^1989 REVISTA!,ANUL 1041 PAPURILOR | || S Grija conservării pădurilor nu este o sarcină numai a n i S t e r UI organelor de stat, ci a întregului popor. Codul silvic prevede că toate w;riil*iii-MOrganiza^le Publice v t g u 11 u r 11 și cetățenjj jnșjșj au îndatorirea patriotică de a apăra și ocroti Pădurile și vegetația forestieră, de a sprijini efectiv măsurile inițiate in acest scop. Munții Făgăraș, zona Budislavu. Foto: Ion Nădrag REVISTA PĂRERILOR -SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR — ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII ȘI AL MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII CONSILIUL DE CONDUCERE Dr ing. Gh. Constantlnescu (președintele consiliului și redactor responsabil), Ing. I. Tăbăraș (vicepreședintele consiliului), i Proi. dr. St, Alexandru, Ing. I. Bnșe, Dr. ing. D. CArloyanu, Ing. FI. Cristeseu, Ing. Cornelia Drăgan, Dr. ing. C. Frutnosu, Dr. doc. V. Giurgiu, Dr. ing. M. lanculescu, Ing. A. Menhardt, Prof. dr. ing. S. A. Munteauu, membru corespondent al Academici R. S. România, Conf. dr. ing, Filofteia Negrnțiu, D. Pașca, Ing. I. Pictrăreanu, Ing. I. Predescu, Ec. Gh. Sanda, Ec. V. Savn, Pro! dr. ing. V. Stăneseu, Ing. Or. Stcian ANUL 104 Nr. 2 1989 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr, doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. I. Olteana — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. A. Anca, Ing. AL Balșotu, Dr. ing. I. Latrina, Dr. ing. Gh. Cerchez, Ing. Gh. GavrUescu, Prof. dr. ing. Gh. lonașcu, Dr, ;ng. Em. Mareoci, Dr. ing. I. Milescn, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, Ing. St. Muuteanti, Dr. Ing. G. Mure- șau, Ing. M. Nlcolae, P. Pascu, Ing. P. Saru, Prof. dr. ing. V. Stănescu, Dr. ing. Meimioa Ureehiatu Redactor principal: Elena Niță Tehnoredactor : Marfa Ularu SUMAR V. GIURGIU: Tratamente intensive: realități și per- spective 58 C. BÎNDIU, M. IANCULESCU, CLAUDIA EVE- LINA BUDU: Modificări ale principalelor procese eeofizlologlce la arborii forestieri ca urmare a Influ- enței poluării din zona Copșu Mică 84 KATALIN BARTOK: Reflectă oarellehenll stabilita- tea șl viabilitatea pădurilor? 69 V. BUZEA: Amenajarea pădurilor Ocolului silvic Mediaș, in condițiile poluării industriale 73 V. BOLEA: Intervalele dintre fructiflcațllle goru- nului — Quereuf pelraea (Matt.) Liebl. — in ultimele trei decenii 79 GABRIELA DISSESCU, D. CHIRA; Observații asupra prezenței unor insecte galicele la stejarul pedun- eulat din Stațiunea ICAS —Cornetu 84 I, BARBU: Influența desimii arboretelor de molid asupra parametrilor de stabilitate a arborilor 90 LARISA NICOLESCU, N. NICOLESCU: O rari- tate: fagul în nord-vestul țării 91 I. MACHEDON; Contribuții la perfecționarea unor metode de evaluare economică a funcțiilor de protecție ale pădurilor 96 I. BUȘE, J. KRUCH: Contribuții Ia cunoaștere i con- sumului de combustibil la încărcătoarele de tip IFRON șl 1FRA, utilizate lu centrele de sortare șl prelndustrla- Uzare a lemnului 99 Af STEGARU, C. PUIU: Realizarea unor tractoare forestiere de putere mică (30—45 CP) pentru colec- tarea lemnului din tăieri secundare 103 P. Ci RLĂNARU; Valorificarea superioară a lem- nului scurt de foioase 106 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CER- CETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE 108 CRONICĂ 110 112 RECENZII 78, 33, 105, 107, 111, 118 REVISTA REVISTELOR G8, 83, 89, 95, 107 CONTENTS V. GIURGIU: Intensive forest treatments: realitles and prospects 58 C. B1NDIU, M. IANCULESCU, CLAUDIA EVE- LINA BUDU: Modifieations of the main ecophyslo- logieal processes of forest trees as a resnlt oî the pol- lution Inflnence in Copșa Mică arei 64 KATALIN BARTOK: Do the liehens reflect the sta- blUty and vlabllity of forests ? 69 V. BUZEA: Forest management in the forest dis- trict Mediaș under the condiționa oî Industrial po- lutlon . 73 V. BOLEA: The fruetlficstltm interval in sesslle oak — Quercus pertaea (Matt.) Liebl. — lu the last three deeades 79 GABRIELA DISSESCU, D. CHIRA: Remărită on ttie presence of some gali indsiciug înseets in pedunculate oak iu the station of the Forest Research and Mana- gement Institute — Cornetu ■ 84 I. BARBU: The > lîiuenec oi young sprucc stand» density on stabili ty parameters (slendorness eoeffl- cent)r 96 LARISA NICOLESCU, N. NICOLESCU: A eurio- sity — the beech in the north-west of Romanța 04 I, MACHEDON: Contrlbutions to the improvement of the economic valution methods of forests protecdon fu nc tio ns 96 I. BUȘE, J. KRUCH: Contrlbutions to the knouledge oî Filei Consumption oî the iFRON and IFRA type lomle’^ iisetl In wood sortlng and prelndustriali» zatlon centers 99 M. STEGARU, G. PUIU: The aehlevement oî Uttle- pouer (30 — 45 IIP) skidding tractors for thinnlug product» 103 P. CÎRLĂNARU: Higher turning to good account of short deciduous shortvrood assortment 106 FROM THE ACTIVITV OF THE FOREST RESEARCH AND MANAGEMENT INSTITU TE 108 NEW BOORKS 110 118 REWIEWS 72, 93, 105, 107, 111, 112 BOOKS AND PERtODICALS NOTED 68, 83, «9, 95, 107 Redacția: Oficiul de Informare Documentară al M.I.L.M.C. București, B-dul Magheru, nr. 31, sectorul 1, telefon 59.68.65 și 59.20.20/176 Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, preănm șl alta materiale destinate publicării lu revistă se primesc pe această adresă "" Cititorii din străinătate se pot abona prin ROMPRESFILATELIA — sectorul expjrt-imoort prată P.0. Bsx , 12—201 ___________________________ telex 10376 —PRSFI R, București, Calea Grlvițaî, nr. 61 — 66 The lurelgn readers may subscrii» by ROMPRESFILATELIA — export scetkm andpruss Import sacdon P.O, Bir 13— 20 " telex 10376 —PRSFI R, București, Lalea Grlvlțel, nr. G4—G6 Tratamente intensive: realități și perspective Dr. doc. V. GIURGIU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice 1. Tratamentul, concept eeologieo-sllvleultural Pentru realizarea multiplelor obiective social-economice și ecologice ale silviculturii, pădurea in ansamblul ei și, in parte, fiecare arboret trebuie optim structurate, în așa fel tnclt eficacitatea lor funcțională să fie maximă. Principa- lul mijloc de optimizare a structurii pădurii și arboretelor este tratamentul. în primul caz, referitor Ia pădure, tratamentul este înțe- les In sens larg, cuprinzînd un sistem de măsuri silvotehnice și de altă natură prin care o pădure este condusă spre struc- turi optime, tn conformitate cu obiectivele gospodăriei sil- vice; In mod special se referă Ia complexul lucrărilor de regenerare și Îngrijire, precum și Ia alte intervenții necesare In pădure în scopul precizat mai sus. Ilustrul silvicultor român M. D r ă c e a [1642], într-o viziune și mai cuprinză- toare, Înțelegea „importanța regimului și tratamentului ca elemente ale redresării, ale reconstrucției și ale înfrumu- sețării specificului peisajului românesc”. Căci, în filozofia distinsului silvicultor, „Metodele de exploatare și regene- rare, regimele și tratamentele, din a căror îndelungată apli- care se încheagă, naște și se desăvlrșește specificul arhitec- turii unei păduri, unul ținut, al unei epoci, sînt, la rîndul lor, impuse de multe Împrejurări sociale, economice, tehnice, culturale, in care a trăit și trăiește poporul respectiv. Arhi- tectura pădurilor unei țări și ale unei epoci este una dintre cele mai organice expresii a condițiilor in care trăiește un popor; ea nu se poate nici improviza, nici drege de azi pe mîine și, ca atare, rămîne unul din cei mai fini și preciși indicatori ai culturii și civilizației poporului într-o îndelun- gată epocă din viața sa”. Gindirea vizionară a autorului se încadrează astăzi în conceptele ecologiei sociale și ale celei privind amenajarea teritoriului pe baze ecologice. în al doilea caz, referitor la arboret, tratamentul este În- țeles în sens restrîns, el reprezentînd doar metoda de rege- nerare, prin care se realizează acea structură optimă ce asi- gură efectul funcțional maxim, în conformitate cu țelurile social-econonrice și ecologice ale gospodăriei silvice. Așadar, regenerarea nu reprezintă un seop în sine, eî doar un mijloc de realizare a structuril-țel, de asigurare a unei maxime eficacități funcționale multiple. Tratamentul indicat va fi, deci, acela care, prin intermediul structurii arborete- lor, asigură realizarea obiectivelor multiple social-economice și ecologice cu maximă eficiență economică pe termen lung, avînd în vedere regenerarea pădurii In condicile exercitării cu continuitate a funcțiilor atribuite. Ultima precizate pre- supune menținerea permanenței pădurii, evitarea dezgolirii solulului, conservarea și ameliorarea potențialului ecopro- tectiv și productiv al tuturor factorilor naturali aferenți. De exemplu, ca urmare a aplicării tăierilor succesive cla- sice sau a celor „combinate”, uneori, se poate obține o rege- nerare naturală corespunzătoare; cu toate acestea, din con- siderente ecologice, ele nu mai slnt indicate, explicația fiind următoarea: prin dezgolirea solului, produsă In procesele de regenerare-exploatare, se generează importante dere- glări hidrologice, eroziuni, alunecări de teren și deteriorări ale peisajului. Astfel, în ciuda procentului de împădurire foarte ridicat al bazinului Țărlung din Țara Blrsei, lacul de acu- mulare aferent se află Intr-un grad avansat de colmatare și din cauza puternicelor procese erozionale, provocate prin dezgolirea solului, ca urmare a aplicării de tratamente cu perioadă scurtă de regenerare și a folosirii de tehnologii de exploatare extensive, tn condițiile suprasolicitării pă- durilor respective. Din punct de vedere a funcției climatice, tăierile rase, reducînd procentul efectiv de împădurire cu 15-25%, sînt răspunzătoare de evidente dereglări ale climei. Așadar, în concepție ecologică, metoda de regenerare tratamentul—presupune mai presus de toate reproducerea condițiilor echilibrului ecologic dinamic al ecosistemelor forestiere, fără de care se îngustează polifuncționalitatea, iar uneori se subminează însăși baza existenței lor. Din cele prezentate se Înțelege de ce eficiența economică a exploatării lemnului nu poate constitui principalul crite- riu pentru- definirea și alegerea tratamentului. Doar pentru etapa primitivă a dezvoltării silviculturii, tratamentul poate fi definit tn primul rînd ca „sistem de exploatare”. Dar, în condițiile, actuale, dominate de necesitatea ocrotirii ambian- ței umane, tratamentul este cu precădere un „sistem de re- generare”. în consecință, pentru definirea lui primează cri- teriile ccologico-silvlculturale. Lozinca seducătoare, împru- mutată din străinătate, potrivit căreia „exploatarea șî rege- nerarea sînt sinonime”, sau îndemnul tendențios „prin ex- ploatare la regenerare”, în noua etapă a atitudinii societății față de pădure, sînt de natură să promoveze interpretări „pro domo” și să producă confuzii la stabilirea adevăratului raport dintre tratament și tehnologia de exploatare. Evident, fiecărei metode de regenerare, pe măsura progre- sului tehnic, i se asociază una sau mai multe tehnologii de exploatare rațională, economică a lemnului, prin care sînt respectate restricțiile ecologice și silviculturale. Tratamen- tul are caracter de durată, în schimb tehnologia de exploa- tare este, de regulă, efemeră. De pildă, doctrina tratamentu- lui tăierilor progresive, în esența ei, a rămas neschimbată decenii de-a rîndul, în timp ce tehnologiile de exploatare aferente s-au modificat frecvent în raport cu evoluția teh- nicii în domeniul exploatării lemnului. Desigur, cele două tehnologii — de regenerare și de exploatare — pot fi înțelese și ca subsisteme ale unui sistem superior, în cadrul căruia există inevitabile interrelații; dar, în acest cadru, interesele pădurii trebuie apărate de un set de restricții ecologice-sil- viculturale. Numai astfel, exploatarea dobindește calitatea unui aet de cultură. Tratamentul, fiind stabilit după criterii ecologice, sil- viculturale, sociale și economice (pe termen lung și în inte- resul general al societății), este acela care determină teh- nologia de exploatare. De aceea, In țara noastră, prin „Legea privind conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională economică și menținerea echili- brului ecologic” (Legea nr, 2/1987), se introduc reglementări de cea mai mare importanță pentru definirea raportului dintre metoda de regenerare și tehnologia de exploatare: sînt interzise tehnologiile de recoltare și colectare a lem- nului care afectează echilibrul ecologic. Tratamentul este, așadar, un concept predominant eeologico-silvieultnral; el condiționează tehnologia de exploatare și nu invers. De- sigur, la aceeași eficacitate eeologieo-silviculturală primează tratamentul care asigură minimizarea cheltuielilor de ex- ploatare și pentru care există condiții tehnico-organizalorice de aplicare a lui. Dimpotrivă, orîcît de mari ar fi avantajele economice ale unui anumit tratament pentru procesele de exploatare, el va fi înlăturat din practică, dacă nu respectă restricțiile ecologico-silviculturale. De pildă, în această eon- cepție, tratamentul tăierilor rase pe suprafețe mari, cu toate avantajele lui economice pentru sectorul de exploatare, din considerente ecologice, este acum interzis prin lege, chiar și pentru pădurile de producție de molid, înfundate și greu accesibile, tocmai acolo unde, pînă nu demult, literatura de specialitate, cu motivații pur economice sectoriale stabilite pe termen scurt, îl recomanda pentru prezent șî viitor ea unicul tratament indicat. Aceeași soartă o are șî tratamentul tăierilor succesive, chiar și în cazul pădurilor de fag, dacă ele îndeplinesc funcții speciale de protecție. Or, majoritatea făgetelor îndeplinesc asemenea funcții. Noua concepție prezentată mal sus derivă nemijlocit din doetrlna silviculturii cu țeluri multiple. într-adevăr, tn acest cadru, lemnul — care reprezintă principalul obiect al exploa- tării forestiere —'este numai una dintre multiplele folosințe oferite societății de către pădure. în consecință, raportul dintre tratament și exploatarea lemnului este doar una din multitudinea de relații existente în sistemul pădure- societate. De aceea, exploatarea lemnului nu este în drept să-și asume unilateral responsabilitatea și supremația REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 2 deeizlonală asupra proceselor complexe referitoare la rege- nerarea șl structurarea pădurii, acjiontnd in favoarea ei dar tn detrimentul intereselor generale ale societății care urmă- rește, in primul rind, asigurarea echilibrului ecologie tn spa- țiul geografic dat, 2. Ce trebuie să Înțelegem priu tratament intensiv „Legea privind conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională economică și menținerea echilibrului ecologic” obligă la promovarea tratamentelor intensive. Justificarea acestei decizii legislative este dată de necesitatea asigurării permanenței pădurii și a funcțiilor ei de protecție, de creșterea suprafețelor ce se regenerează pe cale naturală. în condițiile date este, deci, firesc să ne între- băm ce sc Înțelege prin tratament intensiv. Evident, pentru definirea intensității unui tratament trebuie ales mai Intli criteriul de optimalltate. în condițiile silviculturii cu țeluri multiple, specifice țării noastre, acesta nu poate fi altul decît eficacitatea funcțională complexă a tratamentului analizat, respectiv măsura tn care el maximi- zează efectul polifuncțional, calculat In raport cu funcțiile multiple social-economice și ecologice fixate pe arborete. La alegerea acestui criteriu, spre deosebire de alte opinii exprimate In literatura de specialitate, am avut în vedere că intervențiile sllviculturale nu pot fi asimilate cu proce- sele productive din ramurile economice clasice (din industria minieră, de pildă), pentru care eficiența lor se măsoară dl- ,rect prin aportul economic adus. Căci funcțiile ecologice ale pădurii, de asigurare a sănătății naturii, care tind să predomine, nu pot fi evaluate economic in deplinătatea lor, întocmai cum nu poate fi comensurată în bani nici efica- citatea activității sociale, din domeniul asigurării sănătății umane. Așadar, în raport cu acest criteriu ales, intensive vor ÎI acele tratamente care asigură cel mai înalt nivel al eficaci- tății funcționale complexe, fără afectarea echilibrului eco- logic peste limitele capacității de suport al ecosistemelor forestiere. Potrivit cercetărilor efectuate in țara noastră [Giurgiu ș.a., 1987] și in străinătate [L eibundgu t, 1975], condiția formulată este îndeplinită de tratamentul tăierilor grădinărite, tratamentul tăierilor cvasigrădină- rite și de tăierile de conservare *. Aceste intervenții asigură In cel mai avansat grad permanența atit ;a pădurii, cit și a funcțiilor atribuite; în condițiile In care tratamentele sînt corect aplicate, prin tehnologii de exploatare adecvate, daunele aduse pădurii nu depășesc limitele de suport al ecosistemelor forestiere. La tratamentele enumerate se adaugă grupa tratamentelor relativ intensive, cum sînt: tratamentul tăierilor progresive, tratamentul tăierilor progresive în margine de masiv, tra- tamentul tăierilor succesive In margine de masiv, precum șl diferitele combinații dintre acestea. La celălalt pol al intensivității se situează tratamentul tăierilor rase pe suprafețe mari, care este cel mal extensiv. El este urmat pe scara Intensivității de grupa tratamentelor relativ extensive, din care fac parte: tratamentul tăierilor rase pe suprafețe mici, inclusiv cel al tăierilor rase tn benzi, tratamentul tăierilor succesive. Pseudotratamentul tăierilor combinate a fost exclus din clasificație, deoarece, așa cum a fost el definit, se caracterizează mai mult ca tăiere și nicidecum ca tratament. Desigur clasificația prezentată nu are un caracter rigid, căci eficacitatea tratamentului depinde foarte mult atît de condițiile ecologice și de structură ale fiecărui arboret, cît șl de modul in care el este aplicat. Astfel, tratamentul tăie- rilor succesive va putea fi ridicat la nivelul celor relativ inten- sive, dacă suprafața parchetelor nu va depăși 3 ha, iar peri- oada de alăturare a acestora va fi mai mare de 7—10 ani. * Terminologia ar trebui revizuită, deoarece tratamen- tele nu se bazează exclusiv pe tăieri, intervenind și alte lu- crări necesare regenerării arboretelor. Propunem următorii termeni: tratamentul codrului grădinărit, tratamentul co- drului evas(grădinărit, tratamentul regenerărilor progresive, tratamentul' regenerărilor succesive, tratamentul regeneră- rilor succesive în margine de masiv, tratamentul regene- rărilor progresive tn margine de masiv. REVISTA PADURILQR * Anul 104 * 1989 * Nr. 2 Dimpotrivă, acest tratament devine extensiv, dacă el se aplică în varianta cu numai două tăieri pe parchete inari, alăturate, la 1—3 ani. în concordanță cu cele precizate mai sus, legea mențio- nată promovează acele tratamente intensive (și relativ inten- sive) care se bazează pe regenerări naturale sub adăpost, cu perioadă continuă sau lungă de regenerare. Tăieri rase pe suprafețe mici sau în benzi slut admise numai în cazuri de excepție (in unele molidișuri, la plopi euramericani și sălcii selecționate, pentru unele refaceri de arborete funcțional necorespunzătoare), pentru care, din considerente natura- listice, nu pot fi aplicate tratamente intensive. în cazul tratamentelor cu perioadă lungă de regenerare, Încadrate în grupa celor relativ intensive, se pune întrebarea: cît de mare trebuie să fie această perioadă. Un răspuns defi- nitiv nu se poate încă formula. Ca soluție provizorie s-au folosit rezultatele primelor cercetări în materie, care indică perioada de 30 ani ca strict necesară pentru ca noua genera- ție să preia în mare parte funcțiile de protecție ale arbore- tului anterior [Giurgiu ș.a., 1987; Mittscher- lich, 1H71J. Această condiție poate fi îndeplinită de tra- tamentul tăierilor progresive cu perioadă lungă de regene- rare, de cel al tăierilor succesive in margine de masiv, pre- cum și de tratamentul tăierilor progresive în margine de masiv. 3. De ce tratamente Intenshe pentru regenerarea pădurilor României? în sfera largă a specialiștilor din economia forestieră, dar chiar și în unele cercuri mai înguste de silvicultori, pe mar- ginea oportunității și obligativității aplicării de tratamente intensive tn pădurile României, mai apar încă întrebări și sem- ne de îndoială. Era oare necesar saltul spre tratamente inten- sive? Nu cumva el este, de fapt, un salt retrograd? Pot fi ele aplicate în condițiile țării noastre? De ce In alte țări europene nu se pune un accent atît de puternic pe tratamente intensive? Iată întrebări concrete la care trebuie să se răs- pundă cu argumente științifice, izvorite din realitățile șî perspectivele silviculturii românești. Parțial, răspunsurile se regăsesc în expunerile care urmează. 3.1. Scurtă incursiune istorică. Pentru Început apelăm la opiniile întemeiate ale unor precursori și clasici ai silvicul- turii românești. Astfel, ilustrul silvicultor G. Stătescu* [1894], cu aproape un secol în urmă, susținea teza șl astăzi actuală, potrivit căreia „în tratarea pădurilor noastre, tre- buie să imităm oricît de mult natura, țînJnd seama de îm- prejurările locale. Silvicultorul trebuie numai să intervie în a ajuta natura, dar nu a creea lucruri în condiții opuse cu firea lor. Și în acest sens, prin'grădinărit, se va putea ajuta regenerația pădurilor ... Tăierile rase la munte și repopulă- rile artificiale ale locurilor astfel exploatate, nu se pot gene- raliza la noi ... Grădinăritul ca tratament general aplica- bil la munte, cere, ori ce s-ar zice In contra lui, are marele avantagiu de a păstra totdeauna pădurea, menținînd coas- tele surpătoarc șl reglînd scurgerea apelor”. Ideea permanen- ței pădurii, inclusiv cea a nedezgolirii solului, o regăsim mereu clar exprimată in aprecierea rolului acesteia la asigurarea echilibrului hidrologic. Căci, spune autorul, „Pădurea, după cum s-a recunoscut, este muma rîurilor, ea le alimentează, ea e. directricea lor, ea le modelează și le reglează ... Păs- trarea pădurilor tn părțile montane și ameliorarea lor pentru a rămîne totdeauna niște masive complete este de cel mal mare interes pentru țară”. Tot atunci ilustrul profesor francez Hu f f e 1 [1894], adus in țară de societatea „Progresul Sil- vic”, milita la București împotriva dezgolirii solului prin tăieri rase, tăieri pe care guvernul de atunci, cu sprijinul consilierului austriac Pitschak, intenționa să le generalizeze în pădurile României **. Argumentele lui Huffel erau urmă- toarele: „munții României, așa de susceptibili a se surpa și a da loc la eroziuni eînd se dezgolesc, ce ar deveni ei dacă s-ar despăduri sistematic spre a se cultiva solul cu planta- * întemeietor si prim redactor șef al Revistei pădurilor (1886). ** Vezi Revista pădurilor, 1894 (pag. 102). 59 țiuni ?. Nu s-au croat oare destul torenți prin despăduriri In Moldova, ca șl în Muntenia?”