CTORATUI SILVIC EAN ARGEȘ Pitești, stn Irivaie (eleG 33144 330" < Lr^orul Produce >1 livre,ița la unJ- taîi sot taHstc si ptln pftfeCutf sportiv * pd^lrav df roivMtTh ilin fta5’ itavdrbk' proprii fOkftl, rouaurl de brad» Hor i d« U)U Uni talii t nool**-' produc țl livre* *4» de asem»uuea. prudu *d «Hkt^ vații • bâUtUri răcoritoare ■ . (zmțurA, muri^ UMUn/v, REVISTA PĂDURILOR -SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR^ ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII ȘI AL MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII CONSILIUL UE CONDUCERE Dr. ing. Gh. Constant! nescu (președintele consiliului și redactor responsabil), In#- I- Petrescu (vicepreședintele consiliului), Prof, dr.țSt. Alexandru, Dr. ing. IL Cârioganu, Ing. FI. Cristescu, . Ing. Cornelia Ori an, Ing. V. Dunărea nu, lnj C.’Frumoșii, Dr. doc. V. Giurgiu;' Ing. M. lancnlcscu, Prof. dr. ing. S." A. Huni mu, membru corespondent al Academiei H. S. România, Co if. dr. ing ~ ' Reia Negrullu, Ing. D. NIC oară, D. Pașea, Ing. I. Pletrărennu, Ing. I. Predeseu, Gh. Sonda, Ec. V. Sava, Prof, dr. ing. V. Stănescu, Ing. Ov. Stolan ANUL W1 *■* ’Iî;,Hn JvIi“ ■•Sm'iIittMt 5?®*^ n ;Mu -hupjhJi ui 1Mfi ui,:; i? ii-sJ / ii dâ< t&WRDLiPE RBVAflȚIM ^>>1 bianu-j ni MbuI luni Dr. doc. V. Giurgiu — redactor .responsabil adjunct, Dr. ing. G. . Mureșau- redactqț responsabil' adjunct, Dr. |ng. A. Alica, Ing. Ai. Balșaiu, Dr. ing. 11 Cat rina, Dr.' ing. D. Cârîoganu, Dr. ing., Gh. Cerchez,Ing. Gh. Gavrileseu, Ing. E. Marjo i, Dr. ing/Gh. ÎTiireu, DrJ-ing. I. MUescu. membru corespondent al Academiei de Științe Agrtqqlq.și Silvice,, ing, X. Marin, P. l’asta^J1Pțr*. ît'aa 1; I.I. ('LINCIC ; Modele mbrlomelriec și lumfamcn--------------1 ;; .«ți oak {Onercti's roiii/Li),pi'opagaliimbycutltng. "la-mlsis lor breeding. based on cionti! s^lection AIAGDAf.îfXh - RÂRA •' „Iu Vrinr"1 lIailture of ^Ituț lqț^SI*MkȘtrh:|M]i|. IfS i .1. ALEXE: (Fak abiiorintd imaiulitj a system ,n mmlysjs and Itltd eauses of'lliis: plictfomewn (V) 1 MELAN1CA CRECIIIATI! : Sotiie așpeets on !• Iieeeli phmlations in niirseries' ■ „ S. A RMĂȘESCU :■ I)endroin«trie autl auxologie eiiâraeierislies of'O. frainelto and O, eciris slands .uccbrding 10 the regenerallon' melhod'.țț j 1 i i temui Jnuollie‘1 Jnslde- forests 00 63 67 71 77 82 le matemulleit-ștalHlU:^^^ .llltll : ‘jLni; logici torențiale - ■ ’•------- - - Ți7--------- .1. r .„. . .1. I. CLINCIU : Mor phonie trio pattcrns nud nrlt- Uliț. ibAimâtl ^‘‘îi tWWItfliit the ■ 9b 1 A. AM7.i^A, R. HEREZfUC, VAr.EHta ALE- (9iaftm,9h The 87 zarea și eonșoltdaria-taliizurilcr—de-drumuri eit ~ — vegcfățh-iTtA'eelTerui(D --‘dUliUlyl * T. REUi.^\ RVKAEURA. }R\(A).lAțȚE^. •MLtUiiimnș privire lasolicitări a spațială a rablurilvr purtătoare------ aparținiiidu’iinienlarelnr tehlfuie * 'ilîîo'‘i Abis *1 Aș i alin cn.n. “5U* 1. COI).; Aspech* pclylnd, itwalugreiț jBlițțiițauțierozio-, , n il al’slstemâlnl subteran arnnul Ingetexploaînliil' 98 —T-..stablllzuticn nud consoUdălion of grndlenls.ol lorest tiiiu iu uvhi ' M-.titfl.-nlțnț.OV, HU-XWXiiRA UT.OJ’A^iE ; On ■ Iile spacq, loading of bearcr jițaliles iii.Jprrști y rn- pe'viays '' .... ' ---— ' ■ k;’#7ij/ebEHstt’&;irf.‘r&lls,ESCU, T. IA- ■ ( CțiBitiA’WtȘ loaj^ .evsihialion. oi’ llțej^țieroshe ‘ rolo Of the midergraund sj'sleni oFnii exploiîable hțedh iortsl. % • Jtr r eisil 91 96 98 1.. pi}irnEscr> CRONICĂ >b|7*i ‘.HO'Iij. fi Pe urmele unor manuserne ți) 103 mumific Mn-nit;, a nE(«x^H-âq,jr.iiJli, 112 .^ț(. ni 1118 , îi ih -Ulii ■ ;L.;.iPE7’ZîE5Cî(::.Kț:i)ld ițăpf?iW11^•'*< Work oi llomanian silticulture l(I) 103 108 UEViFAvs ilîJ'JlUlIUj,. 90, log, 112 i ilDOKS AND PEilMHîH&LB JmTUiW,^^ 76, 86 iniv1^AjiEyisTEM)ii,62.;iî6l70^^ „ih‘'uJ^io. iuhibnoi ii|i:^i07. 110 Iii .oțli.ițiiitjjfu •înLibli.’iip!-I iîecivinuiu! Reddțllp*! OflAiul dc-Ițlormarc ■DocRmcnihi^țl Af.i.L.M.C. București, liedul Maghenij ttjaăUițecjprvL^ i^5^^ ^?9:20:2^' -...hubiiq k -b Arii:(>ie>M, ln!ormtifiile, omenzllu pentru Wclanis,’grectjnt și nlife tnaiBrlale dCBllnaft fiiÎNWJirlPlniUdvisiu i ‘ se primesc pț ,a țșsții adresă* iLjjJ ;.a(tw«ț .iHii’vD ■; Cllllorli din străinătate se pot abona prin IIOUPIIESFILATELIA—sectorul.export-imporl presă >ji ____________P.O. Uox 12-201, telex 10376-PItSFI R. Bucnrcșll. Calea Griviței. nr. 6(1 - 66.__' The loreign readers nmy snbscrihe by HOMPRESFILATELIA—export secționând press import section ICO. Box 12 — 201, telex 10376 —PRSFI R, București, Calea Griviței, nr. 64—6G. Pentru mi basna a pădasoior în documente recente de partid și de stat, problemele silviculturii sînt tot mai mult luate în considerare, ia acord eu importanța pădurilor pentru economia națio- nnlă, pentru asigurarea echilibrului ecologie, pentru viitorul națiunii noastre. Astfel, la eonvocarea-bilanț a activului de bază de comandă și do partid din urmată — decembrie 1985 —, tovarășul Nicolae Ceaușeseu, secretar general al P.C.R., n precizai că „va trebui să angajăm armata în realizarea programului de dezvoltare a pădurilor, a pianului de împădurire, avînd în vedere că este un domeniu hotărîtor pentru a păstra clima, pentru a păstra condițiile generale cit mai bune, chiar pentru a asigura viitorul patriei noastre”. Mai recent, la Plenara lărgită a Consiliului Național al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Gospodăririi Apelor, din 14 februarie 1986, secretarul general al partidului, președintele H. S. România a subliniat că „Jn ce privește silvicultura avem pentru aceasta un program special. Am cerut tovarășilor de la Silvicultură să revadă programul și să întocmim, pentru acest cincinal, un P^jJ^u- tru a încheiata întregime reîmpădurirea suprafețelor care au rămas o perioadă înde- lungată neîmpădurite. Trebuie să facem în așa Iei încît, după 1990, să intrăm în nor- mal — ca să spun așa — asigurînd reîmpădurirea imediată a eeea ce se taie în mod eșalonat anual și să eliminăm această situație foarte negativă, care afectează nu numai potențialul economic, dar și situația ecologică și clima. Vom trimite organe de la centru și la județe pentru a aplica ferm programul de apărare a pădurilor, de dezvoltare a lor, de exploatare rațională, pentru a pune capăt cu desăvîrșire abuzu- rilor care au mat avut loe. Și în silvicultură, ca și în celelalte sectoare, se «cer jrăs- pimdere, ordine. Este necesar ca toate organele, tot personalul silvie să-și îndepli- nească în cît mai bune condiții rolul și sarcinile pe care le au”. Drept urmare la 9 mai 1986 Comitetul Politie al €•€. al P.C.R. a examinat ,,Raportul eu privire la măsurile pentru mai buna gospodărire a îondului fores- tier, a vegetației lemnoase și a pajiștilor montane”, elaborat de Ministerul Silvi- culturii potrivit indicațiilor și orientărilor date de tovarășul Nieolae Ceaușeseu, secretar general al partidului. „Comitetul Politic Executiv a aprobat propunerile prezentate și a evidențiat însemnătatea deosebită a asigurării tuturor măsurilor în vederea menținerii inte- grității fondului forestier și conservării pădurilor, prin limitarea tăierilor de masă lemnoasă și creșterea suprafețelor împădurite. în acest scop, s-a cerut respec- tarea riguroasă a cotelor de tăiere, care trebuie să se încadreze în posibilitățile de refacere a pădurilor, evitarea dezgolirii solului prin tăieri, promovarea în cul- tură u speciilor autohtone valoaroase, crearea condițiilor pentru regenerarea la zi u pădurilor, astfel încît să se asigure realizarea în cele mai bune condiții a pro- gram ului stabilit pînă în 1990. Ș Corni totul Poliție Executiv a indicat să fie luate masuri pentru readucerea, în cel mai scurt timp, în circuitul economic, prin împădurire, a^rî pilor și a altor terenuri degradate excesiv și supuse procesului de alunecare, inapte pentru agri- cultură. De asemenea, s-a cerut să se acționeze mai ferm pentru sporirea substan- țială a producției de masă verde pe pajiștile montane. S-a relevat necesitatea sporirii aportului cercetării științifice de profil Ia dezvoltarea fondului forestier, îndeosebi prin promovarea în acțiunile de împădurire a speciilor autohtone de foioase și rușinoase, eu maro valoare economică. Subliniind importanța deosebită a aplicării in cele mai bune condiții a planului de reîmpăduriri și conservare a fondului forestier, tovarășul Nieolae Ceaușescu, secretar general al partidului, a cerut Ministerului Silviculturii, celorlalte organe eu sarcini în acest domeniu, inclusiv institutelor de cercetare silvică, să asigure normarea și respectarea riguroasă a densității de arbori la hectar, în așa fel îneît terenurile ocupate cu păduri să fie cît mai rațional folosite, să dea o cantitate cit mai mare de masă lemnoasă. Pornind de la necesitatea aplicării în mod unitar a măsurilor privind mai buna gospodărire a fondului forestier, Comitetul Politic Executiv a aprobat propu- nerile privind trecerea în administrarea Ministerului Silviculturii a pădurilor aflate în administrarea consiliilor populare, a unor întreprinderi agricole de stat și coope- rai iste,. precum și a perdelelor de protecție de pe terenurile agricole și de-a lungul căilor de comunicație”. Ministerul Silviculturii, ca urmare a acestor indicații date de conducerea supe- rioară de partid și de Stat, întreprinde acțiuni forme în vederea întăririi ordinii și dis- ciplînii în silvicultură, pentru reconsiderarea soluțiilor stabilite prin actualele norme tehnice prin care au fost favorizate stările negative menționate; în primă urgență se impune revizuirea normelor tehnice privind : alegerea și aplicarea tratamentelor, exploatarea bmn ilui, îngrijirea și conducerea arboretelor, compozițiile, schemele și tehnologiile de împădurire, amenajarea pădurilor, evaluarea masei lemnoase des- tin ită exploatării. în acord cu aceste orientări, vor îi necesare reconsiderări în tiH.' manuale specifica învățămîntulni forestier, în planurile tematice ale cerce- tării științifice, precum și îmbunătățiri substanțiale în metodologia de elaborare a umenajamentelor. Punerea în aplicare a acestor orientări, reconsiderări și înnoiri va însemna un nou și important progres în direcția intensivizării pe baze ecologice a gospodăririi fondului forestier național, în acord, cu obiectivele social-eeonomice ale silviculturii noastre și, în consecință, cu specificul condițiilor naturale ale spațiului geografic românesc. Va spori astfel aportul silviculturii la dezvoltarea economiei noastre socia- liste, la protecția calității factorilor da mediu, la creșterea nivelului de trai și a cali- tății vieții individuale și sociale. Cercetări privind butășirea stejarului (Quercus robur LJ. Premise pen^rn ameliorarea Dr. ing. VIOLETA ENESClt barată pe selecție ©lohală -ih.Uj!i“ r-o- uiJ t - mi i. '■r I iii oli?r KU ; . Dr- dof./y. ENESCU Institutul de Cercetări ți Arm FI: t .'.'.i: SUu" Silvice1'' ‘thibmiHb iwi^wi . nsirt^-i Ml .ămiih. :i «o. himdsoK’ ». fiba enajăriii 1 Introducere După cu'tfi^inijHe.-prp^ ‘tHh'dîWtlW’b n^' a arborilor forestieri,' bazate' fpfd^’cprodubere- sexuată,;.poțtî mUrtiai/*) 'parte idiHivaiSah- bilitatea Urmare -------------- — —— I I ■ 4 • . Tf trate in ultimele, uuvoui, jau (cvwv™;^ «u«riim"că înmulțirea vegetativă bună de a folosi toată vwnbtfitawk genetică-,•’aditiva: și >BUtWti-i: mii-junu: ii Exțpcrimțnml a«f >st bîfactorial, în care fac- i, torul prim fofitl substratul tșiî factorul secund (B) tratamentul, de. stimulare. Pentru stimularea , rizqgenem .țS-au , folosit: 1) acid iiidolif butiric,'. 0,5% plus Benqmyl 15%; indolil ■ butiric 0,5%; 3) SeYadix 1. uriEțîOiaa debbutășire:ia fost diferențiată de a t i ngerea. .mo men tu lu i a precia t, du pa indicatori organoleptici,.ca fiind opt im din punct de vedere .... . .... _ u . al balanței hornionale pentru rizogeneză .și, tiva, și ea oa^ iwmftaza ?umt»QW alte am;, dcsigh v ..ial în fulle b d(; cre ,aerului..., Umi.liMrw. : mergînd pină la 100%, iar temperatura maximă, d'c .30 C. >• ' ■ Rezultatele s-au :prrfae®M statistic prin ana- liza varianțqip șenmificația diferențelor dintre decenii Butășirea • .siejwUui a iWllh. multor studii, .intre cțwp-sb,. c,ițp^^ 1982; Corriu ș.a. 1975; 19t । a,b, c; Delannnay, 1980; (Iarbave, 1977 ; (larbave si Le Țacon, 1978, KkWch'mit. 1975';”Martin-,R'i^’ț ven, 1982:;. Nezeran și.’Bancillonr WTîi^ 8pwll- f. medii apreciindu-se eu ajutorul testului Student. ■.Valorile procentuale au fost, mai int ji, transfor- mate in arc sin1/procent. * ' -■ ii i vni ■ mann, 1.982,a, b și alțiit „i . ■ -ml ii ude. Rezultatele obținute,.au fp^, Încurajatoare, ... ■ *, :. mai ales șiib raportul folosirii burășirii . cm . «ftsQufe verigă a unor proglame de ameliorare bazate ’ : , „ pe selecțieCercetările,1 ale- căror ■rezitl '»' Luiud iftițapsulerare numai butașii cu rădă- , i , văii bine și normal dezvoltate,- rezultatele inre- tate «e M variază, în limite , largi, în l unci ie de substratul' de butățire (tabelul 1). al cercetărilor .exyfirimem.aUg.dpW iu > CQțisbimyi derare mqțodelq cele ;ipai| yfi^jqiit^. .pluș„1oț baza cercetărilor a repfez<^lat^ există uri ari ii mit mbnieri.Vt'secv^nț^ fiziologic/ cînd în planta donor se realizează o anume balanță; hormonală »ihV«En»bitM>- «aiogbhasdMși^ii Tizogen^i((-{/,.Sh ,, iHăxDb!! 2. Material ei metodă ir-vo-> -mm c i ildljițlp ■iii’ Ui';; ), ți "inHU tuli îs-au folosit in totalitate butași verzi. e.u; 2—3 frunze,-tâăite M ‘î/H’'dînMurignhe,'siw in jurul bmugureMi- ttJriMihal format? Lujerii' aveau un oarecare grad de lemnifieare. S-au confecționat butași de 10 — 15 cm lungime, din creșterea întîia de Ia puieți de un an, în anul 1984, și din creșterea întîia și a doua do la puieți d<» doi ani, în anul 1985. S-au experimentai, trei substraturi de bută- șire : 1) pietriș perlă, de natură silicioasă 2) amestec 50% pietriș și 50% turbă; 3) turbă prună măc.iuută. S-au folosit paturi de bmășire cu cadre din prefabricate din beton; substratul de butășirc a fost gros de 25—30 cm, așezat pe tm sr.rat gros de pietriș mare de riu, pentru 0 Ic asigura o bună drenai?. *iij» Se adaugă procente modeste de caltisare — eu posibilități de inrădăcinare niÎM tardivă-caie .io!-m «wbm m Tftl(dlU j îndidhciiiiiTett hntoțiiinî d^ stejii^d. experimentul 19114 1' Sub'slrâtul j de.bMtȘșire ”' ■ r • j:; ■ *®ii rrtdânieiit de stStinA^e șt (înră, the calogenese and rizogenese. The results confirm the work assumptlon. Revista revistelor Vârkonyl, T. dr.: Poluarea aerului lu Ungaria. In : Az arde, nr. 1. 1985, pag. 3—6. Autorul niializoazfl vasta problematicii a poluării acrului Ui Ungaria. Se constată că, in bună parte, poluarea acrului vine de peste hotarelo din nordul șl vestul țării, că In perioada 1070—1980 anual pătrund în atmosferă materiale poluante Iu cantități apreciabile, respectiv circa 1.8 milioane tone, dîu care circa 50% ca urmare a activității Industriale, restul de In instalațiile de încălzire a populației. Se precizează că poluarea a fost mai intensă in perioada 1958 — 1900, clnd industrializarea puternică n-a Tost cores- punzător corelată cu măsuri de protecție a mediului Încon- jurător. Se arată zonele cu poluare a aerului, constatindu-se că acestea sc suprapun cu teritoriile dens populate. Rezultă necesitatea unor măsuri de protecție, solicilînd conlucrarea următoarelor specialități: medicina, silvicultura și protecția mediului. V.B. 02 liBVlSTA PAPUCILOR * Anul 101 * 1986 * Nr, 2 Tim. MAUDALENA BÂKĂ Filiala ICAS-Brațov Cufitura „in vitro” a unor specii forestiere 1. Considerații generale Problemele cu care este confruntată silvi- cultura, în contextul socio-cconoraie mondial al ultimului deceniu - caracterizat prin cerințe crescînde de lemn, energie, ea și do protecție a mediului înconjurător — au determinat un interes științific deosebii în dezvoltarea unor cercetării complexe privind multiplicarea vege- tativă, prin culturi „in vitro”, a speciilor fores- tiere. Cultura aseptică de țesuturi, celule, sau organe vegetale, Utilizată ca modalitate de copiere și propagare rapidă a materialului obținut din selecție sau hibridare, dar și ca mijloc de cer- cetare a posibilităților, barierelor sau limitelor, impuse de caracteristicile biologice și ecologice ale arborilor, deschide perspective ingineriei genetice forestiere. Avantajele prezentate de aplicarea acestor metode, în cazul arborilor, justifică interesul și preocupările, în acest sens, pe plan mondial. Astfel, printre posibili- tățile pe care le oferă amelioratorului forestier, merit ă a se sublinia: scurtarea timpului de ameliorare, transmițindu-se pe cale vegetativă direct, rapid, integral, caracterele unui individ (rezistență la dăunători și la poluare, vigoare, calitățile’ lemuului ș.a.); multiplicarea^ hibri- zilor iiitewpccifihi, a exemplarelor sterile sau a speciilor (cu precădere forestiere) cu fructi- ficație tîrzie, rară sau insuficientă; propagarea donală a speciilor ce nu se pot înmulți — în mod obișnuit — prin butășiri și mărirea, foarte mult, a ratei de multiplicare a tuturor speciilor ce se pretează hi propagări vegetative clasice, prin miniaturizarea butașului pînă la nivel de seg- ment, de eițiva milimetri, sau țc^ut; continui- tatea culturilor, fără sezon; obținerea de plante devirozate; menținerea unei stări fiziologice tisulare juvenile, reactivate prin subculturi succesive (miembutășiri secvențiale) și remul- tiplicări; obținerea de parcuri de clone și bănci de gene; deschiderea perspectivelor de realizare a hibridărilor somatice (fuzionări și culturi de protoplaști). Aplicarea metodelor de cultură „in vitro” la speciile forestiere are rezultate diferențiate, după posibilitățile organogene variabile cu spe- cia, virsta plantei-mamă. și natura explantnlui. Pe plan mondial cercetările, care au înregistrat succese în acest domeniu de vîrf, sînt de dată recentă (din 1974). Ele se referă la diferite specii din genurile Picea, Pinus, Pseuăotwgu, Tufa și altele, sau diverse foioase (RanciUac, 1981; Chalupa, 1981 ; Boulay, 1979 ; Abbdullah, 1984 ; Bornman, 1981 ș.a.). în contextul acestor preocupări se înscriu cercetările organizate în cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, pentru unele din speciile ce interesează în silvicultură, în țara noastră. Lucrările efectuate la laboratorul din Brașov (inițiate în 1981) au urmărit — în urma investigării reactivității țesuturilor — sta- bilirea unor metode (și condiții) rcproductibile de realizare a două obiective: multiplicarea unui explant vegetal, prin inducere de muguri și lujeri, și obținerea de plante autotrofe, înră- dăcinate (din lujerii induși), transferate în sol (Bară, 1983, 1984). Cercetările de față se referă la cultura „in vitro” a speciilor: pin silvestru (Pinus syhes- tris L.), pin negru (P. nigra Arn.), pin strob (P. strobus Sweet), duglas (Pseudotsuga men- ziem Mirb. Franco) și saleîm (Robinia, pseuăo- acaeia L.). 