K E VIST A — 1/1993 (ANUL 113) (continuare în pag. 7-16: Micoflora asociată cu semnițele și plantulele de conifere) Fig.2. Microniicete izolate din semințele de Picea abies prin metoda Ulster: a - mar- Fig.3. Ciuperca Phomopsis occulta izolată din semințele de Larix decidua-. a-c - culturi tor ; b, k - Cladosporium herbarum-, c-d - Fusarium sp.; c-f, h - Penicillium sp., purificate dezvoltate pe mediul CGA în eprubete; d-e - ciuperca cu picnidii (p) elimi- AspergUlus flavus; g - Penicillium sp.; i - Trichoderma sp.; j - Alternaria alternata-, 1 nând pienospori, crescută în vase Petri [Phomopsis occulta fungus isolated from Larix - Scytalidium sp. [Micromyceta isolated by Ulster method from Picea abies seeds] (foto: decidua seeds: a-c - containing purified fungal cultures grown on PDA medium; d-e - fun- D.Kiss, 1996) gus with pycnidia (p) ejecting pycnospores, growing in Petri dishes] (foto: D.Kiss, 1996) - SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR - REVISTĂ TEHNICO-ȘT11NȚIFICĂ EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ,ROMSILVA“ ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC14 ANUL 113 Nr.l 1998 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr.ing. M.Ianculescu. Redactori responsabili adjuncți: dr.ing. N.Doniță (silvicultură) și ing. O.Crețu (exploatare). Membri: dr.ing. Gh.Barbu, dr.ing. D.Cherecheș, dr.doc. Val.Eriescu, prof.dr. I.Florescu, ing. Gh.Gavrilescu, dr.ing. N.Geambașu, dr.doc. V.Giurgiu, prof.dr. I.Milescu, dr.ing. N.Nicolescu, dr.ing. I.Olteanu, dr.ing. Șt.Popescu-Bejat, prof. V.Stănescu, ing.I.Sbera. Redactor șef: Elena Niță Tehnoredactare computerizată; Cezar Ciobotaru CUPRINS pag. CONTENT page LUCIA IONIȚĂ: Regenerarea protoplaștilor din diferite tipuri de explantc inițiale de salcâm (Robinia pseudacacia L.) - .........2 TATIANA EUGENIA ȘESAN, IOAN TĂUT: Micoflora aso- ciată cu semințele și plantulele de conifere - .................7 CONSTANTIN ROȘU, FLORIN DĂNESCU: Diagnoza prin- cipalelor unități ecologice de soluri, din luncile marilor râuri inte- rioare și câmpii joase din Câmpia Română -.....................17 GHEORGHE SPÂRCHEZ: Dinamica suprafeței de bază și a creș- terii în suprafața de bază în făgetele tinere din M.Perșani - .22 SIMIONESCU ADAM: Starea de sănătate a pădurilor din Româ- nia îh anii 1995 și 1996 (2) -.................................26 EUGEN C. BELDEANU, PETRU PESCĂRUȘ: Cercetări privind clasele de calitate acustică ale lemnului de molid de rezonanță - . .32 VIOREL GĂZDARU: Degradarea fungică a lemnului. Putre- gaiul moale și putregaiul brun - ............................. 38 IOAN MĂDĂRAȘ, LETIȚIA MĂDĂRAȘ, MUGUR TĂTAR: Optimizarea rețelei de drumuri auto forestiere din România. Cri- terii ecologice și parametri economico-sociali - . .43 LUCIA IONIȚĂ: Protoplast regeneration from different explant sources of blacklocust {Rob inia pseudacacia L.) -.......2 TATIANA EUGENIA ȘESAN, IOAN TĂUT: Conifcrous seed and seedling mycoflora - ................................7 CONSTANTIN ROȘU, FLORIN DĂNESCU: The diagnosis of the main ecological unities of soils (SUE) of the meadows of the large interior rivers and low plains in Romanian Plain and forest specics indicated for afforestation - . ................17 GHEORGHE SPÂRCHEZ: The dynamic of the base surphace and of the growing of the area within the young beech trees from the Perșani mountains - ................................22 SIMIONESCU ADAM: The health stage of Romanian forests during 1995 and 1996 -..................................26 EUGEN C. BELDEANU, PETRU PESCĂRUȘ: Research on the acoustic quality elasses of resonance spruce wood -.32 VIOREL GĂZDARU: Fungal degradation of wood. Soft rot and brown rot fungi - ......................................38 IOAN MĂDĂRAȘ, LETIȚIA MĂDĂRAȘ, MUGUR TĂTAR: The optimizing of the forest roads from Romania. Ecological cri- teria and economico-social parameters ... 43 RECENZII............................... 16 DOCUMENTARE....................6, 21,25, 31, 37,45 INDEX ALFABETIC, 1997 .....................47 REVIEWS .......................... 16 DOCUMENTATION................6,21, 25,31, 37, 45 ALPHABEUCAL INDEX, 1997 ... ............47 REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr.31, Sector 1, Telefon: 659.20.20/258. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentelor (realizate prin redacție) se depune în Contul nr.40.85.47 B.A.S.A. - S.M.B. Regenerarea protoplaștilor din diferite tipuri de exp^ante inițiale de salcâm (Robinia pseudacacia L.) Dr. LUCIA IONIȚĂ, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București în ultimii ani, una dintre probleme cu care se con- fruntă societatea este declinul progresiv al pădurii. Acesta se datorează unor cauze multiple, cum ar fi poluarea apei și a aerului, efectul de seră, secetă și diferiți dăunători. Din acest motiv, este nevoie de metode rfoi, pentru menținerea diversității geneti- ce și pentru restaurarea, dacă este posibil, a echili- brului ecologic al arborilor forestieri, acest dezi- derat fiind imperativ. Noua biotehnologie oferă o al- ternativă viabilă pentru rezolvarea acestor probleme, cu aplicații directe în ameliorarea arborilor forestieri, mai repede și mai bine decât metodele convenționale (V a s i 1,I.K., 1990). Tehnicile de protoplaști sunt unele dintre teh- nologiile utilizate în biotchnologia arborilor fores- tieri, care permit stabilirea de tehnici in vitro, pentru menținerea diversității genetice, pentru extinderea variabilității genetice și pentru propagarea vegeta- tivă. Succesul acestor tehnici depinde de stabilirea eficientă și reproductibilă a metodelor de izolare și cultură a protoplștilor de arbori forestieri. Cercetările din lucrarea de față se referă la rege- nerarea protoplaștilor de salcâm (Robinia pseu- dacacia L.), izolați din diferite tipuri de materiale vegetale. Materiale și metode Materialul vegetal. Pentru izolarea de proto- plaști, au fost utilizate două tipuri de material vege- tal și anume: mezofil foliar in vitro și calus. Semințe liber polcnizate au fost decorticate și cultivate pe mediu Murashige-Skoog (1962), suplimentat cu BAP lmg/1 și cărbune activ 0,1%, pentru produce- rea de plante și pe același mediu, dar suplimentat cu BAP 0,4mg/l, pentru producerea de calus. S-au utilizat plante in vitro complet dezvoltate și calus fiabil (15-25 zile după subcultivare), care au fost tăiate în bucăți mici, fiind utilizat Ig de materi- al vegetal pentru 10 ml soluție enzimatică. Izolare. S-au utilizat mai multe tipuri de ameste- curi cnzimatice și anume: - Ei - celulază „Onozuka“ R-10 2,5%, celui ază TC 2,5%, pectinază 1,25%; - E2 - celulază „Onozuka" R-10 2,5%, celulază TC 2,5%, pectinază 2,5%; - E3 - celulază „Onozuka“ R-10 2,5%, celulază TC 5%, pectinază 2,5%; - E4 - celulază „Onozuka" R-10 5%, celulizină 2,5%, pectinază 2,5%; - E5 - celulază „Onozuka“ R-10 5%, maccrază 0,1%. Amestecurile enzimatice Ep E2> E5 au fost utilizate pentru mezofilul foliar in vitro (Fig.l) și amestecurile Ep E2, E3 pentru calus (Fig.2). Izolarea s-a realizat la o temperatură de 30°C pentru frunze și de 25°C pentru calus. Fig.l. Influența tipului de amestec enzimatic asupra numă- rului dc protoplaști viabili/ml, izolați din mezofil foliar in vitro de salcâm (Robinia pseudacacia L.). [The influente of thc type of enzymatic mixture on the number of viable proto- plasts/ml isolated from in vitro leaves of blacklocust (Robinia pseudacacia L.)]. 2 REVISTA PĂDURILOR O Anul 113 • 1998 • Nr.l Fig.2. Influența tipului de amestec enzimatic asupra numărului de protoplaști viabili/ml, izolați din calus de sal- câm (Robinia pseudacacia L.)< [The influence of the type of enzymatic mixturc on the number of viable protoplasts/ml iso- lated from callus of blacklocusl (Rubinia pseudacacia L.)] Procentul de protoplaști viabili izolați din calus a fost mai ridicat, în toate cazurile, decât cel obținut în cazul utilizării mezofilulm foliar in vitro ca material vegetal inițial. Cele mai bune rezultate s-au înregis- trat în cazul amestecului enzimatic E3 pentru mezo- filul foliar in vitro (5,74 x IO6 protoplaști viabili/ml) și în cazul amestecului enzimatic E2 pentru calus (7,14 x IO6 protoplaști viabili/ml). Diferența dintre cele două amestecuri enzimaticc este concentrația celulozei TC, care a fost redusă la jumătate pentru calus, utilizarea unei concentrații mai mari fiind ine- ficientă pentru acest tip de material vegetal inițial. A fost testat efectul diferiților regulatori osmotici asupra viabilităților protoplaștilor. în acest scop, au fost utilizate trei tipuri de combinații osmotice: sor- bitol 0,6M; manitol 0,6M - sorbitol 0,3M; manitol 0,6M - sorbitol 0,6M. Testele au relevat faptul că ambele tipuri de protoplaști au avut aceleași nece- sități osmotice, utilizarea combinației manitol 0,6M - sorbitol 0,6M dând cel mai mare număr de proto- plaști viabili/ml, în toate cazurile (Tabelele 1, 2). O concentrație mai mică de sorbitol dând rezultate mai slabe, chiar inferioare celor înregistrate pentru sor- bitolul singur. Pentru stabilizarea protoplaștilor în soluție, la amestecul enzimatic s-a adăugat clorură de calciu într-o concentrație de 3,40 mM. în afara acestei sub- stanțe, amestecul de incubarc a mai conținut și un me- diu de cultură, care a fost mediul Bs (G a m b o r g, O.B. et al., 1968), rolul acestuia fiind acela de a REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.I Efectul agenților osmotici utilizați asupra ratei de proto- plaști izolați din mezofil foliar in vitro de salcâm (Robinia pseudacacia L.). [The effect of osmotic agents used on the rate of viable protoplasts isolated from in vitro leaves of blacklocust (Robinia pseudacacia L.)J, Agentul osmotic Sorbitol 0,6M Manitol 0,6M + sorbitol 0,3M Manitol 0,6M + sorbitol 0,6M Media 5,74 x 106 4,58 x IO6 6,48 x IO6 Eroare standard ±0,28 ± 0,35 ±0,14 n 6 8 8 Tabelul 2 Efectul agenților osmotici utilizați asupra ratei de proto- plaști viabili izolați din celula de salcâm (Robinia pseudaca- cia L.). [The effect of osmotic agents on the rate of viable pro- toplasts isolated from callus of blacklocust (Robinia pseudaca- cia L.)]. Agentul osmotic Sorbitol 0,6M Manitol 0,6M + sorbitol 0,3M Manitol 0,6M + sorbitol 0,6M Media 7,14 x IO6 6,58 x IO6 7,94 x IO6 Eroare standard ±0,15 ±0,28 ±0,18 n 6 8 8 asigura, protoplaștilor izolați, elementele nutritive necesare reducerii șocurilor datorate schimbărilor bruște de mediu. Purificare. Protoplaștii izolați au fost purificați în prealabil, prin filtrare, cu un filtru de 67 pm, pen- tru protoplaștii izolați din mezofîlul foliar in vitro și de 40pm pentru cei izolați din calus. Eliminarea de- briurilor celulare grosiere s-a realizat fără pierderea aparentă a protoplaștilor. Protoplaștii au fost apoi spălați cu mediu B5, su- plimentat cu manitol 0,6M și sorbitol 0,6M, și au fost centrifugați la 150xg, timp de 10 min, într-un gradient de densitate de sucroză, cu următoarele concentrații: 0,4M, 0,55M, 0,6M și 0,8M. Eficiența purificării protoplaștilor a fost evaluată într-o primă etapă utilizând două criterii: * absența debriurilor celulare; * omogenitatea protoplaștilor. Cea mai bună purificare a fost obținută pe mono- strat de sucroză 0,55-0,6M, utilizarea acestei con- centrații ducând la separarea unui strat de protoplaști de talie relativ omogenă, lipsit total de debriuri. Al treilea criteriu de evaluare a procedeului de purificare a fost numărul de protoplaști viabili, rezultați după purificare (Tab.3). S-a observat că viabilitatea protoplaștilor se modifică foarte puțin pentru ambele tipuri, dar numărul de protoplaști via- bili a fost sensibil scăzut după purificare, procentul celor recuperați fiind de 27-31%, ceea ce este con- siderat, totuși, suficient pentru metodele de cultură. 3 „ Tabelul 3 Rezultatul purificării protoplaștilor pe monostrat de sucroză 0,55-0,6M. [The result of blacklocust protoplast purification on 0,55-0,6M sucrose monolayer]. Mezofil foliar in vitro calus Înainte dc purificare După purificare înainte de purificare După purificare Nr. total de protoplaști/ml 7,93 x IO6 2,32 x 106 8,48 x IO6 2,76 x IO6 Viabilitate (%) 90 85 90 85 Nr. de proto- plaști viabili/ml 7,14 x 106 1,98 x 106 7,64 x IO6 2,35 x IO6 Protoplaști regenerați după purificare (%) 28 31 Cultură Protoplaștii au fost cultivați pe mediu Bs lichid, suplimentat cu caseină hidrolizată lg/1, CaCl2 6,8 mM, 2,4—D lmg/1 și kinetină 2mg/l. Au fost utili- zate două combinații osmotice și anume: (1) mani- tol 0,6M, sorbitol 0,6M, (2) manitol 0,6M, sorbitol 0,6M, glucoză 3g/l, xiloză 0,5g/l, riboză 0,5g/l. Pentru a putea compara comportarea protoplaști- lor în cultură a fost luată în considerare evoluția în timp a trei parametri: viabilitatea; regenerarea peretelui celular; frecvența de intrare în diviziune. Viabilitatea protoplaștilor a fost diferită în func- ție de natura hidraților de carbon prezenți în mediul de cultură (Fig.3). Cele mai bune rezultate s-au obți- nut îh cazul utilizării celui de-al doilea tip de mediu de cultură, pentru ambele tipuri de protoplaști. în consecință, prezența unei cantități mai mari de hidrați de carbon în mediul de cultură duce la păstrarea relativ constantă a viabilității, redu- cerea acesteia având loc numai în procente foarte mici, și anume: cu 11,7% pentru proto- plaștii izolați din mezofil foliar in vitro și cu 5,8% pentru cei izolați din calus. Al doilea parametru studiat a fost regenera- rea peretelui celular. Regenerarea peretelui ce- lular începe imediat după izolare, dar devine frecventă după patru zile de cultură pentru am- bele tipuri de material vegetal inițial și este com- pletă după 10-14 zile, când protoplaștii se rege- nerează în proporție de 50-90%. Comportarea proto- plaștilor, în funcție dc compoziția mediului de cultură utilizat, a fost aceeași, cele mai bune rezultate fiind obținute pe al doilea tip de mediu de cultură. Cel de-al treilea parametru testat a fost frecvența de intrare în diviziune a celulelor regenerate (Fig.4). Celulele regenerate încep să se dividă după opt zile de cultură pentru ambele tipuri de proto- plaști. Frecvența diviziunii celulare depinde de mediul de cultură folosit, cele mai bune rezultate fiind obținute în cazul utilizării aceluiași mediu dc cultură ca și pentru ceilalți doi parametri. De aseme- nea, s-a observat că frecvența diviziunii celulare a fost mai ridicată în cazul protoplaștilor izolați din calus, pe întreaga durată a cultivării. Analiza activității mitotice a protoplaștilor a ară- tat comportamente diferite ale acestora, în funcție dc materialul vegetal inițial. Protoplaștii izolați din mezofil foliar in vitro au încetat diviziunea după 30 de zile dc cultură, când s-au dezvoltat cu formarea Fig.3. Variația viabilității protoplaștilor de salcâm (Robinia pseudacacia L.) în funcție de mediul de cultură: A. Protoplaști izo- lați din mezofil foliar in vitro; B. Protoplaști izolați din calus. [The variation of the viability of the blacklocust (Robinia pseuda- caciaL.) proloplasts in.funclion of the cultura medium utilised. A - protoplasts isolated from in vitro leaves; B - protoplasts isolated from callus]. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l Fig.4. Variația frecvenței de intrare în diviziune a protoplaștilor de salcâm (Robinia pseudacacia L.), în funcție de mediul de cultură utilizat: A. Protoplaști izolați din mezofil foliar in vitro-, B. Protoplaști izolați din calus. [The variation of the frequency of division of the blacklocust (Robinia pseudacacia L.) in function of the culture medium utilised. A - protoplasts isolatcd from in vitro leaves; B - protoplasts isolated from callus]. de aglomerări alcătuite din 7-8 celule. în cazul pro- toplaștilor izolați din calus, dezvoltarea unor aseme- nea aglomerări de celule s-a observat după 10 zile de cultură, formarea de colonii alcătuite din sute de celule înrcgistrându-se după 30 de zile de cultură. Aceste colonii au fost transferate pe mediul Murashige-Skoog (1962), solidificat cu 7g/l agar și suplimentat cu două tipuri de balanțe hormonale: (1) BAP 0,lmg/l, NAA 0,lmg/l și (2) BAP 0,lmg/l, NAA 0, lmg/1, 2,4-D lmg/1. După opt zile de cultură pe mediul 2, s-a obser- vat formarea de microcalusuri, care au crescut în dimensiuni și, după 45 zile de cultivare, s-au dez- voltat cu formarea de calus. Protoplaștii au fost cultivați la lumină slabă (100 Ix.) și la o temperatură de 25°C, timp de 30 de zile. După acest interval de timp, condițiile de iluminare au fost schimbate, utilizându-se o fotoperioadă de 16 h și o intensitate luminoasă de 4.000 lucși, la aceeași temperatură. Rezultate și discuții Metodele de cultură utilizate au permis menți- nerea la rate ridicate a viabilității protoplaștilor izo- lați din ambele tipuri de materiale vegetale inițiale. Regenerarea peretelui celular într-un procent de 50-90% s-a observat după 10-14 zile de cultură, pen- tru ambele tipuri de protoplaști. Primele diviziuni celulare au fost observate după opt zile de .cultură, activitatea lor mitotică depinzând de natura ma- terialului vegetal inițial. Pentru protoplaștii izolați din mezofil foliar in vitro, după 30 de zile de cultură pe mediu lichid, s-a observat formarea de agloțnerări celulare formate din 7-8 celule. Cultivarea acestora în continuare nu a dus la dezvoltarea lor, cu formarea de colonii mai mari, indiferent de tipul de mediu de cultură utilizat. în cazul protoplaștilor izolați din calus, după 30 de zile de cultură, s-a observat forma- rea de colonii mari, alcătuite din sute de celule, care au fost cultivate pe mediu Murashige-Skoog (1962), solid suplimentat cu BAP 0,lmg/1, NAA 0,1 mg/1, 2,4-D 0, lmg/1 și agar 7g/l. Formarea de microcalu- sun s-a înregistrat după opt zile de cultură, cu utili- zarea aceluiași mediu de cultură, dar fără 2,4—D, duce la reducerea viabilității sub 25%. Microcalu- surile s-au dezvoltat pe acest mediu de cultură, cu formarea de calus după 45 de zile de cultură. Următorul pas va fi regenerarea de plante între- gi, care nu a fost raportată până acum la această specie, fiind necesare cercetări privind compoziția mediilor de cultură pentru a atinge acest obiectiv. BIBLIOGRAFIE G a m b o r g, O.,L., EveLeiga, D.,E., 1968: Culture methods and detection of gluconases in suspension cul- ture of weat and barley. Canad. J. Biochem , 46; 417-421. M u r a s h i g e, T., S k o o g, F., 1962: A rerised medi- um for rapid growth and bioassays with tabacco tissue cultures. Physial. Plant 15; 473-497. V a s i 1,1.,K., 1990: The contribution of plant biotech- nology and its chalanger. News Lether, International Assoc. for Plant Fissue Culture; 1-11. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 © 1998 • Nr.l 5 Protoplast regeneration from different explant sources of blacklocust (Robinia pseudacacia L.) Protoplasts were isolated from two explant sources: in vitro leaves and fiable callus. Different factors were tested involving the protoplast isolation. The highest number of viable protoplasts was obtained when usmg celluaze „Onozuka“ R-10 2,5%, celluaze TC 2,5% and pectinase 2,5%. The best osmotic regulator was manitol 0,6M and sorbitol 0,6M. The culture of the isolated protoplasts was petformed on Bs liquid modified medium. The regeneration of the cell wall was observed in 50-90% of the cases for bouth types of protoplasts. The in vitro leaves protoplasts seased division after 30 days of culture and did not develop further. The callus protoplas- ts developed in forming big collonies which were transfered on solid Murashige-Skoog (1962) medium, On this medium the colionies grow and the formation of green callus was observed. Rapoartele celui de-al Xl-lea Congres Forestier Mondial, 13-22 octombrie 1997, Antalya Volumul 1 A. RESURSE FORESTIERE ȘI SUPRAFEȚE ÎMPĂDURITE (ARBORETE) 1. Evaluarea și urmărirea resurselor forestiere și altor tipuri; 2. Asemănări și deosebiri între silvicultură și agricultură; 3. Silvicultură urbană și periurbană; 4. Păduri, schimbări climatice și rolul pădurilor în calitate de captator de carbon; 5. Protecția pădurilor față de boli, dăunători, poluarea aerului și uscare; 6. Pădurile și focul. Volumul 2 B. PĂDURI, DIVERSITATE BIOLOGICĂ Șl APĂRAREA PA- TRIMONIULUI NATURAL 7. Conservarea ecosistemelor forestiere; 8. Conservarea și utilizarea resurselor genetice forestiere; C. FUNCȚIA PROTECTOARE ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR AL PĂDURILOR 9. Amenajarea bazinelor hidrografice, corectarea torenților și protecția împotriva avalanșelor, refacerea terenurilor și lupta contra eroziunii; 10. Rolul silviculturii în lupta contra deșertificării; 11. Protecția ecosistemelor din zonele mlăștinoase, de coastă și habitatul lor. Volumul 3 D, FUNCȚIILE PRODUCTIVE ALE PĂDURILOR 12. Reîmpăduriri și plantații forestiere; 13. Silvicultura și amenajarea pădurilor de producție; 14. Exploatarea pădurilor și transportul lemnului; 15. Produse forestiere nelemnoase; 16. Combustibili lemnoși și energia biomasei: importanța pen- tru industrie; 17. Pășunatul în pădure și de-a lungul drumurilor de acces; 18. Fauna sălbatică, turismul și produsele zonelor sălbatice. Volumul 4 E. CONTRIBUȚIA ECONOMICĂ A SILVICULTURII LA DEZ- VOLTAREA DURABILĂ 19. Transformarea și industriile forestiere; 20 Păduri, strategii de industrializare și folosire; 21. Cererea de produse forestiere, modele de consum și comer- cializare; 21.1. Aspecte macroeconomice și cererea de produse forestiere; 21.2. Efectele evoluției ofertei și cererii și rolul lor la îmbună- tățirea comercializării produselor pădurii; 22. Comerțul cu produse forestiere și legalizarea lui; 23. Rolul sectorului privat și avantajele privatizării în silvicultură; 24. Evaluarea bunurilor și serviciilor pădurii și încadrarea lor în economia națională. Volumul 5 F. DIMENSIUNI SOCIALE Șl CONTRIBUȚIA SILVICUL- TURII LA DEZVOLTAREA DURABILĂ 25. Pădurile, calitatea vieții și veniturile populației; 26. Viziunea și rolul silviculturii comunității în dezvoltarea durabilă; 27. Promovarea gestiunii participative la nivel comunitar în definirea politicilor ca mijloc pentru eliminarea eventualelor conflicte în utilizarea resurselor naturale; 28. Rolul ONG-urilor și grupelor specifice; 29. Populația din zona pădurilor, populații indigene și comu- nități locale; 30. Metode de comunicare și sensibilizare. G. POLITICI, INSTITUȚII ȘI MIJLOACE PENTRU DEZ- VOLTAREA FORESTIERĂ DURABILĂ 31. Tendințe noi în administrația publică forestieră; 32. Formulare, analiză și punere în operă a politicilor forestiere; 33. Planificare sectorială forestieră: 34. Dezvoltarea resurselor umane, educație și formare; 35. Cercetare și transfei de tehnologie; 36. Cooperare internațională și mobilizarea resurselor pentru dezvoltarea unei silviculturi durabile. Volumul 6 H. REVISTA ECOREGIONALĂ 37. Bilanțul diverselor procese de gestiune forestieră durabilă (G.D.F.); 37.1. Procesul de la Montreal; 37.2. Procesul de la Helsinki; 37.3. Propunerea de la Tarapoto; • 37.4. Inițiativa Lepaterique privind America centrală; 37.5. Inițiativa privind zona aridă a Africii; 37.6. Inițiativa regiunii Orientului Apropiat; 37.7. Procesul O.I.B.T.; 37.8. Inițiativa O.A.B.; 38. Schimbul de experiență și starea capacității privind gestiu- nea forestieră durabilă (G.D.F.) ecoregională: 38.1. Păduri din zona boreală; 38.2. Păduri din zona'temperată; 38.3. Păduri din zona mediteraneană; 38.4. Păduri din zona tropicală uscată; 38.5. Păduri din zona tropicală umedă; 38.6. Mangrove și alte păduri de coastă. Volumul 7 și volumul 8 (editate după Congres). (Traducere integrală Elena Niță). 