REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" ANUL 114 Nr. 1 1999 MEMBRII COLEGIULUI DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr.ing. Romică TOMESCU, redactor responsabil adjunct: ing. Angelica JUCAN, șef lucr. ing. Nico- lae ANTONOAIE, ing.Robert BLAJ, ing.Dorin CIUCĂ, prof.dr.Ioan CLINCIU, prof.dr.Ion FLORESCU, ing. Gheorghe FLUTUR, prof.dr. doc. Victor GIURGIU, prof.dr.Ghcorghițâ IONAȘCU, ing.Gheorghe LAZEA, ing; Moisa Tudor MADEAR, ing. Ion MEGAN, șef lucr. dr.ing.Norocel NICOLESCU, ing. Dorel OROȘ, ing.Gheorghe PÂRNUȚĂ , ing. Leonard PĂDUREAN, ing. Constantin RUSNAC, prof.dr. Victor STĂNESCU, conf. dr.ing.Nicolae ȘOFLETEA, prof.dr. Ștefan TAMAȘ, prof.dr.Dumitru TÂRZIU, ing. Anton VLAD Redactor șef: Rodica DUMITRESCU Secretar de redacție: Cristian BECHERU CUPRINS pag- CONTENT page ROMICĂ TOMESCU: Sectorul silvic este angajat în proce- sul de reformă................................... 1 HANS-JURGEN OTTO: Ce viitor au pădurile virgine din România ? - Reflecții ca urmare a Simpozionului PRO SILVA EUROPA- .....................................5 VICTOR GIURGIU: Conservarea și managementul diver- sității biologice a ecosistemelor forestiere pentru o silvicul- tură durabilă ....................................11 LUCIAN MATEI: Macrozonarea teritoriului României din punct de vedere al riscului la alunecări de teren.16 DUMITRU TÂRZIU: Silvicultura românească la cumpăna dintre milenii ...................................19 LAURENȚIU PETRESCU: Orientări și tendințe actuale pentru îngrijirea și conducerea arboretelor de fag (Puncte de vedere)...........................................24 OLIMPIA MARCU, DIETER SIMON, CORNEL STOI- CA: Mycoplasma - un grup nou de agenți infecțioși ai plantelor.........................................31 ADAM S1M1ONESCU, ANTONICA NEGURA, VASI- LICÂ CUCOȘ: Contribuții la prevenirea și combaterea ipide- lor în rășinoasele din nord-estul Carpaților Orientali (Suceava- Neamț) în anul 1997 ..........■...................35 IONEL POPA: Modele de simulare a dinamicii temporale a doborâturilor produse de vânt în ecosistemele forestiere . .42 CRONICĂ ..........................................50 ROMICĂ TOMESCU: The Forestry Sector is involved in the reform process ................................1 HANS-JURGEN OTTO: What is the futurc of the Roma- nian natural forests? - Considerations foilowing the EUROPA PRO SILVA Symposium ....................5 VICTOR GIURGIU: Conservation and management of forest ecosystem biological diversity for a sustainable forestry......................................11 LUCIAN MATEI: The Romanian teritorial macrozoning of areas subject landsliding.....................16 DUMITRU TÂRZIU: Romanian forestry at the end of the millenium II .................................19 LAURENȚIU PETRESCU: Present directions and trends in the tending operations applied to the beech forests (Points ofview).......................................24 OLIMPIA MARCU, DIETER SIMON, CORNEL STOI- CA: Mycoplasma - a new group of infectious agents for plants .......................................31 ADAM SIMIONESCU, ANTONICA NEGURA, VASI- LICĂ CUCOȘ: Contributions to preventing and pest con- trolling of ipidae from coniferous forests in North Eastem Oriental Carpathians (Suceava - Neamț)..........35 IONEL POPA: Simulation models of temporal dynamics for windthrow in forest ecosystems .............42 NEWS ...........................................50 “Sectorul silvic este angajat în proce- sul de reformă”* Dr. ing. Romică TOMESCU Ministrul apelor, pădurilor și pro- tecției mediului Bună ziua domnilor directori, bună ziua doamnelor și dom- nilor. Ideea organizării acestei teleconferințe îmi aparține. De ce teleconferință și de ce acum ? In primul rând pentru faptul că sectorul silvic este angajat în procesul de reformă, reorganizare, restructurare, cum doriți să-i spuneți, iar în legătură cu aceasta am constatat o criză acută de comunicare, în special la nivelul direcțiilor și al ocoalelor silvice, cu implicații negative în ceea ce privește reușita reformei. în al doilea rând, pentru că am obser- vat neasumarea responsabilităților de către unii directori și șefi de ocoale, în legătură cu procesul de reformă, manifestată prin aplicarea defectuoasă a unor măsuri dispuse de conducerea Regiei Naționale a Pădurilor. Există încercarea de a da o eono- tație politică procesului și de a determina schimbarea unor decizii ale Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și ale Regiei Naționale a Pădurilor, prin implicarea factorilor politici, de asemenea de a crea confuzie și de a demonstra cu orice preț că există indecizie, ezitare, criză de autoritate din partea celor care conduc silvicultura astăzi. Acestora li s-a adău- gat incitarea sindicatelor, în declanșarea unor conflicte de muncă și acțiuni de stradă. Cele întâmplate sunt cu atât mai greu de înțe- les cu cât declanșarea procesului de reformă a fost precedată de întâlniri ale conducerii Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și Regiei Naționale a Pădurilor cu directorii direcțiilor silvice și liderii de sindicat, cu ocazia cărora s-a con- venit că reforma în silvicultură este nu numai necesară ci și opor- tună și au fost discutate și principiile care urmează să stea la baza procesului în cauză. Având în vedere cele expuse, am considerat necesară lărgirea bazei de discuție atât din punct de vedere al participării cât și al planificării unor aspecte. De ce reformă și de ce acum? Analiza succintă a activității Regiei Naționale a Pădurilor arată că în ultimii ani veniturile la multe subunități au scăzut, cu toate că volumul și structura pro- ducției destinate valorificării au suferit mici modificări, iar prețul și exportul lemnului au fost liberalizate. Care sunt cauzele aces- tei stări de fapt? In primul rând, imposibilitatea recoltării și valorificării volu- mului de lemn aprobat prin hotărâre de guvern, ca urmare a diminuării drastice a capacității de exploatare și prelucrare a lemnului și la acest capitol se cunosc toate aspectele legate de dotarea și situația financiară a agenților economici cu capital de stat sau privat, se cunoaște faptul că nu există cu adevărat o piață a lemnului în România, că desfacerea limitată a produselor pe piața externă este de asemenea limitată, așa că nu voi insista. în al doilea rând, valorificarea masei lemnoase prin organizarea unor licitații trucate sau prin negocierea directă fără licitație pre- alabilă. în al treilea rând, scăderea accentuată a exportului de produse ale pădurii, altele decât lemnul, ca urmare a lipsei unei strategii unitare în domeniu, a unei concurențe neloiale practi- cată de unii salariați ai Regiei Naționale a Pădurilor, a incapa- cității de retehnologizare în vederea prelucrării produselor con- form cerințelor pieții externe și altele. Toate acestea s-au soldat cu pierderea unor piețe, scăderea prețurilor unitare, crearea * Textul aferent cuvântului dl. ministru Romică Tomescu este parte integrantă din textul transcris al teleconferinței din 18 noiembrie 1998, transmisă de la sediul Guvernului, unde s-au detaliat aspectele referitoare la Reforma în silvicultura României. REVISTA PĂDURILOR © Anul 114 • 1999 ® Nr.l unor stocuri mari fără desfacere și așa mai departe. în al patrulea rând, diminuarea veniturilor realizate prin practicarea vânătorii cu străini, ca rezultat al pierderii imaginii de marcă, majoritatea trofeelor valoroase au fost extrase în primii ani de după 1990, a scăderii efectivelor de vânat, a neprofesionalismului, a calității slabe a serviciilor asigurate. în același timp, cheltuielile au cres- cut an de an, având ca principale determinante următoarele: 1. Creșterea salariilor și angajarea de personal redundant, indirect productiv, de multe ori fără calificare corespunzătoare, în special în structurile neimplicate direct în gospodărirea pădurilor (așa cum este cazul centralei Regiei Naționale a Pădurilor, cen- tralei direcțiilor silvice și chiar la ocoalele silvice). S-a ajuns în unele cazuri la trei contabili și șapte ingineri în centrala unui ocol. Prin urmare, în unele subunități cheltuielile de personal au ajuns să reprezinte 60-70% din totalul cheltuielilor. 2. Dotarea haotică cu calculatoare înainte de a șefi adoptat în prealabil sistemele informatic și informațional, dotarea cu autoturisme și alte echipamente fără ca efectul acestui efort investițional să se regăsească în scăderea numărului de personal și în creșterea calității muncii prestate. 3. Au crescut foarte mult cheltuielile indirecte în detrimentul celor de investiții, bineînțeles. Pe ansamblu, activitatea econo- mico-financiară a Regiei Naționale a Pădurilor a fost și este in- fluențată negativ de o serie de carențe manageriale care au ca rezultat creșterea valorii creanțelor și a stocurilor de produse fără desfacere asigurată, producerea unor scurgeri ce diminuează ve- niturile și măresc cheltuielile. în ultimii ani, sumele investite în pădure au fost extrem de mici în comparație cu cele rezultate din valorificarea produselor ei . S-a produs în acest fel o decapi- talizare a pădurilor. Valoarea investițiilor din resurse proprii a scăzut foarte mult. Exemplu, cele realizate în anul 1997 reprezin- tă 58% față de 1995, iar afirmația rămâne valabilă și în ceea ce privește volumul și calitatea lucrărilor de regenerare și îngrijirea pădurilor. Toate acestea se petrec în condițiile în care în România există aproape 2 milioane de hectare de pădure afectate de declin structural fiziologic sau funcțional, provocat de secete prelungite și excesive, poluare atmosferică, o serie de alți factori biotici și abi- otici, cât și datorită unor măsuri silviculturale defectuos aplicate precum și unor intervenții antropice. în aceste păduri nu se poate interveni în momentul de față din lipsa fondurilor. Există, de asemenea, circa 2,2 milioane hectare păduri inaccesibile, iar absența drumurilor scoate din circuitul economic importante surse lemnoase și nelemnoase și conduce la forțarea posibilității în zonele accesibile. Există circa 400.000 hectare terenuri degradate, inapte pentru agricultură care pot face obiectul ameliorării prin împădurire ș.a. în consecință, reforma în silvicultură se impune și nu mai poate aștepta momentul reconstituirii dreptului de proprietate pe care unii dintre dumneavoastră îl invocă, cu atât mai mult cu cât există încă discuții referitoare la acest subiect. în plus, reforma este gândită să poată fi continuată Jără a se aduce modificări importante, o dată cu schimbarea proprietății asupra pădurilor. Pentru ca lucrurile să fie bine înțelese, din capul locului vreau să subliniez că reforma instituțională, economică și morală pe care dorim să o înfăptuim nu este un moft al uneia sau al mai multor persoane și nici o dorință de reglare a unor conturi sau de a crea probleme sociale inutile. Dincolo de faptul că restructurarea Regiei Naționale a Pădurilor este o cerință a programului de guvernare, ea se impune datorită situației economico-financiare a regiei, care, menținută, poate avea implicații negative majore în gospodărirea pădurilor pe termen mediu și lung. Spus mai pe românește, este o acțiune responsabilă pe care o întreprindem din dorința ca lucrurile să meargă mai bine în acest sector. Cadrul legal de care trebuie să ținem cont în procesul de reformă este definit de următoarele legi și acte normative: • Ordonanța Guvernului nr.l5 /1993privind unele măsuri de restructurare a activităților regiilor autonome; • Hotărârea de Guvern nr.266/1993 privind ramurile și domeniile în care funcționează regiile autonome de interes național; • Ordonanța Guvernului nr.l3 /1995privind unele măsuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome și societăților comerciale cu capital majoritar de stat, de întărire a disciplinei financiare și de îmbunătățire a decontărilor în economie; • Ordonanța Guvernului nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, în care la articolul 38, aliniatul 2, se prevede ca Regia Națională a Pădurilor să rămână în coordo- narea ministerului de resort și să se restructureze după caz; (și iată că a venit cazul!); • Hotărârea de Guvern nr. 55/1998 prin care se aprobă normele metodologice privind privatizarea societăților comer- ciale și vânzarea de active; • Ordonanța Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național. Potrivit prevederilor legale în vigoare, reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor, înțelegând prin aceasta dimensionarea cen- tralei și a unităților teritoriale, cade în sarcina Consiliului de Ad- ministrație al Regiei Naționale a Pădurilor, iar restructurarea, adică înființarea sau desființarea unor structuri, privatizarea unor capacități de producție și servicii, concesionarea terenurilor fo- restiere, este atributul autorității publice centrale pentru silvi- cultură. Care sunt principiile, criteriile ce se au în vedere în procesul de reformă? în primul rând, privatizarea capacităților de producție inefi- ciente, aferente unor activități conexe, cum sunt atelierele de îm- pletituri din răchită, centrele de prelucrare a fructelor de pădure și a ciupercilor comestibile, fazaneriile, păstrăvăriile, atelierele de prelucrarea lemnului, atelierele apicole, pepinierele, răchitariile etc. Privatizarea acestor capacități de producție se va face prin vânzare de active pe bază de licitație, potrivit preve- derilor Hotărârii de Guvern nr.55 /1998. Fondurile rezultate din vânzarea activelor se constituie resursă la fondul de dezvoltare al Regiei Naționale a Pădurilor. Terenurile ocupate de active care sunt proprietate publică a statului șifac parte din fondul forestier național, rămân în proprietate de stat și vor fi concesionate, potrivit legii, persoanelor fizice și juridice care au cumpărat ac- tivele respective. De ce se impune această acțiune? Pentru că tre- buie evitate pierderile și nu putem minți la infinit în evidențele contabile, redistribuind veniturile și cheltuielile între activități sau transferând cheltuielile pe producția neterminată. Pentru că nu avem posibilitatea reală de a investi în retehnologizarea ca- pacităților de producție astfel încât să putem produce și exporta în condiții de eficiență economică. în fine, pentru a da posi- bilitatea personalului silvic să se ocupe nemijlocit de gospodă- rirea pădurilor, iar viitorilor proprietari, de activele care să pro- ducă ulterior eficient. Apreciem că în condițiile în care această acțiune se va desfășura corect, rezultatele vor fi pozitive pentru toți factorii implicați. în al doilea rând, un al doilea criteriu, este crearea unor 2 structuri suple, viabile, funcționale care să îndeplinească două condiții de bază, și anume: să se autofinanțeze în condițiile evitării disfuncționalităților financiare care așa după cum se știe, afectează grav volumul, calitatea și calendarul lucrărilor ce se execută în păduri și o a doua condiție: să fie în măsură să gospodărească corespunzător pădurile din administrare în condițiile actuale când presiunile asupra pădurilor se mențin ridicate, așa cum a menționat și dl.secretar de stal VLAD și nu ne putem permite slăbirea structurilor care se ocupă nemijlocit de pază și de îngrijirea pădurilor. Decizia pentru reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor aparține Consiliului de Administrație al acesteia, având ca fac- tori direct implicați șefii de ocoale, directorii direcțiilor silvice și conducerea regiei. Criteriile ce se au în vedere, după caz, la dimensionarea cantoanelor, a districtelor și ocoalelor silvice sunt următoarele: • zona geografică, având în subsidiar gradul de dispersie al pădurilor și prezența satelor care, așa după cum se știe, ridică probleme deosebite de pază, criterii care se aplică pentru sta- bilirea suprafețelor cantoanelor, districtelor și ocoalelor; • complexitatea și importanța activităților desfășurate, cri- teriu care se aplică în cazul ocoalelor; • constituirea de unități de producție pentru districte, mai ales când acestea sunt conduse de ingineri. In ceea ce privește numărul de personal în centralele ocoale- lor silvice, se are în vedere încărcarea la capacitate cu sarcini a personalului în condițiile folosirii corespunzătoare a logisticii din dotare. Decizia pentru restructurare a Regiei Naționale a Pădurilor cu referire la direcțiile silvice aparține Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, iar criteriile care se au în vedere sunt: • autofinanțarea în condițiile menționate anterior și de la acest criteriu fac excepție direcțiile silvice situate în zona Dobrogei și în estul Câmpiei Române; • un al doilea criteriu este suprafața fondului forestier al sta- tului administrată în prezent; • un al treilea criteriu - suprafața pădurilor ce ar putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate; " complexitatea și importanța activităților desfășurate. Se are în vedere, de asemenea, și suprafața terenurilor degra- date care potface obiectul ameliorării prin împădurire și care pot fi preluate în administrare de către ocoalele silvice. Insist asupra necesității autofinanțării la nivelul direcției sil- vice având în vedere faptul că practica a demonstrat că redis- tribuirea veniturilor la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor nu este cea mai bună soluție. Colectarea și redistribuirea sumelor cere timp și nu în toate situațiile se finanțează lucrările în ordinea priorităților, toate acestea contribuind la reducerea volumului de lucrări sau ia execuția lor cu întârziere, uneori chiar la blocarea activității. Și pentru că suntem între noi, trebuie să recunoaștem că dintre toate verigile structurale specifice sectorului, direcțiile silvice au un statut ce cuprinde laolaltă atribuții de reglementare, strategii, control și producție, preocupări ce se regăsesc în parte la ocoalele silvice sau Ia Regia Națională a Pădurilor. Menținerea acestei situații poate acredita ideea că direcțiile silvice sunt niște structuri parazite aflate în căutarea obiectului de activitate. Un al treilea criteriu este reducerea birocrației care trebuie să faciliteze aplicarea unui nou sistem informațional precum și constituirea băncii de date care să ajute la fundamentarea decizi- ilor. într-o anumită măsură, crearea noilor structuri ține cont și de experiența pozitivă dobândită în multe țări europene în materie de organizare a silviculturii. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l Un al patrulea criteriu îl constituie implicarea directă a ingi- nerilor silvici în stabilirea soluțiilor tehnice ce (in de gospodărirea pădurilor. Altfel spus, folosirea potențialului ingineresc sau apropierea inginerilor de pădure. Din punctul nostru de vedere și nu numai al nostru, această mișcare a inginerilor de sus în jos și de la centrală către districte poate constitui elementul cheie de care depinde reușita reformei în silvicultură. Deși în ultimul timp numărul inginerilor la ocoale a crescut, constatăm cu ușurință că cea mai mare parte a lucrărilor de bază, cum sunt tratamentele, lucrările de îngrijire, de regenerare și altele, sunt lăsate pe seama șefilor de districte, a brigadierilor, pădurarilor și uneori chiar a muncitorilor care participă la aceste lucrări. Admițând că există o concordanță deplină între prevederile amenajamentelor și situa- ția din teren, trebuie să spunem că prezența activă a inginerilor în teren, adică în pădure, poate influența decisiv modul de execuție al lucrărilor, contribuind nemijlocit la creșterea procentului regenerărilor naturale, la valorificarea superioară a lemnului, prin punerea corectă în valoare, realizarea compozițiilor - țel și prevenirea succesiunilor cu specii nedorite, scurtarea perioadei de realizare a stării de masiv și creșterea procentului de reușită în regenerările artificiale, depistarea operativă a dăunătorilor forestieri și altele. Toate acestea se soldează pe termen scurt, mediu și lung cu creșterea veniturilor și reducerea cheltuielilor, implicit cu crearea unor resurse de investiții proprii. în plus, inginerii șefi de districte, vor putea să-și pună în valoare calitățile profesionale și vor căpăta experiența necesară conducerii între- gului proces de producție forestieră, fără să mai fie necesară tre- cerea de la un compartiment la altul, așa cum este în cazul celor care lucrează în centrala ocoalelor. Din nefericire, în unele situa- ții trecerea inginerilor la districte este privită de cei în cauză ca o acțiune de ruralizare, de izolare a acestora, neglijându-se complet câștigul pe care-l poate avea pădurea prin această mutare. îndrăznesc să spun că în asemenea cazuri uităm ușor moti- vele curate pentru care am ales această meserie. Pe de altă parte, tehnicienii șefi de districte, care sunt înlocuiți cu ingineri, se con- sideră și ei nedreptățiți de această măsură, invocând experiența îndelungată și rezultatele bune obținute, pe care nu le contestă nimeni. In această situație, două lucruri se impun: din partea șefilor de ocoale, aplicarea unor criterii sănătoase de selecție (pregăti- re, calități morale) în redistribuirea tehnicienilor în cadrul dis- trictelor, unde pot face echipă cu inginerii sau redistribuirea lor în centralele ocolului și în al doilea rând, din partea tehnicieni- lor, o înțelegere mai bună și o recunoaștere implicită a gradului superior de instruire al inginerilor. Recunoaștem că pentru trans- formarea districtelor în mini-ocoale silvice și pentru obținerea efectelor scontate, trebuie luate o serie de măsuri asupra cărora voi reveni. Un al cincilea criteriu este evitarea paralelismelor în sfera preocupărilor la nivelul structurilor sectorului, lucru ce se poate realiza prin dimensionarea corespunzătoare a personalului și prin adâncirea diviziunii muncii. Tot legat de acest criteriu, putem aborda aspecte legate de descentralizarea deciziei și creșterea autonomiei subunităților. Acestea din urmă sunt posi- bile dacă există siguranța unei decizii de calitate, a unui ma- nagement corespunzător, iar premisa o constituie mișcarea inginerilor în sensurile precizate și selecția corespunzătoare a conducătorilor de unități și subunități. Un ai șaselea criteriu îl constituie diminuarea personalului indirect productiv, posibilă în special prin comasarea sub- unităților. Și în fine, un al șaptelea criteriu, asanarea morală. Reducerea numărului de personal oferă posibilitatea îndepărtării din sector a unor persoane care prin comportamentul lor REVISTA PĂDURILOR ® Anul 114 ® 1999 ® Nr.l afectează soarta pădurii și imaginea silviculturii. Acestea au fost câteva principii, criterii pe care le-am avut și le avem in vedere în domeniul reformei și pe care le dorim apli- cate curând. Ce s-a făcut până în prezent ? Prin ordin al ministrului, încă din luna august 1998, a fost numită o comisie formată din reprezentanți ai Ministerului Ape- lor, Pădurilor și Protecției Mediului, Regiei Naționale a Pădu- rilor, personal din centrala acesteia, din direcții, din ocoale și din sindicate, care să analizeze aspectele legate de privatizarea unor capacități de producție, reorganizarea și restructurarea Regiei Naționale a Pădurilor. în urma acestei analize, Consiliul de Ad- ministrație al Regiei Naționale a Pădurilor a aprobat în luna sep- tembrie 1998 lista capacităților de producție ce urmează să fie privatizate și care cuprinde 28 ateliere de împletituri, 11 centre de prelucrare și valorificare a fructelor de pădure și ciupercilor comestibile. 12 fazanerii, 18 păstrăvării, 8 ateliere de prelucrare a lemnului, 21 de alte capacități. în total, este vorba de 98 capaci- tăți de producție, cu o valoare a mijloacelor fixe de circa 47 miliarde lei. In același timp, Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor a aprobat structurile organizatorice și funcționale ale direcțiilor silvice, prin aplicarea elastică a cri- teriilor anterior enumerate, adică prin admiterea unor abateri care sunt susținute cu argumente tehnice și economice. Acțiunea s-a soldat cu disponibilizarea a 1308 persoane, din care 162 îndeplinind condiții de pensionare, 10 ingineri și economiști, 32 de tehnicieni, 37 de contabili, 493 de pădurari, cei mai mulțifără calificare, 62 de brigadieri și șefi de districte, 2 șefi formație exploatare, 53 de secretare, dactilografe, casieri și magazioneri, l jurist, 38 de funcționari administrativi și economici, 125 paznici și îngrijitori și, in fime, 293 de muncitori. Disponibilizarea s-a făcut pe baza unui preaviz de 30 de zile, care a expirat la 15 noiembrie!998 și urmând să se acorde 4 salarii brute, conform prevederilor contractului de muncă, ceea ce echivalează cu 7,5 salarii medii pe economie. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a elaborat un proiect de ordonanță privind unele măsuri de protecție pentru personalul al cărui contract individual de muncă este desfăcut ca urmare a concedierilor colective determinate de organizarea Regiei Naționale a Pădurilor și care este fundamentat prevederilor Ordonanței Guvernului nr.9 / 1997, aprobată și modificată prin Legea 108/1997. Din nefericire, personalul disponibilizat, prin reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor nu va putea beneficia de prevederile acesteia, ea urmând să se aplice personalului disponibilizat prin restructurarea regiei. în scopul restructurării Regiei Naționale a Pădurilor, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a elaborat un proiect de hotărâre de guvern care are ca obiect reducerea prin comasare a numărului de direcții silvice și aprobarea regula- mentului de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor. Anexa privind subunitățile Regiei Naționale a Pădurilor este în curs de definitivare. în maximum 10 zile vom cunoaște noua structură în teritoriu a regiei. Preconizăm ca o parte din personalul silvic, ingineri și tehnicieni, din centrala direcțiilor silvice care se desființează prin comasare să rămână pe loc chiar dacă din punct de vedere administrativ va face parte din structurile nou create.Obiectivele acestei acțiuni sunt: • gestionarea patrimoniului și asigurarea transferului acestu- ia către alte subunități din sector; • rezolvarea problemelor importante legate de gospodărirea pădurilor, inclusiv asistarea procesului de reconstituire a dreptu- lui de proprietate asupra pădurilor; • identificarea și inventarierea terenurilor degradate, care vor face obiectul împăduririi și altele. Indirect, menținerea temporară a acestor nuclee va contribui la atenuarea problemelor sociale, ocazionate de transferul per- sonalului dintr-un loc în altul. în fine, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului e- laborează în acest moment un proiect de hotărâre de guvern, pri- vind organizarea și funcționarea ministerului, care prevede între altele, înființarea unei direcții în cadrul ministerului și a unor in- spectorate silvice zonale, ca structuri ale statului, care să contro- leze aplicarea regimului silvic, indiferent de natura proprietății asupra pădurii. Structurile nou create vor absorbi circa 300 de ingineri și circa 600 tehnicieni silvici și este posibil, ca în tota- litate, personalul silvic din direcțiile silvice desființate să fie pre- luat de acestea, cu atât mai mult cu cât dorim ca restructurarea Regiei Naționale a Pădurilor și înființarea structurilor statului să se producă concomitent, adică începând cu 1 ianuarie 1999. Ce vom face în perioada următoare ? în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, prin redistribuirea personalului existent, se va înființa o direcție care va coordona acțiunile de privatizare, apelând în acest scop la serviciile unor firme specializate în reevaluarea patrimoniului capacităților de producție. în funcție de derularea acțiunii de privatizare, se va proceda, după caz, la creșterea ofertei prin includerea pe listă a unor capacități noi sau la dezafectarea celor pentru care nu există cumpărător. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului va obține aprobarea guvernului pentru cele 3 hotărâri menționate și va promova ordonanța privind protecția personalului disponibilizat prin restructurarea Regiei Naționale a Pădurilor. Pe această bază, Regia Națională a Pădurilor va supune aprobării consiliului său de administrație noile structuri organi- zatorice și funcționale pentru direcțiile silvice. Vor fi reactualizate atribuțiile și competențele cu care vor fi împuternicite comitetele directoare și directorii direcțiilor silvice, prin corelare cu noul regulament de organizare și funcționare a regiei și cu realitățile create de schimbările organizatorice sur- venite în structura direcțiilor silvice și ocoalelor. Acesta va fi unul din pașii ce trebuie făcu ți în direcția creșterii autonomiei celor două categorii de structuri. Direcțiile silvice vor supune aprobării Regiei Naționale a Pădurilor menținerea nucleelor tehnice rezultate din unitățile desființate, precum și componența acestora. In privința districtelor, conducerile direcțiilor și ocoalelor silvice vor lua măsuri pentru asigurarea unor condiții corespun- zătoare desfășurării activității. Pe baza unui program de dotare aprobat de Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor, precum și prin redistribuirea dotărilor existente la direcțiile silvice ce se comasează, fiecare district urmează să fie dotat cu un calculator complet echipat, telefon, după cazfax, și un mijloc de transport. După revizuirea sistemului informațional, va fi posibilă conectarea calculatoarelor în rețea și transmiterea au- tomată a datelor. în același timp, va fi posibilă utilizarea comună a unor programe și accesul la baza de date constituită la nivelul direcțiilor silvice. Prioritate în ceea ce privește dotarea unor dis- tricte, vor avea cele mari, compuse din 2 unități de producție. Regia Națională a Pădurilor va reglementa utilizarea mijloa- celor de transport proprietate privată a șefilor de districte cu decontare în funcție de mărimea districtului și volumul de lucrări. Inginerilor șefi de districte și tehnicienilor din subordinea lor urmează să li se stabilească sarcini precise pentru a evita supra- punerile. Totodată se va stabili un sistem nou al relațiilor de ser- viciu, între district și ocol, astfel încât să se evite atât birocrația, cât și degradarea cu bună știință a profesiei de inginer silvic. Considerăm că este absolut indispensabilă asigurarea prin grija șefilor de ocoale, a unor condiții decente de locuit pentru ingine- rii șefi de districte și familiile acestora, dacă acest lucru se impune, prin punerea la dispoziție a unor sedii de cantoane, dis- tricte, cabane sau prin închirierea unor spații. O atenție deosebită trebuie să se acorde selecției personalu- lui cu ocazia disponibilizărilor, astfel încât să fie menținute per- soanele bine pregătite profesional și cu calități morale cores- punzătoare. Aplicarea unor principii sănătoase în selecția per- sonalului va contribui și la înlăturarea unor nedreptăți care s-au făcut de-a lungul timpului prin menținerea a peste 200 de ingineri silvici în șomaj sau pe posturi de pădurari, a peste 2000 de pădu- rari fără școală de specialitate, în timp ce cam tot atâția pădurari calificați sunt în afara sectorului. Ce așteptăm noi de la reformă? Așteptăm ca prin înfăptuirea ei să situăm în centrul preocupărilor silvicultorilor pădurea și problemele ei, cărora să le găsim o rezolvare în contextul unei gospodăriri durabile. Să punem în valoare capacitatea, profe- sionalismul și experiența personalului silvic, în general, și a celui ingineresc, în special. Să creem disponibilități financiare pentru investiții directe în vederea construirii de drumuri forestiere, amenajării bazinelor hidrografice torențiale, împăduririi terenurilor degradate și altele. Ce așteptăm de la dumneavoastră ? Domnilor colegi, am con- venit pe bază de dialog, între minister, patronat și sindicate, că reforma este un proces necesar și oportun și am anunțat care sunt principiile, respectiv criteriile ce trebuie să stea la baza ei. O parte dintre ele au fost aplicate cu succes de-a lungul anilor și nu dorim să brevetăm nimic și nici să facem experiențe păguboase pe seama pădurii și a slujitorilor ei, cu atât mai mult cu cât trebuie să ne asumăm răspunderea pentru acest demers. Dar oricât de bine am defini noi cadrul de acțiune pentru înfăptuirea reformei, reușita ei depinde de felul în care sunt aplicate principiile menționate, de angajarea responsabilă a întregului personal sil- vic în acest proces. Din acest motiv, vă solicităm domnilor directori și șefi de ocoa- le sa vă asumați răspunderea alaiuri de noi pentru aplicarea corectă a măsurilor pe care le dispunem sau să vă retrageți în cazul în care nu doriți să fiți părtași la schimbările pe care vi le propunem, lucru pe care nu-l dorim. Menținerea unora dintre dumneavoastră în terenul comentariilor, criticilor inutile și fără acoperire pe seama rezultatelor unor măsuri pe care nu le-am aplicat încă, este dăună- toare și poate întârzia sau compromite reforma. Vă solicităm, de asemenea, să renunțați la orgolii și să vă detașați suficient față de scaunele pe care le ocupați pentru a nu mai apela la relațiile din sfera politicului, ori de câte ori acestea se clatină. Dincolo de faptul că, în ceea ce mă privește, aceste inter- venții au efect invers, ele pot crea obligații și pentru succesorii dumneavoastră. Cereți și ne cereți să nu transformăm pădurea în capital politic și atunci vă întrebăm: Cum ne ajutați să evităm acest lucru dacă nu încercați să trăiți pe picioarele dumneavoastră și căuta ți izbăvirea în altă parte? Reforma în silvicultură nu este benevolă și suntem hotărâți s-o continuăm, asumându-ne orice risc. Nu ne dorim însă să o impunem tuturor cu forța și să ne chel- tuim inutil energiile și nervii. Așa că, domnilor lideri de sindicat, în dubla calitate pe care o aveți, de lucrători in silvicultură și de sindicaliști, nu puteți să nu țineți cont de realitățile pe care le trăim și de faptul că nimic nu se poate construi durabilfără sacrificii. Ca aceste sacrificii să nu fie inutile, este necesar să ne ajutați și să vă ajutați directorii și șefii de ocoale să aplice corect măsurile pe care noi le dispunem. Contribuiți în acest fel la întărirea unității colec- tivelor din care faceți parte, la întărirea încrederii în măsurile pro- puse și, implicit, la reușita reformei. Vă mulțumesc pentru răbdare și înțelegere și aștept întrebări, observații, propuneri din partea dumneavoastră. 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.l Ce viitor au pădurile virgine din România ? - Reflecții ca urmare a Simpozionului PRO SILVA EUROPA1 - Prof. dr. abilitat Hans-Jiirgen OTTO Președintele PRO SILVA - Europa Europa și pădurile virgine din România Din cc în ce mai mult Europa își dă seama de marea bogăție naturală a .pădurilor românești. Viitorul incert al acestei bogății pe care o posedă România îi preocupă pe oamenii de știință silvicul- tori, economiști și naturaliști din toate țările. Uneori această discuție este emotivă. Pentru ce să salvăm pădurile virgine din Carpați ? în condițiile unei economii noi și a bulversărilor cauzate de tranziția 1a economia de piață liberă, aceasta este, în același timp o chestiune de politică fundamentală. Dacă autorul acestui articol își permite să contribuie cu câteva reflecții modeste la această discuție, el rămâne conștient și plin de admirație în fața faptului că românii au știut să conserve o bună parte din pădurile lor naturale până în zilele noastre. Este suc- cesul politicienilor, silvicultorilor, al proprietarilor de păduri și oamenilor de știință, al tuturor priete- nilor pădurii românești de-a lungul timpului. Această discuție n-ar fi fost posibilă fără acest suc- ces. Restul Europei este aproape lipsit de păduri vir- gine. El îi felicită pe români, care au rămas mai pru- denți și conștienți de patrimoniul lor. O reuniune silvică internațională între 19 și 24 septembrie 1998, Pro Silva Europa a dat curs unei invitații a membrilor Societății „Progresul Silvic" de a veni în România. Sesiunea anuală a acestei asociații s-a desfășurat la Timișoara și în pădurile din Banat și Transilvania. Invitații au fost primiți de către Regia Națională a Pădurilor din România - Romsilva și de Societatea „Progresul 1 între 19-25 septembrie 1998 a avut loc la Timișoara sim- pozionul internațional „Silvicultura și pădurea naturală". Pentru a ne face o idee despre felul cum a fost recepționată problemati- ca pădurii virgine românești, se reproduce materialul „Ce viitor au pădurile virgine din România ?u, elaborat de Dl. prof. dr. abilitat Hans-Jurgen Otto, președintele Asociației Internaționale „Pro Silva Europa", o mare personalitate a silviculturii europene. Am corectat tacit doar unele inadvertențe din capitolul „Despre ce este vorba" considerate firești, având în vedere parci- monia informației silvice proiective românești din literatura de specialitate. Dr.ing. Cristian D. STOICULESCU, cercetător științific principal gradul I, Vicepreședinte al Societății „Progresul Silvic" REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l Silvic", creată în 1886 care și-a fixat ca obiective o silvicultură apropiată de natură și protecția bogăți- ilor naturale ale pădurilor țării. Invitația adresată asociației Pro Silva, a fost rezultatul multiplelor întrebări pornind de la re- voluția română de acum 10 ani și de la privatizarea Fig. 1. Parte din participanții Ia simpozionul inter- național “Silvicultura și pădurea naturală” într-o discuție în pădurea virgină de amestec de fag cu rășinoase din Parcul Național Retezat. Foto: prof. dr. abilitat H. J. Otto. succesivă a terenurilor forestiere pe dc o parte și de la problemele economice generale ale acestei țări foste comuniste, pe de altă parte. Pro Silva a fost invitată pentru a discuta la nivel internațional despre viitorul incert al pădurilor virgine și cvasivirginc din Carpați. Schimbul de idei și discuțiile purtate vor trebui să servească găsirii unor soluții pentru con- servarea și protejarea acestor bogății naturale românești. Ce este PRO SILVA ? Pro Silva este asociația silvicultorilor apropiați de natură din Europa, proprietari de păduri și oameni de știință care aplică o gestiune ecologică a pădurilor. Actualmente această asociație cuprinde 22 națiuni europene și peste 6000 membri. Ea a fost creată în 1989 la Robanov Kot-Slovcnia. în funcție de profesiunile membrilor săi, de concepție și obiec- tivele lor, Pro Silva nu este un grup de protecție a mediului în sensul comun al termenului. Interesul fundamental al Pro Silvei este în primul rând ges- tionarea și valorizarea economică a pădurilor 5 respectând principiile ecologice. Totodată, obiec- tivele ei cuprind și conservarea și chiar protejarea integrală a anumitor păduri naturale. Aceasta tre- buie să fie realizată odată cu crearea unei rețele rezonabile de păduri protejate și înconjurate de păduri de producție conduse printr-o silvicultură apropiată de natură. Protejarea pădurilor naturale din România a con- stituit principalul subiect al întâlnirii de la Timișoara. Aceasta se explică prin problemele grave care stau în fața colegilor români privind conser- varea acestor păduri. Evenimentele silvice de la Timișoara Evenimentul central al reuniunii a fost sim- pozionul de la Timișoara. Valoarea ecologică și științifică a pădurilor naturale și virgine din România a fost prezentată și pusă în lumină prin numeroase expuneri competente ale oamenilor de știință. Strategiile unei silviculturi apropiate de natură au fost discutate de asemenea. Văzând pro- blemele economice dificile ce trebuie rezolvate în România, este clar că aspectele economice ale unei gestiuni apropiate dc natură au deținut un rol impor- tant în aceste discuții. Discuțiile purtate cu directorii Regiei Naționale a Pădurilor și cu responsabilii Societății “Progresul Silvic” au permis aprofun- darea acestor probleme economice și a conflictelor actuale. Turneele efectuate au permis dc asemenea să se demonstreze pe viu silvicultura apropiată de natură în stejeretele din Transilvania și în pădurile montane mixte din Munții Banatului (Văliug). Un eveniment deosebit l-a constituit vizitarea Parcului Național Retezat creat în 1935 (pe 11.000 ha) ca și vizitarea pădurilor virgine din Munții Scmenicului de pe ver- sanții Văii Nerei din județul Caraș-Severin. Televiziunea germană se interesează de pădurile României Reuniunea Pro Silva a fost însoțită de o echipă a televiziunii germane. Rezultatul a fost turnarea unui film cu titlul "Tăieri rase în pădurile virgine din România ?", apărut pe 10 ianuarie 1999. Acest film al canalului de televiziune ARD a putut fi vizionat dc peste 890.000 de telespectatori din Germania. Pentru o după-amiază de duminică, acesta este un număr impresionant, chiar excepțional, pentru un film cu subiect despre natură, ccca ce demonstrează 6 Fig. 2. Vedere generală din Parcul Național Retezat. Pădure virgină de limită cu fag, molid și pin ccmbra. Foto: prof. dr. abilitat H. J. Otto. interesul telespectatorilor. Toți experții și oamenii de știință silvicultori care au văzut emisiunea au confirmat că acesta a fost un film minuțios realizat, comentat cu competența și cu prudența necesară, minunat conceput, care a arătat întreaga frumusețe a naturii din Carpații Românești. Europa realizează situația economică dificilă a României Problemele și conflictele din silvicultura română sunt reale și evidente. Prin situația sa economică generală, România este astăzi printre țările cele mai sărace din Europa. Ea se găsește în fața unor pro- bleme economice de necrezut. Moștenirea trecutului recent nu a putut fi depășită, tranziția spre o economie de piață liberă, cu accente în sens social, n-a avut încă rezultatele scontate. în prezent, ade- rarea la Comunitatea Europeană este încă nesigură, în fața acestor probleme, este evident și ușor de înțe- les că valoarea economică a resurselor naturale ale țării joacă un rol dc prim ordin. Printre resursele na- turale, valoarea lemnului utilizabil și comerciali- zabil este de o importanță fundamentală. Cum se poate renunța la valorificarea economică a lemnului din anumite păduri naturale și cum se poate realiza protecția acestor păduri în fața unei asemenea situații economice dramatice la nivel național ? Cine va rambursa pierderile economice ale proprietarilor de păduri, care renunță la exploatarea pădurilor naturale virgine sau cvasivir- ginc ? Și mai ales dacă este vorba dc păduri private? Iată chestiunile care au fost discutate. Despre ce este vorba ? Este fără îndoială important de a avea o idee REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l generală despre suprafața pădurilor naturale și vir- gine în chestiune. România are astăzi o suprafață de 6,37 milioane hectare de păduri, care reprezintă 27 % din suprafața țării. România a avut însă la sfârșitul secolului trecut aproape 50 % din aceasta suprafață, păduri virgine sau cvasivirgine. Folosind tehnici de exploatare ameliorate și mărind gradul de accesibilitate prin construcția de drumuri, proporția pădurilor naturale virgine și cvasivirgine s-a redus la cca 20 % în 1943. După cel de-al doilea război mondial au fost con- semnate 130 rezervații, parte forestiere, în suprafață totală de cca 75.000 ha. După revoluția română din 1989, 13 teritorii forestiere ce includ parțial și aces- te rezervații, au fost recunoscute prin ordin ministe- rial ca parcuri naționale. Acestea însumează o suprafață forestieră de cca 397.000 ha, din care circa 150 000 ha rezervații integrale. Această cifră este mult prea mică în raport cu suprafața ariilor forestiere protejate si mai ales cu cele circa 400000 ha păduri virgine și cvasivirgine existente încă în România (V. Giurgiu, 1998). Protejarea prin lege a acestor categorii de păduri nu reprezintă un sacrificiu prea mare față de suprafața totală a pădurilor României. De ce trebuie protejate pădurile virgine ? Participanții la simpozionul de la Timișoara au fost cu toții de acord și în consens cu colegii lor sil- vicultori români că pădurile virgine și cvasivirgine din România necesită un statut de protecție totală și că acesta este un obiectiv extrem de urgent. Această hotărâre se bazează pe următoarele considerente: • Pădurile virgine și cvasivirgine din România constituie cea mai mare parte a pădurilor virgine care au rămas în Europa de Est. Numai acest aspect justifică el singur un statut de protecție totală. Aceste păduri merită să fie înscrise în registrul de patrimoniu al omenirii, de către ONU. Colegii silvicultori români au fost încurajați să continue această inițiativă. • Pădurile virgine românești constituie o suprafață vastă în care se găsesc plante și animale sălbatice, care nu există decât aici și care uneori sunt amenințate cu dispariția. Conservarea și prote- jarea lor nu este numai în interesul României ci al întregii Europe. Și trebuie menționat, de asemenea, că aceste păduri sunt un rezervor natural de unde se alimentează în mod susținut imensele bogății în specii de vânat ale României, inclusiv marile carni- vore ca ursul, lupul și râsul. Această apreciabilă bogăție în specii de vânat poate fi utilizată ca o importantă resursă economică. • Ecologia forestieră este, de asemenea, intere- sată de existența și menținerea acestor păduri pentru efectuarea cercetărilor privind cunoașterea ecosis- temelor. Procesele dinamice neinfluențate de om nu Fig. 3. Fază de regenerare naturală într-un ochi din pădurea cvasivirgină de amestec de fag cu brad. Semenic, versantul nordic. Foto: prof. dr. abilitat H. J. Otto. pot fi studiate decât în aceste păduri naturale virgine sau cvasivirgine. Legile ecologiei și modelarea eco- logică nu pot fi verificate și ajustate decât în aseme- nea rezervații. • Silvicultura apropiată de natură nu poate nici ea renunța la aceste păduri naturale.Ele servesc ca bază de referință. In aceste păduri se pot evalua posibili- tățile unei "automatizări ecologice" a gestionării forestiere care este un factor economic fundamental al oricărui regim de gospodărire apropiată de natură. Necesitatea de a interveni sau nu în pădure poate fi apreciată și diferențiată numai dacă se poate studia și consulta dinamica naturală în pădurea virgină. • Abordarea ecologică a silviculturii este avanta- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 7 joasă și sub raport economic. Folosind speciile dc arbori din flora indigenă și îngrijind pădurile amestecate se urmărește stabilitatea arboretelor rcducându-se pierderile economice generate dc doborâturile de vânt. Renunțând la tăierile rase sau cvasirase se evită sacrificiile de exploatabilitate. Utilizând regenerarea naturală se fac economii pen- tru reînnoirea pădurilor. Pentru asemenea strategii, pădurea virgină oferă numeroase exemple, pe care Fig. 4. Pădure virgină de fag în faza dc degradare. Rezervația naturală Izvoarele Nerei, Semenic. Ocolul Silvic Nora. Foto: prof. dr. abilitat H. J. Otto. trebuie să le imităm și să le ameliorăm în vederea aplicării lor în pădurea cultivată. Ce trebuie făcut ? 1. O privatizare rezonabilă în principiu, faptul că și în România pădurile vir- gine și cvasivirgine dețin o suprafață redusă rapor- tată la suprafața totală a pădurilor trebuie să faciliteze decizia dc a le proteja. De altfel, chestiunea unei rambursări financiare, dacă propri- etarul renunță la realizarea reconstituirii proprietății, rămâne o problemă nerezolvată. De aceea se impune studierea unor posibilități de ajutor financiar extern și chiar a unei sponsorizări private. Dat fiind faptul că proprietarul privat nu poate renunța așa de ușor la venitul pe care l-ar putea realiza, este absolut necesar a se renunța la resti- tuirea acestor păduri către vechii proprietari. Din punct de vedere al politicii forestiere aceasta înseamnă că sc recunoaște repartizarea rezonabilă și conștientă a obiectivelor și sarcinilor indiferent de natura proprietății. Proprietatea forestieră privată poate foarte bine să asigure un venit economic, interesant nu numai pentru proprietarul însuși, ci și pentru economia națională. în multe cazuri, este adevărat că această activitate economică privată poate avea un succes mai mare decât activitatea eco- nomică de stat. Pe dc altă parte, este dc asemenea adevărat că o persoană fizică privată poate asigura și garanta mai greu valorile nccomcrcializabile ale pădurilor dar care sunt de o importanță fundamen- tală pentru bunăstarea și cultura unei națiuni civi- lizate și evoluate. Soluțiile radicale sau privati- zarea totală ori socializarea totală, nu au fost niciodată bune nici pentru pădure, nici pentru societate. Aceasta este situația din țările Europei de Vest unde o bună parte din păduri a rămas propri- etatea statului sau a comunelor. 2. Adoptarea și aplicarea legislației în acest context, trebuie să menționăm un prin- cipiu legislativ fundamental și general, care trebuie să domine întreaga legislație forestieră. Datorită faptului că suprafața pădurilor unei țări nu poate fi sporită ca alte produse industriale, proprietatea fun- ciară este un bun economic de cea mai înaltă va- loare. Acela care posedă suprafațe din fondul funciar al țării nu poate face ce vrea cu aceste bunuri ce nu pot fi sporite. El este un privilegiat pentru că posedă în proprietate teren din fondul funciar dar el nu este singur în societate. Cca mai mare parte a membrilor societății nu sunt proprietari de pământ. Dar ei au nevoie de fondul funciar. în această situație apare principiul obligației sociale al proprietății care vrea să evidențiază că folosirea individuală a unor suprafețe din fondul funciar trebuie să servească simultan și interesele societății. Aceste reflecții, deși par teoretice, în cazul pădurilor, ele au repercu- siuni imediate și concrete. Un proprietar particular, spre exemplu, are dreptul să taie arbori din pădurea sa și să vândă lemnul dar după aceea el nu este liber 8 REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.l să lase terenul neîmpădurit, descoperit și supus eroziunii. Din contră, societatea nu poate admite despădurirea terenurilor și în consecință cere propri- etarului să-l reîmpădurească. Reîmpădurirea este deci pentru proprietarul particular în afara interesu- lui său individual, o obligație socială. Crearea de rezervații integrale reprezintă ceva în plus pentru că proprietarul este solicitat și obligat să renunțe la un venit pe care l-ar putea obține. Este evident că principiul obligației sociale a proprietarului de fond funciar este interpretat într-un mod mai mult sau mai puțin sever după natura pro- prietății. Jurisprudența țărilor vestice a admis că proprietarul particular al unei păduri are dreptul să obțină de pe urma ei un profit, căutându-se totodată ca obligațiile sociale ale acestuia să se situeze la un nivel tolerabil și acceptabil. Pe de altă parte, pădurile publice trebuie în primul rând să servească bunăstării publice. Pădurea publică constituie deci o proprietate a întregii soci- etăți. Drept urmare, realizarea de valori necomercia- lizabile ale pădurilor, inclusiv crearea de rezervații naturale, este în primul rând o afacere de stat. în afară de activități economice responsabile ale statu- lui, trebuie să existe, de asemenea și păduri disponi- bile pentru obiective ecologice și sociale. în acest fel trebuie rezolvată problema proprietății asupra pădurilor. Este foarte clar că adoptarea unei asemenea politici forestiere rămâne la latitudinea și în respon- sabilitatea suverană a politicienilor forestieri din România. Dar în această accepțiune ea prezintă și un aspect internațional. Urmărirea unei asemenea politici semnifică în același timp și adaptarea politicii forestiere românești la aceea a Comunității Europene. Se știe bine că accesul la Uniunea Europeană este facilitat de adoptarea și armonizarea condițiilor economice și cadrului legislativ la cele din țările Uniunii chiar înainte de a fi membru cu drepturi depline. în afara stabilirii cadrului legislativ general ca și aebla al obligației sociale a proprietății funciare, o armonizare și aliniere a legislației forestiere și de protecție a naturii cu cea de la nivel european, sem- nifică o apropiere ulterioară a României de Europa. Ar fi bine, ca în baza unei asemenea legislații concrete, să se creeze o rețea de rezervații natu- rale care să fie integrate în sistemele de parcuri naționale ale Europei. Ideală ar fi o gestionare eco- nomică apropiată de natură în toate pădurile și în cea mai mare parte a suprafeței împădurite din jurul ariilor protejate să se lase natura să lucreze ea însăși, pentru a o putea studia, imita și admira. PRO SILVA și silvicultura românească : un schimb cordial de idei Pro Silva Europa a încurajat prietenii și colegii silvicultori români să lucreze în acest sens. Prezența Pro Silvei în România trebuie, mai presus de dis- cuții, să susțină moral silvicultorii și specialiștii români în politica lor forestieră. Obiectivul a fost, de asemenea, de a întări conștiința publică ro- mânească și europeană în sprijinul acestui magnific tezaur natural, care este pădurea românească. Până în prezent, silvicultorii români pot fi mân- dri de succesele realizate, care merită recunoștința și omagiile Europei. De-a lungul secolelor, ei și-au păstrat pădurile în bună stare. Această afecțiune pentru pădure le-a dat forța de a apăra bogățiile na- turale ale patriei lor. Au făcut aceasta pentru România și pentru prosperitatea viitoare a țării lor. în același timp, ei au conservat pădurile naturale și pentru Europa. Noi le datorăm cele mai sincere mulțumiri. Silvicultorii români au reușit să păstreze această bogăție chiar în condițiile dificile moștenite de la vechiul regim de acum 10 ani, pe care un euro- pean din vest poate doar să și le imagineze. Participanții la întâlnirea PRO SILVA în România nu s-au întors acasă fără speranțe. Această speranță se bazează pe faptul că prietenii noștri români au înțeles bine problemele pe care le pun timpurile noi, pentru conservarea pădurilor lor natu- rale și pentru perfecționarea gospodăririi apropiate de natură a pădurilor cultivate și cu funcții econo- mice. Românii merită să fie încurajați și susținuți în eforturile lor. Concluzii La finalul sejurului său în România, PRO SILVA Europa declară următoarele : 1. Pădurile virgine din România constituie prin întinderea și compoziția lor o bogăție unică în Europa. în starea lor actuală neperturbată ele nu există nicăieri în altă parte a Europei pe o suprafață atât de întinsă. 