h3m, dezvoltarea economico-sodală a tuturor zonelor țării se impune să acordăm o atenție deosebită asi^măiii echilibrului ec^^icf al Hatunii, să acționăm cu toată Aotărîrea împotriva ^eftowiertefe» de poluare, să păstrăm apa. limpede și curată, să păstrăm pădurile, să dezvoltăm nai spații veizi, să asiy.u>iăni aenal cusat. Âpăiaica. naturiif asiguiasea ecAUibutlul eco-lag-ic nepeeaintă a pante inseparabilă, organică, de însemnătate deosebită în opera de construcție socialistă din România". NICOLAE CEAUȘESCU „Tlatura omenească se neoarsă în cascada oisuulon, precum cerul într^o nesf-irșită pădure". MARIN VOICULESCU REVISTA PĂDURILOR -SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR — ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII ȘI AL MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII CONSILIUL PE CONDUCERE Dr. iog. Gh. Constantlnescu (președintele consiliului șl redactor responsabil), Ing. I. Tăbăraș (vicepreședintele i-mslbuhn), ProL dr. St. Alexandru, Ing. LBușe, Dr. Ing. D. Cârloganu, Ing. FI. Cristeseu, Ing. Cornelia Dragon, big. C. Frumoșii, Dr. doc. V. Giurgiu, Dr. ing. M. Taneulescu, Ing. A. Menbardl, Prot. dr. ing. S. A. Mnnteanu, membru corespondent el Academiei R. S- România, Couf. dr. ing. Flloltela Negruțlu, D. Pașca, ing. I. Ple- trărennu, Ing. I. predescu, Ec. Gh. Sanda, Ec. V. Sava, Prof. dr. ing. V. Stăneseu, Ing. Ov. Stoian ANUL 103 Nr. 2 1988 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. irig. I. Olteana - redactor responsabil adjunct. Dr. Ing. A. Anca, Ing. AL Balșolu, Dr. Ing. 1. Catrlna, Dr, ing. D. Cârloganu, Dr. ing. Gb. Cerchez, Ing. Gh. Gavrllescu, Ing. Em. Marencl, Dr. Ing I. Milescu, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole șl Silvice, Ing. St. Mnnteanu, Dr. ing. G. Mureșon, Ing. M- Nlcolae, P. Puseu, 1 ng. P. Saru, Prof. dr. ing. V. Stăneseu, Dr. ing. Mdanlcn Urechi atu Redactor principal: Elena Nlța CUPRINS Redactor de rubrică; C. Almășan CONTENTS I, TĂHÂRAȘ: Luna pădurii—simbol și împliniri 58 I. CA TIUXA : Realizări nle cercetam .științifice In do- meniul conservării ghindei și Jirului 60 VIOI.ETA EXLSCC, VAL. HXESCV: Cercetări prî- vlnd bu lățirea ,,Industrială" a molidului (Pieră abies (I.J Knrst). Premise pentru ameliorarea bazată pe selecțln clomilă 65 PUNCTE DU VEDERE L. .1 TA-VASIf, LECIA POLESCE: Privitor In Simp- tomatica și efectele pulnărll atmosferice asupra vegeta- ției forestiere G9 PUNCTE DE VEDERE .V. GEAMHAȘE : Seceta șl fenomenul de uscare n bradn- lul din unele păduri In Bucovina 72 .1. SI.M IO\' CSC ( ; Noi tehnologii 1n depistarea șf prog- noza defollmorulul Turlrix niridana L 81 .1. ALEXE: Consecințele practice ale vntinhiiituțli unor elemente șt compuși chimiei în plantă șl sol Iu gorun ((blCHW prlitim l.îebi.) 87 L. TOCA\. (UI. ROUȘE: Unele cunsldc, ații prliind exploatarea lemnului In corelare cn rețeaua de drumuri forestiere !)5 T. REbLOV, ST. EXGVnEAXV : Contribuții teorellie privind mecanica deseărcătorulnl de bușteni cu braț rotitor 101 DIX ACTIVI! VH.A INSTITUTULUI DE CERCETĂRI si Alll NAJÂItl SILVICE 107 (Romcî ni RECENZII 94. 112 REVISTA REVISTELOR 64. 68, 80, 86 I. TAR i7îA5: Forest month—symbol ană nehlevements 50 L CATRIXA : Achlevements of sclentlflc tesehrch in the fleld of gland nnd beech nut preservntlon 80 VIOLETA EXESCE, VAL. EXESCE: Research on ..Industrial" miting ol Noruav spruce (Picta abies (1.) Knrst.). Preregnisites fur breedlng by elonal selectăm 65 POINTS OF vnnv L. ATAXASIC. LCCIA POLESCE: On alrpollniltm symplomntulogy nnd effeets on the forest vegetmlon 69 PMNTS OF VIEW X. GEA.VIMțfUi The drought and the dying anay glieiiomemm In sllver-flr forests in the Bukovlna 72 4. SIMIOXESCU i Logging nnd forest ronds 81 A. ALEXE'. (jitercus petrara Llebl.; coeRiclents of variat ion as indleuturs of Chemical variablllty In plant and soli 87 L. TOCA X, GH. BORȘE: A few conslderatlons re- gurdlng nood exphdlmlon In connecUon wlth torent rund netuorks 95 T. REHLOV, ST. VXGVREAXV; Theoretlcal con- iributlons regnrdlng the ineehnnlcs of the log unloa- der vtlth rotat Ing arm 101 FROM THE ACTmTY OF TIIE FOREST RESE- ARCH AND MANAGEMENT INSTITUTE 107 .NEWS 111 REUTEWS 94, 112 HOOKS AND PERIODICALS NOTED 64, 68, 80, 86 RedacRa: Oficiul de Informare Documentară al M.I.L.M.C. București, B-dul Magheru, tir. 31, sectorul 1, telefon 58.68.65 șl 58.20.20/176 Articolele, Informațiile, comenzile pentru reclame, precum ți alte materiale destinate publicării In revistă se primesc pe această adresă Cititorii din străinătate se pot abona prin ROMPRESFILATELIA — Sectorul export-import presă P.O. Box 12 - 201, telex 10376 PRSFI R, București, Calea Grlvlțel, nr. 64—66 The forelgn readers may subscrlbe by ROMPRESFILATELIA — export sectlon uud press Import sectlon P.O. Box 12 — 261 telex 10376-PRSFI R, București, Calea Grlvlțel, nr.Gl - 66 Tehnoredactor: Marla Ularu LUN4 PĂDURII — simbol și împliniri!! ... tTn? T: tăbăraș * r H Adjunct al ministrului silviculturii în prezent, mai mult ca oriei ud pădurm este tratată ca o entitate ecologică și economică, oidepluund multiple >n variate funcții de prM^ție și producție. Mai buna Modărire a Jonduhci joresher și a vegetației lemnoase ditl ajura acestuia ne înscrie organic î^ strategia partidului .yi statului nostru, cu privire la valorificarea rațională a resurselor naturale ale țării. Pădurea se integrează în viuța .yi ansamblul relațiilor sociale, prin prezența, sa înir-o staie bună de vegelalie, asiguri ud rcgubtrizareu debit ului apelor, proiecția solului contra eroziunilor .yi a factorilor climatici dăunători și îndeplinind o di cerși fi cată inimii de funcții de ordin estetieo-samtar. Au mai puțin importantă, pe fondul celor mentionale, râmi ne funcția pădurii de a produce lemn, atU de necesar asigurării de materii prime pentru ■i ndustriile de exploatare și industrializare a lemnului. J Interesul arătat, deci, pădurilor în țara noastră este pe deplin Justificat, noua 1 rne privindyonsert(tVea, protejarea .yi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională economicii yi menținerea echilibrului ecologic fiind o confiimare a politicii promovate în mod constant de secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, tovarășul XICOLAE CEAURERCU. ea „societatea socialistă și comunistă să aibă și păduri mai bune, ca oamenii să poată trai - cel puțin așa cum au trăit yi în trecut ■ iidi-un aer mai bun, intr-o eh mă sănătoasă''. în conformitate cu precederib.' acestei legi, oamenii muncii din unitățile silvice pot acționa eu mai multă fermitate pentru a lingura regenerarea pădurii în toate terenurile gmd? și neregemrale. de a readuce la viața, prin împăduriri, însemnate suprajețe ocupate in prezent de ripe și rurene soluri excesiv degradate sau în alunecare, inapte pmihu folosințe agricole. Ir acest domeniu al regenerării pădurilor — noile reglementări stabilesc în mod expres faptul că Ministerul Silciciiliarii răspunde de împădurirea- tuturor supralelehn' din fondul fm esi ier. precum și de promovarea, prin regenerări naturale si împăduriri, a speciilor autohtone valoroase - a stejarului peduneulat, gorunului, fagului, teiului, cireșului, nucului, J i asinul ui, sulei nuda i, paltinului, glruiței ș.a. în consens eu toate aceste măsuri, prin Planul național unic de dezvoltare economico- socuțlă pe anul Il/M, s-a stabilit ca la- regenerarea pădurilor să se realizeze fii DUO ha, sarcină mărită față de cea din 19X7 cu 22%,. In urma unei analize recente a situației terenurilor neregencrate de la fiecare inspec- torat silvie și n modului în cure se far tăierile pentru recoltarea masei lemnoase de produse principale, a rezultat că aproape 21% din sarcina stabilită pe 19XX urmează a se realiza pe cal- mdurabi, iar 7(1% prin lucrări de împăduriri. Ponderea regenerării pe cale naturală va reprezenta- 52%, din suprafețele ce se parcurg cu tăieri curente de regenerare. Ca urmare k promovării susținute a regenerărilor naturale, a reducerii tăierilor de masă lemnoasă de produse principale yi a eliminării tratamentelor care conduc la dezq<^ Urca solului, precum yi a preocupărilor deosebite pentru punerea în valoare, prin împădu- rire, a tuturor golurilor neregenerate din fondul forestier și a terenurilor excesiv degradate din afara acestuia, sarcinile de împăduriri din. ucest an, comparativ cu cele din anii trecuți, se vor executa în proporție de 41% în suprafețele de pe care s-a recoltat masa lemnoasă și în mai mare măsură în terenuri goale și taluzuri din fundul forestier (25%,), precum yi în terenuri excesiv degradate și aliniamente din afara fondului forestier (34%,). Sarcini eu toiul deosebite revin in direcția punerii în ruloare a terenurilor excesiv degradate din afara fondului forestier. Pentru readucerea în circuitul economic a unor asemenea terenuri, care nu mai pot fi folosite de către agricultură, urmează să se execute lucrări de ameliorare și de împădurire pe o suprafață de 14 700 ha, structura pe specii a lucrărilor de împăduriri din acest an urmărește aplicarea întocmai a noilor orientări, respectiv speciile de rușinoase vor avea o participare relativ redusă (27%), urmîwl a se folosi numai în arealul lor natural, sau — în cazul pinilor — în unele zone cu terenuri excesiv degradate; speciile autohtone valoroase se cur folosi pe mai bine de 40%, din suprafețele ce se tor împăduri. Xe propunem realizarea acestor lucrări, cu prioritate cu sprijinul tineretului, în cadrul acțiunilor ce se organizează în fiecare un în cadrul ^LUXII PAPURII". Această manifestare, simbol al dragostei și grijii poporului rumân pentru pădure, arc o semni- ficație și amploare deosebite față de anii anteriori, reînviind o tradiție veche ca fiecare REVISTA PĂDURILOR * .Inul 1U3 • IDSS ♦ Rr. g cetățean al Jar ii să planteze minimum cinci arbori. Prin caracterul său educativ-instruetiv, LUNA Pi DURII readuce în prim plan eforturile conjugate ale întregii societăți de a conserva și proteja valoroasele noastre păduri, pentru menținerea echilibrului ecologie. în acest sens, împreună eu Ministerul Educației și înnățămiHtului, Consiliul Culturii șt Educației Socialiste, Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare, Uniunea Tine- rt ftilui Cumunist și Consiliul Național al Organizației Pionierilor s-a elaborat un Program rioit, rtfcritw la organizarea și desfășurarea de acțiuni pricind LUNA PĂDURII, menit să contribuie la realizarea- în fapt a indicațiilor și orientărilor Conducerii superioare de partid și de stal, cu privire la mai buna gospodărire a fondului forestier și a vegetației Itmmmxe din afara acestuia. S-au stabilit, de asemenea, natura și volumul lucrărilor silvice ce se apreciază că pol Ji îndeplinite în anul 1.988 cu participarea largă a tinerelului, care au [ost difuzate îu profil teritorial la organizațiile de tineret și inspectoratele silvice județene. Astfel. în acest cadru se execută lucrări de împăduriri pe o suprafața de 18 401) hectare, din care •> 340 hectare plantații in terenuri degradate, culturi în pepiniere pe 18 000 ari. lucrări de îngrijiri în arborele tinere pe 151)00 hectare, întrețineri în răchitării pe 5 500 hectare, lucrări de combatere a dăunătorilor pe 205 mii hectare, acțiuni de igienizare ;â curățire a pădurilor. Programul cuprinde un șir de acțiuni cu caracter științific și de instruire profesio- nală, precum și acțiuni de popularizare prin presă, radio și leleriziune a pădurilor și a importanței social-econumuv a acestora, Mut bine cunoscute toate aceste acțiuni si ecoul deosebit pe care îl au în rîndul opiniei publice; se urmărește, finalmente, ea întreaga populație, toate organele centrale și locale de stat și cooperatiste să adopte prin întreaga lor activitate o comportare ci tihnită față de păduri, omrtindu-le si protejîndu-le ca bun al întregului nostru popor. Se stăruie în această direcție, înlrueît se constată încă numeroase abateri de la lege ni ceva et- prifcște activitatea unor întreprinderi care aduc prejudicii fondului forestier. > parte dintre teri-„urii, jorextiere se ați-i sub influența factorilor de degradare, ca urmare a spulberării sterilului din halde și iazurile de decantare, deversărilor de petrol — apă sărată și nămol de sondă, scurgeri de țiței de la sonde, emanațiilor de bioxid de sulf, oxizi de pionii, ziuc, cadmiu etc., emanațiilor de sulf și cenușă de la electrucentraMe termice, dever- sam dijp.-itilor animaliere de la unitățile zootehnice de slut și cooperatiste. . .. Uexignr^ popularizai ea importantei sociale și muiomice a pădurilor, formarea unei opinii de masă favorabile eunsercurii și aptinhn acestuia, menținerii echilibrului ecologie, in vederea îmbunătățirii climei și c mediului înconjurător constituie o îndatorire a tuturor mgenelor de informare in musti-, toți slujitorii pădurilor au îndatorirea de a explica în toate împrejurările foloasele materude și imateriale care ne obțin de la păduri, rolul covîrșitor al acestora pentru îmbunătății eu calității vieții. - , ^^''î^ffiiirilur ca aceste imperative ale societății actuale fată de pădure na dcrimt realitate. Prm acțiunile desfășurate în cadrul LUNII PA DURII, prin modul de mganizare a acestora și ținuta exemplara « personalului silric trebuie creat un moment mulmlorese de educare a tinerei generații iH .^,^1 grijii față de pădure, care să rămînă in memoria pârtiei punților. rt^ ^>la Academiei de Științe Agricole șt JSilvice ,e , ltț!,lll,ai. tehnico-șliințifiee /ie tema Creșterea rolului pădurii în >' cdultInului ceologiE , despre care se face mențiunea, cuvenită în Revista pădu- ' oi , conshtuie un bun exmnplu in această pririuță. Ră nu uităm că funcțiunea pădurilor d a p odm-e lemn a imputat valențe noi și îm^,^ de către membrii iMmlăHi a a’r ^ " Ui‘ lw mulWe ideii ăe ^iservare *> Pjg. 111 np.Vi’STA IADUItII,OR * Anul 103 ♦ 19$H * Nr. 2 59 Realizări ale cercetării științifice în domeniul conservării ghindei și jirului Dr. ing. I- CATRIXA Institutul de Cercetări șl Amenajări Silvice ht preocupările de păstrare a semințelor forestiere pe o perioadă mai îndelungată de timp, o atenție deosebită s-a acordat semințe- lor de ră.șinoaso și eu precădere celor de molid (Picta "bim (L). Knrst.), pin silvestru (Piuau nillwlriif L.), pin negru (PiniUf nigra Arn.), larice (Lari.r tlmdua MU!.). Prin însușirile lor morfologice, anatomice și biochimice, aces- te semințe pot fi condiționate și păstrate fără dificultate 4—3 ani, la umiditate de G — 9% din greutatea proaspătă (inițială) și la temperaturi de 2 — 5°<\ Kle, fiind semin- țe mici, nu ocupă spatii mari și deci nu sint necesare depozite climatizate de mari dimen- siuni și nici tratamente pretențioase împotri- va dăunătorilor. De menționat că, deși arborii din aceste specii fructifică abundent la perioade scurte (2 — 4 ani), totuși a fost pusă la punct tehno- logia de păstrare a semințelor între fructifiea- ții, explicația fiind asigurarea unor condiții ce se realizează cu o mai mare ușurință, in comparație cu alte categorii de semințe, îndeosebi cele de mari dimensiuni și care își pierd puterea germinativă sub un anumit prag de deshidratare, de regulă ridicat (ghinda). De aceea, semințele de dimensiuni mari și grele, cu particularități de constituție șî biologice ce le conferă o mare sensibilitate în condiții de păstrare pe o durată mai mare de șase luni, pun probleme dificile în ce pri- vește tehnologia respectivă (tab. 1). De importanță deosebită este păstrarea ghindei de stejar pcduueulat (Qiiemin rubur Tabelul 1 Condiții de pflstrnre tndeliinnatil a semințelor forestiere [dnpu L>r. 19671 Specia (iermina)iu, % Tempe- ratura l 'nudita- tea, % Si’ Timpul de păstrare, ani Uemimuin finală, % medie Ini- țial a Abies alba 30 —10 8 3 0 Alnus glutinosa 30 93 2...4 6 •4 90 l'agus sy luati ca 70 71 -4 11 2 0 I'raxintts excel- ^wr 05 53 5 9 7 0 La/ix decidua 30 68 4 7 5 60 Pireu abies 65 96 4 li 5 92 Pinus nigra 70 72 2 9 4 63 Pinus sylwslris 78 85 4 9 5 74 Qnercus robur ; 75 87 -4 36 1,3 54 {krercus^ pclraca 7(1 41 - 1 38 1,5 0 THia eordata 75 — 10 11 2,5 — L.) și de gorun (Quereits nessilijlora Salini.) — colectivii ave sistematică— precum șî con- servarea jirului (Fagim .sil calica L.). Aceste specii do arbori autohtoni sînt cele mai reprezentative pentru pădurile României, sub raport genetic, ecologic și arealisție, silvoproductiv .și al atributului lor do entități silvestre de primul rang în dendroflora țării noastre, conservarea și promovarea lor făcînd obiect al politicii de stat pentru o perioadă lungă de timp. Una din problemele mai dificile, legate de biologia acestor specii este apariția fructifi- eațiilor abundente la perioade lungi de timp, de la 4 — B ani pină la 8 — 12 ani, precum și condițiile cu totul speciale și pretențioase de conservare a semințelor pe o perioadă de 2—4 ani. în consecință, se impune obiectiv necesita- tea de a se iniția și dezvolta cu o arie largă de cuprindere cercetări fundamentale și aplica- tive, care să conducă la proiectarea și implemen- tarea unei tehnologii,care să fie operațională in 1 - 2 ani, capacitățile de conservare a acestor semințe urmind să fie corelate cu programele silviculturii in orizontul de timp 1991 — 2010 (2020). De remarcat că, in această privință', silvicul- torii francezi sint primii, și singurii, care au reușit să dezvolte cercetarea științifică și tehnologia, realizînd nu complex pilot cu suprafața dr 2907 ins cu cinci secțiuni, pen- tru conservarea pe durată lungă de timp a ghindei, jirului și n altor semințe de foioase, in pădurea Jmtx din zona masivelor de pădure. Jura ILamiix, eu o capacitate de 300 tone pentru ghindă și 30 tone pentru jir. In anul 1900, capacitatea acestui complex va fi de 100 tone ghindă, 10 tone jir și capacități corespunzătoare pentru semințele de frasin, paltin, cireș și alti arbori fructiferi. Este sin- gurul proiect practic realizat în acest dome- niu (fig. 1). I’ig. 1. Vedere exterioară a useăiorieî de semințe de foioase (.Toux). 60 REVISTA PĂDURILOR • Anul 1(13 * 1988 * Nr. 2 în programele noastre de cercetare și dez- voltare tehnologică, asemenea obiective nu au putut fi promovate decît pentru conserva- rea semințelor de rășinoase (molid, pin și larice), silvicultura dispunind in prezent de capacități suficiente, ca : useătm'iih' de la Sadova-Suceava, Nehoiuș-Buzău. Sebeș Albn- -Alba, Panciu-Vraneea, Baia Sprie-Maramureș, Ulmi-Dîmbovița ete. .și un singur centru republican de condiționare și pătrare a semin- țelor de rășinoase de la Stațiunea It'AS Brașov. Cu privire la conservarea jirului, fortuit în scopul condiționării și păstrării pe durata de un an pentru obținerva uleiului tehnic, s-a incercat la centrul de semințe Brașov o tehnologie „sui — generis”, ou rezultate satis- făcătoare. Pentru ghindă, cercetările in concept mo- dern au fost inițiate in anul 1986. metodele de păstrare a ghindei, răminind la experiența .silvicultorilor .și a unor cercetări mai vechi, cu soluții pentru o durată de numai șase luni. Potrivit vechilor uzanțe, ghinda cvercinee- lor noastre autohtone se poate păstra pe durata sus-menționată procedîndu-se după cum urmează : — după recoltare, cînd ghinda are umidita- tea de 80—90%. se pune la zvintat pină ajunge la umiditatea de 60 — 65%; — după zvintare, fără a se întârzia intrucit la umiditatea de 50% ghinda, scuturată cu mina, sună și este atacată intens de ciuperci, se scufundă 5 — 10 minute intr-o soluție de formalină de 0,1%, după care se zvintă din nou ; — apoi se pune in vase închise, in lăzi cu nisip depozitate în bordeie sau magazii, in șanțuri sau gropi pe straturi altcrnînd cu nisip, in apă sau zăpadă; — în toate situațiile este nesar să se asiguri* o bună aerisire și izolare la ger. umezeală în exces și atacuri de rozătoare, cu un riguros control la minimum 15 zile. De la acest stadiu, progrese tehnologice nu s-au înregistrat, in primul rînd ca urmare a unor concepții, unilaterale in promovarea speciilor autohtone, unei ne justificate temeri privind epuizarea biologică a speciilor de cvercinee ca mutații ecologice la seara timpu- lui geologic și în final neacceptarea unor soluții tehnologice mai pretențioase, in com- parație cu cele pri^d păstrarea semințelor de rășinoase. 1. Particularități biologice și condiții dc păstrare a ghindei de stejar 'peduneulat Arborii încep să fructifice la virsta de 40 ani în stare izolată și la "0 — 80 ani în masi- vul de- pădure. Periodicitatea fruclifieației este de 4—8 ani, iar uneori piuă la 10 — 12 ani în condiții puțin favorabile de vegetație. Ghinda sa maturizează în luna octombrie și se recoltea- ză în lunile octombrie și noiembrie. Ghinda do stejar, de calitatea l-a arc urmă- toarele caracteristici : lungimea 2—4 cm, greutatea a 1000 ghinde 5 kg, numărul do ghinde la kg, 200, potența germinativă 00%. După recoltare ghinda este expusă urmă- torilor Hgvnli vătămători: Lenicillium -p.; Cibwin Intf.'n.hifina, acesta poate eoni amina ghinda in citeva zile de la recoltare și deprecia întregul lot de sămînță; •'iderutiHia. pacudo- tuberuna Rehm., care transformă eotiledoanele in(r-o masă negricioasă; Curntli» (Balaninus) glan/lium Murali, Car} <><■ 70%. Această tehnologie eumportă următoarele lucrări : — la recoltare, in lunile octombrie și noiem- brie, după căderea jirului sec și curățirea t ere țiului sub semineeri se amplasează plase, de nylon, prelate de plastic găurite* sau se curăță solul prin îndepărtarea în totalitate, a resturilor vegetale și pietrelor, adunarea jirului făcindu-se potrivit- acestor procedee; se mai folosesc aspiratoare de jir purtate pe spate de muncitori; randamentul de 3—5 kg jir pe smincer, eu variații de 0,5—20(35) kg brut; in procesul de recoltare .se- pot forma loturi de 50 — 300 kg excepțional pină la 2000 kg; — transportul la uscătorie se face cu camioa- ne, in plase de nylon, în vrac sau în lăzi pale- tizate; — selecționarea (t ricrea) jirului este o opera- ție grea, care comportă depozitarea intr-o magazie (hangar) pe timp de 8 —15 zile, în strat de 5 — s cm, răvășire prin lopătate de 1 — 2 thipă care jirul se încarcă în saci de și se transportă la uscătorie, în camioane; — se trece jiWl în cutii, coșuri sau plasă de nylon pe loturi cu sămînță brută etichetate și cîntărite, prelevindu-se probe, care se țiu la temperatura de + 3- și se determină umidi- tatea, potența germinativă, durata tratamen- tului preliminar pe fiecare lot; — se face recepția loturilor în uscătorie, la umidități ale jirului de 20 55 %, de regulă de 25 — 35 % și se stochează în ca- mere reci la temperatura de 4-3“ C; — se trece la zvîutare, la temperatura aerului ambiant (12 — 15“ O) sau în curent de aer călduț (18 — 20 V) în camere do uscare pe o durată de 8 — 48 ore;. — urinează selecționarea în separatoare ali- mentați' prin vibrator sau lanț eu cupe și trece- rea pe o coloană densimetrică ; s, poate folosi și un trior cu sită cilindrică, cu un preselee- tor pentru impuritățile ușoare, un separator pentru impuritățile grele și o coloană densi- metrieă, caro să elimine jirul sec, pietrișul si surcelele; punctul de triere are capacita- tea de o tonă pe zi, după care jirul se trece in uscătoare sau in depozit provizoriu, în coșuri la temperaturi de ^13 C; — urmează cea mai importantă operație, uscarea jirului, la temperatura de 18 — 20° (• pină la umiditatea de 12%, după care se sto- chează in coșuri la temperatura de <13° (' sau în lăzi paletizate la temperatura de 4-3’ 0, acest procedeu fiind folosit în cazul in care jirul se păstrează pină in februarie — martie, ale anului următor, pentru a fi semănat în primăvară; pentru conservarea pe mai mult de o iarnă jirul se aduce la umidi- tatea de 12%, se supune unui proces de uscare mai îndelungat și atent, piuă ajunge la umi- ditatea de 8 — 9%, în timp de 2 — 8 zile; — după determinarea umidității, jirul se stochează apoi în bidoane etanșe, numerotate, etichetate, cîntărite .și se prelevă eșantioane, care se păstrează în cameră cu temperatura de +3’ C pentru test ul de germinație. Conservarea jirului condiționat prin opera- țiunile descrise se face în camere frigorifice la temperatura de —5“ C, potența germinați vă a loturilor determinindu-se anual. CNRF, aplicînd experimental tehnologia sus-menționată, a reușit să conserve jirul timp de opt ani, păstrind potența germinativă in jur de 70%, iar la centrul de conservare Joux cu o potență germinativă de 80%. Pentru a realiza o germinație bună a jiru- lui este necesar ea înainte de semănare să se aplice un tratament prealabil prin eare să se elimine starea de dormanță, care este de 3 — 6 săptămîni. Toate aceste rezultate sînt deosebit de importante, atît sub raport științific cît și tehnologic și oferă elemente utile pentru dezvoltarea unor cercetări asemănătoare în condițiile din țara noastră, pe baza cărora să se proiecteze și realizeze depozite de păstrare a ghindei și eventual a jirului pe o durată de 3—4 ani. RASURILOR * Anul M3 * * Nr. 2 63 ujuliogriiii7. Hn r a 1 a ni b, A t., 1963 : Cultura speciilor forestiere. Editura Agrosilvică, București. La croi*, Ph., 1986: Conseruation ei lente de dnrmance des ntuiues foaHkies. Bevue forestiere franfaise, nr. 3, p. 20.) —212. M u 11 c r C 1 a u d i n c, 1986: Le pâini sur mrwrualion des semeners foresiîlres ti ia lente dc dormaticc. Uevue forestiere iranțaise, nr. 3., p. 20U— 204. Achlevemenls of scientlOc research in the field of gland and heech unt presmalion The artîcle presents the biologica! cbaraclerîstics anii storage conditions t>i gland and heech nuis. These seeds beiong to the cate*ury of iicaw seeds, easily spoîlnhle and caimut he preserved niore than 6 monlhs by means Of the tradițional melhods uscd in syhirullmr Physmlogienl rescarch esUblishcd the muxtmum seetl preservation poriods for tlm main trec species in Europe (betwcni 15 years tor Quercus species, 7 years for Frasinul exceMor), meutimiing the inițial germination. seed Immidiîy and sla- rage te)nperature. The research carried mit în France led to the creation of a pilot storc hulise of 2.967 ni» in the forest Joux (Lacrois, 1986) comprlsing fîve seetions where 300 t gland and 3(1 t beech nuts ean he preserved. After a two year storage, the Quercus robur glanda had thegerminatiou hetwecn 79-8(1% and heerli nul germimdiim afler 4 u years was 5(i— 63% The paper describes the French technology which îs very reliahlc and soh es a great problem for sylvieulturejit is also susceptîble of improvemeni by new research in the îield. Revista revistelor B u s c h, H. P. Și Kr ey sa, J. - Producția de blomasă lemnoasă In ciclu scurt pentru energie. Părțile 1 și ti (Produk- tion van Holzbiomassc in Kurzumtrieb fur lunrgicgevin- nung) In: Holz-Ze.ntialblull, Stuttgart, 111, nr. 161 și nr. 152, dec. 1985, p. 2211 — 2212 și 2225-2226; 13 fig., 6 tabl., li ref. bibi. Din considerente dc politică agrară se prevede că In Comu- nitatea Europeană mari suprafețe vor fi scoase de la producția agricolă; in BFG vor deveni disponibile circa 0,6 milioane ha. hi consecință, pe suprafețe experimentale totalizind 30 ha s-a Studiat posibilitatea utilizării UnOt Suprafețe agricole, și forestiere pentru plantații de specii repede crescătoare exploatate In ciclu scurt. Completarea producției de lemn și compensarea locurilor dc muncă In mediul rural stnt invoca le ca argumente In sprijinul acestei acțiuni. Culturile experimen - tale s-au efectuat eu clone Încercate de plopi (P. balsanufcru, P. irmnila\ și salcie pe diverse terenuri agricole și de pădure, in diverse dispozitive de plantare (densitate a plantelor) și varianle de feriițișare și îngrijire. Din detalierea costurilor de întemeiere și întreținere rezulta ca o primă concluzie inadec- varca stațiunilor forestiere. Pe terenuri agricole ar putea să fie m an lajmisâ semănarea Intre rfnduri a unor leguminoase (sau trifoi) pentru îmbogățirea solului cu azot și stăvilirea buruienilor. Pentru ciclul de 5 ani s-a dovedit adecvat dispo- zitivul 1,5xfl,6 m cn o densitate de 10.000.. .11.000 plante /ha, iar pentru ciclul de opt ani (cu producție de biomasă probabil optimă) dispozitivul l,3xl.2m (5 300 plapte/ha). in culturile experimentale arborii de 5 ani erau inalți de 8....12m cu diametre de 10.