REVISTA PĂDURILOR Bl>. Magheru, nr. 31, sector 1, București -Tel./Fax: 021 317.10.05, ini 267 ♦ ■' '/a E-mail: revist3@rnp.rosilva.ro;contact@rcvi.stapadurilor.ro Coperiile 1,2 șt 4; Molidisuri administrate dc RPLP „Kronstadt (Brașov) foto V. N. Nicolescu Tipării la Tipografia QualMediaGroup REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICÂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC1' Colegiul de redacție CUPRINS (Nr. 1/2011) Redactor șef: prof. dr. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan dr. ing. Ovidiu Badea prof. dr. ing. Gheorghe-Florian Borlea dr. doc. Dorota Dobrowolska (Polonia) conf. dr. ing. Maria Beatriz Fidalgo (Portugalia) acad. Victor Giurgiu dr. ing. Raphael Thomas Klumpp (Austria) cerc.ing. Franpois Ningre (Franța) dr. ing. Ion Machedon dr. ing. Bogdan Strîmbu (SUA) prof. dr. ing. Dumitru-Romulus Târziu dr. ing. Romica Tomescu Redacția: Rodica - Ludmila Dumitrescu Cristian Becheru VICTOR GIURGIU: Marin Drăcea, membru post-mortem al Academiei Române...................................3 NECULAE ȘOFLETEA, IOAN CĂLIN MOLDO VAN, MIHAI CRISTIAN ENESCU, IACOB CRĂCIUNESC, ALEXANDRU LUCIAN CURTU: Considerații privind identificarea hibrizi- lor între speciile autohtone de cvercinee..........6 LUDOVIC LEJOUR, VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, JOIIANN KRUCH, IOANA-DORINA BUZATU, MELINDA SANDI, DRAGOȘ-OVIDIU IONESCU, DANIEL UNGURE- ANU, ADRIAN DĂNESCU, CĂTĂLINA-ELENA CHIR1AC: Etude de la sylviculture appliquee â un pcuplemcnt de noyer noir (Juglans nigra L.) de 20 ans......................12 JOHANN KRUCH: Variația diametrului median la buștenii de cireș păsăresc (Prunus avium L.) comercializați ca furnir estetic la D.S. Arad între anii 2000 și 2009 .............26 DUMITRU-ROMULUS TÂRZIU, V1CTOR-DAN PĂCURAR: Pădurea, climatul și energia......................34 SORIN GEACU,TOADERBORDEIANU:Evoluțiaspațio-temporală a populației de cerb comun (Cervus elaphus L.) din Podișul Cen- tral Moldovenesc..................................40 Cronică...........................................48 In memoriam Victor GIURGIU: Opera silvică a cărturarului loan Kalinderu, la 170 de ani de la naștere .................... 53 ISSN: 1583-7890 Varianta on-line: www. revistapadurilor. ro ISSN 2067-1962 KeprmldctnM pu^a-iti totalii u uittvukUH ■ w t|a»tnt|ti1oi p>>ulv (> lltoutn cu ăCintkll nSfactiei tcviuei. EUc «bllgalortu .«j tic mcntiunai uuuwlc umorului ți al tu««i Amculctv public,ilc de Ret WuptUurili r tui .mjiaicazA dccAt rciponuibilitata» .virărilor lor 1 2011 CONTENTS (Nr. 1 / 2011) VICTOR GIURGIU: Marin Drâcea, posl-mortem member of the Romanian Academy..................................3 NECULAE ȘOFLETEA, IO AN CĂLIN MOLDO VAN, MIHAI CRISTIAN ENESCU, IACOB CRĂCIUNESC, ALEXANDRU LU- CIAN CURTU: Identification of natural hybrids between native spe- cies of oaks......................................6 LUDOVIC LEJOUR, VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, JO- HANN KRUCH, IOANA-DORINA BUZATU, MELINDA SANDI, DRAGOȘ-OVIDIU IONESCU, DANIEL UNGUREANU, ADRIAN DÂNESCU, CĂTĂLINA-ELENA CHIRI AC: Research onthe silvicul- ture applied to a 20-year old black walnut (Juglans nigra L.) stand 12 JOHANN KRUCH: Variation of the mid-diameter of wild cherry logs (Prunus aviumLl) commercialized as decorative veneer at Arad County Branch of ROMSILVA during the period 2000-2009...26 DUMITRU-ROMULUS TÂRZIU, VICTOR-DAN PĂCURAR: Forest, climate and energy.......................34 SORIN GEACU, TOADER BORDEIANU: The space-and-time evo- lution of the red deer (Cervus elaphus L.) population from the Central Moldavian Plateau................................40 Chronicle........................................48 In memoriam.................................. 53 SOMMAIRE (Nr. 1/2011) REVISTA PĂDURILOR 2011 1886 126 ANI VICTOR GIURGIU: Marin Drâcea, membre post-mortem de 1’Academie Roumaine................................................3 NECULAE ȘOFLETEA, IOAN CĂLIN MOLDOVAN, MIHAI CRISTIAN ENESCU, IACOB CRĂCIUNESC, ALEXANDRU LU- CIAN CURTU: Identification des hybrides naturels entre Ies essences autochtones de chene....................................6 LUDOVIC LEJOUR, VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, JO- HANN KRUCH, IOANA-DORINA BUZATU, MELINDA SANDI, DRAGOȘ-OVIDIU IONESCU, DANIEL UNGUREANU, ADRIAN DÂNESCU, CĂTÂLINA-ELENA CHIRIAC: Etude de la sylviculture appliqucc ă un peuplcmcnt de noyer noir( Juglans nigra. E) de 20 ans.12 JOHANN KRUCH: Variation du diametre moyen des troncs de merisier vendus en tant quc placage esthetique dans la Direction Depar- tementale-ROMSILVA d'Arad entre 2000 et 2009.........................26 DUMITRU-ROMULUS TÂRZIU, VICTOR-DAN PĂCURAR: La foret le climat et l'energie........................34 SORIN GEACU, TOADER BORDEIANU: Evolution spatio-tem- porelle de la population de Cervus elaphus L. du Plateau Central de Moldavie...............................................40 Chronique..............................................48 In memoriam.......................................... 53 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 “ Nr 1 Marin Drăcea, membru post-mortem al Academiei Române Victor GIURGIU La 125 de ani de la naștere și la 42 de ani de la tre- cerea sa în neființă, marele silvicultor Marin DRACE A (1885-1958) a fost ales membru post-mortem al Academiei Române (Foto 1). Foto 1. Marin DRĂCEA (1885-1958) Această înaltă distincție a fost acordată în baza documentației elaborate de acad. Victor Giurgiu și a avizelor favorabile ale Secției de științe agricole și silvice, biroului prezidiului și prezidiului Academici Române. Decizia finală a fost luată de înaltul for ști- ințific al țării prin votul secret favorabil al tnarci ma- REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr 1 jorități a membrilor prezenți la Adunarea Generală din noiembrie 2010. Odată cu recenta alegere, numărul silvicultorilor onorați cu înalte titluri academice ale celui mai înalt for științific al țării în cei 144 de ani de existență ai acestuia s-a ridicat la 8, în următoarea structură: aca- demician Constantin Chiriță (1990), academician Victor Giurgiu (2009); membri corespondenți: Constantin Robescu (1871), Constantin Georgescu (1948), Grigore Eliescu (1948), Constantin Chiriță (1955),IonPopescu-Zeletin(1955), Stei ian Munteanu (1974), Victor Giurgiu (1991), membru post-mortem Marin Drăcea (2010). Opera științifică și personalitatea lui Marin Drăcea au intrat în atenția Academiei Române încă din anul 1991, când a fost instituțional izat Premiul „Marin Drăcea”, dedicat unor lucrări științifice de valoare excepțională (în cei 19 ani scurși de la aceas- tă decizie, premiul respectiv a fost acordat pentru 6 lucrări). Din memoriul justificativ prezentat în Adunarea Generală a membrilor Academiei Române din no- iembrie 2010, referitor la performanțele științifice ale profesorului Marin Drăcea, reproducem următoarele: - prin cercetări proprii a elaborat și promovat primele fundamente științifice pentru silvicultura românească, ceea ce reprezintă o importanță de ex- cepție, deoarece, până la aceste cercetări, în România s-a aplicat mai mult o silvicultură de împrumut, fali- mentară din multe puncte de vedere. Căci, după cum constatase însuși Marin Drăcea în 1923 „Am luat și de la francezi și de la germani fel de fel de teorii, dar 3 nu s-a căutat nici până acum a se stabili întrucât aceste teorii se pot aplica în silvicultura noastră și întrucât sunt aplicabile în condițiile specifice în care este așezată țara noastră"-, - a fundamentat științific cultura salcâmului în România, dovedind că acesta, printr-o tehnică adecvată, poate oferi o producție lemnoasă chiar mai mare decât cea realizată în zona sa de origine (SUA); prin cercetările sale teoretice și experimen- tale, în premieră pentru România, a promovat trata- mentul regenerărilor progresive pentru pădurile de stejari, reușind astfel performanțe de excepție pentru reconstrucția ecologică a acestor păduri; a elaborat monografia științifică în două vo- lume, referitoare la metodele de îngrijire a pădurilor, premieră pentru silvicultura românească și europeană; - în premieră, pe plan european, a promovat conceptul de silvicultură ecologică, concept valabil și în prezent, desigur, într-o accepțiune mult lărgită; a elaborat primul tratat de silvicultură româ- nească în 1942, bazat pe concepte originale și cerce- tări proprii, tratat perfect valabil și în actuala perioadă; a fundamentat științific acțiunea pentru rea- lizarea perdelelor forestiere de protecție, precum și necesitatea împăduririi ținuturilor secetoase ale țării, în principal a Dobrogei și Bărăganului; a elaborat și promovat conceptul de conștiin- ță forestieră. în istoria silviculturii românești, Marin Drăcea a rămas și prin înființarea Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră (1933) și a Casei Autonome a Pădurilor Statului (1930). Dar, mai presus de toate, Marin Drăcea a fost un doctrinar, animator și misionar al pădurilor. După acad. Constantin Chiriță, Marin Drăcea a apărut „ca o necesitate istorică", fiind „cel dintâi încărcat de răspunderi, chemat să gândească și să defineas- că liniile principale ale politicii forestiere româ- nești”, care stau și astăzi la temeliile silviculturii na- ționale. Gânditor și doctrinar, sub puterea imperati- vului vremii, profesorul Marin Drăcea a năzuit de- parte, oferind și astăzi, prin opera sa, soluții pentru redresarea și însănătoșirea patrimoniului forestier național. în perioada interbelică, în calitatea sa de preșe- dinte al Societății „Progresul Silvic”, Marin Drăcea a fost liderul incontestabil al comunității silvicultori- lor români. Din nefericire, după cel de al doilea război mondi- al, forțele politice de stânga i-au marginalizat opera și 1- au înlăturat din toate funcțiile didactice, științifice și manageriale deținute. I s-a interzis publicarea monu- mentalei sale opere, rămasă astfel în manuscrise, unele dispărute după moartea sa. De abia în 1978 s-a reușit reconsiderarea parțială a operei sale, prin articole publicate de Victor Giurgiu și prin monografia „Viața și opera unui mare silvicul- tor român: Marin Drăcea” (acad. Constantin Chiriță și prof. Vintilă Stinghe). Cu toate acestea, a fost interzi- să aniversarea sa la 100 de ani de la naștere, atunci când a fost sărbătorit agronomul acad. Gheorghe lonescu- Șișești, născut în același an, în aceeași lună, doar cu do- uă zile după nașterea lui Marin Drăcea. O reconsiderare autentică, fără opreliști politice, a operei sale, inclusiv prin publicarea în premieră a unor manuscrise, s-a realizat prin următoarele două lucrări recente: - Marin Drăcea în istoria, prezentul și viforul silviculturii românești (Victor Giurgiu, 1995); Marin Drăcea - Opere alese (sub îngrijirea Victor Giurgiu, 2005) (Foto 2). 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. I MARIN DRĂCEA OPERE ALESE Sub îngrijirea uigiu Foto 2. Coperta cărții „Marin Drăcea - Opere alese” EDITURA CERES Academia Română și Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-ȘișeștE, în semn de recunoaștere a monumentalei sale opere, i- au dedicat 4 manifestări științifice. Mai recent, prin Legea nr. 46/2008, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice este redenuroit în Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice „ Marin Drăcea”. Din păcate, această dispoziție legală nu a fost pusă în apli- care, nici după aproape trei ani de la adoptare! Anterior perioadei comuniste, Marin Drăcea a fost onorat cu valoroase distincții, dintre care menționăm: - membru al Academiei de Agricultură (1944); - membru fondator al Academici de Științe (1935); - membru corespondent al Societății Forestiere Finlandeze. Prin tot ce a înfăptuit în știința silvică și în silvi- cultura românească, Marin Drăcea nu poate fi ase- muit decât cu marele contemporan și prieten al său Gheorghe lonescu-Șișești, cel care a ridicat știința agricolă românească la înălțimea înfăptuirilor de ni- vel european. Dotat cu o inteligență sclipitoare, cu o nepotolită dorință de cunoaștere și cu o putere dc muncă dc ex- cepție, însușindu-și o vastă cultură generală de spe- cialitate în țară și străinătate și devenind o personali- tate de prim rang a comunității silvicultorilor din epoca sa, Marin Drăcea a reușit să elaboreze o doc- trină forestieră națională de nivel european, o operă care a privit deopotrivă modernizarea învățământu- lui superior silvic, cercetării științifice, legislației fo- restiere și, nu în ultimul rând, silviculturii românești. Gândurile lui au fecundat gândirea altora din gene- rația sa, oferind și generațiilor viitoare o moștenire care va dăinui la loc de cinste în patrimoniul dc va- lori științifice și spirituale. Dacă personalitatea luminoasă a profesorului Marin Drăcea a dominat decenii știința și practica silvică, acum, de la înălțimea Academiei Române, va continua să călăuzească pașii silvicultorilor și ai factorilor dc decizie din silvicultura românească. într-adevăr, opera sa, aplicată cu responsabilitate și înțelepciune, va fi în măsură să redreseze starea pădurii și a silviculturii noastre, aflate acum în grea și nemeritată suferință. Academician Victor GIURGIU REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 - 2011 • Nr 1 5 Considerații privind identificarea hibrizilor între speciile autohtone de cvercinee 2. Introducere Hibridarea interspecifică în cadrul genului Quercus a fost semnalată în multe zone din arealul acestui valoros și bogat grup de specii [circa 450 ta- xoni după datele comunicate de Jones (1974), respec- tiv 531 specii după Govartes și Frodin (1998)]. După Palmer (1948 - citat în Rushton, 1993), prima citare a unui hibrid natural la specii de cvercinee din America a fost făcută de Michaux în anul 1812, care a descris hibridul Quercus x hispanica. Numeroase consem- nări făcute în secolul al XlX-lea pentru hibrizi între speciile europene de cvercinee sunt făcute de Gardiner (1974), însă o abordare mai amplă a temati- cii respective include mai ales lucrări publicate după deceniul patru al secolului trecut: Stebbins et al., 1947; Andcrson,1953; Gardiner, 1970 etc. în România, literatura în domeniu (Georgescu și Moraru, 1948; Nyarady et al., 1952; Dumitriu-Tătăranu, 1960; Stănescu et al., 1991) a semnalat, dc asemenea, exis- tența unor hibrizi și a unor centre de hibridare în ar- borete mixte de cvercinee. Multitudinea de hibrizi semnalați în cadrul acestui gen a generat chiar și confuzii taxonomice (Rushton, 1993) sau a pus une- ori în discuție stabilitatea și integritatea pe termen lung a speciilor, ca urmare a hibridărilor introgresive generate de interfertilitate și fluxul genic (Kleinschmit, 1993). Există însă și părerea că, mai ales în populațiile din centrul arealului, integritatea cvercinee] or la nivel de specie este evidentă, în timp ce fenomenul de hibridare este mai amplu în popula- țiile marginale (Viscosi et al., 2009). Dealtfel, referi- tor la consecințele hibridărilor intense care se înre- gistrează între speciile de cvercinee în arborete mixte sau limitrofe există păreri diferite, mergând de la ameliorarea șanselor de supraviețuire în zone de fragmentare a arealului sau facilitarea ocupării de noi areale (Ducousso et al., 1993), până la semnalarea unor situații de eroziune numerică a descendenților hibrizi ca efect al selecției naturale (Kremer et al., 2002). Identificarea și analiza hibrizilor s-a făcut adese- ori numai după caractere morfologice, prin care se reliefau interferențele speciilor parentale presupuse, în prezent, această metodă este completată cu date Neculae ȘOFLETEA loan Călin MOLDOVAN Mihai Cristian ENESCU lacob CRĂCIUNESC Alexandru Lucian CURTU rezultate din analize statistice multivariate utilizând seturi de descriptori morfologici. De mare relevanță sunt însă studiile privind fluxul genic interspecific efectuate cu ajutorul unor markeri ADN hipervaria- bili, de tipul secvențelor simple repetitive (sin, micro- sateliți), în lucrarea de față se urmărește prezentarea unei analize de markeri genetici și a unui caz de ana- liză statistică multivariată efectuată asupra speciilor de cvercinee din țara noastră, prin care să se eviden- țieze în primul rând puterea de rezoluție a acestor metode noi de analiză a fenomenului de hibridare. Aceste date vor sta la baza fundamentării direcțiilor viitoare de cercetare, în vederea evaluării incidenței și efectelor fenomenului de hibridare între cvcrcinee- le autohtone și pentru formularea de propuneri pri- vind gestionarea populațiilor și conservarea resurse- lor genetice la acești taxoni. 2. Locul cercetărilor Setul de date morfologice și genetice a fost obți- nut pentru 269 de arbori eșantionați în pădurea Bejan-Deva, recunoscută în România ca centru de hibridare interspecifică între cvercinee, proces facili- tat pe de o parte de interferența areal istică a speciilor autohtone ale acestui gen, cu excepția stejarului bru- măriu. Pe de altă parte, procesul de hibridare în arbo- retele din pădurea Bejan este și o consecință a condi- țiilor climatice locale, care determină în mod obișnu- it o suprapunere a fenofazelor antezei la taxonii re- spectivi (Stănescu et al., 1991). în plus, față de arborii eșantionați la Bejan, în analizele genetice au fost in- cluși și 219 de arbori din populațiile Prejmer și Podul Iloaiei pentru stejarul pedunculat, Cristian-Brașov și Ronișoara pentru gorun, Seaca Optășani și Lugoj pentru gârniță, respectiv Măcin și Săcălaia-Cluj pen- tru stejarul pufos. 3. Metode de cercetare Din 269 arbori de cvercinee din pădurea Bejan s- au recoltat câte 3-5 frunze/arbore, evitându-se cele formate pe lăstari. Pe teren s-a făcut încadrarea taxo- nomică a fiecărui arbore, consemându-se specia sen- su lato. Determinările s-au făcut îndeosebi pe baza 6 REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • 2011 • Nr. 1 caracterelor prezentate în Flora R.P.R. (Nyarady et al., 1952) sau în alte lucrări relevante (Georgescu și Moraru, 1948; Dumitriu-Tătăranu, 1960; Stănescu et al., 1991; Stănescu et al., 1997; Schwartz, 1993). Frunzele recoltate au fost analizate pe baza unui set de 9 descriptori dintre cei 14 utilizați de Kremer et al. (2002) în analiza morfologică a stejarului pedunculat și gorunului incluzând populații din opt țări europe- ne. Cei 9 descriptori utilizați sunt: PU (intensitatea părozității pe dosul laminei, evaluată pe scara cu 6 trepte de intensitate propusă de Kissling, 1977), NL (numărul de lobi), NV(numărul de nervuri intercala- re), BS (forma bazei frunzei, evaluată pe o scară nu- merică de ordonare cu 9 trepte, de la 1 - cuneată la 9 - auriculată), OB (forma laminei; OB = 100 x WP/ LL), PR (ponderea lungimii pețiolului: PR = 100 x PL / (LL + PL), LWR (variabilă transformată obținută cu relația: LWR = 100 x LW/LL), LDR (variabilă transformată rezultată din relația LDR = 100 x (LW - SW) / LW) și PV (variabilă transformată rezultată din relația: PV = 100 x NV / NL). în formulele ante- rioare, notațiile utilizate au următoarea semnificație: LL ■ lungimea laminei, LP - lungimea pețiolului, WP - lungimea laminei de la bază până în zona de lă- țime maximă, LW- distanța între nervura principală și vârful lobului din zona de lățime maximă, SW - distanța dintre nervura principală și adâncitura din- tre lobii bazali. Valorile obținute pentru setul de de- scriptori au fost prelucrate cu software-ul STATISTICA versiunea 8.0, prin analiza de compo- nente principale (PCA - Principal Component Analysis), în vederea evidențierii grupurilor de ar- bori pe specii și a analizei distribuției exemplarelor de origine hibridă. Analizele genetice s-au efectuat cu ajutorul unor markeri ADN de tipul secvențelor repetitive dezvol- tați pentru speciile de stejari (Steinkellner et al., 1997). Kiturile Qiagen și Bio Zyme au fost utilizate pentru izolarea ADN din muguri și frunze. Amplificarea regiunilor de ADN s-a făcut prin reac- ția de polimerizare în lanț iar determinarea mărimii fragmentelor de ADN s-a făcut prin electroforeză ca- pilară (detalii privind metodologia în Curtu et al., 2006). 4. Rezultate și discuții Un prim pas în acțiunea de caracterizare a hibri- zilor este identificarea unor regiuni (loci-marker sau genc-marker) în genomul stejarilor, care să permită o delimitare cât mai bună a speciilor. Un locus-marker ideal ar trebui să prezinte alele specifice pentru fie- care specie de stejar, iar aceste alele să fie fixate (frecvența relativă = 100%), astfel încât indicele de diferențiere genetică să aibă valoarea maximă (FST = 1). Până în prezent, astfel de markeri genetici nu au fost identificați pentru speciile din subgenul Lepidobalanus. Lipsa acestui tip de rnarker genetic poate fi explicată prin persistența polimorfismului ancestral sau schimbul repetat de gene după forma- rea speciilor (Muir și Schlotterer, 2005). Totuși, ca- racterizarea și dezvoltarea unor seturi de markeri ADN hipervariabili, care prezintă între 15 și 50 de alele fiecare, a permis selectarea acelor loci-markeri, supuși fenomenului de selecție, care prezintă diferen- țe mari între specii autohtone de stejari în ceea ce pri- vește frecvența relativă a alelelor. Un astfel de marker care diferențiază foarte bine între speciile de cverci- nee autohtone este locusul ZAG96 (fig. 1). 0JC3 0.703 - 0.600 i O.S03 3 0.400 S 0.300 0.203 0.103 0£00 J1LJ Jihlk . 4 C t ffî O (S T M O rj 7 O m « O «N « O i ROB ■ PUB •PET • FRA ZAG% AleU(pb| Fig. 1. Marker genetic (ZAG96) cu putere mare de discriminare (FST = 0.14) între Q. robur, pe de-o parte, și alte specii autohtone de cvercinee, pe de altă perte. Abrevieri: ROB - Q. robur, PUB - Q. pubes- cens, PET - Q. petraea și FRA — Q.frainetto. Acest locus contribuie foarte mult la delimitarea stejarul pedunculat de celelalte specii indigene, dar diferențele între frecvențele alelelor sunt semnificati- ve (P<0.05) și între celelalte specii analizate (Q. pe- traea, Q.frainetto și Q. robur). Indicele de diferenți- ere genetică calculat pentru acest locus (FST = 0.14) prezintă o valoare foarte ridicată comparativ cu ma- joritatea markerilor ADN identificați până acum, ale căror valori pentru FST nu depășesc 0.02. Odată delimitate speciile, prin evidențierea unor en- tități genetice corespunzătoare fiecărei specii, se poate trece la identificarea propriu-zisă a hibrizilor sensu lato. în această categorie sunt incluși atât hibrizii REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • 2011 ‘Nr. 1 7 de primă generație (FI), cât și cei de generații mai avansate (F2, BC1 sau BC2; BC de la engl. backcros sed). în mod curent, analizele genetice se bazează pe un set dc 8-10 markeri ADN care, ccl puțin în cazul speciilor de cvercinee autohtone, nu permit diferenți- erea între diversele tipuri de hibrizi. Conform unor estimări recente, această deosebire între hibrizi se poate face numai dacă se analizează cel puțin 48 de markeri ADN hipcrvariabili, lucru care va deveni curând posibil. Identificarea hibrizilor se face pe ba- za genotipurilor multilocus, fără alte informații su- plimentare, cum ar fi specia sau proveniența arbori- lor, și cu ajutorul analizei Bayesicne. în figura 2 este reprezentată o diagramă rezultată în urma unei astfel de analize, în care au fost incluși 135 de arbori maturi dc stejar pedunculat și gorun din pădurea Bejan. Din cele 68 de exemplare de Q. robur, 10 s-au dovedit a fi hibrizi sensu lato, iar din cele 67 de exemplare de go- run numai 3 apar ca fiind hibrizi (fig. 2). Q. robur Q. petraea Fig. 2. Hibrizi naturali (marcați cu steluță sau romb) identificați cu ajutorul markerilor genetici între exemplarele clasificate după caractere morfologice ca fiind de stejar pedunculat sau gorun. în această analiză Bayesiană au fost incluși 135 de arbori de stejar pedunculat și gorun din pădurea Bcjan-Deva. Fiecare bară verticală reprezintă un individ. Culoarea verde (deschisă) reprezintă probabilitatea (Q) asociată unui individ dc a aparține grupului ge- netic "robur" iar culoarea roșie (închisă) reprezintă probabilitatea de a aparține grupului genetic ''petra- ea". Un exemplar este considerat hibrid (sensu lato) între Q. robur și Q.petraea atunci când valorile lui Q variază între 0,10 și 0,90. Indicii privind existența unor hibrizi de primă generație (valori ale parametrului Q apropiate de 0,50) există numai în cazul a doi arbori, câte unul din fiecare grup, ceea ce indică apartenența celorlați ar- bori desemnați ca hibrizi la serii introgresive. La nivelul pădurii Bejan, pornind de la genotipu- rile multilocus, au fost identificați 54 de hibrizi prin- tre cei 269 de arbori cșantionați, ceea ce corespunde unui procent de aproximativ 20. Amploarea aprecia- bilă a fenomenului de hibridare din pădurea Bejan- Deva este în consonanță cu afirmațiile lui Viscosi et al. (2009) referitoare la amplificarea împerecherilor interspecifice în areale marginale. într-adevăr, în pă- durea Bejan se interferează specii mezoterme și me- zofite (stejarul pedunculat și gorunul), relativ termo- file și mezoxerofite (cerul și gârnița), cu un taxon ter- mofil și xerofit (stejarul pufos). Dintre acestea, doar primele două sunt în zona lor fitoclimatică așteptată pentru pădurea Bejan, celelalte fiind apariții mai mult sau mai puțin azonale, a căror prezență în eco- sistemul local este potențată de condiții microstațio- nale favorizante. Ca urmare a particularităților sale biologice-genetice, cerul nu este compatibil la împe- rechere cu celelalte specii de cvercincc nominalizate în pădurea Bejan. Cei mai mulți hibrizi au fost observați între Q. pubescens și Q.petraea - 17 exemplare (31,5%), ur- mați de Q. pubescens x Q. frainetto - 15 exemplare (27,7%), Q. robur x Q. pubescens - 9 exemplare (16,6%), Q. robur x Q. petraea - 6 exemplare (11,1%), Q. petraea x Q. frainetto - 4 exemplare (7,4%) și re- spectiv Q. robur x Q. frainetto - 3 exemplare (5,5%). Se constată preponderența exemplarelor prezumtiv hibride cu participarea stejarului pufos (circa 76 % din cele 54 exemplare). Acest aspect pare surprinză- tor, în condițiile în care cele două specii au o pondere mică de participare în fitocenoza din pădurea Bejan (în compoziția arboretelor predomină gorunul, iar în treimea inferioară a versantului specia majoritară es- te stejarul pedunculat). în acest context, s-a confir- mat ipoteza conform căreia, în cazul speciilor aflate într-o zonă marginală de areal, unde sunt reprezenta- te prin puține exemplare, raia hibridării este mai ma- re decât în cazul speciei dominante (Lcpais et al., 2009). Prin acest proces de hibridare introgresivă, genele speciei rare vor fi integrate în fondul de gene al speciei dominante. într-adevăr, în cazul pădurii Bejan, genomul celor două specii rare, Q. pubescens și Q. frainetto, este mai bine reprezentat în compozi- ția genetică a hibrizilor decât a speciilor pure (fig. 3). 