BC Jertfi® GtpnniQ j u
REVISTA (Ș)
PĂDURILOR
Cabana Gura Bîrsei - O.S. Zărnești (Foto: Ing. Romul:
vînătoare
▲	sedii cantoane silvice
▲	sedi districte silvice
hrăn itoa re
vînat
Hrănitoare vînat (Foto: Ing. Romulus Borza)
068/11.57.70; 11.5
11.57.72
Fax: 068/15.32.53
Str. Cloșca, nr.
Brașov, cod 22
REVISTA MD WILOB
- SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR -
REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR
'ROMSILVA" ȘI SOCIETATEA "PROGRESUL SILVIC"
ANULUI
Nr. 1
1996
COLEGIUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil: dr. ing. M. lanculescu. Redactori responsabili adjuncp: dr. ing. N. Doniță (silvicultură) și ing. O. Crețu (exploatare). Membri: dr.
ing. Gh. Barbu, dr. ing. D. Cherecheș, ing. M. Dumitracbe, dr. doc. Val. Enescu, prof. dr. I. Florescu, ing. Gh. Gavrilescu, dr. ing. N. Geambașu,
dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu, prof. dr, I. Milescu, ing. D. Motaș, ing. N. Nicolescu, dr. ing. i. Oltean», dr. ing. ȘL Popescu-Bejat, prof.
dr. V. Stănescu, ing. I. Sbera, ing. AI. Tissescu.
Redactor șef: Elena Niță	Tehnoredactare: Gabriela Avram
CUPRINS	pag.
M.IANCULESCU: Strategia de dezvoltare
a silviculturii - Sinteză...........................2
I.	MILESCU: Societatea „Progresul Silvic” -
Tradiție și confluențe...............................8
N.	NICOLESCU: Considerații privind modelele
de conducere a arboretelor de stejar roșu
din unele țări europene și S.U.A...................11
M.DRAGOI: Algoritm euristic de eșalonare
a planului decenal de produse principale...........16
FL.DĂNESCU, AURELIA SURDU, I.PREDAN,
C.BICU, R.PĂUN: Modificările pozitive
înregistrate de însușirile fizice și hidrofizice
ale solului în U.P. Letca-Ocolul silvic Ghimpați,
ca urmare aplicării tehnologiei de refacere a
arboretelor ce include afînarca adîncă
a solului (scarificare și arătură adîncă).........  22
V.MUHARREMI, S.DIMOSHI, P.KOCI,
S.FICO: Gospodărirea pădurilor naturale
și protecția mediului în Albania..............  ....31
0.	CREȚU, I. OLTEANU: Unele considerații
privind restructurarea și retehnologizarea
activității de exploatare a lemnului............„...36
PAGINA OCOALELOR SILVICE............................42
CRONICĂ.......................................48,49,55
RECENZII...................................15,21,35,40
REVISTA REVISTELOR................................  51
INDEX ALFABETIC.....................................53
CONTENT	page
MIANCULESCU: Developmcnt strategy of
forestry - Synthesis.............................2
I.MILESCU: The Association „Silvic Progress”
-Tradition and conflucnces.......................8
N.NJCOLESCU: Considerations regarding
the tending models used in northen red oak
stands in some European countries and S.U.A.....11
M.DRĂGOI: A heuristic algorithm for scheduling
the cutting budget..............................16
FL. DĂNESCU, AURELIA SURDU, I.PREDAN,
C.BICU, R.PĂUN: Pozitive changes registered
by physical and hydrophysical characteristics
of soil in U.P.Letca-O.S.Ghimpați as a result
of applying the restauration technology that
includes the deep loosening of soil (scarifying
and deep ploghing)................................22
V.MUHARREMI, S.DIMOSHI, P.KOCI,
S.FICO: The management of natural foreșts
environmental protection in Albania...............31
O.CREȚU, I. OLTEANU: A few considerations
regarding the structuring and retechnologizing
of the exploiting activity of wood..............  36
A PAGE DEDICATED TO THE FOREST
DISTR1CTS.........................................42
NEWS........................................48,49,55
REVIEWS..................................15,21,35,40
ALPHABET1CAL INDEX................................53
REDACȚIA "REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector 1, Telefon: 659.20.20/226.
Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc
pe această adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentelor (realizate prin redacție)
se depune în Contul nr. 40.85.47 B.A.S.A. - S.M.B.
eficientă decît regenerarea artificială. Lucrările de
îngrijire și conducere a arboretelor tinere, care
asigură creșterea calității pădurilor, au cuprins
suprafețe din ce în ce mai mari, dar nu acoperă încă
în totalitate necesitățile.
Starea de sănătate a pădurilor, reflectată în datele
monitoringului forestier, situează România în rîndul
țărilor europene cu păduri moderat afectate fără a se
înregistra uscări pe suprafețe mari, cu dezgoliri
alarmante, ca în unele țări cu condiții relativ
apropiate (Cehia, Germania ș.a.). Urmare a
precipitațiilor din ultimii ani, se înregistrează chiar
un început semnificativ de redresare. Se impun în
continuare măsuri de reducere a poluării industriale,
în special în centrele în jurul cărora s-au produs
uscări importante.
Aspecte instituționale
în cadrul administrației de stat, Ministerul Apelor,
Pădurilor și Protecției Mediului asigură activitatea de
legislație și control în silvicultură.
Gestiunea pădurilor de stat revine Regiei
Autonome a Pădurilor - ROMSILVA R.A., înființată
în anul 1990, și se realizează prin cele 41 filiale
silvice județene și 400 ocoale silvice.
Gestionarea pădurilor se face pe baza amena-
jamentelor silvice, studii de reglementare a
producției, regenerării naturale și îngrijirii pădurii pe
intervale de cîte 10 ani. Anual se execută revizuirea
amenajamentelor pe circa 600.000 ha pădure de către
sectorul de amenajare din Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice și de unele firme private, aflate
sub controlul institutului. Cercetările fundamentale și
tehnologice pentru silvicultură se execută prin
sectorul de cercetare al aceluiași institut
Cadrele inginerești sunt instruite la facultățile de
stat din Brașov și Suceava, iar cadrele cu pregătire
medie și pădurarii prin liceele silvice din Brănești,
Cîmpulung-Moldovenesc, Năsăud, Rîmnicu Vîlcea,
Timișoara.
Finanțarea lucrărilor silvice
După înființarea ROMSILVA, în 1990 toate
cheltuielile curente de gestiune a pădurilor au fost
suportate din venituri proprii, inclusiv costul
împăduririlor, care anterior erau subvenționate de la
buget
Prețul redus al lemnului, stabilit sub supra-
vegherea Ministerului Finanțelor - 78 lei/m3 în 1990
și de 9.300 lei/m3 la nivelul anului 1995 - nu poate
acoperi întregul volum de lucrări la nivelul unei
gospodăriri intensive și durabile, mai ales după
trecerea în gestionarea ROMSILVA a drumurilor
forestiere, care necesită un mare volum de
întreținere, reparații, modernizări, precum și acțiuni
pentru mărirea continuă a densității rețelei.
Deși în ultimii ani a început liberalizarea prețului
lemnului prin legiferarea vînzării prin licitație
publică, la care participă agenți economici de
exploatare, cu capital de stat și privat, prețul
lemnului pe picior nu a ajuns nici la 20% din prețul
practicat în țările europene, în timp ce cheresteaua și
produsele finite din lemn se vînd la prețuri com-
parabile sau apropiate de cele de pe piața mondială.
Pornind de la situația actuală a pădurilor țării și de
la imperativele unei gestiuni durabile în concordanță
cu principiile forestiere adoptate la Conferința
Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la
Rio de Janeiro, strategia dezvoltării silviculturii este
axată pe obiective privind conservarea fondului
forestier, asigurarea echilibrului ecologic și protecția
mediului, dezvoltarea tehnologiei, ajustarea
structurilor instituționale - cercetare-dezvoltare-
învățămînt și revederea cadrului legislativ. Pe această
grupare obiectivele majore ale strategiei sunt
prezentate în cele ce urmează.
ÎI. OBIECTIVE STRATEGICE MAJORE
ALE DEZVOLTĂRII SILVICULTURII
Obiectivele strategice ale silviculturii pe termen
scurt (1996-2000) și mediu (2001-2025) acoperă un
cîmp mai larg de probleme decît cele strict ale
sectorului, referindu-se și la mărirea suprafeței
ocupată de păduri și alte forme de vegetație
lemnoasă devenită necesară pentru conservarea și
ameliorarea calității mediului ambiant din anumite
teritorii (cele afectate de secetă, de fenomene
torențiale, de poluare etc.).
S-au conturat șase grupe de obiective strategice
vizînd principalele direcții de ajustare și dezvoltare a
silviculturii în viitor.
Grupa 1 - cuprinde obiective de conservare a
fondului forestier și anume:
-	păstrarea integrității fondului forestier public și
-	menținerea integrității pădurilor private.
Realizarea acestor obiective se va face prin pro-
movarea legilor care să prevadă caracterul de interes
REVISTA PĂDURILOR & Anul 111 « 1996 G Nr. 1
3
Strategia de dezvoltare a silviculturii
- Sinteză -
în cursul anului 1995, a fost elaborată strategia
dezvoltării silviculturii, cu contribuția unor specia-
liști din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice,
Regia Autonomă a Pădurilor ROMSILVA și Depar-
tamentul Pădurilor din Ministerul Apelor, Pădurilor
și Protecției Mediului.
Această strategie, a cărei sinteză se publică în
continuare, a fost prezentată și aprobată în ședința de
Guvern din data de 19 decembrie 1995 și va sta la
baza dezvoltării acestui important sector al
economiei românești, care - pe lingă furnizarea unor
resurse indispensabile dezvoltării altor sectoare, cum
este lemnul sau alte produse ale pădurii - are un rol
cu totul special în asigurarea stabilității și în prote-
jarea mediului de viață în țara noastră.
Este de datoria celor care au în grijă pădurea cît și
a celor care, într-un fel sau altul, pot contribui la
conservarea și ameliorarea ei să se angajeze în
realizarea obiectivelor și acțiunilor prevăzute în
strategie, pentru a lăsa generațiilor ce vin o moștenire
neștirbită, o dovadă a grijii pentru viitor.
I. SITUAȚIA ACTUALĂ A PĂDURILOR ȘI
A SILVICULTURII ROMÂNEȘTI
Pădurile României și starea lor actuală
Pădurile reprezintă o componentă de bază a me-
diului de viață a societății românești și o importantă
resursă naturală, regenerabilă, care alimentează
continuu cu materii prime, în primul rînd cu lemn,
cîteva ramuri industriale și asigură o bună parte din
nevoile de combustibil ale populației.
România, deși odinioară foarte bogată în păduri
(circa 70%, la nivelul anului 1820), dispune în pre-
zent de un fond forestier de 6.366.900 ha, repre-
zentînd numai 26,7% din suprafața țării. Prin Legea
18/1991, au fost privatizate circa 300.000 ha de
pădure, care au revenit la un număr de circa 600.000
de proprietari. Lipsa unor reglementări legale privind
folosirea acestor păduri și dificultățile reale ale
perioadei de tranziție au dus la tăieri abuzive și chiar
defrișări, cu consecințe negative asupra echilibrului
ecologic.
Dr. ing. MARIAN IANCULESCL’
Secretar de stat, Șeful Departamentului
Pădurilor - Ministerul Apelor, Pădurilor
și Protecției Mediului
Pădurile sunt distribuite neuniform pe teritoriu:
58,5% la munte, 27,3% la dealuri și 6,7% la cîmpie.
Din totalul lor, 38% sunt zonate ca păduri cu rol
prioritar de protecție (protecția apelor, protecția
solului, protecția socială, conservarea biodiversității
etc.), restul fiind păduri cu funcții mixte, de
producție și de protecție.
Pădurile României sunt formate preponderent -
69,3% - din speciile de arbori cu frunză căzătoare
(fag, stejar, frasin, tei etc.) și în proporție mai mică -
30,7% - din specii de arbori rășinoși (molid, brad,
larice, pin). Această structură, determinată de
distribuția zonală a fondului forestier, corespunde în
linii mari cerințelor privind biodiversitatea și
stabilitatea pădurilor.
Din cauza depășirii sistematice, în ultimii 50 de
ani, a cotei normale de tăieri cu circa 3 milioane m3
lemn/an, s-a diminuat mult proporția arboretelor
mature, epuizîndu-se cu precădere rezervele din
zonele accesibile. Insuficienta dezvoltare a rețelei de
drumuri forestiere, a căror densitate este de 6,2 m/ha,
față de un minim necesar de 10-15 m/ha, creează
dificultăți în promovarea unei gospodăriri intensive
pe toată suprafața fondului forestier și punerea în
valoare a întregului potențial al pădurilor.
Din 1994, rețeaua de drumuri forestiere a fost
preluată de administrația silvică de la societățile
comerciale de exploatare și prelucrare a lemnului.
Deși conduce la o creștere apreciabilă a cheltuielilor
din silvicultură, acțiunea este pozitivă și de
importanță pentru gestionarea viitoare a fondului
forestier.
Din cauza suprasolicitării pădurilor, dar și datorită
altor factori de impact (proveniența multor păduri din
lăstari, poluare, secetă, atacuri de insecte, pășunat
etc.), care au determinat uscări de arbori și reduceri
de creșteri la stejar, brad, molid, salcîm, plop și alte
specii, cota de recoltare anuală a lemnului a trebuit
să fie redusă la 14,5 mii. m3, pentru a nu se diminua
fondul de producție a pădurilor și capacitatea lor
ecoprotectivă.
în ultimele decenii, a fost extinsă regenerarea
naturală a pădurilor, ecologic și economic mai
2
REVISTA PĂDURILOR & Anul 111 • 1996 • Nr. 1
eficientă decît regenerarea artificială. Lucrările de
îngrijire și conducere a arboretelor tinere, care
asigură creșterea calității pădurilor, au cuprins
suprafețe din ce în ce mai mari, dar nu acoperă încă
în totalitate necesitățile.
Starea de sănătate a pădurilor, reflectată în datele
monitoringului forestier, situează România în rîndul
țărilor europene cu păduri moderat afectate fără a se
înregistra uscări pe suprafețe mari, cu dezgoliri
alarmante, ca în unele țări cu condiții relativ
apropiate (Cehia, Germania ș.a.). Urmare a
precipitațiilor din ultimii ani, se înregistrează chiar
un început semnificativ de redresare. Se impun în
continuare măsuri de reducere a poluării industriale,
în special în centrele în jurul cărora s-au produs
uscări importante.
Aspecte instituționale
în cadrul administrației de stat, Ministerul Apelor,
Pădurilor și Protecției Mediului asigură activitatea de
legislație și control în silvicultură.
Gestiunea pădurilor de stat revine Regiei
Autonome a Pădurilor - ROMSILVA R.A., înființată
în anul 1990, și se realizează prin cele 41 filiale
silvice județene și 400 ocoale silvice.
Gestionarea pădurilor se face pe baza amena-
jamentelor silvice, studii de reglementare a
producției, regenerării naturale și îngrijirii pădurii pe
intervale de cîte 10 ani. Anual se execută revizuirea
amenajamentelor pe circa 600.000 ha pădure de către
sectorul de amenajare din Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice și de unele firme private, aflate
sub controlul institutului. Cercetările fundamentale și
tehnologice pentru silvicultură se execută prin
sectorul de cercetare al aceluiași institut.
Cadrele inginerești sunt instruite la facultățile de
stat din Brașov și Suceava, iar cadrele cu pregătire
medie și pădurarii prin liceele silvice din Brănești,
Cîmpulung-Moldovenesc, Năsăud, Rîmnicu Vîlcea,
Timișoara.
Finanțarea lucrărilor silvice
După înființarea ROMSILVA, în 1990 toate
cheltuielile curente de gestiune a pădurilor au fost
suportate din venituri proprii, inclusiv costul
împăduririlor, care anterior erau subvenționate de la
buget.
Prețul redus al lemnului, stabilit sub supra-
vegherea Ministerului Finanțelor - 78 lei/m3 în 1990
REVISTA PĂDURILOR & Anul 111 • 1996 e Nr. 1
și de 9.300 lei/m3 la nivelul anului 1995 - nu poate
acoperi întregul volum de lucrări la nivelul unei
gospodăriri intensive și durabile, mai ales după
trecerea în gestionarea ROMSILVA a drumurilor
forestiere, care necesită un mare volum de
întreținere, reparații, modernizări, precum și acțiuni
pentru mărirea continuă a densității rețelei.
Deși în ultimii ani a început liberalizarea prețului
lemnului prin legiferarea vînzării prin licitație
publică, la care participă agenți economici de
exploatare, cu capital de stat și privat, prețul
lemnului pe picior nu a ajuns nici la 20% din prețul
practicat în țările europene, în timp ce cheresteaua și
produsele finite din lemn se vînd la prețuri com-
parabile sau apropiate de cele de pe piața mondială.
Pornind de la situația actuală a pădurilor țării și de
la imperativele unei gestiuni durabile în concordanță
cu principiile forestiere adoptate la Conferința
Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la
Rio de Janeiro, strategia dezvoltării silviculturii este
axată pe obiective privind conservarea fondului
forestier, asigurarea echilibrului ecologic și protecția
mediului, dezvoltarea tehnologiei, ajustarea
structurilor instituționale - cercetare-dezvoltare-
învățămînt și revederea cadrului legislativ. Pe această
grupare obiectivele majore ale strategiei sunt
prezentate în cele ce urmează.
I	I. OBIECTIVE STRATEGICE MAJORE
ALE DEZVOLTĂRI' SILVICULTURII
Obiectivele strategice ale silviculturii pe termen
scurt (1996-2000) și mediu (2001-2025) acoperă un
cîmp mai larg de probleme decît cele strict ale
sectorului, referindu-se și la mărirea suprafeței
ocupată de păduri și alte forme de vegetație
lemnoasă devenită necesară pentru conservarea și
ameliorarea calității mediului ambiant din anumite
teritorii (cele afectate de secetă, de fenomene
torențiale, de poluare etc.).
S-au conturat șase grupe de obiective strategice
vizînd principalele direcții de ajustare și dezvoltare a
silviculturii în viitor.
Grupa 1 - cuprinde obiective de conservare a
fondului forestier și anume:
-	păstrarea integrității fondului forestier public și
-	menținerea integrității pădurilor private.
Realizarea acestor obiective se va face prin pro-
movarea legilor care să prevadă caracterul de interes
3
public și de importanță strategică națională a
pădurilor, indiferent de proprietar, și obligativitatea
gospodăririlor multifuncționale pe baza unor
reglementări tehnico-economice unitare.
Pentru păstrarea integrității pădurilor private este
necesară reglementarea prin lege a drepturilor și
obligațiilor proprietarilor de pădure. Acest lucru s-a
avut în vedere la elaborarea noului Cod silvic, dar
preocuparea respectivă trebuie să fie reflectată în
toate actele normative și în toate reglementările
privind regimul silvic și aplicarea lui.
Grupa 2 - cuprinde obiective ecologice și de
protecție a mediului și anume:
-	conservarea biodiversității pădurilor la nivel de
biotopuri, specii, ecosisteme, peisaje;
-	extinderea suprafeței pădurilor și altor forme de
vegetație lemnoasă în afara fondului forestier;
-	stingerea torenților prin lucrări complexe
hidrotehnice și silvice;
-	ameliorarea laturii ecoprotectoare a zonării
funcționale prin amenajarea pădurilor.
©Conservarea biodiversității încă suficient de
mari a pădurilor noastre, la toate nivelurile de la
biotip la peisaj, se pune cu acuitate pentru a nu se
pierde marea lor varietate biologică și ecologică care
este și o condiție a stabilității lor. Este prevăzută, în
acest sens, revizuirea și completarea rezervațiilor de
resurse genetice pe 150.000 ha, crearea pe bază de
lege a rețelei unitare de arii protejate pentru
conservarea varietății mari de ecosisteme și peisaje
forestiere din țară (pe 300.000 ha), protejarea prin
măsuri speciale a speciilor forestiere amenințate cu
dispariția (152 specii).
©Extinderea suprafeței pădurilor și altor forme de
vegetație forestieră este stringent necesară în
regiunile din sudul și estul țării, afectate de secete și
fenomene torențiale. Devine necesară reluarea
împăduririlor în terenuri degradate pentru a opri
eroziunea și alunecările, protejînd lacuri de
acumulare, drumuri, localități. Ținînd seama de
investițiile mari necesare s-au prevăzut pentru
următorii cinci ani împădurirea a 10.000 ha terenuri
degradate și înființarea de păduri pe 2.000 ha în afara
fondului forestier, cu posibilitatea de a crește aceste
suprafețe în anii 2001-2025 (pînă la 200.000 ha, în
special prin crearea dc noi perdele și împădurirea
unor terenuri foarte puternic sau excesiv degradate.
Este de precizat că acțiunea de împădurire nu va
afecta dreptul dc proprietate al deținătorilor acestor
terenuri.
©Stingerea torenților este o activitate de care
silvicultorii s-au ocupat dintotdeauna, deoarece
implică folosirea complexă a lucrărilor hidrotehnice
și silvice pentru oprirea fenomenelor torențiale. Deși
necesitățile sunt mari, s-a prevăzut un volum redus
de lucrări, atît pe termen scurt (600 km rețea) cît și
mediu (2.500 km rețea), din cauza cheltuielilor
ridicate.
©Ameliorarea laturii ecoprotective a zonării
funcționale a pădurilor se va face prin activitatea
curentă de amenajare (pe circa 600.000 ha anual),
printr-o analiză mai atenta a nevoilor de protecție din
fiecare teritoriu, avîndu-se în vedere și implicațiile
economice.
Grupa 3 de obiective se referă la dezvoltarea
tehnologică a silviculturii pentru asigurarea
gospodăririi durabile a pădurilor, în spiritul
documentelor internaționale din ultimii ani.
Obiectivele sunt următoarele:
-	extinderea regenerărilor naturale și a structurilor
complexe în păduri, cu diferențierile regionale ce se
impun;
-	extinderea lucrărilor de îngrijire și conducere a
arboretelor;
-	reconstrucția pădurilor necorespunzătoare
ecologic și economic;
-	intensificarea protecției și pazei pădurilor;
-	asigurarea prin amenajament a cadrului pentru
gospodărirea durabilă a pădurilor.
©Extinderea regenerărilor naturale și a
structurilor complexe în păduri urmărește să asigure
și pe această cale conservarea biodiversității și a
stabilității pădurilor cît și eficiența mai mare a
funcțiilor ecoprotective. Se prevede ca regenerările
naturale, inclusiv cele ce generează structuri
complexe, să crească la 50% din suprafața regenerată
în anii 2000 și la 60% în anul 2025.
Ameliorarea compozițiilor și schemelor de îm-
pădurire a devenit necesară din cauza modificărilor
staționale radicale ce s-au produs în multe zone ale
țării care obligă la folosirea altor specii în locul celor
ce s-au dovedit neadaptate. în acest sens se vor
identifica lucrările dc selectare și creare de biotipuri
adecvate și se vor introduce în producție
biotehnologii pentru producerea puieților de
cvercinee. Volumul lucrărilor de împădurire cu
compoziții și scheme de ameliorare va fi dc circa
150.000 ha în următorii cinci ani și de 500.000 între
4
REVISTA PĂDURILOR G Anul Iii* 1996 & Nr. 1
r
anii 2001-2025 (ținînd seama și de faptul că va crește
ponderea regenerărilor naturale).
® Extinderea lucrărilor de îngrijire și conducere,
la curățiri și rărituri pînă la necesarul impus de starea
reală a arboretelor este o acțiune necesară, pe de o
parte pentru ameliorarea calității arboretelor și
producerea de lemn de valoare mai mare, dar pe de
altă parte și pentru realizarea celor mai indicate
structuri de pădure pentru diferitele funcții de
protecție.
©Reconstrucția pădurilor necorespunzătoare,
ecologic și economic, are în vedere cîteva acțiuni de
amploare. în primul rînd, încheierea mai rapidă a
procesului de înlocuire a pădurilor provenite din
lăstari, puțin productive, cu cele din sămînță, prin
adaptarea vîrstelor de tăiere la starea arboretelor (pe
50.000 ha în perioada 1996-2000 și pe 300.000 ha în
următorii 25 de ani); apoi, reconstrucția pădurilor
afectate de poluare, de secetă și alte cauze, precum și
a celor formate din specii de mică valoare (prin
substituirea acestora cu alte specii).
Aceste măsuri care se vor aplica pe circa 25.000
ha în anii 1996-2000 și circa 430.000 ha în următorii
ani sunt necesare pentru a se obține o producție
sporită în suprafețele respective și o protecție mai
bună a mediului.
©Intensificarea protecției și pazei pădurilor este
un obiectiv de o deosebită importanță pentru
;aș.igurarea gospodăririi durabile. S-au prevăzut în
acest sens măsuri de reducere a agresiunilor la care
.. este supusă pădurea (delicte, pășunat ș.a.) ceea ce se
va face atît prin dezvoltarea pazei cît și prin
interzicerea pășunatului. De mare importanță este
prevenirea și combaterea dăunătorilor biotici ai
pădurilor care diminuează creșterea lemnului și pot
cauza uscări de masă. Se prevede în acest sens
extinderea lucrărilor de depistare, prognoză și
promovarea combaterii biologice (30.000-50.000 ha
anual în anii 1996-2000, 20.000-30.000 ha în anii
următori). Pentru asigurarea științifică și logistică a
acestor acțiuni se prevede înființarea unui centru de
combatere biologică a dăunătorilor pădurii.
Pentru protejarea pădurii se prevede normalizarea
efectivelor de vînat în circa 150 fonduri. Starea de
sănătate a pădurilor va fi urmărită prin monitoringul
forestier care se va dezvolta integrat cu cel european.
©Asigurarea prin amenajament a cadrului pentru
gestiunea durabilă a pădurilor este un obiectiv
strategic de mare importanță, dacă se ține seama că
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 O 1996 e Nr. 1
amenajamentul organizează gospodărirea și
consemnează periodic rezultatele obținute. Se
prevede modernizarea sistemului de amenajare și a
modului de întocmire a inventarului forestier, prin
revederea atentă a instrucțiunilor de amenajare,
implementarea sistemului informatic geografic și
continuarea revizuirii anuale a amenajamentelor pe
circa 600.000 ha din fondul forestier.
Grupa 4 - conține obiective de ajustare struc-
turală a silviculturii. Obiectivele sunt următoarele:
-	optimizarea structurii administrative;
-	crearea sistemului informatic al silviculturii;
-	sporirea gradului de mecanizare a lucrărilor
silvice;
-	promovarea privatizării în silvicultură;
-	diversificarea valorificării altor produse ale
pădurii;
-	modernizarea și dezvoltarea rețelei de drumuri
forestiere;
-	îmbunătățirea sistemului de finanțare a
silviculturii;
-	organizarea gestiunii pădurilor private.
© Optimizarea structurilor administrative este un
obiectiv pe termen scurt, menit să facă mai eficientă
gestiunea sectorului, cu personalul strict necesar
pentru aceasta. Se are în vedere o delimitare clară a
atribuțiilor la diverse niveluri ierarhice și o con-
solidare adecvată a structurilor specifice.
© Crearea sistemului informatic al silviculturii a
fost deja început în cadrul ROMSILVA, prin
înființarea unui oficiu. Este necesară însă elaborarea
în detaliu a sistemului, mai ales dotarea cu
echipament, programe și implementarea lor. Odată
introdus, sistemul va contribui inclusiv la
îmbunătățirea structurilor administrative și la
optimizarea deciziilor. ..............
© Sporirea gradului de mecanizare a lucrărilor
silvice este un obiectiv de înfăptuirea căruia depinde
în viitor volumul de lucrări ce vor putea fi executate,
date fiind creșterea costurilor cu munca vie și lipsa
acută de muncitori forestieri. Se prevede ca în
perioada 1996-2000 să se facă mecanizat 60% din
lucrările de pepiniere și 40-45% din lucrările în
pădure, urmînd ca în perioada 2001-2025 procentul
de mecanizare să ajungă la 90-95%.
® Promovarea privatizării în silvicultură. Pentru
creșterea volumului de lucrări și scăderea costurilor
se prevede executarea prin firme private a unei părți
5
din reparațiile și construcțiile de drumuri, â lucrărilor
de corectare a .torenților, a producerii de puieți, a
unor lucrări de combatere a dăunătorilor etc. Se
prevede și asocierea unităților silvice cu firme
private pentru intensificarea valorificării unor
produse.
® Diversificarea valorificării altor produse ale
pădurii decît lemnul are ca scop mărirea veniturilor
din activități odinioară mai dezvoltate dar reduse cu
mult în ultimii ani. Este vorba de colectarea de
fructe, plante medicinale, ciuperci, producere de
pomi de iarnă, răchită, împletituri, vînat etc.
d Modernizarea și dezvoltarea rețelei de drumuri
forestiere este o condiție pentru a se putea aplica
preceptele gospodăririi durabile cu egală intensitate
pe toată suprafața fondului forestier. Este necesară
repararea drumurilor existente, pe întreaga rețea,
urmată de modernizarea lor (pe 10.000 km între
1996-2000 și pe 30.000 km în perioada următoare).
Concomitent, se prevede construcția de drumuri noi
care să accesibilizeze în continuare pădurile (5.000
km în perioada 1996-2000, 35.000 km după 2001).
De asemenea, se va realiza accesibilizarea interioară
a arboretelor, prin căi simple de acces, culoare, trasee
de pază etc.
O îmbunătățirea sistemului de finanțare a
silviculturii este un obiectiv hotărîtor pentru
realizarea întregii strategii propuse. Se prevăd în
acest sens mai multe măsuri pentru creșterea
veniturilor sectorului, ceea ce ar permite investițiile
din ce în ce mai mari necesare pentru conservarea și
gestionarea durabilă a pădurilor. Este vorba de
creșterea veniturilor prin sortarea industrială mai
bună a lemnului în pădure, prin preluarea unui volum
mai mare de exploatări în regie proprie sau prin
exploatarea lemnului în antrepriza cu vînzarea pe
sortimente, la prețuri diferențiate. De asemenea, o
altă măsură ar fi introducerea unor taxe per serviciile
aduse de pădure sau de daune care să acopere
cheltuielile pentru pădurile special destinate
protecției mediului sau vătămate prin acțiuni
antiecologice. Avînd în vedere ciclul lung de
producție a pădurilor este necesar ca silvicultura să
beneficieze de credite cu dobînzi reduse. în scopul
degrevării treptate a bugetului de stat, este necesar să
se acționeze pe linia valorificării superioare, de către
Regia Națională a Pădurilor, a produselor pădurii,
inclusiv prin export de produse lemnoase - în limitele
acceptate de lege - cherestea etc.
@ Organizarea gestiunii pădurilor private este de
stringentă actualitate pentru a împiedica degradarea
sau chiar dispariția acestor păduri. Pe lîngă
reglementările necesare, trebuie inițiate acțiuni
pentru gruparea proprietarilor în asociații sau de
promovare a contractelor de servicii cu ocoalele
silvice de stat. Se prevede, de asemenea, crearea de
facilități financiare pentru concentrarea pădurilor
private în.unitați de gestiune de mai mari întinderi.
Se are, de asemenea, în vedere reîmpădurirea
suprafețelor afectate de tăieri nereglementare din
perioada precedentă, promovarea unor specii repede
crescătoare, apte condițiilor staționate, adaptarea
corespunzătoare a structurilor etc.
Grupa 5 - conține obiective de cercetare-
dezvoltare, învățămînt, perfecționare profesională și
educație silvică.
Dezvoltarea cercetării științifice și a activității de
amenajarea pădurilor este posibil să se facă, fie în
structura actuală de organizare, fie prin reorganizarea
actualului Institut de Cercetări și Amenajări Silvice
în două institute: Institutul Național de Cercetări
Silvice, ca instituție publică sau statut de regie și
Institutul de Amenajarea Pădurilor și Geniu
Forestier, ambele în subordinea ministerului de
resort.
Organizarea învățămîntului silvic la toate
nivelurile se va face prin restructurarea și dezvoltarea
în raport cu nevoia de cadre. Se prevede organizarea
învățămîntului profesional de nivel mediu.
Organizarea perfecționării profesionale continue a
personalului în activitate este un obiectiv menit să
asigure nivelul tehnic și economic ridicat al
sectorului. Se propune, în acest sens, organizarea
unui centru național de perfecționare profesională
al Regiei Naționale a Pădurilor, ROMSILVA care să
funcționeze împreună cu Institutul de Cercetări și
Institutul de Amenajare. Pentru stimularea
perfecționării se propune introducerea gradelor
profesionale.
Organizarea educației silvice și a formării
conștiinței forestiere a populației este un obiectiv
important al strategiei pentru protejarea pădurilor.
Pentru educarea populației este necesară crearea unui
compartiment de propagandă silvică, antrenarea a cît
mai multe organizații neguvemamentale în educarea
populației și folosirea în mai mare măsură a mass-
media și a școlii în acest scop.
6
REVISTA PĂDURILOR a Anul 111 o 1996 ® Nr. 1
Grupa 6 - conține obiective pe linie de legislație.
Este prevăzut un singur obiectiv - realizarea
sistemului legislativ al silviculturii. Se prevede ca, în
afara Codului Silvic în curs de definitivare în
Parlament, să se promoveze și alte acte normative
privind: fondul cinegetic și fondul piscicol din apele
de munte, administrarea și gospodărirea pădurilor
particulare, statutul personalului silvic, contravențiile
silvice, tarifele pentru efectul economic al funcțiilor
de protecție ale pădurilor. De asemenea, se vor
revedea normele tehnice care definesc regimul silvic,
atît pentru fondul forestier proprietate de stat cît și
pentru pădurile proprietate privată.
în textul dezvoltat al strategiei silviculturii se
prezintă și posibile alternative ale realizării
obiectivelor și măsurilor propuse.
*
Silvicultura, spre deosebire de alte ramuri ale
economiei naționale, are cicluri lungi de producție
(de 100-120 de ani) necesitînd prognoze și programe
pe termen lung. Strategia dezvoltării silviculturii a
fost elaborată în această concepție, iar obiectivele
strategice propuse se referă la principalele domenii
de activitate ale acestei ramuri economice, ținînd
seama de starea actuală a pădurilor.
Pentru înfăptuirea obiectivelor strategice este
necesară detalierea acestora în programe de acțiuni
pe termen scurt, care să cuprindă măsuri, termene,
volumul de lucrări și surse de finanțare.
Development strategy of forestry
A synthesis of the development strategy of forestry, drawn up with the contribution of the specialista from the Forest
Research and Management Institute, Autonomous Administration of Forests ROMSILVA and Department of Forcsts from
the Ministry of Waters, Forests and Environment Protection is presented in this paper.
Submitted and apprcciated in the meeting of the Government of December 19, 1995 - the strategy will be the basis in
the Romani an forestry development.
Considering the present state of the forests in our country, the imperatives of a sustainable management according to
the Forest Principles adopted at the United Nations Confcrence on Environment and Development in Rio de Janeiro, the
strategy is based on objectives conceming the conservation of the forest fund, providing the ecologica! equilibrium and
environment protection, technology development, adjustment of the instituțional framework research - development
education and review of legislative framc.
The major objectives of the development strategy of forestry are included in six groups:
Group 1 includes objectives of forest fund conservation (preservation of the integrity and development of the public
forest fund and preservation of the private forests).
Group 2 includes ecologica! objectives and of environment protection (conservation of biodiversity of forests at the
level of biotopes, spccies, ecosystems, landscapes; extension of the forest area and other wooded vegetation types outside
the forest fund; torrent control by complex hydro-technical and forest works; improvement of the eco-protectivc side of the
funcțional zoning by forest management planning).
Group 3 includes objectives regarding the technological development of forestry in order to provide the sustainable
management of forests, according to the latest internațional documents (extension of natural regencration and complex
structures in forests, taking into account the needed regional differentiations; extension of tending works of the stands;
rehabilitation of the unsuitable forests from the ecological and economical point of view; intensification of the protection
and safeguarding of forests; providing the framc of the sustainable management of forests by forest management planning).
Group 4 includes objectives of structural adjustment of forestry (optimum administrative structure; set up of the
forestry information System; inercasing the mechanization degree of forest works; promotion of privatization in forestry;
diversification of tuming to good account of other forest products; modernization and development of the forest roads
network; improvement of the financing systcm of forestry; organization of the private forest management).
Group 5 includes objectives of research-developmcnt, education, professional improvement and forest education.
Group 6 with objectives on legislation.
REVISTA PĂDURILOR $ Anul 111 ® 1996 O Nr. 1
7
Societatea „Progresul Silvic’’
- Tradiție și confluențe
Prof. univ. dr. IOANMILESCU
Președintele Societății “Progresul Silvic”
De-a lungul existenței sale, Societatea „Progresul
Silvic” a militat fără încetare pentru introducerea
progresului tehnic în silvicultură, formarea profilului
profesional și moral al slujitorilor pădurii românești,
la modelarea opiniei publice din țara noastră față de
resursele forestiere naționale.
