REVISTA PADURILOR-INDUSTRIA LEMNULUI- CELULOZA ȘI IIÎRTIE 2 SILVICULTURA ȘI 1982 EXPLOATAREA PĂDURILOR REVISTA PĂDURILOR—INDUSTRIA LEMNULUI—CELULOZĂ ȘI HÎRTIE ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ȘI AL CONSILIULUI NATIONAL AL INGINERILOR ȘI TEHNICIENILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA ANUL 97 Nr. 2 nprllte 1982 CONSILIUL DE CONDUCERE Dr. ing. Gh. Conslnntlueseu (președintele consiliului și redactor responsabil), Prof. dr. ȘL Alexandru, Dr. ing. A. Anca, ing. R. Amlaraehe, Jug. Gh. Dorhan, Ing. G. Bunibu, Dr. Jug. V, Chirihăti, Ing. FI. Criștescu, Ing. Cornelia Drăijan, Ing. Gh. Ntcuhtu, Dr. ing. Fllolteln Negruțlu, Prof. dr. ing. S. A. Mnnteanu, membru corespondent al Academiei R. S. România, Dr. ing. P. Obrocen, Dr. ing. I. Predescu, Ec. Gh. Sanda, Acad. Cr. I. SJniioneseu, Ing. Ov. Stolnn SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. iloc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. G. Mureșon — redactor responsabil adjunct. Ing. Al. Ilulșolu, Dr. ing. I. Cnlrfoll, Dr. ing. Gh. Cerchez, Dr. ing. D. Cdrlogunu, Ing. Gh. Guvrllesen, Dr. ing. D. Iviineseu, Dr. ing. Gh. Mărcii, Dr. ing. M. Mareo, Dr. ing. A. Ungur, Dr, ing. D. Terteeel Redactor de rubricii: N. Tănăsescu Redactor principul: Al. Dclcșan CUPRINS Ii. fi. NERULESCU: Din evoluția concepției despre pădure 67 ȘT. PURGELEAN, C. DÎNVIU, ȘT. ȘT. PURCELEAN : Cercetări fotologlce și ecollzlologlce privind Instnlnren șl dezvoltarea senilnțlșnlul de stejar pedunculat 73 V. I. RENEA, I. MILE A : Culturi forestiere cu creștere rapidă pentru producerea de Iliomnsă In scopuri energetice (rezultate, preliminare) 7G A. COSTEA, TR. IVANSCHI: Donilaren solurilor forestiere In funcție de cerințele de nutriție ule speciilor șl nrboretelor 80 I. LEABU: O modalitate de exprimare n procesului de nntoreglnre dlntr-o pădure ca sistem de arborele 85 GII. ONOFREI: Culturi de rușinoase cu pitlețl crescuți In recipiente din plastic In perimetrul Cerna, Județul Tulcea 91 A. UNGUR: Colectarea șltoearea lemnului de miei dimensiuni, resursă economică de materie primă pentru Industria de pluel, celuloză șl combustibili 96 MATE ERIKSSON : O manipulare mal suplă șl nud rapidă, chelii îmbunătățirii productivității vehiculelor forestiere 102 A. ZALUȚUIII: Unele soluții tehnice privind perfecționarea ferăstrăulul mecnnle „Retezat” sub raport funcțional și ergonomie 107 I) . TÂRZIU; Cu privire la viitorul făgetelor plurlene nntnrnle din munții Parângului 109 R. ICUIM, ELENA ICIITM, T. BOTEZAT: Cercetarea silvică in Bucovina (de la început șl pinii In unul 194») 113 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCE ȚĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE 119 HECENZH 122 REVISTA REVISTELOR 125 Revista Pădurilor — Industria Lemnului — Celuloză și Hirtic, organ al Ministerului Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții ți al Consiliului Național al Inginerilor si Tehnicienilor din Republica Socialistă România. Redacția: Oficiul de informare doeunivntară pentru, economia forestieră și materiale de construcții: București, IMul Magheru, nr, 31, sectorul I, telefon 59-68.65 și 59.20 20/176. Taxele poștale achitate anticipat conform apr.iblrii D.D.P.Tc. nr. 137/3366/1981. 'Tehnoredactor: Marin Ularu Tiparul executat la I. P. „Informația", «1. nr. 2127 CONTENTS E. G. NEGULESCU: On the evoliillon ol the con ce pis ou Iorest ^T. PURCELEAN, C. BINDIU, ȘT. ȘT- PURCELEAN : Photologlcol and ecophyslologlcnl resenrches on the estnbllshment nud deveiupmenl of pednncnlate onk seedllng crop r, BENEA, I. MILEA : l’hytomass produclion lor energy by fast growing Iorest trec specles in speclnllzed pluntatlons A. COSTE A, TR. IVANSCHI: Nutritivi* soli value esllmutlon In respect lo iorest speeles nu- tritive needț I. LEAUU : A new melliod of expressing the selt-regulnllon proces» in a Iorest as a stunds'sys- tcm GIF. UN0FRE1 : Fortst planlntions of hlnek pine (Pinus nign) sapllngs grown In plnstle con- lalnerb A. UNGUR : Smoli wood hnrvcsting und chlpping, an economic resoiirce of raw material for the wood—based boards and pulp indusirles and Inel A1ATS ERIKSSON : Smoolher, faster hnndllng — the key to Inercased productivii? In îorestry vehleles A. ZALUȚGUl: Some teehnlcnl Solutions for Improvlng the motor snw Retezat as eoneerned the funcțional and ergonomie fealtires 1J. TÂRZIU : Concernlng the future of natural uneven nged heeeh foresls of Parlng niouninlns R. 1CHIM, ELENA IGHIM, T. BOTEZAT: The Iorest researeh In Rurovlnn (from lls heglnnlngs up to 1948) FROM THE ACTIVITY OF THE FOREST RESEARCHES AND AMENAGEMENT INSTITUTE ROOKS REVIEW OF REVIEWS S O M M AI n E E. G. NEGULESCU : Sur l’evohttion de la conception sur In forît ȘT. PURCELEAN, C. bInDIU ȘT. ȘT. PURCELEAN: Recherches photologlqnes et Âeophyslologiques sur l'lnstnlallon et le developpement des semls de Quereus robur V. BENEA, 7. MILEA ; Cullures loreslleres ă crolssance rapide, pour In produclion de. la phy- tomnsse pour des Imts t-iiergellgues A. GOSTEA, TR. 1VANSCIII: Clusslflentlon des sol» loreslleres, par rapport nux deînnndes en suhslnhces nitnZniles des especes et des peuplemeiits I. LEAUU : Une modiillle d'exprimnllon du proeessus d'nuloregiilntlon pour Ies ecosysteines des foriUs GH. ONOFREl : PluntatloiLS des reslneux nvec des plants pousscs duns des contnlners en plas- tlque dans le perimetre d'uinelloratlon Cernn-Tuleen A. UNGUR : La eolleetlon du hols de petlles dhnenslons, resource economique pour rindustrie des phiques et de cellnlose MA TS ERIKSSON : Une inantppulnllon plus souple et plus rapide, la Clei d'aligmentatlon de In productivii des vehicule* forestier» A. ZALVȚCHI: Quelques soluționa leehnlques pour le perfeetlonnenient foncllonnel et ergono- tnlque de la scieuse Retezai T). TÂRZIU : Sur ruvenlr des hjtrnies natnreles d'îlges mOlfs dans Ies Montagnes de Farlng R. IGHIM, ELENA ICHIM, T. BOTEZAT : La reeherehe sylvleole en Bucovina (du debut jusq'ft 1918) DE L’ACTIVlTiî DE VINSTIlUT DE HECJIERCTIES ET' D'AMFlNAGEMENTS F0REST1RRS HECENSIONS REVUE DES REVUES Ies leeteurs de litrnnqer de notre publlcatlon, peuveut oblenlr l’abonnement dCslri en s’adresiant dlreetement A : ILEX1M — Departamentul Export-Import-Presă, București, str. 13 Decembrie, nr. 3, P.O. Box, 136—137, telex: 11226—România The rendere ol Our publlcattons who Uve In foreign countrles eon subscrlbe the Journal they wnnt dlreelly from : ILEXIM — Departamentul Export-Import-Presd, București, Str. 13 Decembrie, nr. 3, P.O. Dox, 136 — 137, telex: 11226 — România Din evoluția concepției pădure 1. Opinii și aprecieri mai vechi în silvicultura romănească, concepțiile și atitudinea față de pădure au evoluat perma- nent, încercînd o serie de schimbări și adaptări, odată cu dezvoltarea social economică și diver- sificarea modului de folosință a produselor și influențelor sale. Dacă în trecutul îndepărtat, pădurea apărea ca un dar al naturii la fel ca aerul și apa, ofe- rind omului hrana și multe alte bunuri nece- sare traiului, în vremuri de restriște, codrul adine și de nepătruns a constituit locul de re- fugiu și adăpostul cel mai sigur și mai apro- piat pentru salvarea de furia cotropitorilor, deci pentru conservarea entității și existenței noastre naționale. Cu timpul, însă, în paralel cu utilizarea după bunul plac a lemnului și a celorlalte pro- duse pentru satisfacerea nevoilor personale, în foarte multe situații, pădurea, prin prezența sa, a fost înțeleasă și privită, ca O piedică din cele mai serioase în calea extinderii culturilor agricole, a rețelelor de comunicații și a așeză- rilor omenești. De aici și atitudinea oarecum ostilă față de pădure, atitudine care s-a conti- nuat sub pretexte și forme diferite pînă nu demult. în perioada ceva mai apropiată, pădurea, devenită într-un fel sau altul proprietate de stat, colectivă sau particulară, a ajuns să fie considerată ca bun social și acceptat ă ca valoa- re de schimb. După începuturile silviculturii noastre orga- nizate, în evoluția concepției despre, pădure, un moment de seamă l-a reprezentat apariția primului Cod silvic în 1881, care atrăgea aten- ția asupra rostului și importanței deosebite a pădurilor și căuta să instaureze, cel puțin în linii mari, o nouă atitudine și o anumită ordine, atît în modul de folosință, cît și de gospodărire a acestora. Cu toate acestea însă, o perioadă îndelungată, pînă după cel de-al doilea război mondial, pădurea a fost privită ca o sursă de mari și imediate venituri pentru proprietarul ci, sau ca plasamentul cel mai sigur și mai rentabil pentru capitalurile investite în lucrările de exploatare. Preocupîndu-se numai de cerințele unor pro- fituri maxime și de moment, fără nici o grijă față de viitorul pădurii tăiate, această accep- țiune s-a soldat cu rezultate din cele mai ne- faste pentru fondul nostru forestier. întrucit însă, în afară de unele remarcabile excepții și realizări, intervențiile omului se rezumau SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * despre Prof. emerit dr. doc, EMIL G. NEGUL ESCU Președintele Secției de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice 634.0.902 de regulă numai la actul exploatării, pădurea fiind lăsată după aceea să se refacă și să crească de la sine și la voia întâmplării, fără nici un amestec sau vreo altă contribuție din partea omului, s-a ajuns la considerarea pădurii ca un simplu produs al naturii, ca o bineeuvîn- tată și inepuizabilă bogăție naturală. Această mentalitate și accepțiu ne, însușită ușor la vremea respectivă și de forurile conducătoare, a făcut ea, în dezvoltarea și diversificarea economiei naționale, silvicultura să fie considerată și catalogată pe hună dreptate în jindul ramuri- lor extractive. Concomitent cu aceasta, pe linia preocupă- rilor naturalistice despre pădure, s-au diferen- țiat și afirmat cu (impui anumite curente și opinii, mai mult sau mai puțin distincte și bine precizate. Un loc de seamă în această privită, l-a ocupat concepția geobotanică în studiul și aprecierea pădurii. Această concepție s-a bucurat pe par curs de susținerea unor reputați botaniști și geografi (Enculescu P., 1924, Grințescu I., .1924, Borza AL, 1929, Săvuleseu T. 1940, Martonne Emm. de, 1926, Mehedinți 8., 1930, Călinescu R., 1969). în același timp, pe această linie și-au adus valoroase contribuții și numeroși specialiști silvicultori (Drăcea M., 1923 — 1924, Antonescu G. P., 1926, Negulescu E. G., 1933, 1935, 1959, Georgescu, 0.0., 1934, Pașcovsehi 8., 1956, Beldie Al., 1951, Haralamb At., 1930, PetcuțM., 1955 și, mai recent, Doniță N., 1970, Purceh^n Șt., 1964 etc.). 2. Concepția ecologică despre, pădure în paralel cu aceste fluctuații de opinii și atitudini, pentru pozitivarea cunoștințelor pri- vind pădurea și precizarea modului ei judi- cios de gospodărire, un aport esențial a fost adus de concepția ecologică. Ou toate că preocupări pentru cunoașterea și explicarea raporturilor reciproce dintre vege- tație și condițiile de mediu s-au manifestat și în secolul trecut, lipsind însă datele faptice și informațiile necesare în acest sens, cele mai multe din probleme își găseau rezolvarea, cel puțin în linii mari și pînă la un anumit nivel, numai datorită spiritului ascuțit de observație al înaintașilor și puterii lor deosebite de intui- ție a legăturilor cauzale în existența pădurii. încă de la primele forme de manifestare a învățămîntului silvic, și în special după înfi- ințarea celui superior în 1893, cunoștințele și Anul 91 * 1982 * Nr. 2 67 13 părerile despre pădure au dobindît UU carac- ter din ce în ce mai științific. O remarcabilă contribuție în acest sens a fost adusă la timpul său de profesorul N. G. Popovici, în cursul de Silvicultură apărut în 1922, defi- nind pădurea ea o asociație completă de arbori, care iau naștere, cresc și se reproduc în baza unor legi ce-și au originea în fiziologia vegetală și care constituie în ansamblul lor silvicultura (Popovici, N. G., 1922). De subliniat insă ea, în silvicultura romanească, începuturile unor cercetări organizate sînt legate de numele eminentului silvicultor și eru- ditului profesor dr. M. Drăcea. Bun cunoscător al literaturii de specialitate din țările europene, cu o silvicultură mult mai avansată pe vremea aceea decît la noi, și stăpinind eu mult discer- nămînt, încă din 1912, metoda concretă de lueru pe teren în asemenea cercetări, el a ini- țiat și a militat cu perseverență pentru însuși rea și aplicarea cît mai largă a acestei concepții, în viziunea lui, pădurea era înțeleasă .și defi uită atît din punct de vedere natural, cît și economic, luînd în considerare aspectele esen- țiale care puteau să completeze imaginea, pen- tru fiecare din aceste două laturi (Drăcea M., 1923-1924). Un avînt deosebit au cunoscut cercetările ecologice din 1933, cind s-a înființat Institutul de cercetări și experimentări forestiere (ÎCEF) din Bucureșt i (Chiriță C., Eliescu Gr., Popeseu- Zeletin I., Bălănică T., Haralamb AL, Beldie AL etc.) și în special după 1944, cind, în desfă- șurarea acestor lucrări, a fost angrenat un număr mare-de specialiști. O contribuție importantă- în acest sens a fost adusă și de cadrele didactice ale Facultății de silvicultură din Brașov (Negii- lescu E.și Ciumac Gh., 1959, StănescuV., 1957, Păunescu O., 1971 etc.), precum și de către numeroși alți specialiști care activau sau acti- vează încă direct în producție. în contextul acestei concepții, pe baza date- lor parțiale din ce în ce mai numeroase culese de pe teren, în legătură cu elementele ce intră în constituirea pădurii, precum și referitor la raporturile în care acestea se găsesc și acțio- nează, încă după primele decenii ale secolului actual, s-a putut vorbi tot mai justificat și mai competent de o silvicultură pe baze ecologice. Era vorba deci de o silvicultură în care conclu- ziile teoretice și soluțiile tehnice se sprijineau pe cunoașterea raporturilor reciproce dintre vegetația forestieră și condițiile de mediu în careîși ducea existența. în felul acesta, a fost posibil să se treacă, în scurt timp, de la datele parțiale în legătură cu umil sau altul dintre elementele sau factorii ce intră în constituirea pădurii, precum și de la cultura empirică a acesteia, tributară- mai ales înțelegerii și ini- țiativei personale, la o silvicultură bazată pe date faptice și legi precise, ca un salt calitativ de evident progres în cunoașterea și gospodA* firea pădurilor. Abordînd și dezvoltînd probleme din cele mai variate și mai complexe privind strinselo corelații dintre elementele participante în con- stituirea pădurii, această nouă concepție a reprezentat un pas decisiv în evoluția silvicul turiiromânești din ultimele decenii, soldîndu-se cu rezultate din cele mai importante. Fără puternicul impuls dat de fundamentarea eco- logică, nu ar fi fost posibilă sesizarea și dezvă- luirea legăturilor cauzale dintre vegetație și mediu, cu legile generale și particulare ce guver- nează aceste corelații. La rindul lor, aceste pre- cizări au pregătit terenul pentru identificarea și clasificarea tipurilor de pădure, precum șî a tipurilor de soluri și de stațiuni aferente, pe baza cărora s-a putut pune tot mai categoric problema trecerii la gospodărirea diferențiată a pădurilor, în funcție de realități, deci de neuniformitățile de arboret .și stațiune în care se lucrează (Drăcea M., 1923 — 1924, Chirită 0,, 1933, 1942, 1955, 1977, Georgescu 0. 0., 1932, 1934, 1951, Rubțov St., 1956, Vlad I., 1955, 1975, 1977, Pașcovschi S., Leandru V., 1958, Stănescu V., 1957, Negulcscu, E. G., 1959, 1971, 1973, Păunescu 0., 1971, Mihai Gh., 1964, Purcelean St., 1964 etc.), Datorită con- tribuției valoroase a unui număr mare de cer- cetători, ecologicul a ajuns eu timpul să domino întreaga activitate de soluționare tehnică a problemelor ridicate la tot pasul de nevoile producției, sHvotehnica doblndiml astfel și ea un pronunțat caracter ecologic (Negulcscu, E.G., Giumac Gh., 1959; Haralamb At., 1956, 1967; (Jostea G., 1956; Damian I., 1969, 1978; Con- stantinescu N., 1935,1938, 1963; Vlad I., 1975, 1977, Giurgiu V., 1980, Lupe Z., 1952 ; Mărcii G., 1963; DtimitriU-Tătăranu I., 1960, 1973; Săvuleseu AL, 1961; Rucăreanu N., 1964; Mărcii M. 1967, 1971; Purwleanu St,, 1971; Radu St ., 1973; Anca T., 1974; Rădulescu I., 1979 etc.). Tot odată se argument cază necesitatea fundamentării ecologice a demlrmmu riei, auxolo- giei și amenajării pădurilor (Giurgiu V., 1978, 1979, Pătrășcoiu N,, 1979 ș. a.). Tot datorită acestei concepții, s-a ajuns, încetul eu încetul, la instaurarea unei fruc- tuoase gîndiri ecologice., preocupată perina- nouț de găsirea și explicarea legăturilor ca- uzale dintre elementele pârtiei pante în exis- tența și dezvoltarea pădurii, gindirea eco- logică, fără de care, nu se poate concepe evoluția riguros științifică a silviculturii nici în viitor. De aceea, concepția ecologică despre pădure în ansamblul oi a reușit să adm-ă o con- tribuție epocală, atît la pozitivarea fundamen- telor teoretice ale silviculturii, cît și la instaura- rea unei gospodăriri judicioase a pădurilor. Aceasta și explică de ce, în dezvoltarea silvi- culturii noastre, se poate vorbi pe bună drep- tate de o adevărată etapă ecologică. 68 SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 ★ Nr. 2 Pe parcurs, în cadrul orientării ecologice și în paralel cu acest gen de preocupări, s-au dez- voltat și cercetările fitocenologiee despre pădu- re, în care, pe baza unei metode de lucru din cele mai complete, s-a pus accentul pe consti- tuirea, organizarea și succesiunea vegetației îu pădure, considerată ca o complexă asociație vegetală, deci fitocenoză (Borza Al., 1929, (Jeorgescu, C. C., 1939, Pașcovschi S., 1949, Beldie Al., 1967, Catrina I., 1971, Parascan D., 1975, Negrul iu A., 1970, Furnică H., 1970 ete.). Prin studii minuțioase și bine conduse asupra covorului vegetal, la care și au adus o contribuție valoroasă, și unii naturaliști de seamă ai țării, s-a ajuns să se vorbească despre pădure în ansamblul ei ca de un veritabil sistem îito- cenotic (Borza Al., Boșeaiu î?., 1965). Pentru a se depăși inconvenientele pe care le prezenta înțelegerea, unilaterală a pădurii numai ca o asociație vegetală, și în dorința de a se cuprinde în definirea ei cît mai mult din speci- ficul său atît de larg și de complex, dar și de unitar, după cel de al doilea război mondial s-a promovat concepția biogeocenotîcă a lui Sucaeev V. N., 1944. Pe acest drum, ampli- fieîndu-se modul de abordare și de rezolvare a problemelor de către fitocenologie, s-a lărgit sfera preocupărilor dc la fito la bios și s-a luat în plus tot mai atent în considerare strînsa interdependență dintre organismele vii și con- dițiile de mediu în care ele își duc existența. 3. Pădurea, comunitate de viață Ca urmare a orientării biogeocenotiee, în silvicultura românească s-a ajuns în scurt timp la înțelegerea pădurii ca o adevărată comuni- tate de viață (Negulescu B. G., Ciumac Gin, 1959). în lumina acestei concepții, pe baza unui extrem de bogat și valoros material faptic acumulat decenii în șir, s-a realizat o foarte amplă cunoaștere și caracterizare a pădurii în ansamblul ei. Deși în constituirea ei participă elemente din cele mai diferite de ordin biotic și abiotic și orieît de amplă se dovedește gama de manifestare a bio- sferei, pentru silvicultorul român nu a putut să fie trecut cu vederea faptul că, față de restul lumii organice, pădurea reprezintă și ocupă un loc CU totul aparte, datorită întinderii, complexi- tății și infinitelor aspecte pe care le îmbracă, în ea se realizează concentrarea cea mai im- punătoare de plante și animale, opera vio a naturii apari ud de dat a aceast a deosebit de viguroasă și de fecundă, de rezistentă și dura- bilă. Orieît de mare ar fi însă complexitatea și diversitatea aspectelor pe care pădurea le pre zintă de la un loc la altul și de-a lungul existen- ței sale, totuși, ea întrunește o serie de trăsături comune și distincte față de restul vegetației, trăsături care îi statornicesc, nu numai conți- nutul și semnificația, ei îi conturează în mod pregnant și sfera noțiunii de. pădure. în comunit atea de viață a pădurii, vegetația - — fitocenoză - atinge, proporțiile ei maxime, constituind un adevărat covor continuu, re- prezentat prin plante din cele mai diferite, de la arborii cei mai înalți și pînă la formele uni- celulare, grupate și dispuse în cele mai variate moduri de structurare; în scliimb, animalele— zoocenoza — deși participă și ea cu un număr considerabil de specii ce trăiesc în solul pădu- rii sau deasupra acestuia, de la mamifere și pînă la mierofaună, totuși, nu reușesc să popu- leze atît de evident suprafața respectivă. De remarcat însă că această mare diversi- tate și eterogenitate de elemente ce intră în compunerea pădurii nu este deloc întâmplă- toare. Prezența lor este reclamată și cores- punde în gradul cel mai înalt specificului struc- tural și funcțional al pădurii, iar modul cum ele sînt grupate și organizate, datorită legii cone- xiunii universale, le păstrează permanent într-o strînsă și dinamică interdependență. Ca urmare a acestui fapt, întreaga masă de elemente participante este angajată să participe activ și susținut în procesul amplu de acomodare și de restructurare continuă, prin care pădurea trece de-a lungul existenței sale, ajungîndu-se astfel din aproape în aproape la O pregnantă și avansată concordanță, alît între organismele vii și mediul abiotie, cît și între, plantele și animalele care viețuiesc pe același teritoriu. Important de subliniat este și faptul că, pe lîngă condițiile generale staționale (climate edafice și orografice) în care se găsește instalată o pădure, reprezentând oarecum mediul extern al acesteia, sub acțiunea puternică și susținuta a numărului considerabil de organisme vii — vegetale și animale — și ca o consecință a stării de desime în care acestea își duc existența, în interiorul ei se realizează un anumit mediu climato-edafic mult diferit de cel din afară, dar cu totul propriu și specific pădurii. Fiind o rea- lizare directă a pădurii, mediul specific din interiorul ei devine indirect și condiția de bază îu existența și definirea acesteia, înfluențînd și dirijînd dezvoltarea fiecărui exemplar vege- tal și animal în parte și contribuind totodată hotăritor la precizarea detaliilor de compoziție, organizare și funcționare a pădurii în ansam- blul său. Ceea ce dă însă nota distinctivă deosebitoare a pădurii față de toate celelalte tipuri de vege- tație — stepă, tundră, stufărișuri etc. — este prezența arborilor, care se impun în orice situație ca elementul esențial și determinant de diferențiere, cu mențiunea însă că de fapt conviețuirea arborilor în pădure începe cu adevărat numai din momentul cînd ci ajung SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 *' 1982 * Nr. 2 69 să constituie așa-numita stare de masiv, însu- șire care reprezintă însăși o caracteristică și condiția de bază în realizarea și definirea pădu- rii. Datorită strînsei și organicei legături și inter- dependențe dintre elementele participante în folosirea selectivă a potențialului nutritiv ofe- rit de mediul ambiant, precum și ca urmare a adaptării lor progresive La viețuirea în comun, pădurea reușește să realizeze astfel o organizare internă, ca structurare și funcționalitate su- perioară celorlalte tipuri de vegetație întîlnite în învelișul organic al planetei. Deși pădurea dispune de o impresionantă capacitate de întindere și de stăpînire a terenu- lui, totuși, ea se găsește angajată intr-o continuă modificare cantitativă și calitativă, care-i între- ține întreaga dinamică de creștere și dezvol- tare, precum și evoluția din generație în gene- rație. în același timp, ca o consecință directă a exigențelor și dimensiunilor deosebite pe- care le realizează diferitele categorii de plante ce participă în constituirea pădurii, se ajunge implicit și la gruparea acestora pe inai multe etaje de vegetație, cu o anumită decalare fenblogică între ele. Concomitent cu aceasta și ca rezultat al pro- ceselor fiziologice care întrețin existența fie- cărui arbore in parte — hrăni rea, creșterea și înmulțirea — pădurea în ansamblul ei trece pe rînd printr o serie de etape și faze, de la tine- rețe, la maturitate și bătrînețe, iar în interiorul ei se manifestă în plus o gamă întreagă de pro- cese proprii, ca procese, colective, eu caracter de masă. De remarcat însă că, atit în existența individuală a arborilor, eît- și a pădurii în an- samblul ei, ca regulă generală, mersul ascendent al legăturilor cauzale trece treptat de la proce- sele mecanice, fizice și chimice, spre cele bio- logice, în care se realizează și cea mai mare, complexitate, fapt ce le situează comparativ pe un plan net superior din punct de vedere calitativ. Procesele de viață ale arborilor și pădurii nu se pot deci reduce numai la procesele din atmosferă și din sol, oricît de complexe ar fi acestea. Ele constituie și reprezintă de fapt numai o treaptă de trecere de la procesele fizico și chimice spre treapta superioară calitativ a proceselor biologice, cu mențiunea că, în cadrul fiecărui proces biologic, toate celelalte procese mecanice sau fizieo-chitnice își continuă acti- vitatea și participă fiecare în felul său la pro- ducerea acestuia (Negulescu E. G., 1965). De asemenea, ca urmare a creșterii arborilor participanți în starea de desime a pădurii și ca o consecință directă a parcurgerii de către aceasta în ansamblul ei a diferitelor faze de la tinerețe spre bătrînețe, precum și a tuturor restructurărilor prin care trece ca rezultat al proceselor colective ce au loc în interiorul ci, se ajunge implicit și la realizarea în final a producției cantitative și calitative de masă lemnoasă a pădurii respective. De aceea, se și spune obișnuit că, pădurea se prezintă de fiecare dată ca rezultat al unui îndelungat și extrem de complex proces, atit de ordin geografie, cit și istoric. Multitudinea tuturor acestor procese indivi- duale și colective ce au loc și se interferează permanent cu toate celelalte conexiuni de natură trofică, împletesc și întrețes atît de strâns ele- mentele din cadrul componentei biotiee — vegetale și animale — precum și dintre aceasta și mediul în care-și duce existența, încât pădurea în ansamblul ci ajunge să acționeze și să se impună ca o complexă, dar unitară, comuni- tate de viată. Interesant de subliniat este de asemenea și faptul că, datorită în primul rînd naturii și bogăției vegetației participante, precum și dimensiunilor considerabile realizate de arbori și a longevității lor excepționale, pădurea în ansamblul ei întrunește particularități și apti- tudini bioecologiec cu totul diferite și mult mai complexe decît celelalte fitocenoze, așa că, în final, comunitatea de viață a pădurii, deci pădurea în întregul ei ansamblu, nu mai poate să fie asimilată cu un singur organism, orieît de complex ar fi acesta, așa cum eronat se afirmă și astăzi uneori de cei mai puțin ini- țiați în materie. în această privință, este însă demn de remarcat că, în cazul pădurii cultivate, pe lingă aportul permanent al factorilor naturali fizici și biogeo- graîici, își face apariția și acționează în plus și omul care, conștient sau inconștient, își pune puternic amprenta, ajungînd obișnuit să se impună ea unul diu factorii ecologici de primă importanță iu întreaga ei existență, producti- vitate și capacitate protectoare (Damian I., 1067, 1960, 1978, Haralamb AL, 1963, liubțov Șt., 1961, Lupe I. Z., 1969 ș. a.). Concepția despic pădure ca o comunitate de viață afost îmbrățișată la noi cu multă căldură și promovată susținut decenii în șir în învăță- mînt, cercetare și producție, dovedindu-se foarte utilă și fructuoasă în dezvoltarea silviculturii. Ea a permis și a asigurat abordarea și inter- pretarea riguros științifică, sub cele mai variate aspect e, a celor ma i importante probleme pri vind modul de organizare, creșterea și produc- tivitatea pădurilor, precum și posibilitățile de stăpînire și de dirijare a dezvoltării lor. De aceea, ea a dominat eu autoritate până în ultimii ani Silvicultura românească, contribuind efectiv și eu deplin succes, timp dc aproape trei decenii, atît la buna pregătire profesională a tot atîtea promoții de ingineri silvici, cît și a unui mare număr de doctori în această specialitate. 4. Pădurea ca biosîstem Văzîndu-se că aproape toate cercetările din ultimele decenii se preocupau obișnuit numai 70 SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 de cunoașterea și descrierea raporturilor reci- proce dintre vegetație și condițiile de mediu, apărea di) । ce în ce mai necesar să se dea o nouă orientare investigațiilor, pentru a SC putea surprinde și celelalte forme de manifestare a mecanismelor care întrețin existența și produc- tivitatea unei comunităț i de viață, de proporțiile si complexitatea excepțională a pădurii (Negu- lescu E. G., 1965, 1973). în acest sens, s-a pornit de la faptul esențial că, de la celula vegetală și animală, și pînă la cele mai complexe organisme și forme de viață, din orizonturile cele mai profunde ale solului și pînă în vîrfnrile cele mai înalte ale. arborilor, biologicul este peste tot prezent și activ în existența pădurii, intrcținind întreaga dinamică de integrare și de saturare organică a acesteia, în același timp, tot componenta biologică este aceea care joacă rolul decisiv și în prelucrarea și conversia substanței și energiei în biomasă ((la- trina I., 1964, Parascan D., 1967, Stănescu V., 1977, Floreseu I. I., 1969, Enescu Val., 1973 etc.) Dar acest dominant caracter biologic al pădurii nu se rezumă numai la atît. El este sub- stanțial amplificat și îmbogății, de faptul că organizarea, producția vegetală și animală, precum și întreaga ei evoluție de la o generație la alta, se datoresc și sînt, în esența lor, expresia directă a formelor de manifestare tocmai a componentei organice, în care, arboretul, ca etaj superior și dominant de vegetație, inter- vine cu ponderea cea mai mare. Ceea ce contribuie însă și mai mult la pune- rea în. evidență a specificului pregnant biologic al pădurii este și faptul că, în starea ei de de- sime, pe lingă procesele fiziologice din existența fiecărui arbore în parte, precum și a tuturor celorlalte organisme vegetale și animale, se manifestă concomitent o suită întreagă de noi procese colective, care întrețin continua res- tructurare, dezvoltare și evoluție, începînd cu regenerarea și constituirea stării de masiv, creșterea și dezvoltarea arborilor, îndreptarea, elagarea și diferențierea tulpinilor, continuîndu- se cu eliminarea naturală a acest,or a și cuhni- nînd eu succesiunea în timp a vegetației fores- tiere, proces care exprimă si definește în final atît distribuția la un anumit moment pe mari zone elimato-edafice, cît și realizarea de amă- nunt a unităților tipologice. Or, tocmai aceste procese colective, angajind intr-un front și efort comun arboretul în ansamblul său, bine- înțeles în prezența și cu contribuția susținută a mediului pădurii, împletesc atît de strîns legăturile cauzale și trofice dintre elementele biotice și abiotice participante, încît imprimă pădurii un înalt nivel de potențare și de mani- festare a aptitudinilor sale biologice: hetero- genitate, integralitate, echilibru dinamic, capa- citate de autocontrol, autoreglare și autore- pro ducere. Datorită acestui ridicat potențial biologic, ou rol decisiv atît în modul de organizare, cît și în capacitatea de sintetizare a substanței și energica în biomasa vegetală acumulată, pădu- rea ajunge să fie puternic dominată și chiar subordonată proceselor și legilor specifice care guvernează existența organismelor vii luate se- parat, precum și a populațiilor și asociațiilor în care acestea sînt integrate, fapt ce face să se resimtă și mai mult în structurarea și funcțio- nalitatea pădurii a caracterului său pronun- țat biologic. Partîcipînd cu ponderea eea mai ridicată în constituirea pădurii și acționînd. ca factor dinamic și forță motrice de prim ordin și cu aptitudinile cele mai diverse și mai active în existența și dezvoltarea acesteia, biologicul devine astfel nu numai preponderent, ci și definitoriu pentru specificul pădurii. De aceea, pentru ase putea cuprinde cît mai amplu și mai organic închegat întregul fond biologie ce intervine în constituirea pădurii, partieipiud activ și chiar hotărîtor în toate mecanismele sale de funcționare, precum și în toate formele ei de manifestare, s-a apreciat ea oportun si indicat sa se asimileze pădurea eu un biosistem, cu sfera cea mai largă a acestei noțiuni, deci inclusiv condițiile de mediu, care, în orice situație intervin ca parte inte- grantă și indisolubilă, atît- în existența, cît și in evoluția întregii lumi organice. O susținută dezvoltare a acestei concepții a stat și la baza tratatului de Silvicultură elaborat în 1973 (Negulescu E. G., Stănescu V., Floreseu I. I., Târziu D.), idee reluată ulterior și în cursul de Silvicultură (Floreseu I. I., 1981). Valoroase contribuții se aduc și de Stănescu V., 1979, Parascan 1)., 1979 a.