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 0.35 0.3 0.25 0.2 0.15 0.1 0.05 0 Fig. 3. Comparație între compoziția genetică (valori medii ale coeficienților de apartenență genetică, Q, estimați prin analiza Bayesiană) pentru speciile pu- re (Q. robur, Q.petraea, Q.frainetto și Q, pubescens) și hibrizii din pădurea Bejan - Deva. O situație diferită este observată în cazul specii- lor dominante, Q. petraea și Q. rohur, al căror genom este mai slab reprezentat printre hibrizi decât s-ar aș- tepta dacă se ține cont de compoziția pădurii Bejan. Prin suprapunerea datelor obținute din analiza genetică cu cele privind variabilitatea descriptorilor frunzelor (fig. 4) se constată apropierea morfologică a hibrizilor față de una sau alta din speciile parentale, indicând existența unor serii introgresive de mare anvergură. Fig. 4. Analiza de componente principale (PCA) pentru arborii de stejar eșantionați în pădurea Bejan-Deva efectuată pe baza descriptorilor morfo- logici ai frunzelor. Speciile sunt reprezentate de sim- boluri diferite iar hibrizii între specii prin culori diferite. Dealtfel, introgresiunile au fost semnalate în multiple situații în care s-a analizat fenomenul de hi- bridare la cvercinee (Bruschi et al., 2000) și sunt considerate o cauză majoră a confuziilor posibile în identificarea formelor hibride. Pentru cele patru spe- cii analizate se constată constituirea a două grupuri morfologice bine individualizate, unul corespunzător arborilor clasificați ca exemplare dc stejar peduncu- lat, respectiv altul pentru arborii de gârniță. Față de aceste două entități morfologice, cca a arborilor de gorun se separă cu claritate, dar se interferează cu grupul morfologic al stejarului pufos. Suprapunerea parțială în diagrama PCA după descriptori ai frunze- lor între grupul morfologic al exemplarelor de gorun și cel al exemplarelor de stejar pufos nu constituie o surpriză, fiind semnalată și în alte studii (Kremer et al., 2002). Totuși, cele două specii pot fi foarte ușor delimitate dacă se ia în considerare tipul de peri de pe dosul frunzelor (stelați la gorun, respectiv fasciculați la stejarul pufos) sau pubescența dc pe pcțiol și lujer. Datele din pădurea Bejan arată o corespondență foarte bună între rezultatele analizelor genetice și morfologice (fig. 4). Astfel, cu foarte puține excepții, cei 54 de hibrizi sensu lato apar pe graficul PCA în zona speciilor parentale. Totodată, din figura 4 se constată dificultatea identificării hibrizilor numai pe baza unor măsurători morfologice. Foarte mulți hi- brizi, care sunt cel mai probabil din generația a doua sau a treia, sunt din punct de vedere fenotipic exem- plare tipice pentru una sau alta dintre specii. Șanse mai bune de identificare a hibrizilor pe cale morfolo- gică sunt în cazul celor de primă generație (FI) dar care sunt, de regulă, foarte rari. Chiar și în astfel de situații, analiza morfologică a speciilor de cvercinee trebuie să fie de detaliu, apelându-se chiar la micro- scopia electronică (Fortini et al., 2009). Cel mai ade- sea, în arboretele mixte se formează roiuri dc hibrizi (engl. hybrid swarms), care se concentrează în anu- mite subnișe ecologice favorabile exemplarelor hibri- de. Acest lucru a fost observat în pădurea Fundeanu (Direcția Silvică Galați, Ocolul silvic Grivița), unde ce- le mai multe exemplare cu caractere ambigue între ste- jarul pedunculat și stejarul brumăriu sunt grupate în do- uă zone din arboret (Chesnoiu et al., 2009) sau în Munții Măcinului, în cazul exemplarelor care, după lungimea pedunculului cupelor, se aseamănă cu Quercus virgilia- na (Șofletea et al., 2011, în curs de publicare). REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr 1 9 5. Concluzii Studiul fenomenului de hibridare naturală între speciile de cvercinee din subgenul Lepidobalanus presupune în primul rând alegerea unui set de mar- keri ADN care să diferențieze cât mai bine între spe- cii parentale. Analiza Bayesiană, bazată pe genotipu- rile multilocus ale exemplarelor eșantionate, permite identificarea hibrizilor sensu lato. Speciile rare sau cele situate la margine de areal prezintă, de regulă, o rată mai mare de hibridare decât speciile dominante. Până în prezent, nu se pot deosebi cu certitudine hi- brizii FI de celelalte categorii de hibrizi. Exemplarele Bibliografie Anderson, E., 1953: Introgressive hybridiza- tion. Biol. Rev. Nr. 28, pp. 280 -307 Bruschi, P., Vendramin, G.G., Bussotti, F., Grossoni, P., 2000: Morphological and molecular differentiation between Quercuspetraea (Matt.) Liebl. and Quercuspubescens Willd. (Fagaceae) in northern and central Italy. Annals of Botany 85, pp. 325-333. Chesnoiu, E.N., Șofletea, N. et al., 2009: Bud burst and flowering phenology in a mixed oak forest from Eastern Romania. Annals of Forest Research 52, pp. 199-206. Curtu, A.L., 2006: Patterns ofgenetic varia- tion and hybridization in a mixed oak (Quercus spp.) forest. Cuvillier Verlag Gottingen, 159 p. Ducousso, A., Michaud, H., Lumaret, R., 1993: Reproduction and gene flow in the genus Quercus L. Ann. For. Sci. 50, Suppl. 1, pp. 91-106. Dumitriu-Tătăranu, I., 1960: Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați în R.P.R. Editura Agro-Silvică, București, pp. 574 - 600. Fortini, P., Viscosi, V., Maiuro, L., Fineschi, S., Vendramin, G.G., 2009: Comparative leaf surface morphology and molecular data of five oaks of the subgenus Quercus Oerst (Fagaceae). Plants Biosystems, Voi. 143, No. 3, pp. 543-554. Gardiner, A.S., 1970: Pedunculate and sessile oak (Quercus robur L. and Quercus petraea (Mattuschka) Liebl.). A review of the hybrid controver- sy. Forestry 43, pp. 151-160. Gardiner, A.S., 1974: A history of the taxo- nomy and distribution of the native oakspecies. In: The British Oak (Morris, M.G. și Perring, F.H. eds.). Bot. hibride nu manifestă neapărat caractere intermediare între speciile parentale, ceea ce limitează identifica- rea hibrizilor numai pe bază de cercetări morfologice. Notă: Cercetările au fost finanțate de către CNCSIS- UEFISCSU prin proiectul de resurse umane RU-TE-73, contract 119/2010. Această lucrare este susținută de Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), 6/1.5/S/6 (drd. I.C. Moldovan), 88/1.5/S/59321 (drd. M.C. Enescu), ID76945 (drd. I. Crăciunesc), finanțat de către Fondul Social European și Guvernul României. Soc. British Isles, London, pp. 13-26. Georgescu, C.C., Moraru, I., 1948: Monografia stejarilor din România. INCEF, seria a Il-a, 36 p. Govartes, R., Frodin, G.D., 1998: World Checklist and Bibliography of Fagales (Betulaceae, Coryleaceae, Fagaceae and Tricodendraceae). Kew, Royal Botanic Gardens. Jones, E.W., 1974: Introduction. In: The British Oak (Morris, M.G. și Perring, F.H. eds.). Bot. Soc. British Isles, London, pp. 11-12. Kissling, P., 1977: Les poils des quatre especes de chenes du Jura (Q. pubescens, Q. petraea, Q. robur et Q. cerris). Ber. Schweiz. Bot. Ges 87, pp. 1-18. Kleinschmidt, J.: Intraspecific variation of growth and adaptive traits in European oak species. Ann. For. Sci. Voi. 50, suppl. 1, pp. 166-185. Kremer, A., Dupouey, J.L., Deans, D.J., Cottrel, J., Csaikl, U., Finkeldey, R., Espinel, S., Jensen, J., Kleinschmit, J., Van Dam, B., Ducousso, A., Forrest, I., Lopez de Heredia, U., Lowe, A.J., Tutkova, M., Munro, R.C., Steinhoff, S., Badeau, V., 2002: Leaf morphological differenti- ation between Quercus robur and Quercus petraea is stable across western European mixed oak stands. Ann. For. Sci. 59, pp. 777-787. Lepais, O., Petit, R.J., Guichoux, E., Lavabre, J.E., Alberto, F., Kremer, A., Gerber, S., 20 09: Species relative abundanceand direction of introgression in oaks. Molecular Ecology, Volume 18, Issue 10, pp. 2228-2242. Muir, G., Schlotterer, C., 2005: Evidence for shared ancestral polymorphism rather than recur- 10 REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 1 rent gene flow at microsatellite loci differentiating two hybridizing oaks (Quercus spp.). Mol. Ecol. 14(2), pp. 549-561. Nyarady, E.I. et al., 19 52: Flora Republicii Populare Române Voi. I. (sub rcd. T. Săvulescu). Editura Academiei Republicii Populare Române, pp. 224-256. Rushton, B.S., 1993: Natural hybridization within thegenus Quercus. Ann. Sci. For. Voi. 50, suppl. l,pp. 73-90. Schwartz, O., 1993: QuercusL.,pp. 72-76. In Flora Europaea, ed. T.G. Tutin, N.A. Burges and A.O. Chater. Cambridge University Press. Stanciu, A., 1997: Cercetări taxonomice, morfologice și ecologice privind hibrizii genului Quercus din rezervația științifică Bejan — Deva, jude- țul Hunedoara. Teză de doctorat, Universitatea Transilvania din Brașov, 140 p. Stănescu, V., Șofletea, N., Stanciu, A., 1991; Oak tree hybrids in the Bejan forest — Deva. Reactualization and genetic prospections. Bulletin of the Agricultural and Forestry Science No. 21, pp. 217-225. Stănescu, V., Șofletea, N., Popescu, O., 199 7: Flora forestieră lemnoasă a României. Editura CERES, București, 452 p. Stebbins, G.L.Jr., Matzke, E.B., Epling, C., 1947: Hybridization in apopulation of Quercus marilandica and Quercus ilicifolia. Evolution l,pp. 79-88. Steinhoff, S., 1998: Kontrollierte Kreuzungen zwischen Stiel- und Traubeneiche: Ergebnise und Folgerungen. Allgemeine Forst- und Jagdzeitung 169, pp. 163-168. Steinkellner H., S. Fluch, et al., 1997: Identification and characterization of (GA/CT)n- mi- crosatellite loci from Quercuspetraea. Plant Mol. Biol. 33, pp.1093-1096. Viscosi, V., Lepais, O., Gerber, S., Fortini, P., 2009: Leafmorphologicalanalyses in four European oak species (Quercus) and their hybrid: A compar ison of tradițional and geometric morphome- tric methods. Plant Biosystems, Voi. 143, No. 3, pp. 564-574. Prof. univ. dr. ing. Neculae ȘOFLETEA ing. loan Călin MOLDOVAN ing. Mihai Cristian ENESCU ing. lacob CRĂCIUNESC Conf. univ. dr. ing. Alexandru Lucian CURTU Universitatea Transilvania Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Șirul Beethoven, nr. 1, Brașov, ROU-500123 E-mail: lucian.curtu@unitbv.ro Identification of natural hybrids between native species of oaks Abstract Natural hybridization has playcd a major role in the evolution of oaks (Quercus spp.). Dclimitation of close- ly related oak species by means of genetic markers is a very important step when charactcrizing hybrids. Polymorphic DNA markers, such as simple sequence repeats (SSRs), with high FST values (e.g. ZAG96) are very useful for distinguishing between Romanian native oak species: Q. robur, Q. petraea, Q. frainetto and Q. pubescens. By analyzing a sample of269 trees from a mixed forest which compriscs four oak species, we found strong evidence of natural hybridization. The hybridization rate was higher among the species with the lowest relative abundance in the study area: Q. pubescens and Q.frainetto. Most of the identified hybrids do not exhi- bit intermediate characters between the parental species. This result suggests that Identification of oak hybrids based solely on leaf descriptors may lead to biased estimates of natural hybridization events. Keywords: natural hybridization, introgression, genetic markers, leaf descriptors REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • 2011 • Nr 1 11 Etude de Ia sylviculture appliquee â un peuplement de noyer noir (Juglans nigra L.) de 20 ans I Ludovic LEJOUR Valeriu-Norocel NICOLESCU Johann KRUCH loana-Dorina BUZATU Melinda SANDI Dragoș-Ovidiu IONESCU Daniel UNGUREANU Adrian DÂNESCU Cătălina-Elena CHIRIAC l. Introduction La culture du noyer est unc pratique ancestrale. Arbre emblematique du paysage rural du Dauphinc (France), le noyer est plante â faible densite (pour la nuciculture et la production de bois) associe â une culture cerealiere intercalaire (Photos 1 ct 2). Photo 1: Une plantation de noyer â densite definitive dans Ie Dauphine (France) avec une pâture (www. photos-dauphine.com). Photo 2: Unc plantation agroforestiere de noyer noir et de colza en Languedoc Roussillon (France) (densi- te 8 x 12 m) (dans Dupraz et Liagre, 2008). Stendhal ecrit: « Je ne concois pas la force de la vegetation de ces champs couverts d’arbres rappro- ches, vigourcux, touffus ; et lâ-dessous il y a du ble, du chanvre, Ies plus belles recoltes. » (Stendhal, 1818). Essence precieuse rare et tres rccherchee pour la qualite de son bois, le noyer est reserve â des usages nobles : tranchage, ebenisterie, menuiserie fine (lou- pe, crosse fusil). A la fin du XIXe siecle, le noyer no- ir (Juglans nigra L), essence originaire des Etats- Unis, est utilise comine essence forestiere dans la plaine d’Alsace, pour la production de bois seulement (Guinier, 1904 ; Schaeffer, 1909 ; Toussaint et al., 1973). Cette essence, d’abord introduite dans Ies par- cs, presente en effet de meilleures performances bi- omclriques que celle du noyer europeen, pour des qualites comparables (mecaniques, physiques) ou prcsque (esthetique : coloration prononcee, violacee parfois reprochee). Bien qu’il soit de temperament plutot forestier, Ie noyer noir montre cependant, sur des stations de meme fertilite, un accroissement ncttcment superieur en condition de faible competiti- on (Rebmann, 1907), mais on l’a plante, en general, trop serre (Garavel, 1971). Au cours des demieres decennies, Ies plantations forestieres de noyer noir â role de production de bois ont connu des progres notables : utilisation de ma- teriei issu de l’amelioration genetique, diminution de la densite de plantation permis entre autre par un ela- gage des troncs, realisation d’eclaircies tres tot. Aujourd’hui, la production annuelle de bois de noyer a en France est de 20 000 m (Becquey, 1997). La plupart des plantations franqaises sont effec- tuees â faible densite : 400 â 625 plants/ha (selon des schemas de plantation carres 4 x 4 m ou 5 x 5 m) 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 voire 105 ă 210 plants/ha (4 x 12 m ou 8 x 12 m) en cas de plantation ă densite definitive (Becquey, 1997). Le noyer exige cependant une conduite soi- gnee pendant environ dix ans pour Ies plantations a faible densite : entretiens par desherbage et taillc de formation et elagages reguliers jusqu'ă l'obtention d'une bille de pied elaguee d'au moins 2,50 m. En cas de densite inițiale forte, il faut aussi elaguer et il est indispensable de realiser des eclaircies, au plus tard, des que Ies houppiers se touchent au profit d’arbres designes jusqu’ă la densite finale (Becquey, 1997). De plus, si le but recherche est de produire des gru- mes pour le tranchage (meilleure valorisation), il est recommande de planter selon un maillage carre plus large: 10 x 10 m (100 plants/ha) ou encore 12 x 12 m (70 plants/ha) (Garavel, 1971). Cet cspaccmcnt donne la pos- sibîlite d’obtenir plus rapidement de gros volumes en diametre, sur Ies 3-4 m de hauteur elaguee. Cela â l’avantage de reduire Ies finis initiaux de plantation (pro- portionnes au nombrc de plants) et de permettre une cul- tura intercalaire: pătura, cereales (Photo 2). En Roumanie, Ies normes sylvicoles (xxx, 2000) ne laissent pas le choix de la densite de plantation. Elles imposent un schema de plantation dense et rec- d’Arad, est la plus riche en plantations de noyer noir de Roumanie, entre autre pour la fertilite des stati- ons. Notre etude porte sur une plantation realisee en 1991 selon Ies normes en vigueur. Les performances biometriques (diametre, hauteur, croissance) obtenus sontpresentees et analysees. Sur la base de ces resul- tats, un bilan est etabli et des Solutions techniques se- ront proposees. 2. Materie] et methodes L’etude porte sur une plantation pure de noyer noir realisee dans la sous-parcelle 28E, Unite de Production V Ceala, Division forestiere luliu Moldovan (Arad). Le peuplement est installe sur une ancienne terre agricole plate ă 104 m d’altitude. C’est une station â sol zonal humide profond, avec de cour- te inondation accueillant une vegetation naturelle de chenes pedoncules. L’historique du peuplement est presente enFigure 1. 1991 2003 2009 2010 Plantation de noyer noir - Surface : 0.6 ha. - Densite : 5.000plants /ha. - Schemaplantation: 2 x 1 m. Installation des placettes Nombre : 5 (4 +1 temoi n). Surface : 150 m2 (10 x 15 m) - Donneesbiometriques)*). Coordonnees x- y des arbres. Premiere iiriervention - Nettoiement â differentes densites. - Elagage artificiel â 2 m. Deuxieme intervention - Sâection de 3â 5 arbres d’avenir par placette. - Eclaircie par le haut autour des arbres d’avenir. - Elagage artificiel des arbres d’avenir entre 4 et6 m Analysc des donnees - Calcul s du diametre et hauteur mqyens, diametre et hauteur de surface temere mediane, diametre moyen du houppier (Hioto 3). - Correlations, variation, evolution. (*) Depuis 2003, des donnees biometriques : diametre, hauteur, rayons des houppiers, ont ete relevees chaque atmee. Figure 1: Flăche chronologique resumant l’historique du peuplement de noyer noir. tangulaire, 2 x 1 m (soit 5.000 plants/ha). A cette for- te densite s’ajoute de faibles interventions par la suite (aussi bien en frequence qu’en intensite), dans le but de conserver un couvert ferme. La plaine alluviale du Mureș, dans la region Bien que la presence du sanglier soit notable, au- cun degât sur les arbres n’est â deplorer. A l’automne 2010, un bilan statistique des resultats biometriques obtenus est effectue sur les cinq placettes SP1 ă 5, REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 * 2011 • Nr 1 13 Photo 3: Mesures des rayons du houppier eu septem- brc 2010. 3. Resultats et discussions Au sein des cinq placettes mise en place dans le peuplement en juillet 2003, la densite (en nombre d’arbres par hectare et en surface terriere) a etc rcdu- ite d’abord en juillet 2003 par un ncttoyage (Nicolescu et al., 2009), en avril 2006 par la suppression d’arbres morts et enfin en avril 2009 par une premiere eclair- cie en tăveur des arbrcs d’avenir selectionnes prccc- demmcnt, conformemcnt aux resultats presentcs dans Ies Tableaux 1 et 2. Dans le Tableau 2, on peut constater que l’intensite de l’eclaircie, en nombre de tiges, varie entre 23 et 59% pour Ies placettes SP2 et SP4 respectivement, la placctte SP3 ctant conservec conune temoin (Photo 4). Les placettes 1 et 5 ont subi la meme eclaircie de 36% d’intensite, ce qui aboutit â une densite dc 1400 arbres par hectare. Si on considere les densites en surface terriere avant eclaircie, elles sont voisines (entre 13,23 et 13,70) exceptee pour la placette SP5 ou la densite est de 20,1. Dans l’intervalle d’une rotation, la placette SP2 en Photo 5, qui avait subi la plus forte intensite dc ncttoiement (23,22%, Tableau 1), se retrouve avec la meme densite que la placette temoin qui n’avait subi aucune intervention. Ce rcsultat est tres enco- urageant et permet de voir l’effet positif dc l’intervention sur la croissancc en diametre des arbres. II ne faut donc pas craindre d’ouvrir fortement le peuplement, â decapi- taliser, d’autant plus quand on observe l’etat de ferme- ture du couvert un an apres (Photo 7). Tableaux 1 et 2 Densites cn nombre d’arbres par hectare (N/ha) et en surface terridre (G/ha) des arbres initiaux, extraits et restauts dans les cinq placettes et intensites de l’intervention en nombre d’arbre par hectare et en surface terriere, r£alis£e en juillet 2003 (tableau du haut) et en avril 2009 (tableau du bas). (*) Les arbres extraits de SP3 correspondent ă des arbres morts, ce n’estpas le rezultat d’une eclaircie. Placette SP n° Densite (N/ha) Intensite par N (%) Densite (G/ha, m?/ha) Intensite par G (%) Arbres initiaux Arbres extraits Arbres restants Arbres initiaux Arbres extraits Arbres restants 1 2533 333 2200 13,15 9,17 0,62 8,55 6,76 2 2533 800 1733 31,58 9,39 2,18 721 23,22 3 3800 - 3800 - 9,17 - 9,17 - 4 2666 866 1800 32,50 13,26 3,04 10,22 22,93 5 2666 466 2200 17,50 14,91 1,02 13,89 6,84 Placette SP n Densite (N/ha) Intensite Densite (G/ha, nT/ha) Intensite Densite Arbres Arbres Arbres par N .Arbres Arbres Arbres par G 09/2010 initiaux extraits restants (%) initiaux extraits restants (%) (G/ha, m2/ha) 1 2200 800 1400 36,36 13,27 4,20 9,07 31,65 10,76 2 1733 400 1333 23,08 13,23 2,57 10,66 19,43 12,77 3 3800 200 (*) 3600 5,26 13,70 0,35 13,35 2,55 13,70 4 1800 1067 733 59,28 13,60 5,65 7,95 41,54 9,41 5 2200 800 1400 36,36 20,10 5,10 15,00 25,37 17,36 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 Photo 4: La placette tcmoin SP3 en septembre 2010 Photo 5: La placette SP2 en septembre 2010. L’eclaircie d’avril 2009 est de type mixte, autour des arbres d’avenir. En effet, la forte intensite de l’eclaircie (en surface temere) rencontree dans la pl- acette SP4 par exemple (41,54%) s’cxpliquc entre au- tre par le fait que plus de la moitie (59%) des arbres ont ete coupes. Bien que l’eclaircie pratiquee dans Ies placcttes restc timide (entre 2,57 et 5,65 m2/ha ex- traits), elle n’en reste pas moins oricntee vers Ies ar- bres en competition directe avec Ies arbres d’avenir et leurs houppiers. Les arbres fourchus, tres vigourcux, au houppicr tres developpcs ou «loups », doivent etre elimines en priorite de meme que les arbres frotteurs ou ceux penetrants dans Ic houppicr des arbres d’avenir, le but etant de permettre une croissance li- brc dc ccs arbres objectifs. La placette SP4 a subi la plus forte eclaircie â la fois en nombre de tige et en surface terriere. On note alors les densites en nombre de tiges et en surface terriere les plus faibles 733 et 7,95 respectivement. Or, l’accroisscment en surface terriere d’avril 2009 ă septembre 2010 (soit presque deux saisons de vegeta- tion apres l’eclaircie) est dc loin ncgligeable: 1,46 m2/ ha contre 1,65 m2/ha pour la placette SP1 ou 0,35 m2/ ha pour le temoin (sans intervention). II faut toutefois rclativiscr ces resultats. La placette SP5 presente des valeurs tres superieures: accroissement dc 2,36 m2/ha, densite de 1400 arbres/ha, alors que les intensites des interventions etaient plus faibles. Ceci pourrait s’expliquer par de meilleures conditions stationnelles (fertilite,...), dc mcillcurs plants, ce qui reste peu pro- bable. L’explication la plus plausible reste que le traite- ment sylvicole appliquc dans cctte placette semblc op- timal pour la croissance des noyers noirs (intensite des eclaircies, seleetion des arbres d’avenir,...). Le Tableau 3 et le Graphique 1 synthetisent l’evolution de la densite depuis la plantation en 1991 â l’âge d’exploitation theorique. Graphique 1: Evolution dc la densite en nombre de tige par hectare par placette dc noyer noir. Tableau 3 Densite en nombre d’arbres par hectare (N/ha) dans les cinq placcttes sclon la date. Le « ? » signifie que la date d’exploitation n’estpas connue Annee Placette Densite N/ha 1991 1997 2003 2009 ? 