„PADUREA Șl GESTIONAREA DURABILĂ A RESURSELOR DE APĂ‘| Anul 2003 a fost declarat dc Orgăm zatia Națiunilor Unite „An International al Apei". Pentru marcarea acestuia, in 21 noiembrie 2003. Academia Romana (prin comisia de stiinte silvice) si Academia de Știinte Agricole si Silvice (prin secția de silvicultură) au organizat dezbaterea Științifică cu tema: „Pădurea și gestio- narea durabilă a resurselor de apă" - v. R.P. 6/2003. p. 49. Publicăm in acest număr o serie de ma- teriale, prezentate în plenul acestei ma- nifestări de inaltă tinută științifică și adu- cem mulțumiri autorilor care si-au incre- dintat materialele. ..Revistei pădurilor". Colegiul de redacție si redacția „REVISTA PĂDURILOF reamintesc cititorilor și colaboratorilor revistei, intreaț disponibilitate pentru găzduirea in paginile acesteia a unor an cole tehnico-stiințifice, care răspund exigențelor priviți conținutul și forma de prezentare, precum si a unor materia de informație si educație forestieră (cronici, recenzii etc.) Materialele pot fi depuse, direct la redacția revistei, din Bd Magheru nr. 31. sector 1 București, sub formă de dische msotita de manuscris, precum și prin posta electronică, f adresa rnp ■ rosilva.ro.. cu mențiunea „pentru Revis pădurilor'. formăm autorii că. începând cu anul 2004. articolele alele publicate in „Revista pădurilor" vor fi plătite, cot rifelor aprobate de Consiliul de administrație al Regi Naționale a Pădurilor - Romsilva. • CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE Șl AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI ARAD EXPO ARAD INTERNATIONAL SALON DE EXPLOATARE FORESTIERĂ ȘI PRELUCRAREA LEMNULUI 15-18 Aprilie 2004 EXPO ARAD INTERNAȚIONAL Calea A. Vlaicu FN; Tel. 0257-216520; Fax: 0257-216521; E-maii: expo3@ccia-arad.ro REVISTA PĂDURILOR 86 REVISTĂ TEHNICO-ȘTONȚIFICÂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC' Președintele colegiului de redacție: dr, ing. Ion Dumitru, manager-director general al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva Redactor responsabil: prof. dr. ing. Ion Florescu Colegiul de redacție: conf. dr. ing. Ion Abrudan, dr. ing. Mihai Daia, ing. Gheorghe Dumitriu, ing. Gheorghe Gavrilescu, conf. dr. ing. Nicolae Geambașu, ing. Filip Georgcscu, prof. dr. doc. Victor Giurgiu, dr. ing. Marian lanculescu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, conf. dr. ing. Ovidiu lonescu, dr. ing. Ion Machedon, prof. dr. ing. Ion Milcscu, ing. Gheorghe Pâslaru, conf. dr. ing. Constantin Roșu, prof. dr. ing. Ștefan Tamaș CUPRINS EDITORIAL: ION DUMITRU: „Revista pădurilor", in pragul aniversării a 119 ani de existență..............................................I DARIE PARASCAN, MARIUS DANCIU: Reglajul hidric la arbori cu impli- cații în bioacumulări...........................................2 DUMITRU ROMULUS TÂRZIU, NICOLAE ȘOFLETEA, NOROCEL VALERIU NICOLESCU: Arborele, arboretul și solul, verigi de bază în cir- cuitul apei în ecosfcră ........................................7 FILIMON CARCEA, IOAN SECELEANU: Amcnajamcntul și gestionarea durabilă a pădurilor cu funcții hidrologice ...................[2 RADU GASPAR: Rolul pădurii în prevenirea și combaterea viiturilor torențiale din bazinele hidrografice mici......................16 MARIN MARCU, VIORELA HUBER - MARCU: Pădurea, stratul de zăpadă și resursele de apă, în Munții Brașovului...............23 VICTOR - DAN PĂCURAR: Posibilități de utilizare a sistemelor dc informații geografice, în fundamentarea acțiunii de amenajare a bazinelor hidrografice montane....................’....................31 POMPILIU MIȚA, SIMONA MĂTREAȚĂ: Aspecte privind rolul hidro- logic al pădurii ...............................36 DEBUT: FLORIN CLINOVSCHI: Aportul carpenului la ameliorarea făgetelor (Studiu dc caz).......................41 DIN ACTIVITATEA REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR-ROMSILVA . .45 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII „PROGRESUL SILVIC" ..48 CRONICĂ ........................................50 JNMEMORIAM......................................53 INDEX ALFABETIC 2003 ...........................55 Redactor șef: Rodica Dumitrescu Secretar general de redacție: Cristian Becheru Tehnoredactare: Liliana Suciu Reproducere.! purținin șan totală, u articolelor sau ilustrațiilor poate fi făculu cu ucmilul redacție- revistei I -te obligatoriu să se menționeze numele automlni si ,il nursei Articulate publicate de Revista pădurilor nu ungajeuzâ decât iL-spmiSiibilituica uuloiilor tor. 1 2004 REVISTA PĂDURILOR 1886 2004 119 ANI CONTENT LEADING: ION DUMITRU: „Forest magazine1' at the 119,h anniversary .1 DARIE PARASCAN, MARIUS DANCIU: Water regulation on tree, with implications into bioaccumulations . . . ........... . ,2 DUMITRU ROMULUS TÂRZIU; NICOLAE ȘOFLETEA, NOROCEL VALERIU NICOLESCU: Trec, stand and soil, main components of the water cycle in ecosphere...........................................7 FILIMON CARCEA, I0AN SECELEANU: Forest management plannîng and sustainable management of forests with hydrological functions ... .12 RADU GASPAR:The role of forests in preventing and controlling high tor- rential floods in small watershcds ...............................16 MARIN MARCU, VIORELA HUBER - MARCU: Forest, snow layer and the water resources in Brașov Mountains ........................ 23 VICTOR DAN PĂCURAR: Possible applications of the geographic information systems in supporting the management of the mountain watersheds....................................................... 31 POMPILIU MIȚA, SIMONA MĂTREAȚĂ: Aspccts regarding the hydro- logical role of the forest ................................36 DEBUT: FLORIN CLINOVSCHI: The contribution of the hornbeam to the improvement of the beech forests (Case study) ....................41 FROM THE ACTIVITY OF R. N, P. - ROMSILVA..........................45 FROM THE ACTIVITY OF „PROGRESUL SILVIC" SOCIETY..............48 NEWS.........................................................50 INMEMORIAM...................................................53 ALPHABETICAL INDEX 2003 .....................................55 SOMMAIRE EDITORIAL: ION DUMITRU: La „Revue de forets" a son 119“mc annivcrsaire 1 DARIE PARASCAN, MARIUS DANCIU: Rcglage hydrique par I’interme- diaire des arbres, implications dans Ies bioaccumulations........2 DUMITRU ROMULUS TÂRZIU, NICOLAE ȘOFLETEA, NOROCEL VALERIU NICOLESCU: L’arbre, le peuplement et le sol, anneaux dc basc du le circuit de l’eau en ecosphere..............................7 FILIMON CARCEA, I0AN SECELEANU: L’amenagement ct la gestion durable des forets avec des fonctions hydrologiqucs........12 RADU GASPAR: Le role dc la foret, dans la prevention et le combat des crues torentielles.............................................................16 MARIN MARCU, VIORELA HUBER - MARCU: La foret, la couche de neige et Ies ressources d’eau dans Ies Montaigncs de Brașov.23 VICTOR DAN PĂCURAR: Possibilite d’employ du G.LS. dans le fondc- ment de l’amenagement des bassins hydrographiques des zones mon- taigneuses..................................................31 POMPILIU MIȚA, SIMONA MĂTREAȚĂ: Aspccts concernant le role hydrologique de la foret....................................36 DEBUT: FLORIN CLINOVSCHI: Le role du charme dans Tamelioration des peuplement de hetre (Etude de cas.) ........................41 DE L’ACTIVITE DE LA R.N.P. - ROMSILVA ......................45 DE L’ACTIVITE DE LA SOCIETE „PROGRESUL SILVIC"..............48 CRONIQUE...................................................50 IN MEMORIAM.............................................53 INDEX ALPHABETIQUE 2003 ................................55 Editorial „REVISTA PĂDURILOR", în pragul aniversării a 119 ani de începând din acest an, „Revis- ta pădurilor" își propune să îm- brace haine noi. Prin trecerea redacției revistei, odată cu reorga- nizarea Regiei Naționale a Pădurilor, la finele anului precedent, în organigrama aparatului central al regiei, ne propunem o serie de obiective și măsuri, de natură să con- tribuie la creșterea nivelului acestei prestigioase publicații, pe toate pla- nurile, dintre care, dorim să aducem în atenția cititorilor revistei, următoarele: - consolidarea compartimentului, atât numeric (prin creșterea numărului de posturi de la 3 la 5), cât și calitativ, prin aducerea în componența colectivului, a unor salariați cu pregătire silvică sau cu experiență publicistică; - îmbunătățirea conținutului revistei, pe de o parte, prin diversificarea și con- sacrarea unor rubrici de interes pentru cititori, între care, aș menționa doar, rubricile: „DEBUT", „DINACTIVI- TATEA UNITĂȚILOR SILVICE" si de- J > sigur, rubrica de fată, iar pe de alta parte, prin asigurarea unei calități sporite conținutului materialelor, redac- tării acestora și formei de prezentare; - îmbunătățirea raportului între numărul de pagini alb-negru și numărul de pagini color; existenta - creșterea tirajului revistei; - perfecționarea sistemului de lucru cu autorii, prin activizarea dialogului cu aceștia, prin încurajarea autorilor tineri, prin organizarea unor întâlniri periodice ale conducerii regiei și ale colegiului de redacție, cu autorii și nu în ultimul rând, prin stimularea autorilor, pentru arti- colele publicate; - o mai mare penetrare a revistei, atât în mediile de specialitate, cât și la nivelul unor instituții publice, al unor unități de învățământ preuniversitar și universitar, concomitent cu intensifi- carea schimbului revistei, cu altele simi- lare, din tară si din străinătate. ) J Realizarea obiectivelor menționate ) mai sus, prin eforturile conjugate ale tuturor celor care sunt, alături de revistă, fie prin responsabilitățile ce le revin, fie prin atașamentul lor, vor fi de natură să consolideze prestigiul deja bine cunoscut al „Revistei pădurilor", să o întinerească și să o facă, mai prețuită de cititori, în anul 2004, an în care revista va împlini frumoasa vârstă de 119 ani, de. la apariție. Ion DUMITRU, Director general al R.N.P. - Romsilva, președintele colegiului de redacție l Reglajul hidric la arbori, cu implicații în bioacumulări în decursul evoluției, plantele au urmat calea creșterii autonomiei față de mediul extern și, prin urmare, a avut loc o continuă consolidare a mediu- lui intcm, care, devenit mai constant, asigură orga- nismului o funcționalitate din ce în ce mai bună. Altfel spus, s-a ajuns ca variația mediului intern să se situeze între limite înguste ale valorilor unor parametri (apă, pH, presiune, temperatură etc.), în timp ce, în mediul ambiental, valorile acelorași parametri oscilează cu mare amplitudine. Această întărire a roiului mediului intern s-a realizat prin reglarea schimbului de substanțe și energie cu mediul extern și se referă la procesele de la diferite niveluri dc organizare a plantei (intracclu- lar, intercelular, dintre diferite organe, ia nivelul întregii plante) (Acatrinei, 1991). în cazul plantelor fixate de substrat, cum sunt și arborii, perfecționarea schimburilor a urmat o direcție impusă de dimensiunile mediului accesibil, devenit comparativ mai limitat. Legat de aceasta, suprafața organelor implicate în procesele de schimb (sistemul radicelar, aparatul foliar) s-a mărit, astfel încât, contactul cu sursele dc nutriție (apă, CO2. nutrienți) și de lumină să devină mai facil și mai economicos. Aceste schimbări au fost însoțite de modificări biochimice la nivel celular și de per- fecționări ale unor mecanisme de reglaj fiziologic referitoare la absorbție, transpirație, respirație, foto- sinteză, creștere etc. Pentru deslușirea mecanismelor reglajului fizio- logic la arbori, se impune o abordare integrată a relațiilor dintre plantă și factorii de mediu, factori care acționează simultan și cu numeroase efecte compensatoare. în cele ce urmează ne vom referi doar la reglajul hidric și la unii dintre factorii care participă la realizarea și perfecționarea acestuia. Apa este o componentă indispensabilă pentru viață, deoarece influențează direct materia vie, pro- toplasma, fiind și cea mai importantă substanță în schimburile celulare. Este constituentul principal al fazei fluide, ca mediu de dispersie pentru mole- culele și agregatele moleculare din citosol, sediul proceselor biochimice celulare. Moleculele și agregatele moleculare, ca și orga- nitele celulare, sunt deci imersate într-un mediu apos, apa fiind solventul substanțelor minerale și al 2 Prof. dr. ing. Darie PARASCAN Prof. dr. biol. Marius DANCIU celor organice solubile. în apă se realizează și trans- portul substanțelor dizolvate, urmând calea apoplas- tică (prin pereții celulari și spații intercelulare), sim- plastică (prin protoplaștii interconectați la nivelul plasmodcsmelor) și prin vasele lemnoase și liberienc. Apa asigură turgescența celulară și con- tribuie eficient la reglarea temperaturii plantelor (pentru evaporarea unui gram de apă se consumă o energie echivalentă cu 2,557 kJ). Moleculele dc apă realizează punți de hidrogen nu numai între ele, ci și cu substanțele proteice (mai exact cu atomii lor de N și O) din protoplasmă, contribuind la menținerea stabilității structurale al acesteia, inclusiv datorită faptului că apa legată se comprimă puțin la presiu- nile din plantă, opunându-se denaturării structurilor. Prin prezența apei în celule se realizează faza continuă a sistemului coloidal protoplasmic și se menține unitatea funcțională a întregii plante, în strânsă legătură cu mediul înconjurător. Numai în stare de hidratare (de saturare cu apă) protoplasma este activă fiziologic (prezintă procese fiziologice măsurabile), conținutul mediu în apă al acesteia fiind, în mod obișnuit, între 85 și 90%. La arbori, apa se găsește în proporție însemnată, cantitatea ei variind în diferite structuri, în raport cu vârsta, organul, specia, starea fiziologică și cu factorii dc mediu. Astfel, vârfurile vegetative pot ajunge la un conținut de apă de 89-95% din masă, frunzele la 79- 82%, lemnul din tulpină la 40-55%, iar semințele uscate la 9-12%. La un deficit hidric mare, celulele mor sau trec într-o stare dc viață latentă. Menținerea echilibrului hidric al protoplasmci la plantele terestre, cu organele suprateranc într-o atmosferă relativ uscată, unde se pierde constant apă prin transpirație s-a realizat prin mecanisme spe- ciale, ca adaptări câștigate pe parcursul evoluției. La cucerirea mediului terestru, apa a putut fi folosită pe măsura individualizării vacuomului în celule, prin urmare pe măsura constituirii unui mediu intern cât mai puțin dependent de cel extern. Este principala cale urmată în evoluție, prin care, treptat, s-a ajuns la supraviețuire în condițiile unui regim de umidi- tate variat, chiar și la ariditate. într-adevăr, celulele active ale acestor plante își mențin echilibrul hidric, adică sunt homeohidre (de la gr. homoios - uniform, asemănător), datorită vacuomului cu suc celular, un REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l adevărat „mediu intem apos“ care, atâta timp cât prezintă concentrație scăzută, asigură proloplasmei hidratura necesară pentru o activitate normală, în mediul cucerit. De o deosebită eficiență pentru asigurarea unui regim hidric intem favorabil este și adaptarea dc impermeabilizare, la nivelul celulelor epidermice din organele supraterane, prin intermediul unei cuticule protectoare împotriva pierderilor de apă necontrolate. în felul acesta, transpirația a devenit orientată înspre deschideri rcglabile-stomatcle, fiind supusă controlului fiziologic. Aceste adaptări, la care se adaugă și un sistem dezvoltat de rădăcini, asigură o anumită indepen- dență față de variațiile dc umiditate din mediu, atâta timp cât acestea nu depășesc un anumit prag. în opoziție cu plantele homeohidre sunt cele la care hidratarea a rămas dependentă de umiditatea mediului, supraviețuirea lor fiind legată de capaci- tatea de a rezista la o dcsaturarc puternică, astfel încât protoplasma să treacă temporar în stare dc anhidrobioză, ele fiind prin urmare poikilohidre (de la gr. poikillos — variat). Exemple se pot întâlni, în rândul plantelor inferioare (bacterii, alge, ciuperci și licheni). Potrivit cercetărilor mai noi, în reglajul hidric, ca și în alte tipuri dc reglaj intem, intervin și receptori specifici dc natură proteică sau pigmenți, localizați în membranele plasmaticc, nucleu, citoplasmă sau chiar în pereții celulari. Receptorii percep excitațiile (stimulii) provenite din mediu, inducând răspunsuri adecvate. Astfel, pentru evitarea creșterii presiunii de turgescență peste anumite limite, intervin recep- tori dc presiune localizați la nivelul membranelor plasmatice, care induc deschiderea canalelor ionice. Se apreciază că există receptori hidrici și la nivelul celulelor din rădăcină. Aceștia, în condițiile unui deficit dc apă, determină expresia genelor care pro- duc un ARNm pentru codificarea enzimelor necesare sintezei acidului abscizic (ABA), hormon transmiță- tor al informației deficitului hidric de la rădăcină la frunze, circulând prin pereții celulari, prin plasmo- desme și prin vasele țesutului conducător. în mczofilul frunzei, acidul abscizic produce o reacție feedback, care determină scăderea concentrației ionilor de K+ din vacuolcle celulelor stomatice și creșterea permeabilității membranelor plasmaticc, ceea ce favorizează ieșirea ionilor și deci scăderea conținutului de apă (a turgescenței); ca urinare osti- ola se închide hidroactiv (Burzo et al., 1999). în circuitul apei în ecosferă, planta este o verigă a sistemului sol-plantă-atmosfcră. Bilanțul hidric determinat dc absorbția, circulația și eliminarea apei este strâns legat, pe de o parte dc potențialul apei din sol, iar pe de alta parte de deficitul de vapori din atmosferă. Prin arbori trece o marc cantitate de apă, ce depășește cu mult consumul oricărei alte sub- stanțe preluată din mediu, însă doar 1-2% din apa ajunsă în plantă rămâne în diverse structuri, restul este eliminată în mediu, mare parte fiind folosită, în prealabil, pentru întreținerea unor mecanisme de reglaj. Existența unui asemenea circuit este condiția esențială a activității metabolice și deci a supraviețuirii plantei. într-un arboret de fag (cu cca. 4 t frunze la hectar), în timpul verii, se elimină într-o zi, în atmosferă, sub formă de vapori, 38 m3 apă/ha, iar într-unul de molid (cu cca. 30 t frunze la hectar), 43 m3 apă/ha. în general, un hectar de pădure transpiră 3000-4000 tone apă, în decursul unui an. Mecanismele de reglaj hidric intervin într-o desfășurare coordonată și interdependentă a proce- selor fiziologice fundamentale, în baza prelucrării eficiente a informației din mediu, toate concurând,, așa cum s-a arătat, la menținerea echilibrului me- diului intem. La absorbția apei din sol participă forțe care sc dezvoltă la nivelul rădăcinii (mecanism activ) și forțe care iau naștere la pierderea apei la nivelul organelor aeriene (mecanism pasiv), în esență absorbția apei datorându-se unor gradienți de potențial al apei. Absorbția activă a apei din sol și antrenarea ei până la nivelul țesutului conducător este generată de gradicntul dc potențial, existent între soluția solului și conținutul fluid al xilemului. Acest gradient de potențial este realizat prin menținerea unei concen- trații de ioni mai ridicată în vasele xilemului, unde potențialul apei rămâne mai scăzut decât cel din sol. în felul acesta, se naște presiunea radicelară, care devine forță de absorbție și circulație a apei. La foioase, presiunea radicelară are valori mari, doar când transpirația este redusă, la cele cu frunze căză- toare fiind ridicată numai primăvara, înainte de for- marea aparatului foliar (1,25 atm la mesteacăn, 9 atm la castan, 1 atm la arțarul dc zahăr). La conifere, presiunea radicelară este scăzută, manifestându-se numai în apropierea vârfului rădăcinii (Kramer și Kozlowski, 1979). La arbori, absorbția și circulația apei sunt deter- minate, în primul rând, de forța de aspirație care se dezvoltă la nivelul frunzei, în urma transpirației. REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 3 1 Această forță este capabilă să antreneze apa din vasele de lemn ale nervurilor, determinând o scădere a presiunii. Presiunea redusă se transmite, printr-un sistem hidrostatic, până la ultimele ramifi- cații ale xilemului rădăcinii, rcalizându-se un gra- dient de potențial, datorită căruia apa circulă dinspre exteriorul rădăcinii către xilem și apoi în frunze, de unde este eliminată în atmosferă. Transportul apei la nivelul parenchimului cortical din rădăcină se face prin apoplast și prin simplast. Când endodermul este bine structurat, conducerea apoplastică este oprită datorită striațiunilor Caspary, impermeabile pentru apă, constituind „bariera endodermică". în felul acesta, trecerea apei și a altor substanțe înspre și dinspre cilindrul central se face numai prin proto- plaștii celulelor endodermice, procesul fiind astfel supus controlului fiziologic, prin diferite meca- nisme de reglare. După depășirea endodemiului prin simplast, curentul de apă urmează din nou și calea apoplastică, până la xilem. Deficitul presiunii vaporilor din aer poate atinge la nivelul frunzelor -940 bari (la 50% umiditate atmosferică). Practic, apa traversează planta, fiind pusă în mișcare, în principal, de gradientul de potențial dintre aer (atmosferă) și soluția solului. Moleculele de apă au coeziune mare și prezintă, în același timp, o puternică adeziune la pereții vaselor, ceea ce constituie încă un suport important pentru ascensiunea apei în coloană continuă, fără pericol de embolism. întregul edificiu structural al arborelui, cu particularitățile lui anatomice la diferite niveluri, are rol protector împotriva embolismului. în accepțiunea actuală, embolismul este fenomenul de apariție în seva brută a unor bule mici din vapori de apă și aer, care pot invada cu mare rapiditate unele vase conducătoare, ce sunt scoase, astfel, din circuit. Pentru a preveni și limita cavitația și consecința sa, embolismul, este necesar de arătat că, în arbore, sistemul vascular este integrat și compartimentat. Integrarea se realizează prin aceea că, datorită punc- tuațiunilor dintre vasele lemnoase adiacente, în arbore se creează o rețea vasculară. Consecința este că apa cu sărurile minerale (seva brută) din oricare parte a rădăcinii poate ajunge în oricare punct din coroană. Aceasta înseamnă că, dacă un circuit de vase lemnoase este scos din funcție prin embolism, oricând un altul îl va putea înlocui. Compartimentarea este, de asemenea, importan- tă și se referă la aceea că, structura sistemului con- 4 ducător se constituie într-un plan general de ordonare anatomică, numit sugestiv „arhitectură hidrică“ (Tyree și Sperry, 1989, din Cruiziat și Tyree 1990). Pentru a înțelege cât de importantă este struc- turarea anatomică, trebuie să arătăm că, gradienții de tensiune ai apei sunt, firesc, din ce în ce mai puțin negativi, cu cât ne îndepărtăm dc aparatul foliar. Locurile de joncțiune de la diferite niveluri (limb foliar - pcțiol, pețiol-lujer, lujer-ramură tânără, ramuri de diferite ordine-tulpină), prin structura lor particulară determină o așa-numită segmentare a sistemului. Aceasta este cauzată dc un fel de stran- gulare ce se creează la nivelul nodurilor, datorită prezenței exclusive aici, a traheidelor (vase imper- fecte), astfel că apa circulă mai greu, obligată fiind să urmeze doar calea punctuațiunilor. Ca o con- secință, între partea de deasupra și cea de sub nod este indusă o cădere importantă a potențialului hidric, cel dinspre frunze fiind mai pronunțat nega- tiv. în felul acesta, în caz de dezechilibru hidric părțile terminale ale ramurilor se vor deshidrata primele, întrucât cavitația va începe acolo unde potențialul hidric este mai negativ, adică la nivelul frunzelor și al ramurilor tinere. Datorită „arhitecturii hidrice", embolismul la arbori va rămâne deci limi- tat spre periferie, unde, local, poate duce la uscări ale frunzelor și ramurilor tinere, fără extindere spre alte părți (ramuri groase, tulpină). în bilanțul hidric intern intervine aparatul sto- matic prin reglarea transpirației, întrucât cca mai marc cantitate de apă este eliminată prin ostiole, o mai mică parte difuzând prin cuticulă, iar la arbori și prin lenticcle. Stomatele opun o rezistență compara- tiv mai mica la difuziunea vaporilor și a altor gaze. Ele reacționează atât față dc bilanțul intern al apei, cât și față de lumină. în închiderea și deschiderea ostiolelor sunt implicate reacții de tip fcedbcck, determinate de conținutul de apă al celulelor, de concentrația dio- xidului de carbon din spațiile intercelulare ale frun- zelor, de prezența acidului abscizic și de pompele de ioni de tip K*/H+, care, așa cum s-a arătat, conduc la modificarea turgescenței celulelor stomaticc. Prin stomate difuzează nu numai vaporii de apă, ci și dioxidul de carbon și oxigenul, pierderea apei prin transpirație și pătrunderea CO2 necesar fotosin- tezei fiind deci, în strânsă interdependență. CO, ajuns în spațiile intercelulare din mezofilul frunzei nu poate pătrunde în celule ca atare, ci sub formă dizolvată, în apa din pereții celulelor. De