ș. Mergîndu sc consecvent pe linia specificului esențial și definitoriu al pădurii, concepția biosistemică- a reușit să scoată pregnant în evidența tocmai caracteristica dominant bio- logică a unei biogeocenoze, a unei comunități de viață, așa cum se petrec de fapt lucrurile și în natură. în felul acesta, concepția pădurii ca biosis- tem a ajuns să deschidă largi perspective și a oferit noi posibilități în plus, pentru ca, în stu- dierea pădurii, analizele și sintezele să se ridice de la nivelul factorilor și al relațiilor reciproce dintre, vegetație și mediu, la nivelul proceselor în care acestea sînt organic angajate și angre- nate, și care întrețin de fapt întreaga dinamică de dezvoltare și de producție, a pădurii, precum și evoluția ei de la o generație la alta. De remarcat, însă Că, specificul predominant biologie al pădurii a imprimat în mod necesar și silvicul lorii în ansamblul ci un pronunțat caracter biologie, biosistemie, atît ca știință despre pădure, cît și ca practică de gospodărire eficientă a acesteia. Acționînd ca o veritabilă biotehnică, intervențiile culturale nu se mai puteau limita și rezuma ca pînă atunci numai SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR ★ Anul S7 * 1982 * Nr. 2 71 la indicațiile oferite de unul sau altul din ele- mentele și factorii ce intră în constituirea pădurii, ci trebuia să facă un pas hotărît mai departe, preocupîndu se de stăpinirea și de dirijarea proceselor ce stau la baza existenței, creșterii și dezvoltării pădurii, întrucît de aces- tea depinde, în ultimă analiză, atît capaci- tatea ei productivă, cît și aptitudinile sale protectoare. De aceea, s-a și putut spune că silvicultura, ca știință și ramură de producție, sc preocupă atît de cunoașterea proceselor și legilor de viață ale pădurii, cît și de stăpînirea și dirijarea acestora în sensul dorit. Cu toate că această concepție biosistemică a pădurii a mers în paralel eu celelalte accep- țiuni menționate mai sus, și a acționat numai în ultimele două decenii din evoluția și afir- marea silviculturii românești, ea s-a ’ soldat totuși cu rezultate din cele mai promițătoare, permițînd să se scoată în evidență o serie în- treagă de noi aspecte de ordin teoretic și apli- cativ, care, dintr-un motiv sau altul, nu ajun- seseră să fie abordate eu atenția cuvenită. Din rîndul acestora, se pot aminti în special contribuțiile privitoare la cauzele, legile, dina- mica de desfășurare și raporturile dintre pro cesele colective care întrețin existența, restruc- turarea. continuă și productivitatea finală a pădurii, precum și precizările în legătură cu căile și metodele» de stăpînire și de dirijare a desfășurării lor. In același timp, concepția biosistemică a reușit să anticipeze într-o bună măsură însăși modul ecosistemie de abordare a problemelor. Pe baza imensului material faptic acumulat, pînă în prezent, s-a pregătit astfel terenul pen- tru a se putea trece eu competență si deplină siguranțăștiințificăla considerarea pădurii ca un ecosistem, scoțîndu se pregnant în evidență în- treaga gamă de trăsături generale și caracte- ristici esențiale ce intră în definirea acesteia: organizarea proprie și specifică, capacitatea de integrare a elementelor eterogene parti- cipante, potențialul ridicat al dinamicii de creștere, dezvoltare și reproducere, precum și capacitatea de autoreglare prin programele sale proprii de existență și productivități; (Chiriță C. D., Stăneseu V., 1973, Negulescu E. G., 1972, Giurgiu V., 1978, 1979, Doniță N. și col. 1978, Târziu D., 1973, Florescu I, I, 1969, 1981 ș. a.). Toate aceste particularități structurale și funcționale permit actualmente să se vorbească despre pădure ca despre un veritabil silwsis- tem (Stăneseu V., 1973). 5. Alte concepții despre pădure Pe lingă aportul hotăritor adus de aceste concepții de bază la pozitivarea științifică a cunoștințelor despre pădure, în ultimele decenii s-au manifestat și afirmat și alte curen- te sau tendințe, care, într-un fel sau altul, s-au făcut mai mult sau mai puțin resimțite și în evoluția silviculturii noastre. Astfel, în cadrul concepției geobotauice, în paralel cu aspectele privind cauzele ce guver- nează distribuția și dezvoltarea zonală a pădu- rilor, în tot mai multe situatii și la nivele din cele mai diferite, o atenție deosebită și mereu sporită se acordă pădurii ca clement de peisaj, de landșaft, sau ea peisaj separat și distinct, cu fizionomia, și funcționalitatea sa estetico- re- creativă proprie (Giurgiu v.t 1978, Negruțiu F., 1975, 1976, 1980, Rucăreanu N., 1967, Da- mian I • , 1978, Fătrășcoiu, 1974, Florescu, I. 1„ 1978 etc.). Totodată, reactualizîndu-se păreri din cele mai vechi, se pune tot mai mult accentul pe contribuția și eficiența inegalabilă a pădurii pentru conservarea și refacerea mediului încon jură tor, așa cum se subliniază de altfel Și în Programul național de măsuri în vigoare (Dră- cea M. D., 1923 -1924, Simionescu L, 1925, lonoscu-Sisești., Gh. 1926, Antonescu P., 1926, Mehedinți 8., 1930, Pop F., 1942, Haralamb At., 1941, Popiscu Zdeiin 1., 1954, Munteanu St., 1971, .1975, .1978, 1979, Tufescu V., 1958, Giurgiu V., 1961,1968,1978, 1979,1981, Ciortuz I., 1975. Traci C., Costin E., 1966, Negulescu E. G., Florescu 1. I., 1978, 1979, Anca A., 1979, Negulescu E. G., 1979, Costin A., 1981 etc.). Remarcabile sînt rezultatele obținute în producție, de pildă în Ocolul silvie Orșova (Urechiatu M., 1982, Vergheleț, A. ș.a., 1979). unde s-a depus un mare efort pentru recon- strucții ecologice prin îmităduriiea terenurilor degradate. Ocrotirea și cmiservarea pădurilor se situează pe primul plan al preocupărilor privind pro- tecția mediului (Giurgiu V.t 1978, 1981). Pe acest drum și în același sens încă de pe acum, se conturează din ce in ce mai pregnant con- cepția poliîuneționalității pădurii, care vine să ia concomitent în considerări; cit mai multe din formele de manifestare ale capacității ei funcționale, productive și protectoare (Popeseu- Zeletbi I., 1955, 1973, Negulescu E. G.,Ciumat; Gh., 1959, Giurgiu V., 1978, 1979, Negulescu E. G„ Florescu I. I., 1978, 1979, Haralamb At., 1967, Stăneseu V,, Parasean D., 1979 ș. a.) De altfel, această concepție a stat și la ba-za ultimelor normative intrate recent în vigoare privind zonarea, funcțională a pădurilor țării. De semnalat însă eă în acest context, fără a se minimaliza prin nimic capacitatea produc- tivă a pădurilor, totuși, ținindu-se ateul seama de ritmul rapid al înmulțirii populației și de dezvoltarea impetuoasă a industriei, care duc în mod inevitabil ia poluarea mediului încon- jurător, deci la degradarea condițiilor de trai și de muncă ale omului, in cercuri din ce în ce mai largi de specialiști, ca de altfel și în atenția opiniei publice, se manifestă tot mai categoric 72 SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 tendința, ridicării pe primul plan a concepției privind prioritatea funcțiilor de protecție fizico socială exercitate de pădure (Negulcscu E. G., 1959,Popeseu Zcleliu I., 1971, Giurgiu V., 1961, 1975,1978, 1979,1981,Negukwu E. G.,Florescu I. I., 1979 ș. a.). în același timp, este vrednic de menționat și faptul că, deși pînă nu demult, pădurea era considerată ca un simplu produs și dar al natu- rii, actualmente, ca urmare a mutațiilor inter- venite pe parcurs, datele problemei s-au schim- bat cu totul. Prin trecerea de la vechile păduri virgine, la pădurea cultivată, creată și condusă susținut de om printr-un întreg și consecvent sistem de intervenții culturale, în scopul dea putea servi cît mai bine interesele social- economiee, nu numai de moment, ci și de pers- pectivă, așa cum au ajuns să fie astăzi cele mai multe din pădurile țării noastre, lemnul obți- nut în final poartă în el o doză atît de importantă de muncă socială încorporată an de au, încît devine, prin forța lucrurilor, un veritabil produs de cultură de o factură mult asemănătoare produselor agricole (Negu- leseu, E.G., 1968). De altfel, aceeași metamor- foză au încercat-o în acest interval și toate celelalte produse vegetale și animale ale pădurii. i)e aceea, luindu-se cu toată atenția în consi- derare faptul că, într-o gospodărire intensivă, structura și funcționalitatea pădurii cultivate din care decurge în mod logic și întreaga ei capacitate productivă și protectoare, si ut în mare măsură rezultatul si opera intervenți- ilor omului, deci muncii prestate de către oui pentru stăpînirea și dirijarea, dezvoltării ei, pădurea ajunge astfel să reprezinte nu numai fondul și mijlocul de producție, ei și obiectul muncii și produsul acestuia. De aici, rezultă că pădurea cultivată în ansamblul ei este și, în consecință, trebuie să fie. acceptată tot ca un produs de cultură. Totodată, vrînd ncvrînd, așa cum s-a semnalat încă din 1968, acest fapt se repercutează implicit și asupra silviculturii în ansamblul său, imprimimlii > tot mai mult din atributele necesare și definitorii ale unei autentice ramuri de producție. Ou the evoiuilou of the concept» ou forest Bascd on the fact that for a tong Urne forest was regurded as un clementary product ot uaturc, ou its Luni, forestry was regarded as an extraetice brâncii. in the menntime tbe naturaUstlc approuehes have becii amplifică the substanțial conlribution of the geo* botanic and pbytocenoloRical ways of thinking bcing vnderiined. The ccologieal way of Ihiuking is of an utmost împortance; it was inîtiated by the dislinguished professor M I). Drăcea, Ph. D. and Jater amplified and enrichcd by many rvsearcbes of the Forest Research and Management. Institute and of the Brașov Faeulty of Forestry. This way of thinking has enabled, for many years, the formation of a great number of serios oi forest engineering graduates and of spccialisis who worked &ut and defendcd their doctoral dissertalions in our couutry. As almost all the research works performed in the last decadcs usually dealt with the sludy of the mutual relations bctween vegetation and envîronmeut, in the evohiUon of Romanian forestry the ncccssity has arisen to pass lo the concept of forest as a biosystem, thus enabltng the developinent of the presimt trends regarding the forest as an ecusysteni. In the same time, the concept of forest polifuuctionulily as well as the unhiuc contrlbution of torests lo preser valion and improvemcnl the enviromnent are stressed, As the wood produced iu our country's manageri foresls incnrporales also an important amount of labour, bec...ing thus a truc sllvicultural product, the paper poinls out the faci thal the Romanian forestry iniplieilly beețmies more and more a production and proteelion brâncii ml li a sound ecologica! foundation. Cercetări fofologice și ecofizio* logice privind instalarea și dez* voltarea seminfișului de stejar pedunculat Ecologia regenerării naturale a pădurilor de stejar pedunculat constituie de mult timp o temă intens studiată, atît în țara noastră, cît și în alte țări în care stejarul pedunculat (Quercux robur L.) participă in proporție impor- tantă în compoziția pădurilor. Gu toate acestea, •j Comunicare înregistrată lo cel de-al XVIl-Ica Congres mondial TUFRO, tinut la Kyoto, Japonia, la 6—19 septem- brie 1981. Dr. ing. ȘT. PURCELEAN Dr. ing. C. BINDIU Institutul de cercetări ți amenajări silvice Ing. ȘT. ȘT. PURCELEAN Liceul silvic Brănești 634.0.18 numeroase aspecte privind fenomenele legate de regenerarea naturală a speciei rămîn încă insuficient cunoscute. Cercet ările ale căror rezul- tate le prezentăm în această comunicare, se referă la influența luminii asupra instalării și dezvoltării semințișului natural de stejar pedunculat în condițiile pădurilor de stejar din Cîmpia Română. Ele au fost efectuate în peri- oada 1978—1980 în pădurea Bolovani, în cadrul SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 07 * 1982 * Nr. 2 73 unei teme, a Institutului de Cercetări și Amena- jări Silvice privind îmbunătățirea tehnicii de regenerare naturală a stejăretelor și șleaurilor. Pădurea Bolovani aparține, tipului de pădure t^uerco-robori — Carpi neta tilietosa sieste situ- ată pe un teren plan în partea centrală a Cîmpiei Române, la altitudinea de 170 in deasupra nivelului mării. Stațiunea se încadrează din punct de vedere climatic în provincia I). f, a. x. după clasificarea Koppen, respectiv în distric- tul climatic II Ap2, după Monografia geografică a României. Solul aparține tipului brun roșcat pod zoi it pseudogleizatj normal humifer, niezo- bazic, foarte profund, lutos, eutrofic, eu apă accesibilă asigurată la nivel ridicat. Vîrsta arboretului este de 125 ani. în această pădure s-a efectuat în toamna anului de fructificațic abundentă a stejarului (anul 1979) o tăiere de însămințare, cu reducerea consistenței arbore- tului pînă la 0,5. în acest tip de pădure s-au creat situații repre- zentative sub raportul cantității de lumină accesibilă la nivelul puieților, prin intervenții de diferite intensități în plafonul superior al arboretului. Ele au constituit variantele pentru cercetările fotologice și ecofiziologice efectuate. Pentru măsurătorile de lumină s-au folosit luxinetre care redau lumina atît ea spectru total (lumină albă), cît și pe categorii de lun- gimi de undă (lumină albastră, roșie și înfra- roșie). Citirile s-au făcut în mai multe repetiții (la ore diferite) în zile cu cer senin, sau cu plafon înalt eu nori subțiri (cu cer voalat). în fiecare variantă de cercetare a fost separat un frag- ment de arboret cu condiții medii de iluminare, în care s-au fixat 30 — 50 de puncte fixe pentru citiri, aranjate în dreptunghi sau pe o transectă. Inventarierile de puieți (număr și înălțime) s-au efectuat în aceleași puncte pe suprafețe elementare de 0,25—0,5 in2. Cercetările ecofiziologice au constat din determinări ale valorilor fotosintezei și respi- rației (metoda I v a n o v-K o s s o viei), efec- tuate Ia puioții de stejar pedunculat proveniți din două variante mai importante: a) din arboretul cu consistență plină și 6) din arboretul cu consistență mijlocie. Distribuția luminii la sol Cantitățile de lumină care ajung la sol la diferite consistențe ale arboretului sînt ară- tate în tabelul 1. Datele prezentate arată că la consistență plină, la sol ajunge numai 4% din lumina totală (din cîmpul deschis). La consis- tența de 0,8 cantitatea de lumină care ajunge Distribuția luminii sub coronamentul pădurii Bolovani Tabelul 1 Nr. crt. Unidți de înlMlrl | lAtiinna albă |(ra^iu1in loială) | Lumina luoucKrotnalkl pe ralegorii spectrale Total radiații utilizabile în 10 leșin teză ! albastră roșîc uifraroșie 1. 2. a) Martor. Teren deschis I ucși Cal/cin-|'miii 35000 0,70 0,20 0,10 0,21 0,30 3. % fata de radiația totală 100 28,5 14.3 30,0 42,9 4. % față de radiația mono. — 100 100 100 100 5. 6. b) Sub pădurea cu consistență plină (1,0) Lucși GaT/cin2/nnii 1420 0,03 0,007 0,004 0,020 0,011 7. % fată de radiația totală 4,0 1,0 0,6 2,9 1,6 8. % față de radiația mono. ■” 3,5 4,0 9,5 3,7 9. 10. c) Sub pădurea cu consistență plină spre mlj Lucși Cal/cnr min oele (0,8) 5750 0,11 0,033 0,013 0,045 0,046 11. % față de radiația totală 16,5 4,7 1,9 6,4 6.6 12. % față de radiația mono. — 23,5 19,0 21,5 15,3 13. 14. d) Sub pădurea cu consistență mijlocie (0,1 Lucși (aU/cnP'min 9) 7170 0,14 0,012 0,018 0,050 0,000 15. % față de radiația totală 20.5 6,0 2,6 7,2 8,6 16. % față de radiația mono- — 30,0 26,0 24,0 20,0 17. 18. b) Sub pădurea cu consistență rărită (0,55) Lucși Cal/cm’/min 8570 1 0,17 0,053 0,022 0,057 0,075 19. % față de radiația totală 24.5 7,6 3,2 8,2 10,7 20. % față de radiația mono. 35,5 32,0 27,1 25,0 74 SILVICULTURA SI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 a, sol este de 16,5%, iar la- consistențele 0,69 hi 0,55 respectiv de 20,5 și 24,5%. Se constată Astfel că prin reducerea consistenței pline la jumătate se obține o creștere a iluminării la .sol de numai 1 /4 în raport cu iluminarea în cîmp deschis. Diferențe importante apar și în cazul compo- ziției spectrale a luminii. Se observă că raportul dintre radiațiile albastre, roșii și infraroșii nu rămîne constant de la o consistență la alta ci se modifică pe măsură ce deschiderea corona- mentului crește. Astfel, la consistență plină, radiația albastră este reținută în proporție mai mare decît radiația roșie, pentru cala eonsis tențe mai mici raportul să se inverseze. în cazul radiației infraroșii, comparativ cu cele- lalte două categorii de radiații (albastre și roșii), accesibilitatea este mai mare la consistență plină, aproximativ egală la consistența de 0,8 si proporțional mai mică la consistențele reduse (0,69 și 0,55). Cantitativ, atît radiația albastră cît și cea infraroșie sînt mai bogate decît radiația roșie, în toate cazurile, și aceasta deoarece primele două categorii sînt mai bine reprezentate în spectrul luminos liber (din cîmp deschis). Dezvoltarea stratului de puieți în funcție de condițiile de iluminare Cercetările privind relațiile dintre iluminarea și dezvoltarea stratului do puieți s-au efectuat în pădurea Bolovani, unde, așa cum s-a men- ționat mai sus, stejarul peduneulat a fructifi- cat abundent în anul 1979. Principalul aspect cercetat a fost relația dintre abundența rege- nerări i(densitatca puieților) și iluminare, deter- minată în funcție de gradul de consistență a arboretului. Măsurătorile au arătat eă densitatea puiuților (numărul de puieți la m2) crește pe măsură ce condițiile de lumină se îmbunătățesc, mareîn- du-se 0 bruscă accentuare a densității, de îndată ce iluminarea trece de 20% (consistența peste 0,7, cu 150 puieți la in2, fig. 1). Se remarcă instalarea unui număr apreciabil de puieți (42 Ia m2) chiar și în condiții de iluminare rela- tiv slabă (4%), fapt explicabil prin fructifi- cația bogată a stejarului pendunculat în anul anterior (fig. 2). Cercetările au mai arătat că puieții de stejar din arborete cu consistență plină vegetează în condiții limită de iluminare (Roussel, 1972, Purcelean și colab., 1976) și dispar repede dacă nu li se asigură o iluminare relativă de cel puțin 10% în primii 2 ani care urmează instalării (Purcelean și colab., 1965). Cercetările efectuate au pus în evidență și unele efecte negative ale unor desimi prea mari, eonștînd în limitarea creșterii în înălțime (fig. 1) și reducerea fotosintezei (tab. 2). Efectele devin foarte evidente de îndată ce limita critică a densității este depășită (peste 80 puieți Ia in2). Măsurătorile arată că, creșterea anuală în înălțime a puieților (egală în acest caz cu înăl- țimea totală) scade foarte rapid îneepind cu densitatea de 90 puieți la m2(22,5% iluminare luminare relativi Fig. 1. Densitatea $1 înălțimea puieților de stejar In funcție dc condițiile de Iluminare existente sub pădurea Latrină. Fig. 2. Cantitatea de ghindă eăzUiS 1a Sol Și germinată tu stejărelul de chnpie joasă de la Bolovani (primăvara 1080). Tabelul 2 Foloslutezu șl respirația puieților de stejar In vlrslfi de 1 au, creseuțl in condiții de iluminare diferite*) Consistciija» iluminarea relativi Ora deter- minărilor Fotosinteia mg/Co> g subst. vtm/oA Respirația mg Cojg subst. verde/orâ Raportul respirai»: foiosinlera reali aparentă A. 10 1,23 0.32 0.91 0,52 Consistența 1.0 11,30 2,17 0,68 1,49 0.50 Iluminarea 4,0% 14 2,00 0,36 1,64 0,60 15 1.46 0,28 1.18 0,58 Media 1,71 0,41 1,30 0,55 B. 10 1,29 0,33 0,96 0,54 Consistența 0,7 11,30 2,05 0,27 1,78 0,63 Iluminarea 20,3 14 1,86 0,01 1,85 0,73 % 15,30 2,38 0,76 1,62 0,50 Medio 1,90 0.35 1,55 0,59 * Temperatura aerului în ziua măsurătorilor (30.VIL 1980): 21,5—29,5’C. Intensitatea luminii: 25 - 50 mii lueși SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1932 * Nr. 3 75 relativă.) și coboară »ub nivelul din martor la densităli mai mari de 150 puieți la m2 (ilumi- nare relativă 30%). De asemenea, fotosinteza aparentă (cantitatea de CO2 fixată) din varianta cu iluminare 20,5% (120 puieți la m2) este inferioară celei din varianta martor (42 puieți la m2). Concluzii Iluminarea relativă cea mai favorabilă insta- lării și dezvoltării seinințisului de stejar pedum culat, stabilită provizoriu in urma unui an de fruct ificatie abundentă in tipul de pădure stu- diat, este de 15-22,5%, Această iluminare se realizează la consistente ale arboretului de 0,65—0,80, Intervalul de consistență, indicat reprezintă gradul de deschidere cel mai favorabil necesar a se practica în arboret cu ocazia tăieri- lor de insămmțare sau de punere în lumină în primii ani după instalare, pentru a se asigura un optim de iluminare stratului de puieți. Deducerea consistenței sub 0,65 prin tăieri puternice de însămînțare influențează negativ procesul de regenerare. Pe această bază se reco- mandă revizuirea prevederilor din actualele norme tehnice privind regenerarea arboretelor, potrivit cărora este admisă reducerea puternică a consistenței chiar de la prima intervenție. BIBLIOGRAFIE G o ii s l a n 11 n e s c u N., J1 ax c o i u A., L a 11 ș L., Gatrina I., 1977: Cercetări referitoare la particu- laritățile ecologice ale regenerării naturale a arboretelor tn șlea- nl normal de cimpie și tn șleaul de deal dobrogean, I.G.A.S., București. Purcelean Șt., Cittinac Gh., Rotnru I., 1965; Cmetări privind regenerarea naturală a gorunului și stejarului pedunculat In pădurile de șleau din podișul Tir- nauelor. C. D. F., București. Purcelean Șt. Gonstantlnescu N., Bîn- d î u C ., T o mcs cu A. șl colab., 1978 : Cercetări privind îmbunătățirea tehnicii de regenerare naturală a goru- nelelor, stejSrelelor fi fierturilor, ICAS, Scria a II-a, București. Purcelean Șt., Blndlu G, ș.a,, 1981: Cercetări privind îmbunătățirea tehnicii de regenerare naturală a siejă- relelor fi șleaurilor, tn condiții de mecanizare a lucrărilor de exploatare a lemnului (manuscris I. C. A. S.), Roussd L., 1972: Photologie forestiere. Musson et Clc, Editcurs, Paris VI-c. Vhotulogleul aiul ccnphțsloloylcnl rcseureh.es ou (ho eslublbhincnl and dcveloinnenL ot pcdunculnte ouk seedllny crop The rescarelies deal wHh the intlucnce ol light upon the pedunculatc oak scedliug crop cstablishmcntand growth in one forest typc widely spread in the Romanian Plain : Querco-robori-Carpincla tilîetosa. The researches showed that the best relative lighting for the pedunculatc oak cstablishment and growth in this forest typc in the first years after a rich fructification at (Jtiercus robite L. is 15-22,5%. Such a lighting can be achieved at stand densities of 0,65—0,80. It is rccomandcd that sccdling îellings. Should ensure the secdling crop a llghting corresponding to these values. Culturi forestiere cu creștere rapidă, pentru producerea de fi* tomasă în scopuri energetice Introducere Criza energetică de combustibil fosil a deter- minat1 inițierea de acțiuni ample pe plan mon- dial pentru găsirea și utilizarea de noi resurse energetice, în vederea producerii de combusti- bili înlocuitori. -Printre aceste resurse fitomasa vegetală (agricolă, forestieră) ocupă un rol important, atît prin cantitatea existentă, care echivalează cu aproximativ de șase ori energia consumată de populația lumii, cit și prin capa- citatea ei de a se regenera, constituind practic o resursă inepuizabilă. Cercetările științifice abordate urmăresc, în principal, aspecte legate de utilizarea cît mai 76 Ing. V. I. BENEA Institutul de cercetări și amenajări silvice Dr. biolog, I. MILEA Institutul de energetică chimică și biochimică 634,0.238 :634.0.906 rațională a fitomasei vegetale, pe de o parte în alimentație și necesități sociale, păstrarea echilibrului biologic al naturii și protecția mediu- lui înconjurător, iar pe de altă parte folosirea ei ca resursă energetică. în ceea ce privește fitomasa forestieră, atenția este îndreptată spre folosirea cît mai deplină a produselor lemnoase ale pădurii fără valoare industrială, iar, în ultimul timp, spre crearea de „culturi energetico producătoare de combustibili”. în numeroase țări, printre care unele cu mari resurse forestiere (SUA, Canada, Suedia, Franța etc.) se desfășoară vaste cercetări multi- și interdisciplinare privitoare Ia producerea de fitomasa forestieră ea resursă energetică, pen- SICVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 Iru producerea de alcooli carburanți, în plantații specializate, energetice. în acest scop, cea mai largă întrebuințare o au speciile cu creștere rapidă, regenerabile vegetativ, îndeosebi spe- ciile de plop, salcie, platan, anin etc. Cercetările sînt axate, în special, pe testarea unui mare număr de genotipuri în vederea selecționării celor mai productive în primii ani de creștere, eu însușiri fizice și biochimice superioare ale fitomasei pentru culturi energetice. în același timp, se desfășoară, cercetări și pentru stabili- rea condițiilor pedoclimatice, biologice, tehnico- economice și sociale, determinante pentru rea- lizarea de plantații energetice de mare produc- tivitate, în condițiile aplicării unor tehnologii de cultură- de tip intensiv (irigare, fertilizare etc.), CU cicluri de producție (tăiere) foarte scurte (1—5 ani) și scurte (6—10 ani). Alte cercetări se referă- la stabilirea mașinilor și utilajelor pentru recoltarea fitomasei forestiere, fie prin adaptarea celor din agricultură și sil- vicultură, fie de concepție nouă, precum și pentru prelucrarea (tocarea) ei la locul de reeol tare sau depozitare, transportarea și depozi- tarea acesteia. Din cercetările efectuate pînă. acum, rezultă că producția de fitomasă forestieră obținută în plantații energetice (în special de plop, platan, salcie) se situează între limite largi și anume: 5—90 tone, frecvent 30—40 tone masă verde pe an .și hectar în condiții de eîmp și de aproximativ 0,5 tone pe an și metru patrat în regim controlat (sistem Bnthner, Austria) (Bene a, 1980). Orientarea actuală și de perspectivă a cerce- tărilor din România privind producerea îilo- masei forestiere pentru scopuri energetice în plantații specializate în țara noast-ră, cercetările științifice privind producerea de fitomasă forestieră în plantații specializate pentru scopuri energetice s-au început din 1980, sub auspiciile Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie — CNST, în cadrul Institutului de cercetări și amenajări silvice. — ICAS București, prin Stațiunea experi- mentală Cornetu. De la început, s-au luat în considerare speciile cu creștere rapidă — plopii, sălciile- ete, care satisfac necesitățile utilizării lor ca resurse energetice regenerabile, de mare productivitate (Bene a și De cei, 1979). La rezolvarea aspectelor de cercetare științifică preconizate în mod complex, multidisciplinar, în afară de cercetătorii ICAS participă oameni de știință și specialiști din instituții de învăță- mint și cercetare (Facultatea de biologie a Universității București, Institutul de cercetări și proiectări pentru industria lemnului-ICPIL București, institutele de cercetare energetică chimică și biochimică — ICEB, de biologie- K'EBIOL, pentru industria alimentară -IC A din. București), precum și unități silvice produc* tive (Inspectoratul silvic județean Brăila, Inspectoratul silvic al Municipiului București etc.). Orientarea actuală și de perspectivă, a cerce- tărilor abordate sînt înfățișate în schema din figura 1. Astfel, obiectul principal al cercetărilor îl formează speciile de plop, salcie, salcîm, (I) provenite din flora spontană autohtonă sau străină, precum și hibrizii naturali și artifici- ali obținuți in țară sau străinătate (2, 3), a căror conservare se face în colecții elonale de plante-mamă (4). Capacitatea productivă a geno tip urilor diferitelor specii și clone luate în considerare se testează-în plantații experimentale comparative (5), cu efectuarea, în același timp, de cercetări asupra rezistenței la adversități și a reacției la- tehnologii de cultură de tip intensiv (irigare, fertilizare), precum și asupra- însușiri- lor fizice, chimice și biochimice a fitomasei obținute pentru cunoașterea valorii ei tehnolo- gice și energetice (6), iar cele. mai valoroase, sînt selecționate (7) pentru a fi utilizate în cercetările privind tehnologiile de cultură, efec- tuate în plantații speciale experimentale (6‘). în cazul existenței în colecțiile de plante- mamă (4) a unor specii și clone de plop, salcie, etc. de mare productivitate, rezistente la fac- torii vătămători etc., dovedite prin testări anterioare îh condițiile țării noastre, acestea se pot utiliza direct în cercetările asupra teh- nologiilor de cultură (A). Stabilirea tehnologi- ilor optime de cultură a speciilor de interes energetic se prevede a se face pe baza cercetă- rilor efectuate asupra- condițiilor pedoclimatice, de instalare, .și întreținere a plantațiilor și de recoltare a fitomasei, ;a desimii și compoziției plant-ațiilor,- a aplicării tehnologiilor intensive (irigare, fertilizare), a perioadei de recoltare și a ciclurilor de tăiere, iu condițiile unei mecanizări maxime a lucrărilor (9). După stabilirea teh- nologiilor de cultură cu randament, și eficiență superioară, urmează să se creeze plantațiile pentru producerea fitomasei de plop, sălci»* etc. care, s-au dovedit a fi de mare interes.ener- getic (10); în această fază, se pot folosi direct și s^iccîile (clonele) aflate în colecțiile de plante- mamă (4), a căror productivitate și valoare energetică, a fost stabilită anterior în condițiile aplicării unor tehnologii intensive de, culturii. Rezultate preliminare obținute in țara noastră Materialul fie cercetare. S-au luat în consi- derare 17 clone de PopuluH (leltoîăes Bartr. (Illinois, SUA), alese din peste 230 spe- cii și clone de plop, salcie etc., aflate în testare pe o suprafață de aproximativ 0,5 hectare la Stațiunea experimentală Cornetu, pentru pro- ductivitatea superioară a fitomasei aeriene și SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 77 I p o O -H ® ® OW m ® o Ci 3 ® p P O « p ® n n 5 O . m o PcP ® ® o .