. Conceptele de permanentă a pădurii, neăezgolirea solidul șl de grădinărit păreau utopii. Au rămas Insă ideile. Irespon- sabile au fost doar deciziile oficialităților de atunci și ale celor care au urmat de-a lungul unui întreg secol, cînd s-a dat friu liber tăierilor rase, crîngului și tăierilor succesive, prin care echilibrul ecologic al spațiului geografic românesc a fost atît de grav și, pe alocuri, Ireversibil deteriorat. Intre cele două războaie apare pe scenă luceafărul silvi- culturii românești: prof. M. D r ă c e a. în baza concepției expusă anterior in eadrul acestui articol, D r ă c e a mili- tează pentru promovarea tratamentului tăierilor progresive, considerat ca intensiv pentru acele timpuri. îl adaptează la condițiile pădurilor noastre și 11 aplică cu bune rezultate chiar șl pentru reconstrucția ecologică a stejăretelor dete- riorate. Dar, Înviorarea realizată de D r ă c e a, din păcate, a fost efemeră. împrejurări social-economice exprese au de- terminat majorarea spectaculoasă a volumului tăierilor, în condițiile accesibilității reduse a pădurilor. în consecință, tratamentele intensive sau cele relativ intensive nu puteau fi aplicate, cu tot interesul manifestat față de ele din partea unor oameni de știință [C o as t an t i n es c u, 1963; Giur- giu, 1961; 1978; 1982; P o p e s c u - Z e 1 e t i n, 1954; Vlad, 1977 ș.a.) și în ciuda legiferării zonării func- ționale a pădurilor (1954) și a noului Cod silvic (1962). Trep- tat, tratamentele extensive (respectiv tăierile rase, tăierile combinate, tăierile succesive cu perioadă scurtă de regene- rare, tăierile In crtng) ocupă locul dominant (tabelul 1). Tratamentul, relativ intensiv, al tăierilor progresive este practic exclus din silvicultura românească de pseudolrata- mentul tăierilor combinate. Tăierile rase ,,de refacere” au luat o extindere periculoasă (cîte 20—30 mii hectare anual). Prin tratamente extensive, numai în ultimii 40 de ani, a fost parcursă peste o treime din pădurile țării. în consecință, pădu- rile cu structuri naturale au fost restrfnse, starea de sănă- tate a arboretelor s-a Înrăutățit, iar echilibrul ecologic a avut de suferit. S-au intensificat eroziunile și alunecările de teren in fondul forestier, s-au produs accelerări anormale ale colmatării lacurilor de acumulare, s-a contribuit la apa- riția și agravarea consecințelor negative ale inundațiilor, s-au produs — fără îndoială — noi dereglări climatice, pre- cum și deteriorări ale peisajului. „Programul național pen- tru conservarea și dezvoltarea fondului forestier” n-a putut stopa aceste evoluții negative din pădurile țării. Cum era și firesc, stările menționate, și altele de acest gen, au fost evidențiate în literatura de specialitate [Chiriță, 1986; Giurgiu, 1978; 1980; 1982; 1086; Vlad, Giurgiu, 1986 ș.a.] șl dezbătute pe un plan larg, inclusiv iu cadrul Academiei R. S. România (1985), cînd atenția oamenilor de știință români a fost Îndreptată asupra trecutului, prezen- tului șl viitorului pădurilor țării, In legătură cu interesele noastre naționale de largă perspectivă. Au urmat momente istorice in evoluția concepțiilor referitoare la silvicultura românească: la nivelul Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Ia 9 mai 1986, au fost adoptate hotărfrl de mare importanță pentru pădurile țării, inclusiv pentu regenerarea . arboretelor prin tratamente Intensive. Această hotărîre a deschis calea pentru apariția „Legii privind conservarea,- protejarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațio- nală economică și menținerea echilibrului ecologic” (Legea nr. 2/1987), prin care, așa cum s-a maL precizat, tratameu- t»l* intensiv» devin obligatorii pentru regenerarea pădurilor României. Acest important act legislativ nu reprezintă decît Începutul unei largi perioade de adaptări și frămintări noț pentru găsirea modalităților concrete de aplicare corectă k tratamentelor intensive în pădurile țării noastre. Elabo- rarea de către Ministerul Silviculturii a „Normelor tehnice pentru alegerea șl aplicarea tratamentelor” (1986, 1988), prin soluțiile date, se integrează în eforturile actualei gene- rații de silvicultori, menite să vindece rănile trecutului, să- vlrșite In păduri, să creeze noi arborete optim structurate in conformitate cu țelurile multiple ale silviculturii națio- nale. 3.2. Argumente «re plederză pentru aplic?roa de tra- tarcente intensive șt rehtlv Intensive. Pe scurt, principalele argumente sînt următoarele: a) Tratamentele extensive și relativ extensive, aplicate pe scară largă în producție pînă tu anul 1986 (tăieri rase pe mari suprafețe, tăieri cu perioadă scurtă de regenerare, tăieri în crîng ș.a.), au produs grave deteriorări ale stațiunii și structurii arboretelor, cu consecințe negative asupra stării de sănătate a pădurilor și echilibrului ecologic in fondul forestier și, mai ales, în afara acestuia. b) Tratamentele intensive (grădinăritul și cvasigrădină- ritvj) reprezintă singura alternativă pentru conservarea pădurilor naturale șl de tip natural, în general optim struc- turale în raport cu funcțiile atribuite. Astfel. In ipoteza aplicării sistemului de tăieri practicat anterior in pădurile țării, puținele arborete pluriene și relativ pluriene, încă exis- tente tn Carpații României, ca și ultimele șleauri pe bază de stejari exploatabile, într-o perioadă foarte scurtă ar fi destructuratc și definitiv pierdute pentru viitorime,'• cu toate consecințele ecologice, social-economice șl etice ce decurg de aici. e) Datorită progreselor înregistrate dc societatea noastră, s-au produs mutații în structura obiectivelor social-econo- mice și ecologice ale silviculturii. De la obiective predo- minant economico se ajunge treptat la obiective predomi- nant ecologice. Astfel, ponderea pădurilor cu funcții speciale de protecție este astăzi de circa 45%, avînd o tendință de ■creștere vertiginoasă, pînă la 50--55% în anul 2000. Această explozie funcțională. In condițiile țării noastre, este expli- cată de: predominarea terenurilor accidentale, susceptibile la eroziuni și alunecări de. teren; prezența multor bazine torențiallzate; penuria în resurse hidrologice, ceea ce obligă la amenajarea a peste 1400 lacuri de acumulare, care vor antrena in sfera protecției apei majoritatea pădurilor de munte și de deal; favorabilitatea spațiului geografic româ- nesc la inundații catastrofale; situarea României Intr-o zonă susceptibilă la grave și frecvente dereglări climatice, In special la secete (In viitor ele vor fl destul de frecvente și periculoasei; evoluția rapidă a urbanizării care necesită constituirea de zone verzi de recreare în jurul centrelor ur- bane; accentuarea proceselor de poluare internă si din im- port, ca efect direct al industrializării; necesitatea prote- jării multiplelor resurse hidrologice terapeutice, a zonelor cu sanatorii și monumente istorice, precum și a zonelor turistice; obligația ce o avem față de viitorime, referitoare la ocrotirea naturii prin constituirea de noi rezervații natu- rale, științifice, monumente ale naturii, parcuri naționale și de parcuri naturale; necesitatea constituirii de zone des- tinate ocrotirii vlnatului și gospodăririi Intensive a aces- tuia, In scopuri de recreare ș.a. în condițiile acestor noi și importante obiective social- economice și ecologice, numai arboretele optim structurate ecologic și genetic, respectiv arboretele pluriene, relativ pluriene, amestecate, alcătuite din specii autohtone, verifi- cate de milenii pentru stabilitate pot răspunde funcțiilor multiple intervenite. Pentru realizarea lor se impun In mod obiectiv tratamentele intensive, ca o necesitate a timpurilor noi și viitoare. Așadar, grădinăritul, cvasigrădinăritul, pro- gresivele cu perioadă lungă de regenerare, succesivele și pro- gresivele în margine de masiv, tăierile în benzi in margine de masiv și alte tratamente ecologice nu mai pot fi privite ca tratamente de excepție sau „piese de muzeu”. Ela.șînt cerute de realitățile actuale și viitoare. Clteva exemple concrete sînt utile: 1) comparativ cu tra- tamentele extensive și relativ extensive, tratamentele inten- sive reduc scurgerile de suprafață de 3—10 ori, iar eroziunea solului de 3 — 8 ori; 2) pentru un metru cub de lemn recol- tat prin tratamente extensive se pierd 1 — 3 tone de sol, ceea ce tn limp poate produce o catastrofală reducere a po- tențialului productiv și ecoprotectiv al stațiunilor fores- tiere; 3) arboretele cu structuri pluriene și relativ pluriene posedă o capacitate filtrantă sporită șl contribuie în mai mare măsură la ionlzarea favorabilă a aerului; 4) rezistența la vlnt și zăpadă a arboretelor realizate prin aplicarea aces- tor tratamente este de 2—3 ori mai mare. Dar,. în condiții de poluare, însoțită de secete excesive, arboretele pluriene 60 .... . ' PĂDURILOR * Anul 104 *1989 * Nr.-- 2 șl relativ pluriene pot deveni și ele vulnerabile la uscări anormale ale arborilor, ca urinare a scăderii rezistenței lor. d) Din cauza condițiilor de mediu extreme in care se găsesc (pe stlncării, ia limita altitudinală superioară, pe grohoti- șuri, pe terenuri cu pante abrupte și excesive, pe terenuri înmlăștinate, tn zone suprapoluate, In stepă și silvostepă, tn zone constituite tn păduri-parc etc.), aproape un sfert din suprafața pădurilor țării trebuie trecută tn regim special de conservare. A lăsa însă aceste păduri fără îngrijire, fără regenerare, ar echivala cu o mare greșeală săvirșită de ac- tuala generație de silvicultori. A fost astfel necesar un nou concept, cel al lucrărilor de conservare, care, prin însăși denumire, lasă de Înțeles că de fapt conservarea Înseamnă acțiuni, respectiv intervenții siivicuiturale intensive de mare finețe, prin care acestor păduri să Ii se asigure integritatea și polifuncționaiitatea. în cadrul lucrărilor de conservare, tăierile de conservare, aplicabile arboretelor trecute de vtrsta exploatabilitățh de regenerare, au menirea să Ic asigure reînnoirea (lentă, dar sigură) și sănătatea [Giurgiu, 1981; 1B8?; 1987; 1988; MII eseu, 1988]. în același re- gim .slut gospodărite și' pădurile temporar scoase, prin lege, din circuitul economic, tn zonele cu echilibrul ecolo- gic. deteriorat. e) Tratamentele Intensive contribuie In cel mai fnalt grad la conservarea ecofondului și a genofondului, asigură o re- generare naturală calitativ superioară, permit obținerea de sortimente valoroase, garantează independența energetică a silviculturii etc. în sinteză, precizăm că arboretele obținute ca urmare a aplicării tratamentelor intensive .prezintă următoarele avan- tajeJGi u rgi u, 1988]: 1) asigură o producție de lemn cel puțin tot atit de mare ca și aceea a arboretelor tratate In codru regulat; calitatea șl valoarea producției sînt însă tot- deauna mult mai ridicate; 2) corespund cel mai mult speci- ficului epocii contemporane și al celor viitoare, caracteri- zate prin deficitul brațelor de muncă In silvicultură, căci producția de biomasă lemnoasă nu este puternic dependentă de volumul mare al unor lucrări siivicuiturale costisitoare sau nocive (Împăduriri masive, combaterea dăunătorilor, fertilizări ș.a,); 3) este asigurată regenerarea naturală a pădurilor cu specii proprii stațiunii; 4) costurile de producție Ia exploatarea lemnului, pe ansamblul pădurii si pe termen lung, nu slnt mai mari dectt in cazul pădurilor tratate tn codru regulat; 5) structura pădurilor naturale, cu toată diver- sitatea lor ecologică și genetică, este conservată și transmisă generațiilor viitoare; 6) posedă o rezistență sporită la fac- torii naturali șl antropic! dăunători (boli, insecte, secete, vlnat, vlnt, zăpadă, avalanșe, poluare ș.a.); 7) recoltarea Îngrijită a lemnului nu afectează calitățile estetice ale pă- durii; 8) exercită mat bine complexul de funcții de protecție (hidrologică, antierozională, climatică, recreativă ș.a.); 9) se realizează o compatibilitate între interesele silvicul tu- rale și cele ale gospodăriei cinegetice; 10) prezintă flexibi- litate față dc eventualele schimbări de obiective social-eco- nondee și ecologice ale silviculturii; 11) nu este necesară o rețea de drumuri mai densă declt cea solicitată de gos- podărirea intensivă a acelorași păduri în codru regulat ș.a. Față de cele prezentate se desprinde următoarea concluzie: tratamentele intensive asigură în cel moi înalt grad perma- nența pădurii și a polifuncționali tații ei, îmbintnd armonios interesele economice cu cele ecologice. De aceea, pentru pă- durile din țara noastră, care au de îndeplinit, cu precădere, funcții multiple de protecție și producție, conservarea și rea- lizarea de arborete cu structuri pluriene șl relativ pluriene țrebuie să constituie preocuparea centrală a silviculturii, tn primul rtnd tn zonele de munte și deal, unde condițiile sta- ționale sînt. deosebit de potrivite acestui scop. De cele mai multe ori, în cazul pădurilor cu funcții multiple de mare im- portanță, tratamentele intensive reprezintă singura alterna- tivă pe oare silvicultura românească o are la Indemlnă. Neîn- țelcgerea, sau tntîrzierea, tn privința aplicării cu consecvență a acestei orientări, poate pune silvicultorul In situația de a nu da curs sarcinilor de mare răspundere ce-i stau tn față. Dar și extinderea forțată a tratamentelor Intensive tn con- diții improprii (de pildă grădinăritul in molidișuri