2. Material .și metodă în experimentele la care ne referim, materialul vegetal inițial, inoculat îu culturi, a constat din porțiunea apiealămeristemutică — apexul — (cu cotiledoaue și 3—4 mm din hipocotil, în cazul speciilor rășinoase) precum și din segmente tnlpinale nodale — de 3—10 mm — cu meristem uxilar (în cazul salcâmului),excizate de pe pluutnle, în vîrstă de 5—7 săptămîni obținute fie din germinație aseptică („in vitro”), fie în seră. în acest din urmă caz, materialul pre- levat a fost supus unei dezinfecții riguroase, utilizîndu-sc soluții uzuale, în di ferite con- centrații (Cl2Ilg, H2O2, hipoclorit do sodiu ș.a.). Germinația „in vitro” s-a realizat pe un mediu nutritiv Sommei-Murashige-Skoogi S-MS, (Rancillae, 1981) gelificat cu malț-agar 1,7% sau amidon 8%. în camera de cultură s-a asigurat o foto- perioadă de 16 h cu 4000 Ix și 25° ± l°Cși 8h obscuritate la 22° i 1°C. Urmărindu-se o schemă de principiu, pe faze de cultură (inducerea de muguri din meristeme preexistente — dezvoltarea și alungirea aces- tora — izolarea și înrădăcinarea lujerilor dife- rențiați), s-au testat numeroase medii nutritive de bază (formule clasice modificate și unele com- binații proprii) dintre care s-au selecționat, în diferite variante, acele compoziții care au avut rezultate constant bune. a) Astfel, pentru inducere de muguri se rețin mediile (cu unele modificări si adaosuri proprii de substanțe organice și biost imulatori): LP (Arnold-Eriksson, 1979); N30K (Margara, 1982); MCM. „Medium for conifer morphoge- nesis” (Bornman, 1981); 8—H (Schenk-Hil- REVISTA PĂDURILOR * Anul WL * 1986 * Nr. 2 63 de.brandt,; 1972) -și variantele AJ3, A 14 a căror ' compoziție este (în nig/* după cum urmează : - A 13 : KH2PO, - 150 ; MgSO. • 7Bl2O - 320; NH4NO - 600; KNO3 - 950; KOI - 100; Ca (NO3)2 - 650; NaH2POf - 60; chelat Mg; microelemente - Mai gara (N30K);  14 : KH2PO,-100; (NH4)£HPO4 - 200 ; KNO3 1700; MgSO4 . 7H2O-300; Ca(NO-), - 400 ( KCl - 50; MnSO4 . IHA) - 12 ; H3BOs - 4; ZnSO4 . 7ff2O - 6; CuSO4 .5H,0 — 0,03; Nâ2MoO4-0,07; Kl-0,4; CoCL - 0,025 ; chelat — MS —5 ml/L :: La mediile N30K, A 13, A14 s-au adăugat (mg/I) : Myoinositol 80 și respectiv 100 și 200; acid ‘ ascorbic10^14 ; thiamină HC1 6 —7; pyridoxină 1,5—2-; acid nîcotînic 1,5 ; panto- tenat de calciu 1—1,5; arginină 0,3—0,6; tyrosină 10; glicină 2—3; acid folie 0,5—0,6 ; acid param ino-benzoic (APAMB) 2 (la N30 K); uree și acid citric cîte 30—40 ; procaină 5; zaha- roză 20 000 In această fază s-a utilizat o balanță horim o- nală cuprinzînd, în diferite variante, citokinine (BA 0,6—3 mg/I în combinație eu 2iP 0,1 — 0,8 mg/1) și auxine în mîcroconcentrații (ANA sau AIB — 0,01 — 0,03 mg*/l). Acțiunea unui amestec de 2 citokinine, s-a dovedit a fi mai eficientă decît a uncia singure, fapt citat și in literatură la alte specii, în formule diferite (.Abdullah, .1984)'. b) In faza de alungirc a lujerilor diferențiați s-au folosit aceleași medii de bază (sau com- binate), în concentrații xnai scăzute \ 2 2 \ . .„.— x l cu carbon activ 0,1—0,2% (sau fără), lipsite de regulatori de creștere (sau în miero- cpncentrații).' • /- . Frecvent s-au utilizat variantele : A 13 tr. 1 (A 13 îndiluțiel/2 fără, auxine, cu carbon activ 0,1' %); A 13 tr. 3 (A 131/2 a? cu BA 0,1 mg/1, ANA 0,07 mg/1 d carbon 0,1 %) și A 14 tr. 1 (mediul A 14 cu'2 mg/1 adenosin, 0,5 mg/1 IPA, 0,07 mg/1 ANA și carbon), ca și A 15 (macro- 1 * 1 elemente A 13 ~ jp, microelemente A 14—j’, 2 2 cu BA 0,1 ppm, ANA 0,05 ppm și carbon 0,2 %). ' ' O preocupare majoră - a constituit-o rizo- geneza, urmărindu-se ase realiza pe două căi; „in vitro” și „in vivo”. în primul caz, s-au testat medii de cultură CU un conținut mineral * Abrevierile menționate în text an următoarele semni- ficații; BA = benzylaclenină — benzylaniiiiopurinn; 2iP = 6(y, Y-dimeth.vlalylainino)-putină; AIB = acid indolilbutiric;. AIA = acid indolilacetic; ' ANA — acid naphtilacctic; AIP -= acid indoJiIpropipnie; AG, = acid giberelic. scăzut, zaharoză 0,5 —0,8% și auxine în miem- concentrații (ANA, AIA, AIB 0,02—0,3 mg/|) pe toată durata fazei, sau în concentrații ridL ea te‘( AIB 3 10 mg/1, ANA 0,5-1 mg/1), pe o durată limitată (3 — 10 zile) după caic s-a procedat la transferul lujerilor . pe mediu tării hormoni. Pentru înrădăcinarea „în vivo” (experimen- tată ia pini și duglas) lujerii, obținuți pe eak aseptică, au fost pretratați - prin' îmbăieri iu soluții hormonale (24 h, la 7eC, în întuneric t Compozițiile celor mai eficiente pretrata mente (P) au conținut : ' Pi — AIB, 25 mg/1 și ANA 25 mg/I; P2 AIB 50 mg/1; P3 AIA 80 mg/1 și AIB 25 mg/1. La toa te s-au adăugat: procaină 10 mg/I, APAMB 10 mg/1, benomil 125 mg/1. 3. Rezultate și discuții Plan lulele obținute' din germinație aseptică S-au dezvoltat bine pe mediul utilizat (fig. 1 a, 1 b, 1 1). (Notă: materialul ilustrativ este prezentat pe PLANȘA). S-a constatat, la toate speciile, obținerea unor plantule viguroase în cazid geli- iicărit mediului cu amidon. De altfel prezența acestuia, în toate fazele culturii, s-a arătat a da rezultate hnue, «) în cultura rășiUbuselori s-a observat o mare reactivitate a meristemului apieal. Indu- cerea de muguri intereotiledonali și pe întregul apex (4 — 16 muguri pe fiecare (\xpJant; se realizează în 3 — 4 sii.ptămîni, sub acțiunea citii- kinîninelor. Cele mai bune formule nutritive și hormonale, în acest sens, s-au dovedit a fi variantele (în mg/1): LP-I cu BA 2,5 + 2iP 0,5 ANA 0,03 cu reușită (înmugurire) în 75% ->■ 90% din cazuri, la pin silvestru, și 90 % — 95 % la cele- lalte specii; N30K — 3 cu BA 2,1 4- 2iP 0,5 F ANA 0,02 avind in medie, 95% reușită la toate speciile; MCM-2 cu BA 1,5-r 2iP 0,8 + ANA 0,015 : 85 % — 95 %, Ia pin sil- vestru și pin negru ; A 13— 4 cu BA 2,25 t 2iP 0,5 4-ANA 0,04:90 — 100% lă pin strob și pin negru și 90% la pin silvestru și duglas; A 14-3 conținind BA 22, 2ÎP 0,5 și . ANA 0,018, CU 85 — 95% reușită la toate speciile. Aspecte ale acestei faze sînt ilustrate în figu- rile 3 și 10. Aceleași medii se pot utiliza în remul- tiplicări succesive (cu apariție de muguri axilari pe minibutași de diferite vîrste ea în imaginea din figura 2). Se observă că p combinație de două citokinine, în concentrațiile menționate, și o auxină (ANA) este favorabilă multiplicării. Transferul explantelor cu muguri induși, pe un mediu lipsit de regulatori de creștere, timp de două săptăinini, și apoi peunsuporf nutritiv CU carbon și stimulatori, a condus la alungirea tulpiuițelor (fig. 4 și 11). De menționat că duglasul are 0 creștere mai rapidă, înlesnind remultiplicări ulterioare atît prin nucrobutășiri 64 REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 1986 * M-. 2 tdifccesive cit și prin inducere de noi muguri’. Iu această fază de alungite (de 7 — 9 săptămîiii), cele mai bune variante.de mediu au fost A 13 rr. I H. mai ales, A 13 tr. 3 .și A 14 ir. 1. înrădăcinarea, „in vitro”, dificilă și importan- tă ni același timp (ea apare în 7—10 săptămâni), a scos în evidență, o exigență -specifică’privitoare la auxine. Astfel, cele mai bune rezultate (ex- primate procentual) smu consemnat, pe specii, in următoarele condiții de mediu : pinul sil- v t^tru: 80 %, pe o variantă Sommen-Muras« hige ( V"*)’ eu ll^ î pinul nejjru 80%. pe mediu Gamborg B5 vu 4 mg/1 și ANA 1 mg/1 pe o durată de 3 zile, apoi pe același mediu, lipsit de hormoni, și 75% pe MS f-^.' Vu ANA 0,05 mg/1 și AIA \ 3 / o,3 mg/I; pinul strob■*, 70% pe o variantă Knopp-Heller cu AIB 10 mg/1, pe o durată de 5 zile, și G5% pe mediul Gamborg (specificat nud sus). ' z , Metoda de înrădăcinare „in vivo” (cu avan- taje certe din multe puncte de vedere) a dat rdiultute bune (eonfiiiuiud preferințele hor- monale specifice) la toate cele patru specii în condițiile iu care lujerii au avut mininmm.3- 3.5 cm lungime Astfel, pinul .silvestru imegis- Hviiză 92% reușită, la prctu:i tu meatul P^, și 91 % Iu /%; pinul negru 92% Ia l\ ; pinul strei) 90% (la și 93% (la P2); duglasul 60- 65 % lU P, și P2). Aspecte ale înrădăcinării „in vivo” sint ilustra Le în figurile 7 și 12. Se observă deci, pentru pinul silvestru și pinul negru, eficiența auxinelor ANA, AIB și AîA, iu special în combinație;. pinul strob reacționează mai bine (atît „in vitro” eît și “in vivo”) sub acțiunea exogenă a auxinei MH. De remarcat că, după apariția rădăcinilor „in vitro”, procedîndu-se la scoaterea timpurie .i plantelor din eprubete și transferarea lor în vase eu apă, pentru 2—3 săptătnini, în condiții de laboiator, sub clopot de sticlă, s-a realizat o bună dezvoltare a rădăcinilor și o adaptare fAim pierderi la trecerea lor in ghivece (fig. 6 și 8). b) Cultura salcâmului a scos în evidență o mai mare și rapidă reactivitate organogenă. S-a constat at că germinarea semințelor pe un mediii (A 15), cu amidon 8% și acid giberelic (AGJ 0,5 mg/1, a produs plantub1 viguroase. Acțiunea bactericidă a tincturii de propolis, in unele medii, este interesant, să fie urmărită (ea arătîndu-se favorabilă și in cultura altor foioase). In faza de inducere de muguri mul- tipli și lăstari, mediile A 13 și Shenk — Hilde- brandt. eu adaos hormonal combinat (BA 2—' 2,2 mg/1, 2 iP 0,5 mg/1 .și ANA 0,02 mg/1) au dai rezultate foarte bune (în 2—3 săptămâni obținîndu-se 15—25 lujeri/explant) în toate cazurile (fig. 1). _ înrădăcinarea „in vitro” s-â realizat 100% (în 1—3 săptămîni) pe două variante de mediu (fig. 1») : Gresshoff-Doy eu ANA șt AIB cîto .0,3 .mg/1 (similar cu, metoda Chalupu, 1981) și pe varianta A 15. în primul eaz, apar rădăcini groase, calusate; în al doilea, se dez- voltă rădăcini lungi, ramificate, cu o mare capacitate, de adaptare la transferul în ghiveci. Plantele transferate în• .seră’ s-au aclimatizat fără pierderi, după o perioadă de 2—3 săptă- mîni de menținere în condiții de umiditate ridicată (fig. 17), 4. Concluzii — Deși speciile forestiere sint inai dificile în cultura „in. vitro”., (iu. special rușinoasele), cercetările de față confirmă că micropropagarea ■ lor pe această cale este posibilă. Țesuturile tinere, și dintre acestea apexul , de plan târlă, prezintă o plasticitate morfogenă mm mare. Ciclul complet de regenerare de noi plante „in vitro” este de o durată de 5,5 — 7 luni la speciile rușinoase; saleimul realizează fiecare fazii intr-un timp mai scurt (rizogeneza de pildă, începe după săpiamină). i ț — Diferențierea, de muguri, optimă, La rea- lizat .Ia toate speciile in prezența a două cito- kinine (BA 2—2,25 mg/1 și 2iP 0.5 mg/1) și a auxinei ANA (0,02—0,04 mg/1). Amidonul este un bun suport pentru ger- minare, multiplicare și înrădăcinare. — Prezența propoliaului a avut efecte bune ia salcîm; AG3 și carbonul activ au stimulat germinarea-, alungirea și înrădăcinarea acestei specii. — La speciile rușinoase, dacă multiplicarea se realizează pe mai multe variante de mediu, rizogeneza apare mai greu și numai sub acțiu- nea auxinelor cu efect specific (ANA sau ANA CU AIB în cazul pinului silvestru, pinului negru și duglasului și AIB pentru pinul strob). Dezvoltarea, în vase eu apă, a rădăcinilor tinere incluse „in vitro”, este comodă,• econo- mică și deosebit de favorabilă acomodării ulte- rioare a plantelor, la condițiile de vegetație din seră. —/La speciile rușinoase, pentru producerea rizogenezei (in special „in vivo”) este necesar ca lujerii diferențiați „in vitro’1 să aibă cel puțin 3—3,5 cm lungime. - La toate speciile, transferul plantelor in ghivece s-a efectuat fără pierderi. Aceste cercetări șî observații pot / pline bazele unor viitoare experimente și studii pri- vind alte specii. REVISTA. PĂDURILOR * .Anul 101 * 1986 * Nr. 2 65 BIBLIOGRAFIE A b dulIah, A. A., Ycvma n, M. M., John Gra cc, 1084 : In vitro organogenesis on Pinus brulia needles and shool tips. International Symposium „Plani tissue and cell culturi application io crop improoemenl", Olomouc, Gzech, 177—178 (Proceedings). Arnold, Sara, von and Eriksso n, T., 1977; A reoised medium for groivth of pea mesophyll protoplasts. Physiol. Plant. 39, 247-250. Bârfi, Magdalcna, 1983: Inducere de muguri și lujeri tn culturi de țesuturi „in vitro" la pinul silvestru. (Pinus syloestris L.). Al II-lea Simpozion național de culturi de țesuturi vegetale „in vitro”. ASAS, Pitești — Mărăcineni, Voi. II, 27-38. Bârfi Magdaletia, 1984: Aspecls of the vegetative mieropropagation 5;/ „in vitro" tissue oulltlrc in some coniferotis forest speeies in Romania. Intern. Symp. „Plant tissue and cell cultura application to crop Improvement". Olomouc, Gzech., 547—548. Bornman, H. Gh., 1981: In Vitro regencration potențial of the conifer phgllomorph. Syinposium on Clon.il Forestry, Uppsaln, Sweden, April, 43—56. Boulay, M., 1979; Propagau™ „in vitro" du dougl par mieropropagation de germinativii aseptique el cullure de bourgeons dormanls. AFOCEL, nr. 12, 67-75. Chain pa, V., 1081; Clonal propagai ion of broadleaved foraitrees in of/ro. Gommunicationcs iust. Forestaiis, Chehosl., voi. 12, 255 - 271. Gr&sshoff, P. M., D oy, C. II., 1972: Deoelopmenl and illfferentiation of haploid Lycopersicon escufentum (tomata). Planta, 107, 16-170. Margara, J., 1082: Bases de la multiplicalion nlgflalive. Les meristeincs et l’organogenhse. I.N.R.A., Versallles, France. H a n o i 11 a c, M., 1981: Perspectivei d'application da eul(ares d’orgaues „in vilro" ă la multiplicalion v/gflative du pin maritima (Pinus pi nas ier Sol.). Annalcs des Sciences forestihres, voi. 38, nr. 1, 55—70, France. Schcnk, U. R., Hildebra n dt, A.G., 1972: Medium and techniques for indaclion and groivth of monocofijledonoiis and dicolyledonous plani cell cuilutes. Gan J. Bot. Voi. 50 > 190-204. ,.in vitro” cullure of some forest specles The atni of the research was to investigate the organogenetic ability of sonie forest species cullured „in vitro” (Scota pine, biack pine, white pine, douglas-f|r and blaek locust) and to estabHsh the methods for obUbting uew rooted plantuts. Excised shoot lips, apex (for pines and douglas fir) and also short nodal segments (for bbck keustj tropi 5—7 weck-old seedlings wcrc used as inițial material. Variouș variants of basal nutritive media suppletnented witli a mixtura oftwo cytokiiuns (BAΗ2.5 mgiiaud 21PO,5—0.8 mgjl) and NAA (0.018—0.04 mg/1) produced the best proliferat ion of multiple asillarv and apicol buds. The diffcrenUated shoot, elongated on various transfer media-A 13 tr 1, A 13 tr 3, A 14 tr 1-wcrc indii idmilly rooted (with gnod results) by twn methods: „in vitro” (on media with various combinations of auxlns-for pi>ns and biack locust) and „tavivo” (after hormonal pretrealmcuts-F,, Pt, P3-forpines and douglas-fir). Using amidon 8 "’k instead of agar for all the stages of the cuiture we liad good results in the experiuients. The newlyrcgeneratcd plantlels wcrc transferred in the