-.12 cm la colet. Creșterile, influențate de bonitatea stațiunii, se situau intre 10 șî 20 t substanță uscată/an și ha, creșteri considerate a fi ameliora- bile cu 30% prin orientări și seleclie. Cheltuielile de recol- tare, de 80 DM/t de tocăturâ l.a.u. sintreductibile Ia 4WDM In cazul suprafețelor mal mari și mecanizării adecvate. Partea a doua a studiului prezintă calcule de rentabilitate. în Con- cluzie, culturile cu ciclu scurt realizate In cadrul gospodăriilor țărănești pot să fie de acum rentabile, In special pentru aco- perirea nevoilor de combustibil in mediu rural. Prețul de cost s-ar ridica la 50—100 DM/t l.a.u. Pentru a furniza lemn industrial (pentru plăci si celuloză) ar fi necesare cicluri de peste 10 ani, dar In privința rentabilității acestor culturi lip- sesc deocamdată datele experimentale. în viitorul apropiat lemnul de foc din plantații repcde-civscătoare nu va juca un rol mai important. A. BoUu Schbchtmer, K. : UtUlzorea procesoarelor in părhrri montane din Austria Pruzrs.seroniem.<>atZ in Osterreichnchrr Gcbirgsuăldern). In: Inlemationer Holzmarkt, Wien, 77, nr. 20, 2 oct. 1986, p. 1—5, 10 lig., 4 ref. bibi. Cu aj o torul tractoarelor forestiere și al funicularelnr cu pilon '.ihalabil sc pot cclecta arbori cu coroană pentru a fi faso- nați la drum cu ajutorul procesoarelor. în Austria lucrează in prezmi 15 procesoare pentru lemn gros șî 25 pentru lemn subțire, in special in cadrul unor sisteme dc înaltă mecanizare in mari gospodării forestiere. Productivitatea reală a unui procesor variază Iulie 25 000 și 50 000 ms/aii. in bune condiții de organizare a muncii ele eon Iribuir ]a reducerea substanțială a costurilor. Articolul discută stadiul tehnic al procesoarelor; condițiile de utilizare : economicitatea : implicațiile ecologice și avantajele ergomniiicc. Utilizarea lor are condiții optime șl anumite limite. Se apreciază că numărul pmcrsourcior aflate In exploatare stagnează la nivelul arătat si că In multe cazuri este de preferat fasonarea Ia un depozit central pe instalații staționare echipate cu sisteme electronice dc opti- mizare a dimiietrclor șl lungimilor. Prin depozit s-a» asigura mal bine și valorificarea resturilor, de exemplu ca toeătură pentru foc. . „ ... S c h 1 e C h t e r, K.: Tehnologie de exploatare pe secțiuni de arbori cu producție de tocăturâ (Eorstleclnnk-Ausblick ' Baumteilvertaureii mit Waldhackguterzeugurig) In : Inlerna- tionaler Holzmarkt, AVien, 77, nr. 3, 6 feb 1986, p. 1 — 4, 2 hg., 4 ref, bibi. Procedeul exploatării pe secțiuni de arbori, practicai in Suedia, prvzrnllnd poduri de recoltare reduse, '.dc examinat sub aspectul aplicabilității In Austria. Conform procedeului, arborele doberit este curățit de crăci piuă la un diametru care n-armai da decit lemn pentru [mia mecanică, respectiv pentru celuloză (16—18 cm la arbori groși, 10—12 cm la arborii mai subțiri): aici sr secționează rczulttnd un trunchi și un tronson de coroană. Dacă trunchiul este prea greu sau riscă sâ vatume arboretul restant (hi tăieri sd< (.five) ol tre- buie secționai, rnncoinitent cu tăierea crăcilor, o dată sau de dnuă orufasonind de i'xcnipiu, bușteni de lungime dublă. în cazul paulelor mai greu accesibile, tăierea crăcilor se poate efectua la drum. Seclimnirea iu lungimi dc hușlenî pentru cherestea poate avea lor la drum, depozit sau la fabrică. Colectarea : cu tractorul sau Auricularul. în legătură cu pro- blema valorificării coroanelor se arată că fasonarea manuală a lemnului de celuloză osie ne ri n la bilă : fasonarea cu prncei socul implică investitii în utilaj și un grad ridicat de uillizai e a mașmii : transportul coroanelor de la un r’cimzit utilat pentru prelucrarea acestora ridică problema costului, din cauza neu- lilizârii capacității vehiculelor. Valorificarea sub formă do tocătură este inlesnilă i pariu obtuzi To- da, K., 19741. Se mai practică but ășireala Cin un radiata [Shclbourne, C.J.A- și Tliulin, LJ., 1974|; programe largi de ameiiorare genetica bazate pe teste clonale și înmulțirea materia- lelor dc împădurire prin butășire sînt in cura de realizare in Canada la Pireu mariana [Bautcr, M. 1974, 1979|, în S.U.A. la Pneudotnufi^ mensiesii, Pinus străbun [Brix, H.. 1974, hiang, 4.T. ș.a,, 19<4| si la numeroase foioase jFarmec, R.E.Jr., 1974|. în Europa se butășește pe scară largă, pentru producerea materialului de împădurire, Picea abîes (4% din producția anuală de puicii ee se plantează în II.F. Germania, Kkinsclnmt. J. 1974), în Finlanda [Lepi.sto M. 1974], înjSucdia IWerncr, M. 1980). încă de la a treia consultație mondială, de genetică forestieră (Canberra, 1977) se aprecia unanim că practic nu există specie de arbori forestieri care să nu bntășească ; nu este pusă încă la punct a.șa numita metodă de butășire „industrială”. Avantajele multiplicării vegetative prin bu- tășire sau prin mieropropagarc în vitro au fost evocate de Encscu V.C. I19S2|, Kleinseh- mit, J. [1974, 19791, Libby, W. 119771. Lindgrcn, D. |1977] Redîske, J. II [1977], limdaud, H [19811 și mulfi alții. Dată fiind importanța butășîrii pentru creșterea eficienței economice și genetice a programelor de ameliorare a arborilor fores- tieri, ca și pentru scurtarea timpului pină la introducerea pe scară mare. în producție a materialelor de împădurire ameliorate, s-au întreprins cercetări pentru stabilirea, în condițiile din (ara noastră, a miei metode de butășire „industriala” pentru înmulțirea în masă de varietăți, ideotipuri sau, în generai, a unor penotipuri valoroase de molid (var. pendula și rtdiinuiarin, molid de rezonanță și altele). De asemenea, înmulțirea vegetativă prin butășire poate fi integratii între secvențe- le prneoubii de ameliorare a molidului prin mei ode convenționale sau bazate numai pe selecție clonală [Enescu, V, 1982J. Hl.Vl.HTA PADr. RILOR * Anul lt/3 * 1988 ♦ A’r. 2 2. Material sî metodă Cercetările s-au efectuat in anii 1983 și 1984, la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice-Șlefăuești. Bulășirea s-a făcut in solar cu secțiunea transversală semicirculară, cu diametrul de. 6 m și înălțimea de 4,5 m. Lungi mea a fost de 20 m, dai’ poate varia in funcție de necesită- ți. Forma secțiunii .și dimensiunile solarului reprezintă factori favorizanți în obținerea, con- dițiilor de temperatură, umiditate relativă .și circulație a aerului, necesare unei bune înrădăcinări. Solarul a fost dotat la unul din capete (sau dacă lungimea lor este mai mare de 20 in, la ambele capete) cu ventilatoare cu palete, avind diametrul de aproximativ 50 cm, pentru evacuarea aerului din interior. Esențială pentru asigurarea condițiilor de temperatură și umiditate relativă a aerului este instalația de ploaie-cea(ă artificială, cu care a fost dotat solarul. La dimensiunile menționate ale solarului sînt suficiente patru coloane de țevi longitudinale, din care cele două marginale, așezate la 1,5 m înălțime de nivelul patului de butășire, iar cel» două centrale la 2,5 — 3,0 in înălțime dr la nivelul patului.- Pe țevile de udare, la aproximativ un metru distanță, s-au montat duze de udare, confecționate din material plastic (aflate în comerț). S-au experimentat și duze speciale cu bilă și arcuri calibrate la presiu- nea de 2 - 2,5 atmosfere, care prezintă avan- tajul că se obturează complet, imediat ee s-a închis eleetrovana de alimeutnre cu apă. Instalația de ploaie artificială a fost racor- dată la sursa de apă cu presiunea de col puțin două atmosfere. Pentru a se asigura umiditatea relativă cit mai apropiată de nivelul optim peniru bută- șire, instalația de ploaie artificială s-a conec- tat la un sistem electronic de control .și co- mandă automată, alcătuit din relee de tip RTpa — 7Rs 71808N, un contactor 10A tip TMA, o vană cu electrnventil lip EV—3 și o vană de închidere .și deschidere a apei, toate produse in țară, Umidii meu relativă minimă a acrului a fost de 85% și a mers de regulă pină la 199%. Temperatura aerului din solar a fost 25 —3(FC. I'entru asigurarea acestor condiții; esențială este funcționarea instalației de udare, respec- tiv pornirea și oprirea ei automată, atunci eînd 65 j«Hj’n-i’ni urn maximă și umiditatea relativă minimă au atins pragurile admise. Pragurile (!<■ 1 6.6%) și cele mai slabe cei de pe pietriș CJ4,3%). Originea, butașilor n-a influențat înrădăcina- rea nici în experimente monofactoriale cu tratament hormonal IAA și substrat, pietriș au pietriș 4-turbă (tabelul 115 și IC). Un alt clement extrem de important, din punct de vedere practic, este acela că atit iratamentele eu hormoni din grupa auxinelor cit și eu fungicid nu au determinai procente de înrădăcinare semnificativ mai mari între ele și față de martorul netratat. înseamnă că se poate butăși molidul fără stimuleiiti de înrădăcinare sau fungicide, determinante rămînînd substratul de butășire, temperaitua și umiditatea atmosferei din solar pe im t euga perioadă a butășirii, din martie și piuă iu iunie. O apreciere globală a rezultatelor (tabelul 3) evidențiază înrădăcinarea mai bună la bută- șirea pe amestec de pietriș 4-turbă, fără tratamente sau cu tratamente hormonale și fungicide. Pietrișul drenează apa mai ușor, procentele de imădăcinare sînt mai miei și. in acest caz, tratamentele ar putea deveni utile. Talirtul 3 Urzultatr globale ale bulășirii nicilldului in solar climalizu , 1903 Substrat rle Înrădăcinare Tratament de stimu- lare a Înră- dăcinării Procent ile înrădă- cinare •' Procent de calusare Pietriș Scradis 3 66,33 12,8 . ... . 1 BA 41,33 11,8 1 AA 48,88 22.0 Captau 55,66 26,6 Martor 37,00 24,3 Pietriș + turbă Se radi x 3 81 ,25 5,2 1 BA 70.33 4.3 1 AA 81,16 ■1,4 Gaplan 91,00 1,(1 Martor 91,33 1.2 Turbă 1 AA 70,13 9.4 •’ La aprecierea rezultatelor expi iimvnIute s-au luat In considerare numai butașii cu rădăcini morfologic normale, lu special in cc priveție ramificarea și lungimea lor. Efectiv se poate conta pe cel puțin 80 % procent de înrădăcinare și dacă condițiile de umiditate relativă și de temperatură din interiorul serei se mențin constante, pe toată perioada de butășire, la niveluri optime (95 — 100% și respectiv 25 —30 C); se poale, obține constant, fără tratamente, peste 90 procente de înrădăcinare. în anul 1984. în luna iunie, la butășirea pe pietriș 4-turbă folosind Seradix 3, Imiașii înrădăcina li au avut următoarele cai atLeris- tici: lungimea medie a rădăcinilor 11,08 cm, numărul de rădăcini formate din zona de calusare 11,93, lungimea tulpinii 12,02 cm, iar creșterea în lungime realizată in solar 2,95 om. Ih'picarca butașilor miădăcitiaf i, în pepini- eră. ie condițiile menționate nu io regi r< ziutii mașini și utilaje ușoare pentru colectarea U.nmului din rărituri; trolii: tocătoare mnntabile la tractor; despicâtoare de lemn de foc; macarale hidraulice. A. Boilă 65 REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 • im * Nr. 2 Puncte de vedere Privitor la simptomatica și efectele poluării atmosferice asupra vegetației forestiere Conf. dr. L. ATANASIU Dr. LUCIA POLESGU Facultatea de biologie București Introducere Activități legate de protejarea mediului înconjurulor, întreprinse atît pt* plan național, cit și internai imnil, vizează garantarea drep- tului la un mediu biologic sănătos, prin men- ținerea echilibrului ecologic. Emisiunea de substanțe poluante. și acidifiorea care rezultă la nivelul mediului înconjurător, constituie în prezent una din amenințările cele mai grave care apasă asupra biosferei. Dacă in anii 60 problema se punea mai ales in legătură cu acidifierea apelor de suprafață, în prezent ea a căpătat dimensiunile unei probleme ecologice majore ; fenomenul afectează solurile și vegetația, apele de suprafață și pînza freatică, antrenează coroziunea materialelor și clădirilor și comportă riscuri pentru viața umană. Pădurea este supusă și ea unei amenințări necunoscute cu eiteva decenii in urmă și ale cărei consecințe nu sînt încă previzibile in ansamblul lor. Distrugerea pădurilor, agravată în mai multe țări mevpînd cu anii 80, a dus la lansa- rea unor explicații adesea contradictorii, fapt ce ne-a determinat să dezvoltăm această problemă în articolul de față. Simptomatică poluării atmosferice asupra spe- ciilor forestiere Spre deosebiri* de plantele anuale, arborii forestieri acumulează poluanții in timp înde- lungat. Mai mult, depunerile de pohmnți sînt mai importante în pădure decit în spațiu deschis, căci arborii filtrează aerul prin inter- mediul coroanei. Depunerile sînt de două ori mai mari in cazul rușinoaselor comparativ cu foioasele, .acestea din urmă fiind lipsite de frunze în timpul iernii. Arborii au modalități limitate de manifes- tare a deteriorării stării lor de sănătate. Astfel, la brad se constată o pierdere a acelor de la baza coroanei către vîri' și din interior către exterior. Coroana devine treptat transparentă și numai virful rămine viguros. La molid se constată mai multe tipuri de distingere, depinzind de regiunea afectată de poluanti: pierderea uniformă a acelor cu sau iară mgălbemre prealabilă, pierderea acelor situate subapical, îngălbcnirea pronunțată a acelor mai vechi la indivizii de toate viratele. La piu, defolierea afectează ansamblul coroa- nei sau se produce de la interior către exterior. La fag, dist rugerea avansează de la periferia coroanei către, interior. Ea este, în general, precedată de modificări morfologice și este însoțită adesea de o îngălbenite lobară precoce. în absența unor criterii obiective s-a consi- derat că evaluarea căderii acelor sau a frun- zelor ar putea constitui un prim element pen- tru aprecierea stării de sănătate. S-a constatat că, pe măsură ce boala avansează, întreaga zonă apicală se îngălbenește. Boala poate fi recunoscută și după alte simptome, ca de exemplu golul care apare in zona apicală, iar la molizii bătrîni se constat ă și o încovoiere a ramurilor, ('a efecte secundari1 se observă dezvoltarea unor tipuri de licheni care nece- sită multă lumină și rezistă emanațiilor din industrie, ea de exemplu Uț/poțu/umin phyxo- detf. La foioase ximptomelc sini analoage : frunzele rare, ramuri moarte în număr cres- cînd, diminuarea și ingălbenirea ramificațiilor, micșorarea frunzelor. Se pot distinge patru stadii de deteriorare (tal). 1). Tabelul 1 Stadii de deteriorare Pierderi de ace șt frunze (In %) Nivel de vitalitate 0 0-11) sfinStos 1 11 -23 ușor afectat 2 26-60 mediu afectat 3 61 — 99 grav afectat i 10(1 mori în general, substanțele toxice luate izolat nu pot dăuna pădurilor, dar efectele substan- țelor toxice sînt combinate de obicei cu efec- tele altor produși derivați (fotooxidanții). Efecte macro— și microstructurale ale unor .substanțe poluante la plantele lemnoase Bioxidul de sulf (SOa) După numeroși autori, pătrunde mai ales prin si ornate trecând apoi prin spațiile iutercehilare ale mezofllulni, unde este absorbit de pereții umezi ai celulelor. Aici se combină cu apa, formind acid sulfuros sau sulfuric. Intrat in țesuturile frunzelor, SCL produce simptome evidente, ca reducerea gradului de deshidratare a stomatelor și, ca urmare, o reducere a intensității fotoliu tezei; frun- zele suferă vătămări evidente prin necroze, cloroză iar, în final, întreaga plantă este afec- tată. REViST.i PACURILOR * Anul 1U3 * 1983 ♦ Nr. 2 69 Prin expunerea la concentrații miei (0.05 — 0,2 cnr/ni3 ;u-r), clmir dacă nu apar implome vizibile, se observă modificări iimcțiomile, biochimice .și nlirastructurale destul de nume- roase ; apar schimburi de pH la suprafața organelor aeriene (la frunzele de plop; de exemplu); crește conținutul unor substanțe toxice în plante, crește content rația fenolilor, scade nivelul acidului ascorbie din frunze; scade asimilarea bioxidului de carbon W()a), crește intensitatea respirației, in final are loc o scădere a producției de substanță. JEco- nomia apei în plantă este puternic perturbată, «cade rezistența la îngheț, apare o sterilitate a polenului. Acțiunea SO2 este mult mai puternică in condițiile unei umidități relative a aerului mai ridicate. Cantitatea de clorofilă scade, probabil prin acțiunea acidă a SOf-, care pro voacă scoaterea magneziului din clorofile și reoftinizarea, ceea ce duce la brunificarea țesuturilor foliare. Pe plan citologie și uit rastruct ural se observă, de asemenea, numeroase modificări. în celule, după- pătrunderea poluant ului apare o plas- moliză, celulele pftlisadiee încep să se contracte si țesutul foliar intră în colaps chiar înainte- de apariția simplomehir vizibile la exterior. în interiorul dorophutelor tilacoizii se dezin- tegrează și apare o vacualizare generală a orga nitului. Se presupune că pe această cale ar fi afectat raportul dintre enzimel e necesare fixării (O. și, în final, capacitatea fotosin- t etică ar fi simții or redusă. La arborii expuși acțiunii SO2 se observă o pierdere a vigmozității și o scădere a pro- ducției de lemn. Nu numai cant halea, dar chiar și structura lemnului este modificată. Omizii azotului (NOJ Oxizii azotului se numără printre princi- palii compuși ai atmosferei din zonele poluate. Alai multe sute de tone, datorate în proporție de <>0% autovehiculelor, sînt eliminate zil- nic- în atmosfera marilor orașe. în comparație cu SOa, sînt relativ greu absorbiți de către frunze, t'a și ceilalți pol lianți, calea de intrare o formează tot stumatele dar, spre deosebire de SO.. NOS nu provoacă închi- derea stomatelor. Deci nu pe această cale este influențată fotosinteza de către NOS. Pe de altă parte, în prezența NOS, închiderea stomatelor nu are loc in timpul diminuării apreciabile a absorbției COa, .ei după aceea; închiderea stomatelor poate avea loc, in acest caz, datorită acumulării în spațiile inter celui are a CO» carq, prin addlfierea mediu- lui, ar provoca închiderea stomatelor. După iiimigații cu oxizi ai azotului, eu concentrații de 1000yg/ema, s-a observat o inverzire pronunțată a plantelor, probabil datorită creșterii cantității de clorofilă .Desigur, asimilarea de NOX in doze convenabile ar putea constitui, pentru plante, o surii .upliinen- lură apreciabilă de azot. Ultrastructural s-u constatat că eloroplajele, provenite din frunze, supuse acțiunii NOS in concentrații du 2ooo ,ag/ma aer, prezentau o umflare a tilauoizilor, care era dependenlă de umiditate, cantitatea de CO2 și de viteza de pătrundere a poluantului; aceste influențe de ordin nit rastruct ural stan la baza diminuării fotosiutezei. Expunerea plantelor la concentrații ridi- cate de NO (intre 10-250 ppm, timp de 10 minute piuă la opt ore) a produs rapid colapsul țesuturilor, necroze și căderea frunzelor în proporție de 100%. Primele simplome apar pe fața superioară a frunzelor, ceea ce arată că celulele palisadiee sînt cel mai rapid vătă- mate. S-a constat că există o corelație între gradul de inhibare a fotosiutezei și concentrația de NO». NO ,și NO — NO». Pentru cei doi polu- anți și amestecul lor. gradul de producere a inhibiției fotosiutezei este diferit. NO acțio- nează mult mai rapid decît NO2. La fel, timpul de redobîndire a capacității folosim etice nor- male este diferit pentru NO și NO», în vreme ce pentru NO este suficientă o ură pentru inlăi urarea poluantului; pentru NO» sînt nece- sare patru ore. De obicei, în natură plantele sînt supuse acțiunii combinate, a celor două gaze. Alai mult, NOX pot produce daune importante, inflnențind plantele sinergie c-u alți pohmnți atmosferici. Poluantii atmosferici și mîeorizele Insuficienta cunoaștere a arborilor fores- tieri, dificultatea experimentării pe plante eu longevitate pronunțată, se situează hi originea incertitudinilor care mai persistă în prezent, in ciuda cercetărilor susținute care se ml reprimi în numeroase țări. S-a stabilit că poluanții atmosferici, cunos- cut i iu general ea ploi acide, adue cu ei can- tități importante de protoni CH*) deter- mină scăderea p/I-ului. Preci]iitariile acide ț>ot atinge valori foarte scăzute de pH, atacând direcr cutic-ula frunzelor. Ploile acide au fost un timp considerate cauza principală a distrugerii vegetației fores- tiere, prin antrenarea la nivelul rădăcinilor de toni de aluminiu toxici. Dar s-a omis adesea faptul că ploile care cad pe ]mmîm sînt în mod natural acide (pil — 4—Gț și că în regiu nile industriale apar niveluri ale iieidității de 1.0—15 ori mai mari, fără să apară calami- tăți forestiere comparabile cu cele de azi. Analizele comparative efectuate nu au adus nici un element în sprijinul tezei potrivit căreia substanțele nocive ar acționa asupra JJKVJSTA PĂDURILOR * Anul 1Q3 * IMS * Nr. 2 frunzelor. Simptonwle (le deteriorare observate pe frunze și ace, dar mai ales în arhitectura arborilor din plin aer, nu au putut fi provocate experimental, prin expunere la acțiunea com- binata in mediu a poluanților SOâ, NOV. Toate indiciile de pină acum pledează pen- tru faptul că deteriorările care devin vizibile la nivelul acelor .și frunzelor (îmbătrinire pre- coce, îngălbenite, cădere precoce a acelor sau frunzelor, atacul ciupercilor) pot fi secundare, ele fiind simptom* ale unei boli care! afectează întreg organismul. Arborii forestieri, atît conifere cit și foioase, prezintă mieorize ectotrofe. Se realizează astfel o simbioză a rădăcinilor eu hifele diferitelor ciuperci din sol (mai ales bazidoinicetej. Fig, 1. ț'n fag (a) este partenerul simbiotic al minStiircii (Hotetivi rdiiihi (e), Ja care se observă curpuforul și miceliul subteran bogat ramificai. Detaliul b prezintă alcătuirea mi- cuzei Ia virtid rădăcinilor; imnunea microscopic;! a unei sec- Pniii transversale prin vinul unei rădăcini țrf) prezintă modul de organizare a unei mirortze cctolrufc. Caracteristic pentru mieorize este faptul că la contactul cu ciuperca, rădăcinile, în mod normal fine și filiforme, se ramifică la extre- mități, se îngroașă și iau aspect coraliform (figura 1). Hifele ciupercii nu pătrund în celulele rădăcinii (de unde denumirea de ectotrofe), ci cresc printre celulele scoarței externe, pe care le înfășoară formînd o rețea (rețeaua Ilari ig). La suprafața rădăcinii se formează un înveliș de hife care o protejează față de atacul organismelor patogene prove- nite din rizosferă, apoi hifele se răspindese în sol. Fiziologic,. între celulele rădăcinii și hifele ciupercii există un schimb intim de substanțe. Arborele furnizează ciupercii hidrații de carbon și vitamine ca ti amina pe care aceasta este incapabilă să le sintetizeze și își procură, prin intermediul hifelor, apa și On nlr pollullun mp imnul don y and dfef-N un the forest vrgetallon The paper dejs wllh ihe sympturirihilogy and elfeds. in geuciitl. of [loUiiliun and ispceinlly by carbon dînxidc and nitrogen uxidis un turist vrgrtuliun. Data urc prewnled regarding sume eonifert (SUver fir. Norwny șprucc. pine,) aiul brondle.iws (European beeclih șlicli as : lh(‘ place and the degree of Ihe follage fall, iieerush and ehlurusis vc.4, Mihoc și Eftimescu, 19811. Secetele au avut uneori efecte catastro- fale. în 1304 a fost ,,secetă și vară fierbinte incit Dunărea se putea trece cu piciorul” [lonescu-Gioii, citat de Bogdan. 