sau In pă- duri de stejari) poale avea consecințe contrare așteptărilor. Motivele principale, pentru care, în unele țări europene (Ungaria, Cehoslovacia, R. D. Germană, R. F. Germania, Polonia, Finlanda, Suedia etc.), ponderea tratamentelor in- tensive este relativ redusă, sînt următoarele: 1) structura compozițională a pădurilor din aceste țări este improprie aplicării lor (predomină pinete și molidișuri pure, plopișuri, mestecănișuri, uneori salclmete ș.a.); 2) condițiile de mediu nu necesită atribuirea de funcții ecoprotective de înaltă intensitate (căci predomină păduri de cîmpie. și coline în climat echilibrat). în schimb, în Elveția, Austria șl Iugos- lavia, cu condiții naturale relativ apropiate de cele ale țării noastre, slnt preponderente tratamentele relativ intensive și intensive, chiar dacă grădinăritul este aplicat pe supra- fețe relativ restrînse; de aceea, pe primul plan se află tra- tamentele relativ intensive (tratamentul tăierilor progre- sive, tratamentul tăierilor cvasigrădinărite ș.a.). Așadar, In silvicultură slnt neștiințifice și periculoase comparațiile și împrumuturile de idei între țari cu condiții ecologice și social- economice diferite, 4. Perspectiv» în raport cu obiectivele social-economice și ecologice ale gospodăriei silvice, cu particularitățile pădurilor noastre și cu posibilitățile de implementare, pentru prima etapă de aplicare a noilor orientări tn silvicultură, se degajă urmă- toarele mutații favorabile în structura po tratamente a pădu- rilor de regenerat*: — se reduce aria de aplicabilitate a tratamentelor extensive de'circa 3—4 ori față de trecut, eînd se practicau pe 20—30 mii ha anual. Ele se mențin doar pe aproximativ 6 — 7 mii ha anual, in salclmete, culturi de plopi și salcie, in săiccte, în unele molidișuri și pinete etc. Prin aceasta se realizea- ză cel mai eficient salt calitativ pe calea ecologizării teh- nologiilor de regenerare a pădurilor noastre, cu influențe pozitive asupra calității factorilor de mediu; — tratamentele relativ e.xtensive, Îndeosebi tratamentul regenerărilor succesive, de asemenea, se vor practica pe su- prafețe mult mal restrînse, domeniul lor de aplicabilitate refe- rindu-se, In principal, doar la o parte din făgetele încadrate In grupa a IT-a funcțională; — tratamentele relativ intensive vor cunoaște cea mai mare extindere, ceea ce se explică prin reconsiderarea pozitivă a tratamentului regenerărilor progresive, repus acum In toate drepturile lui (extinderea se realizează pe seama tratamentu- lui tăierilor succesive și a „tăierilor combinate”). Ace.ste tra-, tamente relativ intensive se vor aplica pe cel puțin jumă- tate din suprafața de regenerat în timp, aria lor de aplica- bilitate se va reduce în favoarea tratamentelor intensive; — în domeniul tratamentelor intensive (grădinărit, trans- formări la grădinărit și cvasigrădinărit), deocamdată, se constată o creștere relativ moderată față de necesități, astfel îneît ponderea masei lemnoase recoltată prin aceste trata- mente, în această primă etapă, nu va depăși 15 — 20% In ansamblul produselor principale. Extinderea lor pe noi su- prafețe sc va realiza treptat, pe măsura creării condițiilor necesare. Dar, cu cît se va tntlrzia în această direcție, cu atit va fi ca mai anevoioasă și costisitoare; — tăierile de conservare au apărut, in premieră în ansam- blul lucrărilor de regenerare a arboretelor, dar, deocamdată, ele. sînt prevăzute pe suprafețe încă prea mici față de nece- sități. Fără amplificarea și intensi vizarea acestor lucrări, nu sc vor putea asigura regenerarea, starea de. sănătate și funcționalitatea pădurilor scoase definitiv sau temporar din circuitul tăierilor normale de produse principale. Primele succese Îmbucurătoare, în acord cu tendinței» men- ționate mai sus, au fost deja înregistrate in producție. într-a- devăr, raportările statistice (SILV—3) pentru anul 1988 arată că, față de anii 1984—1985, suprafața pădurilor par- curse cu tratamente extensive (tăieri rase, tăieri tn ertiig) a scăzut de trei ori, de la circa 24—25 tuli ha la 8,1 mii ha. * Tendințele evidențiate stnt desprinse în baza prevede- rilor din noile amenajamente, eiabor.tte după anul 1986, și a studiilor de reactualizare a planurilor de ameuajamcnt, Întocmite de specialiștii ocoalelor silvice, in anul 1988 REVISTA PĂDURILOR * Anul f()4 * 1989 * Nr. 2 61 în privința tratamentelor intensive (grădinărit, transformare la grădinărit și evaslgrădinărit).. saltul pozitiv înregistrat este de »a 9 mii ha la 24 mii ha. Semnificativ este și faptul că tratamentul regenerărilor progresive a reintrat pe scena sil- viculturii românești, în anul 1988 fiind aplicat pe circa 40 mii ha. în schimb, tratamentul relativ extensiv al re- generărilor succesive, împreună cu cel al tăierilor combi- nate, s-a aplicat pe numai 14 mii ha; dar, cu tăieri definitive s-a parcurs o suprafață de numai 2 mii ha, ceea ce demon- strează Încă un fapt pozitiv: s-n majorat perioada de regene- rare in vederea nedezgolirli solului. Iată, deci, înfăptuiri remarcabile ale corpului nostru silvic, care, punînd în acțiune potențialul său latent, a început să-și regăsească echilibrul tn vederea redresării pădurilor atît de mult încercate. Tre- buie Insă de analizat și calitatea acestei lucrări pe teren. Probleme noi. în raport cu starea de sănătate actuală și viitoare a pădurilor țării, determinată de un complex de factori nocivi, care au afectat puternic structurile de fond ale ecosistemelor forestiere naturale, se va extinde in vii- torul apropiat reconstrucția ecologică a arhoretelor. în acest ansamblu, pe primul plan se situează reconstrucția ecologică a pădurilor afectate de fenomene de uscare anormală a arbo- rilor, cauzată de factori diverși cu acțiuni dereglatoare com- binate, (poluare internă si de import, rezinaj, exploatări neîngrijite, vînat, pășnnat, defoliatori, secete, înghețuri tîrzii ți geruri, înmlăștinări, schimbări ale regimului hidrologic cauzate de amenajări hidrotehnice ale rlurilor etc.). Amploa- rea nebănnită a acestor dereglări ale structurii și stării de sănătate a pădurilor țării va determina ca reconstrucția eco- logică să constituie caracteristica fundamentală a silvicul- turii etapei viitoare. în acest scop, tratamentele clasice nu vor putea fl aplicate eu succes; se Impun adaptări ale acestor tratamente la starea pădurii bolnave. în acest cadru, tăierile rase de refacere trebuie evitate; Ia ele se va apela doar în situații de excepție (în salcimete, culturi de plopi ș.a.). Reconstrucții ecologice vor fi necesare și pentru arboretele funcțional necorespunzătoare, inclusiv pentru cele artificiale, create abuziv cu rășinoasc, plopi și salcîm tn stațiuni favo- rabile speciilor locale valoroase sub raport productiv și eco- protectiv. Ne referim la înlocuirea, prin tratamente, adecvat adaptate, a culturilor de pini, plopi și salcîm efectuate în stațiuni de stejari, a culturilor de molid efectuate în făgete și gorunete la altitudini joase ctc. Reconstrucția ecologică a pădurilor tinere de molid deteriorate de vînat rămîne, de asemenea, o problemă importantă pentru etapa actuală ți viitoare. Dacă avem In vedere necesitatea lucrărilor de transfor- mare spre grădinărit, a celor de conversiune a multor păduri de la crîng la codru, precum și a celor de refacere și de Însănătoșire a arborctelcr bolnave, constatăm că, pentru etapa actuală șl viitoare, silvicultura noastră se va confrunta en amploarea fără precedent a reconstrucției ecologice a pădurilor afectate. în acest scop, tratamentele clasice nu pol da satisfacție deplină, decit după serioase adaptări la speci- ficul fiecărui arboret, cu luarea In considerare a țelurilor de gospodărire. Evident, sînt necesare sisteme siivotehnice Integrate. Asemenea mutații profunde ce au șl vor avea loc in silvi- cultură, cu implicații asupra mărimii, calității și structurii resurselor forestiere, trebuie să producă restructurări con- ceptuale și practice In Industriile de exploatare și industria- lizare a lemnului, tn sensul adaptării lor la noile realități obiective nle pădurii românești. în consecință, pentru viitor, se anunță probleme inevitabile de redimensionare, reprofi- lare și reamplasarc ale multor unități industriale. S. Condiții fundamentale pentru aplicarea tratamentelor intensive și relativ Intensive Condițiile necesare pentru punerea în aplicare a tratamen- telor intensive și relativ intensive, slnt in general cunoscute, în continuare le vom prezenta totuși, în rezumat, pentru deplinătatea expunerii. Mai importante stnt următoarele: a) încadrarea volumului tăierilor, pe fiecare unitate de gospodărire, In posibilitatea pădurilor stabilită de amenaja- ment. cu respectarea tuturor restricțiilor silviculturale, ecologice și specific amenajistico. De fapt este vorba despre stricta aplicare a prevederilor din „Legea privind conser- varea, protejarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională economică și menținerea echilibrului ecologic”. Progrese foarte importante, tn această direcție, s-au înre- gistrat deja în ultimii 3 ani*. Procesul de normalizare va trebui să continue, potrivit legii, căci, fără respectarea acestei condiții fundamentale, tn pădurile țării se vor aplica in continuare tăieri dezordonate, sub paravanul scriptic al tratamentelor intensive. Tabelul 1 Evoluția suprafeței pădurilor mature parcurse anual cu tăier! de regenerare Anul Grupa metodelor de regenerare TOTAL coloanele (3—5) intensive (tăieri grădină- rite și cvasl- grădinărite) 1 relativ intensive (tăieri progre- sive) 1 relativ extensive (tăieri succesi- ve tăieri com- binate) extensive (tăieri rase tăieri în crtng) 1 2 3 4 5. 6 1970 4,4 1,8 22,7 31,2 55,7 1977 5,1 1,3 20,4 28,9 48,6 1978 7,0 1,1 20,0 29,3 51,3 1979 5,3 1,0 19,0 27,5 47,5 1980 5,0 1,0 20,5 27,2 48,7 Media 1976 — 1980 5,4 1,2 2-0,7 28,4 50,4 1981 0,9 0,8 22,2 28,7 51,7 1982 7,1 1,0 21,1 28,3 25,1 50,4 1983 6,8 0,8 18,9 42,8 1984 8,5 0,9 18,2 25,1 44,2 Media 1981- 1984 7,3 0,9 19,6 28,8 47,3 Media 1978 — 1981 0,4 1,1 20,2 27,8 49,0 h) Continuarea intr-un ritm mai accentuat a dotării pădu- rilor cu căi permanente de transport. c) Ecologlzarea tehnologiilor de recoltare șl colectare a lemnului, astfel Incit daunele aduse biocenozei șl biotopului forestier, în procesul de exploatare, să nu depășească limi- tele capacității de suport al ecosistemelor forestiere. Progre- sele realizate In acest domeniu slut Încă mult sub nivelul necesităților silviculturale și cerințelor prevăzute tn Legea 2/1987. Procesul de ecologizare va trebui să acționeze puter- nic și In cadrul industriei lemnului, pe această cale devenind posibilă o folosire mai rațională și completă a resurselor forestiere recoltate, ceea ce va reduce presiunea economică asupra pădurilor. d) Creșterea nivelului profesional și al conștiinței ecologice a tuturor silvicultorilor implicați în alegerea și aplicarea tratamentelor. Pe alocuri, ei vor trebui să treacă peste anu- mite bariere psihologice, create de-a lungul unei lungi pe- rioade de timp în care au predominat concepte străine speci- ficului silviculturii noastre. în acest scop, învățămintul forestier de toate gradele, prin ameliorarea manualelor și tratatelor de specialitate, poate aduce o eficientă contribuție. * Volumul tăierilor de produse principale a fost redus cu 4 — 5 mii. m’/ant d.1 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 2 e) Luarea tuturor măsurilor necesare pentru apropierea mai maro a silvicultorului de problemele fundamentale ale gospodăririi raționale a pădurii, pe baze ecologice. Aceasta Înseamnă, In primul rînd, reconsiderarea importanței proble- melor de regenerare a arboretelor în ansamblul preocupărilor specialistului silvic. f) îmbunătățirea tehnologiilor de regenerare și exploatare prin promovarea de cercetări de specialitate complexe, inter- disciplinare. G. Concluzii Ca răspuns Ia întrebările formulate (pct. 3), se desprind următoarele concluzii; a) Promovarea tratamentelor Intensive șl a celor relativ intensive în pădurile României se bazează pe necesități obiective social-economice și ecologice, fiind singura alter- nativă pentru progres în silvicultură, pentru însăși intensivi- zarea ei, o condiție importantă pentru asigurarea echili- brului ecologic în spațiul nostru geografic. 