Constituită în 1886, la inițiativa distinșilor
silvicultori N. G. Popovici și G. Stătescu, Societatea
„Progresul Silvic” și-a propus ca principale scopuri:
patina nAApAtulAtect icteitan-
acapna ut^nijAM, CMMvăta ccptoatAniC pActaniton
(Anii, pnccanc patina pn^cpeniCaiea ut ^caete- a,
țtiiHpa citvice.;
-	a tacna putina exptoalanea ^t^Ațiitvt pActanAn^ii
Aut (wă;
-	a Aiceaia pnopaie tttAcanile. ttececanc, netatiue,
ta AepaAtctnea utAacinici tufuuyacc, nctatiac ta aAttai 46
citMicattanA, pnecattt pi ta ciatilinea tc^utcatai apetan.;
-	a (ute- ta eonoti pe "caninii eecietAțU, paiticat
Otienecat ut șatene, ea pnn^necete ce te neatișeașA ut
cetetatie (Ani eecatuttia (oneAtienă:
-	a uccanapa pe tiaenii cânpcitani $i tateatați cate ce
AeciittA contenii citviee. ”
Evocăm aceste principale scopuri, așa cum au fost
menționate în art. 2 al primului său Statut, în ideea
de înțelegere corectă a faptului că generația care a
fondat și dezvoltat Societatea „Progresul Silvic” a
inoculat - în rîhdul silvicultorilor români - ideea de
Corp Silvic și o conștiință forestieră proprie.
Eminentul profesor Marin Drăcea, distins și
respectat președinte al acestei societăți în intervalul
1934-1944, referindu-se ia aportul predecesorilor de
la 1886, sublinia: „Datoria noastră astăzi este să ne
amintim nouă înșine și mai cu seamă să amintim
celor ce vor veni după noi, necesitatea inexorabilă
ca acest organism care nu este numai al nostru, ci al
întregii economii forestiere, al întregii țări, să-și
sporească necontenit și repede puterea sa. ”
Acum, la cumpăna dintre milenii, încercînd ef
palidă evaluare a rolului pădurilor în perspectiva
deceniilor următoare, să ne reamintim că fiecare
națiune are cultul valorilor sale. în acest spirit,
pădurea este pretutindeni acordată, prin întregul său
freamăt, la modularea ființei umane. Perenitatea
acestora nu poate fi asemuită decît cu credința în
Dumnezeu.
Dăinuirea pădurilor este legată, evident, de
măreția și frumusețea codrilor. Predecesorii de Ia
1886 și generațiile care le-au urmat au insistat asupra
îngrijirii și conservării acestora, au promovat
dezvoltarea industriei lemnoase, au prefigurat
amploarea crescîndă a valorii serviciilor și funcțiilor
de protecție deosebită ale arboretelor, au modelat o
conștiință națională față de păduri.
Oricît va fi de avansată tehnica pe care o dezvoltă
secolele următoare, omul va avea nevoie de pădure și
de produsele sale. Cu același viu interes va căuta și
în mileniul trei frumusețea de neînlocuit a pădurilor.
Vor continua, astfel, relațiile existente dintre om și
pădure într-o confruntare și armonizare de interese,
cu semnificații noi, complexe și de durată.
Nu există nici un dubiu cu privire la polivalența
pădurilor. La scara întregului glob pămîntesc,
această recunoaștere a apărut în perioade și situații
diferite. Legislația din multe țări ale lumii prevede,
încă de multe decenii în urmă, obligativitatea
ocrotirii pădurilor, gospodărirea lor durabilă.
Totodată, împrejurări diferite ne pun în fața multor
fapte împlinite, cu privire la existența fragilă a
pădurilor de mîine. Ne confruntăm deja cu obiective
și atitudini noi, cu tendințe imprevizibile ale
impactului cerințelor ecologice și economice, create
prin structura proprietății asupra pădurilor sau prin
modul de folosință a produselor forestiere. Făurirea
unei politici coerente cu privire la păduri, în
condițiile imperfecțiunilor sociale pe care le
traversăm, cînd se manifesta frecvent porniri atavice
de distrugere a arborilor, a vegetației lemnoase,
porniri deosebit de păgubitoare și dureroase, atît
pentru societate cît și pentru integritatea fondului
forestier național, nu se poate realiza decît cu
participarea nemijlocită a silvicultorilor.
în fața unor asemenea confluențe sociale și
politice ale momentului, înțeles ca o stare de durată
cu implicații profunde asupra dezvoltării țării,
atitudinea noastră, a Societății „Progresul Silvic”
în ansamblul său, nu poate fi decît una, aceea de
credință și luptă fără preget, pentru conservarea și
8
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 9 1996 9 Nr. 1
dezvoltarea propriilor resurse forestiere, și perma-
•nenta^onștiețizarea acelora care, prin pregătire și
chemare, înțeleg adînc rostul pădurilor în economia
unei țări. Pătura conducătoare a societății, în
respectul față de pădure, și instituțiile silvice de stat
cu participarea fără rezerve a silvicultorilor de toate
gradele, este datoare mai mult ca oricine să acționeze
ferm pentru a preîntîmpina orice rău ce s-ar abate
asupra fondului forestier național sau ar conduce la
amputarea acestuia.
în tradiția Societății „Progresul Silvic” s-a
încetățenit ideea, mai actuală ca oricînd, potrivit
căreia ridicarea economiei noastre forestiere este
înainte de toate o problemă de atitudini sufletești față
de arbore, față de păduri și față de rosturile acestora.
Pentru materializarea acestei idei s-a apelat la
personalități influente ale vremii, indiferent de
poziția acestora în ierarhia socială, manifestîndu-se
în toate împrejurările condescendența cuvenită. Nu
s-au manifestat nicicînd tendințe de frondă sau
minimalizare a rolului instituțiilor de stat în
aprecierea muncii Corpului Silvic și fii modul de
adoptare a reglementărilor juridice cu privire la
ocrotirea și protecția pădurilor.
Cînd chestiuni privind soarta pădurilor țării nu
întruneau o adeziune deplină din partea organelor de
stat, partidelor politice sau instituției monarhice,
corespunzătoare intereselor noastre vitale, s-a
procedat cu înțelepciune, evitîndu-se practica erijării
individuale, ca singura capabilă să înțeleagă și să
lupte pentru integritatea fondului forestier național.
La adunarea generală a societății din mai 1928,
profesorul Marin Drăcea susținea: ^Individua-
lismul exagerat poate să ridice sus, să îmbete de
putere individul în care s-a sălășluit, dar poate
lini adînc nan periclita chiar existența
organismului unității din care acest individ face
parte sau în care este încadrat”.
Sunt, așadar, considerente pragmatice pe baza
cărora înțelegem să acționeze Societatea „Progresul
Silvic”, în forma sa actuală de constituire. Atenția
membrilor societății trebuie îndreptată în direcția
unei participări unanime la elaborarea planului
general al politicii forestiere românești, care să fie
supus interesului și dezbaterii puterilor legislative și
executive. Concepte noi în silvicultura contem-
porană, precum: gospodărirea durabilă a resurselor,
diversitatea biologică, impactul cerințelor ecologice
și sociale asupra pădurilor, examinate în ansamblul
influențelor acestora pe durate îndelungate de timp,
se cer atent studiate și cu mult discernămînt.
Problemele tehnice de strictă actualitate, cum sunt de
exemplu: modalități eficiente de regenerare a pădu-
rilor, considerente privind' alegerea și aplicarea
tratamentelor, elemente tehnice și economice de
fundamentare a instrucțiunilor tehnice pentru
amenajarea pădurilor, starea pădurilor proprietate
particulară, dificultățile create activităților din
silvicultură în perioada de tranziție către economia
de piață, constituirea de noi perimetre de ameliorare
și împădurirea terenurilor degradate respective, le
considerăm ca fiind de mare actualitate.
Participarea Societății „Progresul Silvic" la
identificare de soluții și modalități practice de
abordare și soluționare a acestora presupune
armonizarea eforturilor noastre comune cu ale celor
care se confruntă cu asemenea probleme tehnice în
unitățile silvice productive.*Experiența ultimilor ani,
acumulată în urma aplicării Normelor tehnice din
silvicultură, elaborate și aplicate în concepția și sub
imperativele anilor ’80, reprezintă un cumul de
cunoștințe noi, cu urmări scontate sau nedorite
pentru dezvoltarea arboretelor. Este de datoria
noastră să intervenim în căutarea soluțiilor pe plan
tehnic, ecologic, managerial, fără teama că prin
aceasta destabilizăm un concept silvicultura!.
Evidențiem unele dintre problemele tehnice din
silvicultura națională și opinii asupra felului cum
înțelegem abordarea lor, din nevoia de clarificare a
rosturilor și aportului constructiv al Societății
„Progresul Silvic”, la fundamentarea soluțiilor de
urmat, corespunzător preocupărilor existente pe plan
internațional și reglementărilor legislative ce decurg
din aplicarea noului Cod Silvic al României. Am
considerat potrivit pentru cunoașterea realităților din
pădurile țării, ea filialele Societății „Progresul Silvie”
cu suportul Departamentului Pădurilor și Regiei
Autonome a Pădurilor ROMSILVA să organizeze
Consfătuiri zonale ale inginerilor de la unitățile
silvice pentru examinarea, la nivelul unor
arborate reprezentative, a aspectelor noi ce se cer
soluționate.
în semestrul al doilea 1995, s-au dezbătut
asemenea probleme în coordonarea filialelor
Societății „Progresul Silvic” Maramureș (Baia Mare)
și Bucovina (Suceava), cu participarea unui mare
număr de silvicultori care lucrează în unități silvice
din nordul și nord-vestul țării. Se preconizează ca
asemenea acțiuni să continue în prima jumătate a
anului 1996 fii restul țării, pentru a fi fii măsură să
REVISTA PĂDURILOR & Anul 111 • 1996 • Nr. 1
9
participăm constructiv și eficient Ia tehnicizarea și
ecologizarea proceselor de lucru din silvicultura
română.
Opțiunile noastre cu privire la revigorarea lucră-
rilor de regenerare, îngrijire și conducere a arbore-
telor se înscriu pe deplin în tradițiile Societății,
aspectele apărute după 1989 obligîndu-ne la căutări
și forme noi de exprimare a adevărului și probității
științifice. Astfel de căutări sau forme noi de
exprimare se cer ancorate în realitatea timpului în
care trăim, a atitudinilor comunității umane față de
pădure. Faptele istorice și sociale, în succesiunea lor,
ne oferă multiple modalități de reflexie și procedură
cu privire Ia făurirea strategiei naționale de protecție
și dezvoltare a fondului forestier, de dimensionare și
amplasare a industriilor bazate pe recoltarea și
valorificarea masei lemnoase, de organizare și
conducere a administrațieksiivice.
Implicarea instituțiilor de stat în redresarea
pădurilor destabilizate ecologic, brăcuite și
degradate, la nivelul interesului manifestat de către
unitățile teritoriale silvice, pentru găsirea de fonduri
necesare acoperirii salariilor și altor cheltuieli cu
caracter administrativ, creează raporturi noi pe linia
formei de exprimare a atributelor profesionale ale
Corpului Silvic și conducerii manageriale a
silviculturii pe plan central. Este și acesta un
exemplu, dintre multe altele, care captează și
preocuparea Societății, considerîndu-ne angajați
responsabil pe linia reconstrucției ecologice a
arboretelor în suferință, fundamentării soluțiilor
financiare și de rentabilitate a gestiunii durabile a
pădurilor, în condițiile concurenței loiale, promovate
de reformele economice, dimensionării și pregătirii
potențialului de cercetare, învățămînt și proiectare
din silvicultură,
La finele acestui mileniu, omenirea traversează ■
în plan global și regional - momente neîntîlnite în
secolele precedente, și aceasta pe multiple planuri*,
demografic, ecologic, politic, religios, tehnic,
economic, instituției sociale, stabilității instituțiilor
publice, atitudinilor comportamentale. Viziunea
derulării, în perspectiva timpului, a unor asemenea
momente permite intuiția de noi valențe ale
funcțiilor de protecție și producție ale pădurilor și
serviciilor sociale ale acestora. Milităm în sensul
tradiției, instaurata încă de Ia începutul secolului,
pentru ziua plantării arborilor, aceasta ca un
segment al procesului de conștientizare forestieră a
națiunii; confluențele de ordin social și economic ale
timpului obligă însă Societatea și membrii săi la
înfăptuirea unor comandamente amplificate sensibil
față cu obiectivele enumerate mai sus.
Scopul nostru este de a ne defini linia de con-
duită, principalele aspecte din activitatea tehnică,
economică și socială a unităților forestiere cu capital
de stat sau privat în care, și cu suportul cărora, să
facem din obiectivele Societății „Progresul Silvic”
un program capabil să îmbrățișeze efortul și gîndirea
creatoare ale silvicultorilor, cel puțin 200 de ani: o
sută dinapoia noastră, o sută din viitor. Dorința de
frumos, nevoia de mai bine, mai sus în calea spre
perfecțiune rămîn declarații gregare, dacă, nu
acționăm la modul pragmatic pentru înfăptuirea
coeziunii rîndurilor noastre, cunoașterea și aplicarea
corectă a legilor naturii, care guvernează biodiver-
sitatea, stabilitatea și polifuncționalitatea ecosis-
temelor naturale, la condițiile concrete ale pădurilor
din România.
Administrarea silvică nu este de conceput fără
pricepere, dăruire și competență. Stăruie încă un
spirit eclectic, mai degrabă de oportunism, la nivelul
multor straturi sociale, atunci cînd se cere asumarea
unui risc al demnității profesionale, situație frecvent
întîlnită Ia nivelul întregii societăți. Continuînd să
rămînem într-o asemenea stare, evitînd cu bunăștiință
ceea ce ne incomodează, în desfășurarea obligațiilor
ce ne revin, creează riscul integrării într-un proces
nedorit de demolare.
Continuu să am încredere deplină în capacitatea
Corpului Silvic de a ac regăsi în Jurul crezului său
profesional, de a sluji cu deplină dăruire pădurea
română, prin competență și demnitate. Aceasta ne
ajută să depășim imperfecțiunile momentului. Viața
va confima respectul față de profesiunea aleasă,
recunoașterea tradiției Progresului Silvic și a
competenței fondatorilor săi, urmărind ca prin
abnegația generației actuale de silvicultori, să ne
încadrăm organic în procesul devenirii noastre
naționale.
10	REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 • 1996 • Nr. 1
Considerații privind modelele de conducere a
ar bocetelor de stejar roșu din unele țări
europene și SUA
Șef lucrări ing. NOROCEL NICOLESCU
Universitatea „Transilvania” Brașov
Introducere
După cum este binecunoscut, stejarul roșu
(Quercus rubra L. = Q. borealis Michx. f.) este cea
mai importantă specie nord-americană de cvercinee,
cu un areal vast în centrul și estul acestui continent.
în Europa, specia se cultivă începînd din 1691,
an în care a fost introdusă în Elveția (Haralamb,
1967; Hermann, 1987).
în țara noastră, unde se pare că este introdus de la
începutul acestui secol (Gava, 1961), stejarul roșu
se cultivă pe circa 2.000 ha din zona de dealuri
(64%), cîmpie (24%) sau chiar silvostepă (12%)
(Dumitriu-Tătăranu, 1984; Dumitriu-
Tătăranu, 1984 și Coste a, 1988).
Cu toate că speciei i s-a acordat și la noi, începînd
din deceniul al șaselea, o atenție publicistică
deosebită, concretizată prin apariția a numeroase
lucrări (Bre ga, 1961; Da mi an, 1978; Ga va,
1961; Haralamb, 1967;Ionescu șiLăză-
rescu, 1966; Negulescu șiSăvulescu,
1965; P a ș c o v s c h i șiPurcelean, 1954;
Rubțov, 1958; Stănescu, 1979; Stegaru și
Roșculeț, 1952 etc.), se constată că nici una
dintre acestea nu oferă soluții clare privind
modalitatea concretă de îngrijire și conducere a
arboretelor de stejar roșu. în practică, ele au fost
îngrijite după norme corespunzînd mai ales
stejăretelor autohtone, iar rezultatele sunt variate.
Acesta este motivul pentru care lucrarea noastră
își propune prezentarea cîtorva modele de
gospodărire, folosite în eîteva țări europene șl SUA;
acestea ar putea fi luate în considerare, într-o
anumită măsură, și în condițiile țării noastre.
Modele de îngrijire și conducere a arboretelor
de stejar roșu
în Franța, stejarul roșu este predominant în
arborete, ocupînd peste 16.300 ha (volumul pe picior
= 1,6 milioane m3) (Kremer și Duc ou ss o,
1994). în lucrările de împădurire s-au utilizat, în
general, puieți de doi (trei) ani, plantați la distanțe
relativ mari, desimea culturilor la instalare variind, în
general, între 1.100 și 2.200 puieți/ha (Lanier,
1986; Ginisty,inTimbal ș.a., 1994; Jenner,
1993). Datorită importanței acordate acestei specii,
instalarea sa este subvenționată, din anul 1978, în
cadrul Fondului Forestier Național.
în condițiile în care - prin practicarea unei
silvicultori „voluntariste”, „energice” (Lanier ș.a.,
1980) - se urmărește obținerea, la maximum 60-80
ani, a 100-120 arbori/ha de 50-55 (60) cm în
diametru, modelul fracez de gospodărire a
arboretelor de stejar roșu presupune intervenția cu:
-	curățiri de intensități mari, începute cînd
înălțimea dominantă (Hdom) este de 9 m (vîrsta
arboretelor = 10-15 ani) și prin care să se
selecționeze 600-1.100 arbori/ha;
-	rărituri precoce, forte și combinate (dar cu
accent de sus).
Aceste intervenții se realizează cu o periodicitate
de minimum 4-6 ani, presupunînd și desemnarea
relativ devreme [la 20-30 (35) ani] a arborilor de
viitor (circa 100^-120 exemplare/ha, numărul lor
putînd fi redus, după unii autori, chiar la 70-90
arbori/ha - J e n n e r, 1993).
Arborii amintiți sunt favorizați de-a lungul
intervențiilor următoare, astfel încît coroanele lor să
se afle permanent în lumină plină (creștere liberă) și
li se aplică, de regulă, și lucrări de elagaj artificial
(Bartoli și Le Goff, în Timbal ș.a., 1994;
Lanier ș.a., 1980; Lanier, 1986).
O astfel de silvicultură se poate baza fie pe ghidul
silvicultura!, alcătuit prin prelucrarea datelor din
tabelele de producție belgiene (Tab. 1), fie pe
normele de gospodărire franceze (Fig. 1).
în general se consideră că selecția arborilor
trebuie încheiată la circa 50 ani, scontîndu=se la
vîrsta exploatabilității (70-80 ani) - după cum se
observă și din figura menționată - pe obținerea unor
arbori cu diametre de 60 cm (Lanier, 1986;
Bartoli șiLe Goff,înTimbal ș.a., 1994).
în Belgia, specia a fost introdusă la începutul
secolului trecut (1801, în regiunea Campine) și
ocupă suprafețe importante, în special în nordul țării.
Silvicultura practicată (cu precădere în ultimii 20
ani) urmărește obținerea de arbori cu diametre de 55-
75 cm la vîrste ale exploatabilității de maximum 80-
90 ani (depășirea acestor valori nu este recomandată,
datorită diminuării evidente a creșterilor și
amplificării riscului de apariție a putregaiului și
uscării - Thill, în Timbal ș.a., 1994). Modelul
REVISTA PĂDURILOR O Anul 111 ® 1996 O Nr. 1
11
Tabelul 1 ani, la 2 x 2 sau 2,5 x 2,5 m (între 2.000 și 2.500
Ghid silvicultural pentru arboretele de stejar roșu (culturi pure, puieți/ha); o desime mai redusă (distante de 3 x 3
echiene; stațiuni de bonitate mijlocie; Hdoa; la 50 ani = 24 m, din m) se consideră a fî excJusă> datorită c0StuJui
Jenner, 1993). (Silvicultural guide for northem redoak stands)	foarte ridicat eIagajelor artificiale necesarc;
Arboret înainte de răritură						Arbori extrași prin răritură	
Vîrsta, . ani	înâlț. dom., m	Nr. arb., ex./ha	Diam. mediu, m	Diam. mediu, cm	Voi., m3/ha	Nr. arb., exJha	Volumul, nP/ha
18	13,9	1100	3,0	13	72	533	35
21	15,2	567	4,2	16	72	165	21
25	16,8	402	5,0	21	97	129	31.
31	18.9	273	6,1	28	133	98	48
40	21,5	175	7,6	38	184	61	64
50	24,0	114	9,4	49	228	34 sap 44	68 88
Aplicare tratament:
60	26,2	80	11,2	61	265
sau 80	29,9	70	12,0	82	471
Fig. 1. Norme de gospodărire pentru arboretele de stejar
roșu. (Management targets for northem red oak stands). [1 =
propunere Lanier, 1986; 2 = tabele de producție olandeze (la
Bastide și Faber, 1972); 3 = model SUA; 4 = model Amance,
Franța (din Lanier, 1986)].
de gospodărire, practicat pentru realizarea
obiectivului de cultură amintit, presupune:
-	instalarea culturilor, folosind puieți de doi (trei)
-	intervenția obligatorie cu degajări, în
condițiile concurenței ridicate a ferigilor,
speciilor din genurile Rubus, Lonicera sau
lăstarilor;
-	lucrări de elagaj artificial (în plantații cu
scheme mai mari de 2 x 2 m) și tăieri de formare
(conducere) a coroanelor, începute devreme, prin
care se preconizează doar eliminarea cu precauții
pentru protejarea scoarței și a manșonului de la
baza ramurii, a crăcilor uscate și a unei părți din
cele vii, cu diametre de maximum 3 cm. Ambele
tipuri de lucrări, întîlnite și în modelele franceze
de gospodărire, apar necesare datorită elagării
naturale mai slabe a arborilor, în condiții de
plantații cu desime redusă, ca și tendinței
accentuate de înfurcire, datorată sensibilității la
gerurile tîrzii, de primăvară (Boudru, 1989;
Gelpe ș.a., 1986; Thill, înTimbal ș.a., 1994).
în legătură cu alegerea momentului optim al
intervenției se constată că, deși se înclină în general
pentru perioada de repaus vegetativ, există și opinii
potrivit cărora, în cazul elagajului artificial, perioada
optimă este intervalul iulie-august, reducîndu-se
astfel și riscul apariției crăcilor lacome (H u b e r t,
înTimbal ș.a., 1994);
-curățiri, începute foarte devreme (la 10-15 ani,
cînd înălțimea dominantă este de 9-10 m) și prin care
se elimină exemplarele nedorite de stejar roșu sau
arborii speciilor competitoare, de mică valoare
economică (mesteacăn, plop tremurător, salcie
căprească, diverse rășinoase). Cea de-a doua (și
ultima) intervenție cu curățiri este preconizată la
interval de doi ani;
• rărituri, începute de asemenea devreme, oare
presupun intensități ridicate și pentru care sunt
indicate periodicități de doi ani (cînd vîrsta
arboretului nu depășește 20 ani), trei ani (vîrsta = 20-
30 ani) sau patru ani (vîrsta medie mai mare de 30
ani).
Cercetările belgiene au demonstrat că stejarul
roșu reacționează rapid la rărire (dar și la desimi prea
ridicate), prin rărituri precoce și forte, asigurîndu-se
producerea lemnului cu inele anuale regulate, ca și
amplificarea creșterilor, în diametru la majoritatea
arborilor de viitor, pînă la 0,7-1,0 cm/an (B ary-
Lenger ș.a., 1988; Boudru, 1978, 1989;
Thill, 1975;Thill,înTimbal ș.a., 1994).
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 1119 1996 • Nr. 1
în Germania, unde stejarul roșu a fost introdus în
culturile forestiere încă din 1760, specia este
cultivată pe o suprafață însemnată (între 20 și 25.000
ha, dintre care circa 15.000 ha doar în pădurile
publice - Kenk și Borsy, în T i m b a 1 ș.a., 1994).
Modelul german de instalare a culturilor indică
distanțe de 0,8-1,0 (pe rînd) și 1,5-2,0 (chiar 3) m
între raiduri, distanțele mai mari decît cele amintite
fiind considerate dezavantajoase pentru calitatea
lemnului și dezvoltarea coroanelor, afectate de
fototropismul evident al speciei.
După efectuarea, timp de circa patru ani, a
lucrărilor de întreținere a culturilor tinere, a
degajărilor și a unei reprize cu tăieri de formare în
coroană, intervențiile următoare au rolul de a
favoriza menținerea unui arboret complementar sau
a unui subetaj, precum și dezvoltarea unor coroane
echilibrate, prin care să se evite apariția de crăci
lacome.
Modelele de gospodărire propuse în trecut (cazul
tabelelor de producție din 1953 ale lui Bauer) susțin
nevoia unor rărituri gradate (la început forte, de sus,
apoi de intensitate redusă, de jos). Cercetările recente
recomandă însă și în Germania același mod dinamic
de lucru, prin care - pornind de la circa 1.000
exemplare/ha - se realizează desemnarea arborilor de
viitor (circa 80 exemplare/ha), masa lemnoasă
extrăgîndu-se la vîrste nu mai mari de 80-100 ani,
datorită riscului de apariție a putregaiului (Fig. 2).
în fine, în patria de origine (SUA), arboretcle de
Fig. 2 Modelul de gospodărire a arboretelor de stejar
roșu din Germania (după Kenk și Borsy, din Timbal ș.a.,
1994). (Management model for northern red oak stands in
Germany).
---------- propunere Kenk și Borsy, 1989;
---------- tabele de producție clasa I după Bauer, 1953.
stejar roșu, regenerate în general pe cale naturală, se
coduc cu ajutorul diagramelor densității
arboretului (factorului de competiție în coroană -
Fig. 3).
în acest caz, lucrările de rărire urmăresc să
păstreze arboretul în intervalul dintre curbele notate
cu A și B, interval în care se consideră că acesta
poate utiliza în mod optim spațiul de creștere.
Cercetările americane nu realizează o unanimitate
în privința manierei și calendarului realizării
răriturilor, în arboretele unde specia amintită este una
dintre componente. Singurul aspect acceptat în mod
general este faptul că modul de intervenție trebuie șă
difere în funcție de proveniența arboretului, astfel:
-	în arboretele regenerate din lăstari, răriturile
precoce sunt necesare dacă se dorește obținerea unei
calități cît mai ridicate a lemnului;
-	în arboretele din sămînță, nu se recomandă
intervenția cu rărituri pînă la o vîrstă de 40 ani. în
astfel de situații (întîlnite în New England, unde
stejarul roșu este amestecat cu specii aie genului
Retula și Acer rubrum), desimile ridicate ale
arboretelor naturale, în care specia urmărită devine
dominantă sub raport dimensional la circa 20-25 ani,
favorizează creșterea rapidă a acesteia în înălțime, ca
și dezvoltarea de tulpini bine elagate.
Răriturile încep la 40-45 ani, se realizează cu o
periodicitate de 10 ani, și pînă la vîrsta
exploatabilității (95 ani, cînd diametrul terier este de
52-62 cm), desimea arboretelor este redusă prin
intervenții pînă la nivelul B al diagramei amintite. în
acest mod, se asigură o eficiență economică sporită
(chiar dacă nu maximă), precum și o calitate ridicată
a trunchiurilor [rărirea sub nivelul B ar putea mări
riscul de apariție a crăcilor lacome și deci diminuarea
calității și valorii lemnului (Hibbs șiBentley,
1984, în Johnson, din Isebrands și
Dickson, 1994],
în cazul în care stejarul roșu este amestecat cu
foioase competitive, cu creștere rapidă și longevive,
care îl depășesc în înălțime la vîrste mici (cazul
speciilor Acer saccharum, Fagus americana,
Liriodendron tulipifera sau Prunus serotina), se
recomandă aplicarea unor rărituri precoce (cînd
arborii de viitor au cel puțin 8 m înălțime), pentru ca
specia să-și păstreze poziția dominantă.
Oricum, datorită caracterului vădit pragmatic al
silviculturii americane, considerațiile economice
controlează adesea realizarea răriturilor, acestea
începînd încă de la 25 ani (cînd există piață de
desfacere pentru lemnul de mici dimensiuni rezultat)
REVISTA PĂDURILOR © Anul 111 ® 1996 9 Nr. 1
13
Fig. 3. Diagrama densității arboretului (după Johnson, din Timbal ș.a., 1994). (Stand density diagram). A: diametrul mediu = 8-
20 cm; B: diametrul mediu = 20-40 cm; Id (%) = indicele de densitate.
și încheindu-se la circa 60 de ani (Carvell, 1971,
în Johnson, din Isebrands șiDickson,
1994; Sander, 1977, înJohnson.dinTimbal
ș.a., 1994).
Concluzii
Lucrarea de față, bazată pe informații
bibliografice diverse, și-a propus ,aducerea Ia zi” a
problematicii silvotehnicii aplicate arboretelor de
stejar roșu din arealul natural și cîteva țări europene
cu tradiție silvică îndelungată.
Modelele prezentate, fără pretenția exhaustivizării
acestui amplu și relativ controversat subiect, au avut
scopul de a accentua cîteva caracteristici de
actualitate ale culturilor de stejar roșu, cum sunt:
@ micșorarea desimii plantațiilor, cu scopul
principal al reducerii costurilor de instalare, dar prin
care să nu fie afectată calitatea lemnului;
® intervenții (curățiri, rărituri) cu intensități mari
și periodicități relativ reduse prin care se urmăresc
maximizarea creșterilor, rentabilizarea fiecărei
intervenții și reducerea ciclului de producție, în
condițiile obținerii la exploatabilitate a unor arbori cu
dimensiuni mari și utilizări industriale superioare;
® intervenții cu caracter special (elagaje
artificiale, ca și tăieri de formare a coroanelor), al
căror aport în ameliorarea formei tulpinilor, ca și a
calității lemnului, este binecunoscut.
Aceste aspecte ni s-au părut interesante, cu atît
mai mult cu cît - fără pretenția substituirii speciilor
principale de bază din zona sa optimă de cultură la
noi (gorunete și făgete colin are) - stejarul roșu
reprezintă o alternativă de care este bine să se țină
scama, datorită evidentelor avantaje, economice și
ecologice, pe care acesta le prezintă. Este însă
imperios necesară realizarea unui studiu experi-
mental în culturile tinere de la noi, prin care s-ar
putea elabora un sistem de intervenții fundamentat
ecologic și economic, cu șanse de aplicare ulterioară
la scara de producție.
BIBLIOGRAFIE
Bary-Lcnger, A., Evrard, R.. Gathy, P., 1988:
La foret - Ecologie - Gestion - Economie • Conservation.
Editions du Perron, Liege.
Boudru, M., 1978: Im culture du chene rouge d’Amerique
(Quercus rubra L.) en Belgique. în: Sympqsium feuillus
precieux, INRA, Nancy-Champenoux, p. 197-206.
Boudru, M., 1989: Foret et sylviculture. Sylviculture
appliquf. Les Presses Agronomiques de Gembloux.
B rega, P., 1961: Cultura stejarului roșu în cuprinsul Ocolului
silvic Pătrăuli. în: Revista pădurilor, nr. 1, p. 18-23.
Da mi an, I., 1978: împăduriri. Editura Didactică și
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 9 1996 O Nr. /
Pedagogică, București.
Dumitriu-Tătăranu, I., 1984: îndrumări tehnice pentru
extinderea în cultură a speciilor lemnoase exotice. Ministerul
Silviculturii, București.
Dumitri u-Tătăranu, I., Costea, A. (coord.), 1988:
Compatibilitatea ecologică și silvoproductivă a unor specii
lemnoase exotice în R. S. România. Zone de cultură. Centrul de
material didactic și propagandă agricolă, ICAS, București.
G a va, M., 1961: Stejarul roșu (Quercus borealis Michx) în
făgete. în: Revista pădurilor, nr. 2, p. 81-85.
Gelpe, J., Le moi ne, B., Pilard-Landeau,
Timbal, J., 1986; Le ch^ne rouge d'Amerique (Quercus rubra
L. = Quercus borealis Michx.) dans le sud-ouest de la France.
în: Revue Forestiere Francaise, XXXVIII, nr. 1, p. 27-40.
Rara Iamb, AL, 1967: Cultura speciilor forestiere. Editura
Agro-Silvică, București.
Hermann, R. K., 1987: North American tree species in
Europe. în: Journal of Forestry, voi. 85 (12), p. 27-32.
Ionescu, A., Lăzărescu, C., 1966; Duglasul, pinul
stroh și stejarul roșu în culturile din R. S. România. Centrul de
documentare tehnică pentru economia forestieră, București-
Isebrahds„ J. G., Dickson,. R. E„ 1994: Biology and
silviculture of northem red oak in the North Central region: a
synopsis, U. S. Department of Agriculture, Forests Service,
North Central Forest Experiment Station, General Technical
Report NC-173, St. Paul, Minnesota.
Jenner, X-, 1993: Le chene rouge d’Amerique (Quercus
rubra L). în: Forets de France, nr. 367, p. 18-20.
Kremer, A., Ducousso, A., 1994: £hene rouge. în:
Foret-entreprise, nr. 2-3, p. 85-86.
Lanier, L., Keller, R., Kremer, A., 1980: Le
chene rouge (Quercus rubra L.) en France. în: Revue Forcsti&rc
Francaise, XXXII, nr. 5, p. 419-451.
Lanier, L., 1986: Precis de. sylviculture. £cole Naționale du
Gânic Rural, des Eaux et des Forâts, Nancy.
Negulescu, E. G., Săvnlescți, A., 1965:
Dendrologie. Ediția a Il-a, Editura Agro-Silvică, București.
Pașcovschi, S., Purcelean, S., 1954: îndrumări
tehnice pentru cultura speciilor lemnoase exotice. Editura Agro-
Silvică de Stat, București.
Rubțov,. S., 1958: Cultura speciilor lemnoase în pepiniere
(forestiere și decorative). Editura Agro-Silvică de Stat,
București.
Stănescu, V., 1979: Dendrologie. Editura Didactică și
Pedagogică, București,	ț
S t e g a r u, M., R o ș c u I e ț, L., 1952: Quercus borealis în
cultura forestieră în R. P. R. în: Revista pădurilor, nr. 1-2, p. 14-
18.
Thill, A., 1975: Le chSne rouge d'Amerique. în; La
sylviculture des feuillus dits secondaires. Notes techniques du
Centre d’dcologie forestiere, Gembloux, nr. 27, p. 9-10.
Timbal, J., Kremer, A., Le Goff, N.,
Nepveu, G., 1994: Le ch^ne rouge d'Amerique. Institut
National de la Recherche Agronomique, Paris.
Considerations regarding the tending models used in northem red oak stands in some European countries and USA
Northem red oak (Quercus rubra L. = Quercus borealis Michx. f.) was introduceri in Europe at the end of the XVII-th century
(1961). Since then its importance has continuously grown, the species being nowadays cultivated on a quite large scale (thousands of
hectares) in Germany, France, Belgium, Great Britain etc.
In Romania it is cultivated since the beginning of this century and covers about 2,000 ha in the hilly, plain and forest steppe zones.
Taking into consideration its importance and the lack of Information on this topic in Romania, our paper is going to review the
tending models of northem red oak stands in both Europe (France, Belgium, Germany) and USA. Generally speaking, these models lead
to the conclusions that:
-	the stocking (when planting) is necessary to be reduceri down to no more than 2,000-2,5000 stems/ha;
-	high intensity clcanings and thinnings are necessary. They must start at early ages and proceed at short intervals;
-	high and formative prunings are also necessary, even though the species self-prunes quite well;
-	rotation length, due to the danger of early stern rot, must not exceed 80-100 years.
BAINVILLE, V., 1992: Evaluation des actions de formation en
entreprise. (Evaluarea acțiunilor de pregătire a personalului în
întreprindere). Universite Nancy II, Ddpartement Sciences de
l’Education, Nancy, 116 pag. + anexe, 14 ref. bibi.
Realizată pentru obținerea Diplomei de studii superioare de
specialitate în domeniul „Pregătirea adulților și dezvoltarea locală”,
lucrarea se deschide (Introducere) cu o succintă definire a
obiectivelor, acțiunii în sine și evaluării procesului general de
pregătire a personalului.
în ansamblu, lucrarea cuprinde cinci părți:
1.	Prezentarea activității de pregătire a personalului din cadrul
Oficiului Național al Pădurilor (Office National des Forâts - O.N.F.)
din Franța.
2.	Evaluarea acțiunilor de pregătire a personalului silvic.
3.	Analiza a două modele actuale de evaluare a pregătirii.
4.	Prezentarea unui posibil (nou) model de evaluare.
5.	0 încercare de modelare a acțiunilor de evaluare a personalului
din cadrul O.N.F.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 3 1996 ® Nr. 1
Pornind de la activitățile Departamentului de Pregătire a
Personalului, respectiv ale Centrului Național de Pregătire a
Personalului Forestier (Centre National de Formation Forestiere -
C.N.F.F., Velaine-en-Hayc, Nancy) din cadrul C.N.F., în care autorul
a activat mulți ani, se realizează o extrem de interesantă prezentare a
modului în care, începînd din anul 1970, aceste organisme s-au
implicat în formarea și reciclarea personalului din unitățile franceze cu
profil silvic.
Ilustrată extrem de sugestiv cu citate din Spinoza, La Fontaine,
Diderot, Pascal, lucrarea este deosebit de utilă cadrelor didactice din
învățămîntul silvic superior și mediu, precum și personalului din
cadrul Regiei Autonome a Pădurilor ROMSILVA, cu obligații în
pregătirea continuă sau reciclarea periodică a personalului propriu.