aici stră- REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l bate membranele plasmatice (și ele impermeabile pentru C02 gazos) prin difuziune, ajungând, în final, în cloroplastc. Prin urmare, pentru trecerea CO2 în citoplasmă, pereții celulari sunt menținuți perma- nent umezi, ceea cc obligă la o continuă pierdere de apă prin transpirație. Rezistența stomatică la eli- minarea vaporilor de apă este mai mică decât la pătrunderea dioxidului de carbon (la mesteacăn 0,92 s/cm față de 1,56 s/cm, la stejar 6.70 s/cm față dc 11,30 s/cm; la paltin 4,70 s/cm față de 8,0 s/cm). Rezultă deci, că intensitatea de pierdere a apei în plantă este mult mai mare decât intensitatea cu care aceasta absoarbe CO, (Kramer și Kozlowski, 1979). Așadar, productivitatea plantelor, care este condiționată dc aportul de CO2 depinde și de reglajul stomatic al bilanțului hidric intern. Coeficientul economic dc transpirație (adică rapor- tul care exprimă cantitatea dc apă, în grame, con- sumată pentru producerea unui gram de substanță uscată) este relevant în acest sens. La duglas și la fag coeficientul economic de transpirație este 170, la pinul silvestru 311, la brad 230, la țuga 206, la arborii tropicali 900, iar la grâu, între 500 și 650 (Mitscherlich, 1970). Regimul hidric al plantei reprezintă și factor direct dc influență a fotosintezei, proces care, în mod obișnuit, începe la un conținut dc apă în celule dc 40% și crește proporțional cu hidratarea, până la un conținut hidric de 75-80% când atinge maximul. S-a putut evidenția că, dintre procesele metabolice, fotosinteza este cea mai afectată dc deshidratare, într-adevăr, organizarea moleculară a aparatului fotosintctic, fiind de o mare complexitate, este foarte sensibilă Ia deshidratare și la oscilațiile regimului hidric, cu repercusiuni asupra producției fotosintetice. Apa reprezintă și substanța care furnizează, prin fotoliză, protonii (H+) necesari for- mării NADPH2, reducătorul primar al CO2. Respirația se realizează prin degradarea diferiților mctaboliți, cu eliberarea apei. La formarea ATP din ADP și fosfat, are loc, dc asemenea, scoaterea în mediu apos a unei molecule de apă. La creșterea celulară, rolul apei este atât de important, încât mărirea volumului celulei turges- cente a fost numită sugestiv „creștere hidraulică" (Mohr și Schopfer, 1995). într-adevăr, mărirea volu- mului celulelor rezultate ca urmare a diviziunii celu- lare (citochinczei) are loc numai după formarea va- cuolelor și acumularea accentuată de apă în sucul vacuolar. Ca urmare, se ajunge astfel, la o întindere (elongație) a peretelui celular primar. Este vorba despre una dintre deosebirile esențiale dintre celula vegetală și cca animală, cea din urmă având creșterea realizată în principal prin mărirea cantita- tivă a protoplasmei, pe scama biosintezei pro- teinelor. Acumularea apei în vacuolă este determi- nată de diferența dintre potențialul osmotic al sucu- lui vacuolar și cel al diferitelor soluții de la periferia celulei. Presiunea de turgcsccnță creată asigură o mărire a volumului celulei, datorită plasticității peretelui, mărire care este dc ordinul a 10 până la 100 de ori, față de cea inițială, Iară a fi însoțită și de o creștere proporțională a conținutului protoplas- matic. în acest sens, este important de precizat că extinderea plastică a suprafeței peretelui primar nu determină subțierca acestuia, întrucât se adaugă continuu, microfibrile de celuloză și alte compo- nente structurale ale peretelui, prin activitatea proto- plasmei, cu implicarea auxinci. Modificările mediului ambiant (cdafic și atmos- feric) impun o continuă echilibrare a bilanțului hidric, prin intermediul adaptărilor morfostructurale și prin intermediul reglajului fiziologic, echilibrare ce arc loc permanent, chiar daca arborii, în general, tolerează o marc variație în conținutul lor de apă, de la saturație până la deficit sublctal sau letal. în condițiile unui sol uscat, adaptările se mani- festă prin amplificarea absorbției radicelare (ca urmare a dezvoltării sistemului radicclar) și prin reducerea transpirației, iar în cazul excesului de apă, asfixia este prevenită prin formarea de rădăcini aeriene adventive. Un alt răspuns adaptativ întâlnit la plante lemnoase (tei, salcâm, glădiță ș.a.), în condiții de stres hidric este căderea, într-o anumită proporție, a frunzelor. Reglajul fiziologic se realizează.prin mecanisme ce asigură răspunsuri prompte (după câteva minute sau câteva ore dc Ia declanșarea stresului hidric). La nivelul rădăcinii, în condițiile unui sol devenit uscat, mecanismul se referă la menținerea unui gradient favorabil absorbției apei, prin creșterea pasivă a potențialului osmotic din celule, ca urmare a deshidratării. Mult mai eficientă este însă, reglarea fiziologică prin mișcări stomatice, al căror răspuns rapid se explică și prin implicarea controlului hor- monal, îndeosebi a acidului abscizic asupra pompei protonice HVK+. Investigarea regimului hidric la plantele supe- rioare, deci și la arbori a evidențiat existența, în principal, a două tipuri, sub raportul adaptărilor în acest sens: tipul izohidric și tipul anizohidric. La cel dintâi, conținutul de apă se menține echilibrat (sta- REV1STA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 5 bil), datorită promptitudinii cu care stomatele reacționează prevenind pierderile de apă și sistemu- lui radicclar, profund și eficace. La plantele izo- hidre, în condițiile unui deficit hidric în mediu, transpirația se reduce, astfel că, în zilele însorite și uscate, mersul diurn al transpirației urmează o curbă bimodală. Plantele anizohidre pot suporta pierderi mai mari ale conținutului lor în apă, în condiții dc deficit hidric, fără a-și reduce transpirația, care deci, în desfășurarea ei diurnă prezintă curbe unimodale. Pn'F di ins Dane PARASt AN Prof dr biolfigManusDANt.lv Universitatea. Iransilvania* Bidșov Șirul Beethovcn nr I BIBLIOGRAFIE A c a t r i n e i, G h ., 1991: Reglarea proceselor ecofizio- logice la plante. Editura Junimea, Iași. Burzo, I., et al., 1999: Fiziologia plantelor de cul- tura. Vol.I, întreprinderea Editorial - Poligrafică Știința, Chișinău. Cruiziat.P., Tyrec, M., T., 1990: La montee de la seve dans Ies arbres. La Rechcrche 220(21), pag. 207-214. Kramer, P., J., Kozlowski, T., T., 1979: Physiology of woody plants. Academic Press, New York, San Francisco, London. Mitscherlich, G,, 1970: Wald, Wachstuni und Umwelt. Y.D. Sauerliinder, Frankfurt am Mein. M o h r , H., S c h o-p f e r , P., 1995: Plani physiology. Springcr- Verlag, Berlin, Heidelberg. Parascan, D., Danciu, M., 2001: Fiziologia plantelor lemnoase. Editura Pentru Viață, Brașov. Water regulation on tree, with implications into bioaccumulations Abstract Using an integrated approach of the relationships between woody plants and environmcntal factors, the paper presents the aspccts of water regulation of absorption, transport and transpiration processes, with some implications in photosynthesis productivity and growth. Keywords: water regulation, water stress, hydraulic growth, embolism. 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr. 1 Arborele, arboretul si solul, verigi de baza în circuitul apei în ecosferă 1. Originalitatea structurii apei Pentru primii oameni ai planetei noastre, lumea a rezultat din combinarea a patru elemente: focul, pământul, acrul și apa. Pentru Thales din Milet (640-562 î.e.n.), considerat de către Aristotel fonda- torul filosofici, „apa se află la originea tuturor lucrurilor", însă i-a trebuit mult timp omenirii, respectiv oamenilor de știință, să înțeleagă faptul că apa = H2O (Lavoisicr, 1785). Astăzi, la peste două secole de la această descoperire, molecula apei pre- zintă încă multe secrete pentru fizicieni, chimiști și biologi. Circuitul apei în ecosferă nu poate fi înțeles, fără a cunoaște, în detaliu, caracteristicile acestui cle- ment fundamental al vieții, apa, lichid incolor, inodor și fără gust. Apa este un corp lichid, fără rigiditate, care curge, se strecoară printre degete, umple totul și se întinde în spațiu. Apa este un foarte bun solvent, ca dizolvă mai multe substanțe și în cantități mai mari decât orice alt lichid. Apa dc ploaie conține sub 7g/m3 săruri dizolvate, comparativ cu apa râurilor care poate ajunge până la 118 g/m3, iar a mărilor și oceanelor până la cca 35.000 g/m3. Apa constituie un mediu foarte favorabil pentru producția primară, datorită prezenței elementelor nutritive în soluția solului; excesul de astfel dc compuși, în special dc fosfor și potasiu determină eutrofizarea apelor. Prin căldura sa specifică ridicată, apa reglează repartiția căldurii și joacă un rol important în trans- portul acesteia. Dc asemenea, apa prezintă o căldură latentă dc fuziune și de evaporare ridicată, fapt ce face ca ca să joace un rol important în transferul căl- durii în atmosferă. Apa absoarbe puternic radiațiile infraroșii și ultra- violete și este transparentă și neutră în domeniul spec- trului vizibil. Apa prezintă, dc asemenea, o constantă dielcctrică ridicată (Chiriță, 1974; Perrier, 1990). 2. Apa în sistemul sol-plante-atmosfcră La nivel planetar, solul conține o cantitate de apă care se ridică la cca 70 x IO12 m3, adică dc 5 ori mai Prof. dr. ing. Dumitru Romulus TÂRZIU Prof. dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA Prof. dr. ing. Norocel Valeriu NICO- LESCU mult decât cea din atmosferă și dc 4 ori mai mult, decât toată apa din cursurile de apă continentale. După cum se știe, solul este un corp natural, cu alcătuire trifazică, polidispers și poros, care arc capacitatea dc a adsorbi, a reține și a ceda apa. Capacitatea solurilor dc a întreține viața plantelor și deci, producția primară din ecosistemele terestre, depinde de alcătuirea acestora și de proprie- tățile lor fizice și chimice. Nutriția minerală a plantelor și comportarea solurilor la eroziune și alunecare depind de starea lor de umiditate. Apa constituie vectorul principal al elementelor nutritive din sol, spre sistemul radicelar al plantelor și spre aparatul foliar. Reținerea apei în sol se datorește, în principal, forțelor dc adsorbție care sunt dc natură electrosta- tică, forțelor capilare și forțelor osmotice. Cu cât solurile conțin mai multă argilă și humus, care sunt principalii coloizi ai solului alături de oxizii și hidroxizii dc fier și aluminiu, precum și de silicea coloidală, cu atât solul arc o capacitate mai mare de reținere a apei. Radiația solară constituie motorul unic al cvapo- rației care se produce la suprafața apelor și a solurilor descoperite (lipsite dc vegetație), cât și al transpirației plantelor care absorb apa din sol prin sistemul lor radicelar. Arborii, prin înrădăcinarea lor profundă și prin volumul de sol explorat de rădăcini, simt capabili să absoarbă apa de la adâncimi mari. Sistemul sol-plantă (arbore)-atmosferă are un rol important în circuitul apei în ecosferă. Arborele, prin coroana și sistemul său radicelar, constituie motorul și regulatorul circulației apei între solul forestier și atmosferă (Calvet, 1989; Perrier, 1990; Duchaufour, 1997). în soluri, apa apare sub următoarele forme: apa de higroscopicitate, apa capilară neabsorbabilă, apa capilară absorbabilă și apa gravitațională. Pentru caracterizarea stării de umiditate a solului se folosesc indici hidrofizici, exprimați prin conți- nutul procentual dc apă din sol la care au loc schim- bări ale formelor de apă și ale forțelor de reținere a acesteia. Acești indici sunt: coeficientul de higros- copicitate (CH), coeficientul de ofilire (CO), capa- citatea de apă în câmp și capacitatea maximă de apă în sol sau capacitatea de saturație. REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 7 Rezerva maximă de apă a unui sol depinde și de volumul edafic util, respectiv de profunzimea solu- lui și proporția de schelet. In raport cu gradul său de accesibilitate, apa din sol poate fi stabil legată, deci inaccesibilă plantelor, respectiv labil legată sau ușor accesibilă (Ruellan și Dosso, 1993). Așadar, solul constituie o verigă de baza în cir- cuitul apei din ccosferă, el făcând legătura, pe de o parte, cu plantele și atmosfera, iar pe de altă parte, cu apele freatice și deci cu cele curgătoare. 3. Arborele, verigă de bază în circuitul apei în ecosferă Ca entități biologice definitorii ale ecosistemelor forestiere, arborii influențează, în mod evident, cir- cuitul apei în ecosferă. în primul rând, datorită diferențierii evidente între arborii diferitelor specii, privind cantitatea de apă consumată și eliberată prin transpirație, dar și în legătură cu capacitatea de intercepție și de retenție a precipitațiilor lichide și solide la nivelul coroanei și apoi, mai departe, în gestionarea infiltrării apei în sol, topirea zăpezilor, protecția solului împotriva eroziunii pluviale etc. în toate aceste procese, arborii din specii diferite intervin prin trăsăturile lor fizionomice, definitorii referitor Ia caracterele tulpinilor, ale coroanelor și ale aparatului foliar, dar și printr-o serie de procese fiziologice și însușiri, care sc află sub un control genetic, ce determină valori mari ale eritabilității acestor caractere. Așadar, prin expresia genelor în fenotip, arborii din specii diferite sc diferențiază între ei, întrucât în determinismul tuturor însușirilor care intervin în utilizarea apei și în circuitul lor în ecosistemele forestiere, aceștia (arborii) utilizează informația genetică din genofondurilc cărora Ic aparțin. Pe acest fundal comun se înregistrează diferențieri, de la populație la populație și de la exemplar la exemplar, definindu-se ceea ce se numește spectru de reacție sau, în plan adaptativ, interval de toleranță. Totodată, este cunoscut faptul că, pentru folosirea echilibrată și eficientă a rezervelor de apă din sol, arborii, prin binecunoscutul mecanism evo- lutiv provocare-ripostă și-au generat o serie de structuri morfo-anatomice adaptative deși, de asemenea, se știe că reacția față de un anumit factor sau determinant ecologic înregistrează uneori, modalități particulare de exprimare în fenotip, de la o specie la alta. Astfel, adaptarea plantelor, în ge- neral, și a arborilor, în particular, față dc deficitul de apă din ținuturile de silvostepă s-a realizat de multe ori prin reducerea dimensiunilor frunzelor, formarea pe acestea și pe lujerii tineri a unui strat dc peri morți sau chiar prin îngroșarca cuticulei și apariția de frunze coriace, ca în cazul speciilor Quercus pubescens și Q. virginiana. Totodată, au fost evidențiate o scrie de corelații morfo-ecologice la gimnospermcle sempervires- cente (molid, brad, pin, ienupăr ș.a.), din climatul temperat al emisferei nordice, privind xcromorfis- mul foliar, vizând cuticula îngroșată, frecvența mare a celulelor hipodermice, îngroparea stomatelor în epidermă și acoperirea lor cu ceară sau absența ori diluarea acestor trăsături eco-adaptative la gim- nospermele cu frunze căzătoare (larice, arborele pagodelor ș.a.) (Stăncscu, 1979; Șofletea, 1994; Parascan și Danciu, 2001). De exemplu, în populați- ile carpatice de brad s-a constatat că adâncimea de îngropare a stomatelor în epidermă este dc 35-39 microni, în timp ce la molid este de doar 12-16 microni, ceea ce reliefează diferențele dintre cele două specii în plan adaptativ, la nivelul acestui ca- racter al acelor. Pc de altă parte, și în cazul speciilor tolerante față de excesul de umiditate, se înregistrează corelații morfo-ecologice dc o marc diversitate, de exemplu: - formarea dc rădăcini adventive pe trunchi, în zona nivelului de inundabilitate, la salcia albă; - existența stomatelor, atât pc fața inferioară, cât și pe cea superioară a frunzelor, la plopii negri hi- brizi, tot ca adaptare la biotopuri cu regim de inun- dabilitate (dar și cu alte implicații ecologice); - existența țesuturilor aercnchimatice la unele specii higrofite-ultrahigrofitc (anin negru, chiparos de baltă ș.a.), care le asigură supraviețuirea în zone mlăștinoase etc. Dc altfel, rolul arborilor, de „pompă biologică11, cu efecte asanante în zonele cu exces de umiditate este binecunoscut și cuantificarea acestuia a oferit date relevante. Dc exemplu, plantulcle de brad dintr-o regenerare naturală abundentă (476 mii cxcmplare/ha) din pădurea Cristian-Brașov con- sumă într-o zi, 157 1 apă/ha, iar un gorunet în vârstă de 25-30 dc ani consumă, într-un singur sezon de vegetație, cca. 1.800 t apă/ha (Stănescu et al., 1987; Stănescu et al., 1991). în acest context, este menționat în literatura de specialitate (Marcu- coord., 1966), cazul înmlăștinării terenului după exploatarea unor arborete deperisante de stejar, din pădurea Livada (Satu-Mare), prin ridicarea nivelu- 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l lui apei freatice, cu efecte nedorite asupra stabilității ecosistemice, în cazul respectiv. Transpirația plantelor este definită plastic, ca „un rău ncccsar“, deoarece permite absorbția altor can- tități de apă din sol și o dată cu acestea sunt preluate și sărurile minerale cu rol în nutriție. în procesul fiziologic menționat, un rol important revine sto- matclor din epiderma frunzelor, ale căror caractere (număr, dimensiuni, adâncime de îngropare etc.) se află sub un pronunțat control genetic. în acest sens, din analiza caracterelor stomatelor la diferite specii din țara noastră s-au dedus, atât existența unui ccart dc variație semnificativ la nivel interspecific, cât și unele diferențe între populații ale aceleiași specii, relevante mai ales în cazul taxonilor cu specializare gcnctico-adaptativă (tabelul 1). Tabelul 1. Numărul și dimensiunile stomatelor la specii șl populații ale acestora din România (Density and size of stoniata in forest species and their populations in Romania) Nr. cri Populația (arboretul) Număr mediu de slomuie pe mm' Dimensiunile stomatelor (microni) Lungime Diameini A. Gorun comun (Quercus pelrmia Mp. petraea) I. Poiana Brașov (O.S. Râșnov) 321 26.8 19.5 2 Valea Sidcnașului (O S. Codlea) 341 25.2 17.1 3. Gnvqa (O S Gnvip) 328 23.0 15.7 B. Gorun transilvănean iQitereut petraca ssp polyearțwj 4- Groși (O S Bârzava) 459 23.8 21.1 C. Stejar pcdlinculal fQuercus rocuri 5. Prcjmcr (O.S. Prcjmcr) 334 27,1 20.7 6. Mân za (O.S. Buzău) 399 25,0 19,1 7. Ghidigeni-Bârlad (O.S. Gnvița) 455 24.1 19.5 D. Cer (Qwrcus cerris) 8. jVârcwfOgțOS Bârzava) 568 24.2 . 18.9 E. Cireș pădureț fPnmu* avtum) 9. Groși (O.S. Bârzava) 238 23,6 17,7 10. Cladovtja (O.S. Radna) 116 27.5 17.9 I' Sorb fSnrbus îornunalis) II. Cladmqa (O.S. Radna) 155 24.6 17,8 12. Bcjan (O.S. Simcna) 406 16,4 11,4 De exemplu, în cazul stcjărctelor relativ termofilc cu soluri alcalizate, situate la contactul cu silvostepa (populațiile Ghidigeni-Bârlad și Mânzu-Buzău) s-a determinat un număr mai mare dc stomate decât în populațiile mezoterme și mezofile, dar de dimen- siuni mai mici. Combinația respectivă dc caractere asigură, pe de o parte, adaptarea celor două populații la temperatura estivală ridicată și deficitul relativ de apă în sol, iar pe dc altă parte, ca urmare a număru- lui mare de stomate, a devenit posibilă supraviețuirea pe solurile alcalizate, facilitându-sc eliberarea exce- sului dc nalriu, prin procesul transpirației (Parascan și Danciu, 2001; Șoflctca et al., 2003). De asemenea, prin cercetări anatomo-fiziolo- gicc comparative, în arborete de cer și gâmiță, cu uscări determinate de stresul hidric (Blujdea, 2000) s-a ajuns la concluzia că cerul, prin numărul dc sto- matc și, mai ales, prin mecanismul mai prompt de închidcrc-dcschidcrc al acestora, devine mai efi- cient decât gârnița în perioadele lungi dc secetă, în privința utilizării resurselor dc apă din sol. 4. Arboretul, verigă de bază în circuitul apei în ecosferă La rândul său, arboretul (considerat ca etaj al arborilor, care dă nota predominantă și caracteris- tică pădurii) (Ncgulescu, 1959) produce modificări importante ale regimului umidității atmosferice și cdafice, atât în mediul propriu, care este evident deosebit față dc cel din terenul descoperit, cât și în exteriorul său, pe o distanță apreciabilă. în acest sens, dacă există păreri contradictorii privind influența arboretului și a pădurii, asupra creșterii locale sau pe spații geografice mari a cuan- tumului precipitațiilor totale, este unanim acceptat efectul acestora asupra circuitului apei, care se modifică evident, față de cel din terenul descoperit. Astfel, se consideră că volumul de precipitații lichide interceptate și evaporate de coronamentul arboretului depinde dc caracteristicile ploii (intensi- tate, durată), precum și dc unele din carac- teristicile structurale ale acestuia, gen com- poziție, consistență, desime-densitate, eta- jare, vigoare dc vegetație, vârstă etc. Spre exemplu, la ploi slabe, cu un cuantum sub 2 mm, în pădurile amestecate de foioase, 3 mm în pinetc, 4 mm în molidișuri și 7 mm în brădete, întreaga cantitate de apă este reținută și evaporată în coronamentul arboretului (Stăncscu, 1973; Otto, 1998). Dacă însă acest cuantum de precipitații lichide este depășit, retenția în coronamentul arboretului este variabilă și depinde de caracteristicile acestuia, respectiv: 1. în general, rășinoasele rețin mai multă apă din ploi decât foioasele. în acest sens, s-a stabilit că pinetcle și laricctcle, cu coronamentul lor rar și dis- pers, rețin doar 15-25% din apa ploilor (Stănescu, 1973), în timp ce, în molidișuri și brădete, cu coroane dese și bogate, retenția este mult mai marc și poate atinge 80% (Stănescu, 1973; Otto, 1998); 2. Cu cât coronamentul este mai des, iar consis- tența și desimea-densitatea arboretului sunt mai mari, cu atât cantitatea de apă care ajunge la sol este mai mică (Tkacenko, 1955); 3. Cantitatea dc apă interceptată este minimă în arboretele tinere și maximă în cele dense, de vârste REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 9 mijlocii, unde și acumularea de biomasă este maxi- mă (Toumey și Korstian, 1947; Tkaccnko, 1955); 4. Arboretele neregulate (etajate, relativ pluricne sau pluricne), cu închidere pe verticală, rețin o can- titate mai mare dc precipitații decât cele regulate (monoctajate, echiene și relativ echicne), cu închidere pe orizontală. Se poate concluziona de aici că, mai ales pe terenurile cu pantă mare și potențial ridicat de ero- ziune superficială, pentru a se mări procentul dc intercepție la nivelul coroanelor sunt de preferat arboretele cu consistență, desimi și densități mari, structură complexă și stare de vegetație activă (Stănescu, 1973). Cantitatea dc precipitații lichide care pătrunde sub coronamentul arboretului și ajunge pe solul pădurii se distribuie pc trei direcții principale: - o parte importantă se infiltrează în sol și este folosită la absorbție-transpirație sau pentru ali- mentarea pânzei freatice, care reprezintă sursa cur- surilor de apă izvorâte în regiunile montane; - o altă parte, în general foarte redusă (0-5%), dar atingând chiar 25% în pădurile mai bătrâne și rărite, se scurge la suprafața solului. în pădure, nivelul scurgerii de suprafață este mult mai redus decât în alte formații vegetale, fapt datorat reținerii apei în stratul de litieră, precum și acțiunii mecanice a arbo- rilor și arbuștilor, care îi reduc viteza de deplasare și măresc ritmul infiltrării; - o parte redusă (3-10% din apa care pătrunde în sol, dar care poate ajunge până la 25%) se evaporă în atmosfera pădurii, menținând o umezeală rela- tivă, mai ridicată decât în afara acesteia. Ca rezultat al infiltrării puternice și scurgerii superficiale reduse, arboretul și pădurea măresc cuantumul apelor freatice din regiunile montane și dc dealuri, folosite pentru alimentarea izvoarelor, care au debite mai mari și mai cons- tante decât în regiunile despădurite (Fankhauser, 1921; Jacquot, 1931; Toumey și Korstian, 1947; Ciumac, 1959). Pc terenurile în pantă, datorită reducerii scurgerii dc suprafață și topirii lente a zăpezii, pădurea consti- tuie cel mai eficace obstacol de proiecție a solului contra eroziunii. Așa cum se afirmă dc multă vreme (Jacquot, 1931), „coroanele arborilor, rădăcinile, pătura de mușchi, frunze moarte, resturi vegetale, se reunesc pentru a forma o manta protectoare puter- nică, care fixează solul și împiedică eroziunea super- ficiala, anihilând efectul ploii și scurgerea apelor „sălbatice". în acest mod, grație arborilor din arboret, considerați „cimentul munților" (Jacquot, 1931), sc realizează regularizarea scurgerii apelor pluviale sau a celor provenite din zăpezi („Pădurea este regulatorul suveran al regimului apelor" - Jacquot, 1931), care au debite mai constante și un grad mai redus de încărcare cu aluviuni, rcducându- sc riscul formării torenților și producerii inundați- ilor, mai ales în treimea inferioară a rețelelor hidro- grafice. Aceasta face să se afirme dc decenii că pro- tecția câmpiei agricole împotriva inundațiilor ca- tastrofale se realizează prin intensificarea funcției hidrologice a pădurilor montane, care constituie „casa apelor îmbelșugate și regulat curgătoare" (lonescu-Șișești și Drăcea, 1921, Chiriță , 1981). Din aceste motive se consideră că protecția împotriva inundațiilor, precum și cali- tatea apei potabile, depind de ponderea și structura pădurii în bazinele de recepție montane, unde este necesară menținerea unui procent de împădurire cât mai ridicat și în nici un caz, mai mic dc 65- 70%. Dc aceea, ar trebui întotdeauna reflectat la con- cluzia seacă, dar exactă, a academicianului Emil Pop (1941), pentru care „cel ce stârpește fără minte pădurile de la munte poate să tulbure adânc această fericită și seculară armonie între om și râu". Influența deosebită a arboretului și pădurii asupra regimului hidric sc manifestă și în regiunile dc stepă și silvostepă, unde perdelele de protecție sau pâlcurile dc arbori contribuie la reținerea stratului de zăpadă, reducerea intensității vântului și evapotranspirației, determinând un regim mai favorabil de umiditate în solul agricol din apropiere și chiar o ridicare sensibilă a nivelului apelor freatice (Ciumac, 1959). Toate aceste efecte favorabile ale arboretului și pădurii trec însă, în general, neobservate, cât timp acestea există. Dacă însă existența lor este pusă sub semnul întrebării printr-o gospodărire defectuoasă sau pădurea este defrișată, ea se răzbună și „cu cât o țara defrișează mai mult, cu atât devine mai săracă în apă" (Buflbn, Jacquot, 1931). De aceea, ni se parc încă nefericit dc actual, avertismentul academicianului lonescu-Șișești, din 1935, după care, „Distrugerea pădurilor a luat în România proporții îngrijorătoare ...Dacă s-ar con- tinua așa. România va fi pusa într-un viitor, nu înde- părtat, în mare primejdie, din cauza urmărilor ca- tastrofale pe care lipsa de pădure le are asupra climei, asupra regimului apelor și asupra pământu- lui însuși". 