6) Hotăririle politice și legislative, adoptate recent (1986, 1987) in această privință, au o profundă bază științifică șl reprezintă o condiție importantă pentru ocrotirea, protejarea șî apărarea pădurilor patriei. Normele tehnice de specia- litate, elaborate de ministerul de resort (1986 — 1988), răspund cerințelor privind instaurarea unei noi ordini tehnice In silvicultură. Aceste orientări și soluții tehnice corespund specificului silviculturii naționale, pentru care nu trebuie Împrumutate soluții concepute în străinătate. Orientările actuale coincid cu năzuințele seculare ale celor mai progre- siști silvicultori ai țării; totodată ele se suprapun peste cele mai moderne (ecologice) concepții conturate pe plan mondial. c) Punerea tn aplicare în totalitate, fără ezitări și inttr- zieri, a prevederilor legii pădurilor (Legea 2/1987), referitoare la practicarea tratamențelor intensive șl relativ intensiva iu arboretele țării, reprezintă o obligație fermă, nobilă și de interes național a tuturor silvicultorilor și a factorilor de decizie din silvicultură. Căci această lege nu reprezintă un „fard ecologic” sau mijloc dc propagandă, ci un eficient scut de apărare a pădurilor, pentru noi și viitorime. Primele succese promițătoare, în direcția reducerii volumului tăie- rilor, promovării In practică a tratamentelor intensive și restrlngerii celor extensive, au fost deja obținute. Respectînd legea, apărăm pădurile; apărînd pădurile, asigurăm viitorul țării. d) Reușita deplină a strădaniilor actualei generații de silvicultori — sprijinite pe prevederile legii, de a redresa starea și a asigura viitorul pădurilorjțăril — depinde, in mare măsură de modul in care vor fi satisfăcute condițiile funda- mentale, formulate la pct. 5, privind: normalizarea tăierilor în păduri, dotarea fondului forestier cu drumuri, ecologizarca tehnologiilor de exploatare, apropierea tot mai mare a silvi- cultorului de problemele de fond ale pădurii; creșterea nive- lului profesional șl al conștiinței ecologice ale forestierilor șl tuturor celor care sînt implicați în problemele pădurii. e) Exagerările în privința extinderii tratamentelor inten- sive în condiții improprii acestora pot avea efecte con- trare așteptărilor. f) Mutațiile structurale in sistemul de regenerare, de gospodărire pe baze ecologice a pădurilor. In spiritul noilor orientări și al Legii 2/1987, obligă Ia restructurări concep- tuale șî practice in industriile de exploatare și prelucrate a lemului. BIBLIOGRAFIE Ghiriță, C., 1986: Pădurile României — probleme actuale și de viitor. în: Pădurile noastre: ieri, astăzi, mîine. IGAS, Red. P.T.A., București. Constantinescu, N., 1963: Regenerarea arboretelor. Editura agrosilvică. București. D răcea, M. 1942: Curs de silvicultură. Regime și trata- mente. Litografiat. Politehnica București. FI or eseu, I., 1981: Silvicultură. Editura Didactică si Pedagogică. București. Giurgiu, V., 1961: Despre productivitatea pădurilor. Editura agrosilvică. București. Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres, București. Giurgiu, V., 1980: Promovarea regenerării naturale. în: Revista pădurilor, nr. 6. Giurgiu, V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București. Giurgiu, V., Dissescu, R-, ș.a., 1987: Structuri optime pentru pădurile de protecție. ICAS, Red: P.T.A., București. Giurgiu, V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții mul- tiple. Editura Ceres, București. Leibundgut, H., 1975: Wirkungen des Waldes auf die Umtoelt des Menschen. Rentsch. Verlag. Erlenbach. Mi Ies cu, I., 1988: Lucrările de conservare. în: Revista pădurilor, 4. Mîttscherllch, G., 1971: Wald Wachstum und Umu/elt. Sauerlânder’s Verlag. Frankfurt/Maln. Negul eseu, E., St ăn eseu, V., Florescu, I., Tirziu, D. ,1973: Silvicultură. Editura Ceres. Bucureșt1. Popesc u-Z e 1 e 11 n, I., 1954: Principiile zonării funcțio- nale a pădurilor. în: Revista pădurilor, nr. 3. Stătescu, G., 1884: Tăieri rase la păduri de munte. în: Revista pădurilor nr. 9. Vlad, I., 1977: Stabilirea sistemelor integrate de lucrări silvotehnice. în: Stațiuni forestiere. Editura Academiei R.S. România. București. Vlad, L, Giurgiu, V., 1986: Pădurile actuale după un secol de gospodărire. în: Pădurile noastre: ieri, astăzi, miino. Red. P.T.A. București. * * «> 1988: Norme tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor. Ministerul Silviculturii. Intensive For est Treatments: Realltles and Prospecte The paper demonstrate® that under the condiționa of the increase of the forest importance with a vtew to enssurlng thc ecological balance, the forest treatment should be defined as an ecologfco-sylvicultural concept. It Îs the treatment that determines the exploitation technologies and not thc other way round. The concept of intensive forest treatment is defined. To thls purpose the criterion of the complex funcțio- nal efficiency of stands îs applied. According to this criterion thc treatments can be classified as follows: Intensive, relatively intensive, relatively extensive and extensive. The paper demonstrates the truth according to which for the natural and socio-economic conditions of our country the intensive and relatively intensive treatments are the most adequate ones, namely selection felling, irregu- lar shelter wood, group felling Systems etc. The extensive treatments (clear fellings on large areas) were forbidden by law. In the end the main conditions for the applicatlon in practice of the recommended treatments are desen- bed- The most important condition refers to the necesity to limit the fellings to the allowable cut. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1089 * Nr. 2 63 Bîo C© 1 f f Ol 1Q C5 00 I> 5Q 63-69 79—86 i 70—79 I Ocolul silvic Mediaș 69-70 | | | 79-86 ! 70-70 I 69-70 | 67-69 [ | Subregiuuea Țara Bîrsei țCi) 58-59 59-61 61-70 70-82 58-59 82-83 85—86 59 — 61 — 63 68-70 83-85 63—68 70-82 Ocolul silvic Baraolt 85-86 70-72 82-85 59-63 | 63 — 70 72-82 CO 00 CB [ Ci to OO! Mlj Oo Co cît: Ca Cd 70 j 70-72 83-85 72-75 59-63 63-70 75-82 i Gheorghc Sf. | 61-68 Ocolul silvic '| 68-70 82-83 I 59-61 68-70 61-68 1 70"~83 70~-82' I ' " Grupa de subregiuni nord-carpatică I l 82-83 ' 85-86 | I 82-86 70-72 — 74 83-85 72-77 82 77-82 * în continuare intervalele înregistrate In tabel sînt prezentate simplificat, prin redarea numai a anilor din ultimul secol: bune. în snbregiunea Țara Bîrsei, din cadrul acestei grupe, intervalul fără fructificați! bune sau foarte bune a ajuns la 12 ani în 1970-1982. Verificarea caracterului Inttmplător al fructificație! Seria de valori, formată din succesiunea cronologică a cantităților de ghindă recoltată în perioada 1958—1987 tn REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 2 regiunea carpatică, vestică și sud-estică, a permis verifica- rea ipotezei privind caracterul Inttmplător al fluctuației fructificație! prin procedeul diferențelor succesive [Giur- giu, 1972J. Pentru N — 30 (ani) și la probabilitatea de transgresiune de 5%, raportul r, dintre dispersia șirului statistic S5 și dis- persia diferențelor succesive g3, a fost mai mare decit cel teoretic (0,709) tn toate situațiile, si anume: r 0,957, pen- 81 Tabelul 4 Mtrrnnn|a anilor de iructificație in perioada 1958 — 1987 pe zone ecologice Nr. crt. Anul rr—:: ' . " I’ ■ — Alternanța cantităților de ghindă, in kg, mai mari docît media (a) și mai mici decit media anuală (b) pe regiuni subregiuni ș i ocoale silvice Regiunile — carpatică — vestică — sud-estică Regiunea carpatică Grupa subregiunilor central carpatice Subregiunea Țara Birsei Ocolul silvic Baraolt 1 1958 15980 b 15980 b 15980 a 13900 a 1400 a 2 1959 50703 a 50703 a 50003 a 23500 a 3000 a 3 1960 13752 b 13752 b 13752 a b b 4 1961 24395 a 24395 a 24395 a 21535 a b 0 1962 500 b 500 b 500 b 500 b b 6 1963 26720 a 26720 a 26720 a 6100 a 3000 a 7 1964 900 b 900 b 900 b 900 b b 8 1965 4130 b 4130 li 4130 b 950 b b 9 1966 6700 b 6700 b 3440 b b b 10 1967 2647 b 2647 b 2647 b b b 11 1968 4800 b 4800 b 4100 b 4500 a b 12 1969 40910 a 24810 a 24810 a 700 b b 13 1970 28905 a 28905 a 18370 a 10470 a 3000 a 14 1971 30 b 30 b 30 b b b 15 1972 45618 a 39618 a 20618 a 3000 b 3000 a 16 1973 24850 a 24850 a 6600 ii b b 17 1974 12910 b 12940 b b b b 18 1975 24174 a 24474 a 8000 b 2000 b 1600 a 19 1976 14550 b 14550 b b b b 20 1977 14320 b 14320 h 3100 b 100 b b 21 1978 b b b b b 22 1979 39236 a 39236 a 25666 a 1650 b 700 b 23 1980 1770 b 4770 b 3080 b b b 24 1981 8930 b 8930 b 480 b 80 b b 25 1982 129526 a 126526 a 27552 a 7900 a 3000 a 26 1983 37144 a 32144 a 16700 a 5600 a 1000 a — i 1984 6976 b 6848 b 4800 I) 1200 b b 28 1985 35950 a 35950 a 9350 b 5050 a 3450 a 29 198» 61520 a 55520 a 22200 a 6700 a 2000 a 30 1987 14734 b 14754 b 6700 b 1500 b b - Total 696330 660102 345323 117835 25150 Media 23211 22003 11510 3928 838 ~ K». o?s 10 10 9 9 9 Ii 19 19 14 14 14 21 21 20 19 19 Lungimea iterației — 1 5 5 6 11 6 Nr. anilor cu 13 13 12 10 10 Nr. anilor cu b= n 17 17 18 20 20 tru cantitățile recoltate din cele trei regiuni; r = 1,063, pentru cantitățile recoltate din regiunea carpatică; r = 1,034 pentru cantitățile recoltate din grupa de subregiuni cen- tral-carpatică; r - 0,915, pentru cantitățile din subregiunea Țara Birsei (Cj); r — 1,131, pentru cantitățile recoltate din Ocolul silvic Baraolt. Rezultă că in procesul fructiticațici nu au. intervenit cauze care să determine deplasarea succesivă sau ciclică a canti- tăților anuale de ghindă. La același rezultat s-a ajuns și prin procedeul numărului de iterații — tabelul 4. Prin li er tic sau seric s-a înțeles o succesiune de elemente care au aceeași proprietate, cum este succesiunea anilor eu cantități de ghindă recoltate peste media anuală (a) sau sub media anuală (b). Astfel, procesul de fructificație desfășurîndu-se sub acțiunea factorilor in- tîmplători, numărul de iterații, notat cu Ii, atit la nivelul regiunilor ecologice (R = 19), cit și la nivelul grupei sub- regiunii central carpatice, a subregiuni! Țară Birsei și a Ocolului silvic Baraolt. (R = 14) au fost mărimi întimplă- toare care s-au încadrat intre valorile teoretice (^îo.oas = /io,oîB= 21, pentru regiuni; RojOÎ5=9, RO1O,S = 20’, pentru grupa central-carpatică șt -H0o25=9, ^0,075= 19, pentru Țara Birsei și Ocolul silvic Baraolt) ale numărului de. ite- rații, pentru probabilitatea de 0,05. Astfel, s-a confirmat că periodicitatea fructificației goru- nului nu este o proprietate specific biologică, ci este condi- ționată de stare de dezvoltare și de vitalitate a scmincerllor și de condițiile mediului înconjurător: lumină, temperatură, prezența sau absența dăunătorilor [K u i g a n o v, 1951]. Concluzii I. Raportat la anul 1978, ultima fructificație bună a go- runului din R. S. România s-a înregistrat In urmă eu peste opt ani, in 59 % din cele 292 rezervații analizate. 2. Majoritatea rezervațiilor care au fructificat în ultimii opt ani au făcut parte din regiunea carpatică: grupa subre- giunilor sud-carpatice, cu frecvență mare a gorunilor ter- 82 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 ♦ Nr. mofili, Quercus petraea ssp. dalechampii și sșp. polycarpa, și grupa subregiunilor vest-carpatice. 3. Intervalele dintre fructificațiile bune, foarte bune sau abundente, categorisite astfel In funcție de media anuală pc 30 de ani a cantităților de ghindă recoltată, au fost mai scurte in grupa vest-carpatică, cu nouă intervale de un an și cite un interval de doi și șase ani, mai lungi în grupa nord-carpa- tică și intermediare în grupa central-carpatică. 4. Intervalul dintre fructificațiile abundente (cantități dc ghindă de peste cinci ori mai mari decît media anuală pe 30 de ani), în grupele subregiunilor ecologice vest-carpatică și nord-carpatică, a fost de 30 de ani (1952—1982), 5. în fiecare an, 17 — 27% din rezervații au avut fructifi- cați! foarte slabe (sub 1/2 din cantitatea de ghindă medie anuală pe 30 de ani), însă frecvența acestor stropeli s-a menținut anuală numai in grupa subregiunilor central-car- patice. 