REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC“ ANUL 118 Nr. 1 2003 COLEGIUL DE REDACȚIE Ing. Gheorghe Pîslaru - redactor responsabil, prof. dr. ing. Ion Florescu - redactor responsabil adjunct, șef lucrări dr. ing. loan Abrudan, dr. ing. Mihai Daia, dr. ing. Nicolae Geambașu, ing. Filip Georgescu, prof. dr. doc. ing. Victor Giurgiu, dr. ing. Marian lanculescu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, dr. ing. Ion Machedon, prof. dr. ing. Ion Milescu, dr. ing. Con- stantin Roșu, prof. dr. ing. Ștefan Tamaș Redactor șef: Rodica Dumitrescu CUPRINS pag. FILIP GEORGESCU: Considerații cu privire la strategia de dezvoltare durabilă a fondului forestier din România ... .......1 IOAN VASILE ABRUDAN, VIOREL BLUJDEA, SANDRA BROWN, VASILY KOSTYUSHIN, CIPRIAN PAHONȚU, HENRY PHILIPS, MĂLINĂ VOICU: Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultura! land in Remania..........5 ION I. FLORESCU, GHEORGHE CHIȚEA, GHEORGHE SPÂRCHEZ, CĂTĂLIN PETRIȚAN, COSMIN FILIPESCU: Cercetări privind modul de structurare a unor ecosisteme forestiere cvasivirgine din zona Brașov....................................18 ADAM SIMIONESCU, MIHAI LIVIU DAIA, MIHAI LfȚESCU, DUMITRU VLADESCU, ADRIAN VLADULEASA: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001(2).27 M. DANCIU, G. NEGREAN, A. INDREICA: Cercetări asupra corologiei și ecologiei speciei Asperula taurina L ........35 DIN ISTORIA SILVICULTURH ROMÂNEȘTI.........................38 CRONICĂ. . . . . . . . . .42 RECENZII . . . . . . . .45 NECROLOG .. .. .51 INDEX 2002 . . - . .55 CONTENT page FILIP GEORGESCU; Considerations regarding the strategy for the sustainable development of the forest stock in Romania ... 1 IOAN VASILE ABRUDAN, VIOREL BLUJDEA, SANDRA BROWN, VASILY KOSTYUSHIN, CIPRIAN PAHONȚU, HENRY PHILIPS, MĂLINĂ VOICU: Fondul Prototip de Carbon: împădurirea unor terenuri agricole degradate din România.5 ION I. FLORESCU, GHEORGHE CHIȚEA, GHEORGHE SPÂRCHEZ, CĂTĂLIN PETRIȚAN, COSMIN FILIPESCU: Researches on the structure of some quasi-virgin forest ecosystems in Brașov area............................................18 ADAM SIMIONESCU, MIHAI LIVIU DAIA, MIHAI LIȚESCU, DUMITRU VLĂDESCU, ADRIAN VLÂDULEASA: Aspects regarding the health of the Romani an forests in 2001 .27 M. DANCIU, G. NEGREAN, A. INDREICA: Research on the chorology and ecology of the species Asperula Taurina L. .35 FROM THE ROMANIAN FORESTRY HISTORY. . . .38 NEWS . ......................42 BOOKS ................................45 OBITUARY ...... .. .51 ALPHABETICAL INDEX 2002 . . . . .55 Considerații cu privire la strategia de dezvoltare durabilă a fondului forestier din România* Domnule Ministru, Domnule Secretar de stat, Domnule Ambasador, Doamnelor și Domnilor, Vă rog să-mi permiteți sa salut și să apreciez ca deosebită inițiativa organizării acestui semi- nar, mulțumindu-vă totodată pentru invitația de a fi. prezenti și specialiști ai Regiei Naționale a Pădurilor cu responsabilități și preocupări în gestionarea durabilă a pădurilor României ! După cum vă este cunoscut, Regia Națională a Pădurilor are ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii și acționează pentru apărarea, conservarea și dez- voltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează, pre- cum și pentru gospodărirea și valorificarea vânatului, a peștelui din apele de munte și a celorlalte produse specifice fondului forestier, potrivit reglementărilor legale, în condiții de efi- ciență economică. Având în vedere această responsabilitate cu care este investită Regia Națională a Pădurilor mi-am propus ca în intervenția, mea, prilejuită de acest seminar, să prezint unele considerații cu privire la strategia de dezvoltare durabilă a fon- dului forestier din România. Doamnelor și Domnilor, încep prin a sublinia faptul, de altfel cunoscut de dumneavoastră, că preocupările pentru un viitor sigur al pădurilor meleagurilor românești nu sunt de dată recentă și nici nu au contenit vre- odată în activitatea silvicultorilor. Dezideratul marilor silvicultori și demnitari români, nutrit de-a lungul timpului, pentru pro- movarea unei strategii viabile a pădurilor țarii a redevenit de maximă actualitate. Se pune însă problema unei strategii văzute și * Alocuțiune prezentată la seminarul „Gestionarea durabilă și con- servarea biodiversității pădurilor” organizat de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și Ambasada Suediei în data de 9 decembrie 2002, REVISTA PĂDURILOR « Anul 118 • 2003 • Nr.l Ing. Filip GEORGESCU director general al Regiei Naționale Pădurilor gândite prin experiența trecutului, clădite pe realitatea prezentului și țintind obiectivele viitorului pentru fondul forestier, în complexi- tatea sa, în strânsă corelare cu preocupările și năzuințele naționale, cu cele regionale și inter- naționale pentru o dezvoltare durabilă. Tendințele dezvoltării durabile sunt determi- nate de schimbările și oportunitățile globale ale omenirii. De aceea, strategia de dezvoltare a fon- dului forestier al României este ancorată în obiectivele adoptate la conferințele mondiale de la Rio din anul 1992 și de la Johannesburg, din acest an, precum și de alte reuniuni dedicate dez- voltării durabile a omenirii. La summit-ul de la Johannesburg, cea mai mare reuniune internațională din istorie dedicată dezvoltării durabile, la care România a fost reprezentată la cel mai înalt nivel, inclusiv de sil- vicultori, în contextul dezbaterii conceptului dez- voltării durabile s-a apreciat că pădurea este unul din elementele esențiale pe care se întemeiază și care definesc orizontul existențial al omenirii. România s-a angajat pe direcția dezvoltării durabile încă din anul 1992, o dată cu ratificarea documentului de la Rio, cunoscut sub denumirea de Agenda 21. Guvernul României a adoptat Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă care, printre componentele dc bază, cuprinde și strategia dezvoltării durabile a fondului forestier național. Esența acestei strategii o constituie tre- cerea de la concepte la acțiuni concrete, iar fiecare plan de acțiune pentru implementarea acesteia este un ghid pe termen lung pentru dez- voltarea durabilă a pădurilor. Experiența statelor dezvoltate, printre care și Suedia, precum și propria noastră experiență arată că protecția și conservarea naturii și uti- lizarea durabilă a acesteia, inclusiv reconstrucția fondului forestier și gestionarea lui științifică, se realizează prin întărirea capacității instituționale, de cercetare, de reglementare și planificare strategică, prin obiective pragmatice și acțiuni concrete cu reușită sigură. Considerăm că o strategie viabilă a dezvoltării 1 durabile a fondului nostru forestier nu se poate concepe în afara politicii forestiere a statului și fără să țină seama de strategiile actuale ale sec- torului pe plan internațional, de instituțiile inter- naționale cu activitate în sectorul forestier. Ea trebuie fundamentată pe analiza obiectivă a rea- lității din domeniu, pe interpretarea corectă a rolului și locului pădurilor României în contextul internațional actual, inclusiv de satisfacerea ce- rințelor legate de procesul de integrare euro- peană. Se poate aprecia că actuala noastră strategie de dezvoltare durabilă a fondului forestier care include și conservarea biodiversității pădurilor, prin conținutul și caracterul său dinamic determi- nate de profundele schimbări din domeniul eco- nomico-social, corespunde acestor importante deziderate. în contextul acțiunilor comunității inter- naționale pentru dezvoltarea durabilă a uma- nității, sectorul forestier constituie subiectul unor dezbateri foarte intense, iar acestea au ca rezultat o diversitate de opinii și de abordări inclusiv privind strategiile de promovat pe plan național și internațional. Reuniunea bilaterală de astăzi se circumscrie, cu succes, unui astfel de dialog și este una din numeroasele acțiuni româno - suedeze inițiate în domeniul forestier pe diverse probleme printre care: ariile protejate, ges- tionarea pădurilor, politica forestieră, utilaje sil- vice și forestiere etc. Pentru asigurarea dezvoltării durabile a pădurilor, considerăm utilă continuarea unor ast- fel de dialoguri, documentări și schimburi de experiență precum și colaborarea în cadrul unor inițiative bilaterale și programe la nivel euro- pean. Referitor la conceptul privind strategia de dezvoltare durabilă a fondului forestier, subli- niem că Regia Națională a Pădurilor este preocu- pată pentru rezolvarea celor două teme funda- mentale: 1) definirea conceptului de gospodărire dura- bilă a pădurilor și modalități de cuantificare a acesteia; 2) cum se poate verifica și demonstra că o pădure este gospodărită durabil. în acest sens participăm la nivel european la elaborarea, dezvoltarea și implementarea criteri- 2 ilor și indicatorilor pentru gospodărirea durabilă și ne aflăm în faza de finalizare a adaptării aces- tora la condițiile și nevoile noastre naționale. în același timp suntem preocupați pentru elaborarea unui management specific schimbărilor privind regimul de proprietate asupra terenurilor forestiere, conform cu intenția de integrare în structuri internaționale și de certificare a pădurilor. Concomitent, în definirea coordonatelor strategiei forestiere românești, sunt luate în con- siderare inițiativele instituțiilor importante la nivel global și regional, precum și cele ale unor țări care pot constitui modele pentru dezvoltarea sectorului forestier de la noi. Un model reprezen- tativ este și cel suedez, model bine cunoscut de silvicultorii români, urmare vizitelor reciproce care au avut loc. La reuniunea din acest an a directorilor gene- rali ai administrațiilor pădurilor de stat din Europa Centrală, desfășurată în Slovacia, reprezentanții noștri au susținut dialogul pe te- matici foarte importante, cum ar fi: îndeplinirea rolului multifuncțional al pădurilor, piața lemnu- lui și investițiile în silvicultura, tematici esențiale pentru gestionarea durabilă și conser- varea biodiversității pădurii. în concordanță cu scopul strategiei noastre de dezvoltare durabilă, opinăm că pădurile, în ge- neral și cele de stat în special , trebuie gospodărite astfel încât, pe lângă funcția 3e pro- ducție, să îndeplinească integrai o serie de alte funcții, generic numite funcții de protecție, asi- gurarea îndeplinirii lor fiind o datorie. Exprimăm ideea că, în viitor, statul trebuie să se implice în domeniul silviculturii, asemeni altor domenii de importanță majoră pentru viitorul națiunii, pentru a asigura îndeplinirea integrală a funcțiilor mul- tiple ale pădurii, actualmente această respon- sabilitate fiind în întregime în seama adminis- trației silvice. De asemenea, este necesar să sporească rolul strategic al administrației pădurilor de stat, concomitent cu cel al asociați- ilor profesionale și patronale, în dezvoltarea durabilă a fondului forestier național. Piața lemnului și a celorlalte produse ale pădurii reprezintă un factor de influență major al dezvoltării durabile a fondului forestier. Prețul lemnului trebuie să fie unul de piață, stabilit prin REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. 1 raportul dintre cerere și ofertă. Stabilirea admi- nistrativă a prețului este dăunătoare și contrară ideii de dezvoltare durabilă. Țelul, pe termen lung, al comerțului cu lemn, a fost, este și trebuie sa rămână acela de a asigura resurse financiare necesare pentru o dezvoltare stabilă și constantă, o gospodărire durabilă a pădurilor în scopul creșterii contribuției acesteia la ridicarea calității vieții oamenilor. în consens cu strategia Națiunilor Unite pen- tru domeniul forestier, România a adoptat teme și acțiuni prioritare privind politica forestieră a anilor următori, printre care: progresul în exe- cuția planurilor forestiere naționale și a pla- nurilor de amenajarea teritoriului; cauzele pro- funde ale despăduririlor și degradării pădurilor; impactul poluării atmosferice asupra pădurilor; resursele financiare pentru gestionarea durabilă a pădurilor; conservarea pădurilor și zonelor prote- jate; cercetarea forestieră; regimul silvic (foresti- er); criterii și indicatori pentru gestionarea dura- bilă a pădurilor; evaluarea comercială a bunurilor și serviciilor forestiere; viitorul cererii și ofertei pentru produsele lemnoase și nelemnoase ale pădurii etc. în același timp, actualul program de guvernare prevede o definire clară a cadrului relațional dintre guvern, societate civilă, sectorul public și sectorul privat. Procesul participativ în definirea strategiei sectorului forestier a devenit o condiție în prezent, o dată cu implicarea tot mai largă a societății civile în gospodărirea și admi- nistrarea pădurilor din Europa. Țara noastră, cu asistența Băncii Mondiale, definind strategia sil- viculturii ca un proces participativ al tuturor fac- torilor implicați în sector, constituie un model care a fost mediatizat la nivel internațional și luat ca exemplu de alte state. în conformitate cu rezoluțiile forumurilor internaționale în domeniu și cu obiectivele pro- gramului de guvernare, s-a urmărit și se urmărește o abordare pragmatică integrată și globală în ceea ce privește conservarea și uti- lizarea durabilă a diversității biologice a pădurilor țării. Demersurile promovate în acest sens au în vedere că, pentru perioada 2001 - 2010, țelul general al politicii forestiere românești îl constituie dezvoltarea sectorului forestier în scopul creșterii contribuției acestuia la ridicarea calității vieții, pe baza gestionării durabile a pădurilor. Pe baza acestui țel general s-au stabilit țeluri specifice pentru fiecare componentă a sectorului forestier, respectiv pentru fiecare domeniu impli- cat în dezvoltarea durabilă a fondului forestier național: silvicultura, exploatarea, transportul și prelucrarea lemnului, valorificarea resurselor forestiere, cercetarea și formarea profesională continuă. Astfel, pentru silvicultură politica este ma- nagementul resurselor forestiere în conformitate cu conceptul gestionării durabile a capitalului natural, în condițiile diversificării formelor de proprietate asupra terenurilor forestiere. Managementul constituie o prioritate a politicii noastre în silvicultură. România este preocupată, la ora actuală, de adaptarea manage- mentului și structurilor de administrație silvică și control al respectării regimului silvic la principi- ile economiei de piață și la condițiile diversi- ficării formelor de proprietate asupra terenurilor forestiere. Avem asigurate condițiile realizării unei administrații silvice puternice și stabile, capabile să promoveze un management forestier viabil, performant. Obiectivele și acțiunile strategiei de dez- voltare a silviculturii din țara noastră, până în anul 2010, sunt circumscrise obiectivelor strate- gice privind ansamblul sectorului forestier din România, respectiv: a) actualizarea cadrului instituțional pentru a realiza implementarea, în mod unitar și susținut, a strategiei de dezvoltare a. sectorului forestier; b) dezvoltarea cadrului de reglementare a sectorului forestier; c) asocierea proprietarilor particulari de pădure precum și a agenților economici din exploatarea, transportul și prelucrarea lemnului în organizații profesionale și patronale. De asemenea, țelul politicii forestiere pentru domeniul silviculturii este văzut în strânsă core- lație și coroborat cu țelurile aferente celorlalte domenii din sector care concură la dezvoltarea durabilă a fondului nostru forestier, și anume: - integrarea activităților de exploatare și pre- lucrare a lemnului în conceptul gestionarii dura- bile a capitalului natural, în scopul valorificării superioare a resursei lemnoase; REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 ® 2003 • Nr.l 3 - valorificarea resurselor forestiere prin pro- movarea produselor cu grad înalt de elaborare, în vederea dezvoltării durabile a sectorului; - dezvoltarea cercetării științifice și a învățământului pentru gestionarea durabilă a pădurilor, relansarea economică a sectorului forestier și pentru ameliorarea condițiilor de mediu la nivel național, regional și global. Desigur, aceste țeluri sunt văzute în strânsă interdependență și într-un echilibru dinamic cu elementele de mediu și cu cele sociale. Viabilitatea acțiunilor și a măsurilor între- prinse, în ultimii ani, în România, în domeniul pădurilor, ne dă garanția că obiectivele strategiei de dezvoltare durabilă a fondului forestier până în 2010 și în perspectivă, vor fi îndeplinite. în încheiere, doresc să reiterez importanța relațiilor bilaterale dintre România și Suedia pe multiple planuri ale domeniului forestier și să-mi exprim convingerea că acestea se vor dezvolta continuu, în interesul celor două țări și pentru binele aurului verde al Terrei. Ing. GBORGE9CU director general Regia MttțrosaM a Pădurilor București Bulevardul Maghem, nr. 31 Considerations regarding the strategy for the sustainable dcvelopment of the forest stock in Romania • Abstract The paper presents the goal and the main strategic objcctives of the Romanian forest policy and strategy for the period 2001-2010, dcvcloped in an open, participatory and transparent manner. The internațional context and the specific aspects for this period are also presented as well as the importance of the bilateral relations in the forestry field betwccn Romania and Swcdcn. Keywords: main strategic objectives, forest policy, strategy. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultural land in Romania1 Dr. loan Vasile ABRUDAN, Dr. Viorel BLUJDEA, Dr. Sandra BROWN, Dr. Vasily KOSTYUSHIN, Ing. Ciprian PAHONTU, Henry PHILLIPS, Mălină VOICU 1. Background One of the difficult challenges facing the glo- bal community is how to cost-effectively reduce grccnhouse gas emissions to avert the worst impacts of climate change. Undcr the Kyoto Protocol, which was adopted under the United Nations Framework Convention for Climate Change (UNFCCC), industrialized countries must reduce their carbon emissions by an average of 5.2 percent below their 1990 levels by the end of 2012. To meet these commitmcnts in the most cost- effective manner, the Protocol contains provisions allowing industrialized countries some flexibility to meet their obligalions through projects gener- ating emission reductions in devel- oping countries and transition economies. Two provisions are particularly important: Article 6 which allows for the „Joint Implementation“ (JI) of projects by industrialized countries, includ- ing thosc with economies in transi- tion and Article 12 which provides project-based mechanism, the so-called „Clean Development Mechanism4* (CDM). Under both of these, purchase of emission reductions (ERs) is possible. The Prototype Carbon Fund (PCF) was esta- blishcd in 2000 in response to these opportunities. It is a public and private partnership to mitigate cli- mate change. Its aim is to pioneer the market for project based greenhousc gas emissions reductions within the framework of the Kyoto Protocol and to contribute to sustainable development. Six countries and seventecn private sector entities set up the PCF and committed $180 million to the fund for the pur- chase of emissions reductions (Anon, 2002). In 2001, the PCF entered preliminary discus- sions with Romania and the National Forest Administration (NFA) regarding the possibility of an afforestation project. In accordance with PCF guidelincs and procedures, a Project Concept Note (PCN) outlining summary project design and pro- visional estimates of carbon sequestration was drafted (Abrudan et al., 2002). In keeping with the Kyoto Protocol, the PCF defines additionality as the positive diffcrcncc between emissions that would have occurred with- out the project activity (baseline emissions) and the actual emissions of the project over its lifetime. Baselines are the lynchpin of JI and CDM and are required to demonstrate project eligibility and cal- culate certifiable emission reductions. Figure 1 depicts the proccss the PCF typically for a similar Figure 1. PCF Baseline Study Process applies in baseline studies. The baseline study for the Romanian afforestation project which was under- taken in 2002, had four components: (i) Carbon pro- jcctions and financial analyses; (ii) Baseline mea- surement and monitoring of carbon; (iii) Baseline and monitoring of social issues (iv) Baseline and monitoring of biodiversity (Brown et al., 2002). This paper focuses on the carbon projections and financial analysis. 2. Project Description The proposed project concems the afforestation of degraded agricultural lands in the south-west and south-east of the Romanian Plain and the eco- 1 Lucrare prezentată în numele autorilor de către dl. Henry Phillips la seminarul internațional cu tema „împăduririle în contextul manage- mentului durabil al pădurilor", desfășurat în perioada 15-19 septembrie 2002 la Ennis (Irlanda). REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 5 logical reconstruction of part of the Lower Danube floodplain. Species selcction was based on local site conditions and management objectives (fertili- ty, soil stabilization, ecological reconstruction). The main species for degraded lands is black locust (Robinia pseudacacia L.), a naturalized species which has been planted extensively in Remania over the past century. Where site condi- tions permit, oak and other broadlcaf tree and shrub species will be planted. On the Lower Danube Floodplain native poplars (Populus alba L. and Populus nigra L.) will bc planted with some native willow (Salix sp). The total afforestation ar ea includcd in the pro- ject is 6,728 hectares (net of roads and buildings etc.) and is spread across seven counties (Table 1). Table 1 Planned Afforestation by County and Tree Species (ha) County Species Total Area Black locust Poplar / Willow Oak + Other Broadleaves (OB) Braila 195 2,011 42 2,248 Dolj 2,100 0 0 2,100 Galați 192 0 0 192 Mehedinți 40 10 100 150 Olt 330 700 0 1,030 Tulcea 338 0 400 738 Vaslui 234 6 30 270 Totals 3.429 2,727 572 6,728 AII lands are under the stewardship of the NFA, with some 5,000 ha bcing transferred from the State Domain Agency (SDA) in June 2002, The planned afforestation conforms with ovcrall state forest policy and strategy which identifies degrad- ed agricultural lands for afforestation. Most of the degraded lands have been worked intensively for agriculture since the early seven- ties, co-inciding with the extension of the drainage of the river Danube. Initially these lands produced a range of crops including cereals, vcgctablcs, fruits and grapes. Through excessive working and lack of investment in inigation infrastructure and maintenancc, the lands have become degraded and subject to erosion and are now uneconomic for crop production and arc cither used mainly for pas- ture or abandoned. The afforestation is planned to take place over a four-year period (2002-2005) and the species and potențial productivity class reflect the inherent low fertility status of the soils (Table 2). There are fîve productivity classes in Romania (I-V) with the higher figurc representing lower volume produc- tion. Productivity index for afforestation areas was determined based on the site index of existing forests in the locality and on soil type. Table 2 Planned Afforestation by Year and Productivity Class (ha) Species / Productivity Class Year Total 2002 2003 2004 2005 Poplar/Willow - Class III 800 700 700 527 2,727 Black locust - Class III 732 1000 179 0 1,911 - Class IV 368 0 354 0 722 -Class V 100 0 467 229 796 Oak/OB - ClassIV 0 0 0 142 142 - Class V 0 0 0 430 430 Totals 2,000 1,700 1,700 1,328 6,728 3. Projected Carbon Benefits General Carbon sequestration was modeled using CO2Fix V2.0, a computer simulation program. The CO2Fix V 2.0 software was devcloped by the CASFOR project by G.J. Nabuurs, J.F. Garza- Caligaris, M. Kanninen, T. Karjalainen, T. Lapvetelainen, J. Liski, O. Masera, G.M.J. Mohrcn, A. Pussinen, and M.J. Schclhaas of ALTERRA (the Nethcrlands), UNAM (Mexico), CATIE (Costa Rica) and European Forest Institute (Finland). CO2Fix V 2.0 is a carbon bookkeeping model tha t simulates stocks and fluxes of carbon in (the trees of) a forest ccosystem, the soil, and (in case of a managed forest), the wood products. It simulates these stocks and fluxes on a hectare scale with time intervals of one year. The model consists of fîve modules, all of which apart from the Output module rcquire input of inițial parameters: (i) General Parameters; (ii) Biomass; (iii) Soil; (iv) Wood Products; and (v) Output. CO2Fix Parameterization Six species models (Black locust III, Black locust IV, Black locust V, Poplar III, Oak IV and Oak V) werc developed to represent the six species strata. Other broadleaved species were assumed to be equivalent to oak of similar production class. Willow was assumed to bc equivalent to poplar as it has a similar volume growth pattem and current annual increment curve. Parameters were input for cach of the six species strata based on a combina- tion of (a) planned future crop management (har- vesting, rotation etc.), (b) Romanian data (yield tables, wood density, volume assortments) and (c) comparison with parameters used by other users of CO2Fix V 2.0. Wood Density Wood density samples for Black locust aged 4 and 12 years werc taken and ana- 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. 1 lyzed by the National Wood Institute (NWI), Bucharest. The results indicated a density of 710 kg/ni3 at age 4 and a density of 730 kg/m3 (heart- wood) and 800 kg/m3 (sapwood) at age 12. The value of 800 kg/m3 was unusual, but possibly due io a high percentage of silicates in the sapwood. Bascd on these samples, the standard value (Mos, 1985) for Romania of 727 kg/m3 was used. Wood density samples were also analyzed by the NWI, for oak (Quercus peduncliflora K. Koch - 696 kg/m3), poplar and minor spccies (Tilia cordata Mill.- 427 kg/m3, Pyrus pyrastcr (L.) Burgsd.- 749 kg/m3) and confirmed the values used in the PCN ana ysis. Thinning - Harvesting: Percentage volume removal values 'bascd on normal management practice wcre used. The apportionment betwcen logwood, pulpwood, branches and slash was based on a combination of (a) yield table diameters and (b) product assortments under Romanian condi- tions. Stems+ Branches: Stern current volume annual increment (CAI) values and the apportionment betwecn stern and branch volume wcre based on Romanian yield tables (Giurgiu et al., 1972). Roots + Foliage: Biomass growth relative to stern volume was used to estimate roots and foliage growth. Values for relative growth were based on a combination of (a) Romanian data and (b) comparison with other species models provi- ded by CO2Fix V2.0. Production Line: The apportionment betwcen sawnwood, boards and pulp/paper was based on currcnt practice and experience in Romania. End Products: Product allocation and „End of Life“ values used were based on best estimates for Romanian conditions and practice. Relatively low values for product recycling were input, reflecting Romanian conditions. However, product carbon was not included in total carbon sequestered in the financial analysis. This is in line with preliminary recommendations from the Intergovemmcntal Panel on Climate Change (IPCC). Furthermore, to include carbon in products would require an esti- mate ofleakage due to replacement of old products by new products and such information was not available. The values for product carbon are included for illustrative purposes only. Results of Simulations with CO2Fix The CO2Fix model was run for a period of 100 years, to co-incide with the rotation age for the oak. The end of project (year 30) carbon values are shown in Tables 3-4. The values are gross and are not corrected for identified risk. Table 3 Total Carbon at Year 30 (Tonnes) Black locust Poplar Oak + OB Total III IV V III IV V Stems 78,163 13,186 11,580 121,824 2,008 3,135 229,896 Foliage 6,630 1,253 1,250 2,295 71 125 11,624 Branches 14,118 3,377 2,923 8,789 960 1,509 31,676 Roots 18,326 3,204 2,780 29,970 829 1,312 56,421 Litter 32,855 8,981 2,256 29,838 413 641 74,984 Soil 22,668 5,241 2,430 34,444 605 933 66,321 Totals 172,760 35,242 23,219 227,160 4,886 7,655 470,922 Products 58.750 18.071 2,420 0 4 4 79.249 Note: Products carbon values are not included in total Table 4 Average Carbon per Hectare at Year 30 (Tonnes) Black locust Poplar Oak + OB Mcan IU IV V ni IV V Stems 40.9 18.3 14.5 44.7 14.1 7.3 34.2 Foliage 3.5 1.7 1.6 0.8 0.5 0.3 1.7 Branches 7.4 4.7 3.7 3.2 6.8 3.5 4.7 Roots 9.6 4.4 3.5 11.0 5.8 3.1 8.4 Litter 17.2 12.4 2.8 10.9 2.9 1.5 11.1 Soil 11.9 7.3 3.1 12.6 4.3 2.2 9.9 Total 90.5 48.8 29.2 83.2 34.4 17.9 70.0 Products 30.7 25.0 3.0 0.0 0.0 0.0 11.8 Note: Products carbon values are not included in total The exclusion of carbon in products, while sig- nificant ovei the project life, has only a minor impact over the proposed purchase period (2002- 2017). The black locust, due to its more extensive planting and significantly higher wood density, is the major contributor to total carbon sequestered. The poplar, even though it is not harvested, con- tributes less due to its lower average wood density. Oak, due to a combination of the relatively small area planted, low site productivity and slow early growth is only a minor contributor to total carbon. 4. Field Data Collection for Baseline Analysis Table 5 lists the number of plots and/or samples collected from the corresponding strata. In all cases except one, a fixed area radius plot of 5 m (the one exception was Q15 where a fixed radius plot of 3 m, as planting density was highest in this site) was used. Diameter at breast height (dbh) was measured for all trees that exceeded 1.3 m in height. In addition, the dbh and height of a selec- tion of the tallest trees was measured to confirm REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 7 Table 5 105oC). The soil analysis -as well as biomass List of Field Sample Plots and Measurements Taken analysis . was erformed at the Sera turn Stratum Number Number of Plot Sampies Soil and the Tree Physiology la-boratories of the Forest Research and Management Planning Institute, Bucharest. In forest plots, litter was col- lected from a 0.5 m x 0.5 m quadrat. AII litter, down to the top of the mineral soils was collected, including all dead plant material (including small woody material - no large wood [>10 cm diameter] was found in any of the plots). All litter sampies were oven dried and weighcd. The litter was separated into three compo- nents: currcnt year leaf and Vegetation | Soil Litter Forest Sites Black locust Age 6, site class m—F6 3 6 6 6 Black locust Age 12, site class IV—F12 2 10 10 10 Black locust Age 28, site class IV—R28 2 7 6 0 Poplar Age 12, site class UI—P12 4 8 8 8 Mixed oak Age 15, site class V—Q15 5 6 6 6 TOTAL- Forests 37 36 30 Non-forest Sites Abandoned vineyards—VR 2-3 16 plants 8 - Abandoned orchard—OM 2-3 3 plants 6 - Abandoned land near F6—AF6 3 - 6 - Bare land near F12—BF12 2 - 5 - Bare land -prcviously a vineyard at Dabuleni Research Station—RSA 2 - 6 - Bare land -never culti vated at Research Stalion RS-Mz 2 - 6 - Grazing land near the Research Station Q15 -PQ15 5 - 5 - Mixed bare and grazing land on brown soil—BQ 5 - 8 - Amorpha area on alluvial soil on Small Island of Braila- PAF Grazing land Small Island of Braila-G 4 4 5 5 8 - TOTAL -Non-forest 5 63 - their site class designation. Biomass and thus carbon for the forests was based on estimating volume per ha and multiplying this by the wood density values. A two-step approach was used to estimate volume. Regression equations for each of the four spccies and site class combinations between dbh and height based on data in the Romanian biomctrics handbook (Giurgiu et al., 1972) were calculated. Front these regressions it was possible to estimate the height of each measured trec based on its dbh. Volumcs were estimated using the regression equa- tions for trees reported in Giurgiu (1990). The vo- lume was then multiplied by the corresponding wood density and summed for each tree to give an estimate of the aboveground carbon in each plot. fruit litter, previous (old) litter, and woody materi- al. Results of Carbon Measurements and Analyses Dospite the fact that these forests are planta- tions, estimates of aboveground biomass carbon (t C/ha) for the forest sites arc highly variable, with coefficients of variation (CV) ranging from 18 to 88% (Table 6). The poplar site class III forest (PI2) and the black locust site class III (F6) have almost identical amount of carbon in aboveground biomass, despite their six year difference. The Black locust age 6 site was the least varia- ble and the Oak-mixed species age 15 the most variable. The Black locust age 6 site had previous- ly been used for water melon production that was All soil sampies were collected to a depth of 30 Table 6 cm using a standard soil corer (inșii e diameter of Results of Carbon Field Measurement (t/C/ha) 2 cm). One samplc for soil carbon Stratum Black locust Black locust. Black locust Poplar Oak/mixed sp. Age 6 Age 12 Age 28 Age 12 Age 15 analysis and one for bulk density Aboveground Biomass analysis were collected from each Number of plots 6 10 7 8 6 plot. Sampies for bulk density Mean 36.6 28 6 81.8 36.5 12.8 were oven dried to 105oC and Standard cnor 2.6 3.3 24.1 6.0 5.0 CV(%) 17.5 36.8 78.0 46.4 87.7 weighcd. The soil bulk density was Total Litter then calculated as the dry mass Number of plots 6 10 8 5 divided by the volume of the core Mean 4.9 4.2 2.4 2.5 Standard error 0.5 0.6 0.3 0.3 LU JV Ulii UCUU1, OV1J13 IUI VdlUUll CV (%)* 23.8 43.6 31.9 31.0 analysis were air dried, sieved Soil (30 cm depth) through a 2 mm mesh sieve, and a Number of plots 6 10 6 8 6 well mixed ground samplc ana- Mean 18.7 249 28 5 62.9 81.4 Standard error 1.4 2.0 2.4 3.1 5.0 lyzed. Soil carbon was determined CV (%)* 18.8 24.7 20.2 13.9 15 by the Walkley-Black method and CV=coefficient of variation; no litter was collected for the R28 site as expressed on an oven dry weight basis (dried to none was present (heavily grazea site.) 