19781. In anul 1718 „an fost foamete in Moldova >i Țara Muntenească ... iar oamenii s-au fugit unde au putut ca să găsească pită, făciudu-se scumpete mare ; căci niciiui fel de roadă nu s-a făcut nefiind ploi toată vara; și din sărăcime mincau rădăcini de papură și umblau pe drumuri verînd pită, ca să-și Inănească viața lor” [Gr, t'nilie, citat de Bogdan, 1978], Impresionante și mcă vii in memoria multora sint efectele secetei din 1945 — 1946. în literatura de specialitate se diferențiază perioade de uscăciune și de secetă. Perioada de uscăciune are o durată de cel puțin cinci zile consecutive, în care nu a plouat de loc, sau, Îu cazul cîud au căzut precipitații, aces- tea iran depășit, media zilnică, care se obține prin împărțirea. cantității lunare medii, la numărul de zile ale lunii respective. Perioada de sereiă este considerată o perioadă de cel puțin 14 zile consecutive, în intervalul oclom- brie-mart ie și de cel puțin 10 zile consecutive, in intervalul aprilie septembrie, in care nu au văzut precipitații sau precipitațiile nu un totalizat o cantitate mai mare de 0,1 mm. Fenomenele de uscăciuni1 și secetă se pot ilustru grafie prin intermediul elimadiagramelor sau se pot caracteriza sintetic prin stabilirea frecvenței perioadelor de uscăciune și secetă (după criteriul Hellman), calcularea indicilor de ariditate (cel mai utilizat fiind indicele de'Martounc) și a deficitului de precipitații și de umiditate din sol. Anilor seeetoși ciinoscuți din literatura de specialitate trebuie > li se adauge și unii ani din intervalul 1979—1987, Iminenta secetei asupra vegetației forestiere Seceta afectează nu numai vegetația agri- colă, dar șî pădurile. C.C. Georgescu publică in 1951 un studiu interesant privind efectele secolelor din 1915 și 1946 și a celor din 1948 PĂDURILOR ♦ Anul 103 * 1S88 * Kr. 2 și 1949 în sectorul silvic. Printre speciile forestiere care an suferit din cauza acestui fenomen se numără: stejarul, gorunul (spora- dic cerul și girnița), apoi ulmul, carpenul, cărpinița, jugastrul, arțarul (sporadic paltinul de cîmp), cornul, teiul alb, fagul, bradul, moli- dul, pinul, saleimul (rar mesteacănul, plopii, sălciile), nucul negru, aninii (rar frasinul, cireșul, părul) și altele. Consecințele acestor secete- repetate au fost mai mari în stațiuni cu soluri compacte, superficiale, ușor dîenabile sau cu forme de relief puternic înclinate și expuse cu cenților calzi ete. Interesant este că fenomenul de uscare a fost uneori semnalat la altitudini de peste 1900 m. î n același studiu se arată că bradul a suferit din cauza secetei din 4946 în nordul Moldovei ((/rolul silvic Fâlcău) și pe Valeu Prahovei, Ia altitudini de 700—800 m. Autorul apreciază eă uscările în masă, ale piiue'pahdur -pecii forestiere, produse în 1949 datorită efectului prelungit al secetei, au fost de o amploare ne mai înl Unită în istoria silvi- culturii europene. Referiri asupra uscării bradului mai apar și iu alte lucrări. în perioadă 1918 1924 s-au produs uscări la brad în Munții Stinișoara, iar in 1945—1950 in brădetele de pe platoul calcan» Anina-Oravița [Georgescu, 1957], cau- za principală fiind secetele prelungite. în 19 16 fenomenul de uscare a fost prezent de asemenea in Ocolul silvic Marginea [R. Ichim, 1988J. Uscările actuale la brad se manifestă din nou în vechile focare semnalate în literatură. Evoluția principalilor factori climatici din nor- dul Moldovei în ultimul sfert de secol Pentru caracterizarea climatică a zonei s-au utilizat datele meteorologice de la stația Rădăuți șî Cimpulung Moldovenesc pe peri- oada 1962—1987. Acestea au fost prelucrate ,și interpretate atît pe întregul interval de 25 de ani cit și pe perioadele 1962—1978 și 1979—1986 (prima fără, fenomene de uscare la brad, a doua cu fenomene de uscare). N-a fost posibil să facem aprecieri asupra princi- palilor parametri climatici pe un interval mai mare, care să includă și secetele din 1945 — 1946 și 1948—1949, întrucît stația Rădăuți a luat ființă după 1950, iar cea de la Cimpulung nu dispune în arhivă de date decît din 1962. Temperatura Sub raport termic s-a constatat că în zona cercetată există unele diferențe; astfel tem- peral ura medie anuală la Rădăuți are valoarea de 7,13C, iar la Cimpulung Moldovenesc de nu- mai 6,4°C. Amplitudinea temperaturilor medii anuale este de 22,5'C la Rădăuți și de 21,1’0 la 73 Cîmpulung Moldovenesc, ceea ce demonstrează prezența unui climat eevn mai excesiv înspre marginea estică a arealului bradului. în ce privește evoluția temperaturilor medii anuale se constată că începînd cu 1980 acestea au crescut m.ingind in 1983 valoarea maximă, după care înregistrează din nou o scădere pînă în 1985 (fig. 1). Temperai urile maxime lunare în perioada 1962 — 1678, comparativ eu cele din perioada 1979—1986 nu prezintă pentru ambele stații diferențe tranșante. Dacă ne limităm numai la sezonul de vegetație se remarcă faptul că în zona Rădăuți s-a înregistrai, o valoare medie a maximelor de 21,S: (1 in perioada 1962—1978 și de- 22,2CC în perioada 1979—1986 ; in zona Câmpulungu- lui s-a constatat aceeași ușoară tendință de creștere a maximelor (de. la 21,6'0 la 22,.3T). Ne-a interesat de asemenea evoluția tempera- turilor minime, cunoscut fiind iminența aces- tora asupra unor procese fiziologice la brad. ii I- ' L1W ' 4 ‘ ‘ Fig. 1. Variația temperaturilor medii anuale CC). in perioada 1962— ItJSO. pentru stațiile Ilădfiuti ( —) și Cimpuluns Mol- dovenesc 1- - •). Media minimelor pentru cea mai rece lună a anului (ianuarie) a fost la Rădăuți de —10,3’ 0 în perioada 1962 — 1978 și de —9,ST în perioada 1979—1986; la Cîmpulung Moldo- venesc, pentru aceleași perioade, minimele au fost de — 9,6'0 și respectiv — 9,0°C. Se remarcă faptul că în intervalul 1979 — 1986, în care uscarea și-a făcut prezenia, temperatu- rile minime medii nu avut valori mai mici decit in perioada preț rdenlă. în care bradul n-a fost afectai de uscare. De aici comluzlu că este greu de făcut vreo legătură intre gerurile puternice și uscarea ai îl dc intensă a bradului din această zonă. Totuși nu sînt lipsite de interes corectări în direcția punerii in evidență li unor posibile implicații ale temperaturilor minime în pro- cesul dc uscare a bradului. Precipitațiile Regimul hidric se caracterizează pentru perioada analizată prîntr-o tendință generală de diminuare a cantităților de precipitații începînd mai ales eu anul 1978 (fig. 2). Fig. 2. Variația cnnlităttt de pc-ciptalii anuale (nung In perioada 1982—1080. prnlrustatiik HudSuti ( —JfcîClmpulnng .Moldovenesc (•--). în ultimii 25 de ani cuantumul pluviometric anual a fost de 635 mm la Rădăuți și de 735 mm la Cîmpulung. Pînă la înregistrarea regresului hîdric valorile medii anuale au fost de 676 mm la Rădăuți și de 725 mm la Câmpulung Mol- dovenesc, iar în intervalul 1979—1986 de 548 șî respectiv 736 mm. Se remarcă o scă- dere foarte mare a cantității de precipitații anuale la stația Rădăuți, iu ultimii opt ani FCăzînd cu mai puțin de .14% față de Tabelul 1 Frecvența lunilor FIT precipitații sub șl valoarea medie lunară pe durata sezonului de vegetație In perioadele 1962 — 1970 îl 1979 1986 valori medii relative șl extreme ale precipitațiilor lunare tu aceUnșt perioade calculate lății de medic lunilor din intervalul 1962—1988 Stația IlGildUțl Luna Frecvența lunilor (%) in perioada Valori relative medii și extreme ale precipita- ții calculate In raport cu perioada 1962-1 ost; (100%) 1082-1978,,, 1979-1980 • 1962-1978 1(1711-1980 peste medie Jh sub, r medie ăqtth /iiToțalm peste medie sub medie Totul valori medii, % valori extreme, .0 valori medii, % valori extreme, .0 mal 59 41 100 25 75 100 104 20-208 78 16—175 iunie •12 58 100 12 88 100 105 28-240 91 55-154 Iulie 53 47 100 37 03 100 1113 60—171 90 48-195 august 59 41 100 12 88 100 _ ■ 109 37-271 87 • 38-219 Valori medii 93 47 UM 21 79 100 105 39-222 88 39-185 74 REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 ♦ 1988 • Nr. 2 media generală și eu 19 % mai puțin față de media perioadei 1962—1978. Se poate afirma că intervalul 1979—1986 a fost real- mente secetos. Analizînd fiecare an în parte se constată că situația este oarecum variabilă. Limitindu- ne doar la stația Rădăuți, cei mai dezastruos! ani .sub raportul precipitațiilor au fost anii 1979, 1980, 1982, 1983, 1985 și 198(5 eînd s-a înregistrat doar 90, 91, 72, 8L, 84 și 58% din valoarea medie multianuală a precipita- țiilor și respectiv 85, 86, 68, 76, 80 și 5 1% față de media intervalului 1962—1978. Pe durata sezonului de vegetație (niai-augusi} precipitațiile s-au situat aproape in toți cei opt ani sub mediile lunare. Astfel, luna mai a fost excedentară sub raport pluviometric doar în 1981 și 1984, luna iunie in 1979, iulie în 1980,1981 și 1982, iar august doar în .1979. în tabelul 1 se prezintă frecvența relativă a lunilor din sezonul de vegetație cu precipi- tații peste și sub valoarea medie în perioada 1962-1978 comparativ cu perioada 1979- 1986, pentru stația Rădăuți. în același tabel sînt date pentru lunile niai-augun cantitățile de precipitații, cal- culate în raport de media generală (1962 — 1986) a lunii respective, considerată 100%, Rezultă din acest tabel că majoritatea lunilor (cea 80%) din sezonul de vegetație an înregistrat în perioada 1979—1986 can- tități de precipitații sub valoarea medie. Am luat in discuție intervalul mui-august pentru că este cel mai important (pe durata sa cad cea 60% din precipitații și în același timp au loc cele mai intense procese fiziologice în arbori). Cantități reduse de precipitații s-au înregistrat și în lunile de toamnă, iarnă și primăvară, cu mult sub medie. De exemplu în septembrie 1982 a căzut doar 1% din valoarea medie a precipitațiilor aferente aces- tei luni, iar în martie 1985, doar 7%, rezer- vele de apă în sol fiind puternic afectate. Deficitul de precipitații Nu este suficient, sub raport ecologic, de a constata că anumiți ani, și respectiv-perioade din aceștia, au înregistrat cantități scăzute de precipitații. Important este de a arăta în ce măsură precipitațiile au satisfăcut sau nu necesitățile vegetației, inclusiv a celei forestiere. Vegetația este aprovizionată fără dificultăți cu apă atîta timp cît precipitațiile căzute acoperă evapotranspirația potențială (DTP)- Din momentul în care DTP depășește cantitatea de precipitații apar deficite hidrice (lunare, anuale) eu implicații mai mati sau mai mici asupra vegetației, funcție de mări- mea, perioada de înregistrare și durata în timp a acestora, caracterul vegetației (higio- fite, mezofite, xerofite) și cantitatea de apă acumulată in sol în așa zisa perioadă de reîn- eărcare a solului (noiembrie-martie). Ca urmare analiza deficitelor de precipit ații (ea diferență dintre valoarea precipitațiilor și a evapotranspirației potențiale) este absolut necesară în cazul de față, cunoscut fiind cu bradul se numără printre speciile forestiere eu consum ridicat de apă. Pentru perioada analizată (1962—1986) s-a constat că deficitele de precipitații apar atît in zona Rădăuților cît și în cea a Câmpulun- gului Moldovenesc (fig. 3). Există totuși mari diferențe. în tabelul 2 se prezintă lunile in eare apar deficite de precipitații pentru 457 500 350 300 250 200 <50 <00 50 50 a.- l ulabil in sus de 10 m’, iar In față o macara cu rază dc 5,5 ni echipabDă (la nevoie) cu un cap de doborire. Macaraua eu grai fîn luerhid in ritm rapid alimentează tocătorul cu tambur, aiind patru euțilc. Parlca dc alimentare a tocătorului esb prevăzută cu două valțuri hidraulice, control autnmal a turației și cilindrului hidraulic de presiune pcnirii vahnl d- sus : deschiderea la alimentarea 13I1. 550 nun. productivi latei circa 30 m’/h. tiu o intime rle 2.1 m. lungimea li m. greutate; 7 t, inr.ho lucrează Ioni jinilikme pe cararea din arboret I n alt tip 18 302 lui (1050) .și 100 645 ha (1961), pentru ca in anul 19(57 să ajungă la 147 515 ha. în 1969 la 266 928 ha iar in 1970 la 322 291 lia. în perioada anilor 1971 — 1987 infestările s-au menținut între 142 466 ha (1975) .și 253 311 ha (1971). O dată cu extinderea zonei infestate de Tortri# riridana, a crescut și gradul de intensitate a atacului. Dacă pină in anul 19(55 infcsyirea puternică și foarte puternică nu depășea 31,8%, din totalul suprafeței infes- tate, in anul 1970 a ajuns la 60,1 %„ pentru ca în anul .1971 să descrească la 32,1%, iar in anii 1972 — 1974 să fie de 18%, în 1975 de 8,5%,, în 1976 de 7,5%, ajungînd la 4.7%, în 1977 și la 6,2% în 1978.în anul 1979 se înregistrează iarăși o creștere pină la 18,7%, care se men- ține pînă in 1984, intre 16,2%, —17,8'%. descrescind din nou în anii 1985 și 1980 !a 5,3%, pentru ca în anul 1987 să ajungă la o«n/ -o o- înmulțirile în masă ale insectei Tortri.v tUidana s-au semnalat cu precădere în gorunetele din zon dealurilor subcarpatice alo Moldovei, Munteniei și Olteniei, în stejăre- tele cu stejar pedunculat și stejar brumăriu, cît și în girnițetele din cîmpie și coline. Frec- vent, atacurile acestuidefoliator sînt asociate eu ale speciilor de Geometrului'. în funcție de condițiile climatici1 și in special de temperatura aerului, la sfîrșitul lunii mar- tie, începutul lunii aprilie, omizile eclozează. Omizile neonate pătrund în muguri și consu- mă emil imnul acestora, .iar o dată cu dezvol- tarea și individualizarea frunzelor acestea sînt răsucite parțial, sau total, și mincate. Defoliprile afectează creșterea curentă a arbo- rilor, iar producția de masă lemnoasă la hectar este diminuată. Defolierile repetate mai mulțî ani la rînd, combinate cu atacurile de Oidium, la oare se asociază și alți factori negativi dc natură biotică sau abiotică, pot contribui la uscarea arborilor. Pentru prevenirea pagubelor cauzate de către omizile de Tortri.n tiridana s-au între- prins lucrări de combatere prin care s-au -vital prejudiciile economiei1 din pădurile d> evereinee. Includerea pădurilor in zona de combatere se face in funcție de criterii care țin seama de valoarea economică și socială a arboret clor, de compoziția acestora, do procentul prob.ibil de defoliere, cit și de caracteristicile calitative și cantitative ale populațiilor de insecte. 2. Procedee de depistare și prognoză la defolia- torul Twlrir viridana în general, depistarea și prognoza defoliato- rului Tortrij- viridana s-au dovedit a fi destul de dificile. Experiența îndelungată în această privință a confirmat faptul că depistarea și prognoza după pupe silit orientative, iu schimb după ouă sim certe avînd însă in- convenientul legat de metoda de lucru JElieseu, Ene, Langoș, 1954] . Aceasta obligă la efectua- rea analizelor dc ramuri cu ajutorul binocula- rului, pentru a număra ouăle. în situația eînd infestările s-au extins pe suprafețe, înseninate, volumul de lucru este extrem de mare, solicitînd multă forță de muncă de specialitate, antrenată în această acțiune. Perfecționarea sistemului de lucru prin metoda secvențială și schimbarea unității de exprimare a densității insectei au adus îm- bunătățiri vechiului procedeu [Eliescu, Ene, Langoș, 1.954 ; Disseseu, Tranteseu, Ciornei, 1980; Diasescu, 1986 ; ***, 19811. Deter- minarea densității în stadiul de ou se înlocuieș- te cu sondajul secvențial, constituit pe unit ăți de producție în suprafețe mai mull sau mai puțin uniform defoliate. Densitatea se calculează în procent mediu de rămurele cu ouă, făcînd raportul între ramurile eu ouă și total ramuri analizate, în felul acesta înlocuind raportul intre numă- rul de ouă și totalul de muguri controlați. Dacă după trei sondaje succesive analizele indică o defoliere probabilă mai mică de 25%, acestea se sistează. Sondajul secvențial introdus în producție permite reducerea la patru, și mai puțin, a numărului suprafețelor de sondaj din cadrul unei unități de producție, uniformizindu-se astfel gradul de risc in calculul intensității infest arii. 3. .Metoda fcromonală de depistare și prognoză Continuind eforturile pe linia îmbunătățirii și perfecționării sistemului de depistare și prognoză la Tortrix viridana, s-a reușit intre- ducerea și extinderea iu producție ale procedeu- lui cu ajutorul feromonilor de tip „Atravîr” UI VIST A PĂDURILOR ♦ Anul 1U3 • 198S ♦ Nr. 2 81 | Dissescu, 1977; Disseseu, 1979; Disscscu, Hotar, Uodoșau, 1980; ***, 19851. Acest fcromon a fost realizat de către Institutul de Chimie Clnj-Napoca. Metoda feromonală pentru depistarea defo- liatoruhu Toririx virirlana s-a folosit experimen- tal in anul 1985, iar In anul 1986 s-a generali- zat in producție. Prin acest» procedeu s-a redus mult volumul de lucru in depistarea insectei Tortri-v vMda na. 3.1. Nudul de lucru Conform Instrucțiunilor din 1985, controlul defoliatorului Turtrix viriâana, prin captura- rea fluturilor, se face cu ajutorul unor panouri de material plastic, cu dimensiunea do 30/40 cm, încleiate și prevăzute cu nade ce conțin feromonul sexual sintetic „Atravir” (acetat do 55 —11 — tetradecenil). Astfel de curse se instalează în pădurile de stejar pedunculal, stejar pufos, girntță și gorun în care aceste specii participă în compoziția arboretului, in procent de peste 30%. Prezența insectei Turtrix viridana se urmă- rește prin puncte de control. Un punct de control constă din două panouri feromonale instalate pe arbori apropiați, care se. aleg la liziera pădurii, marginea liniilor parcelare, a poienilor, luminișurilor, de regulă în locuri unde s-au constatat defolîeri. La un grup de zece parcele, în care arboretul se prezint ă uniform in ceea ce privește compoziția, vîrsta și consistența și în care s-a realizat, in medie .același grad de defoliere, se amplasea- ză cel puțin două panouri feromonale în trei puncte de control. In arborete variate ca vîrsta, compoziție, și consistență, cit și in cele situate pe terenuri accidentate, se constituie grupuri de parcele cu condiții cit mai asemănătoare, urmind ca în fiecare grup să se instaleze cel puțin 12 panouri feromonale, grupate cite trei, pe arbori apropiați, în patru puncte de control. în arboretele cu condiții relativ uniforme, se alege un punct de control, format diu trei panouri, pe liziera pădurii, alt punct în interior și al treilea punct în apropiere de o poiană, luminiș, în arboret rărit etc. în arborete cu condiții variate de compoziție, virată, consistență sau de natura terenului — în care se aleg patru puncte de control — unul va fi pe lizieră, două în masiv și altul în arboretul rărit, la fiecare punct instalmdu-sc cite trei panouri pe‘ cite trei arbori apropiați. De preferință se aleg arbori cu diametrul mai mare, la care tulpina să nu fie acoperită cu subarboret. Arborii și panourile se numerotează. Panou- rile se fixează, pe partea însorită a arborelui, la 1,2 — 1,5 m, iar in mijlocul lor se fixează nada fcromouală. care constă dintr-un dop de cauciuc (asemănător eu cel al sticluțelor 82 de peuicilitjă), feromonul fiind imbihat în cOnvexitatca dopului. Ifada se așază cu gura spre exterior, pe un dop de pluta, avind deasu- pra un carton sub formă do acoperiș, pentru a fi protejată de ploaie. Amplasarea curselor feromonale eu „Atravir”, în pădurile infestate eu Tortei,v viridana, se face înainte de zborul insectei. Atunci cînd in arboret se observă că insecta s-a împupat, se are în vedere că acest stadiu este de numai 2 — 3 săpi ămini, fiind necesar ea nadele feromonale să fie instalate in termen util. în anii cu condiții climatice obișnuite, în pădurile din sudul și vestul țării, amplasa- rea nadelor se face intre 1(1 — 15 mai, iar la gorun între 15 — 20 mai, pe cită vreme în cazul unor primăveri întîrziate cu decalaj fonologie (exemplu anul 1987), inst alarea aces- tor nade se face pină la sfîrșitul lunii mai. De regulă, zborul defoliatorului Tortrix viridana este de 25 — 30 zile, cu un maxim în primele 3-6 zile. Controlul panourilor se face la intervale de 2 — 3 zile, iuventariindu-se fluturii prinși, care apoi se îndepărtează. în funcție de numărul fluturilor capturați se stabilește in- tensitatea infestării. în cazul în care numărul mediu de fluturi pe un panou este sub 50, se. apreciază o defo- liere slabă (10 — 20%); o medie între 51 — 75 fluturi/panoil, defolierea va fi de 20 — 23%; între 70 — 120 fluturi/paumi — defoliere de 25 — 35%,; 121 — 190 fluturi/panou — ddu- liere de 40 — 50%, iar la peste 200 fluluri/pa- nou, defolierea poate ajunge la 70 "% în felul acesta, analizele după ouă, pentru elaborarea prognozei atacurilor din primăvara, viitoare, se execută în mod obligatoriu în situațiile in care pc un panou s-au capturat peste 200 fluturi. Analizele se efectuează incepind cu punctele in care s-au prins mai mulți fluturi si continuind în ordine deseres- ciudă. Astfel se reduce volumul analizelor în sta- diul de ou, pentru infestările slabe și chiar mijlocii. Așa bunăoară, în anul 1986, dăună- torul s-a depistat pe 306,1 mii ha, iar analizele după ouă s-au efect ua.t. pe o suprafață reprezeu- tînd 23% din suprafața, loială, rcduciiidu-sc astfel un volum mare de lucru. 3.2. Rezultate obținute Prin aplicarea metodei do depistare și prognoză la Tortrix viridana cu ajutorul feromonului „Atravir”,s-a constatat oportuni- tatea și eficiența extinderii acesteia la seară de producție. Faptul că acest defoliator a cuprins zone întinse în gorunetele de deal, cit și in stejăretcleșigiruițelele de cîmpie și coline joase, a impus an de an urmărirea atentă a evoluției populației. Evidențierea efectelor REVISTA PĂDURILOR • Anul 103 • 1988 • Nr. 2 Perioada dc zbor la 7'orfrix viridaua, iarețiMraiă prin capturarea dr fluturi cu Atravir, șl grad de infestare de infestare tpă a © o ■* z-1 is f X I x 7 i« - rc 08 01 10—27 IC Iii S . £« Hi iz J s 16-lF. oh ist Ou o i ri 1 ift ei i" 1“ T4 îî Lip fluturi o 71» oi - ck ■20 5t> 20- 60 7 1 L“ 1 bi -70 1 32-47 5 X 5 X 1 Fi 7 ți* - G1 o- r» PI 1 Număr mediu tlulurppanou ■a? TI T7 ri a ș ri X CD ti X HI I- «04 77-2U1 O9F.I 199 <4 ii OF. ;:n oif 1 fi r- î?5-- 117 189 ri î£ 1 i-* M 282 -617 fi 1 T—4 V 7 Fi 16-fii Maximum de zbor l eou 30.03 j n1 . ?] c- 1 X r 10.06 -18.06 13 20.IHÎ 1 X TJ tio ti 211.0a 9 06 iitrtîi -oi DT X 1 fi -rW 5,06 20.06 oe Dl j Fi HO 8 ri 90 ‘UF. -l s 1 7.06 1*5 1 Perioada dc zbor 12,05-27.03 in c 5 CD 2 i f Ti CD 7 i cs c 1 1 X T"< 1 II o I O 7 O 00 •«-cir 0C | 90’6 - CO'ZF. IK 8.06 - 11.06 16 — 23.05 - 12.06 JS - j i 7 i© T—4 21 2:;.n.i - «- 11.06 1- c ci a o fi g fi 28,03 - 8,06 20.06 2,07 £ 30.05-3.06-18. (Mi 19.05 - 2,06 20.06 - 2.07 X ] ■»-l l Fî ti.06 - 26~29.tM» 26.05-Ifi.tW An loaii & 1986 1086 ’Hfil 1986 «61 1086 1.861 ta X •pH X 'Sfii 0861 X 1— 1 X 1986 | r* X —e X 1— 1986 ■w—< Altitudine X tlli- 131 150- 3011 S Fi 280 910 0(11” 01'4 fi § of.c osii: 1 Arboret slejărel sltjurel cereto- slcjărd 1* slejărel I gonind și ginii tel )Junjo6 gurunel biunaoH cârpind i goruncl Ocolul silvic Pădurile Comana i ^ungureni Hrănești Pasărea. Zoicaru. Pustnicii. Găneasa, Pantclimoii Grlng« Gernica, Gahlăraru București Bâncasu, Andronache, Soeota, Jilava Boli ntin I.ipovcancu. Malu Spart, Căscioarele, Poiana lui Stingă. Dirvari !] 1! Dobnișa. Șutești GoUneanu Vedea. Gnlmcana. Basenvele. (aninăgcști. KiljeUi Topolovroî Klncăciov, I“rilniicni. Negrești, Ctreinov, Goicștii Badii, Glhnlme ’rirgu-Ncănit Plăieșu Pitești ainfV *njiso8iuqoc[ •.ijusrjX ‘iMtanviS 5 Curtea dc Argeș Vlleddc. Mcrișaiii Glrcina Mîjuicu, Hixteștt Nr. cri. X ai a _z « REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 * 1988 * Nr. 2 83 defolierilor asupra diminuării producției de masă lemnoasă și accentuarea predispoziției arbondelor respective la fenomenul de uscare in masă a stejarilor au făcut necesară cunoaște- rea permanentă a intensității infestării. Pe lingă faptul că prin feromoni s-a redus volumul de lucru, in același timp s-a creat posibilii alea de a prognoza dezveli arca popu- lației de Tortrix viridana în zone în care aceasta nu se depistase. Fcromonul „Atravir” s-a dovedit, eficient, mai ales cînd s-a instalat în condiții corespun- zătoare in arboretele respective. 3.2.1. Evoluția zborului fluturi- 1 or de Tortrix viridana în anii 1986 și 1 9 8 7. Dinamica de zbor a defoliatorului Tortrij: viridana este influențai ă, în primul rînd, de situația Uitogeografkă în care se află arbore- tul respectiv (tabelul anexă). Bunăoară, dacă în zona de cîmpie, la Ocoalele silvice București, Hrănești, Comana (altitudini pînă la 100 m), iu 1980, zborul s-a declanșat după 10 mai, avind o perioadă relativ scurtă — pînă la 16 zile? in schimb, la Ocoalele Bolintin (105—131 m), Pitești, Cotmeana, Costești, Curtea de Argeș, Topoloveni (240 — 520 ml și la unele Ocoale din nordul Moldovei ca Văratec. Girciua, Hnria, Tîrgu-Neamț, Roman (220 — 500 in), zborul a iu ce put la sfîrșitul lunii mai, continuind pînă la jumătatea lunii iunie, desfășurindu-se pe un interval de pînă la 27 zile. Din această situație se desprinde constatarea eăr în pădurile- situate în partea de jos a cimpiei, perioada de zbor a insectei este mult mai scurtă decît în cele situate la altitudine mai ridicată sau în cele aflate la coline. în anul 1987. caracterizat printr-o primăva- ră mtirziată, zborul insectei Tortrix virid^nc la ocoalele de cîmpie a început după 15 mai. de regulă la sfîrșitul lunii mai, începutul lunii iunie, prezentiml față de anul anterior un decalaj de pînă la 13 zile. La fel și la ocoale- le de la coline (ISJ Argeș, Neamț, Vîlcea) primii fluturi de Tortrix ciridaiitt. s-au captu- rat după 2—4 iunie, fiind însă cazuri cînd aceștia s-au prins în a doua jumătate a lunii iunie, decalajul, comparativ .cu anul 1986, fiind de peste 20 zile. Zborul defoliatorului Tortri.v viridana a fost mai slab la începui ul perioadei, maximul rpalizîndu-se de regulă la 6 —8 zile, după care, a descrescut ca intensitate (fig. 1,. 2, 3, 4, 5). Desfășurarea zborului este influențată atît de fonologia insectei, respectiv de perioada de ecoloziune a fluturilor cit, mai ale*, de evoluția condițiilor climatice, îndeosebi de temperatura aerului -și precipit ații. Așa cum se observă în figurile menționate, în a doua parte a zborului, socotind de la Fig. 2. Dinamica zborului detalia torului Toririi virtdana prin capturarea fluturilor cu ajutam! fcronionului „Atravir" (Ocolul silvic Pitoh) In anii 1986, 1087. C n # M a'5* 3 fU Fig. 3. Dimanlca zborului defoliatorului Tortrir viridana prin capturarea fluturilor cu taromouul „Atravir" (Ocolul silvic Comana - pădurea Călugăreai) in anii 1986 și 1987. REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 * 1988 * Nr. 2 Fițț. 1. Dinamica zboruhii defulintorulul Tortrix viridana prin capturarea Unturilor cu feromonul „Atravir" (Ocolul silvic București) In anii 1986 șl 1BN7. punctul maxim al acestuia, perioada este mult mai lungă, comparativ cu prima parte. Atît ploile cit și temperatura scăzută afeedea- ză intensitatea acestuia, prelungindu-i dura- ta. De fapt, eu cit condițiile climatice sînt mai nefavorabile, eu atît acestea devin, în Fig. 5. Dinamica zborului defoliatnruhi! Tortrix viridana prin capturarea fluturilor cu ajutorul feromonului „Atravir" (Oco- lul silvic Bulccștl — pădurea Măciuca) in anul 1980. același timp, și factori de limită, contribuind parțial la diminuarea populației dăunătoru- bii. Anii 1980 și 1987, care sini obiectul ana- lizei de Iară, s-au dovedit favorabili menține- rii și extinderii înmulțirii in masă a insectei Tf>rtri.r riridana. 