10 REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 5. Concluzii în concluzie, în cadrul circuitului global al apei în ecosferă, solul, arborele și arboretul constituie verigi importante, care nu numai că facilitează cir- cuitul acesteia (al apei), dar asigură și o seric de efecte favorabile asupra procesului dc eroziune, în zonele cu relief accidentat, asupra izvoarelor și de- bitelor cursurilor dc apă, împiedicând variațiile mari de debit și producerea inundațiilor, cu tot cortegiul lor de efecte, adesea catastrofale. Prin acțiunea moderatoare a sistemului sol- arborc-arborct, asupra inundațiilor și turbidității cursurilor de apă sunt protejate așezările omenești, culturile agricole, instalațiile de transport și se împiedică colmatarca lacurilor de acumulare, care influențează calitatea apelor potabile și dc irigații și funcționarea la parametrii instalați, a hidrocen- tralelor. Pwf dt mg Dumihu-Rornulus 'I Piot di mg Nicolae SOFLETEA Pi of dr ing Norocei-Valeriu NICOL ESCl bniventvatea . liansUvania ■ Șuul Bteino^en ni 1 fhasin t-mail nvnKolescuitouniîhv to BIBLIOGRAFIE B a i z e , D„ J a b i o 1, B., 1996: Guide potir la descrip- tion des sols. ENGREF, Nancy, 375 pag. B 1 u j d e a , V., 2000: Cercetări ecojiziologice în cerete si gârnițete afectate de fenomenul de uscare. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea "Transilvania”. Brașov, 44 pag. C a I v c t , L., 1989: Les transferi d'eau dans le systeme sol-plante-almosphere. INRA, Paris, 92 pag. C h i r i ț ă , C., D., 1974: Ecopcdologie cu baze depedolo- gie generală. Editura Academiei R.S R., București. C h i r i ț ă , C.. D., (red. resp.), 1981: Pădurile României. Editura Academici R.S.R, București. 573 pag. C i u m a c , G h „ 1959: Pădurea și apa. în. Silvicultura (autori E.G. Negulescu ți Gh. Ciumac), Editura Agro-Silvică de Stat, București, pag. 157-192. Duchaufour, P h .. 1997: Abrege de Pedologie. Masson, Paris, 290 pag. Fankhauser, F.. 1921: Guide pratique de Sylviculture. Librairie Payot et Cie. Lausanne. Geneve. 348 pag- I o n c s c ti -Ș i ș_e ș t i , Gh., 1935: Problema silvică, problemă națională. în; Conștiința forestieră la români (sub red. V. Giurgiu), Editura „Snagov", Snagov, pag. 140. J a c q u o t , A.. 1931: Mantieipratique de Sylviculture J.- B. Bailliere et Fils, Paris, 333 pag. Marcu. Gh., (coord.), 1966: Studiul cauzelor fi al metodelor de prevenire fi combatere a uscării stejarului. Centrul dc documentare tehnică pentru economia forestieră. București. 581 pag. Negulescu, E., G., 1959; Etajele de vegetație ale pădurii. In: Silvicultura (autori E.G. Negulescu și Gh. Ciumac), Editura Agro-Silvică de Stat, București, pag. 113-133. O t t o , H.-J., 1998: Ecologie forestiere. IDF, Paris, 383 pag Parascan, D., Danciu, M., 2001; Fiziologia plantelor lemnoase. Editura “Pentru Viață”, Brașov, 301 pag. P e r r i e r , A., 1990; Eau, climat et production vegetale. CRA, Academie Agricole de France 76, pag. 47-64. Pop, E., 1941; Pădurile fi destinul nostru național. în: Conștiința forestieră la români (sub red. V. Giurgiu), Editura „Snagov", Snagov, pag. 107-126. Ruellan, A.,Dosso.M., 1993: Regards sur les sols (manuscris), 133 pag. Stănescu, V., 1973: Ecologie forestierii. în: Silvicultura. Fundamente teoretice și aplicative (autori E.G. Negulescu, V. Stănescu. I.I. Florescu. D. Tirziu), Editura Ceres, București, pag. 105-245. Stlnescu. V., 1979; Dendrologie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 470 pag. Stănescu. V., Parascan, D., Târziu, D.. Danciu, M., Ș o f 1 e t c a , N., 1987: Stabilirea capacității de reacție fotoactivă a principalelor specii forestiere in raport cu lipul de nutriție. Jeno faze fi vârste. Contract de cercetare nr. 179/1986, Universitatea din Brașov. 181 pag. Stănescu. V„ Parascan, D., Târziu, D.. Danciu, M., Ș o f 1 e t c a , N., 1991: Determinarea capa- cității fotosuitetice a stejarului, gorunului, fagului și frasinului față de tipul de nutriție fi studiul de dezvoltare. Contract de cercetare nr. 6/1991, Universitatea "Transilvania". Brașov, 135 pag. Ș o f 1 e t e a , N.. 1994; Cercetări de genetică ecologică în păduri de brad afectate de fenomenul de uscare. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Transilvania", Brașov, 51 pag. Ș o f 1 e t e a , N., S p â r c h e z , G h ., C u r t u , L., 2003: Utilizarea indicelui stomatic popiduțtonal fISP) ca mark- er fenomic de diferențiere a populațiilor ecotiptce. Buletinul Universității „Transilvania" din Brașov, voi. 10 (45), 6 pag. (sub tipar). Tkacenko, M., E., 1955; Silvicultura generală. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 795 pag. T o u m e y , J.. W.. K o r s t i a n , C., F., 1947: Foundations of Silvicultura upon an ecologica!basis. John Wiley and Sons, New York, Chapman and Hali, London, 468 pag Tree, stand and soil, main coniponents of the water cycle in ccosphere Abstract Talcs of Millet (640-562 BC) had considered that the water is at the origin of all matters. Since those carly times and owmg to the evolution ofphysics and chemistry it is known nowadays that the water has some important properties (e.g., very good solvent, favourable environment for primary production, high absorption potențial for IR and UV rays, transparency and neutral reaction for visible rays) that shotild be bctter known and fully used. Taking into account such facts the paper presents the main characteristics of soil-watcr, tree-water and stand-water interfaces that should be considered for a more efficient usc of water resources at the local, regional and global levels. Kcywords: tree, stand, soil, water cycle, water resources. REVISTA PĂDURILOR • Amil 119 • 2004 • Nr.l 11 Amenajamentul și gestionarea durabilă a pădurilor cu funcții hidrologice 1. Principalele categorii de păduri cu funcții de protecție a apelor Conceptul de gestionare durabilă a pădurilor - așa cum a fost adoptat la Conferința pentru prote- jarea pădurilor din Europa de la Helsinki, din anu!1993 - implică în mod obligatoriu ideea valori- ficări permanente și raționale a tuturor funcțiilor ecologice, economice și sociale ale ecosistemelor forestiere. în țara noastră, una din aceste funcții, dc importanță capitală pentru condițiile dc mediu și dc viață, este funcția hidrologică. Intr-adevăr, situația geografică, particularitățile climatice și de relief ale României amplifică și accentuează rolul pe care pădurile îl au în reglarea regimului hidrologic, în atenuarea extremelor marcate de inundații și de secete excesive, dar și în protejarea surselor dc apă, în stăvilirea fenomenelor de torcnțialitate și dc ero- ziune a solului, în apărarea instalațiilor hidrotehnice și a altor obiective economice și sociale. Potrivit sistemului de zonare funcțională, aplicat încă din 1954 (Popescu - Zeletin, 1954), prin amc- najamentclc silvice în vigoare, în grupa 1 funcțio- nală - subgnipa 1.1. - păduri cu funcții de protecție a apelor este încadrată o suprafață, dc peste un mi- lion de hectare, din care: a) păduri situate în perimetrele de protecție a resurselor dc apă minerală, potabilă și industrială (tip funcțional II - T II) - 21,4 mii ha; b) păduri situate pe versanții direcți ai lacurilor dc acumulare și lacurilor naturale (T III) — 61,5 mii ha; c) păduri situate pe versanții râurilor și pâraielor din zonele montane, dc dealuri și colinare, care ali- mentează lacurile de acumulare și lacurile natu- rale (T IV) - 641,9 mii ha; d) păduri din lunca și Delta Dunării (ostroave și maluri Iară zona dc dig - mal) și cele situate în lunca râurilor neîndiguite (TIV) - 47,2 mii ha; e) păduri situate în albia majoră a râurilor (T III) - 10,7 mii ha; f) păduri situate în zona dig - mal, din lunca Dunării și din luncile râurilor interioare (T III) - 62,1 mii ha; g) păduri din bazinele torențiale sau cu transport excesiv dc aluviuni (T III) - 150,5 mii ha; h) păduri destinate protecției păstrăvăriilor ori altor obiective similare (T III) - 5,0 mii ha. Sunt încadrate în categoriile de mai sus, numai pădurile în cazul cărora, funcțiile hidrologice 12 Dr. ing. Filimon CARCEA Dr. ing. loan SECELEANU menționate sunt considerate prioritare față dc cele- lalte funcții - de producție sau dc protecție - pe care le îndeplinesc arboretele în cauză. Modul de gospodărire a pădurilor din categoriile funcționale respective a făcut obiectul unor preocupări deosebite, atât în practica amenajării pădurilor, cât și în literatura de specialitate (Carcea, 1968; Giurgiu, 1988 etc.). Evident, în mod indirect îndeplinesc funcții de protecție hidrologică și alte păduri din grupa I, chiar dacă, în raport cu funcțiile prioritare ce le-au fost atribuite, acestea sunt încadrate în alte subgrupe funcționale. Sunt dc avut în vedere, în acest sens, în special unele păduri cu funcții dc protecție a solurilor, cum ar fi cele situate pe terenuri cu erozi- uni și alunecări, pe terenuri cu pante mari, pc terenuri vulnerabile la eroziune și alunecare și altele dc acest fel, în cazul cărora, protecția respectivă se realizează în primul rând, prin reținerea parțială a apei din precipitații în coronamentul arboretelor, prin reducerea scurgerilor pe versanți și a vitezei scurgerilor respective etc. Suprafața acestor păduri se ridică la aproximativ 900 mii de hectare. Rezultă deci, că aproximativ două milioane de hectare, reprezentând aproape o treime din întinderea fondu- lui forestier național îndeplinesc funcții hidrologice importante. De altfel, este dc subliniat că, dat fiind raportul direct care există între pădure și economia apelor (Clinciu, 2003), toate pădurile României, inclusiv cele încadrate în grupa a Il-a funcțională exercită, în subsidiar și funcții hidrologice, dc la cele dc favorizare a condensării vaporilor de apă din atmos- feră, până la cele de reglare a debitelor cursurilor de apă și la ameliorarea regimului apei din sol și din pânza freatică. în cele ce urmează, ne vom opri, pe scurt, numai asupra reglementărilor din amenajamentul româ- nesc privind gospodărirea celor circa două milioane dc hectare dc pădure, la care ne-am referit mai sus, respectiv: păduri încadrate în subgnipa funcțională 1.1., pentru protecția apelor și în anumite categorii funcționale din subgrupa 1.2., protecția solurilor, în care funcția hidrologică este substanțial implicată. 2. Reglementări privind gospodărirea pădurilor cu funcții hidrologice Prin introducerea în amenajamentul românesc a sistemului dc zonare funcțională, atât bazele dc REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l j amenajare, cât și măsurile dc gospodărire pre- conizate prin amenajament se stabilesc, în mod diferențiat, în raport cu funcțiile atribuite arboretelor și cu structurile de realizat, astfel încât fiecare arboret în parte și pădurea, în ansamblul ei, să îndeplinească în condiții optime funcțiile respec- tive. în cazul pădurilor din grupa 1 funcțională, la diferențierea menționată se ia în considerare, în primul rând, intensitatea funcțiilor de protecție ale arboretelor. Când această intensitate este maximă, arboretele respective sunt încadrate în tipul funcțional unu (T I) sau în tipul funcțional doi (TII) și sunt supuse, după caz, regimului dc ocrotire inte- grală sau regimului de conservare deosebită. Din rândul pădurilor cu funcții hidrologice, de care ne ocupăm, în articolul dc față, se încadrează în tipul funcțional doi, ca păduri supuse conservării deosebite: pădurile situate în perimetrele de pro- tecție a resurselor de apă; cele situate pe terenuri cu eroziune în adâncime, cu alunecări active și pc terenuri cu pante mari; vegetația forestieră situată în zonele dc formare a avalanșelor și pe culoarele aces- tora; pădurile situate pe terenuri alunecătoare; cele situate pe terenuri cu înmlăștinarc permanentă și altele de acest fel. Ca toate pădurile cu funcții spe- ciale de protecție, încadrate în tipul funcțional doi, ele sunt excluse de la reglementarea procesului dc producție lemnoasă - produse principale. în cazul lor, amcnajamentul cuprinde o planificare a arboretelor, în care se impun lucrări speciale de con- servare, pe categorii funcționale, precizând volumul lemnos dc recoltat pc durata deceniului dc aplicare și cel mediu anual, precum și natura intervențiilor dc conservare necesare, ținându-sc scama de urmă- toarele considerente: - în cadrul lucrărilor speciale de conservare, volumul dc extras în arboretele mature se stabilește de la caz la caz, în funcție de necesitatea asigurării permanenței pădurii și a continuității funcțiilor de protecție ale acesteia, urmărind valorificarea cores- punzătoare a nucleelor de semințiș / tineret și înlă- turarea treptată a elementelor din vechiul arboret, numai pc măsura preluării de către noua generație, a funcțiilor respective; - limita minimă a extragerilor trebuie să cores- pundă volumului care sc impune a fi recoltat prin tăieri dc igienă; limita superioară poate diferi, de la caz la caz, în raport cu starea fiecărui arboret, impunându-se însă, ca extragerile care depășesc 10% din volumul pe picior, să fie temeinic justifi- cate; - în cazul arboretelor în care se înregistrează scăderea evidentă a capacității funcționale, se pre- văd măsuri dc ajutorare a regenerării, iar în porțiu- nile cu declin ireversibil (uscări, degradarea pro- nunțată a coroanelor etc.) sc creează nuclee de regenerare, în vederea asigurării permanenței și funcționalității ecosistemelor în cauză. în cazul arboretelor neexploatabile sunt admise lucrări dc îngrijire, adaptate specificului de conser- vare. în amenajament și în studiile sumare dc amena- jare sc menționează că volumele prevăzute a se recolta din arboretele supuse regimului special de conservare au un caracter orientativ și că volumele respective nu vor fi incluse în cuantumul posibi- lității de produse principale. Pentru celelalte păduri / arborete cu funcții hidrologice, încadrate după caz, în tipurile funcționale trei (T III) și patru (T IV), reglemen- tările din amenajament sunt similare cu cele privind pădurile din grupa a Il-a funcțională, dar cu unele restricții și recomandări speciale vizând menținerea și ameliorarea funcțiilor pe care tre- buie să le îndeplinească. Aceste restricții și reco- mandări se referă la alegerea / stabilirea bazelor de amenajare, la anumite particularități privind calculul posibilității și la unele măsuri speciale, privind modul de aplicare a prevederilor amenaja- mcntului. Ele sunt avute în vedere, atât în situați- ile în care pădurile cu funcții speciale de protecție sunt constituite în unități de gospodărire separate, cât și în cazurile în care, din cauza suprafețelor relativ reduse, pădurile respective sunt cuprinse în unități, incluzând preponderent păduri din grupa a Il-a funcțională. Cu privire la bazele de amenajare este de menționat că problema stabilirii lor pentru pădurile cu funcții speciale de protecție a făcut obiectul unor interesante studii, cercetări și dezbateri de speciali- tate (Carcea, Dissescu, 1979; Carcea, Milcscu, 1980; Giurgiu, Dissescu et al., 1987 ș.a.). Acestea au fost determinate fie de necesitatea diferențierii modului de gospodărire a pădurilor, în concordanță cu sistemul dc zonare funcțională, fie - dacă se au în vedere pădurile cu funcții hidrologice - de unele cerințe ale programelor dc amenajare a apelor. Evident, ele au contribuit la elucidarea unor pro- bleme importante privind gospodărirea pădurilor din grupa I funcțională, inclusiv a celor de interes hidrologic, fără a contura / stabili soluții definitive în ceea ce privește structurile - țel de realizat și bazele de amenajare care definesc aceste structuri. Așa se explică faptul că, sub acest aspect și preve- derile normelor de amenajare sunt relativ' sumare. In privința compozițiilor — țel, pentru pădurile cu funcții speciale de protecție, norma dc amenajare prevede ca la stabilirea lor, să sc aibă în vedere, sporirea capacității pădurilor respective dc a cxerci- REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 13 ta în mod eficient funcțiile prioritare și secundare cc le-au fost atribuite. Ca regulă generală, sc reco- mandă, în asociații adecvate, specii corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure. Sub raportul funcției hidrologice, recomandări detaliate și bine fundamentate, se fac doar în cazul terenurilor degra- date. La alegerea tratamentelor, ca modalitate dc realizare a structurii arboretului, printre alte criterii dc bază, normele tehnice introduc drept criteriu și tipul funcțional. în cazul tipurilor funcționale trei și patru, în care sunt încadrate toate pădurile cu funcții hidrologice, cu excepția celor supuse regimului dc conservare, sunt prevăzute tratamente intensive, care asigură regenerarea naturală și acoperirea co- respunzătoare, practic permanentă, a terenului cu vegetație forestieră. Pentru principalele formații forestiere se recomandă, în primul rând, tratamentul tăierilor grădinărite, tratamentul tăierilor cvasigrădi- nărite și tratamentul tăierilor progresive (în ochiuri). La molidișuri sunt admise și tăieri succesive sau progresive în margine de masiv și, în mod excepțional, pentru unele păduri din tipul funcțional patru (situate pe versanții râurilor și pâraielor care alimentează lacurile de acumulare și lacurile natu- rale), tăieri rase în benzi. Evident, alegerea tratamentelor sc face cu luarea în considerare a condițiilor ecologice, a funcțiilor atribuite fiecărui arboret în parte și a cerințelor sociale și economice, specifice fiecărei unități de gospodărire. Sub raport funcțional, este importantă precizarea din proiectul de norme tehnice 2004 că, pentru arboretele în care aplicarea imediată a tratamentelor indicate nu este posibilă, din anumite motive - cum ar fi lipsa temporară a mijloacelor dc scos și trans- port -, „până la crearea condițiilor respective nece- sare, se vor prevedea lucrări dc conservare”. Referitor la exploatabilitate, normele tehnice prevăd, în cazul pădurilor din grupa I funcțională, diametre limită pentru arboretele de tip grădinărit și adoptarea vârstei exploatabilitâții de protecție, pen- tru cele de codru regulat. Diametrele limită, pe specii și clase de pro- ducție sunt diferențiate pe grupe și subgrupe funcționale. Pentru subgrupa pădurilor de pro- tecție a apelor, acestea variază între 56 și 76 cm, la brad și molid și între 52 și 68 cm, la fag, iar pentru subgrupa pădurilor de protecție a solului, între 52 și 68 cm, la brad și molid, respectiv între 48 și 64 cm, la fag. Pentru vârsta exploatabilitâții nu sc fac dife- rențieri în raport cu subgrupele funcționale. Sc menționează doar că vârsta exploatabilitâții de pro- tecție corespunde momentului începerii scăderii maximului efectelor protectoare ale arboretului, precizându-sc că, în raport cu starea / productivi- tatea arboretelor în cauză și cu intensitatea funcției de protecție, ea poate fi mai mare decât vârsta exploatabilitâții pădurilor din grupa a doua funcțională, cu până la 15 ani. în cazul arboretelor de plop, salcie și salcâm, majorarea respectivă poate fi dc 3 - 5 ani. în legătură cu aspectele de mai sus este de reți- nut prevederea că, pentru arboretele cu funcții spe- ciale dc protecție, nu se admit sacrificii de exploata- bilitatc, în minus. Ca bază dc amenajare, ciclul determina - în cazul pădurilor de codru cvasigrădinărit, codru re- gulat și crâng — mărimea și structura pădurii în ansamblul ei, în raport cu vârsta arboretelor compo- nente. Ca regulă generală, el se stabilește în funcție de vârsta medic a exploatabilitâții, ponderată în raport cu suprafața diferitelor arborete, cu exclu- derea celor derivate, subproductivc, artificiale și altele de acest gen. Evident, la definitivarea lui se iau în considerare formațiile și speciile forestiere, funcțiile arboretelor, precum și posibilitățile de creștere a eficacității funcționale a arboretelor și pădurii în ansamblul ci. Datorită acestui fapt, pentru aspectele de care ne ocupăm, ciclul arc un rol deosebit, în special în cazul unităților de producție constituite pc bazine hidrografice, în care problema structurii de ansam- blu a pădurii este de importanță capitală sub rapor- tul funcțiilor de protecție hidrologică pc care le îndeplinesc. Din acest punct de vedere, este de su- bliniat că, în perioada 1948 - 1990, când întreg fon- dul forestier aparținea statului, la concepția întocmirii amcnajamcntelor silvice pc unități dc producție, constituite pe bazine hidrografice ori pc trupuri dc păduri, cu suprafețe relativ mari, a reprezentat, din acest punct dc vedere, un avantaj substanțial. Concepția respectivă s-a conturat în perioada dintre cele două războaie mondiale și apli- cată corespunzător, cu luarea adecvată în conside- rare a drepturilor dc proprietate asupra pădurilor incluse în unitățile respective, ea ar putea crea și în prezent, avantaje remarcabile, atât proprietarilor dc pădure, în ceea ce privește continuitatea aprovizionării cu material lemnos, cât mai ales societății în ansamblul ci, în ceea cc privește ser- viciile indirecte, de natură ecologică și socială, ale pădurii (Carcea, 2003; Giurgiu, Pătrășcoiu, 2003). Evident, aici s-ar înscrie și efectele favorabile ale tratării adecvate a problemelor privind rolul pădurii în asigurarea echilibrului hidrologic și în combat- erea eroziunii solului și a torențialitâții. 