2. Pădurile virgine din România reprezintă o moștenire culturală mondială de cea mai mare importanță. Acestea merită să fie conservate și pro- tejate. 3. PRO SILVA Europa își declară sprijinul moral REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 9 pentru toate activitățile administrației și instituțiilor angajate în conservarea pădurilor virgine din România, responsabile de a le asigura îngrijirea și protecția. 4. PRO SILVA Europa recomandă înscrierea pădurilor virgine din România în registrul patrimo- niului umanității al Organizației Națiunilor Unite. PRO SILVA Europa susține toate inițiativele administrației și instituțiilor române în vederea atin- gerii acestui obiectiv. 5. Având în vedere constrângerile economice în gospodărirea pădurilor românești, PRO SILVA susține toate eventualele inițiative ale responsa- bililor români pentru soluționarea problemelor juridice, politice și financiare legate de conservarea pădurilor virgine din România. 6. PRO SILVA Europa recomandă aplicarea unei silvicultori "apropiate de natură" în toate pădurile cultivate și de producție din România, în vederea unei armonizări optime a funcțiilor de producție, protecție, culturale și a bunei funcționări a ecosis- temelor forestiere. Traducere de: prof.dr.ing. Dumitru TÂRZIU Scurtă prezentare a Prof. dr. abilitat Hans - Jurgen OTTO Născut la 25 august 1935 la Schweidnitz, în Silezia Borsel. Bacalaureat la Johanneum Luncburg (1955); stagiu de practică forestieră obligatorie la Luneburg (1955-1956); studiul științelor forestiere la universitățile din Gdttingen, Miinchen și Nancy și stagii forestiere în timpul vacanțelor universitare în: Saxonia Inferioară, Suedia și Finlanda (1956 - 1961); „Diplomat în exploatarea pădurilor" al Universității din Gottingen (13 mar- tie 1961); „Asesor forestier" (23 aprilie 1964); Asistent pe lângă Catedra de Silvicultură, Universitatea din Gottingen (1964); Bursier forestier în Franța al Ministerului German al Afacerilor Externe (1964 - 1965); Execută cercetări ecologice în cadrul Administrației Domeniale Forestiere din Saxonia Inferioară (1965 - 1969); „Forstmcister" (Maestru forestier, 1967); „Oberforstmeister" (Maestru forestier superior, 1969); șeful secției de „Cartografia stațiunilor" la Wolfenbuttel, Saxonia Inferioară (1969 - 1974); „Landforstmeister" (Maestru forestier național, 1972); Doctor în silvicultură (10 iulie 1972); Laureat al premiului Wilhclm Leopold Pfeil (1973); Șeful Secției de silvicultură, amenajament, protecție, ecologie, protejarea naturii, cercetări, relații publice în Departamentul Pădurilor al Ministerului Alimentației, Agriculturii și Pădurilor din Saxonia Inferioară (1974 - 1996); întreprinde cercetări ecologice și cartografice în Oregonul de Vest, Washington și Columbia Britanică (1978); „Ministeialtrat" (Consilier ministerial, 24 aprilie 1979); Obține dreptul de a preda la Universitatea din Gottingen (7 aprilie 1984); Responsabil al cursului de ecologie forestieră și de silvicultură de pe lângă Facultatea Forestieră a Universității din Gottingen (după 1964); întreprinde cercetări în pădurea tropicală virgină (1986); Obține titlul „Profesor Dr. abilitat" (25 aprilie 1989); Susținător al Catedrei de silvicultură a Facultății Forestiere din Tharandt, Universitatea din Drcsda (1992 - 1993); însărcinat cu cursul de ecologie forestieră și dc silvicultură la Facultatea Forestieră din Tharandt (după 1994); Laureat, a doua oară, al premiului Wilhelm Leopold Pfeil la Eberswalde (1996); Membru fondator și membru în Consiliul de Administrație PRO SILVA EUROPA (după 1989); Profesor asociat de Ecologie forestieră și de silvicultură a Școlii Naționale de Geniu Rural de Ape și Păduri de la Nancy, Franța (1996 - 1997); Președintele organizației internaționale PRO SILVA EUROPA (după 1997). 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l Conservarea și managementul diversității biologice a ecosistemelor forestiere pentru o silvicultură durabilă* Prof. dr. doc. Victor GIURGIU Membru corespondent al Academiei Române Optima biodiversitate constituie condiția funda- mentală a stabilității ecosistemelor forestiere, asigurând durabilitate atât pădurii ca sistem biologic, cât și silviculturii ca sistem cconomico- social. Optimizarea privește toate nivelurile biodi- versității: genetică, a speciilor, a ecosistemelor etc. Dacă ne referim la diversitatea speciilor, con- statăm că în prezent în pădurile României se află circa 60 dc specii autohtone de arbori forestieri, peste 40 specii de arbuști și peste 300 specii erbacee și arbustive principale. Toate acestea, la rândul lor, prezintă o largă diversitate intraspecifică. Flora este însoțită de o impresionantă diversitate faunistică: circa 19 mii specii de insecte, 250 specii de hemiptere, 500 specii de homeoptere etc. Se admite că numai în făgete există aproximativ 10 mii de specii. Este puțin cunoscută diversitatea microorga- nismelor din păduri; ea este desigur enormă. Impresionantă este și biodivcrsitatea ecosistemică, determinată în mare măsură de diversitatea biotopurilor. S-au identificat peste 300 tipuri de pădure (ecosisteme). Fără teama de a greși se poate afirma că, sub raportul biodiversității pădurilor, România ocupă un loc de frunte în Europa, dar cu mari diferențieri zonale. Astfel, biodiversitatea naturală crește de la limita inferioară a antestepei, ajunge la un nivel maxim în șleaurile de câmpie și de dealuri, după care se reduce treptat până la limita superioară a vegetației forestiere, biodiversitatea rămânând însă optimă pentru fiecare biotop, dar de sensibilitate diferită. Așa se explică fragilitatea deosebit de ridi- cată a ecosistemelor de la limitele inferioară și supe- rioară ale pădurii, pentru care echilibrul ecologic, odată deteriorat, cu greu mai poate fi restaurat. Acesta este motivul care justifică decizia organismelor inter- naționale dc profil de a lua sub protecție, în primul rând,/semenea ecosisteme vulnerabile ale Terrei. Mai recent, sub impulsul Convenției asupra biodiversității (Rio de Janeiro, 1992), îndemnurile internaționale pentru conservarea și ameliorarea diversității biologice a pădurilor au luat o amploare ‘Comunicare ținută la simpozionul “Ziua mondială a diversității biologice - 29 decembrie” (Academia Română, 18 decembrie 1997) REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.l ieșită din comun, mai ales după Conferința Ministerială asupra Protecției Pădurilor din Europa (Helsinki, 1993). Aceste recomandări au fost întărite de Congresul Forestier Mondial (Antalya, 1997) și la cea de-a treia Conferință Ministerială asupra Protecției Pădurilor din Europa (Lisabona, 1998). în România, pe plan științific, ideea conservării biodiversității pădurilor nu este nouă: ea a fost promovată insistent în ultimele două decenii ( V. Giurgiu, 1978, 1982, 1995 ), folosind teoria dezvoltată în ecologia generală (N. Botnariuc, 1979; N. Boșcaiu, 1983; V. Soran, V. Boșcaiu, 1974; N. Botnariuc, A. Vădineanu, 1982). îngrijorarea și interesul comunității științifice internaționale față de această problemă a crescut odată cu drastica restrângere a biodiversității pădurilor în ultimele 3 decenii, îngustare ce a deteri- orat echilibrul ecologic planetar și poate afecta sta- bilitatea economică și pacea socială. Dar, pentru a elabora și aplica strategia con- servării biodiversității pădurilor, trebuie cunoscute mai întâi cauzele care concură la îngustarea ei. în trecutul îndepărtat pierderea de biodiversitate s-a produs în zonele Terrei cu o prosperă civilizație:Orientul Mijlociu, bazinul Mediteranei, Extremul Orient și Europa. în schimb, în prezent acest proces se desfășoară cu o viteză uluitoare îndeosebi în pădurile tropicale. Pierderea afectează toate nivelurile biodiversității, respectiv diversi- tatea genetică, diversitatea speciilor, diversitatea ecosistemelor și diversitatea proceselor ecosis- temice (SAF, 1992). Pierderea de biodiversitate merge mână în mână cu defrișarea pădurilor, chiar dacă între aceste două procese nu există o corelație liniară, îngustarea fiind mai puternică în cazul desființării pădurilor insulare sau a celor izolate. în ultimele decenii, pe glob, au dispărut anual între 14 și 18 milioane hectare de păduri naturale, optim diversificate, respectiv de aproape 3 ori cât suprafața pădurilor României. înfi- ințarea de noi păduri artificiale în țările dezvoltate nu acoperă nici 10 % din imensa pierdere de biodiversi- 11 tatc din țările în curs de dezvoltare, fapt explicabil dacă avem în vedere că aceste noi culturi sunt de re- gulă monospecifice și unietajate, uneori chiar uni- clonale. în spațiul geografic românesc masive pierderi de biodiversitate s-au produs prin reducerea procentului de împădurire de la circa 80% cât a fost în vremuri îndepărtate, la 26.7% cât este în prezent. Regretabil este faptul că în ultimele decenii România deține recordul european sub raportul îngustării diversității ecosistemelor forestiere. Dăm un singur exemplu: desființarea aproape în întregime a pădurilor natu- rale de o excepțională biodiversitate din Lunca Dunării și înlocuirea lor cu plantații uniclonale de plopi euramericani (domesticiți). Au dispărut toto- dată zeci de tipuri de ecosisteme. Cu această pierdere de ecosisteme și comunități de viață tipice, unicate s-a confruntat și încă se confruntă în primul rând pădurea românească. O altă cale de îngustare a biodiyersității a fost supraexploatarea resurselor forestiere și folosirea de tehnologii pentru regenerarea pădurilor naturale, bazate pe tăieri rase și cvasirase, urmate de plantații cu materiale de împădurire selecționate, respectiv de scăzută diversitate genetică. După fiecare tăiere rasă se produce o cădere drastică a diversității biologice care, după împăduriri, se reface doar parțial, astfel încât de-a lungul timpului rezultă un cumul de pierderi ale biodiversității:curentă și istorică. Pe această cale a tăierilor rase urmate de plantații s-a înregistrat o îngrijorătoare uniformizare ecologică și genetică a pădurilor, urmată de o tot atât de avansată reducere a stabilității lor. Așa se explică faptul că în ultimii 50 de ani s-au intensificat daunele aduse pădurii de adversități: boli, doborâturi produse de vânt și zăpadă în pădurile de rășinoase ale țării (peste 100 mii. m3 de lemn rupt și doborât de vânt și zăpadă). Cu mult mai redusă este pierderea de biodiversi- tate în cazul aplicării de tratamente cu perioadă lungă de regenerare. Scăderea diversității biologice este foarte redusă mai ales în cazul aplicării codrului grădinărit. Reducerea biodiversității pădurilor de stejar ca urmare a aplicării regimului crângului și a unor trata- mente neadecvate (tăieri succesive, tăieri combinate etc.), la care s-a adăugat influența nefastă a pășunatului, explică în mare măsură declinul ecosis- temelor forestiere de stejar pedunculat, gorun, stejar brumăriu, stejar pufos, gâmiță și cer. în același sens a acționat combaterea chimică a insectelor defoliatoare, care a destructurat și destabi- lizat pădurile de stejari și rășinoase. Nu poate fi neglijat nici efectul negativ asupra biodiversității pădurilor pe care îl are poluarea aerului, a apei și a solului. Introducerea de specii exotice și extinderea în cultură a speciilor autohtone în afara arealului natural de vegetație a constituit o altă cauză a îngustării bio- diversității pădurilor noastre. Nu putem omite efec- tul recoltelor selective prin care genofondul foresti- er a fost și este în permanență sărăcit, cum este cazul extragerii cu precădere a formelor genetice de arbori și plante erbacee cu însușiri calitative superioare (arbori cu lemn de rezonanță, arbori de calitate superioară de cireș, paltin și frasin, gorun cu lemn pentru furnire estetice, plante medicinale etc). Schimbările climatice globale constituie un alt factor cu efecte negative asupra diversității biologice a pădurilor. Se estimează că poluarea de origine antropică poate ridica temperatura mondială cu 1-3°C și o creștere a nivelului mărilor cu 1-2 m. Studii demne de luat în considerare estimează că unei creșteri de un grad a temperaturii aerului îi corespunde, în timp, o deplasare a arealului optim al unei specii forestiere cu circa 125 km spre poli și cu 150 m în altitudine, spre munți. Altfel spus, diversitatea genetică a unor numeroase specii nu se va putea adapta la aceste schimbări climatice rapide, fiind posibilă dispariția unora dintre acestea (R.S.Peters, 1990), dar și a multor tipuri de ecosisteme. în ceea ce privește România, este posi- bilă o tendință de trecere a stepei în semideșert, a sil- vostepei în stepă, a unei bune părți din zona forestieră de câmpie și coline în silvostepă, adică, după cum a prognozat acad. M. B o t z a n (1996): “Dobrogea, Bugeacul și Câmpia Tisei vor tinde să se deșertifice, iar zona de stepă se va muta spre regiunea piemontanS", cu influențe puternice asupra biodiver- sității. Dar, „Este posibil totuși, să sperăm, că atin- gerea acestei perspective să dureze destul de mult pentru a oferi răgazul unor soluții globale ce ar putea opri procesul prin concentrarea la scară planetară a intereselor administrative și politice^. Din nefericire, o parte dintre cercetările de genetică forestieră și ameliorare a arborilor forestieri au contribuit mai mult la îngustarea biodiversității genetice a pădurilor, decât la cunoașterea și conser- varea acesteia. A sosit momentul ca cercetările științifice din acest domeniu să se refere în primul rând la 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. l cunoașterea tezaurului genetic forestier național în sderea conservării lui în folosul viitorimii. La toți acești factori cu efecte nocive asupra bio- liversității pădurilor s-a adăugat recent un altul, de latură politică. Este vorba despre Legea fondului imeiar din 1991 și despre amendamentele aduse icesteia printr-o lege și mai recentă, care, prin frag- nentarca excesivă a masivelor forestiere, ’avorizează tăierile dezordonate și dau o nouă lovi- ură biodiversității pădurilor. Demersurile unor instituții de a reintroduce egimul crângului în pădurile proprietate privată de aejari și fag, ca și intențiile de a reduce vârstele ?xploatabilității arboretelor, vin în contradicție cu irincipiile conservării biodiversității și asigurării lolifuncționalitații ecosistemelor forestiere. Numai prin legi severe, reglementări tehnice și itructuri organizatorice adecvate și prin subvenții lin partea statului aceste pierderi de biodiver- dtatc vor putea fi diminuate. Necesitatea conservării și ameliorării biodiver- ; tații pădurilor ridică probleme noi de o excepțională mportanță pentru silvicultură. Acest imperativ rnplică o regândire de fond a politicii, strategiei și nanagcmentului forestier. Conservarea diver- iității biologice devine astfel un segment princi- lal și definitoriu al gestionării durabile a iadurilor, condiționând realizarea unei silvicul- uri durabile și performante. în primul rând ne revine obligația de interes lațional și internațional în același timp, de a opri irin lege destructurarea pădurilor seculare virgine și cvasivirgine de optimă biodiversitate, de înaltă sta- bilitate și eficientă polifuncționalitate de care țara icastră mai dispune: circa 6-7% din întinderea ^ădurilor țării. Acest tezaur natural viu, bogăție ines- unabilă națională și europeană, trebuie gestionată în >istemul parcurilor naționale și al ariilor protejate. Până la constituirea legală a acestora este necesar ca espectivele păduri să fie supuse regimului special de conservare, admis în silvicultura românească. Este necesară conștientizarea comunității științi- fice internaționale, în primul rând europene, pen- iru ocrotirea acestui tezaur natural unic prin încadrarea lor în inventarul patrimoniului na- tural al omenirii aflat sub egida ONU. Noi suntem convinși de adevărul potrivit căruia continuarea și amplificarea exploatărilor brutale în aceste păduri - la care deja râvnesc multe concerne internaționale - reprezintă un atentat la viitorul țării de care suntem i ăspunzători. Totodată este necesară adaptarea întregului sis- tem de norme tehnice din silvicultură Ia obiectivul conservării și ameliorării biodiversității pădurilor și utilizării durabile a resurselor forestiere. Ne referim la interzicerea dislocării speciilor forestiere în afara arealelor naturale de vegetație și la restricționarea introducerii speciilor forestiere exo- tice, la folosirea de specii autohtone locale cu creșterea lentă în tinerețe dar susținută până la vârste mari, capabile să formeze arborctc dc ridicată și optimă biodiversitate, la o atitudine rezervată, pru- dentă față de așa-zisa silvicultură clonală bazată pe arbori „domesticiți14 prin biotehnologii, care ar putea îngusta drastic diversitatea genetică și stabilitatea pădurilor viitorului. Noi suntem convinși că în pădurile viitorului va trebui să primeze nu atât arborele „domesticit11 prin creații genetice neverifîcate în timp, cât arborele „de pădure14, arborele „sălbatic14 modelat de natură la școala biodiversității și a trăini- ciei. Fiindcă, pentru societatea postindustrială și informațională de mâine, pădurea autentică trebuie păstrată în toată biodiversitatea ei naturală ca cea mai puternică și eficientă barieră antientropică. Ca o noutate pentru silvicultură intervine necesi- tatea ca la stabilirea compoziției pădurilor viitorului să se ia în considerare rolul speciilor redundante potrivit celor cunoscute în ecologia teoretică (N.Botnariuc, 1997). Conservarea resurselor genetice în ex situ (Val.Enescu et al., 1997) este utilă, dar pe această cale soluționarea problemei este doar parțială, soluția de fond fiind conservarea in situ. în acest scop se impune nu doar constituirea dc arii pro- tejate, dar și luarea unor măsuri silviculturale și ame- najistice adecvate. De exemplu, ne referim la extin- derea în practică a tratamentelor intensive cu perioadă lungă și continuă de regenerare predomi- nant naturală, capabilă să asigure o adecvată biodi- versitate și stabilitate viitoarelor arborctc. Tăierile rase urmează să fie interzise, cu unele excepții, dar numai pe mici suprafețe dc sub 2 ha. Din păcate, Codul silvic din anul 1996 admite tăieri rase de până la 5 ha. S-a demonstrat științific adevărul potrivit căruia tăierea rasă a arboretelor reprezintă o calami- tate în primul rând sub raportul biodiversității. Regândiri de fond sunt necesare și în privința con- cepției și tehnicilor de îngrijire a arboretelor; de exemplu, o parte din arborii morți, în curs de uscare, deperisați și scorburoși trebuie să rămână în pădure, ei constituind habitatul a sute și mii de alte specii utile pentru asigurarea echilibrului ecologic și con- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 1 13 servării lumii vii. In același scop mai mulți arbori din plafonul inferior ar trebui să rămână în pădure. Evidențiem adevărul potrivit căruia silvotehnica trebuie să devină una dintre principalele pârgii pen- tru conservarea și ameliorarea biodiversității pădurilor. Având în vedere că biodiversitatea crește puter- nic și se manifestă în toată amploarea ei doar la vârste înaintate ale arboretelor, ar trebui evitată exploatarea acestora la vârste mici, urmând ca perioada recoltării arboretelor să fie stabilită și în raport cu criteriul biodiversității, neglijat până acum. Așadar, vârstele exploatabilității și ciclurile devin importante mijloace pentru optimizarea biodiver- sității pădurilor României. Intr-o lumină nouă trebuie concepute și executate lucrările de îngrijire a lizierelor, a arboretelor situate de-a lungul râurilor, a pâlcurilor de arbori de pe pășuni. într-o concepție modernă va trebui reorganizată acțiunea de conservare a resurselor genetice forestiere, baza seminologică și producerea materialelor de împădurire. Din acest punct dc vedere trebuie analizat critic atât modul de alegere a „arborilor-plus“, cât și plantajele, astfel încât aceste practici să nu mai contribuie la îngustarea biodiver- sității și stabilității pădurilor. De cele mai multe ori conservarea biodiversității pădurilor este puternic condiționată de conservarea habitatelor, a stațiunilor forestiere. Din acest punct de vedere biodiversitatea este frecvent afectată de tăierile rase, de exploatările forestiere care distrug solul, de lucrări hidrotehnice care modifică nivelul pânzei de apă freatică, de poluarea industrială, de pășunat și de turismul neorganizat. Concepția și practica modernă europeană referitoare la conser- varea habitatelor-cheie merită toată atenția și pen- tru silvicultura românească. Din nefericire silvicul- tura românească încă nu a luat în seamă acest con- cept. împădurirea terenurilor degradate, acțiune aban- donată în ultimii ani, poate contribui eficient la ame- liorarea biodiversității și a peisajelor în România. Dar, conservarea și ameliorarea biodiversității pădurilor nu este posibilă fără cunoașterea stării de fapt și a dinamicii acesteia, pentru a afla atât direcția în care evoluează ecosistemele forestiere, cât și măsurile de îndreptare necesare. Iată de ce se impune evaluarea și monitorizarea biodiversității pădurilor, după criterii și indicatori sintetici și relevanți. Opinăm pentru o metodologie accep- tată internațional sau cel puțin pe plan european, unde s-au făcut primii pași promițători. Vom cunoaște atunci adevărul, pe care îl intuim acum, potrivit căruia pădurile țării noastre constituie cel mai cuprinzător rezervor de biodiversitate din câte există în România și care deține o poziție proeminentă pe plan european. Așa încât, de modul cum va fi soluționată problema conservării biodiver- sității pădurilor depinde în mare măsură conservarea diversității biologice în ansamblul României, iar Europa trebuie să manifeste un interes și sprijin financiar eficient în acest domeniu. Silvicultorul și ecologul, conștienți de acest ade- văr, vor trebui, la rândul lor, să conștientizeze pe cei răspunzători de soarta pădurilor țării, invocând ade- vărul potrivit căruia orice formă, comunitate de viață sau ecosistem forestier natural, sunt creații unice nereproductibile prin mijloacele noastre. Mai trebuie avut în vedere că protejarea biodi- versității pădurilor este foarte costisitoare și nu poate fi înfăptuită decât prin implicarea puternică a statului: financiar, legislativ și organizatoric, cu atât mai mult cu cât o recentă lege este adoptată în scopul împărțirii, respectiv fragmentării pădurilor în circa un milion de mici proprietăți dificil de gestionat după principiul conservării biodiversității. Considerăm că încă nu dispunem de cadrul juridic, instituțional și mai ales de resursele finan- ciare pentru conservarea biodiversității în general și a pădurilor în special. Din cele prezentate se desprind recomandări și concluzii importante pentru silvologia și silvicultura românească, dintre care mai importante sunt urmă- toarele: 1. Amplificarea și intensificarea cercetărilor științifice pentru cunoașterea biodiversității pădurilor României în baza unui ansamblu de criterii și indicatori conveniți pe plan internațional. Primele investigații arată că sub raportul biodiversității pădurilor naturale, România deține un loc dc frunte în Europa. Viitoarele cercetări trebuie efectuate în concepție sistematică având în vedere toate nivelurile biodiversității, nu fragmentar cum s-a pro- cedat până acum. 2. Identificarea ecosistemelor naturale forestiere optim biodiversifîcate și de mare stabilitate și luarea lor în considerare la stabilirea de modele de structuri optime pentru pădurea cultivată, cunoscând că asemenea ecosisteme unice în Europa se mai întâl- nesc în Carpați, mai ales în făgete, în amestecurile de fag cu rășinoase autohtone, în unele făgeto-gorunete 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 9 Nr.l și gorunete, dar în mai mică măsură în molidișuri și stejărete. 