni de colaborare - se vor putea impune ca modele pentru silvicultura Europei unite, prima pentru est, a doua pentru vest, ca expresie a înaltului potențial creativ al latinității noastre. In acest scop, Departamentul Pădurilor, Regia Autonomă a Pădurilor și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice vor manifesta mai multă inițiativă și interes sporit pentru colaborarea și cooperarea cu Franța, pentru finalizarea promisiunilor și angajamentelor asumate cu oficialitățile franceze. A consemnat Prof. dr. doc. V. GIURGIU Membru corespondent ai Academiei Române Cooperare științifică româno-italiană Sub auspiciile Asociației Internaționale de Fitosociologie, a Universității Camerino și Academiei României din Roma, a avut loc - în ziua de 26 martie 1993 - colocviul româno-italian de fitosociologie. Colocviul a fost organizat pentru a marca apariția volumului Vegetation potentielie de la Roumame, în prestigioasa serie de monografii geobotanice Braun-BIanquetue, editată de Departamentul de Botanică și Ecologie al Universității Camerino (prof. Franco Pedrotti) și Stațiunea Internațională de Fitosociologie din Bailleul (prof. Jean-Marie Gehu). Volumul, elaborat de Doina Ivan, N. Doniță, Gh. Coldea, V. Sanda, A. Popescu, T. Chifti, N. Boșcaiu, D. Mititelu, Mihaela Paucă Comănescu și publicat în limba franceză, conține prezentarea vegetației României, caracterizată din punct de vedere fitosociologie, ecologic, geografic si ultima hartă de vegetație a țării, elaborată în cadrul proiectului internațional 'Harta de vegetație, a Europei*’. Publicarea acestei lucrări de sinteză se înscrie în seria de acțiuni de cooperare itaio-română și franco- italo-română, care s-au*desfășurat - după anul 1989 - în cadrul sprijinului moral și material, acordat cercetătorilor români - în domeniul gecbotanicii - de către Universitatea Camerino și Stațiunea Internațională de Filcsccioiogie-BailleuL din Franța. Intre aceste acțiuni, sunt de menționat cooperările cercetătorilor rpmâni și italieni în studiul vegetației de luncă din România și al vegetației de pajiști montane din Italia, ale celor romani și francezi în studiul vegetației psamofile și halofile, efectuarea de stagii de perfecționare profesională și cercetare pentru unii specialiști romani în Italia și Franța ca și participarea acestora cu lucrări la simpozioane științifice internaționale, facilitată de părțile italiană și franceză. Sprijinirea publicării unui număr destui de mare de lucrări științifice românești în Franța și Italia a contribuit - de asemenea - la afirmarea cercetătorilor români pe plan internațional. Colocviul a fost deschis de către președintele Academiei României din Roma, doamna academician Zoe Dumi£resc^'Bu£utex^&., care a relevat amploarea și importanța coonerări". științifice între România și Italia. Piofesorui K Pedrotti care - împreună cu prof. G. G^hu - a inițiat și organizat colocviul, a prezentat volumul Văgetation potentielie de la Roumanie. In continuare, cercetătorii români și italieni au susținut 11 comunicări privind vegetația României și vegetația Italiei. Patru dintre acestea s-au referit Ia vegetația României (N. Doniță - Vegetația Românie! pe harta de vegetație a Europei, N. Boșcaiu - Individualitatea fițogeograficâ a spațiului carpaio-ponto-dunârean, G. Coldea Sinfaxonomia pădurilor cu carpen ăia România, D. Gafta și F. Pedrotti - Contribuții la cunoașterea anlnișurilor din Oltenia). Celelalte șapte, prezentate de S. Pignatti (Roma), S. Gentile (Genova), E. Biondi (Ancona), C. Blasi, M. P. Gigli și A. Stanisci (Roma), SL Hruska (Camerino), E. Orsomando (Camerino), A. Acosta, S. Mazzoleni și C. Blasi (Cordoba, Neapo.e, Roma) s-au referit la vegetația Italiei. Colocviul a prilejuit un fructuos schimb de opinii și de publicații. A.u fost stabilite contacte științifice care vor putea fi dezvoltate în viitor. Succesul colocviului, care s-a bucurat de o largă participare (peste 60 specialiști), s-a