
REVISTA PĂDURILOR
INDUSTRIA LEMNULUI
CELULOZA SI HIRTIE
REVISTA- ianuarie
MINISTERUL SILVICULTURII
Puieții de astăzi asigură viitorul pădurilor noastre
REVISTA PĂDURILOR—INDUS! RIA LEMNULUI—CELULOZĂ ȘI HÎRTIE
ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII ȘI AL MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII
LEMNULUI ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII
CONSILIUL DE CONDUCERE
Dr. ing. Gh. Constanllnescu (președintele consiliului și redactor responsabil), Ing- I. Petreacă (vicepreședintele
consiliului), Prof. dr. Șt. Alexandru, Dr. ing. A. Auea, Ing. R. Andaraehe, Ing. Gh. Borhan, Ing. G. Bnmbu,
Dr. ing. V. Chiribău, Ing. Fi. Crlstescu, Ing. Cornelia Drăgan, Ing. Gh. Neeulau, Cont. dr. ing. Fllotteia Negruția,
Prof. dr. Ing. S. A. Munteanu, membru corespondent al Academiei R. S. România, Dr. ing. P. Obroeea, Dr. Ing.
I. Predeecu, Ec. Gh. Sanda, Acad. Cr. I. SlmlOneseu, Ing. Ov, Stolan
REVISTA PĂDURILOR
- SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR
ANUL 99	Nf« 1	1994
COLEGIUL DE REDACȚIE
Dr. doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. Ing. G. Mureșan — redactor responsabil adjunct, Ing-
Al. Boișoiu, Dr. ing. I. Catrina, Dr. ing. D. Gârloganu, Dr. ing. Gh. Cerchez, Ing. Gh. Gavrllescu, Dr. ing. Gh.
Marcu, Dr. ing. I. Dilescu, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole șl Silvice, Prof. dr. Ing.
V. Stănescu, Dr. ing. D. TerteeeI, Dr. ing. A. Ungur
Redactor de rubrică: N. Tănăsescu
CUPRINS
Cercetarea științifică—factor principal de dez-
voltare tehnologică și introducere^ a progresu-
lui tehnic în sectorul forestier	2
N. DONIȚĂ, C. D. CHIRIȚĂ, V. STĂNES-
CU: Abordarea slstemlcâ a pădurii In cerce-
tarea șl producția forestieră	4
N. N. CONSTANTINESCU, C. POPESCU,
M. COȘEA: Propuneri de metodologie privind
evaluarea economică a funcției hidrologice a
pădurilor	9
D. S1M0N; Cu privire la cultura pinului negru
șl pinului silvestru pentru producția de rășină 13
C. MAIOR: Preocupări și rezultate In Inspec-
toratul silvio județean Arad privind cultura
tisei (Taxus baccata) și utilizarea unul bio-
preparat de tisă In solarii	IC
I.	CLINCIU; Contribuții la stabilirea unor
modele morfohldrologlce privind bazinele toren-
țiale montane din România	19
P. SCUTĂREANU, GABRIELA DISSES-
CU,M. PĂTRĂȘCOIU, GR. TRANTESCU,
C. CIORNEI: Rolul factorilor vătămători In
diminuarea fructificai iei la stejar, gorun, stejar
brumărlu șl glrnlță. Posibilități de luptă Împo-
triva lor	22
V.	PRUNARU: Altoirea molidului argintiu
prin alipire	30
J. KRUCH: Considerații referitoare la posibi-
litatea exploatării raționale a cablurilor de trac-
țiune folosite la auto trol Iile forestiere	32
CR. D. STOICULESCU: Utilizarea evaluării
mlneralomasel arborilor pentru cultura fores-
tieră	35
S RADU: Pădurea	în	filatelie	41
DIN ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE
AGRICOLE	ȘI	SILVICE	42
CRONICA	43
RECENZII	8 49
REVISTA REVISTELOR 15,18, 31, 34,40,42,47*, 53
INDEX DE AUTORI PE ANUL 1983	54
Redactor principal: Alexandrina Deteyan
CONTENTS
p«a.
The sclentlfleal research—a principal faetor both
for the technoiogical developtnent and Intro-
duction of the technieal progress In forestry 2
N. DONIȚĂ, C.D. CHIRIȚĂ, V. STĂ-
NESCU: Systemlc npproach of the forest
In forest research and pmduetfon	4
N. N, CONSTANTINESCU, C. POPESCU,
M. COȘEA: Suggestlons for a methodology on
the economic evaluatlon of the forest hydrolo
gieal functlOn	9
D. SIMON: OrientallOns eonermlng Scote pine
and black pine cultlvatlon for resln produetton 13
C. MAIOR: COncernă on Taxus baccata cuf-
tivation and. the utlllzatlon of a Taxus baccata
biopreparation In green houses	16
I. CLINCIU: Contributlons to the drawlng up
of luorphologieal patlems concemlng the moun-
taln torrential baslns in Romania	19
P. SCUTĂ REANU, GABRIELA DISSESCU,
M. PĂTRĂȘCOIU, GR. TRANTESCU, C.
CIORNEI: The u'eight of țnjurious faetors in
dimlnlshlng the fructlfluation at the peduncu-
late oak, sessile oak, greylsh oak and Hungarian
Oak. Posslhllitles of eontrol	■	22
V.	PRUiVlPU.1 Blue spruee (Pleca pungens)
grafting by Joining	30
,1. KRUCH: Conslderatlons eoncemlng the
posslblllty of a rațional expioltation of the hăul
cables used with forest truckwlnebes	32
CR. D. STOICULESCU: The Use of Tree
Mlneralmass Estlmallon for Forest Cultures 35
S. RADU: The forest reflected in phylately 41
FHOM THE ACTIVITY OF THE ACADEMY
OF AGRÎCULTURAL AND FOREST SCIEN-
CES	42
CHRONICLE	43
BOOKS	8, 49
REVIEW OF REVIEWS 15,18, 31, 34, 40,42,47, 53
ALPIIABETICAL INDEX OF AUTHORS	54
Redacția: Oficiul de informare documentară al M.I.L.M.C. București, B-duI Magheru, nr. 31, sectarul j
telefon 59.68.65 și 59.20.20/176.
Tehnoredactor: Măria Ularu
Tiparul executat la I. P. Informația, c. 1737
Prețul_revlstel: 15 lei ex.
Cercetarea științifica—factor principal de dezvoltară
tehnologica și introducere a progresului tehnic în sec*
torul forestier
Sesiunea științifică cu tema: „Contribuția
cercetării științifice la promovarea progresului
tehnic în silvicultură, exploatarea pădurilor și
industrializarea lemnului**, desfășurată la 15—16
decembrie 1983 în aula Academiei de Științe
Agricole și Silvice, sub egida Consiliului Națio-
nal pentru Știință și Tehnologie, Ministerului
Silviculturii și Ministerului Industrializării Lem-
nului și Materialelor de Construcții, a avut mul-
tiple semnificații, eu rezonanță deosebită în
rîndurile tuturor celor care acționează în sectorul
forestier.
Organizată de Institutul de cercetări și amena-
jări silvice, împreună eu Institutul de cercetări
și proiectări tehnologice pentru industrializarea
lemnului, această manifestare științifică se
înscrie ca un moment important în existența
celor două prestigioase institute, de la a căror
înființare s-an scurs cinci decenii. Inatituțio-
nalizarea cercetării științifice din domeniul sil-
viculturii este, pentru prima oară, consemnată
în Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 561,
publicat în Monitorul Oficial nr. 115 din 22
mai 1933, act prin care Oficiul de studii de la
Casa Autonomă a Pădurilor Statului devine
institut de cercetări. S-a înființat atunci „Insti-
tutul de cercetări și experimentație forestieră”,
care și-a început activitatea la 1 august 1933
ca unitate subordonată Ministerului Agricul-
turii și Domeniilor și subvenționată de Casa
Autonomă a Pădurilor Statului.
Actul înființării Institutului de cercetări și
experimentație forestieră constituie im punct
de referință in evoluția silviculturii românești
și, respectiv, în dezvoltarea științelor silvice în
România. Strădaniile nobile și năzuințele pre-
cursorilor silviculturii noastre moderne, care
nu se puteau realiza pe deplin în condițiile
social-politice ale acestor ani, au fost de natură
să creeze o serie de acumulări cantitative, fruc-
tificate prin saltul calitativ produs mult mai
tîrziu în dezvoltarea științei, tehnicii și produc-
ției silvice românești.
Este cunoscut faptul că sistemul de proprie-
tate asupra mijloacelor de producție, respectiv
caracterul proprietății private asupra pădurilor,
a îngreuiat atit dezvoltarea cît și valorificarea,
științei silvice. Multe prevederi ale legislației
silvice din primele decenii ale acestui secol,
deși aveau un pronunțat caracter de protejare
a pădurilor, nu au avut incidența practică scon-
tată. în aceste condiții, Institutul dc cercetări
și experimentație forestieră, pînă la reorgani-
zarea sa, în baza Decretului nr. 88 din 30
martie 1950, a obținut — grație abnegației și
devotamentului pentru profesiunea aleasă a
colaboratorilor săi — rezultate notabile in di-
recția identificării resurselor forestiere ale țării
și investigării condițiilor de creștere și dezvol-
tare a acestora.
Pe fondul frumoaselor tradiții ale multor
generații de silvicultori, axîndu-și neîntrerupt
rodnica lor activitate pe ideea de slujire fără
preget a idealului de propășire economică și
socială a țării, cercetătorii Institutului de cer-
cetări și experimentație forestieră an militat
consecvent pentru păstrarea și dezvoltarea pa-
trimoniului forestier național, în deplină con-
cordanță cu profundele transformări revoluțio-
nare ale societății românești.
Actul trecerii ireversibile a pădurilor în pa-
trimoniul statului, ca bun comun al întregului
popor, înscris în Constituția țării din 1948,
a creat premise juridice care au transformat,
din profunzime, condițiile economice și sociale
ale regimului de gospodărire a pădurilor și a
deschis cercetării silvice un nou orizont’, com-
patibil cu cerințele de dezvoltare ale noii socie-
tăți. Pe această bază, a fost posibilă pregătirea
și realizarea amenajării integrale a pădurilor
țării, fundamentarea bazei de materie primă
pentru unitățile de industrializare și prelucrare
a lemnului, trecerea la o silvicultură orientată
pe calea progresului tehnic neîntrerupt.
Prin înființarea, după 1950, a institutelor de
cercetare și proiectare tehnologică de profil
(ICEF și, respectiv, ICEIL) 8-a amplificat con-
siderabil impactul produs anterior prin etati-
zarea pădurilor; silvicultura devine ramură
distinctă a economiei naționale, integrată or-
ganic în procesul dezvoltării armonioase a vieții
economice și sociale, iar exploatarea și industria-
lizarea lemnului se constituie în subramuri
de Sine stătătoare în cadrul industriei, eu un
aport substanțial la formarea produsului soeial
și creșterea venitului național. Cercetarea știin-
țifică forestieră s-a diversificat puternic, orien-
tîndu se pe cunoașterea aprofundată a princi-
palilor indicatori care caracterizează mărimea
și structura fondului forestier, fundamentarea
științifică a măsurilor de gospodărire intensivă
a pădurilor, folosirea cît mai completă a masei
lemnoase. Concomitent, s-a trecut la asigurarea
bazei tehnico-materiale și forței de muncă
necesare, la realizarea unei rețele exterioare de
stațiuni și puncte experimentale unde s-au
testat, la scară pilot și de producție, rezultatele
cercetărilor obținute în fază de laborator.
Deosebit de fertilă pentru activitatea știin-
țifică forestieră, ca de altfel pentru întreaga
activitate economică și socială a țării noastre,
este perioada ultimelor două decenii. Conducă-
torul partidului și statului — tovarășul
Nicolae Ceaușescu a manifestat constant o
înaltă grijă și a asigurat statornic sprijin
dezvoltării științei și tehnologiei. Indicațiile
și orientările sale, stabilite cu ocazia nummm-
selor vizite și întîlniri de lucru, au oferit un larg
cimp de creație pentru toți cercetătorii și proiec-
tau ții, au dat un puternic impuls activității
științifice și tehnologice din țara noastră, anga-
jate plenar în înfăptuirea, prevederilor progra-
melor partidului.
Este relevant, de asemenea, aportul esențial
al tovarășei academician, doctor inginer Elena
Ceaușeseu, eminent om politic, savant de renume
mondial, la elaborarea concepției de organizare
pe baze noi a activității de cercetare științifică
din țara noastră, la progresul continuu al știin-
ței românești, devenită astăzi o puternică forță
materială de producție, un factor important
în opera de edificare a societății socialiste multi-
lateral dezvoltate in România.
A fost astfel posibil să se elaboreze și legife-
reze, pentru prima dată în istoria silvieulturii
românești, Programul național pentru conser-
varea și dezvoltarea fondului forestier în perioada
1976 —2010, document de importanță deosebită
care creează cadrul juridic și organizatoric op-
tim pentru înnoirea și înflorirea polivalentă a
silviculturii din țara noastră, inclusiv a cerce-
tării silvice. Concomitent, activitățile de ex-
ploatarea pădurilor, industria de prelucrare
mecanică și chimică a lemnului au cunoscut
o dezvoltare fără precedent: indicele de valori-
ficare a masei lemnoase a crescut de peste 14
ori, în 1983 față de 1950. S-au pus bazele teh-
nologiilor mecanizate și modeme în exploatările
forestiere, in raport cu condițiile dc relief, com-
poziția arboretelor și amplasarea parchetelor.
Au fost schimbate tehnologiile de lucru, meca-
nizîndu-se, practic, toate operațiunile. Genera-
lizarea preindustrializării masei lemnoase în
centre mecanizate în flux continuu, acțiune
susținută de conducerea de stat și de partid,
constituie un exemplu de salt calitativ, de tre-
cere de la vechile metode la exploatare, la teh-
nologiile moderne.
De la primul laborator de cercetări în dome-
niul lemnului, încadrat cu doi ingineri și un
chimist, s-a parcurs un drum lung, cu r ezultate
dintre cele mai valoroase. Prelucrarea, în pre-
zent, a masei lemnoase în combinate cu profil
complex, în care materia primă este valorifi-
cată integral, constituie și rezultatul activității
rodnice a cercetătorilor și proieetanților. Ca-
pacitățile modeme, tipizate la nivelele consi-
derate optim din punctul de vedere al eficienței
economice în condițiile țării noastre, au condus
la rezultate remarcabile nu numai în ceea ce
privește creșterea cantitativă a producției, dar
și în ceea ce privește trecerea la o calitate supe-
rioară a producției.
înființarea .și organizarea Ministerului Silvi-
culturii și programele speciale de măsuri, ela-
borate în spiritul orientărilor și indicațiilor
Conducerii superioare de partid și de stat,
adoptate de Consiliul Național pentru Agricul-
tură, Industrie Alimentară, Silvicultură și Gos-
podărirea Apelor, constituie jaloane semnifica-
tive ale trecerii silviculturii într un Stadiu calita-
tiv nou de amplificare și diversificare a întregii
sale activități.
Reorganizarea corespunzătoare a Ministerului
Industrializării Lemnului și Materialelor de
Construcții, ca și obiectivele din Programul
privind îmbunătățirea nivelului tehnie și calitativ
al produselor, reducerea consumului de materii
prime, de combustibil și energie și valorificarea
superioară a materiilor prime și materialelor
în perioada 1983—1985 și pînă în 1990, pun în
fața cercetării și proiectării forestiere sarcini
deosebite pentru etapa ce urmează.
în acest context, Institutul de cercetări
și amenajări silvice și Institutul de cercetare
și proiectare pentru industria lemnului se
constituie în unități cu profil complex a-
șezate pe concepția înnoitoare a integrării
cercetării cu proiectarea, învățămîntul și pro-
ducția, care dispun de o largă rețea de filiale
zonale, stațiuni de cercetare, ocoale și unități
experimentale, cu un activ de specialiști de
înaltă competență profesională, capabili să re-
zolve cele mai complicate probleme cu care este
confruntat, în prezent ea și în perspectivă, sec-
torul forestier.
în efortul de intensivizare continuă a întregii
activități din silvicultură, exploatarea masei
lemnoase și industrializarea lemnului, cele două
unități — demne vlăstare ale Institutului de
cercetare și experimentație forestieră, de acum
o jumătate de veac, își aduc cu consecvență
contribuția proprie, sub cele mai diverse căi
și forme, constituind, prin aceasta, un factor
de prim ordin în asigurarea progresului tehnic
permanent, în toate unitățile din subordinea
celor două ministere.
Bogata tematică a sesiunii științifice la care
ne referim, a atestat aportul efectiv adus de
cercetarea științifică forestieră în soluționarea
unor sarcini de mare activitate în domeniile
de activitate menționate. Totodată, a constituit
un prilej nimerit pentru colaboratorii celor două
institute de a se angaja plenar în direcția inves-
tigării operative a domeniilor noi de activitate
și aplicării imediate în producție a rezultatelor
cercetărilor întreprinse.
Importantele și valoroasele rezultate obți-
nute de-a lungul existenței, de către Institutul
de cercetări și amenajări silvice și Institu-
tul de cercetare și proiectare pentru indus-
trializarea lemnului, capacitatea tehnico-or-
ganizatorică de care se dispune și antrenarea
personalului din producție în rezolvarea' unor
teme de cercetare, dau garanție și permit să se
asigure conducerea de partid și de stat că
sarcinile ce revin silviculturii, exploatării pădu-
rilor și industrializării lemnului vor fi rezolvate
la- nivelul cerut și al încrederii ce li s-a acordat.
Marcînd 50 de uni de la înființarea primului
institut de cercetări cu profil forestier în România,
se cuvine evidențiat cu îndreptățită mîndrie,
faptul că școala românească de silvicultură s-a
afirmat ca o entitate bine definita, avînd un
drum propriu, corespunzător cu condițiile
fito geografice, sociale și economice ale țării
noastre, care și a adus o contribuție însemnată
la îmbogățirea științei silvice mondiale.
Abordarea sistemiea
a pădurii iu cercetarea
și producția forestieră*
Dr. ing. N. DONIȚĂ
Institutul dc ccrcetKrl ți amenajări
silvice
Prof. dr. doc- C- O. CHIR IȚĂ
membru corespondent al Acadîmlel
R. S. România
Prof. dr. V. STĂNESCU
Universitatea din Brașov
Studiul ecologic foarte intensiv al pădurii,
efectuat complex, cu metode moderne, mai
întîi în cadrul Programului Biologic Interna-
țional, iar apoi a programului Om — Biosferă,
a demonstrat tot mai pregnant caracterul
unitar al acestei comunități de viață și a dez-
văluit cel puțin în parte mecanismele prin care
se realizează această unitate.
Impresionantul material de date ce s-a acu-
mulat asupra structurii și proceselor din pădure,
a fluxurilor și circuitelor de materie și energie,
confirmă justețea concepției integraliste asupra
pădurii, conturată încă de Ia începutul seco-
lului nostru (M o r o z o v) și dezvoltată apoi
activ în deceniile ce au urmat (M 611 e r ,
1922, D e n g 1 e r, 1935, S u k a c i o v, 1947).
De aceea, formularea teoriei sistemelor și în-
deosebi a sistemelor deschise (Bertalanffy,
1932, 1937) a găsit printre silvicultori un teren
propice de aplicare (Lemmel, 1939, Van-
s e 1 o v , 1942). Vanselow, în contribuția
sa ,,Bazele biologice ale silviculturii”, indusă în
manualul de Biologie redactat chiar de L. V.
Bertalanffy, creatorul teoriei sistemelor,
arată că „Pădurea bogat structurată este o
adevărată comunitate de viață, o biocenoză
cu raporturi ușor de dovedit între diverse com-
ponente, straturi sociale și indivizi alcătuitori
și totalitatea indivizilor și a mediului. întregul
este într-adevăr mai mult decît părțile; noi
forțe se eliberează și devin active făcînd dintr-o
comunitate sumați vă o adevărată comunitate
de viață”. Autorul analizează întreaga structură
a pădurii — plante, animale, microorganisme
în interrelațiile lor, solul și clima arboretului
(Bestandesklima) ca rezultate ale activității
biocenozei, vorbește de integralitatea, echili-
brul și autonomia acesteia, pomenind în con-
text și de autoreglare.
Iată cum, chiar de la apariție, teoria sisteme-
lor s-a reflectat în gîndirea silvicultorilor, în
modul lor de a înțelege foarte larg și complex
pădurea.
Consolidarea și dezvoltarea acestei concepții
s-a produs prin acumularea materialului de
cercetare din ce în ce mai amplu furnizat de
cercetările din cadrul Programului Biologic
Internațional, a programului Om — Biosferă
și a altor programe locale.
Comunicare pn-zcnfată la Simpozionul ..Concepția și
metoda slstemicâ in silvlealtură.", organizat de Academia
R. S. România.
4
Teoria sistemelor stă astăzi Ia baza biologiei
și ecologiei (B o tu ar iu c, 1976). Silvicultura,
ramura economică puternic ancorată în ecolo-
gie, este implicit tributară acestei teorii, iar
silvicultorii, oriunde ar lucra — în producție,
proiectare, cercetare, învățămînt — trebuie să
cunoască atributele sistemice ale pădurii și
mai ales să acționeze în spiritul concepției sis-
temice.
în acest sens sînt necesare încă destule clari-
ficări pentru a se ajunge la un mod unitar de
înțelegere a problemelor. în referatul de față
ne vom opri asupra cîtorva aspecte, care, după
părerea noastră, necesită asemenea clarificări.
Un prim aspect asupra căruia am dori să ne
oprim este cel privind înțelegerea corectă a
noțiunii de ecosistem. Acest lucru este cu atît
mai necesar cu cît ecosistemul forestier este
obiectul de lucru al silvicultorului, iar cunoaș-
terea sa aprofundată este o condiție de bază
pentru gospodărirea și valorificarea științifică a
acestei unități.
Conform definiției, ecosistemul este unitatea
formată din biocenoză și biotop, adică dintr-un
complex organizat de populații de organisme
producătoare, consumatoare și descompună-
toare și din mediul cu care acest complex inter-
acționează.
Problema care se pune este dacă astfel definit
ecosistemul reprezintă un sistem în sensul teoriei
generale a sistemelor. Lămurirea problemei pre-
zintă importanță, deoarece în caz afirmativ
putem acționa asupra ecosistemului prin prisma
legilor formulate de teoria sistemelor, nefiind
nevoie să mai punem în evidență aceleași legi
cercetând cazul special al ecosistemului.
Fără a intra în amănuntele teoriei sistemelor
(Bertalanffy, 1968)* vom reține pentru
problema care ne interesează că prin sistem
Se înțelege un ansamblu de clemente aflate în
interacțiune. Fiecare sistem are un mediu eu
care face schimb de energie (sistem închis) sau
de energie și materie (sistem deschis). Sistemele
biologice, printre care se numără după Berta-
lanffy organismul și biocenoza, nu pot exista
decît făcînd un schimb permanent de energie și
materie cu mediul în care se află, ceea ce le
imprimă caracterul! de sisteme deschise.
Vom reține deci că după teoria sistemelor,
cuplul biocenoză — mediu constituie o unitate
♦) In escala redata In B o t nariu c, 1976.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
funcțională, ce se creează tocmai prin permanent a
extragere și redare a energiei și materiei da către
biocenoză din și în mediu.
Biocenoza nu se poate constitui decît dacă
există un mediu din care își poate asigura ener-
gia și materia necesară întreținerii proceselor
vitale din organisme, creșterii și înmulțirii
acestora, desfășurării proceselor biocenotice, în
primul rind a procesului de producere și trans-
formare a biomasei și de descompunere a mate-
riei organice moarte.
La rîndul ei biocenoza, prin însuși schimbul
pe care îl face cu mediul, modifică sensibil
însușirile inițiale ale mediului, îi conferă carac-
ter de biotop.
în ecosismele terestre, printre care se numără
și cele forestiere, în urma îndelungatei influențe
a biocenozelor (și altor factori pedogenetici)
se formează solul. Prin modificarea regimului
hidro te rm ic al aerului, ca rezultat al influenței
producătorilor, ia naștere și o Climă specială
(microclima sau ecoclima).
Ținînd seama de aceste modificări importante
în structura mediului cuprins în ecosistem,
Stănescu și Tîrziu (1974) șî Stâ-
ne seu (1981) consideră că ecosistemul în
ansamblu, cuprinzînd biocenoza și biotopul
(mediul intern sau stațiunea folosită și modifi-
cată de biocenoză) reprezintă un sistem ciber-
netic deschis, care realizează schimburi perma-
nente de materie și energie cu mediul exterior,
în această accepțiune ecosistemele forestiere
sint sisteme asociative combinate, funcționînd
pe principiile comune tuturor sistemelor des-
chise. Ele cuprind în sistem o parte din mediu
— cel intern —, dar fac totuși un schimb per-
manent de materie și energie cu mediul extern.
Concepția lărgită privind schimburile de ma-
terie și energie ale ecosistemelor, atît între bio-
cenoză și mediul intern, cît și între acestea
și mediul extern — a cărui importanța princi-
pală și decisivă, ca și aceea a mediului intern
edafic, pentru existența ecosistemului este pu-
ternic subliniată —, este consecvent definită
și în lucrările elaborate de 0 h i r i ț ă, începînd
chiar cu aceea prezentată la acest simpozion.
Important pentru silvicultură este faptul că
numai studiul corelat al biocenozei și biotopului
permite înțelegerea cauzală a structurii și func-
țiilor sistemului bobgic Bupraindividual, găsi-
rea de procedee adecvate de folosire și dirijare
a acestei unități naturale, ecosistemul forestier.
Numai abordarea de pe aceste poziții a valori-
ficării multipl br funcții sociale utile ale eco-
sistemelor forestiere poate asigura conserva-
rea și perpetuarea lor. Cercetarea forestieră din
ultimele decenii s-a axat din ce în ce mai mult
pe acest concept, iir silvicultura practică trece
treptat spre tehnologii fundamentate pe cunoaș-
terea însușirilor ecosistemice ale pădurii. Con-
turarea tipurilor do ecosisteme forestiere, carac-
terizarea lor complexă sub raportul structurii
și funcțiilor biocenozei, a însușirilor biotopului
și a interrelațiilor biocenoză — biotop consti-
tuie o premisă importantă pentru accentuarea
laturii ecologice a silviculturii.
Fig. 1. BaporturI intre biocenoză, mediul intern șl macro-
medlul ecosistemului.
Belevînd deosebita utilitate a conceptului de
ecosistem pentru teoria și practica silvică, tre-
buie atrasă totodată atenția asupra citorva deose-
biri esențiale care există între mediu și biocenoză.
Mediul este constituit, în Cea mai mare
parte, din elemente abiotice, pe cînd biocenoza
din elemente biotice. Elementele fiind radical
deosebite se impune folosirea de metode speci-
fice în cercetarea lor și în utilizarea practică
Mediul, sau cel puțin o parte din el, are ca-
racter primar și mai permanent, puțind exista
atît înainte de formarea biocenozei, cît și după
dispariția acesteia. însușirile mediului sînt de-
terminante pentru natura biocenozei, deoarece
intrarea (input-ul) de materie și energie în bio-
cenoză, esențială pentru existența ei, se face
din mediu și depinde de caracteristicile-acestuia.
Biocenoza are caracter secundar deoacere se
poate forma numai în cadrul unui mediu pre-
existent, iar natura ei depinde de însușirile me-
diului, de calitatea și cantitatea de materie și
energie disponibile în acel mediu. Condiționarea
biocenozei de către mediu nu este însă abso-
lută, datorită unei însușiri importante, care nu
trebuie pierdută din vedere. Bertalanffy
(1968) arată că orice sistem deschis se caracte-
rizează printr-un anumit grad de nedeterminare
(improbabilitate). Nedeterminarea rezultă din
raporturile aleatorii ce se creează în sistem și
REVISTA PĂDURILOR * Anul 9? * 19M * I
5
care pot avea ca efect aceeași stare finală a
sistemului^ chiar dacă condițiile inițiale de la
care s-a pornit, deci și cele de mediu, au fost
diferite. Acest fenomen, denumit de Bertalanf-
fy „eoMfinalitate”, constituie un important pi-
lon în eșafodajul teoriei sistemelor deschise.
După, Bertaianffy caracterul de nedetermi-
nare al sistemelor deschise le asigură posibili-
tatea unei continue adecvărilamediul fluctuant,
unei autoreglări în concordați cu stările succe-
sive ale acestuia. Gradul de nedeterminare
crește o dată cu gradul de organizare al siste-
mului. Aceasta înseamnă ca în ecosistemul fo-
restier, care, după cum se știe, are dintre eco-
sistemele terestre organizarea cea mai compli-
cată, gradul de nedeterminare trebuie să fie
foarte înalt. Pentru silvicultor rezultă de aici
serioase dificultăți în prognozarea rezultatelor
pe care le pot avea intervențiile sale în ecosistem,
indiferent dacă se aplică la biocenoză sau la
mediu. Numai experimentul sau o foarte atentă
modelare poate stabili reacția concretă a eco-
sistemului forestier la intervențiile gospodărești.
Caracterul secundar al biocenozei în raport cu
mediul devine mai puțin pregnant pe măsură ce
în biocenoză se dezvoltă rețeaua de legături
între populațiile de organisme, și începe trans-
formarea activă a mediului, în bir top. Acest
mediu „intern’’ (micromediu) constituie un
tampon care atenuează într-o măsură apreciabilă
variațiile macromediului și creează deci o anu-
mită autonomie (niciodată însă deplină) a eco-
sistemului față de mediu. Importanța mediului
intern pentru perpetuarea structurii, a func-
țiilor, a capacității de producție a biocenozei,
trebuie mereu relevată, deoarece formarea lui
se întinde pe perioade lungi de timp, dar dis-
trugerea prin măsuri nechibzuite se poate pro-
duce în eîțiva ani. în silvicultură folosirea, tra-
tamentelor intensive, iu special a grădinări-
tului, reprezintă calea de conservare a acestui
mediu și deci de asigurare a stabilității bioce-
nozei și ecosistemului de pădure.
Modificarea mediului intern sub acțiunea
biocenozei, în paralel cu autoorgauizarea ei,
subliniază odată în plus unitatea funcțională a
ecosistemului și sugerează și o altă abordare
posibilă a acestei unități complexe din punctul
de vedere al teoriei sistemelor. Dacă luăm ca
model ecosistemul forestier ecuatorial, în care
aproape toate circuitele materiale sînt închise,
se poate considera că ecosistemul se apropie de
un sistem închis ale cărui legături cu macro-
mediul (mediul extern) se limitează doar la
schimburi de energie. Acest model nu este însă
pe deplin aplicabil ecosistemelor forestiere tem-
perate. Acestea, cel puțin din punct de vedere al
Circuitului apei, nu sînt izolăte de restul me-
diului.
în orice caz, tendința pronunțată de autono-
mizare care se evidențiază mai ales în cazul
ecosistemelor forestiere, ecosisteme cu cea mai
dezvoltată organizare, arată că aceste unități au
tendința de a evolua pe linia formării de sisteme
închise.
Trecînd la discutarea unor însușiri sistemice
ale ecosistemului forestier, ne vom referi la
cîteva aspecte privind integralitatea, autore-
glarea, echilibrul și stabilitatea acestuia.
După cum se șt ie, în sistemele supraindivi-
duale, integralitatea, adică însușirea de întreg
unitar, nu este atît de pronunțată ca în cazul
sistemelor biologice individuale. Se poate vorbi
chiar de un grad de libertate destul de mare
al unor componente și chiar părți struc-
turale. Astfel, straturile fitocenotice (de arbori,
arbuști, ierburi) pot realiza combinații destul
de diferite, nefiind deci strict intercondițio-
nate. Modificarea unor componente bioceno-
tice, îndeosebi a celor însoțitoare, nu conduce în
toate cazurile la modificarea tuturor compo-
nentelor, deci și a întregului. Aceasta arată că
biocenoza și ecosistemul forestier au capacitate
de a suporta pînă la un. anumit grad modificări
de structură fără a-și pierde caracterul specific.
Se explică astfel capacitatea de autorefacere
după impacturi — și îndeosebi după impactul
uman. Important este ca pentru fiecare tip de
ecosistem să se cunoască suportanța biocenozei,
iar acțiunile de gospodărire să nu provoace
modificări care să depășească această supor-
tanță.
Caracterul de întreg unitar al biocenozei, ca
și al ecosistemului, impune abordarea lor de pe
o poziție integrabstă, atît în cercetare, cît și în
practică. Aceasta înseamnă cunoașterea apro-
fundată în primul rînd a relațiilor din bioce-
noză și dintre biocenoză și mediu, deoarece pe
acestea se întemeiază integralitatea biocenozei
și a ecosistemului. Cu cît vor fi evidențiate
mai multe din relațiile esențiale ce țin laolaltă
elementele constituente ale acestor unități, cu
atît va putea spori eficiența măsurilor de valo-
rificare și conservare a ecosistemelor forestiere.
Este insă de subliniat că relațiile trebuie cunos-
cute atît sub aspect cantitativ, cît și calitativ.
Abordarea strict cantitativă a acestor raporturi
(de exemplu, numai din punctul de vedere al
fluxului de energie sau a transferului de mate-
rie), negii jind u-se aspectele calitative, nu este
în măsură să satisfacă nevoile unei cunoașteri
care să servească practica.
Existența proceselor de autoreglare, care,
contribuie atît la edificarea, cît și Ia menține-
rea biocenozei și a ecosistemului întreg într-o
stare dinamic — staționară, este incontestabilă
și general admisa. Părerile sînt însă destul dc
diferite în ce privește modul de desfășurare a
acestor procese. Ceea ce trebuie subliniat în
legătură ca aceasta este poziția clară a crea-
torului teoriei sistemelor, care consideră căauto-
reglarea în sistemele deschise se realizează îndeo-
figyiȘȚA PĂDURILOR * Anul 99 * 19Ș4 * ^r. I
sebi prin interacțiunea părților, care nu trebuie
să fie neapărat de tipul conexiunii inverse
(feeclback). După 'Bertalanffy (1968) co-
nexiunile inverse constituie o clasă specială de
relații, care apar abia în faza de reglare „se-
cundară”, bazată pe structuri evoluate. într-
adevăr, analiza atentă atît a relațiilor bioceno-
tice, cît mai ales a celor dintre biocenoză și
biotop, arată că multe dintre ele au caracter de
interacțiune directă. Așa sînt, de exemplu,
multe din relațiile plantelor cu factorii ecologici
(absorbția luminii, folosirea căldurii, efectul
vîntului etc.), unele relații dintre plante (eli-
minarea naturală), unele raporturi trofice de
parazitare ș.a. Alte raporturi îmbracă însă într-
adevăr caracterul de conexiune inversă — așa
sînt raporturile trofice prădător — pradă. Este
deci necesar să admitem că în biocenoză și
ecosistem raporturile sînt de diferite categorii
și, cunoscînd esența fiecăruia, să știm să acțio-
năm conform naturii lor.
Caracteristica esențială a sistemelor deschise
relevată de Bertalanffy încă din 1942 este echi-
librul lor fluent sau dinamic (Fliessgleichge-
wicht). Aspectul pe care vrem să-1 supunem
discuției este în ce măsură acest termen atît de
mult folosit în ultimul timp exprimă corect
esența lucrurilor.
Fără a intra în amănunte vom reaminti că
prin „Flicssgleichgewicht” Bertalanffy înțe-
lege starea în care sistemul deschis își păstrează
o anumită structură constantă în ciuda proce-
selor ireversibile continue de intrare și ieșire
de energie și materie în și din sistem, de naștere
și pieire a componentelor. S t u g r e n (1982)
arată că această stare de fapt este un non-echi-
libru și că este mai corect să fie denumită stare
staționară. Termenul englez „steady state” are
același sens. Termenul de echilibru exprimă mai
corect raportul dintre biocenoză și mediu în
cadrul ecosistemului. în cazul cînd într-un me-
diu dat biocenoza se află în stare staționară, se
poate considera că aceasta este starea în care
biocenoza se află în echilibru cu mediul.
Stabilitatea ecosistemelor forestiere este o
caracteristică foarte importantă din punct de
vedere practic. Din discuțiile, destul de ample,
privind stabilitatea, a reieșit că aceasta poate
fi condiționată atît biotopic, cît și biocenotic.
Stabilitate condiționată biotopic se realizează
în cazul unor biocenoze structural simple și cu
grad de organizare mai redus în biotopuri
extreme sub raportul regimului unuia sau cîtor-
va factori ecologici. Această stabilitate este asi-
gurată prin specializarea înaintată a puținelor
populații care pot viețui în biotopurile respective
și prin puternicul efect de baraj pe care-1 au
factorii ecologici ai biotopului pentru alte popu-
lații. Cazul cel mai cunoscut este cel al pinetelor
de pe nisipuri sau stîncării, al aninișurilor de
mlaștină ete. Stabilitatea condiționată bioce-
notic se realizează în ecosisteme cu grad înalt
de organizare, ceea ce nu implică neapărat un
număr mare de componente, ci mai ales Un
număr ridicat de legături între componente și
o rețea puternic ramificată de relații. Exemplul
clasic, frecvent citat, sînt ecosistemele fores-
tiere ecuatoriale. Nu trebuie uitat însă că sta-
bilitatea aceastor ecosisteme este asigurată în
parte și prin circuitele aproape închise ale sub-
stanțelor ce se realizează în interrelațiile dintre
biocenoză și biotop.
Este necesar să se facă distincție între stabi-
litatea naturală a ecosistemelor forestiere și
stabilitatea lor la impactul uman. Practica
ultimelor două secole a arătat, de exemplu, că
ecosistemele ecuatoriale, natural foarte stabile,
s-au dovedit foarte vulnerabile la impactul
uman tocmai datorită gradului lor înalt de
organizare. O singură exploatare rasă, care eli-
mină total zeci de organisme strict adaptate
la mediul special al acestor păduri, distrugînd
astfel rețeaua de relații și implicit de reglaje
fine și care provoacă distrugerea circuitului
închis de substanțe minerale specific pădurilor
respective, are ca efect dezagregarea ecosiste-
mului forestier ecuatorial și imposibilitatea re-
facerii lui în structura inițială.
Dar și ecosistemele din regiunile temperate,
deși au un grad de organizare mai redus, sînt
destul de vulnerabile în cazul cînd intervențiile
șilvicuturale nu țin seama de raporturile și pro-
cesele eeosistemice. Nu trebuie decît să ne gîn-
dim la modificările structurale provocate de
practica tăierilor combinate în șleaurile și cver-
ceto — cărpinetele noastre, de reducerea îngri-
jorătoare a proporției bradului prin tăierile cu
caracter prea deschis aplicat în amestecuri, de
tendința de dezagregare a ecosistemelor de mo-
lidișuri în urma amplasării necorespunzătoare a
tăierilor și a vătămărilor provocate de exploa-
tări și de vi nat, pentru a constata vulnerabili-
tatea ecosistemelor noastre forestiere, care totuși
de-a lungul ultimului mileniu s-au dovedit
foarte stabile și capabile de autorefacere.
în concluzie, dorim să subliniem importanța
abordării sistemice corecte a pădurii ca unitate
naturală, dar și ca obiect al silviculturii, nece-
sitatea de a dezvolta în continuare bazele teo-
retice și aplicațiile practice ce rezultă din această
abordare. Ecologia modernă se fundamentează
pe conceptul de ecosistem, iar silvicultura, ca
ecologie aplicată, nu se poate dezvolta decît
tot- pornind de la acest concept, corect înțeles și
mai ales corect folosit în cercetare și practică.
BIBLIOGRAFIE
Bertalanlly, L. von, 1932 — Theorctische Biologie.
Berlin; 1937 — Das Geftige des Lebens, Leipzig. Berlin;
1942 — Theoretische Biologie, Borntr:iger, Berlin; 1968 —
General System Theorg, Braziller, New York.
BPWSTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr, 1
7
Botnarluc, 1604: Rev. de Filozofie, 3; 1067 — Prin-
cipii de biologie generală, Ed. Acad- R P R-, București;
1876 — Concepția ți metoda sistemică in biologie. Edit. Aca-
demiei R-S.R-, București.
Chlrlță, C- șl col., 1977 ; Sla/iuni forestiere. Edit- Acade-
miei R.S.R., București.
D engler,A., 1935 : Waldbau auf Okologiecher Grundlage,
Springer, Berlin.
D o n 1 ț ă, N. și col. 1977 ; Ecologie Forestieră. Edit- Ceres,
București.
L emm el, H., 1939 ; Ele Organismusidee in MOllers Dauer-
toaldgedanken, Berlin.
M6 11 er, A ., 1922 ; Der Dauermaldgedanke, Berlin.
M o r o z o v, G-, 1952 ; Studiul pădurii. Edit. de Stat pentru
Literatură Științifică, București.
O d u m , E., 1959 : Fundamentala of Ecology, Saunders,
Philadelphia — London — Toronto-
St ă n es cu, V., Tlrziu, D ., 1974 ; Revista Pădurilor,
nr- 4.
Stănescu, V., 1981: Pădurea — cea mai complexă
comunitate de oiaji vegetală ți animală ți de condiții naturale
de olală, In ,,Pădurile Rominiei", Edit. Academici R-S.R.,
București.
Stugren, B., 1965: Ecologie generală, Ed- Didactică
și pedagogică. București; 1982 — Parele ecologiei generale,
Edit. Științifică și Enciclopedică București.
Sukaclov, V., 1947: Tub. Sbornik pasa. Vel. Okt.
Rev. II, Izd- Akad. Nauk SSSR, Moskva.
Vanselow, K-, 1942 : Handbuch der Biologie VITt,
Athenaion, Potsdamm.
Systemlc approaeh oi iha forturi In forest reseaith and produetlon
The concept of system-ecosystem in modern ecology is analysed In detail- Defining the ecosystem as indestructible
unity hetween biocenosis and biotope, the authors alșo emphasize the importance of matlcr and energy exchangc of the
ecosystem with the environment.