3. Cea mai mare parte a pădurilor României au suferit însemnate pierderi de biodiversitate, ca urmare a factorilor dereglatori menționați. Aceste păduri, destabilizate și aflate în declin, urmează să fie restaurate ecologic în vederea ameliorării biodiversității lor, acțiune deosebit de costisitoare și de lungă durată. Cercetarea științifică urmează să contribuie la atingerea acestui obiectiv. 4. Managementul conservării și ameliorării bio- diversității ecosistemelor forestiere trebuie considerat ca cea mai importantă componentă a gestionării durabile a pădurilor României, pentru realizarea silviculturii durabile și performante. 5. Pentru atingerea obiectivului privind conser- varea și ameliorarea biodiversității este necesară o serioasă regândire a conceptelor silviculturii tradiționale, ceea ce presupune implicit revizuirea pe această bază a normelor tehnice din silvicultură privind regenerarea naturală și artificială a arboretelor, îngrijirea acestora, amenajarea și pro- tecția pădurilor, precum și cele referitoare la recoltarea lemnului și dotarea fondului forestier cu drumuri. Restructurări importante sunt necesare și în învățământul forestier și la amenajarea pădurilor. 6. Monitorizarea biodiversității pădurilor trebuie să constituie componenta principală a monitoringu- lui forestier integrat. 7. Conservarea biodiversității pădurilor, în primul rând a pădurilor virgine și cvasivirgine dc care țara noastră mai dispune, reprezintă o datorie națională și internațională a României, demersurile și realizările în acest domeniu încadrându-se în efor- turile noastre pentru integrarea silviculturii românești în cea europeană. BIBLIOGRAFIE Botnariuc, N., 1979: Conservarea biodiversității eco- sistemelor naturale în perspectiva relațiilor om-biosferă. Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător, nr. 1. Botnariuc, N., 1997: Diversitatea biologică și redun- danța speciilor. Comunicare la Simpozionul „Ziua mondială a diversității biologice", 18 decembrie 1997, Academia Română București. Botnariuc, N., Vlădineanu, A., 1982: Ecologie. Editura Didactică și Pedagogică, București. B o t z a n , M., 1996: Mediu și viețuire în spațiul carpato- dunăreano-pontic. Editura Academiei Române, București. B o ș c a i u , N., 1983: Funcționalitatea antientropică a ecosistemelor forestiere. în: Pădurea și poponil român. Academia R.S.România. Filiala Cluj-Napoca. E n e s c u , Val. et al., 1997: Conservarea biodiversității și a resurselor genetice forestiere. Editura Agriș, București. Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres, București. Giurgiu, V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București. G i u r g i u , V., 1995: Protejarea și dezvoltarea pădurilor României. Editura Arta Grafică, București. ONF, 1993: Prise en compte de la diversite biologique dans l’amenajament et la gestion forestiere. Paris P e t e r s , R.S., 1990: Ejfect of global warming on forests. Forest Ecology and Management, 35 (1-2). SAF, 1992: Biologica! diversity in forest ecosystems: A posi- tion of the Society American Foresters. Journal of Forestry, 90 (2). S o r a n , V,B o ș c a i u ,N, 1974: Genofondul modial ca resursă naturală și problema ocrotirii lui. Ocrotirea naturii, nr. 1. UICN, PNIJE, 1992: Global Biodiversity Strategy: Guidelines for Action Save. Study and use Earth ’s Biotic Wealth Sustainably and Equitably. Institut potir Ies ressources mondiales. Washington D.C. * **, 1993: Principes generaux pour la conservation de la diversite de forets europeenes. La Conferencc ministerielle sur la protection des forets en Europe. Helsinki. * **, 1997: Comptes Redus du A?”" Congres Forestier Mondial. Voi. 2: Forets, diversite biologique et conservation du patrimoine naturel. Antaly. * **,june, 1998: General Declaration of the Third Ministerial Conference on the Protection of Forests in Europe. Lisbon. Conservation and management of forest ecosystcm biological diversity for a sustainable forestry Abstract It has been emphasized the high level of natural forest biodiversity in Romania, as compared with other European countries. Also it has been shown the low biodiversity of artificial forests and of the oncs ccologically destructurcd presenting a low stability. The main causes that lead to biodiversity losses in the latter category of forests have been underlined. The main elements of biodiversity conservation management are presented as a very improtant component of sustainable forest management and sustainable use of forestry resources. The objcctive of forest biodiveersity conservation and improvement itnplies a rethinking of the concept and of the forestry ma- nagement. In this respect, the paper comes with Solutions. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 1 15 Macrozonarea teritoriului României din punct de vedere al riscului la alunecări de teren Prof.dr.Lucian MATEI Deputat în Parlamentul României Introducere Alunecările de teren sunt fenomene geodinamice de modificare a reliefului, cu caracter în general lent și periodic, prin care se restabilește echilibrul natu- ral al versanților și taluzelor. Producerea pe neașteptate a acestora, în funcție de amploare, reprezintă un risc natural important prin pierderile de vieți omenești și pagubele mate- riale pe care le pot produce. Alunecările de teren reprezintă pentru România un important risc natural. în scopul stabilirii unei strategii naționale pentru limitarea pagubelor pro- duse de alunecări a fost înființată Comisia Națională pentru Alunecări de Teren, care este organ consulta- tiv al MLPAT. în prezent este în curs de elaborare Planul Gene- ral dc Urbanism care se întocmește pentru toate lo- calitățile României în conformitate cu regulamentul aprobat prin HG 525/1996. Acest regulament preve- de obligația delimitării în fiecare județ a zonelor ex- puse la riscuri naturale, în speță alunecări de teren, fapt ce impune la rândul lui, existența unui instru- ment unitar de lucru pentru inventarierea datelor de teren, necesare încadrării teritoriului în zone cu risc la alunecări de teren și elaborării hărților de detaliu. La inițiativa MLPAT și sub egida Comisiei Naționale pentru Alunecări dc Teren, Institutul de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A. - București, a întocmit în 1998 un “Ghid privind macrozonarea teritoriului României din punct dc vedere al riscului la alunecări de teren”. Situația alunecărilor dc teren din România în țara noastră, studierea alunecărilor de teren a făcut parte din preocupările institutelor de studii și proiectări din diverse domenii (construcții, ener- getic, extractiv etc.), informațiile obținute fiind cuprinse în diverse rapoarte. Canalizarea acestor informații și materializarea lor într-o hartă la nivel național a făcut parte din pre- ocupările din ultimii ani ale unor institute (ISPIF, IGR, PROED, UTCB), fiecare la gradul de precizie și detaliere disponibil la etapa respectivă. Având în vedere experiența ultimilor ani, când fenomenele de alunecare au afectat regiuni întinse în special din Moldova și Transilvania, s-a impus necesitatea elaborării unei reglementări care să ofere un cadru tehnic de abordare a problematicii macrozonării teritoriului din punct de vedere al riscului la alunecări de teren. Pentru crearea unui fișier național (similar de exemplu modelului francez de bază de date - M.V.T.) este necesară parcurgerea următoarelor etape: 1. Inventarierea alunecărilor dc teren, active sau stabilizate, pe baza unui chestionar aprobat de Comisia Națională pentru Alunecări de Teren și difuzat la organele administrative din teritoriu (pre- fecturi, inspectorate pentru construcții, comisii de protecție civilă, etc.). 2. Definirea nivelurilor de risc de alunecare și stabilirea consecințelor pe care le are situarea într-o anumită zonă asupra construcțiilor și amenajărilor. 3. Stabilirea unor metodologii pentru elaborarea hărților de risc la alunecări de teren. 4. Organizarea băncilor de date necesare pentru elaborarea hărților de risc. 5. Achiziționarea datelor, prelucrarea și elabo- rarea unor hărți de risc în zonele cele mai expuse și verificarea metodologiei propuse prin confruntare cu situația din teren. 6. Elaborarea unei reglementări tehnice preli- minare privind utilizarea și amenajarea teritoriului în zonele cu risc la alunecare. Sub egida MLPAT, beneficiar al lucrărilor întoc- mite până în prezent și coordonator al activităților de amenajare teritorială, activitatea dc inventariere descrisă mai sus a demarat de câtva timp. Probleme- le legate de definirea nivelurilor de risc la alunecare și de stabilire a unui instrument unitar de lucru pen- tru întocmirea hărților de risc regionale, au fbst abordate și redactate sub forma unor reglementări. în 1998, în urma solicitării MLPAT, Institutul de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A. - București a întocmit într-o primă redactare, un ghid care are ca principal scop macrozonarea teritoriului 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l național din punct de vedere al riscului la alunecări. Acest ghid reprezintă o sinteză a tuturor datelor disponibile în prezent, respectiv date de arhivă și date recente (date obținute din teritoriu - prefecturi, în urma ordinului emis de MLPAT în iulie 1998). Datele de arhivă deținute de GEOTEC, obținute în 50 de ani de activitate, timp în care au fost cartate și inventariate numeroase alunecări de teren în zonele lacurilor de acumulare, digurilor, centralelor elec- trice, liniilor și stațiilor electrice ș.a., au fost com- pletate cu datele oferite de institutele de cercetare cu tradiție în domeniu (IGR,ISPIF, PROED, UTCB). Pe baza datelor de inventariere menționate, s-a întocmit într-o primă fază, harta macrozonării teri- toriului României din punct de vedere al riscului la alunecări de teren, la scara 1 : 1.000.000. Cauzele producerii alunecărilor de teren Cercetările geologice inginerești trebuie să fie orientate cu predilecție în direcția prevenirii alunecărilor de teren, activități în cadrul cărora este necesară o cooperare deplină a specialiștilor în domeniul geologiei inginerești, geotehnicii și tehnicii de calcul. în acest context, cunoașterea detaliată a cauzelor provocatoare de alunecări de teren și mecanismul lor reprezintă un domeniu pri- mordial în vederea acționării asupra acestora. Aceste cauze pot fi naturale și antropice. Cauze naturale: ■ modificarea pantei versantului sub influența factorilor fizici naturali; • acțiunea apei de infiltrație și a apei subterane; • solicitări dinamice - șocul cutremurelor de pământ; • efectul alterării rocilor. Cauze antropice: • variații locale produse de explozii, trafic rutier și feroviar etc.; • schimbarea regimului apelor (lacuri de acumu- lare); • supraîncărcarea și descărcarea artificială a taluzelor; • tasarea prin subsidență în urma coborârii nivelului apei subterane la marile exploatări; • despăduririle; • infiltrațiile accidentale și scurgerile din con- ducte și canale. Criterii de evaluare a riscului la alunecare Prognoza riscului la alunecare se poate face în spațiu și în timp. în spațiu, cu toate că trebuie anti- cipate poziția în spațiu a alunecărilor, forma suprafeței de alunecare, viteza de alunecare etc., predicția este mai ușoară. în timp, prognoza este mai dificilă. Pentru aceas- ta trebuie studiate starea eforturilor în masiv, defor- mațiile ce apar în masiv, pe taluze sau versanți etc. Predicția în spațiu este un element determinant în identificarea și evaluarea gradului de risc într-o zonă dată. Fără datele oferite de prognoza în spațiu a alunecărilor de teren nu pot fi adoptate soluțiile optime de consolidare și stabilizare. Pentru evaluarea riscului la alunecare (în spațiu) s-au luat în considerare mai multe criterii stabilite pe baza unor factori, care acționând singular sau în interdependență, pot influența stabilitatea ver- sanților. • Criteriul litologic; • Criteriul geomorfologic; • Criteriul hidrologic și climatic; • Criteriul structural; • Criteriul hidrogeologic; • Criteriul seismic; • Criteriul silvic; • Criteriul antropogen. Toate aceste criterii intervin cu o pondere mai mare sau mai mică în calculul coeficientului de risc mediu (Km). Macrozonarea teritoriului României din punct de vedere al riscului la alunecări de teren Folosind criteriile de mai sus, a fost întocmită harta cu macrozonarea riscului Ia alunecări de teren. 1. Potențial scăzut. Probabilitate de alunecare - practic zero (Km = 0) (Sud-estul Câmpiei Române și Delta Dunării.) Zona prezintă terenuri plane și perfect stabile, fără alunecări de teren. în aceste zone se pot amplasa toate tipurile de construcții fără măsuri spe- ciale de protecție privind stabilitatea terenului de fundare. 2. Potențial scăzut. Pobabilitate de alunecare foarte redusă (Km <9,10) (Dealurile Vestice, Platforma Cotmeana, etc.) Zona prezintă terenuri ușor ondulate, relativ sta- bile (cu excepții locale). Modificarea stării de echi- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 17 libru a masivelor de pământ se face lent, într-o pe- rioadă lungă de timp. Pentru construcțiile amplasate în aceste zone, se impune ca studiile geotehnice să precizeze și să detalieze măsurile de menținere și protecție a stabilității terenului de fundare. 3. Potențial mediu. Probabilitate de alunecare redusă (Km 0,10-0,30) Zone muntoase, de multe ori cu roci stâncoase compacte la zi, cu pante foarte mari, în general sta- bile. Prăbușirile apar accidental, mai mult ca desprinderi de blocuri pe sistemele de fisurațic. Pentru construcțiile amplasate în aceste zone, se impune ca studiul gcotehnic să precizeze gradul de fisurare a rocii și posibilitățile de desprindere, pre- cum după caz, și măsurile de protecție și ancorare a versanților sau măsurile de protecție și consolidare a terenului. 4. Potențial mediu. Probabilitate de alunecare intermediară (Km 0,31-0,50) Zone deluroase - muntoase din flișul Carpaților Orientali, nordul Munților Apuseni și Munții Maramureșului. Modificarea stării de echilibru se face destul de repede. Instabilitatea versanților este Notă: Prezenta zonare arc caracter general. Pentru cunoașterea în detaliu a stabilității terenului de fundare, trebuie să fie executate lucrări de studii, microzonare teritorială, care să cuprindă date despre alunecările din zonă, gradul de risc pentru zonele în care urmează să fie amplasate construcțiile, precum și măsurile de protecție și consolidare ale terenului de fundare. 18 medie. La amplasarea construcțiilor, studiul geo- tehnic trebuie să precizeze măsurile restrictive pre- cum și măsurile de protecție și consolidare a terenu- lui de fundare. 5. Potențial ridicat. Probabilitate de alunecare mare (Km=0,51 - 0,80) (Podișul Moldovei, Podișul Transilvaniei, Piemontul Getic). Zone colinare cu pante medii, cu alunecări ce se produc de regulă în sedimente cuatemare argiloase loessoide. Modificarea stării de echilibru se face repede. La amplasarea construcțiilor, în cadrul studiului geo- tehnic trebuie să se țină seama de măsurile de con- solidare a terenului de fundare sau chiar de inter- dicția de a construi. 6. Potențial ridicat. Probabilitate foarte mare (Km > 0,8) Zonele subcarpatice de curbură, cu grad de in- tensitate seismică ridicată. Terenuri cu pante medii, versanți alcătuiri din roci argiloase - prăfoase loes- soide, care nu drenează ci înmagazinează apa prove- nită din precipitații. La amplasarea construcțiilor se vor executa cartări geologice - tehnice, hidrogeolo- gice pe arii mai întinse decât suprafața terenului de fundare. Studiul geotehnic, dc la caz la caz, trebuie să cuprindă măsuri restrictive, de interdicție sau de amenajare și consolidare a terenului de fundare REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.l Silvicultura românească la cumpăna dintre milenii 1. Introducere. Contextul internațional Cumpăna dintre mileniul doi și trei este marcată de profunde contradicții între dezvoltarea econo- mică și socială și protecția mediului ambiant al Terrei, respectiv dintre economie și ecologie. Silvicultura ca știință și ramură de activitate nu este nici ea exceptată de aceste contradicții antagoniste. Sfidarea care i se adresează silviculturii la cumpăna dintre milenii este aceea de a concilia legile economiei cu cele ale ecologiei. în timp ce economia percepe pădurea în princi- pal ca pe o sursă de produse lemnoase și nclcm- noase, deci ca o sursă de existență pentru societate, ecologia înțelege pădurea ca un patrimoniu național și universal-cadru de viață și mijloc de protecție al mediului înconjurător. O dată cu evoluția societății, pădurea nu mai este percepută astăzi dc marea majoritate a oamenilor din țările industrializate și din ce în ce mai urba- nizate ca o simplă uzină producătoare de lemn ci drept un cadru vital, o condiție dc viață. Cu alte cuvinte, în prezent, și mai ales, în viitor, importanța pădurii rezidă în valoarea sa de patrimoniu național și universal, o noțiune etică care consideră că noi generațiile actuale, suntem responsabile de moștenirea pe care pădurea o reprezintă în viața societății și a mediului geografic. Parafrazând ma- xima lui Saint-Exupery în legătură cu pământul putem afirma că “no? nu moștenim pădurile de la părinți ci le împrumutăm de la copiii noștri”. în acest context, societatea pretinde în prezent dreptul de a arunca o privire asupra modului de ges- tionare a acestor valori dc patrimoniu care sunt pădurile, privire care, de cele mai multe ori, este subiectivă, partizană și încărcată de multe prejudecăți. O asemenea atitudine irită în general lumea sil- vicultorilor, ei considerându-sc pe bună dreptate singurii deținători ai cunoașterii pădurilor și mijloacelor de realizare a gospodăririi lor. în același timp, dezvoltarea industriei și agricul- turii, a economiei în general, determină o degradare tot mai accentuată a mediului înconjurător care nu Prof. dr. ing. Dumitru TÂRZIU Șeful Catedrei de Silvicultură Universitatea "Transilvania” Brașov ține seama de frontiere. Contradicțiile dintre dezvoltare și mediu, respec- tiv dintre economie și ecologie, afectează profund și gospodărirea pădurilor. Pădurile globului se află într-o stare dc tranziție de la pădurea naturală la pădurea cultivată, stare care determină modificări profunde privind diversi- tatea biologică, organizarea și funcționarea lor ca ecosisteme. Totodată, în întreaga lume, pădurile sunt amenințate de diverși factori care pun în peri- col însăși existența și stabilitatea lor. Toate aceste evoluții conduc la concluzia că, natura în general și pădurile în special, nu trebuie gospodărite după principiile economiei de piață ci după acelea ale unei economii pe baze ecologice conștiente de necesitatea concilierii forțelor antago- nice dintre economie și ecologie. Această economie ecologică trebuie să se fundamenteze pe principiul izvorât din dreptul german după care proprietatea este un patrimoniu, proprietarul este doar utiliza- torul, iar silvicultorul este investit cu rolul de servi- tor. Nu mai puțin adevărat este și faptul că gospodărirea pădurilor nu poate fi rezolvată în sen- sul pc care îl propun unii ecologiști și anume prin creșterea suprafeței pădurilor sustrase dc la pro- ducția de lemn, ci numai prin concertarea pozițiilor și a obiectivelor, atât ale dezvoltării economiei cât și ale celor de protecția mediului. Toate aceste evoluții fac ca gestionarea pădurilor, silvicultura în general, să devină din ce în ce mai complexă. Silvicultura viitorului trebuie să-și revizuiască obiectivele și strategia de gestiune în sensul con- servării resurselor forestiere a diversității lor biolo- gice printr-o gospodărire durabilă și integrală. Obiectivele silviculturii contemporane trebuie să se fundamenteze pe ceea ce se numește “principiul de gestionare a ecosistemului”, prin crearea și menținerea unor ecosisteme forestiere sănătoase și productive, diverse și durabile. Strategiile silviculturii trebuie să țină scama de diversitatea lor biologică, de funcționarea lor ca ecosisteme, de productivitatea lor biologică și eco- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 19 nomică pe termen lung în așa fel încât ele să con- tribuie prin produsele și influențele lor binefăcă- toare la creșterea bunăstării sub raport economic și ecologic. Problemele silviculturii au beneficiat în ultimul timp de o atenție deosebită din partea forurilor inter- naționale. Astfel, după cum se știe, cu ocazia Conferinței Națiunilor Unite asupra Mediului și Dezvoltării de la Rio de Janciro din iunie 1992 s-a adoptat Declarația asupra principiilor forestiere ală- turi de alte acorduri internaționale care au tangență cu silvicultura “Convenția mondială asupra diver- sității biologice”, “Convenția cadru asupra schim- bărilor climatice”, capitolul II din Agenda 21 etc. A doua Conferință Ministerială pentru Protecția Pădurilor din Europa, din anul 1993, de la Helsinki, a pus din nou accentul pe necesitatea gestiunii dura- bile a pădurilor de pe continent în vederea con- cilierii raportului dintre economie și ecologie. Lucrările celui de al Xl-lea Congres Forestier Modial din octombrie 1997 ținut la Antalya, Turcia, desfășurate sub deviza “Silvicultura pentru o dez- voltare durabilă în secolul XXI” au dezbătut pe larg problema silviculturii la cumpăna dintre milenii. Silvicultura românească la cumpăna dintre mile- niul doi și trei se confruntă cu două categorii mari de probleme, uncie generale, comune cu cele ale sil- viculturii europene și mondiale și altele speciale, determinate și generate de perioada dc tranziție și dc reformă în care se află țara noastră. Ca și în alte țări europene, în prezent, silvicultura în țara noastră se confruntă cu o criză economică generată de scăderea prețului lemnului pe piața internațională, scăderea cererii de lemn datorită crizei financiare, globalizării economiei și mai ales concurenței acerbe dintre marii producători (țările scandinave, Canada) pentru controlul pieței lemnu- lui. Criza ecologică este determinată de amplificarea contradicțiilor antagonice dintre dezvoltarea eco- nomico-socială și protecția mediului și mai ales de consecințele industrializării și chimizării agricul- turii asupra mediului geografic. Relațiile om-mediu se desfășoară sub controlul strict al legilor naturii care pot fi cunoscute, uneori ocolite, dar niciodată schimbate. Omul este parte integrantă a ecosferei și se supune legilor sale pe care trebuie să le cunoască și să le respecte. Tot ceea ce este biologic și ecologic corect este și economic avantajos. Concepțiile economice utilitariste percep 20 pădurea ca pe o sursă de materii prime regenerabile care trebuie puse în valoare pentru dezvoltarea eco- nomică și socială și creșterea bunăstării și a nivelu- lui de trai a membrilor societății. Această concepție este corectă sub raport științific pentru că pădurea, ca ecosistem, prin arborii edificatori produce masă lemnoasă ce trebuie valorificată. Natura în general și pădurile în special nu pot fi conduse după principiile economiei dc piață ci după acelea ale unei economii pe baze ecologice conștiente de necesitatea concilierii forțelor antago- nice dintre economie și ecologie. Economia ecologică a pădurilor trebuie funda- mentată pe principiul după care proprietarul (fie el stat sau particular) este doar un utilizator, iar pădurea ca proprietate reprezintă un patrimoniu național și universal. Dat fiind faptul că pădurile îndeplinesc un dublu rol, respectiv de producție și de protecție, și că acest rol depinde de suprafața ocupată care nu poate fi extinsă, proprietatea asupra pădurilor reprezintă un bun economic de cea mai mare valoare, iar propri- etarul care posedă asemenea avuție nu poate face ce vrea el cu acest bun de patrimoniu. Datorită acestui statut privilegiat de care se bucură proprietarul de păduri, el are obligația socială de a gospodări pădurile în așa fel încât de produsele lor să benefi- cieze proprietarul, iar de influențele lor binefăcă- toare, întreaga societate. Aceasta este de fapt obliga- ția socială a proprietății. Utilizarea individuală a proprietății funciare forestiere trebuie deci să nu contravină intereselor generale ale societății. Un proprietar particular de pădure are dreptul să uti- lizeze creșterea și producția acestor păduri dar el este obligat ca prin aceasta să nu afecteze rolul de protecție al pădurilor și deci interesele generale ale societății. Pe de altă parte, statul ca proprietar dc pădure arc principala obligație de a pune pe primul plan intere- sele generale ale societății care decurg din rolul de protecție al pădurilor pentru că, proprietatea de stat este de fapt o proprietate publică a întregii societăți, întrucât proprietarul particular persoană fizică sau juridică nu poate renunța atât de ușor la veniturile obținute din vânzarea lemnului produs de către pădurea sa, este absolut necesar ca restituirea pădurilor către vechii proprietari să nu se facă inte- gral, dc la această restituire să fie exceptate acele păduri care îndeplinesc un rol important dc protecție benefic pentru societate. Proprietatea privată poate să garanteze și să asi- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l gure un anumit venit economic interesant nu numai pentru proprietar ci și pentru întreaga societate, dar în cele mai multe situații este tot atât de adevărat că proprietarul particular nu poate garanta și asigura la fel de bine valorile necomercializabile ale pădurilor, valori care au un rol decisiv și fundamental pentru bunăstarea materială, spirituală și culturală a unei națiuni civilizate. De aceea, factorii de decizie politică chemați să realizeze reforma la nivelul proprietății în silvicul- tură trebuie să aibă în vedere această particularitate a proprietății asupra pădurilor izvorâtă din rolul lor economic și social prin produsele și valorile comer- cializabile și necomercializabile. Noua conjunctură economică și socială din silvi- cultură ridică patru întrebări al căror răspuns depășește responsabilitatea silvicultorilor și pre- supun un arbitraj politic. Acestea sunt următoarele : 1. Cum poate fi realizat la nivel național (și regional) echilibrul dintre preocupările și obiec- tivele legate de protecția mediului și constrângerile de ordin economic. Sau, cu alte cuvinte, cum pot fi conciliate necesitățile de protecție a mediului cu cerințele dezvoltării economico-sociale în sectorul silvicultură ? 