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 3. Considerații finale și propuneri Amenajamentul are un rol esențial în stabilirea structurii pădurii la nivel de arboret și în reglarea acesteia la nivelul unităților de gospodărire, în așa fel încât, funcțiile ecologice, economice și sociale, la nivelul respectiv, să fie îndeplinite în condiții optime. Este de remarcat faptul că cercetările științifice privind bazele dc amenajare și măsurile de gospodărire, în raport cu funcțiile speciale de protecție ale pădurilor din grupa I funcțională, inclusiv a celor de interes hidrologic, sunt încă sumare și nu permit o diferențiere adecvată, pe diversele subgrupe și categorii funcționale. Acest lucru se poate desprinde destul de pregnant și din cele prezentate în cadrul acestui articol. Se impune instituirea unui program complex dc cercetări inter- disciplinare vizând definirea structurilor optime ale arboretelor cu funcții speciale dc protecție și căile de realizare a acestora, în raport cu natura și intensi- tatea funcțiilor respective. Evident, funcția hidro- logică, prin importanța ei deosebită, trebuie să-și găsească un loc dc prim ordin în cadrul programului propus. în condițiile actuale ale diversificării structurii proprietății asupra terenurilor forestiere, o atenție specială trebuie acordată constituirii unităților de gospodărire, ținând seama că o fărâmițare excesivă a acestora duce la scăderea eficacității funcționale a pădurilor, cu implicații majore asupra condițiilor de mediu. Amcnajamentcle silvice abordează problema funcțiilor pădurii la nivelul unităților dc gospodărire și dc producție și cel mult, la nivelul ocoalelor sil- vice. Rolul hidrologic al vegetației forestiere, în ansamblul ei, este de mare importanță și considerăm că sc impune o abordare corespunzătoare, la nivelul bazinelor hidrografice și al marilor unități geomor- fologice, prin elaborarea unor studii dc anvergură privind pădurea și economia apelor. Dr mg Filimnu < Di ing loan SF( FLEAM. Regii Maiiutultl a piidiiitlor - Roms<\n R-dul M^gheru ni 31. sțcn.n î Bucuteșu Bibliografie Carcea, F., 1969: Premisses et prineipes de l'ante- nagement des forets d’interes hydrologique en Poumanie. En: Travaux du Symposion IUFRO - Bucarest. Carcea,F.,Dissescu,R.,1979: Implicațiile diver- sificării funcțiilor pădurii asupra principiilor și bazelor de amenajare. Revista pădurilor, nr. 6. C a r c e a , F.,M i 1 es cu , I„ 1980: Modul de tratare in amenajamentul românesc a pădurilor cu funcții de proiecție. Revista pădurilor, nr. 6. Carcea, F., 2003: Amenajamentul silvic românesc și conservarea diversității biologice. Revista pădurilor, nr. 6. Clinciu.!., 2003: Pădurea ți upa - un destin comun, un raport cu multiple rezonanțe in viața omului. Revista pădurilor, nr. 5. Giurgiu, V., Dissescu, R. et al., 1987: Structuri optime pentru pădurile de protecție. I.C.A.S., scria a Il-a. Giurgiu, V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții multiple. Editura Ccrcs București. G i u r g i u , V., P ă t r ă ș c o i u , N., 2003: Cu privire la organizarea teritorială prin amenajament a pudurilor, prezent și viitor. în Silvologie, voi. IHA. Editura Academiei Române. Popescu Z e 1 e t i n , I., 1954: Principiile zonării funcționale a pădurilor. Revista pădurilor, nr. 3. Forest management planning and sustainable management of forests with hydrological functions Abstract In Romania, the differenliation of the forest management in accordancc with their functions has been a major concern already in the middle of the 20th century. Al'ter presenting the categories of stands with hydrological functions, the article insists on the main actions to bc performed in the management planning proccss for crcating and maintaming the most appropiate structures so that the stands arc able to continuously and efficiently fulfill the established functions. These structures are defined by diffcrentiated scleclion of the system, goai composi- tions, treatments, harvesting ages and rotation. Under the conditions created by the diversification of the ownership on forestlands. the existing organizational framework, specific to such a funcțional approach, needs. in the authors opionion, to be adjusted to the requirements of the sustainable forest management. Keywords; forest management planning, stands with hydrological functions. REVISTA PĂDURILOR • Amil 119 • 2004 • Nr.l 15 Rolul pădurii în prevenirea și combaterea viiturilor torențiale din bazinele hidro- grafice mici 1. Aspecte generale Precipitațiile în exces, aflate într-o anumită con- junctura, pot genera sau favoriza o seric dc procese dc destabilizare a mediului ambiant, uneori cu efecte dezastruoase asupra societății umane. Dintre aceste procese menționăm: viiturile torențiale, inun- dațiile, alunecările de teren, înmlăștinările, avalanșele dc zăpadă și întregul cortegiu al fenomenelor crozionale. în continuare, ne vom opri numai asupra relați- ilor dintre pădure și viiturile torențiale din bazinele hidrografice mici, predominant forestiere, situate în zona munților și a dealurilor, având suprafața până la câteva zeci de km2. Sintagma „precipitații în exces" se poate referi la cantitatea, dar și la intensi- tatea precipitațiilor și are un sens relativ. Spre exem- plu, un strat de 40 mm precipitații poate da naștere unei însemnate viituri torențiale, într-un bazin mon- tan, în care predomină stâncăriile și solurile superfi- ciale, dar poate să aibă și un efect minor, dacă solurile din bazin sunt profunde și au o textură ușoară. Conjunctura în care are loc procesul ploaie- scurgcrc poate fi deosebit de importantă. Astfel, producerea unei ploi moderate, într-un bazin cu solurile înghețate sau acoperite de zăpadă, se poate solda cu o viitură foarte marc. între bazinele mici, la care ne vom referi în cele ce urmează și bazinele mari, există o scrie de asemănări, dar și de deosebiri specifice. Astfel, evenimentele hidrologice din bazinele mici, care dc altfel compun și bazinele mari sunt comune și aces- tora din urmă, fiind în ambele categorii de bazine (mici și mari), aceleași pe versanți, dar deosebite pc segmentele din aval ale albiilor care depășesc lungimea de 10-15 km (și a căror bazine de recepție intră în categoria „bazine mari“). Aceste deosebiri sunt determinate de compunerea undelor de viitură, de distribuția ploii pc suprafața bazinului, de con- tribuția stratului de zăpadă la formarea viiturilor, de creșterea lățimii albiilor și mărirea suprafețelor plane limitrofe în bazinele mari etc. Scurgerile torențiale se pot produce atât pe ver- sanți cât și în albii, dacă viteza curenților de apă, proveniți din ploi sau din topirea zăpezii, depășește o anumită limită; scurgerea pe versanți este alimen- tată de apa de la suprafața terenului și de stratul de 16 Dr. ing. Radu GASPAR apă din orizontul superior al solului (hipodermic) și este superficială. Spre deosebire dc aceasta, scur- gerea din albii, unde apar de fapt viiturile, este ali- mentată, atât de scurgerea superficială, cât și de cea subterană. 2. Factorii implicați în formarea viiturilor Factorii care generează și condiționează apariția și caracterul viiturilor pot fi incluși în două grupe mari și anume: grupa 1 precipitațiile, care declanșează și alimentează viiturile și grupa a 2-a, caracteristicile bazinului hidrografic, inclusiv cele determinate de precipitațiile anterioare viiturilor, caracteristici care intervin în transformarea procesu- lui meteorologic, precipitațiile atmosferice, într- unul hidrologic, stratul de apă scurs la suprafață și în interiorul solului. 2.1. Precipitațiile atmosferice. în bazinele mici din țara noastră, viiturile cele mai importante au o origine pluvială. Cantitatea dc precipitații, intensitatea și distribuția acesteia pc parcursul ploii, au un rol hotărâtor în mărimea și dinamica debitelor dc apă. Spre exemplu, hidro- grafele de viitură, înregistrate la aceeași succesiune dc ploi, în patru bazine de recepție, limitrofe, situate în bazinul Zăbala-Putna, având soluri asemănătoare, dar diferite forme, suprafețe (între circa 150 ha și 700 ha) și diferite grade dc împădurire (între circa 20% și 85%) au avut aceeași structură: creșterile și reducerile de debite s-au produs aproximativ la ace- leași momente dc timp, valorile lor variind, în prin- cipal, în funcție de suprafața bazinelor respective. REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l Stratul scurs (h5), deci volumul viiturii este core- lat cu stratul de precipitații (h), iar debitele viiturii, atât cu stratul de precipitații, cât și cu durata ploii (t), respectiv, cu intensitatea acesteia (i=h/t). Majoritatea ploilor au o intensitate variabilă în timp. Dar intensitatea ploilor se reflectă nu numai în mărimea debitelor ci și în intensitatea scurgerilor dc suprafață și a proceselor erozionale, datorită redu- cerii permeabilității orizontului superior al solului în urma compactării acestuia dc impactul picăturilor dc ploaie și ca urmare a colmatării porilor solului cu particule rezultate din sfărâmarea agregatelor dc sol, dacă acesta nu este protejat de vegetație și litieră. 2.2. Caracteristicile bazinului de recepție. Acestea sc referă, în principal, la morfologia bazi- nului, la sol și la vegetație. 2.2.1. Caracteristici morfologice. Cele mai importante sunt: suprafața bazinului, panta versanților și a rețelei hidrografice, panta medie a bazinului, lungimea medie de scurgere a apelor pe versanți și rugozitatea acestora; lungimea, forma și rugozitatea albiilor etc. 2.2.2. Caracteristici fito-edafice. întrucât unele proprietăți ale solului sunt strâns corelate cu vegetația și cu folosința terenului, aces- tea se pot grupa în categorii de teren*, care includ atât folosința, cât și solul și vegetația și au și o sem- nificație hidrologică. Solul este, în majoritatea cazurilor, cea mai importantă caracteristică hidrologică a bazinului și este definit prin: substrat, profunzime, textură, structură, stratificație, grad de eroziune, compacti- tate, conținut în humus și umiditate. Toate caracte- risticile bazinului, care interesează sub raport hidro- logic, pot fi redate, conform „metodei potențialului de acumulare" (M.P.A., Gaspar, 1997), prin doi parametri principali și anume: „capacitatea maximă de retenție superficială a precipitațiilor" (simbol ZM) și,potențialul de acumulare a apei in sol" (sim- bol N). Primul din acești doi parametri, (Zu) depinde de masa vegetației supraterestre și dc litieră, care interceptează precipitațiile, precum și de microde- prcsiunile relativ impermeabile, de la suprafața terenului. Cel dc al doilea parametru, (N) este mai complex, fiind corelat cu volumul eficient hidrolo- gic al macro și mezoporilor din sol, respectiv cu porozitatea acestuia (simbol ne), care la rândul ei *Ce!e mai frecvente categorii de teren constituite în scop hidrologic, în bazinele mici predominant forestiere, sunt specificate în tabelul 1 depinde, în principal, de profunzimea, textura, gradul de tasare și umiditate a solului - această ultimă proprietate, variabilă în timp, fiind con- secința precipitațiilor anterioare viiturii. 3. Scurtă caracterizare hidrologică a princi- palelor categorii de terenuri din bazin 3.1. Rolul hidrologic. Acest rol al pădurii din bazinele mici, în pre- venirea și combaterea viiturilor torențiale, poate fi pus în evidență, la un nivel calitativ, prin exa- minarea comparativă a modului în care pădurea și respectiv celelalte categorii de teren din bazinele montane și colinare, intervin în procesul dc scurgere și la nivel cantitativ, prin cuantificarea efectelor hidrologice ale pădurii și ale celorlalte categorii dc teren. 3.2. Scurtă caracterizare hidrologică a categori- ilor de teren neforestiere 3.2.1. Terenurile arabile. Proporția acestora este nesemnificativă în bazinele montane și redusă în bazinele colinare, cu panta medic peste 20%. Terenurile arabile nu prote- jează solul contra impactului picăturilor de ploaie, în perioada când nu sunt acoperite cu vegetație sau când densitatea acesteia este redusă; totodată, solul din aceste terenuri este expus la compactare de către utilajele folosite la pregătirea terenului, la întreținerea și recoltarea culturilor și dc către oameni și animale. Culturile agricole, realizate în șiruri, pe curba dc nivel și în special pc terase au un potențial hidrologic, mai mare decât al culturilor după panta maximă. Pentru diversele culturi agri- cole, acest potențial sc reduce în ordine: cereale păioase, prășitoare, vii și livezi (Motoc, Stănescu, Mihai ș.a., 1975). Capacitatea maximă de retenție superficială este mică, nedepășind 2-3 mm. 3.2.2. Pajiștile (Fânețele și pășunile). Acestea pot ocupa parțial sau integral, bazinele mici din zona montană și colinară. Fânețele, care sunt dc regulă amplasate pe soluri profunde și bogate în humus, atunci când nu sunt pășunate după cosirc, au un potențial hidrologic apropiat de cel al pădurii de calitate mijlocie. în timpul ploilor torențiale importante și de marc intensitate, pătura dc ierburi se poate înclina spre aval, constituind ast- fel un pat de alunecare pentru stratul de apă. în perioadele când fânul este deja recoltat, calitățile lor REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 17 hidrologice se diminuează. Capacitatea maximă de retenție a fanețelor nu depășește 3-4 mm. Pășunile, în funcție dc modul lor dc exploatare (prin rotație sau continuu), dc intensitatea pășunatului, de densi- tatea covorului de ierburi, dc gradul dc compactare și dc eroziune a solului, pot avea un potențial hidro- logic cuprins între cel al fanețelor pășunate după cosirc și cel al terenurilor agricole degradate. Capacitatea maximă dc retenție este dc ordinul a 2-3 mm. 3.2.3. Terenurile nude, neproductive. Deși în proporție mică, în bazinele mici montane și colinare (cca. 2-6%), datorită retențici superfi- ciale mici (sub 1 mm) și potențialului de acumulare a apei în sol foarte redus, scurgerea de suprafață pc aceste terenuri este foarte intensă, la ploile cu pro- babilitatea dc 1%, realizându-se coeficienți de scurgere, dc ordinul a 70-95%. Cele mai frecvente terenuri neproductive din bazinele mici sunt reprezentate de terenurile excesiv erodate dc pe ver- sanți, dc patul albiei și malurile nude, aferente aces- tuia, dc drumurile și potecile cu solul foarte com- pactat, de stâncării, terenurile acoperite de con- stnicții, dc apele permanente etc. 3.2.4. Pădurea. Complexul vcgctație-sol, cunoscut sub numele de pădure, sc prezintă într-o gamă largă de variante, diferențiate prin speciile forestiere și structura arboretelor (cu unul sau mai multe etaje, cu sau tară arbuști, cu densitate mare sau mică etc ), prin pro- prietățile solului, prin modul de exploatare și refacere etc., ceea ce determină o variație corespun- zătoare a efectelor sale hidrologice, asupra cărora vom insista, în cele ce urmează, efecte care se tra- duc, în principal, prin reducerea stratului de pre- cipitații scurs superficial și a debitelor maxime de viitură. Cercetările științifice referitoare la aceste efecte nu sunt încheiate, în unele cazuri, pentru elu- cidarea lor, fiind necesar să se apeleze, la deducții logice și la metode teoretice de calcul al para- metrilor hidrologici verificate în bazine pilot, așa cum sunt „metoda potențialului de acumulare" (M.P.A.) și „metoda suprafeței active" (M.S.A.), (Gaspar, 1997, a și b). Principalele efecte hidrologice ale pădurii sunt: a) Interceptarea precipitațiilor atmosferice. Coronamentul arboretului principal și al celui secundar, unde există, arbuștii și litiera inter- ceptează precipitațiile și disipează parțial sau inte- gral, energia cinetică a picăturilor de ploaie, 18 atenuând astfel efectul acestora, de reducere a per- meabilității solului. în cazul coroanelor înalte, sub care nu există un arboret secundar, arbuști sau litieră, picăturile de ploaie care trec prin bariera frunzișului pot determina, în continuare, com- pactarea solului. Inexistența protecției contra impactului picăturilor de ploaie pe terenurile unde pădurea este tăiată ras și pe cele insuficient protejate de plantațiile tinere, până la încheierea stării de masiv (și după acest moment, ținând scama de stra- tul subțire de frunze și de litieră de la sol) constitu- ie una din deficiențele hidrologice pe care le au aceste terenuri. Consecința acestei situații se resimte și în cazul arboretelor tinere, rezultate din plantații, care în decurs de 5-10 ani, după încheierea stării dc masiv nu pot să-și refacă solul în măsura necesară. b) Retenția superficială a precipitațiilor. Fiecare categorie de teren (incluzând solul, vegetația și folosința) are o capacitate maximă, limită, de retenție a precipitațiilor, într-o anumită conjunctură favorabilă, de care depinde acest fenomen. în cazul arboretelor, această capacitate se realizează în momentul în care suprafața masei foliare este ma- ximă, litiera este continuă, afânată, uscată și relativ groasă, iar stratul dc precipitații este foarte marc, ploaia nefiind însoțită dc furtună. în cazul ploilor dc scurtă durată, retenția maximă în coronament nu depășește 12 mm (Abagiu, 1973), iar în litieră 0,6- 1,0 mm apă la 1 cm strat de litieră (Abagiu, 1979; Ciortuz, 1971). Capacitatea maximă de retenție variază cu specia, fiind mai mare la rășinoase (brad, molid, pin) și mai mică ia foioase și crește cu con- sistența și vârsta arboretului (Abagiu, 1973). Dependența retențici dc vârstă rezultă și din core- larea biomasei foliare (respectiv a suprafeței frun- zelor) cu diametrul dc bază al arborilor (Dissescu, 1977; Stoiculescu, 1983), deci și cu vârsta acestora, de unde rezultă și legătura dintre retenția superfi- cială și clasa dc producție a arboretului, la clasele superioare (1, 2, 3 față de 4, 5), corespunzând o capacitate de retenție mai mare. Ținând scama de cele de mai sus, capacitatea maximă de retenție a unui arboret, coronament plus litieră, nu poate depăși 14-15 mm (Abagiu, 1979) la ploile cu o durată sub 24 orc, neînsoțite de furtună. Retenția efectivă pe care o realizează un arboret reprezintă o fracțiune din capacitatea sa maximă de retenție, variind după o curbă exponențială cu stra- tul dc precipitații. Spre exemplu, la cantitatea dc 10 mm precipitații, retenția efectivă este de numai 25% din capacitatea maximă, la 25 mm precipitații, de 50%, iar la 55 mm precipitații, de 80% din aceasta. REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l Retenția în litieră depinde dc măsura în care aceasta acoperă solul, dc umiditatea și grosimea sa. Totuși, în cazul ploilor intense și al pantelor mari ale versanților, solul poale rămâne descoperit, din cauza antrenării litierei de către curentii dc apă. Limita minimă a capacității de retenție a pădurii sc situează, în plantațiile tinere, care nu rețin mai mult de 1 mm apă, în coronament, la realizarea stării de masiv {Arghiriadc, 1968). Ținând seama însă și dc retenția care sc realizează la suprafața terenului, în gropile de plantare, în tăblii și în stratul dc frunze și ierburi de la sol, retenția maximă posibilă, în cul- turile tinere, se poate ridica la nivelul de 3-4 mm. între aceste limite (3 ... 15 mm) se situează capaci- tatea maximă dc retenție a pădurii având consistență plină. Retenția efectivă afectează direct straiul scurs de precipitații, conform ecuației dc bilanț hidric. c) Reducerea umidității solului. Reducerea pre- cipitațiilor care ajung la sol arc drept consecință micșorarea umidității solului și respectiv, mărirea potențialului său de absorbție a apei și deci, dc reducere a scurgerii. Acesta este cel de al doilea efect pc care îl are retenția precipitațiilor, primul fiind diminuarea directă a stratului scurs. Spre exemplu, la o ploaie de 40 mm, care a fost precedată în decurs dc două săptămâni de ploi, tota- lizând 50 mm, într-un arboret bun hidrologic, pc un sol profund, hito-argilos, stratul scurs poate totaliza 6,1 mm; efectul rctenției directe, la ploaia de 40 mm, de diminuare a scurgerii, este de 16,6 %, iar cel datorat rctenției din ploile precedente, având ca efect reducerea umidității solului, de 9,5%, efectul cumulat al retențici fiind de 26,1%; restul efectului dc 73,9% revine infiltrației (după calculele efectuate prin M.P.A.) d) Compactarea redusă a solului. Solurile tasatc au o porozitale și respectiv, un potențial redus de acumulare a apei, ceea ce duce la intensificarea scurgerii de suprafață. Pădurea bine gospodărită realizează condiții optime dc menținere a solurilor într-o stare afanată. în acest scop este necesar să sc interzică total păxunatul in pădure și să se recurgă, numai Ia tehnologii ecologice de exploatare a pădurii, care să evite târârea buștenilor pe sol, să acorde prioritate instalațiilor dc transport cu cablu, să reducă la minimum, parcurgerea terenului cu uti- laje grele*. Pentru diminuarea circulației oamenilor și animalelor prin pădure este de dorit ca trupurile de pădure să nu fie intercalate cu terenuri agricole. * Pcnlnt a sc elimina pericolul formării dc „baraje artificiale'' este necesar să sc evite depozitarea resturilor de exploatare și a materialului lemnos pc rețeaua hidrografică REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l Dc asemenea, este necesar să existe o preocupare a silvicultorilor pentru reducerea deplasării prin pădure a oamenilor și a utilajelor folosite în operați- ile culturale și în tratamentele intensive, de tipul codrului grădinărit care reclamă, de regulă, revenirea repetată pc același teritoriu. c) Majorarea scurgerii subterane, în detrimentul scurgerii de suprafața. Datorită rădăcinilor și sis- temului dc galerii și canale care străbat solul foresti- er, scurgerea subterană, inclusiv cea hipodermică, este mai intensă în bazinele forestiere. Spre exem- plu, în bazinul pilot Monteoru, acoperit în proporție de 87% de pădure, scurgerea de bază a reprezentat 27% din cca totală, față de numai 16-22% în bazinele - pilot Hanganu și Hurjui, având soluri cu aceeași textură, dar un grad mai redus dc împă- durire, de numai 16-21%. f. Reducerea vitezei curenților de apă pe versanți și în albii. Acest efect este o consecință a micșorării grosimii stratului dc apă în mișcare și a rugozității mai mari a terenurilor forestiere, în special în cazul plantațiilor și a arboretelor tinere, cu un număr marc dc exemplare la hectar. Reducerea vitezei curenților dc apă sc traduce prin creșterea timpului dc concentrare a scurgerii în bazin (Miță, 1979) și respectiv, prin reducerea de- bitului maxim, precum și prin micșorarea capa- cității erozive a curenților de suprafață. g) Reducerea proporției terenurilor excesiv ero- date în bazinele forestiere. Aceste terenuri au un potențial minim de acumulare a apei și, în con- secință, contribuie în măsură însemnată la formarea scurgerii dc suprafață. Prin capacitatea sa de a com- bate fenomenele crozionale, inclusiv de a ameliora terenurile dcgradatc-practic neproductive, pădurea arc un efect indirect, dar foarte important, de micșorare a scurgerii de suprafață. 4. Cuantificarea efectelor hidrologice ale pădurii de prevenire și combatere a viiturilor Implicarea pădurii în procesul scurgerii sc tra- duce, așa cum am arătat mai sus, printr-o seric dc efecte hidrologice, care sc reflectă în mod global în coeficientul de scurgere, respectiv în raportul dintre stratul scurs (superficial) și stratul de precipitații (1) și în debilul maxim de viitură (2), care constituie cei mai sintetici indicatori hidrologici ai pădurii și ai celorlalte categorii de teren. 4.1. Coeficientul de scurgere. Acesta reflectă aportul tuturor factorilor dintr-un 19 bazin implicați într-o viitură: precipitații, relief, rocă, sol, vegetație, intervenție antropică etc. Pentru a ilustra variația coeficientului dc scur- gere dintr-un bazin, în funcție dc natura și structura vegetației și de întreaga gamă de texturi ale solului, s-a luat în considerare o ploaie tipic torențială, având probabilitatea de 1%, durata de 30 min, inten- sitatea de 2 mm/min și un strat de 60 mm precipi- tații, reprezentând fragmentul final al unei ploi de două ore, cu probabilitatea de 1%, în funcție de care au fost calculați, prin M.P.A., într-un bazin cu panta medie de 35%, coeficienții de scurgere în cele mai frecvente categorii dc terenuri din bazinele montane și colinare (tabelul 1). Tabelul 1 Coeficientul de scurgere, calculat prin M.P.A. la ploaia având durata de 30 min și probabilitatea de 1% (h=59,2 mm) în zona pluvială 1 (Diaconii), Ia panta medie a bazinu- lui IB=0,35 și la un strat de precipitații anterioare pe 15 zile, mm Notații: T=vârsta în ani a arboretului (5STilOO); D=consis- tența arboretului 0,3£D£l,0; B=clasa de producție a arboretului l£Bi5; ZM=capacitatea maximă de retenție Nr. Crt. Categoria 75 mm: q=2,43 m3/s- km2 • proporția pădurii în bazin (F/S) a fost mai mică: la F/S <0.25 : q = 2,90 m3/s- km2, iar la F / S > 0,75: q=l,46 m3/s- km2 • consistența arboretelor (D) a fost mai mică; în bazinele cu peste 50% pădure (F/S>0,5) a rezultat: la D=0,6:q=l,97m3/s- km2, la D = 0,9 : q = 1.01 m3/s- km2 • suprafața iară pădure, plus aceea ocupată de arborete tinere (sub 20 ani) a fost mai mare. (Gaspar și Abagiu, 1974). 6. Concluzii Pădurea, constituită din arborete mature (pâriș, codrișor, codru) cu consistență plină, gospodărită ecologic, reprezintă cea mai eficientă folosință, sub raport hidrologic, dc menținere a unui regim echili- brat de scurgere a apelor dc suprafață și de reducere a volumului viiturilor torențiale și a debitelor maxime ale acestora. Trebuie remarcat însă, faptul REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 21 că, la un anumit nivel al precipitațiilor atmosferice și în situația unei umidități pronunțate a solului, pădurea se poale dovedi ineficace, fiind necesar să se recurgă, în special în bazinele mari, la lucrări hidrotehnice de atenuare a undelor de viitură. Ut mg Radu GASPAR Sectorul' str RcwnMruepu iu 10. bloc 29. scara 3, ap W' București BIBLIOGRAFIE Abagiu, P., 1973: Cercetări privind capacitatea de reținere a arboretelor de pin din bazine hidrografice torențiale. Teza de doctorat, Brașov. A b a g i u , P., 1979:'Cu privire ia capacitatea de retenție a pădurii. în Buletinul informativ al A.S.A.S., București. Arghiriadc, C., 1968: Cercetări privind capacitatea de retenție în culturile tinere de protecție de pe terenurile degradate. C.D.F. București. C i o r t u z , 1., 1971: Cercetări privind geneza ți tipologia terenurilor degradate din Valea Prahovei. Teză de doctorat. Brașov. Dissescu.Gabriela, 1977: Estimarea cantitativă a masei foliare în arboretele de cvercinee. ICAS, Scria a II-a, București. G a s p a r , R., Abagiu, P., 1974: Cercetări privind rolul vegetației forestiere în reducerea scurgerii de suprafața în cazul ploilor de lungă durată. Red. Rev. Agricole, București. Gaspar, R., U n t a r u , E., 1978: Cercetări privind scurgerea de suprafață ți transportul de aluviuni în b. h. mici, torențiale, parțial împădurite. 