1 5000 2533 2200 1400 333 2 5000 2533 1733 1333 200 3 5000 3800 3800 3600 333 4 5000 2666 1800 733 333 5 5000 2666 2200 1400 267 REVISTA PĂDURILOR * Anul 126 • 2011 * Nr. 1 15 Les densites de l’âge d’exploitation sont esti- mees â partir du nombre d’arbres d’avenir choisis dans chaque placette : entre 3 et 5 arbres d’avenir par placette de 0,015 ha. La densite ă l’âge d’exploitation sera comprise entre 200 et 333 ar- bres/ha, mais pour l’atteindre aumoins trois eclair- cies devront etre realisees. Photo 6: Selection d’un arbre d’avenir (symbolis£ par un point orange) de beau diametre, droit, sans fourche ni branchaison basse, dans la placette SP1 (d = 10,3 cm, h = 9,14 m). Les arbres d’avenir choisis ont un diametre moyen de 10,6 cm et une hauteur moyenne de 9,2 m. Ce sont des arbres vigoureux, de diametre et de hauteur superieurs â la moyenne mais pas force- ment les arbres avec les plus gros diametres ou les plus grands, souvent apparentes â des loups. II faut selectionner parmi les potentiels arbres, « les plus gros des plus beaux » en respectant trois criteres fondamentaux : qualite, vigueur et espacement. Ainsi, les arbres selectionnes appartiennent â la strate dominante du peuplement et leurs houppiers sont bien developpes (Photo 6). Globalement, l’eclaircie effectuee en avril 2009 a eu pour effet d’augmenter les valeurs mo- yennes (diametre et hauteur) et les valeurs de sur- face terriere mediane dans les cinq placettes (Tableaux 4 et 5), exception faite pour la placette SP4 ou le diametre de surface terriere mediane (12,19 cm) et la hauteur associee (12,57 m) sont in- ferieurs aux mcmes valeurs pour les arbres initia- ux (12,63 cm et 12,73 m respectivement), du fait que l’eclaircie etait un peu plus orientee vers le haut. Tabieau 4 Diametres moyens (dn) et diametres de surface terriere mediane (d^) des arbres initiaux, extraits et restants dans les cinq placettes en avril 2009 et en septembre 2010 04/: 2009 09/2 010 Placette Arbres i initiaux Arbres extraits Arbres i restants SPn° dgM dm dgM dm dsM Qm OgM 1 8,70 9,63 8,50 8,64 8,80 10,10 9,60 10,26 2 9,30 10,36 9,00 ■ 9,90 10,77 10,80 11,18 3 6,60 6,06 4,43 - 6,70 6,06 6,90 7,46 4 10,30 12,63 9,13 10,28 11,60 12,19 12,60 13,63 5 10,60 11,87 9,21 10,56 11,40 12,44 12,30 13,23 Tabieau 5 Hauteurs moyennes (hm) et hauteurs correspondant au diametre de surface terriere mediane (hdgM) des arbres initiaux, extraits et restants dans les cinq placettes en avril 2009 et en septembre 2010 04/2009 09/2010 Placette Arbres initiaux Arbres extraits Arbres restants hm hjgivi SPn° hm hd^M hm hdgM hm 1 8,62 9,16 8,36 8,69 8,80 9,30 9,80 10,23 2 8,52 9,04 7,35 - 8,90 9,14 10,30 10,37 3 7,30 7,09 - - 7,30 7,09 8,10 8,57 4 10,60 12,73 8,72 11,77 9,80 12,57 12,60 13,09 5 8,70 9,86 8,33 9,63 8,20 10,06 12,3011,43 Selon la placette, on obtient des diametres qui varient du simple au double. La placette SP4, apres les interventions de juillet 2003 et d’avril 2009, presente un diametre de surface terriere mediane de 13,63 cm en septembre 2010, contre 7,46 cm po- ur la placette temoin SP3. La placette SP2, avec une densite 12,77 m2/ha, proche de celle de la pla- cette SP3, enregistre un diametre moyen bien su- perieur â celui du temoin : 10,80 cm contre 6,90 cm. En effet, la placette temoin possede 3600 ar- bres/ha, soit 60% d’arbres de plus que la placette 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr 1 ■ SP2. Concernant les hauteurs presentees dans le Tableau 5, elles sont variables selon les placettes entre 8,10 et 12,60 m (hauteur moyenne) et entre 8,57 et 13,09 m (hauteur correspondant au diametre de surface terriere mediane) mais restent tres su- perieures â celle du temoin, 8,10 m en septembre 2010. La placette SP4 possede les valeurs bi- ometriques les plus elevees : diametre moyen 12,60 cm, hauteur moyenne 12,60 m. Cette pla- cette presente la plus faible densite (733 tiges/ha), les arbres sont ainsi presque en croissance libre. Le Graphique 2 presente le resultat de l’eclaircie par classe de diametre. Les arbres enle- ves ont des diametres et des hauteurs inferieurs aux valeurs des arbres initiaux. Ce sont donc plu- tot des arbres de faibles diametres, en retard de croissance et dans la strate dominee. Du fait du caractere mixte de l’eclaircie, centre sur la classe de diametre 8 cm (Graphique 2), les arbres extraits ont des diametres assez disperses. II en resulte que le coefficicnt de variation (Tableau 6) du diametre des arbres restants ne diminue peu ou pas (pour les placettes SP1 et 2). A l’exception de la placette SP1, le coefficient de variation de la hauteur des arbres restants chute de 10 â 50%. Graphique 2: Distribution des arbres initiaux, extraits et restants par classe de diametre apres l’eclaircie d’avril 2009 dans les cinq placettes de noyer noir. Les arbres enleves ont des hauteurs globalc- ment comprises entre 7 et 9 m, comme le montre le Graphique 3. L’eclaircie a pour effet d’uniformiser Graphique 3: Distribution des arbres initiaux, ex- traits et restants par classe de hauteur aprds l’eclaircie d’avril 2009 dans les cinq placettes de no- yer noir. Tableau 6 Coefficient de variation (= ecartypc/moyenne) des diametres et hauteurs des arbres initiaux, extraits et restants dans les placettes, avril 2009 Coefficient de variation (%) Diametre Hauteur SPn° Arbres initiaux Arbres extraits Arbres restants Arbres initiaux Arbres extraits Arbres restants 1 21,1 13,2 24,2 12,7 10,9 13,5 2 18,5 11,8 19,5 11,9 9,5 9,2 3 29,0 44,0 27,7 21,0 45,2 21,0 4 23,9 29,0 13,4 26,0 22,2 13,4 5 24,6 22,0 23,0 15,5 19,0 13,6 les hauteurs dominantes. Elle cree alors : - une stra- te dominee avec des faibles diametres et des faibles hauteurs qui joue le role de sous etage « gaineur » (limitant l’apparition de gourmands apres une eclaircie) et protecteur des troncs contre une trop forte exposition au soleil ; - une strate dominante constitue d’arbres vigoureux de forts diametres et hauteurs ; parmi eux se trouvent les futures arbres d’avenir. Au cours des huit demieres annees, les diametres moyen et dc surface terriere mediane ainsi que les hauteurs moyennes et correspondant au diametre de surface terriere mediane ont bicn progresses dans les cinq placettes (Tableaux 7 et 8). En 2010, la croissance en hauteur des arbres, en valcur relative, est tres superieure â celle me- suree en 2007 (Nicolescu et al., 2009) : 60,9% (2003-2010) contre 21,7% (2003-2007) pour la pla- REVISTA PĂDURILOR * Anul 126 • 2011 • Nr. 1 17 tensite en nombre dc ti- Tableau 7 Accroissements en diametre absolu, relatif et courants calculds sur l’intervalle juillet 2003 - septembre 2010 et rappcls des diametres moyens (dm) et diametres de surface terriere mediane (d^) de juillet 2003, avant l’eclaircie et de septembre 2010 Diametre, cm Accroissement en diametre Placette SPn° 2003, avant Eclaircie 2010 2003-2010 absolu, cm relatif, % courant annuel, cm/an dm d^M dm dgM dm dgM dm dfrM dm dgM 1 6,70 7,59 9,64 10,26 2,94 2,67 43,9 35,2 0,37 0,33 2 6,62 7,60 10,83 11,18 4,21 3,58 63,5 47,1 0,53 0,45 3 5,39 6,22 6,90 7,46 1,51 1,24 28,1 19,9 0,19 0,16 4 7,64 9,00 12,58 13,63 4,94 4,63 64,7 51,4 0,62 0,58 5 8,19 9,21 12,25 13,23 4,06 4,02 49,6 43,6 0,51 0,50 ges de 32,50% (ou 22,93% en surface terriere) en juillet 2003 et dc 59,28% (ou 41,54%) en avril 2009. Ainsi, le nombre de tiges â rhectare est passe suc- cessivement de 2666 â 1800 en juillet 2003 puis â 733 en avril 2009. Des nuances sont ce- pendant â apporter : les Accroissements en hauteur absolu, relatif et courants calcuHs sur l’intervalle juillet 2003 - septembre 2010 et rappels des hauteurs moyennes (hm) et hauteurs correspondant au diametre de surface terriere mediane (hdcn) de juillet 2003 avant l’eclaircie el de septembre 2010 Hauteur, m Accroissement en hauteur Placette SPn° 07/2003, avant eclaircie 09/2010 07/2003 - 09/2010 absolu, m relatif, % courant annuel, m/an hm hdgM hm hdgM hm hdgM hm hdgM hm hdgM 1 6,46 6,88 9,80 10,23 3,34 3,35 51,7 48,7 0,42 0,42 2 6,15 6,66 10,30 10,37 4,15 3,71 67,5 55,7 0,52 0,46 3 5,78 6,35 8,10 8,57 2,32 2,22 40,1 34,9 0,29 0,28 4 7,83 8,70 12,60 13,09 4,77 4,39 60,9 50,4 0,60 0,55 5 7,82 8,44 12,30 11,43 4,48 2,99 57,3 35,4 0,56 0,37 cette SP4. Les deux interventions ont permis une acceleration de l’accroissement en hauteur : on at- teint un accroissement courant annuel en hauteur moyenne de 0,60 m (Tableau 8) pour la placette SP4, deux fois plus que chez le temoin. Pour les diametres, on compte un accroisse- ment absolu de 1,51 â 4,94 cm (diametre moyen) de 1,24 ă 4,63 cm (diametre de surface terriere medi- ane) sur la periodc juillet 2003 - septembre 2010. L’accroissement absolu maximal du diametre mo- yen enregistre dans la placette SP4 est de 4,94 cm (ou 65% en valcur relative), soit un accroissement courant annuel de 0,62 cm/an. Or, c’est cette pla- cette qui a subi les eclai reies les plus lourdes : in- Tableau 8 placettes SP5 et SP2, dont les eclaircies etaient aussi importantes (plus ou moins 20% en nombre de tige) et dont la den- site finale en avril 2009 etait environ deux fois superie- ure, obtiennent des resultats d’accroissement du meme ordre de grandeur. La placette temoin SP3 revclc sans sur- prisc des valeurs d’accroissement tres faibles, de plus dc deux ă quatre fois inferieures ă cel les des quatre autres placettes. Ces chiffres sont le resul- tat d’une densite tres elevee : 3600 tige/ha, de l’accumulation d’arbres de petits diametres (diametre moyen de 6,90 cm en 2010) et de hautc- urs tres variables en forte competition. En compa- rant les accroissements courants annuels cn diametre, le Graphique 4 montre clairement le re- tard pris par la placette temoin sur les quatre autres. 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 ■ 2011 • Nr. 1 Graphique 4: Accroissement courant annuel en diametre sur l’intervalle avril 2009 - septembre 2010 par placette de noyer noir. Les barres d’erreurs correspondent au premier et troisieme quartile de l’accroissement et le point a l’accroissement moyen. Le premier quartile (respec- tivement le troisieme quartile) indique que 25% (re- spectivement 75%) des arbres ont grandi de moins de (respectivement d’au moins) ... cm/an entre avril 2009 et septembre 2010. L’accroissement courant annuel en diametre mo- yen calcule sur l’intervalle avril 2009 - septembre 2010 varie de 0,1 cm pour SP3 â 0,5 cm pour SP4. Les houppiers de la placette SP4 sont les plus dega- ges, ce qui ne permet quand meme pas d’atteindre les valeurs referencees dans la litterature pour une stati- on « normale »(Toussaint, 1973). Ces valeurs corres- pondent â celles d’une une plantation de noyers en- tretenue (elagage, eclaircies), comportant des arbres elagues â 3-4 m sur une station de fertilite convena- ble (Becquey, 1997). II est alors envisageable dans ces conditions d’esperer recolter des billes de 1 m3 de qualite tranchage-ebenisterie â 60-70 ans. Cependant, on estime que le noyer noir, essence â croissance re- lativement rapide, devrait avoir un diametre â peu preș egal â son âge (Garavel, 1971), ce qui n’est pas tout â fait le cas ici. Le diametre de la surface terriere mediane maximal mesure dans SP4 est de 13,63 cm (Tabieau 5) alors qu’il devrait etre de l’ordrc de 20 cm (pour un arbre de 20 ans), soit plus de 6 cm de di- fference. La fertilite de la station et surtout la forte densite inițiale sont en cause, mais les valeurs d’accroissements enregistrees sur Fintervalle avril 2009 - septembre 2010 sont tres encourageantes (Graphique 5 et Tabieau 9). Graphîque 5: Evolution de l’accroissement courant annuel moyen en diametre par placette de noyer no- ir, de juillet 2003 ă septembre 2010. Le graphique 5 permet de voir les effets des re- ductions de densite pratiquees en juillet 2003 et en avril 2009. L’accroissement est indirectement lie â l’ouverture du couvert. Apres l’ouverture du couvert, plus les arbres ont de la place pour grandir, plus leur accroissement est fort et inversement lors de la fer- meture Progressive du couvert (Tabieau 9). Au-delâ des conditions de fertilite de la station, la sylviculture pratiquee influe beaucoup sur l’accroissement, dans un rapport de 1 â 4 et donc sur l’âge d’exploitabilite. Par ailleurs, les risques de po- Tableau 9 Accroissement® moyens en diametre absolus, relatifs et courants annuels de juillet 2003 ă septembre 2 010 par placette. (3) indique le nombre de saison de vegetation sur l’intervalle de temps Accroissement moyen en diametre Placette SP n° 07/2003 - 04/2006 (3) 04/2006- 11/2007(2) 11/2007 - 04/2009 (1) 04/2009 - 09/2010 (2) absolu relatif courant annuel absolu relatif courant annuel absolu relatif courant annuel absolu relatif courant annuel 1 0,75 11,65 0,25 0,75 9,97 0,38 0,35 4,08 0,35 0,80 9,33 0,40 2 0,76 10,46 0.25 0,91 11,15 0,45 0,31 3,15 0,31 0,92 8,99 0,46 3 0,47 8,35 0,16 0,49 7,58 .0,24 0,16 2,51 0,16 0,34 4,56 0,17 4 0,97 11,71 0,32 0,89 9,49 0,44 0,31 2,70 0,31 1,02 8,76 0,51 5 0,83 9,35 0,28 0,76 7,64 0,38 0,28 2,44 0,28 0,86 7,45 0,43 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 19 urriture augmentent avec la durce de la revolution. Ainsi, pour la rentabilite de la plantation et parce que ies noyers noirs â croissance rapide et peu contrainte sont plus recherches, ii est conseille d’exploiter vers 70 ans (Toussaint, 1973). Bien que le noyer noir soit le plus forestier de to- us les noyers il n’en reste pas moins exigeant en lumiere. II supportc peu la concurrence, c’est po- urquoi on le trouve souvent â l'etat isole (Becquey, 1997). Ces resultats obtenus confirment ainsi l’influence signifîcative de la densite, et donc de la competition des houppiers sur la croissance en diametre des noyers noirs. Comme la plupart des feuillus precieux, le noyer noir est une essence tres sensible au manque de lumiere : il developpe alors un houppier chetif. Neanmoins, il reagit bien â une reduction de la densi- te, ce qui implique moins de competition, des houp- piers plus devcloppes et une acceleration de la crois- sance en diametre (Schlcsinger, 2004). Par ailleurs, l’accroisscmcnt en diametre est cor- rele significativement au diametre de base inițial, R = 0,77 pour les cinq placettes (Graphique 6). Graphique 6: Correlation entre le diametre de base en 2003 et raccroissement courant annuel en diametre dans les placettes de noyer noir entre juil- let 2003 et septembre 2010 Les coefficients de correlation de chaque pla- cette individuellement sont presentes dans le Tableau 10. 20 Tableau 10 Coefficients de correlation pour chaque placette associes ă la correlation diametre de base inițial et accroissement courant annuel en diametre juillet 2003 - septembre 2010 Placette SP1 SP2 SP3 SP4 SP5 Coefficient de correlation, R 0,79 0,58 0,75 0,81 0,78 On remarque que les arbres les plus gros et les plus vigoureux realise les accroissements en diametre et en hauteur les plus importants. Sur la periode juillet 2003 - septembre 2010, la ha- uteur inițiale en juillet 2003 est correlee plutot signifi- cativement â l’accroissement courant annuel: le coe- fficient de correlation R est de 0,37 (Graphique 7). Graphique 7: Correlation entre la hauteur en juillet 2003 et raccroissement courant annuel en hauteur dans les placettes de noyer noir entre juillet 2003 et septembre 2010. Une dispersion des valeurs est toutefois rema- rquable, elle provient du mode de mesure. En effet, les mesures de 2003 et dc 2010 ont ete effcctuccs au dendrometre Suunto, avec une precision variable se- lon l’observateur et les conditions de mesures (sai- son, cnsolcillcment,...). Les arbres qui ont realises les meilleures perfor- mances au cours de huit demieres annecs, apres deux eclaircies, sont ceux qui presentaient en juillet 2003 les plus gros diametres et les plus grandes hauteurs. En plus d’etrc les plus gros et les plus grands, ces ar- bres possedaient de larges houppiers bien develop- pes, dont la taille (le diametre moyen) s’est accrue fortement en huit ans (pendant la periode juillet 2003 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr. 1 - septembre 2010) conformcmcnt â des resultats re- cemmcnt publies (Schlesinger, 2004). Ce fait est etaye par la correlation, realisee sur la base des me- sures de septembre 2010, entre le diametre de base et le diametre du houppier (Graphique 8). Diametre de base d2010, cm Graphique 8: Corrâlation entre le diametre de base (d2010) et le diamdtre du houppier (Dh2010) dans les placettes de noyer noir, septembre 2010. Dans le Tableau 11, les coefficients de variation associes â la precedente correlation sont presentes pour les cinq placettes. Tableau 11 Coefficients de correlation pour chaque placette associes â la correlation diametre de base d20l0 et diametre du houppier Dh2010 La recente eclaircie d’avril 2009 d’une forte in- Tableau 12 Accroissement lineaire moyen du diametre des houppiers sur la periode juillet 2009 - septembre 2010, par placette de noyer noir Placette SP1 SP2 SP3 SP4 SP5 Accroissement lineaire moyen du houppier, cm 60 69 35 48 53 La placette SP3 presente un faible accroissement du fait dc sa forte densite, les houppiers n’ont pas de place pour se developper. Ces valeurs permettent d’envisager d’ouvrir for- tement le couvert puisque celui-ci sera referme tres rapidement, en moins de 5 ans (Photo 7). Photo 7: Photo du couvert en septembre 2010 dans la placette SP2. Aprăs un an, la canopee est pre- sque fermec, les houppiers se touchent et sont dejă en concurrcncc. II ne semble pas qu’il y ait eu une eclair- cie un an avant. Placette SP1 SP2 SP3 SP4 SP5 Coefficient de correlation, R 0.77 0.73 0.75 036 0.77 tensite est responsablc de la faible valeur du R de la placette SP4 (0,36). La croissance lineaire en diametre des houppiers varie en moyenne de 35 cm ă preș de 70 cm sur la periode avril 2009 - septembre 2010, c'est-â-dire de- ux saisons de vegetation apres l’eclaircie. Le Tableau 12 resume les valeurs obtenues pour les diffcrcntes placettes. Les plus grands accroissements sont me- sures autour des arbres d’avenir. Pour choisir les arbres d’avenir, il faut alors bien considerer les arbres de plus gros diametre, de plus grande hauteur, avec un large houppier et donc une croissance en diametre et en hauteur forte. Le diametre moyen du houppier est correle nega- tivement ă la densite : R = 0,98. Ainsi plus la densite est forte, plus les houppiers seront chetifs et moins ils pourront se developper, conformement aux donnees de septembre 2010 recueillies dans le Tableau 13. Une autre consequence de la forte densite d’un peuplement est la competition pour la lumiere. Les arbres luttent pour developper un houppier plus grand et donc un diametre plus grand. Or, pour cela, ils grandissent plus que s’ils etaient en croissance li- bre. Une correlation entre le diametre de base et REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 1 21 Tindice d’elancemenl (rapporl de la hauteur sur le diametre) permet de mesurer cette compctition (Graphique 9 et Tabieau 14). Tabieau 13. Correlation entre la densite (en nombre de tige par hectare) et le diametre moyen du houppier pour les placettes de noyer noir, septembre 2010 Placette SP n° 1 2 3 4 5 Densite (N/ha) 1400 1333 3600 733 1400 Diametre houppier, cm 287 316 201 330 303 Diametre de base <12010, cm Graphique 9: Correlation entre le diametre de base (d2010) et l’indice d’clanccment h/d en 2010. Tabieau 14 Coefficients de correlation pour chaque placette associes ă la correlation diametre de base <12010 et indice d’elancemcnt S12010 Placette SP1 SP2 SP3 SP4 SP5 Coefficient de correlation, R 0,80 0,87 0,71 0,90 0,80 Plus les arbres ont de larges diametres, plus leur indice d’elancemenl diminue. Cela signifie que les hauteurs associees â ces larges diametres ne sont pas trop grandes. Les arbres sont alors bien proportion- nes. De plus, les arbres fins et grands (h/d eleve) so- uffrent plus des ddgâts causes par le vent ou la neige. Le Tabieau 15 presente les valeurs d’elancemenl des cinq placettes. Les coefficients sont assez elcves (superieurs â 100) du fait de la forte compression resultant de la for- te densite de plantation. Le temoin a l’indice le plus fort, 125 : il est donc pcu stable et tres sensible aux aleas climatiques. De plus, il en resultc que le peuple- ment reagira differemment ă une eclaircie forte : destabilisation possiblc, apparition de gourmands, ... II faudra alors proceder par petites ctapes rapprochees dans le temps pour esperer rattraper le retard de crois- sance accumule. Tabieau 15 Coefficients d’elancemenl (h/d) mesurâs en 2010 pour les placettes de noyer noir Placette SP1 SP2 SP3 SP4 SP5 Indice d’elancemcnt 105 98 125 103 104 Le noyer noir est une essence precicuse â forte va- leur ajoutee. La qualite du bois est donc un critere de- terminant du prix de vente et dc la rentabilite de la plantation. Or, le schema de plantation rectangulaire 2x1 m a conduit la formation de houppiers dis- symetriques. En effet, la croissance du couvert n’cst pas cquivalente et equilibree que l’on se place dans la direction des lignes de plantation ou dans la direction opposee. Sur la base des valeurs mesurees sur le terra- in en septembre 2010, on peut constaler que parmi les 127 noyers noirs, 23 (18%) ont un diametre de houp- pier superieur dans la direction de la ligne que celui de l’interligne ; 5 (4%) ont des diametres de houppiers egaux dans les deux directions ; 99 (78%) ont un diametre plus petit dans la direction de la ligne que dans la direction opposee. II apparait clairement que les houppiers, ayantplus de place dans l’interligne dc 2 m (par rapport â 1 m dans la ligne) en ont profites po- ur croitre plutot dans cette direction que dans la direc- tion opposee. Cette constatation etait cgalementde mi- se en 2007, cela veut dire que trois ans apres, et une eclaircie plus tard, la forme des houppiers est toujours elliptique et desequilibree dans la direction des interlignes. Les valeurs de diametre moyen dans la direction de la ligne mesurees cn septembre 2010 sont alors in- ferieures â celle dans la direction de l’interligne dans les cinq placettes, comme presente dans la Tabieau 16. Le rapport dligHe/d.n|er permet dc souligner les di- fferences entre placettes et de mesurer l’evolution au cours des huit dernieres annees. On constate que la placette SP3 developpc des houppiers de plus en plus 22 REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 1 Tableau 16 Diametre moyen dans la direction de la ligne et dans la direction de l’interligne pour les cinq placettes de noyer noir en 2010 et le rapport d.. /d. . pour les annees 2003,2007 et 2010 ligne inter ■ ' Placette SP n° 1 2 3 4 5 Diametre moyen du houppier dans la direction de la ligne (dligne2010) 266 296 171 316 299 Diametre moyen du houppier dans la direction de l’interligne (dintcr2010) 309 336 230 343 308 Rapport dhgne/dinter 2010 0,86 0,88 0,74 0,92 0,97 Rapport diigne/diDter 2007 0,88 0,93 0,77 0,92 0,89 Rapport dligne/dinter 2003 0,86 0,88 0,85 0,93 0,89 desequilibres : le rapport a diminuc dc 0,85 en juillet 2003 â 0.74 cn septembre 2010. Pour les placettes SP1, 2 et 4, le rapport reste stable. Les placettes SP1 et 2 conservent des houppiers ă forme elliptique plus marquee que celle de la placette SP4 (avec un rapport proche de 1 : forme circulaire). La placette SP5 est celle qui a le mieux reagit â l’ouverture du couvert par les eclaircies puisque son rapport augmente et tend vers 1 en septembre 2010 : les houppiers sont equilibres. Lorsqu’une coupe transversale du tronc d’arbres â couronnes dissymctriques (rapport d(. /d. t in- fericur â 0,8, comme dans le cas de SP3) est reahsee, il s’avere que la section est elliptique. La croissance non equilibree des houppiers, qui conduit ă leur for- me elliptique, est donc correlec â la croissance radia- le du noyer noir. Des cernes de croissance irreguliers sont produits. Or, la forme elliptique de la section est fortement prejudiciable pour la vente : le rendement de la premiere transformation est affecte. 4. Conclusions et recommandations Les performances biometriques (diametre, hau- teur, accroissement) enregistrees de juillet 2003 ă septembre 2010 sont tres encouragcantes. Dans ce Bibliogr aph ie B e c q u e y, J., 1997: Les noyers â bois. Troisieme edition. Institut pour le developpement forestier, Paris, 144 p. D u p r a z, C., L i a g r e, F., 2008: Des arbres et des cultures. France Agricole. E v a n s, J., 1984: Silviculture of broadleaved woodland. Forestry Comission Bulletin no. 62, HMSO, London, 232 p. G a r a v e 1, M.L., 1971: Le stage "Noyer". Dans : Bulletin de la Vulgarisation Forestiere, no. 71/2, Fevrier, Institut pour le developpement fores- tier, Paris, lip. Nicolescu, N.V., Kr u eh, J., P e t r i țan, peuplement de 20 ans, deux interventions ont deja ete realisees. Les effets de la demicre eclaircie, effectuee en avril 2009 en faveur d’arbres d’avenir selectionncs precedemmcnt, peuvent deja se mesurer. Ce sont les resultats d’une mise en « croissance libre » des no- yers noirs, liberes de toute competition, fortement re- commandec (Evans, 1984). Les plantations â forte densite necessitent des eclaircies certes non re- muneratrices, des le plus jeunc âgc, mais indispensa- bles pour eliminer les sujets les moins performants (Becquey, 1997) et permettrc un meilleur accroissement. Un schema de plantation carre est preferable alin d’cviter les dissymetries de croissance des houppiers et donc des ccmes. Dans le but de reduirc les coups de plantation, la densite de plantation pourrait aussi etre revue ă la baisse, par exemple 3 x 3, 4 x 4 m vo- ire plus. Mcmcs s’il est plante â forte densite, le noyer no- ir necessite de l’elagage artificicl pour obtenir une bille de pied sans defaut (Nicolescu et al., 2003), ga- ge de qualitc pour la vente. De plus, cette forte densi- te doit etre utilisee. Les arbres les plus vigoureux doi- vent etre selectionnes et leur croissance doit etre faci- litee par des eclaircies realisees par le haut, â la fois tres tot ct rcgulierement. LC., 2003: Cercetări privind elagajul natural al nu- cului negru (Juglans nigra L). Dans : Revista pă- durilor no. 5, pp. 8-11. Nicolescu,N.V.,Kruch, J., 2009: Cercetări privind efectele desimii la instalare și ale primei curățiri asupra creșterii arborilor ae nuc negru (Juglans nigra L.). Dans : Revista pădurilor, no. 1, pp. 25-32. G u i n i e r, E., 1904: Le Noyer noir. Bulletin de la Sociețe forestiere de Franche-Comte. G u i n i e r, Ph., 1953: Le noyer, producteur de bois. Dans: Revue Forestiere Franțaise, no. 3, pp. 157-177. R e b m a n n, 1907: Juglans regia und Juglans nigra. Dans: Mitteilungen der deutschen dendrolo- gischen Gesellschaft. REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 1 23 S c h a e f f e r, A., 1909: Le Noyer noir. Dans : Bulletin de la Societe forestiere de Franche-Comtd. xxx, 2000: Norme tehnice privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor degradate 1. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, 253 p. Schlesinger, R.C., 2004: The effects of crowding on hlack walnut tree growth. Dans: Walnut Council Bulletin, no. 1, pp. 9-11 et 14. Stendhal,!., 1818: Memoires d'un touriste. Toussaint, J.,Humbert,P., Karch,P., 1973: Le noyer noir, son utilisation forestiere. Dans : Bulletin tech- nique, Office National des Forets, Paris, pp. 3-11. Stud. FIF Ludovic LEJOUR AgroParisTech-ENGREF, Centre de Nancy 14 rue Girardet, 54042 Nancy CEDEX - FRANCE E-mail: lejour.ludovic@hotmail.fr Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU Ing. Dragoș-Ovidiu IONESCU Ing. Daniel UNGUREANU Stud. Adrian DĂNESCU Ing. Cătălina-Elena CHIRIAC Universitatea “Transilvania” din Brașov Facultatea dc Silvicultură și Exploatări Forestiere Șirul Beethoven 1,500123 Brașov Tel.: 0268/418600 int. 15 E-mail: nvnicolescu@unitbv.ro Conf.dr.ing. Johann KRUCH B-dul Decebal, nr. 23, ap. 14, Arad, cod 310124 Telefon: 0257/280464 E-mail: jkruch36@yahoo.com Ing. loana-Dorina BUZATU Forest & Biomass Romania Centrul dc Afaceri Cristiana, Brașov E-mail: ioana_doryna@yahoo.com Ing. Melinda SANDI Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele Str. Canalului nr. 16, Săcele, jud. Brașov E-mail: sandymely@freemail.hu Studiu de silvicultură aplicată unui arboret de nuc negru (Juglans nigra L.) cu vârsta de 20 de ani Rezumat Nucul negru, specie originară din estul SU. A., a fost introdus în Europa (Anglia) în anu! 1629, fiind utilizat ulte- rior în culturi forestiere din numeroase țări ale continentului nostru. în Franța, unde nucul negru a fost introdus la finele secolului al XVII-lea, cultura speciei include plantații cu de- simi reduse (în general 400-625 puieți la ha, la 4 x 4 tn sau 5x5 m), intervenții cu tăieri dc formare a coroanelor și ela- gaj artificial, aplicarea de rărituri de sus, forte și începute foarte devreme ctc. în țara noastră, unde nucul negru a fost introdus la finele secolului al XlX-lca-începutul secolului trecut, specia es- te cultivată pe scara cea mai largă (sute de hectare) în arborete din Ocolul silvic Iul iu Moldovan-Arad. în acest context, articolul prezintă rezultatele cercetărilor realizate într-o plantație pură de nuc negru din unitatea silvică amintită (u.a. 28E, U.P. V Ceala), instalată la 2 x 1 m (5.000 puieți/ha) în anul 1991. în 2003, în cuprinsul plan- 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 tațici au fost instalate cinci suprafețe de probă (SP) de câte 150 m2 (15 x 10 m), din care patru (SP1,2,4 și 5) s-au par- curs cu lucrări dc curățiri dc diferite intensități + elagaj artificial până la înălțimea de 2 m, iar una (SP3) a fost păstra- tă cu caracter dc martor. în anul 2009, în fiecare din cele patru suprafețe de probă menționate au fost selecționați, pe baza criteriilor vigoare+calitatc+spațicre, câte 3-5 arbori de viitor, în jurul cărora s-a intervenit cu rărituri. Toți arbo- rii de viitor au fost elagați artificial până la înălțimi cuprinse între 4 și 6 m. Anual, în intervalul 2003-2010, la toți ar- borii din cele cinci SP au fost măsurate diametrul de bază, înălțimea totală și patru raze ale coroanei (două de-a lungul rândului de plantație, două dispuse perpendicular pe rând). în plus, în anul 2003 s-a stabilit poziția exactă, în coordo- nate x-y, a fiecărui arbore din cele cinci SP. Datele recoltate repetat în intervalul amintit au fost prelucrate prin moda- lități biometrice și statistice specifice, principalele rezultate ale acestui demers fiind următoarele: - prin curățirea realizată în anul 2003, având intensitatea pe număr de arbori (IN) cuprinsă între 13,15% (SP1) și 32,50% (SP4), numărul de arbori s-a redus între 1.733 (SP2) și 2.200 exemplare/ha (SP1 și SP5); în SP martor, numărul de arbori a fost de 3.800 exemplare/ha; - curățirea din 2003 a avut intensitatea pe suprafață de bază (1G) cuprinsă între 6,76% (SP1) și 23,22% (SP2), den- sitatea arboretului rămas după curățire variind între 7,21 m2/ha (SP2)și 13,89 m2/ha (SP5); - prin răritura din anul 2009, cu IN cuprinsă între 23,08% (SP2) și 59,28% (SP4), desimea arboretului s-a redus la 733 (SP4)-1.400 exemplare/ha (SP1 și SP5); ca efect al eliminării naturale, numărul de arbori din SP martor s-a redus în 2009 la 3.600 cx/ha; - răritura din 2009, având IG cuprinsă între 19,43% (SP2) și 41,54% (SP4), a redus densitatea arboretului la 9,41 m2/ha (SP4)-17,36 m2/ha (SP5); - prin răritura efectuată în 2009, cu caracter combinat, valorile diametrului și înălțimii medii aritmetice ale arbo- rior rămași au crescut în cvastotalitatea situațiilor; excepție fac SP4 și SP5 unde, datorită intervențiilor combinate cu accent de sus, valorile înălțimii medii aritmetice a arborilor rămași s-au redus după răritură; - diametrul mediu aritmetic a atins în anul 2010 valori cuprinse între 6,90 cm (SP martor) și 12,58 cm (SP4), ace- lași clasament existând și în cazul diametrului central al suprafeței de bază (de la 7,46 cm în SP martor la 13,63 cm în SP4); - înălțimea medie aritmetică a oscilat în 2010 de la 8,10 m (SP martor) la 12,60 m (SP4), un clasament identic fiind constatat și în cazul înălțimii corespunzătoare diametrului central al suprafeței de bază (de la 8,57 m în SP martor la 13,09 m în SP4); - pe durata celor 7 ani după instalarea SP și ca efect al curățirii din 2003 și al răriturii din 2009, diametrul mediu aritmetic a crescut cu valori cuprinse între 1,51 cm (28,1%), în SP martor, și 4,94 cm (64,7%), în SP4. Astfel, creșterea medie a diametrului mediu aritmetic a fost cuprinsă între 0,19 cm/an (SP martor) și 0,62 cm/an (SP4); - aceeași dinamică a fost constatată și în cazul diametrului central al suprafeței de bază, care s-a amplificat între 2003 și 2010 cu valori cuprinse între 0,16 cm/an (SP martor) și 0,58 cm/an (SP4); - în perioada menționată, înălțimea medie aritmetică s-a mărit cu valori cuprinse între 2,32 m (SP martor) și 4,77 m (SP4), ceea ce conduce la creșteri medii în înălțime oscilând dc la 0,29 m/an (SP martor) la 0,60 m/an (SP4); - înălțimea corespunzătoare diametrului central al suprafeței de bază s-a mărit, în același interval, cu valori cu- prinse între 2,22 m (SP martor) și 4,77 m (SP4), reprezentând un spor de la 0,28 m/an (SP martor) la 0,55 m/an (SP4); - la nivelul arborilor individuali, creșterea în diametru în perioada 2003-2010 a fost corelată semnificativ cu dia- metrul de bază inițial (R = 0,77); - arborii de nuc negru din cele cinci SP au prezentat o corelație semnificativă între diametrul de bază și diametrul mediu al coroanei (R = 0,84); - diametrul mediu al coroanei arborilor de nuc negru este corelat negativ cu desimea (N/ha) arboretului (R = 0,98); - în perioada care a urmat răriturii din 2009, creșterea medie a diametrului coroanei a oscilat între 35 cm (SP mar- tor) și 69 cm (SP2); - valorile coeficientului mediu de zveltețe la nivel dc SP variază în 2010 de la valori în jurul lui 100 (98 în SP2,103 în SP4, 104 în SP5 și 105 în SP1) la 125 (SP martor); - există o corelație inversă semnificativă (R = 0,77) între diametrul de bază și coeficientul de zveltețe la nivel de arbori individuali; - datorită schemei dc plantare în dreptunghi (2 x 1 m), coroanele arborilor de nuc negru sunt asimetrice, între cei 127 arbori de nuc negru măsurați 99 (78%) având un diametru mediu al coroanei mai mare între linii decât de-a lungul liniei de arbori; Rezultatele obținute până în prezent confirmă potențialul de creștere ridicat al nucului negru, precum și necesita- tea (a) realizării plantațiilor în schemă pătrată și cu spațieri mai mari (3 x 3 m, chiar 4x4 m), (b) a intervenției cu ela- gaj artificial, (c) a selecționării timpurii a arborilor de viitor, cei mai viguroși și de cea mai bună calitate, care să fie fa- vorizați ulterior prin rărituri de sus, începute devreme și aplicate regulat. Cuvinte-cheie: nuc negru, arbori de viitor, rărituri de sus, creșteri. REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 1 25 Variația diametrului median la buștenii de cireș păsăresc (Prunus avium L.) comercializați ca furnir estetic la Direcția Silvica Arad între anii 2000 și 2009 Johann KRUCH 1. Considerații introductive Cunoașterea potenței auxologice a unei specii fo- restiere sub multiple aspecte se poate bine sesiza cu ocazia organizării marilor licitații de primăvară- toamnă. Acest fapt devine evident deoarece numai în astfel de situații se concentrează un volum mai mare dc masă lemnoasă din care, pe baza sortării industri- ale, se fasonează buștenii având un minimum de par- ticularități admisibile pentru producerea furnirelor estetice sau tehnice. Cu această ocazie se pot afla multe lucruri interesante și, în același timp, impor- tante, referitoare la câteva elemente biometrice, cum ar fi: înălțimea arborilor, lungimea coroanei, zona crăcilor uscate, lungimea trunchiului elagat, calitatea trunchiului apreciată după natura, mărimea, frecven- ța și distribuția particularităților și, eventual, a defec- telor induse de factori biotici și abiotici pe durata vie- ții arborelui etc. Pentru o zonă restrânsă ca arie, proprie unui ocol silvic, și caracterizată printr-o sumă de factori de in- fluență ecologică, silviculturală și tehnologică relativ identici, cunoașterea caracteristicilor dcndrometrice maximale (diametru, lungime, volum) este necesară, dar și edificatoare. Evident că, pentru fiecare ocol, valorile vor fi mai mult sau mai puțin diferite după influențele pur locale, dar, în final, se pot obține va- lorile maxime pentru zona de administrare a unei di- recții silvice. Dacă, pentru marea majoritate a speciilor foresti- ere specifice producției de masă, aceste lucruri sunt cunoscute chiar la nivel de țară, pentru speciile care nu sunt proprii pentru a fbrma arborele pure sau au fost introduse târziu în silvicultura românească, as- pectele amintite pot prezenta un interes major. Din acest punct de vedere, cireșul păsăresc constituie specia despre care se cunosc relativ puține lucruri, atât sub raportul dimensiunilor maxime posibil de re- alizat, al silviculturii dinamice, de arbore, care trebu- ie să-i fie aplicată, al duratei maxime dc viață activă, precum și al momentului optim dc exploatare și valorificare. în lucrarea de față se vor prezenta doar cercetări- le referitoare la variația diametrului median al buște- nilor, ca element determinant, pe lângă calitatea acestora, în stabilirea corectă a prețurilor dc pornire în licitație. 2. Material de observație. Metoda de lucru Materialul de observație a provenit dc la marile licitații de primăvară-toamnă, din perioada anilor 2000-2009, ținute la D.S. Arad. Diametrele media- ne fără coajă au fost extrase din caietele de licitație și au avut o rată de creștere dc 1 cm. Prin cumula- rea tuturor valorilor de la cele 28 de licitații s-a ob- ținut mulțimea totală a diametrelor mediane ale buștenilor valorificați, adică 3645 valori. Pe lângă acestea, la buștenii foarte groși au fost măsurate di- rect. pe teren circumferințele la capetele groase și stabilite diametrele corespunzătoare. Pentru a ușura evidențierea unor caracteristici importante legate de variația diametrului median pe licitație, pe ani și pe total perioadă, s-a procedat la o stratificare a valorilor în raport cu aceste cerin- țe, și apoi la calcularea mai multor indicatori statis- tici care să permită cunoașterea intrinsecă a struc- turii mulțimilor analizate. în vederea obținerii unei imagini mai sugestive privind repartiția diametrului median pe întreaga perioadă, s-a recurs la clasificarea dimensională pe subclase, și completându-sc atât cu numărul de bușteni cât și cu volumul aferent acestora. 3. Rezultate obținute și comentarii 3.1. Variația diametrului median Importanța diametrului median al lemnului brut rotund este majoră pentru industrializarea acestuia. Cu cât diametrul este mai mare, cu atât există mai multe posibilități de valorificare superioară pentru lemnul respectiv. Acesta este și motivul pentru care toate normele de produs au consemnate condiții teh- nice pentru bușteni referitoare la diametrul minim și lungimea minimă. 26 REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • 2011 ‘Nr. 1 Diametrul minim, ca element determinant în ac- ceptarea sau nu a bușteanului sub raport dimensio- nal, este văzut în mod diferit de la o țară la alta. In timp ce în Uniunea Europeană este vorba despre dia- metrul median, la noi, pentru marea majoritate a spe- ciilor care nu au norme corespondente cu cele euro- pene, diametrul minim luat în considerare pentru aprecierea dimensională este cel de la capătul subțire. Lemnul valoros fasonat pentru furnir este reco- mandabil să aibă diametre cât mai mari, asigurând beneficiarului în acest mod un randament sporit la prelucrare. Dar, de obicei, cu cât diametrul este mai mare, scade și probabilitatea ca particularitățile de calitate să fie mai bine reprezentate. Aici, decizia ad- miterii bușteanului fasonat în categoria dc lemn valo- ros comerciabil revine exclusiv sortatorului. în esen- ță, diametrele pieselor nu sunt limitate superior ci nu- mai inferior. Pentru lemnul brut rotund de diverse tari și moi pentru industrializare, standardul românesc SR 3302-1993 reprezintă a 14-a ediție revizuită și adău- gită, față de momentul elaborării din anul 1952; el constituie ghidul după care se sortează și fasonează lemnul dc cireș păsăresc. Clasa Fe (furnir estetic) a acestui normativ cu- prinde 11 specii, omisiuni importante fiind sorbul și nucul negru. La paragraful „Dimensiuni”se menționează că este vorba de diametrul de la capătul subțire, fără coajă, valoarea minimă admisibilă fiind de 24 cm. O mențiune specială stipulează, însă, că la cireșul păsă- resc, salcâm, păr și măr, diametrul poate avea valoa- rea minimă de 20 cm. în legătură cu acest normativ ar fi strict necesar să se aducă unele îmbunătățiri, deoarece există prea multe specii conținute în el, cu posibilități auxologice foarte diferite și cu particularități, anomalii și defecte specifice. Normele europene de clasificare dimensională operează exclusiv cu diametrul median al bușteanu- lui (excepție fac doar plopii) și sunt adoptate de România încă din anul 2000. Pentru specia cireș pă- săresc nu există o normă în Uniunea Europeană, dar există reglementări explicite în Austria și Elveția, iar alte țări au, în schimb, menționări speciale pentru grupa fructiferelor sălbatice (cireș, măr, păr etc.). Oricum, pentru țara noastră este strict necesar un standard propriu pentru această specie, atât din cau- za numărului imens de exemplare existente în fondul forestier, cât mai ales a valorii deosebite pe piața lemnului. a. Variația diametrului median pe licitații Analizând cele de 28 licitații sub raportul diame- trului median al buștenilor, s-au obținut valorile indi- catorilor statistici consemnate în tabelul 1. Tabelul 1 Indicatori statistici referitori la diametrul median, pe licitații Numărul licitației Valoarea ' maximă, cm Valoarea minimă, cm Amnlihidinea r Valoarea medie, cm Abaterea standard, cm Coeficient de variație, % 1 67 32 35 46,2 7,5 16,2 2 68 30 31 > 44,1 6 13,6 3 74 29 45 43,8 6,7 15,3 4 68 28 40 41,8 6,9 16,5 5 76 37 39 46,8 6,2 13,2 6 64 31 32 1 42,9 6,1 14,2 7 70 31 35 1 45,1 7,4 16,4 8 63 33 30 43 5,2 12,1 9 66 37 25 45,2 5,4 H,9 10 66 33 32 ( 42,8 5,5 12,9 11 45 37 8 40,6 3 7,4 12 65 35 30 46,7 9,4 20,1 13 74 34 40 44,1 6,9 15,6 14 75 35 4( ) 47,3 8,5 18 15 60 35 25 42,3 5,7 13,5 16 50 36 U 1 43,1 3,5 8,1 17 53 38 15 44,3 4,6 10,4 18 63 40 22 ! 46,4 5,5 11,8 19 57 34 22 î 43,2 5,2 12,1 20 51 45 8 48 4,2 8,8 21 49 32 11 1 39,2 4,7 11,9 22 46 46 0 46 0 0 23 58 35 22 ! 42,3 3,9 9,3 24 56 36 2( ) 43,4 4,6 10,6 25 57 36 21 43,1 5,3 12,4 26 49 35 V 1 43 4,8 11,1 27 69 35 3Z 1 45 6,5 14,4 28 58 33 25 39,2 5,2 13,1 Sunt de remarcat câteva aspecte, și anume: - coeficientul de variație pe licitații a oscilat între 7.4 și 18%, ceea ce confirmă o foarte bună omogeni- tate a materialului lemnos sub raportul acestui parametru; REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 'Nr. 1 27 - procentul diametrelor mediane maxime care au depășit 70 cm, atât cât reprezintă ultima valoare din tabela de cubaj românească în vigoare pentru cireșul păsăresc (Giurgiu et al., 2004), a fost de 7 %; - valoarea diametrului median maxim a fost de 76 cm, iar a celui median minim dc 28 cm; - valorile absolute maxime ale diametrelor la ca- pătul gros al buștenilor au depășit, în multe cazuri, mărimea de 80.. .90 cm. Câțiva dintre indicatorii statistici interesanți pen- tru diametrul median, ca: valoarea minimă (x .), media aritmetică (xmed) și valoarea maximă (x ), specifici pentru fiecare licitație, sunt redați în mod sugestiv în reprezentarea box-plot din figura 1. Datele care au stat la baza reprezentării sunt conținute în ta- belul 1. Diametrul maxim Diametrul minim Diametrul mediu 12345678 910111213141516171819202122232425262728 Numărul licitației Fig. 1 Variația diametrului maxim, minim și medi- an mediu a buștenilor, în raport de licitație Din analiza trendurilor celor trei caracteristici s-a constatat că: - valoarea maximă absolută a diametrului medi- an a fost de 76 cm (L5), iar cea minimă absolută de 28 cm (L4); - valoarea cea mai mică pentru diametrul median maxim a fost de 45 cm (LII), iar valoarea cea mai marc pentru diametrul median minim a fost de 46 cm (L22); - media diametrului median a fost relativ con- stantă, oscilând între 40 și 46 cm, cu două sincope la licitațiile L21 și L28. b. Variația diametrului median pe ani Concentrându-se licitațiile ținute într-un an s-au obținut mulțimi mai bogate în elemente care, prelu- crate după aceeași metodologie standard, au eviden- țiat pentru indicatorii statistici valori care au permis comparații mai concludente. Rezultatele obținute sunt redate în tabelul 2. Tabelul 2 Indicatori statistici referitori Ia diametrul median, pe ani Indicatori statistici: « 'O E Z S3" S i—1 d -3 s d g * S s 2 । g o g o g o 3 < 2 g 3 ’g 3 Kg" .o o « g o g s l s | j f i i i s i s E | > « â > 2000 3 1152 1108,480 44,10 74 29 45 6,59 14,9 2001 1 507 410,747 41,84 68 28 40 6,87 16,4 2002 0 A existat restricția privind exportul buștenilor 2003 1 343 304,946 46,75 76 37 39 6,23 13,3 2004 4 658 471,421 43,82 70 31 39 6,13 13,7 2005 5 378 249,250 44,90 75 33 42 6,58 14,7 2006 4 180 110,179 43,32 63 35 28 5,07 11,7 2007 4 55 34,020 43,32 57 32 25 5,41 12,5 2008 3 220 143,607 42,89 58 35 23 4,51 10,5 2009 3 152 98,984 42,87 69 33 36 6,45 15,0 28 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr. 1 Sintetizând unele din concluzii, se poate afirma că: - valorile medii anuale ale diametrului median au prezentat o constanță remarcabilă, oscilând doar pe un ecart de 4,91 cm; valorile extreme s-au înregis- trat în anul 2003 (max. 46,75 cm), respectiv în anul 2001 (min. 41,84 cm); - coeficienții de variație au oscilat între 16,4% (2001) și 10,5% (2008), indicând colectivități anuale omogene pentru diametrele mediane; - constanța relativă a tuturor indicatorilor statis- tici analizați a permis să se constate, ținând seama și de perioada destul de lungă pe care o sintetizează (9 ani), că potențialul dimensional al buștenilor de cireș păsăresc valoroși, apți pentru furnir estetic la D.S. Arad, este practic la nivelul valorilor obținute. O imagine sugestivă, reprezentând variația mărimii diametrului median mediu pe ani,este redată în figura 2. Anul licitației Fig.2 Variația diametrului median mediu în ra- port de anul licitației c. Variația diametrului median pe perioadă (2000-2009) Analizând întreaga mulțime de 3645 de bușteni din perioada 2000-2009, s-au obținut valorile indica- torilor statistici de concentrare, dispersie și dc tbrmă, consemnați în tabelul 3. Tabelul 3 Indicatori statistici pentru mulțimea totală a diametrului median al buștenilor de cireș păsăresc din perioada 2000-2009 Indicator statistic Diametru, cm Media aritmetică 43,77 Eroarea standard a mediei 0,11 Mediana 43 Modul 40 Abaterea standard 6,45 Dispersia 41,60 Coeficientul de variație 0,147 Excesul 1,64 Asimetria 1,03 Amplitudinea 48 Valoarea minimă 28 Valoarea maximă 76 Numărul observațiilor 3645 Limita de confidență (95%) 0,21 Limita inferioară de confidență 43,66 Limita superioară de confidență 43,87 Fără a intra în detalii menționăm, totuși, că: - buștenii au fost bine fasonați, alcătuind o colec- tivitate omogenă sub raportul diametrului median, coeficientul dc variație fiind de 14,7%; - amplitudinea de variație a diametrului median a fost de 48 cm, puțin relevantă pentru problema an- tamată, deoarece diferența dintre cele două valori ex- treme, în speța analizată, este săracă în informații; - toți cei trei indicatori de concentrare (media aritmetică, mediana și modul) au avut valori relativ egale, indicând, totuși, o ușoară asimetrie de stânga (pozitivă); - cuantificarea asimetrie i distribuției diametrului median a confirmat constatarea anterioară, iar testa- rea indicelui a arătat, la o probabilitate dc acoperire dc 95%, că ea este un fapt real, constituind o propri- etate a colectivității de bușteni de cireș păsăresc analizată; - cuantificarea excesului distribuției diametrului median a evidențiat că a fost vorba de o curbă lep- tocurtică (mai ascuțită la vârf decât cea normală), iar testarea indicelui a confirmat, la o probabilitate de acoperire de 95%, proprietatea intrinsecă mulțimii de bușteni analizată. Concluzia generală care se poate susține pe baza rezultatelor obținute se referă la faptul că, în zona cu cireș păsăresc din cadrul D.S. Arad, dacă nu se inter- 29 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Ar 1 Tabelul 4 Repartiția numărului de bușteni și a volumelor totale și medii pe clase de diametre Q —! 23 O « p - § e 05 Intervalul de subclasă, E o O O S o D ‘2 p .E n Q ărul total, % lum, m3 .2 2 •S o C ’P P ° o E nul medii bclasă, m‘ îzi -g CX) T3 cm S £ 5 z £ E 5 C O > £ ,5 Oh O > P o > i 5 1 <0 p, 2b [25...29] 27 2 0-1 1,176 0,1 0,588 3a [30...34] 32 103 2,8 50,396 1,7 0,429 3b [35...39] 37 826 22,6 475,363 16,2 0,576 4a [40... 44] 42 1311 35,9 931,556 31,8 0,711 4b [45...49] 47 802 22,0 708,166 24,2 0,883 5a [50...54] 52 366 10,0 413,799 14,1 1,131 5b [55... 59] 57 145 4,0 195,814 6,7 1,350 6a [60... 64] 62 61 1,7 103,063 3,5 1,690 6b [65...69] 67 21 0,6 35,625 1,2 1,696 7a [70... 74] 72 6 0,2 13,092 0,4 2,182 7b [75... 79] 77 2 0,1 3,584 0,1 1,792 Total — — 3645 100,0 2931,634 100,0 0,804 vine cu aplicarea unei silviculturi de arbore care să favorizeze dezvoltarea armonioasă a exemplarelor valoroase, de viitor, atunci caracteristicile dendrome- trice actuale se vor perpetua, dar ar fi păcat! 3.2. Distribuția pe clase de diametre a numărului de bușteni și a volumului aferent Sortarea dimensională în raport cu Normele Europene înseamnă încadrarea fiecărui buștean după va- loarea diametrului median într-o clasă dimensională. Caracteristica unei clase o reprezintă ecartul dc 10 cm dar care, la rândul lui, mai ales la clasele inferioare, sau în scopul unei detalieri expres dorite, poate fi subîmpărțit în două subclase egale, simbolizate prin „a”, respectiv „b”. După repartizarea tuturor celor 3645 de bușteni de cireș păsăresc în raport cu mărimea diametrului lor mer dian, precum și a volumului acestora în clase dc diametre, s-au obținut valorile consemnate în tabelul 4. în plus, pen- tru ambele caracteristici, s-au determinat și procentele dc participare în clase față de valorile totale ale acestora. Diametrele buștenilor cuprinse în subclasele 2b și 3b (25.. .39 cm), deși au constituit 25,5% (931 buș- teni), adică peste un sfert din total și 18% (526,935 m3) din volumul comerciaHzat în cei nouă ani, trebu- ie amintit că nu au provenit integral din trunchiuri „subțiri”, ci au rezultat majoritar din fasonarea exem- plarelor groase și lungi, reprezentând în acest fel a doua sau chiar a treia piesă. Pentru o parte din piese, de regulă cele cu diame- tre mai mici, s-au obținut și prețurile de adjudecare cele mai scăzute. Considerând numai primele două subclase 2b și 3a (25...34 cm), numărul dc bușteni (105 buc.) a reprezentat doar 2,9% și nu a avut cum să influențeze decisiv valoarea medie a prețului de ad- judecare pe total licitații. Repartiția volumului a arătat că doar 5,2% din acesta a avut diametrele mediane cuprinse între sub- clasele 6a și 7b (60.. .79 cm) și a fost compus din 90 de bușteni, ceea ce a reprezentat 2,6% din numărul total al acestora. Din această sumară analiză se poate, to- tuși, conchide că în pădurile gospodărite de D.S.Arad nu există un număr foarte mare de cireș păsăresc cu diametre care să depășească frecvent 60 cm. 30 REVISTA PĂDURILOR *Anul 126 • 2011 • Nr. 1 Pe ansamblul celor 28 licitații, cea mai bogată în număr de bușteni (1311 bucăți) a fost subclasa 4a (40...44 cm), care a reprezentat 36% din totalul pie- selor adjudecate. Pe licitații separate, numărul buște- nilor acestei clase a variat între 23,5% (L4) și 52,4% (L9). S-a constatat că, în general, a existat o constan- ță relativă a coeficientului dc variație (s% = 18,2) și că au fost doar două abateri în care subclasa 3b a de- ținut maximul dc bușteni (L4 și L15). Concluzia cu caracter probabilistic constă în aceea că și în viitor materialul care va fi fasonat în bușteni pentru furnir se va încadra majoritar în subclasa 4a. Mai sigur, aproape certitudine, va fi faptul că, dacă volumul co- mercializabil se va fasona în aceleași condiții ca la cele 28 licitații, atunci între subclasele 3b și 4b vor fi aproximativ 80% din bușteni. Aceste cifre reflectă o realitate existentă la D.S.Arad în privința cireșului păsăresc, și pe ele trebuie construită strategia de mar- keting pe termen îndelungat. Așa cum este normal, volumul buștenilor crește odată cu mărirea clasei dc diametru dacă, bineînțe- les, se păstrează și o lungime rezonabilă și relativ constantă. Prin reprezentarea grafică a procentelor numărului de bușteni și a volumelor din clasele de di- ametre (tab. 4) s-au obținut alurile de variație ale ce- lor două caracteristici (fig. 3). • Număr de bușteni, % Volum, % Fig. 3 Variația procentuală a numărului de bușteni și a volumului aferent, in raport de clasa de diametru Imaginea grafică evidențiază câteva aspecte, dintre care amintim: • clasele de diametre extreme sunt foarte săra- ce în bușteni (volume), cele mici din cauza restricții- lor dimensionale și comerciale, cele mari din cauza penuriei exemplarelor toarte groase; • subclasa modul este 4a; • până la subclasa 4a, procentul numărului de bușteni este mai mare decât cel al volumelor, iar de la subclasa 4b se produce inversarea, diferențele dintre cele două caracteristici sunt procentual, totuși, foarte mici; • alurile curbelor dc distribuție ale celor două variabile se apropie de cca a distribuției normale, dar având ușoare asimetrii dc stânga, indicând astfel pre- ponderența elementelor subțiri față de cele groase. Ultimul aspect cercetat a fost cel al variației vo- lumului mediu a bușteanului în raport de clasa de di- ametru. Volumul mediu a rezultat din împărțirea vo- lumelor cumulate ale tuturor buștenilor conținuți în- tr-o clasă de diametru la numărul de bușteni din clasa respectivă. Reprezentarea grafică este redată în figu- ra 4. Au fost testate toate cele cinci tipuri simple de ecuații de regresie pe care le oferă programul stan- dard din Excel și a fost adoptată cea care a prezentat valoarea maximă pentru R. Fig. 4 Variața volumului mediu al bușteanului în ra- port de clasa de diametru Valoarea coeficientului dc determinație R indi- că faptul că 93% din influența tuturor factorilor asu- pra mărimii volumului mediu a avut-o clasa dc dia- metru, celorlalți parametri (lungimea bușteanului etc.) revenindu-le doar 7%. Abaterile mai pronunțate ale mediilor de volum la clasele mai mari s-au dato- rat, în bună parte, variației mai pronunțate a lungimi- lor buștenilor, în sensul că au fost mai lungi când ca- litatea lemnului a permis acest lucru. Cu o probabili- tate foarte mare, legitatea creșterii volumului mediu a buștenilor cu clasa de diametru s-a păstrat, și poate fi acceptată ca fiind exponențială, de ecuație: y = 0,2122 e 0,0308 x în care: y reprezintă volumul mediu al bușteanului dintr-o clasă, în m3; x - mijlocul clasei de diametru, în cm. REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 31 4.Concluzii Dintre caracteristicile dendrometrice ale buște- nilor, diametrul median arc o importanța deosebită. Cu cât mărimea lui este mai mare, cu atât și sfera uti- lizărilor tehnologice ale lemnului conținut în buștean devine mai vastă, în supoziția că și lungimea și, mai ales, clasa de calitate, se încadrează în minimile pre- scrise. în condițiile în care aceste cerințe sunt înde- plinite, prețul unității de volum depinde în gradul cel mai mare de mărimea diametrului median, după le- gități statistice caracteristice fiecărei specii. Analizând toate aceste aspecte, în articolul de fa- ță s-au prezentat doar cercetările legate de variația diametrului median la buștenii de cireș păsăresc va- loroși, valorificați în marile licitații de primăvară- toamnă la D.S. Arad între anii 2000 și 2009. Cercetarea mărimii diametrului median al buște- nilor s-a făcut separat pe licitații (28), ani (9) și peri- oadă (1), permițând evidențierea unor elemente spe- cifice interesante. Astfel, la cele 28 de licitații, valo- rile extreme ale diametrului median au oscilat între minimul de 28 cm (L4) și maximul de 76 cm (L5). Valorile absolute maxime pentru diametrele înregis- trate la capătul gros la unii bușteni au fost cuprinse în intervalul (80.. .90 cm), ceea ce permite să se afirme că și diametrul de bază al acestora a fost cuprins în același domeniu. Este strict necesar ca mărimea minimă a diame- trului median fără coajă la buștenii fasonați pentru furnir estetic să nu fie inferioară valorii de 30 cm. Interesantă este constatarea că procentul diame- trelor mediane maxime care au depășit 70 cm, atât cât reprezintă ultima valoare din tabela dc cubaj ro- mânească pentru cireșul păsăresc, a fost de 7%. Variația pe ani a diametrului median a oscilat doar pe o amplitudine de 4,91 cm, adică între mări- mea maximă de 46,75 cm (2003) și cea minimă dc 41,84 cm (2001). Perioada dintre anii 2000 și 2009 (exceptând anul 2002), incluzând toți cei 3645 de bușteni într-o singură mulțime de valori, a prezentat caracteristici de sinteză edificatori care, împreună și cu alte cle- mente de marketing, pot constitui baza pentru stabi- lirea unei strategii de gospodărire rațională și durabi- lă a cireșului păsăresc din cadrul D.S. Arad. Ultimul obiectiv cercetat a fost acela al distribu- ției numărului de bușteni și a volumului acestora în clase de diametre, așa cum sunt ele definite în sorta- rea dimensională din cadrul Normelor Europene. Ambele distribuții s-au apropiat de cea normală, pre- zentând, totuși, fiecare o asimetrie de stânga și un ex- ces pozitiv. Subclasa de diametre modul a fost 4a, cu peste 35,9% din numărul total al buștenilor și 31,8% din cel al volumului. Volumele medii ale buștenilor din clasele (sub- clasele) de diametre au variat după o lege exponenți- ală, foarte apropiată dc una liniară, indicând prin co- eficientul de determinație mare (R2 = 0,93) că, din totalul factorilor de influență potențiali asupra mări- mii acestora, 93% revine clasei de diametru ca varia- bilă independentă. în încheiere reamintim, din nou, că licitațiile de masă lemnoasă valoroasă constituie o oportunitate foarte bună de a preleva date referitoare la potența auxologică a speciilor comercializate și, în consecin- ță, extinderea limitelor superioare ale diametrelor de bază și a celorlalte caracteristici dendrometrice din tabelele de cubaj. Bibliografie G i u r g i u, V., 1972; Metode ale statisticii mate- matice aplicate în silvicultură. Ed. Ceres, București, 556 p. Kr u c h, J., 2010: Comercializarea buștenilor de cireș păsăresc (Prunus avium L.) pentru furnir estetic la D.S. Arad între anii 2000 și 2009. Revista Pădurilor, nr. 4, pp. 3-10. K r o t h, W., Bartelheimer, P.,1993: Holzmarktlebte. Verlag Paul Parey, Hamburg und Berlin, 210 p. S a c h s, L., 2002: Angewandte Statistik. Springer Verlag, 10. Auflage, Berlin-Heidelberg, 889 p. Conf. dr. ing. Johann KRUCH B-dul Dccebal, nr. 23, ap. 14, Arad, cod 310124 Telefon: 0257/280464 E-mail: jkruch36@yahoo.com 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 Variation of the mid-diameter of wild chcrry logs (Prunus avium L.) commercialized as decorative veneer at Arad Coanty Branch of ROMSILVA during the period 2000-2009 Abstract Parameters accountable for the profitable commercialization of valuable wild cherry wood arc numerous. Among them the mid-diameter plays an esscntial role. In research, themanner in which themid-diameter varied, within the 3645 logs obtained between 2000 and 2009, conccrned the twenty-eight most important auctions held at Arad County Branch of ROMSILVA. The analysis commenced with processing descriptive statistics for logs belonging to each auction. It conti- nued with gathering of primary data annually. And it ended with determination of the same indicators for, howe- ver, the entire period considcred. The general conclusion, considcring the results obtained, refers to the fact that intervention may be needed, and in fact should be encouraged. Accordingly, by applying an improved crop tree silviculture the harmonious development of the valuable wild cherry individuals would be favorably impacted. Otherwisc, the present den- drometrical characteristics of the wild cherry will perpetuate to its detriment. The last aspects analyzed referred to the distribution of the quanlity of logs, and their volume, conceming class diameter - specific to dimensional sorting. The repartition of the volume indicated that only 5.2% included mid-diameters ranged between 6a and 7b (60... 79 cm). The sampling was composed of 90 logs, which represented 2.6% of the total number. However, one can conclude from such a sketchy analysis, within D.S. Arad-administered forests, there is a minimal num- ber of wild cherrics with diameters that frequently excced 60 cm. Along the referenced twenty-eight auctions, the richest class as the quantity of logs is concerned (1,311 in- dividuals) was the 4a class (40.. .44 cm.), representing 36% of the total number of pieces auctioned. In allprobability, the conclusion is that in the future the veneer logs will mostly fall within4a class. Moreso, approximatcly 80% will fall within classes 3b and 4b should the process remain unchanged. The figures above reflect a reality of D.S. Arad conceming wild chcrry. Based on this data, it is criticai, and strongly proposed, that an improved - and long term - marketing strategy must bc dcveloped. Keywords: wild cherry, mid-diameter, dimensional sorting, diameter class REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • 2011 • Nr. 1 33 Pădurea, climatul și energia Dumitru-Romulus TÂRZIU Victor-Dan PĂCURAR După cum prea bine se știe pădurea, cel mai com- plex ecosistem terestru sub raportul alcătuirii, struc- turii, organizării și funcționării, deține un loc impor- tant ca factor de echilibru ecologic la nivelul Pământului ca planetă și ca resursă de energie regenerabilă. Pădurile, ca tip de vegetație, au apărut ca rezultat al evoluției climei pe Glob. Acum 300 milioane de ani, la sfârșitul Paleozoicului, în Carbonifer, au apă- rut primele formațiuni vegetale asemănătoare pădu- rilor de azi, alcătuite din ferigi arborescente, de pe ur- ma cărora s-au format cele mai importante depozite de cărbuni de pe Glob, de unde și denumirea perioa- dei respective din era primară. După această perioadă, proporția dc CO, din at- mosferă, litosferă, biosferă și hidrosferă, cele 4 rezer- voare mari de CO, între care are loc un schimb per- manent, s-a modificat lent, determinând și o modifi- care destul dc lentă a formelor de viață de pe Terra. Azi, stocul de carbon din atmosferă crește cu pes- te 3 milioane de tone pe an (0,04%), față de stocul existent. Pare puțin, dar cumulat an de an este enorm. Această creștere este rezultatul activităților umane prin arderea combustibililor fosili, prin despăduriri și prin degradarea pădurilor tropicale și boreale (Locatelli, 2009). în prezent, anual, pădurile de pe glob stochează circa un sfert din emisiile dc CO2 în părțile aeriene ale arborilor și în sol. în felul acesta, pădurile contri- buie în mod decisiv la limitarea și atenuarea schim- bărilor climatice, fapt evidențiat în protocolul de la Kyoto, Japonia (Waller-ITunter, 2002). în același timp, ca rezultat al despăduririlor din zonele intertropicale, omul contribuie anual cu aproa- pe 20% din emisiile de CO2 din atmosferă. Drept consecință, Națiunile Unite au aprobat reducerea emisiilor, ca rezultat al despăduririlor și degradării pădurilor, ca un mijloc de atenuare a schimbărilor cli- matice, cu ocazia conferinței internaționale de la Bali din decembrie 2007 (Zedan, 2002). Din analizele efectuate la nivel mondial rezultă că sectorul forestier este cel de-al treilea mare emiță- tor de CO2 din atmosferă, după producția de energie și industrie, ca rezultat al despăduririlor din zonele tropicale și boreale, al degradării pădurilor din toate zonele geografice și al desecării unor zone umede (păduri din zonele cu turbării și alte zone mlăștinoa- se) (Riedackter, 2008). Ponderea despăduririlor în emisiile de CO2 din atmosferă este cuprinsă între 5 și 25% (incertitudinea acestor cifre este legată dc datele utilizate privind procentul dc despăduriri pc Glob - fig. 1). n Agricol tufă DA Păduri □ Industrie □ Producția de energie □ Deșeuri șt ape uzate ■ etic DT Fig. 1. Ponderea emisiilor de CO2 pe sectoare de ac- tivitate în anul 2004 (total 50xlG9 t CO J. Aceste cifre prezentate în figura 1 nu țin seama și de emisiile de CO2 ca urmare a degradării pădurilor care, după unele date, în pădurile bazinului Amazon, reprezintă 25% din emisiile imputabile despăduriri- lor. Acest procent ar putea să fie mult mai mare în Africa și în Asia de Sud-Est, unde exploatările selec- tive și tăierile pentru lemn de foc sunt mult mai mari (Liaison, Energic, Franophonie no. 84-2009, Forets, Energie, Climat, 102p). Care este cantitatea de carbon pe care o conține un hectar dc pădure? Pe baza cercetărilor întreprinse, cantitatea dc carbon pe care o conține o pădure de- pinde de 3 factori și anume: omponentele ecosiste- mului luate în considerare (biomasa aeriană, bioma- să radicelară, litieră, lemn mort și carbonul din sol), condițiile locale (compoziția arboretelor, climat și sol) și tipul de gestiune (păduri primare, exploatate selectiv, cicluri de producție etc) (Lins, 2010). Conținutul de carbon dintr-o pădure tropicală se distribuie astfel (fig. 2): 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 % 22% Materie organica din sol 19% Biomasa subterană 1% Litiera 4;9G% Lemn mnrt 53% Biomasa aeriană Fig. 2. Cantitatea de carbon într-o pădure tropicală. La nivel mondial, pădurile tropicale, care dețin aproape jumătate din totalul pădurilor de pe Glob, conțin circa 8921 de CO2 la ha, din care 4421 bioma- sa și 4501 solul. Prin comparație, pădurile temperate conțin circa 5611 la ha, din care 2081 biomasa și 305 t solul, iar pădurile boreale 1497 t la ha, din care 236 t biomasa și 1261 t solul. In ce privește condițiile locale, cu cât pădurile sunt situate în zone mai calde și mai umede, cu atât cantitatea de carbon stocată este mai mare. Aceasta explică de ce pădurile tropicale dense umede cu frun- ze persistente prezintă un stoc de biomasă aeriană mult mai mare decât toate celelalte păduri de pe glob (Mousel, 2002). In ce privește modul de gestiune, acesta are un rol important asupra stocului de carbon dintr-un hec- tar de pădure în raport cu regimul de gospodărire și tratamentele aplicate (Liaison, Energie, Franophonie no. 84-2009, Forets, Energie, Climat, 102p). Pădurile din zona temperată, în general gospodă- rite în regim de codru cu cicluri lungi, conțin un stoc de carbon sub valoarea celui din pădurile naturale, virgine sau cvasivirgine aflate în echilibru, ceea ce face ca ele să constituie un puț absorbant de CO2 din atmosferă. Din contră, pădurile tropicale primare dispun de un stoc mai mare de carbon datorită sta- diului de climax în care se află; teoretic, ele absorb o cantitate de carbon egală cu cea consumată prin respirație. In general, o pădure temperată dintr-un sistem de silvicultură tradițională conține circa 300 t CO2 la ha, iar o pădure tropicală circa 6001CO2 la ha. Având în vedere cele de mai sus rezultă că despă- duririle din zonele tropicale au cel mai mare impact asupra emisiilor de CO2. Cele mai mari suprafețe despădurite din arealul pădurilor tropicale sunt localizate în America de Sud, ele reprezentând peste 60% din totalul suprafe- țelor despădurite din zona intertropicală. Despăduririle din America de Sud și, în special, din Brazilia, care se ridică la circa 1,7 milioane de ha pe an, au loc pentru extinderea suprafețelor de pășunat, pentru drumuri și pentru așezări omenești. în Asia intertropicală, despăduririle au loc mai ales în țările insulare: Indonezia, Malaezia, Papua- Noua Guinee. în Africa, pădurile tropicale sunt afectate mai ales prin extragerile selective și pentru lemn de foc, ceea ce determină o degradare evidentă a acestora. Despăduririle sunt cauzate, în principal, de ex- tinderea suprafețelor culturilor agricole, diferite în raport de nevoile locale și de politicile agricole adop- tate. în Africa, despăduririle se fac pe mici suprafețe pentru culturi de manioc, arahide, cafea, cacao, ba- nanieri etc., în timp ce în America de Sud pentru cul- turi de soia, necesară pentru creșterea vitelor. De asemenea, în Africa și Asia, defrișările se execută și pentru comercializarea lemnului sau pentru obține- rea de lemn de foc. De altfel, în Africa, 90% din lem- nul recoltat este folosit ca lemn de foc (Liaison, Energie, Franophonie no. 84-2009, Forets, Energie, Climat, 102p). Referințele privind rolul pădurilor, prezentate în Convenția cadru a Națiunilor Unite asupra schimbă- rilor climatice și în Protocolul de la Kyoto privind re- ducerea emisiilor de gaze ce determină efectul de se- ră, au fost considerate destul de timide și neconclu- dente (Waller-Hunter, 2002). Un pas înainte s-a făcut prin Planul de acțiune de la Bali prin adoptarea unui sistem de reducere a emi- siilor de gaze cu rol în efectul de seră, prin care se ac- centuează necesitatea luptei contra despăduririlor și a degradării pădurilor, care constituie un mijloc de absorbție și de stocare a CO2 responsabil pentru pro- ducerea efectului de seră și a schimbărilor climatice. Pentru a putea evidenția rolul și locul pădurilor globului în stocarea CO2, în atenuarea efectului de seră și a schimbărilor climatice, este absolut necesar să se cunoască mărimea resurselor forestiere din toa- te zonele geografice și, cu deosebire, a celor din zo- nele boreală și tropicală, pe baza unor inventarieri fo- restiere naționale, precum și a condițiilor economice și sociale din țările posesoare de asemenea păduri, în REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 35 vederea amenajării și gestionării integrate a zonelor forestiere și rurale în general (Locatelli, 2009). în cele ce urmează, pe baza ultimilor date ale cercetărilor științifice din domeniu, se vor prezenta funcțiile pădurilor și aportul lor energetic în activită- țiile economice și sociale, precum și rolul lor în sto- carea CO2 și în atenuarea schimbărilor climatice. Ca urmare a cererilor mereu crescânde ale unei societăți în continuă creștere demografică, terenurile cultivabile se epuizează, atmosfera se încarcă de ga- ze industriale, apele potabile devin din ce în ce mai puține, iar resursele fosile neregenerabile se epuizează. în aceste condiții, este important să stabilim cum vor putea pădurile Globului să contribuie la adopta- rea unor noi strategii ale dezvoltării economice și so- ciale (Lins, 2010). După părerea noastră, gestionarea pădurilor poa- te să acționeze asupra a două din preocupările noas- tre actuale: - reducerea consumului de resurse fosile pentru producerea de energie, prin dezvoltarea unor resurse de energie regenerabile; - favorizarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă prin stoparea defrișărilor și a degradării pădurilor. în primul rând este necesar să precizăm locul pe care lemnul ca resursă energetică renuvelabilă îl ocu- pă printre alte surse de energie regenerabile. în al doilea rând, este necesar să se evidențieze rolul pădurilor în gestionarea carbonului, respectiv cum poate contribui sectorul forestier din România la atenuarea schimbărilor climatice. în același timp, nu trebuie neglijat nici faptul că, în afara producerii de energie și a stocării CO2, pă- durile îndeplinesc și alte funcții, la fel de importante, ca funcția climatică, protecția solului contra eroziu- nilor, protecția apelor, protecția împotriva factorilor biotici dăunători, conservarea biodiversității și men- ținerea echilibrului ecologic, ca și rolul lor estetic, igienic și sanitar. în ceea ce privește resursele energetice regenera- bile, lemnul și biomasa, în general, constituie și în prezent o alternativă la combustibilii fosili pe cale de epuizare (Dessus, 2002). Modificările climatice tot mai evidente constitu- ie o consecință a creșterii consumului de resurse energetice impuse de o societate tot mai avidă de o creștere economică susținută. Pentru a atenua schim- bările climatice care se întrevăd nu există decât 3 di- recții de urmat (Hallegate, 2009): - reducerea masivă a consumului de energie și de resurse energetice; - dezvoltarea durabilă și accentuată a producerii și utilizării de energii renuvelabile; - favorizarea stocării carbonului atmosferic pe cale biologică și geologică. Silvicultura, alături de agricultură, poate inter- veni în toate cele 3 direcții menționate mai sus. Populația Globului a crescut exponențial, de la 1 miliard de locuitori în anul 1800 la 3 miliarde în 1960 și 6 miliarde în anul 2005 și va ajunge probabil la 9 miliarde în anul 2040. în același timp, suprafața agricolă cultivată pe lo- cuitor a scăzut de la 0,5 ha în anul 1950 la 0,4 ha în anul 1960,0,3 ha în 1990 și va ajunge la 0,1-0,2 ha în anul 2040. Rezervele de resurse energetice convenționale sunt pe cale de epuizare și anume: petrolul în 40-50 de ani, gazele naturale în 60-70 de ani, uraniul în 80- 100 de ani, iar cărbunii de pământ în 200-300 de ani (Liaison, Energie Francophonie no. 3-2008, Les cho- ix, Energetiques Mondiaux: Entre Confiance techno- logigue et preoccupations environnementales 138 p). In condițiile actuale ale producției și consumului de energie, anual, pătrund în atmosferă 7 miliarde to- ne de carbon, din care numai 3 miliarde sunt absorbi- te de ecosferă. în același timp, durata de viață a Soarelui este es- timată la 4 miliarde de ani, iar energia apelor, a gra- vitației, cea geotermală și aeriană pot fi considerate inepuizabile la scara existenței noastre umane. Energia produsă de resursele regenerabile repre- zintă în prezent numai 18% din consumul energetic final, dintre care trei sferturi provine din biomasă. în realitate, numai 5% din consumul energetic provine din surse de energie regenerabile modeme și optimi- zate. Țările Uniunii Europene și-au propus ca obiec- tiv dublarea consumului de energie regenerabilă pâ- nă în anul 2020, când aceasta va trebui să atingă 20% din consumul final. în aceste condiții, energia rezul- tată din biomasă și, în special, din lemn, joacă un rol important și va spori în special pe seama lemnului și a biocarburanților (Dessus, 2002). Energia hidraulică deține, de asemenea, un rol important, dar perspectivele creșterii ponderii sale sunt destul de reduse. Energia eoliană solară și geotermală prezintă po- tențiale de creștere remarcabile și aproape nelimitate în comparație cu biomasa a cărei utilizare intră în con- curență cu alte moduri de folosință, ca produse ali- mentare, materiale de construcții etc. Toate aceste sur- se de energie, neglijate în ultimul secol, oferă perspec- tive promițătoare în termeni de inovații tehnologice, randamente, costuri, distribuție etc. Mai mult, resurse- le de energie regenerabile nu sunt concurente, ci com- plementare și se pot adapta ușor cerințelor pieței. 36 REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 - 2011 • Nr 1 Energia hidraulică are ca finalitate electricitatea și permite unor țări ca Franța, Elveția, Austria, Suedia, alături de energia nucleară, să producă ener- gie electrică fără utilizarea carbonului. Această for- mă de energic este interesantă pentru unele țări foar- te populate ale planetei precum China, India, Pakistan, Bangladesh, Brazilia, Indonezia etc. O perspectivă interesantă se deschide și prin uti- lizarea de microhidrocentrale care pot asigura un po- tențial în viitor. Utilizarea tuturor resurselor hidraulice pentru producerea de electricitate va permite renunțarea treptată la energia produsă de termocentrale, princi- palele surse de emisii de gaze cu efect de seră. Energia mareelor are ca finalitate tot producerea de electricitate, dar pe ea nu se poate conta, pentru o dezvoltare masivă, datorită prezenței acestor feno- mene la scară destul de redusă, iar energia valurilor și a curenților de apă sunt încă în stadiu experimental și va rămâne încă marginală. Energia eoliană folosită tot pentru producerea de electricitate este în plină dezvoltare și expansiune. Un inconvenient al extinderii acesteia este legat de costurile destul de ridicate necesare pentru obținerea ei. Extinderea ei va depinde și de unele probleme teh- nice și dc competitivitate. în plus, acestea pot fi cu- plate cu instalații de hidroliză a apei și stocarea hi- drogenului în baterii fixe, care vor permite stocarea masivă a energiei electrice necesare în perioadele de consum de vârf. Energia termică solară este deja o formă de energie ajunsă la maturitate, care tinde să se genera- lizeze și să câștige în competitivitate. în sectorul lo- cuințelor ea este deja o formă de energie perfect com- plementară cu energia obținută din lemn. Energia solară fotovoltaică este încă foarte cos- tisitoare, fapt pentru care este puțin dezvoltată, dar va putea deveni interesantă sub raportul materialelor și randamentelor. Energia geotermică are un potențial de creștere semnificativ, obținerea ei însă presupune foraje de mari adâncimi, care sunt încă costisitoare, pentru a ajunge în domeniul rocilor fierbinți sau la magma in- candescentă caracteristică zonelor vulcanice și la va- porii de temperaturi foarte ridicate, pentru a produce energie electrică. O altă cale este cea a forajelor dc adâncimi medii în formațiunile sedimentare, în ve- derea alimentării rețelelor de energie termică. Energia din bioma- să se referă la energia rezultată din deșeuri ve- getale, subproduse ale industriei dc celuloză, lemn, culturi specializa- te pentru celuloză, cul- turi alimentare și biomasa acvatică destinată aprovi- zionării a 7 mari tipuri dc cereri dintre care 3 sunt energetice (alimentație, amendamente organice, ma- terii regenerabile, produse chimice din vegetale, bio- carburanți, producători de căldură biologică și de electricitate). Multe dintre aceste debușcuri sunt interdependente. Dintre toate aceste resurse, cea mai importantă este lemnul, care deține și ponderea cea mai mare. Datorită randamentului său scăzut în producerea de energie (ex: pentru producerea unui megawatt este necesară o cantitate de 14.000 t lemn), lemnul rămâ- ne necompetitiv în raport cu alte resurse tradiționale. De asemenea, concurența între necesitățile industriei alimentare și cele ale industriei energetice este cea care limitează utilizarea biomasei ca sursă de ener- gie. De asemenea, conflictele dintre agricultură și silvicultură privind utilizarea terenului contribuie și ele la limitarea biomasei ca sursă de energie. In concluzie, contextul actual este deosebit de favo- rabil pentru creșterea ponderii resurselor de energie re- nuvelabilă, dar nu trebuie uitat faptul că prioritatea tre- buie să o constituie reducerea consumului de energie și, deci, dc resurse energetice, iar sursele de bioenergie ră- mân complementare și compatibile cu necesitățile pro- ducției de alimente și cu folosirea lemnului ca materie primă pentru industrie (Liaison, Energic Francophonie no. 3-2008, Les choix, Encrgetiques Mondiaux: Entre Confiance technologique et preoccupations environne- mcntales 138 p). Energia obținută din resurse regenerabile reprezin- tă la nivelul anului 2007 o parte destul de modestă din consumul de energie primară. în țările Uniunii Europene, plus Norvegia și Elveția, ponderea energiei obținută din resurse regenerabile reprezintă numai 7,6%, din care peste 2/3 este deținută de biomasă, cu o preponderență a lemnului și a deșeurilor din lemn utili- zate din încălzirea de locuințe. Ponderea altor surse de energie regenerabilă care au cunoscut o creștere puter- nică nu reprezintă decât 5% pentru eneigia eoliană, 4% pentru energia termică și 1% pentru energia solară. Resursele hidraulice dețin 27% din totalul resurse- lor regenerabile, lemnul și deșeurile din lemn 47%, de- șeurile urbane 8% și alte tipuri de biomasă 8% (tab. 1). Tabelul 1 Ponderea resurselor energetice regenerabile în țările U.E. ia nivelul anului 2006 Energie