►® l ® ® 0) ® R - h © m w » p *d d K\ 3 Perl O *d P 3 m>pp tq m g; oi p d rj® O 039 P ® 3 m ® p 9< o R ® p ® w ; O O î ® ' P® p ® d ■r p ® a S = 9 « ® P M O ® □ t< O^rnP to Q,U> I ® I -H 0 ® r o » «s. >1 Pi% O B -H p Pi ® R 3 R op o nj & m P 5 ® p ® O P 0 © o ■h p © oi P cS ® Pk e > o « p o R 3 ® O © ® d OT o bD R © d ® WH O M ® ® -H Pi O ® P a'-' ho > NC0 C © d ® rj 5 H-d-P R ® ® d ® ■& £ 3 c o a r R.® o o p o ® o) o d -H ca ai p o E l 8 8 & — cd E . <54 fk xd S ft.d « o P ; and p I <3 C3 I ca - p I rd >0 0> 0 d ® m m g; ® posibilitatea comparării acesteia în diferi perioade de acumulare (1—3 ani), pe rădăci de aceleași vîrste (5 ani). Pentru compara} s-a luat și Paulownia tomentosa, originară d Extremul Orient, ca una dintre speciile cu mare productivitate în primii ani de vegetați aflată, de asemenea, în experimentare la etai unea menționată mai sus pe aproximativ 0 ha, avînd lăstari de 1 și 2 ani, pe rădăcini ( 4 ani. Distanța de plantare la plop este de 1 mX0,40 m(25.000 plante la ha), iar la Pauloi nia este de 1,0 m x 1,0 ni (10.000 plante ha). Greutatea fitomasei aeriene s-a stabilit finele perioadei de vegetație în stare verde, im diat după recoltare și apoi în stare uscat Determinările și analizele privind însușiri fizice (densitatea lemnului, lungimea și coefu entul de subțirime a fibrelor) și chimice (ceh loza, holocel nloza etc.) .s-au efectuat prin metoc și procedee obișnuite, clasice. Acumularea de fitomasă aeriană uscata (lemn- scoarță •}-frunze). în tabelul 1 se prezini producția și productivitatea fitomasei aeriei uscate la elonele de plop și Paulownia tome^ tosa specificate mai sus (A t a n a s i u și alți B e. n e a și alții, 1981). Se remarcă eă, in cazul elonelor de. Populi deltoides producția de fitomasă uscată la hecta este cuprinsă între 44,89 și 121,07 t, din cai lemnul reprezintă 81,87% după 3 ani de veg< tație, între 18,97—71,65 t, din care lemni formează 77 — 81% după 2 ani de vegetați și 11,11—57,23 t, din care masă lemnoas 63,9% după 1 an de vegetație. în cazul speciei Paulownia tomentosa, prc ducția de fitomasă aeriană uscată se ridică! 64,2 t/ha, din care 90,8% masă lemnoasă, dup 2 ani de vegetație și 28,3 t/ha, din care 63,3 °< masă lemnoasă, după 1 an de vegetație. în ceea ce privește productivitatea medie : fitomasei aeriene, aceasta variază în raport d virata lăstarilor, între 15,95 — 27,17 t/an/ha în cazul plopilor și 22,33—32,10 t/an/ha îi cazul speciei Paulownia tomentosa. Prodncti vitatea medie maximă se înregistrează, la lăs tarii de 3 ani la plopi (27,17 t/an/ha) și la ce de 2 ani la Paulownia tomentosa (32,10 t/an. ha). Productivități mai mari de 30 t/an/hs Ia plopi, se obțin în cazul lăstarilor de 3 ani la 35% din elonele luate în considerare, ît timp ce la lăstarii de 1 și 2 ani productivităț mai mari de 20 t/an/ha se realizează de23,5%. respectiv 41,1% din aceste clone, după cum rezultă din tabelul 2. Este de remarcat prezența elonelor G83/12 și 683/26 în toate cazurile analizate, cu produc- tivități superioare. Caracteristici fizice ale lemnului și fibrelor de lemn de plop (B e n e a și alții, 1981, M i 1 e 8 și Bea ea, 1981, Milea și alții, 1982). La elonele de Populus deltoides densitatea aparent 78 SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 Tabelul 1 Producția și productlvilaiea fltohinstl aeriene uscate (lemn 4- seoarță 4 îrunze) la diferite Clone de Popului deltoides și Paulownia tomcntosa, din testul de la Stațiunea experimentală Cornelu Specia VhțU lls larilor Producția (masl uscatii) {t/ha) Productivitatea (t/ao/ba) VlnU rMăci- nifor limite media limite media Populus deltoides 3/5 2/5 1/5 44,89-121,07 18,97- 71.65 11,11- 57,23 81,53 31,91 21,96 14,96-40,35 9,18-35,82 11,11-57,23 27,17 15,95 21,96 Paulotu- nia tomen- tosa 2/4 1/4 64,21 22,33 32,10 22.33 N R.: Producțiile menționați, (n articol s-au obținut pe suprafețe mici» fn culturi experimentale. Cercetările viitoare urmează să stabilească indici «k recoltare posibili de realizat In condiții de producție. Va trebui) de asemenea, soluționată pioblrma terenurilor de cultură. Tabelul 2 Productivitatea unor clone de Populus deltoides tn raport cu vlrsta Htatarilor (1—3 ani) pe r^dâdnl de 5 ani Specificate Vlrsta Ifelarilor/Vtata r&lMml ir (ani] 3/5 2/3 1/4 Clone cu o prnducli- vitate pesle 20 șî 30 t/an/bn (Substanță uscată) >30 685/5 683/11 683/12 683/26 087/47 690/19 > 20 685/5 683/12 683/20 685/3 > 20 683/11 683/12 683/24 683/26 684/2 690/19 697/2 % 35 23,5 41,1 Convențională la lăstarii de 1 an variază între 274 și 301 kg/m3, cu o medie de 291 kg/m3. în ceea ce privește lungimea fibrelor, aceasta este cuprinsă între 562 —666p, cu o medie de (>12,6p, depășită de 9 din cele 17 elone analizate, în timp ce coeficientul de subțirime (raportul dintre lungimea și diametrul fibrelor) este cuprins între 21,7 și 40,1, cu o medie de 35,6, egalată de nonă din clonele studiate. Este de menționat’ că nu există deosebiri esențiale între caracteristicile fizice ale lemnului și fibrele de lemn de vîrstă juvenilă (1—3 ani) cu cele de vîrstă superioară. Caracteristici chimice ale fitomasei aeriene de plop (Bene a și alții, 1981, Mii ea, 1980, Mii ea și alții, 1982). Acestea pre- zintă o importanță deosebită in randamentul de conversie a fitomasei aeriene la alcooli. Din datele obținute (tabelul 3), care repre- zintă media celor 17 clone analizate, se cons- tată o ușoară creștere a cantității de celuloză la lăstarii de 3 ani, comparativ eu cei de 1 an și o ușoară diminuare a substanțelor solubile și a Cenușii la lăstarii de 3 aui față de cei de i an; acest lucru rezidă în făptui că proporția scoarței este mai mică la lăstarii de 3 ani, în comparație cu a celor de 1 an. O mențiune specială se face pentru conținu- tul de celuloză al frunzelor (15,62%) și al scoar- ței (19,20%), componente cu o pondere relativ ridicată la fitomasa considerată. în tabelul 4 se prezintă cantitatea de celuloză estimată a se obține în plantațiile de plop spe- cializate pentru producția de fitomasă energe- tică, în raport cu vîrsta lăstarilor, stabilită Tabelul 3 Compoziția chimicii a lltomasel aeriene la unele eloae de Popuius deltoides, In virstâ de 1 — 3 ani. pe rădăcini de 5 ani Specificare scoarp | Irunrc 1 an 3 ani lan 1 an Celuloza Kurschncr Iloftcr % Holoccluloza % Lignina % Extract alcool benzen % Solubilltatc în NaOH 1%(%) Solubilitate în apă caldă % Cenușa % 40,19 74,67 19,09 2,75 21,29 2.88 0.38 42,31 75,24 18,73 2.14 20.33 2,90 0.36 19,20 15,62: Tabelul 4 CAntUnfca de celuloza estimată a se obține din ntomnsa aeri- ana la unele Clone de Popului deltoides, in plantații speciali- zate, ia raport eu vlrsta lăstarilor (1 — 3 ani) .șl a rădăcinilor (5 ani) Vtrda lăstarilor Producția de cciulozS t/ha Productivitatea celulozei t/an/ha Virila rldiciilrior (ani) Italie media limite media 3/5 19,00-50,26 34,50 6,33-17,08 11,50 2/5 7,62-28,79 12,82 3,81-14,39 6,40 1/5 4,50-23,00 8,82 4,50-23,00 8,82 pe baza valorilor medii obținute la cele 17, clone de Populus deltoides analizate. Rezultă că productivitatea maximă se poate obține în cazul lăstarilor de 3 ani (11,5 t/an/ha), com- parativ cu lăstarii de 2 și lan, care pot realiza 6,40—8,82 t/an/ha de celuloză. Hnwlamenlul de conversie la alcool etilic fi metilic ăl fitomasei aeriene de plop în tabelul 5 sînt prezentate cantitățile de alcool metilic și etilic, estimate a se. obține din fitomasa aeriană de plop, pe baza rezultatelor obținute în cercetări similare din țară și străi- nătate (M i 1 e a și alții). Randamente maxime dc conversie se obțin în cazul alcoolului metilic, cu producții medii SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 19£S * Nr. 2 79 Tuhflul 5 Randamentul de conversie la nleooll (melllle șl etllle) a filo- ninsei aeriene de plop in culturi specializate en cicluri de pro- ducție (tăiere) de 1,2 și 3 nul Ciclul de producție lâieru hm) l¥oducjia do alcoo' t/ha Productivitatea limite t/an/ha media limite media Alcool metîtic 3 20,9—56,3 37,9 0,9—18,7 12.6 2 8,8-33,3 14.8 4.1-16.6 7,4 1 5.1-26,6 10,2 5.2-26.6 10,2 Alcool tlille 3 5.03-13,6 ■ 9,1 1,7- 4.5 3,0 2 2.01- 7,0 3,4 1.0- 3,8 1,7 1 1.10- 6,1 2,3 1,2- 6,1 2.3 ce variază, în raport cu vîrsta lăstarilor de la 10,2 la 37,9 t/ha, în timp ce în cazul alcoolului etilic producțiile ce se pot realiza se situează între 2,3—9,1 t/ha. Ga și în cazul producției de masă uscată, productivitățile maxime le obțin plantațiile specializate eu cicluri do producție de 3 ani (lăslâi’i de 3 ani), cu valori cuprinse între 6,9 — 18,7 t/an/ha la alcoolul metilic și de 1,7—4,5 t/an/ha la alcoolul etilic. bibliografie Ala n asin L., V o i c a G.,Popescu, I., B c n c a V ., 1081 : i-'olosfnUza și acumularea de biomasă la Unele clone de plop. Revista Pădurilor, nr, 6. Benea V., De cel I., 1070 Fast grouring fored tree specios resources in Romanța. Untv. Innsbruck. 5 pag. Benea V., 1980: Biomasa forestieră — resursă energetică, sinlesă bibliografică, I.C.A.S., manuscris, 8 pag. Benea V. ș.a., 1081 : Selecția de clone de plop și salcie de mare valoare energetică fi industrială I. G. A. S., manuscris, 23 pag. MII ea I., Benea V., 1981: Densitatea lemnului juvenil de plop. Revista Industria Lemnului, nr. 2. pag. 89—94. Tocau Margareta, M i 1 c a I., Benea V ., 1982: Utilizarea, biomasei forestiere obținută tn cicluri de 1 an și a producției secundare agricole pentru fibre și alcooli curbii- rănii. Revista Industria Lemnului ur. 1, p. 28, M i 1 e a I., 1981): Variațiile unor raruclerisliri chimice ale lemnului de plop și salcie. Revista Olnlnză și Hlrlie, nr. 2, pag. 91—95. Phytomnss produclion. for encrțjj' by fast Qroiviny la r est treo speeles in specializat! plnntatlons After some short conunents regarding the worlwidc situation and rcsults olitaincd in pliytomass prndnctitni for energy, it îs presented the Românimi concepi in this matter (scheme.) and some prclbninary main aehievements realizcd in two years of Works on different ctones of Populus deltoides and Pauloumia tonwdosa, devtiloped by the Vorest Research and Management Institute — I.G.A.S.— Forest Experimental Stat ion Cornetu. The resulls cover above- grmind phylomuss produetion in oue to trec ycar old coppice* grown dense poplar plantalions (laldes 1 and 2). its physiral and chetuieal cliaracteristîcs țtal>1es3 and 1) ns wd! as thepoplnr pliytomass eonversiou to aieo^ols (inethylie. eUtylic) (table 5) Bonitarea solurilor forestiere în funcție de cerințele de nutriție ale speciilor și arboretelor Ing, A. COSTEA Ing. TR. 1YANSCHI Institutul de cercetări șj amenajări silvice 634.0.111 Valorificarea maximă a rezervelor de element e nutritive existente în solurile forestiere, repre- zintă una din căile eficiente de ridicare a pro- ductivității pădurilor și de aceia bonitatea sta- țiunilor sub acest aspect este privită cu mare interes. Deși problema se află de mult în atenția specialiștilor, rezolvările de- pînă acum s-au dovedit a fi mai puțin satisfăcătoare, deoarece procedeele de prelucrare a rezultatelor cercetă- rilor asupra solurilor și asupra arboretelor, folo- site separat sau împreună, nu au oferit sufici- ente argumente care să permită stabilirea certă a carențelor de elemente nutritive din sol, comparativ cu cerințele vegetației forestiere. în ultimul timp, cercetări privind nutriția, speciilor forestiere .și asupra, aprovizionării solu- rilor cu elemente nutritive au evidențiat posi- bilități de a utiliza cunoștințele despre echi- librul de aprovizionare a solurilor cu elemente nutritivi1 și despre echilibrul nutritiv al arhore- telor (Cos tea, I van se hi, 1981) și în lucrări de bonitare a solurilor forestiere din punct de vedere- al aprecierii elementelor nutritive din sol, care sînt efectiv utilizate pentru producții de. biomasă. Prin compararea echilibrului nutritiv (proporția N, P2O5, KaO în nutriția minerală globală determinată pentru frunze) cu echili- brul de aprovizionare a solurilor eu elemente nutritive (raporturile în care se găsesc în sol Nt, P2Q-> asimilabil și K2() asimilabil), a devenit posibil să se stabilească elementul nutritiv care reglează accesibilitatea celorlalte elemente în procesele de nutriție. Este cunoscut faptul că producțiile de biomasă și deci volumul nutri- ției minerale, sînt limitate de elementul nutritiv prezent. în sol în cantitatea cea mai mică. SO SILVICULTURA Și EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 ★ 1982 * Nr. 2 Pornind de la elementul nutritiv cu partici- parea cea mai redusă în echilibrul de aprovi- zionare a solurilor — comparativ cu cerințele echilibrului nutritiv al diferitelor specii — se poate calcula un indice de utilizare a elemente- lor nutritive din sol în producția de biomasă. Acest indice care caracterizează în fond proporția în care clementele nutritive de bază din. sol sînt sau pot fi folosite de specii și de arborete în procesele de nutriție minerală, a fost denumit de noi „indice COSIV’’. Valoarea Iui se stabi- lește prin determinarea celui mai mic raport (înmulțit cu 100), calculat pe elemente, dintre cifrele înscrise în formula echilibrului de apro- vizionare a solurilor și formula echilibrului nutritiv. Indicele COSIV, privind utilizarea do către specii sau arborete a elementelor nutritive din sol, poate fi folosit ca atare în bonitatea solurilor forestiere, alături de celelalte caracteristici ale solurilor (grosimea fiziologic utilă, volumul edafic util etc.) care sînt strîns corelate cu pro- ductivitatea arboretelor. Tot pentru bonitatea solurilor forestiere, în funcție de indicele COSIV se poate calcula formula în care arboretele uti- lizează elementele din sol (prin înmulțirea valorilor pentru fiecare element din formula echilibrului nutritiv cu indicele COSIV, împăr- țit la 100), și în funcție de aceasta se stabilește conținutul solurilor în Nt, P2O5 asimilabil și K2O asimilabil în cantități (la 100 g sol) utili- zabile în nutriția speciilor luate în considerare. Iiuînd în caicul formulele echilibrului nutri- tiv pentru diverse specii, se pot obține indici COSIV — de utilizare a elementelor minerale din sol de către arborete — diferențiațî pentru un același sol în funcție de speciile luate în considerare, sau pentru diferite soluri valorifi- cate de către aceeași specie forestieră. Asemenea indiei COSIV se pol stabili chiar și pentru cazu- rile cînd solurile sînt valorificate prin arborete de amestec, atît în funcție de fiecare specie com- ponentă cit și ca medie pentru întregul arboret, creîndu-se astfel posibilități suplimentare de opțiune în lucrări de gospodărire a arboretelor respective, sau de stabilire a Compozițiilor de împădurire sau de regenerare. Modul de determinare a indicilor COSIV și a formulelor de utilizare a elementelor nutri- tive din sol în nutriția a diferite specii, este exemplificat în tabelul 1. în acest tabel sînt luate în considerare valori medii privind aprovizionarea solurilor de tip brun-roșcat de pădure, compacte, formate pe depozite loessoide, din pădurile Cernica și Pustnica (Hrănești), și cerințele de nutriție ale cîtorva specii frecvent luate în considerare pentru a fi cultivate pe asemenea soluri. Pădu- Tabelul 1 soluri brnn-roșeato UlUIznren elementelor mitrlUve prlnrlpnle din soluri. In niilrlțln de mineralii n diferite specii forestiere, pe pădure Specii Elemente nutritive principale Conținutul Solurilor tn Nt, PaO, (In acid citric), K,O(în CINHjl-la 100 g suM) Echilibrul de aprovizionare a solurilor cu Nt, PjOg anim K„O asimilabil 2| Echilibru! nutritiv în fnmre 3) utilizarea N, P,Ot țî K,0 din sol ta nulrijta minerala a speciilor Indice COSIV (de utilizare a elementelor din sol) 4) Formule do utilizare 6} Conjinutul solu- rilor utilizabil în nutriția spe- ciilor la 100 g sol- Cer N 0,143 g 32 50 32 0,143 g i’A 0,51 mg 26 21 64 13 4,76 mg k2o 15,Ci mg ■12 29 19 7,06 mg N 53 32 0,143 g Glml|S i’ao. 18 60 11 4,02 mg K,0 29 17 0,32 mg Paltin N 42 32 0,143 g (le cîmp I>A 23 7G. 17 6,22 mg KaO 35 27 10,04 mg N 30 27 0,121 g Frasin PA 29 90 26 9,51 mg KjO 41 37 13,75 mg N 32 28 0,125 g Ulm PA 20 88 18 6,58 mg K^O 48 42 15,61 mg N 63 32 0,143 g Snlcîni PA « 11 60 7 2,56 mg ICO 36 21 7,81 mg Pin negru N 47 32 0,143 g PA 16 68 11 4,02 mg KaO 37 25 0,29 mg 1) penlru grosimea fiziologic utilă; e 2J prop ti răi in care participă fiecare elcincnt nutritiv (NI, P:OS tn acid citric, K,0 Jn ClNHJ la «pnjvîrionarw jkibalS. a solurilor cu respectivele element nutritive, determinată (jupă formula stabilită de Costea, Ivanschi» 1981; 3) proporția N, P^O^, KaO în nutriția minerală globală (suma N^, Pa O 5 + KaO); 4) cel nun mic raport (iumu)țil cu JOC), calculai pe elemente, dintre valorile din echilibrul de Rproviiiodgifasâlnrilor șfechîlihrvl milriliv Înfrunte la fiecare specie; S) caicuiaie pe sperii prin înmulțirea valorilor pentru fiecare dvnirnt nutritiv. din formula echilibrului nutritiv, eu indicele COSIV și împArjit Li 1PO, SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 ★ 1982 * Nt. 2 81 nle respective sînt situate in apropiere delimita sud-estică a arealului geografic al cerului și girniței, în zona forestieră foarte favorabilă pentru cer și favorabilă pentru gîrniță, în Cîm- pia Română, cu climat continental de cîmpic. Solurile respective sînt caracterizate ca fiind acide la neutre (pH 5,4 —6,9), slab la foarte humifere la suprafață (2,3—5,3%) și slab humifere în profunzime (0,8—2,5%), normal aprovizionate cu azot total, foarte insuficient aprovizionate cu - fosfor asimilabil și suficient aprovizionate cu potasiu asimilabil, luto-nisi- poase la suprafață și lutoase în profunzime, cu grosime fiziologică utilă de 65—85 cm. Pentru aceste condiții generale și conținutul solurilor în Nt, P20s asimilabil și K2O asimila- bil la 100 g sol din grosimea fiziologică utilă, luînd în considerare echilibrul nutritiv pentru cer, gîrniță, paltin de cîmp, frasin, ulm, salcîm și pin negru, au rezultat în principal următoa- rele : — solurile brun-roșcate de pădure, compacte, formate pe depozite loesoide, care au fost luate în considerare, deși au un conținut redus de fosfor și chiar de azot, și sînt bogate în pota- siu, asigură condiții bune și foarte hune de nutriție pentru speciile analizate, datorită unui echilibru de aprovizionare cu elemente nutritive care satisface în măsură destul do ridicată echi- librul nutritiv al speciilor; — utilizarea elementelor nutritive din sol — în procesele de nutriție — exprimată prin in- dicele COSIV, se poate face la cel mai înalt nivel de către frasin și ulm, acestea fiind urmate în ordine descrescindă de către paltinul de cîmp, pin negru, cer, gîrniță și salcîm; — accesibilitatea elementelor nutritive din sol în procesele de nutriție minerală, este re- glată — în condițiile solurilor respective — de azot la cer, gîrniță, paltin de cîmp, salcîm și pin negru, de fosfor la frasin și de potasiu la ulm; — formulele de utilizare a elementelor nutri- tive din Bol în nutriția minerală a speciilor, ca și conținutul solului in elemente nutritive recal- culat în funcție de acestea, evidențiază că în procesele de nutriție nu pot fi preluate, din rezervele solului, importante cantități de fos- for și potasiu la ccr, gîrniță, paltin de cîmp, sal- cîm și pin negru, de azot și potasiu la frasin, și de azot și fosfor la ulm; — caracterizarea aprovizionării șoimilor cu elemente nutritive — făcută pe baza scărilor de aprovizionare existente în literatura de spe- cialitate — este corespunzătoare numai pentru particularității? de nutriție ale frasinului. Echi- librul de aprovizionare face ca, în fond, aceste soluri să fie: aprovizionate cu azot suficient pentru frasin și ulm și insuficient pentru cer, gîrniță, paltin de cîmp, salcîm și pin negru; bine aprovizionate cu fosfor pentru cer, gîr- niță, pin negru, și suficient pentru paltin de cîmp, frasin, ulm și salcîm; bine aprovizionate, eu potasiu pentru cer, gîrniță, paltin de cîmp, salcîm, pin negru, și suficient pentru uhn. Rezultă astfel că în optimul ecologic al ceru- lui și girniței, frasinul, ulmul, paltinul de cîmp și pinul negru au caracteristici de nutriție care le permit să valorifice, mai bine decît cerul și gîrniță, rezervele de elemente nutritive, din solurile brun-roșcate de pădure, compacte, formate pe depozite Imasoide. Din acest punct de vedere ele se află în situația să poată pro- duce cantități sporite de biomasă, în situații în care și ceilalți factori ecologici satisfac exi- gențele speciilor respective pe întreaga durată a ciclurilor de producție. Studierea felului în care sînt utilizate ele- mentele nutritive din soluri, duce la constatări deosebit de interesante atunci cînd este luată în considerare o singură specie, dar la nivelul întregului areal natural din țară. La arboretele din țara noastră., un astfel de studiu este posi- bil în cazul molidișurilor, pornind de la cerce- tările pedologice și de nutriție sintetizate în lucrarea „Stabilirea diagnosticului nevoii de îngrășăminte la molidișuri” elaborată în cadrul Institutului de cercetări pentru pedologie și agrochimie din cadrul Academiei de științe agricole și silvice (Chiriță și colab., 1975). Pornind de la datele referitoare la conținutul mediu al șoimilor în elemente nutritive, nutri- ția minerală și productivitatea arboretelor de molid, s-a întocmit tabelul 2, din care rezultă în principal următoarele: — în arealul natural de vegetație al molidu- lui, solurile sînt bine aprovizionate cu elemente nutritive de bază, astfel că prezența lor în pro- porții diferite de. («de. reclamate de procesele de nutriție ale molidului este aceea care con- diționează producțiile de biomasă, mai cu sea- mă în cazurile unde influențează negativ și alți factori cu caracter limitativ; — accesibilitatea elementelor nutritive din soluri în procesele de nutriție minerală ale ar- boretelor de molid, este reglată de potasiu în cazul arboretelor de clasele I—III de producție și de fosfor la arboretele de clasele IV—V de producție; — din cauza diferențelor mari existente între formulele echilibrului de aprovizionare a solu- rilor cu elemente nutritive și formulele echili- brului nutritiv al arboretelor, în solurile arbo- retelor de clasele II—V de producție rămîn inaccesibile proceselor de nutriție minerală des- fășurate de arboretele de molid, cantități im- portante de azot; — productivitatea arboretelor de molid este cu atît mai ridicată, cu cît indicii COSIV (de utilizare a elementelor nutritive din soluri în procesele de nutriție) au valori mai mari, aceștia fiind cuprinși între valori de 91 în cazul arboretelor de clasa I de producție și de 17 la arborete de clasa V de producție; 82 SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. î Tabelul 2 Utilizarea elementelor nutritive principale din soluri In nutrijla mineralii a arboretelor de molid Utilizarea N, P.O, ți K,0 din soluri Iu nutriția minerali Cont inului poIu- Echilibrul de a arboret eter (Lua (te produc |î« ii ar bort te lor de molid Elemente nutri- tive principale rilor în Nt, P2O6 (în HCI), KgO । (în HCI) - Ia 1003 sol- aprovizionare a solurilor cu Nt, P.O, (Io HCI) li K,0 [In HCI)» Echilibrul nulriliv tn ace ’) Indice COSIV (do utilitare a dementetor din sol) b'onnule do utilizare Conținutul solurilor. Utilizabil în nutriția, arboretelor — Ia 100 g sol-*) , în volum a pro- ducției totale m3/an/ha c) I N 0,23 g 52 49 45 0,20 g P,0* 7,36 mg 18 18 91 16 6,55 mg 174 10,83 mg 30 33 30 10,83 mg ■ N 0,38 g 62 47 32 0,19 g 14,0 II Pa0s 9,19 mg 16 21 68 14 8,04 mg K„O 10,56 mg 22 32 22 10,56 mg N 0,47 g 73 46 22 0,14 mg III PaO5 6,54 mg 11 20 47 9 5,36 mg 11.1 K»O 8,20 mg 16 34 16 8,20 mg N 0,59 g 82 51 15 0,11 g 8,3 IV P,OS 3,88 mg 6 20 30 6 3,88 mg K.O 6,88 mg 12 29 9 5,16 mg N 0,83 g 87 45 8 0.07 g V P9O5 KaO 3.47 mg 7,14 mg 4 9 24 31 17 *4* wa 3,47 mg 4.oo mg 5,8 2) calculai'după fon'nula stîbfhtl de Coîie», Ivamcliî, 1031, «HwiictTudunsoietafoBdeaprovirionarewiiIînfaaO.MI gNt, 33,47mgP,(>, (InHCI) ți 27,22 ms 1<2O (in HCII; 3) prelucrat după C li irită Șt colab,, 1975; 4) calculat corespunzător proporției pe care o ocupă fiecare cteracnt nutritiv din Soltu foijnula dculillîarra artStera.tnpnxtSClC denulr.j’^t^^^l^^tearbijrviClDr; 5) după Giurgiu, Decci, Arm5țes cu, 1972, Tabelul 3 Utilizarea elementelor nutritiva principale din salurile arboretelor de molid. In nutrif la minerală a altor specii forestiere Clasa de producție a arboretelor do molid Elemente nutritive principate Echilibrul de ■ aprovizionare a solurilor din moljdi^urî cu Nt P2Q6 (în HCI) și KaO (în HCI)» 1 Utilizarea Nt, PaO6 (h HCI) ți KaO (în HC1| din solurile arboretelor de molid, în nulriju minerali a speciilor: Molid Brad Pin Silvestru Fus Mesteacăn Plop tenurStor Echilibrul nutritiv în acc *? Indice COSIV Echili- brul nu- tritiv In ace Indice COSIV Echili- brul nu- lriliv Iu ace 1 Indice ! COSIV Echili- brul nu- tritiv în frunze Indice COSIV Echili- bru] nu- lriliv in frunze Indice COSIV Echili- brul nu tritiv în frunze Indice costv I N PaOs 52 18 49 18 91 49 10 73 56 17 91 64 7 81 60 11 87 52 12 83 II K,0 N pA 30 62 16 33 47 ' 21 68 41 49 10 54 28 56 17 79 29 64 7 76 29 60 11 76 36 52 12 61 III KaO N p,os 22 73 11 32 46 20 47 41 49 10 39 28 56 17 57 20 64 7 55 29 60 11 55 36 52 12 44 IV KaO N Pa05 16 82 6 34 51 20 30 41 49 10 29 28 56 17 40 29 64 7 41 29 60 11 41 36 52 12 33 V K,0 N P,OS 12 87 4 29 45 24 17 41 49 10 22 28 56 17 27 29 64 7 31 29 60 11 31 36 52 12 25 KaO 9 31 41 28 29 29 36 * prelucrat după Chiriță și colab,, 1975. — productivitatea arboretelor de molid este corelată direct cu conținutul utilizabil al solu- lui în Nt, P2O5 asimilabil și K2O asimilabil, atît pe fiecare element cît și cu suina acestora (codținut global utilizabil), iar evidențierea acestor corelații subliniază valabilitatea și uti- litatea procedeelor folosite în prelucrarea datelor din analize foliare și analize de soluri. Datele din tabelul 2 permit ca pentru solu- rile din molidișuri să se poată tace o analiză și asupra posibilităților pe care le au și alte specii forestiere — întâlnite frecvent în arealul natural al molidului — de a valorifica în procesele de nutriție minerală principalele elemente nutritive. în acest scop s-au luat în considerare următoarele specii: brad, pin sil- vestru, fag, mesteacăn Și plop tremurător (ta- belul 3), pentru care se desprind în principal următoarele : — conținutul în elemente nutritive de bază din solurile pe care molidul realizează arborete de clasa I de producție, este cel mai bine valori- SltflCUUIVRA Șl EXFW4TAREA P^DURILQR * Anul 97 * 1992 * Nr, 3 83 ficat de către molid și pin silvestru, după, câre urmează mesteacănul și plopul tremurător; — solurile pe care molidul realizează arborete de clasele II și III de producție, satisfac cel mai bine cerințele nutritive ale pinului silves- tru, mesteacănului și fagului, iar cele pe care molidul realizează arborete de clasele IV—V de producție corespund mai în mare măsură pentru fag și pentru mesteacăn; — molidul este depășit în ceea ce privește capacitatea de utilizare a elementelor nutriti- ve din sol în procesele de nutriție, numai pe soluri pe care el realizează arborete de clasele II—V de producție, cazuri în care se situează după fag, mesteacăn și pin silvestru; — fagul desfășoară un tip de nutriție mine- rală care pe solurile din molidișuri valorifică cu precădere cantități mari de azot solicitând puțin tosfor și potasiu, astfel că din acest punct de vedere concurează in mică măsură molidul; — în procesele de nutriție minerală, bradul și fagul solicită în mod asemănător și în canti- tăți reduse rezervele de fosfor ale solurilor, dar se deosebesc mult în ceea ce privește pretențiile față de azot și potasiu, bradul utilizind mai mult potasiu iar fagul mai mult azot; — mesteacănul și plopul tremurător, con- siderate ca puțin exigente față de conținutul nutritiv al solurilor, se dovedesc a desfășura procese de nutriție minerală cu caracteristici care le permit să utilizeze foarte bine rezervele de elemente nutritive din solurile arboretelor de molid, în special din molîdișnri de produc- tivitate mijlocie și superioară; valorificarea conținutului solurilor fores- tiere în elemente nutritive, conform caracteris- ticilor de nutriție, este condiționată însă de nivelele la care și ceilalți factori ecologiei satis- fac exigențele diferitelor specii luate in consi- derare. Kutrltlve soli vulup esdmntion dependlug ou the fortul specie* Importanța cantîficării diferențiat pe specii și pe arborete, a capacităților de utilizare în pro- cesele de nutriție a rezervelor de elemente nutritive principale din soluri, în scopul bonitării solurilor forestiere din acest punct de vedere, considerăm că este subliniată atît prin corela- țiile evidențiate mai ales în cazul molidișurilor prin cele prezentate pină aci, cît și prin faptul că intervențiile experimentale efectuate cu în- grășăminte chimice au arătat că mare parte (piuă la 76%) din cauzele care determină pro- ductivitatea redusă a unor păduri, se datorese unor deficiențe în ceea ce privește aprovizio- narea solurilor, cu N, P2O5, K2O. Folosirea în scopuri aplicative a acestor posibilități suplimentare de studiere a bonită- ții solurilor, sub raportul aprovizionării lor cu elementele nutritive principale, în funcție de cerințele de nutriție ale speciilor forestiere și arboretelor, permite o cunoaștere cît mai apro- fundată a relațiilor dintre sol și vegetație, a cauzelor care determină actualele nivele de product ivit ate, pentru fundamentarea măsurilor viitoarepri v iml gospodărirea fondului forestier în general și mai cu seamă pe cele care se referă la dirijarea compoziției arboretelor și execu- tarea fert ilizărilor pentru utilizarea cu maximă eficientă a rezervelor nutritive din soluri. BIBLIOGRAFIE Chiriță d- B. și colab., 1975 ; Stabilirea diagiwsl icu- lui nevoii de inyritxăminle tn mohdeșurt. Manuscris I. C. P. A. Costca A., tvanschi Tr., 1981: Aprecierea necesarului de Ingrășilminle tn fiuiefie de aprouieionarca solurilor eu cle- mente nutritive și echilibrul nutritiv al arboretelor, Rev. Pădurilor, nr, 4. Giurgiu V., De cei I,, Armășescu, S., 1972: Riometriu arborilor și arboretelor din România. Editura Ceres. București. nutritive needs The raliu betwcen the rjaantity of the main nutritive chemieals like N, P2O6 and K4O, in the soil and in the leaves, has becn uHlîzed lo estnbllsh au original metliod, xvhich, hy the mvans of the index calcd COSIV enablcs an estimation ot the soil Chemical nulritives avalhtblefor trecs. Using this melhod, intcrestlng fcatures have becn identified conccrning nutritive soil valve in the ecological optimum arca of (jnenus cerris I.., Qttercus fraintllo Ten. and the spruei> (Picea abia L. Karsl) natural area in România. 