3.2.2. Intensitatea infestării La st abilirea gradului de infestare a dăună- torului Tortri# riridana, s-a avut in vedere scara menționată la capitolul „Modul de lucru” (3.1.). Analizele după ouă, din anul 1,98(1, arată că în cazul numărului mediu de fluturi, piuă la 200 la panou, corespunzător gradului de defoliere pînă la 50%, în 38% (lin cazuri defolierea a fost slabă și în 62*%) mijlocie. în toate aceste cazuri, zonele respective nu s-au inclus la combatere. Menționăm faptul eă, pînă la media de 200 fluluri/panou, în 40'% din cazuri analizele după ouă au indicat de- foliere slabă, 2(1%, defoliere mijlocie și pentru 47 % put eroică. în care caz suprafețele respective s-au inclus în zona de combatere. Subliniem faptul că, pînă la media de 200 IIiii uri panou, analizele după ouă nu nu arătat o defoliere care să depășească 50% și care, bineînțeles, ar fi necesitat includerea suprafe- țelor respective în zona de combatere. în acest mod, depistarea insectei Tortris riridana eu feromoni este pe deplin justifica- tă și extinderea acesteia la scară de producție ajută la depistarea tuturor suprafețelor iu care, x-a,semnalat dăunătorul cît și posibilita- tea ca cele cu infestare mai puternică decît mijlocie, după caz, să fie inclus* în zona de combatere. în concluzie, apariția fluturilor de Tortrije viridana și zborul acestora sînt influențate de condițiile climatice din anii respectivi. Așa bunăoară, in anul 198(i zborul acestui defoliator, în majoritate, a început în a doua jumătate a lunii mai, pe cîtă vreme în anul liEVlRTARĂM’JULQR* Anul IW ♦ ]9SS ♦ A’r. 2 85 1987, caracterizat printr-o primăvară intîr- ziată și (*u multe precipitații, zborul s-a produs pn prima jumătate a lunii iunie. De. regulă, decalajul zborului în funcție de altitudine șî expoziție este de la una la două săptămini. Menținerea și extinderea înmulțirii în masă a dăunătorului Tortrix viridana este determina- tă de condițiile climatice și îndeosebi tempera- tura aerului din perioada ieșirii și zborului intuiților cit și împerecherii acestora. Sub acest aspect, anii 1.9R6 și 1987 pot fi socotiți extrem de favorabili dezvoltării gradațiilor acestui dăunător. în final, considerăm că noua tehnologie de depistare a defoliatorului Tortrix viridana cu ajutorul feromonilor de. lip ' „Atravir’’, combinat ă cu metoda secvențială, este deosebit de eficientă, iar introducerea și extinderea acesteia lu scară de producție se justifică pe deplin. bibliografie E l i e s c u, Gr., En e, M„ Lanjoș, G., 1854 : Stabilirea piognozei atacurilor citorpa insecte. In : ICAS, Seria a IH-a, uf. 03. Logglng and forest roads Dlssescu, G a b r l e 1 a., 1977: Premise necesare pentru obținerea fcromonului sexual natural la Tortrix viridana. Gunnmkure la al il-lea Colocviu de Insecticide hormonale. Institutul de Chimie Gluj-Napoca. D î s s e s c u, G a b r i e 1 a., 1979: Cercetări asupra compor- tamentului sexual și a duratei de supraviețuire ia adulții de Tortrix viridana. In ; Studii șl Cercetări, Silvicultură, seria l-a, voi. XXXVI. I) is se s cu, Ga b rl e la., Trânte s cu, Gr., CIorn ei, C., 1980: Elaborarea unor procedee noi pentru determinarea densității principalilor defoliatoh de prognoză. Manuscris ICAS. Dlssescu, Ga briei a,, Botar, A., Hodojan, F., 1980: Resuitais preliminaires des tests au phtromone de ta Tordeuse serie iTortrix viridana, fam. Tortricidae). In : Huli, de l'Acad. sci. agr. et forest., 9. Dlssescu. G a b r i e 1 a., 1986: Procedeu nou pentru de- terminarea infestării ni ouă de Tortrix viridana L. și a gradu- lui probabil dc vătămare la stejarul pedunculat. In: Buletin informativ al Academici de științe agricole șt silvice, nr. 16. * * • , 1981: Procedee noi pentru determinarea densității principalilor defolialori de prognoză (Tortrix viridana, Lyman- tria dispar, Mnlacosoma neustria). In: îndrumări tehnice pentru silvicultura. MEFMC, Departamentul Silviculturii, București. * ♦ • ,1985 : Procedeu de capturarea fluturilor masculi de Tortrix viridana cu ajutorul feromonului sexual de tip Atravir. In: Instrucțiuni, Ministerul Silviculturii, Xr. 127 din 17.05 Based on studies carripd oul in smne piodiiftion tinits considered reprezentative, an anulysis can be made for torre- latiun uf forest romis. expressed by liensiiy index, wilh skidilmț; distante. The paper shuws the economie impact on the ye^rly permAsibk eutș established by forest managemeiits, in two alter- nativei, c-orresponding to actual deiislty index uf C.l tu'ha und io a density index uf lt.Dm.hu eunsidered as ensuring the mees^iiiility of forests. The rcșults of the study appeal for the develupment of forest roads which represent the main approueh for the rcdllcing of costa and of furi consumpUon and fur the increasing of productivity in forest exploitations, tn parallel with forest and environment protectîon. As far as the accessibîjily isachleved new eqiupinvnt and technitiues wîll be introduceri for național utilîzatlon of forest roads and tnechanîzation of forest exptoiiaiions. Revista revistelor S eh G p f e r, W. : VersiSrkte M'aldsehUden durch Hndlo aktlvHUt? Elite hritische Strllunguuhrne Zor SehadMLskurtle* rung von HelcbeH, (Bndlo-netlvltaten a amplificat vătămările forestiere? Un punct de vedere critic asupra cartării vătămă- rilor conform metodei Iletchell). In: Allgemeine Forst Zeitschrift, MOnchen. t98i), nr, 5, p. 95—98, i tub., 12 ref- bibl. Analiza tiparului earlogrnlic al vAtAmlrilor din Împreju- rimile centralei nucleare Obrighein și ale haldelor de minereu de uraniu de la Wittlchen efectuati de Centrul de cercetări și experimentări silvice Baden-Wiirlteniberg nu a condus la concluzia «net legături Intre potențialii eniilenti si vătămă- rile forestiere din împrejurimi. Acest rezultat este tn contra- dicție cu rezultatele cartării efectuate de luichelt. Aceasta divergență tși sire cauzele tn metodele diferite de cartare. Metoda folosită dc Ileicbrlt are puncte slabe decisive șl tre- buie respinsă din două motive principale: — dlsign-ul inventarierii este puternic subiectiv tn toate fazele; — condițiile de standardizare stnt insuficiente. 86 EEV7STA PĂDURILOR • Anul 103 ♦ 1838 * Ar. 2 Consecințele practice ale varia- bilitații unor elemente și com- puși chimici în plantă și sol la gorun (Qtiercus pefraea Liebl.) Dr. mg. A. ALEXE Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice O cultură intensivă a plantelor necesită înțe- legerea proceselor de nutriție in general și a celor de nutriție minerală in special. Deficien- țele de nutriție, indiferent cauzele ce le determină., provoacă reducerea acumulării de biomasă in ecosistemele forestiere și slăbirea rezistenței arborilor la acțiunile nefavorabile ale climei, poluării, insectelor, nematozilor și numeroșilor agenți patogeni. Atestarea stării de nutriție minerală a arbo- rilor presupune in primul rind cunoașterea <-ani.cteristiciior chimice in continuumul sol — plantă.. Do regulă aceste caracteristici sînt. influențate de un mare număr de factori și nu pot. fi interpretati1 în mod corect dacă estimarea lor nu este evaluată din punct de. vedere statis- tico-mateinatic. Coeficientul de variație («%) indică dispersia (imprăștierea) valorilor din cadrul eșantionului și este dori nit ca raportul 100 s/x în care * este abaterea standard iar j' media aritmetică a valorilor din eșantion. Coeficientul de variație depinde de mărimea lui « și x este eu atît mai mare cu cit numărul de măsurători este mai redus, deoarece însuși $ depinde de numărul măsurătorilor (determinărilor) efectuate. Nn vom intra aci in mai multe detalii ce pot. fi găsite în lucrările de specialitate ce tratează problema eșantionajului [C'ochran, 1963; Giur- giu, 1972 ; Alexe, 1983]. Cunoașterea coeficienților de variația per- mite stabilirea numărului de unități de. eșau- tionaj (măsurători, determinări chimice) n din cadrul unui eșantion, după formula cunoscută n = t2(s%)2/V''%)' unde E% este eroarea mediei admisă, sau acceptată, iar t un parametru statistic a cărui valoare se deter- mină după distribuția Student. Literatura de specialitate este destul de bogată, in date asupra analizelor foliare și de sol, referitoare la diferite specii forestiere, dar aceste date cuprind rareori suficiente informații asupra erorilor de care sînt afectate [Auehmo- ody și Gre.weling, 1979]. Un număr restoins de. informații asupra indi- catorilor statistici ai varia bilității chimice la gorun pot fi găsite în lucrările Iui Ahrens [1964] pentru cupru, zinc, bor, molibden și magnan, A l e x e [1984] pentru amidon, tanin, glucide și amino acizi liberi, Băjesc u și C h i r i a c [1984 ] pentru câteva microeleniente (B, Co, Cu, Mn, Alo, Zn), din unele soluri pe care se găsesc și păduri de gorun și Alexe REViST A’ PĂDURILOR * Anul 103 * 1988 • A’r. 2 [1984—1986] pentru vâri abilitatea pn, N. P și K în solul urnii gorunet din Ocolul silvic Baraolt In articolul de față vom sintetiza datele obți- nute în perioada 1979—1987 cu privire la „variabilitatca chimică'’ a gorunului și solu- rilor pe care acesta vegetează*. Material și metode Coeficienții de variație s-au determinat pen- tru caracteristicile precizate în prima coloană a tabelelor 1—4. S-au efectuat în total 15 340 de analize, chimice, din care: 5 600 pemi n ele- mente chimice din material vegetal, 1460 pentru metaboliții din plantă și 8280 pentru sol. Materialul vegetal analizat provine din arborete mature de gorun din pădurile: Șen- driceni — Dorohoi, Roman — Baraolt, UPII — Caransebeș, Topolnița — Brobeta — Turnu Severin. Rădoști — Mihăiești Argeș, Făget — Cluj Napoca, Ferneziu și Apa Roșie — Baiu Mare, Moșna șî Tîrnava (UP III) — Mediaș iar cel de sol s-a mai recoltat, (m afară de păduri- le menționate anterior) în pădurile : Traian — Bacău, Heltia — Căluți, Homocea — Adjud. 1 mrirușa — Drăgășani, Govora — Băbeni, Pia- tra Albă — Moldova Nouă și Oravița. Determinarea elementelor chimice din material vcqetal Frunzele s-au recoltat de la arbori aparent sănătoși (in pădurile eu fenomene de uscare s-au recoltat și de la arborii în declin) în perioada uipririM intrelă iulie — 15 august. Pentru studiul variabilității formelor totale de N, P, K. Ca, in cadrul aceluiași arbore frunzele' s-au recoltat randomizat, din întreaga coroană cite 10 probe de frunze a250—300 g, la fiecare ar- bore, utilizindu-Se in total 10 arbori (eșantioane), o probă fiind considerată ca unitate 1 79 Lujeri de la baza coruanel X nedefoliut 1 03 X defoltai 1 87 A’ — arbori aparent sănătoși; I) — arbori In declin: x» substanță uscată la 7l)'G; *i valori In funcție de concentrația amino acidului slandurd mg,/ml extract: ** In funcție de concentrația zaharnzei standard: jx se referă In substanța verde; i) p moli ascorbat oxidat 'nd/min la temperatura camerei ; •> ;x moli j> benzoehlnolă; ’> ;t inoli H/L eunsnmat/ml la tempera tura camerei. decliu, din Ocoalele Baraolt (sol acid) și Caran- sebeș (pe calcare). La coaja s-a analizat- partea exterioară a acesteia (ritidom), de la trunchi, la 1,30 m de sol. Un eșantion a fost const ituit, din lo arbori. S-au cercetat trei grupe de eșantioane : Bara- olt, Caransebeș și Cluj-Napoea. Unitatea de eșantionaj a constituit-o proba (respectiv de- terminarea unui element) (le la un arbore, eșan- tionul fiind formal din 10 probe recoltate de la 10 arbori diferiți. Prelucrarea materialului și analizele s-au făcut in același mod cala frunze. La ghinda s*au făcut determinări separate pentru întreaga ghindă, miez și coajă. în cazul ghindei întregi s-au examinat două provenienți (Baraolt și Mihăești — Irgeș) iar pentru miei și coajă cite un singur eșantion (Mihăești), ei 10 unități. de eșantionaj. O unitate de eșantio- naj conține 10 ghinde avînd greutatea foarte apropiată (diferența dintre unitățile de eșantio- naj la aceeași specie dă 0,1 g). Tehnica anali- zelor a fost, aceeași ca la frunze, rezultatei» fiind exprimate în’ ppm substanță uscată k Tire. Determinarea metaholiților din materialul vegeta! Variabilitatca la nivelul unui arbore sănătos in frunze mature și tinere, a fost studiată la 00 /î£V/XTA FAdURILOR » Anui 103 * 1983 • Xr. 2 Tabelul 3 Coelicienjll de variație a unor caracteristici chimice ale Solurilor din gorunerr de adtncimca 0—60 cm. Pentru licoare categorie do sol 20 unlt&(l de eșantionul Caracte- ristica Soluri ucide3* pH <5.2 •Solurile arbore- telor de producti- vi late superioară Soluri slab acide slab alea» line61 pH > 6 Amplitu- dinea valorilor, s% Valori medii, pH 13 5 8 5-13 8 humus f%) 50 21 13 13-50 29 Nt 34 8 «pi 8-34 21 X- xo, 26 38 20 20 3 8 28 N-NH, 18 26 29 18-29 24 MA 48 33 19 19 — 18 33 P 49 57 4t) 10-57 19 s-so. 50 19 dd 22—ist 33 K 31 17 22 17-31 23 Ca 10 9 31 9- IO 27 B 49 36 4.3 315- 49 CI Na 42 37 19 IU- 12 33 Al 23 28 62 23- 62 38 Cr 31 20 . - * 20-31 26 Mu 57 40 ' in 40—57 46 Fe 50 28 63 28-63 50 Co 37 31 33 31—55 41 Ni 15 26 ..■ 15-26 21 CU 33 20 46 29 — 46 36 Zn 31 29 25 25-31 28 Mo 118 38 58 38-118 71 Cd 80 19 19-80 50 Pb 51 ■ • ■ 51 — 75 63 *■ In afară de azotul tolal (Ni) pentru celelalte elemente, datele xe referă la forme extract abile. s> Valori ntedii pe pro- fil ’) Cu frecvente și accentuate fenomene de uscare Fără fenomenul de uscare, Umila inferioară a productivității superioare B> Fenomenul de uscare nu este prezent In otate cazurile, productivitatea predominant mijlocie. ...Lipsă de date. Tabelul * Coeficienții de variație pentru pH, St și forme extraetahiie dc F și K pe o suprafață de 40 x4Q m In pădurea roman — Baraolt. Pntru fiecare ea aeteristieă -I adțncimc cile două eșantioane eu 10 unllă|i de cșantionaj (determinări chimice) aminoacizi (felanina — Fhe, triptufan — Trp. tirozina — Tyr, acid aminobu liric — a but (sin- gurul neprotcic), Canina — Aia. acid gluta- mic — GIN, arginina, — Arg, asparagina —AsN, total aminoacizi (liberi), glucide, zaharoză, glucoză și fructoză, determinările cfectuîndu-se prin metode cromatografîee (hîrtie) iar dozarea prin densitometrare față de un anumit eta- lon, Cercetarea, avind caracter orientativ, «*a făcut la un singur arbore, sănătos de la cam s-au recoltat, in august, în mod randomizat 10 probe de frunze (unități de cșantionajt în cazul clorofilclor a și b, total caroteni, celulozei, total proteine, activitatea peroxidazei, activi- tatea catalazei și amidon s-a studiat variahili- l.btea individuală (arbori) in frunzele, arborilor sănătoși și in declin din două stațiuni diferite (Baraolt și Drobeta-Turnu Boverin): patru eșantioane cu 10 unități de eșantioanaj fiecare (probe), fiecare probă conținiud frunze recoltate randomizat, în iulie-august, din partea supe- rioară a coroanei. Concentrația de clorofilă, a și b și totalul de caroteni au fost puse în evi- dență prin metoda spectrocolorimetncă | Stir- ban — Frecuș, 1968], extracția proteinelor to- tale s-a făcut după metoda Constantinidou și Kozlovvski [1979 | iar determinarea cantit ativă prin spectrocolorimetrare, metoda Lowry [19511 Determinarea, activității peroxidazei s-a făcut după, metoda Brad (la Baraolt} și Matepscu [1979] (la Drobeta-Turnu Severin). Dozarea activității catalazei s-a făcut după metoda Sinha [1932]. Alanina și acidul glutamic s-au separat- prin cromatografie in strai subțire, folo- sindu-se ea suport de separare celuloza micro- cristalină, soluția de developat a fost: apăț butanol; acid acetic galcial (50 : 40 :10). Colo- rarea spot urilor s-a realizat cu reactiv de ninhi- drină iar dozarea lor cantitativă prin densito- metrare față de «taloanele respective. Zaharu- rile s-au separat prin croi milog rafie in strat subțire, folosind ca suport de separare silica- gcl — G; soluția de developat a fost: butanol, acetonă, apă (10:50: 10). Reacția de vizua- lizare a zaharurilor s-a făcut cu o soluție satu- rată de azotat de argint și acetonă și o soluție dc NaOH, 0,5 n in metanol. Spoturile obținute au fost comparate cu standardul. Pentru deter- minarea conținutului de celuloză frunzele au fost supuse, în prealabil (în vederea îndepăr- tării pigment ilor, fenolilor și ligninei), unui pro- ces de extracție cu alcool și benzen (1 :2), cu ajutorul aparatului Soxhlet. Probele, măcinate fiind, au fost tratate apoi cu o soluție de acid sulfuric 0,320 M, urmată de o soluție de hidro» xid de potasiu 0,556 M la fierbere timp de 10' (metoda A ijnkjștrom). Amidonul a fost extras din frunze prin mojarare cu o soluție de HC1 1,124% (metoda Evrers — G rossfcld) și a fost pus în evidență prin titrate cu o soluție dc iodat de potasiu o,001 n, în prezența iodurei de potasiu. Conținutul de amidon a fost determi- nat pe de altă parte in rădăcini, lujeri și album in scopul stabilirii variabilității dintre arbori (individuale), la Baraolt, la diferite categorii de arbori. în toate cazurile eșantionul cuprinde 10 arbori (unități de eșantiouaj). Recoltarea REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 ♦ 1388 • Nr. 2 91 probelor s-a făcut la finale sezonului de vegeta- ție. în cazul rădăcinilor s-au extras la fiecare arbore trei probe de rădăcini, la un metru de colet, și avînd diametre sub 5 cm, valoarea medie a celor trei probe fiind considerata, ca unitate de eșantionaj. Pentru lemn (alburii) s-au recoltat, de la fiecare arbore, cite trei probe de la 2 și 4m înălțime, media acestor șase probe fiind unitatea de eșantionaj. Pentru lujeri s-au recoltat cite 100 g lujeri, separat din virful coroanei, de la baza acesteia și de la crăcite lacome de pe trunchi — la 10 arbori. După recoltare, probele vegetate S-au uscat la 60’G și s-au macerat Ia o moară cu sita foarte fină. Determinarea amidonului s-a făcut eolo- rimetric după metoda bazată pe absorbția ionului de iod din iodura de potasiu, pe macro- moteculete de amidon [Lange, 1947 |. Varia,bili- tatea taninului la nivel intraindividual a fost studiată în frunze, rădăcini și albumul trun- chiului, iar între indivizi (variabilîtatea indivi- duală) în album și rădăcini. La rădăcini s-au analizat două eșantioane a 15 arbori fiecare (sănătoși și în declin); la fiecare arbore (uni- tate de eșantionaj) s-au recoltat anterior por- nirii vegetației (Baraolt), cite trei probe de rădăcini avînd 1 —2 cm diametru. Pentru alburii probele s-au recoltat din primele inel© anuale (sub coajă) pe gr • si mea 3—4 cm, cite două probe, în luna septembrie. La frunze probele 8-au recoltat din partea superioară a coroanei, în iunie, o probă omogenizată, per arbore, la 10 arbori (unități de eșantionaj) sănătoși și 10 în declin. Taninul a fost determinat după metoda STAS 1883 — 74. Determinarea pH, humusului și elementelor chimice din sol De regulă solul s-a recoltat în vecinătatea arborilor la care s-au făcut și determinări chimice ale materialului vegetal. Probele de sol s-au extras din 10 în 10 cm, pe adincimea 0—6'cm- La fiecare probă s-au determinat pH, humusul (%), A total și formele ex- tractabile (presupuse, accesibile) ; N — NO3, N—NH4, Mg, P, S - SO4, K. Ca, B, Na, Al, Gr, Mh, Pe, Co, Ni, Cu, Zn, Mo, Cd, Pb. Valoarea pe profilul 0 — 60 cm s-a calculat ca medic a determinărilor din 10 în 10 cm, aceas- tă medie fiind considerată ca unitate de eșan- tionaj. Un eșantion a cuprinse 20 unități de. eșantionaj pentru fiecare caracteristică deter- minată. S-au studiat trei eșantioane, avînd următoarele caracteristici: 1) soluri argiloilu- viate: brune luvice și luvisoluri puternic acide în primii 20 cm (pH <5) cu frecvente fenomene de pseudolgleizare, cu arborete de gorun în care fenomenele de uscare sînt larg răspindite, 2) solurile „etalon” din gorunete situate la limita inferioară a productivității superioare și in care fenomenele de uscare constituie o excepție și 3) soluri brune slab podzulite. formate pe sub- straturi bogate în calciu, slab acide— slab alca- line. In afară de variabilîtatea caracteristicilor chimice ale celor trei categorii de soluri s-a studiat ,,variabilitatea spațială” în cadrul pri- mului tip la Baraolt, pentru pH, Nî și forme extractabilo de P și K pe o suprafață de 40 x 40 m . (1600 m'), pentru fiecare caracteristică și acUncime utiJizindu-se două eșantioane cu 10 unități de eșantionaj fiecare (tabelul 4). La determinările chimice s-au folosit urmă- torii extr ac fanți (metode) pH în H2O, humusul in bicromat de potasiu (K,Cr.O,) "și acid sul- furic (SO4Wa) metoda Kjldahl pentru N total, N—NOa s-a extras în oj n K2SO4, N — NH4 s-a extras in o,2 n KsSO4; în 1 n acetat de amo- niu (CM3COONH4) la pH = 7 s-au extras : Mg, K, Ca, Na, Mn; Pe in acetat de amoniu la /iH — 8,5 (Olson); Cr, Ni, Cu, Cd, Pb s-au extras în HC1 1 n iai' Zn în NC1 0,1 n; Co s-a extras în acid azotic (HNO3) In, B în IDO, P în acetat lactat de amoniu N — SO4 în acetat acid de amoniu [Bardsley și Lancaster 1960], Al in KC1 1 » iar Mo în acid oxalic — oxalat de amoniu la pH = 3,3. Rezultate și discuții Rezultatele obținute se prezintă in tabelele 1—4. Concluzia generală constă în faptul că nivelul coeficienților de variație diferă, consi- derabil. de la o caracteristică la alta. . în ceea ce privește clementele chimice (for- mele totale) din material vegetal se constată că variabilîtatea lor în rădăcini este, de regulă, mai mare decît în frunze și mai mică în miezul ghindei, în acest din urmă caz fiind vorba de macroelemente, B și Na (tabelul 1). în frunze, indiferent de poziția lor în coronament sau starea de vegetație a arboretului, variabilîtatea individuală este maro și numai A, Mg și S au valori s% sub 20% ; Ca, Al, Mn, K, B, Na, Pe, Ni, P, Cu an a% cuprins intre 21 și 30% iar elemente ca Zn, Mo, Co, Cd, Cr, Si și P au valori 3% ce ajung pînă la 70% în condițiile a 10’uni- tăți de eșantionaj într-un eșantion. La un număr de patra elemente chimice, pentru care s-a dispus de date comparative, se constată o creștere a variabili tăi ii de la cea intraindividuală (considerată^ ca unitate) la cea interpopulaționaJă (după datele tabelu- lui 1) : Elemen- tul Var labilitate intraindividuală (Ia același arbore) Variabilîtatea individuală (Intre arbori) Varîabilitatea interpopulațl- onală (intre grupe de arbori) N 1 1, 53 4.85 P 1 1.57 10,28 K 1 2,29 5,13 Un. 1 2.12 2.85 92 REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 • 1988 * Nn 2 tu cazul variabilîtății întraindividuâle a me- taboliților, cu valori •% de cel mult 20%, menționăm: totalul de glucide, fructoza și zaha- roza din frunze mature de la arbori sănătoși, în cazul variabili tății individuale, valori «% sub 25% s-au înregistrat la alanină, zaharozâ, clorofile, celuloză, Ia frunze mature de la arbori sănătoși sau in declin, tanin la frunze mature de la arbori sănătoși și tanin din rădăcini și alburn la arbori sănătoși. Dintre caracteristicile chimice, pe grupe de soluri analizate pil are cele mai reduse valori 3% (5—13%); humusul, Nt, N — NOS, N — NU, K, Ca, Cr, Ni și Zn au s% cuprins intre 21 și 30%, Mg, B — SO.„ Na., Al, Cu intre 31—10%, P, B, Mn, Fe, Co, Cd, intre -1.1—50% iar Mo și Ph peste 50%. „Variabilitatea pe suprafață” a caracteristicilor chimice ale solului din ace- eași grupă (menționat anterior), cu excepția pH, este mare mai ales la 37 și P. Variabilitatea pe profil este considerabilă. Astfel, in cadrul unui profil de sol 0—150 cm eu 15 probe recol- tate din 10 în 10 cm (Roman—Baraolt), valo- rile 3%, cu excepția //H (s% = 15) depășesc 40% iar pentru o serie de elemente ca P, Co, Al, Zu, Fe, Mn și humus au valori mai mari de 80%. Cunoașterea coeficienților de variație prezen- tați permite, nu numai stabilirea numărului de determinări necesare pentru obținerea unei anumite erori acceptate a mediei, dar și nivelul acestei erori atunci eînd se folosește numărul de unități de eșantionaj arătat în această comu- nicare. Un număr restrins de sondaje {tesle de nor- malitate) indică faptul că majoritatea caracte- risticilor analizate au o distribuție normală; cu toate acestea se impune o cercetare mai deta- liată pe măsură ce se vor putea obține mai multe date. Pină atunci, la utilizarea valorilor s% prezentate precizăm că, pe baza inegalității lui Cebișev, pentru t — 2, media eșantionului (a-) se găsește în intervalul ,r & t$.r (*S.r = E = ±f«Sx respectiv £ % = .±M%, P «) in 75 % din cazuri pentru orice tip de dis- tribuție, in 89% în general pentru orice tip de distribuție unimodălă cu două ramuri descen- dente șî 95% în cazul distribuției normale [Coclirau. 