na ta
'taman
Hi
ian
€ < -a
Marin Drace&
fata t pana w ttâa&
W j i ca & a^/nan^i
/c h u tewtt fti^tt a^ tf/-

REVISTA PĂDURILOR
- SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR -
REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR
„ROMSILVA" ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC"
ANUL 112
Nr. 1
1997
COLEGIUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil: dr. ing, M. lanculescu. Redactori responsabili adjuncți: dr. ing. N. Doniță (silvicultură) și ing. O. Crețu (exploatare). Membri: dr.
ing. Gh. Barbu, dr. ing. D. Cherecheș, ing. M. Dumitrache, dr. doc. Val. Enescu, prof. dr. I. Florescu, ing. Gh. Gavrilescu, dr. ing. N. Geambașu, dr. doc.
V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu, prof. dr. I. Milescu, ing. D. Motaș, ing. N. Nicolescu, dr. ing. I, Olteanu, dr. ing. Șt. Popescu-Bejat, ing. Gr. Radu, prof.
dr. V. Stănescu, ing. I. Sbera, | ing. Al. Tissescu.~|
Redactor șef: Elena Niță
Tehnoredactare: Gabriela Avram
CUPRINS	pag.
MARIAN LANCULESCU: Pledoarie pentru gospodărirea și
dezvoltarea durabilă a pădurilor României............2
ALEXE ALEXE, MONICA IONESCU: Nutriția minerală a
stejarului brumăriu* (Quercus peduncuiiflora Koch) din
România: fiziotipuri și tipuri de corespondențe fiziotip-mediu-
dezvoltare ..........................................7
GHEORGHE SPÂRCHEZ: Considerații privind efectul aplică-
rii răriturilor asupra unor caracteristici calitative în făgetele din
munții Perșani......................................19
MARIA OLTEANU: Considerații privind acțiunea fungicidă a
unor extracte vegetale ce provin din specii de arbori indigeni și
exotici asupra ciupercilor ce degradează lemnul.....24
ARCADIE CIUBOTARU: Cercetări privind stabilirea distanței
de deplasare a lemnului la colectare............... 29
JOHANN KRUCH: Despre relația plantă - caracteristici geo-
tehnice.............................................32
TRAIAN POPOVICI: Aspecte referitoare la efectuarea experi-
mentelor în minipiramide ...........................36
PENTRU DOCUMENTAREA DUMNEAVOASTRĂ ..................39
CONTENT	page
MARIAN IANCULESCU: Pleading for management and for h
lasting development of the forests in Romania ....2
ALEXE ALEXE, MONICA IONESCU: Mineral nutrition of
Quercus peduncuiiflora Koch in Romania: physiotypes and types
of correspondences between physiotypes, environment and trecs
development.......................................7
GHEORGHE SPÂRCHEZ: Considerations regarding thin-
nings cffects on qualitative characteristics of beech stands in
Perșani mountains................................19
MARIA OLTEANU:Considerations regarding the fungicide
action of some vegetal extracts coming from indigenous and
exotic free species on the fiingi which degrade the wood.24
ARCADIE CIUBOTARU: Researches regarding the moving
distance of wood by its collecting ......................29
JOHANN KRUCH: About the connection between plant and
geometrical characteristics .....................32
TRAIAN POPOVICI: Aspecls regarding the accomplishing of
experiments in mini-pyramids......................6
FOR YOUR INFORMATION.............................39
CRONICĂ ..........................42,52,55,56
LEGEA VÂNĂTORII............................43
RECENZII................................31,35
INDEX ALFABETIC............................53
NEWS ...............................42,52,55,56
HUNTING LAW..................................43
REVIEWS ..................................31,35
ALPHABETICAL INDEX ......................... 53
REDACȚIA ''REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector 1, Telefon: 659.20.20/226.
Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc
pe această adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentelor (realizate prin redacție)
se depune în Contul nr. 40.85.47 B.A.S.A. - S.M.B.
Pledoarie pentru gospodărirea
și dezvoltarea durabilă
a pădurilor României
Pădurile României, din cele mai vechi timpuri și
până în prezent, au cunoscut un regres spațial consi-
derabil: de la circa 70%, cât existau în jurul anului
1820, au ajuns să ocupe în prezent abia 27% din
teritoriul țării, procent mult inferior celui optim, care
să asigure un echilibru ecologic stabil.
Agresiunea asupra pădurilor a avut mai multe
motivații, și anume:
-	extinderea terenurilor destinate culturilor agri-
cole și pășunatului, pentru acoperirea necesităților de
hrană, pentru o populație în continuă creștere;
-	nevoia de noi terenuri pentru construirea de
așezări și căi de comunicații, iar mai recent, în ultimele
decenii, pentru construirea de obiective industriale.
Această agresiune, de-a lungul timpului, a avut
expresii și intensități diferite. Am fost întrebat de un
ziarist, care dintre perioade, după părerea mea, a avut
consecințele cele mai dramatice asupra pădurilor:
cea interbelică, cea după cel de-al doilea război
mondial până la Revoluția din decembrie 1989, sau
cea de după Revoluția din 1989? Răspunsul a fost că
fiecare perioadă a avut particularitățile ei, în ceea ce
privește agresiunea asupra pădurilor, dar că, după
părerea mea, până în prezent, cea mai dramatică
situație s-a înregistrat în perioada interbelică. în
această perioadă, a avut loc un mare regres spațial al
fondului forestier, în care mai mult de 1,5 milioane
hectare de pădure, în special din zonele de dealuri și
coline, au fost transformate, în scopuri electorale, în
izlazuri comunale și pășuni. Consecințele despădu-
ririlor din acea perioadă se resimt și azi, când aproape
în toată zona de deal și coline a țării, unde suprafețe
întinse de pădure au fost defrișate pentru pășunat, au
început să „curgă“ dealurile la vale, cu case cu tot. Azi,
în această zonă, mai avem numai 27% păduri, față de
un optim de circa 34%, diferența de suprafață constitu-
ind terenuri excesiv degradate, inapte pentru alte folo-
sințe, în afară de cea silvică. Aici, se impun măsuri
energice pentru împăduriri cu rol antierozional. Puți-
nul cadru legislativ existent asigură realizarea acestui
deziderat, într-un timp mai lung. Mă refer, în special,
la Legea Fondului Funciar (Legea 18/1991), la Legea
83/1993 - cu prevederea referitoare la sprijinul pe
Dr. ing. MARIAN IANCULESCU
Deputat în Parlamentul României
Membru titular al Academiei
de Științe Agricole și Silvice
carc-1 acordă statul persoanelor juridice și fizice dc a
înființa păduri cu rol antierozional și ca perdele fores-
tiere de protecție - și la Codul Silvic (Legea 26/1996).
Dar, se impun măsuri pentru realizarea acestui dezide-
rat într-un timp mult mai scurt, de circa 10 ani, cu un
ritm anual de împădurire de circa 7000 ha. Acest lucru
s-ar putea realiza în cadrul unei legi speciale, a terenu-
rilor degradate, a cărei elaborare se impune cu maximă
urgență.
Agresiunea asupra pădurilor s-a extins și în zona de
câmpie, unde suprafețe întinse de pădure au fost defri-
șate, în vederea extinderii terenurilor pentru agricul-
tură. Pe lângă regresul spațial al pădurilor, în perioada
interbelică, au fost recoltate - din pădurile țării - can-
tități mari de masă lemnoasă, cu mult peste posibilita-
tea acestora. Dar, ceea ce este mai grav este faptul că
această recoltare s-a făcut aplicându-se tratamente ex-
tensive, urmărindu-se realizarea unor profituri cât mai
mari, cu consecințe ecologice catastrofale, așa cum s-a
întâmplat - de pildă - în Munții Vrancei, unde silvicul-
torii au depus eforturi extraordinare pentru reîmpădu-
rirea dealurilor și munților deveniți golași, cu aspect
selenar. Aceste eforturi continuă și azi!
Perioada după cel de-al doilea război mondial și
până Ia Revoluția din Decembrie 1989 se caracteri-
zează și ea printr-o agresiune spațială asupra pădurilor,
dar cu o intensitate mult mai redusă față de perioada
anterioară. S-a moștenit, din perioada interbelică, o su-
prafață de peste 1 milion ha. de păduri defrișate, care a
necesitat a fi împădurită într-un timp scurt, cunos-
cându-se consecințele ecologice care se produceau din
această cauză. De asemenea, s-a continuat în mare par-
te cu recoltarea unor cantități mari de masă lemnoasă,
peste limita posibilității pădurilor. începe ampla acțiu-
ne de amenajare a pădurilor țării, în conformitate cu
principiile de bază ale amenajamentului - continuita-
tea și productivitatea pădurilor. Acțiunea în sine con-
stituie începutul gospodăririi și dezvoltării durabile a
pădurilor din țara noastră.
Cercetarea științifică silvică fundamentează nece-
sitatea aplicării unor tratamente intensive în pădurile
țării, creându-se premisele aplicării acestora în practi-
că, la gospodărirea pădurilor.
2
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 • Nr. 1
în deceniul al șaptelea, în anul 1962, apare o nouă
ediție a Codului Silvic - după cea din 1910 - adaptată
la noile condiții socio-economice. în deceniul al optu-
lea, în 1976, se elaborează un Program de conservare
și dezvoltare a fondului forestier, aprobat prin lege,
pe perioada 1976-2010, în care au fost înscrise unele
acțiuni benefice gospodăririi durabile a pădurilor, dar
și alte acțiuni, mai puțin verificate în practică, cu con-
secințe negative pe termen lung (a se vedea acțiunea de
înrășinare a fondului forestier, în special în afara area-
lului natural de vegetație al rășinoaselor).
în fine, în deceniul al nouălea, în 1987, se elabo-
rează Legea nr.2, privind conservarea, protejarea și
dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională,
economică și menținerea echilibrului ecologic, care
- prin conținutul ei - exprimă preocuparea pentru o
gospodărire durabilă a pădurilor țării.
Perioada după Revoluția din decembrie 1989
debutează cu un asalt de o intensitate ridicată asupra
pădurilor, pe fondul confundării principiilor democra-
ției cu anarhia. Delictele silvice săvârșite în pădurile
statului cunosc o creștere fără precedent. Personalul
silvic este agresat și uneori cad chiar victime din rân-
dul corpului silvic, aflat la datorie. începe acțiunea de
retrocedare a pădurilor către foștii proprietari, în con-
formitate cu prevederile Legii Fondului Funciar (Le-
gea 18/1991). Mai mult de jumătate din pădurile pri-
vate sunt defrișate și brăcuite. Cauzele sunt multiple:
tendința asigurării necesarului de existență a unei po-
pulați i în majoritate sărăcite; tendința îmbogățirii ra-
pide „peste noapte", a unor inși puși pe căpătuială, pe
scama pădurilor; lipsa de autoritate a instituțiilor statu-
lui, abilitate să asigure protejarea proprietății publice
și private pe fondul confundării democrației cu haosul;
cadrul legislativ insuficient pentru protejarea păduri-
lor, Codul Silvic fiind promulgat abia în 1996. Amena-
jarea pădurilor continuă numai pentru pădurile dome-
niu public al statului, cu finanțare din surse proprii ale
Regiei Naționale a Pădurilor. Pentru pădurile private,
chiar dacă în Codul Silvic se prevede asigurarea finan-
țării amenajării pădurilor de la bugetul statului (măsură
justă, dacă se are în vedere că și acestea constituie bun
de interes național, conform Codului Silvic, Art.4) din
cauza lipsei fondurilor, a existenței unor bugete de aus-
teritate, amenajarea acestora este în pericol (în prezent
este chiar sistată), cu consecințe negative asupra gos-
podăririi și dezvoltării lor durabile.
începe o perioadă grea pentru soarta pădurilor Ro-
mâniei, ele devenind - din nou - obiect al unor promi-
siuni electorale.
Se inițiază în Parlamentul României proiecte de
legi pentru modificarea prevederilor Legii Fondului
Funciar (Legea nr.18/1991) bineînțeles în scopuri, din
nou, electorale, cu consecințe dezastruoase asupra sta-
bilității și integrității fondului nostru forestier și a să-
nătății Pământului. Este cunoscut faptul că o gospodă-
rire durabilă a pădurilor se poate realiza numai printr-o
organizare teritorială a acestora pe suprafețe mari.
Fărâmițarea fondului forestier, așa cum a rezultat și
din aplicarea Legii Fondului Funciar, este în
contradicție cu principiile gospodăririi durabile a
pădurilor. Prin modificările care se intenționează a se
aduce acestei legi, se amplifică și mai mult
contradicțiile cu principiile gestiunii durabile a
pădurilor. Organizarea pădurilor, în vederea asigurării
cu continuitate a exercitării funcțiilor protectoare de
care ele sunt capabile ca și nevoia de aprovizionare a
populației cu masă lemnoasă, nu se poate realiza decât
prin organizarea lor pe suprafețe mari. Datoria noastră
este să explicăm populației că pădurile nu constituie
o sursă permanentă de venituri și că sunt numai
generatoare de mari cheltuieli, dacă avem în vedere
obligativitatea gospodăririi lor în regim strict silvic.
Conform calculelor economice, în prezent, pe un
proprietar de pădure îl costă un metru cub de lemn, de
circa trei ori mai mult decât îl costă obținându-1 de la
unitățile silvice, care administrează pădurile
domeniului public al statului. în cazul neasigurării
pazei pădurilor private, cum se întâmplă în general în
prezent, în condițiile existenței unei populații în
majoritate sărăcite și a lipsei conștiinței forestiere,
suprafețe întinse de pădure cad pradă delictelor
silvice, cu pierderi totale pentru proprietari. Pentru a
preveni asemenea situații este necesar ca proprietarii
de păduri să se organizeze în asociații și să încheie
contracte sau convenții, pentru administrarea și gestio-
narea pădurilor, proprietate privată, prin unitățile sil-
vice, așa cum de altfel prevede Codul Silvic la Art. 70
alin. 3, și să beneficieze astfel de uzufructul pădurii.
De altfel, de uzufructul pădurii a beneficiat și benefi-
ciază marea majoritate a populației, dacă avem în ve-
dere nivelul prețurilor practicate de unitățile silvice.
Dar, numai că acest uzufruct se acordă relativ uniform
pentru populație, indiferent dacă a avut sau nu pădure
în proprietate. Este bine? Este rău? în opinia noastră,
acordarea numai a uzufructului, dc către unitățile silvi-
ce, constituie singura garanție pentru gospodărirea du-
rabilă a pădurilor și pe baza acesteia, a dezvoltării lor
durabile, așa cum s-a procedat și se procedează în pre-
zent.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 • Nr. 1
3
Datoria noastră, a întregului Corp Silvic din toată
lumea, este de a urmări înălțarea popoarelor la con-
știința forestieră, aducându-ne mereu aminte dc cuvin-
tele scriitorului roman Pliniu cel Bătrân, care considera
pădurea ca „summum munus homini datum adică cel
mai mare dar ce i-a fost hărăzit omenirii. Cu alte cu-
vinte, pădurile constituie un dar dat de Dumnezeu
acestei Planete, a cărei viață este strâns legată de exis-
tența acestui dar, PADUREA. Iată argumente care ple-
dează, nu pentru egoism în materie de păduri, ci pentru
altruism, prin considerarea pădurilor ca bun al întregii
omeniri. De felul cum știm să le respectăm va depin-
de viața noastră și a generațiilor care ne urmează!
Pentru realizarea unei ample dezbateri de opinii,
publicăm mai jos unele articole din inițiativele legis-
lative dc modificare a prevederilor Legii Fondului
Funciar, referitoare desigur la păduri, precum și luări
de poziții față de acestea.
Dorim să se realizeze aceste dezbateri în cadrul
Corpului Silvic, și nu numai, din care să rezulte soluții-
le cele mai bune de adoptat, în vederea gestionării și
dezvoltării durabile a pădurilor din țara noastră. Și
acest lucru trebuie făcut cu maximă urgență, până când
nu va fi prea târziu și să nu ajungem să depășim, în
agresivitate, perioada interbelică, în ceea ce priveș-
te starea pădurilor.
Proiect de lege pentru modificarea și completarea
Legii Fondului Funciar nr.18/1991
Inițiatori, membri din: Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚCD), Partidul Național
Liberal (PNL), Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR)
...Art. 41. va avea următorul cuprins:
„Terenurile cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufișuri, pășuni împădurite, ce au aparținut persoanelor fizice și care prin
efectul unor legi speciale au fost trecute în proprietatea statului, se restituie, la cerere, pe vechile amplasamente foștilor proprietari sau
moștenitorilor acestora, într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului, dar nu mai mult de 50 ha/famiiie.“
Alineatul 2 al art.41. va avea următorul cuprins.
„Dacă pe suprafețele de teren ce urmează a fi atribuite în condițiile alineatului precedent se află construcții sau amenajări
forestiere ori sunt în curs de execuție sau în fază de proiectare sau sunt defrișate se vor atribui alte suprafețe de teren cu respectarea
acelorași condiții în imediata apropiere."
După art. 41 sc introduc articolele 411 și 4I2, cu următorul cuprins:
„Art. 41L Foștii composesori sau, după caz, moștenitorii acestora pot cere restituirea în proprietate privată a terenurilor
prevăzute la art. 41, pe baza actelor ce le atestă această calitate și în limitele prevăzute în acele acte.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul restituirii terenurilor exploatate în devălmășie, de foștii moșneni sau răzeși
în cadrul obștiilor nedivizate.
Cererea, împreună cu actele doveditoare, se depune la comisia locală.
In cazurile prevăzute la alin. 1 și 2 se eliberează un singur titlu de proprietate, cu schița aferentă, pentru întreaga suprafață ce se
restituie; la titlu se va alătura o anexa cuprinzând numele, prenumele și cota parte de teren ce i se cuvine fiecăruia din composesori.
în cazurile în care terenurile ce au aparținut composesoratelor și obștiilor sunt situate pe raza teritorială a mai multor localități,
cererea se face la fiecare dintre ele, pentru suprafața situată pe raza acesteia.
Art.412. - Terenurile cu vegetație forestieră, pădurile, zăvoaiele, tufărișurile și pășunile împădurite, care au aparținut în
proprietate parohiilor, schiturilor și mănăstirilor se restituie, la cerere, acestora în limita suprafețelor pe care le-au avut în proprietate,
dar nu mai mult de 50 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localități.
Cererea se depune de consiliile parohiale sau organele reprezentative ale acestora, prin împuternicitul lor, la comisia locală, iar
titlul de proprietate, cu schița aferentă, se eliberează de comisiile județene.
Dispozițiile art. 411, alin.5 se aplică în mod corespunzător.
Terenurile prevăzute la alin. 1 care au aparținut în proprietate comunelor, orașelor sau municipiilor, se restituie, la cerere, în
proprietatea privată a acestora.
Cererea, împreună cu actele de proprietate doveditoare, se depune de primar la comisia județeană care, în baza schiței aferente, va
elibera titlul de proprietate."
Alineatul 4 al art. 41 va avea următorul cuprins:
„Terenurile prevăzute la art.41,411 și 412 vor fi gospodărite și exploatate în regim silvic potrivit legii."
Art 42. va avea următorul cuprins:
„De prevederile prezentei legi beneficiază români și cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni români
care și-au redobândit cetățenia, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară...
4
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 • Nr. 1
Proiect de lege pentru modificarea și completarea
Legii Fondului Funciar nr. 18/1991*
Inițiator: Grupul parlamentar al Partidului Unității Naționale Române (PUNR)
Art.21 (...)
(3)	- Suprafețele cu vegetație forestieră și pădure ce au aparținut bisericilor, schiturilor și așezămintelor mănăstirești trecute în
proprietatea statului prin reglementări legale sau abuzive se restituie la cererea acestora în suprafață de până la 10 ha bisericilor și
schiturilor mănăstirești și 20 ha pentru așezămintele mănăstirești, condiția obligatorie fiind ca acestea să desfășoare o activitate
caritabilă.
(4)	Parohiile, schiturile mănăstirești și așezămintele mănăstirești nou înființate pot primi la cerere, până la 5 ha teren în echivalent
arabil și pană la 1 ha de pădure pentru biserici și schituri mănăstirești și până la 10 ha pentru așezămintele mănăstirești.
Art.34'NOU
ArL34' (...)
(8)-Școlilor profesionale și liceelor cu profil silvic și de prelucrare a lemnului li se atribuie la cerere minim 10 ha pădure din
proprietatea statului.
(9)	- Facultăților și școlilor postliccale care pregătesc specialiști în domeniul silvic și forestier li se atribuie la cerere o suprafață
de minim 50 ha din proprietatea statului.
Art.36' NOU
Art.36" (...)
(4)	Suprafețele de teren expropriate pot fi compensate la cererea foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora, cu suprafețele
acoperite cu pădure.
Art.41 (1) Terenurile cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni împădurite care au aparținut persoanelor fizice și
care prin efectul unor legi speciale au fost trecute în proprietatea statului se restituie la cerere foștilor proprietari sau moștenitorilor
acestora, într-0 suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului dar nu mai mult de 10 ha.
(2)	în condițiile când suprafața de pădure sau vegetație forestieră destinată de persoane fizice atestată prin CF sau registrul
agricol, trecută în proprietatea statului ca efect al unor legi sau abuziv, este mai mare de 1 ha iar suprafețele de teren echivalent arabil
deținută de o familie în urma aplicării Legii 18/1991 este mai mică de 10 ha, aceasta se completează cu suprafața împădurită până la
limita de 10 ha, funcție de suprafața de pădure sau cu vegetație forestieră deținută de persoana fizică înainte dc aplicarea Legii
18/1991.
(3)	Terenurile care până la preluare în proprietatea statului cu vegetație forestieră, respectiv: pășuni, fânețe. terenuri neproductive
sau cu orice destinație, inclusiv arabilă care s-au împădurit sau au fost împădurite ulterior preluării de către stat și sunt ocupate în
prezent cu vegetație forestieră cât și terenurile incluse abuziv în amenajamente silvice cu vegetație forestieră sau fără, la marginea
pădurilor sau în interiorul lor se restituie la cerere foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.
(4)	Dacă pe suprafețele de teren ce urmează a fi distribuite în condițiile al.(l), (2) și (3) se află construcții, amenajări forestiere,
amenajări silvice de orice fel (antiinundații, antierozionale) atât execuție cât și faza de proiect, se vor atribui proprietarilor persoane
fizice sau moștenitorilor acestora, alte suprafețe de teren.
(5)	Suprafețele de teren atribuite la cerere în proprietate persoanelor fizice în condițiile al.( 1), (2) și (3) împreună cu suprafețele
deținute în echivalent arabil nu pot depăși 10 ha pe familie.
Art.41'NOU
Art.41' (1) Suprafețele de pădure ce au constituit drept de proprietate a satelor și comunelor precum și cele composesorale cc au
trecut abuziv sau prin reglementări legale în proprietatea statului, se restituie în totalitate comunităților cărora le-au aparținut.
(2)	Restituirea suprafețelor stabilite prin art.(l) se face de către Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului din patrimoniul
Romsilva la propunerea Comisiilor județene de fond funciar de regulă pe vechile amplasamente.
(3)	Paza și respectarea regimului silvic de exploatare la terenurile stabilite la al. (1) se asigură de către Consiliile locale și
coproprietarii composesorali prin perșonal de specialitate transferat în limitele normate de la Direcțiile silvice județene ale
Ministerulului Apelor Pădurilor și Protecției Mediului la Consiliile locale.
* Proiect de lege respins, între timp, de Parlamentul României, pe motivul existenței unei alte inițiative legislative care vizează aceleași aspecte
(inițiativa PNȚCD, PNL și UDMR vezi p. 5).
REVISTA PĂDURILOR © Anul 112 0 1997 O Nr. 1
5
Declarație politică prezentată în Parlamentul României 9
de domnul deputat Marian Ianculescu,în ziua de 11 martie 1997
Domnule Președinte,
Doamnelor și domnilor deputați,
Am asistat și asistăm azi pe plan mondial, dar nu
numai, la dezechilibre majore în mediul înconju-
rător. Una din cele mai importante cauze a acestor
dezechilibre o constituie defrișările masive de pă-
duri care s-au produs și încă se mai produc la scara
planetei Pământ. Exemple sunt numeroase. Se știe
că, de-a lungul istoriei, au decăzut civilizații sub
ochii „civilizatorilor44. Și la noi în țară s-a acționat
de-a lungul timpului, în mod barbar, balcanic sau
cum vreți să-i zicem, asupra pădurilor. De la un pro-
cent de circa 70% pădure, cât aveam în jurul anului
1820, am ajuns azi la circa 27%, cu mult sub optimul
care să asigure sănătatea pământului, mai ales în
condițiile în care acest procent de 27% este neuni-
form repartizat pe principalele forme de relief:
munte - 60%, dealuri - 27% (mult sub procentul
optim de 34%), iar la câmpie, abia 5-7%, față de un
optim de 14%.
Doamnelor și domnilor deputați,
Popoarele se judecă între ele și după respectul pe
care îl au față de propriul lor pământ și ca atare, față
de pavăza cea mai sigură a acestuia pădurea. Nu-și
apără pădurea și pământul decât poporul care se
simte solidar cu propriul său viitor și care vrea să
trăiască. Altfel, este un popor discreditat, și se poate
întâmpla ca un asemenea popor discreditat să fie ex-
propriat pentru „cauză de utilitate internațională,
sau și mai simplu: piere singur, se sinucide". Acest
lucru a fost exprimat dc un mare silvicultor român,
Marin Drăcea, încă din anul 1937. Câtă dreptate
avea! Cât de actuală este remarca Sa! Pe oamenii
noștri politici, aflați acum la putere, nu-i interesează
aceste lucruri. Maniera în care aceștia procedează în
materie de păduri (a se vedea recenta propunere
legislativă de modificare a Legii Fondului Funciar -
nr. 18/1991), din motive pur electorale, dovedește
lipsă de discernământ și de solidaritate cu viitorul
țării. Consecințele care vin din istorie ar trebui să ne
fie exemplu. Oare dealurile care în prezent „curg44 la
vale cu case cu tot, pretutindeni în zonele colinare și
6
de munte ale țării, nu ne pun pe gânduri? Acestea
sunt consecința directă a defrișărilor de păduri, pe o
suprafață de peste 1 milion hectare, efectuate din
motive electorale, dc data aceasta în perioada inter-
belică, pentru înființarea de izlazuri comunale. Oare
uităm inundațiile catastrofale, cu care periodic ne
confruntăm, cu pagube imense și cu pierderi de vieți
omenești? Oare uităm secetele prelungite care
bântuie pe teritoriul țării noastre, mai ales în zonele
de câmpie, deficitare în păduri, cu consecințe
alarmante asupra producției agricole și a dezvoltării
durabile rurale? Nu vrem să învățăm din exemplele
negative ale istoriei omenirii!
Vă mărturisesc sincer că rn-am bucurat enorm
când am auzit pe un distins coleg de-al nostru, repu-
tatul jurist Emil Popescu, președintele Comisiei juri-
dice a Camerei Deputaților, că ar fi în stare să taie
mâinile celui care ar tăia, fără drept, un arbore, ca
să mă întristez și să fiu dezamăgit când am văzut că
este unul dintre inițiatorii proiectului de lege, referi-
tor la modificarea prevederilor Legii Fondului Fun-
ciar, cu consecințe dramatice asupra pădurilor și, pc
termen lung, asupra viitorului țării. De ce oare există
diferență între vorbe și fapte? O să ni se răspundă:
Bine, bine, dar se prevede expres în proiectul de
lege amintit că pădurile, care urmează să fie retroce-
date în proprietate privată, vor fi gospodărite în re-
gim silvic. Așa a fost prevăzut și în actuala Lege a
Fondului Funciar, și - cu toate acestea — mai mult de
jumătate din pădurile intrate în posesia noilor
proprietari au fost defrișate sau brăcuite.
Așa că, să lăsăm pădurile țării, care constituie
bun dc interes național, să fie gospodărite de cei
care sunt în drept s-o facă - Corpul silvic - și să
acordăm populației care trăiește în România uzu-
fructul, așa cum se procedează în prezent.
Vă mulțumesc pentru atenție!
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 112 © 1997 & Nr. 1
Nutriția minerală a stejarului brumăriu*
(Quercus pedunculiflora Koch) din România:
fiziotipuri și tipuri de corespondențe fiziotip -
mediu - dezvoltare
Dr. ing. ALEXE ALEXE**
Membru corespondent al Academiei
de Științe Agricole și Silvice
Ing. chim. MONICA IONESCU
Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice - București
INTRODUCERE
Dintre stejarii autohtoni, stejarul brumăriu este
specia cea mai termofilă specifică silvostepei din
sudul țării. Brumăriul apare insular și în stepă,
inclusiv în câteva arborete din zona forestieră din
jurul Bucureștiului, acestea din urmă având un
caracter relict din perioada extinderii mai spre nord a
silvostepei. Cultivat în condiții corespunzătoare,
stejarul brumăriu oferă în silvostepă avantaje
economice incontestabil mai mari decât salcâmul sau
celelalte specii de cvercinee (tipurile lor xcrofile), dar
în cultura sa trebuie să se țină seama de exigențele
sale destul de mari (în comparație cu alte cvercinee și
mai ales stejarul pufos) față de nutrienții din sol.
Considerat - în general - ca o specie xerofită, stejarul
brumăriu conține populații de arbori având la noi un
caracter mezofil (în luncile din silvostepă și stepă
precum și în insulele din interiorul zonei forestiere) și
chiar hidrofil (în insulele din Delta Dunării).
Variabilității, sub raportul exigențelor hidrice, i se
asociază și cea referitoare la natura mediului ionic al
solului: de la soluri moderat acide (chiar acide) la
cele bazice cu exces dc calciu. Depășind înălțimi de
20 m în condiții de silvostepă (până la 30 m, în zona
forestieră), stejarul brumăriu a suportat din plin - ca
furnizor de lemn de lucru - presiunea antropică și
suprafața arboretelor sale s-a redus la 22-25.000 ha,
iar majoritatea acestora au un aspect degradat datorită
originii din lăstari, situație care nu reflectă nici capa-
citățile reale ale stațiunilor și nici cele genetice ale
speciei. înlocuirea brumăriului cu salcâm nu a dat re-
zultatele scontate, mai ales pe soluri compacte și cu
exces de calciu.
Arealul de răspândire naturală a stejarului brumă-
riu cuprinde Balcanii, Anatolia, Crimcea, Caucazul și
Transcaucazul, în vecinătatea mării Caspice.
La noi se găsește la limita nordică a arealului său
european, care intersectează - pe teritoriul României
- areaiele stejarului pcdunculat, pufos, gârniței și ce-
rului.
Stejarul brumăriu nu traversează Carpații; limita
sa nordică trece prin localitățile Porțile de Fier II,
Punghina, Perișor, Caracal, Drăgănești-Olt, Băsești,
nord de Putineiu, Drăgănești Vlașca, Comana, Tg.
Fierbinți, Drăgănești pe Ialomița, nord de Buzău,
Nicorești, nord-est de Podu Turcului, nord de Băcani
(Bârlad), Băneasa lângă Oancea de unde coboară
spre sud: Amara, Borcea și include toată Dobrogea.
Cele mai mari concentrări insulare de păduri cu stejar
brumăriu se găsesc astăzi în zonele Vânju Mare,
Băilești, Caracal, Perișor, între Argeș și Mostiștea,
Dobrogea, Hanu Conachi - Tulucești și în jurul Bu-
cureștiului (Brănești, Dridu-Sincști).
Actuala denumire și diagnoză a speciei aparține
lui K., K o c h (în: Linnaea XXII, 1849) deși unii au-
tori îl consideră ca o subspecie a stejarului peduncu-
lat (detalii în Schwarz 1936-1938).
Din punct de vedere morfologic, stejarul brumăriu
prezintă la noi o variabilitate destul de redusă
(Beldie, 1952) și formează hibrizi numai cu
gâmița și stejarul pufos:
x Q. getica M o r a r i u (1945) -frainetto x pe-
dunculiflora și
x Q.corcyrensis A., C a m u s (1938) =
pedunculiflora x pubescens.
Este curios că până acum nu a fost semnalat un
hibrid între stejarul brumăriu și cel pedunculat.
în lucrarea de față se desprind, pe baza cercetări-
lor de nutriție minerală, trei fiziotipuri ale stejarului
brumăriu, identificate la noi și definite în sensul lui
K i n z e 1 (1972), care consideră drept fiziotip „tota-
litatea particularităților fiziologice comune și carac-
teristice indivizilor unei anumite specii, gen, familie
etc.", completându-se - în acest mod - seria de fizio-
tipuri descrise anterior la gorun (A 1 e x e, 1987), ste-
jar pedunculat (A le x e, Surdu șilonescu,
1995) și stejar pufos (Alexe și Surdu, 1996). Ti-
purile de corespondențe fiziotip-mediu-dezvoltare au
fost descrise pe baza principiilor expuse anterior în
6 Sinteza unui aspect final din referatul științific al temei ICAS A 3/1996.
* P.O. Box (CP) 10-50, Bucharest, Romania. Manuscris depus la redacție Ia 11 iulie 1996.
REVISTA PĂDURILOR o Anul 112 O 1997 © Nr. 1
7
lucrările citate mai sus. Primele cercetări întreprinse
la noi asupra nutriției minerale a stejarului brumăriu
(N, P, K, Ca) și asupra fertilizării acestuia cu NPK au
fost efectuate în raza Ocolului silvic Caracal
(C o s t e a ș.a., 1984) dar scopul lor a fost de altă
natură (majorarea creșterilor și a fructificați ci).
în ceea ce privește regimul hidrologic al arborete-
lor de stejar brumăriu, acesta a fost studiat anterior în
detaliu dc C a t r i n a (1964) în Bărăgan.
MATERIAL ȘI METODE
Ca și în cazul stejarului pufos, cercetările s-au
efectuat în două etape:
1)	determinarea la 410 arbori maturi (40-80 ani) și
sănătoși, dispersați în limitele arealului lor natural, a
rapoartelor Ca/K și Mn/Fe în frunze și a pH-ului solu-
lui, din jurul arborilor respectivi, pe adâncimea
0-60 cm, indicatori esențiali în stratificarea materialu-
lui în vederea evidențierii fiziotipurilor;
2)	în a doua fază s-au întreprins cercetări de detaliu,
asupra chimismului solului și frunzelor, la cinci loturi
a 10 arbori fiecare din Ocoalele silvice Babadag (UPII
Slava Rusă u.a. 86 G), Ghimpați-Giurgiu (UP VI
Ogarcau.a. 62 E), Mitreni (UP VII Ciornuleasa u.a. 15
b), Urziceni (UP II Dridu u.a. 17 a) și Perișor (UP III
Târnava u.a. 17 a). S-au efectuat în total, în perioada
1993-1996, 850 analize foliare și 1150 analize de sol
(chimice, granulometrice și de umiditate). In cazul
frunzelor s-au determinat formele totale ale
elementelor N, Mg, P, S, K, Ca, B, Si, Mn, Fe, Cu, Zn,
Na, Al, Cr, Co, Ni, Cd, Pb iar la sol - în afară de Nt,
humus, pH și C/N - formele potențial accesibile
arborilor. Detaliile metodologice au fost prezentate în
lucrările citate în introducere, ele fiind aceleași în sco-
pul asigurării comparabilității între specii a rezultate-
lor obținute.
în ceea ce privește ecosistemele (EC), „afiliate"
unui tip de'corespondență, s-au folosit cele descrise de
Doniță ș.a. (1990) cu indicativul respectiv, iar în
cazul tipurilor de pădure (TP) cele descrise în cea mai
mare parte dePașcovschi, în colab. cu
Leandru în 1958. Pentru asociațiile vegetale, s-au
luat în considerație cele menționate în literatură (S o 6,
1964;Zolyomi ș.a., 1995; B or za șiBoșcaiu,
1965;!van Doina, 1979;Beldie șiChiriță,
1967; și Doniță ș.a., 1990). Aspectele metodologi-
ce privind utilizarea elementelor chimice din sol sunt
detaliate în lucrări anterioare, referitoare la fiziotipuri
și citate în introducere. în cazul comparării mai multor
specii de stejari, s-a folosit procedeul statistic al
rangurilor (A 1 e x e și S u r d u, 1996).
REZULTATE ȘI DISCUȚII
1.	Nutriția minerală la nivelul speciei
Valorile medii la nivelul speciei (media celor 50
de arbori și profile se sol investigate și considerate, în
urma unei stratificări prealabile, ca fiind un eșantion
reprezentativ pentru stejarul brumăriu din România)
privind chimismul frunzelor și al solului se prezintă
în Tabelul 1.
Din datele Tabelului, rezultă că stejarul brumăriu,
în ciuda arealului său restrâns din România, prezintă
o variabilitate destul de mare în cazul majorității
elementelor chimice în frunze (s% peste 21%) cu
excepția N, B, Fe și Al. La sol, variabilitatea este mai
redusă (s% sub 20%) doar la N mineral și bor.
