IUI IST I P 11)1 ’RILORm EDIȚIE SPECIALĂ 1/2004 REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC' Colegiul de redacție: Președintele colegiului de redacție: dr. ing. Ion Dumitru, manager-director general al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva Redactor responsabil: prof. dr. ing. Ion Florescu Membri: conf. dr. ing. loan Abrudan, dr. ing. Valentin Bolea, dr. ing. Ion Barbu, ing. Anatolie Costin, ing. Adam Crăciunescu, dr. ing. Mihai Daia, ing. Gheorghe Gavrilescu, conf. dr. ing. Nicolae Gcambașu, prof. dr. doc. Victor Giurgiu, dr. ing. Marian lanculescu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, dr. ing. Ion Machedon, prof. dr. ing. loan Milcscu, prof. dr. ing. Norocel-Valeriu Nicolescu prof. dr. ing. Aurel Negruțiu dr. ing. Nicolai Olenici conf. dr. ing. Constantin Roșu, ing. Ion Sbera dr. ing. loan Seceleanu prof. dr. ing. Ștefan Tamaș prof. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu CUPRINS INTRODUCERE ......................................................3 PARTEA I: Simpozionul de la Brașov 15.04.2004 - .Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate ?“ ADAM CRĂCIUNESCU: Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate ? ......................................... MARIAN IANCULESCU: Considerații în legătură cu dezbaterea referitoare la .Apli- carea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate ? . VICTOR GIURGIU: Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate ?................................................................. GHEORGHE MOHANU: Locul și rolul cercetării științifice în activitatea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva................................................ OVIDIU BADEA: Valorificarea rezultatelor cercetării - deziderat sau realitate ?. NICOLAE OLENICI: Aplicarea rezultatelor cercetării în activitatea de producție din silvicultură................................................................ I0AN ABRUDAN: Rolul și locul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov în aplicarea rezultatelor cercetării în producție.................... VALENTIN BOLEA: Rezultatele cercetării se aplică numai dacă sunt convingă- toare .......................................................................... VTOREL GHELASE; Punct de vedere privind aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție ......................................................... CĂTĂLIN MUTICĂ: Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate ?......................................... CONSTANTIN ROȘU:Considcrații referitoare la aplicarea în producție a rezul- tatelor cercetării științifice în silvicultură PARTEA A Il-A: „Aplicarea curățirilor în făgete din zona Brașov" NOROCEL-VALERIU NICOLESCU, ION-CĂTĂLIN PETRIȚAN, PETRU- TUDOR STĂNCIOTU, MARIA-MAGDALENA VASILESCU: Aplicarea curăți- rilor în făgete din zona Brașov.................................... VICTOR GIURGIU: Pentru reconsiderarea operațiunilor culturale în primele stadii de dezvoltare ale arboretelor ..................................... CONSTANTIN ROȘU: Referitor la încadrarea stațională a arboretului din ua 59D, U.P. VII Cristian, Ocolul silvic Brașov ........................... VALENTIN BOLEA: Un poligon de instruire profesională în domeniul lucrărilor de îngrijire a arboretelor, amplasat în Ocolul silvic Săccle, UP VII Doftana, ua 144A PARTEA A III-A: „Compoziții optime pentru pădurile din România" VICTOR GIURGIU: Compoziții optime pentru pădurile României.......... FILIMON CARCEA, ION DUMITRU: Expunere asupra lucrării „Aspecte privind fundamentarea economică/funcțională a compoziției pădurilor"....... Șef birou: dr. ing. Ion Machedon Redactor șef: Rodica Dumitrescu Secretar general de redacție: Cristian Becherii Tehnoredactare: Liliana Suciu Reproducerea parțială sau totală a articolelor sau ilustrațiilor poate fi făcută cu acordul redacției revistei. Este obligatoriu să fie menționat numele autorului și al sursei Articolele publicate de Reînru pădurilor nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor. EDIȚIE SPECIALĂ 1/2004 REVISTA PĂDURILOR 1886 2004 119 ANI CONTENTS INTRODUCTION..................................................... PART I: Symposium held in Brașov, 15 April 2004 - „Application of rcsults of sci- entific research in the practicai activity - desideratum or reality ?“ . ADAM CRĂCIUNESCU: Application of results of scientific research in the practi- cai activity - desideratum or reality ?........................... MARIAN IANCULESCU: Considerations related to the debate regarding the .Application of results of scientific research in the practicai activity - desideratum or reality?" ..................................................... VICTOR GIURGIU: Application of results of scientific research in the practicai activity - desideratum or reality? ............................... GHEORGHE MOHANU: The place and role of scientific research in the activity of the National Forest Administration - Romsilva .................... OVIDIU BADEA: Practicai use of scientific research results - desideratum and rea- lity ............................................................. NICOLAE OLENICI: Application of rcsults of scientific research in the practicai activity within the field of Silvicultura......................... TOAN VASILE ABRUDAN: Role and place of Faculty of Silviculture and Forest Engineering of Brașov in the practicai application of results of scientific research . VALENTIN BOLEA: The results of scientific research are practically applied only if they are convincing ........................................... VIOREL GHELASE: Point of view regarding the application of results of scienti- fic research in the practicai activity............................ CĂTĂLIN MUTICĂ: Application of results of scientific research in the practicai activity - desideratum or reality? ................................ CONSTANTIN ROȘU: Considerations regarding the application of results of sci- entific research in the practicai activity........................... PART II: „The application of cleaning-respacing in European beech stands of Brașov arca" ........................................... NOROCEL-VALERIU NICOLESCU, 1ON-CĂTĂLIN PETRIȚAN, PETRU- TUDOR STĂNC1OIU, MARIA-MAGDALENA VASILESCU: The application of cleaning-respacing in European beech stands of Brașov arca - a case study VICTOR GIURGIU: For the reappraisal of tending operations perfbrmed in the first stages of stand development ............................ CONSTANTIN ROȘU: On site classification of the stand of sub-compartment 59D, VII Cristian Management Unit, Brașov Forest District.............. VALENTIN BOLEA;A stand for the professional training in the field of tending operations (sub-compartment 144A, VII Doftana Management Unit, Sacele Forest District).......................................................... PART III: „Optimum (target) compositions of the forests of Romania" VICTOR GIURGIU: Optimum (target) compositions of the Romanian forests FILIMON CARCEA, ION DUMITRU: Exposition of the paper "Aspects regarding the economic/functional background of forest composition" INTRODUCERE Acest număr special al „ Revistei pădurilor" este o premiera în viața noastră redacțională. Nu dorim la acest început să ne pierdem în ample considerații sau angajamente pe care să nu le respectăm. Punctual, această ediție a revistei vine să reflecte o preocupare deosebită a actualei echipe manageriale a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, de a răspunde prompt oricărei provocări profesionale, mai ales în această perioadă, în care silvicultura românească se află angajată deplin în procesul de aliniere la normele europene. Este vorba pur și simplu, de disponibilitatea conducerii regiei de a reacționa pozitiv în fața oricărei pro- bleme. Iată de ce, prezentul număr special al „Revisteipădurilor" este consacrat în mod esențial dezbaterii care a avut ca temă „Aplicarea rezul- tatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate ?". Dosarul astfel constituit nu are ambiția de a epuiza subiectul, în paginile de față veți găsi o parte din intervențiile și concluziile din prima parte, desfășurată la sala, dar și din cea de-a doua parte, deplasarea în teren. Intenția realizatorului acestei ediții a „Revistei pădurilor" este de a da spațiu cât mai multor idei valoroase, lăsând, în același timp, loc de reflexie pentru viitor. Nu este ușor să acționezi în perioade de criză și pentru a fi eficient în ceea ce întreprinzi, trebuie să fii pregătit. în general, starea de norma- litate dă timp și spațiu elaborării unor planuri pen- tru stările de criză. Așa se face ca în silvicultura românească după furtună nu se instaurează calmul, ci începe acțiunea. Redacția, lansând invitația de a fi dezbătută tema de față, a dat ocazia tuturor specialiștilor de a-și prezenta în scris ideile, pentru a putea fi cât mai promptă în a le publica. Toți cei care au dorit să-și facă publice intervențiile: cazuri, dileme, probleme, opinii legate de cercetarea științifică în silvicultură, își vor găsi materialele publicate în această ediție specială. Din fiecare expunere se pot naște alte „ miezuri" de dezbatere, iar redacția rămâne la dis- poziția celor interesați pentru a le primi semnalele REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 112004 3 fi a continua sale publice. Revenind la evenimentul propriu-zis, printre participanti au fost reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, Pădurilor fi Dezvoltării Rurale, Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva (din centrala, din direcțiile silvice teritoriale fi I.C.A.S.), din instituțiile de învățământ superior Brașov fi Suceava, astfel putem enumera: Dr. ing. ION DUMITRU, director general al R.N.P.-Romsilva, președinte; prof. dr. ing. ION FLORESCU, vicepreședinte al Societății „Progresul Silvic" - redactor responsabil; conf. dr. ing. IO AN ABRUDAN, decan. Facultatea de Silvicultură Brașov, dr. ing. VALENTIN BOLEA, I.C.A.S. din partea „Revistei de Silvicultura și Cinegetică"; dr. ing. IONBARBU, I.C.A.S., din partea revistei „Bucovina Forestieră ", ing. ANA- TOLIE COSTIN, vicepreședinte al Societății „Progesul Silvic"; ing. ADAM CRACIUNESCU, secretar de stat în M.A.P.D.R.; dr. ing. MINAI DAIA,- director RN.P. -Romsilva; ing. GHEORGHE GAVRILESCU,președinte al Societății „Progresul Silvic"; conf. dr. ing. NICOLAE GEAMBAȘU, I.C.A.S.; prof. dr. doc. VICTOR GIURGIU, președintele Secției de silvicultură a A.S.A.S.; dr. ing. MARIAN IANCULESCU, vicepreședinte al A.S.A.S., prof. dr. ing. GHEORGHIȚA IONAȘCU, Facultatea de Silvicultură Brașov; dr. ing. ION MACHEDON, șef birou R.N.P. — Romsilva; prof. dr. ing. ION MILESCU, Facultatea de Silvicultură Suceava; prof. dr. ing. N.V.NICOLESCU, Facultatea de Silvicultură Brașov, din partea „Revistei de Silvicultură și Cinegetică"; prof dr. ing. AUREL NEGRUȚIU, Facultatea de Silvicultură Brașov, din partea „Revistei de Silvicultură și Cinegetică"; dr. ing. NICOLAE OLENICI, I.C.A.S. din partea Revistei „Bucovina Forestieră"; conf. dr. ing. CONSTAN- TIN ROȘU, Facultatea de Silvicultură Suceava; dr. ing. ION SECELEANU, șef serviciu R.N.P- Romsilva; ing. ION SBERA, președintele A.S.F.O.R.; prof. dr. ing. ȘTEFAN TAMAȘ, Facultatea de Silvicultură Brașov; prof. dr. ing. DUMITRU TÂRZIU, Facultatea de Silvicultură Brașov. Desfășurătorul cadru al dezbaterii: - alocuțiunea domnului dr. ing. Ion Dumitru, directorul general al R.N.P-Romsilva, privind importanța temei supuse dezbaterii, în contextul priorităților actualei conduceri a regiei; - intervenția domnului ing. Adam Crăciunescu, secretar de stat în M.A.P.D.R. - intervenții ale participanților: a) material de fond prezentat de către reprezen- tantul desemnat de conducerea regiei (realizat, în comun, de către I.C.A.S. fi compartimentul strategii și cercetare științifică din regie) b) intervenții punctuale Punctele de vedere exprimate - la fel și concluzi- ile - au prilejuit momente de sinceră exprimare a preocupărilor și grijei față de soarta silviculturii, cei prezenți fiind specialiști aparținând unor gene- rații diferite, ei înșiși având formații diferite potri- vit domeniului de activitate căruia i s-au dedicat și toți fiind animați de același gând bun: gospodărirea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier al României. în pădure, intri ca într-un templu. „Revista pădurilor" 4 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 Partea I Brașov, 15 aprilie 2004 DEZBATEREA ȘTIINȚIFICĂ 5 5 „Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate ?“ Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate ? Adam CRĂCIUNESCU în acest moment festiv, de închidere a acțiunilor dedicate „Lunii pădurii“, apreciez în mod deosebit modul în care Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și-a îndeplinit programul, prin toate acțiu- nile întreprinse. Și întâlnirea de astăzi are loc tot în acest context, problematica aplicării rezultatelor cercetării științi- fice în practica silvică fiind mai mult decât bine- venită. Fără a încerca să ofer un răspuns tranșant la titlul-dilemă al dezbaterii de astăzi sau a formula, anticipat, concluzia acestei întâlniri, cred că se poate afirma că desfășurarea activității de producție are la baza rezultatele cercetării, pe baza legăturii indiso- lubile între cele două domenii, cercetare și pro- ducție, care se completează cu domeniul învățămân- tului și care sunt pilonii de bază ai dezvoltării, reali- tate evidentă și în silvicultura actuală. în condițiile dezvoltării economice modeme, abordarea domeniului forestier nu poate fi făcută decât în context economico-social european sau chiar global. România, ca parte semnatară sau ca aderent la convenții internaționale este astfel obligată, să pro- moveze în mod activ conceptul de dezvoltare dura- bilă și pentru pădurea românească și aceasta, printr-un sistem promovat prin metode și tehnici care să fie actuale în orice moment. Dezvoltarea durabilă, ca proces dinamic de creșteri și descreșteri, care are ca principal obiectiv transferul patrimoniului către generațiile viitoare, urmărind dezvoltarea în spirală ascendentă, nu poate fi asigurată fără un suport susținut, dat de cercetarea științifică, aceasta trebuind să furnizeze metode, tehnici, mijloace, concepte care să fie pro- movate și de care ulterior, practicianul sa uzeze. Elaborarea politicii și strategiei în domeniul sil- viculturii constituie una din principalele atribuții pe care le are Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Obiectivele prioritare ale strategiei din silvicul- tură sunt: - creșterea procentului suprafeței păduroase a țării până în anul 2025 până la 30 - 32%, prin împă- durirea terenurilor degradate, inapte folosințelor agricole, prin crearea perdelelor forestiere de pro- tecție; - refacerea arboretelor degradate prin acțiunea diverșilor factori perturbatori; - delimitarea și administrarea ariilor forestiere protejate obligă la aplicarea rezultatelor cercetării științifice silvice în condițiile în care diversificarea formei de proprietate asupra REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 7 pădurilor este o realitate. Pentru realizarea aces- tor obiective prioritare, ca și a altora, pe termen lung, cercetarea științifica arc un rol deosebit în stabilirea soluțiilor ce trebuie adop- tate în administrare, în vederea gospodăririi dura- bile a pădurilor. Ele nu pot fi îndeplinite cu succes daca nu sunt aplicate, în condiții specifice, rezul- tatele cercetării științifice în domeniu, care constitu- ie un real sprijin în elabo- rarea de politici și strategii în silvicultură, prin care să se răspundă obligațiilor pe care România și le-a asumat. Cercetarea științifică în domeniul silviculturii s-a realizat, în majoritate, în cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, acesta devenind ast- fel principalul elaborator și gestionar al informației științifice și tehnice de ramură, dispunând de bază experimentală, de laboratoare și personal de specia litate. Cercetarea științifică fundamentează elaborarea normelor tehnice specifice, - cartea de căpătâi a sil- vicultorului, - prin aplicarea cărora, rezultatul cercetării se transformă din deziderat, în realitate. în perioada următoare este necesară reorientarea cercetării științifice românești în domeniul silvicul- turii, pornind de la: - procesul de aderare la Uniunea Europeană, - implementarea conceptului de dezvoltare dura- bilă, - diversificarea formelor de proprietate asupra pădurilor din România, - existența micilor proprietăți forestiere, care tre- buie să constituie o provocare continuă. Având în vedere că rezultatele cercetărilor se finalizează, de cele mai multe ori, după ani de muncă laborioasă, problema consolidării instituției de cercetare silvică românească se află în atenția autorității publice centrale care răspunde de silvi- cultură, care impune ca priorități: - accesarea de fonduri necesare bunei desfășurări a activității de cercetare, - formarea specialiștilor în cercetare, în scopul asigurării continuității activității, astfel ca rezul- tatele muncii generațiilor anterioare de cercetători de marcă ai silviculturii, să poată fi completate și valorificate, în noile condiții. Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, fiind singura unitate cu profil de cercetare în domeniul silviculturii din România, trebuie să-și asume și sa aplice rolul în gestionarea bazelor de date și a sis- temului informațional din silvicultură, aducându-și o contribuție mai mare la fundamentarea actului decizional și la formularea politicii forestiere naționale. Ing. Adam CRĂCIUNESCU secretar de stat în M.A.P.D.R. E-mail: comunicare@maa.ro £ 8 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALA 1 / 2004 Considerații în legătură cu dezbaterea referitoare la „Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate“ ? Marian IANCULESCU în primul rând doresc să salut inițiativa Regiei Naționale a Pădurilor de a organiza această dez- batere cu rol deosebit de important pentru destinul pădurii românești. Dacă este să răspund la întrebarea pusă în titlul dezbaterii, potrivit căreia aplicarea rezultatelor cercetărilor științifice în producție ar fi deziderat sau realitate, pot să afirm cu toată răspunderea că acest lucru este în același timp și deziderat și realitate. Sunt rezultate ale cercetărilor care așteaptă aplicarea lor în producție, deci ne aflăm în situația de dezide- rat, după cum există, în majoritatea lor, rezultate ale cercetărilor științifice care s-au aplicat și încă se aplică cu succes în producție, deci avem de-a face cu o realitate din acest punct de vedere. Cred că este suficient să mă refer la rezultatele cercetărilor din domeniul biometriei forestiere și al amenajării pădurilor, de la înființarea Institutului de Cercetări Forestiere în 1933 și până în prezent, rezultate care s-au concretizat în principal în elaborarea a numeroase tabele dendrometrice, care se aplică cu succes în producție. Din acest punct de vedere, cer- cetarea biometrică românească se situează în topul cercetărilor din domeniu, la nivel mondial. Există și alte domenii ale cercetării forestiere, care, de-a lun- gul timpului, se aplică cu succes în producție. Mă refer aici, la cercetările referitoare la conducerea și regenerarea arboretelor, la ameliorarea terenurilor degradate, la prevenirea și combaterea dăunătorilor pădurilor, la ameliorarea arborilor și arboretelor, la amenajarea în complex a bazinelor hidrografice torențiale, la cele de cinegetică și altele. Desigur, au existat și cercetări fundamentale ale căror rezultate au fost mai greu de aplicat în pro- ducție, în schimb ele au oferit fundamentele științi- fice pentru abordarea altor cercetări, cu aplicabili- tate în producție. Pentru ca aplicarea rezultatelor cercetărilor științifice din domeniul silviculturii să fie imple- mentate în mai mare măsură în producție sugerez organizatorilor acestei dezbateri, printre altele, următoarele: a) la contractarea lucrărilor de cercetare silvică prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ I / 2004 Rurale și Regia Națională a Pădurilor, să se țină cont în mai mare măsură de cerințele stringente ale pro- ducției; b) Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Regia Națională a Pădurilor să organizeze cursuri de perfecționare profesională a personalului silvic, cu care ocazie să invite cercetă- tori pentru instruirea personalului silvic în legătură cu aplicarea rezultatelor cercetărilor; c) prin grija Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a Regiei Naționale a Pădurilor, să se editeze instrucțiunile pentru apli- carea rezultatelor cercetărilor în producție și să fie difuzate la toate direcțiile și ocoalele silvice, inclu- siv la ocoale silvice private și proprietari de păduri; d) anual. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Regia Națională a Pădurilor să organizeze concursuri cu personalul silvic, dotat cu premii, pe tema aplicării rezultatelor cercetărilor științifice în producție, în funcție de care să se acorde calificativele anuale; e) „Revista pădurilor" să publice în mai mare măsură, rezultatele cercetărilor și modul în care acestea se oglindesc în gestionarea durabilă a pădurilor; f) materialele de propagandă silvică să conțină pe scurt și aspecte ale cercetărilor finalizate, pentru a fi preluate în producție de proprietarii de păduri, persoane fizice și juridice. îmi exprim speranța că rezultatele acestei dezba- teri, cu propunerile făcute de distinșii participanți, vor contribui la creșterea eficacității aplicării rezul- tatelor cercetărilor din domeniul silviculturii în pro- ducție, cu finalitate referitoare la gestionarea dura- bilă a pădurilor din țara noastră. Totodată, consider că prin această acțiune se va contribui la creșterea, în mai mare măsură, a pres- tigiului cercetării silvice românești și a corpului sil- vic în general. Dr. ing. Marian IANCULESCU Vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice -g E-mail: asasmeca@mc.ro fl ________________________________________® fî E & 5 9 Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate? Victor GIURGIU 1. Oportunitatea întrebării Deși primele structuri silvice de învățământ și de producție au apărut cu circa 150 dc ani în urmă, o lungă perioadă, în România s-a practicat o silvicul- tură de împrumut. într-adevăr Marin Drăcea măr- turisea, în anul 1923, că „La noi nu există până acum o știință silvică naționala. Noi avem o silvi- cultură de împrumut. Am luat și de la francezi și de la germani fel de fel de teorii, dar nu s-a căutat nici până acum a se stabili întrucât aceste teorii se pot aplica în silvicultura noastră, întrucât sunt aplica- bile în condițiile speciale în care este așezată țara noastră (exemplu, marginea stepei) Această reali- tate a fost reconfirmată de D. R. Rusescu în anul 1939, care îșî exprima atunci speranța că „domnul profesor consilier silvic Marin Drăcea, fiind astăzi și directorul Institutului de Cercetări și Experimentații Forestiere și deci, în măsură de a putea stabili teoriile unei silviculturi aplicabile condițiilor tehnice și climatice ale țarii noastre, își va închina întreaga sa activitate pentru întregirea învățământului nostru silvic cu o silvicultură română atât de mult așteptată". Speranțele distinsului silvicultor D. R. Rusescu s-au împlinit; au devenit o realitate'. Institutul de Cercetări Silvice (sub diferitele lui denumiri, și în ciuda vicistitudinilor și răutăților omenești de care, timp de șapte decenii, nu a dus lipsă), a creat știința silvică românească care, indiscutabil, a contribuit predominant, la formarea silviculturii naționale, parte integrantă a silviculturii europene. Aceasta este marea realitate, curată ca un cristal, realitate ce nu ar mai trebui pusă sub semnul nici unei întrebări sub raportul aplicării rezultatelor cercetării științi- fice în producție. într-adevăr, actuala silvicultură românească se bazează pe rodul cercetării (științei) silvice, produs, în principal, la institutul nominalizat mai sus. Aici, în acest institut, s-au plămădit și dez- voltat bazele botanice, dendrologice, fiziologice, genetice, pedologice, ecologice, silvotehnicc, den- drometrice, amenajistice, fîtopatologice, entomo- logice și economice ale silviculturii practicate exhaustiv, în întreg spațiul românesc. Acest proces este continuu, fiindcă neîntrerupte sunt cerințele obiective de progres ale silviculturii noastre. 