1963; Alexe, 1983]. Ca urmare a celor arătate mai sus se desprind următoarele concluzii practice, necesare inter- pretării rezultatelor viitoarelor cercetări din sfera nutriției minerale : 1. Zece unități de eșantionaj, în sensul celor prezentate anterior, pot asigura n eroare a mediei £% de maximum £ 11,3% (s%<20%), in condițiile unei probabilități de cel puțin 75%, la următoarele ea,met eristici : n) variabilitatea individuală : frunze mature recoltate de la arbori sănătoși sau in declin, din orice parte a coroanei: X, P, K, Ca ; arbori maturi, sănătoși- frunze din partea superioară a coroanei: total glucide, zaharoză și fruc' toză • b) variabilitatea individuală; în frunze ma- ture, indiferent din ce parte a coroanei provin, arbori indiferent de starea de vegetație: N. Mg;, S; frunze mature din partea superioară a coroanei la arbori sănătoși sau în declin: ala- nina și celuloza; tanin din frunze mature la arbori sănătoși; tanin la arhori sănătoși, alburn, rădăcini și frunze mature ; rădăcini do la arbori sănătoși sau în declin : xV, Mo ; ghindă (miez -| coajă): xV, P, S, K, Ca, B, Si, Co; ghindă miez : xV, P, S, K, Ca, B, Na, Fe ; glumii coajă : xV, Mg, K, Ca, B, Na, Mn ; sol (pe grupele indi- cate) : yrH. 2« Zece ituități de eșantionaj (vezi 1.) pot asigura o eroare a mediei de £14,3—28,6 (*% : 21 — 4'1%), cu probabilitate minimă de 75% la caracteristicile: a) valabilitate intraindividuală : total amino acizi liberi in frunze tinere de la arbori sănă- toși ; alanina la arbori sănătoși frunze tinere și mature, acid aspai tic la frunze mature arhori sănătoși; glucoza la frunze mature și tinere de la arbori sănătoși; tanin din alburn la arbori săbătoși și în declin. b) variabilitatea individuală rin frunze, indi- ferent de starea de vegetație a arborilor sau partea din coroană: P, K, Ca, B, Na, Al, Mn, Fe, Ni, Cu, Zn, Mo; in rădăcini : Mg, K, Ca, B, Na, Al, -Si, Nî, Cu, Zn; în coajă: S, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Cd, Cb. 3. Pentru categoriile de soluri și vegetație, precizate anterior, un număr de 20 de unități de eșantionaj asigură o eroare a mediei £% = — 49,30 — 18,72% (3% — 20—40%) CU pro- babilitate minimă de 75% : humus, X l, N—NOa, N — XHr Mg, S — SO], Ca., Na. Al, Cr, Ni, Cu, Zii. Iu cazul P, B, Mu. Fe. Cm Cd, erorile siilf cuprinse, intre £18,72 și 23,4% (3% — = 41—50%).iar pentru Mo și Pb acestea depă- șesc 423,4 % (3% >50%). Probi» ma nivelurilor 3% nu trebuie corelată în mod necesar cu „variabilitatea nivelurilor in valori absolute" ale caracteristicilor studiate. Aceeași caracteristică poate avea, in anumite condiții- date, niveluri diferite, ca urmări? a influenței mediului intern sau extern al plantei dar valorile s% ih ambele cazuri pot fi aceleași sau foarte apropiate. De exemplu, nivelul P în frunze, (partea superioară a coroanei) a fost estimat la un arbore la 3 240 £100 ppm in ziua de 4 iulie, respecți? la 1 730 4.202 ppm la 30 octombrie dar in ambele cazuri s-a obți- nut aceeași valoare 3% = 5,8% și acesta nu este un caz izolat. Factorii ce determină „variabilitatea nive- lului" unei caracteristici chimice la gorun vor fi tratai.i intr-o comunicare viitoare. Dalele prezentate în acest articol atrag aten- ția asupra necesității de a asigura ? a labilitatea REVISTA PĂDURILOR * Anul 1U3 * 2988 * Nr. 2 . 93 statistică a iwanwtrilor ecofiziologici în vede- rea evitări unor generalizări bazate pe date insuficiente și care nu pot contribui la adop- tarea unor decizii practice corespunzătoare intr-o cultură intensivă a pădurii. Pe de altă parte ele reprezintă o continuare pe alt plan dar cu aceeași convergență a acțiunii inițiate cu două decenii în urmă de V. G i u r g i u in dirciHia fundamentării statistico-matenaticc a unor discipline silvice a căror finalitate rezidă in gospodăiiiva rațională a resurselor fores- tiere. bibliografie A bre tis. von E.. 1964: Unterauchungen tiher den Gehalt von Blullcrn und Nadcln nerschiedeaer Baumarlen an Kupfrr, Xink, Hor, Mnli/bdun mut Mangan. AUg. Forst. ti. Jagil.» 135. 1:8—16. Alfxe, A., 1983: Probleme generale ale cșontioMiiilm populațiilor forestiere, în : Alexe, A. și Milescu, L. tu Inventarierea pădurilor, pp. 18 -63, Editura. Ceres, București. Alexe, A., 198-1 Rezultatele unor cercetări de biom-Jiie, anatomic, fiziologic și biochimic la rubrici de cverriner sănrj. (oxi și la cei In curs de uscare. în Revista pădurilor. 3; 135-139. Alese A„ 1984—1986: Analiza sisternică a Icmuncnului de uscate a cpercineclar și cauzelor acestuia fi — VI) fu ; Revista pădurilor 11'81. 4:181 — 187; 1985 ;1:16-22: 3:136-140; 1986:1:19-23; 2:67-79; 3 129-132. A u c h in o o d y, L. R., G re w elina T., 1979 Prdblems assnciatcd wilh rhenuettl csllmales "! biomas. Im poet of intensive harvesting on forest imiiicni iviliir. (Proce- edings). State L'ni verși ty of New York Coliere of environ- mental science and foreslry, School of fnrcslry, Syracuse, New York, pp. 190—210, Băi eseu Irinu, Chiri ac Aurelia. 1981Q: Dis- tribuția microelcmcnlelnr in solurile din România. Impli- cații tn agriculturii. Editura Ceres, 220 pp.. București. Gochran, W. G„ 1963: Xamplfng trhnirprcs. Edrtîou 2, John Wîley and Sons. New York, 113 pp. Giurgiu, V„ 1972: Mclmle tdr statisticii mulrnmlirc apli- cale in silvicultura, Editura Ceres, 566 pp.. București. Quercus pehaea LiebL: eoelfleients of variation as iitdli atnrs of Chemical variabitity in plani and suit Many estimates of forest nutrient conteni appeared during the past 30 years but înformatîou on Ihe reliahiJity and accuracy ol these estima tes is generali,v not available. The i-ocfikiciils of variation (CV) presented în Ibis paper are based on 15 340 eheinical analyses of Iobage, roots bark, sapwood, acom and soli. CY have heen determined lor N, Mg, P, S, Ga, B, N*a, Al, Si» Cr, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Mo, Cd, Pb atid plani metabolic compounds like amino acids, glucozîs, soccharose, stârcii, lannln, chlorophylls, carotenoids, total proteins, ccllulose, catalasc and peroxidase uctivily. CV are ciwn iu the casc of 10 (plani lisues) or 20 ăuil) sampling units wilhm a sumplc. For Miiue characterislics CV ore available m the case o| individuM'variability [amo»g trees'i and intraindivldual variabili lv (wiîhîn a Iree). YVith known CV it is possiblc loestablîsh the ntimber of sampling units for a glsen or accepted error ol ihe samplc nieau. Recenzii LIKENS, G. E.. 1985: O abordare ecoslstemici a ecologiei acvatice. Lacul Mirror și ambientalul său. fAn EcosyMem appiroocli to aqualic ccology. Mirror Lake. and its Envîron- meut). Spriugci -Veilag. New York, Inc. mpp. 516, Această monumentală monografie limnologicâ este rezul- tatul i’rogramului de cercetări interdisciplînare pe termen lungjJIubbanl Brnok Ecosystem Sludy", efeefuat In coope- rare cu U. S. Forest Service, asupra structurii, metabo- lismului, interacțiunilor biochimice și ecologice ale unui ecosistem acvatic — Lacul Mirror și ecosistemele rnnilrolc, pe baza unui model conceput dc Bonnann și Likens, 1967, prii irit ecosistemele terestre, completat ulterior de Likens și Barmanii, 1972, pentru ecosistemele acvatice. Pentru a se ajunge la definirea caracteristicilor ecosiste- mului lacustru, coordonatorul lucrării, G.E. Likens, a integrat contribuțiile a 22 specialiști, efectuate la nivelul idiografic, al cui mașterii elementelor de structură, apoi la nivelul bio- cenotic și complexelor fiziografice și. In fine, la nivelul bmmilogic, al integralității ecosistemului. De altfel, această metodologic de lucru In limnologie a fost elaborată încă de Thienemann, fondatorul Societății Internaționale de Lîmnologie teoretică și aplicativă, și șc regăsește la baza a numeroase studii asupra ecosistemelor acvatice. Deși lacul studiai In această lucrare, lacul Mirror, este de mici dimensiuni, avtnd doar 15 ha, lliu adinciiue și uu bazin de drenaj de 103ha, autorii au prelevat și analizat mii dc probe șl măsurători fiziografice (climatologicT, geologice, hidrologice, gcochîmice și hidrochimice) și iimuobwlogiw bacteriologice, macrofite, pereiiton, fitu-și zooplancton, ben- 91 tos, necton) pe baza cărora au stabilit structura șî fluxul energetic In ecosistem. S-a evidențiat originea glacială a Lacului, formal cu 14 mii ani In urmă, conservlnd in zona heniaiă un sediment de tip gyttja, cu o activitate bacteriană și metabolică intensă care conduce la reducerea totală a oxigenului la interfața apă— sediment. De aici decurg aspecte particulare ale dislrjlmlioi -pal laie a biocenozelor. Gomimziii.i calitativă a acestora a evidențiat 230 Specii liloplaiutonke, 23 specii zooplanclonicc și cinci specii de pești, realîzind urm ăl oaiele raporturi dc producție — bîomasă (P/B): tiiuplaucion 150, alge epflitice 6.6, niacrofite 1,8. zooplanetun 13, macroncvcrtebrate 4,9, salamandre 2,5 și pești 0.5—1. EBcicn-la conversiei intre nivelurile Iroficc a fost stabilită de ordinul 10 prnlru erbi- vore și 12—17 pentru vertebrate. Di verși ta leu și abundența relativ redusă a componentelor biocenolic,. corespund tipului de lac oligolrof, cu nivelul prudueiiei de 3.3 g C/nF/an penlru bacterii bentonice» 2—4 .u/C in-’/an 10 mat rolHc, 2(1— 30 g/C/lU^/an la fîto planet ou, 0,2j p/G/nF/an jnnlru pești. Din totalul digestiei Vri lebratelor din lac, de 3,5 g substanță uscată/m2yan, 80% se asimilează, din care se consumă apoi 81 % In respirație și 19In producție netă. Subliniem utilizarea tehnicii de lucru subacvatic cu sca- fandru autonom (SCUBA), pentru unele prelevări de finele și cercetări etologice. Această lucrare este deosebit dc utilă ccokîșiur, studen- ților de la facultățile de silvicultură șl biologie, dur șt cadrelor cu sarcini dc decizie In amenajarea teritoriului și stabilirea raportului optim intre valorificarea șî conservarea resurselor mediului. I. Miron Unele considerații privind ex- ploatarea lemnului în corelare cu rețeaua de drumuri forestiere Dr. Ing. L. TUCAN lilg. GH. BOHȘE Institutul de Cercetare si Proiectare pentru Industria Lemnului Valorificarea masei lemnoase, din pădurile țârii noastre, trebuie să țină seama de următorii iact-ori esențiali, izvorîți din principiile eco- nomice și sociale ale economiei noastre socia- liste, și anume: — exploatările forestiere trebuie astfel con- duse incit să asigure conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor; — volumul de masă lemnoasă, stabilit în limita posibilității normale a padinii potrivit antenajamentelor silvice, trebuie valorificat in- tegral și în sortiment ele superioare necesare industriei de prelucrare a lemnului; — la recoltarea și colectarea lemnului tre- buie folosite tehnologii prin care să se evite degradarea solului, distrugerea semințișului și vătămarea arborilor rămași în picioare; — iu tot procesul de valorificare a lemnului trebuie avut în vedere menținerea echilibru- lui ecologie. Toate aceste principii au fost- reconfirmate și întărite prin Legea 2/1987, privind conser- varea pădurilor, exploatarea lor rațională, economică și menținerea echilibrului ecologic. In ultima perioadă, treptat și în concordanță cu țnodi ticurile survenite în economia fores- tieră, s-a cristalizat o anumită tehnologie de lucru în exploatările forestiere, de la recol- tarea și pînă la transportul lemnului la cen- trele de- sortare, și prelucrare sau fabricile de industrializare a lemnului. Tehnologia amintită cuprinde două faze distincte, și anume: Faza La denumită transport primar, corespun- de cu faza de colectare a lemnului și constă în mișcarea lemnului de la locul de recoltare și piuă la marginea de jos a parchetului și, în continuare, pmă la o instalație permanentă de iiaivport. Se execută cu funiculare pasa- gere. atelaje și tractoare care necesită culoare deschise prin defrișări, și pe drumuri improvi- zate provizorii, pe distante, ca iegidă, pînă in 2 km. Se caracterizează prin investiții relativ reduse, necesare procurării utilajelor și amena- jării sumare a unor drumuri de tractoare sau atelaje dar, pentru mișcarea lemnului, sînt necesare costul ridicate, un număr mai mare de utilaje, consumuri ridicate de combustibil sau nutreț- și o forță de muncă importantă. Este o fază cu productivitate scăzută și fără posibilitate de a o mări substanțial. Faza a II-a, denumită transport final, prin care se înțelege transportul lemnului de la capătul de jos al transportului primar și pînă la centrele de sortare și prelucrare a lem- nului sau fabricile de industrializare a lem- nului. Acest transport se efectuează pe drumuri forestiere, căi ferate forestiere, pe drumuri industriale și publice. Distanța medic a acestui transport este de 30 km. Această fază necesită investiții importante, necesare în principal construirii drumurilor forestieri* care, odată realizate, conduc la cheltuieli de exploatare reduse, consum redus de combustibil și □ productivitate mare. Transportul auto se realizează eu autotrenuri forestiere, unde există tendința, pe conside- rente economice, să aibă capacități de trans- port din ce în ce mai mari. Tehnologia descrisă mai sus a eliminat aproa- pe în totalitate vechile modalități de trans- port al lemnului, cum ar fi: transportul lem- nului pe instalații de alunecare (jilipuri) «au pe canale de- apă, funiculare fixe, plutit- liber sau dirijat pe cursurile de apă. Aceste insta- lații prezentau anumite- dezavantaje decisive față de concepțiile actuale de valorificare a masei lemnoase, cum ar fi: — jilipurile sau canalele de. apă permiteau transportul numai a buștenilor do rășinoase, iar a fagului numai sub forma de lemn despicat, privind astfel industria de prelucrare a lem- nului de lemnul de lucru de foioase, astăzi cu rol preponderent-; — funieularele fixe au fost folosite în marile bazine forestiere și au permis exploatarea, de regulă, a rușinoaselor situate la obîrșia bazinelor respective, fără a rezolva- exploat area și valorificarea fagului. Acest mijloc de trans- port a fost rentabil numai prin concentrarea tăierilor, mult peste posibilitatea din zonă a pădurilor, fapt ce a condus la epuizarea masivelor l'orotiere dotate eu fimiculare și la dezgolirea versanților de vegetația forestieră, cu consecințe ecologice, cunoscute; — plutit ul liber sau dirijat pe cursurile de apă era posibil numai pentru lemnul de ruși- noase și doar într-o mică măsură a lemnului de fag care putea fi transportat sub forma de lemn despicat uscat în prealabil, cu dezavan- tajele menționate. Toate instalațiile amintite mai prezentau un dezavantaj eomun, și anume: prin con- sumul mare de material lemnos necesar rea- lizării lor care, uneori, reprezentau 40 % din cantitatea de lemn exploatat. Tran-pminl pe apă liber sau dirijat- a fost, limitat și chiar eliminat din anumite bazine forestiere- unde s-au realizat, baraje pentru alimentarea cu apă sau producerea de energie electrică țLotru, Radu, Argeș-Dîmbovița, Bistrițu-Sebeș ete.) 95 Rețeaua căilor ferate forestiere, mijloc de transport forestier cu pondere mare în trecut, a scăzut apreciabil datorită următoarelor cauze : — realizarea în multe bazine forestiere, dota- te cu căi ferate forestiere, a unor bara je pentru alimentarea eu apă sau producerea de energie electrică și care au necesitat înlocuirea acestora cu drumuri care să permită accesul cu materiale în zona acestor lucrări; — realizarea unei rețele publice de drumuri, unele chiar modernizate — în bazinele cu așe- zări omenești sau cu alte activități economice în afara celor forestiere — care a preluat tra- ficul forestier; — calamități naturale care au distrus unele rețele de căi ferate forestiere; pentru conside- rente telmico-eeonomiw .și sociale s-a dovedit mai indicată restabilirea circulației cu drumuri. Costul transportului pe o rețea de căi ferate forestiere, în special eînd acestea se situează — parțial sau total — paralel eu o rețea de drumuri publice, este mai ridicat docil dacă transportul forestier s-ar efectua cu autotrenuri forestiere. Singurul avantaj al transportului pe căi ferate forestiere, unde tracțiunea este asigurată cu locomotive eu abur în comparație cu transportul auto, este că în primul caz nu se consumă car- burant lichid (motorină șî benzină). Revenind la tehnologia de exploatare exis- tentă compusă din două faze, faza de colectare și faza de transport propriu-zis, trebuie men- ționat că în condițiile geomorfologieo specifice din țara noastră, unde majoritatea padinilor se situează în zona de deal-munte, nici una din aceste faze nu poate fi eliminată, dar stabilirea unui raport optim se impune. Aceasta reprezintă realizarea la transportul lemnului a unor chel- tuieli minime de fonduri, forță de muncă și uti- laje. în condițiile unui consum minim de. com- bustibil. Acest raport optim între fazele de colectare și transport este dificil de exprimat, din care cauză a intrat în obișnuință ea să fie exprimat priutr-o altă noțiune și anume indice optim de desime sau densitate optima a rețelei de drumuri, care se exprimă pt iu raportul dintre metrii lini- ari dc drum la hectarul de pădure, servit de drumul respectiv. Densitatea optimă, sau indicele de desime op- tim, depinde de o multitudine de factori, cum ar fi: struct ura și valoarea fondului forestier, carac- teristicile fizico-inorfologice ale exploatărilor fo- restiere, condițiile economice și socialo existen- te etc. Valoarea indicelui de desime optim a făcut obiectul unor nenumărate preocupări, materiali- zate prin studii de. amploare, incercindu-se chiar stabilirea unei formule matematice. Aceste preocupări au însă o valoare mai mult teoretică deoarece, practic, mai importante decât desimea optimă unt distanța de rdeetare opti- mă §i,, in cazul unei dotări corespunzătoare cu drumuri a unei suprafețe păduroase, distanța între drumuri, Pentru orientare, se prezintă date și indiei de desime din cîteva țări cu silvicultură înaintată și cu o preocupare consecventă, eșalonată pe o perioadă relativ lungă în dotarea fondului fores- tier cu drumuri, în Elveția, în perioada 1970—1975, s-au con- struit 3000 km drumuri forestiere, urmînd ca pină în anul 2000 să se mai adauge 8000 km, atingindu-xe o densitate medie de 40 m/ha, în condițiile în care ponderea drumurilor foresti- ere se găsește în zona Alpilor. în pădurea bavareză din Republica Federală Germania, densitatea drumurilor a crescut de la 2.1 la 26 m/ha, indice considerat optim. La Simpozionul tutei național de la Klagen- furt (Austria), din anul 1980, ținut în legătură cu densitatea țel a drumurilor, au fost mențio- nate și cifre foarte ridicate (50 m/ha), ac-eeptin- du-se ideea că mecanizarea, bine aplicată atît la execuția drumurilor cît și la procesul de exploatare, nu periclitează arboretele și rolul lor protector. Realizările obținute, în dotarea fondului fores- tier cu drumuri, permit silvicultorilor din țările menționate să privească cu încredere dezvolta- rea silviculturii din propriile țări, căci a devenit posibilă gospodărirea intensivă a pădurilor, re- . ducerea pierderilor în exploatare, efectuarea cu folos și la timp a tăierilor de igienă și de îngrijire ca și recoltarea promptă a arboret elor calami- tate. Acolo unde densitatea optimă este atinsă, devine posibilă deplasarea investițiilor spre la- tura biologică, sîlviculturală căci, în final, in- teresează starea bună de vegetație a pădurilor, care să asigure o productivitate maximă a aces- tora. La noi în țară unde, din anul 1960, se depune un efort continuu privind dotarea fondului fo- restier cu drumuri, s-a ajuns la un indice de desime de 6,1 m/ha. Distanța de colectare este striga legată de rețeaua de căi de transport și este cu atît mai redusă, cu cît suprafața păduroasă este mai bine ' dotată cu căi de transport. în prezent, la un indice dc desime de 6.1 m/ha, se realizează în exploatarea masei lemnoase anumite costuri, productivități Și consumuri, care rezultă din însumarea acestor indici rezul- tați în cele două faze menționate la mișcarea lemnului, faza de colectare și faza de transport propriu-zis. în vederea stabilirii căilor de urmat în exploa- tările forestiere, pentru a reduce costurile și consumurile și a crește productivitatea muncii, s-a considerat util a se determina influența pe care o are asupra distanței de colectare și, impli- cit, asupra costurilor, consumurilor și produeti- 96 REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 • 1988 * Nr. 2 vîtății muncii, rețeaua de drumuri la diferiți in- diei de desime. în acest scop s-au efectuat studii în cadrul mai multor unități de producție, considerate ca reprezentative, îndeplinind condițiile medii în- tiluite iu exploatările forestiere, atît în ceea ce privește resursele de masă lemnoasă, condițiile geomorl’ologice ale terenului, stadiul dotării su- prafețelor păduroase eu căi de transport, cit și al condițiilor de colectare a lemnului de la locul de recoltare pînă la rețeaua existentă de căi de transport. Studiile s-au efectuat pornind de la starea de dotare, a unităților de producție alese, cu dru- muri și apoi modul cum influențează dotarea treptată a acestora cu drumuri, asupra princi- palilor indicatori de cost, consum de combusti- bili și productivități. în dotarea cu drumuri s-a considerat că, în prima urgență, este nece- sar să se asigure accesibilitatea Iminetelor din care se recoltează produse principale, apoi bazi- netvle cu produsele eu rărituri și în final bazi- netele unde .sînt prevăzute a se recolta produse de igienă. Prin accesibilitatea unui bazinul s-a convenit să se înțeleagă ca drumul să atingă cel puțin un punct al fiecărei parcele din care se recoltează masă lemnoasă, cu condiția ca distanța maximă de colectare să nu depășeascii 15(10 in. în studiile întreprinse nu s-a analizat și rețeaua drumurilor tehnologice de versant, menite u reduce distanța de colectare in interiorul par- celei sau a parchetelor, deoarece eontinuîndu-se acțiunea de dotare a pădurilor cu drumuri la nivelul actual, va trece încă o bună perioadă de timp pînă la realizarea rețelei de drumuri pe rețeaua hidrografică, așa numita rețea de bază. Numai după realizarea rețelei de bază, pe an- samblul fondului forestier al țării, se va pune problema trecerii la ultima etapă de dotare cu drumuri, prin drumuri tehnologice de versant, care vor determina apariția de noi tehnologii la colectarea lemnului. Din studiile efectuate în cadrul unităților de producție reprezentative, au rezultat următoa- rele date medii calculate în ipoteza recoltării întregii posibilități provenită din produsele prin cipale, rărituri și igienă, indiferent de amplasa- rea acestor resurse față de rețeaua de drumuri existentă. Datele prezentate oglindesc situația actuală de dotare eu drumuri, situația eind se propun noi drumuri la nivelul asigurării ac- cesibilității, așa cum a fost definită, și se referă la: Musti lemnoasă de exploatat Tu toate unitățile de producție clasa de regenerare, care în principal reprezintă supra- fața păduroasă exploatată în ultimii 20 de ani, are o pondere ridicată din suprafața unită- ților de producție, cea 25%, și este amplasa- REVISTA PĂDURILOR * Anul 193 * 1988 ♦ Nr. 2 ta în zona drumurilor existente. Explicația constă îa aceea că, în general, unitățile de producție analizate au fost bine dot ate cu dru- muri, peste media pe țară, și ca atare suprasoli- citate, iar amplasarea arboretelor spre ex- ploatare a ținut seama mai puțin de conside- rentele. silviculturale cit de apropierea de drumurile existente, ceea ce explică, așa cum vom vedea, de ce distanța medie de colectare pe țară s-a situat: la valoarea de 1,3 km și nu de 2,0 km, cît ar fi fost, normal, ținind seama de indicele de desime mediu pe țară. Analizînd arboretele pe resurse (principale, rărituri și igienă) se constată că acestea sînt răspîndite oarecum uniform, pe întreaga supra- față a unităților de producție. Ca urmare, dacă drumurile propuse caută să rezolve, în primul rinei, accesibilitatea jwsibilității din produse principale, implicit se rezolvă într-o hu- nă măsură accesibilii ati-aproduselor de rărituri și chiar a eelor de igienă. Astfel, pentru a se asigura accesibilitatea posibilității din pro- duse principale, care ocupă 19% din suprafa- ța păduroasă, este necesar un indice do desime de 3,6 m'ha, deci o creștere cu 2,5 m/ha, față de situația actuală. Pentru asigurarea accesi- bilității din produse de rărituri, care ocupă cea 30% din suprafața păduroasă, indicele de desime trebuie să crească doar cu 1,0 m/ha, la valoarea de 10,2 m/ha, iar pentru asigura- rea accesibilității din produsele de igienizare care se întind pe o suprafață dr 20% din suprafața păduroasă, indicele de desime creș- te cu 0,2%. Menționăm că diferența de 25% din suprafața păduroasă o reprezintă, așa cum x-a menționat , clasa de regenerare. Colectarea Distanțele de colectare sînt strîns legate de indicii de desime și sînt în următoarea corelație : Distanța de colectare, km 2,0 1,4 1,1 0,9 0,8 0,7 Indice de desime, m/ha 0,0 7,0 8,0 9,0 10,0 11,0 Aceasta, în ipoteza că rețeaua de drumuri este judicios amplasată pe suprafața unității de producție. Ca atare, stabilirea rețelei de drumuri, intr-o unitate, de producție, trebuie făcută pe baza unui studiu de dotare, în care rețeaua de. drumuri se stabilește în funcție de suprafața păduroasă și de condițiile geo- morfidogice, pe cît posibil, în lungul rețelei hidrografice, astfel ca drumurile propuse să 97 servească ambii versanți. Numai ordinea de urgența în construcția drumurilor trebuie să țină seama de resurse, în primul rînd urmînd a fi dotate cu drumuri bazinetcle cu produse principale și apoi cele cu rărituri și igienă, știut fiind că prin asigurarea accesibilității produ- selor principale dintr-un bazinet se asigură, totodată, si accesibilitatea totală, sau parția- lă, .și a celorlalte resurse (rănituri și igienă). îii general, pină la un indice de desime de 11,0 m/ha, drumurile forestiere urmăresc re- țeaua hidrografica, înțelegînd prin această și necesitatea intercalării — de regulă, spre obirsia văii — a unor serpentine, aeolo unde declivilățile piraielor depășesc declivitatea maximă admisă la drumurile forest icre sau pen- tru evitarea unor zone instabile, chei sau terenuri din afara fondului forestier: eînd drumurile, pe zone scurte, se sit uează la o oarecare înălțime față de firul văilor. De asemenea, se pot admite, pentru această categorie de drumuri și trecerile dintr-un haziuet in altul, soluții impuse în special de evitarea amplasării drumurilor forestiere în afara fondului forestier, situație întîlnită eînd între firul principal de apă și pădure se situea- ză suprafețe agricole și eînd cu un drum se asigură legătura între drumul existent, situ- at pe firul principal, și unul din haziuet ele laterale, drum din care se desprind, prin trece- ri dintr-un bazin, în altul, ramificații care asigură accesibilitatea bazinetelor vecine. Numai după realizarea rețelei de bază se va pune problema realizării drumurilor teh- nologice de versant, menite a reduce distan- țele de colectare, situație care va necesita, însă, noi tehnologii și noi utilaje pentru colectarea lemnului pe distanțe scurte cu productivități mărite, etapă care se prevede însă dintr-un viitor mai' îndepărtat. în prezent, colectarea lemnului se face fragmentat, cu diferite mijloace de colec- tare, care sînt cu atit mai numeroase cu cît distanța de colectare este mai mare. în faza de colectare a lemnului se disting două etape, .