green-house. Revista revistelor A F Z: Viitorul blotehnologief! în : Allgcmeîno Forst Zeit- schrlft, MQndhen, 1985, nr. 12. pag. 253. Slntcm in pragul unei puternice revoluții industriale. Pe tăcute au apărut, de eițiva ani, noi tehnologii ca : micro- electronica (calculatoare, roboți, noua tehnică de comunicații) și biotehnica (folosirea pe scară largă a procedeelor biologice). Aceste tehnologii transforma economiile naționale, revoluție neazfi procedeele, produsele și sectorul de servire. Agricul- tura și industria alimentară- silvicultura, industria farma- ceutică și mari sectoare ale industriei chimice slnt ramuri care se transformă In mod radical pe baza noilor tehnici alo știin- țelor biologice. Viata urată că SUA și Japonia au ciștigat supremația hi lume in ce privește tehnologia genetică și calculai oarele, în ultimii 10 ani s-au creat In aceste state nenumărate Între- prinderi de biotehnologle și s*a investit mult capital. Și Uniu- nea Economică Europeană s-a orientat spre genetică și enzimologie, elaborlnd un program de cercetare șl dezvol- tare In domeniul agriculturii și industriei alimentare (dezvol- tarea unor noi bioreactori. îmbunătățirea tehnicii molecu- lare și a produselor vegetale, transmiterea informațiilor genetice asupra plantelor,- regenerarea celulelor, cercetarea relațiilor simbiotice Intre plante și microorganismele din sol). în ultimii 10 ttni S-a dezvoltat tehnologia genetică care face posibilă intervenția in structura moleculară, pulîndu-se. transforma microorganismele In scopuri industriale, Și sil- vicultura este un domeniu unde se poate aplica cu succes biotehnologia (plantele să consume mai puțină apă, să vege- teze In zone mai reci, să fie rezistente la dăunători). Pe Ungă aceste foloase deosebite, tehnologia genetică implică și anumite riscuri, Oamenii de știință se exprimă pentru evitarea inter. vențîilor în genele umane. B.T, Platine r, E.: Slut corespunzătoare țelurile silvi- culturii? în : ATlgemeine Forstzeitung, Wlen, 1985, nr. 4, pag. 77—78. La avizarea construcției unei centrale electrice pc Dunăre in Austria, s-au constatat uncie mutații In ce privește ponderea funcțiunilor dr producție și sociale ale pădurii, in sensul că arboretele nu mai slnt considerate bază economică de materie primă indispensabilă pentru industrie. Autorul critică această situație, fiind de părere că o tară săracă in resurse materiale trebuie să folosească mai mult lemnul, materie primă regene- rabilă și au pondere ecologică remarcabilă. De asemenea, consideră că tendința de Înmulțire a vlnatuîui preziniă un pericol major pentru regenerarea pădurii țn condițiile uscării ci, din cauza emanațiilor nocive. Trebuie înlăturate și acele daune create de proasta gospodărire, cum slnt: rănirea arbo- rilor ia exploatare, neexecutarea la timp a operațiunilor culturale, depozitarea lemnului în coajă. Păstrarea pădurii cu toate funcțiile ei trebuie să constituie cerința supremă a legii, In care sens noile modificări propuse gtnt salutare, îmbunătățirea codului silvic austriac se referă la promovarea arboretelor energetice pe teren agricol, reconsiderarea nor- melor de construcție a drumurilor forestiere, protejarea produselor accesorii (fructe de pădure și ciuperci), folosirea CU multă prudență a suprafețelor din fondul forestier In alte scopuri. B.T. AFZ; Sistem bloenergetle eare transformă rămășițele lem- noase din pădure in lemn de toc superior. Iu : Allgcmcine Forst Zeitschrift, MAnchen, 1985, nr. 42, pag. 1121. O firmă suedeză produce și comercializează un sistem bio- energetic complet automatizat pentru folosirea resturilor de lemn, care se compune din următoarele piese : utilaje mobile pentru defrișare, mașini pentru colectare, pentru tocarea, respectiv mărunțirca, tufișului și altor mărăclnișuri, penlru insilozare cit și o instalație de producere a energiei. Defrișa- torul se utilizează pentru lucrări grele, avind înglobată și o bandă de sortare. Kămășițele de lemn se adună Intr-o grămadă, unde o mașină de tocarc le preface In lemn de foc care se transportă, pe bandă, la uu cazati unde se produce In final gazul. Acest sistem, care funcționează In Canada, are o capacitate de 9 MW, folosește anual 15000 tone bioniaterial, economisind 3600 m® țiței. B.T 66 REVISTA PĂDURILOR ★ Anul 101 * 1988 * Nr. 2 Z PEfJTM APig/r/Ă ’NTA w SUL a OX/Zi fM SPECML NnO ' PE UM/2ITATE  'CEPEA OXLBENULU. W) s^(Ca^i f hoppmy . -pg PUC 0V2P CE Mn * Efemer~N [ Coata 6 JN SOC 6 Fig. 12. Exemplar duglas înrădăcinat vivo" (1 an). de ,,in 1 WE 'OPBT/A <+ I SULA ASE r^-) I NIVEL 'HAP ■* ÎL Eh CA AC. EO EL AC St -^-PE -^Sh AC NI l-t- A CUMUL HANȚA CCNSUMA Fig. 4. Schema 1984—1985. Abs Fig. 6. Alungirea F Fig. 11. Faea de ahingire pe mediu rădăcinilor indu- & A 13 tr. 3, se „in vitro” In vase cu apă (pin trob). Fig. 17. Plantă regenerată „in vitro', transferată in ghiveci in seră (1 lună de Ia transfer). Llebl. Se observî ■"oto A. Alexe) pi». 13, IWpc -in A specii vitro' : Planșă Ia arti> A 15. TOXICITĂȚII DE Nn " IGR DEMn SOLUBILI in sol > OOO peni)-pN * ■ZENTA MiCRCOPG- UTILIZÎND 09 : . * £>Îiid^^ I rÂCr°^ MR£ ACC^TUlĂZĂ CQNCFNrMTlĂ LA SU£Kl/S‘ HDBUDQ.P£r£Ă£A\ ^SL A Afn2* Si ALTE 'IMPLIEATU ALE fCONDIȚII DIN ROMÂNCA '.MoS*>IOO ' *J'‘-^r'n ' ppm !N SOL Sf Mn > loco p/nn ACESTSM FRUNZE I EXTRAS IN tM3C00N^ in 1-------U RH^ UENTEAZA * INDUCE CARENȚA DE Fe PLANTA , lm RĂDĂCINI I I* "c Tel,-) w frunze 2 U O R C ,0 ANTAGONISME reducerea peroxidazei R E. A l REDUCEREA FOTO SINTEZEI ionice case buc LA REDUCEREA ABSORBȚIEI SI Si N/VELf Uf DUSE IN FRCNZl —------—HsM —--------’Zd(-)-. • Ca(-) . * FAVORIZEAZĂ ABSORBȚIA Fg™ CAPE RAMiNE NE UTILIZAT DE PLANTĂ DIN CAUZĂ Mp u f T I R£DUC£R£Ă‘EXC£S» COMPAS- • USCAREA ABSORBȚIEI APA Si !N TARE fOi SOLULUI fr^3 I DEFICIT DE OXIGEN IR SOL RED ACID (LUTAM/C DE Ca REDUCEREA SUBSTANTEU ’ PECT/CE EAVIWZĂPEĂ M/COZ££0ff cEDArocysns fiaBows REDUCEREA FRUCTIFICĂ- TEILOR fNFLUENFEĂEl •METABOLISMUL AZO/ULU! INHIBA TRANSPIRAȚIA RED. TRANSĂ ----- FRUNZELOR A ABSORBȚIEI N NIVELULUI DIN FRUNZE "i Si'h — ■5 H Nai-) -------- CONCENTRA- POT ACUMULA ȚTEl /N !N FRUNZE FRUNZE SE REDUCE NECESARUL PLANTE! PENTRU UNELE ELEMENTE CARE SE SE REDUCi NECESARUL PLANTE! St SE MODIFICA NIVELUL fitiMCZ&Ă #££/£££&¥/ ZA. A W/ PĂTȘGZNI S! Ni IN RĂDĂCINI HUIT MN/f’ fĂ ELIMINE H f/N FRUNLE Ci RĂDĂCINI MAI ALES LA TEMPERATURI NAI SCĂZUTE) SE REDUCE SfNFZZA PROTEICA SE REDUC CREȘTERILE CRESTE "absorbția •Wt -t- ESTE POSIBILA APAP/TIA TOXIClTĂTH DE Ca Sl Nil SCADE Ori SOLULUI -^-CONDIȚII PENTRU ATĂRfTM TOXICIF^Ii Ăl3* conexiunilor in cazul toxicității de Mn1* !n stejar pedunculat și gorun, sugerată de cercetările din orniin sau conținutul in țesuturi; (+) crețtc.ț—) scade, constatări In cursul cercetărilor (Original A. Alexe) I-ig. 5. Simptonie de nanism obținufe In inoculările puicJUor de gorun, cu mî- coplasnia clorozei asterului, prin vectorul Macrosiries laeois. Stingă; planta martor, (Foto P. G. Ploaie șl M. Ionică). Analiza sisfemică a fenomenului de uscare a cvercineelor și cauzele acestuia (V) Dr. ing. A. ALEXE Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice în acest articol se prezintă sinteza principalelor rezultate ale cercetărilor de detaliu (Alcxe și colab. 1985)* care au contribuit la o mai bună ințelcgci e a cauzalității fenomenului de uscare a stejarilor aparținlnd speciilor Quereus robut L. șl Q- pelruca Llebl. Articolele anterioare* privind analiza, au fost publicate In numerele 4/1984, l/l 985, 3/1985 și 1/1980. C. PRINCIPALELE IIEZVLTATE ALE CERCETĂRILOR DIN 1984—1905 1. Perturbarea procesului da nutriție 1.1. RclațiUedinlreelementelechimicedinsolțicric din frunze. Problema Interpretării analizelor <1° sol și frunze. Conținutul solului, In elemente chimice accesibile plantelor, joacăun rol esențial în nutriția minerală a acestora. Aprecierea acestui conținut este confruntată Insă cu o serie de probleme uerczolvate în stadiul actual al cunoștințelor. în primul rînd, cuantumul elementelor accesibile plani ci se apreciază tn funcție de cantitățile extrase cu ajutorul anumitor substanțe chimice șl se crede căacestc cantități stau la dispoziția plantei. Datele aduse în sprijinul acestei ipoteze nu slnt suficient de convingătoare. Tehnicile mai noi, bazate pe extrageri mul- tiple (Thompson ș. a. 1977) sau culturi intensive(Christcnson șl Doll 1978), sint promițătoare, dar aplicarea lor în practică este extrem de dificilă. în al doilea rînd, cuantumul formelor accesibile plantei depinde de un mai e număr de factori, printre care im rol major II au umiditatea solului, temperatura acestuia, antagonismele ionice din soluția solului, competiția ionilor pentru locurile de adsorbție, starea de Vegetație a plantei, la care ar trebui adăugat si controlul genetic al acu- mulării în plantă a unor clemente (Gerloft ți Gabelman 1983). în al treilea rînd, ..scările" dc apreciere a gradului de apro- vizionare a solului cu formele accesibile (de fapt extrrcinbile lu anumite substanțe) nu pot fi aplicate declt la specia si sub- stanța extractabilă folosită, pentru care s-a întocmit scara respeethu. Datorită acestor dificultăți, pentru a aprecia gradul de aprovizionare a solului, cu clemente necesare nu- triției, am recurs Ia valorile medii ale unor soluri considerate etalon și în condițiile cărora stejarul pedunculat și gorunul se găsesc fn limita superioară O productivității mijlocii, fenome- nal de uscare este absent iar concentrațiile de Al“+ și Mn2+ nu ajung la nivelurile de toxicitate (vezi 1.2 și 1.3). Nivelurile solutui etalon pot permite o caracterizare relativă a gradului de aprovizionare a solurilor comparate, în sensul că pentru valori egale, sau mai mari decit cele etalon, se poate admite că solul comparat este Cel puțin suficient aprovizionat in elementul respectiv, fn timp ce nivelurile situate sub valoarea etalon sugerează o aprovizionare redusă, care ar putea chiar determina carențe Ia nivelul plantei. Prezentăm mai jos nivelurile elementelor extraclahile, ale pH și humusului in primii 60 cm ai solului cvercctelor tu • Cercetările de detaliu din 1984—85 S-au efectuat tu cadrul unei teme de cercetare a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice fii responsabilitatea autorului. La aceste cercetări au colaborat: dr. P. G. Ploaie, dr. doc. Ana Hulea, dr. doc. Val. Severln, dr. M. Tonică, biochim. Evellna Budu, dr. Em. Romașcu, dr. Aurelia Crișan, biolog Sanda Oprea, dr. ing. M. Cava, ing. V. Pașcovlci, chim. Doina Băluică, ing. Magdalena Bîră, chim. Letiția Țigănos, chim. Bcatrlce Kovacskovlcs, biolog Simona Kupfcrberg, chim. Crislina Konnert, dr. ing. V. Konnert șl chim. Aurelia Surdu. Modul în care se pune problema, în cadru) acestei analize, aparține autorului și nu angajează, sub raportul interpretării datelor, persoanele menționate anterior. NOTĂ: materialul Ilustrativ este prezentat pe PLANȘĂ. curs dc uscare, comparativ cu media solurilor etalon : Element Amplitudinea valorilor (ppm) Sol etalon (ppm) N (total) 820 - 2375 1540 P 7 -66 35 K 58- 216 85 Gn 163-4000 1820 MS 130-451 380 B 0,31-11,74 40 Na 27 • 56 35 Al 7,3 -260 11.2 - 141 42 Mn 25 Ee 0,16 35.2 28 Gu 4,3 -9,8 5 Zn 2,0 -12,3 5 Mo 0,18-0,23 0,2 Gr 3,0 -4,4 3,5 Go 2,3 -3,8 Ni 7,3 -8,6 8 Cd 11,52-0,72 0,6 Pb 12,3 -15,5 1,2 pH 4,27-6,28 5,4 humus (%) 0,89—4,37 1,8 Datele se dau in părți per milion (ppm) substanță uscată sol iar extragerea s-a făcut In următoarele substanțe : ATt — metoda Kjeîdahl; Ga, Mg, Na și Mn tn acetat de amoniu 1 n Ia pH = 7; Ni, Gu, Gd, Go ți Pb in 1 n HC1; Zn tn 0,1 n IIG1; P In acetat lactat dc amoniu, B In apă. Alin KG1; Fe în acetat de amoniu pil = 8,5; humus în bicromat de potasiu și acid sulfuric iar pH în H O. Examinînd în mod corespunzător nivelurile solului etalon cu amplitudinile prezentate mai sus șl datele din 32 arborele de cvercînce cu fenomene de uscare am ajuns la concluzia că solul arboreteior de yonm și stejar piduncvlnt cu fenomene de uscare este ta mod frecvent acid-pulwnie acid și are un conținut redus de humus — mai ales în goruneto situate pe soluri cu substraturile sărace ta calcar Prcdcmlnă golurile cu aprovizionare redusă In N, P, Co, My (mal ales pe calcare), II, Nn, Zn șl Pe (mnf ales pe calcare) ce pcate conduce Ia deîi- chulnceslora Insol șl In apariția unor carențe lanivelul plantei tn condițiile nefavorabile absorbției. în mod frecvent Mn”' și Alw ajuny la niveluri toxice. Deficiența de Mnestemalrară. Nivelurile de Gr, Co, Ni, Cd șl Pb se mențin — după datele dta literatură (Dnvles 1980, Băjeseu șl Chirlac 1984) - sub nivelul concentrațiilor care conduc Ia toxicitate. Analizele foliare (iulie, frunze din partea superioară a co- roanei) nu au dat rezultate încurajatoare, ta ceea ce privește aprecierea cuantumului substanțelor nutritive din soi, acco_ sibile plantei. Una din marile dificultăți este și varlnbilitatea mare., atît la nivel individual(s%: 3 - 24%) cit șs între in «livizi (în cazul loturilor de 10 arbori, coeficienții dc variație au valori piuă la 20% pentru N, Mg, S, Cr și Ni, 21 — 40% pentru P, K, Cu. B, Nb. Al, Mn. Fe, Zn, Mo și Cd : peste 40 % pentru Go, Gu. Si șt Pb) (Alese t084l Exeeptlnd Al șl Mn pe soluri acide, nu sa țjâsit nici o con- cordanță Intre conțimilul elementelor dîn frunze (mit in arborii npurrnt laaAmșl cit șl hi rri iu curs de uscare) și cuan- tumul fracțiunii extraetnbllr din *o|. Această discordanță se explică prin multitudinea tactorțlor care determină absorbția, din sol, a substanțelor nutritive. Concentrațiile diferite în frunze «.t explică și prin aceea râ tatu potențială a absorbției unor inul, dc către plnnîă, este adeseori mal marc decit rata la Care acești ioni -.epnf deplasa In voie spre rădăcină (Nyeși Tinker 1977), de unde rezul!.'; deficitul ionilor In rizoslcră șl descreșterea absorbi lei cura se accentuează în situația dez- REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 1986 * Nr. 2 67 voii firii insuficiente a micorizeJor, mai ales 1% cazai fos- forului. f Analizele îoliotc s-au dovedit hisă foarte utile pentru punerea In evidență n diferențelor in statutul de nutriție a arborilor ț In curs de uscare, în comparație cu eci aparent sănătoși. Numeroase analize, cu medii și diferențe verificate din punct de vedere statistic, au scos în evidență faptul că, în genera], frunzele arborilor în curs de uscare înregistrează un deficit în N, Mg, S, B, Na, Fe, Cu, Zn ți Si și un exces de Al și Mn. în cazul P, K și Ca rezultatele slnt diferite ți, în unele situații, pot apare concentrări ale acestor elemente la nivel foliar, ca rezultat al perturbărilor metabolice, a transiocării și reducerii absorbției, că urmare ă reducerii necesarului plantei cauzate de factori limitativi — așa cum s-a constatat și la alte specii (Bouma 1983). Se remarcă in mod special deficitul mare de Si (32-63%) și Fe (21-37 %). Lipsa sili- ciului reduce considerabil rezistența arborilor la toxicitatea dc Mn si agenți patogeni (Warner și Roth în Lăuchli și Biclcski 1983) iar cea dc fier determină reducerea fotosintezei (Sandmann și Boger 1983). în condițiile toxicilății de Mn s-a constatat, la nivel foliar, o reducere a N, Fe, Si, Mg, Cu, Zu, Ca, S, B, Na și o creștere a Mn. In cazul toxicității dc Al, In frunze are loc o scădere a nivelului P, K, N, Sî, Mn, Zn, Cu, S, Fe și blocarea P și Fe In rădăcini. Implicațiile defici- tului diferitelor clemente pot fi urmărite in schemele din figurile 3 și 4. Trebuie suMIntat, în mod deosebit, că acumularea de Mu in plantă și reducerea Zn, («, B șt Na favorizează dezvoltarea ciupercii Ceralocytfis roăorfa (vezi-3.1). 1.2. Toxicitatea dc aluminiu Acțiunea toxică a ionilor de aluminiu (Apr) a fost mențio- nată, prima dată, de Miyake In 1816 iar Pelisek (1947) are meritul de a fi atras atenția asupra pericolului-acestei toxi- cii Ați pentru plantele forestiere. Detalii asupra problemelor toxicității de Al pot fi găsite în sintezele ini Segalcn (1973), BoUard (1983) și Kîuzcl (1983). Principalul efect toxic al Al3* este blocarea P la nivel radicelar șl reducerea absorbției unor importante elemente necesare creșterii plantei. Acidifi- erea solului este o cor, di ț ie necesară, dar nu suficientă, pentru apariția toxicității d e A1^ fatruclt există soluri acide în caro nu poate avea loc o acumulare a rațiunilor dc' aluminiu, dato- rită prezentai fosfatului de calciu [Ca^PO).