1. C. A. S., București. Gaspar, R., Cristescu, C., 1987: Cercetări asupra scurgerii de suprafață ți transportului de aluviuni în b.. h. t. mici parțial amenajate. I. C. A. S., București G a s p a r , R., 1997 a: Predicția stratului de precipitații scurse în limpid viiturilor în b. h. iniei (Metoda potențialului de acumulare, M.P.A.), Revista pădurilor 2/1997. Gaspar, R., 1997 b: Evaluarea debilului lichid maxim probabil de viitură prin metoda „suprafeței active ". în Revista pădurilor nr. 3/1997, București Gaspar, R., 2001: Verificarea metodei „potențialului de acumulare" pentru evaluarea scurgerii din ploi, în bazine pilot. în Revista pădurilor nr. 4/2001, București. Gaspar, R., 2002: Determinarea rapidă a debitului maxim al viiturilor torențiale în bazinele mici, forestiere. în Revista pădurilor nr. 6/2002, București. Giurgiu, V., 1995: Protejarea ți dezvoltarea durabilă a pădurilor României. Editura Arta Grafică, București. M i ț ă , P., M u s c a n u , M., 1986: Coeficienți de scurg- ere în bazine mici. în Studii și cercetări de Hidrologie, I.M.H., București. Miță, P., Muscan, M., Mustață, L., 1988: Determinarea principalilor parametri pentru calculul debitelor maxime în bazine mici. Studii și cercetări de hidrologie, I.M.H., București. Motoc, M., M u n t e a n u , St., B ă I o i u , V., S t ă n c s c ti , P., M i h a i , G h ., 1975: Eroziunea solului ți metodele de combatere. Editura Ceres, București. Stoiculescu.Cr., 1983: Cu privire la studiul vari- ației în timp a biomasei foliare la gorun. în Revista pădurilor nr. 2/1983. București. The role of forests in preventing and conlrolling high torrenlial floods in small watersheds Abstract The role could be demonstrated in two differcnl ways: by examining how forests control directly or indirectly the surface run-off and by comparing run-off coefficicnts in fbrested watersheds to those obtained for watersheds without forest covcr but subjcctcd to other activities (e.g. agriculture, pasture). Howevcr. seven different hydrological effects of the forest have been distinguished: a) precipitation intcrccption: a process that rcduces the rain kinetic energy: b) superficial retention of precipitation (through crown and litter); c) rcduction of soil moisturc (due to rctaining part of the precipitation); d) reducing compaction in forest soil; e) increasing underground run-off by decreasing surface run-off; f) by reducing the velocily of the water flow on slopes and increasing the concentralion time; g) by reducing the proporlion of highly eroded terrains (which have a high value for the run-off coeffîcient). Forcsted and unforested watersheds from Vrancea and Iași regions, as well as adjacent pilot watersheds, were compared with respect to the run-off coefficients The values were smaller for the ibrested watersheds in comparison to the un-forested watersheds (with approxiinately 25% in Vrancea and with approximately 36-56% in Iași region). Keywords: torrential Jlood, watershed, run-off coeffîcient, rain kinetic energy. 22 REVISTA PĂDURILOR • Amil 119 • 2004 • Nr. 1 Pădurea, stratul de zăpadă și resursele de apă în Munții Brașovului 1. Introducere Stratul de zăpadă este unul dintre cele mai importante fenomene meteorologice. Prin proprietățile sale radiativ - calorice, deosebite esențial de ale celorlalte suprafețe subia- cente, precum și prin discontinuitățile sale în spațiu și timp, stratul de zăpadă este un puternic factor diferențiator, de compartimentare microclimatică, staționala. Datorită marii capacități de reflexie și conductibilității termice scăzute, stratul de zăpadă îndeplinește, pentru suprafața solului, pentru cul- turile agricole și cele forestiere tinere, rolul unui strat termo izolator, protector, de mare eficiență. Stratul de zăpadă este totodată, rezerva dc apă care se acumulează de-a lungul iemii la suprafața solului, această cantitate de apă fiind foarte impor- tantă, cel puțin pentru prima jumătate a sezonului de vegetație. în condițiile actuale și de perspectivă, când pro- blema gospodăririi rezervelor naturale dc apă se pune atât de acut, preocupările menite să contribuie la cunoașterea caracteristicilor stratului de zăpadă, la aprecierea resurselor de apă ale diferitelor re- giuni geografice capătă o importanță deosebită. Aceste argumente științifice și economice au stat la baza cercetărilor climatologice asupra stratului de zăpadă executate, începând din anul 1962, până în anul 1996, în masivul Postăvarul. Cercetările s-au efectuat în cadrul unei rețele de stații și posturi climatologice și fenoiogice, cuprinzând întreg masivul Postăvarul (Marcu, 1971). 2. Organizarea cercetărilor în teren Platformele nivometricc au fost astfel amplasate, încât să se poată studia, atât influența factorilor prin- cipali ai depunerii și ai topirii stratului de zăpadă (altitudinea și expoziția), cât și influența celorlalți factori (forma de relief, caracteristicile vegetației etc.) Pentru aceasta s-au ales, pe cei doi versanți prin- cipali ai masivului Postăvarul (nord-vestic și sud- cstic), câte 5 niveluri experimentale altitudinale si- tuate la 530-630 m, 1000 m, 1400-1500 m, 1700 și 1780 m altitudine. Pentru depresiunea Bârsci s-au Prof. dr. ing. Marin MARCU Dr. Viorela HUBER - MARCU utilizat datele nivometrice din stația meteorologică dc stat, Ghimbav (534 m). în cele 5 zone altitudinale s-au amplasat, pe ambii versanți, câte 5 perechi de platforme (pe teren descoperit și în pădure) alcătuind profilul transver- sal principal al masivului, precum și o serie de puncte auxiliare. Aceste platforme duble au fost astfel alese, încât să fie situate în condiții geomorfologice similare și să nu prezinte, pe cât posibil, diferențe prea mari ale compoziției și consistenței arboretelor. în toate locurile dc cercetare amintite au fost instalate „rigle nivometrice fixe“, confecționate după modelul rețelei meteorologice de stat. Numărul riglelor fixate în fiecare platformă s-a sta- bilit în funcție dc neuniformitatea terenului și a coronamentului pădurii (câte 3-50 rigle pc fiecare platformă). Pe platformele descoperite s-au instalat câte 3-30 rigle în funcție de condițiile microreliefu- lui, iar în cele din pădure câte 30-50 rigle. Riglele nivometrice au fost instalate pe aliniamente, dis- tanțate la 5 m, distanța dintre rigle, pe aliniament, fiind de 3-10 m. în general s-a urmărit ca plat- formele din pădure să se extindă pe o suprafață de aproximativ 1000 m’, suprafața respectivă întrunind condițiile dc arboret și microrelief cele mai reprezentative pentru fiecare unitate geomorfolo- gică, pentru etajul fito-climatic sau formația forestieră aleasă. Pentru determinarea densității zăpezii și a conținutului de apă (lichidă) din stratul de zăpadă s-a utilizat dcnsimetrul cu balanță. Măsurătorile instrumentale și observațiile asupra zăpezii s-au efectuat zilnic în stațiile meteorologice Ghimbav, Brașov, Poiana Brașov, Cristianul Mare, Timișul de Sus și, pcntadic, în celelalte platforme din rețeaua de bază. în platformele auxiliare s-au făcut ridicări nivometrice decadice, în sistemul iti- nerant. 3. Rezultatele cercetărilor în cele ce urmează se vor prezenta rezultatele cercetărilor din perioada 1962-1996 numai de pe versantul nord-vestic al Postăvarului și din șesul depresionar al Bârsci, urmărindu-se a se evidenția, îndeosebi, influența altitudinii și a pădurii dc REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 23 rășinoase asupra fenomenelor studiate. Amplasarea celor 10 platforme nivomctrice dc pe acest versant, începând din depresiunea Bârsei (534 m) până pe culmea Cristianul Mare (1780 m) este redată în figura 4 (partea stângă). - la care au avut loc fenomenele cercetate. în această planșă complexă se mai observă ca toate datele reprezentate grafic sc raportează, în timp, la perioada calendaristică, de 11 luni, înscrisă în capătul tabelului, 3.1. Ninsoarea și stratul de zăpadă 3.1.1. Prima ninsoare în tabelul 1 se prezintă datele privind caracteris- Tabelul 1 Fenomene de iarna în Munții Brașovului ÎKULAIÂ mfO^fiiMELOP Xf în tabelul l se observă că, pe culmile cele mai înalte ale Postăvarului, în stația meteo Cabana Cristianul Mare (1724 m), primele ninsori cad, în medie, în jurul datei dc 10 oc- tombrie însă sunt și ani în care, cele mai timpurii ninsori pot să cadă în luna septembrie și chiar spre sfârșitul lunii august. De exemplu, în anul 1981, când în etajele mon- tane superioare s-a semnalat cea mai timpurie ninsoare (28 august, 1981), la poalele masivului (stația Brașov), în același an, nin- soarea a întârziat 70 de zile (6 noiembrie) deși și la acest nivel, în alți ani, ninsorile sunt posibile încă din luna septembrie (19 septembrie). în unii ani, ninsorile de toamnă pot întârzia, în etajul montan superior, până spre finele lunii octombrie, iar în șesul depresionar al Bârsei, până spre sfârșitul lunii noiembrie. Este interesant de remarcat că, în anii în care primele ninsori întârzie, prima cădere de zăpadă poate cuprinde întreg masivul, fenomenul având însă intensități diferite, altitudinal. 3.1.2. Ultima ninsoare La baza masivului și în șesul depresionar (534 m), ninsorile pot întârzia primăvara până în jurul datei de 1 mai, în Poiana Brașov (1026 m) până la începutul lunii iunie, iar în etajul montan superior, la 1724 m, pot să cadă ninsori până la sfârșitul acestei luni de vară (30 iunie). Durata medie a intervalului anual în care se pro- duc ninsori crește de la 158 dc zile în Depresiunea Brașovului, până la 229 zile, la Cabana Cristianul Dan pnxiucerh ! CWîB ^sxwiwiilni biftrțtrtd 1 medâ K3.oiRi.id rece 1. NINSOAREA ÎT1ATU1, T'APIL 1Q12 KS Tuo 95 142 199 • 15.02 ^13, 3503 1L03 401 j_ 7> Fig. 6. V'ariația reținerii în sol și a reținerii totale pentru diverse cantități de precipitații căzute (Variation of the rctaining în the soil and of the total retaining for various precipitation quantities.) și în condițiile unor ploi asemănătoare, pc ansam- blul sub-bazincior. S-au obținut astfel, coeficienți dc diminuare a debitelor maxime, kmax. Pentru determinarea acesto- ra s-a calculat mai întâi raportul între valorile deb- itelor maxime specifice, qmaK (l/s km2), determinate în sub-bazinele cu grade diferite dc împădurire (Omaxi) Ș* valorile debitelor maxime specifice, deter- minate în sub-bazinul complet despădurit (qnmd): max ~ 9max/ 9maxd‘ REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l Diminuarea propriu-zisă a rezultat a fi: kmax~l- k1 max* în cazul bazinului reprezentativ Tinoasa - Citirea s-a obținut astfel dependența între kmnx și precipi- tația care a generat viitura, X(mm) pentru împă- duriri de 47%, 63%, 95% (figura 7). -------Jrsrixcpifffj •------ TrtpeXcp=63$ ......FlEUjcfHZQ Fig. 7 Relațiile kmax -X(mni) pentru bazinul reprezenta- tiv Tinoasa - diurea (Relations kmal -X(mm) for the repre- sentative basin Tinoasa - Citirea) Din această dependență se constată micșorarea coeficienților de diminuare, pe măsura creșterii pre- cipitațiilor ca urmare a pierderii treptate a capacității de înmagazinam a apei de către pădure. Sintezele scurgerii maxime, de genul qmax 1% - F, cele mai utile practicii, se bazează pc analize simi- lare celor prezentate anterior și care s-au extins la spahii mult mai largi. In figura 8, se prezintă o astfel de sinteză, în cazul zonei Podișului Central Moldovenesc. Astfel dc sinteze pun clar în evidență diminuarea scurgerii maxime în zonele împădurite și impun, din acest motiv, luarea în considerare în calculele hidrologice, a influenței pc care pădurea o are asupra scurgerii. Fig. 8 Relația qma< 1%(l/s km2) - F(km2) pentru zona hidrografică a Podișului Central Moldovenesc. Relation qmat 1%(l/s km2) - F(km2) for the hydrographic area of the Moldavian Central Plateau 39 în general și asupra scurgerii maxime, în special. Din compararea valorilor debitelor maxime dc probabilitate 1%, pentru suprafața dc 1 km2, de exemplu, reiese că valorile acestor debite sunt cu circa 30 - 32% mai mici, în cazul bazinelor împădu- rite și cu 100% față de cele complet despădurite. Este dc subliniat că, în zona analizată sunt păduri de foioase, cu vârsta de peste 70-80 de ani. După cum se știe, relațiile de tipul qmM 1% - F sunt folosite la verificarea debitelor maxime, după ce acestea au fost determinate și prin alte metode. De obicei, aceste relații sunt unice pentru o anu- mită zonă hidrografică, ncținându-se seama dc rolul împăduririi. Și în cazul debitelor medii multianuale au rezultat valori mai mici în bazinele împădurite, comparativ cu cele despădurite, în cazul tuturor tipurilor dc pădure. în cazul sub-bazinelor din cadrul bazinului reprezentativ Tinoasa-Ciurea, în sub-bazinul Bolovani de exemplu, complet despădurit, valoarea debitului mediu specific multianual a rezultat dc 5,92 1/s km2 iar în cazul sub-bazinului Humăria, împădurit 95,4%, debitul mediu specific multianual a rezultat, de numai 3,43 1/s km2, cu 42% mai mic. Diferențe semnificative între valorile debitelor medii multianuale înregistrate în bazine împădurite și despădurite s-au constatat însă și în alte zone fiz- ico - geografice ale țării. în cazul scurgerii minime, influența pădurii este cea mai evidentă. Această influență a fost analizată atât în cazul cursurilor de apă cu scurgere pennanentă, ale căror văi intersectează pânza freatică, existând deci ali- mentare subterană, cât și în cazul cursurilor de apă care nu intersectează pânza freatică și care deci, nu mai be- neficiază de alimentare subterană, ceea ce are ca efect BIBLIOGRAFIE Abagiu, P.,Bumbu, G„ Munteanu, St.,1980: Determinarea parametrilor hidrologici ai pădurii în raport cu modul de gospodărire, scurgerea de suprafață și intercepția în coronament în arborete de fag și molid, Departamentul silvi- lungi perioade de prezență a fenomenului dc secare. Rezultatele au scos în evidență, valorile foarte mici ale scurgerii în sub-bazincle împădurite, mai ales în cazul cantităților mici de precipitații - sub 10-15 mm, când acestea sunt în cea mai mare parte, reținute de pădure. Concluzii în cazul lucrării este analizat, în mod unitar, ansamblul de factori caracteristici zonelor împădu- rite, care influențează scurgerea de suprafață. Rezultatele obținute pun în evidență, rolul pe care zonele împădurite îl au asupra micșorării scur- gerii, în toate fazele de regim ale acesteia. în cazul scurgerii maxime, diminuarea acesteia în zonele împădurite reprezintă un efect pozitiv, pentru a determina atenuarea viiturilor și implicit, a inundați- ilor. în cazul scurgerii minime, diminuarea acesteia și așa scăzută reprezintă, în anumite perioade ale anului, un efect negativ al pădurii. Sintezele obținute asupra debitelor maxime su- bliniază influența pădurii asupra acestora și repre- zintă, în același timp, un instrument de care trebuie să se țină scama la calculul debitelor maxime, în secțiuni de râuri necontrolate hidromctric. Dr Complini MIȚA Simuna MĂTREAȚÂ Insuruiul Național de Httbofogtc m Gospodărite a ApdtH Șos București ■ Ploiești nr 97, ^nt 1 București tel. 7305705 culturii Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București Arghiriadc, C., 1977: Rolul hidrologic al pădurii, Ed. Ceres, București M i t a , P. 1994: Certain results on the influence offorests upon the surface runojf, Ed. Institut de Ciencies de la Terra „Jaume Almera", Baroefona, Spania Aspects regarding the hydrological role of the forest Abstract In the frame of the study the results regarding the influence of the afforested areas upon the variability of the surface runoff. Are presented this influence acts especially by mitigating the runoff, as a rcsult of the retaining of a certain part of precipitation in the frame of the forest componenta: the tree crowning, the consumption in the vegetation process, the litter, especially for the strongly spongy and with big drainage, soils. From the quantitative point of view, the influence of the forest upon the surface runoff was underlined through the runoff dimin- ishing coeffîcients. These coefficients were determined for the main runoff parameters and resulted from the ratio between the values of these parameters determined in variously afforested watersheds and the values of the same parameters determined in entircly delbr- ested ones. We must emphasize the fact that these diminishing coefficients were determined in similar rain conditions for the water- sheds ensemblc, afforested in diffcrent dcgrecs. Keywords: diminishing coefficients, crowning and litter of the forest 40 REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l ameliorarea Debut Aportul carpenului la făgetelor (Studiu de caz) Pentru evaluarea aportului carpenului la ameliorarea făgetelor, s-a făcut un studiu dc caz, în cadrul unor făgete din bazinul Sucevei, Astfel, s-au luat două arborete de fag distincte, caracterizate prin condiții staționate similare: același tip dc sol, brun eumczobazic, aceeași expoziție însorită, (sud-vestică), aceeași pantă (aproximativ 6 grade), dar și din punct de vedere al arboretului (clasa l dc pro- ducție, vârsta 110 ani). Cu scopul de a evidenția rolul carpenului în cadrul bio- cenozei cu fag s-a folosit examinarea semnificației dife- renței dintre varianțe după testul Fischer și examinarea semnificației diferenței dintre două medii folosind testul t bilateral, pentru situația când df Caracteristicile factoriale introduse în calcul au fost diametrul la 1.30 m, înălțimea totală a arborilor, înălțimea la care sc întâlnește prima ramură verde (înălțimea dc cla- garc) și volumul arborilor de fag din cele două arborete. Alegerea acestor parametri cantitativi în ve- derea analizei statistice este pe deplin justifi- cată. Astfel, diametrul dc baza și înălțimea totală au fost măsurate în principal în vederea calculului volumului arborilor. înălțimea la care apare prima ramura verde a fost măsurată în vederea analizei acestui parametru pentru a scoate în evidență influența sabotajului, în speță a carpenului, care dctcnnină clagajul natural și rectitudinea fusului arborilor de fag ce sunt împinși de către carpen (Clinovschi, 2003). Un prim arboret este un făget pur dc 110 ani (u.a. 5IC, U.P. IU llișești, O.S. Solea), iar al doilea arboret care s-a luat spre analiza este un fagcto-cărpinct (8Fa+2Ca) din u.a. 53B, aceeași U.P. și același ocol silvic, în care fagul arc 110 ani, iar carpenul are 90 ani. Aparatele folosite pentru prelevarea caracteristicilor vizate au fost clupa forestieră, pentru dctcnninarca diametrului de bază, utilizându-sc marcajul din cm în cm, iar pentru măsurarea înălțimilor s-au utilizat, în paralel, două aparate de ultimă oră, în principal dendrometrul Lcdha-Geo și în subsidiar, dendrometrul Vertex UI*. Numărul arborilor de măsurat, care să reprezinte cele două arborete a fost stabilit cu ajutorul formulei „ _ " , în care u este abaterea normată a distribuției normale, corespunzătoare probabilității de transgresiune 7=5 % și are valoarea u = 1.9 6, cr % - coeficientul de Dr. ing. Florin CLINOVSCHI variație a populației, a cănii valoare s-a considerat pc baza cercetărilor anterioare, că pcntni calculul volumului arbo- rilor 30% este acoperitor, iar A% este eroarea limită admisă, echivalată cu valoarea de 10%. Astfel, în urma cal- culului, a reieșit ca fiind satisfăcător un număr dc 35 arbori. Pcntni a mări însă, precizia și gradul dc acoperire statistică, s-a majorat numărul arborilor de măsurat la 44 arbori pen- tni fiecare din cele două populații de fag. Rezultate obținute Arborii au fost aleși din clasele I și II Kraft, plecându-se dc la faptul că fagul aflat sub influența carpenului este situ- at în cvasitotalitatea cazurilor în etajul dominant. în baza măsurătorilor și calculelor efectuate, au rezultat următoarele valori ale indicilor statistici (tabelul 1): Tabelul 1 Indici statistici ai celor două populații de fag Populație ■an ■CJlf- h- -m’- A,.,,,, • ti । • V11( -111 ’• .V l-S 1 Rig (HPa+2C«) 46 64 7S 3208 35 58 12 8871 19 79 6.6262 3 302 2 3451 44 Pag (1Cl uj 44 % 46 3096 32 56 4 5015 15 70 16 5562 2 706 0 8876 44 6 = 43 Pcntni calculul volumului a fost utilizată metoda ecuației de regrcsic logV = a0 + afogd + adog-d + a3logh + afog:h echivalentă tabelelor dc cubaj (Giurgiu, Dccci, 1997), cu coeficienții dc regresic a^-4.11122, a^l.30216, a:=0.23636, a^l.26562, a4--079661, iar pentru varianță s-a aplicat formula v =-----(Giurgiu, 1972, Lcahu, 1994). Testul Fischer aplicat în vederea examinării sem- nificației diferenței dintre varianțe după formula f = ^ , a evidențiat următoarele valori calculate dc maniera = Fd= > -688, ^=2.863, Fhrmk=2.499, Fv = 2.642. Pcntru/J ~f = Nr \ = M-1 - 43 grade dc li- bertate și probabilitățile de transgresiune de 5% și 1%, = 1 -67, respectiv = 2.06. Astfel, la compararea valorilor experimentale cu cele teoretice, sc observă că ceea ce din punct de vedere statistic înseamnă invalidarea ipotezei nule. Diferența dintre varianțele luate în considerare fiind cel puțin semnificativă, se poate afinna că probele nu aparțin * Etapa dc Icrcn a Cost mult facilitată prin sprijinul direct al dr. ing. Ionel Popa dc la Stațiunea ICAS Câmpulung Moldovenesc șt ing. Mihai Leșan. REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr. 1 41 aceleiași populații generale, omogene, '■'Prin urmare, valoarea testului l se calculează cu ajutorul formulei r = - x- >iar numărul gradelor de libertate / = c> în care/j = N, - 1 ,f2=N2 -1, și 77+ h 4 N c = ; 1 - ceea ce duce la obținerea valorilor din tabelul 2. ) si Nt N2 Tabelul 2 Indici statistici calculați în vederea aplicirii testului t bila- teral Element de complinit c f Clasa de semnificație 5'2- 1% 0.1% Diametru 0.623 80.711 1,057 1.989 2.638 3.416 Nesemnifteucivu înălțimea 0.741 69,773 4,804 1,994 2.648 3.435 Foune semnificativa înâlț unea la 1 ram. verde 0.286 72,667 8,266 1.094 2,648 3,435 Foarte semnificativă Volum arbore 0,725 71,471 2.190 3.994 2.648 3.435 Semnifieuiivâ Cu acești inc o analiză interpr semnificație ce e ici obținuți prin calcule statistice sc trece la etativă cc ține, în primul rând, de clasa de reieșit din compararea lui t experimental cu t teoretic. Interpretarea rezultatelor în cazul aplicării testului Fischerîh vederea examinării diferenței dintre varianțe, interpretările vizează două aspecte interrclate prin esența fenomenului natural. Din punct de vedere statistic, s-au adus alături două seg- mente populaționalc dc fag, aflate în condiții de mediu rela- tiv identice și apropiate fizic, care aparent diferă prin carac- teristici factoriale cantitative, dcndromctricc. Testele statis- tice sunt utilizate pentru a examina diferența dintre va- rianțcle și mediile setului de date ce privesc diametrul la 1.30 m, înălțimea totală a arborilor, înălțimea la care sc întâlnește prima ramura verde și volumul arborilor inventariați. Valorile medii ale parametrilor arată că suntem în două cazuri diferite, iar dimensiunile realizate sunt excepționale. în făgetul pur, fagul realizează un diametru mediu dc aproape 45 cm, cu un interval de variație cuprins între valorile 31-62 cm, o înălțime medie dc aproape 33 m, înălțimi ce baleiază intervalul cuprins între valorile 28.6- 36.5 m. Volumul realizat de arborii care au fbst supuși studiului realizează volume de lemn pe picior între 1.1 m’ și 4.9 m3, cu o medie dc 2.7 m3. Mai puțin excepțional este elagajul natural al fagului din arboretul monospccific, ce înregistrează o medie de 13.8 m, cu valori ce sunt cuprinse într-un interval foarte larg (8.5-24.9 m). în arboretul de fag cu carpen supus studiului, situația diferă sensibil, dar parametrii cantitativi analizați sunt dova- da unei situații de asemenea remarcabile. Primele aspecte care atrag atenția specialiștilor sunt vârsta, rectitudinea trunchiurilor și dimensiunile realizate de carpen. Exemplarele dc carpen depășesc frecvent 25 m înălțime, semnalându-sc exemplare ce ating 34 cm în diametni, cu 32 m în înălțime și 35 cm în diametru, cu 34.5 in înălțime. Plecând de la aceste dimensiuni realizate de carpen, fagul prezintă valori maximale ale potențialităților intraspccifice. Astfel, diametrul mediu este de aproape 47 cm, cu o va- riație pc un interval cuprins între 30 cm și 71 cm. înălțimi- le sunt cantonate între 28.4 m și 44.4 m, cu o medic dc aproape 36 m Aceste dimensiuni impresionante implică un volum ce variază între 1.1 m3 și 8.0 m3, cu o medic de 3.3 m3. Izbitor este elagajul natural și rectitudinea trunchiurilor la fag. înălțimea la care apare prima ramură verde este excepțională, intervalul de variație a acestui parametru can- titativ, dar și calitativ, începe la peste 16 m și se termină la 25 m, cu o medie dc aproape 20 m. Calculul varianței ca indice statistic ce exprimă gru- parea sau dispersarea valorilor în jurul mediei, deci ca o ca- racterizare cantitativă a variaibililății și ăplicat șirurilor dc date prelevate din teren sau a celor ulterior calculate, a reliefat o „împrăștiere” considerabilă a înălțimilor, a diamc- trelor de bază și deci și a volumului arborilor inventariați din arboretul amestecat în care carpenul este reprezentat în proporție dc aproximativ 20%. Dispersia mare a înălțimilor realizate dc arborii de fag ce sunt sub influența carpenului demonstrează complexitatea relațiilor intcrspecificc și plas- ticitatea speciilor în raport cu factorii biotici determinanți. Din contra, carpenul a impus o dispersie mult mai redusă a înălțimii la care apare prima ramura verde, o anumită cons- tanță în fenomenul dc elagaj natural. Statistic, testul Fischcr aplicat seriilor de date amintite scoate în evidență unnătoarelc: - pentru diametru, Fd > dar Fd < F^,*. ceea ce evidențiază o diferență semni ficați vă între cele două eșantioane, - pentru înălțimea totală a arborilor, înălțimea la care apare prima ramură verde și volumul arborilor calculat după metoda tabelelor dc cubaj, aplicarea testului Fischcr a dus la obținerea unor diferențe cel puțin distinct semnifica- tive, F^F^^*^^. F^rși - faptul că F^ > Flcoreljc arată că ipoteza âf este falsă, deci arboretele considerate diferă din punctul dc vedere al dispersiei valorilor caracteristicilor studiate. Testul t, ca urmare a concluziilor statistice obținute prin intermediul testului Fischcr, a determinat considerarea celor două serii de date ca fiind două populații distincte. Acest tratament statistic a scos în relief următoarele: • pentru că diferența dintre mediile diametrelor celor 42 REVISTA PÂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l două populații de fag inventariate se încadrează în clasa dc semnificație nesemnificativ", ipoteza nulă sc acceptă, alt- fel spus, cele două eșantioane din cele două arborete, din punctul de vedere al diametrului, pot fi considerate ca o sin- gură populație omogenă; • diferența dintre mediile înălțimilor și a înălțimilor la care apare prima ramură verde este, foarte semnificativa', ceea ce induce considerarea celor două eșantioane ca po- pulații distincte; • la volum, diferența dintre mediile celor două eșantioane prelevate este semnificativa', ca urmare a influ- enței puternice a înălțimii în cadrul calculului volumului și care diferă cu mult peste Limita impusă de probabilitatea dc transgresiune dc 0.1%. Deoarece diferențele dintre medii sunt foarte semni- ficative, atât în ceea ce privește înălțimea totală a arborilor, cât și a înălțimii dc apariție a primelor ramuri verzi, cele două populații de fag se consideră distincte, ca urmare a influențelor exercitate dc carpen în arboret Altfel spus, carpenul, în cadrul fagcto-cărpinetului are o influență pozitivă. El nu influențează dc o maniera semni- ficativă diametral fagului, această caracteristică cantitativă păstrându-se la nivelul unui făget monospecific. Influența benefică a carpenului se observă la înălțimile realizate dc către fag și mai ales, la elagajul natural impus dc specia de subetaj. în ceea ce privește înălțimea la care apare prima ramură verde, diferența între testul experimental și cel teo- retic la o probabilitate de acoperire /r=99.9% este de 240%, ceea ce arată că între fag și carpen există o foarte bună asociere, benefică pentru ambele specii, date fiind și dimen- siunile pe care le poate atinge carpenul. Implicații silvo-economice O dispersie mai marc implică o gamă mai largă de sor- timente dimensionale, deci posibilități dc diversificare a producției. Dar, din punct de vedere economic, efectul ce trebuie estimat este cel de creștere a valorii la hectar a rentei forestiere și, eventual, a valorii prezente nete a terenului. Dc asemenea, deși nu este posibilă cuantificarea monetară directă, trebuie subliniat randamentul mai mare al arboretelor dc amestec în stocarea bioxidului de carbon, aspect deosebit dc important în contextul actual, al dimi- nuării concentrației de bioxid de carbon prin stocarea aces- tuia în lemn. Prin urmare trebuie făcută și o analiză com- parativă a biomasci la hectar, pe cele două suprafețe pilot. Pc lângă calculele efectuate, pc baza ecuației dc regre- sie sus menționate, datele au fost introduse și în programul infonnatic FOND la D. S. Suceava, pentru a utiliza mo- delul matematic uzual în domeniul forestier la calculul actelor de punere în valoare. Aceasta a avut drept scop obținerea unei sortări dimensionale conforme standardelor în vigoare, precum și calcularea valorii monetare a celor două arborete pilot, ținând scama dc prețurile actualizate la nivel dc direcție silvică. în urma calculelor statistice efectuate, concluziile ce se desprind din rezultatele obținute sc situează la patru niveluri: cel al masei lemnoase pe picior, cel al sorti- mentelor dimensionale obtenabile, cel al veniturilor reali- zabile și, nu în ultimul rând, nivelul cantității dc carbon sto- cate prin procesele anatomo-fiziologice caracteristice plantelor lemnoase. a. La nivelul masei lemnoase pe picior Din acest punct de vedere se remarcă, chiar și la o sim- plă analiză vizuală a celor două arborete pilot, diferențe sen- sibil superioare în favoarea arboretului amestecat. Caracteristicile factorialc măsurabile cantitativ sau relativ ușor de apreciat sub aspect calitativ, vin să ateste de fado diferențele sesizate. Astfel, dimensiunile măsurabile ale fagului din arboretul amestecat în raport cu cele ale fagului din arboretul monospecific sunt superioare: - Diametrul mediu al arborilor inventariați crește de la făgetul pur la fageto-cărpinct cu 4% (44.86 cm: 46.64 cm); - înălțimea medie a exemplarelor dc fag crește cu 9% dc la făgetul pur la cel amestecat (35.58 m: 32.56 m); - înălțimea la care apare prima ramură verde sau elaga- jul natural, crește spectaculos, cu 44% dc la arboretul pur, la cel amestecat (19.79 m : 13.79 m), aceasta având con- secințe dc ordin cantitativ, dar mai ales, calitativ; - Diferențele anterior menționate se reflectă în volumul arborelui mediu și, în egală măsura, în volumul total al celor două populații de fag inventariate, diferențele fiind de 22% (3.302 m3: 2.706 m3 la volumul mediu al arborilor și 145 m3:119 m3 la volumul total al arborilor inventariați). în ceea ce privește clasa de calitate, ca o consecința a unui elagaj ceva mai defectuos la exemplarele de fag din arboretul pur, acest indice situează amestecul de fag cu carpen într-o poziție superioara. Clasa medic de calitate a acestuia este de 1.29, pc când clasa medie dc calitate a arbo- rilor din făgetul pur este dc 1.57, aportul procentual la clasa dc calitate medie a arborilor dc fag din cele două suprafețe pilot atingând 20%. b. La nivelul sortimentelor dimensionale obtenabile Confbnn actelor dc punere în valoare calculate în pro- gramul FOND, procentul lemnului dc lucru din cantitatea totală de lemn furnizată de fagul celor două populații inven- tariate, crește sensibil de la făgetul pur la fagcto-cărpinet (tabelul 3). Astfel, din cci 148 m3 cât însumează cele 44 exemplare din arboretul amestecat, o cantitate de 117 m3 este lemn de REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 43 Tabelul 3 Repartiția cantității de lemn brut de fag pc sortimente dimensionale din cele două populații pilot lucni, ceea cc reprezintă 79% din volumul total, pc când în arboretul pur, din cantitatea totală dc ]20m3, 89 m3 sunt lemn dc lucru, coca ce reprezintă 74%. Cele 5% con- cretizate în diferența dintre procentele lemnului dc lucru dintre fagul singular și cel însoțit dc carpen sunt în fapt aportul acestuia din urmă la ameliorarea cantitativă și cali- tativă a arboretului. Din punctul dc vedere al sortimentelor dimensionale (figura 1), implicațiile participării carpenului la sporirea va- Fig. 1. Distribuția cantitativa a lemnului de lucru pe sortimente dimensionale la doua populatii-pilot de fag lorii speciilor principale, îh cazul de față a fagului, se resimt în categoria sortimentelor superioare obtenabilc (Gl, G2), aici creșterea procentuală dintre făgetul pur și fageto-căr- pinet fiind dc peste 70%. O dată cu scăderea dimensiunii sortimentelor, scade și discrepanța dintre cantitățile obtenabilc la nivelul celor două populații dc fag inventariate. La categoria G2 dife- rența procentuală este dc doar 8%, după care, la sorti- mentele mijlocii și subțiri diferența devine nulă. Demn de remarcat este faptul că diferența dc 24 m3 la categoria Gl cumulată cu cei 4 m3 diferența din categoria G2, adica 28 m3, lipsesc la cantitatea totală dc lemn pentru ca fagul din făgetul pur să-l egaleze pc cel din făgeto-cărpinct. în concluzie, carpenul determină o vizibilă îmbunătățire a sortimentelor dimensionale obtenabilc și un spor de masă lemnoasă cc se încadrează în ca- tegoria lemnului dc lucru gros și foarte gros. c. La nivelul veniturilor realizabile în urma introducerii valorilor culese din teren în pro- gramul dc calcul al actelor de punere în valoare, cu prețuri actualizate, s-a evidențiat diferența netă de valoare bănească dintre cele două populații dc fag inventariate (44 arbori), respectiv cea din făgetul pur și cca din făgeto-căr- pinct. între acestea, diferența este de 22,675 milioane lei, adică aproximativ 675 Euro Făcând o simplă extensie a celor două populații pilot, la o cantitate dc 1000-1500 m3, aportul economico-financiar al carpenului la sporirea va- lorii speciilor principale este evident, chiar raportat la prețul de pornire în licitații. d. La nivelul cantității de carbon stocate Diferențele între masa lemnului realizat dc fagul din cele două suprafețe de probă inventariate, este de 15 548 kg, iar pe arbore mediu este de 353 kg. Astfel, diferența dc bio- masă între arborele mediu a celor două suprafețe pilot, pre- cum și a întregii mase dc lemn este, ca și în cazul volumu- lui, dc 22%. Această biomasă demonstrează indirect canti- tatea de carbon stocată ce, într-o accepțiune nouă, se va putea cuantifica economic, confonn protocolului dc la Kyoto. în concluzie, multitudinea dc beneficii culturale și eco- nomice induse dc prezența carpenului m subctajul făgetelor determină ca în viitor, poziția carpenului, ca specie contro- versată din punct de vedere silvotehnic, să fie reconsiderată, cu atât mai mult cu cât aceste cercetări ar putea fi extinse și la alte fonnații forestiere. Șei lucrau dr mg Monn CUNpVSt'HI Facultatea dc Silvicultură Suceava tel. 0230216147 BIBLIOGRAFIE GIURGIU, V„ 1972:Metode ale statisticii matemat- ice aplicate în silvicultura. Editura Ceres București, 566 p. L E A H U , I., 1994: Dendrometrie. Editura Didactica si Pedagogica București. G I U R G I U , V., D E C EI, I„ 1997: Biometria arbo- rilor din România, metode dendrometrice. Editura Snagov București. CLINOVSCHI, F„ 2003: Cercetări privind evalu- area ecologica si economica a fitm etuvelor cu carpen situate în bazinul hidrografic al râului Suceava. Teza dc doctorat. Universitatea "Ștefan cel Marc" Suceava. Tție contribution of the hornbeam to the improvement of the beech forests (Case study) Abstract The contribution of the hornbeam among the beech bnishes was cmphasized by the statistieal analysis of some dendrometry fea- tures of two bcech pilot-populations, one of whieh is 100% beech, and the other one is 80% beech uiixcd with 20% hornbeam. Hence the beneficia! effect of the existence of the hornbeam under the level of the beech is undcrlined. Thus. the beech in the brush mixed with hornbeam has superior characteristics compared to the beech in the pure brushes, from both quality and quantity points of vicw. Keywords: stands hornbeam, beech, dendrometry, statiStics 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l Din activitatea R.N.P. - Romsilva Regia Națională a Pădurilor - Romsilva preia în administrare parcurile naționale și naturale din fondul forestier Deteriorarea accentuată a mediului ambiant, înregistrată în ultimele secole și consecințele care i-au urmat au evidențiat faptul că, menținerea în stare cât mai puțin alterată a mediului înconjurător, este o condiție fundamentală pentru asigurarea unei dez- voltări durabile. Nici sectorul forestier nu face excepție de la aceasta regulă, fapt pentru care, în ultimele decenii a crescut rapid interesul pentru gospodărirea durabilă a pădurilor, în strânsă legătură cu conservarea naturii și a biodiversității. Prin funcțiile ei multiple - ecologice, sociale și economice - pădurea a avut și va avea o importanță capitală în spațiul carpato - danubiano - pontic, fapt relevat încă din anul 1886 de către silvicultorul E. Eustațiu potrivit căruia „conservarea pădurilor este conservarea chiar a ființei fizice si economice a țării noastre". Dintre contribuțiile silvicultorilor privind conser- varea biodiversității în România se amintesc cele ce urmează. • Organizarea primei rezervații naturale din spa- țiul românesc (1904): Codrul secular Slătioara (Seghedin, 1983). ’ Relevarea necesității înființării a încă cel puțin patru parcuri naționale în Munții Apuseni, Bucegi, Ceahlău, Delta Dunării (Popescu-Zeletin, 1971). • Cristalizarea, la finele anilor '60, a conceptului unui sistem unitar românesc de parcuri naționale (Oarcea, 1979). • înființarea, prin prevederi ale amenajamenlului silvic, la inițiativa I.C.A.S., reprezentat prin acade- mician I. Popescu - Zeletin și dr. ing. F. Carcea, cu asentimentul silvicultorilor bihoreni și cu susținerea prof. Val. Pușcariu din partea C.M.N. și a Ministerului Economiei Forestiere, a „Parcului Național Munții Apuseni" (1962), în raza Ocolului silvic Sudrigiu (jud. Bihor). ■ Elaborarea de către I.C.A.S. (1973 - 1978), prin dr. ing. Zeno Oarcea, a primelor studii pentru consti- tuirea a 11 parcuri naționale (Oarcea, 1999). • Dezvoltarea succesivă, prin ainenajamente sil- vice, elaborate de I.C.A.S., prin dr. ing. Z.Oarcea și cu sprijinul Ministerului Silviculturii, a Parcului Național Retezat care, de la suprafața forestieră de circa 6.500 ha, în 1935 crește la cca 20.000 ha, în 1987 (Oarcea, 1999). • Elaborarea în cadrul I.C.A.S., a sistemului de zonare funcțională a pădurilor, fundamentat pe cercetările finalizate de acad. I. Popescu-Zeletin și recunoscut pe plan internațional, ca fiind printre cele mai avansate. Acest sistem, adoptat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 114/1954, a avut ca rezul- tat conservarea biodiversității forestiere și a întregu- lui complex de ecosisteme. S-a asigurat astfel, con- stituirea rezervațiilor forestiere provizoriu protejate prin amenajamente silvice aprobate de Ministerul Silviculturii, de ordinul sutelor, pe aproape 200.000 ha, concomitent cu optimizarea aplicării diferențiate a tratamentelor în raport cu categoriile funcționale, extinse treptat la 58 (MS, 1986). După 1990, are loc și o schimbare a politicii cu privire la protecția naturii. Prin semnarea și ratifi- carea convențiilor internaționale, România s-a anga- jat ferm, în procesul de conservare a biodiversității. Contribuția silvicultorilor din România pe linia conservării biodiversității se găsește atât în crearea și dezvoltarea cadrului legislativ și instituțional cât și la nivel tehnic (cercetare, inventariere, monitorizare). La inițiativa cercetătorilor silvici și pe baza studi- ilor elaborate de către I.C.A.S., Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului înconjurător a emis Ordinul nr. 7/27.01.1990, privind constituirea a 13 parcuri naționale (Retezat, Rodna, Călimani, Ceahlău, Bucegi, Domogled-Valea Cernei, Piatra Craiului, Semenic-Cheile Carașului, Cheile Nerei-Beușnița, Cozia, Apuseni, Cheile Bicazului-Hășmaș, Delta Dunării), în suprafață de 397.400 ha, din care 126.100 ha, rezervații integrale. La sfârșitul anului 1990 prin Hotărârea nr. 1335/12.12.1990 a Guvernului României se înfi- ințează Regia Autonomă a Pădurilor „ROMS1LVA"- R. A. care are ca scop „gospodărirea unitară, pe prin- cipii ecologice, pc baza amenajamentelor silvice, a întregului fond forestier, în vederea creșterii con- tribuției pădurilor la îmbunătățirea condițiilor de mediu, precum și la satisfacerea unor cerințe ale economiei naționale cu lemn, alte produse și ser- vicii”, iar ca obiect de activitate: „aplicarea strate- giei naționale în domeniul silviculturii, acționând pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea fondului fores-tier ce îi este atribuit, gospodărirea vânatului, a peștelui din apele de munte, precum și valorificarea REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 45 altor produse ale pădurii, conform legislației în vigoare”. Una din atribuțiile regiei, menționate la art. 6 o reprezintă: „gospodărirea parcurilor naționale si rezervațiilor naturale, pe principii ecologice, în care scop colaborează cu unitățile specializate în supravegherea si proiecția mediului". Prevederile Legii 26/1996-Codul Silvic (Titlul VII, articolul 112) specifică, de asemenea, faptul ca administrarea și gospodărirea ariilor protejate din fondul forestier, se face de către Regia Națională a Pădurilor. în 1999 în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva (R.N.P. - Romsilva), a fost înființat Serviciul Arii protejate pentru coordonarea acti- vităților specifice, derulate în ariile protejate din fond forestier. Regia Națională a Pădurilor a înființat, în anul 1999, în baza Ordinului nr. 287/02.04.1999 al Ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, administrații pentru Parcul Național Retezat, Parcul Național Piatra Craiului și Parcul Natural Vânători- Neamț. în baza legislației existente (OUG nr. 236 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habi- tatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 462 / 2001), Regia Națională a Pădurilor s-a angajat să asigure resursele umane, necesare administrării tuturor parcurilor naționale și naturale din România, fapt materializat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al R.N.P. nr. 1 / 2002 și a solicitat autorității publice centrale pentru protecția mediului, încredințarea administrării par- curilor. Angajamentul regiei a avut în vedere faptul că, pădurile din ariile protejate reprezintă peste 50% din suprafață, sunt administrate de către ocoalele sil- vice ale R.N.P., iar constituirea administrațiilor ari- ilor protejate, în cadrul aceleiași organizații, va con- duce la un management eficient al acestora. în plus, Regia Națională a Pădurilor dispune de o infrastruc- tură bine dezvoltată în teren (sedii, cantoane silvice, observatoare, puncte de pază), care poate să vină în sprijinul unei mai bune desfășurări a activităților specifice administrațiilor de arii protejate. în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 230 / 04.03.2003 privind delimitarea rezervațiilor biosfe- rei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și con- stituirea administrațiilor acestora și cu Ordinul nr. 850 / 27.10.2003 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, privind procedura de încredințare a administrării sau de atribuire a cus- todiei ariilor naturale protejate, regia a solicitat, încă odată, încredințarea administrațiilor parcurilor naționale si naturale. în acest sens, pentru fiecare parc în parte, a fost întocmită și înaintată Ia minister, o documentație care cuprindea: descrierea capa citaților tehnice și administrative ce vor fi utilizate de structura de administrare (sedii, terenuri, autove- hicule, birotică, mobilier, utilaje și unelte etc.); dovedirea capacității științifice, prin prezentarea experienței și viziunii în domeniul protecției naturii și descrierea capitalului natural al ariei naturale pro- tejate; angajamentul privind bugetul ce se va aloca anual, destinat exclusiv funcționării structurii de administrare, cu defalcarea cuantumurilor alocate pe categorii de cheltuieli; angajamentul privind termenele până la care se realizează angajarea direc- torului structurii de administrare și a personalului aflat în subordinea directă a acestuia; propunerea de regulament de organizare și funcționare a structurii de administrare. în urma analizării documentațiilor primite, comisia de evaluare a ofertelor a decis ca regiei, să îi fie încredințate în administrare, următoarele 16 par- curi: • Parcul Național Domogled-Valea Cemei; • Parcul Național Retezat; • Parcul Natural Porțile de Fier; • Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița; • Parcul Natural Apuseni; • Parcul Național Munții Rodnei; • Parcul Natural Bucegi; • Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș; • Parcul Național Căli- mani; ■ Parcul Național Cozia; • Parcul Național Piatra Craiului; ■ Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina; • Parcul Național Semenic- Cheile Carașului; • Parcul Național Munții Măcinuhii; • Parcul Natural Balta Mică a Brăilei; • Parcul Natural Vânători Neamț. în data de 29.01.2004 Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva au semnat contractele de administrare pentru cele 16 parcuri. în contractele dc administrare s-au prevăzut, pentru fiecare adminis- trație de parc, dotările tehnice pe care regia le pune în acest moment la dispoziție. De asemenea Regia Națională a Pădurilor - Romsilva s-a angajat să pună la dispoziția structurilor de administrare, într-un interval de maximum 6 luni, dotările minime pre- văzute de reglementările în vigoare (O. M. nr. 850 / 2003). Pentru Parcurile Naționale Retezat, Piatra Craiului și Parcul Natural Vânători - Neamț toate dotările sunt deja realizate sau se vor realiza în cadrul proiectului „Managementul Conservării Biodiver- sității” din fonduri G.E.F. (Fondul Global de Mediu). Prin „Proiectul de dezvoltare forestieră în România” (Forestry) finanțat de Banca Mondială, 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l sunt prevăzute fonduri pentru dotarea cu computere (26 buc.), imprimante (26 buc.), telefoane mobile (26 buc.), G.P.S. (26 buc.), softuri G.I.S. (13 buc.) și autoturisme (13 buc.) a structurilor de administrare din subordinea regiei. Conform prevederilor proiec- tului, aceste dotări pot fi achiziționate, în primul semestru al anului 2004 și vor fi distribuite adminis- trațiilor de la 13 parcuri, în cadrul dotărilor prevăzute în contractele de administrare. Restul dotărilor vor fi asigurate din fondurile R.N.P. - Romsilva. Potrivit nomenclatorului de structură a personalu- lui administrațiilor parcurilor naționale și parcurilor naturale, prevăzut în anexa 2 a Hotărârii Guvernului nr.230/2003, acesta se compune din: director al par- cului, șef pază, economist, responsabil cu comu- nitățile și educație ecologică, biolog, specialist în tehnologia informației, precum și din 6-17 agenți de teren. în total, pentru cele 16 parcuri administrate de regie sunt prevăzute 259 posturi. Angajamentul regiei asumat în contractele de administrare este ca până la sfârșitul anului 2004, pentru cele 16 parcuri naționale și naturale, numărul de angajați cu atribuții exclusive în acest domeniu să fie de 141 persoane, dintre care 45 agenți de teren. Pentru anul 2005 vor fi angajați în plus 27 agenți de teren, iar în 2006 încă 72 persoane. în urma încredințării administrațiilor parcurilor, Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, îi revin următoarele obligații: a) să elaboreze planul de management al ariei na- turale protejate, în acord cu reglementările în vigoare, în mod transparent și participativ, prin con- sultarea și implicarea factorilor interesați, în timp de maximum 2 ani de la semnarea contractului; b) să creeze structura de administrare a ariei natu- rale protejate, fără a recurge la dubla subordonare a unor persoane deja angajate pe alte posturi și în alte structuri și să asigure mijloacele tehnice și adminis- trative prevăzute în anexa ia prezentul contract; c) să asigure un buget care să permită buna administrare a ariei naturale protejate, conform struc- turii bugetare prezentate în anexa la prezentul con- tract. Decontarea cheltuielilor efectuate pentru administrarea ariei protejate se va realiza, în condiți- ile legii; d) să păstreze destinația oricărei construcții, dotări sau amenajări, realizate pentru aria protejată din fonduri de la bugetul de stat sau din finanțări externe, ce va rămâne în inventarul ariei protejate; e) să includă în comisia de examinare a candi- daților pentru ocuparea posturilor care necesită studii superioare, un reprezentant al autorității respon- sabile; f) să asigure personalului structurilor de adminis- trare uniformele de serviciu prevăzute în contractul colectiv de muncă; g) să prezinte, până la sfârșitul lunii februarie, un raport privind activitatea desfășurată în anul anterior; h) în cazul în care administrează mai multe arii naturale protejate, să constituie, la nivelul centralei regiei, o structură de specialitate în vederea coor- donării activității ariilor protejate aflate în adminis- trare; i) să întocmească propunerile privind componența Consiliului științific și a Consiliului consultativ de administrare, să le înainteze către Academia Română și autoritatea responsabilă, după caz, în termen de maximum 4 luni de la încheierea contractului și să asigure întrunirea celor două organisme cel puțin de două ori pe an; j) să furnizeze Consiliului științific, informațiile necesare elaborării raportului anual privind starea ariei naturale protejate, modul de gestionare a aces- teia; k) să administreze aria naturală protejată, în baza prezentului contract și în acord cu prevederile legale în vigoare, cu planul de management și cu regula- mentul ariei naturale protejate; 1) să elaboreze regulamentul de organizare și funcționare a structurii de administrare, în concor- danță cu prevederile regulamentului ariei protejate; m) să promoveze acțiuni de conștientizare și informare a populației locale, privind necesitatea protecției naturii și rolului ariilor naturale protejate; n) să actualizeze baza de date privind aria naturală protejată și să comunice autorității responsabile mo- dificările survenite; p) să pună la dispoziție, la cerere, persoanelor aflate în control din direcția de specialitate a autorității responsabile și a celor din cadrul autorității publice locale pentru protecția mediului, docu- mentele rezultate în activitatea de administrare a ariei protejate. Nu în ultimul rând, pentru îndeplinirea prevede- rilor legislației în vigoare, conducerea regiei a decis crearea în centrala regiei a unei noi direcții, care să coordoneze activitatea din teritoriu a administrațiilor parcurilor. (continuare, în numărul următor) Ing. Florica CORDUNEANU Ing. Dragoș MIHAI REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 47 Din activitatea Societății „Progresul Silvic1' „Probleme actuale și de perspectivă ale silviculturii din vestul României*4 în data de 5 decembrie 2003, un număr însemnat de membri ai Societății „Progresul Silvic" - filiala Timișoara, s-au întrunit în Sala „Adam Muller Guttenbriin“, într-o ședință de lucru, care a vizat problemele actuale și de perspectivă ale silviculturii din vestul României, în contextul strategiei naționale de dezvoltare durabilă a silviculturii și al tendințelor actuale din sectorul forestier, pe plan mondial. De asemenea, s-a abordat problema pregătirii celei de-a treia conferințe „Silvicultura și pădurea naturală", care va avea loc în luna octombrie 2004, cu prilejul aniversării a 70 de ani de cercetare silvică la Timișoara; s-au discutat, și unele aspecte administra- tive și organizatorice. La întâlnire au participat din conducerea minis- terului, a societății și a unor direcții silvice, domnii: ing. Adam Crăciunescu, secretar de stat în M.A.P.A.M., ing. Gheorghe Gavrilescu - președin- tele Societății „Progresul Silvic", prof. ion Florescu - vicepreședintele societății, ing. Mihai Stepanescu, director al D. S. Reșița, ing. loan Benceu, director al D. S. Arad și Francisc Toth, directorul tehnic al D.S. Timișoara, iar din partea I.C.A.S. Timișoara, dr. ing. Florin Borlea. Ședința a fost condusă de dl. dr. ing. Trandafir Dumitrașcu, vicepreședintele filialei, care a salutat prezența celor sus-amintiți, a membrilor filialei (în număr de peste 30), a reprezentanților mass media și a prezentat ordinea de zi, urmând luările de cuvânt. în intervenția sa, dl. Adam Crăciunescu, membru al filialei, a prezentat succint câteva preocupări ale ministerului și anume: necesitatea armonizării legis- lației din România, cu legislația europeană; elabo- rarea unor noi instrucțiuni privind amenajarea și punerea în valoare, cu referiri clare la pădurile pri- vate; elaborarea unui nou regulament de exploatare a masei lemnoase; atestarea firmelor private cu obli- gativitatea angajării personalului silvic calificat; accesibilizarea fondului forestier, cu reglementări clare, privind sursele de finanțare și constituirea de surse noi; menținerea rezervațiilor și a parcurilor naturale; gospodărirea și tendințele noi privind administrarea fondurilor de vânătoare; readucerea I.T.R.S.C.