Utilitatea amintită derivă atît din ideatica extrem de bogată a
lucrării, cît și din faptul că sc bazează pe rezultatele unei munci de
peste 20 de ani, prin care specialiștii francezi (din rindul cărora autorul
mulțumește în mod special domnilor George Touzet, director general
al O.N.F. și Daniel Dcpierre, șef al Departamentului amintit mai sus,
ambii constanți prieteni ai forestierilor români) au reușit să creeze și să
dezvolte probabil cel mai important așezămînt de perfecționare a
personalului silvic din Europa.
Șef lucrări ing. NOROCEL NICOLESCU
15
Algoritm euristic de eșalonare a planului
decenal de produse principale
Ing. MARIAN DRĂGOI
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
- București
1.	Introducere
Accesibilizarea pădurilor este cel mai eficace
mod de mărire a valorii prezente a acestora. Dacă se
consideră că prețul de adjudecare a unei partizi este o
funcție de mai multe variabile, printre care și distanța
de colectare, atunci creșterea dc venit prezent
asociată accesibilizării unui arboret „i” se reduce ,1a
următoarea expresie:
CVPi=f(c,v,d,t)	(1)
în care:
c - coeficientul de regresie al distanței de
colectare;
d - diferența dintre distanța veche de colectare și
cea nouă;
v - volumul recolțabil;
t - anul în care arboretul „i” va fi parcurs cu
tăieri.
Deci, alocarea optimă a fondurilor destinate
construirii de noi drumuri forestiere presupune, în
mod obligatoriu, eșalonarea recoltelor de lemn de pe
suprafața ce va fi deschisă de respectivele căi de
transport.
în două comunicări anterioare, au fost prezentați
algoritmii de alocare a fondurilor de investiții
(D r ă g o i, 1995a) și cel de eșalonare a planului de
rărituri (D r ă g o i, 1995b), rămînînd a fi soluționată
problema planului de produse principale. în ultimii
ani, astfel de preocupări au fost foarte frecvente, iar
gama metodelor utilizate a fost variată: programare
dinamică (Risval; 1971), programare lineară
bivalentă (Bernetti ș.a., 1988; Davis și
M a r t e 11, 1993), metode euristice (N e 1 s o n și
Ho ward, 1991), simulare Monte Carlo, combinată
cu programare lineară (Nelson ș.a., 1991) sortare
multiplă (Delvautas, 1995), programare
dinamică și analiză multicriterială (Lidija Zadnik
Stirn, 1995).
în contextul unui sistem de reguli silviculturaie
foarte severe, respectiv restricțiile de alăturare a
parchetelor, și a unui set destul de mare de funcții-
obiectiv, modelele consacrate ale programării
matematice sunt mai greu de adaptat, motiv pentru
care atenția a fost orientată spre abordarea de tip
euristic. Aceasta, chiar dacă nu oferă garanții în ceea
16
ce privește optimalitatea rezultatelor - este cunoscut
faptul că astfel de metode oferă soluții suboptimale -
avantajul modelării ușoare, deschisă unui număr
foarte mare de condiții logice și funcții-obiectiv, este
extrem de important.
2.	Algoritmul euristic propus
Testarea compatibilității algoritmilor clasici ai
programării lineare cu specificul eșalonării
produselor principale, ca problemă formalizată
matematic, a condus la următorul set de restricții și
funcții-obiectiv: '
• pornind de la programarea lineară bivalentă, pe
de o parte, și de la regulile silviculturaie de eșalonare
a arboretelor, pe de altă parte, s-a ajuns la un
algoritm euristic ce răspunde scopului propus. S-a
formulat următorul model matematic:
Xy e {0,1} V i =	= l...m;	(2)
li, keNi = l.n, k = 1...n;	(3)
.	(4)
E X b ■ . Xj ■	= max;	(5)
£ X c; = max;	(6)
Y^sirixi j = max;	(7)
£ £ lki xt j = mirt;	(8)
£ (vj-P/10)2 = min;	(9)
în care: ,
n - numărul de arborete cuprinse în planul de
recoltare;
m - mărimea perioadei pe care se face eșalonarea
(10 sau 20 ani);
Vy - volumul recolțabil din arboretul i în anul j;
P - posibilitatea decenală pe volum;
ci - creșterea curentă a arboretului i;
r.	- suprafața regenerată natural în arboretul i;
s.	- suprafața arboretului i;
Iț - distanța pe care arboretul i se alătură
arboretului k;
Vj - volumul eșalonat pentru anul j;
x^ - variabila binară a întregului sistem, ce ia
valoarea 1 dacă arboretul i a fost eșalonat în anul j
(valoarea implicită fiind 0);
p - rata de scont (convențional, stabilită la 5%);
Relația (3) exprimă condiția ca suma volumelor
recoltabile să nu depășească posibilitatea decenală,
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 • 1996 • Nr. 1
iar funcțiile-obiectiv exprimă următoarele deziderate:
-	maximizarea valorii prezente a recoltelor de
lemn (5);
-	maximizarea creșterii periodice totale (6);
-	maximizarea suprafeței regenerate natural (7);
-	minimizarea distanțelor pe care se încalcă
restricțiile de alăturare a parchetelor (8);
-	minimizarea sumei abaterilor volumelor anuale
de la posibilitatea medie anuală (9).
Elaborarea algoritmului de eșalonare s-a făcut
potrivit tehnicii „divide-et-impera”, descompunînd
problema inițială în următoarele subprograme:
1)	sunt eșalonate arboretele ce trebuie parcurse cu
prima tăiere, în anii cu cea mai mare probabilitate a
fructificațiilor speciei sau speciilor principale; dacă
volumul exploatabil depășește posibilitatea medie
anuală, acestea vor fi planificate în anii următori, dar
fără a încălca restricțiile de alăturare a parchetelor;
2)	se repetă pasul 1, doar pentru arboretele ce
trebuie parcurse cu tăierile a doua și a treia;
3)	se completează eșalonarea, prin planificarea în
anii rămași incompleți din pașii 1 și 2 ai arboretelor
în care se vor practica tăieri unice, în prealabil
sortate crescător după creșterea curentă totală. Astfel,
în ultimii ani, vor fi eșalonate arboretele valoroase,
ce au acumulat cele mai mari creșteri totale, dacă
amplasarea acestora în anii precedenți nu a fost
necesară, posibilitățile anuale fiind acoperite din
cantitățile recoltabile din celelalte arborete (ce vor fi
fost regenerate natural);
4)	se verifică dacă au fost eșalonate toate
arboretele; cele ce nu au fost eșalonate în pașii
anteriori vor fi eșalonate acum, astfel îneît suma
distanțelor pe care se încalcă restricțiile de alăturare
a parchetelor să fie minimă.
Algoritmul ce implementează acest procedeu
euristic are următoarea structură:
1)	SORTAREA MULTIPLĂ. Se sortează toate
înregistrările din planul decenal, după următoarea
cheie multiplă:
-	descrescător după valoarea lemnului recoltabil;
-	crescător după gradul de asigurare a regenerării,
considerînd că această variabilă ia valoarea maximă
pentru tăierile rase, pentru celelalte tratamente fiind
exprimată de ponderea regenerării naturale;
-	descrescător după suprafață;
-	crescător după creșterea curentă pe arboret, dacă
aceasta este efectiv recoltabilă (dacă se va aplica un
tratament bazat pe regenerare naturală șe atribuie
valoarea 0);
2)	EȘALONARE 1. Se eșalonează doar
arboretele pentru care nu se pune problema
alăturării parchetelor pentru j = 1... 10,
sortare multiplă (pasul 2);
pentru i = l...n, dacă arboretul „i” fructifică în
anul j și este necesară exploatarea lui, atunci:
1	= 0;
atîta timp cît se depășește posibilitatea anului j
+ 1 sau se încalcă restricția de alăturare,
amplasînd arboretul i în anul j + 1,
1:1.+ 1;
dacă 1 < 3 și ponderea inițială a regenerării
< 8, atunci majorează cu 2 zecimi ponderea
regenerării naturale;
eșalonează arboretul i în anul j + 1;
reduce numărul de intervenții prevăzut în
amenajament.
3)	EȘALONARE 2. Se eșalonează arboretele
rămase din pasul anterior, pentru care se pune
problema restricțiilor de alăturare, dar pe distanțe
minime și ținînd cont de poziția relativă a u.a.; dacă
în pasul anterior nu au fost eșalonate toate
arboretele din plan, atunci fiecare din cele rămase se
eșalonează imediat după unul dintre vecinii săi
eșalonați deja (dacă este în aval de acesta) sau
înainte (dacă este în amonte), astfel îneît distanța pe
care se încalcă amintita restricție să fie minimă.
Observații:
Cu caractere italice au fost evidențiate princi-
palele funcții logice și proceduri necesare.
Anii de fructificație se prognozează pentru fiecare
arboret, la lansarea în execuție a programului, în
funcție de anul ultimei fructificații și periodicitatea
medie multianuală a acesteia.
Pentru arboretele ce trebuie tăiate ras, pur și
simplu s-a considerat că fructificațiile apar în fiecare
an, deci, dacă este necesar, orice arboret din această
categorie poate fi eșalonat în orice an din deceniu.
Distanțele pe care este posibilă încălcarea
restricției de alăturare a parchetelor sunt reținute
într-o matrice pătrată, de dimensiuni nWn, deasupra
diagonalei principale; simetric față de aceasta, este
reținută, codificată numeric, poziția relativă a
fiecărui arboret față de vecinul său, poziție care, în
principiu, este față de drumul ce deschide cele două
arborete, nu neapărat poziția relativă pe versant.
Dacă arboretele sunt situate pe aceeași curbă de
nivel, deci nu are importanță care este eșalonat
primul, atunci condiția eșalonării celui de-al doilea
este o abatere minimă de la posibilitatea anuală, mai
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 111 ® 1996 9 Nr. 1
17
precis o valoare minimă a sumei pătratelor abaterilor
anuale de la posibilitatea medie anuală (media
aritmetică). Acest criteriu a fost utilizat și de Neison
și Howard (1991) în modelul euristic prezentat în
capitolul anterior.
Urgența de regenerare nu a fost luată în
considerație, pentru a evita un posibil conflict al
obiectivelor ecologice (pe care le exprimă) cu
maximizarea veniturilor prezente. Oricum, suprafața
deja regenerată este inclusă în cheia inițială de
sortare, iar faptul că aceasta aduce în fruntea
clasamentului arboretele încă nedeschise reflectă o
atitudine prudentă față de tăienio? a doua și a treia,
recomandate la mai mult de doi ani de la ultima
fructificație, ceea ce se și realizează hi pasul 2, în
care se ține seama doar de restricțiile de alăturare a
parchetelor și de volumele anuale deja eșalonate
anterior. Dacă eșalonarea se face la cel mult doi ani
de la ultima fructificațfe, atunci se majorează
automat ponderea regenerării naturale existente;
după fiecare an se reia sortarea multiplă, astfel încît
arboretele regenerate natural,. în care se va mai
interveni o dată, să poată coborî în clasament adică
să fie eșalonate dinmou, spre finele deceniului, după
un interval mai mare decît perioada specială de
jegenerarc (convențional, aceasta este considerată
egală cu aceea privind restricțiile de alăturare a
parchetelor, respectiv tjei ani, dar se poate majofa, în
funcție de opțiunea utilizatorului programului).
Maximizarea valorii prezente este asigurată chiar
prin plasarea pe primul loc, în cheia de sortare, a
veniturilor.ee vor apărea prin ăînzarea masei
lemnoase, ceea oe nu mai face necesară calcularea
efectivă a funcției-obiectiv. Diminuarea acestei vaori
se poate produce doar dacă după parcurgerea pasului
2, au mai rămas ărborete neeșalongite ^e„ valoare
foarte mică, ce’vor fi eșalonate înaintea unora mai
valoroase, potrivit condițiilor logice din pasul 3.
Cheltuielile de regenerare au fost neglijate, prin
adoptarea următoarelor ipoteze simplificatoare:
1)	arboretele ce trebuie parcurse cu tratamente cu
regenerare sub adăpost vor fi regenerate exclusiv
natural, iar cheltuielile aferente acestui proces sunt
neglijabile, comparativ cu veniturile;
2)	pentru tăierile rase, de asemenea nu are
importanță valoarea cheltuielilor de regenerare,
deoarece acestea simt constante, indiferent de anul în
care se face tăierea, pe cînd veniturile potențiale
cresc constant, cu o rată teoretic egală cu valoarea
creșterii curente anuale pe arboret, stabilită în funcție
de prețul mediu al lemnului pe picior; practic,
beneficiul net este totdeauna pozitiv și crește cu o
rată mai mare decît rata de scont.
Partiționarea propriu-zisă (eșalonează arboretul
„i” în anul j”) se face conform următoarei secvențe
de instrucțiuni:
pentru j = 1... 10 dacă:
S q-< P-£ I Vj • X^H -j (10)
pentru / =
atunci xti = 1, altfel xit= 0;
hj	'ij	1
Algoritmul prezintă urmtoarele avantaje
importante:
© se poate modifica periodicitatea prognozată a
fnictificațiilor, în funcție de particularitățile fiecărui
arboret;
® ia în considerație anul ultimei fructificați!,
pentru fiecare arboret;
« doar în cazul tăierilor rase sunt luate în
considerație și creșterile curente pe elemente de
arboret;
® încorporează principalele reguli silviculturaie
de amplasare, dar, în măsura posibilităților, le
subordonează unui obiectiv economic tipic pentru
economia de piață - maximizarea valorii prezente;
w permite, în final, estimarea suprafeței pe care
nu se p’oate conta pe regenerarea naturală, datorită
decalajului dintre anul ultimei fructificați! și cel în
care se va deschide efectiv arboretul (variabila 1 din
pasul 2 al algoritmului).
3.	Exemplu numeric de utilizare a programului
de eșalonare pe deceniu a arboretelor exploatabile
” Fie, cutitlul 'demonstrativ, planul decenal al U.P.II
Negrița, O.S. Pucioasa, completat cu datele privind
distanțele de colectare și de transport (Tab. 1); pentru
a-1 face mai ușor lizibil, s-a renunțat la specificarea
cantităților de extras pe grupe de specii. De
asemenea, distanțele pe care este posibilă alăturarea
parchetelor, măsurate pe hartă sunt menționate pentru
fiecare din cele două ărborete ce se învecinează.
Pozițiile relative pe versant, pentru fiecare pereche
de ărborete exploatabile alăturate, precum și
lungimea limitelor comune sunt prezentate în Tabelul
2. în Tabelul 3 este prezentată eșalonarea/deceniu a
planului decenal.
Pentru o citire și prelucrare sigure ale datelor din
fișier, s-au adoptat următoarele convenții:
1)	pentru arboretele ce urmează a fi tăiate ras,
periodicitatea fructificațiilor (coloana 13) a fost
considerată zero', la fel și variabila (coloana 14), ce
18
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 O 1996 9 Nr. 1
semnifică cu cîți ani în urmă a avut loc ultima
fructificație;
2)	suprafeței regenerate, exprimată în zecimi
(coloana 7), i s-au atribuit valoarea 10, pentru
aceleași arborete în care se vor aplica tăieri rase,
urmate de împăduriri; în celelalte cazuri, valoarea
semnifică ponderea efectivă a regenerărilor naturale;
3)	distanța de transport (coloana 6), exprimată în
km, utilizată ca element de analiză a variantelor de
amplasare, s-a măsurat de la viitoarea platformă
primară pînă la primul punct de concentrare a întregii
cantități recoltabile din U.P.
Semnificațiile celorlalte variabile sunt:
(1)	u.a.; (2) suprafața (ha); (3) volum recoltabil;
(4)	gradul de asigurare a regenerării, potrivit
tratamentului; (5) distanța de colectare (hm); (7)
lungimea pe care se învecinează cu un alt arboret
exploatabil (hm); (8) urgența de regenerare; (9)
restricții de exploatare (1- da; 0 - nu); (10) valoarea
probabilă de APV a volumului recoltabil (mii. lei);
(11) numărul de intervenții prevăzut în deceniu; (12)
creșterea curentă/arboret (m3/an).
Faptul că în primul an sunt eșalonate două
arborete vecine (107 A și 107 B) nu contravine
regulilor silviculturale, deoarece primul a fost
eșalonat chiar într-un an dc fructificație, pe cînd al
Tabelul 1
Exemplu de date primare utilizate de programele de
eșalonare a posibilității decenale și a posibilității anuale
(planul decenal al subunității de codru regulat al U.P. II
Ncgrița, O. S. Pucioasa). (A sample of input data required to
schedule the cutting budget)
(1) " (2)	(3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) (12) (13)(14)
19a	41,8	5020	0	12	1	0	3,2	0	77,42	I 199	6	2
22c	5,1	1403	0	14	1	6	2,4	0	13,79	1 60	0	0
22f	6,8	2010	0	14	1	12	2,4	0	19.76	1 80	0	0
23c	13,7	3643	0	10	1	6	2,4	0	35,81	1 136	0	0
28	2,6	608	0	4	2	0	2,5	0	6,65	1 10	0	0
34e	2,0	192	0	8	6	0	2,5	0	1,89	1 4	0	0
38a	8,6	2181	0	1	5	0	23	0	21,44	1 42	0	0
42d	2,2	505	0	20	8	0	2,4	0	5,19	1 11	0	0
43a	353	3280	3	1	8	0	3,4	1	42,66	1 200	6	2
43h	1,7	136	3	1	8	0	2,5	1	1,67	1 12	6	2
43k	2,7	390	0	6	8	0	3,4	0	5,41	1 16	6	2
49	45,0	5500	2	1	12	0	3,4	1	76,33	1 200	6	2
53a	22,0	1992	0	1	15	0	2,5	0	26,11	1 112	6	2
54	36,5	3671	0	8	16	0	2,4	0	46,67	1 193	6	2
55a	44,1	6344	0	6	16	0	3,4	0	82,61	1 200'	6	2
75a	IU	2047	10	2	23	7	1,4	1	26,14	1 25	6	2
75d	8,9	1526	0	8	23	0	1,4	0	19,55	1 11	6	2
. 77c	73	967	0	6	24	0	2,4	0	13,05	1 21	6	2
88a	27,0	4859	2	6	30	0	1,4	1	64,36	1 38	6	2
95a	14,7	1240	1	7	30	0	1,4	1	16,41	1 36	6	2
95b	6,3	1246	0	4	30	7	1,2	0	1331	1	33	0	0
107a	20,0	2258	0	12	34	5	3,4	0	28,69	1	111	4	3
107b	23,8	3135	0	18	34	5	3,1	0	36,25	1	134	0	0
108	173	4988	2	24	34	0	3.4	1	64,68	1	181	6	2
109a	24,4	2854	0	24	34	6	3,4	0	37,97	1	144	7	6
110a	24,8	3375	4	12	34	0	13	1	42,15	1	149	6	2
125b	4,3	901	0	12	24	5	1,4	0	9,65	1	20	0	0
125d	2,0	407	0	12	24	5	1,4	0	4,34	1	8	0	0
126b	5,1	873	0	12	34	0	2,4	0	9,09	1	19	0	0
130d	8,5	3294	10	12	24	7	1,1	1	44,56	1	84	6	2
130b	4,4	904	0	3	24	7	2,4	0	9,94	1	28	0	0
131b	26,6	3465	0	6	24	0	3,4	0	47,97	1	106	6	2
139b	113	1573	0	7	25	0	23	0	15,46	1	15	0	0
151	20,1	2813	0	7	24	0	2,5	0	30,50	1	74	6	3
153a	40,4	4761	0	14	34	0	3,4	0	66,85	1	143	6	2
155	2,4	412	0	18	24	0	1,4	0	4,31	1	7	0	0
Tabelul 2
Arboretele exploatabile vecine, pozițiile lor relative și
lungimile limitelor comune. (Exploitable stands, the length (+
100 m) of the boundary with an adjacent stand of the same kind
and their relative position on the slope (up-hill, down-hill or at
the same elevation)
u.a.	Poziția relativă față de	a u.a.	Lung, limită (hm)
22c	ÎN AMONTE FAȚĂ DE	22f	7
22f	ÎN AVAL FAȚĂ DE	23c	7
107a	ÎN AMONTE FAȚĂ DE	107b	6
I08a	ÎN AVAL FAȚĂ DE	109a	6
125b	ÎN AVAL FAȚĂ DE	125d	6
125d	PE ACEEAȘI CURBA DE NIVEL CU	126b	6
130d	ÎN AVAL FAȚĂ DE	130b	6
doilea va fi parcurs cu tăieri rase (tratament asociat
valorii zero pentru periodicitatea fructificațiilor).
în privința situațiilor în care s-au încălcat
restricțiile de alăturare (arborete vecine eșalonate în
ani apropiați), soluțiile oferite de program sunt totuși
convenabile: 22C, situat în amonte de 22 F va fi
parcurs cu tăieri cu un an înaintea vecinului din aval;
la fel 130 B și 130 D; 125 B și 126 D au fost
eșalonate m doi ani consecutivi dar, fiind pe aceeași
curbă de nivel, nu există riscul de a afecta
regenerarea ce va fi fost instalată în u.a. din aval.
în celelalte cazuri (menționate în Tab. 3),
perioada de alăturare (mai mare de trei ani) a fost
respectată, deci nu mai are importanță poziția
relativă a arboretelor pe versant (în amonte sau în
aval).
Relația de ordine dintre funcțiile-obiectiv se
manifestă prin faptul că primul grup de arborete - în
care se vor face tăieri de deschidere - este eșalonat în
funcție de volumele disponibile în fiecare an și anii
de fructificație; pentru al doilea grup, la elementele
de mai sus se adaugă restricțiile de alăturare, urmmd
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 ® 1996 O Nr. 1
19
Tabelul 3
Eșalonarea/deceniu a arboretelor exploatabile din
subunitatea de codru regulat a U.P. II Negrița, O. S.
Pucioasa. (The schedule of the cutting budget resulted by
perfornung the heuristic algorithm)
Anul	u,a.	Volum (cm)	Volum anual (mc)	Valoare (mii. lei)	Rege- nerare	Anii de fructi- ficație
1	107a	2258		28,69	0	159
	107b	3135		36,25	0	
	109a	2854	8247	37,97	0	18
2	19a	5020		77,42	0	4 10
	55a	6344	11364	82,61	0	4 10
3	75d	1526		19,55	2	4 10
	77c	967		13,05	0	410
	125d	407		4,34	0	
	130d	3294		44,56	10	410
	151	2813	9007	. 30,50	0	3 9
4	49	5500		76,33	2	4 10
	153a	4761	10261	66,85	0	4 10
5	34e	192		1,89	0	
	38a	2181		21,44	0	
	53a	1992		26,11	0	410
	110a	3375	7740	42,15	4	4 10
6	28	608		6,65	0	
	42d	505		5,19	0	
	43a	3280		42,66	3	4 10
	125b	901		9,65	0	
	130b	904	6198	9,94	0	
7	23c	3643		35,81	0	
	95a	1240		16,41	1	4 10
	I26b	873		9,09	0	
	155	412	6168	4,31	0	
8	22c	1403		13,79	0	
	54	3671		46,67	2	4 10
	108a	4988	10062	64,68	2	410
9	22f	2010		19,76	0	
	43h	136		1,67	9	4 10
	43k	390		5,41	0	4 10
	75a	2047		26,14	10	4 10
	95b	1246		13,51	0	
	139b	1573	7402	15,46	0	
10	88a	4859		64,36	2	4 10
	131b	3465	8334	47,97	0	410
ca al treilea grup - arboretele rămase neeșalonate în
fazele anterioare - să fie planificate doar în funcție de
deficitele anuale. Deoarece, în cheia de sortare
multiplă a înregistrărilor, valoarea lemnului este
situată pe primul loc, înseamnă că arboretele mai
valoroase au șanse mai mari de a fi eșalonate în
primii ani: dacă fructifică în această perioadă și dacă
nu se încalcă restricțiile de alăturare a parchetelor.
Deci nu s-a adoptat un punct de vedere exclusiv
economic, ci unul silvicultural.
4.	Discuții și concluzii
Din păcate, la tot mai puține specii și pe suprafețe
tot mai restrînse mai poate fi observată o perio-
dicitate clară și constantă a anilor de fructificație. Tot
mai frecvent se încearcă valorificarea „stropelilor”
prin efectuarea lucrărilor de ajutorare a regenerării
naturale, dar această soluție este valabilă doar pentru
tăierile de însămînțare; pentru tăierile de punere în
lumină și definitive, soluția alternativă este
regenerarea artificială, mai scumpă decît o
împădurire propriu-zisă în teren descoperit. Mai ales
în contextul metodei euristice de eșalonare, acest
aspect trebuie luat în considerație, deoarece (conform
algoritmului) probabilitatea ca un arboret valoros „i"
- venitul estimativ fiind prima cheie de sortare - să
fie eșalonat în primii „j” ani este dată de relația:
PiJ=p3iJ(l-p2iJ)(l-p3iJ)	(11)
în care:
pl, - - probabilitatea ca arboretul i să fructifice în
1>J
anul j;
p2t. - probabilitatea ca, eșalonînd în anul j
arboretul i, să se încalce restricțiile de alăturare a
parchetelor;
p3^ - probabilitatea ca, eșalonînd arboretul i în
anul j, să se depășească posibilitatea medie anuală.
în cele din urmă, probabilitatea ca eșalonarea
rezultată prin aplicarea programului să fie și optimă
este dată de produsul probabilităților p^ pentru i =
l...n, j = în care n este numărul total al
arboretelor eșalonate (fie doar în primul deceniu, fie
în ambele), iar m este mărimea perioadei pe care se
face eșalonarea (10 sau 20 ani). Rezultă că, cu cît
ponderea arboretelor ce vor fi regenerate natural și
cu cît periodicitatea fructificațiilor vor fi mai mari,
cu atît eșalonarea inițială va fi mai diferită de aceea
care ar rezulta în urma amplasării posibilității
anuale, în funcție de dinamica reală a fructificațiilor.
în aceste condiții, singura modalitate de îmbunătățire
a modelului euristic este simularea prin metoda
Monte Carlo, potrivit căreia eșalonarea se repetă de
un număr finit de ori, impus de o condiție logică
(număr predefinit de cicluri sau obținerea unor
reparatiții de probabilitate stabile), la fiecare ciclu se
modifică aleator periodicitatea fructificațiilor iar
rezultatele fiecărei eșalonări sunt salvate sub forma
unor înregistrări de genul „în 60% din cazuri,
arboretul i a fost eșalonat în anul j”. Eșalonarea
finală se face în funcție de aceste probabilități și
condiția abaterilor minime de la media anuală a
volumului necesar ar fi extras. Această varianță va fi
20
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 • 1996 O Nr. 1
testată în viitorul apropiat dar este foarte posibil ca
rezultatele să nu fie cele așteptate, deoarece există
doar două alternative: ori aceea cu un număr finit de
cicluri, caz în care două rulări consecutive pot duce
la rezultate diferite, cu grade de asigurare statistică
diferite - deci mai puțin relevante - ori aceea a
obținerii unor repartiții stabile de probabilități, care,
foarte posibil, vor fi puțin diferite de soluția furnizată
de modelul determinist,
BIBLIOGRAFIE
Bernetti, I., 1990: L ’ampiego della progranunazione lineare
nella pianificzione dell’azienda forestale. Revista di Economia
Agraria, (45) 1:117-147.
Davis, G. R., Martell, D, L., 1993: A decision support
System that links short-term silvicultural operating plâns with
long-term forest-level strategie plâns. Canadian Journal of Forest
Research, 23 (6): 1078-1095.
D e 1 v a u t a s, R., 1995: Ranking of the stands scheduled for
final cutting. Proceedings of IUFRO Symposium S.04.01,
Forchtenstein 5-9 sept. 1994, Wien.
Drăgoi, M., 1995 (a): Forest Road Investment decision by
Backtracking Method. Lesnictvi-Forestry 41 (5): 241-246.
Drăgoi, M., 1995 (b): Model euristic de eșalonare a planului
de produse secundare,- Sesiunea de comunicări științifice a
Stațiunii IC AS Brașov (sub tipar).
Zadnik Stirn, Lidija, 1995: Multicriteria Analysisfor
Decision Support System in Forest Management. Proceedings of
IUFRO Symposium S.04.01, Forchtenstein 5-9 sept. 1994, Wien.
Howard, F. A., N e 1 s o n , D., J., 1991: Area-based
harvest scheduling and allocation of forest land using methods
for multiple criteria decision making. Manuscris.
Neison, J. D., H o w ard , A., F., 1991: A three-stage
heuristic procedure for allocating spatially and temporally
feasible cutting rights on public lands. Canadian Journal of
Forest Research, 21: 595-600.
Neison, J. ș.a., 1991: Integrating short-term area-based
logging plâns with fong term harvest schedules. Forest Science,
37 (1): 101-122.
A heuristic algorithm for scheduling the cutting budget
The paper presents a heuristic algorithm which is addresses to medium terms forest management, namely the adequate schedule of
exploitable stands. The economic objectives are the maximization of present vahie of the stumpage and a proper timing of fells wich the
must years. The constraints mainly refer to adjacency restriction and the relative position on the slope of each stands aceording to its
neighbours. If the economic solution implies some deviations from the common ecologica! role alluded before, stands are scheduled in
such a manner as stumpage is hauled not throught regenerated area but through the existing neighbouring stand. A numerical example is
presented and commented as well as the utility of such a program into a comprehensive software package for decision supporting of
forest management.
TIMBAL, J., KREMER, A„ LE GOFF, N„ NEPVEU, G., 1994:
Le chene rouge d’Amârique. (Stejaruî roșu american). Institut
National de la Recherche Agronomique, Paris, 564 pag.
Noua monografie a stejarului roșu, lucrare de o impresionantă
anvergură, a beneficiat de contribuția dominantă a specialiștilor
francezi, dar și din Belgia, Germania, SUA.
Include 11 capitole, în următoarea succesiune:
1.	Stejarul roșu în Franța (cercetări asupra speciei;
introducerea și utilizarea în lucrările de împădurire; diversitatea
genetică a arboretelor de stejar roșu franceze).
2.	Caracterele botanice ale stejarului roșu (caractere
morfologice, botanice, biologice și corologice; biologia florală;
sistematica, originea și hibridarea stejarului roșu).
3.	Ecologia, ecofiziologia și fiziologia stejarului roșu
(autecologia și ecofiziologia stejarului roșu - factor limitativ;
nutriția și statutul simbiotic ale stejarului roșu; fixarea și distribuția
carbonului la stejarul roșu; creșterea în înălțime și policiclismul
speciei; concurența dintre puieții de stejar roșu și vegetația
însoțitoare).
4,	Relația stațiune-producție (stejarul roșu în nord-vcstul
Franței; creșterea și productivitatea stejarului roșu în nord-estul
Franței).
5.	Regenerarea artificială (ărborete surse de semințe și
producția de semințe; conservarea ghindei; producerea puieților și
tehnici de instalare a culturilor; fertilizarea arboretelor tinere de
stejar roșu).
6.	Regenerarea naturală (arboretul regenerat pe cale naturală
de la Barres; conducerea prin depresaje și curățiri a unei regenerări
naturale de stejar roșu).
7.	Silvicultura și conducerea arboretelor (în Franța, Belgia,
Germania și SUA).
8.	Calitățile și utilizarea lemnului de stejar roșu (calități,
defecte, utilizări; piața și comerțul cu lemn de stejar roșu în Franța;
gelivura la stejarul roșu).
9.	Dăunătorii stejarului roșu (în arealul natural și în Franța).
10.	Genetica și ameliorarea stejarului roșu (variabilitatea
geografică în SUA; reproducerea sexuată în ărborete; programul de
ameliorare genetică a stejarului roșu în Franța).
11.	Multiplicarea vegetativă (prin altoire, butășire, „in vitro”).
Ca oricare altă apariție de o asemenea anvergură, lucrarea
conține în plus liste bibliografice pentru fiecare capitol, diverse
indexuri (de termeni, cuvinte-cheie, al denumirilor speciilor
folosite în text), precum și lista completă a autorilor.
Se poate lesne observa că, prin diversitatea și profunzimea
informației, noua monografie a stejarului roșu depășește orice altă
lucrare similară (cazul celei publicată de Bauer în Germania,
1953), reprezentînd în același timp o extrem de utilă sursă de
informare și pentru specialiștii români, implicați în gospodărirea a
peste 2.000 ha ărborete de stejar roșu.
Notă: Mulțumim și pe această cale domnilor YVES RICHER
DE FORGES, director tehnic adjunct al Office National des Forets
(Franța) și prof. dr. ing. CICERONE ROTARU, a căror imensă
amabilitate a făcut posibilă publicarea acestei scurte recenzii.
Șef lucrări ing. NOROCEL NICOLESCU
REVISTA PĂDURILOR O Anul 111 O 1996 o Nr. 1
21
Modificările pozitive înregistrate de însușirile fizice și
hidrofizice ale solului în U.P.I Letca - Ocoiul silvic
Ghimpați, ca urmare a aplicării tehnologiei de refacere
a arboretelor ce include afînarea adîncă a solului
(scarificare și arătură adîncă)
Ing. FLORIN DÂNESCU
Chimist AURELIA SURDU
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București
Ing. ION PREDAN,
Ing. CONSTANTIN BICU,
Ing. ROMELIU PĂUN
Ocolul silvic Ghimpați
1.	INTRODUCERE
în ultimul deceniu, fenomenul de uscare a apărut
și s-a extins într-un mod îngrijorător în pădurile țării
noastre, afectînd grav în special arboretele de
cvercinee răspîndite în zona de cîmpie dar și pe cele
din zona dealurilor joase.
în prezent, se admite că fenomenul de uscare este
determinat de un complex de factori care include
factori de natură antropică (gospodărirea necores-
punzătoare a pădurilor în regimul crîngului, acțiuni
abuzive - tăieri ilegale și pășunat - și poluare), factori
ce țin de însușirile specifice ale solurilor, factori
biotici dăunători (atacuri de insecte, ciuperci etc.) și
seceta excesivă.
Alegerea acestei suprafețe ca obiectiv principal de
studiu a fost determinată, pe de o parte, de faptul că
fenomenul de uscare se manifestă aici în una din
formele iui cele mai grave, afectînd două treimi din
suprafața U.P.I Letca din O.S. Ghimpați (aproximativ
63 la sută din suprafață, în luna mai 1991), iar pe de
altă parte, de caracterul reprezentativ pe care îl are
suprafața în ceea ce privește modul de apariție și
evoluție a fenomenului de uscare în ansamblul
Cîmpiei Găvanu-Burdea.
Această lucrare își propune să analizeze doi dintre
factorii principali care pot fi implicați în apariția
fenomenului de uscare, studiind însușirile fizice,
hidrofizice și chimice ale solurilor din arboretele de
cvercinee cu fenomene de uscare, aparținînd U.P.I
Letca - O.S. Ghimpați, și regimul de umiditate
caracteristic acestor soluri, în contextul secetei
accentuate din perioada 1982-1994. Se încearcă,
astfel, stabilirea relațiilor dintre fenomenul de
uscare și condițiile edafîce existente și a efectelor
pe care seceta accentuată și prelungită le are asupra
regimului de umiditate din sol, pentru a putea
determina care dintre cei doi factori este hotărîtor în
declanșarea fenomenului de uscare.
Totodată, se urmărește stabilirea efectelor și a
eficienței lucrărilor speciale de pregătirea solului,
efectuate în U.P.I Letca, în vederea refacerii
arboretelor afectate de uscare.
2.	MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE
Lucrările de teren s-au desfășurat în puncte de
lucru reprezentative, alese în urma recunoașterii
amănunțite a unității de producție, în două unități
amenajistice învecinate (u.a.62 și u.a.63), avînd
soluri cu însușiri comparabile și reprezentînd cele
două situații caracteristice unității de producție:
unitatea amenajistică cu arboret afectat de uscare
într-un grad înaintat (u.a. 63) și unitatea amenajistică
în care a fost aplicată o tehnologie specială de
pregătire a solului, în vederea refacerii arboretului
afectat de uscare în ultimul grad (u.a. 62).
Metoda de cercetare folosită a fost cea a obser-
vațiilor pe itinerar, completată cu cea a observațiilor
în semistaționar, în cazul determinării regimului de
umiditate.
în vederea caracterizării condițiilor edafice au
fost executate profiluri de sol, atît în punctele de
lucru alese cît și în restul unității de producție.
Acestea au fost analizate din punct de vedere
morfologic, chimic, fizic și hidrofîzic.
Pentru determinarea regimului de umiditate, au
fost culese date în trei ani consecutivi (1992, 1993,
1994) și în trei momente caracteristice (intervalele
vernal, estival mijlociu și estival tîrziu), pînă la
adîncimea de 110 cm. Ulterior, aceste date au fost
folosite ia calcularea indicilor umidității active și la
trasarea curbelor umidității active, devenind astfel
ușor interpretabile și comparabile [Iu. a. (%)=U-
CO/CC-CO].