84 ihlXlCULTURA Si EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 O modalitate de exprimare a procesului de autoreglare dintr^o pădure ca sistem de arborete Dr. îng. I. LEAHU Universitatea din Brașov în gimlirea amenajistică modernă pădurea este privită ea un ansamblu unitar de arborete aflate în interacțiune, adică, astfel constituită incit funcțiile arboretelor sale componente să concure atît la păstrarea ei ca întreg cît și la exercitarea cu maximum de eficacitate a func- țiilor sale. într-un astfel de sistem, în care fie- care parte componentă depinde de toate celelalte, iar acestea de întregul sistem, și invers, funcțiile părților sale componente duc la apariția unor noi funcții ale întregului sistem. în aceste condiții sarcina amenajării pădurilor este aceea de adaptare permanentă a structurii pădurii la funcțiile social-economice fixate. Așadar, dezvoltarea gîndirii teoretice în amena- jarea pădurilor, accentuarea întrepătrunderii și aprofundarea legăturilor între amenajament și disciplinele de specialitate conexe, creează condiții tot mai favorabile pentru cunoașterea adinei tă a bioproducției și ecoprotecției fores- tiere. în spiritul acestor idei se poate spune că o pădure amenajată este un sistem care funcți- onează ca un organism, neîntrerupt și cu maxi- mum de eficiență, asiguri ud prin intermediul gospodăriei silvice, realizarea obiectivelor social- ceonomice. Huna gospodărire, prin urmare, constituie o premiză atît pentru realizarea, cit și pentru funcționarea sistemului. în gospodăria silvică, un astfel de sistem constituit dintr-o mulțime de arborete formează o pădure capabilă să asigure realizarea unui scop prin exercitarea cu continuitate a funcți- ilor social-economice ce i-au fost atribuite. O pădure astfel înțeleasă se caracterizează printr-un anumit grad de integralitate, care constă în faptul că o pădure cu toate însușirile arboretelor sale componente, nu se reduce la suma însușirilor acestora. Pădurea privită, ca un tot, prezintă însușiri structurale și funcțio- nale noi, pe care nu le au părțile ei luate izolat. Aceste însușiri noi rezultă din interacțiunea părților componente ale pădurii, din organi zarea și funcționarea lor in cadrul pădurii ca sistem. Așa îneît, între un arboret și o pădure există un raport ca între parte și întreg : între- gul există prin părți și părțile prin întreg. Sta- bilitatea structurii acestuia se bazează pe ten- dințele interne opuse din sistemul de arborete, tendințe determinate pe de o parte de „elimi- narea” treptată a elementelor componente, iar pe de alta de înnoirea și înlocuirea conti- nuă a elementelor din sistem, fapt ce permite silvicultura și exploatarea pădurilor * aim sz * 19S2 * xr. a 634.0.624.3 o permanentă adaptare a structurii sistemului de arborete la funcțiile sale social-economice. Așadar, în permanența pădurii, arboretul este elementul discontinuu trecător care se „eli- mină” și se înnoiește treptat. Integralitatea, prin urmare, apare ca rezul- tat al interacțiunii, al diferențierii structurale și funcționale a părților componente ale pădurii. Această diferențiere determină în mod necesar dependența reciprocă a părților și deci integrarea lor. Cu cît diferențierea părților va fi mai mare, cu atît independența lor va fi mai mică și va crește gradul de integralitate a pădurii ca sistem de arborete. Așadar, dezvoltarea integralității înseamnă dezvoltarea organizării sistemului, înseamnă dezvoltarea cantitativă și calitativă a legături- lor dintre elementele sistemului. Prin creșterea diferențierii structurale și funcționale a pădurii crește eficacitatea funcțională atît a compo- nentelor ci cît și a pădurii ca întreg. Mai mult, odată cu dezvoltarea integralității unei păduri crește eficacitatea autocontrolului, se perfecți- onează mecanismele de menținere a, organizării șia echilibrului funcțional alpădurii, ajungîndu-se astfel ca un sistem de arborete să fie asimilat cu un sistem cibernetic, a cărui structură este conștient creată prin amenajament. Utilizînd teoria autoreglării la cunoașterea modului de adaptare permanentă a structurii pădurii la funcțiile sale, se ajunge să se pună intr-o lumină nouă problema rolului pe care-1 are posibilitatea totală in conducerea fondului de producție real spre cel normal. în acest sens, dacă se consideră o pădure ca fiind ansamblul tuturor arboretelor ee o for- mează se poate evidenția dependența fiecărui arboret de toate celelalte șia acestora de întreaga pădure, și invers, prin folosirea modelului cla- sic al teoriei reglării și autoreglării. Mai întîi însă să vedem care este forma ecua- țională a mecanismului de reglare și autoreglare realizat pe baza legii conexiunii inverse. Din schema structurală (fig. 1) care ilustrează fenomenul de conexiune inversă, rezultă că organul de decizie analizează vectorul y de ieșire a sistemului cibernetic pe care-1 compară cu sarcinile prevăzute în plan, respectiv cu vectorul y. în căzui în care există diferențe nedorite intre cei doi vectori, organul de decizie adoptă decizia de reglare-corecție d = Hy, 35 în această situație, vectorul de intrare in sistem devine u ± Ry, iar vectorul de ieșire va fi (Mănescu, 1979; Dange, 1965). y = A’(u± R-y) (1) y ±S-R-y = S-u (2) y(l ±S'R) (3) y (4) Rezultă că operatorul de reglare și autore- glare prin conexiune inversă are următoarea expresie : (5) y Fîg. 1. Mecanismul de reglare și autoreglare realizat pe baza conexiunii Inverse. Operatorul r este cunoscut și sub denumirea de multiplicatorul conexiunii inverse. în acest caz ecuația de conducere pe baza legii conexiunii inverse este următoarea: y = —--------u, 1 4~ R ■ R («) unde: A’ este sistemul reglat, iar 1? — regla- torul care poate modifica intrarea „u” eu mărimea R . y. Semnul minus (—) corespunde sistemelor cu reacție pozitivă, iar semnul plus (4-), sistemelor cu reacție negativă. în scrierea formulei (6) s-a admis că de fapt mărimile Zf și R sînt de semn pozitiv. Se constată imediat faptul că în cazul siste- melor cu reacție nega tivă (semnul 4- în rela- ția 6), niciodată numitorul nu se poate anula. In cazul sistemelor cu reacție pozitivă (semnul — în relația 6), apare acesta posibilitate. Relația (6) arată, așadar, legătura dintre mărimea de ieșire y și mărimea de intrare, u a sistemului S după aducerea corectivului dat de. reglatorul R. în această relație operatorul ——— ex- 1 ± ■ R primă, așa cum s-a arătat, funcționarea cone- xiunii inverse în sistemul do reglare și autore- glare. EÎ poate fi interpretat ea 8um& a unei progresii geometrice infinite (L a n g e , 1965) : , * _ U R-R ± (S’W ± <#•*)’ ± — LtA /< (7) în acest caz ecuația (6) care exprimă formula fundamentală a teoriei reglării și autoreglării prin conexiune inversă, ia forma -fc (AM?)*± (^■R)3±-..F-» (8) sau y => u ± (R^R) S-u ± (R-R)g R-u ± ± (R-R)aR-u± ..., (9) această progresie avînd sens atunci cînd p?. R ( Expresia (9) permite să se calculeze posibi- litatea unei păduri prin metoda aproximărilor succesive sau a iterațiilor și implicit face posi- bilă și o anumită interpretare dinamică a ecu- ației (6). Mai mult, ecuația (9) poate fi inter- pretată și cu ajutorul schemei cibernetice din figura. 1. După prima trecere a valorii u prin conexiunea inversă, Ia valoarea inițială se adaugă valoarea R.R.u care, la rîndul său, treeînd din nou prin conexiunea inversă se mărește cu R. R(S.R.u) — (S.R)a.u etc. Așadar, cone- xiunea inversă pune în mișcare un proces obiectiv infinit care duce la limită finită, în sensul că dacă | S- R | <1, raporturile succesive R.R.u, (R.R^.u, (R.R)a.u}... devin tot mai mici, pînă ce in cele din urmă, se sting. După cum se vede, funcționarea reglatorului constă în generarea de sporuri succesive (pozi- tive sau negative) ale valorii de ieșire y a sis- temului de reglare. (hun s-a arătat, Ia început, această valoare este R.u, apoi ea se mărește cu (R.R)S.it., după care crește cu (S.Rf.R.u și apoi eu {8. Ry.R.u etc. Acest lucru se produce datorită acțiunilor succesive ale mărimii de ieșire a sistemului reglat asupra mărimii sale de intrare cu ajutorul legăturii inverse a regla- torului. Expresiile (6) și (9) permit să se analizeze cum creșterea (intrarea), efectul tuturor modifică- rilor provocate într-o pădure ea sistem de arbo- rete, influențează producția totală a pădurii (ieșirea), și invers, cum producția pădurii influ- ențează creșterea ei prin intermediul modifi- cărilor aduse fondului de producție. Această analiză evidențiază mai pregnant legătura reci- procă dintre creșterea și producția unei păduri. Pornind de la faptul cunoscut eă într-o uni- tate de gospodărire cu un fond de producție normal creșterea unei păduri trebuie să fie 86 SILVICULTURA SI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1983 * Nr. 2 egală cu suttta dintre posibilitatea produselor intermediare și a produselor principale, în cele ce urmează prezentăm mecanismul de reglare și autoreglare realizat pe baza conexiunii in- verse intr-o pădure de codru regulat. în acest sens se consideră că posibilitatea produselor intermediare dintr-o categorie de diametre medii j(j = 1, 2, 3, ..m — 1) este egală cu creșterea curentă în volum la hectar a producției totale (Z'),din care se scade diferența d, = F/ — — F,-! dintre volumul la hectar de la două categorii de diametre medii succesive, iar posi- bilitatea de produse principale pm, corespunză- toare categoriei de diametre medii j = m, pen- tru simetrie se consideră de asemenea egală cu creșterea producției totale I'„ la care se adaugă diferența dm = Vm ~ (Vm - V^) = F^. Astfel îneît, pentru cele m categorii de dia- metre medii se poate scrie: Pi ~ p2 = Z2 — da Pa ~ ^3 ~ ^3 Pml — 1 dm-i Pm ~ 4“ dm Notînd producția totală a întregii păduri cu m P — p} Și creșterea curentă în volum a pro- * ducției totale cu Z' = £ I), determinată de asemenea pent ru întreaga pădure, prin restnn- gerea setului de expresii de mai sus, se obține P dj + dm=an P atunci se poate scrie din nou setul de relații, obținîndu-se: Pi — K — =i 7 dezvoltată a mult iplicatorului conexiunii inverse din expresia (6), Determinarea acestui operator pentru siste- mul do arborete dintr-o unitate de gospodărire Dg. 2. Schema structurală a procesului de autoreglare sau autoorganizare prin conexiunea inversă într-o pădure ea sistem compus de arborete. SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 198$ * Nr, 2 87 presupune insă cunoașterea valorilor lui din expresia (13). în acest sens, urmărind un raționament bazat pe legitățile de creștere și dezvoltare a arboretelor, se ajunge ca termenii ^aj și am din relația (13) să se scrie sub forma : Zp -v creșterea în volum la exploatabili- tate a sistemului de arborete din unitatea de gospodărire; Fu R^ R3 — rapoarte stabilite pe baza funcției de dezvoltare a arboretelor: Rs)' ',”1 Rlm' ' D * 4" £ (Z?2J‘ hD~“^3)‘ o)®/ _______________l7fg Zf, — «»-i 4- î îri ; R^ 1 r; t rl . n —~^î “ 1 Rs— + S ȘÎ «m = 1 H'^tK V,^ - Ip Rlm'^ li' {Rij'ltU—R3J' 1 I>)$J iar creșterea în volum Z' a producției totale din întreaga pădure se poate determina după relația w-1 in K = S R^irli^-I^’ 8t (16) în aceste condiții, relația (13) devine în continuare, apelînd la relațiile (6) și (8), se ajunge ca ecuația (13) să ia următoarea formă : |1 4 («1 +«2 + ... 4- 4- («1 + «2 + ■ • • 4* «m-1 — «ro)s 4’ • • • ] r„ . (17) 2 = . 7 m ■ Rai’ lrV'si‘ lv~~ rwi-1 7^1 m * 1 t> ‘ 8 w Rlm' Ko’^m 4” £ (Rt)' ^rD R^i' 1 Jl)8l Rlm~ VD’^m 4~ £ (Ru’hD— unde: gs reprezintă suprafața redusă totală a arboretelor din unitatea de gospodă- rire ; suprafața redusă a arboretelor din categoria de diametre medii j; sm suprafața redusă medie a arboretelor exploatabile calculată prin procedeul aproximațiilor succesive (L e a h u, 1976); m — numărul categoriilor de diametre; Yj, — volumul mediu la hectar pentru categorii de diametre medii {D) care sînt bine reprezentate în unitatea de gospodărire; —volumul mediu la hectar exprimat in raport cu diametrul mediu D; irD — creșterea în volum a arboretelor din categoria de diametre medii j; ir) — creșterea medie anuală pe rază cores- punzătoare diametrului mediu j ■, [n n 1 4- £ («i 4- «3 + • • • 4 a.-, - «J1 Zi 1--1 J (18) Mt - I Dacă în relația (19) se notează £ + 5j ^sT'W- ra E c© H H f3 r e; ! w' *rt> £ -H CM R 5 Ț s r S । i <0 ; + 5! s + + c + § " ’ O -k 1 v z sT O 1' ”■ Ig i î & >i 11 ■ t .t O» + -i- o e te so O c ira -* « cg m 01 w 01 » c s-l 110 01 CD ac 1 01 Ol O t & 0 O N CP 3,763 0,707 TOTAL: 799,30 /' = 4920 2^ = 0,413 0m = 0.707 a s 312,444 410,962 i© I’s O o ifi 1© c© 01 GP O 01 O CC CO CM CM CO IO O CT1 X cn ci 04 O I- 01 l*- T-t I> vi CM 782,135 1188,823 <1-1*, 10 1903.23 3287,822 X CM 1531.575 28779,192 s OG O? IO OO 01 O O SM u» S » O C « e© ad O oo m l- cm o o TH CM i© CM 218,519 319,384 136,416 - 000.318 1 > 0 ■4 a 35 O O .0 ©> X :© X IO a? cm c© o -i- -k rt i"* 07 01t> o oi ac io ic o io eo w c? i© co o IO io lip 4© O O ° eD C£? IO lO IO IO 0 » 97,47 a? vO eo o w o « îm îm o r- o> ac « x o> o 01 e© eo t~ 0? c e© o oi «> r* io so o 01 X IQ JD cp I- t» t- 00 X OO X CO L- J3 ,O 77,8 * Mi Sf — — m —1 o CM [" IO W [” [" l- co O CO r- x T* CM o ț© CM «O ’T Oi □OOOT^CM^COXrq-e CO I- O I- —t CM CM CM CO CC CO rt CO tî* Tf* lO i© c© t*- O X □ 53,20 r T-4OC»Xr'«4Di0'M“C0< N Supr. redusă 1 cumulata t c©oiococ©l'’C**'rfr:xx oo oo s-< o o eo io co r- o» O O r-- l> cO ’l’ CM CM O T- o» cp r O vi , 05 vi c « « c - I> [- d O io O <0 T-l M CM CM X? 53,2 ■ 3 ij £ B. * 5 Q o CM O O eo r-- I© IO ’i' O 01 O O r-1 ' or^TtoiOOx^ioxcccnOcM'^GO'' co tH ii GM'^’r-i'rtcOT-tmoe * P 53,2 Diam. nMdiu t al arbo- retului d CM M1 ha (foto: GA. Onofrei). frig. 2. Plantație de pin in pungi din plastic, 1978: [u,a. •! Ci suprafața 11 Im (fota: Gh. Onofiei). 11;'. 3. Plantație de pin in pungi din plastic, 1978: o n. 3 a, suprafața — 4 ha (foto: Gh. Onofrei) •AVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR Din cauza excesului de schelet, în sol și a solului foarte superficial, în majoritatea peri- metrului, nu se poate face pregătirea solului în terase simple sau in terase sprijinite cu ban- chete din piatră. în primii ani, plantatul propriu-zis al puie- ților (Ie pin crescuți in recipiente s-a făcut prin așezarea puietului cu pungă cu tot în gropile pregătite cum s-a precizat mai sus, tăierea și deschiderea părții de jos a pungilor* și impă- narea acestora cu solul provenit din groapă, mobilizarea solului și amenajarea vetrei în jurul puietului. Datorită rezultatelor mai slabe în ce priveșt e reușita și creșterea puieților de piu, in anul 1978 am abandonat această metodă de. plan- tare. Din anul 1978 și pînă în prezent, plantatul puieților de pin crescuți în recipiente de plas- t ic. se face în mod asemănător, însă punga este tăiată (cu lama cuțitului în exterior) scoasă cu atenție din jurul rădăcinii puietului și îndepăr- tată. Scoaterea completă a pungilor din jurul rădăcinii puieților fără căderea solului este posibilă dacă solul din pungă este bine umezit și tasat cu mîna înainte de plantare sau dacă acesta este înghețat. Momentul plantării acestor puieți constituie veriga che ie, am putea spune, din ini reglanțul tehnologic al lucrărilor. Plantatul trebuie să se facă de1 către munci- tori bine instruiți și îndrumați care să respecte la amănunt lucrările stabilite, pentru a nu planta pînă la urmă puieți in pungi dar eu rădăcina nuda, eu efectele negative ce decurg din aceasta. Referitor la costul lucrărilor precizăm fap- tul că dacă se compară costul lucrărilor do îm- pădurire cu puieți crescuți în pungi, plantați în gropi, fără altă, pregăt ire a terenului și fără completări, cu costul lucrărilor de împădurire cu puieți de piu eu rădăcinile nude, plantați pe teren pregătit în terase cu 25—30% com- pletări, rezultă că plantațiile, cu puieți crescuți in recipiente au fost realizate la un cost CU 17% mai mic. La acestea se adaugă creșterile mai active și eficiența antierozională mai tim- purie. 5. Rezultate obținute Rezultatele inventarierilor, măsurătorilor și a observațiilor periodice efectuate în culturile silvice de producție și eu caracter experimen- tal, efectuate în perioada 1977—1980. în acest perimetru de ameliorare sînt date în tabelul 1. După cum se vede din datele din tabelul menționat, culturile de pin negru cu rădăcina protejată, înregistrează pe însemnate supra- fețe, în diverse condiții staționate, procente de prindere și de menținere după 2—4 ani de la plantare, net superioare, culturilor obișnuite de pin. în condițiile respective, cele mai bune rezul- tate s-au obținut folosind puieți de pin repicați în pungi avînd dimensiunile; 14—16 Cm dia- metrul și înălțimea de 34—36 cm, cu 4—4,5 kg sol reavăn la rădăcină. Din motive economice, în ultimii ani am uti- lizat și puieți crescuți în recipiente eu dimensi- uni reduse avînd diametrul de 7—8 cm și înăl- țimea de 30 cm, care însă s-au dovedit a fi necorespunzătoare pentru această zonă, aces- tea fiind de mică capacitate (1—1,5 kg sol fer- til la rădăcina puieților) și nerezistente latrans- port, manipulare și plantare, întrucît pierd circa 2/3 din solul fertil din pungi. Desigur, pentru fiecare stațiune sau peri- metru de ameliorare se poate găsi un raport optim între volumul recipientelor care asigură reușita maximă a puieților și costurile minime de producere a puieților, de transport și de ins- talare a culturilor cu puieți în recipiente. Pentru acest perimetru și cele cu condiții similare, apreciem că recipienții cu dimensiu- nile : diametrul 12—13 cm și înălțimea de 28—30 cm, eu circa 3,5 kg sol reavăn și fertil la pungă, răspund cel mai bine unei largi game de condiții staționate și cu eficiență destul de ridicată. Demn de semnalat este faptul că în acest perimetru, în toate stațiunile, dar în Special pe versanții umbriți și semiumbriți, puicții de pin în pungi, plantați în teren pregătit parția l, în vetre cu pîlnii și berme, au o reușită și dez- voltare superioară puiețilorîn pungi și cu rădă- cina nudă, plantați în teren pregătit în terase sau pe toată suprafața. Cele mai bune rezultate le-ani obținut plan- tind pinul în pungi, în perioada de iarnă — primăvară (în mustul zăpezii) și în repausul vegetativ. Această perioadă oferă multiple avantaje: un plus însemnat de umiditate în sol, productivitate sporită la împăduriri, plan- tarea simultana a rușinoaselor și a foioaselor în amestec, un sezon optim și prelungit de plantare, folosirea integrală a excedentului de forță de muncă locală, care toamna nu se gă- sește, manipularea sigură și fără degradarea pu- ieților de pin în pungi etc. Plantarea puieților de pin în recipiente, pri- măvara tîrziu sau vara, cîndpuieții dezvoltă un nou lujer anual, comportă grijă deosebită la transport, manipulare și plantare, pentru a se preveni degradarea sau ruperea lujerului terminal, ceea ce conduce la cheltuieli supli- mentare și la rezultate slabe. De aceea nu am plantat pin în pungi, în sezonul de vegetație. în stațiunile mai bune, cu sol mijlociu pro- fund, de la baza versanților, puicții de 3 ani, au dat rezultate bune, dezvoltîndu-se viguros. 94 SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PACURILOR * Anul 97 * 1992 * Nr, 2 Cum astfel de stațiuni sînt puține, am utili- zat mai mult puieți i de 2 ani, din care 1 anin repicaj, puieți care au o plasticitate mai mare și pot fi utilizați intr-o gamă largă de micro- stațiuni, înregistrmd. reușită și eficiență supe- rioară puieților de 3 ani (de talie mijlocie), in stațiuni comparabile. Perimetrul fiind complet împrejmuit cu gard din sîrmă plasă și sîrmă ghimpată, du- blat în cea mai mare parte cu gard viu, a fost și este bine protejat de efectul dăunător al vîntnlui rozător și al pășunatului, puieții dez- voltîndu-se normal. împrejmuirea perimetrului și interzicerea pă- șunatului în această fostă pășune, a permis dezvoltarea unui covor continuu de graminee de 0,5—0,6 m. în timpul cînd vegetația ierbacec este us- cată se impun măsuri speciale de prevenirea incendiilor de pădure, prin menținerea unor linii izolatoare permanent întreținute. La obținerea rezultatelor menționate de un real folos au fost experimentările I.C.A.S. Bucu- rești efectuate cu 15—20 ani în urmă, constând din lucrări de împădurire în terenuri degra- date cu condiții staționate asemănătoare în perimetrul Cheia din raza Ocolul silvic Măcin, unele din ele și cu puieți de pin crescuți în reci- piente. Ijucrărite din acest perimetru, de ameliorare constituie pentru silvicultorii tulceni o adevă- rată „carte vie” permanent deschisă celor in- teresați să aplice în producție tehnologia de lucru și soluțiile silvotehnice deja verificate și devenite concludente pentru condițiile vitrege ale Dobrogei de Nord. Concluzii în terenurile degradate eu condiții extreme de vegetație, acolo unde nu este posibilă pregă- tirea terenului pe toată suprafața, sau parțial în terase, extinderea rășinoaselor — a pinului negru — se poate face cu mijloace sigure, uti- lizînd puieți de 2 ani, repicați în pungi obișnu- ite de plastic. Prețul de cost pentru instalarea unui hectar de plantație cu bază pin (50% pin în pungi) este mai mic cu 17 % ca la plantațiile de pin cu rădăcină nudă, plantat în terase simple de pământ. Beușita și creșterile puieților de pin eu rădă- cina nudă, plantat în terase, este considerabil mai mică ca la puieții de pin în recipiente de plastic-plantați în vetre- in teren nepregă- tit. Extinderea rășinoaselor — în terenuri de- gradate — eu condiții extreme de vegetație, din Dobrogea de nord, în detrimentul cvereineelor și a speciilor locale de valoare, trebuie făcută cu prudență pentru prevenirea unor calamități naturale (uscări în masă, atacuri masive de dăunători specifici pinului, rupturi etc.) și pen- tru reducerea prețului de cost la hectar. în această zonă pierderile naturale cete mai mari se înregistrează tocmai la culturile cu bază de. pin, în raport cu tipurile de cultură cu bază de stejar. Se recomandă reducerea procentului de par- ticipare a pinului de la 50% la 20— 30'% în compoziția viitoarelor culturi, atît în teren de- gradai cit și în teren forestier. Plantațiile de pin executate în teren degradat nu pot realiza culturi viabile de mare stabili- t ale și nu pot substitui arboretele naturale din această zonă. Forest plantatlons ol bluck pine (Pinus niffra) sapllnps jirown lu plastic eonlaluers — Superior results have been obtalned In the forest district Gemu through the appllcatlon ol the lollowlng luethods and techniqncs. — Transplanting and growlli of seedlings duriiig two years In plastic reciplents (0 8—15 cm, II 25—30 cm) to proiect the roots. — The seedllng reciplents were located, during the development stage In the afforestatlon arca In order to nvold shocks (trepidations) produced during long transports. — The soli preparation only in the plantation polnts claned of roots and stones, where plts of 40 x 40 x 30 cm were digged wlth „funnels“ of 10 — 15 cm depth and walled to retain the rainfalls. — The scedling plantation after removing plastic reciplents was elfectuated only alter prevlous balllng of the earth homogenously around the seedlings roots by humidîfication or freezlng. SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 ♦ Nr. 3 95 Colectarea și tocarea lemnului de mici dimensiuni, resursa eco- nomică de materie primă pentru industria de plăci, celuloză și combustibili Dr, ing. A. UNGUR institutul de cercetării ți proiectări pentru industria lemnului 1. Creșterea necesarului de material lemnos pentru plăci și celuloză în. cincinalul 1981—1985 industria de plăci și de celuloză se dezvoltă și de aceea necesarul de material lemnos destinat acestor industrii crește în mod corespunzător (tabelul 1). Principala sursă de creștere a volumului dc masă lemnoasă, pentru industrializare, inclusiv pentru plăci și celuloză a constituit-o, pînă în prezent, reducerea, proporției de lemn pentru combustibil din volumul total exploatat (tabe- lul 2}l Actuala criză energetică nu mai face posibilă reducerea, în continuare, a proporției de lemn pentru combustibil care se va menține la nivel constant.. De aceea, s6 impune căutarea de noi resurse de masă lemnoasă care să acopere, cel puțin parțial, necesarul pentru industria de plăci și de celuloză cît și pentru combustibili, fără suprasolicitarea fondului forestier. 2. Resurse pentru acoperirea necesarului dc lemn Cunoscînd că lemnul folosit pentru industria de plăci și de celuloză intră în procesele respective de fabricație sub formă de tocătură, iar aceasta se poate obține din orice bucată de lemn sănă- tos rezultă că, în acest scop, poate fi utilizat și lemnul de mici dimensiuni; se are în vedere lemnul din resturile de la exploatare (crăci, vîr- furi, rupturi etc.) și lemnul din curățiri ingri jiri. Studii recente întocmite de I. C. A. S. și I. C. P, I. L., în acest sens, au stabilit că există un volum relat iv important de masă lemnoasă care însă, în etapa actuală, nu poate fi valori- ficat decît parțial. în măsura dotării pădurilor cu rețele dc dru- muri, o parte tot mai însemnată din lemnul de mici dimensiuni va deveni accesibilă și va pui ea fi valorificată economic. Sortimentele de lemn de mici dimensiuni pot asigura; — o iocătură de calitate superioară (eu puțină coajă, eliminarea părții celei mai mari făcîndu-se la. consumatori) pentru celuloza sul- fat, contribuind astfel la reducerea importului de rășinoase în acest scop; — tocătură de calitate medie (cu coajă, în proporție naturală) pentru PAL (ristraii 631,0.333 : 631.0.861.862 Tabelul I IMnamlcn creșterii necesarului de lemn pentru pisici șt eclulozil (%) Nr. «1. SprrHkntii IMS Pondorc,! din total masâ lunumnsâ CXpkxit.lt fi 1. Lemn pentru plitei ion 125-1 5 >2 2. T^mn pentru eelulozfl KiO 163.4 20,2 Totm 100 152.3 25,4 Tabelul 2 DlnnniW seiWrli proporției de lemn pentru combustibil ?I a ereșterll proporției de lemn pentru Industrializare (%) Nr crt. Spțrilimții 1» ÎMI IH85 1. Lemn pentru combuslibil 12.2 21.1 20,0 12,6 11,2 2. Lemn pentru industrializare 57,8 75,6 79,1 87,1 88,8 Toiul 101),0 100,0 KW.O 100,0 100,0 ficat și pentru PFL, eliberhidu-.se prin aceasta lemnul de steri echivalent, pentru a fi utilizat în alte sectoare (celuloză, industrializare); — tocătură de. calitate inferioară (cu coaja, din lemn depreciat calitativ), pentru combusti- bil, creindu-se disponibilități de lemn de foc, pentru utilizări superioare, (hi privire Ia utili- zarea tocăturii drept combustibil este de ară- tat că într-0 serie de țări industrializate (Finlan- da, Suedia, R. F. G., Elveția, S.U.A.) s-a trecut la folosirea de instalații de ardere speciale sau la adaptarea instalațiilor existente și care funcțio- nau cu păcură, deoarece se obține o ardere completă, cu randament termic ridicat chiar atunci cînd tocătură folosită nu este uscată. Pentru valorificarea în condiții de eficiență economică a lemnului de mici dimensiuni acce- sibil, sub formă de tocătură, în domeniile de mai sus, este necesar să se îndeplinească unele condiții prealabile și în primul rind să se reali- zeze o sistemă de mașini adecvată. 96 SILVICULTURA Și EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1962 ★ Nr. 2 3. Valorificarea lemnului de mici dimensiuni Ia noi în prezent, lemnul de mici dimensiuni se valorifică pentru producerea de mangal sau sub formă de snopi sau pachete pentru combustibil. Snopii sau pachetele respective .se produc fie în parchet, fie în centrul primar sau la drumul forestier cînd se face curățirea de crăci pentru utilizarea la capacitate a mijloacelor de tran- sport. Extinderea colectării lemnului sub formă de crăci și vîrfuri constituie o problemă, deoarece: — pe considerente silvieulturale și de eco- nomie de combustibili s-a trecut la promovarea funicularelor și animalelor, la colectarea lem- nului, în detrimentul tractoarelor care au o capacitate mai mare de tracțiune decît acestea; — extinderea variantei de exploatare în părți de arbore, implică colectarea și fasonarea separată a coroanei arborilor cu diminuarea corespunzătoare a productivității mijloacelor folosite. în ceea ce privește snopii propriu-ziși sînt de semnalat unele aspecte negative, legate de caracteristicile lemnul ui de mici dimensiuni (volum redus pe bucată, greutate volumetrică mică, prezența ramurilor, frunzelor), cu im- plicații mari asupra timpului, formei de livrare, volumului etc., după cum urmează: — productivitatea muncii foarte redusă dato- rită manoperei pentru fasonare (curățirea de rămurele, scurtarea la 1 m lunci mc, așezarea pe suport, legarea), îneărcare-descărcarc (în și din mijloacele de transport auto și C.F.R.), stivuite etc.;. — pierderea de material valorificabil, prin scurtarea la 1 m, cît și prin numeroasele manipulări (pe drumul lung de la pădure la consumatori), prin uscarea in depozite etc.; — consumul de materiale deficitare (sdrmă și sfoară pentru legat), practic nerecuperabile dar, prin utilizarea cărora nu se evită ruperea frecventă a legăturilor respective, cu toate consecințele ce decurg din aceasta; — utilizarea incompletă a capacității mij- loacelor de transport folosite, datorită greută- ții volumetrice reduse. .Datorită cauzelor enumerate producția și livrarea de snopi, sau pachete de crăci, are im- plicații defavorabile asupra indicatorilor teh- nico-economiei ai Întreprinderilor forestiere și prin urmare nu pot fi cointeresate în valorifi- carea și transportul lemnului de mici dimensi- uni, peste tot unde acest lucru ar fi posibil. 4. Aspecte privind stadiul actual al utilizării lemnului de miei dimensiuni prin tocare, pe plan mondial în țări caR.D.GK, R.F.G., Ungaria, Elveția, S.U.A., Finlanda cît și în România s-a consi- derat că soluțiile bazate pe colectarea și tocarea la pădure a lemnului de mici dimensiuni, în vederea producerii de plăci aglomerate și fibrolemnoaae, pentru combustibil și în anumite condiții pentru celuloză, prezintă avantaje teh- nice și economice evidente. Finlanda poate fi considerată ca una din țările cu preocupări majore pentru valorificarea, sub formă de tocătură, a lemnului de mici dimensiuni. Favorizată de un relief ușor, de specii fores- tiere indicate acestui scop, cit și de cerințe mari de materii prime pentru industria de pre- lucrare, în Finlanda, s-au realizat o serie de concepții și tehnologii și s-a creat un complex de utilaje, special în acest scop. La întâlnirea specialiștilor din țările membre OAER și ai Finlandei în 1978, Institutul de cercetări științifice al lemnului Penti-Hakil a prezentat cele două concepții privitoare la producerea tocătorii din lemnul de mici dimen- siuni, și anume: a) Tehnologia de tocare a lemnului din operații culturale în parchet (fig. 1). Această tehnologie prezintă o serie de avantaje: — lemnul doborît este introdus direct în mașina de tocat fără manipulări sau depozitări suplimentare; — nu este necesară o secționare prealabilă a lemnului; — rămășițele fără valoare rămîn în parchet constituind îngrășămînt pentru sol; — nu necesită suprafețe de depozitare la punctul de încărcare in mijlocul de transport. Această tehnologie prezintă și unele neajun- suri dintre care menționăm: — nu poate fi aplicată în condiții dificile de relief; Fig. 1. Schemă .și sistemă finlandeză, pentru tocat tu parchet: 7 * mașini cat dispozitiv de doborît; 2 — fncStnc ru flraiRir ți buncăr; J - 4 autotren. — tocarea unor volume reduse de material (sub 39 m3/ha) este nerentabilă; — apropiatul tocătorii Cu aceste mașini, la distanțe mai mari (peste 400 m) este neren- tabil. SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 19 $2 * Nr. 2 97 bl Tehnologia de focare a. lemnului din opera- ții culturale în centrul primar (fig. 2). Aceasta tehnologie prezintă următoarele avantaje: — se poate extinde în cele mai diverse con- diții de relief; Fig. 2. Schemfi și sistemă finlandeză, pentru tocat in centru1 primar; / - Irrjstrău; 2 • raliul ru grattfr; 3 - lucitor Nr. cri. Spedlicajii UM Mijloace de transport 12 ATF- 14-18 +1 îi a I vuuopud, i**4 fYrn 51 rrrraC 1 1. A. Elemente de calcul pentru transport Volum de încărcare m’ 58,0 24,0 2. Sarcină utiiă t 16,0 7,0 3. 4. 5. Consum normat de com- bustibil Consum specific de com- bustibil Sarcină de transportat 1/100 km 1/t/an t 47.16 0.0589 iooo 29,4 0,0840 1000 6. 7. Distanță medic de tran sport Volum de prestații km tkm 30 30,000 30 30,000 8. 9. 10.. 