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.I Micoflora asociată cu semințele și plantulele de conifere Introducere Se cunosc numeroase date în literatura străină privind studiul agenților criptogamici ai plantelor forestiere, mai ales în zonele în care pădurile ocupă suprafețe întinse. Cele mai multe dintre acestea se referă la macromicetele Heterobasidion annosum (Fr.) P. Karst. și Armilariella mellea (Vahl.) Karst. și mai puține la micromicetele asociate cu conurile, semințele și plantulele și, în special, la cele impli- cate în fenomenul de putrezire și cădere a puieților de conifere. Cercetările referitoare în general la micoflora co- nurilor, semințelor și plantulelor de conifere provin din diferite zone de pe glob: Anglia (W h i 111 e, 1977), Finlanda (Hietala&Lilj a, 1994), Norvegia (B 0 r j a & al., 1995), Taiwan (J o n g & C h e n, citați de R i c h a r d s o n, 1979), Tanzania (H o c k i n g, citat deRichardson, 1979), Brazilia (L a s c a & al., citați deRichardson, 1979) ș.a. Sunt predominante mai ales lucrările asupra spe- ciilor de pin, din diverse areale: S.U.A. (Index boli S.U.A., 1960; R i f f 1 e & S p r i n g f i e 1 d; B e 1- cher&Walrip, citați de R i c h a r d s o n, 1979; S t o r e r & al., 1994; Fraedrich&Miller, 1995), Canada (Zhang&Sutton, 1994), Brazi- lia (H o m e c h i n & al., 1986), Finlanda (P e t ă i s- t b, 1982; L i 1 j a & al., 1995), Italia (B ranz an t i &Zambonelli, 1994), Rusia(B elino v a& Lopatin,citațideRichardson, 1979), Esto- nia (Hanso&Karoles, 1980),Bulgaria (Ros- n e v, citat de R i c h a r d s o n, 1979), Polonia (K o z- 1 o w a, citată deRichardson, 1979), Cehia (Urosevic&al., 1961; Cizko va, 1983, 1988), India (P andey & K apko ti, 1990), Africa de Sud (L i n d e & al., 1994 a, b), Australia (V a a r - t a j a, 1964, 1968) etc. Literatura consultată este mai puțin bogată în date despre molid (C izko v a, 1983, 1988; R o s n e v, citat deRichardson, 1979), larice (Index boli S.U.A., 1960; G i n n s, 1986; N e e r g a a r d, 1979; Richardson, 1979; S m i th & al., 1988) etc. în țara noastră, în afara lucrării lui Z a h a r i a, George seu & P e t r e s cu (1953) și a lucrării Dr. TAT1ANA EUGENIA ȘESAN, Institutul de Cercetări pentru Protecția Plantelor - București Ing. TOAN TĂUT, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - Stațiunea de Cercetare și Producție Silvică - Cluj-Napoca monumentale de sinteză elaboratădeGeorgescu și colab. (1957), nu s-au publicat alte date privind micoflora semințelor și plantulelor de specii fores- tiere, în general, și de conifere, în special. Recent, T ău t (1995) a publicat unele date referitoare la tratamentele chimice pentru prevenirea căderii plan- tulelor de conifere, fără analiza anterioară a mico- florei acestor specii. Lucrarea noastră vine să com- pleteze datele ce lipsesc, până în prezent, referitoare la micoflora asociată cu semințele și plantulele de conifere (molid, larice, piti silvestru, pin negru) din țara noastră. Material și metode A. La Institutul de Cercetări pentru Protecția Plantelor (I.C.P.P.), București, în laboratorul de micologie, au fost analizate probe de semințe de conifere (molid, larice, pin), provenite din diferite zone forestiere (opt județe, Fig.l), și colectate cu concursul I.C.A.S. Cluj, prin metoda Ulster (N e er- g a a r d, 1979). S-au utilizat trei medii de cultură, naturale și artificiale: cartof-glucoză-agar (CGA), malț-agar (MA) și Czapek (Cz), pe care s-au ampla- sat semințele de rășinoase după dezinfectarea lor prealabilă (Fig.2, coperta a Il-a). B. în laboratorul de micologie al I.C.P.P a fost analizat un număr de 371 plantule de conifere: mo- lid (99), pin negru (89), pin silvestru (100) și larice (83), provenite din experiențele amplasate la I.C.A.S Cluj în 1995, experiențe având următoarele variante: VI - Trichosemin 25 PTS - 2g/kg sămânță; V2 - Trichosemin 25 PTS - 3g/kg sămânță; V3 Trichosemin 25 PTS - 4g/kg sămânță; V4 - Tiramet 60 PTS - 3g/kg sămânță (standard); V5 - Martor (netratat). S-au utilizat metodele fitopatologice și micologi- ce clasice de izolare și identificare a micoflorei plan- tulelor căzute (R a p i 11 y, 1968; Hulea, 1969; H u 1 e a și colab., 1973; Constantinescu, 1974 etc.). S-a apreciat frecvența micromicctelor prezente pe/în probele de semințe și plantule analizate și s-au identificat principalele genuri și specii de ciuperci parazite și saprofite, asociate cu acestea. REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 9 1998 ® Nr.l 7 Fig.1. Proveniența probelor de semințe de conifere. (Conifer seed samples provenance). Rezultate A. Micoflora din semințele de conifere Rezultatele obținute pentru molid [Picea abies (L.) Karst.], pin negru [Pinus nigra Am.J și larice [Larix decidua Mill.] sunt prezentate în Tabelelel-3. La molid (Tab.l; Fig.2, coperta a IJ-a), frecvența speciilor de Fusarium pe semințe (1-21%) și a celor de Alternaria (1-10%) a fost destul de ridicată. Din- tre micromicetele saprofite s-au dezvoltat Clados- porium herbarum (Pers.) Link ex Fr. (0-3,5%), Mucor spp. (0-16%), Rhizopus stolonifer (Ehrenb. ex Fr.) Lind (0-14%). Dintre ciupercile cu însușiri antagoniste s-au identificat: Penicillium spp. (2- 10%), Aspergillus spp. (0-14%), Trichoderma spp. (0-2%), Verticillium tenerum (Nees ex Pers.) Link etc. Cu valori reduse, dc până la 2%, s-au înregistrat bacterii și actinomicete. Din semințele de pin negru (Tab.2), s-au identifi- cat, în general, cu frecvențe reduse, specii de Fusarium (0-1%), Alternaria (0-1,5%), Aspergillus(G-0,5%), Pe- nicillium (0-4,5%), Cladosporium herbarum (0-2,5%), Scopulariopsis brevicaulis (Sacc.), Bainier (1%). Tabelul 1 Micoflora (%) identificată din semințele dc molid {Picea abies). (Picea 'abies seed-bome mycoflora) Genuri și specii de ciuperci (%) Ilva Mică - jud. Bistrița Rucăr-Brașov lacobeni- Suceava CGA Soveja - Suceava CGA Sudrigiu - Bihor CGA CGA CGA Malț-agar Czapelc CGA CGA Fusarium spp. 1 6 1 — 3 1 1 21 5 Alternaria spp. - — 1 ' - 1 10 - — 10 Penicillium spp. 2 38 3 5 3 20 10 6 7 Aspergillus spp. 14 — 6 • — - 0,3 — — Trichoderma spp. — — -.2 —• — - 2 - — Cladosporium herbarum — — 3,5 — 1 — Mucor spp. — — - - - - 0,6 — — Rhizopus stolonifer — 16 - - - — - 14 — Alte ciuperci — — 1 2 0,8 — — — Bacterii — — — — 0,5 — 0,3 — ■ — Actinomycetes - - — — — - 0,7 - - 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l Tabelul 2 Micoflora (%) identificată din semințele de pin negru (Pinus nigra). (Pinus nigra seed-bome mycoflora) Genuri și specii de ciuperci (%) Secuieni - Bihor Gilău-Cluj CGA Malț-agar Czapek CGA Fusarium spp. — 1 — ■ — Alternaria spp. — - - 1,5 Penicillium spp. 4,5 2 — 4,5 Aspergillus spp. 0,5 — - — Cladosporium herbarum — — — 2,5 Scopulariopsis brevicaulis 2. — — 1 Alte ciuperci 0,5 2 - - Bacterii 15 17 2 0,5 Micoflora (%) identificată din semințele de larice {Larix decidua). {Larix decidua seed-bome mycoflora). Genuri și specii de ciuperci (%) Cluj CGA Cluj CGA Fusarium spp. 1 14 Alternaria spp. 14 21 Penicillium spp. 3 4 Scytalidium sp. 2 - Phomopsis occulta 2 - Scopulariopsis brevicaulis 4 Alte ciuperci 8 - Din semințele de lance (Tab.3), prezența speci- ilor de Fusarium a fost mică (1%), în timp ce frec- vența speciilor de Alternaria (14%) și a ciupercilor neidentificate (9%) a fost mai mare. Dintre ciuper- cile inițial neidentificate, s-au determinat ulterior micromicetele: Phomopsis occulta, Scopulariopsis brevicaulis, Scytalidium sp. Phomopsis occulta Trav.»este cunoscută de pe semințele de conifere, în general, și de pe cele de Larix leptolepis (Sieb. & Zucc.) Gord. din Dane- marca (Neergaard, 1956, 1979), de pe Picea abies (L.) Karst. în Austria (Donaubauer, 1995) etc. De asemenea, W h i 111 e (1977) semnalează în Anglia Phomopsis sp. pe semințele de Larix spp. Ph. occulta este citată din S.U.A. de pe ramuri de L. leptolepis (= L kaempferi Sârg, non Carr.), L. decidua Mill., L occidentalis Nutt., L. lyallii Pari, (index boli S.U.A., 1960), dar nu este citată pe larice, în compendiul speciilor fitopatogene din Canada (G i n n s, 1986). S m i t h & al. (1988) semnalează pe diferite Cupressaceae și pe Larix sp. (familia Pi- naceae) micromiceta Phomopsis juniperina Hahn, responsabilă de pieirea (dieback) unor conifere în Europa, America de Nord, Africa de Sud. în România, Ph. occulta a fost citată de pe conu- rile de rășinoase în general (G e o r g e s c u & al., 1957). Ulterior, Lungescu (1972) a semnalat această micromicetă pentru prima dată din conurile de Larix decidua Mill. din Munții Perșani, inclu- zând în lucrare și descrierea taxonului: „ Ciuperca prezintă picnidii simple sau agre- gate, subglobuloase, până la 1 mm lungime: spori A elipsoidali-oblongi, bigutulați, hialini, de 6-9 x 2-5fjm; spori B filiformi, drepți sau curbați, ascuțiți la unul din capete, de 20-27 x 1 țim; spori C intermediari, de 9-13 x 1-2 țm. Conidiofori subulați, de 6-12 x]-3țjm. Sporii sunt evacuați în cârcel, albicioși. " Semnalarea noastră, pentru Ph. occulta din se- mințele de L decidua (Fig.3, coperta a Il-a), provine dintr-o probă de la Ocolul silvic Cluj-Napoca, și este prima pentru țara noastră. Fiind implicată în fe- nomenul de pieire (dieback) la conifere, se impune ca această ciupercă să fie studiată mai aprofundat din punctul de vedere al bio-ecologiei sale în condi- ții specifice, concrete, din țara noastră, pentru a se putea stabili principalele măsuri de limitare a efectelor sale negative în pădurile de conifere. De asemenea, semnalăm pentru prima dată pe semințele de larice și pin negru micromiceta sapro- fită Scopulariopsis brevicaulis, necitată până în prezent în țara noastră decât de pe semințele de năut (Șesan&Procopovici, 1996) și de pe alte substraturi cu totul diferite, cum sunt obiectele de artă, obiectele din piele și hârtie sau din peșteri (B on tea, 1985-1986). Dintre cele trei specii de rășinoase, s-a înre- gistrat o micofloră mai variată pe semințele de molid, urmat de pin negru și larice. Analizând aceste date (Tabelele 1-2), se constată că pe mediul MA și CGA micoflora crescută a fost mai variată și mai bogată, în timp ce pe mediul Czapek a fost mai puțin diversificată și abundentă. De aceea, după analiza micoflorei de pe câte o probă preparată pe toate cele trei medii de cultură, s-au continuat cercetările numai pe mediul CGA, mai economic și mai frecvent folosit în lucrările de micologie, care se prepară ușor și asigură o dez- voltare bună a micromicetelor din semințe. Speciile de ciuperci saprofite au fost observate REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.I 9 cu frecvență redusă, mai ales pentru faptul că s-a lucrat cu semințele dezinfectate în prealabil. Prelucrarea amănunțită a datelor asupra micoflo- rei din conurile și semințele de molid și pin silvestru a fost realizată de C i z k o v a (1983, 1988), care a determinat în Cehia o serie de micromicetc, pe care le-am identificat și noi în probele din România; pe baza acestora, ca și a datelor noastre, considerăm de mare importanță practică micromicetele Fu- sarium spp., Pythium spp., Rhizoctonia solani Kiihn, Phomopsis occulta, Alternaria spp., care trebuie studiate mai profund, în scopul cunoașterii implicării lor complexe în fenomenul de pieire a plantulelor de conifere. B. Micoflora din plantulele de conifere Rezultatele referitoare la micoflora identificată de pc plantulele de molid, pin silvestru [Pinus sil- vestris L.J, pin negru și larice sunt prezentate în Tabelele 4-9 și Figurile 4-5 (coperta a 111-a), 6 și 7. Dintre genurile și speciile de ciuperci fitopatoge- ne responsabile de putrezirea și căderea plantulelor de rășinoase, s-au identificat, în majoritatea probe- lor, în proporții diferite: Fusarium spp., Rhizoctonia solani, Pythium spp., Alternaria spp. Speciile de Fusarium au fost înregistrate de la toate cele patru plante rășinoase analizate, cu frec- vențe până la 100%, valorile variind cu specia, cu tratamentul aplicat (V1-V5) și cu locul de experi- mentare. în literatura străină, speciile de Fusarium sunt semnalate în Bulgaria și Rusia (R o s n e v, respectiv, Belinova&Lopatin, citați de Richardson, 1979), Estonia (Hanso&Karo- les, 1980), India (Pandey&Kapkoti, 1990), S.U.A. (S t o r e r & al., 1994; F r a e d r i c h & M i 11 er, 1995), Italia (B r anz an t i &Z ambo- ii e 1 1 i, 1994), Finlanda (P e t ă i s t o, 1982; L i 1 j a & al., 1995) ș.a. Asupra importanței speciilor de Fusarium, în producerea căderii răsadurilor sau fuzarioziei puieți- lor la rășinoase, au fost și în literatura românească anterioară unele contribuții, mai puțin prin prisma Tabelul 4 Micromicete (%) identificate din plantulele de molid (Picea dhies) căzute. [Micromyceta (%) identified from damping-off - diseased Picea abies seedlings] Varianta VI Trichosemin 25 PTS - 2g/kg V2 Trichosemin 25 PTS - 3g/kg V3 Trichosemin 25 PTS - 4g/kg V4 Tiramet 60 PTS - 3g/kg (St.) V5 Martor (nclratat) Proba Gilău Turda Gilău Turda Gilău Turda Gilău Turda Gilău Turda Nr. probe analizate 24 8 23 5 14 10 6 5 20 4 Fusarium spp. 30 25 44 26 20 - 84 18 75 Rhizoctonia solani — — — 100 — — — — 25 25 Pythium spp. - 75 — - - 80 - 12 - - Alternaria spp. 1 - — - — - — - - Penicillium spp. 0,3 — 3 — 5 — — — — — Trichoderma spp. 7 - 2,5 — 17 — 17 - — — Mucor spp. — - — — - — 33 — — — Rhizopus stolonifer - — - — - - - — 25 Bacterii 1 — — 1 — — — 2 — — Actinomycetes - - - - 17 - 17 — — - Total probe analizate = 99 Tabelul 5 Micromicete (%) identificate din plantulele de pin silvestru (Pinus silvestris) căzute. [Micromyceta (%) identified from damping- off - diseased Pinus silvestris seedlings] Varianta vi Trichosemin 25 PTS - 2g/kg V2 Trichosemin 25 PTS - 3g/kg V3 Trichosemin 25 PTS - 4g/kg 74 Tiramet 60 PTS - 3g/kg (St.) V5 Martor (netratat) Nr. probe analizate 20 20 20 20 20 Fusarium spp. 65 70 85 75 60 Rhizoctonia solani 5 - - - - Alternaria spp. 10 10 5 15 15 Penicillium spp. — 10 — - — Mucor spp. — - — - 5 Alte ciuperci — 5 — — 5 Total probe analizate = 100 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 9 1998 9 Nr.l Fig.6. Micromiccte izolate din plantulele de Pinus nigra'. VI - Fusarium spp., Rhizoctonia solani-, V2 - Fusarium spp.; V3 - VS - Fusarium spp., Rhizoctonia solani (foto: D.Kiss, 1996). [Micromyceta isolated from Pinus nigra seedhngs] REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 •Nr.l 11 Fig.7. Micromicete izolate din plantulele de Larix decidua: VI - Pythium sp.; V2 - Fusarium spp.; V3 - Fusarium spp., Rhizoctonia solani, Actinomycetes; V5 - Fusarium spp., Rhizoctonia solani (foto: D.Kiss, 1996). [Micromyceta isolated from Larix decidua seedling.sj. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.I Tabelul 6 Micromicete (%) identificate din plantulele de pin negru (Pinus nigra) căzute. [Micromyceta (%) identified from damping-off - diseased Pinus nigra seedlings] Varianta VI Trichosemin 25 PTS - 2g/kg V2 Trichosemin 25 PTS -3g/kg V3 Trichosemin 25 PTS - 4g/kg V4 Tiramet 60 PTS - 3g/kg V5 Martor (netratat) Proba Gilău Turda Gilău Turda Gilău Turda Gilău Turda Gilău Turda Nr. probe analizate 8 16 0 24 11 10 15 4 13 12 Fusarium spp. 50 90 - 59 15 13 42 100 1 27 Rhizoctonia solani 25 15 — 37 50 61 6 — 47 30 Pythium spp. - 75 - - — 80 — 12 - —■ Alternaria spp. — 20 — 8 25 — 6 - 1 — Penicillium spp. 0,3 — — — 0,5 — — — — Mucor spp. — — — 8 — — — — — 22 Alte ciuperci - — - — •- 6 — 0,7 — - Bacterii 1 — — - — — 0,2 - - Actinomycetes — — — — - - 7 — - - Total probe analizate = 89 Tabelul 7 Micromicete (%) identificate din plantulele de larice (Larix decidua) căzute. [Micromyceta (%) identified from damping-off- diseased Larix decidua seedlings] Varianta VI Trichosemin 25 PTS - 2g/kg V2 Trichosemin 25 PTS - 3g/kg V3 Trichosemin 25 PTS - 4g/kg V4 Tiramet 60 PTS - 3g/kg (St.) V5 Martor (netratat) Proba Gilău Turda Gilău Turda Gilău Turda Gilău Turda Gilău Turda Nr. probe analizate 3 16 2 12 16 4 10 6 6 8 Fusarium spp. 33 20 100 25 33 50 - - - 37 Rhizoctonia solani — 45 — 50 9 — — 25 — 50 Alternaria spp. 33 25 - -■ - - - 25 17 12 Bacterii și actinomicete 33 — — — 25 - — 25 1 - Total probe analizate = 83 Tabelul 8 Frecvența (%) principalelor genuri patogene de ciuperci implicate în căderea plantulelor de rășinoase. [Frequency (%) of the main pathogenic fungal genders causing conifer damping-off] Genuri și specii de ciuperci (%) Varianta Molid Pin silvestru Pin negru Larice VI 25-30 65 50-90 20-33 V2 0-44 70 0-59 25-100 Fusarium spp. V3 20-26 85 13-15 33-50 V4 (Standard) 0-84 75 42-100 — V5 (Martor) 18-75 60 1-27 0-37 VI — 5 15-25 0-45 V2 100 0-37 0-50 Rhizoctonia solani V3 — — 50-61 0-9 V4 (Standard) — — 0-6 0-25 V5 (Martor) 25 — 30-47 0-50 VI 0-75 — 0-75 — V2 — — — — Pythium spp. V3 0-80 — 0-80 — V4 (Standard) 0-12 — 0-12 — V5 (Martor) — — — — VI 0-1 10 0-20 25-33 V2 — 10 0-8 — Alternaria spp. V3 — ■ 5 0-25 — V4 (Standard) — 15 0-6 0-24 V5 (Martor) - 15 0-1 12-17 micoflorei cauzale, dar mai ales prin cea a tratamentelor de prevenire a acestui fenomen în pepinierele forestiere (Z a h a- ria, Georgescu&Petrescu, 1953; T aut, 1995). Rhizoctonia solani a fost prezentă cu frecvențe de până la 67%, mai ales pe plantulele de larice și pin negru. La mo- lid, R. solani s-a constatat numai în pro- bele de plantule provenite de la Turda în V2 (Trichosemin 25 PTS - 3g/kg) și în ambele probe (Turda, Gilău), în varianta martor (V5). A fost semnalată în litera- tură de către Mosca&Marchisio (1985/1986) de pe plantule de brad, H i e- t a 1 a & L i 1 j a (1994) de pe conifere în general, deBranzanti&Zambo- n e 11 i (1994) de pe pinul negru etc. Micromicetele din genul Pythium au fost prezente mai ales la molid și pin negru, cu frecvențe între 0 și 83%, și REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 ® 1998 » Nr.l 13 Tabelul 9 Micromicete (%) identificate din plantulele de conifere. [Micromyceta (%) identified from conifer seedlings] Specia Proveniența probelor Locul experimentării Fusarium spp. Rhizoctonia solani Pythium spp. Penicillium spp. Bacterii Molid O.S.Toplița- Harghita Grădina Botanică Cluj-Napoca 50 67 — 33 - Sera RAPD Cluj 50 — — 33 + Solar Turda-Cluj 50 50 67 — — Pin silvestru O.S.Moroieni- Dâmbovița Grădina Botanică Cluj-Napoca 33 — 83 33 + Sera RAPD Cluj 33 50 — 100 — O.S. Cărei - Satu Mare Solar Turda-Cluj 50 — 67 — - Larice O.S. Cluj-Napoca Cluj Grădina Botanică Cluj-Napoca 83 67 - — - Sera RAPD Cluj* 67 — 67 — -1- O.S. Săcuieni- Bihor Solar Turda-Cluj 33 — 50 — — absente pe eșantioanele analizate de pe plantu e de producătoare de efecte negative asupra molidului pin silvestru și larice. Specii diferite de Pythium au fost consemnate dc L i n d e & al. (1994), B 0 r j a & al. (1995) ș.a. Speciile de Alternaria au fost înregistrate cu frecvențe până la 33%, mai ales pe plantulele de pin negru, urmate de pin silvestru și larice, în timp ce pe plantulele de molid au apărut sporadic (până la 1%). Deși speciile genului Alternaria sunt preponderent saprofite, prin frecvența lor ridicată, aceste micro- micete pot să reprezinte un pericol pentru plantulele de conifere, ca și pentru numeroase alte plante. Aceste specii sunt considerate importante, din punct de vedere practic, și de unii autori străini (P a n d e y &Kapkoti, 1990; L i 1 j a & al., 1995) etc. Pe baza acestor constatări și a literaturii străine, considerăm că cele mai păgubitoare pentru plan- tulele de rășinoase sunt speciile de Fusarium, Rhizoctonia solani, urmate de Pythium spp. și Alternaria spp. Către aceste specii trebuie să se îndrepte, în special, atenția practicienilor pentru aplicarea metodelor de prevenire și combatere, în scopul protejării plantelor în primele faze de vegetație. Alte micromicete saprofite identificate au fost în diferite proporții: Cladosporium herbarum, Mucor spp., Rhizopus stolonifer etc. Dintre ciupercile saprofite cu proprietăți antago- niste se remarcă pe plantule, ca și pc/în semințe, prezența speciilor de: Penicillium, Aspergillus, Tri- choderma etc.; acestea pot fi o sursă de izolare a agenților biologici de combatere a diferitelor ciu- perci filopatogene. Totuși, există unele lucrări în le- gătură cu speciile genului Trichoderma [T. viride Pers, ex S. F. Gray., T. piluliferum Webster & Rifai, T. hamatum (Bon.) Bain., T. polysporum Rifai], ca 14 norvegian (S c h o n h a r, 1984, 1988; F o r b r i g, 1987; K a 11 n e r, 1990, 1991; K a 11 n e r & Schbnhar, 1990) și asupra pinului (Pinus radi- ata D. Don., P.taeda L.) (V a a r t a j a, 1964,1968), dar mult mai numeroase sunt cele care consideră acest gen ca pe unul dintre cele mai reprezentative genuri de agenți biologici de combatere a patoge- nilor plantelor (Ș e s a n, 1985-1997; Ș e s a n & B a i c u, 1993, 1996 etc.). Au mai fost constatate bacterii și actinomicete, a căror importanță poate crește în dinamica putrezirii plantulelor forestiere. Dintre cele patru specii de plante forestiere răși- noase, cea mai variată micoflora s-a observat pe plantulele de pin negru și larice, în timp ce pentru pin silvestru și molid aceasta a fost mai uniformă. Concluzii 1. Prin analiza micoflorei din semințele de răși- noase (molid, larice, pin negru), au fost identificate principalele genuri și specii dc micromicete respon- sabile de putrezirea și căderea plantulelor (Fusarium spp., Rhizoctonia solani, Pythium spp., etc.) cu frec- . vențe diferite, în funcție de specia forestieră și de pro- veniența probelor de semințe. Cea mai variată mico- fioră seminală a fost înregistrată la molid și pin negru. Deși s-au identificat relativ puține specii de mi- cromicete din semințele de larice, a fost semnalată pentru prima dată în țara noastră, de pe aceste se- mințe, ciuperca parazită Phomopsis occulta Trav.; pentru această micromicetă urmează a fi ulterior stu- diată mai aprofundat bio-ecologia, în scopul stabilirii metodelor de prevenire și combatere a picirii laricci. De asemenea, a fost identificată pentru prima dată pe semințele de conifere - larice și pin negru - ciuperca Scopulariopsis brevicaulis (Sacc.) Bainier. REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 • 1998 • Nr.l 2. S-au izolat de pe plantulele de rășinoase prin- cipalii agenți etiologici criptogamici ai putrezirii și căderii plantulelor de rășinoase (Fusarium spp., Rhizoctonia solani, Pythium spp.), care au manifes- tat variabilitate în funcție de specia de plantă, de tratamentele aplicate și de locul de experimentare. Plantulele de pin negru și de larice au prezentat cea mai variată micoflora. 3. Speciile de Fusarium, Rhizoctonia solani, Pythium, Phomopsis occulta și Alternaria sunt cele asupra cărora trebuie să se îndrepte măsurile de pre- venire și combatere în vederea protejării plantulelor și asigurării unui material de plantare sănătos. BIBLIOGRAFIE Bontea,Vera, 1985-1986: Ciupercile parazite și saprofite din România, I-II, Ed.Academiei Române, Buc., 586+469p. B 0 r j a, L, A h a r m a, P., K r e k 1 i n g, T., L 6 n n e b o r g, A., 1995: Cytopathological response in roots of Picea abies seedlings infected with Pythium dimorphum, Phytopathology, 85 (4): 495-501 B r a n z an ti, B., Z a m b o n e 11 i, A„ 1994: In vitro effects of ectomycorrhizal fungi on Fusarium solani and Rhizoctonia solani damping off of pine seedlings, Pctria, 4 (2): 131-139; RPP, 1995, 74 (9): 770. Cizkova, Dana, 1983/1984: Mycoflora semen a sisek smrku ztepileho (Picea excelsa Link) a borovice lesni (Pinus sylvestris L.), Sbornik Ustavu Aplikovane Ekologie a Ekotechniky Vysoke Skoly Zemedelske v Praze, 1: 49-65. Cizkova, Dana, 1988; Hlavni zdroje houbovych nakaz smrku ztepileho (Picea a£>ies7L./Karst.) a borovice lesru (Pinus sylvestris L.), Sbornik Uslavu Aplikovane Ekologie a Eko- techniky Vysoke Skoly Zemedelske v Praze, 7: 87-100. C o n s t a n t i n c s c u, O., 1974: Metode și tehnici de micolo- gie, Ed.Ceres, Buc., 215p. D o n au b a u e r, E., 1995: Uber die P/i»/nopsis-Krankheit bei Fichten (Picea abies / L. / Krast.), FBVA Berichte, 88: 29-32, RPP, 1996, 75 (10): 933. Fraedrich, S. W., M i 11 e r, T., 1995: Mycoflora associat- ed with slash-pine from clones collected at seed orchards and cone-processing facilities in the south-eastern USA, European Journal of Forcst Pathology, 25 (2): 73-82. F o r b i g, R., 1987: Anatomîsche und histologische Untersuchungen an pilzininfizierten Fichtenkeimlingen (Picea abies Karst.), Allgemeine Forst- und Jagdzeitung, 158 (11-12); 222-229; RPP, 1988, 67 (8): 450 (4148). Georgescu, C. C., Petrescu, M., E n e, M., Ștefă- n e s c u, M., Miron, V., 1957: Bolile și dăunătorii pădurilor - Biologie și combatere, Ed.Agro-Silvică de Stat, Buc., 638p. G i n n s, J. H., 1986: Compendium of plant disease and decay fungi in Canada 1960-1980, Research Branch Agricultura Canada, Publication 1813, 416p. H a n s o, M., K a r o 1 e s, K., 190: Some agents of damping off in conifer seedlings in Estonian forest nurseries and associated microfungi, Metsanduslikud Uurimused, Estonian SSR, 16: 120-134. Hi e ta 1 a, A. M , Sen,R.,Li 1 j a, A., 1994: Anamorphicand telemorphic characteristics of a uninucleare Rhizoctonia sp. iso- lated from roots of nursery grown conifer seedlings, Mycolo- gical Research, 98 (9): 1044-1050. H o m e c h i n, M., P i z z i n a 11 o, M. A., M e n t c n, J. O. M., 1986: Sanidade de sementes de Pinus elliotti var. elliotti a Pinus tarda e patogenidade de Fusarium oxysporum em Plantulas de Pinus elliotti var. elliotti, Summa Phytopathologica, 12 (1/2): 102-112, RPP, 1987, 66 (4): 173 (1632). Hulea, Ana, 1969: Ghid pentru laboratoarele de micologie și bacteriologic, Ed.Agrosilvică, Buc., 304p. Hulea, An a, Negru, Al., S e v e r i n, V., 1973: Principalele boli ale culturilor semincere, Buc., 246p. K a 11 n e r, D., 1990: Zut Patogenitat von Trichoderma hamatum (Bon.) Bain. an Fichtenkeimlingen (Picea abies Karst.), Allge- meine Forst- und Jagdzeitung, 161 (1): 1-6; RPP, 1992, 71 (1): 66. K a 11 n e r, D., 1991: Zur Patogenitat von Trichoderma poly- sporuin Rifai an Fichtenkeimlingen (Picea abies Karst ), Allgemeine Forst- und Jagdzeitung, 162 (3): 60-62; RPP, 1993, 72 (12): 1015. K a 11 n e r, D., S c h 6 n h a r, S., 1990: Untersuchungen liber das Vorkommen mikroskopischer Pilze in Feinwurzeln optisch gesunder Fichten (Picea abies Karst.) au verschiedenen Standorten, ’Mitteillungen des Vereins fur Forstliche Standorteskunde und Forstpflanzenzuchtcn, 35: 39-43; RPP, 1993, 72 (12): 104. L i 1 j a, A., H a 11 a k s e I a, A. M., H e i n o n c n, R., 1995: Fungi colonizing Scots-pine cones scales and seeds and their pathogenicity, European Journal of Forest Pathology, 25 (1): 38-46. L i n d e, C., K e m p, G. H. J., W i n g f i e 1 d, M. J., 1994: Pythium and Phytophthora spccies associated with eucalypts and pines in South Africa, European Journal of Forest Pathology, 24 (6-7): 345-356. L i n d e, C., K e m p, G. H. J„ W i n g f i e 1 d, M. J„ 1994b: Pythium irregulare associated with Pinus seedling death on previously cultivated lands Plant Disease, 78 (10): 1002-1005 Lungesc u, Elena, 1972: Cercetări privind ciupercile Dcuteromicete din Munții Perșani, Bul. Univ. Brașov, seria C, XIV: 197-209. M o s c a, A. M. L„ M a r c h i s i o, V. F., 1985/1986: Mycorrhizplane fungal population of Abies alba seedlings, Allionia, 27 (1): 30-39; RPP, 1988, 67 (4): 181. N e e r g a a r d, P., 1979. Seed Pathology, I-II, MacMillan Press Ltd, London & Basigstoke, 119Ip. P a n d e y, K. N., N i m m i, K a p k t i, 1990: Mycoflora asso- ciated with the chir-pine seeds in Central Kuinaun Himalaya, Indian Journal of Mycology and Plant Pathology, 20 (2): 150- 151; RPP, 1995, 74 (9): 729. P e t ă i s t 6, R.