Principalele însușiri chimice, fizice și hidrofizice
ale solurilor au fost determinate prin folosirea
metodelor curente de laborator: reacția solului (pH),
potențiometric, în apă (raport sol-apă 1:2,5); suma
bazelor de schimb (SB), prin tratare cu acid clor-
hidric n/20 (metoda Kappen, modificarea Chiriță);
hidrogenul schimbabil (SH), prin percolare cu acetat
dc potasiu In (metoda Cemescu); aluminiul mobil
(Al+3), prin extracție cu clorură de potasiu In
(metoda Sokolov); calciu (Ca), magneziu (Mg),
sodiu (Na) și potasiu (K), în extras de acid clorhidric
n/20 și dozare la spectrofotometrul cu absorbție
atomică; humusul total (Ht), prin oxidare cu soluție
normală de bicromat de potasiu, în prezența acidului
22
REVISTA PĂDURILOR O Anul 111 & 1996 & Nr. 1
sulfuric concentrat (metoda Walkley-Black); azotul
total (Nt), prin dezagregare cu acid sulfuric și
percloric concentrat și distilare (metoda Kjedahl);
compoziția granulometrică, prin dispersie cu soluție
dc acid clorhidric 0,05 n, fără distrugerea materiei
organice (metoda Kacinski); densitatea aparentă
(Dă), prin metoda cilindrilor; permeabilitatea pentru
apă, prin determinarea conductivității hidraulice (K)
în mediu saturat; conținutul de apă corespunzător
coeficientului de higroscopicitate (CH), în prezența
unei soluții de acid sulfuric 10%, în vid (metoda
Mitscherlich); conținutul de apă corespunzător
capacității de apă în cîmp (CC), prin metoda
centrifugării (echivalentul umidității); conținutul
momentan de umiditate, prin metoda uscării la etuvă,
pînă la greutate constantă.
3.	REZULTATE ȘI DISCUȚII
3.1.	Cadrul natural general
Din punct de vedere geomorfoiogic, suprafața dc
cercetare Letca face parte din Cîmpia Găvanu-
Burdea, fiind situată în special pe terasa pîrîului
Glavacioc (58% din suprafață) dar și în lunca
acestuia (42% din suprafață), prezentînd o
configurație plană și relativ uniformă. Teritoriul se
compartimentează clar în cele două subunități:
subunitatea corespunzătoare terasei, cu altitudinea
medie de 80 m, și cea corespunzătoare luncii, mai
joasă cu 3-4 m.
Materialul parental al solului este format din
depozite litologice grele, alcătuite din luturi și argile.
în ceea ce privește zonalitatea bioclimatică,
teritoriul respectiv este situat în partea externă a
zonei forestiere de cîmpie, la aproximativ 15 km de
limita cu zona silvostepei.
Clima prezintă următoarele trăsături specifice:
precipitațiile medii anuale oscilează în jurul valorii
de 540 mm, temperatura medie anuală este apro-
ximativ 10,5°C, evapotranspirația potențială atinge
valoarea de 600 mm, iar indicele de ariditate De
Martonne are valoarea 26. Toți acești indici atestă
apropierea silvostepei. în perioada excesiv secetoasă
pe care o parcurgem, nivelul anual al precipitațiilor a
scăzut însă drastic, pînă la valori de aproximativ 350
mm, caracteristice zonei de stepă.
Apa freatică este situată la adîncime relativ mare
și nu influențează profilul de sol, precipitațiile
constituind singura sursă de aprovizionare cu apă.
Avînd în vedere faptul că în ultimii ani nivelul preci-
pitațiilor a scăzut consistent stih nivelul evapo-
transpirației, regimul hidric al solului, care - în
condiții climatice normale - are un caracter periodic
percolativ, este în prezent de tip parțial percolativ.
Solurile întîlnite în unitatea de producție Letca
aparțin tipului genetic sol brun roșcat luvie. în ceea
ce privește însușirile care condiționează specificul
ecologic și potențialul productiv (profunzime,
textură, aprovizionare cu apă și substanțe nutritive
etc.), aceste soluri prezintă o variabilitate redusă, fapt
confirmat de altfel și de extinderea fenomenului de
uscare în întreaga unitate.
Vegetația forestieră naturală este alcătuită din
gîmițeto-cerete cu o vîrstă medie de 50 ani, provenite
din lăstari, clasa II-III de producție. Fenomenul de
uscare afectează în principal exemplarele de gîmiță
(cca.80% din arborii vătămați) și în secundar
exemplarele de cer (cca.20% din arborii vătămați). în
prezent, arboretele se încadrează în general în gradul
III-IV de uscare, consistența lor scăzînd în urma
extragerilor repetate, pînă la 0,4-0,5. Uscarea
afectează complet subunitatea de terasă (1160 ha).
3.2.	Specificul tehnologiei speciale de lucru
folosită pentru pregătirea solului
Datorită gradului avansat de uscare, la care
ajunsese arboretul (gradul de uscare IV) în anul
1991, în u.a. 62 au început lucrările de refacere.
Astfel, în cursul anului 1991 s-a executat tăierea rasă
a arboretului, după care - în iarna anului 1991 și
primăvara anului 1992 - a fost aplicată o tehnologie
specială de pregătire a solului, constînd în următoa-
rele lucrări:
-	scoaterea cioatelor, utilizîndu-se un utilaj de tip
buldozer, dotat cu defrișor;
-	evacuarea cioatelor și nivelarea terenului,
folosindu-se un buldozer cu lamă;
-	scarificarea într-un sens, pînă la adîncimea de
maximum 80 cm (minimum 60 cm - maximum 80
cm);
-	efectuarea unei arături adînci, pînă la adîncimea
de aproximativ 60 cm;
-	discuirea în două sensuri perpendiculare,
folosindu-se un disc greu.
Ulterior, terenul a fost cultivat agricol timp de doi
ani (1992 și 1993), după care - în ianuarie - februarie
1994 - a fost efectuată plantarea speciilor forestiere.
33.	Caracterizarea generală a solurilor (Tab.l,
2, 3) din u.a. 62 - Soi pregătit complex în vederea
refacerii
Sohil brun roșcat luvic din această suprafață are
un profil de tipul AE(Ap)- AEB-Btj-Bt2 și este
semiprofund. Aceasta reflectă, atît din punct de
vedere morfologic cît și sub aspect fizic-hidrofizic și
REVISTA PĂDURILOR £ Anul 1U & 1996 e Nr. 1
23
Proprietăți fizieo-chimice și chimice ale solurilor. (Physical-chemical charactenstics of soils)
Tabelul I
Localizare	Tip de	Ori-	Adîn-	PH	Ht	Nț	Al+3	Ca Mg Na K	SB SH	T	V
O.S., U.P., ua.	sol	zonl	cimea	h2o	%	mc/	mg/lOOg sol	nte/ lOOg sol	%
	(subtip)		(cm)			100 g			
						sol			
O.S. GHIMPAȚI	Sol	AE(Ap)	0-10	4,8	4,12	0,200	0,95	146	50,0 18,0 20,4	14,28 8,96	23,24	61,4?"
	brun	AE(Ap)	10-30	4,9	3,35	0,160	0,87	135	51,2 18,2 10,0	13,43	8,50	21,93	61,24
U.P. I Letca	roșcat	AEB	30-50	5,3	1,87	0,085	1,00	170	68,0 20,4	7,0	18,52	7,05	25,57	72,43
u.a.62 - P 1	luvic	Bt 1	50-70	5,3	1,00	0,048	1,04	185	67,6 20,8 11,2	20,22	5,41	25,63	78,89
Pregătire		Bt2	70-90	5,5	0,54	0,020	0,91	200	79,2 23,6 10,4	23,19 3,61	26,80	86,53
complexă a		Kt 2	90-110	5,4	0,24	0,50	195	78,0 20,8 8,0	23,19	3,50	26,69	86,89
solului									
- Refacere -									
u.a.63 - P 1	Sol	Ao	0-10	4,6	4,24	0,205	1,33	158	50,4 19,2 14,4	16,40 12,77	29,17	56,22
	brun	Ei	10-30	4,6	3,20	0,145	1,74	130	51,6 18,0 8,2	12,58 11,48	24,06	52,29
Fenomen de	roșcat	EB(Bt)	30-50	5,1	2,90	0,138	0,83	200	70,0 21,6	8.4	21,07	6,33	27,40	76,90
uscare	luvic	Btl	50-70	5,6	1,40	0,060	0,58	280	72,0 23,2 8,8	24,46 2,42	26,88	91,00
		Bt2	70-90	5,5	0,90	0.042	0,50	208	74,4 24,0 7,6	24,04	2,94	26,98	89,10
		Bt2	90-110	6,0	-	0,42	310	75,6 24,8 6,8	26,16	1,70	27,86	93.90
Tabelul 2
Proprietăți fizice și hidrofizice ale solurilor. (Physical and hydrophysical charactenstics of soils)
Localizare O.S., U.P., u.a.	Ori- zont	Adînci- mea (cm)		TEXTURA				Simbol textură^	Indici hidrofizici**)(% greut.)				
			Fracțiuni granulometrice					CT	CC	CO	CU	CH
			Nisip gr. >0,2 mm	Nisip fin 0,2- 0,02 mm	Praf 0,02- mm 0,002	Argilă <0,002 mm						
O.S.GHIMPAȚI	AE(Ap)	0-10	8,97	19,19	39,49	32,35	LP	65.16	25,40	9,00	16,40	6,00
U.P.I Letca	AE(Ap)	10-30	8,80	20,07	36,26	34,87	TP		25,10	8,30	16,80	5.53
u.a. 62 - P 1	AEB	30-50	4,61	17,90	31.60	45,89	AL	66,70	27,77	14,49	13,28	9,66
	Bt 1	50-70	4,99	17,45	24,16	53,40	AL	66,44	29,33	16,00	13,33	10.67
Pregătire complexă	Bt2	70-90	4,50	19,05	26.45	50,00	AL	65,31	29,23	15,34	13,89	10,23
a solului-Refaccre-	Bt2	90-110	4,14	19,77	33,16	42,93	TP		27,87	14,13	13,74	9,42
u.a.62-P2	AE(Ap)	0-10	2,32	14,89	53,26	29,53	LP	63,10	24,49	9,43	15,06	6,29
	AE(Ap)	10-30	2,84	10,34	56,50	30,32	LP		24,47	9,63	14,84	6,42
	AEB	30-50	2,09	12,38	46,28	39,25	TP	65,59	26,56	14.19	12,37	9,46
	Bt 1	50-70	-1,28	7,33	42,63	48,76	AP	66,82	27,97	18,39	9,57	12,26
	Bt2	70-90	1,46	9,85	41,92	46,77	AP	66,27	27,59	17,07	10,52	11,38
	Bt2	90-110	1,05	7,74	45.66	45,55	TP/AP		26,19	-	•	-
u.a.63-P 1	Ao	0-10	4,55	29,17	36,68	29,60	LP	62,00	27,37	10,30	17,07	6,87
Fenomen de	El	10-30	8,24	17,20	36,85	37,71	TP	65,97	24,60	10,11	14,49	6,74
uscare	EB(Bt)	30-50	4,75	16,06	29,00	50,19	AL	65,21	28,50	16.18	12,32	10,79
	Btl	50-70	5,90	18,62	27,30	48,18	AL		28,30	15.90	12,40	10,60
	Bt 2	70-90	5,33	20,37	28,69	45,61	AL	64,15	26,92	14,74	12,18	9,83
	Bt2	90-110	7,02	16,04	32.60	44,34	TP		26,75	14,56	12,19	9,71
LP - lut prăfos; TP - lut argilo-prăfos; AL - argilă lutoasă; AP - argilă prăfoasă.
**) cT _ capacitate totală de apă; CC - capacitate de apă în cîmp; CO coeficient de ofilire; CV - capacitate de apă utilă; CH - coeficient de
higroscopicitate.
chimic, pînă la adîncimea de cel puțin 50 cm, efectul pregătirii sale complexe și profunde. Datorită lucrării solului, orizonturile inițiale din primii 50 cm au fost amestecate, rezultînd un orizont AE(Ap), cu o grosime de 30 cm, o textură lutoasă-	luto-argiloasă (32,35 - 34,87% argilă) și o structură grăunțoasă-poliedrică subangulară mică-medie, slab- moderat dezvoltată, și un orizont AEB luto-argilos- argilos (45,89% argilă), cu o structură poliedrică subangulară-angulară medie, în general moderat
24
REVISTA PĂDURILOR & Anul 111 a 1996 & Nr. 1
Tabelul 3
Proprietăți fizice ale solurilor (Physical characteristics of soils)
Localizare O.S., U.P., u.a.	Orizont	Adîncimea (cm)	Umiditate la recol- tare (% greut.)	Densitate aparentă Da g/cm3	Porozitate totală Pt	Porozitate de aerație Pa % voi.	Grad de tasare Gt
O.S. Ghimpați	AE(Ap)	0-5	16,2	1,11	58,7	30,51	-16,77
U.P.I Letca	AEB	30-35	19,7	1,45	46,0	7,68	10,82
u.a.62 - PI	Btl	50-55	24,7	1,47	45,2	3,23	14,86
Pregătire complexă a solului - Refacere	Bt2	80-85	22,9	1,57	41,6	0,00	21,73
u.a.62 - P2	AE (Ap)	0-5	20,2	1,10	57,36	29,93	-15,16
	AEB	30-35	21,1	1,25	52,47	21,50	-5,06
	Btl	50-55	24,7	1.41	47,39	9,10	7,80
	Bt2	80-85	24,6	1,48	44,78	2,73	14,90
u.a.63 - PI	Au	0-5	20,0	1,00	60,5	33,13	-21,44
Fenomen de uscare	EB (Bt)	30-35	18,5	1,52	43,4	3,05	16.79
	Btl	50-55	21,1	1,56.	41,8	0,00	21,16
	Bt2	80-85	18,9	1,62	39,6	0,00	24,47
dezvoltată. Solul prezintă o textură puternic
diferențiată pe profil, conținutul maxim de argilă
fiind înregistrat în orizontul Btx (53,40% argilă-
textură argiloasă). Orizontul Bt, puțin afectat de
lucrările amintite, a rămas în general compact-foarte
compact și are o structură poliedrică angulară-
subangulară mare, bine dezvoltată.
Coeficientul de ofilire oscilează, în strînsă
legătură cu variația conținutului de argilă, de la
valori mici-mijlocii în orizontul AE(Ap) (8,30-
9,00%) la valori mari în orizonturile inferioare,
atingînd maximul în orizontul Btj (16,00%).
Capacitatea de apă în cîmp înregistrează valori
mijlocii-mari în orizontul AE(Ap) (25,10-25,40%) și
valori mari în orizontul Bt (29,23-29,33%). în
consecință capacitatea de apă utilă, care indică de
fapt capacitatea solului de a înmagazina apa din
precipitații, este extrem de mare în primii 30 cm
[16,40-16,80% în orizontul AE(Ap)] și foarte mare
în restul profilului (13,33-13,89% în orizontul Bt).
Ca urmare a pregătirii solului, însușirile sale
fizice devin nefavorabile numai începînd de la
adîncimea de 50 cm, în orizontul Bt. Astfel, de la
nivelul menționat spre adîncime, densitatea aparentă
devine mare (l,47g/cm3- Btp și foarte mare (1,57
g/cm3-Bt2), porozitatea totală devine mică (45,2%-
Btp și foarte mică (41,6%-Bt2), iar cea de aerație
extrem de mică (3,23%-Btj) și practic nulă (în
orizontul Bt2) iar solul este moderat tastat (Gt
14,86%-Btp și puternic tastat (Gt 21,73-Bt2).
însușirile chimice ale acestui sol reflectă - pe de o
parte - efectele procesului de podzolire și - pe de altă
parte - estomparea și uniformizarea lor, ca urmare
directă a pregătirii complexe a solului. Datorită
amestecării solului, conținutul
de hidrogen schimbabil s-a
uniformizat și a scăzut cel
puțin în primii 30 cm (8,50-
8,96 me/100 g sol - valori
mijlocii-mici); totodată s-a
produs o uniformizare a sumei
bazelor de schimb (13,43-
14,28 me/100 g sol - valori
mici-mijlocii) și a conținutului
de aluminiu mobil (0,87-1,00
me/100 g sol - valori mici).
Din această cauză în primii 30
cm scade aciditatea solului
(pH 4,8-4,9 - reacție puternic
acidă) și crește gradul său de
saturație în baze (61,24-
61,45% - sol mezobazic).
în restul profilului, solul prezintă o reacție
moderat acidă (pH 5,3-5,5) și un grad ridicat de
saturație în baze (78,89-86,89% sol eubazic).
Solul are un conținut mijlociu de humus în primii
10 cm (4,12%), mic spre mijlociu în următorii 20 cm
(3,35%) și foarte mic-extrem de mic în restul
profilului. Aflat în strînsă corelație cu conținutul de
humus, conținutul de azot total este mijlociu în
primii 10 cm (0,200%), mic-mijlociu în următorii 20
cm (0,160%) și foarte mic în profunzime.
în ceea ce privește ponderea elementelor bazice
se poate aminti că solul prezintă un conținut mediu
de calciu (135-200 mg/lOOg sol), mijlociu de
magneziu (50,0-79,2 mg/lOOg sol), în general
mijlociu de potasiu și foarte mare de sodiu (18,0-
23,6 mg/lOOg sol).
însușirile chimice prezentate sunt de natură să
indice că acest sol are în ansamblu o troficitate cel
mult mijlocie. Luînd în considerare atît însușirile
■chimice cît și pe cele fizice și hidrofizice, se poate
afirma că solul are un nivel mijlociu de fertilitate.
în cazul celui de-al doilea profil, executat în
cadrul acestei suprafețe, însușirile fizice ale solului
sunt și mai favorabile (textura, densitatea aparentă,
porozitatea totală și de aerație, gradul de tasare), iar
situația indicilor hidrofizici este - în mare - asemă-
nătoare.
u.a.63 - Arboret afectat intens de uscare
Solul brun roșcat luvic din această suprafață are
un profil nederanjat, de tipul Ao-3î-EE(Bt)Btj-Bt2,
și este semiprofund. Deoarece acest sol prezintă
însușiri comparabile cu cele inițiale ale solului din
u.a. 62, se apreciază că el poate fi folosit ca bază de
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 • 1996 O Nr. 1
25
stabilire a efectelor produse de pregătirea complexă a
solului.
Ca urmare a eluvierii intense a argilei, textura
solului este puternic diferențiată pe profil, lutoasă în
orizontul Ao (29,60% argilă), luto-argiloasă în
orizontul EI (37,71%) și argiloasă în profunzime.
Maximul de argilă este atins în orizonturile EB(Bt) și
Btj (50,19% ș.; respectiv 48,18%). Eluvierea intensă
a produs degradarea structurii, în special m orizontul
Ao (structură grăunțoasă mică, slab-foarte slab
dezvoltată, consistență friabilă predominantă), dar și
în orizontul El (structură poliedrică subangulară
mică, slab-moderat dezvoltată).
Iluvierea argilei s-a produs cu intensitatea cea mai
ridicată imediat sub nivelul orizontului El, conducînd
la formarea unui orizont EB(Bt) compact, cu o
structură poliedrică subangulară-angulară medie,
moderat dezvoltată, și a unui orizont Bt] foarte com-
pact, cu o structură poliedrică angulară predominant
mare în general bine dezvoltată.
Situația indicilor hidrofizici reflectă unele modi-
ficări față de cazul solului din suprafața pregătită
complex (u.a. 62), care - deși nu par semnificative -
sunt de natură să provoace scăderea capacității
soiului de a reține și înmagazina apa din precipitații.
Astfel, coeficientul de ofilire are valori mijlocii în
orizonturile Ao (10,30%) și El (10,11%) și mari în
orizonturile următoare (14,56-16,18%), însă acestea
sunt mai ridicate în primii 50 cm, comparativ cu cele
ale solului din u.a. 62. Capacitatea de apă în cîmp
este mijlocie în orizontul El (24,60%) și mare în
restul profilului (26,75-28,50%), dar cu valori mai
scăzute la nivelul orizonturilor EB(Bt) și Bt. în
consecință, are loc o scădere generală a capacității de
apă utilă în orizonturile subiacente orizontului Ao
(12,18-14,49% - valori foarte mari).
Datorită iluvierii intense a argilei la nivelul
orizonturilor EB(Bt) și Btp însușirile fizice devin
nefavorabile încă de la adîncimea de 30 cm:
densitatea aparentă este mare-foarte mare în partea
superioară a orizontului EB(Bt) (1,52 g/cm3) și
foarte mare în orizontul Bt (1,56-1,62 g/cm3);
porozitatea totală este mică-foarte mică în partea
superioară a orizontului EB(Bt) (43,4%) și foarte
mică la nivelul orizontului Bt (39.6-41,8%);
porozitatea de aerație este extrem de mică la 30 cm
adîncime (3,05%) și practic nulă în orizontul Bt;
solul este moderat tasat la adîncimea de 30 cm (Gt
16,79%) și puternic tasat în orizontul Bt (Gt 21,16-
24,47%). Avem deci confirmarea unui regim
aerohidric nefavorabil, atît la nivelul orizontului EB
(Bt) cît și - în special - la nivelul onzontu'ui Bt.
însușirile chimice ale acestui sol reflectă bine
l^ocesul de podzolire ce afectează în special
orizonturile Ao și EL Ca armare a acestui proces, în
primii 30 cm s-a produs scăderea con mutului de
baze de schimb la valori mici (12,58 me/100 g sol în
orizontul El) și mijlocii (16,40 me/100 g sol în
orizontul Ao) și creșterea conținutului de hidrogen
schimbabil la valori mijlocii (11,48-12,77 me/100 g
sol). în consecință, gradul de saturație în baze a
scăzut (sol oligomezobazic în orizontul El și
oligomezobazic-mezobazic în orizontul Ao) iar
reacția solului a devenit puternic acidă la suprafață
(pH 4,6).
Datorită acidificării solului în orizonturile Ao și
El, a apărut o tendință de creștere a conținutului de
aluminiu mobil (1,33-1,74 me/100 g sol).
Conținutul de humus este mijlociu în orizontul Ao
(4,24%), mic-mijlociu în orizontul El (3,20%) și mic
pînă la foarte mic în adîncime. Conținutul de azot
total este mijlociu în orizontul Ao (0,205%), mijlociu
spre mic în orizontul El (0,145%) și mic pînă la
foarte mic în profunzime.
în ceea ce privește elementele bazice, solul
prezintă un conținut mic de calciu în primii 50 cm
(130-200 mg/100 g sol) și mijlociu în orizontul Bt
(208-310 mg/100 g sol), un conținut mijlociu de
magneziu (50,4-75,6 mg/100 g sol): în general
mijlociu de potasiu (6,8-8,8 mg/100 g sol) și foarte
mare de sodiu (18,0-24,8 mg/100 g sol).
însușirile chimice amintite indică faptul că acest
sol are o troficitate mijlocie-inferioară. Avînd în
vedere și însușirile fizice și hidrofizice nefavorabile
prezentate, se poate concluziona că soiul are un nivel
de fertilitate inferior.
3.4.	Efectele tehnologiei de lucru aplicate
3.4.1.	Efectele tehnologiei de lucru aplicate
asupra proprietăților fizice și hidrofizice ale solului
Comparînd însușirile fizice și hidrofizice ale
solurilor din u.a.62, unde s-a efectuat pregătirea
complexă a solului, și din u.a.63, unde se manifestă
intens fenomenul de uscare, rezultă unele modificări
demne de a fi reținute.
Astfel, în legătură cu principalele proprietăți
fizice, se poate observa o scădere a densității
aparente, în cazul solului pregătit complex față de cel
aflat în stare naturală, cu 0,05-0,09 g/cm3; aceasta
reprezintă destul de mult, ținînd seama de faptul că,
în solul nepregătit (natural), densitatea aparentă se
apropie îngrijorător de valoarea limitativă pentru
multe specii forestiere.
26
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 • 1996 • Nr. 1
în strînsă legătură cu aspectul pozitiv amintit, în
cazul solului pregătit se înregistrează o creștere în
profunzime a porozității totale cu aproximativ 3% și
a porozității de aerație cu aproximativ 4% (ceea ce
reprezintă, de fapt, o creștere
cu valoarea unei clase de
apreciere a celor două
însușiri), cu efecte benefice
asupra regimului aerohidric al
solului. Tot în acest sens, este
de reținut că porozitatea de
aerație, care - în solul nepre-
gătit - devine nulă începînd
de la adîncimea de 50 cm, în
solul pregătit ajunge practic
nulă începînd de la adîncimea
de 80 cm.
Totodată gradul de tasare a
solului scade evident în cazul
solului pregătit, acesta
devenind slab tasat la 30 cm
adîncime (10,82% față de
16,79% - moderat tasat),
moderat tasat la 50 cm
(14,86% față de 21,16% -
puternic tasat) și puternic tasat la 80 cm (21,73% față
de 24,47%). Ca urmare permeabilitatea solului
prezintă o tendință generală de creștere.
Din punct de vedere fizic, efectul lucrării
Tabelul 4
Regimul de umiditate a solului în trei ani consecutivi • 1992, 1993, 1994. (Humidity conditionsof soil
in three succesive years - 1992,1993,1994)
Localizare O.S., U.P., u.a.	Orizont	Adîncimea (cm)	Indici umiditate activă - % greutate								
			1992			1993			1994		
			V.	e.m.	e.t.	V.	e.m.	e.t.	V.	e,m.	e.t.
O.S. GHIMPAȚI	AE(Ap)	0-10	120	65	19	85	64	81	97	100	59
U.P.I Letca	AE(Ap)	15-25	125	56	24	92	73	87	89	90	58
u.a.62	AEB	30-45	62	39	34	58	47	66	62	72	28
	AEB/Btl	45-55	65	44	24	63	55	68	73	72	51
Pregătirea complexă	Btl	55-70	63	42	30	54	49	71	59	68	47
a solului - Refacere	Bt2	75-90	50	35	36	42	40	65	49	63	47
	Bt2	95-110	45	33	-	35	34	62	71	60	45
u.a.63	Ao	0-10	96	8	12	83	63	34	22	58	-18
Fenomen de uscare	Ei	15-25	100	14	21	57	42	30	28	68	-6
	EB(Bt)	30-45	64	-7	-9	39	-13	3	4	47	-19
	EB/Bt 1	45-55	75	0	4	48	2	9	19	66	0
	Bt 1	55-70	78	6	13	40	10	19	18	56	8
	Bt2	75-90	67	13	18	24	14	27	25	46	13
	Bt2	95-110	46	7	-	11	13	-	20	32	8
I.u.a. < 0 - umiditate inaccesibilă; 0-20 - foarte greu accesibilă; 20-50- timiditate mijlociu de greu
accesibilă; 50-90 - umiditate ușor accesibilă; > 90 - umiditate foarte ușor accesibilă; v. - venial; e.m. - estival
mijlociu; e.t. - estival tîrziu.
lua
W
U.A. 62 HEAAC2M-ME6Ă7MCA
COMPLEXĂ SOLULUI
lua
W
i30-
no-
F.ito.
u. „
AW]
HO
u.
A
N.
6.
fi.
90
00
6»J
sa
to
30
ff»V.
1»3&t
jOOtejn.
notez-
u
a»e.t.
na
HO
*»■
^L
una FENOMEN Of USCMF
LE6ENOĂ
iun-watswa/Kritâ
AUN.-F(no» ACCES.
U.A. -UOOQ ACCES.
HGjhHbi. gaeuacces.
*	E6.fi.-F.GA6U ACCES-
z -iwccEwBiLA
V. -VEAfML
» n -ESHwtLMiougw
G.
fi.
O-
1992 V,
noset
rsatv.
tem)
1993&t
MOV.
OSSK
ea
60
50
36
to
i> io 30 io'50 60 90 90 io M HO SMhcâne
tem)
Fig. 1. Umiditatea activă a solului. (The active humidity of soil).



REVISTA PĂDURILOR O Anul 111 * 1996 • Nr. 1
27
complexe a solului este și mal vizibil în cazul celui
de al doilea profil din suprafața respectivă.
Toate aceste modificări fizice sunt consecința
secundară a lucrării speciale a solului, care a avut ca
efect principal atît afînarea generală a solului cît și
uniformizarea și estomparea granulometrică cel puțin
locală a acestuia.
Aspectul cel mai important care rezultă din aceas-
tă comparație este însă acela care se referă la capaci-
tatea de reținere și înmagazinare pe termen lung a
apei din precipitații, care în cazul solului pregătit
complex este evident superioară (Tab. 4, Fig. 1). în
regimul de umiditate a solului pregătit s-au produs
modificări pozitive de mare importanță pentru
instalarea și consolidarea vegetației forestiere.
Astfel, în intervalul vernal, umiditatea activă a
solului din arboretul cu fenomene de uscare (u.a.63)
a scăzut puternic și continuu, de la valori în general
ușor accesibile în anul 1992 la valori foarte greu
accesibile sau cel mult mijlociu de greu accesibile în
anul 1994, atingînd valori apropiate de limita
inaccesibilității (Iu. a. 4%) Ia adîncimea critică de 45
cm. Datorită pregătirii sale complexe, în solul din
u.a.62 umiditatea activă vernală a înregistrat în anul
1994 valori ce au acoperit întregul domeniu al
umidității ușor accesibile (Iu.a.49-97%), mai ridicate
ca cele din anul 1993 și în general apropiate de cele
din anul 1992 sub adîncimea de 45 cm, dar mai
scăzute spre suprafață.
în intervalul estival mijlociu, umiditatea activă a
solului din arboretul cu fenomene de uscare a avut
valori foarte scăzute (foarte gren accesibile și chiar
inaccesibile), atît în anul 1991 cît și în anul 1993, dar
ceva mai ridicate în anul 1993. Valorile inaccesibile
s-au înregistrat invariabil la adîncimea critică de 45
cm [Iu.a. (-7%) în anul 1992 și Zu.a.(-13%) în anul
1993]. Și în cazul solului pregătit complex,
umiditatea activă din acest interval a avut valori mai
ridicate în anul 1993 față de cele din anul 1992, dar
ele au fost situate în partea mijlocie-superioară a
domeniului umidității, mijlocia de greu accesibile și
în partea mijlocie-inferioară a domeniului umidității
ușor accesibile. Precipitațiile abundente căzute în
luna iulie 1994 au determinat în acest an - în ambele
cazuri - creșterea spectaculoasă a umidității active a
solului, pînă în domeniul umidității ușor accesibile
(u.a.63 - fenomen de uscare r/Aa46-68%, u.a.62 -
plantație cu sol pregătit complex - Iu. a.60-100%).
în intervalul estival tîrziu, care este cel mai
edificator în ceea ce privește capacitatea solului de a
conserva umiditatea, se poate evidenția clar faptul că
solul din arboretul cu fenomene de uscare (u.a.63) nu
a reușit să păstreze umiditatea în condițiile menținerii
unui climat secetos, pe cînd solul pregătit complex
(u.a.62) a dovedit în aceleași condiții o capacitate
foarte ridicată de recepționate și înmagazinare, pe
termen lung, a apei din precipitații. Astfel, în cazul
solului din arboretul cu fenomene de uscare,
umiditatea cea mai ridicată s-a înregistrat în anul
1993 (Iu.a.3-34% - valori foarte greu accesibile sau
cel mult mijlociu de greu accesibile); în anul 1992
umiditatea activă a fost și mai scăzută, atingînd
valori inaccesibile la adîncimea de 45 cm [Iu. a. (-9)-
21% - valori foarte greu accesibile sau chiar
inaccesibile]; în anul 1994, umiditatea a scăzut pînă
la adîncimea de 55 cm la valorile cele mai reduse din
cei trei ani [Zu.a.(-18%), (-6%), (-19%), 0, la
adîncimile de 10, 25, 45 și 55 cm ], sub nivelul
accesibilității.
Toate aspectele amintite conduc la concluzia că
solul din arboretul cu fenomene de uscare prezintă
un regim de umiditate puternic deficitar în condițiile
climatului actual secetos, pe cînd solul pregătit
complex reușește să păstreze un regim de umiditate
normal sau apropiat de normal. în această situație,
orice încercare de refacere sub masiv sau în teren
descoperit, fără pregătirea complexă a solului, are
șanse minime de reușită.	; - —
3.4.2.	Efectele tehnologiei de lucru aplicate
asupra vegetației forestiere cultivate
în anul 1994 (ianuarie-februarie) s-a trecut efectiv
la împădurirea terenului pregătit complex, prin
plantare (62 ha) și semănare la tarla (5 ha) sau în
brazde (5 ha).
Plantația a fost realizată în condiții foarte bune,
folosindu-se formula de împădurire 60% CE, 10%
TE, 15% specii de ajutor (măr, păr, vișin turcesc,
corcoduș, arțar tătăresc), 15% arbuști (păducel și
schema de plantare 1,5 x 1,0 m. A fost creată o
asociere adecvată a speciilor, atît din punct de vedere
tehnic (silvicultural) cît și estetic: cîte trei rînduri de
cer, după care urmează un rînd de tei, flancat în
ambele părți de cîte un rînd de specii de ajutor și
arbuști la fiecare 50 m; această așezare a speciilor a
fost decalată cu un rînd.
în prezent, plantația are o reușită bună (cea. 83%)
și o dezvoltare foarte bună (înălțimea realizată de
puieți pe specii este de 15-40 cm îneazui cerului, de
30-60 cm în cazul teiului, de 70-.] 50 cm, în cazul
speciilor de ajutor și de 40-80 cm în cazul arbuștilor.
în cazul semănării la tarla sau în brazde, a fost
folosită ghindă de stejar roșu. Semănătura are în
28
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 • 1996 • Nr. 1
prezent în ambele cazuri o stare de vegetație și o
reușită foarte bună (cca. 95%). Ulterior, în această
semănătură se vor introduce și alte specii forestiere
adecvate situației.
în anul 1995 au fost plantate încă 63 ha de teren
pregătit complex, folosindu-se aceeași formulă de
împădurire și schemă de plantare.
Toate aceste date, privind starea culturilor fores-
* tiere instalate precum și datele care se referă la
regimul de umiditate a solului, permit formularea
concluziei că, datorită pregătirii speciale a solului, în
regimul său de umiditate s-au produs modificări
pozitive de mare importanță, pentru instalarea și
consolidarea vegetației forestiere.
3.5.	Lucrări de refacere sub masiv
Anterior sau chiar simultan cu efectuarea lucră-
rilor complexe de refacere amintite, personalul tehnic
al O.S. Ghimpați a acționat în mod repetat în unele
zone din U.P.I Letca, pentru a realiza refacerea
arboretelor afectate de uscare prin plantare și
semănate sub masiv, în teren nepregătit. în condițiile
' secetei excesive, ce a caracterizat întreaga perioadă,
aceste încercări de refacere sub masiv s-au dovedit a
nu fi viabile, deoarece puieții sau semințișul rezultat
fie s-au uscat, fie au „încremenit” fără a se putea
obține închiderea stării de masiv.
Astfel, în primăvara anului 1991, au fost
executate plantații sub masiv pe o suprafață de 40 ha,
în arborete ce aveau gradul de uscare HI-IV, folosind
5.000-6.000 puieți/ha și formula de împădurire 70%
CE, 10% TE, 20% specii de ajutor.
în toamna anului 1991, a fost efectuată o
încercare de regenerare naturală prin semicăzănire pe
suprafața de 6 ha, într-un gîmițeto-ceret cu gradul IV
de uscare. Rezultatele s-au dovedit a fi
necorespunzătoare, din cauza uscării avansate a
arboretului și a capacității sale foarte scăzute de
regenerare. Intervenția ar fi fost oportună, atunci cînd
arboretul se afla în gradul II sau cel mult III de
uscare.
în primăvara anului 1992, au fost executate
semănături sub masiv cu ghindă de cer, în vetre și pe
brazdă, pe o suprafață de 140 ha în arborete care se
aflau în gradul de uscare 11-111, DI și IV. Ulterior, o
parte din aceste semănături au fost puse complet în
lumină (20 ha), datorită gradului avansat de uscare a
arboretelor.
Din cauza secetei excesive, în anul 1992 a fost
calamitată aproximativ o treime din suprafața totală,
pe care s-a intervenit sub masiv cu plantații și
semănături. Pe restul suprafeței, lucrările au avut o
REVISTA PĂDURILOR • Anul iii © 1996 0 Nr. 1
reușită de cel mult 75%, puieții sau semințișul
înregistrînd o dezvoltare foarte lentă, apropiată de
stagnare.
Rezultate mai bune s-au obținut - în general - în
cazul semănăturilor și - în special - în situațiile în
care s-a intervenit în arborete cu un grad de uscare
mai scăzut (II-III), înainte de a se produce înierbarea
sau în situațiile în care se manifestă influența luncii.
Din analiza datelor prezentate se poate desprinde
concluzia că lucrările dc refacere sub masiv au șanse
de reușită numai atunci cînd se intervine în arborete
care au atins gradul de uscare II sau cel mult II-III.
încercarea de a conserva arboretele afectate de
uscare pînă la vîrste mai înaintate și întîrziereâ inter-
vențiilor sub masiv conduc inevitabil la soluții de
refacere radicale, cu pregătirea complexă a solului.
Pe de altă parte, se conturează destul de clar
faptul că - din punct de vedere economic - lucrările
de refacere sub masiv sunt mai constisitoare decît
lucrările de refacere integrală, cu pregătirea solului,
în cazul acestor lucrări închiderea stării de masiv se
realizează în termene mult mai lungi decît cele
stabilite de instrucțiunile în vigoare, datorită regi-
mului diferit de cel al plantațiilor (se lucrează sub
masiv, în condiții de secetă, în teren nepregătit și
adesea înierbat). Totodată aceste lucrări necesită
intervenții repetate cu completări, descopleșiri etc.,
pe o perioadă de timp mai îndelungată și cu un grad
de răspîndire mult mai mare. Cantitatea de material
de împădurire, folosită pînă la închiderea stării de
masiv, este practic dublă față de situația plantațiilor
sau semănăturilor propriu-zise, executate în teren
descoperit și pregătit.