Interesantă este variabilitatea mare a aluminiului din
sol (s% = 126%), fenomen care deocamdată nu a
putut fi explicat. în general, solurile stejarului brumă-
riu (predominant cernoziomuri în diferite stadii de
degradare, treceri spre brune roșcate de pădure și în
mai mică măsură solurile rendzinice) sunt foarte bine
aprovizionate cu toate elementele nutritive, cu excep-
ția S, K și Cu, unde aprovizionarea este mai redusă
dar oricum suficientă.
Astfel că, în principiu, nu se pune problema ferti-
lizării stejăretelor de stejar brumăriu, cu excepția ca-
zurilor de stimulare a fructificației. Idcea fertilizării,
în scopul majorării producției de lemn, rămâne con-
traproductivă, respectiv fără eficiență economică, ex-
ceptând cazul în care fertilizanții s-ar oferi gratuit.
Următoarele caracteristici chimice ale solului asi-
gură dezvoltarea optimală a arborilor de stejar bru-
măriu, pe soluri cu volum cdafic mare, profunde lu-
to-nisipoase până la luto-argiloase, cu regim hidric
optimal - echilibrat (în lunci) sau cel puțin cvasiechi-
librat - în condițiile lipsei unor factori limitativi (în
special secete accentuate și influențe antropice nega-
tive cum ar fi regenerarea din lăstari și neefectuarea
la timp a lucrărilor de îngrijire a arboretelor):
pH	5.8-6.8	K	350-500
humus %	3-4	Ca	2200-3500
Nt	1100-1600	B	0.4-0.6
Nmin.	20-30	Mn	12-20
Mg	350-500	Fe	5-8
P	15-30	Cu	10-12
s-so4	1-2	Zn	8-10
Na	30-80	Al	0.0
8
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 ® 1997 • Nr. I
Tabelul 1
Stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora K.Koch): caracteristicile chimice ale frunzelor (Forme totale) și solului (Forme potențial
accesibile). Valori medii (p = 99,9%) la nivelul speciei în România. (Soil and leaves Chemical characteristics-average species values
in România)	-
Caracteristica	Frunze (Leaves) (n = 50)			Sol (soil) -	0-60 cm (n = 50)	
	x ± tSx	min,-max.	s%	x ± tSx	min.-max.	s%
PH				6.58+0.40	5.0-8.6	12
humus				3.96+0.22	3.4-5.4	11
C/N				19.1		
	ELEMENTE ESENȚIALE ppm SU (DW)					
Nt	16512+ 1568	11743-26000	19	1398 ± 136	860-2100	20
n-no3				14.2 ±2.5	0.85-23.7	38
n-nh4				9.8 ±3.3	0-30	68
N min.				24.1 ±2.2	12-32	18
Mg	2609 ± 454	1000-5125	35	382 ±42	160-539	22
P	2146±317	1220-4100	30	16.8 ±3.1	4.1-32	37
S	1621 ±283	560-3132	35	0.98 ± 0.24	0.2-2.40	50
K	6548 ± 844	4200-11875	26	258 ± 55	89-590	43
Ca	8162±1832	3973-20625	45	3688 ±759	1500-8400	42
B	55 ± 6	20-71	20	0.57 ± 0.04	0.41-0.73	12
Mn	205 ± 42	12-390	41	9.6 ±1.8	2-18.1	38
Fe	174 ± 1513.	125-260	17	7.7 ±2	0.37-19	53
Cu	131 + 1.3	9.9-22	21	8.9 ± 1.2	5-16	27
Zn	32.9 ± 5.8	22-75	36	9.4 ± 1.1	7-17	24
Mo						
	ALTE ELEMENTE ppm SU (DW)					
Na	123 ± 25	20-244	40	48.5 ± 19.6	7-185	82
Al	88 ± 11	44-144	11	15.8 ± 10	0-90	126
Cr	urme	-		1.6 ±0.2	0-2	28
Co	(0.4)	-		urme	-	
Ni	0.8 ± 0.4	0-4	111	7± 1	1.7-11.5	31
Cd	(0.1)	ur.-o.75		urme	0-0.8	
Pb	42 ±9	15-99	45	11 ±2	0-20.2	41
n = numărul unităților de eșantionaj: arbori sau profile se sol (number of sampling units; trees or soil pits); x ± tȘx = media aritmetică
și limitele de încredere ale acestora; s% = coeficientul de variație.
(cu excepția primelor trei caracteristici, celelalte se
referă la formele potențial accesibile arborilor, în
ppm SU, pe adâncimea 0-60 cm).
Comparând stejarul brumăriu cu alte specii de
stejari (A 1 e x e, 1987; A 1 e x e ș.a., 1995; A 1 e x e
și S u r d u, 1996 și datele existente dar încă nepu-
blicate), în cazul celor 12 elemente esențiale, și
aplicând procedeul rangurilor se constată că această
specie este în general foarte pretențioasă față de
nutrienții minerali, respectiv puțin eficientă în
utilizarea lor la nivel foliar:
Specie	Rangul mediu
Stejar pufos	1.24
Gorun	1.29
Stejar pedunculat și gârniță	1.33
Cer	1.43
Stejar brumăriu	1,76
Cu cât rangul este mai mic, cu atât eficiența de
utilizare a nutrienților este mai mare. Această eficien-
ță de utilizare a nutrienților minerali depinde însă de
natura fiziotipurilor care se compară. Astfel, eficiența
redusă a brumăriului se menține în cazul fiziotipu-
rilor normale și tolerant acide (penultimul loc) dar
este mai mare în cazul fiziotipului tolerant la calciu,
caz în care se menține la egalitate cu stejarul pufos.
Pe solurile cu exces de calciu (fiziotipurile tolerante
la calciu), speciile cele mai eficiente rămân stejarul
pedunculat și gâmița (rangurile medii 1.09 și 1.29)
iar cele mai puțin eficiente gorunul (1.52) și cerul
(1.71). Eficiența de utilizare a nutrienților depinde
însă și de natura elementului chimic considerat.
Eșalonând stejarii autohtoni (la nivel de specie)
după rangurile respective pe elemente chimice (rang
1 = eficiență maximă și rang 6 = eficiență minimă),
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 ® 1997 • Nr. 1
9
pentru stejarul brumăriu s-au obținut următoarele
calificative: eficiență mare în utilizarea K, Mn și Zn;
eficiență medie în utilizarea N, S, B și Fe; eficiență
redusă în utilizarea Mg, P, Ca și Cu. Desigur, această
ierarhizare diferă de la un fiziotip la altul.
Trebuie subliniat că, în general, stejarul brumăriu
este o specie „pretențioasă" față de azot: necesarul de
azot mineral variază la brumăriu, în sezon estival,
între 12 și 32 ppm, în timp ce la alte specii de stejari
limitele sunt cuprinse între 4.3 și 8 ppm. în aceleași
condiții de mediu (arbori alăturați - Oc. Perișor UP
III Târnava u.a. 17 A, pH = 5.42), stejarul pufos con-
ține în frunze 57% mai puțin azot decât brumăriul.
Majoritatea solurilor pe care vegetează stejarul
brumăriu au o textură luto-nispoasă până la
luto-argiloasă (rar argiloasă) și un regim hidric de la
optimal (lunci) până la periodic deficitar (vezi Fig.3).
Privit în ansamblu, stejarul brumăriu - ca și steja-
rul pufos - apare ca o specie calciotrofă (raportul
Ca/K în frunze este de 1.25, față de 1.44 la pufos și
cea. 0.8 la gorun și stejar pedunculat). Acest caracter
este confirmat și de raportul Mn/Fe (1.18 față de 2 la
pedunculat și 7.9 la gorun - medii ale speciilor), dar
nu este clar dacă stejarul brumăriu ar putea vegeta pe
soluri foarte sărace în calciu (cum este cazul unor
fiziotipuri de gorun, pedunculat și gârniță) întrucât
nivelul cel mai scăzut al ionilor de Ca în primii 60
cm, identificat până acum, nu coboară sub 1500 ppm
(față de 1134 ppm la stejar pufos).
Cercetările au condus la necesitatea delimitării și
descrierii următoarelor trei fiziotipuri la stejarul bru-
măriu:
•	FN-SB - stejar brumăriu fiziotip normal
(Quercus pedunculiflora Koch 1849 normal
physiotype A. Alexe nom. nov.);
•	FTA-SB - stejar brumăriu fiziotip tolerant acid
(Quercus pedunculiflora Koch 1849 tolerant acid
physiotype A. Alexe nom.nov.);
» FTC-SB - stejar brumăriu, fiziotip tolerant la
calciu (Quercus pedunculiflora Koch 1849 calcium
tolerant physiotype A. Alexe nom. nov.). Această
nomenclatură lingvistică binară a fost adoptată și în
cazul stejarului pedunculat (Alexe, ș.a. 1995) și a
celui pufos (Alexe și Surdu 1996).
2.	Descrierea fiziotipurilor stejarului brumăriu
Valorile medii ale caracteristicilor chimice ale
frunzelor, solului și variabilitatea valorilor indivi-
duale ale acestora se prezintă în Tabelul 2.
Identificarea practică a fiziotipurilor este foarte
simplă și necesită un număr redus de analize:
Caracteristica	FIZIOTIP		
	FN	FTA	FTC
pH sol (0-60 cm) Frunze:	5.8-73	5.0-5.7	7.0-8.6 (9.5)
Ca ppm S.U.	4000-6000	8000-12000	13OOO-2O000
K ppm S.U.	5000-7000	4000-5500	6500-12000
Mn ppm S.U.	100-350	200-400	10-130
Fe ppm S.U. Rapoarte foliare	120-260	120-200	140-220
(valori medii): Ca/K	0.8-1.0	2.2	1.6
Mn/Fe	13	1.7	034
2.1.	FN-SB - Stejar brumăriu fiziotip normal
2.1.1.	Caracteristici de bază
FN-SB este specific nutriției minerale a arborilor
de stejar brumăriu, care:
1)	sunt adaptați mediului ionic al solurilor slab
acide - neutre cu pH 5.8-7.3 în primii 60 cm, bine
aprovizionați cu nutrienți minerali și având un conți-
nut de calciu cuprins între 1900 și 5600 ppm S.U.;
2)	realizează nutriția cu azot, cu precădere pe sea-
ma azotului nitric (cca.85% în iulie-august);
3)	sunt mai puțin eficienți în utilizarea azotului,
fosforului, magneziului, potasiului și borului, decât
fiziotipurile normale ale celorlalte specii de stejari
autohtoni și, în scopul realizării unei dezvoltări opti-
male, necesită soluri bine aprovizionate în nutrienți
minerali, în special N și P;
4)	au cea mai mare variabilitate individuală în
frunze la Mg, P, S, Mn, Zn, Na, Pb (s% = 25-38%
pentru n = 30) iar cea mai redusă la K, B, Ca, Cu și N
(s% sub 15%);
5)	au rapoarte foliare normale în jurul următoare-
lor valori: 0.8-1.0 Ca/K, 1.3 Mn/Fc, 9 N/S, 1.4 P/S,
72 P/Zn;
6)	în timpul perioadelor secetoase nu acumulează
în frunze (ca și pufosul) cantități mari de azot, fiind
prin aceasta mai puțin sensibili la defoliatori și agenți
patogeni;
7)	dezvoltarea arborilor (potențial medie) depinde
în primul rând de regimul dc umiditate a solului și
modul de gospodărire; în condițiile unui regim hidric
cvasiechilibrat în silvostepă internă și insulele relic-
tice din zona forestieră se pot realiza arborete de
productivitate superioară.
10
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 Q 1997 Q Nr. 1
Tabelul 2
Stejar brumăriu (Quercus pedunculifîora K.Koch): chimismul în sol și frunze la fiziotipurile identificate în România. Datele se referă la
valori medii (p = 95%) aîe formelor potențial accesibile din soi și a celor totale din frunze, la arbori sănătoși. (Soii and leaves chemistry: average
values for physiotypes)
FN = Fiziotip normal (Normal physiotype) FTC = Fiziotip tolerant la calciu (Calcium tolerant physiotype) FTA = Fizlotip tolerant acid (Acid
tolerant physiotype). Diferențe semnificative (Significant differences among physiotypes): 1 pentru (for) p = 95%, 2 pentru (for) p = 99%, 3 pentru
(for) p = 99,9%. N = număr de arbori investigați (number of investigated trees), ur. = urme (traces).
11
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 ® 1997 O Nr. 1
2.1.2.	Localizare, condițiile și factorii mediului
Silvostepa internă, mijlocie, rar în silvostepa ex-
ternă și excepțional în ărborete insulare din stepă:
Dobrogea, sudul Munteniei, Olteniei, Moldovei, dea-
lurile Buzăului și local în sudul Podișului Central
Moldovenesc. Câteva ărborete în zona forestieră din
jurul Bucureștiului au un caracter relict. Cu precădere
pe câmpii plane, văi largi, terenuri așezate și versanți
slab înclinați. Altitudini 50-300 m, temperatură
medie anuală (Tma) 9.5-11.5°C, precipitații anuale
(Pa) 400-550 mm, evapotranspirația reală (ETR)
400-500 mm. Soluri slab acide până la neutre,
profunde, cu volum edafic mare și cu aerație în ge-
neral bună, lutoase - luto-argiloase, mai rar nisi-
poase-nisipo-lutoase și foarte rar argiloase, cu regim
hidric cvasiechilibrat sau periodic deficitar. Tipuri de
sol: cernoziomuri cambice (uneori ± vertice), cerno-
ziomuri argilo-iluviale tranziții spre brune roșcate,
cenușii închise (Moldova), bine aprovizionate cu
nutrienți minerali. Chimismul solului se prezintă în
Tabelul 2.
Tipuri de corespondențe fiziotip-mediu-dezvoltare
(FMD): C-2, C-4 și C-5.
2.1.3.	Referințe asupra entităților ecologice și fito-
sociologice (în care vegetează arborii FN-SB)
Ecosisteme (Doniță ș.a., 1990): 8214, 8314,
8114, 8111 și 8211. Tipuri de pădure (TP): 8512,
8513, 8411, 8111, 8115, 8116, 8113, 8511, 8521,
8422. Asociații vegetale în care stejarul brumăriu
apare ca specie forestieră principală de amestec:
Quercetum pedunculiflorae Borza 37, carpinetosum
Borza 58, Quercetum pedunculiflora typicum, Mo-
rariu 44, Aceri (tatarico) - Quercetum pedunculiflo-
rae Zolyomi 57, Quercetum pedunculiflorae Borza
37 subas. arenosum Pașcovschi et al.56, Querco
(pedunculiflorae) — Tilietum tomentosae Doniță 70.
2.2.	FTAJSB: Stejar brumăriu fiziotip tolerant acid
2.2.1.	Caracteristici de bază
FTA-SB este specific nutriției minerale a arbori-
lor de stejar brumăriu care (la care):
1)	sunt adaptați mediului ionic al solurilor mode-
rat acide-acide, cernoziomuri puternic degradate sau
treceri spre brune roșcate, toate luvice cu pH 5.0-5.8
în primii 60 cm, în general suficient aprovizionate cu
nutrienți minerali și având un conținut de calciu de
1500-2000 ppm S.U. și aluminiu sub 70 ppm (to-
xicitatea de Al exclusă);
2)	realizează nutriția cu azot, cu precădere pe seama
celui amoniacal, mai ales în timpul sezonului estival;
3)	în comparație cu fiziotipul normal (Fig.l) sunt
mai bine aprovizionate cu P, S, Fe dar conțin cantități
mai reduse de Nt și ioni de Mg, K, Ca, Mn, Cu, Zn și
Na;
Fig. 1. Chimismul solului (0-60 cm, forme potențial accesibile) la
fiziotipul tolerant acid (FTA) și fiziotipul tolerant la calciu (FTC)
comparativ cu fiziotipul normal (FN considerat 100%) în cazul
stejarului brumăriu din România. (Comparison of soil chemistry 0-60
cm, potentially available forms) among Quercus pedunculiflora Koch
physiotypes in Remania: FN = normal physiotype = 100%, FTA: acid
tolerant physiotype, FTC: calcium tolerant physiotype. Orig.
4)	sunt mai puțin eficienți în utilizare N, Ca, Mn,
Cu și mai eficienți în utilizare Mg, P, S, K, Fe
(Fig. 2);
■ci
H Mj P S K Ca Hn Fs Cu Zn No Al Pb
FTA ----------- FTC ------
Quercus pedunculiflora Koch FRUNZE
(LEAVES)
Fig. 2. Chimismul frunzelor (forme totale) la FTA., FTC și
FN = 100% Ia stejarul brumăriu din România. (Comparison of leaves
eleinental structura among Quercus pedunculiflora Koch physiotypes in
Remania. Orig.)
5)	elementele chimice din frunze înregistrează o
variabilitate redusă (în majoritatea cazurilor s% este
sub 20 % pentru n = 10);
5)	rapoartele foliare normale se situează în jurul
următoarelor valori: 2.2 Ca/K. 1.7 Mn/Fe, 23 N/S,
2.2 P/S, 58 P/Zn;
7)	nu acumulează în frunze azot în timpul perioa-
delor secetoase;
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 e 1997 9 Nr. 1
8)	dezvoltarea arborilor este potențial medie și
chiar la limita inferioară a optimalului; starea actuală
a arborilor în multe arborete (dezvoltare inferioară)
este determinată în principal de acțiunile antropice
(originea din cioate îmbătrânite).
2.2.2.	Datele cu privire la localizarea arborilor,
condițiile și factorii mediului sunt detaliate la
descrierea corespondenței C-l (secțiunea 3).
2.2.3.	Referințe asupra entităților ecologice și fitoso-
ciologice: Ecosisteme: 7614 pro parte. Tipuri de pă-
dure: 8431, 8432, 8433, 8441. Asociații vegetale:
Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 44) Po-
pescu et.al. 79 (citat după Doniță, ș.a. 1990).
2.3	FTC-SB: Stejar brumăriu fiziotip tolerant la
calciu
2.3.1.	Caracteristici de bază
FTC-SB este specific nutriției minerale a arbori-
lor de stejar brumăriu care (la care):
1)	sunt adaptați excesului de calciu solubil din sol
(peste 5000 ppm S.U. în primii 60 de cm) fără a ma-
nifesta - în condițiile unui regim hidric optimal, echi-
librat sau cvasiechilibrat - dezordini fiziologice pro-
vocate de cuantumul mare de Ca în țesuturi; pH os-
cilează între 7.0 și 8.6, dar poate ajunge până la 9.5
în condițiile apariției fenomenelor de salinizare;
2)	realizează nutriția cu azot pe seama ambelor
specii, cel nitric fiind însă specia de azot predominantă;
3)	sunt deosebit de eficienți în utilizarea Mg, P,
Mn și Zn, dar mult mai puțin eficienți (în comparație
cu fiziotipul normal) în ceea ce privește utilizarea S,
K, Ca, Fe, Cu și prezintă în frunze acumulări, până
acum inexplicabile, de aluminiu ai cărui ioni triva-
lenți lipsesc în sol dar ar putea fi prezenți în rizosferă,
ca rezultat al unui fenomen de acidifiere;
4)	cu excepția Mn, Pb, P și Na, variabilitatea indivi-
duală în frunze este scăzută (s% sub 20% pentru n = 10);
5)	rapoartele foliare normale se situează în jurul
următoarelor valori: 1.6 Ca/K, 0.34 Mn/Fe, 7.9 N/S,
49 P/Zn;
6)	nu acumulează în frunze azot în timpul perioa-
delor secetoase;
7)	dezvoltarea arborilor depinde în primul rând de
regimul de umiditate și în unele situații aprovizionarea
slabă a solului cu nutrienți (mai ales pe nisipuri); în
general solurile pe care vegetează acest fiziotip sunt
mai slab aprovizionate în S, K, Mn și Cu în comparație
cu FN și FTA.
Este interesant de remarcat că FTC cuprinde (din
punct de vedere hidric) cele trei tipuri: xerofil, mezo-
fil și hidrofil.
REVISTA PĂDURILOR © Anul 112 e 1997 ® Nr. 1
2.3.2.	Localizare, condițiile și factorii mediului
Luncile din silvostepă și stepa din sudul și sud-es-
tul țării, nisipuri marine din Delta Dunării (insulele
Letea și Caraorman) și Podișul Dobrogci de Nord.
Terase noi - mai ridicate - din lunci, depresiuni între
dunele de nisip; în nordul Dobrogei pe podișuri
joase, plane sau slab înclinate și versanți cu diferite
expoziții. Altitudini: în lunci 10-100 m, pe nisipuri
deltaice 0-5 m iar în nordul Dobrogei 30-300 m.
Tina: (10) 10.5 - 11.5° C, Pa: 350-550 mm, ETR:
400-500 (1200) mm. Soluri: aluviale, cernoziomuri
tipice, rendzine, psamosoluri, mai rar cernoziomuri
slab levigate și brune roșcate mollice; neutre-bazice
[pH 6.8-8.5 (9.5)]; profunde-mijlociu profunde cu
volum edafic variabil, cu textură nisipoasă până la
luto-argiloasă; cu regim hidric de la excedentar în
profunzime până la periodic deficitar. Chimismul so-
lului se prezintă în Tabelul 2.
Tipuri de corespondențe fiziotip-irediu-dezvol-
tare (FMD): C-3, C-6 și C-7.
2.3.3.	Referințe asupra entităților ecologice șifitoso-
ciologice
Ecosisteme (Doniță ș.a., 1990): 8316 pp.,
8417, 8437, 8537, 8871. Tipuri de pădure: 6162,
6122 pp., 6331, 6341, 0412, 0413, 8412, 6342, 6343,
8423, (30), (31), 8412. Asociații vegetale în care ste-
jarul brumăriu apare ca specie forestieră principală
sau de amestec: Quercetum robori-pedunculiflorae
Simon 60, Fraxinetum pallisae (Simon 60) Krausch,
Fragario (viridis)-Polyquercetum Doniță 70.
3.	Descrierea tipurilor de corespondențe fîziotip-
mediu-dezvoltare.
C-l SB-FTA Stejar brumăriu xerofil, fiziotip
tolerant acid cu dezvoltare medie-superioară pe
câmpii plane slab ondulate sau înclinate din sil-
vostepa internă a Olteniei cu cernoziomuri puter-
nic degradate și treceri spre brune roșcate, toate
luvice (acide-moderat acide).
Mediu: Specific silvostepei interne de cvercete
mezoxerofite-xerofile din sudul țării (Caracal-Perișor)
spre limita cu zona pădurilor de stejar. Câmpii plane
sau slab ondulate sau înclinate, pe loess. Altitudini
50-200 m. Tma: 10.5-11.5° C, Pa: 450-550 mm,
ETR: 450-550 mm. Soluri: cernoziomuri cambice și
argilo-iluviale, uneori ± vertice în Bt și tranziții spre
brune roșcate, toate moderat acide-acide, în primii
60 cm, lutoase și luto-argiloase, intens moderat humi-
fere, profunde-mijlociu profunde, cu volum edafic
mare - mijlociu, compacte în Bț, uneori slab pseudo-
gleizate, aerație defectuoasă în profunzime, regim
13
hidric cvasiechilibrat - periodic deficitar, bine aprovi-
zionate în substanțe nutritive. Nutriția de tip FTA (si-
milară cu SP-FNț). Dezvoltare: medie până la limita
inferioară a celei optimale; în multe cazuri inferioară
datorită degradării antropice. Factori limitativi: lăs-
tari proveniți din cioate îmbătrânite deficit periodic de
umiditate, compactitate mare a solului în orizontul B.
în condițiile existenței unui orizont Bt vertic și accen-
tuării deficitului de umiditate terenul este cedat steja-
rului pufos. Specii forestiere asociate stejarului bru-
măriu: stejar pufos, stejar pedunculat xerofil (în situa-
ții cu plus de umiditate), tipurile xerofile de cer, gâmi-
ță la care se adaugă frasin pufos, ulm, arțar tătărăsc, ju-
gastru, măr și păr pădureț, uneori mojdrean; arbuști:
paducel, măceș, corn, sânger, lemn câinesc, salbă
moale și râioasă. Ecosisteme afiliate coresponden-
ței: 7614 pro parte; tipuri de pădure: 8431, 8432,
8433, 8441. Tipul de strat ierbos: Lithospermum.
C-2 SB-FN Stejar brumăriu xerofil, fiziotip
normal cu dezvoltare medie-superioară (limita de
jos) pe terenuri plane și versanți slab înclinați din
silvostepa cu cernoziomuri cambice sau soluri ce-
nușii, din sudul Moldovei și Podișul Central Mol-
dovenesc, Bărăgan, Dobrogea, dealurile Buzăului
și silvostepa internă a Munteniei [și insular în
stepă și zona forestieră (relictic)j.
Mediu: Specific silvostepei interne și mijlocii.
Câmpii plane, văi largi, lipsite de apă, locuri așezate și
versanți înclinați. Altitudini 50 -300 m. Tma:
9.5-11° C. Pa: 450-550 mm. ETR: 450-500 mm. So-
luri: cernoziomuri cambice uneori ± vertice, cernozio-
muri argilo-iluviale și soluri cenușii închise (Mol-
dova), slab acidc-neutre în primii 60 cm, lutoase, lu-
to-argiloase și uneori argiloase, cu volum edafic marc
și aerația în general buna; regim hidric cvasiechilibrat;
bine aprovizionate cu nutrienți minerali. în general
condiții de mediu asemănătoare cu cele din C-1 și C-3
ale stejarului pufos. Nutriția de tip FN (asemănătoare
cu FN, stejar pufos), Dezvoltare: medie - limita dc
jos a celei superioare. în amestecurile cu stejar pedun-
culat acesta nu depășește dezvoltarea medie-inferioară
(cl.III - IV0 dc producție, în timp ce stejarul brumăriu
realizează ărborete în cl. 1IQ - III5 de producție). Fac-
tori limitativi: proveniența din cioate îmbătrânite,
umiditatea estivală scăzută mai ales în silvostepa ex-
ternă și arboretele insulare din stepă. Specii forestiere
asociate stejarului brumăriu: stejarul pufos, tipurile
xerofile ale stejarului pedunculat, cerului, gâmiței și
gorunului (Q.Polycarpa); alte specii: arțar tătărăsc, ju-
gastru, ulmi, tei argintiu, frasin comun, sorb de câmp,
paltin de câmp, măr și păr pădureț, scoruș; arbuști: pă-
ducel, măceș, lemn câinesc, spinul cerbului, salbă
moale și râioasă, porumbar, uneori corn, sânger, cireș
pitic, scumpie. Ecosisteme afiliate corespondenței:
8114, 8214 și 8314; tipuri de pădure: 8111, 8115,
8116, 8512, 8513, 8411. Tipul de strat ierbos: Gle-
choma - Geum.
C-3 SB-FTC Stejar brumăriu mezofil, fiziotip
tolerant la calciu cu dezvoltare medie-superioară
(optimală în condițiile din România) în luncile din
silvostepa și stepă din sudul și sud-estul țării
Mediu: Asemănător pro parte cu C-8 și C-9 ale
stejarului pedunculat (A 1 e x e ș.a., 1995). Toate
luncile din silvostepa și stepa din Câmpia Română și
unele interfluvii joase din sudul și sud-estul țării. Alti-
tudini 10-100 m. Tma: 10.5-11.5°C. Pa:
400-500 mm. ETR 400-1000 mm. Soluri: cernozio-
muri, brune mollice, aluviale și uneori slab salinizate,
freatic umede, gleizate în profunzime, carbonați la
40-70 cm adâncime, foarte slab acide-neutre sau slab
bazice, profunde-mijlociu profunde, volumul edafic în
funcție de nivelul apei freatice a carbonaților și adân-
cimea aluviunilor groisere: regim hidric opti-
mal-echilibrat, aerație bună. Destul de bine aprovizio-
nate cu nutrienți minerali, dar cu exces de calciu și
local accentuarea salinizării. Specii forestiere asocia-
te stejarului brumăriu: stejar pedunculat, ulm (Ul-
musfoliacea, U.procera, U.efusa), frasin pufos de lun-
că, F.pallisae, arțar tătărăsc, jugastru, păr și măr pădu-
reț, plop alb, foarte rar tei argintiu; arbuști: păducel,
măceș, lemn câinesc, salbă moale și râioasă, spinul
cerbului, salcie albă, porumbar, dârmox, Amorpha,
liane (curpen). Ecosisteme afiliate corespondenței:
8316,8417; tipuri de pădure: 6162,6122 pp., 6331.
Tipul de strat ierbos: Rubus caesius - Aegopodium,
Rubus caesius - Galium aparine.
C-4 SB-FN Stejar brumăriu xerofil fiziotip
normal cu dezvoltare inferioară - medie pe tere-
nuri nisipoase slab ondulate (dune) din silvostepa
externă și extrazonal din stepa Câmpiei Române
cu cernoziomuri nisipoase cambice.
Mediu: Similar cu C-4 FN2 stejar pufos. Terenuri
nisipoase slab ondulate, depresiuni între dune. In
prezent, terenul este ocupat aproape în totalitate cu
plantații de salcâm. Altitudini 50-150 m. Tma:
10.5-11.5°C. Pa: 400-450 mm. ETR: 400-450 mm.
Soluri: cernoziomuri cambice nisipoase până la
nisipo-Iutoase, profunde, cu volum edafic mare și ae-
rație foarte bună, regim hidric periodic deficitar, ali-
mentarea cu apă mai ales din freatic (între dune). Sufi-
cient aprovizionate cu nutrienți minerali. Nutriția de
tip FN. Dezvoltare: inferioară, cel mult medic. Fac-
tori limitativi: umiditatea redusă a solului, în special
în arboretele insulare din stepă. Specii forestiere
14
REVISTA PĂDURILOR O Anul 112 O 1997 & Nr. I
asociate stejarului brumăriu care formează, de regu-
lă arborete aproape pure: stejar pufos și tipuri xerofile
de stejar pedunculat, gâmiță și cer, ulm de plută, jugas-
tru, păr pădureț; arbuști: păducel, măceș, sânger, po-
rumbar, lemn câinesc, spinul cerbului. Ecosisteme afi-
liate corespondenței: 8111; tipuri de pădure: 8113.
Tipul de strat ierbos: ierburi psamofile.
C-5 SB.-FN Stejar brumăriu xerofil fiziotip
normal cu dezvoltare inferioară în șleauri de sil-
vostepă (insular în stepă) pe terenuri plane și ver-
sanți slab înclinați din Dobrogea, sudul Moldovei,
dealurile Buzăului și izolat în Bărăgan și Oltenia.
Mediu: Condiții specifice silvostepei și insular
stepei (pădurile Ciomuleasa și Pielea); versanți slab
înclinați, mai mult umbriți. Altitudini 50-200 m.
PA: 450-500 mm. ETR: 450-500 mm. Soluri: cerno-
ziomuri argiloiluviale și cambice, lutoase și luto-argi-
loase profunde, cu volum edafic mare și aerație bună,
în Dobrogea și soluri brune mollice și litosoluri hu-
mice adeseori cu schelet cu regim hidric periodic de-
ficitar. Nutriția de tip FN. Dezvoltare inferioară.
Factori limitativi: umiditatea estivală foarte scăzută.
Specii forestiere asociate stejarului brumăriu: tei
argintiu (în Dobrogea și tei cu frunza mare), stejar
pufos, tipurile xerofile de stejar pedunculat, gâmiță,
cer și, în regiunea de dealuri, gorun (Q.polycarpa),
frasin comun și pufos, paltin de câmp, arțar tătărăsc,
jugastru, păr pădureț, cărpiniță, mojdrean; arbuști:
păducel, măceș, porumbar, lemn câinesc, corn, sân-
ger, salbă moale și râioasă, spinul cerbului, soc ne-
gru, dârmox și mai rar scumpie, alun și clocotiș. Eco-
sisteme afiliate corespondenței: 8211, 8611; tipuri
de pădure: 8511, 8521, 8422, 8512. Tipul de strat
ierbos: Lithospermum.
C-6 SB-FTC Stejar brumăriu hidrofil, fiziotip
tolerant Ia calciu, cu dezvoltare inferioară-medie,
pe insulele (Letea, Caraorman) din Delta Dunării
(stejar brumăriu deltaic).
Mediu: Specific insulelor formate din nisipuri
marine în Delta Dunării; depresiuni între dunele de
nisip (jepși) și depresiuni joase, relativ largi cu întin-
dere destul de mare, între dunele de nisip. Condiții si-
milare cu C-l2. Stejar pedunculat (Alexe 1995) cu
precizarea că stejarul brumăriu se localizează pe lo-
curi ceva mai înalte. Altitudini: 0-8 m; Pa:
350-450 mm. ETR până la 1200 mm. Soluri:
psamosoluri mollice ± gleizate, nisipoase, cu apă
freatică la 0.6-2 m adâncime, volum edafic mijlo-
ciu-mic; aerația bună cu excepția perioadelor cu exces
de apă, regim de umiditate optimal sau/și excedentar
în profunzime; bazice (pH poate ajunge la 9.5 și indică
prezența sărurilor ca și excesul mare de calciu).
Nutriția de tip FTC. Dezvoltare inferioară-medie.
Factori limitativi: exces de apă și lipsă de aerație
primăvara, ETR puternică vara, înghețul târziu și
poleiul. Specii forestiere asociate stejarului bru-
măriu: stejarul pedunculat, frasin de luncă și pufos,
plopi, anin negru, salcie albă, ulmi (minor, procera,
laevis), păr și măr pădureț; arbuști; păducel, lemn câi-
nesc, crușin, sânger, călin, soc negru, alun, porumbar;
liane: Periploca graeca, Vitis silvestris, Humulus lu-
pulus, Clematis vitalba, rar Hedera helix. Ecosisteme
afiliate corespondenței: 8437, 8537; tipuri de pădure:
6341, 0412, 0413, 8412, 6342, 6343, Tipul de strat
ierbos: Rubus caesius și Gătim rubioides.
C-7 SB-FTC Stejar brumăriu xerofil, fiziotip
tolerant Ia calciu, cu dezvoltare inferioară pe rend-
zine și cernoziomuri tipice.
Mediu: Specific silvostepei deluroase din Podișul
Dobrogei de Nord: podișuri joase, plane-slab încli-
nate și versanți cu diferite expoziții. Altitudini
30-300 m. Tma: 10-10.5°C. Pa: 500-550 mm. ETR:
450-500 mm. Soluri: rendzine și cernoziomuri tipice
mijlociu profunde, cu volum edafic mic, neutre-mo-
derat bazice, lutoase până la luto-argiloase cu aerație
bună și regim hidric periodic deficitar. Suficient
aprovizionate cu nutrienți minerali, dar cu exces
mare de calciu solubil în sol. Nutriția de tip FTC.
Dezvoltare: inferioară. Factori limitativi: prove-
niența arborilor din lăstari (cioate îmbătrânite), umi-
ditatea estivală scăzută, volumul edafic redus și ex-
cesul de calciu din sol care creează dificultăți în ab-
sorbția majorității nutrienților minerali. Specii fores-
tiere asociate stejarului brumăriu: stejar pufos, ti-
purile xerofile ale gorunului (O. polycarpa) și gâmi-
ței, local: teiul argintiu, frasin comun și caucazian,
sorb de câmp, iar în etajul dominat: cărpiniță, moj-
drean, jugastru, măr și păr pădureț, mai rar ulmi, teiul
cu frunza mare și carpenul; arbuști: corn, păducel,
salbă râioasă, lemn câinesc și dârmox. Ecosisteme
afiliate corespondenței: 8871, tipuri de pădure:
8423, 8412, (30), (31). Tipul de strat ierbos: Mereu-
rialis ovata. Caracteristicile acestei corespond hjs
sunt asemănătoare cu cele ale C-6 Stejar pufos FTC.
Poziția tipurilor de cr.~ .pondențe în raport cu
regimul de uitate și textura solului se prezintă în
Figura 3, care nu necesită explicații suplimentare.
REVISTA PĂDURILOR O Amil 112 » 1997 ® Nr. 1
15
\TEXTURA
XiSOLUUlI
\SOIL
regim\tex™
DE UM1\RE)
NISIPOS
(SANDY)
CITATE
S0LIWA1
A
\'4
REGINE IRȘOV
EXCEDENTAR
IN PROFUNZI-
MEdNEXCESS
IN THE LOWER
LAYER OF
»________
A-ARGILA
(CLAY)
„W ..
C-6
OPTIMAL
(OPTIMUM)
FTC
Î-M
HD
EC.8437
8537
ECHILIBRAT
(BALANCED)
CVA5I-
E CHIU BRAȚ
(OUAȘI -
BALANCED)
PERIODIC
DEFICITAR
(PERIODICA-
-LLY
DEFICIENT)
NISIPOS
LUTOS
SANDY-
LOAMY)
1
I
i.
1
i
C-4 FN M4
XER ECBHI
LUTO -
NISIPOS
(IOAMY
SANDY)
A-15-30%

-L~
LUTOS
(LOAMY)
A«25-37%
LUTO-	ARGILOS
ARGILOS	
(IOAMY-	(CLAYEY)
CLAYEY)	
A»32-47%	A> *01.

C’3 FTC M-S MZ
- EC: 83l6pp , 8417
OPTIM ECOF1ZIOLQGIC
1

jBOPHYSKX.OGICAL OPTIM^ !
______	_____.1......   L
i C-1 FTA
L C-2 FN M(S-) XER
EC; 8144, 8214.8314
t-------F-----1
I ------«---—
i C-7FTC I XER ]
! EC 8871	!