datorat strădaniei profesorului F. Pedrotti, mare prieten al României, și colectivului său de lucru (printre care și doctorandul român Dan Gafta) precum și sprijinului acordat de conducerea Academiei României din Roma. Dr. ing. N. DONIȚA ’ mo. mcolai PAȘcovia la 98 oi La 26 mai 1895, în comuna Mînăstirea Humorului, într-o familie de țărani har nici și cu mulțî copii» se năștea viitorul inginer silvic Niccîai PascevicL După absolvirea școlii primare în satul natal, urmează gimnaziul și liceul în Suceava, la Orient Obergymnasium (1907-1914), actualmente Liceul "Ștefan cel Mare". începe studiile de silvicultură Ia facultatea de largă recunoaștere "Hochschule fur Bodenkultur - Abteilung Forstwesen” - din Vi^na - pe care le întrerupe după un an (1917-1918). In perioada 1918- 1921 frecventează cursurile Școlii Superioare de Silvicultură din București, după care e*fectuează o perioadă de stagiu în cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor. Se reîntoarce - începînd cu anul 1993 - în Bucovina, la început lucrînd în cadrul Fondului Bisericesc de la Cernăuți - în probleme dc amenajare (1923-1924) - și, apoi, ca șef de ocol la Ocolul silvic Frasin (1924-1926). In anul 1926 devine profesor și director la Școala de brigadieri silvici din Rădăuți, unde va lucra pînă în apuî 1955. In ultima parte a activității sale profesionale (1955-1958) este încadrat profesor la Grupul școlar profesional din Cîmpulung Moldovenesc. 54 REVISTA PĂDURILOR « Anul 108 ® 1993 O Nr. 2 A fost pensionat în anul 1958, cu o pensie de circa 350 lei. Actualul decan de vîrsta al silvicultorilor din România merită aceste rînduri, în egală măsură, pentru activitatea sa didactică și științifică, care - în structura sa - conține elemente originale, de multe ori cu referiri concrete asupra pădurilor din Bucovina. Această activitate este legată de: • învățămîntul silvic mediu (manuale pentru diferite discipline); ® molidul de rezonanță; ® dicționare bilingve (german-român) de specialitate; ® diverse probleme de actualitate din silvicultură. Pentru învățămîntul mediu, inginerul Nicolai Pașcovici a tipărit șapte manuale care se raportează la domenii importante ca: botanică forestieră (1), vînătoare (3), amenajarea pădurilor (1), silvicultură (1), produse accesorii ale pădurii (1). Cea mai importantă preocupare pe linie științifică este legată de molidul de rezonanță, în acest domeniu Domnul Nicolai Pașcovici realizînd un autentic pionierat. Prima lucrare a autorului, referitoare la molidul de rezonanță, a apărut în Revista Pădurilor din anul 1930. Cunoștințele, în această problemă nouă, au fost sintetizate și publicate în lucrarea Molidul ca lemn de rezonanță din pădurile fondului bisericesc, apărută în două volume (1934-Pitești și 1938-Cernăuți). Autorul a revenit asupra molidului de rezonanță în anul 1972 și 1973, în Revista pădurilor. După anul 1985, intenționa să publice o monografie completă a molidului de rezonanță, cu referiri speciale asupra celui din Bucovina. w In alte lucrări publicate în Revista pădurilor, autorul a abordat și probleme cu caracter preponderent dc silvicultură. Merită a fi subliniată - în mod deosebit - publicarea dicționarelor de silvicultură (german- român, 1931, 87 p. și în 1983, 798 p.). Cel din 1983 poate fi considerat p adevărată capodoperă în domeniu, excelînd prin bogăția și - mai ales - exactitatea ecliivalcnței termenilor (peste 15.000). Ceea ce se cunoaște mai puțin, sau aproape deloc, despre activitatea inginerului Nicolai Pașcovici, este lucrarea în manuscris Povestiri din viața mea, terminată în 1983 și care cuprinde două volume substanțiale. Această lucrare, cu caracter autobiografic, este o reușită frescă de epocă, autorul povestind cu mult farmec evenimente din viața sa, semnificative pentru perioadele în care au avut loc. Copilăria Domnului Nicolai Pașcovici este foarte asemănătoare cu aceea a multor copii născuți la sfîrșitul veacului precedent. Dar, după