10 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 2. Mijloacele folosite în trecut pentru inte- grarea rezultatelor cercetării științifice în pro- ducție Transferul produsului cercetării științifice în activitatea practică a silviculturii românești a fost posibil prin adoptarea unui sistem judicios de mijloace eficiente, dintre care menționăm urmă- toarele: - publicarea imediată și integrală a rezultatelor cercetării științifice în cele patru publicații ale insti- tutului, inițiate de M. Drăcea: seria I - Anale (studii și cercetări), seria a Il-a - Monografii științifice, seria a III-a - Instrucțiuni silvice, seria a IV-a - Popularizare (broșuri); - emiterea de ordine anuale ale ministrului pen- tru introducerea în producție a rezultatelor științi- fice, în baza unor sinteze multiplicate de institutul de cercetări; - participarea cercetătorilor performanți, respon- sabili de teme de cercetare importante pentru pro- ducție, la cursurile de pregătire profesională conti- nuă; - organizarea de dezbateri științifice cu o largă participare a cercetătorilor și a specialiștilor din pro- ducție și din ministerul de resort; - elaborarea și oficializarea de norme tehnice pentru silvicultură, proiectate în principal de cercetători de marcă, cu colaborarea specialiștilor, pe domenii, din autoritatea publică centrală pentru economie forestieră, norme care au valorificat copios și exhaustiv rezultatele cercetării științifice. Ne referim la normele privind compozițiile și schemele de împădurire, îngrijirea și conducerea arboretelor, alegerea și aplicarea tratamentelor, amenajarea pădurilor, evaluarea volumului de lemn destinat exploatării etc., acestea dovedindu-se cel mai eficient mijloc de transfer în producție, a rezul- tatelor muncii creative a cercetătorilor silvici români; - acordarea de asistență tehnică de către cercetă- tori unităților silvice de producție; - înzestrarea institutului de cercetări silvice cu ocoale experimentale în care, în primul rând, se introduc în producție rezultatele cercetării științi- fice, cu precizarea că aceste ocoale, să devină și ocoale model de gestionare a pădurilor. Conceptul de ocol silvic experimental și model în același timp 'lege pentru organizarea Institulului de Cercetări Forcsiicre al României. Monitorul Oficial partea I,nr. 125 din iunie 1947, adoptată de Parlamentul României și promulgată de regele Mihai. este vechi; a fost oficializat, mai întâi, în „Regulamentul de funcționare a Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră", aprobat de autorități și publicat în Monitorul Oficial nr. 194/1936. Argumentația de atunci o găsim sintetiza- tă astfel: „Dat fiind că pe de o parte amestecul administrației în instituția destinată cercetării științifice s-a dovedit peste tot dăunătoare, atât din punct de vedere formal, cât și tehnic, iar, pe de altă parte, că cercetarea științifică are nevoie de la început de mari investiții și apoi de sume mari de bani pentru continuitatea cercetărilor, cum și de suplețe a lucrărilor tehnice și administrative, aces- te ocoale silvice experimentale trebuie să fie afec- tate integral Institutului de Cercetări, atât din punct de vedere tehnic, științific, administrativ, cât și financiar" („Cuvânt forestier" nr. 10/1939). Pe această bază prof. M. Drăcea a avut putința de a obține, de la autoritățile înțelegătoare de atunci, trei ocoale silvice (experimentale) pentru Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră: Snagov, Sinaia, apoi Mihăești (1942), precum și bazele experimentale Bărăgan, Dobrogea, Timișoara și multe rezervații naturale, cu precizarea că „Bunurile Institutului sunt inalienabile, neputându- se înstrăina nici în total, nici în parte; acestora nu li se poate da altă destinație în afară de scopurile institutului" (Legea nr. 173/1947)*. Ulterior, în perioada socialismului de tip oriental, în anul 1976, rețeaua ocoalelor experimentale a fost restructurată, când, pe lângă unele unități reprezentative (ocoalele silvice Mihăești, Săcele și Tomnatec), au fost impuse institutului și unități nespecifice pentru activitatea de cercetare (ocoalele silvice Lechința și Caransebeș). Această rețea de ocoale experimentale au fost reoficializată prin Legea nr. 633/2002. 3. Aspecte din perioada de tranziție Tumultul perioadei postdecembriste a afectat semnificativ și procesul de aplicare în producție a rezultatelor cercetării științifice, inclusiv în silvicul- tură, astfel încât întrebarea „deziderat sau realitate" poate fi luată în considerare pentru a da un răspuns. Declinul în acest important domeniu a cuprins majoritatea progreselor înfăptuite în cele aproape șase decenii anterioare anului 1990, după cum urmează: - procesul de publicare a rezultatelor cercetării științifice a fost abandonat, cu unele excepții; REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 /2004 11 - autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a sistat emiterea de ordine ministeriale pentru aplicarea în producție a rezultatelor cercetării științifice obținute anual; - s-a diminuat interesul factorilor de decizie din silvicultură pentru formarea profesională continuă a personalului silvic cu studii superioare; - normele tehnice elaborate în perioada anilor 1996-1999 și oficializate în anul 2000, în care au fost încorporate noi rezultate ale cercetării științi- fice din perioada anilor 1986-1999, nu au fost puse efectiv în aplicare; - în institutul de profil a scăzut drastic ponderea cercetătorilor de marcă cu experiență în domeniul transferului rezultatelor cercetării științifice în pro- ducție; - a scăzut interesul pentru introducerea în pro- ducție a rezultatelor cercetării științifice obținute la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și la facultățile de silvicultură, chiar și în rețeaua de ocoale silvice aflate în administrarea institutului menționat, cu deosebire în ocoalele silvice Lechința și Caransebeș; - nu s-a reușit ca ocoalele silvice aflate în administrarea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice să devină unități model de ges- tionare durabila a pădurilor, cu excepția ocoalelor silvice Mihăești, Săcele și, parțial, Vidra, Eșecurile și deficiențele menționate, care se datoresc unor factori subiectivi, nu pot pune în dis- cuție oportunitatea conceptului de ocol silvic expe- rimental pentru institutul de cercetări din domeniul silviculturii, în schimb, este necesară o reformă în acest domeniu, împreună cu reforma institutului în ansamblul lui. 4. Câteva sugestii Cele prezentate mai sus ne permit să formulăm câteva propuneri pentru revigorarea procesului de transfer în producție a rezultatelor cercetării științi- fice. Considerăm că sunt mai importante și oportune următoarele acțiuni: - mai mult discernământ la folosirea potențialu- lui științific al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice și al facultăților de silvicultură, astfel încât acest potențial să fie angajat atât în cercetarea fun- damentală, cât și în cercetarea aplicativă pe pro- bleme majore ale silviculturii actuale și viitoare, renunțând la teme minore, studii, repetări etc., în favoarea cercetărilor pentru fundamentarea științi- fică a gestionării durabile a pădurilor în noile condiții ale: a) economiei de piață; b) modificărilor de mediu inclusiv ale schimbărilor climatice; c) integrării europene a silviculturii românești; d) reconstituirii dreptului de proprietate asupra pădurilor ș.a.; - revigorarea sistemului de publicații ale Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, având în vedere și publicațiile specifice transferului în pro- ducție a produsului cercetării științifice; - implicarea în mai mare măsură a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură în pro- cesul de aplicare în producție a cercetării științifice, aprobând și difuzând la unitățile silvice din subor- dine ofertele sub formă de instrucțiuni formulate de Institutul dc Cercetări și Amenajări Silvice și de fa- cultățile de silvicultură; - participarea cercetătorilor performanți, po- sesori ai unor realizări științifice de interes practic, la formele de pregătire postuniversitară, respectiv 12 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 de formare profesională continuă a personalului sil- vic de nivel superior; - un loc important trebuie acordat noutăților științifice și tehnologice rezultate din cercetări recente efectuate în țari ale Uniunii Europene, cu precizarea ca aceste rezultate să fie potrivite condiți- ilor din România; - aplicarea în producție a rezultatelor cercetării științifice, în primul rând la ocoalele silvice experi- mentale ale Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, urmărind ca aceste ocoale să devină modele de gestionare durabila a pădurilor, în cadrul inevitabilei și prea întârziatei reforme a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, se impune optimizarea rețelei de ocoale silvice și baze experimentale ale acestui institut, renunțând la unitățile neperformante și care nu corespund cer- ințelor actuale (cum sunt ocoalele silvice Lechința și Caransebeș) și solicitând altele, mai potrivite aces- tor cerințe și care s-au aflat încă din perioada preco- munistă îh administrarea respectivului institut (cum sunt ocoalele silvice Snagov și Sinaia, dar într-o nouă arondare). Totodată este imperios necesară reorganizarea bazei experimentale Bărăgan ca uni- tate de cercetare și producție în domeniul perdelelor forestiere de protecție, domeniu prioritar pentru sil- vicultura românească actuală. Pentru a dobândi durabilitate, această optimizare a rețelei ocoalelor și bazelor experimentale ale Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice va tre- bui înfăptuită sub protecția unei legi puternice (cum a fost cea din anul 1947 și cum este Legea 290/2002 cu completările și modificările ulterioare, referi- toare la organizarea și funcționarea activității de cercetare în domeniul agriculturii). în vederea aplicării în producție a rezultatelor cercetărilor științifice referitoare la conservarea semințelor de cvercinee pe termen lung și la pro- ducerea de puieți forestieri pe cale vegetativă prin biotehnologii de vârf, considerăm necesară realizarea de instalații modeme, eventual la baza experimentală Cometu sau la I.C.A.S.- Ștefanești, preluând experiența altor țări. în condițiile diversificării formelor de propri- etate asupra pădurilor, credem că a sosit momentul luării în studiu a oportunității înființării unei agenții (centru) de consultanța silvica, în atribuțiile căreia să intre și valorificarea în producție a rezultatelor cercetării științifice (a se vedea exemplul Agenției Naționale de Consultanță Agricolă - ANCA). în final se impune o precizare importantă: trans- ferul în producție a rezultatelor cercetării științifice trebuie înfăptuit cu respectarea prevederilor Legii privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehno- logică (Legea nr. 324/2003), precum și a H.G. nr. 406/2003 referitoare la „Norme metodologice privind constituirea, evaluarea și acreditarea entităților din infrastructura de inovare și transfer tehnologic, precum și modalitatea de susținere a acestora 0 Prof. dr. doc. Victor GIURGIU membru corespondent al Academiei Române E-mail: asasmeca@mc.ro Ui A REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 13 Locul și rolul cercetării științifice în activi- tatea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva Gheorghe MOHANU Cercetarea științifică în silvicultură • Capitol distinct al strategiei de dezvoltare durabilă a silviculturii românești, având, prin acțiunile strategice specifice, un rol important în realizarea obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung. • Contribuție importantă în: - procesul de globalizare și urbanizare a societății; - asigurarea unei dezvoltări rurale susținute; - dezvoltarea „Societății informaționale a cunoaște- rii”; - creșterea importanței aspectelor de mediu; - stabilirea politicilor economice; - dezvoltarea de alternative energetice, bazate mai ales pe surse regenerabile de energie. Impactul cercetării științifice asupra domeniilor de activitate ale RNP - Romsilva Existența unei vaste experiențe în domeniul cercetării științifice și dezvoltării tehnologice în silvicul- tura, de peste 70 de ani și a unei instituții specializată în acest domeniu și certificata ca „centru de excelență” la nivel național, aflată în structura R.N.P.- Romsilva, fac ca aceasta, să fie cel mai performant administrator al pădurilor din România. Implementarea rezultatelor cercetărilor aplicative, concretizate prin: - norme și normative tehnice pentru silvicultura; - metode, modele și tehnologii specifice activităților desfășurate, prin care R.N.P.- Romsilva să contribuie în mod definitoriu la realizarea obiectivului strategic fun- damental de gestionare durabilă a pădurilor. Cercetarea științifică desfășurata în cadrul R.N.P- Romsilva este considerată prioritate națională, compo- nentă de bază a: - „Strategiei naționale în domeniul cercetării — dez- voltării și inovării - „Strategiei de dezvoltare durabilă a silviculturii românești". - „Strategiei de dezvoltare durabilă a RNP - Romsilva " Integrarea în structurile de cercetare — dezvoltare europene și în cooperarea internațională în domeniul forestier presupune, pentru R.N.P.- Romsilva: - regândirea unui program eficient și performant a activității de cercetare științifică; - intensificarea participării la organismele inter- naționale și regionale de specialitate (FAO, UNEP, IUCN, EFI, IUFRO etc.); - promovarea cooperării tehnico - științifice prin par- ticipare la programele promovate pe plan european și internațional. Cerințe ale cercetării științifice promovate în cadrul RNP - Romsilva: - dezvoltarea unor cercetări complexe interdiscipli- nare referitoare la cunoașterea biodiversității și a legilor de structurare și funcționare a pădurii, astfel încât să se dezvolte baza științifică pentru: - cunoașterea stabilității și polifuncționalității 14 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 pădurilor; - conservarea și ameliorarea biodiversității; - gestionarea durabilă și performantă a acestora; - dezvoltarea cercetărilor în domeniul economiei forestiere, regenerării pădurilor, îngrijirii și conducerii arboretelor; - reconsiderarea cercetării științifice în domeniul transporturilor forestiere, amenajării bazinelor hidro- grafice torențiale, ameliorării terenurilor degradate și creării perdelelor forestiere de protecție; - cercetări speciale legate de bazele de amenajare, referitoare la: • stabilirea unor compoziții rezistente la poluare, secetă, la doborâturi și rupturi produse de vânt și de zăpadă; • corelarea exploatabilității tehnice cu perioada de fructificație eficientă a arboretelor; • stabilirea de structuri corespunzătoare ale arboretelor și ale pădurii, în vederea asigurării biodiver- sității și stabilității; • generalizarea aplicării tehnicilor modeme ale teledecției și GlS-ului în elaborarea amenajamentelor silvice și a proiectării diferitelor lucrări specifice domeniilor de activitate ale R.N.P.- Romsilva; • cercetări corelate cu rezultatele existente în prezent, în vederea optimizării, prin modelare matematică, a diferitelor procese de regenerare, dezvoltare și autoreglare a fitocenozelor forestiere, precum și a pro- ceselor economice de interes amenajistic; • dezvoltarea cercetărilor privind evaluarea funcțiilor de protecție ale pădurii și stabilirea unui sistem general de gestionare valorică a pădurilor și terenurilor forestiere. Cercetare științifică în anii 2003 și 2004 în cadrul RNP - Romsilva, rezultate și program. Activitatea de cercetare științifică și asistență tehnică a R.N.P.- Romsilva se desfășoară prin: - Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (I.C.A.S.) București, unitate de specialitate cu persona- litate juridică din structura regiei; - instituții de învățământ superior de profil. în anul 2003, activitatea de cercetare științifică s-a desfășurat prin: - programe naționale, internaționale și sectoriale, lucrări cu caracter fundamental și aplicativ; - programe de asistență tehnică specializată pentru unitățile și subunitățile Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva; - programe de cercetare și experimentare în bazele experimentale proprii ale I.C.A.S. Obiective prioritare abordate: 207 obiective speci- fice următoarelor domenii: ecologie forestiera den- drometrie și auxologie forestiera, economie forestieră, genetică forestiera, protecția pădurilor, silvotehnică, amenajarea pădurilor, amenajarea bazinelor hidro- grafice torențiale, ameliorarea terenurilor degradate și perdele forestiere, drumuri forestiere, vânătoare și salmonicultură etc. Principalii finanțatori si beneficiari ai rezultatelor cercetării - dezvoltării în silvicultură - Regia Națională a Pădurilor - Romsilva; - autoritatea publică centrală care raspunde de silvi- cultura (M.A.P.D.R.); - autoritatea publică centrală care raspunde de cer- cetarea științifică (M.E.C.); - instituții și unități economice care desfășoară acti- vități cu impact asupra fondului forestier; - instituții și organisme internaționale coordonatoare ale unor programe și proiecte de cercetare - dezvoltare în ale căror obiective se regăsesc aspecte specifice, pri- oritare cercetării - dezvoltării și practicii silvice românești. Valoarea lucrărilor de cercetare realizate în anul 2003 este de 56 mld. lei, din care: 20 mld. lei au fost asigurate din fondurile proprii ale R.N.P.- Romsilva, pentru 62 obiective. Problematica programului de cercetare științifica pe anul 2004 vizează, în principal, realizarea de; - cercetări aplicative; - studii; - lucrări de asistență tehnică, menite să soluționeze obiective importante din activitatea de producție desfășurată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva. Valoarea totală a programului de cercetare științi- fică pentru anul 2004 este estimată la nivelul sumei de aproximativ 73 miliarde lei prin I.C.A.S. București și la aproape 2 miliarde lei prin Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov. R.N.P.- Romsilva finanțează acest program cu peste 35 miliarde lei, iar M.A.P.D.R. cu aproximativ 15 miliarde lei. Diferența este finanțată prin programele naționale, programe de cooperare internațională și diverși beneficiari. * Rezultatele obținute în ultimii ani, viabilitatea măsurilor și acțiunilor întreprinse pentru anul 2004 și în perspectivă, ne arată că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva își fundamentează programul de cercetare științifică pe analiza obiectivă a realității din domeniul său de activitate, pe interpretarea corectă a rolului și locului pădurilor României în contextul internațional actual, inclusiv de satisfacere a cerințelor legate de pro- cesul de integrare europeană. T i t E E I Dr. ing. Gheorghe MOHANU Șef serviciu Strategii și Informatică R.N.P.- Romsilva Bd. Magheru nr. 31, București E-mail: gmohanu@rosilva.ro I i i E REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 15 Valorificarea rezultatelor cercetării - deziderat sau realitate ? Ovidiu BADEA Cercetarea științifică în domeniul forestier Se desfășoară în cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva. S-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, în paralel cu evoluția științelor silvice, for- marea cadrelor de silvicultori cu pregătire supe- rioara și cu îmbunătățirea administrației. Preocupări de început ale cercetării științifice Experimentarea unor culturi de specii exotice în vederea aclimatizării lor în țara noastră. 1933 - Anul împlinirii unui vechi DEZIDERAT al cercetării științifice silvice - înființarea Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră (ICEF —HCM nr. 561/16 mai 1933) dotat cu ocoale silvice experimentale, baze experimen- tale, parcuri dendrologice, pepiniere silvice. Rolul de început al cercetării în cadrul LC.E.F. - fundamentarea științifică a problemelor de economie forestieră, - pregătirea materialului necesar care să stea la baza unei economii rentabile. Realizări importante ale cercetărilor în cadrul LC.E.F. - stabilirea arealului speciilor de cvercinee, fagu- lui și pinului; - sistematica cvercineelor, pinilor, frasinilor, plopilor și arinilor; - distribuția geografică a pădurilor din diferite zone ale țării; - identificarea și caracterizarea unor tipuri gene- tice de sol; - identificarea unor boli și dăunători forestieri; - adaptarea tratamentelor tăierilor progresive pentru regenerarea naturală a stejarului; - stabilirea metodelor de analiză a semințelor; - precizarea tehnicilor de cultură a unor specii; - instalarea, începând cu anul 1940, a unor cul- turi experimentale de molid și pin de diferite prove- 16 niențe; - introducerea tehnicilor de împădurire în stepa Dobrogei; - introducerea tehnicii de creare a perdelelor de protecție a câmpului. Aceste rezultate au fost obținute în: - stațiunile proprii ale LC.E.F. (Sinaia, Gurghiu- Mureș, Casa Verde - Timișoara, Stațiunea Experimentală Dobrogea); - baze experimentale preluate în administrare (pădurea Comorova, O.S. Țigănești, Mihăiești și Snagov). Programul de viitor al ICEF (Marin Drăcea, 1936) „ Un local propriu, cu personal suficient, perfect pregătit din toate punctele de vedere, pentru activi- tatea de cercetare, înzestrarea laboratoarelor și oficiilor, din dotarea institutului, cu ocoale silvice experimentale și stațiuni regionale pe întregul cuprins al țarii, constituie punctele esențiale ale programului nostru de lucru ". Din anul 1947, activitatea de cercetare a fost orientată spre: - aprofundarea cunoașterii cadrului natural al sil- viculturii; - elaborarea de metode și tehnologii care să spri- jine activitatea unităților silvice din producție; - ameliorarea terenurilor degradate ; - crearea de perdele forestiere de protecție; - împădurirea terenurilor goale în bazinele hidro- grafice torențiale. Din anul 1977 prin Decretul nr. 329, cercetarea științifică beneficiază de un bogat câmp experimen- tal propriu: - localizarea experimentelor de lungă durată (OSE, BE, unități silvice de producție); - aplicarea rezultatelor în vederea experimentării în faza pilot și generalizării acestora în cadrul acti- vității de producție silvică la nivel național (OSE, BE). Acest câmp experimental: - reflectă fidel silvicultura aplicată la nivel regional și național; - asigură permanent fundamentul științific în REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 72004 elaboarea instrucțiunilor, îndrumărilor și normelor tehnice pentru silvicultura românească, în vederea gestionării durabile a pădurilor. Numărul total a SE de durată (5,680): - OSE și BE (350) - Unități silvice de producție (5.330) Problematica abordată: - ameliorarea terenurilor degradate și crearea de perdele de protecție a câmpului; - amenajarea bazinelor hidrografice torențiale; - regenerarea pădurilor; - îngrijirea și conducerea arboretelor; - conservarea ecofondului și genofondului forestier; - prevenirea și combaterea dăunătorilor biologici ai pădurii și elaborarea planului de luptă împotriva incendiilor; - creșterea rolului de protecție a pădurilor cu funcții speciale social-recreative și antierozionale; - maximizarea calității și valorii volumului de lemn; - modele dendromctrice și auxologice pentru arbori și arborete; - stabilirea bazelor de amenajare a pădurilor; - stabilizarea și optimizarea efectivelor de vânat; - supravegherea stării de sănătate a pădurilor (monitoring intensiv, național și pan-european); - cultura în pepiniere a arborilor și arbuștilor ornamentali; - aclimatizarea de specii forestiere; - cultura plopului și sălciilor selecționate; - silvicultura lemnului de calitate (rezonanță, furnire estetice etc.); - cercetarea biodiversității și legilor de struc- turare și funcționare a pădurii; - cercetarea ecosistemelor virgine și cvasivirgine unicat în Europa. Toate aceste aspecte constituie o realitate a va- lorificării rezultatelor cercetării științifice în pro- ducție. Deziderate de aplicare a rezultatelor cercetării în producție pot constitui: - rezultatele oricărei cercetări aplicative inițiate: - implementarea sistemului informatic al fondu- lui forestier (inventarul fondului forestier); - implementarea sistemului de indicatori statisti- ci pentru silvicultură și exploatări forestiere; - implementarea cadastrului forestier; - implementarea noului sistem în funcție de Evaluare a Volumului de lemn destinat Comercializării; - generalizarea aplicării GlS-ului în amenajarea pădurilor și în alte domenii din sectorul forestier; - aplicarea tehnicilor modeme ale teledetecției forestiere; - aplicarea noilor norme tehnice pentru silvicul- tură 0 0 Dr. ing. Ovidiu BADEA I.C.A.S. E-maikicas@icas.ro 0 0 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 72004 17 Aplicarea rezultatelor cercetării în activi- tatea de producție din silvicultură Nicolai OLENICI 1. Introducere Silvicultura este o știință eminamente aplicativă și cercetarea forestieră are caracter aplicativ, chiar dacă în unele domenii se apropie, într-o oarecare măsură, de cercetarea fundamentală. în acest con- text, transpunerea rezultatelor cercetării în practică (producție) ar trebui să fie un lucru de la sine înțe- les și totuși lucrurile nu stau tocmai așa. De aceea este pe deplin justificat să se analizeze în ce măsură rezultatele cercetărilor (cunoștințe, modele, pro- duse materiale, tehnici, procedee, metode, tehnologii etc.) se aplică în producție și care sunt căile pentru implementarea într-o mai mare măsură a respectivelor cercetări în practică. O analiză sumară ne arată că aproape toate activitățile din silvicultură (înțeleasă în sens larg, respectiv drept gospodărire a pădurilor) au la bază norme sau îndrumări tehnice elaborate în urma a numeroase studii și cercetării științifice. Produsele științifice, ca oricare alte produse, sunt însă peri- sabile, ajungând cu timpul să nu mai corespundă exigențelor noi ce se impun gospodăririi pădurilor. Ca urmare, normele și îndrumările utilizate ajung să fie inadecvate și să necesite o permanentă „împrospătare". Totuși, trebuie avut în vedere și faptul că frecvent se întâlnesc situații în care, chiar dacă normele sau îndrumările tehnice sunt de actualitate, ele nu sunt aplicate în practică. 