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.J irrigatcd and fertilized and it is possible that the site retained some of this formcr production poten- țial accounting for the high rate of carbon accumu- lation over the fir st 6 years. The Black locust age 12 had less carbon than the Black locust age 6 demonstrating the effect of site class. The high variability of the Black locust age 28 is due to the amount of illegal logging or thinning that had taken place on this site as evidenced by the large number of stumps and an average number of stems per ha of 580 versus the 5,000 originally planted. Total litter in the two black locust sites was almost twice that of the other two forest sites. The „fresh“ litter was separated from the old. In the black locust sites, the fresh represented less than 40% of the total compared to more than 60% in the other two forest sites. This implies that black locust litter, despite its generally higher nitrogen content (as expected from a leguminous tree), dccomposes slower than the other two sites. This could be due to lack of moisture during the warmer months. Soil carbon content to 30 cm depth shows a gradual increase with age in black locust forest, but the difference between each age class is not significant. Compared to the alluvial soils in the poplar site and the zonal brown soils of the oak site, the soil carbon in the black locust forests is very low. Coefficients of variation for the soil car- bon are in the 19-25% range, and considerably lower on average than the carbon in the vegetation. Generally it is expected that soil carbon is more variable than tree carbon. However, in the case of these sandy soils, this is not the case most likely due to their low carbon content as is typical of sandy soils (carbon is rcadily leached from sandy soils due to the lack of clay particles to bind the carbon), and the long usc by agriculture. 5. Comparison of CO2Fix Model Results with the Field Data The model significantly underestimates the car- bon stocks in aboveground biomass and litter for all comparable sites. In aii cases the field measure- ments indicate that the carbon content in above- ground biomass is about 1.5 to 4 limes higher than the model projects, and litter is about 1 to 3 times higher. This demonstrates the importance of field measurements versus model simulations/projec- tions. Although the model simulates expected ma- nagement and growth based on a vast data base for these forest species, part of the difference in results from the two approaches could be explained by the actual management of the stands measured versus the modeled management. Also, there could be some uncertainties introduced in the analysis of field measurements caused by the several steps used to estimate carbon contcnts, although these steps are likely to introduce only small errors. Further, the sites measured, although assigncd a given site class, could actually be in a higher site class. Lastly, the site with the highest carbon in trecs (the 6 year-old black locust - F6 site) was established on a previous water melon site where residual fertilizer likely increased growth in the inițial stages. The soil carbon field results tend to give similar trends as CO2Fix: the model projects an increase in soil carbon in all cases, and up to almost 61 C/ha in the poplar site III. The largest increase in soil carbon projected by the model is in the poplar site class III, the only site that produced a significant difference in the field data. If all the abandoned degraded sandy soil sites are combined, the mean carbon content is 17.3 t C/ha with a standard error or 0.7 t C/ha and a CV of 22.7%. If these values are compared with the Black locust forest sites, the carbon stocks in age 12 and 28 are then significantly different from the abandoned sites, and are more in line with the results of the CO2Fix model. It is possible to conclude from this comparison, that the model outputs likely underestimate the amount of carbon that will be sequestered by the proposed afforestation project. 6. Financial Analyses for Carbon Sequcstration Two altematives for the financial analysis were initially considered for the baseline study. The first was a full economic analysis to determine the internai rate of retum (IRR) and to rank alternative land use options. Such an analysis requires valuing project cxtcrnalities such as (a) avoided soil carbon losses on afforested lands, (b) positive impact on agricultural yields on adjoining lands. The sccond alternative was for a financial analysis, excluding project externalities. As (i) it was not possible to value project externalities and (ii) the NFA is opc- rating as a commercial investor within the context REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 9 of the project, a standard forest fînancial analysis was used. Notwithstanding the above, a detailed fînancial appraisal was undertakcn for the project. The basic underlying assumptions used included: Project Period (for economic analysis purpo- ses): Thirty years. Costs: Costs wcre based on the average planned NFA costs. These costs were validated and an annual maintenance cost after establishment included. No real increase in costs over the project period was assumed. Timber Revenues: Timber priccs were based on those provided by NFA. Prices for black locust and oak were validated by comparing with the latest NFA reference prices. A price size curvc (PSC ) was developed for black locust and oak. Sensitivity analysis showed that there was only minimal differences in net present value (NPV) and IRR values between the provided prices and the PSC. The provided prices were used with some small changes but the overall impact was less than ensure that the price it pays for ERs is broadly in line with prices paid by other buyers under compa- rablc transactions. However, the final carbon price that will be negotiated between NFA and PCF is not expected to be significantly different than the one considered for this analysis. Net discounted revenue (NDR) represents the surplus of discounted revenues over discounted costs. It is negative when costs outweigh revenues. NDR represents profit or return from an invest- ment, at a given discount rate and is a measure of a project's desirability. Projects with equal time horizons (project life) can be compared and ranked on the basis of their respective NDR values. Timber revenues from thinnings occur relative- ly early in the black locust crops but only become significant in terms of economic impact at age 20. The greatest proportion of timber revenues occur at year 30 when all crops are felled. Carbon re- venues show a steady increase for the first thirteen years and then decline as volumes are removed and 0.1% in IRR. A salvage value for poplar and oak was input for year 30. The use of a salvage value for poplar and especially for oak underestimates their full fînancial return. This is especial- ly the case for oak, which is „fellcd“ at age 30 when its value increment is still increasing. No real increase in timber prices is assumed. This may be conservative, as Romanian prices have not as yet reachcd parity with European prices. Timber Volumes'. Romanian yield table data was used for all species and productivity classes. Total crop standing volumes wcre adjusted to take account of thinning volumes removed. Volume Correction Factor. A 10% volume correction factor was used to allow for unstocked current annual increment (CAI) values begin to fall in the black locust and poplar crops (Table 7). Table 7 Project Cashflow and Net Discounted Revenues (NDR) @ 5% (USS) ’roject fear Timber Costs Yimbcr Revenues Cashflow NDR Carbon Revenues Adjusted Cashflow Adjusted NDR " 1 2,440,000 2,440000 2.440,000 22,743 2,417.257 2,417,257 2 2,400,000 2.400,000 - 2,285,714 62,225 • 2,337.775 2,226,452 3 2,430,600 2,430.600 - 2,204,626 108.239 2,322,361 2,106,450 4 1,951.710 1961,710 - 1,685,960 150.189 1,801,521 1,556,221 5 358,000 358,808 295,192 174,597 184.211 151,551 B 137,072 16,270 182,429 142,938 186,738 4,309 3,376 7 123,077 17,529 107,300 80,069 210,937 103,637 77,335 8 81,602 7,059 75,240 53,479 235,394 160,146 113,813 9 5,046 379 4.705 3,184 261,923 257,218 174.095 10 5,046 5,046 3.253 282,749 277,703 179 010 11 5,046 5,046 3,098 292,115 287,069 176,236 12 5,046 5,046 2,960 209,518 284.472 166.325 13 5,046 71,593 59,388 33,069 275.726 335,113 *86,604 14 5,046 78,380 65,496 34,734 262,18/ 327.683 173.777 15 5.046 32/99 24,473 12,361 256,660 281.134 141.992 U 5,046 3,144 2.216 1.066 260,134 257,918 124 063 17 5,046 5,046 2,312 263,496 258.450 1*8,399 18 5.046 8,971 3,028 1,321 267,061 270,088 117,839 19 5,046 5,046 2,097 274,854 269,808 112,111 20 5,046 202,296 177,020 70,053 218,040 395,066 156,341 21 5,046 215,780 189,156 71,291 217,786 406,942 153,372 22 5,046 95,911 81,274 29,173 234,166 315,439 113,225 23 5,045 9,035 3,085 1,055 253,007 256.092 87,545 24 5,046 5,046 1,643 253,800 240,754 -80.987 25 5,046 5,046 1.565 252,939 247,893 76,864 26 5.046 5,046 1,490 246,595 241,549 71,330 27 5,046 5,046 1,419 236,917 231,871 65,212 28 5,046 5,046 1.352 225,438 220,392 59,032 29 5,046 5,046 1,287 213,071 208,82.5 53,270 30 5.046 18,455,086 16.604,532 4,034.010 764,093 15,840,439 3,848,376 ‘rotais 10,093,880 19.214.P33 7,198,929 - 4.927,526 5.725.956 12,924,885 1.027,405 areas, tracks / roads, power lines, mortality etc. The project areas included in Tables 1-2 are net of any existing roads. Carbon Price: A carbon price of $12.83/tonne of carbon, for the first twelve years and thereafter $14 per tonne of carbon was consider (as resulted from the prcliminary talks between NFA and PCF). The PCF monitors the emerging carbon market to The project yiclds a without-carbon IRR of 2.04% equivalent to an NPV of -$732/ha at 5% discount rate and a with-carbon IRR of 3.86% equivalent to an NPV of -$272 /ha. Estimated IRR values without carbon for pure black locust stands are 6.1%, 4.3% and 1.5% for site classes II-IV rcspectively. Site Class V does not yield an IRR as costs are greater than potențial revenues. 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l Despite the relatively unattractive IRR values for the with-carbon sccnario, it is worth noting that Douglas Fir (Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco) in Scotland generatcs an IRR of 2.82% (Bell Ingram Rural, 1998) and that plantations in Japan have an estimated IRR of 0.9% (Eastin et al, 2001). In an extensive world review of plantation and managcd forests, Neilson and Manncrs (1997) show an IRR of 3.22% for Birch (Betula pendula Roth) in Finland, 3.18% for Sitka spruce (Picea sitchensis (Bong.) Carr.) in Scotland, 2.99% for Scots pine (Pinus sylvestris L.) in Sweden and 3.88% for Douglas Fir in Canada (British Columbia). Notwithstanding this, private invest- ment e.g. pension funds, would requirc a minimum IRR of 6% before investment in commercial plan- tations (Phillips, 2002). Further, in countries with economies in transition where risks arc perceived to be higher, private investments generally requirc a higher IRR to invest in plantations (Moura Costa P., Ecosecurities Ltd., 2002, pers. comm.). Nou Timber Benefits In addition to timber and carbon revenues, the project will contribuie signifîcantly to non-timber forest products (NTFP) in terms of soil stabiliza- tion and potențial forest fruits and honcy produc- tion. Black locust is a prolific flowering species and highly prized for honcy production. Even though reported yields in Hungary and Gcorgia are as high as 100 kg per hectare, yields of 20-25 kg per hectare after age 6 would be more realistic and prudent. The NEA does not charge beekeepers for placing hives under crops. The project will also contribute signifîcantly to local employment during the first four years and sporadically thereafter in line with planned har- vesting. The impact on local employment is elabo- rated in detail in the social assessment in the base- line study (Brown et al., 2002). Based on field visits to the project sites, erosion will continue at an increased pace in the absence of forest crops. It was not possible to estimate the economic impact of this soil stabilization on either the project area or the adjoining agricultural lands. 7. Financial Analyses for Alternative Land Uses Current use of the lands identified for the pro- ject include pasture, grain and fruit crops and REVISTA\PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l abandonment, and is based on site visits to all of the project areas. A series of alternative land use options were developed for the degraded arable lands together with costs and revenues over the project period. The alternative land uses selected represent the standard range of crops grown on the sites prior to the transfer of the lands to the NFA. They were chosen based on discussions with the Romanian Central Research Station for Agricultural Crops on Sands, Dabulcni. The alter- native land use options identified were: (i) maize; (ii) winter wheat; (iii) water melon; (iv) vines; (v) orchard (peach); and (vi) pasture. The more demanding crops are cultivated on the less degraded soils with working irrigation facilities. The uses chosen represent a continuation of the „status quo“, although it is likely that in the absencc of the project, due to poor yields and high input costs, more and more of the lands will bc either abandoned or used for rough grazing over time. Current and anticipated future yields and resource inputs for crops on the project lands were provided by the Central Research Station for Agricultural Crops on Sands. Pasture use is not equivalent to sporadic grazing but represents orga- nized grazing on selected areas with animal flocks shephcrded and moved from site to site. A summa- ry of the results is shown in Table 8. Due to the negative cash balancc from year 1- 30 inclusive, it is not possible to calculate equiva- lent IRR values for the alternative land uses. The best land use is the project with carbon, fol- io wed by pasture (sheep) and the project without carbon. However, there is an added risk with pas- ture usc, namely continucd erosion, especially with sheep grazing. It was hard to quantify the impact of pasture on erosion over the project life but the like- lihood is that erosion would accelerate and impact Table 8 NPV ($/ha) @ 5% for Range of Land Uses Land Use Assumption NPV Yield Decreasc Inputs Increase Maize Yes Yes -3,157 Winter Wheat Yes Yes -4,578 Melon Yes Yes -4,994 Vines Yes Yes -12,400 Orchard Yes Yes -12,944 Pasture Yes No -319 Project - Carbon No No -732 Project + Carbon No No -287 77 on adjoining lands used for agriculture through windblown shifting sands. 8. Additionaiity The NFA has afforested circa 345 hcctares of degraded lands annually over the past ten ycars. Project eligibility requiremcnts for Joint Iinplementation (Article 6 Kyoto Protocol) include that projects show additionaiity. Thus the eligible area for afforestation projects is that area over and above what has normally been afforested during the period 1991 to date. Two issues arise. Firstly, would the NFA affor- est the project areas as part of their „normal11 afforestation and, if so, should the average area afforested bc deducted from the total project area? Secondly, does the project area represent the total area planned for afforestation by the NFA? The project area can be divided into two quite separate components - (i) degraded agricultural lands and (ii) the Lower Danube Floodplain. The degraded lands have very poor site productivity and in the absence of carbon credits are incapable of yielding anything like an economic retum. The overall internai rate of return (IRR) in the absence of carbon credits is 2.04%, With carbon crcdits, the IRR increases to 3.86% for the overall project (components (i) and (ii)). Hurdle discount rates have been developed for use in forestry investment decision making and represent the minimum IRR (%) required to under- take the investment. The rates vary depending on ownership category (state, private), perceived risk and alternative opportunities for investment but are within the range of 2.5 to 7% for state forestry (Phillips 2002). The project IRR without carbon is lower than minimum hurdle rates and thus would not normal- ly be considcred for investment. The with-carbon IRR shows a retum which some other state forestry organizations might consider worthwhile but even so the retum is low. The afforestation of the Lower Danube Floodplain represents a special case - ecological restoration. No harvesting will take place on a commercial basis and consequently no timber re- venues will ensue. This area could not bc consi- dered as part of the normal NFA afforestation. Thus considering the economics of the project, the area would not normally be planted under com- 12 rnercial criteria. The NFA will take over in addition to the pro- ject area, some 1,700 hectares in the counties of Arad, Sibiu and Botoșani. Site productivity in these arcaș is significantly higher, espccially in Arad and Sibiu which total 1,500 hectares. The NFA plâns to afforest these areas over the Corning years but the immediate priority would be the afforestation of the project areas. In conclusion, the total project area can be con- sidered as eligible under the additionaiity criterion both from an economic and technical viewpoint. 9. Risks Due to Leakage The planned project afforestation of 6,728 hectares is in addition to the normal reforestation carricd out by the NFA. The project will not impact on the rate of reforestation after harvest- ing as the NFA is legally obliged under the Forest Code (Law No. 26/1996) to reforest areas which have been felled and through the operation of the Regeneration and Conservation Fund has the financial capacity to fulfill its reforestation oblig- ations. It also has the technical resource capacity (seed, nurseries, labor and equipment) to com- plete the required reforestation of recently felled lands. As there is little or no private afforestation cur- rently in Romania and the funding of this activity is separate to the Regeneration and Conservation Fund e.g. EU SAP ARD, the project will not impact private afforestation. The lands to be afforested under the project are degraded lands and many areas have been abandoned. The adjoining lands of higher fertility will continue to be used for agricul- ture. The afforestation will not displace local com- munities or land owners or result in leakage through the deforestation of other lands for agri- culture. The project by virtue of its objectives (soil sta- bilization and ecological reconstruction) will not result in increased demand for timber and timber products thus leading to leakage from other forest areas through increased harvesting. 10. Other Risks There are a number of other identified risks both to the financial analysis and the total carbon sequestered: grazing; drought; fire / diseases; REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l model predictions; yield table predictions; site pro- ductivity class; illegal felling; and Financial and technical capacity Grazing (mainly sheep) is widely practiced both on the identified project arcaș and on adjoin- ing lands. Grazing is anticipated throughout the project life mainly under black locust crops and has the potențial to reduce the litter (foliage) and result in smaller gains in carbon in this component as well as soil, in the absence of any mitigating measures. Drought, especially during the first five years of the project, represents the greatest risk, resulting in mortality and filling-in (replacement of dead or missing scedlings) with subsequent impact on the rate of carbon sequestration. Fire is not considered a major risk, as few igni- tion sources exist. The major species being planted - black locust - is relatively disease free. While poplar and oak may be subject to disease, major infestation is unlikely. Wind damage (snow break and windthrow) is unlikely given the afforestation location and species being planted. The CO2Fix predictions arc based on a gener- al model for carbon sequestration. Thcre is the likelihood that the model could either over- or underestimate the carbon sequestered. The results of the fîeld sample plot analysis conduct- ed during the bascline study suggest that CO2Fix underestimates above ground carbon for black locust and oak. The yield models assume full stocking and a set sequence of thinnings over the life of the crop. Total volume production, and by implication total carbon sequestration, is rela- tively independent of stocking within certain limits. There remains, however, the possibility of some plants dying resulting in gaps and less than full stocking. There is a significant difference in total vol- ume and revenues between the five site produc- tivity classes. For example, black locust shows a diffe-rence of about 100 m3 in total volume pro- duction between each site class over a 30-year rotation. Any overestimate in site class could result in significant overestimation of carbon and fînancial benefits. The corollary is also truc. Illegal felling, mainly for fircwood, by locals is a real risk. The extent of illegal felling is diffî- cult to predict but sporadic illegal felling is like- ly, especially in the black locust arcaș. This will require caretul monitoring and control. 11. Mitigation Measures for Reducing Risks Severa! actions at specific sites can be imple- mented to reduce some of the risk to the project. However, it is recommcnded that the project retain a proportion of the carbon benefits generated to self-insure. To some degree this has been taken care of in the simulations of the CO2Fix model - a general volume and carbon reduction factor of 10% has been built into the fînancial and carbon analysis to takc account of possible losses through grazing, drought, illegal felling, disease and stock- ing. In terms of volume reduction, this is probably slightly high given that the afforestation areas are net of roads, etc. A figurc of 7.5% is not unreaso- nable. The difference of 2.5% represents a safe- guard against possible overestimation by CO2Fix. Other mitigation measures include: • Fencing on sites where there is an economic fence area ratio (less than 120 linear metres / hectare) could be worthwhilc in reducing the impact of grazing and is recommended. • In Dolj, some of the project areas will be watered from the existing irrigation pipelines dur- ing years one and possibly two. This will lessen the impact of drought. • The NFA can, through the vigilance of its local staff and through building good relations with local communities, reduce the possible levels of illegal felling for fircwood. • The CO2Fix parameters can bc reviewed in the light of project monitoring and independent third party validation and thus correctcd over time to provide greater reliability of estimates. • In assessing site productivity class, the NFA has erred on the side of caution. Thus where a site could be considered 111 or IV, the higher class was selected with significant reduction in total volume production. 12. OverView of Monitoring Design Carbon A carbon mcasuring and monitoring plan needs to monitor both for carbon and for project compli- ance (that is the project has planted and is main- taining the areas proposed). The carbon measuring and monitoring plan was designed to treat the whole 6,728 ha, which means that if implemented as designed, the project cannot be subdivided into smaller parcels for trading. REVISTA PÂDVRILOR • Anul 118 • 2003 9 Nr.l 13 The first step was to determine the number of plots needed in each stratum to reach desired pre- cision levels. There is no policy in place that pro- vidcs guidance as to the desired precision level or at what level of confidence should bc used in car- bon projects in the forestry sector. The data from the forest plots for aboveground biomass carbon were entered into Winrock's Plot Calculator© soft- ware (Brown ct al., 2002) to estimate the number of plots that will be required to achieve a level of precision between 5% and 10% for the carbon con- tent of aboveground biomass (Table 9). The num- Table 9 Number of Plots Required for Various Precision Levels in Aboveground Carbon Soil Type and Stratum Number Site Class 10% 7% 5% Area (ha) Degraded sandy soils: 1 Black locust V 3 7 14 796 2 Black locust IV 4 8 15 722 3 Black locust III 6 13 25 1.911 Alluvial soils 4 Populus II & III F 24 49 96 2,727 Eroded zonal soil 5 Quercus IV and V 3 7 13 572 Total 40 83 164 6,728 ber of plots is based on sampling error only. but there are other sources of error when estimating car- bon namely regression error and measurement error. In general, the sampling error is the largest source of error and can account for up to 80% of the total error. An overall goal of a level of precision of +/- 10% is suggested, so by targeting about 7% for sam- pling error that target can be met, allowing for the other sources of potențial error in the estimates. To meet the 7% precision level for sampling error, the analysis shows that 83 plots are needed. It is rccommended that additional plots be esta- blished to account for future damage, missing plots, etc. It is also recommended that an additio- nai 10% of the total needed be established; this results in a total of 92 plots: 7, 9, 15, 54, and 7 in the order strata 1-5. The requirement is to mcasure and monitor the quantity of carbon accruing on these planted sites over the length of the project and over separate time periods. This is accomplished by measuring the changes in stocks over time. For forest vegetation, this will be accomplished by monitoring the growth of individual trees in permanent sample plots at given time intervals (recommended to be 5 year intervals), keeping track of growth of survivors, mortality and ingrowth of trees. Changes in car- bon per tree will be estimated and summed per plot. Changes in carbon stocks in dead wood, and fine litter will also be measured and added to those for the trees. Statistical analyses will then 14 be performed on net carbon accumulation per plot; rates of carbon accumulation will be estimated directly from these analyses rather than subtracting two pools from each other. It is expected that the targeted precision will be met by this approach. In contrast to the procedure for vegetation where the original trecs in the plots are monitored through time, the same soil sample cannot be mo-nitored over time. Instead, al each sampling interval a new sample is „destructively" collected and the analyses will involve subtracting two large pools from each other. This can result in a largcr error. To illustrate this concept, it is assumed that the soil carbon results from the rcplanted areas and the forest areas represent a time sequence of sampling. Of impor- tance in determining the number of plots that need to bc cstablished is not the number of plots that makes a difference significant but rather what num- ber of plots could produce a given change in carbon stocks to be significant, i.e. how many plots arc needed for a significant difference of 1, 2, 3, etc. t C/ha change. The afforestation of the 6,728 ha or so will occur over at least 3-4 years, thus it was recom- mended that two age-class cohorts be developed to reduce variability in carbon measurements. Sites planted in the first two years will be one cohort (population) and sites planted in the second 2-year period will be another cohort (population). The implication of the two agc-class cohorts is that there are two unique populations and thus two sets of plots are needed for each population. Social The monitoring of the social impact on local communities of the proposed afforestation repre- sents an important aspect of the overall project design. During the baseline study, a dctailed social assessment was undertaken and highlighted a num- ber of issues of concern to communities. Based on this a monitoring plan focusing on four aspects was developed (Table 10). Table 10 Social Aspects and Monitoring Indicators Aspect Indicator Social o Creation of new job opportunities o Migration o Law-breaking - forest legislation (illcgal grazing, theft) o Legal status of the agricultura! land Economic o Improvement of agricultural productivity o Establishinent of new industrial units in arca Quality of Life o Health of the villagers o Quality and quantity of the water Social support for the project among villaccrs o Attitude towards forest o Attitude towards afforestation Project o Attitude towards NFA aud its euiDlovces REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 •Nr.l An inițial educațional and awareness campaign to inform local communities will be undertaken in year one. Following this a first round of monitor- ing is planned. Second monitoring will be at the end of year one and subsequently every five years. Biodiversity To monitor biodiversity, the most prac- ticai approach is to use one of the taxo- nomic groups which is an essential part of ecosystem biodiversity, quite well corre- lated with total species richness, for which past Information is available, is easy to census, and readily understandable to non- experts. Birds are one the best indicator taxonom- ic groups and were chosen as the preferred indica- tor. Presence-absence information needs to be maintained, as well as census counts, particularly of migratory species, which should be compared with figures being produced by others in the over- all migratory corridors (flyways). One can then see if changes noted are general for the species or are specific to the areas being measured (and thus plausibly attributable to the project). While only part of the biodiversity story, birds seem to be the most practicai and immediate indi- cator available, and in work on indicators in the CBD and the OECD as well as in Europe through the EEA, birds are being prominently featured in theoretical and practicai discussions of biodiversi- ty indicators. Three main type of bird counting methods are usually used for non-colonial breeding birds - territory mapping, point counts, line transects. The majority of specialists agree that line tran- sect methods are the most time and cost effective ways of achieving reliable figures. The transect method can be used year round, but during breeding season, when birds strictly found in their nesting areas, is the most important time for the monito-ring biodiversity of concrete parcels of land such as found in the afforestation project. To simplify field census and calculation of densities, the two-belt line transect method will be used. An additional method - counting of the nests of colonial birds - will be used on The Small Island of Braila, in colonies located near afforest- ed plots. An inițial inventory will be required to estab- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l lish a baseline for monitoring. Summary details of the sampling for the inițial inventory and subse- Table 11 Summary Information on Spatia! Flanning for Inventory and Monitoring Group Locatiou Land use Type of forest Number of transects (excluding counting control sites) Inventory Monitoring I Dolj Mehedinți Olt Galați Vaslui Vineyard, Arable land, Pasture Black locust, Oak V15 A15 P15 R15 II Braila Arable land, Pasture Black locust, Poplar P15 Pop 15 III Tul cea Pasture Black locust, Oak PI 5 015 quent monitoring are provided in Table 11. Besides the monitoring program there are se- veral other sources of information on biodiversity in afforested areas that will assist in ensuring a positive (or at least benign) biodiversity effect of the project, and/or measuring those effects. The first is the Romanian census of game species. According to the Law on Hunting Fund and Protection of Game (1998), hunting management units and the central public authority responsible for the forestry shall control and organize man- agement of a hunting fund, including approval of annual harvesting quotas. So, annually, for each hunting management unit, hunting organizations conduct the field census of game species. The se- cond is information from the department for forest survey (including pest control), within the NFA. The third possibility is information from Integrated Management Plan for the Small Island of Braila. Finally, there are bird surveys conducted an- nually through organizations such as BirdLife International and Wetlands International which not only may have data (historical as well) for Romania, but may well sample similar sites to those of concern for this project. At least this information can be used to ascertain what is hap- pening to observed species elsewhere in the fly- way so as to filter out to some extent extraneous factors from those that may be related to the pro- ject activities. Thus there are a good opportunities to obtain additional information on plants, some inverte- brates and game species animals for some of the areas or generally, which is possible to be used to evaluate changes in biodiversity on the afforested plots. 15 Dr. Inan Vitsile ABRUDAN, lecturer, Facully of and Ftmst Fmgmeeririg. Tramitvasta University of Bra%v Sinii Beethoven. 1 B«a©v 22M Romaaia (abnjdanf^umtbv.ro) Dr San^MOWN. m’eawhet, Winrock Internațional. 1621 X, Kent St. Mte 12» Airtington, VA 22200, USA lsbrown#winrc>ek.t»g) fag. Ciprian PAUONIU, Affemfattmt Service. National Forest Administrației!. 31, Nfagheru BMM Bwhafest 1, Romania (sj'e^pad^rosMvaja or pahfjntu_dp@hotmarl.comi References Abrudan, I.V., Blujdea V., Pahontu C., 2002: împădurirea terenurilor degradate din România în con- textul eforturilor de diminuare a impactului schimbărilor cli- matice. în: Revista Pădurilor, Nr.3/2002, Anul 117, pg. 1-5 Anon , 2002: Prototype Carbon Fund Annual Report (http//www.prototypecarbonfund.org) Badea, O., P atras coiu , N., Geambasu.N., B a r b u , I., Bolea, V., 1998: Forest condition monitoring in Romania. Bucharest, Romania. Bell Ingram Rural, 1998: A case study of the socio-economic benefits/impacts of native woodlands. Presented to the Forestry Commission (Septeinber 1998), UK. Brown, S., Phillips, H., Voicu, M., Abrudan, I.V., Blujdea, V., Pahontu, C., Kostyushin, V., 2002: Romania Afforestation of Degraded Agricultura! Land Project: Baseline Study, Emission Reductions Projection and Monitoring Plans. Prototype Carbon Fund, Washington, 145 pg. Eastin, I., Boardman, P., P er e z-G ar c i a, Dr. V^ei BLUJDMA, researeher. Amt Research and Management Ptanfag fastituts, Sas. Stefenew iWX Bucharest 72904. Romania fvioT'eî blupdea@yah®®hwm) Dr. Vasîty KOSTTUOHN, researchet, WetUnrfe 1 nternational. li krmnc (’kv^wctLHev.aa) Mr. Henry PHIL1.TPS, forest economist. Sligo. Ireland (llph® îpfMndigo Mts. Malfaa VOÎCIL researchcr, The Reaoanch Institute fer Qiafay Life, Romanian Academy of Science. B «e hares t, Romania (m.