2. Cine trebuie să plătească costurile suplimenta- re impuse de o gestionare pe baze ecologice a pădurilor atâta timp cât piața lemnului nu este capa- bilă nici măcar să remunereze activitățile clasice de gospodărire? 3. Este oare posibil ca sectoarele beneficiare ale rolului de protecție a pădurilor (ape, industria ener- getică, turism, mijloace de transport, așezări urbane și rurale etc,), să plătească parțial sau total aceste costuri suplimentare pentru a compensa deteriorarea rezultatelor economice din silvicultură ? 4. Cum vor putea fi remunerate funcțiile ecolo- gice ale pădurilor atâta timp cât singur proprietarul de păduri își asumă sarcinile dc gospodărire ? Pentru armonizarea și concilierea raporturilor dintre economie și ecologie în materie de silvicul- tură se impune deci intervenția forurilor de decizie politică la nivel național, regional și mondial. Numai printr-o intervenție decizională la nivelul cel mai înalt, silvicultura mileniului trei va putea să facă față sfidărilor determinate de raporturile Dezvoltare-Mediu. 3. Căile de conciliere a contradicțiilor dintre concepțiile economice și ecologice din silvicultură Calea sigură de armonizare a contradicțiilor REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l antagonice dintre dezvoltarea economică și socială și protecția mediului în domeniul silviculturii o con- stituie gospodărirea durabilă a pădurilor. Gospodărirea durabilă a pădurilor face parte dintr-un concept mai larg, acela al dezvoltării durabile care presupune un echilibru între două exi- gențe morale : una care se referă la dezvoltarea eco- nomică izvorât din nevoile generației actuale pentru creșterea bunăstării și a calității vieții și alta, care se referă la durabilitate care presupune că sporirea bunăstării noastre să fie durabilă și să nu afecteze generațiile viitoare. Dezvoltarea durabilă presupune așadar o dura- bilitate socială materializată printr-o mai just repar- tizare a bogățiilor, o durabilitate economică care presupune o gestiune rezonabilă a resurselor, o durabilitate ecologică concretizată în menținerea echilibrului și a stabilității ecosistemelor și a ecos- ferei și o durabilitate culturală (spirituală) care presupune dezvoltarea fiecărei comunități sociale. Gospodărirea durabilă a pădurilor pornește de Ia conceptul pădurii ca ecosistem terestru de cea mai mare complexitate organizatorică și funcțională. De altfel, trebuie precizat faptul ca, încă de la începuturile sale ca știință și ramură de activitate, silvicultura și-a propus drept principiu de bază în gospodărirea pădurilor principiul randamentului susținut care presupune în esența sa, tocmai o gospodărire durabilă a pădurilor. în vederea aprecierii și a urmăririi nivelului de gospodărire a pădurilor și a măsurii în care acesta corespunde conceptului de gospodărire durabilă la nivel paneuropean și apoi mondial s-au elaborat și propus spre utilizare o serie de criterii și indicatori. Criteriile sunt reprezentate de principalele com- ponente ale pădurilor, de funcțiile și rolul lor eco- nomic și social precum și de cadrul juridic, insti- tuțional și politic în care arc loc gospodărirea pădurilor. Indicatorii sunt mijloace de măsurare sau de cuantificare, respectiv de descriere a criteriilor și de evidențiere în timp a nivelului de gospodărire a pădurilor. La nivel paneuropean s-au propus următoarele criterii și indicatori: a) Mărimea și caracteristicile resurselor forestiere: • evoluția resurselor forestiere • suprafața actuală a pădurilor și procentul de împădurire • cadrul fizico -geografic al pădurilor 21 • structura pădurilor pe regimurile de gospodărire (codru, crâng, crâng compus) • structura arboretelor (compoziție, consistență, origine, proveniență, vârstă, clasă de producție, clasă de calitate, stare de vegetație etc.) • structura proprietăților pădurilor • structura fondului dc producție b) Sănătatea și vitalitatea pădurilor • gradul de poluare al pădurilor 0 gradul de foliere și uscare • pagube cauzate de factori abiotici și biotici • ponderea produselor accidentale din posibili- tatea totală a pădurilor etc. c) Producția și productivitatea pădurilor • creșterea curentă netă • volumul recoltat și procentul de recoltare a pro- ducției biologice • gestionarea pădurilor pe bază de amenajamente • posibilitatea de produse principale, secundare și accidentale • produsele nelemnoase recoltate d) Biodiversitatea • originea pădurilor • proporția arboretelor amestecate din 2,3 sau mai multe specii • ponderea regenerărilor naturale • structura arboretelor în raport cu vârsta • gradul de alterare a compoziției naturale • volumul de necromasâ • suprafața ariilor protejate • gradul de artificializare a stațiunilor forestiere • gradul de fragmentare a fondului forestier și lungimea lizierelor • gospodărirea rațională a faunei cinegetice e) Funcțiile de protecție și alte funcții social- economice îndeplinite (recreere, vânătoare, forța de muncă ocupată, cifra de afaceri etc.) f) Cadrul juridic instituțional și politic • instituții administrative • legislație silvică • politica economică generală și forestieră Programul strategic privind dezvoltarea silvicul- turii ce urmează să fie elaborat de către Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului trebuie să aibă în vedere îndeplinirea acestor criterii și indica- tori printr-o monitorizare adecvată, iar Regia Națională a Pădurilor să le aplice în activitatea curentă de gospodărire. Realizarea reformei (restructurării) în domeniul silviculturii are în vedere schimbări ale sistemului de proprietate prin restituirea pădurilor către foștii proprietari - persoane fizice sau juridice, schimbări în concepția economică despre pădure precum și o reformă la nivel instituțional și moral. Toate aceste obiective ale reformei trebuie coordonate de așa natură încât ele să nu afecteze scopul principal al silviculturii mileniului trei, acela al gospodăririi durabile a pădurilor. Gospodărirea durabilă a pădurilor nu se poate realiza fără o coordonare a tuturor domeniilor de utilizare a fondului funciar al țării, agricultură, silvi- cultură, căi de transport, urbanizare și amenajarea teritoriului etc. Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului trebuie să conlucreze pentru a realiza un echilibru între diferitele forme de uti- lizare a fondului funciar al țării. Ameliorarea terenurilor degradate inapte pentru folosințe agricole, prin împăduriri, este un exemplu dc conlucrare între agricultură și silvicultură. Introducerea în circuitul producției silvice a acestor terenuri care reprezintă o suprafață destul de însem- nată este benefică și pentru protecția mediului în general, respectiv pentru întreaga societate. Această acțiune poate fi corelată cu cca privind amenajarea bazinelor hidrografice torențiale în vederea con- solidării albiilor, a diminuării eroziunii și a trans- portului de aluviuni pentru prevenirea inundațiilor, a alunecărilor și prăbușirilor de terenuri, precum și pentru protejarea unor obiective social economice (căi dc transport, așezări omenești, obiective indus- triale). Gospodărirea durabilă a pădurilor nu poate fi realizată fără dezvoltarea unei rețele dc drumuri forestiere în vederea accesibilizării întregului fond forestier. Strategia de dezvoltare a silviculturii românești la începutul mileniului trei trebuie să ia în conside- rare și aspectele particulare care decurg din procesul de tranziție de Ia economia centralizată la economia de piață, în care se află țara noastră. Aceasta pre- supune completarea și ameliorarea cadrului legisla- tiv și instituțional în raport cu modificarea regimu- lui de proprietate și cu necesitatea coordonării unitare a strategiilor din silvicultură și exploatare și prelucrarea primară a lemnului. Acceptarea relațiilor economiei de piață în silvi- cultură presupune schimbări la nivelul concepției despre pădure și a produselor și influențelor sale. 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 4. Locul și rolui inginerului silvic în silvicul- tura mileniului trei La cumpăna dintre milenii, inginerul silvic, spe- cialistul în silvicultură în general, trebuie să facă față tuturor sfidărilor generate de creșterea com- plexității procesului de gospodărire ca rezultat al contradicțiilor tot mai antagonice dintre economie și ecologie. Inginerul silvic în raporturile cu alți specialiști din domeniul biologici și ecologiei precum și cu membrii societății în general se află într-un conflict de legitimitate. Lui i se contestă din ce în ce mai mult monopolul competenței profesionale asupra pădurilor și i se impută faptul că acordă o impor- tanță prea mare roiului dc producție în detrimentul celui dc protecție. Mulți specialiști, mai ales ecolo- giști, ca și organizații nonguvemamentale, cer să supravegheze și să monitorizeze procesul de gospodărire a pădurilor. în felul acesta inginerul sil- vic ajunge în situația să nu mai fie stăpân la el acasă și să fie obligat să împartă puterea de decizie în pro- cesul de gospodărire. Pentru a face față acestor sfidări și pentru a putea fi liantul necesar între pădure și societate, inginerul silvic al începutului de mileniu trei trebuie să fie un foarte bun specialist în profesiune, cu o largă cultură științifică socio-economică și juridică (un adevărat generali st). El trebuie să posede știința comunicării, să învețe să discute și să asculte și părerile altora, să fie cu alte cuvinte un bun interlocutor. De asemenea, el trebuie să știe să lucreze în echipă, să colaboreze și cu alți specialiști interesați în gospodărirea dura- bilă a pădurilor. Fiind răspunzător de administrarea unui bun de patrimoniu, el trebuie să fie un bun ma- nager. în contextul actual al perioadei de tranziție în care se află România, inginerul silvic trebuie să facă o cotitură radicală la nivelul mentalității privind forma de proprietate, locul și rolul pădurilor în viața societății și mai ales a rolului său ca servitor al soci- etății. El trebuie să facă saltul de la mentalitatea de vechil sau arendaș al pădurilor statului totalitar Ia cca de slujbaș (servitor) competent al unui propri- etar fie el de stat, persoană juridică sau fizică. Totodată el va trebui să renunțe la stilul de condu- cere arogant și uneori dictatorial specific perioadei comuniste și să facă efortul de a înțelege mai bine rolul său în angrenajul noii societăți democratice. Pentru a accelera reforma la nivel economic în silvicultură, inginerul silvic trebuie să facă saltul de la gândirea economică în termeni cantitativi (de volum) la aceea în termeni de valoare (bani) și efi- ciență (rentabilitate). Și dacă vrem să trăim mai bine și mai frumos, se impune o schimbare radicală în mentalitatea și com- portamentul fiecăruia dintre noi, indiferent de locul nostru în angrenajul social. BIBLIOGRAFIE ***, 1994: La gestion durable des forets fran<;aises. Ministere de l’agriculture ct de la peche. France. ***, 1997: Comptes Rendus du Xl-eme Congres Forestier Mondial. 13-23 oct., Antalya Turcia, voi. 1-8 Romanian Forstry at the end of the millenium II Abstract The Romanian Forestry, just before the end of the second millenium, faces two main groups of issues: 1. General issues encountered in the majority of European countrics and generated by the long-lasting and ever-growing contra- diction between economy and ecology. 2. Specific issues, characteristic to the transition period from the ccntralised economy to the market economy. Taking into account the two groups of issues, the paper primarily focuses on the verycontrovcrsal issue of re-privatisatioti of forestlands (thosc privately owned before 1948), with all implications of the land tenure change on the quality of forest management The management of Romanian primary forests, of high importance in the European and world context, is also analysed. REVISTA PĂDURILOR • Amil 114 S 1999 s Nrl PUNCTE DE VEDERE Orientări și tendințe actuale pentru îngrijirea și conducerea arboretelor de fag Ultimele decenii cunosc în silvicultura euro- peană și îndeosebi a unor țări din vestul continentu- lui, preocupări tot mai susținute în scopul obținerii unor producții sporite de lemn de fag, de calitate superioară, apt pentru utilizări speciale, mai ales pentru derulaj. în această direcție sunt enunțate diferite opinii, dintre care unele deosebit de îndrăznețe și uneori chiar controversate, con- cretizate prin numeroase “tipare” oferite silvicul- torului sub denumiri ca: linii de conduită, scheme directoare, norme silviculturale, modele de gopodărire. în principiu, se prevăd intervenții deosebit de puternice, încă de timpuriu, în scopul concentrării creșterilor asupra unui număr redus de arbori (70-120 exemplare la hectar la vârsta exploatabilității). în puține cazuri însă autorii aces- tor “modele” fac referiri la consecințele intervenți- ilor deosebit de puternice, asupra păstrării mediului pădurii, a stării de sănătate a arborilor și a menține- rii stabilității ecosistemelor respective. Cum era dc așteptat, aceste opinii au stârnit interes nu numai în vestul Europei dar și în țara noastră ca urmare a arealului extins pe care această specie îl ocupă și a condițiilor de vegetație favora- bile de care dispune. Astfel, spre sfârșitul anilor 70, sub influența rezultatelor unor cercetări franceze se inițiază și în pădurile noastre de fag primele lucrări experimentale ce au ca scop stabilirea modului de rărire a arboretelor de productivitate superioară, în vederea obținerii cu precădere a arborilor groși, de calitate superioară, fără a fi mărită vârsta exploata- bilității (100-120 de ani) (B u m b u , 1984). Nu s-au stabilit anticipat consistența, densitatea sau numărul de arbori de extras, aceste elemente consti- tuind o rezultantă a intervențiilor ce s-au practicat. Fără a se preciza starea inițială a fiecărui arboret și nici consistența înainte și după răritură, ci numai numărul mediu de arbori rămași la hectar (1400 la 30 de ani și 270 la 85 de ani) este greu de a se face unele aprecieri asupra rezultatelor obținute. Starea unora dintre aceste arborete ce au fost supuse la o intervenție deosebit dc puternică la vârste mai înain- tate (IN33%), poate fi apreciată ca nesatisfăcătoare, constatându-sc, în unele situații, o înrăutățire evi- Dr.ing.Laurențiu PETRESCU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice dentă a condițiilor de vegetație chiar după un timp relativ scurt de la efectuarea răriturii (exces de umiditate pc platouri, un grad de înierbare mai marc, până la 30%, față de suprafețele martor). De asemenea, s-a constatat o creștere a arborilor cu ramuri lacome. Deosebit de utile ar fi fost și unele date referitoare Ia metoda de exploatare și tehnolo- gia folosită la recoltarea și colectarea arborilor ce s-au extras, dar mai ales a prejudiciilor aduse solu- lui pădurii și arborilor rămași. în condițiile în care s- au desfășurat aceste cercetări, intensitatea răriturii, volumul mediu al arborelui extras, panta terenului și accesibilitatea tehnologică a arboretelui reprezintă factori favorizanți ale unor prejudicii însemnate ce puteau fi cauzate arborilor rămași și solului (P e t r e s c u , 1974). De aceea, considerăm că în absența unor astfel de date ce ar fi oferit posibili- tatea unei evaluări de ansamblu a acestor rărituri foarte puternice, singurul argument, acela al acti- vității creșterii în diametru al arborilor menționați în arboret, nu este relevant în adoptarea și practicarea unor astfel de rărituri. Starea și structura arboretelor în care s-a lucrat, condițiile staționale, efectele ne- gative constatate cu tendința de amplificare o dată cu trecerea timpului, fără a mai pune în discuție însăși diminuarea producției totale a acestor arborete, sunt tot atâtea clemente ce trebuie avute în vedere când se urmărește introducerea unui anumit sistem dc conducere a arboretelor. în aceste preocupări se înscrie și o altă lucrare experimentală, ce datează din 1993, amplasată într- un arboret de fag, în stadiul de prăjiniș-păriș, cu vârsta de 25 de ani, din Ocolul Silvic Săcele, U.PVII Doftana, u.a. 144A (Bolea et al. 1993). Nici în acest caz, din lipsa datelor necesare unei aprecieri obiective a lucrărilor întreprinse și a efectelor ce au rezultat, nu este îndreptățită gene- ralizarea rezultatelor obținute la un an după efectu- area acestei curățiri întârziate, deosebit de energică (distanța medic dintre arbori a crescut de la 0,9 la l,7m, iar factorul de spațiere de la 7,7% la 19,6%), menită să asigure o creștere “cvasi-liberă” a arbo- rilor. Recent, în paginile Revistei pădurilor, un colec- 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Uri tiv de silvicultori (N i c o 1 e s c u , N.V., M a 11 e r, J.F., N i c o 1 e s c u , L,D.,1998) pun în discuție actualul sistem al lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor de fag (***, 1986 a), în opoziție cu o serie de date, de modele și concepte folosite în susținerea așa zisei “silviculturi de cali- tate”, în țări din vestul Europei, dar mai ales din Franța. Autorii acestui articol ajung la concluzia că aceste concepte și modele "pot fi asimilate în mod critic fi creator fi în țara noastră ”, normele tehnice în vigoare (***, 1986 a) din anumite puncte de vedere “reprezintă atât în cazul făgetelor, cât fi al altor formații forestiere, o piedică majoră în realizarea unor lucrări silvolehnice (în special rări- turi) care să fie viabile fi atractive fi sub raport economic”. Se consideră totuși ca aceste modificări să fie întreprinse pe baza unor cercetări complexe de lungă durată precum și a rezultatelor consemnate în literatura europeană de specialitate. Pentru a da un răspuns la întrebarea în ce măsură actualul sistem de îngrijire și conducere a arboretelor de fag din țara noastră(***, 1986 a) prin recomandările ce le conține asigură obținerea la exploatabilitate, în arborete de productivitate supe- rioară-mijlocie, sortimente valoroase (lemn pentru derulaj), considerăm utile câteva referiri asupra modului în care au evoluat concepțiile în privința conducerii arboretelor de fag în ultimile cinci decenii. Ca atare, ne vom referi la datele conținute în cele cinci ediții oficiale ale îndrumărilor tehnice Tabelnl 1 Metoda, intensitatea și periodicitatea lucrărilor de curățiri și rărituri in arboretele de fag din grupa a Il-a, prevăzute în edițiile îndrumărilor tehnice oficiale Ediția / anul publi carii CURĂȚIRI RĂRITURI Metoda de rărire Intensitatea (consistența limită admisă) Periodicitatea (ani) Metoda de rărire Intensitatea (consist.limită admisă) Periodicitatea (ani) 1/1949 extrageri selectiv- negative >0,9 5 extrageri selective numai în plafonul inferior slabă-moderată 10 11/1951 extrageri selectiv- negative și preexistenți nu se precizează 3-5 răritură selectivă bazată pe arbori de viitor >0,8 R[5-10 IIU1956 extrageri selective, combinate nu sc precizează 4-6 răritură selectivă, de sus > 0,8 păriș > 0,7 codrișor, codru mijloc. 5-7 8-10 IV/1966 extrageri selective, combinate >0,9 3-5 răritură combinată de sus, favorizând arborii de valoare > 0,8 păriș > 0,7 codrișor, codru mijloc 5-8 8-10 V/1986 extrageri selective, combinate >0,85 3-5 răritură combinată bazată pe arbori de viitor, în arborete de clasele I și ÎI de producție >0,8 > 0,75 în arborete cu subetaj 6 - 8 păriș 8 -12 codrișor codru mijlociu apărute din 1949 până în prezent, a căror sinteză o redăm în tabelul I. Din datele prezentate în tabelul 1 ca și din alte prevederi ale îndrumărilor tehnice se desprind câte- va constatări referitoare la tehnica lucrărilor de curățiri și rărituri adoptată dc-a lungul timpului cât și în prezent în pădurile de fag din țara noastră. La curățiri, metoda de rărire recomandată cunoaște o evoluție treptată, trecându-se de la inter- vențiile tipice în plafonul inferior (edițiile 1949, 1951) la intervenții pe întreg profilul coronamentu- lui. în scopul realizării și menținerii unei structuri cât mai variate pe verticală, fapt deosebit de impor- tant în exercitarea și a funcțiilor de protecție pe care aceste arborete trebuie să le îndeplinească, se prevede menținerea unor exemplare viabile din pla- fonul inferior sau a speciilor principale de amestec (ediția 1986). Intensitatea curățirilor prezintă diferențieri sem- nificative de la extragerile slabe, numai la nivelul plafonului inferior, fără a întrerupe consistența (ediția 1951), la intervenții moderate, pe întreg pro- filul coronamentului, cu reducerea indicelui de acoperire la 0,85 (ediția 1986). Menținerea arboretelor în stadiile de nuieliș și prăjiniș într-o consistență plină ( 0,8) este motivată în toate reco- mandările ce au fost făcute de necesitatea stimulării creșterii în înălțime, producerii elagajului natural și deci de a favoriza formarea de fusuri calitativ supe- rioare. Păstrarea coronamentului neîntrerupt în sta- diile tinere ale arboretelor de fag a constituit și constituie, acolo unde lu- crările de în- grijire nu se e- fectuează la timp și în mod corespunzător, cauza unor e- voluții nedo- rite a arborete- lor excesiv de dese (curbări în masă, apari- ția lujerilor la- comi etc). Periodicitatea curățirilor este cuprinsa între REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.l 25 3 și 5 ani, începând din 1951. Corespunzător inten- sității parțiale (a fiecărei tăieri) și a periodicității recomandate, intensitatea generală pentru întrega perioadă ce corespunde stadiilor de nuieliș și prăji- niș poate fi caracterizată inițial ca “slabă” (ediția 1949) și “moderată” în condițiile prevederilor actuale (ediția 1986). Răriturile, bazate pe extrageri selective-combi- nate cu un pronunțat caracter pozitiv, urmărind favorizarea arborilor de valoare (arbori de viitor) constituie o caracteristică a felului în care sc inter- vine după ce arboretele au depășit stadiul de prăji- niș. Excepție fac recomandările primelor îndrumări oficiale (ediția 1949), în care concepția generală a fost contrară deschiderii plafonului superior al coro- namentului, motivând că o astfel de răritură “nu se va aplica deocamdată în pădurile noastre întrucât deschide prea mult masivul și cere o deosebită pri- cepere și perseverență în conducerea lucrărilor de teren”. Ca și în cazul lucrărilor de curățiri, intensitatea răriturilor se prevede a fi inițial slabă-moderată (ediția 1949) ca apoi din 1951 și până în prezent “moderată-forte” în stadiul de păriș și chiar “foarte puternică” (0,7) în stadiile de codri șor și codru mijlociu sau în arboretele cu subetaj. Periodicitatea este la început de 5 - 8 ani iar mai târziu 8-12 ani. în mod normal, răriturile se exe- cută până la 70-80 de ani, după care se efectuează numai tăieri de igienă. îndrumările tehnice în vigoare (ediția 1986) pre- cizează că “prin efectuarea de rărituri în făgete, se va urmări creșterea calității lemnului produs, ac- centul punându-se pe majorarea proporției de lemn pentru furnire (lemn de derulaj) și a celui pentru cherestea de calitate superioară. în acest scop se va aplica metoda selectivă. Sc vor alege (și însemna) arborii dc viitor (250-300 arbori la hectar), îndeosebi în arboretele din clasele de producție I și II. Importanța economică în obținerea de cantități sporite a unor sortimente valoaroase și îndeosebi a lemnului pentru furnire în arborete de fag situate în condiții staționale favorabile, este relevată și de fap- tul că normele tehnice în vigoare de îngrijire și con- ducere a arboretelor (***, 1986 a) prevăd, pentru prima dată, constituirea unor unități de gospodărire aparte, în care arboretele urmează a fi conduse la vârste mai înaintate (140-150 de ani). Ele vor fi supuse unor intervenții intensive de rărire asemănă- toare celor cu ciclul de 100-120 de ani (tabelul 1). 