Among the systemic'Jeaturcs of the ecosystem the authors discuss intcgrality, sclf-rcgulation, equilibriuin andsta-
bility. They particularly stress the notion of fluent or dynamic equilibrium (Fllessglcigewicht). The importance of the
systemlc approaeh of the forest as natural unity and object of forestry, as well as the neecssity of a further development
of the thepretlcal boses and practicai applications resulting from the systemlc approaeh of tlie forest are underlîncd.
Recenzie
DARIE PARAȘGAN, MARIUS DANC1U: Morfologia șl
fiziologia plantelor lemnoase, en elemente de taxonomic
vegetală. Edit. Ceres, București, 1983, 363 pag., 373 figuri.
Lucrarea tratează, intr-un concept unitar dc asociere sinte-
tică, problemele de bază privind structura anatomică și mor-
fologică a plantelor, Întregul complex de procese biologice
funcționale definite In sfera fiziologiei plantelor, taxonomia
componențelor ecosistemelor terestre tntr-o ordonare evolutivă
reușită, o mare importanță acordlndu-se plantelor lemnoase
șl ierboase din cenozelc silvestre.
în partea I a lucrării se prezintă organizarea structurală a
plantelor, Inceplnd cu structura și funcțiunile celulei, urmtnd
apoi organizarea țesuturilor, structura organelor vegetative
și întinai structura organelor generative și Înmulțirea plantelor.
De remarcat claritatea descrierii structurilor celulare cu
Informații din cele mal noi lucrări de specialitate și precizări
de mare acuratețe cu privire la deosebirile dintre celula vege-
tală șl celula animală, ceea ce se Inttlnește extrem de rar in
acest gen de lucrări. De asemenea, se aduc numeroase contri-
buții originale in descrierea organelor generative la arbori,
și mai ales in ce privește funcțiile acestora și mecanismele
implicate In procesele de înmulțire.
Partea a Il-a a lucrării este consacrată fiziologiei arbo-
rilor, cu țlemente de fiziologie vegetativă, avlnd următoarea
structură: fiziologia celulei vegetale, regimul de apă al plan-
telor lemnoase, nutriția minerală o plantelor lemnoase, asimi-
larea carbonului de către plantele lemnoase, transformarea
și circulația substanțelor organice in plantele lemnoase, res-
pirația plantelor lemnoase, creșterea plantelor lemnoase,
dezvoltarea plantelor lemnoase.
Este de reținut tratarea competentă și sobră a proceselor
fiziologice fundamentale caracteristice arborilor și plantelor
lemnoase in general, cu argumentări șl date științifice supuse
unei filtrări riguroase. De asemenea, subliniem explicitatea și
concepția modernă a mecanismului fotosintezei prin interpre-
tarea corectă a reacției Hill (faza de lumină) și a reacției
Blackmann (faza de întuneric sau termo-chimică enzhnatică).
Informațiile științifice bine ilustrate, privind creșterea arbo-
rilor, fiziologia formării florilor, fiziologia fruclificațlci arbo-
rilor etc., slnt de importanță, inedită, în bună parte, atltsub
raport teoretic cit și practic.
în. partea a IlI-a, dedicată sistematicii plantelor, după
prezentarea noțiunilor de bază de ordin taxonomic se trece
la descrierea plantelor pe cele patru etape ale evoluției aces-
tora, pe încrengături, clase, subclase și ordine, in ciclul cunos-
cut de la virusuri Ja angiosperme.
Opțiunea pentru o sinteză strlnsă și în concept modern de
prezentare a Întregului tablou nl celor mai reprezentativi
taxoni ai regimului vegetal este cu totul remarcabilă, oferind
specialiștilor o cale deosebit dc accesibilă și cuprinzătoare de
Informare, înțelegere șl cunoaștere a componentelor floristice
reprezentative pentru ecosistemele terestre și ecosistemele de
pădure.
Lucrarea lu ansamblu este un conspect cu caracter enciclo-
pedic In domeniul biologiei vegetale .și cu precădere in dome-
niul biologici arborilor, într-o tratare unitară, clară, cu argu-
mentare șitilnțifică de ținută profesională, cu contribuții
originale de concepții, interpretare și dale faptice din cerce-
tări proprii.
Apreciem ca un succes remarcabil, apariția acestei lucrări
științifice românești inedite In Editura Cercs, ca fond șl
formă dc prezentare, dar mai ales ca utilitate pentru specialiștii
din silvicultură, agricultură, biologie și din nlte domenii
înrudite.
Pentru autori, această prestigioasă lucrare reprezintă Încă
0 confirmare a competenței profesionale, experienței, efortu-
rilor și pasiunii dedicate dezvoltării științei românești autentice
Dr. ing, I, Catrlna
§
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr, 4
Propuneri de metodologie
privind evaluarea economica
a funcției hidrologice
a pădurilor
Prof. dr. doc. N. N.
CONSTANT INE SGU
Membru corespondent al Academiei
R.S.România
Lcct. dr. C. POPESCU
Lcct. univ. M. COSEA
Academia de studii economice
Oxf. 11G.1
Potrivit cercetărilor întreprinse in țara noastră ți in alte
țări, sintetizate In tratate recente (Giurgiu, 1982;
L e 1 b un d gu t, 1975; Mun t e a n u , 1975 ș.a.), conținu-
tul funcției hidrologice a pădurii este asigurat de ansamblul
următoarelor efecte: a) diminuează cantitatea de apă eo se
scurge la suprafața solului prin reținerea unei părți din apele
precipitațiilor In coroana și trunchiul arborilor și, ca urmare,
a infiltrației mai puternice a apei In solul forestier. In raport
cu celelalte categorii dc soluri; b) reduce viteza scurgerilor
de apă Ia suprafața terenului, care In pădure este de clteva
ori mai mică față de cea de pe terenurile agricole ; c) sporește
volumul de apă trecută In subteran ca urmarea proceselor dc
Infiltrare mai accentuate In solul forestier; d) mărește In
general, debitul mediu anual al rlurilor; e) reduce debilele
maxime ale viiturilor, determinate de ploile torențiale și
mărește debitul de etloj; f) micșorează evaporarea totală a apel
pe scama scăderii temperaturii aerului, vitezei vlnturitor, ridi-
cării umidității aerului etc.
I.	PROBLEMA STRUCTURALĂ A FUNCȚIEI HIDROLO-
GICE A PĂDURII
Această problemă ar putea fi sistematizată in felul urină"
tor:
1.	Contribuția la funcționarea castelului natural do ape,
la scară națională șl locală.
1.1.	Cantitativ. în apele dc suprafață!
1.1.1.	reglarea debitului anual al rlurilor;
— concură la stabilitatea sezonieră a debitelor.
—	reduce debitele maxime ale viiturilor provocate de ploile
torențiale;
—	micșorează volumul de apă scursă la suprafața solului;
—	consumul dc apă al pădurii și bilanțul dintre ce ia și ce
oferă balanței hidrologice.
1.1.2.	poate, corija eventuale destabilizări rezulttnd din ac/iunca
umană In funcționarea rețelei hidrografice.
în apele subterane mărește cantitatea de apă trecută
sistematic In straturile inferioare ale solului, contribuind la
reglarea cantității dc apă in subteran.
1.2.	Calitativ : protejarea filtrului natural de puri-
ficare a apelor din circuitul natural.
2.	Implicații asupra climatului
2.1,	moderează temperaturile excesive din procesul dc
evaporare și circulație a apei;
2.2.	reglează regimul dc umiditate al atmosferei din zonă.
3.	Implicații asupra calității solului
3.1.	atenuează procesul de eroziune al solului prin redu-
cerea vitezei dc scurgere a apei de suprafață;
3.2.	fixează versanții și terenurile alunecătoare;
3.3.	atenuează procesul de spălare și sărăcire a solului de
substanțe nutritive ca urmare a prevenirii formării
torențiior.
4.	Implicații ale funcției hidrologice a pădurii asupra dife-
ritelor ramuri economice
4.1.	în domeniul agriculturii:
—	asigură menținerea debitului de apă necesar irigațiilor;
—	asigură menținerea fertilității și calităților bio-slruclu-
rale ale soiului;
—	asigură debitul dc apă și calitatea corespunzătoare
necesare sectorului zootehnic;
—	oferă posibilitatea existenței și Întreținerii unor supra-
fețe de pășuni naturale ;
4.2.	In domeniul energeticii; contribuie la asigurarea
menținerii nivelului normal și constant al debitului
lacurilor de acumulare și al riurilor amenajate hidro-
tehnic ;
4.3.	în domeniul transporturilor, contribuie Ia asigurarea
nivelului și constanței debitului arterelor de transport
fluvial.
4,4.	în domeniul ocrotirii sănătății, favorizează purifi-
carea naturală a surselor de apă șl formarea de iz-
voare de apă minerală avtnd implicații directe asupra
stării sănătății populației.
5.	Funcția hidrologică In contextul celorlalte funcții ale
pădurii
5.1.	Funcția hidrologică condiționează existența și mani-
festarea celorlalte funcții prin aceea că asigură pre-
misele reproducției naturale a pădurii.
5.2.	Prin efectele sale directe și indirecte funcția hidrolo-
gică potențează toate celelalte funcții: funcția de
producție, funcția antierozionaiă, funcția climatică,
funcția sanitar-rccreativă.
5.3.	Proporția tn care funcția hidrologică sc implică tn
celelalte funcții este tn raport de : mărimea suprafeței
Împădurite, structura pe soiuri de arbori și poziția
zonală.
II.	EVALUAREA ECONOMICĂ A EXERCITĂRII FUNCȚIEI
hidrologice de către vădi re
Așa cum s-a putut observa din analiza făcută In capitulu’
anterior, cantifiearea economică a efectelor realizărilor func-
ției hidrologice a pădurilor nu a constituit O preocupare
majoră in rîndurile specialiștilor deși au existat cerce-
tări (Papanec, 1978; Turchevici, 1977 ș.a. pre-
zentate și In literatura noastră de specialitate (Mii eseu,
Al e x r, 1982). Situația se explică atlt prin complexitatea
deosebită a problemelor cit șl prin dificultățile de cantificare
a valorii economice a rezultatelor unei funcții In care pre-
zența elementelor naturale este și foarte marc și extrem de
variată. în plus, dificultății? au izVOrit și din faptul că nu au
fost Înțelese suficient de corect teoria valorii muncii șl
rolul factorilor naturali tn procesul reproducției lărgite, cu
atlt mai mult in condițiile socialismului elnd resursele aparțin
celor ce muncise iar In gospodărirea lor trebuie asigurată o
eficacitate economică optimă pentru ca rezultatele dobindite
ti poată servi poporului Intr-o măsură maximă.
Evaluarea efectelor realizării funcției hidrologice a pădurii
presupune, intr-un anumit sens, o analiză efort-ctcct. In
unele cazuri cost-bcneficiu, a întregii problematici care deri-
vă din structura funcției.
Ținlnd scama de complexitatea acestei funcții, in cele ce
urmează vom Încerca să determinăm criteriile și principiile
de cantificare a eforturilor și efectelor economice corespun-
zătoare. Va fi necesar, de asemenea, să se țină seama că func-
ția hidrologică a pădurii determină efecte economice cu un
mare grad dc propagare și că, de asemenea,' unele efecte
economice ale acestei funcții sc impun atenției chiar și atunci
cînd nu se realizează anumite componente ale ei. Neîndoios,
ținlnd seama dc faptul că pădurea trebuie considerată ca un
organism viu iar funcția hidrologică ca un atribut al acestui
organism ce-și desfășoară existența In timp, factorul timp
trebuie luat și el in considerare atît atunci cînd este vorba
de cheltuieli, cît și atunci cînd sc stabilesc efectele utile.
Pentru expunerea mai sistematică a lucrurilor, calculele de
actualizare vor fi introduse In partea finală a cercetării.
A.	PREȚUL PRODUCȚIEI DE APĂ REZULTATE DIN
REALIZAREA FUNCȚIEI HIDROLOGICE A PĂDURII
n) Prețul producției de apă
1.	în rezolvarea sarcinii care ne stă In față o problemă
centrală care sc impune a fi rezolvată corespunzător și Înca-
drată Inlr-tm sistem informațional adecvat este aceea a
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 ★ 1984 * Nr, ț
9
stabilirii a ceea ce s-ar putea numi „producția totală de apă”
șl „costul total al pădurii” pe o perioadă de timp care să
țină seama de esența speciilor și ciclul reînnoirii pădurii.
Considerăm că producția totală de apă a pădurii ar putea
fi determinată prin luarea In considerare a următoarelor
elemente;
a)	Debitul anual total al izvoarelor din zona Influențată
de pădure șl care a fost luată in considerare. Deci :
i-i
unde 1 i reprezintă cantitatea de apă provenită de la fiecare
izvor.
6)	Volumul anual al apel prelinse la suprafață șl scursă
prin torențl. Deci:
VSAT
c)	Volumul estimat al apei evaporate anual de pădure in
cunul biologiei sale. Deci:
VjB
d)	Soldul anual al volumului dc apă freatică din zona
influențată de suprafața forestieră luată in considerare.
Deci:
± SAF
Prin Însumarea acestor elemente de bază (la care eventual
ar mai putea fi adăugate șl altele pe care le notăm cu X^
cum ar fi, spre exemplu, consumul propriu de apă al pădurii
necesitat de realizarea funcției de producție) se obține pro-
ducția anuală totală de apa asigurată de pădure (Qtap)-
Prin urmare:
Qtap = A + Ksar 4- VAg ± Nxf 4-
2.	Odată determinată producția totală de apă, problema
care se pune este aceea de a calcula costul total al pădurii
considerată pe o perioadă de timp care să țină seama de
esența speciilor și ciclul reînnoirii pădurii.
Dacă notăm cu CTP costul total al pădurii pe perioada
de timp luată In considerare (N) și cu Ycf partea din costurile
totale ale pădurii aferentă celorlalte funcții ale acesteia,
atunci costul anual al realizării funcției hidrologice a pădurii
Caph sc determină prin relația :
_ (i — Ycf)Ctp
=„----------------------
Evident, realizarea in bune condițiuni a funcției hidrolo-
gice a pădurii presupune, nu o dată, și realizarea unor ame-
najări inclusiv hidrotehnice In acest scop.
In acest caz, la castul anual al exercitării de către pădure a
funcției el hidrologice trebuie adăugită amortizarea acestor
lucrări. Drept urmire, calcului va ține seama de volumul
valoric al lucrărilor hidrologice efectuate in pădure in vederea
exercitării de către aceasta In condiții nornnlc a funcției
sale hidrologice (VHP) ți de numărul de ani in care acestea
se vor afla in exploatare. In consecință, costul total anual al
exercitării funcției hidrologice va fi* :
(1 -YCP) + s Ylhpi
—	î^l
Gtafh^ -----------------v----------------
*) Desigur, s-ar putea lua In considerare ți un coeficient
din costul pămtntului ocupat de pădure, cost obținut prin
actualizarea unei rente funciare. Nu introducem acum și
acest element pentru a nu complica prea mult formula de
calcul.
Gunosclnd producția totală anuală de apă asigurată de
pădure și costul mediu al exercitării dc către pădure a func-
ției sale hidrologice se determină costul mediu anual al unui
m3 de apă cu ajutorul relației:
Qtap
înlocuirea numărătorului și numitorului cu expresiile lor
din relațiile de calcul conduce la următoarea formulă desfă-
șurată :
■ "
(1 — Ycp)- U CTPt + S VLUPi
_	i—1
CAAP = ---------------------------
.----------------------------------------=■ lei/m’ de apă
M
D( + Vsat + ^as i Sap
3.	Ținlnd seama că In procesul activității economice pro-
ductive __și producția de apă In sensul pe care i l-am dat
in prezenta lucrare este o activitate productivă — se creează
și un venit net, este necesar carealizarea funcției hidrologice
a pădurii să fie cuantificată nu doar prin cost, ci să cuprindă
și un coeficient de eficiență economică (Ka).
Necesitatea indicelui dc eficiență derivă din faptul că
gospodărirea fn domeniul silviculturii trebuie să asigure
neapărat mijloacele apte a permite rezolvarea in condiții
normale șl dorite a funcției hidrologice a pădurii. în acest
sens. Intr-o economie națională ca cea românească ce dispune
de o Înzestrare cu apă sub media europeană, dar cu o nevoie
de apă In creștere vertiginoasă, asigurarea eficienței economice
a realizării funcției hidrologice apare ca o necesitate de bază
a înfăptuirii unor condiții sine qua non ale reproducției
socialiste a produsului social.
în ceea ce privește judecarea dimensiunilor pe care ar
urma să le aibă coeficientul de eficiență, considerăm că tre-
buie acordată atenție situației că in mod practic 1n economia
națională, In cea mai mare parte, apa reprezintă un mijloc
de producție (Industrie, agricultură, construcții, transporturi
ctc.). Drept urmare. In procesul dc formare a prețului apei,
structura trebuie să fie asemănătoare cu cea a prețului de
producție (producătorului). Așadar, prețul de producție al
apei va fi:
Ppa = Ca ap ‘ Qtap + caap ' K»
Desigur, eficiența ar putea fi pusă in dependență și dc
totalul fondurilor avansate in defalcarea cuvenită pentru
funcția hidrologică (FaPh)- Aceasta Înseamnă că formula
ar fi:
Ppa — gaap ■ Qtap + Faph '
B.	EVALUAREA ALTOR EFECTE ECONOMICE GENERATE
DE REALIZAREA FUNCȚIEI HIDROLOGICE A PĂDURII
Am arătat la începutul acestei lucrări că efectele econo-
mice ale realizării funcției hidrologice a pădurii nu pot fi
limitate Ia ceea ce am numit producția de apă. Dc aceea,
In cele ce urmează. ne vom opri asupra citorva alte efecte
cum sînt: influențele In domeniul regimului apelor și ate-
nuării caracterului torențial al lor; influența asupra recoltei;
inlluențele prin atenuarea sau evitarea deficitelor dc apă
In hidrocentrale șî sistemele de irigații; influențele prin
contribuția la protejarea solului împotriva eroziunii eoliene
șî hidraulice.
1.	Influențele asupra regimului apelor și a atenuării carac-
terului torențial ailor (E^/). Gantilicarca efectelor econo-
mice importante pe circ Ic implică funcția hidrologică a
pădurii în sensul atenuării sau evitării unor neajunsuri cau-
zate de inundații se poate realiza prin luarea In considerare
a pierderilor economice produse intr-o anumită zonă sau bazin
prin inundații (care ar fi putut fi evitate sau micșorate printr-o
10
REVțȘTA FĂDVRJLOIț * Anul 99 * 1994 * Nr, ]
mai hună politică forestieră, orientată In direcția prevenirii
atenuării sau eliminării caracterului torențial al apelor gene-
ratoare dc inundații. Analizarea aprofundată a cauzelor și
modului de desfășurare a inundațiilor din 1670 ți 1975 din
România ar, utea oferi In această privință un material valo-
ros pentru rspcctul pe care îl examinăm. Notăm efectele
economice ai acestei laturi ale exercitării funcției hidrologice
a pădurii In legătură cu inundațiile prin:
EAI
Datele necesare evaluării acestor efecte pe care le are
pădurea în lupta Împotriva inundațiilor se pot lua prin defal-
carea corespunzătoare a pierderilor provocate dc inundații
In bunuri materiale, producție etc. In zonele In care supra-
fața forestieră, datorită lipsei sau stării precare In care a
fost adusă, nu și-a putut exercita deloc sau complet aspectul
la care a fost adusă, nu și-a putut exercita deloc sau complet
aspectul la care nc-am referit al funcției hidrologice.
In linii mari:
eai “ emd + Qp + L + Gr + ebp
unde:
Bjjfo = valoarea bunurilor materiale distruse din cauză
că pădurea nu și-a putut exercita rolul cuvenit în
prevenirea sau atenuarea inundațiilor;
Qp = valoarea producției care s-ar fi putut obține In
unitățile economice pe perioada întreruperii
activității din cauza inundațiilor (evident și aici
ținind scama de proporția care privește rolul
funcției economice a pădurii);
L = cheltuielile cu îngrijirile medicale, pensii ele.,
pentru persoanele afectate fizic de inundații
(ținind seama de ponderea folosită anterior);
CR — cheltuielile pentru remedierea pagubelor materiale
provocate unităților economice și populației
(ținind scama dc ponderea funcției hidrologice);
Egp = efecte economice pierdute ca urmare a devierii
dc resurse economice, din alte domenii ale pro-
ducției pentru remedierea pagubelor materiale
provocate dc inundații.
2.	Efecte ale funcției hidrologice prin evitarea pierderilor
dc recoltă cc s-ar datora secetei (Es)-
Cantificarca economică a acestui efect se poate efectua
prin evaluarea pierderii efective dc recoltă datorate secetei în
zonele in care aceasta ar fi putut fi evitată dacă suprafața
silvică n-ar fi fost afectată negativ. Cifrele trebuie să privească
în primul rlnd producția vegetală (inclusiv a celei de furaje)
șl apoi prin repercusiune efectele negative în domeniul zooteh-
nic. Deci, evaluarea acestui efect se poate realiza stabilind
pierderea efectivă dc recoltă datorită secetei, prin compara-
rea recoltei medii la hectar în perioada de secetă, cu recolta
medic de la hectar obținută in condiții normale (din perioada
in care suprafața forestieră nu fusese afectată negativ din
punct de vedere al funcției sale hidrologice sau dintr-o zonă
agricolă similară care continuă să beneficieze de efectul
hidrologic al pădurii și care ar juca rolul dc „lot martor”):
ES + As
In care
= valoarea pierderii de recoltă eare se calculează
prm:
SR = Bv — Hg adică diferența dintre valoarea recoltei
vegetale in condiții normale și valoarea producției
vegetale In condiții dc secetă (ținind scama dc su-
prafața afectată). Sau:
An =	— Bj adică aceeași operațiune însă luînd tu
considerare lotul martor;
Az =picrderile suferite dc zootehnie datorate pagubelor
provocate recoltei de furaje.
3.	Efectul economic al pădurii ca factor dc protecție împo-
triva eroziunii eoliene și hidraulice (datorate influențelor favo-
rabile pc care Ie exercită pădurea asupra climatului) și care
s-ar putea nota (ErCB).
Acest efect poate fi evaluat prin luarea In considerare a
pierderilor de recoltă pe terenurile erodate, a cheltuielilor
cu Ingrășămintele cerute pentru refacerea capacității produc-
tive normale a solului și a acelor cheltuieli necesare corectării
In sol a daunelor provocate de eroziune.
Deci:
epcb = Ah +	+ eab
In care :
Ajj = pierderile de recoltă provocate de eroziune;
Ci = cheltuielile cu Ingrășămintele necesare refacerii
capacității productive normale a. solului;
Eal— cheltuielile necesare corectării In sol a daunelor
provocate dc eroziune.
4.	Efectele generate prin evitarea deficitelor de apă și
sistemele lacurilor de acumulare și a celor de irigare (Ej;/).
în cazul hidrocentralelor cantificarea efectului se poale
realiza prin raportarea la valoarea pierderilor de producție
(față dc capacitatea normală de exploatare) datorate opririi
sau funcționării parțiale (temporare) a hidrocentralelor In
perioada de secetă.
în ceea cc privește sistemele de irigare, cuantificarea efec-
tului economic, exprimat de deficitul de apă, considerăm că
se poate realiza prin raportarea Ia valoarea diferenței de pro-
ducție față de perioada in care sistemul de irigații a beneficiat
de debitul dc apă normal, fie prin raportarea la valoarea
altor lucrări necesare pentru reducerea pierderilor de produc-
ție datorate deficitului de apă.
Deci:
ehi = AQjnp +
unde:
= pierderile de producție ds energie electrică da-
torate secetei.
= pierderile de recoltă provocate de deficitul de
apă in sistemul de irigații.
CAL — cheltuielile pentru alte lucrări necesare reducerii
pierderilor de producție datorate deficitului de
apă.
însumarea acestor patru efecte luate in calcul (A^) se
exprimă prin relația:
ABB = Ejj + Es + Ercb + ehi
în concordanță cu această formulă, așa cum s-a putut
observa, evaluarea respectivelor laturi ale exercitării de către
pădure a funcției hidrologice se realizează prin determinarea
pagubelor care se produc atunci clnd nu este prezentă funcția
hidrologică ce acționează in domeniile luate In considerare.
Cu alte cuvinte, prin pierderi se evidențiază efectele utile
create dc funcția hidrologică atunci etnd pădurea și-o exer-
cită In contextul amintit.
C.	EVALUAREA ECONOMICĂ DE ANSAMBLU A EFECTE-
LOR FUNCȚIEI HIDROLOGICE A PĂDURII
1.	Valoarea economică de ansamblu a efectelor produse
de funcția hidrologică a pădurii (Vgreii) așa cum le-am de-
terminat In paragrafele A și B rezultă din formula sintetică:
— pPA + Aeb
sau 1n formula dezvoltată
I'etfu-Caap- Qtap+Eajf-k‘ ±eai+es+efcb+ebi
și
VETFH - Qtap±eafh- Ki+ eai+es + epcb+ebi
2.	Așa cum s-a arătat deja in introducere, pădurea tre-
buie tratată ca un organism viu, iar funcția ei hidrologică In
calitate dc atribut al unui asemenea organism. Aceasta pre-
supune luarea In considerare a factorului timp sub următoa-
rele aspecte principale :
a)	întrucit cheltuielile se fac In momente diferite, evaluarea
costurilor dc producție simplă sau lărgită a funcției hidrolo-
gice a pădurii ca funcție a unui organism viu cu dezvoltare
PĂDURILOR * Anul 99 * «84 * Nr. 1
11
ciclică, este necesară actualizarea cheltuielilor ținlnd Seama de
orizontul de timp științific fundamentat, luat drept bază
pentru întregul calcul al cantificării efectelor economice ale
realizării funcției hidrologice.
b)	întrucit veniturile trebuie considerate pe durata ori-
zontului de timp adoptat, este necesar ca șl ele să fie actua-
lizate.
c)	Principiul de actualizare trebuie să fie aplicarea unei
dobînzi compuse folosindu-se un procent egal cu rata obiș-
nuită a doblnzll utilizată in economic. Formula de bază a
actualizării poate fi:
_ a (1-u-»)
A	/
r
in care
A = valoarea actuală a sumei viitoare cc se dorește
a fi actualizată
a	=s	valoarea viitoare cc este supusă actualizării
u	«=	1 + r
r	=	procentul dobinzii
n	=	numărul de ani
Evident, In funcție de diferențele de mărime Intre sumele
cate urmează a fi actualizate, ca șl in funcție de perioada
care privește actualizarea, formula trebuie aplicată fiecărui
element In parte din
Funcția hidrologică este de cea mal mare importanță
pentru economia națională. Ea trebuie văzută în toată com-
plexitatea efectelor sale economice.
In condițiile contemporane ale existenței pădurii, funcția
hidrologică a ei nu mai poate fi considerată un dar gratuit
al naturii. Desfășurarea ei la modul pozitiv sau negativ
implică costuri dc un fel sau altul. Aceste costuri nu pot fi
ignorate Intr-o economie națională, cu atlt mai mult dacă ea
este o economie planificată. Acoperirea costurilor făcludu-sc
prin intermediul unor unități economice specializate și aflate
ca regulă in subordinea Ministerului Silviculturii, trebuie
contabilizate și evidențiate statistic Intr-un mod corespun-
zător spre a putea fi șl recuperate la timp și In modul cuvenit,
pe măsură ce pădurea ișl exercită funcția ei in orizontul de
imp ales (nu ar fi rău dacă orizontul ar fi și glisant).
Evidențierea și contabilizarea distinctă a costului valori-
ficării exercitării funcției hidrologice de către pădure pre-
supune ca o condiție sine qua non, o evidențiere și o cuprindere
statistică corespunzătoare, relevantă a efectelor economice
complexe produse de realizarea acestei funcții. Tocmai aceste
valori economice generate de desfășurarea funcției hidrologice
a pădurii, desfășurare In care munca omului a devenit esen-
țială In zilele noastre (pădurile virgine fiind o raritate) im-
pune determinarea precisă a costului. Cum costurile slnt
cheltuieli dc muncă vie și materializată, trebuie ținut seama
că munca vie nu transferă doar valoarea muncii materia-
lizate ci creează și valori mai mari declt valorile cu care a
fost retribuită forța dc muncă utilizată. ,
Așadar, prin faptul că ca creează valori dc Întrebuințare
și venit net, munca depusă pentru desfășurarea contem-
porană a funcției hidrologice a pădurii este o muncă produc-
tivă. Aceasta Înseamnă că silvicultura trebuie așezată pe
principii de autogestiune economică mal precise care să
cuprindă nu numai gestionarea cosl-beneficiu a producției
de lemn și a producțiilor anexă ale pădurii (fructe, vlnat etc.)
luate In considerare cu ocazia realizării funcției de producție
In sensul de ptnă acum, cl șt a valorii efectelor economice
rezultate din desfășurarea funcției hidrologice care, după
cum s-a putut observa din analiza făcută, nu este altceva
dectt o latură specializată a unei funcții dc producție privită
Intr-un mod cuprinzător.
Din toate cele arătate se desprinde concluzia că apa,
ața cum o obținem acum, costă și silvicultura. Din această
cauză, costurile mpectlve trebuie să-i fie restituite pentru a
putea asigura cel puțin reproducția simplă dar de foarte
multe ori (Întrucit se Întrevăd deficiențe in disponi-
bilul de apă pe viitor) pentru înfăptuirea unei reproduc-
ții lărgite a realizării funcției hidrologice de către silvicultura
noastră. Or, pentru asigurarea cu constanță a reproducției
simple și cu aiit mal mult a celei lărgite, adăugarea la cost
a venitului net, deci asigurarea eficienței economice a acti-
vității luate In considerare, devine o necesitate economică
absolută. Subestimarea acestei necesități sau, eventual,
neluarea ei fn scamă, nu pot declt genera efecte negative tn
ansamblul economiei naționale, efecte care pot să nu apară
foarte vizibile imediat dar, In timp, prin acumulări canti-
tative lente să dea naștere brusc la mari pierderi care din
nefericire, In multe cazuri, pot avea o Îndelungată desfășu-
rare lu timp, cresclnd chiar și exponențial.
Desigur, punind tn lumină cele de mal sus nu se poate să
nu se sublinieze legătura Indisolubilă dintre desfășurarea
funcției hidrologice și a celorlalte funcții ale pădurii, In primul
rlnd cea de producție de care am vorbit. Legătura Insă
nu înlătură specificul funcției hidrologice, mnt ales că efectul
util sau produsul este reprezentat de alte valori de între-
buințare declt cel obișnuit luate tn considerare in cadrul
funcției de producție etc.
în Încheiere, evaluarea economică a rezultatelor desfășu-
rării funcției hidrologice dc către pădure pune in lumină
necesitatea obiectivă a unei gestionări pe baze economice
mal riguroase a Întregului complex de costuri și efecte ale
silviculturii. Aceasta duce inevitabil și la concluzia necesi-
tății reconsiderării In sens pozitiv a rolului silviculturii țării
și in crearea venitului național.
BIBLIOGRAFIE
Arghirlade, C 1977: Rolul hidrologic al pădurii.
Editura Ceres, București.
Giurgiu, V., 1982: Pădurea și piilorul. Editura Ceres,
București.
M11 e s c u , I-, AI c x e, A., 1982: Economia Forestieră.
Editura Ceres, București.
Mun t e a n u , S ., 1979 ; Amenajata bazinelor hidrologice
torențiale, componentă a acțiunii generale de refacere ți protecție
a mediului înconjurător. Revista Pădurilor, nr- 4.
Lei ban dgu I , II., 1975 • IVirÂungjui des Waldes auf die
Vmwell des Mauschen Rontach, Verlag, Eriaulach.
Papanek, F., 1978 : Teoria a prax funkăne înlegrdvaneho
lesniho hospodârslva Zvolen.
Turchevici, I. V., 1977: Cadastrovaia oțenca lesov.
Lcs proni., Moskva.
Suggestlons for a methodology on the economic evaluatlon of the forest bydrologifal function
The analysis of the known methods in the economic evaluatlon of the hydrological function sbows that they are not
satîsfactory with regard to the prlnciples of economics. Conscquently, the authors draw up a new methodology based on
the knowlcdgc of water production price.
Mention is made of the fact that, under the natural conditions of the forest existence, îts hydrological function
cqnnot be considered nature's glft any more.
The maintenance of this function implics expenses that cannol be ignored.
The methodology elaborated ahnS at retrieviug the expenses generated by the water production, so that these
expenses may be returned to sylviculture, with a view to ensuring the reprodnetion on an expanded scale of the forest
hydrological function.

RȘVIȘTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
Cu privire la cultura pinului
negru și pinului silvestru
pentru producția de rășină
br. ing. D. SÎMOlt
Filiala I.C.A.S. Brașov
Oxf. 232.1 :174.7 Pinus : 284.1
Drept urmare a necesităților de diversificare
și mărire a producției vegetale în scopul con-
solidării bazei de materii prime, la filiala Brașov
a Institutului de cercetări și amenajări silvice
au loc cercetări privind ameliorarea pinului
silvestru și pinului negru în vederea sporirii
producției de rășină. în cadrul acestor preocu-
pări de ameliorare și genetică forestieră, pentru
orientarea viitoare a cercetărilor s-a întreprins
un studiu privind condiționarea producției de
rășină de către unii factori ai mediului, precum
și de unele însușiri eilvobiologice.
Materialul și metoda de lucru
Bazat pe o zonare ecologică a teritoriului
țării (E nes cu ș.a., 1976) s-au eșantionat
între anii 1977 — 1980, 18 populații de pin
silvestru și 22 populații de pin negru în care,
după procedeele descrise (Simon, 1980) s-au
recoltat probe de rășină reprezentative din cîte
15 arbori de populație si s-au efectuat măsură-
tori și analize pedochimice. Materialul obținut
a servit inițial pentru selecția unor arbori și
arborete cu producție ridicată de rășină. Pentru
scopurile lucrării de față s-a apelat la un pro-
gram de calcul al regresiei multiple în trepte.
în cazul pinului silvestru s-au inclus în
Studiu următorii 18 parametri: precipitațiile
medii anuale, precipitațiile medii din sezonul de
vegetație (aprilie — septembrie), temperatura
medie anuală, temperatura medic din sezonul
de vegetație, temperatura medie maximă zilnică
din perioada de recoltare a rășinii (iunie-august)
temperatura medie minimă zilnică din perioada
de recoltare a rășinii, durata calculată a perioa-
dei de vegetație, indicele de ariditate, altitu-
dinea corectată, panta medie și expoziția ver-
santului, vîrsta medie și maximă, diametrul la
1,30 m, înălțimea și grosimea medie a scoarței
arborilor cercetați, consistența arboretului pre-
cum și producția de rășină.
Pentru pinul negru s-au inclus în calcule da-
tele privind 30 de parametri. Primii 18 sînt
aceiași ca și la pinul silvestru la care se mai
adaugă: textura solului, conținutul de humus
(%), gradul de saturație în baze (%), azotul
nitric (ppm), azotul amoniacal (ppm), potasiu 1
asimilabil (mg%), fosforul asimilabil (mg %),
calciul de schimb' (me %), magneziul în clorură
de calciu, manganul dc schimb (mg %), cu-
prul de schimb (ppm).
Modul de prelucrare și codificare a datelor
climatice s-a prezentat în altă lucrare (Simon,
1980), analizele pedochimice au fost efectuate
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
de Laboratorul de Pedologie din I.C.A.S, Caran-
sebeș, chim. M. Konnert și sînt prezentate în
literatură (Obrejan ș.a., 1964); viratele și
grosimea scoarței au fost determinate pe carote
extrase la înălțimea de 1,30 m iar înălțimea,
diametrul arborelui, precum și consistența arbo-
retului, după metodele cunoscute.
Rezultatele cercetărilor
Studiind, într-o primă etapă, matricea core-
lațiilor parametrilor luați cîte doi, rezultă că la
pinul silvestru există două corelații asigurate
statistic:
producția de rășină (Y) — vîrsta maximă (X^
0.4668*
producția de rășină (Y) — vîrsta medie :
0.5100*
La pinul negru se constată următoarele
corelații:
producția de rășină (Y) — altitudinea corec-
tată (X^ : -0.4735*
producția de rășină (Y) — temperatura medie
maximă zilnică din perioada iunie-august:
0.4685*
producția de rășină (Y) — temperatura medie
zilnică din sezonul de vegetație (aprilie—
—septembrie):	0.4384*
producția de rășină (Y) — vîrsta maximă (X2)
0.6485**
producția de rășină (Y) — vîrsta medie:
0.5314*
producția de rășină {Y) —manganul de schimb
(Zș) : 0.4020
(asigurat la nivelul de probabilitate de
transgresiune de 0,10%).
La pinul negru se constată că producția de
rășină medie este corelată cu trei factori care
de fapt exprimă toți același adevăr și anume :
că producția de rășină depinde de temperatură.
Prin prisma populațiilor studiate, cel mai bine
această dependență este redată prin altitudinea
corectată.
în sfîrșit, se constată că, la pinul negru,
producția de rășină este corelată și cu manga-
nul de schimb din sol, însă la un nivel de asi-
gurare mai coborît (probabilitatea de trans-
gresiune de 0,1%.
13
Luînd în continuare in considerare doar fac-
torii independenți, s-au calculat pentru ambele
specii ecuațiile de regresie
pin silvestru Y = 0.03563	4. 3.86514
pin negru Y 0.15029 X. — 0.0414 Y, +
-f- 0.12588 X3 - 2.77941
Verificînd prin testul t coeficienții de regresie
rezultă că toți sînt statistic semnificativi, in-
fluența factorului respectiv fiind asigurată.
pin silvestru iwle= 2.111 ~	= 2.12
pin negru tcilc = 5.387*** >	0 M1 = 3.922
= |- 3.047|** >frt0o.ol =
= 2.878
^c*ic ^3 — 2.173* > t(sb 00B — 2.101
Tabelul 1
Populațiile de piu silvestru studiate
। Nr. crt.	Denumirea populației oșantionate			' Cantitatea medie de rășl- 1 nă scursă In 24 ore dintr- un orificiu de 5 mm (g)
	Ocolul silvic	U.P.	u.a.	
1.	Rodna	|	Zona A I	25	5.1
2.	Odorhelul Secuiesc	Zona B III	32 e	7.9
3.	Miercurea Ciuc	XI	110 a	4.6
4.	VintUă Vodă	Zona C V	100 a	8.3
5.	SAcele	VIII	103	6.6
0.	Văleni de Munte	VII	48	6.0
7.	Ctmpulung Muscel	Zona D III	2 a	8.2
8.	Tălniaciu	V	15 a	5.2
9.	Rucăr	HI	1 e	4.2
10.	Călimăneștl	Zona E III	68 a	9.6
11.	Bumbeștl	11	160 c	4.5
12.	Văliug	Zona F VI	13 b	9.3
13.	Băile Herculane	VI	110 c	7.3
14.	Caransebeș	II	33	0.7
15.	Dobreștl	Zona G V	131, c, 132 c	7.6
10.	Zalău	I	18 a	7.9
17.	Cluj	Zona I V	85 a	8.2
18.	«Petrețtl	IX	16 f	5.9
	Producția medie de rășină •		*	6.87
Tabelul 2
Populațiile de pin negru studiate
| Nr. crt.	1	Denumirea populației eșantlonate			Cantitatea medie de răși- nă scursă in 24ore dintr- un orificiu de 5 mm (g)
	Ocolul silvic	U.P.	U.B.	
1.	Mălini	Zona A V	5 a	6.1
2.	Ilva Mică	I	34 a	3.0
3.	Miercurea Ciuc	Zona B XI	109 a	0.4
4.	Odorhelul Secuiesc	III	32 o	5.1
5.	Tg. Secuiesc	Zona C V	39 a	7.0
6.	Sinaia	XII	28 a	6.5
7.	Brașov	VI	62 a	6.2
8.	Făgăraș	Zona D I	10	6.7
9.	Călimăneștl	v	113 b	5.0
10.	Cu gir	Zona E n	23, 24 a	6.8
11.	Băile Herculane	Zona F VI	110 b, c	8.0
12.	Lugoj	VI	25 d	7.0
13.	Llpova	VIII	53 b	6.8
14.	Reșița	X	61 c	5.0
15.	Săvlrșln	Zona G v	80 c	12,7
18.	Beclean	Zona H v '	27 d	8.7
17.	Sighișoara	Zona I VII	157 a	13.9
18.	Alba Iulie	IX	176 c	8.9
19.	Rupea	II	29 a	6.6
20.	Petrcști	II	16 b	6.0
21.	Craiova	Zona N II	86,87	8.7
22.	Ploiești	v	53 a	7.7
	Producția medie de rășină			7.20
Coeficienții de corelație multiplă pentru cele
două ecuații sînt de 0.47 și, respectiv, de 0.84,
ceea ce înseamnă că pentru populațiile studiate,
la pinul silvestru, prin intermediul vîrstei se
poate explica în medie 22,1 % din producția de
rășină iar la pinul negru 70,1 % prin influența
comună a altitudinii corectate, vîrstei și manga-
nului de schimb din sol. Faptul că la pinul
silvestru nu s-a putut pune în evidență influența
temperaturii nu trebuie interpretat în sensul
că aceasta nu ar exista. Considerăm că expri-
marea mai clară la pinul negru a influenței
14
REVISTA PĂDURILOR ★ Anul 99 ★ 1984 * Nr. 1
temperaturii se datorează unei omogenități
mai mari în privința reacției la temperatura
mediului, bazată pe o apropiere a proveniențelor
arboretelor (toate aparțin varietății „austria-
ca” și provin foarte probabil de la numai cîteva
firme producătoare de sămînță). La aceasta
este posibil să se adauge și o sensibilitate mai
mare la temperatură întrucît în țară pinul negru
vegetează Ia limita nordică a arealului.