-urilor în structura ministerului; mărirea structurii de personal din minister, care actualmente însumează doar 11 specialiști silvicultori; extinderea fondului forestier de stat, prin preluarea unor terenuri degradate și cumpărarea de noi păduri de către R.N.P.-Romsilva; crearea perdelelor forestiere de protecție; promovarea de proiecte finanțate de Programul SAPARD; modificarea Ordonanței nr. 96/1998, cu referire la drumurile forestiere și dru- murile comunale; necesitatea atragerii la discuții, a membrilor Societății „Progresul Silvic", pentru a prelua ideile de la nivel local și din întreaga țară, precum și propunerile privind îmbunătățirea acti- vității din sector. Dl. Francisc Toth, directorul tehnic al D.S. Timișoara, s-a referit la problemele specifice ale direcției, dintre care menționăm: cumpărarea de terenuri limitrofe pădurii, pentm a fi împădurite; identificarea și cumpărarea de terenuri, pentru crearea de perdele forestiere de protecție, în câmpie; intensificarea lucrărilor în pepiniera centrală Recaș, pentru producerea de puieți, pe bază de studiu de specialitate; utilizarea în județ a fondului de conser- vare (excedentar în județul Timiș); problematica marcărilor în pădurile private; amenajarea la nivelul cerințelor europene și gospodărirea cabanelor de vânătoare; refacerea efectivelor de cerbi în parcul Șarlota; valorificarea pe baze noi a masei lemnose etc. Dl. Mihai Stepanescu, directorul D. S. Reșița, a relevat câteva acțiuni de mare importanță pentru pădurile din Banatul de munte, făcând propuneri concrete privind următoarele probleme: regle- mentarea juridică a cadastrului forestier și necesi- tatea corelării cu prevederile actuale privind fondul funciar; acordarea de către conducerea ministerului și R.N.P.- Romsilva, a sprijinului necesar, pentru revenirea asupra unor prevederi din anexa 77 din H.G. 532/2002 prin care se pot pierde unele mijloace fixe (cabane de vânătoare, cantoane silvice etc.) și a unor suprafețe din fondul forestier administrat de autoritatea publică centrală care răspunde de silvi- cultură; silvoturismul să se facă în mod profesionist, cu personal specializat, în măsură să răspundă tutu- ror exigențelor; managementul parcurilor naționale, cu referire la Parcul Domogled și altele din județ; grija față de personalul silvic și față de asociația pen- sionarilor din județul Caraș-Severin; extinderea fon- dului forestier - în acest an s-au împădurit 49 ha în afara fondului forestier, un început care trebuie con- tinuat; diversificarea producției - 6 păstrăvării în producție, producerea puieților ornamentali, valori- ficarea fructelor de pădure, a pomilor de Crăciun, a 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l plantelor medicinale etc.; schimbul de experiență din ultimii doi ani, cu silvicultorii din Croația etc. Dl. ing. Cornel Sbârcea, inspectorul șef al l.T.R.S.C. din județele Arad și Timiș, s-a referit la pagubele ce se constată, în principal, în pădurile retrocedate, la necesitatea perdelelor forestiere de protecție și necesitatea extinderii fondului forestier prin preluarea și împădurirea de noi terenuri. Dl. ing. Gheorghe Gavrilescu, președintele Societății „Progresul Silvic" și-a început cuvântul, prin a mulțumi domnului secretar de stat ing. Adam Crăciunescu pentru participare, pentru cele expuse cât și pentru ajutorul pe care Societatea „Progresul Silvic" îl are de la administrație. De asemenea, a ară- tat importanța societății pentru unitatea inginerilor silvici, în apărarea și gospodărirea pădurilor, sector aflat în mare dificultate, scopul Societății „Progresul Silvic" fiind acela de a deveni o asociație de utilitate publică, cu silvicultori de calitate, profesioniști, care să militeze pentru dezvoltarea conștiinței forestiere în rândul populației. Dl. dr. ing. Gheorghe Florian Borlea, președintele Comitetului lemnului din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O.N.U. a prezentat, într-o manieră modernă, „Tendințe actuale în sec- torul forestier pe plan mondial și implicații asupra silviculturii din vestul țării în perspectiva aderării noastre la U.E.". Dl. prof. dr. ing. Ion Florescu a făcut o apreciere încărcată de nostalgie asupra Banatului și a pădurilor sale, sugerând păstrarea pădurilor virgine și remar- când vizitele repetate făcute de specialiști străini, într-un cadru organizat de Filiala Timișoara a „Progresului Silvic" și cele trei direcții silvice. De asemenea, a apreciat ideile celor care au luat cuvân- tul înainte, completând cu necesitatea îndrumării tinerilor silvicultori - ingineri și tehnicieni, pentru crearea unei silviculturi moderne, militându-se ca o parte din valoarea funcțiilor pădurii să se întoarcă în sector. Vorbitorul a solicitat o preocupare mai mare, pentru calificarea muncitorilor folosiți în pădure și instruirea corespunzătoare a acestora, referindu-se și la necesitatea ca proprietarii de păduri, să fie deter- minați să respecte legislația și regimul silvic, remar- când valoarea economică, socială și ecologică a pădurii. Dl. ing. loan Adam, cercetător la I.C.A.S. Timișoara, care a realizat un studiu științific de fun- damentare a instalării și întreținerii perdelelor forestiere de protecție - a prezentat aspecte tehnice interesante, legate de această activitate și de cos- turile cu care se poate realiza. DL ing. Petru Foaie, pensionar silvic, care a lucrat la amenajarea unor imense suprafețe de pădure din Banat, a relevat aspectele negative care au fost generate de reducerea însemnată, în secolul al XX-lea, a suprafeței pădurilor țării, arătând nece- sitatea întocmirii de urgență a unor studii și proiecte pentru plantarea terenurilor ce trebuie preluate, ast- fel încât, la nivel național, să se înregistreze o creștere a fondului forestier, cu 2 milioane hectare. Dl. dr. ing. Trandafir Dumitrașcu a arătat că în anul 2003 nu s-au întreprins suficiente acțiuni con- crete de către filiala Timișoara a Societății „Progresul Silvic" și că, deși s-au pregătit mate- rialele necesare editării revistei „Prosit", acțiunea nu s-a finalizat. De asemenea, de la întâlnirea din 30 octombrie 2002, organizată la Ocolul silvic Oțelu Roșu, în D.S. Reșița, nu s-a mai reușit nici o acțiune de deplasare în teren cu comunicări tehnice și științi- fice, deși se preconiza organizarea unei acțiuni în anul 2003, în județul Timiș. Dl. T. Dumitrașcu a propus trecerea la ultimul punct din ordinea de zi - probleme administrative și organizatorice. Dl. ing. Francisc Toth a prezentat demisia scrisă a domnului ing. Adrian Baban, din funcția de președinte al Societății „Progresul Silvic" filiala Timișoara, din motive personale. Demisia a fost admisă și la propunerea dlui. prof. Ion Florescu, vicepreședinte al Societății „Progresul Silvic", în funcția de președinte interimar al societății - filiala Timișoara este ales dl. dr. ing. Trandafir Dumitrașcu care a deținut funcția de vicepreședinte al filialei. De asemenea, pentru completarea comitetului de con- ducere al filialei a fost ales ca membru, dl. ing. Iulian Bucătaru. Dl. ing. Virgil Berghian, în calitate de cenzor, a prezentat o statistică a filialei, care însumează 211 membri și a făcut un scurt bilanț al situației finan- ciare. în încheiere, dl. Adam Crăciunescu, în dubla sa calitate de membru al filialei Timișoara a Societății „Progresul Silvic" și aceea de Secretar de stat în M.A.P.A.M. și-a arătat întreaga disponibilitate pen- tru sprijinirea activității filialei. De asemenea, a prezentat demersurile care se fac pentru obținerea de fonduri în vederea cumpărării de păduri, problema- tică cu care se confruntă ministerul pe perioada de iama și a relevat, necesitatea elaborării unor docu- mentații tehnice de împădurire și promovarea aces- tora, pentru utilizarea fondurilor de ameliorare și obținerea accesului la programele SAPARD. Dr. ing. Trandafir DUMITRAȘCU REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 49 Cronica Cursul festiv al promoției 2004 Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov- 23.01.2004 Cursul festiv al anului K - viitorii ingineri silviei, cea de-a patra promoție a mileniului trei, a constituit un moment de mari emoții dar și un prilej de întâlniri între generații de silvicultori. La această sărbătoare a lor, tinerii absolvenți au transmis invitații de a participa profesorilor, părinților, dar și reprezentanților unor instituții unde, cu toții, își doresc să-și desfășoare acti- vitatea, în viitor. Printre zâmbete și lacrimi, urări de succes, eveni- mentul s-a consumat avându-și clipa sa de unicitate: rămân amintirea și nostalgia din motto-ulfacultății. pe care fiecare, la rândul său, l-a înțeles și asumat: „O vară întreagă m-a ținut pădurea / Cu fața în iarbă și gândul, aiurea, / Iar acum, în toamnă, la plecare, / Se tânguie că mă rup din inima ei și o doare". Publicăm mai jos alocuțiunile secretarului de stat din M.A.P.A.M. și a managerului - director general al R.N.P. - Romsilva - domnii Adam Crăciunescu și Ion Dumitru, care au răspuns, cu amabilitate, invitației de suflet a viitorilor lor colegi, „PROMOȚIA 2004". Stimați profesori. Dragi absolvenți, Onorat auditoriu, Am răspuns cu plăcere invitației adresate de către domnul prof. dr. ing. Gheorghîță lonașcu, decanul fa- cultății noastre și, vă mărturisesc că particip cu reală emoție la această întâlnire, cu absolvenții promoției 2004, cea de-a patra promoție din mileniul trei a Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov. Prin specificul lor, asemenea întâlniri provoacă, celor care mai recent sau mai de demult, și-au luat rămas bun de la amfiteatrele Almei Mater, nostalgii și aduceri aminte despre perioada lor de studenție. în ce mă privește, pot să vă mărturisesc, cu toată sinceritatea, că port amintiri deosebit de frumoase din perioada studenției mele și sper, ca și voi, cei ce peste câteva luni veți spune adio facultății, să plecați, de aici, cu sentimente și cu amintiri, la fel de frumoase, care să vă determine să reveniți, de fiecare dată, cu plăcere la Alma Mater „brașovensis." Atmosfera de nostalgie și de vibrație sufletească, nu trebuie însă, să vă nipă de realitate. Este necesar, cu maturitatea care vă caracterizează după cei cinci ani parcurși, să priviți cu realism și toto- dată, cu încredere, către ceea ce urmează să faceți de acum înainte, în viață. Se deschid, din această perspectivă multiple pla- nuri. Eu aș dori însă, ca dintre toate acestea, sâ-1 abor- dez pe cel profesional, mai exact spus, pe cel al exercitării profesiei pe care v-ați ales-o. Există, sunt convins, pe buzele majorității dintre voi, această întrebare: „Eu, oare, unde voi reuși să-mi practic meseria ?“ Pentru a găsi, mai ușor, răspunsul la această între- bare, vă voi prezenta succint, în cele ce urmează, peisajul actual, al sectorului silvic românesc, prin pris- ma bursei locurilor de muncă, desigur și iată care este acesta: Adam CRĂCIUNESCU, secretar de stat în M.A.P.A.M. (continuare în pRg. 51) 50 Onorat corp didactic. Stimați absolvenți, Doamnelor și domnilor Sunt onorat și bucuros că am prilejul să particip la acest eveniment important din viața și activitatea Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestire, a Universității „Transilvania" din Brașov, eveniment care încununează, an de an, eforturile și strădania oricărei instituții de învățământ. Sunt onorat, pentru că facultatea brașoveană, ca succesoare directă a Facultății de Silvicultură a Școlii Politehnice din București este, în mod indiscutabil - atât prin vechime și tradiție, cât și prin prestigiul său - unitatea fanion a învățământului forestier românesc. Evident, prezența la o asemenea reuniune, sub aus- piciile facultății, nu poate decât să onoreze și să emoționeze, pe oricare dintre foștii ei discipoli. Sunt în același timp bucuros, dat fiind că, în calitate de reprezentat al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, pot transmite, în mod nemijlocit, Universității din Brașov și Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere, întregului corp profesoral al fa- cultății, recunoștința și mulțumirile noastre pentru munca neobosită pe care o depun, în formarea spe- cialiștilor necesari gospodăririi raționale a pădurilor țării. în legătură cu aceasta, este de subliniat că, majori- tatea covârșitoare a personalului cu studii superioare silvice, care activează în prezent în Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, s-a format aici, la Brașov, în cadrul acestei prestigioase instituții. Adresându-mă acum tinerilor colegi, absolvenții din acest an ai Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere, țin să-i felicit călduros pentru încheierea studiilor universitare și să le urez, împlinirea tuturor idealurilor legate de profesia pe care și-au ales-o. Un gând de recunoștință deosebită adresez, de asemenea părinților absolvenților de azi care, după eforturile depuse trăiesc, alături de noi, emoțiile acestei bine- meritate împliniri. Dr. ing. Ion DUMITRU, manager-director general al R.N.P. - Romsilva (continuare în pag. 51) REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l (urmare din pag. 50) dl. Adam CRĂCIUNESCU - In primul rând, trebuie amintită Regia Națională a Pădurilor - Romsilva cu structurile sale teritoriale (direcții și ocoale silvice), în calitatea sa de cel mai mare administrator al fondului forestier național, despre a cărei ofertă, va vorbi, sper, domnul Ion Dumitru, directorul general al regiei, prezent la întâl- nirea de astăzi. - Structurile silvice centrale și teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului reprezintă o altă oportunitate pentru tinerii absolvenți de a profesa, mai ales în condițiile în care, în ultima perioadă am ajuns la finalul procesului de retrocedare a pădurilor. - Structurile silvice de administrare a pădurilor proprietate publică locală (comune, orașe, municipii), ale composesoratelor, obștilor sau cele ale asociațiilor proprietarilor de pădure, persoane fizice. - Firme de exploatare (agenți economici de exploatare a lemnului). Până la această dată, s-au înființat 56 de ocoale sil- vice private, iar acest proces este în plină evoluție. Trebuie însă, să punem degetul pe rană și să spunem, în continuare, un adevăr dureros pentru mai mulți dintre voi: din 1990 încoace, numănil absolvenților fa- cultăților de silvicultură se află în continuă creștere, în timp ce suprafața fondului forestier național, din păcate, nu a crescut. Consecința unei asemenea stări de lucruri este aceea că, pe fondul accentuării competiției, a con- curenței, un număr important de absolvenți rămân fără posibilitatea profesării în domeniul forestier, pe care și l-au ales. Din fericire, există și alte domenii în care noii absolvenți pot lucra. Este vorba de firme specializate în amenajarea pădurilor, unități de implementare de proiecte în silvicultură. La acestea se adaugă și dome- niul protecției mediului, al ariilor protejate, al con- strucțiilor și chiar al administrațiilor publice, în care, grație complexității planului de învățământ și calității pregătirii asigurate de valorosul corp profesoral al fa- cultății, absolvenții noștri își găsesc locul, făcând față, în condiții foarte bune. Eu vă doresc din toată inima, ca un număr cât mai mare dintre voi să se regăsească, din toamna anului 2004, în structurile silvice pe care vi le-am prezentat sau cel puțin în acele domenii apropiate sau conexe sectorului silvic. Dar, înainte de toate, vă doresc multă sănătate și mult noroc în viață. In finalul intervenției mele, aș dori să adresez urări de sănătate, acum, la început de an, și profundul meu respect, profesorilor noștri dragi. Mulțumiri pentru eforturile lor, constante de-a lungul anilor, dc a forma specialiști, garanți ai păstrării integrității, conservării și dezvoltării fondului forestier național. încă o dată, La Mulți Ani, împreună cu urarea la- tină străbună, „ Vivat, Crescal, Floreat /" (urmare din pag. 50) dl. Ion DUMITRU Vă asigur pe toți că, în măsura posibilităților, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva vă va sprijini în demersurile pe care le veți întreprinde, pentru a vă desfășura activitatea profesională în locuri de muncă adecvate și corespunzătoare pregătirii. în sensul aces- tei promisiuni, regia este dispusă să angajeze în cadrul structurilor sale, iară concurs, primii 3 absolvenți ai Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere, invitându-i totodată și pe ceilalți tineri absolvenți, să participe la concursurile ce se vor organiza, pentru ocuparea posturilor vacante. Silvicultura și exploatarea forestieră, constituie componentele de bază ale gospodăririi pădurilor și numai prin îmbinarea lor judicioasă, se poate asigura perenitatea pădurii și accentuarea continuă a funcțiilor ecologice, economice și sociale ale acesteia. De această îmbinare, de această armonizare a activităților respective, depinde atât latura productivă a pădurilor de care vă veți ocupa, cât și rolul lor în menținerea și ameliorarea continuă a condițiilor de mediu și de viață. Pășiți în activitatea dumneavoastră profesională, la început de mileniu și într-o perioadă de pregătiri efer- vescente pentru intrarea țării noastre în Uniunea Europeană. Este o șansă, dar și o mare provocare, legată de eforturile ce se impun pentru adaptarea silvi- culturii românești, la cerințele gestionării durabile a pădurilor, în concordanță cu principiile forestiere și rezoluțiile succesive ale Conferințelor ministeriale pentru protejarea pădurilor Europei. Convins că - alături de colegii mei mai vârstnici - vă veți integra cu eficiență în procesul de gospodărire judicioasă a fondului forestier național, vă urez tutu- ror sănătate și succes deplin în activitatea profesională și în viața personală. Strategia de dezvoltare durabilă a României „ORIZONT - 2025“ Elaborată în cursul anului 2003, din inițiativa președintelui României, domnul Ion Iliescu, Strategia de dezvoltare durabilă a României „ORIZONT - 2025" a intrat, o dată cu începutul anului 2004, în faza de dezbatere publică, din perspectiva cunoașterii, completării și definitivării acesteia, astfel încât, REVISTA PÂDURJLOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l în dezbatere publică întrunind consensul larg al tuturor structurilor politice, administrative și ale societății civile, să se creeze condițiile pentru punerea în aplicare a obiectivelor și principiilor strategiei, indiferent de alternanța la guvernare. Obiectivul fundamental al strategiei vizează redu- 51 cerea decala- jelor în plan economic și social, între țara noastră și țările Uniunii Europene, în condițiile de- venirii ca membru cu drepturi depline și în condițiile aplicării prin- cipiilor dez- voltării durabile. în contextul celor de mai sus, în ziua de 27 ianua- rie 2004, la Palatul Parlamentului, a avut loc, prima sesiune de dez- batere publică a Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României „Orizont - 2025“, obiectul dezba- terii constituindu-1 trei domenii și sectoare de activitate ale economiei naționale, respectiv: Demografia-, Gospodărirea apelor și Serviciile publice de interes general. Programul sesiunii a fost struc- turat, în ședința plenară și dezbateri pe secțiuni, reprezentând cele trei domenii. în cadrul ședinței plenare, în afara cuvântului de deschidere, rostit de președintele României, au fost susținute comunicări generale, aferente domeniilor supuse dezba- terii, după cum urmează: • Situația demografică a României; stadiul actual, factori de influență si perspective - Vasile Ghețau, director al Centrului de Cercetări Demografice; • Gospodărirea apelor, bază a dezvoltării durabile a României - Stadiul actual si perspective - Florin Stadiu, secretar de stat în M.A.P.A.M.; • Dezvoltarea durabilă a serviciilor publice de interes general: obiective, principii, directii de acțiune - » f Marius Eugen Opran, președintele Federației Naționale a Patronatelor Serviciilor Publice de Interes General din România. De un interes deosebit din partea celor prezenți, între care s-au regăsit, în număr reprezentativ - în Frunte cu conducerea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva - specialiști din sec- torul silvic, s-au bucurat comunicările și dezbaterile prezentate în secțiunea „GOSPODĂRIREA APELOR", avându-1 ca moderator pe domnul Aurel Constantin Ilie, consilier de stat la Președinția României. în cadrul secțiunii s-au regăsit, așa cum era firesc, teme de marc actualitate afe- rente domeniului, din care, desigur, nu au lipsit pădurile, și anume: • Dezvoltarea infrastructurii locale pentru asigurarea durabilă a alimen- tării cu apă a populației; • Managementul integrat al resurselor de apă, in perspectiva aderării la Uniunea Europeană; • Imperative tehnice în abordarea dezvoltării și retehnologizării sis- temelor de alimentare cu apă, din România; • Rolul pădurilor în activitatea de gospodărire a apelor si măsuri de combatere a eroziunii solului. O a doua sesiune de dezbatere a Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României, „Orizont - 2025“, pe alte domenii și sectoare ale economiei naționale este prevăzută a avea loc, la sfârșitul lunii februarie - începutul lunii martie a.c. Dr. ing. Ion MACHEDON 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l In memoriam Prof. dr. dr. h.c. Mihail La 6 august 2003 s-a împlinit anul de când profesorul Mihail Prodan a părăsit lumea aceasta, iară a-și mai fi revăzut patria natală, România. L-a preocupat în mod deosebit soarta pădurilor naționalizate sub regimul comu- nist. Se știe: după înlăturarea acestuia, s-a ivit problema restituirii. Restituire parțială sau integrală ? Structuri sil- vice de stat sau particulare ? în această situație, gândurile multor slujitori ai pădurii din România s-au îndreptat către Prodan. Pe drept cuvânt ! Prodan era unicul cu rădăcini atât în România interbelică, cât și în apusul Europei. Spre a anticipa: din primul moment, punctul său de vedere a fost categoric: „Să se facă mai întâi ordine în țară, apoi se poate discuta despre păduri. Până atunci este bine să rămână acolo unde sunt, adică la stat!” Pe urmele înaintașilor Născut la Cernăuți-Roșa în 22 octombrie 1912, s-a înscris în 1930 la facultatea de silvicultură a Școlii Politehnice din