11. 12. 13. 14. 15. Cantitatea de combusti- bil necesară Diferență de consum 11. Elemente de calcul pentru tocarea lemnului Productivitate tocător Consum, de combustibil Cantitate de lemn Cantitate de combusti- bil necesară Cantitate de combustibil economisită la transport 1000 t tocătură cu 12 ATF-14-18 Cantitate de combustibil suplimentară pentru toca- rea a 10001 lemn de mici dimensiuni t {% fm’/h V/h 1/h t i, 1 i 1767 753 30 18 7 6 1000 850 753 97 2520 Atțul 97 *’ 1982 ★ Nr. 2 101 — consumul de motorină pentru producerea a 1000 tone tocătură cu o instalație mobilă, avînd capacitatea de 20—40 m3, acționată de un tractor de 45 CP și real iz îmi în condiții de producție 7 t/oră, este de 850 litri. Acest consum este compensat în proporție de 86% de economia de combustibil ce se reali- zează prin creșterea capacității de utilizare a mijloacelor de transport, datorită greutății specifice mai mari a tocăturii (0,400 m steri/ /m3 comparativ cu a snopilor (0,300 m steri/ /m3), și mai ales prin introducerea mijloacelor de transport de mare capacitate, așa cum re- zultă din datele din tabelul 4. Din elementele de calcul de mai sus reiese că producția de tocătură poate contribui la optimizarea transportului de masă lemnoasă pe economie. Ilustrativ în acest scop este stu- diul întocmit de IOPIL din care rezultă că lem- nul pentru PAL, PFL, celuloză și foc reprezintă 59% din totalul masei lemnoase ce se transportă la distanțe de peste 200 km și, prin urmare, valorificarea cu prioritate a lemnului de mici dimensiuni din zonele situate în apropierea locu- lui de consum, poate contribui la micșorarea dis- tanțelor de transport, pentru aceste sortimente. în încheiere se poate aprecia că prin colec- tarea și tocarea lemnului de mici dimensiuni provenit din curățiri și resturi de exploatare, în afară de introducerea în circuitul economic, a unor importante resurse forestiere, parțial valorificate în prezent, se pot obține unele avan- taje tehnico-economice dar că pentru ca aceste tehnologii să poată fi introduse și extinse este necesară rezolvarea prealabilă a unor condiții, după cum urmează; — mărirea accesibilită ții pădurilor prin extin- derea rețelei căilor de transport; — elaborarea unor tehnologii și realizarea unor utilaje cu productivități comparabile cu acelea din alte țări; — compensarea consumului energetic supli- mentar necesar pentru tocarea lemnului în pădure, cu economiile ce se realizează în indus- trie ; stimularea colectării și tocării lemnului de mici dimensini prin stabilirea, unor indica- tori economici corespunzători. Small wood liurvfsUno aud clilpplim, au economic resoarce of raw material lor Ihc wood-'bused boards aud imlp induscries and lud The problem of including chipped small wood in the economic circuit, as raw material for the pnrlielehoard, fiberboard and pulp Industries, as well as lor luci, is discussed. Present small ■wood harvesting technologies arc analysed and considering ground conflguratlou, forcsl types» economic efficiency etc. specific for Hoiuanin, an alteriwliw tedinulogy and a machine systcm are suggcsled for the harvesting and chipping of smalbsized wood. the loading and transport of ehlppcd material. Technologies and eqnipmcnt utilized in oliicr countries and results oblainvd in this ficld are also analyscd. Finally it is esUnmted that the produclion of wood chips could bring about donble produclivity as well as fuel saviugs by the Introduction of high capacity trucks for the transport of the chipped material. O manipulare mai suplă și mai rapidă, cheia îmbunătățirii pro* duciiviiății vehiculelor forestiere MATS ERIKSSON*1 631.0.377.1 Preocuparea celor cc concep macarale încăr- cătoare hidraulice pe vehicule forestiere a fost întotdeauna de a obține o manipulare (trans- port) a buștenilor rapidă și fără loviri. Aceste macarale încărcătoare sînt în mod normal echipate cu distribuitoare hidraulice cu deschidere centrală, care sînt deschise și lasă uleiul să treacă liber cînd pîrghia de comandă este in poziție neutră. Acest t ip de sistem de comandă cere manipu- latori foarte competență, atunci cînd trebuie să *) Inj. șef Jousered — Diviziunea WAB-rOCO AB, Suedia. se execute simultan trei din șase- mișcări de bază ale macaralei; tensiunea fizică și mintală impusă operatorului este considerabilă. Și totuși, manipularea buștenilor ocupă un loc important în durata de exploatare a oricărui vehicul forestier. Articolul de mai jos descrie un nou sistem echilibrat de presiune, sensibil la sarcină și la comandă proporțională, sistemul „BRGO”, care permite să se execute simultan un mai mare număr de mișcări ale macaralei, o manipulare mai ușoară și mai rapidă și reduce 102 SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 91 * 1982 * Nr. 2 oboseala operatorului, îmbunătățind legătura dintre om și mașină. în cursul călătoriei lor, „de Ia cioată Ia fa- brica de cherestea”, buștenii sînt manipulați cel puțin de patru ori, de două vehicule diferit e, ambele echipate cu o macara încărcătoare hidraulică, însă raportul dintre timpul de manipulare și timpul de transport pe fiecare din aceste vehicule este foarte diferit. Utilajul de scos-apropiat (deteren), care aduce buștenii pină la stiva de pe marginea drumului, stă oprit în pădure circa 40 — 60% din durata sa de exploatare, în timp ce macaraua sa încăr- cătoare scoate, trage, ridică, încarcă și în fine, stivuiește buștenii la marginea drumului. Vehi- culul de transport rutier ii preia apoi și îi trans- portă pînă la fabrica de cherestea, unde sini din nou stivuiti, pregătiți în vederea prelucrării; raportul dintre t impul de manipulare și timpul de transport pe acest vehicul este, evident, în funcție de distanța dintre pădure și fabrica de cherestea. l’e cele două vehicule, în orice caz, manipu larea buștenilor este o operație lungă astfel îneît, chiar o îmbunătățire de 10—15% a per- formanțelor macaralei încărcătoare poate antre- na o creștere sensibilă a rentabilității. Cea mai bună (și probabil singura) manieră de îmbună- tățire a performanțelor macaralei constă în a permite comanda simultană a unui mai mare număr din cele șase mișcări de bază, cu preci- zie, adică să se obțină o manipulare, mai suplă și mai rapidă a buștenilor de orice tip și di- mensiuni chiar atunci cînd au căzut în po- ziție incomodă în pădure și atunci cînd tere- nul prezintă dificultăți. Sistemul „deschis” Secretul acestor îmbunătățiri rezidă în siste- mul hidraulic însuși. Pînă în prezent, macaralele de seos-apropiat erau echipate CU ceea CC SC numește un sistem „deschis”, în care o pompă cu volum constant trimite încontinuu întreaga putere la un dis- tribuitor „cu deschidere centrală” adică la un distribuitor total deschis cînd pîrghiile care comandă cele șase orifieii ale sale de ieșire (una pentru fiecare din funcțiile macaralei) sînt toate Ia neutru. Atunci cînd mia din pîrghii se deplasează, pute- rea este dirijată spre mișcarea pe care o comandă, în ceea ce privește cea de-a doua pîrghie, cea care deschide un alt orificiu, o parte din puterea disponibilă este deturnată spre cea de-a doua mișcare și trebuie atunci să modifi- căm reglarea primei pîrghii, dacă vrem să men- ținem viteza mișcării pe care o comandă. Cu alți termeni, toate pîrghiile utilizate trebuie să fie continuu reechilibrate, unele față de altele, precum și față de contra-presiunea variabiă produsă de sarcina manipulată, în funcție do diferitele unghiuri de ridicare ale brațului și de diferitele direcții de tracțiune. Aceste condiții sînt reprezentate grafie în fig. 1, care indică curba debitului de ulei, în ]itri/min. în funcție de înclinarea pîrghiei. Curba 1 reprezintă accelerarea debitului pen- tru o mișcare unghiulară a pîrghiei de la 4° la 13°, cu o coutra-presiune nulă (adică o. sarcină milă). Curba 2 indică accelerarea debitului pentru o deplasare a pîrghiei de la 8’ la 14°, cu o eontra-presiune de 200 bari. Debitul de ulei corespunde vitezei mișării, neexistînd nici un debit (și deci nici o mișcare), dacă contra-presiunea este nulă, pînă ce pîr- ghia. sa înclinat cu 4° sau cu o contra presiune de 200 bari, pînă ce ea s-a înclinat în timp ce viteza maximă a mișcării se obține în cele două cazuri pentru o înclinare a pîrghiei de circa 14u. Nici intr-un caz nici în celălalt, viteza mișcării nu este deci direct proporțională în deplasarea pîrghiei, și circa 40% numai din deplasarea totală servește Ia comandarea miș- cării, cînd contra-presiunea este nulă și 30% cînd ea este de 200 bari. în plus, creșterea cererii de putere pentru o mișcare, mărește debitul pompei hidraulice, ceea ce furnizează un supliment de putere la toate celelalte mișcări care sînt în acțiune în același timp. Acest lucru îl demonstrează curba 3, care reprezintă, la O deplasare a pîrghiei de la 4° la 10°, atunci cînd o altă mișcare este în curs, cu o contra-presiune de 200 bari. Distribuirea puterii Acestea fiind, este clar că o manipulare ra- pidă și fără loviri, cu comandă simultană la mai mult de două mișcări ale macaralei, atunci cînd se utilizează un distribuitor cu comandă hidraulică, cu deschidere centrală, necesită cea mai mare îndemânare și atenție — fără a mai SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 9? *' * Nn 2 103 vorbi de răbdare — din. partea operatorului, chiar cel mai experimentat. De fapt mai există o complicație: diversele mișcări ale macaralei fac apel la niște puteri diferențiate și niciuna nu trebuie să primească o suprasarcină mai mare. Figura 2 arată că, dacă se presupune că cri- cul brațului intern necesită 10 unități de putere, brațul extern necesită 8, motorul de orientare (necesită) 2, extensia brațului (necesită) 6, sistemul de rotație al graifărului (necesită) 0,2 și graifărul (necesită) 6 unități. O pompă ce poate furniza în total 32,2 unități de putere, ar fi (teoretic) deci necesară, dacă toate mișcările ar trebui să fie comandate simultan în plină putere, adică cu cea mai bună viteză. Totuși, sistemul de distribuitor cu deschidere centrală nu este destul de sensibil pentru a comanda o astfel dc putere, ușor și precis, el nu poate limita puterea furnizată unei funcții date. Totalul de 32,2 unități de putere ar fi deci, în anumite cazuri aplicat la o singură mișcare, ceea ce ar fi catastrofal. Pentru a evita acest risc de supra- sarcină (supraîncărcare) stricăciunile la cri- curi, și pierderea controlului ce decurge din aceasta, se utilizează pompe mai puțin puter- nice ; în plus, cele șase mișcări ale unei macarale încărcătoare pol fi împărțite în doua grupe, fiecare dispunind de propria sa pompă. Tot uși, această ultimă dispoziție mărește costul și este posibil ca un operator neexperimentat să supra- încarce o funcție dată a macaralei. Este deci clar că o astfel de dispoziție este un compromis mediocru. Nu numai că riscul de suprasarcină (supraîncărcare) rămine, dar dacă se execută simultan mai mult de două miș- cări se poate ca amîndouă să lucreze cu putere redusă. Ceea ce trebuie, făcut este : a) mai bine mai multă putere deeît mai puțină b) să se poată comanda simultan un număr mai mare de mișcări și c) o funcționare mai suplă, ceea ce se obține prin eșalonarea reglării debitului ule- iului pe un unghi mai mare de deplasare a pîr- ghiei, viteza mișcării fiind direct proporțională eu poziția pirghiei. Sensibilitate Ia sarcină și echilibrare ca presi- une : proporționalitate absolută în noiembrie 1980, HIAB-FOCO a obținut drepturile exclusive de fabricare a unui distri- buitor de comandă, proporțional echilibrat ca presiune, și sensibil la sarcină, pus la punct de societatea Olsbergs Hydraulic AB, din Eksjb (Suedia), precum și drepturile exclusive de punere în lucru a sistemului de teleghidare eleetro hidraulică brevetat de. societatea Ols- bergs, care se bazează pe un nou tip de electro- magnet și o nouă concepție a pîrghiei de co- mandă (amîndouă brevetate). Distribuitorul — în prezent are simbolul LC-150 — este încorporat în noul sistem de comandă ERGO adoptat de HIAB—FOCO, care se adaptează automat la variațiile contra- presiunii în așa fel incit viteza fiecărei mișcări a macaralei să fie direct proporțională cu încli- narea pîrghiei de comandă oricare ar fi sarcina. Accelerarea unei mișcări de la zero la plină viteză rezultă din înclinarea pîrghiei la 75% din deplasarea totală în loc de deplasările actu- ale' de 30—50%. în plus, distribuitorul poate fi programat pentru a furniza fiecărei mișcări puterea necesară și nu mai mult. Acest lucru permite să se utili- zeze, în toată securitatea, aproximativ 35—50% putere suplimentară și să se comande simultan un număr mai mare de mișcări — teoretic totalitatea celor șase mișcări, deși în practică nici un operator nu ajunge în situația să comande în același timp mai mult dc trei, maximum patru mișcări. Mod de funcționare 1, Sensibilitate la sarcină într-un bloc- distribuitor cu deschidere centra- lă clasică înclinarea pirghiei necesară pentru a se obține forța hidraulică, suficientă pornirii fiecărei mișcări depinde, de contra-presiunea (sau sarcina) care se opune acestei mișcări, de exemplu o contra-presiune de 50 bari a motoru- lui de orientare poate obliga la înclinarea pir ghici cu 4°, în timp ce o sarcină de 200 bari pe braț ni interior poate necesita o înclinare de 8“, înainte ca aceste funcții să primească un debit de execuție (fig. 1). Acest lucru face ca manipu- larea simultană a mai multor funcții să devină foarte dificilă. Pentru a se rezolva această difi- cultate, DC 150 a fost studiat în așa fel incit să detecteze contra-presiunea care să corespundă, fiecărei funcții și să aplice forța hidraulică de pornire exact suficientă pentru a învinge. în figura 3 se prezintă un sistem care coman- dă două cricuri A și 3 care, lucrează la contra- presiuni, respectiv egale cu 100—200 bari. Aceste presiuni, transmise prin conductele C și D, se întâlnesc în selectorul de circuit E, care trimite automat presiunea cea mai mare la regulatorul de derivație CU resort (F) sub efec- tul acestei contra-presiuni de 200 bari plus cei 10 bari, exercitați de resortul său; regulatorul de derivație reduee canalul (G) prin care uleiul provenind de la pompa (F) se întoarce în rezervor 104 SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1932 * Nr. 2 ptnă cînd în conducta pompei (PE) se stabilește o presiune egali (210 bari). Fig. 3. 2. Echilibrare ca presiune Această presiune de 210 bari în conducta pompei (sau orice presiune necesară pentru a echilibra contra presiunea cea mai ridicată în sistem) este apoi redusă de compensatorii de presiune (J) care transmit o presiune superi- oară de 8 bari, contra-presiuni care influen- țează cricul. între cele două părți de supapa de comandă (8), acționate de pirghii, se menține astfel o diferență de presiune constantă de 8 bari. Astfel, cele șase mișcări ale macaralei sînt puse în funcțiune indată ce se acționează pîr- ghia lor de comandă, după care viteza funcți- ilor rămînc direct proporțională eu înclinarea pîrghiei pe toată zona unghiulară de la 0 la 75% din deplasarea totală a pîrghiei. Fiecare funcție este echipată cu O supapă de securitate care limitează presiunea (II). Dacă contra-presiunea exercitată de către cric este superioară valorii admise, supapa se închide și cantitatea mică de ulei excedentară se întoarce în rezervor prin canalele K. Rezultă că dacă o funcție este în suprasar- cină, celelalte pot continua să primească can- titatea de ulei necesară fără a se produce vreo revărsare așa cum se întîmplă în mod obișnuit, Cu distribuitoarele cu deschidere centrală. Teleghidare Sistemul de teleghidare ERGOMATIC adop- tat pentru LG 150 poate fi montat în orice loc comod de unde operatorul are cea mai bună vedere spre șantier (fig. 4) De o parte și de alta a scaunului operatorului se montează două pîrghii cu revenire automată la neutru care comandă fiecare trei mișcări, acesta avînd astfel cu cele două miini ale sale comanda în manșă a totalității celor șase mișcări. Fig. 1. Pirghiile (fig. 5) pivotează lateral în jurul pivoților 1 și 2 pentru a comanda orientarea brațului și rotirea graifărului și în față sau spate in jurul pivoților 3 și 4 pentru a comanda brațul exterior și brațul interior. Acești pivoți sînt plasați la niveluri diferite nu numai din considerente mecanice, ci și pentru a adapta mișcările pirghiilor la sistemul mușchiular al antebrațului operatorului. Extensiunea bra- țului și graifărul sînt comandate de degetul mare și degetul arătător, cu ajutorul pirghiilor eu arcuri care pivotează în jurul axelor 5 și 6. Fig. 5. 1 — Oiientjrc (.4 sprv dreapta, B — spre stingă); 2 -* Rotirea ^raitâmlui (.1 - orar, b — anliorari; 5 *- Braț rxkxior (<4 — în bus B — ia jos) ■ 4 — Braț inferior (*4 — în jos, R -*in sus); 5—Extensiunea brațului (zl — extensiune, B — contracție); 6-- Graifăr (/I — descindere, Ii- închidere); F — Cmuviui dc limitare a puterii țA și B ca pentru mișcările numerelor de mai sus); G — Șurub de reglare a forjei de revenire la neutru. Pîrghiile ramîn încontinuu în mînă dar viteza maximă a mișcărilor pe care le comandă poate fi prereglată cu ajutorul butonului F, pe cînd partea de revenire la neutru a fiecărei pîrghii se reglează învirtind șurubul G. SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1932 * Nr. 2 105 Aceste pîrghii cu trei funcții asigură comanda, perfect proporționalii, a tuturor mișcărilor macaralei, inclusiv graifărul și extensiunea bra- țului, contrar sistemului de distribuitor cu des- chidere centrală care nu oferă decît două miș- Fig. G. căii proporționale (la. unghiuri de deplasare limitate), mai multe, butoane mers/oprirc la capătul fiecărei pîrghii pentru a comanda grai- fărul și extensiunea braț ului. Practic este impo- sibil să se obțină, o manipulare precisă eu ajuto- rul acestor butoane mers/oprire, deoarece cea mai mică presiune pe butonul de comandă a graifărului, de exemplu, produce o [mișcare de 4 —8 cm a fălcilor, ceea ce face să se execute în condiții dificile sortarea și cubajul. Confortul operatorului: diminuarea oboselii Performanțele macaralei încărcătoare sînt îmbunătățite prin încă multe alte modalități ale sistemului ERGO. O accelerare mai puț iii prommțală, și o încetinire a tuturor mișcărilor, ca rezultat al unei comenzi proporționale pe toată zona de deplasare a pîrghiei dau posibi- litate operatorului să st abilească dinainte cursa exactă a graifărului în așa fel incit să obțină viteza optimă de manipulare fără a provoca balansarea, sarcinii. O sarcină care se balansează trebuie să fie stabilizată înainte de a putea fi depusă și această operație necesită foarte mult timp. în figurile 6 și 7 se prezintă cursa urmată Fig. 7. normal de graifăr pentru a recupera un buștean de sub utilajul de scos și apropiat pentru robirea și încărcarea lui pe vehicul. Datorită amplitudinii sistemului ERGO de a doza exact puterea corectă necesară pentru fiecare circuit s-au putut utiliza pompe capabile să furnizeze 30- -50% putere totală suplimen- tară, ceea ce permite tuturor funcțiilor să. lucreze la viteza cea mai favorabilă. Teleghidarea fără nici o pierdere de proporționalițate contribuie intr-o măsură foarte mare la confortul operato- rului, permițindu-i să-și pună în practică toată abilitatea sa, obosindu-se mai puțin și cu. o mai mare fiabilitate, la o mai maro, satifacție la sfîrșitul unei zile de lucru dur. Șmoolhrr, fuster htindllng — the kry to inereased produelivKy In lorestry xehleles The ar tic) e descrîbes a newly devei oped control syslcm for Itydraulic eranes, which cnablcs the symul taneous execution of scveral movements. The „central opening” distributor and its disadvantages and the construction and opera- tion of the „proporțional control” distributor are preseuted. This LC—150 distributor incorporated in the new ERGO control system (HJAB—FOCO), autotnatically adaptg to counterpressure varlations, the specd of evety movcmnnt ot the crane being thus proporțional to the înclinalion ol the control lever, and' can be programmated to provide the required pressure for evety movement. 106 SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * nnul 97 * 1582 * Nr. 3 Unele soluții tehnice privind perfecționarea ferăsfrăului me- canic „Retezai” sub raport func- țional și ergonomie Ing. A. ZALUȚCHI Liceul silvic Cîmpulung Moldovenesc 634.0.302.7 Ferăstrăul mecanic „Retezat” B-a impus printr-o bună manevrabilitate, motor cu per- formanțe superioare și o fiabilitate în general corespunzătoare a suhansamblelor componente. Pe baza observațiilor făcute în timpul exploa- tării acestor ferăstraie s-a ajuns la concluzia că sînt posibile unele perfecționări la aparatul de tăiere, sistemul de evacuare și pornire. S-au realizat variante noi la unele repere iar altele au fost modificate, efectuîndu-se un număr suficient de ore de funcționare pentru a putea, stabili efectul lor și posibilitățile de perfecționare în viitor. A. Aparatul de taiere Este realizat în varianta de bază cu lanț, uni- versal LTU-10 și, pentru condițiile de lucru la rușinoase are o viteză redusă la tăiere, fiabi- litate a lanțului, insuficientă și frecventă înfun- date a sistemului de ungere. Au fost studiate bazele așchierii lemnului și s-au experimentat două variante: a) s-au modificat elementele geometrice ale dai t ei dinților 1 anțului uni versul; a) s-a adaptat lama și lanțul clasic LTC-15. Prin forma lor .și modul de așchiere, dinții lanțului clasic realizează în principal o tăiere frontală. Aceasta este executată de muchia pieptului (fig. 1 a) perpendicular pe fibre. La rușinoase fibrele odata ..secționate frontal se desprind ușor .și sînt evacuate, atît de dinții tăietori și senii tăietori cît și de dinții rindea. Lanțul, universal realizează tăierea tangen- țială prin muchia tăietoare orizontală a daltei, Fig. 1. Dinte tăietor, clasic șî universal: b, t, 7 — muchia prin care se nalitcaiă Clierea fmtilală. iar tăierea frontală prin muchia tăietoare late- rală (fig. 1 b). Spre deosebire de lanțul clasic la care muehia pentru tăiere frontală are o zonă activă de tă- •) Au colaborat elevii lasinovschl V., Boîcu P. șl Hlodec Gh. iere corespunzătoare și se termină cu un vîrf ascuțit și clar conturat, lanțul universal dis- pune de o muchie tăietoare laterală (pentru tăierea frontală) foarte scurtă care se racor- dează, printr-o rază mai mare sau mai mică, Ia muchia tăietoare orizontală. Structura lem- nului esențelor tari determină o rezistență mărită la tăierea tangențială. Lanțul tăietor universal, care efectuează mai bine tăierea tangențială, realizează productivități superioare la. aceste esențe. Din cele arătate se. desprinde concluzia că pentru a deveni cu adevărat „universal” rea- lizînd performanțe superioare in orice fel de Iernii, lanțului universal va trebui să i se facă modificarea formei daltei incit să prezinte o muchie tăietoare laterală clar conturată și un vîrf ascuțit de la care să se facă, sub un anu- mit unghi, racordarea la muchia tăietoare ori- zontaRL în scopul obținerii unei astfel de forme de daltă universală s-a încercat polizarea daltei dinților lanțului așa cum se prezintă ea în pro- ducția de serie, atît lateral cît și pe spate. Polizarea laterală duce însă la micșorarea cea- prazului, a cărui importanță este cunoscută (fig. 2 a). Avînd în vedere că lucrul mecanic, de tăiere în secțiunea frontală este de aproximativ 15 ori mai mare deeît cel de tăiere a lemnului în secțiune tangențială (Ch ir u V ., 1971) rezultă clar importanța deosebită a muchiei tăietoare laterale (verticale) și a vîrfului prin care aceasta se racordează cu muehia tăietoare orizontală (fig. 2 c și d). Fig. 2. Dalta lanțului universal:' a, h, dalta tn forma actuali rralixall In producția de seric; e; i; varianta propusă. 7 -muchia orirontală; 2—muchia verticali; linia întreruptă marclicazS ionele unde s-a polițai. Obținerea acestor caracteristici apreciem că nu poate fi realizată deeît în procesul dc fabricație a lanțului. SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 107 în scopul obținerii unor viteze ridicate de tăiere s-a încercat a doua soluție, aceea de a adapta lama și lanțul clasic LTC —15. Ferăstrăul mecanic „Retezat” FM 75—5 Ia care- s-a făcut montarea, lamei, steluței de antrenare și lanțul LTC—15 a mai fost prevăzut cu eșapament modificat, ghiară de fixare la pornire și sistem nou de ungere a lanțului. După aprecierea noastră, cu lanțul tăietor clasic adaptat ferăstrăului „Retezat” s-au ob- ținut, la rășinoase, rezultate deosebite. Astfel, la secționarea unor trunchiuri de 30 cm diametru s-au obținut, la structuri normale ale lemnului, productivități de 105—110 cm2/s. După sta- bilirca productivității maxime de tăiere s-a efectuat, într-un număr suficient de ore de func- ționare și în lemn cu rezistență mai mare la tăiere, verificarea duratei de timp în care lan- țul își menține, calitățile așchietoare obținute prin ascuțire. Lanțul tăietor clasic a realizat productivități medii de tăiere de 55—60 cm2/s după 75—80 minute de la ascuțire, în timp ce cu lanțul universal, practic, nu s-a mai putut tăia în condiții de exploatare rațională a uti- lajului, după 10—15 minute dc la prima ascu- țire. La motoferăstrăul cu care s-a lucrat, din februarie 1980 și pînă în prezent, nu au fost necesare reglaje sau înlocuiri de piese. B. Reducerea zgomotului produs de motor Verificările făcute cu un fonometru asupra intensității zgomotului produs la eșaparea ga- zelor a arătat că, la nivelul urechii fasonat-o- ruhii cu eșapamentul nemodificat, se produce un zgomot caro depășește nivelul admis. Noul eșapament are un volum mai mare și două pra- guri deflectoare interioare. Ieșirea în exterior se face prin trei deschideri care asigură și devi- erea laterală spre dreapta a gazelor (fig. 3 a). Fig. 3. Toba de eșapament: a - varianta noul; &— varianta în produc Ji a de scrie. Zgomotul produs, măsurat în aceleași condiții, nu depășește 97 dB. La mersul în sarcină zgomotul atinge intensi- tăți între 75 — 97 dB. C. îmbunătățirea condițiilor de ungere a lan- țului și de pornire a motorului Pentru a ajunge în canalul de ghidare a lan- țului, uleiul trebuie să parcurgă un canal ver- tical (fig. 4). Acest canal din interiorul lamei, deși foarte scurt, se înfundă eu rumeguș mai frecvent cînd se lucrează la lemn de rășinoase. Pentru a se înlătura acest neajuns s-a efectuat în carterul dreapta un orificiu în care s-a montat xm racord (fig. 5). Fig, 4. Montajul racordului flexibil la lama de ghidare: a — caual vertical de ungere; i — șluț lateral, Fig. 5. Montajul racordului flexibil la carterul dreapta: 1 — carter dreapta; 2 — canal de refulare a uleiului; 3 — stuf do racordare asamblat prin tilet M. 5 la carterul dreapta; 4 — racord flexibil din material plastic. S-a efectuat și lamei în partea laterală un orificiu în care s-a montat un ștuț metalic (fig. 4 b). Trecerea uleiului de la carter la lamă se face printr-un racord flexibil din material plastic. Avantajul constă in aceea că nu mai este necesară demontarea carcasei ambreiajului și .curățirea canalului lamei, singura operație pe ‘care trebuie să o facă fasonatorul este de a curăța periodic filtrul de ulei. Racordul flexibil poate- fi protejat și de o carcasă. 108 SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * NA S Conform indicațiilor din notația tehnici â herăstrăului, la pornire, ferăstrăul va fi bine fixat pe pămînt pentru a se putea acționa corespunzător demarorul. Pentru aceasta faso- natorul trebuie să sprijine ușor genunchiul piciorului sting pe minerul stingă. Mai ales cînd lucrează muncitori cu mai puțină experiență există pericolul unei fixări insuficiente sau dezechilibrării, care poate conduce la accidente grave dacă motorul pornește în momentul 1 Fig. 0. Montajul ghearei de fixare: Z - Ohiară rte fixare. respectiv, Pornirea se face cu inult hiai ușoi' dacă la șuruburile de fixare din fața plăcii de bază se montează un suport de formă cores- punzătoare pe care fasonatorul apasă cu talpa piciorului sting în timpul pornirii (fig. 6). Acest suport se recomandă în mod deosebit ferăstra- ielor mecanice cu care lucrează fasonatori cu mai puțină experiență, sau elevi. Adaptările menționate sînt apreciate de faso- natorii mecanici din cadrul U.F.E.T.