lectura acestei lucrări, se impune aproape de la sine adevărul că majoritatea etapelor din viața autorului, inclusiv copilăria, sunt mai degrabă pretexte pentru a descrie medii sociale obiceiuri și oameni. Povestindu-și copilăria, autorul aduce în prim plan satul bucovinean, cu mediul său specific, cu portrete de țărani - descinși parcă direct din istorie - cu tradițiile și obiceiurile păstrate din moși-strămoși. Perioada gimnaziului și liceului este un bun pretext pentru a realiza o imagine foarte sugestivă a orașului Suceava, de la începutul acestui secol, a școlii ca mediu de formare a intelectualului bine instruit, cu o largă și solidă cultură. In acea perioadă aflăm că viața spirituală a Liceului din Suceava - și a Sucevei însăși - era guternic marcată de poezia nemuritoare a lui minescu. O mare parte din lucrare este dedicată primului război mondial, soldajilor români din Bucovina, angrenați în luptele din nordul Italiei, alături de trupele Imperiului Austro-Ungar. Perioada studenției îl aduce pe viitorul inginer silvic în București, oraș al contrastelor: mizerie și lux, occidentalism și orientalism, toate la un loc. Autorul reușește să realizeze portrete sugestive ale profesorilor de la Școala Superioară de Silvicultură, surprinzînd aspecte esențiale din comportamentul și ținuta fiecăruia. Profesorul Drăcea, pe atunci asistent, strălucea prin elocință, iar la examene pretindea studenților să scrie și să vorbească în fraze simple, clare și concise; Profesorul Stinghe apare ca un spirit riguros și enciclopedist, mereu preocupat de realizarea Agendei inginerului silvic. Profesorul lacobescu, de dcndrologie, era și un bun ecolog, reușind să depisteze - pentru unele specii - ecotipuri bine adaptate unor condiții de mediu specifice (exemplu: frasinul de terenuri jilave, stejarul de luncă cu ghindă mare etc.). Lucrarea continuă cu descrierea activității de silvicultură din cadrul Fondului Bisericesc din Bucovina, a conceptelor care stăteau la baza aceșteia, implicit a specialiștilor care le promovau. învățămîntul silvic din Bucovina, care i-a ocupat cea mai mare parte din viața de inginer silvic, îi dedică o parte substanțială din lucrare. Modul de formare a viitorilor brigadieri silvici și pădurari este și astăzi în actualitate, prin rigoarea instruirii și - mai ales - prin preocuparea dascălilor în direcția cristalizării personalității fiecărui cadru silvic. Această lucrare merită, datorită bogăției de informații, stilului antrenant de prezentare și surprinderii unor momente specifice de epocă, să ne publicată în întregime. Am avut ocazia să-l cunosc pe eminentul silvicultor în perioada 1980-1983, cînd a locuit la Cîmpulung Moldovenesc. Deși atunci avea peste 85 de ani, impresiona prin vitalitate și o prospețime a memoriei, specifice mai degrabă tinereții. Atunci definitiva dicționarul de specialitate german-român. Cu ocazia împlinirii vfrstei de 98 de ani, adresăm Domnului Nicolai Pașcovici urări de sănătate, din partea tuturor generațiilor de silvicultori care l-au cunoscut - direct sau prin lucrările domniei sale- cu speranța că i le vom putea adresa și cu prilejul împlinirii vîrstei de 100 de ani. Dr. ing. NICOLAE GLAMBAȘU Membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 9 Nr. 2 55 Receaizi® Revista "Prosit", nr. 1, 1993 Familia publicațiilor cu profil silvic s-a mărit prin apariția revistei "Prosit", editată de Filiala Timișoara a Societății "Progresul Silvic". "Prosit" va oferi cititorilor o gamă largă de informații și articole tehnico-științifice, ce vor reflecta preocupările de reconstrucție ecologică și protecție a resurselor forestiere din sud-vestul țării. "Prosit" răspunde astfel unor necesități atît de promovare a îndelungatei experiențe silviculturaie, acumulate pe plan local, cît și de conectare mai operativă a cadrelor tehnice din Banat la circuitul informațional tot mai activ al disciplinelor silvice. Această revistă, deși este