C-5 FN I XER. EC: 8 211,6611	; j
Fig. 3. Poziția tipurilor de corespondențe C (Fiziotip-medin-dezvoltare) în raport cu
regimul de umiditate și textura solului la stejarul brumăriu din România. (Position of corres-
pondence types C: physiotype - environment-deveiopment, in connection with water regime in soii
and soii texture in the case of Quercuspedunculiflora Koch in România).
3.	Este localizat cu precădere
(exceptând arboretele relictice din
zona forestieră) în silvostepă și insu-
lar în stepă pe soluri de tip cemo-
ziomic, rcndzinic sau treceri spre
brune roșcate, foarte bine-suficient
aprovizionate cu nutrienți minerali,
fiind specia de stejar cea mai preten-
țioasă față de elementele nutritive
esențiale din sol, dar pe care nu le
poate utiliza în toate condițiile în
mod corespunzător, datorită fie regi-
mului hidric deficitar din sol, fie
stării de degradare a arborilor prove-
niți, în majoritate, din lăstari. Din
această cauză, în comparație cu cei-
lalți stejari autohtoni, stejarul bru-
măriu apare ca specia cel mai puțin
eficientă în utilizarea nutrienților
minerali, exceptând situațiile în care
regimul hidric este favorabil iar
arborii au coroane bine dezvoltate.
Fertilizarea arborilor de stejar bru-
măriu, ca și a celor de stejar pufos,
este contraproductivă și este justi-
ficată numai în situația în care se
urmărește stimularea fructificației la
arbori, având coroane dezvoltate.
4.	Ca rezultat al cercetărilor s-au
identificat la stejarul brumăriu trei
fiziotipuri: un fiziotip normal
(FN-SB) cu arbori localizați cu
precădere pe soluri slab acide-ncutre
de tip cernoziomic și foarte bine
aprovizionate cu nutrienți minerali; un fiziotip tole-
rant acid (FTA-SB), pe cernoziomuri puternic degra-
date și tranziții spre brune roșcate, toate luvice și un
fiziotip tolerant la calciu (FTC-SB) ai cărui arbori
sunt localizați în principal pe rcndzine, cernoziomuri
tipice sau psamosoluri.
5. Dezvoltarea arborilor se stejar brumăriu depin-
de mai ales de regimul de umiditate a solului, textura
acestuia (solurile argiloase sunt cele mai puțin favo-
rabile) și modul de gospodărire a arboretelor. Cea
mai bună dezvoltare se realizează în luncile din
silvostepă (FTC), în silvostepă internă și în arboretele
relictice din zona forestieră (FN). Zona optimului
ccofiziologic este cea a corespondențelor C-3 și C-2.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
1.	în România, stejarul brumăriu se găsește la
limita nordică a arealului său balcanic și intersectează
arealcle stejarului pufos și a tipurilor xerofile ale go-
runului (în regiunea de dealuri), cerului, gâmiței și
stejarului pedunculat mczofil (în lunci de stepă și
silvostepă) și a celui xerofi! din Câmpia Română și
Dobrogea.
2.	In raport cu exigențele față de apă, stejarul
brumăriu este mai puțin xerofil decât stejarul pufos
iar fiziotipul său tolerant la calciu intră în componen-
ța unor populații dc arbori mezofili (în luncile din sil-
vostepă și stepă și arborete relictice din zona forestie-
ră din jurul Bucureștiului) și chiar hidroftli (în Delta
Dunării).
16
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 ® Nr. 1
6.	S-au descris șapte tipuri de corespondențe fizio-
tip-mediu-dezvoltare, necesare elaborării unui sistem
de măsuri silvotehnice.
7.	Conducerea la vârste de peste 80 de ani a arbo-
retelor de stejar brumăriu provenite din lăstari (con-
versiunea prin îmbătrânire nu este indicată, decât în
cazuri excepționale, întrucât va conduce în viitor la
accentuarea fenomenelor de declin și uscare).
8.	Cultura stejarului brumăriu în silvostepă este de
dorit a fi extinsă substanțial, întrucât în condiții de
mediu și gospodărire corespunzătoare poate furniza
importante cantități de lemn, într-o zonă unde acest
material este puternic deficitar. în acest scop, vor
trebui constituite rezervații de semințe în ărborete de
cea mai bună calitate și de productivitate cel puțin
medie (actuală).
9.	Se recomandă evitarea utilizării fiziotipurilor în
alte condiții de mediu, decât în cele în care au fost
identificate pentru prevenirea unor rezultate imprevi-
zibile (de exemplu, este puțin probabil ca materialul
de împădurire FTA să dea rezultate bune în condițiile
specifice FTC și invers).
10.	Stejarul brumăriu se pretează foarte bine la
crearea pășunilor împădurite, în special în Dobrogea
unde asemenea entități au existat în trecut și mai
există încă și astăzi, dar pe suprafețe reduse. In acest
sens, sectorul particular este de dorit a fi încurajat.
11.	în raport cu alegerea speciilor de bază, respec-
tiv cu atitudinea ce va trebui adoptată față de cultura
stejarului brumăriu (SB), se fac următoarele reco-
mandări: în C-l SB + stejar pufos (F,N) + tipurile
xerofile FTA ale cerului și gâmiței; în situații cu plus
de umiditate, stejar pedunculat xerofil FTA. în C-2:
SB + stejar pufos și tipurile xerofile FN ale stejarului
pedunculat, cerului, gârniței și gorunului (Q. poly-
carpa); în insulele din zona forestieră se va menține
SB ca rezervații științifice sau de semințe. în C-3
(lunci din silvostepă și stepă): SB + stejar pedunculat
FTC. în C-4 (pe nisipuri): SB se va menține (de fapt
se va reintroduce) + stejar pufos și eventual tipurile
xerofile ale stejarului pedunculat, gâmiței și cerului -
în rest terenul urmează a fi cedat salcâmului. In C-5:
SB + stejar pufos + tei argintiu (în Dobrogea și tei cu
frunza mare) + tipurile xerofile de stejar pedunculat,
gârniță, cer și cele ale gorunului (Q. polycarpa) în re-
giunea de dealuri - toate speciile FN. în C-6 (insulele
din Delta Dunării): SB + stejar pedunculat FTC, alo-
cându-se lui SB terenurile mai înalte. în C-7 (pe
soluri cemoziomice și rendzinice) SB + tipurile xero-
file ale stejarului pufos, gorunului (Q. polycarpa),
gâmiței, toate FTC: local tei argintiu.
în ceea ce privește speciile de ajutor și arbuști ele
sunt indicate în text pentru fiecare tip de corespon-
dență.
12.	Cercetările prezentate oferă bazele pentru ela-
borarea unor tehnologii ameliorate de refacere și gos-
podărire a arboretelor actuale de stejar brumăriu, teh-
nologii care vor putea fi realizate într-un timp relativ
scurt.
BIBLIOGRAFIE
A 1 e x e. A., 1987: Fiziotipurile și nutriția minerală a gorunului
(Quercus petraea Liebl.). în: Revista pădurilor Nr. 3: 123-129.
A 1 e x e, A., 1995: Tipuri de corespondențe fiziotip-mediu-dez-
voltare și legătura acestora cu fenomenele de declin ce apar în
pădurile cu stejar pedunculat (Quercus robur L) din România.
în: Revista pădurilor Nr. 3:10-18.
A 1 exe, A., Au r e 1 i a, S urdu, 1996: Nutriția minerală a
stejarului pufos (Quercus pubescens Willd.) din România:
fiziotipuri și tipuri de corespondențe fiziotip-mediu-dezvoltare.
în: Revista pădurilor Nr. 3,16, Nr. 4,5.
Alexe, A., Aurelia Surdu, Monica, lonescu,
1995: Nutriția minerală și fiziotipurile stejarului pedunculat
(Quercus Robur L.) din România. (Sinteză). în: Revista pădurilor
Nr. 2: 7-14.
Beldie Al., 1952: Flora Republicii Populare Române. Voi I,
p. 224-260,635-636. Editura Academiei RPR București.
Beldie, Al., C h i r i ț ă, C„ 1967: Flora indicatoare din
pădurile noastre. Editura Agro-silvică, București.
Borza, AL, B o ș c a i u, N., 1965: Introducere în studiul
covorului vegetal. Editura Academiei București.
C a m u s. A., 1936-1938: Les chenes. Tom.-L, Ed. Paul
Lechevalier, Paris.
C a t r i n a, I o a n., 1964: Cercetări asupra regimului hidrologic
al arboretelor de stejar brumăriu din Câmpia Bărăganului. Au-
toreferat asupra lucrării de dizertație. Lit. Inst. Pol. Brașov.
C o s t e a, A. ș.a, 1987: Cercetări privind ameliorarea condițiilor
de creștere și regenerare în ărborete de gârniță, cer, stejar
brumăriu și stejar pufos. ICAS Seria II, 64 p., Ed. Cent. Mat.
Didactic și Propagandă Agricolă, București.
D o n i ț ă, N. ș.a., 1990: Tipuri de ecosisteme forestiere din
România. ICAS Seria II,. Centr. Mat. Didactic și Propagandă
Agricolă, 390 p., București.
Ivan Doina, 1979: Fitocenologia și vegetație României. Ed.
Didactică și pedagogică, București.
K i n z e 1, H., 1972: Biochemische Pflanzenoklogie. Schriften
ver. Verbr., Naturwiss. Kennth, Wien 112: 77-78.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 • Nr. 1
17
Pașcovschi, S., în colab. cuLeandru, 1958: Tipuri de
pădure din Republica Populară Română. ICES Seria II, Editura
Agrosilvică de Stat, 458 p., București.
S c h w a r t z, O., 1936: Monographie der Eichen Europas und
des Mittelmeergebietes L, Textband., Ed.A.W.Hayn, Posdam, p.
161-176.
S o o, R e z s o, 1964: A magyar es vegetăcio rendszertani
nbvenyfdldrajzi kezikbnyve. I, p. 238-285, Akademiei Kiad6,
Budapest.
Z o 1 y o m i, B. ș.a., 1955: Forstwissenschftliche, Ergebnisse der
geobotanischcn Kartierung im Biikkebrige. In; Act. Bot. Acad.
Sc. Hung. 1,3-4, p, 361-395.
Mineral nutrition of Quercus pedunculiflora Koch in Romania: physiotypes and types of correspondences between physiotypes,
environment and trees development
The stands with Q. pedunculiflora (Q.pd.) are located in the silvosteppe (exceptionally in the steppe and forest zone around
Bucharest in which case theirs character is of relict nature) of Romanian Plains (north of the Danube river) and Dobrogea province. They
cover only 22-25,000 ha but are important forni ecologycal point of view. Q.pd. is the second in rank like xerophilic oak in Romania. Its
needs for mineral nutrients are high but it is able to produce more wood than other forest species in the silvosteppe conditions. A large -
scale analysis of soil and leaves (2000) is summarised in the diagnoses of three Q.pd. physiotypes (Tables 1, 2 and Fig.i, 2) in the sense
of Kinzel (1972).
Q.	pedunculiflora Koch normal physiotypes nom.nov. (FN): trees on cernoziomic, well or rnedium supplied soils with mineral
nutrients, pH (H2O) 5.8-7.3 (the first 60 cm), 1900-5600 ppm (DW) calcium ions, nitrogen nutrition based especially on N-NO3 species.
The normal ratios in the leaves are: 0.8-1.0 Ca/K, 1.3 Mn/Fe, 9 N/S, 1.4 P/S, 72 P/Zn. Trees development is potentially medium but
sometimes it is low because of limiting factors (draught and human negative influences: coppice system). Sites at 50-300 m altitude,
400-550 mm annual, prccipitation and 9.5-11.5° C average annual temperature.
Q.	pedunculiflora Koch tolerant acid physiotipe nom.nov. (FTA): trees in the stands confined to acid-medium acid soils, pH 5.0-5.8
but with Al3+ ions under 70 ppm DW, generally enough supplied with mineral nutrients, 1500-200 ppm Ca ions, nitrogen nutrition based
especially on N-NH4 species (June-August), less efficient in utilisation of N, Ca, Mn and Cu and more efficient in utilisation of Mg, P, S,
K, Fe than FN. The normal average ratios in the leaves: 2.2 Ca/K, 1.7 Mn/Fe, 23 N/S, 2.2 P/S and 58 P/Zn. Trees development is
potentially medium-high but it is frequently low becausc of human negative influence. Sites at 50-200 m altitude, 450-550 mm annual
precipitation and 10.5 -11,5° C average annual temperature.
Q.	pedunculiflora Koch calcium tolerant physiotype nom.nov. (FTC): trees in the stands with calcium excess in soil (more than
5000 ppm S.U. 0-60 cm), pH 6.8 - 8.6 (9.5), nitrogen nutrition based on the both available forms but N-NOj prevaiis, soils are less
supplied with S, K, Mn and Cu than FN and FTA; are very efficient in the utilisation of Mg, P, Mn and Zn but less efficient in the
utilisation of K, S, Ca, Fe, and Cu. The normal ratios in the leaves are: 1.6 Ca/K, 0.34 Mn/Fe, 7.9 N/S, 49 P/Zn. Trees development
depends firstly on soil humidity. Within this physiotype there are three types from water regime in soil point of view: xerophilic (on the
plain and plateau areas of low slopes), mezophilic (river meadows) and hydrophilic (on sandy soils of the Danube Delta). Sites: 0-300 m
altitude, 350 -550 mm, annual precipitation and (10) 10.5 - 11.5°C average annual temperature.
The new ecophysiological concept C [correspondence type between physiotype, environment and trees development have been
explained in the previous works (Alexe, 19895)]. The foliowing C types have been described in this paper (all diagnoses are noinen
novum A. Alexe);
C-l Q. Pedunculiflora Koch tolerant acid physiotype, xerophilic, trees with medium - high development in the stand located on the
plains in the internai part of silvostepe with acid - medium acid soils of cernoziomic type in Oltenia province. C-2 Q.pd., FN, xerophilic,
trees with medium - high development located on the plains, low slopes with cernoziomic soils in the Southern Moldova /province),
Romanian Plain and Dobrogea (exceptionally in the forest) zone around Bucharest). C-3 Q.pd., FTC, mesophîlic, trees with
medium-high development in the river meadows within silvosteppe and steppe in the Southern and east - Southern part of the country.
C-4 Q.pd. FN, xerophilic, trees with low (sometimes medium) development on the sandy areas (dunes) within externai port of
silvosteppe. C-5 Q.pd., FN, xerophilic, trees with low development, in the mixes stands of silvosteppe located on the flat areas or low
slopes in Dobrogea, Southern Moldova (province) Buzău hills and a few forest islands in Bărăgan Plain and Oltenia. C-6 Q.pd., FTC,
hydrophylic, trees with low development (exceptionally medium) in the stands located on the Letea and Caraorman island of the Danube
Delta. C-7 Q.pd., FTC, xerophilic, trees with lowe development on rcndzinic and typical cernoziomic soils. The conncctions among
correspondence types C, texture and water regime in soil are presented in Fig,3.
In Romania Q pedunculiflora trees are associated in pure stands or in the mixed stands with the foliowing oak species: Q.pubescens
Willd., Q.robur L„ (xerophylic or meso-xerophilic types) and xerophilic types of Q.cerris L., Q.frainetto Ten. and Q.polycarpa Schur.
Recommendations are given in the paper for every type for the species which should be used in the mixed stands with Q.peduculiflora.
18
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 Q 1997 o Nr. I
Considerații privind efectul aplicării
răriturilor asupra unor caracteristici
calitative în făgetele din munții Perșani
Sef lucr. ing. GHEORGHE SPÂRCHEZ
Universitatea „T ransîlvania" Brașov
1.	Introducere
După cum se cunoaște, răriturile sunt operațiuni
culturale care se aplică o dată cu intrarea arboretului în
faza de păriș urmărindu-se selecția și îngrijirea indivi-
duală și intensivă a arborilor de valoare. O parte din
obiectivele urmărite prin aplicarea răriturilor, și la care
ne vom referi în continuare, sunt: ameliorarea calității
tulpinilor și coroanelor, activarea creșterii în diametru
și deci în volum a arborilor valoroși, extragerea arbori-
lor nedoriți, spațierea judicioasă a arborilor spre a crea
condiții de mediu mai favorabile fructificației.
Prin cercetările întreprinse s-a urmărit cuantifi-
carea efectului răriturilor asupra calității arborilor ră-
mași după aplicarea răriturilor (însușire exprimată prin
clasa de calitate dar și prin rectitudinea și înfurcirca
tulpinilor), precum și asupra poziției cenotice a arbo-
rilor în arboret, exprimată prin clasa Kraft, și a rolului
funcțional al arborilor. Răriturile în făgete au un pro-
nunțat caracter selectiv, fapt ce face ca după fiecare
repriză de rărituri să se înregistreze efecte pozitive
asupra caracteristicilor arboretului remanent. în cele
ce urmează, ne vom referi la amploarea acestor efecte,
înregistrate în suprafețele experimentale amplasate în
făgetele din Munții Perșani.
2.	Materia! și metoda de cercetare
Cercetările s-au efectuat în ărborete de fag pure și
amestecate, de clasele a Il-a și a IlI-a de producție, cu
vârsta cuprinsă între 25 și 85 de ani, situate în sub-
etajul pădurilor dc fag și al amestecurilor de fag cu go-
run din Munții Perșani.
Observațiile și măsurătorile au fost efectuate în
suprafețe experimentale cu aria de 2500 m2. în aceste
suprafețe s-au făcut observații, înainte și după execu-
tarea răriturilor, asupra clasei de calitate, clasei Kraft,
clasei funcționale, asupra rectitudinii și înfurcirii
exemplarelor, s-au măsurat diametrele de bază la toți
arborii cu diametrul mai mare de 6 cm și înălțimile la
30-40 de arbori din fiecare suprafață.
Aprecierea clasei de calitate s-a făcut în conformi-
tate cu „Normele tehnice de punere în valoare a
masei lemnoase“. Pentru aprecierea rectitudinii, s-a
folosit o scară cu trei trepte: 1 - tulpina rectilinie; 2 -
tulpina curbată într-un plan; 3 - tulpina curbată în mai
multe planuri. La aprecierea înfurcirii s-au luat în con-
siderate următoarele situații: 1 - tulpina unitară până la
mijlocul coroanei; 2 - tulpina bifurcată în coroană; 3 -
tulpina poliînfurcită în coroană sau la baza coroanei.
Clasificarea funcțională s-a realizat prin împărțirea
arboretului în biogrupe și identificarea a trei categorii
de arbori: valoroși (V), folositori (F) și dăunători (D).
3.	Rezultate obținute
Influența răriturilor asupra caracteristicilor anali-
zate se redau în Tabelul 1 (vezi pagina 16-17). Rezul-
tatele sunt prezentate în valori relative, înainte și după
parcurgerea arboretelor - din 24 de suprafețe experi-
mentale - cu lucrări de rărituri.
Ca urmare a manierei de alegere a arborilor de
extras, în arboretul remanent s-a înregistrat o creștere
evidentă a ponderii arborilor din clasa I. Observațiile
de teren au scos în evidență faptul că arboretele de fag,
parcurse sistematic cu operațiuni culturale, prezintă o
proporție foarte ridicată de arbori din clasele 1 și a Il-a
de calitate. în sprijinul acestei afirmații, aducem urmă-
toarele argumente:
o arborii nu prezintă putregai de tulpină;
® clagajul natural se produce până la 0,6 - 0,7 din
înălțimea arborilor, această parte a tulpinii fiind aptă
pentru utilizări industriale;
® tulpinile sunt în general drepte, iar atunci când
curbura tulpinilor nu a format o săgeată mai mare de 5
cm pe 1 m lungime, arborii au fost încadrați tot în clasa
I dc calitate, deoarece pentru foarte multe sortimente
industriale de lemn brut se admite o săgeată de 5%
într-un plan sau chiar în două planuri;
® pentru diverse sortimente industriale se admit
piese cu diametrul la capătul subțire de minimum 4-
5 cm.
în aceste condiții, considerăm că majoritatea ar-
borilor rămași prezintă peste 50% din lungimea trun-
chiului lemn de lucru, putând fi încadrați în clasa I de
calitate.
înainte de răritură, ponderea arborilor dc clasa I de
calitate este cuprinsă între 53% și 97%, în funcție de
vârsta arboretului, clasa de producție și compoziție.
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 112 • 1997 • Nr. 1
19
Tabelul 1
Caracteristicile calitative, poziția cenotică și rolul funcțional al arborilor din suprafețele de cercetare
înainte și după aplicarea răriturilor. (Quality characteristics, cenotical position and funcțional role of the
research trees before and after thinning)
Oul UP.M.	V«nu	CU. do prod	Clisa do	te %				Clasa KncS				Clasa fiaic|ioa«J*			R» cît tatii»»			tarife irea.		
			I	n	m	IV	l	n	Bl	IV	V	F	D	1	2	3	I	2	3
Codka V.9	ÎS	St •	94	6			3	22	22	53	20	53	27	70	22	8	60	39	1
			100				4	29	24	41	25	75		76	22	2	62	38	
MSeruț VH.1M	30	m	91	8			10	24	21	45									
			90	2			16	30	28	26									
MHiortij vh,im	35	nr	61	17	2		15	20	16	49									
			90	10			18	25	20	37									
Codita V,4A	35	a	87	13			U	27	14	48	10	49	♦1	56	42	. 2	75	23	2 .
			88	12			12	30	12	46	20	80		58	42		77	23	
CotCa» H.51B	40	m	56	33	n		10	14	26	58	10	73	17	33	60	7	82	18	
			61	23	5		14	16	30	40	12	88		38	57	5	84	16	
Codi»» riob	45		81	18			11	2$	18	43	25	48	27	51	47	2	71	26	
			83	13			15	38	23	22	36	34		59	41		74	26	
Cddfea W	45	hi	15	25			$	27	24	40	30	39	31	65	35		81	19	
			83	17			22	40	20	18	54	46		68	32		80	20.	
.w,	35	m	97	3			14	28	24	34	22	54	24	57	43		83	9	8
			98	2			19	37	29	15	25	75		63	37		82	■13	■■■.5.
Codit» m.7	60	a	86	10	4		17	26	23	34	14	63	lî	40	40	20.	37	31	12
			91	8			27	30	23	20	17	33		60	30	10	40	52'	■■ . 8
Mileniu vu.îfi	60	n	91	9			14	17	26	43	H	59	30	45	34	1	83	8	•7. 5-
			96	4			19	24	32	25	P	83		64	36		84	Oc	7
CodtOA HU	65	m	87	8	5		10	16	30	44	15	63	22	27	43	30	43	-34	3
			92	7	1		24	24	38	14	20	80		29	45	26	43	i 56	1 ■';
IX,34	63	n	75	22	3		13	33	25	2$	22	54	■24	48	31	1	34	65	1 z
			81	18			17	37	30	16	30	70		52 ■	48		35	65	
Codita V.40	65	01	84	is			10	12	18	60	10	48	42	85	15		- 78	19	3
			95	3			19	22	22	37	13 .	85		87	13		72	28	
Codita V.41	65	rv	86	14			11	20	16	53	10	56	34	72	28		73	27	
			97	3			15	26	18	41	11	89		76	24		68	32.	
Codita V.42	63	m	70'	17	13		10	22	22	46	18	48	34	55	41	4	73	27	
			84	14	2		14	31	31	24	27	73		«0	40		79	21	
Mlierttg IX.30	63	IV	33	22	12	13	U	22	15	51	28	42	30	55	44	1	’ 40	34	6
			62	20	18		14	24	20	42	31	72		60	40		48	52	
Codlaa 11.53	70	n																	
			83	17			18	23	25	34	28	45	27	37	63		43	56	1
			87	t3			20	31	30	19	38	62		47	53		60	40	
vmu	70	u	81	u	4	4	28	18	u	38	26	48	26	61	37	2	62	27	11
			91	7	2		37	22	18	23	38	62		80	20		70	30	
CmSm H.4D	70	m	90	£	4		17	24	28	31									
			100				20	27	23	28									
MIimț VHI.4A	70	m	38	30	32		IO	24	27	39	14	33	33	24	69	7	15	69	6
			48	30	22		18	35	34	13	21	79		27	W	9	26	69	5
Codi 6» V.39	70	IV	W	7			14	23	17	44	13	35	32	82	18		68	31	1
			96	4			17	35	22	26	20	80		85	13		60	40	
Codita B.11B	75	nr	100				13	23	17	45	27	44	29	51	49		76	24	
			100				20	30	21	42	58		56	44			70	30	
Codit» V3Î	85	a	93	7			20	44	15	21	M	31	17	81	19		40	60	
			100				25	52	15	8	40	60		83	12		45	53	
WoTO DC9B	35	u	89	11			17	25	26	si	ÎS	47	28	67	27	6	15	SI	4
			97	3			22	30	27	21	34	64		66	30	4	19	si	
* înainte de aplicarea răriturilor
** după aplicarea răriturilor
Procente mai mici se înregistrează în cazul gorune-
to-făgctelor și făgeto-cărpinetelor, unde exemplarele
de gorun și carpen sunt mai rău conformate. Prin apli-
carea răriturilor, ponderea arborilor din clasa I de cali-
tate a crescut cu 3% până la 15%, astfel că - în câteva
suprafețe experimentale - după aplicarea răriturii toți
arborii se încadrează la clasa I de calitate.
Cercetările întreprinse în amestecuri de fag cu răși-
noase au arătat că ponderea arborilor din clasele 1 și a
Il-a de calitate sporește după executarea răriturilor cu
7-8% și că, în arboretele tinere, posibilitatea de ame-
liorare a clasei de calitate este mai mare decât în cele
de vârste mai înaintate (M. G a v a și colab., 1977).
Răriturile influențează puternic structura verticală
a arboretelor. în cazul arboretelor cercetate, procentul
arborilor din clasa I Kraft (predominanți) variază de la
3-4% în cazul arboretelor tinere, unde diferențierea în
înălțime nu s-a produs încă, până la 28-35% în cazul
20
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 & Nr. 1
arboretelor trecute de 60 de ani, unde - cu ocazia rări-
turilor anterioare - arborii situați în clasa I Kraft au
fost promovați ca arbori de viitor. După aplicarea rări-
turilor, se constată faptul că ponderea arborilor din cla-
sele I și a Il-a Kraft crește în defavoarea arborilor din
clasele a IV-a și a V-a Kraft. Procentul arborilor din
clasa I Kraft sporește, după aplicarea răriturii, cu
valori cuprinse între 2% și 12%. Explicația constă în
aceea că numărul arborilor care se extrag din clasa a
IV-a și a V-a este mult mai mare decât al celor ce se
extrag din clasele I și a Il-a Kraft. Rezultatele sunt pro-
mițătoare, atunci când răriturile încep de timpuriu și
când - prin selecții repetate în plafonul superior al
arboretului - rămân doar arbori bine conformați și de
calitate superioară. De aceea, cel puțin primele rări-
turi, la începutul fazei de păriș, trebuie să aibă un ca-
racter mai pronunțat de sus, operând o selecție
calitativă pozitivă în plafonul superior.
în cazul arboretelor parcurse cu lucrări de rărituri
de intensități diferite, se observă că - pe lângă efectul
vârstei - apare și influența intensității răriturii asupra
distribuției arborilor din clasele I și a Il-a Kraft. Dacă
la începutul experimentului ponderea
arborilor din clasele I și a Il-a Kraft era
aproximativ aceeași în cele trei su-
prafețe experimentale, după parcur-
gerea lor cu rărituri de intensități dife-
rite proporția s-a modificat. Astfel că -
în u.a 8 din U.P. VII, după două reprize
de rărituri în cazul variantei slabe - ar-
borii din clasa I Kraft reprezentau 18%,
iar în varianta forte 26%; în schimb, ar-
borii din clasa a IV-a Kraft reprezentau
19% în varianta slabă și 10% în varianta
forte (Tab.2).
în u.a 7 din U.P III, unde arboretul se
situează în clasa a Il-a de producție și
este mai în vârstă cu 14 ani decât cel din
u.a 8, arborii din clasa I.Kraft reprezintă
27% în varianta martor și 38% în
varianta forte, în timp ce arborii din
clasa a IV-a reprezintă 18% în cazul răriturii de
intensitate slabă și 12% în cea de intensitate forte. Se
constată deci că, o dată cu creșterea intensității
răriturii, crește și ponderea arborilor din clase Kraft
superioare, existând tendința monoetajării arboretelor.
Se constată faptul că arborii din clase cenotice su-
perioare au un rol preponderent în privința acumulării
dc masă lemnoasă. în Tabelul 3 se prezintă, pentru u.a.
53 în vârstă de 70 de ani, ponderea ce o dețin, în volu-
mul arboretului, arborii din fiecare clasă Kraft. Se
observă că arborii din clasele I și a Il-a Kraft dețin
31% din numărul de arbori și 63% din volumul arbo-
retului, iar arborii din clasele a IV-a și a V-a Kraft dețin
Tabelul 2
Dinamica structurii arboretelor pe clase Kraft în raport cu
vârsta și intensitatea răriturilor. (Stands Kraft classed structure
dynamics rclated to age and thinning intensity)
Blocul exp.	Vârsta	Kanuirâ slabă				Rărituri moderată				Ramură fixte			
		Clasa Kraft (%)				Clasă Kraft W)				Clasa Kraft (%)			
		I	D	m	IV-V	I	n	m	IV-V	I	n	IU	IV-V
O.S. Codlea upvn.ua a	32	7	42	18	33	6	40	41	20	7	31	22	30
	42	14	31	27	28	18	42	21	22	22	45	15	18
	46	18	33	30	19	22	40	22	IR	26	42	22	10
OS. Codka UJ’.IH.ua?	46	21	24	28	27	26	31	23	20	25	36	24	15
	60	27	32	23	18	33	32	19	16	38	30	20	12
39% din numărul de arbori și 11% din volumul arbore-
tului (Fig.l). Volumul mediu al arborilor din clasa a
IV-a este de 10 ori mai mic, decât volumul mediu al
arborilor din clasa I Kraft. Diametrul mediu al arbori-
lor din clasa I Kraft este de 33 cm, iar al celor din clasa
a IV-a de 13 cm. Situații similare se constată și în
celelalte suprafețe de cercetare.
Față de cele prezentate, rezultă că răriturile forte în
plafonul superior pot diminua mult fondul de produc-
Tabelul 3
Distribuția numărului de arbori și a volumului pe clase Kraft în u.a. 53,U.P. II,
Ocolul silvic Codlea. (Kraft classes tree distribution, by number and volume, in u.a.
53,U.P. II, Ocolul silvic Codlea.)
Categoria da dram	Număr de arbori pe clase Kraft				Total arbori	Vrifam Uiwt*rtwî)	Volum	VnTuni pe clase KjufhjnȘ			
	l	IT		IV-V				I	H	m	IV-V
8				60	60	0,043	238				438
10			4	68	72	0,068	4,896			0,272	4324
12				108	107	0,104	11,232				ium
14		4	20	32	76	0,153	11.628		0,612	3,06	7356
16		4	60	60	124	0,212	26388		0348	12,720	12,720
18		4	52	8	64	0,286	18304		1.144	14.872	2,288
20		24	36		60	0,370	22,200		8,880	13320	
22		36	44	4	84	0,464	3B>76		16.704	20,416	1.856
24		16	24		40	0,568	22,720		9,o88	13,632	
26		36	16		52	0,679	35308		24/44	l03«	
28	4	, 12	16		32	0,799	25368	3,196	9388	12,788	
30	12	20			32	0328	29,696	11J36	18360		
32	16	16			32	1,065	34.112	17,056	17,056		
34	16	24			40	UI2	48,480	19392	19.088		
36	4	12			16	1368	21^88	5,472	16,416		
38	12	8			20	1^52	30,640	18384	12356		
40	4				4	1,705	6^20	6^20			
Total	68	216	272	360	916		39134	81,456	164,684	101340	45,756
%	7	24	30	39	100		100	21	42	26	ii
IHinn mivtiii I™!		33	29	21	13	26		Vnl rruviiti (m’/arh)	uo	0,76	0J7	0,12
ție și implicit potențialul de creștere a arboretelor. Este
însă cunoscută capacitatea de reacție activă la rărirea
fagului, fapt ce poate duce la restructurări poziționale
în timp și la modificări ale ritmurilor de creștere și
acumulării de biomasă în arboretul remanent. Se
apreciază deci că răriturile combinate, care intervin
atât în plafonul superior cât și în cel inferior, sunt cele
mai indicate pentru făgetele echiene și relativ echi-
ene, mai aies în etapa maturității.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 » Nr. 1
21
Fig. 1. Distribuția numărului de arbori și volumului (valori
relative) pe clase Kraft în u.a. 53, U.P.IJ O.S. Codlea (Kraft ciasses
tree distribution by number and volume in u.a. 53, U.P.II O.S. Codlea).
în privința rectitudinii tulpinilor de fag, din obser-
vațiile efectuate, se poate aprecia că peste 50% din
exemplare prezintă curburi ale tulpinii într-un plan sau
două planuri. Aceste curburi, atunci când apar doar
într-un plan, nu conduc la declasarea masei lemnoase.
Ca urmare, în alegerea arborilor de extras, în primă
urgență se vor pune în valoare cei cu deformații în
două sau mai multe planuri.
Prin aplicarea răriturilor se constată o ușoară îmbu-
nătățire a valorii rectitudinii medii, iar - dacă acest
criteriu este avut în vedere la punerea în valoare prin
rărituri - rezultatele pot fi promițătoare.
Un alt element, ce contribuie la scăderea calității
tulpinilor de fag, îl constituie prezența înfurcirii. în
arboretele de fag se întâlnesc concomitent mai multe
situații:
-	arbori cu axa continuă;
-	arbori cu ramificație fastigiată;
-	arborii înfurciți.
După unii autori înfurcirea se produce datorită unor
factori ereditari în interacțiune cu mediul, în special cu
climatul luminos. După G a 1 o u x (1967), înfurcirea
bazală poate fi accidentală, dar înfurcirea repetată care
conservă axa principală dar și ramurile dc ordinul doi este
. de natură genetică. Exemplarele crescute în lumină plină,
datorită dispunerii în unghi prea ascuțit a mugurilor
axiali, sunt mai predispuse laînfurcire, decât exemplarele
crescute în penumbră, care - datorită creșterilor reduse -
nu au tendință de bifurcare (K u r t h, 1976).
Din cercetările întreprinse, se constată că frecvența
cea mai mică a înfurcirii se întâlnește la exemplarele
cu diametre mici și în arboretele mai tinere. înfurcirea
apare cu o frecvență mai mare la exemplarele a căror
înălțime depășește 8-10 m. Se pare, deci, că desimea
accentuată și umbrirea laterală din fazele de desiș și
nuieliș nu favorizează bifurcarea exemplarelor. Ea
apare cu frecvență mai mare după parcurgerea arbo-
retelor cu ultimele curățiri și primele rărituri.
Prin aplicarea răriturilor selective, se realizează o
îmbunătățire evidentă privind repartiția arborilor pe
clase funcționale. Prin rărituri, se extrag cu predilecție
arborii dăunători și o mică parte din cei folositori.
în suprafețele de cercetare, după o singură inter-
venție, procentul arborilor de viitor variază între 10 și
32%, înainte de intervenția cu rărituri și între 12% și
54% după intervenție. Ponderea arborilor de viitor este
mai mică în cazul arboretelor mai tinere și crește o
dată cu înaintarea lor în vârstă și parcurgerea cu noi
rărituri.
în valori absolute, numărul arborilor de viitor scade
o dată cu înaintarea în vârstă a arboretelor. Astfel,
într-un făget de 35 de ani, clasa a 11-a de producție,
s-au identificat 438 de arbori la hectar, iar într-un
arboret de 75 de ani s-au identificat 240 arbori/hectar.
în amestecuri dc rășinoase cu fag M.G ava
(1977) a identificat - după prima răritură - între
270-500 arbori de viitor/ha, reprezentând între
15-30% din totalul arborilor rămași după răritură.
Cu ocazia aplicării răriturilor în arboretele trecute
de 50 de ani, trebuie să se acorde o atenție deosebită
alegerii și protejării arborilor de viitor, din următoarele
considerente:
-	arborii de viitor aparțin în general claselor I și a
Il-a Kraft și dețin ponderea cea mai mare în volumul
arboretului principal și în potențialul de creștere a
acestuia;
-	tulpinile arborilor de viitor sunt de cea mai bună
calitate, contându-se la exploatabilitate pe obținerea
de sortimente superioare;
-	în cazul arboretelor amestecate, arborii de viitor,
se aleg din rândul speciei celei mai valoroase din punct
de vedere ecologic și economic.
Recomandările frecvente privind însemnarea cu
un inel dc vopsea albă a arborilor de viitor, pentru a
putea fi urmărită în timp evoluția lor și pentru a fi
protejați cu ocazia următoarelor rărituri sau lucrări de
igienă ce se aplică în arboret, va trebui să fie introdusă
în primă instanță pentru arboretele în vârstă de peste
50 de ani sau după a doua răritură.
4. Concluzii
Prin aplicarea corectă a răriturilor, se promovează
în arboret arbori cu însușiri calitative superioare.