-L., 1982: Risk of fungal infection on conife- rous seedlings after root pruning in forest nurseries. în: Folia Forcstalia, no.505, 8pp.; RPP, 1982, 61 (12): 611 (7190). R a p i 11 y, F., 1968: Les techniques de mycologie en patholo- gie vegetale. în: Annales des âpiphyties, 19,102pp. R i c h a r d s o n, M. J., 1979: An annotated list of seed-bome diseases, Third Edition, Phytopathological Papers no.23: 61, 123,184-185. S t o r e r, A. J., G o r d o n, T. R., D a 11 a r a, P. L., W o o d, D. L., 1994: Pitch canker kills pines, spreads to new species and regions, California Agricultura, 48 (6): 9-13; RPP, 1995, 74 (5): 393. S c h 6 n h a r, S., 1984: Infektionsversuche an Fichten- und Kiefemkeimlingen mit aus faulen Feinwurzeln von Nadelbau- men hăufig isolierten Pilzen, Allgemeine Forst- und Jagd- zeitung, 155 (7/8): 191-192; RPP, 1985, 64 (5): 219 (2185). REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 • 1998 © Nr.I 15 S c h 6 n h a r, S,, 1987: Untersuchungen liber das Vorkommen pilzlichcr Paraziten an Feinwurzeln 70-bis 90 jâriger Fichten (Picea abies Karst.), Mitteilungcn des Vereins fiir Forstliche Standortkunde und Forstpflanzcnziichtung, 33: 77-80; RPP, 1988, 67 (5), (2648). Șes an,Tati ana, 1985: Studiul biologic al speciilor de ciu- perci cu acțiune antagonistă față de unii patogeni ce produc micoze la plante, teză de doctorat, ICEBiol. Buc., 189p>, 46pl. Ș e s a n, T a t i a n a, 1986: Ciuperci cu importanță practică în combaterea biologică a micozcior plantelor. Trichoderma viri- de Pers., ex S. F. Gray, Red. Prop. Tehn. Agr., Buc., 67p., 15pl. Șesan, Tatiana,Baicu, T., 1993: Protecția mediului înconjurător prin mijloace de combatere biologică a micozelor plantelor cultivate, Mediul înconjurător, IV (1): 49-53. Ș e s a n, T a t i a n a, B a i c u, T., 1996: Combaterea biologică a micozcior plantelor cultivate în România, Protecția Plantelor, VI (23-24): 15-24. Șesan, Tatian a, Procopovici, Emilia, 1996: Micoflora dm semințe de năut (Ciccr arietinum L.) din România, Analele I.C.P.P București, XXVII: 45-57. Tău t, I., 1995: Contribuții privind prevenirea și combaterea agenților criptogamici din solarii. In: Revista pădurilor, 110 (4): 30-36. U r o s e v i c, B., 1961: The influencc of saprophytic and semi- parasitic fungi on the germination of Norway spruce and Scots pine seeds, Proc. Int. Seed Test Ass., 26 (3): 537-556. V a a r t a j a, O., 1964: Fungi associated with a wood wasp in drying pines in Tastnama, Phytopathology, 54 (8): 1031-1032. V a a r t a j a, O., 1968: Wood inhabiting fungi in a pine pian- tation in Australia, Mycopath., Mycol appl., 34 (1): 81-89; RAM, 1968, 47 (8): 414 (2285). W h i 111 e, A. M., 1977: Mycoflora of cones and seeds of Pinus sylvestris, Trans. Br. Mycol. Soc., 69 (1): 47-57. Zaharia,Elena,Georgescu, C. C., Petrescu, M., 1953: Boala „culcarea puieților" (fuzarioza) la rășinoase. în: Studii și Cercetări, Institutul de Cercetări Silvice, vol.14,277-289. Z h a n g, P.G , S u 11 o n, J.C., 1994: High temperature, dark- ness and drought predispose black spruce seedlings to gray mould, Can. J. Bot., 72: 135-142. ***, 1960: Index of plant diseases in United States, Agriculture Handbook no. 165, Crops Research Division, Agricultural Research Service, United States Department of Agriculture, 333-348. Coniferous seed and seedling mycoflora Micromyceta taxons associated with seeds and seedlings of 4 conifers (Picea abies (L.) Karst., Pinus silvestru' L., P. nigra Arn., Larix decidua Mill.] eolleeted from different forest areas by ICAS Cluj-Napoca have been identified. Among fungal seed-borne species found, the tnost important for conifers protection in solaria and nurseries were: Fusarium spp., Rhizoctonia solani Ktihn, Pythium spp. The parasitjc fungis PhomopsLs occulta Trav. and Scopulariopsis brevicaulis (Sacc.) Bainier have been recorded in L. decidua seeds for the first time in this country. Likewise, the fungi involved in resinous seedlings damping-off have been ascertained: Fusarium spp,, Rhizoctonia solani Ktihn, Pythium spp., Alternaria spp. Km» ITUDOREL BĂÎCUlsi TATIANA ȘESAN, Fitopatolgie agricolă, Ed.Ccrcs, București, 1996, 319p., 100 fig. Lucrarea datorată celor doi distinși și recunoscuți specialiști în domeniu, apărută la scurtă vreme după trecerea în eternitate a primului dintre autori, este destinată în special studenților din învățământul superior agricol și biologic, dar și specialiștilor și practicienilor interesați de protecția plantelor. Ea cuprinde întreg spectrul pioblemclor unui tip de curs complex cum este fitopatologia. Prin aducerea la zi a cunoștiințelor legale de bolile plantelor și combaterea lor, abordate într-o manieră modernă, preponde- rent ecologică, autorii contribuie la o mai bună înțelegere a pro- cesului de patogeneză cu consecințe grave asupra culturilor vegetale, a producției agricole în general, dar și a posibilităților și strategiilor moderne de protecție integrată menite prevenirii și combaterii acestuia. Cele două părți distincte ale cărții sunt bine proporționale și prezentate într-o formă accesibilă studenților și celor interesați în domeniu. în partea generală (125 pagini împărțite în 7 capitole) sunt clar și succint prezentate noțiunile de bază privitoare la bolile plantelor și patogeni care le produc, semnificația acestora, pierderile cauza- te, făcându-se și o scurtă incursiune în istoricul fitopatologiei și a modului de organizare a protecției plantelor în România. Este demn de remarcat accentul care se pune pe influența factorilor ecologici, precum și a tehnologiilor agricole asupra evoluției bolilor la plante, patogenilor, inclusiv a procesului epidemiologie, a relațiilor plante de cultură-patogeni-antago- niști-micoparaziți etc., dar și a utilizării factorilor ecologici în scopul reducerii pierderilor produse de boli la plante. Autorii acordă atenția cuvenită fenomenului de rezistență a plantelor la boli, fenomen în care se pun mari speranțe datorită rezultatelor încurajatoare notabile înregistrate mai ales de genetica rezistenței. O foarte bine documentată și pertinentă prezentare a carac- 16 ferelor generale ale diverselor grupe de patogeni (virusuri, micoplasme, bacterii, ricketii, ciuperci etc.) și factori neparazi- tari producători de boli, se realizează cu acurateță pe baza celor mai noi date, în capitolul 4 al lucrării. Problemele de prevenire și combatere a bolilor plantrelor dc cultură sunt de asemenea tratate la un înalt nivel științific în cap.5, pe baza datelor din literatura de specialitate, dar mai ales a bogatei experiențe în domeniu a celor doi autori, care includ în carte și propriile rezultate. Se pune accent pe principiile modeme de combatere și metodele cele mai eficiente și de pers- pectivă, cum sunt cele biologice, menite să restrângă cât mai mult combaterea chimică. în paralel sunt tratate și problemele de protecția muncii și dc prevenire a poluării mediului, a apa- riției de reziduuri toxice de fungicide în alimente și furaje. Partea specială a lucrării (cap.8-16, 180 p.) prezintă princi- palele boii ale diferitelor grupe de plante de cultură (cereale, leguminoase pentru boabe, plante tuberculifere și rădăcinoase, plante oleaginoase, textile, furajere, legumicole, pomi fructi- feri, viță de vie). Se remarcă tratarea magistrală după o schemă riguros respectată ce are în vedere răspândirea, simptomatolo- gia, caracterele generale ale patogenului, plantele gazdă, spe- cializarea pe gazdă, factorii ecologici ai bolii, importanța eco- nomică, prevenirea și combaterea specifică. Toate aceste aspecte includ cele mai reprezentative date din domeniu, fiind însoțite și de ilustrații bine alese și convingătoare, între care nu- meroase tabele, grafice, diagrama și fotografii originale, incluse și în partea generală a cărții. Cele patru pagini cu bibliografia selectivă atestă nu numai documentația temeinică, dar și contribuția originală a autorilor care s-au achitat în mod exemplar de nobila lor misiune de a transmite tineretului studios, în principal, o serie de cunoștiințe fundamentale de mare importanță și utilitate din domeniul fitopatologiei. Considerăm că lucrarea se situează între cele mai bine do- cumentate și originale apariții în domeniu, care prin conținutul ei bogat și valoros pot prezenta un real interes nu numai pentru studenți, ci și țientru profesori, specialiști și practicieni. Conf.dr. AURELIA CRIȘAN REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 © 1998 • Nr.l 1 Diagnoza principalelor unități ecologice de soluri, din luncile marilor râuri interioare și câmpii joase din Câmpia Română Dr ing. CONSTANTIN ROȘU, Ing. FLORIN DĂNESCU, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - București 1. Considerații generale Cercetările efectuate în teren asupra solurilor, a regimului hidrologic, a sistemului sol-vegetație forestieră din arealele situate în lunci și câmpii joase*\ în care s-au produs transformări, ca urmare a lucrărilor „de îmbunătățiri funciare", realizate - în cele mai multe cazuri - până în 1983, precum și numeroase determinări de laborator, privind însușirile dc troficitate și fizice ale solurilor respec- tive, au permis stabilirea factorilor cu caracter decisiv pentru creșterea vegetației forestiere; aceștia trebuie luați în considerare, pentru stabilirea com- pozițiilor de regenerare (împădurire) în unitățile sil- vice, din spațiul geografic respectiv. Acești factori, experimentați și sub formă de indi- ci cantitativi, determinați analitic (absolut necesari pentru a nu lucra în mod hazardat), sunt următorii: »• grosimea fiziologică posibilă (profunzimea); »♦ textura solurilor (în special conținutul dc argilă și de nisip grosier), până la adâncimea de cel puțin 1 m; conținutul de schelet (pe întregul profil și pe orizonturi); conținutul de humus și grosimea pe care aces- ta se distribuie; »• conținutul de săruri solubile (reziduu mineral) și conținutul de sodiu schimbabil (gradul de solonețizare sau alcalizare); »♦ gradul de compactitate’; »* regimul hidric. De asemenea, climatul general are un rol dc fac- tor ecologic foarte important; în cazurile studiate din lunci are, în general, caracter silvostepic. *) Lunca Jiului (O.S. Sadova, Craiova, FiUași); Lunca Oltului (O.S. Tr. Măgurele, Corabia, Caracal, Drăgănești-Olt, Slatina); Lunca Argeșului (O.S. Mitreni, București, Bolintin, Răcari, Găcști, Topoloveni); Lunca lalomiței (O.S. Urziceni și Slobozia); Lunca Buzăului (O.S. Brăila, lanca, Rm.Sărat, Buzău); Lunca Șiretului (O.S. Brăila, Galați, Hanu-Conachi, Focșani, Adjud); Câmpia Ploieștilor (O.S. Ploiești); Câmpia Buzăului (O.S. Buzău); Câmpia Brăilei (O.S. Lacu Sărat și O.S. lanca). Chiar dacă unele areale, cum sunt cele din sectorul mijlociu al Jiului și cele din sectoarele inferior și mijlociu ale luncii Argeșului, se situează în zona forestieră, acest fapt nu poate determina decât unele „nuanțări" ale compozițiilor de regenerare (în spe- cial în cazul solurilor cu însușiri fizice favorabile). Câmpiile joase cercetate (Câmpia Buzăului, Câmpia Brăilei), cu excepția Câmpiei de divagare Ploiești, care se situează în zona forestieră, fac parte, de asemenea, din zona de silvostepă. Pe baza factorilor menționați, s-au diferențiat și caracterizat unitățile de sol cu același specific ecolo- gic sau echivalente ecologic (numite și unități eco- logice de sol - U.E.S.**)) care prezintă aceeași fa- vorabilitate, pentru o specie forestieră principală de bază sau un grup (asortiment) de specii forestiere. Acest procedeu de lucru a fost facilitat și de fap- tul că, în condițiile climatice zonale relativ omoge- ne, solurile cu însușiri extreme pot fi grupate la un anumit nivel în scopul practic la care ne referim, celelalte soluri, cu însușiri mai favorabile, diferenți- indu-se mai mult, ca pretabilitate și favorabilitate, în funcție de specificul climatic districtual și regional. întrucât aceste U.E.S. sunt utile unităților din producție în acțiunea de reîmpădurirc a terenurilor din zonele menționate, în care o serie de culturi- arborete (în special cele de plopi, inclusiv cele de plop alb și de salcie) au suferit fenomene grave dc uscare, ele se prezintă în mod succint în cele ce urmează, precizându-se și factorii determinanți pen- tru potențialul productiv și indici de favorabilitate (I.F.) și recomandările (Rec.) privind solurile fores- tiere considerate adecvate în astfel de condiții. **) U.E.S. prezentate se referă Ia terenurile, din spațiul geogra- fic cercetat, cu soluri care nu mai sunt influențate, practic, dc apa freatică și - în același timp - neinundabile sau foarte rar inundabile, care - în prezent - însumează aproximativ 85% din întreg teritoriul aparținând fondului forestier din luncile râurilor interioare, REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l 17 2. Principalele unități ecologice de soiuri (U.E.S.) Caracterizare diagnostică 2p LUNCI - Sîlvostepa și zona forestieră „rela- tiv uscată" (soluri neevoluate) U.KS.j - Aluviuni nisipoase (depozite aluviale, textură grosieră (nisip mediu). Ht’> 0,5-1,0% (pe 10-15 cm); A*) 3-8%; nisipuri slab coezive, supuse deflației. Rec.*); culturi de fixare și ameliorare (arbuști): cenușar, dud. <> U.E.S.2 - Litosoluri (pe strat de pietriș) super- ficiale, textură grosieră (nisip mediu). I.F.: Ht 0,7-1,5% (până la 20 cm); A 7-12/3- 5%**); strat de pietriș în primii 20 cm. Rec.: inapte pentru culturi din specii arbores- cente; culturi cu arbuști: cătină roșie, cătină albă, sălcioară, păducel, măceș, în funcție de zonă. ri> U.E.S.3 - Protosoiuri aluviale, superficiale, textură grosieră (nisip lutos mijlociu). I.F.: Ht 1-2,5/0,5% (la 20 cm); A 5-9%; nisip needeziv la 20-30 cm. Rec.: culturi amelioratoare, arbuști ± glădiță; ne- indicate pentru salcâm (acesta se usucă la 5-7 ani de la plantare). O U.E.S.4 - Protosoiuri aluviale, puțin profunde, textură mijlocie (lut nisipos grosier). I.F.: Ht 1,3-2,5/0,5% (la 30 cm); A 10-20/5-7%; nisip slab coeziv la 30-40 cm. Rec.: salcâm (cu cicluri scurte 10-12 ani), urma- te de culturi amelioratoare. O U.E.S,5 - Soluri aluviale tipice, mijlociu pro- funde-profunde, textură grosieră (nisip lutos mijlociu). I.F.: Ht 1-2,5/0,7-1%; A 11-12/8-10%; SS sub 0,150% la 80-120 cm. Rec.: salcâm (15-20 ani); plopi curamericani (I- 214, Sacrau 79) cel puțin în regim slab freatic. *) I.F. - indici (analitici edafici) care condiționează favorabili- tatea solurilor pentru principalele specii forestiere; Ht - humus total; A - conținut de argilă; SS - conținut dc săruri solubile. Rec. - recomandări (aptitudini forestiere, tehnologii de lucru). **) Primul interval de valori se referă la epipedonul (stratul de sol) intens explorat de rădăcini, al doilea interval de valori reprezintă stratul de sol de tranziție spre roca mamă, care poate fi aproape de suprafața terenului (la 20-40 cm) sau mai în adâncime. 4 U.E.S.6 - Soluri aluviale (stratificate), profunde, textură grosieră/mijlocie (nisip/lut nisipos). I .F.: Ht 0,8-2,5% alternativ până la 80-100 cm; A 3-5/12-15%; SS sub 0,150%, în adâncime; Rec.: salcâm (15-20 ani); nefavorabile pentru plop alb, plopi euramericani. •* O U.E.S.7 - Soluri aluviale tipice, mijlociu pro- funde, textură mijlocie-grosieră. I .F.: Ht 1-3/0,3-0,7% (cel puțin 40-50 cm); A 11-25/6-10%. Rec.: salcâm; nefavorabile pentru plopi eurame- ricani, puțin favorabile pentru plop alb, favora- bile pentru plop cenușiu. k 4> ILE.S.3 - Soluri aluviale tipice, profunde, tex- tură predominant mijlocie. I.F.: Ht l,2-2,5(3)/0,3-0,7%; A 15-30/10-15%; SS sub 0,150%, în adâncime. Rec.: salcâm; stejar brumăriu, jugastru, păr, sân- ger, păducel; plopi euramericani: 1-214,1-45/51, plop cenușiu. O U.E.S.9 - Soluri aluviale molice, mijlociu pro- funde-profunde, textură mijlocie. I.F.: Ht 1,5-3,5/0,6% (la 50-60 cm); A 15- 25/15-35%; SS 0,150-0,250% (uneori) în adâncime. X Rec.: stejar brumăriu sau stejar (în funcție de zonă) și alte specii de șleau, în special tei, frasin, jugastru, plopi euramericani.: 1-214, Sacrau 79; -plop alb. V O U.E.S.1() - Scluri aluviale molice, profunde, textură predominant argiloasă, slab salinizate și alcalizate. I.F.: Ht 1,5-3/0,5%; A 30-35/15-25%; SS 0,150- 0,200%; Na schimbabil 5-6% (la 40-50 cm). Rec.: stejar brumăriu sau stejar, în funcție de zonă, frasin, păr, corcoduș, plop alb; nefavora- bile pentru plopi euramericani. O U.E.S.^ - Soluri aluviale molice, vertice ± pseudogleizate, mijlociu profunde-profunde, textură fină (lut argilos). I.F.: Ht 1,5-5/0,4-1,0%; A 40-50/20-40%; CO3Ca sub 3-5%; slab moderat compacte. Rec.: pregătirea specială a solului; stejari, cer, frasin, în funcție de zonă, păr, jugastru, arbuști, plop alb; nefavorabile pentru plopi curamericani (clone selecționate). O U.E.S.12 - Soluri aluviale molice vertice, pro- funde, textură fină (argilă lutoasă), slab-mode- rat salinizate. 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.I 1,1Ht 1,2-3,2/0,7-1%; A 45-50/20-30%; CO3Ca 1,2/3%; SS 0,200-0,300%; compacte- fniirte compacte. Rec.: pregătirea specială a terenului; cer, frasin, păr, arțar tătărăsc, corcoduș, păducel, puțin favo- rabile pentru plop alb și nefavorabile pentru plopi euramericani, salcâm. < l J.E.S-j 3 - Aluviuni - protosoluri aluviale/soluri aiuviale (îngropate), puținmijlcciu profunde, textură grosieră-mijlocie / argiloasă, slab salinizate. I.F.: Ht 0,5-0,9/1-2%; A 5-15/40-50%; SS sub 0,150-0,200% la 50-80 cm (compacte la această adâncime). Rec.: specii modeste - ulm de Turchestan, glădi- ță, dud, păr, corcoduș, păducel; nefavorabile pentru plop alb, salcâm, plopi euramericani. 1 - U.E.S.14 - Soluri aiuviale (suprapuse) vertice salinizate, mijlociu profunde, textură fină (argilă prăfoasă/argilă medie). I.F.: Ht 1,5-2,5/0,7-2,0%; A 35-50/55-62%; CO3Ca 4-5%; SS 0,250-0,300%; Na schimbabil 4-5% (la 70 cm); compacte-foarte compacte. Rec.: pregătirea specială a solului; cer, ulm de Turchestan, păr, păducel. O U.E.S.jS - Soluri aiuviale vertice, salinizate- alcalizate, mijlociu profunde, textură fină (lut argilo-prăfos). I.F.: Ht 1,2-4/0,3-1,2%; A 45/35-40%; CO3Ca 0,8-2,5%; SS 0,200-0,300%; Na schimbabil 8- 14% (la 35 cm); compacte-foarte compacte. Rec.: pregătirea specială a solului; ulm de Turchestan, cer, păducel, corcoduș. O U.E.S.16 - Soluri aiuviale vertice-vertisoluri, sa- linizate-alcalizate, textură fină (argilă lutoasă). I.F.; Ht 1,8-3,5%; A 5(1-57%; CO3Ca 0,2-1%; SS 0,350-0,500% (la 30-50 cm); Na schimbabil peste 15% (la 30-50 cm); foarte compacte- extrem de compacte. Rec.: în starea actuală sunt nefavorabile pentru specii arborescente; necesită tehnologie radicală de ameliorare. O U.E.S.17 - Lăcoviști (cu caracter relict) ver- tice, salinizate-alcalizate, mijlociu profunde, textură fină, argilă medie. I.F.: Ht 1-4%; A 60-65%; CO3Ca sub 1%; SS 0,100-0,250%; Na schimbabil 5-7% (la 70 cm); foarte compacte-extrem compacte. Rec.: inapte pentru vegetația forestieră arbores- centă; necesită tehnologie radicală de ameliorare. O U.E.S.18 - Aluviuni-protosoluri aiuviale amfi- gleice (relict), puțin-miilociu profunde, tex- tură predominant fină (argilă prăfoasă). I.F.: Ht 2-3/1-1,5%; A 45-55(60)%; CO3Ca 4- 6%; SS 0,150-0,200%; compacte, ncmaturate fizic. Rec.: pregătirea specială a solului și perioadă de maturare 2-3 ani; frasin de Pensilvania, ulm de Turchestan, arbuști; nefavorabile pentru plop alb. O U.E.S.lț> - Aluviuni-protusoluri aiuviale gleizate (relict), mijlociu profunde. textură mijlocie- fînă. I.F.: Ht 2-3/0,5-1%; A 35-45/25-30%; CO3Ca 3-5%; SS 0,100-0,200% (în adâncime); început de structurare, slab compacte. Rec.: pregătirea integrală a solului; frasin, păr, arbuști; plop cenușiu sau plop alb. O U.E.S.20 - Aluviuni recente-protosoluri aiu- viale, salinizate-alcalizate, mijlociu profunde, textură mijlocie-grosieră. I.F.: Ht sub 1-1,5/0,5% (la 40-50 cm); A 25- 40/10-12%; SS 0,150-0,200%; Na schimbabil sub 5%; îndesate, compacte. Rec.:pregătirca specială a solului și perioadă dc maturare 2-3 ani; ulm de Turchestan, glădiță, dud, arbuști (în cazul prezenței abundente a căli- nei roșii, aceasta se menține). 2j. LUNCI - silvostepă și zona forestieră „rela- tiv uscată“ (soluri zonale) U.E.S-2] - Cernoziomuri (aiuviale), mijlociu pro- fimde-profunde, textură mijlocie (iut prăfos). LF.: Ht 1-4%; A 22-26%; CO3Ca 7-12% (cca. 60- 100 cm). Rec.: stejar brumăriu cu specii dc ajutor și arbuști; salcâm (ca alternativă forțată, numai pe solurile cu orizont, cca. sub 80-90 cm). U.E.S.22 - Cernoziomuri (aiuviale) cambice, foarte profunde, textură mijlocie (lut nisipo- argilos). I.F.: Ht 1-5%; A 30-35%; CO3Ca 0,0-12% (cca. sub 100 cm); tendință de compactizare în regim de umiditate deficitar. Rec.: stejar brumăriu, tei, jugastru, păr, arbuști. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l 19 O U.E.S-23 - Soluri brune (aluviale), mijlociu profunde, textură mijlocie-grosieră. I.F.: Ht 1,2-3/0,3%; A 15-25/10%; pietriș la 70- 90 cm; moderat compacte. Rec.: stejar brumăriu, tei, jugastru, păr, arbuști. O U.E.S-24 - Soluri brune (aluviale), eumezoba- zice, textură mijlocie (lut mediu). I.F.: Ht 2-6%; A 24-28%. Rec.: foarte favorabile pentru amestecuri tip „Șleau“. 23. CÂMPIE - silvostepă și zona forestieră „relativ uscată" O U.E.S.25 - Vertisoluri gleizate (relict) salinizate, profunde, textură fină (lut argilos mediu). I.F.: Ht 2-6%; A 40-45/30-35%; CO3Ca 0,0- 7/10% (100 cm); SS sub 0,250%; foarte compacte. Rec.: pregătirea specială a terenului; stejar bru- măriu, stejar, cer, frasin, păr, jugastru, arbuști. O U.E.S.26 - Vertisoluri amfîgleice (relict), sali- nizate-alcalizate, profunde, textură fină (lut argilos prăfes). LF.: Ht 2-5%; A 45-50/30-35%; CO3Ca 0,0- 1%; SS 0,250-0,350; Na schimbabU 5-6% (la 90- 100 cm). Rec.: pregătirea specială a solului; cer (în funcție de zonă), stejar, frasin, ulm de Turchestan, păr, arbuști. U.E.S.27 - Lăcoviști (cu caracter relict), saiini- zate-alcalizate), mijlociu profunde, textură fină (lut argilos mediu). I.F.: Ht 2-10(14)/0,6-l,4%; A 33-45/20-30%; CO3Ca 0,0-7%; SS 0,130-0,150% (la 40 cm); Na schimbabil 5-8%. Rec.: stejar brumăriu, cer (în funcție de zonă), ulm de Turchestan, arțar- tătărăsc, arbuști. O U.E.S.25 - Cernoziomuri saiinizate-alcalizate, superficiale, textură lutoasă (lut mediu). I.F.: Ht 2-4%; A 21-25%; CO3Ca 0,3/10% (cca.); SS 0,400-0,450% (primii 15-20 cm); Na sch. 12-14%. Rec.: în starea actuală, inapte pentru vegetația forestieră; tehnologie radicală de ameliorare. U.E.S.29 - Cernoziomuri saiinizate-alcalizate mijlociu profunde, textură lutoasă. LF.: Ht 2-4,5%; A 21-25%; CO3Ca 0,5/10-12% (cca.); SS 0,140-0,290/0,400% (la 50-60 cm); Na schimbabil 10-12% (la 50-60 cm). Rec.: stejar brumăriu, ulm de Turchestan, păr, păducel, sânger; puțin favorabile pentru plop alb. 24. CÂMPIE - zonă forestieră „relativ umedă" U.E.S.3O - Lăcoviști (drenate) vertice, mijlociu profunde-profunde, textură fină (lut argilos mediu). LF.: Ht 2-8/0,8-1%; A 40-45/30-35%; CO3Ca 2-6%; moderat compact la uscare. Rec.: stejar, ccr (în funcție de regiune), frasin, jugastru, păr, alun, păducel. <> U.E.S.31 - Lăcoviști (drenate) tipice, mijlociu profunde-profunde, textură fină (lut argilos mediu). I.F.: Ht 2-8/0,8-1,5%; A 40-50/30-35%; CO3Ca 2,5/10%; slab moderat compacte. Rec.: stejar, frasin, tei, nuc negru, cireș, jugastru, alun, păducel. 3. Concluzii 1. Modificările produse în regimul hidrologic al luncilor au afectat în mod diferit potențialul produc- tiv al diferitelor categorii de soluri. Solurile nisipoa- se din silvostepă, care - de altfel - predomină în luncile marilor râuri interioare, au fost afectate cel mai mult, deoarece ele au capacitate mică dc reține- re a apei din precipitații. în schimb, solurile cu tex- tură lutoasă, profunde și mai bogate în humus și cu capacitate mai mare de înmagazinate a apei din pre- cipitații, deși au suferit și clc modificări ale specifi- cului ecologic, se pot valorifica mai bine prin împă- durire, folosind însă specii adecvate. 