Nu este lipsită de interes o comparație între
producțiile de rășină ale pinului negru și pinului
silvestru. în măsura în care eșantionajul este
reprezentativ pentru cele două specii, producția
pinului negru este în medie cu 4,8% mai mare
decît cea a pinului silvestru. Verificînd această
constatare cu ajutorul a patru arborete ames-
tecate de pin negru și pin silvestru extrase din
tabelele 1 și 2, în care în condiții ecologice
aproape identice deci s-au făcut determinări de
producție de rășină pentru ambele specii (ta-
belul 3), se constată din nou superioritatea
pinului negru (în medie 3.8%).
Tabelul 3
Comparația producției de rășină a pinului silvestru șl pinului
negru tn arborete amestecate
Nr. crt. |	Denumirea populației	Producția de rășină g/24 ore		Diferența v /Q
		pin negru	pin silvestru	
1.	Odorhelul Secuiesc	5.1	7.9	-35.4
2.	Miercurea Ciuc	6.4	4.6	+30,1
3.	Băile Herculane	8.0	7.3	+ 0.6
4.	Petrești	0.0	5.9	+1.7
Medie				+3.8%
Concluzii
Studiul condiționării ecobiologice a produc-
ției de rășină permite următoarele concluzii
practice:
1.	Producția de rășină fiind pozitiv corelată
cu vîrsta arborilor, atît la pinul silvestru cît și
la pinul negru, se consideră că este bine să se
prevadă pentru rezinare numai arborete exploa-
tabile. Aceasta prezintă și avantajul că în
afara producției ridicate ca atare, este posibilă
și amplasarea unor oglinzi mai mari sau mai
numeroase.
2.	La pinul negru trebuie acordată o atenție
deosebită alegerii stațiunilor pentru viitoa-
rele arborete producătoare de rășină, întrucît
temperatura mediului determină, prin prisma
populațiilor studiate, 22.2% din producția de
rășină. La pinul silvestru influența temperaturii
nu este atît de clară.
3.	Se conturează, în condiții medii, o supe-
rioritate a pinului negru în privința producției
de rășină, ceea ce va orienta alegerea speciilor
în culturile destinate producției de rășină.
BIBLIOGRAFIE
Dumltrlu-Tătăranu, I., 1073 ; Latitudinea corec-
tată și durata estimativi a perioadei de vegetafie, caractere de
interes teoretic și practic. Revista pădurilor, 88, nr. 8.
E n e s c u, Val., G h 1 r 1 ț 5 , C. ș.a., 1976 : Zonele de recol-
tare a seminjetor forestiere tn R. S- România. Editura Ceres,
București.
O b r c j an u, Gr. ș.a., 1964; Metode de cercetare a solului
Editura Academiei R. S. România.
S Im o n , D., ș.b., 1980 : Ameliorarea pinilor pentru majora-
rea produefiei de rășină {pin silvestru și pin negru). LC.A.S.
manuscris.
Orlentaltons coneerning Scois pine and black pine culllvaUon lor resln production
The paper presents the correlations between average resln production and a scries of envlronmental factors. Statls-
llcally assured correlations werefound with Scots pine for resln production and nverage age of the stand and with black
pine for resln production, average age of the stand, temperature and mangan content of the soli. The correspondlng re-
gression equations were computed; finali} the paper presents ndviers for the establishment of pine culturcs for resln
production.
Revista revistelor
S o 1 ym os R e zs 8 dr.: Schema dc plantare lu Împăduriri
eu pin silvestru. Az Erdo, H. P. Ungară, nr. 4, 1983.
Sc relatează primele rezultate ale unor experimentări
privind schema de plantare, respectiv numărul Inițial dc
puieți la instalare, la Împăduririle de pin silvestru, pe soluri
nisipoase, cu referire specială asupra curățirilor din prima
etapă.
Anul instalării experimentului — 1970, schemele de plan-
tare variind de la 1,4 x 0,4 m (18000 buc/ha) la 1,4 x 1,4 m
(5000 buc/ha) cu numeroase variante intermediare.
Subliniind că este necesară continuarea măsurătorilor și
interpretării datelor experimentale, din concluziile de etapă
se menționează următoarele :
—	schema de plantare de 1,4 X 0,4 m se recomandă
pentru aplicare numai In cazuri excepționale, respectiv pe
stațiuni foarte productive (cu cicluri de producție de 120 — 140
ani și volume de masă lemnoasă peste 1200 mc/ha);
—	pe stațiuni mal puțin productive slnt Indicate schemele
cu cel puțin 5000 bucăți puieți Ia hectar;
—	luind tn considerare sistema actuală de mașini utili-
zate la plantare, Întreținere și tăieri de Îngrijire, autorul re-
comandă menținerea distanței de 0,8 iri tntre rlndurl sau
multiplii acestei distanțe;
—	pentru Viitor se indică ca optime schemele de plantare :
0,8 X 0,8 m; 1,6 X 0,8 m și 2,40 X 0,8 m, In funcție de țelul
de producție (arbori de valoare deosebită sau volum mare de
masă lemnoasă).
V.B.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr, 1
15
Preocupări și rezultate
în Inspectoratul silvic județean
Arad privind cultura tisei
(Taxtts baccafa) și utilizarea
unui biopreparat de tisă
în solarii
Ing. C. MAIOR
Inspectoratul silvic județean Arad
Oxf. 232.1:174.7. Taxus baccata
1.	Introducere
Trecută- cu succes prin testul de rezistență
și adaptare a glaciațiilor, tisa a fost confrun-
tată și în județul Arad, în special în evul
mediu, cu un proces de distrugere, epuizîndu-se
— fie prin exploatare, fie prin defrișare de
către ciobani — toate populațiile de tisă. Exis-
tența speciei în județ și cunoașterea ei de către
popor este atestată de toponime (Tisa — Hăl-
magiu, Tisa Nouă), onomastice (Tisa, Tisan).
Astăzi, specia ocrotită ca monument al naturii,
se mai semnalează doar în parcurile și gră-
dinile particulare din municipiul Arad și județ,
unele din ele monumentale cît și cîteva exem-
plare diseminate în fondul forestier, răspîndite
de păsări sau rămase întîmplător de la exploa-
tările din trecut (Ocolul silvic Sebiș — Moneasa,
U. P. II Moneasa, Ocolul silvic Hălmagiu,
U. P. II Leuca, U. P. V Gorgana).
Deși arbore de talia a IlI-a, cu creștere în-
ceată, cîteva din particularitățile morfologice,
tehnologice și în special biochimice ne-au deter-
minat să ne punem problema reconsiderării
acestei specii și extinderii ei, desigur limitate,
în cultura forestieră. Am demarat prin produ-
cerea puieților în pepiniere cu solarii din să-
mînță.
Una din particularitățile biochimice ale tisei
ne-a reținut în mod deosebit atenția. Este
vorba de caracterul ei otrăvitor datorită con-
ținutului în toate țesuturile, cu excepția arilu-
lui, a unor substanțe toxice: alcaloidul Taxina,
glucozizi Taxicatina și Taxifolina. Caracterul
fitotoxic cunoscut și în antichitate explică și
rezistența lemnului de tisă la atacul ciupercilor
și al insectelor xilofage. Această particularitate
ne-a determinat să testăm un extract de tisă
la tratarea semințelor de rășinoase înainte de
semănate și sub formă de tratament preventiv,
înlocuind integral tratamentele eu substanțele
fungicide chimice uzuale.
II.	Preocupări privind cultura Tisei în pepinieră
în luna octombrie a anului 1980 S-au recoltat
pseudo — fructe de tisă din exemplare din
parcurile municipiului Arad. S-a făcut descăr-
narea de arii, spălarea semințelor și uscarea
lor.
Privind însușirile fizice notăm ca deosebiți
indicii calitativi bazați pe greutatea semințelor,
care în cazul semințelor recoltate de noi au
fost:
—	greutatea a 1 000 semințe : 79 grame
—	numărul de semințe la 1 kg,: 12 700
semințe.
Aceste valorisînt superioare celor menționate
în literatura de specialitate cunoscută, tocmai
datorită faptului că fructele au fost recoltate
din exemplare de tisă din parcuri, exemplare
aflate în plină lumină. Există și posibilitatea
ca să fie vorba de altă varietate decît Taxus
baccata.
Semințele s-au semănat în solarul din pepi-
niera Rogoz, Ocolul silvic Hălmagiu, în data
de 25.X,1980, norma de consum la semănare
fiind în medie de 80 semințe la metru liniar.
Pregătirea semințelor pentru semănat S-a făcut
identic ca pentru molid. Menționăm că deși
sămînța de tisă are un tegument greu permea-
bil la apă și aer, nu am apelat la nici unul din
procedeele de forțare. în solar, în patul nutri-
tiv s-au asigurat semințelor condițiile de umi-
ditate, temperatură și aer necesare, menține-
rea semințelor în solar în. cursul anului 1981
fiind practic un tratament pentru stimularea
energiei germinative similar stratificării.
Răsărirea a avut loc în lunile aprilie, mai
1982. Suprafața cultivată a fost de 2,6 m2,cu
25 rînduri la m2.
Indicele de răsărire a fost de 75 la sută, la
m.l., înregistrînd la inventarul din 8.V. 1982,
63 puieți.
Cultura de tisă din solar a fost tratată pre-
ventiv în 13.IV. 1982 și 11.V.1982 cu soluții
M.Z. 80 concentrație 0,4% cu 2 1/m2., respec-
tiv Dithane 45 0,2%, aceleași tratamente apli-
cîndu-se și culturii de molid existente, pe ace-
lași pat nutritiv.
Constatarea noastră a fost că, deși tratate
identic, în timp ce în cultura de molid s-au
semnalat unele pierderi, datorită fuzariozei, în
cultura de tisă pierderile au fost practic nule.
Explicația, considerăm noi, constă tocmai în
faptul că tisa, datorită alcoloidului taxină, este
rezistentă p înă la imună la sp eciile de T’uzar ium.
Ea sfîrșitul sezonului de vegetație 1982 puieții
de tisă au atins în medie următoarele dimensiuni:
16
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 19 S4 * Nr. 1
rădăcina — 9 cm, coletul 1 mm, înălțîmeâ
10 cm (fig. 1).
La data de 16.IV.1983 puieții de tisă au fost
repicați în liber la 15 cm intre rînduri și 4 cm
pe rinduri. Cultura a fost umbrită cu umblare
de cetină, grad de umbrire 50%.
în continuare, experimental urmărim com-
portamentul puieților de tisă din pepinieră în
plină lumină, motiv pentru care o parte din
cultură s-a lăsat neumbrită.
III.	Utilizarea unui biopreparat de tisă în so-
larii
în primăvara anului 1982, în solarul Poieni
de la Ocolul silvic Gurahonț, am început tes-
tarea unui extract dc tisă că substanță fungi-
cidă și insecticidă, renunțind în totalitate pe
suprafața experimentală (lin solar la tratamen-
tele cu substanțele fungicide chimice uzuale.
Extractul din lujeri, ace, scoarță cu alcool
80° a fost proporțional: 100 g material verde
de tisă la 500 g alcool. în cele șase zile cît a
fost pregătit extractul s-a procedat la majorări
repetate.
Pentru tratarea semințelor (de molid și
lariee) s-a lucrat cu o soluție de lucru formată
din 30% extract și 70% apă.
Modul de tratare și pregătire a semințelor
a fost următorul:
—	semințele de molid și lariee au fost ținute
24 ore în apă rece pentru înmuierea tegumen-
tului ;
—	s-au tratat semințele folosindu-se canti-
tăți echivalente: la 100 g semințe 100 g solu-
ție de lucru;
—	semințele s-au ținut o oră la tratament;
—	s-au scurs și s-au zvîntat la umbră;
—	operația de tratare s-a făcut în ziua semă-
nării.
S-au semănat semințe tratate cu soluție de
lucru cîte 100 g molid (2,25 m2) și 100 g lariee
(1,15 m2).
După semănare (data 21.IV.1983) s-a udat
toată suprafața experimentală eu o soluție de
10% din extractul de tisă.
Nu a-a procedat la nici un fel de alt tratament.
După răsărire s-a procedat la o aerisire cores-
punzătoare, temperaturile în luna mai 1983
fiind deosebit de ridicate și la o udare moderată.
Rezultatele au fost comparabile cu cele de pe
suprafețele la care s-au aplicat tratamentele
cu substanțe chimice uzuale. Pierderile dato-
rate fuzariozei au fost neglijabile, doar cîteva
plantule pe întreaga suprafață experimentală
de 3,40 ma.
Pentru anii viitori intenționăm continuarea
și extinderea experimentului, în sensul execu-
tării unor tratamente pe loturi experimentale
cu soluții de lucru diferit proporționale.
IV.	Concluzii, perspective
La data actuală tisa este o specie în special
de interes ornamental, cu un domeniu larg de
folosire. O impune în acest sens rezistența ei la
agenții poluanți, din atmosferă (praf, fum etc.)
adaptabilitatea la microclimatul însorit, precum
și la operațiile specifice horticulturii decorative
(tunderi, modelare).
Reconsiderarea ei șl extinderea limitată și în
cultura forestieră, alături de aspectul științific
de ocrotire a speciei, o argumentăm prin urmă-
toarele considerente:
— Valoarea potențială a lemnului său este
deosebită. în perspectivă, avînd în vedere evo-
luția prețurilor pe plan mondial la mafia lem-
noasă destinată furnirelor estetice putem anti-
cipa Că, deși cantitativ producția lemnoasă la
tisă este inferioară altor specii, valoric această
diferență va fi compensată, datorită calității
lemnului ei, apt pentru ornamente la mobilă
și sculpturi.
— Are o remarcabilă capacitate de lăstărire,
dc marcotaj, fructifică frecvent. De asemenea,
la unele exemplare din parcuri, am constatat
că tisa are capacitate de regenerare naturală,
ceea ce confirmă posibilitatea introducerii ei
în cultura forest ieră.
— Tehnologia de cultură în pepiniere cu sola-
rii, din sămînță, o putem considera rezolvată-
Nu necesită cheltuieli suplimentare de creare a
puieților.
— Cetina de tisă are o valoarea ornamentală
deosebită, tn județul Arad puieții de tisă repicați
(6 000 bucăți), care considerăm că vor fi apți
de plantat în anii 1985—1986, vor fi introduși
pe substrate calcaroase, în submasivul pădurilor
existente de fag din, jurul stațiunii Moneasa,
cît și în alte arborete cu fag tratate în codru
grădinărit.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 19 Si * Nr. 1
17
Prin extinderea folosirii biopreparatului de
tisa pentru des infectarea semințelor și trata-
mente preventive, valorificăm' o refiurA natu-
rală, recoltarea materialului (cetină, lujeri) ne-
fiind dificilă, datorită faptului că tisa suportă
ușor tunderea. Substanțele chimice fungicide
folosite curent în solarii șipepiniereau și aspecte
toxice care prin folosirea biopreparatului se
exclud. Din punct de vedere economic folosirea
acestui biopreparat înseamnă și reducerea efor-
tului valutar.
BIBLIOGRAFIE
B o d e a , C ., 1065 : Tratat de biochimie vegetală, voi. îi.
Editura Academiei H. S. România, București.
Comcs, Cr., 1079: Tisa la patru decenii de ocrotire tn
România. Revista Ocrotirea naturii șl a mediului Înconjură-
tor, tomul, 23, nr. 2.
Giurgiu, V., 1982 s Pădurea fi viitorul. Editura Cercs,
București.
H a r a 1 am b , At,, 1963 : Cultura speciilor forestiere. Edi-
tura Agro-Silvică, București, 1983.
Nenlțescu, C. D., 1977: Chimie organică, voi. III.
Editura didactică și pedagogică, București.
Rubțov, St-, 1971; Ecologia fi cultura speciilor lemnoase
In pepinieră. Editura Ceres, București.
Concerns on Tonus baccata cultlvatlon and theutlllzatlon of a Taxus baccata biopreparatlon in green houâes
The author presents the Taxus baccata cultlvatlon techniques and the results obtaincd in the Inspection district
Arad.
He also presents considerations and prospects on the use of a Taxus baccata hiopreparation in gteen hpuses. Its
tise has obvious advantages on the Chemical methods.
Thaț is why the articie suggestș the cultlvatlon of Taxus baccata on large scale, for economic and landscape purposes.
Revista revistelor
Polacșek, K. i Dâci hrana este corespunzătoare,
pagubele produse de vlnat slnt mol. mici. în: Allgemeine.
Forstzeitung, AVien, 1983, nr.3, pag. 54—50, 0 fig., 24 ref.
bibliografice.
Problema hranei.vlnatului șl a pagubelor cauzate de acesta
este foarte mult discutată și in aceeași măsură, controversată.
Autorul s-a preocupat multe decenii cu. această chestiune și
expune In acest articol ultimele cunoștințe tn această privință.
Indiscutabil că s-a-produs un dezechilibru tn ecosistem, atît
din cauza stirpirii vlnatuiui răpitor cit și a promovării cervl-
delor- Folosirea mecanismelor diversificate au exclus codrul
grădinărit din cultură, jar majorarea în compoziție a molidului
ca șl o cultură forestieră necorespunzătoare pe întinse supra-
fețe, au avut repercusiuni și asupra vlnatuiui, respectiv o
pagubelor provocate de acesta. Arboretele de amestec ofereau
altădată o hrană naturală Îndestulătoare în tot cursul
anului. în general, diminuarea pagubelor produse de vlnat
este posibilă printr-un procedeu combinat bazat pe 0 reducere
a surplusului de exemplare, hrană corectă șl Îmbunătățirea
compoziției șl structurii arboretelor. Este cunoscut că Jn
perioada decembrie-februarie metabolismul la căprior este
cel mai scăzut. La temperaturi joase Șl In perioada boncăni-
tului, vlnatul își mobilizează rezervele pentru a nu-șl provoca
un deficit de energie, După boncănit, crește necesarul de
hrană, care culminează în lunile octombrie —noiembrie.
Acestor oscilații periodice determinate de cerințe biologice
trebuie să le corespundă șl o hrană adecvată Dacă in timpul
repausului vegetativ, vinatul trebuie să-și completeze re-
zervele, atunci nu are altă soluție declt să se hrănească cu
muguri și să zdrelească scoarța. Principiile expuse au fost
aplicate cu succes In mai multe ocoale silvice din Austria și
R. F. Germania.
B.T.
Grammel, R.: Recoltarea arborelui întreg și sustrage-
rea materiei hrănitoare. în: Allgemeine Forstzeitung, Vlcn,
1983, nr. 3, pag. 63—6t, 4 ref. bibliografice.
Problema recoltării masei lemnoase prin exploatarea arbo-
relui Întreg ciștigă tot mai mulțl adopți- Arborii cu coroană
sint transportați la drum auto sau tn depozite intermediare
unde se prelucrează In sortimente comerciale. De asemenea
și coaja, crăcîle, frunzele șl acele devin materie primă utilă-
Deci, practic, Întreaga biomasă este extrasă din pădure șl
folosită. Este posibil ca această situație să mai dureze? se
Întreabă autorul, care citează mai multe lucrări in această
privință In care se dă semnalul de alarmă asupra consecin-
țelor sustragerii materiei hrănitoare din arboret. Din păcate,
există prea puține cercetări din care să rezulte rezervele de
materii hrănitoare existente și modalitatea de refacere a
acestora prin dezagregare fizică. Autorul propune următoarea
soluție intermediară : coroana arborelui să fie retezată la virf,
la diametrul fusului dc 5,7 sau 10 cm, In funcție de suprafața
dc bază a arborelui. Se arată argumentele care susțin această
propunere, și anume : o parte din biomasă rămlne In arbo-
ret, se reduc timpii morți, transportul trunchiului devine mai
lesnicios, randamentul muncii crește etc.
B.T.
V y p 1 e 1, K.: Raționalizarea lucrărilor silvice. Tn : Allge-
meine Forstzeitung, Wien, 1983, nr- 6, pag. 141 — 143-
în articol se analizează etapele In care s-au produs raționa-
lizările lucrărilor silvice începînd cu anul 1959 de cind se
folosește ferăstrăul mecanic, părăsirea cojlrii manuale in 1963
și exploatarea arborelui întreg In prezent. Pentru viitor SC
Întrevăd trei posibilități de raționalizare și anume: majo-
rarea producției biologice prin mai buna folosire a terenului
forestier adică realizarea consistenței pline și refacerea pă-
durilor degradate și cele de protecție îmbătrânite șl slab
productive; b) realizarea unei rețele de drumuri forestiere
capabile să asigure o. gospodărire rațională a arboretelor. în
zona pre șl montană distanța între drumuri să fie dc circa
500 ni, pentru a se putea folosi optim funicularul; mărirea
gradului de mecanizare In special la apropiatul lemnului cu
funicularul și la extinderea exploatării arborelui cu coroană.
Se consideră că din punct de vedere tehnic și ecologic lucrările
forestiere se pot mecanizaln proporție de 70 —75%.
B.T.
18
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
Contribuții la stabilirea
unor modele morfohidrologiee
privind bazinele torențiale
montane din România
Sel lucr. ing. I. GLINGltj
Universitatea din Brașov
Oxf. 634.0.384.3
Deduoin.il relațiile ca caracter teoretic care
stau la baza analizei cantitative a reliefului
du eroziune, cunoscutul inginer hidrotehnician
R . E. Ho r t o n (citat de* Strahler,
1973) a demonstrat că parametrii morfometrici
ai bazinelor hidrografice urmează — în proce-
sul complex al dimensionării lor — legități bine
definite, strîns legate de mărimea ordinului
hidrografic al bazinelor.
Pe această linie, date fiind relațiile de inte-
racțiune si interdependență care se manifestă
între morfometria și hidrologia bazinelor toren-
țiale, ne-am propus să verificăm în ce măsură
legitățile respective — care pot fi enunțate sub
o forma unică, generalizată* — își găsesc re-
flectarea șî își păstrează valabilitatea în planul
pat a metrilor morfohidrologici ai bazinului.
în acest scop, s-a luat în studiu un bazin
torențial montan, care — din punct de vedere
al reliefului, substratului litoiogic, cadrului
climatic și învelișului fitoedafie— poate fi con-
siderat reprezentativ pentru condițiile în care
S-au declanșat și dezvoltat procesele torențiale
din România. Acest bazin** este de ordinul
VI (în sistemul de clasificare Strahler) și
cuprinde un număr de 738 de bazinete compo-
nente, distribuite pe ordine hidrografice după
cum urmează:
Ordinul I
Ordinul II
Ordinul III
Ordinul IV
Ordinul V
565 bazinete
140 bazinete
25 bazinete
6 bazinete
2 bazinete
Avînd în vedere natura statistică și caracterul
teoretic ale legităților investigate, și ținînd
*) Mediile pe ordine ale parametrilor morfometrici al bazi-
nelor hidrografice tind să formeze progresii geometrice (cres-
cătoare sau descrescătoare), Jn care primii termeni sînt dați de
mediile paramelrilor respectivi pentru baziuctele de ordinul
I, iar rația progresiilor este dată de raportul valorilor medii ale
parametrilor.
•*) Bazinul Blrsa Superioară, avlnd suprafața de circa
19 800 hectare, este Situat ia interferența dintre Carpații
Meridionali și Carpații Orientali ai României, fiind Încadrat
de două mari masive muntoase (masivul Bucegi și masivul
Făgăraș). Coordonatele geografice aproximative ale bazinului
slnt:
— 45’60' latitudine nordică
— 25’20' longitudine estică
Altiludinal, bazinul se dezvoltă Intre 700 și 2 240 metri.
Substratul litoiogic este constituit, In principal, din șisturi
cristaline. Panta medic a bazinelor variază Intre 15% și
80%, iar densitatea rețelei hidrografice înregistrează valori
Intre 1,0... 10,0 km/km’
Pădurea acoperă circa 74 % din suprafața bazinului; dar,
acest procent este variabil de la un bazinet la altul.
seama de influența determinantă sub raport
hidrologic — dar variabilă de la un bazinet
la altul — a învelișului fitoedafie al bazinului
(înveliș constituit din stratul de soluri și din
covorul vegetal), în cadrul studiilor de față s-a
opetat, în locul bazinelor torențiale reale, cu
așa-numitele „bazine torențiale morfo-etalon”.*
Avînd substrat ipotetic, aceste bazine sînt
identice din punct de vedere al morfometriei
(configurației morfologice) eu bazinele toren-
țiale reale, de care diferă însă, prin, absența
învelișului fitoedafie (fig. 1),
Dacă se admite că substratul litoiogic este
impermeabil, iar pierderile de precipitații prin
stocaj și evapotranspirație se neglijează, se
Fig. 1. Ilustrarea grafică convențională a conceptului de
bazin torențial „morfo-etaion”.
Notații : Qmax., 1%	— debitul maxim de viitură, dc
Q‘. i%	probabilitate 1 %. in cazul ba- zinului torențial real; — debitul maxim de viitură, de
?max., 1%	probabilitate 1 %, in cazul ba- zinului torențial„morlo-etalon’’; — debitul specific maxim de vii-
Qr, 1%	tură, de probabilitate 1%, In cazul bazinului torențial real; — debitul specific maxim de vii-
Jc.h.	tură, de probabilitate 1%, în cazul bazinului torențial „mor- fo-etalon”; — intensitatea efectului hidrologic
exercitat de către învelișul fito-
edafic al bazinului torențial real
(inclusiv de către lucrările de
amenajare).
•) Noțiunea dc „bazin etalon" a fost introdusă șl folosită
prima dată in domeniul torenților In 1964—1966,în cadrul
unor studii dc anamorfoză tip Gravelius a bazinului torențial
Valea Iul Bogdan (Sinaia — Prahova), dc S. A. M u n t e a n u.
Ulterior, ea a fost folosită Intr-o serie dc rapoarte științifice
prezentate la sesiunile „Grupului de lucru FAO pentru ame-
najarea bazinelor hidrografice montane” în contextul pro-
blemei de clasificare tipologică a torențllor (M u n t e a n u,
1970; Munteanu-Gaspar, 1072 ș.a). De asemenea,
sub aceeași formă, dar cu conținut diferit, noțiunea a fost
folosită de R. Gaspar In Cadrul studiilor de hidrologie
torențială (1967, 1970, 1975 etc.).
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
19
42
poate considera că scurgerea din cuprinsul
„bazinelor torențiale morfo-etalon” este egală
cu afluxul precipitațiilor căzute; deci, coeficien-
tul de scurgere este egal cu unitatea (c =1).
Pe baza premiselor generate de această ipo-
teză metodologică simplificatoare — care înles-
nește punerea în evidență a raporturilor can-
titative dintre morfometria și hidrologia bazi-
nelor torențiale —, și în condițiile considerării
colectivităților de bazinele de ordinele I (565
bazinete), II (140 bazinete) și III (25 bazînete)
aparținind bazinului luat în studiu, s-a exa-
minat variația, în raport cu ordinul, a mediilor
următorilor trei parametri morfohidro logici și
anume: timpul de concentrare a scurgerii în
bazin, debitul maxim de viitură și debitul
specific maxim de viitură, ultimii doi parametri
corespunzînd probabilității de referință (p =
= 1%) și referindu-se Ia bazinele torențiale
„morfo-etalon”.
Valorile parametrilor de mai sus s-au obținut
pe cale analitică, pentru fiecare bazinet în
parte, prin aplicarea formulei raționale, adap-
tată la specificul torenților din România de către
R. Gașpar (1978):	____
^=^+^ = 0,5	+ 0,00167 .-^
*	“(I)
= 0,167 . Î-F	(2)
2^ = 0:167-^ |	(3)
în care:
Pe (min) este timpul de concentrare a scur-
gerii în bazin;
— debitul maxim de viitură
„morfo-etalon”, corespunză-
tor probabilității de referință;
gr,iX(m3/s-ha) —debitul specific maxim de
viitură „morfo-etalon", co-
respunzător probabilității de
referință;
^(min) — timpul de scurgere (mediu)
pe versant ;
To(min) — timpul de scurgere pe albia
principală;
A(m) — lungimea medie a versanților;
It	— panta medie a versanților;
Xa(m)	— lungimea albiei principale;
Ia	— panta medie a albiei prin-
cipale;
î	— intensitatea medie a ploii de
calcul, a cărei durată este
egală cu timpul de concentra-
re a Murgei ii in bazin;
-F(ha) — suprafața bazinului;
Variația mărimilor medii ale parametrilor
Qt.iK și în raport cu ordinul bazinetelor
din colectivitatea statistică, este ilustrată în
cadrul reprezentărilor grafice reunite în figura 2.
FIX- 2. Modele hidrologice ale unul bazin torențial montan
din România situat In arealul șisturilor cristaline (Bazinul
Birsa superioară), a) Timpul dc concentrare a scurgerii in
bazin; b) Debitul maxim de viitură „morfo-etalon"; c)
Debitul specific maxim de viitură „morfo-etalon" ; 1... 3 —
Ordinele hidrografice.
în aceste reprezentări sînt înscrise, pe axa
ordonatelor, valorile parametrilor studiați, iar
pe axa absciselor ordinele bazinetelor. Punctele
marcate vizibil în cîmpul graficelor, în dreptul
ordinelor bazinetelor. poziționează mediile arit-
metice ale parametrilor menționați în cadrul
colectivităților compuse din bazinete avînd
ordinele I, II și III. Dreptele care unesc, din
aproape în aproape, aceste puncte — și care
definesc, de fapt, modelele morîohidrologiee
urmărite — redau modul de variație, în raport
eu ordinul hidrografic, a mediilor parame-
trilor în sisteme de coordonate fie semiloga-
ritmice (Tc și Qtw) fie aritmetice (gr,i%).
Analiza succintă și succesivă a modelelor
obținute permite evidențierea următoarelor as-
pecte mai importante:
•	Timpul de concentrare a scurgerii în bazin
(TJ' generează un model a cărei configurație
grafică ilustrează caracterul de progresie geo-
metrică crescătoare (cu o rație medie aproxi-
mativă de 1,4) de care se bucură variația para-
metrului menționat, în raport cu ordinul
bazinetelor din colectivitate.
într-adevăr, antilogaritmii valorilor rap ortat e
în grafic (fig. 2a) ne arată că sîntem în prezența
unui bazin torențial la care media timpului de
concentrare a scurgerii este de : circa 10 minute
pentru bazinetele de ordinul I, circa 12 minute
pentru bazinetele de ordinul 11 și circa 19 mi-
nute pentru bazinetele de ordinul III.
Deși se observă că dispoziția punctelor în
graficul la care ne referim nu este perfect coli-
niară, totuși corelația pozitivă între valorile
medii pe ordine ale timpului de concentrare a
scurgerii în bazinetele hidrografice și ordinele
bazinetelor respective, nu poate să fie pusă
la îndoială.
•	Legitățile stabilite de Horton cu referință
directă la parametrii moi fometrici, își dovedesc
valabilitatea și în privința debitului maxim
de viitură de probabilitate 1%, debit calculat
în ipoteza simplificatoare de „bazin torențial
morfo-etalon” (fig. 2b).
20
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
într-adevăr, perechile de valori — ordin,
respectiv: 6,8 m3/s la bazinetele de ordinul I,
24,6 m3/s la bazinetele de ordinul II și 97,0
m3/s la bazinetele de ordinul III, conduc la o
dispoziție grafică aproape perfect liniară. în sis-
temul de coordonate considerat, sistem în Care
pe-abscisă sînt marcate ordinele bazinetelor, iar
pe ordonată logaritmii debitelor.
Rezultă că raportul debitelor maxime de vii-
tură de la un ordin hidrografic al bazinetelor
la altul este în medie de circa 3,8; această valoa-
re constituie, în același timp, rația progresiei
geometrice crescătoare pe care o descrie media
debitului maxim de viitură „morfo-etalon”,
atunci cînd se trece de la un ordin inferior la
un ordin superior al bazinetelor din colectivi-
tatea statistică.
•	Modelul prezentat în figura 2c se referă Ia
debitul specific maxim de viitură „morfo-etalon”
> acest model se deosebește de mode-
lele analizate anterior prin aceea că ne pune în
fața variației inverse a mediilor parametrului
morfohidrologie,în raport cu ordinul hidrografic
al bazinetelor.
Ținind seama de sensul acestei variații, pe
de o parte, și avînd în vedere caracterul direct
al legăturii dintre- suprafața medie a bazinete-
lor de ordine succesive crescînde și ordinele
respective, pe de altă parte, avem confirmarea
implicită a cunoscutei particularități hidrolo-
gice că o dată cu creșterea suprafeței bazinului
hidrografic se produce scăderea medici debitului
Specific maxim de viitură.
Iu cazul de față, media menționată se reduce
de Ia circa 0,48 m3/s. ha pentru bazinetele de
ordinul I, la circa 0,42 m3/s.ha pentru bazinetele
de ordinul II, ajungînd la circa 0,34 m3/s.ha
pentru bazinetele de ordinul III.
Rația progresiei geometrice descrescătoare pe
care o descrie parametrul progresie care
justifică, astfel, extinderea legităților stabilite de
R. E. II o r t o n pentru parametrii morfome-
trici, la domeniul parametrilor morfohidxologici
- este de circa 0,84.
Pe lingă interesul de natură științifică con-
Stînd din faptul că se demonstrează similitu-
dinea dintre variația parametrilor morfometrici
și variația parametrilor morfohidrologiei, în
procesul complex al dezvoltării reliefului de
eroziune, sistemul celor trei modele elaborate
prezintă și o reală importanță practică. într-
adevăr, prognozînd valori medii pentru trei
dintre cei mai importanți, și totodată reprezen-
tativi, parametri hidrologici, și pentru colecti-
vități de bazinele de ordinele I, U și III,
care .intră în structura bazinelor hidrografice
torențiale din zona de munte a României, mo-
delele respective furnizează — printr-o folosire
comodă și foarte rapidă — informații cantitati-
ve, cu caracter preliminar, asupra concentrării
scurgerilor și formării viiturilor in bazine hidro-
grafice care sînt asemănătoare sub raportul
condițiilor fizico-gcografice cu bazinul hidro-
rafic torențial luat în studiu.
Privite prin această prismă, modelele prezen-
tate își pot găsi utilitate în activitatea ingine-
rească de studii și de proiectare din domeniul
amenajării tarențililor.
BIBLIOGRAFIE
G 1 i n c 1 u . I - , 1980 ; Orientări moderne in domeniul morfome-
friei bazinelor hidrografici torențiale- Revista pădurilor, nr. 4
Clinciu, I , 1983; Contribufii la studiul morfometriei fi
hidrologiei bazinului hidrografic toren{ial Blrsa Superioară,
Teză de doctorat. Universitatea din Brașov.
Gaspar, R-, 1987 : Contribufii la determinarea gradului de
torențiali late a bazinelor hidrografice fi a eficienței hidrologice
a lucrărilor de corectare a torenților. Revista Pădurilor. nr. 8.
Sesiunea a 8-â FAO/TORR, Brașov.
G a s p a r, R., 1975 ; Cercetări privind eficiența hidrologică a
lucrărilor de corectare a torenjilor. Teză, de doctorat. Univer-
sitatea din Brașov.
Gaspar, R., 1978 : Metodologia de determinare a debitului
lichid maxim probabil de viitură generat de ploi torențiale In
bazine hidrografice mici, pentru studii fi proiecte de corectare a
torenjilor- Institutul de cercetări și amenajări silvice. Bucu-
rești.
G î u r g i u,. V 1666 ; Aplica/ii ale statisticii matematice in
silvicultură. Editura Agrosilvică, București.
Mo t eaau , S. A., 1970 : Cotisidfrations prfliminaires
sur le passage de la classifieation gualilaliue d la classifieation
quantitafine des bassins lorrentiels. Sesiunea a 9-a FAO/TORR,
Miinchen.
Munteanu, S. A., Gaspar, R1972 ; Contribution ă
la classifieation t;ipologique des bassins nersants lorrentiels.
Aspccts dc prinripes ; Sesiunea 10-a FAO/TORR. Oslo.
Munteanu, S. A., Gaspar, R., Clinciu, I.,
Lazăr, N., 1979 : Calculul debitelor moainu de viitură prin
formula ra[innalâ. îndrumar dc proiectare. Universitatea din
Brașov.
Munteanu, S . A-, Clinciu, I., 111 y e s, I., ș.a.,
1980 ; Amenajarea lorenfilor din bazinul hidrografic Btrsa
Superioară. Studiu de fundamentare. Universitatea din
Brașov.
M u n t e a n u , S . A ., C 1 i u c i u , f., G a s p a r, R 19f.O ;
Coidribufii la calculul debitelor maxime probabile de viitură In
bazinele torențiale din zonele montane ale Romdniei. Revista
pădurilor, nr. 3.
Strahler.A N., 1979 Geografia fizică. Traducere din
limba engleză. Editura științifică. București.
Zăvoianu, I •. 1978 : Morfomcfria bazinelor hidrografice.
Editura Academiei R. S. România. București-
Contrlbutions to the draw’iaț] up of morphologlral patterns eoncernlng the mountaln torrential hașins in Romanla.
Starting from the concept of , .morpho-standard torrential basin” and taking into account the mcthodology of applying the
rațional formula to the torrenl peculiaritics in Romania, wc have determinfcd the statistica! mean Values for 3 morphohgJro-
logical parameters lTe, Qe>i%,	for 3 groups of small matersheds, stratlfied according to the. hydrographic order
eriterion (Strahier system). The mean values of parameters as against the smoli watershed order led to the graphic
patterns whose conliguration whojly coiifirtns the validity of Horton’s laws for the erosion relief quantitatîve analysis.
for a mountain watershed. The above mentioned watershed is typical of the condiționa under which the torrential pheno-
mena in Romania started and developed, from the point of view of relief, lythological sublayer, climate and phyto-e.daphic.
cover.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 19S4 * Nr, 1
21
Rolul factorilor vătămători
in diminuarea fructificatei
la stejar,-gorun, stejar brumă*
rin și gîrnifă. Posibilități de
luptă împotriva lor *)
Pornind de la cunoștințele oferite de litera-
tura de specialitate, în anul 1979 s-au abordat
cercetări privind influența factorilor vătămă-
tori asupra fructificației principalelor specii
de Quercus. Spre deosebire de cercetările ante-
rioare, cercetările noastre s-au extins și asupra
mugurilor, florilor țmascule și femele) și ghindei
pe arbori, în toate fenofazele, de la intrarea în
vegetație a arborilor, pină la maturizarea și
căderea ghindei, scopul cercetărilor (din peri-
oada 1979-1982) fiind identificarea factorilor
vătămători, determinarea frecvenței și inten-
sității vătămărilor, pe specii sau categorii de
factori, stabilirea ponderii factorilor în dimi-
nuarea cantitativă și calitativă a producției
de ghindă, în vederea elaborării măsurilor de
prevenire și combatere.
Cercetările s-au efectuat în nouă rezervații
de semințe și un plan taj, situate în șapte sub-
regiuni ecologice, după cum minează : trei
rezervații de stejar pedunculat (Pomîrla—oco-
lul Dorohoi, Bavna Fersig—ocolul Somcuta
Mare, Bolintin — ocolul Bolintin) patru rezer-
vații de gorun (Pomîrla - ocolul Dorohoi, Run-
cu—ocolul Burlești, Valea Seacă - ocolul Bacău,
Cioanca- ocolul Cluj), una rezervație de stejar
brumăriu (Matca—ocolul Tecuci), una rezer-
vație de gimiță țRoșiori—ocolul Roșiorii de
Vede) și un planlaj de stejar brumăriu, în vir-
ată de 25 ani (Stațiunea I.G.A.S. Craiova).
Garacteristicele staționate și de arboret ale
rezervațiilor sînt cele din studiile de cartare
seminologică, existente la inspectoratele și ocoa-
lele silvice din țară.
1.	Material și metodă
In fiecare rezervație și plantaj, anual s-au
ales cîte 10 arbori de probă. In cursul sezonu-
lui de vegetație s-au recoltat probe de muguri,
flori mascule și femele și ghindă din cîte 3—1 o
arbori în picioare. în diferite fenofaze, la 2—8
date calendaristice, de la intrarea în vegetație
a arborilor în luna aprilie, pînă la căderea
ghindei sănătoase pe sol în lunile septembrie-
octombrie. Probele s-au recoltat prin doborârea
ramurilor de la trei nivele ale coroanei, din
diferite puncte cardinale și au constat din cel
puțin 100 elemente pe nivel (300 pe arbore), cu
•> Dm lucrările Institutului de cercetări ți amenajări sil-
vice.
2?
Dr. ing. P. SCUTĂREANU
Stațiunea I.G.A.S. Cluj-Napoca
Dr. ing. GABRIELA DISSESCU
Biolog M. PĂTRĂȘGOIU
Stațiunea I.C.A.S. Cornetu
Ing. GR. TRANTESCU
Stațiunea I.G.A.S. Cralova
Ing. C. CIORNEI
Stațiunea I.G.A.S. Hemeiuși
Oxf. 453:181.522
excepția anilor cînd înflorirea și fructificația au
fost foarte slabe. In luna septembrie, în unele
cazuri s-au recoltat ghinde și de pe sol. Prin
analize de laborator (secționări, disecții) s-a
stabilit frecvența și intensitatea vătămărilor,
pe categorii de factori, specii MU grupe de specii,
materialul biologic (insecte, agenți criptogamici)
fiind conservat și determinat de autori, parțial
cu concursul unor sistematicieni specializați.
Rezultatele analizelor s-au corelat cu observa-
țiile de teren și datele meteorologice. In rezer-
vațiile Bavna, Boriești și Cioanca unele probe
s-au recoltat și de pe arbori fertilizați.