22
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 © 1997 © Nr. 1
După aplicarea unei singure reprize de rărituri în
ărborete de vârste diferite, ponderea arborilor din clasa
I de calitate a crescut cu 3-15 %, valori mai mari
înregistrându-se în cazul arboretelor mai tinere,
în făgetele pure, de productivitate superioară la
mijlocie, parcurse la timp cu lucrări de îngrijire, pon-
derea arborilor din clasa I de calitate, după aplicarea
răriturilor, este cuprinsă între 82% - 100 %.
Procentul arborilor din clasa I Kraft sporește după
aplicarea răriturilor cu 2 - 12 %, fiind cuprins între 12
- 16 % în arboretele tinere și 28 - 35 % în arboretele
cu vârsta mai mare de 60 de ani. Aceasta ca urmare a
faptului că la fiecare intervenție se extrag mai mulți
arbori din plafonul inferior decât din cel superior.
Arborii situați în clasa I Kraft au rol preponderent în
acumularea de masă lemnoasă de bună calitate.
în cazul arboretelor parcurse cu lucrări de rărituri
de intensități diferite, se constată că - în comparație
cu răritură de intensitate slabă - în varianta forte,
procentul arborilor din clasa I Kraft a crescut cu 8 - 11
%, iar în varianta moderată cu 4 - 6 %.
Ponderea arborilor cu tulpini drepte sporește cu 10
- 15 %, după aplicarea răriturilor.
Prin rărituri se vor promova și proteja cu deosebită
atenție arborii de valoare care sunt de calitate supe-
rioară și au creșteri viguroase. în cazurile cercetate,
ponderea arborilor de valoare a sporit - după aplicarea
răriturilor - cu 2 -12 %,
BIBLIOGRAFIE
Armășescu, S, 1990: Aspecte privind tehnica lucrărilor de
îngrijire în făgete. în: Revista pădurilor, nr.2, București.
Armășescu, S, 1992: Contribuții în problema curățirilor și
răriturilor în molidișuri și în făgete, pe criterii auxologice. în:
Revista pădurilor, nr.3, București.
C i u m a c , GH., 1971: Unele aspecte privind ameliorarea cali-
tății arboretelor prin aplicarea operațiunilor culturale. în:
Revista pădurilor, nr.7, București.
C i u m a c, GH., 1974.: Considerații privind necesitatea alegerii
timpurii a arborilor de promovat (de viitor) pentru executarea
unor tăieri de îngrijire de calitate mai bună. în: Revista pădurilor,
nr. 3, București.
Galoux, A., 1966: La variabilite genecologique du Hetre
commun (Fagus sylvatica L.) en Belgique, Str.Rech Eaux For.
nr. 11.
G a v a , M, 1977: ș.a: Cercetări privind periodicitatea curățirilor
și răriturilor în amestecuri de rășinoase cu fag, I.C.A.S. Seria a II-
a, București.
Giurgiu, V, ș.a., 1989: Fundamente auxologice pentru
îngrijirea și conducerea arboretelor, I.C.A.S., seria a Il-a,
București.
Spârchez, GH., 1996: Cercetări tehnico-economice privind
aplicarea răriturilor în făgetele din Munții Perșani. Teză de
doctorat. Universitatea „Transilvania" Brașov.
Spârchez, GH, Chițea, GH, 1991: Cercetări privind ca-
ractersticile structurale ale unor făgete de dealuri din Perșani,
parcurse cu rărituri. în: Buletinul Universității „Transilvania"
Brașov, Voi. XXXIII,
Considerations regarding thinnings effects on qualitative characteristics of beech stands in Perșani mountains
Thinnings are significantly affecting tree quaiity, and as welt their position and funcțional role in the stand community.
Based on researches undertaken in 24 experimental plots, in beech forests, we noted the follcwings : the numerical increase, of about
3-15%, of trees in the First quaiity class and the addition of 2-12% trees in the Kraft class I. The number of trees with straight trunks was
increased with 10-15% and those of high value with 2-12%,
«... Nu poate lipsi din preocupările noastre pădurea, a cărei valoare, dacă ținem seama și de
materialul său lemnos, este de cel puțin de trei ori mai mare decât valoarea terenului pe care-1
ocupă.
Nu poate lipsi din cadrul acestor preocupări pădurea, isvorul unui bun de primă necesitate -
lemnul - care, alături dc petrol, cereale și alte produse ale solului, ocupă al treilea, post important
în exportul nostru.
Mai departe, nu poate lipsi din preocupările noastre pădurea, care este și rămâne condiția sine
qua non, scutul agriculturii, scutul pământului acestei țări și garanția că viața se va putea
desfășura normal, în special în ținuturile accidentate dc podgorie și de munte.
în vremurile grele de astăzi, nu putem uita pădurea, care, mai mult ca în trecut, este reduta
înăuntrul căreia se poate apăra pământul țării românești...»
(M. Drăcea - Considerațiuni asupra domeniului forestier al României. Ed. Bucovina - 1938)
REVISTA PĂDURILOR © Anul 112 • 1997 © Nr. 1
23
Considerații privind acțiunea fungicidă a
unor extracte vegetale ce provin din specii
de arbori indigeni și exotici asupra
ciupercilor ce degradează lemnul
Ing. chimist MARIA OLTEANU
Institutul Național al Lemnului
București
Cercetările efectuate în ultimii ani pe plan
internațional, cu privire la durabilitatea naturală a
lemnului, au arătat că un rol important în această
privință îl au unele substanțe chimice conținute în
duramenul sau scoarța acestor specii. Astfel, I.F.
H a w 1 e y și colaboratorii (1924), cercetând în labo-
rator relația dintre durabilitate și compoziția chimică
a lemnului, au arătat că durabilitatea superioară a
unora din specii trebuie atribuită, în primul rând,
prezenței de substanțe toxice în lemn. Cu cât extrac-
tele respective au fost mai toxice față de culturile de
ciuperci, cu atât și durabilitatea speciilor a fost mai
ridicată.
Bineînțeles că modul diferit al comportării lemnu-
lui de diferite specii față de atacul ciupercilor xilo-
fage depinde, în afară de conținutul dc substanțe to-
xice, și de alți factori, ca de exemplu: structura mai
mult sau mai puțin poroasă și gradul de spălare a
acestor substanțe din lemn, sub influența factorilor
climatici.
Cercetări efectuate de H.L y r (1961) au adus
contribuții importante la lămurirea acțiunii substan-
țelor toxice extrase din lemnul de Thuja plicata și din
alte specii, precum și a mecanismelor de acțiune a
extractelor chimice din lemn asupra ciupercilor
xilofage. Astfel, Thujaplicina (extrasă din lemnul de
Thuja plicata) și pinosylvina (din lemnul de Pinus
sylvestris), în concentrații ridicate, au avut o acțiune
negativă asupra ectoenzimelor elaborate de
ciupercile xilofage, provocând totodată tulburări ale
metabolismului acestora.
Cercetările menționate au arătat că pinosylvina și
monometileterul acesteia, în concentrație de numai
0,001-0,01%, au frânat dezvoltarea ciupercilor xilo-
fage, în mediul nutritiv de malț-agar, fiind chiar mai
eficace decât extractele tanante.
Durabilitatea naturală a lemnului de pin a fost
astfel pusă pe seama pinosylvinei, care se găsește în
duramenul acestei specii în cantitate de circa 3%
(față de lemnul uscat).
Cercetările efectuate până în prezent - pe plan
internațional - au demonstrat că există substanțe de
extracție din scoarță și duramen, care au proprietăți
fungicide și antitermitice. HarunșiLabosky
(1984) constată efectele insecto-fungicide ale unor
substanțe de extracție din coajă de Pinus strobus,
Carya ovata, Quercus robur și Acer rubrum (extrac-
țiile s-au realizat cu acetonă, hexan, apă).
R u d m a n și colaboratorii (1989) constată că
taninul inhibă creșterile multor ciuperci în cultură.
Substanțele extrase din duramenul de stejar alb în
apă fierbinte sunt extrem dc toxice pentru Lenzites
trabea, din culturile cu geloză. O altă substanță,
juglonul din Juglans nigra (nuc negru), solubilă în
eter și cloroform, inhibă bacteriile și ciupercile.
Quercetina, din scoarța de Quercus, are aceleași
proprietăți de a inhiba bacteriile și ciupercile.
Creșterea speciilor Trichoderma viride, Lenzites
salpiaria și Schyzophyllumcommune este inhibată cu
50% în atmosferă saturată de 1 - pinene, 2 - pinene
și d-limonine, cymene, dl - camphene, myrcene și
terpinolene. In general terpenele au toxicitate relativă
față de diferite specii de ciuperci (G r o o t, 1972).
Alte studii se referă la inhibarea creșterii lui Ba-
cillus cereus, in vitro, cu substanțe glicozidice ex-
trase din scoarța de frasin (J u n g și H u b b e s,
1965).
Inhibarea lui Hypoxylon pruinaratum se reali-
zează cu pirocatechină izolată din scoarța de plop
tremurător (A u b b e s, 1962).
Prin extracție în apă fierbinte a substanțelor din
scoarță de larice (Larix occidentalis Nutt.), se pot
obține cu bune randamente polifenoli taninici care
inhibă creșterea ciupercii Paecilomyces varioti
(G i w a și S w a n, 1976).
Studiile și cercetările efectuate în momentul actu-
al pe plan internațional, în țări ca Germania, Japonia,
China, Turcia, Mexic, asupra eficacității fungicide a
unor extracte vegetale ce provin din scoarța și lemnul
diverselor specii de arbori, au arătat că aceste extrac-
te vegetale - ce intră în categoria produselor ecofile
- au o acțiune fungicidă bună asupra ciupercilor xilo-
fage, în unele cazuri și asupra insectelor xilofage
(inclusiv față de termite), în concentrații destul de
mici. Amintim în acest sens cel de-al doilea Simpo-
zion Internațional privind „Chimia și Utilizarea
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 « Nr. 1
Extractelor din Arbori”, care a avut loc în China
(29 nov. - 2 dec. 1995), de asemenea, și cel de-al
8-lea Simpozion Internațional privind „Chimia
Lemnului”, ce a avut loc, în perioada 6-9 iunie 1995,
în Finlanda.
Având în vedere aspectele indicate mai sus, în
cadrul Institutului Național al Lemnului ne-am pro-
pus testarea, după normele naționale și internaționale,
a acțiunii fungicide a unor extracte vegetale ce provin
din arbori indigeni și exotici asupra ciupercilor xilo-
fage specifice țării noastre, în vederea asimilării în
țară a unui produs fungicid vegetal, pentru conser-
varea și protecția lemnului, împotriva ciupercilor xi-
lofagc.
Au fost efectuate cercetări și experimentări asupra
utilizării unor extracte vegetale provenite din arbori
indigeni, recunoscute ca având proprietăți fungicide
în antiseptizarea lemnului împotriva mucegăirii și pu-
trezirii; de asemenea, au fost efectuate analize chi-
mice și cromatografice ale acestor extracte vegetale
ce provin din arbori indigeni și exotici, în urma căro-
ra s-au pus în evidență substanțele chimice cu acțiune
fungicidă. S-a urmărit în timp și s-a stabilit acțiunea
fungicidă a extractelor vegetale ce provin din specii
de arbori existenți în țara noastră (stejar, pin salcâm,
molid, salcie, plop, frasin), comparativ cu extractele
vegetale provenite din specii de arbori exotici: Mimo-
sa și Quehracho.
Pentru testul la mucegăire (conform metodolo-
giei standardizate), s-a utilizat un amestec de spori
provenind de la următoarele ciuperci lignicole: Chac-
tomium globosum Kunze, Paecilomyces varioti Brai-
nier, Stachybotrys atra Corda, Alternaria tenuis
Ness, Trichoderma viride Persoon.
în cadrul testului la putrezire, pentru determina-
rea durabilității lemnului pe cale micologică, s-au uti-
lizat tulpini pure de ciuperci xilofage virulente. Pen-
tru speciile de foioase s-au utilizat: Coriolus versi-
color și Merulius lacrymans. Pentru speciile de răși-
noase s-au utilizat ciupercile Coniophora cerebella și
Paria placenta.
Testele de mucegăire
Din cercetările efectuate până în prezent, privind
eficacitatea fungicidă în teste de mucegăire a 14 ti-
puri de extracte vegetale din specii de arbori existenți
în țara noastră și din specii exotice, se desprind urmă-
toarele concluzii:
1.	o eficacitate foarte bună de antiseptizare pentru
extractul: TAN 21 (extract tanant din lemn de stejar
îmbogățit cu NaOH);
2.	eficacități fungicide bune pentru următoarele
extracte:
-	extract tanant cu lignosulfonați (specie
indigenă);
-	extract din lemn Quebracho (specie exotică);
-	extract din coajă de Mimosa (specie exotică);
-	extract din lemn de pin (Pinus sylvestris);
-	extract din lemn de salcâm (Robinia pseudacacia)',
Tabel 1
Rezultatele eficacității fungicide a diverselor extracte
vegetale indigene și din import, aplicate prin imersie (10
minute) pe epruvete din alburn de pin și fag aburit, supuse
testelor la mucegăire (Results of fungicide efficacy of various
indigenous and from import vegetal extracts applied by
immersion - 10 minutes - on proof-pieces from pine heardwood
and steamed beech tcsted by mouldiness)
Nr. ort.	Extractul vegetal	Concen- trațiile studiate în s.a., %	Eficacitatea antiseptizării conform STAS 8022-91 pe epruvete din		Durata încercării în cazul testului la mucegăire
			album pin	fag aburit	
1.	2	3	4	5	6
1.	Extract din Mimosa	1	Bună	Moderat-bună	
	(specie exotică)	2	Bună	Moderat-bună	
		3	Bună	Bună	28 zile
		4	Bună	Bună	
		5	Bună	Bună	
		6	Bună	Bună	
2.	Extract din	1	Bună	Moderat-bună	
	Quebracho	2	Bună	Bună	
	(specie exotică)	3	Bună	Bună	28 zile
		4	Bună	Bună	
		5	Bună	Bună	
		6	Bună	Bună	
3.	Extract TAN 21	1	Foarte bună	Moderat-bună	
	(din lemn de stejar	2	Foarte bună	Bună	
	îmbogățit cu NaOH)	3	Foarte bună	Bună	28 zile
		4	Foarte bună	Bună	
		5	Foarte bună	Bună	
4.	Extract tanant din	1	Moderat-bună	Moderat-bună	
	lemn de stejar	2	Bună	Bună	
	îmbogățit cu ligno-	3	Bună	Bună	28 zile
	sulfonați	4	Bună	Bună	
		5	Bună	Bună	
		6	Bună	Bună	
5.	Extract din amestec	1	Bună	Moderat-bună	
	coajă: molid, salcie	2	Bună	Bună	
	stejar	3	Bună	Bună	28 zile
	(specii indigene)	4	Bună	Bună	
		5	Bună	Bună	
6.	Extract din lemn de piti	1	Moderat-bună	Moderat-bună	
	(Pinus sylvestris)	2	Bună	Bună	
		3	Bună	Bună	28 zile
		4	Bună	Bună	
		5	Bună	Bună	
7.	Extract din coajă	1	Moderat-bună	Moderat-bună	
	de pin	2	Moderat-bună	Moderat-bună	
	(Pinus sylvestris)	3	Moderat-bună	Moderat-bună	28 zile
		4	Moderat-bună	Moderat-bună	
		5	Moderat-bună	Moderat-bună	
		6	Moderat-bună	Moderat-bună	
(continuare în pagina 26)
REVISTA PĂDURILOR G Anul 112 O 1997 a Nr. 1
25
(continuare din pagina 25)
1.	2	3	4	5	6
8.	Extract din lemn de	1	Bună	Bună
	salcâm	2	Bună	Bună
	(Robinia pseudac-	3	Bună	Bună	28 zile
	cacia)	4	Bună	Bună
		5	Bună	Bună
9.	Extract din coajă	1	Moderat-bună	Moderat-bună
	dc salcâm	2	Moderat-bună	Moderat-bună
	(Robinia pseud-	3	Moderat-bună	Moderat-bună 28 zile
	accacia)	4	Moderat-bună	Moderat-bună
		5	Moderat-bună	Moderat-bună
10.	Extract din lemn de	1	Moderat-bună	Moderat-bună
	frasin	2	Moderat-bună	Moderat-bună
	(Fraxinus excelsior)	3	Moderat-bună	Moderat-bună 28 zile
		4	Moderat-bună	Moderat-bună
		5	Moderat-bună	Moderat-bună
11.	Extract din coajă de	1	Moderat-bună	Moderat-bună
	frasin	2	Bună	Bună
	(Fraxinus excelsior)	3	Bună	Bună	28 zile
		4	Bună	Bună
		5	Bună	Bună
12.	Extract din lemn de	1	Moderat-bună	Moderat-bună
	plop	2	Moderat-bună	Moderat-bună
	(Populus alba)	3	Moderat-bună	Moderat-bună 28 zile
		4	Moderat-bună	Moderat-bună
		5	Moderat-bună	Moderat-bună
13.	Extract din coajă de	1	Moderat-bună	Moderat-bună
	plop	2	Bună	Moderat-bună
	(Populus alba)	3	Bună	Bună	28 zile
		4	Bună	Bună
		5	Bună	Bună
14.	Extract din lemn de	1	Bună	Moderat-bună
	stejar	2	Bună	Moderat-bună
	(Quercus robur)	3	Bună	Bună	28 zile
		4	Bună	Bună
		5	Buna	Bună
-	extract din amestec de coajă de molid, de salcie,
de stejar (Picea abies, Salix fragilis, Quercus robur)',
-	extract din coajă de frasin (Fraxinus
excelsior)',
-	extract din coajă de plop alb (Plopulus
alba).
Probele impregnate cu soluții în concentrații
diferite de extracte vegetale au rămas multă
vreme, unele pe toată durata încercărilor (28 de
zile - lest mucegăire), neacoperite de miceliul
ciupercilor (Fig. 1-3).
Specificăm că eficacitatea fungicidă bună
apare la diverse concentrații în substanța acti-
vă, care diferă însă de la specie Ia specie. De
asemenea, diferă eficacitatea fungicidă a ace-
luiași extract vegetal, testat pe epruvete din al-
bum de pin sau pe epruvete din fag aburit.
3.	în urma testelor efectuate, s-a constatat o
eficacitate fungicidă mult mai bună pe
epruvetele din album de pin decât pe cele din
fag aburit.
4.	In ceea ce privește eficacitatea fungicidă a ex-
tractelor indigene și a celor din import, se constată că
extractele obținute din lemnul sau coaja arborilor
existenți în țara noastră au o eficacitate fungicidă la
fel de bună cu a extractelor ce provin din specii exo-
tice, cum ar fi de exemplu Quebracho și Mimosa.
Ceea ce diferă însă de la extract la extract este
concentrația substanței active în produsul de protecție
(deci în extractul respectiv), ceea ce implică mai de-
parte și concentrațiile în substanță activă la care efi-
cacitatea antiseptizării este bună.
Testele de putrezire
în cazul testelor efectuate la putrezire, s-au folosit
următoarele extracte vegetale:
-	extract tanant din lemn de stejar, folosit pentru
combaterea ciupercilor xilofage Merulius lacrymans
și Poria placenta',
-	extract din coajă de Mimosa, folosit pentru com-
baterea ciupercilor xilofage Merulius lacrymans și
Poria placenta',
-	extract din lemn Quebracho, folosit pentru com-
baterea ciupercilor xilofage Trametes versicolor și
Coniophora puteana.
Rezultatele testelor de putrezire sunt-prezentate în
Tabelul 2.
în urma acestor teste efectuate la putrezire, s-a
constatat - prin determinarea pierderii de masă a
epruvetelor impregnate (comparativ cu pierderea de
masă a epruvetelor martor, netratate) și prin deter-
minarea indicelui micologic - că extractele respec-
Tabelul 2
Rezultatele testelor de rezistență la putrezire a epruvetelor din alburn
pin și fag aburit impregnate cu diverse extracte vegetale indigene sau din
import. (Results of rcsistance tests by mouldines of the prof pieces pine
heardwood and steamed beech impregnated with varoius vegetal indigenous
and import vegetal extracts)
Nr. crt.	Extractul vegetal	Pierderea de masă, medie %				Indice mico- logic
		Proba din album pin impregnată	Proba din album pin martor	Proba din fag aburit impregnată	Proba din fag aburit martor	
PORIA PLACENTA	MERULIUS LACRYMANS 1. Extract tanant din lemn de stejar (specie indigenă)	0,97	24,84	1,78	24,77 92,81						
CONIOPHORA CEREBELLA	MERULIUS LACRYMANS 2. Extract din coajă de Mimosa (specie exotică)	2,16	28,57	2,01	33,06 91,69						
CONIOPHORA CEREBELLA CORLOLUS VERSICOLOR 3. Extract din lemn Quebracho (specie exotică)	2,40	29,60	2,04	33,69 91,67						
26
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 o 1997 • Nr. I
Fig. 3. Epruvete din. alburn de pin și fag aburit tratate cu extract
vegetal din lemn de salcâm: în soluții de concentrație 2% și epruvete
martor (netratate) supuse testului la mucegăire. (Proof-pieces from pine
andf steamcd beech treated with vegetal extract from accacia in Solutions
with concentration and witness proof-pieces — un trated - tested by
mouldiness).
Fig- 1. Epruvete din album de pin tratate cu extract vegetal din
amestec de coajă: molid, salcie, stejar, în soluții de concentrație 1 %,
2%, 3%, 4% și epruvete martor (netratate) supuse testului la
mucegăire. (Proof-pieces from pine heardwood treated with bark extract
mixture: spruce, willow, oak in Solutions with a concentration of 1%,
2%, 3%, 4% and witness proof-pieces - un treated testcd by
mouldiness).
Fig. 2. Epruvete din alburn de pin tratate cu extract vegetal din
duramen de pin: în soluții de concentrații 2% și epruvete martor
(netratate) supuse testului ia mucegăire. (Proof-pieces from pine
heardwood treated with vegetal extract from pine durament in Solutions
with a 2% concentration and witness proof-pieces - un trated - tested too
mouldiness).
Fig. 4. Epruvete din fag aburit tratate cu extract vegetal din
Mimosa (specie exotică), în soluții de concentrație 4% supuse testului
la putrezire. (Proof-pieces from pine heardwood treated with vegetal
extract from Mimosa - exotic species - in a Solutions with a 4%
concentration tested by mouldiness).
REVISTA PĂDURILOR - Anul 112	1997 • Nr. f
27
tive intră în categoria produselor fungicide destinate
protejării lemnului, atât în condiții de interior cât și în
condiții de exterior.
Pierderile de greutate ale probelor de lemn tratate,
după 120 zile de încercare, au fost în toate cazurile
mult mai mici decât ale probelor martor. Probele im-
pregnate cu extracte vegetale au rămas neacoperite de
miceliul ciupercilor pe toată durata încercărilor
(Fig.4).
Rezultatele obținute în cadrul testelor de laborator
au arătat că, prin tratarea lemnului cu extracte vege-
tale (inclusiv materii tanante) ce provin din specii de
arbori indigeni și exotici, se realizează o protecție
fungicidă evidentă.
Dintre extractele vegetale folosite s-a remarcat
extractul TAN 21 (extract din lemn de stejar indigen
îmbogățit cu NaOH) și extractele din: lemn de pin, de
salcâm, din coajă de frasin, de plop, precujn și
dintr-un amestec din coajă: molid, salcie, stejar
(specii indigene). Dintre speciile exotice, s-au evi-
dențiat extractul din lemn dc Quebracho și cel din
coajă de Mimosa.
Experimentările ce se vor face în continuare, pri-
vind eficacitatea fungicidă și a altor extracte vegetale
din alte specii de arbori indigeni, vor contribui la se-
.^vtarea în final a acelor produse care s-au dovedit a
avea o acțiune fungicidă bună la experimentările de
laborator, pentru experimentările pilot și industriale.
Urmează ca cercetarea privind extractele vegetale
să continue cu verificarea eficacității de protecție în
condiții pilot și de producție, cu stabilirea tehno-
logiilor de aplicare, concentrații, consumuri speci-
fice, deci cu valorificarea acestor extracte vegetale cu
proprietăți fungicide în antiseptizarea lemnului.
BIBLIOGRAFIE
A u b b e s, M., 1962: Inhibition of HypoxyIon pruinaratuin by
pyrocatechol isolated from bark of aspen. In: Wood and Fiber
Science, nr.5, p.136.
G i w a, S.A., S w a n, E.F., 1976: Heartwbod extractivei of a
western larch tree (Larix occidentalii Nutt). In: Wood and Fibet
Science, nr.5, p.216.
G r o o t, R.C., 1972: The growth of wood in habiting fungi in
saturated atmospheres of monoterpenoids. In: Mycologic 64(4).
p .863-870.
H a r u n, J, L ab o s ky, P.Ir., 1984: Antitermic and antifungai
properties of selected bark extractives. In; Wood and Fibei
Science nr.17, p.327-335.
H a w 1 e y, F.L., F1 e c k, C.L., R i c h a r d s, A.O., 1924: The
retation between durability and Chemical composition in wood.
In: Industrial and Engineering Cbemistry , nr.7, p.699.
I u n g, J., H u b b e s, M., 1965: Growth inhibition of Bacillus
cereus in vitro by glycosidal substances extracted from bark oj
Fraxinus. In: Canadian Journal of Botany nr.4, p.469.
L y r, H, 1961: Die Wirkungsweise der Thuja plicata una
andered toxischer Kernholzinhaltsstoffe auf den Stoffwechsel
holzzerstbrender Pilze. In: Naturw., 47, nr.29, p.499-500.
R u d m a n, P., 1989: The cause of natural durability in timber
(The causes ofdecay resistance in teak-Tectona grandis L). In:
Wood and Fiber Science nr.4, p.123-128.
Considerations regarding the fungigide action of some vegetal extracts coming from indigenous
and exotic tree species on the fungi which degrade the wood
The researches camed out by the National Institute of Wood conceming the natural durability Of wood showed the inportant role
played by some substances containcd in the sapwood and the bark of some grown trees and other trees.
We have tested the fungicide cffect of some vegetal extracts obtained in the laboratory conditions by Chemical methods by wich we
have also pertormed chromatographic analyses: thin-layer chromatography (TLC), gas chromatography (GC / MS).
The results revealed that wood curing with various vegetal extracts such as extracts from sapwood of oak, pine, acacia and from the
bark of ash, poplar, a bark mixture of spruce, willow, oak and from Mimosa and Quebracho (tripocal species) produce an obvious
protection against fungi which allow for the framing of these of extract in the category of ccological substances.
(M. Drăcea - Considerațiuni asupra domeniului forestier al României. Ed, Bucovina - 1938)
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 112 • 1997 O Nr. 1
Cercetări privind stabilirea distanței de
deplasare a lemnului la colectare
Conf. dr. ing. ARCADIE CIUBOTARU
Universitatea Transilvania - Brașov
1.	Introducere
în proiectarea tehnologică a activității de exploa-
tare, o atenție deosebită trebuie să se acorde stabilirii
soluțiilor optime de colectare, aceasta deoarece în
acest compartiment se consumă circa 70% din ener-
gia umană solicitată de întregul proces de producție,
100% din energia animală, 90% din carburanți și se
înregistrează cele mai mari costuri, aproximativ
65...75% din totalul cheltuielilor de producție, nece-
sare pentru punerea în valoare a masei lemnoase din-
tr-un parchet. Dacă la aceste caracteristici se adaugă
și faptul că de modul de proiectare, organizare și des-
fășurare a colectării depind, în cea mai mare măsură,
efectele ecologice ale exploatării, apare evidentă ne-
cesitatea stabilirii, în cele mai mici detalii, a condiții-
lor de desfășurare a acestui proces.
Unul dintre cei mai importanți parametri, luați în
considerare în proiectarea lucrărilor de colectare, îl
constituie distanța de deplasare a lemnului din cadrul
operațiilor specifice acestui proces (adunat, scos,
apropiat), stabilită separat pentru fiecare mijloc
folosit. Importanța acestui parametru este dată de
faptul că de corectitudinea și nivelul dc precizie ale
acestuia depind: tarifele și costurile de exploatare;
consumurile de carburanți și lubrifianți; dimensiona-
rea formației de lucru; durata efectivă a exploatării.
Determinarea acestei valori prin măsurători topo-
grafice riguroase nu se justifică, atât sub aspectul pre-
ciziei necesare cât și din punctul de vedere al chel-
tuielilor mari pc care le implică. Necesitățile de pro-
iectare și organizare permit stabilirea distanțelor de
colectare cu un nivel de precizie satisfăcător, care
poate fi obținut cu soluții mai simple și mai puțin
costisitoare, decât cele topografice, soluții ce vor fi
prezentate în continuare.
2.	Rezultatele cercetărilor și metodologia de deter-
minare a distanțelor de colectare
Documentul de bază folosit pentru stabilirea
distanței de colectare, în cadrul soluției propuse în
lucrare, este schița parchetului - întocmită pe baza
datelor din harta amenajistică și a măsurătorilor și
observațiilor din teren schiță pe care sunt figurate
suprafețele omogene și, pentru fiecare suprafață
omogenă, direcția liniei de cea mai mare pantă și
înclinarea terenului.
Pc această schiță, scara 1: 2000, se măsoară dis-
tanțele orizontale de deplasare a lemnului.
Stabilirea distanței reale de colectare se poate
face, în continuare, folosind factori de corecție care
trebuie să țină seama de:
© înclinarea terenului;
® sinuozitatea traseului real dc deplasare a
lemnului cu diverse mijloace de colectare;
© abaterea de la linia de cea mai mare pantă a tra-
seului de tras cu atelajele.
Factorii de corecție rezultați din cercetări între-
prinse de autor (1990-1991) au valorile date în Tabe-
lele 1 și 2. In legătură cu acești factori, se fac urmă-
toarele precizări:
Tabelul 1
Coeficienți de sinuozitate a traseului la colectare.
(Road sinuosity coefficients by collecting).
Operația	Mijlocul dc colectare	Coef. de sinuozitate
Adunat	Colectat manual	
	prin purtat pc brațe	1,50
	Atelaje	1,63
	Cablu de sarcină al tractoarelor	1,24
	Cablu de sarcină al funiciilareloi	1,26
	Corhănire	1,11
Scos și	Atelaje	1,37
apropiat	Tractoare	1,29
	Funiculare	1,01
Tabelul 2
Coeficienți de alungire a traseului la adunat cu atelaje.
(Direction stretching coefficients by gathering)
înclinarea terenului după linia de cca mai mare pantă, în %	Coeficienți dc alungire
0...29	1,00
30...49	1,40
50...70	1,65
m factorii sunt valabili pentru zonele de munte și
colinele înalte;
0 coeficienții de sinuozitate și alungire sunt dife-
rențiați în funcție de operații și mijloace de colectare;
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 ® 1997 G> Nr. 1
29
■	nu se iau în considerare factori de alungire pe
terenuri cu înclinarea mai mare de 70% pentru că, în
aceste condiții, lemnul rotund nu poatefi deplasat cu
atelajele nici de-a lungul curbei dc nivel.
Calculul distanțelor reale de colectare se poate
face respectând următoarea metodologie și recoman-
dări:
•	masa lemnoasă ce urmează a fi exploatată se
consideră uniform răspândită pe suprafața parche-
tului, pentru toate speciile și categoriile de material
lemnos - respectiv lemnul gros, subțire și mărunt;
•	la adunat, masa lemnoasă se consideră concen-
trată în centrul de greutate al fiecărei suprafețe omo-
gene;
•	la scos și apropiat, masa lemnoasă se consideră
concentrată în tasoane amplasate la locul de intersec-
ție dintre talveg și linia de cea mai marc pantă, ce
pleacă din centrul de greutate al fiecărei suprafețe
omogene sau la confluențe de văți;
•	pentru adunat prin corhănire, purtat pe brațe, cu
cablul de sarcină al tractoarelor sau funicularelor
(Fig.l), distanța orizontală - măsurată, pe schița par-
chetului, într-o suprafață omogenă SO se corectează
folosind relația:
do
dcc=-------cs,	(1)
. cosa
în care:
-	dcc este distanța corectată de colectare a lemnu-
lui prin corhănire într-o suprafață omogenă SO;
-	d0 - distanța orizontală, măsurată pe schița par-
chetului pentru suprafața omogenă SO;
-	a- înclinarea terenului în surafața omogenăSO;
-	cs- coeficient de sinuozitate a traseului la corhă-
nire (Tab.l);
-	pentru adunat cu atelajele (Fig.2) distanța ori-
zontală - măsurată, pe schița parchetului, într-o
suprafață omogenă SO - se corectează folosind
relația:
în care:
-	dca - este distanța corectată de colectare a lemnu-
lui cu atelajele într-o suprafață o omogenă SO;
-	ca- este un coeficient dc alungire a traseului la
tras cu atelajele (Tab.2);
- pentru scos și apropiat (Fig.3) distanțele orizon-
tale. caracteristice - măsurate de-a lungul talvegului,
pe un traseu T- se corectează folosind relația:
(3)
în care:
~daa ' este distanța corectată de scos sau apro-
piat;
-	dj - distanțele orizontale, măsurate pentru fiecare
tronson caracteristic al traseului MN (Fig.3).
-	a. - înclinarea terenului, de-a lungul fiecărui
tronson caracteristic al traseului MN;
-	cs- coeficienți de sinuozitate la scos apropiat cu
diverse mijloace de colectare (Tab.l).
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 9 1997 6 Nr. 1
Calculul distanței medii dc colectare cu un mijloc
M se poate face cu relația:
(4)
în care:
-	dm este distanța medie reală de deplasare a
lemnului cu un mijloc de colectare Af;
-	dci distanța corectată de deplasare a lemnului, pe
traseul i, cu mijlocul de colectare Af;
-	v; - volumul deplasat pe traseul i, cu mijlocul de
deplasare M.
3. Concluzii
Stabilirea distanței de colectare a lemnului, pc ba-
za distanțelor orizontale măsurate pe schița parchetu-
lui și coeficienților de sinuozitate și alungire a traseu-
lui, prezintă următoarele avantaje importante;
-	nivelul de precizie obținut este corespunzător ce-
rințelor de proiectare tehnologică și de organizare a
lucrărilor dc exploatare;
-	metodologia de lucru este simplă, rapidă și per-
mite o analiză completă și detaliată a tuturor va-
riantelor posibile de colectare;
-	coeficienții stabiliți dc autor se referă la toate
mijloacele de colectare folosite în țara noastră.
BIBLIOGRAFIE
C i u b o t a r u, A., 1990: Metodă de determinare a distantei de
colectare. în: Buletinul sesiunii științifice „Metode și tehnologii
modeme în cultura și exploatarea pădurilor Brașov".
C i u b o t a r u, A., 1991: Stabilirea normei de producție la
deplasarea lemnului pe rețeaua de căi de colectare din zona de
munte, cu luarea în considerare și a consumului de energie
biologică. Teză de doctorat, Universitatea din Brașov.
Researches regarding the moving distance of wood by its collecting
In the paper is presented a methodology for establishing the collecting distances of wood based on measuring, on the sketch of the
fixed yearly cut (scale 1: 2000), of the horizontal length of the collecting directions corrected with ground inclination and sinuosity
supraunitary and stretching coefficients (tables 1 and 2), coefficients established by the author for mountain and high hills regions.
Prof. dr. VICTOR GIURGIU, memebni corespondent al Academiei Ro-
mâne (sub.red ), 1995 - Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor
României. Societatea „Progresul Silvic" Arta Grafică, București.
De la început vom sublinia paleta largă a tematicii, atotcuprinderea,
multitudinea aspectelor tratate, dimensiuni care se traduc printr-un
pronunțat caracter enciclopedic. Aproape că nu există problemă de
silvicultură, sau dc’rclații cu structurile sociopolitice ale timpului, care să
nu beneficieze în lucrare de un anumit spațiu grafic. Pe parcursul celor
cinci capitole (400 pagini) ale cărții, construite pc baza a 47 de subiecte
(articole) sunt prezentate cu o deosebită competență și seriozitate, practic,
toate problemele importante ale silviculturii românești, privite diacronic și
în perspectivă. Rezultatul este un amplu tablou al unei activități silvestre de
un secol, puse în serviciul unei idei nobile, cu grija de a scoate în evidență
specificul național, natura, forța și sensul influențelor și de a opera actuali-
zările impuse dc evoluția societății contemporane.
Concepte moderne ca ecosistem forestier, dezvoltare durabilă, in-
fluențe și efecte globale, hazarduri climatice, declin ecologic, con-
servare și protecție, ecoconstrucție etc. sunt atent analizate și puse în re-
lație cu starea actuală a pădurilor țării și, în general, a întregului spațiu
biogeografic românesc.
Se dau exemple, ni se prezintă un marc volum de date, sub formă de
tabele și grafice, se fac comentarii, se trag concluzii, se schițează soluții și
toate acestea gândite și interpretate prin viziunea, de pe atunci ecologică a
marilor noștri înaintași, trasând o punte dc legătură între trecut, prezent și
viitor. La loc de frunte în aceasta axiologie retrospectivă stă marele, inega-
labilul, am spune genialul nostru Marin Drăcea, creator de școală silvică
românească, om de știință unic în literatura silvică românească și, de ce nu,
în cultura europeană.