2. în cazul solurilor (protosolurilor) din lunci, este necesar să sc diferențieze categorii sistematice de nivel inferior, în funcție dc omogenitatea texturii pe profil, de conținutul de humus și grosimea de sol, pe care acesta se acumulează. De asemenea, apare necesară diferențierea și caracterizarea aluviunilor (a depozitelor relativ recente) aflate în stadiul inci- pient de solidificate, deoarece acestea ocupă supra- fețe relativ mari și pun probleme deosebite pentru împădurire. 3. O atenție deosebită trebuie acordată prezenței și naturii sărurilor solubile, al căror efect negativ crește în cazul solurilor cu deficit de umiditate. 4. Dintre speciile cărora trebuie să li se acorde REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l mai multă atenție în viitor, în scopul împăduririi terenurilor din luncile scoase din regim de inundație și de sub influența apelor freatice, în funcție de natu- ra și însușirile solurilor din zona silvostepei, se men- ționează: stejarul brumăriu, frasinul comun, pufos și de Pensylvania, cerul, teiul argintiu, paltinul de câmp, platanul, salcâmul, salcâmul japonez, ulmul de Turchestan, glădița, plopul cenușiu, plopul alge- rian, plopul alb, plopi euramericani neselecționați (P. regenerată, P. marylandica) și selecționați (I- 45/51,1-214, Sacrau 79), pe soluri zonale și diferite soluri aluviale, precum și arțar american, cenușar, dud, arțar tătărăsc, corcoduș, păducel, sălcioară ș.a. pe protosoiuri aluviale și aluviuni. BIBLIOGRAFIE B a r n e o n d, C., B o n d u e 11 e, P., D u b o i s, I., 1982: Manuel de populiculture, Nancy. H a r a 1 a m b, At., 1963: Cultura speciilor forestiere, Ed.Agrosilvică, București. T r a c i, C., 1985: împădurirea terenurilor degradate, Ed.Ceres, București. The diagnosis of the main ecologica! unities of soils (SUE) of the meadows of the larga interior rivers and low plains in Romanian Plain and forest species indicated for afforestation The work has as objective the knowledge of the present specific of the soils in the meadows of the main interior rivers, as well of some low plains, on which has caused essential modification of the hydrological regime and which had affected the natural produc- tion potențial of the respective soils. The establishment of the potențial and favoiability of the respective grounds in the new conditions created has been made on the base of the differentiate of the ecological unities of soils (SUE) taking into considcration the next cdaphic factors: the thickness of the soils, the textura, the coarse fragmenta content, the soluble salts content, the degree of compaction, the moisture regime. Finally, depending on the SUE specific and the ecological demands of the forest species has been established the species indica- ted for afforestation. ***: Raport Principal. Dări de seamă ale celui de-al Xl-lea Congres Forestier Mondial, 13-22 octombrie 1997, Antalya, vol.7,258p. Dare de seamă asupra sub-programului A: Pădurile și resursele zonelor forestiere, p.19-21 Tema 1: Evaluarea și evaluarea și urmărirea resurselor forestiere și a altor zone împădurite; Tema 2: Diferențe și asemănări între silvicultură și agri- cultură; Tema 3: Silvicultură urbană și peri-urbană; Tema 4: Pădurile, modificarea climei și rolul terenurilor împădurite în calitate dc absorbant al carbonului; Tema 5: Protecția pădurilor împotriva bolilor, dăunătorilor, poluării atmosferice și devitalizărilor acestora; Tema 6: Pădurile și focul. Probleme, concluzii și recomandări Temele sub-programului A cuprind două dintre cele șapte criterii principale, referitoare la gestiunea forestieră durabilă. Primul este extinderea în sine a resurselor forestiere, în ter- meni cantitativi, în timp ce al doilea se referă la sănătatea și vitalitatea ecosistemelor, adică la aspectul lor calitativ. Con- gresul s-a interesat de zonele în care activitățile, în acest sens, sunt deja demarate observând necesitatea de a le intensifica sau reorienta, după necesități, și de a identifica noi priorități în ma- terie de evaluare și urmărire a resurselor forestiere existente cât și a altor zone împădurite. Evaluarea și urmărirea, susținute și eficiente, ale resurselor forestiere existente sunt condiții indispensabile în beneficiul luării deciziilor, în ceea ce privește exploatarea și conservarea pădurilor, atât la nivel național și internațional cât și la al apli- cării gestiunii forestiere durabile. Accesul la informații privind extinderea și condițiile acestor resurse reprezintă, deci, un factor esențial în reușita implicării populației însăși în dezvoltarea politicii forestiere și a gestionării ecosistemelor acestora. Nevoia de informație pentru evaluarea resurselor forestiere REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 7998 • Nr.I se referă, în egală măsură, la zonele forestiere, la volumul pădurilor și la biomasa însăși. Se mai dorește și colectarea de informații cu privire la mecanismele care stau la originea despăduririi, deșertificării și degradării solurilor. De asemenea, va trebui dezvoltată și o strategie de colaborare a părților impli- cate la scară internațională, regională sau națională, pentru a evita suprapunerile inutile și de a le spori nivelul de eficiență. în această optică, Congresul dorește să insiste pe lângă guverne și comunitatea internațională, pentru ca acestea să con- tribuie la susținerea Programului dc Evaluare a Resurselor Forestiere Mondiale 2009, care vor trebui să ofere informații privind starea mondială a acestor resurse, acționând totodată pentru aplicarea strategiilor de consolidare a resurselor umane, în țările respective. Demarcația dintre silvicultură și agricultură a fost exami- nată din punctul de vedere al interacțiunilor între aceste două sectoare, în modelele de amenajare a teritoriului și în integrarea lor în sistemele agro-forestiere. Aceste sisteme permit creșterea veniturilor, reducerea riscurilor și contribuie la siguranța ali- mentară, ca și ta obținerea de produse lemnoase și nelemnoasc, concomitent cu conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice. S-a cerut Guvernelor să examineze și să modifice politicile care continuă utilizarea non-durabilă a practicilor agricole de exploatare a solului și care reprezintă un obstacol pentru agro-silvicultură. Silvicultura urbană și peri-urbană este un domeniu din ce în ce mai important în lumina schimbărilor din modelele de ame- najare a teritoriului, zonelor urbane, a nevoilor populației urbane și a urbanizării rapide, la care asistăm în numeroase țări în curs de dezvoltare. La ora actuală oamenii de știință apreciază că pădurile nu contribuie la izolarea CO2 din atmosferă dar această situație ar putea să se modifice atunci când pădurile din regiunile tempe- rate vor ajunge la maturitate, devenind astfel un factor de reți- nere a carbonului, deși modest, dacă distrugerea pădurilor tro- picale se continuă. (Traducere selectivă) 21 Dinamica suprafeței de bază și a creșterii în suprafața de bază în făgetele tinere din Munții Perșani Dr. ing. GHEORGHE SPÂRCHEZ Universitatea „Transilvania", Brașov 1. Introducere Suprafața de bază reprezintă o caracteristică dendrometrică care variază cu vârsta și clasa de pro- ducție a arboretelor, dar care poate fi sensibil modi- ficată prin aplicarea operațiunilor culturale de dife- rite intensități. Fiecare arboret se caracterizează printr-o densi- tate naturală (maximă), exprimată în m2/ha, care se realizează atunci când nu intervin perturbări natu- rale sau antropice în viața arboretelor. între creștere și densitatea arboretelor, exprimată prin indicele de densitate, calculat ca raport al su- prafeței de bază reale și cea preluată din tabelele de producție U^Gr/Gn), Assmann a constatat că există o corelație strânsă, exprimată prin intermedi- ul unei curbe de formă parabolică. Curba creșterii atinge un maxim la densitatea optimă (0,85), intersectează axa absciselor la indi- cele de densitate critic (0,68), pentru care creșterea în volum este egală cu cea a arboretelor de densi- tate naturală, după care trece în zona critică, unde creșterea curentă se diminuează continuu. Fig.l. Relația dintre creșterea curentă în volum și densi- tatea arboretului (după Assmann). [ The relalion between the current growing in volume and density of the arboretum (according to Assmann)]. Stabilirea densității naturale, optime și critice, este o problemă dificilă, deoarece ele nu rămân con- stante ci depind de specie, vârsta și bonitatea stațiu- nii. După Assmann, densitatea critică este dc 0,75- 0,80 pentru molid, 0,60-0,70 pentru fag și de 0,75 pentru gorun. Densitatea optimă se apropie dc 1,0 la speciile de umbră și de 0,8-0,9 la speciile de lumină. Scopul operațiunilor culturale este acela de a menține suprafața de bază în jurul valorii optime, deoarece în această situație și creșterea în volum este maximă. 2. Locul cercetărilor și metoda de cercetare Cercetările s-au efectuat în arborete pure de fag, cu vârsta cuprinsă între 25 și 110 ani, din clasa a II-a și a III-a de producție, parcurse cu lucrări de rărituri, situate în raza Ocoalelor silvice Codlea și Măieruș. în aceste arborete, s-au amplasat 32 de suprafețe de cercetare cu aria de 2.500 m fiecare. în două unități amenajistice s-au amplasat două blocuri, cu câte trei suprafețe dc cercetare, în care s-au executat rărituri de intensități diferite, iar evoluția suprafeței de bază a fost urmărită pe o perioadă de 14 ani. Ca metode de cercetare s-au folosit metoda experi- mentației și observației ce au avut la bază măsură- tori repetate în suprafețe experimentale. Datele pri- mare au fost prelucrate la birou, după metode de lucru utilizate în dendrometrie și auxometrie. 3. Rezultate obținute Analizând situația arboretelor cercetate, înainte de aplicarea actualei reprize de rărituri, sub raportul mărimii suprafeței de bază, se constată că s-a inter- venit cu rărituri de intensitate relativ redusă, din moment ce, în foarte multe cazuri, indicele de den- sitate are valori frecvente de peste 0,90 (Tab.l). La unele arborete mai tinere, cu vârste de până la 50 de ani, acest indice a rămas unitar sau chiar supraunitar. Explicația constă în aceea că arboretele rezultate din regenerări naturale au fost excesiv de dese și nu au fost parcurse sistematic cu lucrări de curățiri. La prima răritură, o intervenție mai puter- nică ar fi periclitat stabilitatea arboretelor, datorită dezechilibrului dintre diametru și înălțime. în unele unități amenajistice, în care s-au executat rărituri ' prea intense, arboretele au fost vătămate prin rupturi și culcări ale tulpinilor, produse de zăpezile moi de primăvară. în arboretele din clasa a II-a de producție anali- zate, suprafața de bază variază între 24,7 m2/ha și 38,7 m2/ha, înainte de intervenție, și între 21 m2/ha și 36 m2/ha, după intervenție. La arboretele cu vârsta până la 60 de ani, indicele de densitate este supraunitar înainte de intervenție și devine ușor subunitar sau aproximativ egal cu 1, după intervenție. Pentru realizarea acestui lucru, intensi- 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l Tabelul 1 Variația suprafeței de bază cu vârsta și clasă de producție în arborete în care s-au exe- cutat rărituri. [The base modification surphace according with the age and production class within the forest area where the thinings have been performedl Vârsta ani Clasa de producție Suprafața de bază (m2/ha) Indiei de densitate Intensitatea (%) înainte de răritură După răritură Din tabele înainte de răritură După răritură 25 11 24,7 21,0 23,1 1,06 0,90 15 35 n 28,3 22,6 25,7 1,10 0,88 20 45 ii , 35,8 32,7 29,8 1,20 1,09 8,6 55 n 35,2 33,6 32,7 1,07 1,03 4,5 60 n 36,6 32,0 33,9 1,08 0,94 12 70 n 32,5 30,0 35,9 0,90 0,83 6,3 85 n 31,0 28,5 38,1 0,81 0,75 8 110 ii 38,7 36,0 40,6 0,95 0,88 7 30 ni 24,5 20,0 19,2 1,27 1,04 18,3 35 în 25,3 22,0 22,5 1,12 0,98 13 40 IU 32,0 28,5 24,7 1,29 1,15 10,9 45 ni 31,05 25,3 26,5 1,17 0,95 18,5 55 ni 26,3 23,5 29,3 0,90 0,80 10,6 65 in 32,7 26,9 31,5 1,03 0,85 17,7 70 iii 32,1 27,9 31,4 1,02 0,90 13,1 75 în 38,0 31,8 33,2 1,14 0,96 16,3 110 IU 42,8 37,8 36,8 1,16 1,03 11,6 tatea de intervenție a variat între 4,5 și 20%. Mențio- năm că intensitățile obținute au rezultat din calcul, du- pă efectuarea răriturii. Prin răritură s-au urmărit spa- țierea corespunzătoare a arborilor din arboret și înlă- turarea exemplarelor vătămate sau rău conformate. La arboretele trecute de 60 de ani, datorită par- curgerii acestora cu mai multe reprize de rărituri, indicele de densitate, calculat în raport cu valorile suprafețelor de bază, după tabele de producție, vari- ază între 0,81 și 0,95, fiind deci subunitar. Răriturile efectuate în aceste arboretc au intensitate redusă, având mai mult caracter de tăieri de igienă. Se constată însă că reducerea suprafeței de bază, sub valorile din tabelele de producție, a condus la o majorare a diametrului mediu față de de valorile din tabele. Sporul în diametru variază între 2 și 8 cm. Prin reducerea indicelui dc densitate la 0,85-0,90 se majorează diametrul mediu, obținându-se astfel sortimente de dimensiuni mai mari, cu valoare mai ridicată. în cazul arboretelor din clasa a IlI-a de produc- ție, valorile suprafeței de bază variază între 24,5 m2/ha și 36,8 m2/ha, după intervenție. Și în cazul acestor arboretc se observă valori mai mari ale indicelui de densitate în cazul arboretelor tinere, care nu au fost parcurse cu rărituri sau au fost parcurse cu o singură repriză de rărituri și valori mai mici pentru arbo- retele trecute de 65 de ani. Considerăm că în aceste arborete, datorită calității mai slabe a masei lemnoase, din ca- re au rezultat sortimente indus- triale mai puțin valoroase, in- tensitatea răniturilor a fost mai redusă. Actuala repriză de rări- turi are intensități ce variază între 10,6 și 18,3%. Starea actuală a arboretelor, caracterizată prin prezența multor exemplare rău confor- mate și dominate, a impus apli- carea unor rărituri de intensi- tate moderată. Răritură putea fi însă și puternică, fără a apărea riscul dc degradare structurală a făgetelor. Pentru arboretele de fag cu vârsta de până la 50 de ani, densitățile mai ridicate, cuprin- se între 0,95-1,00, potrivit cer- cetărilor întreprinse (V. G i u r- g i u, 1989), sunt indicate pen- tru formarea de arbori cu fusuri cilindrice și elagaj accentuat, care asigură productivitate maximă în lemn dc calitate superioară. Pentru arboretele tre- cute de 50 de ani, indicele de densitate poate fi coborât până la 0,85. Cercetările întreprinse în blocurile experimen- tale din U.P. III u.a. 7 și U.P. Vil u.a. 8 au permis formularea câtorva concluzii privind efectul rărituri- lor de intensități diferite, asupra creșterii și dinami- cii suprafeței de bază. în Tabelul 2, se prezintă dinamica suprafeței de bază a arboretului din blocul experimental situat în U.P. III u.a. 7, în raport cu diferite intensități ale răriturilor. Prin aplicarea răriturilor forte se constată o creștere mai accentuată în suprafața de bază. Astfel, în comparație cu suprafața experimentală parcursă cu răritură slab-moderată (Sj), în suprafața S3 (moderată), procentul creșterii în suprafața de ba- ză este de 157% iar în suprafața S2 (forte) de 180%. Pentru arboretul principal, se constată o diminuare a suprafeței de bază în valoare absolută, în raport cu intensitatea dc intervenție. După 14 ani în S2 (forte), suprafața de bază este după 14 ani de 30,6 m2/ha, în S3 (moderată) este de 34,9 m2/ha, iar în S] (slab spre moderată) de 39,1 m2/ha. Suprafața dc bază a arboretului total nu s-a modificat simțitor sub influ- REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 © Nr.l 23 Tabelul 2 Dinamica suprafeței de bază în blocul experimental din u.a. 7, U.P. III, Ocolul Silvic Codlea. [The dinamic of the base surphace within the experimental block from U. A.7, U.P.IH - O.S. Codlea] Varianta Cls. de prud. Anul inventar. Vârsta ani Suprf. de bază Creșterea Intens. % Intens, medie % m2/ha %față de Sj m2/ha % față deS] 1978 46 40,8 100 0 Sj-Slabă 1983 51 43,5 100 2,7 9,5 II 1988 56 43,2 100 3,8 11,0 1992 60 39,1 100 1,1 7 Total 7,6 100 19,1 6,8 1978 46 39,5 98,8 11,6 S3-Moderată 1983 51 39,2 90,1 4,3 23,7 II 1988 56 35,2 81,6 5,3 7,5 1992 60 34,9 89,1 • 2,4 7,2 Total 12,0 157 32 12,5 1978 46 35,9 90 8,6 S2-Forte 1983 51 36,1 83 3,4 43,6 II 1988 56 24,8 57,4 4,4 0 1992 60 30,6 78 5,9 7,1 Total 13,7 180 38 19,76 ența răriturilor de diferite intensități, având valorile de 48,42 m2/ha în S,, 51,4 m2/ha în S3 și 49,47 m2/ha în S2. Se constată că răriturile de intensitate moderată mențin suprafața de bază apropiată de cea dată ca normală în tabelele de producție (34,9 m2/ha în S3, față de 33,9 în tabelele de producție). în Tabelul 3 se prezintă evoluția suprafeței de bază în blocul experimental Rotbav U.P. VII u.a. 8. Dinamica suprafeței de bază în blocul experimental din u.a. 8, U.P. VII, Ocolul Silvic Codlea. [The dinamic of the base surphace within the experimental block from u.a.8, U P.VII - O.S. Codlea] de bază ce variază, în raport de intensitatea răriturii, între 30,6 și 39,1 m2/ha. Cercetările între- Varianta Anul Vârsta Suprf. de bază Creșterea Intens. Intens. Cls. de prod. inventar. ani m2/ha % față de S, m2/ha % față de S3 % medie % prinse de A r m ă ș e s c u (1990) indică suprafețe de bază S3-Slabă m 1978 1983 1988 1992 32 37 42 46 21,9 25,3 29,7 34,0 100 100 100 100 3,4 3,3 5,4 0 0 5,3 0 mai mici, cuprinse între 27 și 32 m2/ha. Și în cazul u.a. 8 din U.P. VII, valorile suprafeței de bază sunt superioare celor indicate de autorul mai sus menționat. Total 13,2 100 4,5 5,3 S]-Moderată 1978 1983 32 37 20,6 23,4 94 • 92,4 3,8 4,6 0' III 1988 1992 42 46 27,7 27,8 93,2 81,7 4,3 5,1 18,0 11,6 Total 13,2 100 17,6 11,4 4. Concluzii S2-Forte HI 1978 1983 1988 1992 32 37 42 46 20,4 19,9 24,6 26,6 93,1 78,6 82,8 78,2 3,4 4,8 6,8 19,0 0 13,4 16,5 Pe baza cercetărilor și observațiilor întreprinse se desprind câteva concluzii mai importante: Total 15,0 114 24,6 16,3, Arboretul din acest bloc expe- rimental se încadrează în clasa a III-a de producție și a fost urmărită evoluția lui între 32 și 46 de ani. Ca și în blocul experimental din u.a.7, în U.P.III, se constată o creștere mai accentuată în suprafața de bază, în cazul suprafeței parcursă cu răritură moderat-forte (114%). Arbore- tul fiind mai tânăr și cu o den- sitate mai mare, reacția la pu- nerea în lumină nu este așa de evidentă ca la blocul precedent, de altfel și intensitatea totală de intervenție a fost de 24,6% în suprafața parcursă cu răritură forte, față de 38% în suprafața S2 (forte), din u.a. 7, U.P. III. Și în cazul arboretelor din clasa a III-a de producție, se constată că suprafața de bază are valori apropiate, de cele din tabelele de producție, în suprafața parcursă cu rărituri de inten- sitate moderată [27,8 m2/ha în Sj (moderată) față de 27 m2/ha în tabele]. Se apreciază că suprafața maxim posibilă, în arboretele de fag din clasa a III-a de producție, la vârsta de 45 de ani, este de 34,0 m2/ha (valoare înregistrată în suprafața martor). Arboretul din U.P.III, u.a.7 are înălțimea supe- Tabdul 3 rioară de 27-28 m și o suprafață 24 REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113® 1998 • Nr.l f Majoritatea arborctelor tinere de fag, din teri- toriul cercetat, prezintă suprafețe dc bază apropiate de cele maxim posibile și reclamă intervenții cu in- tensitate puternică, pentru a stimula activ creșterea în grosime a arborilor valoroși din plafonul superior și chiar mijlociu. Unitățile silvice intervin cu timiditate și, de re- gulă, în plafonul inferior. Ca urmare și masa lemnoa- să exploatată este de calitate inferioară, făcând ne- rentabilă exploatarea produselor secundare, iar in- fluența asupra arboretului remanent este suboptimă. Este recomandabil ca la prima răritură, când diametrul mediu este mai mare de 10 cm, să se inter- vină cu intensități de 10-15% din volum în plafonul inferior și mijlociu dar și în cel superior, în vederea ameliorării structurii arboretelor și intensificării creșterii arborilor din plafonul superior. ± Aplicarea răriturilor forte conduce la o creștere în suprafața de bază de până la 80% și la o majorare a creșterii în diametru de până la 8 cm, comparativ cu aplicarea răriturilor de intensitate slabă, dar se reduce numărul purtătoriloi de creștere, astfel că volumul la hectar se diminuează. BIBLIOGRAFIE Armășescu, S. ș.a, 1967: Cercetări biometrice privind creșterea, producția și calitatea arboretelor de fag din România, C.D.T.E.F., București. G i u r g i u, V. ș.a., 1989: Fundamente auxologice pentru îngri- jirea și conducerea arboretelor, I.C.A.S., seria a Il-a, București. Spârchez, Gh., 1996: Cercetări tehnico-economice privind aplicarea răriturilor în făgetele din Munții Perșani, teză de doc- torat, Universitatea „Transilvania", Brașov. Târ zi u, D., S p âr c he z, Gh., 1978: Evoluția structurii tinereturilor naturale de fag parcurse și neparcurse cu lucrări cu îngrijiri. în: Buletinul Universității Brașov, Seria b, Vol.XX. The dynamic of the base surphace and of the growing of the area within the young beech trees form the Perșani mountains According to the dcvclopcd researches in the 32 experimental areas, placed within the bcech arboretum in the Perșani mountains, with ages bctwccn 25-110 years has been analysed the evolution of the basc surphace and of the growing of the base surphace accor- ding to the age and production class of the arboretum and the intensivity of the applied thinings. The intens thinings are leading to a majorship growing of the base area up to 80%, compared with the thinings of weak intensity. The thinings of medium intensity are maintaining the base surphace at close values compared to the normal ones, from the pro- duction tables. Q MEHTOU WCTMBIWĂHU BWmWMSlĂ ***: Raport Principal. Dări de seamă ale celui de-al Xl-lea Congres Forestier Mondial, 13-22 octombrie 1997, Antalya, vol.7, 258p. DECLARAȚIA celui de-al Xl-lea Congres Forestier Mondial, vol.7, p.13-16 Silvicultura și economia forestieră în slu/ba dezvoltării durabile: către secolul al XXI-lea Noi, cei 4417 parlicipanți la Congres, originari din 149 de țări, reuniți la Antalya (Turcia) între 13 și 22 octombrie 1997, cu diverse funcții, de la miniștri la reprezentanți din producție, cu formații și orizonturi diferite, aparținând unor organisme guver- namentale și non-guvemamentale sau altor organisme, preocu- pați de situația actuală și viitoare a pădurilor din lume și conști- enți de necesitatea îmbunătățirii ei în beneficiul umanității: Menționăm că toate tipurile dc păduri oferă cele mai impor- tante bunuri și servicii sociale, economice și dc viață pentru umanitate și contribuie la siguranța alimentației, la limpezirea apelor, la puritatea aerului și la protecția solurilor, precum și că gestiunea lor durabilă este esențială însăși dezvoltării durabile; Amintim „Declarația principiilor forestiere" și capitolele Acțiunii 21 care se referă la păduri, adoptate de Conferința Națiunilor Unite privind Mediul Înconjurător și Dezvoltarea (CNUED) în iunie 1992, de la Rio de Janeiro; Recunoaștem progresele semnificative realizate de CNUED, datorită inițiativelor naționale, regionale și inter- naționale, destinate evaluării stării pădurilor din lume și pentru mai buna înțelegere și promovare a gestiunii lor durabile, dar conștienți de necesitatea luării, cu maximum de urgență, și a altor măsuri în sectorul forestier si, de altfel, în domeniul agri- REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.I culturii, energetic, hidrotehnic și social; Atragem atenția, cu îngrijorare, asupra procentului cres- cut de despădurire și deteriorare în numeroase regiuni din lume și insistăm asupra faptului că, pentru a reduce această tendință și a asigura gestiunea durabilă a pădurilor planetei, trebuie - în primul rând - ca țările să dovedească o voință politică sporită, până la cele mai înalte niveluri; Notăm, în special, propunerile de acțiune, recomandate de Grupul interguvcrnamental privind pădurile, al Comisiei de dezvoltare durabilă a Națiunilor Unite în februarie 1997, care reflectă o apropiere echilibrată, globală și integrată, favorizând menținerea multiplelor foloase ale pădurilor; Primim cu satisfacție decizia sesiunii extraordinare a Adunării generale a Națiunilor Unite în iunie 1997 („Sommet de la terre +5") de a stabili un Forum interguvemamental al pădurilor, pentru aplicarea propunerilor Grupului și continu- area dialogului internațional; Avem în vedere reuniunea pentru informarea miniștrilor pădurilor, organizată de Guvernul turc la Antalya, în 13 octombrie 1997; întrebăm: 1. dacă țările dovedesc o voință politică sporită, pentru a depăși obstacolele gestiunii durabile a pădurilor; 2. dacă specialiștii forestieri, se adaptează nevoilor, răs- pund provocărilor pe care le presupune dezvoltarea durabilă a pădurilor și suscită o mai bună conștientizare a problemelor mediului înconjurător, sociale și economice, adaptând pro- gramele de învățământ, încurajând metodele participative dc planificare forestieră și de luare a deciziilor, pentru toate părțile interesate, și îmbunătățind calificarea lucrătorilor forestieri și agenților de teren, acordând o atenție specială rolului femeilor și tinerilor. (continuare în p.46) 25 Starea de sănătate a pădurilor din România în anii 1995 și 1996 (2) SIMIONESCU ADAM 1.2. Paraziții vegetali (Tab.l, 12) sunt un grup mai puțin răspândit, dar important în vederea pre- venirii formării unor focare periculoase dc infecție, mai ales pentru culturile silvice, uneori însă și pen- tru arboretele tinere Tabelul 12 Paraziți vegetali. (Vegetal pests) Specia Anul % Intensitatea (%) slab, f.slb. miji. putem, f.putem. Paraziți veg. ai 1995 18,8 65 29 6 frunz. și lujer. 