-ului Cimpulung Moldovenesc cu cart* am colaborat . BIBLIOGRAFIE Cerchez Gh., 1973: Ferăstrăul ni maior ni benzină „Retezai” (construcția, exploatarea și întreținerea). Chiru V., 1971: Menmitanut exploatărilor ftiresfierr Dogaru V., 1977: Așchierea lemnului și seule ttfrhie tocire. Florescu I,, 1961: Seule pentru ptchirrarm micimicîi a lemnului. Some fertilii») Solutions for Improvln» the motor snw ,,Helezm‘' as coneerned the funcționa) and ergonomie Thcsc improvements have been expertenced by an experimental model and the eftwls - ohservert for an cnough large period of tiine, to prove their cffieicncy. In the modified variant this saw has achieved some much higher work speeds. when used to rvslnous wood. Another improvement Îs the nttentation of enghie noise. Din materialele primite la redacție Cu privire la viitorul făgetelor pluriene na* turale din munții Parîngului Șef lucr. Dr. ing. D. TÂRZIU Universitatea din Brașov 631.0.228.6 631.0,176.1 Fagus De la lupta contra naturii la lupta pentru natură, omul. Singura ființă rațională a planetei, a parcurs un drum lung plin de contradicții și neprevăzut. Folosirea cu nesăbuință a resurselor naturale ale planetei a produs serioase dezechi- libre tn mediul Său natural. Ajuns la un asemenea moment de răscruce, omul n înțeles eă supraviețuirea sa ea specie, alături de celelalte viețuitoare, nu se poate realiza fără o armonizare a intereselor sale economice cu cerințele protec- ției mediului înconjurător (R n m a d c, 1976). Calitatea vieții șl viitorul societății omenești depind hotărî tor de modul tn care omul, ca factor antropic, știe să SC integreze prin activi- tățile sale proceselor și legilor de desfășurare a vieții în bio- sferă. Ca ființă rațională, omul arc 0 mare răspundere CU privire la viitorul florei și faunei terestre. Pădurile, această manta proiectoare a scoarței terestre, dețin un rol important anlro- pogeografic și fizicogeograflc. De aceea, ocrotirea pădurilor constituie un obiectiv de primă importanță în acțiunea de protecție a mediului înconjurător, în cele mal multe țări din lume, din nefericire, așa cum arată V. Giurgiu tn lucrarea „Conservarea pădurilor", ști- ința despre ocrotirea naturii și deci a pădurilor s-a cristali- zat mult prea tîrziu, după ce pădurile naturale au fost tn marc parte desființate sau înlocuite cu altele mult mai simple sub raportul compoziției și al structurii și deci mult mai puțin sigure în funcționare. Spre deosebire de alte țâri din Europa și din alic conti- nente, țara noastrăa beneficiat de unele avantaje în ce privește gradul de intervenție a omului în viața pădurii. în RomAnln, ideea conservării pădurilor a constituit o pcrmancnlâ preocu- pare, încă de la Începuturile sflvicullurii. Prof. M. Drăcco arăta 1h 1938 că „noi nu am alterat structura originară a vegetației noastre prin dislocarea speciilor forestiere și prin schimbarea profundă a amestecurilor naturale... Pădurile noastre slut intr-adevăr uneori mutilate, peticite, dar struc- tura lor organică nu a fost puternic atinsă...Noi ne putem întoarce ușor la căile firești ale naturii". România este una dintre putinele țări din Europa care mai posedă încă însemnate suprafețe de arborele pluriene naturale, puțin modificate de intervenția omului. In bazinele forestiere foste înfundate sau greu accesibile, chîar dacă in ultimele douîl decenii acestea au devenit parțlnl sau total accesibile, se mal SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 37 * 1982 * Nr. 2 109 găsesc tncă Însemnate suprafețe dc arborele naturale cu struc- turii puțin alterată. Printre acestea se află și arboretele din bazinele hidrografice, situate pe clima sudică a Paringului și Găpățmii, cum stat cele din bazinul superior al Gilorlnlui. Ca unul care stat legat prin oblrșig de aceste locuri, Simt adeseori nevoia afectivă și profesională să le vizitez, să văd cum au evoluat ta timpul care s-a scurs. Ultima vizită efectu- ată acum cîteva luni pe meleagurile Partagului, unde am copi- lărit și unde mi-am început ucenicia intr-ale profesiunii, m-a afectat profundșim-a nemulțumit totodată- Riudurile de față nu stat altceva dectt expresia acestei nemulțumiri și, totodată, un semnal adresat celor care răspund dc destinele pădurilor din această zonă. Bazinul forestier al Gilortului cuprinde 0 suprafață pădu- roasă de aproape 10.000 ha. După datele de la prima amena- jare efectuată în anul 1961, deci în urmă cu 20 de ani, arbo- retele din bazinul superior al Gilortului erau ta proporție dc 93% arborete phirîene naturale și numai 7% arborele regu- late cchicne. Aceeași situație sub raportul structurii o pre- zentau șl arboretele din celelalte bazine hidrografice. Aninîș, Gărpiniș, Gransa, Sunătoarea, Galbenu și Oltct Gig. 1). Fig. 1. FSg’te phirîene naturale în hnzinetul Tărtărăul-Gilort Extinderea exploatărilor industriale ta acest bazin după anul 1955, cînd a devenit parțial accesibil prin construcția, la începută unei căi ferate forestiere, și apoi a drumului auto pe vechea platformă a căii ferate, prin aplicarea tăierilor suc- cesive, cu perioadă scurtă dc regenerare, a dus la scăderea progresivă a proporției arboretelor pluriene. Astfel, după circa 10 ani dc exploatări intense în acest bazin, ponde- rea pădurilor pluriene naturale a scăzut de 1a 93';;.. cil reprezentau iu anul 1961, la 16 % în 1971. în perioada 1967--1970, cînd am efectuat cercetări pentru lucrarea de doctorat în acest bazin, arboretele pluriene naturale deți- neau tncă 0 pondere marc pe versantul drept al Gilortului, în bazinele Rotunda, Hăiieasa, Măcărio, Florile Albe și Tăr- tărăul, la partea superioară în bazinetcle Setea Mică, Setea Mare și Romanul, precum și pc versantul sttng, în bazinetcle Dîlbanu și Rînca. La începutul deceniului actual, ponderea arboretelor piu- rlene naturale a scăzut ca urmare a parcurgerii lor cu prima tăiere în cadrul aplicării tratamentului tăierilor succesive și combinate; ultima reamen a j are (1981) evidențiază acest ade- văr. Cu ocazia recentei deplasări pe teren în acest bazin fores- tier, am constatat că, cu mici excepții, versantul drept al Gilortului a fost parcurs cu tăieri definitive aproape în intre- gime, iar pe versantul sting tăierile definiiive au pătruns și în bazinul Dîlbauului. Pentru cel care cunoaște întinderea versaniilor acestui bazin hidrografic, impresia este dezolantă. In n-o perioadă scurtă, mii de hectare de pădure au dispărut din acest bazin forestier. Cu toată capacitatea ridicată de regenerare naturală de care dispune fagul în această parte a țării, noile semta- țișuri instalate nu pot suplini funcțiile falnicilor codri de fâg» Cauzele care au dus la grăbirea ritmului de lichidare apădu- riior pînrieue naturale din acest bazin hidrografic sînt atU de ordin organizatoric, cit și tehnic, Organizarea procesului de producție pe baza principiilor metodei de amenajare a claselor dc vlrstă a favorizat grăbi- rea ritmului dc exploatare, prin aceea că arboretele pluriene naturale stat considerate în totalitate arborete exploatabile sa® trecute de virsta exploatabilității și deci U. P. în care predomină arboretele pluriene stat unități de producție au „excedent” de arborete exploatabile. Acest fals excedent a Impus grăbirea ritmului de lichidare a acestor arborete prin adoptarea Unei posibilități mai mari decît cea reală. Dacă la aceasta se adaugă și făptui că, an de an,această posibilitate a fost depășită, recul lin du-se. în ultimii ani și două posibili- tăți, avem in vedere amploarea implicațiilor acestei metode dc amenajare ta cazul arboretelor pluriene. Cauzele de ordin tehnic constau, în principal, în aplicarea unor tratamente cu tăieri repetate (succesive sau combinate) cu perioadă scurtă de regenerare, care au lichidat structura plurienă a pădurilor. In lucrarea de doctorat, am prezentat pe larg implicațiile aplicării tratamentului tăierilor succesive în făgetele pluriene din masivul Paringși ale gospodăririi acestor făgete pe baza principiilor metodei claselor dc vîrstă (Târziu D., 1970). Structura actuală a făgetelor pluriene naturale, structurii de o valoare eeonomică și funcțională deosebită, a fost distrusă prin aplicarea tăierilor succesive sau combinate cu perioadă scurtă de regenerare. Desigur că adoptarea pe suprafețe foarte mari, dc ordinul zecilor de mii de ha, a tăierilor dc transformare spre grădinărit in toate arboretele cu structură plurienă nu ar fi fost posibilă și nici necesară ta urmă eu 20 — 25 uni. La nivelul anului 1981 insă, cînd suprafața aces- tor arborete s-a redus atît de mult și cînd rolul de protecție aî pădurilor a devenit în unele zone prioritar, mi ne mai putem permite să privim indiferenți la dispariția ultimelor suprafețe CU arborete pluriene..Așa cum remarca, pe bună dreptate, V. Giurgiu cu mnlți ani ta urmă, „silvicultura romfl- m aseă se află în fața unei ocazii unice, care nu mai are cum să se repete, aceea ca aceste valoroase ecosisteme naturale, dc o excepțională stabilitate .și funcționalitate, create de natură de-a lungul mileniilor, să fie gospodări le ta așa fel, înctt struc- tura și in consecință funcționalitatea lor să fie conservate și ameliorate”. Acest semnul dc alarmă nu a fost recepționat peste tot așa cum se-cuvine și consecințele stat astăzi vizibile. Dacă acum nu SC iau cele mai adecvate măsuri de conservare a arboret clor pluriene, acolo unde nil se poate trece Ia aplica- rea tăierilor de transformare sau dc trecere Ia gospodărirea lor în regim dc codru grădinarii, acolo unde condițiile permit acest lucru, miinc va fi prea tîrziu. In legătură <-u pădifrile pluriene naiurah' din bazinul superior al Gilorlnlui surprinde și faptul că, deși in apropi- erea lor, la altitudinea dc 1550 iu, pe versantul sling al bazi- nului Se află Stațiunea climaterică Rînca, una din puținele stațiuni montane ale Olteniei, la reamcuajarea pădurilor din anul 1971 nu s-a avut în vedere rolul estetic, igienic și sanitar pe rare trebuie să-l îndeplinească pădurile din jurul acestei stațiuni. Numai așa ne putem explica cum ta parcelele din imediata apropiere’ a acestei stațiuni s-au aplicat tot tăieri succesive, iar în prezent ta unele s-a aplicat și tăierea defini- tivă. Pentru noî uovăconii, ea și pentru toți locuitorii de din- colo de Olt, Htaea constituie perla versanților sudici ai Parfn- gului. Dacă ta urmă cu ctțiva ani, această stațiune era înconjurată de falnicele făgete și amestecuri de fag cu rășinoase, astăzi, în jurul ci, pădurea s-a împuținai- Vcrsonții vestici ai mun- ților Gcrbu, I’lopu, Vaca și Rînca, au fost parcurși cu tăieri definitive. Cît vezi cu ochii, tăierile cu perioada foarte scurtă de regenerare au înlăturat pe mii de hectare mantia verde a munților care a conferit stabilitate, siguranță și armonie acestui peisaj geografic. în apropierea stațiunii Rînca, ta bnzi- nctul Piriul iui Radu și al Rincii, se găseau cele mai frumoase șl mai productive amestecuri de fag cu rușinoase din zonă (fig, 2). în arboretele de pe Cioaca Rincii am inventa- riat exemplare de brad dc peste 1,30 m diametru și 45 m înălțime. Volumul la ha în aceste arborete atinge, pe alocuri, 1100 1200 ni3. Anul acesta, aceste arborete cu o structură tipic plurienă și foarte apropiată de structura grădinărită, au 110 SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr, 2 fost parcurse tu i>rîmâ tălefe succesiva, deși ele (arborele) se afiș pe muchia RIncli, în imediata apropiere a stațiunii de odihnă. Aplicarea tratamentului tăierilor succesive și a tăierilor combinate cu perioadă scilrtă de regenerare intr-un rîttn accelerat, impus de metoda de amenajare adoptată, care con- sideră arboretele phiriene naturale trecute de virsta exploa- tabilitățti, a dus la grăbirea ritmului dc lichidare a arbore- Fig. 2. Amestecuri de fag cu rășinoase din bazinul forestier al Gilortuliii. lelor plurienc și la renunțarea la îdeea eontmuităiii produc- ției dc lemn recoltabil. Suprafața arboretelor din primele două suprafețe periodice reprezintă aproape jumătate din supra- fața totală a pădurilor. în cele două decenii și jumătate de ta atacarea pădurilor cu tăieri dc produse principale, din acest bazin s-au recoltat anual între 80 - 140 000 m:‘, cu 20 piuă la 80 ulii ma maî mult dccil posibilitatea normată a pădurilor. Nici chior la ultima reameunjure a pădurilor din bazin (1981), deși posibilitatea a scăzut din cauza exploatărilor excesive anterioare, nu s-a procedat la o aplicare riguroasă a princi- piului continuității. Pc lingă alte inconveniente legate de regenerare, intensifi- carea ritmului dc lichidare a „excedentului” de arborete exploatabile prin executarea excesivă a tăierilor și alăturarea unor suprafețe mari parcurse cu tăieri definitive la scurt timp după aplicarea tăierilor de îiisăinîiiUirc a favorizat slă- birea funcțiilor dc protecție executate de aceste păduri. în ultimele două decenii, In acest bazin hidrografic nu avut loc patru inundații catastrofale în anii 1961,1UU9,1975 și 1980 (fig- 3). Fig. 3. Pagube cauzate drumului forestier de către inun- dația din anul 1969. Dezgolirea Unot suprafețe Întinse și concentrate prin apli- carea tăierilor definitive, ea și spargerea masivului pe supra- fețe mari prin aplicarea tăierilor de insănnnțarc, a favorizat producerea unor importante doborlturi de vtnt în arboretele din acest bazin hidrografic. îr.cepînd din anul 1964, acest gen de calamități s-au produs cu frecvență tot mai mare, pe măsura extinderii tăierilor. La începutul lunii noiembrie 1981, au avut loc noi doborlturi șl rupturi dc vini pe suprafețe mari tu bazinul superior al Gilortuliii. Cel mal mult afectate au fost arboretele din apropierea stațiunii climaterice Rînca. Aici au fost afectate atit benzile de mohdișurl pure de la limita supe- rioară a vegetației forestiere, cît și amestecurile de fag cu rășinoase și făgetele pure parcurse cu primele tăieri de rege- nerare succesive. După expresia plastică a unui muncilor fores tier JocaJnii:, cure lucrează in parchetele din apropiere „caba- nele de la Rinca au rămas în poiană”. Iată unde duce gospo- dărirea pădurilor prin grăbirea ritmului dc lichidare a falsu- lui rxecdenl dc arborele exploatabile, prin aplicarea greșită iu timp și spațiu â tratamentelor cu tăieri repetate și perioadă scurtă de regenerare. O vorbă înțeleaptă spune că este mult mai ușor și maî ieftin să previi decit să vindeci rănile produse. Refacerea vegetației forestiere pe suprafețele calamitate se va face cu mari greutăți și eforturi financiare, într-un timp îndelungat, în care noile arborete nu vor putea îndeplini nici pe departe funcțiile de protecție ale arboretelor plurienc naturale. I Rimele rămășițe de păduri pluriene din GHort sînt canto- nate În bazincleJe de la partea superioară. In apropierea golu- lui alpin. Jalnicii unele din aceste arborete se găsesc in veci- nătatea sluțiunH dc odihnă Rinea și avindîn vedere, polifunc- lioualitea ridicatăaacestor arborele asigurată de particulari- tățile lor ecologice șî structurale, sc Impune de urgență adop- tarea unor măsuri cure să asigure conservarea și apărarea lor După părerea noastră, întrunit accesibilitatea în acest bazin hidrografic este în ceea mai mure parte asigurată prin existența unei rețele dense de drumuri forestiere de vale și de versanțt, transformarea acestor arborele pluriene naturale In arborete grădinărite este posibilă și de mare imporlmițâ atît din punct de vedere economic cit și al exercitării func- țiilor dc protecție. In acest scop, se impune separarea unei siibouităii în care să fie incluse arboretele phiriene și cele de la limita superioară a pădurii ce urmează să fie Irntati-tn codru grădinărit. Rezultatele obținute în alte zone montane carpatice în arborele cu structuri similare privind aplicarea ilor dc transformare. sînt î mrajaloare și dau certitudinea unei reușite depline, cu toate greutățile și neajunsuri le exis tente în prezent în sectorul dc exploatare a pădurilor. Atît condițiile ecologice, cit și cele structurale ale acestor arborele pluriene permit trecerea lor ușoară 1a structura gră- dinărită. Această structură optimă poate fi realizată într-un Interval de tîiup mult mai scurt dccit în cazul transformării arboretelor echiene și fără a sc afecta continuitatea recol- telor. ' Studiul structurii făgetelor pluriene naturale și al celor amestecate dc fag cu rușinoase a scos hi evidență aptitudinile acestor arborete privind posibilitatea trecerii lor 1a o structură grădinărită prin aplicarea unor tăieri de transformare cu ■caracter grădinărit. Cercetările noastre, efectuate în făgetele plurienc naturale •de pe clina sudică a Paringului au scos în evidență faptul că aceste păduri constituie ecosistemele forestiera cele mai com- plexe atit sub raportul alcătuirii șl structurii, cît și o) funcțio- nării. Sub raportul structurii lor dimensionale, făgetele pluriene naturale din Parîng se apropie foarte mult de structura grădi nărită tipică. Deosebirile principale SC referă în special la amplitudinea de variație a diametrului, numărul de arbori din prima categorie de diamvfre, mărimea diametrului maxim, precum și la valorile dementelor taxatorice la unitatea de su- prafață. In general, făgetele plurienc naturale dc pe clina sudică a munților Parîng au o fluctuație maî marc a amplitudini- lor de variație a diamctrelor. un număr mai mic de arbori în primele categorii dc diametre (pînă la 22 cm), un număr mare de arbori în categoriile mari șî foarte mari, precum și un fond de producție excedentar în comparație cu cele optime reco- mandate pentru arboretele grădinărite de fag. SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1992 * Nr. 2 UI Acestea sini aspectele principale ce trebuie avute tn vedere la organizarea procesului de producție și in aplicarea tăierilor de transformare. Problema transformării amestecurilor de fag cu rășinoase și mai ales a brădeto-făgeteior pluriene In arborete grădină- rite este și mai urgentă și mal importantă, întrucit bradul, a eărui proporție a scăzut îngrijorător în ultimul timp, Se dez- voltă foarte bine tn arborete cu Structură plurienă neregu- lată. Exemplarele întîlnite de noi In arboretele amestecate din bazinetelc Pîrîul lui Radu și Rtnca sînt o dovadă a condițiilor de creștere deosebite pe care le are această specie în arboretele cu structură plurienă naturală din Parîng (fig. 4). Fig. 4. Amestecuri de brad cu fag în bazinul superior al fiilor- tulul. foezvoitarea economico-sociaiă a tării prin asigurarea unei reproducții lărgite în toate sferele de activitate nu vine in con- tradicție CU principiile protecției mediului înconjurător. Și In economia forestieră, sporirea producției de masă lemnoasă introdusă în circuitul economic este o realitate șl o necesi- tate a prezentului ți viitorului. Problema care se pune in fața specialiștilor este aceea de a găsi căile șl mijloacele pentru atingerea acestui deziderat, fără a produce daune ireparabile mediului Înconjurător. Pe această linie se Înscrie șl acțiunea de menținere a complexității structurale și ecologice a pădu- rilor pluriene naturale prin transformarea lortn păduri grădi- nărite cultivate. Transformarea lor to păduri grădinărite reprezintă, în conjunctura economică actuală, și un mijloc sigur de sporire a producției de masă lemnoasă introdusă to circuitul economic, Întrucit cele mai multe din arboretele pluriene au fonduri de producție reale ce depășesc fondurile de. producție caracteristice structurii grădinărite, optime. Acest lucru a fost deja demonstrat prin lucrările anterioare (G i u r- giu, 1901, 1967; 1978; Dissescu, 1968; Târziu, 1970; Papavă, 1977). Aplicarea tratamentului tăierilor cvasigrădinărite se înscrie pe aceiași linie. hibltografh; Giurgiu V., 1978: Conservarea pudurilor. Editura Geres, București, Rainadc FI, 1976: Klemmts d'ecologie appliqitie. Mc Graw Hill. Târziu O,, 197H: Cerrelări privind condiliilc de apli- care u tratamentului tăierilor succesive tn făgetele din masivul Parîng. Teză de doctorat, 47 pag. Imisersilnlea din Brașov, * * Amenajummlelc ocoalelor silvice Novaci si Polovrad, I.C.A.S. The ful ii re of natural uneven aged beech foreds of Parîng mmuitnlns Two-lhree decades ago, there were stil! some important arcaș of natural stands ot imeven aged structure withtn the Romanian Garpalhlens mounUtins beech forest zones. The beech forests ot the baslns situated on the Southern slopes of Pnrtng mountain count among them for. Thosc slands’expioilation oceording to tliemaîn forest management methodsused tor ago classes, appliing shelter- Wood or combinatcd viltli accelcrative system trentinent, led to the inereasc ot the rithm of change of those uneven-aged stands into regular even-aged ones. For inslam e, In a whilc of only 10 ycars, the firea ot uncvenaged stands ot the supe- rior basin ot GUort decreased from 93 % to 10%. The paper examines the orgunizational and leehnical implications due to thal exploitation method and proposes their turning into select ion stands. 112 SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1382 * Nr. 2 Din istoria silviculturii românești Cercetarea silvica în Bucovina (de la început și pînă în anul 1948) Dacă pentru ultimii 30 (le ani există o situație clară a cer- cetărilor silvice din Bucovina (Ichim șl Duran, 1980), mai puține cunoștințe avem despre această activitate în perioada anterioară. Tn acest articol Se face o analiză și sinteză a acestei activi- tăți, de la începutul ei și pînă tn anul 1948. Primele începuturi sint menționate de Zachar A. și colab. (1901) carcarată că tn anul 18931a dezvoltarea științelor silvice, la fundamentarea științifică a gospodăriei pădurilor participă și Bucovina și, in continuare, menționează : „Astfel S-au făcut de la 1(190 ineoaee, parte s-au și terminat, pe la udihlnlstrnțlunlle silvice și domenlalcfel de fel experimentali uni, precum : curățiri, lămuriri, țrcscere șl cultură, apoi in cercări pentru alcătuirea tablourilor de cifre dc formă șl ta- blourile de ninsă. In 1883 s-n Infllnțnt în Bucovina stațiunea de experlmenta- țlunl slvlce ... Provlnța aceasta M împărțit...in trei teritorii silvice de experlmentațle.” liste vorba de zona de cimpie colinară șt montană și de prima instituție sau unitate dc cercetare silvică, specializată care a existat aici. Cercetările sc executau de ocoalele silvice sub îndrumarea administrației centrale. Neâgoc. (1891) în memoriul său asupra excursiei de studii efectuată in Bucovina între 26 august și 3 septembrie 1893, dc 14 silvicultori de toate gradele din România, mențio- nează că a. Văzut aici experimentări organizate In arboretele de fag pentru stabilirea intensității răriturilor, modul cum se delimitează suprafețele dc probă,cumsc tăcea cnbnjulmateria- lului exploatat, numărul de variante etc. Mai menționează experimentările cu repicaje la cvercinecln diferite variante și rezultatele obținute. In zona montană arată că se făceau cercetări cu diferite specii exotice, cu semănături directe tn parchete privind cantitatea dc semințe, locul, anotimpul și metoda cea mai indicată de lucru. Cercetările pe atunci erau îndrunmte de inginerul August Bolim șeful secției de amenajarea pudurilor din Centrala Fondului bisericesc ortodox roman. Cu prilejul unei excursii de studii efectuate în Bucovina, (iuti en b erg (1897), în memoriul său arată că la ocoa- lele Fondului bisericesc se fac numeroase cercetări și experi- mentări. In unele ocoale de clmpicse fac încercări de introdu- cere o rășinoaselor In făgete, instalarea dc suprafețe cu rări- turi, In ocolul silvic Pojorita se fac in mod experimental plan- tații eu Pinul cembra, la Moldovița — regenerări în par- chete cu Suprafețe mari etc. Tn activitatea dc cercetarescîncadrează și lucrările de ame- najare ale renumitei scc.țtt de mnenajoru a pădurilor Fondului bisericesc care au realizat la timpul său elaborate excepțio- nale cu aplicare practică imediată. Caracterul dc experimen- tare ctmslă In faptul că metoda de amenajare s-n adaptai condițiilor ecouomicc existente în diferite perioade șl după împrejurări s-au efectuat investigații care au urmărit stabili rea tratamentului celui mai adecvat pădurilor virgine de atundi ale Bucovinei, problemă cate preocupa pe specialiștii vremurilor, In'scopuldea asigura re generarea naturală șl con- servarea pădurilor. Astfel, tn anul 1786 se întocmește primul amenajament de Florian MUntzer pentru pădurile ocolului Silvic lacoheni, pentru a reglementa tăierile necesare mine- lor de mangan de aici, adoptindu se metoda parebetației. Aceeași metodă s-a;folosit la început si la amenajarea ocoa- lelor de cimpie unde valorificarea materialelor lemnoase era Dr. ing. R. ICHIM Stațiunea experimentală de cultura molidului Ctmpulung Moldovenesc Ing. ELENA ICHIM Liceu) silvic Cîmpulung Moldovenesc Ing. T. BOTEZAT 031.0.945.4 (198) asigurată. După anul 1867 se părăsește parchetația și se aplică 0 metodă mai evoluată, bazată pe creșteri, metoda camera- listă austriacă. Dar și aceasta se abandonează în anul 1885 și se adoptă metoda arboretelor după Judcich (Botezat, 1980)- Este semnificativ faptul că în regiunea de munte primul ocol amenajatafost Straja, unde în prealabil s- a asigurat valo- rificarea lemnului pe bază de contracte ferme. Atei s-au expe- rimentat instrucțiunile dc amenajare oficiale, cart Insă s-au dovedit necorespunzătoare fiind prea exigente. Acest fapt a determinat simplificarea prevederilor șl in anul 1883 apare instrucțiunea de amenajare „carpatină” valabilă pentru Bucovina. Se admiteau tăieri peste posibilitatea normală, In funcție dc mărimea excedentului de. arborete exploatabile, ceea ce a grăbit executarea tăierilor șl lichidarea rapidă a celor mai valoroase păduri naturale ale Bucovinei. Sc foloseau hărțile militare, se ridicau In plan numai parchetele destinate deceniului In curs, taxațla se făcea vIzunL Acest mod simplificat se îmbunătățește de lo clapă la etapă mal ales In ce privește ridicările In plan, amplasarea succesiunilor de tăieri, intensifica rea lucrărilor hi suprafețele decenale (Cz e c h, 1938) etc. Ulterior, la sfîrșitul secolului, s-a trecut pa amenajarea definitivă cu măsurători exacte pe bază de trîangulație locală, folosindu se instrucțiunile de amenajare In vigoare care au rămas valabile pînă la finele perioadei pe care o analizăm. Masa lemnoasă a arboretelor din suprafața decenală se sta- bilea prin inventarierea integrală a acestora. In restul arbore- telor volumul se determina Cu ajutorul tabelelor de producție (Eeistmantel). Aceste cubaje reprezentau un material pre- I ios pentru analize biometriee șl in unele cazuri au fost folo- site ca atare. Dar o realizare mai Importantă din cadrul anic- najamentulul trebuie considerată stabilirea modalității de regenerare a arboretelor virgine. Silvicultorii din Bucovina erau conștimțl că exploatările pe mari suprafețe ale arbore- telor virgine din zona colinară și montană din perioada 1883 — 1893 reprezintă un provizorat impnâ de necesitatea valorificării în orice condiții a arboretelor. In anul 1897, cu prilejul unei analize n metodelor de gospodărire preconizate (G utt an- ii c rg, 1897), inginerul A. B 6 h m a arătat că în pădurile virgine In care există In amestec brad, se va trece la un grâ dinărit modificat care să asigure regenerarea naturală șl permanența pădurii. Dar această modalitate de regenerare este legată de anumite solicitări dc ordin economic care tre- buie asigurate anticipat. Altfel sc pune problema, afirma BOhm, In arboretele pure de molid pe șisturi cristaline, unde adoptarea unui codru grădinărit extensiv ar constitui ruina acestor arborete. Pentru aceste arborete sc.preconizau exploa- tări In parchete înguste, la margine de masiv, cu regenerare, naturală laterală. Treptat, organele de amenajare au definitivat tratamentele de aplicat diferitelor arborete, fiind menționate pentru fiecare caz in parte In descrierea parcelară. După cum rezultă, cele mai prodigioase cercetări s-an făcut tn domeniul amenajării pădurilor. Promotorul acestei activități timp dc aproape 5G ani a fost inginerul C z c c h F. , ale Cărui concepții dc bază In amenajarea pădurilor din Bucovina au fost crearea dc arbo- rele amestecate, promovarea regenerării naturale, dispersa- rea și diminuarea suprafeței parchetelor, mersul normal al tăierilor, respectarea direcției acestora, conservarea In ge- neral a pădurilor din Bucovina etc. SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 113 „A /ost un on» dc mare caracter, corcedluihie, puuelu* alltale șl cinste. Nn există Inginer silvie de lu Fond care ft lucrat la amenajare să au vorbească cu udincă venerație șt respect despre maestrul F. Czech. A iubit pădurea cu munții și apele, a trăit o viață de adevărat silvicultor Iar toată viața șKu înehinat-o numai culturii pădurilor" (M. Krzytanowski, 1916). O lucrare științifică de valoare excepțională, rodul unei munci dc cercetare șl proiectare, o constituie opera lui Opletal (1906 și 1UI.3K care a stat la baza construirii întregii rețele de. Instalații de. transport forestier din pădurile Bucovinei, constituită din căi ferate înguste, șosele forestiere, drumuri depămint, opusluri pentru phitărit, poteci depază și de vlnătoare, instalații telefonice etc. După prof. Petre Anto- nescu, citat dc Guzmann (1923), opera lui Opletal era unică In Europa și chiar In lume. După cum arată Opletal (1913) „numai In decurs de un deceniu Influența Instalațiilor de transport asupra mărimii șl așezării parchetelor In teren a fost de necrezut. In locul unor parchete de 500 — 1000 ha. Care cuprindeau clte o vale întreagă, suprafața acestora s-a redus hi 13 — 25 ha". întreaga Înfățișare a gospodăriei pădurilor din Bucovina s-a schimbat radical tn urma acestor lucrări, care an dus la descenlraUzn- rea exploatărilor. Avantajele acestei descentralizări au fost multiple: — mărimea, forma și așezarea tn teren a parchetelor s-a schimbat in bine; — s-a promovat regenerarea naturală și smu redus astfel cheltuielile de creare a arboretelor; — s-a favorizat amestecul de specii și Îndeosebi extinde- rea bradului care a fost dezavantajat de tăierile rase pe mari suprafețe; — valorificarea produselor accidentale care existau din abundență și a materialului lemnos rezultat (lin rărituri și reducerea pericolului de incendii în păduri, au fost oile urmări pozitive ale acestei acțiuni. Cercetări importante din punct dc vedere științific face II o r m u z a c t> i (1MB) asupra latidșafiului in general și a succesiunii formațiilor forestiere în Bucovina. Cu Introducerea tn cultură a unor specii exotice s-a ocupat Dan (1934) și M a t h ta s (1933). P i c h 1 m a y cr (1934) arată că „pinul slrohUB. hankslan șl duglasul sau plantai In mal multe ocoale pentru a Tare încercări". Multe din aceste culturi n-au rezistai adversităților. în mod experimental s-a introdus In cultură și laricele, pe terenuri sttncoase din zona montană (ocolul silvic lacobeni și Pojorlta). Șl astăzi se mai pot vedea aceste arborete care sînt pure sau In amestec cu alte specii de rușinoase (pin silvestru și molid). Culturi cu larlec s-nu făcut și pe lingă unele case silvice pentru a le urmări și proteja mai bine. O contribuție științifică valoroasă aduce ing. N. P a ș - c o viei — eminentul director al școlii de brigadieri silvici din Rădăuți — prin lucrarea ..Molidul ea lemn de rezonanță" publicată în anul 1930, 1938 și 1‘Jll. Mai remarcăm studiul său asupra bradului din Bucovina (1931) și „Despre arbore- telc noastre" (1933.34). In ultima lucrare In care analizează starea pădurilor din Bucovina pune un accent deosebit pe lucrările de îngrijire în care scop recomandă ca Ia fiecare ocol silvic să se identifice cileva subparcelc In care să se execute rărituri model. Aceste lucrări model să constituie o „școală in natură prin care să se infiltreze in mod eficace noțiunea răriturilor In suflctulșl conștiința organelor de exe- .euție'’. Ing. N. P a ș e o v i c i arc astfel meri tul dc a fi între- văzut încă cu aproape o jumătate de secolfn urmă importanța și necesitatea lucrărilor de îngrijire pentru viața pădurilor din Bucovina. In probleme de vînătoare prezintă interes lucrările prof. Botezat Eugen privind cerbul carpatin și crearea unor rezervații științifice, naturale (1935), ca și unele lucrări ale Iul Dan (1933). V o l o s c 1 u c (1932), F1 o r c s c u (1931) și altii.*) *| O interesaulă lucrare de acest gen, bazată pe observații proprii timp de aproape jumătate de serot, este awa întocmită ne inginerul Bl>h nr A. (lAM), intitulară ,,Ii> den Karpahn ru Hause" (Acasăiu Car|>a|i) caic, pentru ii tU^ri'grafia jadurilor din Bucovina (Mv ( du îni| ■ trlntda. Caracter de cefcclafc tn domeniul proiecției păduriioi' aii lucrările elaborate de M a r c u O r e s t privind unii dăună- tori biotici și abiotîci (1927, 1928 ș. a.) ai pădurilor din Buco- vina. Interesante Sînt recomandările pe care le face în domeniul prevenirii daunelor provocate de viril și zăpadă, preconizlnd : „păduri amestecate... suprafețe inal mici eu copaci de aceeași virală" și „lăsarea de distanțe mul mari intre copaci de timpu- riu, cînd sînt Încă tineri pentru n-1 deprinde cu violul", Con- cluzia la care ajunge este că „monocuitura este cauzn tutu- ror calnstrofelor din păduri”, pentru prevenirea și comba- terea unor insecte dăunătoare recomandă mijloace biologice, ceea ce constituie pentru acea vreme o idee foarte avansată, în acest scop cl propune „stadiul cit mal amănunțitul pam- zlțllor șl insectelor vătămătoare pădurilor noastre cit și a lijperparazițilm- acestora pentru coinltatereh distrugătorilor și pe cale biologică pe lingă cea mecanică șl chimică, căci după cum Insectele vătămătoare pot deveni distrugătorii uriașelor noastre păduri lot ostiei și paraziții COnstllUiese o armă foarte prețioasă In contra lor”. Investigații științifice face și Tr e s n C a k (1931) asupra „bostrichizilor” tn pădu- rile ocolului Silvic laeobeni, calamitate dc vlnt. El stabilește măsurile cele mai eficiente care se Impun pentru prevenirea extinderii atacurilor dc insecte. în probleme de regenerări menționăm lucrările elaborate dc Czecii (1938, 1944), Dan (1933), Picltelmayer (1939). Volosciuc (1931), T c a C i U c (1943, 1932/33). S eh arbori (1935) șl alții cure prezintă caracter de cer- cetare avind la buză observații proprii din teren. Înainte de. acestea însă, „s-au făeul în ultimele deeenll experimenioțlunl de cultură cu diferite esențe exotice..Intre care menționăm ,.p*tu 1930 : Molidul ca lemn de rezonanță și claviatură. Revista Pădurilor, nt. 2 șt 4, pag. 85—99 șl 279— —305. — 1931: Conlribuțiuni Ia studiul bradului. Codrii Bucovinei, nt. 1—2, pai!. 11—21 șl nr. 5—6, pag. 15—18. — 1933- 1034: Despre arboretele noastre. Codrii Bucovinei, pag. 11—26. —1935^36: Vânatul ca factor economic. Codrii Bucovinei, pag. 83—86. —• 1938: Dobortrea vânatului mare. Ocolul Silvic, pag. 59—62. — 1945 : Molidul ca lemn de rezonanță din pădurile Pontului bisericesc ortodox român al Mitropoliei Umnoinei, Voi. I, Cernăuți, 1938, Voi. II, Pitești, 1945. Pichlmayer JI.,1939: Regenerarea fagului tnpădurile Fondului bisericesc ortodox român al Bucovinei. Viața Fores- tieră, pag. 258. Pro dan M., 1940: Inventarierea tn practica a lemnului rotund. Revista Pădurilor, pag. 348—356. — 1940: Structura unor arborele exploatabile din rcgtiinca de munte. Viața Forestieră, pag. 142—149 și 227—233. Poclitaru I., 1933—1934: Situația și importanta actuală a pădurii seculare Slătioara. Codrii Bucovinei, pag. 1—11. Șcharbert F r ., 1935 : Problema exploatărilor și rege- nerărilor In pădurile Fondului bisericesc ortodox român al Bucovinei. Cernăuți. Ștefureac T., 1941: Cercetări sinccologtcc. și sociolo- gice asupra Bryophylelor din Codrul secular Slălioara (Buco- vina). Analele Academiei Române. București. Teză de doc- torat. 