Valorificarea deplină a experienței trecutului, spre binele și folosul
nostru al celor dc azi, iată o altă dimensiune a cărții, la fel de importantă ca
primele.
„Pădurile sunt înainte de toate liniștea pământului, scutul agriculturii
și garanția bunei întocmiri a vremii", spune cu multă convingere acest
mare om, arătând în continuare că de starea pădurilor depind "temeiurile
existenței poporului român“.
Sunt adevăruri profetice sub semnul cărora a fost pus primul capitol al
cărții, semnificativ intitulat: Motivația protejării și întregirii patrimo-
niului forestier.
în capitolul 2 „Factori implicați în declinul pădurilor" sunt adâncite
și dezvoltate idei din primul capitol privind în principal etiologia și cauzali-
tatea acestui dezolant și încă neelucidat proces.
Un alt capitol se ocupă de „Gestionarea durabilă a pădurilor". După
o binevenită precizare și definire a conceptului, în articole de mare densita-
te teoretică sunt analizate problemele de bază ale asigurării dăinuirii pădu-
rii românești.
în capitolul 4 „Apărarea și întregirea patrimoniului forestier" se
face un scurt istoric al evoluției gradului dc împădurire a teritoriului țării,
care din păcate a scăzut sub limita de asigurare ecologică (de la 75-80% cât
era în trecut la numai 26,5%), după care se trece Ia analizarea cauzelor și
schițarea soluțiilor într-o suită de articole bine orientate ecologic.
Ultima parte a lucrării (Capitolul 5: „Probleme economice, de legis-
lație, organizare, cercetare, învățământ și politică forestieră") este con-
sacrată unor probleme dc interes larg, aflate la interferența dintre știință,
tehnică, societate și cultură, dc aceea este și cea mai dezvoltată (100 dc
pagini).
în concluzie, „Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor
României" este o carte valoroasă, dc profundă analiză, dar în aceleași timp
de sinteză a stării pădurilor țării, a problemelor care preocupă și stau în
centrul atenției și activității silvicultorilor români, a soluțiilor care se im-
pun pentru redresarea spațiului silvestra românesc, în funcție dc transfor-
mările și mutațiile pe care le-a adus epoca modernă. Ea vine într-un mo-
ment dc criză, de cotitură în politica forestieră și dc aceea prezența ei în
peisajul literaturii silvice este foarte necesară și binevenita. Fără a avea
pretenția deținerii unor adevăruri supreme, putem spune că această carte va
rămâne în literatura noastră dc specialitate ca o piatră de hotar, implantată
la trecerea de la o etapă a silviculturii la alta.
Dr. ing. CONSTANTIN BÂNDIU
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 112 ® 1997 e Nr. 1
31
Despre relația plantă
- caracteristici geotehnice
1.	Considerații generale
Amplasarea oricărei instalații de transport în secto-
rul forestier este o chestiune dificilă, deoarece pe lângă
cerințele de eficiență trebuie să se țină seama și de o
serie de factori geotehnici restrictivi. Astfel, un drum
auto sau o cale de acces pentru tractoare se vor dispune
în spațiu în așa fel încât să servească: primul un bazi-
net sau mai multe, iar al doilea un parchet, astfel încât
aducerea materialului lemnos până la ele să se facă cu
cheltuieli cât mai mici, iar acestea, ca atare, să poată fi
construite cu mijloace financiare și tehnice cât mai re-
duse.
Dacă studiul pe harta topometrică poate evidenția
doar un traseu ce respectă elementele geometrice
impuse (raze, declivități etc.), cercetarea posibilităților
de amplasare în teren relevă și o altă gamă foarte va-
riată de factori, dintre care unii pot avea caracter limi-
tativ. Pentru inginerul proiectant este util să recu-
noască, fără studii geotehnice prealabile, o serie de
caracteristici în legătură cu proprietățile pământurilor
pe care urmează să construiască. O astfel de posibili-
tate i-o conferă lumea plantelor ierboase.
Relațiile dintre lumea plantelor și ingineria con-
strucțiilor s-au clarificat foarte mult în ultimele dece-
nii și au fost valorificate în folosul tehnicii construcții-
lor. A fost meritul deosebit al forestierului baltic A.
von Kriidenersă strângă și să adâncească cunoștin-
țele vechi și valoroase de moștenire științifică - re-
feritoare la dependențele dintre creșterea plantelor,
natura terenului și construcție - și să le utilizeze cu
mare succes la construcția autostrăzilor.
Baza Biologiei inginerești rezidă în domeniul
tehnicii culturilor și structurii agriculturii; din acest
motiv, pentru a fi complet stăpânită, necesită cunoștințe
profunde de botanică și biologia plantelor, care - în mod
normal - nu pot fi pretinse unui inginer proiectant de
instalații de transport. Cu toate acestea, o serie de date
pot fi folosite în construcții și pentru a căror apreciere,
de regulă, sunt suficiente cunoștințe uzuale de botanică.
Biologia inginerească este utilă pentru constructor
din trei puncte de vedere, și anume:
a.	planta oferă informații asupra apei și naturii
pământului stațiunii în care vegetează;
Dr. ing. JOHANN KRUCH
Consultanta Louis Berger - Arad
b.	planta servește ca material biologic de construc-
ție pentru fixarea și consolidarea superficială a yersan-
ților și taluzurilor;
c.	biologia plantelor conferă date folositoare pentru
tratarea săpăturilor, nivelărilor și taluzurilor, în vede-
rea reducerii suprafețelor nude.
In cele ce urmează ne vom referi numai la prima
categorie de plante, și anume la acelea care sunt pur-
tătoare de informații geotehnice. De fapt, nu toate
plantele, ci numai un număr foarte restrâns oferă astfel
de date, iar dintre acestea o bună parte poate fi întâlnită
și în flora forestieră.
Atât pentru proiectantul forestier de drumuri auto
cât și pentru tehnologul de exploatare care se ocupă de
căile de acces, este bine și util să cunoască plantele
care, prin cerințele pe care le au față domeniul lor de
viață, pot da informații pertinente despre unele carac-
teristici geotehnice.
Cunoscând elementele fundamentale ale Biologiei
inginerești, doar prin simpla recunoaștere a prezenței
unor plante indicatoare se pot evita zone impropriiam-
plasării unui traseu de instalație de transport, sau să se
sesizeze depozite de materiale pentru construcție,
întreținere etc.
2.	Planta ca indicator al prezenței apei și al naturii
pământului
Fiecare plantă are nevoie pentru prosperitatea ei
optimă de condiții diferite de viață referitoare la climă,
lumină, apă și natura pământului. între plantă și mediul
în care aceasta trăiește există o strânsă relație care se
materializează prin vigoarea dc creștere, în cazul în
care cerințele ei sunt satisfăcute. Dintre factorii de me-
diu, umiditatea și natura pământului sunt cel mai
bine reflectate în raportul de dependență. Toate plan-
tele au nevoie dc apă, dar numai un număr mic pretinde
un mediu foarte umed și nu poate trăi decât în astfel de
condiții. în raport cu mărimea sistemului radicelar,
plantele indică și adâncimea la care se află sursa de apă
freatică; în plus, există unele dintre ele care confirmă și
faptul că apa freatică este sau nu în regim de mișcare.
De o deosebită importanță pentru alegerea unui
amplasament de instalație de transport este umidita-
J2
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 9 1997 9 Nr. 1
tea pământului. în acest sens, este hotărâtoare nu
starea de moment în care se află un pământ sub rapor-
tul umidității, ci proprietatea sa definitorie în raport cu
apa. Pentru a fi mai expliciți, putem spune că un pă-
mânt se poate afla - într-o anumită perioadă de timp
(de exemplu sezon secetos prelungit) - într-o stare care
nu ar reclama îngrijorarea proiectantului, dar care în
mod obișnuit este saturat cu apă și, ca atare, este im-
propriu pentru a suporta solicitări echivalente cu cele
din trafic și fără a înregistra deformații inadmisibile.
Se înțelege că, la drumurile de acces pentru tractoare,
problema nu se pune în același mod imperativ ca la
drumurile autoforestierc. Este de rețintut că problema
umidității unui pământ, și legat de ea toațe consecințe-
le negative pentru construcții, nu poate fi sesizată sub
raport cantitativ decât în baza unor determinări geo-
tehnice de rutină, care - de cele mai multe ori - nu stau
în posibilitățile celor care se ocupă cu trasarea drumu-
rilor, și cu atât mai puțin a acelora care amplasează căi
de acces.
Pe lângă starea de umiditate de care trebuie să se
țină seama, și care de multe ori trebuie îndepărtată cu
cheltuieli mari, este importantă și natura pământului.
Se cunoaște că nu orice teren poate fi propriu pentru a
fi suportul unei instalații de transport cu caracter per-
manent, și de multe ori nici pentru instalațiile pasagere.
Așa cum am mai afirmat, la toate aceste probleme
pot răspunde mai mult sau mai puțin sigur anumite
plante ierboase din flora forestieră.
în cele ce urmează, pentru plantele indicatoare de
caracteristici geotehnice se prezintă numai cele mai
pregnante elemente de recunoaștere. în orice situație
îndoielnică, se poate folosi orice curs bun de Botanică
sau un determinator pentru recunoașterea plantelor.
2.1.	Plante indicatoare de apă subterană migratoare
Pentru determinarea proporției apei în subteran,
există un întreg șir de plante ce pot fi utilizate ca
baghetă magică. Prin ele se poate recunoaște dacă și
la ce adâncime apare apă curgătoare de infiltrație sau
apă freatică.
Anumite plante, dintre care cele mai importante din
flora forestieră de la noi din țară vor fi prezentate în
cele ce urmează, indică în mod sigur apa curgătoare de
infiltrație sau apa freatică curgătoare (migratoare).
Fâșii pe care cresc astfel de plante, și care de multe
ori apar și sub formă de sinuozități plane pe terenurile
în pantă, explică existența unor artere (vâne) de apă
subterană.
Fâșiile orizontale de plante, aflate transversal pe
versanți sau taluzuri, arată orizontul stratului permea-
bil de apă ce se află pe un strat impermeabil; dacă
plantele apar lângă sau deasupra unei săpături (de-
bleu), atunci cu siguranță se poate aștepta o afluență dc
apă. De multe ori situațiile descrise pot fi indicii de
luat în seamă, că se vor produce alunecări de teren.
In general, se poate accepta că adâncimea la care se
află rădăcinile poate reprezenta limita inferioară pentru
prezența apei freatice. Este însă posibil ca adevăratul
orizont al apei să se afle mai adânc iar aprovizionarea
rădăcinilor plantei sa se facă prin capilaritatea pă-
mântului. Prin observații atente se pot obține informații
valoroase, fără ca să fie nevoie de foraje sau săpături.
Chiar și în timpul iernii, pe geruri și zăpadă, este
posibil ca din resturile uscate ale plantelor să se decidă
asupra proprietăților geotehnice în raport cu apa.
Următoarele plante indică sigur apă curgătoare (de
migrație) în pământ:
Phragmites australis (Trestie, stuf). Apare, de cele
mai multe ori, pe malurile apelor dulci și are o absorb-
ție moderată dc apă. în terenuri uscate, pe versanți, pe
câmpii și arături, indică apă freatică curgătoare, la
adâncimi cuprinse între 1,50... 2,00 m, deasupra stra-
turilor coezive impermeabile. Preferă - pentru creștere
- pământuri argiloase grele având rădăcini până la
2,50 m.
Thyphoides arundinacea (Ierbăluță). Preferă pă-
mânturi afânate, cu apă ușor până la repede curgătoa-
re. Apa se află la un nivel superior față de zonele în
care crește Phragmites australis.
Scirpus silvaticus (Pipirig). Indică apa freatică ce
se află în apropierea suprafeței terenului, până Ia maxi-
mum 1,00 m adâncime, frecvent în jurul izvoarelor, iar
mai departe sigur pe arteră de apă subterană.
Molinia câerulea (Iarbă albastră). Indică apă
freatică continuă, dar slab migratoare, al cărei nivel
poate oscila puternic în funcție de anotimp. Constituie
un adevărat semnal de avertizare pentru prezența apei
freatice, chiar dacă în timpul săpăturilor s-a stabilit
teren uscat.
Equisetum telmaieia (Coada calului). Crește pe
straturi umede de humus și/cu moder cu apă curgă-
toare. înălțimea de creștere a plantei este proporțională
cu mărimea stratului de humus, pe stațiuni mai mult
sau mai puțin indicate. Terenuri în pantă cu această
plantă indică pericol iminent de alunecare, în cazul în
care în el sc execută săpături (tăieturi).
Equisetum sylvaticum (Coada calului). Reprezintă
un semnal foarte sensibil de puțină apă migratoare.
Fâșii orizontale pe versanți indică orizontul permeabil
ce se află pe unul impermeabil, iar fâșii ce se desfășoa-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 Q 1997 e Nr. 1
33
ră spre aval pun în evidență traseul apei subterane în
ogașe de eroziune și arată pericol sigur de alunecări de
teren, în cazul în care se deschide versantul prin săpă-
tură.
Alte plante, care trăiesc în pădure - sau și în pădure
- și indică aceleași proprietăți ale apei, sunt: Eriopho-
rum vaginatum (Bumbăcăriță), Lysimachia vulgaris
(Gălbinele), Filipendula ulmaria (Crețușca), Cirsium
oleraceum (Crăstăval), Calla palustris (Coada zmeu-
lui), Chaerophyllum hirsutum (Asmățui sălbatic),
Arunc us dioicus (Barba popii), Carexpendula (Rogoz
mare).
2.2.	Plante indicatoare de apă subterană stătătoare
Următoarele plante apar numai dacă în subteran
există apă stătătoare fără semne de acumulare sau
vărsare:
Juncus effusus (Pipirig, rugină). Crește pe pămân-
turi umede sărace în aer și indică umiditate mare în
straturile supenoare.
Eriophorum vaginatum (Bumbăcăriță). De cele
mai multe ori indică apă stătătoare (acumulată), fără
scurgere. Aceeași remarcă este valabilă și pentru Erio-
phorum latifolium. Cele două specii se pot usca în tim-
pul verii, dând impresia că substratul pe care se află
este uscat. Pc povârnișuri cu Eriophorum, pe suprafețe
mlăștinoase, săpăturile trebuie făcute cu precauție
deoarece se pot declanșa scurgeri care pot deteriora
instalațiile de transport, sau pot apărea chiar scurgeri
noroioase.
Sphagnum acutifolium (Mușchi de turbă). Apare,
de cele mai multe ori, în asociații cu Eriophorum în
mlaștini de altitudine, pe ape stătătoare subterane.
2.3.	Plante indicatoare de natura pământurilor
Dependențele dintre plante și natura pământurilor
pe care trăiesc nu sunt așa de univoce ca acelea care re-
flectă cantitatea și felul apei. Cu toate acesta, prezența
anumitor plante permite să se decidă în deplină sigu-
ranță în legătură cu natura pământurilor și să fie astfel
utile inginerilor proiectanți dc drumuri și de instalații
pasagere. Așa, spre exemplu, sunt importante plantele
care indică pământuri coezive, de felul lehmului, pă-
mânturi nisipoase pure și pământuri care conțin calcar.
Ele îi pot oferi constructorului criterii de apreciere re-
feritoare la utilizarea pământurilor, ca material pentru
ramblee sau umplutură, ca și la găsirea materialelor li-
bere de lehm ce se folosesc în amestec pentru prepara-
rea betonului.
Următoarele plante sunt indicatoare de pământuri
de tipul lehmului sau care se transformă în lehm:
Tussilagofarfara (Podbal). Indică sigur lehm umed
sau argilă. Apariția sa pe întinderi nisipoase înseamnă
intrânduri de lehm sau zone bine conturate cu lehm.
Fâșii și grupe mari pe versanți apar, de cele mai multe
ori, la apariția lehmului la suprafață sau al vânelor de
argilă cu orizonturi de izvoare. .
Convallaria majalis (Lăcrămioară). Planta își
modifică puterniejorma în raport cu conținutul de
lehm. Pe nisipuri pure se formează numai o frunză în
formă dc fus, de culoare gălbui-verzuie și fără flori. Cu
creșterea conținutului de lehm și pe lehm proaspăt se
formează frunze rotund-ovale de culoare verde închis
până la albăstrui și acoperite cu ceara sub formă de
praf, flori mari pline și în formă de clopot; mirosul sca-
de pe măsură ce pământul devine mai sărac.
Hepatica triloba (Trei răi). Lipsește pe pământuri
pure de nisip; și aici, o dată cu creșterea conținutului
de lehm, frunzele se închid la culoare și au o creștere
mai pronunțată.
Pulmonaria officinalis (Plumănărică, Mierea ursu-
lui). Culoarea frunzelor se închide o dată cu creșterea
conținutului de lehm, în același timp florile își schim-
bă culoarea de la roșu-carmin până la albastru închis-
violet.
Se mai pot aminti tot din grupa plantelor indica-
toare de lehm Stellaria nemorum (Steluță) și Taraxa-
cum officinale (Păpădie).
Lumea plantelor ce preferă pământurile nisipoase
este mult mai redusă, iar în flora forestieră sunt puțin
reprezentate. Totuși, se poate aminti Calluna vulgaris
(Iarbă neagră) care crește pe pământuri afânate, per-
meabile și sărace în calcar.
Multitudinea de plante indicatoare de calcar au im-
portanță mai mare pentru cei ce se ocupă de culturile
agricole, pentru aprecierea valorii nutritive a solului.
Deosebit de sigure ca indicatoare de calcar, fie sub
formă de rocă, sau pământuri rezultate din degradarea
fizică și alterarea chimică a rocii de calcar, sau calcar
în soluții, sunt: Brachypodium pinnatum și brachypo-
dium sylvaticum (Obsigă). Tufișuri și insule pe supra-
fețe plane presupun existența calcarului la suprafață.
Apariția în fâșii pe versanți indică existența calcarului
acoperit cu un strat subțire de pământ. Prezența la pi-
cioarele versanților a tufișurilor și fâșiilor cu aceste
plante indică apă de infiltrație bogată în calcar, pe sub-
strat impermeabil.
34
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 • Nr. 1
3.	Concluzii
Din multitudinea plantelor ierboase care alcătuiesc
flora forestieră, un număr restrâns evidențiază preg-
nant o anumită cerință a acestora față de una din condi-
țiile de mediu. Proprietatea aceasta poate fi ușor ex-
ploatată dc inginerul proiectant, deoarece - fără studii
prealabile de geotehnică rutieră - el poate să decidă în
cunoștință de cauză, numai din constatarea prezenței
unor plante, zonele care trebuie evitate pentru desfășu-
rarea traseului unei instalații de transport sau - dim-
potrivă - locurile unde se găsesc depozite de material
propriu pentru construcții.
Observarea atentă a plantelor din flora forestieră
precum și a mediului în care ele trăiesc vor permite, cu
siguranță, îmbogățirea cunoștințelor și lărgirea
spectrului geotehnic pe care acestea îl pot oferi.
BIBLIOGRAFIE
Kriidener, A.von 1951: Ingenieurbiologie. VerlagErnst
Reinhardt, Miinchen.
***, 1966: Grundbau-Taschenbuch. Verlag von Wilhelm Ernst
u.Sohn, Berlin, Miinchen.
-------------- fi
About the connection between plant and geometrical characteristics
This paper presents a few plants belonging to the forest herbaceous florae in Romania, which have the feature to be messengers of
geotechnical characteristics, namely: they indicate the exislence of running or stagnant underground water and, respectively, the soil nature.
Both Information types are extremely useful to the engineer who designs transportation installations, bccausc they make possible both
the right placing of route direction and taking notice of building materials deposits.
COMAN ȘOVA; Nevoia de alb. Versuri. Editura Eminescu,
București, 1996, 170 pag., 125 poezii și un poem, încadrate în șase
secvențe (capitole), studiu introductiv sub semnătura criticului
literar Nicolae Balotă.
O carte de poezie, recenzată în paginile unei reviste științifice de
strictă specialitate, este desigur ceva neobișnuit și poate, pentru unii
șocant. Există însă o motivație și ea este puternică; prin cea mai
mare parte a tematicii, prin atmosfera prin care se insinuează din pa-
ginile sale, cartea aparține domeniului silvic, iar autorul ci merită a
fi revendicat de silvicultură.
Pc lângă faptul că pădurea constituie pentru poet o permanentă
sursă de inspirație, un topos cu certe valențe etico-estetice, ea repre-
zintă și un refugiu, un spațiu de referință de o extremă puritate, unde
poate fi satisfăcută existențiala nevoie de alb. Bun cunoscător al pă-
durii, prin universul copilăriei precum și prin pregătire preuniversi-
tară (absolvent al Liceului Silvic din Roznov), poetul mânuiește cu
măiestrie noțiunile științifice, creând peisaje de o tulburătoare in-
trospecție, mizând pe efectele cormatice ale speciilor forestiere.
Acestea nu sunt simple prezențe, ci personaje cu o puternică perso-
nalitate, parteneri egali de existență cu autorul, pe care-1 primesc cu
o infinită simpatie. Pădurea nu este privită la modul general, ca tota-
litate, ci ca o entitate bine individualizată, cu geografie proprie,
construită din arbori care poartă un nume distinct și poate fi relativ
ușor localizată.
Dar vocația de ecolog înnăscut nu se oprește aici: poetul vede cu
luciditate degradările de mediu și ne introduce în metaspațiul esha-
tologic al unui presupus sfârșit de veac, pe o planetă sufocată de
emanațiile propriei civilizații. înseși iubirile sale, odinioară solare și
tonice, nc apar în noile condiții sumbre și deformate.
Poetica dorului de alb, trăsătură fundamentală a creației
artistice a lui Coman Șova se exprimă prin unde de lirism silvocalic
ce vin din adâncuri, de dincolo de EU-1 interior, aducând la supra-
față seva pădurilor verzi, cu atmosfera lor de vis și mitruri poetice.
Iubirile sale sunt numai aparent carnale; ele conțin parfumul cetinii
de brad și satisfacția de a fi mușcat din fructul oprit al cunoașterii.
Vedem în asta nu doar o depășire a condiției umane, influențată de
școli și educație ci o izbucnire de spiritualitate autohtonă geto-dacă.
Considerăm aceasta ca fiind coordonata definitorie a poeziei lui
Coman Șova, poet al unui eros silvanesc purificator.
CONSTANTIN BÂNDIU
REVISTA PĂDURILOR & Anul 112 9 1997 • Nr. 1
35
NOTE
Aspecte referitoare la efectuarea
experimentelor în minipiramide
Ing. POPOVICITRAIAN
Filiala silvică Arad
1.	Introducere
Primele experimente, privind utilizarea efectului de pi-
ramidă în scopuri practice, le-a făcut inginerul ceh Cărei
Drbal cu circa patru decenii în urmă, când a primit un bre-
vet de inventator pentru rezultatele obținute.
La noi în țară, la ora actuală, există o construcție pira-
midală în municipiul Pitești, realizată în cadrul unui pro-
gram de cercetare științifică.
Cele mai cunoscute experimentări privind folosirea
efectului de piramidă, în diferite țări, privesc domenii ca:
O accelerarea proceselor de deshidratare;
O recircularea apelor provenite din stații de epurare, în
instalații speciale din interiorul construcțiilor piramidale,
înainte de evacuarea acestora în emisari;
O folosirea „apei de piramidă1* ș.a.;
în domeniul silvic s-ar putea efectua - cu cheltuieli
reduse - experimentări în următoarele direcții:
O asigurarea continuării deshidratării (uscării) ciuper-
cilor în șoproane simple, de tip piramidal, pe timp ploios
sau în timpul nopților; este cazul locurilor de colectare
unde se utilizează metoda uscării la soare;
B depozitarea provizorie a fructelor de pădure, în ca-
drul perinietrelor de recoltare, sub șoproane piramidale din
lemn subțire și crengi pentru învelitoare, până la sosirea
autovehiculelor de transport; se urmărește împiedicarea
fermentării;
O udarea culturilor pe suprafețe mici (solarii) cu „apă
de piramidă" (apă păstrată în piramidă), în condițiile exis-
tenței unor culturi comparative.
2.	Criterii de amplasare
Dintre recomandările de ordin general, redăm câteva
mai semnificative:
O amplasarea piramidei să fie făcută cu laturile orien-
tate pe direcțiile N-S și E-V;
O locul de amplasare să nu fie în apropierea unui para-
trăsnet, aparate electrice, rețea electrică etc.;
3.	Pozițiile din piramidă indicate pentru experimente
O locul, dm interiorul piramidei, care corespunde deshi-
dratării maxime este situat la 1/3 din înălțimea piramidei;
C> poziția cea mai indicată pentru experimentări, pri-
vind accelerarea germinației semințelor, este situată la vâr-
ful piramidei. în acest caz, vasul cu semințe poate fi fixat
cu sârmă subțire de fețele piramidei; în locul de prindere
se pot lăsa găuri mici pentru aerisire.
4.	Materiale utilizate pentru construcții
Materialele cele mai indicate, fiind și ușor de procurat,
sunt: carton gros, PFL, sticlă, material plastic și scândură.
5.	Breviar
Triunghiul VOM (Fig. 1) se numește triunghiul de aur.
Hg.l Schița unei piramide pătrate
(The sketch of a square pyramid)
Deoarece a2 = b • c și cum b2 = a2 + c2,
rezultă prin înlocuire:
b2 = bc + c2 sau:
b2-bc — c2-0	(1)
Pentru rezolvarea acestei ecuații de gradul II, în vede-
rea evitării unei confuzii, notăm:
b = x
c = k
și se obține:
x2-kx-k2 = 0	(1.1.)
6.	Exemplu de calcul al unui model
9 Se alege latura bazei, știind că aceasta este egală cu
2c, unde c = k (Fig.l).
în cazul acestui exemplu, c = 15 cm și deci latura
bazei = 30. cm.
36
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 e 1997 • Nr. 1
© Rezolvăm ecuația:
x?-15x-152 = 0
xI2 = ± 24,27
Se alege rădăcina pozitivă:
Xj — x — 24,27 cm
Deci b = 24,27 cm, această valoare reprezentând apotc-
ma piramidei.
® înălțimea piramidei se calculează din relația:
a2 = b • c = 24,27 • 15 = 364,05
a = 19,08 cm.
Fiind o piramidă regulată, toate muchiile laterale sunt
egale.
Fețele laterale sunt de asemenea egale, fiind triunghiuri
isoscele.
Suprafața triunghiului VBC = ^C-VM _2c-b_ .
2.2
se vede că acest produs este egal cu pătratul înălțimii
piramidei (364,05).
•	Calculul lungimii unei muchii laterale
Din triunghiul dreptunghic VMC rezultă că:
VC2 = VM2 + MC2,
unde:
VM = h
MC = c
VC2 = 24,272 + 152
VC = 28,53 cm
•	Unghiul format de planul unei fețe laterale și planul
bazei.
Triunghiul VOM dă:
sinVMO = — - - =	= 0,7861557
VM b 24,27
VMO = 51°50’
Diferența de 1' față de unghiul celebrei construcții de la
Gizeh (51 “51') se explică prin rotunjirile făcute la calculul
dimensiunilor.
o Calculul suprafeței transversale aferente suportului
situat la 1/3 din înălțimea piramidei.
Aplicând teorema potrivit căreia, în orice piramidă, ra-
portul dintre suprafața unei secțiuni transversale și supra-
fața bazei este dat de raportul pătratelor celor două înălțimi
(înălțimea de la vârf la secțiune și înălțimea piramidei),
putem scrie:
a = înălțimea piramidei;
2/3 a = distanța de la vârf Ia planul secțiunii transversale;
S = suprafața bazei = 30 x 30 = 900 cm2;
s = suprafața secțiunii transversale, situată la 1/3 din
înălțime măsurată la bază
s/S = (2/3 ■ 19,08)2 / 19,082 = 0,444
Deoarece $ / 900 = 0,444, avem:
5 = 399,6 ~ 400 cm2.
Dacă admitem pentru moment că planul secțiunii trans-
versale este baza unei noi piramide (Fig.2), putem calcula
și mai simplu suprafața existentă la 1/3 din înălțime. Adică
Fig.2 Schița unei piramide cu secțiune transversală
(The sketch of a pyramid with a cross section).
laturile celor două baze, se află în același raport în care se
găsesc înălțimile.
Deci:
A'B' = 2/3 AB = 2/3 • 30 = 20 cm
s = 20 • 20 = 400 cm2.
7.	Rapoarte cu valori constante
Raportul dintre apotema piramidei (b) și apotema bazei
(OM) este 24,27/15,00 = 1,618; această valoare este cunos-
cută sub denumirea de număr de aur. Ca o particularitate a
numărului de aur arătăm că acesta este secanta unghiului de
înclinare a fiecărei fețe laterale (51°511).
G Raportul dintre înălțime (a) și latura bazei (2c) dă:
19,08 / 30,00 = 0,636
H Raportul dintre latura bazei (2c) și înălțimea (a) dă:
30,00/ 19,08= 1,572
S Raportul dintre lungimea muchiei laterale și înălți-
mea piramidei este:
VC ta = 28,53/19,08 = 1,495
3 Raportul dintre înălțimea piramidei și lungimea mu-
chiei laterale = 19,08 / 28,53 = 0,668.
S Raportul dintre suprafața secțiunii transversale de la
1/3 din înălțime și suprafața bazei = 0,444
s/S = 0,444
S Raportul dintre perimetrul bazei și dublul înălțimii
este egal cu 3,14.
8.	Procedeu expeditiv de calcul al dimensiunilor
Folosind rapoartele de mai sus, rezultă:
b/c = 1,618, de unde: b = 1,618 • c
b = 1,618 • 15 = 24,27 cm
REVISTA PĂDURILOR © Anul 112 © 1997 © Nr. 1
37
a/2c — 0,636 de unde: a = 0,636 • 2c
a = 0,636-2 - 15= 19,08cm
2c/a = 1,572
de unde: 2c = AB = 1,572 a
AB = 1,572 • 19,08 = 29,994 - 30 cm
VC/a = 1,495, de unde:
VC = 1,495 • 19,8 = 28,53 cm.
Fig. 3. Modelul unei minipiramide
(The model of a mini-pyramid).
9.	Concluzie
Nu se poate întocmi la ora actuală, o fișă tehnologică
privind grăbirea germinației în cazul păstrării semințelor în
minipiramide (Fig. 3). Alegerea locului de la vârful pira-
midei este axată pe faptul că intensitatea deshidratării este
minimă la vârf,
10.	Unele recomandări
realizarea de experimente în același timp, repetate la
intervale diferite pc mai multe amplasamente;
*• duratele de menținere să fie stabilite diferențiat pe
specii, durate care, la repetarea experimentelor, să fie
(dacă este cazul) analizate și majorate progresiv;
w în cazul deshidratării este important să se respecte
înălțimea de 1/3 de la bază.
BIBLIOGRAFIE
Mihu, Cerchez, 1986: Pitagora. Editura Academiei R.S.R.
T o n i, G h e o r g h e, 1984: Piramidele. în: Revista Astra Nr.4.
Aspects regarding the accomplishing
of experimente in mini-pyramids
It is bricfly rcndered the calculation method of the dimen-
sions of a mini-pyramid on the basis of the „golden number“.
It is prescnted a practicai example and a quick calculation
method for the young experimentalists.
Se conferă simbolic
ROMÂNIA
s
MINISTERUL biVĂȚĂMÂrmiUT
POLITEHNICA MN ÎMJCURf^n
ANUNȚ
5 fi/ierneliw SfeM/tiiieev	-
|ț D4uj........	...v.-	...Jîi**ani dc
ji la ^eflivirra FACI.'LTÂȚIl DE SU.MCULn.RÂ aio B. arcțti	î947~, >	- .	__	~ J	t	XI
■ di» fa»ț Axia-at INGINER - bl SIWALlTATEA SILVICULTURĂ CU	OMl/lOj
■	MiNtSTkl L1N «ÂTÂMÂNÎUUII,

^Pe^le^n^tlfiÂeei/ tm/ iww lor în

Comitetul de organizare
38
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 Q 1997 ® Nr. 1
IPIEWW	WWflMVWXOTBĂ
Sectorul forestier m țările Europei aflate
în tranziția către economia de piață
în cursul anului trecut, specialiști din cadrul Comitetului
lemnului FAO-CEE, au abordat, în materialele difuzate, aspecte
caracteristice ale procesului de tranziție din țările Europei, cu
referiri exprese asupra sectorului forestier, semnalând câteva din
problemele cărora trebuie să li se dea o rezolvare.
Considerând că pentru specialiștii noștri suscită interes
cunoașterea unghiului sub care ne văd și ne judecă occidentalii,
prezentăm un rezumat al unei analize semnate de K.Prins și
A.Korotkov.
Tabelul anexat conține câteva date semnificative privind
economia forestieră din unele țări, cu care concurăm pentru
accederea în economia de piață.
GENERALITĂȚI
o Tranziția este în plină evoluție și există mari diferențe între
țările aflate în acest proces.
Principalele obiective ale tranziției în sfera economică sunt,
în mare parte, aceleași și vizează reducerea distorsiunilor și ri-
sipei care caracterizează economia dirijată. între țeluri, figurează
reducerea sensibilă a rolului statului ca proprietar și gestionar al
întreprinderilor, suprimarea impunerii prețurilor, deschiderea
economiei către concurență și către investitorii străini, converti-
bilitatea monedei, mobilizarea potențialului liberei inițiative.
O Nivelurile producțiilor sunt inferioare cu 20 până la 40%
față de cele de Ia sfârșitul anilor ’80.
Un factor agravant a fost prăbușirea sistemului comercial
internațional reglementat de CAER, care se sprijinea pe comerțul
la schimb de mărfuri și pe prețuri de transfer denaturate, sau pe
operațiuni neproductive, ceea ce a condus la crearea unei întregi
industrii fără o reală justificare economică.
© Pe de altă parte, costurile scăzute ale mâinii de lucru, ca și
alți factori - de exemplu materii prime mai ieftine - încă dau
țărilor în tranziție un avantaj concurențial pe piețele lumii.
Industriile țărilor cu economie de piață, simțindu-se amenințate,
au cerut măsuri protecționiste care pot reduce și mai mult șansele
creșterii economice în țările în tranziție.
SECTORUL FORESTIER
© Fondul forestier în țările aflate în tranziție, ocupă peste 977
rnil.ha, 25% din totalul mondial, dar peste 771 mil.ha, adică 79%,
se află în Federația Rusă.
Gestiunea forestieră, din punct de vedere tehnic, se caracteri-
zează prin aplicații moderne din punct de vedere biologic și eco-
logic, dar prin metode tradiționale, rigide și ineficace economic.
• în cea mai mare parte din aceste țări, se realizează plantații
inițiale foarte dense, urmate de tehnici silviculturale intensive.
Aceste metode, cu costurile lor foarte ridicate, nu se vor justifica
într-o economie de piață.
© Unele țări se confruntă cu creșterea tăierilor ilegale, da-
torită diminuării controlului oficial, sărăcirii și lipsei combustibi-
lului în zonele rurale. In numeroase zone, lemnul rotund este un
produs rar, aducător dc devize forte.
o în perioadele istorice de incertitudine economică și socială,
în special datorită neîncrederii populației privind stabilitatea
drepturilor lor de prorpietate, sc acordă prioritate obținerii venitu-
rilor imediate, astfel că resursele forestiere suportă consecințele.
® Echipamentele existente în industria de exploatare și de
prelucrare a lemnului și în industria celulozei și hârtiei, sunt de-
pășite și ineficiente, comparativ cu criteriile mondiale. Resursele
de capital autohton sunt rare, iar pentru capitalurile străine, ade-
sea investițile nu sunt rentabile sau sunt nesigure. Cea mai marc
parte a echipamentului nu satisface normele pentru protejarea
mediului. Prețurile distorsionate și deciziile fondate pe factori
neeconomici, au permis amplasamente și dimensiuni necorespun-
zătoare, o specializare națională excesivă și distanțe enorme de
parcurs, atât pentru materii prime cât și pentru produse.
® Administratorii publici sau particulari au aceleași greutăți
în acoperirea costurilor lor de producție. Prețurile lemnului, în
special al lemnului pentru mărunțire, sunt la nivelun foarte mici,
întreprinderile forestiere dc stat resimt acut lipsa resurselor
datorată constrângerilor financiare.
în aceste condiții, administrația silvică, fiind legată de un
anagajament autentic în favoarea unui amenajament polivalent al
pădurii, face o eroare neacordând prioritate activităților care nu
sunt orientate către producția de lemn, cu excepția cazurilor când
se ocupă de vânătoare.
POLITICĂ ȘI LEGISLAȚIE
© Politica în sectorul forstier vizează amenajamentul durabil
al resurselor. Orientările strategice ale politicii depind de situația
generală a țării: dacă este importatoare sau exportatoare,-dacă
este bogată sau săracă în păduri, dc densitatea populației și dc
opinia publică, de nivelul global al economiei și, în particular, de
industriile de prelucrare a lemnului.