București, obținând în 1936 diploma de inginer silvic. Fostul cancelar german Helmut Schmidt - încă în viață - a fost solicitat de un jurnalist să precizeze care au fost oamenii care l-au impresionat cel mai mult în viață. Răspunsul a venit prompt: profesorii. Tot așa Prodan. A folosit orice ocazie pentru a sublinia că, îndreptar în viață i-au fost profesorii de la facultatea de silvicultură a Școlii Politehnice din București. Și îi numește pe V. N. Stinghe, Marin Drăcea, D. A. Sburlan, Dem. Drâmbă, Const. C. Chiriță, C. C. Georgcscu, Gr. Eliescu. Nu mai puțin l-a impresionat Marin Rădulescu („Marinică"), șeful serviciului împăduriri de la C.A.P.S. După Prodan, Rădulescu a fost întruchiparea prover- bului „Omul sfințește locul". Se vede că aprecierea a fost reciprocă. Căci cum se poate explica faptul că, încă din primii ani, i s-au încre- dințat misiuni în străinătate ? Avea oricând la îndemână un carnet spre a-și nota evenimentele zilei. Devenit în 1940 șeful ocolului Frasin, s-a simțit tentat să descifreze enigmele conviețuirii între molizi, fagi și brazi în arboretele montane din regiune. Socotim că nu greșim presupunând că tânărul inginer Prodan a intuit de la început că pădurea-i mai mult decât suma arborilor care o compun, fapt bine stabilit astăzi. Pentru a dezlega tainele naturii, avea însă nevoie de date. Un coleg de la Ocolul silvic Ostra l-a îndreptat pc dru- mul cel bun. „Urcă-tc în podul ocolului acolo găsești tot ce-ți trebuie". Intr-adevăr! în podul ocolului, sute de mii de date ridicate de secția de amenajare a Fondului Bisericesc. Studiul care a urmat - bazat pe cca. 200000 de date - a avut ca temă compo- ziția și structura arboretelor exploatabile din ocolul silvic sus numit. Din rezultatele obținute reținem numai două: - în Ocolul silvic Ostra se mai găseau in perioada interbe- lică arborete de amestec (molid, fag, brad) cu structuri de codru virgin, - bradul este specia care le supraviețuiește celorlalte două. Profesorului Prodan i-a fost dat să vadă cum unii din- tre propriii săi discipoli au pus securea la tulpina ocolului Prodan - Omul și opera silvic unitar care, repetăm, are în grija sa atât pădurile statului, cât și cele private. „Dumneata ești omul nos- tru" Au urmat timpuri de restriște. Revoltându-se contra nedreptății, a trebuit să-și părăsească patria în 1941. Ajuns în Germania, și-a câștigat la început existența cărând saci de ciment Ia o fabrică. O activitate care nu putea să mulțumească pe deplin un inginer silvic, hotărât să descifreze legile naturii. Favorizat de împrejurări, a reușit să ia contact cu profe- sorul Anton Rohrl de la facultatea de silvicultură de la Freiburg și să-i prezinte unele studii, redactate în . . . românește. Cum însă textul era presărat cu formule, după un timp profesorul Rohrl a exclamat „Dumneata ești omul meu". Că profesorul Rohrl nu s-a înșelat, o dovedesc lucrările și onorurile care au urmat, anume: 1951: „Inventarierea arboretelor" - tratat; 1954: profesor extra- ordinar la Universitatea din Freiburg; 1961: „Biometrie forestieră" - tratat; 1962: Consilier științific; Prelegeri (ca invitat) Ia Universitatea din Istanbul; 1965: ofertă (refuza- tă) ia Universitatea din Viena; „Holzmesslehre (Dendrometrie) - tratat; 1967: Medalia de onoare a Universității din Bmo; 1968: dr. h. c. al Universității din Gottingen; 1969: membru de onoare al Societății Forestiere din Finlanda; 1974: membru corespondent al Academiei Italiene de Studii Forestiere din Florența; 1977: invitație în Brazilia și conferințe pe la diferite uni- versități; 1981: premiul de onoare al Fundației pentru Biometria Forestieră, Gottingen; 1983: medalia de merit clasa I a Republicii Federale Germania; 1992: membru de onoare al Societății „Progresul Silvic" din România; 1993: premiul G. L. Hartig al Fundației Hartig, Wiesbaden; invitație în Chile și conferințe la Santiago de Chile și Valdivia de Chile; 1994: membru de onoare al Academiei pentm Științe Agricole și Silvice din România. în afară de aceasta, profesorul Prodan a publicat în decursul anilor numeroase articole de specialitate și a con- dus 41 lucrări de diplomă, precum și 26 teze de doctorat. Ecologia și economia: un tot indivizibil într-o alocuțiune rostită cu ocazia unui ciclu de confe- rințe în cadrul facultății de silvicultură în toamna anului 1975, profesorul Prodan a analizat - între altele - rapor- turile dintre ecologie și economie. Pe de o parte, știința despre interacțiunea dintre orga- nisme și mediul lor de viață. Pe de altă parte, știința care îmbrățișează ansamblul activităților de producere și con- sum a unor bunuri materiale. Atât ecologia cât și științele economice au un caracter universal și se condiționează reciproc în așa măsură, încât trebuie concepute ca un tot indivizibil. Se poate afirma chiar că ecologia este economie și viceversa. Este meritul REVISTA PĂDURILOR • Amil 119 • 2004 • Nr.l 53 slujitorilor pădurii de a fi sesizat încă de mult această interdependență și de a fi procedat ca atare. De mai bine de două secole se ține seama de posibilitățile anuale în exploatări. Datele descoperite în podul ocolului silvic Ostra depun mărturie pentru acest fapt. Ecologia și econo- mia merg mână în mână. O regulă valabilă atât într-o gospodărie țărănească, cât și într-un stat. în ceea ce privește transpunerea în practică a acestui principiu, uni- tatea administrativă ideală s-a dovedit a fi așa numitul „ocol silvic unitar" (Einheitsforstamt). Unitar, dat fiind că are în grijă atât pădurile statului, cât și cele private. Nu se poate vorbi însă de Prodan, fără a-i menționa și pe așa numiții „Chicago Boys". Este grupa de economiști neoliberali din jurul profesorului Mîlton Friedman, pentru care primează rentabilitatea, „Catch, as catch can", adică „pune mâna pe ce poți" sună parola lor. Prodan i-a văzut „la treaba" în SUA, în Canada, în Chile și în alte părți și era sigur că sus-numiții vor bate și la ușile noilor proprie- tari de pădure din România. Motiv suficient de îngrijo- rare ... Mai ales că ideea cu prioritatea rentabilității câștigă și în Germania tot mai mulți adepți. Că-i vorba de un fenomen de mare anvergură, o dovedesc două cărți (Teroarea economiei și Dictatura profitorului) publicate în ultimii 5 ani în Franța. Autoarea: Viviane Forrester. Prodan despre Prodan „Succesul meu la Universitatea din Freiburg și la colegii din practică din Germania nu se datoreșle meritelor mele științifice sau cursurilor mele strălucite (vai de ele!) ci interesului meu pentru soarta fiecărui stu- dent și viitor coleg. Cu cei mai mulți dintre ei am avut legături zeci de ani, mulți dintre ei sunt deja pensionari, alții s-au stins din viață" Să-l credem ? S-au înșelat toți acei care i-au conferit titluri onorifice, i-au acordat premii și distincții și i-au cerut un sfat? Să convenim că atât savantul, cât mai ales omul a fost magnetul care a polarizat. Omul și savantul în care autorul acestor rânduri a întrevăzut înțelepciunea și întruchiparea omeniei românești. Oricum ar fi, profesorul Prodan rămâne o figură Iară pereche în rândurile corpului didactic de la Facultatea dc Silvicultură din Freiburg. Și se pare că toți discipolii încă în viață au ținut să-l felicite cu ocazia împlinirii a 70 de ani. Nu numai sala pre- văzută pentru festivități, dar și curtea facultății s-au dovedit neîncăpătoare pentru mulțimea participanților. Numărul lor s-a ridicat la vreo 600 de persoane, sosiți în mare parte și din afara țării. Nu mai puțin impresionant a fost și numărul celor ce l-au însoțit pe ultimul drum. Aurel TEUȘAN Dogaru Aurelian 14.10.1949- 10.12.2003 în ziua de 10 decembrie 2003, s-a stins prematur din viață, ing. Aurelian Dogani, a cărui activitate s-a legat pro- fund, de pădurile Dobrogei. Moartea l-a răpus fulgerător și a lăsat multe lucruri neterminate în familie și la serviciu. Aurelian Dogaru s-a născut la 14 octombrie 1949 în localitatea Bucșani, jud. Giurgiu. Viața l-a încercat de mic, rămânând fără tată din copilărie. A urmat școlile ca un copil nevoiaș, dar le-a absolvit în așa fel încât i-au adus apreciere și respect din partea profesorilor și prietenilor. A terminat facultatea de silvicultură de la Brașov, pro- moția 1973 și de atunci a cunoscut și îndrăgit pădurile nord-dobrogenc, mai întâi pe cele de la Ocolul silvic Ciucurova, apoi pe cele de la Ocolul silvic Niculițel, iar din 1985, pe toate. încă din primii ani de la terminarea fa- cultății, și-a asumat responsabilități, în silvicultura unei zone mai mult ostilă pădurii. A fost șeful Ocolului silvic Ciucurova, al Ocolului silvic Niculițel și în ultimii 18 ani, director sau director adjunct, ia Direcția Silvică Tulcea. A fost la cârma destinelor silviculturii dobrogene, în perioadele cele mai dificile de la sfârșit și început de secol, care l-au marcat, dar cărora le-a făcut față cu perseverență și conștiinciozitate, uneori sacrificând chiar liniștea fami- liei. Pentru depășirea greutăților a demonstrat, de fiecare dată, competență profesională deosebită, ceea ce i-a tras aprecieri pozitive din partea colegilor și a șefilor ierarhici, dar și un mare respect din partea subalternilor. în tot ceea ce a făcut în viața lui, s-a văzut lucrai bine gândit, realizat cu deplină corectitudine și echilibra. Pe plan familial, Aurelian Dogaru a fost un om împlinit. Alături de soția sa, educatoare, a realizat o familie solidă și durabilă, având două fiice deosebite: Anca, psihosociolog, șef serviciu protecție de tip familial, la Direcția Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului Tulcea și Diana, asistent cercetare, la Institutul de Geografie al Academiei Române. A plecat prea timpuriu, lăsând în urma sa, exemplul sacrificiului suprem, în adevăratul sens al cuvântului. Folosea adeseori o vorbă simplă și cu profund înțeles pentni tot ce a făcut: „ori - ori". Până pe 10 decembrie 2003, el a fost cel care a învins. Viața a fost scurtă pentru el, dar a trăit-o cu intensitate și a avut realizări femiliale și profesionale remarcabile. în silvicultura dobrogeană, a rămas un gol foarte greu de umplut. Aurelian Dogaru va rămâne, pentru totdeauna, înscris în elita corpului silvic românesc și în inimile celor care l-au cunoscut și iubit. Dumnezeu să-l odihnească ! Dr. ing. Mihai FILAT Dr. ing. Mihaela MĂNESCU 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l INDEX ALFABETIC - 2003 A I. V. ABRUDAN, V, BLUJDEA, S. BROWN, V. KOSTYUSHIN, C. PAHONȚU, H. PHILIPS, M. VO1CU: Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultural land in Romania. nr. 1, p. 5 I. V. ABRUDAN, V. BLUJDEA, C. PAHONȚU: Scenariul dc acumulare a stocului dc carbon în cadrul unui proiect dc împădurire a terenurilor degradate în România, nr. 2, p. 1 A. ANGELESCU: Etologia șacalului, nr. 3, p. 48 A. ANGELESCU: Evaluarea trofeelor de șacal auriu, nr. 6, p. 22 B O. BANU, C. ROȘU, M. L. DAIA, C. NICO- LAE, M. FILAT, C. PAHONȚU. L. CONTESCU, I. R. POPESCU: Specificul condițiilor fizico- gcograficc (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig-mal a Luncii Dunării și unele măsuri dc gospodărire durabilă a pădurilor, nr.2, p,5 1. BARNOAIA: Structura spațială a arboretelor dc molid afectate de putregaiul roșu, nr. 5, p. 18 V. 1. BENE A: Necesitatea protejării și con- servării resurselor genetice de plopi autohtoni - Popuhis alba L., Popuhis x canescens Sm., Popuhis nigra L., Popuhis tremula L., în contextul mondial, nr. 6, p. 10 R. BEREZIUC, A. UNGUR, C. COSTEA, V. POPOVICT: Actualitatea dotării cu drumuri a pădurilor României, nr. 3, p. 45 V. BLUJDEA. 1. V. ABRUDAN, S. BROWN, V. KOSTYUSHIN, C. PAHONȚU, H. PHILIPS, M. VOICU: Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultural land in Romania, nr. 1, p. 5 V. BLUJDEA, I. V. ABRUDAN, C. PAHONȚU: Scenariul dc acumulare a stocului dc carbon în cadrul unui proiect dc împădurire a terenurilor degradate în România, nr. 2, p.l S. BROWN, V. BLUJDEA, I. V. ABRUDAN, V. KOSTYUSHIN, C. PAHONȚU, H. PHILIPS, M. VOICU: Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultural land in Romania, nr. 1, p. 5 C F. CARCEA: Amenajamentu! silvic românesc și conservarea diversității biologice, nr. 6, p. 3 GH. CHIȚEA, I. I. FLORESCU, GH. SPÂRCHEZ, C. PETRIȚAN, C. FILIPESCU: Cercetări privind modul de structurare a unor eco- sisteme forestiere cvasivirgine din zona Brașov, nr. 1, p. 18 I. CLINCIU: Pădurea și apa - un raport cu mul- tiple rezonanțe în viața omului, nr. 5, p. 1 L. CONTESCU, O. BANU, C. ROȘU, M. L. DAIA, C. NICOLAE, M. FILAT, C. PAHONȚU, I. R. POPESCU: Specificul condițiilor fizico- geografîcc (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig-mal a Luncii Dunării și unele măsuri de gospodărire durabilă a pădurilor, nr.2, p.5 C. COSTEA, R. BEREZIUC, A. UNGUR, V. POPOVIC1: Actualitatea dotării cu drumuri a pădurilor României, nr. 3, p. 45 V. CUCOȘ, A. SIMIONESCU, A. NEGURĂ: Evoluția dăunătorilor forestieri în pădurile de rășinoase din Suceava și Neamț în perioada 1997 - 2001, nr. 2. p. 18 A. L. CURTU: Cercetări privind variabilitatea genetică a molidului [Picea abies (L.) Karst.] D M. L: DAIA; Realizări și perspective ale pro- tecției pădurilor în România, nr. 3, p. 1 M. L. DAIA, O. BANU, C. ROȘU, C. NICO- LAE. M. FILAT, C. PAHONȚU, L. CONTESCU, 1. R. POPESCU: Specificul condițiilor fizico- geografice (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig-mal a Luncii Dunării și unele măsuri dc gospodărire durabilă a pădurilor, nr.2, p.5 M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (2), nr. 1, p. 27 M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Considerații privind starea dc sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (1), nr. 4, p. 1 M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Considerații privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (2), nr. 5, p. 1 M. DANCIU, G. NEGREAN, A. INDREICA: Cercetări asupra corologiei și ecologiei speciei Asperula taurina L. F. DÂNESCU, C. ROȘU, A. SURDU: Cercetări privind fundamentarea stațională a substituirii arboretelor de salcâm necorespunzătoarc din stațiu- ni de cvcrcince situate în partea externă a zonei de silvostepă, nr. 3. p. 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 55 F M. FILAT, O. BANU, C. ROȘU, M. L. DAIA, C. NICOLAE, C. PAHONȚU, L. CONTESCU, I. R. POPESCU: Specificul condițiilor fizico- _geografice (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig-mal a Luncii Dunării și unele măsuri de gospodărire durabilă a pădurilor, nr.2, p.5: I. I. FLORESCU, GH. CHIȚEA, GH. SPÂRCHEZ, C. PETRIȚAN, C. FILIPESCU: Cercetări privind modul de structurare a unor eco- sisteme forestiere cvasivirgine din zona Brașov, nr. l,p. 18 C. FILIPESCU, I. I. FLORESCU, GH. CHIȚEA, GH. SPÂRCHEZ, C. PETRIȚAN: Cercetări privind modul de structurare a unor eco- sisteme forestiere cvasivirgine din zona Brașov, nr. l,p. 18 G R. GASPAR: Estimarea scurgerii maxime și clasificarea hidrologică a terenurilor din bazinele hidrografice mici, predominant forestiere, nr. 3, p. 36 F. GEORGESCU: Considerații cu privire la strategia de dezvoltare durabilă a fondului forestier din România, nr. 1, p. 1 V. GIURGIU: Atanase Haralamb, în actualitate, 100 de ani de la naștere, nr. 1, p. 38; Perenitatea doc- trinei forestiere a profesorului Marin Drăcea, nr. 4, p. 23; Vlad Câmu - Munteanu, un predecesor al științelor silvice și agricole în România, la 100 de ani de la moarte, nr. 5, p. 44; Cărturarul Petru S. Aurelian, pre- cursor al silviculturii românești, la 170 dc ani dc la naștere, p. 34; Dezbaterea științifică dedicată „Anului Internațional al Apei": Pădurea și gestionarea durabilă a resurselor dc apă, nr. 6, p. 49 GH. GUIMAN: Structura unor arborete de fag din bazinul Argeșului, gospodărite în codru gră- dinărit, nr. 5, p. 15 I A. INDREICA, M. DANCIU, G. NEGREAN: Cercetări asupra corologici și ecologiei speciei Asperula taurina L. K V. KOSTYUSHIN, I. V. ABRUDAN, V. BLU- JDEA, S. BROWN, C. PAHONȚU, H. PHILIPS, M. VOICU: Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultural land in Romania, nr. 1, p. 5 J. KRUCH, N. V. NICOLESCU, I. C. PETRIȚAN: Cercetări privind elagajul natural al nucului negru (Juglans nigra L.), nr. 5, p. 8 J. KRUCH, N. V. NICOLESCU: Cercetări privind sortarea fructelor dc nuc negru (Juglans nigra L.), nr. 6, p. 17 L M. LEȘAN: Poluarea pădurilor din vecinătatea municipiului Baia Marc și consecințele ci asupra acumulării dc masă lemnoasă, nr. 5, p. 12 M. LIȚESCU, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (2), nr. 1, p. 27 M. LIȚESCU, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Considerații privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (1), nr. 4, p. 1 M. LIȚESCU, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Considerații privind starea dc sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (2), nr. 5, p. 1 M I. MILESCU: Considerațiuni privind conținutul învățământului superior silvic și rolul personalității în silvicultura națională, nr. 6, p. 1 N G. NEGREAN. M. DANCIU, G. NEGREAN, A. INDREICA: Cercetări asupra corologici și ecologiei speciei Asperula taurina L. A. NEGURĂ, V. CUCOȘ, A. SIMIONESCU: Evoluția dăunătorilor forestieri în pădurile dc rășinoase din Suceava și Neamț în perioada 1997 - 2001, nr. 2, p. 18 C. NICOLAE, O. BANU, C. ROȘU, M. L. DAIA, M. FILAT, C. PAHONȚU, L. CONTESCU, I, R. POPESCU: Specificul condițiilor fizico- gcografice (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig-mal a Luncii Dunării și unele măsuri dc gospodărire durabilă a pădurilor, nr.2, p.5 N. V. NICOLESCU, I. C. PETRIȚAN, J. KRUCH: Cercetări privind elagajul natural al nucu- lui negru (Juglans nigra L.), nr. 5, p. 8 N. V. NICOLESCU, J. KRUCH: Cercetări privind sortarea fructelor de nuc negru (Juglans nigra L.), nr. 6, p. 17 O N. OLENICI, V. OLENICI: Preferința gân- 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l dacilor de Hylobius abietis pentru diferite specii de rășinoase utilizate ca sursă de hrană, nr. 2, p. 25 V. OLENICI, N. OLENICI: Preferința gân- dacilor de Hylobius abietis pentru diferite specii de rășinoase utilizate ca sursă de hrană, nr. 2, p. 25 N. OLENICI, V. OLENICI; Dinamica sezonieră a vătămărilor și a capturilor de Hylobius abietis (L) în pri-mii doi ani după exploatare, nr. 4, p. 12 V. OLENICI, N. OLENICI: Dinamica sezonieră a vătămărilor și a capturilor de Hylobius abietis (L) în primii doi ani după exploatare, nr. 4, p. 12 N. OLENICI, V. OLENICI: Diversificarea măsurilor de protecție a culturilor de rășinoase împotriva atacului de Hylobius abietis în funcție de gradul de risc dc atac, nr. 6, p. 6 V. OLENICI, N. OLENICI: Diversificarea măsurilor dc protecție a culturilor de rășinoase împotriva atacului de Hylobius abietis în funcție de gradul de risc de atac, nr. 6, p. 6 P C. PAHONȚU, I. V. ABRUDAN, V. BLUJDEA, S. BROWN, V. KOSTYUSHIN, H. PHILIPS, M. VOICU: Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultural land in Romania, nr. 1, p. 5 C. PAHONȚU, I. V. ABRUDAN, V. BLUJDEA: Scenariul de acumulare a stocului de carbon în cadrul unui proiect de împădurire a terenurilor degradate în România, nr. 2, p.l C. PAHONȚU, O. BANU, C. ROȘU, M. L. DAIA, C. NICOLAE, M. FILAT, L. CONTESCU, I. R. POPESCU: Specificul condițiilor fizico- geografice (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig-mal a Luncii Dunării și unele măsuri de gospodărire durabilă a pădurilor, nr.2, p.5 C. PETRIȚAN, C. FILIPESCU, I. I. FLORES- CU, GH. CHIȚEA, GH. SPÂRCHEZ; Cercetări privind modul de structurare a unor ecosisteme forestiere cvasivirgine din zona Brașov, nr. 1, p. 18 I. C. PETRIȚAN, N. V. NICOLESCU, J. KRUCH: Cercetări privind elagajul natural al nucu- lui negru (Juglans nigra L.), nr. 5, p. 8 H. PHILIPS, C. PAHONȚU, I. V. ABRUDAN, V. BLUJDEA, S. BROWN, V. KOSTYUSHIN, M. VOICU: Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultural land in Romania, nr. 1, p. 5D. B. POPA: Analiza lucrărilor de substituire și refacere în arboretele din Podișul Covurlui, nr. 2, p. 13 B. POPA: Perspectivele reconstrucției ecologice a arboretelor degradate în Podișul Covurlui - analiza SWOT, nr. 3, p. 25 C. POPESCU: Silvicultura și dezvoltarea dura- bilă, nr. 3, p. 31 I. R. POPESCU, C. PAHONȚU, O. BANU, C. ROȘU, M. L. DAIA, C. NICOLAE, M. FILAT, L. CONTESCU: Specificul condițiilor fizico- geograficc (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig-mal a Luncii Dunării și unele măsuri de gospodărire durabilă a pădurilor, nr.2, p.5 V POPOVICI, R. BEREZIUC, A. UNGUR, C. COSTEA: Actualitatea dotării cu drumuri a pădurilor României, nr. 3, p. 45 R C. ROȘU, I. R. POPESCU, C. PAHONȚU, O. BANU, M. L. DAIA, C. NICOLAE, M. FILAT, L. CONTESCU: Specificul condițiilor fizico- gcograficc (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig-mal a Luncii Dunării și uncie măsuri dc gospodărire durabilă a pădurilor, nr.2, p.5 C. ROȘU, F. DĂNESCU, A. SURDU: Cercetări privind fundamentarea stațională a substituirii arboretelor dc salcâm necorespunzătoare din stațiu- ni dc cvercinee situate în partea externă a zonei dc silvostepă, nr. 3. p. 16 S A. SIMIONESCU, M. L. DAIA, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (2), nr. 1, p. 27 A. SIMIONESCU, M. L. DAIA, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Considerații privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (1), nr. 4, p. 1 A. SIMIONESCU, M. L. DAIA, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Considerații privind starea dc sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (2), nr. 5, p. I GH. SPÂRCHEZ, C. PETRIȚAN, C. FILIPES- CU, I. I. FLORESCU, GH. CHIȚEA: Cercetări privind modul de structurare a unor ecosisteme forestiere cvasivirgine din zona Brașov, nr. 1, P- 18 A. SIMIONESCU, V. CUCOȘ, A. NEGURĂ: Evoluția dăunătorilor forestieri în pădurile de rășinoase din Suceava și Neamț în perioada 1997 - 2001, nr.2, p. 18 A. SURDU, F. DĂNESCU, C. ROȘU: Cercetări privind fundamentarea stațională a substituirii arboretelor de salcâm necorespunzătoare din stațiu- ni de cvercinee situate în partea externă a zonei de REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l 57 silvostepa, nr. 3. p. 16 U A. UNGUR, R. BEREZIUC, C. COSTEA, V. POPOVICI: Actualitatea dotării cu drumuri a pădurilor României, nr. 3, p. 45 V D. VLÂDESCU, M. L. DAIA, A. SIMIONES- CU, M. LIȚESCU, A. VLĂDULEASA: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (2), nr. 1, p. 27 D. VLĂDESCU, M. L. DAIA, A. SIMIONES- CU, M. LIȚESCU, A. VLĂDULEASA: Considerații privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (1), nr. 4, p. 1 D. VLĂDESCU, M. L. DAIA, A. SIMIONES- CU, M. LIȚESCU, A. VLĂDULEASA: Considerații privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (2), nr. 5, p. 1 A. VLĂDULEASA, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (2), nr. 1, p. 27 A. VLĂDULEASA, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU: Considerații privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (1), nr. 4, p. 1 A. VLĂDULEASA, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, M. LIȚESCU, D. VLÂDESCU: Considerații privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2002 (2), nr. 5, p. 1 M. VO1CU, 1. V. ABRUDAN, V. BLUJDEA, S. BROWN, V. KOSTYUSHIN, C. PAHONȚU, H. PHILIPS: Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultural land in Romania, nr. 1, p. 5 „REVISTA PĂDURILOR" REIA, DIN ACEST AN, DEZBATERILE TEMATICE în anul 2004, redacția „REVISTA PĂDU- RILOR" reia, în baza aprobării conducerii regiei, o manifestare de tradiție, întreruptă, din păcate, după anul 1990. Este vorba dc organizarea și reflectarea în paginile revistei, a unor dezbateri tematice, pc probleme de mare actualitate pentru activitatea regiei, pentru soarta pădurii românești și a sectoru- lui silvic, în general. în mod concret, în acest an urmează a fi organizate trei dezbateri tematice, menționate în tabelul de mai jos. Adresăm încă de pe acum, invitația, tuturor celor interesați dc problematica menționată mai sus, dc a trimite redacției revistei, opiniile și punctul lor dc vedere, care se vor regăsi în suplimente speciale ale „Revistei pădurilor", a căror apariție va succede fiecăreia dintre dezbateri. Redacția TEMATICA DEZBATERII DATA LOCUL DE DESFĂȘURARE INSTITUȚII PARTICIPANTE APLICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ÎN PRODUCȚ1E-DEZIDERAT SAU REALITATE ? 15 aprilie 2004 - Facultatea de Silvicultură din Brașov - D.S. Brașov - R.N.P.-centrala - Direcții silvice - I.C.A.S. - Facultăți de silvicultură PARTENERIATUL R.N.P.-PROPRIETARI ÎN PROCESUL DE GESTIONARE DURABILĂ A PĂDURILOR PRIVATE. PREZENT ȘI PERSPECTIVE Iunie 2004 - Sala „MARIN DRĂCEA" R.N.P.-Romsilva - R.N.P. - centrala - Direcții silvice - M.A.P.A.M. - A.P.P.P.R. - Primari - Parlamentari ÎNVĂȚĂMÂNTUL SILVIC ROMÂNESC, ÎNTRE EXIGENȚELE INTEGRĂRII EUROPENE ȘI CERINȚELE PRODUCȚIEI SILVICE Octombrie 2004 - Facultatea de Silvicultură din Brașov - R.N.P.-centrala - Direcții silvice - Facultăți de silvicultură - Grupuri Școlare Silvice - M.A.P.A.M. 58 REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.l ISSN: 1583'7890 ! chin t>,'Hac tare c......put 1/uUi !,iiiiuia SuHif inii 'grații: mperra 1 Mire- ’i 'A’rghrl-’i i-delatr fojugrnfn Cristian l‘ Jiltu REDA' |IA „RinJSI \ EU • i ilJ >t