6. F'roporția anilor fără fructificați!, în perioada 195S — — 1987, a crescut o dată cu restrlngerea zonei ecologice analizate: 4% în regiunea carpatică; 10—19% în grupa sub- regiunilor central-carpatice și vest-carpatice; 25—35% in subregiunile Dealurile Silvaniei și Clujuini, Țara Birseî, Pădurea Craiului șl Podișul Tîmavelor; 31 — 75% in Ocoa- lele silvice Bejuși, Sfîntu Gheorghe, Mediaș ctc. 7. Procedeul diferențelor succesive și al numărului de ite- rații au confirmat că In procesul de formare și dezvoltare a organelor de înmulțire sexuată a gorunului din regiunea car- patică nu au Intervenit, In ultimele trei decenii, cauze care să determine ciclicitatea fructificației. BIBLIOGRAFIE Bonnet-Masimbert, M., 1980: Biologie florale el cgde de reproduction des arbres forestier*. Incidence sur la fructification. Manuscris Centre de Becherches d’Orieans. Bonnet-Masimbert, M., 1973: Probleme dc l'irrc- gularite des glandtes: peni etre un aspect entomologiqueq Iu: Rcvue forestiere francaise, Nr. 5. B r o o k e s, P,, C., Wi g s t o n, D. L., 1979: Variation of morphological and cltemical characteristics of acorn from popu- alion of Q. petraea (Matt.) Liebl., Q. robur L. and their hy- brids. Watsonia, Nr. 12 (4), p. 315 — 324, Chiri ță, C, D., 1933: Contribuții la problema regenerări naturale a goi anului în România, p. 10, București. Cochet, J., 1958: Contribuia la studiul unei silviculturi a stejarului dc calitate superioară. Caiet selectiv. Silvicultura și Exploatarea pădurilor, Nr. 3, 1959. După: Rcvue fores- tiere franțaise, Nr. 5, p. 313—326. D ă m ă c e a n u, C.. E., G r o b n 1 c, G h., B t u d i U, C. ș.a. 1983: Noi cercetări privind regenerarea naturală a goru- netelor. In: Revista pădurilor, Nr. 3, p. 114. Doniță, N. ș.a., 1980: Zonarea eologică a pădurilor din R. S. România, București. En eseu, V.,D o niță, N., B î n d i u, C., C o n t e s c u, L., 1976: Zonele de recoltare a semințelor forestiere în R. S. Româ- nia. Editura Ceres, București. Ge org es cu, C, C., B ăl ăni că, T h., R ă d u 1 c s c u, M., Enc, M., 1954: prevenirea efectelor dăunătoare ale ge- rurilor Urzii și secetei asupra producției dc ghindă. Editura Agro-Silvică de Stat, București. Giurgiu, V., 1972: Metode ale statisticii matematice apli- cate în silvicultură. Editura Ceres, București, ivanov, G. S., 1961: Seminfișul natural de gorun sub masiv și tn parchetele din regiunea Codrilor. Caiet selectiv, Silvicultură și Exploatarea pădurilor, Nr. 2, 1962. După: Lesnoe Hozeaistvo, Nr. 9, p, 13—18. K 1 e p a c, D., 1981: Les forets de chine cn Slavonie. In: Revue forestiere francaise, Numere special. K u i g a n o v, I., H., 1951: Problema frudifieafiei stejarilor. In: Lesnoe Hozeaistvo, Nr. 4. Malphettes, C., B., Martourct, D., 1980: Essai pratique de lutte contre la tordeuse vecie de chine: Conlribution a la regeneration de la Chenaie. Manuscris. Mayer, H., 1984: Waldbau auf soziologisch-okologiseher Grundlage. Gustav Fischer Verlag, Stuttgart, New-York. Savcenko, Z., Pogrebneak, 1955: Gorunul, Edi- tura Academiei de Științe a R.S.S. Ucrainiene, Kiev. S eh o p m c c r, C-, S., 1974: Seeds of woody planls iu the United States. Forest Service, U.S. Department of Agricul- tura, Washington. S t o i k o, S-, 1959: Regenerarea naturală a gorunului (Quer- cus petraea Liebl.) și stejarului prdunrulal (Q. robur LJ in slejerelcle parc și amestecate din Ucraina Trans carpatică. In: Lesnoi Jurnal, Nr. 1, p. 12—27. The Fructification Interval in Sessile Oak Quercus petraea (Matt) Liebl. — in the Last Three Deeades As compared to 1978 the last good fructification in sessile oak in Romanța took place mure thau 8 years ago in 59% of the 292 analysed reserves. Most of the reserves which fruetified in the last 8 years belonged to the Carpathian area, the Sub-Carpathian group with a high incidence of thennophilc sessile oaks (Quercus petraea ssp. dalechampii and ssp. polycarpa) and the West Carpathian group. The intervals bctween good, very good fructifications or fitil crops were shorter in the West Carpathian group with 9 one-year intervals, 1 two-year interval and 1 six-year interval, longer in the Norlli Carpathian group and intermediate in the Central Carpatiiian group. The interval between full crops was 30 years (1952—1982) in the grotips of the West and North Carpatiiian ecological sub-areas. Every ycar in 17—27% of the reserves therc were light crops, but the incidence of tliese years was animal only in the group of the Central Carpathian sub-areas. In the period 1958—1987 the number of the years without fructification increased at the same lime with the reduction of the analysed ecological area: 4% the Carpathian area; 10—19% the group of the Central and West Carpathian sub-areas; 25 — 35% sub-areas and 31 — 75 % forest districts. No caitses which could induce a cyclic character of fructification appeared in the formalion and devei op meni process of the sexual reproduction orgaus in sessile oak in the Carpathian area in the last three decades. Revista revistelor Fritzschel, R.: Mașina de plantare sub masiv WT-U (Einsatz der Unterbauplaiitinaschine WT-U). In: Beitrâge fur die Forst wirtschaft, Berlin, 1988, nr. 3, p. 94—96, 5 fig. Mașina prezentată are regim continuu de lucru. în cadrul aceluiași proces de lucru pregătește solul în fîșii și plantează puieți. în lucrare se descrie mașina de plantare WT-U și modul de lucru al acesteia și se prezintă domeniul de utilizare șl datele tehnice și instrucțiuni tehnologice pentru împădurire sub masiv și culturi anticipate. PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 ★ Nr. 2 83 Observații asupra prezenței unor insecte galicele la stejarul pedun- culat din stațiunea ICAS — Cornelii Dr. ing. GABRIELA DISSESCU Ing. D. CHIRA institutul de Cercetări ți Amenajări Silvice 1. Introducere Stejarii găzduiesc pe diferitele lor părți com- poncute multe specii de insecte galicole din familiile Cympidae (Hymenoptera) și Cecidomyi- dae (Diptera). Aceste Insecte sînt prezente în permanență, cu densități variabile. în unii ani — în special în cei caracterizați prin lipsă de precipitații se constată apariția lor în masă. în acest sens se poate menționa anul 1976, eînd, în toate pădurile din sudul țării, frunzele de. cer au fost atît de dens populate cu galele eecidomiidului Arnoldia cerris Koll., îneît acestea erau total deformate și răsucite și au căzut cu aproape o lună înainte de sfîrși- tul sezonului vegetativ. în cursul anului 1988, în arboretele și cul- turile tinere de stejar pedunculat din cadrul stațiunii ICAS-Cornetu, s-a înregistrat un atac masiv al frunzelor, produs de Neuroterus numis- mclis Fourc (Fig. la) și Seuroterus querous- Fig. 1. Aspectul gUelcr de: a. Nenroterus nutnlsmaU* Fourc. Șv; b. Neunteru» quercus- baccatum L. Jț; v Di lolepis tongiventris Iltg.; tl. Xairo- lenis quercus-bacearum L. taccarum L. (Fig. lb, d) (fam. Cynipidae), in paralel cu atacuri mai sporadice cauzate de DiploUpis longiventris Htg. (Fig. Ic), Andricus curcutor Htg. (Fig. 2a) (î&m.Cynipidae) și Macro- diplvris drydbiae Loew. (Fig. 2b) (fam. Cecidomyi- dae), iar la muguri s-au observat gale cauzate dc Cynips Icdllari Htg. (Fig. 3) și mai rar de Andricus fecundator Htg (Fig. *1) (fam. Cyni- pidae). Deoarece atacul de V. numismalis a fost deo- sebit de evident, depășind cu mult densitățile observate în ultimele trei decenii, s-a studiat frecvența, galelor produse în cîteva culturi instalate în incinta stațiunii. Concomitent s-a îmegistrat și prezența galelor aparținând celor- lalte specii menționate. în arboretele mature nu s-au putut face asemenea investigații, dar s-a constatat că majoritatea frunzelor căzute în cursul verii erau atacate și că densitatea galelor era com- parabilă cu aceea de pe frunzele puieților din culturile tinere. De fapt, sursa de infestare a culturilor au fost chiar arboretele care încon- joară stațiunea. întrueît insectele urmărite și atacul lor sînt în general mai puțin cunoscute, menționăm că speciile din fam. Cynipidae prezintă o alter- nanță de generații : o generație sexuată (= ?□ ) iar altaagamă, formată numai din femele(■-?$). Generațiile fiecărei specii provoacă gale de diferite forme, fie pe aceleași părți ale plante- lor gazdă, fie pe alte părți componente ale acestora. 2. Material și metode de lucru. în perioada 10—15 august 1988, s-au recol- tat frunze de stejar din Colecția de proveniențe, aparținînd ISJ Mureș (cu puieți dc 5—6 ani). Frunzele s-au ales din prima creștere, deoarece prin coincidența perioadei dc dezvoltare a frunzelor și de circulație a insectelor, numai acestea au prezentat gale de A. numismalis ȘȘ. La fiecare frunză s-au înregistrat galele exis- tente pe cîte 10 suprafețe de 1 cm2, precum și numărul total de gale de pe dosul întregii frunze. în paralel, s-a determinat suprafața frunzelor și s-a notat starea de dezvoltare a galelor în perioada respectivă (normale, cu diametrul de 1,8-2,2 mm și slab dezvoltate, cu diametrul pînă la 1,5 mm). în intervalul 12—22 septembrie 1988, s-au executat observații și înregistrări in Testul comparativ de pepinieră (care are puieți de doi ani), pe cîte 25 puieți din 36 proveniențe, rezultate din 28 ocoale silvice (Tabelul 1). S-a 84 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 2 notat numărul de frunze din prima creștere pe tulpină, evidențiindu-se cele cu gale de tiumismalis și N. guercus-baccarum și s-a estimat densitatea galelor (foarte slab, slab, Fig. 2. Aspectul atacului de: a. Andricus curvalor Htg. b. Macrodiplosis drgobiae Loew. Tabelul 1 Număr de analize pe ocoale și proveniențe, în Testul eniupa* rativ de pepinieră (ordinea amplasării pe teren) • Nr. de prov. Nr. Ocol Solvi c puieți analizați ■ 1 Cimpina 3 75 2 Băbcni 1 25 3 Filiași 1 25 4 Strchaia 1 25 5 Bocșa-Roniână 2 50 6 Făget 1 25 7 Lipova 1 25 8 Valea Mare 1 25 9 Bistrița 1 25 10 Blaj 1 25 11 Rupea 1 25 12 Arpaș 25 13 Sibiu 1 25 14 Dorohoi 1 25 15 Dărăbani 1 25 16 ICAS Hămeiuș 1 25 17 Podul Iloaiei 1 25 18 Traian 3 75 19 Tecuci 2 50 20 Brăila 1 25 21 Slobozia 1 25 22 Bolintin 1 25 23 Ploiești 2 50 24 Scroviștea 1 •25 25 Timișoara 1 25 26 Livada 1 25 27 Satu-Mare 2 50 28 Mara 1 25 mediu, puternic, foarte puternic). Apoi s-a înregistrat numărul de puieți cu asemenea galo și gradul de densitate pe frunzele situate pe ramurile laterale. în paralel, s-a notat și numărul de puieți cu gale cauzate de alte specii. La sfîrșitul lunii septembrie, s-au făcut inves- tigații asemănătoare și în Colecția de proveni- ențe, pe cîte 10 puieți din ISJ-urile Prahova, Arad și Mureș. 3. Rezultate 3.1. Variația densității ț|alelor de Neuro- tema numismalis Fonic. ȘȘ pe frunze. Pe frun- ze, densitatea galelor a fost neregulată, fiind în general mai mare spre vîrful limbului. Numai în cazul unor densități foarte mari, dosul frun- zelor a fost acoperit în întregime, cu gale, mai mult sau mai puțin normal dezvoltate. La den- sități mari, galele erau chiar suprapuse. La frunzele analizate, numărul total de gale a variat între 145 și 895, din. care pînă la 40,8% (în medie 14,5%) erau slab dezvoltate. în medie, pe o frunză s-au găsit 329,1 gale, iar în general, pe 1 cm2 — 6,9 gale (Tabelul 2). Tabelul 2 Număr de (jale de AT. nu nisuialis Fonre. pe frunze (10- 15 VIII 1938) Nr. frunzei Supra- fața frunzei, cm Număr total gale pe frunză Număr mediu dale la cm1 Procent gale slab dezvoltate 1. 13,88 181 13,0 0,0 2. 19,28 303 15,7 16,8 3. 25,80 174 6,7 40,8 4. 45,65 312 6,9 26.9 5. 49,19 145 2,9 21,1 6. 56,82 226 3,9 5,3 7. 58,29 421 7 2 23,7 8. 64,25 145 2,3 11,0 9. 68,37 895 13,1 0,0 10. 75,54 489 6,5 21,9 Medie 47,70 329,1 6,9 14,5 Din măsurătorile efectuate cu precădere în zona dinspre vîrful limbului, a reieșit că pe cîte 1 cm2 se pot găsi între 0 și 40 de gale, în medie 12,21 ± 0,77 (Tabelul 3). Variabilitafea galelor pe suprafețele de 1 cm2 a cîte. unei frunze și pentru întreaga gamă de analize are valori ridicate (s% = 29,0 — 69,4%, în medie 62,8%), ceea ce demonstrează că alegerea locului pentru introducerea oului și formarea galei se face la. întâmplare, fără să se „asigure” o anumită suprafață necesară pentru dezvoltarea normală a insectelor. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 2 85 Tabelul 3 Indicatorii statistici ai densității galelor de Ar. numismalis Foure. la cmă Numărul frunzei Limite de densitate î sî % s% 1 w 0-26 16,1 2,12 13,2 41,7 2 10 0-28 17,5 2,10 12,0 38,0 3 10 7-17 11,4 1,04 9,2 29,0 1 10 6-21 13,8 1,48 10,7 33,9 5 10 0- 8 4,8 0,88 18,3 57,9 6 10 3-15 9,7 1,48 15,3 48,4 7 10 3-20 12,1 1,66 13,7 43,5 8 10 0-12 5,1 1,12 21,9 69,4 9 10 0 — 40 19,9 4,28 21,5 67,4 10 10 5-21 11,7 1,75 14,9 47,3 Total 100 0-40 12,2 0,77 6,3 62,8 3.2. VariabiJitatea și frecvența atacurilor pe puieții din Testul comparativ de pepinieră 3.2.1. La speciile X. numismalis Foure. ȘȘ și N. quercus-baccarum L. Ș$. Puieții din acest test, fiind de talie mică, au fost mult mai slab populați cu gale decit exemplarele din Colecția de proveniențe în care puieții sînt de 1—2,5 m înălțime și au numeroase ramuri laterale. Prin analiza celor 900 de puieți din 36 pro- veniențe (indicate în tabelul 1),’ a reieșit că A. numismalis ȘȘ a produs gale în proporție mai ridicată pe tulpină, pe cînd N. quercus- baccarum ȘȘ, pe ramurile laterale. De aseme- nea s-a constatat că, pe tulpini, N. numismalis a fost prezent în proporție mai mare și pe pro- veninețe mai numeroase decît y. quercus- baccarum (Tabelul 4). Diferența de populare cu galele celor două specii se evidențiază și prin gradele lor de infes- tare. Gradele de infestare a frunzelor eu gale de y. numismalis pe tulpini au fost în majori- Taheiul 4 Frecvența Infestării cu gale, pe proveniențe Categorii puieți cu gale % Frecvența proveniențelor cu gale, pe frunze de pe ... Neuroterus numismalis țȘ Neuroterus quereus-baccarum tulpină ram. later tulp'nă ram. later 0,0 41,6 47,2 58,3 33,3 4,0 27,8 25,0 30,6 19,5 8,0 11,1 11,1 5,6 19,4 12,0 8,3 8,3 o, 5 19,4 16,0 2,8 2,8 2,8 >20,0 8,4 - 5,6 — 5,6 86 tatea cazurilor slabe și mijlocii (în total 70,5% din cazuri), iar pe ramurile laterale — foarte slabe și slabe (în proporție de 66,7%), pe cînd densitatea galelor de N. quereus-baccarum a fost în proporție mare foarte slabă (78,3% pe tulpini și 86,2% pe ramurile laterale) (Tabe- lul 5). Tabelul 5 Densitatea galelor pe tulpină și ramuri secundare Frecvența proveniențelor cu gale, pe frunze de pe... de populare cu gale (densitate) Neuroterus numismalis Jg Neuroterus querciis-baccariiin tulpină ramuri laterale tulpină ramuri laterale Foarte slab 17,0 30,9 78,3 86,2 Slab 34,1 35,8 30,9 21,7 6,9 Mijlociu 36,4 — 5,2 Puternic 3,4 2,4 — 1,7 Foarte puternic 9,1 — — — în perioada efectuării analizelor, numărul de frunze de pe tulpina cîte unui puiet a variat între patru și 16 frunze, în medie fiind 8,9 frunze. Aceste frunze au fost populate cu gale în proporții ce au variat între 8,3 și 50,6%, procentul de frunze fiind diferit pentru cele două specii galicole. Dacă la N. quercus-baeca- mm ȘȘ în marea majoritate a cazurilor s-au găsit gale numai pe 20% din frunze (în 95,3% din cazuri), la N. numismalis ȘȘ s-au înregis- trat gale în proporții destul de mari și la peste 21% din frunze (în 36,6% din cazuri) (Tabelul 6). în privința puieților proveniți din diferite ocoale silvice, se constată că exemplarele înve- cinate prezintă în general frecvențe variate de frunze acoperite cu gale. Din cele 28 ocoale REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 2 Tabelul 6 Proporția de frunze atacate pe tulpină Nr. crt. Clase cu proporții de frunze atacate, % Frecvența claselor cu atac de ..., % N. ntimisnialis Ai. quercus-bacearum 1. 1 — 10 • 21,1 14,3 2. 11-20 42,3 81,0 3. 21-30 23,1 4.7 4. 31-40 9,6 —, 5. 41-50 3,9 — li aia 24 aprilie), pe cînd puie fii cu pornire mai tardivă, au prezentat gale pe un număr mai mare de exemplare. Faptul se poate datora fie capacității insectei de înțepare a frunzelor de diferite durități, fie preferinței acesteia pentru calitatea nutritivă a substratului foliar. 3.2.2. Frecvența atacurilor cauzate de alte specii. Pe puieții din Testul comparativ de pepinieră s-au găsit destul de frecvent și urmă- toarele specii de Cywipidae : Awlrieu» curvator Htg., Cymps IcoUari Htg., Neuroterus quercus- baccarum L. Șd1, precum și specia de Cecidomyi- ăae : Macrodiplosis Hryobiae Loew. (Tabelul 8). Tabelul 7 Frecvența puieților cu gale, pe ocoale silvice, îu ordinea amplasării proveniențelor pe teren Nr. crt. Ocolul silvic Data individualizării primelor frunze Frecvență puieți cu gale pe ... N. numismalis N. gaerqus-baccartiin Tulpină Ramuri laterale Tulpină Ramuri laterale 1. Cimpina 24 -27.IV 0,0 2,7 1,3 8,0 2. Băbeni 27. IV 0,0 4,0 0,0 0,0 3. Filiași 26. IV 0,0 0,0 0,0 4,0 4. Strehaia 24. IV 0,0 0,0 0,0 0,0 5. Bocșa-Romănă 1-3. V 4,0 4,0 2,0 6,0 6. Făget 20. IV 4,0 0,0 0,0 0,0 7. Lipova 4. V 12,0 20,0 0,0 16,0 8. Valea Mare 4. V 16,0 8,0 8,0 12,0 9. Bistrița 2. V 4,0 0,0 4,0 8,0 10. Blaj 27. IV 0,0 0,0 4,0 4,0 11. Rupea 2. V 8,0 8,0 0,0 0,0 12. Arpaș 2. V 0,0 0,0 4,0 0,0 13. Sibiu 30. IV 4,0 8,0 0,0 4,0 14. Dorohoi 5. V 28,0 32,0 12,0 12,0 15. Dărăbani 30. IV 4,0 0,0 0,0 8,0 16. ICAS Hămeiuș 29. IV 4,0 0,0 4,0 4,0 17. Podul Iloaiei 3. V 8,0 12,0 12,0 8,0 18. Traian 3. V 4,0 0,0 0,0 8,0 19. Tecuci 27-29. IV 10,0 4,0 2,0 6,0 20. Brăila 20. IV 0,0 0,0 0,0 0,0 21. Slobozia 1. V 20,0 20,0 4,0 0,0 22. Bolintin 20. IV 0,0 0,0 0,0 8,0 23. Ploiești 19-26. IV 0,0 0,0 6,0 18,0 24. Scroviștea 7. V 28,0 28,0 0,0 12,0 25. Timișoara 30. IV 0,0 4,0 0,0 8,0 26. Livada 1. V 4,0 4,0 4,0 0,0 27. Satu-Mare 1-5. V 10,0 6,0 2,0 2,0 28. Mara 5. V 4,0 12,0 0,0 12,0 silvice, numai puieții din două ocoale nu au prezentat deloc gale pe frunze (Strehaia- și Brăila), iar frecvențele cele mai mari de puieți cu gale s-au înregistrat la proveniențele din Ocoalele Dorohoi, Scroviștea, Slobozia și Valea Mare (Tabelul 7). Se pare că diferențele de populare cu gale se corelează •- cel puțin parțial — cu peri- oada de intrare în vegetație a puieților și de dezvoltare a frunzelor. în tabelul 7 sînt menți- onate datele la care s-au individualizat primele frunzulițe la majoritatea puieților apăruți din ghindele de la diversele ocoale. Se constată că exemplarele la care au apărut cel mai timpuriu frunzulițe individualizate, nu au fost deloc populate cu gale (Brăila - ■ 20 aprilie, Stre- Ta belul 13 Frecvența altor specii gaHcole pe puieți Specia Frecvența galelor pe ... 8 galicolă z ■ puieți _ • • proveniențe ocoale 1. Andricus curvalor Htg. 6,2 66,7 71,4 2. Macrodiplosis dryobide Loew. 0,8 16,7 21,1 3. Cynips kollari Htg. 0,9 19,4 21,4 4. Neuroterus quer- cus-baccarum L. ?<5 0,4 11,1 14,3 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1089 ★ Nr. 2 87 Dintre speciile menționate, frecvența cea mai mare a avut-o Andricus curvator Htg. și cea mai redusă N. quercus-baccarum L., gene- rația sexuată. Andricus curcator a fost găsit în total pe 56 puieți din 24 proveniențe rezul- tate din 20 ocoale silvice, pe eînd JT. quercus- baccarum L. cJȘ, numai pe patru puieți prove- niți din patru ocoale silvice. Atacul acestor specii s-a înregistrat fie con- comitent cu cel al speciilor majoritare discu- tate anterior, fie pe frunze și chiar pe puieți diferiți, fără a so încadra într-o anumită regulă. 3.3. Variabilitatea atacurilor pe puieții din Colecția de proveniențe pe Inspectorate sil- vice. în cele trei plantații din Colecția de pro- veniențe, în care s-a lucrat, gradul de populare a puieților și de acoperire a frunzelor eu gale a fost mai mare decît în Testul comparativ de pepinieră. Din cei 10 puieți analizați în fiecare prove- niență, cel puțin șase exemplare au prezentat Tabelul 9 Frecvența speciilor galicele pe puieți din Colecția de proveniențe Nr crt. Specia galicolă Frecvența speciei pe proveniențe, % ISJ Prahova ISJ Arad ISJ Mureș 1 tulpină 60 60 70 .V. numismalis 88 , raiduri laterale 60 50 90 2. (tulpină 40 50 50 A. quereus- rainurț baecarum Ș? laterale 60 70 100 3. N. quercus-bacearum Jjf 30 60 50 4. Andricus curvalor Htg. 20 20 30 5. Diplolepis longiveniris Htg. 30 —- 20 6. Macrodtplosis drgobiae Loew. 20 40 30 7* Cynips koliari Htg. —— 20 10 8. Andricus fecundator Htg. -■ 10 10 numeroase gale de N. numismalis Fourc. $9 și 4—5 exemplare — gale de N. quercus-bacca- nm L. în afară de galele datorate acestor două specii, s-au mai găsit relativ numeroase gale cauzate și de alte insecte galieole (Tabe- Densitatea galelor primei specii a fost foarte mare, în special la proveniențele Mureș și Arad, iar densitatea speciei a 2-a, a fost de la foarte slabă pînă la mijlocie (Tabelul 10). Tabelul 10 Densitatea galelor pe frunzele din prima creștere, de pe tulpina puieților i Nr. crt. 1 1 Grad de densitate Frecvența cazurilor tn ISJ..., % N. numismalis 88 N. quercus-ba îî "canini Mureș Pra- hova Arad Mureș Pra- hova Arad 1. Foarte slab 25,0 .— 100 2. Slab 18,8 19,5 20,0 — 37,5 33,3 3. Mijlociu 56,2 15,2 10,0 —. 62,5 66,7 4. Puternic — 65,3 70,0 — — Menționăm că din totalitatea frunzelor din prima creștere de pe tulpină, la puieții din ISJ Prahova, s-au găsit gale de N. numismalis ȘȘ pe 17,6%, din ISJ Arad — 51,7%, iar- din ISJ Mureș, pe 50%; gale de A. quercus- baccarum ȘȘ, pe 4,4% la puieții din proveni- ența Prahova, pe 17,9% la puieții din ISJ Arad și pe 15,0% pe cele din ISJ Mureș. Din cele relatate reiese Fig. 4. Atac de Andri- eus fecundator Htg. că și la puieții din Co- lecția de proveniențe se păstrează caracteristicile de atac menționate pentru cele două specii majori- tare din Testul compara- tiv de pepinieră. La celelalte specii de insecte, deși numărul de puieți cu gale a fost destul de redus, totuși, pe cîte un puiet s-au găsit mai multe gale. în tabelul 11 se arată numărul total de gale înregistrate pe cei .10 puieți analizați. Ca efect al atacului de Reuroterus numismalis Fourc. ȘȘ, atît în Testul comparativ de pepinieră, cît și în Colecția de proveniențe, s-a observat răsucirea frunzelor cu gale încă din luna august, îngălbenirea lor la începutul lunii septembrie și căderea cu mult mai devreme decît a frunzelor neatacate. Pentru celelalte specii galieole nu s-a putut constata un efect vizibil în urma atacului. 88 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 2 Tabelul 11 Număr de gale pe puieții din Colecția de proveniențe Nr. crt Specia gallcolă Număr total de gale pe cîte 10 puieți ISJ Prahova ISJ Arad ISJ Mureș 1. N. quercus-bacea- rum. L. Jjj 4 30 22 2. Andricus curoator Htg. 6 2 7 3. Diplolepis longt- nenlris Htg. 9 — 3 4. Macrodiplosis drpoblae Htg. 3 6 3 5. Cynips kollart Htg. — 5 3 6. Andricus fecun- dator Htg. ** 1 2 4. Concluzii — Analiza prezenței în masă a unor gale pe frunzișul și mugurii din arboretele și culturile tinere de stejar pedunculat din cadrul Stați- unii ICAS — Cornetu, în anul 1988, a eviden- țiat că ea se datorește, în principal, cynipidelor Neuroterus numismalis Fourc. ȘȘ și Neuro- terus quercus-baeoarum. L. ȘȘ și în secundar altor patru specii din aceeași familie și unei specii din familia Cecidomyidae. Apariția și înmulțirea acestor insecte s-ar putea explica prin lipsa precipitațiilor în perioada lor de zbor. — Eșantionajul efectuat asupra a 900 de puieți de doi ani din 36 proveniențe primite din 28 ocoale silvice și asupra a 30 puieți de 5—6 ani, din trei inspectorate silvice, a ară- tat ca specia majoritară — N. numismalis — a produs gale cu precădere pe frunzele din prima creștere de pe tulpini și mai puțin pe acelea de pe ramuri, în timp ce N. quereus- baccarum ȘȘ a făcut gale mai mult pe frun- zele ramurilor secundare. — Densitatea atacului de N. numismalis a fost foarte mare, ajungînd la 6,9 gale/cma de frunză la puieții de 5—6 ani și de 12,2 gale/ cm2 pe vîrful limbului, totdeauna mai încăr- cat cu gale deeît restul frunzei. — Frecvența atacului a prezentat la ambele specii de Neuroterus, o mare variație, în special la puieții de doi ani și chiar la exemplarele ală- turate. — Existența unei variații direct proporțio- nale a gradului de populare cu gale a frunzelor, cu data intrării puieților în vegetație, permite concluzia că — în condiții climatice similare celor din anul 1988 — proveniențele de stejar cu dezvoltare precoce sînt mai puțin atacate de insectele galicole, deeît acelea cu dezvoltare tardivă, fără a fi însă total scutite de atacurile altor insecte, cu evoluție mai timpurie. — Efectul atacului masiv de N. numis- malis Fourc. $Ș s-a tradus prin răsucirea și uscarea frunzelor acoperite cu gale, în cursul lunii august și apoi prin căderea lor prematură. BIBLIOGRAFIE G u s e v, V., I., Rimskll-Korsakov, M., N,, 1851} Opredelitel poorejdenii lesnth i dekorativnth derevev i kustar. ni hon europei nkoi ciasti SSSR. Goslesbumizdat. Moscova- Leningrad. R o s s , H., H e d i c k e, H., 1927: Die Pflanzengallen (Ce- cidien) Mittel and Nordeuropas, Gustav Fischer Verlag. Jena. Remarks on the Presenee of Some Gali I nduolng Insecte In Pedunculate Oak in the Station ol the Forest Research and Masa- gsu ■ . M 35 na Dotarea tehnico-edilitară 14(6„ • • 62») 122 C1 Posibilități de cazare și hrană • • cn) 37 cs Alte servicii ■ • ^7) 100 TOTAL 62 1000 cuantificare autorii au introdus trei niveluri (grade) de apreciere, fiecare cu un anumit punctaj, și care, într-o exprimare generală, sînt: a) nefavorabili = 0 puncte; b) favorabili = 1 punct; c) excelenți = 2 puncte. Deși metoda, atît sub‘aspectul principiilor cît și al metodologiei propriu-zise, nu ridică dificultăți, fiind chiar atractivă prin diversi- tatea elementelor care intră în calcul, o cerce- tare mai amănunțită a acesteia pune în evi- dență unele limite care o caracterizează și de aici faptul că poate fi în continuare perfecți- onată, concomitent cu adaptarea, unuia sau altuia dintre elemente (factori), la particu- laritățile și specificul țării noastre. 