și anume : - colectarea lemnului pe versant, în interio- rul parcelei sau al parchetului, eîndlemnul este transportat gravitațional pe linia cu cea mai mare pantă, manual sau cu funicula- rele pasagere, cu -atelaje și tractoare, pe piste în prealabil amenajate ca regulă sinuoase, ast fel ca să se respecte declivitățile maxime admise pentru aceste mijloace; colectarea lemnului dinmanjinea parchete- lor sau a parcelelor și pînă la o cale de trans- port permanentă (cale ferată forestieră sau drum), ea regulă în lungul unei văi, operațiu- ne ce se execută cu atelaje sau.tractoare, pe drumuri amenajate în prealabil. în această etapă funicularele nu mai por fi folosite, fie din cauza sinuozității pîr-aielor în lungul cărora se amplasează, fie din cauză că văile respective nu au o pantă longitudinală cerută de o instalație eu cablu cu acționare gravita- țională, principiu de funcționare generalizat la funicularele pasagere forestiere. Din studiile elaborate a rezultat că, de la o dotare existentă cu drumuri și pînă la o dotare care asigură accesibilitatea întregii posibilități, colectarea pe versant în interio- rul parchetelor sau al parcelelor rămine acee- ași, in schimb se reduce aproape- integral colec- tarea in lungul văilor, CU atelaje și tractoare, fiind înlocuită cu transport auto. Astfel, în situația existentă, din distanța medie de colectare de 2,0. km pe 0,6 km se folosește funieularul, pe 1,3 km tractoarele. și pe 0,1. km atelajele; în situația- finală, vind se asigură accesibilii alea întregii posibilități din distanța de colectare de 0,7 km, pe 0.6 km se folosește funieularul, iar tractoa- rele și atelajele nu se mai folosesc deeît pe 0,05 km fiecare. Aceasta înseamnă că prin dotarea cu drumu- muri, care conduce implicit la scurtarea distanțelor de colectare, se creează posibiliți, tatea ca în procesul de eoleetare să se foloseas- că mijloace care satisfac cerințele sivicultori- lor de .protejare a solului, a semințișului și arborilor rămași în picioare, caracteristici specifice funicularelor. Astfel, se reduce mult colectarea eu tractoare și atelaje în lungul văilor, mijloc considerat că ar aduce cele mai mari prejudicii pădurilor. Drumurile de tractoare, care se prezintă sub forma unor căi șerpuite, eu timpul se transformă în ravene, din cauza declivităților mari, a posibilității reduse de scurgere a apelor și a unei împictruiri; în timpul ex- ploatării se formează ogașe, motiv pentru care, adeseori, se creează căi paralele, tracto- riștii evitînd zonele desfundate din vechile urme, pentru a nu se împotmoli, creîndu-se astfel lățimi mari de teren desfundat-, scos din producția forestieră. De aici, o primă constatare în legătură cu construcția drumurilor forestiere pe văi, în perspectiva dotării bazinelor respective cu drumuri auto. Acolo nude sînt necesare aces- te drumuri de tractor și eînd în perspectivă se preconizează și drumuri auto, este necesar ea acestea să fie trasate .și executate astfel îneît să se poată transforma, cu timpul, în drumuri auto. Pentru aceasta trebuie îndepli- nite trei condiții, și anume : să se situeze la o Cotă față de firul văilor, astfel îneît să nu fie inundate de viituri, să aibă declivități longitudinale în limit a celor admise de drumu- rile forestiere și să se asigure un minimum de măsuri care să permit ă scurgerea apelor de pe platformă, cum ar fi casiurile din lemn pen- tru scurgerea apelor de pe versant și tuburi din beton pentru traversarea pîraielor. S-ar 98 REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 * 1933 * A'r. 2 permite astfel, pe măsura amplasării unor arborele pentru exploatare, eu efort minim, ca aceste drumuri de tractor să se transforme în drumuri auto. Aceste lucrări ar consta din termmmvnte care să asigure elemente geometrice în plan orizontal (lățime de plat- formă și raze minime de racordare), comple- tarea lucrărilor de artă care să asigure scurge- re a apelor, lucrări de consolidare și apărare, unde este cazul, și realizarea unei împietruiri corespunzăt oare. Revenind la etapa colectării lemnului pe versant prin parcele sau parchete, trebuie ară- tat că in studiile elaborate s-au folosit, ca regulă, tehnologii în care funieularul pasager constituie utilajul conducător. în realitate, în această etapă de colectare se folosește mult tractorul, ca utilaj conducător, în care scop versanții de pe care se exploatează sînt brăzdați cu drumuri de tractoare, cu consecin- țele arătate mai sus. în acest caz, distanța de colectare crește aproape dublu, funcție de înclinarea versauților. Această realitate se sprijină și pe date statistice, din care rezultă că doar 10% din materialul lemnos este» eulee- lat eu funicularele, 36% cu atelaje si 54% eu tractoarele, dacă ne referim la volumul de masă lemnoasă. Dacă ne referim la tonele kilometrice transportate, ponderea colectării eu tractorul crește la 73%, de unde rezultă că operația dc colectare cu tractoarele se efectuează pc distanțe lungi. O dată cu reducerea distanței de colectare se simplifică și procesul tehnologic, prin reducerea lu două sau chiar un singur utilaj conducător. Pe măsura realizării drumurilor tehnologice de versant, pe lingă reducerea mai accentuată a distanței de colectare, vom asista și la apariția de noi tehnologii care să permită utilajului să nu părăsească drumul forestier, va elimina necesitatea defrișărilor pentru deschiderile de culoare, lemnul puțind ti adus prin semitîrîre, cu instalații eu cabluri acționate de utilajul staționat pe drum. Transportul lemnului Prin dotarea cu drumuri pînă la nivelul realizării accesibilității, distanța de transport crește față de situația actuală doar cu 1,3 km, corespunzător cu scurtarea distanței de colec- tare. cu toate că indicele de desime crește, de Iu 6,1 la 11',0 m/mî, deci Înregistrează o creștere cu aproape 5 «/ha. Față de o distan- ță medie de transport*iîe 30,0 km, de la pădu- re la centrele de sortare U prelucrare a lemnu- lui, creșterea reprezintă doar 4%, din distanța de transport. Aceasta se explică prin faptul că, pînă in prezent, toate unitățile de producție au fost dotate eu căi de transport, și anume, pe piraiele principale cu căi axiale de trans- port. în viitor, dotarea cu drumuri forestiere se va referi la înzestrarea bazinelor secundare care alcătuiesc unitatea de producție sau vor reprezenta prelungiri ale rețelei existente pe văile, principale, caracterizate printr-o dispersare mare, dar cu lungimi reduse. De aici concluzia că pe rețeaua de drumuri, ce se preconizează a se realiza, pentru asigu- rarea accesibilității se va puica circula cu viteze reduse, de i 0 km/h, fără ca prin aceas- ta să se afecteze timpul acordat unui auto- vehicul peni ru efectuarea unei cuise, parcurge- rea unei distanțe de 1,3 km, dintr-nu parcurs de 30 km, necesitînd opt minute. De. aici necesitatea adoptării pe aceste drumuri a unor elemente geometrice minime, care să permită o adaptare cit mai fidelă la caracteris- ticile terenului, ceea ce va permite realiza- rea platformei drumului cu volume reduse de terasamente, deci și cu cheltuieli reduse. în vederea reducerii cheltuielilor de inves- tiții pentru dramuri, pentru considerentele de mai sus, ar fi de analizat și posibilitatea ea, pe aceste scurte ramificații din rețeaua principală, să se folosească mijloace de trans- port cu gabarit, capacitate de încărcare și viteză de deplasare reduse; în același timp, și din dorința de a reduce costurile, consumul de combustibil și a crește productivita- tea muncii în transport urile auto, există tendința de a. se folosi autotrenuri de 25 t capacitate utilă care, prin gabarit și sarcină pe osie, se situează la limita actualelor pre- vederi ale Normativului de drumuri forestie- re. Investiții Realizarea unei rețele de drumuri forestiere corespunzătoare necesită importante fonduri de investiții. Totuși, analizînd investiția specifică, care reprezintă raportul dintre investiția necesară de drumuri și fondul lemnos total servit, aceasta se situează între valorile de 12 și 16 lei/ma, iar dacă ne referim numai la inves- tițiile necesare de la actualul indice de dotare, investiția specifică reprezintă 8—12 lei/m3. De asemenea, cheltuielile rezultate din amortizarea drumurilor, raportate la metru cub de material lemnos exploatat anual, sînt cuprinse între 5 și 10 lei/m3, în situația actua- lă de dotare, după realizarea accesibilității. Raportate la cheltuielile totale pe metru cub, în procesul de exploatare, nu repre- zintă deeît 2—3% din acestea. Costuri Prin dotarea eu drumuri, costul de trans- port pe metru cub, de la locul de recoltare și pînă la centrele de sortare și prelucrare REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 102 * 1988 * Nr. 2 99 a. lemnului, scade pe măsura accesibilității, și anume, cu circa 10 lei/m3, pentru o creștere a indicelui de desime eu o unitate. Astfel, de la un indice de desime de 6,1 m/ha, la an indice de desime de 11,0 m/ha, cînd se realizează accesibilitatea posibilității din pro- duse principale, rărituri și igienă, costul de colectări* și transport scade cu 40 lei/ms, aceasta din cauză că pe lungimea comparată, costul mișcării lemnului ca mijloace de colec- tare este de 4—5 ori mai mare decît. eu mijloa- ce de transport auto. Mai mult, dacă la colectarea lemnului prin- cipalele cheltuieli sînt legate de manoperă, la transportul cu mijloace auto, pe primul plan apar cheltuielile legate de amortismente .și întreținerea drumurilor. Consuni de carburant Prin creșterea indicelui de desime, consumul de carburant scade, de la 2,145 kg/tona trans- portată, la 1,619 kg/t, ca urmare a scăderii distanței de colectare, fază care înregistrează nn consum de combustibil de 0,7 kg/tonă la colectarea cu tractorul, față de numai 0,045 kg/t la transportul auto. Productivitate Prin dotarea cu drumuri se înregistrează creșteri ale productivității datorită diferente- lor mari de productivitate ale diferitelor milaje. Astfel, un atelaj are o productivitate anuală de 1100 t.km, în comparație cu 3500 t.km, cît se înregistrează la funiculare, 5000 t.km la tractor și 150 000 t.km la transportul auto. Totuși, pe ansamblul procesului do colectare și transport. produci h it atva muncii, ca urmare a dotării cu drumuri forestiere, nu este pe măsura diferenței mari de productivii ale a utilajelor care, parțial, se înlocuiesc unele cu altele. Aceasta din cauză că, în condițiile realizării accesibilității în accepțiunea dată, încă multă forță de muncă se folosește în parchete sau parcele prin folosirea actuale- lor tehnologii și utilaje. Terenuri ocupate de drum Suprafețele ocupate de drum, caro, conform reglementărilor în vigoare, nu se scot din fondul forestier ci doar primesc altă destina- ție, sînt de asemenea rediwc. La actuala dotare aceste suprafețe reprezin- tă 0,3% din .suprafața unității de producție, ea să crească la 0,5%, în cazul realizării accesibilității, procent care se apreciază neîn- semnat, mai ales că, în realitate, în condițiile specifice vegetației forestiere — cînd rădăci- nile se dezvoltă sub platforma, drumului iar coronamentul arborilor acoperă drumul — este vorba de cazul unor drumuri înguste, pentru construcția cărora nu se scot terenuri din producția forestieră. Concluzii LDotarea, în continuare, a fondului fores- tier cu drumuri constituie calea principală de reducere a costurilor, a consumurilor de carburant și a creșterii productivității muncii in aerivitntea de exploatare a lemnului. 2. O rețea corespunzătoare de drumuri va permite dezvoltarea silviculturii sub aspectul gospodăririi intensive a pădurilor, efectuarea la timp a tăierilor de igienă și îngrijire, recoltarea imediată a arboretelor calamitate, ceea ce conduce, în final, la o stare bună de vegetație a pădurilor și oproduc- livitate maximă a acesteia. A te«' eonjdderQtlunx cenanling wood exploliadun In tvnnei'ilnn nitli îorest rond net Works On Uie basis of a tcw studios that luve been accomplishcd in snme representatlon plnnls thc curnAition îs analysed betwcen thc supply dcgrec of farest wlth roads which is reprc.cnled by Ihickness value and cuJleeting distance. The economie eîfects on a whole year exploitalion which hns been eslnblîshcd according tu furest plannings that corrcspoiHl to an exisllng thicknrss vahie of 6.1. m/ha or 11.0 m,ha. are presmted. The resulls of thc sludy makc their eboiee for conlinuing Ihe foresl roads beeailse they represent thc main way to reduce cosls, tuci consumplion and inercase productivi iv in paraleli wîth meetlng ihe ion sters’ demands lo protect thc envlronment. , New equîpmcnts and tcehnologîes that rationally complete Ihe forest road network witUln the framework of mecha- nizjng thc cxploMUion of forests «UI be Jntroduced as soon as possible. 100 n£VWTA PĂDURILOR * Anul 103 * 1QS3 ♦ Nr. Z Contribuții teoretice privind mecanica descâr câtor ului de bușteni cu braț rotitor ProL ing. T. REDLOV Dr. mj. ST. UNGUREAXU l niversilalea Brașov 1. Introducere în centrele de sortare și preinduFtrializare a lemnului, precum și în fabricile de cheres- tea, se folosesc la data actualii trasport oarele de tip „Telesorta”, care preiau lemnul rotund de la punctele de secționare și-l descarcă la rampele de sortimente în urma unor comenzi electropneumatice, iu procesul dc produc- ție s-a constatat însă că instalația pneumatică se defectează frecvent (mai ales la temperatu- rile scăzute), prorocind perturbări, uneori eu consecințe grave și de lungă durată, ale opera- ției de descărcare. Pentru acest motiv, specialiștii din cerceta- re și producție sînt preocupați de problema găsirii unor soluții constructive, menite să ducă la perfecționarea instalației de transport prin creșterea productivității și fiabilității acesteia. A apărut astfel necesitatea utilizării unor descărcătoare cu braț rotitor, care să înlocuias- că mecanismele comandate electropneuma- tic. Implicit s-a ridicat problema evaluării corecte a direcției și intensității forței de Împingere, cu care brațul rotitor acționează asupra bușteanului, precum și cea a determină- rii particularităților mișcării acestuia in tim- pul operației de descărcare. în literatura de specialitate sint prezentate mai multe metode dc calcul privind mecanica brațului de împingere al descărcătorului. Acestea se referă msă numai la anumite cazuri particulare. Astfel, de pildă, se neglijează uneori forța de frecare ce se dezvoltă in zona de contact dintre buștean și talpa impingăto- rului [Voevoda, 11)02]. Alte ori se ia in consi- derare numai cazul forței de împingere de direcție orizontală [Zalegaller, 1965]. L“n alt neajuns al metodelor de calcul folosite pînă în prezent îl constituie neluarea în consi- derare a faptului că forțele de frecare, existente în punctele de contact dintre buștean și orga- nele instalației, nu-și ating valorile maxime in mod simultan, pierzîndu-se astfel posibili- tatea de a descrie în mod corect natura mișcă- rii ce se declanșează imediat după depășirea stării de echilibru la limită. Lucrarea de față își propune să corecteze imperfecțiunile semna- late mai sus, oferind proiectantului posibilita- tea unei evaluări mai juste a forței de împin- gere, pe care trebuie să o realizeze brațul rotitor al descărcătorului. 2. Considerații mecanice și geometrice Fie (r și r greutatea, respectiv raza secțiunii transversale a bușteanului 0, sprijinit pesuporții transversali, informă de ,, l ", ca in figura 1. Fjg. 1. Forțele active și pasive ce solicita bușteanul, in liinpul operației dc descărcare. Pirghin de împingere a descărca torului execută o mișcare de rotație in jurul axului orizontal 0', acționînd lateral asupra bușteanului cu forța P, aplicată în punctul de atac B, Acest punct se situează totodată pe cercul (1"), de rază r’ și cu centrul în 0'. Forța de împingere este tangentă în B la cercul (F) șîse presupune a fi suficient de marc pentru ca bușteanul să rămină rezemat numai în punctul A al suportului transversal, înclinat față dc ori- zontală cu unghiul a. în A se dezvoltă o reacțiune înclinată avînd componenta normală 3 și cea t angențială F^ cea din urmă reprezentind forța de frecare dintre buștean și. suport, avînd sensul opus tendinței de alunecare. Așadar, reacțiunea intersectează verticala dusă prin 0 intr-un punct Z, situat dedesubtul lui 0. Presupunind că bușteanul are tendința de a executa, pe lingă translație, și o mișcare de rotație în sensul antiorar, iu punctul B se dezvoltă o a doua forță de frecare, Fs, ce formează cu orizontala unghiul 3, astfel incit, compusă cu P, să dea o rezultantă trecind de asemenea (pentru motive de echilibru) REVISTA PĂDURILOR * Anul W3 ♦ Z9S8 * Nr. 2 101 prin punctul I. Forța P formează eu direcția BO unghiul y, considerat, pozith ca în figura-1. Unghiurile 3 și 7 depind de r și de particula- ritățile constructive ale instalației. Notind cu G unghiul pe care P îl formează cu orizonta- la, cu h distanța 00' și cu a diferența de nivel dintre punctul cel mai de jos al suportului și 0', avem: 35 ------- -f- fl, (1 ) cos CC Din examinarea triunghiului OBO’ rezultă : ha j_ }-2 — r'3 cos p = — , (2) 2Ar Sin 6 = ~ sin P, (3) r' așa îneît: Y = 90° - (p + 0). (4) Echilibrul în planul figurii impune respec- tarea condițiilor fizice: Fj < Fs < p„P cos y, (5) în care : Pi = tg ?i> = tg?a (6) sînt coeficienții de frecare în A, respectiv B* La limita echilibrului avem: ~ îAl^> “ Ps-P C0S Y) (7) cu observația că, în general, aceste valori ex- treme nu sînt atinse în mod simultan. în virtutea relațiilor (5), poziția punctului I este necunoscută. In anumite cazuri parti- culare însă, punctul I ocupă un loc bine deter- minat pe verticala ce trece prin O. De exem- plu, în cazul eînd P, FImaX și Pa < unghiul dintre forțele și A” este egal cu 9, Aplicind teorema, sinusurilor în triunghiul O Al, rezultă: 01^- (g) sin (« + îi) 3. Condiții de echilibru și mișcare Așa cum rezultă din relațiile de echilibru (5), problema găsirii reacțiuniior Bl și și R2 este static nedeterminată. Totuși, unele concluzii privind, echilibrul și mișcarea buș- teanului (adică negarea condițiilor de echi- libru) vor putea fi desprinse din examinarea unor, cazuri la limită, prin adoptarea câtorva ipoteze probabile și prin stabilirea apoi a împrejurărilor în care acestea sînt compatibile cu realitatea fizică. Ipoteza 1 Admitem că unghiul 7 este pozitiv și că bușteanul are tendința de a executa o mișcare de rotație în sensul autiorar (rotație „A”). Varianta LP Presupunem că ^<^1.^ (9) Proîectînd sistemul de forțe concurente Rn Pa și G pe tangenta și normala în A, se obțin ecuațiile de echilibru : Px — P(sin(a + 3 4- 7) — + 0)cos 7] — — frsin a, (10) A=Gcos a—P[cos( a+p+7)+ p2sin(a+ft )eos 7 J. (11) Din condiția Px < rezultă pentru sta- rea de echilibru: (12.1) (r în care s-a introdus funcția : 4)/ _ „________rin(« 4- ?,)______________ sin(a+t3-}-7-[-91) —p-C0S(a+3 +?1)cos 7 (13) Condiția (12.1) exprimă ca bușteanul nu aluneca pe traversa de susținere (deoarece frecarea in A este inferioară valorii sale maxi- me), dar că manifestă tendința dc rotație „A” (deoarece frecarea in B iși atinge valon rea maximă); trebuie precizat totuși că rota- ția nu va putea avea loc atîta iimp cit este împiedicată translația, din cauza legăturilor exiși cute între buștean și piesele instalației. Varianta 1.2. Presupunem că = 4']wax (14) Proiectînd forțele pe tangenta și normala în B la cercul O, rezultă ecuațiile de echilibru : GAn [J.-r Psin; — Pa — = yfsîn (x + (1) + pi cos(« + M], (15) 102 REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 * 1988 * Kr, 2 (?COS 3 — -Pcos 7 = în care — A[cos(a + Ș) — g^inta 4- Ș)]- (16) Eliminîndu-1 pe A’ prin împărțire, se obține (rsin p J- f sin / — (rCOS ,3 — PCOS 7 = tg(a 4- ? + ?i), (17) din care rezultă: Fscos (a 4- 3 + ?i) = = P sin (a + P + + îi) ~ a’11 (* + t'J- (18) Frecarea F» se anulează pentru di„ = = sin (« + ?ț) , (19) G sin (a + fi + 7 + îi) Eliminînd Fa între (14) și (18), rezultă pentru starea de echilibru : condiție care, deși identică formal cu (12.1), sa deosebește de precedenta prin interpretarea fenomenului mecanic pe care-1 exprimă : buș- teanul nu execută o rotație „A,: (deoarece frecarea în B este in felioară valorii sale maxi- me), dar este pe punctul de a începe o mișcare de alunecare (deoarece frecarea în A iși atinge valoarea maximă). Este de observat că cele două condiții de echilibru, (12.1) și (12.2), sînt in parte incom- patibile intre ele, ceea ce se explică prin carac- terul lor necesar, dar nu și suficient. în vederea rezolvării dilemei apărute este recomandabil să se determine forțele de frecare efective, pentru a le compara cu frecările maxime corespunzătoare, folosind în acest scop rela- țiile (10), (11), (18) șî (7). Ipoteza 2 Admitem că unghiul y este pozitiv și că bușteanul are tendința de a executa o miș- care de rotație în sensul orar (rotație „O”). Varianta 2.1. Presupunind îndeplinite con- dițiile (9) și procedind ca in cazul 1.1, rezul- tă pentru starea de echilibru : (20.1) sin (a + oj, sin(a4-? 4-7+1?) 4-gaCos(a4-f} + ?i)cos7 (21) diferența de semn in comparație cu funcția (13) fiind datorată raptului că forța F2 are sensul opus celui admis in ipoteza 1. Condiția (20.1) exprimă că bușteanul nu alu- necă pe traversa do susținere (deoarece frecarea în .1 este inferioară valorii sale maxime), dar că manifestă tendința de rotație „O” (deoarece frecarea in B iși atinge valoarea maximă). Varianta 2.2. Presupunind îndepliniie con- dițiile (14), se obțin următoarele relații, deduse din cele corespunzătoare variantei 1.2, prin schimbarea semnului forței : G sin + P sin 7 4- freos ? — Pcos 7 — ifț (® + r? + j,), F’u cos (a 4- 3 + țj) = — G sin (a 4- țf,) — I1 sin (a 4- [i 4- 7 4- ^t), (23) regăsind funcția d’n, dată de (19), care mar- chează frontiera dintre valabilifățile ipotezelor 1 și 2. Eliminînd F2 intre (14) și (23), rezultă condiția de echilibru : (20.2) care exprimă că bușteanul alunecă pe traversa de susținere (deoarece frecarea în .1 își atinge valoarea maximă), ceea ce concordă cu con- diția (20.1); în privința rotației „O” insă, condițiile de echilibru (20.1) și (20.2) prezintă o contradicție, care se rezolvă prin compararea forței de frecare Fa, dată de (23), cu valoarea sa maximă, dată de (7). Ipoteza 3 Admitem că unghiul 7 este negativ, cel mult egal cu zero, și că bușteanul tinde să execute o rotație în sensul antiorar. în acest caz, rezultanta B2 ou trece prin punctul de concurență 1 dintre și (?, așa incit ipoteza trebuie exclusă. Ipoteza 4 Admitem că unghiul 7 este negativ, cel mult egal cu zero, și că bușteanul tinde să execute o rotație în sensul orar. REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 • 1988 * Nr. 2 I03 Valorii* ®' și pentru «-13'. Tabelul 1 Y3 4(1' 50' 60' 70 80” । 90” Sensul rotației Frecări miel: pi =ș_0,14, u» — 0—’* 20° 0,394 0,372 0.362 o/m ™.377 0,101 Antiorar (.4) 0,310 0,317 , 0.333 0.364 0.114 0.499 Orar (0) «r ar 0,419 0,380 0.357 0,347 0.318 0,360 A 0,322 0,320 0.328 0.347 0.381 0.437 O 0" 0,345 0,334 0,333 0,312 0.363 11,400 O -io0 0,385 0,360 0,348 0,317 0.357 0,380 0 -20° 0,450 0,104 0,377 0,364 0,362 0,372 O Frecări medii: — °40, — CAț —— 20° 0' 0,fi74 0,617 0,583 0,572 0,578 0,602 .1 0,480 0,541 0,642 0,821 1,187 2,271 0 10’ ®' 0.684 0,601 0.551 0,523 0,513 0,319 A 0,478 0,525 0,604 0,737 0,963 1,547 n ir 0,490 0.526 0,587 0,688 0,861 1.201 a -io° ®" 0,520 0,544 0,589 0,644 0,788 1,006 0 -20° 0,572 0,581 0,609 0,660 0,746 0,889 O Frccfiri mari: u, — 0»65» g» — 1 20’ ®' 0,800 0,716 0,666 0,640 { 0,636 0.050 A ®" 0,675 0,858 1,228 2,281 20,442 — 0 10° 0,777 0,672 0,609 0,572 0,556 0.557 A _ 0,654 0,803 1,085 1,755 1.971 *- O 0“ 0,653 0,778 1,000 1,462_ 2,879 00 O -10° 0,672 0,777 0,951 1.286 2.071' 5.750 O -20’ 0,716 0,800 0,939 . 1,180 1,636 2,924 0 în acest caz, forțele și G sînt concu- rente. Prin efectuarea calculelor în cele două variante posibile, se regăsesc în întregime relațiile matematice stabilite în cadrul ipo- tezei 2, cu observarea că unghiul 7 se consi- deră negativ, sau nul. 4. Calcule numerice .și recomandări utile în proiectare Din considerațiile teoretice prezentate mai sus se desprinde concluzia că, iu timpul ope- rației de descărcare a lemnului rotund prin folosirea împingătorului cu braț rotitor, sint parcurse citera etape distincte, delimitate intre ele prin valorile a cel mult trei funcții OP, ". ce pQȘTta în textul lucrării nume- rele de ordine (13)» respectiv (19) și (21). Aceste funcții depind de unghi urile a, 0» 7, ?I și 9a, adică de particularitățile constructive ale instahiției (mărimile a, «și r'), de coeficien- ții de frecare în A și li (g, și g»), precum și de raza r a secțiunii bușteanului. Pentru o mai lesnicioasă orientare in apre- cierea influențelor pe care parametrii men- ționați mă’ sus le exercită asupra funcțiilor d>' și d»". se dau în tabelul 1 citeva valori refe- ritoare la frecările mici, medii și mari. Se KM /î£v/srn pădurilor * Anul 103 * iqss * Nr. 2 observă că, iu cazul frecărilor ce depășesc cotele mijlocii (situații frecvent intilnite ;in practică), iuncfia <1>" poate atinge valori inadmisibil do mari; in consecință, cunoscînd această stare de lucruri, proiectantului ii va fi înlesnită găsirea unei soluții construc- tive convenabile. în acest scop se dau mai jos trei exemple de calcul numeric, menite să contribuie la interpretarea corectă a con- siderațiilor teoretice prezentate anterior. Aplicația 1. Se dau mărimile : a = 12-, Ș = = 70\ 7 = 20’, ?1 = 22" - 0,10), p8 = = 0,65, G = 10 kN ; forța de împingere P crește progresa, luînd valorile specificate mai jos. Se cere studierea mișcării Infșteanului in timpul descărcării de pe transportor. 1 • P — 5,5 kN. Avem conform (13), (1(1), ți (21): <»' « 0,572, d>0 = 0,675, T._„ = 5,192 kN. Așadar, în conformitate cu condițiile (20.1), (20.2) și cunoscînd că forța tangențială activă in B depășește frecarea maximă, rezultă că bușteanul execută o mișcare de alunecare, combinată cu o rotație ,,0”. Recapîtulînd, se desprind următoarele con- cluzii eu privire la etapele pe care le parcurge bușteanul sub acțiunea forței de împingere : P (1 < 0,572 ... repaus cu tendință de rotație „A”, 0,572 < P (? < 0,675 ... alunecare cu tendin- ță de rotație „A”, 0,673 < P/G < 0,821 ... alunecare eu tendin- ■ ță de rotație „O”, P'G >0,821 ... alunecare cu rotație „0” (rostogolire). Este de observat că rezultatele dc mai sus îsi păstrează valabilitatea numai în cuprinsul unui interval de timp foarte scurt după declan- șarea mișcării bușteanului, deoarece, iu cazul contrar, unghiurile (1 și 7 devin mărimi variabi- le, problema trecind din domeniul staticii în cel al dinamicii. Practic însă, avînd in vede- re că lungimea traversei de sprijinire a buștea- nului este mică, abordarea dinamică a proble- mei nu prezintă decît un interes minor, cu atît mai neglijabil cu cit forța de împingere, activă și după pornirea mișcării, contribuie la grăbirea operației de descărcare. Aplicația 2. Se dau valorile : « = 12°, [i = 50°, 7 = 20", ?1 = 22° (?1 = OAO), - 0,65, G = 10 kN .