1996 22,3 69 18 13 Paraziți xilofagi 1995 81,2 52 47 1 1996 77,7 62 35 3 Total 1995 — 55 43 2 1996 - 64 31 5 1.2.1. Paraziții fitopatogeni ai frunzelor și lujeri- lor, în majoritate, sunt întâlniți la foioase. în cea mai mare parte, infecțiile sunt slabe (65- 69%), mai puțin mijlocii și puternice. Microsphaera abbreviata Peck. predomină, mai ales, în culturile tinere de Quercus pe 17,5-18,2 mii ha. Ciuperca preferă frunzele proaspete, mai puțin cerul și aproape deloc stejarul roșu. Atacuri intense se constată la creșterea a doua, urmare a defolierilor produse de insecte ori de îngheț, prin care sunt afec- tați mugurii, lujerii și frunzișul. Infecții pe suprafețe mai importante au avut ioc în zonele din centrul Transilvaniei (40-42%) - mai cu seamă în Direcțiile Silvice Alba-Iulia, Târgu Mureș, Brașov, Sibiu, mai scăzut în Moldova (16,9-18,4%), mai mult la Direcțiile Silvice Iași, Suceava; Vestul Transilva- niei (15-18%), îndeosebi la Direcția Silvică Satu- Mare; Câmpia Română (15-24%) etc. Prevenirea și combaterea făinării stejarului s-a asigurat prin tratamente chimice cu sulf praf (20-25 kg/ha), sulf muiabil, Thiovit, Cosan, Kumulus (0,3- 0,4%), Tilt 250 CE (0,03%), Fadermorf 20 CE (0,15%), Karathane LC (1 1/ha) etc., prin care s-au evitat prejudicii economice. Rhytisma acerinum (Pers.) Fr. s-a depistat pe frun- ze de paltin de câmp și platin de munte. Suprafețe mai importante se găsesc la Direcția Silvică Alba-Iulia, unde s-a identificat și Rhytisma punctatum. La plopi, pe suprafețe mai mici s-au semnalat Marssonina brunnea (Eli et Ev.) Magn.; Melam- psora alii populina Kleb, iar la sălcii Melampsora salicinum. Răchita, în special Salix rigida și Salix viminalis, este afectată de Fusicladium saliciper- dum (AII et Tub.), adică necroza frunzelor și a vâr- fului mlădițelor, de intensitate slabă. La puieții de cireș din plantații, s-a semnalat Coccomyces hiemalis, în majoritate de intensitate slabă și mijlocie. Culturile de pin sunt deseori infectate de Lopho- dermium pinastri (Schard) Chev., mai ales când aces- tea sunt create la scheme dese, cât și de Dothistroma pini. în bună parte, suprafețele afectate de aceste ciu- perci se găsesc în Centrul Transilvaniei (15-47%), în majoritate la Direcția Alba-Iulia, mai puțin la Deva și în alte locuri; Podișul Moldovei (37-58%), mai mult la Direcțiile Silvice Suceava și Focșani, mai restrâns la Iași, Vaslui; Vestul Transilvaniei (13-22%) în Di- recțiile Silvice Baia-Mare și Zalău, iar în proporție scăzută - dealurile subcarpatice ale Munteniei (2,5- Tabelui 13 Paraziți vegetali ai frunzelor și lujerilor. (Vegetal pests of leaves and ștems) Specia Anul % Intensitatea (%) slab, f.slb. miji. putern. f.putem. Microsphaera 1995 86,9 67 28 5 abbreviata 1996 89,3 68 18 14 Lophodermium 1995 5,4 62 28 10 pinastri 1996 2,0 92 8 — Rhytisma acerinum 1995 5,2 43 29 28 (frev. Rh. punctatum) 1996 3,2 100 — — Melampsora 1995 1,3 63 37 — populina 1996 1,2 76 24 — Coccomyces 1995 0,5 50 45 5 hiemalis 1996 0,3 79 13 8 Fusicladium 1995 0,3 100 — — saliciperdum 1996 0,3 100 — — Marssonina brunnea 1995 0,2 100 — — Melampsora salicinum 1995 0,1 100 — — Melampsora pinitorqua 1995 0,1 100 — — Dothistroma pini 1996 3,5 60 25 15 Alte specii 1996 0,2 — — — Total 1995 1996 — 65 69 29 18 6 13 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l 5%) - Direcția Silvică Ploiești etc. și, cu totul izolat, în Câmpia Română. S-a procedat la parcurgerea arboretelor cu lucrări de îngrijire (curățiri și rărituri) și de igienă pentru reducerea consistenței cât și a unor tratamente chimice cu Ridomil (0,2%), Topsin (0,05- 1%), Zineb (0,5%) ș.a. Dispersat, pe suprafețe restrânse, s-au înregistrat infecții de Melampsora pinitorqua Rostr., Coleo- sporium spp., Chrysomyxa rhododendri (Dc.) de Bary etc. 1.2.2. Paraziții xilofagi se prezintă în Tabelele 12 și 14 și în majoritate aceștia sunt la foioase. Răspândire mai însemnată are Armillaria mellea (Vahl.) Qulicl (10,6-38,2 mii ha), în cea mai mare parte de intensitate slabă. Ciuperca, în proporție de 17-71%, s-a depistat în Transilvania, mai cu seamă la Direcțiile Silvice Alba-iulia, Baia Mare și Cluj, în Moldova (19-59%), îndeosebi la Direcția Silvică Iași, cât și în Banat la Reșița. Cu totul dispersat, Tabelul 14 Paraziți vegetali xilofagi, antofitoze. (Xilophage vegetal pests) Specia Anul % Intensitatea (%) slab, f.slb. miji. putem, f.putern. Armillaria mellea 1995 44,0 63 37 — 1996 14,9 72 28 — Erwinia sp. 1995 30,0 50 50 — 1996 7,6 84 15 1 Ophiostoma roboris 1995 11,4 21 79 — 1996 47,6 62 38 — Nectria detissima 1995 6,5 24 73 3 1996 19,1 35 53 12 Fomes annosus 1995 5,0 75 21 4 1996 6,6 88 12 — Pseudomonas 1995 0,9 81 19 — syringae 1996 1,1 71 29 — Dothichiza 1995 0,3 92 8 - populea 1996 0,7 98 2 — Cytospora 1995 0,3 80 12 8 chrysosperma 1996 0,3 100 — — Griphola sulphurea 1995 0,2 100 — — 1996 0,2 100 — — Loranthus europaeus 1995 1,0 94 6 — 1996 1,3 95 5 — Viscum album 1995 0,1 100 — — 1996 0,2 69 31 — Cronartium ribicola 1995 0,1 1 67 32 1996 0,1 2 57 41 Agrobacterium tumefaciens 1995 0,1 18 56 26 Alte specii 1995 0,1 24 9 67 1996 0,3 60 40 — Total 1995 — 53 46 1 1996 - 62 35 3 prezența acesteia s-a mai constatat în Vestul Transilvaniei etc. Armillaria mellea se instalează pe cioate vechi, rădăcini, cât și pe arbori de stejar, brad, pin, vătă- mați ori debilitați, în curs de uscare sau uscați și, mai puțin, la puieții din plantații. Stejarul, în care se manifestă fenomenul de uscare este afectat de speciile Erwinia (E. valachi- ca, E. quercicola) și Ophiostoma roboris, care pro- duc alterarea cromatică a acestuia. Asemenea situ- ații s-au constatat în centrul Transilvaniei - Direcția Silvică Alba-iulia etc., în Moldova - Bacău, cât și în Câmpia Română - Alexandria ctc. La ulm, tot mai rar, sc semnalează Ceratocystis (Ophiostoma) ulmi (Schartz Moreau). La plopi, Pseudomonas syringae van Hali f. sp. populea Sabet se înregistrează în culturile afectate de uscare din Lunca Dunării - O.s. Calafat, Lacu Sărat, Silvodelta Tulcea etc. și mai puțin luncile râurilor interioare - O.s. Darabani, Urziceni etc. Dothichiza populea Sacc. et Br. și Cytospora chrysosperma (Pers) Fr. sunt depistate în plantațiile de plopi, mai ales la puieții cu stare de vegetație pre- cară - Direcțiile Silvice Botoșani, Brăila, Iași etc. în răchitării, tot mai frecvent se observă prezența cancerului Agrobacterium tumefaciens (Smith ct Townsed). Tot la plopi și sălcii se semnalează Gri foia sub phurea (Bull) Pilat și Trametes gallica Fr.f. trogii Berk, mai cu seamă la Brăila. în făgete, mai ales cele de limită inferioară, se extinde cancerul Nectria galliegena Bres. Mai mult s-a depistat în Transilvania (23-58%) - Direcția Silvică Brașov, dar și Alba-iulia cât și în Moldova - Bucovina (27-71%), în Direcțiile Silvice Botoșani, Suceava, Iași, Piatra-Neamț și mai puțin în Muntenia, Oltenia - Râmnicu Vâlcea. Rușinoasele sunt atacate de Fomes annosus (Fr.) Ckc, care este prezent în tot arealul lor, mai ales în arboretele mature, în majoritate de intensitate slab- mijlocie. Antofitozele (Vâscul), se semnalează în arbore- tele cu stare lâncedă de vegetație. Tot mai des întâl- nit este Loranthus europaeus L. la stejar și Viscum album la brad, îndeosebi în arboretele afectate de uscare, contribuind astfel la grăbirea acestui proces. Cronartium ribicola Fischer produce grave vătămări tulpinilor și ramurilor de pin stroh. 1,3. Mamiferele rozătoare au afectat culturile tinere, mai cu seamă cele de rășinoase, în proporție REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l 27 de 1%. în majoritate, intensitatea atacului produs de acestea este scăzută, observând cum an de an vătă- mările puternice se reduc. Ponderea în această grupă o au cervidele (Tab.15); în proporție mai scăzută, se remarcă șoarecii, urșii și restrânsă, mistreții, pârșii, orbeții, iepurii, cârtițele. Tabelul 15 Mamifere rozătoare. (Rodent mammals) Specia Anul % Intensitatea (%) slab, f.sib. miji. patern, f.putem. Cervide 1995 42,8 84 10 6 1996 43,0 78 17 5 Mistreți 1995 1996 6,6 20,8 63 58 27 4 10 38 Urși 1995 1996 17,3 17,1 90 88 10 12 — Iepuri 1995 1996 0,6 0,8 100 77 2 21 Pârși 1995 1996 3,2 1,8 100 79 21 Șoareci 1995 1996 21,9 7,7 88 57 12 35 8 Orbeți 1995 1,0 100 — — Cârtițe 1996 1,1 100 — — Animale domestice 1995 1996 6,6 7,7 66 100 34 — Total 1995 1996 84 76 13 13 3 11 1.3.1. Cervidele, prin căprior (Capreolus capre- olus L.), cerb carpatin (Cervus elaphus Erx.) și cerb lopătar (Cervus dama L.), au produs prejudicii (pe 8-8,6 mii ha) de roadere a mugurilor, lujerilor ter- minali și laterali ai puieților și călcarea lor, cât și desprinderea scoarței mai ales în arborete tinere. Culturile afectate de cervide sunt localizate în Bucovina - Direcția Silvică Suceava (26-40%), cen- trul și vestul Transilvaniei (25%), mai ales în Direc- țiile Silvice Alba-Iulia, Baia-Mare, Brașov, Cluj, Târgu-Mureș etc. In procent apreciabil, vătămări cauzate de cervide s-au înregistrat în Moldiva (14- 16%), mai mult în Direcțiile Silvice Piatra-Neamț, Vaslui, Iași, Bacău etc., dealurile subcarpatice ale Munteniei și Olteniei (9-11%) - Direcțiile Silvice Ploiești, Buzău ș.a., Câmpia Română (5-16%) în culturi de foioase, îndeosebi la Direcțiile Silvice Alexandria, Călărași, Slobozia. Mult mai puțin s-a făcut simțită prezența cervidelor în Banat (3%), în majoritate la Direcția Silvică Timișoara cât și în Dobrogea (1%) - Direcția Silvică Constanța. Scăderea efectivelor de vânat, combinat cu lucrări de protecție prin tratamente preventive cu repelente și pungi de plastic, iar în unele situații 28 chiar împrejmuiri ori șanț de minim sanitar, au evi- tat pagube de importanță economică, asigurând pro- tejarea culturilor respective. 1.3.2. Mistreții (Sus scrofa Th.) au produs vătă- mări în semănături cu ghindă dar și prin călcarea pu- ieților, însă mai mult de intensitate scăzută. în ma- joritate, aceste vătămări cauzate de mistreți (în anul 1995) au fost localizate în centrul Transilvaniei (53%), mai ales la Direcția Silvică Alba-Iulia, mult mai redus la Direcțiile Silvice Cluj, Târgu-Mureș ș.a. în proporție însemnată, s-au înregistrat preju- dicii datorate mistreților în Moldova (7-21%), mai mult la Direcțiile Silvice Piatra-Neamț și Suceava cât și la Direcția Silvică Timișoara (4-14%), în Câmpia Română (mai ales în anul 1996), cât și în Muntenia și Oltenia. 1.3.3. Iepurii (Lepus europaeus L.), cu totul izo- lat, au produs vătămări la puieții de foioase. Acest lucru se datorează scăderii drastice a efectivelor de iepuri, mai ales din regiunile favorabile înmulțirii lor. Prezența acestora mai mult s-a semnalat la Di- recțiile Silvice Alba-Iulia și mai puțin Botoșani, Târ- goviște, Suceava, cu intensitate slabă și foarte slabă. 1.3.4. în ultima perioadă, urșii (Ursus arctos L.) își fac tot mai simțită prezența, prin smulgerea scoarței de pe arbori, însă intensitatea vătămărilor este mult mai slabă. Asemenea situații s-au întâlnit la Direcția Silvică Târgu-Mureș (64-66%) - Ocolul silvic Răstolnița, după care scade mult la Suceava (17%) - Broșteni; Miercurea-Ciuc (13-15%) - Toplița, Zetea; Baia-Mare (3-4%) - Lăpuș, Groșii- Tibleș, Tăuții-Măgherăuș. 1.3.5. Pârșii (Glis glis și Muscardinus avella- narius L.) s-au semnalat, în procent mai scăzut, de intensitate slabă și foarte slabă. Vătămările produse de pârși sunt localizate mai mult în tineretul dc molid din Carpații Orientali, în majoritate la Direcțiile Silvice Miercurea-Ciuc, Bistrița etc. 1.3.6. Șoarecii (Apodemus sylvaticus, A. tauri- cus flavicollis, Arvicola terrestris L., Microtus arvalis Pali, ș.a.) s-au depistat în culturi, mai mult de intensitate slab-mijlocie, localizate în raza Direc- țiilor Silvice Drobeta Tumu-Severin, Alba-Iulia, Brașov ș.a. înmulțirea șoarecilor depinde de fructi- ficația la stejar și fag. 1.3.7. Orbeții, în procent scăzut și, de intensitate slabă, s-au semnalat în culturile tinere de stejar din une- le Ocoale silvice aparținând Direcției Silvice Tulcea. 1.3.8. Animalele domestice, mai ales ovine- caprine dar și bovine, prin pășunat neautorizat, au produs vătămări culturilor forestiere în proporție de REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 ® 1998 • Nr.l 6,6- 7,7%, Acestea au fost de intensitate slabă și mijlocie. împrejmuirea și șanțul dc minim sanitar au constituit mijloace eficiente de protejare a culturilor expuse pășunatului. 2. Dăunătorii abiotici Grupa dăunătorilor abiotici, în proporție de 15- 19% (265-299 mii ha) din total, în principal, este reprezentată de extremele elementelor climatice cât și de influența noxelor industriale și a ploilor acide. 2.1. Vântul și zăpada, în situații extreme, produc ruperea și doborârea arborilor. în perioada analiza- tă, efectul distructiv al acestor factori climatici a avut loc pe o suprafață importantă, reprezentând 51- 52%, raportat la totalul dăunătorilor abiotici. Volumul afectat, de peste 6 mii. m3, aproape în totalitate a fost la rășinoase. Cele mai mari doborâ- turi s-au produs în noiembrie 1995, la Direcțiile Silvice Sfântu-Gheorghe, Miercurea-Ciuc și Târgu- Mureș, pe 4.866 mii m3. Totuși, multe doborâturi dispersate și în ochiuri s-au produs în raza Direcțiilor Silvice Suceava, Bistrița, Piatra-Neamț, Ploiești și, mult mai restrâns, în Alba lulia, Brașov, Pitești, Cluj etc. în general arboretele mature (80-100 de ani) au suferit, ceea ce explică volumul ridicat la hectar al doborâturilor în masă. Asemenea calamități au ridicat probleme dificile în exploatarea și valorificarea în timp cât mai scurt a acestor produse. Se știe că altfel se creează condi- ții prielnice de înmulțire a scolitidelor, care din dău- nători secundari devin primari, în măsură să atace arbori sănătoși pe picior. în al doilea și al treilea an după ruperea arborilor, densitatea populațiilor de ipide crește până la șapte ori și mai mult. Dc aceea, s-a avut în vedere ca (în 1996) să se aplice un com- plex de lucrări de protecție, care să limiteze la maxi- mum pericolul formării și extinderii unor focare de infecții. Aceste măsuri au constat în exploatarea cu prioritate a arborilor infestați de ipide, instalarea de arbori cursă și curse feromonale, tratarea chimică și amorsarea cu feromoni a arborilor pcrimctrali, coji- rea și tratarea chimică a arborilor infestați, care nu s-au putut exploata la timp etc., lucrări care se vor aplica și în anul 1997. 2.2. Seceta s-a resimțit în culturile tinere, mai ales cele instalate în zone fitogeografice mai aride. Totuși intensitatea vătămărilor în majoritate a fost slabă, puternică fiind doar dc 8-20%. în Câmpia Tabelul 16 Factori abiotici. (Abiotics factors) Anul % Intensitatea (%) slab, f.slb. miji. putern. f.putem. Vânt, zăpadă (dobor., 1995 51,4 — — — rupturi arbori). 1996 53,5 — — — Seceta 1995 10,2 64 28 8 1996 9,6 66 14 20 îngheț, ger, brumă 1995 1,7 55 45 — 1996 0,4 83 17 — Ploi torențiale, 1995 — 13 68 19 grindină, chiciură 1996 1,6 — 65 35 Alunecări cu teren 1995 — 32 24 44 cu vegetație forestieră 1996 — 42 26 32 Inundații 1995 0,8 23 71 6 1996 1,3 3 72 25 înmlăștinarca solului 1995 0,6 50 50 — 1996 0,7 43 18 39 Noxe industriale 1995 32,8 51 24 25 1996 28,4 55 24 21 Ploi acide 1995 2,5 54 46 — 1996 4,5 18 12 70 Scurgeri petroliere, 1995 18 29 53 apă poluantă 1996 — 17 27 56 Incendii 1996 — 47 — - 53 Total 1995 — 54 28 18 1996 - 51 28 21 Română, procentul culturilor silvice afectate a fost de 40-50% - mai însemnate fiind în raza Direcțiilor Silvice Alexandria, Craiova, Brăila, Târgoviște și mai scăzută la Slobozia, Giurgiu ș.a. în același timp, seceta a influențat dezvoltarea unor culturi pe supra- fețe importante, la Direcțiile Silvice Timișoara, Bu- zău, Alba-Iulia, Ploiești, Iași, Vaslui, și mai scăzute la Pitești, Piatra-Neamț și altele. 2.3 înghețul și gerul, prin temperaturile nega- tive înregistrate mai ales primăvara, au afectat arboretele la care vegetația a pornit. Asemenea situ- ații s-au semnalat la Direcțiile Silvice Alba lulia, Târgoviște, Piatra-Neamț și altele. 2.4. Ploile torențiale, grindina și chiciura s-au produs cu totul izolat, mai mult la Direcțiile Silvice Iași, Vaslui, Slobozia și pe suprafețe restrânse, în aceste zone. Cel mai mult, grindina a cauzat vătămări culturilor din răchitării prin declasarea sor- timentală a nuielelor. 2.5. Alunecările de teren cu vegetație forestieră au avut loc în majoritate la Direcțiile Silvice Alba- Iulia, din care mai mult la Ocolul silvic Blaj, iar pe suprafețe mici și în alte locuri. REVISTA. PODURILOR • Anul 113 9 1998 • Nr.I 29 Tabelul 17 2.6. Inundațiile, în proporție de 71-72%, au fost de intensitate mijlocie. Multe din acestea s-au pro- dus la Direcția Silvică Tulcea (1.500 ha), mai reduse la Vaslui, Alba-iulia și, pe suprafețe mici, în alte zone. Inundațiile de lungă durată au contribuit la slăbirea stării de vegetație a arboretelor afectate, care, în felul acesta, au fost predispuse uscării. 2.7. înmlăștinarea solului, mai mult de intensi- tate slabă și mijlocie este semnalată la Ocoalele sil- vice Aiud, Bistra și Blaj, mult mai puțin la Sebeș din Direcția Silvică Alba-iulia. Excesul de umezeală din sol s-a răsfrânt negativ asupra stării de vegetație a arboretelor respective. 2.8. Poluarea vegetației forestiere, m majoritate, este cauzată de noxele industriale, difuzate în atmosferă de către întreprinderi chimice, metalur- gice, ciment etc. De aceea, în preajma acestor între- prinderi, vegetația forestieră este afectată, intensi- tatea vătămării fiind în funcție de distanța până la sursa poluantă. Astfel, intensitatea slabă este în pro- porție de 51-55%, iar cea puternică nu depășește 21- 25%. Acțiunea produșilor chimici toxici, ce vin în contact cu frunzele arborilor, se răsfrânge asupra proceselor fiziologice de asimilație și respirație. Efectul poluării asupra arborilor se resimte după o anumită perioadă de timp. Cel mai mult au avut de suferit pădurile din Direcția Silvică Alba-iulia, mai cu seamă din Ocoalele silvice Alba-iulia, Valea Ampoiului, Teiuș și, în mai mică măsură, Blaj, Cugir, Aiud etc.; Direcția Silvică Deva - Ocoalele silvice Simeria, Hunedoara, Deva etc.; Direcția Silvică Sibiu - Ocolul silvic Mediaș; Direcția Silvică Brașov - Ocolul silvic Brașov, Codlea etc. Ploile acide s-au înregistrat doar în arboretele din raza Direcției Silvice Alba-iulia, de intensitate slab- mijlocie. Acestea se formează din condensarea vaporilor de apă cu noxele industriale. Scurgerile petroliere și apa poluantă s-au sem- nalat în pădurile din Ocoalele silvice Slăvești - Teleorman și Câmpina, Verbila - Ploiești. 3. Complexul de factori abiotici și biotici Complexul de factori abiotici și biotici, corelat și cu elemente de climă, îndeosebi temperatura aerului și precipitațiile atmosferice, cât și cu structura și compoziția arboretelor, depășind pragul de vătă- mare, au contribuit la uscarea arborilor (Tab. 17) în unele zone forestiere. Raportat la întreg fondul 30 Uscarea arborilor. (Drying of trees) Specia Anul % Intensitatea (%) slab, f.slb. miji. putem, f.putem. Stejar 1995 74,4 65 26 9 1996 71,5 60 34 6 Brad 1995 5,9 75 25 1996 14,0 21 76 3 Molid 1995 0,5 100 — — 1996 0,8 54 8 38 Pin 1995 1,4 71 25 4 1996 0,8 40 40 20 Fag 1995 15,2 64 31 5 1996 9,7 69 30 1 Salcâm 1995 2,1 23 46 31 1996 2,3 45 43 12 Plop 1995 0,4 — 10 90 1996 0,6 8 19 73 Salcie 1995 0,1 — — 100 1996 0,2 43 — 57 Frasin 1995 — — 50 50 1996 0,1 26 38 36 Total 1995 — 65 26 9 1996 - . 55 39 6 forestier, procentul este de 4% (250 mii ha), din care mijlociu-puternic 1,1%. în schimb, intensitatea procesului de uscare este slabă (55-65%), mijlocie (26-39%), iar puternică nu depășește 6-9%. în acest fel, se poate spune că feno- menul uscării, în cea mai mare parte, este staționar. Mai afectate sunt pădurile de Quercus (71,5-74,4%), în majoritate localizate în dealurile subcarpatice ale Munteniei și Olteniei (35-38%) și Câmpia Română (21%), respectiv Direcțiile Silvice Drobeta Tumu- Severin, Târgoviște, Târgu Jiu, Craiova etc. în pro- cent de 19-26%, se află în centrul și vestul Tran- silvaniei - Direcțiile Silvice Alba-iulia, Brașov, Ora- dea, Tg.Mureș etc., mai scăzut în Banat (10-11%), Direcția Silvică Arad etc. cât și în Moldova (4-9%). Au avut de suferit speciile de Quercus peduncu- laia, Qoercus petraea, Quercus pedunculiflora. iar în sud îndeosebi Direcția Silvică Craiova - uscarea gâmiței (Quercus frainetto) a devenit îngrijorătoare. în ultimii ani, și fagul a înregistrat procesul uscă- rii, mai ales în zonele poluate, cum ar fi la Direcțiile Silvice Alba-iulia, Rm.Vâlcea, pe câtă vreme, la Direcția Silvică Iași, ciuperca Nectria galligena a cauzat uscarea arborilor. Bradul, în ultima perioadă, se menține în aceleași limite și zone. De regulă, arboretele afectate au depășit vârsta fiziologică, iar în unele suprafețe s-au produs chiar schimbări în stațiuni. Mai mult este la REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l Direcția Silvică Suceava - Ocolul silvic Solea, Mar- ginea, Gura Humorului Râșca etc.; Piatra-Neamț - Ocolul silvic Văratec, Tg.Neamț, Gârcina, Reșița - Ocolul silvic Anina etc. și mai puțin Direcțiile Silvice Brașov, Alba-Iulia, Hunedoara etc. Molidul afectat se află tot în suprafețele poluate - Direcțiile Silvice Alba-Iulia, Reșița, Piatra- Neamț, Ploiești etc. Uscarea pinului se datorește atât condițiilor staționale mai puțin prielnice, fiind instalat în locuri cu sol superficial (schelet, grohotiș), structurii arbo- retelor cu vârsta fiziologică depășită cât și poluării. Cazuri tipice de pin expus uscării sunt în Cheile Bicazului, Tulgheș, Valea Ampoiului etc. La fel și uscarea salcâmului, accentuată în ultima vreme, s-a produs în arborete în care nu s-au mai efectuat tăieri de regenerare, ajungându-se la al treilea ciclu de producție. Intensitatea fenomenului, de 43-46% mijlocie și 12-31% puternică, arată că acesta a luat amploare, ceea ce necesită adoptarea unei strategii adecvate de reconstrucție ecologi- că. Mult au avut de suferit arboretele din Direcția Silvică Craiova dar și din Direcțiile Silvice Tumu- Severin, Galați, Târgu Jiu, Alba-Iulia, în alte locuri fiind pe suprafețe mai mici. Uscarea plopului (0,4%) este în regres, în majoritate fiind la Direcțiile Silvice Craiova Ocoalele silvice Poiana-Mare, Sadova, Brăila, Galați, Slobozia etc. Uscarea sălciei se înregistrează la Ocolul silvic Fetești - Slobozia. Totodată se semnalează uscarea la frasinul de 40 ani (80 ha) - Ocolul silvic Craiova și la nucul de 15 ani (14 ha) Ocolul silvic Perișor, In concluzie, se poate aprecia - de fapt așa cum s-a arătat la început - că starea de sănătate a pădurilor României poate fi socotită bună, cu toate adversitățile inerente, cauzate în principal de factorii abiotici de natură climatică, mai ales efectul vântului, cât și de poluare în zonele combinatelor mari de petrochimie, chimic, metalurgie, ciment etc. La asigurarea și menținerea stării fitosanitarc a pădurilor și-au adus contribuția acțiunile de realizare la timp a lucrărilor de depistare, prognoză, prevenire cât și combatere a unor dăunători forestieri deosebit de periculoși, accentul fiind pus pe procedeele biologice și fizico-mecanice. în acest fel, măsurile silviculturale, conjugate cu cele de protecție, îndeosebi biologice, au asigurat punerea în practică a conceptului de combatere integrată în păduri. The health stage of Romanian forests during 1995 and 1996 During 1995 and 1996, the health stage of Romanian forests may be considered good. ■ Different pests affected the forests until a ratio of 25-28%, the majority (70%) having a low and very low intensity, 18% having a medium intensity and 12% having a strong intensity. Biotic pests represent 81-85%, out of which the insects represent 74-78%, and the abiotic factors represent 15-19%, For the majo- rity of the cases the effect of wind has been experienced, by throwing down and uprooting the trecs. Most of the pest insects are lepidopteres, especially Tortrix viridana, Lymantria dispar and Geometridae sp. The protection activities, carried out on 4-6% of the forests area had mainly a preventive feature. These activities were ăimed to meet the objectives of the integrated fight, by joining the forestry measures with the biologica!, physical-mechanical and less Chemi- cal measures. ***: Raport Principal. Dări de seamă ale celui de-a! Xl-lea Congres Forestier Mondial, 13-22 octombrie 1997, Antalya, vol.7,258p. Dare de seamă asupra sub-programului B: Pădurile, diversitatea biologică și apărarea patrimoniului național, p.22-23 Tema 7: Conservarea ecosistemelor forestiere Tema 8: Conservarea și utilizarea resurselor genetice forestiere, Diversitatea biologică