®na@K>cv.io! J., 2001: An update on Japan's proposed safeguard action against softwood lumber imports. Centcr for Trade in International Forest Products, Cintrafor News, Volume 19, Number 1, 2001, Washington. G i u r g i u , V., 1990: Ecuația de regres ie a volumului la arborii forestieri din România. în Revista Pădurilor, 105 (3- 4): pg.145-150. Giurgiu, V., De cei, J., Arm as eseu. S., 1972: Biometria arborilor si arboretelor din Romania. Editura Ceres, București M o s , V. 1985: Studii fi cercetări privind extinderea bazei de materii prime destinate industrializării lemnului, pe baza analizei caracteristicilor de structură, fizico-mecanice fi tehnologice ale speciilor forestiere din țara, cultivate în areal fi în afara arealului, Manuscris ICPIL, București. Neil son ,D, M anner s, G., 1997: The Tree Farm and Managed Forest Industry, Dana Publications, New Zealand. Phillips, H. 2002: Review of Valuation Procedures for Irish Forestry Unit Trust (IFUT) - unpublished. Prototype Carbon Fund: Afforestation of degraded agricultura] land in Romania Abstract The area to be afforested (6,728 ha) over a four year period forms the first afforestation project under the World Bank Prototype Carbon Fund (PCF) mechanism. The PCF will purchase the net carbon sequestered by the newly established plantations. Through exccssive working and lack of investment in irrigation infrastructure and maintenance, the lands have become degraded and subject to erosion and are now uneconomic for crop production and are cither used mainly for pasture or abandoned. Afforestation repre- sents an alternative land use. During the baseline study conducted in 2002, the method for estimating and prcdicting future carbon sequestered by the estab- lishcd plantations was developed together with the methodology for estimating carbon stocks (above and below ground) under cur- rent land use options. An economic analysis shows that afforestation is the preferred future land use. However, without the sale of carbon to the Prototype Carbon Fund, the afforestation is not cconomically viable and would not be financially convenicnt for the National Forest Administration. Risks duc to leakagc are identified together with mitigation measures. The baseline study set out the plan for measuring and monitoring carbon sequestration and also the monitoring of social and biodiversity impacts throughout the project life. Keywords: carbon sequestration, afforestation, Prototype Carbon Fund, Kyoto Protocol, joint implementation, baseline study, fînancial analysis. 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. 1 Fondul Prototip de Carbon: împădurirea unor terenuri agricole degradate din România Rezumat Lucrarea prezintă rezultatele studiului de bază privind proiectul de împădurire a unor terenuri degradate preluate în fond foresti- er și administrate de către Regia Națională a Pădurilor (RNP), care urmează să beneficieze de facilitățile mecanismului „implemen- tări comune" (joint implementation) stabilit prin Protocolul de Ia Kyoto al Convenției Cadru a Națiunilor Unite pentru Schimbări Climatice. Se prevede ca lucrările de împădurire să se efectueze în perioada 2002-2005 pe o suprafață de 6728 ha, iar carbonul fixat (seches- trat) în primii 15 ani de către culturile instalate să fie tranzacțional între RNP și Fondul Prototip de Carbon, înființat în cadrul grupu- lui Băncii Mondiale. Suprafețele sunt amplasate în șapte județe (Brăila, Dolj, Galați, Mehedinți, Olt, Tulcea și Vaslui), urmând să fie împădurite în principal cu salcâm, plopi indigeni, stejari și alte specii foioase. Estimarea cantității de carbon fixate prin instalarea culturilor respective s-a făcut utilizând programul de simulare CO2Fix V2.0, luându-se în considerare clasele de producție potențiale pentru speciile instalate, grupate în șase variante; plop - cls.III, salcâm - cls.III, IV, V și stejar - cls.IV, V. Pentru simulare au fost luate în considerare cinci categorii de parametri: (i) parametrii generali, (ii) bio- masa, (iii) sol, (iv) produse lemnoase și (v) categorii de produse, utilizându-se atât date din literatura de specialitate (creșteri, sorti- mente etc.) cât și măsurate (densitatea lemnului etc.). Cantitatea totală de carbon (biomasa: rădăcini, tulpină, ramuri, frunze; litiera; sol) fixată până la vârsta de 30 de ani a variat de la 90.5 t/ha la salcâm - cls. III până la 17.9 t/ha la stejar - cls.V. Pentru a verifica valorile rezultate în urma simulărilor cu programul CO2Fix V2.0 s-au făcut măsurători și s-au prelevat probe de sol, litieră și lemn (pentru determinarea densității) din culturi de salcâm (în vârsta de 6, 12,28 ani), plop (12 ani) și amestec de stejar cu alte specii foioase (15 ani), amplasate în vecinătatea suprafețelor ce urmează să fie împădurite. Intre rezultatele măsurătorilor din teren și cele simulate au existat diferențe semnificative, datorate atât unor cauze de natură subiectivă (reprezentativitatea culturilor, desimea arboretelor, estimarea clasei de producție etc.) cât și de natura obiectivă, datorate erorilor modelării/simulării cu softul CO2Fix V2.0. Acest lucru arată importanța determinării cantității de carbon fixat pe baza datelor reale, culese sau măsurate pe teren, propunându-se monitorizarea stocării carbonului în culturile instalate la intervale de 5 ani, într-un număr de 92 suprafețe de probă per- manente (la un nivel de precizie de 7%). Analiza economică a scenariilor „fără proiect" (ne-tranzacționarea carbonului fixat) și „cu proiect" scoate în evidență o diferență în ceea ce privește rata internă de profit de 1.82%, făcând cel de-al doilea scenariu „atractiv" din punct de vedere economic, în com- parație cu situația din alte țări. La beneficiile economice directe se adaugă cele indirecte (furnizarea de produse nclemnoase, funcția de protecție climatică, antierozională etc.), care nu au fost incluse în analiza economică. In ultima parte, lucrarea prezintă riscurile potențiale ce pot compromite culturile instalate precum și măsurile de prevenire, com- batere și reducere a acestora. Sunt de asemenea prezentate principalele aspecte privind planul de monitorizare a cantității de carbon acumulate, a biodiversității în suprafețele incluse în proiect și a condițiilor sociale din zona în care urmează să se efectueze lucrările de împădurire. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 17 Cercetări privind modul de structurare a unor ecosisteme forestiere cvasivir- gine din zona Brașov1 l.lntroducere După cum se cunoaște, orice pădure dispune dc o anume ordine structurală proprie, angajată într-o dinamică continuă, prin care tinde să realizeze o structură de echilibru care să-i confere o funcționa- litate normala, eficiență și stabilitate ecosistemică. Ca și structura, echilibrul structural al pădurii este și el dinamic și dependent de complexitatea inter- condiționărilor continue dintre elementele compo- nente ale ecosistemului (ordonate în subsisteme dis- tincte) și dintre acestea și ansamblul factorilor eco- logici abiotici, biotici și antropici. Atât structura pădurii, cât și complexitatea inter- condiționărilor au fost și rămân dependente de fac- torii mediului natural, dar în măsură foarte semni- ficativă și de natura, durata și intensitatea inter- vențiilor antropice. De aceea, s-a ajuns la necesi- tatea diferențierii mai multor categorii de ecosis- teme forestiere în raport cu influența antropică și anume: a. păduri virgine, care au luat naștere și s-au dez- voltat din generație în generație numai sub acțiunea forțelor naturii, fără nici un amestec din partea omu- lui (Negulescu, Ciumac, 1959; Negulcscu, Stănescu, 1964; Negulescu ș.a., 1973; Florescu, 1981; Doniță, 2001 etc.); b. păduri cvasivirgine, care sunt de fapt vechi păduri virgine, modificate prima dată și în mod parțial de către om prin extrageri neregulate de arbori (Negulescu, Ciumac, 1959). Acestea mai sunt definite ca fiind asemănătoare ca structură cu primele, dar sunt afectate prin intervenții antropo- gene, tară a se modifica esențial modul de organi- zare și funcționare (Florescu, 1981); c. păduri cultivate naturale și artificiale care iau naștere și se dezvoltă sub influența factorilor natu- rali, dar și cu o evidentă intervenție antropică prin regenerare naturală, artificială sau mixtă. în fiecare caz se caută a se realiza modele structurale capabile să confere pădurii cultivate eficacitate optimă în raport cu funcțiile atribuite fiecărei păduri (Florescu, Nicolescu, 1996). 'Aspecte din tema „Particularități privind modul dc structurare și funcționare a unor ecosisteme montane cvasivirgine din zona „Brașov" contract 510/2000 Prof. dr. mg. Ion I. FLORESCU, Prof. dr. ing. Gheorghe CHIȚEA, Prof. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZ, Asist, ing. Cătălin PETRIȚAN, Asist, ing. Cosmin F1LIPESCU în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens în această privință. Astfel Doniță (2001) semnalează că, în literatura științifică, conceptul de pădure virgină este folosit pentru prima dată dc Gayer (1878) în tratatul său de silvicultură. Mai târ- ziu Lcibundgut diferențiază existența a trei categorii dc păduri: virgine, naturale și depărtate de natură (Ies forcts eloignees de la nature). Korpel distinge în cazul pădurii virgine: păduri primare și secundare (cele în care la ora actuală nu se observă influențe antropice sau care au suferit influențe anterioare dar nesemnificative). Dc asemenea, Doniță (2001) pro- pune ca necesară diferențierea între ecosistem forestier virgin și geosistem forestier virgin. Acesta din urmă se caracterizează prin aceea că “complex- ul relief, sol, apă n-a suferit influențe antropice sem- nificative care să altereze aceste cuverturi1* și, în consecință, ecosistemele componente. Se apreciază astfel că ecosistemele forestiere virgine pot fi pri- mare dacă n-au fost niciodată influențate de om și secundare dacă în trecut au suferit influențe antro- pice, fără să fi provocat modificări observabile în structura și procesele ecosistemicc și geosistcmice (Doniță, 2001). Cele două categorii distincte de eco- sisteme corespund conceptului românesc de pădure virgină (ecosistem virgin primar) și pădure cvasivir- gină (ecosistem virgin secundar). Recunoașterea pădurii virgine (cvasivirgine) se poate face după următoarele paricularități (Korpel, 1995 citat de Doniță, 2001): - constanța compoziției arboretului în echilibru dinamic în timp și spațiu; - menținerea echilibrului și a stabilității pe ter- men lung; - diversitate dc vârstă; - stagnarea prelungită a creșterii arborilor situați sub coronament, la speciile de umbră; - structură variabilă în funcție de stadiul de dez- voltare; - prezența arborilor morți pe sol în diferite stadii de descompunere; - bilanțul acumulării dc biomasă în echilibru; - rezistență naturală pronunțată la impacturi na- turale; - prezența unei texturi speciale rezultând din 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l alternanța suprafețelor ocupate de arborete aflate în Asperula-Dentaria; diferite stadii și faze de dezvoltare. 3333. Montan de amestecuri, Bs, ca. Asperula-Dentaria-, s , j c ■ i . 4430: Montan-premontan de făgete, Bs, brun edafic marc, In lucrarea de fața, ne vom referi la unele parti- Aspenla.Dentalria. cularități structurale estimate în blocuri experimen- **1111: Molidiș normal cu Oxalis acetosella (s); tale instalate în păduri montane cvasivirgine din 1114: Molidiș cu Oxalis acetosella pe soluri schelete (m); zona Brașov, situate pe versanții interiori din 1162: Molidiș de limită pe stâncărie (i); masivele Ciucaș, Piatra Mare, Postăvarul și Piatra 13 normal de . ’ ’ 1341: Amestec de rașmoase și tag pe solun schelete (m); Craiului. 2111: Brădet normal cu floră de mull (s); 2112: Brădet cu floră de mull pc depozite de fliș sau colu- 2. Material si metoda de cercetare viuni (s); 4111: Făget normal cu floră de mull (s); , ... x , 4114: Făget montan pe soluri schelete cu floră de mull (m). Cercetările privind particularitățile structurale - ale unor păduri cvasivirgine s-au desfășurat în inter- valul 2000-2002 în 10 blocuri experimentale din în flecare bloc experimental s-au prelevat date ocoalele silvice Săccle, Brașov, Râșnov și Zărnești privind caracteristicile edafice (pH, sB, sH, T, V%, (tabelul 1). Blocurile experimentale au cuprins sub- tip de humus etc.), caracteristicile arboretului (spe- parcele întregi în care s-au instalat suprafețe de c^> diametre, înălțimi totale și elagate, clase de ca1i- probă permanente (de lungă durată) de 0,2-0,25 ha. tate și clase poziționale, starea de vegetație, vătă- Arborctclc luate în studiu sunt amplasate pe versanți mări la arborii pe picior etc.), precum și caracteristi- cu expoziții și pante variate, la altitudini variind cile celorlalte etaje de vegetație (subarboret, semin- între 850 și 1750 m. S-au ales pentru studiu arborete țiș, pătură erbacee). La prelevarea datelor de teren cvasivirgine din formațiile; molidișuri, amestecuri s-au utilizat metodele de lucru consacrate în lucrări de molid, brad și fag, molideto-brădetc, brădeto- științifice de acest gen. în raport de datele de teren făgete și făgete (tabelul 1) s-au făcut determinări privind principalele însușiri _ , , ,, ale unor soluri forestiere specifice arboretelor studi- Caracteristici ale unor păduri montane cvasivirgine din ate, precum și multiple determinări privind caractc- zona Brașov risticile structurale ale arboretelor luate în studiu at Localizai c Sq rafala ha) Incai’ finet Căaciaistid stațicnalc Qiacfcristjdcfc Mutație (variația numărului de arbori pe specii și ca- tegorii de diametre, pon- derea arborilor uscați și în curs de putrefacție, variația clasei Kraft și de calitate, variația indice- lui de zveltețe și de ela- gaj, variația volumului total și al arborilor uscați ș.a.). Materialul de cer- cctare preluat din teren a fost supus și unor prelu- crări statistice adecvate (Chițea, 2001). 3. Rezultatele cercetă- rilor os. UP. ua UP. ua Aftitib lie Expo- ziție Ihrtă Tip de aapinc* Ccnțo- ziție hp dc Păi> ie** CM de pod 1 RâjixA' n 47B 7j0 0,20 I2A 1600- 1800 V 36 2210 10MO 1162 IV 2 Zănc$i V 62E 145 020 I5L 1200- 1500 NE 25 2332 10MO 1114 IV 3 Săcdc vu 109A 7,9 025 I2A 1300- 1500 NV 36 2333 I0MO 1111 u 4 Brașov m 93A 303 020 I2A 1150- 1550 sv 37 3332 5FA3 M32BR 1341 111 5 Râ?w m 66A 252 025 I5C 930- 1250 NV 26 3333 5BR3 FA2MO 1311 n 6 Zăncști VI 52B 31j6 020 I5A 1150- 1250 NV 30 3333 4MC4 BR2FA 1311 n 7 Brașov IV 19C 44j0 020 I5C 900- 1050 SF. 25 3331 8BR1 MO1FA 2111 i 8 Săodc vu 32A 195 020 I5H 950- 1170 SV 25 3333 9BRIFA 2112 i 9 Săcdc V 122A 245 025 ISC 1100- 1300 sv 28 3332 KFA 4114 n 10 Zămeși V 2B 14,4 025 I5L 850- 1050 N 34 4430 10FA 4111 n- Total 208,7 220 * 2210: Montan de molidișuri Bi, rendzinic edafic mic, secheletic; 2332: Montan de molidișuri Bm, brun acid edafic sub- mijlociu, cu Oxalis-Dentaria ± acidofile; 2333: Montan de molidișuri Bs, brun acid edafic mare și mijlociu, cu Oxalis-Dentaria ± acidofile; 3332: Montan de amestec, brun edafic mijlociu, cu REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 3.1. Variația compoziției arboretelor în pădurile montane cvasivirgine Așa cum s-a arătat succint în introducere, se apreciază că una din caracteristicile pădurilor vir- gine (cvasivirgine) constă în constanța compoziției 19 în timp și spațiu. Investigațiile noastre în blocurile experimentale evidențiază că speciile preponderente sunt molidul, bradul și fagul, putând constitui atât arborete pure cât și variate amestecuri. în proporții mici, de regulă specii diseminate, se mai întâlnesc paltinul de munte, frasinul, mesteacănul, plopul tremurător, scorușul ș.a.țtabelu! 2). Variația compoziției în arborele cvasivirgine din zona Brașov 2 Nr. crt. Compoziția După arnenajament După suprafața de probă pe: MO BR FA Nr. arbori Suprafășă de bază Volum MO BR FA MO BR FA MO BR FA 1 10 100 100 100 2 10 100 100 100 3 10 59 31 10 78 21 I 79 20 1 4 3 2 5 15 85 37 63 35 65 5 1 5 4 r 17 42 41 23 71 6 21 77 2 6 4 4 2 64 28 8 78 21 1 78 21 1 7 1 8 1 14 66 20 17 78 5 17 78 5 8 9 I 75— 25 87 13 89 11 9 10 42 58 11 89 6 94 w 1Q 100 100 ioc în cazul arboretclor pure, molidetelor și făgetelor montane, compoziția rămâne constantă în timp și spațiu dacă nu apar perturbări cu caracter catastrofic (doborâturi de vânt) care provoacă declanșarea unor procese succesionale active și diverse, corelate cu tipurile de vătămări (rărirea uniformă a consistenței sau deteriorarea stării de masiv pe ochiuri sau pe suprafețe mari). Tendința generală rămâne însă aceea de revenire la structura compozițională de echilibru, dacă nu intervine modificator omul, trans- formând-o în pădure cultivată. în pădurile amestecate însă compoziția poate rămâne constantă sau se poate modifica în spațiu și în timp. După cum se poate observa, compoziția poate avea valori diferite dacă ponderea fiecărei specii este estimată prin raporturile numerice sau volume- trice (în suprafață de bază). Astfel, spre exemplu în SP9 din ocolul Săcele, u.a. 122 A, într-un masiv matur dc fag, participă, diseminat în arboret, câteva exemplare mature de molid. Ca urmare, au apărut în etajul juvenil al arboretului numeroase exemplare tinere dc molid, dar care sunt expuse unui proces evident de uscare. Ca urmare, în raport cu ponderea numerică (58% fag, 42% molid) avem un molideto- făget cu floră de mull cu o compoziție instabilă. Dacă avem în vedere ponderea volumetrică dintre cele două specii (89% fag, 11% molid) pădurea este un făget normal cu floră de mull pe soluri schelete și aceasta poate evolua chiar spre un făget pur fără molid în faza optimală târzie. Se cunoaște, de altfel, 20 că speciile componente din amestec prezintă ritmw de creștere variate în timp și atunci și compoziția v. fi influențată dc astfel de modificări pe parcursa trecerii pădurii cvasivirgine prin diferite stadii di evoluție. De asemenea, se cunoaște că în pădurii, montane constituite din amestecuri de rășinoase și fag are loc fenomenul de alternanță a speciilor pe Tabelul 2 spații mici care conduc la schimbări mozaicate ale compoziției în timp la nivelul unui ecosistem cva- sivirgin. Se poate astfel conchide că în pădurile virgine de amestec doai asortimentul de specii arborescente poate rămâne constant în spațiu și în timp, dar ponderea dintre specii se află într-o dinamică dependentă de stadiile de dezvoltare în care se găsește respectiva pădure și de rit- murile de creștere și dezvoltare în care sunt angajate speciile compo- nente. Investigațiile făcute pe teren mai pun în evidență faptul că într-o pădure virgină, arboretul nu este per- fect omogen pe toată suprafața. Cel mai frecvent prezintă un mozaic de populații arborescente pe suprafețe mici (buchete, ochiuri) de aceeași specie sau de specii diferite, aflate în diferite stadii de dez- voltare și prezentând ponderi variate ale speciilor participante. 3.2. Variația numărului de arbori în pădurile montane cvasivirgine Investigațiile efectuate în cele 10 blocuri experi- mentale permit constatarea că numărul de arbori la hectar în arboretele cvasivirgine prezintă o pro- nunțată variabilitate (tabelul 3). S-ar părea că în arboretele perfect pure (molî- dișuri, făgete), numărul de arbori la hectar este mai mic decât în arboretele amestecate, deși toate pot fi încadrate în faza optimală de dezvoltare. S-a obser- vat că în anumite arborete procesele dc uscare și eliminare naturală au loc aproape simultan dar cu ritmuri (intensități) variabile la diferite specii chiar și acolo și atunci când procesul de regenerare nu arc loc. Se constată că și atunci când cele două procese (regenerare și eliminare) sunt prezente, intensitatea lor nu este aceeași. Prin urmare, constanta în timp a numărului de arbori în pădurea virgină sau cvasivir- gină constituie doar o excepție probabilă, în schimb, arboretele cvasivirgine se caracterizează printr-o pronunțată diversitate dimensională și o frecvență mai mare a arborilor mai subțiri. Repartiția număru- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 •Nr.l Tabelul 3 Variația numărului de arbori în păduri cvasivirgine din zona Brașov Nr. Cri. Localizare Altitu- dine Tip păd. Compoziție __ Număr de arbori pe categorii de diametre buc./ha. U.P. U,a. 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 76 80 84 Total 1 II 47B 1600- 1800 5163 lOMO 65 35 40 40 45 60 60 35 35 55 20 5 5 500 2 V 62E 1200- 1500 1114 10MO 10 15 25 15 35 20 20 40 25 40 45 15 10 5 5 325 3 VII 109A 1300- 1500 1111 10MO 132 16 16 16 28 20 8 24 28 20 20 8 20 20 8 32 8 4 4 392 4 UI 93A 1150- 1550 1341 5FA3MO2BR 212 40 7 32 7 40 13 33 7 7 20 20 27 13 7 7 493 5 111 66A 930- 1250 1311 5BR4FA1MO 196 16 24 20 16 20 4 40 12 48 52 8 28 20 24 12 12 8 560 6 VI 52B 1150- 1250 13LI 4M04BR2FA 20 25 10 15 40 25 20 25 25 35 35 30 40 10 20 5 360 7 IV 19C 900- 1050 2111 8BR1MO1FA 20 15 20 15 15 25 10 40 55 35 25 60 20 30 35 5 425 8 VII 32A 950- 1170 2112 9BR1FA 75 50 60 50 60 80 55 30 10 45 40 30 20 35 5 5 650 9 V 122 A 1100- 1300. 4114 10FA 220 40 20 20 28 52 44 52 40 22 28 16 8 12 4 4 8 628 10 V 2B 850- 1050 4111 10FA 16 44 76 72 44 52 36 20 20 8 4 392 Total 4725 lui de arbori pe categorii de diametre este însă va- riată în funcție de compoziție, de stațiune, de stadi- ul de evoluție al fiecărui arboret, de natura amestecului, de desimea arboretului, de acțiunea unor factori perturbatori de natură biotică și abiotică etc. într-unul din cazurile analizate (făgetul normal cu floră de mull din U.P. V Fața Pietrei Craiului, Bloc 10) variația numărului de arbori prezintă alura unei curbe gaussiene și un pronunțat deficit de arbori subțiri. în celelalte blocuri experimentale, fie că este vorba de arborete pure sau amestecate, curbele de frecvență caracterizează existența unor arborete inechiene, neregulate, dar sunt foarte vari- ate și se abat semnificativ în raport de curba de frecvență considerată ca model pentru arboretele pluriene naturale de echilibru. Frecvența arborilor pe categorii de diametre prezintă discontinuități (U.P.V, u.a. 62 E sau U.P.VI, u.a. 52 B) sau curbe evident neomogene, bimodale, plurimodale sau chiar exponențiale și într-un caz unimodală (gaus- siană). în raport de variația numărului de arbori pe categorii de diametre se poate aprecia că arboretele experimentale luate în studiu se înca- drează în faza opti- mală, dar prezintă tendințe și ar putea evolua spre faza opti- mală târzie, dar și/sau timpurie și chiar spre faza grădinărită pe buchete. Se poate aprecia că dispersia numărului pe categorii de diametre relevă obiectiv modul cum s-a produs regenerarea (în perioade lungi), pronunțata diversitate structurală a arboretu- sivirgine montane din zona Brașov Nr. Drt Localizare Specia Diam. mediu dm(cm) Cuartila Dis. med A bat st. med. c.var. med. % c.om. med. dis. MED abat.st MED c.var MED % c.om. MED O.S. U.P. u.a. Inter, cm Med. cm Sup. cm 1 R II 47B MO 31.04 20 6 31.8 41.5 173.4 13.2 42.7 0.74 177 13.3 41.8 0.74 2 Z V 62E MO 42 77 31,9 44.4 53.9 213,8 14.6 34.2 0.71 216 14.7 33.1 0.71 3 s VII 109A FA 42.70 31.9 44.4 53.9 214.0 14.6 34.1 0.71 216 14.7 33.1 0.70 4 B III 93A Total 27 96 195 28.5 39.7 348.0 18.6 66.7 0.647 349 18.6 65.5 0.63 5 R III 6EA Total 3348 6.6 32.5 52.2 520.3 22.3 68.1 0.55 521 22.6 70.2 0.55 6 2 VI 528 Total 50 27 42.2 51.7 64.4 296.6 17.2 34.2 0.66 299 17.2 33.4 0.66 Z VI 52B MO 57.83 47.1 60.5 68.6 166.2 12,9 22.4 0.74 176 13.2 21.B 0.74 7 B IV 19C Tolal 44.71 30.7 42.3 55.1 266 5 16 3 3E.5 0.68 272 16.5 39.1 0.67 B IV 19C BR 50.00 46.3 46.7 62.1 '69 8 13.1 26.1 0.74 170 13.4 27.0 0.73 8 s VW 32A Total 33.63 19.6 32.6 48.5 271.1 16.4 48.9 0.67 272 16.4 50.6 0.67 s VII 32A BR 36.45 24.3 37.6 52.8 304.9 17.4 47.9 0.65 306 17.4 46.5 0.65 9 s V 122A FA 39.42 31.2 38.9 47.2 165.6 12.8 32.6 0.74 166 12.B 33.1 0.74 s V 122A Total 28.35 12.9 28.1 38.5 321.8 17.9 63.2 064 322 17.9 63.8 0.64 10 z V 2B Fa 39.06 32.1 37.4 45.3 83.7 9.1 23 4 0.82 86.4 9.3 24.8 0.81 Specificări: -Dis.mcd.= dispersia calculată față de medic -Abat.st.med.= abaterea standard raportată Ia medie lui care îi conferă stabilitate ecosistemica și ritmuri variate de diferențiere, elagaj, eliminare naturală și succesiune sau grad de organi- zare sî funcționare. Deși nu dispu- nem de inventa- rieri succesive în timp, se poate aprecia că toate curbele de dis- tribuție găsite nu rămân constante în timp, dat fiind ritmul diferit de regenerare și de eliminare naturală pe specii și pe categorii de diametre. Datele obținute din cercetări conduc și la con- statarea că în arboretele virgine și cvasivirgine, curbele de variație ale numărului de arbori pe cate- gorii de diametre nu rămân constante nici în timp și nici în spațiu, ca urmare a dinamicii proceselor de regenerare, creștere și dezvoltare, precum și de eliminare. Curbele de frecvență diferă de la un arboret la altul, de la o formație forestieră la alta, dar și în cazul aceleiași formații forestiere. Chiar la același arboret au loc în timp sau în cadrul populați- ilor componente care ocupă spații mai mici din arboret variații structurale, după cum arboretul se află în întregime în același stadiu sau în stadii diferite de evoluție. Diversitatea constitutivă a arboretelor cvasivir- gine este pusă în evidență și de valorile unor para- metri statistici determinați pentru arboretele din blocurile experimentale (tabelul 4). Tabelul 4 Parametrii statistici pentru arboretele experimentale cva- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 21 -C.varmed.= coeficientul de variație calculat față de medie -C.ommed. - coeficientul dc omogenitate calculat fiincție de medie -Dis.MED.= dispersia calculată față de mediană -Abatst.MED.~- abaterea standard raportata la mediană -C.var.MED.= coeficientul de variație calculat față de mediană -C.orn.MED. = coeficientul de omogenitate calculat fiincție dc mediană Această constatare rezultă din analiza coeficienților de variație care oscilează între 23% într-un făget montan pe soluri schelete (B1.10) și 68% într-un amestec normal de rușinoase și fag cu floră de mull (B1.5). Dacă se au m vedere coeficienții de variație în raport cu mediana, variațiile sunt chiar mai mari (24% - 70%). Se constată în plus faptul că în arboretele cu diametre medii mai mici coeficienții de variație au valori mai mari. In arboretele pure dc molid sau de fag coeficienții de omogenitate au valori mai mari (peste 0,7) decât în cele amestecate (frecvent sub 0,7). 3.3. Intensitatea eliminării naturale în arborete cvasivirgine montane O caracteristică importantă a pădurii virgine este dată de prezența atât în spațiu cât și în timp a arbo- rilor uscați. în arboretele luate în studiu s-a constatat existența unor variații însemnate privind ponderea și volumul arborilor uscați dar și structura pe specii și categorii dc diametre a acestora (tabelul 5). Tabelul 5 Variația arborilor uscați în arboretele cvasivirgine din zona Brașov ____?____________________________________________ ____ Nr. crt. Număr de arbori buc./ha Volum Real Uscați % Real Uscați % 1 500 115 23 413,98 50,725 12 2 325 30 9 631,5 11,684 2 3 392 52 13 747,944 38,94 5 4 493 40 8 525,915 64,374 12 5 560 12 21 1040,056 17,096 2 6 360 15 4 1195,62 18,56 2 7 425 5 1 1130,015 8,77 1 8 650 80 12 1016,915 21,91 2 9 628 60 10 803,904 3,38 - 10 392 - - 773.276 - - După cum se poate observa, ponderea numărului de arbori uscați variază de la 0 (Bl. 10) la 23% (Bl. 1). Astfel s-a constatat că în făgetele pure intensitatea eliminării naturale este inexistentă sau slabă în faza optimală, dar probabil că se va intensifica în faza optimală târzie și de degradare. Intensitatea eliminării natu- rale la fag este inferioară chiar și în amestecurile cu rășinoase în care participă în pro- porții variate. Cel mai intens ritm de eliminare se constată la molid, atât în molidișuri pure cât și în cele amestecate. Bradul ocupă o situație intermedi- ară între molid și fag. De asemenea, investigațiile noastre mai evidențiază că în cele mai multe cazuri ponderea în volum a arborilor uscați este inferioară ponderii numerice a acestora. Prin excepție în B1.4 într-un amestec de molid, brad și fag ponderea în volum este mai mare decât cea pe număr de arbori. Aceasta înseamnă că în colectivitatea arborilor uscați și în curs de putrefacție predomină arborii de mici dimensiuni supuși procesului natural de eli- minare, în timp ce ponderea arborilor groși este mică sau periodic inexistentă. Se poate aprecia ca existența arborilor uscați este posibilă nu numai în pădurea virgină și cvasivirgină ci și în pădurea cultivată, neparcursă la timp cu operațiuni de îngrijire sau de igienă. De aceea con- siderăm că pentru pădurea cvasivirgină caracteristi- ca legată de prezența arborilor uscați, trebuie com- pletată cu prezența în plus a arborilor uscați de mari dimensiuni, apropiați de limita longevității fiziolo- gice. 3.4. Variația diametrului și a înălțimilor în arboretele cvasivirgine montane Datele de teren obținute în cele 10 blocuri expe- rimentale instalate au permis determinarea pentru fiecare arboret și specie componentă a diametrului mediu (deg) și maxim, precum și a înălțimii medii și dominante (tabelul 6). După cum se poate observa, în toate cazurile analizate, diametrul mediu la molid și brad este evi- dent mai mare decât la fag, iar la acesta din urmă diametrele cele mai mari s-au găsit în făgetele pure sau în care fagul este majoritar. în cazul molidului diametrul mediu variază între 41,4 cm în molidișul de limită pe stâncărie (Bl.l) și 64,2 cm în B1.3.( U.P.VII, u.a. 109A) într-un moli- Tabclul 6 Variația diametrului mediu (deg) și maxim, precum și a înălțimilor medii și dominante, în arboretele cvasivirgine din zona Brașov TTr- crt. Localizare Diam. mediu (cm) .... Diam. maxim (cm) înălțime medie (ni) înălțime dominantă m) O.S U.P u.a. MO BR FA MO BR FA MO BR FA MO BR FA 1 R II 47B 414 62,1 23,3 23,9 2 Z V 62E 52,1 20 31,8 33,5 3 s VII 109A 64,2 59,3 20 84 704 50,7 36,7 33,5 20 42,0 34,5 22,5 4 B m 93A 60,8 46,7 77,4 624 33 28,4 343 31 5 R in 66 A 51,5 63 224 80 80,2 38,8 34 38,8 li,5 34,6 38,5 21 6 Z VI 52B 60,1 49,7 28 39,6 36,6 24 40,8 36.6 7 B IV 19C 553 57 39,2 66,4 70,4 394 38,5 36,7 28,5 403 38,3 29,9 8 S vn 32 A 52,5 33,3 73,1 42^ 34,1 26,3 37 273 9 S v 122Â 12,4 ; 463 67,2 27,2 IM 33a 40,5 383 to 2 V 2B 43,2 62,4 33 333 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l diș normal cu floră de mull dc productivitate supe- rioară. într-un singur caz (U.P.V, u.a.122 A), la făge- tul montan cu floră de mull pe soluri schelete (Bl. 9) în care s-a instalat mai recent o generație juvenilă de molid, diametrul mediu este de 12 cm, iar populația este antrenată într-un proces intens de uscare. în cazul bradului, diametrul mediu variază între 49,7 cm (B1.6) și 63,0 cm (Bl.5). Se parc că bradul realizează diametre medii mai mari în amestecuri decât în arborete pure. în ceea ce privește fagul, semnalăm că diame- trele medii sunt mai mici în amestecuri în care este minoritar (20-33,3 cm) și mai mare în arborete pure sau când este preponderent în compoziție (43,2-46,7 cm). Mai expresive sunt însă diametrele maxime care la molid oscilează între 62,1 (Bl. 1) și 84 cm (B1.3), la brad între 70,2 cm (BL3) și 80,2 cm (Bl.5), iar la fag între 38,8 cm (Bl.5) și 77,2 cm (B1.9). Se poate deci observa că diametrul mediu și mai ales cel maxim depinde de natura pădurii, de specie, dar și de stațiune. în cazul arboretelor pure, indiferent de specie diametrele sunt mai mari de 60 cm, iar în arboretele amestecate rășinoasele și de regulă molidul realizează cele mai mari diametre maxime (peste 70 cm). Prin cercetări de lungă durată s-ar putea estima care sunt diametrele maxim posibile în pădurile virgine și cvasivirgine și existența lor ar putea constitui un indicator mai obiectiv al exis- tenței unor astfel de păduri. Deși nu a constituit un obiectiv al cercetărilor noastre, se pare că actualii arbori cei mai groși de rășinoase se încadrează preponderent în clasa I de calitate, ceea ce conduce la ideea că actualele diametre maxime nu sunt și cele maxim posibile în funcție de specie și stațiune. La fag însă arborii foarte groși nu sunt și de calitate superioară. La molid, înălțimile medii variază între 23,3 m (Bl.l) și 39,6 m (B1.6) iar cele maxime între 23,9 m (Bl.l) și 42,0 m (B1.2). Molidul realizează cele mai mari înălțimi în arborete amestecate, în care nu este depășit de celelalte specii cohabitante (tabelul 5). La brad, înălțimile medii se situează între 33 m (B1.4) și 38,8 m (B1.5), iar cele maxime între 34,5 și 38,5 m (B1.5). în toate arboretele ameste- cate înălțimile caracteristice bradu- lui sunt cu ceva mai mici decât cele ale molidului, dar destul de apropi- ate. Chiar și arborii de aceeași grosime prezintă la molid înălțimi mai mari decât la brad. La fag înălțimea medie este cuprinsă între 11,5 m (Bl.5) și 33,2 m (B1.9), iar înălțimea dominantă între 21 m (Bl,5) și 38,2 m (B1.9). Se constată că făgetele pure realizează înălți- mi mai mari decât fagul în amestec cu rășinoasele. Ca specie de amestec fagul este oarecum inhibat în creșterea în înălțime, în timp ce molidul și bradul sunt stimulate. Se poate deci aprecia că în arboretele de amestec se realizează o stratificare evidentă pe verticală. în această stratificare molidul ocupa o poziție domi- nantă, iar fagul rămâne în stratul inferior. Având în vedere condițiile staționale din unele arborete, putem observa că arboretele cvasivirgine studiate nu au ajuns în stadiul actual să atingă înălțimile maxim posibile pentru nici una dintre specii. Această obser- vație este susținută și de forma mai ascuțită a vâr- furilor coroanelor arborilor predominanți, care ca- racterizează o creștere în înălțime mai mare decât creșterea în lungime a ramurilor din verticilele mai tinere dinspre vârful arborilor. Regula mai generală este că dimensiunile medii și maxime ale arboretelor cvasivirgine depind ca și în oricare pădure de natura și desimea arboretului, de natura speciei, de condițiile staționale, dar la pădurile virgine și cvasivirgine și de stadiul evolutiv în care se găsește pădurea la un moment dat. în faza optimală timpurie, caracteristică celor mai multe din arboretele luate în studiu, dimensiunile arborilor predominanți sunt foarte mari dar nu maxime. Va fi însă nevoie de măsurători viitoare care să confirme sau să infirme această ipoteză probabilă. 