1972: Profesorul Mihail (iușuleac, amililor al rezervațiilor The forest resenreh in Bucovina țfrom Hm hefiinnIn(|S np (o 1948) naturale din Bucovina. Studii și comumcări dc Gclortreă naturii. Suceava. I Teaciuc A., 1932/33: Modul ye regenerare tn pădurile Fondului bisericesc ortodoxromrtn al -Bucovinei. Codrii Buco- vinei, pag. 5—24. — 1943: Pădurile Fondului bisericesc și metodele de regene- rare pradliceite tntremt, prezerA șî sugestii pentru viilor. Buco- vina Forestieră, pag. 27—31. Turna G. T ., 1934 : Aparatul forest ier universal n d-lui Schramek. Revista Pădurilor, pag. 501—508. — 1940 : Tabele de cubaj și coeficienți de forma pentru mplidiu ■din munții Călimimi. Analele 1CEF. Voi. VI, BUCtitești. Tresneak i r.. 1931: Starea și combaterea bostrichiit- lor tn Ocolul silvie lanbeni, Codrii Bucovinei, nr, 3—0, pag. 1—14. Țibu G., 1939: Viola cerbului tn pădure șl tn captiaitate. Viața Forestieră, pag. 261—270. Voloscluc A., 1931: Regenerări naturale la coline miei și mari. Codrii Bucovinei, nr. 10—12, pag. 1—13. — 1932: Administrarea vânatului și organizarea vânătoarei. Revista Pădurilor, pag. 136—144. — 1943 : Ileflexiunl asupra necesității regiei proprii tn valo- rificarea vânatului din pădurile Fondului bisericesc. Buco- vina Forestieră, pag- 71—74. Zac har A., Guzman E. ș.u., 1901: >,Land u. Fnrsltvirtschafl u. deren Induslrien, Jagd n. Fischerei tn der 11 ul mii na șeii 1 istă". WtCn. Beck E., 1966: Blbliographie fiir Landeskunde der Buko- «iino. Llteratur bis zum Jahre 1965, Miinchen. Botezat T.» 1980: Activitatea de cercetare și preocupări deosebite pentru fundamentarea diințifiiTi a silviculturii In Bucovina anterior anului I9ik. Manuscris daclilogrufiat, ICAS, Cimpulung Moldovenesc. A criticai exambiation of the forest resroreli aelivily carried oul in Bucovina, from its bcginnings up to 1918, as well as a synthesis of this aciivJty, is presented în this vork. This activîty was aceomplisced by the silvlculturists from the range dislricts, and by those from the central administration, through țhe sedion of forest planmug. The results ot the reseurehes were published during the time either in distinct Works, or în various specmlizcd magazin es. The concern» of the exisling twarcltcs ninted te gîvc a scientitic basis to the management or woods of the Bucovina. . „ , These works are of the first importance for the isioriograpby ot tbese woods, as they contnbuted lo the fonna- tion of fl forest tradition and of a forest eonscienee, a guarantee for the future proșperity of the woods. 116 SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1582 * Nr. 2 Profesorul emerit dr. doc. Emil G. Negulescu Ia 80 de ani Facultatea de silvicultură a Universității din Brașov a aniversat împlinirea viratei de 80 ani a profesorului emerit dr. doc. Emil G. Negu- lescu, membru al A.S.A.S., reprezentant de frun- te- și personalitate marcantă a învățămîntului și științei silvice din. țhra noastră. Opt decenii de viață și șase decenii de eforturi si realizări prestigioase în slujba nobilelor idealuri de cu- noaștere, analiză, sinteză, sistematizare, dez- voltare și afirmate a silviculturii ca știință și ramură de producție. Preocupările sale pentru silvicultură încep din anul 1921, cînd devine student al Facultății de silvicultură de la Institutul politehnic din București, pe care oabsolvă cu strălucire în 1925. în timpul studenției, frecventează în paralel și cursurile școlii de Belle-Arte. Setea de învă- țătură nu-1 părăsește, astfel că, ulterior va urma și cursurile Facultății de științe a Univer- sității din Cluj, obținînd în 1930 licența în Geografie; în 1933 i se conferă titlul de doctor pe baza unor cercetări biologice privind vege- tația din bazinul Gurghiului. Debutul în profesiune l-a făcut în anul 1926 ca profesor, iar ceva mai tîrziu și ca director al Școlii de brigadieri silvici de la Gurghiu- Mureș. A predat, în calitate de conferențiar suplinitor, un curs de silvicultură la Academia de înalte studii agronomice din Cluj (1928— 1930). în perioada 1912—1948 funcționează ca director al Inspectoratului silvie Craiova. Timp de aproape 6 ani a desfășurat o activitate sus- ținută la această unitate forestieră, militînd pu deosebită competență și fără rezerve pentru promovarea unei silvicultori practice autentice, pentru redresarea. fondului forestier, serios afectat de servituțîle timpurilor trecute, pentru instaurarea unei noi ordini în activitatea de sil- vicultură, potrivit cerințelor social-economice ale orinduirii sociale instaurată după 1944 în țara noastră. Fiindu-i deosebit de apreciate eforturile de- puse, ca și rezultatele obținute, în 1948 i se încredințează sarcina de onoare de a organiza și conduce, în calitate de director și apoi de decan, noul Institut de silvicultură înființat la Brașov. Depășind numeroase dificultăți, ine- rente oricărui început, dar beneficiind și de o entuziastă colaborare a corpului profesoral și a studenților, precum și de un real sprijin din partea organelor locale și centrale de partid și de stat în acea verme, a contribuit esențial la organizarea învățămîntului superior silvic în concordanță cu noile cerințe social-economice din țara noastră. Fe lingă funcția de condu- cere este numit și titularul cursului de silvi- cultură. De atunci, destinele profesorului S-au unit cu cele ale învățămîntului superior silvic, pe care l-a slujit fără întrerupere și l-a onorat cu strălucire, indeplinîndu-și cu deosebită com- petență, demnitate și pasiune toate sarcinile ce i s-au încredințat și de la care nu s-a retras nici după 1972, cînd, oficial, devine pensionar, dar de fapt rămîne profesor consultant în plină activitate. în această lungă perioadă a activat fără întrerupere ca profesor la disciplina de silvi- cultură, deși pe parcurs a mai predat Dem drologia, Genetica și selecția speciilor fores- tiere, Cultura și protecția pădurilor. Pentru meritele sale deosebite, în anul 1970 i SB con- feră titlul de profesor emerit. Demn de remarcat este și faptul că, în 1953, i se încredințează de către Ministerul Învățămîntului conducerea activității de doctorantura, fiind primul ape cialist desemnat pentru organizarea doctora- tului în silvicultură la noi în țb-ră^iar dinl969 a fost’numit și membru în Comisa superioară de diplome, în care a activat pînă în 1980. în întreaga sa activitate, prof, emerit Emil G. Negulescu a militat cu consecvență Și perse- verență contribuind la realizarea și impunerea în conștiința silvică românească a unei opere traini- ce și durabile, selectînd și preiuînd creator din noianul de date și fapte acumulate în silvicul- tura străină și, cu precădere, în cea româneas- că, acele concepții și idei ce ofereau o justă și judicioasă orientare în cunoașterea, stăpî- nirea pădurii cultivate, în concordanță cu țelu- rile social-economice momentane și de perspec- tivă. SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1382 * Nr, ? 117 Deși în lunga» sa activitate nu a întrerupt nici un moment legătura cu producția și cer- cetarea silvică, și poate tocmai de aceea, s-a afirmat și impus în primul rînd ca slujitor devo- tat al învățămîntului silvic, căruia i-a închinat aproape 51 de ani. în această calitate a fost permanent preocupat de a transmite elevilor brigadieri silvici și apoi studenților silvicul- tori, un sistem închegat și unitar de cunoș- tințe izvorîte și verificate în practica gospodă- ririi pădurilor la noi, generatoare de evident pro- gres pe linia instaurării unei silviculturi rațio nale cu specific național. Prelegerile Ia catedră ca și intervențiile sale la numeroasele manifes- tări științifice la care a participat activ se caracterizează printr-un conținut științific deo- sebit de valoros, prin conexiune și claritate, iar ideile formulate sînt stimulatoare de pro- gres și încărcate de profund atașament și dra- goste pentru pădure și slujitorii săi. Concomitent cu munca la catedră și împreună cu colaboratorii săi apropiati a des- fășurat 0 activitate remarcabilă pentru reali- zarea de manuale și tratate care să fie puse la dispoziția studenților și specialiștilor, în vederea unei pregătiri cît mai complete și riguroase. Pe acest drum de neîncetat efort, de analiză, prelucrare și sistematizare creatoare a informaț i- ilor științifice acumulate a realizat și publi- cat pe parcurs, în colaborare, Dendrologia (1957, 1965); Silvicultura (1959, 1973); Den- drologia, cultura și protecția pădurilor (1964, 1966), precum și numeroase lucrări de sinteză cu un pronunțat caracter de originalitate. Lucră- rile elaborate au contribuit in mare măsură la consacrarea unei cariere universitare de vîrf, impunindu I în rîndul personalităților de prim ordin ale silviculturii noastre contemporane, Opera sa tipărită, de o mare limpezime și ori- ginalitate, reprezintă o judicioasă sinteză de silvicultură națională, deosebit de bogată iu contribuții originale referitoare la cunoaș- terea și explicarea cauzală a legilor, pro- ceselor și particularităților ce guvernează exis- tență, structura și funcționalitatea pădurii,, la interacțiunea dintre elementele componente, la rolul determinant al arboretului ca verigă principală în comunitatea de viață a pădurii și a consecințelor de ordin teoretic și practic ce decurg din aceasta, la fundamentarea știin- țifică a operațiunilor culturale și a tratamen- telor, la promovarea unei silviculturi funcțio- nale, la precizarea interdependenței dintre cultura și exploatarea pădurii, contribuind la fundamentarea concepției ecologice și ecosiste- mice despre pădure ș. a. Articolul publicat în acest număr al revistei reflectă exhaustiv con- cepția profesorului despre pădure. A adus o contribuție remarcabilă la promovarea unei silviculturi pe baze ecologice, cu un pronunțat specific național. Rezultate remarcabile a înregistrat profeso- rul și în conducerea și îndrumarea doctoran- zilor și ea membru al Comisiei superioare de. diplome. Cu competenta, generozitatea și exi- gența cunoscută, a acordat fără rezerve spri- jinul său nelimitat în formarea unui puternic eșalon de doctori în silvicultură, care onorează astăzi prin competența lor profesională produc- ția, cercetarea și învățămîntul silvic. Cu toate că a activat cea mai mare parte din timp în învățămînt, a păstrat un contact per- manent cu cercetarea și producția, fiind mereu preocupat de integrarea intr-un front și efort comun a tuturor forțelor economiei forestiere pentru perfecționarea bazelor teoretice, bio- ecologice și tehnico-economice necesare instau- rării unei gospodăriri judicioase și multifunc- ționale a fondului forestier, această, nesecată bogăție a țării. Eforturile sale perseverente, promovate uneori chiar dacă prin aceasta se abătea de la unele opinii susținute în mod ofi- cial, au fost încununate de succes, mai ales după înființarea Academiei de științe agricole și silvice, unde în calitate de membru al Pre- zidiului academici, iar din 1974 și președinte al Secției de silvicultură, a acționat ferm pen- tru stringerea rândurilor și intensificarea efor- turilor întregului sector la îndeplinirea înaltei misiuni pentru care a fost creată. în cele șase decenii de activitate deosebită, desfășurată cu o remarcabilă vigoare și energie creatoare, profesorul octogenar și-a. împlinit cu demnitate și devotament datoria de dascăl emerit, de om de știință, conducător de docto- ranzi sau de organizator și militant activ pentru îndeplinirea sarcinilor asumate de. Sec- ția de silvicultură a A.S.A.S. Pentru meritele sale deosebite a fost distins de mai multe ori cu ordine, medalii și premii, ea o răsplată bine meritată cu caro *în! cin.i;ie forestieră, ca bază teoretică pcnlru un număr mare de discipline forestiere (silvicultură, culturi silvice, amenajamenl, protecția pădurilor, economic forestieră, gospodărirea vinatuhii ș. a.) Această soluție va permite ca manualul dc Silvicultură Să sc. concentreze cu precădere asu- pra metodelor dc Întemeiere, îngrijire, și regenerare a arbore- tclor, Inclusiv asupra fundamentelor ecologice alt acestora, astfel incit Invățămintul superior să-și aducă toată contribu- ția Ia repunerea tn drepturi a metodelor tradiționale și de perspectivă ale silviculturii românești — pentru care prof. Marin Drăcea, prof. E. G. Ncgulescu și alfi silvi- cultori de senină Ou militat cu justificată perseverență. Lucrarea, in ansamblul ei, răspunzând unor necesități vitale ale Invățămlntului superior silvic, prin noutățile științifice sintetizate la un Înalt nivel, orinduirca logică a materialului și axarea expunerilor pc problemele majore actuale și dc perspectivă ale sectorului. Constituie un remar- cabil eveniment editorial dc la care cu siguranță sc va putea porni spre ediții succesive Îmbunătățite, In acord cu progresele ce sc vor înregistra In cercetarea științifică și in raport cu amplificarea substanțială a rolului Ce trebuie înțeles șl acor- dat acestei discipline dc bază a sllvologicl. Dr. doc. V. Giurgiu STUDII Șl COMUNICĂRI DE OCROTIREA NATURII. Voi. V, 91 fig, 42 tab., 574 pag., Suceava, 1981. în august 1981 a apărut la Suceava cel de-al V-lea volum de „Studii șl comunicări de ocrotirea naturii”, In spiritul firesc al unei tradiții destul de vechi, a cărei torță a fost aprinsă nici In Bucovina Încă de la începutul secolului al XX- Ica de către eminenți oameni de știință ca E. Botezat și prof. M. Gușuleac. Conștient că In această parte a țării există concentrate mai mult ca oriunde o Serie de endemisme și relicte ale vegetației, precum și cel mai impresionanți codri virgini, totuși Încă de la înce- putul secolului Intr-o Îngrijorătoare Împuținare, profesorul Gușuleac a luptat Cu o nesecată energie șl totală dăruire pentru concretizarea acțiunii de ocrotire a naturii In Buco- vina. Pină la urmă argumentele științifice au Învins iar pro- 122 SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr, 2 fesarul a vărul visul împlinit. I.ui ti datorăm cri mai im- presionant codru secular — cel de Ia Slălloara — care aslăzi cnusHlute un udexarat tezaur pentru silvicultură ți In general pentru știință, flacăra aprinsă de profesorul (iu s u 1 ca <• a fost dusă mai departe de cminenți oameni de silință ca prof. Emil T o p a > prof. T r. Ș t e I u r o a c șl prof. I. T a r- n a v s c h 1, iar în prezent de către inginerul silvic Taras George Seghedin.de la Inspectoruatul silvic județean Suceava, care pe lingă sarcinile dc serviciu, mai găsește timpul necesar să se ocupe, și nu oricum, dc problemele mereu inte- resante dar Șl spinoase ale conservării și ocrotirii naturii tn nordul Moldovei. Să nu uităm Că acestui pasional dc frumos i se datorează apariția tuturor celor cinci volume de studii șî comunicări de ocrotirea naturii. în această nobilă muncă de protejare șl conservare a ceea ce natura mai păstrează doar cu valoarea simbolică, inginerul Scghedin a fost susținut și ajutat materialicește perma- nent de către organele locale deparlid și de stat. Care au Înțeles necesitatea imperioasă a acțiunilor concrete dc ocrotire a ceea ce pină nu demult dispărea Intr-o totală indiferență. Acest ultim volum apărut într-o grafică de excepție, care ar putea face cinste celor mal aulorizate instituții științifice din tară, reprezintă, ca șl celelalte, o adevărată pledoarie pen tru conservarea și protejarea mediului ambiant. Cele Ti dc lucrări, foarte variate ca tematică și ca spațiu geografic dc cercetare abordat, se remarcă printr un nivel științific ele- vat și precis, dar mal ales printr-o intenționalitate, serios motivată, dc materializare a'idcilor In planul concreta! acți- unilor ce vizează gestionarea șt valorificarea superioară a mediului înconjurător. Toate lucrările slnt însoțite dc rezu- mate substanțiale într-una din limbile de largă circulație inter- națională, fapt cc conferă acestora calitatea de a fi accesibile șt oamenilor de știință străini. Structural acest volum este alcătuit din 21 lucrări cu refe- rire specială asupra județului Suceava, 15 cu caracter general șî opt cu privire la alte zone ale țării. Totuși, ponderea cornii-" nicărilor care tratează aspecte legate dc problematica mediului înconjurător din județul Suceava, beneficiarul dc fapt al soluțiilor și propunerilor făcute, reprezintă doar jumătate din numărul total al acestora (18%). Prea puțin, considerăm noi, pentru O zonă în care mediul Înconjurător, în mod dCOSeblt componenta sa silvestră, cere mai imperios ca orlclnd o stra- tegic electiv durabilă, ecologică, hi deplină concordanță cu cerințele partidului șî statului nostru dc apărare șt conser- vare. a cadrului natural in care trăim și muncim. 1,0 realizarea acestui volum și-au adus aportul și specialiști din silvicultură, care lucrează pc meleagurile Bucovinei, fie tn producție fie în cercetare (Inspectorului; silvic Suceava trei lucrări. Stațiunea Experimentala dc Gutlura Molidului Chnpulung Moldovenesc-două lucrări). Apariția acestei lucrări demonstrează Încă odată preocuparea constantă a Consiliu- lui județean dc ocrotirea naturii in direcția canalizării efor- turilor unor oameni de știință și specialiști din diferite domenii spre o ini degere necesară a ceea ce ne înconjoară. și merită cu prisosință a fi apărat si conservat, pentru binele și folosul Întregii noastre societăți. Urmălorul volum, pe tare cei interesați il așteaptă cu nerăbdare, este necesar și firesc să aibă in structura sa aproape in exclusivitate lucrări legale numai de mediul Înconjurător al județului Suceava. Și acest lucru pentru Simplul fapl că aici intilnim o inepuizabilă arie dc investigație, in care se pola- rizează două situații frapante : pe dc o parte, enclave de mediu conservate In structura lor originară (cele peste 30 de rezer- vații și obiective ocrotite nu slnt la indeintna oricărui județ) și cate Studiate pot orienta șl nuanța viitoarele strategii eco- logice, iar pc de altă parte, zone cu evidente dezechilibre ecologice (în mod deosebit pădurile de molid) sau antropi- zate puternic șl care pot sugera ceea ce este incompatibil cu ecodczvollarca In plan economic și social. Ing. N. Genmbașu MOISEEV, N. A.: Reproduci ia resurselor forestiere (VoS- proizvodsivo lesnib resursov). Lcsnaia promlșlennost, 1980, 263 pag., 30 tab., 215 ret. bibi. In-recenta sa monografie, dr. N. A; Molsecv — cunoscut specialist In domeniul amenajamentulul șî economiei fores- tiere— prezintă Intr-o concepție nouă o serie de probleme capitale In domeniul economici, planificării și organizării silviculturii, iu acest scop sini analizate particularitățile și mecanismul procesului de reproducție lărgită a resurselor forestiere, tn lumina Cerințelor actuale ale societății față de pădure și silvicultură. Pentru organizarea unei utilizări cît mai judicioase a pădurilor tn perspectiva apropiată și Înde- părtată, autorul schițează pe baza unei temeinice funda- mentări economice, direcțiile principale de dezvoltare ale acestui important sector al economiei naționale. Principiul binecunoscut al continuității, izvorlt din nece- sitatea unei folosiri permanente și chibzuite a pădurii (princi piu negat, greșit interpretat sau nerespectat, din păcate, de prea multe ori), folosit de autor sub forma conceptului de „pădure permanent productivă” a constituit baza logică pen- tru construirea unor modele originale ce redau procesul com- plex al reproducției simple sau lărgite a resurselor pădurii, ținind scama de principalele particularități ale silviculturii. In consecință, acest principiu este considerat dc autor drept bază teoretică pcnlm fundamentarea economică a sil- sicullurii ca și pentru elaborarea unor recomandări referi- toare la determinarea eficienței diferitelor intervenții silvi- cullurale, reclamate de o bună gospodărire a pădurilor, ca- pabilă Să asigure țelurile șl nivelele de producție proprie. în stabilirea țelurilor dc gospodărire, autorul pornește de la rolul multifuncțional al pădurii, considerată, pc bună dreptate, ca cel mai productiv ecosistem al biosferei. Anall- zind principalele resurse și utilități ale pădurii, autorul insistă asupra necesității evidenței lor corecte. O atenție deosebită se acordă. In mod firesc, lemnului, resursă tradițională a pădurii, subliniindn-se faptul că volumul acestei materii prime reclamat dc industrie s-a dublat după scurgerea fiecărui sfert de veac. Devenită în ultima perioadă un important factor cnergo-economic și ecologic, pădurea va căpăta in Viitorul apropiat o și mai mare importanță. Pe baza experienței unor state dezvoltate din punct de vedere industrial (S-U-A.. Canada, țările scandinave, Japonia) In lucrare sini prezentate tendințele dc consum și utilizare a lemnului și se subliniază necesitatea de a se orienta gospodă- ria silvică spre producerea lemnului de calitate Superioară de dimensiuni mari și mijlocii, apt pentru furnire, cherestea, celuloză etc. Elaborarea metodelor «le prognoză a consumului de lemn pe perioade de ccl puțin 50 de ani sc face In strinsă legătură eu cerințele reproducerii lărgite a resurselor fores- tiere. Sini multilateral evidențiate funcțiile de protecție ale pădurii. Pentru organizarea unei gospodăriri raționale a pădurilor în luernre se prezinți! principiile de rnionare economică și ecologică a pădurilor din U.R.S.S.. de diferențiere n acestora pc grupe, și categorii funcționale, de utilizare practică a eco- logiei forestiere. Sc arată locul și importanța culturilor inten- sive cu caracter industrial, pentru acoperirea unor sortimente, deficitare. Demnă dc remarcat este recomandarea autorului de a se organiza întreg procesul de gospodărire a pădurilor pe baze tipologice (ecologice), elahorind tn acest scop și o elasifieație proprie și subliniind importanța poieni laiului productiv al solurilor (stațiunilor forestiere), ca principal mijloc dc producție al ramurii. Dinamica cresclndă a producției și consumului produselor șl Serviciilor pădurii reclamă — după autor — 0 perfecționare a actualelor relații economice nu numai în cadrul ramurii, ci și în strinsă legătură cu alte ramuri consumatoare de lemn și dc utilități realizate dc pădure. în mod just se pune problema perceperii unor plăți (taxe) echitabile pentru produsele șl serviciile acordate de pădure altor sectoare economice. în scopul asigurării în fapt a reproducerii lărgite, cu ocazia întocmirii programelor de dezvoltare a silviculturii, sc prevede participarea cu surse de finanțare, pe bază dc contracte eco- nomice, a acelor ramuri alo economiei naționale care benefi- ciază direct sau indirect dc produsele și serviciile pădurii, în acest mod sepot stabili legături economice între silvicul- tură. și agricultură (pentru realizarea perdelelor de proiecție a cimpului agricol), cu organele de gospodărire a apelor (pen- tru împădurirea malurilor canalelor și cursurilor dc apă), cu transportul feroviar și rutier (pentru instalarea perdelelor de reținere a zăpezii) etc. în lucrare Slnt analizate în detaliu problemele deformarea prețvrîlorlnsilvicultură și exploatarea pădurilor, sublinilndu-se SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 123 faptul că știința și prnilica silvică neglijează, tn acest domeniu, im clement dc bază al prețurilor și anume renta diferențială fără de care nu se poate realiza o nivelare obi- ectivă a condițiilor de lucru și o analiză corectă a activității economice a întreprinderilor. Ehicidind natura economică a cheltuielilor din silvicultură, autorul elaborează recomandări metodice pentru determi- narea eficienței economice a principalelor măsuri gospodă- rești, cu luarea In considerare a factorului timp și evaluarea economică a investițiilor ce se factn această ramură. Se ajunge la concluzia că pentru investițiile cu termen lung din silvi- cultură, actualii indicatori ai eficienței economice vor trebui corectați fntrucît ei au fost stabiliți pentru investițiile cu perioade relativ scurte de recuperare (5 1(1 ani). Rezultat al cercetărilor anterioare și experienței auto- rului, lucrarea contribuie incontestabil la o mai bună înțe- legere a unor probleme teoretice și practice ale amenajamen tului si economici forestiere, cu implicații directe in do- meniul planificării și organizării silviculturii, constituind un prețios îndrumar pentru specialiștii din aceste domenii. Dr. doc. V. Giurgiu Dr. frig, S. Itndn WHB, D. B., WOOD 1*. J., SM1T11 J. s A Guideto Specics Selection for Tropical and Sub-Tropical Plontations (Un ghid pentru alegerea speciilor pentru plantații tropicale șl subtropicale). Dept. of Forestry, Gommonweallh Forestry Institute, Uuivcrsity of Oxford, 1080, 342 pag., «2 ref. bibi. Pentru zonele tropicale șl subtropicale (cuprinse intre 3(1’ lut N și 30“ lat S) autorii au elaborat un valoros ghid tn care slut grupate lutr-o formă concisă și unitară cunoștin- țele de bază asupra unuinumăr de 125 specii, varietăți și pro- veniențe folosite In împăduriri sau avind o valoare potențială pentru aceste zone. Scopul lucrării ește de a ușura alegerea inițială a speciilor ce urmează a fi incluse In programele de Încercări (culturi comparative) pc baza cărora se poate trece apoi la cultura mare. Se recomandă și stat analizate în acest scop trei procedee diferite, bazate pe: 1) folosirea unui calcu- lator și a unor programe speciale ; 2) utilizarea fișelor perfo- rate și 3) folosirea Unor tabele pentru alegerea speciilor. Aces- te părți ale lucrării au o deosebită valoare metodologică ce poate fi utilă și pentru alte zone de vegetație. Caracteristicile speciilor stat prezentate sub forma unor fișe tip ce cuprind informații privind sistematica și răspta- direa naturală a speciei, preferințele ei climatice și cdafice, însușirile silvicullurale, potențialul ci productiv, proprietă- țile și utilizările lemnului, aprovizionarea cu semințe și par- ticiitarilățilc culturii in pepinieră. Informațiile suplimentare pot fi obținute din sursele bibliografice indicate la fiecare specie. Asortimentul de arbori pentru zona respectivă cuprin- de printre altele specii de dcacm. Albiziu, Araucaria, Cupres- sus, numeroși eucalipți și pini (sudici). Sînt Incluși ta harta speciilor folosite sau potențiale și unii arbori folosiți ta cul- tură In zona temperată cum sînt sălcioara, saleimul șl taxo- diul. Meritul acestei sinteze este de a fi compilat și actuali- zat tatr-o lucrare de mare utilitate practică, cunoștințele în materie răspindite ta sute de surse bibliografice. Lucrarea poate fi consultată In biblioteca I.C.A.S. Dr. frig. S. Radu Dr. WOEFGANG HARTUNG și ing. GUNTER POGELS: Holzausformung ta stationăren Anlangen (Pregătirea lem- nului pe sortimente 1n Instalații staționare). Berlin, VEB Rentscher Landwirtschnftsverlag, 1980, 136 pag., 48 fig„ 16 tab. Trecerea de la fasonarea In pădure a fiecărui arbore dobo- rit la o prelucrare centralizată a tulpinilor ta afara pădurii, folosind instalații șt mașini fixe, este considerată In prezent premlza aplicării unot metode eficiente de producție industri- ală In domeniul pregătirii sortimentelor pentru diferite uti- lizări. Disputa dintre cele două metode de. fasonare a arbo- rilor doborî ți s-a Încheiat cti adoptarea metodei centralizate, lăstad totuși posibilitatea ca, ta anumite condiții teritoriale și In măsura dispunerii de utilaje mobile pentru executarea operațiilor, să se execute fasonarea arborilor doborlți chiar In pădure. în vederea ridicării eficienței pregătirii centralizate a sortimentelor a fost necesară dezvoltarea unor metode de lucru și a unor instalații și mașini Stabile, dc performante superioare, și posibilități variate de lucru, ținind seama dc domeniile de utilizare a lemnului și dc mijloacele de transport. Se subliniază faptul că progresul atins In asemenea centre de pregătire a sortimentelor (ceea ce putem denumi centre dc preiiidusirializarc) a servit îmbunătățirii substanțiale și a sectoarelor respective din marile întreprinderi, in special de cherestea, plăci și celuloză, sectoare rămase multtn urmă față de superioritatea tehnologiei principale de producție. Foarte interesante stat considerațiile tehnico-economice din primul capitol relative la gradul de mecanizare și auto- matizare aplicabil In astfel de centre de fasonare a tulpi- nilor aduse curățate dc crăci ta pădure, a „lemnului lung", cum este denumit In lucrare, ta funcție de capacitatea dc prelucrare, sortimentele principale care trebuie realizate, calitatea materialului adus din pădure șl dc la aceste centre la consumatori etc. Centrele depregătire a sortimentelor slut caracterizate prin sistemul tehnologic instalat ta cuprinsul lor, remarcindu-se că proporția operațiilor de manipulare, transport și depozitare a materialelor este mai mare dectt a celor de prelucrare. instalarea lor atrage o serie dc alte lucrări auxiliare: ateliere, stații trata, drumuri interioare, platforme dc depozitare, clădiri de locuit șl sociale. Dc asemenea, stat prețioase indicațiile relative la pregăti- rea și executarea investițiilor In aceste centre, considerate veriga de legătură dintre exploatarea și industria lemnului. Stat arătate problemele care trebuie analizate șl conținutul detaliat al documentației pentru susținerea investițiilor, per- sonalul tehnic necesar realizării acestora, cum și operațiile necesare pînă la darea ta folosință a centrelor respective. Sistemul tehnologic din centrele de fasonare a lemnului cuprinde in general ca operații: descărcare și depozitare a lemnului adus dc Ia pădure, distribuție individuală a lemnului lung pentru operațiile ulterioare, prelucrare ta sortimente, cojire, sortare, stivuite, expediție. Pentru fiecare din aceste operații stat descrise mijloacele folosite, atlt cele pentru manipularea și transportul materialului, cit și pentru prelu crarea sa, dindu-sc caracteristicile lor tehnice și modul dc calcul al necesarului de asemenea utilaje pentru diferite cazuri practice. în continuare sc prezintă tehnologii dc fasonare, prelu- crare și manipulare a lemnului brut In centrele dc preindustri- alizarc și anume diferențiat pentru sortimentul principal urmărit să se obțină : lenm dc mină, lemn de celuloză și pen- tru plăci pc bază de lemn (luindu-sc In considerare reali- zarea dc sortimente de stivuit sau tocătură), lemn pentru cherestea. Prezentarea acestor tehnologii este susținută dc scheme tehnologice, scheme și fotografii dc utilaje și de instalații realizate, tabele cu date caracteristice ale acestora, durate ale diverselor operații, modele de calcule practice, care permit o ușoară înțelegere a textului și folosire a cunoștințelor In diversele cazuri care Se prezintă in practică. întrucit lucrarea se referă In general Ia lemnul de rășinoasc tatr-un subcapitol special se prezintă unele considerații privind folosirea acestor centre (procese tehnologice și utilaje) pentru lemnul de foia ase, dlndu-se ca exemplu o schemă aplicabilă Ia obținerea lemnului de fag pentru celuloză și plăci din fibre. într-un capitol aparte se tratează aspectele economice ale activității centrelor de preindustrializare, dlndu-se un exemplu de calcul al rentabilității unul centru cu capacitatea de prelucrare de 60.000 m3 și precizindu-se indicii tehnico- economîci care trebuie calculați șl analizați pentru aprecle- erea eficienței respective. De asemenea, un capitol este destinat problemei Întreți- nerii mașinilor și instalațiilor, dlndu-se date amănunțite, foarte utile, privind atelierul de Întreținere (suprafață, dota ție cu mașini și scule, materiale de Întreținere etc.) cadrele necesare, lucrările care urmează a fl efectuate in afara Între- prinderii, planificarea lucrărilor de Întreținere și reparații, costul acestor lucrări. In Încheiere slnt prezentate măsurile de igienă și securi- tate a muncit ta cadrul tuturor grupelor de lucrări din cen- trele de preindustrializare. 