lansată într-o perioadă în care publicațiile de specialitate se confruntă cu probleme economice aproape insurmontabile, se impune de la primul număr printr-o ținută grafică deosebită, ce nu poate fi decît rodul muncii în echipă. Datorită acestui fapt, prima urare făcută colegiului de redacție este de a menține nivelul de prezentare a primului număr precum și standardele de ordin calitativ, impuse articolelor publicate. în acest context, este de asemenea lăudabil efortul de a prezenta articole însoțite de rezumate în limba franceză, aspect foarte important în promovarea și recunoașterea pe plan internațional a lucrărilor publicate. Cum este și firesc în asemenea ocazii, primul număr își propune să exemplifice profilul revistei printr-un număr mai mare de articole semnate de specialiști ce fac cinste silviculturii din Banat, de care sunt legați printr-o activitate îndelungată și plină de abnegație - dr. ing. Melanica Urechiatu, dr. ing. I. Rădulescu, ing. Gh.'Balintoni, ing. D. Blănaru, ing. Al. Pîrv ș.a. Este de așteptat ca viitoarele numere să găzduiască articole mai ample - și, evident, în număr mai redus - existînd chiar posibilitatea unei .^specializări" a fiecărui număr pe un anumit domeniu, după un model tot mai frecvent utilizat al revistelor științifice. Ne exprimăm această speranță și datorită faptului că "Prosit" promite a prelua o parte din cererea de spațiu editorial ce se manifestă în sectorul de cercetare din silvicultură. Ing. MARIAN DRAGOI 56 LANDIS, T. D., TTNUS, R. W., MCDONALD, S. E., BARNETT, J. P„ 1990: Containers and growing media (Containere și medii de creștere). Agricultural Handbook 674, USDA-Forcst Service- Washington DC-USA, 88 pag., 20 tab., 47 fig., 130 ref. bibi. Volumul face parte din lucrarea "The container tree nursery manual" (Manualul pepinierelor silvice pentru producerea puieților containerizați), structurată în șapte volume separate: voi. 1: Planning development and management (Planificarea, dezvoltarea și managementul), voi. 2: Containers and growing media (Containere și medii de creștere), voi. 3: Container nursery environment (Mediul pepinierelor pentru producerea puieților containerizați), voi. 4: Seedling nutrition and irrigation (Nutriția și irigarea puieților), voi. 5: The biological component: nursery pests and mycorrhizae (Componenta biologica: dăunători și micorize), voi. 6: Seedling propagation (Propagarea puieților) și voi. 7: Seedling Processing, storage and outplanting (Prelucrarea, păstrarea și plantarea puieților). Ideea editării separate a acestor volume a pornit de la faptul că aspectele tratate trebuie reactualizate, < datorită progreselor tehnice și, se poate spune, chiar a automatizării procesului de producere a puieților containerizați, în acest fel reactualizarea unor aspecte nepresupunînd reeditarea întregii lucrări. Acest volum reprezintă una din cele mai cuprinzătoare lucrări - privind containerele pentru producerea puieților forestieri și mediile de creștere - apărută pînă în prezent. Este structurat în două mari capitole. Primul capitol ("Containere-tipuri și funcțiuni") tratează caracteristicile ce trebuie îndeplinite de către containere pentru producerea puieților forestieri, tipuri de containere, lucrări de formare și retezare a rădăcinilor. Capitolul al doilea ("Medii de creștere") prezintă funcțiile ce trebuie îndeplinite de către acestea, caracteristicile mediului ideal de creștere, componentele mediului de creștere și modalități de preparare a acestora. La sfîrșitul fiecărui capitol sunt prezentate recomandări, pe baza experienței acumulate, pînă în prezent, în acest domeniu. Ing. I0AN ABRUDAN REVISTA PĂDURILOR ® Anul 108 © 1993 O N- - Filiala Teritorială MIERCUREA CIUC - Str. G. Coșbuc nr.78, cod 4100 Cabanele de vînătoare din raza Filialei Silvice Miercurea - Cine - județul Harghita - asigură condiții optime de cazare împătimiților vînătoarei de vînat mare (urs, cerb, mistreț) si cocos de munte