hidraulică Lemn și deșeuri din lemn Deșeuri urbane Alte surse de biomasă Energie Energie Energie eoliană geotermică solară Total 27% 47% 8% 8% 5% 4% 1% 90% 100% REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 1 37 Biomasa și deșeurile din lemn ca surse de ener- gie regenerabile dețin o pondere importantă în Germania, Franța, Spania, Suedia și Finlanda, țări bogat în resurse forestiere. în România, aceste surse dețin o pondere ceva mai redusă. Energia apelor deține un loc important în țările cu relief montan: Norvegia, Suedia, Franța, Italia, Austria și Elveția, urmate de Spania, Portugalia, Germania și România. Energia eoliană deține o pondere importantă în Germania, Spania și Danemarca, unde constituie cea mai importantă resursă energetică regenerabilă. Energia solară deține o pondere mai mare în Grecia, Germania și Austria, unde reprezintă cca 1% din resursele de energie regenerabile. Dintre țările europene, în Norvegia resursele energetice regenerabile ating 4,6% din consumul de energie primară, ponderea importantă deținând-o re- sursele hidraulice; în Finlanda 23% din producție o dețin lemnul și deșeurile din lemn. Austria 20%, Elveția 17% și Portugalia 17%. în România, ponde- rea energiei obținută din resurse regenerabile este de 12%, grație resurselor forestiere, lemn și deșeuri din lemn. Estonia și Lituania, bogate în resurse forestie- re, se aproprie și ele de 10%, ca și Slovenia, grație re- surselor hidroelectrice. în Germania, cu toate progresele înregistrate în ultimul timp prin utilizarea resurselor eoliene și de biomasă, ponderea energiei rezultate din resurse re- nuvelabile abia atinge 16% din totalul energiei pri- mare. Cele mai reduse cote le dețin Marea Britanie, Belgia, Olanda și Luxemburg, din cauza resurselor forestiere foarte reduse, ca și a potențialului hidroe- lectric scăzut. După protocolul de laKyoto, Uniunea Europeană și-a propus obiective de reducere a emisiilor dc gaze cu efect de seră din ce în ce mai ambițioase și de creș- tere a ponderii resurselor energetice regenerabile. Astfel, prin Directiva europeană din septembrie 2001, țările europene și-au propus o creștere a ponde- rii energiei electrice obținută din resurse regenerabi- le de la 14% în 1997 la 22% în anul 2010, după care au revenit și în anul 2007 și-au propus ca dată anul 2020. Datorită creșterii consumului dc energic care se dublează la fiecare 10 ani, cu toate progresele înre- gistrate de țările europene privind creșterea utilizării resurselor utilizabile pentru producerea dc energie, ponderea acestora din consumul total rămâne mo- destă, nedepășind per ansamblu 7% și cu mari varia- ții de la o țară la alta. De asemenea, datorită acestor evoluții inegale de la o țară la alta, posibilitatea ca energia obținută din resurse regenerabile sau conti- nue să înlocuiască energia obținută din combustibili fosili este extrem de redusă, cel puțin pe termen mediu. Problema care se pune în prezent este aceea dacă există în viitor o sursă de energie regenerabilă care să poată înlocui în condiții optime actualele resurse energetice epuizabile. De altfel, nici o sursă de ener- gie utilizată până în prezent nu poate să asigure pro- ducerea în condiții optime a întregii energii necesare societății. De aceea, orice sursă de energic regenera- bilă care se folosește, poate determina o scădere a utilizării resurselor energetice fosile epuizabile. în acest fel, resursele regenerabile vin să completeze și nu să substituie în totalitate resursele fosile. Pentru creșterea ponderii acestor resurse în producerea de energic, statele trebuie să facă eforturi financiare considerabile, așa cum au făcut pentru salvarea băn- cilor, a construcției de automobile și altele. Societatea capitalistă ca societate de consum su- feră de aviditate consumatoristă. Acest sistem dc producție și consum adoptat de SUA constituie un model pentru restul lumii capitaliste și o țintă, deși cu toții trebuie să fim convinși că acest lucru nu se va putea realiza datorită spectrului epuizării resurselor planetei. Exploatarea industrială a pădurilor tropicale din Indonezia lasă în urma sa numeroase comunități lo- cale Iară un loc dc viață și fără altă posibilitate decât aceea de a migra. Lemnul exploatat din aceste păduri este exportat în China, care îl transformă în produse finite și care apoi sunt exportate spre țările capitalis- te dezvoltate. în Brazilia, exploatările sălbatice dețin circa 80% din exploatările din pădurea amazoniană, marea dramă a pădurilor ecuatoriale fiind aceea că anual se pierd în jur de 13 milioane de ha. ONU estimează că între 73 și 83% din exploată- rile forestiere din Indonezia sunt ilegale și ele se exe- cută în 31 din cele 41 de parcuri naționale. Principalul cumpărător al acestor tăieri ilegale este China, care la rândul ei exportă 70% din lemnul prelucrat. Numai în anul 2005 China a exportat produse prelucrate din lemn în valoare de 17 miliarde de dolari. Pădurile Globului conțin circa 283 gigatone de carbon. Fiecare tonă de lemn pe picior este rezultatul absorbției de circa o tonă de CO„, această cifră pu- tând merge până la 1,83 tonc/m de lemn în funcție de specie și, de fiecare dată când o tonă de CO. este stocată, 70% este eliberat sub formă de oxigen. In fe- lul acesta, fără a consuma direct combustibili fosili, se poate interveni asupra bilanțului carbonului într- un mod pozitiv. Plecând de la aceste constatări se pune problema spre ce tip de utilizare a pădurilor trebuie să se în- drepte omenirea în viitor în funcție de zona bioclimatică? 38 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr. 1 Bibliografie C a n e i 11, J-Y., 2009: L'adaptation au changement climatique pour le sector d’energie. Liaison, Energie Francophonie n. 85, pp. 90-94. D e s s u s, B., 2002: Energie et developpement du- rable. Quatre enjeux pour la Francophonie. Liaison, Energie Francophonie n. 55-56-57, pp. 161-169. Hallegate, S., 2009: Changement climatique et gestion de risques naturels. Liaison, Energie Francophonie n. 85, pp. 83-86. Lins, C., 2010: Les energies renouvelablescomme outil de developpement des territoires: role et enjeux fa- ce a la contrainte energetique- les professionnels euro- peens se mobilisent. Liaison, Energie Francophonie numero speciale 86, pp. 51-58. L o c a t e 1 1 i, B., 2009: Forets et adaptation au changement climatique - defis et opportunites. Liaison, Energie Francophonie numero speciale 85, pp. 122-127. M o u s e 1, M., 2002: Developpement durable et changement climatique. Liaison, Energie Francophonie n. 55-56-57-2002, pp. 83-86. Riedacker, A.,2008: Unpeuplusd’energiefos- sile pour la securite alimentaire, le climat et la biodiver- site, Liaison, Energic Francophonie n. 80, pp. 56-62. W alte r- Hun te r, J., 2002: Lacon- vention cadre de Nations Unies sur le changement cli- matiques. Un aperqu de sa mise en oeuvre. Liaison, Energie Francophonie, pp 76-83. Z e d a n, H., 2002: DeRio a Johannesburg: evaluation de progres realises dans le cadre de la Convention sur al diversite biologique. Liaison, Energie Francophonie n. 55-56-57-2002, pp. 83-86. * * *, 2002: Liaison, Energie Francophonie n. 55- 56-57, numero speciale Sommet de Johannesburg. * * *, 2008: Liaison, Energie Francophonie n. 3: Les choix encrgetiques mondiaux: entre confiance te- chnologique et preoccupations environnementales. * * *, 2009: Liaison, Energie Francophonie n. 83: Energie et evaluation environnementale. * **, 2009: Liaison, Energie Francophonie numero speciale 85: Adaptation au changement climatique. * **, 2010: Liaison, Energie Francophonie numero speciale 86: Energie et territoires ou comment construire les territoires de domain face a la nouvelle donne climatique et energetique. Prof.dr.ing. Dumitru-Romulus TÂRZIU Conf.dr. ing. Victor-Dan PĂCURAR Universitatea „Transilvania” din Brașov Șirul Beethoven nr. 1 500123 Brașov Forest, climate and energy Abstract The main problem of contemporary world is the need for the harmonization of contradictions between the socio-eco- nomic development and environmental protection. The economic development, source of material and spiritual welfare of a society, involves energy and energy pro- duction is the main source of environmental pollution. The world’s forests, by the area they cover as well as by their production role, represent an important pillar of sustai- nable economic development. At the same time, they are an important source of renewable energy that can contribuie to the completion of the other exhaustable energy resourccs. By stocking a part of the CO2 suplus existing in the atmospherc as a result of human activities, expecially burning of fossil fuels for energy production, forests contribute to the limitation of climatic changes, more and morc frequent and obvious. By playing their role of soil protection against erosion, of water protection and protection against damaging clima- tic factors, forests contribute decisively to the protection of geographical environment of our planet. Last but not least, forests are a never-ending source of biological diversity. Under these circumstances the paper outlines the synergical relations between the world’s forests, terrestrial clima- te and energy production for the sustainable economic development. Keywords: forests, climate, energy, economic development, environmental protection REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 39 Evoluția spațio-temporală a populației de cerb comun (Cervus elaphus L.) din Podișul Central Moldovenesc Sorin GEACU Toader BORDEIANU 1. Condiții naturale Lumea mamiferelor mari din această regiune s-a îmbogățit cu peste jumătate de secol în urmă cu o no- uă specie - cerbul comun. Arealul ocupat de cerb este extins pe un ecart al- titudinal de circa 330 m, între 120 m pe valea Vasluiului (la confluența cu Rediul) și 448 m în dea- lul Poiana Mănăstirii (la sud-est de satul Domnița). Podișul se caracterizează prin platouri structurale, dealuri cu suprafața larg boltită, versanți cu diferite orientări și culmi separate de văi adânci, adesea asimetrice. Temperatura medie anuală a aerului este cuprin- să între 8 și 10°C. La Iași, aceasta este de 9,6°C, cu valoarea maximă în iulie (21,3°C) și minimă în ianu- arie (- 3,7°C). Cantitățile de precipitații simt cuprinse între 500 și 700 mm/an (Averești — 518 mm, Voinești - 520 mm, Dobrovăț - 557 mm, Răducăneni - 564 mm, Mironeasa — 572 mm, Bârnova - 666 mm). Pe cele două sezoane, situația la Voinești este următoarea; 184,8 mm cad în cel rece și 335,2 mm în cel cald, iar la Bârnova 228,7 mm cad în sezonul rece și 437,3 mm în cel cald. Cele mai multe precipitații se înregis- trează în iunie (76,9 mm la Voinești, 100,3 mm la Bârnova), iar cele mai puține în luna martie (27,4 mm la Voinești, 33,5 mm la Bârnova). Unele ierni grele (cu viscole și zăpezi mari) au determinat reduceri ale efectivelor de cerbi. Numai urmare a celei din 1984-1985 pe fondul Poieni, s-a înregistrat un recul populațional de 18% (de la 220 la 181 exemplare). Primăvara s-au găsit cadavre în pă- durea din apropierea satului Todirel (Bârnova). Câteva exemplare mai debile au murit în zilele cu cantități excesive de precipitații atmosferice căzute, cum a fost în 12 iulie 1969 (157,5 mm la Bârnova, 123,0 mm la Dobrovăț, 111,5 mm la Mironeasa) ori 25 august 1970 (154,4 mm la Mogoșești și 121,3 mm la Voinești). în proporție de 90%, rețeaua hidrografică este reprezentată de pâraie din cadrul bazinului hidrogra- fic Bârlad, cu orientare generală sudică și scurgere intermitentă. Dintre cele care au curs permanent amintim: Vaslui (debit - 0,29 m3/s la Pocreaca), Stavnic (0,38 m3/s la Frenciugi), Dobrovăț (0,46 m3/s la Codăești), Rebricea, Rediu, Crasna, Sacovăț, Veja ș.a. Foarte puține pâraie aparțin bazinelor Prut (Bohotin) și Bahlui (Nicolina, Pădureni). Pentru menținerea cerbilor, există scăldători (20 în zona Poieni-Pietrosu și 6 în zona Bunești) și adăpători (Poieni - 10, Bunești - 2). Vegetația forestieră menținută pe arealele mai în- alte se încadrează subetajelor gorunetelor și, pe un mic sector (la Poieni), al făgetelor. Proporția princi- palelor specii este următoarea: carpen 24%, tei 17%, fag 17%, gorun 11%, stejar 6%, salcâm 5%, frasin 4% și alte specii (jugastru, arțar, ulm, pin etc.) 16%. Vârsta medie a acestora este de circa 60 ani. Arealul cerbilor include cele mai întinse spații forestiere, în multe locuri lipsite de așezări umane, fiind asigurată astfel liniștea, unul din factorii esen- țiali în menținerea acestui mamifer mare. în acest sens amintim următoarele sectoare forestiere: cel dintre Ciurea în vest și Comama în est (neîntrerupt pe 15 km decât de satul Poieni), cel dintre Bârnova în nord și Dobrovăț în sud neîntrerupt - pe 12 km - de nici un sat; cel din jurul satului Mădârjac (cu lățimi de 7-10 km) ori cel dintre satele Rotăria și Cozmești lung de 10 km și lat de 4 km. în perioada rece a anului, se administrează hrană complementară la hrănitori. In 2006, pe tot arealul de repartiție al cerbilor erau 352 hrănitori, din care 1/3 (108) în zona Grajduri. Tot în acel an numărul de să- rării era de 574, cele mai multe (200) fiind tot în zona Grajduri. Terenurile și ogoarele special cultivate pen- tru nevoile cinegetice însumează circa 120 ha. Lupii, deși semnalați până de curând (la Poieni în anul 2003), n-au afectat în ultimul timp populația de cerb. Deși arealul cerbilor este străbătut de numeroase drumuri, numai unul este intens circulat: șoseaua na- țională lași-Poieni-Schitu Duca-Vaslui (la 17 mai 1975 o ciută a murit accidentată, iar un taur lovit pe 14 octombrie 2004 avea trofeu de 162,4 puncte CIC.). Adăugăm și magistrala feroviară lași-Bâmova-Vaslui. 2. Aducerea primelor exemplare la Poieni Urmarea unui sumar «studiu de colonizare», fos- ta Direcție Regională Silvică Iași a hotărât crearea unui țarc pentru introducerea cerbilor pe fondul de vânătoare Poieni la sud-est de orașul Iași. A fost primul loc din Moldova dintre Șiret și Prut unde s-a introdus acest mamifer, datorită câtorva 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 avantaje: întinderea mare a pădurilor de foioase, existența pâraielor permanente și a micilor «ochiuri» de apă pe interfluvii și, nu în ultimul rând, caracte- rul liniștit al zonei (cele mai apropiate sate - Poieni, Pietrăria, Bârnova - sunt la 3-4 km distanță). Țarcul, întins pe 14 ha, a inclus pădure și două poieni (una cu pajiște naturală și alta cultivată), pârâul perma- nent Cărbunăria (afluent al Vasluiului) străbătându- 1 aproximativ prin partea centrală. împrejmuirea era din nuiele împletite cu sârmă. Aflat nu departe de obârșia pârâului Cărbunăria (de la care și-a luat și numele), țarcul era amplasat pe teritoriul comunei Schitu Duca, pe dealu- rile Cărbunăria și Măxinoaia la 250-275 m altitudine, cu expozi- ții predominante spre sud și nord-est. Acolo s-au amplasat 7 hrănitori și 12 sărării. La 29 iulie 1954 s-a terminat de construit țarcul, în primăvara anului următor s-au adus, alături de cerbi lopătari, și 4 cerbi comuni capturați în păduri- le din fostul raion Rădăuți (Cotta și Almășan, 1963). Transportul pe 250 km s-a realizat în lăzi speciale cu vagon CFR, iar din gara Nicolina-Iași până la țarc (circa 15 km) cu camionul. Pe dreapta pârâului Cărbunăria, în sud-vestul țarcului, s-a construit la 255 m altitudine un canton silvic. Acolo a locuit losif Lăpușanschi, brigadier de vânătoare care s-a îngrijit de țarcul cu cerbi. El a fost transferat - când avea circa 55 ani - din Ocolul silvic Marginea (Codrii Voievodesei), județul Suceava, special pentru a supraveghea introducerea și aclimatizarea cerbilor în pădurile de la sud de Iași. Numărul mare de lupi din regiune a determinat o campanie intensă de vânare a acestora. Mulți au fost împușcați chiar de Lăpușanschi care avea circa 100 de blănuri de lup la canton . Azi, cantonul este dezafectat. Vițeii de cerb au fost ținuți în țarc doi ani și apoi eliberați (Radu, 1973). 3. Dinamica populațională și extinderea ulterioară a arealului Timp de 16 ani de la momentul eliberării din țarc (1957-1973), cerbii s-au menținut numai pe fon- dul de vânătoare Poieni, care avea atunci 10.500 ha din care 7.000 ha pădure. O frână în calea sporului populațional al cerbi- lor la sfârșitul anilor '50 a constituit-o numărul ma- re de lupi, care au fost combătuți intens (numai în 1956 s-au împușcat 39). în primăvara anului 1960, la Poieni existau nu- mai 3 masculi și 6 femele, iar în anul următor 13 cerbi (tab. 1). Tabelul 1 Numărul cerbilor existenți până în 1969 pe fondul de vânătoare Poieni (exemplare) An 1955 1960 1961 1966 1967 1968 1969 Număr exemplare 2 9 13 36 69 60 70 Numărul lor n-a crescut prea mult și datorită iernii grele 1962/1963 (la Iași s-au înregistrat -30,6°C în ziua de 20 ianuarie 1963). Ulterior, scăzând drastic numărul de lupi, gru- pul de cerbi își sporește dimensiunile, astfel că, la sfârșitul anilor 60, existau 60-70 indivizi. Trendul dinamic pozitiv se menține, în luna martie a anului 1973 observându-se 93 de exemplare, din care 31 masculi și 62 femele. Numărul dc cerbi fiind destul de mare, ei se răs- pândesc apoi și în afara regiunii Poieni (fig. 1). De exemplu, în primăvara anului 1969 s-au văzut 2 masculi și 3 temele în pădurile de lângă Grajduri, dar și 4 masculi și 6 femele în pădurile de la Pocreaca-Dobrovăț. Toate, la scurt timp, au revenit la Poieni. în primăvara anului 1974, în afara cerbilor de la Poieni (peste 100), mai fuseseră observați alți 15 (11 masculi și 4 ciute) pe fondul cinegetic Grajduri (aflat în vecinătatea sud-vestică) bine împădurit (6.500 ha pădure), dar și mai mulți - 33 (13 masculi și 20 femele) pe cele 6.000 ha pădure din zona Tăcuta-Pocreaca-obârșia pârâului Dobrovăț. Astfel, arealul cerbilor se lărgește în 1974 com- parativ cu anul anterior, cu câte 10 km spre sud și sud-vest, triplându-și suprafața. în 1975 ajung primele 4 exemplare (3 masculi și o ciută) pe fondul Mogoșcști (venite dinspre Grajduri) și primele 6 (2 masculi și 4 ciute) pe fon- dul Bârnova (venite dinspre Poieni). REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 41 Fig. 1. Arealul cerbilor în Podișul Central Moldovenesc. în anii 1974-1975, numărul cerbilor din Podișul Central Moldovenesc era de 150-160, ma- joritatea menținându-se la Poieni. Atunci, arealul speciei avea circa 20 km de la vest la est și 15 km dc la nord către sud, suprafața aces- tuia fiind de 47.000 ha, din care 20.000 ha păduri. Nu după mult timp, în 1982, cerbii devin stabili și pe fondul de vânătoare Schitu Duca de la sud- est de Poieni (tab. 2). Tabelul! Efectivele de cerb pe fonduri de vânătoare în perioada 1971-20(16 (exemplare) An/Fond 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 Poieni 85 92 93 106 123 125 105 110 Grajduri - - - 15 - 38 28 85 Gheorghițoaia - - - 1 - - 3 - Tăcuta - - - 33 29 51 87 77 Mogoșești - - - - 4 21 20 19 Bâmova - - - - 6 9 10 12 Mironcasa - - - - - 3 - - TOTAL 85 92 93 155 162 247 253 303 An/Fond 1979 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 Poieni 140 196 184 189 220 181 182 210 200 110 110 Grajduri 54 20 24 22 30 27 23 25 30 35 30 Gheorghițoaia - - - - - - - 10 15 10 20 Tăcuta 74 45 46 32 33 38 57 56 95 75 70 Buncști - - - - - - - 10 35 30 30 Mogoșești 20 15 14 17 18 12 15 15 - - - Schitu Duca - - 16 9 9 10 10 60 95 30 15 Horlești/Popești - - - 6 7 7 13 10 15 15 5 Bâmova 10 16 16 18 18 17 19 20 15 15 - Mironeasa - - - - 3 8 4 10 5 - - TOTAL 298 292 300 293 338 300 323 426 505 320 280 Atunci s-au observat 16 exemplare, din care 3 masculi și 5 femele în pădurile de lângă Schitu Duca, iar 5 masculi și 3 ciute ajunseseră până în pădurile din vecinătatea satului Pocreaca. în 1983 ajung, dinspre Mogoșești, primii 6 cerbi (2 masculi cu 4 ciute) și în pădurile de la obârșia pâ- râului Stavnic, pe fondul dc vânătoare Horlești. Amintim aici și faptul că, în unii ani, cerbi au ajuns, prin întinsele păduri, de la vest de Horlești până la sud de Popești (2 masculi și 3 femele în 1986, apoi 11 42 REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr 1 An/Fond 1991 1992 1993 1994 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Poieni 105 105 100 90 80 78 79 67 64 65 Grajduri 25 4 7 5 8 9 10 10 10 10 Gheorghițoaia 20 20 20 30 20 29 21 19 20 20 Tăcuta/Pietrosu 70 70 62 66 62 62 60 61 62 63 Bunești 40 40 39 22 20 18 15 15 10 11 Mogoșești - - - - - - - 7 7 6 Schitu Duca 15 20 - - - - - - - - Horlești/Popești 10 - - - 11 - 10 - - - Sinești - - - - 8 - - - 9 9 TOTAL 285 259 228 213 209 196 195 179 182 184 exemplare în 2001,10 în 2003). Tot în 1986, sunt ob- servați primii 7 cerbi (2 masculi și 5 femele) în pădu- rile de la vest dc Sinești. în următorul an, ajung 3 cerbi și pe fondul de vânătoare Mironeasa, veniți din- spre est (Grajduri). Remarcăm faptul că pe multe fonduri dc vână- toare primele exemplare semnalate au fost doar mas- culi sau mici cârduri formate majoritar din masculi. Amintim câteva exemple: - pe fondul Grajduri, primul cârd stabil din 1974 a cuprins 15 exemplare din care 11 au fost masculi; - pe fondul Gheorghițoaia în 1974 a fost observat primul taur, iar în 1977 alți trei cerbi (2 masculi și o ciută), toți revenind spre pădurile de lângă Grajduri, de unde veniseră; - pe fondul Mogoșești, în 1975, primii cerbi sta- bili au fost 3 masculi și o ciută; - pe fondul Mironeasa, primii cerbi (3 masculi) au fost observați în luna martie 1976. O nouă extindere a arealului cerbilor se evidenți- ază în primăvara anului 1987, când aceștia pătrund și se stabilesc în întinsele păduri de lângă Mădârjac (in- cluse fondului de vânătoare Gheorghițoaia), dar și în cele de la vest dc Moșna și Cozmești (incluse fondu- lui de vânătoare Bunești). în ambele cazuri s-au ob- servat câte 5 perechi, care au venit dinspre est și nord (Horlești, Popești), respectiv nord-vest (Schitu Duca). Nu este lipsit de interes să amintim faptul că, pentru anii 1973-1975, s-a propus de către fostul Inspectorat silvic Iași să sc realizeze, cu viței dc cerb din județele Neamț și Suceava, populări pe fondurile de vânătoare Gheorghițoaia (cu 40 exemplare) și Bunești (cu 30 exemplare). Deși această acțiune nu s-a mai efectuat, s-a constatat după mai bine de un deceniu că specia a ajuns pe aceste două fonduri prin migrare naturală. Trei cerbi din pădurile de la est de Mironeasa, în anii 1986-1987, pătrunseseră și mai spre sud-vest cu încă 5 km, aproape de Țibănești (Geacu, 2004-2006), fără însă a fi stabili acolo. Astfel, în anul 1987 se con- stată arealul maxim al speciei în această unitate geo- grafică. Acesta atingea aproape 100.000 ha, din care 40.000 ha păduri. Se extindea pe 75 km de la est la vest, lățimea arealului variind între 8 și 15 km. Dacă în 1976 se depășește efectivul dc 200 de cerbi, în 1978 erau peste 300, în 1987 peste 400, ast- fel încât în luna martie a anului 1988 se înregistrează maximul populațional al acestei specii în Podișul Central Moldovenesc - 505 exemplare, din care 40% (200) pe fondul de vânătoare Poieni și aproape câte 100 dc exemplare pe fondurile Tăcuta și Schitu Duca. în următorii ani, datorită recoltării, braconajului, sporirii presiunii antropice asupra ecosistemelor fo- restiere, intensificării circulației, efectivele se reduc la jumătate în 1993, comparativ cu anul 1988. Totodată, în această perioadă cerbul dispare de pe câteva fonduri de vânătoare (Mogoșești, Mironeasa, Bârnova, Horlești și Schitu Duca). Arealul cerbilor însuma, în 1993, circa 50.000 ha, din care 26.000 ha împădurite. în acel an, s-au numărat 228 cerbi, din care 100 (45 masculi și 55 fe- mele) pe fondul dc vânătoare Poieni și 62 (23 masculi și 39 femele) pe fondul Tăcuta (Pietrosu). Din anul 2004 cerbii reapar pe fondul cinegetic Mogoșești. In intervalul 1993-2006, mărimea populației de cerb din regiune s-a redus cu 19%. Pornind dc la dimensiunile teritoriale din diferiți ani ale fondurilor de vânătoare pe care s-au semnalat cerbi, în tabelul nr. 3 am evidențiat dinamica arealului cerbilor. Dc pe fondul de vânătoare Bunești, câțiva cerbi au migrat și mai spre sud (Geacu, 2004-2006). Astfel, o ciută a fost văzută în 1993 în pădurea Valea Teiului, iar în anul următor se stabilesc primele 3 exemplare (2 masculi cu o ciută) în marea pădure Dobrina de lângă Huși (20 km sud de Bunești) REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 43 Tabelul 3. din care 13 din județul Iași (Bârnova, Grajduri, Dinamica arealului cerbilor în Podișul Central Madârjac, Schitu Duca, Mogoșești, Ciurea, Dobrovăț, Moldovenesc în perioada 1957-2006 Voinești,Șcheia,Răducăncni,Ciortești,SineștișiDolhcști) Perioada/Anul Areal (ha) Din care păduri (ha) Fonduri dc vânătoare cu cerb 1957-1973 10.500 7.000 Poieni 1974 33.600 15.600 Poieni, Grajduri, Tăcuta 1976 47.400 18.800 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Mogoșești, Bârnova 1982 57.500 20.700 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Mogoșești, Bârnova, Schitu Duca 1983 68.800 24.900 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Mogoșești, Bârnova, Schitu Duca, Horlești 1984 75.800 27.300 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Mogoșești, Bârnova, Schitu Duca, Horlești, Mironeasa 1986 88.800 30.400 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Mogoșești, Bârnova, Schitu Duca, Horlești, Mironeasa, Popești 1987 95.800 39.700 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Mogoșești, Bârnova, Schitu Duca, Horlești, Mironeasa, Gheorghițoaia, Bunești 1988 86.400 36.400 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Bârnova, Schitu Duca, Horlești, Mironeasa, Gheorghițoaia, Bunești 1989 79.400 34.000 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Bârnova, Schitu Duca, Horlești, Gheorghițoaia, Bunești 1990 70.900 32.100 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Schitu Duca, Horlești, Gheorghițoaia, Bunești 1992 59.600 27.900 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Schitu Duca, Gheorghițoaia, Bunești 1993 49.500 26.000 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Gheorghițoaia, Bunești 2006 69.000 30.400 Poieni, Grajduri, Tăcuta, Gheorghițoaia, Bunești, _Mogoșești, Sinești 4. Populația de cerb în ultimii ani în primăvara anului 2006 existau 1X4 cerbi, cei mai mulți pe fondurile dc vânătoare Poieni (65, din care 18 masculi și 47 femele) și Pietrosu (63, din care 17 masculi și 46 femele). între 6 și 20 de exemplare erau pe fondurile Gheorghițoaia, Bunești, Grajduri (aici doar masculi), Sincști și Mogoșești. Deși extin- derea teritorială de la vest la est a arealului cerbilor se menține ca în 1988, totuși suprafața acestuia s-a re- dus la circa 69.000 ha, din care 44% păduri. și 2 din județul Vaslui (Tăcuta și Bunești-Averești). 