caracterizează ecosistemele la nive- luri inter- și intra-specifîce, care evoluează în mod dinamic și interacționează în cadrul proceselor complexe. Pădurile și în- treaga diversitate biologică pe care o conțin sunt afectate global de factorii ecologiei, sociali și economici, care conduc cel mai adesea la degradarea sau pieirea lor. După al X-lea Congres Forestier Mondial, diversitatea bio- REVISTA PĂDURILOR O Anul 113 © 1998 • Nr.I logică, conservarea sa și utilizarea durabilă în beneficiul gene- rațiilor actuale și viitoare au fost înscrise la ordinea dc zi a Agendei 21 și Principii Forestiere ale Conferinței Națiunilor Unite privind Mediul înconjurător și Dezvoltare. Temele con- servăm și utilizării durabile a diversității biologice au făcut parte integrată din Convenția privind Diversitatea Biologică și Convenția privind Lupta contra Deșertificării. în sfârșit, con- servarea diversității biologice în ecosistemele forestiere a fost identificată ca unui din criteriile gestiunii forestiere durabile în cadrul tuturor proceselor internaționale aflate în desfășurare, cu privire la acest subiect. Este totuși, mai mult ca niciodată necesar să fim vigilenți și conștienți, la toate nivelurile, de importanța conservării, îmbu- nătățirii gestiunii și utilizării durabile a diversității biologice fo- restiere, ca elemente la fel de indispensabile cu ale dezvoltării durabile a națiunilor. (continuare în p-37) 31 Cercetări privind clasele de calitate acustică ale lemnului de molid de rezonanță*) Prof. dr. ing. EUGEN C. BELDEANU, Șef. lucr. ing. PETRU PESCĂRUȘ Universitatea „Transilvania" din Brașov 1. Introducere Lemnul recepționează și emite energie sonoră într-un mod ce depinde de caracteristicile sunetului, dar și de structura sa proprie. In ceea ce privește structura, un rol important îl arc orientarea fibrelor acestuia în raport cu câmpul energiei sonore (longi- tudinală, radială, tangențială). Construcția pereților celulari, dimensiunile și coeziunea celulelor, pre- zența unor substanțe chimice, umiditatea, masa volumică și proprietățile elastice sunt factori care influențează caracteristicile sale acustice. Având în vedere cele arătate, calitatea materiei prime folosite se află, alături de alți factori, pe prim plan, în ceea ce privește realizarea unor instrumente muzicale cât mai performante. Din acest punct de vedere, lemnul de molid de rezonanță românesc și-a câștigat un binemeritat prestigiu, datorită aleselor sale însușiri, fiind cunoscut și exploatat de peste 200 de ani. La fabrica de la Reghin, înființată după cel de al doilea război mondial, până în anul 1980 s-au realizat 1 milion de instrumente muzicale. Pentru diagnosticarea și caracterizarea calității de rezonanță a lemnului de molid, pot fi luate în considerare particularitățile morfologice ale arbo- rilor, sunetul produs la lovirea trunchiului arborilor, unii indici biochimici ai frunzelor, caracteristicile inelelor de creștere și, îndeosebi, proprietățile fizi- co-chimicc ale lemnului, care prezintă avantajul că se exprimă prin parametri măsurabili și privesc însușiri ale sunetelor pe care le vor emite viitoarele instrumente muzicale. Importanța unora sau altora dintre elementele enumerate este atât de ordin prac- tic cât și științific. Astfel, în domeniul fabricării instrumenteleor muzicale, ele pot servi la alegerea materiei prime și, totodată, fac posibilă o mai bună înțelegere a cauzelor existenței diferențelor de la un instrument la altul. în domeniul silviculturii, cu aju- *1 Lucrare susținută la al X-lea Simpozion Internațional de Testare Nedistructivă a Lemnlui, de la Lausanne, Elveția, august, 1996. Rezultatele din lucrare constituie o contribuție la tema ICAS „Cercetări privind gospodărirea arboretelor de molid cu lemn de rezonanță și claviatură" (1984-1988), responsabil dr.ing. N.Geambașu, căruia îi mulțumim pe această calc pen- tru materialul de pe teren pus la dispoziție. torul lor pot fi identificate arboretele cu arbori de molid de rezonanță, un obiectiv important, dat fiind faptul că acestea urmează a fi conduse folosind me- tode adecvate de gospodărire. Din punct dc vedere științific, în silvicultură, elementele respective pre- zintă interes pentru că permit cunoașterea vâri abili- tății proprietăților fizico-acustice ale lemnului și a dependenței acestora de acțiunea diferiților factori de influență, 2. Scopul cercetărilor Cercetările întreprinse au drept scop adâncirea cunoștințelor privind proprietățile fizico-acustice ale lemnului de molid de rezonanță. Subordonat acestui scop, s-au efectuat investigații asupra unui număr de arbori de diferite proveniențe, urmărindu-se pre- cizarea domeniului de variație a acestor proprietăți și clasificarea arborilor respectivi în raport cu un cri- teriu nou, respectiv cu clasele de calitate acustică. 3. Materialul cercetat și metoda de lucru Materialul cercetat l-a constituit lemnul unor arbori de molid, apreciați pe teren ca fiind de rezo- nanță pe baza particularităților lor morfologice, ca și în raport cu caracteristicile inelelor de creștere puse în evidență după doborârea acestora. Punctele de proveniență au fost astfel alese încât să fie situate în condiții de vegetație cât mai variate. Din fiecare arbore s-au secționat tronsoane de lemn, destinate confecționării epruvctelor necesare pentru efectuarea încercărilor de laborator. Pentru a se asigura condiția de omogenitate calitativă a pro- belor supuse determinărilor, tronsoanele s-au secțio- nat întotdeauna aproximativ din același loc, respec- tiv, din treimea inferioară a părții elagale a trunchiu- lui. Totodată, din același motiv, epruvetele au fost debitate numai din jumătatea nordică și respectiv numai din zona A de creșere anuală, uniformă, a secțiunii transversale a tronsoanelor (Fig.l). Zona A s-a stabilit ținând cont de variația lățimii inelelor de creștere pe raza tronsoanelor. în mod obișnuit, arbo- rii de molid de rezonanță au două sau trei zone de creștere anuală uniformă, spre axul acestora exis- tând o zonă cu inele anuale mai late, iar spre exteri- 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l or o zonă cu inele anuale mai fine. Cu simbolul A, s-a notat întotdeauna zona de creștere uniformă de la exterior. Fig.l. Zonele de creștere anuală uniformă A, B, C și părțile Nord, Sud ale arborilor cercetați. (Annual uniform growth zones A, B, C, and the northern, Southern parts of the studied trees) La laborator, lemnul a fost suspus uscării natu- rale. Epruvetele confecționate, de formă prismatică și cu dimensiunile 500x20x20 mm, s-au condiționat la temperatura de 20±2°C și, respectiv, la umiditatea relativă a aerului de 6O±5%, aducându-se la umidi- tataea de 12±2%. încercările de laborator, privind proprietățile acustice, au fost efectuate prin metoda dinamică (a rezonanței), epruvetele fiind supuse la vibrații lon- gitudinale, având frecvența în domeniul de audibili- tate (16...20.000 Hz). S-au determinat: © viteza de propagare longitudinală a sune- tului, care rezultă din relația: CL = 2*l*fr (m/s); (1) © radiația acustică, dată de relația: K= CL / p [m4 / (kg • s)]; (2) © frecarea internă, calculată cu ajutorul relației: (3) © impedanța (rezistența) acustică specifică, a cărei relație de calcul este: Rs = CL • p [N • s/m3]; (4) © masa volumică, dată de relația: r = V[kg/m3], (5) Simbolurile din relațiile de calcul menționate au următoarea semnificație: M - este masa epruvetei, în kg; V - volumul epruvetei, în m3; l - lungimea epruvetei, în m; fr - frecvența de rezonanță, în Hz; f] și f2 ■ frecvențele, în Hz, corespunzătoare amplitudinilor Aj și A2, care rezultă din relația: A1 = A2 = 0,707Amax. (6) în relația (6), Amax reprezintă amplitudinea maximă a vibrațiilor, corespunzătoare frecvenței de rezonanță. REVISTA PĂDURILOR e Anul 113 9 1998 • Nr.l în Figura 2, se redă schema instalației experi- mentale, utilizate la efectuarea încercărilor acustice. Generatorul de ton 7 al acesteia produce oscilații de audiofrecvență, care sunt amplificate de amplifica- torul de putere 6 și, prin intermediul excitatorului electromagnetic 4, sunt transformate în unde elas- tice. Acestea din urmă ajung apoi la receptorul 5 și sunt transmise sub formă de oscilații electrice, la milivoltmctrul electronic 8. La început, crescând treptat frecvența generatorului de ton, milivoltme- trul electronic va indica o amplitudine a oscilațiilor din ce în ce mai mare. Fenomenul de rezonanță, căruia îi corespunde frecvența fr, ce se citește la frecvențmetrul numeric 9, se înregistrează atunci când amplitudinea oscilațiilor devine maximă, Amax. După depășirea valorii Amax, la creșterea în continuare a frecvenței generatorului de ton, ampli- tudinea oscilațiilor se micșorează. Fig.2. Schema dc montaj a instalației pentru determinarea frecvenței de rezonanță: 1-epruvetă; 2-plăcuțe din metal fe- romagnetic; 3-dispozitiv de prindere tip cuțit; 4-traductor electromagnetic dc excitație; 5-traductor electromagnetic receptor; 6-amplificator de putere; 7-generator de ton; 8- mili volt metru; 9-frecvențmetru numeric. (Mounting scheme of the equipment for resonance frequency determinations: 1- specimen; 2-ferro-magnetic metal plates; 3-knifc type fixing device; 4-eiectromagnetic excitation transducer; 5-electromag- netic receiving transducer; 6-power amplifier; 7-sound genera- tor; 8-milIivoltmeter; 9-numerical frequencymeter). Pentru estimarea frecării interne, se modifică din nou frecvența generatorului de ton și, corespunzător valorilor A! și A2, calculate cu relația (6), se citesc la frecvențmetrul numeric frecvențele și f2, după cum urmează: frecvența corespunzătoare valorii Aj de pe cadranul milivoltmctrului, înainte de a se ajunge la valoarea Amax și frecvența f2, corespunză- toare valorii A2 după depășirea valorii Amax. în cazul fiecărui arbore și al fiecărei proprietăți cercetate, s-au supus determinărilor între 10 și 37 epruvete, numărul acestora depinzând de volumul de lemn disponibil din fiecare tronson. Valorile obținu- te s-au prelucrat folosind procedeele statisticii mate- matice. Rezultatele se prezintă sub formă de medii 33 aritmetice, însoțite de intervalele de încredere, calcu- late cu ajutorai testului t Student, pentru o probabili- tate de 0,95. în total, au fost testate 250 de epruvete. 4. Rezultatele cercetărilor 4.1. Situația arborilor cercetați Arborii aleși pentru efectuarea determinărilor, în număr de 10, provin din raza Ocoalelor silvice Mol- dovița, Tomnatcc, Coșna și Valea Gurghiului, situa- te în părțile nordică și centrală ale Carpaților Răsă- riteni. Așa după cum rezultă din datele înscrise în Tabelul 1, altitudinea locului de-proveniență a aces- tora este cuprinsă între 850-1.250 m. Terenul este orizontal, până la înclinat, cu panta ajungând la 20°. Expoziția este variabilă, sudică, sud-vestică și nordică. Vârsta arborilor este în general înaintată, de regulă de peste 170-180 de ani și chiar depășind 300 de ani. Dimensiunile sunt impresionante, înălțimea ajungând la 42 m și diametrul de bază la 80 cm. Fac excepție arborii 7 și 8, ce- va mai tineri și cu dimensiuni mai modeste. 4.2, Rezultatele determi- nărilor de laborator ți semni- ficația acestora Rezultatele determinărilor dc laborator privind proprie- tățile acustice și masa volu- mică ale lemnului arborilor cercetați sunt consemnate (în Tab.2) și reprezentate grafic (în Fig.3). Cu titlu informativ, în Ta- belul 3 sc prezintă limitele in- tervalelor de variație ale valo- rilor proprietăților acustice și masei volumice ale lemnului, determinate la arbori de molid de rezonanță din diferite țări (România, Italia, Germania, Franța, Austria, Polonia, Ru- sia, Canada) și apreciate drept caracteristice pentru această formă a speciei (B u c u r, V., 1976, C o t t a, N.L., 1983). Din Figura 3, se poate ușor constata că cele mai multe dintre rezultatele privind arborii cercetați în lucrarea de față se încadrează între limitele respective. în ce- le ce urinează, aceste limite se folosesc ca puncte de reper pentru aprecierea calității lemnului cercetat. 4.3. Clasele de calitate acustică a lemnului ar- borilor cercetați Calitatea de rezonanță a lemnului de molid cer- cetați este o însușire complexă, definită cu ajutorul mai multor proprietăți, în virtutea cărora, ulterior, când va fi încorporat în instrumentele muzicale, el va fi capabil să satisfacă, într-o măsură anume, ce- rințele dc ordin sonor impuse acestora. Tabelul 1 Date generale privind arborii cercetați. (General data on the studied trees) Arborii Locul de recoltare Vârsta înălțimea Diametrul la înălțimea de Ocolul silvic UT. u.a. ani m cm 1 Moldovița III 111 >180 40,8 73,2 2 Moldovița IU 111 >202 42,8 76,4 3 Moldovița ni 111 >312 40,2 82,4 4 Tomnatec i 99b >170 40,0 52,9 5 Coșna ii 86a >190 39,5 64,0 6 Coșna n 88a >217 38,6 48,7 7 Coșna n 88a >138 32,0 52,4 8 Valea Gurghiului iii 54a >106 24,0 32,0 9 Valea Gurghiului m 54a >339 32,0 40,0 10 Valea Gurghiului ni 53 >179 35,0 44,4 ceva Tabelul 2 Rezultatele determinărilor privind proprietățile lemnnliui arborilor cercetați. (Research results on the properties of the studied trees) Arborii Epruvete încercate cL K 53102 R/RT6 P m/s m4/(kg«s) Nos/m3 kg/m3 1 30 5145 ± 39 12,33±O,ll 2,16±0,02 2,14±0,33 417,4 ± 4,6 2 29 5694 ± 26 12,75±0,17 2,02±0,02 2,54+0,04 446,8 ± 6,4 3 20 5415 +100 12,53±0,31 2,00±0,02 2,34+0,10 433,2+12,9 4 30 5315 ± 24 11,61+0,22 l,88±0,01 2,43+0,05 458,7 ± 9,6 5 34 5044 ±140 ll,67±0,34 2,06+0,05 2,18+0,06 432,3 ± 4,2 6 25 5452 ± 57 10,61±0,16 l,91±O,O3 2,80±0,06 514,2 ±8,1 7 15 5060 ±199 ll,65±0,39 2,04±0,01 2,19+0,11 433,8 ± 8,9 8 10 4668 ±182 11,46±0,40 2,16±0,04 l,90±0,09 407,0 + 6,8 9 20 5485 ± 85 10,66±0,24 l,87±0,02 2,80±0,08 511,0 ±5,0 10 37 5362 ± 27 13,62±0,14 l,83±0,01 2,11+0,03 393,9 ± 5,2 Tabelul 3 Date privind proprietățile acustice ți masa volumică ale lemnului de molid de rezonanță (după Bucur, V., 1976 și Cotta, N.L., 1983). (Data on the acoustic properties and the volume mass of resonance spruce wood) Proprietatea Valorile limită pentru molidul dc rezonanță Viteza de propagare longitudinală a sunetului (C[), m/s 4800-5700 Radiația acustică (K), tn4/(kg's) 10,00-13,90 Frecarea internă (8) <0,02 Impedanța (rezistența) acustică specifică (Rp,N*s/m3 (2,16-2,50) • IO6 Masa volumică (p), kg/m3 400-500 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 ® Nr.l Fig.3- Proprietățile arborilor cercetați și valorile limită corespunzătoare pentru lemnul de molid de rezonanță. (Properties of the studied trees and the corresponding Hmit values for resonance spnjce wood). Referitor la semnificația proprietăților studiate Radiația acustică semnifică emisia de unde se fac următoarele precizări: Viteza de propagare longitudinală a sunete- lor, prin lemn, este în strânsă legătură cu claritatea sunetelor emise de instrumentele muzicale, în care acesta este încorporat; cu cât valorile acestor para- metri sunt mai mari, cu atât claritatea sunetelor este mai bună. Viteza de propagare longitudinală a sune- telor depinde de regularitatea structurii lemnului. sonore, iar frecarea internă - pierderea de energie sonoră. Și radiația acustică și frecarea internă au ca efect amortizarea vibrațiilor, respectiv reducerea amplitudinii undelor sonore, dar, în timp ce prima caracteristică exprimă o emisie de energie în spațiu, sub formă de unde sonore, cealaltă exprimă o pier- dere de energie în lemn. Lemnul de molid cu calitate acustică bună prezintă valori mari ale radiației acus- REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 © Nr.I 35 tice și valori reduse ale frecării interne. Radiația acustică este, după unii cercetători, cea mai adec- vată caracteristică pentru aprecierea calității lemnu- lui de molid de rezonanță. Importanța acesteia este foarte expresiv evidențiată de către S c h e 11 e n g, J. (1963) (citat după G h e 1 m e z i u, N., B e 1 d i e, I.P.), care consideră că dacă ar trebui construită o vioară identică uneia date, ar fi necesar lemnul de rezonanță utilizat pentru aceasta să aibă o valoare a radiației acustice similară aceleia a viorii model. Având însă în vedere complexitatea fenomenelor produse în lemnul supus vibrațiilor, alți autori con- sideră însă ca radiația acustică, singură, nu este sufi- cientă pentru caracterizarea acestuia. Impedanța (rezistența) acustică specifică exprimă lejeritatea (sprinteneala) sunetelor, având valori mici în cazul lemnului de molid de rezonanță cu calitate acustică bună. Masa volumică, deși nu este un parametru acustic, prezintă interes întrucât este strâns legată de structura lemnului, care, la rândul ei, influențează di- rect comportarea acestuia sub aspect acustic. în prin- cipiu, lemnului de molid de rezonanță îi corespund însușiri acustice cu atât mai bune cu cât masa volu- mică este mai mică. Astfel, o dată cu descreșterea masei volumice, cresc viteza de propagare longitudi- nală a sunetelor și radiația acustică și scade impe- danța acustică specifică. Face excepție frecarea internă, care înregistrează o ușoară creștere. Așa după cum se constată din rezultatele deter- minărilor de laborator efectuate (Tab.2), fiecare din- tre arborii analizați are o serie de particularități, neexistând două exemple cu aceleași însușiri acustice. La unele exemplare, valorile stabilite se încadrează mai mult sau mai puțin mulțumitor în intervale de variație corespunzătoare arborilor de molid de rezonanță, prezentate în Tabe- lul 3, în timp ce la alte exemplare, în ca- zul anumitor proprietăți, valorile respec- tive nu se încadrează în aceste intervale. Totodată, se remarcă faptul că nu se poate vorbi despre o calitate unică a lemnului arborilor de molid de rezo- nanță. Dimpotrivă, rezultatele obținute atestă că însușirea de rezonanță are caracteristice trepte de manifestare de niveluri diferite, ceea ce justifică di- ferențele de ordin calitativ, mai mari sau mai mici, dintre instrumentele muzicale în care acesta este încorporat, diferențe uneori perceptibile doar de către specialiști bine avizați. în funcție de raportul în care se găsesc valorile proprietăților cercetate față de limitele intervalelor corespunzătoare arborilor cu lemn de rezonanță pre- cizate în Tabelul 3, s-au evidențiat următoarele cla- se de calitate acustică ale arborilor cercetați: â Clasa R1 - arbori cu lemn de rezonanță de ca- litate acustică foarte bună; â Clasa R2 - arbori cu lemn de rezonanță de ca- litate acustică bună; Ă Clasa R3 - arbori cu lemn de rezonanță de ca- litate satisfăcătoare; A Clasa O - arbori cu lemn obișnuit, lipsit de ca- litate acustică. Ordinea, în care proprietățile cercetate s-au avut în vedere la stabilirea claselor dc calitate acustică, este următoarea: viteza dc propagare longitudinală a sunetului; radiația acustică; frecarea internă; impe- danța (rezistența) acustică specifică. Primele două proprietăți se consideră a avea un grad de semnifi- cație superior celorlalte. La încadrarea în clase de calitate acustică s-au luat în considerare grupele de valori foarte bune, bune și necorespunzătoare ale proprietăților studiate (Tab.4), grupe estimate în funcție de limitele intervalelor de variație corespunzătoare arborilor de molid cu lemn de rezonanță redate în Tabelul 3. Limita inferioară a intervalului în speță pentru frecarea internă, nefiind specifică în literatura de specialitate, a fost stabilită în raport de cele mai mici valori ale acestei proprietăți, rezultate în cadrul cercetărilor de față. Tabelul 4 Grupele de valori foarte bune, bune și necorespunzăloare ale proprietăților utilizate drept criterii Ia stabilirea claselor de calitate acustică. (Groups of very good, good and unsuitable values of the properties used as enteria in establishing the acoustic quality classes) Proprietatea Grupe de valori Foarte bune Bune Necorespunz. Cl m/s >5250 4800-5250 <4800 K m4/(kg.s) >11.95 10.00-11.95 <10.00 8 ■ (1.80-1.91)xl0-2 (1.90-1.99)xl0-2 >1.99xl0-2 N.s/m3 <2.33xl06 (2.34-2.50)xl06 >2.50xl06 P kg/m3 <450 451-500 >500 Repartiția pe clase de calitate acustică a arbo- rilor, care au făcut obiectul investigațiilor, este redată în Tabelul 5. Pe lângă valorile proprietăților acustice, în acest tabel sunt cuprinse și valorile masei volumice. Examinând datele respective se desprind următoarele constatări: 36 REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 & 1998 © Nr.I Tabelul 5 Repartiția arborilor cercetați pe clase de calitate acustică. (Distribution of the studied trees on the acoustic quality classes) Clasa de calitate acustică Arborii Proprietățile cercetate Foarte bune Bune Necorespunz. Rl 10 CL, K, Rs,5, p - - R2 4 CL, K, 5, ^s-p R3 1,2,3,5,6,7,9 CL, K, (8, Rs, p) (8, Rs, p) O 8 K.RS, p Q.5 rilor. Astfel, arborii 10, 9 și 8, care apar- țin claselor Rl, R3 și respeciv O, s-au recoltat din unul și același ocol silvic (Valea Gurghiului). Pe dc altă parte, arborii aparținând clasei de calitate acus- tică R3 provin din trei locuri de recoltare diferite, din totalul celor patru, precizate în Tabelul 1. £ Se confirmă existența lemnului de rezonanță la nouă din cei zece arbori cercetați. Arborii cu lemn de rezonanță se încadrează în clase de calitate diferite. Arborele 1®, pentru care, conform datelor din Tabelul 4, toate valorile determinate sunt foarte bune, se încadrează în clasa de calitate Rl. Arborele 4, căruia îi corespund valori ale propri- etăților foarte bune și bune, se încadrează în clasa dc calitate acustică R2. Arborii 1, 2, 3, 5, 6, 7 și 9 se încadrează în clasa de calitate R3. în toate cazurile, arborilor din clasa de calitate acustică R3 le core- spund valori foarte bune și bune numai la două din- tre proprietățile cercetate, considerate cele mai sem- nificative, respectiv la viteza de propagare a sunetu- lui și radiația acustică. Celorlalte proprietăți le core- spund valori uneori bune, alteori necorespunzătoare. $ Arborele 8 se încadrează în clasa O, având lemn obișnuit, lipsit de calitate acustică, întrucât în cazul acestuia viteza de propagare a sunetului are o valoare necorespunzătoare. $ în conformitate cu rezultatele obținute, cali- tatea acustică a lemnului de molid de rezonanță stu- diat nu este influențată de locul de recoltare a arbo- BIBLIOGRAFIE B cldeanu.E, Pese ăruș, P, 1992: Rescarches on some spruce resonance wood traits. In; Bulletin of the Transylvanian Univcrsity of Brașov, Series B1 Sylviculturc, voi XXXIV. B ucur, V;, 1976; Proprietățile acustice ale lemnelor de rezo- nanță utilizate în luterie, în Industria Lemnului, nr. 1. C o 11 a, N.L., 1983: Proiectarea și tehnologia fabricării produ- selor industriale din lemn. Editura Didactică și Pedagogică, Buc. F i 1 i p o v i c i, J., 1965: Studiul lemnului. Voi. II. Editura Didactică și Pedagogică, București. G e a m b a ș u, N., 1995: Cercetări privind gospodărirea arboretelor de molid cu lemn dc rezonanță și claviatură. Ed. Tehnică Silvică, București. G h e 1 m e z i u, N., B e 1 d i e, I.P., 1970: Despre caracteristi- cile lemnului de rezonanță de molid. în: Buletinul Institutului Politehnic din Brașov, Seria B, Ec. Forestieră, Voi. XII. G r a p i n i, V., C o n s t a n t i n e s c u, N., 1968: Molidul de rezonanță. Centrul de Documentare Tehnică pentru Economie Forestieră, București. Pescăruș, P., Cismaru, M., 1979' Studiul lemnului, îndrumar pentru lucrări practice. Universitatea din Brașov. Stănescu, V., Budu, Evelina, Sovărel, Simona, 1985: Determinismul biochimic al molidului de rezonanță. în Revistă Pădurilor, Nr.3. Research on the acoustic quality classes of resonance spruce wood The scariness of resonance spruce wood and its high value of use require bctter and morc through knowledge. This paper presents the research completed on the wood of trees, of the Romanian Oriental Carpathians. Tests have been carried out with special experi- mental equipmcnt, the wood being subjected to mechanical vibrations of frequencies within the audibility range (16...20000 Hz). Determinations have been made of sound spreading speed, acoustic radiation, internai friction, specific acoustic impedance (resis- tance) and volume mass. Based on the obtained results, the trees with resonance wood were assigned to tree classes of acoustic qua- lity (Rl, R2, R3). One of the studied trees has ordinaty wood, with no acoustic quality (class O). (urmare din p.31) De asemenea, se impune de urgență să se prezinte dovada grăitoare și să se insiste asupra faptului că însăși conservarea diversității biologice forestiere este compatibilă cu gestionarea rațională și utilizarea echitabilă a resurselor forestiere, fiind profitabilă atât pe termen scurt dar și pentru viitor. Evaluarea diversității biologice forestiere, inclusiv în ceea cc privește va- lorile necomerciale, ar putea să se dovedească un instrument economic convingător în sprijinul celor ce decid în elaborarea și planificarea politicilor proprii, ca și în definirea priorităților și destinației resurselor financiare. Conservarea, gestiunea și utilizarea, durabile ale diversității REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 • 1998 • Nr.l biologice forestiere sunt determinate de factori biologici, fizici, sociali, economici, umani și politici, implicând un larg evantai de susținători din sectorul public și privat. Angajamentul marii majorități a acestor depozitari ai geranților este deci esențial, la cel mai înalt grad. între altele, concordanța la nivel de concepție și aplicare a programelor pentru conservarea și gestionarea diversității biologice trebuie să fie multidisciplinară, integrată, participativă și condusă de autoritățile publice într-un context coerent regional și internațional. Programele de conservare și de gestiune a diversității biologice forestiere ar trebui, de asemenea, să fie compatibile cu celelalte strategii naționale. (continuare în p.45) 37 Degradarea fungica a lemnului Putregaiul moale și putregaiul brun Dr. VIOREL GĂZDARU, Institutul de Cercetări Chimice, București Introducere Creșterea rezistenței materialelor lemnoase la biodegradare presupune înțelegerea procesului care se desfășoară în mod natural, prin informații asupra colonizării, stabilirii și interacțiilor dintre agenții ca- re invadează structura. Abordarea acestei probleme este dificilă, deoarece ~ pe dc o parte - izolarea po- pulațiilor, utilizând inocul prelevat din structura infectată, nu ține seama de caracterul microscopic al țesutului lemnos, iar - pe de altă parte - acest țesut nu este omogen (ex. razele constituie sisteme micro- ecologice diferite de traheide, pentm fixarea și dez- voltarea populațiilor degradante). Dacă, până dc curând, creșterea rezistenței arbo- rilor și a produselor derivate din aceștia se realiza prin tratamente cu substanțe chimice, cu acțiune toxică asupra microorganismelor, pe baza modului de interacție dintre ele, în ultima perioadă s-a reușit crearea de specii noi, în care structura fizico-chimi- că a ligninei și raportul natural dintre componenții chimici au fost modificați prin inginerie genetică (T r o 11 e r, 1990). Extinderea acestor metode, pe lângă o protecție ridicată împotriva infectării, duce și la obținerea unei materii prime de calitate pentru valorificări industriale (celuloză). Modul de acțiune a organismelor degradante ca- pătă, în aceste condiții, o importanță covârșitoare. 