26 în privința conducerii arboretelor de fag la vârste înaintate, cercetări tot mai numeroase atrag atenția unui risc potențial sporit de declasare a lem- nului obținut la exploatabilitatc ca urmare a formării duramentului fals (inimii roșii) pe măsură ce arborii înaintează în vârstă. în anumite condiții staționale frecvența acestui defect este deosebit de mare după vârsta de 80 (100) de ani, ajungând la o proporție de circa 31% din volumul arborelui, îndeosebi a celor groși. La buștenii subțiri, cu diametru de 20-25 cm , nu s-a constatat acest defect (F i 1 i p e s c u , 1967). Dintre cauzele ce favorizează formarea dura- mentului fals se menționează: solurile decarbonate, neefectuarea la timp sau necorespunzător a operați- ilor culturale, rănile dc pe trunchiul arborelui (B e r i n d e , 1978). în privința măsurilor preven- tive se insistă asupra evitării rănirii arborilor și prin aceasta a pătrunderilor ciupercilor, urmărindu-se realizarea unor trunchiuri bine formate, lipsite de crăci și de răni provocate prin lucrările de exploatare. S-au stabilit și anumite corelații între dezvoltarea inimii roșii și diferiți factori referitori la stațiune (expoziție, localizarea arboretului în cuprinsul arealului)(V i n t i 1 ă , 1948). Bazat pe corelația strânsă dintre diametru la 1,30 m și frecvența arborilor cu duramen fals se consideră diametru de 55 cm ca un maximum pentru fag dacă se dorește a se evita acest defect (L a n i c r et al., 1976). Din cele de mai sus reiese ca la stabilirea vârstei exploatabilității trebuie avute în vedere nu numai considerente auxologice ci și defectele fagu- lui care conduc la declanșarea sortimentelor-țel, așa cum de altfel se propune și în materialul recent pu- blicat în Revista pădurilor (N i c o 1 c s c u et al., 1998). Problema urmează însă să fie elucidată prin autentice cercetări auxologice în condițiile făgetelor din țara noastră. Referitor la alegerea, însemnarea și favorizarea cu precădere a 250-300 exemplare Ia hectar ce corespund unor criterii stabilite în preala- bil (arbori de viitor), așa cum se prevede în normele tehnice în vigoare pentru răriturile din făgete desti- nate a produce în principal lemn pentru furnire (***, 1986 a), considerăm că procedeul nu prezintă o si- guranță în realizarea avantajelor ce le scontează la exploatabilitatc. Pe lângă costurile mai ridicate ce le comportă, prin alegerea și însemnarea în prealabil a arborilor de viitor, certitudinea menținerii lor până la vârsta exploatabilității într-o stare de sănătate corespunzătoare este de domeniul hazardului. Prejudiciile ce se aduc prin lucrările dc exploatare și REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l consecințele acestor grave și frecvente vătămări nu pot fi trecute cu vederea în conducerea arboretelor (Petrescu, 1974; 1984). Semnalarea și în țara noastră, destul de frecvent, a maladiei cunoscute sub denumirea “cancerul fagului” (M a r c u , 1978) pledează pentru prudența ce va trebui manifestată în privința răriturii selective bazată pe arbori de viitor. în opoziție cu o anumită rigiditate a răriturii selective bazată pe arbori de viitor, investigațiile întreprinse în Germania la începutul anilor 70 con- duc la definirea unui nou procedeu de răritură la fag denumit “răritură calitativă în grupe” în care nu se mai ține seama de distanța uniformă dintre arborii de viitor cât timp pentru dezvoltarea lor normală se dispune de o suprafață de nutriție laterală deja exis- tentă sau care este realizată prin extragerea unor arbori mai puțin valoroși (Kat, 1979). Prin urmare, considerente de spațiere ale arborilor buni calitativ nu vor trebui privite rigid ci într-un mod care să țină seama și de distribuția naturală a lor. Astfel se asigură prezența în arboret a unui număr mai mare de exemplare cu însușiri de arbori de viitor decât în cazul unei rărituri obișnuite, existând totodată posibilitatea de a elimina din arboret un număr mai mare de arbori cu defecte. Prin păstrarea arborilor buni în buchete mai dese nu apare o dimi- nuare a creșterilor la acești arbori și nici ovalitatea trunchiului. In comparație cu răriturile obișnuite s-a constatat și realizarea unor câștiguri însemnate. în privința căilor de urmat în vederea obținerii lemnului de dimensiuni mari în arborete de fag, într- un ciclu de 120-130 de ani, în Germania, tot la începutul anilor 70 erau în curs de experimentare două modele pentru tratarea făgetelor de pro- ductivitate ridicată. Ele reprezintă o soluție de compromis între răritură de sus, moderată-forte, și răritură de creștere în lumină după SEEBACH. Deși răritură forte contribuie în mod substanțial la creșterea în grosime și deci la sporirea proporției de trunchiuri groase în producția totală, practicienii au încă rețineri față de intervențiile forte în făgete, mai ales de teama înțelenirii solului, ceea ce ridică problema subetajului. Evitarea unor astfel dț inconveniente a constituit o preocupare a ocolului didactic Bramwald, în care timp de peste 80 de ani s-a aplicat în arborete de fag “răritură în dominant”, de intensitate moderată (după Michaelis), reușindu- se astfel să se păstreze un subetaj de fag. S-a con- statat că este necesar un număr relativ redus de fagi la hectar pentru a păstra o structură etajată, fapt ce corespunde și scopului folosirii mecanizării în exploatări. Prezența subetajului permite în același timp intervenții mai puternice în plafonul superior (F r e i s t, 1972). Datorită faptului că multe exemplare de fag pre- zintă tendința spre formare repetată de bifurcări, în unele țări, ca de exemplu în Anglia , sistemul de conducere pentru făgete preconizează a se ține strâns arboretul în stadiile inițiale spre a forma astfel arbori cu creșterea dreaptă. De aceea, pentru prima și a doua rărire se recomandă o intensitate slabă, extragerile vizând în principal arborii rău conformați. Următoarele răriri, repetate la intervale de 5 ani, se intensifică la moderat, iar când arbore- tul atinge 18 m înălțime, coronamentul se deschide prin rărituri puternice pentru a se produce cât mai de timpuriu lemn de dimensiuni mari. Ciclul adoptat este de 100-120 de ani (H a r t, 1962). Și alte cercetări întreprinse în zonele geografice mai apropiate de țara noastră cum ar fi cele din Slovacia, din Carpații ucrainieni sau din Bulgaria aduc numeroase contribuții în fundamentarea sis- temelor de conducere a arboretelor de fag, prezen- tând totodată un deosebit interes în promovarea rări- turii combinate (răritură liberă), bazată pe principiul selecției pozitive, în realizarea lemnului gros și de calitate superioară. Prin cercetările întreprinse în ultimele trei decenii de către Institutul de Cercetări Forestiere din Zvolen s-a căutat să se răspundă și la întrebarea dacă se poate renunța la lucrările de curățiri și eventual la prima răritură în făgetele pure, fără să le afecteze cantitatea și calitatea masei lem- noase (S t e f a n i k , 1970; 1977). * Datele pe care le-am prezentat cât și ampla sin- teză apărută în Revista pădurilor nr. 3-4/1998 a unor materiale documentare publicate în diferite țări în privința diverselor concepte și modalități de îngrijire și conducere a arboretelor de fag, cu referiri la țelurile de producție propune la vârsta exploatabi- litații, precum și la modul efectiv de intervenție cu lucrări silvotehnice, dau posibilitatea cunoașterii atât a evoluției și stadiului la care se găsește în prezent problematica conducerii arboretelor de fag, atât în țara noastră cât și în diferite țări europene. Totodată ele pot răspunde la întrebarea dacă actualul sistem al lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor de fag din țara noastră corespunde țelurilor de producție și protecție urmărite. în legă- tură cu principalele aspecte prezentate se desprind REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 27 următoarele constatări și concluzii: • Doctrina “răriturii daneze”, formulată destul de concis la începutul secolului al XlX-lea, a influențat în mare măsură concepțiile de conducere a arboretelor de fag, pure și echiene, nu numai în Danemarca dar și în alte țări europene, inclusiv din țara noastră. îmbunătățirile ce s-au adus pe parcurs au afectat în mică măsură principiile de bază ale sis- temului, intervențiile accentuat selective, începute de timpuriu și destul de frecvente, deci cu o intensi- tate generală mare, regăsindu-se și în prezent în recomandările multor sisteme de conducere a făgetelor. Se ajunge la exploatabilitate la un număr relativ redus de arbori la hectar, de bună calitate, cu un volum unitar mare. Principial, răritură daneză păstrează plafonul inferior al etajului superior, pre- cum și etajul inferior și subetajul, când acesta există. • Modificările aduse pe parcurs sistemului danez au fost generate mai ales de considerente tehnico- economice, de rentabilitate și mai puțin de cele bio- logice. Capacitatea fagului de a-și mări rapid coroana ca răspuns la răriturile efectuate, influențele favorabile pe care le pot avea răriturile foarte puter- nice în obținerea lemnului cu proprietăți tehnologice superioare celui produs în arboretele crescute des, rentabilizarea lucrărilor de exploatare în care sunt folosite tot mai larg mijloacele mecanice, ca și ce- rințele crescânde de lemn de derulaj, constituie ele- mente ce au stimulat elaborarea unor noi sisteme de conducere a arboretelor de fag, transpuse în modele și norme silviculturale, îndeosebi în Franța. • Adepții “superrăriturilor” caută să definească căile ce ar trebui urmate pentru a obține în timp cât mai scurt lemn de dimensiuni mari apt utilizărilor superioare. Preocupările se concentrează asupra intensității parțiale (a fiecărei tăieri), atât la curățiri cât și la rărituri, fără a ține însă seama de efectele acestor intervenții prin care se întrerupe starea de masiv pe timp îndelungat sau în mod permanent. în acest caz arborii se dezvoltă într-o stare cvasi-liberă, coroanele se măresc în detrimentul lungimii trunchi- ului bine elagat, iar apariția unor fenomene nedorite (lujeri lacomi, arsura scoarței, lăbărțarea bazei tulpinii) se intensifică. Efectele nedorite se constată și asupra solului și a microclimatului în general. în elaborarea modelelor și a normelor menționate se constată lipsa unei preocupări de înlăturare a defi- ciențelor amintite mai înainte dar și de structura pe care trebuie să o realizăm pentru ca aceste arborete să-și îndeplinească atât funcția de pro- ducție dar și cele de protecție. Ca atare, astfel de “modele” oricât de bine ar fi întocmite nu corespund țelurilor de gospodărire a arboretelor de fag din grupa a II-a ce au de îndeplinit pe lângă producerea lemnului de calitate și importante funcții de pro- tecție cum ar fi cele hidrologice și antierozionalc. Calamitățile produse în ultimii ani în țara noastră constituie un drastic avertisment în privința nece- sității gospodăririi pe baze multifuncționale a pădurilor. De aceea în silvicultura lemnului de ca- litate, cerințele funcțiilor protectoare aie pădurii nu trebuie omise și ca atare tehnica conducerii arboretelor va căuta să țină seama de aceste cerințe și realități românești. ■ Actualul sistem al lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor din țara noastră poate fi caracterizat ca un sistem complet, intensiv, ce corespunde structurii și stării arboretelor de fag permițând realizarea obiectivelor (țelurilor) de producție și de protecție urmărite. Menținerea într-o consistență plină (0,8) sau chiar ceva mai scăzută (0,7) în cazul arboretelor cu o structură eta- jată, răspunde ambelor cerințe, de producție și de protecție. Astfel, prin reducerea indicelui de închidere a coronamentului de la 1,0 la 0,8 (0,7) intensitatea parțială este moderată-forte, iar intensi- tatea generală foarte mare ca urmare a frecvenței la care se execută lucrările de curățiri (3-5 ani) și de rărituri (6-12 ani). • Prin intervențiile selective, combinate, se acționează la toate nivelurile structurii arboretului. Nuanțarea intervențiilor selective în sensul accen- tuării extragerilor fie în plafonul superior al corona- mentului, fie în cel inferior, apare necesară în funcție de stadiul de dezvoltare și starea arboretelor respective. Răritură combinată fiind concepută ca o metodă activă, cu o mare suplețe, permite adaptarea ei Ia cele mai variate situații întâlnite în făgetele cu structură relativ echienă și rezolvarea acestora în concordanță cu țelul urmărit, contribuind la sporirea proporției arborilor de calitate. Deși caracterul accentuat selectiv constituie o trăsătură comună a sistemelor de conducere prezentate, se constată o anumită tendință de schematism îndeosebi la primele intervenții, cât și în alegerea și spațierea arborilor de viitor. Ca urmare a unei evoluții incerte a arborilor de viitor, destinați să ajungă la vârsta exploatabilitâții, anumite rezerve se manifestă și în țara noastră în privința metodei selective bazată pe arbori de viitor. • Pentru îndeplinirea multiplelor funcții atribuite arboretelor de fag din țara noastră se consideră 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l necesară aplicarea cu consecvență, la timp și în mod corespunzător a tuturor lucrărilor pre- văzute de sistemul actual de îngrijire și condu- cere a arboretelor, începând cu îngrijirea scmin- țișurilor și până la începerea tăierilor de regenerare. Dacă multe din arboretele noastre de fag ajunse la vârsta exploatabilității nu corespund și din alte puncte de vedere producerii în cantități mai mari a lemnului destinat unor utilizări superioare, cauza nu sc datorează sistemului actual al lucrărilor de îngrijire ci neaplicării prevederilor sale Ia timp și în mod corespunzător. Considerăm că prin apli- carea cu consecvență a îndrumărilor tehnice oficiale diametrul mediu ce se poate realiza la vârsta exploatabilității (100-120 ani) în arboretele de fag din clasele I și a II-a de producție (39-43 cm în clasa I și 34-38 cm în clasa a II-a) va putea fi obținut încă de la vârsta de 70-80 de ani, vârstă de la care se pre- conizează sistarea răriturilor. Acumulările de creșteri în grosime a trunchiurilor vor continua, deși într-un ritm mult mai lent până 1a vârsta exploata- bilității (120 de ani). Numărul mai mare al arborilor de valoare la hectar ca și proporția tulpinii elagate (aproape dublă) ce se obține la acești arbori, în com- parație cu arboretele în care se practică un regim de rărire deosebit de puternic, constituie avantaje incontestabile ale arboretelor conduse într-o manieră tradițională, pe lângă faptul că pot îndepli- ni mult mai bine și funcțiile de protecție. Din motivele expuse, nu se consideră necesară depășirea vârstei exploatabilității prevăzute de actualele norme tehnice pentru amenajarea pădurilor.(***, 1986). • Pentru perfectarea actualului sistem de condu- cere a arboretelor noastre de fag se impun cercetări noi pentru a se aduce o serie de îmbunătățiri normelor tehnice în vigoare privind tehnica diferitelor lucrări de îngrijire, accesibilizarea arboretelor, criterii de apreciere a intensității diferitelor intervenții, precizarea unor țeluri de îngrijire intermediare ș.a. Deosebit de utile vor fi și experimentările ce se vor întreprinde în scopul cunoașterii efectelor diferitelor modalități de intervenție, cercetările urmând a avea un caracter complex, multidiscipli- nar, pe lângă aspectele silviculturale și auxologice să fie antamate și cele pedagogice și hidrologice. Unele concluzii vor putea fi desprinse și din suprafețele experimentale existente, ca și din unele arborete ce au fost parcurse cu intervenții deosebit de puternice în trecut. De asemenea, multe din daunele aduse pădurii prin procesul de exploatare a lemnului provenit din rărituri vor putea fi prevenite sau evitate printr-un complex de măsuri ce vizează atât sectorul silvic cât și cel de exploatare. Elaborarea unor tehnologii adecvate de cultură și de exploatare, constituie de asemenea o premisă importantă în obținerea lemnului de ca- litate și în asigurarea funcțiilor protectoare a pădurii. îmbunătățirile ce vor fi aduse pe baza noilor cunoștințe dobândite atât de cercetarea științifică cât și prin lucrările întreprinse în producție în domeniul vast al lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor, ca și punerea lor în practică de către un personal bine instruit vor fi în măsură să asigure și în viitor păduri sănătoase, durabile, capabile să îndeplinească funcțiile ce le sunt atribuite. BIBLIOGRAFIE Armășescu ,S., 1992: Contribuții în problematica curățirilor și răriturilor în molidișuri și în făgete, pe criterii auxologice. Revista pădurilor, 2. B e r i n d e , FI., 1978: Biodegradarea și protecția lemnu- lui de fag. Revista Industria Lemnului, 1. B o 1 ea , V, ș.a., 1993 a: Sisteme silviculturale adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros. Revista pădurilor,!. Bolea, V., ș.a., 1993 b: Intensivizarea operațiunilor cul- turale în făgete, primul pas spre o silvicultură a lemnului de calitate. Sesiunea anuală de comunicări științifice, I.C. A. S.Brașov Bolea, V., ș.a., 1993 c: Curățiri intensive în făgete. Efecte imediate și de perspectivă. Sesiunea anuală de comu- nicări științifice, I.C.A.S. Brașov B u m b u , Gh., 1984: Cercetări privind creșterea diame- trelor și a calității arboretelor în făgete de productivitate supe- rioară, în cadrul actualelor mărimi a ciclurilor de producție. în “Cercetări privind silvicultura zonei sud-carpatice”, București. Dămăceanu, C., Gava ,M., 1991: Vătămări pro- duse arborilor, semințișului și solului prin folosirea tehnologi- ilor de exploatare a arborilor cu coroană, în trunchiuri și catarge. Revista pădurilor,3. DECEI,!., 1975: Cercetări privind calitatea lemnului de fag în raport cu forma arborelui. I.C.A.S., Ed.Ceres, București. DRĂCEA, M., 1946: Sisteme de rărituri. București (manu- scris) FILIPESCU, Gh., 1967: Influența defectelor materiei prime de fag asupra randamentului cantitativ și calitativ prin de- bitarea la ferăstraie panglică. Bul.Inst. Politehnic Brașov, voi. IX, seria B FLORESCU, LI, NICOLESCU, N.V., 1998: Silvicultură, voi. II Silvotehnică, Ed.Universității Brașov FREIST,G., 1972: Problema menținerii stejarului în arboretele de fag cu ocazia răriturilor de sus de intensitate moderată, discutată pe baza exemplului arboretelor Michaelis, din raza ocolului didactic Bramwald. Forst-u.Holzwirt,4. GIURGIU, V., DECEI, I, ARMĂȘESCU,S„ 1972: Biometria arborilor și arboretelor din România. Tabele den- drometrice. Ed.Ceres, București. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 29 GIURGIU, V., ș.a., 1989: Fundamente auxologice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor. I.C.A.S , seria II, București HART,C., 1962: Practicai forestry for the agend and sur- veyor, London.. KATO.F., 1979: Qualitative Gruppendurchforstung zur Rationalisierung der Buchenwirtschaft. Allg. Forst.zeitschrift,8 KELLER, R., ș.a., 1976: La densite du bois de. hetre dans le nord-est de la France. Influence de la caracteristique du milieu et du type de sylviculture. Ann.Sci.forest., 33 (1). LANIER, L. et al., 1976: Mycologie et pathologie forestieresPxds. MARCU.O., 1978: Contribuții la cunoașterea bolii "can- cerul fagului" în Buletinul Universității Brașov, vol.20. NEGULESCU.E.G., MOLDOVEANU, Gh., 1962: Cercetări asupra vătămărilor cauzate semințișului de fag prin aplicarea tăierilor succesive în arboretele de pe Valea Pojarului, Ocolul Silvic Brașov. Lucrări științifice, vol.V, Fac.de Silvicultură, Brașov. NICOLESCU, N.V., MATTER, J.F., NICOLAESCU, L.D. 1998: Silvicultura fagului în România - spre o nouă abordare ? Revista pădurilor, 3-4. PETRESCU, L., 1971: in problema accesibilității inte- rioare a arboretelor din regiunile montane. Buletin de infor- mare - Silvicultură,!. PETRESCU, L., 1972: îndrumător pentru lucrările de îngrijire a arboretelor. Ed. Ceres, București PETRESCU, L., 1974; Vătămări cauzate la colectarea lem- nului din rărituri (cauze, măsuri). MEFMC, București. PETRESCU,L., 1987: Metode de creare a accesibilității interioare optime, în arborete de rășinoase și foioase, pentru colectarea și valorificarea lemnului obținut din curățiri. ICAS, seria II, București PETRESCU, L., ș.a., 1984: Tehnologii îmbunătățite de îngrijire a arboretelor de fag, de stejar și de șleau, în condițiile exploatării mecanizate a lemnului.lCRS, seria II, București POLGE, H., 1973: Etat actuel des recherches sur la qualite du bois de hqtre. Bull.Tcchnique, ONF,4. STEFANIK, L., 1970: Unele date ale cercetărilor privind răniturile în arboretele de fag din R.S. Cehoslovacă. Revista pădurilor,8. STEFANIK, L., 1977: Cu privire la tăierile de îngrijire din arboretele de fag. Revista pădurilor, 4 VINTILĂ, E., 1948: Cercetări asupra densității, con- tragerii și cantității de apă din lemnul de fag, precum și asupra formațiunii de inimă roșie la această specie. An. Inst. Forest. Rom., scria I,vol.XI, 1946-1947, București * **, 1981: Le Hetre, INRA, Paris,19. * **, 1986 a: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor. Ministerul Silviculturii. București * **, 1986 b: Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Ministerul Silviculturii. București. Present directions and trends in the tending operations applied to the beech forests Abstract The analysis of silvicultural models (focusing on tending operations) applied to the beech forests in different European countries, including those applied in Romania in the past five decades, can lead to a better knowledge of the main present directions and trends. The “import” of silvicultural models, based on very high intensity and quite frequent interventions, with the main task of producing large veneer logs, nccds to be carefully assesed. The majority of Romanian beech forests are iocated on steep slopes and, as a consequence, perform both production and protec- tion (hydrological, antierosional) functions. In such conditions, it is assumed that the present silvicutlural guidelines correspond to such tasks. Obviously, the main problem is their practicai application, wich has not always been at the desired level. As long as new research results are available, the improvement of present silvicultural guidelines will be possible. 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l Mycoplasma - un grup nou de agenți infecțioși ai plantelor Identificarea primelor microorganisme din grupul Mycoplasma a avut loc la sfârșitul secolu- lui trecut, în legătură cu o boală foarte gravă a vitelor, pleuropneumonia. Din animalele bolnave s-a izolat un agent patogen foarte pleiomorf și fîl- trabil, denumit inițial Asterococcus mycoides (în prezent Mycoplasma mycoides). Ulterior, asemenea microorganisme au fost identificate și la alte mamifere (oi, capre, câini), la păsări de curte și chiar la om. Acești germeni au primit la început denumirea de PPLO (Pleuropneumonia - like organisms) și ulterior de Mycoplasma sau MLO (Mycoplasma - like organisms). în domeniul patologiei vegetale, numeroase boli produse de microplasme, puse în evidență încă de la începutul acestui secol, pe o perioadă de peste 50 de ani (în special cele de tipul clorozelor dar și cu modificări proliferative și malformative), au fost considerate viroze. Această confuzie s-a datorat asemănării micoplasmelor cu virusurile fitopato- gene printr-o serie de simptome, prin căile de trans- mitere (obișnuit prin intermediul insectelor sugă- toare, mai ales cicade, dar și prin altoire), cât și prin caracterul lor sistemic (producând boli care afectează întreaga plantă). Modificări patologice la plante au fost observate de botaniști încă din secolul trecut. In colecții (inclusiv în colecția didactică a facultății noastre) se găsesc plante cu diferite anomalii care au fost con- siderate cazuri teratologice sau simptome ale unor boli cu origine necunoscută. Din rândul acestora sunt identificate astăzi simptome certe induse de fitomicoplasmoze. Abia în anul 1967, un grup de cercetători de la Facultatea de Agricultură din Tokio, făcând secțiuni ultrafine prin țesuturile unor plante bolnave (care prezentau simptome de cloroză, nanism și „mături de vrăjitoare11), au pus în evidență (cu ajutorul microscopului electronic), în vasele floemice, par- ticule de micoplasmă. Micoplasmele au suscitat un interes deosebit în rândul specialiștilor din domeniul fi- topatologiei, trăgându-se semnale de alarmă asupra unei noi grupe de microorganisme fitopatogene (în afară de cele cunoscute deja: virusuri, bacterii și ciu- Prof. dr. ing. Olimpia MARCU Conf. dr. ing. Dieter SIMON Asist, ing. Cornel STOICA Universitatea Transilvania Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere perei). De aceea, după o asemenea descoperire s-au efectuat numeroase cercetări în SUA și în multe țări europene, dovedindu-se că micoplasma este agentul etiologic al unor boli la plante. Mai mult, aceste microorganisme au fost puse în evidență și în diferite organe ale unor insecte vec- toare, precum și în numeroase plante sălbatice (con- siderate a fi „rezervoare naturale11 dc micoplasmă). Ca atare, o particularitate importantă a micoplasmelor este aceea că produc boli la animalele homeoterme, la insecte și la plante. De la descoperirea lor și până în prezent, s-au i- dentifîcat numeroase fitomicoplasmoze atât la plan- te ierbacee cât și la plante lemnoase (cu urmări foar- te importante de ordin economic, mai ales pentru pomicultură), numărul acestora fiind în permanentă creștere. Este de ajuns să amintim adevăratul dezas- tru produs de cloroza letală a cocoți erului, în zona tropicală, precum și necroza floemului de ulmi. Dovada producerii unor boli la plante de către micoplasme s-a făcut experimental prin repro- ducerea unor boli cu micoplasme cultivate pe medii acelulare. în literatura noastră de specialitate P.G.Ploaie (1973) a cercetat numeroase fitomicoplasmoze, mai ales la plante ierbacee. 