^ care imobilizează acești cationi prin formarea fosfatului do aluminiu (Goleman, Troup și Jackson 1960, Pratt 1961). Acidificrea sulului este rezultatul unui complex de faotori dintre care menționăm ploile normale ce produc levigarea treptată: a calionilor de K*t Ga2*, Mg!!" și înlocuirea lor tu seceta'din sol, activitatea microorganismelor -și! natura> vegetației. Am constatat că la începutul sCZodulUi do vegetație, apoi fa iulie —august și octombrie, in solurile arboretelor dc ev erZinec predomină azotul nmoinaeal (NH +) pe; caro acestea, slnt obligate să-l consume; eliminînd 11% ceea ce duce fă aeidifîere. Conținutul ridicat de tanin dm rădăcinile cvcrcineefor con- tribuie probabil și'el la aci di fierea din zona rizosferci. Aceste aspecte ne determină dea considera cvercineelc x-a'specii care nu ameliorează solul cl dimpotrivă determină acidi- flerea iul, Concomitent cu Rungc (1984) noi am constatat că, în special in gornnete, nivelul Al3* nu se corelează eu pH și depinde de cuantumul cationîlor de Cai+ din sol. Existența toxicității de Al®* jrt evcrclncc ne-a fost sugerată de. concentrațiile mari- de AI și P in rădăcinile arborilor In curs de uscare, în arboret ele pe soluri acide, unde AP* are valori de peste 80 ppm. Aceste concentrații depășesc 1 (100 ppm Al șl 1300 ppm P față de 300—100. respectiv 600 — 800, la arborii fără semne de uscare, pc soluri avind sub 60 ppm AP*. Im arborii avind concentrații mart de Al, Iii rădăcini, cele'diu frunze depășesc 100 ppm. Concentrațiile maxime de AP+, găsite in solurile noastre din gorunetr, ajung piuă la 735 ppm (Al extras în 1 tr KQla pil * 4,3)ln pădurea Șendriceni — Doroboi. Pentru verificarea concentrației la care apare toxicitatea de Al3*, puicți de stejar pedunculat, gorun .și stejar roșu (Q. rulm L j, în primul an de vegetație, nu fost introduși pentru un timp limitat (25 zile) in soluții nutritive, Muras- hige — Skoog (1902), avind diferite concentrații de aluminiu, în condițiile acestor an Iuții, toxicitatea de Al3* n apărut, la gorun, la couccentrajii de Al3* > 80 ppm și s-a manifestai, după 4B bre, prin neerozarea vinurilor la rădăcina principală și cele secundare (fig. 11. După 4- 5 zile au dispărut rădăcinile de ordinul 2 și 3, rădăcina principală prczeutnid Icnonlciml de „chelire” (fig. 2) cunoscut la plantele agricole aleclalc de Al. I.a couceidrațiili de peste 230 ppm, au apărui pete pe frunze iar uscarea s-a generalizat la 1650 ppm. S-a remarcat. Iu puie ții testați, varlobilitaie individuală mnre privind rezistența ia acțiunea Ai, ceea ce sugerează posibilitatea selectării unor genotipuri rezistente la toxicitatea-acestui element. Puieții de stejar .peduuculat s-au uscat la 950 ppm iar cel de stejar.roșu fa 1650 ppm, concentrațiile in frunze, la.acesta din urmă, ajungind la 1430 ppm iar în rădăcini 16304 ppm. Speciile testate se eșalonează in următoarea ordine des* crțsclndă, sub raportul rezistenței in toxicitatea de AP*: stejar roșu, gorun, Stejar pi (înm uiat — ceea ce explică lipsa .’fanonwh'Șlbltflt uscare in-planlnlille (71)1*180! uni) de stejar roșu care, vegetează alături de ede de gorun sau stejar peddi; culBt, In condițiile aceleiași concentrații mari de Al3* (pădurea Mociar — Gurghiu, pădurea Rădești — Mihăeșli Muscel). ' P. G. Ploaie a investigat, prin microscopic electronii ă de transmisie și inalțft rezoluție, uitrastructuro rădăcinilor apar- Unind puieților de gorun, ținuți în soluții nutritive cu și fără adaus de Al. în condițiile excesului de Ai3* s-Ou observat alterări majore la nivelul nucleelor din celulele floemiceși cele ale- pareiiehlnului florinului și xllcmulul unde o pur precipitate electron dense, care reprezintă' preclpltărl de Al pc cromatină (bogată în P) ce rezultat nl faterseejiunii cu 1’. în apropierea nucleelor cu astfel de structuri van»! observat prezență n numeroși peroxizomî care explică nivelul ridicat al catalazei la arborii intoxicați cu Al3*. S -a' mai constatat O ingroșărc puternică a peretelui celulelor radicularc, fapt CC explică îngroșarea pivotului Ia puieții ce vegetează fii condițiile excesUlui de Al1* in sol. care, se deosebește nct.de îngroșarea din regiunea coletului, dalorată autorccepării. Distrugerea crcmatfael din nucleu.are consecințe directe asupra repieării ADN șl a sintezei protebielcr la niv el eelulnr l iznalitău a pcuUu prima dată a corpusculllorde Al3* electron dense la nivelul nucleului are un caracter de noulale. pină acum fiind cunoscut, la nlte plante, doar faptul că aluminiul acționează la nivel nuclear (Clurkson 19C5, San pson ș.a., 1965, Morimură șl Malsumoto 1978, Morimuru ș.a,. 1978, Malsumoto și Morirhura 1980). - Consecințele toxicității dc AJS* la cvercincc se prezintă in sebema din figura 3 și Constau In ; inhibarea cieslerii rădă- cinilor, care duce la formarea unul sistem iiidicilar trăsant, de unde rezultă reducerea rezistenței la' secetă Ș> înghețurile din sol; provocarea carenței de J’, reducerea absorbției de apă și'a ionilor de K, Ca, Cu, Zn, Fe, 8 și Si care arc drept urmare favorizarea agențiilor patogeni și reducerea creșterilor. Prin multiplele safe implicații inslcitatcu denluniinin Ia cver- eiuee opurc, după secetă, ea al doilea factor abtotic major care duce la dezechilibrarea nutriției minerale. Toxicitatea de aluminiu nu exclude existența toxicității de maiigan'(Mn1*) fapt pe care 1-aiu constatat în citeva păduri de gorun. Interdependența dinlrc aceste toxicități este, de altfel, cunoscută la alte plante, de peste două decenii (Rees și Sidrak 1961), ambele toxicități ac ț ion in d, in con- diții naturale. 111 mod lent și periodic, in funcție, de'rcgtmul umidității In sol. Toxieitatea de aluminiu este mult mal frecvență In gorn netele CU soluri acide, pseudogleizale, și apare alunei clnd pH < 5,5 iar Ca3"' < 3000 ppm (fljn substanța uscată, extras în CHjCOONH^ 1 n la pH — 7) și poate avea loc piuă la pH « 6,1 dacă Gaî+ nu depășește 1B0 ppn>. Posibilitățile de combatere ft toxicității de -aluminiu hi pădurile de cverclnee constau, în primul rind, în înlăturarea, in limite posibile, a cauzelor ce' duc la acîdificrca solului, în : agricultură fenomenul se combate prin amendamente calcice JCaO— oxid dc calciu (var) șiGa8(POt)2 * fosfat de calciu)- 1.3. Toxicitatea de mangan , Acumularea de Mn în plantă, care duce la formarea unor precipitale (mai ales la nivel foliar) provocind pete și necroze, esîc cunoscută' de mult timp In agricultură, în special în culturile pomicole amplasate pe soluri cu podzolirc argllo- ilUvfaH। (Băjesou și Chiriac 1984), -im 68 REVISTA. PĂDURILOR * Anul 101 * 1986 * Mr, 2 Toxicitatea 4e Mn** este favorizată de acidlfierea solului și de un regim alternant de umiditate a acestuia, fiind mult lîiai frecventă in stejărcte declt Tn gorunctc. Toxicitatea tfc jmmgnnl:: everelner are multiple implicații care se prezintă detaliat in seheinn din figura 4,fiind unul din faetorii majori ce . favorizează inieozele proi orale de Ceratocffetîir toboris (vezi ..șl- 3.1). i 1 — ■ 1 Datorită caracterului ei flucutuant, toxicitatea de Mn este mai: ițreu de pus tn evidentă la cvcreincc. Concentrațiile de Mu'* tn sol, de peste 1110 pp» (extras în acetat de amoniu 1 u la pH « 7>, și cele de peste 1000 ppm tn frunze atestă, tn.majoritatea cazurilor, prezenta toxicității acesltii clehient. In condițiile soluțiilor nutri live-Murashigc-Skoog. eu diferite concentrații de Mn, toxicitatea S-a manifestat prin necrozarea vîrfuriior rădăcini, ia con centrații de pesi c 1 oo ppm, ordinea descrescătoare a r(-zislcnței speciilor testate (puieți in prtmul au dc vegetației flirtd : Stejar roșu; stejar peduncuiat; gorun > Hezîstrnpi mai marc snsteJarului peduueulat 10 toxh-ItatCu de Mn'h este stlins corelară cu rezistenln acestuia In excesul de apă în Sfllt nf .li. liste- aproape cert Tă speciile cave Tezistă lă extCsuj de apă S10t tolerante:la toxicitatea dC'Mu^^ fR'obsdU șl Loncrgaii 1-970),' această toleranță cxplicîndu-sc prin captivitatea aces- tora de a permite difuziune,: oxigenului prin spațiul inicr- colular (Annskong 197H, Smith șl Hecs 10*9)'și apoi prin acest spațiu în jos, către suprafața rădăcinilor, lăcind posibilă dezintoxicarea prin oxidarca Mn-'* în Mn8*:;(Wooihous'e 108!}), ța condițiile existenței toxicțtâlU. de Mp*'1'.am con- șfâț^ț că Tn frunzele arliprilor de cverpliiee, in cprs de uscare, tăp&tțdî iITiitre (I'e -f WA* CbI.Mu -scâdesuli 5, apar carențe Ob diuiștrc, rțflecfmd excesul • ■ J GnmWwejț .MXițțtalil de Mn1' este dificilă .și, macest Sfopr se tpTpscsc hi 'special amendamente caico-magn’ezieue (dbtolnituț,sari; calcarul dolomițfc) său asocierea. anicnda- iri^ulnjul ealcic cu. săruri doMg, aduclndu-scsolul hi un pil în jjir cte ff(Băjescu șl Chîriac 1984). Tii,cazul cvcreiheelor. ăpcChibl va trebui pus. în' primul rînd, pe drenarca solurilor cărei' p;rin slrUctiira',lor, ocazionează stagnarea apei , timp fiii^iii^ țiiceputulsezimuluf de vegetat’c (stejăretc). l,.4..Conlinulul unor melabolili primari ei setundari. fl al ]Ul^ tațbșlqn/e de druclură î/l frunze. i. i Cercetările, privind acest aspect: s-au efectuat la arbori de gorun (Q. pelraea asp. potyearpa) din pădurea Roman — BarOOlt. Arborii, tu curs-dc uscare, prezentau simptomelc toxicității deMn*tșl Al^filnd, tii același timp, infestați cu Ceralooystis roboris șl organisme dc tipul' mlcoplasmelor (MI.O). • ' Exccptind conținutul dc celuloză și alanină, Ju:arborii iu curs de uscare s-au consta lat următoarele modificări; semni- ficative din punct de.vedere statistic șl care reflectă pertur- bări memliolnc importante : reducerea clorofilelor (a - cu . 24,2%, b — cu 36.4%), a earotenclor (dc 4,1 ori), a zahă- rnzei (cu 28,6%), a acidului glutamlc (cu 29%), a activității pccoxidazei (3,3 orii l meșterea la totul proteine (cu 38,7%). n activitățiicatalazci (de 2.4 ori) a amidonului (dc 7 ori), Cercetări efectuate .la alte plante infectate, cu «genți patogeni, explică creșterea proteinelor ca încercare a plantei- de a' se apăra (Craker și Starlniek 1972), fenomenul fiind și o particularitate in cazul prezentei MLO, care perturbează tronslocarca din floem (l'loaie 1981). Reducerea-clorofilclor Și earotenclor se corelează CU existența carenței de Za Și Cu. Pe de altă parte, creșterea prelungită pe seama azotului amo n-Incul (vezi 1.2j poale duce la pierderea clorofilei, degradarea . structurii cloroplaslului Și descreșterea ratei nete a foto- SÎnlezcl (Puritch Și Barkvr 1967). Scăderea considerabilă a. activității peroxidazei indieă un deficit de Fc și un exces de Mii (Bar Akiva 1961, 1984— citat dc Boiiriiâ 1983} care există la arborii analizați. Activitatea mai ridicată a catglazeî — ca reacție de apărare a organismului- este in.concordanță, cu numărul mare de peioxizomi, (vezi 1.2) in condițiile toxi- cității de Al8’, ciizima fiind localizată in aceste organite (Tolberl ș. a. 1968 - citați de Sandmann și Borger 1983J, Esie posibil ca, hi faza mal avansată de uscare, activitatea catatazei să scadă, ca urmare a reducerii capacității plantei . de n reacționa la stres, fapt ce ar explica valorile mai reduse găsite de l atrina (19611— în Mnrcu 1966) la' arborii In CUrs'de uscare. Acumulările mari de amidon. In frunze, con- cordă cu deficiența deP (Marinos 1963, Harold ș.a. 1976 citați de Moorbv, și'Bcsford 1983) și ar putea fi puse și-in legătură eu .prezegla .MbO cmc ar li posibil să nu permită translocarca. stibsiunțelor ce.. rezullă 1» urniși hidrolizării amidonului. 'Reducerea aeidiilui zluiamic poate, fi pusă dc asemeni iii legătură eu prezent ti Ml O, condiții in cnreaccasța scade (vezi Pipăie t98lj. .' ., ș-ju . . ■' Terturbările metabolice, ta arborii iu eurs up uscare, apar astfel ca rezultat al dereglării nutriției minerale și miivităiii agențilar patogeni, . :. , . ' . ., ‘ = z "1,3..'Reducerea 'aparatului'[otiar ți unde car aer Rustici ițUJr- J'oldr/tce.'.cai'e'reflectă perturbarea nuliifid. : . . . ' . I .a.îinlo.t, a cile 10 arbori aparent sămitoși.și zece In eurș dc'uscafc'fgorun, 45 ani, diametre in jurul a 20 cui la s-ă'determinat, raportul dintre suprafața aparatului foliar {Ff și cea’â cămbinlui (CVtrmich'iuipi.-.l.a mberii aparent sănătoși (S), raportul FjC- c^ij. 12,00- i. 2,50 iar la cei in curs .dc'uscire (Gj, "7,4.3ii 1.43, valorile lui 1‘ ții,ud 56,98 ± 6 ,9'inr ,Ta .5 si 3'2,5ff'± 3,țt.ju .1'., Disproporțiile dintre S șț ț’f reflecta, iii mod cvirlei^ț, existența unui dezechilibru fiziologic. "• .' '. ... .. . -i. Iiiternp.iluriTc.^cțirtp-.și dispunerea frunzelor in rozetă eslc specifică arbor/Ior.mdc'.uscâre și se corelează cu deii- with oaks decline. Thpre are not yet acid rains attested (pH<4,5) in iiomniiiu oak forests. Ceraioi'iistisrobvris Georg. etTcod. is tho mainfungus involved inoakdie-backbutit sccms to be not loxigcnic and îLs pathogericitv depends on nutrițional status of the trec. The presence in România of Ceralocystîs fagacenrum (Bretz) Huni bas not been proved but some saprophytjs specics of Chalara have been identifîed. For the firsl time C. roboris has been lound on Castanea saliva trees and Chalaropsis sp.and Thielaviopsis sp. on oaks. Erivinia quetcitia idcntlfied in the USA in 1967 sccms to be the same specias described 1>J' Georgescu et Alexandru In 1951 under t he narne of E. gnertirola but its pathogenieity cannot be proved. A double woy experimental transmission of the rnycoplasiua like orgtmîsms (MLO) has been perfermed from barley and Finea roșea to the scedtlngs of Q. pelraca. The symptums indoced in the oak infecled scedUnds are charac- 1 eristic for MLO discases (fig. 5). Seveiitcen phyto and mycojihagy genera of neinaludcs have dislurblng effects on oak rools. cveremulor, InțrucU MLO provoacă cele mal grave boli lo plante și animale (Ploaie 1973, 1081). Modul in care acțio- nează MLO asupra plantelor este puțin cunoscut, fiind Insă cert că ele produc perțubări la nivelul Boemului, ceea ce are repercusiuni asupra translocației, in 1985 P. G. Ploaie șl M, Ionică uu reușit să transmită o niieoplasmă cunoscută — micoplusma elorozei astcrulul — izolată de la orz, prin vectorul Macroatetes laeois (o cicadă) la puieți de gorun șl să efectueze o dublă transmisie a MLO (necunoscut) do la gorun și stejar Ia Vinca roșea (plantă tropicală perenă) șl de la aceasta pc puieți de gorun , prin iutei mediul unei punți de cuscută. Plantele sănătoase, ia Care s-a transmis MLO (puiuții de gorun și Vinca), au reacționat In uiod pozitiv la testul de culoare Dicues, probîud prezența acestor organisme, și au prezentat in aceiași timp forme de nanism șl reducerea puternică a dimensiunii Irimzelor (fig. 5). Efectul negativ ai MLO, asupra dezvoltării puiețilnr de gorun sănătoși șl cultivați In ccndiții de mediu i-ontrolnt (seră), demonstrează că MLO, spre deosebire 66 ciupercile vasculare șt bacterii, se poate instala pe plante sănăitiase, dacă există im veetor dc transmisie. Se pare efi MLO nu tui nevoie da o predispoziție n plantei In infecție cl la o „preâL- pozîHe“ a ecosistemului, în sensul creării unor conuiții favo- rabile pentru dezvolturia vectorilor șl a plantelor rezervor natural de MLO, Cercetările, privind rolul MLO in uscarea cvercineelor, slut, Jn prezent, continuate. 2.4. ttematozii Din analiza a 102 probe de sol și rădăcini s-a constatat că, electivele medii ale populațiilor de nematozl înregistrează in medie, 218 bnc/560 g sol, la arborii in ultimul stadiu de uscare, 387 Ia cel cu uscare medie și 376 la cel aparent sănă- loși. S-au identificat (Etn. Homașcu) 44 de genuri dintre care 12 fltofage : Crlcoiiema, Crieunemoides Dlphtharophora Heli- rotylenchus, Longidorns, Paralylenchus, Psilenchs, Roty- lenchus, Trichodorus, Tylcnch4, numărul de lujeri; j’5, numărul’de frunze;: ^ forma rădăcinilor. > Rezultatele prelucrăm datelor**) obținute pniraceste determinări, efectuate după analiza simpla- a variantei, sau folosind'testul de inde- pendență (criteriul z2), șinf. prezentate în ta- .belelețl^r?. , , în privința djnmetreloi .puieților la- colet, dat de prezentate. . în • t itbelul;. L arată i că to ate diferențele sînt foarte tsemnific&tive, din punct de vedere practic dovedindu-se'influența gra- diiluî de umbrire asupra preșterilor'în diametru ale puieților de fag, aflați în' primul au de ve- getație. ....• Pentru puieții aflați în cel de al doilea an de vegetație, diferențele rănun foarte semnifica- tive între variantele Fi (60%) eu Fa (25%) și Fa i-10%) cu rB (60%), dar au devenit ne- semnificative intre variantele Fj (60%) cu Fa (10%) — tabelul' 2, de nude rezultă că, în ce privește creșterea'un diametru, ''gradul de umbrire de, 40% reprezintă pragul limită) - **) I a instalarea și urmărirea lucrărilor am primii im sprijin prețios din partea ih;{. Alexandrina Botnan. ...... .. Prelucrarea., datelor s-a efectuat ntrttniclc- cii- In literatură {Qiurgiu,.(ț972|.,..;„ibn fol la, concluzia potrivii căreia, pepinieră) fagul n n« trebuie să depășească 25 --30% trebuie umbrire nu de UJJ ! Tabelul l ■I I >, . i . : : : ......... ■ -« Semnificația diferențelor ștabilitțpr/n leatul t,uip<‘(Variantele experimentali-,' ref^ltoare la influența gradului de umbrire asupra«UatnMnilni hi eo'Ui'(imn),tfupd pffmtif an de vegetație \ arian la (grad de umbrire) ăilii;’! li , Difereiița față de varianla -r ' * “ P i-i/i.i ’ 'V, (25%)' I .51.1,4.2 • ■ ■ ; •. - {,% jL !