O în numeroase țări, tranziția a antrenat o reevaluare totală a
politicii forestiere. Exemplul cel mai frapant este cel al Româ-
niei, care a decis reducerea considerabilă a cantităților ce urmea-
ză a fi recoltate, până la restaurarea și întărirea resursei.
* în legislația forestieră, trebuie făcute modificări importante
pentru adaptarea Ia cadrul juridic și instituțional. In mod special,
trebuie redefmit rolul Statului în sectorul forestier, de exemplu,
până unde are putere de reglementare, de gestionare a pădurilor,
de protector al biodiversității și furnizor de locuri de muncă în
mediul rural.
Câteva țări, de exemplu Polonia și Cehia, se află în stadiul
final al acestui proces, dar cele mai multe, abia încep.
C Un aspect special este supus atenției: acționarea pentru
conservarea practicilor de exploatare care respectă principiul
amenajării durabile a pădurilor în timpul procesului de restructu-
rare, chiar dacă noua legislație încă nu este formulată. Din acest
considerent, ar trebui interzise ecploatăriie în zonele forestiere
care își vor schimba proprietarul.
PRIVATIZAREA
© Printre problemele complexe puse de privatizare, se află:
transformarea formelor proprietății juridice, evaluarea resurselor
și bunurilor, găsirea mijloacelor echitabile și eficace pentru trans-
ferul proprietății, stabilirea procedurilor de falimentare (necu-
REVISTA PĂDURILOR O Anul 112 ® 1997 © Nr. 1
39
noscute în sistemul economic centralizat), noile relații comerciale
între parteneri și noile proceduri de formare a prețurilor, dezvol-
tarea serviciilor specializate - mai ales bancare, de contabilitate,
de bursă, de comercializare.
O Formarea prețurilor este complicată și greoaie dacă anumiți
furnizori, clienți sau concurenți aparțin sectorului de stat și, deci,
beneficiază de condiții privilegiate.
® Cea mai mare parte a întreprinderilor de stat trebuie priva-
tizate pentru a se trece la economia de piață, dar sunt numeroși
cei care afirmă că terenurile forestiere trebuie tratate diferit. Ar-
gumentele acestora, împotriva privatizării, sunt:
*	impresia că terenurile forestiere, în general, nu trebuie să
fie proprietate privată;
♦	teama că dacă mărimea domeniilor este sub un anumit
prag, gestiunea rațională și rentabilă este imposibilă;
♦	teama că, în lipsa unei legislații corespunzătoare, proprieta-
rii particulari își vor administra pădurile în mod iresponsabil, prin
tăieri excesive;
♦	teama că proprietarii particulari nu vor aproviziona în sufi-
cientă măsură industria lemnului;
♦	sentimentul că proprietarii particulari nu sunt în măsură -
sau nu doresc - să investească în echipamente modeme, necesare
pentru a asigura o utilizare eficace și durabilă a pădurilor.
Totuși: în Estonia, Letonia, Cehia, Ungaria și Polonia, tere-
nurile forestiere au fost restituite vechilor proprietari care au
format cooperative.
■	în Federația Rusă, Lituania, Albania și România, guvernele
au păstrat cea mai marc parte a pădurilor în proprietatea statului.
Aici se pun alte întrebări:
-	fondul forestier trebuie privatizat parțial sau integral?
-	este indicat un sistem de concesionare?
- care este sistemul cel mai eficient de calculare a prețului
lemnului? Prețurile mici ale sortimentelor livrate industriei
încurajează risipa.
D Conceptul proprietății comune asupra pădurilor este în
studiu în mai mult țări, însă comunitățile nu sunt în măsură să-și
asume responsabilități pe termen lung, pentru asigurarea conser-
vării resurselor.
ROLUL STATULUI
Concluziile dezbaterilor asupra privatizării sau restituirii pro-
prietăților foștilor proprietari sunt diferite, dc la țară la țară. în
cele în care numărul proprietăților private este mare, serviciile
forestiere vor trebui îndrumate și controlate în administrarea pă-
durilor, prin punerea la punct a unor noi structuri și procedee,
prin - ceea ce, poate este mai dificil - o nouă atitudine dc susți-
nere și consultare, diferită de gestiunea centralizată anterioară.
PAGUBE CAUZATE PĂDURILOR PRIN CONTAMINA-
REA RADIOACTIVĂ ȘI POLUAREA INDUSTRIALĂ
® Urmare catastrofei din 1986, de la centrala nucleară dc la
Cemobâl, în 1991 s-a constatat că mai mult de 13,1 mil.ha de
teren au fost contaminate radioactiv, cele mai afectate fiind
Federația Rusă - 4,7 mii. ha și Ucraina - 4,6 mil.ha. Din acest
teritoriu, peste 4 mil.ha sunt acoperite de păduri.
Contaminarea radioactivă a produs mari pagube sectorului
forestier în trei țări, datorită reducerii tuturor utilizărilor econo-
mice și recreative, a prețului ridicat de amenajare a pădurilor și a
daunelor sociale (salarii, costuri de reinstalare). Au fost create
activități de cercetare unice pentru aceste locuri sinistrate. Riscul
incendiilor de păduri este ridicat în teritoriile abandonate și
contaminate. în afara pagubelor economice și ecologice directe,
incendiile pot provoca o contaminare radioactivă secundară, prin
răspândirea radionuclcidclor libere în atmosferă (prin fum,
funingine, cenușă, zgură) și în apele de suprafață.
O în unele țări din Europa centrală și orientală, poluarea
industrială produce pagube grave pădurilor. Cea mai cunoscută
este zona limitată între Polonia, Germania și Cehia, în care
instalațiile care exploatează lignitul nu sunt suficient de dotate
împotriva poluării.
în majoritatea țărilor se încearcă remedierea acestei situații,
dar este necesar să se investească milioane de dolari pentru a găsi
alți combustibili sau pentru purificarea gazelor de combustie.
Țara	Suprafața fondului forestier			Volum pe picior		Volum brut recoltat, mii m3	Rezultate 1995			
	Totală, mii ha	% din supt, țării	per locuitor, ha •	Total, mii. m3	per locuitor, m3		Export			
							Cherestele		Bușteni	
							mii in3	% din voi. recoltat	mii m3	% din voi. recoltat
Albania	1449	50,4	0,43	83	57,3	314	17	5,4			
Belarus	6256	30,1	0,61	921	147,2	3720	65	L7		
Bulgaria	3683	33,2	0,41	405	110,0	3235	40	1,2	21	0,6
Croația	2458	43,5	0,53	298,4	121,4	2632	365	13,9	105	4,0
Estonia	1915	42,5	1,24	243	126,9	3323	332	10,0	387	11,6
Fed.Rusă	771109	45,2	5,20	81644	105,9		4900		8400	
Letonia	2757	42,7	1,05	439	159,2	7400	1000	13,5	500	6,7
Lituania	1959	30,0	0,52	321	163,9	5989	673	11,2	150	2,5
Polonia	8672	27,7	0,23	1432	165,1	21400	940	4,4	460	2,1
Rep.Cehă	2637,4	33,4	0,26	617	233,9	12710	1251	9,8	671	5,3
Rep.Moldova	315	9,3	0,07	35	111,1					
România	6265	26,4	0,28	1332	212,6	12613	800	6,3	-	-
Slovacia	1989	40,6	0,38	360	181,0	4960	300	6,0	160	3,2
Ucraina	9239	15,3	0,18	1320	142,9					
Ungaria	1675	18,0	0,16	305	182,1	4720	180	3,8	800	16,9
40
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 9 1997 • Nr. 1
PRODUCȚIE, COMERȚ, COMERCIALIZARE
© Producția de lemn rotund și dc produse forestiere a scăzut
foarte mult în țările din Europa centralășf. orientală.;
Creșterea prețurilor la energia electrică, la carburanți și creș-
terea salariilor au avut efecte nefavorabile asupra industriei dț u
prelucrare a lemnului, care - în ultimii cinci-șase ani - a scăzut
cu 30-40%.-*!	>< mhiău sr, .mnssiiîiibnu’
Scăderea brutală a potențialului industriilor de prelucare a'
lemnului are mai-multe-cauze, printre care:
tr --scăderea resurselor puse în.circuitul economic;,.
. - creșterea prețurilor produselor lemnoase.pe piața internă;. ,
- dispariția sistemului planificat de distribuire; . ,	_
’ -întreruperea legăturilor între întreprinderi;
'-prăbușirea CAEfe;	u>.
- lipsa fondurilor de investiții pentru noi tehnologii;	—T
uiurâ fizică și morală a instalațiilor și echipamentelor;
- slaba calitate a unor produsecare astfel nu sunt competitive
pe piața mondială; ' :;.	-<	. ..avi. , -jq
>( --dificultatea.de penetrare pe noi piețe și politicile protecțio-
niste ale unor țări occidentale.
. ® în toate țările în tranziție, venitul național este mult scăzut
față de anul 1989, fapt ce agravează situația-industriilor forestiere
și de prelucare a lemnului, prin scăderea cererilor interne.
J © Pc de altă parte, competențele în materie de comercializare
sunt restricționate, contrar sprintului pieței libere. Astăzi se im-
pune acordarea.de urgență ă acestor competențe, pentru fixarea
prețurilor și organizarea, distribuției, prin adaptarea la nevoile
conșpmațorilpr,. i;j..f
® Sectoarele de produse lemnoase din Cehia, Ungaria, Le-
tonia; Polonia' și' Slovacia* sunt -pe un curs ascendent de redresare.
> j ■ -i ‘ ! .ff. r J !■ iH'-rîfrt »•	r.-	’ r*’' .?: r
* Schimburile comerciale aii fost total dezorganizate prin
dispariția CAER și â comerțului de stat. Unele țări în tranziție
erau tributare* importurilor de mâterii- prime,' în special cherestea
sau lemn de celuloză din fosța URSS, care acum-sunt mult mai
scumpe. De exemplu, în Ungaria au fost construite două mari fa-
brici de cherestea, pentru .prelucrarea buștenilor din Rusia, dar
acum sunt oprite. în uncie țări, au fpsț consțruite.fabricide mobi-
lă, care acum stagnează, pentru export în fosta URSS.”
»	-LP. Si- .A; <	■'	-0 k.
A,Comerțul internațional oferă importanțe posibilități între-
prinderilor capabile să producă produse competitive, datorită
unojțconjuncturi favorabile: costurile scăzute ale forței de muncă
și ale materiilor'prime, apropierea de marile piețe de desfacere
{mai'ales'G6rmimiă).Tâlom^ și țările baltice au găsit piețe pentru
lemnul de celuloză și pentru bușteni, o! ’cămiitn << -	■» 'ti»
© Ignorarea /normelor și practicilor comerciale 'constituie o
piedică; lâ fef'șîreâ'cția negativă a bhSr industrii occidentale Care
s^ău'simți't'amem'rițăle de-iâni furnizori AT	'orcr1 ..wurt
î? Bariu	«t» tuarf
POSIBILITĂȚI. ^,	;	.up.;i
„xi Cu. tcțale deficiențele și .constrângerile,expuse mai suș, secto-
rul, forestier,din |ărjlc,în tranziție, prezintă ascendențe^dș-pare, țre-
bine^^țj^șș^	x, \	;. ,.w„
<> O puternică tradiție și ph sistem de educație forestieră .care
au contribuit la conservarea unui sector bine reprezentat.- !>
«nț jp<rm cn.*"'i'ritj w
O Amenajarea trainică a pădurilor, în unele țări și cu infra-
structirtâ-corespunzătoare de tran^ puțin în zonele mun-
toase din.Europa, orientală și Asia),
O în unele țări, politica de planificare forestieră s-a făcut
după vechile uzanțe (Ungaria, Bulgaria).
.. r . ■	r.-
O Se dispune de un însemnat potențial de expansiune a
țărilor, întrucât creșterile pădurilor sunt superioare extragerilor de
masă lemnoasă.
;;; . b .. :	A
■ O Costurile scăzute alt mâinii de lucru și apropierea de
principalele piețe.	*■
din f: -	n.-. j	' ' ’ - "	''
° Apariția antreprenorilor, adesea foști directori în întreprin-
derile de stat - astăzi eficienți proprietari sau administratori de
societăți, care, chiar dacă nu sunt încă efectiv privatizate, care
sunte gestionate ca atare.
- ।	«.	-	-•	-it	.	•>;
O Activitatea institutelor de cercetare specializate pentru
toate ramurile sectorului.
■J". > » •	l*
PROBLEME
1 «•> !	> >[*:«: . . , .
Domeniile prioritare și necesitățile legate de sprijinul interna-
țional, cuprind:
- crearea instituțiilor;
Kt>t	-î
realizarea cadrului juridic și politic pentru dezvoltarea du-
rabilă a,pădurilor (inclusiv schimburi de date privind experiența
țărilor cu economie de piață și a altor țări în tranziție); ■
. iv«s$ț 'jb)	*1- 7r.,? tP.O S C .	’	;' '*
. - înființarea dc întreprinderi viabile economic;
■ ;b - formarea sau reciclarea personalului specializat pentru-ges-
tiuni comerciale și informatică: '
‘.liuîjOOVi nil ,ilXC ii/lU. ’ J l" lOcQf- vil ij	'
- asigurarea accesului pe piețele mondiale; ’< - „ ■
- sprijin financiar pentru dotarea cu mașini și cchimparnente
perforihahte,‘specifice industriei forestiere, și pentru,realizarea
căilor.dc acces în.interiorul pădurii; o ,. „,,1	,	4
' asistența tehnică din partea țărilor avansate pentru realizarea
dc produse' competitive și realizarea unui sistem statistic fiabil;
‘-.-cooperarea internațională-pentru facilitarea schimburilor.de
informații Și participarea experților ^manifestări de specialitate,
-"'viin Tanti ■w-di? liritv'so rum-ii r<?'-*-	""‘ ăi rm ,
PERSPECTIVE
Evoluția sectorului'forestier îii țările'în tranziție din Europa,
depinde de rezultatul procesului general, dc stabilitatea politică,
juridică, socială și dc creșterea .economică- iow- ■ -s. -^11
j. Trebuie clarificate aspecte specifice sectorului, cum ar fi: pro-
blemele legate ‘de proprietate; adaptarea serviciilor forestiere la
economia de piață, obținerea fondurilor financiare de niveluri con-
sidcrabile, necesare pentru infrastructură și echipamente, precum
și probleme legate de educație și de,schimbare a mcntalțțăților.
.11 Dacă țările, -avansate-pot contribui la. efortul țărilor în tranzi-
ție, în special prin finanțarea investițiilor și deschiderea propriilor
piețe,'Tn celelalte domenii - politică; economică.'dc formare și
J- i	ril "	’ . •• ■' ‘....v - : .
educație - responsabilitatea trebuie asumată de guvernanții în
cauză, care trebuie să potărasciȘ. realizarea scliințbărilor.
. ,c;;i[r.:jăiOz .1 51LZ : ; -iMnc^eoniinuare în numărul următor)
REVISTA PĂDURILOR d AnUl 112 d >1997^ iNr. l
41
CRONICĂ
Profesorul dr. ing. IO AN DAMIAN
- la 75 de ani —
Personalitate de
seamă a școlii silvice
românești, profesorul
loan Damian s-a năs-
cut la data de 12 mar-
tie 1922 în orașul Si-
ghișoara, unde a ur-
mat școala primară și
liceul teoretic. în pe-
rioada 1942-1947 a
urmat și a absolvit Fa-
cultatea de Silvicul-
tură din cadrul Școlii
Politehnice din Bucu-
rești, La 1 mai 1947.
imediat după obli
nerea diplomei de in
giner silvic, a fost în
cadrat în producție și
a funcționat ca șef de ocol silvic (1947-1948) și ca inginer șef la
fosta Direcție Județeană Târnava Mare (1948-1949). La data de 1
octombrie 1949, a fost transferat în interes de serviciu la
Institutul de Silvicultură din Brașov, unde și-a desfășurat
activitatea, în continuare, timp de 38 de ani, în calitate de cadru
didactic universitar, îndeplinind funcția de șef lucrări (1949-
1951), conferențiar (1951-1966) și dc profesor, din 1966 până Ia
pensionare în 1987.
în decursul celor aproape patru decenii de muncă efectivă în
învățământul silvic superior, a activat fără întrerupere la discipli-
na împăduriri, care se desprinsese din Silvicultura generală în
1948 și s-a impus ca disciplină aparte. Ca titular al disciplinei de
împăduriri, începând cu anul 1951, profesorul loan Damian a
ajuns treptat la conturarea conținutului acestei discipline și la
poziționarea fundametclor teoretice în toate compartimentele sale
mai importante. Prin analogie cu regenerarea naturală a pădu-
rilor, profesorul loan Damian a definit intervenția pe cale artifi-
cială, prin împăduriri, ca un sistem de lucrări silvotehnice privind
producerea, recoltarea și pregătirea pentru >cmănat a semințelor
forestiere ameliorate, organizarea pepinierelor și producerea ma-
terialului de plantat, alegerea și asocierea speciilor în formulele și
schemele de împădurire, pregătirea și ameliorarea solului, insta-
larea culturilor forestiere prin semănături directe și plantații, cul-
tura speciilor arborescente repede crescătoare și de valoare eco-
nomică ridicată, refacerea arboretelor slab productive, îngrijirea
culturilor forestiere de la instalare până la realizarea stării de
masiv. Pe măsura înțelegerii procesului de instalare artificială a
vegetației forestiere, profesorul loan Dâmian a întreprins și exe-
cutat numeroase cercetări cu caracter teoretic și aplicativ, ajun-
gând - cu timpul - la elaborarea unui sistem fundamentat științific
în domeniul împăduririlor.
Prezent ca responsabil de teme în toate planurile de cercetare
ale Facultății și cu lucrări în toate sesiunile de comunicări știin-
țifice, profesorul loan Damian a fost întotdeauna conștient că
prestigiul și autoritatea cadrului didactic universitar sunt deter-
minate - cu precădere - de cunoștințele sale de specialitate,
fundamentate pe căutări și investigații științifice personale, pe
contribuții originale la dezvoltarea disciplinei de specialitate
căreia i s-a dedicat. Experiența acumulată pe baza activității de
cercetare științifică a fost larg și sistematic valorificată prin
propagarea de la catedră a ideilor noi numeroaselor promoții de
ingineri silvici la pregătirea cărora a participat, ca și specialiștilor
din producție care au urmat cursurile postuniversitare și de
reciclare.
De- asemenea, contribuțiile științifice ale profesorului loan
Damian au fost valorificate prin cele peste 90 de lucrări
publicate în reviste de specialitate. Remarcabile sunt lucrările de
amplă sinteză (manuale, cursuri etc.), în care teoretizarea
materialului faptic, preluat din literatura de specialitate, este
completată cu ineditul cercetărilor proprii, desfășurate în spațiul
geografic al țării noastre.
Pentru merite deosebite în activitatea didactică și de
cercetare științifică i s-a atestat gradul didactic de conferențiar
(1963) și cel dc profesor (1968), iar din 1969 i s-a âtribuit
calitatea de conducător științific de doctoranzi. Până la
pensionare, sub îndrumarea sa, au dobândit titlul de doctor 11
ingineri silvici din învățământ, cercetare, producție, din țară și
din străinătate.
In paralel cu activitatea didactică și științifică, profesorul
loan Damian a deținut și îndeplinit funcții de conducere, în
calitate de decan al Facultății de Silvicultură (1951-1954 și
1958-1961) și de prorector al Institutului Politehnic din Brașov
(1961-1968). De asemenea, a îndeplinit funcția de șef de catedră
timp de 32 de ani (1952-1984).
Fiind apreciat pentru valoroasele sale realizări și pentru
competența sa în variate domenii de activitate, profesorul loan
Damian a fost cooptat ca membru al Secției de Silvicultură a
Academiei de Științe Agricole și Silvice, membru în colegiile
ministeriale, membru în consiliul științific al ICEF etc., iar pe
plan internațional a fost ales în 1966, apoi reales în 1969 și 1972,
în calitate de membru în Comitetul Consultativ FAO pentru
silvicultură și învățământ forestier.
Pentru activitatea sa prestigioasă, vastă și complexă pe tărâm
didactic și științific, dublată de activitatea publicistică și de în-
drumare, numeroasele promoții de ingineri silvici care l-au cu-
noscut ca dascăl păstrează un adânc sentiment de stimă și
prețuire și acum, la anivesarea vârstei de 75 de ani.
îmi permit ca în numele lor și al meu, în calitate de colabo-
rator apropiat și urmaș la disciplina ce cu atâta fidelitate și abne-
gație a slujit-o, să transmit profesorului loan Damian cele mai
calde urări de sănătate și viață lungă.
Să ne trăiți întru mulți ani domnule profesor!
Conf. dr. ing. GHEORGHE FLORESCU
Universitatea „Transilvania" Brașov
42
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 O Nr. I
LEGEA Nr. 103*
din 23 septembrie 1996
Lege a fondului cinegetic și a protecției vânatului
Publicată în: M. Of. nr. 235 din 27 septembrie 1996
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1 - Animalele sălbatice de interes vânătoresc, cuprinse în
anexele nr. 1 și 2, denumite în prezenta lege vânat, împreună cu
biomurile acestora, constituie fondul cinegetic al României.
Art. 2 - (1) Fondul cinegetic al României, resursă naturală de
interes național și internațional, este administrat și gestionat în
scopul conservării biodiversității faunei sălbatice, menținerii
echilibrului ecologic, exercitării vânătorii și- satisfacerii altor ce-
rințe social-economice.
(2)	Vânatul este bun public de interes național.
Art. 3 - (1) Fondul cinegetic al României se compune din unități
de gospodărire cinegetică, denumite fonduri de vânătoare,
constituite pe toate categoriile de teren, indiferent de proprietar,
și astfel delimitate încât să asigure o cât mai mare stabilitate vâ-
natului în cuprinsul acestora.
(2)	Suprafața unui fond de vânătoare va fi de cel puțin 5.000 ha
la câmpie, 7.000 ha la deal și 10.000 ha la munte.
Art 4 - Gestionarea fondului de vânătoare se atribuie de către
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură
organizațiilor vânătorești legal constituite din România, afiliate
Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din
România, Regiei Naționale a Pădurilor, unităților de cercetare
științifică cu profil cinegetic din România, denumite, în sensul
prezentei legi, gestionari ai fondurilor de vânătoare.
Art. 5 - (1) Organizațiile vânătorești, constituite pe principiul
liberei asocieri a vânătorilor, sunt organizații non-profit, au per-
sonalitate juridică, patrimoniu distinct și sunt reprezentate la ni-
vel național și internațional de Asociația Generală a Vânătorilor
și Pescarilor Sportivi din România.
(2)	Afilierea organizațiilor vânătorești la Asociația Generală a
Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România se face potrivit
legii și statutului acesteia.
Art. 6 - Exercitarea vânătorii se face în scop recreativ-sportiv,
didactic sau de cercetare științifică, urmărindu-se ameliorarea
calității vânatului.
CAPITOLUL II
Administrarea și gestionarea fondului cinegetic al României
Art 7 - (1) Administrarea fondului cinegetic al României se
realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură.
(2)	în acest scop, în cadrul autorității publice centrale care
răspunde de silvicultură, se înființează un organism distinct,
specializat în domeniul cinegetic, cu structuri proprii în
teritoriu.
Art. 8 - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvi-
cultură are următoarele atribuții principale în domeniul cine-
getic:
a)	elaborează strategia privind fondul cinegetic al României;
f	*
* Legea a fost susținută în Parlamentul României de domnul
dr.ing.Ianculescu Marian Secretar dc Stat, Șef al Departamentului
Pădurilor al Ministerului Apelor Pădurilor și Protecției Mediului
b)	adoptă alte măsuri necesare, în acord cu dispozițiile legale
privind activitatea cinegetică;
c)	stabilește criteriile de atribuire a dreptului de gestionare a
fondurilor de vânătoare, în vederea încheierii contractelor de
gestionare de către structurile proprii din teritoriu;
d)	stabilește tarifele de atribuire a gestionării fondurilor de vână-
toare și nivelul tarifelor minime percepute cetățenilor români și
turiștilor străini pentru acțiuni de vânătoare în România;
e)	aprobă metodologia de evaluare a efectivelor de vânat și de
calcul al cotelor anuale de recoltă;
f)	stabilește efectivele optime de vânat și aprobă cotele anuale de
recoltă, inclusiv a celor destinate vânătorilor cu turiști străini;
g)	modifică, în situații justificate, perioadele legale de vânătoare
pentru unele specii de vânat;
h)	aprobă propunerile de populare a fondurilor de vânătoare cu
specii noi de vânat;
i)	stabilește, împreună cu reprezentanții ministerelor de resort,
măsurile necesare menținerii echilibrului agrosilvocinegetic și
prevenirii pagubelor cauzate de vânat și, prin vânătoare, cultu-
rilor agricole, animalelor domestice și fondului forestier;
j)	ține evidența evoluției efectivelor de vânat, ă dinamicii recolte-
lor și statistica trofeelor de vânat medaliabile;
k)	asigură, din fondul de protecție a vânatului, special constituit
în acest scop, finanțarea acțiunilor de refacere a potențialului ci-
negetic al unor fonduri de vânătoare;
1)	avizează programele de învățământ pentru disciplinele care au
ca obiect de studiu vânatul și vânătoarea și aprobă programele de
cercetare științifică în domeniul cinegetic;
m)	controlează activitatea cinegetică la toate nivelurile;
n)	organizează direct și coordonează activitatea de combatere a
braconajului;
o)	organizează sistemul informațional în domeniul cinegetic;
p)	avizează încadrarea personalului cu atribuții de pază a fonduri-
lor de vânătoare, pe baza criteriilor tehnico-profcsionale;
r)	stabilește organizarea, funcționarea și atribuțiile structurilor
proprii din teritoriu;
s)	avizează, în condițiile legii, înființarea organizațiilor vânăto-
rești;
t)	realizează și organizează, împreună cu Ministerul Justiției,
atestarea experților tehnici în vânătoare. Atestă, prin structurile
proprii din teritoriu, inspectorii voluntari de vânătoare;
u)	stabilește rasele de câini admise la vânătoare în România;
v)	aprobă propunerile de omologare și de autorizare a armelor și
munițiilor care se pot folosi la vânătoare în România;
z)	ia orice alte măsuri necesare, în acord cu dispozițiile legale
privind activitatea cinegetică;
x)	asigură programul colaborărilor internaționale, cu referire
specială Ia sistemul de protecție, de schimburi și dezvoltare
cinegetică, la conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale
din Europa.
Art. 9 - Se înființează Consiliul Național de Vânătoare, organism
de avizare și consultare în domeniul cinegetic, pe lângă autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură, compus din:
a) președintele Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor
Sportivi din România;
b)	conducătorul organismului de specialitate din cadrul autorității
publice centrale care răspunde de silvicultură;
c)	directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor;
d)	trei reprezentanți ai organizațiilor vânătorești din România,
desemnați de Congresul vânătorilor și pescarilor sportivi din Ro-
mânia;
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 • Nr. 1
43
e)	doi reprezentanți, ai organismului de specialitate din cadrul
autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;
f)	doi reprezentanți ai Regiei Naționale aPadurilor; ,
g) un reprezentant al Academiei Române; <
h) câte un reprezentant din domeniile: învățământ superior de
profil, cercetare cinegetică, agricultură, finanțe, poliție, audio-
vizual, justiție și parchet. Ă	! i. .
Art. 10 - Consiliul Național de Vânătoare are următoarele
atribuții: .	-Ar- nwi*
a)	avizează propunerile de acte normative ale organismului spe-
cializat în domeniul cinegetic, prevăzut la Art. 7 alin, (2), privind:
-	strategia în domeniul protecției și dezvoltării fondului
cinegetic; m;,.,	,'iiu.	a
- criteriile de atribuire a dreptului de gestionare a fondurilor
■ de vânătoare; t.s	t
-modificarea perioadelor de vânătoare a unor specii de
vânat;.	„• , iW,..., .. .,
-	rasele de câini admise la vânătoare în România;
-	omologarea și autorizarea armelor și munițiilor care se pot
folosi la vânătoare în România; ,	, .,	■. _ „
.. - metodologia de evaluare a efectivelor de vânat, dc calcul al
efectivelor optime și al cotelor anuale de recoltă; reglemen-
tările privind organizarea și practicarea vânătorii;
b)	propune măsuri de popularizare și de cunoaștere a activității
cinegetice, precum și a strategiei adoptate în scopul menținerii
biodiversității faunei cinegetice, păstrării echilibrului ecologic și
exercitării raționale a vânătorii.	—u' a? --•.c-..
Art 11 - (1) Consiliul Național de Vânătoare funcționează pe
baza regulamentului propriu de organizare, adoptat prin con-
sensul membrilor săi, în termen de 30 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(2)	Funcția de membru al Consiliului Național de Vânătoare este
onorifică și dă dreptul lă iridethnizație de transport și la diurna
pentru participarea lâ ședinței	ssws .uicoiiumv eb im
(3)	Secretariatul' tehriic și fmarițareâ activității Consiliului Națio-
nal de Vânătoare se asigură de către autoritatea publică centrală
cate răspunde de silvicultură^'’'	«,i "c-a - r
Art.12 - (1) Atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor de Vâ'-
nătoâfe, -în' sensul’prezentei legi; se fâce-de' către autoritatea-ptibli-
ca centrală cate răspunde de silvicultură'primstructurile proprii din
teritoriu, prevăzute la Art'.'7'alini (2),‘pe tefmcd de mihimtim 10
ani, cti respectarea dreptului de ’preempțiune ă fostului- gestionariu
(27 Pentru fondurile de vânătoare astfel atribuite se încheie
contracte de gestidriâtei'	r*	ion az mc;■•muijmun-
(3)	Fondtil-cinegetic al- României, 'deGmitât în- fonduri de vână-
toare, se atribuie după cum urmează:	uni ,q
-3096- unităților Regiei Naționale a Pădurilor;
-68% organizațiilor vâriătoreștile^âl'constituite din Rbififaa; T'
- 2% peritrirprotecția fetidului’geitetic al unor Specii vâloroate
de vânat, precum și pentru unitățile de învățământ și deteetefettae
știirițîficătetf (Jrdfil	fcihttwo i asamr-mi-' a? -o ,n/.
'dcAbeSte fonduri de Vânătoare vor fi norriihahzate de- către au-
toritatea publică centrală cilre răspunde de silvicultură și-care vă
stabili regulamentul de gestionare a âcestpra. - / alainite^mq (i
(4) Contractele de gestionare se încheie între-structurile mențio-
năte la Aii 7 alin. (2) și-gestionarii nominalizați laiAriAiboca ro
(5) Fondurile de vânătoare atribuite organizații lor, vânătorești te;
gal constituite din România^ rămase needntractatetimp’de 6'lu-
ni- se atribuie Regiei Naponale aPădurilor.	-m- b
Art., 13- Perșoanelc. juridice prevăzute la Art, 42 alin. (3), oare
contractează spre gestionare fonduri de vânătoare, au obligația să
44
asigure realizarea tuturor sarcinilor privitul gospodărirea fondu-
rilor de vânătoare și a vânatului, stabilite prin contractul de ges-
tionare, care va cuprinde urmăfdateld obligații, principale:
a)	efectuează anual eValUarea efectivelor :de vânh-în conformi-
tate cu instrucțiunile emise de către. autoritatea publică‘centrală
care răspunde de silvicultură;
b)	urmăresc realizarea și menținerea efectivelor de vânat ia nive-
lurile și în structurile optime, stabilite;
c)	urmăresc creșterea potențialului biologic al vânatului, prin
menținerea sau îmbunătățirea coridițiîlor naturale de mediu refe-
ritoare ia: hrană, apă, adăpost și -liniște, precum și la cultivarea
suprafețelor din fondul forestier, puse Jâ dispoziție în accslscop;
d) realizează și mențin în-stare dc funcțiune construcțiile,-insta-
lațiile și amenajările..vânătarești necesare ocroti fii,‘îngrijirii și
pazei vânatului, precum și exercitării vânătorii; „.avtem zsiv.ni
e) asigură prevenirea pagubelor cauzate -de vânat- și prin vână-
toare culturilor, agricole, animalelor domestice șj fondului fo-
restier și răspund de pagubele produse acestora, indiferent de for-
ma de proprietate; tu	... --3 lujnnt,7	'
f)	iau măsuri pentru prevenirea și combaterea.epizootiilor, la
vânat-.., „	,r.
Art. 14 - (1) Vânatul dobândit, în limitele cotelor de recoltă
aprobate și ale normelor tehnice privind organizarea și practica-
rea vânătorii, se valorifică de gestionarul fondului de vânătoare,
în condițiile.legii.	, - । am/	t_
(2)	Vânatul găsit mort. și . coarnele lepădate de cervide aparțin
gestionarului fondului de vânătoare,, ..„
Art- 15 - (1); Autoritatea publică centrală care-răspunde de
silvicultură, împreună cu. Ministerul Agriculturii și Alimentației
vor elabora norme, privind protecția culturilor agricole,, silvice și
a animalelor domestice împotriva pagubelor, care, pol fi cauzate
dc vânat.	.	, . □	,
(2)	RăspundprGa?.Giyilă pentru.pagubele c^zațe.devânat.revine
gestionarului fondului deyânâțoareși,.pentru pete cauzate devâ-
. natul din: șpee jile strict protejate, autorității, publice centrale,
răspunde, dc. silvicultură, în, măsura Jp care nu, și-au îndeplinit
obligațiile privind, prevenirea și limitarea producerii.acestora și
numai în condițiile în care deținătorul bunurilor-astfel, .prejudi-
ciate faci?dp.yada îndeplinirii,obligațiilor,ce.îi revin pentru,paza
apestpra..	om „ i ,. ■ 4 i?
(3)	Pentru pagubele produse de vânatul din^spepiile strict
protejate, despăgubirile,se suportă, în primul rând, din-fondul dc
protecție, a vânatului,. .
(4)	Despăgubirile se stabilesc, în condițiile legii,- la cererea per-
soanei păgubite, depusă în termen de 3 zile de la data când per-
soana păgubită a constatat producerea pagubei, de către o comi-
sid-crimpusă djtv .reprezentahUd administrației publice, locale,- îm-
puterpicjtul gestionarului fondului .de, vânătoarp, și persoana.pă-
gubrtă, .cap? închei^,îîț.acest scop, uq.ac.ț constatator.
(5)	în caz dc neprezentare a împuternicitului gestionarului fpp-
dulpi, ție. vânăt,oare,	țermgp.d^,4Ș .de. Qr^dș^a,.anunțarea .șa,
con^tațarea a șța.bîljtea;, pagtțb^lpr șe. vor putep f<țce-;de cățr,e re;
prezepțșntufa^inyușțrațici publi.cpjocâlp,
prezența a doi martori.	,
(fij Lițigițle șe .soluționează, de, gățre ipștanțelpjiȚdecățQrejtn	A
(7)	' Pagubele .cauzale 'de. vânat 'și. prjn. yânațoar^,, pr^cuțn și cjj^ți-
tumul despăgubirilor sb expertizează de către experții tehnici de
vânătoare,, ... r ;B j iifevr	î-.:
Art. Io - (1) Deținătorii, cu orice titlu, ăi terenurilor pe care se
arondează fonduri de.y^nătQare,,perșQțujț: fțzitje.șau juridice, sunt
obligați șă, permită, ex^^ .yânătorij,' a.pliqarea,..țpășuților. dp
protecție a, vânatului, precum și amplasarea anștalațiilor șiamena^
REVISTA PĂDURILOR^ Anui- li2^ ^^^Nr. ^
jărilor vânătorești provizorii, fără ca prin acțiunile respective să
se dăuneze folosinței de bază a terenurilor.
(2)	Deținătorii terenurilor sunt obligați să ia măsurile prevăzute
de lege pentru protecția vânatului și a mediului său de viață și
răspund pentru pagubele produse acestuia prin acțiuni ilicite.
(3)	Pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2),
deținătorii terenurilor pe care se arondează fonduri de vânătoare
sunt în drept să beneficieze direct, în cazul proprietăților mai
mari de 100 ha, și indirect, prin bugetele locale, în cazul proprie-
tăților mai mici de 100 ha, de 25% din cuantumul tarifelor de
atribuire a gestionării fondurilor dc vânătoare pe anul în curs.
(4)	Prin excepție de la prevederile alineatului precedent, Regia
Națională a Pădurilor va încasa direct 75% din cuantumul tari-
felor de atribuire a gestionării fondurilor de vânătoare, corespun-
zătoare suprafeței pădurilor statului, asigurând însă, gratuit, pen-
tru hrana vânatului, teren liber de vegetație forestieră, în supra-
față de minimum 1 ha la 1.000 ba de pădure, în zona de munte;
2 ha la 1.000 ha de pădure, în zona dc deal, și 5 ha la 1.000 ha de
pădure, în zona de câmpie.
Art. 17 - (1) Cheltuielile autorității publice centrale care răspun-
de de silvicultură, aferente activității cinegetice, sunt suportate de
la bugetul dc stat și din fondul de protecție a vânatului.
(2)	Fondul de protecție a vânatului este constituit din următoarele
surse:
a)	venituri realizate din atribuirea gestionării fondurilor de
vânătoare;
b)	despăgubiri pentru daunele aduse fondului cinegetic prin fapte
ilicite, în situația în care nu a fost afectată cota de recoltă;
c)	donații și sponsorizări;
d)	alte venituri.