1. Modul de acțiune a putregaiului moale Acțiunea degradantă a putregaiului moale' (soft rot) a suscitat atenția cercetătorilor în anii 1950, când s-a constatat deteriorarea turnurilor dc răcire din lemn și doborârea unor stâlpi de telegraf fixați în pământ. Lemnul degradat este brun închis sau cliiar negru, iar prin uscare se rupe cu ușurință în lungul sau transversal pe axa fibrelor. Prin umezire devine moale, de unde rezultă denumirea acestui agent de- gradant (S a v o r y, 1954). Degradarea este limitată la suprafața lemnului, macrostructura rămânând intactă. Doar analiza microscopică sau testarea rezis- tenței mecanice evidențiază acțiunea putregaiului moale. Scăderea randamentului acțiunii biologice cu 5-10% conduce la scăderea proprietăților de rezis- tență până la 70%. 38 Atacul putregaiului moale produce cavități cu terminații conice în structura pereților circulari. Aceste cavități se formează prin atacul enzimatic, provocat de hifele fungice, care se dezvoltă paralel cu microfibrilele celulozice din pereții celulari ligni- ficați. în acest mod, aranjarea înlănțuită a cavităților individuale este orientată elicoidal sau paralel în lungul axei celulare, în funcție de orientarea rnicro- fibrelor din stratul S2 sau pe direcția transversală a stratului Sv Dimensiunile cavităților sunt variabile, alungite și înguste sau largi și scurte. Cele formate în fibrele foioaselor și în traheidele din inelele anuale târzii, cu pereții groși, din structura rășinoaselor sunt de dimensiuni mai mari, comparativ cu cele create în traheidele lemnului timpuriu de rășinoase. în urma activității enzimatice continue se formează cavități care se lărgesc progresiv, ducând în final la dis- trugerea stratului S2. Lamela mediană și stratul S3 sunt mult mai rezistente la atacul putregaiului moa- le, iar degradarea stratului S2 se limitează la vecină- tatea hifelor și se propagă prin lărgirea cavităților. în secțiune transversală, orificiile sunt înconjurate de o structură amorfă, conținând lignină și polizaharide extracelularc. Atacul este inițiat de hifele care se dezvoltă în lumen, prin penetrarea pereților celulari de către hife mult mai subțiri, comparativ cu cele parentale. Adesea, degradarea este limitată la orificiile din pereții celulari care nu se lărgesc, spre deosebire de acțiunea putregaiului alb sau brun. Modificarea direcției de atac se datorează curbării hifelor sau ramificării lor. Experiențele asupra degradării rășinoaselor (Pinus radiata) indică atacul preferențial prin pere- ții celulari verticali ai traheidelor și nu prin stră- pungerea razelor lemnoase, spre deosebire de acțiu- nea bacteriilor și a altor specii de ciuperci. Trahei- dele sunt penetrate succesiv, producându-se cavități, în special în lemnul târziu. în lemnul timpuriu, ai inelelor anuale, acțiunea este mult încetinită. După această colonizare și formare a cavităților se creează noi orificii în ariile deja infectate (B u t c h e r, REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 9 1998 9 Nr.l 1975). După câteva luni, structurile atacate devin neregulate, fiind preponderente cele situate în lem- nul târziu. Susceptibilitatea mai ridicată a foioaselor, compa- rativ cu a rășinoaselor și a lemnului târziu din conife- re, se datorește tipului, cantității și distribuției diferite a ligninei în structura țesutului lemnos. Diferențele se amplifică prin variațiile componentei hemicelulozice. Ciupercile de putregai moale atacă lemnul, chiar în condiții extreme: lemnul permanent umed din structura turnurilor dc răcire, pilonii portuari, vasele plutitoare și buștenii fixați în pământ, ca elemente de susținere, sunt degradați în special datorită capa- cității de dezvoltare a putregaiului moale la concen- trații scăzute de oxigen. Cu toate că putregaiul moa- le atacă lemnul chiar în lipsa unei surse nutritive de azot, prezența acestui element chimic în mediu crește evident viteza de atac. Limitele de tempera- tură la care se desfășoară atacul sunt cuprinse între 5-6O°C, apre deosebire de cea mai termofilă specie de Bazidiomiccte, Phanerochaete chrysosporium, a cărei dezvoltare încetează la 50°C (B u r d s a 11 & al., 1974). Valorile pH-ului optim sunt situate în limitele 6- 8 însă dezvoltarea se produce în intervale mai largi, între 3-9, indicând capacități adaptative mai ridicate comparativ cu bazidiomicetele în mediu alcalin. Tratarea lemnului cu fungicide crește rezistența la atacul putregaiului. Cu toate acestea, se constată în timp degradarea materialului lemnos prin adapta- rea unor microorganisme la substanțe toxice, în spe- cial care conțin complexul Cu-Cr-As (CCA) (Hale & al., 1988), microdistribuției neuniforme în țesutul lemnos, influenței ligninei și a substanțelor tanante. Prin analiză microscopică, cuplată cu difracție de raze X, s-a constatat atacul lemnului de foioase (Acacia mangium, Eucalyptus deglupta, Gmelia ar- borea) de către putregaiul Lecythophora mutabilis, indiferent dacă a fost sau nu tratat cu CCA. Inițial atacul se produce asupra stratului S2 din fibrele ve- cine razelor cu formarea unor depozite dense elec- tronic, vizibile în lumcnul razelor. Prezența hifelor nu influențează formarea acestor depozite. în A. mangium și E. deglupta concentrația cuprului și cro- mului scade, dc la suprafață către interiorul struc- turii lemnoase. Degradarea preferențială în jurul razelor se dato- rează microdistribuției substanțelor nutritive» din lemn, a căror prezență crește capacitatea de adaptare a microorganismelor la fungicide. Prezența acestor substanțe la suprafața lemnoasă conferă o rezistență REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 © 1998 © Nr.I limitată la atacul putregaiului moale, deoarece degradarea este inițiată asupra celulelor situate în vecinătatea suprafeței exterioare, -unde concentrația substanțelor toxice este mult diminuată. Capacitatea ridicată de biosinteză a unui com- plex hidrolazic, format din celuloză și hemicelulază, care oferă posibilitatea degradării hidroliticc a polizaharidelor, a dus la amplificarea cercetărilor asupra unor specii ale putregaiului moale, de tipul Chaetomium globosum, în scopul valorificării pe cale ferinentalivă a subproduselor celulozice de pro- veniență industrială (M o o - Y o u n g & al., 1978; V a r a d i, 1972; Simionescu&al., 1990). 2. Acțiunea putregaiului brun Bazidiomicetele de tipul putregaiului brun de- gradează hidrolitic polizaharidele, păstrând struc- tura ligninei relativ intactă, cu excepția demetilării unităților fenolice și nefenolice. Materialul rezultat este brun la culoare și conține o cantitate ridicată de lignină iar în stare uscată este friabil. Chiar în.fazele inițiale ale atacului, lemnul își pierde rapid proprie- tățile de rezistență mecanică. în acest stadiu, degra- darea este eterogenă dar se uniformizează rapid. Hifele fungice invadează lemnul prin raze și se extind prin punctuații și prin penetrarea transversală a microfibrilelor din țesutul traheidal. Spre deosebire de putregaiul moale, putregaiul brun se dezvoltă în special în lumenul celular, în contact direct cu supra- fața stratului secundar (S c h m i d t & al., 1986). în Tabelul 1 sunt prezentate câteva caracteristici fiziologice ale speciilor putregaiului brun. Tabelul 1 Caracteristicile fiziologice ale speciilor putregaiului brun. [Physiological characteristics of brown rot fungi species] Specia Temperatura Umiditatea optimă % Max. °C Optimă °C Cohiaphora puleana 29-38 22-26 53-67 Doedalea quercina 30-44 23-30 38-42 Fibroporia vaillantii 35-38 25-30 43-47 Gloephyllum abietinum 35-44 26-35 43-47 Gloephyllum sepiarium 32-45 26-35 43-47 Lentinus lepideus 37-40 27-33 38-42 Șerpuia lacrymans 25-27 18-23 38-42 De remarcat rezistența putregaiului brun Ia sub- stanțele protectoare sau biocide: Lentinus lepideus distruge lemnul tratat, tolerând condițiile excesiv de umede sau uscate în stare latentă; Șerpuia lacry- mans se dezvoltă în construcții părăsite, unde for- mează canale care plesnesc la uscare, cu zgomot specific. Acest putregai penetrează și materialul de 39 construcție nelemnos producând, în final, distruge- rea avansată a edificiilor umede. Prin scindarea grupărilor metoxil și formarea de noi grupări hidroxilice, crește reactivitatea ligninei și deschide noi perspective de aplicare industrială a acestui subprodus industrial, care se produce în can- tități imense în prezent (K i r k, 1975). Apropierea taxonomică a fungilor putregaiului alb și brun a dus la ipoteza că unele aspecte ale celor două tipuri de agenți degradanți sunt similare. Creșterea concentrației oxigenului la aerarea cul- turilor îmbunătățește viteza de demetoxilare, produsă de Gloephyllum trabeum similar Phanerochate chry- sosporium care, în aceste condiții, mineralizează în- treaga matrice ligninică, prin creșterea activității lig- nin peroxidaei și a sistemului producător de apă oxi- genată (F a i s o n & al., 1983; F a i s o n & al., 1985). Analog este influențată mineralizarea grupărilor metoxil de concentrația sursei de azot: degradarea maximă a ligninei este realizată de putregaiul alb, la concentrații scăzute ale azotului. Efectul inhitor al glucozei sau glicerolului asupra mineralizării grupelor metoxil este similar acțiunii P. chrysosporium (Y a n g & al., 1980). Determina- rea naturii 14CO2 eliberat în urma acțiunii putre- gaiului brun (G. trabeum) s-a realizat prin metilarea ligninei cu 14CH3I (J i n & al, 1990). Materialul rezultat a fost supus degradării, iar dioxidul de car- bon este caracteristic grupelor metoxilice din ligni- nă, fără a se putea evidenția existența intermediari- lor oxidați, de tipul metanolului, aldehidei formice sau a acidului formic. Se consideră că intermediarii de mai sus prezintă o viteză de transformare mult superioară celei de formare, conform ecuației: £ ^2 Lignină - 14Cme[oxjl ------ ^2 >» Metanolul, produsul primar al demetoxilării nucleelor aromatice, constituie o sursă de carbon mai puțin acceptată de organismele biodegradante, care preferă glucoza, de unde rezultă efectul inhibitor al ultimei asupra degradării fungice. Lemnul dc molid preextras, tratat biologic cu Lenzites trabes, evidențiază alterarea structurală a ligninei (Tab.2). Tratarea materialului rezultat, cu hidroxid de so- diu 1%, urmată de acidulam cu acid sulfuric, duce la obținerea unui reziduu cu masă moleculară scăzută, care străbate membrana de celofan și este solubil în acetat de etil. Soluția de lignină formează un platou în domeniul 250-280 nm, diferențiindu-se de lignina extrasă din lemnul neatacal (P e w & al., 1962). Tabelul 2 Proprietățile chimice ale ligninei reziduale în urma biode- gradării cu Lenzites trabes. [Chemical properties of residual lignine resujt of Lenzites trahes biodegradation] Caracteristici Martor Durata tratamentului 19 săptămâni 38 săptămâni Conțin, de lignină Klason (%) 24,7 83,7 83,8 Compoz. chimică a ligninei: C (%) 65,2 63,2 63,8 H (%) 6,1 ■ 5,4 5,0 OCH3 (%) 15,5 11,9 11,5 Putregaiul brun atacă lemnul prin degradarea avansată a celulozei care se produce anterior scăde- rii randamentului biologic. Depolimerizarea celulo- zei din lemn, limitată de bariera protectoare a ligni- nei, necesită o fază prehidrolitică pentru a crește accesibilitatea fibrelor la acțiunea agentului degra- dant. Porii existenți în structura fibroasă sunt însă de dimensiuni prea scăzute pentru a fi străbătiți de cn- zimele hidrolitice. Prin studii de microscopie elec- tronică s-a demonstrat dimensiunea scăzută a agen- tului degradant primar, de 15-38 A, care este format din complexul (Fe2+/H2O2 - reactiv Fenton). Reac- ția ciclică de oxidare/reducere a Fe2+/Fe3+ se desfă- șoară în prezența acidului oxalic secretat de hifele care penetrează structura lemnoasă. Putregaiul brun produce cantități limitate de apă oxigenată, care, în prezența urmelor de fier din structura lemnoasă, de- gradează oxidativ celuloza, prin generarea radicali- lor hidroxilici. Acest agent micromolecular străbate peretele terțiar mai resitent, urmat de enzimele de- polimerizante ale celulozei și difuzează în stratul S2 din care distruge și îndepărtează hidrații de carbon. Un alt mecanism presupune degradarea celulozei prin simpla acțiune a acidului oxalic, care, în condi- țiile unui pH 1, 3, temperatură 35°C, durata trei patru săptămâni, la o concentrație de 1 % reduce vâs- cozitatea cu 60%. Depolimerizarea anterioară scăderii randamentu- lui sugerează că sistemul care utilizează produșii de reacție (hidrații de carbon cu masă moleculară scăzută): - este indus de produșii formați în ultimele faze ale depolimerizării; - este inhibat în primele faze ale degradării; 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l - acționează doar asupra fragmentelor cu masă moleculară scăzută eliberate în ultimele faze (K i r k & al„ 1991). Analiza gradului de polimerizare a celulozei în cursul deradării arată două faze ale atacului biologic (model bifazic). Nivelarea gradului de polimerizare la 250, analog hidrolizei acide, se datorește atacului asupra zonelor amorfe, mai accesibile, care sunt dis- truse și are ca urmare creșterea gradului de cristali- nitate a fibrelor. în plus, polidispersitatea crește prin contribuția fragmentelor cu grade de polimerizare scăzute, deoarece putregaiul brun nu consumă aces- te fragmente cu viteza cu care le produce prin hidro- liză (K1 e m an-Ley er&al., 1992). Putregaiul alb consumă continuu celuloza, fără scăderea gradului de polimerizare a celulozei rezi- duale. Variația polidispersității se datorează, în acest caz, generării de fragmente conținând câteva unități de glucoză (oligomeri), care sunt consumate concomitent cu formarea lor, fără a se acumula în mediu. Rezultatul este polidispersitatea scăzută a probelor (Tab.3). Tabelul 3 Variația distribuției gradului de polimerizare a celulozei. [Variation of the celulose polymerization degree] Durata tratam, biologic, zile Randam. (%) Gradul de polimer, numeric GPn Gradul de polimer, gravime- tric GP Polidis- persitatea GP„/GP^ Putregaiul brun (Poria placenta) 0 100 1150 2111 1.84 5 100 676 1717 . 2,34 14 100 244 754 3.09 22 94 86 454 5.27 42 80 65 293 4,49 Putregaiul alb (Phanerochaete chrysosporium) 0 100 1057 . 2009 1.90 8 91 293 1134 3,87 12 79 745 1433 1,92 24 50 984 1570 1,60 Gradul de polimerizare mediu numeric s-a c'alcu- lat cu formula: GPn = (GP^ • Xj) / (Xj + X2 + X3 + ... + X„) + + (W2 • X2) / (Xi + X2 + X3 + ... + Xn) +.+ +(GPn • Xn) / (Xj + X2 + X3 + ... + X„) = h E GPt-X} i= i E i - 1 Gradul de polimerizare mediu gravimetric s-a calculat cu formula: GPg = (GP} * GP1 o Xj) / (GP[ • X^ + + (GP2 ’ GP2 - X2) / (GP ■ • X,) +.+ +(GPn* GPn* Xn) I (GPj* Xț) = n E GP^Xi 1=1 n E GP^ i = 1 Xp X2, X3,..., Xn reprezintă numărul moleculelor cu gradele de polimerizare GP^, GP2, GPy ..., GPn (Rozmarin, 1984). Spre deosebire de putregaiul brun, care scindea- ză aleator regiunile amorfe ale microfibrilelor celu- lozei, anterior consumării acestor fragmente, putre- gaiul alb atacă suprafața microfibrilară iar frag- mentele eliberate sunt asimilate imediat (Fig.l). Fig.l. Degradarea microfibrilelor celulozei de către: A - putregaiul alb și B - putregaiul brun, a - domeniul amorf; c - domeniul cristalin. (Cellulose microfibrils degradation by: A - white rot; B - brown rot fungi; a - amorphous domain; c - crystalline domain). în alt experiment (K i r k, 1975), putregaiul brun demetoxilează structura ligninică în proporție de 35% paralel cu creșterea conținutului de grupe con- jugate, carboxil și carbonil, pe seama conversiei grupărilor a-carbinol și a-carbonil (Tab.4). Concluzii Degradarea fungică a lemnului, de către ciuper- cile de putregai moale și putregai brun, duce la depolimerizarea avansată a structurii polizaharidice care se reflectă în scăderea caracteristicilor de rezis- tență a materialului. De aici rezultă pericolul dete- riorării obiectelor din lemn, dacă acestea sunt depo- zitate în condiții propice dezvoltării acestor tipuri de agenți biodegradanți. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 ® Nr.l 41 Tabelul 4 Modificarea chimică a ligninei în urma acțiunii fungice. [Change of lignine Chemical composition as result of fungi action] Preparat C % H % O % och3 % -C=O Mt COOH jli /100 OH Total Fenolic C9 unități Martor 62,9 6,1 31,1 15,1 7 10 116 24 Degradat de Lenzites trabea (putregai brun) 59,0 5,3 35,7 9,7 23 136 58 Degradat dc Polyporus anceps 58,7 5,0 36,3 11,2 16 58 87 10 (Putregai alb) BIBLIOGRAFIE T r o 11 e r, P.C., 1990: Biotechnology in the pulp and paper industry; a review. In: Tappi Journal, nr.73, p.198-204, S a v o r y, J.C., 1954: Damage to wood caused by microor- ganisms. în: J. Appl, Bactcriology, 17, p.213-218. B u t c h e r, J.A., 1975: Colonization of wood by wood-rot fungi. în: Biological transformation of wood by microorga- nisms (Licse W., ed), Springer, Berlin, p.24-38. B u r d s a 1 1, H.H.Jr., E s 1 y n, E.W., 1974: A new Phanerochaete with a chrysosporium imperfect state. în: Mycotaxon, nr.l, p.123-133. Hale, M.D.C., Eaton, R.A., 1988: Soft wood decay of treat- ed hardwoods. în: Biodeterioration (Houghton D.R., Smith R.N., Eggins H.O.W., eds), Elsevier Appli,, Sci., London, p.749-754. Moo-Young, M., M o r e i r a, A.R., D a u g u 1 i s, A.J., R o b in s o n, C.W., 1978: Bioconvcrsion of agricultural wastes into animal feed and fuel gas. în: Biotechnology Bioengince- ring Symp., nr.8, p.205-218. V a r a d i, J., 1972: The effect of aromatic compounds on cet- ini ase and xylanâse production of fungi Schizophyllum com- mune and Chaetomium globosum. în: Biodeterioration of mate- rials (Walters A.H., Hueck-Van der Plas E.H., eds), Appl Sci., London, vol.2, p.129-135. Simione seu, Cr., Popa, V.I., R u ș a n, M., Vitala- riu, Cr., Ru§an, V,M ari nescu, Cr., Popa, M.I., 1990: Influence of some mutagenic agents upon the production of the cellulolytic complex by Chaetomium elatum microorganisms. în: Cellulose Chemistry arid Technology, nr.24, p.445-451. Ș c h m i d t, O., W a 11 r a u t, K.G., 1986: Natural materials. în: Biotechnology (Rehm H.J., Rccd G., eds), VCH, Berlin, vol.8, cap.17, p.558-582. K i r k, T.K., 1975: Efect of brown-rot fungus, Lanzites irobea on lignin in spruce wood. în: Holzforschung, nr.29, p.99-107. F a i s o n, B.D., K i r k, T.K., 1983: Relationships between lignin degradation and production of reduced oxygen species by Phanerochaete chrysosporium. în: Appl. Environ. Microbiol., 46, p.1140-1145. F a i s o n, B.D., K i r k, T.K., 1985: Factors involved in the re- gulațion of a ligninase activity in Phanerochaete chrysispori- um. în: Appl. Environ. Microbiol., 42, n.299-304. Y a n g, H.H., E f f 1 a n d, M.J.. K i r k, T K., 1980: Factors infiuencing fungal dccomposition of lignin in a representative lignocellulose thermochemical pulp. în: Biotechnology Bioengincering, 22, p.65-77. Jin,L,Nicholas, D.D., K i r k, T.K., 1990: Mincralization of the methoxyl carbon of isolated lignin by brown rot fungi inder solid substrate condîtions. în: Wood Sci. Tcchnol., 24, p.263-276. P e w, J.C., W e y n a, P. 1962: Grinding, enzymc digestion and the lignin-ccllulosc bond in wood. în: Tappi, 45, p.247-252. K i r k, T.K., I b a c h, R., M o z u c h, M.D., C o n n e r, A.H., H i g h 1 e y, T.L.; 1991: Characteristics of cotton cellulose depolymerized by a brown rot fungus by acid or by Chemical oxidants. în: Holzforschung, 45, p.239-243. K 1 e m a n - L e y e r, K., A g o s i n, E., C o n n e r, A.H., K i r k, T K., 1992: Changes in molecular size distribution of cellulose during attack by white rot and brown rot fungi. în: Appl. Environ. Microbiol., 58,1266-1270. Rozmarin, Gh., 1984: Fundamentări macromoleculare ale chimiei lemnului, Ed.Tehnică, București. K i r k, T.K., 1975: Chemistry of lignin degradation by wood destroying lungi. în: Biodcgradation of wood microorganisms (Liese W., ed), Springer, Berlin, p.153-164. Fungal degradation of wood. Soft rot and brown rot fungi In thiș paper the main features of the action of soft and brown rot fungi on wood arc presented. The preferențial degradation of wood rays by soft rot fungi is due to nutrienț microdistribution which increases the adaptability to fungicida! compounds. Brown rot fungi degrade the polyscaaharide matrix by the hydrolytic action of enzymcs with a bimodal rate of decreasing the degree of poly- merization. REVISTA PĂDURILORa intrat în al 113-lea an de apariție neîntreruptă. Dar, precum PĂDUREA, „fără cuvinte tari", însăși apariția ei spune ADEVĂRURI CRUDE și DE DURATĂ... Cea mai veche publicație științifico-tehnică (cu profil silvic) din Lume apelează la sprijinul - moral și mate- rial - al IUBITORILOR SINCERI AI PĂDURII ROMÂNEȘTI. N-O IGNORAȚI! 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 9 1998 9 Nr.l Optimizarea rețelei de drumuri auto forestiere din România. Criterii ecologice și parametri economicosociali 1. Introducere Gestiunea modernă a pădurilor nu este dc con- ceput fără o rețea permanentă de transport, care să permită efectuarea în condiții tehnice și economice a tuturor activităților legate de cultura pădurilor și punerea în valoare a produselor ei. Sub raport eco- logic, s-a demonstrat științific (M ă d ă r a ș, 1980) că mișcarea utilajelor, a muncitorilor și a produselor recoltate din pădure, pe distanțe cât mai mici, asi- gură o protecție maximă pădurii; dar, sub raport economic, realizarea accesibilității impune costuri direct proporționale cu gradul de accesibilizare. Re- zolvarea antagonismului ecologico-economic în domeniul drumurilor forestiere constituie obiectul cercetărilor prezentate. 2. Modalități de exprimare a optimizării 2.1. Relația Lebrun S = 2 {R / [q (dc + ic)]}V2 (1) unde S - intervalul între drumuri în km; R - cheltuieli de construcție și întreținere, în unități monetare/km; q - volumul masei lemnoase la 100 ha în mc; dc - costul operațiilor de recoltare în pădure, raportat la momentul de transport; ic - indice exprimând venituri auxiliare. Dacă, pentru România, considerăm: R = 25.000 USD/km q = 23.000 mc dc = 5 USD/km înlocuind în relația de mai sus, rezultă un interval între drumuri de 650m. 2.2. Relația FAO ORD = 50 [(Q*C°f«l.2,5USD/m; L = 2 mc; T =0,4; U = 0,80; C = 3 USD/ora; t = 0,0007 ore/mc x m, se obține ORD = 28 m/ha 2.3. Relația clasică de echilibrare a costurilor de producție și de investiții y = m*c*d + D{A + I) (3) unde: m - indicele de recoltare, în mc/ha; c - costuri variabile de recoltare a produselor pă- durii, în timp consumat sau unități monetare la momentul de transport; d - distanța medie parcursă pentru aducerea pro- duselor pădurii la o instalație permanentă de transport sau distanța medie parcursă pentru alte intervenții (lucrări de regenerare, îngrijire, pro- tecție), în m; D - desimea drumurilor în m/ha; A - cota de amortizare anuală, decurgând din capi- talul investit; I - costuri pentru întreținere. Din relația de mai sus - introducând, ca rezultat al cercetărilor prezente, parametri de modelare - am obținut relația prin care se obține desimea optimă a rețelei de drumuri, în raport cu condițiile ecologice și parametrii economico-sociali: £>=1(X){ [£ ’ m » c a kp * kt( 1-•qjj/țfA+Z)^]}1/2' unde, în afara semnificațiilor din relația (3), avem: k - coeficient de corecție a modelului matematic (coeficient de colectare); kp - coeficient dc protecție ecologică; kt - coeficient exprimând ponderea traficului; p - coeficient de restricție ecologică - diminuarea suprafeței păduroase; £f - coeficient de alungire a traseului. REVISTA PODURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l 43 3. Criterii ecologice în urma cercetărilor au rezultat, ca având impor- tanță sub aspectul optimizării rețelei de drumuri auto forestiere, următoarele criterii: 3.1. Proporția suprafeței ocupate cu rețeaua de transport și colectare ~ rj- T] - are valori cuprinse între 4 și 7%, pentru rețeaua de transport, și 1,5 și 2,5% pentru rețeaua de colectare. 