3.5. Variația capacității bioproductive la arbori și arborete în păduri montane cvasivirgine La arboretele din blocurile experimentale s-au făcut determinări de volume utilizând tabelele ge- nerale de cubaj pe serii de volume (tabelul 7). Datele obținute permit să constatăm că volumele cele mai mici se găsesc în molidișurile pure, cărora Tabelul? Variația capacității de producție la arbori și arborete Nr. Crt. Localizare Nr.arbori (buc./ha) Volum total (mVha) Volum arbore mediu mJ OS U.P ua. MO BR FA Total MO BR FA Total MO BR FA Total 1 R II 47B 500 500 414 414 0,8 0,8 2 Z V 62E 325 325 631 631 1,9 1,9 3 S VII 109A 232 120 40 392 589 152 7 748 2,5 u 0,2 1.9 4 R ni 93A 73 - 420 493 182 344 526 2,5 0,8 1.1 5 R iii 66A 96 236 228 560 213 780 21 1014 2,2 3,3 0,1 1,8 6 Z VI 52B 230 100 30 360 973 263 14 1196 4,2 2,6 0,5 3,5 7 B IV 19C 60 280 85 425 198 897 54 1130 3,3 3,2 0,6 2,7 8 S VII 32A 490 160 650 908 108 1016 1,8 0,7 1,6 9 s V 1 122 A 264 364 628 47 757 804 0,2 2,1 1,3 10 z V 2B 392 392 773 773 2,0 2,0 Media 178 122.6 1719 4725 324.7 300 207.8 832.5 1.8 2.4 1.2 1.8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 23 le urmează făgetele pure, iar valorile cele mai mari se găsesc în arboretele amestecate. Se desprinde de aici constatarea că pe stațiunile (geosistemele) cele mai prielnice se constituie cel mai frecvent arborete amestecate, iar volumele vor fi cu atât mai mari cu cât ponderea rășinoaselor este mai mare. Molidișurile ocupând stațiuni de altitudine mare pe stațiuni de bonitate mijlocie și inferioară au și vo- lume mai mici. La rândul lor făgetele pure deși ocupă stațiuni de bonitate superioară nu ajung la volume superioare amestecurilor de molid, brad și fag din stațiuni asemănătoare. Se estimează deci că amestecurile (molideto- bradetc, molideto-fagete, brădeto-fagete și ameste- curi de molid, brad, fag) prezintă o diversitate con- stitutivă superioară molidetelor și făgetelor și ca urmare și o mai pronunțată stabilitate ecosistemică, dar și o capacitate de producție mai ridicată. Rezultă deci că a fost și rămâne o gravă greșeală de cultură ca amestecurile naturale de rășinoase și fag să fie îndrumate în pădurea cultivată spre arborete pure din oricare specie componentă. în ceea ce privește volumul arborilor medii în arboretele studiate se constată că molidul are vo- lume cuprinse între 0,2 și 4,2 m3/fir, bradul valori între 1,3 și 3,3 m3/fîr, iar fagul între 0,1 și 2,1 m3/flr. Sc poate observa o dispersie mai mare a va- lorilor în cazul molidului și fagului și o omogenitate mai pronunțată a volumului arborelui mediu la brad. Aceasta sc explică prin prezența mai redusă a bradu- lui în populațiile juvenile decât a celorlalte două specii (fag, molid), fapt ce conduce la concluzia că în arboretele cercetate, situate în faza optimală mijlocie sau timpurie tendințele de regenerare sunt frecvente la fag și molid și slabe la brad, fapt ce ar putea sta la baza unor succesiuni viitoare cu carac- ter lent în amestecurile studiate. Important de subliniat este faptul că dacă unele păduri cultivate naturale intră în conservare și, ca atare, se sistează intervențiile antropice, acestea tind spre stări structurale de echilibru specifice pădurilor virgine, dar evoluția lor este mult mai lentă și dura- ta cu atât mai mare cu cât au fost mai puternic antropizate. Concluzii 1. Pădurile cvasivirgine (probabil și cele virgine) se pot găsi la un moment dat într-un anume stadiu de evoluție sau într-un mozaic de stadii și deci com- poziția poate înregistra modificări sensibile privind 24 ponderea de participare a speciilor componente. Ponderea speciilor poate să reflecte schimbări și în funcție de modul de determinare (raporturi numerice sau volumetrice, rezultate din inventarieri totale sau parțiale). 2. Pădurile cvasivirgine își pot păstra organizarea structurală și funcțională chiar și în anumite condiții de acces turistic, dacă nu se intervine în nici un fel în dinamica desfășurării proceselor interne speci- fice. 3. Simpla prezență a arborilor uscați și în curs de putrefacție poate fi semnalată și în pădurea cultivată neparcursă la timp cu lucrări de îngrijire. în pădurea virgină și cvasivirgină esențială este prezența arbo- rilor apropiați de limita longevității lor fiziologice (dimensiuni maxim posibile funcție dc specii și stațiune) în viață sau în diferite stadii de uscare și descompunere. 4. în condițiile climatului modificat antropic este discutabil dacă sc mai poate vorbi de existența unor păduri virgine la noi sau în oricare altă parte. 5. Modificările climatice sub incidența directă sau indirectă a unor activități antropice, cu efecte și asupra solului și apei, provoacă noi tendințe dc evoluție spre alte stări de echilibru în pădurile cva- sivirgine, dar la intensitate mult mai modestă decât în cele naturale, artificiale sau mixte la care se adaugă și intervențiile silvotehnice aplicate. 6. în pădurea cvasivirgină structurile neechiene sunt cele mai frecvente, dar și evident variate, iar cele echiene constituie excepții. în pădurea cultivată situația se prezintă invers, dar nu este justificată de considerente ecologice, sociale și economice. 7. Pădurile cvasivirgine pot proveni și din păduri cultivate naturale dacă acestea sunt exceptate de la orice intervenție antropică. Procesul de refacere a echilibrului natural este însă de durată, iar dinamica transformării este lentă. 8. în pădurea cvasivirgină putem întâlni în același timp mici buchete sau ochiuri reprezentând diferite faze în evoluția ecosistemului, care nu sunt reflectate în parametrii medii estimați pentru ecosis- temul în ansamblu. Acestea conduc la ideea exis- tenței unor mozaicuri de populații de arbori care susțin dezvoltarea ecosistemului în ansamblu și la tendința de evoluție spre starea de echilibru dina- mic. 9. în final, apreciem ca pădurile montane cva- sivirgine impresionează specialistul sau îndrăgosti- tul de pădure prin marea lor complexitate și diversi- tate fizionomică, structurală și funcțională, din care REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l decurge o mare biodiversitate și optimă stabilitate ecosistemică. Ea oferă în același timp modele de organizare și funcționare oportune pentru dirijarea dezvoltării pădurii cultivate în scopul conservării și ameliorării biodiversității și stabilității, precum și pentru ridicarea eficacității sale polifuncționale (productive și protective). Prof. dr. ing. Ion L FLORESCU Prof dr. ing. Gheorghe CHITEA Prof dr. mg. Gheorghe S.PÂRCHEZ Asfes. ing. CMfa PF.TRJȚAN Asist mg. Cosmin FKJPSJCU Universitatea str. Șirul Beethowu nr. I BIBLIOGRAFIE Bary-Lenger, A., ș.a., 1993: Contribution ă la typologie des peuplements. Rev. for. Francaise, nr.6 B â n d i u , C., S m e j k a 1, G., V i ș o i u , D., 1995: Pădurea seculară. Cercetări ecologice în Banat. Edit. Mirton, Timișoara Biriș I o v u -Adrian, Radu Stelian, Coandă Corina, 2002: Pădurile virgine din România: sanctuare ale naturii și comori ale biodiversității. KNNV, ICAS Biriș lovu-Adrian, Doniță, N., 2002: Pădurile virgine din România: mit sau realitate. KNNV, ICAS Borza, AL, 1930: Problema protecției naturii în România. întâiul congres al Naturaliștilor din Romînia, Cluj B o u d r u , M.,1989: Foret et sylviculture. Traitement des forets. Les presses agronomiques de Gembloux, Gembloux. Cenușă, R.,1986: Structura și stabilitatea unei păduri naturale de molid din codrul secular Slătioara. Rev. pădurilor, nr.14 Chițea, Gh., 2001: Biostatistică. Edit. Univ. Trans. Brașov C I c m e n t s , F. E., 1936: Na.ture andstructure of the cli- max. In: Journal of Ecology, nr.24, pag.252-284 D a u b e n m i r e ,R., 1969: Stability: Homeostasis at the community level. In: Plani comniunities, New-York Enescu,V.,Cherecheș, D., Bândiu, C., 1997: Conservarea biodiversității și resurselor genetice forestiere. Edit. Agriș, București Florescu, I. L, 1969: Considerații privind evoluția pădurilor din bazinul superior al Prahovei. Buletinul Institutului Politehnic Brașov, seria B, Voi. XI F 1 o r e s c u , 1.1., 1981: Silvicultura.E.DP. București F 1 o r e S c U , I. L, 1991: Tratamente silviculturale. Edit. Ceres, București Florescu, I. I., Nicolescu, V. N., 1991: Cercetări privind variația indicilor de elagaj și de zveltețe în arborete relativ pluriene îndrumate spre structura grădinărită. Buletinul Univ. Trans. Brașov - Pădurea - patrimoniu național, Brașov, pag. 85-92 Florescu, I. L, Nicolescu, V. N., 1996: Silvicultura. Voi. I .Silvobiologia. Edit. Lux-Libris, Brașov Florescu, I. I., Nicolescu, V. N„ 1997: Considerații privind stadiul de climax în pădurea virgină și cul- tivată. Revista de silvicultură, nr.l, Brașov Florescu, I. I., Nicolescu, V. N., 1998: Mijloace silvotehnice pentru conservarea biodiversității și ges- tionarea durabilă a pădurilor, Revista de silvicultură, nr.l, Brașov REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l Florescu, I. L, Nicolescu, V. N., 1998: Silvicultura, voi. II. Silvotehnica. Edit. Universității Transilvania Brașov Florescu,!. L, Chițea, Gh., Spârchez, Gh., F i 1 i p e s c u , C., P e t r i ț a n , C., 2002: Considerații privind variația indicilor de zveltețe și de elagaj în unele păduri montane cvasivirgine din zona Brașov. Rev. pădurilor, nr.3 F r o h I i c h , J., 1954: Urwald und plenterwald. Urwald praxis, Neumann Verlag Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres, București Giurgiu, V., ș.a., 1995: Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României. Edit. Arta grafică, București G i u r g i u , V., 1999: Pădurile virgine și cvasivirgine din România, patrimoniu național și european. Rev. pădurilor, nr. 3 G i u r g i u , V., 1999: Priorități ale cercetării științifice în domeniul silviculturii. Rev.pădurilor, nr.4 Giurgiu. V., ș.a., 2001: Les forets vierges de Roumanie. Edite par L’ASBL Foret Walonne lacob, C., 1999: Particularități structurale ale arboretelor naturale pluriene, pe faze de dezvoltare. Rev.pădurilor, nr. 4 Leahu, L, 1984: Metode și modele structural funcționale în amenajarea pădurilor. Editura Ceres, București Leibundgut, H., 1987: Vom Holzackerbau zum naturnahen Waldbau. Oesterr, Forstztg, 1,4, 10-11 Mayer, H., 1987: Osterreichisches URWALD-SYM- POZIUM. Ort Gmundem, 1987, lUFRO-Gruppe URWALD, Wien Negulescu, E. G., Ciumac, Gh., 1959: Silvicultura. E.A.S. București Negulescu, E. G., St ane seu, V., 1964: Dendrologia, cultura și protecția pădurilor. E.D.P. București Negulescu, E. G., Stănescu, V., Florescu, I. L, Târziu, D, 1973: Silvicultura, vol.I. Edit. Ceres, București Otto, H. J., 1999: Ce viitor au pădurile virgine din România ? Rev.pădurilor, nr.l O 11 o , H. I., 1999: Declarația Uniunii Pro Silva Europa referitoare la ocrotirea pădurilor virgine și cvasivirgine din România Pop, E., 1942: Pădurile și destinul nostru național. Imprimeria Națională, București Popescu-Zeletin, L, Dissescu, R., 1964: Structura arboretelor virgine din Penteleu. In Studii și cercetări de biologie, Seria Botanică, tom XVI, Edit. Academiei R.P.Române, București Popescu-Zeletin, I., Petrescu, L., 1956: Contribuții la cunoașterea arboretelor virgine. Buletinul 25 științific al Academiei, tom VIII, nr.4 Radu, St., 1996: Pădurile virgine și cvasivirgine din Carpați - argumente pentru conservare și studiu. A IlI-a Conferință Națională pentru Protecția Mediului, Universitatea Transilvania Brașov Reiningcr , H., 1997: Pddurea seculara românească, arhetip pentru o silvicultură pe baze ecologice, Rev.pădurilor, nr.4 Rucăreanu, N., Leahu. I., 1982: Amenajarea pădurilor. Edit. Cercs, București S c h u t z , J. Ph., 1990: Sylviculture 1, Principes d’educa- tion des forets, Presses Polytechniques et Universitaires Romandes, Laussane S p u r r , S. H., B a r n e s , B. I., 1980: Forest ecology. Illrd Edition, John Wiley&Sons, New York-Chichester- Brisbane-Toronto Stoiculescu, C., 2002: Conservarea pădurilor vir- gine, un pas spre reintegrarea europeană a României. în Almanahul pădurii. Edit. Snagov S t u g r e n , B., 1999: Ecologie teoretică. Edit, Sarmis, Cluj-Napoca T â r z i u , D., 1973 : Pădurile pluriene ca păduri climax și importanța lor pentru fundamentarea măsurilor silvotehnice. Rev.Pădurilor, nr.2 T e u ș a n , A., 2002: Parcuri naționale sau rezervații ale Biosferei. în Almanahul pădurii, Edit. Snagov Tu r c k h e i m de Brice, 1999: Pro Silva Europa dans le forets du Banat. Rev. pădurilor, nr.3 Researches on the structure of some quasi-virgin forest ecosystems in Brașov area Abstract The researches were undertaken in 10 experimental blocks established in quasi-virgin forests fromPiatra Craiului, Postăvar, Piatra Mare and Ciucas mountains. The studied forests were in thcir optimal development stage and included the following forest fortna- tions: Norway sprucc forests, beech-conifer mixcd forests, Silver fir- beech mixed forests and beech forests. A large divcrsity of stand structures in terms of composition, tree number, diameter classes, production capacity and percentage of dead trees was found in the investigated plots. The researches show that the quasi-virgin mountain forests have diverse and irregular structures, mainly multi- modal and rarely of a “Gaussian” type. The dominant stand structures arc the irregular and uneven-aged ones whilst the even-aged stands represent cxceptions. The paper underlines the fact that the previously managed forests could evolve towards structures typi- cal for natural quasi-virgin forests if the human intervention is eliminated. The dynamics of regeneration, growth, competition and succession proccsses in quasi-virgin mixed forests have various intensities and paces in time and area, which makes them more sta- ble and adaptablc to various site conditions. Keywords: quasi-virgin forest, Norway spruce forests, beech-conifer mixtures, beech forests, uneven aged stand structure, variation coefficient 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (2) Dr. ing. Adam SIMIONESCU, Dr. ing. Mihai DAIA, Ing. Mihai LIȚESCU, Ing. Dumitru VLADESCU, Ing. Adrian VLĂDULEASA 2. Parazitii vegetali în procent mult mai scăzut, s-au depistat paraziții vegetali în majoritate în culturi și arborete tinere, mai ales la foioase. Comparativ cu anul trecut, acești dăunători se mențin la același nivel, cu precizarea ca în timp ce suprafața cu paraziții de frunze și lujeri crește cu 3,6 mii hectare, la paraziții xilofagi are loc o scădere de 2,6 mii ha, în proporție mai mare, se remar- că paraziții xilofagi (tabelul 13) și mai puțin paraziții frunzelor și lujerilor, cât și antofitozele. Intensitatea atacului în bună parte a fost slabă și foarte slabă. Tabelul 13 Paraziti vegetali Specia Mii ha % Intensitatea (%) Slab — Foarte slab Mijloci u Puternic — Foarte puternic Paraziți vegetali ai frunzelor °i lujerilor 18,2 30,2 78 19 3 Paraziți xilofagi 38,8 64,5 63 35 2 Antofitoze 3,2 5,3 16 3 81 , Total 60,2 - 65 28 7 2.1. Paraziti vegetali ai frunzelor și lujerilor Acest grup de dăunători nu este așa de răspândit (tabelul 14), dar este important economic, având în Tabelul 14 Paraziți vegetali ai frunzelor și lujerilor Specia Mii ha % Intensitatea (%) Slab- Foarte slab Mijlociu Puternic - Foarte puternic Microsphaera abbreviata 16,9 92,9 77 20 3 Lophodermium pinastri 0,7 3,9 94 6 - Melampsora populina 0,3 1,6 100 - - Rhytisma acerinum 0,3 1,1 73 27 - Marssonina brunnea 0,1 0,5 r 100 - - Coccomyces hiemalis 50 - 50 Coleosporium sp. 100 - - Dothistroma pini 100 - Sphaeroteca pannosa - 100 - Total 18.2 78 19 3 vedere pagubele ce le poate produce mai ales cul- turilor forestiere. Specia predominantă este Microsphaera abbreviata Peck (92,9 %), depistată mai ales în plantații, semănături directe și regenerări naturale de stejar, dar în bună parte de intensitate scăzută. Față de anul trecut are loc o creștere a suprafeței infestate cu acest agent, de 3746 ha. Consecințele atacului acestui parazit, în cazul în care nu se execută tratamentele necesare, sunt debi- litarea puieților, reducerea creșterilor, iar în condiții cli- matice favorabile de dezvoltare și infecțiile repetate sau chiar uscarea. Aproape toate speciile de stejar au fost afectate, mai ales stejarul pedunculat, gârnița și stejarul brumariu din câmpie, cât și gorunul de la coline. Culturi tinere atacate în procent mai mare de Microsphaera abbreviata au fost depistate atât la câmpie, îndeosebi la ocoalele Ghimpați, Bolintin din Giurgiu, cât și la dealuri - ocoalele Pașcani, Pădureni - Iași; Alba lulia, Aiud - Alba; Reghin, Gurghiu - Mureș. De asemenea, acest agent, răspândit pe suprafețe destul de importante, a mai fost semnalat în raza direcțiilor silvice Argeș, Dolj, Teleorman, Prahova, Vaslui, Brașov, Sibiu, Satu-Mare și Bihor etc. Prevenirea și combaterea infecțiilor cu acest para- zit s-au făcut cu fungicidele sistemice Bumper și Tilt 0,03 %, obținându-se rezultate bune, fapt ce a condus la evitarea vătămării puieților. Lophodermium pinastri (Schrad) Chev a fost de- pistat în plantațiile de pin cu două ace pe o suprafață relativ mică (0,7 mii ha), aproape la nivelul anului tre- cut, cu o intensitate a atacului în totalitate slabă. Pre- zența acestui agent a fost constatată mai mult la ocoalele Valea Ampoiului și Teiuș din Alba; Dumitrești - Vrancea; Dej, Gherla - Cluj; Baru - Hunedoara; Ileanda, Zalău - Sălaj etc. Mai afectate au fost plantațiile dese, neparcurse cu tăieri de îngrijire. Melampsora - alii -populina Kleb a fost semnalat pe plopi euroamericani aproape în totalitate situ- ați în Lunca Dunării, Ia Brăila, Dolj și Ialomița, având o intensitate a atacului slabă și foarte slabă. Rhytisma acerinum (Pers) Fr. a afectat în pro- porție mai mare acerineele din ocoalele aparținând Direcției Silvice Alba, infestările au fost în majoritate de intensitate scăzută. Frecvent s-a identificat și specia Rhytisma punctatum. Pe suprafețe relativ mici și de intensitate slabă s-a mai constatat prezența speciilor Marssonina brunnea (Eli. et Ev.) Magu la plopii e.a. de la Brăila; Coccomyces hiemalis pe cireș la Cluj și Vâlcea; Coleosporium sp. și Dothistroma pini pe pin din plan- tații și arborete tinere la Alba și Cluj și Sphaeroteca pannosa (Walh.) Lev. pe măceș la ICAS Hemeiuș. 2.2. Parazitii xilofagi Dăunătorii care constituie acest grup de paraziți (tabelul 15) prezintă o importanță deosebită sub raport economic. Arborii atacați de paraziții xilofagi prezin- REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 118 • 2002 •Nr.l 27 Tabelul 15 Paraziți xilofagi Specia Mii ha % Intensitatea (%) Slab- Foarte slab Mijlociu Puternic - Foarte puternic Ceratocystis (Ophiostoma) roboris 7,6 19,6 100 - - Erwinia sp. 1,9 4,9 100 - - Armillaria mellea 10,5 27.0 60 40 - Nectria ditissima 10,6 27.3 34 60 6 Fomes annosum 6,9 17,8 61 39 - Pseudomonas syringae 0.8 2,0 63 25 12 Cronartium ribicola 0,1 0,3 2 74 24 Dothichiza populea 03 0.8 91 5 4 Endothia paralitica 0,1 0,3 - - 100 Ophiostoma ulmi - - 57 - 43 Lachnelulla wilkommi ► - 100 Total 38,8 - 63 35 2 tă lemnul declasat sortimental, ceea ce se reflectă în- tr-o valorificare inferioară a acestuia. Ophiostoma (Ceratocystis)roboris (Georgescu et Teodoru) în majoritate și în proporție redusă Ophiostoma valachicum, Verticillium albo-atrum, Fusarium solarii s-au depistat pe stejari, mai ales din arboretele afectate dc uscare. Față de anul 2000 are loc o scădere cu 1,0 mii hectare a suprafeței infectate. Ca efect al atacului produs de aceste ciuperci este alterarea cromatică a lemnului. Prezența acestui agent s-a constatat mai mult în arboretele mature de cverci- nee, de regulă cu început de uscare a arborilor din direcțiile Alba (ocoalele Blaj, Teiuș) și Bacău (ocoalele Traian, Sascut). în proporție mai mică, aces- te ciuperci s-au semnalat și în alte formațiuni de stejar. Erwinia valachica și Erwinia quercicola însoțesc de regulă atacul produs de Ophiostoma roboris, con- tribuind la alterarea cromatică a lemnului. Statistic însă, aceste bacterii au fost evidențiate numai la ocoalele Blaj, Teiuș, Petrcști - Alba, infestarea fiind de intensitate scăzută. Armillaria mellea (Vahl. Fr.)Karst, specie polifagă s-a depistat pe 10,5 mii ha, fiind în creștere față de 2000 cu 2,3 mii hectare. Intensitatea atacului a fost slabă (60 %) și mijlocie (40 %). în majoritate, această ciupercă s-a depistat la Alba (46 %) - ocoalele Valea Ampoiului (28 %), Alba lulia (11 %), cât și la Teiuș, Blaj, Valea Arieșului, Petrești și la Iași (33 %) - ocolul Hârlău (26 %) și ocoalele Pădurcni, Răducăneni. în proporție mai mică, prezența speciei Armillaria mel- lea a fost la Caraș Severin (11 %) - ocoalele Bocșa Montană, Anina cât și la Cluj, Covasna și Sălaj. Această ciupercă s-a remarcat mai frecvent în arboretele cu uscare cum ar fi cvercincele, brădetele ș.a. Nectria detissima Tul s-a depistat în făgete, înre- gistrând o ușoară creștere față de anul trecut. Mai afec- tate au fost arboretele tinere - mijlocii cât și se- 28 minți șurile, pe când la arborii maturi, ciuperca este localizată în coroană. Cancerul fagului s- a constatat mai mult la Brașov (25 %) îndeosebi la ocolul Teliu (18%) precum și la ocoalele Măieruș, Șercaia, Făgăraș; Bacău (25 %) ocoalele Zelctin, Livezi, Traian, Fântânele, Botoșani (14 %) ocolul Mihai Eminescu și lași (15 %) ocoalele Dobrovăț, Pădureni și mai puțin la Vâlcea (ocolul Călimănești); Suceava (ocoalele Dolhasca, Pătrăuți, Adâncată); Mureș (ocoalele Sângiorz dc Pădure, Tâmăveni) și Bistrița (ocolul Beclean) ș.a. Intensitatea atacului a fost în aceleași limite ca în anul precedent, respectiv a predominat intensitatea mijlocie. Se mențin aceeași factori favorizanți, adică fagul situat 1a limita lui inferioară cât și rănile provocate de grindină, care înlesnesc infecția ciupercii. Prin tăierile de îngrijire se extrag exemplarele ata- cate dc cancer. Fomes (Heterobasidion) annosum (6,9 mii ha) este în scădere cu 6,3 mii ha față de anul 2000. Atacul a fost slab (61 %) și mijlociu (39 %). Mai mult această ciupercă s-a depistat pe molid și mai puțin pe brad ori pin. Zonele afectate au fost la Caraș Severin (36 %) 1a ocolul Anina; Suceava (25 %) - ocoalele Moldovița, Vama, Brodina, Pojorâta, Crucea ș.a.; Bistrița (23 %) - ocoalele Rodna, Prundu-Bârgăului; Prahova (15 %)- ocoalele Azuga, Câmpina, cât și în alte zone ale țării. Pagubele produse de putregaiul roșu al rășinoaselor sunt de importanță economică, fiind afectată calitatea sortimentală a lemnului. Pseudomonas syringaef. populea s-a semnalat pe 0,8 mii ha, ceea ce înseamnă dublarea suprafeței pe care s-a înregistrat în anul precedent. Atacul produs de cancerul bactcrian al plopului a avut loc de regulă în arborele de plop e.a. afectate de uscare. Astfel de arborete atacate de această boală s-au semnalat la Dolj -ocoalele Calafat, Segarcea, Craiova; Brăila - ocolul Lacu Sărat; Silvodelta Tulcea etc. Intensitatea atacului a fost slabă și foarte slabă (pe 63 % din suprafața afec- tata), mijlocie (25 %) și puternică și foarte puternică 12 %. Dothichiza populea Sacc. et Br. s-a depistat pe puieții de plop e.a. pe 0,3 mii ha, în creștere compara- tiv cu anul trecut, fiind în majoritate dc intensitate slabă. Arsura scoarței plopului s-a constatat mai mult la puieții de plop e.a. recent plantați din Lunca Dunării la Dolj - ocolul Segarcea, cât și din luncile râurilor interioare Șiret și Prut de la Iași și Botoșani. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 •Nr.l Cronartium ribicola Fischer este una din cele mai periculoase boli ale pinului strob, depistata pe mici suprafețe de mărimi apropiate celor din 2000. în majoritate intensitatea atacului a fost mijlocie (74 %), cât și puternica (24 %). Această ciupercă s-a semnalat în culturi de pin strob de la ocolul Tăuți Măgherăuș — Maramureș, ocolul Cluj și ocolul Rupea - Brașov. Exemplarele atacate s-au extras și ars. Endothia parasitica (Murr), s-a depistat pe castan la ocolul Tăuți Măgherăuș - Maramureș de vârstă mijlocie - matură, intensitatea atacului fiind puter- nică. Pe mici suprafețe, s-a mai identificat prezența ciupercilor Ophiostoma ulmi (Schwarz) la ocolul Traian - Bacău și în pădurea Caraorman din Silvodelta Tulcea, la ulm de 15 - 50 ani, cu inten- sitate slabă (57 %) și puternică (43 %) cât și Lachnellula (Dasyscyhpha) willkomii (Hartig) Demis la larice de 30 ani, la ocolul Sinaia, de intensi- tate puternică. Exemplarele de ulm și larice atacate de aceste ciuperci s-au extras din pădure. 2.3. Antofitoze Bolile produse de unele plante superioare arborilor s-au depistat pe suprafețe restrânse, apropiate celor din anul precedent, înregistrând în majoritate însă intensitate puternică (tabelul 16). Tabelul 16 Antofitoze Specia Mii ba % Intensitatea (%) Slab- Foarte slab Mijlociu Puternic - Foarte puternic Loranthus europaeus 0,7 22 70 18 12 Viscum album 2,5 78 - - 100 Cuscuta lupuliformis - - 20 60 20 Total 3.2 - 16 3 81 Loranthus europaeus Jack, în principal, s-a sem- nalat în coroana stejarilor, mai ales în arboretele afec- tate de uscare și mai puțin la alte foioase pe 0,7 mii hectare, cu 146 ha mai mult ca în anul trecut. în majoritate, atacul a fost slab. Suprafețe mai mari afec- tate de vâscul stejarului s-au constatat la Prahova - ocoalele Câmpina, Ploiești, Slănic; Buzău - ocolul Râmnicu Sărat, Argeș - ocolul Pitești, Iași - ocolul Pădureni etc. Viscum album L, depistat pe brad (2,5 mii ha) îndeosebi în arborete cu fenomen de uscare, înre- gistrează o scădere față de 2000 cu 810 ha. în schimb intensitatea atacului este puternică. în cea mai mare parte, vâscul bradului s-a înregistrat la ocolul Anina din Caras Severin, în arborete de brad cu uscare. Cuscuta lupuliformis Krock s-a semnalat pe mici suprafețe în răchitării. 3. Mamiferele rozătoare Suprafața de 7,8 mii hectare pe care s-a semnalat prezența unor mamifere vătămătoare vegetației forestiere se menține la același nivel cu cea înregis- trată în anul precedent (8,1 mii ha). Așa cum se observă în tabelul 17, ponderea au avut-o cervidele (42,3 %) și urșii (30,7 %). Tabel 17 Mamifere rozătoare Specia Mu ba % Intensitatea (%) Slab- Foarte slab Mijlociu Puternic - Foarte puternic Cervide 3,3 42,3 85 15 - Mistreți 0,7 9,0 79 14 7 Iepuri 0,1 1,3 78 18 4 Ur°i 2,4 30,7 80 20 - Șoareci 0,5 6,4 82 18 - Pâfi 0,5 6,4 97 2 1 Orbete 0,2 2,6 . 100 - - Animale domestice 0.1 1.3 60 40 - Total 7,8 - 83 16 1 Cervidele care produc vătămări îndeosebi în culturi și în arborete tinere sunt Capreolus capreolus L, Cervus elaphus Erx și Cervus dama L. Acestea rod mugurii și lujerii din plantații și regenerări naturale, mai ales de rășinoase și coaja de pe arborii tineri. Intensitatea atacului în majoritate a fost slabă. In pro- porție mai mare, vătămările s-au înregistrat în culturile forestiere din zona dealurilor Moldovei (37,9 %). Mai afectate au fost plantațiile de molid din Neamț (13,1 %) - ocoalele Pipirig, Văratec, Brateș, Galu ș.a.; Suceava (11 %)- ocoalele Pojorâta, Crucea, Falcău, Vatra Domei etc; ICAS Tomnatec (7,8 %), Vaslui etc. Totodată și în Transilvania, prezența cervidelor s-a semnalat în procent de 28,7 %, mai mult la Brașov (7,1 %)- ocoalele Rupea, Măeruș etc., Alba (6,4 % ) - ocoalele Alba lulia, Cugir, Valea Ampoiului, etc. Sibiu (5,5 %) - ocolul Bistra, iar pe suprafețe mai restrânse la Covasna, Cluj, Mureș etc. Pe suprafețe relativ mici, în culturile de foioase, mai ales de stejar în Câmpia Română și câmpia Olteniei s- au constatat vătămări cauzate de cervide, în raza direcțiilor silvice Ialomița, Dolj, Teleorman, Olt etc. în zona dealurilor Munteniei și Olteniei, prezența acestora a fost de 11,3 %, mai cu seamă la Prahova și Buzău. De asemenea și în culturile de la Constanța s- au înregistrat pagube pe 3,8 % din suprafața infectată. Prevenirea prejudiciilor în culturile tinere s-a făcut prin aplicarea pe timp de toamnă, a tratamentelor chimice cu repetente. Semănăturile directe cu ghindă, dar și plantațiile ori regenerările naturale au fost afectate de mistreți pagubele fiind în majoritate de intensitate slabă. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 •Nr.l 29 Asemenea situații s-au semnalat la Teleorman - ocolul Roșiori de Vede; Dâmbovița - ocolul Răcari; Neamț - ocolul Pipirig; Cluj - ocolul Gilău; Alba - ocoalele Petrești, Alba lulia; Suceava - ocolul Moldovița ctc. Iepurii, prin roaderea cojii puieților, își fac simțită prezența ceva mai mult ca în anii anteriori. Vătămările cauzate de iepuri sunt în majoritate de intensitate slabă. Asemenea situații s-au depistat în culturile tinere din Alba, Olt, Iași, Suceava etc. Crește la 2,4 mii ha suprafața arboretelor afectate de urși, față de 1,0 mii ha în 2000, vătămările fiind de intensitate slabă și mijlocie. Aproape în totalitate, arboretele afectate de urși s-au constatat la Mureș - ocolul Gurghiu în principal și mult mai puțin la Fâncel ori Sovata. Pe suprafețe mult mai mici, vătămările produse de urși au mai avut loc și în rășinoasele din Harghita, Suceava, Prahova etc. Pe suprafețe restrânse, în culturile tinere s-au semnalat vătămări produse de șoareci (specii de Apodemus, Arvicola terrestris, Microtus arvalis). în majori- tate, intensitatea atacului a fost slabă. Prevenirea vătămărilor în situații mai critice s-a asigurat prin tratamente chi- mice. Pârșii (Glis glis) au produs pagube în arboretele tinere de molid (20 - 40 ani) prin inelarca vârfurilor exemplarelor respective. Suprafața afectată de 0,5 mii hectare scade față de anul precedent cu 752 ha. Aproape în totalitate, intensitatea a fost slabă si foarte slabă. Mai afectate au fost arboretele tinere de molid de la Bistrița - ocoalele Rodna, Ilva Mică, Suceava - ocolul Pojorâta și Neamț - ocolul Pipirig. Numai prin restabilirea echilibrului ecologic din arboretele respective se poate ajunge la o situație normală. Orbctclc (Spalax leucodon Nordm), semnalat în plantații de stejar în principal din Tulcea — ocolul Macin și Constanța - ocolul Basarabi, vătămările dc intensitate slabă și foarte slabă, menținându-se la același nivel cu anul precedent. Suprafața culturilor și a arboretelor forestiere pc care s-au înregistrat pagube, prin pășunat ncauto- rizat, cauzate de animale domestice a scăzut cu 173 ha, intensitatea fiind slabă și foarte slabă (83 %), mijlocie (16 %) și numai 1 % puternică. La această situație aproape normală s-a ajuns urmare a regle- mentarilor juridice, prin care pășunatul în păduri este interzis. D. Dăunătorii abiotici Vegetația forestieră a fost afectată de factorii abi- otici în proporție de 21,2 %, mult mai puțin compara- tiv cu dăunătorii biotici (tabelul 1). Suprafața de 295,4 mii hectare pe care s-au sem- nalat acești factori este apropiată de cea înregistrată în 2000 (306,0 mii ha). Se remarcă faptul că intensitatea puternică și foarte puternică este de 41 %, mijlocie - 24 %, iar slaba și foarte slabă de 35 %. Așa că valorile intensității puternice sunt superioare în comparație cu valorile înregistrate de dăunătorii biotici. Vânt, zăpadă. în principal, s-a semnalat efectul vân- tului și mai puțin al zăpezii, prin ruperea și doborârea unui volum de 382,2 mii m.c. pe 146,7 mii hectare (tabelul 18), ceea ce reprezintă 49,7 % din totalul dăună- Tabelul 18 Dăunători abiotici Specia Mii ha % Intensitatea (%) Slab- Foarte slab Mijlociu Puternic - Foarte puternit Vânt, zăpadă (arbori doborâți, rupți) 146,7 (382,2 mii m.c.) 49,7 - - - Seceta 63,9 21,7 42 20 38 îngheț bruma 10,1 3,4 34 34 32 Grindină ’i ploi torențiale 2,4 0,8 61 38 1 Inundații 6,9 2,3 14 54 32 Alunecări de teren - - 33 21 46 Noxe industriale 49,9 16,9 30 23 47 Ploi acide 13,0 4,4 31 19 50 Scurgeri țiței, apă sărată 1.8 0,6 33 33 34 Incendii 1,0 0.2 63 15 22 Total 295.4 - 35 24 41 torilor abiotici. în 2001, mai afectate de vânt au fost rășinoasele din Carpații Orientali - Latura Est (56 %). Mai mult au suferit arboretele din Suceava (41 %), mai ales cele de la ocoalele Cârlibaba (8,6 %), Râșca, Moldovița, Crucea, lacobeni ș.a. și Neamț (11 %), îndeosebi ocoalele Pipirig, Tarcău, Vaduri. Pe latura dc Vest (10,7 %) mai mult au fost calamitate rășinoasele din Bistrița - ocolul Sângeorz Băi etc. în Carpații de Curbură (28 %) mai afectate au fost rășinoasele din Prahova (27 %) - ocoalele Sinaia (14,3 %), Câmpina, Slănic, Azuga etc. în Carpații Meridionali doborâturi și rupturi de arbori s-au înregistrat la Argeș, Gorj, Hunedoara, iar în munții Apuseni mai mult la rășinoasele din Alba și Cluj, în Banat, la Arad. Doborâturi de vânt au avut loc și în câmpie, în princi- pal la plop. în zonele forestiere calamitate de vânt s-a acționat pnn exploatarea și evacuarea din pădure a arborilor rupți ori doborâți. Faptul că totuși, în unele situații s-a întârziat cu 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l exploatarea lemnului respectiv, a creat condiții priel- nice de înmulțire a insectelor de scoarță care au peri- clitat arboretele limitrofe. Seceta. în majoritate, în culturile tinere, cât și în unele arborete, s-a resimțit efectul secetei, prin debi- litarea fiziologică și chiar uscarea exemplarelor respective. Față de anul 2000, când seceta s-a înre- gistrat pe 261,7 mii hectare (cea mai mare suprafață din ultimele decenii), în anul 2001 are loc o scădere importantă a suprafeței afectate, care este de 63,9 mii ha. în schimb, se mențin ridicate intensitatea puter- nică (38 %) și mijlocie (20 %). în proporție mai mare efectul secetei asupra culturilor și arboretelor a avut loc în zona dealurilor Munteniei și Olteniei (45 %) mai ales la Dâmbovița — ocoalele Pucioasa, Hulubești, Găiești, Prahova - ocolul Ploiești; Buzău - ocoalele Râmnicu Sărat, Cislău și mull mai puțin în Mehedinți, Argeș etc. De asemenea, în Câmpia Munteniei și Olteniei (28 %) a fost afectată vegetația forestieră, cât și în Dobrogea (21 %) îndeosebi la Tulcea. Mult mai puțin au avut dc suferit culturile și arboretele din Moldova și Transilvania. îngheț, bruma. Suprafața păduroasă de 10,1 mii hectare, pe care s-au semnalat vătămări produse de îngheț și brumă, s-a redus mult comparativ cu suprafața de 68,8 mii ha înregistrată în anul trecut. Efectele înghețului și brumei le-a resimțit mai ales fagul. Pe suprafețe mai importante acești factori abi- otici s-au constatat la Buzău (28 %) - ocolul Nehoiu la fag; Tulcea (25 %) - ocolul Măcin la plop și salcie; Covasna (14 %) - ocolul Tălișoara la fag; Alba (10 %) - ocolul Teiuș ș.a. la fag și mai puțin la Bacău (8 %) - ocolul Zeletin (fag, frasin), Neamț (6 %) - ocolul Pipirig ș.a. (fagul), Constanța (5 %) diverse foioase Grindina și ploi torențiale. Au fost afectate mai mult culturile și arboretele tinere. Prezența acestor factori negativi s-a consemnat la Bacău - ocolul Oituz, Alba - ocolul Teiriș, cât și în unele zone din Iași, Vaslui, Neamț etc. Inundatii. Suprafața pe care s-au înregistrat inun- dații de lungă durată crește de la 4,2 mii hectare în 2000 la 6,9 mii hectare în anul 2001. în proporție mai mare au fost inundate arboretele din Tulcea (36 % din total) - ocolul Măcin; Dolj (17 %) - ocoalele Sadova, Calafat; Galați (16 %) - ocolul Galați; lași (12 %) - ocolul Raducaneni; Vaslui (11 %) - ocolul Huși și mai puțin la Botoșani, Călărași și Ialomița. Alunecări de teren. Pe mici suprafețe la Alba, Neamț, Bistrița, Botoșani și Dolj s-au produs alunecări de teren cu vegetație forestieră. Noxe industriale. Poluarea vegetației forestiere cauzată de noxele industriale este la nivelul anilor precedenți. în general a predominat intensitatea puter- nică (pe 47 % din suprafața afectată), slabă și foarte slabă fiind de 30 %, iar mijlocie de 23 %. Pădurile mai afectate sunt în apropierea obiectivelor industriale poluante din raza direcțiilor Alba (73 %) mai ales la ocolul Alba lulia (41 %) cât și ocolul Valea Ampoiului (16 %), Teiuș și Blaj cu câte 6% etc.; Sibiu (20 %)- ocolul Mediaș, Maramureș (4%) - ocolul Baia Marc, precum și la Brașov, Hunedoara. Dotarea între- prinderilor respective cu filtre pentru a reduce din noxele difuzate în atmosferă ar limita mult efectul acestora asupra vegetației forestiere. Ploi acide. în statistica dăunătorilor s-au înregistrat ploile acide ca factor vătămător al vegetației forestiere din ocoalele Alba lulia, Valea Ampoiului, Teiuș, Blaj din Alba. Scurgeri de țiței, apa sărata. Vătămări cauzate pădurii de scurgeri de țiței și apă sărată de la sonde s-au semnalat mai mult la Argeș - ocolul Poiana Lacului și mai puțin la Prahova și Teleorman. Incendii. Suprafața pe care s-au semnalat incendi- ile este mult mai mică comparativ cu anul 2000. III. Uscarea arborilor în anul 2001, uscarea arborilor s-a înregistrat pe 94,1 mii ha, respectiv 1,5% din suprafața fondului forestier. Față de anii trecuți, s-a înregistrat o descreștere semnificativă. Mai mult afectat a fost ste- jarul (78,3 %), iar bradul, salcâmul, fagul, molidul, cât si alte specii au fost mai puțin afectate (tabelul 19). între factorii favorabili uscării arborilor se au în vedere în primul rând condițiile de stațiune și mediu, de climă, în special evoluția temperaturii și precipi- tațiilor cât și influența noxelor în zonele cu obiective industriale poluante etc. In cazul debilitării fiziolo- gice a arborilor se instalează și înmulțesc insectele și paraziții vegetali, ceea ce determină uscarea exem- plarelor afectate. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 31 Tabelul 19 Uscarea arborilor Specia Mii ha % Intensitatea (%) Slab- Foarte slab Mijlociu Puternic - Foarte puternic Stei ar 73,7 78,3 74 21 5 Brad 6.3 6,7 81 13 6 Molid 2,8 3,0 81 13 6 Pin 1.1 1,2 45 30 25 Salcâm 4,4 4,7 74 18 8 Fag 3,3 3,5 11 88 1 Plop e.a. 0,1 0,1 11 17 72 Salcie 0,3 0,3 39 46 15 Plop alb °i salcie 1,6 1,7 74 5 21 Frasin 0,3 0.3 92 6 2 Castan 0.1 0.1 26 34 40 Plop alb 0,1 0.1 - 100 - Tei - - 100 - - Nuc - - 32 4 64 Apar - - 100 - Total 94,1 - 72 22 6 Uscarea stejarilor. Stejarii sunt speciile cele mai afectate de uscare, mai ales stejarul pedunculat, gâmița și gorunul. în privința gâmiței, de câtva timp acest fenomen s-a accentuat tot mai mult, după unii fiind vorba de un declin fiziologic al speciei. Față de anul precedent scade suprafața de uscare la stejar cu 34,9 mii hectare. Uscarea raportată la total cverci- nce reprezintă 6,6 %. Intensitatea uscării în majori- tate este slabă și foarte slabă. în legătură cu localizarea geografică a acestui fenomen mai afec- tate au fost cvercineele din zona dealurilor Munteniei și Olteniei (40 %), mai ales la Gorj (18 %) - ocoalele Motru, Hurezani, Peșteana, Turceni ș.a.; Mehedinți (12 %) - ocoalele Orșova, Topolnița, Corcova etc.; Argeș (6 %) - ocoalele Topoloveni, Pitești și Vâlcea - ocoalele Băbeni, Călimănești, Drăgășani etc. De asemenea, uscarea stejarului în proporție ridicată s-a semnalat în Transilvania (34 %) la Alba (10 %) - ocoalele Aiud, Valea Ampoiului, Alba lulia etc.; Brașov (8 %) îndeosebi ocoalele Rupea, Sibiu(5,3 %) la ocolul Mediaș situ- at într-o zona cu grad ridicat de poluare, Mureș - ocoalele Sângeorz de Pădure, Târgu Mureș; Maramureș - ocolul Baia Mare, cât și Bistrița etc. în Câmpia Română (16 %) mai afectată de uscare a fost gâmița la Dolj (13,5 %) - ocoalele Craiova, Filiași, Amaradia, Segarcea, Perișor. în procent restrâns uscarea stejarului s-a constatat în Moldova (4 %) mai mult la Iași, cât și în Banat, la Arad - ocoalele Lipova, Bârzava, Ceala și Caraș Severin - ocoalele Moldova Noua, Bocșa Română și Șasea Montană. Uscarea bradului. Uscarea bradului s-a manifestat pe 6,3 mii hectare, suprafața fiind mai scăzută cu 1697 ha comparativ cu anul 2000. Raportat la suprafața totală a bradului, uscarea reprezintă 2 %. In bună parte intensitatea a fost scăzută. Mai mult a fost afectat bradul din Caraș Severin (39 %) la ocolul Anina (36,5 %) și mult mai puțin în alte ocoale. Totodată uscarea la brad s-a semnalat la Neamț (31 %) cu pondere la ocolul Târgu Neamț (22 %), pc suprafețe reduse la ocoalele Gârcina, Văratec, iar la Suceava (30 %) în majoritate (28 %) a fost la ocolul Marginea. Uscarea molidului. în 2001 se reduce considerabil suprafața cu fenomene de uscare a molidului, respec- tiv de la 7,7 mii ha în 2000 la 2,8 mii ha în majoritate de intensitate slabă. Mai afectate de uscare au fost molidișurile de la Alba (39 %), îndeosebi ocoalele Valea Arieșului, Gârda, Alba lulia, o parte din acestea fiind în zone poluate și mai puțin la Argeș (21,7 %) - ocolul Vidraru; Brașov (15,3 %) - ocolul Zămești; Neamț (10 %) - ocolul Bicaz în zona combinatelor de ciment. Uscarea molidului s-a mai înregistrat la Timiș - ocolul Coșava și Caraș Severin - ocolul Mehadia. Uscarea pinului. La pin, suprafața afectată de uscare crește de la 0,5 mii hectare la 1,1 mii hectare, fiind dc intensități diferite. Mai mult uscarea pinului a avut loc la Mureș (34 %) - ocolul Târgu Mureș; Bihor (25 %)- ocoalele Dobrești, Bciuș; Caraș Severin (20 %)- ocoalele Bocșa Montana, cât și la Dolj — ocoalele Amaradia, Craiova; Neamț - ocolul Bicaz și Arad - ocolul Beliu. Uscarea salcâmului. Crește suprafața afectată la salcâm de la 2,9 mii ha în 2000 la 4,4, mii hectare în 2001, în majoritate intensitatea fiind scăzută. în proporție mai mare uscarea salcâmului s-a înregistrat la Mehedinți (35 %) - ocolul Șimian (26 %) și Jiana (9 %) și Dolj (31 %) - ocoalele Sadova, Filiași, Amaradia, Craiova. Pe suprafețe mai mici uscarea salcâmului s-a semnalat la Goij (15,5 %) - ocolul Cărbuncști și mai puțin la Galați (8,4 %) - ocoalele Tecuci și Hanu Conachi; Brăila (6,8 %) - ocolul lanca, cât și la Călărași - ocolul Lehliu și Ialomița - ocolul Fetești. Cauza uscării salcâmului este, în primul rând, menținerea unor arborete cu cioate îmbătrânite. Uscarea fagului. La fag, suprafața pe care s-au semnalat fenomene de uscare, se reduce cu 2,5 mii ha față de anul precedent, intensitatea, în majoritate, fiind mijlocie. în cea mai mare parte a fost afectat fagul de la Alba (89 %), dc regulă situat în zone poluante la ocolul Valea Ampoiului și în alte locuri. Pe suprafețe 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l Tabelul 20 mult mai mici, uscarea fagului s-a mai produs la Dolj - ocolul Filiași; Suceava - ocoalele Adâncată, Pătrăuți și Neamț - ocolul Târgu Neamț. Uscarea plopului ea. Pe mici suprafețe s-a sem- nalat uscarea plopului la Ialomița (63 %) - ocolul Fetești; Călărași - ocolul Lchliu și Brăila - ocolul lanca. Intensitatea uscării a fost în bună parte puter- nica. Uscarea sălciei. La Neamț - ocolul Roman (77 %) din lunca Șiretului și a lalomiței (23 % ), în ocolul Fetești, din Lunca Dunării, s-a semnalat uscarea săl- ciei cu intensități diferite. Uscarea plopului alb și sălciei s-a identificat la Dolj (48 %) - ocoalele Filiași, Amaradia, Craiova, Segarcea; Galați (40 %)- ocolul Hanu Conachi și ocolul Brăila. Uscarea plopului alb s-a înregistrat numai la Brăila - ocolul lanca intensitatea fenomenelor fiind mijlocie. Uscarea frasinului depistată în anii trecuți la Doij- ocolul Craiova în principal se menține în aceleași li- mite. Uscarea castanului pe suprafețe restrânse în prin- cipal a avut loc la Bihor (49 %) -ocoalele Dobrești, Săcuieni și Gorj (38 %) - ocolul Tismana, iar cu totul izolat la Mehedinți - ocolul Tamița și Dolj - ocolul Filiași precum și la ocolul Baia Mare din Maramureș. Pe suprafețe mici la Dolj s-a mai semnalat uscarea la tei, în ocolul Filiași și la nuc în ocolul Sadova de intensități diferite. La ocolul Iași la arțar de 20 ani s-a constatat uscarea unor exemplare intensitatea fenomenului fiind foarte slabă. IV. Lucrările de protecție în anul 2001 s-au efectuat lucrări de prevenire și combatere a dăunătorilor pe 351126,3 ha (tabelul 20) ceea ce raportat la total păduri reprezintă 5,7 %. în majoritate, aceste lucrări (80,3 %) s-au executat în rășinoase pentru a preveni și combate ipidele. Pentru aceasta s-au folosit 198183 arbori cursă și curse fe- romonale cu Atratyp care au capturat gândacii de Ips typographus majoritari în compoziția specifică a aces- tor insecte. în anii anteriori, rășinoasele din Carpații Orientali, mai ales pe latura de Vest (Harghita, Covasna, Mureș, Bistrița) și mai puțin pe latura de Est Lucrări de protecția pădurilor Specificare ha % „ , . ■ j . suprafața Combaterea ipidelor _ £ . _ r număr arbori cursa 282056.0 80,3 198183,0 - Combaterea insectelor defoliatoare 48618,8 13,8 Combaterea diverse alte insecte 2925,2 0,8 Combaterea Hylobius abietis ”i specii dc Hylasres 9781.8 2,8 Combaterea parazitilor vegetali 4095,8 1,2 Combaterea rozătoarelor 2010,1 0,6 Total arborete 349487,7 99,5 Linii izolare 1638,6 - Total minim sanitar 1638,6 0,5 Total 351126,3 - din care lucrări cu caracter preventiv 116170,8 33,1 Lucrări mecanizate 245488,4 69,9 (Suceava, Neamț) au fost puternic calamitate de vânt. Fiind exploatate cu dificultate s-au creat condiții favorabile de înmulțire a gândacilor de scoarță, ceea ce a necesitat un efort deosebit pentru a evita formarea unor focare periculoase care să pericliteze arborii sănătoși din zonele respective. Insectele defoliatoare, în principal Tortrix viridana și în proporție mai mică speciile de Geometridae și Lymantria dispar, s-au combătut chimic și biologic prin tratamente avio. în cadrul combaterii chimice s-au folosit cu bune rezultate insecticide selective din grupul dimiloizi (Dimilin, Rimon) care blochează procesul de năpârlire a insectelor și tebufenozide (Mimic) care accelerează năpârlirea lor. în cadrul combaterii biologice s-au aplicat trata- mente cu preparatul bacterian Dipel 8L și preparate virale împotriva defoliatorilor ( Lymantria dispar, Geometridae, Euproctis chrysorrhoea și Malacosoma neustria). Faptul că în ultimele decenii în combaterea omizilor defoliatoare au predominat preparatele bio- logice și insecticidele selective, în marc măsură a con- tribuit la reconstrucția ecologică a biocenozelor forestiere, mult dezechilibrate în trecut. Ca o consecință a acestor acțiuni s-a restrâns mult arealul dc înmulțire al defoliatorului Lymantria dispar, cunoscut în România ca insecta cu cel mai ridicat potențial de înmulțire, mai ales în formațiunile de ste- jari- în combaterea diverselor insecte (0,8 %), o atenție deosebită s-a acordat răchităriilor. Prin tratarea chi- mică a culturilor de răchită s-a asigurat o bună calitate a nuielilor destinate împletiturilor. Combaterea trombarului Hylobius abietis și a speciilor de Hylastes (2,8 %) din plantații și regenerări naturale de rășinoase, mai ales de molid, cu coji toxi- ce și tratamente chimice, a prevenit vătămarea puieților. Aceste lucrări, în cea mai mare parte, s-au efectuat Ip Covasna - Harghita - Mureș - Suceava, unde s-auplantat suprafețe importante. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. I 33 Prin aceste lucrări s-a prevenit vătămarea cul- turilor, arboretelor forestiere, asigurându-li-se o dez- voltare normală. Concluzii în 2001, prin lucrările de protecție efectuate, folosind un sistem riguros de depistare și prognoză a dăunătorilor datorită căruia s-au delimitat corespunză- tor suprafețele cu culturi și arborete care au necesitat intervenții, s-a reușit să sc asigure o stare bună de sănătate a pădurilor. Datele statistice arată că pe doar 7% din suprafața afectată de factorii biotici infestările au fost foarte puternice. Cu toate că rășinoasele au fost puternic calamitate dc vânt în perioada anterioară prin doborârea și ruperea arbo- rilor s-a reușit ca printr-un efort deosebit să se prevină înmulțirea insectelor de scoarță extrem dc periculoase pentru arboretele sănătoase din zonele respective. La foioase, mai ales în formațiunile de stejar, urmare a strategiei din ultimele decenii, s-a ajuns în mare măsură la reconstrucția ecologică a biocenozelor forestiere dezechilibrate. Astfel, defoliatorul Lymantria dispar cu un ridicat potențial de înmulțire, care în trecut a format gradații pe mari suprafețe, mai ales în cvercinee, în prezent și-a restrâns mult arealul de răspândire. La această situație s-a ajuns prin folosirea unor substanțe cu grad ridicat de selectivitate (Dimilin, Mimic, Rimon), cât și prin extinderea trata- mentelor biologice cu preparate bacteriene și virale. în arsenalul mijloacelor tehnice folosite un loc aparte revine feromonilor extinși pe scară largă în ultimele perioade pentru depistarea, prevenirea și com- baterea unor specii de insecte deosebit de importante ca Tortrix viridana, Lymantria monacha, Ips typographus. Prin modul cum s-a acționat asupra dăunătorilor forestieri a rezultat că prin îmbinarea procedeelor fi- zico-mccanice cu cele biologice și în măsură mai redusă și cele chimice, ținându-se seamă de măsurile silvi culturale, s-a răspuns pe deplin dezideratului de luptă integrată în pădure. Se poate deci concluziona fără teama de a greși că pădurile din România în anul 2001 au prezentat în general o stare de sănătate corespunzătoare. Dr. mg. Mihai DAIA. director; fag. Mîhai Lfț ESCU ^serviciu paza și jwtecția pădurilor, Ing. Dumitru VLÂDESCIL Ing. Adrian VLĂDULEASA Regia Națională a Pădurii» București, Bulevardul Magheru 31, Dr. ing. Adant SIMIONESCU. Bd. Avereseu 12, Bloc SOA, Sc. B. et. 5, ap. M. sect. 1, București BIBLIOGRAFIE de sănătate a pădurilor din România în intervalul 1986- 2000. Ed. Mușatinii, Suceava. Simionescu, A., și c o 1 a b ., 2001: Starea Aspects regarding the health of the Romanian forests in 2001 Abstract In the year 2001, hannful agents have affected the romanian forests in a percentage of 22,4 % . Among these, the biotic agente pre- vailed - 78,8 % of which the insects represented - 21,9 % and in a smaller proportion the vegetal parasiles and rodent mammals. Their intensity was in general low. In (he broadleaf stands, the most spread group of insects was represented by the defolialors and miners (57,6). Tortrix viridana and the species of Geometridae have recorded 92%. In the resinous stands the bark beetles have prevailed (29,5%). Theirmultipli cation has been favoured by the fall and breaking of trees caused by wind the respective wood being harvested and sold with difficulty. A very important aspect which must be underlined is the significant reduction of the forest surface on which the defoliator Lymantria dispar was recorded,it is known as an insect with a high potențial of multiplication and which have generated in the past very strong out- breaks on broad areas, especially in the oak-based stands. This fact was possible due to the insecticides with a high degree of selectivity (Dimilin, Mimic, Rimon) used as post control substances as well as the increase of tlie biologica! control method using the viral and bacteria! producte. This way the ecological reconstruction of the unbalanced biocenosis was achivcd. Among the non-biotic harmful agents, the wind has exercised the most important effect upon the resinous stands by the falls and break- ing the trees. Al the same time, the industrial activity has an important negative impact upon the forestry vegetation, on large areas. Also, the effect of the dryness, floods, frosts and so on upon the forest was recovcred. It should be mentioned that by a rigorous system of rccording and prognosis the presence of the peste in the stands in every moment can be known, in order to resolve the crisis situations as quick as possible and by the most proper mcans. hi the and, it can be said that in the year 2001, the health status of the Romanian forests was good . Keywords: harmful agents, Tortrix viridana, Geometridae, Lymantria dispar, insecticides, ecological reconstruction. 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. 1 Cercetări asupra corologiei și ecologiei speciei Asperula taurina L Prof. dr. biolog. M. DANCIU Dr. G. NEGREAN Prep. ing. A. INDREICA Specie submeditera- ncană, Asperula tauri- na era în urmă cu patru decenii, când familia Rubiaceae a fost prelu- crată pentru Flora Ro- mâniei, încă insufici- ent cunoscută ca răs- pândire în țara noastră. Situația se explica în parte prin distrugerea în timpul războiului a Herbarului Universi- tății din București, co- lecția Universității din Cluj, deși foarte va- loroasă, cuprinzând comparativ mai puține materiale din sudul și estul țării. '■ Amploarea investiga- Fig. 1. Asperula taurina L. ha bitus și floare mărită floristice și de vegetație din ultimele decenii a avut drept urmare identificarea unor stațiuni noi cu Asperula taurina L., dintre care unele izolate (disjuncte), evidențiin- du-se aspectul interesant pc care îl prezintă limita nord-cstică a arealului ei, ce trece prin România. Răspândită în Europa Sudică și Asia dc Sud-Vest, până înspre partea meridională a Europei Centrale (spre Caucaz și, după unii autori, în Crimeea este înlocuită cu microspecii îndeaproape înrudite cu ea), Asperula taurina L. este reprezentată în cuprinsul țării noastre numai prin subspecia leucanthera (G. Beck.) Hayek, întâlnită în jumătatea nordică a Peninsulei Balcanice și caracterizată prin corolă albă (după uscare devine gălbuie) și prin antere albe până la albe-gălbui. în restul arealului se află subspecia taurina, cu corola palid liliachie până la violet (ccnușiu-brună după uscare) și antere violete. Din datele herbaristice*, menționările din lite- ratura de specialitate și cercetările întreprinse dc noi în teren s-au obținut 218 puncte de răspândire a plantei în cuprinsul țării noastre. Pentru a nu încăr- ca excesiv lucrarea, economisind și spațiul grafic, ne-am restrâns în a consemna numai câte o stațiune pentru fiecare pătrat din rețeaua cartografică U.T.M. (Universal Transverse Mercator), acordând priori- tate datelor pentru care există material herbaristic și respectiv citărilor mai vechi. Jud. Arad: Pătârș - ER69 (Hb. CL); Căprioara - ER99 (Hb. CL); Șina - ES42 (Hb. BUCF); Radna - ES50 (Hb. BUCF); Arăneag - ES52 (Paucă, A., 1961); Conop - ES60 (Hb. BUCF); Vf. Hightș, Mt. Zarand - ES62 (Csiiros, S., 1978); Bârzava - ES70 (Hb. BUCF); Nadăș - ES71(Hb. BUCF); Valea Cladovei - * Aducem mulțumiri colegilor prof. dr. Coste L, prof. dr. Cârțu D. și prof. dr. Schrbtt L. pentru informațiile transmise. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l ES80 (Paucă, A., 1961); Valea Troiașului - ES81 (Paucă, A., 1961); Valea Bot - ES91 (Paucă, A., 1961); Hălmagiu - FS22 (Ardelean, A., 1999); Jud. Timiș: Jamu Mare - ER31 (Hb. TIA); Crivina, V. Nădragului - ER85 (Hb. CL); Bichigiu - ER97 (Hb. CL); Jud. Caraș-Severin: Divici - EQ35 (Coste, I., 1974); Baziaș -EQ36 (Rochel, A., 1828); Belobreșca- EQ45 (Coste, L, 1974); Valea Radimna - EQ46 (Coste, I., 1974); Sf, Elena - EQ54 (Păun, M., 1968); Moldova Nouă EQ55 (Hb. BVHS); Valea Micoș - EQ56 (Coste, I., 1974); Șasea Montană, în Cheile Nerei - EQ57 (Hb. BUCM); Cascada Beușnița - EQ67 (Hb. BUCM); Anina - EQ69 (Hb. BUCF); Bozovici, V. Minisului - EQ77 (Hb. BUCF); Berzasca - EQ84 (Hb. BUCF); Dl. Cârșa Mare -EQ85 (Păun, M„ 1968); Rudăria - EQ86 (Hb. BUCF); Bocșa - ER52 (Hb. CL); Gârliște - ER60 (Schrott, L., Purdelca, L., 1984); Reșița -ER61 (Hb. BUCA); Câlnic - ER62 (Hb.BVHS); Valea Mare -ER63 (Hb. TIA); Mehadia - FQ07 (Paucă, A., 1961); Băile Herculane - FQ17 (Hb. BUCA); Jud. Mehedinți: Golfbl Dubova - FQ04 (Hb. Negrean G.); Eșelnița - FQ05 (Hb. CL); Orșova -FQ15 (Paucă, A., 1961); Gura Văii - FQ24 (Hb. BUCM); ValeaȚeșnei-FQ28 (Hb. BUCF); Halânga, păd. Mușa - FQ34 (Hb. CL); Rogova - FQ42 (Hb. CL); Corlățel - FQ51 (Hb. BUC); Bâcleș - FQ62 (Hb.BUC); Vlădeni - FQ64 (Hb. BUC); Strehaia - FQ74 (Hb. BUC); Butoiești - FQ83 (Cârțu, D., corn, verb.); Buicești - FQ84 (Hb. BUCM); Arginești-Gura Motrului - FQ93 (Cârțu, D., com. verb.); Jud. Gorj: Cheile Sohodolului - FQ48 (Hb. BUCM); Cloșani - FQ49 (Hb. BUCM); Tismana - FQ58 (Hb. BUCM); Târgu-Jiu -FQ68 (Hb. BUCA); Tămășești - FQ78 (Ularu, Pt., Gurean, D., 1998); Murgești - FQ85 (Hb. BUC); Picu - FQ94 (Hb. BUCM); Polovragi - GR10 (Brandza, D., 1889); Jud. Hunedoara: Vețel - FR38 (Hb. BUCF); Nandru - FR47 (Hb. BUCF); Jud. Dolj: Bistreț - FP96/GP06 (Hb. BUCA); Radovan - GP09 (Cârțu, D, 1979); Cerăt-GP18 (Cârțu, D., 1979); Țuglui -GP19 (Cârțu, D., 1979); Coțofeni - GQ02 (Hb. BUCA); Bucovăț - GQ10 (Cârțu, D., 1979); Breasta - GQ11 (Hb. CL); Fărcaș, păd. Stanului - GQ14 (Popescu, G., ș.a., 1988); Leamna de Jos - GQ20 (Hb. CL); Buzduc-KK60 (FI. Ex. Ol.); Jud. Olt: Caracal-KJ88 (Hb. BUCA); Romula - KJ99 (Hb. CL); Dobrun. păd. Roșicni - KK80 (Păun, M., 1963); Jud. Vâlcea: Rugetu - GQ29 (Hb. BVHS); Hurez - GR30 (Hb. BUCM); Băbeni - KK88 (Hb. Popescu Gh.); Ocnele Mari, Dl. Petrișor - KK89 (Hb. CL); Costești - KL60 (Hb. Popescu Gh.); Amota, Cheile Bistriței KL61 (Hb. Popescu Gh.); Păușești-Măglași - KL80 (Ub. BVHS); Lotru - KL82 (Hb. BUCA); Sălătrucel - KL91 (Hb. BUCM); Mănăstirea Stânișoara, Mt. Cozia - KL92 (Hb. BUCM); Jud. Sibiu: Pasul Tumu Roșu KL84 (Paucă, A., 1961); Jud. Teleorman: Turnu Măgurele - LJ24 (Hb. BUCA); Țigănești — LJ66 (Hb. BUCF); Păd. Gologanu - LJ69 (Pașcovschi, S., ș.a., 1956); Belciug - LK.40 (Pașcovschi. S., ș.a., 1956); Jud. Argeș: Groape - LK19 (Hb. BVHS); Conțcști - LK48 (Hb. BUCF); Mihăiești - LK49 (Hb. BUCF); Câmpulung Muscel - LL41 (Grecescu, D., 1898); Jud. Dâmbovița: Teiuș- LK04 (Hb. BUC); Picior de Munte - LK75 (Hb. BUCF); Văcărești - LK76 (Hb. BVHS); Vulcana de Sus - LK79 (Hb. CL); Titu - LK84 (Hb.BVHS); Bădeni - LL51 (Hb. BUCF); Jud. Giurgiu: Malu Spart - LK.92 (Hb. Negrean G.); Păd. Ciocmăneasa- LK94 (Hb. BUC); Păd. Tufari - LK99 (Hb. BUC); Călugăreni - MJ28 (Panțu, Z., 1912); Comana-MJ39 (Hb. BUCF); Grcaca-MJ48 (Popescu, A., 1971); Păd. Iepurești - MK10 (Hb. BUC); Jud. Prahova: Sinaia - LL82 (Hb. BUC); Brătășanca - MK07 (Pașcovschi, S., ș.a., 1956); Păd. Cocorăștii-Mislii - MK19 (Buiculcscu, I., Barbu, V., 1981); Păd. Brazi - MK25 (Hb. 35 BUCA); Păd. Pucheni - MK26 (Hb. BUCF); Potigrafu - MK35 (Hb.BVHS); Ștefești - ML10 (Hb.BVHS); Cheia, V. Teleajenului - ML 13 (Ciucă, M., Beldie, A.); Maneciu - ML21 (Hb. BUCF); Jud. Ilfov: Păd. Mogoșoaia - MK12 (Hb. BUCA); Ciocănești - MK13 (Brandza, D., 1889); Periș - MK14 (Hb. BUCA); Copăceni - MK20 (Panțu, Z., 1912); Păd. Miciurin-MK21 (Hb. BUCA); Roșu - MK22 (Hb. CL); Tâncăbești - MK24 (Hb. BUCA); Ccmica - MK31 (Hb. BUC); Păd. Tunari - MK32 (Hb.BUC); Ștefanești - MK33 (Hb. Negrean G.); Păd. Ciolpani - MK34 (Hb. BUCF); Pasărea - MK40 (Hb. BUCA); Păd. Băleanca - MK41 (Pașcovschi, S., ș.a., 1956); Brănești - MK42 (Hb. BUCA); Păd. Gherghița - MK46 (Hb. BVHS); Jud. Ialomița: Păd. Sinești - MK43 (Pașcovschi, S., ș.a., 1956); Boteni - MK53 (Pașcovshi, S., ș.a., 1956); Jud. Călărași: Păd. Tămădăul Mic - MK62 (Pașcovschi. s., ș.a., 1956); Păd. Pârlita - MK71 (Hb.BUC); Radu- Vodă-MK91 (Pașcovschi, ă., ș.a., 1956); Jud. Constanța: Băneasa - NJ57 (Hb. BUCF); Jud. Buzău: Dealul Istrița-MK69 (Hb. BUCA); Păd. Crâng-MK89 (Grecescu, D, 1898); Cândești MK99 (Hb. BVHS); Păd. Dâlma - ML72 (Hb. BUC); Greabănu ML92 (Ștefan N., com. verb.); Dedulești - ML93 (Ștefan N., com. verb.); Topliccni — NL02 (Ștefan, N., com. verb.); Jud. Vrancea: Măgura Odobești - ML94 (Hb. IA); Cucuieți, zăvoi pe Putna- ML98 (Hb. BUCF); Dălhăuți -NL05 (Hb. BUCM); Repedea -NL08 (Mititelu, D., Ștefan, N.. 1983); Focșani -NL15 (Hb. IA); Adjud - NM10 (Brandza, D., 1883); Jud. Brașov: Zizin - ML05 (Hb. BVHS); Jud. Galați: Berești - NM60 (Hb.BVHS); Jud. Bacău: Târgu-Trotuș MM72 (Hb. BCHM); Coțofenești - MM91 (Hb. BCIIM); Urechești - NMOO (FI. Ex. Bc.); Jud. Vaslui: Șișcani -NM75 (Mititelu, D., Ștefan, N., 1983); Jud. Iași: Bucium - NN41 (Hb. IG); Jud. Neamț: Izvorul Muntelui Bicaz - MM29 (Hb. BUCF); Piatra Neamț - MM59 (Negrean G.); Mănăstirea Neamț - MN43 (Hb. I); Jud. Mureș: Aluniș - LM39 (Lupe, I., 1939); Jud. Bislrița-Năsăud: Piatra Cușmii — LN22 (Mititelu, D., ș.a., 1988); Jud. Suceava: Cacica - MN17 (Hb. BUCF); Liteni - MN66 (Hb. BUCF); Cartarea realizată (Fig. 2) evidențiază că specia investigată prezintă un nucleu mai dens în pădurile din sud-vcstul (sudul) țării, în special în provinciile cu influență a climei mediteraneene, unde se rea- lizează exigențele ei sub raport climatic. Față de acesta, arealul se prelungește, menținându-se aproape continuu, pe o mică porțiune înspre nord (mai ales în dreptul subzonei pădurilor de cer și gâroiță) și pe întindere mai marc spre est (unde sub- zona pădurilor de stejari mezo-xerofiți este de asemenea bine reprezentată), până înspre teritoriile considerate aparținătoare stepei: Câmpia Bărăganului, partea sudică (mai joasă) a Podișului Moldovei și Dobrogea (cu o mică excepție la extremitatea ei sudică, unde exista de asemenea păduri dc cer și gâmiță). Lipsește aproape complet din teritoriile aparținătoare silvostepei precum și din nord-vestul și centrul țării. în celelalte ținuturi din țară, planta se află spre periferia arealului, care devine disjunct. Este de interes practic însă și identificarea ei în aceste teri- torii, cunoscut fiind că în asemenea stațiuni se ma- nifestă mai pregnant valoarea indicatoare pentru condițiile de sol și substrat. într-adevăr, spre limita Fig. 2. Cartarea speciei Asperula taurina L. în rețeaua kilometrică U.T.M. arealului lor, supraviețuirea populațiilor speciilor devine mai strâns condiționată de sol și substrat, care pot prezenta caracteristici cu efecte compen- satoare față de constrângerile climatului, devenit restrictiv. Ecologic Asperula taurina ssp. leucanthera se caracterizează în primul rând prin exigențe sub raport termic, astfel că este întâlnită de preferință în etajul planar și în cel colinar, rareori urcă, pe expo- ziții însorite și substraturi din roci calcaroase, până spre 700 m altitudine (Coldca, Gh. și Pop, A., 1988). Preferă solurile lutoase, afânate, revene (evitându-le pe cele prea uscate sau prea umede), bogate în sub- stanțe nutritive și baze (V=85-100%), slab acide până la-neutrc. Nu face parte (Sod, R. 1966) din ca- tegoria speciilor nitrofile. în optimul său climatic din sud-vcstul țării, Asperula taurina ssp. leucanthera manifestă elec- tivitate comparativ mai scăzută față de unitățile dc vegetație, vegetând în mai multe tipuri de fito- cenoze, mai adesea în comunități în care poate fi întâlnit și teiul argintiu: păduri de amestec al fagului cu carpenul (as. Carpino-Fagetum), inclusiv amestecuri cu floră termofilă (diferite asociații din alianța Aremonio-Fagion'. as. Aremonio-Fagetum, as. Colurno-Fagetum, as. Helleboro odori-Fagetum ș.a.); păduri de amestec al cerului cu gorunul și teiul argintiu (as. Tilio tomentosae-Quercetum petraeae- cerris); amestecuri de cer cu gorun (as. Quercelum petraeae-cerrisy, cereto-gâmițetc (as. Quercelum farnetto-cerris)', tufărișuri xero-termofile - “șibleacuri” (diferite asociații din alianța Syringo- Carpinion'. as. Syringo-Carpinetum orientalis ș.a.); păduri de amestec al carpenului cu cerul și gâmița. în stațiunile unde arealul devine disjunct, specia își îngustează treptat spectrul cenotic, pe măsură ce ne îndepărtăm de ținuturile sud-vestice, fiind întâl- nită aproape exclusiv în asociațiile alianței Carpinion betuli, reprezentată la noi prin subalianța 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l Lathyro hallersteinii-Carpinion'. păduri de amestec al carpenului cu stejarul (șleauri de câmpie) (as. Aro orîentalis-Carpinetum în care Asperula taurina ssp. leucanthera este frecventă - Fig. 1); păduri dc amestec al carpenului cu gorunul (as. Lathyro hallersteinii-Carpinetwnj și păduri de amestec al fagului cu carpenul (as. Carpino-Fagetum}. Accidental poate pătrunde în păduri de stejar brumăriu (Pașcovschi, S., Leandru, V., 1958) sau (Mititelu, D. și colab., 1988) făgete cu flora de mull (as. Symphyto cordati-Fagetum). Și sub raport biologic planta prezintă numeroase particularități interesante. Astfel, florile sunt andromonoice (pe lângă flori bisexuale, pe același individ se găsesc și flori bărbătești). La florile bise- xuate lungimea stilelor este diferită, iar pentru favorizarea geitonogamiei (adică a polenizării cu polenul altei flori de pe același individ) stigmatele sunt încovoiate spre exterior, astfel^ încât să poată recepționa polenul florilor vecine. în felul acesta, Asperula taurina se dovedește drept o specie vi- guroasă, capabilă să se înmulțească pomindu-se de la o singură sămânță. Este una dintre adaptările care explică naturalizarea frecventă a speciei în mai multe țări vest-europene (Germania, Marea Britanie, Danemarca), precum și aspectul disjunct al Prof. dr. biolog. ML DA^OU Prep. ing. A. INDREICA Universitatea .hamAMflht Brașov ster. Șirul Beetbaven ar 1 BIBLIOGRAFIE B o ș c a i u , N., 1971: Flora și vegetația Munților Țarcu, Godeanu și Cernei, Editura Academiei Române, București. Brandza, D., 1889: Contribuțiuni noua la Flora României, Analele Academiei Române, seria II, t. XI, București. C o 1 d c a , G h ., Pop, A., 1988: Cercetări fitocenolo- gice în Muntele Cozia, Contribuții Botanice, p. 51-66, Cluj- Napoca. Coste, I., 1974: Flora și vegetația Munților Locvei (Teza de doctorat), Cluj-Napoca. D i h o r u , G h ., Cristurean, I., Andrei, M., 1973: Vegetația din Valea Mraconiei - depresiunea Dubova din Defileul bunarii, Acta Bot. Hort. 1972-1973, p. 353-423, București. Doniță, N., Chiriță, C., Stan eseu, V., (coord.) 1990: Tipuri de ecosisteme forestiere din România, Ministerul Apelor, Păd. și Med. înconj., IC AS, București. Greces cu ,D., 1909: Suplement la Conspectul Florei României, Tipografia Dreptatea, București. H O b O r k a , I., 1976: Structura asociației Carpino- Fagetum din Munceii Dognecei, Contrib. Botanice, p. 165-174, Cluj-Napoca. M i t i t e 1 u , D., M u r e ș a n , L., L ă d a r , C., 1988: arealului, planta fiind în felul acesta capabilă să populeze unele stațiuni unde a ajuns întâmplător, prin diseminare zoochoră sau anemochoră. Tubul corolei, lung de 10 mm (Fig. 1), culoarea albă-gălbuie a florilor și nectarul bogat secretat la baza stilului, constituie adaptări care o indică drept specie polenizată de fluturii de noapte. Se poate emite ipoteza ca anterele albe ale subspeciei leucan- thera reprezintă un caracter rezultat printr-o mutație avantajoasă, întrucât amplifică efectul semnalizator al florilor pentru fluturii de noapte. în felul acesta, subspecia din Peninsula Balcanică ar fi nouă gene- tic și mai competitivă, polenizarea încrucișată, mai avantajoasă sub raport biologic decât cea geitonogamă, fiind favorizată. Ca unitate taxonomică termofilă, Asperula tauri- na ssp. leucanthera trebuie să fi cunoscut o expan- siune a arealului său în intervalul călduros post- glaciar. Se poate deduce că în subboreal s-a restrâns treptat. Totuși s-a menținut sporadic și în unele păduri cu carpen, arealul devenind, spre limita lui nord-estica, disjunct. Restrângerea a continuat pro- babil și în subatlantic, când clima a devenit mai răcoroasă și umedă, răspândirea ci dobândind actu- ala configurație. C. M dr. G. NEOBAN fastitutal de Biotogie Bucoreșh ^r. Splaiul Independenței bl 296 Vegetația a două rezervații botanice din județul Bistrița- Nasaud, în Contribuții botanice, p. 67-73, Cluj-Napoca. M or ar i u , I., 1979: Revizuirea speciilor de Asperula din flora României, Studii și Cerc. Biol., seria Biol. Veg., t.31, nr.2, p.87-94. București. Pașcovschi, S., Doniță, N., 1967: Vegetația lemnoasă din silvostepa României, Editura Academici Române, București. Pașcovschi, S., Leandru, V., 1958: Tipuri de pădure din R.P.R., Editura Agro-Silvicâ, București. P au c ă , A., 1961: Familia Rubiaceae, în Flora R.P.R., voi. VIII, Editura Academiei Române, București. Pop, I., și colab., 1978: Flora și vegetația Munților Zarand. Contrib. Bot. Cluj-Napoca, p.1-215. R o m a n , N., 1974: Flora și vegetația din sudul Podișului Mehedinți, Editura Academiei Române, București. Sanda, V., Popescu, A., Paucă- Comănescu, M., 1992: Cap. VI. Vegetația Munteniei și Olteniei, în Vegetația României, p. 101-137, București. S c h r b 11, L., 1968: Fegetafia rezervației naturale Cheile Nerei, Ocrot. Nat., 12, 2, p. 193-202. U 1 a r u , P t., Gu r e an , D., 1998: O insulă de stejari termofdi în nordul Olteniei (jud. Gorj), în Lucrările celei de-a patra conferințe naționale pentru protecția mediului, Tipogr. Univ. „Transilvania ’ Brașov, p. 385-391. Research on the chorology and ecology of the species Asperula taurina L. Abstract The paper presents a synthesis about the spreading in Remania of the submediterranean plant species Asperula taurina, whose range bound pass through our country, having here a high indicatory value for the soil and geological conditions. This species is well represented in the south-castem part of the country, where the climate has mediterranean characteristics. Here it can be found in var- ious plant communities (especially in those of the following alliances; Carpinion betuli, Aremonio-Fagion, Quercion fametto and Syringo-Carpinion). Toward north-east, the range becomes discontinuous, the coenotic spectre is gradually narrowed, being limited to associations of the Carpinion betuli alliancc. KeywordstAsperula taurina, plant communities, Carpinion betuli, Aremonio-Fagion, Quercion farnetto. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 37 Din istoria silviculturii românești Atanase Haralamb în actualitate, la 100 de ani de la naștere Nevoia unui model dc referință pentru silvicultor va fi împlinită de imaginea lui Atanase Haralamb, imagine ce stăruie cu insistență în memoria celor ce l-au cunoscut. Pentru generațiile mai tinere de silvicultori, rân- durile ce urmează, sperăm, vor fi utile, iar pentru autorul acestei evocări vor să fie un omagiu adus marelui silvicultor. S-a născut la 15 februarie 1903. După terminarea liceului, urmează secția (facultatea) dc silvicultură a Școlii Politehnice din București, devenind inginer silvic în anul 1926. Titlul de doctor îl obține la Grenoble în baza unei teze de doctorat referitoare la împădurirea terenurilor degradate din Alpii francezi, în scurt timp îl găsim încadrat la Oficiul de studii al Casei Autonome a Pădurilor Statului (CAPS), la secția de cercetări, în colectivul condus de profe- sorul V. Stinghc, nominalizat pentru probleme mon- tane și pastorale, alături de dr. C. C. Georgescu (botanică), dr. G. Elîescu (entomologie), dr. C. Chiriță (soluri), M. Petcuț (silvicultură). în anul 1933 se află în eșalonul de frunte al membrilor fondatori ai Institutului dc Cercetări și Experimentațic Forestieră, instituție înființată și condusă de marele silvicultor Marin Drăcea. Aici a activat ca șef de laborator pentru problemele de ameliorări pastorale și corectarea torenților, director dc secție la cultura pădurilor, inspector de control și inspector general pentru pădurile aflate în adminis- trația institutului. O dată cu reforma învățământului din anul 1948 este transferat la Facultatea de Silvicultură din Brașov, unde, timp de peste 10 ani, în intervalul 1948-1959, cu unele întreruperi, a fost profesor titular pentru disciplina tehnica culturilor forestiere de protecție, îndeplinind, o scurtă perioadă, și funcția dc decan al acestei facultăți. A onorat funcția de profesor universitar cu harul și darul didactic care înnobilează procesul de învățământ, având în permanență posibilitatea să ilustreze cursurile cu rezultate ale cercetărilor și experienței proprii. în anul 1959, din motive politice, este obligat să părăsească activitatea didac- tică; se vede nevoit să accepte funcții umilitoare față de înaltul său nivel academic (inginer în producție la Rodna și Galați, proiectant ș.a.), ceea ce nu l-a împiedicat ca, în particular, să-și continue activi- tatea științifică, elaborând tratate de specialitate de valoare excepțională. în paralel cu boga- ta sa activitate științi- fică și didactică a în- deplinit o mare diver- sitate de alte funcții: membru în consiliul de administrație al Societății „Progresul Silvic“, membru și secretar al Comisiei monu- mentelor naturii, membru în colegiul de redacție al „Revistei pădurilor*1 și chiar redactor responsabil al acestei publicații, într-o perioadă deosebit de dificilă (anii 1946-1947), când forțele politice de stânga își făceau tot mai puternic simțită prezența în societatea româneasca, inclusiv în silvicultură. Opera științifică a profesorului Atanase Haralamb este vastă, de mare valoare și de excepțională diversitate. Cea scrisă însumează peste 200 de articole, broșuri și tratate, totalizând aproape 5000 de pagini tipărite în: Revista pădurilor, Analele Institutului de Cercetări și Experimentațic Forestieră, în alte publicații ale acestui institut, în publicațiile Societății „Progresul Silvic** ș.a., dar cele mai importante sunt monografiile originale „Cultura speciilor forestiere**, 1963; „Cultura arbuștilor forestieri**, 1969; „Cultura speciilor forestiere de interes industrial**, 1965 ș.a., publicate în edituri consacrate. L-a preocupat mult ecologia speciilor forestiere autohtone și alohtone, elaborând lucrări referitoare la cunoașterea științifică a pinului negru, a pinului silvestru, a pinului cembra, a plopilor curamericani, duglasului, cătinei, cedrului, teiului, tisei, aninului, sălciei ș.a. Cunoștințele acumulate în acest domeniu sunt sintetizate în monumentala sa monografie „Cultura speciilor forestiere**. S-a spus, și pe bună dreptate, că „ar fi fost suficient ca profesorul Haralamb să fi scris numai tratatul privind cultura speciilor forestiere, spre a rămâne un mare silvicul- tor“ O preocupare constantă a fost cea referitoare la fundamentarea științifică a împăduririi terenurilor degradate, fapt explicabil dacă avem în vedere domeniul în care s-a format ca om de știință prin doctorat. Realizările silvicultorilor francezi în acest domeniu, cunoscute de Atanase Haralamb la ei 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 •Nr.l acasă, l-au impresionat profund și l-au marcat pen- tru întreaga viață. Lucrările „Pădurea și fenomenul torențial“ și „Opera instituțiilor forestiere în păs- trarea, îmbunătățirea și restaurarea solului țării" (1943) rămân lucrări de referință în acest domeniu. Mesajul transmis dc Haralamb rămâne și astăzi în actualitate: „viitorul ne dă spre rezolvare mari și grele probleme. In consecință, noi, slujitorii pădurilor, urmează sa ne așezăm la lucru în așa fel, încât sa nu se mai găsească nici cea mai mica bucată de pământ netrebnic, care ar putea să fie ocupată de pădure, nici cea mai mică bucată de pădure care să nu-și merite numele. O grea și înalta misiune avem, dar care îndeplinindu-se se va putea spune peste decenii că instituțiile forestiere și-au desăvârșit opera față de pământul țări și de viitorul neamului". încă din tinerețe l-au atras problemele muntelui, devenind cu timpul un reputat specialist în mon- tanologie, dar și în domeniul praticulturii în relație cu silvicultura. Pe baze științifice a demonstrat efectele negative ale pășunatului în pădure, cu deosebire în pădurea de limită. Lucrările „Pășunatul și pădurea", „Pășunatul și periclitarea solului" ș.a. sunt perfect valabile și în prezent. Pentru profesorul Haralamb pădurea și solul alpin sunt componente ale aceluiași sistem natural și, în consecință, trebuie gestionate de același administrator, cel mai compe- tent fiind considerat silvicultorul. Din preocupările sale n-au lipsit nici problemele vânătorii și salmoniculturii, solicitând cercetări specifice pentru fundamentarea științifică a acestor activități. Nu în ultimul rând, profesorul Atanase Haralamb a analizat influența unor factori naturali nocivi asupra stabilității și sănătății pădurilor, arătând și măsurile necesare pentru combaterea și înlăturarea consecințelor acestor factori: secetele, înghețurile târzii, inundațiile ș.a. A pus în lumină prezența fenomenelor de uscare anormală în pădurile de stejari. O mare parte din zestrea sa ereditară și din potențialul său științific dobândit prin educație a fost folosită pentru conștientizarea forestieră a po- pulației, îndeosebi a celei rurale, contribuind și la popularizarea științelor silvice. în acest scop a ținut un impresionant număr dc conferințe și a elaborat și publicat numeroase broșuri accesibile populației. O lungă perioadă a asigurat cu note tehnico-științifice rubrica „Note interne" a „Revistei pădurilor". Numai în anul 1943 a publicat 30 asemenea note. Atanase Haralamb era un om deschis și comu- Atanase Haralamb într-un arboret natural de pin sil- vestru din pădurea „Lacul lui Vintilă - Vodă“ din Ocolul silvic Râmnicul Sărat nicativ, cu o profundă gândire, cu o uriașă putere de muncă, de o bunătate, modestie, delicatețe și devotament inegalabile, având darul de a transmite nu doar idei și informații profesionale, ci și un nemaiîntâlnit respect pentru cultură, pentru cuvântul scris. A dăruit copiilor săi o aleasă educație, astfel încât aceștia au putut ajunge până la nivelul elitei societății intelectuale (fiul Dan este astăzi membru titular al Academiei Române, vicepreședinte al celui mai înalt for științific al țării în perioada 1994- 1998). Făcând parte din „generația de aur" a silviculto- rilor născuți la începutul secolului XX, alături dc Constantin Chiriță, Vasile Sabău, Nicolae Rucăreanu, Ion Popescu-Zeletin și alți discipoli ai strălucitului cărturar Marin Dracea, Atanase Haralamb și-a dăltuit și înscris, cu litere de aur, numele pe obeliscul personalităților proeminente ale învățământului superior și cercetării științifice forestiere, personalități care au contribuit conside- rabil la formarea și dezvoltarea silviculturii naționale Prof. dr. doc. Victor GIURGIU membru corespondent al Academiei Române REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 39 Câteva clipe la cursul profesorului Marin Drăcea Ca student în anul II al facultății de silvicultură din cadrul Școlii Politehnice din București, asistam în aprilie 1945 la deschiderea cursului de silvicultură al profesorului Marin Drăcea. începuse cel de al doilea semestru al primului an universitar de după încheierea armistițiului cu pute- rile aliate și lumea era încă tulburată de succesiunea dramatică a evenimentelor, dar și plină de incertitu- dini pentru ziua de mâine. împreună cu colegii de promoție, tineri la 20 de ani, mai puțin cu gândul la viitor, așteptam cu o anumită curiozitate deschiderea noilor cursuri de specialitate, care urmau să ne dezvăluie particularitățile tehnice, teoretice și prac- tice, ale domeniului pentru care optasem. De aceea, când profesorul Marin Drăcea a intrat în sala de curs de la etajul II al corpului F din strada Pohzu, eram cu caietele de notițe deschise, numai ochi și urechi Cu o figură sumbră, brăzdată de ani și de griji, ne-a aruncat o privire cuprinzătoare și cu voce domoală, oarecum gravă, ne-a anunțat că introdu- cerea în cursul său va consta dinti-o orientare gene- rală și o expunere de sinteză a problemelor silvice. Ne-a atras însă atenția că orientarea generală trebuie urmată neapărat de o privire în detaliu, sinteza nefiind posibilă decât după cunoașterea principalelor particu- larități ale domeniului abordat. Aprofundarea detali- ilor, ne-a subliniat dânsul, nu trebuie oricum să ducă la pierderea vederii de ansamblu, căci atunci într-ade- văr silvicultorul „n-ar mai vedea pădurea din cauza arborilor'1. Apoi ne-a explicat pe îndelete etimologia termenilor de bază ai profesiunii, începând cu „silvi- cultura", „codrul", „pădurea", „șleaul" și altele. De altfel, în cursul prelegerilor sale, profesorul ne lămurea în repetate rânduri originea unor denumiri de arbori, plante și locuri, legându-le pe această cale de istoria și continuitatea poporului român și a tradițiilor sale. Forma expunerilor devenea astfel mai variată și evident mai atractivă, încercând totodată să antreneze în domeniul ce-i era drag, noi și mai tineri prozeliți. în următoarele ore de curs, profesorul Marin Drăcea ne-a vorbit despre „lumea silvică", lume a arborilor, a pădurilor și a rosturilor acestora și redau acum ceea ce am notat atunci: „prin aceasta se înțelege complexul format de pădure, de produsele pădurii și de ambianța sa naturală și socială. Trupul acestei lumi este arborele și lemnul său. Omul, ca Prezentate cu ocazia comemorării a 110 ani de la nașterea profe- sorului, de către Secția de silvicultură din ASAS, la 13 octombrie 1995 40 organism biologic, se alătură acestui trup, iar sufletul lumii silvice este sufletul omului. în aceasta constă ambianța socială a pădurii; cadrul în care se desfășoară întregul complex este ambianța naturală". Cu asemenea cuvinte profesorul Marin Drăcea ne sublinia deci, ceea ce de multe ori se uită și astăzi, că ecosistemul forestier trebuie să includă și omul, cu toate necesitățile și intervențiile lui, chiar dacă nu tot- deauna dintre cele mai favorabile vegetației și cadru- lui natural. Și spunea dânsul mai departe: „aceia care vin în direct și permanent contact cu pădurea sunt: țăranul, pădurarul, păstorul, proprietarul, silvicul- torul, lucrătorul de pădure, exploatatorul, vânătorul, consumatorul de produse ale pădurii ș.a.; în fapt toate categoriile sociale sunt într-o măsură mai mult sau mai puțin variabilă, în legătură cu lumea silvică. Ea este un instrument de propagare și de permanență a idealurilor naționale, reprezentând în parte, chiar unul din stâlpii permanenței neamului". Problemele care trebuie să preocupe lumea sil- vică, preciza domnul Drăcea cu aproape 60 de ani în urmă, sunt: 1. cercetarea raporturilor dintre om și pădure; 2. valorificarea acestor raporturi și 3. amelio- rarea și respectiv perseverenta lor perfecționare. Aceste probleme sunt, desigur, valabile și astăzi și vor preocupa probabil tot mai intens nu numai lumea silvică, dar și întreaga societate. Enunțându-le, profe- sorul dorea fără îndoială, să ne dea subiecte de reflecție și să ne angajeze treptat în problematica pro- fesiunii de silvicultor. Din același motiv, dânsul făcea de asemenea în cursul expunerilor, diverse digresiuni și paranteze în legătură cu temele abordate, al căror sens nu era din păcate, totdeauna receptat de prag- maticii săi studenți. Câteodată formula adevărate aforisme silvice, ccrându-ne în mod expres să le înscriem și să le su- bliniem în caietele noastre de notițe. Astfel - relua dânsul dintr-o conferință ținută la Radio - „a cunoaște pădurea, înseamnă a o iubi", iar vorbind despre condițiile unei bune activități de cul- tură silvică, ne preciza că ea „nu se poate realiza decât pe suprafețe mari"; și ca să ne rămână bine în memo- rie, făcea o mică pauză și concretiza: „împărțirea pădurii este moartea ei". Trecând apoi la foloasele materiale și imateriale ale pădurii, dânsul ne cerea să nu uităm că aceasta este în totalitatea ei „summum munus homini datum“ (Pliniu cel Bătrân) și nimeni nu are dreptul să o nimicească. „Despădurirea este sără- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l cie, nesiguranță și discredit moral și material. Despădurirea este expresia cea mai clară a lipsei de prevedere a ființei omenești11 - ne repeta dânsul o frază dintr-o altă conferință, ținută la Ateneul Român - și spunea mai departe: „Popoarele se judecă între ele și după respectul pe care îl au față de propriul lor pământ, ca atare, față de pavăza cea mai sigură a acestuia, pădurea. Nu-și apără pădurea și pământul decât poporul ce se simte solidar cu propriul său viitor și care vrea să trăiască". Profesorul Marin Drăcea insista de altfel, foarte mult, asupra ideii respectului și atenției ce trebuie acordate pădurii, ca organism biologic, în strânsă legătură cu clima și cu solul, în și pe care crește, cea dintâi fiind însă „primum movere“. In această pri- vință, vizita pe care a facut-o în anii 1927-28 în USA și prelegerile profesorului Geo Nichols pe care le-a audiat la universitatea Yale din New Haven, i-au per- mis să cunoască, chiar de la lansarea lor, concepțiile lui Tansley (1926), Elton (1927) și Clements (1928), asupra relațiilor dintre factorii biotici și mediul încon- jurător, respectiv asupra concepțiilor ecologice. Asemenea concepții fuseseră introduse într-o primă formă și în silvicultura europeană de K. Rubner (1923) și A. Dengler (1930), iar profesorul Drăcea nu a întârziat a le insera și în cursul său de silvicultură. De aceea, pentru foștii săi studenți, afirmațiile făcute în ultimii 20-25 de ani asupra necesității de „funda- mentare ecologică" a lucrărilor silvotehnice și de exploatare au constituit de-a dreptul o discreditare a învățământului și silviculturii românești anterioare și efectiv, nu au adus nimic nou. Ei învățaseră de la pro- fesorul Marin Drăcea că silvicultura este indisolubil legată de ecologie, iar pădurea nu poate fi tratată independent de mediul înconjurător. Răsfoind acum notele de curs mi-am reamintit că profesorul nu scăpa nici un prilej pentru a corela dezvoltarea vegetației forestiere și lucrările de îngrijire și regenerare a arboretelor, de condițiile staționale. Am găsit chiar subliniată la cererea profesorului, mențiunea că: „sil- vicultura este profund regională și puternic condițio- nată de climatul local" și de aceea „măsurile sil- votehnice trebuie diferențiate chiar pentru aceeași specie, de la un loc la altul, iar introducerea de noi specii într-o anumită regiune, trebuie neapărat să țină seama de climatul de unde provin". Practica a arătat peste ani de zile, câtă dreptate avea ! O atenție spe- cială o acorda rolului luminii, al umidității aerului și solului, al căldurii și al solului însuși. Pentru a ne trezi mai mult interesul pentru importanța relațiilor dintre factorii mediului și dezvoltarea vegetației, profesorul ne îndemna „să punem urechea pe arbore și să ascultăm ce ne spune și ce îi trebuie, să îi examinăm REVISTA PĂDURILOR • Amil 118 ® 2003 • Nr.l starea de sănătate pentru a putea decide măsurile necesare". Altă dată ne spunea: „Arborele este ca omul. Are expresie. Este vesel sau trist, agitat sau meditativ. Când își mișcă ramurile, aștepți să-ți vor- bească". Pentru a ne atrage mai mult atenția asupra unor specii forestiere, făcea uneori, la sfârșitul expunerii, o mică pauză, după care anunța cu seriozitate: „se caută un silvicultor care să se ocupe cu stăruință de această specie" și de exemplu, în cazul plopilor negri hibrizi l-a găsit în persoana colegului Al. Clonaru. Comparativ cu „dry-farming-ul“ bine cunoscut în USA, profesorul Marin Drăcea ne-a vorbit despre necesitatea studierii unei „dry-forestry", respectiv a unei silviculturi pentru zonele aride, enunțând câteva principii de bază și amintind de lucrările de pionierat în materie ale lui D. R. Rusescu. Lecția ne-a pus pe gânduri, iar sămânța aruncată și-a dat roadele ceva mai târziu, când după aprofundarea de către I. Z. Lupe și C. I. Popescu a studiului perdelelor de pro- tecție și experimentarea împăduririi nisipurilor din Delta Dunării de către E. Costin, acesta din urmă a fost invitat prin F.A.O. să instaleze culturi forestiere în Egipt, Libia și Yemen. în sfârșit, după o amplă și bine documentată prezentare a teoriei generale a arboretelor, a regimelor, tratamentelor și diverselor lucrări de îngri- jire necesare, profesorul Marin Drăcea și-a încheiat cursul cu enumerarea întrebărilor pe care trebuie să și le pună un silvicultor în fața unui arboret și anume: Ce avem în față ? Ce a fost ? Ce va fi ? Ce trebuie să fie ? Ce poate să fie ? De câte ori ne-am pus asemenea întrebări și de câte ori am zăbovit asupra celor mai corecte răspun- suri, ne-am amintit fără îndoială, de ceea ce am învățat de la dânsul, de sfaturile și îndemnurile sale. Nu am uitat de fapt, nici mențiunile făcute în legătură cu profesiunea de silvicultor: „o profesiune com- plexă, grea dar interesantă, o profesiune de teren care cere calități speciale. In orice caz, silvicultura este o carieră de apostol și implică inițiativă și corectitu- dine". „Un bun silvicultor - spunea profesorul Marin Drăcea - înseamnă temperament, caracter, voință, sănătate, interes pentru pădure și dar al observației, întreținut prin experiment, lectură și permanentă învățătură". O testare sau cel puțin o autotestare în acest sens ar fi poate oportună pentru toți absolvenții instituțiilor noastre de învățământ silvic, spre binele pădurii, pen- tru succesul lor în profesiune și nu mai puțin în memoria ilustrului nostru magistru. Radu DISSESCU 41 Cronica Cel de-al Xll-lea Congres Forestier Mondial 21 - 28 septembrie 2003, Quebec, Canada Începând cu acest număr al revistei, ne propunem sa prezentăm, pentru cititori, o serie de informații, referi- toare la cel mai mare eveniment forestier la nivel mon- dial care va avea loc în anul 2003, pe baza docu- mentelor și datelor ce vorfi oferite de către FAO și țara organizatoare. „Pădurea, sursă de viață"- deviza celui de-al XII- lea Congres Forestier Mondial Temele lucrărilor celui de-al Xll-lea Congres Forestier Mondial se vor circumscrie tematicii „Pădurea, sursă de viață”. Congresul va avea loc în Canada, în orașul Quebec, între 21 și 28 septembrie 2003. Este o mare manifestare, care se adresează tutu- ror persoanelor (fizice și juridice) interesate de păduri și de aspectele (fațetele) diferite ale acestora, Oraganizatorii celui de-al Xll-lea Congres Forestier Mondial își propun un program original, care va pune accentul pe inițiativele concrete, pe tehnologiile și ino- vațiile legate de pădure și de diferitele aspecte ale aces- teia. Va fi o împletire, care va evidenția educația, for- marea și participarea în cunoștință de cauza la pro- blemele legate de rolul pădurii. Conferințe, ateliere, vizite, turnee și excursii de studii, iată tot atâtea elemente care vor permite cunoașterea unei experiențe unice și benefice, în plan științific, tehnic și cultural. Congresul se va desfășura în cadrul încântător al orașului Quebec, a cărui parte istorică a fost recunoscută ca patrimoniu istoric al UNESCO. Centru forestier important, Quebec este, în același timp, o destinație tu- ristică, recunoscută și aprecia® pe plan internațional. Lucrările congresului vor fi concentrate la Centrul de congrese din Quebec, un edificiu ultramodern și multi- funcțional situat în centrul orașului. Congresul, care are loc la fiecare șase ani, constitu- ie cea mai mare și mai importantă manifestare, în domeniul forestier. Cel de-al XH-lea Congres Forestier Mondial este organizat de către Ministerul Resurselor Naturale din Canada și Ministerul Resurselor Naturale din Quebec, împreună cu Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură - FAO. Obiectivele congresului Congresul are drept scop schimbul de idei și de experiență, astfel încât discuțiile asupra tuturor 42 aspectelor privind problemele forestiere să se desfășoare de o asemenea manieră, încât să conducă la formularea de recomandări generale, aplicabile la nivel regional sau mondial. Un alt obiectiv, mai general, al congresului este acela de a oferi sectorului forestier prilejul de a puncta, la intervale regulate (în general, la fiecare șase ani), sta- diul pădurilor și al sectorului, în scopul identificării tendințelor, adoptării politicilor și sensibilizării facto- rilor de decizie, a opiniei publice și tuturor celor intere- sați. Congresul nu este o reuniune interguvemamentala, nu are nici un fel de grup de interese și nici delegații ofi- ciale ale tarilor. în calitatea sa de forum mondial deosebit de impor- tant, primindu-i sub auspiciile sale pe toți cei care se ocupă de păduri și de sectorul forestier, congresul tre- buie să fie considerat ca o reuniune a tuturor țărilor lumii, iar într-un anumit sens, proprietatea ar trebui să prevaleze, atât în interiorul diferitelor grupuri de interese din sectorul forestier, cât și în diversele regiuni geografice, pe perioada lucrărilor pregătitoare. Rolul congresului este consultativ, și nu executiv. Aplicarea recomandărilor sale depinde numai de cei cărora le sunt adresate (guverne, organizații inter- naționale, instituții științifice, proprietari de pădure etc.), în contextul condițiilor particulare specifice acestora. Recomandările congresului vor fi aduse în atenția următoarei conferințe a FAO, care le va putea examina, în scopul adoptării, printr-o rezoluție, a unei eventuale declarații, care să emane din aceste recomandări. Congresele mondiale forestiere sunt recunoscute prin calitatea excepțională a expunerilor și dezbaterilor, pentru largul consens în ajutorul adoptării directivelor caracterizate prin autoritate, dar care nu au putere executorie și pentru avizele tehnice de specialitate, pen- tru viitoarele intenții ale guvernelor și organizațiilor internaționale. Marile linii directoare ale dezbaterilor congresului sunt menite să: a) reunească cunoștințele și experiențele care ar putea conduce la selectarea măsurilor deosebite, nece- sare a fi luate, pentru formarea și aplicarea unei politici forestiere veritabile; b) exprime idei (concepte) care pot să ajute organi- zațiile și organismele de cercetare să-și îndrepte cercetările viitoare în sensul cel mai profitabil; congre- sul nu va întreprinde el însuși cercetări și nici nu se va REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l angaja în dezbateri științifice și tehnice prea detaliate; c) exprime idei care pot să ajute organizațiile inter- naționale în definirea și planificarea propriilor activități, sub rezerva însușirii și aprobării anumitor idei dc către propriile organe de conducere; d) promoveze elaborarea și acceptarea universală a unor norme tehnice, cum ar fi, spre exemplu, o termi- nologie forestiera internațională, o clasificare unitară a documentelor forestiere, o normare (standardizare) a metodelor de cercetare, schimburile de studenți și de cercetători etc. Conținutul programului congresului Programul celui de-al XH-lca Congres Forestier Mondial, circumscris temei generale - „Pădurea, sursă de viață”, se va derula pc traseul unor teme concrete, după cum urmează: A. Păduri pentru oameni Abordarea satisfacerii nevoilor umane legate de pădure și evidențierea influenței socio-culturale asupra perceperii, evaluării și amenajării pădurilor. Al. Cereri și nevoi umane. Securitate alimentara și energetică, sănătate, produse și servicii; locuri de munca; patrimoniu, realizare dc sine; factori de influ- ență și tendințe. A2. Aspecte economice. Contribuții la dezvoltarea economică și socială, inclusiv la reducerea sărăciei; evaluarea efectelor benefice asupra mediului înconjură- tor; acces la piețe; partajarea beneficiilor; eficiența uti- lizării resurselor; substituție. A3. Valori sociale, culturale și spirituale. Diversitate culturală; valori și comportamente; cunoștințe tradiționale; mijloace de existență durabilă; comunități dependente de pădure. A4. Dezvoltarea potențialului uman. Achiziționarea și difuzarea cunoștințelor; dezvoltarea capacităților; tehnologii corespunzătoare; diseminare; abilitare; guvernare; valorizarea muncii forestiere; condiții de muncă. A5. Roluri și responsabilități. Lideri de grup; sensi- bilizarea publicului; consum rațional; certificare; prac- tici forestiere sănătoase; relațiile între politici publice și mecanismele pieței; conformitatea cu legislația în vigoare. B. Păduri pentru planeta Referiri privind capacitatea pădurilor și a arborilor de a furniza o gamă vastă de bunuri și servicii și de a îndeplini funcții esențiale. Bl. Situația actuala și tendințe. Situația actuală a resurselor, serviciilor și funcțiilor pădurii; forme de pro- prietate; cauze subadiacente ale despăduririlor și REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l degradării terenurilor și solurilor; nevoi viitoare în teri- toriile forestiere. B2. Funcții de protecție a mediului (ecologice). Menținerea biodiversității; conservarea (protecția) apelor și solurilor; ameliorarea climatului; fixarea și depozitarea carbonului; protecția zonelor umede și a celor costiere. B3. Conservare, protejare și restaurare. Conservarea, în interior și în exterior a ariilor protejate; gestionarea incendiilor forestiere; prevenirea și con- trolul tăierilor ilegale, a braconajului și a contrabandei; lupta împotriva deșertifîcării, amenajarea bazine! or-ver- sant; restaurarea habitatelor. B4. Amenajarea și punerea în valoare a mediului forestier. Amenajarea ecosistcmică; silvicultura; ame- liorarea arborilor; reîmpăduririle; produsele forestiere nelemnoasc; amenajarea faunistică; recreație și turism; exploatarea, cu impactul asupra mediului cât mai redus. B5. Agro-foresteria, vegetația forestiera din afara fondului forestier, suprafețele slab împădurite. Conservarea, amenajarea și utilizarea, în țările și pe terenurile slab împădurite; sisteme agro-forestiere; pro- ducția de lemn dc foc; foresteria urbană. C. Oameni și păduri în armonie Identificarea îmbunătățirilor necesare pentru insti- tuții și politici în materie, în vederea căilor dc urmat. CI. Modele de gestiune durabilă. Adoptarea unor decizii și gestionare participativă; concertare; utilizare polivalentă; gestiune adaptabilă; parteneriatc; modele de întreprinderi: cooperative; întreprinderi mici și mijlocii, companii transnaționale. C2. Politici și instituții legate de păduri. Trecere în revistă (inventariere), punere în aplicare și controlul politicilor; provocări și finanțări; stabilitatea adminis- trațiilor forestiere; interfața între decidenți, proprietari, participanți și public. C3. Politici intersectoriale. Proprietatea funciară, drepturi și utilizarea teritoriului; agricultură; resurse na- turale și mediul înconjurător; politici fiscale și comer- ciale; infrastructuri; coordonarea inter-agenților. C4. Cercetare, tehnologie și educare. Dialogul între știință și politici; dezvoltarea capacităților instituționale; transferul dc tehnologii; inovații; reforme și programe de studii în științele solului; corelații interdisciplinare. C5. Gândirea globală, în acțiune. Punerea în apli- care a angajamentelor internaționale; monitorizarea internațională a stării pădurilor; cooperarea internațio- nală; voința politică și aportul publicului; echilibrul între nevoile umane și capacitatea pădurilor; viitorul pădurilor: nevoi și roluri. Dr. ing. Ion MACHEDON 43 Dr. ing. Radu Dissescu, premiat de Academia Română Academia Română, cel mai înalt for științific al țării, acordă anual - în numele unor mari cărturari ai neamului nostru - premii pentru valoroase lucrări pu- blicate, inclusiv din domeniul silvologiei, selectate cu deosebită exigență de membrii săi. Prima lucrare de silvicultură a fost premiată de Academia Română cu un secol în unnă, în anul 1902, eveniment anunțat de Ion Kalinderu, membru al Academiei Române și președinte al Societății „Progresul Silvic", după cum urmează: „Academia Română, dorind a încuraja stăruințele ce punem cu toții pentru dezvoltarea silviculturii, recunoscând astfel în- tr-un mod măgulitor activitatea noastră de până acum, și apreciind meritele colegului nostru dl. Emest Gheorghiu și al d-lui dr. S. C. Gheorghiu, a acordat pre- miul Adamachi lucrării „Vânătoarea în România". De atunci alți numeroși oameni de știință silvicultori s-au bucurat „în mod măgulitor" de recunoaștere din partea Academiei Române. începând cu anul 1992, Academia Română, apreciind valoarea și importanța științelor sil- vice, a oficializat un premiu distinct pentru acest dome- niu, în numele marelui nostru silvicultor Marin Drăcea. în anul 2002 premiul „Marin Drăcea" al Academiei Române i-a revenit, pentru întreaga sa activitate științifică, d-lui dr. Radu Dissescu. S-a născut la 4 februarie 1925 la București, a ab- solvit facultatea de silvicultură în anul 1947 și a activat aproape în exclusivitate până la pensionare (1985) la Institutul de Cercetări Silvice. Propunerea de premiere a fost făcută de prof. dr. doc. V. Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române, susținută în calitate de referenți, de acad. Păun Ion Otiman și de prof. Cristian Hera, membru cores- pondent al Academiei Române și aprobată de prezidiul Academiei. Festivitatea de decernare a avut loc la 18 decembrie 2002, în Aula Academiei Române. Argumentele care au stat la baza acestei decizi au fost următoarele: Dr. ing. Radu Dissescu este o personalitate de aleasă cultură, cu activitate științifică vastă, valoroasă și de mare actualitate, concretizată în 177 lucrări publicate în edituri consacrate și reviste de specialitate din țară și străinătate, semnate ca autor principal sau în colaborare, în raport cu natura lor, un număr de 38 lucrări au carac- ter de cercetare fundamentala, iar 53 sunt lucrări de sin- teză științifică. Dintre acestea evidențiem lucrările: „Tabele dendrometrice" (1957),,Doborâturile pro- duse de vânt în anii 1960-1961 în pădurile din România" (1962), „Cercetări privind controlul mări- 44 mii, structurii și productivități fondului de producție" (1977), „Organ izarea bioproducției forestiere’'1' (1982), ,Structuri optime pentru pădurile de pro-, tecție" (1987), „Tehnologii dife- rențiate de aplicare a tăierilor grădinărite în scopul asigurării regenerării naturale continue" (1987), „Les forets vierges de Roumanie" (2001). Prin lucrări publicate în străinătate (31) în reviste cu impact științific ridicat și participări la manifestări științifice internaționale (21) a dobândit o meritată recunoaștere pe plan intern și extern. A contribuit substanțial la dezvoltarea cercetării științifice din domeniul silviculturii, mai ales în pri- vința: fundamentării dendrometrice a amenajamentu- lui; perfecționării metodelor de descriere a ecosis- temelor forestiere în principal prin aplicarea statisticii matematice; stabilirii bazelor de amenajare (a compo- ziției-țel, vârstei exploatabilității, ciclului, posibilității); clasificării funcționale a arboretelor (continuând opera acad. I. Popescu-Zcletin); optimizării deciziilor amena- jistice prin metode modeme (cercetări operaționale, sti- mulare etc.); stabilirii structurii optime a pădurilor de protecție; amenajării pădurilor cu funcții multiple etc. în întreaga sa activitate științifică s-a manifestat ca un elevat cercetător, preocupat constant pentru intro- ducerea în silvicultură a realizărilor de vârf ale științei mondiale, fiind călăuzit dc adevăr științific, de modestie și onestitate științifică, de rectitudine morală. Contribuțiile științifice realizate în cei 50 de ani de activitate de cercetare au fost răsplătite cu importante titluri și distincții: Premiul de Stat pe anul 1953; medalia Meritul Științific pe tuiul 1973; membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gh. loncscu-Șișești" Dar, cea mai marc „distincție" cu care dr. ing Radu Dissescu se mândrește, este larga aplicabilitate în silvi- cultură a majorității lucrărilor științifice elaborate și publicate în lunga perioadă de cercetător de elită al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. Cu prilejul premierii sale de Academia Română și al împlinirii vârstei de 77 de ani îi dorim multă sănătate și putere de muncă, fiind convinși că opera sa științifică va continua să vină, ca și până acum, în beneficiul sil- viculturii și silvologei românești. Prof. Victor GIURGIU membni corespondent al Academici Române REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l r Recenzii Hera, Cristian, Oancea, loan, 2002 (sub redacție): Folosirea raționala și conservarea solurilor românești. Editura Academiei Române. București 215 pag. Cartea cu titlul menționat mai sus, apărută la Edimta Academiei Române la finele anului 2002, cuprinde comunicările prezentate în plen și lucrări supuse discuțiilor la Dezbaterea naționala organizată în octombrie 2001 de Academia Română la inițiativa, în prezența și sub patronajul președintelui României, Ion Iliescu, pe tema Folosirea rațională și conservarea solurilor românești. în prima parte a cărții sunt publicate comunicările președintelui Ion Iliescu și ale membrilor Academiei Române, iar în a doua parte - lucrările supuse dezba- terii, în total 16 intervenții. în Introducere, prof. dr. doc. C. Hera, membru corespondent al Academiei Române, a ținut să pre- cizeze că “Publicarea acestui volum de către presti- gioasa Editură a Academiei Române, are o semnifi- cație aparte. Tematica și conținutul de idei a lucrărilor prezentate în dezbatere pot contribui substanțial la schimbarea mentalității și a modalității de exploatare practică a acestei importante resurse naturale a țării, pământul, zestrea inestimabilă a României Importante și valoroase idei și evaluări obiective referitoare la starea solului și a agriculturii din ultimii 13 ani sunt prezentate de președintele României, dom- nul Ion Iliescu. în ceea ce privește relația dintre pădure și agricultură a precizat că „ solul este una din marile averi ale acestei țari, fie că este vorba de teren agricol, pășuni și fânețe, fie ca este vorba de suprafața împă- durită. Avem din aceste puncte de vedere o structură echilibrată a teritoriului. Cam 1/3 zonă cu păduri, 1/3 de dealuri cu fânețe, pomicultură, viticultură și 1/3 terenuri de șes, unde se desfășoară agricultura. Protecția și valorificarea optimă a tuturor acestor suprafețe trebuie să constituie o politică conjugată, indiferent de forma de proprietate asupra pământului. Nu forma de proprietate contează ci viziunea, con- cepția, regulile fundamen tale de folosire a acestui pa- trimoniu, domenii ale vieții economice și sociale [...]