2. Condiții pe care trebuie să le îndeplinească „produsele cercetării" Pentru a înțelege care sunt posibilele cauze ale unor asemenea stări de lucruri, trebuie avut în vedere faptul că „produsele cercetării" sunt supuse acelorași legități ca și alte produse ce se comercia- lizează în mod curent (alimente, îmbrăcăminte, bunuri de folosință îndelungată etc.). în măsura în care acestea vin în întâmpinarea unor nevoi strin- gente ale oamenilor, sunt căutate de aceștia. în mod similar, dacă cercetarea răspunde unor cerințe con- crete, strigente, ale practicii din silvicultură (rein- stalarea pădurii în terenurile despădurite, protejarea pădurilor împotriva diverșilor factori dăunători etc.) rezultatele sunt preluate și aplicate cu opera- tivitate. Ilustrativ din acest punct de vedere este domeniul protecției pădurilor, domeniu în care există o adevărată „foame" pentru soluțiile date de cercetare problemelor tot mai diverse cu care se confruntă cei ce gospodăresc pădurile țării. Pentru a se asigura încă de la demararea cercetărilor respectarea acestei condiții, cercetătorul și spe- cialiștii din producție trebuie să fie parteneri în identificarea problemelor ce trebuie soluționate, a priorităților de cercetare și a obiectivelor concrete ce vor fi abordate în fiecare etapă. La un nivel mai înalt, trebuie avut în vedere faptul ca strategia de cercetare în silvicultură trebuie să fie corelată cu strategia de dezvoltare a silviculturii pe termen mediu și lung. Un aspect important îl reprezintă încrederea pe care un produs o inspiră potențialilor utilizatori. în acest sens, rezultatele cercetărilor trebuie să fie în primul rând obiective, să se bazeze pe un număr suficient de mare de observații, măsurători, experi- mente etc., organizate și interpretate în mod riguros științific, astfel încât aplicarea lor în practică să conducă la rezultatele preconizate de cercetător. Ele nu se adresează, în general, unor necunoscători și dacă trezesc suspiciuni în procesul preliminar de evaluare sau la primele încercări practice, nu vor mai fi utilizate. Grăitor în acest sens este ceea ce s-a întâmplat cu feromonul sintetic pentru Semasia rufimitrana, produs de Institutul de Chimie din Cluj Napoca pe baza unor cercetări efectuate în cadrul I.C.A.S., și care în 1993 a fost utilizat pentru depistarea și monitorizarea populațiilor acestui dăunător în brădetele din zona Carpaților de Curbură. Deși populațiile dăunătorului intraseră în gradație și s-au înregistrat defolieri vizibile, cap- canele amorsate cu acest feromon nu au pus în evi- dență creșterea populațiilor întrucât fluturii nu au răspuns la acel „feromon", ceea ce denotă că rezul- tatele cercetărilor nu au fost obiective (corecte). în consecință, actualele norme tehnice în domeniul protecției pădurilor (ediția 2003) nu mai recomandă utilizarea respectivului produs pentru depistarea dăunătorului. Achiziționarea oricărui produs este mult mai probabilă dacă nu este condiționată de procurarea altui produs. Ca atare și rezultatele cercetării vor fi 18 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1/2004 mai repede preluate și transpuse în practică dacă aplicarea lor nu este condiționată din punct de vedere tehnic de procurarea unor substanțe, aparate, instalații, mașini etc., care - mai ales dacă nu se produc încă în serie - amână punerea efectivă în aplicare a respectivelor rezultate. Pe de altă parte, achiziționarea mijloacelor tehnice necesare transpunerii în practică a soluțiilor științifice poate mări considerabil cheltuielile beneficiarului, făcând uneori nerentabilă aplicarea acelor soluții. Astfel, deși s-a identificat un atractant sexual pentru Retinia perangustana, care ar putea fi utilizat în plantajele de larice pentru depistarea dăunătorului și pentru avertizarea momentului optim de comba- tere, rezultatele cercetărilor din acest domeniu nu pot fi aplicate atâta vreme cât produsul nu este omologat și sintetizat în cantitate suficientă pentru nevoile producției. Produsul oferit utilizatorului trebuie să fie com- petitiv în comparație cu produsele similare în ce privește raportul preț-calitate și, pe cât posibil, el trebuie să poată fi utilizat în situații cât mai variate. De aceea, se impune ca încă din faza de demarare a cercetărilor să se aibă în vedere aria de aplicabili- tate a rezultatelor ce se preconizează a fi obținute. Durata de „viață11 a unui produs poate fi de aseme- nea hotărâtoare pentru decizia potențialului utiliza- tor. Dacă se întrevede o uzare morală foarte rapidă a produsului cercetării, e de așteptat ca beneficiarul să nu-1 implementeze în practică. Produsele interzise de lege nu vor avea căutare decât din partea unui anumit segment al populației. Ca atare, la elaborarea soluțiilor științifice (pro- cedee, metode, tehnologii) pentru problemele studi- ate, cercetătorul trebuie să țină obligatoriu cont de cadrul legislativ în vigoare. Aceasta nu înseamnă însă că datele trebuie interpretate după alte criterii decât cele riguros științifice, ci faptul că reglemen- tările legale trebuie avute în vedere la organizarea experimentelor. De exemplu, nu are sens ca cineva să mai testeze în prezent efectul DDT - ului asupra vreunui dăunător forestier, din moment ce insecti- cidul respectiv este interzis. Nerespectarea acestei reguli l-ar pune pe beneficiarul rezultatelor în situ- ația fie de a încălca legea prin aplicarea soluțiilor furnizate de cercetare, fie de a nu aplica respec- tivele soluții. 3. Transferul rezultatelor cercetării către producție Chiar dacă rezultatele cercetării respectă REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 condițiile de bază menționate anterior, aplicarea lor în activitatea de producție nu poate fi asigurată dacă nu are loc transferul respectivelor rezultate către sectorul de producție. Rezultatele netransfe- rate constituie într-un fel „producție pe stoc“, care însă aduce pierderi economice directe nu atât pro- ducătorului (sectorul de cercetare), cât mai ales beneficiarului care a finanțat cercetările, întrucât acesta nu-și poate recupera nici măcar cheltuielile de cercetare. Ca atare, beneficiarul ar trebui să fie interesat de un transfer cât mai rapid al rezultatelor cercetării, respectiv de îndată ce acestea au fost obținute și verificate în condiții de producție. în acest sens se poate proceda în moduri foarte diferite: prin comunicare directă între cercetători și specialiștii din producție în cadnil unor demon- strații practice, cursuri de „reciclare11 ori asistențe tehnice, precum și prin comunicare indirectă, respectiv prin publicarea rezultatelor cercetărilor. Formele de comunicare directă menționate au fost foarte mult utilizate ani de-a rândul în cazul specialiștilor din domeniul protecției pădurilor. Din păcate, cursurile de „reciclare”, care constituiau o formă esențială de perfecționare a pegătirii profe- sionale a specialiștilor din producție, au fost sus- pendate de o vreme încoace, însă reluarea lor este tot mai necesară, deoarece - între timp - puțini oameni au mai rămas din „vechea gardă11. în plus, au apărut între timp numeroase produse noi ale cercetării pe care chiar și cei care au participat în trecut la „reciclări" nu au cum să le cunoască, decât eventual din datele publicate. Experiența de viață arată că transferul direct este cel mai eficient, întrucât specialiștii din producție pot primi numeroase alte informații care-i ajută să înțeleagă mult mai bine soluțiile propuse de cer- cetare, decât simpla citire a unor îndrumări tehnice, articole de specialitate etc. Pe de altă parte, acest gen de transfer are dezavantajul că numărul parti- cipanților este - în general - redus, mai ales în cazul demonstrațiilor practice sau al asistențelor tehnice. De aceea, comunicarea indirectă dintre cercetător și specialiștii din producție, prin intermediul pub- licării rezultatelor, este indispensabilă. Din păcate, și transferul rezultatelor prin intermediul publicării lor a avut mult de suferit după 1989. îndrumările tehnice elaborate la finele ciclului de cercetare, care altădată se publicau anual, nu mai apar decât spo- radic. Prin nepublicarea și nedifuzarea soluțiilor stabilite de cercetare (metodologii, tehnici, tehnologiilor etc.) se blochează practic circuitul 19 informației între producție și cercetare. în acest fel, chiar dacă cercetătorul transmite respectivele infor- mații în mod direct, după cum s-a arătat mai sus, specialistul din producție nu are nici o bază legală pentru a le transpune în practică. Pe de alta parte, normele tehnice care regle- mentează desfășurarea activității în diverse domenii ale practicii silvice și care se reactua- lizează la intervale mari de timp, pot să devină o piedică în aplicarea ultimelor rezultate ale cercetărilor, dacă la elaborarea lor nu se iau în con- siderare toate rezultatele noi ale cercetării și daca nu se prevede în mod explicit că îndrumările tehnice ulterioare, din același domeniu, au întâ- ietate față de eventualele prevederi contrare din norme. în plus, normele tehnice pot fi o frână în calea progresului dacă prescripțiile lor sunt tri- butare unor concepții învechite. Ca exemplu tipic în acest sens se pot menționa prescripțiile referitoare la utilizarea unui număr foarte mare de puieți la lucrările de împădurire (5000 puieți/ha) în cazul majorității rășinoaselor, deși este știut că aceasta implică cheltuieli foarte mari la plantare (costul puieților și al lucrărilor propriu-zise de plantare), la întreținerea culturilor, la efectuarea lucrărilor de îngrijire (degajări, curățiri, rărituri), precum și riscuri foarte mari în ce privește apariția vătămărilor de zăpadă, de vânt și de Heterobasidion annosum, lucruri cc sunt contrare actualei concepții de gospodărire durabilă a pădurilor. Nu trebuie neglijat nici faptul că pentru o pene- trare a rezultatelor cercetărilor în rândul tuturor lucrătorilor din producție se impune a se diversifi- ca modul de prezentare a acestor rezultate, în raport cu gradul de pregătire al cititorilor cărora li se adresează: fișe de produs (sau fișe tehnice), îndrumări tehnice, articole științifice în reviste de specialitate, broșuri de popularizare, cărți științi- fice, așa cum se întâmplă și în alte țări cu silvicul- tură avansată. Acest lucru înseamnă cheltuieli rela- tiv mari legate de publicare. De aceea, în contextul economic actual, considerăm că cel puțin unele din- tre aceste mijloace de informare ar trebui să fie pre- luate spre finanțare și difuzare de către beneficiarii cercetărilor. 4. Implementarea propriu-zîsă în practică Implementarea propriu-zisă în practică a rezul- tatelor cercetărilor este dovada desfășurării cu suc- ces a celor două etape premergătoare (cercetarea și transferul rezultatelor). Adeseori însă „ruptura11 survine tocmai la acest nivel, adică la nivelul omului din producție care tre- buie să facă o anumită lucrare pe baza anumitor cunoștințe și ca se datorează fie neînsușirii co- respunzătoare a noilor soluții tehnice, fie obișnuinței de a lucra într-un anumit mod, ori pur și simplu dezinteresului față dc lucrarea respectivă. însușirea corespunzătoare a noilor soluții implică un anumit efort intelectual, un timp pentru studiu, eventual chiar cheltuieli bănești pentru procurarea literaturii etc. Toate acestea nu sunt acceptate ca firești, dacă omul nu are o motivație suficient de puternică pentru perfecționarea pregătirii sale profesionale și cea mai bună moti- vație o reprezintă promovarea și retribuirea anga- jaților de la orice nivel, precum și acordarea dc grade profesionale, doar pe criterii de competență și performanță profesională. Obișnuința de a lucra într-un anumit mod este ceva lesne de înțeles, mai ales atunci când schim- bările în domeniul de activitate respectiv sunt foarte rare, însă acest obstacol poate fi depășit cu succes prin exerciții de voință și disciplină. Și în acest caz motivația este esențială. în plus, un rol deosebit de important revine îndrumării și con- trolului obiectiv din partea șefilor. Asimilarea de noi soluții tehnice și formarea de noi deprinderi sunt însă condiționate de pregătirea profesională prealabilă a lucrătorilor. în acest sens un rol deosebit revine învățământului de speciali- tate de diferite grade, precum și selecției pozitive, pe criterii de competență profesională și moralitate, la angajarea lucrătorilor, însă ambele elemente (învățământul și selecția la angajare) au suferit un regres considerabil după 1989. Dezinteresul față de noutățile științifice din domeniu și față dc lucrările silviculturale în gene- ral, un fenomen care - din păcate este destul de frecvent întâlnit, poate avea cel puțin două cauze. O primă cauză o reprezintă supraîncărcarea cu sarcini a unora dintre lucrătorii din domeniu, ceea ce poate duce la imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a sarcinilor de către cei suprasolicitați și - în cele din urmă - la dezinteres. O altă cauză o reprezintă „si- guranța*1 unora dintre lucrători că nu li se poate întâmpla nimic, indiferent de îndeplinirea atribuți- ilor de serviciu și de performanțele lor profesionale, atunci când „își Simt spatele asigurat**. Și la acest capitol situația a devenit tot mai îngrijorătoare după 1989. 20 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 Nu în ultimul rând trebuie amintit faptul că transpunerea în practică a rezultatelor cercetărilor poate fi obstrucționată de factorul politic. Ilustrativ este cazul pășunatului în pădure, promovat înainte de 1989, deși cercetările științifice au demonstrat - în mod elocvent - efectele negative ale unei aseme- nea practici. Factorul social poate fi, de asemenea, determi- nant în unele cazuri, așa cum se poate constata analizând ceea ce se întâmplă, după 1990, în pădurile retrocedate foștilor proprietari sau moște- nitorilor acestora. 5. Concluzii Fără a avea pretenția de a fi exhaustivă, analiza efectuată arată că drumul de la cercetare la apli- carea rezultatelor acesteia în producție este destul de lung și adeseori sinuos, datorită disfuncționa- lităților ce pot să apară de-a lungul acestui drum, care s-au înmulțit foarte mult după 1989, De aceea, o mai strânsă colaborare între producție și cercetare în identificarea problemelor ce trebuie studiate, în desfășurarea propriu-zisă a cercetărilor, în transfe- rul rezultatelor către producție și în implementarea lor în practică este absolut necesară. Promovarea cu consecvență în silvicultură a unei concepții pragmatice (dar nu antiecologice), care să ducă la creșterea eficienței de ansamblu și pe termen lung a activităților, prin reducerea chel- tuielilor și creșterea productivității pe baza uti- lizării soluțiilor științifice și tehnice de ultimă oră, trebuie să fie tot mai mult o realitate și nu un sim- plu deziderat. în acest sens factorul uman reprezin- tă elementul cheie. Ca atare, acestui element tre- buie să i se acorde atenția cuvenită atât în instituți- ile de învățământ de profil, cât și în cele de cer- cetare și producție, în sensul de a stimula dobândi- rea unei pregătiri profesionale cât mai bune, de a facilita obținerea unor rezultate științifice de cali- tate cât mai bună, aplicabile în producție, de a accelera transferul către sectorul de producție a soluțiilor date de cercetare și de asimilare a noului de către lucrătorii din producție. 0 E Dr. ing. Nicolai OLENICI I.C.A.S. Câmpulung - Moldovenesc E-mail:olenici.nicolai@icassv.ro 1 E REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1/2004 21 Rolul si locul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov în apli- carea rezultatelor cercetării în producție loan Vasile ABRUD AN Alături de activitatea didactică, cercetarea științifică reprezintă o componentă importantă a învățământului silvic brașovean. In ultimul deceniu, activitatea de cer- cetare s-a desfășurat în cadrul celor trei catedre ale fac- ultății: silvicultura, exploatări forestiere și amenajarea pădurilor. în anul 2003, valoarea contractelor de cer- cetare și asistență tehnică a fost de peste 3 miliarde lei, principalii beneficiari fiind Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Ministerul Educației și Cercetării și sectorul privat. Promovarea aplicării rezultatelor cercetării în pro- ducție s-a realizat în diverse moduri: prin activitatea de cercetare aplicată, la scara pilot sau extinsă; prin publi- carea rezultatelor cercetării în cadrul cărților, cursurilor și articolelor cadrelor didactice; în cadrul activității didactice, de laborator și lucrări practice cu studenții și în cadrul activității de pregătire și perfecționare profe- sională a personalului silvic. în următorii ani, învățământul silvic superior (inclu- siv cel silvic) va trece printr-un profund proces de restructurare, în spiritul declarației de la Bologna (1999), ceea ce va influența semnificativ activitatea de cercetare, mai ales în cadnil activității de doctorat. Se preconizează, de asemenea, formarea unor consorți! universitare, care să includă universități, institute de cercetare-dezvoltare și companii. în prezent Facultatea de Silvicultura și Exploatări Forestiere parcurge un proces de reevaluare a capa- cității materiale și de resurse umane de a furniza cer- cetare științifică și aplicată, asistență tehnică și consul- tanță și servicii de instruire și perfecționare profesio- nală. Conducerea facultății are în vedere stimularea atragerii de resurse financiare pentru activitatea de cer- cetare-dezvoltare, menținerea și dezvoltarea bazelor didactice și de cercetare ale facultății, intensificarea colaborării cu institutele de profil din țară (I.C.A.S., I.N.L. etc.) și străinătate, precum și dezvoltarea ofertei de servicii de cercetare aplicată și asistență tehnică pen- tru partenerii tradiționali (minister, R.N.P.- Romsilva etc.) și pentru noi parteneri din sectorul privat. In final, doresc să reafirm buna colaborare a fac- ultății cu Regia Națională a Pădurilor și cu ceilalți ben- eficiari tradiționali ai activității de cercetare aplicată și să exprim dorința noastră de a dezvolta aceasta colabo- rare. 0 0 laianisHaiarajI Dr. ing. loan Vasile ABRUDAN decan Facultatea de Silvicultură Brașov E-mail: abrudan@unitbv.ro 1 1 i 0 0 22 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 Rezultatele cercetării se aplică numai dacă sunt convingătoare Valentin BOLEA Trecerea de la deziderat la realitate în aplicarea rezultatelor cercetărilor presupune: - demonstrarea oportunității și importanței soluțiilor; - convingerea beneficiarului, prin comunicări științifice, articole și cărți, asupra necesității cercetării și a modalităților de aplicare; - participarea cercetătorului în prima etapa a implementării în producție; - sensibilizarea specialiștilor din producție și uneori a autorităților și a populației; - analizarea unor soluții alternative, în suprafețe demonstrative. Pentru exemplificare, aș începe cu cercetările din 2002 privind starea fitosanitară a castanului din nord-vestul țării. Posibilitatea salvării de la uscare a acestei specii, monument al naturii, a fost dificil de demonstrat. Au fost necesare cunoștințe aprofun- date în cadrul unei teze de doctorat, privind speci- ficul silviculturii castanului, promovarea unor relații cu specialiștii din Italia, Ungaria și mai ales o documentare la zi în combaterea biologică a ciu- percii Cryphonectria parasitica, relații și docu- mentare prilejuite de prezentarea unei comunicări științifice privind rezistența castanului la SO2 (Bolea, V., Chira, D.,) Ia Sesiunea internațională din Elveția (23 - 27 mai 2001) intitulată: „Cercetări multidisciplinare privind castanul". Abia anul acesta, când beneficiarii s-au convins că dezideratul salvării castanului este posibil de rea- lizat, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Baia Mare, ocoalele silvice Baia Mare, Baia Sprie și Tăuți Măgheruși, primăriile Baia Mare, Baia Sprie și Tăuți și ocrotitorii mo- numentelor naturii au trecut la organizarea în 10 - 12 iunie a simpozionului cu participare inter- națională „Sa salvăm castanul comestibil", mar- când prin aceasta începerea combaterii integrate a cancerului scoarței. Foarte lent decurge, implementarea în pro- ducție a rezultatelor monitoringului nutrițional al arborilor (1995 - 2000), deși ea are la bază o metodologie standard europeană și vizează analizarea, prognozarea și prevenirea dereglărilor din cele mai reprezentative ecosisteme forestiere (cu molid, brad, fag, gorun, stejar și plop euroamerican) în perspectiva schimbărilor globale ale climatului. Se pare că articolele publicate în Revista pădurilor (2), Revista de Silvicultura (6) și comu- nicările științifice prezentate la Universitatea Brașov (2), Ia conferințele naționale pentru pro- tecția mediului (2) sau la sesiunile I.C.A.S.-ului (3) nu au fost suficient de convingătoare și mai trebuie perseverat. Ideală ar fi extinderea rețelei de monitoring nutrițional, de la 24 la 45 de staționare (cât prevede tratatul de la Strasbourg, însușit și de România) sau urmărirea echilibrelor nutritive, prin analize foliare, măcar în ecosis- temele forestiere reprezentative din cele 3 rezer- vații ale biosferei, aflate pe teritoriul României. La realizarea acestui deziderat ar putea con- tribui și dotarea Secției Brașov cu un spectrofo- tometru pentru analize foliare, în cadrul proiectu- lui româno-belgian, în curs de evaluare. în cazul temei de cercetare privind dezvoltarea sistemului de supraveghere intensivă a princi- palelor ecosisteme forestiere prin urmărirea evoluției compoziției floristice, pentru a asigura aplicarea rezultatelor cercetării a fost necesar să relevăm în alte trei teme de cercetare caracterul aplicativ (în gospodărirea durabilă a pădurilor) a bogăției floristice și a diversității specifice, ca indicatori ai: - conservării biodiversității în Rezervația Biosferei „Pietrosul Rodnei"; - presiunii vânatului asupra vegetației în Parcul de creștere intensivă a vânatului de la Borsec; - calității lucrărilor de îngrijire a arboretelor în suprafețele experimentale de la Săcele. în aplicarea rezultatelor cercetării privind pragurile de toxicitate la sulf a principalelor specii forestiere se remarcă rolul sensibilizării specialiștilor în silvicultură la sesiunea de referate a Universității Brașov (8 noiembrie 2002), a spe- cialiștilor din protecția mediului, la sesiunea națională I.C.I.M. București „Gestiunea durabilă a mediului" (20 noiembrie 2003) și chiar a autorităților brașovene (Consiliul Municipal Brașov) prin mostre de frunze cu simptome mor- fologice ale poluării. REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 /2004 23 Această sensibilizare a contribuit La elaborarea unui proiect aplicativ româno-belgian, privind evidențierea prin imagini satelitare a simptomclor morfologice ale poluării, proiect care dacă va face față exigențelor de evaluare de la Bruxelles (până la 1 iulie 2004) va antrena din străinătate o suma apreciabilă pentru aplicarea rezultatelor cercetării. Un exemplu interesant de sensibilizare a popu- lației, se poate da din Franța. Aici cercetătorul J-P Garrcc sensibilizează populația asupra poluării cu ozon, instalând în zonele periurbane ale orașelor bio-staționare formate din câteva plante de tutun varietatea BEL W3 foarte sensibilă la ozon și un panou pentru educația publicului, indicând: - originea ozonului detectat de tutun; - procesul de reacție a tutunului la ozon și cum se interpretează petele brune de pe frunze; - riscurile sanitare și efectele ozonului asupra mediului, vizualizate pe frunzele de tutun; - unele recomandări de comportament a popu- lației, care pot modifica sau limita aceste riscuri sanitare. în domeniul silvotehnicii, un aport deosebit în aplicarea rezultatelor cercetării îl au suprafețele demonstrative de lungă durată, cum sunt cele din Ocolul silvic experimental Săcele, Aici, inginerii silvici sau studenții pot să analizeze comparativ avantajele și dezavantajele: - unor curățiri de intensități diferite în prăji- nișurile de fag de 25 de ani, neparcurse anterior cu depresaje și degajări; - unor rărituri întârziate, de intensități diferite, în părișuri de fag de 35 de ani, neparcurse ante- rior cu lucrări de curățire, degajare și depresaje. Aici se pot vedea clar, efectele unor lucrări de îngrijire executate la timp: curățiri în 1992, prima răritura în 1995 și răritura a doua în 2003, com- parativ cu efectele unei singure rărituri executate în 2003, în arboretul neparcurs anterior cu alte lucrări de îngrijire. Pentru mine, ca cercetător, cea mai mare satis- facție este să fiu solicitat în diferite colțuri ale țării, la Baia Sprie sau la Avrig, pentru a lucra împreună cu colegii din producție suprafețe demonstrative privind lucrările de îngrijire, mai bine adaptate la biologia fagului și la particula- ritățile structurale ale arboretelor, pentru că aceas- ta denotă că beneficiarul este deja convins de necesitatea lucrărilor și dorește doar să-și formeze ochiul și să-și perfecționeze tehnica de lucru. 