Determinările speciilor de Diptere s-a făcut
cu concursul Dr. P. Neacșu, Facultatea de
Biologie, Universitatea București. Pe teren am
primit sprijinul efectiv din partea ocoalelor sil-
vice menționate.
2.	Rezultate și discuții
2.1.	Categorii de vătămări
Chiar din primul an, din analize s-au detașat
factorii care produc vătămări în mugurii flori-
feri, flori mascule și femele și ghindă, pe arbori,
în cursul sezonului de vegetație. Ca urmare,
s-au delimitat șase categorii de elemente:
a)	Muguri floriferi, flori și ghinde sănătoase,
cu dezvoltare normală, libere de dăunători și
boli, care se formează, dezvoltă și rămîn pe
arbori pină la maturația deplină.
b)	Flori mascule (amenți) și mai rar femele,
vătămate de înghețuri lîrzii, care produc în-
negrirea acestora.
e)	Muguri floriferi, flori mascule și femele și
ghinde atacate de insecte, în special larve, care
produc vătămări de- diferite forme și grade de
frecvență și intensitate, în întreg sezonul de
vegetație, în funcție de specie, provocînd căde-
rea prematură pe sol.
d)	Flori femele și ghinde atacate de agenți
criptogamici (bacterii, ciuperci) care produc
îmbolnăvirea și putrezirea acestora, provocînd
căderea prematură.
e)	Flori femele uscate, nefecundate, ghindă
uscată, nedezvoltată normal, datorită factori-
lor abiotiei (ploi în perioada polenizării, secetă
în timpul creșterii și dezvoltării), sau de natură
fiziologică .(nedeterminați), inclusiv nesincro-
nizarea sexelor la înflorire.
f)	Ghindă vătămată de vertebrate rozătoare
(veverițe, pîrși) pe arbori și pe sol.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1584 * Nr, I
Tabelul 1
Tabloul sinoptic al factorilor vătămători, pe fenofaze ale Înfloririi șl fructificației, lă stejar, gorun, stejar brumăriu șl glmlță
Fenofaze	Insecte dăunătoare și vertebrate	Agcnți criptogamici	Factori ablotici	Perioada
II/C=umflarea mugurilor	Dipterc — larve	—	uscarea primordiilor	1-25. IV
11 /D=dezmugurirea II/E = creșterea nmenților ți maturarea polenu- lui 1I/F= apariția florilor femele II/G=fonnarea ovarului ți a cupulei 11JH=polenizarea	Cl/nipidae-gale pc amenți masculi și larve In floarea femelă (rar) — omizi defoliatoare (la infestări puternice)	putrezirea antcrelor in perioade ploioase — necrozarea umedă a florilor femeie	— Înghețuri tlrzii la amenți și flori femele — ofilirea pedunculu- lul șl uscarea florii te- mele (fiziologic)	15.IV-15. V
11/J=dif ereuți erea cavității ovariene II/K=formarea ovulelor	— omizi defoliatoare (la infestări puternice) — Dfplere-cecidii in re- ceptacol, larve in cavitatea ovariană — Cil ni p Mae-larve In ca- vitatea ovariană	— necrozarea și Inegrirea florilor femele	— brunificarea, uscarea și Întărirea florilor fe- mele (fiziologic)	15-V-15.VI
H/L=formarea sacului embrionar II/M = diferențierea ovulelor II/N=fccundarca	— Adleria quercus-callicis și alte Cynipidae Cgnipidac-larva — Diptcre — Bal an i/ms glandium și Carpocapsa sp.-ouă	— necrozarea și putrezi- rea fiorilor, fecundate și nefecundate	— idem	15.VI-25.VII
II1/0 = formarea embrionului III/P=creșterea și	dez- voltarea fructelor IV/R=maturarea și căde- rea fructelor	—	Adleria guercus- callicis — Dipterc —	Balaninus glandium- larve — Carpocapsa sp.-larve — rozătoare (plrș, veveriță)	— putrezirea ghindei in arbore și pc sol	— uscarea cotiledoa- nclor (secetă, fiziologic)	25.VII-30.X
2.2.	Tabloul sinoptic al factorilor vătămători
pe fenofaze ale înfloririi și fructificafiei
întrucît recoltarea probelor s-a făcut, la
date calendaristice apropiate, în funcție de
perioada de dezvoltare a florilor și ghindei în
rezervațiile cercetate, a fost posibilă corelarea
categoriilor de factori vătămători, cu fenofa-
zele și subfenofazele înfloririi și fructificației,
stabilite prin studiul biologiei florilor și fruc-
telor (V. Bolea 1981-1982).
Ca urmare s-a întocmit un tablou sinoptic
al factorilor vătămători pe fenofaze și perioade
calendaristice (tabelul 1). Fiind sintetic, acest
tablou poate servi ca mijloc pentru produc-
ție, la urmărirea factorilor vătămători și sta-
bilirea momentului optim de aplicarea măsuri-
lor de protecție.
Pe baza determinărilor și observațiilor efec-
tuate pe materialul biologie rezultat din ana-
lizele de laborator s-au identificat următorii
factori biotici vătămători:
2.	2.1. Insecte dăunătoare:
a)	Pe florile mascule (amenți): —Fam.
Cynipidae — Andricus grossulariae Girând. (la
toate speciile), A. foecundairitn (H.) (Ia stejar
și gorun), A. seminationis H. (la stejar și gorun)
Neuroterus guercus-baccarum L. (la toate spe-
ciile), N. pctioliventris H. (la stejar, gorun,
stejar brumăriu). Acești dăunători produc
gale de diferite forme și mărimi, pe antere-
le amenților; — Omizi defoliatoare - Tortrix
viridana și mai rar Euproctis ohrysorrhoea
(pe stejar), în anii cu infestări puternice și
foarte puternice, rod amenții.
b)	In florile femele : Fam. Cynipidae — Cal-
lirhytis sp., (la stejar și gorun) produce defor-
marea și întărirea camerei ovariene; — Ord.
Diptera, fam. Cecidomyidae (Itonididae) — Oon-
tarinia amenti, Clinodiplosis sp. (Ia toate spe-
ciile de Querous), provoacă cecidii (deformări)
pe receptacol și ulterior pe cupă, larvele găsin-
du se intre peretele ovarului și receptacol sau
în camera ovariană, de unde ies pentru împu-
pare în sol la sfîrșitul lunii iunie; — omizi defo-
revista rădurii^or * Anul 39 * W4 * Nr, i
23
...	„	Tabelul &
Pierderi procentuale cauzate devătămările produse 4a Insecte, boliși factori ablotlcl florilor femele fl ghindei de stelar, gorun, stejar brumAriu șl gtrnlfă in anii 1979—1902
24
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * A’r, 4

continuii Ubelul 2)
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1994 * N?t 1
25
liatoare — T- viridana, Geometridae, rar E.
chrysorrhoea (la stejar pedunculat și gorun);
acestea în perioada infestărilor puternice și
f. puternice, rod parțial floarea sau pedunculul.
c)	In ghindă : — Fam. Cynipidae — Adleria
quercus-callicis L. (la toate speciile) provoacă
formarea colțanilor; — Fam. Curculionidae —
Balaninus glandium Mersh. (la toate speciile),
consumă cotiledoanele; — fam. Tortricidae —
Carpocapsa sp. (la toate speciile); Dipterc ■
larve și puparii care nu au ieșit din flori (la
toate speciile).
2.	2. 2. Agenți criptogamici
a)	Pe florile femele și ghinda din arbori:
ciuperci — Gleosporium quercinum West., Cyto-
spora ambiens Sacc., Ploma sp., Eusarium sp.,
plus bacterii. Acești agenți provoacă necroza-
rea, putrezirea și căderea prematură pe sol,
(la toate speciile de Quercus).
b)	Pc ghinda căzută pe sol: speciile de ciu-
perci prezentate mai sus, plus — Ceratocys-
tis sp., CoUetolricbus sp., Discosia sp., Dicho-
mera saubinetti Mont., Phomopsis sp. Agenții
respectivi provoacă îmbolnăvirea și putrezi-
rea ootiledoanelor (la toate speciile de Quer-
CUS).
2.3.	Frecvența si intensitatea vătămărilor.
Pierderi
Din punct de vedere practic este important
să știm cît© din florile femele și ghinde se pierd
în cursul unui sezon de vegetație, dacă s-a
produs o înflorire, în ce. fază a dezvoltării
florilor și fructelor, și care sînt factorii cei mai
vătămători.
2.	3.1. Pierderi pe fenofaze și se-
zon de vegetație la flori femele
și ghinde
Frecvențele procentuale medii ale vătămări-
lor, care reprezintă pierderile pe fenofaze
și sezon de vegetație, sînt prezentate în tabe-
lul 2. Din analiza cifrelor se desprind următoa-
rele :
Procentele medii de vătămare cumulate,
produse de toți factorii, cresc de la apariția
florilor femele și pînă la maturarea corn picta
a ghindei pe arbore țsubfenofazele II/F H ...
inP,R) la toate speciile de Quercus. Inversi-
unile între fenofaze, în unii ani, se datoresc
căderii premature pe sol a florilor și ghindei,
eroare eliminată în majoritatea cazurilor. Pro-
centele pe sezonul de vegetație sînt cele maxi-
me, realizate în cursul acelui an (excepțiile
sînt menționate în tabel).
Pe specii, pierderile medii într-un sezon de
vegetație, în perioada cercetată, au fost de
71,0-93,5% la stejarul pedunculat, 65,2-95,3%
Ia gorun, 51,2-69,0% la stejarul brumăriu și
80,7% la gîrniță.
Pe ani, se observă că pierderile cele mai mic
se realizează în anii cu grade de înflorire ș
fructificație foarte bună și respectiv bună
(stejar pedunculat - Pomîrla, 1979, gorun - Po
mîrla, Cionca, 1982), iar cele mai ridicate, 1?
grade de înflorire și fructificație foarte slabi
și slabe. înseamnă că atunci cind fructificați®
este foarte bună și recolta de ghindă poate f
bună sau satisfăcătoare.
Analiza vătămărilor pe variante de fertili
zare se va face cu altă ocazie, cercetările fiind
în curs.
2.	3.2. Cuantumul vătămărilor pt
organe și principalii factori vă-
tămători
In tabelul 3 sînt redate frecvențele medi
totale ale vătămărilor anuale și pe perioada
cercetărilor, produse la muguri, flori mascul®
și femele și ghinde, pe total factori și separat
pentru cei care produc vătămările maxime
florilor femele și ghindei. Din analiza lor rezul-
tă următoarele:
La mugurii floriferi și florile mascule, pro-
centual, vătămările sînt mici sau nesesizabile.
Excepții se pot înregistra în anii cînd Se pro-
duc înghețuri tîrzii, cînd amenții desfăcuți
pot fi vătămați total.
La toate speciile de Quercus cercetate și
în toate rezervațiile (excepție Bolintin, 1981),
cuantumul maxim al vătămărilor se realizează
în faza de floare femelă, la acestea pierderile
maxime fiind cauzate de factori de ordin fizio-
logic ce urmează a fi studiați, multe flori usca-
te fiind și nefecundate. Astfel, la stejarul pedun-
culat, pierderile în această fază au fost de
61,6-81,1% (cele de ordin fiziologic 18,9-45,5 %),
la gorun 65,2-82,3% (21,7-63,8%), Ia stejar
brumăriu 48,9-67,0% (31,2-33,7%), la gîrniță
41,7 (32,9%). Restul vătămărilor sint pro-
duse de agenți criptogamici și insecte. Din
acestea, cele produse de omizile defoliatoare,
în cazul unor infestări puternice, au fost
de 20,4-24,6%. Există o corelație negativă
între frecvența vătămărilor la florile femele
și gradele de înflorire și fructificație.
La ghindă, cuantumul maxim al vătămări-
lor medii pe perioadă se înregistrează la ste-
jarul pedunculat (34,1-59,8%), urmînd în ordi-
ne gorunul (21,1-58,7%), stejarul brumăriu
(23,9-42,9%) și gîrniță (29,7%). Vătămările
produse de B. glandium și speciile de C&rpocap-
8a reprezintă 19,4-33,4% la stejarul pedun-
culat, 10,8-39,9% la gorun, 15,0-26,6% la
stejarul brumăriu și 20,3 % la gîrniță. In cazul
acestor dăunători procentele, de vătămare se
pare că nu se mai corelează cu gradele de
fructificație, depinzînd mai mult de densitatea
populației lor în anii precedenți. In anii plo-
ioși, vătămările produse de agenții criptoga-
mici la ghinde sint mari.
26
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nn 1
Cuantumul vătămărilor la muguri floriferi, flori șl ghindă de stejar.
Ocolul silvic Rezervaî-Ia				
	Specia	Organe vătămate	1979	
			Elemente anallz.	
Borohoi Pomirla	Stejar pedunculat	Muguri floriferi Flori mascule Flori femele, total — cu uscări fiziol. Ghinde, total — cu B. glandium-|- Carpocapsa sp.	1174 2300 1348	26.6 18,8 45,5 31,0
Sorocuta Bavna-Fersig	Stejar pedunculat	Muguri floriferi Flori mascule Flori femele, total — cu uscări fiziol. Ghinde, total — cu B. glandium 4- Carpocapsa sp.	37 246 353	5,4 76,3 44.7 56,0 33,4
Bolintin Bolintin	Stejar pedunculat	Muguri floriferi Flori mascule Flori femele, total — cu uscări fiziol. Ghinde, total — cu B. glandium + Carpocapsa sp.		
Dorohoi Pomirla	Gorun	Muguri floriferi Flori mascule Flori femele, total — cu uscări fiziol. Ghinde, total — cu B. glandium 4- Carpocapsa sp.	542 957 234	43,5 98,7 94,5 4,7 1.7
Borleștt Runcu	Gorun	Muguri floriferi Flori mascule Flori femele, total — cu uscări fiziol. Ghinde, total — cu B. glandium 4- Carpocapsa sp.	303 214 294	63,6 59,8 77,6 71,7
Bacău V. Geacă	Gorun	Muguri floriferi Flori mascule Flori femele, total — cu uscări fiziol. Ghinde, total cu B. glandium + Carpocapsa	*	
Cluj Cioanca	Gorun	Flori femele, total — cu uscări fiziol. Ghinde, total — cu B. glandium 4- Carpocapsa sp.		
Tecuci Matca	Stejar brumăriu	Muguri floriferi Flori mascule Flori femele, total — cu uscări fiziol. Ghinde, total — cu B. glandium 4-Carpocaspsa sp.		
ICAS Cratoua Plantaj	Stejar brumăriu	Muguri floriferi Flori mascule Flori femele, total — cu uscări fiziol. Ghinde, total — cu B. glandium 4-Carpocapsa sp.	1000 1010 430	41,0 43,6 20,9 15,0 11,0
Roșiori Roșiori dc Vede	Girniță	Muguri floriferi Flori mascule Flori femele, total — cu uscări fiziol, Ghinde, total cu B. glandium 4-Carpocapsa sp.		
AVISTA PĂDURILOR * 4nul 99 * 1984 * Nr, 1
Tabelul 3
gorun, stejar brumăriu șl gtrnljă In. anii 1979—1982
Frecvența medie a vătămărilor in anul						Media pe perioadă ' %
1980		1981		1982		
Elem. anal.	%	Elem. anal.	%	Elem. anal.	1	/0	
				428	13,4 ■	6,7
>1000	—	637	2,8	1395	2,3	1,7
2053	83,2	1161	81,6	2092	54,9	61,6
	40,2		53,4		38,5	37,7
258	39*3	15	20,0	2380	42,4	36,8
	22,5		—		24,2	19,4
				417	20,6	13,0
		325	1,8	2461	0,2	1,0
858	87,1	314	95,3	785	65,7	81,1
	36,6		59,8		41,1	45,5
181	83,4	883	48,6	596	71,3	59,8
	23,8		38,5		37,9	33,4
				1654	,—.	—
				2534		r	—
		2841	43,9	250	52.4	48,1
			28,0		28,4	28,2
		757	59.9	145	41,6	50,7
			45.1		34,3	39,7
				483	9,3	26,4
		3373	—-	745	>—	.—
1531	99,7	1796	67,0	1995	40.9	757,7
	95,7		41,9		23,3	63,8
945	0,3	616	35,0	1704	44,7	21,1
	•—		0.9		40,9	10,8
919	—■	1647		435	16,5	5,5
		3639	4,7	2904	8,9	6,8
2012	68,3	3730	97,5	1198	67,6	74,2
	39,8		62,9		46,7	52,3
434	60,4	450	19,6			52.5
	47,2		0,8			39,9
				252		—
		1364	6,0	710	0,2	3,1
		616	74,9	743	89,8	82.3
			28,6		69,8	49,2
	•	83	42,7	94	37,5	40,1
			39,5		25,0	32,2
				1918	65,2	65,2
					21.7	21,7
				2809	58,7	58,7
					32.8	32,8
				2029		—.
		1751	43,1	694	0,4	21,7
		1180	79,2	1348	54,8	67,0
			37,0		30,4	33,7
		149	44,2	600	41,6	42,9
			19,4		33,	26,6
				765	15,0	15,0
>1000	2,0	>1000	5,4	1895	9,0	14,3
946	49,0	1024	56,0	2231	47,0	48,9
	45,0		31,0		28,0	31,2
382	22,0	628	21,0	983	37,0	23,9
	18,0		9.0		22,0	15,0
				1439		—.
				747		■WW
		1202	43,2	7646	40,2	41,7
			29,9		35,9	32,9
		1791	41,0	1753	18,4	29,7
			28,7		12,0	20,3
28
REVISTA PĂDURILOR * 4nul $9 * 19Ș4 * Nr, 1
2.4.	Posibilități de prevenire și combatere
Deși au o destinație specială, rezervațiile de
semințe sînt totuși ecosisteme forestiere. Da
urmare, pentru a-și păstra însușirile ecologice
și rezistența naturală la factorii vătămători
abiotici și biotici, atât seminofagi cît și folio-
îagi, corticoli și xilofagi, măsurile silvotehuicc
și de protecție nu trebuie să afecteze radical
structura și Starea de vegetație a arborete-
lor din care sînt compuse, știut fiind că lumina-
rea puternică și lipsa subarboretului favori-
zează înmulțirea în masă a insectelor dăunătoa-
re, în special a celor defoliatoare.
Așa cum reiese din lucrarea citată (E n e s c u
Val., 1982), totalitatea lucrărilor de îngrijire
a rezervațiilor de semințe trebuie să constituie
im sistem unitar. In final, considerăm că ar fi
necesar să se elaboreze un sistem de combate-
re integrată, asemănător schemelor’ elaborate
în anul 1980 pentru principalii defoliatori ai
arboretelor de foioase (S c u t ă r e a n u, P.,
Era ț ian, Al., 1980), care cuprind atît
măsuri preventive cît și curative.
Intrucît experimentarea unor tratamente re-
presive împotriva insectelor dăunătoare fruc-
tificației la quercinee este în curs de desfășu-
rare, credem că este util ca în etapa actuală
să se aplice în rezervații o serie de măsuri pre-
ventive, silviculturale și biologice și anume:
— Păstrarea arbuștilor nepreferați de defolia-
tori (alun, lemn cîinesc, măcieș) în golurile dintre
arbori, urmînd a fi scoși numai de sub coroa-
na acestora. Pe lîngă rolul ameliorator, arbuștii
vor servi ca bază de hrană și adăpost pentru
paraziții și prădătorii insectelor dăunătoare.
— Stimularea înmulțirii păsărilor insecti-
vore prin instalarea cuiburilor artificiale în
toate rezervațiile, precum și a furnicilor, prin
transfer din arborete cu colonii dese, în rezerva-
țiile de gorun de la coline, în zonele de înmulți-
re în masă a defoliatorilor.
— Extragerea arborilor cu starea de vegeta-
ție mai puțin viguroasă și a celor preferați de
dăunători.
— Prevenirea defolierilor puternice și foarte
puternice produse de omizile defoliatoare, prin
tratamente cu substanțe nepoluante.
3.	Concluzii
3.1.	Factorii biotici și abiotici vătămători,
care diminuează o fructificație potențială de
ghindă, în cursul sezonului de vegetație, se
compun din insecte (diptere, coleoptere, lepi-
doptere, hymenoptere), agenți criptogamici
(bacterii, ciuperci) și respectiv, înghețuri târzii,
ploi sau secetă de lungă durată și alți factori
de natură fiziologică.
3.2.	Pierderile medii procentuale cumulate,
pe fenofaze și sezon de vegetație, cresc progre-
siv de la dezmugurire și apariția florilor, pînă
la maturarea completă a ghindei, la toate spe-
ciile de Quereus, (71,0-93,5%-stejar peduneulat,
65,2-95,3% — gorun, 51,2-69,0% — stejar bru-
măriu, 80,7% “ gîrnița).
3.3.	Cuantumul maxim al vătămărilor se reali-
zează la florile femele, dominante fiind aici pier-
derile cauzate de factori de natură fiziologică,
inclusiv nefecundarea. Urmează, în ordinea im-
portanței, văt ămările produse ghindei de insecte,
agenți criptogamici și secetă, între care cele cau-
zate de B. glandium și Carpocapsa sp. pot re-
prezenta circa 1/3 din ghinda ajunsă la maturi-
tate, la stejarul peduneulat și gorun și mai
puțin la stejarul brumăriu și gîrniță,
3.4.	Oportunitatea aplicării unor măsuri
represive împotriva factorilor vătămători, în
primul rînd împotriva celor specifici ghindei
{B. glandium și Carpocapsa sp, agenți criptoga-
mici), este o problemă foarte dificilă, CU impli-
cații ecologice, care trebuie rezolvată prin
experimentări complexe, de lungă durată. In
prezent este indicată aplicarea unor măsuri
preventive, silviculturale și biologice, ce vor
face parte din viitoarele scheme de cultură și
protecție integrată a rezervațiilor de semințe.
Combaterea tuturor insectelor și agenților crip-
togamiei inclusiv factorii abiotici, în toate feno-
fazele înfloririi și dezvoltării f mc tel or, nu cre-
dem că este posibilă în etapa actuală, fără
a induce efecte secundare nedorite.
BIBLIOGRAFIE
Bolea, V. ș.a., 1982 : Biologia înfloririi și fruclificajiei la
Quercus petraea (Mall.) Liebl. fi Q. robur L., ca bacă a pro-
teefiei fi stimulării producției de ghindă. Revista Pădurilor,
nt. 3, p. 138-144.
E 1 i c s c u , Gr., D i s S e s C u, G., 1954; Observatii asupra
biologiei Irombarului ghindei (Clircnlio) Balaninus glandium
Mersh. Jn : Studii și cerțetțțri, Seria I, Voi. XV» p. 511 — 524.
Encscu, Val., 1982: Producerea semințelor forestiere.
Editura Ceres, București.
Georgcscu, C. C., 1054 : Bolile criplogamice ale ghindei
Și combaterea lor. Editura Agro-Silvică dc Stat, București.
I o a c h I m, EL, 1981: Contribujii la combaterea principale-
lor boli p dăunători in condițiile bazinului pomicol Rm. Vtlcea.
Conf. Naț. de Protecția Plantelor. Cluj-Napoca.
N e a c șu, I’., 1968 : Cercetări asupra lionididaclor (niptera,
Eematoeera) din. Republica Socialistă România). Analele
Universității București, Seria St. Naturii.
Băduleseu, T., 1951 : Păstrarea frucllfieatiei de ghindă
prin măsuri de proiecție contra dăunătorilor. în : Gospodăria
Silvică, IV, nr. 8.
ScutărcanU, P., Frați an Al., 1980: Scheme de
combatere integrată a principalilor defoliatori ai arboretelor
de foioase. Seria II, sub tipar.
The weiyht of injurlous factors in dlminlshlng the fructlflcutlon attbe peduncnlate oak, sesslle oak, greylsh oak and
Ilungarian oak. Possibllittes of control
The research carried out during 4 years, in seed reservations and seed orchards on the injurious factors that
influence flowcrlng and fructifica Hon, the conclusîon has been drawn that damages produccd by injurlous forest
insects, cryptogam agent», abiotic and physlologycal factors to flower buds, mole and. fornăie flo-wers and a corn s, during
vegctatlon season, reached medium pcrccntage values of 71.0 — 93,5% for the peduncnlate oak 65,2—95,3% for the sessile
oak 51,2—69,0%, for the greyisb oak aud 80,7% for the Ilnngarian oak. The most important damages were noticed at
the femele flowers due to pliysiological factors including unfertilised flowers. Acorns Înjure d by Balaninus glandium
Mersh. and Carpocapsa sp. represent obout 1/3 Of the mature acorns of pedunculute oak and sessile oak and less for
the other species. To dimlnish the damages, the authors suggest preventive measures, repressive measures being
experimentai.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1	-	29
Altoirea molidului argintiu
prin alipire
Tehn. V. PHtJNARU
Institutul de cercetări șt amenajări
silvice
Oxf. 232.328.5:174.7 Fie»
I.	Prezentarea procedeului
Molidul argintiu [Picea pungens var. argin-
tea) este un arbore de deosebită valoare orna-
mentală, datorită colorației acelor în argintiu
sau. brumăriu, neobișnuită la conifere.
Specia nu prezintă la noi importanță fores-
tieră, avînd creșterile mai reduse ca ale molidu-
lui, iar lemnul inferior. Prezintă însă calități
ornamentale remarcabile prin colorația argin-
tie a acelor, calități pentru care este foarte
solicita ță în înfrumusețarea parcurilor din țara
noastră și la export.
Față de cerințele beneficiarilor de material
săditor din această specie, oferta din partea
producătorilor pînă în prezent a fost foarte
mică, datorită rezultatelor minore obținute
prin altoire după metoda „placaj lateral”.
După această metodă practicată pînă în
prezent s-au obținut rezultate bune in jur de
30% în sere și 10% în cîmp, procente care nu
au încurajat prea mulți producători să se
ocupe de înmulțirea acestei specii, excepție
făoînd pepiniera I.C.A.S. Stefănești și, în
oarecare măsură, pepiniera Turda.
La pepiniera I.C.A.S. Stefănești, începînd
cu anul 1980, autorul acestor rînduri a inițiat
și organizat folosirea metodei de altoire a
rășinoaselor prin „alipire” zisă și „cloșca cu
pui”, care constă în următoarele :
— Se repică în pungi de
plastic portaltoi de molid
(Picea abies (L.) Karst), cu
1 an înainte de alipire.
— Pungile de polietilenă cu
puieții portaltoi de molid au
fost plasate în jurul coroanei
mamă de Picea pungens var.
argentea din teren și altoiți
prin alipirea portaltoiului de
vîrful central al fiecărui verti-
cil (fig. 1). Coaja se taie pînă
la lemn cu briceagul de altoit
pe o porțiune de 4—5 cm pe
portaltoi și pe ramura altoi
în așa fel ca să se suprapună
perfect tăieturile. Sematisea
ză cu rafie, se unge cu mastic
cald și pungile cu portaltoaie
se îngroapă alături de planta
mamă și astfel vor trăi împre-
unăpînă la sfîrșitul sezonului
de vegetație, cînd prin calu-
sare se sudează perfect ramura
iețui portaîtof altoi de portaltoi.
Fig. 1. bl—tăietură
pe ramura altoi;
62—tăietură ne pu-
La sfîrșitul sezonului de vegetație (luna
octombrie) cu foarfecă de vie se detașează
ramura altoi de planta mamă care va rămîne
sudată de puietul portaltoi. In acest stadiu
puieții vor fi plantați în teren la schema de
0,80/0,60 m pentru a fi conduși la talie mare.
După pornirea vegetației altoiului, în urmă-
torul sezon de vegetație, se suprimă cu foarfe-
că partea superioară a portaltoiului, astfel
ca altoiul să fie singur pe portaltoi, pentru
a-și continua viața ca puiet de Picea pungens
var. argentea.
Pentru ca altoiul să nu se stranguleze dato-
rită creșterii în grosime a altoiului cit și a port-
al toi ului, se va scoate legătura de rafie și locul
respectiv se va unge cu mastic cald, pentru
ea altoiul să nu fie dezlipit de portaltoi prin
diverse manipulări ale puieților.
In jurul unei plante mamă, de Picea pun-
gens var. argentea se pot altoi în medie 7—8
puieți, care priviți dau impresia unei „cloști
cu pui” de unde și denumirea metodei descri-
se mai sus.
începînd cu anul 1980 s-a trecut la produce-
rea puieților de Picea pungens var argentea
la pepiniera I.C.A.S. Stefănești, obținindu-se
un procent de reușită de 90 — 95%. Pentru
edificare se dă mai jos dinamica creșterii
numărului de puieți obținuți în ultimii [3 ani la
I.C.A.S. — pepiniera Stefănești.
Anul	Nr. de puieți altoiți	Nr. de puieți obținuți	Procent de realizare, %
1980	200	190	95
1081	5000	4500	90
1982	7000	6510	93
1983	15000	plan realizat	
Diferența procentuală între rezultatele obți-
nute față de numărul de puieți altoiți se dato-
rește pierderilor înregistrate le puieții portal-
toi în cazul că aceștia nu sînt udați la timp în
perioadele de secetă.
Avantajele procedeului
1,	Altoirea puieților nu este legată de o
perioadă optimă de scurtă durată, ci se poate
altoi în tot sezonul de vegetație, cu condiția
ca puieții Să apuce cel puțin 50 zile din sezonul
de vegetație de la data altoirii, ca aceștia să
aibă timpul necesar de calusare la punctele de
altoire.
30
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
2.	Puieții obținuți sînt mult mai viguroși
fnță de cei obținuți în seră, prin metoda „placaj
lateral”.
Fig. 2 a—Planta
mâinii (donor al-
toi) ;-----Zona
de unde se re-
tează altoiul de
pe planta mamă
$1 partea aeriană
a portallolulul.
a
3.	Procentul de prindere este net superior
față, de vechea metodă., deoarece la calusarea
punctului de altoire pompează seva și planta
mamă și puietul porto Itoi, pe cînd prin metoda
„placaj lateral” toată sarcina cade asupra
puietului portaltoi.
4.	Prin metoda expusă aici se vor obține în
viitor cu cea mai mare ușurință cantitățile
dorite de puieți necesari tuturor parcurilor
țării.
Unii producători interesați deja s-au speci-
alizat la I.C.A.S. Stefănești în producerea
puieților de Picea pungens var. argintea după
noua metodă.
Pentru a trece la obținerea de astfel
de puieți, în primul rînd trebuie să se creeze
o bază de plante mamă, plante care pot fi
procurate de la pepiniera I.O.A.S. Ștefănești.
Blue spruce (Picea pungens) grafting by jolnlng
Grafting is 90—95% successful in the Nursery ICAS Ștefănești for the multiplication of the ornamental specios „Picea
pungens var. argeniea". Blue sprace root stocks — Picea abies (L) Karst, 2—3 years old, planted in polyethylene bags are
placed around the blue spruce mother plnnt (Picea punges var. argeniea); afterwards grafting by the joining systern Îs
applicd.
The advantage of this method is the posslblllly of grafting during the whole vegetat!on scason,
Revista revistelor
Eisbacher, J. : luterforsl: mașini foreslere, confe-
rințe, excursii (Interforst: Forstmaschinen. Vortrăgc. Ex-
kursionen). In: AUg. Forslceitung, Wien, 93, nr. 8. 1982,
p. 213-215, 5 figuri.
La marele tlrg internațional al mașinilor forestiere de la
Miinchen (29 iun. —4 iul. 1982) au participat 280 de firme
din 17 țări. S-au remarcat eforturile de rentabilizare a recol-
tării lemnului subțire prin sisteme de mecanizare eficiente.
Afară dc procesoarele cu macara Steyr montate pe tractorul
LKT 120 și Andritz in versiunea pe remorcă, s-au văzut
mașini de recoltat ca aceea daneză Gremo SK35 cu macara
executlnd nu numai tăierea crăcilor ci și fasonarea șl dobo-
rtrea cu un ferăstrău hidraulic cu lanț. Tot categoriei „har-
vester” aparține și Makeri 33T (Rauma Repola), un vehicul
de numai 1,62 m lățime pe șenile, cu motor Diesel de doi
cilindri răcit cu aer (25,7 Kw 135 CP) efectutnd dobortrea
cu foarfecă hidraulică, tăierea crăcilor șl secționarea pentru
diametre piuă la 25 cm. Pentru colectarea sortimentelor
in încărcături de 6—8 t s-au răspfndit remorcile cu macara
trase de tractoare agricole. Remorcile Igland cu osii osci-
lante sînt utilizate mai de mult In Austria. Ca noutate se
consideră remorca Ruf (R.F.G.) cu un sistem de direcție
Cu oiște ce Înscrie remorca precis pe urma tractorului, far
tu poziție bracată nu necesită sprijinire. O remorcă daneză
(Rorkontor) avea ambele perechi de roți echipate eu motoare
hidraulice sincronizate cu tractorul, Înlesnind deplasarea
pc teren accidentat. Igland a realizat, la comandă specială,
o remorcă cu macara întrunind toate rafinamentele ce vor
maren dezvoltările viitoare: sistem de direcție suplimentar,
frină fără uzură reglabilă pentru pante lungi, acționări
suplimentare, sprijiniri hidraulice, osie din spate deplasa-
bilâ etc. Noutăți la forwardere: Rottne Blondin 750 cu
motor Ford—Diesel de 4 cilindri cu turbină 68 Kw/93 CP.
lățime 25 m, cu macara pliantă 5,3 m; mașina germană
HSM 868 cu motor Deutz 88 CP, capacitate de Încărcare
8 t, toate acționările hidraulice. Cel mai mic dintre trac-
toarele articulate, Holder A 60F a primit un motor cu tur-
bină ce i-a ridicat puterea de la 36,5 Kw la 43 Kw/59 CP,
La categoria tractoarelor cu acționare pe toate roțile Mer-
cedes Henz a inai adăugat tipul M 3 tractor 11)00 cu motor
Diesel G cilindri cu injecție directă de 100 CP. Nou este și
tractorul cu șenile ,.Panda'* (Igland) cu motor Diesel 2
cilindri răcit cu aer, 36 CP, 4 viteze reversibile, greutatea
2150 kg, presiunea specifică pe sol 0,15 kg/cm2, între funl-
cularele cu pilon rabatabil se semnalizează cel dezvoltat recent
de Adler (R.F.G.) în cooperare cu Bachmann (Elveția),
instalat pe o remorcă cu motor Diesel răcit cu aer (39 Kw),
pilon de 7 m pliabil, 3 tamburl pentru cablurile purtător,
trăgător ți de readucere, echipat cu noul sistem Baco BK
10—2 R, sarcina It, distanța de colectare 400 m.
A.B.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
31
Consideratii referitoare lâ pO"
sibilitatea exploatării raționale
a cablurilor de tracțiune
folosite la autotroliile forestiere
Dr. ing. J. KRUCrf
întreprinderea forestieră de exploatări
ți transport Arad
Gxf. 377.21
1, Considerații generale
Transportul materialului lemnos de la plat-
formele primare la centrele de Sortare și prein-
dustrializare Beface, de regulă; cu ajutorul auto-
troliilor forestiere.
Operațiunea de încărcare a sarcinilor constă
în ridicarea acestora de la locul de depozitare
și așezarea lor pe traversele de susținere a remor-
cilor monoaxe. Acest lucru se realizează cu aju-
torul unor cabluri din oțel acționate prin inter-
mediul troliilor aflate in componența autovehi-
culelor. Deși sistemul nu este cel mai corespun-
zător, deocamdată, pînă la ad optarea altor va-
riante constructive mai raționale, tratăm pro-
blema ca atare.
în timpul încărcării, asupra cablurilor de
tracțiune acționează foarte mulți factori, care,
în raport cu intensitatea și modul cum variază,
produc degradări ce implică scoaterea lor din
uz. Fără a analiza exhaustiv factorii de influență
asupra durabilității cablurilor autotroliilor fo-
restiere, în cele ce urmează vom prezenta numai
soluția ce asigură folosirea lor rațională, în sen-
sul că la momentul înlocuirii, cuantumul defec-
țiunilor (număr de sîrme rupte, reduceri de
secțiuni metalice, corodate, coroziune etc.) Ia
cele două ramuri să fie practic identic. Acest
aspect al problemei este deosebit de important
deoarece in modalitatea actuală de exploa tare nu
se confirmă ipoteza că suma durabilității celor
două ramuri d e cabluri ar fi invariantă în raport
cu condițiile și caracterul solicitărilor. Practica
curentă arată, de altfel, că una din cele două
ramuri de cablu se uzează mult mai repede, și
ca atare provoacă un dezechilibru sub raportul
coeficienților de siguranță la care sînt ele exploa-
tate.
2. Fundamentarea teoretică a problemei
Pentru a putea rezolva problema abordată
se acceptă următoarea lege de variație a geo-
metriei bușteanului sau sarcinii din bușteni
încărcați (fig. 1 a):
s= xi,	(1)
în care:
rf este raza bușteanului (sau a sarcinii din
bușteni) la distanța x de capătul subțire;
i — tangenta semiunghiului pe care îl for-
mează generatoarea bușteanului (sau a sarcinii
din bușteni) cu orizontala.
Fig. 1. Variația geometriei bușteanului (a) șl a Intensității
încărcării (&).
în condițiile pentru care se confirmă relația
(1), legea de variație a intensității sarcinii va fi
(fig- 1 b);
g = Ttyi2^ = prs,	(2)
unde:
0 = Tsyi® reprezintă o mărime constantă
pentru o anumită specie;
T — greutatea specifică a lemnului ce se
încarcă.
Din considerente ce țin de ușurința calculului,
în locul sarcinii distribuite după o lege para-
bolică (2) se introduce o sarcină concentrată Q
avînd același efect, a cărei valoare este:
cl	X3	713
gd^ = P~=7rYi2.^,	(3)
Jo	u	3
,și care acționează în centrul de greutate al buș-
teanului (sau sarcinii din bușteni), avînd abs-
cisa :
l xq Ax 0-------
Jo	ă 3 t ...
r£	W
Jo	3
unde Ti reprezintă lungimea bușteanului încăr-
cat (sau a sarcinii).
32
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
Structura statică cu care poate fi asimilată
încărcarea buștenilor cu ajutorul cablurilor
este cea a grinzii simplu rezemate (suspendate)
pe două reazeme. în aceste condiții, finind seama
de elementele de mai sus, cele două reacțiuni
jRz și R, vor fi:
R, = și R = 9^ —el,	(5)
b '	b
în care:
Rf este reacțiunea (tensiunea) din cablul
aflat în apropierea cabinei (față);
Ra — reacțiunea (tensiunea) din cablul aflat
în planul depărtat de cabină (spate);
b — distanța dintre cele două circuite de
cabluri, egală aproximativ cu distanța dintre
cele două racoanțe;
e — distanța de la reazemul Rt și pină la
centrul dc greutate al bușteanului sau sarcinii
din bușteni (e s= — a)';
a — lungimea capătului liber dinspre reac-
țiunea R, a bușteanului sau sarcinii din buș-
teni.
Explieitind expresiile (5) în funcție de (3)
și (4), se obține:
‘V + 46 “ 3L^ w
(7)
iar dacă se ține seama că a + b = L — c,
atunci:
«vi2 ț a	r 3
b{Țj~ 4C) = m' T “ 4C)’
(8)
«vî2 ra	r.a
=	m • 4-(3L - 4a,)
12	b	b
(9)
unde m —
12
Exploatarea cablurilor corespunde stării ra-
ționale dacă cele două reacțiuni sînt sensibil
egale, adică:
s: R,.	(10)
Pentru a putea apreciamai ușor cele ce se vor
întîmpla în orice situație practică este mai
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
convenabil si se îutroiucă raportul reacțid-
nilor, adică:
Z3 ,T t .
-------(L — 4c)
R, = t> ’ = L — 4c
R, m	3Z-4a '
m •--(3L — 4a)
&
(ii)
sau:
R,= L~^.Rf	(12)
3L— 4a
în raport cu (12) poate exista una din urmă-
toarele relații de ordine:
-	^0
—	dacă —-----= 1, atunci R, =Rf, ceea ce
3Z-4a	’	“
Ț
implică a — c = —•»	(13)
o
Jj
—	dacă —-----> 1, atunci -Kf >_R/} ceea ce
3X — 4a
7"
implică a — o >—»	(14:)
—	dacă---------< 1, atunci R. < Rf, ceea ce
3Z-4a	’	r
implică a — c < — •	(16)
2
Deși se întâlnesc frecvent în practică, condi-
țiile (12) și (15) nu corespund unei exploatări
raționale a cablurilor de tracțiune folosite la
încărcarea materialului lemnos în autotrolii,
de aceea, în cele ce urmează, ne vom ocupa
exclusiv de mesajul informațional pe care ni-1
oferă relația (13).
Elementele de natură geometrică asupra
cărora se poate interveni relativ ușor pentru
a determina egalitatea reacțiunilor (tensiunilor)
sînt:
—	c, capătul liber al bușteanului sau sar-
cinii din bușteni dintre reacțiunea R, și,
—	b, distanța dintre cele două circuite ale
cablurilor de tracțiune, egală cu distanța dintre
racoanțe.
Ținîndu-se seama de. aceste mărimi, în raport
cu figura 1 b, relația (12) se mai poate scrie:
R, = —L ~ 40 R	(16)
iar dacă se are în vedere că în practică valorile
frecvente între care oscilează c și L sînt 4
0,50 m < o < 1,00 m,
(17)
6,00 m < L < 14,00 m,
33
12
Fig. 2. Variația distanței dintre racoanțe, in funcție de
mărimea capătului liber „c" șt a lungimii bușteanului „L".
ee poate ușor deduce mărimea distanței dintre
racoanțe care determină ca Rt = Rf.
în figura 2 se prezintă variația funcției
t = f(c, L) pentru domeniul indicat de (17) și
se arată modul în care poate fi determinată
expeditiv mărimea b (distanța dintre racoanțe)
pentru un c și h date.