3.2. Protecția semințișului și arboretului în raport cu nivelul prejudiciilor admise aceasta s-a determinat și s-a exprimat printr-un coeficient kp - de protecție ecologică, stabilit diferențiat pe principalele tratamente. Astfel: kp = 1,0 - tăieri rase; kp = 1,1 - tăieri succesive definitive și tăieri pro- gresive de racordare; kp = 1,2 - tăieri de punere în lumină și de lărgire a ochiurilor; kp = 1,3 - deschideri de ochiuri sau prima tăiere la cele succesive; kp = 1,4 - primele tăieri în cvasigrădinărite și de transformare spre grădinărit; kp = 1,6 - următoarele tăieri în cvasigrădinărite și rărituri; kp = 1,8 - următoarele tăieri în codru grădinărit; kp = 2,0 - arborete de interes turistic și de recreere, rezervații etc. Pentru calculele de optimizare, acest parametru se determină ca medie ponderată, în raport cu pre- vederile planurilor decenale și cu suprafețele ce sunt cuprinse în deceniul II din amenajamentele silvice. 3.3. Tehnologia de execuție a drumurilor nepoluante Criterii de apreciere: excedentul de rambleu să nu fie depozitat în fondul forestier; nu se admit gropi de împrumut în fondul forestier; 41 derocări prin dislocări, fără aruncare. 4. Parametru economico-sociali 4.1. „m“ - indice de recoltare, exprimat în mc/ha/an; are valori între 0,5 și 10 mc/ha/an, în condițiile României. 4.2. „c“ - cheltuieli variabile de recoltare a pro- duselor pădurii, exprimat în unități monetare rapor- 44 tate la momentele de transport. Expresia analitică a acestui parametru este dată de relația: c = a + b tg a, unde: - a și b sunt parametri reprezentând nivelul cos- tului utilajelor și nivelul productivității muncii. Pentru perioada 1995-2005: a = 0,020 USD/mc; b = 0,00629 USD/mc x m; a = înclinarea terenului (în grade). 4.3. Cota de amortizare a capitalului imobilizat, în active corporale (A) și costuri de întreținere și reparații (7). în raport cu valoarea actualizată a drumurilor forestiere, cu nivelul previzibil al investițiilor noi și al costurilor de întreținere, parametrul A+l variază, în condițiile României, între 0,5 și 1,75 USD/m/an. 4.4. Ponderea traficului - ,^t“. Coeficient supraunitar, ce include în calculele de optimizare: traficul turistic, transporturi pentru prospecțiuni geologice, pentru exploatarea pășuni- lor alpine ș.a. Prin ancheta de trafic s-a stabilit mărimea aces- tui coeficient, între 1,2 și 1,3. 5. Parametrii de modelare 5.1. „k“ ~ coeficientul de colectare, exprimând corecția modelului matematic de optimizare față de condițiile fizico-geografice ale terenului. S-a pus în evidență corelația acestuia cu înclina- rea generală a terenului, după relația: k = 0,47 + tg a 5.2. — coeficientul de desfășurare a traseelor. Exprimă alungirea drumurilor datorată sinuozi- tăților văilor, ondulării terenului și pentru învin- gerea pantei. S-a determinat corelația mărimii acestuia cu panta, după expresia: ef = 1,00 + 0,589 tg a. 6. Concluzii a. Nivelul optim al rețelei de drumuri în pădurile României este determinat de parametrii economico- sociali ce caracterizează dezvoltarea economică generală, condițiile fizico-geografice în care se află fondul forestier și cerințele de protecție ecologică, ce decurg din exigențele protecției mediului încon- jurător și posibilitățile de suport, de către societate, a acestor exigențe. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 « 1998 © Nr.l b. Corelația complexă între acești parametri și desimea optimă este prezentată sintetic în tabelul dc mai jos: Nivelul exigențelor ecologice „kp“ Durata de funcționare a drumurilor - ani - Indice de recoltare (productiv.) mc/an/ha Desimea optimă m/ha Moderat 5 2,5 7 kp=l,2 5 4,0 9 25 2,5 9 25 4,0 12 50 2,5 13 50 4,0 17 Nivelul 5 2,5 8 Comunității 5 4,0 10 Europene 25 2,5 10 kp=l,4 25 4,0 13 50 2,5 14 50 4,0 18 Optim 5 2,5 8 ecologic 5 4,0 10 kp=l,6 25 2,5 11 25 4,0 14 50 2,5 15 50 4,0 20 Nivelul 2,5 mc/an/ha reprezintă indicele de re- coltare actual iar 4,0 mc/an/ha - nivelul de producti- vitate și un posibil nivel de recoltare după anul 2015. c. Factorul limitativ este durata stabilită prin HG nr.266/1994 pentru funcționarea drumurilor auto forestiere Ia 5 ani, durată arbitrară ce nu co- respunde situației reale a drumurilor existente. Optăm pentru o durată de funcționare de 50 ani corespunzătoare nivelului majorității țărilor, din Co- munitatea Europeană, astfel încât dezvoltarea rețelei de drumuri forestiere să atingă, în următorii 30 de ani, nivelul al 14-15 m/ha. d. Configurația geografică a suprafeței păduroa- se a României, care se află în proporție dc 85-90% în teren frământat, conduce la o dublare a desimii drumurilor forestiere, față de un caz ideal (suprafața plană și complet împădurită). e. Cerințele de protecție ecologică actuală aduc un spor de 12%, față de nivelul anilor 80 iar la nive- lul exigențelor ecologice ale Comunității Europene sporul este de circa 40%. f. Este de așteptat ca efectul eforturilor actuale de protejare a fondului forestier să conducă, după anul 2015, la o creștere a nivelului indicelui de re- coltare până la 4,0 mc/an/ha, astfel că dezvoltarea rețelei trebuie să aibă în vedere o arhitectură cores- punzătoare nivelului de perspectivă. BIBLIOGRAFIE Amzică, A., 1971: Contribuții la studiul desimii optime a rețelei de drumuri auto forestiere. Teză de doctorat, Brașov. B e r e z i u c, R„ 1987: Rețele dc drumuri forestiere, Editura Ceres, București. L e b r u n, R.: Equipement d'un masif forestier en voies de vidange region montagneuse au Ic transport au moyen d'un rezeau de routes denses est combine avec le trainage ă courte distance. M ă d ă r a ș, I., 1980: Cercetări privind caracteristicile rețelei de colectare și de transport a lemnului din bazinul Someșului Mic Superior. Teză de doctoral. Rotar u, C., 1991: Les interactions entre Ies methodes d'exploitation ct de la sylviculture. CTBA, Pans, XXX, 1992, 1993:. Optimizarea după criterii ecologice și eco- nomico-sociale a rețelei de transport și colectare a lemnului în ecosistemele forestiere de munte și dealuri. Teme ICAS. The optimizing of the forest roads from Romania. Ecological criteria and economico-social parameters The modem management of the forests cannot be conceived without a permanent network of roads which assures the acces to the forest. The improvement of the network of roads takes into account ecological criterions resulting from the roles of the forest and it is established depending on social-econotnic parameters: the forests productivity index, variable collecting costs, the costs for the inves- ted capital's redemption and for the network's upkeep and reparation. The main modelling parameter is the slope of the ground. For the romanian forests, the best level of the endowment with forest roads varies from 9 to 20 m/ha. 4 (urmare din p.) Pe de o parte, acțiunea inerentă conservării și gestiunii diversității forestiere este o problemă urgentă, care presupune răspunsuri imediate și concrete, bazate pe disponibilitatea unor mai bune cunoașteri; pe de altă parte, este necesar să se inten- sifice cercetările privind modelele de diversitate biologică și procesele care Ie generează, inclusiv cele privind problemele socio-economice și impactul acțiunilor umane. Strategiile de conservare vor trebui să fie destul de suple pentru a absorbi descoperirile și rezultatele acestor cercetări, treptat și pe măsură ce vor fi puse la dispoziție și pentru a face față priorităților și noilor nevoi, atunci când vor apare. Trebuie, de asemenea, ca inventarele forestiere, mai ales în cadrul programului de Evaluare a Resurselor Forestiere Mon- REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 • 1998 • Nr.l diale al FAO, să includă progresiv și elemente dc evaluare a diversității biologice forestiere. La acest subiect, eforturile ar trebui conjugate „inter alia“, analizând raporturile costuri/be- neficii și evaluând riscurile cauzate de situații cunoscute ante- rior, ca și costurile derivate, care decurg din acțiunile corective care s-ar dovedi necesare, pentru a reduce eventualele erori datorate neglijenței sau unei proaste gestionări care ar putea conduce la pierderea diversității biologice forestiere. Se impune deci, o acțiune concertată pentru a antrena toate capacitățile instituționale în materie de conservare, de gestiune și utilizare, durabile, ale diversității biologice forestiere la nivel național, regional și internațional. * (Traducere integrală ELENA NIȚĂ) 45 C3 WNT» MOM1WAKA ©WWWB1Ă (urmare din p.25) 3. dacă țările, organizațiile internaționale și principalele grupuri de lucru acționează împreună la aplicarea propunerilor dc acțiune adoptate de către Grupul interguvernamcntal privind pădurile și făcând astfel încât să continue dialogul internațio- nal privind politicile forestiere și activitățile conexe, în interio- rul grupului și în alte instanțe, derulându-se într-un climat de franchețe și transparență; 4. dacă țările și comunitatea internațională, în special insti- tuțiile financiare, contribuie mai eficient la mobilizarea resurselor financiare naționale și internaționale și la transferul de tehnologii corespunzătoare și în beneficiul mediului încon- jurător, în condiții preferențiale convenite de comun acord, pentru a pune în funcțiune capacitățile țărilor, în curs de dez- voltare sau în tranziție, și de a le permite astfel să inventarieze mai bine, să evalueze și să-și gestioneze pădurile în mod echili- brat și durabil, pentru a obține multiple beneficii, inclusiv printr-o recurgere mai susținută la co-întreprinzători și la parteneriatul „sectorul public - sector privat", în special cu pro- grame mixte de punere în practică; 5. dacă țările și organizațiile internaționale adoptă o colabo- rare intersectorială pentru politicile naționale privitoare la pă- duri, agricultură, energie, ape, soluri, exploatarea minieră, trans- porturi și dezvoltarea rurală, dacă recunosc faptul că majoritatea cauzelor despăduririi și degradării solurilor sunt exterioare sec- torului forestier și că și acolo trebuie căutate remediile; 6, dacă țările, organismele internaționale și specialiștii sec- torului forestier lucrează în colaborare cu toate părțile interesa- te, într-un climat de deschidere și participare, inclusiv cu orga- nizațiile non-guvemamentale, sectorul privat, populațiile auto- htone, locuitorii zonelor de munte, propriterii forestieri, comu- nitățile locale și alte grupuri afectate de politicile și deciziile care au drept obiect pădurile și alte utilizări ale pământului; 7. dacă țările și organismele internaționale finalizează me- todologiile și mecanismele dc evaluare a bunurilor și serviciilor forestiere și facilitează integrarea beneficiilor forestiere ne- schimbate în evoluțiile lor și luare lor în calcul în procedeele publice de luare de decizii, urmărind să asigure o repartiție echitabilă a costurilor și beneficiilor; și dacă elaborează meto- dologii și mecanisme pentru a include schimbările capitalului forestier în sistemele de contabilizare națională; 8. dacă țările și organizațiile de cercetare internaționale, re- gionale și naționale identifică și aplică niște activități prioritare de cercetare, care răspund nevoilor societății și se bazează pe cunoștiințele științifice și tradiționale actuale, insistând asupra necesității cercetării aplicative și dacă asigură, în cel mai bun caz, o largă răspândire a rezultatelor la toate părțile interesate; 9. dacă țările stabilesc și aplică indicatorii și criteriile gestiu- nii durabile a pădurilor la nivel național, pentru a evalua starea pădurilor și dezvoltarea, pe această bază, inventarelor naționale și sisteme de urmărire forestieră și dacă ele furnizează de aseme- nea, datele dobândite pentru ameliorarea programului FAO „Evaluarea resurselor forestiere mondiale până în anul 2000“; 10. dacă țările, organizațiile internaționale, marile grupuri, sectorul privat și celelalte părți interesate devin mai conștiente de rolul vital al pădurilor pentru societate, de problemele cu care sunt confruntate și de nevoia urgentă de a lucra împreună la soluții practice care permit îmbunătățirea gospodăririi pădurilor; 11. dacă țările, organizațiile internaționale și organismele non-guvemamentale încurajează programele forestiere comu- nitare și agro-silvicultura și îmbunătățesc serviciile de popu- larizare în favoarea proprietarilor forestieri și a beneficiarilor în scopul de a răspunde mai bine nevoilor indivizilor și comu- nităților locale care depind de păduri și de promovarea investițiilor în gestiunea durabilă a pădurilor; 12. dacă țările și organismele internaționale recunosc faptul că, în numeroase regiuni din lume, plantațiile de arbori cu creș- tere rapidă pot contribui la gestiunea durabilă a pădurilor, răs- punzând condițiilor de subzictență și pot crește și/sau reduce presiunile asupra pădurilor naturale, datorată unei oferte sporite de bunuri și servicii forestiere; 13. dacă țările stabilesc, aplică și reexaminează politicile, planurile și metodele de gospodărire, al căror scop este reduce- rea pagubelor și extinderii marilor incendii de pădure; 14. dacă țările se pregătesc pentru aplicarea prevederilor din programele forestiere naționale și pentru a stabili priori- tățile naționale și să identifice acțiunile necesare unei gestiuni durabile a pădurilor într-un mod participativ și transparent, respectând drepturile de proprietate și drepturile tradiționale; ÎS, dacă țările și comunitatea internațională, ale sponso- rilor, acordă o atenție sporită refacerii terenurilor degradate, și rezolvării problemelor de deșertificare, acordând o atenție sporită problemelor de ansamblu și zonelor aride și semi-aride, pentru a răspunde necesarului de subzistență, în special pentru populația dependentă de pădure, pentru hrană, lemn de foc și alimentarea animalelor sălbatice, 16. dacă țările, organismele internaționale, instituțiile de învățământ și specialiștii din producția forestieră declanșează, la toate nivelurile, o mai bună conștientizare a importanței diversității biologice, inclusiv a conservării, ameliorării și uti- lizării durabile a resurselor genetice forestiere, surse de impor- tante avantaje pentru generațiile prezente și viitoare; 17. dacă sectoarele forestiere adoptă și apică niște coduri facultative de conduită, pentru a contribui la gestiunea forestieră durabilă în timpul activităților lor specifice, naționale și internaționale, inclusiv prin niște metode de trans- fer de tehnologie, de educație și de investiții; Exprimăm mulțumirile noastre cele mai sincere Guvernului Republicii Turcia pentru că a primit și organizat, cu concursul FAO, al Xl-lea Congres Forestier Mondial și dorim ca el să difuzeze, cu maximum de deschidere posibilă, concluziile și recomandările acestui Congres, inclusiv această Declarație, către guvernele, organismele internaționale și tuturor părților intreresate. Antalya, Turcia 22 octombrie 1997 46 REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 ® 1998 • Nr.l A ALEXE, ALEXE ș.a.: Nutriția minerală a stejarului brumăriu (Quercus pendunculiflora Koch) din România - fiziotipuri și tipuri dc corespondențe fiziotip-mediu- dezvoltare (HI). Nr.l, p.7. BACIU, GEORGETA ș.a.: Starea fitosanitară a lemnu- lui de rășinoase, rezultat din doborâturile masive de vânt. Nr.l, p.42. BOLEA, VALENTIN ș.a.: Nutriția globală și echilibrul nu- trițional la brad, în câteva stațiuni din România. Nr.l, p.18. c CHERECHEȘ, DOREL ș.a.: Cercetări supra variației genetice a unor clone de molid [Picea abies (L.) Karst.]. Nr.l, p.2. CIRA, SILVIU ș.a.: Contribuții asupra eficienței metodelor de prevenire și combatere a gândacilor de scoarță la rășinoasele din Carpații Orientali, calamitate în 5/6 noiembrie 1995 de doborâturile de vânt. Nr3, p.32. CIUBOTARU, ARCADîE: Cercetări privind stabilirea distanței de deplasare a lemnului la colectare. Nr.l, p.29 CRĂCEA, SANDA ș.a.: Cercetări privind conservarea și protecția fungicidă a lemnului pe cale biologică (II). Experimentarea în teren a biopreparatului TRICHODEX 25 WP. Nr.4, p.77. COTEȚ, ADRIEL: Din istoria silviculturii românești. Modificări ale fondului forestier al Județului Olt, legate de legislația silvică. Nr.4, p,84. CSABA, PETREȘ ș.a.: Contribuții asupra eficienței metodelor dc prevenire și combatere a gândacilor de scoarță la rășinoasele din Carpații Orientali, calamitate în 5/6 noiembrie 1995 de doborâturile de vânt. Nr.3, p.32. © DĂNESCU, FLORIN ș.a.: Concluzii privind implicarea componentei fizico-hidrofizice a factorului cdafic în declanșarea și evoluția fenomenului de uscare ce afectează arboretele de cvercinee din zona forestieră de câmpie. Nr.3, p.19. DEACONU, VIOREL ș.a.: Nutriția globală și echilibrul nutrițional la brad, în câteva stațiuni din România. Nr.2, p.18. DUDU, MARIA ș.a.: Concluzii privind implicarea com- ponentei fizico-hidrofizice a factorului edafic în declanșarea și evoluția fenomenului de uscare ce afectează arboretele de cvercinee din zona forestieră de câmpie. Nr.3tp.l9. DUMBRAVĂ, S.: Tehnologii specifice la exploatarea lemnului în doborâturile masive dc vânt. Nr.2, p.45. E ENESCU, VALERIU ș.a.: Cercetări asupra variației genetice a unor clone de molid [Picea abies (L.) Karst.]. Nr.2, p.2. ENESCU, VALERIU: Evaluarea variației genetice a unor familii half-sib de pin negru și pin silvestru cu aju- torul parametrilor genetici. Nr.3, p.2. Studiul variației genetice a unor clone de brad cu ajutorul unor parametri gentici cantitativi. Nr.4, p.52. Q GASPAR, RADU: Hidrologia bazinelor mici, predomi- nant forestiere. Predicția stratului de precipitații scurse în timpul viiturilor în bazine hidrografice mici (Metoda potențialului de acumulare = M.P.A.) (I). Nr.2, p.9. Evaluarea debitului lichid maxim probabil de viitură prin metoda „suprafeței active" (II). Nr.3, p.38. Predicția expeditivă a volumului și debitului maxim al viiturilor în bazine mici (III). Nr.4, p.63. GĂZDARU, VIOREL: Biodegradarea materialelor lemnoase. Interacțiile speciilor degradate și acțiunea bac- teriană (I). Nr.2, p.24. GLIGA, ASTRID ș.a.: Contribuții asupra eficienței metodelor de prevenire și combatere a gândacilor de scoarță la rășinoasele din Carpații Orientali, calamitate în 5/6 noiembrie 1995 de doborâturile de vânt. Nr.3, p.32. GROSU, RODICA ș.a.: Starea fitosanitară a lemnului de rășinoase, rezultat din doborâturile masive de vânt. Nr.2, p.42. Cercetări privind conservarea și protecția fungicidă a lemnului pe cale biologică (I). Testarea în laborator a eficacității fungicide a biopreparatului TRI- CHODEX 25 WP. Nr.3, p.49. Cercetări privind conser- varea și protecția fungicidă a lemnului pe cale biologică (II). Experimentarea în teren a biopreparatului TRICHO- DEX 25 WO. Nr.4, p.77. HORODNIC, SERGIU ș.a.: Utilizarea izocnzimelor, tețpenelor și a marcherilor moleculari pentru deter- minarea variabilității interpopulaționale la brad (Abies alba Mill.). Nr.3, p.9. I IANCULESCU, MARIAN: Pledoarie pentru gos- podărirea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României. Nr.l, p.2. IGNESCU, MONICA ș.a.: Nutriția minerală a stejarului brumăriu (Quercus pendunculiflora Koch) din România- fiziotipuri și tipuri de corespondențe fiziotip-mediu- dezvoltare (III). Nr.l, p.7. REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113® 1998 © Nr.l 47 KRUCH, JOHANN: Despre relația plantă-caracteristici geotehnice. Nr.l, p.32. Considerații în legătură cu fiabili- tatea operațională a fcrăstraielor mecanice Husqvama. Nr.3, p.46. LUCACI, DORA ș.a.: Nutriția globală și echilibrul nutrițional la brad, în câteva stațiuni din România. Nr.2, p.18. LUCĂU-DĂNILĂ, ANCUȚA, MIHAELA: Problema gestiunii resurselor genetice forestiere. Nr.2, p.35. LUCĂU-DĂNILĂ, ANCUȚA, MIHAELA ș.a.: Utili zarea izoenzimelor, terpenelor și a marcherilor molecu- lari pentru determinarea variabilității interpopulaționale la brad (Abies alba Mill.). Nr.3, p.9. LUCĂU-DĂNILĂ, COZMIN ș.a.: Utilizarea izoenzi- melor, terpenelor și a marcherilor moleculari pentru de- terminarea variabilității interpopulaționale la brad (Abies alba Mill.). Nr.3, p.9. LIEBERMAN, DA VID: Silvicultura în alte țări. Importanța drumurilor forestiere în existența și perpetu- area patrimoniului forestier din Israel. Nr.4, p.88. fW MĂDĂRAȘ, IOAN ș.a.: Criterii de diferențiere a prețu- lui lemnului pe picior,- Fundamente tehnice și economi- ce, Nr.2, p.28. MĂDĂRAȘ, LETIȚIA ș.a.: Criterii de diferențiere a prețului lemnului pe picior - Fundamente tehnice și eco- nomice. Nr.2, p.28. J MIHALCIUC, VASILE ș.a.: Contribuții asupra eficien- ței metodelor de prevenire și combatere a gândacilor de scoarță la rășinoasele din Carpații Orientali, calamitate în 5/6 noiembrie 1995 de doborâturile de vânt. Nr.3, p.32. NICOLESCU, MIHAELA, ALEXANDRA ș.a.: Cerce- țări privind conservarea și protecția fungicidă a lemnului pe cale biologică (I). Testarea în laborator a eficacității fungicide a biopreparatului TRICHODEX 25 WP. Nr.3, p.49. Cercetări privind conservarea și protecția fungicidă a lemnului pe cale biologică (II). Experimentarea în teren a biopreparatului TRICHODEX 25 WO. Nr.4, p.77. O OLTEANU, GHEORGHE ș.a.: Nutriția globală și echi- librul nutrițional la brad, în câteva stațiuni din România. Nr.2, p.18. OLTEANU, MARIA: Considerații privind acțiunea fun- gicidă a unor extracte vegetale ce provin din specii de ar- bori indigeni și exotici, asupra ciupercilor ce degradează lemnul. Nr.l, p.24. Cercetări privind antiseptizarea lemnu- lui cu tananți extrași din castan, molid și brad. Nr.4, p.81. T PÂNDELE, DAN ș.a.: Contribuții asupra eficienței me- todelor de prevenire și combatere a gândacilor de scoarță la rășinoasele din Carpații Orientali, calamitate în 5/6 noiembrie 1995 de doborâturile de vânt. Nr.3, p.32. POPESCU, EUGEN ș.a.: Nutriția globală și echilibrul nu- trițional la brad, în câteva stațiuni din România. Nr.2, p.18. POPESCU, OCTAVIAN ș.a.: Consolidarea taluzurilor de drum cu ajutorul vegetației forestiere. Nr.4, p.74. POPOVICI, TRAIAN: Aspecte referitoare la efectuarea experimentelor în minipiramide. Nr.l, p.36. K REININGER, HEINRICH: Silvicultura pe glob. Pădu- rea seculară românească, arhetip pentru o silvicultură pe baze ecologice Nr.4, p.92. s SIMIONESCU, ADAM ș.a.: Contribuții asupra eficien- ței metodelor de prevenire și combatere a gândacilor de scoarță la rășinoasele din Carpații Orientali, calamitate în 5/6 noiembrie 1995 de doborâturile de vânt. Nr.3, p.32. Starea de sănătate a pădurilor din România în anii 1995 și 1996 Q). Nr.4, p.57. SPÂRCHEZ, GHEORGHE: Considerații privind efec- tul aplicării răriturilor asupra unor caracteristici calitative în făgetele din munții Perșani. Nr.4, p.19. SPÂRCHEZ, GHEORGHE ș.a.: Influența operațiu- nilor culturale asupra proprietăților solurilor. Nr.3, p.28. SURDU, AURELIA ș.a.: Concluzii privind implicarea componentei fizico-hidrofizice a factorului edafic în declanșarea și evoluția fenomenului de uscare cc afectează arboretele de cvercinee din zona forestieră de câmpie. Nr.3, p.19. T TÂRZIU, DUMITRU ș.a.: Influența operațiunilor cul- turale asupra proprietăților solurilor. Nr.3, p.28. u UNTARU, EMIL ș.a.: Consolidarea taluzurilor de drum cu ajutorul vegetației forestiere. Nr.4, p.74. PENTRU DOCUMENTAREA DUMNEAVOASTRĂ: Nr.l: p.39,43; Nr.3: p.8, 27, 31; Nr.4: p.91, 95. ORGANIZAȚIILE NONGUVERNAMENTALE ÎN SPRIJINUL PĂDURII: Nr.2, p.50. CRONICĂ: Nr.l: p.42, 52, 55, 56; Nr.2: p.54, 55, 56; Nr.4: p.73, 80, 83, 96. RECENZII: Nr.l: p.31, 35, Nr.2: p.23, 34, 44, 49; Nr.4: p.56, 76, 94. REVISTA REVISTELOR: Nr.2: p.8,49; Nr.3: p.31, 37. Tipărit la „CROMOMAN“ S.R.L. August, 1998 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.l (urmare din pag.7-16: Micoflora asociată cu semnițele și plantulele de conifer^ I' ig.4. Micruniicclc izolate din plantulele de Picea abies: VI - Pythium sp., Fusarium Fig.5. Micromicete izolate din plantulele de Pinus silvestris: VI - V5 - Fusarium spp. sp.; V2 - Rhizoctonia solani', V3 - Pythium sp.; V4 - Pythium sp.; V5 - Fusarium spp. [Micromyceta isolated from Pinus silvestris seedlings] (foto: D.Kiss, 1996) (Micromyceta isolated from râw abies seedlings] (foto: D.Kiss, 1996)