0 0 Dr. ing. Valentin BOLEA I.C.A.S. Brașov E-mail: bolea@rdsbv.ro 0 24 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 /2004 Punct de vedere privind aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție Viorel GHELASE Cercetarea științifică a constituit și constituie avangarda silviculturii românești, oferind perma- nent soluții la multitudinea problemelor identificate în producție. Luând în considerare complexitatea deosebită a ecosistemelor forestiere, precum și necesitatea tot mai pregnantă de conservare a biodivers ități i în con- textul general dat de conceptul dezvoltării durabile a pădurilor, apreciez că cercetarea trebuie să ofere soluții practice care să contribuie, cu predilecție, la realizarea acestui obiectiv. Plecând de la aceste considerente, ca un specia- list care lucrează efectiv în producție și este benefi- ciarul rezultatelor cercetării științifice, apreciez că prioritățile în activitatea de cercetare trebuie să se îndrepte, în ordine, spre: a) urmărirea ameliorării genetice a speciilor va- loroase care, în ultima perioadă, s-a constatat că sunt într-un regres vizibil (bradul, cvcrcinccle, ulmul) astfel încât prin creșterea gradului de rezis- tență la variabilitatea factorilor de mediu să se reocupe vechile limite ale arealului speciei; b) extinderea pe scară largă a tehnicilor modeme de telcdetccțic și poziționare în fondul forestier, pre- cum și în lucrările de cartare stațională; c) identificarea de soluții pentru reconstrucția ecologică a arboretelor afectate de factori destabi- lizatori și în acest caz se amintește situația din pădurea Heltiu, unde până în prezent nu s-au găsit căi de refacere a zonelor afectate de uscare; d) identificarea și extinderea de tehnici noi de obținere a materialului reproducător ameliorat genetic (referire în mod deosebit la tehnica obține- rii puieților ornamentali în pepiniere, găsirea soluți- ilor de producere cu costuri reduse, prin utilizarea tehnicii de reproducere „in vitro“, de exemplu); c) diversificarea gamei de utilaje necesare lucrărilor din pepiniere, dar și a plantațiilor care să asigure creșterea calității lucrărilor și diminuarea costurilor și a necesarului de forță de muncă. în cadrul Direcției Silvice Bacău, a fost și este o preocupare permanentă, pentru identificarea seg- mentelor de activitate care necesită o aprofundare a măsurilor ce trebuie aplicate, astfel încât rezultatele finale să servească scopului urmărit, respectiv creșterea complexității și stabilității arboretelor cre- ate, dar și eficicntizarea activității, în categoria lucrărilor mari consumatoare de fonduri și forță de munca. în acest sens, se exemplifică: - utilizarea, încă din anul 1994, la întreținerea culturilor din pepiniere și răchitării a erbicidelor cu REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 /2004 25 rezultate deosebite, ceea ce a determinat organizarea la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva a unei instruiri la nivel de țară la Bacău; - descoperirea la Bacău, în pădurea Heltiu, a dăunătorului Apethymus abdominalis ca important defoliator al cvercineelor din această zonă, iar împreună cu specialiștii din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Hemeiuș s-a stabilit biologia dăunătorului și metodele de combatere; - urmărirea împreună cu specialiștii din I.C.A.S. a evoluției blocurilor de cercetare constituite în cadrul Direcției Silvice Bacău (creșteri înregistrate, vitalitatea, starea de sănătate, rezistența la factorii locali de mediu); - împreună cu facultatea de silvicultură din Brașov s-a implementat la Ocolul silvic Fântânele sistemul GIS în gestionarea fondului forestier, iar la Ocolul silvic Agăș speciliști din direcția silvică au implementat sistemul de poziționare GPS; - începând cu anul 2002, s-au realizat repicaje de toamnă la specii de rășinoase — molid, pin și larice, mai întâi cu caracter experimental, iar în urma rezul- tatelor foarte bune obținute în anul 2003 s-a extins la nivelul direcției silvice; - s-a experimentat pe loturi de puieți de cverci- nee utilizarea stimulatorilor de creștere Nutrileaf, pentru reducerea perioadei de obținere a puieților apți de plantat; - tot cu caracter experimental s-au făcut trata- mente cu parazitul Beuveria în solurile infestate cu larve de melolontha la Ocolul silvic Traian. Din cele prezentate se desprinde concluzia că la nivel de ansamblu, până în prezent, aplicarea rezul- tatelor cercetării științifice în producție s-a produs secvențial, îndeosebi în situațiile în care au apărut probleme deosebite, ce au necesitat o intervenție imediată pentru evitarea producerii unor pagube importante. în prezent se constată o armonizare a activității de cercetare cu producția, stabilirea temelor de cer- cetare fiind făcută pe baza problemelor identificate la nivelul direcțiilor și ocoalelor silvice. 0 Ing. Viorel GHELASE director D.S. Bacău E-mail; dsbacău@rosilva.ro t 1 0 0 26 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALA 1/2004. Cu privire la aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție. Pornind de la dictonul că „orice știință are de- zideratele ei", doresc să-mi încep intervenția într-o notă optimistă și de aceea afirm și cred sincer , că aplicarea rezultatului cercetării științifice în pro- ducție este un deziderat, ce poate deveni realitate. Dacă denumim științele silvice ca un ansamblu sistematic de cunoștințe despre realitatea obiectivă și subiectivă din cadrul ecosistemului forestier, nu este posibil ca în acest domeniu al cunoașterii să nu fie o legătură directă între cercetarea științifică și practică. Doresc să fac o comparație cu domeniul I.T. -tehnologia informației- unde cercetarea științi- fică a schimbat lumea și a revoluționat ultima jumă- tate de secol. Conform unui studiu recent, România ocupă locul 20 în clasamentul țărilor cu peste 20 milioane de locuitori, ca pregătire științifică și tehnică a resurselor umane. Modul în care România a încercat să reducă în ultimii ani „exodul de creiere" s-a real- izat printr-o susținere guvernamentală concretizată prin scutirea impozitului pe venit pentru specialiștii din domeniul software și prin încurajarea dezvoltării pieței interne de tehnologia informației. Iată că există un precedent care poate fi folosit și de noi - specialiști silvicultori, atât din domeniul cercetării cât și din domeniul producției. întrucât practică înseamnă producție și producția trebuie să se definească prin profit, cercetarea științi- fică are nevoie de implementarea ideii de profit. Marile întreprinderi își bazează construirea și funcționarea sistemelor de management pe o abor- dare analitică. Abordarea analitică se funda- mentează pe premisa că, dacă noi înțelegem fiecare parte a unui fenomen, tot noi o să percepem, la fel de bine, fenomenul în ansamblul său. Pe plan operațional se consideră că, dacă fiecare element al unui întreg ansamblu este perfect, angrenarea lor, ansamblul acestora va funcționa per- fect. Se caută să se înțeleagă disecând părțile. Ori, revenind la tema noastră, părți în ansamblul științelor silvice sunt și cercetătorii și practicienii. Reprezint Direcția Silvică Miercurea Ciuc și din informațiile culese într-o perioada destul de scurtă în aceasta zonă forestieră, în decursul timpului au fost efectuate numeroase cercetări ce au fost apli- cate în producție, lucrări având teme cu problemati- ci diverse, dintre care amintim: reconstrucția eco- logică a unor terenuri degradate, studii privind rez- ervațiile de semințe, lucrări de corectare a torenților în anumite bazine hidrografice torențiale, inclusiv REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 72004 Cătălin MUTICĂ cercetări în domeniul managementului vânatului mare și în special, al ursului brun. Cred că cercetări în domeniul regenerării natu- rale a molidului, cercetări privind efectul climatic de depresiune în scopul fundamentării topoclimatice a lucrărilor silviculturale din Depresiunea Ciucului și Giurgeului sunt teme necesare pentru zona forestieră pe care o reprezint, datorită condițiilor sociale apărute după retrocedarea fondului forestier foștilor proprietari. Având în vedere conceptul actu- al de proprietate, definit de sistemul de drept, cu cele trei atribute esențiale: posesia, folosința și dis- poziția este clar că nu putem discuta despre cerc- etare științifică, decât în contextul redefinirii poz- iției administratorului față de proprietar. Astfel, printr-un raționament simplu, ajungem la ideea că o temă de cercetare pentru a fi aplicată tre- buie să fie necesară, deci trebuie cerută de cineva și în final, prin soluțiile ce le dă, să rezolve problemele pentru care a fost cerută, cu alte cuvinte să fie aplic- abilă. Și tot cu alte cuvinte, tema de cercetare tre- buie să aibă valoare pentru a fi cumpărată. Pentru a fi realizate aceste deziderate este însă necesar, să existe o foarte bună colaborare între ben- eficiarul temei de cercetare (producție) și executant (cercetare). De la bun început, trebuie sincronizate cerințele celui din producție, care trebuie să rezolve aspectele pragmatice, cele urgente și mereu aflate sub constrângeri economice, cu ale cercetătorului, care beneficiază de cele mai multe ori de o logistică perimată nu numai fizic ci și moral, are nevoie de cât mai multe ore de cercetare pentru ca să-și poată acoperi salariul și nu are, de obicei, experiența pro- ducției. Consider că o soluție viabilă de înlăturare a acestor diferende ar fi elaborarea, dar mai ales efec- tuarea lucrărilor de cercetare printr-o asociere între beneficiarul temei și cel ce o execută. în încheiere, doresc să mulțumesc conducerii Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov pentru ideea de a supune dezbaterii mai largi a acestei teme, importante pentru viitorul silvicul- turii românești. 0 3 1 i Ing. Cătălin MUTICĂ director D.S. Miercurea Ciuc E-mail: dsmciuc@rosilva.ro a iaasfEjaaiaiaiaajafajHiajajafaiaiaiaaiajaaiaiaEiaiaiEEia 0 27 Unele considerații referitoare la aplicarea în producție a rezultatelor cercetărilor științifice în silvicultură* • Problemele de azi ale silviculturii nu sunt întru totul noi. Pentru înțelegerea mai bună a acestora, în sen- sul abordării corespunzătoare și a încercării de rezolvare, este foarte important să cunoaștem mai îndeaproape preocupările, ideile și rezolvările înaintașilor noștri în domeniile respective. O serie de probleme de care noi ne izbim azi au mai făcut obiectul discuțiilor și chiar al preocupării silvicultorilor și în tre- cut. Opiniile și concluziile respective sunt insuficient valorificate. De fapt, este vorba de episoade din istoria silviculturii românești, care necesită a fi mai bine cunos- cute, reprezentând, în același timp, și adevărați termeni de referință. Acestea sunt numai câteva considerente care conduc la ideea necesității elaborării Istoriei silviculturii românești, lucrare amplă, de mare întindere și cu conți- nut adânc, care să scoată în evidență, gândirea, convin- gerile, preocupările și realizările înaintașilor noștri, a marilor personalități din silvicultura, care au acționat cu dăruire și responsabilitate îh diferite domenii ale aces- teia. O astfel de moștenire deosebit de prețioasă trebuie făcută cunoscută noilor generații de silvicultori. • Continuitatea în preocupări, pe aspecte majore ale silviculturii, este o altă problemă care trebuie să consti- tuie obiect al cercetării. în silvicultura, continuitatea observațiilor pe un anumit aspect se impune, ca urmare a proceselor complexe care însoțesc pădurea, a modi- ficărilor de stare și a duratei în timp a obiectului de studiu (arboretul). în acest sens, este necesara reluarea cercetărilor în culturile experimentale de lungă durată, instalate cu mulți ani în urmă în spațiul geografic al țării, ca și reluarea observațiilor (beneficiind de aparatura modernă), în staționarele ecologice de tip Babadag, Mihăcști, Sinaia ș.a. • Rezolvarea sau, mai bine zis, implementarea rezul- tatelor cercetărilor îh silvicultură nu se poate face fără a avea sprijinul și colaborarea specialiștilor din teritoriu, fără un parteneriat autentic, poate, chiar reglementat. Toate perioadele benefice pentru silvicultură au avut corifei importanți în diferite domenii - discipline ale sil- viculturii, dar și corespondenți - specialiști autentici, în aceleași domenii, în teritoriu. De foarte multe ori și aceștia s-au sfătuit, au colaborat și au rezolvat împreună probleme practice importante. Să amintim în acest sens împădurirea terenurilor degradate din Vrancea, realizarea perdelelor forestiere din Câmpia Română, * Pc marginea temei simpozionului de la Brașov 15.04.2004: „Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - deziderat sau realitate T' 28 Dr. ing. Constantin ROȘU refacerea pădurii Livada - Satu Marc, împădurirea terenurilor degradate din Dobrogea, combaterea bio- logică a dăunătorilor, realizarea normelor tehnice din silvicultura (mă refer îndeosebi la compoziții, scheme și tehnologii de împădurire ș.a.). • în prezent se manifestă din ce în ce mai evident dereglări importante ale mediului fizic (poluare, modi- ficări climatice și hidrologice, aridizare), cărora pădurea trebuie să le facă față, aceasta fiind destinată să inter- vină ca factor regulator. Aceste modificări ale mediului fizic sunt mai preg- nante în zonele de câmpie și de deal, tocmai acolo unde suprafața ocupată cu păduri este redusă și condițiile de existență pentru vegetație sunt și așa dificile. Aici, mai ales (dar nu numai), pădurile capătă un rol eminamente de protecție (climatică și edafică). Dată fiind glo- bal izarea efectelor negative ale modificărilor de mediu, cu accente mai mari la câmpie și deal (în zona extracarpatică) decât la munte, am intrat deja în etapa când se poate spune că „nu numai câmpia se apăra la munte, ci și muntele se apară la câmpie". însă, instalarea pădurii în zona extracarpatică a țării (și îndeosebi în regiunile de câmpie și dealuri joase - podișuri) întâmpină dificultăți dintre cele mai mari și capătă din ce în ce mai mult amprenta specificului eco- logic districtul și locul. Acest fapt obligă la o cunoaștere mai bună, pe de o parte, a cadrului tipologic-stațional, iar pc de altă parte, la necesitatea îmbunătățirii compo- zițiilor schemelor și tehnologiilor de împădurire, ce pot fi aplicate. Eforturile financiare și umane deosebite ce sunt angrenate în vasta operă de reconstrucție a pădurilor de extindere a vegetației forestiere în zonele deficitare în păduri, a rolului deosebit de protecție (de ameliorare a mediului ambiant) al pădurii, toate acestea fac necesara cuantificarea și evaluarea costurilor și a efectelor respective, pentru ca ele să fie mai bine cunoscute, per- cepute și în parte chiar preluate de către societate, ceea ce ar putea avea ca rezultat creșterea conștiinței forestiere, a responsabilității societății civile, lucru abso- lut necesar pentru protejarea și prospectarea pădurii. ' fel Dr. ing. Constantin ROȘU Conf. univ. Universitatea „Ștefan cel Mare" Suceava g fax 7777974 | REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 72004 Partea a II - a „Aplicarea curățirilor în făgete din zona Brașov" Aplicarea curățirilor în făgete din zona Brașov - studiu de caz1 Norocel-Valeriu NICOLESCU lon-Cătălin PETR1ȚAN Petru-Tudor STĂNCIOIU Maria-Magdalena VASILESCU 1. Introducere Problematica aplicării operațiunilor culturale în făgete este una de maximă actualitate în multe țări europene, unde fagul ocupă peste 14 milioane ha (10,1% din suprafață totală a pădurilor continentului nostru, respectiv 25% din cea a pădurilor dc foioase) (Dincă, 1983). în acest context, trebuie amintite lucrările recente publicate de Brouillet (1991), Demolis (1991), Duplat și Roman-Amat (1996), Armând (coord.) (2002) în Franța, Junod (1990) și Schiitz (1990, 1997 și 1998) în Elveția, Kerr și Evans (1993) în Marea Britanic, Joyce et al. (1998) în Irlanda etc. în țara noastră, demne dc amintit sunt mai ales contribuțiile recente privind silvotehnica făgetelor tinere datorate lui Armășescu (1990, 1992), respec- tiv Bolea et al. (1993/1, 1993/2). în plus, deși rezul- tatele preliminare ale cercetărilor nu au fost încă publicate în țara noastră, ni se par necesar de menționat și lucrările întreprinse (cercetări privind silvotehnica făgetelor tinere din zona Brașovului - ocoalele silvice Brașov și Teliu), în cadrul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov (coordonator prof.dr.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu), începând din anul 1999. Pornind de la experiența acumulată în cei cinci ani, lucrarea de față își propune să prezinte cele mai importante rezultate ale lucrărilor întreprinse într-un arboret de fag din Ocolul silvic Brașov în primăvara anului 2004. Acestea au caracter demonstrativ (pen- tru personalul Direcției Silvice Brașov și studenții Facultății dc Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov) precum și caracter de cercetare în cadrul temei de asistență tehnică Fundamentarea tehnica și economica a aplicării principalelor lucrări de îngrijire (degajări-depresaje, curățiri, rarituri preco- merciale, elagaje artificiale și emondaje) în stejărete, gorunete, făgete pure și amestecate din fondul forestier administrat de direcțiile silvice Brașov, Ploiești și Târgoviște din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, finanțată de către Regia Națională a Pădurilor- Romsilva (ciclu de cercetare 2004-2006). 2. Locul cercetărilor, materialul și meto- da de cercetare Cercetările au fost întreprinse în U.P. VII Cristian, u.a. 59D, într-un făget practic pur cu com- poziția actuală 9FA 1 DIV (CA, PAM, PI, MO, LA, REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 PLT, SAC) (deși cea descrisă în amenajamentul elaborat în urmă cu 10 ani -nu știm cât de reală - era 4BR2FA2MO2DT1). Subparcela are o suprafața de 14,7 ha și este situată la altitudinea de 63Q-730 m, pe un versant mijlociu ondulat, cu expoziție estică și înclinare de 25g. Arboretul are clasa a 111-a de pro- ducție, vârsta de 25-30 de ani și este regenerat na- tural în urma aplicării tratamentului tăierilor progre- sive (tăierea de racordare în anul 1985), urmat de lucrări de completare a regenerării naturale. în perioada scursă de la realizarea stării dc masiv u.a. 59D nu a fost parcursă cu nici un fel de lucrări de îngrijire (degajări-depresaje, curățiri). în cadrul arboretului menționat au fost delimitate cu vopsea de culoare albă patru suprafețe de probă (SP) de câte 400 m2 (20 x 20m), din care trei (SP1, SP2 și SP3) s-au parcurs cu lucrări de curățiri având intensități variabile iar cea de-a patra suprafață (SP4) a fost lăsată neparcursă (foto 1-3). Principalele lucrări realizate în suprafețele de probă constau din: A. Arbori de extras: - măsurarea diametrului de bază și înălțimii (lungimii) totale; - stabilirea stării fiecărui arbore extras (aplecat, uscat sau în curs de uscare, atacat de boli evolutive gen cancere (Nectria ditissimaj ori aflat în com- petiție cu arborii de păstrat după intervenție). B. Arbori rămași după curățire: - numerotarea și notarea cu T sau T inversat la înălțimea de 1,30 m; Fota I 1 Lucrare pregătită pentru deplasarea pe teren prilejuită de dezbaterea cu tema „Aplicarea rezultatelor cercetării științifice în producție - dezide- rat și realitate", organizată dc Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Facultatea dc Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, Direcția Silvică Brașov și Ocolul silvic Brașov, 15 aprilie 2004. 31 Foui J Foto 1-3. Aspectul arboretului parcurs cu lucrâri de curățiri (SP1 și SP2) ți neparcurs (SP4) - măsurarea diametrului de bază, înălțimii totale, înălțimii elagatc și, dacă a fost cazul, a înălțimii la care apare înfurcirea; - măsurarea coordonatelor x-y; - măsurarea a patru raze ale coroanei, două pe curba de nivel și două pe linia de cea mai mare pantă; - alegerea și marcarea cu inele și puncte de vopsea de culoare albă a potențialilor arbori de viitor, - fotografierea arboretului în puncte caracteris- tice, notate pe arborii din apropiere cu o săgeată și simbolul F. 4. Rezultatele cercetărilor Datele preluate în teren au fost prelucrate la birou prin modalități specifice, principalele rezul- tate ale acestor lucrări fiind prezentate în continuare. Astfel, referitor la desimea arboretului înainte de intervenție (N/ha), se constată că aceasta prezen- ta valori foarte ridicate, oscilând între 6.975 ex/ha (SP3) și 13.050 ex/ha (SP2), valori mult mai mari decât cele prevăzute în tabelele de producție românești (Giurgiu et al., 1972) pen- tru un fagot similar și care este de 4.400 ex/ha (25 ani), respectiv 3.348 ex/ha (30 ani). Situația este similară în cazul densității arboretului înainte de intervenție (G/ha), aceasta având valori între 22,80 m2/na în SP4 și 32,22 m-/ha în SP2, față de 16,6 m2/ha (25 ani), respectiv 19,9 m2/ha (30 ani) în tabelele de pro- ducție citate. Acest fapt se datorează, în mod evident, nee- fectuării la timp a lucrărilor de îngrijire (mai ales prima curățire, planificată pe parcursul fazei de nuieliș), ceea ce a făcut ca arboretul să includă mulți arbori rămași în urmă cu creșterea (clasa Kraft 5), adesea uscați sau în curs de uscare. Lipsa intervențiilor în trecut, cu toate că „fagului îi place masivul foarte dcs“ (Boppe, 1889), a făcut ca arboretul să prezinte în plus, înainte de intervenție, în toate cele trei suprafețe de probă cercetate, coeficienți de variație ai diametrelor și înălțimilor care depășeau simțitor valorile caracteristice arboretelor echienc și relativ echiene (20-40% pentru diametre și 10-20% pentru înălțimi - Giurgiu, 1979). Pornind de la aceste realități, lucrările de curățiri efectuate în SP1-3 au fost intervenții combinate cu accent de jos, extrăgându-se arborii uscați sau în curs de uscare, canceroși, cu răni de exploatare, aplecați, cu coroane mici ori asimetrice, din porțiuni prea dese sau mai ales rămași în plafonul inferior (selecție negativă) (fig. 1-6). Prin extragerea arborilor din plafonul inferior valorile diametrului central al suprafeței de bază (t/gM) și înălțimii corespunzătoare lui d^, (hg) au crescut în toate cele trei suprafețe de probă parcurse cu lucrări de curățiri (tab. 1). Datorită intervenției în plafonul inferior al arboretului, coeficienții de variație ai diametrelor și înălțimilor s-au redus în toate cele trei suprafețe de probă parcurse cu lucrări (tab. 2)., înscriindu-sc între valorile considerate normale pentru arboretele regulate (echiene și relativ echienc) și citate mai sus. Datorită desimilor și densităților foarte ridicate întâlnite în cele trei suprafețe parcurse cu lucrări, curățirile au avut intensități foarte puternice (peste 25%) atât pe număr de arbori cât și pe suprafață de bază (tab. 3). Arboretele rămase în urma intervențiilor pre- zintă desimi (A7ha) și densități (G/ha), similare cu cele recomandate în țara noastră (SP2), respectiv în țări europene cu tradiție în silvicultura fagului 32 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 j arbori inițiali ------ arbori rama°i I Fig. 1. Distribuția numărului de arbori (inițiali și rămași după curățire) pe categorii de diametre la fag în SPI. arbori inițiali ■ arbori râma°i Fig. 2. Distribuția numărului de arbori (inițiali și rămași după curățire) pe categorii de diametre la fag în SP2. 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 Fig. 3. Distribuția numărului de arbori (inițiali și rămași după curățire) pe categorii de diametre la fag în SP3. arbori inițiali..........- ■ arbori râma'! 23456789 10111213141516 h, m Fig. 5. Distribuția numărului de arbori de fag (inițiali și rămași după curățire) pe clase de înălțimi în SP2. arbori inițiali..............arbori rătna°i 2345678 91011121314151617 h, m Fig- 6- Distribuția numărului de arbori de fag (inițiali și rămași după curățire) pe clase de înălțimi în SP3. Tabelul 1 Variația diametrului central al suprafeței de bază și înălțimii corespunzătoare acestuia în cele patru suprafețe de probă Suprafața dc prubâ nr.„. Cantcinuiici Arboret ini lial Arbori estrâți Arbori rimași HA CA DIV. FA CA Div. FA CA DIV. 1 cm 8.80 - 8,44 6,03 * 7,94 10^3 - 10,17 \, nț 10,77 - 10.42 9,12 - 10.6! 11,47 10,62 2 <«. cm 7,87 6.21 - 5.02 6.21 9,97 - - m 11.13 9,64 • 9.18 9,64 12,19 - - 3 cm 9.98 8,06 6.29 6,37 11,38 9,00 • m 11,85 11,20 9,76 9.85 12,79 12,02 4 (nepercuni) cm 8,21 - 6.82 - - 8,21 * 6,82 Ar. m 11,6! 10,54 - - 11,61 - 10.54 Notă: speciile dc diveree (DIV.) sunt constituite din carpen, paltin dc munte ți laricc în SPI, respectiv din carpen, plop tremurător ți salcie căprească în SP4 Tabelul 2. Valorile coeficienților de variație ai diametrului și înălțimii arborilor de fag în cele 3 suprafețe de probă parcurse cu lucrări de curățiri Fig. 4. Distribuția numărului de arbori de fag (inițiali și rămași după curățire) pe clase de înălțimi în SP1. Suprafața de probă nr ... 2 3 Arbori inițiali Arbori ritmați Arbori inițiali Arbori ramași Arbori inițiali Ar hon ramași Coeficientul de variație a diAmețrclor, % 55.03 31.03 63.09 34. IU 62,53 39.66 Coeficientul de VtuWțM? a înălțimilor, % 29,54 13,82 33.17 18,02 32.17 10.70 (SPI și SP3), așa cum este cazul Franței (Brouillet, 1991; Duplat și Roman-Amat, 1996; Armând (coord.), 2002). Și prin compararea intensității lucrării pe număr de arbori (IN) cu cea pe suprafață de bază (.I^ rezultă caracterul predominant de jos al inter- venției, deoarece I# este mult mai mare decât IG. REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ • 2004 33 Tabelul 3 Calculul intensității curățirilor aplicate în SP1-3 Chiar și în condițiile unor intervenții extrem de intense, dar prin care s-au extras mai ales arborii de talie mică și, în mai puține cazuri, cei defectuoși din plafonul superior, gradul de acoperire după intervenție s-a menținut destul de ridicat, oscilând între 0,5-0,6 în SP1 și 0,8 în SP3 (fig. 7). Acest fapt nu constituie un motiv special de îngrijorare, Fig. 7. Proiecția orizontală a arboretului din cele trei SP parcurse cu lucrări dc curățire fiind cunoscută propensiunea redusă a fagului de a produce crăci lacome după iluminarea bruscă a tulpinii, precum și reacția arborilor de creștere rapidă a mărimii coroanelor după intervenție, așa cum au demonstrat-o și lucrările proprii efectuate în u.a. 57A din aceeași UP în anul 2001. Prin intervențiile aplicate, compoziția arbore- tului (pe număr de arbori și suprafața de bază) a rămas fie aproximativ aceeași (SP1) fie s-a mărit ponderea ocupată de fag în detrimentul carpenului (SP2 și SP3) (tab. 4). Tabelul 4. Compoziția arboretului din suprafețele de probă înainte ți după curățire Suprafața de probS nr,.