și P = 6.5 kN. KLVfSTA PĂDURILOR * Anul 11)3 * 1388 » Arr. 2 105 Avem conform (13)și (21): ‘I»' =3= 0,617 (ipoteza 1), 0,617, rezultă în virtutea condițiilor (12.1).și (12.2) că bușteanul alunecă și execută o rotație „J." Pentru verificare, se compară forța tangen- țială activă JFS, dată de (18) cu frecarea maximă din li dată de (7): P. » 6,840 >-t2 roix = 3,970 kN. Așadar, valabilitatea ipotezei 1 este con- firmată țiutrucit >0), iar ipoteza 2 nu poate fi luată în considerare, deoarece este antagonistă celei dinții. Este de observat că, in cazul de față, buș- teanul execută o mișcare ce poate constitui o sursă de accidente grave, întrneît rostogoli- rea sa se produce in sensul opus celui conve- nabil operației de descărcare. Aplicația 3. Se dau valorile: a s= 12°, 3 = 90°, 7 = 0, ?1 = 33’ « 0,65), a3 - — 0,80, (1 = 10 kN. Se. cere determinarea valorii forței de împingere P, astfel ca alune- carea bușteanului să fie asigurată. Avem conform (21): 4>" = 5,000. Potrivit condițiilor (20.1) și (20.2), alune- carea bușteanului are Ioc dacă P = 50 kN. Pentru verificare și completare, se calcu- lează conform (23) și (7): P3 = 11,00 > F.^ = 10,80 kN. Așadar, bușteanul execută, pe lingă trans- lație și o mișcare de rotație „O'\ Forța de împingere necesară descărcării bușteanului fiind însă în cazul de față exa- gerat de marc, se impune ea proiectantul să găsească o formă constructivă de așa mani- eră îneît să fie evitate situațiile defavorabile, similare celei ilustrate prin exemplul de cal- cul de mai sus. în acest sens, datele inserate în tabelul 1 pot fi de un ajutor substanțial în lucrările de proiectare. DIULKJGHAI'IE Con&tanlincscu. C h.. 1981 : Centre de sortare și prciiuiuirlriuliznie a lemnului. Editura Ceres. București. Piskula, F. ș.a.. 1969: Sklady dripi. Statui zeniedMski nakladatelstvl. Pralia. Popa, A.. I.ugojanu M,, 1965: liiitajul șt tehnologia lobiicării t-hercslcleL Editura Didactica și Pedagogica. Bucu- rești. Vocvoda, D., K., 1069: Osnuvnie metodi uplomo(i:«/u' » Ies noi promîșlennosti. Guskșbuniizdal. Moskva. Za le ga 11 ar, B., G., 1965; Mehaniiatiia i automatizai ia rabot na lesnih skiaddah. izdatchtvo iesnaia prcnnlșlcnnosti, Moskva. Theoretlcal contributions regarding the meehanicș ol tbe log unloadcr with rolaling arm The article prcwits Ihe Ihcoretical calculation regardinș Ihe mechanization of ihe unlnadrr with rotatin" arm, re- ferrîng to thc mechanical aud gcometrical eondition. as iveli as lo the cqnilibrium and inoving conditions. Four differeiit hyputhcses in the last conditions. Finally ihere have been scicntiticaily proved desigu rccommendations which are inaleriaJizrd in three different applications. The article Îs completed with a hibliography contatnin? Romanian and forcign papers, uhich is au useîul guidiug for the reuders who want to siudy these probiems thoroughly. 106 Din activitatea ... •?.... ■ . Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice Tehuolugil de Împădurire a nisipurilor din Delta Diluării (Rc^i'nn.wbd: dr. iug. C. Traci). in lucrare se prezintă cercetările, Întreprinse In pcnead.i 1982—1087, referitoare la împădurirea nisipurilor diu Delta Dunării. Au fost experimentate peste 4'1 specii forestiere pe diferite stațiuni de nisipuri, la Sflntn Ghrorglic. Lelea și Caraorman. Cele mai bune rezultaie au dai: — pe dune Înalte șl inedit, cu nisipuri sărace : pinul negru, mălinul american, ceiHtș.irul, sălcioara. călina albă și sulcl- mul (numai la Sflntn Ghcorgln^i — pe dune joase, terenuri plane și iuterdune medii, cu soiuri sărace : pinul negru cu mălin american si plopul alb tn amestec cu specii fertihzuute (călină albă sau salcim); — pe terenuri plane și iuterdune medii, cu soluri nisipoase mai evoluate fpsaino.șolnri moliee): plopul alb sau plopii curamericani. In amestec cu salclm sau anin negru; pinul negru cu mălin american; salcimul cu cenușar sau glădiță: Phellodcndron, cu mălin american, sofora sau vișin turcesc șl arbuști ele: — pe interdune joase, cu soluri cu exces temporar dc apă. slab moderat salinizate: cătina roșie, sălcioară, cătina albă și plopul alb. Pinul a dat rezultate pune, numai cu puieți crescuți in pungi de polietilenă, care s-au Îndepărtat la plantare. Stabilirea metodelor de regenerare, îngrijire și mnservare a pădurilor monumente ale naturii din Delta Dunării*. (Cetea șl Caraorman) (Responsabil: ing. Dibăcia Mănescu). Cercetările efccluafc au avui ca scop cunoașterea condiții- lor ecologice specifice teritoriului deltaic. in care vegetează pădurile Letca și Caraorman. modificările micro clini atice și edafice tn interiorul a’cesiur păduri, stadiul de conservare in care se află arboretele monumente ale naturii, elaborarea unor metode de promov arc, și de conducere a regenerărilor naturale, îngrijirea și refacerea arborctelor artificiale existente, împă- durirea terenurilor goale, stațiuni de foste hasmacuri, și pro- iecția vegetației forestiere din cele două complexe de păduri luate In cercetare. Lucrarea elaborată contribuie la organizarea unei mai bune gospodăriri a acestor păduri. In șederea protejării ca monu- ment al naturii și a preluării, in același timp, a unui roi social estetic. Cercetări privind determinarea volumului lotul și pe. smiimcnlr. dimensionale șl industriale la speciile cireș, paltin de munte, arțar, stejar roșu, nuc negru- scoruș. Jugastru șl pin strob. ([,< spmisabili : dr. ing. I. Perei ți ing T. Andron). In vederea ridicării preciziei șl v durificării îiilegralc a inasel lemnoase conținute de arborii diferitelor specii forestiere, s-a considerat utilă continuarea cercetărilor menite să conducă la cunoașterea volumului crmlinut In arborii speciilor neMU- diate pină In prezent, mai pulin ra plndite In pădurile tării noastre, dar importante din punct dc vedere economie, ca: paltin de munte, cireș ele. Măsurătorile Întreprinse Ia un număr de peste 3 7(10 arbori au condus la rezultate ce caracterizează forma și volumul diferitelor componente ale arborilor acestor specii, pcrmilind elaborarea tabelelor biometricc, redate In lucrare, si anume : tabele con(Inlnd Indicatorii formei (coeficienți de formă. Indici de formă, indici dc descreștere), labele cuprinzînd volumul crăcilor, cojii și al trunchiului, precum și tabele conflnlnd sortarea dimensională șl industrială. Cu aceste rezultate obți- nu le. se dispune In prezent de tabele biometricc fcubnj și sortare) pentru un uumăr dc 39 specii forestiere, emisiderindu se, In marc, Încheiată etapa de.cunoaștere a-volumului arbo- rilor pentru speciile reprezentative din pădurile țării noastre. Xoiie labele, implantate pe calculator sub forma tabelelor de cobai pe serii de volume, conslituie materialul dc buză pen- tru evaluarea masei lemnoase, atit in lucrările de punere in ' aloare cit și In lucrările de Întocmire a proiectelor dc amena- jjre a puduri lor. Imbuuâlnțlrea normelor de consum de carburanți, lubrifianti și energic electrică, pentru utilajele folosite la lucrările 651) in agregai cu una sau două remorci simple sau basculante dc 4 sau J tone fiecare, pentru 16 calegorîi s-nu Întocmit norme noi, iar Ia restul s-au adus imhuilătăl iri fală de normativul existent in producție. be prezinia respectiv măsuri și soluții de reducere o con- sumurilor de energie, prin care se dau o serie de indicații referitoare la modul de exploatare rațională a utilajelor. Se anexează instrucțiuni de aplicare corectă a normelor de consum In condiții diferite de lucru eu diverse utilaje. Lucrarea ține seama de variabililatea condițiilor din teren, de realitatea existentă, fiind străbătută de ideca reducerii consumurilor dc energic, țel major al economiei naționale. Tehnologii de creare, Întreținere și recoltare a culturilor de sperii lemnoase pentru producerea de blnwasâ dc interes ener- getie. (Responsabil: ing. C. Aicolue). Cercetările efectuate Intre anii 1985-1987, in culturile de plop, salcie, salclm și răchită, in cicluri scurte de producție (1—3 uni), destinate producerii de biomasă lu vederea obli- narii de energic ncconventională (metanol, etauol, alcooli carburanți ș.a.). au condus la următoarele rezultate : — terenurile indicate pentru culturi intensive de biomasă de plop, sălcii șî răchite sînt cele ferite de inundații, din lun- cile rtarflor interioare și din incintele Indiguite din Delta ți lunca Dunării, caracterizate prin soluri uluviale molicc sau brune aluviale — molicc, bogate in substanțe nutritive și cu apa freatică accesibilă In tot cursul imului, (la 1.5— 3,0 m adhicime): — instalarea culturilor se poate face prin butași vi^unși (supradimensionai! față de cel normali) In cazul plopilor euroamericuni (1-211, Sacrau 79 ș.a.), sălciei și răchitei sau prin butași de nidăciuă (barabtele) indicați mai ales In razul plopilor dellmdcs (1-69/55 ș.a.); — desimi-a culturilor va fi diferita In funei ic de specii, șî anume: dr 1,0 x 0.5 — 0.75 m, în cazul plopilor euramen- cani. și de 1.0x0.73— 1.0 m. In cazul plopilor deltriides; salcia șl salcimul se vor cultha la l.Hxu.5 m iar răchita la 0,6x11.2 m {Schi. rigida) și O.Rxli.3 m iSah'.r uiminali»); — pentru ridicarea pioduclivilății tul Iniilor. aplicarea de măsuri intensive dc tatrelincrr. ferliiiznre ți irigare stnt strict necesare. Pentru inlrel increa culluriim printre rînduri țe recomandă folosirea cultivatorului tip ICAS adaptat (indicat in răchitărli): recoltarea ntoinasei se recomandă să se iacă numai lu afara sezonului de vegetație; recoltarea flfomasel In stare verde va conduce la reducerea productivității culturilor și la scurtarea ciclului de viață a acestora. Ameliorarea prin .selecție a fugulul și extinderea rezervațiilor surse dc ■.eminlc. din neraslA specie, in arborele eu potențial genetic superior. (Responsabil: dr. ing. Meiautca Vreehlalu) I’rin cercetările întreprinse s-a urmărit aprofundarea, cunoștințelor privind variația intra— și inlcrpupulaționalâ a fagului din Lira noastră, noi fundamente siiini jliev pentru constiluirou dc rezervații de semințe la fag, In vederea asi- gurării conservării Întregului fond de gene al fagului româ- nesc, precum și găsirea criteriilor pentru selecționarea exem- JHWiTd PĂDURILOR • Anul 1U3 • 1988 ♦ Nr. 2 i07 plurdw valoroase din regenerarea naturală și eliminarea celor cu Însușiri fenotipice negative. Studiile s-au axat pe zone de recoltare și s-au desfășurat in 45 populații dc fag, din 10 judele si 25 de sectoare de recoltare. Studiile efeatu- ale an relevai : existența a palm climalotipuri In fag: core- lațiile existent* intre rumurile ghinse și asimetrica accentu- ată a coroanei, lăbărțarea bazei trunchiului, precum.și prezeti ța pe trunchi 0 bărbilor chinezești; calitatea superioară a exemplarelor ale căror ramuri sin t inserate sub un unghi mai mare dc 711": existența unei corelații inverse intre grosimea albumului, înălțimea arborelui, diametrul acestuia: corela- ția existentă intre densitatea lemnului și următorii parametri morfologici ai arborelui: diametrul de bază, grosimea cră- cilor. unghiul de inserție a ramurilor, culoarea scoarței: pre- dilecția pentru infurcire a exemplarelor cu pornire linipurie: proporția optimă de clugarc a tulpinii arborilor semmccri. precum și a proporției optime dintre înălțimea arborelui semîncer .și diametrul coroanei acestuia. Selecția dc clone de plop, salcie, salclm șl alte specii de mare valoare energetică. (Responsabil : ing. V, Beneă). Se prezintă principalele rezultate obținute prin cercetările efectuate iu perioada t984 — 1987, și anume : a) stabilirea, ia peste 60 de specii și clone do plop, salcie, salclm și platan, a numărului, diametrul la colet și înălțimilor lăstarilor la diferite vlrste ale acestora (1 — 5 ani) șl aie cioatelor (2—11 ani), precum și a producției (t/ha) și productivității (t.ha'an) lor, la o densitate etalon (20...25 mii plantc.ha). S-au iden- tificat 14 specii §i clone de plop, salcie șl platan, care depă- șesc productivitatea etalon (20 ■ t/ha/an), rcalizlnd între 20,0 și 40,9 t(ha/an s.U. și două clone de salclm, a căror pro- ductivitaie se apropie de aceasta (16,2 — 17,2 t/ha.'ati); b) conținutul In celuloză și lignină, al fitomasel lemnoase la speciile și elenele de plop, salcie și platan testate, este In proporție dc 41,4%., .42,2 % șî respectiv 21,6%.. .25,7%. in timp ce penlozaneje și polizaharidele se află In proporție de lb.9. . .22,2 % și rc-pccliv 17,1., .38,2% ; c) in experimen- tările de laborator și stațiile pilot, randamentele conversiei fitomasel tn substanțe purtătoare de energie (lurfurol, alcool etilic, benzină sintetică etc.) se situează foire 7,2% și 34,8%: d) s-nu stabilit metodele de inducere, pc medii nutritive „in vitro", a morfogenezei și rlzogenezei mugurilor axilari la specii și clone de plop greu regenerabile, pe cale vegetativă sau aflate in stadiul de maturitate, putîndu-se realiza tn 6 — 7 luni, prin mlcroniulllplicare și fragmentare repetată, citet a mii de plante autonome de la un explant. Cercetări asupra vartabilitățli populaționale a rezervațiilor de sentințe de stejar pcduuculat (Qusreus roburj șl testarea valorii lor genetice. (Responsabil : ing. V. Benea). Cercetările efectuate tn perioada 1986 — 1987 s-au Încheiat cu următoarele rezultate principale; a) stabilirea principa- lelor elemente fenotipice (botanice, biometrice și calitative) și sociabilitatea acestora, la 35 rezervații de seuunlc, situate fo raza a 31 ocoale silvice și șapte zone de recoltare și utili- zare a semințelor. S-au deosebit trei categorii de rezervații de seminle (superioare, mijlocii ți inferioare). în raport cu valoarea lor fenotipică, determinată pe baza unor indici de bonitate aplicați la caracteristicile fenotipice de bază (fec- iMiniinea, clllndricllalea șl elagajul trunchiului, finețea ramu- rilor și clasa de- producție); b) stabilirea principalelor elemen- te fenotipice (biologice, biometrice .și calitative) ale descen- dentelor materne, In vlrslă de un an. provenite de la 70 de rezervații de semințe, testate in cultură comparativă preli- minară (pepiniera), b-a făcut O evaluare U valorii descenden- țelor materne, in raport cu capacitatea de răsărire și menținere, diametrele, la colet și înălțimile, forma și ramificarea tulpi- nilor .și rezistența la principali) agenți dăunători {Oidium, Lym'inh'ia). Jnlcgrurcit sistemelor de supraveghere continuă a calității factorilor de mediu din fondul forestier cu sistemele de monl- torluji existente. (Responsabil: dr. Ing. X. Păirășcolu). Se prezintă rezultatul cercetărilor Întreprinse tu anii 1986 — t!>87 (elupu a 11-a) privind concepția, tehnicile de punere fo fumțimic a unul sistem dc supraveghere a mediu- lui forestier, perfecționat prin experimentări șl corelat cu sistemele de mouitoring aliate tn funcțiune pentru sul, apă, aer. Sistemul permite' o implementare imediată a unui șis- tem minimal, bazat pe datele existente, care vh fi pcrfecțio- uat pe parcurs (prin utilizarea datelor dinlr-o rețea națională de suprafețe de proba jh rmam nte), urmărește i'U prioritate evoluția capacității padin ilor de a exercita funcțiile atribuție, Îmbină procedee evoluate aplicate In alte țări cu procedee românești îmbunătățite. privind. inventarieri pe spații mari, stabilirea vătămărilor, modalități de corelare a metodo- logiei dc control din unicuajmnenl cu cele ale sistemelor de supraveghere pe spații mari în acest scop, se propun ; Indi- catori comuni de supraveghere și control, combinarea inven- tarierilor pe spații mari cu cele din anieuajamenl si eu cele de inventariere a vătămărilor produse dc incioin biolici și abiolici și, pentru determinarea densității, juTinaiientizaren suprafețelor de probă din care se înregistrează informații, realizarea unei relele unice naționale tic suprafețe de proba permanente ca Sursă esențială de date, extinderea inventarie- rilor parțiale, a cartărilor staționalc, a metodelor de prognu- zare, tipizarea unor evidențe dinamice In amenajau unt ele. Implementarea sistemului dc supraveghere, in responsa- bilitatea ICAS cu colaborarea cadrelor tehnice de la ocoalele silvice, va contribui la reducerea pagubelor cauzate de inter- venții ncraționalc, la sporirea capacității de prudmți>- și de protecție a pădurilor, la păstrarea și ameliorarea echilibru- lui ecologic. Cercetări privind stabilirea tehnologiilor de îngrijire a seni tu- fișurilor naturale de fag. (Responsabil : ing. E. Frățilâi Cercetările întreprinse tn perioada 1985 — 1987 au urmării să stabilească modalități de îngrijire n .seiuinllșitrilor nhfu» râie, instalate In făgete de pioduc-thitale mijlocie și supe- rioară, pentru a asigura dezvoltarea normală a acestora. Din observai iik, măsurătorile și analizele efectuate în 13 blocuri experimen laie, 24 suprafețe de cercetare "permanente și 33 suprafețe de cercetare volante (pe itinerar), menționăm clteva dintre cele mai importante concluzii, astfel: a) după descopleșircii semiiitlșurilor de specii erbacee și -pecii lem- noase invariante, se înregistrează o diminuare a creșterii puie- ților, dar o creștere a stabilității lor. Gradul de vătămare a puieților de fag din zonele parcurse cu aceste lucrări scade, urmare a accelerării procesului de autorccepare; b) trans- plantarea. de puieti din regenerări naturale realizează cel mai ridicat procent de menținere pentru categoriile de Înăl- țimi cuprinse Intre 25 — 49 cm. Realizarea transplantării, imediat după scoaterea puicțitm. asigură un procent de prin- dere dc peste 90%: e) iii porțiuni ale regenerării naturale eu mai mult de 10 puicți m3, executarea unor lucrări de deprcăaj favorizează creșterea in înălțime ți stabilitatea puie- Iilor. Executarea depresajului In benzi asigură o structură etajată a scmintișulm de aceeași vlrstă, favorabilă dezvol- tării și menținerii ptiiețllor. Cercetări privind evaluarea complexă (sol arboret, efecte de protecț.le) a fondului forestier. {Responsabil: ec. M. Petrcscu). Pentru atingerea scopului propus, cercetările inițiate au soluționat următoarele aspecte; bazele teoretice ale evaluării solului forestier și fondului de producție; analiza critică a actualelor metodologii din țară și străinătate, de evaluare a solului și fondului de producție: crearea unei metodologii proprii de evaluarea solului forestier și a fondului de produc- ție de masă lemnoasă; îmbunătățirea mctodnlogiilor de evaluare a funcțiilor de protecție, exercitate de pădure; evaluarea complexă a fondului forestier dintr-un număr de unități silvice cu diferite structuri; estimarea valorii complexe a fondului forestier al țării; implicațiile social-econoraice pentru silvicultură, prin evaluarea complexă a fondului forestier. Cercetări privind depistarea -i combaterea integrală a -Voc- luidae — lor, precum șl relațiile planta gazdă-dâimător (Euproetis ehțmoriiioca L.). In vederea stabilirii rezistenței stejarului la detalieri. (Responsabil: dr. lup. 1’. Sfulărcunu). Prin cercetările efectuate in Transilvania. Banat și Mol- dova s-au identificat 81 specii de .Vocfp idi/e (Lcpidoplmi) In stadiul de adult (flulure) k> curse luminoase și ferommialc, 36 specii tn stadiul de pupă, in sol și 22 specii tn stadiul de 108 REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 * 1988 * Nr. 2 omidă, In coroana arborilor, ultimele contribuind ia defoli- ere in slejărcte. goruncte și șleauri de ctmpie și deal, densi- tatea populațiilor cea mai ridicată înregistrfndu se in stejfi- retele de stejar peduimilnt și gorun din Transilvania șî Banat, unde fluid inii ide de lu o generație lu alta sini invers proporționale cil cele ale principallau- defoliator! cunoscuți. Toate speciile sînt polifage, Gete mul frecvente specii sini cele din genul Orlhosia, apoi Paptilia salellilia și Conintru Dâreinii. S-au stabilit elementele calitative ale pupelor și metode de depistare pe teren. Măsurile de prevenire și com- batere se consideră oportun să fie corelate cu complexul de măsuri cuprinse în schemele de combatere integrată a princi- palilor defoîialori ai arbarctclor de foioase, accentul fiind pus pe măsurile sîlvotehnice si biologice preventive. In ce privește relațiile plantă gazdă — dăunător. In stejă- retele din nord wsin! tării s-nu identificat și ales pe teren arbori de stejar pedunculai nedrioliali de omizile detonato- rului l-l.rhrysorthuett. Iu fazii de erupție a Înmulțirii In masă, alături de arbori defoliați foarte puternic. Prin analize chi- mice foliarc comparative s-n stabilit conținutul în compuși organici secundari cu rol defensiv, diferentele fiind semnifi- cative — foarte semnificative în favoarea arborilor nedefo- hnti, în majoritatea cazurilor la derivații flavonici și polîfc- nulii totali și hi mai puține cazuri la acizii totali, tanin și lignină. S-au găsit diferente și la conținutul în proteine, glu- cide loiale și nmînoacizi. Aceleași cantități, uneori mai mari, de substanțe secundare defensive se găsesc și in frunzele puie- Jilor multiplicați vegetativ. Testarea rezistenței arborilor ndHolinii s-n fucul prin creșteri comparative de omizi pe teren, obiinimlu-se pupe mai ușoare în varianta crescută pe frunze tini arbori nedefonati S-au determinat biochimii: proteinele, glucidele și lipide din omizi, pe vlrste. Ameliorarea prin selecție a gorunului și extinderea rezerva- țiilor de semințe In zona de dealuri, (llc^ponsabil: ing. I. siuparn), Cercetările s-au efectuat în perioada 1980 — 1987 in 28 rezervații de semințe apari inimi majorității zonelor de recol- tare la gorun și au avui drept scop cunoașterea variabjUtățH fenotipice intraspceilice. inler și inlrapopulaționale a goru- nului, cu luarea in considerare a unul număr mare de carac- tere șl însușiri fenotipice. interesante pentru selecție. în concluziile lucrării .sînt menționate următoarele : • - pentru caracterele studiate In populațiile eșantlonnte există o variahIUtatc fenotipică largă la nivelul populațiilor linterpopulaținnală) dar și la nivelul arborilor individuali țînlrapopulaționnlă): — sc constată o valabilitate largă la nivelul populațiilor pentru unele caractere morfologice ale frunzelor — lungimea, lățimea .și suprafața limbului, lungimea pețioluluî; Intre arborii individuali din interiorul fiecărei populații nu sini diferențe semnificative; — variabilîtatea unor caractere șl însușiri determinate pe lemn — densitatea aparentă convențională. grosimea ine- lelor anuale pe ullimlt 20 de ani în scopul extinderii în cultură a celor mai valoroase forme, în lunci ie de distincția optimă a 1 imnului: — stabilirea taxtmflor componentI aî populațiilor studluie a scos în evidență valoarea fenotipică ridicată a unora cum ar fi Qurreus ptlrara ssp. pelraea, forma șî Qumus petraea ssp. haleehumplat forma pinnolilida: — exislența mior corelații semnificative Intre caracterele Ivnnliplce studiate dă posibili iuțea utilizării In viitor, In lucrările de ameliorare, a unor criterii de selecție ușor de apre- cia!, care pot constitui rezerve sigure In aprecierea globală a unor caracteristici lenotiplce mai greu de obscrs'at sau deter- minat. Sc remarcă cu accsi prilej valoarea fenotipică ridicată a exemplarelor de gorun cu ramuri Subțiri. unghiul de inser- ție ii ramurilor mure. țxÂiliu asCcndenlfi u lujerilor și grosi- mea mîcă li rilidomidui. Pe buza rezultatelor abținute au fost prin desemnate rezer- vații di- semințe cu o valoare fenotipică ridicată, din care. In anii de fruellfteație cel puțin mijlocie, se vn recolta cu prio- ritale pentru nevoile producției ghindă cu o valoare biologică superioară. Elaborarea normelor de gospodărire șl amenajare sllvoclne- getică în fondurile de vinămare cu efective optime de vinat mare, Responsabil ing. Pană). Rezultatele obținute dîn cercetările efectuate nu caracter de originalitate în cinegetica românească, fiind un fundament puternic In dezvoltarea și conservarea fondului cinegetic din tura noastră, Prin cercetările efectuate s-au stabilit mă- suri concrete de antena jure și gospodărire intensivă u fon- durilor de vlnătoare. dctermirnndu-se elemente de fond în asigurarea liniștii si hranei vinatuluî, dună cum urmează : — necesarul de instalații, amenajări și construcții vinăto- rești (hrănitori, depozite de hrană, sărăcii șî rații de sare pe specii de vinat, observatoare, standuri, puncte de nădire a urșilor, poteci de vlnătoare. scăldătnri, bordeie de plndâ și colibe de vimitoarei: s tabilirea rațiilor de hrană peatru vinat. cantități pe specii și pc grade de intensitate a gospodăririi vină iureș ti; — asigurarea de hrană naturală complementară pcuiru vinat, calculul suprafeței necesare pentru culturile de plante pentru vinat, mărimea optimă a ogoarelor de hrană, amplasa- rea și împrejmuirea ogoarelor cultisate pentru hrana vlnn- I uliii ; — măsuri de ordin silvo-tehnie în amenajarea fondurilor de vtnătoare cu efective optime de vinat mare, Metode șl tehnologii rle Instalare a wgemiii.i forestiere pe terenuri cu condiții stațfonale extreme Kiincării. exces ile apă, talazuri uciiîielnle. halde, terenuri deco]ier(ate, nisipuri mobllej jl terenuri erodare din zonele montane, iresponsabil; dr. ing. E. t’ntnru). în cazul sllncăriilor. talazurilor artitu-îalc, haldelor și terenurilor decopertate s-a evidențiat eiiciința lucrărilor de terasare. cu deosebire a teraselor susținute st a plantării eu puicți crescuți In pungi de polielileuă sau cu pămînl de împrumut. Speciile cu utilizare mni largă s-nu dovedit il fi; pinii, mojdreanul, vișinul turcesc .