4. CONCLUZII
4.1.	în U.P.I. Letca din O.S .Ghimpați, fenomenul
de uscare a apărut și s-a extins în gîmițeto-cerete cu
vîrsta medie de 50 de ani și proveniența din lăstari,
pe fondul scăderii drastice a nivelului anual al
precipitațiilor, pînă la valori caracteristice zonei de
stepă.
4.2.	Fenomenul de uscare afectează integral
subunitatea de terasă. Solurile din arboretele în care
se manifestă uscarea aparțin tipului genetic sol brun
roșcat luvic și prezintă o variabilitate redusă în ceea
ce privește însușirile care condiționează specificul
ecologic și potențialul productiv. însușirile fizice ale
acestor soluri sunt în ansamblu nefavorabile.
4.3.	Solul din suprafața parcursă cu lucrări de
refacere (u.a.62) reflectă, atît din punct de vedere
morfologic cît și sub aspect fizic-hidrofizic și chimic,
29
pînă la adîncimca de cel puțin 50 cm, efectul pozitiv
al pregătirii sale complexe și profunde. însușirile sale
fizice devin nefavorabile, numai începînd de la
adîncimea de 50 cm, în orizontul Bt, iar însușirile
chimice determină o troficitate de ansamblu cel mult
mijlocie. Ca urmare, acest sol are un nivel mijlociu
de fertilitate.
însușirile fizice ale solului din arboretul cu
fenomene de uscare (u.a.63) devin nefavorabile încă
de la adîncimea de 30 cm iar însușirile sale chimice
indică o troficitate mijlccie-inferioară. Totodată,
capacitatea sa de apă utilă este mai scăzută. în
consecință, solul prezintă un nivel inferior de
fertilitate.
4.4.	Pregătirea complexă a solului a produs
ameliorarea certă și substanțială a principalelor sale
însușiri fizice (densitatea aparentă, porozitatea totală,
porozitatea de aerație. gradul de tasare), precum și
creșterea capacității sale de reținere și înmagazinare
pe termen lung, a apei din precipitații. Solul din
arboretul cu fenomene de uscare are un regim de
umiditate puternic deficitar, în condițiile climatului
actual foarte secetos, pe cînd solul pregătit complex
reușește să păstreze un regim de umiditate normal
sau apropiat de normal.
Vegetația forestieră instalată reflectă din plin
ameliorarea însușirilor fizice ale solului și a
regimului său de umiditate. Astfel, plantația realizată
(60% CE, 10% TE, 15% specii de ajutor, 15%
arbuști) are o reușită bună (83%) și o dezvoltare
foarte bună, la sfîrșitul primului an de vegetație.
4.5.	Tehnologia specială de pregătire a solului -
care constă în scoaterea mecanizată a cioatelor,
evacuarea acestora și nivelarea terenului, scarificarea
într-un sens pînă la adîncimea de 60-80 cm,
efectuarea unei arături profunde, pînă la adîncimea
de 60 cm și discuirea în două sensuri perpendiculare
- s-a dovedit a fi singura în măsură să producă
modificări pozitive, și de lungă durată, ale însușirilor
fizice ale solului și ale regimului său de umiditate, de
mare importanță pentru instalarea și consolidarea
vegetației forestiere, în condițiile climatice și edafice
grele oferite de U.P.I Letca.
Arătura adîncă este operația cheie a acestei
tehnologii de lucru care răstoarnă solul, îl fărîmițează
și îl structurează, provocînd creșterea porozității de
aerație, a permeabilității și deci a capacității de
reținere și înmagazinare pe termen lung a apei.
Scarificarea este o operație indispensabilă,
premergătoare arăturii adînci care însă produce
numai o dislocare a solului în agregate mari
(blocuri), fără o schimbare semnificativă a poziției
lor și qu un efect de afînare redus.
4,6.	în condițiile secetei excesive ce a caracterizat
întreaga perioadă, încercările de a reface arboretele
afectate de uscare din U.P.I Letca - prin plantare și
semănare sub masiv, în teren nepregătit - s-au
dovedit a nu fi viabile. Puieții sau semințișul rezultat
fie s-au uscat, fie au „încremenit”, fără a se putea
obține închiderea stării de masiv.
Rezultate mai bune s-au obținut, în general, în
cazul semănăturilor și, în special, în situațiile în care
s-a intervenit în arborete cu un grad de uscare mai
scăzut (II-III), înainte de a se produce înierbarea, sau
în situațiile în care se manifestă influența luncii. în-
tîizierea intervențiilor sub masiv conduce inevitabil
la soluții de refacere radicale.
în cazul acestor lucrări nu se poate realiza
închiderea stării dc masiv în termenele prevăzute de
instrucțiuni și - datorită reușitei slabe - este necesar
atît un volum ridicat de muncă cît și o cantitate
sporită de material de împădurire. Din punct de
vedere economic aceste lucrări pot fi chiar mai
costisitoare, decît lucrările de refacere integrală.
4.7.	In U.P.I Letca, seceta excesivă a reprezentat
cauza principală a fenomenului de uscare. însușirile
fizice nefavorabile ale solului au produs o ampli-
ficare a efectelor negative ale secetei, reprezentînd o
cauză secundară. Acești doi factori au acționat pe
fondul devitalizării amestecurilor de cer și gîmiță, ca
urmare a regenerării repetate din lăstari.
Positive changes registes-ed by physical and hydrophysical characteristics of soii in U.P. Letca - O.S. Ghimpați as a result of
applying the restauration technology that includes the deep loosening of soii (scarifying and deep ploghing)
This paper analyses two of the main factors implied in the appearance of drying phenomenon by studying the physical,
hydrophysical and Chemical characteristics of soils in Quercus stands with drying phenomena in U.P. Letca - O.S. Ghimpați and
humidity conditions characteristic to these soils in the context of a pronounced drought in the period 1982-1984. There have thus been
established the relationships between the drying phenomenon and the existing edaphic conditions and the pronounced and long drought
effects on the humidity conditions of soii; the conclusion was that the pronounced drought was the main cause of starting the drying
phenomenon in U.P. Letca.
There have been established the effects and efficiency of the complex preparation of soii made in U.P. Letca in order to restore the
stands affected by dryness, conluding that the applied technology is the only one able to make a long term improvement of the physical
charactristics of soii and its humidity conditions.
30
REVISTA PĂDURILOR 0 Anul 111 0 1996 © Nr. 1
Gospodărirea pădurilor naturale și protecția
mediului în Albania
1.	Resursele forestiere ale Albaniei
Albania este o țară mediteraneeană, cu relief
montan, avînd altitudinea medie de 700 m (de două
ori mai mare decît media europeană). La nivelul țării
se disting patru zone fitoclimaticc (*♦*, 1985):
1.	zona pădurilor și arbuștilor mediteraneeni,
care se întinde de la nivelul mării pînă la altitudinea
de 400 m (la nord) și 800 m (la sud);
2.	zona pădurilor de cvercinee. localizate la
altitudini între 400 și 800 m (nord) și 800-1200 m
(sud);
3.	zona făgetelor, care apare la altitudini de
maximum 1.700 m (nord) și 2.000 m (sud) m
altitudine.
Pădurile ocupă 1,038 milion ha (36% din
suprafața țării), prezentînd un volum pe picior de 81
milioane m3 <*“, 1994). Acestea sunt gospodărite
majoritar în regimul codrului (46,5%), la care se
adaugă cele de crîng (29,0%) și asociațiile de specii
arbustive (24,5%).
Volumul mediu este de 78,9 m3/ha, creșterea
curentă atingînd 1,34 m3/an/ha. Posibilitatea anuală a
pădurilor este de 1,520 milioane m3, din care 0,747
milioane m3 lemn de lucru.
Circa 90% din păduri sunt naturale, speciile
componente fiind autohtone și neinfluențate de
acțiunea omului.
Speciile principale tratate în codru sunt fagul
(Fagus sylvatica), cvercineeie (Quercus petraea, Q.
cerris și Q. frainetto), pinul negru (Pinus nigra),
bradul (Abies alba) și alte specii de foioase, care
constituie baza producției lemnului cu utilizări
industriale.
Crîngurile se compun în majoritate din specii de
cvercinee (gorun, gîmiță, cer), la care se adaugă,
într-o mai mică măsură, și fagul sau alte foioase.
Dintre speciile considerate arbustive, carpenul
(Carpinus betulus) este predominant, acestuia
adăugîndu-i-se Arbutus unedo ș.a.
Datorită intervențiilor peste posibilitatea
pădurilor, ca și a unei desimi insuficiente a
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 S 1996 Q Nr. 1
Conf. di. ing. VEZIR MUHARREM1
Conf. dr. ing. SOTIR DIMOSHI
Prof. dr. ing. PANAJOT KOCi
Conf. dr. ing. SKENDER FICO
Facultatea dc Silvicultură, Universitatea
din Tirana. Albania
drumurilor forestiere, distribuția arboretelor pe clase
de vîrstă este neregulată. în cazul pădurilor de codru,
arboretele tinere (cu vîrste pînă la 20 de ani) ca și
cele mature au o pondere mai mare decît media.
Aceeași situație se întîlnește și în cazul cringurilor,
unde arboretele tinere (sub 10 ani) ca și cele peste 40
de ani sunt excedentare.
2.	Gospodărirea pădurilor naturale
în conformitate cu noua Lege a pădurilor
(1992), în Albania sunt recunoscute trei forme de
proprietate: de stat, comunală și particulară (privată).
Circa 20% din actualele păduri de stat vor fi date în
folosință comunelor, în timp ce pădurile particulare
se vor crea pe domeniul fiecărui proprietar (oricum,
înainte dc naționalizarea pădurilor din anul 1945,
acestea ocupau doar 5% din suprafața împădurită).
Din întreaga suprafață a fondului forestier, circa
87% îndeplinește funcția de producție de masă
lemnoasă, în timp ce 13% sunt păduri de protecție și
recreere.
Pădurile de codru din Albania sunt gospodărite
prin amenajamente, în timp ce crîngurile și arburștii
se conduc cu ajutorul planurilor de inventariere,
întocmite pentru fiecare unitate de producție -
denumită „economie forestieră" - care gospodărește
între 2.000 și 5.00C ha, șl revizuite o dată la 10 ani.
Arboretele de codru au ca țel principal dr
gospodărire producerea lemnului industrial pena u
gater și derula;, iar conducerea lor presupune metode
tradiționale de lucra, folosire și în alte țări europene
sau SUA, și care includ degajări-depresaje. curățiri,
rărituri și tratamente cu tăieri succesive (doar
ocaziona! se aplică tăieri succesive (doar ocazional
se aplică tăieri grădinărite, cele rase fiind coniplci
evitate) (Lorimer, 1990; Matthew>, 1991;
N e g u 1 e s c u și C i u m a c, 1959).
în condițiile unor cicluri de producție de 100-120
ani, regenerarea arboretelor se asigură prin upIL arca
tăierilor succesive, cu trei reprize (de îns?mînțare.
dezvoltare și definitive) în făgete, respectiv două
reprize în arboretele de pin negru (M u h a r r e m i.
1970-1971).
31
1
Adaptate la condițiile de relief accidentat al
Albaniei, metodele de exploatare sunt simple și
presupun fasonarea la cioată a arborilor doborîți, în
sortimente de 2-4 m lungime. Colectarea lemnului se
face manual, cu animale, tractoare agricole și - în mai
mică măsură - cu funicularele (K o c i, 1972).
Gospodărirea arboretelor tinere de codru se face
prin aplicarea curățirilor și răriturilor, care sunt însă
limitate datorită lipsei fondurilor, materialul lemnos
rezultat prin aplicarea lucrărilor de îngrijire
reprezentînd doar 5% din volumul total al tăierilor
anuale.
Gospodărirea crîngurilor urmărește producerea
lemnului subțire și de foc, exploatarea acestora
realizîndu-se prin tăieri în perioada de repaus
vegetativ, urmate de regenerarea pe cale naturală, din
lăstari, în același an. Deși ciclul de producție
recomandat este de 30-40 ani (Muharremi,
1990), pădurile de crîng au fost exploatate în mod
intensiv, la cicluri mai scurte; în apropierea
localităților rurale, acest fapt, coroborat cu pășunatul
abuziv, a condus Ia degradarea crîngurilor.
Gospodărirea asociațiilor arbustive, conduse la
cicluri scurte (10-20 ani), urmărește producerea
lemnului de foc. Deoarece acestea se găsesc în
general în apropierea satelor, majoritatea lor sunt
degradate din cauze menționate mai sus pentru
crînguri.
3.	Caracteristicile mediului forestier șj.
impactul uman
Defrișarea multor păduri din zona de cîmpie și
coline, tăierea de peste două ori mai mult decît
posibilitatea ca și tăierile abuzive și necontrolate, de
lîngă centrele locuite și drumurile auto, au condus la
degradarea multor terenuri. Un indicator sugestiv al
degradării ireversibile a pădurilor este dispariția
multor ecosisteme forestiere din zona de cîmpie și
colinară, ca și transformarea a 75% din codrii de
cvercinee în păduri de crîng.
Gospodărirea nejudicioasă a resurselor naturale,
timp de decenii sub regimul trecut, ca și adîncile
schimbări politice și economice ale ultimilor ani au
influențat sensibil mediul înconjurător în general și
mai ales mediul forestier din zonele rurale sau cel
periurbane. Cu toate eforturile depuse pentru
conservarea și extinderea pădurilor, impactul
activităților umane asupra mediului înconjurător este
evident.
Ca și în alte țări mediteraneene, pășunatul
32
(interzis în suprafețele în curs de regenerare, dar al
cărui control este dificil) este un factor dereglator
important în pădurile Albaniei și influența sa este în
continuă creștere.
Densitatea oilor și caprelor este de peste trei
exemplare/ha, cifră evident mai mare decît media
regiunii mediteraneene și care indică pericolul
pășunatului excesiv. în anumite zone, capacitatea de
suport a pădurilor este depășită și există semne de
dereglare a echilibrului ecologic (eroziune, degradare
a terenului etc.).
Eroziunea este o problemă majoră în Albania, în
special în sectorul agriculturii, dar și în cel forestier.
Circa 80% din păduri sunt situate pe pante între 20 și
50% și prezintă predispoziție la eroziune. Fenomenul
amintit poate fi agravat prin exploatarea excesivă a
pădurilor (cînd este neglijată și regenerarea) ca și
prin pășunatul neorganizat. Suprafețele împădurite
cel mai sensibile la eroziune sunt considerate
arboretele cu consistența redusă (sub 0,4%), care în
prezent ocupă 26% din suprafața pădurilor.
în Albania, bolile și dăunătorii pădurilor au creat
numeroase probleme. în acest sens, Thaumatopea
pilyocampa atacă în fiecare an 46 mii ha de pinete.
De asemenea, Tortrix viridana este prezentă pe circa
30 mii ha păduri de cvercinee.
în plus, mai sunt frecvente și Evetria buoliana,
Diprion pini, Dioryctria sylvestrella, Trioza lauri etc.
Dintre bolile criptogamice, cel mai răspîndite sunt
Endothia parasitica și Phytophtora cambivora, care
atacă circa 13 mii ha păduri de castan. Alte boli, ca
Lophodermium pinastri și Microsphaera abbreviata,
apar pe 16 mii ha păduri.
în ultimii ani, intensitatea atacurilor de boli și
dăunători a crescut, acestea avînd influență
negativă asupra creșterilor și echilibrului dintre
pădure și mediu.
Incendiile de pădure par a nu fi o problemă
deosebită în pădurile Albaniei, în medie circa 2000-
2500 ha fiind anual afectate, dintre care 400-500 ha
sunt complet distruse și necesită intervenții cu
reîmpăduriri. în ultimii ani se observă o creștere a
numărului de incendii și a suprafețelor afectate, fapt
datorat - probabil - indisciplinei cetățenilor.
Poluarea aerului a afectat circa 3 mii ha pădure
în împrejurimile uzinelor. Este evident că efectul
poluării a constat - pe lîngă daunele aparente la
arbori - și în reducerea creșterilor și vitalității
arborilor din zonă. în condițiile colapsului industriei
albaneze, care a afectat inclusiv patru fabrici de
REVISTA PĂDURILOR O Anul 111 O 1996 O Nr. I
hîrtie, dotate cu tehnologie învechită, pagubele
cauzate de poluare s-au diminuat.
Totuși, pentru prevenirea sau minimizarea
acestora, este necesar ca - pentru fiecare centru
industrial - să se întocmească un studiu de impact
ecologic, în care să fie prevăzute măsurile
antipoluante necesare pentru protecția mediului
(Muharremi, 1981).
4.	Amenajarea integrată și ecologică a
pădurilor și ameliorarea condițiilor de mediu
în Albania, politica forestieră urmărește creșterea
productivității și funcțiilor sociale și recreative ale
pădurilor. Totodată se are în vedere pricipiul
gospodăririi susținute (durabile), ceea ce presupune
conducerea și utilizarea pădurilor și terenurilor
forestiere în așa fel, îneît să protejeze biodiversitatea,
productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea
și potențialul lor de a îndeplini - acum și în viitor -
funcțiile lor ecologice economice și sociale (***,
1995).
în conformitate cu Legea privind pădurile,
tăierile sc limitează la posibilitatea anuală, fixată prin
amenajament. în pădurile de codru din zona
montană, recoltarea posibilității, ca și gospodărirea
lor în ansamblu, trebuie să aibă în vedere
particularitățile acestei zone, gen obiectivele multiple
de îndeplinit, heterogenitatea condițiilor staționate,
fragilitatea ecosistemelor montane etc. (Rotaru ,
1986).
în ceea ce privește tăierile principale, se va urmări
trecerea de la tratamentul tăierilor succesive cu
perioada scurtă de regenerare la cel cu perioada
lungă de regenerare, încercîndu-se și aplicarea
codrului grădinărit, care îndeplinește, în cele mai
bune condiții multiple funcții.
în Albania există încă 39 unități de producție
inaccesibile (fără drumuri), constituite din arborete
naturale, unde vîrsta multor arbori depășește 200 ani.
Structura complexă a acestor păduri ajunse la faza
de climax este rezultatul unei optimizări ecologice,
care urmărește maximizarea persistenței lor, ca și
perpetuarea acestora (Giurgiu, 1978). în afara
unei părți a lor, care va intra în regim de protecție,
cealaltă parte va intra la rînd în exploatare. în această
direcție, exploatarea lor trebuie să se bazeze pe
criterii ecologice (în construcția drumurilor
forestiere), utilajele și tehnologiile folosite trebuind
să fie astfel alese îneît să nu prejudicieze solul,
regenerarea instalată și arborii remanenți.
REVISTA PĂDURILOR o Anul 111 6 1996 o Nr. 1
Efectuarea operațiunilor culturale (curățirilor și
răriturilor) în pădurile tinere (mai ales de codru) a
fost limitată din Hpsă de fonduri. în cele 60 mii ha
păduri dc codru cu vîrsta sub 20 ani, se prevede
efectuarea operațiunilor culturale pe aproape
jumătate din suprafață, lucrările avînd intensități
slabe („imitînd natura“), materialul lemnos rezultat
utilizîndu-se ca lemn de foc.
Alegerea speciilor necesar a fi favorizate sau
introduse în regenerarea golurilor din pădure este o
decizie amenajistică importantă. Printre efectele
operațiunilor culturale, cel cu efectul cel mai
îndelungat este instalarea unui arboret din specii
amestecate, caz în care și diversitatea botanică și
zoologică este ridicată (***, 1984). în condițiile
pădurilor Albaniei, se vor favoriza în principal
speciile autohtone, cu proveniență locală, care sunt
adaptate de timp îndelungat la condițiile ecologice
respective și care pot asigura protejarea eco-
sistemelor naturale.
Refacerea și ameliorarea arboretelor degradate,
realizată prin reîmpăduriri, împăduriri și completări,
precum și substituirea crîngurilor degradate de
cvercinee prin tăieri rase și convertirea lor la codru
sunt obiective majore care, după cum arată
experiența din cîteva zone, pot să conducă la
dublarea producției acestor păduri și produce
ameliorarea mediului.
împădurirea a 100 mii ha terenuri agricole
abandonate necesită un program elaborat. între
speciile autohtone, pentru care există deja o
experiență îndelungată, se pot aminti: pinul negru, P.
pinea, P. halepensis, P. sylvestris, bradul (djntre
rășinoase), plopul, salcîmul, frasinul, castanul, teiul,
nucul etc. (foioase). Dintre speciile exotice, se
recomandă folosirea speciilor Pinus radiata, P.
brutia, Pseudotsuga menziesii, Cedrus deodara,
Hippophâe rhamnoides etc., pentru care trebuie
importată sămînța necesară și alese cu grijă zonele de
cultură. Majoritatea împăduririlor se vor efectua
pentru scopuri multiple (protecția solului, producția
de lemn etc.). Totodată, aceste împăduriri, ca și
instalarea pădurilor particulare, vor contribui la
rezolvarea problemei acute a lemnului de foc, pe
lîngă înlocuirea lui cu alte surse de energie
neregenerabile.
Micșorarea presiunii pășunatului în pădure se
poate realiza prin ameliorarea pășunilor, dezvoltarea
agriculturii și limitarea pășunatului la nivelul
capacității de suport a pădurii.
33
Prevenirea incendiilor trebuie să pornească de la
proiectarea coridoarelor și drumurilor deschise în
pădure, instalarea punctelor de observație și ridicarea
sistemului dc semnalizare, precum și prognozarea
mijloacelor necesare pentru stingerea incendiilor,
mijloace care astăzi sunt insuficiente.
Monitorizarea continuă a stării sanitare a
pădurilor cere un personal calificat, ca și luarea
rasurilor de prevenire a înmulțirii dăunătorilor și
folosirea metodelor integrate de combatere biologică,
chimică și mecanică, protejînd în același timp și
mediul.
Aplicînd principiul gospodăririi integrale și
susținute a resurselor forestiere, devine posibilă
evaluarea produselor și serviciilor acestora precum și
protecția diversității și productivității ecosistemelor
(Overbay, 1992).
Activarea și dezvoltarea activităților forestiere,
prin măsurile luate de stat, stimulînd inițiativa
particulară, condusă după principiul de mai sus, vor
ajuta la dezvoltarea economică rurală și la
ameliorarea calității vieții.
5.	Conservarea biodiversității și mediului
forestier
Deși o țară mică, Albania este bogată* în
diversitate biologică, datorită variațiilor dc climă,
sol, condiții geologice, topografice și hidrologice.
Aici cresc 3.250 specii de plante (29% din flora
Europei), din care 350 specii de arbori și arbuști, cu
specii endemice și neendemice.
Și fauna sălbatică este bogată, incluzînd 53 specii
de mamifere, 345 specii de păsări sălbatice etc.
Printre animalele și păsările sălbatice se pot aminti
ursul (Ursus arctos), pisica sălbatică (Felis
sylvestris), rîsul (Lynx lynx), capra neagră
(Rupicapra rupicapra), căpriorul (Capreolus
capreolus), potîrnichea (Perdix perdix), acvila
(Aquila chrysaetus), cocoșul de munte (Tetrao
urogallus), pelicanul creț (Pelecanus crispus),
Tetrastes bonasia etc.
în plus, există numeroase ecosisteme și
comunități reprezentative, unice pentru diversitatea
pe care o manifestă. Circa 85 mii ha păduri de codru,
cu întinderi de la zeci de hectare la mii de hectare,
situate în zone montane lipsite de drumuri de acces,
sunt neatinse sau foarte puțin afectate de activitatea
antropică.
Pentru protecția deosebită a diversității biologice
și mediului forestier circa 12,7 % din suprafața
forestieră a fost decretată ca zonă protejată, după
cum urmează:
-	parcuri naționale forestiere 0,8%
-	rezervații forestiere de vînătoare 1,1%
-	păduri de protecție a solului, apelor etc.
10,79%
-	ărborete surse de semințe și monumente ale
naturii 0,01%
Se propune ca acestor suprafețe să li se adauge
circa 30 mii ha pentru mărirea parcurilor existente și
declararea a patru noi parcuri, precum și declararea
rezervațiilor naturale stricte, a altor monumente ale
naturii, rezervații pentru protecția naturii etc. Este în
curs de pregătire Cartea roșie a speciilor de floră și
faună de interes științific deosebit, a celor protejate
legal și a celor amenințate cu dispariția. Aceste
măsuri necesită și sprijin legislativ, administrativ și
financiar mai substanțial, la aceasta contribuind și
proiectul comun cu FAO și Banca Mondială, avîhd
ca scop amenajarea integrată a pădurilor în Albania.
Pentru a reflecta schimbările apărute în resursele
forestiere, în tipurile de proprietate sau starea
sanitară a pădurilor, a fost prevăzut un proiect pentru
inventarierea integrală a pădurilor naționale, proiect
la care Facultatea de Silvicultură din Tirana este
partener al facultății cu același profil de la Gottingcn
(Germania).
Protecția mediului și a biodiversității va depinde,
în viitorul apropiat de modul în care publicul va
înțelege și aprecia importanța acestora, precum și de
acțiunile care se vor întreprinde. în acest sens,
facultatea amintită are obligații majore în acest
domeniu și se străduiește să evidențieze și ofere
soluții adecvate pentru aceste probleme vitale.
BIBLIOGRAFIE
Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres,
București.
K o c i, P., 1972: Shfrytezimi racional i pyjeve. Tirana.
Lorimer, A., 1990: Silviculture. In: Introduction to forest
Science. Second edition, New York, p. 312.
M a 11 h e w s, J., 1991: Silviculturalsystems. Oxford.
Muharremi, V,, 1970-1971: Nje veshtrim mbi ripertritjen
natyrore te pyjeve te Ballenjes. BSHB, p. 123.
Muhharemi, V., 1981: Pylli dhe problemei ruajtjes se
ambientit natyror, Ne Konferenca shkcncore per problemei e
ruajtjes se ambientit natyror, A SH SH, Tirana, p. 160.
Muharretni, V., Habili, D., Kasemi, P., 1990:
Mbareshtrimi i pyreje. Tirana.
Negulescu, E. G., Ciumac, G„ 1959: Silvicultura.
Editura agro-silvică de stat, București.
Overbay, J., 1992: Ecosystem management. In: Țaking an
ecologica! approach to management, Utah, p. 5.
34
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 111 O 1996 9 Nr. 1
Rotam, C, 1986: Assestamento e utilizzationi forestali in
moniagna in Francia. In: Le foreste nell arca alpina, Trento, p.
49.
***, 1984: Forestry handbook. Second edition, New York.
***, 1985: Fjalori enciklopedik shqiptar. A SH SH, Tirana.
***, 1994: Fondipyjori Shqiperise. TDPPK, Tirana.
***, 1995: Interim report on the follow-up of the second
ministerial conference. Helsinki.
The management of natural forests environmental protection in Albania
Albanian forests lie on 36% of the land and consist of high forests (46,5%), coppices (29%) and shrubs (24,5%). About 90% of the
forest are natural ones. High forests arc managed through shcltcrwood system, using 2 or 3 succesive feliings, with rotations of 100-120
years, and the establishment of natural regeneration.
Coppices and shrubs are clearcut, using rotations of 10-20 years and natural regeneration by sprouts.
Deforestation of plains, felling over 2 times more than the annual allowable cut, overgrazing, erosion and diverse damages have led
to the degradation of many ecosystems and the environment.
According to the new Forest Law of 1992, feliings are limited to the annual allowable cut. The silvicultura! systems involving longer
regeneration periods, as well as the selection systems, will bc carried out.
Restoration and improvement of the productivity of degraded forests, afforestations of multiple uses and reduction of human impact
over forests will bc major objeclives, related to the protection of the environment.
CERNEA, M. M. (ed.), 1991: Putting people fîrst.
Sociologica! variables development Ed. a H-a revăzută și
adăugită, Oxford Univers ity Press, Oxford, 575 pag.
După cum este bine cunoscut, multe proiecte cu implicații
profunde asupra mediului înconjurător, dar și asupra
populațiilor umane, sunt finanțate la scară internațională,
principala agențic-donor fiind Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare (Banca Mondială).
Cu toată amploarea, varietatea și dispersia acestor
proiecte, se constată o preocupare continuă pentru evaluarea
dimensiunii lor sociale, activitate la care echipa de sociologi
ai băncii își aduce o contribuție determinantă.
în contextul amintit, lucrarea de față realizează o
panoramă complexă a acestor activități din punct de vedere
social-uman și include nouă părți, corelate cu politicile și
proiectele dc dezvoltare ale Băncii Mondiale, în următoarea
succesiune:
1.	Proiecte de irigații
II.	Proiecte (voluntare sau involuntare) de creare de noi
așezări umane
IU. Proiecte de dezvoltare a șcptelului
IV.	Proiecte din domeniul pescuitului
V.	Proiecte forestiere
VI.	Proiecte de construcții ■
VII.	Evaluarea (proiectelor)
VIU. Participarea (Ia realizarea proiectelor)
IX. Colectarea de dale cu caracter social.
La final, se adaugă scurte note de prezentare a autorilor
diverselor capitole ale lucrării, precum și un index al
termenilor utilizați.
Din această diversitate de aspecte, lucrarea prezintă
importanță și pentru specialistul forestier român, prin
capitolul V, în care activitățile sprijinite financiar de Banca
Mondială sunt privite din două unghiuri:
-	al dimensiunii sociale și de impact asupra mediului, care
rezultă în proiectele de „silvicultură socială” (noțiune
definită la începutul anilor ‘70 și care presupune implicarea
unui număr mare de oameni în lucrările de împădurire, în
urma cărora rezultă lemn de foc, lemn de construcții de mici
dimensiuni etc., precum și venituri pentru acești producători
locali, asigurînd beneficii diverse, în continuă creștere, pentru
gnipurile sociale defavorizate;
- al „actorilor” folosiți în strategiile de „silvicultura
participativă” (de implicare integrală a populațiilor locale
din zonele cu procente reduse de împădurire, dar cu presiune
populațională ridicată, în procesul dc pregătire, realizare și
urmărire a proiectelor forestiere).
Bazat, în mare parte, pe propria experiență a autorului
(Dr. Michael M. Cernea, în prezent specialist de notorietate
internațională al Băncii Mondiale, dar format la școala
sociologică a Universității din București), capitolul respectiv
pune accent pe nevoia pe nevoia influențării (modificării)
atitudinii oamenilor față de arbori și pădure și a trecerii lor
din postura de „culegători” (consumatori) în cea de
producători ai lemnului necesar pentru acoperirea diverselor
nevoi locale. Pornind de la eșecul evident al așa-numitei
„silviculturi comunitare” (care include loturile forestiere în
proprietatea întregii comunități locale nediferențiate), autorul
consideră necesitatea trecerii la proiecte bazate pe „actori
sociali”, identificați în mod clar și în care se pot include - pe
lîngă familii - și diverse grupuri de interese (fermierii,
asociații ale persoanelor lipsite dc pămînt, dar posibili
cultivatori dc arbori, grupuri de femei, de persoane de aceeași
vîrstă etc.).
Mesajul capitolului, cel comun de fapt întregii lucrări,
este nevoia dc a pune oamenii, cu cerințele și dorințele lor,
în centrul oricărei activități; doar astfel, succesul acestora
este garantat, în condițiile diminuării efectului lor asupra
mediului ambiant.
Șef lucrări ing. NOROCEL NICOLESCU
Universitatea “Transilvania”, Brașov
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 111 O 1996 & Nr. 1
35
Unele considerații privind restructurarea și
retehnologizarea activității de exploatare a
lemnului
Ing. OVIDILJ CREȚU
Dr. ing. ION OLTEANU
Institutul Național al Lemnului, București
în ultimii ani, sectorul forestier a fost supus, o
dată cu celelalte sectoare economice, restructurării,
retehnologizării, reajustării și altor procese specifice
perioadei de tranziție.
în această perioadă, activitatea de exploatare a
lemnului s-a caracterizat prin cîteva transformări de
structură și anume:
-	descentralizarea conducerii și restructurarea
aplicată succedat au constituit un pas important pe
linia reformei, chiar dacă actualul sistem organi-
zatoric este supus în continuare unor tendințe de
restructurare;
-	licitarea masei lemnoase, concomitent cu
reducerea volumului de tăieri, a condus la reajustarea
unor segmente componente ale sistemului productiv;
-	apariția agenților economici individuali în
domeniul exploatării lemnului, ale căror tehnică și
tehnologie dc lucru nu depășesc nivelul general,
ridică unele probleme, în special în domeniul
valorificării lemnului și protecției pădurii;
-	folosirea unui parc de mașini și utilaje cu uzură
fizică și morală avansată, se răsfrînge negativ asupra
nivelului indicatorilor de producție, consum spcifîc
de carburanți și costuri;
-	lipsa surselor de finanțare pentru investiții,
modernizările dc utilaje și retehnologizările de
procese tehnologice încă mai mențin întreg fluxul de
producție la un nivel inferior, comparativ cu cel
practicat în țări cu economie forestieră dezvoltată.
Studiile elaborate în cadrul Institutului Național al
Lemnului au pus în evidență unele aspecte legate de
procesul de restructurare și retehnologizare, care se
prezintă în cele ce urmează.
Restructurarea sistemului organizatoric. în
domeniul exploatării lemnului, etapele de
restructurare organizatorică s-au succedat la început
prin desființarea Centralei de Exploatare a Lemnului,
apoi a celor trei regii autonome pentru exploatarea
lemnului.
Descentralizarea conducerii, formarea celor 17
societăți comerciale, acordarea unei independențe
sporite unităților în orietarea activității și luarea
deciziilor au constituit un pas important, necesar și
firesc pe linia aplicării reformei, creîndu-se astfel
premisele privatizării societăților comerciale de
profil.
Continuă, totuși, să se manifeste unele tendințe de
reașezare a unor procese pe baze noi, menite să
conducă la creștera eficienței în domeniu.
La nivelul unităților se fac simțite în continuare
preocupări, scenarii și diverse formulări de
alternative, privind restructurarea organizatorică și
tehnologică.
Comparativ cu fostele regii autonome de
exploatare, schema actuală de organizare, bazată pc
cele 17 societăți comerciale de exploatare, a asigurat
în mare măsură transferul competenței și răspunderii
la nivelul unităților productive.
în condițiile în care problemele de organizare
internă a producției la nivel de unitate, sector, secție
de producție, șantier de exploatare au devenit un
atribut al unității respective, cele de strategie ale
dezvoltării sectorului de exploatare a lemnului,
privind valorificarea superioară a materiei prime
lemnoase, introducerea de tehnici și tehnologii
avansate, elaborarea de norme, normative,
regulamente, instrucțiuni, calificarea personalului și
altele necesită să fie rezolvate în mod unitar. O
organizare flexibilă și adecvată a activității de
exploatare, însoțită de un ritm accelerat de
privatizare, poate conduce în mod incontestabil la
revigorarea întregii activități în acest domeniu.
Licitarea masei lemnoase a creat posibilitatea
pătrunderii în sector și a agenților economici
privatizați.
în prezent, un volum din ce în ce mai mare de
masă lemnoasă este exploatat de către aceștia.
De regulă, volumele de masă lemnoasă licitate de
aceștia sunt reduse, iar tehnica de lucru nu se
deosebește de cea actuală, utilizată în întreprinderile
de stat. Este greu de presupus că în viitor se vor
produce schimbări spectaculoase în domeniul
tehnicii și tehnologiei folosite de aceștia, întrucît
tendința de obținere a unui profit imediat exclude
36
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 111 ® 1996 ® Nr. 1
posibilitatea de investiții mari. Dimpotrivă, există
temerea că folosirea unei tehnici inferioare și a unei
forțe de muncă ocazionale, fără o calificare
temeinică în domeniu, precum și negocierea cu
întîrziere a prețurilor de livrare a lemnului, cu
consecința stocării acestuia în pădure pe timp mai
îndelungat, se poate răsfrînge negativ asupra
cerințelor de valorificare superioară a masei
lemnoase și de respectare a celor de protecție a
pădurii.
Intervenția acestora nu trebuie privită totuși cu
discriminare, dacă tindem spre aplicarea unei tehnici
unitare și avansate, menită să conducă la un progres
în domeniul respectiv.
Viitorul va arăta în ce măsură gradul dc meca-
nizare și de profesionalism, atinse în întreprinderile
de stat, vor fi aplicate și de către agenții economici
individuali.
Caracterizarea procesului tehnologic de
exploatare a lemnului. în domeniul exploatării
lemnului, se practică - într-un sistem generalizat -
tehnologia de exploatare a lemnului în trunchiuri
lungi și catarge, cu secționare parțială în parchet sau
în platforma primară și o sortare definitivă în
depozitele finale, amplasate în incinta fabricilor de
cherestea sau la căile ferate.
Cu toate avantajele și dezavantajele ce le prezintă
această tehnologie, în ultimii ani se face tot mai
simțită tendința de transferare a sortării lemnului în
platformele primare. Eventualele rezerve față de
această tendință devin nejustificate, în măsura în care
această tehnologie se justifică din punct de vedere
economic, ca urmare a reducerii costurilor prin
expedierea sortimentelor direct la beneficiari.
Totuși, aplicarea acestei tehnologii, fără o
fundamentare temeinică, se poate solda cu consecințe
negative asupra gradului de valorificare a lemnului și
protecției pădurii.