„. Compoziția arboretului pe număr dc arbori (%) Compoziția arboretului pe rixpnjfațl de bazl (%) Inamic dc intervenție DupI mtcrvcnțic înainte de intervenție Dupl intervenție t 91FA9D1V (CA, PAM. LAI 92FA8DIV (CA. PAM, LA) 90FA10DIV (CA. PAM. LA) 92FABDIV i (CA. PAM. LA) 2 94FA6CA 1WFA 96FA4CA 100FA 3 76FA24CA 79 FAZI CA 81FA19CA 05FAI5CA 4 (ncpaicursî) 68FA32DIV (CA. PLT, SAC) - 71FA29D1V (CA, PLT, SAC) - în cazul SP2, reducerea până aproape de anulare (mai există doar un exemplar din cele 28 inițiale) a ponderii carpenului s-a datorat mai ales existenței a numeroase exemplare aplecate (17,9%) sau uscate (7,1%), precum și a unora jenante, prin înălțimea realizată, pentru fagii situați în apropiere (57,1% din arbori prezentau înălțimi de peste 8m, deci se situau în plafonul superior, în clasele Kraft 2 și 3). Curățirile au avut un efect extrem de puternic asupra zvelteții (h/d) arborilor de fag (dar și de carpen) rămași după efectuarea intervenției, după cum se observă în tab. 5. Astfel, datorită extragerii preponderente a exem- plarelor subțiri dar zvelte (înalte) situate în plafonul inferior al arboretului, valoarea indicelui de zveltețe REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ • 2004 Tabelul 5. Repartiția procentuală a arborilor de fag pe clase de indici de zveltețe în suprafețele parcurse cu lucrări de curățire Indice dc zveltețe fz-h/d Repartiția procentuali a Biberilor pe clase de indici dc zveltețe în suprafața de probi nr... 1 2 3 Arbori inițiali Arbori extnți Arbori rimași Arbon inițiali Arbon CXtlBȘi Arbon rimași Arbori inițUli Arbori tx trași Arbori rămași Maximum JO0 5,1 1,7 16,2 2.9 1,0 8,0 5.0 2.3^ 10.4 101-150 29,7 21,8 55,9 23,5 103 58^ 23,0 15.2 38,2 151-200 39,0 43,0 25,0 33.3 34,4 30,2 35.7 32,3 42,6 201-250 18,7 23,5 7,9 34,9 47,0 3,S 26.8 35,8 8,8 251*900 5,5 7.2 • 1.5 2,0 - 7,5 11.3 • 301-350 1.7 23 - 2.4 3.3 - 1.5 2.3 - Pette350 oj 0.5 • 1.5 2,0 - 0,5 0.8 - Variața Iz 68-354 58-354 8MK 76-424 92-424 76-225 66-431 74-431 66-215 al arborilor rămași în toate cele trei suprafețe cer- cetate s-a redus simțitor și depășește doar în pondere mică (2,9% în SP1, 3,5% în SP2 și 8,8% în SP3) nivelul 200. Acest fapt are repercusiuni importante asupra stabilității exemplarelor tinere de fag, deoarece este cunoscut faptul că, cu cât valoarea zvelteții este mai redusă (în general sub 150), cu atât este mai mic riscul apariției încovoierilor datorate acțiunii zăpezilor grele sau dispariției sprijinului la- teral în cazul arborilor zvelți-subțiri și rămași în picioare după intervenție. Este însă evident că, în condițiile în care lucrările de îngrijire se executau la timp și corespunzător, valorile indicelui de zveltețe s-ar fi înscris la un nivel similar sau inferior celui caracteristic arborilor rămași după curățirea practi- cată în anul 2004. Curățirile practicate au urmărit, în mod special, reducerea ponderii exemplarelor înfurcite, deoarece defectul amintit, cu multiple efecte nedorite, are un puternic control genetic (la care se adaugă influența jucată de mediu - este cazul creșterii exemplarelor de fag în condiții de iluminare puternică, care con- duce la formarea de lujeri lungi, predispuși la înfur- ciri, spre deosebire de lujerii scurți, formați în condiții de umbrire a masivului (consistență 0,5-0,7 în faza de nuieliș-prăjiniș) și care nu formează niciodată înfurciri) (Kurth, 1946 și Dupre et al., 1986, ambii în Junod, 1990). în cazul curățirii practicate în cele trei SE, numărul de arbori înfurciți rămași după lucrare este de 16 (21,62%) în SP1, 13 (11,40%) în SP2, respec- tiv 15 (17,44%) în SP3. Pentru arborii rămași cu înfurciri, proporția acestora în funcție de tronsonul la care apare defectul amintit (primii 4, 5 sau 6 m de la bază) este prezentată în tab. 6. Localizarea înfurcirii preponderent în primii 6 Tabelul 6 Proporția arborilor înfurciți în raport cu înălțimea la care apare defectul menționat Suprafața de probi nr... 1 2 3 Proporția arborilor rimași după curățire la care înfurcirea apare în primii 4 m de la bwl (%) 31.25 45.15 26.67 Proporția arborilor rimați dup5 curățire la care înfurcirea apare în primit 5 m de la bazl (%) 62.50 76.92 40.00 Proporții arborilor rimași dupl curățire la care înfurcirea apare în pnmii 6 m de la bazl (%) 87.50 100.00 80.00 m de la bază face obligatorie eliminarea integrală, în măsura posibilului, a acestor arbori în decursul intervențiilor silvotehnice următoare, deoarece din ei nu se vor putea obține bușteni de calitatea și lungimea dorită (min 7-8 m, respectiv doi bușteni pentru furnire sau cherestea lată) și, în plus, așa cum au demonstrat-o cercetările noastre recente (noiembrie 2003) din u.a. 51, U.P. VI Brașov, exemplarele înfurcite și cu coroane mari sunt cele mai predispuse la acțiunea zăpezilor grele și umede de toamnă sau primăvară, care le provoacă despicarea Ia înălțimea înfurcirii sau ruperea uneia ori ambelor furci. Un alt aspect important urmărit prin cercetările efectuate a fost elagajul natural al exemplarelor tinere de fag. Pentru arborii din cele trei suprafețe de probă parcurse cu lucrări, înălțimea clagată natural Ia arborii de fag este prezentată în tabelul 7. Tabelul 7. înălțimea elagată natural la arborii de fag din cele 3 SP par- curse cu lucrări de curățire Suprafața de probS nr... 1 2 3 Nr. % Nr. Nr. % Arbori elagați natural pe minim 4m 46 67.6 94 82,5 68 85.3 Arbori elagali natural pe minim 5m 22 32,4 60 52.7 52 61.7 Arbori elagați natural pe minim 6m 7 10.3 24 21.0 24 35.3 Din analiza tabelului se constată că, în pondere importantă (peste 10% - cca. 200 ex/ha - în SP1,21% - cca 600 ex/ha - în SP2 și peste 35% - cca 750 ex/ha - în SP3), exemplarele de fag sunt elagatc pe cel puțin 6 m de la bază. Această realitate ne permite să conchidem că, în cazul arboretului cercetat, faza de elagaj natural a arboretului este deja încheiată iar lucrările următoare (de rărituri) trebuie să fie cu accent de sus și să se preocupe de favorizarea potențialilor arbori de viitor selecționați deja cu prilejul curățirii analizate. Aceștia au fost aleși pe baza criteriilor cunoscute (cei mai viguroși - cu diametre și înălțimi mari -, mai bine conformați, sănătoși, bine elagați și fără crăci lacome, cât mai uniform spațiați) și s-a urmărit să prezinte coroane cât mai simetrice și mai mari, fiind cunoscută și con- firmată și cu acest prilej corelația directă și semni- ficativă între diametrul coroanei și diametrul de bază al arborilor (fig. 8). 5. Concluzii și recomandări Luând în considerare cele arătate mai sus, consi- derăm că pot fi trase unele concluzii parțiale, care trebuie să fie confirmate prin cercetări ulterioare, privind lucrările executate: a) Intervenția întârziată cu lucrări de curățiri la final de prăjiniș s-a preocupat de extragerea exem- plarelor din specii nedorite, cu defecte, din porțiuni prea dese, în acest mod intervenția asigurînd amelio- rarea calității arboretului rămas. Este mai ales cazul REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 35 _---------- • “-“V-] ■ dmedcor, cm “"““Linear (dmedcor, cm) 600 500 | 400 | 300 O | 200 100 o 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 dl .30, cm Fig. 8. Corelația dl,30 - dmed coroană la arborii de fag căinați după curățire în SPI exemplarelor înfurcite, a căror pondere după curățire s-a redus simțitor, fără însă a fi fost posibilă recoltarea integrală a acestor arbori. b) Datorită neexecutării lucrărilor silvotehnice în trecut, exemplarele de fag sunt excesiv de subțiri și zvelte; într-o regiune predispusă la căderea zăpezilor umede, lipicioase și grele, așa cum este cazul împre- jurimilor Brașovului, acest fapt contribuie la apariția unor zone de arboret unde marea majoritate a exem- plarelor sunt aplecate de zăpadă. c) Intervenția practicată, prin care au rămas maxi- mum 2.850 arbori/ha și o consistență nu mai mare de 0,8 (care se va corecta, după rezultatele cercetărilor noastre anterioare, îh maximum 4-5 ani), va asigura stimularea creșterii în grosime și normalizarea zvel- teții arborilor de fag. d) La intervenția cu lucrări de curățire realizată la finele fazei de prăjiniș este recomandabilă, deși costisitoare, alegerea și marcarea potențialilor arbori de viitor, care trebuie favorizați prin lucrările ulte- rioare de rărituri cu accent de sus. e) Desimea ridicată a arboretului, precum și lungimea mare a versantului pe care este instalat acesta, fac necesară realizarea accesibilității sale interioare (deși tardivă) prin deschiderea unor culoare cu lățimea de 1,5-2,0 m și distanțate la 15-20 m din ax în ax. Aceste căi dc acces vor fi utilizate ulterior, în cadrul lucrărilor de rărituri, pentru adunatul-scosul și stivuirea materialului lemnos extras (Menționăm că o parte din culoarele necesare, de 2 m lățime și depărtate la 15 m din ax în ax, au fost deja deschise în luna mai a anului curent) (foto 4). Mulțumiri. Autorii doresc să aducă mulțumiri studenților Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov (Radu Melu, Dana Todoni, Mădălin Matei, Adrian Păuna, Marcel Moiș, lulia Ivășchescu, Leonard Leca, loan Cozma, Lehel Hadnagy, lonuț Sinea, George Roman, Iulian luga, Daniel Flori, Cosmin lonescu, Cătălin Dinuca, Leonard Ciomag, Cezar Gherman, Liviu Ciuvăț, Marian Badea, Marius Mirița, Ciprian Barb), care Foto 4. Culoar deschis în u.a. 59D (mai 2004). Săgețile negre indică axul culoarului au participat la desfășurarea lucrărilor de teren afe- rente prezentei lucrări (foto 5). Aceleași mulțumiri adresăm și studentului Biăgio Scrofani de la Universitatea din Catania (Italia). Foto, 5. O parte din pârtiei ptin ții la lucrările desfășu- rate în u.a 59D, martie-aprilie 2004 Nu în ultimul rând mulțumim conducerii Direcției silvice Brașov (ing. Dan Olteanu și ing. Sorin Hermenean), precum și personalului Ocolului silvic Brașov, îh frunte cu ing. Gabriel Rozorea, a căror colaborare fructuoasă și de lungă durată a făcut posibilă elaborarea lucrării de față. 36 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 /2004 0 § 0 Prof.dr.ing. Norocel-Valeriu NICOLESCU Asist.mat.ing. lon-Cătălin PETRIȚAN Prep.ing. Maria-Magdalena VASILESCU Universitatea „Transilvania" din Brașov Șirul Beethoven 1 500123 Brașov E-mail: nvnicolescu@unitbv.ro E i § FI 0 BIBLIOGRAFIE Armând, G., (coord.), 2002: Le hetre autrement. Institut pour dâveloppcment forestier, Paris, 263 p. Armășescu, S., 1990: Aspecte privind tehnica lucrărilor de îngrijire în făgete. în: Revista pădurilor, nr. 2, p. 73-76. Armă ș e s c u , S., 1992: Contribuții în problematica curățirilor și rariturilor în niolidișuri și în făgete, pe criterii auxologice. în: Revista pădurilor, nr. 3, p. 30-33. Bolea, V., Man, G., P o p e s c u , E., V 1 o n g a , Șt., Nicolescu. L., Fărcaș, C., Bujilă, M., Lu c a c i, D., 1993/1: Intensivizarea operațiunilor culturale în făgete, primul pas spre o silvicultura a lemnului de calitate. în: Lucrările Sesiunii anuale de comunicări științifice, I.C.A.S Brașov, 3 martie 1993, p. 213-218. Bolea, V., Vlonga, St., Nicolescu, L., M a n , G., B u j i 1 ă , M., Popescu.E., Fărcaș.C., L u c a c i, D., 1993/2: Curățiri intensive in făgete. Efecte ime- diate și de perspectivă. în; Lucrările Sesiunii anuale de comu- nicări științifice, I.C.A.S. Brașov, 3 martie 1993, p. 219-226. Boppe, L., 1889: Trăite de Sylviculture. Berger- Levrault et C-ie, Paris et Nancy, 444 p. B r o u i 11 e t, L., 1991: La sylviculture des peuplements reguliers de hetre en Franche-Comte: dela regeneration naturelle â la premiere claircie. în: Bulletin technique, nr. 22, Office National des Forets, Paris, p. 9-19. D e m o 1 i s , C., 1991: Influence de la sylviculture sur l'elagage naturel du hetre. în: Bulletin technique, nr. 22, Office National des Forets, Paris, p. 31-42. Dr.ing. Petru-Tudor STĂNCIOIU Direcția silvică Brașov I Str. Cloșca nr. 31 ș 500040 Brașov E-mail: tudor_stancioiu@hotmai 1 .corn s 1 § i a D i n c ă , L, 1983: Resursele forestiere ale Europei. Editura Ceres, București, 482 p. D u p 1 a t, P., R o m a n -A m a t, B., 1996: Sylviculture du hâtre. în: Bulletin technique, nr. 31, Office National des Forets, p. 29-33, G i u r g i u , V., D e c e i , I., A r m ă ș e s c u , S., 1972: Biometria arborilor și arboretelor din România. Editura Ceres, București, 1015 p. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie forestiera. Editura Ceres, București, 692 p. Joyce, P., M., Huss, J., Pfeifer, A., McCarthy, R-, Hendrick, E., 1998.' Growing broadleaves. Silvicultura! guidelines for ash, sycamore, wild cherry, beech and oak in Ireland. COFORD, Dublin, 144 p. J u n o d , P., 1990: Tendances actual Ies dans la conduite des soins aux jeunes peuplements de hetre en Suisse. În: Journal Forestier Suisse, 141 (3), p. 211-227. Kerr, G., Evans , J., 1993: Growing broadleaves for timber. Forestry Commission Handbook 9, HMSO, London, 95 P. S c h ii t z , J.-Ph., 1990: Sylviculture 1. Principes d'educa- tion des forets. Presses polytechnîques et universitaires roman- des, Lausanne, 243 p. S c h ii t z , J.-Ph., 1997: Sylviculture IV (7eme semestre). Sylviculture speciale. Documents de cours. Chaire de sylvicul- ture, ETH Zurich. S c h ii t z , J.-Ph., 1998: Behandungskonzepte der Buche aud heutiger Sicht. În: Schweizcrische Zeitschrift fur Forstswesscn, 149 (12), p. 1005-1030. The application of cleaning-respacing in European beech stands of Brașov area - a case study Abstract A cleaning-respacing experiment was carried out in a European beech stand (sub-compartment 59D, VII Cristian Management Unit, Brașov Forest District) in March-April 2004. Four research plots (three with interventions and the fourth left untended) of 400 sq.m. (20 x 20 m) have been established and the main fmdings of the experiment are as follows: - the stand is extremely dense (stand density before intervention between 6,975 trees per ha in plot 3 and 13,050 trees per ha in plot 2) owing to the non-execution of silvicultural interventions (weeding and cleaning-respacing) since the canopy closure; - the tree size is highly variable (coefficient of variation of diameters between 55 percent in plot 1 and 63 perccnt in plot 2; coef- ficient of variation of heights between 29 percent in plot 1 and 33 percent in plot 2). The variability of diameters and heights is much higher than those considered as normal for cven-aged stands (20-40 per cent for diameters and 10-20 percent for heights); - owing to the high density and variability of trec sizes the cleaning-respacing was a negative selection from below with high intensity, removing especially the defective (e.g., forked, wounded, cankerous) but also too dense trees; - the slendcmess (stability) index h/d was improved by removing especially the thin and slender trees from the lower storey; - even extracting the majority of forked trees their percentage is rather high therefore their removal as early as possible is a high priority of future interventions; - the natural pruning of beech trees is good (between 10 per cent (in plot 1) and 35 per cent (in plot 3) of trees pruned up to at least 6 m height) so the phase of natural pruning is already completed, Under such circumstances the following interventions should focus on the potențial future crop trees (chosen at the end of thicket phase) to be favoured by high thinning; - the opening of a network of extraction racks (1.5-2.0 m wide at 15-20 m spacing between their axis) is compulsory to provide access for the stand management in the future. Keywords: European beech, cleaning-respacing, stand density, natural pruning, defects. REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ I / 2004 37 Pentru reconsiderarea operațiunilor cul- turale în primele stadii de dezvoltare ale arboretelor Victor GIURGIU Vizitarea arboretului tânăr de fag din Ocolul sil- vic Brașov (u.a. 59D, UP VII Cristian), în care s-au executat curățiri cu caracter demonstrativ, științific și didactic, ne arata încă o dată - dacă mai era nevoie - necesitatea îmbunătățirii substanțiale a sil- votchnicii românești, sub raport conceptual și al aplicațiilor practice. în cele ce urmează ne vom referi pe scurt la principalele observații și propuneri desprinse în urma celor constatate cu acest prilej, care justifică afirmația de mai sus. 1. înainte de proiectarea și de efectuarea oricărei intervenții silviculturale, inclusiv în arboretul în cauză, se impune încadrarea corectă a suprafeței date în clasificările tipologice. Din acest punct de vedere constatăm că suntem în fața unor carențe a amenajamentului din anul 1994, care, în ciuda fap- tului că în arboretul tânăr de fag există și arbori răzleți de gorun, cireș și de alte specii caracteristice șleaurilor și că în apropiere se află arborete cu par- ticipare semnificativă a gorunului, suprafața dată a fost încadrată eronat în etajul bioclimatic al ameste- curilor de fag, brad și molid, respectiv în tipul de pădure Brădeto-jaget normal cu flora de mull (s). Cel puțin aceasta este situația în zona vizitată a arboretului în cauză. Asemenea carențe, din păcate, sunt frecvent întâlnite în amenajamentele silvice, ceea ce afectează calitatea prevederilor acestora și ges- tionarea pădurilor. 2. în al doilea rând, tot cu anticipație, trebuie cunoscută istoria arboretului. Din informațiile puse la dispoziție de organizatori aflăm că arboretul actual de fag a rezultat în urma aplicării tratamen- tului regenerărilor progresive, cu tăierea de recor- darc efectuată în anul 1985. După aceleași infor- mații, în anul amenajării acestor păduri (1994), tineretul ar fi avut compoziția 4Br 2Fa 2Mo 2Dt, cu precizarea că o parte din exemplarele de molid au provenit din plantații. Față de această situație este inexplicabilă dispariția în totalitate a bradului și a molidului din compoziția celor patru suprafețe de probă instalate în anul 2004. Această stare s-ar putea datora atât erorilor comise la descrierea arboretului dat, efectuată la ultima reamenajare (din anul 1994), cât și neexecutării lucrărilor de îngrijire a semințișului, degajărilor și a primei curățiri la timpul potrivit. Este necesară o analiză atentă de teren care să lămurească această problemă. Admițând ultima ipoteză, constatăm discrepanța dintre bonitatea superioară a stațiunii și calitatea inferioară a majorității exemplarelor de fag (înfur- 38 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ I / 2004 ciri, curburi, elagaj necorespunzător, coroane de tip „mătură*' ș.a.). Pierderea este dublă: a) dispariția rășinoaselor (molidul a fost plantat în completarea regenerării naturale, după cum s-a consemnat în amenajament); b) calitatea slabă a exemplarelor dc fag, care compromite viitorul arboretului dat sub raportul eficienței economice. Amenajamentul din anul 2004 caută să elimine, cel puțin în parte, carențele constatate în amenaja- mentul expirat. 3) Tot înainte de efectuarea lucrărilor sil- votehnice, inclusiv în cazul curățirilor, trebuie să fie cunoscută sau sa se stabilească categoria funcțională, țelul de gospodărire și vârsta exploata- bilității arboretului. Fiecare intervenție silvicultu- rală în arboret trebuie integrată într-un sistem, respectiv în ceea ce se numește tratament în sens larg. în cazul arboretului dat, în care există doar un număr redus de arbori potențial de viitor, apți pen- tru lemn de derulaj și furnire estetice, nu va fi posi- bilă obținerea la exploatabilitate a unei producții de calitate superioară. în consecință o vârstă a exploatabilității de 110-120 de ani este în concor- danță cu un țel de producție mai puțin pretențios: lemn pentru cherestea. 4. La originea calității slabe a multor exemplare de fag (arbori înfurciți, arbori cu coroană în formă de „mătură" ș.a.). Se află și modul în care a fost regenerat arboretul, respectiv prin aplicarea unui tratament cu perioadă foarte scurtă de regenerare, care a expus semințișul la acțiunea factorilor dereglatori (înghețuri, zăpezi, iluminare puternică, arșițe ș.a.). Menționăm că în arboretul analizat există foarte puțini arbori cu coroană sub formă de „steag" sau de tip „buchet" (arbori care sunt în același timp superiori sub raport auxologic și al ca- lității fusului), predominând cei cu coroană de tip „mătură". Calitatea slabă a multor tinereturi de fag este și consecința marginalizării și chiar a desconsiderării acestei specii în favoarea rășinoaselor, care au do- minat lunga perioadă a comunismului. în cele din urmă fagul a ieșit biruitor în confruntarea lui cu speciile de rășinoase, biruitor dar, frecvent, slăbit și olog. 5. în privința dispozitivului experimental și a modului de alegere a arborilor de extras și a inten- sității tăierilor menționăm următoarele: - marea neomogenitate stațională și structurală a * V. Giurgiu, 1972, Mciodc ale statisticii matematice aplicate în silvicultură, Editura Ccres, București REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 arboretului dat a constituit o dificultate în ce privește asigurarea comparabilității celor patru suprafețe de probă instalate, varianta martor deose- bindu-se semnificativ de celelalte. Alegerea unui dispozitiv experimental adecvat (metoda blocurilor, metoda pătratului latin ș.a.), evident, cu repetiții pentru fiecare variantă experimentală, ar putea con- tribui la o mai bună fundamentare statistico- matematică a cercetărilor inițiate (ar fi binevenită o definire mai clară a variantelor, fiecare repetiție având 100 - 200 de arbori la finele ciclului de cer- cetare)*; - s-a produs o destructurare bruscă a arboretului (extrageri de 69-78% după numărul de arbori și dc 37-47% după suprafața de bază), respectiv uni- formizarea structurii sub raportul diametrului, înălțimii și vârstei exemplarelor de fag, ceea ce ar putea afecta biodiversitatea ecosistemului forestier dat. Avantajele regenerării naturale sub adăpost, ofe- rită de tratamentul aplicat (chiar dacă s-a adoptat o perioadă de regenerare relativ scurtă) au fost în mare parte anihilate, arboretul luând acum înfățișarea unei populații echiene, monoctajate și pure (a se vedea figurile 1-3 și 4-6 din pagina 33 ale acestui număr al Revistei pădurilor). 39 Este util să precizăm că din punct de vedere al principiului biodiversității (promovat cu insistență de organisme internaționale de cel mai înalt nivel și adoptat prin lege și în România), menținerea în arboret a unui anumit număr de arbori din plafonul inferior - fie ei de calitate inferioară - și care nu afectează arborii din plafonul superior este benefică. într-adevăr, păstrarea acestor arbori în arboret, după inevitabila lor uscare și putrezire, contribuie eficient la circuitul materiei organice, fiind în același timp „biotop" pentru multe orga- nisme vii ale ecosistemului. în plus, extragerea acestor arbori foarte subțiri nu se justifică nici eco- nomic, majorând costurile, fără ca, în zona dată, biomasa recoltată să-și găsească o desfacere sigură. Operația se justifică însă sub raportul obiectivelor cercetării științifice; - extragerea în întregime a exemplarelor de carpen (având înălțimi și diametre mai mici decât cele ale fagului) în suprafața de probă nr. 2, de asemenea, prezintă justificare numai din punct de vedere al obiectivelor de cercetare, deoarece, sub raport ecologic, nu-și găsește în întregime oportu- ** V. Giurgiu, 2004, Gestionarea durabilă a pădurilor României. Editura Academici Române, București, 320 p. nitatea. De exemplu, este bine de știut că prezența carpenului în proporție de 10-15 (20)% în compo- ziția arboretelor de fag nu poate fi decât benefică, mai ales sub aspectul calității trunchiurilor de fag, cu condiția ca populația de carpen să rămână în al doilea etaj. La acest avantaj se adaugă efectele eco- logice ale ecosistemelor amestecate cu specii com- patibile (tolerabile). în actuala concepție ecologică, curățirile nu înseamnă „curățirea" arboretelor de alte specii și de toți arborii din plafonul inferior, în curs dc uscare sau morți. Evident, în noua concepție, lucrările de îngrijire a arboretelor sunt chemate să contribuie și la conservarea și ameliorarea biodiversității, nicidecum invers (A se vedea rezoluțiile confe- rințelor ministeriale pentru protejarea pădurilor în Europa: Helsinki, 1993; Lisabona, 1998; Viena, 2003)** * Având în vedere că cele constatate la arboretul tânăr de fag din Ocolul silvic Brașov nu reprezintă un caz singular (mai degrabă asemenea situații se întâlnesc destul dc frecvent în pădurile țării), ne permitem să formulăm următoarele propuneri: - îmbunătățirea calității amenajamentelor în primul rând printr-o mai bună fundamentare ecolo- gică a lor, efectuând cartări și descrieri tipologice corecte, în care scop se impune reconstituirea colectivelor de specialiști în domeniul dat (A se vedea concluziile dezbaterilor științifice organizate de Academia Română și de Academia de Științe Agricole și Silvice în decembrie 2003, publicate în „Revista pădurilor" nr. 2/2004); - creșterea substanțială a calității lucrărilor de descriere biometrică a arboretelor, limitând tot- odată mărimea subparcelei la 10-15 ha, astfel încât să se evite constituirea de unități amenajistice ele- mentare neomogene (cum este arboretul vizitat: u.a. 59 D); - reînființarea corpului de control al lucrărilor de amenajare, cu deosebire al celor de teren, calitatea slabă a acestora din urmă neputând fi în nici un fel atenuată de sistemele modeme de prelucrare automată a datelor; - la alegerea arborilor de extras prin operațiuni culturale să se ia în considerație în mai mare măsură criteriile genetice și ecologice (mai ales cele referitoare la conservarea și ameliorarea bio- diversității). în acet scop se impune completarea normelor tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor, dezvoltând ideile deja consemnate în ediția din anul 2000 a acestor norme (rămase, din 40 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1/2004 păcate, neaplicate); - revizuirea actualului sistem de regenerare na- turală a arboretelor, caracterizat prin aplicarea (uneori defectuoasă) a tratamentelor cu perioadă de regenerare foarte scurtă, care stă la originea slabei calități a multor arborete regenerate. Această pro- blemă urmează să intre în atenția colectivului de Specialiști însărcinat cu elaborarea noii ediții