124 SILVICULTURA ?I EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Wr. 2 Cartea se cafacleHzcază ptlntr-o slslemalîcă tratare â colfr. plexului dc probleme din centrele dc preindustrializare a lemnului, prin prezentarea a numeroase dale practice, relații de calcul utile, exemple convingătoare, ilustrație foarte bine selecționată. Este foarte utilă inginerilor și tehnicienilor, in special din sec- torul exploatării lemnului, cum și celor din industria lemnului. pentfu organizarea superioară a sectorului de materie primă lemnoasă. O difuzare prin traducerea acestei cărți ar K toarte bine- venită. I>r. ing. X. Ghelmeziu ■ ■ a — Revista revistelor Clan ci o O.( Menguzzato G. : Principii generale pentru nmenajnmentul și punerea in valoare a pădurii Drog- nnluro. In : Annali dell’Institute Spcrimentale per la Sclvi- coltura, 1979, voi. X, p. 79-138. Autorii analizează starea actuală a pădurii Brognaturo, tn suprafață de 000 ha. situată In Galabria șl propun o seric dc operațiuni silvic ui turale ce au drept scop restaurarea fitoccnozei originare, adică a amestecurilor de brad cu fag, Cu predominarea bradului. Pe baza unei analize silvicul turale și auxologicc, pădurea a fost împărțită pc tipuri și categorii. In funcție de compozi- ție, structură, vîrstă. densitate și starea regenerării. Vîrsta medica făgetelor și amestecurilor de fag cu brad, care acoperă 61% din suprafața pădurii, este de 88 ani. Bradul este pre- zent tn arboretele de amestec și reprezintă In medie 30,7% din numărul arborilor. Primul obiectiv este de a reface amestecul de brad cu fag cu predominarea bradului și pentru acest motiv tratamentul indicat nu trebuie să țină cont dc concepțiile tradiționale privind ciclul de producție și tratamentul uniform. Operațiile silviculturale urmează a fi diversificate In spațiu și timp, pentru a favoriza regenerarea naturală a bradului și chiar pentru a o completa prin plantații. Urmînd aceste principii, după o perioadă dc 50 de ani se. va obține Un amestec de brad cu fag, cu predominarea primei specii, cu o structură aproape, echicnă. într o fază ulterioară acest amestec va ti condus spre o structură neechicnfl, ceva cc constituie țolul final. S.R. A mori ni E. ș. a. r Sistem de rărituri tn arboretele de crtng pentru conversiune la codru, in : Annali deirinstiluto Sperîmenlale per la Set vicol tura, voi. X, 197(1, p. 1—23. Conversiunea cringului Ia codru s-a practicat în Italia pe o Scară redusă, din considerente economice și anume datorită Incidenței ridicate, a Costurilor dc exploatare a materialțllui rezultat în cadrul primei rărituri, care fac ca această operație să fie neeficientă economic. Pentru ameliorarea situației și promovarea lucrărilor de conversiune sc propune un sistem combinat de rărtluri, cu două faze : — o răritură schematică (sistematică) care să realizeze o scrie de căi de scoatere a materialului In crlng; — o răritură selectivă a arborelui rămas pentru dema- rarea conversiunii la codru. Se prezintă primele rezultate, obținute după 2 ani de lucrări experimentale, efectuate intr-un erlng simplu de ccr și stejar pufos cu rezerve, situat In Maremma (Tosennîa). S.R. F r c e d m a n B . ș. a • : Recoltarea blomasel șl a substan- țelor nutritive prin tăieri rnse convenționale șl prin extrage- rea șl scoaterea arborilor Inlregl, intr-un arboret de Pir.ea rtibens — Abies bal sa mea din centrul provinciei Nova Sco- ția. în: Canadian Journal ot Forest Research, 1981, voi. 11, nr. 2, p. 249—257. Producția de biomasă obținută In mai multe parchete expe- rimentale de 0,5 ha, In urma exploatării prin tăiere rasă obișnuită a fost dc 105200 kg masă anhidră la ha, iar 1n cazul metodei de extragere și scoatere a arborilor întregi de 150.000 kg/ha. Valorile elementelor N, P, K, Ca și Mg Intr-o parcelă ex- ploatată prin metoda arborilor Întregi, exprimate In funcție de prezența acelorași elemente in ansamblul orizonturilor de sol utilizabile de către arbori an fost de 5,0; 2, 8; 1,0; 5,9 și respectiv 2,1%. Atunci clnd au fost raportate la cantitățile disponibile din sol ale elementelor menționate, aceste valori au fost mult maî mici. în acest mod, deși tehnologia arborilor Întregi sporește cu 30 % biomasa pusă In valoare, ca duce la o sărăcire pronun- țată a stațiunii tntruclt extragerea elementelor nutritive este mult mat marc si anume dc ordinul a 99, 93, 71, 51 și 81% pentru elementele N, P, K, Ca Și Mg. S.R. II i n c S1 e y L, E., B 1 a z i c b . F . A. ; Influența pretruta- menielor asuprii eaparituții de Înrădăcinare a butașilor de tulpină de Abies fntserl. în: Canadian Journal of Forest Research, 1981, voi. 11, nr. 2, p. 316-323. S-a studiat influența prelratamentului la frig, a îndepăr- tării mugurilor laterali, a încălzirii substratului dc Înrădăci- nare, a scarlficării părții bazale a butașilor, precum și a apli- cării auxinci asupra înrădăcinării butașilor (le Abies fraseri, confecționați din porțiunea apicală a ramurilor laterale. Auxinelc sporesc considerabil procentul butașilor Înrădă- cinați, ca și numărul și lungimea rădăcinilor formate. Scari- ficarea bazei butașilor dă rezultate bune numai dacă este asociată cu aplicarea de auxine. încălzirea substratului stimu- lează și ea înrădăcinarea, Îndeosebi a butașilor scarificați și tratați eu attxină. îndepărtarea mugurilor laterali de pe butași nu are decll un efect neglijabil asupra înrădăcinării. Butașii recoltați la im eputul lui noiembrie și păstiați la frig 8 săplămini Se înrădăcinează mal bine alunei clnd au baza srarificală si au fos| tratați cu acid indol-hutitie. S.R. O w s L o n P. W., K o z 1 o w s k i T, T. : Creșterea și rezistența hi ger a puieților de duglas verde, Abies ptoeera și Piceu siltjiensis crescuți în containere. In regim dirijat de seră. In: Canadian Journal of Forest llcscarch, 1981, voi. 11, nr. 3, p. 465-474. Phmtulele celor trei Specii menționate au fost cultivate timp dc 5 luni In camere de vegetație in care s-au simulat regimuri de lemperaluri ridicate, mijlocii Sau scoborite, tntilnite la serele din vestul Orcgonului. Temperatura, umidi- tatea, intensitatea luminoasă și fotoperioada au fost diri- jate zilnic și tn decursul sezonului. La toate speciile studiate, plantulele au atins Înălțimea maximă în regimul temperaturilor ridicate, In timp ce din- metrul tulpinile! se îngroașă mai mult la temperaturi ridicate sau mijlocii. Acumularea de materie uscată a fost mai puter- nică Ia temperaturi mijlocii. Regimul temperaturilor scăzute s-a dovedit sub optim pentru toate aspectele creșterii. Plan- tulele crescute In regim de temperaturi ridicatesînt moi puțin rezistente la ger la Începutul toamnei, In timp cc diferențele dc rezistență la ger ale puieților crescuți la temperaturi mij- locii și joase au variat după specie și natura vătămărilor- S.R SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 125 ÎI a f e li . C ■ î Reduceam căderii premature a conurilor de Pinus patnsiris Mlll. cu ajutorul substanțelor chimice. In: Canadian Journal of Forest Research, 1981, voi. 11, nr. 2, p. 448—450. O cădere prematură și intr-un procent marc a conurilor tinere de Pinus palusths a redus substanțial randamentul unui plantaj dc semințe. Pulverizarea conurilor și ramurilor purtătoare de conuri cu compuși de antietilenă și dc Cito- Chinină a dus la ameliorarea menținerii lor. Tratamentul s-n dovedit deosebit de eficace atunci clnd a fost utilizat tn combinație cu acidul boric și ineficace in cazul combinării celor două produse cu nitrat de argint. S.ll. X x x : Unele învățăminte ale seminarului oryanlznt (tn probleme de zone verzi) la Erfurt. în : I.endschaftsarchrtcktur, 1981, nr. 3, p. 84-87. în legătură cu concluziile seminarului In probleme dc zone verzi și arhitectură peisagistică, organizat ui octombrie 1980 la Erfurt (l’>. D. G.), revista menționată publică următoarele comunicări ale unor participanți care reliefează preocupări actuale în acest domeniu: Walter, ÎI.: Să nu sc neglijeze fiziologia plantelor. Deriing, J.: Să acordăm mai multă atenție arborilor ți arbuștilor (in zonele verzi). — Wagm-r, II: Metode raționale de lucru la elaborarea documentai iilor tehnico-economice pentru lucrările dc zone verzi. — Kassberg, S : Mai mulți arbori In cvartalele de locuințe (din orașe). — Ilinz, Gh: Mai imilți arbori la sate ! s.ii. Schănenberg W.: Forme de creștere ale arborilor In limita alpină n pădurii. In : Schwcizrrische z. Forstwirt ehoft, 1981, voi. 132, nr. 3, p. 149-162. în articol se analizează in detaliu factorii dc mediu care influențează dezvoltarea formelor specifice dc creștere a arbo- rilor situați la limita superioară a pudurilor și anume : panta versanțtlnr, avalanșele de zăpadă, alunecările dc teren și roci, viaturile puternice ș. a. Abordlnd și probleme de fizio- logia dezvoltării, autorul prezintă și formele de creștere ce apar In aceste condiții la unele specii, ca răspuns al plantelor la acțiunea combinată a factorilor dc mediu menționați. Se consideră că o cunoaștere aprofundată a legităților cc stau la baza proceselor de moriogeneză ale speciilor lem- noase cc cresc la limita altitudinală este absolut necesară pentru gospodărirea corectă a acestor păduri. S.ll. P a p ă n c k F . : Pădurile șl ameliorarea lor din Algeria. în : f.esnlcky Gasopis, 1981, voi. 27, nr. 2, p. 167—171. Sc dau Informații privind : condițiile climatice, vegetația, repartizarea terenurilor pe categorii de folosință, repartizarea pc specii a celor 2420 mii ha dc pădure, răsphidirea și carac- terizarea sllviculturală a principalelor specii forestire, uti- lizarea lemnului lor, activitatea Oficiului național dc hicrărj forestiere (ONTF), amploarea lucrărilor dc Împăduriritapro. xlmnHv 3 milioane ha perdele verzi planificate pentru cinei, nahil 1980—1984) precum ți asupra cadrelor dc speciali, late și a formării lor, la finele anului 1979. S,R. Stein bubei G.: Dezvoltarea aparatului folhir al moli- zilor tineri Intr-o zonă afectată de «loborfturt de viat din apro- pierea limitei superioare a pădurii: în : I.esnlcky Gasopis, voi. 27, nr. 3, 1981, p. 213-235. Dintr-o pădure de protecție situată la 1400 m altitudine s au scos, din regenerări naturale, un număr de 50 puieți de molid, In vlrstă de 5 ani, eu balot de pămtnttn jurul rădăci- nilor. Imediat după scoatere aceștia au fost plantați in cinci grupe distincte, la liziera unul arboret deschis In urma dobo- ri turilor de vuit. în următorii 5 ani s-au studiat; dezvoltarea lungimii totale a lujerilor ca indicator al mărimii suprafeței de asimilare, lungimea medie a lujerului din anul curent șt persistența acelor In funcție de dezvoltarea individuală a plantelor și poziția față de marginea masivului rămas In pi- cioare. Separat, rezultatele obținute la 1400 m altitudine au fost comparate cu cele înregistrate prin măsurători simi- lare la altitudini de 400,700 și 1000 m, pe material dc aceeași vlrstă. Referitor Ia dinamica de dezvoltare a aparatului foliar se constată o reducere puternică a creșterii suprafeței verzi, chiar in anul al doilea/le la transplantare. Neomogenitatea inițială a puieților sub raportul mărimii suprafeței de asimilare, existentă pînă la transplantare se șterge In anii doi-trei, datorită influenței diferențiate a condi- țiilor maerocllmatice din zona marginii de masiv și In anul al patrulea se stabilizează 0 gradație a grupelor. Se presupune că atunci clnd arborii vor avea dimensiuni mai mari ei vor fi expuși In măsură mai mare Influențelor climatice nefavo- rabile, deși unele grupe vor beneficia de o amplasare mai favorabilă, fiind mai adăpostite. în stadiu dc tinerețe, persistența acelor nu poate fi uu indi- cator cert pentru prognozarea dezvoltării exemplarelor. în privința influenței altitudinii se constată că dezvol- tarea suprafeței foliare fotosintetic active Ia altitudinea de 1400 m arc loe mult mai lent dectt 1a HM), 700 și 1000 m alti- tudine. S.R. G o u crier G. șiGarbaye J.: Privitor la cultura arboretelor amestecate : un exemplu al Influenței favorabile a anlnulal asupra creșterii plopilor. In: Revue Forestiere Franțaise. Nancy, nr. El 981,289 — 293,2 figuri și un tabel. Anînii fac parte din rarele specii lemnoase care, ca și legu- minoasele, au proprietatea de a fixa azotul atmosferic, ferti- lizlnd solurile pe care vegetează. Această Însușire se datorește unor microorganisme, actinomicete din genul Frankîa, ce trăiesc in simbioză pe rădăcinile lor și care formează noduli mari, cu Structură compi™. Acești noduli mi trebuie con- fundați CU cei produși de cetomicetele frecvente la genul Abius .și care au un rol diferit, acela de a absorbi apa și ele- mentele. minerale In soluție. îmbogățirea solurilor cu azot se face prin frunzele uscate și căzute și, probabil, prin secreție directă dc amoniu Ia nivelul nodulilor. De aici ideca veche dc a planta anini In amestec cu specii principale pentru a ame- liora nutriția plantelor cu substanțe azotoase, fără a recurge la îngrășăminte minerale. în pădurea Champigny sous Varennc (Haute Marne)s-au făcutstudii asupra influenței pe care aninii o exercită asupra Iui Populus Irichocarpa pe un sol brun mezolrop. Experiențele s-nu plusat tntr-un cring exploatat ras și plantat cu plopi. Pc locurile experimentale s-au combinat mai multe modalități de fertilizare și două alternative de cultură silvică: prin creș- terea liberă a elementelor de cring și prin receparea lor peri- odică. Planul experimetal a prevăzut fertilizarea ca factor principal șl degajarea ca factor secundar (splH-plol). In general, recepareu elementelor dc cring a favorizat dezvoltarea plopului dar numai tn primii 10 ani. Apoi a Înce- tat să o mai influențeze. In porțiunile cu mai mult anin, In care nu s-a practicai înlăturarea lăstărișului, analiza foliară a plopilor a relevat ornai bună nutriție a acestora cu azot dcctt in rest. De asemenea, creșterile In volum și Înălțime au fost mal mari dcctt In porțiunile recepatc. Totuși rezultatele obținute atestă faptul că la un număr prea mare de tulpini de anin Ia hectar, acesta exercită o influență negathă asupra dezvoltării plopilor. Densitatea critică a aninnlui depinde însă și dc gradul de reprezentare al altor specii In amestec cu plopul.. Cercetările arătate tnai sus, care ou fost făcute intr-un expe- riment cu alt scop, confirmă rezultatele obținute prin intro ducerea artificială a aninilor In culturi dc Populus Iridiu- curpa si Afnus rubra de către Debellșî Radwann, in America,, in 1979. • T-M. M. R a n c i 11 a c : Perspectivele aplicării culturilor de orcane in vltro la imulțirea vegetativă a pinului maritim {Pinus pinaster Sol). în : Annales des Sciences ForestiăreS. Paris, nr.l, 19«i (voi. 38) pag. 55-70, 7 foto; 3 tab., 1 figură. 12G SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nf. 2 Pornind de la faptul ci nictoda (Suiturilor de organe tn vitro a condus recent la obținerea de plante întregi, cu rădăcini viabile și tinere ca evoluție stadială, la diferite specii de ră- șlnoase (molid, pin, Uuga, tuia etc.) s-au Întreprins cerce- tări și la Pinus pinasier ale căror rezultate sînt arătate In acest articol. Ele au ca obiect studiul capacității organogenetice a acestei specii precum și găsirea unei metode eficiente de Constituire a unor clone selecționate pentru flecare genotlp. Experiențele s-au făcut cu semințe selecționate, deslnfec- tate, puse la germinat intr-un mediu cu ogar — agar și soluție nutritivă. După șase săptămini de germinație SC practică cxcizla mugurilor formați pe tinerele plantulc și din care, prin cultură pot rezulta desceudențil doriți. O altă cale este cea a extragerii cu o p.'nsctă fină a embri- onilor dc Iu semințe ținute 6 — 15 ore In apă sterilă, la 20’G Iu Întuneric. Aceștia se Insămlnțează pe un mediu nutritiv conținlnd cytoklnlnă. După formarea plantulclor, dc pc acestea se recoltează mugurii necesari. Experiențele au avut loc In medii sterile și climatizate, folosindu-se mai multe tipuri de regulatori de creștere și de soluții nutritive. Articolul analizează pe larg fazele de for- mare a mugurilor și de apariție și dezvoltare a rădăcinilor 4a mugurii transferați in medii favorabile pentru această evoluție. Este examinată influența diferiților regulatori dc creștere folosiți, a factorilor de nutriție și a luminii asupra Caulogenezei. Kizogeueza se produce sub Influența auxinelor, iar cali- tatea rădăcinilor depinde de hormonii vegetali utilizați. Rădă- cinile groase sint scurte, puțin ramificate și duc Ia un procent mare de mortalitate a plan tutelor prin contaminare fungică, tn timp ce rădăcinile fine se alungesc și se ramifică facil, asigurind prinderea plantulclor la repicare. Rizogeneza este și ea in funcție dc acțiunea factorilor dc nutriție, de tempera- tura mediului ambiant, de proveniența și stadiul de dezvol- tare a mugurilor. Autorul consideră necesară adlncirea cercetărilor pentru a obține de la fiecare plantulă mai mult de 8 descendenți, cit s- au format ptnă tn prezent, deci un număr mal mare de muguri viabili. De asemenea, se impune Stabilirea posibilităților de mlcorlzare a rădăcinilor in vitro cu ciuperci selecționate pentru a examina influența pe care acestea o au asupra dez- voltării ulterioare a plantei. Această metodă de înmulțire a pinului maritim pare a fi Un procedeu rapid și eficace de formare și răspîndire a elonelor selecționate din această specie, precum și de urmă- rire mai facilă a rezultatelor în ameliorarea sa genetică. T.M AFZ/MO: Influența dispozitiv ului de plantare „șl n modulul de rurituru asupra protltieției totale a arboretelor de molid. In: AUgeineine Forst-Zeîtschrift, Mfinclien, 1981, nr. 18, png. 428 — 431, 4 tabele. Sc analizează studiul Întocmit de K. Johann și J. Pol- lanschătz, 1980, privind conducerea arboretelor dc molid, ce S-au folosit pentru experimentare de către organele de cercetare din Austria șl Republica Federală Germania. Auto- rii au întocmit modele simulate In diferite variante pentru a stabili cel mai economic, mal cultural și mai sigur mod de conducere a arboretelor, prezentînd ca urmare elemente asupra numărului de puieți de plantat inițial, reducerea numărului dc exemplare, modele de răritură și producția finală. Se consideră împădurirea și reducerea numărului de exemplare ca lucrări de investiție. Ca dispozitive de plantare 8e folosesc cele Cu 2500, respectiv 5 000 puieți/ha, iar ca rărituri: cele puternice, moderate și etajate dc Jos. Din tabele rezultă Înălțimea și numărul de arbori la hectar rămași după aplicarea rărituril la anumite vlrste și 1n funcție de nu- mărul de puieți plantați. Studiul mai cuprinde indicatori privind cantitatea și calitatea producției lemnoase, conșide- rațiuni asupra modului dc executare și periodicitatea răritu- rilor, influența clasei dc producție asupra ciclului și conse- cințele silviculturale. B.T. AFZ/W.K.: Vn deveni' îchilini In viitor sursă energetică Me- convențtonală? In : AUgenieinc Forst-Zcitschrift, Mfinclien, 1981, nr. 34/35, pag. 889 - 890. După primul șoc al petrolului din anul 1973, lemnul s-a situai pe o poziție favorabilă, fiind luat In calcul ca înlocuitor de resurse energetice, deseori sub denumirea improprie dc „blomasă". in prezent sc duc multe discuții contradictorii cu privire la acoperirea cu lemn, in condiții economice, a necesităților energetice din țările industrializate și dc aseme- nea unde sc situează limita admisibilă de folosire n lemnului din punct de vedere ecologic. Sc apreciază că in S.U.A. lem- nul va fi folosit tn proporție de 2 — 18% iar tn anul 2000 chiar 20%. După statisticile oficiale din 1980, tn SJÎ.A. s-a utilizat lemnul abia tn proporție de 3%. Iu articol sc ana- lizează folosirea lemnului tn gjxpodării, tn industrie, sub formă de metanol, limitele ecologice, concluzionind că cifrele americane sint exagerate mai ales pentru raptul că oriunde s-ar pro-ucc masa lemnoasă, ciclurile de producție nu se pot reduce. Se atrage atenția șt asupra folosirii resurselor alter- native de energic, dc exemplu apele termale, a căror utilizare poate a ca drept consecință o scădere a nivelului freatic. D.T. Ulrich B.: Importanța pădurii pentru nslgurnren calității apel. Tn: Allgemctac Forst-Zcitschrift, MUnchen, 1981. nr. 12, pag. 1107 -1109. 2 tab.. 13 ret. biblio- grafice. Autorul documentează importanța pădurii pentru formarea apei freatice, procesele chimice ce se petrec in sol și consecin- țele nefaste ale precipitațiilor acide asupra desfășurării vieții. Remediul constă In menținerea nealterală a ecosistemelor și tn realizarea stabilității ecologice a societății, ceea ce pentru pădure, sol forestier și apă înseamnă : curățirea ema- națiilor gazoase de sulf; desfășurarea proceselor de ardere fără ca Să se producă Oxizi de sodiu și renunțarea la toate produ- sele care răspindesc metale grele tn mediul ambiant Pînă la realizarea tehnologiilor corespunzătoare, care poate dura mai multe decenii, este necesar dc a apăra pădurea prin amendare cu calcar șî ameliorarea solurilor devenite acide. ji.t. I. i n k W. șl L o c f f 1 e r K. 1 Proiectul hlomasel din Emelshausen. în: AUgemelnc Forst-Zeitsclirîtt, Mfinclien, 1981, nr. 47, pag. 1249—1251, 4 tab„ o diagramă, G tef. bibliografice. Sub denumirea Emelshausen (R.F.G.) sc înțelege o asocia- ție dc 25 comune care posedă aproape 6000 ha fond forestier In centrul administrativ există mai multe școli, săli sportive și o clădire pentru birouri. Pentru încălzirea acestor obiective se folosesc anual pînă la 450 mii 1 păcură. Ga urmare a crizei petrolului din 1979, păcura s-a scumpit de la 0,12 DM la 0,50 DM1. Costul ridicat al păturii, dificultățile de aprovi- zionare cit și directivele organelor centrale au determinat asociația să treacă la folosirea deșeurilor lemnoase din pădu- rile proprii. Din biomasa totală se folosește ca lemn pentru industrie numai circa 60%, restul rămlne ca deșeuri în pă- dure. Aceste resturi se compun din 40 — 45% cioate și rădă- cini, 10 — 15% vîrfuri și 40 — 45% coajă, crăci și aparatul foliaceu. Nu s-a luat în calculul studiului următoarele : rădă- cinile, cioatele, coaja lemnului dc lucru, resturile situate pc pante mai mari de 20 — 25% și pădurile cu rol social dc recreere. în prezent, comunele cheltuiesc pînă la 330 inii DM/an pentru păcură iar folosirea masei lemnoase, inclusiv tocarea in agregate, s-ar ridica la circa400 mii DM/an. Studiul are tn vedere că In perspectivă costul păcurit va crește, dar folosirea lemnului nu va deveni competitivă decit In cazul clnd păcura se va scumpiJa 1,50 DM/litru. în prezent, comunele au hotărlt continuarea studiului și folosirea de agre- gate mai productive pentru tocmea lemnului. SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2 127 Liftier K» U»: fteatizafea accesibilității ca șnicină culturală. In : Allgenieine Forst-Zeitschrift, Munchen, 1982, ur. 1/2. pag- 12—16, 1 tab., 3 fig., 17 rcf. bibliografice, în comparație cu situația mondială, accesibilitatea pădu- rilor din Europa este bună. Numai unele parcele mici, parti- culare, și pădurile situate In regiunea montană posedă o rețea de șosele forestiere cu densitatea de 15 *- 20 m/iia. Majoritatea pădurilor de pe glob posedă o accesibilitate incipientă. Autorul aduce argumente pentru a demonstra necesitatea accesibilității intr-o gospodărire rațională, cu remarca că tn prezent investiția privind completarea rețe- lei este mai dificil de argumentat deoarece terenul este greu accesibil, costurile de executare stnt mari și mal există și alte implicații de natură ecologică. Sc arată tn continuare efectele favorabile ale accesibilității pădurilor, ilustrindu-sc cu grafice interdependența dintre densitatea drumurilor și costul mișcării lemnului de la cioată și plnă la mijlocul de transport. în ce privește efectele pozitive asupra culturii pădurii se aduc, următoarele argumente : sc pătrunde repede și permanent piuă la fiecare arboret; se Înlătură sau se reduc pagubele produse arboretului și solului; se divide complexul păduros tn unități mai mici ce Se pot gospodări independent. Se prezintă și argumentele care pledează îm- potriva tndesirii rețelei dc drumuri, și anume: perturbarea regimului hidrologic, mai ales pe pante mari, prin Întreruperea circulației apei și prin majorarea scurgerilor de suprafață, fapt ce provoacă mai multe eroziuni și produce transport de materiale sedimentare; divizarea formațiunilor naturale mai ales prin șosele betonate și asfaltate; distrugerea sau alte- rarea biotopului. Sc analizează critic metodele dc Stabilire a accesibilității optime și anume: pe cale empirică, după metoda F.A.O., sau cu ajutorii! analizei valorii de intrebuin- țare. Articolul sc încheie cu conslderațluni privind planifi- carea și executarea drumurilor forestiere. b.t. Măller S- : Alterarea păturii sniperioare n solidul cu urmare a pășnnatulni și n folosirii litierei, in : Mittrihingen des Verelns făr Forslliehe Slandsortskundc und Forlspfkm zcnzftchtung, Stuttgart, 1981, nr. 29 (noiembrie 1931), pag. 3—6, 2 fig., 11 rcf. bibliografice- în stațiunile deteriorate de pățunat șl de folosirea litierei sc constată că tipul de. humus, vegetația erbacee cit și creș- terile molidului, diferă in comparație cu stațiunile hltacte. Uneori aceste diferențe se reflectă In Horă, pătura dc mușchi corespunde tipului modificat dc humus, iar ierburile și ar- buștii reflectă orizontul mineral nemodificat. Stațiunile alterate sc pot clasifica tn trei grape: 1. Stațiuni nu modificări vizibile- Paguba se manifestă printr-o modificare moriuhigieâ a păturii dc suprafață (10 — 15 cm), a solului mineral. în păturile următoare mai există Spațiu suficient pentru rădă- cini și capacitatea de retcilție a apei este suiMâeăloare. 2. .Stațiuni cu alterări vizibile și fără eroziuni. Această formă sc intiinește pc substrat de gresie. Aici spațiul de Înrădăcinare și capacitatea dc relunțic a apei este satisfăcătoare In stra- turile inferioare. 3. Stațiuni cu alterări ncviZibNe, dar cu pagube provocate de eroziuni. Aceasta este situația cea mai gravă cc survine pc substrat mânios, bogat In calcare, unde O agricultură arhaică urmată de pășuna! a produs eroziuni și o micșorare a profitului solului cu pierderi irepa- rabile. Toate cazurile arată că biologia stațiunii este pertur- bai® de activitatea umană. Pugubelc produse mediului ambi- ant care ies foarte mult In evidență prin deteriorările stra- turilor superioare ale solului forestier sînt urmare a practi- cării unei agriculturi extensive. In special, pășimatul a cauzat pagube complicate șî de lungă durată. în prezent sc impune să se constate din timp si șă se combată pagubele ce sc produc șt care slut mult mai variate datorită aplicării tehnologiilor moderne. B-T. Bănet fi. Procedee de țrnhstormoro a blomasel lemnoase In eueryie. în: Allgemclne ForatzeHung.'Wien, 1981, nr. 7, pag. 213 ~ 216, 7 diagrame» 3 tobele. Pornind de la premiza că nu există o criză energetică de cantitate ci numai una do calitate în care se cuprind pro- cesele de transformare, transport șl depozitare a resursei de energie, se analizează multilateral situația actuală a folosirii eficiente a biomasei lemnoase. Se descriu mal multe transfor- mări ale lemnului: prin ardere, prin pyroliză șl prin fermen- tație. în ce privește prima categoric, există soluții tehnice însă Cu investiții foarte mari. în Canada, de exemplu, cu bogate resurse lemnoase, se consideră că o centrală electrică lucrează eficient numai dc la 150 MW(th) in sus. Sînt spe- ranțe mari in procesul dc pyroliză prin care se produce oxid de carbon, bioxid dc carbon, hidrogen, metan, azot șî gudroane. în articol se analizează diferitele procedee, realizările obți- nute și domeniile Încă netercetate. Articolul este de fapt O conferință prezentată de autor In cadrul simpozionului ținut In lunn martie 1981 Ia Centrul austriac de instruire Ossiach pc tema „Energie din lemn-sisteme de Încălzire — folosirea deșeurilor lemnoase". Scopul acestei reuniuni a fost de a analiza problema energetică șl de a informa pc cei interesați de stadiul ci, considerînd că pentru o țară cu resurse limitate ca Austria, este tot atit de important de a cunoaște ce trebuie să realizezi Ctt și cc nu trebuie să În- treprinzi. n.T. B c n t z P. și S c h o c n 13.: Coeficientul de zveltcță erftlc după rupturile de zăpadă. In : Allgenieine Forslzeitung. Wîcn, 1981, nr. 12, pag. 125 127, 5 Hg.. 5 ref. bibliografice. Autorii analizează urmările rupturilor de zăpadă din martie 1979 ciad s-au accidentat multe arborete tn sudul Germaniei Federale și în partea prealpînă (t Austriei. S-au făcut mal multe măsurători tu suprafețe dc probă de (1.3 ha, rezultlnd Că în zona pericolului maxim s-au calmnHat ar- borii de la h/d—73- Gezullă ci pentru O planificare de perspectivă se recomandă realizarea unui coeficient de zvel- teță de 70, care corespunde și celei mai ridicate productivi- tăți pentru molidișnri, De asemenea, trebuie luat In con- siderare, Ia stabilirea vitalității șl stabilității arboretului, apariția zonei cu crăci uscate, care ne orientează asupra justeței dispozitivului de plantare ctt și a consistentei ar- boret ului. B.T. Wolff G. șî Fromnihld II.: Bezullafr obținute cu elicopterul tn recoltarea lemnului. In: Uriîrăge fur die Forsl- wirtschnft, Hi-rlîn, 1UH1, nr, 2, pug. 101 105, 1 fig. Gu toate că elicopterul este mijlocul cel mai scump pentru recoltatul lemnului, totuși tn diferite situații -unde sînt de protejat anumite obiective, acest mijloc Se folosește dacă costurile de producție, sînt favorabile. Informații din U.H.S.S., H.S.C» Canada, S.U.A., Elveția, Austria, șl Franța, arată că dacă se aplică o tehnică adecvat®, transportul cu elicopte- rul devine competitiv, In B.D.G. motivul principal pentru caro s-a folosit elicopterul a fost de untură protecționiktă cit și pentru evitarea pierderilor de masă lemnoasă. în articol sc arată reztrtatele aplicării în mai multe ocoale a elicop- terului și se recomandă folosirea acestuia în arboretele bătrînc de anini situate pe pante mari șl de asemenea In extrage- rea arborilor ■ preexislmțl din arboretele tinere valoroase,, cu sîluațli dificile de transport. B.T. 128 SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 2