1. Morfologia, structura și biologia micoplas- mclor fitopatogene Micoplasmele au fost studiate, cu ajutorul mi- croscopului electronic pe secțiuni ultrafine re- alizate atât din țesuturile plantelor bolnave cât și din cele ale insectelor vectoare. S-a stabilit astfel că este vorba de organisme celulare foarte eterogene (cu un pleiomorfîsm accentuat), cu o organizare celu- lară de tip procariot, dar mai simplă decât a bacteri- ilor, neavând un perete celular rigid, care să le con- fere o formă fixă, ci numai o membrană elementară. Prin cercetările efectuate la noi în țară de P.G.Ploaie (1, 2, 3) s-au identificat șase tipuri mor- fologice de celule (în funcție de dimensiuni și, respectiv, de indentificare a părților componente ale celulei de micoplasmă), de la corpusculi elemen- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 31 tari sferici, cu diametrul de 50 - 100 mu până la celule mari sferice, cu diametrul de 400 mu - 1 u (sau ovoide), forme filamentoase de 1-2 u lungime și chiar formații neregulate (alcătuite din grupări de celule legate pe un suport comun (fîg. 1). Fig. 1 Secțiune ultrafinâ printr-o celulă a unui vas floemic de Vinca roșea infectată cu micoplasme. a - corpusculi elementari; b - celule mari sferice și ovoide: c - forme filamentoase. Din punct de vedere structural, celula matură de micoplasmă se prezintă astfel (fig. 2): • la exterior prezintă o membrană elementară cu aspect trilamelar, de fapt alcătuită din două lamele (fiecare din molecule sferice, lipoprotcice), puternic osmofile, dense, între care există un spațiu transpa- rent (care dă impresia unui al treilea strat); • în interiorul celulei se găsesc numeroase for- mațiuni sferice asemănătoare ribozomilor, o rețea de filamente dc ADN și o serie de incluziuni dense situate atât în apropierea membranei elementare cât și în centrul celulei. Fig. 2. Ultrastructura unei celule de micoplasmă. a - membrana elementară; b - ribozomi; c - filamente de ADN; d - incluziuni dense Aceste clemente ultrastructurale sunt comune atât fitomicoplasmclor cât și micoplasmelor izolate dc la animale. în plante, micoplasmclc trăiesc în țesutul floemic (format din vase liberiene, celule anexe și parcnchimul floemic) unde există un mediu „spe- cial", caracterizat printr-un conținut ridicat de hidrați de carbon, vitamine, hormoni, enzime și alte substanțe, care prezintă o presiune osmotică ridicată (peste 10 atmosfere). Identificarea mai multor tipuri morfologice a dus la ideea existenței unui ciclu de replicare al micoplasmelor care are loc în celulele vaselor floemice. în ciclul de replicare al micoplasmelor fitopatogene, corpusculii elementari apar atât din celulele mari (sferice sau ovoide), prin diviziune binară, înmugurire sau fragmentarea conținutului celular, cât și prin strangularea și apoi fragmentarea formelor filamentoase. La rândul lor, corpusculii elementari reprezintă o fază în ciclul de creștere a micoplasmelor, transformându-se în celule mari sferice sau în forme filamentoase (fig. 3). Fig. 3. Cichil replicaliv al micoplasmelor fitopatogene. Ca urmare a unei multiplicări masive a micoplas- melor, în vasele floemice, are loc blocarea circu- lației sevei elaborate, din frunze spre diferite organe ale plantei, în special a glucidelor către rădăcini, ceea ce duce la „înfometarea rădăcinilor", la pertur- barea proceselor de nutriție, respectiv de apro- vizionare a plantelor cu apă și săruri minerale, ajun- gându-se, în final, la ofilirea plantelor. în ceea ce privește răspândirea micoplasmelor în plante, în general, aceasta se face descendent, prin fluxul sevei elaborate. în unele cazuri s-au identifi- cat micoplasme și în petale, în timpul înfloritului, ceea ce presupune și o mișcare ascendentă prin pe- dunculul floral (fenomen observat Ia meri cu proliferare). Cercetarea micoplasmelor a pus în evidență și prezența unor virusuri specifice acestora - fie în a- propierea peretelui celular al vaselor floemice, fie fixate pe celulele de micoplasme (asemănător fixării bacteriofogilor) - care produc liza celulelor de mi- coplasmă (virusuri care se comportă asemănător bacteriofagilor). 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 2. Transmiterea micoplasmelor în ce privește transmiterea experimentală, pe calc mecanică (prin extragerea sucului din plantele bolnave și inocularea în plante sănătoase), acesta ridică probleme deosebite deoarece, extrase din mediul natural (vasele flocmice), micoplasmele se dezintegrează rapid. Metoda de transmitere experimentală, prin al- toire, reprezintă o cale ușoară de probare a ca- pacității de transmitere a micoplasmelor fitopatoge- ne, când cele două componente (altoiul și portaltoiul) aparțin aceleiași specii sau unor specii apropiate. De fapt, pe această cale s-au răspândit, nedorit, nume- roase asemenea boli 1a pomii fructiferi (iar cazurile de ncsudare a altoiului cu portaltoiul se explică acum prin necroza floemului produsă de micoplasme). Pentru probarea transmiterii micoplasmelor între specii de plante foarte diferite, se utilizează cuscuta (pentru că, Cuscuta campestris, dc exemplu, are un spectru foarte larg de parazitare; peste 100 specii de plante-gazdă). Cercetările au arătat că în anumite con- diții și în raport cu anumite micoplasme, cuscuta nu este un participant pasiv în procesul dc transmitere (pentru că și ea suferă procese malformative și proli- ferati ve grave, în special la flori). De fapt, acest me- canism dc transmitere nu este pe deplin lămurit (3). Răspândirea micoplasmelor în natură se realizează prin intermediul unor artropode, mai ales insecte „sugătoare14, în special cicade (Homoptera), care se hrănesc prin sugerca sevei din vasele floemicc. O dată cu hrana, ele preiau și micoplas- mele pe care le transmit apoi altor plante. Cercetările au arătat că micoplasmele se multiplică și în aceste insecte vectoarc și uneori sunt chiar patogene (producându-1e mutații cu efect de scurtare a duratei de viață sau, uneori, cu efect letal). Se poate trage, deci, concluzia că micoplasmele se transmit dc la plante la animale și invers. 3. Simptome externe induse de micoplasmele fitopatogene Principalele simptome externe sunt clorozele și diferite malformații (foarte frecvent „mături de vrăjitoare11). De aceea, aceste boli au fost denumite inițial „boli de tipul clorozelor41, iar ulterior și „boli proliferative14. Simptomclc externe sunt însă foarte variate și se referă 1a: • modificări de creștere, manifestate prin nanism; • modificări de culoare, mai ales cloroză fol iară, care poate să fie generalizată, parțială sau să afecteze numai nervurile; uneori se întâlnesc și colorări diferite ale unor organe (vârfuri roșii la cartofi, albirea totală la trestia de zahăr etc.); aici se includ și ofilirile lente sau rapide, ca urmare a blocării circulației sevei elaborate și uscării rădăcinilor prin „înfometare14; • malformarea unor organe:la nivelul aparatului foliaceu (reducerea dimensiunilor frun- zelor, transformarea lor în țepi, răsucirea lor, întărirea frunzelor (care devin casante), dispunerea lor în rozetă, mărirea stipclelor și, în aproape toate cazurile, căderea prematură a frunzelor), la nivelul organelor reproducătoare (virescența sau „înverzirea florilor11, filodia, adică transformarea organelor florale în frunze, și malformarea gravă a organelor florale însoțite de sterilitate), și la ramuri, unde apar frecvent „mături de vrăjitoare41 (smoc de ramuri, provenit din muguri dorminzi). Mai rar se întâlnesc și alte simptome ca: brunificări în scoarță sau în lemn tânăr, necroze și crăpături ale scoarței, lignificare insuficientă (lemn elasic), incluziuni de lemn în scoarță, intrarea pre- matură în vegetație. Micoplasmele acționează asupra plantelor probabil cu ajutorul unor toxine, ca și în cazul altor microorganisme fitopatogene. De altfel, la Spiroplasma citri s-a pus în evidență o toxină fără să se fi precizat încă importanța ei în patogeneză. Mai mult, se presupune că sub acțiunea unor asemenea toxine suferă și celulele parcnchima- tice vecine, chiar dacă ele nu sunt populate cu micoplasme (4). 4. încadrarea sistematică a micoplasmelor în ce privește poziția micoplasmelor în lumea microorganismelor, trebuie spus că ele sunt organisme unicelulare foarte eterogene, care prezintă unele asemănări și deosebiri atât cu virusurile cât și cu bacteriile. în raport cu virusurile, micoplasmele se aseamănă prin dimensiunile foarte mici (și ca atare prin capacitatea lor de traversare a filtrelor bacterio- logice), prin lungimea gcnomului (numărul de gene și respectiv posibilitățile de codificare) și prin caracterul sistematic al bolilor produse; diferă însă de virusuri prin organizarea celulară, prezența ambilor acizi nucleici și a unui echipament enzimatic propriu, care le permite să realizeze autonom o serie REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.l 33 de sinteze elementare (virusurile, după cum se știe, nu au organizare celulară, au numai un tip de acid nucleic - ADN sau ARN și sunt dependente în repli- care de sistemul enzimatic al celulelor gazdă). Ca și bacteriile, micoplasmele prezintă ambii a- cizi nucleici și dispun dc aparat enzimatic și de ribo- zomi (fiind, astfel, capabile de sinteze proteice); di- feră însă prin lipsa unui perete celular rigid, care să le confere o formă stabilă, și prin ADN-ul mult mai omogen. Micoplasmele au o serie de asemănări și cu formele „L“ ale bacteriilor, care sunt forme de creștere ale bacteriilor caracterizate prin: dimensiu- ni mai mici decât ale bacteriilor mature, membrane elementare (dc aceea sunt pleiomorfe), sensibilitate la șocuri osmotice și formare de colonii pe medii so- lide, ca și micoplasmele.Datorită acestor asemănări au fost considerate forme „L“ ale bacteriilor. Cer- cetările de genetică moleculară au infirmat această ipoteză deoarece hibridările între acizii nucleici de la micoplasme și de la bacterii nu au reușit. O altă ipoteză în legătură cu originea micoplas- melor este aceea că ar proveni din bacteriile care sporuiează și anume din unele specii dc Clostridium (familia Bacillaceae), printr-un proces dc evoluție regresivă (4). Datorită asemănărilor și deosebirilor cu virusurile și cu bacteriile, micoplasmele sunt încadrate sistematic între acestea, încadrare care nu se bazează pe o relație filogenetică, ci are în vedere numai gradul de complexitate structurală și biochimică a micoplasmelor, în comparație cu aces- te microorganisme. Edwars șilreundt (1970) au inclus grupul Mycoplasma în clasa Mollicutes, ordinul Mycoplasmatales, care cuprinde următoarele două familii: • Mycoplasmataceae, cu genul Mycoplasma, cu specii care necesită prezența sterolilor în mediul nutritiv; • Acholeplasmataceae, cu genul Acholeplasma, care nu necesită prezența sterolilor, pentru a crește pe medii nutritive. După o altă clasificare, micoplasmele sunt încadrate în secțiunea Tenericutes, clasa Mollicutes, cu trei ordine: • Mycoplasmatales, Acholeplasmatales și Anero- plasmaiales (4). Ordinul Mycoplasmatales este împărțit în două familii: • Mycoplasmataceae și » Spiroplasmataceae, cu genul Spiroplasma, mi- coplasme recent identificate, reprezentate prin for- me spiralate, mobile și gram-pozitive (celelalte mi- coplasme sunt gram-negative). Din genul Spi- roplasma s-au identificat deja 3 specii fitopatogene. în concluzie, fitomicoplasmozele reprezintă un domeniu relativ nou, aceste maladii fiind, încă, foar- te puțin studiate. Este motivul pentru care, în întrea- ga lume, se fac eforturi pentru identificarea acesto- ra, stabilirea simptomelor prin care se manifestă, și pentru elaborarea unor măsuri de prevenire și combatere. Această grupă de microorganisme prezintă atât o importanță teoretică, fundamentală, pentru că se multiplică atât în plante cât și în animalele vectoare (artropode, cărora le produc modificări patologice esențiale), dar și o importanță practică, acestea având un spectru larg de acțiune, producând boli la numeroase plante, cu efecte de importanță economică deosebită. In ce privește bolile produse de micoplasme la plantele lemnoase, acestea vor fi prezentate într-un alt articol. BIBLIOGRAFIE P 1 o a i e , G., P., 1971: Micoplasma în bolite plantelor, progrese și perspective. în: Studii și cercetări de biologie, Seria botanică. Tom. 23, nr. 1. P 1 o a i e , G., P., 1973: Câteva probleme actuale privind particularitățile și etiologia unor boli prolîferative de la plante izolate în România. în: Studii și cercetări de biologie, Seria botanică. Tom 23, nr. 2. P 1 o a i e , G., P., 1973,: Micoplasma și bolileproliferative la plante. Editura Ceres, București. Seemueler,E., 1989: Mycoplasmen als Ursache von Gehoelzkrankheiten in Europa. în: Naturwissenschaftliche Mickrobiogic, nr. 3. Abstract Rcccntly (1967, Tokyo), a new group of pathogenous organisms, named mycoplasms, was discovered. Since then, the investiga- tions carricd out in tnany countries have led to the description of numerous diseases caused by mycoplasms, both in hcrbaceous and woody plants (simpler than in case of bacteria), are very pleiomorph, lacking the rigid cell-wall that could confer them a certain form. They are located in the phloem tissues, whcrc tbey can replicate themselves abundently, causing the blocking of sapstream. Many herbaceous plants can be considcred as natural pools from where they spread over to other plants by means of arthropods (mainly sap-sueking insects). Mycoplasms can produce various symptoms such as chlorosis, but also alternations of growth, color modifications or even organ malformations. 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 ® Nr.I Contribuții la prevenirea și combaterea ipidelor în rășinoasele din nord-estul Carpaților Orientali (Suceava-Neamț) în anul 1997 Adam SIMIONESCU în colaborare cu: ing. Antonica NEGURA Direcția Silvică Suceava și ing. Vasilică CUCOȘ Direcția Silvică Piatra-Neamț 1. Date generale Ultima perioadă, adică anii 1995-1997 se carac- terizează printr-o accentuată creștere a densității populațiilor de ipide în rășinoasele din nord-estul Carpaților Orientali. Această situație s-a datorat în bună parte, unor neajunsuri în modalitatea de con- tractare, exploatare și valorificare a masei lemnoase respective. în stocul de lemn pus la dispoziția agenților economici, un procent apreciabil l-au avut accidentalele provenite din doborâturi și rup- turi de vânt, care au reprezentat o cotă importantă din materialul lemnos destinat tăierii. Frecvent, au existat situații ale agenților economici care au con- tractat cu ușurință partizi pe care ulterior nu le-au exploatat în condițiile stabilite. Acestea au devenit cu timpul medii prielnice de instalare și dezvoltare a dăunătorilor de tulpină - mai cu seamă a gândacilor de scoarță. în felul acesta, prin înmulțirea în masă a insectelor cunoscute ca dăunători secundari, ele au devenit dăunători primari, care au format focare pe- riculoase în zonele infestate. Asemenea situații s-au înregistrat în Direcția Silvică Suceava-ocolu! Panaci în Călimani, bazinetele Tomnatec și Bolovăniș; ocolul Cârlibaba, bazinetele Ceremuș (Pârcălab), Lala, Bila; ocolul lacobeni, bazinetul Deaca; ocolul Doma-Candrenilor în Voroava, Roșia, Domișoara; ocolul Broșteni, în Ciutacu la limita cu Bilbor, ocolul Crucea - bazinul Bamar. Astfel de fenomene s-au semnalat și în Direcția Silvică Piatra Neamț, la ocolul Tarcău - Bolovăniș; ocolul Brateș, în Ardeii, Tărcuța; ocolul Ceahlău - Grințieșu Mare, Saharto; ocolul Bicaz la Stănile și Scaune; ocolul Galu obârșia pârâului Fărcașa; ocolul Borca, în Bapșa etc. Ulterior s-au impus măsuri complexe și dificile pen- tru a reuși stoparea extinderii acestor focare precum și stingerea lor. 2. Arboretele în care s-au efectuat observații Observații asupra evoluției scolitidelor s-au făcut în molidișuri, mult mai puțin în brădete sau pinete. Arboretele de molid în proporție de peste 80- 90% erau mature, cu vârstă de peste 80-90 ani. O parte din acestea aveau putregai la rădăcină, ceea ce a înlesnit ca arborii să fie mai ușor afectați. După cum rezultă din tabelul 1, arborii calamități provin Tabelul 1 Situația arborilor de rășinoase în 1997 afectați de calamități naturale. (Situation of accidenta at resinous in 1997) Direcția silvică Total mii mc Din care (mii mc) Arbori pe picior atacați 5/6 nov. 1995 și 1996 1997 Suceava 457 356 101 7692 Piatra Neamț 258 154 104 2630 din doborâturile și rupturile de vânt din 1997, în bună parte din primăvara acestui an, din vara și toamna anului 1996, din noiembrie 1995 doar 2%, cât și din arborii atacați pe picior. Unele observații s-au efectuat la arborii cursă instalați în 1997. De fapt, o parte din arborii doborâți și rupți de vânt și infestați s-au tratat ca arbori cursă. Observațiile asupra evoluției atacului de ipide cât și a dezvoltării insectelor s-au efectuat periodic, aproape lună de lună - lucru ce a permis anumite intervenții operative, mai cu seamă în focarele sem- nalate, cât și în locurile cu densități ridicate ale po- pulațiilor de dăunători. 3. Evoluția zborului gândacilor de scoarță și gradul de atac Așa cum se observă în tabelele 2 și 3, declanșarea zborului ipidelor în 1997, a avut loc în cea mai mare parte, la jumătatea lunii mai, cu maximul la sfârșitul ei și începutul lunii iunie, situ- ație determinată de primăvara târzie. Ploile abun- dente și deseori reci au prelungit durata zborului până în vară, desigur fiind vorba de generația-soră. în ceea ce privește gradul de atac al acciden- talelor de rășinoase, acesta a fost în majoritate pu- ternic și foarte puternic, aspect care indică nivelul ridicat al populației de ipide din anul 1997. Valori mai mari sunt reprezentate de arborii calamități în toamna și iama 1996, cât și din iama și primăvara 1997. La fel, intens infestați au fost și arborii cursă care s-au doborât în martie-aprilie 1997. Atac mai puternic de ipide s-a constatat în accidentalele dis- persate, cât și la arborii cu vârsta de peste 70 ani. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.l 35 Focarele de ipide s-au format în punctele în care accidentalele constituite în partizi nu s-au fasonat și evacuat la timp din pădure. Menținerea acestora de pe un an pe altul a favorizat supraînmulțirea insectelor care, devenind dăunători primari, în aceeași măsură au atacat arborii cursă ori doborâți, cât și arborii pe picior, mai ales când au realizat den- sități ridicate. Majoritatea acestor focare s-au format în ochiuri de câte 3-10 arbori, de obicei localizate pe liziera suprafețelor calamitate. Infestarea acestor arbori primăvara-începutul verii s-a datorat insectelor din primul zbor, dar mai ales celor din generația soră. Ori, este cunoscut faptul că de cele mai multe ori ipidele, aparținînd generației soră, produc un zbor intens, agresiv și periculos pentru arboretele din jur. Arborele sănătos atacat succesiv de gândaci, până la urmă cedează, dar semnele atacului se recunosc mult mai târziu - frecvent la 2-3 luni, adică din a doua jumătate a lunii iulie și mai pronunțat în august-septembrie. Primele semne sunt date de frunzișul care se rărește prin căderea acelor și se decolorează. între timp se observă scurgeri de rășină, găuri de intrare ale insectelor, cât și urme de ciocănitori. în ultima fază are loc exfolierea scoarței, mai întâi la mijlocul tulpinii, porțiune favorabilă în principal gândacului Ips typographus L. Spre vârf crește participarea speciilor Ips amiti- nus Eichh., și mai ales Pityogenes chalcographus L. Tabelul 2 Evoluția zborului gândacului Ips typographus urmărit cu feromonul Atratyp în 1997. (Evolution of Ips typographus bark beetle flight controlled with the Atratyp pheromone in 1997) Direcția Ocolul silvic U.P., altititudine m Arbo- ret vârsta ani Nr.curse feromo- nale cu Atratyp Total insecte captu- rate Media (nr. in- secte/ cursa) Peri- oada de zbor Maxim Capturi în luna (%) Data % Mai Iunie Iulie Aug. Sept. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Suceava tacobeni I-VII 900-1200 Mo 70-120 19 18296 963 12.05- 9.09 12.05 3 20 30 29 18 3 Cosna I-V 890-1150 Mo 70-100 37 32781 886 4.05- 20.08 20.05 5 29 33 28 10 - Moldovița II-IV 770-1300 Mo 60-120 199 25511 128 9.05- 22.09 30.05 3 22 22 23 26 7 Panaci III-VII 900-1400 MO 60-95 100 56694 567 15.05- 15.08 10.06 11 8 44 37 11 Dorna Candrenilor III 930-1300 Mo 60-80 39 11911 305 5.05- 22.09 19.05 8 22 25 24 24 5 Piatra Neamț Galu MV 800-1300 Mo 60-100 150 24914 166 13.05- 13.09 22.05 6 16 38 29 16 1 Borca MV 800-1300 Mo 70-100 93 21632 233 10.05- 10.09 7.07 18 4 27 35 22 12 T arcău V-IX 700-1250 Mo 60-90 145 21761 150 15.05- 12.09 21.05 7 16 42 25 15 2 Brates MV 750-1200 Mo 70-95 286 37408 131 17.05- 10.09 20.05 6 8 43 41 7 1 și altele cu frecvență mai scăzută. Deseori arbori pe picior atacați încă își mențin vârful cu cetina verde iar porțiunea de la bază de multe ori este infestată mult mai târziu, cu decalaj de o lună-două, datorită activității fiziologice a arborelui, de la baza tulpinii. în situația numărului insuficient de arbori cursă și curse feromonale cu Atratyp și mai ales neeva- cuării arborilor pe picior atacați, focarele se reac- tivează cu o intensitate și mai mare. Bradul rupt și doborât cu vârste de peste 80 ani de regulă nu s-a infestat, decât foarte rar și numai în punctele cu populație de ipide ridicată. în schimb, bradul din arboretele afectate de uscare din ocoalele Văratec-Neamț cât și Solea și Marginea - Suceava, în prima fază a acestui fenomen, a fost atacat de sco- litide, ponderea avînd-o Pityokteines curvidens Germ., Cryphalus piceae L. și mult mai puțin alte specii. De obicei asemenea arbori se recunosc ușor după frunzișul rărit și decolorat, prezența vâscului, crăci lacome, vârful aplatizat de forma cuibului de barză. în al doilea și al treilea an, pe arborii respectivi au apărut infestări cu Pissodes piceae III., Rhagium inquisitor L. etc. La Bicazu-Ardelean, în arboretele naturale de pin silvestru, în majoritate cu vârsta de peste 60 ani, afectate de multă vreme de uscare - infestarea arbo- rilor respectivi cu scolitide se menține an de an. Aceștia apar sub formă de grupe, cât și pâlcuri. Factorul deter- minant al uscării l-a constituit stațiunea cu ro- că la suprafață, în procent apre- ciabil chiar stâncă, cât și vârsta destul de mare a pinului, (peste 60 ani, dar în multe ca- zuri chiar de peste 80 ani). în asemenea con- diții, o parte din arbori s-au de- bilitat, gândacii de scoarță gă- sind condiții prielnice de in- festare, dez- 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.l voltare și extindere. în unele situații, speciile de Blastophagus au produs atac primar prin minarea lujerilor tineri. Atacul dăunătorilor a avut loc atât în primăvară cât și în vară. în compoziția specifică a ipidelor ponderea a avut-o Ips acuminatus Gyll., mai ales pe porțiunea de trunchi mai subțire a pinului, cât și pe cea mijlocie. La baza tulpinii cu ritidom mai gros a predominat Ips sexdentatus Boem. Dintre speciile de Blastophagus, mai răspândită a fost Blastophagus piniperda L., mai ales pe porți- unile de mijloc și bază ale tulpinii, pe câtă vreme Blastophagus minor a atacat mai mult către vârf. Pe lemnul mai vechi, frecvent s-a găsit atac dc Pissodes notatus F., Pissodes piniphilus Hbst., Pissodes pini L. etc. Arborii de molid, mai puțin dc brad sau pin, au fost atacați destul de des de insecte xilofage - pon- derea având-o Trypodendron lineatum Oliv., mai cu seamă pe lemnul cu grad ridicat de umezeală. Destul de des s-a semnalat atac de Tetropium castaneum L., mai întâi între scoarță și lemn și apoi în partea de la suprafața lemnului. Pe arborii mai uscați prezența speciilor Monochamus, Callidium violaceus, Urocerus gigas L. a fost tot mai pro- nunțată. 4. Dezvoltarea insectelor a diferit mult de la o zonă la alta, fiind influențată de data intrării insectelor, expoziția și altitudinea terenului, cât și evoluția elementelor climatice - temperatură și pre- cipitații. După cum se observă în tabelele 2 și 3, majori- tatea intrărilor a avut loc în luna mai (primul zbor), cât și în iunie, atribuite zborului generației soră. în general dezvoltarea insectelor în 1997 a fost mult încetinită dc precipitațiile abundente și deseori reci din vară. Astfel, la O.S. lacobeni, Cârlibaba, Panaci, Doma Candrenilor, Galu, în puncte la altitudine de peste 1000 m, adulții maturi s-au format după 2-3 luni, când au avut loc și primele ieșiri. Așa că, generația nouă în bună parte s-a format în cursul aceluiași an, care însă parțial a realizat al doilea zbor, formînd o altă generație. Faptul că în vară pre- cipitațiile au fost abundente a influențat mult și po- pulația de insecte prin creșterea procentului de mortalitate naturală. în aceste condiții a fost favorizată înmulțirea ciupercilor entomopatogene care la rândul lor au contribuit la limitarea dez- voltării ipidelor. Mai afectate au fost larvele, pupele și chiar adulții tineri care dc fapt sunt mai sensibili. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l Totodată s-a remarcat și prezența prădătorului Thanasimus formicarius L. mai mult ca larvă, care a distrus o parte din dăunători. Cu toate că mortali- tatea naturală a fost ridicată, populația dc scolitidc viabilă rămasă peste iarnă s-a situat la nivel destul de ridicat, astfel că în primăvara 1998 a putut să pro- ducă un nou zbor și să infesteze puternic arborii doborâți, rupți sau pe cei sănătoși pe picior. Insectele provenind din intrările făcute în iunie la o lună - o lună și jumătate, în majoritate erau larve, mai puțin pupe. Până în toamna aceasta populația a ajuns în stadiul dc adult. în cazul dăunătorilor de tulpină la brad, pe lem- nul mai vechi, frecvent s-a semnalat Pissodes piceae ca larvă, uneori Rhagium inquisitor etc. La pinul silvestru, unde s-a arătat că a predomi- nat Ips acuminatus - dezvoltarea insectelor a fost mai grăbită comparativ cu ipidclc molidului. în acest fel insectele mature în bună parte până în toamnă au realizat și zborul al doilea. După cum se observă în fîg.l, stadiul de ou a fost de o lună, mai lung a fost cel de larvă, înjur de Fig. 1 Dezvoltarea gândacilor de scoarță ai molidului din zona Suceava - Neamț, în 1997. (Development of bark beetles of spruce-lîrs in Suceava - Neamț, in 1997) Larvă ; ! j Adult tânăr Adult matur I I [ Mai__________; Iunie ! j August ; Septembrie ! o lună și jumătate. Pupa s-a dezvoltat pe o perioadă mult mai scurtă, iar pe un interval mare s-au sem- nalat adulții tineri, care prin atacul de maturare, ade- seori au ajuns și în septembrie. Adulții maturi care s-au înregistrat de la sfârșitul lui iulie pana în august și septembrie, o parte au realizat zborul al doilea, iar majoritatea, până la 80% au iernat. De aceea în primăvara viitoare insectele au alcătuit în majoritate zborul, care la scurt timp de la declanșare a fost con- centrat. 