1. Astfel, dacă se ia în discuție numărul de puncte acordat diferiților factori, pornind de la specificul pădurilor cu funcție recreativă din țara noastră, considerăm că unii factori, eum sînt gradul de împădurire (Az), valoarea arboretului (As), valoarea faunei (A6) — meri- tă a primi un punctaj mai ridicat (cel puțin 60 de puncte) deeît cel stabilit prin metoda ungară, tocmai datorită varietății, diversită- ții și calității arboretelor și speciilor compo- nente, precum și ale faunei care populează pădurile noastre. 2. în ceea ce privește factorul , .Distanța relativă” — As, prin aplicarea formulei de calcul al acestuia la condițiile concrete ale țării noastre, s-a putut constata că ea nu răspunde integral acestor condiții și de aici a apărut necesitatea adaptării sale, în mod corespunză- tor. Formula propusă de autorii metodei este: Aa — 94 x 50 în care : a31 = distanța de centrul orașului ai2 = numărul mediu al vizitatorilor pădurii într-un an. Aplicînd formula de mai sus pentru o pădure situată în jurul Bucureștiului (Comana), la cea 50 km de acesta, în condițiile unui număr estimat de vizitatori de 500000 persoane pe an, considerat ca limită minimă, s-a obținut un punctaj care depășește cu mult numărul maxim de puncte stabilit de metoda ungară (respectiv 313 puncte față de 94 puncte). în această situație s-a trecut la revederea formulei de calcul, pornindu-se de la următoa- rele date : — numărul maxim de puncte pentru indi- catorul A 3 rămîne cel propus de metoda unga- ră; — distanța maximă față de oraș, stabilită prin normele în vigoare pentru pădurile de agrement din țara noastră, asl = 50 km; — pentru un oraș cu o populație de mini- mum un milion de locuitori, numărul minim estimat al vizitatorilor în pădurile de agrement, într-un an, a22 — 500000 persoane. Introdueînd datele de mai sus în formula de calcul, s-a ajuns la următoarea formulă îmbu- nătățită : Aa = 94 X 14 care răspunde mai bine, și oricum mai complet, la condițiile și particularitățile specifice pădu- rilor de agrement din țara noastră. 3. Metoda ungară, prin modalitatea sta- bilită la evaluarea numărului de puncte pentru factorii a căror cuantificare nu se poate face în mărimi naturale, așa cum s-a precizat mai sus, este afectată de o substanțială doză de subiectivism. Astfel, chiar cercetătorul, cu atît mai mult vizitatorul pădurii neavizat, apreci- ind personal dacă un indicator (factor) este favorabil, nefavorabil sau excelent, oricît de obiectiv s-ar strădui să fie, verdictul va purta REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 2 97 tabelul 2 Densitatea optimă pentru speciile de vln’t (după A. \'e<|mțiu) Efective optime (buc./lOOO ha) Categorii dc bonitate Cerb carpatin Cerb lopătar ■ Căprior Muflon Capra neagră Mistreț Urs Fazan 1 Iepure 1 I 20—25 40-50 90-110 100-81 55-70 7-8 8-3 >700 150-200 11 15-19 30-39 70-89 80-61 40-54 5-6 3-2 500-699 100—149 III 10-14 20-29 50-69 60-51 25-30 3-4 2-1 300-499 50 — 99 IV 9-10 2-19 5-49 50-41 5 — 24 0,2-2 1 50 — 299 10-49 întotdeauna o cantitate mai mare sau mai mică de subiectivism, determinat de experien- ța celui în cauză, de profesia sa și, nu în ulti- mul rînd, de starea psihică generală de moment. Tocmai avînd în vedere aceste considerente, faptul că din totalul celor 62 de factori, peste jumătate (37) se evaluează în acest mod, con- siderăm necesar a se continua cercetările și eforturile în direcția „obiectivizării” cuantifi- cării lor, pentru găsirea, pe cit posibil, a unor modalități de exprimare pe baze cît se poate de științifice. Unul din factorii care, în opinia noastră, poate fi evaluat pe baze mai precise și care, totodată, respectă în mai mare măsură spe- cificul țării noastre este cel intitulat , (Compo- ziția faunei” sau „Valoarea faunei” (Aa). Conform metodei ungare, speciile faunis- tice care intră în formula de calcul al acestui factor complex sînt : cerbul, capra sălbatică, porcul mistreț, muflonul, elanul, respectiv vîna- tul mic (potîrniclie, fazan, iepure). O primă observație care se impune este aceea că, între speciile selectate, dacă ne referim la țările din Europa centrală și sud-estică, sînt incluse și unele care nu sînt specifice tnturor (elan, muflon) sau se întâlnesc numai în unele țări (capra neagră). Beferindu-ne la țara noastră, considerăm că există suficiente specii indigene valoroase care pot acoperi gama preferințelor vizitatori- lor și, bineînțeles, exigențele formulei după care se determină punctajul pentru acest fac- tor. Se propune, astfel, ca speciile care să intre în formulă, pentru pădurile cu funcție recreativă din România, să fie : cerbul (carpatin), căpri- orul (în locul elanului), capra neagră, mistre- țul, vînatul mic și muflonul (acesta din urmă justifieîndu-se prin tendința masivă de popula- re în ultimii ani și în pădurile noastre). Dacă luăm în discuție criteriile de punctare utilizate în prezent (0 — lipsește; 1 = se întîl- nesc cîte o dată; 2 = se întîlnesc des), consi- derăm că și aici poate fi identificată o modali- tate de a acorda punctele respective, pe baze mult mai precise, adică mai științifice, folosin- du-se drept criteriu de cuantificare „efecti- vul optim al speciei”. Pentru țara noastră acesta se regăsește în tabelul 2. în aceste condiții, punctarea pentru acest factor se va face astfel: 0 = lipsește (nefavorabil); 1 — densitate mai mică sau mai mare decît cea optimă; 2 = densitate egală cu cea optimă. Abordarea într-o asemenea viziune a metodei de evaluare, cu convingerea că perfecționarea sa sub un aspect sau altul este posibilă, necesară chiar, că metoda trebuie să lase acea mobili- tate obiectivă care să-i permită a ține seama de particularitățile și specificul fiecărei țări, poate contribui la întărirea „forței” sale de convingere. BIBLIOGRAFIE * * * , 1987: Legea nr. 2/1987 privind conservarea, prote- jarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională eco- nomică și menținerea echilibrului ecologic, București. C o s t e a, C., 197S: Cercetări in legătură eu stabilirea gra- dului de solicitare a pădurilor din jurul Brașovului pentru funcțiile de protecție și sociale, Universitatea Brașov. Giurgiu, V., Pătrășcoiu, N. și colab., 1976: Zona- rea economică a pădurilor și a producției silvice, cu asigurarea pe zone a funcțiilor de producție și a celor de protecție a mediu- lui înconjurător (Referat științific), ICAS, București. Negru țiu, Filofteia, 1983: Evaluarea funcției re- creative a pădurilor din jurul municipiului Brașov și poiana Brașov — Contract de cercetare cu ICAS, București. Negruțin, A., 1983: Vtnătoare și salmonicultură. Editura Didactică și Pedagogică, București. Pătrășcoiu, N., Toader, T., Scripcaru, G., 1987: Pădurile și recrearea. Editura Ceres, București. Pătrășcoiu, N., Petrescu, M., 1984: Evaluarea principalelor funcții speciale de protecție ale pădurii și influ- ențele economice ale nencoltării masei lemnoase asupra pro- ducției silvice (Referat științific final), ICAS, București. Contributions te the Improvement of the Economic Valuation Methods of Forests Protection Functions Among the economic valuation methods of forest protection function, especiall they recreatiof ve functions the method drawu up by the Forestry Institute in Budapest (1982) has its own characteristics. The author carefully, analysesthe prin clples and the specific calculus elements of the method which is applied to the conditions our country (the forests Băneasa, Gomana and Poiana Brașov) and he points oul the characteristic limlts ot the method and the fact that it can further be improved. The revision of the number of points afforded to some of the 62 (sixty two) factors takcn into con- sideration (afforestation degree, stand value, fauna value, relative distance), or even new calculus formula, are therefore suggested, attaining thuș a more favourable light of the recreative function value of the forests in the Socialist Republic of Romanța. 98 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1939 * Nr. 2 Contribuții Ia cunoașterea consumului de combustibil la încărcătoarele de tip IFRON și IFHA, utilizate în centrele de sortare și preindustrializare a lemnului Ing. I. BUȘE Centrala de Exploatare a Lemnului Dr. ing. J. KRUGH întreprinderea Forestieră de Exploatare șl Transport — Arad 1. Considerații introductive Dezvoltarea accelerată a economiei fores- tiere în țara noastră este strîns legată de im- plementarea in toate procesele de producție, pe circuitul pădure-centre de sortare și pre- industriaiizare — fabrici (combinate), a meca- nizării și automatizării fazelor, operațiilor sau chiar a unor procese tehnologice în întregime. Creație a ultimilor ani, centrele de sortare și preindustrializare a lemnului au determinat, prin scop și funcționalitate, transferarea în cadrul acestora a unei importante game de ope- rații de la șantierele de exploatare, conferind astfel procesului de muncă un caracter indus- trial sub toate raporturile. Ca o caracteristică a procesului de producție ce se desfășoară în CSPL-uri este volumul mare de transport intern (uzinal) al materia- lului lemnos, generat atît de gradul relativ avansat de prelucrare în sortimente, cît și de necesitatea sortării și stocării temporare a acestora precum și de încărcarea lor în mijloace de transport. în etapa actuală de dezvoltare și împietruire, pămînt), deoarece pe parcursul prelevării datelor (toamnă secetoasă) toate tipu- rile de îmbrăcăminți s-au comportat nerele- vant pentru corelația ce există între cei doi parametri avuți în vedere. 2. Starea tehnică a utilajului Avîndu-se în vedere numărul relativ mare de încărcătoare de tip IFRON și IFRA care operează în CSPL-uri, și că între acestea există diferențe semnificative în ceea ce privește consumul de motorină, s-a căutat să se iden- tifice starea lor tehnică în mod indirect și anu- me după consumul la relanti și, respectiv, la mersul în gol. Toate măsurătorile s-auefectuat cu un litrometru, avînd constanta de 12,5 ml. 2.1. Consumul de motorină la r elan ti Consumul de motorină la relanti al motorului nu reprezintă o caracteristică consemnată în notița tehnică a utilajului, dar reflectă foarte Tabelul 1 Parametri statistici ai consumului c^wii‘ te manțitai, aamenii pteg-ătesc wiHiașita’i dană ftwti necaiwd deadată: lipsa tem= vuilui și îtnpuțina’iea apei.