(3)	Fondul de protecție a vânatului se administrează de către
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și se
utilizează pentru:
a)	acțiunile de refacere a potențialului biogenic al unor fonduri
de vânătoare, combaterea unor epizootii la vânat;
b)	organizarea, desfășurarea și stimularea activității dc combatere
a braconajului;
c)	stimularea inspectorilor voluntari de vânătoare;
d)	organizarea, desfășurarea și participarea la acțiuni științifice și
de reprezentare la nivel național și internațional în domeniul
cinegetic;
e)	finanțarea unor proiecte, studii și cercetări în domeniul
cinegetic;
f)	finanțarea unor acțiuni de pregătire- profesională în domeniul
cinegetic.
CAPITOLUL III
Protecția vânatului
Art 18 - (1) Gestionarii fondurilor de vânătoare sunt obligați să
asigure paza și ocrotirea vânatului.
(2)	Ocrotirea și paza vânatului se asigură prin:
a)	personal de specialitate;
b)	inspectori voluntari de vânătoare.
(3)	Personalul prevăzut la alin. (2) lit. a) este dotat, în condițiile
legii, cu armament și echipament corespunzător.
(4)	Personalul prevăzut la alin. (2) lit. a) și b) este asimilat, în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu personalul care îndeplineș-
te o funcție ce implică exercițiul autorității publice.
(5)	Numărul personalului de pază a vânatului, prevăzut la alin.
(2)	lit. a), va fi de cel puțin unu pentru fiecare fond de vânătoare.
Art. 19 - (1) în scopul conservării biodiversității faunei sălbati-
ce, animalele de interes vânătoresc, inclusiv cele prădătoare, se
vânează numai în limitele cotei de recoltă aprobate și ale regle-
mentărilor tehnice privind organizarea și practicarea vânătorii, iar
pisicile și câinii sălbăticiți sau hoinari sc combat fără restricții.
(2)	în sensul prezentei legi, se consideră câini hoinari sau sălbă-
ticiți și, respectiv, pisici hoinare sau sălbătăcite, acele animale
care nu poartă jujeu sau un semn de identificare, se găsesc în fon-
durile' de vânătoare la o distanță mai mare de 200 m de așezările
omenești și ai căror deținători, în momentul observării, nu pot fi
identificați.
Art. 20 - (1) Pentru protecția și înmulțirea unor specii valoroase
dc vânat se pot înființa, cu acordul autorității publice centrale
care răspunde de silvicultură, crescătorii dc vânat, destinate po-
pularilor, în care, prin tehnologii adecvate, se asigură păstrarea
caracterului sălbatic și adaptabilitatea acestuia la condițiile de
mediu natural.
(2)	Crescătoriile de vânat, a căror producție este destinată exclu-
siv consumului, se înființează cu aprobarea autorității publice
centrale care răspunde de silvicultură.
Art. 21 - Popularca cu specii noi de vânat a fondurilor de vână-
toare se face în baza unor studii și cercetări de specialitate, apro-
bate de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvi-
cultură.
Art 22 - (1) Capturarea vânatului viu pentru repopulări este
admisă, în limitele cotei de recoltă aprobate și a reglementărilor
tehnice privind organizarea și practicarea vânătorii, prin metode
care nu vatămă animalul capturat și numai sub directa îndrumare
a personalului de specialitate.
(2)	Capturarea vânatului în scop de cercetare științifică și pentru
repopulări se poate face și în perioadele în care vânătoarea este
interzisă sau asupra speciilor strict protejate, cu aprobarea auto-
rității publice centrale care răspunde de silvicultură.
Art. 23 - în scopul ocrotirii și gospodăririi raționale a
vânatului se interzic:
a)	popularca fondurilor de vânătoare cu vânat bolnav, debil, dege-
nerat sau din crescătoriile de vânat destinate exclusiv consumului;
b)	tulburarea în mod nejustificat a liniștii vînatului în perioadele
de înmulțire și de creștere a puilor;
c)	pășunatul în pădurile statului, precum și înființarea, întreține-
rea și recoltarea culturilor agricole Iară asigurarea protecției vâ-
natului;
d)	ținerea în captivitate a animalelor sălbatice, precum și înființa-
rea de crescătorii de vânat și complexe de vînătoare, inclusiv de
interes comercial, fără autorizare din partea autorității publice
centrale care răspunde de silvicultură;
e)	distrugerea sau degradarea instalațiilor vânătorești de orice fel,
a tăblițelor indicatoare și a culturilor pentru vânat;
f)	lăsarea liberă sau purtarea, pe fondurile de vânătoare, a câini-
lor, inclusiv a celor de pază și agrement, altfel decât în lesă, ne-
vaccinați și nedchelmintizați;
g)	însoțirea turmelor și cirezilor, pe fondurile de vânătoare, de
câini, fără jujeu reglementat de către autoritatea publică centrală
care răspunde de silvicultură, nevaccinați, nedehelmintizați și în
număr mai mare de trei în zona de munte, dc doi în zona de deal
și de unu la câmpie;
h)	mutarea, distrugerea sau sustragerea momelilor, nadelor și
hranei destinate vânatului;
i)	arderea stufului, tufărișurilor și miriștilor fără avizarea scrisă
prealabilă a gestionarului fondului de vânătoare;
j)	deteriorarea cuiburilor sau culegerea ouălor păsărilor sălbatice;
k)	însușirea, fără acordul persoanei juridice care gestionează
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 112 • 1997 • Nr. 1
45
fondul de vânătoare, a vânatului găsit mort, accidentat sau bolnav
și a coamelor lepădate dc cervide;
1)	naturalizarea animalelor sălbatice aflate sub protecție sau strict
protejate ori naturalizate în scop dc comercializare sau de pres-
tare de servicii a acestora, fără autorizarea autorității publice cen-
trale care răspunde de silvicultură;
ni) scoaterea din țară a trofeelor de vânat medaliabilc, fără apro-
barea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, și
a celorlalte trofee, fără documente legale de proveniență, fără fișă
de evaluare sau alte documente prevăzute în convențiile interna-
ționale;
n)	depozitarea în teren sau utilizarea în combaterea dăunătorilor
vegetali și animali ai culturilor agricole și silvice a substanțelor
chimice toxice pentru vânat, fără luarea măsurilor de protecție a
acestuia;
o)	lăsarea în libertate, în scopul sălbăticirii, a păsărilor și anima-
lelor domestice;
p)	producerea, procurarea, comercializarea și deținerea curselor
de orice fel destinate capturării sau uciderii vânatului, fără apro-
barea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
CAPITOLUL IV
Exercitarea vânătorii
Art. 24 - (1) Prin vânătoare, ca acțiune, se înțelege căutarea,
stârnirea, urmărirea, hăituirea, rănirea, uciderea sau captu-
rarea vânatului sau orice altă activitate care are ca scop do-
bândirea acestuia.
(2)	Vânătoarea este permisă la speciile de vânat, în condițiile, în
locurile, în perioadele și cu mijloacele stabilite potrivit prezentei
legi.
(3)	în situații de excepție, motivate de menținerea biodiversității
faunei sălbatice și păstrarea echilibrului ecologic, autoritatea pu-
blică centrală care răspunde de silvicultură poate stabili restricția
sau extinderea perioadei de vânătoare la unele specii dc vânat.
Art. 25 - (1) Vânătoarea se exercită numai de către vânători,
posesori de permise de vânătoare, vizate anual, și dc autorizații
eliberate de gestionarul fondului de vânătoare, în limitele cotei dc
recoltă și a reglementărilor tehnice privind organizarea și practi-
carea vânătorii
(2)	Prin excepție de la prevederile alineatului precedent, pot
exercita vânătoarea, numai pe baza de autorizații de vânătoare
eliberate de gestionarul fondului de vânătoare, următoarele cate-
gorii de persoane;
a)	elevii și studenții din unitățile de învățământ abilitate, în care
se studiază în cadrul programului dc instruire, ca disciplină, vâ-
natul și vânătoarea și numai pe fondurile de vânătoare destinate
acestui scop;
b)	personalul tehnic de specialitate, angajat al autorității publice
centrale care răspunde de silvicultură, al Regiei Naționale a Pă-
durilor, al Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi
din România și al gestionarilor fondurilor de vânătoare, dar nu-
mai în limita atribuțiilor de serviciu;
c)	cetățenii străini, care fac dovada calității de vânător în țara de
domiciliu, ca invitați, pe bază dc reciprocitate, sau contra cost, și
sub răspunderea directă a gestionarului fondului de vânătoare,
dar numai în limita a 30% din cota de recoltă aprobată pentru se-
zonul de vânătoare.
Art. 26 - (1) Permisele de vânătoare se eliberează de către
organizațiile vânătorești, legal constituite, solicitanților cu cetă-
țenie română și rezidenților în România care au împlinit vârsta de
18 ani, au efectuat un an stagiatură și au absolvit examenul de vâ-
nător, susținut în fața unei comisii de examinare, constituită la ni-
vel județean, la data stabilită anual de către autoritatea publică
centrală care răspunde dc silvicultură.
(2)	Din comisia de examinare fac parte doi reprezentanți ai
autorității publice centrale care răspunde dc silvicultură, doi
reprezentanți ai Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor
Sportivi din România și un reprezentant al instituțiilor de
învățământ superior dc specialitate.
(3)	Examenele se organizează anual, în condițiile stabilite potrivit
prezentei legi.
(4)	Permisul de vânătoare nu poate fi obținut de persoanele care,
potrivit legii, nu au dreptul la permis de port-armă și nici de cele
care, în ultimii 3 ani, au fost sancționate pentru săvârșirea vre-
unei contravenții prevăz.ute de prezenta lege.
(5)	Permisul de vânătoare se va retrage și se va anula persoanelor
care, după obținerea acestuia, se constată că se încadrcaza în una
dintre categoriile prevăzute la alin. (4), precum și persoanelor
care refuză să se legitimeze la cererea personalului cu atribuții
legale să constate contravenții si infracțiuni în domeniul cinegetic
sau care se sustrag controlului acestuia. Retragerea și anularea
permisului de vânătoare se aduc la cunoștința organizațiilor vâ-
nătorești legal constituite, din România, interesate prin publicarea
oficială a listelor acestora.
(6)	Formularele permiselor de vânătoare sunt documente cu
regim special, emise și înseriate de către Asociația Generală a
Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, conform mode-
lului și reglementărilor emise de autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură și puse la dispoziția organizațiilor vână-
torești legal constituite.
Art. 27 - (1) Formularele autorizațiilor individuale sau
colective de vânătoare sunt documente cu regim special, emise
și înseriate de către Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor
Sportivi din România și, respectiv, de Regia Națională a Păduri-
lor, conform modelului și reglementărilor emise de către auto-
ritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
(2)	Documentele prevăzute la alin. (1) pot fi obținute și folosite
de gestionarii fondurilor de vânătoare, în condițiile stabilite prin
reglementările referitoare la organizarea și practicarea vânătorii,
elaborate de către autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură.
Art. 28 - In rezervațiile cinegetice naturale, vânarea și capturarea
unor specii de vânat, în scopul ameliorării sau reducerii efec-
tivelor acestora, se pot face și în perioadele în care vânătoarea
este interzisă, prin mijloace interzise sau asupra speciilor strict
protejate, cu aprobarea expresă a autorității publice centrale care
răspunde de silvicultură.
Art. 29 - (1) Mistreții și vulpile care produc pagube, după caz,
culturilor agricole, silvice, animalelor domestice sau altor specii
de vânat se pot vâna la pândă și în afara perioadei legale de
vânătoare, pe baza aprobării autorității publice centrale care
răspunde de silvicultură.
(2)	Urșii, râșii, lupii, vidrele, nurcile și hamsterii se pot vâna nu-
mai cu aprobarea și în condițiile stabilite de către autoritatea pu-
blică centrală care răspunde de silvicultură, în conformitate cu
prevederile convențiilor internaționale la care România este parte.
Art. 30 - Vânatul împușcat sau capturat se transportă numai
însoțit de documentele legale dc proveniență și de alte documente
prevăzute de legislația în vigoare.
Art. 31 - (1) In afara perioadei legale de vânătoare, vânzarea,
cumpărarea și transportul vânatului aflat sub protecție sunt inter-
zise.
(2)	Se exceptează de la prevederile alin. (1) vânatul congelat în
46
REVISTA PĂDURILOR a Anul 112 O 1997 O Nr. 1
sezonul de vânătoare, precum și cel împușcat în condițiile Art, 28
și 29.
Art. 32 - In scopul exercitării vânătorii în condiții de etică
vânătorească și dc protecție a vânatului, sunt interzise:
a)	nerealizarea sau depășirea cotei de recoltă aprobate, tară moti-
ve justificate;
b)	vânătoarea pe alt fond de vânătoare decât cel pe care vânătorul
este autorizat să vâneze;
c)	urmărirea vânatului rănit pe alt fond de vânătoare, fără acordul
gestionarului acestuia, ori trecerea pe un asemenea fond cu arma
de vânătoare neînchisă în toc;
d)	utilizarea stegulețelor și gardurilor pentru dirijat vânatul,
precum și a detectoarelor de animale;
e)	vânarea cerbilor, căpriorilor, caprelor negre, muflonilor, mis-
treților și urșilor, prin utilizarea altor cartușe decât a celor cu
proiectile unice, a căror mărime este prevăzută prin reglemen-
tările tehnice emise de către autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultura;
f)	vânarea iepurilor, fazanilor sau potâmichilor la hrănitori ori în
timpul de la apusul soarelui până cu o oră înainte de răsărit;
g)	vânarea cerbilor, căpriorilor și caprelor negre la hrănitori, la
sărării, la goană sau cu câini gonitori;
h)	vânarea urșilor la bârlog ori din observatoare complet închise;
1)	vânarea păsărilor de baltă în apropierea gurilor de apă, pe timp
de îngheț global, precum și vânarea puilor nezburători ai
acestora;
j)	vânarea cu aiți câini decât cu cei din rasele admise la vânătoare
de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură
și autorizați de gestionarul fondului de vânătoare;
k)	folosirea la vânătoare a armelor automate, a armelor semiauto-
mate cu mai mult de două cartușe în magazie, a celor care nu
produc zgomot, a celor cu percuție pe ramă, precum și a altor
arme și muniții care nu sunt omologate și autorizate pentru vână-
toare în România de către autoritatea publică centrală care răs-
punde de silvicultură;
1)	utilizarea animalelor vii, orbite sau mutilate, ca atrape, precum
și a înregistratoarelor de sunet;
m)	utilizarea surselor luminoase artificiale, a dispozitivelor
pentru iluminarea țintelor, a dispozitivelor de ochire cuprinzând
convertizoare sau amplificatoare electronice de imagine pentru
tirul de noapte, a oglinzilor și a altor obiecte orbitoare;
n)	urmărirea vânatului și exercitarea vânătorii din autovehicule;
o)	gazarea și afumarea vizuinilor, fără aprobarea autorității publi-
ce centrale care răspunde de silvicultură;
p)	utilizarea momelilor otrăvitoare sau tranchilizante și odorivec-
torilor, fără ■aprobarea autorității publice centrale care răspunde
de silvicultură;
r)	comercializarea, de către persoane fizice, a vânatului sau a
trofeelor de vânătoare;
s> fabricarea, comercializarea, deținerea și utilizarea pentru
vânătoare a alicelor cu diametru mai mare de 5 mm;
t)	utilizarea curentului electric, aparaturii electronice capabile să
ucidă, explozibililor, curselor și capcanelor de orice fel, otrăvu-
rilor, narcoticelor și armelor neomologale pentru vânătoare în
România.
CAPITOLUL V
Răspunderi și sancțiuni
Art 33 - încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspun-
derea, după caz, disciplinară, contravențională, civilă sau penală.
Art 34 - (1) Constituie infracțiune de braconaj și se pedep-
sește cu închisoare de Ia 1 an la 3 ani sau cu amendă de la
5.000.000 lei la 25.000.000 lei căutarea, urmărirea, hăituirea,
uciderea, rănirea sau capturarea vânatului sau orice altă activitate
având drept scop dobândirea acestuia, dacă fapta a fost săvârșită;
a)	fără permis de vânătoare și autorizație legală sau, după caz,
fără autorizație legală;
b)	asupra animalelor a căror vânare este interzisă sau-în perioade
în care, potrivit legii, vânarea lor nu este permisă;
c)	noaptea, prin utilizarea autovehiculelor și farurilor sau dispo-
zitivelor care permit ochirea și tragerea pe întuneric;
d)	prin utilizarea curentului electric, explozibililor, otrăvurilor,
narcoticelor, aparaturii electronice, a capcanelor care pun în pe-
ricol viața oamenilor și,a animalelor, a armelor, altfel decât ținute
în mână, și a altor arme decât cele omologate pentru vânătoare în
România.
(2)	Faptele prevăzute la alineatul precedent se pedepsesc cu
închisoare de la 2 ani la 5 ani, dacă au fost săvârșite:
a)	în timpul nopții, cu excepțta speciilor de vânat la care vânătoa-
rea este permisă și în asemenea condiții;
b)	de două sau mai multe persoane împreună;
c)	de o persoană cu atribuții de serviciu sau atribuții publice în
domeniul vânătorii, precum și de reprezentanții persoanelor juri-
dice care au în obiectul de activitate ocrotirea vânatului sau
vânătoarea.
Art. 35 - (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închi-
soare de Ia 1 an Ia 2 am sau cu amendă de la 5.000.000 lei la
15.000.000 lei:
a)	scoaterea din țară a trofeelor de vânat sau a vânatului viu, iară
respectarea dispozițiilor legale;
b)	eliberarea și folosirea permiselor sau a autorizațiilor de vână-
toare, în alte condiții decât cele prevăzute la Art. 26 și 27.
(2)	Tentativa se pedepsește.
Art. 36 - (1) Bunurile care au servit sau care au fost destinate să
servească la săvârșirea infracțiunilor prevăzute la Art. 34 se
confiscă.
(2)	Trofeele de vânat și vânatul care fac obiectul infracțiunilor
prevăzute la Art. 34 și 35 se confiscă.
Art. 37 - (1) Permisul de vânătoare al celui care a săvârșit una
dintre faptele prevăzute la Art, 34 și 35 se retrage și se anulează,
în condițiile legii, de către unitatea care l-a eliberat.
(2)	Agentul constatator este obligat, în asemenea cazuri, să rețină
permisul de vânătoare al infractorului și să-l transmită imediat
unității care l-a eliberat.
Art 38 - Constatarea faptelor ce constituie infracțiunile prevăzu-
te la Art. 34 și 35 se face în afara organelor de urmărire penală și
de către personalul organismului specializat prevăzut la Art. 7
alin. (2), de către personalul salariat, cu atribuții de ocrotire a
vânatului, al persoanelor juridice care gestionează fonduri de
vânătoare, precum și de alt personal de specialitate împuternicit
în acest scop de către conducătorul autorității publice centrale
care răspunde de silvicultură.
Art. 39 - (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu
au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, sunt
considerate infracțiuni și se sancționează după Cum urmează:
a) încălcarea dispozițiilor prevăzute la Art. 16 alin. (1) și (2), cu
amenda de la 240.000 lei la 500.000 lei;
REVISTA PĂDURILOR « Anul 112 O 1997 9 Nr. 1
47
b)	încălcarea dispozițiilor prevăzute la Art. 23 lit. a), b), c), e), f),
g), i). j)> k), o), p) și la Art. 32 lit. j), cu amendă de la 400.000 lei
la 1.500.000 lei;
c)	încălcarea dispozițiilor prevăzute la Art. 23 lit. h), n) și la Art.
32 lit. c), e), f), g), h), i), 1), n), o), cu amendă de la 1.000.000 lei
la 4.000.000 lei;
d)	încălcarea dispozițiilor prevăzute la Ari. 23 lit. d), 1), la Art.
30, Art. 31 alin. (1) și la Art. 32 lit. a), b), d), r) și s), cu amendă
de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei.
(2)	în toate cazurile, permisul de vânătoare al celui care a săvârșit
una dintre faptele prevăzute Ia alin. (1) va fi reținut de către
agentul constatator și va fi transmis imediat unității care l-a emis.
(3)	Cuantumul amenzilor prevăzute la Art. 34, 35 și 39 și al
despăgubirilor sc reactualizează prin hotărâri ale Guvernului.
Art. 40 - (1) Constatarea faptelor ce constituie contravențiile
prevăzute la Art. 39 se face, în afara personalului de specialitate
menționat la Art. 38, dc ofițerii și subofițerii de poliție.
(2)	O dată cu constatarea contravenției, agentul constatator aplică
și amenda.
Art. 41 - (1) împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenției și de aplicare a amenzii se poate face plângere, în
termen de 15 zile de la data comunicării.
(2)	Plângerea se soluționează de către judecătoria în a cărei rază
teritorială a fost săvârșită contravenția.
Art. 42 - (1) Persoanele împuternicite să constate infracțiunile
prevăzute la Art. 34 și 35, precum și contravențiile prevăzute la
Art. 39, sunt asimilate, în exercitarea atribuțiilor ce decurg din
împuternicire, personalului care îndeplinește o funcție ce implică
exercițiul autorității publice.
(2)	Procesele-verbale încheiate de persoanele prevăzute la
alin. (1) se trimit, în cazul infracțiunilor, în termen de maximum
30 de zile, organelor de urmărire penală, iar în cazul contravenții-
lor, unității dc care aparține agentul constatator.
Art. 43 - Contravențiilor prevăzute la Art. 39 le sunt aplicabile
dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea
contravențiilor, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel.
Art. 44 - (1) Cuantumul despăgubirilor pentru pagubele cauzate
prin fapte ce constituie infracțiuni sau contravenții, în sensul pre-
zentei legi, se stabilește potrivit anexelor nr. 1 și 2.
(2)	Despăgubirile pentru daunele produse fondului cinegetic se
încasează de către autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură și dc către gestionarii fondurilor de vânătoare, pre-
cum și prin intermediul direcțiilor generale ale finanțelor publice
și controlului financiar de stat județene și a municipiului Bucu-
rești și revin autorității publice centrale care răspunde de silvicul-
tură sau, după caz, gestionarilor fondurilor de vânătoare.
(3)	Despăgubirile încasate se utilizează potrivit prevederilor Art.
17 alin. (3).
CAPITOLUL VI
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 45 - Animalele sălbatice din grădinile zoologice, cele de-
ținute sau folosite legal în scopuri artistice, precum și cele din
crescătoriile de vânat autorizate nu sunt supuse dispozițiilor pre-
zentei legi.
Art 46 - Delimitarea fondului cinegetic al României în fonduri
de vânătoare sau reactualizarea limitelor acestora se face în con-
dițiile prezentei legi de către autoritatea publică centrală care răs-
punde de silvicultură, cu respectarea principiului continuității.
Art. 47 - (1) Atribuirea gestiunii fondurilor de vânătoare se face
în maximum 2 ani dc la publicarea în Monitorul Oficial al Româ-
niei a prezentei legi.
(2)	Contractele de dare în folosință a fondurilor de vânătoare,
încheiate în baza Legii nr. 26/1976 privind economia vânatului și
vânătoarea, rămân valabile până la încheierea contractelor de
gestionare a fondurilor de vânătoare cu persoanele juridice cărora
li s-a atribuit gestionarea fondurilor de vânătoare respective, în
baza prezentei legi, dar nu mai mult de 2 ani.
(3)	Bunurile patrimoniale ale vechilor deținători, existente pe
fondurile de vânătoare, se pot prelua, prin cumpărare, de noii
deținători, pe baza protocoalelor încheiate în acest scop, în condi-
țiile stabilite între părți.
Art. 48 - Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi
din România își va adapta statutul propriu la prevederile prezen-
tei legi, dar nu mai târziu de un an de la publicarea acesteia în
Monitorul Oficial al României.
Art. 49 - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicul-
tură poate aviza utilizarea pentru ocrotirea vânatului și paza fon-
durilor de vânătoare, în afara specialiștilor în domeniul cinegetic,
și a altor persoane, cu condiția ca acestea să promoveze un exa-
men de specialitate.
Art.. 50 - (1) în scopul administrării și gestionării fondului
cinegetic într-o concepție unitară, autoritatea publică centrală
care răspunde de silvicultură va elabora și va aproba, în condițiile
prezentei legi, regulamente, instrucțiuni și reglementări tehnice.
(2)	Actualele regulamente, instrucțiuni și norme tehnice privind
vânatul și vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân
valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de
Ia publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României.
Art. 51 - Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta
lege. (N.R. paginile 49-51, Revista pădurilor).
Art. 52 - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la
dată publicării ei în Monitorul Oficial al României.
(2)	Pe aceeași dată, Legea nr. 26/1976 privind economia vâna-
tului și vânătoarea, publicată în Buletinul Oficial nr. 99 din 12
noiembrie 1976, Art. 7 din Legea nr. 81/1993 privind deter-
minarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului
forestier, vegetației forestiere din afara fondului forestier situate
pc terenurile proprietate publică și privată și economiei vânatului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din
29 noiembrie 1993, Art. 12 pct. 3, pct. 7 lit. a), b), c), pct. 14 lit.
a), b), c), pct. 22 lit. a), b), c), pct. 23 și 24 din Legea nr. 82/1993
privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării",
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din
7 decembrie 1993, precum și orice alte dispoziții contrare
prezentei legi, se abrogă.
48
REVISTA PĂDURILOR O Anul 112 Q 1997 © Nr. 1
ANEXA 1
FAUNA SĂLBATICĂ
de interes vânătoresc la care vânarea este permisă
Perioadele de vânare și cuantumul despăgubirilor în cazul unor fapte ilicite
Nr.crt.	Denumirea speciei	Perioada de vânare	Despăgubiri în lei, în perioada	
			Admisă	Interzisă
A. MAMIFERE				
1	Bizamul (Ondatra zibethica)	1 octombrie-15 aprilie	25.000	50.000
2	Capra neagră (Rupicapra rupicapra)	15 septembrie-15 decembrie	500.000	1.000.000
3	Căpriorul (Capreolus capreolus) - mascul	1 iunie - 15 septembrie		
	- femelă	1 septembrie - 15 februarie	250.000	500.000
4	Cerbul comun (Cervus elaphus) - mascul	1 septembrie - 15 decembrie		
	- femelă	1 septembrie - 15 februarie	1.000.000	2.000.000
5	Cerbul lopătat (Dama dania) - mascul	1 septembrie - 15 decembrie		
	- femelă	1 septembrie - 15 februarie	300.000	600.000
6	Câinele enot (Nyctereutes procyonoides)	15 septembrie-31 martie	25.000	50.000
7	Dihorul comun (Putorius putorius)	15 septembrie-31 martie	25.000	50.000
8	Dihorul pestriț (Vormela peregusna euxina)	15 septembrie-31 martie	25.000	50.000
9	Dihorul de stepă (Putorius eversmani)	15 septembrie-31 martie	25.000	50.000
10	Hermelina (Mustela erminea)	15 septembrie -31 martie	25.000	50.000
11	Iepurele de cimp (Lepus europaeus)	1 noiembrie - 31 ianuarie	100.000	200.000
12	Iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus)	1 noiembrie - 15 februarie	100.000	200.000
13	Jderul de copac (Martes martes)	15 septembrie - 31 martie	100.000	200.000
14	Jderul de piatră (Martes foina)	15 septembrie - 31 martie	100 000	200.000
15	Marmota (marmota marmora)	15 septembrie - 15 octombrie	250.000	500.000
16	Mistrețul (Sus scrofa)	1 august - 15 februarie	300.000	600.000
17	Muflonul (Ovis aries musimon)	15 septembrie - 15 decembrie	250.000	500.000
18	Nevăstuica (Mustela nivalis)	15 septembrie - 31 martie	25.000	50.000
19	Nurca americană (Mustela vison)	15 septembrie - 31 martie	50.000	100.000
20	Nutria (Myocastor coypus)	1 octombrie - 15 aprilie	100.000	200.000
21	Râsul (Lynx lynx)	15 septembrie - 31 martie	250.000	500.000
22	Șacalul'(Caniș aureus)	15 septembrie - 31 martie	25.000	50.000
23	Veverița (Sciurus vulgaris)	15 septembrie - 31 martie	50.000	100.000
24	Viezurele (Meles meles)	15 august - 15 aprilie	50.000	100.000
25	Vulpea (Vulpes vulpes)	15 septembrie - 31 martie	25.000	50.000
B. PĂSĂRI				
1	Bătăușul (Philomacuspugnax)	1 septembrie - 30 aprilie	5.000	10.000
2	Becațina comună (Gallinago gallinago)	1 septembrie - 30 aprilie	5.000	10.000
3	Becațina mică (Lymnocryptes minimus)	I septembrie - 30 aprilie	5.000	10.000
4	Cioara gri vă (Corvus corone cornix)	tot anul	1.000	
5	Cioara gri vă sudică (Corvus corone sardonius.	tot anul	1.000	»
6	Cioara gri vă vestică (Corvus corone corone)	tot anul	1.000	-
7	Cioara de semănătură (Corvus frugilegus)	tot anul	1.000	
8	Ciocârlanul (Galerida cristata)	1 august-31 martie	5.000	10.000
9	Cocoșul de munte (Tetrao urogallus)	1 aprilie - 15 mai	250.000	500.000
10	Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo)	15 august - 15 martie	5.000	10.000
11	Coțofana (Pica pica)	tot anul	1.000	
12	Eidcrul (Somateria mollissima)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
13	Fazanul (Phasianus colchicus)	1 octombrie - 28 februarie	25.000	50.000
14	Ferestrașul mare (Mergus merganser)	1 septembrie - 30 aprilie	5.000	10.000
15	Ferestrașul moțat (Mergus serrator)	1 septembrie - 30 aprilie	5.000	-
16	Gaița (Garrulus g landa rțus)	tot anul	1.000	2.000
17	Găinușa dc baltă (Gallinula ehloropus)	15 august - 15 martie	5.000	10.000
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 112 e 1997 • Nr. 1
49
18	Gâscă de semănătură (Anser fabalis fabalis)	15 august - 28 februarie	20.000	40.000
19	Gâscă de semănătură mică (Anser fabalis rossicus)	15 august - 28 februarie	20.000	40.000
20	Gâscă cu cioc scurt (Anserfabalis brachyrhynchus)	15 august - 28 februarie	20.000	40.000
21	Gâscă de vară (Anser anser rubrirostris)	15 august - 28 februarie	20.000	40.000
22	Gâscă neagră (Branta bemida)	15 august - 28 februarie	20.000	40.000
23	Gârlița mare (Anser albifrons)	15 august - 28 februarie	20.000	40.000
24	Graurul comun (Stumus vulgaris)	1 august - 31 martie	5.000	10.000
25	Graurul dobrogean (Stumus vulgaris balcanicus)	1 august - 31 martie	5.000	10.000
26	Guguștiucul (Streptopelia decaocto)	1 august - 31 martie	5.000	10.000
27	Ierunca (Țetrastes bonasia)	15 septembrie - 15 decembrie	20.000	40.000
28	Lișița (Fulica atra)	15 august - 15 martie	7.500	15.000
29	Nagâțul (Vanellus vanellus)	15 august - 15 martie	7.500	15.000
30	Porumbelul gulerat (Columba palumbus)	1 august - 31 martie	7.500	15.000
31	Porumbelul de scorbura (Columba oenas)	1 august - 31 martie	7.500	15.000
32	Potârnichea (Perdix perdix)	15 octombrie - 31 decembrie	10.000	20.000
33	Prepelița (Cotumix cotumix)	15 august - 15 noiembrie	7.500	15.000
34	Rața mare (Anas platyrhynchos)	15 august - 28 februarie	10.000	20.000
35	Rața mică (Anas crecca)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
36	Rața pestriță (Anas strepera)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
37	Rața fluierătoare (Anas penelope)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
38	Rața sulițar (Anas acuta)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
39	Rața cârâitoare (Anas querquedula)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
40	Rața cu cap castaniu (Aythya ferina)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
41	Rața moțată (Aythya fuligula)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
42	Rața roșie (Aythya nyroca)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
43	Rața cu cap negru (Aythya marila)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
44	Rața sunătoare (Bucephala clangula)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
45	Rața cu ciuf (Netta rufina)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
46	Rața de ghețuri (Clangula hyemalis)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
47	Rața lingurar (Anas clypeata)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
48	Rața catifelată (Melanitta fusca)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
49	Rața neagră (Melanitta nigra)	15 august - 15 martie	10.000	20 000
50	Sitarul de pădure (Scolapax rusticola)	1 septembrie - 30 aprilie	10.000	20.000
51	Sitarul de mal (Limosa limosa)	1 septembrie - 30 aprilie	10.000	20.000
52	Stăncuța (Corvus monedula)	1 august - 31 martie	5.000	10 000
53	Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)	1 august - 31 martie	5.000	10.000
54	Sturzul cântător (Turdus philomelos)	1 august - 31 martie	5.000	10.000
55	Sturzul de vii (Turdus iliacus)	1 august - 31 martie	5.000	10.000
56	Sturzul de iarnă (Turdus pilaris)	1 august - 31 martie	5 000	10.000
57	Stârcul cenușiu (Ardea cinerea)	1 august - 31 martie	5.000	10.000
58	Țigănușul (Plegadis faldnellus)	15 august - 15 martie	10.000	20.000
59	Turturica (Streptopelia țurțur)	1 august - 31 martie	7.500	15.000
ANEXA 2
MAMIFERE BE INTERES VÂNĂTORESC și păsări din fauna sălbatică la care vânarea este interzisă și cuantumul despăgubirilor în cazul unor fapte ilicite					
Nr. crt.	i Denumirea speciei t	Despăgubiri, în lei	Nr. crt.	Denumirea speciei	Despăgubiri, în lei	
	A. MAMIFERE	»		B. PĂSĂRI	
1.	Elanul (Alces alces)	3.000.000	1.	Acvila-de-câmp (Aquila heiiaca)	500.000
2.			2.	Acvi!a-de-munte (Aquila chiysaetos)	500.000
	Hamsterul/Hârciogul (Criceius crieetus)	50.000		3.	Acvila-de-stepă (Aquila rapax orientalis)	300.000
3.	Lupul (Caniș Lupus)	200.000	4.	Acvila-mică (Hieraaetus pennatus)	300.000
4.	Nurca (Lutreola lutreola)	ioo.ooo	5.	Acvila-țipătoare-mică (Aquila pomarina)	300.000
5.	Pisica sălbatică (Felix silvestris)	100.000	6. 7.	Acvila-țipătoare-mare (Aquila danga) Acvila-porumbacă (Hieraaetus fasciatus)	300.000 300.000
6.	Ursul (Ursus arctos)	2.000.000	8.	Alunarul (Nucifraga caryocatactes)	25.000
7.	Vidra (Lutra lutra)	500.000	9.	Aușelul (Regulus sp.)	10.000
8.	Zimbrul (Bison bonasus)	5.000.000	10.	Avozeta (Recurvirostra avozetta)	25.000
50
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 112 9 1997 9 Nr. 1
11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68.	Barza-albă (Ciconia ciconia)	100.000 Barza-neagră (Ciconia nigra)	100.000 Becațina-mare (Gallinago media)	10.000 Boicușul (Remiz sp.)	10.000 Brumărița (Prunnela sp.)	10.000 Bufnița (Bubo bubo)	100.000 Buhaiul-de-baltă (Botaurus stellaris)	25.000 Caprimulgul (Caprimulgus sp.)	25.000 Călifarul-alb (Tadoma tadorna)	100.000 Căli farul-roșu (Tadorna ferruginea)	100.000 Chira (Stema sp.)	15.000 Chirighița (Chlidonias sp.)	15.000 Cinghița-de-iamă (Montifringilla nivalis)	15.000 Cinteza (Fringilla sp.)	10.000 Ciocănitoarea (Dendrocopos sp.; Picoides sp.; Drycopus sp.)	25.000 Ciocârlia (Lullula sp.\Melanocorypha sp.; Alauda sp.',Calandrella sp.)	10.000 Ciovlica (Glareola sp.)	25.000 Ciuful (Asio sp.)	25.000 Ciuhurezul (Sumia uluia)	25.000 Ciuvica (Glaucidiumpasserinium)	25.000 CiușUl (Otus scops)	25.000 Cocorul-mare (Grus grus)	250.000 Cocorul-mic (Anthropoides virgo)	250.000 Cocoșul-de-mesteacăn (Lyrurus tetrix)	500.000 Codalbul (Haliaeetus albicilla)	250.000 Codobatura (Motacilla sp.)	10.000 Codroșul (Phoenicurus sp.)	10.000 Cojoaica (Certhia sp.)	10.000 Corbul (Corvus corax)	50.000 Corcodelul (Podiceps sp.)	15.000 Cormoranul-creț (Phalacrocorax aristotelis)	15.000 Cormoranul-mic (Phalacrocorax pygmaeus)	15.000 Crestețul (Porzana sp.)	15.000 Cârsteiul-de-baltă (Rallus aquaticus)	15.000 Cârsteiul-de-câmp (Crex crex)	25.000 Cucul (Cuculus canorus)	25.000 Cucuveaua (Athene noctua)	50.000 Cufundând (Gavia artica)	50.000 Cufundarul-gușă-roșie	(Gavia stellata)50.000 Cufundarul-mare (Gavia immer)	50.000 Culicul (Numenius sp.)	25.000 Drepnea (Apus sp.)	10.000 Dropia (Otis tarda)	1.000.000 Dumbrăveanca (Coracias garrulus)	15.000 Egreta-mare (Egretta alba)	50.000 Egreta-mica (Egretta garzetta)	50.000 Ferestrașul-mic (Mergus albellus)	25.000 Fâsa (Anthus sp.)	10.000 Flamingul (Phoenicopterus rubcr)	15.000 Fluieratul (Tringa sp.)	10.000 Forfecuța (Loxia sp.)	10.000 Frunzărița (Hippolais sp.)	10.000 Fugaciul (Calidris sp.)	15.000 Furtunarul (Pufftnuspuffinus)	15.000 Gaia-albă (Elanus caeruleus)	300.000 Gaia-neagră (Milvus migrans)	300.000 Gaia-roșie (Milvus milvus)	300.000 Ghionoaia (Picus sp.)	25.000	69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. 95. 96. 97. 98. 99. 100. 101. 102. 103. 104. 105. 106. 107. 108. 109. 110. 111. 112. 113. 114. 115. 116. 117.	Gârlița-mică (Anser erythropus)	40.000 Gâsca-polară (Anser caerulescens)	40.000 Gâsca-de-India (Anser indicus)	40.000 Gâsca-călugăriță (Branta leucopsis)	40.000 Gâsca-cu-gât-roșu (Branta ruficollis)	50.1K10 Grangurul (Oriolus oriolus)	25.000 Grelușelul (Locustella sp.)	10.000 Gușă-roșie (Erithacus rubecula)	10.000 Gușă-vânătă (Luscinia sp.)	10.000 Heretele (Circus sp.)	50.000 Huhurezul (Strix sp.)	50.000 Hulubul-de-stepă (Syrrhaptes paradoxus) 25.000 Lăcarul (Acrocephalus sp.)	10.000 Lăcustarul (Stumus roseus)	10.000 Lăstunul (Delichon sp.; Riparia sp.; Hirundo sp.)	10.000 Lebăda-de-iamă (Cygnus cygnus)	100.000 Lebăda-mică (Cygnus bewickii)	100.000 Lebăda-de-vară (Cygnus olor)	100.000 Lopătarul (Platalea leucorodia)	50.000 Lupul-de-mare (Stercorarius sp.)	25.000 Martinul-cu-trei-degete (Rissa tridactyla)	25.000 Mărăcinarul (Saxicola sp.)	10.000 Mierla-gulerată (Turdus torquatus alpestris)	10.000 Mierla-neagră (Turdus merula)	10.000 Mierla-de-piatră (Monticola saxatilis)	15.000 Minumța (Aegolius funereus)	25.000 Mugurarul (Pyrrhula pyrrhula)	10.000 Muscatul (Ficedula sp.)	10.000 N agâțul-cu-picioare-galbene (Chettusia leucura)	15.000 Nagâțul-de-stepă (Vanellus gregarius)	15.000 Nagâțul-sudic (Vanellus spinosus)	15.000 Nisiparul (Calidris alba)	15.000 Notatița (Phalaropus sp.)	15.000 Ochiul-boului (Troglodytes troglodytes)	10,000 Pasărea-ogorului (Burhinus oedicnemus)	25.000 Pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis)	25.000 Păscărelul-negru (Cinclus sp.)	10.000 Pelicanul (Pelecanus sp.)	100.000 Pescărușul-albastru (Alcedo athis)	25.000 Pescărița (Hydroprogne sp.; Gelochelidon sp.)	20.000 Pescărușul (Larus sp.)	20.000 Pietrarul (Oenanthe sp.)	15.000 Pietrușul (Arenaria interpres)	15.000 Pitulicea (Phylloscopus sp.)	10.000 Pițigoiul (Parus sp.)	10.000 Pițigușul (Aegithalos sp.)	10.000 Ploierul (Pluvialis sp.)	15.000 Potâmichea-de-stâncă (Alectoris graeca)	50.000 Presura (Enberiza sp.)	10.000
REVISTA PĂDURILOR © Anul 112 © 1997 • Nr. 1
51
118.	Prigoria (Merops apiaster)	15.000	133.	Stârcul pitic (Ixobrychus minutus)	15.000
119.	Privighetoarea (Lusciniola sp.; Luscinia sp.)	10.000	134.	Stârcul-roșu (Ardea purpurea)	15.000
120.	Prundărașul (Chradrius sp.)	15.000	135.	Striga (Tyto alba guttata)	50.000
121.	Pupăza (Upupa epops)	35.000	136.	Stufărica (Cettia cetti)	10.000
122.	Rața-cu-cap-alb (Oxyura leucocephala)	50.000	137.	Șerparul (Circaetus circaetus gallicus)	100.000
123.	Rândunica (Hyrunda sp.)	10.000	138.	Șoimul (Falco sp.)	50.000
124.	Scoicarul (Haematopus ostralegus)	15.000	139.	Șorecarul (Buteo sp.)	50.000
125.	Sfrânciocul (Ixmius sp.)	10.000	140.	Țicleanul (Sitta europaea)	10.000
126.	Silvia (Sylvia sp.)	10.000	141.	Uliganul-pescar (Pandion haliaetus)	50.000
127.	Sitarul-de-mal-nordic {Limosa lapponica)	25.000	142.	Uliul (Accipiter sp.)	25.000
128.	Spârcaciul (Otis tetrax)	100.000	143.	Viesparul (Pernis apivorus)	50.000
129.	Sticletele (Carduelis sp.)	10.000	144	Vulturul-alb (Neophron perenopterus)	100.000
130.	Stârcui-de-cireadă (Bubuleus ibis)	15.000	145.	Vulturul-negru (Aegypius monachus)	1.000.000
131.	Stârcul-galben (Ardeola ralloides)	15.000	146.	Vulturul-sur (Gvps fulvus)	1.000.000
132.	Stârcul-de-noapte (Nycticorax nycticorax)	15.000	147.	Zăganul (Gypaetus barhatus)	1.000.000
CRONICĂ
Tehnici de inventariere a resurselor - suport pentru
agrosilvicultură și activități privind mediul
în zilele de 1-4 octombrie 1996, a avut loc în India, în
localitatea Chandigarh, capitala statelor Panjab și Haryana,
Simpozionul internațional având ca temă principala metodă de
evaluare a resurselor, în sprijinul agrosilviculturii și activităților
legate de conservarea mediului.