Sortarea lemnului în platforma primară nu se face
de regulă sub control exigent, în scopul obținerii
unor sortimente valoroase, corespunzătoare calității
lemnului. Pe de altă parte, această operație necesită
un anumit spațiu tehnologic, preluat din fondul
forestier, de regulă sub formă de teren neamenajat,
pe care se manipulează și se depozitează lemnul
sortat. Operațiile de manipulare se efectuează în
multe cazuri cu încărcătoarele IFRON care - de
regulă - degradează acest teren, lăsîndu-1 pentru
multă vreme fără vegetație.
O alternativă de reducere a prejudiciilor aduse
solului pe aceste suprafețe ar constitui-o montarea
macaralelor hidraulice pe autovehicule care permit
încărcarea lemnului, secționat în lungimi mai mici
sau mai mari, depozitat pe marginea drumului
forestier.
în cele ce urmează, se prezintă cîteva aspecte
privind stadiul actual al tehnicii de lucru, utilizate în
procesul de exploatare a lemnului.
© La doborît secționat
Importul ferăstraielor mecanice din vest, pe care
se bazează operația de doborît-secționat, în prezent a
fost benefic pentru sector, dar nu justifică aban-
donarea procesului de modernizare a ferăstrăului
românesc, printr-o cooperare cu o firmă străină sau
recurgînd la import de completare.
Condițiile specifice existente în exploatările
forestiere din țara noastră, caracterizate prin tăieri
succesive, majoritatea foioase amplasate în terenuri
accidentate, vor exclude pentru multă vreme
folosirea unei tehnici de vîrf, bazată pe combine
forestiere.
© La colectarea lemnului
Tractoarele au o pondere majoritară în volumul
total de colectare, iar funicularele de tip gravitațional
au o pondere redusă (circa 10% din volumul de
colectări) și aceasta în condițiile în care o suprafață
însemnată a arboretelor dc exploatat se află pe
versanți abrupți.
Comparativ cu cele realizate pe plan mondial, atît
tractoarele cît și funicularele prezintă un decalaj
tehnic, în special în ceea ce privește înglobarea unor
soluții constructive avansate.
Posibilități dc modernizare a acestor două grupe
de mașini și instalații există și în țară, dar sunt
limitate.
O alternativă de modernizare ar fi cooperarea
uzinei constructoare cu firme străine recunoscute în
domeniu.
® La transportul lemnului
Procedeul de încărcare a lemnului cu ajutorul
troliului este depășit. în țările vestic cu economia
forestieră dezvoltată, folosirea macaralelor hidraulice
s-a generalizat..
Din experiența acumulată în decursul anilor,
rezultă că macaralele hidraulice pentru auto-
vehiculele forestiere nu se pot realiza numai cu forțe
proprii ci este necesară o cooperare cu o firmă
recunoscută, import de macarale în prima etapă sau
import de completare a unor elemente componente
de construcție deosebită.
REVISTA PĂDURILOR & Anul 111 O 1996 © Nr. 1
37
@ în depozitele forestiere
O restructurare a depozitelor forestiere presupune
reconsiderarea acestora în sensul corelării capacității
și tehnicii de lucru cu volumul de masă lemnoasă
aferent, reanalizarea fluxurilor de producție, apli-
carea de scheme tehnologice optime, trecerea la
asimilarea unor încărcătoare cu capacități mai mari
de 2 t, introducerea de linii de secționare și sortare
simplificate și semiautomate, aplicarea de fluxuri
tehnologice simple în depozitele cu volum redus de
masă lemnoasă.
•	Sisteme de mașini, structură, vechime, grad
de utilizare, evoluție. în ultimii ani, considerați ca o
perioadă de tranziție, în domeniul tehnicii de lucru
folosite nu s-au produs schimbări structurale de
esență.
în ceea ce privește vechimea parcului de mașini și
utilaje forestiere, menționăm faptul că 30% din
parcul de tractoare și încărcătoare a depășit durata de
serviciu, iar circa 90% se găsește în a doua jumătate
a duratei dc funcționare.
O situație similară o prezintă și parcul de mijloace
auto forestiere, unde circa 50% din autotrenurile de
20 t, 33% din cele de 16 t și 39% din auto-
platformele de 14 t a depășit rulajul de 300 mii km
echivalenți.
De aici și concluzia că parcul de mașini și utilaje
forestiere este învechit, lucrează cu randament
scăzut, înregistrează stagnări mari și are un impact
negativ asupra mediului.
Faptul că 62% din pădurile noastre sunt situate în
regiunea de munte și coline înalte, iar pe total fond
forestier aproximativ 3/4 din terenuri au pante peste
16°, dintre care 1/5 peste 30°, ne conduce la
concluzia că există condiții propice pentru-extinderea
funicularelor.
Se cunoaște că funicularele pasagere folosesc
parțial gravitația, consumă mai puțin carburant și
lucrează mai îngrijit decît tractoarele. De aceea este
previzibil ca instalațiile cu cablu să mai cîștige în
importanță, corelat și cu accesibilizarea fondului
forestier.
Ca o consecință a privatizării agriculturii, se va
face resimțită o intervenție crescîndă în pădure a
tractoarelor universale deținute de țărani care, în
perioada de iarnă - sezon activ în exploatări, vor
efectua prestații de colectare a lemnului pentru a-și
completa veniturile, chiar dacă aceste tractoare nu
sunt adaptate corespunzător.
Tractoarele cu șasiu articulat și-au ocupat locul
cuvenit ca element al tehnicii de exploatare în cadrul
desimii atinse.
Distanța medie de colectare în zonele accesibile, a
rămas la un nivel ridicat și se situează în prezent la
circa 1900 m, cu consecințe negative asupra
protecției pădurii. O distanță mare de colectare cu
tractorul se soldează întotdeauna cu efecte negative
asupra protecției solului, semințișului și arborilor
rămași în picioare. în acest sens, problema extinderii
tractoarelor la scosul lemnului trebuie să fie corelată
cu desimea rețelei de drumuri în pădure.
Nu este imaginabilă nici o tendință de colectare
care să se poată dispensa de drumuri. O desime
deficitară nu poate fi compensată pe termen lung prin
mașini; mașinile sunt mijloace de producție cu viață
scurtă, în timp ce drumurile sunt permanente.
în privința transportului lemnului, asistăm la o
stagnare a progresului tehnic, deși acest domeniu are
o pondere importantă în sector.
Structura parcului auto este încă eterogenă; 23%
din parc este format din autotrenuri de 20 t, 24%
autotrenuri de 16 t, 45% din autoplatforme și circa
8% alte mijloace auto.
Din cele arătate mai sus se trage concluzia că
parcul de mașini și utilaje forestiere este învechit,
lucrează cu randament scăzut, înregistrează
imobilizări și cheltuieli mari.
O strategie de dezvoltare a sectorului de
exploatare a lemnului va trebui să ia în calcul o
structură optimă - în perspectivă -'a principalelor
tipuri de mașini, utilaje și instalații.
în ceea ce privește ponderea și evoluția prin-
cipalelor tipuri de mașini, utilaje și instalații.
în ceea ce privește ponderea și evoluția
principalelor tipuri de mașini și utilaje, folosite în
procesul de colectare și transport, situația în
perspectivă va fi următoarea:
•	> tractoare forestiere 84%, funiculare 12%, alte
mijloace 4%;
la transport, ponderea autotrenurilor forestiere
va crește de la 47% la circa 55%.
Considerațiile care justifică optârea pentru o
asemenea structură a sistemei de mașini pentru
exploatarea și transportul lemnului sunt următoarele;
la colectarea lemnului, ponderea mijloacelor o
vor reprezenta tractoarele forestiere; dintre acestea,
tractoarele TAF-650 se vor menține în continuare în
proporție de 60%;
*	■ ponderea funicularelor urmează să crească, ca
urmare a cerințelor impuse de protecția pădurii, a
38
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 111» 1996 O Nr. 1
costurilor ridicate privind dezvoltarea rețelei de
drumuri și condițiile de amplasare a masei lemnoase
în teren accidentat;
se remarcă necesitatea montării macaralelor
hidraulice pe autovehicule, pentru a stimula creșterea
ponderii autotrenurilor forestiere de mare capacitate.
Aceste opțiuni trebuie corectate pe parcurs, în
sensul menținerii și creșterii ponderii celor mai
eficiente mijloace de colectare și transport forestier.
în desfășurarea activității de exploatare a
lemnului, apar și probleme privind protecția mediului
înconjurător.
Nu este de neglijat aspectul civilizat, în care
trebuie să se desfășoare procesul de exploatare a
lemnului, cu influență hotărîtoare asupra protecției
mediului. Să exemplificăm: la un număr de circa
5000 tractoare care lucrează la pădure, la care se
adaugă 500 de funiculare și un număr însemnat de
încărcătoare din platformele primare, anual se
schimbă circa 500 t ulei, 30.000 elemente filtrante de
motorină, circa 1300 anvelope, la care se mai adaugă
alte componente (bidoane, canistre, butoaie
deteriorate).
Majoritatea operațiilor de întreținere a utilajelor
se execută la pădure, în zona de parcare, lîngă
cabană, care - de regulă, în condiții de munte - se află
la marginea unui pîrîu.
O parte din componentele menționate mai sus,
multe nedegradabile biologic se aruncă în pîraiele
sau în zona împădurită din imediata apropiere. Pe
lîngă aspectul neplăcut,T’ăspîndifea acestora la
întîmplare se constituie în surse de poluare a solului,
apelor și vegetației forestiere. în acest sens, pe baza
Legii privind protecția mediului, recent aprobată
de Parlament, instrucțiunile de exploatare trebuie
completate cu noi prevederi specifice, iar personalul
silvic și cel de exploatare urmînd să vegheze la
respectarea riguroasă a regulilor de protecție ce se
impun, să-și asume această obligație în toate unitățile
silvice și de exploatare a lemnului.
Din cele prezentate mai sus, rezultă că decalajul
între noi și țările cu economie forestieră dezvoltată
poate fi diminuat, prin aplicarea unei strategii unitare
la nivelul sectorului forestier, care să cuprindă -
printre altele - cîteva obiective majore și anume:
IM optarea pentru o structură organizatorică
adecvată, care să faciliteze aplicarea procesului de
privatizare, redimensionarea capacităților de
producție, reconsiderarea fluxurilor tehnologice;
9	deschiderea sectorului de exploatare a lemnului
spre țările vestice, cu economie forestieră dezvoltată,
în special în domeniul construcției de mașini
forestiere, cerință devenită obiectivă și oportună;
■	lansarea unui program de colaborare, fără
precedent, cu firme străine recunoscute în domeniu,
pentru realizarea pe bază de cooperare a principalelor
mașini și utilaje forestiere, ferăstraie mecanice,
tractoare, funiculare, încărcătoare, macarale
hidraulice.
Aceste obiective pot fi materializate mai rapid,
dacă se recurge și la curse de finanțare externe,
pentru realizarea unor programe de retehnologizare,
la crearea de societăți mixte în construcția de mașini
forestiere, cooperare în producție, importuri de
completare și aplicarea altor forme instituționalizate
A fcw considera tîons regarding the structuring and retchnologizing of the exploiting activity of wood
This paper concerns the analysis of some aspects of reslructuration and retehnologization of logging activities in the transitîon
period. The problems focused the organization system, specifîcity of logging technology on stages and operations, machine system, their
fiability and utilization degree.
It is specified for the above mentioned Solutions, aitematives and options in order to wake more efficient the activity in this range.
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 111 a 1996 & Nr. 1
39
KERR, G., EVANS, J., 1993: Growing broadleaves for
timber (Gospodărirea arboretelor de foioase pentru
producerea lemnului de valoare). Forestry Commission
Handbook 9, HMSO, Londra, 95 pag-, 54 fig.
■	jr ■ ■
Lucrarea este o continuare a deja clasicei Silviculture of
broad-leaved woodland (Evans, 1984) și prezintă modul în
care - prin diverse practici silviculturaie - se poate contribui la
realizarea obiectivului de producere a lemnului de foioase cu
calități și utilizări superioare.
Este împărțită în opt capitole:
1.	Cultivarea foioaselor pentru producerea de lemn
valoros, în care sunt oferite informații privind politica internă dc
încurajare a extinderii acestor specii, resursele lemnoase interne
(foioasele ocupă 36% din fondul forestier britanic și sunt
reprezentate prin stejar pedunculat, gorun, fag, frasin, paltin de
munte, mesteacăn etc.), precum și piața mondială și britanică a
lemnului de foioase.
2.	Alegerea speciilor, care tratează modul de alegere a
speciilor în funcție de exigențele lor ecologice, dar și de
condițiile staționale (climă, sol). Se prezintă, în plus, principalele
proprietăți fizico-mecanice și tehnologice ale lemnului de
foioase, precum și ameliorarea, pe cate genetică și silviculturală,
a acestora.
3.	Instalarea și îngrijirea culturilor tinere (desimea,
pregătirea și realizarea plantării, folosirea tuburilor de protejare a
puieților, precum și modul de realizare a descopleșirilor
curățirilor sau tăierilor de formare în coroană).
4.	Regenerarea naturală (tratamente posibil de folosit, cu
accent pe lucrările de pregătire a regenerării, ca și pe aplicarea
lor propriu-zisă, lucrările de completare și protejare a regenerării,
curățirile și respațierea).
5.	Probleme de protecție a arboretelor (împotriva
mamiferelor, a bolilor și diverșilor dăunători). Un paragraf
special este consacrat modului practic de combatere a veveriței
gri (Sciurus carolinensis), specie canadiană care produce imense
daune arboretelor de foioase, de diverse vîrste.
6.	Răritufi și elagaj artificial, cu informații privind
caracterul, intensitatea și periodicitatea răriturilor realizate în
ărborete pure și amestecate de foioase, ca șt practica eiagajului
artificial (înălțime, număr de intervenții, poziția tăieturii, sezon
de execuție etc.).
7.	Recoltarea și comercializarea lemnului (lungimea
ciclului de producție, dimensiunile la exploatabilitate pentru
diverse utilizări, recoltarea și comercializarea). Ultimul aspect
include informații foarte utile privind modalitățile de vînzare a
lemnului, precum și utilizările acestuia, în funcție de lungimea și
calitatea (defectele) lemnului.
8.	Ameliorară arboretelor de foioase slab productive (prin
plantații de înnobilare, rărituri și tăieri de ameliorare, folosirea
crîngurilor, opțiunea de gospodărire a nu se interveni pentru o
perioadă, datorată fie stării actuale a pădurii, fie unor rațiuni
economice (slaba valoare comercială, ca și accesul dificil etc.).
în final, lucrarea include lista altor publicații (ale Comisiei
Forestiere a Marii Britanii, dar nu numai), care se ocupă de
problemele foioaselor, ca și un index de termeni folosiți.
în ansamblu, manualul reprezintă o excelentă'sursă de
informare, prin aspectele tratate, excelent ilustrate, contribuind la
lărgirea cunoștințelor despre un domeniu de maxim interes și în
țara noastră.
Șef lucrări ing. NOROCEL NICOLESCU
SCHWEINGRUBER, F.H.,1993:TREES AND WOOD IN
DENDROCHRONOLOGY, Morphological, Anatomical and
Tree-Ring Analytical Characteristics of Trees Frequently Used in
Dendrochronology (Arborii și structura lemnului în
dendrologie. Caracteristici morfologice, anatomice și ale
inelelor anuale pentru arborii frecvent folosiți în
dendrocronologie). Springer-Verlag. Berlin s.a.8 metropole.
402p., 563 fig., 257 ref. bibi.
Plecînd de la adevărul, subliniat și de autor, potrivit căruia
dendrocronologia a cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimile
două decenii, volumul cuprinde o prezentare a tuturor speciilor
forestiere arborescente, deja larg utilizate în cercetările de profit
De asemenea, sunt descrise și acele specii de arbori ale căror
caracteristici atestă aptitudinea lor de a forma obiectul unor
cercetări viitoare cu caracter dendrocronologie.
După ce, în capitolul introductiv, sunt prezentate schematic
elementele luate în considerare de autor pentru caracterizarea
fiecărei specii, urmează referiri la „Factorii care influențează
dezvoltarea și forma secțiunii transversale a trunchiului
arborilor”, acesta fiind și titlul celui de al doilea capitol. Pe baza
unor informații sintetice oferite de desene ingenios concepute și
realizate, precum și de imagini fotografice bine selectate, sunt
abordate, în continuare, aspecte privind „Reacția arborilor la
influența factorilor de mediu”: climatici (precipitații,
temperatură, vînt), staționari edafici etc. Totodată, sunt
prezentate succint „Mecanismele de apărare ale arborilor
împotriva vătămărilor biologice și mecanice” și influența
acestora asupra caracteristicilor inelelor anuale și a formei
secțiunii transversale a trunchiului. Această parte a lucrării se
încheie cu prezentarea elementelor 'definitorii ale structurii
inelelor anuale la nivel atît macroscopic, cît și microscopic.
Un al treilea capitol, intitulat „Prezentare monografică a
speciilor de arbori”, este dedicat descrierii, în trei subcapitole, a
speciilor forestiere arborescente de interes dendrocronologie din
Eurasia și Japonia, de pe Continentul Nord-American și din
Emisfera Sudică. Prezentarea lor este făcută după una și aceeași
schemă logică, pentru fiecare specie ținîndu-se seama de
următoarele elemente: caracteristici morfologice, cerințe
ecologice (insistîndu-se asupra factorilor climatici și edafici
limitativi pentru derularea proceselor ecofiziologice), distribuția
geografică și gradul de utilitate pentru cercetări cu specific
dendrocronologie. Acest ultim aspect este detaliat în ceea ce
privește atît potențialul respectivei specii pentru asemenea
cercetări, cît și rezultatele pe care le-a facilitat deja în acest gen
de investigații. Capitolul abundă în imagini privind speciile
descrise, accentul fiind pus, în mod firesc, pe elementele de
recunoaștere a inelelor anuale - acestea constituind esența
oricărui studiu dendrocronologie.
Alături de o bibliografie selectată cu grija de a oferi o
imagine cît mai completă a literaturii specifice tematicii
abordate, lucrarea cuprinde atît un index latin-englez, cît și unul
englez-latin al speciilor de interes dendrocronologie, toate
acestea sporind valoarea ei informativă.
Prin conținutul bogat și bine sistematizat, prin tematica ei de
certă actualitate și, nu în ultimul rînd, printr-o prezentare grafică
de excepție, cartea profesorului F.H.Schweingrirber se
recomandă ca foarte utilă unui spectru larg de specialiști, cei din
perimetrul silviculturii fiind desigur cei dintîi vizați.
40
Ing. Al.TISSESCU
REVISTA PĂDURILOR © Anul 1119 1996 9 Nr. 1
ARBORIA
MANUFACTURING SRL
ARBORIA MANUFACTURING SRL
ESTE ONORATA DE A FI MEMBRA A
ASOCIATEI FORESTIERILOR DIN ROMANIA • ASFOR
SI FELICITA COLECTIVUL DE REDACȚIE A
REVISTEI PĂDURILOR
PENTRU O ACTIVITATE PROFESIONALA DE ÎNALTA CALITATE.
ACTIVITATEA FIRMEI ARBORIA MANUFACTURING SRL INCLUDE:
>	EXPLOATĂRI FORESTIERE DE MARE PRODUCTIVITATE INTR-UN
SISTEM PROFESIONAL SI ORGANIZAT;
•	ÎNTREȚINERE, REPARAȚII SI CONSTRUCȚII DE DRUMURI FORESTIERE ;
•	ACHIZIȚIE DE BUȘTENI DE FAG PENTRU PROCESARE PROPRIE ;
Pentru buna desfășurare a activitatiior, firma dorește sa angajeze Imediat personal
pentru următoarele funcții:
• Sef «ervicu aprovizionare piese si materiale
Avlnd In vedere dezvoltarea In teritoriu a
activitatilor de exploatări preponderent de fag,
suntem Interesat! sa angajam personal In zona cu
substanțial fond forestier de fag.
LA SECTORUL CARANSEBEȘ (Sediul Băile Herculane) LA SEDIUL DIN BUCUREȘTI
* Sef coloana utilaje forestiere, impiegat de mișcare	• Director adjunct serviciul coordonare exploatări
* Ifronist la Secția de intretinere, reparatii si construcții drumuri forestiere
•	Conducător autobasculanta
•	Artificier autorizat
“Sudor
»Electrician auto
•	Maistru exploatare cu gestiune
»Sef depozit final cu gestiune
•	Personal pentru brigăzile de exploatare
NE PUTETI CONTACTA ZILNIC INTRE 9:00 -17:00
• LA ADRESA NOASTRA DIN
STR PLEVNEI NR. 96, BL 10 Dl, ET.1, AP. 1,2,3,4,
SECTOR 1, BUCUREȘTI, ROMANIA
•TELEFON: Ol -S37.Tl.23 • FAX CI
01-2210i2<; ot-^ea-s
01-6302167
01-6302166
01-63021.70
01-4103938
01-4103040
REVISTA PĂDURILOR © Anul 111 » 1996 • Nr. 1
41
Ocolul silvic BOUHHH se prezintă
Ocolul silvic Bolintin - Filiala Silvică ROMSILVA -
GIURGIU - este situat în jumătatea nordică a Cîmpiei
Române, la vest de municipiul București, de o parte și de
alta a rîurilor Argeș și Neajlov.
Clima are un pronunțat caracter continental, cu
temperaturi medii anuale de 10-11°C și precipitații
anuale care ating 500 mm, cu amplitudine maximă în
lunile mai-iunie și minimă în ianuarie-februarie.
Suprafața totală a fondului forestier este de 10.704
ha, repartizată pe șapte unități de producție, fond
forestier încadrat în grupa I funcțională, ponderea
deținînd-o pădurile de agrement - 43%; pădurile de stejar
din zona de cîmpie - 38%, restul fiind păduri de interes
științific, de protecția apelor și rezervații naturale.
Cele 10.704 ha sunt constituite din trupuri de pădure
răzlețe cu suprafața de 200-350 ha, precum și trupuri
compacte de la 1.500 ha până la 4.500 ha.
Reprezentativ pentru Ocolul silvic Bolintin este
trupul de pădure Malu Spart - Căscioarele, rămășiță a
codrilor Vlăsiei, ce se întinde pe o suprafață de 4.500 ha,
masiv ce cuprinde arborele seculare de stejar pedunculat
în amestec cu alte specii valoroase autohtone (frasin,
paltin, cireș, tei) precum și o marc diversitate de specii
valoroase prin farmecul pe caie-l dau în compoziția pe
ansamblul pădurii (jugastru, arțar, carpen, ulm, sorb
etc.).
Deci, specia principală care există în compoziția
arboretului din raza Ocolului silvic Bolintin este stejarul
pedunculat 31%, urmînd: cer 20%, tei 19%, carpen 7%,
frasin 6%, salcîm 2%, plop euroamerican 2%, diverse
tari 8% și diverse moi 5%.
Suprafața ocupată de cvercinee este în general
corespunzătoare stațiunii, cu o tendință ușoară dc
invadare a cerului.
Această proporție a speciilor oglindește modul dc
gospodărire în trecut și, în special, orientările din ultimul
timp, arboretele pure ocupînd 25%, iar cele dc amestec
75% din suprafața fondului forestier, repartiția claselor
de vîrsta nefiind echilibrată la nici una din cele șapte
unități de producție, existînd preocupare din partea
silvicultorilor atît pentru conducerea și îngrijirea
arboretelor tinere, cît și pentru regenerarea celor ajunse
la vîrsta exploatabilității.
Lucrările de îngrijire a arboretelor tinere se extind
anual pe suprafețe de 450-550 ha (degajări, curățiri,
răriluri) iar cele de regenerare a pădurii pe 75-100 ha
anual, cu pondere regenerările naturale obținute în
perioadele de fructificație la cvercinee, prin aplicarea
tratamentelor progresive cînd se iau în circuitul
economic peste 20.000 mc masă lemnoasă nevoi locale
și industrializare.
în arboretele în care specia principală o constituie
stejarul s-a favorizat regenerarea acestuia urmărindu-se
ca ponderea acestei specii să fie de 50-60%, iar
diferența s-a asigurat din speciile autohtone valoroase
care intră în mod obișnuit în compoziția stejăretelor și
șleaurilor de cîmpie, adoptîndu-se perioade lungi de
regenerare și îndepărtarea treptată a arboretului matern.
Acolo unde semințișul natural nu s-a instalat,
silvicultorul a intervenit prin semănături directe sub
masiv, folosindu-se 250-300 kg de ghindă/ha, iar pînă la
maturitate aplicîndu-se întreaga gamă de lucrări silvice.
în ultimii ani, datorită poluării și lipsei dc precipitații
cît și a altor cauze, nu s-au mai înregistrat fructificații
abundente de stejar, fapt care pune multe probleme
silvicultorilor.
De asemenea, în arboretele de stejar cu vîrsta dc
peste 100 ani a apărut, în stare incipientă, fenomenul
uscării la stejar care accelerează ritmul intervențiilor
pentru menținerea unei stări fitosanitare corespunzătoare
și totodată declanșarea regenerărilor artificiale, prin
adoptarea dc metode clasice de regenerare în zonele
unde consistența este slabă.
în atenția și grija silvicuiturilor din Ocolul Silvic
Bolintin este și fauna, componentă importantă a
ecosistemului forestier, bogat reprezentată în pădurile
Ocolului silvic Bolintin prin specii valoroase de vînat,
din care amintim lopătatul, căpriorul și mistrețul care
amplifică valoarea și frumusețea ecosistemului forestier.
Grija și preocuparea silvicultorilor pentru menținerea
echilibrului ecologic al ecosistemului forestier este cu
atît mai mare cu cît presiunea asupra pădurii a crescut în
această perioadă, atît în ce privește nevoia populației de
lemn de foc cît și tendința unor rău voitori, care nu sunt
pătrunși de sentimentul ocrotirii naturii cu tot ce aceasta
ne oferă zi de zi, existînd tendința încălcării legislației
silvice și a principiilor de bază care ne conduc.
Totuși, avem certitudinea că, prin grija permanentă a
silvicultorilor, cu experiența, priceperea, elanul și nu în
ultimul rând dragostea pentru pădure a corpului silvic,
pădurile Ocolului silvic Bolintin își vor menține
capacitatea economică și ecologică la un nivel cît mai
înalt.
Ing. ALEXANDRU ROȘU,
șeful Ocolului silvic Bolintin, Filiala Silvică Giurgiu.
42
REVISTA PĂDURILOR 0 Anul 111 © 1996 9 Nr. 1
Ocolul silvic FOCȘANI se prezintă
Ocolul silvic Focșani - Filiala Silvică Focșani - își
desfășoară activitatea în nouă districte cu 45 cantoane
silvice, două ateliere de împletituri, o fazanerie, o
pepinieră silvică și un atelier de prelucrarea lemnului.
Suprafața fondului forestier este de 22.630 ha, din
care: 21.785 ha ocupate cu păduri și 845 ha cu alte
terenuri.
Din totalul suprafeței împădurite, pe 2.239 ha
predomină rășinoasele
(10% din care: molid 1,2%
brad 4,3%, pin 4,3% laricc
0,2%) iar pe 19.546 ha
predomină foioasele (90%
din care: fag 46%, stejar
14,2%, salcâm 1,5%, paltin
1,0%, nuc 0,4%, cireș
0,3%, frasin 0,2%, alte
specii tari 2,5%, tei 2,1%,
plop 9,6%, salcie 2,2%,
alte specii moi 9,9%.
Din suprafața totală a
pădurilor, 77% este înca-
drată în grupa I a arbore-
telor cu rol funcțional pri-
oritar de protecție, iar 23%
în grupa a II-a, cu rol de
producție și protecție.
Pădurile din raza Oco-
lului silvic Focșani se
întind între 40 m altitudine
minimă (în lunca Șiretului
și trupurile de pădure din
câmpie) și 1.170 m alti-
tudine maximă (Vf. Mon-
teoru) și se află situate în
proporție de 85% în bazinul rîului Milcov și 15% în
bazinul rîului Șiret.
Valoarea deosebită a suprafeței fondului forestier și
a arboretelor a preocupat majoritatea cercetătorilor
acestor meleaguri, pe raza Ocolului silvic Focșani
existînd patru rezervații naturale: REGHIU-SCRUN-
TARU, (156 ha) de tip geologic, paleontologic, fores-
tier, floristic și peisagistic; FOCUL VIU ANDREIAȘU
(239 ha), cu emanații naturale de gaze și flacără
continuă; CENARU (412 ha) cu exemplare seculare de
tisă: CRÎNG PETREȘTI (160 ha) de tip forestier etc.
în anul 1995, tăierile de îngrijire și conducere a
arboretelor s-au realizat în proporție de 100,5% (pe
1122 ha).
Regenerarea pădurilor s-a urmărit pe 145 ha (40
ha regenerări naturale, 99 ha reîmpăduriri și 6 ha
răchitării), pentru reîmpăduriri folosindu-se 327 mii
bucăți puieți forestieri și 1.260 mii bucăți butași.
Din totalul suprafeței de 534 ha supusă controlului
anual al regenerărilor, pe 197 ha s-a realizat starea de
masiv, 319 ha au rămas în control, din care: 93 ha cu
reușita foarte bună, 81 ha bună, 100 ha, cu reușită
satisfăcătoare, 39 ha cu activitate nesatisfăcătoare și 6
ha cu pierderi totale, dato-
rate în special secetelor
excesive din ultimii ani.
Pentru realizarea mate-
rialului săditor s-au re-
coltat 1.350 kg semințe fo-
restiere, s-au obținut 1.217
mii bucăți puieți apți de
plantat (în peipiniera Dum-
brăvița) și s-au înființat 19
pepiniere silvice cantonate
cu 38 ari.
Starea de sănătate a
arboretelor este urmărită
pe 62 suprafețe de probă
(amplasate în anul 1990),
fiecare suprafață avînd o
fișă de date reactualizate în
fiecare an, pentru intro-
ducerea pe calculator.
Pe linia menținerii unei
stări fitosanitare cores-
punzătoare s-au executat
lucrări cu scop preventiv și
curativ, nefiind probleme
deosebite din acest punct de
vedere.
Pagubele înregistrate în 1995 s-au datorat secetei (6
ha plantații din pepiniere), tăierilor ilegale (388,1 m3
lemn) și pășunatului ilegal.
Intensificîndu-se activitatea de pază a pădurilor,
volumul tăierilor ilegale a scăzut cu 30% față de anul
1994.
Activitatea de producție s-a diversificat - structural
și valoric - în cadrul Ocolului silvic Focșani
desfășurându-sc, practic, toate lucrările și activitățile
din silvicultură, mai puțin apicultură și păstrăvaric.
Astfel, la nivelul anului 1995, s-a obținut 1 miliard
tei (respectiv 47% din totalul de 2,1 miliarde lei P.U.S.)
prin valorificarea unor cantități importante de: masă
lemnoasă scoasă la drum auto, fructe de pădure, plante
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 111 & 1996 st Nr. 1
43
medicinale, răchită vie, produse agricole, pomi de
Crăciun, produse vînătorești, fazani și iepuri vii,
mangal, cozi unelte, paleți de lemn, lădițe, panouri
cofrag, lăzi fazani, minere găleți, araci, împletituri din
răchită, butoaie din stejar și fag, cherestea ș.a.
O preocupare deosebită a constituit-o activitatea de
export, programul anual a fost realizat și depășit,
obținîndu-se 313 mii dolari, ponderea deținînd-o
împletiturile din răchită 52%, vînatul viu 34%,
produsele din lemn 10,2%, fructe de pădure 3,5%,
mangal 0,3%.
Un aport deosebit în realizarea programului, în anul
1995 l-au adus și culturile agricole, producția obținută
fiind folosită pentru hrana fazanilor, în vederea
reducerii prețului de cost.
Pentru aplicarea întocmai a prevederilor amena-
jamentelor silvice, s-a urmărit asigurarea accesibilității
fondului forestier, menținerea în stare corespunzătoare
a drumurilor auto forestiere existente, în lungime de
9,44 km, și finalizarea a încă 3 km drumuri noi în
bazinul superior al rîului Milcov.
Pentru rentabilizarea întregii activități și
realizarea indicatorilor de performanță, o atenție
deosebită s-a acordat creșterii gradului de mecanizare a
lucrărilor silvice și de producție. Ocolul silvic Focșani,
avînd în dotare un gater GV-71, două buldozere S-
1500, patru tractoare U-650, două tractoare L-445, un
tractor V-445, un TAF, un IFRON, patru autocamioane
pentru transport, nouă motoferăstraie, șase
electropompe ș.a., reușește să execute toate lucrările
specifice în regie proprie, realizînd în anul 1995 un
profit net de peste 470 milioane lei.
în cadrul ocolului o atenție deosebită s-a acordat
bunei gospodăriri a sediilor de cantoane, de districte, a
spațiilor de producție și a fost refăcută toată
propaganda silvică într-o concepție proprie cu
elemente de specific local.
încercăm, astfel, să contribuim lâ cunoașterea - de
către toți cei care trăiesc sau sunt în trecere pe
meleagurile noastre - a chemării nobile a silvicultorilor,
a adevăratei înțelegeri a importanței PĂDURII.
Ing. GICĂDUȚĂ
Șeful Ocolului silvic Focșani
PAGINA OCOALELOR SILVICE vă așteaptă.
Mulțumim tuturor colaboratorilor noștri, pentru înțelegere, pentru ajungerea la zi.
REDACȚIA
Pentru a asigura un circuit normal al informațiilor
tehnico-științifice, conținute în articolele publicate în
REVISTA PĂDURILOR, autorii sunt rugați să aibă
în vedere următoarele:
• articolele vor fi dactilografiate la un rînd și
jumătate, pe o singură față a hîrtiei, cu un spațiu de
3 cm în partea stîngă;
O bibliografia se va prezenta după normele de la
REVISTA PĂDURILOR;
® articolele nu vor depăși 10 pagini
dactilografiate (inclusiv bibliografia și rezumatul),
iar materialele ilustrative (fotografii alb-negru și
figurile executate pe hîrtie de calc, cu tuș) nu trebuie
să ridice probleme în cazul reproducerii în tipografie
(execuție îngrijită, scris clar etc.);
•	rezumatul, maximum 20 rîndun dactilografiate,
în limba română; în funcție de cunoașterea limbii și a
termenilor silvici specifici, rezumatul, explicațiile
figurilor sau titlurile tabelelelor vor fi traduse în
limba engleză;
•	articolele, în special ale noilor colaboratori, vor
fi însoțite de o notă care indică datele autorului:
profesie, titluri academice, științifice sau didactice,
locul de muncă, adresă, număr de telefon;
•	materialele pentru rubricile: Revista revistelor,
Recenzii, Cronică nu vor depăși două pagini
dactilografiate (la un rînd și jumătate).
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor
revine autorilor.
Nu se admite trimiterea concomitentă a articolului
la alte publicații.
Vă așteptăm, pentru lămuriri suplimentare, la
sediul Redacției REVISTA PĂDURILOR: București,
B-dul Magheru, nr. 31, etaj. 1, tel.: 659.20.20/226.
REDACȚIA
44
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 O 1996 • Nr. 1
I
Parcurile naționale, soluție pentru conservarea biodiversității
Pădurile virgine acopereau odinioară o bună parte a Europei.
Arborii bine adaptați la condițiile climatice și de sol realizau - în
sute de ani - dimensiuni impresionante. Aproape nimic nu a mai
rămas din aceste păduri de basm, acum, cînd presiunea antropică
a încercat să ordoneze, să planifice, să cultive și să conducă tot
ceea ce se poate preta la așa ceva.
Comparativ cu ariile care au devenit așezări urbane sau
terenuri agricole, pădurile sunt încă habitate „relativ naturale”,
care oferă nișele ecologice pentru numeroase specii de plante și
animale, se constituie în rezervoare și filtre pentru apa rîurilor,
reprezentînd zone de recreere umană și surse valoroase de lemn.
Secolele de exploatare forestieră și monocultură au condus la
sărăcirea unor ecosisteme care se deosebesc de pădurea virgină,
precum lanul de grîu de pajiștea naturală.
Cu o densitatea umană și o activitate economică crescute,
Europa de Vest - dar nu numai - s-a confruntat și se confruntă cu
pericolul pierderii bogăției biodiversității. Soluția ecologică, dar
și economică, adoptată pentru evitarea acestui pericol a fost și
este crearea de parcuri naționale. în aceste zone, obiectivele
economice tradiționale au fost abandonate, în marea lor
majoritate.
Pădurea trebuie să devină din nou naturală, cu arbori ce mor
de bătrînețe; tăierile în zonele strict protejate sunt gradual
interzise, ca și vînătoarea pentru trofee, selecția fiind lăsată pe
seama naturii, o dată cu neinstalarea (neintroducerea) tuturor
speciilor ce aparțineau natural ecosistemului. încetul cu încetul,
se refac compoziția naturală a pădurii în specii de plante și
animale și, o dată cu aceasta, și echilibrul dinamic și stabilitatea
ecologică a acesteia.
Din multitudinea parcurilor naționale din Europa, vom
încerca să prezentăm două, Abruzzo și Pădurea Bavariei,
ambele încercări reușite nu numai de conservare a naturii dar și
financiare și de educație ecologică.
Prima propunere de înființare a unui parc național în Munții
Abruzzo a fost în 1907 iar primul proiect concret în 1917. în
1921, nucleul parcului a fost constituit pe 500 ha și, în anul
urinător, ă avut loc inaugurarea oficiată ă unuițarc de 12.000 ha.