***' 2.4»** % (40%) 3,1 — :-rt' 1. V, (60%) . „am .. DL 5% = 0,51; UI. 1% = 0,69; DL 0,1 % ='0,02 1 Tabelul 2 SriimiHea|ia diferențelor slahilitv prin lestul t, înlra Variantele experimentale referitoare Ia influența yradulul de umbrire asupra diametrului la-colet (nun), după cel de al 2-ha na de _______ _____ vegetație ijiimurj- irt: Diferență față dc varianta nbX^Vhp b> iii juimimi I 1 ir- . >.u ■V3(25%)- . ,.'-,0 J >" ; x Ci (06%) ■b ț ! i lp;(;^%) rib iu'. i-r-m il <; 1 -‘"ti.fe" ii; ,’lM U 34’*.* : 1 3iO7*.** 0.63. î dr*î* DI. 5m =&■%<)%■ fiLU^; lO ■ j jjH 1,85 ;br oi .. . • i ■ 2: :;m ci^mt»uuaatjz-j ■ iiiaioi-uu b>>-- .irmf Imn. a a priite înălțimea: piiielilt% fio- vedii că, dC asemenea, gradul Ue-umbrire înfhi- ențează decisiv dezvoltarea acestora, așa cum rezultă din tabelul 3 (fig. 1. 2 și 3). - . ; Datele sintetizate in tabelele 3 și 1 denion- fitrează putbi^fea: legătură corelativă - dintre înălț linear puieților -și ■ gradul- -de umbrire, sensul Corelației rSmin'nd valabil-1 atit pentru puieții aflați în primul cit și pentru cei aflați in cel ide al 2-lea aA d^ vegetație. Este’deci de reținut ■ constatarea,^deosebii -de importanță)1 potrivit căreia pe măsura creșterii gradului'de umbrire scade înălțimea puieților crescuți în pepinieră, în consecință, și din aCent punct de vedere, gradul de umbrire a puieților de fag crescuți in pepinieră nu trebuie -să depășească 25 — 30%. Ca și în cazul diametrelbr la colet și al înăl- țimilor puieților,. lungimea rădăcinilor acestora se află înstrînsă interdependență eu gradul de umbrire. . z ' i" ' Umbrirea de .40% reprezintă pragul superior limită.. Menținerea îndelungată a unui grad înalt de umbrire influențează negativ si dez- ■ Vbltareă sistemului radicelar, ca și a diametrului la colet și a înălțimii ținiețilm de fag crescuți * Anul 1D1 * 1986 * Nr. -2 72 ■ I Fig, 1. Puieți dc lag din vnrinnln V, (umbrire 25%). Fig. 2 I'utili de fag din cele trei variante experimentale: dc la stingă m dreapta, Va (umbrire 25%), V2 (umbrire 4U%), Vt (umbrire 60%). big. 3. Culturi de fag in pepinieră: stingă'—puieți din varianta K (umbrire 40 %) ; dreapta —puieți (Un varianta V, (umbrire 25%). Tabelul 3 Semnificația diferențelor stabilite prin liftul I. intre uirinuteie experimentale referitoare la influenta gradului de umbrire asuprit Înălțimii puiețllor (cm), după primii! an de vegetație Varianta x Diferența față de varianta V3(25%) Vâ(40%) V,(60%) V» (25%) Vs (40%) Vi (60%) 12,53 7,64 1,14 1 M 4,89*®" 11,39*** 6,50*** DL 5% = 0.024; DL 1% = 0,033; DL 0,1% = 0,044 în pepinieră. Așadar, cel puțin în pepinieră, fagul tliii sudul Banatului nu posedă un „pro- nunțat caracter de umbră”. Tot în legătură cu sistemul radieclar, în continuare, la fiecare puiet măsurat în primul Tabelul 4 Semnificația diferențelor stabilite prin testul t, Intre variantele experimentale referitoare la Influența gradului de umbrire asupra înălțimii puiețllor (cm), după col de ni 2-leu an de vegetație Varianta X Diferența față de varianta V,(25%) ^(40%) V,(60%) va (25%) Va (40%) V, (60%) 38,5 24,5 10,3 — 14,0*** 19,2*** 5,2»** DL 5% = 1,62; DL 1% = 2,19; DL 0,1% = 2,9# *) Medii reduse cu 10 cm, pentru simplificarea calculelor, an de vegetație, s-a înregistrat și tipul de înrădă- cinare după modelul din tabelul 5. . De aici se constată o evidentă deplasare a înrădăcinării, de la pivotantă la puternic fas- cieulată, proporțional eu gradul de umbrire. Cu eît umbrirea este mai puternică, cu atît numărul puiețllor cu înrădăcinare pivotantă este mai mare. Din cei 150 puieți analizați pentru fiecare variantă, pentru Vp nici un exemplar nu a avut rădăcini puternic fascicu- late, în timp Ce, la un grad de umbrire de numai 25%, doar la 8 puieți rădăcina a rămas pivotantă, majoritatea acestora prezcntînd un sistem radicelar bine dezvoltat, fasciculat sau puternic fascieulat. Rezultă, deci, o strînsă corelație între gradul de umbrire și gradul de dezvoltare a sistemului radicelar. Această afir- mație S-a verificat și Statistic, folosind testul de independență (criteriul independenței Z2) : (tabelul 5). Tabelul 5 Distribuția pulețltur (Ie lin nn, pe tipuri de Înrădăcinare, penlru cele trei variante de umbrire Varianta Numărul dc puieți pe tipuri dc înrădăcinare pivo- tant DiVO- tant uțor fasei- culat pivo- tant fasci- eulnt fascl- culat puter- nic fasci- culat Total Vi (60%) 129 15 4 2 0 150 Tj (40%) 48 31 36 16 16 150 Va (25%) 8 14 36 43 49 150 Total 185 63 76 61 65 450 f = 8;z2 experimental —250; z2 5% = 15,5; x2l% = = 20,90; x2 experimental > x2— teoretic în Flandra foarte bune rezultate s-au obținut prin semănături cu jir în pepiniere clasice, în climatul atlantic, umbrirea nu este necesară, în condițiile respective, la vîrsta de un an jiuicții de fag realizează 25—40 cm înălțime’ Foarte răspînită este metoda obținerii puie/ ților de fag pe paturi dc turbă de sphagnum REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 1986 * Nr. 2 73 sau in solarii de dimensiuni mici (1,0 m țime), preferate celor muri, datorită capacității lor de a păstra umiditatea aerului la nivelul de 90%, condiție esențiala in buna dezvoltare a puieților de fag (FranCois Le lacom 1981, in Teissier du t’ros, 1981), Pentru ciuma ștergi îeijnttwilor corelative între unele cameteristici bmimuriceși fizico-chimice*1 ale puiețllor de fag crescuți în pepinieră, s-au întreprins măsurători la C*țC 25 de puieți asupra: a^, diametrul la colet, în mm; a-2 lungimea tulpinii, în cm; a?a, lungimea rădăcinii, în cm; a?4, numărul de lujeri; ^6, greutatea verde, in g; d?8J greutatea uscată , în g; ^7, conținutul în azot, în %; conținutul în fosfor, în %; xg, conținutul în potasiu, în %. Rezultatele obținute au fost prelucrate după programe informatice adecvate, potrivit me- todei regresiei liniare multiple in trepte, la un sistem de calcul IBM 360. în tabelul 6 sînt prezentate mediile princi- palelor caracteristici ale imieților (.r) pentru cele trei variante luate în considerare, împreună cu abaterea standard (s) și coeficientul de va- riație (s %). Prima constatare desprinsă din analiza da- telor prezentate în acest tabel se referă la fapt nl că, pe măsură ce crește gradul de umbrire, scad nu numai valorile caracteristicilor dimen- sionale ale puieților ( vj- ’iv.n ■\ r î .* 1,000 0,069 0,472 0,377 0,384 0,080 0,216 -— — — 1,000 0,344 0,191 0,088 0,211 0,355 Xf-^ , .1/ ■ 1 (1 / S x — • . D —“ — — ■ 1,000 0,819 0,706 0,535 0,803 x ' ’ 1 . !;•/' —.’tf / C—- *— ■ 1-* ■—— 1,000 0,863 0,718 0,840 fc, !■ .pi. " u ț..::»' - \ ’• » if . 1— — — — 1,000 0,421 0,720 x8 —- . 1 ?. — — — 1,000 0,691 ț?8 > ’ ’h >1 — • 1 —- — — — — •— -TW. 1,000 A’l 1,000 0,402 Vai 0,493 ■lanta \ .. 0,11*3 0,913 0, 845 0,723 0,785 0,730 1,000 0,324 1,000 0,503 0,191 0,402 0,611 0,303 0,557 0,260 0,472 0,390 0,433 0,458 0,455 X4 — — —- 1,000 0,000 0,083 0,192 0,066 0,110 — — — — 1,000 0,926 0,790 9, 859 0,782 — - — — 1,000 0,936 0,738 0,741 X7 — — —- ■ ■■ 1,000 0,569 0,684 ra — *— — 1,000 0,758 a’« — -- 1,000 distinct se: ivi, iar cei cu va nu: nuri Notă: Toți coeficienții mai mari da 0,381 silit smiiuneaiiv: dc peste 0,59 foarte semnificativi. Tabelul 8 Ecuații de regresie și principalii parametri ai acestora, privind unele legături roreiative intre greutatea uscata șl caracteris- ticile factorilor x„ xs, x3 __________________________________ Ecuația de regresie Coefi- cientul de co- relație mul- tiplă, R Eroa- rea ecua- ției de regre- sie, «0 Testul t pentru coe- ficienții de regresie corespunzători fac- torilor, «1 *s V, {grad de umbrire 60%) x, = —47 4 297 x, 0,94 60 13,3 -— x, = —316 + 284 xx b 0,96 50 14,9 p” 3,3. ar, = —309 + 262 Xjb -0,6' ' 2,8 20x3 + 4x2 0,96 50 6,5 V2 (urat de umbrire 40%) X, = —289 + 375 Xj x, = —436 + 324 xj + 0,85 193 7,7 — — 16 x. 0,86 190 5,3 1,3 — r, = —265 + 343 xi -ț -- 0,2 18x2 — 17x3 0,87 190 5,2 1,5 V» (arad de umbrire 25 %) = —136 + 745 x, x, = —2329 -1- 6G1 x,b 0,75 490 7,6 — »— 70 xs 0,86 478 6,1 1,5 x, = —2135 b 685x, 1 1.5 6.r, 4- 75 r. 0,86 485 5,9 0,6 Notă; Toți coeficienți mai mari de 0,381 slnt semnifica- tivi cel mai mari de 0,487 distinct semnificativi, iar cei cu valori dc peste 0,59 foarte semnificativi. în analiză a celorlalte caracteristici factoriale aducînd un aport minor; într-adevăr, atît coe- ficientul de corelație multiplă (R) cit și eroarea ecuației de regresie (s0), nu se modifică esențial o dată cu luarea în considerare a acestor carac- teristici factoriale. Se justifică astfel, și pentru puieții dc fag, importanța definitorie a diame- trului la colet pentru aprecierea calității puie- ților. Asemenea ecuații de regresie, cu constatările respective, s-au stabilit pentru fiecare dintre caracteristicile amintite con- siderate succesiv ca dependente. Discutarea rezultatelor astfel obținute va putea constitui obiectul unei comunicări distincte. în concluzie, menționăm următoarele: 1) în condițiile slaționale ale zonei studiate, producerea puieiilor de fag în pepinieră, po- trivit tehnicilor descrise în lucrarea de față nu prezintă dificultăți deosebite, putînd deveni o practică curentă în producție. 2) Semănăturile de toamnă sînt frecvent atacate de rozătoare;, de aceea, sînt indicate cele de primăvară. în acest scop, jirul poate fi păstrat peste iarnă după procedeul elaborat de noi și descris în prezenta lucrare. Revista pădurilor * Anul wi * ing * Nr. 2 75 3) -Pentru, obținerea, în timp de cel mult doi ani, a unor puieți de fag apți de plantat este suficient un grad de umbrire de 25—30%, umbrirea mai puternica avind influență nega- tivă asupra caracteristicilor dimensionale și fizico-chimice. 4) Sub raport știiulific, prezintă interes rezul- tatele prelucrării statistico-matematice a (19- telor experimentale, îndeosebi valorile coefici- enților de corelație, ale coeficienților de va- riație, ale ecuațiilor de regresie multiple ș.a. (tabelele 6,7, 8). Cercetările întreprinse reprezintă doar un modest început al unor cercetări mai vaste, ce urmează să fie organizate în vederea optimi- zării procedeelor de producere a puieților de fag în pepinieră și de împăduriri cu fag, acțiuni care, în viitorul apropiat, vor cunoaște o largă dezvoltare în acord cu marea importanță a acestei specii pentru economia naturii și eco- nomia națională ale țării noastre. Vor trebui inițiate cercetări privind înmul- țirea vegetativă a fagului și cultura lui în Sume aspect» un brech plmttâtions in nuiselies ,,vitro”; primele încercări efectuate în străi- nătate sînt promițătoare (Teissier du Gros, 1981) : BIBLIOGRAFIE Badea, M. ș.a., 1900 : Cultura fagului tn pepinieră. Re- vista pădurilor nr. 10. Bsmian, I., 1978: împăduriri. Editura didacticii și pe- dagogică, București D răcea, M., 1938: Considerații asupra domeniului fores- tier al României. Tipografia Bucovina, București Giu rgiu, V., 1972 : Metode ale statisticii matematice apli- cate tn silvicultură, Editura Ceres. București. Giurgiu, V. 1982: Pădurea și oiitorul. Editura Ceres. București Mlhalachc, Ana, 1962: Cultura fagului tn pepinieră. Recomandări pentru producție In silvicultură. Editura Agrosilvică. București M il eseu, I. ș.a. 1967 : Fagul. Editura Agrosilvică. Bucu- rești Ncgulescu, E. G., Siivulescu, AL, 1965: Bendro- logia. Editura Agrosilvică. București. Stănescu, V-, 1979: Dendrotogie. Editura Didactică și pedagogică, București t eissier du Cros, coordonnatcur, 1981: Le httre, Institui Național de la Recherche Agronomique, Paris. Urechea tu, Mei a ni ca, 1985 : Cultura fagului tn Ocolul silnic Orșova și perspective de ridicare a capacității product ine și protectoare. Lucrare dc doctorat. Universitatea din Brașov. On the busis ot the research carrîed oul for three years în the bccch forest zones in the South of the Banale, wc determinat! an efficienl method for the conservation of beech nuts during wlntcrtime as wch as the tcchnology for prepHring and scedingthem in spring. Research was carried mit onthe înfluencc of the shading dcgrcc on the growthand development of nursery beech scedlings; we dctcrmincdthc opiimutn shading degree to be 25 %. Sdeniificalh, the resuHs of the Matistical-nmthtmatic prccessing of the experimental data are important, mainly Ihe vnlucS of l he corrcMion coplljeicnis, varîaticn cocffichnts, multiple regres si un cquutions (tables fi, 7,8). Revista revistelor Lang. K.: Este mecanizarea indispensabilă pemrti cul- ura forestierii? înt AUg^mcinc Forsl Zeitschri-i, Munchcn, 1985, nr. 30/31/32, pag. 817 018, 1 figură. Se combat tendințele unor firme vcst-gcrninne construc- toare do mașini de a folosi Ia rărituri, tn molîdcte, agregate puternice dc tipul procesoarelor. Din argumentele prezentate de autorul articolului rezultă eâ in practică cel mai bine se execută intervențiile In arboretele dc molid de către muncitorii forestieri constituiți In grupe de clte doi oameni, dotați eu un tractor agricol echipat in mod corespunzători Dovada cea mal hună este faptul că aplicind. metoda sa de săritură, după 33 dc an', autorul a crvat arborete de molid cart au rezistat foarte bine la rupturile de zăpadă din 1979 și la dnborîturilc de vint din anul 1984. Deoarece metoda aplicată prezintă interes, o redăm după cum rezultă din articol. Denumirea : Metoda „ARNSBURG" pentru rărttura molide- telor In grupe de 12x12 m. delimitate de linii parcelare și dc scoatere, adaptate reliefului. Ctnd se aplică ho tării or este înălțimea superioară a arbo- re iubii. Cum se aplică : prin reducerea și regularizarea numărului de arbori. Exemplu: m Hidet eu 4Mii arbori, cu înălțimea superioară xerofite — gîrniță și cer — cunoscut fiind faptul că. există numeroase arborete regenerate fie din sămință, fie din lăstari. Mai mult, existența unor amestecuri naturale între cer și girniță — cereto girnițete — au impus executarea de cercetări de profil și pentru asemenea amestecuri, răspîndite pe suprafețe apreciabile în sudul și vestul țării. Este de la sine înțeles că asemenea cercetări, desfășurate pe o largă arie teritorială și pe un amplu evantai de vîrste și condiții pedofitoeli- matice, au fost inițiate în scopul ridicării pre- ciziei în evaluările privind producția arboretelor și calitatea masei lemnoase, cit și în vederea fundamentării pe criterii științifice a viratelor de tăiere. în ce privește volumul și extinderea cerce- tărilor în spațiu, arătăm că s-au întreprins cercetări de profil în 16 județe, pe un total de 325 suprafețe de probă Hezultutclc cercetărilor Cercetările întreprinse au relevat faptul că la niveluri de bonitate comparabile**1, între arboretele din sămință și cele din lăstar, există deosebiri evidente, atât în ce privește ritmul de creștere, în raport cu vîrsta, cit și amplitudinea de productivitate. Astfel, în cadrul unei specii și clase de pro' ducție de același rang, înălțimile, diametrele! volumele și creșterile in volum, ale arboretelor din lăstari sînt superioare celor din sămință, pînă în jurai vîrstei de 40 dc ani în grinijete și dc 50 de ani în cerete. Pe măsura înaintării în vîrstă, ca urmare a creșterilor din ce în ce mai reduse în arboretele din lăstari, toate ele- mentele dendrometrice amintite înregistrează valori inferioare în raport cu arboretele din sămință, decalajul mărindu-se o dată cu înain- tarea în vîrstă. Astfel, în girnițete și în cerete, dinamica Cu vîrsta, a înălțimilor medii, a volumelor arboretelui principal și a creșterilor medii în volum, la clasele l-a și a V-a de producție, se poate urmări în tabelele 2 și 3. Tot. de aici rezultă și diferențele procentuale la diverse vîrste. *) Constituite din 245 suprafețe de probă instalate dc ICAS și *din 78 suprafețe cantonalc instalate de ocoale, la recomandările ICAS. **) La vîrste și clase dc producție dc același rang. Dacă, de exemplu, la 20 de ani, gîrnițetele din lăstari au înălțimi medii, volume medii la hectar și creșteri medii în volum sensibil mai mari, în raport cu arboretele din sămință, la vîrsta de 100 de ani și clase de producție de același rang, valorile amintite sînt mai mici, acestea reprezentând între 75 și 92% din aceiași indicatori dendrometrici ai gîrnițetelor din sămință (tabelul 2). Din cele expuse, rezultă că atât nivelul cît și ritmul de dezvoltare a arboretelor, în raport cu vîrsta, diferă sensibil, după modul în care acestea au fost regenerate, diferențele accentu- îndu-se pe măsură ce arboretele înaintează in vîrstă. Volumul arboretului principal la hectar, expri- mat în funcție de înălțimea medie Confirmind legile de variație și corelațiile generale, stabilite CU ocazia cercetărilor biome- trice anterioare (Giurgiu, Decei, Armășescu, 1972), cercetările întreprinse în girnițete și în cerete au stabilit că fiecăreia dintre speciile amintite și fiecărui mod de