5.	Concluzia practică ce decurge din studiul
întreprins arată că pentru a obține aceeași
durabilitate pentru ambele ramuri de cabluri
folositoare la încărcarea materialului lemnos
în autotrolii este necesar să se regleze distanța
dintre racoanțe în așa fel îneît Bă fie îndeplinită
condiția (13), adică diferența dintre lungimile
celor două capete libere să fie egală cu jumătate
din lungimea bușteanului (sau buștenilor în
cazul sarcinii formate din mai multe piese),
în aceat sens, ținîndu-se seama de ușurința
cu care poate fi modificată distanța dintre
racoanțe, trebuie să se întreprindă o acțiune
de verificare a tuturor autotroliilor aflate
la dotarea întreprinderilor forestiere și în funcție
de mărimile medii pentru c și proprii unui
anumit sector de exploatare (sau numai pe
natură dc produse) să se fixeze distanța corectă
b între racoanțe,
BIBLIOGRAFIE
K r u c 11, J.: Cercetări cu privire la durata de folosire a cablu-
rilor trăgătoare de la instedafiile fi vehiculele pe.ntrn colectarea
și transportul lemnului. Teză de doctorat, 1 'J80, Universitatea
din Brașov.
Conslderations concernlng the posslblllty of a rațional eiploltatlon ot the hăul cables used with forest IruckKlncbes
In thls work, a very simple solutlon 18 presented whlch ensures a rațional utillzatlon of the Steel cables used for
the loadlng ol the șrooden material in the truckwinches in the seuse that their durability is practically equaL
Revista revistelor
Peetal E. j Viitorul deschiderii pădurilor — optimizare
șl alternative ((Forstaufsehliessung morgen — Optimierung
und Alternativen). In : Allg. Forstzeitung, Wien, 93, nr. I,
1982, p» 8-11, o fig., 5 ref. bibliografice.
Pornind de la o comparație cu șoselele forestiere elvețiene,
cele mai solide șl mai scumpe din Europa, se arată că meto-
dele austriece de trasare și de construcție permit astăzi înca-
drarea optimă drumurilor tn peisaj, șl Încă In condiții
rentabile. Rețeaua de drumuri forestiere a crescut tn Austria
in ultimii 30 de ani de trei ori și continuă să crească anual
cu aproape 2 000 km. Dar din cauze financiare s-au făcut
uneori șl economii la pietruire, la sistemele de drenare șl la
poduri, fapt ce a majorat nepermis cheltuielile de Întreținere.
Privind optimizarea deschiderii pădurilor se tratează pe
scurt: 1. densitatea optimă a drumurilor, fără a numi cifre,
pentru că acestea variază regional funcție de numeroși
factori, dar se arată că in Austria ea nu a fost Încă atinsă ;
2. execuția, vlzlnd optimizarea cheltuielilor dc Întreținere ;
3. pantele maxime șl minime ale drumurilor : 4. lățimea dru-
murilor, trebuind in general să ofere loc pentru lucrări de
fasonare șl depozitare; 5. drenarea prin sasiurl, necesară
in pante mal mari dc 10—12% pentru a evita eroziunea;
6.	uzura, funcție de Încărcare șt de tehnologia dc exploatare
cea mai critică fiind tirlrca sarcinilor pe drum; utilizarea
procesoarelor (schimblnd frecvent locul de lucru) avanta-
jează starea drumurilor In comparație cu instalațiile de cojire-
fasonare, mal puțin mobile. In prezent, pentru deschiderea
prin drumuri nu există o alternativă echivalentă. Există
numai soluțiile complementare sau posibilități de a varia
mijloacele de deschidere : densitatea mal ridicată a drumuri-
lor auto reduce rețeaua drumurilor de tractor șl invers. Ale-
gerea instalațiilor cu cablu adecvate se orientează tot după
rețeaua de drumuri existentă. în regiunea Graubtlnden, unde
densitatea este Încă sub 10 m/ha se folosesc cu bune rezultate
funlculare pentru distanțe lungi, o soluție totuși costisitoare
șipentru că se găsesc greu lucrători dispuși să efectueze mun-
cile grele pe pantele abrupte, cu ioate că atlt producția de
funlculare cit șl condițiile de instruire slnt la foarte bun nivel
Colectarea cu elicoptere s-a introdus numai in unele arbo-
rate izolate, a căror deschidere prin drumuri sau funlculare
nu a fost considerată rentabilă, cit și in unele rezervații.
Scumpirea carburantului nu a eliminat elicopterul, dar acest
mijloc, depinzind atlt de mult dc condițiile atmosferice, nu
arc deosebite șanse de dezvoltare.
A.B
34
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
Utilizarea evaluării
mineralomasei arborilor
pentru cultura forestieră
Dr. ing. CR. D. STOICULESCU
Institutul de cercetări șl amenajări
silvice
Oxf. 539
Față de codrul său natural fragil șl suprasensibll la dereglări
ecologice, România este o țară relativ săracă in păduri
(procentul de Împădurire actual dc abia 25,98* se situează
sub media europeană, 29** și mondială. 29** șl este Inferior
in raport cu al celorlalte state danubiene cu relief asemănător :
Bulgaria, 33** jlugoslavia, 34** ; Cehoslovacia, 35** ; Austria,
45***), cu terenuri degradate extinse pe 32% din fondul funciar
național. Prin adoptarea unor tehnologii bazate pe recolta-
rea arborilor cu coroană, recoltarea litierei, consumul păturii
erbacee, tăieri rase șl cvaslrase, culturi cu cicluri scurte de tip
agricol, monoculturl etc., se ajunge, pe lingă favorizarea
eroziunii și la epuizarea chimică a solului dlu păduri, prin
pierderea irecuperabilă a unul complex mineral din sol, ele-
ment necirantii'icat al defertllfzărll care contribuie la reducerea
In perspectivă a producției, productivității șl amenității pădu-
rilor și, In final, a calității vieții. Be aceea, conservarea șl
redresarea urgentă a eeofondului nostru național devine unul
din Imperativele majore ale contemporaneității.
în scopul evaluării globale a mineraloniasei antrenate. In
Circuitul biologic cit și a celei posibil de recoltat prin culturi
forestiere, respectiv a celei sustrase solului. In lucrarea de față
se propune un mod de estimare a conținutului mediu in mine-
ralomasă al principalelor componente supraterestre ale arbo-
relui. Acesta se exemplifică la taxodiul — Taxodium disti-
ehum (L.) Rlch. — din culturile forestiere din România,
extinse in prezent pe 257 ha, singura specie din țară pentru
care s-au elaborat plnă tn prezent tabele pentru determinarea
biomasei (tabelul 1) (S t o i c u 1 esc u , 1979). în acest
studiu, prin mlneralomasă s-n Înțeles masa netă calculată n
elementelor minerale din cenușă.
Pentru stabilirea mineralomasel a fost necesară evaluarea
prealabilă a volumului și a biomasei. Acestea au fost prezen-
tate anterior (S t olculescu, t979; 1081; 1083). Astfel,
pentru determinarea volumului componentelor arborelui,
s-au folosit 904 arbori din 53 plantații de vlrstc și producti-
vități diferite din întreaga zonă de cultură forestieră a taxo-
diului din România, numiți arbori de probă de tip A. Tre-
cerea de la volum la biomasă s-a făcut cu ajutorul densității
calculate ca raport intre masa uscată la 105°G și volumul
maxim tn apă distilată. Pentru stabilirea densității, din șase
arborete reprezentative, s-au folosit 18 arbori din categoria
diametrului mediu al suprafeței de bază, numiți arbori de
probă de tip B. Din acești arbori au fost prelevate rondele de
la 0,3 m, 1,3 m apoi din 2 In 2 m piuă la vlrful arborelui.
Densitatea lemnului din ramuri a fost determinată prin
probe reprezentative din trei secțiuni echidistante ale coroanei.
Intre densitatea lemnului întregului fus (py) șl densitatea
lemnului la 1,30 m Înălțime (?Uo) s-a stabilit relația :
Pr — 0,9753 p1)0	(1)
Densitatea lemnului la 1,30 ni înălțime a fost determinată
extensiv in 11 culturi de vlfste șl productivități diferite, pe
baza a 197 carote extrase din categoria arborelui mediu al
Suprafeței de bază (arbori de probă de tip C). în ipoteza
regresiei (1) s-a stabilit densitatea lemnului din fusul arborilor
pe picior, caracteristică culturilor de taxodiu din România.
Determinarea biomasei follare (fruuze șl lujeri caduci) s-a
făcut la începutul lunii septembrie 1973 prin probe recoltate
din cinci secțiuni echidistante ale coroanei arborilor de probă
de tip B.
Pentru determinarea miueralomasei metabollzate, din fle-
care probă prelevată din componentele considerate ale arbo-
rilor de probă de tip B, s-a extras o subptobă In greutate de
*) după Anuarul statistic al R. S. România (1982).
**) după Milescu și Alexe (1959).
***) după Egger (1982).
♦***) prelucrare după Teaci (1983).
Tabelul 1
Tabela pentru determinarea biomasei principalelor
componente ale arborelui la taxodiu (extras)
(Stolculescu, 1979)				
! b-N	)	Diametrul la 1,30 m, cm			
	20	40	60	80
Biomasa lemnului din fus, kg				
6	28,733	—	—.	—
10	43,607	163,273	—	—
14	52,058	210,260	473,931	—
18	63,889	258,262	581,765	1.031,019
22	76,059	307,515	692,304	1,226,743
25	—	357,645	805,547	1.427,200
30	—	409,027	921,494	1.632,728
Biomasa cojii fusului, kg				
6	2,072	—		
10	2,664	8,800	—	
14	3,552	11,544	23,088	
18	4,440	14,208	28,416	48,544
22	5,328	16,872	33,744	57,720
26	1	■	19,536	39,368	67,192
30	—	22,496	44,992	76,664
Biomasa ramurilor, kg				
5	3,129			—	
10	3,059	15,706		—
14	3,039	15,586	26,809	—
18	3,009	15,556	26,719	47,661
22	3,009	15,556	26.719	47,631
26	—.	15,586	26,809	47,061
30	—’	15,586	26,830	47,781
Biomasa aparatului foliar, kg				
5	0,801		—	
10	1,073	3,090	—	
14	1,203	3.895	8,350	
18	1,409	4,714	10,184	17>780
22	1,620	5,555	12,060	21,104
25			6,408	13,983	24,493
30	—	7,288	15,947	27,983
	Biomasa supraterestră a arborilor,			Kg
a	34,735		—	—
10	50,413	190,949	—	
14	59,852	241,285	532,178	1.145,004 1.353,198 1,560,546 1.785,150
18	72,747	292,740	647,084	
22	86,016	345,598	704,827	
25		399,175	885,707	
30		454,397	1.009,272	
35
REVISTA FAGURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
Tabelul <
circa 10%. Subprobele au fost măcinate la moara Wlley, apoi
omogenizate. Din subprobe s-au selectat miniprobe In greu-
tate de circa 260 g. Miniprobele pentru lemnul fusului, cojii
fusului, ramuri (lemn cu coajă) ți frunziș, au fost uscate la
105°C în vederea obținerii biomasei. Azotul a fost determinat
prin metoda Kjeldabl. Pentru stabilirea clementelor minerale,
probele au fost calcinate la 550 ± 25’C timp de șase ore.
Conținutul In K, Ca, Mg, Fe, Cu, Zn a fost determinat prin
absorbție atomică, P prin metoda molibdatului de amoniu
cu acid ascorbic, și prin metoda gravimetrică cu acid fluorhl-
driclar Na prin metoda flamfotomctrică (W ells.Jorgen-
sen, Burneite, 1975; Lambert, 1976; R ă u ț ă,
Chlriac, 1980; Stolculescu, Konuert, 1983).
Pentru evidențierea proporției elementelor minerale determi-
nate din masa cenușii, s-au calculat totodată și oxizii acestor
elemente.
Pentru exprimarea matematică a conținutului In cenușă din
componentele arborelui s-a folosit ecuația (2) citată In lite-
ratura biometrică (P r o d a n , 1965) și aplicată cu succes
pentru redarea concisă a relației dintre volumul și blomasa
componentelor supraterestre ale arborilor de taxodiu (o) cu
diametrul la înălțimea pieptului (d) și Înălțimea arborelui
(h) (S tolcules cu, 1979) :
p = 10s‘^+v°*‘,,+>‘15'g*+&tI'’s'*	(2)
unde :	= IO1'
Cercetările Întreprinse au permis stabilirea conținutului
mediu de cenușă ai principalelor componente supraterestre
ale arborelui la taxodiul din culturile forestiere din Romănla
(tabelul 2).
Datele din tabelul 2 au permis convertirea in cenușă a
biomasei principalelor componente supraterestre ale arborelui.
Tabelele pentru determinarea conținutului de cenușă pentru
cinci componente supraterestre ale arborelui au fost elaborate
cu ajutorul relației (2). Coeficienții de regresie se redau In
tabelul 3 Iar un extras al valorilor rezultate este prezentat In
tabelul 4. Valorile stabilite cu relația (2) variază, in compa-
rație cu valorile determinate direct prin conversia biomasei
in cenușă, Intre 0 și ±15 %■ Amplitudinea redusă de variație
a valorilor obținute prin utilizarea expresiei (2) confirmă de
asemenea aplicabilitatea ei și la exprimarea concisă a conți-
nutului de cenușă al componentelor cercetate.
Evaluarea conținutului a nouă elemente minerale stocate In
componentele supraterestre analizate ale arborelui, s-a făcut
prin convertirea cenușii cu ajutorul valorilor! lustrate in ta-
belul 5. Aceste clemente minerale, exprimate In oxizi, variază
In raport cu componentele supraterestre analizate ale arbo-
relui, Intre 94,024 și 96,852 % din masa cenușii (tabelul 0).
Tabelul 2
Conținutul In cenușă al principalelor componente supraterestre
ale arborelui Ia taxodlu (% din hitimasă)
Lemnul fusului	Coaja fusului	Ramuri	Aparat foliar
0,35610	5,19000	1,32270	6,44495
Tabela pentru determinarea conținutului In cenușă ăin prin
clpalele componente supratereetre ale arborelui 1°
(extras)
h m	Diametrul la 1,30 m, cm						
	20	40	60	80
	Conținutul in cenușă din lemnul fusului, KB			
6	0,097				—
10	0,141	0,592	—	*—
14	0,183	0,709	1,709	—
18	0.225	0,944	2,098	3,029
22	0,266	1,110	2,496	4,299
26	1	1,293	2,873	4,969
30	—	1,469	3,262	5,642
Conținutul In cenușă din coaja fusului, Kg						
6	0,101		—	—
10	0,144	0,464	—	
14	0,186	0,600	1,218	—•
18	0,228	0,737	1,496	2,490
22	0,271	0,870	1,777	2,905
26	—.	1,016	2,062	3,441
30		1,159	2,352	3,924
Conținutul In cenușă din ramuri, kg	—				
6	0,041			—
10	0,042	0,174	—	—"
14	0,042	0 175	0 395	—
18	0 042	O 175	0,395	0,698
22	0,042	0,174	0,394	0,696
26	—	0,174	0,392	0,694
30	—	0,173	0,390	0,691
Conținu		itul in cenușă	din frunziș, kg			
0	0,055				—•
10	0,066	0,201	—-	
14	0.080	0,243	0,535	—
18	0.095	0,290	0,640	1,190
22	0,112	0,343	0,755	1,405
26		0,400	0,881	1,639
30	—	0,462	1,016	1,891
Conținutul in cenușă din total arbore supraterestru, kg					
6	0.294		—	—
10	0.393	1,431	—.	
14	0,491	1,787	3,857	—•
18	0,590	2,146	4,629	8,013
22	0,091	2,512	5,412	9,365
26	—.	2,883	0,208	10,743
30	—	3,202	7,020	12,148
Tabelul 3
Coeficienții b< din relația (2) stabiliți pentru determinarea conținutului mediu In cenușă ai principalelor componente
snpraterestre ale taxodlulul din Romănla
Componenta arborelui	6o	b0			ba	bt
Lemn fus	0,000025	-4,0048	2,694122	-0,214665	0,406064	0,145599
Coaja fus	0,000459	-3,3380	1,359733	0,114082	0,329178	0,203796
Ramuri	0,000048	-4,3207	2,313891	-0,089857	0,145401	-0,060974
Frunziș . Total arbore	0.020282	-1,0929	-0,445514	0,707630	-0,691635	0.584961
supraterestru	0,001398	-2,8544	1,467936	0,128968	0,038132	0,287186
36
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
Elemente minerale canjlnuîe In cennja principalelor componente supraterestre ale arborelui In taxodiu
Valoarea ridicată a acestor rezultate evidențiază surprinderea
conținutului mineral la cvasltotalitatea lui.
Examînlnd conținutul in azot In raport cu mineralomasa sc
constată Următoarea Ierarhizare in ordine descendentă a
componentelor arborelui: frunze: 14,264 azot și respectiv
39,9563 mineralomasă; coaja fusului: 11,163 și respectiv
34,3411 ; ramuri : 6,831 și respectiv 8,8957; lemnul fusului:
4,6620 și respectiv 2,3069 kg/t de blomasă (tabelul 7).
Valorile relative din tabelul 8 asigură convertirea conținu-
tului de cenușă In mineralomasă. Aceste date permit consta-
tarea că, Cu excepția frunzișului, proporția mineralomasci
față de cenușă variază in jurul valorii de 67% (tabelul 8).
Procentul de 61,97 specific frunzișului, sugerează ideea con-
ținutului sporit In substanțe organice antrenate In procesul de
bloeonversle a energiei solare, chiar șl tn luna septembrie, Ia
finele sezonului de vegetație.
Tabelul 8
Variația conținutului In Cenușă șl In mineralomasă a Unei tone
de blomasă din diferite componente supraterestre ale arborelui la taxodiu			
Componenta arborelui	Cenușă	Mineralomasă (m)	100 m:c
	kg/t de	blomasă	%
Lemnul fusului	3,5610	2,3966	67,30
Coaja fusului	51,9000	34,3458	66,18
Ramuri	13,2270	8,8945	67,25
Frunziș	64,4490	39,9398	61,97
S-a ilustrat variația conținutului In azot, cenușă și mlnera-
Ibmasă la principalele componente supraterestre ale arbore-
lui prin luarea tn considerare a unul arbore reper cu diame-
trul de 30 cm și Înălțimea de 24 m. Astfel, din tabelul 0 se
constată următoarele.:
— Variația procentuală a azotului in componentele supra-
terestre ale arborelui este, CU excepția frunzișului^ relativ
apropiată de distribuția biomasei calculată In procente.
Această variație, este evidențiată de coeficientul kt, definit
ca raportul dintre conținutul procentual al azotului și dc
conținutul procentual al biomasei componentelor cercetate
ale arborelui. Valoarea subunitară a acestui coeficient, la
lemnul din fus arată un conținut procentual In azot inferior
celui in biomasă. Valoarea supraunitară, evidentă In cazul
frunzișului (2,70) In raport cu coaja fusului (2,13) și a ramu-
rilor (1,29), atestă un eonținut in azot mal ridicat in frunziș
declt In coaja fusului șl In ramuri.
— Variația procentuală a cenușii și mineralomasel in ace-
leași componente supraterestre ale arborelui este practic
egală. Această constatare rezultă din valorile apropiate ale
coeficientului ka (raportul Intre conținutul procentual al
cenușii șl conținutul procentual al biomasei) și al coeficien-
tului kt (raportul între conținutul procentual al mineralo-
maSel șl conținutul procentual al biomasei) in cazul aceleiași
componente. Astfel, pentru lemnul fusului, valoarea coefi-
cienților kt =ș 0,48 și k, = 0,49 indică un conținut foarte
redus in cenușă și In mineralomasă al acestei componente. La
antipod se află eoaja fusului și, moi ales, frunzișul. Aceste
componente, caracterizate printr-o valoare a coeficienților
k^ — 6,80 respectiv k3 ~ 6,81 la coaja fusului și kt = 8,47
respectiv k3 = 7,92 Ia frunziș, demonstrează conținutul lor
bogat in cenușă și mineralomasă. Ramurile dețin o Situa-
ție intermediară (ks = 1,78; k3 = 1,81), ceea ce este normal
avînd in vedere participarea alături de lemn a cojii acestora.
Cuantumul conținufului In azot, cenușă șl mineralomasă
din biomasa principalelor componente supraterestre ale arbo-
relui la taxodiu s-a relevat prin luarea in considerare a ace-
luiași arbore reper. Din tabelul 10 se degajă următoarele:
— Conținutul în azot al biomasei, exprimat In procente,
variază In limite reduse Ia componentele analizate, aceste
valori slnt cuprinse Intre extremele de 0,47% pentru lemnul
fusului șl 1,41% pentrp frunziș ;
A’(%): $(%); k, = c(%) : ă(%);	= m(%): ă(%)
38
R5VJSTA PĂDURILOR * Anul 99 * 19^4 * fir, 1
Tabelul 10
Varla(la conținutului mediu de azot, cenușă șl mineralomasă
a principalelor componente supraterestre ale arborelui reper
de taxodiu — (diametrul de 30 cm șl înălțimea de 24 m)
Componenta	Azot		Cenușă		Mineralomasă	
	a	b	a	b	a	b
Lemn fus	0,47	100	0,36	100	0,24	100
Coajă fus	1,11	236	5,11	1419	3,38	1408
Ramuri	0,68	147	1,38	383	0,90	375
Frunziș Total arbore	1,41	300	8,37	1769	3,93	1638
supraterestru	0,52	111	0,75	208	0,50	208
a — % din biomasă
6 — % din lemn fus
— Conținutul In cenușă și in mineralomasă al biomasei,
exprimat de asemenea In procente, variază intr-o formă apro-
piată care evoluează intre amplitudini mal mari In cazul
cenușii (valori cuprinse Intre 0,36% pentru lemnul fusului șl
8,37% pentru frunze) șl cu amplitudini mal mici In cazul
mincralomasei (valori cuprinse tntre extremele de 0,24 %
pentru lemnul fusului șl 3,93 % pentru frunziș). Conținutul în
cenușă șt In mineralomasă al cojii fusului este sensibil apro-
piat de cel al frunzișului : 5.11% pentru cenușă șl 3,38 %
pentru mineralomasă.
Rezultă, pentru porțiunea supraterestră a arborelui reper
considerat, un conținut mediu global de. 1,006 kg azot, 1,572 kg
cenușă șl 1,039 kg mineralomasă (tabelul 9). Acest conținut,
exprimat In valori relative in raport cu biomasa, reprezintă :
0,52 % azot, 0,75% cenușă șt 0,50% mineralomasă (tabelul 10).
De asemenea, in comparație cu conținutul exprimat procen-
tual din biomasă, se constată concentrarea, cu prioritate
a azotului, cenușii șl mlneralomasel In frunziș. In comparație
cu lemnul fusului această concentrare este mal mare de trei
ori pentru azot, de circa 18 ori pentru cenușă șl de circa 16
ori pentru mineralomasă (tabelul 10). Această constatare
prezintă un Interes major deoarece JnstlHcă atenția prioritară
ce trebuie acordată frunzișului In gospodărirea ecologică a
pădurii. în consecință, avlnd in vedere că de-a lungul ciclu-
lui vital biomasă foiiară cumulată poate egala întreaga biomasă
supraterestră a unul arboret (Gi u r g 1 u , 1978). rezultă că
mineralomasă australă solului prin recoltarea lltlerll or putea
fl de peste 16 or t mal mare deelt cea sustras! prin recoltarea
lemnului din fusul arborilor. Această defertlllzare este eu atlt
mal gravă cu cit solul este mal superficial șl sărac In humus,
situație caracteristică pentru cea mai mare parte a ecofon-
dulnl forestier național actual. Acest exemplu cuantifică și
evidențiază importanța deosebită a frunzișului in autoferti-
lizarea solului. De aceea, In Interesul major al conservării
fertilității eduflce, a menținerii potențialului bio- șl eeoprotee-
tiv al pădurilor, ar trebui reconsiderate tehnologiile bazate pe
recoltarea integrală n biomasei dovedite ntlt de dăunătoare și
tn afara exemplului de față (Giurgiu, 1982 ; T e a c I, 1983).
Astfel, s-ar putea demonstra șl stimula dezvoltarea progresului
tehnico-științltic al tehnologiilor de exploatare tn paralel eu
gospodărirea ecologică o pădurii șl eu protecția mediului
ambiant. Recoltarea integrală a biomasei ridică Insă și
aspecte financiare, ceea ce a determinat recent evalu-
area și stabilirea unul preț de cost și pentru unele
produse netaxate plnă acum (Giurgiu, Constanți-
nescu, Costea, 1983). F.chivalarea mlneralomasel sus-
trasă solului, prin recoltarea și Valorificarea integrală a masei
lemnoase, cu costul icrtilizanților chimici poate fi acceptată
numai provizoriu și numai eu luarea In considerare a valorii
masei substanței active a fertilizări ților, deoarece aceștia
nu reflectă deelt parțial valoarea mineralomasci. în adevăr,
fertilizauțti chimici actuali conțin numai unele din macroele-
mentele care pot fl restituite solului na Insă șl mlcroelemeri-
tele, In ciuda rolului lor fiziologic indispensabil. Or, tocmai aces-
tea lipsesc din compoziția fertilizanților actuali șl fabricarea
unor asemenea produse complexe ridică prețul acestora.
In concluzie:
1.	In interesul major al conservării producției și pro-
ductivității inițiale a vegetației, se Impuue adoptarea unor
tehnologii silviculturale și de exploatare forestieră adec-
vate care să aslguie protecția șl redresarea edaflcă eficientă
In timp record.
2.	Prin prelucrarea unui bogat material experimental
provenit din culturi de virste și productivități diferite din
întreaga zonă de cultură forestieră a taxodlulni din România,
s-au obținut valori medii ale conținutului In azot, cenușă și
mineralomasă la cinci componente supraterestre ale arbori-
lor, variabile in raport cu diametrul șl înălțimea arborelui.
3>	Cu ajutorul expresiei (2) s-a putnt exprima variația
conținutului mediu de cenușă la cinci componente suprate-
restre ale arborelui funcție de caracteristicile dimensionale
ale arborilor.	•
4.	Rezultatele din tabelul 7 permit caracterizarea chimică a
biomasei componentelor cercetate ale taxodlnlul din România ;
5.	Valorile relative din tabelul 8 prezintă Importanță prac-
tică deoarece asigură convertirea directă, pe componente, a
cenușii In mineralomasă.
6.	Cercetările de față au permis elaborarea tabelelor pentru
determinarea conținutului mediu de cenușă la cinci compo-
nente supraterestre ale arborelui (tabelul 4) care, pratlc,
asigură estimarea integrală a mlneralomasel supraterestre a
culturilor de taxodiu din România.
7.	Rezultatele din prezenta cercetare an aplicabilitate
practică deoarece permit Cuantificarea:
—	mlneralomasel antrenate In circuitul biologic j
—	mlneralomasel posibil de recoltat și, prin această posi-
bilitate, solicitarea solului dc o cultură forestieră exemplifi-
cată la taxodiu;
— elementelor minerale ce trebuie restituite solului pentru
asigurarea unei producții continue și constante la nivelul
inițial de productivitate al arboretului, pentru menținerea
bonității originare a stațiunii.
8-	Rezultatele din prezenta lucrare, deși se referă la o
specie de Interes mal redus pentru silvicultura națională,
totuși slnt relevante deoarece constituie primele informații
sintetice obținute tn țară șl care, conform datelor din litera
tură, se IneadreazA In limitele de variație eunoseuti- ■ieșirii
celelalte sperii forestiere de interes major (Leibundgul,
1975);
9.	Extinderea unor asemenea cercetări la principalele specii
de interes forestier ar permite cuantificarea ratei de defertt-
lizare a solului de o cultură sau de un ecosistem forestier
In raport cu gradul de utilizare a biomasei acestuia și ierarhi-
zarea speciilor forestiere șl din acest punct de vedere.
BIBLIOGRAFIE
E g g e r, J ., 1982 : Aktuelle Ergebnissc der Osterrrichischen
Forstinoentur 1511)1989, in. Allgemeine Forstzeitung Wlen,
Nr. 10.
Giurgiu, V., 1978 : Conservarea pădurilor, Editura Ceres,
București.
Giurgiu, V,, 1982: Pădurea fi viitorul. Editura Cerca,
București.
Giurgiu, V., Q o n ș t a n 11 n es cu, N. N., Costea, C.
1983 : Cercetări privind fundamentarea prețului lemnului pe
picior, Manuscris IGAS.
Lambert, M. J. , 1976 ; Preparation of Plant Material
for Estimating a Wide Range of Element), Forestry Commls-
Sion of N.S.W-, Research Note No. 29, West Pennant Hi]Iu.
Lelbundgut, H., 1975 ; Wrkungen des Waldcs aaf die
UmiBeit des Menschen. Rentsch. Verlag, Erlenbach.
Mi Ies eu, !•, Alexe, A., 1989: Pădurile pe glob,
Editura Agrosilvică, București.
Pro dan , M., 1965 : Holzmesslehre. Sauerlânder'a Verlag,
Frankfurt am Main.
Hanța, C-, Chirlac, A., 1980: Metodologie de analiză
a plantei pentru evaluarea stării de nutrifie minerală, I.C.P.A.,
București.
Stoiculescu.D.Cr., 1979 : Cercetări bicmetrice asupra
chiparosului de baltă — Taxodiam distichum (L.) Rich.
Teză de doctorat, A.S.A.S., București.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr, 1
39
Stolculescu, D. Chr., 1981: Biomass Estimation in
Bald Cypress Trees in Romanian Forest Cultures. Kyoto
Biomass Studios, Complete Tree Institute Of the School Of
Forest Resources, Univcrsity of Mâine at Orono.
S t o I C u 1 e s c u, D, Cr„ 1983 : Biometria fi biomasa arborilor
de taxodiu — Taxodium distichum (L.) Rich-, In Revista
pădurilor, nr. 3.
Stolculescu, D. Chr-, Konnert, Cristlnn,
1983: Reeherehes coneernant l'elablissement de la mineralo-
masse dea arbres de taxodium de Roumanie- Document pre-
zentat la Simpozioul grupului de lucru IUFRO S4.01.00 din
3—7 octombrie, Orleans, Franța.
T e aci, D ., 1883 : Transformarea peisajului natural al
României. Editura științifică și enciclopedică, București,
W»111,C. G-, Jorgenscn, J. R., Burnettea
C . E., 1975 : Biomass and Mineral Elemente in a Thinncd
Lablolly Pine Plantalion al Aye 16, U.S.D-A; Forest Service,
Research Paper S.E. — 126, Ashevillc, North Carolina.
•	♦ *, 1982: Anuarul statistic al R. S. România, Direcția,
Centrală de Statistică, București.
The Use ol Tree Mlneraimass Esilmailon for Forest Cultures
The ash tabies for five above ground level tree coinpuncnts were claborated by means of relatîon (2). The regres-
«ion coefflcicnts are shown in Table 3 and an extract of the scheduled values is given in Table 4. In comparison to the
values determined by direct conversion of tbe biomass Into ash, by means of the data of the Table 2, the values esta-
bltshed uslng the expression (2) vary between 0 and ± 15 %. The niineralmass, takcn as calculated net mass of the mineral
elemente from ash, results Irom the ash conversion, on componenta, by means of relative values In Tabla 8. The tablcs
ensure the integral estimation both of the ash contafned in the above ground componente of the Bald Cypress cultures
in Romania and of the nitrogen and mlnerâlmass contente (globally or separatcly on nine mineral clemente). The results
ohtalned allow the quantiflcation of the mlnerâlmass involved in the biologica! circuit, of that which could be collected
from forest cultures, of that takcn to the soil and of that of the mineral elemente, which could be rcturned to the
soli after the forest biomass collectlon. The data refer to the Bald Cypress (Taxodim distiehum L.)
Revista revistelor
Geoff Morris: In Australia vegetează arbori pe
holde eu reziduuri uzinale- In: Allgcmeine Forst Zeitschrift,
Mănchen, 1983, nr. 9/10, pag- 247.
O uzină electrică de 1200 megawați pc cărbune, produce
anual circa 30 000 tone cenușă zburătoare. O mică parte se
folosește in industria lianților iar restul se depozitează sub
formă de nămol, căci in stare uscată creează probleme de
prăfuite- Organele de stat australiene din domeniul energeticii
au dispus cercetări in cadrul cărora s-au plantat pe haldele
unei uzine electrice peste 3 000 de arbori șl arbuști, atlt
prin însămințări cil și prin butași. De asemenea s-a Insămîn-
țat secară pe un strat de argilă, groș de 15 cm in amestec
cu Îngrășăminte. Arborii și arbuștii autohtoni s-au plantat pe
substrat diferit și anume : cenușă cu amestec de nisip, cenușă
curată, cenușă cu îngrășăminte etc. Nu ș-au făcut irigații la
plantațiile și însămtnțările executate- Rezultatul acestei
încercări este foarte bun pentru că secara a ajuns Ia o Înăl-
țime de 1,2 m iar arborii și arbuștii vegetează bine- Se con-
sideră că succesul acestor plantații este de atribuit substra-
tului de cenușă care reține umiditatea șl conține mult fier
șl uncie elemente rare.
B.T.
* * « : Probleme comune ale agriculturii și silviculturii. în:
Allg. Forst Zeitschrift, Milnchen, 1983, nr. 16, pag. 391—418-
între agricultură și silvicultură există multiple legături și
probleme comune, care analizate șl cercetate pot duce la
Intensificarea producției ambelor ramuri. în acest sens S-a
ținut in februarie 1982 un simpozion la Frankfurt/Main
(R.F.G.) la care au participat delegați din Invățămlptul
superior, din cercetare și producție. Interesantele referate
sînt redate in acest număr de revistă, din care prezentăm pro-
blemele care privesc silvicultura. Protejarea pădurilor prin
amendamente de calciu este o măsuri) propusă in R.F.G.
din anul 1970 și practic Încă ncaplicată, cu toate că In multe
arborete acidificarea este atlt de avansată îneît realizarea
unui stadiu saturat de calciu nu mal poate avea loc, fapt ce
va produce uscarea vegetației. Unii slnt dc părere că amen-
darea cu calciu duce la pierderea azotaților- De fapt au loc
diferite reacții chimice In pătura superioară a humusului dc
importanță subordonată. în multe locuri spațiul rădăcinilor
este atlt de sărăcit și acidjficat Incit nu sc mai poate reface
in cadrul unui tcostet<pi stabil. Totuși sînt necesare Îngrașă
minte minerale, care se put aplica numai in baza unor analize
chimice șî experimentări locale» De asemenea este necesar
să se fundamenteze bilanțul materiei hrănitoare pentru fiecare
ecosistem forestier. în ce privește protecția pădurilor, se
ajunge la concluzia că folosirea substanțelor sintetice atrac-
tive la supravegherea șl menținerea la nivel scăzut a popu-
lațiilor latente, reprezintă numai o măsură unilaterală, res-
pectiv o componentă a unui sistem mal complex de com-
batere a înmulțirilor in masă.Majorarea producției pădurilor
prin măsuri genetice, este o problemă dificilă și dc durată de
una pină la două generații Intr-un secol, mai ales din cauza
heterozigoțicl arborilor și a descendenței lor greu de urmărit.
O ridicare a productivității cu 20% apare realizabilă doar
intr-o perioadă foarte lungă.
B.T.
KWF/BGE: Exploatarea rațională a lemnului subțire. în:
Allg. Forst Zeitschrift, MOnchen, 1983, nr. 21, pag. 536 —587,
1 figură.
Ga urmare a numeroaselor acțiuni de a sc reduce costurile
exploatării materialelor lemnoase, organele competente din
R.F.G. au Întocmit un studiu pentru exploatarea rațională
a lemnului mărunt, care s-a analizat în aprilie 1983 de către
un colectiv lărgit din mai multe state. Necesitatea acestei
acțiuni sc justifică prin produclivilatca actuală redusă la
manipularea lemnului subțire, mai ales a celui doborlt, rupt
de vint și zăpadă, atacat dc dăunători, cu valoare mică dar
foarte solicitat de industria de prelucrare. Au rezultat urmă-
toarele recomandări: La foioase : doborirea și apropialul să
sc facă combinat cu trolii și cu mijloace hipo. La rășinoase :
se poate raționaliza tăierea, cepuitu], măsuratul, .secționatul
și apropiatul prin mecanizarea cu „procesorul" și de aseme-
nea se pot reduce sortimentele. Problemele primei rărituri:
se pot soluționa cu ajutorul ferăstraîclor mecanice manuale.
In general munca mecanizată modernă este mai productivă
și mai ieftină, fiind și mai puțin periculoasă. O premiză
pentru folosirea optimă a mecanizării este școlarizarea tutu-
ror acelora care activează In pădure, muncitori forestieri,
personal silvic de culturăși exploatare, dc execuție și conducere.
Ca măsuri prioritare sc recomandă elaborarea unui sistem
unitar de școlarizare pentru aplicarea noilor tehnologii;
introducerea măsurătorii automate cu prelucrarea datelor
la calculator; stabilirea unei noi tehnologii pentru exploa-
tarea foioaselor; dezvoltarea tn continuare a sistemei dc
mașini pentru exploatarea arborelui Întreg.
B.T.
40
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 ★ 1994 * Nr. 1
Note
Pădurea în filatelie
Filatclla — in înțelesul el larg ce cuprinde atlt diversi-
tatea emisiunilor pieselor filatelice, cit șl preocupările de
colecționare, studiere și clasificare a acestora — a devenit
azi o adevărată disciplină Istorico-cultural-educativă, un
puternic act Instructiv, pentru oameni dc vlrste șl preocu-
pări din cele mai diferite.
Emisiunile filatelice — atlt de diversificate In anii noștri —
— consemnează evenimente și realizări de-a lungul timpului,
ilustrează bogății și peisaje specifice, popularizează oameni,
fapte și locuri deosebite, pennițind Întocmirea dc colecții
pe Cele mai diferite și interesante teme.
Pădurea — bogăție inestimabilă a Tcrrel și component
major al landțaftnhii in multe țări sau regiuni: ale globului
— sc află șl ea dc mult timp în atenția emisiunilor filatelice,
sub diferite ipostaze. Datorită acestui fapl, sc pot constitui
astăzi colecții de timbre, cărți poștale maxime, plicuri
„prima zi", intreguri poștale sau chiar ștampile, care să
Ilustreze nu numai diversitatea dendrologică sau ecosisteme
forestiere reprezentative pentru diferite zone sau țări, cl și
utilitatea și polifuncțioualitatea pădurilor, preocupări sil-
vice actuale, aspecte legate de protecția, conservarea și ex-
ploatarea pădurilor, încheind cu utilizări ale lemnului șl cu
manifestări silviculturale.
Diversitatea emisiunilor filatelice cu tematică forestieră,
existente pe plan mondial șl național, permite clasificarea
acestora șl constituirea dc colecții după cele mal diferite
criterii: cronologice, sistematice (botanice), zonale sau pe
domenii de activitate — In sensul clasificării Oxford a dis-
ciplinelor ți activităților silvice.
Astfel, stnt prezentate specii cunoscute de rășinoase
șl foloase, majoritatea specifice zoncî temperate a Europei,
la care s-au adăugat și clțiva arbori nord americani și din
climat mediteranean. Recunoaștem pinul cembra In habi-
tatul său natural din munții Tatra (Polonia, 1975), molidul
din Carpați dintr-o emisiune ce consemna realizarea unui
milion de hectare Împădurite In țara noastră (1963), duglasul
din sudul Canadei, molidul din extremul nordic (Islanda,
1957), bradul alb Intr-un peisaj montan (Lichte.nstcln, 1957),
lujeri cu flori ți conuri dc jucapăn (R. F. Germania, 1079),
secvota originară din S.U.A. — solitară, tn arboret și unele
detalii ale ci, precum șl o ramură de tisă cu fructe (Bulgaria,
1976).
Taigaua siberiană cțtc reprezentată prin lariee ți pin de
Siberia (San Marino, 1979; U.R.S.S., 1980), Iar sudul medi-
teranean prin Abies pinsapo (Spania, 1972) și chiparoșii
adevărațl (Italia, 1968). Enumerarea speciilor foioase
sc Începe cu stejarul comun cc marca In țara noastră
„Luna pădurii”, In anul 1956. Aceeași specie este redată și
prin detalii de frunze, flori și fructe (R. !■'. Germania, 1979).
Paltinul de munte și fagul sint popularizate, prin mărcile
emise In Elveția (1975) și R. F. Germania (1979). Portul și
ramurile teiului (cu feude) sînt ilustrate Intr-o emisiune
sovietică (1980), iar florile de cunoscută valoare meliferă șl
medicinală iutr-una din R. D. Germană (1973). Mesteacănul
cu eleganța Iul caracteristică este prezent In mai multe emi-
siuni, dintre care s-au ales cele din Belgia (1970 — In seria
dedicată Ocrotirii naturii), Polonia și R. D. Germană (1978).
Stejarul ți frasinul cu portullor caracteristic, dar și cu detalii
de frunze șl fructe fac parte din aceeași emisiune sovietică,
amintită mai sus (1980). Desigur, în cadrul emisiunilor din
Canada nu puteau lipsi frunzele de arțar ce apar și pc dra-
pelul acestei țări.