Parcul își extinde treptat aria de jurisdicție peste 18.000 ha în
1923, 28.000 ha în 1925 și 30.000 ha în. 1926. Un turism agresiv,
început în anii ’50, a generat un protest internațional, o inspecție
a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) și
reorganizarea parcului, după criteriile acesteia. în 1970 se
instituie o zonă-tampon de 60.000 ha iar în 1976 parcul se
mărește la 40.000 ha.
în 1988 se suspendă vînătoarea în zona-tampon, care se
constituie într-o adevărată rezervație cinegetică pentru terenurile
limitrofe de vînătoare.
Anul 1990 înseamnă pentru parc creșterea cu încă 4.000 ha
iar analiza activității sale în 1992, la 70 de ani de activitate, a
reliefat realizările acestuia. Astfel, parcul național are: cinci
centre de vizitare, cu informații complete asupra celor 1.700 dc
specii de plante superioare, 60 de specii de mamifere, 230 specii
de nevertebrate și 40 specii de reptile, amfibieni și pești unde în
condiții deosebite sunt prezentate Speciile rare de plante,
ungulatele și carnivorele. De asemenea, dispune de un centru de
studii ecologice, unde sunt angrenați, în activități de cercetare
științifică a faunei și florei, peste 70 cercetători și cadre tehnice,
60 proiecte de cercetare fiind în curs de realizare.
Prin constituirea parcului național Abruzzo, au fost salvate
de la dispariție specii ca ursul brun morsican (Usus arctos
morsicanus), capra neagră de Abruzzo (Rupicapra omata\ lupul
apeninic (Caniș lupus). Avînd salvarea acestor specii ca „proiect
umbrelă”, în parc s-au reintrodus specii ca cerbul, căpriorul,
mistrețul și rîsul, reușindu-se astăzi să se înregistreze 70-100
urși, 500-600 capre negre, 500-600 cerbi, 300-400 căpriori, 40-
50 lupi și altele.
Cu cele 150 itinerare turistice, parcul atrage anual circa
2.000.000 vizitatori.
Administrația parcului este preponderent silvică, justificată
prin cele circa 20.000 ha de pădure aflată în gestiune.
Bilanțul economic al activității sale este de 5 miliarde lire
anual, profit direct, și circa 210 miliarde lire anual, pentru
comunitățile locale din interiorul zonei protejate.
Activitățile de conservare, educare ecologică și turism sunt
sprijinite de numeroase grupări neguvemamentale, atît financiar
cît și cu forță de muncă.
Parcul Național Pădurea Bavariei este situat în districtul
Freyung-Grafenau, de-a lungul graniței cu Cehia unde de fapt se
și continuă. Are o mărime de 13.000 ha și a fost fondat în 1970,
fiind un parc relativ tînăr.
Cu înălțimi cuprinse între 700 și 1450 m, cu un substrat
litologic de granițe și gnaise, parcul are o climă aspră iama, cu
zăpezi mari, iar verile sunt reci și umede. Pădurile ocupă 98%
din suprafață, molidișurile pure ocupă zonele mai înalte iar
pădurile mixte sunt în zona de dealuri.
Parcul oferă adăpost unor specii animale specifice pădurii de
munte ca cerbul, căpriorul, mistrețul, rîsul, jderul, bursucul,
vulpea. Păsările sunt și ele bine reprezentate,,cu peste 50 de
specii, dintre care unele foarte rare ca și unele specii dc insecte.
Pentru reducerea presiunii turistice asupra parcului a fost
amenajată o zonă cu un centru de vizitare-documentare, dotat la
cel mai înalt nivel cu săli de expoziție, cinema, bibliotecă și
multe alte facilități de educare ecologică. Acest centru este
punctul de plecare pentru numeroase trasee turistice. Folosind în
mod ingenios terenul din preajma centrului dc vizitare, în țarcuri
și voliere mascate sunt concentrate peste 30 specii de mamifere
și păsări indigene. Tot în această arie se află și grădina botanică
și geologică. Traseele, făcute astfel îneît să ghideze natural
turiștii, evită impactul acestora în restul teritoriului. 200 km
poteci marcate, cu bogate puncte de informare și educație
ecologică, asigură și instruirea vizitatorilor. în zona centrală a
parcului, părăsirea traseelor este interzisă. Pentru restabilirea
echilibrului ecologic afectat de lipsa carnivorelor de vîrf, au fost
recoltate 40% din efectivele de cervide și a fost reintrodus rîsul,
avîndu-se în vedere și reintroducerea altor carnivore mari.
Parcul se află sub guvernarea Secțiunii Forestiere a
Guvernului Federal al Bavariei. Fenomenele de uscare din
pădurile de molid, situate la peste 1.200 m altitudine, ca urmare a
poluării generale, schimbărilor climatice și atacurilor dc insecte
pe fondul slăbirii rezistenței pădurii la dăunători, sunt poate cel
mai serios și impresionant semnal dc alarmă la adresa activității
umane.
OVIDIUIONESCU
NOROCEL NICOLESCU
REVISTA PĂDURILOR & Anul 111 & 1996 ® Nr. 1
45
Sistemul informatic al Regiei Autonome
a Pădurilor ROMSILVA
1.	Introducere
într-o societate aflată în plină schimbare pe plan economic,
devine din ce în ce mai evidentă importanța pe care o are
informația obținută exact și rapid. Alături de mijloacele
financiare, informațiile sunt cheia succesului pentru orice
activitate economică. Ca administrator al întregului fond
forestier de stat, ROMSILVA R. A. este o instituție cu o poziție
foarte importantă în contextul economiei naționale. Iată de ce
importanța creării unui sistem informatic puternic, util și flexibil
este o problemă de strategie generală a silviculturii.
în condițiile utilizării pe scară din ce în ce mai largă a
mijloacelor informatice, se impune existența unei imagini clare a
posibilităților pe care acestea le deschid pentru silvicultură. Prin
intermediul acestui articol și al celor ce vor urma, serviciul
informatizare al ROMSILVA R. A. încearcă să aducă cît mai
multe precizări asupra metodelor și mijloacelor informatice ce
stau la dispoziția oricărui utilizator, pentru creșterea vitezei de
colectare, prelucrare și analiză a datelor.
Ca primă etapă dorim să clarificăm ce loc și rol are
informatica în contextul general al circulației informației.
2.	Sistemul de informații și informațional al ROMSILVA
R. A.
Pentru buna administrare a fondului forestier, ROMSILVA
R. A. deține un sistem de informații care are menirea dc furniza
în timp operativ datele necesare fiecărui nivel ierarhic, pentru
luarea deciziilor optime și planificarea lucrărilor. Acest sistem de
informații este constituit din ansamblul informațiilor, de toate
tipurile, care circulă în interiorul ROMSILVA. Principalele
caracteristici ale acestui sistem de informații sunt:
•	un sistem informațional asociat
Sistemul informațional este constituit din totalitatea
rapoartelor, dărilor de seamă și situațiilor operative necesare
asigurării circuației informației, dc o manieră ordonată și bine
precizată în timp. Acest sistem reprezintă baza logistică a
sistemului de informații și reflectă în mod direct, prin conținut și
calitate, necesarul de informație, detaliat pc niveluri ierarhice.
•	un flux de informație
Avînd în vedere structura ierarhică arborescentă existentă la
nivel organizatoric în Regia Autonomă a Pădurilor ROMSILVA,
sistemul de informații utilizează un flux de informații simetric.
Acest flux al informației poate fi redat schematic astfel:
canton silvic => district silvic (brigadăj^ocol silvic =>
filială silvică Regie
Bineînțeles, acest traseu al informației trebuie completat cu
datele care intră, la diverse niveluri ierarhice, din surse colaterale
(parteneri ai ROMSILVA R. A.: bănci, societăți comerciale cu
capital dc stat și privat, persoane fizice etc.) precum și cu ieșirile
de informații spre alte organisme (Ministere! Apelor, Pădurilor și
Protecției Mediului, Direcția de Statistică, alți parteneri etc.).
•	o evoluție dinamică în timp
Sistemul de informații și sistemul informațional asociat
cunosc o permanentă evoluție, pentru a asigura în permanență o
adaptare elastică în funcție de necesarul de informație ca suport
ale deciziei și planificării. Această permanentă adaptare trebuie'
însă să țină cont de necesitatea menținerii unei calități ridicate a
informației, din punct de vedere al conținutului și al vitezei dc
circulație.
3.	Sistemul informatic al ROMSILVA R. A.
Sistemul informatic este partea automatizabilă a sistemului
dc informații. Mai concret, sistemul informatic se referă la
totalitatea datelor ce pot fi colectate, prelucrate și analizate prin
intermediul calculatorului.
Sistemul informatic al ROMSILVA R. A. are trei
componente principale:
Echipamentul de calcul
La ora actuală, în ROMSILVA R. A., există un bun potențial
informatic din punct de vedere al dotării cu echipament de
calcul, cifrat la circa 300 calculatoare și accesoriile aferente.
Această dotare este însă departe de a satisface necesitățile de
perspectivă ale colectării și prelucrării de informație.
Ca politică de viitor, în privința achiziționării de
calculatoare, se va continua dotarea cu configurații 486 DX40 și
mai bune, avînd în vedere dinamica actuală a software-ului la
nivel internațional. Această orientare va crea posibilitatea
utilizării unor instrumente software de mare performanță, care
vor satisface complet necesitățile de prelucrare și analiză a
informației.
Arhitectura echipamentului de calcul ia nivelul structurii
organizatorice a ROMSILVA R. A. va trebui să fie următoarea:
•	la nivel de ocol silvic 2-5 calculatoare, în funcție de
mărimea ocolului și complexitatea activității
•	la nivel de filială silvică4-10 calculatoare în rețea, în
funcție de mărimea filialei și complexitatea activității
•	la nivel de Regie o rețea de calculatoare, dimensionată în
funcție de necesități.
Legătura între aceste niveluri urmează să se realizeze prin
linii de comunicații moderne. Soluțiile tehnice pentru
comunicații vor fi adoptate de o manieră elastică, pentru a se
asigura o cît mai bună îmbinare a sistemului propriu
ROMSILVA cu dezvoltările la nivel național, care se află în
stadiul de perfecționare a unui sistem public de linii dedicate
pentru transmisii date.
Aplicații și programe (software)
Componentă extrem de importantă a sistemului informatic al
ROMSILVA R. A., software-ul este suportul logic al colectării,
prelucrării și analizei informației. Dat fiind caracterul specific al
activității din silvicultură, o parte a aplicațiilor și programelor
utilizate vor fi concepute și dezvoltate prin eforturile financiare
și umane ale Regiei. In această categorie se încadrează totalitatea
aplicațiilor tehnice (de fond forestier, regenerarea pădurilor etc.).
De asemenea, aplicațiile financiar-contabile vor fi concepute
ținînd cont de specificul activității în silvicultură.
Două principii importante trebuie să stea la baza dezvoltării
aplicațiilor specifice și anume:
•	aplicațiile sunt destinate direct persoanei care lucrează în
compartimentul respectiv (se exclude astfel existența unui
operator; această funcție nu-și mai găsește rostul în conceptul
modem de informatică);
•	aplicațiile trebuie să aibă un grad de manevrabilitate și
simplitate ridicat, astfel îneît utilizarea lor să nu necesite o
instruire îndelungată și nici cunoștințe informatice prea vaste.
Aplicațiile care trebuie dezvoltate pentru satisfacerea
necesităților de colectare și prelucrare a informației se pot
împărți în trei mari categorii:
Aplicații specific silvice:
46
REVISTA PĂDURILOR <® Anul 111 î 1996 0 Nr. 1
•	evidența amenajamentului
•	fond forestier
•	regenerarea pădurilor
•	paza și protecția pădurilor
•	producție
•	evidența lucrărilor efectuate (bonuri de lucru)
Aplicații financiar-contabile
■	contabilitate-financiar
•	salarizare
Programe cu caracter general:
•	calcul tabelar
•	editoare de text
•	organizarea timpului de muncă
•	utilitare
•	telecomunicații.
Aplicațiile specifice silvice vor asigura colectarea
informațiilor din teren și obținerea unor situații operative,
rapoarte și dări de seamă, necesare unei bune administrări a
fondului forestier. Aceste aplicații vor îndeplini și condiția de
intercorelare a datelor, ceea ce va diminua semnificativ munca
de introducere a datelor primare.
Aplicațiile de bază, care vor fundamenta sistemul
informațional silvic, sunt cele de evidența amenajamentului, dc
evidență a lucrărilor efectuate (bonuri de lucru) și cel de
contabilitate-financiar.
Aplicația de evidență a amenajamentului va asigura baza
de date referitoare la situația pădurii la un moment dat, bază de
date actualizată lunar prin intermediul aplicațiilor tehnice dc
fond forestier, regenerarea pădurilor, producție etc. La finele
fiecărei luni, după închiderea tuturor evidențelor, aplicațiile
tehnice vor opera modificările survenite din punct de vedere
silvicultural îh această bază de date, păstrînd în permanență, ca
reper, datele existente la începutul perioadei de amenajare.
Salvarea periodică a datelor va asigura o evidență permanentă a
evoluției stării pădurii între două amenajări.
Aplicația de evidență a lucrărilor va furniza lunar o bază
de date completă a întregii game de lucrări executate în acest
interval, bază de date a cărei exploatare va putea evidenția
informații cu caracter tehnic (situații operative cu privire la
realizările lunii anterioare pe fiecare compartiment tehnic), cît și
informații referitoare la cheltuielile unității (o oglindă fidelă a
activității sub raport financiar). Aceste date vor fi utilizate atît de
aplicațiile tehnice pentru elaborarea rapoartelor și analizelor
necesare cît și de aplicațiile dc salarizare și contabilitate, pentru
obținerea statelor de plată, a balanței și bilanțului contabil.
Aplicația de contabilitate-financiar este cea care va
reflecta sub raport financiar întreaga activitate a unității,
beneficiind de datele aplicațiilor tehnice, ale aplicației de
salarizare, precum și de datele proprii, care nu șe regăsesc în alte
baze de date.
Aplicațiile tehnice specifice fiecărui compartiment vor.
furniza date lunare concrete referitoare la lucrările domeniului
respectiv (cultură și refacere, fond forestier etc.), pe baza cărora
se va obține întreaga gamă de rapoarte necesare urmăririi
realizărilor și programării lucrărilor din perioada următoare.
Aceste aplicații vor fi destinate tehnicianului sau inginerului care
lucrează la compartimentul respectiv.
Resurse umane
A treia componentă importantă a sistemului informatic al
ROMSILVA R. A. o constituie resursele umane implicate. De la
început se poate opera o distincție majoră:
•	grupul decizional
-	compus din factorii de decizie, care stabilesc prioritățile și
direcțiile de dezvoltare ale sistemului informatic;
®	grupul informaticienilor
-	compus din responsabilii cu informatica ai fiecărei filiale
sivicc și ai Regiei, care sunt direct implicați în dezvoltarea
sistemului informatic;
*	grupul utilizatorilor sistemului informatic
-	compus din marea majoritate a personalului silvic, care sunt
participanți indirecți la conceperea și îmbunătățirea continuă a
sistemului informatic.
Fiecare dintre aceste grupe are rolul și importanța lui bine
stabilite, contribuind în egală măsură la crearea și întreținerea
sistemului informatic.
S	tructura organizatorică a grupului informaticienilor pe
niveluri ierarhice trebuie să fie următoarea;
»	responsabil cu informatica la fiecare filială silvică
-	o persoană cu studii superioare informatice sau studii
superioare silvice, dar cu cunoștințe informatice solide, care are
ca principală sarcină supravegherea și întreținerea sistemului
informatic la nivel de filială, iar în paralel o participare activă la
dezvoltarea de aplicații specifice silviculturii;
•	serviciu de informatizare la nivel de Regie
-	cu sarcini de supervizare și îndrumare a activității
informatice din cadrul Regiei, paralel cu supravegherea
sistemului informatic, a modului de reacție al acestuia la
solicitările interne și externe.
De asemenea, pe măsura dezvoltării și generalizării de
aplicații specific silvice, în cadrul fiecărei filiale silvice, se va
evidenția din rîndul utilizatorilor o persoană care cunoaște foarte
bine respectiva aplicație și care va deveni responsabil de
aplicație al filialei, asigurând în mod rapid suportul tehnic pentru
ceilalți utilizatori.
Pentru buna funcționare a sistemului informatic se va acorda
o atenție deosebită instruirii personalului silvic în utilizarea
calculatorului. Va fi elaborat un program complet de instruire a
personalului silvic, orientat pe aplicații. Instruirile se vor adresa
direct personalului tehnic care va exploata aplicația respectivă.
De reușita instruirii depinde într-o foarte mare măsură
eficacitatea implementării sistemului informatic în cadrul Regiei
Autonome a Pădurilor ROMSILVA.
Conceperea și implementarea unui sistem informatic pentru
o instituție de talia ROMSILVA R. A. este - desigur - o acțiune
extrem de laborioasă și de delicată. Ea nu poate fi realizată decît
în condițiile unui efort colectiv, prin participarea tuturor
resurselor umane care pot contribui la dezvoltarea lui. Ne referim
aici în special la implicarea tuturor factorilor de decizie,
informaticienilor și personalului tehnic de la filialele silvice, cei
fără de care orice tentativă de a construi un asemenea sistem este
sortită eșecului.
Desigur, există posibilitatea ca fiecare filială să-și dezvolte
propriul sistem informatic, dar aceasta ar însemna același efort
multiplicat de patruzeci de ori, cu toate implicațiile financiare
corespunzătoare. în afară de dezavantajul acesta ar exista și
dificultatea de a „asambla” informații provenite din 40 de
sisteme informatice, pentru a obține statisticile și rapoartele
centralizate necesare urmăririi evoluției de ansamblu a activității
din silvicultură.
Din acest motiv, dorim ca prezentul articol să fie și un apel la
cooperare către toți cei ce pot contribui, prin cunoștințele și
experiența lor, la conceperea și implementarea unui sistem
informatic care să satisfacă cerințele actuale și de viitor ale
Regiei Autonome a Pădurilor.
Ing. SORIN SFÎRLOGEA
Serviciul informatizare ROMSILVA R. A.
REVISTA PĂDURILOR & Anul 111 A 1996 & Nr. 1
47
Cromeli
Profesorul VINTILĂ N. STINGHE
110 ani de la naștere
(1885-1990)
Sub egida Academiei Române - Secția de Științe Agricole și
Silvice și a Universității „Transilvania” din Brașov - Facultatea
dc Silvicultură și Exploatări Forestiere, la 14 decembrie 1995 a
avut loc la Brașov o masă rotundă, dedicată aniversării a 110
ani de la nașterea Profesorului Vintilă N. Stinghe.
Cuvîntul dc deschidere a fost rostit de prof. dr. ing.
Gheorghiță IONAȘCU, membru corespondent al Academiei de
Științe Agricole și Silvice, decan al Facultății de Silvicultură și
Exploatări Forestiere și aparținînd ultimei serii de studenți care
au beneficiat de cursul de Științe silvice generale, predat de
Profesorul Vintilă N. Stinghe, la Secția de Exploatări forestiere.
A urmat prelegerea prof. dr. doc. Victor GIURGIU,
membru corespondent al Academiei Române, cu titlul „Profesor
Vintilă N. Stinghe, personalitate de excepție a silviculturii
românești”. Domnia sa a subliniat faptul că a intrat în tradiția
Academiei Române rememorarea oamenilor de seamă ai
silviculturii românești. De astă dată, s-a ales Brașovul ca loc de
omagiere din trei motive, și anume: Vintilă N. Stinghe s-a
afirmat ca profesor de Amenajarea pădurilor, Dendrometrie și
Corectarea torenților, la Brașov, a funcționat, 20 de ani, ca decan
la Facultatea de Silvicultură și a fost fiu al Țării Bârsei.
Profesorul Vintilă N. Stinghe s-a născut în 1885, an în care
se nășteau și Marin Drăcea și lonescu Șișești.
Ca autor de manuale, s-a impus prin cîteva lucrări consultate
și astăzi. Cursul de Estimați! forestiere (1923), valabil și în
prezent prin restricțiile la dreptul de proprietate, Cursul de
Amenajarea pădurilor (1939), tratatul de Dendrometrie
(1957), coautor cu dr. I. Toma, care cuprinde și primele tabele
dendrometrice elaborate în România, Agenda forestieră în trei
ediții (împreună cu prof. dr. D. Sburlan), care a primit Premiul
Academiei Române în anul 1930, contribuții la Manualul
inginerului forestier (1955-1957), contribuții la Dicționarul
forestier poliglot (la vîrsta de 88 de ani) și ultima carte, scrisă
împreună cu Profesorul Contantin Chiriță, Viața și opera lui
Marin Drăcea (1978).
Pe lîngă profesiunea de dascăl, Vintilă N. Stinghe a fost
preocupat și de înființarea unui Institut de Cercetări Silvice, încă
din anii 1922-1923. în anul 1930 preia conducerea Oficiului de
Studii din cadrul CAPS, iar din 1933 este primul șef al Secției de
Amenajarea pădurilor, la Institutul de Cercetări Silvice, nou
înființat.
Alături dc Marin Drăcea, s-a implicat și în politica forestieră,
militînd de la tribuna Societății Progresul Silvic pentru scoate-
rea politicii în afara administrației silvice, pentru cultivarea unei
conștiințe silvice și promovarea democrației în silvicultură.
Un alt mare merit al Profesorului Vintilă N. Stinghe este
acela dc a fi condus și animat Revista pădurilor aproape două
decenii, timp în care publicația apărea lunar..
Activitatea sa era multilaterală, fiind angajat în administrația
silvică - CAPS - în acordarea gradelor de examene, reprezentant
al Școlii silvice la congrese internaționale. în perioada interbelică
etc.
Regimul comunist, instaurat în România, l-a marginalizat pe
Profesorul Vintilă N. Stinghe ca și pe alte valori ale țării, fiind
înlăturat de la conducerea facultății și a Societății Progresul
Silvic.
Profesorul Vintilă N. Stinghe s-a bucurat de colaborarea
unor valoroși discipoli, ca: Nicolae Rucăreanu, Constantin
Chiriță, I. Popescu-Zeletin, Theodor Bălănică, Ion Toma.
Trăsăturile sale caracteristice au fost cele de dascăl de excepție,
silvicultor de prestigiu, om cu verticalitate morală și mare
patriot.
Prof. dr. ing. Aurel RUSU, membru titular al Academiei dc
Științe Agricole și Silvice, a depănat cîteva amintiri, ca fost
student al Secției de Silvicultură a Politehnicii bucureștene, în
perioada 1935-1940. în acei ani, Profesorul Vintilă N. Stinghe a
funcționat ca decan, dîstingîndu-sc ca om al legii și al
regulamentelor.
Mîndru de școala și dascălii săi. Profesorul Aurel RUSU a
enumerat cîțiva profesori-acadcmicieni, cărora a avut onoarea să
le audieze cursurile.
Prof. dr. ing. Constantin COSTEA a expus „Realizările
Profesorului Vintilă N. Stinghe în domeniul organizării și
dezvoltării învățămîntului silvic superior în țara noastră”,
subliniind că sărbătorirea sa este atît o obligație profesional-
morală, datorită lucrărilor valabile și astăzi, cît și un imbold
pentru tinerii silvicultori.
Profesorul Constantin COSTEA a descris rolul Profesorului
Vintilă N. Stinghe de. strălucită personalitate în evoluția
învățămîntului superior silvic din țara noastră. Ca decan al
Secției de Silvicultură, a militat pentru crearea de laboratoare de
soluri, entomologie'și protecție, tehnologia lemnului etc.
în încheiere, Prof. dr. ing. losif LEAHU a reliefat
„Contribuția Profesorului Vintilă N. Stinghe la dezvoltarea
dendrometriei și a amenajării pădurilor din România”.
Termenului amenajament, preluat din limba franceză, i-â găsit
corespondentul amenajarea pădurilor (1939). A pus bazele
unei noi metode de amenajare a pădurilor, prin renunțarea la
metodele vechi deductive și trecerea la metode bazate pe
măsurători directe, prin care se fundamentează întregul proces la
gospodărire. în același timp, în activitatea de amenajare a
pădurilor a propus renunțarea la vechile concepții, care
considerau pădurea o rezervă de lemn de exploatat, la conceptul
pădurii ca mijloc de producție și obiect al muncii în silvicultură.
Omagierea Profesorului Vintilă N. Stinghe a marcat un
moment important în istoria silviculturii românești și a fost
apreciat cum se cuvine de asistența alcătuită din cadre didactice,
cercetători, studenți.
ELENA-MARIA TÂRZIU
48
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 • 1996 9 Nr. 1
Al XX-leo Congres Mondial IUFRO
- tehnici și tehnologii de lucru în pădure
în perioada 6-12 august 1995, la Tampere (Finlanda) s-au
desfășurat lucrările celui dc-al XX-lea Congres Mondial IUFRO,
manifestare științifică la care și-au dat întîlnire peste 2.000
specialiști din domeniul forestier, reprezentînd 90 de țări din
toate continentele.
Congresul s-a desfășurat atît în plen, cît și pe secțiuni,
incluzînd discuții și demonstrații pe diverse teme dc specialitate.
Din acest larg evantai de opțiuni, în centrul preocupărilor
noastre au stat aspectele legate de tehnicile și tehnologiile de
lucru în pădure, precum și modul de valorificare a resurselor
lemnoase.
Referatele specialiștilor, intervențiile voluntare ca și demon-
strațiile practice au contribuit la un fructuos schimb de idei,
privind principalele probleme cu care se confruntă sectorul
forestier, în domeniul recoltării și valorificării superioare a masei
lemnoase, dintre care amintim:
© dotarea pădurilor cu instalații de colectare și transport, în
raport cu funcțiile pe care pădurea trebuie să le îndeplinească;
© tehnici și tehnologii de execuție a instalațiilor și
mijloacelor de transport. în condițiile protecției majore a
mediului înconjurător și ale unui impact în limitele dezvoltării
normale a pădurilor;
® prezentarea și promovarea în producție a tehnicilor și
tehnologiilor moderne de lucru, bazate pe mijloace de mare
eficiență, cu prelucrare automată a datelor, rezultate în procesul
de lucru, dar și cu impact redus asupra solului, semințișului și
arborilor remanenți. în acest sens merită menționată prezentarea
în premieră a procesorului (utilaj complex de lucru) cu deplasare
prin pășire, tip PLUSTECH și TIMBEJKACK;
9	modalități și mijloace de valorificare a lemnului în
interiorul pădurii, dar mai ales în afara acesteia, în centre
modeme de prelucrare, dc mare eficiență tehnică și economică;
9	pregătirea profesională a lucrătorilor din pădure și
folosirea lor eficientă;
© dotarea lucrătorilor și a locurilor de muncă cu
echipamente și mijloace ergonomice, cu efecte majore în
protecția și siguranța muncitorilor ș.a.
Congresul s-a încheiat prin alegerea organelor de conducere
ale IUFRO. Avem satisfacția ca în funcția de președinte al
IUFRO să fie ales dr. Jeffery Burley, personalitate de prim rang
a științelor silvice, căruia recent (martie 1995) i s-a acordat titlul
de „PROFESOR DE ONOARE” al Universității „Transilvania”
din Brașov.
Un congres de importanța celui de la Tampere a beneficiat
din plin de realitățile forestiere ale țării-gazdă. La o populație de
5,0 milioane dc locuitori, Finlanda dispune de 26 milioane ha de
pădure (86% din suprafața țării), care reprezintă circa 0,6% din
totalul fondului forestier mondial.
Anual sc exploatează în jur de 60 milioane m3, care se pre-
lucrează, pe cale mecanică sau chimică, atît pentru nevoile pro-
prii cît și pentru export. Industria foiestieră asigură circa 36% din
valoarea exporturilor, o cifră impresionantă față de celelalte ra-
muri ale economiei (mecanică = 45%, chimică = 10%, altele
9%).
în exploatările forestiere activează 28.000 muncitori, în
prelucrarea lemnului 75.000 muncitori, la care se adaugă
140.000 lucrători, personal indirect și sezonier.
în pădure lucrează un personal restrîns, față de cantitatea
ridicată de lemn exploatat, fapt datorat mecanizării totale a
lucrărilor de recoltare și transport. în mod uzual se folosesc
mașini complexe, multifuncționale, care execută în parchet dobo-
rîrea, ccpuirca și secționarea buștenilor, folosindu-se de mijloace
automate de înregistrare și prelucrare a datelor de producție.
Mașini cu o dotare tehnică și ergonomică de excepție realizează
productivități ale muncii foarte ridicate.
Pentru satisfacerea necesităților unei producții diversificate,
unele sortimente (7 mii. m3) de lemn rotund și prelucrat sunt
importate, în special din țări apropiate geografic. în același timp,
se acordă o atenție deosebită prelucrării în sortimente superioare
a masei lemnoase, extinzîndu-se astfel procesul de focare a
lemnului dc mici dimensiuni și a resturilor de exploatare, precum
și destinarea tocăturii rezultate pentru producerea de plăci și
celuloză.
Prelucrarea lemnului în cherestea se face în fabrici, dotate cu
mijloace de mare randament pentru debitare, uscare și, eventual,
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 111 9 1996 ea Nr. 1
49
prelucrare în produse semifinite sau chiar finite.
Datorită importanței pe care o au pădurile în Finlanda,
populația manifestă un adevărat cult pentru acestea, acordiandu-
le atenția cuvenită, prin măsuri permanente de îngrijire.
Industria forestieră din Finlanda, ca și din celelalte țări
nordice, reprezintă un etalon al modului exemplar și superior de
gospodărire a pădurilor și de valorificare integrală a masei
lemnoase, cu randamente net superioare altor țări din Europa sau
chiar din lume.
Prof. dr. ing. GHEORGHIȚĂ IONAȘCU
Ing. IOAN SBERA
Cel de-ol XX-Iea Congres ol IU FIU O
(Uniuneo Internațională a Institutelor
de Cercetări Forestiere)
în perioada 6-12 august 1995, la Tampere, în Finlanda, s-a
desfășurat cel de-al XX-lea Congres al IUFRO, care poate fi
considerat ca unul din cele mai importante evenimente în viața
acestei organizații ce a avut loc în ultima vreme, alături de
aniversarea centenară din 1992 de la Eberswolde.
Au fost prezenți 2.183 de delegați, 355 persoane de
companie, 126 jurnaliști din 14 țări și 424 membri ai staff-ului
implicați direct în activitatea acestei organizații; în total 3.088 de
participanți.
Așa cum remarca în cuvîntul de deschidere președintele în
exercițiu în acel moment al IUFRO dl. M. N. Salch, din
Malaezia, Congresul a reprezentat un succes de răsunet, poate
cel mai mare eveniment de acest gen pînă în prezerit.
Lucrările au constat din cinci prelegeri de referință (sesiuni
plenare) șase sesiuni subplenarc, 13 sesiuni interdivizionale, în
care s-au prezentat 1.200 de lucrări și 300 de postere, 256 de
comunicări vizînd structura organizației și 63 de întîlniri curente
ale grupurilor de lucru.
Ceremonialul de deschidere a inclus, printre altele, alegerea
membrilor de onoare, în persoanele unor reputați oameni de
știință care au adus servicii remarcabile în cadrul IUFRO,
precum și recunoașterea oficială a activității unor tineri
cercetători. De asemenea, s-a adus un respectuos omagiu unor
cercetători de excepție, care au coordonat activități la nivel de
„Subject Group” timp îndelungat.
De acest congres este legată îmbunătățirea structurii IUFRO,
în sensul că numărul diviziilor a crescut de la șase la opt. Ca
urmare a acestor modificări, în prezent există următoarele
divizii: Divizia 1 - Silvicultură (coordonator J. L. Whitmore -
U.S.A.), Divizia 2 - Fiziologie și genetică (coordonator - E.
Reissier du Cros - Franța), Divizia 3 - Operațiuni forestiere
(coordonator D. Dykstra - CIFOR), Divizia 4 - Inventarieri,
Creșteri și Productivitate (coordonator Kvon Gadow -
Germania), Divizia 5 - Produse Forestiere (coordonator C. Sales
- Franța), Divizia 6 - Social, Economie, Informatică și Politică
(coordonator N. Koch - Danemarca), Divizia 7 - Sănătatea
Pădurilor (coordonator D. Karnosky - U.S.A.), Divizia 8 -
Mediul Forestier (coordonator K. Sassa - Japonia).
Se poate remarca faptul că noile divizii care au apărut
(diviziile 7 și 8) reprezintă expresia unor priorități pe care
trebuie să le abordeze cercetarea științifică de pretutindeni.
Noul președinte al IUFRO pentru perioada 1996-2000 a fost
ales în persoana d-lui Jeffrey Buriey, specialist în genetică
forestieră, în prezent directorul Institutului Forestier de la
Oxford și care în 1995 ne-a vizitat țara, interesîndu-se
îndeaproape de rezultatele obținute de Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice în domeniul selecției și ameliorării arborilor.
Din România au participat la acest congres dr. ing. M.
lanculescu - secretar de Stat în Ministerul Apelor, Pădurilor și
Protecției Mediului, președintele comisiei de cercetare silvică de
pe lîngă Colegiul Consultativ al Guvernului, prof. dr. ing. Gh.
lonașcu - decanul Facultății de Silvicultură din Brașov, prof. dr.
ing. I. Milescu - decanul Facultății de Silvicultură din Suceava,
dr. ing. N. Geambașu - directorul Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice (ICAS) București, dr. ing. I. Mușat - 1CAS,
dr. ing. I. Blada - ICAS, dr. ing. V. Enescu - Academia de Științe
Agricole și Silvice, ing. I. Pîrnuță - ICAS, ing. I. Smîntînă -
ICAS, ing. I. Sbera - EXFOR București.
Domnul dr. ing. M. lanculescu a fost ales în calitate de
copreședinte la grupul de lucru S 4 0403 - Metode dc planificare
în amenajamentul forestier.
Delegația română a prezentat în scris propuneri ca și alți
specialiști să fie aleși în funcții de conducere în cadrul IUFRO
(coordonatori ai unor grupe de lucru).
Referitor la modul de desfășurare a lucrărilor, subliniem
faptul că s-a respectat principiul structurii organizatorice a
IUFRO, comunicările și posterele fiind grupate pe divizii.
Problemele cardinale interdisciplinare de interferență sau
globale, au fost grupate în sesiuni plenare, subplenare sau sesiuni
interdivizionale.
în sesiunile plenare s-au abordat următoarele mari
probleme:
Ei Pădurea ca resursă pentru economie și bunăstarea socială
■	Omenirea, pădurea și mediul înconjurător
■	Folosirea durabilă a landșaftului (teritoriului); interde-
pendența dintre silvicultură și agricultură
E Cercetarea și dezvoltarea tehnologică pentru o silvicultură
durabilă
E Organizațiile non-guvernamentale și silvicultura;
interacțiuni dinamice.
Sesiunile subplenare s-au referit la:
•	Managementul ecologic și echilibrul ecologic
•	Schimbările globale
•	Biodiversitatea în ecosistemele forestiere
•	Economia în tranziție
•	Cercetare în decursul timpului
•	Valorificarea cercetărilor
în cadrul sesiunilor interdivizionale s-a pus accentul, printre
altele, pe:
♦	vitalitatea și stabilitatea ecosistemelor forestiere;
♦	importanța pădurilor boreale și tropicale;
♦	integrarea științelor sociale cu cele referitoare la resursele
naturale;
50
REVISTA PĂDURILOR © Anul 111 • 1996 0 Nr. 1
& schimbarea continuă a biodiversității, în sensul reducerii
acesteia.
în sesiunile pe divizii și grupe de lucru s-au prezentat
rezultatele unor cercetări de importanță majoră pentru
silvicultura actuală și orientarea ei spre o dezvoltare durabilă.
în cadrul diviziei 1 - Mediul înconjurător și silvicultura,
un viu interes au trezit comunicările privind ecologia biodi-
versității, degradarea stațiunilor și ecosistemelor forestiere -
cauzalitate și reconstrucție, viața sălbatică și habitatele ei,
declinul stejarului - probleme actuale, reconstrucția landșafturilor
destructurate cu ajutorul vegetației forestiere, probleme dc
agrosilvicul tură.
Dintre aspectele abordate în cadrul diviziei 2 - Fiziologie,
Genetică și Protecție, menționăm: pădurile și ciclul carbonului,
reacția dc răspuns a arborilor și arbuștilor la creșterea CO2,
aplicații ale tehnologiei moleculare în genetica forestieră,
efectele poluării aerului asupra insectelor dăunătoare ș.a.
în cadrul diviziei 3 - Tehnici și operațiuni forestiere au
fost prezentate comunicări privind metode operaționale în
gospodărirea arboretelor, planificarea operațională și controlul,
studiul și productivitatea muncii în lucrările silvice, operațiuni
forestiere și protecția mediului etc.
în ce privește problematica diviziei 4 - Inventarieri,
Creșteri, Producție, Amcnajament aceasta a fost orientată spre
aspecte cum ar fi: tendința creșterilor și productivitatea
biostațiunilor, inventarierea resurselor și monitoringul forestier,
metode ale statisticii matematice și informatică, sistemul
informatic geografic (GIS) pentru planificarea intensivă și
extensivă în fondul forestier și agricol, rolul amenajarnentului în
gestionarea durabilă a pădurilor etc.
în cadrul diviziei 5 - Produse forestiere, comunicările au
vizat aspecte privind calitatea lemnului, efectul practicilor
silviculturale asupra calității lemnului, protecția lemnului
împotriva focului, producția de materiale lemnoase, producerea
energiei din biomasa forestieră, produse forestiere nelemnoase,
plante medicinale și aromate etc.