5. Lucrările de protecție în 1997 în zonele de rășinoase calamitate au constat în principal din arbori-cursă instalați în trei serii, cât și curse feromonale cu Atratyp, pentru gândacul Ips typographus. în general arborii cursă seria I și a II- 37 Tabelul 3 Observatii cu privire la dezvoltarea insectelor în 1997. (Remarks concerning the insects development in 1997) Direcție Ocol silvic Data obser- vației UP, ua Altitudine m Caracteristica arborilor analizați Nr. arbori analizați Specia de ipide Data atacu- lui Densitate (Nr. familii/ m2 coajă) Stadiul dezvoltării insectei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Suceava Cârlibaba 21 Mai 1 Rotunda Rusai II Șesuri Bila, Lala VIII Ceremeș Pârcălab 1000-1400 m Molid 60-80 ani doborât iunie 1996 10 Ips typogra- phus, Ips amitinus, Pityogenes chalcographus sporadic sp. Orthotomicus 10-20 Mai Frecvența 50% Densitatea 90 Ou 100% 12 Iunie Molid 50-80 ani doborât iunie și iama 1996 71 20.05- 1.06 Frecvența 30% Densitatea 85 Ou 100% Molid 60-80 ani arb. cursă și diverse accid. 10 Mai 76 Ou 50%; Larvă 50% 7 Aug. Molid 70-90 ani doborât iunie 1996 Pe liziere arb. picior ataca 20 ti Mai Frecvența 37% Densitatea 90 L 10%; P 20%; Ad.t. 60%; Ad.m.10%. în bună parte scoarța este exfoliată 28 Aug. Molid 60-90 ani dob. apr. 1997 20 Mai Frecvența 75% Densitatea 100 Arb.cursă scria I, a II-a, 80 ani 8 80 Lt5%;P26%;Ad.L41%; Ad m. 14%; Ad.L4% Mortalitatea naturală 45-60% de umezeală și Thanasimus sp. Mo 80 ani pe picior atacați 4 Mai 27 L70%;P30% lacobeni 22 Mai UI Deaca 1,12,13,14,17, 35,36,37 900-1100 m Mo 80 ani dob. aprilie 1997 22 Mai Frecvența 75% Densitatea 9 Ou 100% 4 Iulie Mo 70-90 ani dob.iarna-prim. 1997 10 Mai Frecvența 75% Densitatea 46 L 95%; P 5% 6 Aug. Mo 80-100 ani focar ipide 14 Atac inelar din 10 în 10 cm avortat Arb.cursă 80 ani 20 Mai 105 L5%;P 40%; Ad.t. 50%; Ad.m.5% Mortalitate nat.20-30% larvă și pupă datorită umezelii 27 Aug. Mo 60-100 ani atacat pe picior (focar ipide) Arb. cursă seria I, a-ll-a 15 Ips typograhus, Ips amitinus, Pityogenes chalcographus, specii de Hyhirgops, Dryocoetes, Orthotomicus etc. Mai 100 P 1%; Ad.t. 46%: Ad.tn.49%; Ad.i/ 4% Mortalitatea naturală 40-60% datorită excesului de umezeală și Thanasimus sp. Arbori pe picior atacați de ipide la care vârful se menține verde. 10 Doma Candrenilor 23 Mai II Roșia 47A III Voroava 112,113,119,1670 IV Stnmior 52,116 V Domișoara 2 950-1150 m Mo 60 ani dob. iama 1997 15 Frecvența 100%; Densitatea 60; ou 100% 3 Iulie Mo 80-100 ani arb.cursă I 3 Mai 90 L20%;P30%;Ad.t. 50% Mo 60-90 ani dob. 1977 8 Iunie Frecvența 50%; Densitatea 60; L 100%’ 26 Aug. Mo 80-100 ani arb.cursă I, II 10 Mai 50 L14%;P27%;Ad.t.43%; Ad.m. 16%; mortalitate naturală larvă-pupă 30- 50% Mo dob. rupt iunie 1997; 70 ani 20 Frecvența 20%; Atac Pityogenes chalcographus 1.100% Mo 80-100 ani pe lizieră atacați de ipide 27 Atacul s-a observat în august Panaci 24 Mai IV Drăgoiasa (Călimării) 33,50,55,56,60A, 129.144.145A, 160A,163D,164B, 165B 1000-1400 m Mo focar ipide în 1995 -212 m3; 1996 - 130 n? pe lizieră 30 Scoarță exfoliată; insectele au zburat Mo 60-100 ani 12 Mai . 76 Ou 100% Mo 80-100 ani dob. iarna 1995/ 1996 (1000 m’) 20 Frecvența 55% Densitatea 38 4 Iulie Mo 80-100 ani arb.cursă seria I 3 Mai Iunie 90 60 L70%;P30% Ou 90%; L 10% Arb.cursă ser.a II-a 80 ani 3 13 Aug. Mo 90-100 ani arb.cursă ser.1 6 Mai 80 L10%;P30%;Ad.t.50%; Ad.m. 10% Arb.cursă ser.a II-a 80 ani 6 Mai- lunie 60 L24%;P56%;Ad.t.l8%; A50%. Cl.prod. 1,8, media 81 ani. în perioada 1963-1995 (32 ani) scade bradul în compoziția arboretelor cu 12%; în schimb crește fagul și molidul. Arborii pe picior înroșiți. Atac de Pityokteines curvidens, Cryphalus piceae, Pissodes piceae etc. Marginea 10 Sept. I Codrul Voevodesei H Bercheza III Șoarec Br 89 ani vârsta medie, uscarea la arbori cu vârsta peste 80 ani; 1981: Br25%; Fa 39%; Mo 24%;Dt 6%; Dm 6% 1990: Br 22%; Fa 41%; MO 24%; Dt 5%; Dm 8%. Br cu uscare, vise, mătura vrăjitoarelor. Mo 70 ani dob. vara 1997, infestat mijloc, vârf 4 Ips typogra- phus, Ips amitinus, Pityogenes chalcographus ș.a, L 30%; P 30%; Ad.t.40% Moldovița 11 Sept. II Argel 1258,1261,1271 Mo 80-100 ani pe picior atacaț i 21 Iulie* Aug. 80 Ad.t.32%;Ad.m.68% Mortalitate larvă 70%, pupe mai puțin, Thanasimus larvă. Fălticeni 1 Oct. n Șasea Br cu uscare 1995 - 1170 haZ3510 m3: gr.B 2%, gr.UI 12%, gr.IV 86%; 1997 - 220 ha/970 m1; gr.15%. er.tl 27% ur.in 32%. er.IV 36%. Piatra Neamț Rrateș 28 Mai IV Tărcuța 89,90,93,94 1100-1450 m Mo 80-100 ani dob. iama 1996/1997 10 Ips typogra- phus, Ips amitinus, Pityogenes chalcographus Mai 60 Ou 100% Mo 60-90 ani sec- ționați vara-toamna 1996 50 Frecvența 20% Densitatea 60 Ou 100% Ș-a, Focare ipide în ochiuri 7-10 molizi, 60-90 ani, atacați pe picior din 1996. Brad 90 ani slab atacat de Pityokteines curvidens în mai. Ouă 100% 16 Iulie Mo 70-90 ani sec- ționai martie 1997 4 Specii de Ips Iunie 80 L90%;P10% REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 39 — — 2 3 ? " b 6 7 “ 8 9 larcău 28 Mai V Bolovani; 67A,B, 68, 71, 107B 1400-1600 m IIIA|a 117, 123, 131 950-1250 m Pâlcuri de molid atacat în 1996 de ipide (300 m3) 10 Ips typographus, Ips amitfous, Pityogenes chalcographus ș.a. 1a molid, P.curvidens, Cryphalus piceae la brad Vara- toamna 1996- Zb.II 80 L5%;P5%;Ad.t.lO%; Ad.m.80% Mo 80 ani arb.cursă I 3 Mai 100 Ouă 100% 16 Iulie Mo 90 ani Arb.cursă I 6 Iunie 70 Ou 20%; L 80% Mo 80-100 ani Ochiuri atacat 50 Frecvența 65%; Densitatea 80. P7%;Ad.t.40%;Ad.m.50%;Ad.i.3% la gândacii de molid. Br 60-85 ani atacat 23 Bicaz 3 Iunie VIII Bistra Stânile 49,50,73,74 Scaune 33,37,47 IX Neagra 40A 1000-1300 m Mo 70-90 ani dob. febr.-martie 1997 9 Mai 90 Oua 100% Br dob. neinfestat 2 12 Aug. Focar ipide în Stânile, se men- ține de 4-6 ani Mai Mortalitate la 108 rvă-pupă 30-40 L10%;P60% Ad.t.25%^d.ra.5% % 8 Oct Mo 80-100 ani lizieră-atacat 20 Mai 110 Ad.t.l7%;Ad.m73%; Ad.i. 10%; larve de Thanasimus Galu 5 Iunie I Dreptu - 800 m II Farcașa 137,138 1400 m in Galu 43A.76B 800 m Mo 80 ani arb.cursă ser.I 6 Mai 114 Ouă 100% 17 Iulie Mo 75 ani arb.cursă ser.I 4 Mai- lunie 100 L 50%; P 50% Mo 60-80 ani dob. mai 1997 10 Frecvența 50%; Densitatea 40; Ou 100% 5 Aug. Mo 75 ani arb.cursă ser.I 4 Mai Mortalitate Thanasimus. 45 1 L5%;P20%;Ad.t.45%; | Adm.27%;Adi.3% naturală larvă-pupă 20-30% umiditate. DOTCa 5 Iunie 17 Iulie III Borca 58,122C,D 900-1100 m IV Sabasa 122 C.D 1400 m Mo 60-80 ani doborât vânt 1997 febraarie 1996 (249 mJ) 20 20 Ips typogra- phus, Ips amitinus, Pityogenes chalcographus ș.a. atacați în 1996, Pe liz tat.Pățunca împădurită Ips sexdentatus și spei Mai 76 Frecvența50%;Oul 00% L90%;P 10% (9 Aug. 20 L 5%;P40%;Ad.t.40%; Ad.m.15%; mortalitate larve 75% Ceahlău nTTTZ 4 Iunie I Izvora Alb 45A IV Grințieșu Mare 97A,98A,B,C 100, 101 1000-1250 m Mo 70-90 ani arb.cursă ser.I 5 Mai 80 Ou 100% Mo 80 ani rupt 1994 infestat aug-sept. 1996 418 molizi 60-80 ani pe p Brad 80 ani rupt aprilie majoritate de Ips acumma 4 efor (200 m3 1997-neinfes us, mai puțin 1996 zb.n eră 30 molizi s Frasin de pin :ii de Blastopha 60 -au secuit ți 60 silvestru 40-60 RUS. L70%;P20%; Ad.t.10% /o- sunt atacați. ani secuită ți atacată în Dicazu Ardelean 29 Mai VI Lapoș 33,46,67 850-1000 m Pin silvestru 40-60 ani pe picior atacat de ipide (focare dis- persate) 10 Ips acuminatus principal, I. sexdentatus, specii Blastophagus ș.a. Mai 80 Ouă 100% 4 Sept. 20 100 L10%;P10%;Ad.t.20%; Ad.m.30%;Ad.i.30% Mortalitate naturală 30% 29 Mai IV Dămuc 54,56,71 850 m VBicâjel27 Mo 70-90 ani se- cuiti toamna 1996 3 Ips typogra- phus, Ips amiti- nus, Pityogenes chalcoraphus etc. Mai 60 Ouă 100% 4 Sept. Mo 80-100 ani/nipt iama 1996/1997 4 73 L12%;P12%;Ad.t.42%; Ad.m.30%;Ad.i.4% Pipirig 5 Iunie IU Hălăuca 36-44 1400 m Mo 60-80 ani dob. 1996 (280 m3) 10 4 zb.n 1996 Mai 1997 60 100 Ad.t35%;Ad.m.65%. Mortalitate naturală 40% Ou 100% văratec 24 Iunie III Agapia 19,20,22,27,28 700 tn Br 80 ani pe picior atacat 3 Pityokteines curvidens, Cryphalus piceae, Pissodes piceae etc. Mai 51 L 100% 25 Sept. Br cu fenomen uscare, .Are vase 1-4 m 17%; 4-8 m 14% >8 m 59%. Vârful este uscat. 14 Predomină Pissodes piceae L 100% Targu Neamț 25 Iunie II Dumbrava 156,156,157 Mo 60 ani arb.cursă 4 Ips typographus, Ips amitinus, Pityogenes chalcoraphus etc. Mai 49 L 90%; P 10% Brad înroșit pe picior 10 Pissodes piceae L 100% Tazlău 27 Iunie TV Geamăna, 1 Mo 80 ani rupt mai 1997 3 Mai 60 Ou 30%; L 70% Vaduri 15 Iulie HI Pângărăcior 63,68,72 1000 m Mo 40 ani arb.cursă 3 Mai 43 L10%;P85%Ad.t.5% Br. neinfestat 4 - - - Rosnov 23 Sept. HI Iapa 144 Br 50 ani 3 Pissodes piceae - larvă Gârcina 24 Sept. III Almaș 12,27,89 Br 80-90 ani Uscare dispersată 10 Pissaes piceal Vâsc Bacău Comânești 7 OeL 111 Offa Ciobănaș Superior 75,94’96,99, 144-146 Mo 80 ani dob. 6 iulie 1997 64000 m7160 ha Păț.Sâncrăieni 3700 m710 ba _ 20 I. typographus, I. amitinus, etc. Foarte slab infestat. 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l a care au reprezentat 80% din total, au fost puternic și foarte puternic infestați de ipide, în felul acesta realizîndu-sc scopul urmărit. De regulă arborii cursă s-au ales dintre cei rupți și slăbiți fiziologic. Arborii secționați dc pe lizieră au însemnat și corectare de perimetre. La fel și cursele feromonale cu Atratyp s-au dovedit eficiente, mai cu scamă dacă s-au instalat în locuri cunoscute a fi populate cu ipide, dar fără a avea în apropiere arbori doborâți ori rupți, care de regulă sunt preferați de insecte. în cazul unor arbori doborâți și rupți s-a procedat la tratarea chimică a acestora cu Decis 2% cu 200 ml soluție/m2 coajă. Insecticidul s-a aplicat cu diverse pompe cât și aparatul Stihl sau Kioritz. Rezultate mai bune s-au obținut când insectele erau în stadiul de adult. De menționat că pe 15 iunie 1997 la Ocolul Silvic Panaci în UP IV Drăgoiasa u.a. 145A (1400 m altitudine) s-au tratat arbori pe picior folosind Decis 2%. Mortalitatea insectelor a ajuns până la 100%. în concluzie, prin lucrările de protecție efectuate în rășinoasele calamitate, s-a reușit asigurarea unei bune stări de sănătate a lor. Aceasta, cu atât mai mult cu cât pe parcurs s-au ivit multe greutăți deter- minate de agenții economici care nu și-au îndeplinit corespunzător obligațiile contrac- tuale, cu privire la respectarea termenelor de exploatare. Totuși, trebuie reținut faptul că au fost zone mai favorabile dezvoltării ipidelor, unde nivelul densității populațiilor s-a menținut ridicat. Este necesar ca aceste locuri să fie cunoscute, pen- tru ca pe baza elementelor de prognoză să se reușească evaluarea corectă a necesarului de arbori- cursă pentru anul viitor. Din cele prezentate a rezul- tat, că s-au folosit acele procedee de prevenire și combatere a ipidelor care pot fi considerate compo- nente ale combaterii integrate în păduri. BIBLIOGRAFIE Simionescu,A. și colaboratorii, 1998: Dezvoltarea în anul 1997 a dăunătorilor de tulpină la rășinoasele calami- tate în 1995 și ulterior din zona Covasna - Ciuc - Mureș - Bistrița. Revista pădurilor nr. 3-4. Contributions to preventing and pest controlling of ipidae from coniferous forests in North Eastern Oriental Carpathians (Suceava - Neamț) Abstract The coniferous forests, especially of spruce - firs from North Eastern Oriental Carpathians comprise fallen and broken trees by wind, which favored conditions for multiplying the species of Scolitidae. The abundant and cold rains during spring and summer have prolonged both the period of flight of the insects and their develop- ment period. The measures for preventing and pest controlling by trap trees, pheromones traps with Atratyp for Ips typographus, as well as some Chemical treatments have avoided the creation of dangerous contagion centres for the healthy young trees. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 41 Modele de simulare a dinamicii temporale a doborâturilor produse de vânt în ecosistemele forestiere Introducere Catastrofele naturale și îndeosebi doborâturile produse de vânt de intensitate ridicată constituie un factor dereglator al bioproducției forestiere cu implicații majore în plan economic, prin efectele negative pe care le au asupra pieței lemnului și eco- logic, prin modificarea relațiilor intrisece ale ecosis- temului forestier. Pierderile economice provocate de aceste calamități sunt anual de ordinul a sute de mii de ECU la nivel european. Dc exemplu, numai în 1990 peste 110 milioane m3 au fost afectați într-o singură noapte (D. Doll 1992). Aceste efecte negative sunt resimțite și la nivelul României, semnificative din acest punct de vedere fiind doborâturile masive din prima decadă a lunii noiembrie 1995, fiind calami- tată o suprafață de 141657 ha și un volum total de material lemnos de 7,9 milioane m3. Modelarea și prognoza acestui fenomen a susci- tat cercetarea științifică forestieră de mult timp, semnificative în această direcție fiind cercetările întreprinse de H.Peltola (1995, 1998), A.I. Fraser (1962), M.P. Cottus (1986), I. Barbu și R. Cenușă (1987), R. Dissescu (1962) etc. Studiul doborâturilor produse de vânt a fost abordat din diferite puncte de vedere, elaborându-se diferite modele de stabilitate la acțiunea vântului pentru arbori și arborete (mecanice, statistice etc.), tehnici silviculturale diverse pentru reducerea pro- babilității și intensității doborâturilor etc. Utilizarea metodelor de simulare în studiul dobo- râturilor produse de vânt permite obținerea unui ma- terial informațional mult mai bogat decât cel obținut prin investigații cronologice. Se pot simula, cu aju- torul calculatorului, zeci de mii de doborâturi și se pot calcula indici de frecvență și intensitate pe baza acestor date simulate. în mulțimea datelor simulate vor apărea doborâturi de intensitate și frecvență mai mică sau mai mare decât cele luate în calcul la rea- lizarea modelului de simulare. Pe baza mulțimii dc date simulate se pot trage concluzii mai bune pri- vind perioada medie de revenire a unei doborâturi Ing, Ionel POPA Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc de o anumită intensitate, variația caracteristicilor in- formaționale (entropie și energia informațională) ale seriilor de doborâturi, precum și corelația sau non- corelația dintre caracteristicile informaționale și ce- le fizice (intensitate). De asemenea, nu este exclusă posibilitatea ca aceste caracteristici informaționale să fie niște invarianți ai seriilor de doborâturi sau sâ aibă o comportare specifică înaintea producerii unei doborâturi de o intensitate foarte mare. în materialul dc față se propun două modele sto- castice de simulare: • model de simulare a probabilității de apariție a n doborâturi într-o perioadă de timp; • model de simulare a intervalului de timp dintre două doborâturi consecutive de o anumită intensi- tate. Aceste modele au fost aplicate într-un caz con- cret, respectiv, la nivelul României. Material și metodă Realizarea unui model dc simulare a doborâ- turilor produse de vânt implică, inițial, definirea modelului stocastic al acestui fenomen natural. Utilizarea unui model determinist de forma y = f(x) nu se recomandă datorită caracterului aleator al doborâturilor în timp, ceea ce conduce la faptul că, caracteristicile principale (numărul de doborâturi în unitate de timp, intervalul dintre două doborâturi succesive, intensitatea doborâturilor) pot fi consi- derate c variabile aleatoare. In acest scop, s-a adop- tat un model stocastic de natură probabilistică. Parametrii modelelor stocastice au fost estimați pentru doborâturile produse de vânt cu un volum calamitat mai mare de 100000 m3 la nivelul României; La nivelul României modelele de simulare au fost estimate pe baza datelor cronologice privind doborâturi produse de vânt cu un volum calamitat mai mare de 100000 m3 produse în perioada 1880 - 1998. Frecvența de apariție a acestui fenomen, pe perioade de 10 ani și intervalul de timp dintre două doborâturi consecutive sunt prezentate în tabelele 1 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l și 2 (R. Ichim 1988, actualizat și completat). Tabelul 1 Frecvența doborâturilor produse de vânt cu un volum mai mare decât 100000 m3 la nivel național tn perioada 1880 - 1998 (R.Ichim, 1988, actualizat și completat) 9r. :rt. Perioada Număr doborâturi Nr. crt. Perioada Număr doborâturi 1 1880-1890 1 7 1941-1950 2 2 1891-1900 0 8 1951 - 1960 3 3 1901-1910 5 9 1961 - 1970 6 4 1911 - 1920 2 10 1971 -1980 5 5 1921 - 1930 1 11 1981 -1990 2 $ 1931 -1940 1 12 1991 -1998 1 Tabelul 2 Intervalul de timp dintre două doborâturi produse de vânt consecutive cu un volum mai mare decât 100000 m3 la nivel național în perioada 1880 - 1998 (R. Ichim, 1988, actualizat și completat) [ntervalul de timp (ani) Frecvența Intervalul de timp (ani) Frecvența Intervalul dc timp (ani) Frccvențs 1 12 6 1 11 0 2 4 7 0 12 0 3 5 8 1 13 1 4 0 9 0 14 1 5 1 10 1 15 0 Modelarea stocastică a doborâturilor produse dc vânt Probabilitatea de apariție a doborâturilor produse dc vânt poate fi modelată ca un proces stocastic general de "naștere". Fie X (t) numărul de doborâturi care au avut loc până la un moment dat t. Valoarea lui X (t) va evolua după legi probabilistice, astfel spus X (t) este o variabilă aleatoare și {X (t), t!0} reprezintă un pro- ces stocastic, unde parametrul t este timpul, fiind real și continuu, iar variabila X (t) este discretă, luând un set de valori întregi și nenegative. Obiectivul modelării este să se determine proba- bilitatea ca Pn (t) = Pr [ X(t) = n], n= 0, 1, 2, 3,... Modelul stocastic va fi dezvoltat în urma uti- lizării următoarelor postulare: • dacă la momentul t au avut loc « doborâturi, atunci probabilitatea de creștere a numărului de doborâturi în intervalul de timp (t, t+Dt) este presu- pusă a fi I Dt + O(Dt), unde 1 este rata de creștere a sistemului; • dacă la un moment dat t au loc n doborâturi, atunci probabilitatea de a avea două sau mai multe doborâturi este O(Dt) unde lim---------- v, A»-»o Ar • se presupune că evenimentele din cadrul inter- valului de timp sunt independente; • procesul este considerat omogen în timp, adică probabilitatea producerii unui număr dc doborâturi într-un interval mic dc timp depinde doar dc lungimea intervalului și nu de momentul în care are loc. Se presupune că forțele care guvernează proce- sul rămân constante și că probabilitatea de incre- mentare este aceeași pentru orice interval scurt de timp și independent de dezvoltarea trecută a proce- sului. în continuare se va determina probabilitatea de a avea n doborâturi produse de vânt la momentul t + Dt. Se disting următoarele situații distincte: • în intervalul (0, t) au avut loc n doborâturi, iar în intervalul (t, t+Dt) nici o doborâtură. Acest fapt are loc cu. probabilitatea: Pn(t) ■ P0(Dt) = Pn(t) ■ [1- (IDt + O(Dt)] - în intervalul (0, t) au avut loc n-1 doborâturi, iar în intervalul (t, t+Dt) o doborâtură. Acest fapt are loc cu probabilitate: Pn-l(t) • Pl(Dt) = Pn-l(t) • [(IDt + O(Dt)] • în intervalul (0, t) au avut loc n-j doborâturi, iar în intervalul (t, t+Dt) j doborâturi. Acest fapt are loc cu probabilitate: Pn-j(t) • Pj(Dt) Deoarece cele 3 cazuri se exclud mutual, rezultă că: P. (f+Ar)= P. 0 Po (Af)+ P.., (t) P, (At> £P^ (> P, fa) J-2 »p„ ist p„ >Ai ■ p^, £p^ Qofa)- p,^t) 7-1 Dacă se efectuează diferența dintre Pn(t+Dt) si Pn(t) și se trece la limită pentru Ar->0 avem: r At->o Af âr->o^ A/ Af Dacă se utilizează definiția derivatei și se cal- culează limita se obține ecuația diferențială a proce- sului: unde PĂ)=^^, pentru n>l P0()=-ZP0() pentru n = 0 Această ecuație diferențială se poate rezolva prin metoda inducției astfel: Pentru n=0 : REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l 43 po 0= = -ZP0 = -Ut => pn 0= * o V/ Pentru n=l : O Â^0= hi* => ^0= UT1' ai fiind o ecuație diferențială de ordinul întâi, cu coeficienți variabili. Pentru n=2 : 30= -^y+hp^ ap20= at Prin inducție se demonstrează că: De aici tragem concluzia că variabila aleatoare X(t) urmează o lege Poisson de parametru Xt, cu media: E(x)=tnP^)=tn^L^ n=® K-d Hi Rezultă că numărul mediu de doborâturi în inter- valul de timp (0, t) este E(X)=Xt. Se cunoaște că dacă numărul mediu de eveni- mente dintr-un interval de timp dat urmează o lege Poisson, atunci repartiția intervalelor de timp dintre două evenimente consecutive este o repartiție expo- nențială, cu parametrul 1 și reciproc (I. Săcuiu, D. Zorilcscu, 1978). în concluzie, modelul stocastic al doborâturilor produse de vânt este de forma: • probabilitate ca în intervalul (0, t) să avem n doborâturi este dată de modelul statistic: 30=-^^ «^o • intervalul de timp dintre două doborâturi pro- duse de vânt consecutive urmează următorul model statistic: tic Kolmogorov - Smimov (G. Keller, 1987) D ca fiind diferența maximă între F(x) și S(x). D=max|F(x)-S(x)| Valoarea experimentală a statisticii D se compară cu o valoare teoretică care se preia din tabele statis- tice funcție de n (mărimea sondajului) și a (nivelul de semnificație). Simularea doborâturilor produse de vânt în simularea oricărui fenomen intervin variabile de intrare/ieșire ce urmează un anumit model mate- matic. Estimarea parametrilor modelului se face pe baza unei selecții statistice, în cazul de față valori ale doborâturilor înregistrate într-o perioadă de timp. Pentru simulare se utilizează modele stocastice elaborate, cu parametrii estimați în baza datelor pri- vind cronologia doborâturilor produse de vânt la ni- vel european și la nivelul României, generând dobo- râturi și evenimente aleatoare prin metoda de simu- lare Monte Carlo, Orice generare de variabile aleatoare are la bază un generator de numere aleatoare uniform dis- tribuite pe un interval dat, frecvent [0,1], Simularea unui proces ce urmează legea Poisson, cu funcție de frecvență: x S 0 se face pornind de la relația de recurență dintre frecvențele relative (G. Dodescu, 1986): /(C + 1>/(t)-^,x = 0,1,2,..., ^ + 1 cu /())= Probabilitățile relative cumulate F(x) se pot determina și ele recurent cu: F(t-l)+/0 cu F^)= f(o)= sau J-» 7=0 P- J' L(f)=U-^ , X> 0 Testarea valabilității modelelor stocastice elabo- rate s-a realizat prin intermediul testului statistic de conformitate Kolmogorov - Smimov. Dacă ipoteza nulă este adevărată, atunci F(x) (repartiția teoretică) și S(x) (distribuția experimen- tală) sunt similare. Dacă ipoteza nulă este falsă, atunci există largi diferențe între F(x) și S(x) pentru majoritatea valorilor lui x. Se definește testul statis- Dacă U este un număr aleator uniform repartizat în [0,1], atunci: 7=o Ji 7=o / Notând v, —, rezultă = v,—, iar relația devine: /=0 M Algoritmul de simulare a unui proces Poisson 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.l este: 1. Se inițializează Vj=l, j=l și se introduce para- metrul modelul a 2. Se calculează A=e^, v2=vj 3. Se generează un număr aleator U, uniform repartizat în [0,1] 4. Dacă Av2=U se trece la pasul 6 5. Mărește pe j cu 1 (j=j+l), se calculează v2=V2-a/j si se trece la pasul 4 6. Atribuie x = j. Simularea unui proces exponențial ce urmează o repartiție /£)= pe'* , x > 0 se poate face prin metoda inversării funcției de repartiție. Funcția de repartiție exponențială este dată de relația: Din y^F^) rezultă: 1-e =y. /ln=>ln^-v,)=-X =>x, =-jln$-j,) Dacă yn sunt numere aleatoare uniform dis- tribuite pe [0,1] rezultă că Xh urmează modelul exponențial. Algoritmul de simulare a unui proces expo- nențial este: 1. Se introduce parametrul modelul p 2. Se generează un număr aleator U, uniform repartizat pe [0,1] 3. Se calculează x=-ln(U)/p Fenomenele aleatoare sunt caracterizate prin faptul că nu avem siguranța deplină în privința pro- ducerii lor. întotdeauna există un grad de nedeter- minare, care nu este același pentru toate eveni- mentele aleatoare. Acest grad de nedeterminare este independent de natura fenomenului aleator consi- derat. El se calculează funcție de probabilități. în li- teratura de specialitate se propun diferiți indicatori de măsurare a gradului de nedeterminare a variabilei X sau, cu alte cuvinte, pentru măsurarea cantității de informație pe care o conțin probabilitățile pp In materialul de față s-au analizat două caracte- ristici informaționale: • entropia sistemului dată de relația: z • energia informațională (O. Onicescu, 1979) dată de relația: t”l Analiza variației acestor indicatori informaționali pentru diferite variante de simulare permite obținerea unor informații privind comportamentul sistemului. Rezultate și concluzii Exemplu numeric de simulare a doborâ- turilor produse de vânt la nivelul României Pe baza datelor cronologice înregistrate la ni- velul României (tabelul 1) s-a procedat la estimarea parametrilor modelelor stocastice, respectiv a mo- delului stocastic Poisson privind numărul de dobo- râturi într-o perioadă dată, în situația de față de 10 ani, și a modelului stocastic exponențial al reparti- ției intervalului dintre două doborâturi consecutive. Model stocastic Poisson Numărul mediu dc doborâturi ce au survenit într- o perioadă de 10 ani este de 2,4167 doborâturi/10 ani, respectiv în medie 1 doborâtură la 4,1 ani. Conform modelului adoptat, parametrul 1 este egal cu 0,24167, perioada t fiind de 10 ani. Modelul Poisson este de forma: n! Valabilitatea modelului a fost verificată cu testul de concordanță Kolmogorov - Smimov, statistica Dexp=0,152. Pentru un nivel de semnificație a=0,05 și un număr de 6 evenimente Dt=0,519. Deoarece Dexp0 Valabilitatea modelului a fost verificată cu testul de concordanță Kolmogorov - Smimov, statistica Dexp=0,322. Pentru un nivel de semnificație a=0,05 și un număr de 14 evenimente Dt=0,349. Deoarece Dexp