a normelor tehnice pentru alegerea și aplicarea trata- mentelor; - parcurgerea la timp și la un nivel superior de calitate, cu precădere a tuturor tinereturilor (semin- țișurilor, desișurilor, nuielișurilor și prăjinișurilor), cu lucrări de îngrijire adecvate fiecărui stadiu de dezvoltare, deoarece fără reconsiderarea acestor operațiuni culturale este periclitat viitorul arboretelor și al silviculturii. Iată de ce ne adresăm factorilor de decizie din silvicultură cu propunerea de a întreprinde măsurile necesare pentru depășirea obstacolelor care împiedică generalizarea opera- țiunilor culturale în pădurile țări, mai ales în cele retrocedate foștilor proprietari; - pentru creșterea substanțială a calității lucrărilor de îngrijire a arboretelor, în fiecare ocol silvic, distinct, pe formațiuni forestiere, să se instaleze suprafețe de probă model realizate de spe- cialiști în acest domeniu, precum și suprafețe de probă demonstrative în fiecare arboret, acestea din urmă având ca obiectiv instruirea personalului de execuție (a se vedea prevederea din normele tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor, ediția 2000, pag 161-162 - prevederi rămase neapli- cate generalizat). în final apreciem în mod deosebit eforturile Facultăț: de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, în primul rând ale domnului prof. dr. N. V. Nicolescu, precum și ale specialiștilor Direcției Silvice Brașov și ale ocolului Brașov, care au făcut posibilă instalarea dispozitivului experimental vi- zitat, prilejuind totodată prezentele dezbateri fruc- tuoase desfășurate direct pe teren. s 0 H § Prof. dr. doc. Victor GIURGIU membru corespondent al Academiei Române E-mail: asasmeca@mc.ro 1 8 13 0 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ I 72004 41 Referitor la încadrarea stațională a arboretului din u.a. 59 D, U. P. VII Cristian, O. S. Brașov Constantin ROȘU în ceea ce privește experimentul „Aplicarea curățirilor în făgete” (u.a. 59D, U.P. VII Cristian, O.s. Brașov), realizat de Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov și prezentat de prof. Norocel Nicolescu. Din punct de vedere al încadrării în zonali- tatea bioclimatică și în sistemul de stațiuni forestiere se constată unele inadvertențe regretabile, cu consecințe importante, atât în ceea ce privește lucrările dc îngrijire și condu- cere propriu-zise, cât și în ceea ce privește com- poziția-țel. Zona piemontană („de centură”) a Depresiunii Brașovului, ce se desfășoară între aproximativ 600 și 800 m altitudine absolută, este cunoscută ca un spațiu în care, de-a lungul timpului s-a infiltrat bradul (de regulă), și chiar molidul. Bradul s-a instalat sub gorun, sub fag, și chiar sub stejar (Vlădeni). Acest fenomen a fost con- semnat din punct de vedere tipologic de S., Pașcovschi (1958) și ceva mai târziu, mai în detaliu, de regretatul profesor V. Stănescu (1963, 1965, 1966, 1967), iar mai recent și de către alți specialiști, în alte zone din țară (Geambașu, N., Barbu, I., 1987; lanculescu, M., Dissescu, A., 1990; Mone, V., Șuta, D., 1993, Marocico, V., N., 1994). Arboretul din unitatea amenajistică respectivă (situat pe un sol brun eu-mezobazic rendzinic), ca de altfel și cele din imediata vecinătate, au în compoziție, în prezent, nu numai fag. Ca ele- mente edificatoare mai apar gorun, paltin, cireș, carpen. Dacă pe fundul depresiunii (unde se manifestă frecvent inversiuni termice) se află stejarul (exemplare seculare), este firesc ca pe versanții înconjurători („mai calzi”) să apară gorunul și chiar elemente de șleau, alături de fag. Astfel, din punct de vedere staționai (având în vedere și tendințele climatului general), arboretul din unitatea amenajistică respectivă este mai nor- mal să fie încadrat în etajul bioclimatic al com- plexelor dc gorunete și făgete (FD 3) și nu în cel al amestecurilor de fag cu rășinoasc (FM 2 -T.S. 3.3.3.3.), așa după cum se încearcă să se acred- iteze ideea că este bine, pe baza informațiilor din amenajament sau a prezenței bradului, care a înlocuit cândva gorunul și fagul în zonă. Introducerea în etajul (clasa de stațiuni) FM 2 a arboretului existent (10 Fa sau 9 Fa 1 Div), din u.a. 59D, ar însemna promovarea în compoziția de regenerare - împădurire (în cazul terenurilor 42 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 goale - clasă de regenerare) a bradului și a molidului, în proporție de cel puțin 40-50% (conform normelor tehnice), ceea ce este în contradicție cu condițiile staționale reale din zonă (în primul rând climatice), așa după cum s-a menționat. Referitor la experimentul propriu-zis, se apreciază efortul produs, dar este necesară con- tinuarea acțiunii și urmărirea timp îndelungat a efectului intervențiilor în piețele de probă insta- late a căror suprafață trebuie motivată statistic. în ceea ce privește tehnica propriu-zisă a curățirilor, unele observații țin și de pro- movarea în acest arboret („făget”) și a tuturor celorlalte specii „de amestec”, inclusiv a carpenului, dat fiind, pe de o parte, gradul mic de participare în compoziție a acestora, iar pe de altă parte, rolul silvicultural și ecologic deosebit al speciilor respective, chiar și în făgete. 1 ■ ■'! 11 ’l. h.,li,i|i . 11 EJBiaEJBIP! Conf. univ. dr. ing. Constantin ROȘU Universitatea „Ștefan cel Mare" Suceava fax 7777974 I MWPiriPciBsgîPitiilB Geambașu.N., B a r b u , I., 1987: Fenomenul de uscare a bradului în pădurile din Bucovina. Revista pădurilor nr. 3, București, 7 p. T a n c u 1 e s cu , M., T i s s e s c u , A., 1990: Cercetări auxologice ți dendrocronologice în arboretele de brad afectate de fenomenul de uscare. I.C.A.S., Editura Tehnică Agricolă, seria a Il-a, București, 87 p. Marocico, V., N., 1994: Direcții ale cercetării fenomenului de înroșire fi uscare a bradului. în: Analele Universității „Ștefan cel Mare" Suceava, secțiunea silvicultură, voi. I.,Suceava. M on e, V.,Ș uta,D., 1993: Uscarea bradului, fenomen destabilizator al structurii arboretelor din Ocolul silvic Anina - jud, Caraț - Severin. Revista „Prosit11 nr. 2, Timișoara, 3.p. Pașcovschi,S., Leandru, V., 1958: Tipuri de pădure din R. P. Română. Editura Agro-silvică, București, 458 p. P u r c e l e a n , Șt,, Pașcovschi, S., 1968: Cercetări tipologice de sinteza asupra tipurilor fundamentale de pădure din România. Centrul de documentare tehnică pentru Economia forestieră, București, 106 p. S tănes cu , V, 1963: Contribuții la cunoașterea ecolo- giei bradului. în: Lucrări științifice, voi. VI, I. P. Brașov, 3p. Stănescu, V., 1965: Cercetări tipologice privind bradul fi bradul în amestec din Carpați. în: Lucrări științifice voi. VI, I.P. Brașov, 5p. S t ă n e s c u , V., 1966: Sistemul ecologic al tipurilor de brădete fi bradete în amestec. Revista pădurilor nr. 11, 5p. Stănescu, V., 1967: Contribuții la cunoașterea ecolo- giei bradului. în; Lucrări științifice, voi. IX, I. P. Brașov, 5p. *** 2000: Norme tehnice privind „Compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor. M.A.P.P.M., 253 p. REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 /2004 43 Un poligon de instruire profesională în domeniul lucrărilor de îngrijire a valentin bolea arboretelor, amplasat în Ocolul Silvic Any-MarypANĂ Săcele, UP VII Doftana, ua 144 A 1. Introducere în contextul creșterii continue a conținutului dc CO2 din atmosferă, a îmbogățirii ecosistemelor forestiere cu N și a încălzirii preconizate a climatu- lui, intensificarea fotosintezei și respectiv creșterea productivității arboretelor este însoțită de fra- gilizarea arboretelor, respectiv de predispunerea lor la doborâturi de vânt, rupturi de zăpadă, boli, dăună- tori și secete, calamități care pot fi prevenite prin asigurarea unor structuri orizontale și verticale optime cu ajutorul lucrărilor de îngrijire (amestecuri de specii rezistente și structuri pluriene). Calitatea lemnului de fag afectată de vârsta înaintată și de desimea prea mare a arboretelor, prin procentul ridicat al inimii roșii, poate fi, de aseme- nea îmbunătățită prin rărituri mai precise, care reduc și ciclul dc producție. La realizarea acestor deziderate de calitate și de stabilitate ecologică își aduc aportul lucrările expe- rimentale din Ocolul Silvic Săcele, UP VII Doftana, ua 144 A, care prezintă trei soluții practice pentru producție: • accesibilizarea prăjinișului de fag la 20 dc ani prin: 1,20 km culoare principale de 2,5 m lățime, distanțate la 100 m; 1,75 km culoare secundare dc 2,0 m lățime, distanțate la 50 m; suprafața totală a culoarelor reprezintă 3,5% din suprafața parcelei de 18,6 ha; curățire la 25 ani în 3 variante urmată de prima răritură la 30 ani și a doua răritură la 35 ani, într-un făget normal cu floră de mull neparcurs ante- rior cu lucrări de îngrijire; răritură întârziată la 35 ani (pentru cazuri dc forță majoră) în 3 variante cu câte 3 repetiții de câte 2500 m2. Aceste experimente contribuie la: - implementarea în producție a culoarelor dc acces în prăjinișurilc de fag; - perfecționarea lucrărilor dc îngrijire printr-o mai atentă adaptare la însușirile biologice ale fagu- lui și la particularitățile structurale ale arboretului; - utilizarea maximală a stațiunilor. Din anul 2003 se experimentează câțiva indici calitativi de urmărire a modului de gospodărire durabilă a pădurilor. în perspectivă, blocul experimental instalat în 2003 va permite analizarea eficacității economice și ecologice a lucrărilor dc îngrijire, executate în raport cu tipurile de silvicultură din Europa de vest. în parcela 144 există deci un complex de blocuri experimentale, privind lucrările de îngrijire a arboretelor, care prin relevanța lor pot constitui un poligon de instruire profesională nu numai a stu- denților din facultatea de silvicultură*, care anual, în timpul practicii, ne ajută la executarea lucrărilor, ci și a tuturor inginerilor silvici din R. N. P. 2. Rărituri întârziate (35 ani) în arborete neparcurse anterior 2.1. Avantaje și dezavantaje Accesibilitatea redusă și dimensiunile mici ale lemnului ce rezultă din curățiri și primele rărituri fac ca aceste lucrări de îngrijire să nu fie atractive sub aspect economic și să fie mereu amânate. Pentru stabilirea vârstei până la care amânarea lucrărilor dc îngrijire nu aduce pierderi irecupe- rabile, s-a executat în 2003 o răritură întârziată într-un făget de 35 ani, neparcurs anterior, con- statându-se în comparație cu arboretul parcurs în 1992, o curățire, în 1996, cu o primă răritură și în 2003, o a doua răritură: • Creșterea radială între 25 și 35 ani, în condiți- ile unui indice de desime de 1,3-1,9 a fost sub nivelul potențialului la fagul dc clasa a II-a de pro- ducție. Procentul arborilor bine conformați, după rări- turile întârziate, a fost de 35% (față de 70%), iar al celor rău conformați a fost mai mare: tulpini si- nuoase 19% față de 9,3%, tulpini aplecate 13% față dc 1,9%, tulpini canceroase 8% față de 5,0%, tulpi- ni bifurcate 6% față de 5,5%, tulpini cu crăci lacome 6% față de 0%, tulpini rănite 5% față de 1,0%, tulpi- ni însăbiate 4% față de 0%, tulpini canelate 1% față de 0%._________________ * Mulțumim pc aceasta calc domnului profesor dr. ing. Ion Florcscu care în perioada practicii din iulie 2003 a participat personal la alegerea arborilor dc viitor și la selecția arborilor dc extras. 44 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1/2004 v* Arborii de viitor: - au înălțimea medic de 14,3m, mai mica față de 16,2 m; au coroane mai asimetrice și mai mici: 3,5 m diametru față de 4,2 m, în procent de 3 % mai sunt concurați la lumină de arborii din jur. Pe lângă aceste inconveniente, răritura întârziată prezintă o serie importantă de avantaje: • Distribuția exponențială a numărului de arbori pe categorii de diametre, caracteristică a arboretelor neparcurse cu lucrări de îngrijire, ușurează condu- cerea spre o structură plurienă. • în condițiile existenței a 4-8 preexistenți pe hectar a fost posibilă extragerea acestora printr-o singură intervenție, iar ochiurile formate se vor închide în 1-3 ani. • Reducerea proporției carpenului în compoziția arboretului nu ridică probleme decât în unul din 9 cazuri, unde menținerea lui, până aproape de vârsta cxploatabilității, nu prezintă inconveniente econo- mice. • Coeficientul mediu de zveltețe pentru cei 396 arbori de viitor la hectar este dc 1,2% și arată că cei mai valoroși arbori din punct dc vedere calitativ constituie și un nucleu de rezistență și stabilitate. • Arborii dc viitor au diametrul mediu de 12 cm, care nu depășește încă diametrul nucleului de deru- lare (12-15 cm). • în condițiile unor factori de spațiere între 10,2% (până la care mai acționează eliminarea na- turală) și 12,6%, elagajul natural al arborilor de viitor este în medie de: 6,4 m până la prima ramură uscată, 8,3 m până la prima ramură verde, deci realizarea lemnului de derulaj nu necesită elagajul artificial. în concluzie, răritura întârziată de la 35 ani pre- zintă și unele avantaje, mai ales dacă este bine adap- tată la particularitățile structurale ale arboretului și nu pune în pericol stabilitatea ecologică a acestuia. 2.2. Intensitatea rariturilor în raport cu tipurile de silvicultură din Europa în toate cele 3 variante, intensitatea rariturilor după volum a fost foarte puternică (Iv=37,75 - 45,26 %), diferențiîndu-se în funcție de numărul de arbori pe hectar menținuți la înălțimea dominantă de 16 m pe 3 tipuri de rărituri, după Parde și Oswald (1981): - Răriturile clasice, de intensitate medie (care se aplicau în Franța între 1930-1950 și care azi nu se mai aplică decât în nord-estul Franței, conform dreptei N2, având la bază tabelele de producție Schober, 1972), cu 1904 (în SI) și 1998 (în S9) arbori pe hectar în conformitate cu tabelele românești, pentru fag clasa a Il-a de producție și vârsta de 35 ani. - Răriturile forte (de tip englez - Hamilton, Cristie, 1971 sau danez - Brydum, 1980, care se generalizează actualmente în Franța și este redată prin dreapta N3) cu 1440 arbori/ha în S6 și 1480 arbori/ha în S8. - Răriturile ultra forte (care încep să atragă din ce în ce mai mulți partizani în Franța - dreapta N4 și Germania conform principiului Lichtwuchsbctrieb a lui von Seebach) cu 1208 arbori/ha în S4 și 1372 arbori/ha în S3. 3. Lucrări de îngrijire aduse la zi 3.1. Avantaje și dezavantaje Arboretul de fag în vârstă de 35 ani, parcurs cu o curățire în 1992, o primă răritura în 1996 și cu o a doua răritură în 2003 prezintă numeroase avantaje. • La nivelul întregii populații de arbori: procen- tul arborilor bine conformați este mai mare (70%) decât în arboretul parcurs numai cu o răritură întârziată în 2003 (35 %); procentul arborilor rău conformați este mai mic: tulpini sinuoase 9,3% față de 19,0; tulpini aplecate 1,9% față de 13%; tulpini canceroase 5,0% față de 8%; tulpini bifurcate 5,5% față de 6%; tulpini rănite 1,0% față de 5%. - Lipsesc arborii cu crăci lacome, însăbiate sau canclatc. • La nivelul arborilor de viitor diametrul mediu este mai marc: 13,4 cm față de 12 cm; înălțimea medie de 16,2 m și maximă de 18 m este mai mare față de răritura întârziată (14,3 m); coeficientul mediu de sveltețe este de 1,25 (1,00-1,9); coroanele sunt mai mari, cu diametrul mediu de 4,2 m față de 3,5 m; coroanele sunt mai simetrice cu D1/D2 =1,06; înălțimea elagată a tulpinii este mai mică , respectiv de 5 m până la prima ramură uscată și 7 m până la prima ramură verde. 3.2. Efectele curățirilor • La atingerea acestor parametri (cap. 3.1) au contribuit curățirile din 1992, care au avut caracter de: depresaj; degajare întârziată a molidului, bradu- lui, laricelui, pinului silvestru, paltinului dc munte și dc câmp; extragerea preexistenților de anin alb, carpen, fag (raportul dintre intensitatea după REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 /2004 45 numărul de arbori și suprafața dc bază: 72,45/64,23 =1,1); răritură de jos (72,45/29,90 =2,42) cu alegerea timpurie a arborilor de viitor (286 arbori/ha) ceea ce a asigurat coeziunea intervenției următoare în favoarea acestor arbori de viitor; igienă prin extragerea exemplarelor uscate și cu vâr- furile uscate de larice, pin silvestru, molid și brad, a exemplarelor de molid infectate de Heterobasidion și a celor de fag cu cancere sau cu indice de zveltețe peste 1,4 (aplecați). • Remarcabile sunt efectele acestor curățiri la: micșorarea semnificativă în 3 ani (1992-1995) a pantei medii a trunchiurilor, de la 13 cm/m la 10,9 cm/m; reducerea distinct semnificativă în 3 ani a săgeții trunchiurilor de la 3,1 cm (1992) la 0,4 cm (1995). • Cele mai spectaculoase efecte s-au înregistrat la arborii dc viitor, care au dispus de un spațiu de nutriție în aer și sol mai mare decât restul arborilor: 17,2% față de 14,6% și anume: o înălțime totală medie de 11,6 m distinct semnificativ mai mare decât martorul (9,6 m); o creștere radiată medie de 2,8 mm semnificativ mai mare decât martorul (2,1 mm); o proiecție medie a coroanei pe orizontală de 11,1 m2 distinct semnificativ mai mare decât mar- torul (4,8 m2); indicele de repartizare (exprimat prin raportul dintre distanța maximă și minimă de la arborii de viitor la cei înconjurători) a fost foarte semnificativ mai mic (2,98) față de martor (8,2). 3.3 Prima și a doua răritură La 5 ani după curățirile foarte energice efectuate în 1992 s-a executat prima răritură de jos (28,6/12,5 = 2,28) cu intensitatea de 22,1% din volum, care a urmărit în primul rând extragerea arborilor aplecați sau înclinați (cu coeficient de zveltețe mai mare de 1,4) și mărirea factorului de spațiere de la 13,0% la 15,4%. în 2003 s-a executat a doua răritură cu intensi- tatea de 18,1% după volum și cu caracter de sus (26,9/22,8=1,2) prin care s-a optimizat din nou spațiul dc nutriție al arborilor de viitor. 4. Concluzii Pentru valorificarea capacității ridicate dc reacție a coroanei fagului și a creșterilor maxime în înălțime și diametru, în făgetele normale cu floră de mull neparcurse cu lucrări de îngrijire se recomandă începerea curățirilor la cel mult 25 ani, în faza de prăjiniș cu diametrul mediu al tulpinii sub 10 cm și înălțimea medie de 9m. Aceste curățiri, cu caracter de depresaj și dega- jări întârziate, pot normaliza numărul de arbori la hectar, fără a periclita stabilitatea ecologică dacă arborii menținuți au indicele mediu de zveltețe sub 1,25. în cazurile de forță majoră, când intervențiile cu lucrări de îngrijire nu pot începe mai devreme se pot executa, la cel mult 35 ani, rărituri întârziate, care asigură arbori de viitor mai bine elagați și cu diametrul mediu al tulpinii sub 12 cm, adică sub diametrul nucleului de derulare la fag. -Ș gteaiaiaiBEeiaii^Mg^ .ȚtVn - ...» s s Dr. ing. Valentin BOLEA Ing. Any-Mary PANĂ I.C.A.S. Brașov E-mail: bolea@rdsbv.ro 46 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 Partea a I I I - a București, C.O.Ș., 14 aprilie 2004 DEZBATEREA ȘTIINȚIFICĂ „Compoziții optime pentru pădurile din România“ Compoziții optime pentru pădurile României Â. Introducere în ultimele două secole pădurile spațiului carpato- danubiano-pontic s-au aflat în fața unei puternice și constante ofensive antropice. Acest impact asupra pădurilor, îndeosebi asupra compoziției lor, s-a mani- festat pe două planuri: - prin defrișări masive de păduri în interesul agri- culturii, în primul rând la câmpie unde au predominat arboretele de stejari, procentul de împădurire scăzând de la circa 40% - cât a fost la începutul secolului al 19-lea - la 27% cât este în prezent; - prin modul de gestionare a pădurilor, care a avut profunde efecte negative asupra structurii, stabilității și eficacității funcționale a ecosistemelor forestiere. în consecință a scăzut considerabil capacitatea pădurilor de a ține sub control echilibrul ecologic al țării, fapt dovedit de creșterea frecvenței și amplorii ha- zardurilor hidrologice, geomorfologice și climatice, cu urmări grave asupra stării economice și sociale a popu- lației. Modificările globale de mediu care se manifestă în ultimul timp, îndeosebi cele climatice, amplifică și agravează starea pădurilor reducând în și mai mare măsură controlul lor ecoprotectiv, iar în unele zone ale țării - cum sunt cele din sud și sud-est - este în pericol însăși existența actualelor ecosisteme forestiere (Giurgiu, 2004). în primii 14 ani ai perioadei de tranziție a slăbit autoritatea statului în privința respectării regimului sil- vic, iar reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor întârzie procesul de redresare a stării silvicul- turii. Față de cele menționate mai sus. Academia Română (prin Comisia de științe silvice) și Academia dc Științe Agricole și Silvice (prin Secția de silvicultură), în ulti- mul deceniu, au organizat anual mai multe simpozioane și dezbateri științifice prin care, atrăgând atenția asupra evoluțiilor nedorite intervenite în relația dintre pădure și societatea umană, au arătat necesitatea unor regândiri conceptuale și adaptări ale strategiei și managementului silvic la noile cerințe interne și, îh același timp, compa- tibile cu strategia forestieră a Uniunii Europene. în acest context, la Casa Oamenilor de Știință a Academiei Române, miercuri, 14 aprilie 2004, a avut loc o prestigioasă dezbatere științifică desfășurată sub genericul Compoziții optime pentru pădurile României, problemă de mare interes pentru mediu și viețuire în spațiul nostru geografic, inclusiv pentru silvicultura românească. Această manifestare științifică a fost dedi- cată marelui silvicultor român luliu Moldovan dc la REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ I / 2004 Victor GIURGIU nașterea căruia s-au împlinit 140 de ani. Au fost prezentate următoarele comunicări științifice elaborate de personalități marcante ale silviculturii con- temporane: - luliu Moldovan - in memoriam (prof. dr. doc. Victor Giurgiu, membru corespondent al Academici Române) -Aspecteprivindjundamentarea economica a com- poziției de viitor a pădurilor (dr. ing. Filimon Carcea membru titular al A.S.A.S. și dr. ing. Ion Dumitru, membru asociat al A.S.A.S.) - înființarea sistemului național al perdelelor forestiere de protecție (dr. ing. Marian lanculescu, mem- bru titular al A.S.A.S.) - Fundamente ecologice pentru stabilirea compo- ziției optime a arboretelor (prof. dr. ing. Dumitru Târziu, membru corespondent al A.S.A.S.) - Fundamente genetice pentru stabilirea compoziției optime a arboretelor (prof. dr. ing. Nicolae Șofletea) - Specii forestiere pentru crearea de perdele forestiere de protecție (dr. ing. Ion Catrina, membru ti- tular al A.S.A.S.) - Influența compoziției-țel asupra mărimii și struc- turii unui fond de producție (dr, ing. loan Scceleanu, membru corespondent al A.S.A.S.) - Metode matematice pentru optimizarea compo- ziției arboretelor (dr. ing. Radu Dissescu, membru de onoare al A.S.A.S.) - Compoziții optime pentru arboretele din Lunca Dunării, Delta Dunării și luncile marilor râuri inte- rioare (ing. Mihai Filat, ing. Costică Nicolae, ing. Vasilc Benea și ing. Radu Moisci) - Compoziții optime pentru arboretele dinsilvostepă, zona forestieră de câmpie și din coline (FD1 și FD2) (conf. dr. ing. Constatin Roșu și ing. Florin Danescu) - Compoziții optime pentru arboretele din etajul bio- climatic deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (FD3) (dr. ing. Nicolae Doniță membru titular al A.S.A.S.) - Compoziții optime pentru arboretele din etajul bio- climatic montan și premontan de făgete (dr. ing. Constantin Bândiu, dr. ing. Dumitru Târziu, membru corespondent al A.S.A.S.) - Compoziții optime pentru arboretele din etajul bio- climatic al amestecurilor de fag, brad și molid (prof. dr. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu, membru asociat al A.S.A.S.) - Compoziții optime pentru arboretele din etajul bio- climatic al molidișurilor, din presubalpin și pentru jnepenișuri (conf. dr. ing. Nicolae Gcambașu, membru 49 corespondent al A.S.A.S.) - Compoziții optime pentru reabilitarea terenurilor degradate (dr. ing. Emil Untaru, membru corespondent alA.S.A.S.) - Arboretumul Dofteana în știința silvica și silvicul- tura românească (ing. Viorel Ghelasă și ing. Ana Mihalache) - Rolul Arboretumului Simeria în știința silvică, sil- vicultura și arhitectura peisagera românească (dr. ing. Radu Stelian, dr. ing. Flavian Popescu) - Arboretumul Mihăești și importanța lui pentru știința silvică și silvicultura României (dr. ing. Elena Stuparu, ing. Gh. Guiman, ing. Virgil Scărlătescu) Comunicările au fost urmate de dezbateri la sfârșitul cărora autorul acestor rânduri a formulat, în rezumat, următoarele principii, realități, perspective și acțiuni concrete: B. Principii 1. Politica speciilor, cum a fost denumită cândva pre- ocuparea pentru optimizarea compoziției arboretelor, a fost este și, fără îndoială, va constitui și în viitor o pro- blemă de mare interes pentru silvicultura românească. De modul cum va fi rezolvată această problemă va depinde viitorul pădurilor și eficiența silviculturii românești. 2. Nu pot fi concepute păduri ale viitorului fără pre- ponderența hotărâtoare a speciilor autohtone, locale, rezistente și adaptate de milenii la condițiile de mediu respective, fiecare specie urmând să fie cultivată și pro- movată în stațiunea ei favorabilă. în raport cu zonali- tatea vegetației forestiere, speciile de bază ale pădurilor de viitor ale țării noastre vor fi: molidul, bradul, fagul, gorunul, stejarul, gâmița, cerul, teii, sălciile, aninii și plopii autohtoni, fără a neglija nici una din restul speci- ilor autohtone componente ale tezaurului biologic exis- tent, materializat în marea diversitate a ecofondului și a genofondului național. Acest principiu fundamental se corelează acum cu principiul conservării biodiversității, promovat, din temeinice considerente, de organisme internaționale de cel mai înalt nivel (Giurgiu, 2002). Așadar, optimizarea compoziției pădurilor, îh con- cepția noastră, nu înseamnă renunțarea la nici o specie forestiera așezată de Natură pe pământul patriei noastre. Fiecare specie, ncapreciată sau desconsiderată astăzi, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, fără îndoială, îi va oferi românului daruri nebănuite de noi astăzi. Retrologia forestieră confirmă acest adevăr (exemplul fagului, considerat „buruiană", chiar și îh prima jumă- tate a secolului al 20-lea). 