5. Indicele sex-ratio O importantă caracteristică populațională o re- prezintă raportul între sexe (sex-ratio). Analizând va- lorile acestui indice în perioada 1955-2009 pentru în- treg efectivul acestui mamifer din Podișul Central Moldovenesc (tab. 4), constatăm faptul că acestea sunt apropiate celor corespunzătoare. Ta belul 4 Valorile indicelui sex-ratio al populației de cerb comun (1955-2008) An 1955 1961 1969 1971 1972 1973 1974 1979 1981 1982 1983 1984 M/F 1/1 1/2 1/2 1/2,4 1/2,2 1/2 1/1,4 1/2,3 1/1,3 1/1,3 _1/1,3 1/1,4 An 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 2005 2008 M/F 1/1,3 1/1,4 1/1,4 1/1,4 1/1,4 1/1,3 1/1,3 1/1,2 1/1,4 1/1,3 1/2,3 1/2,1 în anii următori, nu s-au înregistrat variații sem- nificative ale efectivului (180-200 exemplare), iar arealul speciei s-a menținut constant. Raportându-ne la organizarea administrativă, arealul cerbilor este extins pe teritoriile a 15 comune, Un număr prea mare de femele s-a constatat în 1971 și 2005. Astfel, în 1971 erau la Poieni 60 de fe- mele și numai 25 masculi, iar în 2005 se observaseră: pe fondul cinegetic Poieni 48 femele și numai 16 masculi, pe fondul Pietrosu 45 femele și doar 17 mas- culi, pe fondul Gheorghițoaia 15 femele și numai 5 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 masculi, iar pe fondul Bunești 8 femele și doar 2 masculi. Au fost și cazuri când, pe unele fonduri, și în alți ani s-au constatat valori sex-ratio necorespunzătoare. De exemplu, în 1977, pe fondul Mogoșești existau 16 femele și doar 4 masculi (raport 1/4), în 1994 pe fon- dul Bunești existau 18 femele și doar 4 masculi (ra- port 1/4,5), iar în 1976 pe fondul Tăcuta erau 40 fe- mele și doar 11 masculi (raport 1/3,6). Locurile de boncănit sunt numeroase în zona analizată. în ziua de 11 octombrie 1991, la Poieni, un cerb a fost găsit mort după luptele din perioada de boncănit. 6. Recolta. Trofee. Primii cerbi (2 tauri și 3 ciute) s-au vânat în 1971, la Poieni. De altfel, pe acest fond cinegetic s-au vânat în ultimile 4 decenii cei mai mulți cerbi (tab. 5). Tabelul 5 Numărul cerbilor recoltați pe fondul de vânătoare Poieni până în 1994 (exemplare) exemplare valoroase: la Poieni, în septembrie 1972, de la un cerb de 310 kg s-a obținut un trofeu de 9,8 kg și 214,3 puncte CIC (Radu, 1973); în 1994, la Poieni și Pietrosu (Tăcuta) s-au recoltat două exemplare ale căror trofee au totalizat 224,4 puncte și respectiv 230,5 puncte; în 2002, tot pe fondul Pietrosu (Tăcuta) Tabelul 7 Numărul cerbilor (pe sexe, M/F) vânați pe fondurile Poieni și Pietrosu (Tăcuta) după 1994 (exemplare) An/FV 1995 1996 1997 1998 Poieni - - 1/- 1/- Pietrosu 2/1 1/1 1/1 - Total 3 2 3 1 An/FV 2000 2001 2002 2003 Poieni -/I 1/- 1/- -/4 Pietrosu -/I - 2/2 2/2 Total 2 1 5 8 An 1971 1972 1973 1974 1976 Ex. 5 8 7 7 2 An 1978 1981 1986 1987 1988 Ex. 5 1 2 4 10 An 1989 1990 1993 1994 Ex. 1 1 1 2 Pe celelalte fonduri, primii cerbi s-au vânat în anii: 1977 (Tăcuta și Grajduri), 1981 (Bâmova), 1989 (Gheorghițoaia) și 1992 (Bunești) (tab. 6). Tabelul 6 Numărul cerbilor recoltați pe alte fonduri de vânătoare până în 1994 (exemplare) An 1977 1978 1979 1980 Ex./ 2 2 Grajduri 3 Grajduri 6 Grajduri Fond Grajduri 9 Tăcuta 7 Tăcuta 4 Tăcuta 1981 1982 1988 1989 1992 3 Grajduri 1 1 3 Tăcuta 1 1 Tăcuta Tăcuta Grajduri 1 Bâmova Tăcuta 1 Bâmova 6 1 1 Tăcuta Gheorghițoaia Bunești Mai jos (tab. 7) este specificat numărul de cerbi vânați pe fondurile reprezentative după anul 1994. Arealul la care facem referire s-a dovedit a fi unul prielnic dezvoltării exemplarelor de cerb co- mun. Permanent s-a acordat o atenție deosebită ex- tragerii exemplarelor de selecție. Desigur că au fost recoltați și tauri pentru trofee. Evidențiem câteva An/FV 2004 2005 2006 Poieni 1/3 - 2/4 Pietrosu 2/2 1/3 1/4 Total 8 4 11 s-a recoltat un cerb cu trofeu de 222,1 puncte CIC în greutate de 11,8 kg (fig. 2). Fig. 2. Trofee de cerb recoltate în 2002 pe fondurile Poieni și Pietrosu (Tăcuta). în mijloc, cel de 222,1 puncte CIC. Un exemplar valoros (trofeu de 198,06 puncte CIC) s-a recoltat în anul 2003 pe fondul cinegetic Pietrosu (fig. 3). Cel mai valoros exemplar de cerb s-a recoltat la Poieni în ziua de 15 octombrie 2006, trofeul în greutate de 11,5 kg a totalizat 230,7 puncte CIC (fig. 4,5). Pe teren, cel mai valoros taur văzut a fost in zoni Vâlcele-Gârla Balaurului (între fondurile cinegetice Poieni și Tăcuta), în 1994. Trofeul acestuia 45 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 Fig. 3. Cerb recoltat în anul 2003 în punctul „La stu- pina”, fondul de vânătoare Pietrosu. Fir. 4. Cerbul vânat la 15 octombrie 2 1» Poieni Fig. 5. Trofeul de 230,7 puncte CIC al cerbului vânat la 15 octombrie 2006 la Poieni. la boncănit în condiții de vizibilitate redusă (zorii zilei), număra 24 de raze, greutatea sa fiind aproximată la 12,5 kg. De-a lungul timpului, la vânătorile la cerb au fost participanți atât din România cât și din alte țări (Spania, Italia, Franța, Elveția, Germania ș.a.). 7. Concluzii Locul în care au fost aduși în 1955 din Bucovina (Rădăuți) primii 4 cerbi în Moldova dintre Șiret și Prut a fost pădurea Poieni, în țarcul de 14 ha de pe valea Căibunăria. După ce au fost lăsați Ebcri, aceștia au rămas încă mulți ani numai pe fondul de vânătoare Poieni. Ulterior, sporind efectivul, din 1974 și până în 1987 grupuri de cerbi s-au stabilizat și pe alte teritorii, astfel că arealul speciei se extinde cu câte 30 de km atât spre vest cât și spre sud-est de Poieni. Arealul cel mai întins ocupat de cerbi (circa 96.000 ha) a fost în anul 1987, iar populația maximă - 505 exem- plare - s-a înregistrat în 1988. în ulti m ii ani, în această unitate geografică se mențin 180-200 cerbi răspândiți pe 69.000 ha, în sudul și sud-es- tul județului Iași și în extremitatea de nord-est a județului Vaslui. Este cea mai mare populație a acestei specii din Podișul Moldovei de la est de Șiret Bibliografie C o t t a, V., Almășan, H., 1963: Răspândirea, densitatea efectivelor de cerb și elemente pentru cunoașterea calității trofeelor, Studii și Cercetări ICF, voi. XXIII-A, Edit. Agrosilvică, București. G e a c u, S., 2004-2006: Aspecte biogeo- grafice semnificative pentru județele Vaslui și Galați, Acta Moldaviae Meridionalis, tom XXV-XXVII, Muzeul „Ștefan cel Mare" Vaslui. R a d u, C., 1973: Cerbul carpatin în județul Iași, Vânătorul și Pescarul Sportiv, nr. 1, București. * * *, 1954, 1956: Vânătorul și Pescarul Sportiv, București. * * *, 1961-2 000: Arhiva Direcției silvice Iași, Iași. * * * 1966, 1977, 1998: Amenajamentele Ocolului silvic Ciurea, București. * * *, 1967-1973: Cronica Ocolului silvic Ciurea, Ciurea. * * *, 1998: Amenajamentul Ocolului silvic Dobrovăț, București. 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 •Nr. 1 Dr. Sorin GEACU Academia Română, Institutul de Geografie, București Tel. 021/3135990 Ing. Toadcr BORDE1ANU Direcția Silvică Iași Tel. 0232/244680 The space-and-time evolution of the red deer (Cervus elaphus L.) population from the Central Moldavian Plateau Abstract The first place in which four red deer individuals were brought in from Bucovina (Rădăuți) to Moldavia in 1955 (be- tween the Șiret and the Prut rivers) was Poieni Forest. They were kept in a 14 ha enclosure in the Cărbunăria Valley. After having bcen released into the wild, they continued to live for many years in the Poieni hunting land. As the heard increased, groups of red deer would settle in other territories, too (1974-1987), the species' area enlarging with 30 km to the west, east and south-east of Poieni Forest. In 1987 they occupicd the largest area (about 96,000 ha), the highest number of individuals (505) being registered in 1988. In 2006, this geographical unit sheltered 184 individuals spread over 69,000 ha in the south and south-east of Iași County and in the north-eastern end of Vaslui County. It is the biggest population of red deer found in the Moldavian Plateau east of the Șiret River. From the time they had bcen released into the wild (2006) most red deer individuals continued to live in Poieni hun- ting land. Keywords: red deer, Central Moldavian Plateau, Romania. REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • 2011 • Nr. 1 47 Cronică Societatea „Progresul Silvic44 a acordat premiile anului 2010 începând cu anul 2010, Societatea “Progresul Silvic” și-a propus să acorde premii anuale pentru lu- crări, realizări sau merite deosebite care sunt concor- dante cu obiectivele pe care societatea le urmărește. Sunt vizați, cu prioritate, membrii societății, dar pot fi avute în vedere și persoane care nu fac parte din orga- nizație, dar, prin realizările lor aduc o contribuție deose- bită progresului silviculturii, protejării pădurilor, a me- diului, a biodiversității etc. Societatea se află într-un proces de elaborare a regu- lamentului de acordare în viitor a acestor premii, regu- lament care va fi afișat pe sitc-ul societății și care va pu- tea fi accesat la începutul anului 2011. Pentru premierea pe anul 2010, au fost primite la so- cietate un număr de 11 lucrări, din care o comisie de- semnată în acest scop, a analizat și a selectat 3 lucrări. Acordarea premiilor s-a făcut în cadru festiv în data de 16 decembrie 2010, la sediul S.P.S. București. Cele trei premii acordate, egale ca valoare (500 curo), însoțite de diplome de excelență, au fost acordate astfel: • D-lui prof. dr. ing. Dieter Simon pentru lucrarea „Păsările de interes cinegetic din România”- Editura Universității Transilvania Brașov, 353 pag. Propunerea de premiere aparține Filialei Brașov- Covasna. în referatul de susținere a propunerii de pre- miere se fac următoarele aprecieri: „I .ucrarea are un caracter monografic și tratează în detaliu circa 137 specii din România care trăiesc numai sau trec în pasaj în țara noastră.Autorul prezintă siste- matic, clar și bogat ilustrat, descrierea sumară privind dimensiunile, greutatea speciilor, diagnoza biotopului la clocire, tehnica de obținere a hranei și structura aces- teia, particularități privind reproducerea, calendarul mișcărilor migratorii la speciile migratoare, precum și date privind efectivele și evoluția populațiilor de păsări în țara noastră și în Europa. Speciile de păsări au fost prezentate într-o schemă unitară, pe ordine, familii, genuri, specii și varietăți, asigurând utilitatea teoretică și aplicativă de netăgă- duit a acestei lucrări”. • D-lor dr. ing M. Filat, dr. ing. C. Roșu, dr. ing D. Chira, dr. ing. VI. Benea, dr. ing. M.L. Daia., dr. ing C. Nicolae, dr. ing C. Nețoiu, pentru lucrarea „Cultura plopilor, a sălciilor, și a altor specii foresti- ere în zona inundabilă a Dunării de pe teritoriul României”. Lucrarea, elaborată în seria a Il-a Lucrări de cercetare, editată de Editura Silvică, a beneficiat și de aportul colaboratorilor: C. Nuțescu, I. Pavel, D. Dumitrescu, I. Popescu, O. Banu, M. Bichiș, C. Becheru, coordonatori fiind C. Roșu și M. Daia. Propunerea a fost făcută de Filiala I.C.A.S. a Societății. Lucrarea aduce contribuții importante de ordin teoretic și practic privind creșterea productivității pă- durilor din lunca inundabilă a Dunării de pe terito- riul României, dar și cu privire la creșterea eficacită- ții pădurilor existente la protejarea digurilor, a malu- rilor Dunării, a numeroase zone agricole și obiective economice din zonă. Elaboratul sintetizează efortu- rile îndelungate ale silvicultorilor în cei 50 ani de la îndiguirea Dunării, cu rezultate diferite referitoare la vegetația forestieră și are aplicabilitate în toate palie- rele sectorului silvic (producție, proiectare, cerceta- re, învățământ) • D-lui ing Nicolae Pătrânjan , pentru activitatea sa de 10 ani în proiectarea și realizarea Parcului den- drologic „Dr. loan Vlad” din Alba lulia. Specialist REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 48 silvic, practician de excepție, inginerul N. Pătrânjan a avut ideea creării acestui parc, iar după obținerea tuturor avizelor necesare s-a dedicat trup și suflet transpunerii în realitate a acestui țel. Pornind de la 51 taxoni în anul 2001, când a demarat proiectul pc cele 16 ha afectate parcului, azi se pot inventaria peste 800 taxoni. S-a implicat direct în împrejmuirea su- prafeței, în crearea drumurilor dc acces, în crearea unei inicropepiniere, în care a produs o mare parte din materialul săditor necesar asigurării diversității speciilor dendrologice. A depus mari eforturi pentru procurarea materialului seminologic necesar, prin re- coltări proprii din diverse locații din țară, prin schim- buri cu grădini botanice din țară și străinătate. A stă- ruit mult pentru a obține finanțare, inițial de la Direcția Silvică Alba (până în anul 2008), iar în pre- zent din partea Primăriei Municipiului Alba, care fa- ce e+brturi pentru accesarea de fonduri europene pentru asigurarea securității incintei și pentru acce- sul publicului la standarde moderne. Chiar dacă parcul nu este încă pus la dispoziția publicului larg, el a fost deschis de nenumărate ori pentru acțiuni punctuale de plantare, dc instruire, de formare a conștiinței forestiere la copii și tineri, pen- tru schimburi de experiență, ceea ce corespunde în- trutotul obiectivelor Societății „Progresul Silvic”. Propunerea aparține Filialei Alba lulia a Societății „Progresul Silvic”. în afara premiilor menționate, au mai fost acor- date 5 diplome de excelență pentru lucrări valoroase, importante pentru teoria și practica silvică româ- nească . Titularii acestor distincții sunt: - Dr. ing. Nicolae Olenici - pentru lucrarea „Insectele dăunătoare fructificației laricelui din România", Editura Silvică, 237 pag, 2009 - Dr. ing. Oana Gheorghiu - pentru lucrarea “Cercetări privind cunoașterea caracterelor funda- mentale ale stațiunilor forestiere apte pentru hrădete și brădeto-făgete de pe ultimele prelungiri estice ale munților Goșmanului" - teză de doctorat 2010, 133 pag- - Dr. ing loan Popa, Kcm Zoltan - pentru lucrarea .fong-lerm summer temperature reconstruction infer- redfrom tree-ringrecordsfrom theEastern Carpathian^', Rev. Climate Dynamics, voi. 32, rd. Springcr - Dr. ing. Florin Stelian Lupașcu - pentru „Cercetăriprivind comportarea și efectele lucrărilor de amenajare a rețelei hidrografice torențiale din bazinul superior al Someșului Mic“ - teză de docto- rat 2009,214 pag. - Dr. ing. Valentin Bolea, dr.ing. Dănuț Chira - pentru lucrarea „Flora indicatoare a poluării”, Editura Silvică, Seria II Lucrări de cercetare, 368 pag. Considerăm că aceste stimulente materiale și morale vin să recompenseze realizările deosebite ale unor specialiști de înaltă clasă, dar în același timp să încurajeze actul de progres în silvicultură, fie că acesta vine din direcția cercetării, a învățămîntului sau a producției. Dorim ca acest demers al nostru să strângă rândurile corpului silvic ingineresc în jurul Societății „Progresul Silvic” care a fost și rămâne or- ganizația de elită a silvicultorilor din țara noastră. ing. Alexandrina ILICA REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • 2011 • Nr. 1 49 Universitatea din Oradea a acordat titlul de doctor honoris causa profesorului Marian lanculescu, secretar general al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe tonescu-Șișești44 Pc 5 noiembrie 2010, Universitatea din Oradea a acordat titlul de Doctor Honoris Causa profeso- rului Marian lanculescu, membru titular al Acade- miei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lo- nescu-Șișești”, în cadrul deschiderii Simpozionului internațional „Risk Factors for Environmcnt and Food Safety”, organizat de Facultatea de Protecția Mediului a Universității din Oradea, în colaborare cu Universitățile din Dcbrecen și Szeged din Un- garia, Institutul de Educație Tehnologică din Thes- saloniki (Grecia), Universitățile Valladolid și Leon din Spania, Universitatea dc Agricultură din Nitra (Slovacia), Universitatea „Politehnică” Timișoara și Societatea Academică și Societatea Academică pentru Protecția Mediului din România, unde au fost prezentate, în cadrul celor 8 Secțiuni, 66 de ex- puneri orale și 166 postcrc, din care numai Secția „Forestry” a cuprins 16 expuneri orale și 16 postere. Domnul profesor Marian lanculescu, în calitate de key speaker, a prezentat lucrarea „Soil Hcavy Me- tals Remanence and Accumulation, a Risk Factor for the Population Health in Copsa Mica Arca”, care a suscitat un viu interes. Festivitățile de acordare a titlului de doctor ho- noris causa au fost conduse dc rectorul Universității, domnul profesor doctor Cornel Antal, care a trecut în revistă scopul ceremoniei, cât și hotărârea Senatului Universității dc a i se acorda acest înalt ti- tlu academic domnului profesor Marian lanculescu. 50 înmânarea diplomei doctor honoris causa (de la stân- ga la dreapta: prof. Vasile Bara, prof. Cornel Antal, prof. Marian lanculescu cu diploma în mână, acad. Alexandru T. Bogdan - în roba de doctor honoris ca- usa, în spate - prof. Sorin Curilă - Secretarul științi- fic al Senatului Universității). Profesorul Vasile Bara, decanul Facultății de Protecția Mediului, a prezentat adunării Laudatio profesorului Marian lanculescu, punând accentul pe activitatea sa profesională în funcțiile de cercetă- tor științific, cercetător științific gradele III, II și I, pe activitatea sa managerială de: director general al Institutului dc Cercetări și Amenajări Silvice, înce- pând cu anul 1983 și până la sfârșitul anului 2007; în funcția de demnitate publică, de ministru secre- tar de stat, șef al Departamentului Pădurilor din Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului (perioada 1993-1996); de vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”, ales prin vot secret dc Adunarea generală (2002-2005 și 2005-2009) și dc secretar general al aceleiași academii, ales de asemenea prin vot secret de Adunarea generală a ASAS din 10 de- cembrie 2009, fiind primul silvicultor care accede în- tr-o funcție de conducere executivă a unei academii dominată de membrii din domeniul agricol, și pe ac- tivitatea sa didactică și politică în calitate REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 Profesor doctor honoris causa Marian lanculescu prezentând răspunsul la Laudatio. de deputat în Parlamentul României, timp dc două legislaturi (1996-2000 și 2000-2004), tmde a militat pentru protejarea, gestionarea durabilă și dezvolta- rea fondului forestier național, în care sens a inițiat pentru prima dată Legea privind perdeleleforestiere de protecție, o lege de excepțională importanță, mai ales în contextul schimbărilor climatice tot mai evi- dente în ultima perioadă dc timp. Profesorul Marian lanculescu, în cuvântul să de răspuns la Laudatio, prin alocațiunca „Conservarea și dezvoltarea resurselor forestiere în contextul schimbărilor climatice” a făcut o pertinentă radio- grafie a stării pădurilor la nivel național și global, re- ușind să capaciteze auditoriul, predominant nesilvic, la cauza pădurii române, care are mare nevoie, mai mult ca oricând, de sprijinul nostru, al tuturor, pădu- rea întinsă pe areale cât mai mari constituind cel mai eficient mijloc de prevenire și combatere a modifică- rilor climatice, prin capacitatea impresionantă de stocare a carbonului din atmosferă, principalul gaz incriminat în încălzirea globală. Prof Vasile BARA, Facultatea de Protecția Mediului Universitatea Oradea Ziua Internațională a Muntelui, Focșani - 11 decembrie 2010 începând din 2003, Organizația Națiunilor Unite și statele sale membre sărbătoresc în fiecare an, pe 11 decembrie, Ziua Internațională a Muntelui, având scopul de a sensibiliza, în special cu privire la im- portanța munților pentru viață, pentru furnizarea de bunuri și servicii, importanța lor ca sursă de apă, pentru bogăția diversității biologice, ca destinații pentru odihnă și turism, precum și pentru importan- te domenii ale diversității culturale. Ziua Internațională a Muntelui a fost omagiată în acest an și de către RNP-Romsilva și ICAS, în ju- dețul Vrancea, prin prezentarea unor materiale pri- vind „Protecția împotriva riscurile naturale în zona montană a județului Vrancea" în cadrul proiectului european MONITOR II, finanțat de UE prin progra- mul de cooperare transnațională Sud-Estul Europei, la care participă parteneri din România, Italia, Austria, Serbia, Slovenia, Bulgaria și Grecia. La eveniment au mai participat, alături de jurnaliști (Atlas TV, Monitorul de Vrancea, Ziarul de Vrancea) și reprezentanți ai Ocolului Silvic privat Năruja, Parcului Natural Putna Vrancea, ai obștilor și autori- tăților locale. Evenimentul marcat oferă posibilitatea unor perspective pentru a ridica constrângerile în dezvoltarea zonei și de a construi parteneriate care vor aduce schimbări pozitive în zona de munte. Astfel, proiectul Monitor II, care are ca obiectiv principal îmbunătățirea modului în care sunt furni- zate informațiile necesare gestionării dezastrelor, se concentrează, în special, pe o îmbunătățire a gradu- lui de conștientizare a situației pentru toate părțile implicate în diferite faze de gestionare a dezastrelor, cum ar fi "prevenirea", "răspunsul" și "ajutorul". Beneficiind de experiența celorlalți parteneri, se are în vedere elaborarea unei metodologii comune pen- tru a identifica în timp util metode de combatere și de diminuare a dezastrelor naturale. Regia Națională a Pădurilor-Romsilva și Institutul dc Cercetări și Amenajări Silvice - prin Stațiunea Focșani sunt parteneri în acest proiect din partea României, iar rezultatele proiectului se vor con- cretiza în realizarea unui ghid de bune practici și a unei metodologii comune de intervenție în caz de dezastre, care să fie testate la nivelul zonelor pilot din fiecare țară. S-a ales bazinul Putna-Vrancea ca zona pilot pentru că este una di n cele mai vulnerabile zone din România. De asemenea, se are în vedere realizarea unei metodologii de întocmirc/actualizare periodică a hărților de risc pentru zona pilot Putna-Vrancea pe baza monitorizării continui. Aceasta metodologie va fi folosită apoi de au- toritățile locale din România în conformitate cu regle- mentările în acest domeniu la nivelul Uniunii Europene. Dezvoltarea unor proceduri eficiente pentru actualiza- rea regulată a acestor planuri și punerea lor în aplicare REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr 1 51 imediată vor permite furnizarea de informații în timp real în caz de urgență. Cercetări recente indică faptul că schimbările cli- matice din ultimul timp pot determina, în special în zo- nele montane, creșterea frecvenței și intensității riscuri- lor naturale, cum ar fi avalanșe, torente de noroi, alune- cări de teren, prăbușiri și inundații, cu implicații negati- ve grave asupra desfășurării vieții și activităților econo- mico-sociale în zona montană dar și în zonele limitrofe In zona montană a Vrancei, principalele riscuri na- turale simt inundațiile, alunecările de teren, cutremurele de pământ ș.a. Alunecările, declanșate de ploi abunden- te și, uneori, de cutremure, afectează localitățile și dru- murile situate pe versanți, iar viiturile sunt un factor de risc major pentru rețeaua de așezări, căi de comunicație și terenuri din lungul rețelei hidrografice principale. Importante pagube materiale, în special în sectorul fo- restier, produc viiturile torențiale produse pe rețeaua hi- drografică secundară. Putna este considerat unul dintre râurile cu torențialitate foarte ridicată, dată de raportul dintre debitul mediu rnultianual (15,4 m3/'sec, la vărsa- rea în Șiret) și debitul maxim, care a fost de 1000 m3/ sec, în 1972 și de 1323 m3/sec, în iulie 2005. Scurgerile, în special de pe versanții despăduriți, au ca rezultat de- punerea materialului erodat în albiile rețelei hidrografi- ce, iar concentrarea scurgerilor conduce la creșterea de- bitelor, a volumului și vitezei apei atât pe versanți cât și în rețeaua de albii și intensificarea proceselor de eroziu- ne torențială. Viiturile sunt însoțite de procese intense de eroziune a malurilor, determinând surpări sau alune- cări de teren. Factorii determinanți ai acestor procese sunt: - relieful, prin fragmentarea ridicată a reliefului, energia de relief și panta mare a terenurilor - considera- te dintre cele mai favorabile în zona montană. - climatul, care prezintă nuanțe de excesivitate cu precipitații torențiale frecvente. Menținându-ne în ca- drul celor mai probabile previziuni privind schimbările climatice, este de așteptat ca regimul torențial al precipi- tațiilor să se intensifice, generând, în zonele montane și deluroase, viituri torențiale rapide, iar în luncile râurilor și câmpiile joase, inundații mai mari și mai frecvente, având ca urmări colmatarea cu aluviuni a lacurilor de acumulare, înălțarea paturilor albiilor cursurilor de apă, provocarea de mari pagube obiectivelor interceptate, pierderi irecuperabile de vieți omenești ș.a. - substratul litologic joacă un rol important în de- clanșarea și evoluția proceselor de eroziune și deplasare în masă a terenurilor. Alternanțele de roci moi (argile, mame) cu roci semidure (gresii), determină o predispo- ziție ridicată pentru declanșarea alunecărilor dar și a eroziunii, în special la baza versantilor, afectând stabili- tatea acestora. - factorul antropic contribuie destul de semnificativ prin defrișarea unor suprafețe