în cadrul diviziei 6 - Științe sociale, economice,
informaționale și politice s-au dezbătut probleme legate de
sistemele de informare și terminologie, transferul tehnologic,
Revista revistelor
BURLEY, J., 1995: Genetic conservation and tree breeding
in the tropics. (Conservarea genetică și ameliorarea arborilor în
zona tropicală). în: Tree Breeding, Population Genetics and
Conservation of Genes, The Marcus Wallenberg Foundation,
Falun - Suedia, Symposia proceedings: 9, pag. 33-46.
Lucrarea dr. Jcfl'ery Burley, actualul președinte al IUFRO,
reprezintă una dintre comunicările prezentate cu ocazia
ceremoniei de decernare a premiului Marcus Wallenberg
(Stockholm, 22 septembrie 1994) profesorului Gene Namkoong
de la Universitatea din Vancouver (British Columbia, Canada).
Deschisă cu o scurtă trimitere la lucrarea prezentată de
laureat (un „vechi prieten și coleg” al dr. Burley), comunicarea
acestuia din urmă arc scopul mărturisit de a „considera metodele
avute la dispoziție pentru utilizarea resurselor genetice în scopul
maximizării beneficiilor oferite omenirii, în paralel cu
minimizarea pierderilor de variație genetică pusă la dispoziția
managementul cercetării silvice, istoriografia forestieră,
evaluarea economică a funcțiilor multiple ale pădurii, sectorul
forestier și schimbările globale, analiza și evaluarea programelor
și strategiilor forestiere, teoria și metodologia analizelor politicii
forestiere, relația ecologic-economic în silvicultură etc.
Principalele teme de referință ale Congresului au fost tipărite
in extenso și puse la dispoziția celor interesați la centrul de presă.
De asemenea, lucrările acestei întruniri de importanță
internațională au fost publicate în două volume de înaltă ținută
grafică.
La Congres au fost prezentate și cinci lucrări din partea
delegației române (V. Enescu, I. Blada, Gh. Pîmuță, I. Smîntînă,
I. Mușat), care au abordat aspecte specifice silviculturii
românești.
După consumarea acestui remarcabil eveniment, se pot trage
cîteva concluzii generale, și anume că:
-	cercetarea științifică forestieră reprezintă o indiscutabilă
forță mondială, de dezvoltarea și evoluția căreia depinde însăși
dezvoltarea societății umane;
-	aceasta este dominată de un spirit de solidaritate cum rar se
poate întîlni în rîndul altor științe, existența de peste 100 de ani a
IUFRO fiind expresia cea mai elocventă în acest sens;
-	Congresul al XX-lea al IUFRO a pus în evidență că
cercetarea științifică forestieră cunoaște un reviriment sensibil,
iar susținerea ei financiară reprezintă o obligație națională dar și
internațională, pădurea avînd - atît pentru fiecare țară în parte dar
și pentru întreaga planetă - un rol strategic prioritar în menținerea
echilibrului ecologic;
-	țara noastră trebuie să fie, prin institutele de cercetări,
facultățile de silvicultură, mult mai activă și prezentă în viața
IUFRO (organizarea de simpozioane și dezbateri, promovarea
unor cercetători în funcții de coordonare a activității acestui
organism internațional etc.).
La închiderea Congresului a fost citită o vibrantă declarație
pe care o vom prezenta în numărul viitor al Revistei Pădurilor.
Dr. ing. NICOLAEGEAMBAȘU
viitoarelor generații ",
Pentru realizarea obiectivului urmărit, lucrarea tratează la
început motivele care stau la baza conservării pădurilor și a
terenurilor forestiere, între care autorul include:
-	conservarea proceselor ecologice și a „sistemelor-supcrt?’
ale vieții;
-	utilizarea durabilă (susținută) a resurselor;
-	conservarea diversității genetice,
precizînd că, doar dacă toate cele trei activități amintite își
îndeplinesc obiectivul, este posibil ca dezvoltarea să fie cu
adevărat durabilă (susținută).
După o scurtă enumerare a motivelor pentru care variația
genetică trebuie conservată (etice, estetice, ecologice și
economice), lucrarea indică principalele cauze (procese) prin
care aceasta este redusă, cum sunt: supra-exploatarea resurselor
genetice, fragmentarea habitatului, schimbările climatice,
poluarea, introducerea de specii exotice sau ameliorarea
genetică.
După o prezentare amplă a resurselor genetice forestiere (cu
accent pe ecosistemele tropicale, caracterizate printr-o
REVISTA PĂDURILOR v Anul 111 » 1996 @ Nr. 1
51
excepțională diversitate de specii), autorul se oprește la stadiile
utilizării lor, între care identifică explorarea, evaluarea,
conservarea (atît in situ, cît și ex situ), precum și utilizarea
acestora.
Sunt descrise în detaliu obiectivele urmărite prin programele
de ameliorare (cum este cazul amplificării producției de bunuri și
servicii, dar și al conservării diversității genetice), precum și
stadiile (etapele) specifice ale ameliorării arborilor.
Dr. Buriey prezintă în continuare, cu accentele necesare,
metodele și problemele specifice conservării fondului genetic,
precum și structura strategiilor de ameliorare care pot include
acest obiectiv. Pentru aceasta, autorul acordă o atenție specială
strategiei de ameliorare prin populații multiple (concept
datorat prof. Namkoong), aplicată cu succes, de peste 15 ani, în
diverse țări tropicale. Autorul concluzionează că folosirea
strategiei amintite va facilita menținerea variabilității inter- și
intraspecifice a arboretelor, acestea asîgurînd în același timp
produse și servicii pentru dezvoltarea economică și bunăstarea
umană.
în ansamblu, dr. Buriey, o somitate a științelor silvice
mondiale, reușește o sinteză clară a problematicii extrem de
vaste și actuale a ameliorării și conservării genetice a arborilor,
acțiune înscrisă în contextul mai larg al diversității biologice și
căreia trebuie să i se acorde importanța cuvenită și în țara
noastră.
Ing. LAR1SA NICOLESCU
Șef lucr. ing. NOROCEL NICOLESCU
Dr» Jeffery Buriey, președinte al IUFRO - portret
Cel de-al XX-lea Congres Mondial IUFRO
(Uniunea Internațională a Organizațiilor de
Cercetări Forestiere), desfășurat între 6 și 12
august 1995 la Tampere (Finlanda), a consfințit
alegerea dr. Jeffery Buriey, o mare personalitate
a cercetării științifice în domeniul forestier, în
postura de. președinte al acestui important
organism internațional.
Dr. Jeffrey Buriey s-a născut la 16 octombrie
1936 (Portsmouth, Anglia), într-o familie de
intelectuali. Este absolvent al Facultății de
Silvicultură din cadrul Universității Oxford
(Bachelor of Agriculture și Mașter of
Agriculture, 1961 ca și al Yale University
(S.U.A.), unde a obținut titlurile de Mașter of Forestry și
Doctor în genetică forestieră (1964).
Dr. Jeffrey Buriey și-a început activitatea profesională încă
din perioada studiilor în S.U.A., în care a activat și ca asistent al
conducătorului său de doctorat.
în perioada 1965-1968 a fost angajat ca expert UNESCO
(Genetică forestieră) în diverse țări africane (Malawi, Africa de
Sud, Zambia), după care a revenit în Marea Britanie în calitate de
cercetător științific la Commonwealth Forestry Institute
(actualmente Oxford Forestry Institute) (1968-1976).
Și-a început activitatea didactică propriu-zisă ca lector
universitar în anul 1976, ulterior parcurgînd toate treptele
ierarhiei prestigiosului centru forestier de la Oxford, unde -
începînd din 1983 - ocupă postul de director (decan).
De-a lungul întregii sale activități dr. Buriey a demonstrat o
extrem de fecundă capacitate creatoare, concretizată în
publicarea a peste 250 de articole (autor unic sau colaborator), 50
de recenzii științifice, 55 rapoarte guvernamentale, pentru agenții
internaționale și conferințe etc.
A fost editor al numeroase lucrări apărute sub egida IUFRO,
ca și al celei mai importante publicații mondiale de Genetică
forestieră, revista Silvae Genetica (1975-1986).
Datorită excelentei capacități organizatorice, ca și vastității
domeniilor în care a activat (Genetică forestieră, Studiul
lemnului, Agro-silvicultură, Politica forestieră etc.), dr. Buriey a
fost cooptat încă de la începutul activității în diverse organisme
internaționale cum sunt:
-	International Society of Tropical Foresters - director
(începînd din 1987);
-	Nitrogen Fixing Tree Association - director
(1989-1994);
-	IUFRO - de la adjunct șef de grup de
lucru (1971-1976) la coordonator de divizie
(1987-1990), vicepreședinte (1991-1995) și
președinte (începînd din 1 ianuarie 1996).
A desfășurat, dc asemenea, o bogată acti-
vitate ca expert-consultant al unor importante
organizații naționale și internaționale gen:
-	Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare (Banca Mondială);
-	Conferința Națiunilor Unite pentru
Dezvoltare și Mediu (Rio de Janeiro, 1992 - se
numără printre cei care au pregătit documentele
conferinței, inclusiv Agenda 22);
-	Centrul Internațional pentru Cercetări în Agro-silvicultură
(ICRAF - Nairobi, Kenia);
-	Serviciul Forestier (Forest Service) al S.U.A.;
-	Consiliul Britanic (British Council) etc.
Pentru merite deosebite în cercetarea forestieră, dr. Buriey i
s-a decernat titlul de Comandor al Imperiului Britanic (CBE),
o recunoaștere similară fiind și alegerea sa ca Membru
corespondent al Academiei de Științe Forestiere din Italia.
Dr. Buriey poate fi considerat un om apropiat silviculturii
românești prin participarea sa, la finele deceniului VII, la una
dintre manifestările IUFRO găzduite de țara noastră, cît și prin
interesul manifestat în ultima vreme pentru lărgirea cooperării
dintre IUFRO și orgapisme de cercetare și învățămînt din țara
noastră.
Ultima sa vizită în România (martie 1995), cînd i s-a
decernat și titlul de „Profesor de onoare” al Universității
„Transilvania” din Brașov, se înscrie în același context,
impresiile transmise celor care au contribuit la organizarea
acesteia (Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecția Mediului,
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și Facultatea de
Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov), ca și interesul
manifestat pentru colaborări viitoare în diverse domenii ale
cercetării silvice, fiind extrem de măgulitoare pentru noi.
Dr. ing. MARIAN IANCULESCU
Prof. dr. ing. GHEORGHIȚĂ IONAȘCU
Șef lucr. ing. NOROCEL NICOLESCU
52
REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 9 1996 O Nr. 1
A
ABRUDAN, L, FLORESCU, I., NICOLESCU, N.: Cercetări
biometrice asupra unor păduri montane, amenajate în codrul
grădinărit, din zona Brașov. Nr. 4, p. 6.
AFRENIE, F„ BOLEA, V., CATRINA, I., POPA, A.,
CIOLOCA, NINIȘ, NICOLESCU, LARISA: Particularități ecologice
ale salcîmului - Robinia pseudacacia L, - relevate prin intermediul
variației sezoniere a fotosintezei în raport cu factorii de mediu. Nr. 3,
p. 33.
ALEXANDRU, VALERIA, BEREZIUC, R., OPREA, L,
OLTEANU, N., CIUBOTARU, A.: Model operațional pentru
estimarea eficienței sociale și ecologice a rețelei de drumuri forestiere.
Nr. 1, p. 40.
ALEXE, A.: Tipuri de corespondențe fîziotip-mediu-dezvoltare și
legătura acestora cu fenomenele de declin ce apar în pădurile cu stejar
pedunculat (Quercus RoburL.) din România. Nr. 3, p. 10.
ALEXE, A„ SURDU, AURELIA, IONESCU, MONICA:
Nutriția minerală și fiziotipurile stejarului pedunculat (Quercus Robur
L.) din România (Sinteză). Nr. 2, p. 7.
B
BACIU, GEORGETA, VLONGA, ȘT., DEACONU, V.,
SABĂU RALUCA: Rolul factorilor climatici în dinamica
fenomenului de uscare a gorunului din zona Drăgășani. Nr. 3, p. 42.
BEREZIUC, R„ ALEXANDRU, VALERIA, OPREA, L,
OLTEANU, N., CIUBOTARU, A.: Model operațional pentru
estimarea eficienței sociale și ecologice a rețelei de drumuri forestiere.
Nr. 1, p. 40.
BOLEA, V„ MIHALCIUC, V„ CHIRA, D., BUD, N„ POP, V.:
cancerul de scoarță al castanului cauzat de Cryphonectria parasitlca
(Murill.), Barr., în plantajul de la Valea Borcutului, Ocolul silvic Baia
Mare. Nr. l,p. 24.
BOLEA, V., CATRINA, L, POPA, A., AFRENIE, F„
CIOLOCA, NINIȘ, NICOLESCU, LARISA: Particularități ecologice
ale salcîmului - Robinia pseudacacia L, - relevate prin intermediul
variației sezoniere a fotosintezei în raport cu factorii de mediu. Nr. 3,
p. 33.
BOLEA, V., BUD, N., POP, N.: Boala cernelii, cauzată de
Phytophthora cambivora (Petri.) Buism și Phytophthora cinnamomi
Rands, la castanul din plantajul Valea Borcutului, Ocolul silvic Baia
Marc. Nr. 2, p. 32.
BUD, N., BOLEA, V., MIHALCIUC, V., CHIRA, D., POP, V.:
Cancerul dc scoarță al castanului, cauzat de Cryphonectria parasitica
(Murill.) Ban., în plantajul de la Valea Borcutului, Ocolul silvic Baia
Mare. Nr. 1, p. 24.
BUD, N., BOLEA, B., POP, N.: Boala cernelii, cauzată de
Phytophthora cambivora (Petri.) Buism și Phytophthora cinnamomi
Rands, la castanul din plantajul Valea Borcutului, Ocolul silvic Baia
Mare. Nr. 2, p. 32.
C
CATRINA, L, BOLEA, V„ POPA, A., AFRENIE, F.,
CIOLOCA, NINIȘ, NICOLESCU, LARISA: Particularități ecologice
ale salcîmului - Robinia pseudacacia L. - relevate prin intermediul
variației sezoniere a fotosintezei în raport cu factorii de mediu. Nr. 3,
p. 33.
CHIȚEA, GH., RUSU, A.: Istorie și perspective în domeniile to-
pografiei fotogrammetriei și teledetecției în silvicultură. Nr. 2, p. 46.
CHIRA, D., BOLEA, V., MIHALCIUC, V., BUD, N„ POP, V.:
Cancerul dc scoarță al castanului cauzat de Cryphonectria parasitica
(Murill.), Barr., în plantajul de la Valea Borcutului, Ocolul silvic Baia
Mare. Nr. 1, p. 24.
CIOLOCA, NINIȘ, BOLEA, V., CATRINA, I., POPA, A„
AFRENIE, F., NICOLESCU, LARISA: Particularități ecologice ale
salcîmului - Robinia pseudacacia L, - relevate prin intermediul
variației sezoniere a fotosintezei în raport cu factorii de mediu. Nr. 3,
p. 33.
CIUBOTARU, A., BEREZIUC, R, ALEXANDRU, VALERIA,
OPREA, L, OLTEANU, N.: Model operațional pentru estimarea
eficienței sociale și ecologice a rețelei de drumuri forestiere. Nr. 1,
p.40.
CIUBOTARU, A., DUMBRAVĂ, S.: Considerații privind
posibilitatea de reducere a noxelor produse de ferăstraicle mecanice
folosite în domeniul forestier. Nr. 4, p. 37.
CLINICIU, L, LAZĂR, N.: Optimizarea amplasării lucrărilor
hidrotehnice transversale printr-un procedeu combinat, bazat pe teoria
grafurilor. Nr. 1, p. 30.
CONSTANTIN, S-, CREȚU, O.: Tendințe actuale ale dotării
pădurii cu drumuri forestiere. Nr. 1, p. 49.
CREȚU, O., CONSTANTIN, S.: Tendințe actuale ale dotării
pădurii cu drumuri forestiere. Nr. 1, p. 49.
CREȚU, O., DRAGNEA, V.: Un sistem diferențiat de evaluare a
taxei forestiere corelat cu costurile dc exploatare a masei lemnoase.
Nr. 2,p. 42.
gP
DEACONU, V., VLONGA, ȘT., BACJU, GEORGETA,
SABĂU, RALUCA: Rolul factorilor climatici în dinamica
fenomenului de uscare a gorunului din zona Drăgășani. Nr. 3, p. 42.
DISSESCU, GABRIELA: Contribuții la caracterizarea dezvoltării
și modului de hrănire ale omizilor de Archips xylosteana L. Nr. 3, p.
29.
DISSESCU, R., PETRESCU, L.: Considerații asupra normării
densității și desimii arboretelor echiene.' Nr. 4, p. 12.
DRAGOMIR, MARCELA, TRIFAN, V.: Cercetări privind
nivelul de încărcare radioactivă a fructelor de pădure și ciupercilor.
Nr. 3, p. 49.
DRAGNEA, V.: Prelucrarea lemnului în secolele XIV-XIX -
Cronologie. Nr. 1, p. 53.
DRAGNEA, V., CREȚU, O.: Un sistem diferențiat de evaluare a
taxei forestiere corelat cu costurile de exploatare a masei lemnoase.
Nr. 2,p. 42.
DONIȚĂ, N., IANCULESCU, M.: Reconstrucția ecologică,
acțiune importantă pentru formarea pădurilor viitorului. Nr. 4, p. 20.
DUMBRAVĂ, S., CIUBOTARU, A.: Considerații privind
posibilitatea de reducere a noxelor produse de ferăstraiele mecanice
folosite în domeniul forestier. Nr. 4, p. 37.
E
ENESCU, VAL., NICOLESCU LARISA: Test timpuriu de
descendențe full-sib pin strob. Nr. 1, p. 19.
ENESCU, VAL.: Măsurarea variabilității inter- și intra-
populațională cu ajutorul distanței genetice. Nr. 3, p. 19.
F
FLORESCU, L: Rolul silvotehnicii în etapa actuală și în
perspectivă. Nr. 3, p. 6.
FLORESCU, L, NICOLESCU, N., ABRUDAN, I.: Cercetări
biometrice asupra unor păduri montane amenajate în codru grădinărit,
din zona Brașov. Nr. 4, p. 6.
G
GEAMBAȘU, N.: Unele aspecte teoretice privind reconstrucția
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 111 & 1996 ® Nr. 1
53
ecologică a ecosistemelor forestiere deteriorate. Nr. 4, p. 24.
I
IANCULESCU, M.: Acțiuni ale Ministerului Apelor, Pădurilor și
Protecției Mediului, pe linia strategiei de protejare, conservare și
dezvoltare a pădurilor. Nr. 1, p. 2; Codul Silvic apără Carpații, nu-i
sălbăticește. Nr. 4, p. 2.
IANCULESCU M., DONIȚĂ, N.: Reconstrucția ecologică,
acțiune importantă pentru formarea pădurilor viitorului. Nr. 4, p. 20.
IONAȘCU, GH., SBERA, I.: Unele aspecte privind recoltarea
lemnului în țările Nordice. Nr. 3, p. 46.
IONESCU, GEORGETA, IONESCU, O.: Rolul lupului în
ecosistemele forestiere. Nr. 2, p. 38.
IONESCU, MONICA, ALEXE, A., SURDU, AURELIA:
Nutriția minerală și fiziotipurile stejarului pedunculat (Quercus Robur
L.) din România (Sinteză). Nr. 2, p. 7.
IONESCU, O., IONESCU, GEORGETA: Rolul lupului în
ecosistemele forestiere. Nr. 2, p, 38.
L
LAZĂR, N., CLINCIU, I.: Optimizarea amplasării lucrărilor
hidrotehnice transversale printr-un procedeu combinat, bazat pe teoria
grafurilor. Nr. 1, p. 30.
MĂDĂRAȘ, I.: Silvicultura în economia de piață - experiența
franceză. Nr. 4, p. 42.
MAROCICO, VAL., MILESCU, L: Considerațiuni privind
structura prețului de cost al lemnului pe picior în condițiile economiei
de piață. Nr. 1, p. 9.
MIHALCIUC, V., BOLEA, V., CHIRA, D„ BUD, N„ POP, V.:
Cancerul de scoarță al castanului cauzat de Cryphonectria parasitica
(Murill.) Barr., în plantajul de la Valea Borcutului, Ocolul silvic Baia
Mare. Nr. 1, p. 24.
MILESCU, I. MAROCICO, VAL.: Considerațiuni privind
structura prețului de cost al lemnului pe picior în condițiile economiei
de piață. Nr. 1, p. 9.
IV
NICOLESCU LARISA, VAL. ENESCU: Test timpuriu de
descendențe full-sib de pin strob. Nr. 1, p, 19.
NICOLESCU, LARISA, BOLEA, V., CATRINA, I., POPA, A,
AFRENIE, F., CIOLOCA, NINIȘ: Particularități ecologice ale
salcîmului - Robinia pseudacacia L. - relevate prin intermediul
variației sezoniere a fotosintezei în raport cu factorii de mediu. Nr. 3,
p. 33.
NICOLESCU, N„ FLORESCU, I., ABRUDAN, L: Cercetări
biometrice asupra unor păduri montane, amenajate în codru grădinărit,
din zona Brașov. Nr. 4, p. 6.
O
OLTEANU, N„ BEREZIUC, R., ALEXANDRU, VALERIA,
OPREA, I., CIUBOTARU, A.: Model operațional pentru estimarea
eficienței sociale și ecologice a rețelei de drumuri forestiere. Nr. 1, p.
40.
OPREA, I., BEREZIUC, R., ALEXANDRU, VALERIA,
OLTEANU, N., CIUBOTARU, A.: Model operațional pentru
estimarea eficienței sociale și ecologice a rețelei de drumuri forestiere.
Nr. 1, p. 40.
P
PETRESCU, L., DISSESCU, R.: Considerații asupra normării
densității și desimii arboretelor echiene. Nr. 4, p. 12.
POP, N„ BOLEA, V„ MIHALCIUC, V., CHIRA, D„ BUD, N.:
Cancerul de scoarță al castanului, cauzat de Cryphonectria parusitica
(Murill.), Barr. în plantajul de la Valea Borcutului, Ocolul silvic Baia
Mare. Nr. 1, p. 24,
POP, N„ BOLEA, V., BUD, N.: Boala cernelii cauzată de
Phytophthora cambivora (Petri.) Buism și Phytophthora cinnamomi
Rands., la castanul din plantajul Valea Borcutului, Ocolul silvic Baia
Măre. Nr. 2, p. 32.
POPA, A., BOLEA, V., CATRINA, L, AFRENIE, F„
CIOLOCA, NINIȘ., NICOLESCU, LARISA: Particularități ecologice
ale salcîmului - Robtnia pseudacacia L. - relevate prin intermediul
variației sezoniere a fotosintezei în raport cu factorii de mediu. Nr. 3,
p.33.
K
RUSU, A., CHIȚEA, GH.: Istorie și perspective în domeniile
topografiei fotogrammetriei și teledetecției în silvicultură. Nr. 2, p.
46.
S
SABĂU, RALUCA, VLONGA, ȘT., BACIU, GEORGETA,
DEACONU, V.: Rolul factorilor climatici în dinamica fenomenului
de uscare a gorunului din zona Drăgășani. Nr. 3, p. 42.
SBERA, L, IONAȘCU, GH.: Unele aspecte privind recoltarea
lemnului în țările Nordice. Nr. 3, p. 46.
SIMIONESCU, A.: Protecția rășinoaselor din nordul Carpaților
Orientali calamitate de vînt și zăpadă. Nr. 2, p. 16.
STĂNESCU, V.: Fundamente ecologice și genetice ale
silviculturii secolului XXI. Nr. 2, p. 2.
STĂNESCU, V., ȘOFLETEA, N.: Considerații genetico-
ecologice privind gorunii din România. Nr. 1, p. 15.
SURDU, AURELIA, ALEXE, A., IONESCU, MONICA:
Nutriția minerală și fiziotipurile stejarului pedunculat (Quercus Robur
L.) din România (Sinteză). Nr, 2, p. 7.
ș
ȘOFLETEA, N.: Influența unor factori edafici și geomorfologici
asupra stării de sănătate a bradului. Nr. 1, p. 37.
ȘOFLETEA, N„ STĂNESCU, V.: Considerații genetico-
ecologice privind gorunii din România. Nr. 1, p. 15.
T
TĂUT, I.: Cercetările privind prevenirea și combaterea ciupercii
Microsphaera abbreviata (f.c. Oidium alphitoides). Nr. 2, p. 26;
Contribuții privind prevenirea și combaterea agenților criptogamici
din solarii. Nr. 4, p. 30.
TRIFAN, V., DRAGOMIR, MARCELA: Cercetări privind
nivelul de încărcare radioactivă a fructelor de pădure și ciupercilor.
Nr. 3, p. 49.
V
VLONGA, ȘT., BACIU, GEORGETA, DEACONU, V.,
SABĂU, RALUCA: Rolul factorilor climatici în dinamica
fenomenului de uscare a gorunului din zona Drăgășani. Nr. 3, p. 42.
*** , Problemele pădurilor lumii în atenția FAO. Nr. 3, p. 2,
INVENȚII-1NOVAȚII: Nr. 3, p. 51.
LUNA PĂDURII: Nr. 2, p. 54.
CRONICA: Nr. 2, p. 25, 53; Nr. 3, p. 28, 52, 53, 54; Nr. 4, p.
50,51,53,56.
REVISTA REVISTELOR: Nr. 1, p. 18,29, 36, 48; Nr. 2, p. 6,
15,37,41,56; Nr. 3, p. 5,41; Nr. 4, p. 11,52,55.
RECENZII: Nr. 1, p. 52; Nr. 3, p. 56; nr. 4, p. 29.
INDEX ALFABETIC: Nr. 1, p. 55.
54
REVISTA PĂDURILOR 3 Anul 111 • 1996 • Nr. 1
Ing. Gheorghe Marcu
(1948-1995)
t
Sfîrșitul lunii decembrie 1995 a adunat în Călărași un
mare număr de silvicultori și mulți alți cetățeni, pentru a
se pleca în fața celui care a fost inginerul Gheorghe
Marcu, directorul Filialei Silvice Călărași. Am condus pe
ultimul său drum un devotat slujitor al pădurii, un om care
și-a încheiat întreaga activitate dezvoltării și apărării
pă&urilor, în special din zona de cîmpie și lunca Dunării.
Din prima tinerețe a lucrat ca inginer la Ocoalele
silvice Curtea de Argeș și Vidraru, din Filiala Silvică
Pitești, unde vegetația forestieră, prin care s-au consolidat
versanții hidrocentralei Vidraru și de-a lungul drumului
Transfăgărășan, stă mărturie a intensei sale activități.
Dragostea de locurile de cîmpie, unde s-a născut și a
copilărit, l-a apropiat de Ocoalele silvice Cornana - Filiala
Silvică Giurgiu și Brănești - Filiala Silvică București
unde, ca șef de ocol, și-a pus cunoștințele în slujba
regenerării pădurilor. Luptîndu-se cu factorii climatici mai
puțin favorabili creșterii pădurilor, a acționat continuu
pentru păstrarea integrității fondului forestier, contribuind
la veșnicia pădurilor din cîmpie. La Ocolul silvic Brănești
a patronat totodată și Liceul silvic, contribuind din plin,
prin exemple practice, la pregătirea profesională a
pădurarilor și tehnicienilor silvici.
Pregătirea profesională solidă și dovada capacității de
bun organizator și de conducător au determinat ca, în anul
1986, să fie numit în funcția de inspector șef al
Inspectoratului Silvic Județean Călărași. După anul 1990,
a condus în continuare Filiala Silvică Călărași, unde a
lucrat pînă cînd moartea nemiloasă l-a răpit dintre noi.
Silvicultura din acest județ, sărac în păduri, a fost condusă
cu multă competență și pasiune profesională. Și-a adus
contribuții la soluționarea unor probleme deosebite de
regenerare a pădurilor din lunca Dunării. Condițiile foarte
grele de inundații și zăpor, care distrugeau plantațiile
executate cot la cot cu colaboratorii săi, l-au determinat
ca, aplicînd măsuri organizatorice îmbinate armonios cu
cele tehnice, să obțină triumful pădurii pentru a proteja
mediul - malurile și lunca Dunării de la Oltenița la
Cernavodă. întinse plantații de plopi și salcie sunt astăzi
mărturie a muncii depuse cu atîta stăruință și competență
de regretatul nostru coleg.
A lăsat în urmă o strălucită carieră de producție,
marcată de realizări deosebite și, fără să manifeste
veleitarism științific, a semănat cunoștințe și informații. A
risipit energie și devotament profesional, nclăsînd nimic
pentru „altă dată”.
Apropiat de salariați și de familiile lor, a menținut în
serviciu o atmosferă stimulatoare de muncă, indiferent de
greutățile de zi cu zi. A fost un exemplu de cinste,
corectitudine și modestie, ceea ce i-a atras stima celor din
colectivele în care ă lucrat, precum și a conducătorilor de
unități locale sau din restul țării cu care a colaborat,
precum și a organelor municipale și județene și - nu în
ultimul rînd - stima și aprecierea specialiștilor din Regia
Autonomă a Pădurilor și din Ministerul Apelor, Pădurilor
și Protecției Mediului.
A dovedit o impecabilă morală în muncă, familie și
societate. Moartea nemiloasă, care l-a răpit Ia numai 47 de
ani, a lăsat o familie îndoliată cu două fiice, care și-au
legat speranța de viața și desăvîrșirea profesională de tatăl
lor, cu doi părinți în vîrstă, în pragul disperării după unicul
lor fiu, care să le poarte grija bătrîneții lor.
întregul corp silvic deplînge dispariția fulgerătoare și
prematură a colegului nostru ing. Gheorghe Marcu, care
nu a apucat să-și spună ultimul cuvînt, avînd încă multe de
făcut. Dispariția sa irecuperabilă a lăsat un mare gol între
noi care am rămas mai săraci și mai puțini.
îi aducem pe această cale un pios omagiu, păstrîndu-i
o vie și neștearsă amintire.
GHEORGHE GAVRILESCU,
Director general al ROMSILVA
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 111 © 1996 ® Nr. 1
55
La sunetul de trîmbiță al celui de al șaptelea înger ceresc,
împărăția lui Dumnezeu și-a deschis porțile (12 ianuarie a.c.)
ca să primească sufletul onest și ardent al celui ce a fost Stelian
Popescu inginer silvic, iar trupul său vătămat a fost dat
pămîntului (16 ianuarie a.c.) din care s-a zămislit.
S-a născut la 15 decembrie al zbuciumatului an 1907, în
satul Traian, județul Teleorman, în timp ce tatăl său era azvîrlit
în închisoarea Tumu Măgurele, pentru participare la răscoală.
Face eminente studii liceale la școala Gheorghe Lazăr din
București, iar în 1928 este admis la Școala Politehnică, Secția
Silvică, unde obține în 1933 diploma de inginer silvic. De
atunci, desfășoară fără încetare o neobosită activitate
profesională, socială și culturală, în domeniul administrației
silvice, în proiectarea forestieră, în publicistica de specialitate și
altele.
Lucrează în structurile Casei Autonome a Pădurilor
Statului, din 1933 pînă în 1947, la Divizia IV Constanța și
Divizia V București, în funcția de inginer șef la Ocoalele
silvice Soveja, Florești, Moreni, Curt Bunar (jud. Durostor în
Cadrilater), apoi - tot ca inginer șef la centrul de exploatare
forestieră Vișeul de Sus în Maramureș. între 1949 și 1958 este
inginer șef la Ocolul silvic Cîmpina, de unde în 1959 trece ca
inspector șef de control în Direcția Regională Silvică Prahova.
După 1962, lucrează șapte ani ca inginer șef la Administrația
Parcurilor Municipiului București, darrevineîn 1969 în
sistemul silviculturii, la Institutul de Cercetări și Proiectări
Silvice București, unde va lucra ca proiectant principal și de
unde se va pensiona din slujba de „ostaș” credincios al pădurii.
Spațial, activitatea sa s-a desfășurat cu succes și competență de
la Vișeul Marmației pînă în sudul extrem al țării, în Cadrilater,
la unități de administrație silvică cu probleme grele și de
amploare. Oriunde i s-a încredințat o misiune a dus-o la
îndeplinire, prestînd o muncă plină de abnegație și entuziasm,
dc devotament și dragoste pentru pădurea românească.
Perseverent și programatic, a contribuit cu toată energia la
rezolvarea unor probleme silvice importante ca: regenerarea
molidișurilor, refacerea biocenozelor afectate de poluare în
zona exploatărilor petroliere, regenerarea pădurilor în zona
stațiunilor extreme din sudul Dobrogei. Pentru susținerea *
practică a lucrărilor de regenerare a pădurilor, a proiectat și
înființat pepiniere silvice în vederea producerii materialelor
selecționate de plantat, iar pentru stabilizarea personalului în
teritoriu a clădit cantoane silvice, clădiri tip pentru locuit,
cabane și adăposturi pentru muncitorii pădurii, precum și alte
construcții și amenajări. Chiar și la Administrația Parcurilor din
capitală, a luat măsuri de selecționare și înnobilare a
sortimentelor de materiale de plantat și a organizat colecții
Stelian Popescu
(1907-1996)
dendrofloricolc de înaltă valoare științifică, economică și
estetică.
îndelungata sa activitate practică s-a cumulat într-o mare
experiență și o amplă rezervă de informații, care a influențat
puternic munca sa de proiectare pe care a prestat-o ulterior și
care, de fapt, a evidențiat o încununare a carierei sale de
silvicultor, ca inginer și peisagist. Mari proiecte s-au realizat
după prevederile și propunerile sale, printre care se pot
menționa:
-	refacerea și reconstruirea arboretelor slab productive din
Ocoalele silvice Lipova, Săvîrșin, Simeria;
-	organizarea bazelor dc semințe forestiere din
Inspectoratele Silvice Vrancea, Teleorman, Vaslui, Iași;
-	blocuri de culturi intensive în Ocoalele silvice Sebeș,
Oțelul Roșu ș.a.;
-	parcul de odihnă și tratament al Complexului Sanatorial
Amara;
-	zone de protecție și spații verzi la uzina de rulmenți
Alexandria, la uzinele metalurgice București ș.m.a.
Bogata sa activitate profesională a produs efecte și în plan
cultural, care s-au concretizat prin pertinente articole și notițe
publicitare în reviste de specialitate și multe ziare locale, la care
a fost colaborator cvasipermancnt timp de 60 de ani, din 1933
și pînă în 1992, în special la „Revista pădurilor”, „Cuvîntul
Forestier”, „Muncitorul Forestier”, „Flamura Prahovei" ș.a.
însă nu s-a oprit aici. Lucrări și studii de importantă și dc mai
mare întindere le-a publicat prin edituri dc stat. Dintre acestea
se detașează două: „Munca noastră”, 1974, cu prefață de
Grigore Trancu-Iași, în care aduce semnificative contribuții în
vederea raționalizării muncii fizice și intelectuale, precum și
volumul „Trandafirul”, 1984, amplă expunere sistematică cu
indicații de cultivare și utilizare în peisaj a varietăților de roze
existente în țară, îh sudul și vestul Europei.
Inginerul silvic Stelian Popescu a fost un om aparte,
simpatic, generos, cult, fin și comunicativ, în toate raporturile
cu societatea, un temperament puternic, căruia destinul i-a
dăruit șansa de a concentra în propria sa persoană o mare
energie socială. Acum, la momentul bilanțului de o viață a
marelui dispărut, recunoaștem și înțelegem faptele sale,
dragostea, credința și slujirea sa răbdătoare pentru pădure,
pentru pădurea strămoșească a neamului nostru și vedem în
toate acestea exemplul dat elocvent, celor din generațiile
viitoare de ingineri ai corpului silvic român.
Fie-i amintirea plăcută și veșnică, iar țărîna ușoară !
GRIGORE SCRIPCARU
56
REVISTA PĂDURILOR © Anul III © 1996 © Nr. 1

ROMSILVA RA BACĂU
275.789 ha de pădure (41%
din suprafața județului este
împădurită), prin 14 ocoale
silvice, patru centre pentru
produse ale pădurii ți un
atelier pentru împletituri din
răchita destinate exportului.
Sediul Filialei Silvice ROMSILVA-Bacău. (Foto: Ing. Mihai Florescu)
Of~cr-cv,
falite tfauwtâ de	44 aewieii;
lemn pentru industrializare;
>■ lemn subțire pentru nevoile populației (CR-uri, prăjini, bile-manele), precum și lemn de foc;
> diverse produse ale pădurii: fructe de pădure și ciuperci comestibile, furaje, cetină, plante
medicinale, carne de vînat, păstrăv de consum, miere de albine;
> material lemnos prelucrat: cherestea de fag, cherestea de rășinoase, panouri de gard, lădițe;
împletituri din răchită - tîrnuri, coșuri diferite;
material biologic: semințe și puieți forestieri; >- acțiuni vînătorești, la specii de mare valoare
h--------------------------------------------------cinegetică (cerb, urs, căprior).
Cabana de ataătoare Fralaa. (Fata: Iad- HM Flatau >
Fax:
ttatwuzl în eeme 4^
di&t&afa
fate dc acctitet!
S 034/12.32.32
034/ 17.19.05
Str. N. Titulescu, nr. 14
Bacău, cod 5500