3. Sub raport ecologic este rațional ca în fiecare stațiune să se dea prioritate speciilor autohtone cu creșteri lente îh tinerețe, dar susținute până la vârste înaintate, capabile să formeze arborete durabile, pc ter- men lung. 4. Substituirea speciilor locale și introducerea altora alohtone nu înseamnă doar modificarea compoziției po- pulației de arbori din ecosistem; se produc modificări profiinde în întregul sistem, schimbă structura bio- cenozei îh ansamblul ei, elimină unele specii din fluxu- rile de materie și energie existente și adaugă altele, influ- ențează asupra biotopului îh sensuri diferite, uneori sub- minează capacitatea biocenozei de a ține sub control factorii de mediu. 5. La stabilirea compoziției optime a arboretelor tre- buie avut în vedere adevărul potrivit căruia amestecuri „bune" sunt numai acelea care permit realizarea de sis- Foto 1. Arboret de fag cu arbori de calitate superioară (Foto: D. Avăcăriței) teme biologice bazate pe conexiune inversă și raporturi de integralitate, specifice tuturor sistemelor cu autoreglare, capabile de stabilitate și evoluție progresivă (exemplu: fagul cu bradul, gorunul cu teiul, speciile forestiere din șleauri și zăvoaie ș.a.). 6. Alegerea speciilor și stabilirea compoziției optime a arboretelor după criterii ecologice nu vin îh con- tradicție cu interesele economice ale viitorului. La punerea în aplicare a acestui principiu, doar prezentul este asociat cu unele dificultăți obiective și subiective, dificultăți legate de factori organizatorici, tehnici sau, 50 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 172004 pur și simplu, de mentalitate. Alegerea speciilor și a com- poziției de viitor a arboretelor numai după cri- teriul producției de lemn îndrumă silvicultura spre rezolvarea unei singure probleme din multitudinea celor pe care le are în față, conduce la unilateralitate economică și la unifor- mizarea structurii pădurilor, cu consecințe nedorite pe termen lung. 7. Nu trebuie să se înțe- leagă greșit că există o opo- ziție generalizată a ecologiei față de speciile exotice sau față de extinderea în cultura a unor specii autohtone. Asemenea decizii vor putea fi insa luate numai în baza unor îndelungate cercetări (culturi experimentale), respectând următoarele condiții ecologice și economice: - realizarea unui spor de productivitate de cel puțin 20% față dc speciile autohtone, locale, cu o șansă de succes de 90%; - rezistență sporită la adversități (incendii, poluare, boli, dăunători, secete, schimbări climatice etc.); - calitatea superioară a biomasci; - să nu pună în pericol echilibrul ecologic, biodiver- sitatea și existența altor ecosisteme naturale sau a unor specii din flora și fauna autohtonă; - ponderea culturilor cu specii alohtone să nu depășească o anumită limită (de 10-20%), științific sta- bilită, în structura compozițională a pădurilor din zona respectivă. 8. înainte de a decide introducerea în cultura a unor specii forestiere alohtone sau dislocarea unor specii autohtone, trebuie să se studieze multilateral posibi- litățile existente în fiecare stațiune de a obține recolte sporite și efecte de protecție suplimentare printr-o cul- tură intensivă, rațională a speciilor locale. 9. Așadar, până la soluționarea prin cercetări de lungă durată a problemei compoziției optime a arboretelor și a pădurii în ansamblul ei, silvicultorul are la dispoziție suficiente și excelente biocenoze cu com- poziții specifice diferitelor biotopuri, optimizate de natura de-a lungul mileniilor. Ele reprezintă adevărate modele de structura optimă sub raport ecologic și auxo- logic. Așa încât, atât timp cât prin cercetări de lungă durată, organizate zonal, nu vor fi fundamentate alte soluții, aplicarea „legii de aur“ a compozițiilor naturale rămâne condiția esențială pentru reușita silvicultorului în opera sa de a crea păduri stabile, rezistente, cu funcții Foto 2. Aplicarea tratamentului regenerărilor succesive cu perioadă scurtă de regenerare deși a asigurat o bună reușită a regenerării fagului, rămâne deficitară sub rapor- tul ameliorării compoziției arboretului, (Foto D. Avăcăriței) multiple; aceasta cu atât mai mult cu cât cadrul natural al spațiului geografic românesc este capricios și sensibil la imixtiuni antropice în structurile ecosistemelor forestiere naturale. Principiul enunțat trebuie îmbinat cu cel al „legii de aur a proveniențelor locale", punând în aplicare conceptul de silvicultură cu bazele geneticii forestiere (Stănescu, Șofletea, 1998). 10. Optimizarea compoziției nu poate fi realizată decât în concepție sistemică, respectiv în cadrul opti- mizării structurii de ansamblu a arboretelor, deci în strânsă legătură cu normalizarea structurii verticale a acestora, ceea ce implică aplicarea de tratamente inten- sive și lucrări de îngrijire adaptate particularităților fiecărui tip de ecosistem. De exemplu, pentru realizarea de arborate amestecate de fag cu brad, silvicultorul va fi nevoit să apeleze la aptitudinile tratamentelor intensive, cu perioadă lungă sau continuă de regenerare. Restrângerea suprafețelor ocupate de brad se corelează puternic cu greșita alegere și aplicare a tratamentelor. Tăierile rase și tratamentele aplicate în varianta unor perioade scurte de regenerare au avut și continuă să aibă consecințe grave sub raportul structurii compoziționale a arboretelor. Pentru ca ecosistemul de pădure să dobân- dească o structura adecvată, inclusiv sub raportul com- poziției, trebuie ca, pe lângă instalarea unui număr co- respunzător de puieți, semințișul și apoi tineretul să prezinte o diversitate adecvată din punct de vedere genetic și ecologic și totodată, o biodiversitate struc- turală pe verticală care să corespundă țelurilor de ges- tionare (Giurgiu, 2002). Din acest punct de vedere sil- REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ / /2004 51 votehnica românească, conceptual și practic, va trebui reconsiderată. 11. îmbinarea criteriilor ecologice, economice și genetice, folosind metode modeme matematice (inclu- siv modele dc simulare), poate contribui la obiec- tivizarea procesului de optimizare a compoziției arboretelor și a pădurii în ansamblul ei. C. Realități 1 . Procesul de trecere de la compoziția naturală - considerată ca optimă din multe puncte de vedere - la compoziții artificiale, deși în țara noastră a început cu circa un secol mai târziu față de țările central și vest europene, s-a produs în ritm alert, continuând până în zilele noastre, mai întâi prin aplicarea crângului (crân- gului simplu, crângului cu rezerve, crângului compus) și apoi a tăierilor succesive în pădurile de stejari, prin apli- carea grădinăritului extensiv și chiar a tăierilor rase în amestecurile de fag cu rușinoase, mai recent prin tăieri „combinate" și tăieri rase „de refacere", ca și prin sub- stituirea iresponsabilă a arboretelor naturale din Lunca Dunării și din luncile marilor râuri interioare cu arborete artificiale de plopi euramericani, iar, în ultimii 15 ani, prin tăieri dezorganizate specifice perioadei de tranziție mai ales în pădurile retrocedate foștilor proprietari. La acestea se adaugă insuficienta preocupare pentru îngri- jirea semințișurilor, pentru degajări și pentru îngrijirea arboretelor tinere, tocmai în perioada de formare a com- poziției viitoarelor păduri. Nu vom ezita să amintim că, în perioada comunistă, politica speciilor, ca dc altfel politica forestieră în ansamblul ei, a fost subordonată politicii de partid. în fondul forestier al țării există acum: prea multe arborete pure de molid, echiene, vulnerabile la adver- sități în stațiuni favorabile amestecurilor de fag, brad și molid; prea multe făgete pure în stațiuni ocupate anteri- or de goruneto-făgete; întinse păduri de salcâm în sta- țiuni favorabile stejarului, gâmiței și cerului; masive cul- turi de plop euramerican care au substituit majoritatea zăvoaielor din Lunca Dunării și din luncile marilor râuri interioare ș.a. Molidomania, pinomania, plopomania și exoticomania au dominat gândirea și fapta silvică în ultimele patru decenii ale secolului al 20-lea (Vlad, Giurgiu, 1986; Vlad et al., 1986; Giurgiu, 1982; 2004). Numai în secolul trecut proporția fagului a scăzut de la circa 40% la 30%, a bradului de la circa 15% la 4%, a stejarului de la circa 10% la 2% ș.a. în schimb, în structura pe specii a pădurilor țării, a crescut participarea molidului, pinilor, carpenului, salcâmului și a altor specii de diverse tari și diverse moi. Greșeli silvicultu- rale sunt responsabile de restrângerea gâmițetelor în favoarea ceratelor. Ca urmare a acestor masuri silviculturale și decizii politice, uneori luate chiar în numele științei silvice, actualele păduri ale României, în proporție de circa 70%, au compoziții alterate, mult diferite de cele ale pădurilor naturale considerate acum ca având structuri stabile, apropiate de cele optime. Ne așteaptă, așadar, o îndelungată, amplă, dificilă și extrem de costisitoare ofensiva de renaturare, de reconstrucție ecologică a pădurilor țarii. Tot atât de importantă este stăruința de a nu mai face alte greșeli pe lângă cele acumulate până în prezent. 2 . înperioada anilor 1990 - 2002, când silvicultura a fost oarecum „liberalizată", au intervenit unele evoluții noi dintre care o parte sunt favorabile, altele nefavora- bile optimizării compoziției pădurilor noastre. Dintre acestea menționăm următoarele (Giurgiu, 2004): - a crescut suprafața ocupată de fag (cu peste 60 mii ha) în principal pe seama scăderii suprafeței ocupate dc rășinoase (în special de molid cultivat în afara arealului natural de vegetație). Iată cum natura, neîngrădită puter- nic de acțiuni silviculturale extrem de costisitoare, își cere și reușește să-și revendice o parte din „drepturile" pierdute. Din păcate, o mare parte a tinereturilor de fag a fost lăsată fără îngrijirea necesară, ceea ce a afectat profund calitatea acestora; - s-a redus cu circa 40 mii ha suprafața culturilor forestiere efectuate cu specii alohtonc (duglas, pini, larice ș.a.), ceea ce demonstrează adevărul, spus anteri- or (Giurgiu, 1982), potrivit căruia cultura acestor specii este nesigură în foarte multe condiții staționate din țara noastră; - din păcate a scăzut, îh continuare, proporția de par- ticipare a bradului, stejarului, gorunului, cireșului, palti- nului și a altor specii valoroase; - îh schimb, se constata o tendință de intensificare a proceselor de cărpinizare, de teizare și de salcâmizare a fondului forestier al țării. în aceeași perioadă suprafața culturilor cu plopi euramericani a scăzut, din multiple cauze, ceea ce ar putea favoriza procesul de renaturare a respectivelor zone. Consecințele ecologice, economice, sociale și spiri- tuale ale imixtiunilor brutale în structura arboretelor, efectuate cu nesocotirea legilor naturii, te suportă actua- la generație de silvicultori și societatea românească; te vor suporta, din nefericire, și viitoarele generații. 3 . Alegerea corectă a speciilor, a compozițiilor de regenerare și realizarea compozițiilor-țel (a compoziți- ilor optime) au fost și încă mai sunt împiedicate de o serie de factori subiectivi și obiectivi, dintre care menționăm: - regretabila stagnare sub raport conceptual a tipolo- giei forestiere, stagnare produsă după ce în România se înfaptuiseră remarcabile progrese datorate unor corifei ai școlii românești de tipologie a stațiunilor forestiere și 52 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 172004 a pădurilor (Chiriță, 1977; Pașcovschi, 1958; Doniță, Chiriță, Stănescu, 1990); - renunțarea la cartări staționate aprofun- date, ceea ce coincide cu destrămarea colec- tivelor de specialiști din acest domeniu, pre- cum și cu demolarea unor laboratoare de spe- cialitate; - slaba calitate a normelor tehnice referi- toare la compozițiile dc regenerare, elaborate în perioada anilor 1950-1986, precum și nepunerea în aplicare a celor elaborate în anul 2000; - dirijarea resurselor umane inginerești pentru activități nesilvice în perioada comu- nistă și pentru activități legate de retrocedarea pădurilor către foștii proprietari în perioada de tranziție, ceea cc a avut consecințe nedorite asupra amplorii și calității lucrărilor sil- votehnice referitoare la regenerarea naturală, precum și la îngrijirea și conducerea arboretelor spre structuri compoziționale optime; - regresul cercetării științifice din domeni- ul regenerării și îngrijirii arboretelor, precum și pentru realizarea de culturi experimentale cu diferite compoziții; - reducerea frecvenței și a calității fructifi- cației îndeosebi a celor de stejari. Iară ca, în aceste condiții să se fi elaborat și pus în apli- care noi tehnologii pentru păstrarea pe termen lung a semințelor (dc stejari) și pentru pro- ducerea de material de reproducere prin metode vegetative modeme. La cete menționate mai sus, pentru multe păduri aflate în proprietate privată se adaugă evoluții îh sensuri diferite față dc compozițiile optime. De exemplu, suprafața arboretelor parcurse corect cu lucrări dc regenerare și lucrări dc îngrijire a scăzut sub limitele to- lerabilității, ceea ce afectează viitorul pădurilor pe o apreciabilă suprafață a fondului forestier național. D. Perspective 1 . Stabilirea compoziției optime a pădurilor României reprezintă o problemă dificilă și de o mare complexitate, posibil de rezolvat doar după proiectarea compoziției-țel distinct pentru fiecare arboret, în baza unor temeinice clasificări șî cartări tipologice a ecosis- temelor forestiere. Totuși, unele orientări, în concor- danță cu documentele adoptate la nivel european (MCPFE, 1993,1998,2003), sc pot deja formula, astfel că te menționăm: - creșterea substanțială a suprafeței ocupate de fag, de la 30%, cât este în prezent, la 35-37% îh viitor, ceea Foto 3. Arborete de molid productive și stabile trebuie create doar în etajul bioclimatic al molidișurilor, cu condiția introducerii în compoziția lor a altor specii potri- vite stațiunii 15-25%. ce este posibil de înfăptuit atât sub raport ecologic, cât și din punct dc vedere economic, cu precizarea că fagul este o binefacere, o speranță, o marc oportunitate pentru silvicultura româneasca, pentru țara, ponderea acestei specii trebuie să crească în primul rând în etajul ameste- curilor de fag cu rășinoase, dar și în etajele bioclimatice FMI și FD4; - majorarea suprafeței ocupate de brad, de la 4% la 6-8% îh viitor, în care scop se impune formarea de arborete amestecate de fag cu brad, acțiunea fiind justi- ficată ecologic și economic; - majorarea moderată a suprafeței ocupate de stejari, de la 18% cât este în prezent, la 22-23% în viitor; - scăderea substanțială a suprafeței destinate molidu- lui, de la 23% la 16-18%, în favoarea bradului și a fa- gului; - creșterea substanțială a suprafețelor ocupate de specii forestiere de foioase prețioase (cireș, paltin, REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 53 frasin, sorb etc.); - reducerea substanțială a suprafețelor ocupate de diverse specii moi și de diverse specii tari, precum și a suprafețelor din actualul fond forestier destinate cul- turilor de plopi euramericani, în favoarea speciilor locale (plop alb, plop negru, sălcii ș.a.), această acțiune fiind justificată de necesitatea renaturarii, cel puțin parțială, a Luncii Dunării și a luncilor marilor râuri inte- rioare; - restrângerea suprafețelor din actualul fond forestier ocupate de salcâm, dând prioritate speciilor autohtone, locale, îndeosebi stejarilor în stațiuni potrivite. în schimb, avem în vedere extinderea culturilor de salcâm și de pini pe terenuri degradate din afara fondu- lui forestier, acolo unde speciile autohtone nu găsesc condiții favorabile de vegetație. Se justifică, de aseme- nea, extinderea culturilor de plopi euramericani în fon- dul agricol, în zonele lipsite de păduri, după exemplul italian. în privința salcâmului, este necesară precizarea potrivit căreia această specie exotică a fost adusă în țara noastră nu pentru a înlocui specii autohtone de milenii înfrățite cu mediul spațiului caipato-danubiano-pontic, ci pentru a contribui la vindecarea rănilor pământului și a crea culturi forestiere provizorii în stepă, rol pe care îl înfăptuiește cu succes în stațiuni potrivite. 2. Față de modificările de mediu (climatice, staționale), deja intervenite, care - probabil - se vor intensifica în viitor, problemei compoziției optime a pădurilor i se adaugă noi dificultăți. Există tendința de aridizare a climei, chiar de semideșertificare în unele zone ale țării; este posibilă o modificare a zonalității vegetației (trecerea stepei în semideșert, a silvostepci în stepă, a zonei forestiere de câmpie în silvostepă ș.a.m.d.). în acest context unii specialiști au lansat ideea preluării unor soluții din străinătate, respectiv de a folosi specii forestiere alohtone (presupuse) mai rezistente la secete și la alte adversități. Noi, dimpotrivă, pentru sudul și sud-vestul țării, unde efectele modificărilor cli- matice sunt mai evidente, credem în primul rând în potențialul genetic al speciilor autohtone xerofite (ste- jarul pufos, stejarul brumăriu ș.a.) și mezoxerofite, cu condiția ca viitoarele culturi să fie rațional gestionate potrivit legilor naturii. Este însă necesar ca puținele păduri naturale de stejari din silvostepă să fie trecute în regim special de conservare, urmărind ocrotirea valoro- sului potențial genetic de care dispun aceste specii, ast- fel încât respectivele resurse genetice să asigure produ- cerea materialului de reproducere pentru viitoarele împăduriri. Aici trebuie lăsată la o parte securea și pusă mâna pe lopată. Salvarea dc la moarte a pădurilor din zonele bântuite de secete și afectate de efectele schimbărilor climatice, împreună cu acțiunea națională de creare a rețelei 54 naționale de perdele forestiere dc protecție constituie unul dintre cele mai grele examene pe care actuala ge- nerație de silvicultori este constrânsă să-l dea în fața viitorimii. Reușita acestor acțiuni va depinde în mare măsură de alegerea speciilor și a compozițiilor de regenerare, de gestionarea durabilă a acestor păduri în regim special de conservare. E. Acțiuni urgente în scopul redresării pădurilor țării sub raportul com- poziției, în sensul apropierii acesteia din urmă de com- poziția optimă, sunt necesare acțiuni urgente de mare amploare, dintre care menționăm: - intensificarea cercetărilor de ecologie forestieră pentru realizarea unui sistem unitar de clasificare tipo- logică a pădurilor, luând în considerare realizările școalei românești de tipologie forestieră, modificările produse în mediu și conceptele aplicate în țări ale Uniunii Europene*; - reconstituirea și dezvoltarea colectivelor de spe- cialiști și a laboratoarelor din domeniul tipologiei forestiere atât la sectorul de cercetare, cât și la sectorul de amenajare din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice; - generalizarea cartărilor tipologice aprofundate, în primă urgență intrând pădurile deteriorate și cele aflate sub influența modificărilor de mediu cum sunt cele din sudul și sud-estul țării, precum și terenurile destinate împăduririi din afara actualului fond forestier. Va fi necesară o temeinică rcdelimitare a zonelor, subzonelor și etajelor bioclimatice, eliminând neconcordanțele con- statate în acest domeniu, care au consecințe grave asupra alegerii compoziției arboretelor și, în ultimă instanță, asupra viitorului acestora; - amplificarea cercetărilor și a culturilor experimen- tale pentru stabilirea speciilor și a compozițiilor adec- vate reaOiizării rețelei naționale de perdele forestiere dc protecție, în care scop se impune revigorarea Stațiunii experimentale Bărăgan și realizarea dc colaborări cu stațiunile agricole din zonă (avem în vedere în primul rând Stațiunea Mărculcști). Crearea în ultimii doi ani a unor noi perdele de protecție de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este un semn de bun augur în acest domeniu; - elaborarea și aplicarea unor noi norme tehnice pen- tru stabilirea compozițiilor de regenerare și a compoziți- ilor-țel ale arboretelor, precum și a unei noi ediții a normelor tehnice pentru alegerea și aplicarea corectă a tratamentelor, cu precizarea că aceste norme să fie sufi- cient de flexibile pentru a putea fi adaptate la particula- ritățile regionale și locale ale fiecărui arboret, luând în considerare criterii ecologice și genetice fără a margi- ♦ A se vedea articolele de acest profil publicate în nr. 2/2004 al Revistei pădurilor. REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1/2004 naliza criteriile economice; - intensificarea și amplificarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor, cu acordarea importanței pri- mordiale îngrijirii semințișurilor, degajărilor și arboretelor tinere, deoarece „Fără o campanie urgenta, intensa și susținuta de operațiuni culturale se pierd în fiecare moment valori imense în pădurile noastre și se surpa temelia silviculturii viitorului" (M. Drăcea, 1946); - promovarea și în țara noastră a noilor tehnologii pentru conservarea semințelor forestiere pe termen lung (îndeosebi pentru semințele de stejari) și a tehnologiilor modeme pentru producerea materialului de reproducere prin metode vegetative, ceea ce va putea depăși îh mare măsură actualele dificultăți generate de lipsa de fructifi- cați! a unor specii forestiere; - extinderea culturilor experimentale cu diferite compoziții în diverse condiții staționate, precum și a rețetei arboretelor experimentate parcurse cu lucrări de îngrijire și tratamente îh mai multe variante prin care să se urmărească, printre alte obiective, și stabilirea com- pozițiilor optime, îh primul rând în ocoalele silvice aflate în administrația Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. în plus, în același scop este necesar ca în fiecare ocol silvic din țară să se realizeze o rețea de arborete model parcurse cu lucrări de îngrijire și cu lucrări de regenerare, comparativ cu o zonă martor. Pe o asemenea bază experimentală se va putea acumula informațiile științifice necesare pentru o mai bună sta- B1BLIOGRAFIE C h i r i ț ă , C . et al. : Stațiuni forestiere. Editura Academiei R. S. România, București, 518 p. D o n i ț ă , N., C h i r i ț ă , C.. S t ă n e s c u , V., 1990; Tipuri de ecosisteme forestiere din România. I.C.A.S., Seria a Il-a, C.M.D.P.A., București, 390 p. Drăcea, M_, 1946; Perfectarea arborilor și arboretelor. Manuscris G i u r g i u , V., 1982; Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București, 407 p. Giurgiu, V., 2002: Biodiversitatea și regenerarea arboretelor. Bucovina forestieră, nr. 1-2, pp. 45-54. Giurgiu, V., 2003: Cu privire la organizarea^ prin amenajament a pădurilor: trecut, prezent și viitor. în V. Giurgiu (sub rcd.) Silvologie III A, Editura Academiei Române, București, pp. 135-148. G i u r g î u , V., 2004: Gestionarea durabilă a pădurilor României. Editura Academiei Române. București, 320 p. MCPFE. 1993: Ministerial Conference on the Protection of Forests in Europe Helsinki. bilire a compoziției de regenerare, a compoziției-țel, precum și a mijloacelor care se impun în acest scop; totodată se va afla în ce condiții staționate va fi oportună introducerea în cultura a unor specii alohtone (exotice) și extinderea unor specii autohtone în afara arealelor naturale dc vegetație; - administrarea și amenajarea pădurilor proprietate privată în așa manieră încât gospodărirea acestor păduri, inclusiv sub raportul optimizării compoziției arboretelor, să nu se deosebească dc gestionarea pădurilor aflate în proprietatea publică a statului (Giurgiu, 2003). în condițiile naturale ale țării noastre, deosebit de favorabile vegetației forestiere, cu unele excepții, silvi- cultura românească dispune de un potențial genetic și ecologic excepțional care folo’sit rațional - ceea ce însc- mană ca fiecare specie autohtonă, proveniență, varietate și ecotip să fie promovate în structuri adecvate la locul indicat de natura - garantează mari șanse de succes în opera de creare a pădurilor viitorului. î Prof. dr. doc. Victor GIURGIU | î membru corespondent al | Academiei Române । E-mail: asasmeca@mc.ro | z g MCPFE, 1998: Ministerial Conference on the Protection of Forests in Europe. Lisbona. MCPFE, 2003, Fourth Ministerial Conference on the Protection of Forests in Europe. Wienna. Pașcovschi, S., Leandru, V., 1958: Tipuri de pădure din R. P. Română. Editura Agro-Silvică, București, 458 p. S t ă n e s c u , Ș o f 1 e t e a , 1998: Silvicultura cu bazele geneticii forestiere. Editura Ceres, București, 282 p. V 1 a d , I., G i u r g i u , V., 1986: Pădurile actuale după un secol de gospodărire. învățăminte și prognoze. în; V. Giurgiu (sub red.), Pădurile noastre: teri, astăzi, mâine. CMDPA, București, pp. 121-138. Vlad,!., Constantinescu,N.,Purcelean, Șt, Badea, M., 1986: Concepții și orientări în domeniul regenerării naturale a pădurilor în România. In: I. Catrina (sub rcd.). Dezvoltarea cercetării științifice din silvicultură. 