regenerare, le cores- pund corelații specifice între volumele arbore- tului principal, la hectar, ale arboretelor de consistență plină și înălțimea medie, respectiv înălțimea superioară. De reținut este concluzia potrivit căreia această variație este indepen- dentă de clasa de producție, respectiv de tipurile (sau grupele de tipuri de pădure) cercetate (tabelul 4). în ce privește variația volumelor, în funcție de înălțimea medie, s-a constatat că există deo- sebiri între arborete, în raport cu modul de regenerare, în sensul că, la aceeași înălțime, arboretele regenerate din lăstari au, în mod constant, volume inferioare în raport cu arbo- retele regenerate din sămînța (tabelul 5). După" cum se vede din tabelul 5, diferențele procentuale cresc pe măsură ce înălțimile medii sînt mai mari. La înălțimea de 8 m, volumele sînt practic aceleași iar, la înălțimea de 24 de in, diferențele sînt de 5% în girnițete și de 6% în cerete. De aici concluzia că, în practică, pentru o precizie sporită în evaluări, sînt necesare tabele de producție simplificate, distincte, în raport cu modul de regenerare. Reprezentate în funcție de înălțimea medie, volumele fiecărei specii și fiecărui mod de rege- nerare au fost calculate sub forma unor ecuații de regresie specifice, după cum urinează : — pentru gîrnițetele din sămînță: y = -89,8250 -j- 16,4955c + 0,3560 a?2; REVISTA PAPURILOR * Anul 101 * 1936 * Nr, 2 77 Tabelul 1 Elemente dendrometrlce caracteristice (jlmlțetelor din sămlnță șl din lăstari, la virate de 20 șt 100 de ani și clasele La șl n V-a de producție _ Virste la care înălțimi medii, Dîametre medii. Volumul arbore- tului principal, Creșterea medie a producției totale. Lemnul de lucru. se face com- para- ția Modul de regenerare m — •100 S cm —•100 s m’/ha L 7‘1W m’/an/ha i.ioo 5 —•100 s L 100 J_ 20 100 sămînță lăstari sămlnță lăstari 8.4 11,3 27,4 25,2 100 135 100 92 8,7 11,2 34,0 30,3 Clasa l-a 100 129 100 87 de produc 75 126 556 467 țlc 100 170 100 84 4,1 7,2 9,3 8,6 100 176 100 92 38 42 66 59 100 111 100 90 20 100 sămînță lăstari sămlnță lăstari 3,B 4,8 15,0 13,2 100 126 100 00 7,8 8,6 24,8 20,7 Clasa a V- 100 110 100 83 -a de produ 21 32 215 162 cțle 100 152 100 75 1,1 1,8 3,6 3,1 100 164 100 86 28 25 49 42 100 90 100 86 GÎBATȚETE Tabelul 2 Înălțimea medie, volumul arboretului principal șl creșterea medie a producției totale la hectar, In arborele din sămlnță (S) șl din lăstar (Ii) Ia clasele l-a șl a V-a de producție, In funcție de vîrstă șl diferențele procentuale semnalate Virata, ani înălțimea medie, m —•100 S Volumul arboretu- lui prlnclpal/ha m3 L 100 s Creșteri medii In volum, m3/an/ha ale producției totale 5 5 ( L S A S 1 I- Clasa l-a de producție 175 20 8,4 11,3 135 75 126 168 4,1 7,2 40 16,8 16,5 09 258 238 91 8,0 9,0 112 60 21,9 20,5 94 393 338 86 9,6 9,4 98 80 25,2 23,5 93 488 419 85 9,8 9,2 94 100 27,4 25,2 92 556 467 84 9,3 8,6 92 Clasa a V -a de producție 164 20 3,8 4,8 125 21 32 152 1,1 1,8 40 8,6 8,1 94 78 71 92 2,4 2,5 104 60 11,7 10,6 91 138 113 82 3,2 3,0 94 80 13,6 12,3 90 183 145 79 3,6 3,2 89 100 15,0 13,2 89 215 162 75 3,6 3,1 86 *) Arborete dc consistență plină 5 = sămlnță L = lăstari CEHETE Tabelul 3 înălțimea medie, volumul arboretului principal șl creșterea medie a producției totale Ia hectar In arboretele din sămlnță (S) și din lăstari (L), la clasele La șl a V-a de producție, In funcție de vlrstă șl diferențele procentuale Semnalate^ Virata, ani Înălțimea medic, n — •100 S Volumul arbore- tului principal/ha, m3 L -—100 s Creșteri medii in volum m’/an/ha ale producției totale s TH £ ] L 5 S L Clasa La de. producție 20 12,0 13,6 113 123 148 112 6,8 9,0 132 40 20,3 20,5 101 301 290 96 10,2 10,7 105 60 24,8 25,0 101 419 400 95 10,8 10,7 99 80 28,1 27,9 99 509 476 93 10,7 10,1 94 100 30,2 29,3 97 571 514 90 9,9 9,3 94 Clasa a V-a de producție 20 4,4 5,5 125 31 39 126 1,8 2,4 133 40 9,4 9,5 101 84 82 98 2,8 3,1 111 60 13,1 12,5 95 144 128 90 3,5 3,6 103 80 15,8 14,4 91 197 163 83 3,7 3,7 100 100 17,3 15,2 88 230 178 77 3,5 3,4 97 ') Arborete de consistență plină. Ta revista pădurilor * Anul 101 * iosg * Nr. 2 Tnbelnl 1 VohurnminrtlIuJ^iheUiirtajirbnreUmprlueipimhifimilielrJe înălțimea medie, IU Glrnițete Cerete Volumul mediu la hectar, pe tipuri de pădure Volumul mediu la hectar, pe tipuri de pădure 7211 (s) 7212 (3) DiL 0/ M 7222 (m«) Dif. % 7 213 (m=) DU.*’ O/ /O 7121 W Dif* % 7131 (m») Dlf.” % 12 16 20 21 145 237 317 430 C M J [ 1 149 252 356 4-3 + 5 4 4 144 239 340 -1 0 0 119 196 291 388 I 1 î t-* ic cc 129 207 301 + 5 + 3 -2 7211 = glrnițet de platou de productivitate superioară 72'23 — glrnițet de versant de productivitate mijlocie 7212 = glrnițet eu Glechoma hirsuta^de productivitate superioară 7121 = ceret normal de cîmpie de productivitate superioară 7213 = glrnițet de ctmpie de productivitate mijlocie 7131 = ceret de silvostepă de productivitate mijlocie *) Diferențe In procente, față de tabelele de producție simplificate pentru glrnițete, respectiv cerete, din sămlnță. Tabelul 6 Volumul mediu, Jn m® la hectar, al arboretului principal Iu tunețle de înălțimea medie u arborclelor, In glrnițete șl In _____________________________ ferete diferit regenerate*! ___________________________________________________________________, înălțimea medie, ni Volumul mediu la hectar (arboret principal) In ma Glrnițete Cerete S L s — • 100 L S L — • 100 L 8 12 16 20 24 69 115 239 341 352 70 139 225 325 433 -1 4-4 4-6 +5 +5 65 123 201 294 396 64 120 193 279 376 +1 +3 4-4 4-5 4-6 (,t) arborete de consistență plină ■5 = sămlnță; L = lăstari — pentru gîmițelele din lăstari: y = 38,370472 + 0,700885a? + 0,671512a?2; — pentru ceretele din sămînță : y = 31,4692 + 8,93661? +0,3560 j?2; — pentru «eretele din lăstari: y = 18,3450 + 6,5969a; + 0,4134 ar în care : y = volumul mediu al arboretului prin- cipal, m3/ha; j? = înălțimea medie, în metri Creșterile în volum, în raport cu specia, vîrsta, clasa de producție și modul dc regenerare Atît creșterile curente în volum cît și creș- terile medii în volum, ale producției totale, prezintă la clase de producție de același rang particularități distincte în raport cu specia și Cu modul de regenerare. După cum se poate ușor constata din datele consemnate în tabelul 2, valorile în m®, pe an și hectar, ale creșterii medii în volum a pro- ducției totale, cresc o dată eu vîrsta, pînă la un anumit moment, după care, se reduc către vîrste mari, cu mărimi și dinamici specifice. Maximumul creșterii iu volum, a producției totale, se realizează după cum urmează : în arboretele de clasa X-a de produci ie : ~ in gîrnițetele din sămînță, în jur de 80 de ani eu 9,8 m3/an/ha; — în gîrnițetele din lăstari, în jur de 60 de ani cu 9,4 m3/an/ha; — în corețele din sămânță, între 60 și 70 de ani, cu 10,8m3/an/ha; — în ceretele din lăstari, în jur de 50 de ani cu 10,8 m3/au/ha . în arboretele de clasa a V-a de producție î — în gîrnițetele din sămînță, în jur de 100 de ani cu 3,6 m3/an/ha; — în gîrnițetele din lăstari, între 80 și 90 de ani cu 3,2 m3/an/ha; — în ceretele din sămînță, în jur de 90 de ani cu 3,7 m’/an/ha; — în ceretele din lăstari, între 70 și 80 de ani cu 3,7 m3/an/ha. De altfel, aceste termene, caracteristice și distincte, atîtîn raport cu specia cît și cu modul de regenerare, permit o determinare riguroasă a vârstelor optime de tăiere pentru arboretele celor două specii, cercetările găsindu-și încă o dată utilitatea și justificarea. Urmărind dinamica cu vîrsta, a creșterilor medii ale producției totale, se mmuvu faptul că în tinerețe, pînă în jurul viratei de 50 dc ani, arboretele din lăstari au creșteri mai mari decît cele din sămînță; după această vîrsta, arboretele din lăstari rămîn în urma celor din sămînță, diferențele marindu-se pe măsura revista pădurilor * nnut wi * im * Nr. 2 creșterii viratei. La 100 de ani și clase de pro- ducție de același rang, de exemplu, creșterile medii în volum ale arboretelor din lăstari repre- zintă, față de creșterile arboretelor din sămință, 93 — 97% în cerete și 82—92% îngirnițete*’. Aspecte ale relațiilor dintre clasa de producție, consistență și modul de regenerare Pentru a evidenția în mod obiectiv raporturile biometrice dintre arboretele diferit regenerate, știut fiind că arboretele din lăstari se răresc mai intens către vîrste mari în raport cu arbo- retele din sămință, ne-am propus să studiem, in baza unui material reprezentativ, furnizat de lucrările de amenajare a pădurilor, frecvența arboretelor de gîrniță și de cer, din sămință, respectiv din lăstari, pe grade de consistentă: de la 0,7 la 1,0 **\ _____________ .Specia Mod dc regenerare Clase de vîrstă, ani Media 21 - 10 41—60 61—80 Consistențe medii Cerete sămință lăstari 0,85 0,79 0,82 0,73 0,78 0,70 0,82 0,7-1 Girnițete sămință lăstari 0,90 0,82 0,85 0,77 0,80 0,70 0,35 0,76 Valorile consemnate în tabelul de mai SUS relevă faptul că, în genera,1, arboretele din lăs- tari au o consistență mai redusă decît cele din sămință, iar diferența semnalată se mărește o dată cu creșterea vîrstei. Se poate deci afirma că la vîrste mari, de 80—100 de ani, decalajul între arboretele din sămință și cele din lăstari, în ce privește consistența, este de cel puțin o zecime. în ce privește relația dintre clasa de pro- ducție ***’ și modul de regenerare a arboretelor, cercetări întreprinse, in județul Dolj și în sudul Olteniei (Mehedinți și Olt), an arătat că — în condiții comparabile — clasa de producție a arboretelor din lăstari este inferioară aceleia specifică gîrnițetelor și corețelor din sămință, în medie eu o clasă de producție — între 0,0 și 1,2 clase — (Rîmbu Al., Armășescu S., Tăuăsescu St., 1984). în concluzie, se poate afirma că regenerarea din lăstari duce la o diminuare a productivi- tății arboretelor de cer și de gîrniță, cu 17 — 30%, ca urmare a reducerii consistenței și a reducerii clasei de producție (tabelul 6). Caracteristici calitative ale arboretelor, în ra- port cu modul de regenerare Cercetările, în direcția cunoașterii propor- ției lemnului de lucru net, 8-au desfășurat în raport cu specia, diametrul mediu al arborete- lor, modul de regenerare și clasa de producție. Cercetările în materie au evidențiat faptul că atîb procentele lemnului de lucru net, la diferite diametru, cît și dinamica procentelor respective, în raport eu clasele de producție, sînt influențate de modul în care au fost rege- nerate gîrnițetele și ceretele. Și aici se constată că, la niveluri comparabile, arboretele din lăstari au procente de lemn de lucru mai mici decît arboretele din fcămînță. Astfel, în girnițete, de exemplu, la diametrul mediu de 40 cm și clasa l-a de producție, arboretele din sămînță au lemn de lucru 67%, în timp ce arboretele din lăstari, doar 60%. La cerete, la același diametru mediu șî la aceeași clasă de producție, arboretele din să- mînță indică 65% lemn luciu, în timp ce arbo- retele din lăstari, 61%. Tabelul 6 Consistențe medii, clase de producție medii și creșterile medii iile producției loiale la explonlabllltate, pe eate<|orii dc productivitate, in raport cu modul dr regenerare Formații Productivitate Mod de regenerare Consistența medie Clasa de producție medie * i 4J' Creșterea medie in volum a producției totale la exploa labilitate m’an/ha % Girnițete superioară sămință lăstari 0,93 0,86 11,0 II, 0 6,4 5,3 100 82 mijlocie Sămință lăstari 0.89 0.83 11,9 111,8 5,2 3,8 100 73 Cerete Superioari sămință lăstari 0,92 0.84 dnvkM.L 7,6 6,4 100 82 mijlocie sămință lăstari 0,89 ■ • 0,81 • ' ’ 711,1 n IV,2 6,0 4,1 100 70 *) Comparația se face pentru arborete de consistență plină. **) Au fost luate in evidență numai arboreteIn care nu s-au practicat tăieri de produse principale. v**) După tabelele dc producție, anterioare (nediferențiate) S. Armășescu, 1072. Tabelele de sortare elaborate, din care pre- zentăm un extras, reflectă particularitățile celor două categorii de arborete, în ce privește pro- porția lemnului de lucru net și sortimentele 80 REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 1986 * Nr. 2 Tabelul 7 Tabele de sortare pentru gîrnițetc și cerctc de clasa a III-a do producție» din să»|nl i tipării fareatlarp utilizabile Ia fixarea tttaaMfim de drumuri Nr, Ot, Specia Regiunea geografiei șl zona de vegetație Elemente entogice Importanță, folosire 1 2 3 4 5 1 Afinii și merlșoeul Vactinium. sp. Monte— dealuri Înalțe. Alpină-goruneta. TempeMmMte do lumină. Cresc pe podzoluri și soluri brune pod- zoiite. Preferă substratul silicios. înrădăcinarea puternică șl Intru- țesută favorizează formarea humu- sului, Importantă in alimentația șl farmacie. Pot ft experimentat) la consolidarea tabuurilor de debleu. 2 Anin db Â1MU tUMM. Deal-munte; pe Junei Gorunete-molldete. Piuă Ia 1000 m, max. 1300 m. Rezistent la ger și nepretențios față de sol. Soluri umede, ± uscate, crvder grohotișuri, semi-schelete, Specie de primă Împădurire, ame- Uoratoare, potrivită pentru ta- Juzurj de debleu, conuri de dejecție, versanți erodați. 3 Anlnuagru Alnus glul înota. Ctmpie-deri-muntc Stejirete-făgete; pe vil. Ptnă la 900, izolat max. 1300 m. - ■ *■ • <• Rezistent la ger, susceptibil Ia secetă. (Specie hlgrofltă, hellofllă), Preferă soluri nlaipouse, profunde, afinate. Suportă Inn-ilăștlnarea șl apa stagnantă. Specie cu lemn valoros, ameliora- toare, indicată pentru asanarea terenurilor supuse tnmlăștinării șl fixarea taluzurilor do rambleu șl malurilor apelor curgătoare. 4 Âinar vlridtf- Munte-alplnd; pe văl. Intre 1000 șl 2000 m. Hellofii. Vegetează in dimat rece și umed pe grohotișuri, stlneăril, soluri crude. Foarte bun flxator de sol pc chioa- rele de avalanșe, Ameliorator do sol. 0 Căita» albă HippophaS rhâmnoides. Cimpia-munte Silvostepă-molldete. Piuă la 1000 m (1300 m prin culturii). Suportă seceta șl gerul. Indiferență față de sol; crește și pe soluri sără- turatc și erude. Preferință pentru terenuri răvășite, bine aerisite și Însorite. Nu suportă umbrirea. Alifia terenurilor degradate. Excep- țional fixitor dc taluzuri șt amello- rator do sol crud, Specie coloniza- toare, pionieră; fructele utilizate In industria alimentară șl farma- ceutică. 6 Corn Cornut mas. dropie-deal SilvnaUpă-ȘBgate între 150 șt 800 ni. Specie rezistentă la uscăciune, modestă față de sol (slab dezvoltat, , uscat-reavăn, marne șl argile com- pacte, scheleto-pietroasc de natură calea roasă). Arbust pionier, rustic,- bun flxator do sol, meii fer, decorativ. Fructe utilizate in nlimentnțic șl farmacie. 7 Cuirabăța Spirea tp. FăgeU-«h4nă Pînă la 1700—2000 m. Specie de hwwfnfi șl soluri slab dez- voltate, reavăne. Crește pe stln- căril calcaroase, grohotișuri, ver- sanțl pletroșl. Bună fixatoare do taluzuri și soluri superficiale degradate. Specie orna- mentală. 8 Dirmox Vlburnnmlaniana. Clmpie-deal SllvostepS-fîgețe. Specie calcicolă, xerofltă șl hello- filă da soluri pietroase, marnoase șlargiloase. Arbust de primă Împădurire in te- renuri degradate dintre cele mai grele; ornarnental. 9 Drăclla Babtris vulgarii. Ctmple-deal Stejărete-făgete. Specie de lumină și soluri uscate, sărace, superficiale, cu substrat pietros de natură calcaroasă. Bun flxator de taluzuri și soluri degradate. Ornamentai, melifer. U- tlllzare in alimentație, farmacie, industria coloranților ete. 10 Drob și Drob do munte Qgtlsiu nlgritans tl C. tropar iu». Clmpie-munte Stejărete-făgete. Pină la 1000 m. Specii xerofite șl hcllofile, de soluri crude, uscate, formate pe pietrișuri sau rod ușor dezagrega- blle, mal rar calcaroase. Subarbuști pionieri, amelloratorl da soiuri superficiale degradate. Interes pentru fixarea taluzuriior de debleu, farmaceutic, horticol și cinegetic. 11 Ienupăr Junlptrut commanis. Deal-munto între 000 șil 400 m. Poate cobori la 200 m. Rezistent In ger și secetă. Modest față de sol. Crește pe soluri sără- cite (pietrișuri) și compacte. Utilizabil la fixarea taluzurilor de rambleu, formate din grohotișuri. Fructa folosite tn alimentație șl farmacie. 12 Lorice Lari* decidua. Deal-munte Gorunete-alpină între 650 șl 2000 in. Specie foarte pretențioasă față de lu- mină. Vegetează pe soluri reavănc, permeabile, cu substrat divers, chiar conglomerate șl schelete. Arbore foarte valoros; ornamental. Poate fi folosit in stațiuni aerisite, potrivite exîgențeiors ale ecologice, pentru fixarea și valorificarea talu- zurilor de rambleu. 