forestiere, supraîncărca- rea versanților cu construcții, săparea la baza versanților pentru construcția de case, drumuri etc., care au ca efect activarea sau reactivarea unor procese cu posibile efecte dezastruoase în viitorul apropiat. - degradarea solurilor și terenurilor, care determină manifestarea proceselor torențiale, a inundațiilor și alu- necărilor în cele mai multe zone, sunt strâns legate de managementul necorespunzător al resurselor naturale: vegetație, sol și apă. Pădurile reprezintă factorul de sta- bilitate, prin reducerea scurgerilor și efectul de protecție și consolidare a solului. Pe de altă parte, un bun mana- gement al riscului la inundații, alunecări de teren și alte fenomene naturale destructive, este rezultatul unor acti- vități intersectoriale, interdisciplinare, care cuprind ma- nagementul apelor, amenajarea teritoriului și dezvolta- rea urbană, protecția naturii, dezvoltarea agricolă și sil- vică, protecția infrastructurii de transport, protecția construcțiilor și protecția zonelor turistice, protecția co- munitară și individuală, fiecărui sector revenindu-i atri- buții în realizarea unor activități specifice. Pe lângă acestea, pentru a crește siguranța locuito- rilor din zona montană precum și a tuturor activităților social-economice împotriva riscurilor naturale, în viitor trebuie să fie analizate interferențele diferitelor procese determinate de hazardele naturale, în scopul de a îmbu- nătăți furnizarea de informații necesare către experți, factori de decizie și servicii civile de protecție pentru pregătirea în caz de dezastru, prevenirea și gestionarea catastrofelor. în cadrul unor proiecte finanțate din fon- durile Uniunii Europene, așa cum este și proiectul Monitor II, se are în vedere dezvoltarea de instrumente noi, eficiente pentru gestionarea pericolelor naturale. Dr. ing. Cristinel CONSTANDACHE ICAS - Stațiunea Focșani Ing. Petrișor VICĂ RNP - Romsilva 52 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 -Nr. 1 In memoriam Opera silvică a cărturarului loan Kalinderu, la 170 dc ani de la naștere1 Personalități de prim rang ale intelectualității ro- mânești din secolul al XlX-lea, cum au fost academi- cienii Ion Tonescu de la Brad, Vasile Urechia, Petre S. Aurel ian, Grigore Antipa, loan Kalinderu și Ștefan Hepites, deși nu au absolvit școli silvice, prin clarvizi- unea și atașamentul lor față de valoarea inestimabilă a patrimoniului natural al țării, au fost primii care, îm- preună cu silvicultori, au militat pentru cunoașterea științifică a pădurilor, interzicerea defrișărilor și for- marea unei silvicultori naționale după exemplul țărilor din apusul și centrul Europei. Deosebit de valoroase, dar mai puțin cunoscute chiar în comunitatea silvicultorilor, sunt contribuțiile silvice ale academicianului loan Kalinderu. Iată de ce, acum, la împlinirea a 170 de ani de la nașterea sa și la aproape 100 de ani de la trecerea sa în neființă, este momentul readucerii lui în actualitate. Vom desco- peri, astfel, un model de referință pentru noi și urmașii noștri, fie ei juriști, economiști, istorici, silvicultori sau agronomi. Mai mult decât atât, evocarea marilor în- făptuiri ale acestui înaintemergător se constituie într-o obligație a generației noastre pentru a proiecta lumină acolo unde s-a sălășluit colbul uitării și păcatul nerccunoștinței. S-a născut la 28 decembrie 1840 la București. Aici a urmat studiile liceale, iar cele universitare la Paris (Facultatea de drept), unde și-a luat și doctoratul. Intră de tânăr în magistratură, unde parcurge, într-o scurtă perioadă, toate gradele ierarhice, până la cel de consi- lier la Curtea de Casație și dc membru al Curții de Casație de la Haga. După înființarea Domeniilor Coroanei (1884) a fost numit administrator al acestora, funcție deținută până la sfârșitul vieții. A îndeplinit multe alte importante funcții de nivel superior. Sub raport științific s-a afirmat prin lucrări de re- ferință, privitoare la dreptul roman și la istoria Imperiului Roman, pe baza cărora a fost ales membru corespondent (1 ^87), apoi membru titular al Academiei Române (1893) , îndeplinind totodată importante funcții de conducere în cadrul acestui înalt for științi- fic al țării: vicepreședinte (1895 1898; 1901 1904), președinte (1904-1907); președinte al Secției de științe istorice (1895-1898; 1907 1910). Funcția de președinte al Academiei Române a pre- luat-o de la marele cărturar P.S. Aurelian, funcție în- credințată ulterior eminentului inginer Anghel Saligny (1904). S-a bucurat de atenția și încrederea Suveranului, regele Carol I, fiindu-i un înțelept și devotat consilier pe probleme juridice, economice, silvice și agricole. în toată viața lui a fost un dezinteresat filantrop: a donat Academiei Române colosala avere mobilă și imobilă primită prin testament de la loan și Elena Otteteleșanu (peste 900 ha dc teren agricol și păduri, clădiri și importante sume de bani aflate în bănci); a finanțat dotarea adecvată a aulei Academiei Române, inclusiv pentru cumpărarea vitraliilor . Muzeul de ar- tă „Kalinderu” din București este, de asemenea, ctito- ria sa. Interesul lui loan Kalinderu pentru problemele silvi- ce s-a amplificat odată cu numirea sa ca admininistrator al Domeniilor Coroanei, în cadrul cărora pădurile au de- ținut un loc important: circa 50 de mii hectare. Aici, la această „administrație”, s-a născut un început de gospo- dărire forestieră avansată, la inițiativa chiar a Suveranului, transpusă în practică de sfetnicul său loan Kalinderu. I Comunicare prezentată la simpozionul organizai de Academia Română și Academia de Științe Agricole și Sihice „Gheorghe ionescu — Șișeșii", ianuarie 2011. 2 La acest eveniment loan Kalinderu a prezentat discursul de recepție „Episcopul Melchisedec" - important capitol de istorie a românilor 3 Dorina Rusu: Patrimoniul Academici Române Donatori și donații. Editura Academiei Române. București, 2008, pp. 254-269. REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr I 53 Dar, atunci, acest mare vizionar, loan Kalinderu, a înțeles adevărul potrivit căruia toate pădurile țării au ne- voie de o gospodărire adecvată, bazată pe cunoștințe ști- ințifice, precum și de un corp silvic temeinic organizat. în consecință, a preluat și a transpus în practică inițiativa silvicultorului G. Stătescu și a altor tineri sil- vicultori, dând naștere Societății „Progresul Silvic” (1886) și devenind președintele ei de onoare, apoi pre- ședintele executiv al acesteia (1888-1913), înlocuin- dul pe C.F. Robcscu, și el membru al Academiei Române. Pentru a insista asupra scopului primordial al acestei organizații, loan Kalinderu a repetat, timp de 27 de ani, aserțiunea „Noi avem o Societate științifi- că”, precizând că „Scopul Societății noastre e în pri- mul rând lupta pentru răspândirea științei moderne asupra îngrijirii pădurilor”. Din documente de epocă4 aflăm că Societatea ..Progresul Silvic”a dobândit astfel „un președinte ac- tiv, în adevăratul înțeles al cuvântului, un om de vastă cultură, de un înalt prestigiu, un sfetnic al regelui Carol I”, prin care acesta se ținea la curent cu mișca- rea forestieră, în sfârșit, un devotat amic al pădurii și, desigur, al Corpului silvic. Cu venirea la președinție a lui Kalinderu, se simte mâna binevoitoare a înțeleptu- lui rege Carol 1, care ar fi dorit ca mănunchiul de sil- vicultori și Societatea «Progresul Silvic» să înlesneas- că crearea în țară a unei silviculturi, așa cum el cu- noscuse în tinerețea sa”, în Germania. Prin cele 27 de Adunări generale ale Societății „Progresul Silvic”, organizate din inițiativa și sub pre- ședinția sa au fost abordate, dezbătute și în mare parte soluționate chestiuni de excepțională importanță pen- tru respectiva perioadă de formare a silviculturii nați- onalei acest scop s-a bazat pe cunoștințele tinerilor silvicultori instruiți la școli forestiere din străinătate, cu deosebire din Franța: P.S. Antonescu-Remuș, N. Danilescu, G. Stătescu, P. Antonescu, N.G.Popovici, G. Pctraru, A. Eustațiu ș.a. Dintre marile împliniri silvice ale „perioadei Kalinderu”, menționăm următoarele: - în anii 1886 -1890 a fost elaborat un „vocabular” provizoriu de termeni, indispensabil pentru elaborarea unei literaturi de specialitate silvică; - în aceeași perioadă au fost stabilite căile prin ca- re urma să se pună în aplicare prevederile primului Cod silvic, din 1881, referitoare la amenajarea păduri- lor. S-a ajuns la concluzia potrivit căreia „nu se pot aplica metode șablon, căci, chiar dacă s-ar admite una din părerile emise, ea nu se poate generaliza în țara noastră din cauza atâtor circumstanțe, de care depinde aplicarea ei. ” S-a propus atunci „să se înfiin- țeze comisiuni permanente și speciale dc amenajare, ai căror agenți să fie funcționari publici din serviciul «extraordinar» al pădurilor”; - în premieră, s-a pus problema fundamentală a împăduririi terenurilor degradate, îndeosebi a „nisipu- rilor zburătoare (dunelor), bărăganelor și a coastelor golașe”, cu precizarea potrivit căreia „Plantațiile de salcâmi să nu fie considerate în țara noastră decât ca plantații antemergătoare reîmpăduririi cu esențe prii- toarc locurilor nisipoase etc.”, în acest scop fiind con- siderate potrivite speciile „mai robuste și mai longevi- ve”. Ulterior, s-a recunoscut rolul salcâmului ca specie de bază pentru împădurirea terenurilor nisipoase, împăduriri masive reușite cu salcâm s-au efectuat pe terenuri nisipoase aflate în Administrația Domeniilor Coroanei, îndeosebi la Sadova, la recomandarea lui loan Kalinderu, contrazicând opinia consilierului francez G. Huffel, potrivit căruia „este îndoielnic că salcâmul se va putea perpetua pe aceste nisipuri” (Revista pădurilor, 1904, p. 238); - față de insistențele consilierului silvic austriac J. Pitschak, adus în țară la cererea guvernului român în scopul generalizării tăierilor rase în pădurile dc munte și a împăduririi artificiale a parchetelor respective cu molid, s-a luat o hotărâre rațională, de respingere a acestor soluții (cu excepția pădurilor pure de molid). în favoarea importantei hotărâri s-a solicitat sprijinul profesorului francez G. Huffel (adept al tratamentului codrului grădinărit în pădurile de munte), venit în țară la invitația președintelui loan Kalinderu; - în privința regenerării pădurilor de stejari (cu ex- cepția cerului), supuse regimului silvic, s-a cerut mi- nisterului dc profil să generalizeze gestionarea lor în regimul codrului, după ce regimul crângului a condus la rezultate catastrofale. Din nefericire, această soluție a fbst legiferată de-abia la mijlocul secolului al XX-lca; - s-a militat pentru oprirea defrișărilor în fondul forestier particular din câmpiile României, după ce distrugerea acestor păduri luase dimensiuni îngrijoră- toare. în schimb, s-a pronunțat pentru împăduriri în regiunile unde statul nu poseda suficiente păduri, cu precădere în ținuturile secetoase ale țării (acestei dole- anțe a Societății „Progresul Silvic”, condusă de loan Kalinderu, i se datorează marea campanie de împădu- riri în Dobrogea, Bărăgan și Oltenia de sud din epocă); - în premieră, s-a luat în analiză grava problemă a devastărilor produse de torenți, în urma defrișării pă- durilor din zonele montane și de dealuri 4 Societatea „Progresul Silvic”. Cincizeci de ani de existență (1886—1936). Tipografia „Bucovina”, I.E. Torouțiu, București, 1936,102 p. 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 1 (cum au fost cele din bazinele hidrografice ale Topologului, Buzăului, lalomițci ș.a.). O soluție legis- lativă pentru această stare catastrofală a fbst posibilă doar în 1930 prin legea privind ameliorarea terenurilor degradate și corectarea torenților; - nu a fbst marginalizată nici problema valorifică- rii economice a pădurilor de munte prin construirea de instalații dc transport (drumuri și căi ferate forestiere), problemă rămasă nesoluționată chiar și la începutul secolului al XXI-lea; - cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la înființarea Societății „Progresul silvic” s-a luat în discuție necesi- tatea asocierii micilor proprietari de păduri în scopul conservării și mai bunei valorificări a pădurilor aces- tora, problemă perfect valabilă și în prezent, după ne- chibzuita retrocedare a pădurilor către foștii proprietari; - în premieră pe plan național, chiar înaintea biolo- gilor, în 1913 s-a luat în analiză și s-au făcut propuneri eficiente pentru „protecția monumentelor naturii (pe- isajelor), cultul arborilor și al pădurilor”. Evidențiem importanța acestor subiecte „spre a fixa aici vechimea și întâietatea preocupărilor de acest gen a silvicultorilor”. Nu în ultimul rând menționăm rolul Societății „Progresul Silvic”, în fruntea căreia s-a aflat loan Kalinderu, pentru elaborarea proiectului noului Cod silvic, adoptat în 1910, prin care au fost aduse îmbună- tățiri substanțiale legii anterioare de profil (Codul sil- vic din 1881), proiectată și adoptată în Parlament prin contribuția esențială a academicianului P.S. Aurelian. Din nefericire, fără consimțământul acestor doi aca- demicieni, noua lege a legiferat ieșirea din indiviziune a membrilor obștilor de moșneni și răzeși (cu conse- cințe catastrofale până în zilele noastre). Cu înalt profesionalism și clarviziune, în premie- ră, a organizat conferințe publice pe teme silvice, câte 3-8 anual, fiind invitați să conferențieze atât silvicul- tori, cât și personalități de prestigiu care se interesau de mersul științelor silvice (Șt. Hcpites, C. Broșteanu, Al. Constantinescu, N. Saegiu, dr. Maior ș.a.). Dintre participanții nesilvici, interesați de problemele foresti- ere, invitați de acad. loan Kalinderu, îi amintim pe: principele Fcrdinand, M. Kogălniceanu, ministrul Al. Constantinescu, ministrul Belgiei la București, fostul prim ministru Mânu, miniștrii Stoicescu, Porumbaru ș.a. Din cuvântarea ministrului Al. Constantinescu, ținută în 1910, reținem următoarea destăinuire uluitoa- re prin care se pun în lumină factorii implicați în pro- cesul de maltratare a pădurilor: „Nu pot, domnilor silvicultori, în bună dreptate, pune pe seama dvs. nici neprevederea proprietarilor particulari, nici ușurința moșnenilor și răzeșilor, nici, mai ales, nechibzuința și nepăsarea Statului, primul între culpabili, care au exploatat fără milă, fără chib- zuință imensele și frumoasele păduri ale țării, redu- când fără rost și prin exploatări abuzive, frumoșii codri de altădată, la așa proporțiuni, încât viitorul economic al țării, în această direcțiune, este grav atins". Prezența atâtor personalități la conferințele silvice menționate este explicată atât de interesul acestora pentru rolul și soarta pădurilor țării, cât și de autorita- tea științifică a organizatorului - acad, loan Kalinderu - care, după cum s-a menționat anterior, deținea înalte funcții de conducere la cel mai înalt for științific al ță- rii: Academia Română. înseși cuvântările de introducere la aceste confe- rințe, ținute de loan Kalinderu, aveau calitatea unor comunicări științifice. Astfel, în discursul de deschi- dere la conferințele din 5 ianuarie 1889 a considerat necesar să precizeze următoarele: „Pădurile sunt niște mine, pe care natura ni le-a dat, mai prețioase și mai nesecate decât cele de argint din Peru, căci acelea s-au secat demult; o pădure nu dispare dacă este bine întreținută; avem ca exemplu Pădurea Neagră din care izvorăște Dunărea noastră și alte multe pe care le-aș putea cita". „Nici o măsură nu este, dar, de prisos să o luăm pentru păstrarea și apărarea pădurilor noastre, nicio îngrijire și niciun studiu prea amănunțit pentru a ști ce să facem pentru exploatarea și înflorirea lor nu sunt de prisos". „Să căutăm, dar, domnilor, cu o luminată iubire aceste bunuri, să nu compromitem viitorul lor prin tă- ieri îndrăznețe și prea dese sau înainte ori peste vre- me, adică contrare creșterii naturale, să ne păzim a le distruge. Săfacem ca un bun cioban, care nu abuzea- ză cu tunsul oilor sale, care face numai la vremea pri- incioasă această recoltă și nu cearcă să siluească firea". „Cu deosebită luare-aminte și cu o mare cruțare să tratăm pădurile și pe voia întâmplării nimic să nu lăsăm” 5. Prin inițierea și organizarea acestor conferințe publice, loan Kalinderu a urmărit și realizat două obiective fundamentale: - informarea comunității silvicultorilor asupra proble- melor majore ale economiei forestiere, în perioada de for- mare a acesteia (anticipând funcția actualelor cursuri post-universitare); - introducerea problemei silvice în conștiința publică, până la cele mai înalte niveluri. Se cuvine, de asemenea, să evocăm înaltul patriotism cultivat dc loan Kalinderu în toate împrejurările oportune, cum a fbst comemorarea a 400 dc ani dc la moartea lui Ștefan cel Mare și Sfânt, când a organizat participarea la acest eveniment a tuturor silvicultorilor din țară6 5 Revista pădurilor, 1904, pp. 306 - 309. । Revista pădurilor, 1904, pp. 129 — 137. REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 1 55 Dc asemenea, a readus în proprietatea statului ro- mân căile ferate construite de o firmă străină. Nu putem lăsa nemenționat rolul hotărâtor pe care l-a avut la apariția și susținerea Revistei pădurilor (1886), asigurându-i finanțarea (prin Administrația Domeniilor Coroanei) și coordonarea științifică prin Colegiul de redacție, constituit din trei academicieni (loan Kalinderu președinte, Gr. Antipa, Șt. Hepites) și 3-4 silvicultori de frunte (P. Antonescu, N.G. Popovici ș.a.).^ înființată cu 125 dc ani în urmă, având apariții practic neîntrerupte, este astăzi cea mai veche revistă științifică din țară, căci revistele apărute anterior (Revista științifică, 1870; Economia națională, 1873; Economia rurală, 1876; Buletinul Societății de geo- grafie, 1876; Spitalul, 1881 ș.a.), între timp, și-au înce- tat activitatea. Consemnăm, dc asemenea, contribuția academi- cianului loan Kalinderu la perfecționarea pregătirii profesionale a silvicultorilor români, proveniți de la fa- cultăți din țări diferite (România, Franța, Germania, Austria), organizând excursii și demonstrații practice la ocoale silvice din țară și străinătate, cu mijloace fi- nanciare și logistice asigurate dc Administrația Domeniilor Coroanei. De pe înaltele funcții științifice și profesionale de- ținute, a stimulat și sponsorizat elaborarea și publica- rea de lucrări de profil silvic, uneia fiindu-i acordat premiul „Vasile Adamache”7 al Academiei Române, pentru anul 1902. S-a inaugurat, astfel, suita dc premii acordate de înaltul for științific al țării pentru alese pu- blicații originale din domeniul silviculturii elaborate în secolul al XX-lea și la începutul secolului actual. O comparație dintre fărâm iturilc din „epoca loan Kalinderu”, respectiv din perioada dc început a silvi- culturii românești și obiectivele actuale ale acesteia scoate în evidență o surprinzătoare coincidență: obiec- tivele înaintașilor noștri au rămas, în mare parte, neîn- deplinite, cu precizarea tulburătoare potrivit căreia, între timp, starea pădurilor și a silviculturii, în loc să se amelioreze, s-a deteriorat considerabil. Exemplificăm cele dc mai sus prin următoarele trei exemple: - Deși s-a cerut, atunci, stoparea defrișărilor, con- statăm că, între timp, în ultimii 120 de ani, procentul de împădurire al țării a scăzut considerabil, de la 45- 50% la 27%. Din nefericire, hotarele fondului forestier național sunt iresponsabil încălcate și în prezent, im- punându-se acum legi mult mai severe decât cele în funcțiune, pentru salvgardarea pădurilor care nc-au mai rămas. - Cu toate că suprafața terenurilor degradate și a terenurilor nisipoase despădurite a crescut îngrijorător față de trecutul de referință, ritmul de împădurire a acestora a scăzut sub limitele suportabilității. Cu mult mai grav este, însă, faptul că o mare parte a culturilor forestiere înființate în „epoca Kalinderu” (cum au fost cclc din sudul Olteniei) au fost desființate cu brutalitate. Acum, reconstrucția ecologică a țării prin împădurirea terenurilor degradate - circa 3 mii. ha - trebuie să devină un imperativ național, respec- tându-se astfel și memoria înaintașilor clarvăzători. - Problema corectării torenților, ridicată în premi- eră în „epoca Kalinderu”, între timp, cu deosebire în ultimii 20 de ani, a fost și este și în prezent marginali- zată, cu toate că gradul dc torențialialitate a bazinelor hidrografice s-a ridicat la cote alarmante. Reconsiderarea acestei acțiuni trebuie, așadar, să facă parte din prioritățile guvernamentale, chiar și în actu- ala perioadă dc criză. Apropiindu-nc de finalul expunerii noastre, nu pu- tem să nu evocăm faptul că loan Kalinderu, jurist eru- dit, istoric de mare profunzime și economist luminat, excelând ca om de știință în toate aceste domenii, și-a folosit inegalabilul său potențial creativ și în domeniul economiei forestiere. în acest scop, a selectat și pus în valoare energii la- tente ale Corpului silvic pentru cunoașterea științifică și conservarea pădurilor, pentru valorificarea rațională a resurselor forestiere și modernizarea administrației silvice. A contribuit, astfel, la formarea în țara noas- tră a unei silvicultori cu specific național, justificând calitatea onorabilă de precursor al silviculturii românești. în retrospectiva celor 170 de ani dc la naștere și aproape a unui secol de la încetarea sa din viață, loan Kalinderu rămâne unul dintre modelele de cărturari de excepție, care au trasat brazde adânci pe câmpul în- țclcnit al silviculturii românești. în final, încă o precizare : succinta prezentare a operei silvice a academicianului loan Kalinderu vine să ne întărească convingerea conform căreia primele fundamente științifice ale silviculturii naționale au fost concepute în mediul academic, mult adâncite și lărgite în a doua jumătate a secolului al XX-lea și în primul deceniu al secolului al XXI-lea, în instituții de cercetări științifice și de învățământ superior silvic. Acad. Victor GIURGIU 7 Lucrarea „Vânătoarea din România” (autori: Emeat Gheorghiu și S.C. Gheorghiu) 56 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr. 1 INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI a. Pentru secțiunea I (articole tehnico-științifice) Revista pădurilor publică lucrări originale, de regulă în limba română, dar și în alte limbi (engleză, franceză, germană), în cazul unor articole de valoare științifică deosebită și de interes internațional. Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare, concomitent, altor publicații. Lucrările pentru secțiunea I pot fi atât articole originale, bazate pe cercetări proprii, cât și articole de sinteză, pentru domenii de vârf ale științelor silvice. Materialele pentru secțiunea I vor fi redactate în următoarele condiții: - articolul original sau de sinteză (text, cu tabele, figuri, grafice, fotografii, bibliografie, urmat de da tele despre autori și rezumatul în limba engleză) nu va depăși, în general, 10 pagini față format A4, cu marginile de 2 cm, redactate cu font Times New Roman, mărime 11, la 1 1/2 rânduri; - în cazul articolelor originale, bazate pe cercetări proprii, acestea vor fi structurate pe minim cinci capi- tole, cu titluri și subtitluri îngroșate (bold) (1. Introducere; 2. Locul cercetărilor; 3, Metoda de cercetare; 4. Rezultate și discuții; 5. Concluzii și recomandări); - denumirile științifice ale specilor de plante și animale se scriu cu caractere înclinate (italice), cu ex- cepția numelui autorului (Fagus sylvatica L.); - citarea tabelelor, figurilor, fotografiilor inserate în text se face, cu caractere normale, în paranteză (tab. 5, fig. 3, foto 2). Figurile, graficele și fotografiile vor fi pregătite ca fișiere jpg, tif, bmp, pe cât posibil cu lun- gimea de 8 cm. - citarea în text a automlui (autorilor) se face în ordinea autor(i)-virgulă-an publicare, în sistemul: un autor - Marcu, 1989; doi autori - Marcu și lonescu, 1989; trei sau mai mulți autori - Marcu et al., 1989; - titlul tabelelor (poziționat înainte de tabel), al figurilor, graficelor, fotografiilor (incluse sub figură, grafic sau fotografie) se scrie cu caractere îngroșate; - lucrările listate în bibliografie, în ordinea alfabetică a numelui autorilor, se vor prezenta sub forma: autor(i), anul publicării, titlul lucrării, editura/periodic, orașul, numărul, pagini, în maniera următoare: - periodice-. Scohy, J.-P, 1990: Le frene commun (2 emepârtie). Silva Belgica, voi. 97 (5), pp. 43-48. - cărți: Thill, A., 1970: Le frene et sa culture. Les Presses Agronomiques de Gembloux, A.S.B.L., Gembloux, 85 p. - după bibliografie se prezintă numele autorului (autorilor), locul de muncă, adresa, numărul de telefon și de fax, adresa e-mail. - după datele autorilor se prezintă titlul și rezumatul (Abstract) articolului, ambele în limba engleză; rezumatul va avea 500-1.000 semne și va fi urmat de maximum 5 cuvinte cheie (Keywords), scrise cu ca- ractere îngroșate și aplecate. b. Pentru secțiunea a II-a Materialele propuse spre publicare vor fi mai scurte decât cele pentru secțiunea 1(1-3 pagini format A4) și se includ în rubricile: - Cronică - privind conferințe, simpozioane, consfătuiri, sesiuni tehnico-științifice, contacte la nivel in- ternațional; - Aniversări, Comemorări, Necrolog; - Recenzii, pentru lucrări importante publicate în țară sau în străinătate; - Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predominant europene; - Din activitatea M.A.D.R., RN.P.-Romsilva, Academia Română, A.S.A.S., Societății „Progresul Silvic”, facultăților de silvicultură etc. Pentru secțiunea a II-a se acceptă spre publicare și materiale legate de practica silvică. Materialele primite la redacție nu se înapoiază autorilor. Lucrările, imprimate pe hârtie, împreună cu suportul lor electronic (CD, DVD), se depun sau transmit prin poștă la sediul Revistei pădurilor (B-dul Gh. Magheru nr. 31, sector 1, București, telefon/fax: 021/317.10.05 interior 267, e-mail: revista@rnp.rosilva.ro; contact@revistapadurilor.ro).