50 de ani de la crearea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice.CMDPA, București pp. 69-77. *** Norme tehnice în silvicultură, edițiile 1966, 1986, 1988, 2000. The optimum composition for Romania’s forests Abstract We present the conclusions of the symposium organized by the Romanian Academy (commission for forestry Sciences) and The Academy of Agricultura] and Forestry Sciences (forestry section) on 14th April 2004 on problems conceming the composition on forestry species of forests in Remania. We demonstrate that 70% of forests have strongly adulterated compositions much dilferent from the natural ones. For example, last centuiy the per- centagc (rado) of the common beech decrcased from 40% to 30%, the fir trec from 15% to 4%, the oommon oak from 10% to 2%. On the contrary the proportion ofNorway Spruce, pines, common hombeam, locust and other less valuable species increased. In order to improve (optimize) the forests’ composition on species we plan to increase the perccntage (ratio) of the common beech (37-39%), the fir tree (6-8%), the common oak species (22-23%) as well as the percentage decrease ofNorway Spruce (16-18%) and of less valuable species. Considering this reason, we give priority to ecologic criteria in the actions of the ecologic rebuilding of our forests. In the end we present the necessary measures for accomplishing this purpose. Keywords: stand structure, optimization (împrovement) of stand structure, ecologic rebuilding, forestry ecology. REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 55 Expunere asupra lucrării „Aspecte privind fundamentarea econom- ică / funcțională a compoziției pădurilor"* Filimon CARCEA Ion DUMITRU Din cuprinsul lucrării - incluzând și o incursiune istorică referitoare la evoluția atitudinii față de com- poziția pădurilor țării - în această expunere, ne vom opri cu precădere asupra unor aspecte privind: pro- blema compoziției pădurilor în ultima jumătate de secol; prețul lemnului și limitele lui ca element de referința pentru stabilirea compoziției pădurilor; fundamentarea compoziției de viitor în condițiile gestionării durabile a pădurilor. 1. în legătură cu primul aspect, este de precizat că ultima jumătate de secol reprezintă, de fapt, perioada trecerii la gospodărirea tuturor pădurilor țării pe bază de amenajament și în care compoziția- țel, respectiv compoziția de viitor, este considerată și tratată ca una din principalele baze de amenajare și dc gospodărire a pădurilor. întrucât compoziția optimă - corespunzătoare condițiilor ecologice date și țelurile majore urmărite prin gospodărire — nu se poate realiza decât în inter- vale de timp foarte îndelungate, în amenajament se iau în considerare, de regulă, compoziții-țel de etapă, dintre care cele mai importante sunt compo- ziția Ia exploatabilitate și compoziția de / la regene- rare. Nu insistăm asupra lor. Subliniem doar că nici * Prezentată în cadrul dezbaterii științifice cu Uliul „Compoziții optime pentru pădurile României^, desfășurată în 14.04.2004 la C.O.S. București. Lucrarea in extenso va fi prezentată într-un volum dedicat dezbaterilor respective normele tehnice de amenajare, nici cele privind compozițiile, nu cuprind recomandări detaliate privind stabilirea compozițiilor de viitor, în condiți- ile concrete ale fiecărui arboret. Pe plan teoretic, o contribuție remarcabilă refe- ritoare la compozițiile - țel o constituie propunerile dr. Radu Dissescu privind optimizarea acestora cu ajutorul modelării matematice. Propunerile respec- tive, bazate inițial pe aplicarea programării liniare, pornind de la țelul economic și compoziția arboretelor (Dissescu, 1966, 1980), au fost ulterior dezvoltate de autor, pe baza unei abordări mai largi, de tip bayesian, axată pe prospectarea dezvoltării producției de lemn, dar și pe luarea în considerare a funcțiilor de protecție ale arboretelor (Dissescu, 1990). în aceeași sferă de preocupări se înscriu și cercetările privind promovarea în amenajament a tehnicilor de simulare, în principal cu scopul inves- tigării/prognozării efectelor aplicării soluțiilor adoptate (Seceleanu, 1988). De asemenea, sunt de menționat unele încercări de ierarhizare a princi- palelor specii forestiere în raport cu importanța lor economică (lacovlev, 1967). Ierarhizările respective - pentru fazele de silvicultură, exploatare, indus- trializare — s-au făcut în raport cu rentabilitatea unui hectar de pădure de diferite specii și cu alți indica- tori valorici, cum ar fi valoarea producției totale a 56 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 unui hectar de pădure ș.a. Chiar dacă nu au fost luate în considerare la stabilirea compozițiilor - țel, ele au putut influența într-un fel sau altul, pe termen scurt, atitudinea față de speciile forestiere luate în studiu. Este de menționat că rezultatele cercetărilor respective, cel puțin pentru faza de silvicultură, au fost afectate de modul inadecvat în care era stabilit prețul lemnului pe picior. Sub raport practic, în etapa analizată atitudinea față de compoziția de viitor a pădurilor s-a caracte- rizat prin tentativa extinderii rășinoaselor și a unor specii de foioase repede crescătoare, manifestată în special de la nivelul anilor ‘60 până în 1986. Această tentativă - bazată pe considerente econo- mice șubrede - a vizat, cu precădere, satisfacerea necesităților de lemn de celuloză și hârtie, necesități impuse de dezvoltarea unei industrii de profil necorelate cu resursele dc materii prime. Influența acțiunilor întreprinse pe linia extinderii speciilor menționate, promovate într-o perioadă scurtă de timp (1976 - 1986) chiar printr-un program național privind dezvoltarea fondului forestier, este reflectată de evoluția compoziției pădurilor țării în perioada 1957 - 2001 (Tabelul 1). Se constată o creștere dc Tabelul 1 Proporția speciilor în pădurile României între anii 1957 și 2001 Specia 1957* 14» 2001“* Suprafața - mii ha % Suprafața -mii ha - % Suprafața - mii ha « Total rijlnoase 1350 23.6 1926 30,8 1853 29,8 Molid 1429 22.9 1406 22,6 Brad 317 5.1 299 4,8 Alte rSjinoasc 180 2.8 148 2.4’ Total foloase 4377 76,4 «23 69,2 4353 70,2 Fag 1976 315 1894 30,3 1956 31,5 Stejari 1161 20,3 1146 18,3 1115 18.0 Paltin 43 0.7 40 0.7 Frasin 55 0.9 56 0.9 Salcflm 247 3,9 255 4,1 Alte foioase lari 863*** 15.1 603 9.7 625 10,1 Plopi ♦ sfllcii 179 2,9 150 2.4 - din care Plea 66 1.0 49 0.8 Alte foioase moi 377**** 6.5 156 2.5 156 2,5 Tnlal . 5727 100.0 6249 100.0 6206 100.0 • Primul on în care existau amenajamente unitare pentru toate pffdunlc țării ♦♦ Ultimul an cu date bazate pe omenajamenl pentru întregul fond forestier ♦** Cuprinde și paltin, frasin, salcâm *♦** Cuprinde și plopi» sălcii 6,2% a proporției rășinoaselor (în principal a molidului și pinului) și de 2,9% a diverselor moi, prin crearea de culturi speciale de plopi euroameri- cani. Creșterea respectivă s-a făcut în special pe seama scăderii proporției fagului și a stejarilor (cu 3% și respectiv 2,3%); după 1989, s-a înregistrat o ușoară scădere a rășinoaselor și plopilor euroameri- cani, în special în favoarea fagului și a altor foioase tari; din păcate nu și a stejarilor, care scad în con- tinuare. Modificările din perioada luată în considerare, deși semnificative, nu sunt pe măsura presiunilor privind extinderea rășinoaselor, a plopilor euroamericani și a altor specii repede crescătoare. Este de remarcat faptul că, în pofida tentativelor și presiunilor menționate, amenajamentul silvic românesc s-a dovedit, în privința problemei ana- lizate, un factor de echilibru, modifîcându-și doar sporadic și punctual atitudinea privind compozițiile- țel corespunzătoare funcțiilor multiple — ecologice, economice și sociale - pe care trebuie să le îndepli- nească arboretele și pădurea în ansamblul ei. Aceasta s-a datorat în pricipal faptului că prin amenajament s-a promovat sistemul de zonare funcțională, conceput și propus de prof. I. Popescu- Zcletin (1954) și ameliorat apoi succesiv prin studii și cercetări ulterioare (Giurgiu, Dissescu et al., 1987 etc.). Așa cum s-a subliniat în literatura de specia- litate, sistemul a avut implicații majore asupra bazelor de amenajare a pădurilor, (Carcea, Dissescu, 1979) și a creat premise pentru trecerea treptată spre o gospodărire pe arborete, cu diferențieri în raport cu funcțiile multiple ale fiecărui dintre acestea (Carcea, Milescu, 1980, Carcea, 1990.) în legătură cu problema compoziției, privită ca bază de amena- jare, chiar în perioada aplicării programului menționat, s-a recomandat ca rășinoasele să fie introduse-pe bază de studii de fundamentare adec- vată - „în arealul natural al amestecurilor de rușinoase cu foioase", acolo de unde „au fost extrase prin tăieri neregulate din trecut" (Rucărcanu, Carcea, 1981). Din păcate, în multe situații asemenea recomandări nu au fost luate în considerare, extinderea facându-se și în afara are- alului natural, îndeosebi în așa numite culturi spe- ciale pentru producerea lemnului de celuloză. 2. Ca expresie bănească a valorii principalului produs al pădurii, prețul lemnului are un rol deosebit în aprecierea speciilor forestiere sub raportul importanței lor economice din momentul valorificării. în ceea ce privește evoluția prețului pe picior a lemnului, este de precizat că până în 1990, când toate pădurile țării s-au aflat în patrimoniul statului, acest preț era în mod strict controlat dc către organisme specializate, cum a fost Comitetul de Stat al Prețurilor. Evident, prețul respectiv nu reflecta valoarea reală a lemnului și, în multe situ- ații, nu era nici în corelare directă cu cerințele și cu valoarea lemnului de diferite specii. Acest lucru se desprinde clar din datele privind prețul lemnului pe picior pe specii și grupe de specii în anii 1979 și REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ I / 2004 57 2003 (Tabelul 2). Se observă, de exemplu, că, la Tabelul 2 Prețul lemnului pe picior la principalele specii și grupe de specii în anii 1979 ți 2003 Specii sau grupe de specii 1979 2003 Lei/mc* Coeficienți valorici” Lei/mc Euro/mc Coeficienți valorici** Rășinoase 59 1.00 556645 13,76 1,00 Fag îl 0.52 627601 15.51 1.12 Stejar, gorun, gâmiță 82 1,39 913310 22,57 1,64 Diverse lan 57 0,97 542611 13.41 0.97 Diverse moi 36 0,61 462626 11,43 0.83 44.80 593142 14,66 • Prețuri stabilite de Comitetul de Stat al Prețurilor (Petrescu, 1992). ** Stabiliți în raport cu prețul lemnuki i pe picior la rușinoase. nivelul anului 1979, lemnul de fag, care își câștigase întrebuințări importante, inclusiv în industria de pla- caje și furnire, avea un preț pe picior reprezentând circa jumătate din prețul pe picior al lemnului de rășinoase. De asemenea, lemnul de stejar, gorun și gâmiță avea, în raport cu cel de rășinoase, conside- rat ca referință, un coeficient valoric de doar 1,39. Așa cum este firesc, în anul 2003, prețul pe picior al lemnului de fag îl depășește pe cel al lemnului de rășinoase, iar în cazul lemnului de stejari, coeficien- tul valoric Ia care ne-am referit crește de la 1,39 la 1,64. Aceste modificări apreciabile ale prețului pe picior în raport cu valoarea principalelor specii și grupe de specii au la bază, pe de-o parte, cercetări privind diferențierea pe specii și sortimente a prețu- lui lemnului pe picior în raport cu criterii economice obiective, inclusiv cu luarea în considerare a modu- lui de valorificare a lemnului pe piața externă (Giurgiu et al., 1983; Giurgiu, 1986), iar, pe de altă parte trecerea, după anul 1992, la livrarea lemnului pe picior pe bază de licitație. Modificările respec- tive au determinat și creșteri ale prețului mediu uni- tar al lemnului pe picior (pe ansamblul speciilor), de la 3,01 Euro/m3, cât era — după fluctuații însemnate - în anul 1992, la 14,66 Euro/m3, în anul 2003 Tabelul 3 Evoluția prețului lemnului pe picior la principalele specii și grupe de specii în perioada 1990 - 2003 (Tabelul 3). Este de subliniat ca, deși creșterile înre- gistrate în ultimul deceniu sunt sub- stanțiale, prețurile lemnului pe picior practicate în țara noastră se situează și în prezent cu mult sub cele corespunză- toare valorii reale, de piață, a lemnului respectiv. în legătură Anul Preț vânzare realizai Lei/nr USD'm5 Euro*/m3 1990 124 5.75 1991 402 5,26 4.58 1992 1203 3,91 3,01 1993 3247 4,27 3,67 1994 9892 5,98 5,03 1995 15667 7,71 5,96 1996 24339 7,89 6,30 1997 61545 8,59 7,61 1998 106785 12,03 10,69 1999 148368 9,68 9,10 2000 283594 13.07 14,21 2001 430215 14,80 16,53 2002 464133 14,04 14,85 2003 594067 18.19 l 14.66 * ECU - până la 31.12.1998 cu aceasta, în lucrare se prezintă ți prețuri ale lem- nului pe picior practicate în alte țari europene. Cauzele acestei valorificări necorespunzătoare sunt multiple. Ele țin de reducerea drastică, după 1989, a capacităților de exploatare și de industrializare a lemnului, de nivelul încă scăzut al dezvoltării eco- nomice și, în special, de lipsa unei piețe reale a lem- nului. Aceste aspecte nu au însă legătură directă cu problema care face obiectul expunerii. Ele sunt doar de natură să pună în lumină grija care trebuie acor- dată valorificării resurselor lemnoase din pădurile țării, în perioada de preaderare la Uniunea Europeană. în ceea ce privește utilizarea prețului lemnului la stabilirea compoziției de viitor a pădurilor, proble- ma este complicată și implică riscuri deosebite. Aflat de regulă în corelare cu valoarea de între- buințare a lemnului, prețul acestuia, diferit de la o specie forestieră la alta, a jucat și poate juca un rol însemnat îh aprecierea/ierarhizarea speciilor respec- tive sub raportul importanței lor economice. Asemenea aprecieri și ierarhizări sunt însă valabile pentru momentul/etapa în care sunt făcute. Valabilitatea lor nu poate fi extinsă la perioade de zeci și chiar sute de ani, care trebuie să fie avută în vedere la stabilirea compoziției de viitor a ecosis- temelor forestiere. Așa cum rezultă din cele de mai sus, prețul lemnului este fluctuant. El depinde de conjunctura pieței, de politicile de prețuri aplicate de o țara sau alta în diferite etape de dezvoltare, de modalitățile de prelucrare și de utilizare a lemnului diverselor specii forestiere etc. Dacă în prezent fagul este foarte apreciat pentru calitatea lemnului său, în secolul al XlX-lea el era considerat ca o specie fără valoare economică, propunându-se cu insistență înlocuirea lui cu molid. (Gheorghiu, 1894; Davidescu, 1894; ș.a.) Ținând seama de condițiile de climă și de relief din țară, precum și de faptul că fagul — în ecosisteme pure sau de amestec - repre- zintă structura de rezistență a pădurilor noastre de munte, este ușor de imaginat ce ar fi însemnat pen- tru pădurile respective adoptarea unor asemenea măsuri. Din cele de mai sus, se desprinde clar concluzia că nici prețul lemnului, nici alți indicatori economi- ci mai complecși, în care acest preț este implicat — cum ar fi rentabilitatea, valoarea unui hectar de pădure etc. - nu pot servi, decât ca elemente infor- mative, de orientare, și doar pe perioade scurte, la stabilirea compoziției pădurilor. 58 REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 /2004 3. Gestionarea durabila a pădurilor - vizând administrarea și folosirea podurilor în așa fel încât acestea să-și mențină, printre altele, biodiversitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea și potențialul de a îndeplini funcții ecologice, economice și sociale multiple - imprima o viziune noua și asupra compoziției de viitor a pădurilor. Aceasta este legată de preocuparea păstrării, în condiții cât mai bune, a componentelor ecosistemelor naturale și a celor care corespund condițiilor staționale date, cu toate relațiile și interacțiunile ce le sunt specifice. Rezultă din cele de mai sus că orice demers privind modificarea compoziției pădurilor funda- mentat numai pe luarea în considerare a producției de lemn și a parametrilor economici ai producției respective se situează automat în afara cadrului corespunzător gestionării durabile, deoarece o asemenea gestionare, nu numai că nu poate ignora preocupări ca cele privind diversitatea biologică și capacitatea ecosistemelor forestiere de a contribui la ameliorarea condițiilor de mediu și de viață, dar tre- buie să le promoveze cu hotărâre și consecvență. într-adevăr, experiența îndelungată din silvicul- tură demonstrează că ori de câte ori modificările de compoziție a ecosistemelor forestiere s-au făcut numai prin prisma unor indicatori valorici de genul celor menționați, fără luarea în considerare și a altor criterii - cum ar fi cele legate de funcțiile ecologice și sociale ale arboretelor constituite din specii diferite sau de rolul fitocenotic al unora din speciile respective - modificările în cauză au constituit greșeli esențiale, cu efecte negative de lungă durată în gospodărirea pădurilor. Așa, de exemplu, substi- tuirea, în secolele trecute, cu molid și pin a unor întinse păduri de amestec și de foioase din centrul Europei a avut ca urmări, nu numai restrângerea diversității biologice a pădurilor și modificări nefa- vorabile ale condițiilor de mediu și de peisaj geografic, ci și o scădere treptată a potențialului pro- ductiv al pădurilor, ca efect al fenomenelor de aci- dificare și podzolire a solurilor, a sărăcirii acestora în substanțe nutritive ș.a. La acestea s-a adăugat și reducerea substanțială a stabilității ecosistemelor forestiere, care au devenit mult mai vulnerabile la diverse calamități (doborâturi produse de vânt, atacuri de insecte etc.). Evident că atunci când s-au declanșat acțiunile de înlocuire cu molid a pădurilor naturale, nu s-au luat în considerare nici valoarea mediogenă a speciilor originare la care s-a renunțat, nici vulnerabilitatea la calamități a ecosistemelor pure de molid care au fost create. Pagubele determinate de inconvenientele menționate și eforturile care se fac, în unele zone, pentru revenirea, în măsura posibilităților, la tipurile naturale de păduri - sau măcar la structuri de pădure apropiate acestora - depășesc desigur cu mult avan- tajele economice care au constituit temeiul demer- sului menționat. Inconveniente încep să apară și în cazul acțiunilor mai recente, de după ultimul război mondial, care au vizat, la scară mai restrânsă, extin- derea rășinoaselor în afara arealului lor natural, ca cele din Anglia și din țara noastră. Toate acestea se întâmplă pe fondul renunțării - de cele mai multe ori pe baza unor considerente economice de con- junctură - la speciile de bază ale ecosistemelor na- turale de pădure, la speciile cele mai adaptate și corespunzătoare condițiilor naturale de vegetație. în legătură cu cele de mai sus și ținând seama de imperativele privind conservarea biodiversității, apare în mod firesc întrebarea dacă, în condițiile unei gestionări durabile, se mai poate pune proble- ma unor preocupări speciale privind fundamentarea economică/funcțională a compoziției ecosistemelor respective. Evident, răspunsul nu poate fi decât po- zitiv, deoarece diferențieri în ceea ce privește pro- porția participării în compoziția arboretelor se pot face și între specii cu exigențe ecologice apropiate. De data aceasta, fundamentarea respectivă - vizând optimizarea compoziției de viitor - trebuie să aibă în vedere, în mod obligatoriu, atât asigurarea unei con- cordanțe depline între condițiile de vegetație și exi- gențele speciilor avute în vedere, cât și necesitatea luării în considerare a ansamblului de funcții eco- logice, economice și sociale pe care trebuie să le îndeplinească ecosistemele forestiere. O asemenea optimizare presupune analize com- plexe și aprofundate. în mod practic, pe baza ana- lizelor respective, pentru fiecare arboret trebuie să se precizeze, de la început, care sunt speciile forestiere care - în limitele impuse de conside- rentele de ordin ecologic și de preocupările pentru biodiversitate - pot și trebuie să fie menținute sau promovate. Pornind apoi, pe de o parte, de la ordinea funcțiilor atribuite prin amenajament arboretului și de la evaluarea funcțiilor/efectelor funcțiilor respective, iar pe de altă parte de la capa- citatea speciilor considerate de a contribui, într-o măsură sau alta, la îndeplinirea fiecăreia dintre aces- te funcții, compoziția-țel ar putea fi optimizată pe bază de analiză multicriterială sau, eventual, prin metode ale programării dinamice. în raport cu natu- ra și funcțiile arboretului dat, trebuie să fie luate în REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 59 considerare, pentru fiecare specie, toate valențele care pot prezenta interes, inclusiv cele de natură fitocenotică, legate de structura și stabilitatea arboretului, de întrajutorarea speciilor în cadrul acestuia ș.a.m.d. La elaborarea modelelor matematice necesare unei astfel de optimizări trebuie să se țină seama de toate cerințele exprimate mai sus. Dificultăți mari privind o asemenea abordare sunt legate în special de evaluarea funcțiilor/ efectelor funcțiilor ecologice și sociale ale arboretelor, precum și de cuantificarea aportului speciilor luate în considerare la exercitarea fiecăreia din funcțiile respective. Aceste evaluări/cuantificări nu se pot face decât pe baze de cercetări multidisci- plinare și de durată. în lipsa lor, unele ierarhizări re- lative, de primă instanță, ale speciilor forestiere în raport cu importanța lor funcțională s-ar putea face prin procedee euristice simple, bazate pe luarea în considerare a funcțiilor fiecărui arboret, pe grade de priorități, precum și pe aprecierea, pe bază de indi- ci, a contribuției speciilor componente la îndeplinirea lor. Desigur că și în acest caz pot fi luate în seamă numai specii cu exigențe corespun- zătoare condițiilor staționale date. Evident că fundamentările de genul celor la care ne-am referit sunt mult mai complexe decât funda- mentările bazate în principal pe producția de lemn și pe exprimarea valorică a producției respective. Trebuie însă subliniat că gestionarea durabila a pădurilor este, prin esența ei, și o gestionare funcțională. în cadrul unei asemenea gestionări nu se poate ignora faptul că, pe lângă lemn și alte pro- duse materiale, pădurea oferă și servicii indirecte, cărora le corespund funcții multiple, dc ordin eco- logic și social, și că acestea din urmă sunt tot așa de importante și uneori chiar mai importante decât funcția de producție. Dacă lemnul, poate fi consi- derat în principal ca un bun de interes privat (Drăgoi, 2000), a cărui valoare se stabilește pe piață, cu diferențieri în raport de valoarea de întrebuințare pe specii și pe sortimente, serviciile/funcțiile protec- tive - depinzând și ele, inclusiv, de asortimentul de specii al fiecărui arboret — reprezintă incontestabil un bun de interes public general, care nu poate fi neglijat atunci când este vorba de stabilirea com- poziției de viitor a pădurilor. Acest lucru este foarte important și ține de tradiția sistemului românesc de amenajare, care - așa cum s-a mai afirmat (Carcea, 1990) - a promovat și a impus, poate mai mult decât oricare sistem de amenajament silvic din lume, con- ceptul de gospodărire funcțională a pădurilor. Dr. ing. Filimon CARCEA Dr. ing. Ion DUMITRU director general al R.N.P.- Romsilva E-mail: mp@rosilva.ro ia i § _____________________________________________________________________________,__________________________________ , i BIBLIOGRAFIE Carcea, F., Dissescu R., 1979: Implicațiile diver- sificării funcțiilor pădurii asupra principiilor ți bazelor de amenajare. Revista pădurilor, nr. 6. Csrcea,F,Milescu,L, 1980: Modul de tratare in amenajamentul românesc a pădurilor cu funcții de protecție. Revista pădurilor nr. 6 C a r c e a , F., 1990: Elaborarea amenajametelor pe baze ecologice ți protecția naturii. în: Luna pădurii. Redacția de pro- pagandă tehnică agricolă. București pp. 67-73. D a n i 1 e s e u , N., R., 1894: Contribuții la introducerea tăierilor rase în România. Revista pădurilor, pp. 240-248 Davidescu, FI., 1894: Dare de seamă asupra excur- siilor din Bucovina — Revista Pădurilor, p. 14, 40, 70. Dissescu, R., 1966: Determinarea compoziției-țel prin metoda programării lineare. Revista pădurilor nr. 12. D i s s e s c u , R., 1980: Cercetări privind determinarea compoziției-țel ca bază de amenajare. Teză de doctorat, Universitatea „Transilvania11 Brașov. D i s s e s c u , R., 1990: Abordarea bayesiană a deciziilor amenajistice. Revista pădurilor, nr. 2. Drăgoi, M ., 2000: Economie forestieră, Editura Economică, 287 p. 60 G h e o r g h i u , E., C., 1894: Memoriu asupra modului de exploatare a pădurilor de răținoase, care au fag mult în amestec ți asupra rezultatului obținut; asemenea asupra trans- formării masivelor de fag din regiunea de munte, în masive de molift. Revista pădurilor, pp. 5 - 24. Giurgiu, V., Constantinescu, N., N., Costea, C., Pctrescu, M., 1983: Cercetări privind fundamentarea prețurilor la lemnul pe picior. Temă I.C.A.S. - manuscris. Giurgiu, V., 1986: Referitor la metodologia de sta- bilire a prețurilor la lemnul pe picior. Revista pădurilor, nr. 3. G i u r g i u , V., D i s s e s c u , R„ et al., 1987: Structuri optime pentru pădurile de protecție, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, seria a Il-a. I a c o v 1 e v , A., 1997: Criterii valorice în precizarea importanței economice a speciilorforestiere. Revista pădurilor, nr. 1. P e t r e s c u , M. et al., 1992: Concepte ți metode de eva- luare a prețului lemnului pe picior în condițiile economiei de piață. Temă I.C.A.S. Rucăreanu.N., Carcea, F., 1981: Amenajarea pădurilor. în: Pădurile României. Editura Academiei Române pp. 305 - 326. REVISTA PĂDURILOR • EDIȚIE SPECIALĂ 1 / 2004 Fotografii: Cristian Becherii ISSN: 15K3-7S90 REDAC 11A „REVISTA PĂDURILOR-*: BUCUREȘTI, b-dul Maghcru, nr. 31. sector I. telefon: 2129769/267. Articolele, informațiile, comcn/ilc pentru reclame, precum >i alte materiale destinate publicării in resistâ Se priine.se pe această adresă.