13 Lemn dlnesc Ligusirum vulgare- Clmpie-deal Silvostepă-făgete- Are marc amplitudine ecologică. Suportă gerul, seceta, umbrirea slabă cit șl lumina. Crește pe soluri va- riate, piuă la cela erodate, schelele. Arbust rustic, foarte indicat hi ame- liorarea șl fixarea taluzurilor de de- bleu marnoase și nrglloase. Impor- tanță horticolă. REVISTA TACURILOR * Anul 101 ♦ 1686 * Nr. 2 93 continuare tabelul 1 _ 2 3 4 5 14 Liliac Sgringa vulgarts. Clmple-munte Silvostepă-molidete. Pînă la 1000 m. Pretinde un climat mal hllnd, dar este rezistent la secetă țl geruri. Specie termofilă. Crește țl pe soluri schelete de natură calcaroasă. Foarte bun ameliorator și fixalor de soluri degradate, superficiale. Im- portanță farmaceutică, medicinală șl ornamentală. Poate fi experimen- tat in zona platformelor de odihnă pa talazuri. ÎS Măreții Ronn sp. Cimpie-tauiito Stepă-molidete. Pină la 1700 m, Specii de lumină, in general puțin exigente față de soi. Cresc țl pe soluri schelete, degradate. Fixatori de talazuri de debleu țl terenuri degradate, întrebuințare in parfumerie, alimentație, farmacie, horticulturii. 16 Mojdrean Fraxinus ornus. Dealuri Gorunete-stejărete. Specie termofilă. Crește pe soluri superficiale, uscate, cu substrat calcarasf chiar pe stincărll. . Poate fl utilizat in ameliorarea terenurilor degradate șl fixarea ram- bleelor provenite din calcare. 17 Paltin de munte. Acer pseudoplatanus- Deal-munte Făgete-molidetc. Pină la 1600 m. Vegetează iu climat răcoros șl umed. Pretențios față de sol, dar crește șl pe cele cu mult schelet de proveniență calcaroasă. Arbore foarte valoros. Poate fi uti- lizat la fixarea grohotișurilor, a conurilor de dejecție țl a talazurilor dc debleu de naturii calcaroasă. Melifer. 18 Pațachinn Rhamruis frantfUlt- Ctmpie-deal Silvostepă-făgete Pină Ia 600 m. Arbust de umbră. Crește pe soluri diverse, acide, cu exces de apă (pină Ia mocirloase țl tuiboase). Asanează solurile înmlăștinate. în- trebuințare farmaceutică ți in in- dustria coloranților. Poate fi expe- rimentat pe taluzuri cu exces de umiditate. 10 I’ăduccl Cralaegue monogynu. Cimpie-munte Stepă-molidete Pînă la 1400 m. Are mare amplitudine ecologică, (temperatură și umiditate). Crește ți pe soluri superficiale, uscate, compacte, calcaroase sau silicioase. Foarte bun ameliorator și flxator de sol degradat. întrebuințare la sta- bilizarea talazurilor de debleu, in alimentație ți farmacie. 20 Păr pădureț Plrui pgrasler. Cimpie deal Silvostepă-făgete. Termofil, rezistent la secetă șl ger. Vegetează pe soluri grele, chiar sărături. Evită pe cele calcaroase țl prea umede. F urnizează lemn foarte valoros pen- tru industria rechizitelor școlare. Ameliorator de sol. Folosire in horticulturii. Se poate introduce pe taluzuri de rambleu. 21 Pin de munte (jneapăn) Pinus montana. Munte-alpină inferioară. între 1400 țl 2300 m. Specie hellofilă de climat rece țl aspru. Crește pe soluri superficiale, grohotișuri, schelete, drenante. Util pentru fixarea grohotișurilor țl talazurilor la limita superioară a pădurilor țl In zona alpină. 22 Pin silvestru Pinus silueslris. Munte-dealurl joase Molidetc-stejărete. Pină la 1700 (1900) m. Specie de lumină ți de foarte mare amplitudine. Crește pc soluri diverse (uscate-turbărll), chiar stincărll. Preferă pe cele silicioase. Arbore pionier valoros, potrivit pentm stabilizarea țl valorificarea terenurilor degradate ți fixarea ta- lazurilor de rambleu. 23 Pin negru Pinus nigra. Ginipie-munte Stejărete-molldote Pină la 1500 m. Specie heUofllă, termofilă, modestă. Pretinde soluri uscate cu substrat cal caras. Arbore folositor la fixarea solurilor sărace, superficiale țl uscate, chiar crude (taluzuri de rambleu). 24 Porumbar Primus spinosa. Clmple-munte Silvostepă-molldete Pină la 1000 m. Suportă căldura, seceta țl gerul. Hellofilă, Crește pe soluri diverse pină Ia pletfoase-schelete. Specie pionierii, invadantă, rustică. Utilizare: alimentație, farmacie țl horticulturii. Meliferfl. 25 Sălci m Rob inia pseu- rtaeacin. Clmpie-deal Stcpfi-făgetc. Specie pretențioasă față de lumi- nă, căldură ți sol. Preferă soluri nisipoase, afinate, profunde. Nu-1 priesc cele calcaroase, argiloase compacte. Arbore rustic. Poate fixa și pune la valoare versonțl instabili, cu teren degradat. Foarte util pe ta- lazuri de rambleu. Ornamental șl melifer. 26 Salctmul mic Amorpha fruticosa. Ctmple-deal S Uvostcpă-gorunete. Arbust de lumină și stațiuni calde, rezistent la secetă. Preferii solurile ușoare, nisipoase, ntsipo-lutoase ți chiar sărăturile. Foarte Indicat pentru fixarea ripilor șl versanților degradați, a talu- zurilor da debleu. Bun in terenurile sărăturate. Melifer. Ornamental. În- trebuințări in farmacie. Sălciile și răchitele Soîix sp. Cimpla-inunte Silvost epă-molldete. Hellofile, Vegetează pe soluri alu- vionare, umede, crude, semlscbe- lete-schelete, in albia durilor. Foarte bune flxatoare de soluri pe marginea apelor pentru apărarea piciorului taiuzului dc rambleu- Utilizare: farmacie șl industria rurală. 94 REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 1986 " Nr. 2 ronilntmre tabctul I 1 2 3 4 5 ie Săi cioara Elaeagruu anffiullfolla. Ctmpie-dcal Stepâ-figete. Sperie de lumină ți de climat con- tinental aspru. Vegetează pe so- luri nlalpoaM, dar *1 pe altele, chiar zallnlzate, slab dezvoltate. Amrii arțar ii al tlxoaxi terenurile cu fenomene de alunecare-surpare, ta- lazuri, ravene. Pe solurile argiloase șl calcaroase este preferati sălci- mulul, Ornamentală, meliferă. 2» Scoruș de munte. &rju* aucuparia. Munte-deal Alpină-gorunete. Arbore de climat rece ți umiditate atmosferici ridicată, de soluri n- șoare, reavăne, dar țl de versanțl. Uitați șl stincării. Speria pionieră, ± amelioratoare de sol. Decorativă. Fructe utilizate In Industria alimentară, farmaceutică. Indicat in Bona platformelor de odihnă și partea superioară a ta- lazului de rambleu. 30 Scumpia Coriniu eoggygrla. Clmple-dealuri SUvnstepă-gonmete. Plnă Ia 600—800 m. Sperie termofllă. Crește pe soluri diverse, ptnă Ja foarte sărace (lemb schelete), de preferința calcaroase. Arbust de mare valoare industrială. Decorativ. Indicat pentru valorifi- carea terenurilor foarte calcaroase, improductive de rambleu. 31 S Înger Comun tanguinea. Gimple-munte S ilvostepă-molidet e Plnă la 000—1000 m. Amplitudine ecologici mare, Um- brofll. Crește pe soluri umede- reavfine, de ta cele bogate la cele calcaroase superficiale. Structurează, afinează și Îmbunătă- țește solul. Utilizare In terenurile degradate șl pe talazuri umede. Decorativ. . 32 Zmeur Rubun tdaetu. Murite- deal-d mpie (prin culturii) Molldete-stejflretc. Sperie de climat rece șl umed. Temperament de lumini. Crește pe soluri ușoare, permeabile, bo- gate, cu substrat alllrios, chiar calcaros, Utilizare în industria alimentară și farmaceutică. Mellfer, Se poate ex- perimenta pe talazurile însorite de rambleu. 1) Tabelul nu cuprinde speciile de bază (fug, molid, brad, stejari ele.) care formează pădurile RomAniel șl nici speciile care se Instalează cu ușurință (salcie căprească, mesteacăn șt plop tremurător), fără Intervenția omului. Datele din tabel stat fundamentate pe materialul bibliografic indicat Ia Nr. 3, 5 șl 6. Împădurire, dar lucrarea este dificil de realizat și destul de costisitoare. Rezultate asemănătoare s-ar putea obține prin împrăștierea de îngrășă- minte organice (gunoi de grajd) sau chimice (azotat de amoniu, sulfat de potasiu sau super- fosfat de calciu). O stabilizare rapidă, dar superficială și pro- vizorie, se poate obține prin însămînțare (gazo- nare). Operația constă în împrăștierea de semințe de ierburi, primăvara de timpuriu, toam- na sau chiar vara, după ploi. Se folosesc semințe de 2.. .3 specii de graminee (păiuș, timoftică, ființa etc.) în proporție de 60. *.70%, aso- ciate cu 1...2 specii de leguminoase (trifoi, lucernă, sparcetă, sulfină etc.) în proporție de 30... 40%. Avind in vedere înclinarea mare a taluzurilor de dnunuri forestiere, cît și celelalte particula- rități ale acestora, plantarea trebuie să fie precedată de executarea unor terase sprijinite de gărdulețe sau de banchete. Terasele au rolul să susțină puieții, să acumuleze apa, să fracționeze linia de scurgere a acesteia și să-i reducă viteza. în regiunile muntoase în care piatra, prove- nită din derocări, se găsește la fața locului, sprijinirea teraselor se poate realiza cu banchete. La împădurirea taluzurilor, pe terase șî între ele, se pot folosi metodele cunoscute; plantarea, butășirea și însămînțarea, executate primăvara, în mustul zăpezii sau toamna. The staldlizatlon and eonsolldallon of gradlents of forări vegetatlon roads The relntroductlon in the productive land circuit of forest road gradients le made, usually, in a natural way But this requlru a long period of time. Superior and quicker results may be obtalned artlflclahy. The result» scored at the gtadient nKoresting of the național way 7 C Transfăgărășan are iliustratlng. Plantarea se poate face în gropi, despicătură și cordon. Cînd materialul. edaf ic al taluzului conține prea mult schelet sau sînt introduse specii mai pretențioase față de sol, plantațiile se execută cu pămînt de împrumut. în cazurile cele mai defavorabile Se plantează puieți cres- cuți în recipiente (pungi de polietilenă, coșuri de nuiele etc.). Pe talazurile însorite se poate recurge la plantarea a 2...3 puieți în fiecare groapă. Petaluzurile drumurilor forestiere carac- terizate prin înclinare mare și pe cele formate din roci friabile, plantațiile se execută, de regulă, în despicătură și cordon. Se pretează acestor procedee, în mod deosebit, salcîmul, aninul, cătina albă etc. în vederea obținerii unui efect mai rapid de mascare a taluzurilor inestetice la baza lor se pot planta puieți de talie mare, în cazuri favorabile (tăluzuri cu pantă relativ redusă, neînierbate, cu umiditate potrivită in sol) și total nefavorabile (stincării, talazuri de debleu aspre), se pot executa și semănături directe* în mod obișnuit, partea superioară a taluzurilor înalte de debleu necesită pentru sta- bilizare lucrări dificile și costisitoare. în multe cazuri se poate renunța la împădurirea lor întrucît îmbracă aspectul unor fîșii relativ înguste și prezintă mai mult o importanță estetică. Prin împădurirea părților dc jos și mijlocii ale taluzurilor, cu timpul se acoperă și se maschează și zonele superioare ale acestora și, în final, se stabilizează. REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 1086 * Nr. 2 95 Cu privire la solicitarea spațiala a cablurilor purtătoare apartinînd funicularelor forestiere Prof. Ing- T. REDLOV Șei. lucr. Ing. HUXANDRA LUGOJANU Universitatea din Brașov Proiectarea funicularelor — în particular a celor forestiere — implică efectuarea unor cal- cule privind determinarea configurației ca- blului purtător, precum și a eforturilor statice, yi dinamice, cărora acesta trebuie să le facă față, în condiții de siguranță deplină. în mod curent, calculele menționate mai sus au la bază ipo- teza că linia de echilibru a cablului purtător este o curbă situată în planul vertical al punctelor sale de suspensie. Această premisă, avînd un caracter evident simplificator, nu este însă conformă cu realitatea, decît în relativ puține din cazurile ce se întâlnesc în practică. De foarte multe ori solicitările cablului purtător sînt provocate de sarcinile mecanice necoplanare, provenite din acțiunea de direcție arbitrară a încărcării utile, din cea a cablului trăgător, din efectele eoliene (deloc neglijabile) și din forțele de inerție ale corpurilor în mișcare. Tratarea spațială a problemelor geometrice și mecanice, privind cablul purtător ăl funicu- larelor, este relativ rar întâlnită în literatura tehnică de specialitate. Unele mențiuni, în acest sens, se fac în [1], iar în [4] se examinează sumar doar cîteva cazuri particulare.în cele ce urmează vor fi determinate elementele privind configurația și solicitările mecanice ale unui cablu purtător, suspendat în punctele Ao și Aa, prezentând deschiderea l și denivelarea A (fig. 1). Cablul este încărcat în A, cu o sarcină concentrată avînd trei componente : una vere Fig. 1- ticală, Tj, și două orizontale, A, și Z^ în afară de greutatea p, a unității sale de lungime, cablul este supus acțiunii vîntului, de intensitate pv, avînd direcția perpendiculară pe planul ver- tical (®, y) ăl punctelor de suspensie. Raportând sarcina continuă la axa orizontală Ao® se obțin, în ipoteza săgeților mici, componentele : în care : 6 — arc tg h/Z. Respectând notațiile din figura 1, se pot scrie următoarele ecuații de echilibru pentru cablul A gAjAg : — proiecții pe axe ... Ao — Aa, = X1? (2) = = + ^ = Jî'd®, (3) Zo + ^a = R'^Z^Q", G" = Ja"d®; (4) — momente față de Zs .... .....To = ^ + (^-tgeUi + Xotg6, (5) în care: (a se vedea fig. 2 b) W = R'^/l-, (6) — momente față de . .....(7) în care: (a se vedea fig. 2 d) (8) — momente față de Aa. •. .........Zoh - R% + R" fa -*) = 0, (9) în care: R %b — -f- Q'zq, R"fa - h) = Z^ - h) + Q"(y9 - A), unde : ZQ și yQ sînt distanțele de la Q’ la planul (®, y), repesctiv de la Q" la planul (®, z), astfel încît ecuația (9) se scrie sub forma: Zyh + Y^ — Z^ = Q'fa — Q'zq (10) Linia de echilibru a cablului, proiectată pe planul (®, y}, este formată din arcele A^' și A^ (fig. 2 a). Pentru primul arc sînt vala- bile relațiile referitoare la punctul curent B'; A = ^0 — const —— 1 ,x, (H) t = tga' = A. +a-, (12) dar #01 în care: T' este forța tăietoare în secțiunea grinzii asociate AS A*, încărcată numai cu sarcinile avînd direcția axei y iar: H'=M+(l_p)tg 0) 3 — Z#01 = z/i — tg e. Integrînd ecuația (12) între limitele 0 rezultă: « = - -—f- (#' - tg 0)®, #01 (13) (14) (15) și x, (16) 96 REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 1986 * Nr. 2 In care M' este momentul de încovoiere m sec- Se țiunea curentă a grinzii asociate. Făcînd în (16) a = it = și Jf' = Jfj, obține expresia ordonatei punctului Ol A? R) c) X, x O, x’ î; (K) «1 = q'-O Yo X. o) y b) J/ț-^^tgO X' - B x - —-Y q'-cf/i A zi *X, X ■! oCj z ,/q' d) adică : AM„ r! ok A“ R . „ bș R' ?/i = Fig. 2. 21/f 4- tgO 7/ (tl V JĂO1-------“-1! Din (12) rezultă panta tangentei in .40 de curbă funiculară: tg «o = + #' (ÎS) la arcul (19) ^Ql Proiectînd acum linia do echilibru a cablului pe planul (a?, ,c), se obține curba frîntă -4 A* (fig. 2 c). Procedind ca mai sus, 1\ prin analogie relațiile: A’" = Xo *= const. — d T" 'U #01 01 rezultă II" - On the spuee londiny of benrer cablez In forestry (20) (21) (22) ropewnys The papei offers the calculating relations for the dcterinination of the geometrical and mechanîcal eletnents referriug to the bearcr cablu of a ropcway for the case of spacc loading as produced by a concentrated force oftwofold (longitudinal and transversc) skew. Hiat of its mra wcight and of Hie lateral pressure of the wind. Jf" (23) Ol *1 = #01-^ ’ l 1 (24) tg< = (23) ■“01 în care: T" și reprezintă forța tăietoare, respectiv momentul de încovoiere, în secțiunea curentă a grinzii asociate, încărcată numai cu sarcinile avind direcția axei s? (fig. 2 d), iar este momentul în secțiunea x = Efortul în punctul de suspensie are valoa- rea : ^0 = #oi K1 + tga ai + tg2 ao'. (26) în punctul de suspensie jla> efortul din cablu are valoarea: ^(Xx-Xo^+^x- (27) în care: = -Iu tg «o, Zq = Eq tg cc"u. (28) Observație. Ecuația de echilibru (10), nefo- losită în raționamentele de mai sus, poate con- stitui un mijloc util de verificare a corectitu- dinii numerice efectuate. în ceea ce privește semnele componentelor Xj și acestea pot fi pozitive (ca în fig. 1) sau negative, în funcție de particularitățile constructive ale instalației precum și de sensul deplasării materialului lemnos în lungul cablului purtător. Concluzii Din considerațiile de mai sus reiese că metoda grinzii asociate poate fi aplicată și în cazurile mai complexe de solicitare a cablului purtător, cum ar li oblicitatea longitudinală și transver- sală a sarcinii utile, combinată cu acțiunea vîn- tului și, eventual, a forțelor de inerție. Metoda este aplicabilă și în cazul acțiunii mai multor sarcini concentrate, cu dublă oblicitate, putînd servi astfel la rezolvarea aproximativă a pro- blemei celei mai generale a unui cablu asimilat eu o curbă funiculară spațială. După determinarea elementelor geometrice și mecanice specificate mai sus, se poate scrie fără dificultate ecuația de stare a cablului pur- tător, folosind procedeele de calcul din lucră- rile de specialitate mai jos citate. BIHLIOGRAPIE Oerchyz, tril., 1936 : Funieulare pasagere forestiere. Editura Agrosilvică, București. D r ă g fl n, I.G. și alții, 1971: Funieulare forestiere, Editura. CEBES, București. Hristov, S., Trasirane i orazmer tavane na preno- simata yorska vijelia linia „Visen". D. I. Tehnika, Solia. Kaclurin, V.'K., 1962: Teoria oisiacih sistem. GlL- SASM, Moscova—Leningrad. Pesta], E„ 1061: Seilbahnen und Seilkrane fQr Holz- und Matcrial-transporl. Verlag Fronune, Wien. REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 19S6 * A’r. 2 97 Aspecie privim! evaluarea rolului aniierozioiea! al sistemului subteran al unui făget exploatabil^ Dr. ing. CR. 1). STOÎGULESCtt Dr. ing. R. DiSSESCU Ing. T. IACOH Institutul dc Cercetări și Amenajări Silvice în articolul de față se prezintă