Simpozionul a fost organizat în Dayanand National Academy
of Environmental Science (DNAES) din India și Uniunea
Internațională a Institutelor de Cercetări Forestiere (IUFRO) -
WPS 4.02.01, cu sprijinul International Society of Tropical
Foresters, USA și Indian Society of Tree Scientists, Soian, India.
Manifestarea, la care au participat peste 135 oameni de știin-
ță, cercetători și universitari din Asia, America de Nord și Europa,
pc lângă ceremoniile de deschidere și închidere, și-a desfășurat
lucrările în trei sesiuni plenare, în care s-au prezentat lucrări de
sinteză privind rezultatele actuale ale cercetărilor în domenii ex-
trem dc performante în obținerea rapidă de rezultate relevante, în
special cel al agrosilviculturii și cel a protecției mediului în ge-
neral.
Metodele modeme de inventariere a resurselor naturale sunt,
pentru agrosilvicultură și protecția mediului, în care se includ și
biodiversitatca și resursele genetice agrosilvice de mare
actualitate și de maximă importanță pentru societate, în plină
dezvoltare în condițiile exploziei demografice.
Agrosilvicultură, deși o activitate umană foarte veche, este -
în forma sa modernă - știință și practică care urmărește să com-
bine în mod profitabil (în primul rând economic) tehnologiile
avansate ale agriculturii contemporane cu cele mai noi cunoștințe
despre arbori și pădure.
Agrosilvicultură se dezvoltă azi nu numai în țările în curs de
dezoltare, care - în general - au nevoie de alimente și lemn, în
special pentru pregătirea hranei, dar și în țările dezvoltate, ca de
exemplu, Statele Unite ale Americii, Franța, Germania, Danemar-
ca și altele. Referitor la acestea din urmă, agrosilvicultură a apărut
din nevoia de a se utiliza rațional însemnate suprafețe de terenuri
agricole, disponibilizate ca urmare a supraproducției. Dacă până
de curând aceste terenuri erau împădurite (în Franța de exemplu,
din 1945 și până în 1994 s-au împădurit circa 3,5 milioane de ha),
în ultimile decenii, pentru a nu se dezafecta ferme și astfel pentru
a nu se disponibiliza forță de muncă, în condițiile în care în
52
aceste țări rata șomajului este înaltă, s-a apelat la această soluție
care s-a dovedit experimental și în practică fezabilă și profitabilă.
Referatele de sinteză au tratat, pe cât posibil de larg și
complet, problemele actuale ale agrosilviculturii în contextul
dezvoltării durabile și al conservării biodiversității și mediului în
general, dar oprindu-se punctual asupra tehnicilor moderne de in-
ventariere a resurselor. De asemenea, s-au analizat îndeajuns fac-
torii naturali, antropici și de altă natură, care afectează succesul
programelor dc agrosilvicultură.
Pe lângă sesiunile plenare, lucrările simpozionului s-au
desfășurat în șase secțiuni fiecare, având o tematică bine
conturată și anume. Tj - Diagnoze și proiecte pentru tehnici de
inventariere a resurselor; T2 - Interacțiunea arbori-culturi
agricole-studii de cazuri; T3 - Combinația arbori-culturi agricole,
pentru sisteme de agrosilvicultură; T4 - Caracteristici eda-
fo-climatice pentru agrosilvicultură; T5 - Mediul și evaluarea
economică; T6 - Monitorizarea și evaluarea în relație cu planifi-
carea și implementarea pentru o dezvoltare durabilă.
Sigur că, dată fiind localizarea geografică a simpozionului și a
țărilor de origine a participanților, cele mai multe din lucrările
prezentate s-au referit la condiții staționale, specii și sisteme
agrosilvice din zonele ecuatoriale, tropicale și subtropicale. Au
fost prezente însă și lucrări din zonele temperate și boreale
(Siberia, de exemplu), concomitent cu încercările de generalizare
sau referire la sisteme modeme de agrosilvicultură, practicate sau
în curs de experimentare în țările dezvoltate.
Ceea ce pare a fi de perspectivă în sistemele agrosilvice
existente, este tendința lor de a fi ecologice (cu suport ecologic) și
durabile în timp și spațiu, cu luarea efectivă în considerare a
conservării biodiversității, în special, și a mediului în general. De
asemenea, în ceremonia de închidere s-a subliniat nevoia ca, față
de multitudinea de informații acumulate, să se realizeze sinteze
holistice ale cunoștințelor existente. Este nevoie de acea știință de
integrare, pe care să se sprijine dezvoltările viitoare de care este
stringentă nevoie.
La simpozion s-au prezentat lucrări de ținută științifică înaltă,
cu conținut bogat în date de cunoaștere și cu concluzii pertinente.
Simpozionul a fost indubitabil un succes, susținut și de
oferirea, la deschidere, tuturor participanților a unui volum
(proceedings) cu lucrările prezentate.
Dr. doc. VALERIU ENESCU, Vice-președinte ASAS
REVISTA PĂDURILOR O Anul 112 9 1997 ® Nr. 1
IEZIP1ÎJNEIBIE ®E MG1IWE
la Proiectul Legii fondului cinegetic și a protecției vânatului
prezentată în Senatul României de domnul
dr. ing. Marian lanculescu cu prilejul susținerii acestuia
în Parlamentul României
Domnule președinte, onorat Senat,
Proiectul Legii fondului cinegetic și a protecției vânatului, care
se supune astăzi spre aprobare Senatului României, are ia bază
următoarele premise:
•	în primul rând, fondul cinegetic, constituit din vânat și
condițiile de mediu în care acesta viețuiește, reprezintă o bogăție na-
turală de interes național și internațional, proprietate publică, ale
cărei administrare și gospodărire se fac în scopul conservării bio-
diversității cinegetice, a echilibrului cinegetic și exercitării vână-
torii.
•	în al doilea rând, răspunderea pentru administrarea, organi-
zarea și gospodărirea ecologică a fondului cinegetic, împărțit pe cri-
terii științifice în unități de gospodărire, denumite, fonduri de vâ-
nătoare, revine Guvernului, însă gospodărirea efectivă se conce-
sionează organizațiilor vânătorești legal constituite și instituțiilor de
profil din România.
•	în al treilea rând, o altă premisă constă în faptul că vânătoarea
se poate practica în România, ca de altfel oriunde în lumea civilizată,
numai prin vânători pregătiți și testați prin stagiatură și susținerea
unui examen de specialitate, pentru a ști unde, când și cum să
folosească arma de vânătoare. Excepție fac elevii și studenții școlilor
cu profil cinegetic în programul de învățământ. De asemenea, fac
excepție și cercetătorii din domeniul cinegeticii.
•	A patra premisă o constituie faptul că vânătorii se pot asocia
liber în societăți sau asociații de vânătoare non-profit, denumite în
prezent organizații vânătorești, reprezentate la nivel național și in-
ternațional prin Uniunea Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Ro-
mânia.
'	A cincea premisă constă în faptul că vânatul recoltat în limitele
cotei și în structura aprobată aparține persoanei juridice care
gospodărește fondul de vânătoare.
Proiectul Legii fondului cinegetic este structurat pe 6 capitole:
Dispoziții generale, Administrarea și gospodărirea fondului
cinegetic, Protecția vânatului, Exercitarea vânătorii, Răspunderi și
Sancțiuni și Dispoziții finale, în care - pe lângă principiile
menționate - sunt actualizate o serie de interdicții necesare
protecției vânatului și exercitării vânătorii, impuse de noile condiții
socio-economice și convențiile internaționale la care am aderat. Față
de Legea 26/1976, deci fosta Lege cinegetică, care reglementează în
prezent economia vânatului și vânătoarea, Proiectul noii legi, a Legii
fondului cinegetic conține o serie de modificări de fond, dintre care
menționăm: » punerea în condiții de egalitate a tuturor beneficiarilor
contractelor de concesiune a gospodăririi fondurilor de vânătoare; •
accentuarea problematicii de protecție a vânatului și introducerea a
noi și eficiente restricții în exercitarea vînătorii, în concordanță cu
prevederile convențiilor internaționale la care am aderat, astfel încât
conservarea biodiversității și menținerea echilibrului ecologic să fie
garantate; • de asemenea, restrângerea perioadelor de vânătoare la
unele specii și introducerea altora sub protecție, aliniindu-ne, și din
acest punct de vedere, convențiilor internaționale în domeniu;11
accentuarea răspunderilor și majorarea sancțiunilor.
Față de cele prezentate, supunem spre aprobare Proiectul Legii
fondului cinegetic și a protecției vânatului, apreciind că acesta
corespunde cerințelor actuale și de perspectivă în domeniul
conservării biodiversității cinegetice, al echilibrului cinegetic și
exercitării vânătorii.
Vă mulțumesc.
A
ALEXE, A., SURDU, AURELIA: Nutriția minerală a stejarului
pufos (Quercus pubescens Willd.) din România: fiziotipuri și
tipuri de corespondențe fiziotip-mediu-dezvoltare (I). Nr.3,
p.16; (II) Nr.4, p.5.
B
BANDIU, C.: Uscarea pădurilor, un fenomen cu adânci
implicații ecologice. Nr. 3, p. 38.
BELDEANU, E.: Lemnul torefiat - un posibil combustibil și
reducător metalurgic de viitor. Nr.3, p.47.
BICU, C„ DĂNESCU, F., SURDU, AURELIA, PREDAN, L,
PĂUN, R.: Modificările pozitive înregistrate de însușirile fizice
și hidrofizice ale solului în U.P.Letca - Ocolul silvic Ghimpați,
ca urmare a aplicării tehnologiei de refacere a arboretelor ce in-
clude afânarea adâncă a solului (scarificare și arătură adâncă).
Nr.l, p.22.
BIRUIESCU, L: împădurirea haldelor de steril de pe Valea
Jiului. Nr.4, p.48.
BOLEA, V.: Diagnoza foliară la molid în trei staționare ecologice
din România și pragurile nutriționale europene. Nr.4, p.ll.
C
CARCEA, F., IANCULESCU, M.: Considerații pe marginea
noului Cod Silvic. Nr.2, p.2; Gestiunea durabilă a pădurilor și
reflectarea ei în noul Cod Silvic și în Strategia dezvoltării
silviculturii. Nr.3, p.2.
CIUBOTARU, A.: Cercetări privind stabilirea normelor de timp
la recoltarea lemnului cu ferăstrăul mecanic Husqvarna 262.
Nr.4, p.45.
COSMA, V., DĂNESCU, F„ SURDU, AURELIA: însușirile
fizice și hidrofizice ale unor soluri din ărborete de cvercinee
afectate de uscare, aparținând Ocolului silvic Drăgănești-Olt.
Nr.3, p.26.
CREȚU, O-, OLTEANU, I.: Unele considerații privind
restructurarea și retehnologizarea activității de exploatare a
lemnului. Nr.l, p.36.
D
DĂNESCU, F„ SURDU, AURELIA, PREDAN, I„ BICU, C„
PĂUN, R.: Modificările pozitive înregistrate de însușirile fizice
și hidrofizice ale solului în U.P.Letca - Ocolul silvic Ghimpați,
ca urmare a aplicării tehnologiei de refacere a arboretelor ce
include afânarea adâncă a solului (scarificare și arătură adâncă).
Nr.l, p.22.
DĂNESCU, F., SURDU, AURELIA, COSMA, V.: însușirile
fizice și hidrofizice ale unor soluri din ărborete de cvercinee
afectate de uscare, aparținând Ocolului silvic Drăgănești-Olt.
Nr.3, p.26.
DIACONU, V., ENESCU, V.: Variabilitatea genetică a unor
descendențe materne de molid în cultura comparativă
„Săcele-Brașov“. Nr.3, p.8.
DIMOSHI, S., MUHARREMI, V., KOCI, P., FICO.S.:
Gospodărirea pădurilor naturale și protecția mediului în Albania.
Nr.l, p.31.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 9 1997 • Nr. 1
53
DISSESCU, R.: Ărborete pluriene, ărborete echiene. O revenire
necesară. Nr.3, p.34.
DRAGOMIR, MARCELA, TRIFAN, V: Contribuții privind
caracterizarea nivelului de încărcare radioactivă a fructelor de
pădure și ciupercilor din zonele de impact. Nr.4, p.35.
DRĂGOI, M.: Algoritm euristic de eșalonare a planului decenal
de produse principale. Nr.l, p.16; Program de asistare a licitării
lemnului pe picior, bazat pe analiza valorii reziduale și simulare
Monte Carlo.Nr.4, p.39,
E
ENESCU, VAL., DIACONU, V.: Variabilitatea genetică a unor
descendențe materne de molid în cultura comparativă
„Săcele-Brașov". Nr.3, p.8.
F
FICO, S„ MUHARREMI, V., DIMOSHI, S., KOCI, P.:
Gospodărirea pădurilor naturale și protecția mediului în Albania.
Nr.l, p.31.
K
KOCI, P-, MUHARREMI, V., DIMOSHI, S., FICO, S.:
Gospodărirea pădurilor naturale și protecția mediului în Albania.
Nr.l, p.31.
L
LALU, L: Conservarea resurselor genetice forestiere din Direcția
Silvică Brașov. Nr.4, p.54.
I
IANCULESCU, M.: Strategia de dezvoltare a silviculturii
Sinteză. Nr.l, p.2.
IANCULESCU, M., CARCEA, F.: Considerații pe marginea
noului Cod Silvic. Nr.2, p.2; Gestiunea durabilă a pădurilor și
reflectarea ei în noul Cod Silvic și în Strategia dezvoltării
silviculturii. Nr.3, p.2.
IONESCU, ELENA, NECȘOIU, N.: Contribuții la ergonomia și
protecția muncii în sectorul de exploatare a lemnului. Nr,3, p.44.
IONIȚĂ LUCIA: Cercetări privind influența factorilor endogeni
și exogeni asupra embriogenezei somatice la salcâm (Robinia
pseudacacia L.). Nr.4, p.2.
M
MIHALCIUC, V., NEMȚEANU, P.: Controlul populațiilor
defoliatorului Lymantria monacha L. în raza Direcției Silvice
Brașov, folosind procedeul curselor feromonale. Nr.4, p.32.
MILESCU, L: Societatea „Progresul Silvic" - Tradiție și
confluențe. Nr.l, p.8.
MUHARREMI, V., DIMOSHI, S., KOCI, P., FICO, S.:
Gospodărirea pădurilor naturale și protecția mediului în Albania.
Nr.l, p.31.
N
NECȘOIU, N., IONESCU, ELENA: Contribuții ia ergonomia și
protecția muncii în sectorul de exploatare a lemnului. Nr.3, p.44.
NEMȚEANU, P„ MIHALCIUC, V.: Controlul populațiilor
defoliatorului Lymantria monacha L. în raza Direcției Silvice
Brașov folosind procedeul curselor feromonale. Nr.4, p.32.
NICOLESCU, N: Considerații privind modelele de conducere a
arboretelor de stejar roșu și unele țări europene și SUA. Nr.l, p.ll.
O
OLTEANU, I., CREȚU, O.: Unele considerații privind
restructurarea și retehnologizarea activității de exploatare a
lemnului. Nr.l, p.36.
P
PĂUN, R„ DĂNESCU, F., SURDU, AURELIA, PREDAN, I.,
BICU, C.: Modificările pozitive înregistrate de însușirile fizice și
hidrofizice ale solului în U.P.Letca - Ocolul silvic Ghimpați, ca
urmare a aplicării tehnologiei de refacere a arboretelor ce include
afânarea adâncă a solului (scarificare și arătură adâncă). Nr.l,
p.22.
PREDAN, L, DĂNESCU, F„ SURDU, AURELIA, BICU, C„
PĂUN, R.: Modificările pozitive înregistrate de însușirile fizice și
hidrofizice ale solului în U.P.Letca - Ocolul silvic Ghimpați, ca
urmare a aplicării tehnologiei de refacere a arboretelor ce include
afânarea adâncă a solului (scarificare și arătură adâncă). Nr.l,
p.22.
R
ROȘU, C.: Salcâmul (R.pseudacacia L.) între legendă și realitate.
Nr.4, p.17.
S
SPÂRCHEZ, GH.: Solurile din Fondul Forestier al Munților
Perșani. Nr.4, p.27.
STĂNESCU, V.: Din nou despre „reconstrucția ecologică" a
pădurilor. Nr.4, p.21.
SURDU, AURELIA, DĂNESCU, F., PREDAN, I., BICU, C.,
PĂUN, R.: Modificările pozitive înregistrate de însușirile fizice și
hidrofizice ale solului în U.P.Letca - Ocolul silvic Ghimpați, ca
urmare a aplicării tehnologiei de refacere a arboretelor ce include
afâruirea adâncă a solului (scarificare și arătură adâncă). Nr.l, p.22.
SURDU, AURELIA, ALEXE, A.: Nutriția minerală a stejarului
pufos (Quercus pubescens Willd.) din România: fiziotipuri și
tipuri de corespondențe fiziotip-mediu-dezvoltare (I). Nr.3, p.16;
(II) Nr.4, p.5.
SURDU, AURELIA, DĂNESCU, F„ COSMA, V.: însușirile
fizice și hidrofizice ale unor soluri din ărborete de cvercinee
afectate de uscare, aparținând Ocolului silvic Drăgănești-Olt.
Nr.3, p.26.
T
TRIFAN, V., DRAGOMIR, MARCELA: Contribuții privind
caracterizarea nivelului de încărcare radioactivă a fructelor de
pădure și ciupercilor din zonele de impact. Nr.4, p.35.
V
VOICESU, I.: Efectele atacului insectei Tortrix viridana asupra
producției de ghindă și posibilități de a Ie diminua. Nr.3, p.31,
PAGINA OCOALELOR SILVICE: Nr.l, p.42.
CRONICĂ: Nr.l, p.48,49, 55; Nr.3, p.51; Nr.4, p.51.
RECENZII: Nr.l, p.15, 21, 35,40; Nr.3, p.45, 55; Nr.4, p.44,
REVISTA REVISTELOR: Nr.l, p.51; Nr.3, p.25.
INEX ALFABETIC: Nr.l, p.53.
***, CODUL SILVIC: Nr.2, p.4.
***, Spicuiri din stenogramele dezbaterilor proiectului Codului
Silvic în Parlamentul României. Nr.2, p.24.
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 9 1997 • Nr. I
t ALEXANDRU TISSESCU
15.05.1959-02.12.1996
S-a stins din viață, în chip tragic, o speranță și în același timp
o certitudine a științelor noastre silvice - Alexandru Tissescu,
tânăr cercetător aflat în pragul consacrării prin doctorat.
Născut la 15 mai 1959 în București, într-o familie de intelec-
tuali, a învățat la Liceul Lazăr, din același oraș, și a absolvit apoi
Facultatea de Silvicultură din Brașov, în anul 1984.
După un an de activitate în producție, la Toplița, se transferă
la secția de Amenajament, Dendrometrie și Economie a Institutu-
lui de Cercetări și Amenajări Silvice .
Se remarcă de la început prin pregătirea temeinică, prin
perseverență și inventivitate în cercetare și, în scurt timp, reușește
să se afirme prin lucrări auxologice de valoare.
în 1990 este chemat la noul Minister al Mediului, ca inspec-
tor principal pentru coordonarea activității științifice. După un an
este promovat ca director al Direcției pentru Conservare și
Reconstrucție Ecologică. Din 1991 este șeful Serviciului de Stra-
tegii și Prognoze Ecologice. în minister caută să promoveze o po-
litică de protecție și reconstrucție ecologică a pădurilor, încearcă
să dezvolte colaborări profitabile pentru sectorul forestier cu
Banca Mondială, Agenția Internațională de Dezvoltare a SUA,
PHARE etc. Participă la câteva reuniuni internaționale impor-
tante, se specializează în Olanda și Anglia și studiază structurile
organizatorice ale silviculturii și protecției mediului în SUA, în
cadrul programului „International Visitors".
Din 1990 devine doctorand Ia Academia de Științe Agricole
și Silvice. Pentru a-și elabora teza, revine în 1993 la Institutul de
Cercetări și Amenajări Silvice. Concurează și obține o bursă
Fulbright în Statele Unite, lucrând în anii 1995/1996, timp de opt
luni la Tucson, în Anzona, la institutul conducător pe plan
mondiabîn materie de dendrologie. Revine în țară cu programe
noi de prelucrare și calcul care îi permil să redacteze o teză de
excepție, privind influența climei asupra creșterilor Ia gorun și
stejar.
în cercetare a obținut rezultate deosebite, publicând 18 lu-
crări științifice dintre care una premiată de Academia Română în
anul 1992. A publicat și numeroase lucrări de informare și popu-
larizare (34) pentru protejarea pădurilor, pentru o silvicultură
ecologică.
A activat și în învățământul superior în calitate de cadru
didactic asociat la Academia de Studii Economice, Universitatea
Ecologică 1 din București și la Universitatea din Oradea.
Se afirmă și printr-o bogată activitate în plan social. Din
1990 este membru al Asociației Oamenilor de Știință. Ia parte la
inițiativa de reînființare a Societății „Progresul Silvic", devenind
membru în Consiliul de Conducere și trezorier ca și membru în
Colegiul de Redacție al Revistei Pădurilor. A fost membru fonda-
tor al Societății Române de Ecologie și al Societății Cinegetice
din România, la care a fost și vicepreședinte. In 1995 a devenit
membru corespondent al „Society of American Foresters" și
„National Geographic Society“ ca și la „International Environ-
mental Negotiation NetWork".
Toți cei care l-au cunoscut pe Alexandru Tissescu ,-au
ciat și l-au îndrăgit pentru caracterul și profilul moral integru,
pentru felul său de a fi apropiat, prevenitor, binevoitor.
Cu toții deplângem sfârșitul Iui prematur și îi vom păstra o
amintire neștearsă.
NICOLAE DONIȚĂ
OVIDIU IONESCU
TRĂSNET INTR-UN ARBORE
Deschizând ochii într-o casă așezată la poalele pădurii și copi-
lărind în mireasma talașului de lemn, sunt legat structural de pădu-
re, prin tot ceea ce reprezintă ea ca bogăție sentimentală.
Târziu, când am intrat în contact cu gospodarii și lumea cerce-
tării pădurii, mi-a fost dat să descopăr un eșantion social cu totul
aparte, silvicultorii formând un nucleu solidar în interior și deschis
spre extenor.
Printre cei câțiva oameni de elită pe care i-am cunoscut în lu-
mea cercetătorilor din silvicultură cu ani în urmă, m-a frapat un tâ-
năr distins prin ținută și distinct prin atitudine. Prin fizic și spirit
atesta că își are sorgintea, departe în străfundurile celui mai prețios
filon pe care îl are un neam, părând parcă desprins dintre cele mai
alese exemplare ale unei păduri de esență tare. Privindu-1, invo-
luntar îi asociam numele de familie cu cel al tisei, nobilul arbore,
atât de rar printre coniferele munților noștri și gândeam la
miraculoasa predestinare a lui Alexandru Tissescu, de a se dărui
pădurii.
Ajutorul oferit cu generozitate, solicitudinea dovedită în
colaborările pe care le-am avut cu specialiștii Institutului de
Cercetări și Amenajări Silvice, în care el era implicat direct, au
scos cu timpul la iveală trăsăturile de caracter ale unui tânăr de
excepție printre semenii săi.
Timpul a lucrat în favoarea relațiilor noastre profesionale,
astfel încât, în ciuda unei mari diferențe de vârstă, de-a lungul a
peste 10 ani, legăturile s-au consolidat printr-un proces lent
datorită personalității puternice a lui Alexandru. Oricât de mari ar
fi fost exigențele, nu se putea ca un tânăr cu o educație rafinată, o
cultură cu spectru larg și o conduită impecabilă să nu capteze
admirația și considerația celor cu care intra în contact.
Prezența lui Alexandru degaja căldură și calm. El iradia un
echilibru interior rar întâlnit la oameni de vârsta sa. Un om politi-
cos, uneori chiar timid, s-a dovedit a avea o organizare interioară
de excepție, o putere de penetrare prin muncă și o tenacitate ieșite
din comun. Numai așa se explică faptul că într-o viață
REVISTA PĂDURILOR • Anul 112 • 1997 • Nr. 1
55
profesională dramatic și drastic scurtată, a scris și a publicat atât
de mult.
în afară de publicarea unui impresionant număr de lucrări
științifice, de participarea în coautorat la cărți și articole de presă,
într-o viață profesională atât de scurtă, dacă se are în vedere
timpul investit în munca dc cercetare curentă, Alexandru Tisses-
cu a realizat o foarte interesantă și bine fundamentată științific
teză de doctorat, depusă cu numai puțin timp înainte de trecerea
în neființă.
Pentru cei care l-au cunoscut, este greu de înțeles, practic ne-
verosimil, neasimilabil, gândul că un om cu o sevă atât de consis-
tentă, cu un program genetic atât de bine organizat, putea să se
autodistrugă.
Surprinzătorul mod în care un om dotat cu o asemenea tărie
de caracter și investit cu educația lui Alexandru Tissescu, trece
dincolo de existență, aruncă mari, dure și dureroase semne de în-
trebare, în legătură cu fragilitatea oricărei existențe.
Dacă un om poate ajunge totuși să ia o asemenea decizie, tre-
buie admis faptul că ființa oricăruia dintre noi este extrem de vul-
nerabilă în momentele de înaltă tensiune, când resorturile vitale
se pot rupe și supapele de siguranță cedează.
îmi este nespus de greu să cred că Alexandru a cedat în fața
unor factori perturbatori, oricât de puternici ar fi fost aceștia.
Dacă totuși s-a întâmplat să fie așa, înseamă că spiritul său bun,
cald și luminos, a trecut printr-un moment de infern, greu de
imaginat, în fața căruia structura sa majestuoasă s-a năruit.
In profunzimile minții și sufletului, nu cred că Alexandru
putea să aibă un germene autodistructiv. Dacă totuși, la zidirea
lui, Dumnezeu a lăsat o fisură prin care acesta s-a insinuat îl rog
ca - dincolo de iadul prin care creația Sa, Alexandru, a trecut -
să-i întindă o mână pentru a-1 primi și a-1 ocroti la sânul Său.
Doamne, dacă ai îngăduit ca trăsnetul să cadă pe un arbore
atât de falnic prin tinerețea și vigoarea lui, dă celor rămași, pu-
terea să sădească păduri de arbori, mai puri și mai puternici, pen-
tru a umple imensul gol rămas prin plecarea lui Alexandru.
Dr. GHEORGHE BÂZÂC
Cercetător principal
Institutul Național de Meteorologie și Hidrologic
t Ing. VASILE BAKOȘ
12.06.1926-17.01.1997
în dimineața zilei dc 17 ianuarie 1997 s-a stins din viață, la
domiciliul sau din București, după o grea suferință, ing. Vasile
Bakoș.
A trecut în veșnicie, după o muncă rodnică în silvicultură, la
frumoasa vîrstă de 70 ani. A închis ochii pentru totdeauna încet,
ca o lumânare care își răspândește căldura și razele luminoase
până ce se stinge, clipă de clipă, așa cum l-a caracterizat și
activitatea sa, desfășurată pentru binele silviculturii românești.
S-a născut la 12.06.1926 în Târgu Mureș într-o familie de
oameni modești. Luptând fără preget cu multe greutăți și
privațiuni materiale, a izbutit prin stăruință și îndârjire să învingă
toate piedicile și să-și creeze o situație frumoasă în cariera de
silvicultor, căreia i s-a dedicat din iubirea față de natură.
După terminarea studiilor superioare, în anul 1953, cu
diploma de merit, este numit inginer de exploatare la Ocolul
silvic Balș, apoi inginer șef la Ocolul silvic Petrișor și șef de ocol
la Ocolul silvic Filiași.
Ing.Vasile Bakoș - fiind înzestrat cu spirit fin și preocupat
permanent de îmbogățirea culturii generale de specialitate, cu
suflet nobil, dominat de sentimentul colegial și ținută demnă - a
câștigat aprecierea tuturor celor cu care a ajuns în contact: în
serviciu, în relațiile oficiale sau în viața socială de toate zilele.
Toate aceste calități l-au dus la cooptarea și promovarea ca
specialist - în 1954 - în Controlul de stat, iar 1961 în Comitetul
de Stat al Planificării.
Dotat cu o fire blîndă și de o amabilitate copleșitoare, ing.
Vasile Bakoș a știut și a reușit să-și capete stima și simpatia
tuturor celor ce l-au cunoscut, în special din silvicultură .
Datorită priceperii și pregătirii sale, în anul 1961 este
transferat în Ministerul Economiei Forestiere, ca șef al
Serviciului Cultură și Refacerea Pădurilor, unde lucrează până în
anul 1974, cînd este transferat - prin reorganizare - la Instimtul
de Cercetări și Amenajări Silvice, de unde - la finele anului 1986
- solicită trecerea la pensie pentru limita de vîrstă.
In cadrul Ministerului cât și la ICAS dornic de a da și altora
din știința sa, din dragostea față de pădure, nu precupețește nici
un moment și timpul său liber îl atribuie redactării și editării mai
multor articole, broșuri, manuale și cărți de specialitate, ale căror
soluții și aplicabilitate sunt valabile și în prezent. A fost un
colaborator asiduu al întregii literaturi forestiere, pentru care a
avut un cult deosebit până la sfârșitul vieții sale, în special pentru
„REVISTA PĂDURILOR".
S-a stins o fire fără ascunzișuri, o inimă sinceră, generoasă,
un om modest, convins și înălțat sufletește prin conștiința datoriei
împlinite, corect în serviciu și în viața de familie, un om iubit de
colegi, superiori și de subalternii săi.
După frumoasa și impresionanta slujbă religioasă, cuvântul
de ADIO - elogiind viața și faptele regretatului coleg dispărut -
au fost rostite, din suflet de titanul - din "umbră" al silviculturii
românești - ing. Gogu Popescu, în prezența părții din cei care
l-au cunoscut, iubit și stimat.
înmormântarea a avut loc în ziua de 19 ianuarie 1997 la
Cimitirul Pipera în cavoul familiei.
Prin moartea ing. Vasile Bakoș, silvicultura românească
pierde un specialist de elită și de aceea cei rămași în viață, care
l-au stimat și apreciat, îi vor păstra o veșnică amintire.
Fie-i țărîna ușoară și veșnică odihnă în viața de dincolo de
Moarte.
Dumnezeu să-1 ierte.
Ing. RADU GRIGORE
56
REVISTA PĂDURILOR O Anul 112 9 1997 9 Nr. 1
Expoziția filatelică „Luna Pădurii ’97“
București
ediția a IX-a
15 mantia 1W7
'JZegia ^Naționala a ^Pădurilor
ROMSILVA
A.F.B.
Cercul CMUilar Ovaționai
Clubul JFilatelic CMililar