și scunipia, pe stlncărlî: saleimtil, mojdreauul, vișinul turcesc, inîlcioara, liliacul, nninul alb. călina albă și cunuuita, pe talazuri artificiale; cătina albă, sălcioara și pînul negru, pe hulde miniere: cătina albă, pinul negru, cireșul mălinul american ți suleiinul, pe terenuri decopertate. Pe nisipurile mobile sărace, dc la Hunii Conachl, s-a evidențiat creșterea eficienței lucrurilor de tinptî- durîre, prin plantarea mai adlncă a puiciitnr dc foioase, eu 15 — 2(1 cm, mulcirea cu resturi vegetale și udarea puleților in perioadele secetoase, în cazul terenurilor cu exces de apă, a rezultat necesitatea șî oportunitatea lucrărilor dc desecare a terenurilor. Speciile oare sc pot introduce in cultură 1n urma desecării terenului sînt: stejarul pcdutuulal. gorunul, molidul, laricele, pinul silvestru, irasinu).puii inul, teiul ș.a. Pe terenurile erodate din zonele montane, a reieșit nece- sitatea pregătirii terenului In terase simple sau susținute de banchete si gărdulețe. .Speciile, care au avut o comportare satisfăcătoare slut: molidul, laricele, jneapănul și nninul verde. Gospodărirea arhorelelot de molid eu lemn ele rezonanță șl clavloiiiru. (R reții msiiliil dr. ing. X. Geamhașn). Principalele rezullale practice ob|imite in urina cercetă- rilor, desfășurate în perioada 1981 — 1987, sînt: - stabilirea criteriilor pnu-iiee de identificare a stațiu- nilor favorabile molidului de rezonanță, o atenție deosebită acordindu-se factorilor Biologie. urografie, pedologie și climatic; — fundamentarea măsurilor de gospodărire In funcție dr structura și starea actuală n arbori lelm- Referitor la gospodărirea prupriu-zisă, s-au diferențial două modalități distincte: — gospodărirea arhorctelor naturale cu molid de rezonanțâ- cu slrticluri nemodifieale: — gospodărirea arboretelor artificiale de molid din stați- uni favorabile producerii lemnului cu valoarea acustică. In esență, in ambele cazuri se are în vedere optimizarea structurii arboretelor în scopul conservării șî ameliorării resurselor molid ulm dc rezonanță. Structurile optime pentru arboretcle cu asemenea funcție sînt apropiate dc ede ale pariu - rilor seculare (Virgine). Pentru realizarea lor se imlivă. In raport de starea actuală și structura arborctehii: tăieri de transformare lu .grădinărit; tăieri grădinărite de intensitate REVISTA PĂDURILOR » Anul 103 • 1933 * Nr. 2 109 căzută ; lucruri speciale, curo ar fi elngajul artificial si intro- ducerea sub masiv a bradului, fagului. iar acolo unite apar condiții (sau sB creează special) a molidului de irzonanlă. Indiferent de natura, arhmeielui (natural sau artificiali, cu regulă generală, se urmărește menținerea cit mal todelun- gata n integrității biogrnpelor, extragerile unor arbori fdcîn- du-se nnnui atunci emd molidul de rezonanța este stlnjenit in dezvoltarea sa echilibrată. Gospodărirea moIIdtțTirilor de la limita alillndlnală fle rege-' talie. (Responsabil: ing. H. Cenușă) Cerei iărib . care s-au efectuat In perioada 1981 — 19B7- au urmărit mai buna eimoațtcre a structurii și fimcnoimii EU li inolldlș urilor de lu limita superioară a pădurii, nrmărindii-se elaborarea unor măsuri silvotelmice .specifice acestor ecosis- teme. Rezultatele praelUc ale cercetărilor se referă la ; — criterii de delimitare a urhoretvlor de limită, pe baza unor caracteristici ale arborilor și urboretelor referitoare lu compoziții-, desime, productivitate, forma trunchiului, coe- ficient de zveltețe, forma trunchiului, forma coroanelor potențialul regenerării naturale; — necesitatea delimitării unor benzi de proiecție, pentru pădurile situate la limita superioară de vegetație , eu lățimi de peste 2mj m, ea urmare u ms estiurd iilor asupra regimului facturilor meteorologici. a fonologiei principalelor specii și a modificărilor structurale ale arboret clor: — determinarea complexului de măsuri de gospodărire. In funcție de structura arhoretelor și gradul de exercitare a funcției, pimiudu-se accent pe lucrările dc conservare pentru suprafețele care stnt ocupate cu vegebdia forestieră, și reconstrucția ecologică pentru terenurile lipsiti de această \ egetain- In acest contest, se fac referiri la restabilirea limi- tei potențiali: a pădurii; — recomandări pi ivind criteriile de •alegere a speciilor de împădurit, pornind de la cele trei specii principale — molid, larice, zimbru — și a tehnologiilor de instalare a culturilor forestiere. In funcție de principalele condiții micrustuțîonak' (grad de insolație, Mntuire. acumularea Zăpezii) : — Îndrumări referitoare la extinderea culturii zimbru- lui in zonele de limită, care au In vedere întreaga gamă de lucrări, Începînd cu prognoza șî protecția iructlficației și termlnlnd cu plantarea Iu terenuri lipsite de vegetație fores- tieră. Cercetări privind stabilirea metodelor de executare n tăierilor de Îngrijire In culturile speciale pentru producerea lemnului de celuloză, eu estimarea volumului posibil de extras prin aceste tăieri In rinclnnlul 1091 — 1993. (Responsabil; dr. Ing. V. Popa-Cosleak Cercetările din prima etapă (10R1 — 1984) au stat la baza redactorii subcapitolelor de specialitate din „Normele teh- nice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor”, ediția 19811 (Voi, 2), iar cele din clapa actuală (1985 — 1987) con- firmă în întregime normele amintite și le compli-lează cu unele aspecte noi, numai in cazul culturilor speciale de nîșl- noasc, si anume t — curățirile vor tivea caracter selectiv sauseftematîco- selecih, schenialic numai lu cazul arboretelor pure, uniforme șî dese de intensitate forte; — se vor executa numai două rărituri, Primn, dc intensi- tate moderată, va avea un prominiiii caracter selectiv șl numai excepțional schemalieoselcciiv, tu arboretele nepur- curse cu curățiri. Numărul arborilor finali aleși va fi de : 500 — GllO, în arboretele dc duglas, pin stroh și negru: 050 — 700, la molid și pin silvestru: — răritura a doua se execută la vlrsta de 30 — 41) de ani, inăliimi dominante de 18—21 m, selectiv și de intensitate modera iă-slabă. meni imnihi-se tn arboret cea 1UD0 exem- plare din specia dc bază. In continuare se vor executa extra- geri de Igienă s-au slabilii, pe Județe, volumele de extras In cincina- lul 1991 — 1995. dm culturile speciale de foioaseșf rușinoase, destinate scopului menționat mai sus. Cercetări complexe In blocuri experimentale de durată privind creșterea șl calitatea arboretelor In raport eu lucrările de îngrijire și l omiițiiie stnțlonole. Iu prinelpulele specii fores- tiere iResponsubil; dr. doc. V. Giurgiu). S-a renllzut și întreținut o amplă rețea națională de supra- fețe experimentale (385) grupate în 107 blocuri, instalate In ii opuri uuxologiee și sUviculturalc spre deosebire de alic țări, in emulii iile naturale ale Romă- nit: maximul de eficîcdeltate funcjietialâ a arboretelor se obține ia consistențe mari. Astfel, maximul produc tnităiil se ivalizrază în următorul interval al Jensităiii optime : li,91) — 1,05 pentru molul și brad; 0.8.5 — 1.00 pentru fag In afara acestui interval, tnaî ales sub limita critică iniei mură (O.fiii la molid si brad, o,B5 la fag), acad ulit productivitatea, cit și stabili lalea urburclelur. Ritmul de împlinire a consis- tentei arboretelor după ruriluri de specie, vlrsta arborete- lor și bonitatea stuțîunîî. Arcustă legilule u fost cunvrclizatâ pentru brad, molid și fag in landele și ecuații de regmic Intensitatea intervențiilor iu arborele trebuie corolută cu ritmul natural de dezvoltare a ecosistemelor Iureș ticre, fiind concretizată eîfrîe in labele cuprinzliid indici de recoltare pe specii și virste. Rfiriturîle forte sînt nonecologiee, ele puțind ufectu negativ pruduetfvîtuleu cantitativă și valorică a arbu- retelor, precum și stabilitatea lor. mai ales pentru arboretele trecute dc -10 ani și nepareurse anterior en lucrări de îngrijire adecvate. Ele ‘ itue.i,ă arboretele în afara normelor stabtlite potrivit legii, referitoare la numărul de arbori lu hectar. în limitele Intervalului optim al densității, menționat mai sus, rariturih nu influențează asupra produci iei totale, in schimb, ele diminuează producția principală In favoarea celei secun- dare, ceea ee, in cundiliilc actualelor preturi Ia lemnul pe picior, afectează negativ eficiența economică de ansamblu a silviculturii, dar o mărește in industriile de exploatare șl industrializarea lemnului. S-au propus; pentru uudidișuri șl hrădete, curățire forte, rărituri moderat-forte tn stadial de păriș, ruriluri moderate tn stadiu) de rodnșor și rărituri slabe, în stadiul dc codru (mij- lociu); pentru făgete: curățiri moderal-forte, rărituri mode- rat-forte în stadiul de păriș și rărituri moderate In stadiile de cndrîșor șî codru (mijlociu). Majoritatea cunoslinielor științifice dubind He prin cerce- tările la această temă au fost valorificate prin elaborarea noilor „Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arbu- rctclor”. a ,, Instrucțiunilor tehnice pentru stabilirea densi- tății arborctclor" și a anexei 3 din recenta Lege nr. 2)1987. Stabilirea de tditmlogif noi de combatere a de folia tarilor pădurii prin utilizarea «te Insecticide en grad redus de polunre. (Responsabil: dr. îng. M. Fraținn). S-au cercetat cele mai noi insecticide — asupra eficacității față de omizile dcfolintoure, Dintre cele organofosforlce indigene corespund mahiUorml (Garbelox), tricliirfouiil (One- fow) șl triclorfonul amestecat cu PER. Efectul rezidual redus al acestora nu este corespunzător tratamentelor timpurii, aplicate înaintea Încheierii ecloziunii omizilor și combaterii simultane a speciilor decalate fonologie. Pirctrinoizii de sin- teză folostabili (Decis ele) dimpotrivă, uu efect rezidual prelungit iar dozele reduse utilizate nu vătăma albinele, peștii ele. .și sint foarte slab toxiee. Gole mai corespunzătoare pentru proiecția mediului (ca selectivitate, toxicitate, bimle-radabiliiate) slut inhibitorii sintezei ehitinei (dimiloizi) folosiți eu mare eficiență lu combaterea integrată a lui L. diupur. Studiul factorilor meteorologici a evidențiat rolul turbu- lențeî atmosferei >i al curenților de aer laterali asupra sedi- mentării picăturilor de insecticide. Vlntul slab, piua la 3 rn/s, este favorabil stropirii și poate fi tolerat pină lu 5 m/s. perioadele de turbulență — generate de insularii - sini contra- indicate. Picăturile difuziile din avion se răspindese pc o bandă de circa -liio m. Densitatea lor fiind însă foarte neuniformă este necesar - penlru omogenizare — ca distanța dintre traseele de zbor să fie mică așa tnett benzile să se acopere de mai multe ori. 110 REVISTA PĂDURILOR * Xnuf 103 * 1938 ♦ .Vr. 2 Cronică Sesiunea tehnico-științifică organizată în cadrul acțiunilor privind „Luna pădurii^, cu tema „Creșterea rolului pădurii în menținerea echilibrului ecologic0 . In cadrul acțiunilor prilejuite de Luna pădurii, la 15 martie 1BBB, 1n nula Academici de științe Agricoli' și Silvice, a avut Ioc Sesiunea tehnico-științifică cu lema ..Creșterea rolului pădurii in menținerea echilibrului eroloylc", organizată de Mlnislertil Silviculturii. Sesiunea n fost onorata cin prezența tovarășului l uițrii Tarhon. ministrul silviculturii, cure a prezentat cuviiilid de driă'hidnrv ■ a fost scos In evidentă aportul pădurii românești kt asigurarea echilibrului ecologic în '.puțini nostru geografie, precizind măsurile istorice luate dc conducerea snpe- rlumă dc purlid șt de stat pentru nuli buna gospodărire n fiindului forcsiier. S-a menționat importanții „I.egii privind conservarea. protejarea șî dezvoltarea pudurilor, exploatarea lor economică rațională si menținerea echilibrului ecologic” la itanspiuierra in viață u noii ordini tchuieo-eeiinomice și juridice in silvicultură. Tovarășul academician Mlhal Florescii, minisl.ni secretar de slut, a prez.cid.nl salutul din partea Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie. în cadrul sesiunii, au fost prezentate următoarele lucrări: Ideea dc conservare a pădurilor In legislația românească (Dr ing. 1. Mileseu). Reactivitatea fotochimică a principatelor specii forestiere autohtone si importanța sa In fundamentarea lucrărilor silvice (Prof. dr. F. Slânesen). Starea actuală a pădurilor tn zonele afectate de poluarea industrială și măsuri peniru restabilirea echilibrului ecologic (Dr.ing, M.fanenteseu). l.oniTplit șî soluții noi tn domeniul regenerării pădurilor (Dr. ing. 1. Catrinn). Sarcini prioritare pentru modernizarea și dezvoltarea producției de puieți forestieri și ornamentali, corehil cu programele de împădurire și crearea de zone verzi (Ing. V. Popeseii). Contribuțiile cercetării ecologice la mai bunii gospodării e a pădurilor (Dr. Ing. X. Doniță). Elaborarea amenajamentelor pe baze ecologice și protecția naturii (Dr. Ing. F. ( arcea). Modele de structuri optime pentru pudurile cu funcții multiple și măsuri de realizare a acestora iDr. doc. V. Giurgiu). Bolul culturilor forestiere de pi«lecție a solului șl apelor la restabilirea echilibrului ecologie dhi zonele afectate de eroziune (Dr. ing. C, Traci). Sesiunea s-a bucurat de un succes deplin, uducind o contri- buție importantă 1a precizam celor mai indicate măsuri pentru reconstrucția ecologică a pădurilor snpraexploatiiie pînă in prezent, pentru însănătoșirea ecosistemelor toreslien< dezechilibrate, peniru creșterea aportului silviculturii la ridi- carea nivelului de Irăi și a calității vieții individuale și sociale in Huniunia. Totodată, ea a realizat un important pas Înainte pe calea eeologizărli silviculturii românești in dini ti.i dezvol- tării von șl lini ei i colngiee în ritului sil v icul lorilor șî al popula țî- ei. S-a dcjjujul eu claritate faplul eă reducerea volum uliii tă- ierilor, hi care generația actuală consimte, reprezintă un act etic dc mare rezonanță internaționalii, pus In slujba intereselor de viilor, el constituind un element al sdîiilarUăț'i intre generații. S-a desprins concluzia, poltivil rări In sintem doar la începutul unei lungi perioade do reeiuisirueiie ecologică a pădmlivr, subordonații intenselor actuale șl de perspectivă ale națiunii noastre. Soluția pentru viitor nu poate fi alta dectt cea oferită de conceptul de silvicultură ecologică, bazată pe ideea pădurii cit funcții multiple. Respectarea eu strictele a legislației silvice In vigoare și creșterea conștiinței fores- tiere tn rlndtil silvicultorilor, și al tuturor celor care bene- ficiază de bogățiile pădurii, reprezintă condițiile fundamen- tale pentru redresarea pădurii românești. In vederea majoră- rii aportului ei la înaintarea societății noastre spre culmile progresului șt civilizației. Dr. doc. V. Giurgiu Sesiunea de comunicări științifice „Conservarea șf Îngrijirea pădurilor0 tn amfiteatrul Academici de Științe Agricole -șl Silvice, tn il februarie 19RK, a avut loc sesiunea anuală de comunicări științifice cu tema „Conservarea și regenerarea pădurilor", organizații de Institutul dc Cercetări șl Amenajări Silvice, in colaborare cu Secția de silvicultură u Academiei de Științe Agricole ți Silvice. i .a această sesiune a fost prezentat un număr de 13 comunicări științifice cu privire la principalele rezultate ob- ținute in unul iy8~. după rom urmează : — Stabilirea valorii genetice a rezervațiilor de molid (Val. Enescu și colaboratori, ICAS Stefănești). — Selecția de populații și arbori valoroși de gorun, pe baza studiilor biosistematice și a variabiliiătii genetice a acestora (I. Stăpâni și colaboratori. Stațiunea IC.AS Mihăești). — Comportarea in culturi comparative definitive multi- staționate a unor proveniențe romanești și străine de brad (1. Diaconii si colaboratori. Stațiunea ICAS Brașov). — Cercetări privind dinamica fenomenului de poluare industrială din zona Copșa Mică (M. lunciilescu șt colabora- tori, ICAS Ștcfănești). — Gospodărirea molidîșurilor de la limita nltiludinniă de vegetuiie (it. Cenușă și colaboratori, Stațiunea ICAS Cfm- jmlung Moldovenesc). — Metode șî tehnologii dc instalare ti vegetației forestiere pe terenuri degradate in cnudilii staționate extreme șl terenuri erodate din zonele montane (E. Vntaru și colaboratori, Sta- țiunea ICAS Focșani). — Cercetări privind depistarea și combaterea integrată a noctuidelor precum și relației pkuilă-bazdă-dăunător. tn vederea stabilirii rezistenței la dăunători (P. Septăreonn și colaboratori Stațiunea IC.AS Clnj-Nnpoca). — Stabilirea de metode și tehnologii noi de combatere a defolkilorîlor pădurii, prin utilizarea preparatelor biologice REVISTA PĂDURILOR * Anul 103 * 1933 * Nr. 2 și a altor substanțe cu grad redus dc poluare (A. Frațlan și cokihoralori, IC.AS Stațiunea Cornctu). — Revizuirea clasificării pe bonitate a fondurilor de vină- toare din R. S. România și stabilirea efectivelor optime la principatele specii dc vinul, in funcție de condițiile ecologice aciuate (II, Alniâșan și colaboratori, ICAS Ștetancșli). — Stabilirea criteriilor dr evaluare a capacității cinegetice a fondurilor de vtnătoare, In raport cu biomasn vegetală (A. Xeyrujlu și colaboratori, Facultatea de Silviculturii și Exploatări Forestiere. Brașov). — Cercetări privind aplicarea fotogrametriei fn amenajarea pășunilor si pajiștilor alpine (V. Boș și colaboratori, Facul- tatea de Silvicultură si Exploatări 1 oresticn-. Brașov). — Cercetări privind evaluarea complexă (sal, fond de producție, efecte de ■producție; a fondului forestier (M. Pe- trescu și colaboratori, ICAS Șletănești) Discuțiile purtate nu evidinliai faplul că la această sesiune au prezentat comunicări științifice, din domeniile de vM pen- tru slhlculhiră, cercelători tineri, îns1stindu-se ca Institutul, prin cadrele de cercetători cu vechime și experiență, să ac- ționeze In continuare pentru îndrumam și formarea acestor cadre tinere, dornice de afirmare. .S-a apreciat pozitiv ac- tivitatea de cercetare științifică și rezultatele obținute, care se aplică tn producție. In același timp, s-a insistat pentru a se acționa pe linia îmbunătățirii, în continuare, n conlucrării dintre cercetare, proiectare șl producție, in acțiunea dc valo- rificare In produelic a rezultatelor științifice și. tn primul tind. In ocoalele silvice din administrarea Institulultii De asemenea, s-a subliniat că rezultatele obținute obligă Iu o mai puternică mobilizare și angajare a tuturor forțelor de cercetare, pentru a contribui la îndeplinirea sarcinilor prevă- zute In documentele de partid cu privire la mai buna gospo- dărire a fondului forestier al țării Ing. Gh, Ivan 111 [ Dr ing. ION VLAD 1907 —1987 Născut Ia 3 mai 1907 la Pianul dc .Tos, judelui Alba, Ion Vlad a absolvit Facultatea dc silvicultura a Politehnicii din București In unul 1931. După o pe- rioadă dc activitate tehnică ju administrația forestiera a Epitropiei Spituliior din Iași, in 1937 este trimis la Specializare tn Germmmi șî Franța. Itcsîne In l;uă In 194(1. uvlnd titlul dc doctor al Universității din Mănchen, obținui penini lucrarea „Creșterea in pădurea de cring compus"- Este Încadrat la Institutul de Cercetări si Experimentări Forestiere fiind. In același timp, asistent al profesorului Marin Drâeea. tu Politehnica din București. In 191(1 este numit șef al laboratorului de regenerări naturale .și con ducerea arboretelor. In 1943 pînă în 1949 a asigurai, ca detașat, șl conducerea Ocolului Slobozia apoi u Ocolului experimental Țigănești. In cadrul acestor ocoale, pe lingă lucrările de producție a executat cercetări și ex- periment ort tn domeniul tipologici forestiere, a împăduririlor șî regenerărilor na- turale tn păduri de stejar, publictnd rezultatele In analele IGEF. Intre unii 1951 - IWllî a lucrat la marile proiecte de împădurire din Dobrogca (perdele de prutecUc, zone verzi pe litoral;, din Deltă, din bazinele marilor hidroeculeale Din 19110 piuă la pensionare, in i 975, a fost șeful secției de SUvotehnică din Institutul de Gercetâri șî Amenajări Silvice. fu vei 43 de uni tic activitate tu cercetarea, proiectarea și piudnclia forestieră, dr. Ion Vlad șî-a con- centrat airnlia asupra problemelor dc împădurire, regenerare naluralnji formarea de structuri pluriene. de refa- cerea pădurilor slab productive hi toate uceste domenii a adus valoroase contribuții teoretice si practice, bazate pc in de Iun gale cercetări și experimentări. O problemă de viață pentru dr. Vlad n fost regenerarea naturală șt formarea Je structuri pluriene m niolldlșurL Rezultatele din peste 30 de ani de experimentări, publicate tn multe lucrări, stau lu baza remarcabilei monografii ..cultura molidului in Humunin" (in colaborare eu L. Petrescu), apărută în 1977 si distinsă cu premiul Xcadgmlei R.S.H, în Ocolul Țigănești, Iu sugestia profesorului Drăcea, a pus Iu punct o tehnologie dc regenerare u stejarului in ochiuri care s-a aplicat npof cu succes pe suprafețe mari. A lucrai mult și in probleme de regenerare naturală și transformare u structurilor echlene tn făgete și amestecuri de rușinoase șî fag. Rezultatele obținute i-au permis să aducă importante contribuții teoretice asupra perioadei speciale de regenerare si lungimii rotației tn codru grădinărit șt evasigiădiuăril. asuprii structurilor și tratamen- telor tn pădurile cu lunci ii speciale de protecție. Elaborează un sistem original de clasificare a arborilor din codrul grădinărit. Contribuie Ia elaborarea ..silviculturii generale” (1953), a „Manualului Inginerului Forestier" (1955) a sintezei ..Pădurile României" (1981). in abordarea problemelor de silviculturii, dr. Vlad a simții, Încă de ia începutul carierei sale, nevoia fttt nelltării ecologii Acordă, de ceea, dc-lAeliitâ importantă tipologiei forestiere, stabilind tipuri de ptiAhee pentru Ocolul silvic Slobozia (TfltâJ, arătlnd legătura dintre tipologie și regenerarea naturală (1955), puriieipmd tn anii lOlîil — 1970 la stabilirea tipurilor (le stațiuni (mipceimn eu G. Chirijă și N. Pâlrășroiii) și Ia elaborarea dc proiecte de împădurire pe baze staționate. Stabilește măsuri de gospodărire pe lipuri de stațiuni (capitol sped ti in iucrnrea „Stațiuni forestiere’t.de G. Chirită și col., 1977). într-o amplă lucrare, elaborată in ultimii ani ai vieții (încă nepublmalâ). dr. Vlad prezintă dezvoltarea silviculturii tn România, pe fondul 'evoluției silviculturii europene șl pune juloane pentru o inginerie a ecosiste- melor forestiere din luni noastră. Dr. Ion Vlad lasă o bogată moștenire In științele silvice, concretizată ii» peste 100 de lucrări, dintre care șapte contribuții de sinteză apărute In manuale suu monografii. Silvicultorii aduc un ultim omagiu celui care șl-u pus întreaga viață In slujba creării unei silvieultnri ecologice, adaptată specificului pădurilor din Românii». Dr. ing. X. Doniță Recenzii Y.BAJAJ, P.S. (Editor) Hlniet'hnolony in Agrieulttire and Feresiry 1 Trees I. (Biolelmologiu In agricultura și .silvicul- tura Arbori I). Sprîngcr - \ eriug Berlin, Hetdelherg, New- York, Tokyo, 1II8B. Prufosoruli Bajaj, Y.P.S., remmittă pcrsoimlitate științi- fică internațională, prezintă cercurilor avizate dc cititori această lucrare de relerluță. rod al cooperării nnor specialiști de elită din America de Nard și de Sud, Asia, Australia și Europa. Bio tehnologia și mai exact, lu accepțiunea modernă, noua biotchnologie înregistrează tn ultlmile 2 — 3 decenii pro- grese spectaculoase cnrc au, In majoritate, aplicabilitate prac- tică imediată și p<- scară mare. Cu tonte că tn aecst domeniu de vlrf, cu prioritate absolută în cercetarea științifică mon- dială, nu inși publicate numeroase lucrări do sinteză-, progre- sele foarte rapide, revoluționare, ce se fac, plasează fiecare nouă apariție prin aducerea 1a zi a stadiului actual al cunoș- tințelor în situația de u umple un gol. Aceasta este și situatîn tratatului ce se prezintă. Cititorul avizat sc găsește tn fața unei opere de sinteză, densa, cu o foarte bogată bibliografie consuHaiă si la care se fnee referire in text, alcătuită din lucrări originale, majoritatea de ultimă oră. Textul bine sis- tematizat este clar, la obiect, răspunzind celor mai exigente cerințe, ilustrația este bogată și de primă mînă tn ceea ce privește urâțica șî claritatea, iluslrind explicit textul (In total cartea conține 15(1 figuri — fotografii, diagrame, scheme ele). Cartea are două părți importante : In primele opt capitole se prezintă principalele probleme ale noii biotehnoiogii aplicate în agricultură și silvicultura dintre caro, col mai interesant, este, fără Îndoială, cel referi- tor ia biolehnologla în ameliorare arborilor în scopul propa- gării rapide și producției de bimnusA energetică. Capitolul tratează aspectele fundamentale ale principalelor Implemen- tări ide Liutclnmlogifi iu silvicultură. Unele din aspecte sînt reluate, în tratare largă, specifică, In citești capitole separate. Tot In capitolele separate se tratează: nilcroaltoîren In ameliorarea arborilor și inducerea înrădăcinării. în ultimilc două capitole (IX și X), foarte largi, se tratează aspectele enumerate mai sus dnr cu privire strictă la 33 specii de interes pomicol și silvic. Dintre ulliinile, importante pen- ini silvicultura românească se menționează: molidul, ulmii, cireșul sălbatec, castanul .și dudul. Spre deosebire dc alte tratate dc acest gen, aspectele parti- culare alo speciilor sini situate în legătură cu obiectivele ame- liorării genetice a acestora și importanța speciei de la cure, de fapt, se pleacă. De exemplu, în cazul ulmilor sc evocă bolile care alacâ ulmii, ameliorarea genetică, necesitatea și oportunitatea folosirii metodelor noii biotehnologii și apoi se prezfnlă acestea: micropropagarca (natura explantitiui, sterilizarea, mediul de cultura), culturi dc calus și celule In suspensie, nrganogeneza și regenerarea phintnleJm-, cultura de embrioanc și de an Icre, izolarea, cultura șî fuziunea pro- toplastilor, embrlologia culturilor la celule șî concluzii. . Glosarul de termeni utilizați Încheie cartea, pe care o re- comandăm cu toată căldura tuturor celor Interesați. Dr. duc. Voi. Enescu Transportul materialului lemnos pe căile ferate forestiere, cu locomotive cu abur, prezintă un mare avantaj, față de transportul auto, prin eliminarea consumului de carburanți lichizi. < < < < < < < < CENTRALA DE EXPLOATARE A LEMNULUI :