. Ceea ce ne-a lipsit nouă, ca țară, e faptul că n-am reușit sa rezistăm presiunii unui val demolator, agresiv, care s-a manifestat cu deosebită ostilitate în primii ani după revoluție. Cu mai multă înțelepciune, la scară națională, toate aceste procese de restructurare deloc simple, dar necesare în economie [...] se puteau face într-un mod rațional, nu afectând, nu subminând va- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l lori create cu eforturile unor generații. Din păcate, am asistat cu neputință la asemenea procese de distrugere și degradare, de demolare în sensul direct al cuvântu- lui”. Noi știm că asemenea procese de distrugere, degradare și demolare s-au produs și în silvicultură. Acad. David Davidescu, în finalul comunicării domniei sale, a ținut să precizeze ca „suntem respon- sabili de cele ce lăsăm urmașilor noștri, de aceea este necesar un program național de protecție și conser- vare a solului, pe care trebuie să-l lăsăm urmașilor fără a fi degradat ”. în același sens, acad. Mircea Moțoc a considerat necesar” sa se elaboreze un pro- gram special de cercetare-dezvoltare pentru protecția și ameliorarea solului care să aibă prioritate la finanțare. Pe lângă unitățile de cercetare să fie orga- nizate perimetre model, care să constituie o bază pen- tru transferul tehnologic la exploatațiile agricole și sil- vice. Sa păstrăm, să sprijinim și să modernizam bazele experimentale ale unităților de cercetare Relația dintre sol și pădure este pe larg și atent ana- lizată de prof. dr. doc. Victor Giurgiu în capitolul inti- tulat Gestionarea durabilă a ecosistemelor forestiere, mijloc eficient pentru conservarea și ameliorarea solurilor (20 pag), asupra căreia ne vom opri mai mult. După prezentarea funcțiilor pedogenetice și pedopro- tective ale ecosistemelor forestiere sunt evidențiate acțiunile necesare pentru gestionarea durabilă a pădurilor cu funcții de protecție a solului. S-a arătat că „ sub raport antierozional, hidrologic și climatic, România este o țară subîmpădurită” și că ,Afirmația domnului președinte al României, Ion Iliescu, potrivit căreia avem în țară o treime a teritoriului acoperită cu păduri, o înțelegem ca un obiectiv de înfăptuit în urmă- toarele decenii". Dar, actualul ritm dc împădurire a terenurilor degradate din fondul funciar (care însumează 2-3 milioane ha) este extrem de lent. în consecință ” ne trebuie un secol pentru vindecarea actualelor terenuri bolnave; între timp altele se vor degrada ”. Au fost menționate măsurile necesare pen- tru depășirea acestei stări, cu mențiunea că, ,făra transformarea acestui demers într-o acțiune de interes național, cu antrenarea societății civile și a întregii populatii, fără lărgirea bazei legislative și a celei științifice prin cercetări în comun a agronomilor, sil- vicultorilor și biologilor, cu aportul Academiei Române, fără sprijin financiar extern, România nu va putea ține piept efectelor eroziunilor, schimbărilor cli- matice globale, secetelor, deșertificării și nici nu va putea împăduri, în timp util, imensele suprafețe de terenuri degradate”. 45 S-a arătat, de asemenea, că „Țara (inclusiv silvicul- tura) româneasca nu este îndeajuns de pregătita, sub raport legislativ, financiar, al structurilor silvice cen- trale și teritoriale, dar mai ales al mentalităților și al nivelului de trai al populației rurale, pentru o rapida și masiva retrocedare a pădurilor”, fiindcă „în condiți- ile actualei mentalități și ale legislației permisive există o mare probabilitate ca, după retrocedări, neorânduielile din păduri să ia o amploare greu de stăpânit. Despre o gestionare durabilă a pădurilor retrocedate și o rațională folosire a solului nici nu poate fi vorba. Căci, metodele silviculturii științifice nu se pot aplica pe mici proprietăți de pădure. Lecția experimentului înfăptuit în baza Legii 18 din anul 1991 este amară, costisitoare, dar hună de învățat pentru a fi evitată”. Sunt menționate în lucrare măsurile legislative, instituționale și educaționale necesare pentru o rațională reconstituire a dreptului de proprietate asupra pădurilor, inclusiv constituirea de „exploatații forestiere mari, viabile, care sa permită aplicarea științei silvice și o gestionare durabilă, per- formanta și eficientă a pădurilor”, după modelul prezentat în aceeași carte de președintele României Ion Ilicscu, pentru agricultură (la pag. 20): într-adevăr, „ceea ce s-a produs prin această fărâmițare a proprie- tății mari și a exploatațiilor agricole, ci persistența și organizarea, consolidarea unor ferme de exploatare viabile și administrate performant ”. Apreciem că si pentru silvicultură sunt deosebit de utile comunicările referitoare la: Fertilitatea solurilor, factor hotărâtor în dezvoltarea durabilă și performantă a agriculturii (profidr. doc. C. Hera), Procesele de poluare a solului în România (prof. M. Dumitru), Folosirea optimă a fondului funciar în exploatațiile agricole din România, în cadrul proce- sului de aderare la Uniunea Europeană (acad. Păun Ion Otiman) ș.a. Prin conținutul și calitatea evaluărilor efectuate de către președintele României și de personalități de frunte ale științelor agricole și silvice ale țării, cartea analizată prezintă un serios avertisment adresat facto- rilor răspunzători de gestionarea pământului țării atât de necesar pentru garantarea liniștii și prosperității națiunii noastre. în final, considerăm că apariția lucrării „Folosirea rațională și conservarea solurilor românești'''' repre- zintă un important eveniment editorial și recomandăm ca această carte să intre și în bibliotecile instituțiilor de silvicultură, precum și în cele ale specialiștilor silvici. Ing. Adrian PETICILĂ 46 Giurgiu, V,, 2000 (sub redacția): Academician Constantin Chiriță. In memoriam. Editura Ceres, București, 280 pag. în mod firesc, la analiza unei cărți s-ar impune să se sublinieze în principal calitățile de formă și conținut ale ei. Dar, fiind vorba de un volum omagial în mod implicit, prezentarea cărții nu poate fi desprinsă de imaginea personalității omagiate. Volumul omagial înmanunchiază prin condeiul unor ilustre personalități științifice din domeniile agri- col și silvic, opera marelui om de știință, volum care se constituie ca un meritat omagiu adus aceluia care a fost și rămâne pentru noi toți cel mai de seamă reprezentant al „generației de aur“ a silvologiei românești. Este meritul Editurii Ceres și al redactorului cărții, distinsul prof. dr. doc. Victor Giurgiu, membru co- respondent al Academiei Române, că au reușit să asi- gure acestui volum omagial o formă și un conținut de mare atractivitate și de un elevat nivel științific. Colectivul de autori include specialiști de primă mărime, Cunoscători în profunzime ai domeniilor de activitate ale profesorului omagiat, fiind astfel în măsură să analizeze și să prezinte trăsăturile esențiale și importanța operei sale pentru dezvoltarea pedologiei în contextul științelor agricole și silvice. In rândul aces- tora se situează acad. David Davidescu, președinte de REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l onoare al secției de științe agricole și silvice, din Academia Română, Cristian Hcra, membru corespon- dent al Academiei Române, președintele A.S.A.S., membri titulari și corespondenți ai A.S.A.S., reputați profesori universitari, cercetători din institutele de cercetări silvice și agricole, foști colaboratori și dis- cipoli ai personalității omagiate. Se evidențiază preocuparea pregnantă a autorilor de a transfera prin intermediul paginilor acestei cărți, în circuitul național și universal, sub forma unei sinteze dense a elementelor definitorii din opera marelui căr- turar. Sunt consemnate în lucrare mesajele Academiei Române, Academiei de Științe Agricole și Silvice și Societății Naționale Române de Știința Solului. Acestea statornicesc locul ocupat de omul de știință omagiat în constelația personalităților din domeniile silvic și agricol și exprimă în același timp, sentimente de înaltă prețuire pentru cel care a fost acad. Constantin Chiriță. Primele articole din suita celor 54 incluse în lucrare scot în relief principalele coordonate din viața și opera profesorului omagiat. Un loc aparte în acest context îl ocupă evocarea vieții în familie a profesorului, de către doamna Ana Felicia Iliescu, distins profesor universi- tar, fiica celui omagiat. Așa cum se exprimă domnia sa, citez „evocarea este făcută cu pioșenie și recunoștință dar cu sentiment de mândrie pentru un tată frumos și impunător, bun, generos, cugetător de profunzime, dar și talentat vorbitor, capabil să însuflețească asistența, pasionat și dăruit până la abnegație muncii și ideilor care l-au animat și înconjurat, cel mai adesea, de respect și prețuire din partea prietenilor, colaboratorilor și oficialităților". Sunt scoase astfel în evidență înaltele calități morale și spirituale ale profesorului (ținuta morală, modestia, dragostea de oameni) precum și marea putere de a trece peste amărăciuni și suferințe urmându-și fără șovăire chemarea în profesie. Articolele următoare sunt consacrate prezentării marilor înfăptuiri ale profesorului pe plan științific, în domeniile pedologiei generale și forestiere, a stațiu- nilor forestiere, a amenajării pădurilor, a silvotehnicii ș.a. Sunt relevate de către autori contribuțiile științifice originale prin care s-a dovedit a fi un inegalabil creator de știință silvică a solului și a stațiunilor forestiere, for- mându-și o concepție proprie asupra acestor domenii, concepție transformată treptat într-o doctrină forestieră, bazată pe o gândire sistemică și ecologie. Se recunoaște că este întemeietorul școlilor românești de pedologie și de stațiuni forestiere, în ambianța cărora s-au format numeroși oameni de știință. Este prezentată activitatea, mai ales cea din perioa- da tinereții, pe planul politicii forestiere, a publicisticii, a sociologiei silvice, activitate mai puțin cunoscută generațiilor tinere de silvicultori. Nu s-a uitat că profe- sorul Constantin Chiriță a fost inițiatorul și redactorul revistei „Viața forestieră", revistă în care, mai ales, tinerii silvicultori și-au putut exprima, în deplină liber- tate opiniile asupra pădurii, silviculturii și corpului sil- vic. Rezultă fără echivoc faptul că profesorul a militat pentru perenitatea pădurii și pentru continuitatea folosirii ei; pentru stabilitate și armonie pe multiple planuri ale silviculturii și corpului silvic. Se subliniază preocupările profesorului legate de politica și destinul pădurii, de consolidarea și modernizarea învățământu- lui superior silvic, domenii în care a exprimat idei cu valabilitate și în prezent. Cartea cuprinde și un capitol intitulat „pagini alese" din opera profesorului Chiriță, capitol consacrat repro- ducerii unor lucrări originale, publicate în reviste de specialitate mai greu accesibile în prezent. Selectate cu multă competență, acestea au reușit să scoată în evi- dență contribuțiile de concepție și metodologie la cunoașterea ecologică integrală a pădurilor noastre, precum și contribuțiile la fundamentarea naturalistică superioară a amenajamentului modem românesc, pe baza concepției ecosistemice. Demn de subliniat este și faptul că volumul cuprinde un număr important de articole care prezintă contribuții științifice originale ale unor foști colabora- tori și discipoli ai profesorului, dedicate împlinirii unui veac de la nașterea sa. Ca linie generală, lucrările scot în evidență contribuția hotărâtoare a prof. Chiriță la formarea unor specialiști de marcă în domeniul pedologiei și cel al stațiunilor forestiere, specialiști care i-au urmat crezul. Un merit deosebit al colectivului de redacție este și acela că în carte sunt inserate, pentru prima dată, într-o listă completă lucrările elaborate și publicate de profesorul Constantin Chiriță, listă de mare interes științific și practic și care, așa cum se precizează în prefața cărții, reprezintă o pagină de istorie a științei silvice românești. Apreciem că apariția lucrării nu înseamnă numai un omagiu adus marelui cărturar, ci prin conținutul său și o restituire către actuala generație și către generațiile viitoare de silvicultori a bogatei lumi de idei și a gândirii ecosistemice despre pădure a celui care a fost și a rămas acad. Constantin Chiriță. Cartea este și rămâne o dreaptă mărturie a trăirilor și frământărilor marelui om de știință, în cei peste 60 de ani de activitate consacrată fundamentării unei sil- viculturi autohtone. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 47 în același timp, lucrarea marchează un moment important în evoluția cărții forestiere românești și con- stituie pentru cititorul avizat nu numai un prilej de îmbogățire a cunoștințelor generate de opera acestui mare om de știință ci și un imbold în efortul dc a duce mai departe ceea ce el a săvârșit. Pentru multiplele valențe pe care le cuprinde reco- mandăm cu căldură volumul tuturor specialiștilor din silvicultură și agricultură. Prof. dr. ing. Darie PARASCAN Giurgiu, V., Doniță, N., Bândiu, C., Radu, S., Cenușă, R., Dissescu, R., Stoiculescu, C., Biriș, L, 2001: Les forets vierges de Roumanie. Edite par l’ASBL, Foret Wallonne, Louvain - la - Ncuve, (206 pag., 10 tab., 23 fig., 40 foto). Așa cum precizează, la începutul lucrării, domnul Philippc Blerot, inspector general la Divizia pentru Natură și Păduri din Belgia, pădurea virgină este o sursă de informație foarte bogată și completă privind funcționarea ecosistemelor forestiere și care poate inspira silvicultorii teoreticieni și practicieni în ges- tionarea ecologică și durabilă a patrimoniului forestier. Silvicultura românească beneficiază încă de impor- tante resurse forestiere virgine și cvasivirgine (circa 400000 ha), care sunt considerate, pe bună dreptate, un inestimabil patrimoniu natural, de incontestabil interes știițifîc, care aparține țării noastre, și în același timp umanității și care trebuie cât mai bine cunoscute. Studiul pădurilor virgine la noi a făcut obiectul a numeroase cercetări din partea specialiștilor silvicul- tori români și nu numai. Cu toate acestea, pădurile vir- gine din România oferă încă un câmp remarcabil dc investigație pentru cercetări viitoare. Ele trebuie să fie nu numai intens studiate dar și mediatizate pe im plan cât mai larg. Publicarea în 2001 a studiului monogra- fic privind pădurile virgine din România într-o limbă de circulație internațională (limba franceză), grație unei fructoase conlucrări între specialiști silvicultori români și valoni, sub egida (în anul 2000) a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului din România și a Ministerului Agriculturii și Ruralității Regiunii Wallonne, a avut și va avea o largă audiență și difuzare pe plan extern, probabil nu numai în rândul silvicultorilor, favorizând astfel, în mod fericit, cunoașterea unor particularități dc esență privind fon- dul forestier al României și în mod particular, dar și amănunțit al unor păduri virgine și cvasivirgine exis- tente și prezervate în România. Acestea constituie un tezaur dc mare valoare națională și universală, care tre- 48 buie cât mai bine mediatizat atât în țara noastră cât și în străinătate. Și aceasta cu atât mai mult cu cât aria pădurilor virgine și cvasivirgine s-a restrâns în mod îngrijorător, iar România mai are încă privilegiul de a poseda valoroase păduri cvasivirgine, fapt ce constitu- ie, așa cum se subliniază în lucrare, un inestimabil fond natural de patrimoniu, de mare interes științific și social-uman, care aparține țării noastre dar și uma- nității, iar această lucrare meritorie trebuie considerată doar o primă realizare reușită și care se cere continu- ată. Lucrarea (tipărită în Belgia) cuprinde 5 părți și anume: I România, II Pădurile românești, III Pădurile virgine din România, IV Descrierea unor păduri vir- gine reprezentative, V Postfața și Bibliografia. în partea I (Giurgiu, V.,) (16 pag.) se dau câteva informații sintetice privind poziția geografică a României: așezare geografica, relief, climă, hidrologie, soluri. Tot aici se prezintă o scurtă incursiune în istoria ' țării și a pădurilor. Partea a Ii-a (Giurgiu, V.,) (16 pag.), se referă suc- cint la pădurile României și la liniile strategice direc- toare privind gospodărirea lor. Partea a IU-a (70 pag.) abordează pe larg multiple aspecte privind organizarea structurală și funcționarea pădurilor virgine din România. în această parte sunt prezentate în capitolul 5 (Doniță, N.,), o sinteză a aspectelor teoretice privind pădurile virgine; în capi- tolul VI (Doniță, N.,), se prezintă caracteristicile dc fond ale pădurilor virgine; în capitolul VII (Radu, S.,) se tratează biodiversitatea pădurilor virgine; în capi- tolul VIII (Doniță, N., Dissescu, R.,), este prezentat istoricul cercetărilor privind pădurile virgine din România: în capitolul IX (Stoiculescu, C.,) se prezintă repartiția teritorială a pădurilor virgine din România, iar în capitolul 10 (Giurgiu, V.,) se trece în revistă gestiunea pădurilor virgine (în trecut, în perspectivă, precum și intcrcondiționările dintre pădurea virgină și societatea modernă). Partea a IV-a (82 pag.) este destinată descrierii unor păduri virgine reprezentative din România. în această parte se găsesc informații privind criteriile de selecție (Biriș, I.,), pădurile virgine și cvasivirgine din Delta Dunării (Doniță, N., Bândiu, C., Biriș, I.); pădurile vir- gine și cvasivirgine din Câmpia Vlăsiei (Stoiculescu, C.,); pădurile virgine și cvasivirgine din munții Zarandului (Doniță, N., Biriș, L); pădurile virgine și cvasivirgine din munții Banatului (Bândiu, C.,); pădurile virgine și cvasivirgine din munții Cema (Doniță, N., Biriș, I.); pădurile virgine și cvasivirgine din munții Retezat (Radu, S.); pădurile virgine și cva- sivirgine din munții Parâng (Doniță, N., Biriș, I.,); REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l pădurile virgine și cvasivirgine din munții Piatra Craiului (Stoiculescu, C.); pădurile virgine și cvasivir- gine din munții Bucegi (Bândiu, C., Doniță, N., Biriș, L); pădurile virgine și cvasivirgine din munții Călimani (Cenușa, R.) și padinile virgine și cvasivirgine din munții Bistriței (Cenușă, R.). în partea a V-a (10 pag.) se fac câteva considerații asupra importanței și valorii multiple, științifice, cul- turale a pădurii virgine, a semnificației ei pentru poporul român. Bibliografia are 147 titluri. Publicarea monografiei privind pădurile virgine din România într-o limbă de circulație internațională, cu largă difuzare în toată lumea, este de salutat ca o realizare deosebită pe linia informării largi a mediilor științifice, politice, a publicului interesat asupra unei bogății forestiere deosebite, care mai există pe teritori- ul României și care, dacă nu va fi protejată va dispărea, așa cum a dispărut în aproape întreaga Europă. Lucrarea publicată este valoroasă și pentru că are, pe lângă tratarea unor aspecte teoretice, a caracteristi- cilor și biodiversității pădurilor virgine și un istoric al cercetărilor științifice în aceste păduri. Acest istoric arată că specialiștii români au recunoscut de timpuriu importanța studierii pădurii virgine și au efectuat mul- tiple cercetări în această direcție. Știința silvică românească vine astfel cu o contribuție substanțială la cunoașterea pădurilor virgine din Europa. Valoroase sunt și datele despre cele 11 păduri vir- gine prezentate în partea a IV-a. Ele atestă deosebita valoare a acestor păduri ca ultime vestigii ale imenșilor codri virgini ce acoperau aproape 80% din suprafața țării. Sugestive sunt, de asemenea, schemele care prezintă structura pădurilor, fotografiile cu cele mai grăitoare secvențe de structură. In ansamblu, monografia asupra pădurilor virgine din România este o lucrare de referință, de la care se poate pomi pentru inventarierea ultimelor rămășițe ale acestor păduri și punerea lor sub ocrotire pentru a servi cercetări și producției forestiere, ca modele ecologice, iar autorii merită prețuirea noastră pentru efortul între- prins și încununat de o deplină reușită. Prof. dr. ing. 1.1. FLORESCU Davis, L., S., Johnson, N., K., Bettinger, P., S., Howard, T., E., 2001, Forest Management: 7b sustain ecological, economic and social values (Amenajarea pădurilor în sprijinul valorilor ecologice, economice și sociale), Mc Graw-Hill. Elaborat realizat de un colectiv prestigios de autori de la Universitatea din California - Berkeley, Universitatea Statului Oregon și Universitatea din New Hampshiare reprezintă a patra ediție a tratatului clasic de amenajarea pădurilor din literatura de spe- cialitate nord-americană, apărut succesiv, sub coor- donarea a diverși specialiști de renume din domeniu, în edițiile din anii 1954, 1966 și 1987. Lucrarea este de- dicată profesorului Kenneth P. Davis, o personalitate de necontestat în teoria și practica amenajării pădurilor americane și promotor al primelor ediții ale acesteia. Având o extensie de 804 pagini, tratatul este struc- turat în patru părți .și 14 capitole care redau, într-o vi- ziune modernă, integratoare, specifică începutului unui nou secol și mileniu, problemele de mare actualitate cu care se confruntă amenajarea pădurilor în condițiile actuale. Dacă în primele doua ediții, abordarea clasică a amenajamentului era orientată spre optimizarea pro- ducției de masă lemnoasă în contextul acceptării din ce în ce mai clare a ideii de polifuncționalitate a pădurilor, încă de la ediția a treia s-a acordat o atenție sporită gândirii analitice în fundamentarea deciziilor amena- jistice, utilizării calculatoarelor electronice și a unor metode cantitative de optimizare a deciziilor de gospodărire eficientă a pădurilor. Această tendință se manifestă plenar în cea de-a patra ediție a tratatului, în condițiile în care, dezechilibrele ecologice majore și reducerea alarmantă a suprafeței fondului forestier mondial au făcut ca monitorizarea modului dc gospodărire a pădurilor să devină o problemă de larg interes pentru întreaga societate. De fapt, subtitlul lucrării evidențiază tocmai această tendință de inte- grare a amenajării pădurilor în contextul problematicii ecologice, economice și sociale, dar ea continuă, cu mult succes, și preocupările de optimizare a procesului decizional amenajistic prin creerea unor instrumente cantitative eficiente de evaluare a efectelor diverselor alternative decizionale posibile, care sunt în măsură să aducă o contribuție esențială la dezvoltarea unui nou mod de gândire analitică, cantitativă în abordarea problemelor privind gospodărirea resurselor forestiere. Demn de remarcat este și faptul că prin pagina WEB asociată lucrării a devenit posibilă dezvoltarea în con- tinuare pe plan calitativ a acesteia prin formularea de întrebări și sugestii din partea utilizatorilor. Mai mult, devine posibil accesul la baza de date GIS la care se face referință în lucrare, la numeroasele modele de cercetare operațională propuse și la răspunsurile vizând problemele sugerate spre soluționare. Prin modul nou, sistemic de abordare a proble- maticii amenajării pădurilor determinat de integrarea în procesul decizional a aspectelor de ordin ecologic, economic și social, prin utilizarea pe scară largă a metodelor de cercetare operațională în identificarea REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 49 deciziilor optime privind planificarea amenajistica a intervențiilor silviculturale și a calculatoarelor elec- tronice, lucrarea se recomandă ca un elaborat de refe- rință, de mare valoare teoretică și cu implicații practice deosebite în gospodărirea durabilă a resurselor forestiere prin amenajament. Prof. dr. ing. Ștefan TAMAȘ Clinciu, I., 2001: Corectarea torenților. Curs uni- versitar, Ediția a doua, revizuită și adăugită. Universitatea „Transilvania" din Brașov, 250 pag. Inundațiile și viiturile torențiale manifestate în mod frecvent și cu deosebită violență în ultimii 10-15 ani, în diferite zone din țara noastră, scot în evidență fragili- tatea mediului ambiant, caracterizat printr-un accentu- at dezechilibru hidrologic, subliniind în acest mod pri- oritatea pe care trebuie să o aibă activitatea de amena- jare a bazinelor hidrografice torențiale. Apărut în această conjunctură, excelentul curs de corectare a torenților, elaborat dc prof. dr. ing, loan Clinciu, reprezintă un eveniment remarcabil. Constituit din trei părți, prima - referitoare la hidraulică, a doua - la bazinul hidrografic (sediul pro- ceselor hidrologice și erozionalc și a treia - la tehnica de amenajare a bazinelor hidrografice mici, torențiale, cursul expune în mod succint și limitat la strictul nece- sar, cunoștințele teoretice și practic-aplicative necesare formării viitorilor specialiști din domeniul corectării torenților, adresându-se însă în egală măsură cadrelor universitare și cercetătorilor în acest domeniu. în prima parte, intitulată „Noțiuni de hidraulică torențială11 (cu o extensie de circa 30%) după ce se definesc și se evaluează forțele de presiune (a căror cunoaștere este necesară pentru dimensionarea statică a lucrărilor hidrotehnice de corectare a torenților), se expun conceptele și ecuațiile la care apelează studiul mișcării lichidelor (accentul căzând, cu precădere, asupra ecuației lui Bemoulli), iar apoi sunt tratate dc- versoarele, cunoștințele referitoare la acestea prezen- tând un interes aparte atât pentru proiectarea lucrărilor hidrotehnice transversale de pe albiile torențiale, cât și pentru echiparea bazinelor pilot ale sectorului silvic destinate cercetărilor dc hidrologie. Ultimul capitol din această primă parte are ca obiect mișcarea permanentă a curenților cu suprafața liberă, o problemă care, de asemenea, prezintă numeroase aplicații în activitatea curentă de proiectare. Partea a doua a cursului este intitulată „Studiul pro- ceselor, formațiunilor și bazinelor hidrografice torențiale" și are o extindere de aproximativ 25%. Aici sunt precizate o serie de concepte fundamentale (torent, viitură torențială, proces torențial, fenomene torențiale), se discută despre geneza, dezvoltarea și amploarea fenomenelor torențiale pe teritoriul României sunt definite și interpretate caracteristicile morfometrice principale ale bazinelor hidrografice mici, torențiale, iar, în încheiere, este tratată hidrologia bazinelor torențiale, domeniu esențial pentru înțelegerea, cuantificarea și combaterea proceselor torențiale. De remarcat că, în acest capitol, autorul evi- dențiază în repetate rânduri rolul hidrologic al pădurii de atenuare a scurgerii de suprafață și a eroziunii, net superior în comparație cu rolul celorlalte folosințe din cuprinsul bazinelor hidrografice torențiale. Cea mai extinsă este partea a treia a lucrării care este rezervată tehnicii de corectare a torenților/circa 45%), tehnică care se integrează în concepția de ame- najare complexă și integrală a bazinelor hidrografice torențiale. Aici se expun principiile de amenajare, se clasifică și se descriu diferitele tipuri de lucrări de amenajare, se examinează evoluția concepțiilor care au stat la baza unei largi mișcări inovatoare prin care s-a ajuns la mărirea eficacității tehnico-funcționale a lucrărilor respective. De asemenea, sunt expuse sis- temele de amplasare a pragurilor și barajelor pe rețeaua hidrografică torențială și se prezintă metodologia pen- tru calculul acestora, potrivit uzanțelor actuale din proiectare. O atenție aparte se acordă și soluțiilor de împădurire a terenurilor surse de aluviuni de pe rețeaua hidrografică torențială. La sfârșitul celei de a treia părți a cursului, se trec în revista principalele probleme ale execuției, întreținerii și reparării lucrărilor hidrotehnice de pe rețeaua hidrografică a torenților, după care sunt prezentate efectele tehnice (hidrologice și antierozionale), economice, ecologice și sociale ale lucrărilor dc amenajare, precum și integrarea acțiunii de corectare a torenților în acțiunea mai generală de refacere și protecție a mediului. în încheierea cursului sunt prezentate: bibliografia utilizată, un dicționar cu termeni de spccialtate (în română, franceză, engleză și germană) și un glosar dc termeni din domeniul amenajării bazinelor hidro- grafice torențiale, toate extrem de utile. în concluzie, cursul profesorului loan Clinciu este o sinteză admirabilă a realizărilor teoretice și practice din domeniul amenajării torenților, din ultima jumătate de secol. Stilul lucrării este concis și atractiv. Expunerile sunt însoțite de numeroase exemple. Bibliografia vastă, de la finele cursului, este integral valorificată, textul este însoțit de un număr mare de tabele, figuri și fotografii. Dr. ing. Radu GASPAR 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l Necrolog Profesor doctor inginer loan Damian 1922 -2002 La începutul toamnei, când natura în dărnicia ei ne răs- față cu roadele-i bogate, un mare specialist, cadru didactic care a contribuit pregnant la fundamentarea culturilor sil- vice pe baze științifice, prof.dr.ing. loan Damian a plecat pe neașteptate (3 octombrie 2002), pe un tărâm, necunoscut nouă. Născut în primăvara anului 1922 - 12 martie - odată cu reluarea activității vegetației lemnoase, a fost singurul fecior al familiei Damian, binecuvântată cu mai multe fete. Primii ani de viață și i-a petrecut “pe Vale”, teritoriu aparținând orașului Sighișoara. Hoinărind prin livezi, pâl- curi de arbori s-a apropiat de lumea plantelor și a ani- malelor. Clasele primare le-a frecventat în Sighișoara par- curgând zilnic câțiva kilometri și însoțindu-și una sau două dintre surori. Sfatuiți de învățători, părinții au depus mari eforturi financiare pentru ca fiul lor să urmeze cursurile liceale, de asemenea, în Sighișoara. Tânărul elev și-a folosit timpul de-a lungul anilor de liceu acumulând cunoștințe în toate domeniile, dar în mod deosebit al biologiei, limbilor- română, franceză, germană. In plin război, anul 1942, setea de cunoaștere l-a deter- minat să parcurgă pentru prima dată drumul de fier de la Sighișoara până la București, unde s-a prezentat la exa- menul de admitere la politehnică, reușind, așa cum și-a dorit cu ardoare, la facultatea de silvicultură. Locuind în cămin și îndeplinind mici funcții adminis- trative pentru a-și asigura masa la cantină, studentul loan Damian, absolvă Facultatea de Silvicultură din București, în anul 1947 cu calificativul “Cum laude”. Nostalgia și dragostea pentru locurile copilăriei l-au determinat ca după absolvire să revină la Sighișoara, ocupând funcția de inginer silvic, unde s-a remarcat prin întreaga sa activitate. I se propune să se perfecționeze prin doctorat la Facultatea de Silvicultură din Leningrad. Nu s-a putut adapta modului de viață și condițiilor climatice, îmbolnăvindu-se, situație pentru care revine în țara după numai câteva luni, continuându-și activitatea la direcția sil- vică. La sugestia conducerii Ministerului Silviculturii, decanul facultății de silvicultură care ființa la Brașov din 1948, îi propune ing. loan Damian să devină cadru didactic al acestei facultăți, propunere pe care o acceptă, fiind incadrat în anul 1950, în statul de funcții ca șef lucrări la disciplinele de tehnica culturilor silvice și mecanizarea lucrărilor silvice. După numai un an, la 1 octombrie 1951, este numit prin ordin al Ministerului învățământului, direc- tor de studii (decan) al facultății de silvicultură, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1953, când, prin gruparea învățământului silvic superior - de la Câmpulung Moldovenesc și București, a luat ființă Institutul Forestier din Brașov, cu patru facultăți, opt secții. De la încadrarea în învățămân- tul superior, prof. Damian loan a fost conștient că numai printr-o temeinică pregătire de specialitate se va afirma ca specia- list silvicultor. Bazându-se pe experiența acumulată în pro- ducție, traducând tratate ale specialiștilor din alte țari (Franța, Germania, Elveția, Rusia ș.a.) prof. Damian a acu- mulat, într-o perioadă relativ scurtă, bogate cunoștințe în silvicultură, cu deosebire în domeniul instalării artificiale a pădurilor. S-a numărat printre primii doctoranzi ai eminentului prof. Emil G. Negulescu. Din nou chemarea locurilor natale l-a determinat să-și stabilească tema lucrării de doctorat cu titlul: „Studiul tipologic al pădurilor din împrejurimile orașului Sighișoara” lucrare deosebit de apreciată cu prilejul susți- nerii publice la facultatea de silvicultură, în martie 1962. Dornic de a veni în ajutorul studenților care, în acea perioadă nu beneficiau de cursuri multiplicate, prof. loan Damian, elaborează și multiplică în litografia învățământu- lui superior din Brașov, cursurile de: Tehnica împăduririlor, partea II: Pepiniere, în anul 1956 și Tehnica împăduririlor, partea III: împăduriri, în anul 1960, ambele analizate cu multă atenție în consiliul profesoral al facultății, la care au participat toate cadrele didactice de specialitate și care au primit în final, votul membrilor consiliului spre a fi multi- plicate. Pe măsura documentării, prof. loan Damian a încercat să introducă o nouă concepție privind preocupările din domeniul instalării artificiale a pădurilor susținând că disci- plina este o știință ale cărei cunoștiințe se bazează pe legi, principii, experimente, fiind în contradicție cu mulți spe- cialiști din acea vreme care considerau că preocupările afe- rente disciplinei se rezumă numai la aspectele tehnice. După