Pentru conservarea pădurilor militează spre exemplu ți
mărcile emise tn S.U.A. (prefigurind clementele unui eco-
sistem cu Pinus ponderala — 1958), tn Belgia (grup de fagi,
tn 1970 — Anul european al ocrotirii naturii), in R. F. Ger-
mania (rezervații, 1980), sau în Austria (peisaj montan cu
Pinus cembra — marcă emisă tn același an al ocrotirii naturii
din Europa (1970). Marca din R. D. Germană (1975) redă
un stejar secular, ocrotit ca monument al naturii, cea din
R. F. Germania (1909) chemarea „Ocrotiți natura’', iar cea
din R. D. Germană (1969) — „Ocrotiți pădurile noastre",
cu referire la pericolul Incendiilor. Preocupările privind
ocrotirea pădurilor din cadrul programului UNESCO
„Omul șl biosfera" sint ilustrate de o marcă emisă tn
Cehoslovacia (1979). Același pericol al incendiilor de pădure,
cărora In bazinul Medlteranei Ie cad pradă nai de hectare
anual, este subliniat sugestiv ți de marca spaniolă din 1978,
pe care apare Înscris îndemnul „Protejați pădurile —Evi-
tați incendiile”.
Regenerarea și extinderea pădurilor prin plantații consti-
tuie o temă mai veche, periodic abordată in emisiunile fila-
telice. Se ilustrează prin mărcile apărute In Turcia (1957 —
— cu ocazia centenarului administrației silvice), In Polonia
(1971 — o pepinieră de rășinoase), cu harta pădurilor Turcie!
pe marca din 1957, însoțită de un semnificativ citat aparți-
nînd fostului președinte Kcmal Atatlirk „O țară fără păduri
nu poate fi o patrie". Tot despre necesitatea și importanța
împăduririlor vorbesc și mărcile din Israel, China (1958) șl
Cidle (1967).
Marca din Filipinc cuprinde și chemarea „Ajutați-ne să
conservăm pădurile”, iar cea din S.U.A. Îndemnul „Plantați—
pentru a avea parcuri mal frumoase’'.
Bilanțul unor ample programe dc împăduriri, materializate
In plantarea Unul milion de hectare de păduri noi a fost
consemnat și de filatelie (România, 1963; Franța, 1965).
în alte emisiuni sint ilustrate diferite ecosisteme forestiere,
exploatarea pădurilor și produse ale acestora, precum și
comemorări și evenimente forestiere deosebite. Astfel, Polonia
este reprezentată printr-o pădure de pini (1971), U.R.S.S.
— țara cu inepuizabile resurse forestiere — printr-o repro-
ducere a tabloului Iul I. Șișkin sub antetul „Pădurea — bo-
găția noastră", emisă cu prilejul celui de al V-lea Congres
Forestier Mondial (1960), inr Franța prin vestita pădure
Trongais (1976). Din Suedia se pot admira două peisaje fo-
restiere: de vară (1980) și de iarnă (1977). Marca franceză
din 1968 consemnează „înfrățirea” dintre pădurea Ham-
boulllet țl Pădurea Neagră din R. F. Germania.
Marca poloneză din 1971 redă o pădure exploatabilă, Iar
cea chineză din 1958 — momentul exploatării unei păduri.
Biomasa — produs de actualitate al pădurilor — este pre-
figurată pe o recentă marcă suedeză (1981).
Produsele și utilitatea economică a pădurilor pol fl ilus-
trate prin marca emisă In 1969 In R. D. Germană reprezen-
tlnd 0 pădure de pini rezinați (cu textul „Pădurea e sursă
de materii prime — ocrotlțl-0 ”). Dealtfel, pe tema produse-
lor accesorii ale pădurii se pot Întocmi ample colecții de
mărci poștale.
Rolul hidrologic al pădurilor, ca și importanța perdelelor
de protecție a timpului au fost subliniate de o frumoasă emi-
siune românească In cadrul „Lunii pădurii” din anul 1953.
Marca suedeză din 1978 redă momentul exploatării mecani-
zate a unei păduri, Iar cea finlandeză — industria papetară
bazată pe lemnul de molid.
Evenimentele științifice și comemorările forestiere stnt șt
ele amintite de unele emisiuni filatelice. Astfel, pentru cel
de—al V-lea Congres Forestier Mondial (1960) au emis fru-
moase mărci poștale —In afara U.R.S.S.--S.U.A. și Gabonul
(o marcă reprezentînd exploatarea unul arbore tropical de
Auconmea klaineana. Celui de—alVI-Iea Congres Forestier
Mondial (1966) i s-a dedicat o frumoasă niarcă și tn Spania.
în Austria, aniversarea unui centenar dc cercetare fores-
tieră In cadrul Academiei (1962) a fost consemnată și printr-o
marcă reprezentînd un admirabil peisaj alpin cu exemplare
izolate de Pinus cembra. Egiptul a marcat „ziua arborilor"
Încă din anul 1959, iar Ungaria — Congresul asociației
forestiere in orașul Eger (1964). în fino, cei 150 de ani de exis-
tență ai cunoscutei Grădini botanice Kikitsk din U.R.S.S.
au fost comemorați și printr-o marcă poștală.
Exemplele prezentate constituie un mijloc sugestiv și
eficient de propagandă și educație forestieră a marelui
public pe care îl familiarizează cu rolul complex al pădurii,
cu importanța șl necesitatea Imperioasă de protejare și de
conservare a ei. De asemenea, aceste exemple pot constitui
pentru Ministerul Poștei și Telecomunicațiilor un îndemn
pentru realizarea unor scrii românești Instructive privind
unele teme actuale din viața forestieră contemporană.
Dr. ing. ST. RADU
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr, 1
41
Din activitatea
Academiei de Științe Agricole și Silvice
Analiza activității de cercetare și producție desfășurata
de Stațiunea de cercetări silvice Bărăgan
Secția de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și
Silvice a organizat In ziua de 23 septembrie 1983 o ședință
de analiză a activității de cercetare și producție desfășurată
de Stațiunea de cercetări silvice Bărăgan- Ședința s-a ținut
la sediul Stațiunii; au participat membrii Academiei, cadre
de conducere șl cercetătorii din Institutul de cercetări și ame-
najări silvice, cadre didactice din Invățămintul silvic superior
și specialiștii din Ministerul Silviculturii, invitați de la insti-
tutul de cercetări pentru cereale șl plante tehnice Fundulea, de
la Institutul de cercetări pentru pedologie și agrochimie, de
la Stațiunea de cercetări agricole Mărculești —Călărași, organe
ale puterii locale de partid șl de stat.
în cadrul programului, dr. ing. I. Mușat, șeful stațiunii, a
expus un referat amplu cu privire la activitatea de cercetare
și producție a unității; dr. ing. Nina Mușat a prezentat lucră-
rile experimentale din solarii j in continuare pe teren, dr.
Ing. I. Mușat a prezentat culturile experimentale șl de pro-
ducție din pepinieră și dr. doc, I. Lupe (membru fondator al
acestei stațiuni) a dat explicații cu privire la suprafețele aco-
perite cu culturi forestiere mal vechi și perdele forestiere de
protecție.
Discuțiile cc au urmat ș-au referit In principal la planul
de cercetare și de producție al stațiunii și la lucrările de bună
calitate executate aici; s-a subliniat lipsa de concordanță
dintre preocupările actuale șl profilul stațiunii prevăzut In
Programul național pentru conservarea și dezvoltarea fon-
dului forestier; s-a insistat asupra orientării de viitor In
vederea dezvoltării acestei unități de cercetare; s-au scos tn
evidență hunele raporturi existente tntre stațiune șl ocoa-
lele și inspectoratele silvice din zonă și alte unități beneficiare.
Din materialele prezentate, lucrările văzute pe teren șl
discuțiile purtate s-au desprins următoarele concluzii șl pro-
puneri :
1.	Stațiunea de cercetări silvice Bărăgan este o unitate
bine organizată, cu o puternică bază materială, condusă de
silvicultori pasionați.
în activitatea ei Îndelungată a acumulat o vastă experiență
și dispune astăzi de rezultate excepționale avlnd ca bază
numeroase culturi experimentale In materie de împăduriri,
spații verzi, perdele forestiere de protecție etc. incit poate
furniza producției cu competență și autoritate, recomandări
In ceea ce privește alegerea celor mai indicate specii, schemele
de amestec și tipurile de cultură, tehnologiile de împădurire
și de refacere a pădurilor de stepă și siivostepă, cultura plo-
pilor In regim irigat și neirigat, schemele și tehnologiile de
creare a perdelelor forestiere de protecție etc.
2.	Planul de cercetare al stațiunii trebuie să fie orientat,
In primul rlnd, In direcția refacerii pădurilor slab productive șl
degradate de clmple cu stejar brumăriu șl salcim; in ol
doilea rlnd, In direcția culturii speciilor ornamentale șl a
celorlalte specii. Stațiunea trebuie să-și intensifice eforturile
pentru ridicarea calității pădurilor de clmple; in acest sens
este de dorit ca ocoalele și inspectoratele silvice din zonă să-și
formuleze problemele ce le au de cercetat și să solicite Intro-
ducerea lor In plan spre rezolvare. Problema culturii steja-
rului brumăriu trebuie să constituie o preocupare majoră a
stațiunii.
3.	Se consideră că cercetările In ceea ce privește cultura
plopilor slnt suficiente, neflind necesară continuarea lor, aces-
tea uimind să fie duse mal departe de către Stațiunea
Cornetu, profilată pe cultura plopilor și sălciilor. Se recomandă
doar urmărirea culturilor existente și inventarierea lor perio-
dică plnă la cxploatabllltate. Cu toate eforturile depuse,
cultura plopilor euramericani in Bărăgan s-a dovedit neren-
tabilă și fără mari perspective.
4.	Stațiunea a creat pc suprafețe apreciabile culturi cu
stejar brumăriu in amestec cu alte foioase și culturi de răși-
noase cu foioase. Acestea trebuie conduse prin operațiuni cul-
turale și, de asemenea, urmărite atent pînă la exploatabili-
tate. Stațiunea trebuie să-și extindă aria preocupărilor șl In
pădurile de producție din zonă pentru a da soluții privind
silvicultura și refacerea arboretelor din condițiile de stepă șt
siivostepă.
5.	Se recomandă ca suprafețele experimentale reprezen-
tative create la Stațiunea Bărăgan cu arborete de foioase, do
rășlnoase, de plopi și de amestecuri să fie îngrijite și urmărite
In continuare In evoluția lor, Iar rezultatele interpretate și
valorificate, pentru a se obține din acestea maximum de
informații și învățăminte. Realizarea dc arborete cu structuri
optime trebuie să constituie o preocupare majoră.
6.	în completarea activității se recomandă ca stațiunea să
dezvolte, prin sectorul de producție, preocupările dc cultura
speciilor necesare spațiilor verzi șl alte servicii rentabile
solicitate pe plan local; se recomandă, de asemenea, să se
continue lucrările dc cultură a răchitei, cultura arbuștilor
fructiferi șl să se extindă preocupările privind apicultura.
Este de dorit ca in cadrul stațiunii să fie preponderentă activi-
tatea de cercetare științifică; solicitările care vin pe linia
producției să nu modifice „profilul științific1’ al stațiunii.
7.	Se impune, totodată, lărgirea colaborării cu stațiunile
de cercetare de profil agricol din zonă, in special In domeniul
reconsiderării perdelelor forestiere de protecție a clmpului,
precum și In aceea privind culturile energetice-
Dr. ing. Teodora Anca
Revista revistelor
S c h ulz, II. ț-a.; Poslbllllăji multiple de folosire inte-
grală a lemnului- în : Allg. Forst Zeitschrift, Miinchen, 1983,
nr. 23, pag. 578—581, 7 fig-, 15 ref. bibliografice.
Foarte numeroase slnt posibilitățile de folosire a lemnului,
de la scobitori la cele mai complicate forme, de la lemnul de
foc Ia hlrtia cea mai fină. O sistematizare a produselor este
greu de realizat, deși ar fi foarte utilă pentru cultura forestieră
In vederea stabilirii dezvoltării tn perspectivă. O modalitate
iar fi de a se grupa produsele după modul de secționare a
arborelui. în acest sens In articolsc analizează descompunerea
mecanică, chimică și termică a lemnului precum și modul
de valorificare. Se subliniază că perioada dc ostracizare a
lemnului dintr-un domeniu sau altul este depășită. Nu sc mai
susține că lemnul ar avea Înlocuitori. Cheresteaua a supra-
viețuit tuturor transformărilor industriale. Viitorul lemnului
este asigurat. De aici concluzia că toate sortimentele actuale
se vor menține și vor avea căutare și in viitor. Trebuie avut
in vedere că tehnologiile care necesită un volum mare de
masă lemnoasă nu se pot dezvolta deelt acolo unde există
materie primă din abundență, unde se pot afecta suprafețe
Întinse culturilor forestiere.
B.T.
42
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA RĂDURILQR * Anul 99 * 19Și * Nr. 1
Cronică
Sesiunea de comunicări:
„Cercetarea științifica in sprijinul realizării sarcinilor
actuale ale sectorului forestier44,
Brașov, 28—29 octombrie 1983
In zilele de 28 ți 29 octombrie 1983, la Facultatea de silvi-
cultură ți exploatări forestiere a Universității din Brașov a
avut Ioc sărbătorirea împlinirii a 100 de ani de atestare
documentară a învățâmintului silvic superior In țara noastră,
cu care prilej s-a organizat o sesiune științifică jubiliară sub
genericul „Cercetarea științifică In sprijinul realizării sarcinilor
actuale ale sectorului forestier”.
La ședința festivă, care s-a bucurat dc o largă participare
a specialiștilor din domeniul forestier, a unor reprezentanți
de frunte ai organelor județene de partid și de stat, ai insti-
tuțiilor centrale, a numeroși studenți și invitați, s-au făcut
ample referiri Ia etapele principale parcurse de Învățămîntul
superior silvic românesc, precum și la realizările mal importan-
te pe linia formării cadrelor cu studii superioare din economia
forestieră, a dezvoltării științelor silvice, precum și In inte-
grarea invățămlntulul cu cercetarea șl producția forestieră.
Cu acest prilej, prof. dr. ing. Horea Dudijă, rector al uni-
versității brașovene, a aduș un cald omagiu din partea uni-
versitarilor brașoveni și s-a referit ]a contribuția de seamă
adusă de Facultatea de silvicultură și exploatări forestiere șl
slujitorii ei la viața didactică și științifică a acestui centru de
fnvățămlnt șî cultură din Brașov. De asemenea, prof. dr.
ing. Victor Stănescu, decanul facultății, In cuvlntul său. S-a
referit pe larg la realizările invățămlntulul silvic superior și
Ia direcțiile prioritare In dezvoltarea viitoare a învățămin-
tului silvic, in organica sa Integrare cu cercetarea și producția
forestieră din țara noastră.
Participînd la această festivitate, tovarășul ing. loan
Cioară, Ministerul Silviculturii și tovarășul dr. ing. Gheorghe
ConstantInescu, adjunct al Ministrului Industrializării Lem-
nului și Materialelor de Construcții, au rostit vibrante mesaje
de salut șl au subliniat aportul pe care trebuie să-l aducă și
In continuare invățămintul silvic superior In soluționarea
sarcinilor majore trasate dc conducerea de partid și de stat
economiei forestiere.
La acest jubileu au mai adus mesaje de salut din partea
Ministerului Educației și învățâmintului insp. general
I. Bucur, din partea instil ulcior de cercetări departamentale,
dr. Ing. I. Catrina și dr. Ing. A. Ungur, din partea C.S.P.,
dr. ing. N. Necțolu, din partea Facultății de industrializarea
lemnului, prof. dr. ing. St. Alexandru, decanul facultății,
din partea centrului de perfecționare a cadrelor din econo-
mia forestieră ing. D. Curelea și din partea Asociației studen-
ților comuniști, stud. I. Dumiirean dc la Facultatea de silvi-
cultură și exploatări forestiere.
Festivitatea omagială a fost onorată In plus și de prezența
tovarășului Marin Enache, membru supleant al Comitetului
Politic Executiv al C.G. al P.C.R., prim secretar al Comite-
tului Județean al P.C.R. Brașov care, prin cuvlntul său,
primit cu deosebit interes și cu deplină aprobare, a adus un
cald omagiu slujitorilor școlii superioare silvice pentru aportul
lor la conservarea, dezvoltarea și punerea In valoare a fondu-
lui nostru forestier de-a lungul anilor șl totodată a subliniat
cltcva din direcțiile prioritare ale activității de viitor In
cadrul domeniul silviculturii, exploatării și transporturilor
forestiere.
Gu acest prilej aniversar, participantii Ia ședința festivă au
adresat o telegramă tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU,
secretar generai al Partidului Comunist Român, președintele
Republicii Socialiste România, de calde mulțumiri pentru
contribuția sa la Înfăptuirea politicii interne și externe a
partidului și statului nostru, pentru sprijinul neprecupețit
adus la Înflorirea Învățâmintului și a științei, Inclusiv In do-
meniul economiei forestiere. Totodată partieipanțiî s-au anga-
jat fără rezerve să facă din învățămîntul silvic superior o
cetate a educației revoluționare științifice și patriotice.
In această atmosferă sărbătorească, timp de două zile
s-au desfășurat lucrările sesiuni! de comunicări, care s-a
bucurat de o largă participare a cadrelor didactice acelor două
facultăți cu profil forestier din Universitate, a studenților,
cercetătorilor din institutele de cercetări departamentale
(I.G.A.S. și I.C.P.I.L) și dela filialele acestora, a specialiș-
tilor din Ministerul Silviculturii și al Industrializării Lemnului
și Materialelor de Construcții șiditi unitățile lor productive,
precum și a unor cadre didactice șl cercetători din București,
Iași, Timișoara șl Cluj-Napoca.
Lucrările sesiunii de comunicări s-au desfășurat in cadrul
a 10 secții de specialitate și anume:
—	Silvobiologie;
—	Sivo tehnică ;
—	Protecția pădurilor și conservarea mediului ambiant;
— Amenajări silvice;
— Instalații și utilaje pentru exploatarea lemnului;
—	Tehnologia exploatării pădurilor;
—	Construcții și transporturi forestiere;
— Prelucrarea lemnului;
— Economie forestieră, organirBrca și conducerea între-
prinderilor ;
—	Învățămîntul silvic superior din Românie la 100 dc ani,
Evoluție șl realizări.
în cadrul acestor secțiuni au fost prezentate 173 comunicări
științifice cu o tematică foarte diversă, dar de tnnre actuali-
tate, care a cuprins cele mai Import linte sectoare ale econo-
mici forestiere. Se face mențiunea că In cadrul secțiilor din
domeniul exploatării șl transporturilor forestiere, reunite la
Începutul sesiunii, dr. ing. Gh. Gonstantinescu, adjunct al
Ministrului Industrializării Lemnului și Materialelor de
Construcții a prezentat lucrarea: „Realizări șl perspective
privind valorificarea integrală și superioară a masei lemnoase
in exploatările forestiere din România”, sinteză deosebit de
valoroasă atlt a preocupărilor specialiștilor din sector in
vederea transpunerii in viață a prevederilor specifice din docu-
mentele de partid și de stat și din Programul național in
vigoare, cit și a direcțiilor de urmat in vederea îndeplinirii
cu răspundere și înalt profesionalism a sarcinilor actuale șl
dc perspectivă ale sectorului.
Dezbaterile din cadrul secțiilor au scos In evidență con-
tribuțiile științifice valoroase ale referatelor prezentate,
volumul marc dc informații conținut, ca și utililatea lor In
ameliorarea unor tehnici și tehnologii de lucru din sectoarele
de bază ale economiei forestiere ca și in perfecționarea unor
metode și tehnologii de gospodărire judicioasă și multifunc-
țională a fondului forestier.
In același timp, sesiunea de comunicări a constituit un
bun prilej pentru un valoroș schimb de opinii Intre partlcî-
panții la comunicări șl dezbateri, aduclnd In prim plan
numeroase idei ce pot constitui direcții noi In cercetarea
științifică forestieră și In perfecționarea activităților de pro-
ducție.
Prezența la această manifestare științifică jubiliară a spe-
cialiștilor din toate ramurile economiei forestiere și învăță-
mintele ce s-au desprins din referate șl discuții, nc permit
să apreciem că sesiunea, in ansamblul ei, marchează un mo-
ment dc seamă nu numai pentru învățămîntul silvic ci și
pentru întregul corp al slujitorilor pădurii românești, Inscriin-
du-se ca o contribuție de scamă pc linia dezvoltării continue
și armonioase a invâțămintului, cercetării și producției fores-
tiere hi patria noastră.
Prof. dr. ing. D. Parascau
Gonf. dr. ing. I- L Floreseu
RȘVIȘTA PĂDURILOR * Anul 99 * 19^4 * Nr, 1
43
Simpozionul
„Geologia peisajului și necesitatea conservării
patrimoniului peisagistic^
Sub egida filialei Academiei R. S. Romania din Cluj-NapocaJ
Iu zilele dr 25—29 mal 1983 au avut loc lucrările reunite alei
simpozioanelor „Ecologia peisajului șl necesitatea conservării
patrimoniului peisagistic" și „Pădurea șl calitatea vleJU"1.
Sesiunea de comunicări științifice a fost onorată prin
prezidarea el de acad. Ștefan Pascu șl dc prezența unor repu-
tate personalități științifice : prof. dr. doc- N. Botnariuc și
prof. dr. doc. E. Negruțiu, membri corespondenți ai Academiei
R. S. România, prof. dr. doc. Tr. Ștefureac, dr. doc. V.
Giurgiu, dr. biolog N. Boșeaiu (organizatorul simpozionului),
prof. dr. E. Sofonea, prof. dr. I- Puia, dr. biolog V. Soran, dr.
biolog AI. Filîpașcu etc. care, Împreună cu cei circa 150 dc
specialiști din eele mal diverse instituții științifice, culturale și
activități productive, au prezentat aproximativ 75 comunicări,
remarcabile prin diversitatea și aportul informativ șl emoțio-
nal. Așa cum a relevat acad. Ștefan Pascu, „Succesul simpo-
zionului rezidă In conținutul științific incorporat In comunicări
Șl a titlurilor științifice care probează valoarea parllcipanților”.
Dintre concluziile principale desprinse din acest simpozion
se rețin următoarele:
Omul, homo ecologicns, este esențial o ființă axiologică care
este' dominat de valoare in mundus rcrum (lumea faptelor) in
care este ancorat. Valorile autentice ce depășesc triada de
sorginte clasică a adevărului, frumosului ți binelui, realizează
sublimul. Pe ierarhia valorilor se găsesc tipuri de la homo
plus la homo minus. Ultimul trebuie luat in discuție ca o pre-
zență foarte reală. Este un consumator și un poluant care
ajunge ușor la homo destructor și homo ucigaus. Viețuind pe
Terra, o planetă bloforă pe brațul unei galaxii, omul este
foarte singur In această parte a universului. Omul este dam-
nat la o anumită solitudine ți are o singură șansă: aceea dc
a se întoarce spre casa Iul, spre universul axios. Numai aici
nu va fi un alter. De aceea, daunele aduse In domeniul
eticului, frumosului, științificului, constituie probleme ma-
jore care trebuie judecate In marele areopag al calității
vieții, al păcii și războiului (prof dr, matematician I» Sofonea).
Vegetația României oferă o diversitate Șl o alternanță
de peisaje rar Intllnite în țări de mărime asemănătoare, ceea
ce Ii conferă o valoare estetică deosebită, accentuată prin
varietatea structurală și numărul mare de specii, prin deco-
rativitatea acestora, prin portul și coloritul viu al frunzelor,
fiorilor și fructelor. Aceste caracteristici tn concepția profe-
sorilor Bațjdasar, Petroviri, Vianu și Rmăreanu au permis
Încadrarea pădurii in categoria frumosului natural (dr. ing.
St. Purcelean). Valoarea peisagistică a pădurii se întregește
prin luarea în considerare a florei Vemale (prof. Elisaheta
Olos, a celei colorate (dr. biolog I. V. Oprea), a unor specii
de animale vertebrate (dr. doc. II. Aimășnn), sau chiar a unor
ortoptere policrome (prof. B. K'is). Prin intervenția omului,
peisajele pol îndeplini atribute dc funcționalitate sau, dîn
contră, pot atinge pragul disfuncțumalității (ing. Gr. Scrlpcaru).
Omul sc amestecă activ In toate procesele si puține sînt
locurile in care nu a intervenit distructiv (arh. Cornelia
Berindan). In consecință se produce antropizarea ambianței,
înțeleasă ca rezultat negativ al activității umane, opusă
conceptului dc umanizare (prof. dr. C Maloș) cu caro, de
altfel, ar trebui să se substituie înainte de atingerea punctului
de ireversibilitate (dr. biolog V. Soran). Dintre numeroasele
exemple prezentate s-au impus nevralgic două. Primul se
referă ia metamorfozarea defileului Oltului, reputat pentru
sălbăticia peisajului său, prin construirea lacurilor dc acumu-
lare in aval dc Cozin și a noii rețele de comunicații, precum și
a iminenței construirii ultimului baraj care ar imersa restul
defileului piuă In amonte de Turnu-Roșu (prof. I- Danu și
Elena Banu). Perspectiva este cutremurătoare. Acest peisaj
legendar, intli violat, apoi prejudiciat, ia calea distrugerii
ireversibile. Prin antropizarea acestui defileu, considerat pc
drept „perla trecătorilor carpatine*’, posteritatea este privată
de frumusețea sălbatică și diversitatea unică a peisajului
’> Prezentat In Revista pădurilor, nr. 3, 1983, pag. 161.
Jlocal, de bogăția floristică și de numeroasele specii endemice,
Ide milenarele vestigii istorice, adică de starea originară sub
’carc acest giuvaer al peisajului românesc a intrat in istoria
și In conștiința națională. Al doilea, constă in vicierea peisa-
jului prin construirea termocentralelor, cu putere enormă de
poluare și distracție ecologică dar și de prejudicierea ire-
versibilă a peisajului național prin apariția haldelor, inexistente
în perioada anterioară anilor 70. Prof. Borza, unul dintre
tribunii ocrotirii naturii transilvane, observa „cît de stearpă
și falsă este imaginea teritoriului carpato-ponto-danubian lip-
Sită de diversitatea peisajului”. Numai astfel, prin opoziție,
putem înțelege mai bine atlt titlu! dc „monument al naturii”
datorat lui Humholdt și consacrat pentru peisajele impresio-
nante, rare și pe cale de dispariție (prof. N. Bot nari ne), cit
șl atracția pentru trecutul pitoresc românesc pierdut, din
nefericire, pentru totdeauna datorită unor asemenea acte
entropice. Adesea, tocmai „forța do atracția a unor peisaje
naturala a dus Ia distrugerea lor” (asist, univ. Zorlna Halusz).
„Monotonia prejudiciază existența umană. Evaluarea ener-
giilor psihogene alo peisajului cit și cantitatea de informații
recepționată vizual a unui peisaj prejudiciat sint infinit
inferioare celor recepționate de un peisaj natural originar”
(dr. biolog N. Boșeaiu și dr. biolog F, Tauber). De aceea,
„pentru o viață echilibrată trebuie o natură echilibrată*’
(prof. dr. C. Maloș).
Lipsa sentimentului de culpabilitate și dc penitență Ia
distrugerea definitivă a unui echipament genetic din geno-
fondul național, exemplificat prin sacrificarea ultimului
exemplar a! unei rarități, la fel de gravă ca și mutilarea unui
munte sau a unul defileu, echivalează cu o dramă economică.
Aceste acte nu pot fi evitate declt printr-o educație de la
specialist la ignorantul particular sau de la specialist la fac-
torul de decizie (dr. M. Olteanu). „Prețuirea și menținerea
integrității peisajului rezidă fu faptul că noi sinteiu o rezul-
tantă a peisajului” (prof. dr. doc. Tr. Ștefureac) sau, după
conceptul blagian, „in viziunea românului, noi aparținem
spațiului șl nu invers” pentru că dacă „conștientul este supus
In orice clipă să trădeze natura, inconștientul niciodată”.
De aceea „românul nu este niciodată la o distanță Ireductibilă
fuță de natură” și, pînă astăzi, nu a ultragiat-o niciodată
(prof. Mlliaeln Toader). „Blaga ridică peisajul Ia rang de spațiu
mioritic șl, vorbind dc peisaj, face prezența unei omniprezențe
sub Cupola Academiei........Nu ecologia și peisajul românesc
aparțin lui Blaga el Invers (dr. biolog Al. Filîpașcu).
Peisajul poate cuprinde un fragment dintr-urt ecosistem
sau dmtr-o componentă a ecosistemului. Dar, apropierea de
peisaj trebuie făcută nu pe calea botanistului, forestierului
sau geologului ci pc cea a estetului, plasticianului, poetului.
In raport cu forța emoțională de interpretare a informațiilor
senzoriale. Cu alte cuvinte, „datorită stării emoționale inefa-
bile, uimirea și emoția artistică relevă noțiunea frumosului
natural, superioară frumosului artistic Șl totdeauna un peisaj
natural este superior In frumos oricărei reprezentări; plastice,
melodice, poetice” (prof. Margareta Boreea).
Rețeaua dc rezervații, autentice „sanctuare” științifice și
peisagistice, se impune a fi extinsă, o dată cu conservarea
celor existente și inițierea in cuprinsul acestora a unor ample,
cercetări de ..manilorlug*' pentru surprinderea evoluției
firești a naturii ncinlluențate de om luucțio de oscilațiile
climatice etc. (arh. S, Maja). Evident, „protejarea complexă a
peisajului nu se poate face fără extinderea perimetrului rezer-
iațiilor existente” (dr. geograf M. Buza).
..în Interesul apărării șanselor de viață, conservarea șl
perpetuarea patrimoniului peisagistic, Inir-un. ceas al eroziu-
nilor avansate, constituie o problemă a ameliorării calității
umane, altminteri un element vital ai dăinuirii ajunge șubrezit”
(prof. 1. Hegvald). Totodată trebuie avută In vedere șl nece-
sitatea redeșteptării conștiinței forestiere o dată cu formarea
unei concepții șl glndlrl ecologice (a unei conștiințe ecologice),
care constituie două din imperativele majore alo contempora-
neității (dr- V. Cristea).
44
REVISTA PĂDURILOR A Anul 99 * 1984 * Nr, 1
Așa. cum constata mai demult și prof. loncscu-Siscșiî,
prin procentul de împădurire de circa 27, România se află
intr-un sensibil deficit forestier comparativ atît cu media
europeană (30) cit șî, mal ales, cu celelalte state europene
zonale, situate intr-un cadru natural asemănător, respectiv
Bulgaria (33). Jugoslavia (34), Cehoslovacia (35),
Austria (45). Menținerea acestui procent redus de Împădurire
echivalează eu menținerea conștientă u unul Intens proces
erOzlonnl care determină, In viitorul Iminent, reducerea posi-
bilității de alimentara la nivelul unei populații de 5—0 milioane
locuitori. Pentru prevenirea acestui proces, procentul național
de împădurire va trebui urgent majorat la 32—33 (prof. dr.
I. Puia, dr. biolog V. Soran).
Dereglarea condițiilor naturale ta bazinul danubian și mai
fllcs la noi, slnt probante. Astfel, cu circa 2300 ani In urmă,
Hcrodot spunea despre Istru că ,,nti-și lese din albie”, ceea
CC nu se mai poate afirma și astăzi clnd in acest bazin hidro-
grafic s-au despădurit suprafețe imense. La asemenea con-
cluzii ajunge și Mircea Eliade cbld arată că „potopul a fost
un diluviu artificial provocat de defrișarea rapace a pădurii In
bazinele fluviilor Tigru Șl Eufrat” (dr. N. Boștaiu). De ase-
menea, efectul dezastruos al antropiziîrii sc poate constata
șl tn alte regiuni. Astfel, dacă In neolitic, procentul de Împă-
durire ora de 70—80 In China și Mexic, astăzi acesta s-a redus
la oblu 5- în locul pădurii defrișate s-a produs eroziunea și
deșertificarca. Pentru acest rezultat au fost suficienți 5 000 ani
(dr. V. Soran). Cercetări recente au semnalat apariția Îngri-
jorătoare a unor zone deșertice In sudul Europei precum și
avansarea unor plante snhariene tn partea dc sud a Româ-
niei (Peganum, Molitgo ceruiane, Zi pilor a capitula, Dtseiiraina
etc.) ceea ce demonstrează că și țara noastră este atinsă de
deșertificare. Apariția unor asemena enclave deșertice au loc
șl in alte regiuni, bunăoară In Podișul Mehedinților. Astfel
ducă, tn urmă cu două secole, pe hărțile austriaca figurau
aici păduri de fag, acum apar șibliacuri care mai pnt fi even-
tual împădurite cu Ccrglus eoliana (prof. dr. C< Maloș). în
contextul acestor realități „împădurirea unul milion de hec-
tare de pajiști degradate trebuie neapărat realizată” (prof. dr-
E. Negruțln). Necesitatea acestei majorări frapante a patri-
moniului păduros național, făcută la acest simpozion de
personalități marcante ale științei romanești, concordă cu
concepția forestieră obiectivă afirmată constant de peste un
secol și constituie un prim pas spre realizarea procentului
optim de împădurire al spațiului național apreciat la circa
40 (dr. doc. V. Giurgiu In „Pădurea și viitorul”, 1982). în
acest cadru, dintre figurile dispărute ale Iluștrilor apărători
ai pădurii românești, au fost evocate personalitățile prof.
C. F. Ilobeseu, dr. ing, M. Vaslleseu, prof. M. Drăceu,
prof. V. N. Stlnghe șl prof. L Popescu-Zeletln (dr. ing. Cr.
I). Stolculescu).
Referitor la eficiența sau ineficienta acestei sesiuni știin-
țifice, tn cuvîntul său de închidere, dr. doc. V. Giurgiu a
arătat că aceasta „cu Și alte, manifestări științifice similare,
organizate pe această temă, cu toate eă nu a avut sarcini de
decizie, el doar obiective Informațlonal-ștllnțlîlce, totuși,
printr-o acumulare cantitativă, succesivă, contribuie la pregă-
tirea terenului pentru un salt calitativ, concretizat tn acte
normative ale statului nostru. Punem o Întrebare: tun putea
Învinui astăzi de Ineflclență pe Înaintașii noștri care secole
de-a riadul au ținut nestinsă ideeo unității noastre naționale
care s-a Înfăptuit llrzlu?_____Aceste Întruniri an insă șl meni-
rea de aține mereu aprinsă flacăra protecției pădurii, a mediului
ambiant. Xol, cu toții — șl silvicultorii au fost mereu Susținuți
de biologi, istorici, geografi ete. — ținem aprinsă flacăra
conștiinței forestiere pe care o ridicăm sus de tot plnă la Înăl-
țimea conștiinței naționale. De aceea, aceste simpozioane
reprezintă nu numai acte științifice dar șl acte de educație
șl cultură”.
In istoriografia dc specialitate, această sesiune științifică
se înscrie ca prima manifestare de amploare a multor perso-
nalități științifice de excepție din toată țara care au relevat
rolul prioritar al ecologiei peisajului și necesitatea conser-
vării șî perpetuării nealterate a patrimoniului peisagistic
național, tn interesul suprem al menținerii calității vieții și
a) amenității sale originare. Sinteza acestei sesiuni poate fi
exprimată printr-o condiționare potrivit căreia „dacă omul
nu va abandona sagacitatea în implicarea Iul tot mâl activă
In societatea industrializată, va înțelege că «Ste tn Interesul
major al propriei sale supraviețuiri să salveze natura, șt ambian-
ța originară in care este ancorat prin legături ancestrale.
Dr. ing. Cr. D. Stolculescu
-- » ------
Un silvicultor sucevean distins
la Universitatea pentru cultura solului din Viena
La 4 iunie 1981, rectorul Universității,, Bodenktdtur”
din Viena, dr. M. Welan, a Inmînat Intr-un cadru festiv ingi-
nerului silvic pensionar George Teleagă, In vîrstă de 86 de
nai, diploma de aur de inginer diplomat
al Facultății dc silvicultură din cadrul
Universității pentru cultura solului. Dis-
tincția s-a conferit la împlinirea a peste
50 de ani de lo terminarea studiilor și tn
baza lucrărilor executate In domtniul
silviculturii >i exploatării lemnului.
Aceste int rări fiind numeroase și uncie
de actualitate. Ie prezentăm in cele ce
urmează pentru a li cunoscute și conti-
nuate.
La fostul ocol silvic Brodina (actual-
mente ocolul silvic Falcău) din raza
Inspectoratului silvie județ i an Suceava,
pădurea virgină compusă din molid,
brad și diseminat fag era periodic supusă
doboriturilor dc vînt și datorită aplicării
tăierilor rase. Pentru a sc înlătura acest
neajuns cît și pentru îmbunătățirea com-
poziției, s-au executat tăieri în benzi în
margine de masiv în trei plnă la patru reprize, cu completarea
regenerării naturale cu puieți de fag, paltin și ulm. Rezultatul
a fost bun căci arboretele create pe această cale, astăzi tn
vîretă dc peste 40 de ani (u.a. 38, 75 ele.), au to compoziție
peste 30% brad șî fag diseminat. După cum arata ta amenaja-
mentul din 1979, bradul și-a sporit proporția ca aproape 5%.
Tot In acest ocol se practicau insămințări artificiale cu
5 kg/ha sămînță de molid. Pentru a simplifica lucrările de
întreținere, numeroase și costisitoare, s-a dispus Insămlnța-
rea molidului In amestec cu grlu. Experiența a reușit pent ru că
griul a înăbușit buruienile, fiind recoltat cu secera Ia o înăl-
țime ce depășea puieții și ta prezent
se poate constata în multe arborete,
dar mai ales în cantonul silvic Nislpltui
(u.a. 27), arboretul rezultat pc această
calc.
La ocolul silvic Solea, completarea re-
generării naturale s-a executat cu puieți
dc duglas scoși din arboretele învecinate,
în prezent. In u.a. 81, dc 15 ha, cu con-
sistența 0,7, duglasul sc află ta proporție
de 70%, avlnd vlrsta de 50 ani.
De asemenea inginerul O. Teleagă
se ponte, considera promotorul folosirii
mai bune a lemnului dc fag. Plnă în
anul 1031, arborii de fag existenți în
proporții variate ta masivele Fondului
bisericesc se secuîau pentru a sc usca-
Din acel an a început fasonarea traver-
selor dc fag, rezulttnd 60% lemn de
lucru și 40 % lemn de foc.
în ultimă perioadă a activității, inginerul Teleagă George
a coordonat exploatarea șl fasonarea a peste un milion metri
cubi dc dobortturi dc vînt din Valea Bistriței, din cadrul
Inspectoratului silvic județean Neamț-
Ing. V. Fantelluc
Ing. T. Seghedln
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
45
Aspecte privind învățămîntul supe*
rior și cercetarea silvică
în Republica Populară Chineză
Dr, ing. 0. NlțESCti
Jug. M. BODEA
Ministerul Silviculturii
Ing. M. IANCULESCU
Institutul de cercetări și amenajări
silvice
Ing. GH. SFERDIAN
Inspectoratul silvic județean Timiș
la cadrul relațiilor pe care Academia R. S. România
le are cu unități similare din alte țări, in luna august 1082,
am efectuat in R. P. Chineză o documentare in probleme
de cultură șl protecție a pădurilor. în numărul precedent
al revistei am arătat date privind fondul forestier, tehnica
lucrărilor șl realizările obținute de unitățile silvice, iar in
acest articol ne vom Opri asupra aspectelor măi importante
ce ne-au fost prezentate la instituțiile de invățămint supe-
rior șî de cercetare silvică vizitate.
1.	Colegiul forestier din Beijing, Înființat in 1052, are
in prezent cinci catedre, opt specialități și șase secții de
cercetare. Cele cinci catedre sînt: silvicultura, conservarea
solului șl apei, arhitectura peisagistică, protecție forestieră,
materii de cultură generală,
Specialitățile sini: silvicultura, entomologia și patologia
forestieră, economia forestieră, conservarea apei și solului,
arhitectura peisagistică, prelucrarea mecanică a lemnului,
mecanizarea și prelucrarea chimică a produselor forestiere.
Secțiile de cercetare sint; ecologie forestieră, inventarierea
pădurilor, plante de grădină, prelucrarea chimică u produ-
selor forestiere șl istoria Silviculturii,
în cel 29 de ani de existență ai acestui colegiu, cadrele
didactice au fost angajate lntr-o amplă acțiune de cercetare
științifică, axată In principal pe patru mari acțiuni:
—	studiul legilor scurgerilor de pe versanți, calcularea
și prognozarea lor;
—	studiul fixării nisipurilor prin semănături din avion;
—	selecția artificială a speciilor de plante rezistente la
poluare și plantele indicatoare pentru controlul poluării
atmosferei ;
—	mecanismul șl cinetica poliestcriflcării acidului șl
alcoolului dlbazlc.
Colegiul forestier din Beijing are o publicație, cu apariție
trimestrială In limba chineză, cu rezumate tn limba engleză,
intitulată Journal of Beijing Forestry Col lege.
în cadrul colegiului există preocuparea și dorința de a
colabora cu specialiști din diverse țări. In ultimii 2 ani cole-
giul a primit delegații dc specialiști din S.U.A., Japonia,
Belgia, Canada, R.F. Germania, R.S. România și au trimis
cadre didactice Ia specializare Intre 1—3 ani In Suedia, Nor-
vegia, Austria șl S.U.A.
2.	Institutul de cercetări forestiere din Beijiug din cadrul
Academiei Forestiere a R.P. Chineze are o vechime, de circa
30 uni. In prezent totalul personalului muncitor este de 334
din care cercetători sînt 220. Cercetători consacrați, cu titluri
științifice, stnt 20 iar 170 slut la nivel de ingineri. Institutul
are 14 laboratoare și trei organisme pentru gospodărire șî
administrare. Se ocupă In principal de împăduririle din zona
montană, tematica de cercetare fiind axată pe nevoile pro-
ducției. Mai au preocupări legate de evaluarea resurselor
forestiere, perdele forestiere de protecție pentru agricultură,
protecția apei șl solului, tehnologii de plantare a pădurilor
de producție, selecționarea speciilor forestiere, prevenirea
și combaterea dăunătorilor, ecologie forestieră, fit.opatologia
și chimizarea lemnului. Institutul se mal preocupă șl de
pregătirea postuniversitară a cadrelor de specialitate.
3.	Institutul de silvicultură și pedologie din Shenyang a
fost Înființat In anul 1954 și este subordonat direct Academiei
Naționale de Știință a R.P. Chineze (S1NICA). în prezent
este structurat pe șapte laboratoare după cum urmează:
Laboratorul de silvicultură cu peste 80 lucrători; laboratorul
de pedologie cu 65 de angajați; laboratorul de botanică
cu 42 angajați; laboratorul de ecologie agricolă cu 20 de
angajați; laboratorul de ecologie și protecția mediului am-
biant cu 20 angajați; laboratorul pentru utilizarea aparaturii
modeme (microscop electronic, spectrofotometru cu absorb-
ție atomică și altele) cu 15 angajați.
Institutul are ca baze experimentale Un parc dendrologic
tn orașul Shenyang și șase stațiuni experimentale, dintre
care menționăm:
—	Stațiunea experimentală din munții Changbaî, unde
se cercetează in principal pădurea naturală In toată comple-
xitatea sa;
—	Stațiunea experimentală din provincia Mongolia Inte-
rioară, unde se cercetează ameliorarea condițiilor de vege-
tație pentru speciile forestiere;
—	Stațiunea experimentală din provincia Hunnan — spe-
cifică pentru condițiile subtropicale;
—	Stațiunea de cercetări din provincia GiUn, unde se
studiază ameliorarea solului pentru cultura orezului.
Printre temele de cercetare de Interes major se pot cita :
—	Stabilirea speciilor care stnt capabile să fixeze azotul
atmosferic și care introduse In formulele de Împădurire con-
tribuie la ridicarea productivității pădurilor respective.
Au fost stabilite circa 40 specii capabile să fixeze azotul din
atmosferă, pentru silvicultura noastră prezentlnd interes
speciile din genurile Almw, Salix, Hypophar;
—	Cercetări de genetică la speciile de. Lariz, în vederea
ridicării productivității pădurii artificiale;
—	Cercetări referitoare la dăunătorii pădurilor șl la mij-
loacele de combatere a acestora. Din cercetările efectuate
a rezultat că In pădurea naturală, virgină, din munții Chang-
bal, unde există un echilibru ecologic, nu se semnalează
prezența dăunătorilor. în schimb tn pădurea artificializată
prezența acestora este deosebit de activă și necesită lucrări
de prevenire și combatere;
—	Cercetări referitoare la Împădurirea terenurilor inapte
agriculturii cu specii repede crescătoare. Se cercelează In
special împăduririle din provincia subtropicală Hunnan, cu
Cnnninghamia. Cercetările au scos in evidență că arealul
optim de creștere al acestei specii se caracterizează printr-un
regim al precipitațiilor de 1200 —1500 mm anul, tempera-
tura medie anuală de j-16”G, altitudinea de 300— 700 m.
Rezistă pină la —16’C. Realizează la peste 30 ani, o pro-
ductivitate de 600 mc/ha;
— Cercetări referitoare Ia relația dintre vegetația fores-
tieră șt poluarea industrială. Aceste cercetări sînt axate pe
următoarele aspecte : efectele poluării industriale (SO,, FI,
CI, Pb, Cd, Cu) asupra vegetației forestiere; rezistența spe-
ciilor forestiere la noxele industriale și selecționarea celor
mai rezistente specii. Astfel s-a stabilit că cele mai rezis-
tente specii la poluarea cu metale grele sînt plopii, Sophora
japonica. Plopul dc Pekin rezistă pină la 500 ppm Cd, con-
centrația minimă admisă In atmosferă și In sol fiind de 0,4
ppm Cd. Tot plopul dc Pekin rezistă pînă la o concentrație
dc 5000 ppm Cd tn sol; rolul vegetației forestiere In prote-
jarea mediului ambiant; relația dintre rezistența plantelor
ia noxele industriale șl structura respectivei vegetații. în
această direcție s-a stabilit că plantele care rezistă bine la
secetă șl la mediul alcalin rezistă bine șî la poluare. Dc ase-
menea, speciile forestiere care au coaja groasă rezistă mai
bine la poluare, in raport cu speciile care au coaja mal sub
țlre; modificarea proceselor fiziologice ale plantelor In urma
acțiunii ploii acide.
4.	Institutul de entomologie din Shanghai a fost fondat
In 1959 șî arc circa 200 de angajați șl cinci laboratoare in
diferite domenii de cercetare. El este subordonat direct
Academiei Naționale de Științe a R.P. Chineze (SINICA).
4.1.	Laboratorul de fiziologia insectelor are două grupe
de cercetare: una din ele cercetează modul de acțiune al
hormonului insectei, cum ar fi blosinteza vitellogeninului și
combaterea hormonală la țințar șl funcția principală a sis-
temului neuroendocrin la Phiiosanua epulhia ricini; cea-
laltă grupă cercetează feromonul insectei in ceea ce privește
46
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984. * Nr. 1
identificarea și sinteza structurii pc cale chimică a acestuia,
comportarea insectei, fiziologia reuzorilor și mijloacele de
combatere.
4.2.	Laboratorul de toxicologia Insectelor, studiază meca-
nismul rezistenței țințarilo r la insecticide, ca șl dinamica
translocării insecticidului tn mediu ambiant.
4.3.	Laboratorul de virologia insectelor studiază 'virusul
patogen a] insectelor, mecanismul patologic șl patogenie.
Virusul poliedrozel nucleare (NPV) la Euproclis similis.
Izolat șl identificat in acest laborator, a fost acceptat ca un
eficient mijloc pentru combaterea dăunătorilor Ia dud in
provinciile Jiangsu și Shenyang. Aufost realizați de asemenea
produși virali pentru combaterea insectelor Lymanlria dis-
par, Hyphantria c. șl Malacosoma neastria.
4.4.	Laboratorul de ecologie și taxonomia insectelor cerce-
tează in prezent taxonomia unor insecte: Protura, Locusta,
termite.
4.5.	Laboratorul de tehnologie experimentală dispune dc
microscop electronic, ultracentrifugă, electroantenograf.
Institutul dc entomologie posedă o colecție de circa 450.000
de specii de Insecte șl are o bibliotecă cu publicații de specia-
litate de 47.000 de volume, fncluzlnd circa 100 de periodice
entomologice in limbi străine. De asemenea, institutul are
propriile sale publicații, care apar tn limba chineză, cu rezu-
mate In limba engleză.
Din anul 1980, institutul de entomologie din Shangai
colaborează pe cale internațională cu Centrul pentru toxi-
cologia și fiziologia insectelor din cadrul OMS.
5.	Institutul de cercetări forestiere din NanJIng a fost înfiin-
țat tn anul 1960 și este subordonat direct Departamentului
forestier, din provincia Jiangsu. Din punct de vedere orga-
nizatoric are 200 de angajați (31 de cercetători) șl trei labo-
ratoare de cercetare; împăduriri; păduri de protecție;
protecția pădurilor. Zonele de cercetare se stabilesc In con-
formitate cu cerințele producției din provincie. Principala
activitate a institutului se desfășoară in domeniul împădu-
ririlor, atlt in zonele montane, cit și pe terenurile plane,
In special de-a lungul canalelor dc irigație și a cursurilor
rlurilor, tn care sens efectuează cercetări Intense legate de
selecționarea șl ameliorarea celor mal bune specii dc salcie.
Ca bază experimentală, institutul dispune de o suprafață
de circa 65 ha, In care Încearcă diverse culturi, printre
care ameliorarea speciilor de salcie, cu creșteri rapide. Prin
diverse încrucișări au reușit să obțină 0 specie foarte pro-
ductivă — Salix matsudana — care la numai 4 ani realizează
un diametru de 11 cm, o înălțime dc 9,4 m și un volum
de 80 — 100 mc/ha. Eforturile sint Îndreptate spre obține-
rea de soiuri foarte productive, Cu creștere rapidă. Cultu-
rile de salcie le efectuează In scheme mari (4/6 m) pe ma-
lurile rturllor cit șl In perdele de protecție pentru agrlcutură.
Institutul efectuează cercetări referitoare și la tmbunătă"
țirea calității sălciilor pentru Împletituri. Nu au răchltărli
speciale In provincia Jiangsu. Culturile de salcie pentru
răchită Ic execută tot de-a lungul canalelor de irigație și al
rlurilor, la o schemă de 40 cm pe rind șl 60 cm Intre rinduri.
Revista revistelor
Kenk, G. ș.a. : Primele rezultate din cercetările privind
dispozitivul de plantat puieți de duglas In Baden-WUrttembery.
în: Allgemcinc Forst und Jagdzeitimg,Frankfurt/Main, 1983.
nr. 3, pag. 41—55, 6 fig., 8 tab., 26 ref. bibliografice.
Se prezintă rezultatul cercetărilor după 8 ani asupra de-
simii de plantare a puieților de duglas. In anul 1973 s-au făcut
Împăduriri cu duglas cu 500, 1000, 2000 și 4000 puicți/ha In
rinduri distanțate dc la 2 la 7 tn. Au rezultat diferite consta-
tări In funcție de fertilitatea solului, dispozitivul de plantare
șl timpul scurs, privind pierderile suferite In cursul anilor.
Înălțimile șl diametrele realizate, închiderea stării de masiv și
valoarea h di,3. Pe baza acestora se dau următoarele Îndrumări:
Să se prefere repicarea puieților tn dispozitive mal rare declt
să se elimine prin sortare puieții subdimensionați; clnd se
prevăd pierderi datorită stațiunii, să se planteze mai des
(maximum 2000 excmplare/ha); dispozitivele de plantare să
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
Recoltarea răchitei se face lama după ce cad frunzele, in
nordul R.P. Chineze, răchita se tale vara, In vederea cojlril
acesteia. Regenerarea răchităriilor se face după 15—20 ani.
Pentru combaterea dăunătorilor folosesc biopreparate admi-
nistrind 25 kg soluție/ha șl 1 kg de substanță activă la 100
kg de apă.
Pînă în prezent au fost depistate 50 de insecte dăunătoare
pădurilor provinciei Jiangsu, din care sint atlt dăunători
de frunze, cit și dăunători de lemn șl ramuri. Ca metode
de combatere folosesc substanțe chimice organo-fosforice,
blopreparatele șt metode de protejare a Inamicilor naturali
al insectelor dăunătoare (!n special păsările). Blopreparatele
?roduse In R.P. Chineză au circa 10 miliarde bacili/gr.
mpotriva dăunătorilor xllofagi administrează insecticide
organofosforice prin injectare.
6.	Institutul de botanică din Nanjing a fost Înființat tn
1929 in memoria doctorului Sun Yat Sen, cel care in 1911
a răsturnat feudalismul odată cu ultimul Împărat din dinas-
tia Qing. Institutul are patru laboratoare: laboratorul de
taxonomic eu o colecție de 520.000 de exemplare de plante;
laboratorul de geobotanică și ecologie; laboratorul pentru
plantele medicinale; laboratorul pentru chimia plantelor.
De asemenea, institutul mai are o grădină botanică tn
suprafață de 1986 ha, care este împărțită In două sectoare:
sistematica plantelor șl plante medicinale. In total există
circa 3000 specii de plante (inclusiv cele din sere) și produc
specii de arbori șl arbuști pentru zona subtropicală. Sc
acordă o foarte mare atenție cercetării plantelor medicinale,
din care au obținut o serie de noi produse farmaceutice,
după tehnologie proprie. Totodată institutul de botanică
efectuează cercetări aprofundate In legătură cu rezistența
plantelor la poluarea industrială. In această direcție au
selecționat peste 100 specii de plante, care rezistă bine la
poluarea industrială, printre care, luniperus chinensis, Etwo-
nlmus sp., Celtis chinensis, Biusotenia sp. și altele.
7.	Institutul de cercetări forestiere din Cheujdu, cu o vechime
de peste 30 ani, este subordonat Departamentului forestier
din guvernul provinciei Sichuan, In prezent are circa 450
de oameni at muncii din care circa 210 sint cu studii superi-
oare. Este Instituit din patru laboratoare șl trei stațiuni expe-
rimentale de cercetare. Institutul are preocupări legate de
împăduriri, ecologie forestieră, economic forestieră, siste-
matica vegetației, protecția pădurilor, genetică forestieră,
prelucrarea și chimizarea lemnului, exploatarea țl transportul
lemnului. De asemenea, are un birou de documentare fores-
tieră. Tematica de cercetări este axată tn principul pe tehno-
logii de Împădurire a munților, selecționarea speciilor, pro-
tecția pădurilor, cercetarea proprietăților tehnologice ale
lemnului, chimizarea produselor forestiere. Se acordă foarte
mare importanță obținerii de produse noi, cu linia tehnolo-
gică proprie institutului, mare parte diu produse exportln-
du-se In diverse țări sub propria firmă: „ Sichuan Forestry
Research Institute”. Finanțarea cercetărilor este făcută de
Ministerul Economiei Forestiere, Departamentul forestier
al guvernului provincial și de Comitetul de știință șl tehnologie
ol provinciei Sichuan.
Însumeze 11)00 și maximum 2000 puieți/ha; distanța Intre
rinduri să fie sub 4 m și numai In cazul cind arboretul Inițial
ar stinjenl plantația să fie mai mare.	B.T.
Woelkc — Seidl, E.: Cercetări pentru un diag-
nostic Obiectiv al sindromului vasospaslic, condiționat de
vibrații, lu muncitorii forestieri. în: Forsttechnischc Informa-
tionen, Mainz, 35, nr. 3, 1983, p. 20.
Tulburările de irigație sangvină la mlini (sindromul vaso-
spastic} sint considerate în R.F.G. între bolile profesionale
cu obligație de despăgubire. Prin cercetările sale autorul a
elaborat o metodă simplă de diagnostic pe baza unor măsurări
obiective. Este vorba de un test care urmărește timpul de
reîncălzite a fiecărui deget după o răcire provocată în prea-
labil. Deosebirea cea mai evidentă Intre retncălzlrea normală
șl cea patologică poate fi constatată după 15 minute. între
28 de muncitori forestieri examinați s-au constatat reîncăl-
ziți patologice la 9 persoane adică la 32,1 %. Un control rapid
se poate efectua folosind termografia cu cristale lichide,
această metodă avînd avantajul că produce și un document
fotografic.	A.B.
47
Ing. VALERIU RĂESCU
1931—1983
S-a stins dfn viață, in plină putere dc muncă, la dotă de 14
mai 1983, ing. Valeriu Răescu, pasionat cercetător științific la Stațiunea
experimentală de cultura molidului din Gimpulung Moldovenesc. Născut to
orașul Clmpulung Moldovenesc urmează tot aici școala primară, liceul
teoretic și primii 3 ani ai Facultății de silvicultură, pe care o termină
apoi la Brașov In anul 1955.
la primii ani de meserie, lucrează ca inginer de cercetare la
Ocoalele silvice Goșula și Ciurea, apoi ca șeful Ocolului silvic Botoșani.
Revine tn zona natală, la Ocolul silvic Pojorita și ulterior la fosta Direcție silvică Gimpulung Moldovenesc. Cu prile-
jul unei reorganizări trece in sectorul de exploatare, ca șef al serviciului producție, inginer șef și director al întreprinderii
forestiere Cimpulung Moldovenesc. în anul 1968 se transferă la Stațiunea experimentală pentru cultura molidului al cărei
membru fondator este.
Aici a desfășurat o valoroasă activitate de cercetare in domeniul rezervațiilor de semințe, proveniențelor de molid
șl al tehnologiilor de împădurire in zona montană, în colaborare cu specialiștii suedezi a întocmit un Inventar al arba-
letelor de molid surse de semințe din România (FrCtăktsinventeringRumănien), care s-a publicat In limba suedeză In anul
1983.
Paralel cu activitatea de cercetare a coordonat și lucrările de construcție ale sediului stațiunii șl ale blocurilor
de locuințe aferente. A participat la montarea utilajelor din Import de la Uscătoria de semințe Sadova, fiind primul
care a pus-o In funcțiune, i-a organizat și coordonat activitatea pină in anul 1977. A reprezentat cu succes cercetarea
șl a însoțit prin pădurile țării diferite delegații de specialiști străini cu care a avut un fructuos schimb de Idei. Pentru
cadrele tinere din cercetare a fost un bun îndrumător și Inițiator. A muncit din suflet șl cu credință pentru prestigiul
Stațiunii și pentru gospodărirea superioară a pădurilor de. molid din Bucovina, to a cărei Istorie va cămine un silvicul-
tor de seamă.
Dispariția prematură a inginerului V. Răescu constituie o grea pierdere pentru unitatea noastră carc-1 regretă
profund și-i va păstra Întotdeauna o pioasă amintire,
Dr. Ing. H. Ichlm
Ing. IRIMIE BĂDILĂ
1930—1983
Gu mult Înainte de vreme, In plină activitate, s.a stins din viată
colegul nostru ing. Irlmic Bădllă. S-a născut la 18 octombrie 1930, în
comuna Avrig, județul Sibiu î a slujit CU devotament pădurea șl intere-
sele acesteia timp de aproape trei decenii, Îndeplinind succesiv funcții
dc răspundere to erarhia silvică, ca: inginer de exploatare la Ocolul sil-
vic Dumbrăveni, inginer șef al Ocolului silvic Dumbrăveni, inginer șef
șl director al întreprinderii de exploatare șl transport forestier Sighi-
șoara, inspector șef al Inspectoratului silvic județean Sibiu.
în îndeplinirea atribuțiilor care l-au revenit, s-a distins ca un specialist priceput, bun organizator, silvicultor
de aleasă ținută, om cu deosebite Însușiri morale. Spirit întreprinzător și dornic de a realiza împreună cu colectivul
in mijlocul căruia a trăit și muncit, a Înfăptuit lucrări de bună calitate. A desfășurate susținută muncă pentru înfiin-
țarea și conducerea culturilor silvice, promovlnd specii forestiere de valoare, adecvate funcțiilor multiple ale arboretelor
din bazinul hidrografic al rlului Tirnava Mare.
A încetat din viață la datorie, la 14 aprilie 1983, clnd unitatea in care a activat, primea ca semn al hărniciei
și dăruirii muncii, steagul de fruntaș pe ramură. Toți cei care l-au înconjurat și l-au stimat II vor păstra o vie amintire.
Ing. M. Hușeganu
Ing. PETRE BULIN
1932-1983
înainte de vreme, la numai 51 ani. In plină activitate șl putere
creatoare, la 9 aprilie s-a stins din viață Ing. Petre Bulin, cadru
de valoare al economiei forestiere românești.
După absolvirea facultății de silvicultură to anul 1957, Iși
Începe activitatea la Ocolul silvic Pucioasa, apoi la ocolul silvic Azuga,
iar din anul 1950 la I.F. Tirgoviște unde lucrează pină to 1962.
Datorită calităților dovedite în producție de bun profesionist, și
organizator, este promovat to funcția dc inginer șef al I.F.-ului Sinaia,
apoi Ja I.F. Cimpina ptoă to anul 19G9, cînd este numit director al aceleiași unități, funcție deținută pină în mo-
mentul cînd moartea nemiloasă l-a răpit.
A muncit cu dragoste și dăruire pentru organizarea activită|ii dc exploatare, dind dovadă de competență și
cnergiein tot ceea ce Iși propunea să realizeze. Timp de peste 20 ani a fost unul din cadrele de bază ale Întreprinderii,
fiind prezent la toate momentele In care se hotăra dezvoltarea și progresul acesteia.
Cunoscător profund al procesului de producție, s-a Impus prin capacitatea intelectuală, conduclnd cu energic
toate activităție unității.
Viața lui a fost puternic legată de activitatea unității, In care a reușit să realizeze o adevărată familie, să
fie iubit și stimat de toți cei cu care a colaborat.
Dispariția prematură a ing. Petre Bulbi, lasă un gol marc in rlndul slujitorilor pădurii, spiritul său analitic,
cinstea șl perseverența sa constituind un model pentru colegi, el rămtolnd veșnic viu tu inimile celor ce l-au cunos-
cut și apreciat.
Ing. I. Sbern
Ing. V. Mușelescu
48
REVISTA PĂDURILOR ★ Anul 99 * 1984 * Nr. 1
Recenzii
OX. I.AXGE, F.S. N'OBKL, C.B. OSMOKD, H. ZIEGLEll,
cdited by, 1082: Physiologieal Plant Ecologa II. Water
Relntlons and Carbon Assimila*ion. In Encyelopedia of Plani
fhysiology. New Serios, Voi. 12 B. Springer-Verlag. Berlin,
Heidelberg, New York (747 pagini, 153 figuri + 38 tabele
In text, indici de autori, taxonomic și de subiecte, bibliografie
pc capitole).
Seria de studii reunite In volumul 12 ol Enciclopediei
fiziologice a plantelor cuprinde 4 părți : A, Răspunsurile
(reacțiile) plantelor la mediul fizic, B. Relațiile față da apă
și asimilarea carbonului, G- Răspunsurile la mediul chimic
și biologic șl D. Procesele ecosistemlce: ciclurile minerale
productivitatea și influența omului. Partea B (a Il-a) pe care
o analizăm reunește Intr-un volum unitar două volume mal
vechi aparținind seriei originale (inițiale) a enciclopediei:
volumul 111 Plantași apa. sub redacția lui O. Stocker (1956)
și volumul VDie CO3-Asimila tion, sub redacția iul A. PIrson
(lO(iO). iti noua serie enciclopedică fotoslnteză se bucură
de atenție specială, fiind privită atlt ca proces biofizic șl
biochimic (volumele 5 și 6) cit și din punct dc vedere eco-
logic, In relația cu apa (volumul 12).
Volumul cuprinde 18 capitole, axate pc principalele pro-
bleme ale fiziologiei nsimilației carbonului In interpretare
ecologică modernă, ca funcție de statutul de apă al plantelor
(starea de hidraturare). Activitatea folosintctică, principala
reacție de răspuns la potențialul de apă (hidric) al mediului,
stressul hidric, sindrom Și măsură a adaptării, stnt princi-
palele linii directoare cure stau la baza majorității refera-
telor sinteză din volum.
In referatele Apa In eontlnuumul sol-planlă atmosferă
(J.B. Passioura), Apa din țesuturi șl celule (M. T. Tyree
șl P.G. Jarvis), Absorbția șl fluxul apel prin rădăcini
(P.E.Weathcrley), Absorbția apel prin alte Organe deelt rădă-
cinile (P.W. Rundei), Transportul șl economisirea apei
(M.1I. Zimmermann și J.A. Milburn), Rezistența suprafeței
(organelor) plantelor la pierderea apei {J. Sch’ nhcrr), Răspnn
Șurile stomatale, pierderea apel șl intensitatea asiiuilației CO5
la plantele din medii extreme (E.—D. Schulze și A.E. Hali;
se arată că principala adaptare a plantelor terestre este de
a menține potențialul de apă din frunze în limite acceptabile
(—1 pină la —5 bari), astfel ca funcțiile metabolice să SC
poată desfășura normal. Transportul apel din sol la rădăcini
și frunze se bazează pe diferența sau gradicntul dc poten-
țial hidric (0...—3 bari în sol, mai mult de— 500 bari în frunze
și atmosferă) existentă intre aceste două medii și SC face
In principal pc două căi (prin simplast șî apoplast), greu
dediferențiat intre elc.UnmarerOlfn menținerea turgescenței
și a apel in frunze o au țesuturile de protecție contra uscă;
ciunil (cutîcula) șl dc reglare a evoporației (stomatflle).
Cutlcula prezintă oarecare permeabilitate pentru apă și este
formată din două subsisteme (membrana hidrofobă din lipide
solubile șl matricea polimerică hldrofilă), al căror mod de
funcționare nu este prea bine înțeles. De reținut că după
autor permeabilitatea nu depinde de greutatea sau grosimea
cuticulei, ci de structura Internă a stratului respectiv.
Semnificația ecologică a Închiderii stomatelor este măi
largă deelt aceea de a preveni pierderea excesivă de npă:
ea arc ca efect imediat micșorarea accesului de GO* in mczofil
și ca atare, influențează negativ intensitatea fotosintezei
și producția de biomasă.
Problema strcssuluf hidric este tratată pe larg In 3 referate:
(Reacții) de răspuns fiziologie la stressul moderat de apă
(K.J. Bradford și T.G. Hsiao), Toleranța Ia uscăciune (J, li».
Bcwley și J.E. Krochko) și Seceta rece și semnificația el
ecologică (W. Tranquillini). Efectele stressulul Stnt nu numai
uscarea organelor verzi cl și foamea de fotoslnteză, datorită
Închiderii pe timp îndelungat a stomatelor și lipsei de turges-
cență a țesuturilor Vii.
Pierderea apei poate surveni din mol multe cauze: funcțio-
narea necorespunzătoare a stomatelor, insuficienta rezistență
in dezhidratare a cuticulei, slaba sau lipsa de accesibilitate
a apei din sol, In principal din cauza înghețului (secetă rece),
transpirația cutlculară (dc iarnă) prea mare în raport cu
conductanța hidraulică, sau din cauza stratului cutlcular
prea subțire, a vtntului puternic, a încălzirii temporare a
aerului peste anumite limite (In jur dc 1Q°G, cel puțin 24 ore).
Articolul semnat de W. Tranquillini atrage în special atenția
prin bogăția de informație științifică și profunda analiză a
cauzelor vătămărilor suferite de plantele tinere de la limita
superioară a pădurii în timpul iernii.
Asupra dependenței permeabilității și. In consecință, n
pierderii apei prin transpirație de grosimea cuticulei părerile
stnt împărțite : după Schonherr grosimea nu are Importanță
după Tranquillini transpirația cutlculară mult mărită din
această zonă (cam de 3 ori în raport cu altitudinile mal miel)
S-ar datora In principal cuticulei prra subțiri.
Rezistența la secetă este determinată și de capacUiilea
și vîteza mare de rehidratare a unor plante (poikllabidrelc)
după perioade lungi dc uscăciune, care le-a adus la o stare
de uscare avansată.
Tabloul relațiilor plantelor cu apa rate iulregit prin referire
la alte procese de viață, în care rolul fotosintezei este mai
puțin evident, printre care: Rela|iile cuapa in (cazul) ger-
minației semințelor (D. Koller și A. Hadas), Aspecte ambien-
tale (privind) germinația sporilor (A.S. Sussman șl H.A.
Douthit. jr.), Reacții fiziologice in nutriție (R.M, Crawford),
Formele de viată in legătură cu carbonul, apa șl nutrlențll
(IS. - D. Schulze), Reglarea folosinței apei în legăturii cu
acumularea carbonului la plantele superioare (I.R. Cowan).
Se face o interesantă analogie intre germinația semințelor și
felul in care sc revine la metabolismul normal după stressul
hidric 10 poikilohidre, în ambele cazuri utilizîndu-sc meca-
nismul transportului apei prin sistemul nevacuolar (apo-
plastlc).
Un deosebit interes prezintă studiul Semnificația funcțio-
nală a diferitelor eăl do fixare a CO4 In fotoslnteză (C.B.
Osmond, K. Wlnter șl H. Ziegler), In care se aduc precizări
privind formele dc adaptare la uscăciune a plantelor tro-
picale: prin fixarea C4la plantele ierboase (curată Înaltă
de asimilare a COS Insă în condiții de asigurare hidrlcă) șl
prin fixarea. C3 la suculente (cu asimilarea mai redusă, Ja
minim de apă).
Slnt de menționat in final și două referate cu aspect pur
teoretic axate pe modelare matematică: Modele matematice
privind pierderea de apă la plante (A.E. Hali) și Modelarea
reacției fotoslnleliee la condițiile de mediu (G.D. Farquhar
șî S. von Caemmerer), Ele cuprind o serie de generalizări
utile, făcute într-o manieră originală, proprie fiecărui autor.
Volumul are un pronunțat caracter enciclopedic șl meritul
de a prezenta foarte complet problemele, abordlnd aspectele
care interesează diferitele teme dlnte-un punct de vedere
unitar și modem: acela al ecologiei fiziologice, de mare
importanță pentru sllvologle șl pentru silvicultura practică.
Dr. Ing. C. Blndln
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 ★ 1984 * Nr, 1
49
PONTUS EUX1NUS: Studii și cercetări ÎI. Valorificarea
optimă u resurselor naturale. Lucrările conferinței de ecologie.
CONSTANTA, 26-29 MAI 1981, COMPLEXUL MUZEAL
DE ȘTIINȚE ALE NATURII CONSTANTA, 1982 (448
pagini, 105 articole, referate șl comunicări, cu rezumate In
limba engleză șl bibliografie).
Sub auspiciile Institutului central de biologie București
șl a Consiliului popular județean Constanța, în colaborare
cu Academia de Științe Agricole șl Silvice, Consiliul Național
al Apelor, Consiliul Național pentru Protecția Mediului
înconjurător. Consiliul județean pentru cultură și educație
socialistă Constanța, Complexul muzeal de științele naturii și
Institutul român dc cercetări marine, In zilele de 26—29 mal
1981 s-a desfășurat la Constanța prima conferință națională
de ecologie, care a Întrunit peste 350 de participanți, specia-
liști ecologi din toată țara. Au fost reprezentate mai mult do
150 de unități dc cercetare, din invățămint și din producție,
care prin specificul activității pc care o desfășoară au inter-
ferență, influențează «au sinț consultate In problematica
vastă a ecologiei, a protecției mediului și a relațiilor dintre
societatea modernă și ecosferă. O contribuție Însemnată in
desfășurarea lucrărilor au adus-o silvicultorii, prin cele 18
referate și comunicări, prezentate Ir două secții ale conferin-
ței, din care una rezervată exclusiv pădurilor.
Tematica prezentată, expusă in Întregime In volumul
Pontus Euxinus este atotcuprinzătoare și variată. Ea sc
referă la un mere număr de biotopuri (de uscat, dc ape dulci,
de mare), la numeroase ecosisteme (de pădure, de pajiști,
agricole, marine, naturale sau modificate de om), la o largă
paletă de probleme și implicații ale impactului uman asupra
echilibrului ambiental și biologic. Ia politica proiectivă a
ecosistemelor valoroase și rare, la strategia ecologică actuală
și dc viitor a biotopurilor intens modificate de om și supuse
degradării, la fenomenele negative provocate de industriali-
zare și combaterea acestora etc. Marea complexitate tematică
rezultă șl din cele peste 100 de titluri întrunite de volum,
grupate fn cinci secțiuni.
In prima secțiune Probleme generale de ecologic este pre-
zentată teoria generală a sistemelor (N. Botnarluc), strategia
evolutivă a ecosistemelor (N. Botnariuc, V. Soran), problema-
tica conservării ecofondului pe plan regional și general
(N. Boșeaiu, N. Toniuc, N. Doniță, Doina Ivan, V. Giurgiu,
A. Bavaru, Gh. Sălăgeanu. M. Stanclu, 2. Oarcea, M. Spircscu,
D. loncscu, A. Lchrer), teoria populațiilor șl Interacțiunile
dintre diferitele componente (A. Vădlncnnu, M. Paspaleva,
M. Tălpeanu, P. Scutărcanu), teoria eficienței ecologice
(S.Iacobaș, A. Tacobaș), modelarea matematică, monitoringul,
cercetarea operațională (V. Vădincanu, R. MărcUltscu,
E. Gușa, G. Mișa, A. Fetran, M. Gomoiu).
Cu secțiunea a doua Ecosisteme terestre naturala șl Bemlna-
turale sc intră In problemele speciale ale ecologiei pădurilor
și in măsură mat mică a pajiștilor axate în principal pe urmă-
toarele aspecte : clasificarea ecosistemică a resurselor naturale
(N, Doniță, Gh. Angliei, C. Cbirițâ, V. Stănescu, Doina Ivan,
FL Dan, M. Falcă, M. Paucă Comănescu, St. Purcelean),
producția de blomasă și energie (V. Stănescu, D. Paruscan.
D. Ttrziu, M. Danciu), caracterizarea ecosistemelor pe bază
de indicatori (C. Ghiriță, A. Costca, T. Ivanscbi), funcțiile
ecosistemelor naturale (V. Giurgiu, C. Bftrbulescu, D. Pa-
rascan, V. Deeu, N. Pătrâșcoiu, M. Paueă-Comănescu, D.
Tirzlu), stabilitate și echilibru la ecosisteme (I- Bgrbu, R.
Cenușă, C. Btndiu, I. Andriescn), interacțiunile dintre biotop
și biocenoză sau populație (Gh. Mihai,E. Leuciuc, P. Drăghici,
p. tocea, G. Dissescu), ecologia populațiilor de insecte
(I. Ceiauu) ș.a.
După cum rezultă din enumerarea temelor tn această
secțiune rolul principal a revenit silvicultorilor care prin
varietatea aspectelor tratate au acoperit Întreaga tematică a
ecologiei forestiere privită în penpcctiva timpului. De altfel,
secțiunea a fost prezidată de cunoscutul silvicultor și evclog
N. Donița.
In secțiunea a HI*a Aztece asistente : structură, funcționare,
gospodărire șl conservare rint prezentate probleme legate de
ecologia agrosistemclor, implicațiile modernizării producției
agricole șl pomicole, reciclarea nutrîcuților, pesticidcic, lio-
meoslazia agroecosistemcior. utilizare a rațională a îngrășă-
mintelor etc. Din economie dc spațiu nu vom intra în detalii.
Secțiunea a ÎV-a Ecosisteme acvatice șl acvaeultură ocupă
spațiul cel mal mare din volum (155 pagini), bucurlndu-se de
contribuția unor acvaecologi dc seamă, printre care M.
Băcescu, I. Ilicscu, S. Godeanu, A. Petran, M. Gomoiu,
Gh. Brezeanu, I. Gruia, C. Rădescu, C. Măzărcanu, R. Mărcu-
lescu, M. Oltean etc. Problemele tratate de aceștia, foarte
numeroase, pot li grupate In clteva teme mai generale printre
care : resursele de apă și factorii dc mediu, fluxul de materie
șl energie In ecosistemele acvatice (marine, de ape dulci),
troflcltatea și cutrofizarea unor biotopuri acvatice, calitatea
apelor, amenajările hidrotehnice, dezechilibrele marine și
lacustre, ecologia poluării, pesticidele etc- Multe din comuni-
cările prezentate au avut un pronunțat caracter critic, atră-
glnd atenția asupra unor fenomene ecologice negative cu
urmări periculoase pentru echilibrul ecosistemic și mediu)
de viață (exemplu, cutrofizarea unor Jacuri de acumulare,
impurificarea reziduală, poluarea prin epurarea apelor, de-
gradarea lanțurilor trolice marine etc.).
în secțiunea a V-a Ecologia așezărilor umane SC pun pro-
bleme de sistematizarea teritoriilor și a localităților, sint
analizate relațiile centru populat — mediu ambiant urban,
adaptabilitatea umană în mediu industrializat, efectele
multifuncționale ale st ațiunilor balneoclimaterice, liniile direc-
toare în activitatea de proiectare cte.
Volumul este precedai de luările dc cuvint la deschiderea
lucrărilor (S. Godeanu, G. Zumca, E. Borodi) și dc expune-
rea sarcinilor ce revin biologiei In actuala etapă do dezvoltare
a țării (M. Florescn).
Este de remarcat înalta ținută științifică a tuturor materia-
lelor conținute de volum, concepția adine ecologică și senti-
mentul pentru viitor de care sint animate. Pe drept cuvint
se poate vorbi de o Conștiință ecologică închegată, prezentă
nu numai la specialiști ci și la o parte din publicul tot mal
mult preocupat dc problema adaptării și supraviețuirii omului
pe pămint- Privită in ansamblu, lucrarea analizată ca și con-
ferința de allfel, reprezintă o frumoasă reușită, la care con-
tribuția organizatorilor este mai mult declt substanțială. S-a
reușit să se concentreze Intr-un număr relativ mic de pagini
un materia] științific extrem da bogat, care acoperă o marc
varietate de teme, exprimate concis și relativ unitar. Acest
lucru a fost posibil datorită unei bune coordonări și concen-
trării maxime a materialelor in numai 2—4 pagini/titlu.
Avind și O prezentare grafică plăcută volumul reprezintă
un exemplu demn de urmat.
Dr, ing. (’• Hindiu
DIKCĂ IL1E; Resursele forestiere ale Europei. Editura
Ceres, 1983, 482 pagini.
Literatura noastră de specialitate s-a îmbogățit recent cu o
nouă și valoroasă lucrare, intitulată..RESURhl l.E 1 ORES-
TIERE ALE EUROPEI”. Autorul acesteia, bine cunoscut
în rindul specialiștilor forestieri, tovarășul inginer Ilie
Dincă, are meritul incotestabil dc a realiza, Intr-o viziune
modernă de interpretare a unul vast material, un concept
unitar asupra mutațiilor survenite in ultimii ani lu țările
europene, in legătură cu producLa șl consumul produselor
pe bază de lemn. La un deceniu de la apariția lucrării sale
..Economia forestieră n țărilor europene” (Edilura Ceres,
1972, 468 pag.), ni sc prezintă date noi asupra resurselor
forestiere pe continent și se expun direcțiile dc valorificare a
acestora in lumina preocupărilor existente în silvicultura
contemporană.
Considerațiile autorului cu privire la rolul resurselor fores-
tiere în viața economică și socială a țărilor europene sint
expuse în partea introductivă, dc unde reținem caracterul,
bine argumentat, al polivalenței pădurilor, prioritatea func-
țiilor de protecție deosebită a acestora, parlieninritățile poli-
ticii promovate de fiecare țară In legătură cu utilizarea rațio-
nală a acestora. Sînt bine evidențiate dificultățile parcurse de
aceste țări pentru a-și menține integritatea propriilor păduri
șl a-și asigura produsele pe bază de lemn de care tiu nevoie.
Prima parte a cărții se constituie într-o reușită sinteză cu
privire la economia forestieră a Europei, prezenlîndu-se in
mod detaliat Compoziția pădurilor europene, capacitatea lor
dc creștere șî condițiile fizico-geograficc In care acest proces
50
REVISTA PĂSURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
are loc, particularilățilc modului de gospodărire ți natura dc
folosință, tendințele existente In exploatarea și prelucrarea
lemnului cu reliefarea nivelurilor de producție atinse.
Analiza atentă a datelor prezentate ilustrează unele con-
secințe nedorite ale regimului de proprietate privată asupra
pădurilor ți urmările acestuia asupra diminuării suprafețelor
ocupate de păduri șl asupra nivelului lor de gospodărire,.
Diversitatea regimurilor de proprietate asupra pădurilor,
conjugată cu repartiția neuniformă a acestora pe teritoriul
Europei ți gradul diferit de amenajare și gestiune a acestora,
au condus la pulverizarea masivelor forestiere. De asemenea,
slnt bine ilustrate tn această lucrare tendințele existente in
Europa tn legătură cu crearea dc monoculturi șl relațiile
existente între inrnșînare, modul dc regenerare a arboretelor
ți rezistența arboretelor în cauză la efectul destructlv al fac-
torilor climatici.
Stnt tot mai frecvente cazurile clnd studiile de amenajare
a pădurilor slnt considerate ca parte integrantă a amenajării
mediului Înconjurător. Sub acest unghi, amcnajamentele care
se realizează in multe țări europene s-au dovedit deosebit de
eficace, prin soluțiile ce le preconizează tn direcția măririi
capacității pădurilor de a conserva echilibrul natural, con-
comitent cu asigurarea nevoilor economice șl sociale In condi-
țiile creșterii stabilității ecosistemelor forestiere și potenția-
lului productiv ale acestora, în lucrare se insistă asupra
gospodăririi multifuncționale a pădurilor și sc argumentează
oportunitatea generalizării zonării funcționale a pădurilor.
Exploatarea forestieră cunoaște in Europa aspecte deose-
bite ce ne sînt înfățișate cu o multitudine de date concludente,
atlt sub raportul nivelurilor atinse cit și. mai ales, sub ra-
portul justificării unor ccotehnologii de lucru. Diversiticarea
tehnologiilor de exploatare a lemnului in raport de particu-
laritățile ecologice ale pădurilor și cu cerințele tratamentelor
constituie o ilustrare a orientării general europene spre O
silvicultură intensivă, tendința către o extindere a tăierilor
de regenerare sub adăpost șl limitarea Ia maximum a tăierilor
rase.
Suscită interes din acest punct.de vedere considerațiile din
lucrare cu privire la mecanizarea operațiilor de exploatare
a lemnului și caracterul șt densitatea rețelei de transport.
Evoluția concepțiilor din mai multe țări europene In legă-
tură cu extinderea mecanizării lucrărilor de recoltare a masei
lemnoase, ca ți orientarea manifestată, in timp, către căi
ferate forestiere sau drumuri, oferă multiple exemple demne de
Învățăminte pentru a fi adoptate la condițiile specifice de
lucru din țara noastră.
Concomitent cu majorarea producției de lemn din surse
proprii, multe țări europene importă Însemnate cantități de
lemn tropical- Este meritoriu faptul că se acordă in lucrarea
dc care ne ocupăm un spațiu corespunzător tratării modului
de utilizare a lemnului tropical. Se poate astfel reține că in
perioada ultimelor trei decenii a crescut considerabil importul
european de bușteni exotici, cherestea și unele cantități de
placaj și furnir. Sc fac totodată referiri judicioase cu privire
la rezervele de lemn tropical și urmările exploatării nerațio-
nale a pădurilor respective.
Se dedică, in această primă parte a cărții, un capital
special industriei dc prelucrare a lemnului. Autorul folosește
un bogat și valoros volum de date prin care argumentează
nivelurile dc dezvoltare a industriei prelucrării mecanice și
chimice a lemnului In Europa, Sînt atent tratate aspectele
privind concentrarea acestei activități in zone In care pădu-
rile dc rășinoase slnt preponderente, precum și particulari-
tatea industriei lemnului dc a fi mai puțin energointensivă și
poluantă decît alte industrii. De asemenea, se acordă atenție
dinamicii producției obținute la nivelul continentului pe
principalele sortimente.
Îiî partea a II«a se tratează, sub formă de monografii pc
țări, economia forestieră a țărilor europene. Se prezintă in
ordine alfabetică, pentru fiecare țară, resursele forestiere și
gradul de valorificare a acestora- Stnt de remarcat actuali-
tatea și marea diversitate a datelor care se prezintă, modul
analitic de interpretări a acestora și viabilitatea considera-
țiilor proprii In legătură cu politica promovată In Europa in
domeniul economiei forestiere.
Nu stăruim asupra minografici fiecăreia dintre țările
europene; menționăm că toți cei doritori să obțină informații
tn legătură cu elementele arătate mai sus, au satisfacția
revista pădurilor * An^i 59 * isw * Nr, ț
unei mulțumiri depline procurlnd șt folosind această carie.
Ea monografiile respective se adaugă un consistent compen-
diu cu privire la resursele forestiere ale U.R.S.S. și modul de
valorificare a acestora.
Noj, pe lingă bucuria de a evidenția valențele Unei valoroase
lucrări de specialitate și meritele incontestabile ale tovară-
șului inginer Ilie Dincă in realizarea acestui elaborat, o reco-
mandăm CU deosebită căldură tuturor celor care, In dorința
de a-și lărgi orizontul cunoștințelor profesionale, vor să
cunoască și preocupările altora In materie de „foresterie”,
cu convingerea că vor avea revelația unei reușite a literaturii
silvice românești.	Dr. ing. I. Mlleseu
LARRY L. TIESZEN, edlt., 1978: Vegelation and Produc-
tion Ecology ot an Alaskan Arctic Tundra (Vegetația și eco-
logia producției din tundra arctică a Alaskăi). Ecologica!
Studies, nr. 29, Springer Verlag, New York, Heidelberg.
Berlin, 686 pagini, 217 figuri.
Volumul cuprinde, intr-o formă sintetică, principalele
rezultate ale cercetărilor efectuate In cadrul Programului
biologic internațional al S.U.A. în staționarul de la Barrow,
Alaska (perioada 1970—1974). Obiectul cercetărilor a fost
biomul tundră arctică privit prin prisma producătorilor pri-
mari ca structură, ccofiziologie și funcționalitate.
Materialul faptic, toarte bogat, este bine sistematizat șl
tratează trei subiecte principale: a) aspecte structurale i b)
aspecte funcționale și c) aspecte relaționisîr. Volumul se
subdivide In numeroase capitole, semnate de autori cu nume
de rezonanță internațională ca: M- M, CaJdwell, P, C. Miller,
W.D. Billings, A. Ulrich, D. Murray, P.J. Webber, etc.
Reținem din prima parte capitolele: Vegetația, flora și
fitogeografia Alaskăi de nord: Variația vegetației In timp șl
spațiu și productivitatea el; Dinamica sezonală a producției
supra- și subterane a plantelor de la Barrow, Alaska: Rolul
lichenilor In structura, productivitatea și circuitul mineral
(din ecosistemele) de pe coasta umedă a tundrei din Alaska:
Rolul algelor in solul de tundră; Ecto- și cndomicorlzcle
plantelor arctice de la Barrow. Accentul sc pune pe relațiile
plante-biotop și pe structurare, ca formă de adaptor la con-
dițiile arctice, limitative.
în partea a doua slut analizate următoarele aspecte:
Fotosinteză la principalele specii de Ia Barrow, Alaska:
Procese de producție primară la briofitcle arctice; Schimbul
de GOa deasupra tundrei arctice! Capacitatea de fotosinteză
In raport cu radiația solară utilizată șl regimul hidric din
tundra arctică și alpină; Cîteva aspecte ale regimului hidric
In regiunile arctice și alpine; Măsurători cu substanțe ra-
dioactive privind transpirația vegetației de tundră din Alaska ;
Simularea efectului plantelor vasculare asupra productivi-
tății a patru specii de mușchi din tundră.
Cu partea a treia aria investigațiilor se lărgește substanțial,
incluzind o scrie dc procese cum slnt: Translocațîa și
alocația fotoasimilatelor Ia specia Duponlia fischeri, prin
(metoda) Gu; Creșterea șl rata respirației rădăcinilor șl lăsta-
rilor de la gramlneele de tundră; Interacțiunea nutrienților
organici a azotului și temperaturii solului cu creșterea șl
supraviețuirea plantelor din mediul arctic; Limitarea creș-
terii plantelor de tundră de (existența) substanțelor nutritive ;
Absorbția fosfatului și utilizarea nutrienților de către vege-
tația din tundra Barrow; Efecte ale Îngrășămintelor cu fosfor
șl azot asupra nivelului hidrațllor de carbon și a substanțelor
nutritive la Duponlia fischeri și Arctoaprosiis lalifolia-,
Fixarea azotului in tundra arctică și alp inâ; Un model de
alocare a hidraților de carbon, azot și fosfor și creșterea pro-
ducției la plantele de tundră; Simularea unui model dc pro-
cese populaționale la gramlneele din tundra arctică-
în final, sub formă rezumativă, se ajunge la o largă gene-
ralizare a datelor, la concentrarea șl interpretarea ecosisie-
mică a biomulul de tundră Cercetat- Slnt relevate intercone-
xiunile aut- șl sinecologlce, Influențele ambientale, ritmurile
ecofiziologice, relațiile complexe dintre producția p-imară și
factorii de mediu, cum și evoluția in timp a componentei >r
structurala ale covorului vegetal- Este un capitol interesant
și instructiv, de o reală sinteză, foarte bine realizat, cu certă
tendință unificatoare.
Biomul tundră arctică se conturează ca o realitate aparte,
cu trăsături specifice, surprinse Intr-o dinamică aparent
51
monotonă, dar in realitate toarte diversificată, ca rezultat al
permanentei lupte șl adaptării Impuse de un mediu de viață
ostil.
Pe linia generalizatoare este construit și capitolul privind
modelul de Simulare a proceselor populaționaie, care demon-
strează posibilitatea, dar și utilitatea matematizării datelor
de ecologie (autori B. A. Lawrence, M. C. Lewls și P. C.
Miiler). Metoda este importantă și prin aceea eă deschide largi
perspective predicțlcl ecologice.	■ ■	'
Lucrarea este dc bună calitate și poate servi ca model dc
prezentare monografică pentru multe alte bîomuri.
Dr. C. Blndlu
Forest Isiand Dynamics in Man-Dominotcd Landțcapcs
(Dinamica pădurii Insulare In peisajul dominat de om). Edi-
tată de Robert L. Burgess și Davld M. Sharpc la Springer
Verlag, New York- Heidelberg-Berlin, 1981, 310 pagini.
01 figuri, -15 tabele, -180 referințe.
Lucrarea reprezintă cel de-at 41-lea volum din colecția
„Ecologica! Studies” editată de W. D. Billings (U.S.A),
F. GoIJey (U.S.A.), O.L. Lange (R.F.G.) J. S. Olson
(U.S.A.) și II. Rcnimert (R.F.G). Ea are la bază comunică-
rile prezentate la un simpozion organizat In 1977 de către
Societatea ecologică din America, împreună cu Institutul
american de științe, biologice (A.I.B.S.), capitolele componente
avtnd însă numeroase adăugiri, destinate extinderii și adln-
cirii conceptelor și (xcmplelor inițiale. în lapt, atlt simpo-
zionul, cit șl lucrarea pe care o prezentăm au plecat de la
necesitatea verificării ipotezelor emise dc Mac Arthur și
Wilson (1967) In cadrul teoriei biogeografîcc a insulelor dc
pădure, rămase in urma defrișării marilor masive forestiere
și a extinderii culturilor agricole, a construcțiilor industriale
și hidrotehnice, a rețelelor rutiere, a depozitelor miniere ș.a.
Această fărlmițare a pădurilor a condus — cum era și firesc—
la n profundă modificare a condițiilor ecologice specifice Intiii-
selur suprafețe păduroasc care, în trecut, formau principalul
peisaj din jumătatea estică a continentului nord-american.
Procesele de mlgrațîe a păsărilor, dc «uccesiune vegetală, de
diversificare a speciilor, precum șt acelea ale evoluției lor
biologice, prezintă caracteristici variate In raport cu tipul
peisajului in care șe Încadrează actualele ,.petice” de pădure.
Gerind măsuri de gospodărire corespunzătoare, aceste păduri
insulare șl raporturile ecologice dintre elementele lor compo-
nente, sînt studiate șub diferite aspecte tn cele 11 capitole
ale lucrării — cxccptind introducerea și concluziile.
Prima problemă, tratată de T. E. Lovejoy și D. G. Gren,
se referă la mărimea minimă critică a ecosistemelor, după
care X B. Levenson se ocupă — In capitolul nrmăior — dc
caracterul biogeografic insularul loturilor împădurite din sud-
estul regiunii Wîsconsin.
Pkclnd dc la împărțirea vegetației din pădure in patru
straturi:.Ol coronamentelor, al subctajului, al arbuștilor și
alpăturii ierbacce, Linda M. Hocbne studiază mal departe,
vegetația ierbacce din trupurile insulare de pădure situa Ic
Intr-o matrice dc tranziție sub-urbună — urbană. Pentru a
stabili diversitatea speciilor din fiecare trup insular autoarea
a folosit indicele Shannon, precum și Indicele dc ccliltabili-
tatc. în continuare, P. E. Matthiae și F. Stearns SC ocupă de
mamiferele întllnite In pădurile insulare din siid-estul regiunii
Wisconsin, căutlnd să răspundă la două întrebări: dacă
există o relație tntre bogăția dc specii a unul trup dc pădure
și mărimea sa și dacă peisajului Înconjurător poale influența
bogăția de specii a unui asemenea trup. Cercetările efectuate
în 22 trupuri Insulare dc păduri au permis autorilor să răs-
pundă afirmativ la aceste întrebări, prceizlnd șl raporturile
corespunzătoare.
X W. Ranney, M. C. Brunez și J. B. Levenson sc ocupă
apoi de importanța Hzieril in structura șl dinamica trupurilor
insulare de pădure, Introducind Intr-un model dc simulare a
reproducerii, creșterii, competiției și mortalității arborilor,
dalele culese din diferite dispozitive dc suprafețe dc probă,
amplasate în 43 insule dc păduri.
La rfndul său, M. X Scanlan prezintă, pe baza studierii
a patru teritorii învecinate, biogeogrnfia plantațiilor forestiere
din ecotonul prccric-pădure din vestul stalului Minnesota,
arătlnd evoluția vegetației forestiere in ultimii 100 de ani șî
stadiul actual al abundenței și diversității speciilor.
R. F. VVhttcomb împreună cu alți cinci coautori demon-
strează cu cazuri concrete șî pc baze statistico-matematicc
efectele fragmentării pădurilor asupra avjfaunei din pădurile
dc foloase din estul Statelor Unite ale Americii, iar B. M.
May expune o Încercare dc modelare a rec.olonizării cu păsări
de niigrație ncotropicală, a habitatelor existente cu unele
schimbări ale structurii trupurilor de pădure și cu menținerea
unei anumite structuri pe vtrste a populațiilor. O altă inte-
resantă încercare de modelare, dc data aceasta asupra dis-
persării semințelor șî a dinamicei trupurilor insulare de păduri,
O face în capitolul următor W. C. Johnson împreună cu alți
patru coautori.
în sfîrșit, A. Rudls șî A. R. Ek caută să optimizeze modelul
spațial al trupurilor de pădure, iar A-1. Sullivan propune o
strategic de întreținere pentru „megazoo” prin succesiunea
artificială a vegetației și a construcțiilor, înțclegind prin
„megazoo’’ o expresie a biosferei organizate și o evocare a
faptului că energia și spațiul fizic slnt finite și dc aceea ele
trebuie împărțite în mod rațional între toate viețuitoarele.
In ansamblul său, lucrarea este un model dc cercetare
complexă, care atrage atenția asupra unui fenomen specific
dezvoltării demografice șî a consecințelor sale ecologice.
Din ea se desprinde in mod clar, necesitatea adoptării unei
strategii corespunzătoare pentru menținerea unui permanent
echilibru între diferitele componente ale mediului Încon-
jurător și implicit, o cit mat redusă fragmentare a pădurilor
existente.
Dr. ing. II. ('.. DIssescu
ACCADEMIA ITALIANĂ Dl SCIENZE FORESTALI
(Academia Italiană de Științe Forestiere) : ANNALL Volume
Trentunesimo (Anale, Voi. XXXI). Fircnze, 1982, 380 pag.
Al XXXI-Iea volum al Analelor Academiei Italiene dc
Științe Forestiere conține raportul dc activitate științifică
desfășurat în cadrul Academici In anul 1981 și programul
dc activitate pe anul 1982, precum și 18 comunicări științifice
prezentate în cadrul Academiei, în cursul anului 1981.
La începutul volumului este prezentată lista membrilor
acestui for științific, conform situației din anul 1982, listă
care cuprinde printre membri străini, șase membri dc onoare
(aleși între 1963 și 1980) și 31 membri corespondenți (aleși
între 1963 și 1982), iar printre membrii italieni, trei membri
dc onoare (aleși intre 1972 și 1979), 57 membri titulari (aleși
Intre 1951 si 1982) și 91 membri corespondenți (aleși între
1958 șl 1982).
Comunicările științifice publicate în acest volum tratează
un spectru Jnrg dc subiecte, dc la cel dc politică forestieră;
F. C. Hummel — „Viitorul politicii forestiere fu Europa
occidentală”, la cele dc dendrologie, eco-fizîologie și genetică
a plauielor lemnoase: P. Bianco, B. Schironc — „Noi obser-
vații asupra ciclului de reproducere al slejarulul Q- coctifera
J..” I M. Borghcfti, G. Vcndramin — ..Corelații înlre carac-
terele puieților tineri de brad”; M. Falusî, R. Calamassi —
„Efectele stressului hidric asupra germinării șl creșterii rădă-
cinii la diferite proveniențe de Pirnis brutiaTm." ; C. Rinallo,
R. Gcllini — „Corelații intre cleiul sezonier șl numărul de
concrcțlunl de ovala ți în mugurii de Alnus cord ala Lolscl.”;
M. A. Signorini, C. Cinmpi — „Cnrnelereie btOSlStenlath'e
la ienuperul comun’*; E- Magini. M. Faci, A. Toni— „Core-
lațif intre lungimea și lățimea limbului îollar la Alnus cordata
Loisel“; IL Bagnaresi, G. Minota — „Cercetări asupra mi-
croproparjăril plopilor din secția I,em e”; M. Falusî — „Va-
riația sezonieră a conținutului de clorofilă în frunzele arborilor
masculi șl femeii dc Populat alba L.”; M. Falusî — Variația
geografică șî germinația semințelor dc Plmts b^utia Ten.”
Sint prezente de asemenea comunicări cil subiecte dc hidro-
logic și ecologic forestieră: S. Fattorelli, D. Dclla Lucia. G.
Dalia Fontana, E. Baroncini „Metodologie pentru Studiul
scurgerilor da zăpadă”; P. Faiero ..Hioeeologia sălciilor
ce vegetează In Italia”, comunicări cu subiect dc dendrologie :
U. Bartorein, L. Paganucci — „Stereodendrmnctrla în pă-
duri de brad "; M. Massei, R. Nardi Berii, G. Topn — „Ta-
bele de cubaj pentru 18 Specii tropicale” și comunicări referi-
toare la păduri din diferite regiuni ale globului; A. Arrîghctti
— „Pădurile șl lemnul în Japonia”; R. R. Ilermann —„Pă-
durile și silvicultura In zona de coastă a Pacificului din S.U.A.”
Comunicările slnt bogat ilustrate cu tabele și figuri, iar
prezentarea grafică foarte bună. întregul volum reflectă
activitatea bogată, de înalt nivel științific, desfășurată îu
cadrul Academici italiene de Științe Forestiere.
Dr. ing. Șt. Purcelcan
Membru corespondent al Academiei
Italiene de Științe Forestiere
53
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr, 1
Revista revistelor
Bdttchcr, H. J .: Ergonomie și medicina muncii
in economia forestieră. în; Forsttecbnischc Informationcn,
Mainz, 35, nr. 3, 1583, p- 17-20.
Articolul tratează sarcinile medicului de întreprindere jn
colaborare cu responsabilul de protecția muncii și In cali-
tate de consilier al conducerii întreprinderii, in interesul
salvgardării sănătății lucratorilor. Intr-o tabelăsînt sistema-
tizate principalele examene medicale cărora ar trebui supuși
lucrătorii forestieri cit șl criteriile pe baza cărora se stabi-
lește inadecvarca unul subiect pentru profesiunea forestieră.
Testele de acuitate auditivă nu condus Ia constatarea că
acțiunea mai Îndelungată a zgomotelor de peste 90 dB (A)
conduce la vătămări auditive permanente. în munca fores-
tieră slnt frecvente zgomotele peste de 100—tlO dB (A) care
conduc și la tulburări ale sistemului neuro-vegetativ și ale
Sistemului circulator. Conform audiogramei,primele deficiente
auditive sc manifestă pentru frecvențele In jur de >1000 Hz,
COiitlnulnd spre frecvențele mai ridicate. Teste de acuitate
vizuală s-au efectuat cu ajutorul oftalmometrului. Dc ase-
menea, sc discută despre etiologia și formele dc manifestare
ale sindromului vaso-spastic „degete albe". La ferăstrnie se
cer realizate Îmbunătățiri tn amortizarea vibrațiilor ți a
Zgomotului, respectiv să se asigure schimbarea activității In
cursul zilei pentru a reduce timpul de acțiune a factorilor
nocivi.
A,B.
Te uf fel, II. D.: Lucrul cu plrghia de doborlre. In:
Forsttcchniscbe Infonnationcn, Mainz, 35, nr. 3, 1083, p, 21,
1 figură.
Se descrie o metodă de doborlre utillztnd plrghia de dobo-
rlre, in cazul arborilor cu diametru mal mici. Iată ordinea
operațiilor; doboritorul îngenunchează sau se așează (pe
clicile) In stingă arborelui (privit In direcția căderii) și exe-
cută (cu lanț trăgător) tăietura de doborlre; urmează exe-
cutarea tapei (ținînd seama de vina netăiată și dc pragul
tapei), astfel Incit talpa tapei sc taie, cu lanț impiugător,
iar partea de sus a tapei cu lanț trăgător. Acum, lucrătorul
ridică plrghia (ținind corpul drept) și aduce la cădere arbo-
rele tn direcția preconizată. Metoda prezintă următoarele
avantaje lucrătorul poate executa doborirea Intr-o poziție
comodă fără a schimba locul; se evită poziția aplecată a
lucrătorului; sc reduc la minim tăieturile dificile cu lanț
fmphigător; plrghia șl lama nu se află concomitent In tăie-
tură ; arborele nu sc ponte apleca Înapoi, căci tapa sc exe-
cută la urmă.
A.B.
* * • : Tocătură pentru foc. Mijloace raționale pentru pro-
ducerea și combustia tocătorii. în : METEX-Magazine, Hel-
sinki, 1983, p. 1—5, 4 figuri.
TocStura de lemn poate constitui o alternativă avanta-
joasă față dc combustibilul petrolier cu condiția să fie pro-
dusă șl arsă in condiții raționale. Tehnici de recoltare cu
tocătoare Valmct ți un sistem dc precombustie SASMO
(ce se instalează Iu fața cazanului) descrise pe scurt, asigură
eficiența In producerea și arderea tocăturii.
A.B.
Perko, F.: Stabilirea toleranței maximale pentru pagu-
bele cauzate de vlnat asupra semințlșulul din regenerările
naturale. în: Sclnvoizerischc Zeitschrift fflr Forstwcsen,
Zărich, 1983, nr. 3, pag. 179-189, 2 fig., 10 ref. bibliografice.
în pădurea regenerată pe cale naturală este foarte, impor-
tant de a se cunoaște cit din semințișu) natural instalai este
posibil să fie dăunat de vlnat fără a se afecta dezvoltarea
viitoare a arboretului- Autorul răspunde la această Întrebare
stabilind mi coeficient de mușcătură a vînatului Q—AAHl
AII din suprafața împrejmuită, corectat. în această for-
mulă, AAH reprezintă diferența dc creștere tn înălțime a
puieților diu suprafața Împrejmuită față de una neprotejată
iar AII este creștcreataînălțime a speciei respective In aceeași
perioadă dc cercetare. In suprafața împrejmuită. Formula sc
justifică dacă de la începutul analizei există atît In suprafața
protejată cit și ta acea liberă, același număr dc puieți din
specia respectivă. De aceea este necesar de a se corecta
AII ținînd seama de numărul de puieți existenți in realitate.
Acest procedeu obiectiv permite de a sc compara în mod
satisfăcător legătura dintre pădure Șl vtoat tn diferitele
regiuni, stațiuni șl tipuri dc pădure.
B.T.
Splecker, H.: îndrumări pentru executarea rărltu-
rilor la stejar pe baza creșterii în diametru. în : AUgcmeine
Forst und Jagdzcitung, Frankfurt/Main, 1983, nr. 2, pag.
21—36, 8 fig., 5 tab., 15 reL bibliografice.
Din cercetări a rezultat că creșterea dinainte stabilită In
diametru a stejarului (Q. robur L.) se poate realiza numai
prin intermediul suprafeței orizontale a coroanei. Dc ase-
menea, s-a demonstrat că suprafața de bază și numărul de
arbori Ia hectar a arborilor de viitor sînt indicatori aproxima-
tivi intruclt evidențiază numai ta mică măsură starea coroa-
nelor. Fiind necesar de a se cunoaște dimensiunea coroanelor,
s-au măsurat Indicatorii accesibili care s-au prelucrat pe calc
statistică. Astfel, S-au ales 1300 stejari, repartizați ta 35
arborete din clasele I și II de producție, constatlndu-se că
vîrsta lor era între 50 și 120 ani. A rezultat că dimensiunea
coroanei se poate stabili destul de precis cu ajutorul diame-
trului la 1.30 m șl a vlrstei. S-a mai constatat deviere de la
media statistică după o răritură foarte slabă sau după uua
forte. Pe această bază se poate stabili pentru un diametru
propus, dimensiunea coroanei șl ca urmare tipul de rărltură.
Cercetarea se preocupă de asemenea de lucrările dc Îngrijire
pentru promovarea arborilor de viitor, claborlndu-se mate-
rialul tabelar și îndrumările necesare-
D.T.
Moli, W. Ș.a.: Cercetări privind îngrășămintcle cu com-
post djn deșeuri menajere lntr-o pădure comunală. în: Allge-
meine Forst und Jagdzeitung, Frankfurt/Main, 1983, nr. 2,
pag. 37—39, 2 tab., 6 ref. bibliografice.
Asupra folosirii compostului din deșeuri menajere to agri-
cultură, există rezultate contradictorii mal ales ta ce privește
introducerea In sol a metalelor grele și a apei de infiltrație,
în silvicultură ncfiînd astfel de cercetări, lucrarea are drept
scop de a elucida aceste probleme. S-a constatat că din primul
an puieții plantați pe o suprafață dintr-o carieră redată
fondului forestier, unde S-au aplicat Îngrășăminte menajere
tatr-un strat de 8 cm și de 4 cm, s-au uscat ta mai mare
număr în primul caz. Nu s-a putut stabili însă cu certitu-
dine cauza uscării puieților pc suprafețele amendate cu Îngră-
șăminte rezultate din deșeuri menajere.
B.T.
revista pădurilor * Anul 99 *	* Nn -i
53
Index de autori pe anul 1983
A
Alexieviei Zoo, Paucă Mihaela — Comăneseu,
Vasilin Liliana— Oromulu, Colțea N., Tăciuă
Aurica, Simioneseu Victoria, Honciuc Viorica,
Falcă ăl., Arion C., Popeseu A., Sanda V. :
Caracterizarea ecosistemică a unui Carpino-
Fagetum în. împrejurimile Govorei (Ocolul silvic
Băbeni), nr. 3, p. 128.
Arion C., Paucă Mihada — Comăneseu, Vasi-
liu Liliana— Oromulu, Colțea N«, AlexievieiZoe,
Tăciună Aurica, Simioneseu Victoria, Honciuc
Viorica, Falcă M-, Popeseu A., Sanda V.;
Caracterizarea ecosistemică a- unui Carpino-
Fagetum în împrejurimile Govorei [Ocolul silvic
Băbeni) nr. 3, p. 1'28.
Ațanasiu L., Voica C., Popeseu 1., Benea V.L :
Variația cantității de clorofilă clin frunzele unor
clone de plop de diferite vîrste in decursul
sezonului de vegetație, n-. 1, p, 13.
B
Bălăsculă N-. Budi Evelina: Scorușul negru
— Armiei melttnoearpft (MÎChx) EH- 0 specie
valoroasă de arbust pentru fondul forestier
din țara noastră, nr. 1, p. 29.
Bălăscujă N.: Contribuții privind ecologia coa-
căzului negru, nr. 2, p. 97.
Bălăseuță N.: Din experiența producerii de
arbuști fructiferi pentru fondul forestier’, nr.
3, p. 159.
Băluieă Doina, Ivansclii T., Costea A.: Nutriția
minerală și exigențele de nutriție la răchite,
nr. 1, p. 17.
Benca V.I., Ațanasiu L., Voiea C., Popeseu I.:
Variația cantității de clorofilă din frunzele
unor clone de plop de diferite vîrste în decursul
sezonului de vegetație, nr. 1, p. 13.
Birueseu I.; Evaluarea regenerărilor naturale
în unele gorunete din zona de dealuri joase a
Olteniei, nr. 1, p. 24.
Bîndiu Dămăceanu C.E., Grobnie Gh.,
Chirițescu N., Stăneseu V.: Noi cercetări pri-
vind regenerarea naturală a gorunetelor, nr.
3, p. 114.
Bîndiu C.: Echilibre și dezechilibre în ecosis-
temul forestier, nr. 4, p. 204.
Boghcan P.: Considerații privind posibilitățile
de utilizare a energici gravitaționale la acționarea
instalațiilor cu cabluri, nr. 2, p. 103.
Boș A’., Hu.su A-, Kiss A., Chiț ea Gh-: Tele-
derecția în economia forestieră. Problematică.
Prelucrări analogice, nr. 1, p. 31.
C
Catrina I., Giurgiu V.: Evoluția cercetării
științifice în domeniul silviculturii în perioada
1933-1983, nr. 4, p. 170.
Chiț ca Gh., Busu A., Bos A’., Kiss A.: Tele-
detecția în economia forestieră. Problematică.
Prelucrări analogice, nr. 1, p, 31.
Chitită D. Constantin: Unele probleme privind
refacerea și ameliorarea pădurilor noastre, nr.
1,	p. 4.
Chiriță C.D., Latiș L., Aasu Alexandra: Stu-
diul stațiunii ca biotip al ecosistemului fores-
tier, nr. 4, p. 195.
Chirijeseu N., Dămăceanu C.E., Grobnie Gh,,
Stăneseu V., Frățilă E.: Influența lucrărilor de
exploatare în pădurile de gorun asupra semin-
țisului, arboretului rămas în picioare și solului,
nr. 2, p. 67.
Chirijescu N., Dămăceanu C.E., Grobnie Gh.,
Bîndiu C., Stăneseu V.: Noi cercetări privind
regenerarea naturală a gorunetelor, nr. 3,
p. 114.
Ciornei C., Dissescu Gabriela, Tranteseu Gr.:
Erorile posibile la depistarea și prognoza insec-
tei Tortrix viridana, în stadiul de pupă
și procedeele indicate pentru evitarea lor, nr. 2,
p. 77.
Clinciu I., Munteanu S-A., Gașpar B.: Con-
tribuții la stabilirea unui profil unic de refe-
rință pentru studii comparative economice, sta-
tice și energetice la barajele folosite în ame-
najarea torenților, nr, 2, p. 88.
Colțea N., Paucă Mihaela — Comăneseu,
Vasiliu Liliana-Oromulu, Alexieviei Zoe, Tăeină
Aurica, Simioneseu Victoria, Honciuc Viorica,
Falcă M., Arion C., Popeseu A., Sanda V. :
Caracterizarea ecosistemică a unui Carpino-
Fagetwil în împrejurimile Govorei (Oc. silvic
Băbeni), nr. 3, p. 128.
Costea A., Ivansehi T., Băluieă Doina : Nutriția
minerală și exigențele de nutriție la răchite,
nr. 1, p. 17.
D
Dămăceanu C.E., Grobnie Gh., Chirițeseu N.,
Stăneseu A7., Frățilă E.: Influența lucrărilor
de exploatare în pădurile de gorun asupra
semințișului, arboretului rămas in picioare și
solului, nr. 2, p. 67.
Dămăceanu C.E., Grobnie Gh., Bîndiu C.,
Chirițeseu N., Stăneseu V.: Noi cercetări pri-
vind regenerarea naturală a gorunetelor, nr.
3, p. 114.
Dissescu Gabrîela, Tranteseu Gr., Gomei C.:
Erorile posibile în depistarea și prognoza insectei
Tortrix viridana în stadiul de pupă și pro-
cedeele indicate pentru evitarea lor, nr. 2,
p. 77.
Dobrescu Zenovia: Culturi intensive de tei cu
port arbustiv pentru producția de floare, nr.
4, p. 210.
F
Falca N., Paucă Mihaela Comăneseu, Vasi-
liu Liliana-Oromulu, Colțea N., Alexieviei Zoe,
54
PEVISTA PĂDURILOR * Ănv.1 99 * 1984 * Nr. 1
Tăeină Aurica, Simioneseu Victoria, Honciuc
Viorica, Arion C., Popescu A., Sanda V. r
Caracterizarea ecosistemică a unui Carpino-
Fagetum în împrejurimile Govorei (Oc. silvie
Băbeni), nr. 3, p. 128.
Frațian Al., Popcscu T.: Unele aspecte de
protecție a pădurilor din Republica Democrată
Germană, nr. 1, p. 20.
Frățiiă E., Dămăeeanu C.E., Grobnic Gh.,
Chirițescu X., Stănescu V.: Influența lucrărilor
d© exploatare în pădurile de gorun . asupra
SOmințișului, arboretului rămas în picioare și
Solului, nr. 2, p. 87.
G
Gaspar II., Munteanu S. A., Clinciu I.: Contri-
buții la stabilirea unui profil unic de referință
pentru studii comparative economice, statice
și energetice la barajele folosite în amenajarea
torenților, nr. 2, p. 88.
Geambașu X.: Din problematica actuală a
gospodăririi jnepeni,șurilor, nr. 3, p. 137.
Giurgiu V., latrina I.: Evoluția cercetării
științifice în domeniul silviculturii în perioada
1933-1983, nr. 4, pag. 170.
Grobnic Gh., Dămăeeanu C.E., Chirițescu X.,
Stănescu V., Frățiiă E.: Influența lucrărilor
de exploatare în pădurile de gorun asupra
șemințișului, arboretului rămas în picioare și
solului, nr. 2, p. 67.
Grobnic Gh., Dămăeeanu C.E., Bindiu C.,
Chirițescu N>, Stănescu V.: Noi cercetări privind
regenerarea naturală a gorunetelor, nr. 3,
p. 114.
II
Honciuc Viorica, Paucă Mihaela-Comănescu,
Vasiliu Liliana-Oromulu. Colț ea N., Alexieviei
Zoe, Tăeină Aurica, Simioneseu Victoria, Falcă
M., Arion C., Popescu A., Sanda V.: Carac-
terizarea ecosistemică a unui Carpino-Fageium
în împrejurimile Govorei (Oc. silvic Băbeni),
nr. 3, p. 128.
I
Ichim Elena: Din experiența liceului silvic
Cimpulung Moldovenesc privind integrarea învă-
țămîntului silvic cu cercetarea și producția,
nr. 3, p. 156.
Ivanschi T., Costea A., Băliucă Doina : Nutriția
minerală și exigențele de nutriție la răchite,
nr. 1, p. 16.
K
Kiss A-, Roșu A., Boș N., Chițea Gh.: Tele-
detecția în economia forestieră. Problematică.
Prelucrări analogice, nr. 1, p. 31.
1
Latiș L.? Chiriță C.D., Vasu Alexandra: Studiul
stațiunii ca biotop al ecosistemului forestier,
nr. 4, p. 185.
M
Mihai Gh.: Structura și bonitatea biotopului
forestier în concepția ecosistemică, nr. 2, p.
62.
Munteanu S.A., Gaspar R., Clinciu I.: Con-
tribuții la stabilirea unui profil unic de refe-
rință pentru Studii comparative economice, sta-
tice și energetice la barajele folosite în ame-
najarea torenților, nr. 2, p. 88.
X
Xavroțchi V.: Doborituri de vînt în moli-
dișuri de mare altitudine și refacerea arbore-
telor calamitate în Ocolul silvic Prundu Bîr-
găului, nr. 2, p. 73.
Xeacșu I.: Energia eoliană și hidraulică —
surse de energie electrică pentru iluminatul
cabanelor forestiere și gospodăriilor, nr. 2,
p.107.
Xegruțiu Filofteia, Stănescu V.: La aniversa-
rea centenarului învățămîntului silvic superior
din România, nr. 4, 185.
P
Pașcovîci V.D.: O nouă entitate în microflora
României: Ageritella superficiaUs Bal. et Wis.,
1974 (Hyph., Blastosporae), parazită pe spe-
ciile din grupa For micii (Hym., Formlcidae^
nr. 3, p. 148.
Paucă Mihaela- Comunescu, Vasiliu Liliana-
Oromulu, Colțea N., Alexieviei Zoe, Tăeină
Aurica, Simioneseu Victoria, Honciuc Viorica,
Falcă M., Arion C., Popesc» A., Sanda V.:
Caracterizarea ecosistemică a unui Carpino-
Fagetum în împrejurimile Govorei (Oc. silvic
Băbeni), nr. 3, p. 128.
Popcscu A., Paucă Mihaela-Comăneseu, Vasi-
iiu Liliana Oromulu, Colțea N., Alexieviei Zoe,
Tăeină Aurica, Simioneseu Victoria, Honciuc
Viorica. Faleău M., Arion C., Sanda V.: Carae-
terizuru*. ecosistemică a unui Garpino-Fagetum
în împrejurimile Govorei (Oc. silvie Băbeni),
nr. 3, p. 128.
Pope.cu Bejat St.: Contribuții la cunoașterea
variabiliiății unor caracteristici papetare ale
lemnului juvenil de molid din diferite prove-
niențe, cultivate în făgete premontane din
munții Vilean, nr. 4, p. 215.
Popcscu I., Atunasiu L., Voiea C., Benea V.I.:
Variația' cantității de clorofilă din frunzele
unor clone de plop de diferite virate în decursul
sezonului de vegetație, nr. 1, p, 13.
Popescu T., Frațian AL.; Unele aspecte de
protecție a pădurilor din Republica Demo-
crată Germană, nr. 1, p. 20.
R
Rudi Evelina, Bălașcuță N.: Scorușul negru —
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
55
.-ironia mslanocarpa (Michx) Eli. — o specie
valoroși (le arbust pentru fondul forestier
din țara noastră, nr. 1, p. 29.
Buni A., Boș N., Kiss A., Chițea Gh.: Tele-
detccția în economia forestieră. Problematică.
Prelucrări analogice, nr. 1, p. 31.
S
Sanda V., Paucă Mihacla — Comăneseu, Vasi-
lin Liliana-Oromulu, Colțea N., Alexievici Zoe,
Tăcină Aurica, Simionescu Victoria, Honeiue
Viorica, Falcă M., Arion G, Popeseu A.:
Caracterizarea ecosistemică a unui Oarpino-
Fagetum în împrejurimile Govorei (Oc. silvio
Băbeni), nr. 3, p. 128.
Sima I.: Fomes annosus (Fr.) Cookc — parazit
de rană la molidul din județul Suceava, nr.
2,	p. 83.
Simionescu A., Teodor eseu Irina: Efectul tra-
tamentelor chimice asupra defoliatorului Ly-
mantria dispar și a paraziților săi oofagi, nr.
3,	p* 141.
Simionescu Victoria, Paucă Mihacla—Comunes-
cu, Vasiliu Liliana-Oromulu, Colțea N,,
Alexievici Zoe, Tăcină Aurica, Honeiue Viorica,
Falcă M., Arion G, Popeseu A., Sanda V.:
Caracterizarea ecosistemică a unui Carpino-
Fagelum în împrejur iniile Govorei (Oc. silvic
Băbeni), nr. 3, p. 128.
Stănescu V.: Premise ale unei silvieulturi pe
baze genetice, nr. 1, p. 9.
Stănescu V., Bămăceanu C.E., GroJmie Gh.,
Chirițeseu X., Frățila E.: Influența lucrărilor
de exploatare în pădurile de gorun asupra
semințișului, arboretului rămas în picioare și
solului, nr. 2, p. 67.
Stănescu V., Dămăceanu GE., Grobnie Gh.,
Bindiu G, Chirilescu N.: Noi cercetări privind
regenerarea naturală a gonmetelor, nr. 3, p.
114.
Stănescu V., Negruțiu Filoîleia: La aniversarea
centenarului învățămîntului Silvic superior din
România, nr. 4, p. 185.
Stoieulescu D. Cr.; Cu privire la studiul varia-
ției în timp a biomasei foliare la gorun -
Quercus petrae& (Matt) Liebl., nr. 2, p. 94.
Stoieulescu D.€r.: Cercetări privind biomasa
arborilor de Taxodiu — Taxodium dîstichum
(L.) Rich., nr. 3, p. 150
Stoieulescu R.Cr., Varga D.D.: Un reprezentant
de elită al silviculturii românești: Constantin
F. Robescu, nr. 4, p. 219.
T
Tăcină Aurica, Paucă Mihacla—Comăneseu,
Vasiliu Liliana-Oromulu, Colțea N,. Alexievici
Zoe, Simionescu Victoria, Honeiue Viorica,
Falca M., Arion G, Pop eseu A., Sanda V.:
Caracterizarea ecosistemică a unui Oarpino-
Fagelum în împrejurimile Govorei (Oc. silvic
Băbeni, nr. 3, p. 128.
Teodoreseu Irina, Simionescu A.: Efectul tra-
tamentelor chimice asupra defoliatorului Ly-
mantria dispar și a paraziților săi oofagi, nr. 3,
p. 141.
56
Tkantescu Gr., DissescU Gabriela, Ciornei C. i
Erorile posibile în depistarea și prognoza in-
sectei Tortrix viridana, în stadiul de pupă
și procedeele indicate pentru evitarea lor,
m. 2, p. 77.
U
Ungureanu LI.: Stejăretele de stejar brumăriu
din Cîmpia Mehedințului și necesitatea gos-
podăririi lor intensive, nr. 3, p. 121.
V
Varga B.J)., Stoieulescu B.Cr.: Un reprezentant
de elită al silviculturii românești, Consantin F.
Robescu, nr. 4, p. 219.
Vasiliu Liliana- Oromulu, Paucă Mihaela—Comă-
nescu, Colțea N-, Alexievici Zoe, Tăcină
Aurica, Simionescu Victoria, Honeiue Viorica,
Falcă M., Arion G, Popcscu A.: Caracterizarea
ecosistemică a uimi Carpino-Fagetum în împre-
jurimile Govorei (Oc. silvic Băbeni), nr. 3,
p. 128.
Vasu Alexandra, Chirîfă GD., Latiș L.: Studiul
stațiunii ca biotop al ecosistemului forestier,
nr. 4, p. 195.
Vlad I.: îngrijirea și conducerea arboretelor
dc tip grădinărit și clasificarea arborilor din
aceste arborete, nr. 2, p. 58.
Voica G, Atanasiu L., Popeseu L, Benea V.I.:
Variația cantității de clorofilă din fructele
unor clone de plop de diferite virate în decursul
sezonului de vegetație, nr. 1, p. 13.
Voiean V.: Aspecte privind regenerarea pădurilor
din cadrul Ocolului silvie Âiud, nr. 1, p. 40.
Voieuleseu L.: Optimizarea tehnologiilor de
colectare a lemnului (I), nr. 1, p. 37.
Voiculeseu L.: Cu privire la optimizarea teh-
nologiilor de colectare a lemnului (II), nr.
2, p. 100.
OCAZIONALE
Constituirea Consiliului Silviculturii, nr.
2.	p. 2.
— Telegrama adresată tovarășului Nicolac
Ceaușescu de participantii la plenara lărgită a
Consiliului Silviculturii (8 martie 1983), nr»
1,	p. 3.
DIX ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE AGRICOLE
ȘI SILVICE
1,	p. 41; nr- 3, p. 160; n’. 4, p. 222.
DIN ACTIVITATEA IXSTTrUTULUT DE CERCETĂRI ȘI
AMENAJĂRI SILVICE
Nr. 1, p. 43.
CRONICA
Nr. 1, p. 45; nr. 2, p. 110; nr. 3, p. 160,
nr. 4, p. 224.
RECENZII
Nr. 1, p. 0, 30, 36, 39, 42, 48, 49, 50; nr.
2,	p. 102, 112; nr. 3, p. 166; nr. 4, p. 223.
REVISTA REVISTELOR
Nr. 1, p. 16, 23, 4G, 50, 51, 52; nr. 2, p.
66, 76, 87, 93. 109, 112; nr.3,p. 120, 127, 13G,
140, 147, 158. 159.165; nr. 4, p. 184, 194, 203,
214, 218.
INDEX DE AUTORI PE ANUL 1S82
Nr. 1, p. 53.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 99 * 1984 * Nr. 1
Centrala de
Exploatare
a Lemnului
București
Sos. Pipera
nr. 46 - 48
Sectorul 2
Telefon 33.10.10
Produce și livrează
prin
IFET Miercurea Ciuc
Bucătăria
„VIANA“
care corespunde
mobilării spațiului
cu această desti-
nație din aparta-
mentul nostru