rezultate ale unor cercetări, ntreprinse în vederea funda- mentării ecologice a perioadelor mai lungi de regenerare, în contextul actual de reconsiderare a tratamentelor de aplicat în pădurile noastre. Investigațiile efectuate au urmărit să stabi- lească efectul hidrologie și antierozional al sistemului subteran al unui ecosistem forestier, prin luarea. în considerare a dinamicii unor carac- teristici biometrice, funcție de numărul anilor Uecuți de la exploatarea arboretului, respectiv de vechimea cioatelor. Investigat iile s-au făcut într-o serie de 14 su- prafețe de probă, amplasate în parchete cu vechimea de 0 15 ani, rezultate după tăierea definitivă la vîrsta de 160 ani, efectuată în arborete naturale pluriene, proprii tipului de pădure ,d‘ajjet normal cu fleră de mull” (Faș- wwlilj 1954) situate pe versanți cu pantă jlc 30-38 grade, din bazinul superior al Grădiște!, intre 800 și 1150 m altitudine, în Ocolul silvic Orăștie cu precipitații medii anuale de 1200 mm (Stoenescu, 1960). Metoda de cercetare utilizată, are la bază procedee moderne de investigare a biomaseî și a sistemului radii cclar (Newbould, 1967; Kostler, Briickner și Bibelriether, 1968; Bohml979; Giurgiu, 1972; Stoicul eseu, 1981). Rezultai de cercetărilor efectuate, în cadrul lucrării de față, asupra componentelor siste- mului subteran al făgetului studiat, se înca- drează într-o eroare limită admisă de ± 20% cu probabilitatea de acoperire de 8(1% și au permis : — Stabilirea densității medii inițiale, con- siderate imediat după (loborirea arborilor. Va- lorile acestui indicator densimetric variază între 450 kg/m3, în cazul rădăcinii și 530 kg/m®, în cazul cioatei. — Surprinderea, pragului de descompunere a lemnului din sistemul subteran. Aceasta coincide cu reducerea densității lemnului sub limita de circa 170 kg/m3, moment în care componentele studiate nu mai pot exercita, practic, acțiunea mecanică de fixare a solului. — Stabilirea dinamicii densității lemnului din cioată (pr) și din rădăcină (pr), exprimată, in kg/m3, funcție de vechimea cioatelor (/), exprimată în ani (fig. 1), potrivit ecuațiilor: logp„= 0,028472 tf 2,7815181 (r--0,934) (1) log0,0619741 t-^2,7610397 (r=- 0,843) (2) — 777 : tK„ « *) Extras din lucrarea ..Stabilirea modeleler de structură optimă pentru pădurile tu funcții speciale de protecție” (Giurgiu, Dissescu ș.a., Mar.usrrht, K.AS. 11IH2). — Evidențierea, grație expresiilor (1) și (2), a duratei necesare pentru atingerea pragului de descompunere a componentelor subterane studiate. Datorită dimensiunilor și volumului diferit al componentelor analizate, acest prag este atins la momente diferite de la tăierea trun- chiului : după aproximativ 9 ani, la rădăcină, și după circa 19 ani, la cioată (fig. 1). Eviden- Flg. 1. Dinamica densității lemnului din cioată (a) și rădăcini (i) cu vechimea la fag, în bazinul superior al Grădișlei. Linin iiitreruptă reprezintă pragul de descompunere a lemnului, țierea pe cale experimentala a acestei durate are o valoare indicatoare relevantă deoarece, în ideea generalizării experimentărilor, asigură ierarhizarea speciilor forestiere din punce dc vedere al duratei exercitării funcției hidrologice și antierozionale după exploatarea arborilor. De asemenea, cercetările de față au tnai permis: Surprinderea dinamicii biomasei lemnului din rădăcină (rr) și din cioată (bc), exprimat în kg, cu vechimea cioatelor (/), exprimată în ani, după cum urmează: log br^—0,2142857/ 4-2,6271428(7=-0,952) (3) log l>,- -0,0584615 / 4-1,9785714(r = -0,866) (4) — Evidențierea dinamicii diametrului siste- mului subteran (d„) și lungimii rădăcinilor (lr), exprimate în m, precum și a dinamicii volumului rădăcinilor (r) și a volumului cioatei (!>), ex- primat în dm", funcție de vechimea cioatelor (/), exprimată in ani. Astfel: log (/„=-0,1418245 t + 1,993675 (r = - 0,897) (5) log îr = -0,3826600 / + 3,865 (r = - 0,895) (6) log rr =-0,1490238 t 4-2,9271428 (r = -0,941) (T) logrc= -0,08759938/4 0,16814927 (r=- 0,773) (8) 98 REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * J9SIÎ * Nn 2 Regres iile (1...8) sînt valabile pentru : t = 0—15 ani. Cu ajutorul acestor regresii se pot ealeula ușor și alți parametri de interes hidrologie și antierozionul cum sînt: suprafața proiecției orizontale a sistemului subteran, suprafața mantalei sistemului subteran, volumul aparent al sistemului subteran etc. Prezentarea grafică a acestor regresii, avînd pe ordonată, valori relative, permite evaluarea „perioadei de înjumătățire”, indicator apreciat ca deosebit de sugestiv pentru stabilirea du- ratei exercitării „efectului”, hidrologic și anti- erozional ale diferitelor caracteristici biometrice luate în considerare. Această perioadă de în- jumătățire este de aproximativ: — sub doi ani la : suprafața proiecției orizon- tale a sistemului radicelar, volumul aparent al sistemului radicelar (fig. 2C) și biomasa rădă- cinilor (fig. 2D); — doi ani la; lungimea rădăcinilor (fig. 2A), volumul rădăcinilor (fig. 2B), diametrul sis- temului radicelar (fig. 20); — trei—patru ani hi: volumul cioatelor (fig. 2B): Ffg. 2, Relevarea perioadei dc iujunu'iUHire a unor parametri oi componentelor subterane la fag, tn raport cu vechimea cioatelor. In bazinul superior al Grâdiștel: o—cioată, fi — rădăcini. C — volumul aparent al sistemului radicelar. d — suprafața proiecției orizontale a sistemului radicelar, e— diametrul sistemului radicelar. — cinci «ni la : densitatea lemnului din rădă- cini (fig. 3) și biomasa cioatelor (fig. 21)); — zece uni Iu densitatea lemnului din cioată (fig. 3). Rezultă deci că, în condițiile cercetate, dato- rită descompunerii rapide a lemnului compo- nentelor subterane, perioada de înjumătățire este foarte scurtă. Ca urmare, o dată cu descom- punerea periferică care reduce permanent vo- lumul componentelor analizate, se produce și subminarea neuniformă a densității interioare. Fig. 3. Relevarea perioadei de injumătățire a densității lemnului din cioată (a) și rădăcini (fi) funcție de vechimea Cioatelor Ia făg, In bazinul superior al Grădiște!. Evident, acest fenomen este mult mai complex deoarece polarizează atît factorii biotici cit și abiotici și a fost relevat prin dinamica coefi- cienților de variație a densității lemnului din cioată ($%) în raport cu vechimea acesteia (ț), exprimtă în ani, conform relației: log s% —1,1891 — 0,0296 t+0,8298 logt (9) Potrivit acestei ecuații, în primii ani după exploatarea arborilor, valoarea coeficienților de variație crește susținut, pînă la atingerea unui maxim în jurul viratei de 12 ani, după care descrește lent. Această dinamică atestă pebaze densimotrice inedite procesul descompuneriilem- nuhii din cioată. în adevăr, acesta crește pro- gresiv în primii ani, ca urmare a producerii lui pe întreaga arie de contact a cioatei, eînd este afectat cu precădere albumul, zona mai puțin rezistentă a lemnului, și corespunde cu por- țiunea susținut ascendentă din curba dinamicii coeficienților de variație. Pe măsura pătrunderii alterării spre centrul cioatei, frontul de descom- punere se micșorează treptat, ca și viteza avan- sării acestuia, fapt reflectat în alura, mai do- moală a curburii analizate. Momentul care precede generalizarea procesului de descompu nere a cioatei coincide cu eulminarea curbei, în acest moment, simultan cu descompunerea periferică, aflată în diferite stadii, in zona de maximă densitate a duramemdui mai există porțiuni nealterate. După generalizarea proce- sului de descompunere se produce involuția globală a variației interioare a densității, care ie. Jiișit o dată, cu terminarea, descompunerii lemnului din cioată, fenomen evidențiat prin ramura lent descendentă a curbei comentate (fig. 4). Această dinamică a coeficienților de variație a densității lemnului din cioată cu ve- chimea cioatelor, relevată prin cercetările de față, are caracter de legitate. Exemplul pre- zentat ilustrează condițiile ecologice locale și REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 1086 * Nr. 2 99 materialul analizat, caracterizat prin cioate, cu diametrul mediu la colet dc 59 cm, și cu o biomasă subterană inițială medie de circaSo kg. Evident, în zona cercetată, această dinamică evoluează distinct în raport cu dimensiunile Fig. 4. Dinamica coeficictiplor de variație a densității lem- nului din cioată, cu vechimea cioatelor la fag. In bazinul superior al Grădiște!. componentelor subterane. în alte condiții, a- ceastă dinamică poate fi influențată de mai multe variabile factoriale, specifice stațiunii și condițiilor de arboret. Cele anterior prezentate, în lucrarea de față, s-au referit la diverse caracteristici ale siste- mului radicelar al arborilor și au constituit pre- ambulul indispensabil cercetării acestor para- metri, la nivel de arboret. Acesta se caracteri- zează prin; 146 cioate/ha, cu diametrul mediu la colet (P„) de 59 cm și o suprafață de bază Li colet ((%) de 39,9 m-/ha. Volumul aparent al sistemului subteran (V^lde 8 455 m:i/ha, re- prezintă aproximativ 78% din volumul edafic util (Pe sol) de 10 900 nP/ha. Suprafața pro- iecției orizontale a sistemului radicelar se extinde pe 6 762 ma, sau circa 68 % din su- prafață. Din biomasa totală subterană de 39,1 t/ha, biomasa cioatelor (Șe) reprezintă .11,9 t/ha (circa 30%), biomasa tădăcinilor (Br) totalizează ’27,2 t/ha (aproximativ 70%) și însumează lungimea (A-) de 183,5 km/ha (tabelul 1). în baza expresiilor (1.. .8) și în cazul arbo- retului prezentat în tabelul 1 se poate prezuma, spre exemplu, că, la doi ani după exploa- tarea arboretului matern, lungimea totală a rădăcinilor scade la 31 km/ha (17 %), suprafața proiecției Orizontale» sistemului subteran ajunge, lai 826 m2la ha (27%), volumul aparent al si L cahu, I. :Der Sanddorn (Hippophac rhanmoidcs L.) — Eîne Wcrlvolle Beercn bîldcnde Pionier- ptlanze. Cătina albă (Jlippăphae rhamnoides Lj — o valo- roasă specie pionieră producătoare de fruete. In : Forst- archiv, Hannover, R. F. Germania, anul 56 nr. 6, 1985, pag. 249—253, 6 figuri, 1 tabel, 4 expresii matematice. Autorii, șefi de lucrări la Facultatea de Silvicultură din Brașov, prezintă cititorilor, de limbă germană, rezultatele cercetărilor lor, întreprinse In România, asupra cătinii albe. Potrivit rezultatelor obținute este relevată: capacitatea cătinii albe de a vegeta pe soluri precare, improprii majo- rității speciilor forestiere din zona temperată; creșterea relativ rapidă din primii ani, etapă in care specia dezvoltă un sistem radicelar și aerian impresionant J drajonarea vigu- roasă și formarea ecosistemelor specifice constituite din co- lectivități compacte. Grație proprietăților fixatoarc și coloni- zatoare este evidențiată valorificarea superioară chiar și a unora dintre terenurile total degradate. în afara capacităților nicdiogene și ameliorative ale speciei, fructele acesteia con- stituie unul dintre produsele naturale cele mai bogate In vita- mine și alte produse active, ceea ce o recomandă cu prioritate industriei farmaceutice șl alimentare. Informațiile biometrice asupra ecologiei Șt biometriei fructlficației sint prezentate condensat, prin expresii matematice adecvate. Valoarea articolului dc față rezidă In reliefarea corectă a importanței și avantajelor culturale multiple precum și u capacității economico-utllizaioare a cătinii albe. Acestea con- stituie totodată argumente primordiale care trebuie avute, cu precădere, în vedere la alegerea speciilor pentru amelio- rarea terenurilor intens degradate ale fondului funciar na- țional care rămîne, dealtfel, și unul din principalii beneficiari potențiali interni ai cercetării recenzate. O.D.S. 102 REVISTA PĂQVRILQR * 101 * 1986 * Nr, 2 Din istoria silviculturii românești Pc urmele unor manuscrise (I) 0 împrejurare ncaștcpl ală a făcut ca In anul 1085, tn care s-nu împlinit o sntu dc ani de la nașterea profesorului Marin Drăcm, clteva texte dactilografiate și manuscrise, deosebit de valoroase, apiutinînd acestei pcrsonalîtăți marcante a silviculturii si inVătămînlului silvic romanesc sil fie date la iveală. 1 estete, la care ne referim, slut inedite și privesc un domeniu de bază al culturii pădurilorțlanume acela al îngri- jirii și conducerii arboretelor, domeniu căruia mnrele om dc știință și silvicultor li acorda o deosebită Însemnătate. Importanța acestor lucrări, necunoscute încă, rezultă și prin faptul că ele datează din perioada anilor 19-15 — 1917, ani cc corespund, în viața distinsului profesor, cu ani ai deplinei sale maturități, cu ani ce au Însemnat îndelungate și neobosite căutări 1u deslușirea tainelor și rosturilor pădurii, cu ani ce marcau trecerea a peste două decenii de activitate didactică neîntreruptă ca și de In apariția primului său curs de silvicultură, dc nivel universitar. De altfel, se pare că pana neobosită, exigentă și ntlt dc con vingăt oare a celui care Încerca să deschidă drumuri noi In silvicultura modernă a țării noastre, s-n oprit o dală cu așternerea acestor rinduri. Că slnt printre ultimile strădanii de a mai transmite, prin scris, generațiilor tinere gindurile și cunoștințele sale, bogata și îndelungata sa experiență in problemele majore ale silvicul turii. o atestă însuși faptul că unele dintre aceste elaborate, ce urinau să constituie părți integrante ale unui nou curs dc silvicultură, au rămas nctermiuate, ca de altfel întreagă această lucrare. Spre deosebire dc primul său curs de silvicultură, publicat iu anii 1923 — 1(124, noul curs este tot dc nivel superior dar este conceput pc baze mult mai ample. El urma să cuprindă mai multe părți și să fie publicat hi mai multe volume. Din păcate, numai un singur volum din acest nou curs va vedea lumina tiparului, hi 1912, fiind editat (litografiat) în cadrul Școalci Politehnice din București, unde M. Drăcca devenise profesor titular, Încă din toamna anului 1023. Din partea introductivă a acestui prim volum al noului curs dc silvicultură, extins pe 786 pagini, cititorul ia cunoș- tință de modul in care profesorul Drăcca intenționa să-Și organizeze materia In primele două părți ale cursului său. Tot in această parte introductivă găsim cîteva precizări de terminologie, considerate de autor ca foarte necesare, cc urmăresc să clarifice unele noțiuni tehnice, fundamentale, dar cerc au accepțiuni destul de diferite in literatura dc specialitate, cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la,, regim” și ,.tratament”. Acesete precizări, cum se va vedea, nu au fost deloc iniiniplătoarc. Mențiunea pe care o găsim făcută iu însuși subtitlul noului curs de silvicultură „Rcfllme Șl tratamente- Sisteme tehnice de renene ni rea. exploatarea șl cultura pădurilor” atenționează cititorul, ir.ainte de n des- chide paginile cărții, asupra modului in care profesorul Drăcea concepe tratamentul. Tn această privință, se constată că ideca sistemelor silvicuHurule In economia forestieră, enunțată dc Troup, este preluată șl dezvoltată In „teoria tratamentelor ca sisteme silviculturalc complexe”. Acest nou curs de silvicultură, conceput în perioada anilor '40, urma să cuprindă. In prima sa parte, așa-ziselc „trata- mente permanente” care includ, regimul eringului, al crîngului compus ți al codrului. Primele două regimuri, cel al crîngului și al crîngului compus, slnt tratate In volumul I al cursului, apărut, cum s-a menționat, în 1942. Cea dc n doua parte a cursului dc silvicultură, dedicată „tratamentelortrecătoare", respectiv lucrărilor de transformare și conversiune, ca de altfel și regimul codrului — din prima parte - nu nu mai apărut și nici nu avem cunoștință dacă ele au fost redactate clndva. Textele» la care dorim a ne referi In continuare, însumează circa 200 pagini dactilografiate și circa 40 pagini manuscrise autentice, după care fie că s-a efectuat dactilografierea, fie Dr. ing. L. PETRESGV Im-i ii ului de Cercetări și Amenajări Silvice că au constituit variante dr redactare. După litulnlură și conținut ne găsim in falit a trei lucrări distincte, dar toate din domeniul îngrijirii și conducerii arboretelor. Prima, și dc altfel cea mai cuprinzătoare dintre acestea, este intfiulală „Perfectarea mrhurllar și a arh«rcir|or , lucrare cc urma să constituie o altă paria a noului cura dc silviculturii. A doua lucrare intitulat.i „Intrniincaren operațiilor iul turnir ” cvtc, probabil, o nmfiriută sau un mi leal, irtr era de îl treia Ex- punerea principalelor doctrine șielsu nm c nici ullIitaiiJH continuării acestei rubrici și transformarea ci intr-o emisiune periodicii independentă, cel puțin săptămtnnlă, de genul ■■mHHiiiiTnr cu profil agricol, dc care abundă programele nidiotriwitiitnU rumănc. Pentru familiarizarea* marelui public cu ।mfilemnlc stringente ale silviculturii contemporane, este de dorit ca și (eleviziuuc.i să consacre, cît decurînd, emi