ani de cercetări, de acumulări, prof. loan Damian publică în anul 1968, în Editura Didactică și Pedagogică, primul curs de „împăduriri”, de nivel superior, considerat de mulți specialiști ca un tratat, ce a reușit să sintetizeze de- acum numeroasele cunoștințe teoretice și practice din domeniul seminologiei, al producerii puieților în pepiniere, al instalării culturilor în diferite condiții inclusiv al reface- rilor și substituirilor de arborete degradate, slab productive, neimportante din punct de vedere economic și silvicultural. Cartea s-a bucurat de aprecieri deosebite, menționate de specialiști m reviste din țară și străinătate, miile de exem- plare tipărite, epuizându-se curând, motiv pentru care în anul 1978, se tipărește o nouă ediție revizuită și completată REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 •Nr.l 51 de autor. Ca o recunoaștere a calității de cadru didactic cu o foarte bună pregătire în domeniu poate fi considerat și fap- tul că prof. dr.docent Emil Negulescu îl are drept unic colaborator al tratatului de: „Dendroiogia, cultura și pro- tecția pădurilor’', vol.II, apărut în anul 1966, în Editura agrosilvică. Profesorul loan Damian s-a impus de-a lungul deceni- ilor ca unul dintre specialiștii de seamă ai silviculturii, fiind recunoscut atât în țară cât și peste hotare. Activitatea științifică este oglindită în cele peste 100 lucrări științifice tipărite în reviste, anale, buletine de spe- cialitate ș.a. și foarte multe comunicări la sesiuni științifice din țară și străinătate. Cercetările - experimentări, studii, fundamente teoretice ș.a. - au cuprins în special domeniile de bază privind instalarea artificială a pădurilor, inclusiv ecologia unor specii. De la încadrarea în învățământul superior a inițiat numeroase experimente în domeniile respective. Rezultatele experimentărilor prelucrate și interpretate ca urmare a unei bogate documentări de specialitate se carac- terizează prin originalitate, iar numeroasele aspecte, con- cluzii, recomandări pentru producție și cercetare sunt inedite. Este autor principal al terminologiei din domeniul semi- nologiei, pepinierelor, împăduririlor din lucrarea „Terminologie forestieră”, apăruta în anul 1964, termenii definiți aici fiind preluați și însușiți de specialiștii în silvi- cultură si nu numai. Preocupat constant de îmbunătățirea documentării stu- denților elaborează și publică la reprografia Universității din Brașov în anul 1974, cursul de „Culturi forestiere”, pen- tru studenții specializării de exploatări forestiere — din cadrul Facultății de Silvicultura, curând după publicarea în anul 1973, ca autor principal a elaboratului „Refacerea arboretelor”, lucrare care a reprezentat decenii bibliografia de bază pentru întocmirea proiectului de împăduriri de către studenți și specialiștii de la cursurile postuniversitare orga- nizate în domeniul refacerii arboretelor slab productive și degradate la Facultatea de Silvicultură. In anul 1987, ca autor principal și coordonator, participă la elaborarea și publicarea la reprografia universității a „îndrumarului de lucrări practice în domeniul seminologiei și pepinierelor forestiere'1, lucrare consultată și în prezent de studenți. Recunoașterea calităților profesionale s-au oglindit în acordarea gradelor didactice de conferențiar (1963), profe- sor (1968) și a calității de conducător de doctoranzi (1969). îndrumând cu competență și consecvent inginerii înscriși la doctorat, din rândul cărora au susținut lucrarea de doctorat, fiind și confirmați, un număr de 15 doctori (patru la forma cu frecvență - unul din țară și trei din alte țări și 11 la forma fără frecvența). Este printre primele cadre didactice care încă din anul 1965 s-a angajat pe bază de contract în activitatea de cerc- etare științifică. De atunci și până la pensionare, anual, 52 activitatea de cercetare s-a efectuat în cadrul a cel puțin două contracte încheiate cu institutul de cercetări forestiere, unităti din producție sau în colectivul de cercetare- proiectare din cadrul facultății, condus de regretatul profesor dr. ing. Stelian Munteanu - membru al Academiei Române. Recunoscut specialist în afara granițelor țării, a partici- pat la sesiuni internaționale și schimburi de experiență în numeroase țări (Albania, Austria, Germania, Ungaria, Spania, Suedia). A fost ales în 1966 și reales în 1969 și 1972 în grupul de lucru FAO pentru silvicultura și învățământ forestier, unde, în cadrul întâlnirilor de lucru a prezentat rezultatele pozitive obținute de țara noastră privind pregătirea specialiștilor preuniversitari, universitari și postuniversitari în domeniul silviculturii ca și ale cercetărilor și al personalului din producție, referate apre- ciate în termeni elogioși în scrisorile de mulțumire adresate de conducerea grupului de la sfârșitul reuniunilor de lucru. Bun organizator, corect, nepărtinitor, prof. loan Damian a îndeplinit funcția de decan al Facultății de Silvicultură (1958-1961) și apoi de prorector al Institutului Politehnic Brașov (1961-1968), concomitent cu cea de șef de catedra pe care a exercitat-o neîntrerupt timp de 32 de ani (1952- 1984). De asemenea, a fost membru în colegiile ministerelor de silvicultură și al învățământului, membru în consiliul științific al Institutului de Cercetări Forestiere și de la înfi- ințarea Academiei de Științe Agricole și Silvice a fost coop- tat membru al secției de silvicultură. După retragerea din activitatea didactică, la împlinirea vârstei de 65 ani, profesorul loan Damian a continuat acti- vitatea de îndrumare a colaboratorilor din facultate și a numeroși specialiști din producție, foști studenți și/sau doc- toranzi. De aceea, vestea dispariției profesorului loan Damian ne-a întristat cemindu-ne sufletele. Noi colaboratorii apropiați, colegii de facultate și din facultate, miile de studenți care i-au audiat cursurile, spe- cialiști de prestigiu în țară și în străinătate, ne vom aminti adesea de profesorul, specialistul loan Damian, cursurile și lucrările sale științifice fiindu-ne mereu materialul biblio- grafic de bază. Suntem alături și ne exprimăm întreaga compasiune față de familia sa greu încercată în anul 2002. Fie ca imaginea și exemplul de viața al profesorului dr.ing. loan Damian să dăinuiască în amintirile celor ce l-au cunoscut. Ne vom aminti cu aleasă considerație față de pro- fesor, cu nostalgie și plăcere de anii de colaborare din cadrul disciplinei de împăduriri, chiar de discuțiile, uneori, contradictorii cu privire la aspecte din domeniul disciplinei. Prof. dr .ing. Filofteia NEGRUȚIU Conf. dr. ing. Gheorghe FLORESCU Universitatea “Transilvania” din Brașov REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 •Nr.l Inginer Filip Radu 1971 - 2002 28 decembrie 2002 a marcat drumul fără de întoarcere, spre „lumea veșnică11, al unui tânăr silvicultor - inginerul Radu Filip. S-a născut la data de 6 iunie 1971, în orașul Bacău. După absolvirea Liceului de Matematică-Fizica „George Bacovia“ din Bacău în anul 1989, urmează cursurile Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, obținând diploma de inginer silvic în anul 1995. In anul 1996 și-a susți- nut examenul la cursul de studii aprofundate din cadml fa- cultății, masterat, cu lucrarea „Biotehnologii silvice". Și-a început activitatea ca tehnician debutant în cadrul FARM Vâlcea-EGA Brașov (februarie 1996 - noiembrie 1996). între anii 1996 - 2002 a lucrat fără întrerupere în dome- niul silvic, în cadrul Direcției Silvice Covasna. Cei 6 ani de activitate continuă în aceeași instituție înseamnă puțin pe scara timpului, dar ei înseamnă mult pe scara devotamentului și atașamentului față de profesiune. Această stabilitate nu putea să nu-i aducă recunoașterea va- lorii profesionale și nu putea să nu-i motiveze ascensiunea profesională: de la inginer șef district, responsabil fond forestier și inginer șef la Ocolul Silvic Tg. Secuiesc la responsabil fond forestier în centrala direcției silvice. Cu toate necazurile pe care i le-a pricinuit starea de sănătate din ulti- mul an, gândul lui a fost alături dc noi. Firea blândă, amabilitatea cople- șitoare, modestia, ținuta morală, spi- ritul de inițiativă, un deosebit simț de bun gospodar și o foarte mare dragoste de pădure, i-au atras stima și respectul, atât a pesonalului din subordine cât și a colaboratorilor. Inginerul Filip Radu a fost un om deosebit, fin si gentil, de o noblețe sufletească remarcabilă, un tată și un soț iubitor, un prieten și un coleg rar întâlnit. Prin dispariția sa, în plină putere de muncă și la vârsta când putea să dea sectorului silvic mult din experiența sa, a lăsat un gol imens în sufletele noastre, o familie îndurerată și regrete de la cei care l-au cunoscut și cu care a colaborat. A fost înmormântat cu cinste și respect în cimitirul „Sărata" din orașul Bacău. Acum, Filip Radu, omul, a intrat în amintire și în lumea drepților. Fie-i țărâna ușoară și Dumnezeu să-1 odihnească în pace. Tehnician Caftangioglu Daniela Direcția Silvică Covasna Inginer Petcu N. Gheorghe 1929 - 2003 încă un falnic stejar din masivul promoției 1955 de sil- vicultori ne părăsește, lăsând în urma lui un gol imens, trei copii îndurerați și pe toți cei care l-au cunoscut și apreciat. în ziua de 12 ianuarie 2003, a încetat din viață, în somn, acela care a fost inginerul silvic Petcu N. Gheorghe. S-a născut la 17 aprilie 1929 în satul Copaciu com. Ghimpați județul Giurgiu. A urmat cursurile primare în satul natal și apoi Liceul „Ion Maiorescu" din orașul Giurgiu. Fiind atras de tainele și dragostea pentru pădure, după ter- minarea liceului se înscrie la Institutul Forestier Brașov, Facultatea de Silvicultură, pe care îl termină obținând în anul 1955 diploma de inginer silvic. în perioada martie 1955 - decembrie 1960 a lucrat la Ocolul Silvic Vida - Vlașca, în funcțiile de inginer silvic, inginer șef și șef ocol. în anul 1961 se transferă la Ocolul silvic Ghimpați unde lucrează în funcția de inginer de exploatarea pădurilor, până în anul 1967 când se transferă la sectorul de expolatare Giugiu. In anul 1971 fiind atras de problemele de cultură a pădurilor revine, prin transfer, la ocolul silvic Ghimpați unde, pe etape, ocupă fimețiile de inginer principal și inginer șef de ocol. Un om conștiincios în muncă și atras de refacerea pădurilor din zona în care s-a născut, a depus mult suflet și pricepere în găsirea unor soluții practice de refacere a pădurilor cu fenomene de uscare. S-a preocupat de introdu- cerea stejarului roșu care a dat bune rezultate. în arboretele înființate sub direc- ta sa îndrumare în cei peste 27 de ani cât a lucrat la Ocolul silvic Ghimpați, la această dată se execută rărituri și arboretele care au o stare de vegetație normală, se poate spune că reprezintă o carte din care se pot trage concluzi utile pentru silvicultura ce se practică în zona cereto-gâmițetelor. Zona Singureni pentru arborete și zona Letca pentru răchitării reprezintă cartea de vizită a silvicultorilor din Ocolul silvic Ghimpați sub directa îndrumare a celui care a fost inginerul Petcu N. Gheorghe. S-a stins o viață de silvicultor sârguincios, blând și foarte modest. Viața nu i-a oferit nimic din feeriile fericirii pământești, iar moartea subtilă - în somn - a cunnat șirul de suferințe și de mâhnire. Inginerul Petcu a fost înmormântat în cimitirul ortodox din satul său natal Copaciu, comuna Gimpați județul Giurgiu,unde i s-a adus un ultim omagiu. în fața mormântului proaspăt ne închinăm memoriei celui dispărut, care a fost un bun silvicultor. Fie-i țărâna ușoară și Dumnezeu să-l odihnească în pace. Ing. Radu GRIGORE Ing. Bicu CONSTANTIN Șeful Ocolului silvic București REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l 53 Inginer Savu Traian 1919 - 2002 în data de 30 decembrie 2002 a încetat din viață Savu Traian, inginer silvic pensionar, care a slujit mulți ani cu devotament și pricepere pădurea românească în județul Alba. S-a născut la 7 decembrie 1919 în satul Lancram din județul Alba, sat care a dat țării pe marele poet și filozof Lucian Blaga, ca și o întreagă pleiadă de intelectuali de seamă. încă din copilărie se simte atras de tainele pădurii și după terminarea celui de-al doilea război mondial se înscrie, asemenea altor colegi de generație din satul natal, la Școala de subingineri de la „Pădurea Verde" din Timișoara, pe care o termină în anul 1949. Imediat după absolvire începe o prodigioasă activitate în slujba pădurii la ocoalele silvice din Hațeg și Cugir. în paralel își desăvârșește studiile de specia- litate la Facultatea de Silvicultură din Brașov, obținând în 1954 titlul de inginer silvic. începând cu anul 1955 ocupă funcția de șef de ocol la Ocolul silvic Sebeș, unde rămâne până în 1964, când se transfera Ia IFET Sebeș. Această perioadă coincide cu o acțiune de mare amploare privind lichidarea clasei de regenerare rămasă la dimensiuni foarte mari ca urmare a războiului și a activității Sovromurilor. Se achită cu conștiinciozitate și profesionalism de această sarcină, regenerând câteva mii de hectare pe Valea Sebeșului. După reorganizarea sectorului sib vie din 1968, este transferat la nou înființatul Inspectorat Silvic Județean Alba, unde coordonează activitatea de producție, se reîntoarce pe Valea Sebeșului începând cu 1972, unde ocupă funcția de șef al ocolului silvic Bistra, până la pensio- narea sa în 1982. In îndelungata sa activitate, prin rezultatele profesionale obținute, a dat dovada unui înalt profesionalism, cu spirit de inițiativă. A fost un bun organizator al activităților profesio- nale și un bun exemplu de urmat pentru colaboratorii și su- balternii săi. A fost un om conștiincios, perseverent și deosebit de meticulos. A căutat și a reușit în mare parte să insufle aceste calități în special tinerilor subalterni, de a căror formare s-a ocupat în permanență. S-a bucurat atât în timpul serviciului, cât și după pen- sionare de aprecierea și stima colegilor din Corpul silvic. Prin dispariția sa, silvicultorii din județul Alba au pierdut un pri- eten și sfătuitor de nădejde. Dumnezeu să-1 odihnească în pace. Ing. Pompiliu ILICA Direcția Silvică Alba Tehnician Bodea Luca 1928 - 2003 în data de 26 ianuarie 2003 ne-a părăsit pentru totdeauna, la vârsta de 74 de ani, tehnicianul principal Luca Bodea. Valea Sebeșului, din județul Alba, a fost văduvită astfel de unul din cei mai devotați slujitori ai pădurii. S-a năiscut la 18 octombrie 1928 în satul Căpâlna - județul Alba, fiind înzestrat din naștere cu calități deosebite: cinste, corectitudine, hărnicie, disponibilitate. Calitățile sale umane au fost dublate de cele profesionale pe parcursul a 45 de ani de activitate neîntreruptă în cadrul unui singur ocol silvic: ocolul silvic Sebeș. La ceremonia de înmormântare, profesionistul Luca Bodea a fost caracterizat de ing. Vasile Bumete, cel care i-a fost șef la ocolul Silvic Sebeș timp de 26 de ani ca „cel mai bun silvicultor practician" care a activat pe Valea Sebeșului dintotdeauna. Afirmația nu este deloc gratuită. Tehnicianul Luca Bodea s-a dedicat trup și suflet meseriei de silvicultor, pe care a moștenit-o din familie. A activat în cadrul ocolului silvic Sebeș în activitatea de semin- țe-pepiniere, în special, dar a fost un pilon de bază căruia i s-au încredințat multe sarcini și pe linie de împăduriri, fond forestier, paza, produse accesorii, pe toate ducându-le la bun sfârșit în mod ireproșabil. Și-a desfășurat activitatea în perioada când trebuiau împădurite mii de hectare pe Valea Sebeșului, urmare a exploatării sălbatice de către sovromuri, prin care sute de mii de mc erau transportați prin plutărit către depozite. în fiecare an se plantau în acei ani (1955-1980) la ocol 200-400 ha, pentru care trebuiau pregătiți sute de mii de puieți. De acest lucru se preocupă cu multă pricepere și total devotament, care de multe ori a fost împins până la sacrificiu. Multe generații de brigadieri și pădurari au învățat din tainele mseriei de la tehnicianul Luca Bodea, care și în acest domeniu a dovedit multă răbdare și tenacitate. A avut un comportament ireproșabil, modest, respectuos, îndatoritor, gata oricând să-l ajute pe cel de lângă el. Sute de hectare de arborete ajunse la vârsta curățirilor sau răriturilor de pe Valea Boții, Mărtinic, Miraș, Prigoana, Oașa poartă în ele prin vremi, amintirea acestui silvicultor de excepție, care a fost Luca Bodea. Așa cum pe plan profesional a fost un om deosebit și pe plan familial a avut o viață pe deplin realizată. A trăit 47 de ani alături de soția sa Voichița, în iubire și înțelegere deplină, ceea ce a creat un mediu cum nu se poate mai bun pentru creșterea și educarea copiilor săi, doi băieți și o fată care la rândul lor sunt oameni de o aleasă ținută morală și profesională. Pentru toate calitățile de care a dat dovadă, pe plan uman și profesional, silvicultorii din cadrul ocolului silvic Sebeș și direcția silvica Alba îi aduc un ultim omagiu și îi păstrează o neîntinată amintire. Ing. Alexandrina ILICA 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l INDEX ALFABETIC - 2002 A I. V. ABRUDAN, V. BLUJDEA, C. PAHONȚU: împă- durirea terenurilor degradate din România în contextul eforturilor de diminuare a impactului schimbărilor climatice, nr. 3, p. 1 A. ANGELESCU, A. SEPSI: Variabilitatea și dimorfismul sexual la craniile de Caniș aureus, nr. 3, p. 29 A. ANGELESCU: Ecologia șacalului, nr. 6, p. 29 D. AVĂCĂRIȚEI: Aspecte privind variabilitatea creșterilor radiate la arbori în făgete parcurse cu tăieri de regenerare, nr. 3, P- 15 B O. BADEA, M. TĂNASE: Starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001, nr. 2, p. 6. E. C. BELDEANU: Valorificarea fructelor de pădure, prin producerea de sortimente primare fără conservanți chimici, nr. 5, p. 33 M. BENEA: Plantația de plop Bâsca-Brăila, etalon experi- mental de durată în zona inundabilă a Dunării, nr. 6, p. 14. V. BLUJDEA, I. V. ABRUDAN, C. PAHONȚU: împă- durirea terenurilor degradate din România în contextul eforturilor de diminuare a impactului schimbărilor climatice, nr. 3, p. 1 V. BLUJDEA: Alocarea carbonului la nivel de arbore și implicațiile particularităților solului asupra repartiției biomasei radicelare la Quercus cerris L-, nr. 2, p. 18. V. BOLEA, Ș. VLONGA, M. MANDAT: Biodiversitate și stabilitate într-un făget montan parcurs cu lucrări de îngrijire de diferite intensități, nr. 3, p. 11. C D. CHIRA, M. L. DATA, A. SIMIONESCU, V. MIHAL- CTUC, M. LIȚESCU, AD. VLĂDULEASA, C. PETRES, L. GAL: Evoluția dăunătorilor forestieri în anii 1998-2001 în pădurile de rășinoase din zona Covasna-Harghita-Mureș-Bistrița calamitate în 1995 și 1998, nr. 4, p. 1 G CHIȚEA, I. I. FLORESCU, G. SPÂRCHEZ, C. FI- LIPESCU, C. PETRIȚAN: Considerații privind variația indicilor de zveltețe și de elagaj în unele păduri montane cvasivirgine în zona Brașov, nr. 2, p. 6 I. CLINCIU’ Noi dovezi (asigurate statistic) privind ate- nuarea inundațiilor de către pădure și folosirea acestora ca argu- ment pentru creșterea gradului de împădurire, nr. 1, p. 16 I. CRISTEA: Studiu privind factorii limitativi de influență asupra potențialului salmonicol al apelor de munte, nr. 2, p. 32 V. CUCOȘ: Starea de sănătate a pădurilor din județul Neamț 1986-2001 (partea I), nr. 3, p. 20. V. CUCOȘ: Starea de sănătate a pădurilor din județul Neamț 1986-2001 (partea II), nr. 5, p. 18. D M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, V. M1HALCIUC, D. CHIRA, M. LIȚESCU, AD. VLĂDULEASA, C. PETRES, L. GAL: Evoluția dăunătorilor forestieri în anii 1998-2001 m pădurile de rășinoase din zona Covasna-Harghita-Mureș-Bistrița calamitate în 1995 și 1998, nr. 4, p. 1 M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (1), nr. 6, p. 4. M. L. DAIA, F. GEORGESCU: Regenerarea pădurilor din România, nr. 6, p. 1. M. DANCIU, D. PARASCAN, D. GUREAN, A. INDREI- CA: Festuca altissima All. (syn. F. sylvatica (Poli.) Vili.) și Festuca drymeja Mert. etKoch (syn. F. montana M.B.), identifi- care, răspândire și valoare indicatoare sub raport staționai, nr. 1, p.ll. R DISSESCU: Codrul grădinărit, soluție optimă de conser- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l vare și management a biodiversității ecosistemelro forestiere, nr. 4, p. 24. E V. ENESCU, L. IONIȚĂ: Variația genetică a unorpopulații- resurse genetice de molid în cultura comparativă Zalău-Sălaj, nr. 2,p.l. V. ENESCU, L. IONIȚĂ: Variația genetică a unor familii half-sib de frasin testate în România, nr. 5, p. 1. F M. FILAT: Metodă de plantare a plopilor negri hibrizi cu sade de dimensiuni mari, nr. 5, p. 14. C. FILIPESCU, I. I. FLORESCU,' G. CHIȚEA, G. SPÂRCHEZ, C. PETRIȚAN: Considerații privind variația indi- cilor de zveltețe și de egalaj în unele păduri montane cvasivirgine în zona Brașov, nr. 2, p. 6 I. I. FLORESCU, G. CHIȚEA, G. SPÂRCHEZ, C. FILI- PESCU, C. PETRIȚAN: Considerații privind variația indicilor de zveltețe și de egalaj în unele păduri montane cvasivirgine în zona Brașov, nr. 2, p. 6 E. FODOR, A. TEUȘDEA, O. HÂRUȚA: Aplicații ale recunoașterii de forme în identificarea gândacilor de scoarță (Ord. Coleoptera: Fam. Scolytidae) după arhitectura galeriilor, nr. 3, p. 26. E. FODOR, A. TEUȘDEA: Estimarea prin analiză de ima- gine a suprafețelor foliare cu leziuni provocate de Rhytisma acer- inum (Pers.) Fr. la diferite specii ale genului Acer, nr. 5, p. 24. G L. GAL, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, V. MIHALCIUC, D. CHIRA, M. LIȚESCU, AD. VLĂDULEASA, C. PETRES: Evoluția dăunătorilor forestieri în anii 1998-2001 în pădurile de rășinoase din zona Covasna-Harghita-Mureș-Bistrița calamitate în 1995 și 1998, nr. 4, p. 1 R. GASPAR: Determinarea rapidă a debitului maxim al vii- turilor torențiale în bazinele mici forestiere, nr. 6, p. 24. F. GEORGESCU, M. L. DAIA: Regenerarea pădurilor din România, nr. 6, p. 1. D. GUREAN, M. DANCIU, D. PARASCAN, A. INDRE- ICA: Festuca altissima All. (syn. F. sylvatica (Poli.) Vili.) și Festuca drymeja Mert. et Koch (syn. F. montana M.B.), identifi- care, răspândire si valoare indicatoare sub raport staționai, nr. 1, p.ll. H O. HÂRUȚA, E. FODOR, A. TEUȘDEA: Aplicații ale recunoașterii de forme în identificarea gândacilor de scoarță (Ord. Coleoptera-. Fam. Scolytidae) după arhitectura galeriilor, nr. 3, p. 26. I A. INDREICA, M, DANCIU, D. PARASCAN, D. GURE- AN,: Festuca altissima All. (syn. F. sylvatica (Poli.) Vili.) și Festuca drymeja Mert. et Koch (syn. F. montana M.B.), identifi- care, răspândire și valoare indicatoare sub raport staționai, nr. 1, p.ll. L. IONIȚĂ, V. ENESCU: Variația genetică a unor populații- resurse genetice de molid în cultura comparativă Zalău-Sălaj, nr. 2, p. 1. L. IONIȚĂ, V. ENESCU: Variația genetică a unor familii half-sib de frasin testate în România, nr. 5, p. 1. K Z. KOVÂCS, N. OLENICI, V. OLENICI, I. OPREAN, M. RAȚIU: Un atractant sexual sintetic pentru masculii de Retinia 55 perangustana (Snellen), nr. 2, p. 11. J. KRUCH: Cercetări privind prezența defectelor de exploatare la lemnul brut rotund de foioase pentru furnir, nr. 3, p. 33. J. KRUCH, V. NICOLESCU: Cercetări privind sortarea dimensională a puieților de nuc negru, nr. 6, p. 18 L M. LEȘAN: Cercetări privind instalarea și dezvoltarea unor specii forestiere în teritorii poluate situate în zona periurbană a municipiului Baia Mare, nr. l,p. 1. M. LIȚESCU, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, V. MIHAL- CIUC, D. CHIRA, AD. VLĂDULEASA, C. PETRES, L. GAL: Evoluția dăunătorilor forestieri în anii 1998-2001 în pădurile de rășinoase din zona Covasna-Harghita-Mureș-Bistrița calamitate în 1995 și 1998, nr. 4, p. 1 M. LIȚESCU, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (1), nr. 6, p. 4. M I. MACHEDON: Rolul pădurii în conservarea și protejarea mediului înconjurător, nr. 1, p. 23. I. MACHEDON: Contribuții privind unele probleme actuale ale managementului silvic românesc, nr. 4, p. 36. M. MANDAI, V. BOLEA, Ș. VLONGA: Biodiversitate și stabilitate într-un fa'get montan parcurs cu lucrări de îngrijire de diferite intensități, nr. 3, p. 11. V. MIHALCIUC, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, D. CHIRA, M. LIȚESCU, AD. VLĂDULEASA, C. PETRES, L. GAL: Evoluția dăunătorilor forestieri în anii 1998-2001 în pădurile de rușinoase din zona Covasna-Harghita-Mureș-Bistrița calamitate în 1995 și 1998, nr. 4, p. 1 N N. V. NICOLESCU, D. C. SIMON: Silvicultura frasinului comun (Fraxinus excelsior L.), între exigențele ecologice și tehnologice ale speciei și defecte (înfurciri și inimă neagră), nr. 2, p.23. N. V. NICOLESCU, D. R. TÂRZIU,: Conservarea și ame- liorarea biodiversității, obiectiv important al regenerării arboretelor în Europa, nr. 4, p. 30. N. V. NICOLESCU, L. D. NICOLESCU: SUvotehnica cireșului pădureț (Primus aviwn L. syn Cerasus avium (L.) Moench), între exigențele ecologice și tehnologice ale speciei și defecte (putregaiuri și vene verzi), nr. 4, p. 4 V. NICOLESCU, J. KRUCH: Cercetări privind sortarea dimensională a puieților de nuc negru, nr. 6, p. 18 O N. OLENICI, V. OLENICI, I. OPREAN, M. RAȚIU, Z. KOVÂCS: Un atractant sexual sintetic pentru masculii de Rctinia perangustana (Snellen), nr. 2, p. 11. N. OLENICI, V. OLENICI: Utilizarea atractanților sintetici pentru monitorizarea populațiilor de Hylobius abietis (L). nr. 4, p.ll. I. OPREAN, N. OLENICI, V. OLENICI, M. RAȚIU, Z. KOVÂCS: Un atractant sexual sintetic pentru masculii de Retinia perangustana (Snellen), nr. 2, p. 11. P C. PAHONȚU, I. V. ABRUDAN, V. BLUJDEA,: împă- durirea terenurilor degradate din România în contextul eforturilor de diminuare â impactului schimbărilor climatice, nr. 3, p. 1 D. PARASCAN, M. DANCIU, D. GUREAN, A. 1NDREI- CA: Festuca altissima All. (syn. F. sylvatica (Poli.) Vili.) și Festuca drymeja Mert. et Koch (syn. F. montana M.B.), identifi- care, răspândire și valoare indicatoare sub raport staționai, nr. 1, 56 p.ll. C. PETRIȚAN, I. 1. FLORESCU, G. CHIȚEA, G. SPÂRCHEZ, C. FILIPESCU: Considerații privind variația indi- cilor de zveltețe și de egalaj în unele păduri montane cvasivirgine în zona Brașov, nr. 2, p. 6 C. PETRES, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, V. MIHAL- CIUC, D. CHIRA, M. LIȚESCU, AD. VLĂDULEASA, L. GAL: Evoluția dăunătorilor forestieri în anii 1998-2001 în pădurile de rășinoase din zona Covasna-Harghita-Mureș-Bistrița calamitate în 1995 și 1998, nr. 4, p. 1 R M. RAȚIU, N. OLENICI, V. OLENICI, I. OPREAN, Z. KOVÂCS: Un atractant sexual sintetic pentru masculii de Retinia perangustana (Snellen), nr. 2, p. 11. S A. SEPSI, A. ANGELESCU: Variabilitatea și dimorfismul sexual la craniile de Caniș aureus, nr. 3, p. 29 A. SIMIONESCU, M. L. DAIA, V. MIHALCIUC, D. CHIRA, M. LIȚESCU, AD. VLĂDULEASA, C. PETRES, L. GAL: Evoluția dăunătorilor forestieri în anii 1998-2001 în pădurile de rășinoase din zona Covasna-Harghita-Mureș-Bistrița calamitate în 1995 și 1998, nr. 4, p. 1 A. SIMIONESCU, M. L. DAIA, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (1), nr. 6, p. 4. D. C. SIMON: Conceptul de „boală" în pădure, nr. 1, p. 8. N. V. NICOLESCU, D. C. SIMON: Silvicultura frasinului comun (Fraxinus excelsior L.), între exigențele ecologice și tehnologice ale speciei și defecte (înfurciri și inimă neagră), nr. 2, p.23. G. SPÂRCHEZ, I. I. FLORESCU, G.CHIȚEA, C. FILI- PESCU, C. PETRIȚAN: Considerații privind variația indicilor de zveltețe și de egalaj în unele păduri montane cvasivirgine în zona Brașov, nr. 2, p. 6 Ș N. ȘOFLETEA: Implicații genetice ale regenerării naturale a arboretelor, nr. 4, p. 26. T M. TĂNASE, O. BADEA: Starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001, nr. 2, p. 6. A. TEUȘDEA, E. FODOR, O. HÂRUȚA: Aplicații ale recunoașterii de forme în identificarea gândacilor de scoarță (Ord. Coleopterai Fam. Scofytidae) după arhitectura galeriilor, nr. 3, p. 26. D. R. TÂRZIU, N. V. NICOLESCU: Conservarea și ame- liorarea biodiversității, obiectiv important al regenerării arboretelor în Europa, nr. 4, p. 30. V A. VLĂDULEASA, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, V. MIHALCIUC, D. CHIRA, M. LIȚESCU, C. PETRES, L. GAL: Evoluția dăunătorilor forestieri în anii 1998-2001 în pădurile de rășinoase din zona Covasna-Harghita-Mures-Bistrița calamitate în 1995 și 1998, nr. 4, p. 1 D. VLĂDESCU, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, M. LIȚESCU, A. VLĂDULEASA: Aspecte privind starea de sănă- tate a pădurilor din România în anul 2001 (1), nr. 6, p. 4. A. VLĂDULEASA, M. L. DAIA, A. SIMIONESCU, M. LIȚESCU, D. VLĂDESCU: Aspecte privind starea de sănătate a pădurilor din România în anul 2001 (1), nr. 6, p. 4. Ș. VLONGA, V. BOLEA, M. MANDAI: Biodiversitate și stabilitate într-un făget montan parcurs cu lucrări de îngrijire de diferite intensități, nr. 3, p. 11. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.l Eveniment Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe loncscu-Șișești66 are un vicepreședinte silvicultor: dl. prof. dr. ing. Marian lanculescu, deputat în Parlamentul României Vineri, 13 decembrie 2002, a avut loc Adunarea Gene- rală a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești" (A.S.A.S.) având următoarea ordine de zi: 1. Prezentarea activității desfășurate de prezidiul Aca- demiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu- Șișești" de la ultima Adunare Generală până în prezent (9 iulie -13 decembrie 2002). 2. Alegeri (un vicepreședinte ASAS și noi membri). 3. Discuții. în urma discuțiilor purtate Adunarea Generală a aprobat activitatea desfășurată de prezidiul A.S.A.S. în perioada 9 iulie - 13 decembrie 2002. Participanții la adunarea generală au ales prin vot secret noi membri dc onoare din străinătate, membri titulari, mem- bri corespondenți și au confirmat noi membri asociați. La propunerea Secției de silvicultura, cu majoritate de voturi, dl. dr. ing. Marian lanculescu, cercetător științific principal gr. I, profesor asociat al Universității din Oradea, deputat în Parlamentul României, a fost ales în înalta și responsabila funcție de vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice. Prin aceasta se întărește poziția cercetării silvice în prezidiul A.S.A.S. și se creează condiții favorabile unei mai eficiente coordonări a activității de cerce- tare științifică din domeniul silviculturii de către acest înalt for științific al țării (în confor- mitate cu art. IV din Legea 633/ 2002). Totodată, la propunerea Secției de silvicultură, aduna- rea generală a hotărât: - promovarea dl. dr. ing. Filimon Carcea, membru cores- pondent, în treapta superioară de membru titular al A.S.A.S.; - alegerea dl. prof. dr. ing. loan Clinciu, ca membru cores- pondent al A.S.A.S.; - trecerea dl. prof. dr. ing. Constantin Paunescu, membru titular, in categoria membrilor de onoare al acestui for științific; - instituirea Premiului „Constantin Chiriță", pentru lucrări științifice deosebite din domeniul silviculturii și pedologiei. La aceeași adunare generală, s-a confirmat alegerea dom- nului prof. dr. doc. V. Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române, în funcția de președinte al Secției de sil- vicultură a A.S.A.S.. Dr. ing. Mihai NICOLESCU Curriculum vitae Numele și prenumele: lanculescu Marian Data și locul nașterii: 13 august 1943, Baldo vine ști - Olt; Starea civila, copii: Căsătorit, doi copii: lanculescu loan Mircea și lanculescu George Cristian; Studii: Universitatea Transilvania Brașov - Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, 1966; Universitatea București - Facultatea de Limbi Străine, 1973; Titluri științifice: Doctor în silvicultură, membru titulara! Academiei de Științe Agricole și Silvice, Vicepreședinte al Academiei; Profesia: Inginer silvic; Activitatea parlamentară: Legislatura 1996 - 2000: membru în Comisia Permanentă pen- tru Agricultură, Silvicultură, Industrie Alimentară și Servicii Specifice; Vicepreședinte al Comisiei Speciale de Anchetă Referitoare la Dezechilibrele Ecologice. Legislatura 2000 - 2004: membru în Comisia Permanentă pentru Agricultură, Silvicultură, Industrie Alimentară și Servicii Specifice; membru al Grupului Parlamentar de Prietenie cu Malayesia; președintele Grupului Parlamentar de Prietenie cu Republica Peru. Activitatea profesională înainte de alegerea ca deputat: cercetător științific principal gradul I - director al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (1982-în prezent); profesor uni- versitar - Universitatea Oradea (1996-în prezent); redactor responsabil „Revista pădurilor" (1993-1996); secretar de stat, șef al departamentului păduri din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului (1993-1996). Premii, distincții: Ordinul „Mcrinil Științific", clasa II, 1986; Premiul Academiei Române „Marin Drăcea", 1994. Cărți și lucrări de specialitate publicate: 110, din care în străinătate - 12: „Cercetări auxolog- ice și dendrocronologice în arboretele de brad afectate de fenomenul de uscare", autor, Editura Tehnică Agricolă, 1994. Premiul Academiei Române „Marin Drăcea"; „Pădurile României", coautor, Editura Academiei Române, București, 1981; „Bewertungsmethoden fur die durch Luftverungreinigungen bedingten Waldschâden", autor, în volumul „Okonomische Bewertung von Waldschâden Universitar fur Badenkurtur, Wien, editor Hans A. Jobstl, 1989; „Die Nachaltigkeit als Grundsatz Rumănischen Forsteinrichtung", autor, în volumul „Forsteinrichtung und Betriebswirtschaft-Garanten der Nachaltigkeit, editat de Horst Kurtk, Tharandt-Germany, 1992; „Influența poluării aemlui asupra creșterii pădurilor", autor, Redacția materiale de propa- gandă agricolă, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, seria a Il-a, 1977; „Aspecte metodologice privind determinarea pierderilor de creștere în diametru la arboretele poluate", Studii și Cercetări, ICAS, seria I, voi. XXXIII, 1975, autor și altele. Limbi străine: germana, engleza - bine, franceza - suficient. Autor a numeroase inițiative legislative: 14 în legislatura 196-200 din care două promulgate, 8 în legislatura 2000-2004 până în prezent, din care 6 promulgate, din care amintim: Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție; Legea nr. 75/2002 de modificare a OMG nr. 96/1998 referitoare la regle- mentarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național; Legea nr. 290/2002 privind organizarea activității de cercetare din rețeaua Academiei de Științe Agricole și Silvice. Coperta I - IV - foto Oprea Popescu Tehnoredactare computerizată: Liliana Suciu ISSN: 1220-2363 REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, b-dul Maghem, nr. 31, sector 1, telefon: 2129769/267. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă.