»MIM© ^wiltoîWă JF©®șsidq3 =* owra șn uwwĂ prin Ocoalele silvice și Centrul de Fructe de Pădure Panciu, pe bază de comenzi ferme, la prețuri negociabile: ? semințe și puieți forestieri pentru împăduriri și zone verzi; f puieți forestieri pentru împădurirea terenurilor degradate; ? cetină și pomi de iarnă; ¥ împletituri din răchită pentru intern și export; T ciuperci și fructe de pădure în stare proaspătă și semiconservată, la intern și export, plante medicinale și sucuri naturale; T araci de vie și legume, mături de mesteacăn, cozi unelte, mangal de bocșă, fascine etc; T lemn de lucru și foc, produse din lemn (lădițe, navete, mînere, butoaie, căzi, vase flori, paleți, panouri tego, panouri garduri, cherestea etc.). OFERĂ: asistență și Consulting în proiectarea și instalarea vegetației sub formă de perdele de protecție climatică, punerea în valoare a terenurilor degradate și orice asistență noilor proprietari de păduri. Comenzile se pot trimite la adresa: Filiala Silvică FOCȘANI, Str. Aurora nr. 5, Focșani, cod 5300, telefon: 037/621300; precum și la telefon direct: 037/622391 și la fiecare unitate din teritoriu Fax: 627215; Telex: 53256 REVISTA PĂDURILOR - SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR - REVISTA TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE REGIA AUTONOMA A PĂDURILOR "ROMSILVA" ȘI SOCIETATEA "PROGRESUL SILVIC" ANUL 109 Nr. 1 1994 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr. ing. M. lanculescu. Redactori responsabili adjuncți: dr. ing. N. Doniță (silvicultură) și ing. O. Crețu (exploatare). Membri; dr. ing. Gh, Barbu, dr. ing. D. Cherecheș, ing. M. Dumitrache, dr. doc. Val. Enescu, prof. dr. I. Florescu, ing. Gh. Gavrilescu, dr. ing. N. Geambașu, dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu, prof. dr. I. Mitescu, ing. D. Moța;, ing. N. Nicolescu, dr, ing. I. Olteanu, dr. ing. Șt. Popescu-Bejat, ing. Gr. Radu, prof. dr. V. Stănescu, ing. L Sbera ing. Al. Tissescu. Redactor șef: Elena Niță Tehnoredactare: Gabriela Avram Corectură: Carmen losif CUPRINS pag. VAL. ENESCU: Variabilitatea genetică a unor proveniențe și familii de frasin testate în România.......2 P. A. CUZA, D. I. GOCIU: Variabilitatea caracterelor organelor generative în populațiile stejarului pedunculat (Quercus roburL.) din Republica Moldova.........6 V. PALIFRON: Reacția puieților de Quercus rubra L. în condiții de creștere și descreștere a intensității luminoase... 11 I, GUMENIUC, P. A. CUZA, C. ISTRATI: Polimorfismul și diferențierea populațiilor de stejar pedunculat (Q. roburL.) din nordul Republicii Moldova după spectrele izoenzimatice..................16 V. KOROTKOV: încercări de înmulțire, în condiții de laborator, a parazitului Ooencyrtus kuwanaepe ouă de Lymantria dispar...............................20 A. MIHĂILESCU, C. CIOBANU: Litiera - indicator al gradului de poluare industrială cu metale grele în ecosistemele forestiere...............................23 V. PLATON: Elemente teoretico-metodologice privind gestiunea resurselor forestiere.......................29 GH. MANEA: Aspecte financiare în gospodărirea pădurilor...35 M. PETRESCU: Gospodărirea funcțională a pădurilor și rezultatele economice ale unităților silvice.39 A. CIUBOTARU: Cercetări privind consumul de energie umană ia colectarea lemnului în zona de munte.42 L. TOC AN: Construcția de noi drumuri forestiere - o necesitate?.........................................45 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI I. IANCU, T. MORARIU: un secol de existență a învățămîntului forestier la Brănești - București......48 CRONICA...............................................47, 52,56 REVISTA REVISTELOR.............................5, 19, 28 RECENZII..............................................10, 34,38 INDEX ALFABETIC..................................... 54 CONTENT page VAL. ENESCU: Genetical variability of some provenances and families of ash tree in Romania...........2 P. A. CUZA, D. I. GOCIU: Characteristic variability of generative organs in pedunculate oak (Quercus robur L.) populations in Moldova Republic.......6 V. PALIFRON: The reaction in seedlings of Quercus rubra L. following stepwise increase and reduction in light intensity.......................................11 I. GUMENIUC, P. A. CUZA, C. ISTRATI: Differentiation of pedunculate oak populations in (Q. roburL.) in the north of Moldavian Republic according to the isoenzymatic spectrcs................16 V. KOROTKOV: Multiplication test of Ooencyrtus kuwanae părăsite on Lymantria dispar eggs in laboratory conditions.................................20 A. MIHĂILESCU, C. CIOBANU: Forest skirt - indicator of industrial pollution degrcc with heavy metals in the forest ecosystems..............................23 V. PLATON: Technical-methodological elements regarding the administration of regenerated natural resourccs..29 GH, MANEA: Financial aspects regarding the administration of the forests...............................35 M. PETRESCU: The funcțional administration of forests and the economica! results of the Forest units A. CIUBOTARU: Researches regarding the human energy consumption by wood collecting in mountain region....42 L. TOC AN: Making of new forest roads - a neccessity?.......45 FROM THE HISTORY OF ROUMANIAN SILVICULTURE I. IANCU, T. MORARIU; One century of forest education existence in Brănești- București...48 NEWS...........................................47, 52,56 BOOKS AND PERIODIC AL NOTED.............5, 19, 28 REVIEWS................................ 10, 34,38 ALFABET!CAL INDEX............................54 REDACȚIA "REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector 1, Telefon: 659.20.20/226. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentelor (realizate prin redacție) se depune în Contul nr. 40.85.48 B.A.S.A. - S.M.B. Variabilitatea genetică a unor proveniențe și familii de frasin testate în România Dr. docent VALERIU ENESCU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - București 1. Introducere Frasinul (Fraxinus excelsiorL.), specie principală de amestec, ocupă o arie de răspîndire largă, de la cîmpie pînă în zona premontană și chiar montană inferioară, în aproape toate regiunile ecologice din România. Lemnul său este de calitate superioară și are numeroase întrebuințări industriale și în economia rurală. Dacă se mai adaugă rapiditatea de creștere,relativa rezistență la adversități și capacitatea de a folosi o gamă largă de stațiuni chiar și unele stațiuni marginale, este suficient pentru a evidenția valoarea silviculturală și economică a frasinului. In acest context, prezent în multe alte țări din Europa, cunoașterea variabilității genetice inter și intrapopulaționale a frasinului, reprezintă o etapă importantă pentru ameliorare și pentru cultura rațională pe baze genetico-ecologice. De aceea cooperarea internațională, ale cărei rezultate fac obiectul lucrării noastre, este de reală valoare teoretică și practică. 2, Material și metodă Prin colaborare internațională (Germania, Elveția, Austria și România), în anul 1984, s-au recoltat semințe liber polenizate din arbori individuali, din 52 proveniențe, majoritatea din Germania (Tab. 1). Puieții au fost cultivați la Secția de ameliorare a arborilor de la Staufenberg-Escherode a Institutului de Silvicultură din Saxonia Inferioară, Germania. în total, în faza de pepinieră s-au testat 52 de proveniențe, din care 43 din Germania, patru din Austria, trei din Elveția și două din România. Cu puține excepții, din fiecare proveniență s-au testat cîte cinci familii half-sib. Cultura comparativă ale cărei rezultate se prezintă s-a instalat în primăvara anului 1986, în județul Dîmbovița, Ocolul silvic Hulubești, Scheiu. Altitudinea locului este de 375 m, latitudinea 44°50' și longitudinea 25° 15' Ca dispozitiv experimental s-a folosit un bloc complet randomizat, cu trei repetiții, fiecare alcătuit din 250 parcele unitare, formate din plante. 2 Tabelul i Proveniențe testate și localizarea lor geografică (Tested provenances and their geographical localization) Țara Proveniența Latitu- dine N Longi- tudine E Altitu- dine (m) Germania Eutin 54’08' 10’37' 25 Germania Lensahn 54’14' 10’52' 80 Germania Rcndsburg 54° 19' 9’39' 23 Germania Farchau 54’41' 10’45' 25 Germania Rremerworde 53’26' 9’13' 20 Germania Wienhausen 52’36' 10’20' 50 Germania Spiessingshol 52’20' 9’10' 60 Germania Loshnow 53°03' 11’25’ 20 Germania Busschewsld 53’15’ 10’24' 50 Germania Fuhrberg 52OJ91 10’05' 45 Germania Walkenried 51’36' 10’38' 325 Germania Lutter SZ’OO1 10’16' 200 Germania Komgsluttcr 52’12' 10’42' 250 Germania Stauffenburg 51’52' 10’02' 320 Germania Grund 51’42' 10’18' 200 Germania Lauterberg 51’36' 10’28' 350 Germania KattenJbohl Sl’ZO’ 9’40’ 330 Germania Lwk Osnabrock 52’13’ 8’03' 100 Germania Padetbom 51’36’ 8’48' 150 Germania Boren 51’33' 8’33' 300 Germania Viile 51’06' 6’50' 100 Germania Witzenhausen 51’20 9’50' 190 Germania Honfeld 50’41' 9’45' 550 Germania Sinntal 50’14' 9’37' 550 Germania Gross Gerau 49’55' 8’29’ 88 Germania Wolfgang 50’08' 8’56' '09 Germania Dierdorf 50’33’ 7’40' 350 Germania Montabaur 50’26' 7’50' 285 Germania Lahr 48’21' 7’52' 150 Germania Geislingen 48’37' 9’50' 500 Germania Giengcn 48’36' 10’12' 460 Germania Ohringen 49’12' 9’30' 340 Germania Werthcim 49’40' 9’33’ 35C Germania Dillingen 48’33' 10’23’ 400 Germania Feuchtwagen 49’1 r 10’22' 500 Germania Kelheim 48’55' 11’54' 360 Germania Lichtenfels 50’09' 11’04’ 350 Germania Mellrichstadt 50’26’ 10’19' 400 Germania Preuchtlingcn 48’57' 10’55' 503 j Germania Weissenhcm 48’26' 10’12' 4-18 1 Elveția Aargau 47’32' 7’49' 330 ! Elveția Thurgau 47’39' 9°0j' 500 1 Elveția Aargau-Muri 47’19' 8°20’ 470 Austria Rosenau 47’38' 14’25' 600 Austria Al land 48’04' 16’05' 400 Austria Melk-Donauau 48’13' 15’20' 230- Austria Wieselburg 48’07’ 16’09' 300 România Sadova-Dolj 43’40’ 23’35' 40 România Botoșani 47°43' 27*00' 220 Germania Schdningen 52’12' 10’54' 200 REVISTA PĂDURILOR e Anul 109 0 1994 0 Nr. 1 Tabelul 2 Principalii indicatori statistici la nivelul populațiilor pentru supraviețuire și înălțime totală (The main statistica] indicators by the level of surviving and total height populations) Nr. prove- nienței .Supraviețuirea (%) - 1986 înălțimea totală cm) - 1986 înălțimea totală (cm) - 1992 Media ± eroarea Abaterea standard Coeficient de variație Media ± eroarea Abaterea standard Coeficient de variație w Media ±eroarea Abaterea standard Coeficient de variație W 1. 80,9+3,0 9,6 11,91 61,9+5,2 31,6 31,82 144,6+28.0 48,5 0,33 2. 76,9+2,6 10,2 13,38 59,2+5,1 19,9 33.59 151,7+16,0 27,7 0,18 3. 72,3+2,6 10,1 14,07 64,2+4,5 17,5 27,37 161,5+13,7 23,8 0,14 4. 79,7+3,0 11,9 14,91 67,6+3,7 14,5 21,57 140,3+22,2 38,4 0.27 5. 68,9+3,4 13.4 19,47 56,9+2,7 10,7 18,90 142,2+18,6 32,1 0,22 6. 74,7+2,2 8.8 11,84 64,6±3,6 14,1 21,97 162,7+11,8 20,5 0,12 7. 72,3+3.1 12,3 17,10 68,5+3,2 12,7 18,56 175,8+15,4 26,7 0,15 8. 84,1+2,70 10,4 12,44 61,1+3,4 13,3 21.87 165,7+7,4 12,8 0.07 9. 84,4+2,1 8.2 9,74 83.1+3.9 15,1 18,18 188,4+8,9 15,4 0,08 10. 80,6+2,7 10,6 13,16 77,5+5,0 19,4 25,11 177,7+14,8 25,6 0.14 11. 85,5+1,9 7.7 9,02 93,9+5,5 21.3 22,78 207,2+14,9 25,7 0,12 12. 87,3+1,8 7,3 8,40 92,1+3,8 14,7 16,06 212,5+10,5 18,1 0,08 13. 86,6+1,8 6,8 8,05 80,4+5,6 21,8 27,22 188,7+24,8 43,0 0,22 14. 83.3+2,2 8,5 10,26 77,5+5,0 19,7 25,41 173,0+23,9 41,3 0,23 15. 82,3+2,5 10,0 12,18 72,9+4,9 15,8 21,70 190,8+14,3 24,8 0.13 16. 86,1+2,1 8,1 9,44 68,6+3,2 12,3 18,06 178,2+13,7 23,7 0,13 17. 81,1+3,1 12,1 14,97 74,1+4,7 18,5 25,07 173,7+4,4 7,6 0,04 18. 84,5+2,4 9,5 11,32 69,3+3,2 12,5 18,18 172,6+11,5 19.8 0,11 19. 84,6+2,5 9,7 . 11,47 70.9+2,6 10,2 14,44 177,3+6,6 11,4- 0,06 20. 84,4+2,1 8,2 9,74 76,9+4,8 18,8 24,52 163,1+1,4 2.5 0,01 21. 83,7+2,8 11.1 13,34 75,7+4,9 18,9 25,05 179,7+12,8 22,2 0,12 22. 85,4+2,6 10,3 12.10 68,5+3,3 13,1 19,17 174,8+6,9 11.9 0,06 23. 84,1+2,7 10,4 12,44 68,0+4,4 17,3 25,49 153,3+11,9 20,5 0,13 24. 80,0+2,5 9,9 12,40 77,4+4,8 18,9 24,48 164.2+15,6 27,0 0,16 25. 82,3+2,5 10.0 12,18 76,6+3,6 14,1 18,42 165,2+6,1 10,6 0,06 26. 84, 1+2,7 10,4 12,44 72,3+3,0 11,6 16,09 180,8+0,9 1,5 0,01 27. 79,8+3,0 11,7 14,74 68,2+3,5 13,9 20,38 181,9+8,1 14,0 0,07 28. 81,5+3.5 13,8 16,97 66,8+3,2 12,6 18,88 178.1+8,2 14,2 0,08 29. 82,8+2,4 9.3 11,27 71,1+4,2 16,5 23,29 179,7+10,7 18,5 0,10 30. 84,1+2,7 10.4 12,44 68,8+4,2 16,4 23,90 185,8=2,2 3,8 0.02 31. 80,8+2,7 10,7 13,33 65,7+2,6 10.3 15,80 176,0=9.5 16,4 0,09 32. 81,2+2,5 10,0 12,37 72,7+2,9 11.4 15,74 189,2+8,4 14,5 0,07. 33. 77,2+3,0 11.6 15,14 66.2+4,3 16,7 25,23 150.6+6,8 11,8 0,07 34. 79,6+2,4 9.5 12,05 75,8+3,3 12,8 16,94 187,5+4,7 8,1 0,04 35. 83,0+2,7 10,7 12,88 65,4+3,5 13,5 20,71 175,0+11,3 19,5 0,1! 36. 79,2+2,8 11,0 14,01 69,3+4,8 18,7 27,00 164,4+16,8 29,1 0,17 37. 83,5+2,5 10,0 11,98 68,4+3,1 12,2 17.84 173,7+6,1 10,5 0,06 38. 81,8+2,7 10,6 13,02 68,3+4,3 16,6 24,31 166.7+9,9 17,2 0,10 39. 84,4+2,1 8,2 9,74 73,3+3,5 13,8 18,87 168,1+13,3 23,0 0,13 40. 78,3+2.9 11,3 14,48 65,4+4,3 16,9 25,84 160,6+5,9 10,3 0,06 41. 79,6+2,6 10,4 13,13 60,5+3,7 14,4 23,92 162,8+10,1 17,5 0,10 42. 84,0+2,6 10,3 12,30 73,2+4,7 18,4 25,15 170,2=13,8 23,9 0,14 43. 81,6+2,4 9,4 11.52 68.1+4,01 15,5 22,80 167,1+10,1 17,5 0,10 44. 82,9+2,4 9,4 11,37 66,9+3,5 13,5 20,31 153,8+17,7 30,5 0.19 45. 87,1+1,9 7,4 8,55 69,7+4.1 15,8 22,78 169,1+18,5 32,0 0,18 46. 83,4+2,5 9,8 11,83 81,6+3,6 14,0 17,22 171,0+15,1 26,0 0,15 47. 82,3+2,5 10,0 12,18 68.9+3,7 14,3 20,86 169,6+25,8 44,6 0,26 48. 82,9+2,5 14,2 17,20 99.4+3,8 31,6 31,82 169,4+14,7 25,5 o, 15 49. 78,1+2,8 12,8 16,40 71,2+3,6 16,4 23,08 160,9+8,3 14,3 0,08 50. 75,8+2,2 11,1 14,76 64.1+3,9 13,7 21,45 ■ 153,1+2,9 5,0 0,03 (media ș calculat p i eroarea ei, • ipdr indicatori statistici abaterea standard și coeficientul 3. Rezultate și discuții Duoă trei și șapte sezoane de vegetație de la de variație) care oferă imaginea variahilității genetice plantare, supraviețuirea, care reflectă capacitatea la nivelul populațiilor. S-a făcut, de asemenea, adaptivă sau, rnai exact, compatibilitatea dintre analiza varianței. exigențele ecologice ale proveniențelor și familiilor half-sib testate și condițiile staționale ale locului și REVISTA PĂDURILOR 0 Anul 109 ® 1994® Nr. 1 3 anilor de testare. După trei ani de vegetație (finele anului 1988), în raport cu media generală a experimentului de 81,5±0,39%, supraviețuirea la nivelul prove- niențelor a variat de la 68,9±3,47% - cît a avut proveniența 15 RFG - Bremerwdrde - pînă la 87,3+1,89%, - cît a avut proveniența 12 RFG - Lutter, sau 87,1± 1,92%, realizat de proveniența 45 Austria - Al land. Proveniențele românești 48 Sadova (județul Dolj) și 48 Botoșani au avut procente de supraviețuire apropiate de media generală a experimentului (82,9±2,54 și respectiv 78,1+2,80). Pe ansamblu, s-au înregistrat procente de supraviețuire ridicate, cu toate că în sezoanele de vegetație 1986, 1987 și 1988 cuantumul preci- pitațiilor a fost, în multe perioade sub normală. Din totalul proveniențelor testate, 27 au avut valori medii de supraviețuire mai mari decît media generală a experimentului. Coeficientul de variație al supraviețuirii a înregistrat valoarea minimă de 8,053% la prove- niența 13 RFG - Kdnigslutter, ca și altele (Tab. 2) și valoarea maximă de 19,478% la proveniența 5 RFG - Bremerworde (tot cea care a avut media de supraviețuire cea mai mică). Tabelul 3 Analiza variației supraviețuirii la finele anului 1992 (Analysis of surviving variance by the end of 1992) Sursa de variație ■ Suma pătratelor abaterilor GL Varianța F.cal- culat F. teoretic 5% 1% Prove- niențe (A) 162.339,50 49 3.313,05 3,44»» 1,48 1.73 Repetiții 4.060,50 2 2.030,25 Eroare A 94.450,50 98 963,78 Total Familii din 260.850,50 149 1.750,67 proveniențe (B) Familii în 10.447,00 4 2.611,75 2,80* 2,39 3,36 totalitate (AxB) 556.166,00 196 2.837,50 3,05** 1,22 1,32 Eroare B 372.542.50 400 931,36 Total B 939.155,50 600 1365,26 în toamna anului 1992, s-au făcut inventarieri și rezultatele au fost prelucrate prin ANOVA (Tab.3). A rezultat existența de diferențe distinct semnificative între proveniențe, semnificative între familiile proveniențelor - luate separat - și distinct semnificative între familii luate în totalitate, indiferent de proveniența căreia îi aparțin. Deci există variabilitate și încă una însemnată la toate nivelurile. înălțimea totală a fost afectată prin vătămări provocate de vînat, mai mult sau mai puțin întîmplător, pentru că nu s-a constatat o anumită preferință față de o proveniență sau alta. După trei sezoane de vegetație (toamna 1988), media generală a experimentului a fost de 71,4±0,64 cm, cu o amplitudine de variație restrânsă, în raport cu variația condițiilor staționate ale locurilor de origine a proveniențelor. înălțimea medie cea mai mică a fost de 56,9±2,78 cm, cît a avut proveniența 5 RFG-Bremerwbrde și cea mai mare, de 99,4±3,84 cm, cît a avut proveniența românească - 48-Sadova care, pentru experimentul Scheiu, poate fi considerată proveniență locală. Coeficienții de variație ai înălțimii totale au o amplitudine largă, de la 14,441% la proveniența 19 RFG-Paderbom pînă la 33,500% la proveniența germană 2-Lcnshan. Remarcabil este faptul că proveniența românească 48-Sadova, care a avut înălțimea medie cea mai ridicată, a avut și un coeficient de variație ridicat (31,820%). După șapte sezoane, în toamna anului 1992, efectul vătămărilor produse de vînat este și mai evident. ANOVA n-a evidențiat diferențe semnificative nici între proveniențe și nici între familii. Stabilind componentele variației, a rezultat că din totalul variației 5,53% se datorește proveniențelor și 94,47% este de natură aleatorie. Față de o medie generală a experimentului de 144,16 cm se înregistrează o amplitudine de variație largă, de la 140,33 cm cît a avut proveniența 4 RFG - Farchau pînă la 212,50 cm cît a înregistrat proveniența 12 RFG-Lutter. Proveniența românească 48-Sadova, care după trei sezoane de vegetație se găsea în fruntea clasamentului, se află după șapte sezoane de vegetație aproape de media generală a experimentului. Este însă dificil să se afirme că schimbarea clasamentului se datorește efectului interacțiunii proveniență x mediu, atîta vreme cîl au fost vătămări provocate de vînat. Coeficienții de variație ai înălțimii sunt resîrînși, mult mai restrinși decît la vîrsta de trei ani, ceea ce probează existența unui factor aleator de nivelare întîmplătoare a valorilor medii. BIBLIOGRAFIE Contescu.L., 1980: Comportarea unor proveniențe de frasin în testul de pepinieră. ICAS, seria I. vol.XXXVL Contescn, L., 1980 a: Variabilitatea genetică a unor caractere la descendențe materne de frasin (Fraxinus excelsior, L.),în pepinieră în: Probleme de genetică teoretică șt aplicată, vol.XI, nr.2 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 © 1994 ® Nr. 1 4 ICPCT Fundulea. E n e s c u, V., 1990: Rezultate preliminare privind comportarea în Contescu , L., 1984: Testarea unor descendențe materne (half- cultură a unor proveniențe de frasin, în: Revista pădurilor nr.l, sib) de frasin din Cîmpia Română. în: Revista Pădurilor Nr. 3 p. 5 - 7. p. 128 -134.- Gcnelical variability of some provenances and families of ash tree in Roinania After three and seven vegetation seasons of plants, the survival among high growth of 50 provenances and 250 half - sib families are prcscnted. As regarding survival, ANOVA stands out distinct signifîcant diferences among origines, significant among families front origines and distinct significant among families in all. ***1993: Bibliografia lucrărilor publicate de cadrele didactice din Universitatea “Transilvania” din Brașov, vol.IV (1979-1990), Brașov, 394 pag., 972 ref. bibi. Biblioteca Centrală a Universității “Transilvania” din Brașov a elaborat la sfîrșitul anului 1993 volumul IV din BIBLIOGRAFIA LUCRĂRILOR PUBLICATE DE CADRELE DIDACTICE DIN UNIVERSITATE, Seria Silvicultură și Exploatări Forestiere, Industria Lemnului. Lucrarea este continuarea celor trei volume apărute, după cum urmează: voi. I - 1968, voi. II - 1973 și voi. III - 1982. Prezentul volum, IV, cuprinde lucrările publicate de cadrele didactice și de personalul auxiliar de la Facultățile de Silvicultură, Exploatări Forestiere și Industria Lemnului, în intervalul 1979-1990. Sunt incluse, de asemenea, și cadrele didactice de la alte facultăți din Universitate, care au publicat lucrări în domeniile prezentei serii. Bibliografia este structurată pe 24 capitole, al căror conținut urmează Clasificarea Zecimală Forestieră și cuprinde 394 pagini. Sunt semnalate 972 de lucrări (tratate, manuale universitare, teze de doctorat, articole din periodice, comunicări la simpozioane și congrese etc.), însoțite de scurte rezumate în trei limbi de circulație: franceză, engleză, germană. Lucrarea se încheie cu un indice de autori cu lucrările aferente fiecăruia, fiind astfel lesne de consultat. Este inclusă, de asemenea, și Lista lucrărilor consultate pentru depistarea contribuțiilor cadrelor didactice. Această migăloasă și pretențioasă lucrare a fost elaborată de Biroul de Documentare al Bibliotecii de un colectiv format din Elena Târziu, Alexandrina Mihăilescu, Doina Toma și multiplicată în cadrul Sectorului Reprografle al Universității. Ea constituie, ca și celelalte volume, una din puținele “monede” de schimb internațional de publicații de care dispunem. NAGELEISEN, L.M., 1993: Les deperissements d'esscnces feuillues en France. (Uscarea unor specii de foioase din Franța), în: Revue Forestiere Franțaise, Franța, nr.6, p.605-620, 12 fig., 2 tab,. 18 ref. bibi. De peste zece ani “deperisarea” pădurilor ocupă un loc important în situația fitosanitară a Franței. Autorul sublinază că ‘'deperisarea” este un termen simptomatologie, deci caracterizează un ansamblu de anomalii perceptibile cu ochiul liber pe teren. Aceste anomalii corespund ideii unei deteriorări globale a sănătății arborelui, adică reducerea calității și cantității aparatului foliar sau a creșterilor, dar mai ales mortalitatea organelor existente (în special ramuri). Termenul include, de asemenea, ideea evoluției în timp. Uscarea speciilor de foioase, în specia! a stejarului pedunculat și a fagului, este observată în multe regiuni franceze. Simptomele la nivel de coroană sunt relevate de trei factori: lungimea creșterilor anuale, uscarea progresivă a ramurilor și căderea ramurilor verzi. în schema simptomatologică se înscrie, de asemenea, prelungirea uscării la nivelul trunchiului, precum și alterarea rădăcinilor. Cercetătorul a realizat observații simptomatice, timp de câțiva ani, pe diferite specii din ecosistemele din Franța, grație a două rețele de suprafețe de probă permanente: rețeaua albastră, în zona montană cu 16 km x 1 km și o rețea CEE pe tot teritoriul național cu caroiaj de 16 km x 16 km. Un model de ierarhizare a factorilor - ce cauzează, declanșează și agravează - permite explicarea, într-o anumită măsură, a majorității uscărilor. Rămîn însă destul de multe cazuri care nu răspund la acest model și deci numeroase întrebări sunt fără răspuns. Ing. ELENA-MARIA TÂRZIU Universitatea “Transilvania” - Brașov Dr. S. RADU: The genus Quercus in Romanța (Genul Quercus în România) în: Journal of the internațional oak society, 1093 Ackermanville Road, Pen Argyl, PA 18072 U.S.A. în numărul din martie 1992 al periodicului internațional lunar “Journal of the internațional Oak society”, a apărut - grație D-lui dr. ing. S. Radu - o sinteză interesantă asupra “Genului Quercus în România”. Se relevă extensia quercineclor pe 2970 mii. acri din fondul forestier național (19%) și cele șapte specii spontane constitutive (petraea, robur, cenis, frainetto, pedunculiflora, pubescens și virgiliana). La acestea se mai adaugă alte 20 specii de stejari exotici, introduse și cultivate în parcuri și păduri. Datorită importanței lor considerabile, speciile de stejar indigen au fost multilateral studiate, ceea ce explică abundența literaturii române de specialitate în acest domeniu. Marea diversitate bio-ecologică, specifică României, explică studierea și descrierea a 104 tipuri de stațiuni și a 141 tipuri de pădure. Alături de alte informații utile, sunt prezentate sinoptic, pentru speciile spontane de quercinee, date referitoare la: denumirea științifică și comună, sinonimii, variabilitate, răspîndire generală șt în România, dimensiuni maximale, exigențe edafice, valoarea lemnului, valoarea estetică și peisagistică, diverse alte observații. Prin acest material, autorul informează pertinent lumea științifică internațională asupra unui subiect de perenă actualitate națională și internațională. Dr. ing. CR. D. STOICULESCU REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 ® 1994 S Nr. 1 5 L caracterelor organelor populațiile stejarului robur L.) din Republica Variabilitatea generative în pedunculat (Quercus Moldova Variabilitatea ghindei stejarului pedunculat a fost suficient studiată în literatura de specialitate. Totodată, majoritatea investigațiilor efectuate se reduc la studierea diversității formelor stejarului după caracterele ghindei (L u k i aneț, 1956; 1979; Pletmințeva, 1958; Danilov, 1969; Enicova, 1974 ș.a.), fără analiza cuvenită a factorilor variabilității. Merită atenție cercetările efectuate de Petrov (1975), Petro v , Jucov (1978), Vetcasov (1982), cărora populațiile naturale le-au servit drept obiect de studiu. In același timp, cercetările relevate se mărginesc numai la masive de păduri, nu prea mari. Aceasta este insuficient pentru a arăta diversitatea genotipică a caracterelor în populații, deschiderea mecanismelor de adaptare a populațiilor la condițiile concrete ale mediului, diversitatea vectorilor selecției naturale. Prezentul articol este o continuare a studierii variabilității populațiilor stejarului pedunculat în Basarabia și are ca scop evidențierea structurii variabilității stejarului, după organele generative, și delimitarea formelor de variabil itate în parte. In acest scop, au fost amenajate cinci parcele experimentale, amplasate în diferite masive de păduri și regiuni geobotanice, care reflectă tot spectrul condițiilor de creștere a stejarului în Republica Moldova. De pe fiecare parcelă, la întîmplare, de pe 10-31 arbori, s-au colectat cîte 30 ghinde. S-au folosit următoarele caractere ale organelor generative: lungimea și diametrul maxim al ghindei, indicele formei ghindei (raportul diametrului ghindei la lungimea ei), masa P. A. CUZA. D. I. GOCIU Institutul Na|ional de Ecologie Republica Moldova ghindei, lungimea pedicelului, înălțimea și diametrul cupulei, indicele formei cupulei (raportul înălțimii cupulci la diametrul ei). Noțiunea de parcelă experimentală se folosește pentru caracterizarea tipului de dumbravă și pentru caracterizarea probei din populația stejarului; în continuare, vom folosi termenul populație. La analiza materialului, au fost calculate valorile medii și coeficientul de variație a caracterelor organelor generative pentru parcelele experimentale. O anumită informație, privind variabilitatea caracterelor proprii organelor generative, o desprindem din tabelul 1. Se observă că, excluzînd deosebirile esențiale ale condițiilor de creștere și complexitatea structurii fitocenotice, valorile medii ale caracterelor cercetate de noi - pentru populații diferite - sunt surprinzător de apropiate. Așadar, lungimea ghindei variază de la 27,2 mm (populația 1) pînă la 29,5 mm (populația 5); diametrul ghindei - de la 15,2 mm (populația 1) pînă la 16,6 mm (populația 2); indicele formei ghindei - de la 0,53 (populația 3) pînă la 0,57 (populațiile 2 și 4); masa ghindei - de la 2,7 g (populația 1) pînă la 3,0 g (populația 5); lungimea pedicelului - de la 33,4 mm (populația 3) pînă la 49,3 mm (populația 4); înălțimea cupulei - de la 8,3 mm (populația 1) pînă la 10,9 mm (populațiile 4 și 5); diametrul cupulei - de la 13,9 mm (populația 3) pînă la 16,3 mm (populația 4); indicele formei cupulei - de la 0,57 (populația 1) pînă la 0,69 (populația 5). Tabelul 1 Valorile medii și coeficienții de variație a caracterelor organelor generative în populațiile stejarului pedunculat. (Mediem values and variation coeffîcient of the characteristics of the generative organs in pedunculate oak populations) Nr. parce Nr. de Lungimea ghindei Diametrul ghindei Forma ghindei Masa ghindei Lungimea pedicelului înălțimea cupulei Diametrul cupulei Forma ! cupulei | lei ex- X, V. X, V. X V, X, V, X. V, X, V, X. V, X V, ■ pc- arb. mm % mm % % 8 % mm % mm % mm % % j rim. Sectorul nordic al pădurilor de steja pedunculat cu cireș ! 1 20 27,2 5,4 15,2 10,3 0,56 8.7 2.7 5,6 45,3 34,8 8.3 17,3 14,7 7,9 0,57 17,4 2 31 29.1 7,3 36,6 8,3 0 57 7,9 2,9 7.4 37,1 22,8 9,7 12,0 15,3 9,6 0.64 9, i Sectorul central al Codrilor 3 18 29,0 5.5 15,3 5,9 0,53 4,6 2,9 5.6 33,4 13,3 8,8 6,6 13,9 5,9 0,64 5,9 4 10 27,6 2,9 15,6 3,1 0,57 3,0 2.8 3,7 49,3 10,4 10,9 6,4 16,3 29 0.67 5,5 Sectorul sudic al dumbrăvilor de gîrnct 5 16 29,5 3,7 15,8 - 5,3 0,54 2L 3,0 37,3 15,3 10,9 5,5 15,8 4,9 0,69 5,3 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 0 Nr. 1 Pe lîngă analiza valorilor medii, este interesant a compara gradele de variabilitate din cadrul populațiilor. Valorile coeficienților de variație sunt tipice pentru asemenea material - 3-10%, iar în cazuri aparte destul de înalte - 20-30%. Așadar, dintre caracterele organelor generative studiate de noi, o variabilitate neînsemnată le este proprie în cadrul populațiilor: lungimii, diametrului, formei și masei ghindei, diametrului cupulei. Coeficienții de variație constituie 2,9-10,3%. O variabilitate întrucîtva mai mare (CV = 5,3-17,4%) le este caracteristică înălțimii și formei cupulei. Cea mai mare varibilitate din interiorul populațiilor este specifică lungimii pedicelului (CV = 10,4-34,8%). Evaluarea structurii variabilității după toate caracterele proprii organelor generative - studiate de noi - s-a realizat cu ajutorul analizei dispersionale ierarhice bifactoriale (Ahrens, 1967; Weber, 1967). în schema ierarhică, la nivelul superior al complexului dispersional au fost studiate deosebirile dintre populații (factorul A) și heterogenitatea din interiorul populației (factorul B). La nivelul inferior s-a avut în vedere variabilitatca în coroana arborelui (factorul C). Rezultatele analizei dispersionale a organelor generative, în conformitate cu indicii cantitativi, sunt prezentate în tabelul 2. Datele din tabel ne demonstrează că nu se constată deosebiri esențiale între parcelele experimentale (factorul A) după lungimea, diametrul, forma și masa ghindei, lungimea pedicelului, diametrul și forma cupulei. O influență autentică (P < 0,05) se observă numai asupra înălțimii cupulei. Deosebirile dintre arbori (factorul B) sunt de un grad foarte înalt de autenticitate (P < 0,001), după toate caracterele cercetate, fiind - probabil - de o complexă natură ecologico-genetică. Evaluarea variabilității în coroana arborelui (factorul C) permite, totuși, depistarea componentei paratipice (legată de mediu) și de a o exclude din variabilitatea totală. Din această cauză, considerăm că deosebirile dintre copacii uneia sau a mai multor parcele, într-o mare măsură, sunt condiționate genotipic. In continuare, ne vom referi la analiza structurii variabilității stejarului pedunculat, după caracterele organelor generative arătate în tabelul 3. Cota de influență evoluează ca raportul dispersiei aduse de un factor concret la suma tuturor dispersiilor. Tabelul 2 Rezultatele analizei dispersionale a caracterelor organelor generative ale stejarului pedunculat.(Results of dispersional analysis of the characteristics of the generative organs of pedunculate oak) Fac to- rul îuma pătra- telor Gradul de li- berta- te Pătratul mediu F. calc. P Lungimea ghindei A 1947,03 4 486,76 2,60 B 16842,73 90 187,14 40,16 P< 0,001 C 11814,27 2535 4,66 Diametrul ghindei A 1002,13 4 250,53 2,91 B 7748,52 90 86.09 58,62 P< 0,001 C 3723,01 2535 1,47 Forma ghindei A 0.85 4 0,21 2,66 B 7.20 90 0,08 43,67 P< 0,001 C 4,64 2535 0,00 Masa ghindei A 19,21 4 4,80 2,52 B 171,55 90 1,91 39,20 P< 0.001 C 122,88 2527 0,005 Lungimea pedicelului A 35057,21 4 8764,3 4,37 B 180490,2 90 2005,45 15,02 P<0,001 C 175632,4 1315 133,56 înălțimea cupulei A 1212,35 4 303,09 9,29 P<0,05 B 2935,97 90 32,62 33,44 P< 0,001 C 1282,81 1315 0,98 Diametrul cupulei A 768,83 4 192,21 4,78 B 3619,97 90 40,22 29,30 P< 0,001 C 1805,31 1315 1,37 Forma cupulei A 1,89 4 0,47 4,49 B 9,46 90 0,11 25,63 P<0,001 C 5,39 1315 0,00 NOTĂ: A - deosebirile dintre populații; E - deosebirile din interiorul populației; C - variabilitatea în coroana arborilor. Ponderea de bază din variabilitatea observată o constituie deosebirile cu un înalt grad de autenticitate ( P <0,001) între arbori pe parcele (factorul B) și variabilitatea în coroana arborilor (factorul C). Contribuția sumară a acestor factori reprezintă de la 77,7% (înălțimea cupulei) pînă la 93,9% (greutatea ghindei) din variabilitatea totală. Nefiind prea mare, în comparație cu contribuția factorilor nivelurilor inferioare ale complexului dispersional, varia- bilitatea pe parcele reprezintă de la 6,1% pînă Ia 23,3% din variabilitatea totală. Prezintă interes și compararea diferitelor forme de variabilitate după organele generative în cadrul REVISTA PĂDURILOR & Anul 109 O 1994 & Nr. 1 7 Tabelul 3 Structura variabilității organelor generative ale stejarului pedunculat în Republica Moldova, %. (Variability structure of generative organs of pedunculate oak in Moldova Republic, %) Factorul Lungimea ghindei Diametrul ghindei Forma ghindei Masa ghindei A 6,4 8,0 6,7 6,1 B 55,0** 62,2** 56,7** 54,7** C 38,6 29,8 36,6 39,2 Factorul Lungimea pedicelului înălțimea cupulei Diametru! cupulei Forma cupulei A 9,0 22,3* 12,4 11,3 B 46,1** 54,1** 58,5** 56,5** C 44,9 23,6 29,1 32,2 * -F<0,05;** - P<0,001 structurii variabilității. Așadar, variabilitatea individuală a lungimii ghindei reprezintă 55% din variabilitatea totală, fiind de 1,4 ori mai mare decît variabilitatea metamerică (38,6%). Variabilitatea diametrului ghindei în limitele coroanelor arborilor, luate în parte, este neînsemnată (29,8%), în comparație cu variabilitatea individuală (62,2%). Vaioarea indicelui variabilității individuale a formei ghindei este 56,7%, fiind de 1,5 ori mai marc decît cea metamerică (36,6%). Masa ghindei este un caracter de volum. Intrucît volumul prezintă nu suma, ci produsul înălțimii, diametrului și grosimii, acțiunea genelor asupra greutății ghindei nu este aritmetic adaptativă ci multiplă (Briubeicer, 1966). Metameric, masa ghindei variază (39,2%) puțin mai mult decît lungimea și diametrul ei, fiind de 1,4 or; mai mică decît cca individuală. Lungimea pedicelului se referă la cel mai mobil dintre caracterele studiate de noi. Ea variază suficient de mult, atît în metamerele coroanei (44,9%) cît și individual (46,1%). Din totalitatea caracterelor studiate de noi, înălțimea cupulei sc referă la unul dintre cele trai stabile, variabilitatea metamerică - din care reprezintă doar 23,6% - fiind de 2,3 ofi mai mică, în comparație eu variabilitatea individuală (54,1%). Diametrul și forma cupulei - în metamerele coroanei - variază la un nivel mai ridicat decît înălțimea ei (29,1 și 32,2%). întrucîtva mai mult variind individual (58,5 și respectiv 56,5%). Delimitînd - în structura variabilității - formele de variabilitate în parte și comparind coia-parte a variabilității individuale față de cea metamerică, observăm că organelor generative le este caracteristică o variabilitate metamerică neînsemnată, față de cea individuală, care este de la 1,3 (masa ghindei) pînă la 2,3 ori (înălțimea cupulei) mai vastă. Doar lungimea pedicelului în metamerele coroanei și individual variază în aceeași măsură. Evoluția organismelor poate fi distinsă ca un proces consecvent al autonomizării celor mai importante sisteme de sine stătătoare ale organismului, de la influența mediului extern; mai mult, însăși autonomizarea este elementul evoluției progresive (Berg, 1964). Drept argument al autonomizării caracterelor organelor generative studiate de noi ne poate servi gradul lor de stabilitate în metamerele coroanelor. Caracterele stabilite (lungimea, diametrul, forma și greutatea ghindei, înălțimea, diametrul și forma cupulei) sunt puțin dependente față de influența asupra modificării mediului, posedînd o mai mare autonomie. Autonomizarea acestor caractere constă în aceea că formarea și funcționarea lor este condiționată - în prealabil - de cauzele lăuntrice, genetice. Rezultatele obținute prin efectuarea analizei dispersionale dezvăluie stiuctura variabilității stejarului pedunculat. Totodată, considerăm că gruparea arborilor și parcelelor în limitele masivelor forestiere este predeterminată de structura materialului. Este evidentă necesitatea de a diferenția populațiile naturale real existente, deoarece volumul acestora nu coincide totdeauna cu hotarele masivelor de pădure. In acest scop, pentru studierea structurii spațiale a stejarului, a fost aplicată analiza cluster (N o s o v , 1990). Detectarea probelor - în baza distribuirii multidimensionale - s-a realizat cu ajutorai distanței euclidiene (Tab. 4). Rezolvînd matricea prezentată în tabelul 4, a fost întoc ikă dendrograma de asemănări între parcele Tabelul 4 S.tatncca de asemănări între parcelele experimentate. (Sinvlitudcs ma'rix between the experimentai parccls) Parcelele experimentale 1 2 3 4 2 1,29 3 1,95 2.55 4 2,18 3,04 0,76 5 0,46 5,66 3,67 2,62 (Fig. 1). Din figura 1, se poate vedea că gradul de asemănare dintre parcelele experimentale - înființate în diferite masive silvice și regiuni geobotanice - este mic. Așadar, gradul de asemănare dintre parcelele experimentale N2 și N5 - situate la o distanță mai mare una de alta (Ocolul sivic Briceni din 8 REVISTA PĂDURILOR G Anul 109 ® 1994 & Nr. 1 Gradul de asemănare, % Fig. 1. Dendrograma de asemănări între parcelele experimentale, obținută cu ajutorul legăturii mediane din cadrul analizei elaster. (Similitudes dendrograme bctween the experimental obtained with the hclp of median link in the frame of elaster analysis). Gospodăria Silvică Briceni și Ocolul silvic Zloți din Gospodăria Silvică Cimișlia), în diferite regiuni geobotanice, este de 5,7%. La brațul format de parcelele N2 și N5 se alipește și parcela N3, plasată în Rezervația de Stat “Codru”, avînd un grad redus de asemănare cu acestea (3,1%). Un grad de asemănare și mai redus se constată între parcelele experimentale NI și N5, plasate în Ocolul silvic Briceni, Gospodăria Silvică Briceni și, respectiv, în Gospodăria Silvică Chișinău, Ocolul silvic Ghidighici, care - micșorîr.du-se - devine egal cu 2,2%. Analiza dendrogramei a arătat că parcelele experimentale, deosebindu-se intre ele destul de mult, sunt - în același timp - foarte asemănătoare între ele. îri acest caz, putem menționa că obiectul de studiu nu se clasierizează. Așadar, toate parcelele studiate de noi se includ într-un elaster. In acest mod, rezultatele analizei elaster se încadrează în rezultatele analizei dispersionale, care n-au relevat deosebiri autentice între probe după caracterele studiate de noi, luate în parte. Ca urmare, conchidem că organele generative, cu ajutorul cărora s-a studiat structura spațială a stejarului, posedînd o mare autonomie ce este condiționată într-o mare măsură de genotip, nu sunt potrivite pentru diferențierea populațiilor stejarului pedunculat. Coitchrziî 1. Caracterele organelor generative ale stejarului pedunculat se disting prin variabilități de niveluri diferite. Caracterele dimensionale și masa ghindei, diametrul cupulei variază neînsemnat în interiorul populațiilor (CV = 2,9-10,3%), cea mai mare diversitate fiind specifică lungimii pedicelului (CV= 10,4-34,8%). 2. Evidențierea structurii variabilității și delimitarea formelor de variabilitate în parte ne arată că ponderea de bază, din variabilitatea fenotipică totală, este adusă de variabilitatea individuală și cea metamerică, constituind împreună de la 77,7 pînă la 93,9%. 3. Contribuția variabilității individuale față de cea metamerică este de la 1,3 (masa ghindei) pînă la 2,3 ori (înălțimea cupulei) mai mare. Doar lungimea pedicelului se referă la cel mai mobil dintre caracterele studiate, variind - în aceeași măsură - atît în metamerele coroanei cît și individual. Stabilitatea organelor generative în metamere demonstrează automatizarea lor evolutivă față de influența asupra mediului, fiind condiționată în mare măsură de genotip. 4. Rezultatele analizei dispersionale ne arată că, din opt caractere ale organelor generative studiate, numai înălțimea cupulei permite diferențierea populațiilor, ceea ce se dovedește și prin analiza elaster. Aceasta ne face să conchidem că organele generative, posedînd o mai mare autonomie față de med i, nu sunt potrivite pentru diferențierea populațiilor stejarului pedunculat. BIBLIOGRAFIE Ahrcns, H., 1967: Analiza dispersională. WTB, voi. 49, Ed. Academia, 198 p., Berlin. B erg , P . L., 1964: Pleiadele de corelare și selecția stabilizatoare. în: Aplicarea metodelor matematice în biologie, III, p. 23-60. Briubeicer, D., 1966: Genetica agricolă. Editura“Colos”, 223 p.. Moscova. Cu za, P. A., 1993: Variabilitatea frunzelor stejarului pedunculat (Quercus robur L.) din Republica Moldova, în: Revista pădurilor, Nr. 2, p. 2-8. D a n i 1 o v, M. D.1969: Diversitatea formelor stejarului pedunculat fn condițiile părțiile de nord-est a arealului și problemele privind activitatea seminceră. 119 p., loțcar-Ola Enicova, E. P., 1974: Diversitatea formelor ghindei stejarului pedunculat. In: Silvicultura, culturile forestiere, ocrotirea și protecția pădurii, cap. 4, seria 2, p. 33-46 REVISTA PĂDURILOR S Anul 109 * 1994* Nr. 1 9 Lukianeț, V. B., 1956: Despre problema influenței provenienței ghindei asupra creșterii și rezistenței la secetă a puieților stejarului. în: însemnări științifice, al IST din Voronej, voi. XV, p. 49-55. Lukianeț, V. B., 1979: Variabilitatea intraspecifică a stejarului pedunculat în silvostepa centrală. Editura Universității, 215 p. Voronej. Petrov, S. A., 1975: Variabilitatea caracterelor organelor generative ale stejarului pedunculat în partea de sud-est a Kazahstanului. în: Revista pădurii, Nr. 2, p. 162-164. Petrov, S. A., Jucov, B. V., 1978: Variabilitatea parametrilor ghindei stejarului pedunculat în pădurea Sipov. în: Genetica, selecția, cultura seminceră și introducerea speciilor forestiere, p. 3-7. Pletmințeva, T. G., 1958: Despre folosirea unor particularități formative ale stejarului tîrziu în alegerea materialului de semănat. în: Culegere de lucrări de silvicultură a SE"Sipov”, serial, p. 153-165,Voronej. Vetcasov, V. C., 1982: Variabilitatea parametrilor ghindei stejarului pedunculat în trei micropopulafii din pădurea Sipov. în: Bazele genetice ale selecției silvice și culturii semincere, p. 39-43, Voronej. Weber, E, 1967; Bazele matematice ale geneticii. 464 p., gena: Ficher. Characteristics variability of generative organs in pedunculote oak IQuercus robur L.) populations in Moldova Republic There are presented the original materials regarding the potențial of the characteristics of the generative organs. One can explain the notion of share of phenoptical variability expressed by individual and mctamerical variability. The generative organs, as organs with a marked autonomy against the environment, are appreciated as little informative in view of the differenciation of the populations of pedunculate oak. RECENZIE PĂDUREA - rădăcina sufletului, 1993. Editura Uniunii Scriitorilor, Chișinău, 231 p., 21 ref. bibL "Această carte s-a născut din necesitatea de a spori interesul publicului iubitor de natură pentru pădure, creația naturală cea mai complexă și mai perfectă, de care depind destinele oamenilor și a tot ce este viu pe pământ". Departamentul de Stat pentru Protecția Mediului înconjurător și Resurse Naturale, din Republica Moldova, a sprijinit efectiv inițiativa unor împătimiți ai dragostei și respectului pentru pădure, din care menționăm: dr. ing. Al. Pălăncean, dr. ing. D. Gociu, T. Marin, Gr. Alexeiciuc (coordonatori ai volumului), Lidia Hlib (alcătuitor și redactor), din Moldova de peste Prut. Consultanții științifici ai volumului sunt domnii dr. ing. C. Bîndiu (România) și dr. ing. Al. Pălăncean (R. Moldova). încă din Prefață colectivul de autori desconspiră intenția de a lansa “o punte de legătură sufletească între oameni și pădure, privită ca fenomen geografic și cultural” și de a pune la îndemîna silvicultorilor “elementele de bază pentru a aplica principii moderne de cultură și de protecție a pădurilor pe bază ecosistemică, folosind limbajul științific al românilor de pretutindeni.” Specialiștii, indiferent de nivelul de pregătire, dar - mai ales - nespecialiștii vor dobîndi un plus de înțelegere și respect față de mediul înconjurător - în general - și față de pădure - în special - o dată cu parcurgerea acestor pagini. Cartea este străină de rigiditatea specifică stilului științific absolut, are aspect îngrijit și un mod atractiv de prezentare a problemelor specifice - prin introducerea unor pagini de “mic repaus”, “pentru erudiți”, “în loc de repaus... curiozități”, “moment poetic”, “zîmbiți cu noi”, “știați că?”, este alcătuită din 14 capitole, un extras de Enciclopedie forestieră (p. 197-222) un Mic dicționar terminologic rus-român (p. 223-228), o Listă a speciilor mai importante de arbori și arbuști din dendroflora RepubUcii Moldova (latină, română, rusă) și 21 informații bibliografice (p. 232). Cele 17 imagini color, reprezentînd peisaje forestiere din cele patru anotimpuri, au fost - parcă - introduse doar cu scopul strict sentimental, pentru a sublinia universalitatea pădurii, oriunde s-ar afla, cît și a poeziei cu care s-a unit întru eternitate. Interesantă, dar și deosebit de semnificativă în sensul atingerii scopului pe care și l-au propus coordonatorii, este alegerea titlurilor capitolelor: PĂDUREA PE GLOB (I), PĂDUREA ȘI ISTORIA ROMÂNILOR (II), FUNCȚII ECOLOGICE ALE PĂDURII (III), PĂDUREA ȘI SOCIETATEA UMANĂ (IV), FUNCȚII ECONOMICE ALE PĂDURII (V), CADRUL NATURAL AL REPUBLICII MOLDOVA (VI), ARBORII - CONSTRUCTORI AI MEDIULUI FORESTIER (VII), ZONAREA VEGETAȚIEI FORESTIERE (VIII), ELEMENTE DE TIPOLOGIE FORESTIERĂ (IX), REGENERAREA PĂDURILOR (X), LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE A ARBORETELOR (XI), AMENAJAMENTUL SILVIC - ȘTIINȚA ȘI PRACTICA (XII), BAZA SEMIOLOGICĂ (XIII), CÎTEVA IDEI DESPRE PERSPECTIVA SILVICULTURII ÎN REPUBLICA MOLDOVA. De asemenea, autorii care semnează (sau din care se prezintă extrase), originari de pe ambele maluri ale Prutului, contribuie - într-o unanimitate perfectă - la alcătuirea acestui “omagiu închinat Măriei sale Codrul". în marea D-lor majoritate nume de prestigiu - de-a lungul anilor - în secularele pagini ale Revistei pădurilor, îi menționăm și acum, în ordinea apariției în volumul prezentai: Gh. Alexeiciuc, C. Giurescu, Cr. Stoiculescu, Gr. Popescu, Valeriu Dinu, Ion Lupe, Gh. Popescu, V. Giurgiu, N. Docsănescu, Petru Creția, I. Milescu, D. Gociu, C. Bîndiu, Al. Pălăncean, A. Paladiciuc, N. lacovenco. Trecînd peste cîteva mici scăpări lexicale sau - pur și simplu - greșeli de corectură, cartea este'un început mai mult decît promițător al dorinței-de unitate a românilor de pretutindeni întru grija de a întări solidaritatea OM-PĂDURE, de a o transmite peste veac. Pentru cei ce doresc s-o aibă în biblioteca personală, menționăm adresa: Editura Uniunii Scriitorilor (EUS) 277004 Chișinău, str. 31 august, 98 - Republica Moldova. ELENA NIȚĂ 10 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 9 1994 o Nr. 1 1 Reacția puieților de Quercus rubra L. în condiții de creștere și descreștere a intensității luminoase Ing. VASILE PALIFRON Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice*^ - București 1. Introducere Scopul acestui studiu a fost să releveze potențialul dc reacție față de lumină a puieților dc Quercus rubra L. S a urmărit ce restricții au acești puieți, în ocea ce privește radiația luminoasă. S-a stabilit nivelul minim și cel maxim ale radiației solare, pînă la care puieții păstrează un nivel fotosintctizant activ. Puieții de stejar roșu au fost produși din ghinde puse în ghivece. Au răsărit în lunile ianuarie- feboiarie 1992, în laboratorul de cultură a țesuturilor de la “College of Enviromental Science and Forestry”, la o temperatură de 22°C și 55% umiditate relativă a aerului. Experimentul a avut loc în Statele Unite ale Americii, statul New York, orașul Syracuse, într-o zonă de coline, la 240 metri altitudine și 47° latitudine nordică. 2. Materiale și metode Ghindele au fost recoltate din Stațiunea Colegiului de Științe ale Mediului și Silvicultură din Syracuse, în perioada dc fructificație a unui arboret de 79 de ani. După transplantarea puieților produși în ghivece în pepiniera stațiunii, aceștia s-au dezvoltat pe parcursul unui întreg sezon de vegetație pînă la vîrsta de un an. Pe data de 12 ianuarie 1993 au fost transplantați din nou în ghivece, mutați într-o seră unde au început să înfrunzească la data de 2 martie 1993. Stabilizarea reacției la un flux luminos medic dc 95 pmol/m2s, la o temperatură de 22°C și 55% umiditate a aerului, între orele 6,06 -21.00, ia o temperatură de 18eC și 70% umiditate a aerului, între orele 21,00-6,00, și la un curent continuu al aerului în cameră de 3 m/s, s-a realizat timp de două săptămîni într-o cameră de climatizare, cupă maturizarea frunzelor (aprilie 1993). Fotosinteza netă a fost determinată cu un analizator de gaze ADC-LCA 3, în sistem deschis, prin efectuarea diferenței în concentrație de CO2, într-un curent de aer, înainte și după ce acesta a fost *) Laboratorul de Ecologie. REVISTA PĂDURILOR © Anul 109 & 1994 & Nr. 1 trecut prin camera schimbului de gaze în care se introduc etanș 6,2 cm2 din suprafața unei frunze. Absorbția bioxidului de carbon a fost determinată prin metoda radiațiilor infraroșii. Aparatul cu care s-au măsurat aceste concentrații a fost calibrat cu gaz, avînd concentrația de CO2 egală cu 398 ppm. Sistemul de iluminare a asigurat un flux de pînă la 600 pmol/m2s. Acesta a fost realizat cu o baterie de proiectoare și a fost controlat prin întrerupătoarele și reostatele destinate fiecărui proiector. Măsurătorile dc foto sinteză netă s-au efectuat în I -2 minute, la valori ale fluxului luminos între 0-600 pmol/m2s. Puieții au fost subiectul unei stabilizări de o oră la un flux luminos constant, înaintea fiecărei măsurători. Temperatura aerului a fost menținută la 22°C iar umiditatea aerului la 55%. Două frunză din ultimul grup de vîrstă au fost utilizate pentru măsurarea ratei fotosintezei nete. Experimentul s-a realizat în luna mai 1993 pe 15 puieți dc Quercus rubra L. Ulterior, în luna iunie, au fost făcute măsurători fiziologice și de microclimă în pădurea Dryden, unde stejarul roșu este specia principală. S-au folosit puieți de un an, în condiții atmosferice naturale. 2.1. Metoda determinării conținutului de clorofilă Frunzele recoltate pentru determinarea conținutului de clorofilă au fost introduse într-un congelator la temperatura de -80°C, la cîteva ore de la recoltare. După 24 de ore, cu ajutoiul unei preducele, s-au desprins discuri de 2,29 cm2 din aceste frunze. Apoi s-a trecut la macerarea lor îha-un mojar cu gheață uscată, prin zdrobire cu un pistil și adăugare repetată a cîte 2 ml de acetonă 80%. pînă la extragerea completă a pigmenților în solvent Extractul de 10 ml a fost clarificat prin centrifugare la 1000 rctații/min., timp de cinei minute. în urma acestei operații s-au putut citi valorile absorbției luminoase a extractului clorofilian, folosind un spectrofoiometru SP 800. Concentrațiile cloroulei a și b au fost calculate din valorile absorbției foicsind ecuațiile lui Zkgler și 11 Egle (1965), citate de Sestak (1971). Probele luate au fost cîte una din frunzele fiecărui puiet. Jumătate din discurile desprinse din frunzele aceluiași grup de vîrstă au fost folosite pentru determinarea clorofilelor, iar cealaltă jumătate a fost pusă pentru uscare, timp de două zile, îiitr-o etuvă, la temperatura de 80°C, fiind necesară la determinarea masei uscate pe suprafață. 3. Rezultate După cum se observă în figura 1, puieții de stejar roșu au suportat foarte bine intensități luminoase scăzute. Astfel, puieții au o rată a fotosintezei nete între 0,6-1 pmol/m2s*>, la un flux luminos mediu de 20 gmol/m2s**\ în condițiile din camera de Net Photosynthesis Variation as a Function of Light Fig. 1 Variația fotosintezei nete în funcție de fluxul luminos. (Variation of net photosynthezis depending on the light/flow). climatizare. în teren deschis, respectiv pentru puieții de umbră, media ratei fotosintezei nete â fost de 0,4 pmol/m2s, în cazul unui flux luminos mediu de 15 pmol/m2s (Fig. 2). Pe măsură ce în laborator a fost mărită valoarea radiației active, se observă că și fotosinteza netă a urmat o linie ascendentă. Astfel, se atinge maximul la valoarea medie a fluxului luminos de 308 pmol/m2s, și anume 9,2 p.mol/m2s. Continuînd ridicarea intensității luminoase, peste acest nivel, se observă un declin al fotosintezei. în cazul puieților dc lumină din pădure, *> 0,6313 pmol CO2/m2s = 1 mg COj/dm2h. *+) Densitatea fluxului de fotoni (1 mol = 6,022 x IO23 fotoni). măsurătorile au arătat că aceștia realizează valori ale ratei fotosintezei nete foarte scăzute la un flux Fig. 2. Variația fotosintezei nete în funcție de fluxul luminos (sub masiv închis). (Variation of net photosynthesis depending on the light flow (under a closed massive). Fig. 3. Variația fotosintezei nete în funcție de fluxul luminos (sub masiv deschis). (Variation of net photosynthesis depending on the light flow (under an open massive). luminos de 20 {jmol/m2s, dar ating valori mult mai 12 REVISTA PĂDURILOR O Anul 109 • 1994 » Nr. 1 mari la fluxuri luminoase situate între valorile de 50- 400 |imol/m2s, în raport cu puieții aclimatizați în laborator (Fig, 3). Fotosinteza netă maximă atinsă în aceste condiții este de 18,5 gmol/m^. S-a constatat că pe tot parcursul experimentului de laborator, rata transpirației a variat nesemnificativ în jurul valorii medii de 0,49 pmol/m2s, nefiind influențată de variația fluxului fotonic în limitele mai sus arătate, temperatura aerului menținîndu-se la 22±1°C. în cazul puieților din pădurea Dryden, măsurătorile făcute de-a lungul unei zile însorite de iunie relevă variații destul de mari ale ratei transpirației la puieții din cele două categorii (puieți de umbră și puieți de lumină), în raport cu temperatura aerului. Astfel, la puieții de umbră rata transpirației variază o dată cu creșterea temperaturii de la valoarea de 0,45 pmol/m2s Ia 1,1 |imol/m2s. Ultima valoare reprezintă maximul atins Ia temperaturi în jur de 26°C (Fig. 4). Peste această temperatură, se produce un declin al ratei transpirației. Transpirației! Variation on Tempera ture Dryden 06/12^3 - under closed canopy Fig. 4. Variația transpirației în funcție de temperatură (sub masiv închis). (Perspiration variation depending on temperature (under a closed massive). în ceea ce privește puieții de lumină, se observă că ratele de transpirație variază mai strîns, pornind de la 0,5 pmol/m2s și ajungînd la un maxim de 1,3 |mnol/m2s, la temperatura aerului de 27,3°C (Fig. 5). Transpiiation Variation on Temperature Dryden 06/12/93 - under open canopy Temperature (°C) Fig. 5. Variația transpirației în funcție de temperatură (sub masiv deschis). (Perspiration variation depending on temperature (under an open massive). Deci, se poate trage concluzia că puieții adaptați la lumină intensă, unde și temperatura aerului este mai ridicată, transpiră activ. Respirația, în cazul puieților crescuți în flux luminos scăzut, a fost în medie de 0,47 pmol/m2s. La puieții din pădurea menționată, rata medie a respirației la cei de lumină a fost de 0,83 țimol/m2s, iar Ia cei de umbră de 0,73 pmol/m2s. Conținutul mediu al clorofilei a+b din frunzele puieților aclimatizați în laborator este de 2,6 m/g, de substanță proaspătă, iar cel al puieților din pădure este de 2,97 mg/g pentru puieții de lumină și de 2,46 mg/g pentru puieții de umbră. 2. Discuții în cazul puieților crescuți în lumină scăzută (93 pmoVm2s), se observă un declin al fotosintezei nete după valoarea de 308 pmol/m2s a fluxului luminos (Fig. 1) Kozlowski (1957) a observat, de asemenea, o inhibiție a fotosintezei puieților de Quercus rubra L. la 25°C și un declin al acesteia după o oră de expunere la intensitate mare (10 00 foot cadels). Această regresie se datorează declinului în balanța acceptorilor de electroni ai PS II. Așadar, REVISTA PĂDURILOR <9 Anul 109 9 1994» Nr. 1 13 lumina puternică induce fotoinhibanta distrugere a reacțiilor primare în PS II (Dcmming și Bjorkman, 1987). Ratele fotosintezei nete a puieților din pădurea Dryden nu se deosebesc semnificativ pentru nivelul dc semnificație a = 0,05, în cazul unui flux luminos cuprins între 8 și 22 pmol/m2s (Tab. 1). Tabelul 1 Testarea diferențelor dintre ratele fotosintezei nete ale puieților de stejar roșu din masiv, respectiv dintre fotosinteza puieților de lumină și a celor de umbră, prin iestul Student (Dryden, iunie 1993). (Testing the differences between the rates of net photosynthesis of red oak seedlings in the massive, respectively, between the photosynthesis of light and shadow seedlings by means of Student test (Dryden, June, 1993)] Variabila; Rata foto- sintezei nete Medie Eroare SL Dif.st Cond. dc 0.385 0.1188 0.3757 lumină Cond. dc 0.3094 0.0736 0.2945 umbră Varianța t Grd lib. Prob.t t pt. 0.05 Inegală -0.5411 15.8 0.596 2.12 Tot în acest caz, diferențele între ratele transpirației sunt nesemnificative pentru a = 0.05 (Tab. 2). De asemenea, nici ratele respirației nu se deosebesc semnificativ în cazul acestor puieți. Diferențele dintre ratele respirației la puieții crescuți în lumină scăzută în camera de climatizare și ale celor din pădurea Dryden se datorează factorilor Tabelul 2 Testarea diferențelor dintre ratele transpirației ale puieților de stejar roșu din masiv, respectiv dintre transpirația puieților de lumină și a celor de umbră, prin testul Student (Dryden, iunie 1993). [Testing the differences between the perspiration rates of red oak seedlings in the massive, respectively between the perspiration of light and shadow seedlings by means of Student test (Dryden, June 1993)] Variabila: Rata transpirației Dif. st. Eroarea st. Loc n Media Cond. dc lumină 10 0.665 Cond. dc umbră 16 0.7375 0.1775 0.0444 Varianța f Grd.lib. Prob, t t pt. 0.05 Inegală 0.7751 14.3 0.451 2.145 microclimatici deosebiți cu care cele două eșantioane de puieți au fost obișnuiți. Astfel, în pădure, valorile medii ale fluxului luminos au fost mai mari decît cele din laborator, temperatura aerului, de asemenea. Conținutul de clorofilă a + b al frunzelor puieților din pădure nu diferă semnificativ pentru a = 0.05, comparînd această variabilă între puieții de umbră și cei de lumină (Tab. 3), aceasta datorită condițiilor microclimatice aproape identice de care beneficiază puieții în ansamblu. Consistența pădurii era de 0,9, ceea ce înseamnă că pînă și puieții de pe marginea liniei parcelare (drum de pădure), care au fost numiți “de lumină”, erau umbriți, cu excepția perioadei de amiază. Experimentul de laborator a arătat că, pentru perioade suficient dc lungi de iluminare cu flux Tabelul 3 Testarea diferențelor dintre conținutul de clorofilă a + b al puieților de stejar roșu din masiv, respectiv dintre clorofila a + b a puieților de lumină și a celor dc umbră. (Dryden, iunie 1993). [Testing the differences between the chlorophyl content a + b of red oak seedlings in the massive, respectively between the chlorophyl a + b of the light and shadow seedlings (Dryden, June 1993)] Variabila:Conț. de clorofilă a+ b t Media Eroarea st. Prob.t t pt. 0.05 -0.7375 0 8205 -0.8989 0.3986 2.776 luminos mediu între 100 și 400 p.mol/m2s, randamentul fotosintezei este mai mare la puieții aclimatizați la valori pînă la 100 țunol/m2s. în cazul pădurii din Dryden, maximul fotosintezei s-a realizat la un flux de 300 țunol/m2s și a fost de 18.5 pmol/m2s. Prin operațiuni culturale adecvate se poate regla . în mod benefic lumina incidență la nivelul puieților de stejar roșu, astfel ca valorile fluxului luminos să fie cuprinse între IOC-400 țimol/m2s, sub masivul pădurii mature. Se mărește astfel rata fotosintezei nete, puieții devenind mai competitivi în fața concurenței făcute de alte specii. Datorită densității prea mari a pădurii Dryden, menționăm că supraviețuirea puieților de stejar roșu era redusă, alte specii repede crescătoare luîndu-i locul. Experimentul dovedește o plasticitate destul de mare a puieților speciei Quercus rubra L. la diverse niveluri ale fluxului luminos. BIBLIOGRAFIA Adamson, Y., Heather, Chow, W., S., Anderson, M.. Jan Vesx, Maret, Sutherland, W., 1991: Photosynfhetic a:Oimation of Tradescantia albi flora to grotvth irradiance: mcrphoîogicaf ultrastructural and growth respoi.’scs. Physiologia Plantarum 82: 353-359,Copenhaga. Baker, R., N el 1, 1991: A possiblerote for photosystem n in eniinon mental perturba tions of photosynthesis. Physiologia Plantarum 81: 363-570, Copenhaga. Boardman, N., K., 1977: Comparative Photosynthesis of REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 © 1994 © Nr. 1 14 Sun and Shade Plants. Annual Reviews Inc. B o y e r, I-, S., 1967: Leaf Water Potentials Measured with a Pressure Chamber. Plant Physiology, voi. 42, nr. 1. Chow, W., S., Adamson, Y., Heather, Anderson, M., Jan, 1991: Photosynthetic acclimation of Tradescania albi flora to growth irradiance: Lack of adjustement of light- harvesting componenta and its consequences. Physiologia Plantarum 81:175-182, Copenhaga. Combs, J., Hali, D., O., Long, S., P., Scurlock, J., M., O.: Techniqucs in Biopmductivity and Photosynthesis, ediția a Ii-a, Pergamon Press, Oxford, New York, Toronto, Sydney, Frankfurt. Crunkilton, D., D., Pallardy, S„ G., Garrett, H., E., 1992: Water relations and gas exchange of northem red oak seedlings planted in central Missouri clearcut and sheltcrwood. Forest Ecology and Management 53: 117-129, Elsevier Science Publishers B. V. Devore, Jay, Pcck, Roxy, 1986: Statistics. The Exploration and Analysis of Data. West Publishing Compay, St. Paul, New York, Los Angcles, San Francisco. Darie, Parascan, M., Danciu, 1983: Fiziologia plantelor lemnoase cu elemente de taxonomic vegetală. Editura Ceres, București. Drew, P., Allan, Thomas, F., Leding, 1981: Seasonal Pattems of CO2 Exchange in the Shoot and Root of Loblolly Pine Seedlings. Botanic Gazette, 142: 200-205. Drew, P., Allan, Kavanagh, L., Maynard, A., C., 1992; Aclimatizing micropropagated black cherry by comparison with half-sib seedlings. Physiologia Plantarum 86: 459-464, Copenhaga. Drew, P., Allan, 1983: Establishment of willow cuttings growning pomus membrane root envelopes. Plant and Soil 148: 289-293, Kluwcr Academic Publishers, Netherlands. Freese, Frank, 1982: Elementary Forest Sampling. O.S.U. Book Stores, Inc., Corvallis, Oregon, S.U.A. Fritschen,J., Gay, W.: Environmental Instrumentation. Springer-Verlang, New York, Heidelberg, Berlin. Greer, D., H., Offander, C., Oqust, G., 1991: Photoinhibition and recovery of photosinthesis in intact barley leaves at 5 and 20°C. Physiologia Plantarum 81: 203-210, Copenhaga. Han son, P., J,t Isebrands, J., G., Dickson, R., E., Dixon, R., K, 1988: Ontogenetic Pattems of CO2 Exchange of Quercus rubra L. Leaves, During Thrce Flushes f Shoot Growth L Median Flush Leaves. Forest Science, voi. 34, nr. 1: 55-68. Han son, P., J., Isebrands, J., G., Dickson, R., E., DixonfR., K., 1988: Ontogenetic Pattems of CO2Exchange of Quercus rubra L. Leaves, During Three Flushes of Shoot Growth II. Insertion Gradients of Leaf Photosynthesis. Forest Science, voi. 34, nr. 1: 69-76. Iriyama, Keiji, Ogura, Nagao, Takamiya, A t u s i, 1974: Simple Method for Extraction and Parțial Purifîcation of Clorophyll from Plant Material, Using Dioxane. Journal of Biochemistry 76: 901-904. Johson, S ., Paul, 1991: Oak overstory/reproduction relations in two xeric ecosystems in Michigan. Forest Ecology and Management, 48: 233-248. Kamaluddin, M., Grace, J., 1991: Photoinhibition and Light Acclimation in Seedlings of Bischofia javanica, a Tropical Forest Tree from Asia. Annals of botany 69: 47-52, 1992. Kamaluddin, M., Grace, J., 1992: Acclimation in Seedlings of a Tropical Tree, Bischofia javanica, Following a Stepwise Reduction on Light. Annals of Botany 69: 557-562. Khalyfa, Abdelnaby, Kermasha, Selim, Al 1 i, Inteaz, 1992: Extraction, Purifîcation and Characterization of Chlorophylls from Spinach Leaves. Journal of Agriculture and Food Chemistry, voi. 40: 2. Kozlowski, T., The o d ore, 1957: Effcct of Continous High Light Intensity on Photosynthesis of Forest Tree Seedlings. Forest Science, voi. 3, nr. 3. Kubiske, E., Mark, Abrams, D., Mark, 1992. Photosynthesis, water relations and leaf morphology of xeric versus tnesic Quercus rubra ecotypes in central Pennsylvania in relation to moisture stress. Canadian Journal of Forest Research, voi. 22, nr. 9. Mead, R., 1990: The Design of Experiments: Statistica! Principles for Practicai Applications. Press Syndicate of the University of Cambridge. Petersen, G., Roger, 1985: Design and analysis of experiments. Marcel Dekker, Inc., New York and Basel. Pichard, P., Reuben, 1941: Report on Experimental Planting Syracuse Forest Experiment Station. Technical Publication nr. 57, Bulletin of The New York State Collegc of Forestry at Syracuse University. Radoglou, K., M., Aphalo, P., Jarvis, P., G., 1992: Response of Photosynthesis, Stomatal Conductance and Water Use Efficiency to Elevated CO2 and Nutricnt Supply in Acclimated Seedlings ofPhaseolus Vulgaris L. Annals of Botany 70: 257-264. Sălăge. an, N., 1972: Fotosinteza, Editura Academiei, București. Scafer, Christian, Schmidt, Elke, 1991: Light acclimation potențial and xanthopyll cycle pigmenta in photoautotrophic suspension cells of Chenopodium rubrum. Physiologia Plantarum 82: 440-448, Copenhaga. Struve, K., Daniel, Joly, J., Robert, 1992: Transplanted red oak seedlings mediate transplant shock by reducing leaf surface area and altering carbon allocation. Canadian Journal of Forest Research, voi. 22, nr. 10; 144!- Î448. Sestak, Z., Catsky, J., Javris, P., G., 1971: Plant Phosynthetic Production. Manual of Methods, Dr. W. Junk N. V. Publishers The Hague. The reaction in seeedlings of Quercus rubra L. following stepwise increase and reduction in light intensity The goal of this study was to reveal the reaction potențial for light intensity of red oak seedlings. This experiment sets the lines for a good nursing of these seedlings inside the forest canopy. . - The presented data are photosynthesis rates, perspiration rates, chlorophyll content for both laboratory and field conditions, for a June day in temperate climate. A range between 100 and 400 nmol/m2s is the optimum for a good level of photosynthetic rate and for keeping the red oak seedlings on the competition level compared other species. REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 0 1994 9 Nr. 1 15 Polimorfismul și diferențierea populațiilor de stejar pedunculat (Q. robur L.) din nordul spectrele Republicii Moldova după izoenzimatice 1. Introducere Evidențierea diversității genetice a populațiilor, a stării genofondului lor, necesită metode de studiere a proceselor genetice în populațiile naturale și artificiale, care ar permite identificarea rapidă și adecvată a indivizilor ori elenelor, cît și a altor forme intra- și interspecifice, și de rang mai înalt. Utili în acest scop pot fi markerii moleculari (proteinele, enzimele, fragmentele ADN). O răspîndire mai mare în cercetarea polimorfismului speciilor forestiere au căpătat metodele de analiză electroforetică a enzimelor. In dependență cu «țesutul analizat, această metodă permite cercetarea a 20-40 și mai multe sisteme izoenzimatice, controlate de 30- 60 locuși. Din cele peste 100 specii forestiere, la care s-au studiat izoenzimele, aproape jumătate sunt specii de conifere, datorită importanței lor pentru economia națională și particularităților sistemului de înmulțire (mcgagametpfitului haploid și bogat în proteine, inclusiv izoenzime). Din speciile foioase, polimorfismul izoenzimatic a fost cercetat la fag (P a g a n e 11 i ș.a., 1973; Thiebaut ș.a., 1982; Cuguen, 1986), diferite specii, clone și hibrizi de plop (Chel iac, Dancic, 1982;Ragora, 1986, 1989), ulm (Richens, Pearce, 1984), specii de salcie (Brunsfeld, Steven, 1991), arțar (Pcrry, Knowles, 1989). Numărul investigațiilor consacrate analizei polimorfismului izoezimatic la speciile de stejar este, / de asemenea, redus. j * ’ • 2. Obiect șl metoda de cercetare / Ca obiect de studiu au servit dumbrăvile de stejar pedunculat cu Cireș din nordul Republicii Moldova. Au fost cercetate populațiile 1, 2, 3, 4 din Ocolul silvic Briceni, 5 - din Ocolul silyic Ocnița și 6 - din Ocolul silvic Dondușeni. Din fiecare populăție au fost studiați cîte 30 indivizi. Pentru extragerea proteinelor s-au utilizat 500 mg de țesut de frunze, fărîmițate în mojar în 4 ml de tampon de tris-glicină (pH 8,3), cu adaosuri protectoare (Sarșenbaev ș.a., 1982).Extragerea proteinelor s-a/efeotuat la / 16 / s ii i IACHIM GUMENIUC PETRU CUZA CONSTANTIN ISTRATI Institutul de Botanică al Academici de Științe a Republicii Moldova - Chișinău temperatura 0-4°C, timp de o oră. După extragere, omogenatul a fost centrifugat 30 minute la 8000 rot./min. înainte de electroforeză, supernatantul căpătat a fost diluat cu o soluție de zaharoză de 60%, colorată cu bromfenol blu. Pregătirea soluțiilor tampon pentru gel și electroforeză s-a efectuat după B. T. Da vis (1964). Electroforeză am petrecut-o cu ajutorul aparatului “ABDE-1” confecționat în laboratorul Hiiu-Kalur (Estonia) la o tensiune nu mai mare de 300 V. Pentru vizualizarea peroxidazelor am folosit procedura propusă de Boiarchin (1951), pentru esteraze procedura lui Soltis (și colab. 1983) iar pentru fosfataze acide rețeta lui Mielke și Wolfe (1982). Nivelul de variabilitate a enzimelor a fost determinat după S. A. Mama ev (1975), indicii deosebirilor între populații după formula propusă de TodașiMicami (1976), iar diferențierea populațiilor s-a realizat cu ajutorul analizei cluster (Nosov, 1990). Analiza frecvenței distribuției izoenzimelor peroxidazei (Houston, 1983) la Q. Rubra L. a stabilit deosebiri autentice între toate sectoarele comparate.'Studiul electroforetic al enzimelor - la 10 specii din subgenul Erithrobalanus și opt specii din subgenul Quercus(Guttman, Wligt, 1989) - a evțdențiat 18 locuși determinați genetic, care aparțin la/12 sisteme enzimatice. Se arată că relația între specii,determinată cu /ajutorul analizei plectroforetice a enzimeîor,/este comparabilă cu /gradul de apropiere deja stabilit. 1 Cercetările formelor nțoleculare multiple ale peroxidazei din țesuturile frunzelor la Q. robur L. și Q. petraea Iiiebl. (OIson/, 1975) aii evidențiat 11 izoenzime diferite, care ău fost clasificate în patru grupe, una fiind caracteristică doar pentru Q. petraea Liebl. și populațiile intfogresive. A fost depistată o variabilitate intraspecifică mare a zimogramelor, fapt ce, demonstrează o heterogenie genetică a populațiilor de stejar. Cercetările noastre țin să evidențieze structura gendtipică a arb,cretelor de stejar din nordul f , REVISTA PĂDURILOR © Anul 109 9 1994 & Nn 1 Republicii Moldova, ceea ce va permite diferențierea populațiilor naturale a speciei date. 3. Rezultate Analiza formelor izoenzimatice ale peroxidazei, esterazei și fosfatazei acide în țesuturile frunzei, a depistat un polimorfism vădit al populațiilor după caracterele date. Limitele variabilității izoformelor enzimatice variază de la 4 la 12 pentru peroxidază, de la 3 la 11 pentru esterază și de la 1 la 2 pentru fosfataza acidă. Particularitățile variabilității Tabelul 1 Numărul mediu de benzi și coeficienții de variație a peroxidazei, esterazei șl fosfatazei acide în populațiile cercetate. (The average number of bands and variation coeflicients of peroxidase, esterase and acid phosphatize in the reseaiched populations) Popu- lația Nr. de ar- bori Peroxidaza Esteraza Fosfalaza acidă X CV,% X C,% A C,% 1 30 6.2 19,1 5,5 27,9 1,7 28,8 2 30 6,1 16,2 4.6 22,5 1,6 31.1 3 30 8.5 16,8 6,7 30,6 1,7 28,8 4 30 5,7 18,8 6,3 27,5 1,7 28,8 5 30 6,9 19,8 6,6 30,7 1.5 33,1 6 30 8,9 21,5 7,4 27,5 1,5- 33,1 media; CV - coeficientul de variație individuale după numărul izoformelor enzimatice în populațiile cercetate sunt arătate în tabelul 1. Din tabel observăm, că populațiile stejarului pedunculat se deosebesc după numărul de benzi din spectre. Numărul mediu de benzi ale peroxidazei variază de la 5,7 (populația 4), pînă la 8,9 (populația 6), ale fosfatazei acide de Ia 1,5 (populația 5 și 6) pînă la 1,7 (populațiile 1, 3 și 4), ale esterazei de la 4,6 (populația 2) pînă la 7,4 (populația 6). Pe lîngă variabilitatea numărului de benzi în spectre, prezintă interes și gradul de variabilitate a numărului de benzi în spectre după scara propusă de S. A. Mamaev (1975). Un grad mediu de variabilitate după această scară este propriu numărului de benzi ale peroxidazei din populațiile 1, 2, 3 și 4 din Briceni și populațiile 5 din Ocnița (C = 16,2 - 19,8%). Un grad înalt de variabilitate este caracteristic pentru populația 6 din Dondușcni (C = 21,5%). în toate populațiile cercetate am depistat un grad înalt de variabilitate a numărului de benzi ale esterazei (C = 22,5 - 30,7%) și ale fosfatazei acide (C= 28,8 - 33,1%). Cercetarea structurii spațiale a stejarului pedunculat s-a efectuat prin compararea caracterului de distribuire a frecvenței alelelor izoenzimelor studiate și stabilirea deosebirilor între ele, după caracterul dat. Pentru aprecierea deosebirilor între populațiile cercetate a fost calculat coeficientul “distanței genetice”, după formula lui Toda R., Mikami S. (1976). Tabelul 2 Indicii deosebirilor (D) între populațiile de stejar pedunculat [Values of differences (D) among the oak (Q. robur L.)] 1 2 3 ■ 4 5 2 3 4 5 6 0.08/0,05 x 0,01 0,09/0,02 x 0.11 0,10/0,03x0,12 0,06X1.26 x 0.08 0,11/0,21x0,09 0.07/0,05 x 0.11 0.050,07x0,13 0,11/0,30x0,13 0,15/0,24x0,07 0,07/0,04x0,09 0.10/0,25x0,10 0,150,20x0,09 0,13/0,26x0,14 0,19/0,20x0,10 0,10/0,10x0,09 Notă: 1 - indicii deosebirilor după frecvența alelelor peroxidazei; 2 - indicii deosebirilor după frecvența alelelor esterazei; 3 - indicii deosebirilor după frecvența alelelor fosfatazei acide. Indicii deosebirilor între populațiile cercetate sunt prezentați în tabelul 2. Analiza valorilor acestor indici demonstrează că populațiile de stejar din raionul cercetat se deosebesc după frecvența alelelor peroxidazei, esterazei și fosfatazei acide. Indicii obținuți pot fi convențional împărțiți în trei grupe: 0,15 și mai mici - deosebiri neînsemnate, 0,16-0,25 - medii, 0,26 - deosebiri pronunțate. Putem menționa că deosebiri neînsemnate au fost evidențiate între populațiile 1. 2, 3 și 4, situate în același trup de pădure (Rosoșer.i). Valorile indicelui D variază respectiv de la 0,05 (între populația 2, 4) pînă la 0,10 (între populațiile 1 și 4), după frecvența alelelor peroxidazei; de la 0,02 (între populația 1 și 3) pînă la 0,07 (între populațiile 2 și 4), după frecvența alelelor esterazei; de la 0,09 (între populațiile 3 și 4) pînă la 0,13 (între populațiile 2 și 4), după frecvența alelelor fosfatazei acide. Deosebiri de diferite niveluri s-ap evidențiat între populațiile 1, 2, 3 și 4 din Rosoșeni și populațiile 5 Și 6, respectiv din Ocnița și Dondușeni. Valoarea indicelui deosebirilor (D) între aceste populații variază de la 0,06 (între populațiile 1 și 5) pînă la 0,19 (între populațiile 4 și 6), după frecvența alelelor peroxidazei; de la 0,20 (între populațiile 3 și 4) pînă la 0,30 (între populațiile 2 și 5), după frecvența alelelor esterazei; de la 0,07 (între populațiile 2 și 6) pînă la 0,14 (între populațiile 4 și 5), după frecvența alelelor fosfatazei acide. Compararea populațiilor din Ocnița (5) și Dondușeni (6) a demonstrat că între ele există deosebiri neînsemnate (D = 0,10) după frecvența alelelor peroxidazei și esterazei și (D - 0,09) după REVISTA PĂDURILOR ® Anul 109 © 1994® Nr. 1 17 frecvența alelelor fosfatazei acide. Din cele prezentate mai sus, putem remarca că indicii deosebirilor - calculați după frecvența alelelor peroxidazei, esterazei și fosfatazei acide - nu coincid. Din acest motiv, aprecierea divergenței genetice între populații a fost efectuată prin intermediul analizei cluster (N o s o v , 1990), comparînd populațiile după caracterul de repartizare a frecvenței alelelor celor trei sisteme enzimatice Tabelul 3 Matricea de deosebiri intre populațiile cercetate (Matrix of diffcrcnccs among the researched populations) Populațiile cercetate 1 2 3 4 5 2 0,09 3 0.09 0,09 4 0,11 0,10 0,08 5 0,13 0,17 0,14 0,17 6 0.13 0,15 0,14 0,16 0,10 cercetate. Inițial au fost calculați indicii deosebirilor după cele trei sisteme enzimatice în complex. După calcularea matricei de deosebiri (Tab. 3), populațiile au fost unite în grupe, după algoritmul legăturii mediane între medii din asemănarea și % + Sjk = (5& + 5^ )/2 și prezentate în tabelul 4. Tabelul 4 Gruparea populațiilor după algoritmul legăturii mediane (Classification of the populations according to the algoritm of the median relation) Numărul parcelei experimentale Distanța genetică între parcelele experimentale Numărul grupului de parcele 3 4 0,08 7 1 2 0.09 8 7 8 0,10 9 5 6 0.10 10 9 10 0,15 11 în baza tabelului 4, a fost întocmită dendrograma populațiilor stejarului pedunculat (Fig. 1). Rezul- tatele prezentate în tabelul 4 și în dendrograma demonstrează o distanță genetică scăzută (0,08) între populațiile 3 și 4 și 0,09 între populațiile 1 și 2, state în același trup de pădure. Grupul 7 format din populațiile 3 și 4 se leagă de grupul 8 format din populațiile 1 și 2, avînd o distanță genetică de 0,10. Grupul 10 format din populațiile 5 și 6 se leagă de populațiile 1, 2, 3 și 4, distanța genetică între ele fiind ceva mai sporită - 0,15. 4. Concluzii • Stejarul pedunculat din nordul Republicii Fig. 1. Dendrograma populațiilor stejarului pedunculat, obținută cu ajutorul analizei cluster (Dendrogram of oak. populations obtained by means of the cluster analysis) Moldova posedă un polimorfism evident al peroxidazei, esterazei și fosfatazei acide. Un grad mediu de variabilitate fiind propriu peroxidazei și un grad înalt esterazei și fosfatazei acide. ® Populațiile apropiate geografic au un caracter asemănător de distribuire a frecvenței alelelor izoenzimelor cercetate. Pe măsura creșterii distanței geografice, sporește și gradul deosebirilor între acestea. BIBLIOGRAFIE Boiarchin, A. N., 1951: Metoda rapidă de determinare a peroxidazei. Biochitnia, voi. 16, ser. 4, 352-357. Brunsfeld, Steven, J. etc., 1991: Pattems of genetic variation in Salix section Longifoliae (Salicaceae). Amer. y Bot., 78, N 5,855-869. C u g u e n , J., 1986: Differentiation genetique inter et intrapopulation d'un arbre forestier anemophile: le cas du Hetre (Fagus sylvatica L.). These de doctorat. Universit6 de Sciences et Techniques du Langue'doc. Montpellier. France. Gu 11mc n, S. J., Weig t, L. A., 1989: Electrophoretic evidance of relationship among Quercus (Qaks) ofeastem North America. Can. y. Bot., 67,. 339-351. H ou s t on, D. B., 1983: Stand and seed source variation in pero.ridaze isozymes of Quercus rubra în: Silvae Genetica, 32, No. 1-2,59-63. Davis, B. J., 1964: Disc-eiectroforesis. Meîhods and application to human serutn profeins. în: Ann. N. V. Acad. Sci, 12i, 404-427. Mielked, E. A., Wolfe, W. H., 1982: Identification of pecan cultivars with pollen isozymes. în: Hbrd Science, 17, 382- 383. Mamaev, S. A., 1975: Principiile de bază ale cercetării variabilității intraspecifice la speciile lemnoase. în: Anal. Instit. de eco!. al plantelor și animalelor, seria 94, p. 3-14. Nosov, V. N., 1990: Biometria computerială. Ed. Univ. Leningrad, 232 p. REVISTA PĂDURILOR ® Anul 109 9 1994» Nr. 1 18 01 s o n, U., 1975: Peroxidaze isocnzyme in Quercus petraea andQ. roburL. Bot. Not., 128, 408-411. Paganelli, A. etc., 1973: Attivita deidrogenasica di genune di ffaggio durante riposo e la reprcca vegetatica. Publ. Centr. Sper. Agric. For., 12, 153-161. Perry, D. Y., Knowles, P., 1989: AUozyme variation in sugar maple at the northem Urnit ofits range in Ontario, Canada. Can. J. Forest. Res., 19, N 4, 509-514. R a go ra, O. P„ 1986: Studics on genetica and relationships of Populus deltoides Mersh., P. nigra. L. and P. makitnowiczii Hendy using isozymes, pollen compctidon and leat morfology. Ph. D. thesis University of Tpronto, Toronto. R a g o ra, O. P.: Characterization of 43 Populus nigra L. clones representing selection, cultivars and botanica! varieties based on their multilocus allozyme genotypes. Ewphitica, 43, 197-206. Richens, R. H., P ea rea, N. J„ 1984: Isopcroxidasc variation in Ulmus L. Forestry, 57, N.l, 75-84. Sarsembaev etc., 1982: Izofermenpi în hemosostematica plantelor superioare. Alma-Ata, “Știința”, 160 p. Soiti s etc., 1983: Starch gel electrophoresls of ferns: a complication of grinding buffers, gel and electrode buffers and staining schedules. Amer. Fern. Y, v. 73, N.l, 9-27. Toda, R., Mikami, S., 1976: The provenanse trials of japanese larch established in Japan and tentative achievements. Silvae genet., 75, N 1. Thiebaut, B. etc., 1982: The bud enzymes ofbeech (Fagus silvatica L.), genetic distinction and analysis of poiymorphism in scveral French population. Silvae genct., 31, 51-60. Differentiation of pedunculate oak populations in (Q roburL.) in the north of Moldavian Republic according to the isocnzymatic spectres The authors debate upon the problem of isoenzymatic polymorphistn of oak populations in the north of Moldova Republic. The convenient subject is topical both on național and internațional level. The oak populations, studied by the authors, have an obvious polymorphism of peroxidasc, esterase and acid phosphataze. Peroxidase has its own average degree of variability: esterase and acid phosphatize have a superior variability degree. The populations, near from geographical point of views, have a similar distribution feature of frequency of the tested isoenzymes. REVISTA REVISTELOR LANIER, L., 1993: JIans Leibundgut (1909-1993). în: Revue Forestiere Franșaise, Franța, nr. 5, p. 599-600. S-a stins din viață, la vîrsta de 84 de ani, marele silvicultor, profesor și cercetător |Hans Leibundgutl, figură marcantă a silviculturii elvețiene și dascăl al multor generații de forestieri. Anii copilăriei și t-a. petrecut în regiunea Bema, unde a urmat studiile și își realizează visul de a deveni inginer silvic în anul 1932. Susține doctoratul în silvicultură în 1938 la Politehnica din ZUrich, pe cînd conducea serviciul forestier din Buren an der A.are (între anii 1937-1940). La 31 de ani este numit profesor dc silvicultură Ia Politehnică, urmînd prestigiosului profesor Schădelin. Acest post nu-1 va părăsi pînă la pensionarea sa, în anul 1979, realizînd o carieră prodigioasă, punctată de aproape 500 de articole publicate. Consacră succesiv (sau paralel) timp cercetării și publică în aproape toate disciplinele: de la optimizarea silviculturii la botanică, pedologie, genetică, entomologie, patologie, vînătoare. în Journal forestier suisse a publicat cea mai marc parte a lucrărilor sale (peste 200), contribuind la notorietatea acestei reviste. A publicat de asemenea, în germană, limba sa maternă, în reviste germane și în Narodni Sumar din Sarajevo, în engleză (Silvicultura of pure and mixeâ forests, 1958) pentru FAO, în franceză în Journal forestier suisse, în italiană (Bosco, seivagglnc e regione intensi come unita, 1962) în Italia forestale e montana, în cehă, în poloneză etc. Lucrarea sa Waldpflege din 1966, a fost tradusă în limbile greacă (în 1970) și poloneză (în 1972). S-ar putea astfel continua, desigur cu multe omisiuni, fără a acoperi activitatea fenomenală fondată pe seriozitatea cercetătorului cu o mare putere de muncă și o mare pasiune pentru pădure, natură și meseria sa. Creator al Institutului de silvicultură. Decan al Politehnicii, Ilans Leibundgut a cunoscut toate onorurile datorate imenselor sale talente: Doctor honoris causa al Universităților din Miinchen și Viena, membru al Academiilor italiene și finlandeze de științe forestiere, îndrumător al 58 doctoranzi, printre care unii remarcabili: Badoux și Kurth în 1946, Dafis în 1962, Marcet în 1951, van Hiegroet în 1956, Miînsek în 1959, Ott în 1966, Vezina în 1960, Sorg în 1977 și succesorul său Schutz în 1969. Elevii săi lucrează în Grecia, Belgia, Slovenia, Canada; el a întărit astfel legăturile la scară mondială între silvicultori, pentru ideile optimizării gospodăririi pădurilor, aie randamentului susținut pentru aplicarea, codrului grădinărit și mai ales aprofundarea cunoștințelor fundamentale asupra funcționării ecosistemelor forestiere. Prin activitatea sa Profesorul Leibundgut a știut să transmită succesorilor săi profunda dragoste pentru pădure. Ing. ELENA-MAR1A TÂRZIU Mulțumim abonaților noștri fideli, tuturor colaboratorilor care au contribuit la supraviețuirea Revistei pădurilor Vă reamintim că prețitl unui abonament pentru anul 1995 este 4.800 lei Vă așteptăm , de pe acum, să asigurăm continuitatea secularei publicații REDACȚIA REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 & 1994 O Nr. 1 19 încercări de înmulțire, în condiții de laborator, a parazitului Ooencyrtus kuwanae pe ouă de Lymantria dispar INA V. KOROTKOV Stațiunea de Protecție a Pădurilor Republica Moldova 1. Introducere Dăunătorul Lymatria dispar este unul dintre cei mai importanți defoliatori, din pădurile de cvercinee din Republica Moldova. în anii cînd dăunătorul se găsește în erupție, omizile pot defolia total arborii și, ca urmare a defolierilor, se reduce rezistența acestora, putînd apare - uneori - fenomenul de uscare. Pînă în prezent, în combaterea acestui dăunător, s-au folosit două metode, și anume: metoda chimica, prin aplicarea de pesticide, și metoda biologică, prin aplicarea de preparate bacteriene și virale, selective și nepoluante. In cazul combaterii biologice, pe lîngă bio- preparate, un rol important îl au și insectele entomofage (paraziți și prădători), care au un rol deosebit - ca factor biotic limitativ al dăunătorilor forestieri. Insectele entomofage au un rol important și ca mijloc de combatere, deoarece - prin lansarea lor în pădurile infestate - pot conduce la diminuarea densității populațiilor de dăunători. în cazul defoliatorului Lymantria dispar, există - în arboretele infestate - un complex de factori de mortalitate naturală, alcătuit din insecte parazite, insecte prădătoare și epizootii virotice, care contribuie la reglarea populației insectei, în diferite stadii de dezvoltare. Dintre factorii biotici de mortalitate, rolul cel mai important - la acest dăunător - îl au paraziții oofagi, prădătorii oofagi, paraziții omizilor, paraziții pupelor și prădătorii omizilor și pupelor. De asemenea, un rol important îl au și epizootiile virotice, produse de virusul poliedrozei nucleare (VPN). în ceea ce privește paraziții oofagi, care constituie - dc fapt - obiectul prezentului articol, este de menționat faptul că în partea de vest a zonei pa-learctice, există numai o singură specie mai frecventă, și anume, Anastatus japonicus Ashm. Acest parazit prezintă neajunsul că în unele populații infestează un număr mare de ouă de Lymantria dispar, dar în alte populații, gradele de parazitare a ouălor sunt foarte scăzute. Acest aspect a fost pus în evidență în pădurile din Republica Moldova în anul 1980, cînd s-au declanșat înmulțiri în masă de Lymantria dispar și atunci cînd parazitul Anastatus japonica aproape că nu a fost depistat. în anul 1987, cercetătorii din cadrul Institutului de Cercetări Științifice în domeniul carantinei plantelor, din Rusia (I.C.S.C.P.), au inițiat unele studii asupra parazitului Ooencyrtus kuwanae How. Primit din Coreea de Nord (V o 1 k o v ș.a., 1989). Spre deosebire de parazitul Anastatus, această specie prezintă avantajul că este capabilă să infesteze ouăle dăunătorului, în toate stadiile embriogenezei, practic din momentul depunerii și pînă în primăvara anului următor. în SUA, unde parazitul Ooencyrtus kuwanae a fost identificat - provenind din Japonia - la începutul secolului XX, există zone și perioade cînd gradele de parazitare a ouălor ating 80%, cel mai frecvent 10-40% (B r o w n, 1984). Începînd cu anul 1987, în cadrul I.C.S.C.P. s-a trecut la abordarea de cercetări pentru introducerea parazitului Ooencyrtus kuwanae în pădurile infestate de Lymantria dispar , din Rusia și Republica Moldova. în anul 1989, cercetările au fost transferate în Republica Moldova, în, cadrul Stațiunii de protecția pădurilor și au fost orientate către elaborarea de metode practice de creștere a parazitului, în condiții de laborator. - 2. Materiale și metode Pentru a putea crește parazitul Ooencyrtus, era necesar să se cunoască dacă acesta - pe lîngă ouăle de Lymatria dispar - poate infesta și ouăle altor specii de defoliatori. Cunoașterea acestui aspect era necesară, deoarece, în perioadele dintre cele două gradații, cînd depunerile de Lymatria dispar lipsesc - sau se găsesc extrem de rar - se pune problema supraviețuirii parazitului în arborete, prin infestarea ouălor unor gazde secundare. In acest scop, au fost recoltate - din livezi cu pomi fructiferi - ouă dc Orgya gonostigma, în timpul verii*(august). Depunerile recoltate au fost apoi menținute în condiții de laborator, în contact cu adulții parazitului Ooencyrtus, pe o perioadă de 10 zile. în continuare, s-au făcut observații asupra depunerilor de ouă, pentru a se stabili dacă acestea 20 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 © 1994 Q Nr. 1 au fost parazitate și în ce grad anume. De asemenea, s-a urmărit ecloziunea paraziților, respectiv dinamica ieșirii paraziților din ouăle de Orgya gonostigma. în paralel, s-au efectuat observații și cercetări comparative asupra paraziților crescuți pe ouăle de Lymatria dispar și asupra celor crescuți pe ouă de Orgya antiqua. în acest scop, s-au colectat depuneri de ouă ale celor doi dăunători, din arborete de cvercinee, în cursul lunii decembrie, respectiv al lunii mai, în primele zile ale experiențelor, adulții paraziților erau menținuți separat - în plăci Petri - și hrăniți suplimentar cu soluție de miere de albine. După aceea, zilnic - pe o perioadă de 15 zile - paraziții erau puși în contact cu ouăle de Orgya antiqua (cîte patra masculi și patru femele la 10 ouă de Orgya). în alte experiențe, raportul între paraziți și ouăle gazdei a fost diferit. în aceeași perioadă, s-au expus - pentru a fi parazitate - și ouă de Lymantria dispar (s-au pus în contact cîte cinci masculi și cinci femele, zilnic, cu 10 ouă de defoliator), care - în prealabil - au fost curățate de perișori. După fiecare zi de menținere în contact, ouăle celor doi defoliatori erau separate și introduse în eprubete, pentiu a se urmări ieșirea paraziților și a se stabili gradele de parazitare. Ieșirea paraziților a fost urmărită zilnic. Ouăle din care nu au apărut paraziți, au fost selecționate și analizate la binocular, putîndu-se: stabili - astfel - procentele de ouă cu paraziți, cu omizi și ale celor sterile. S-au făcut, de asemenea, observații asupra duratei dezvoltării parazitului în interiorul ouălor gazdei și s-a stabilit raportul sexelor. 3, Rezistate ș? disc iții Rezultatele experimentărilor de laborator sunt prezentate în tabelul 1, pentru fiecare defoliator și probă, precum și în valori medii. Așa cum rezultă din tabel, în total, au fost urmăriți 10 parametri de bază, care caracterizează dezvoltarea parazitului Ooencyrtus kuwanae în ouăle celor doi defoliatori. Dintre cei 10 parametri studiați, cei mai importanți în aprecierea dezvoltării parazitului sunt următorii: - procentul de aduiți paraziți, obținuți din ouăle gazdelor; - procentul ouălor din care au. ieșit omizi; - procentul ouălor infestate cu paraziți morți; - durata dezvoltării paraziților, pe sexe; - 1 aportul sexelor parazitului. Evaluînd fiecare parametru în parte, se pot face Tabelul 1 Analiza comparativa a dezvoltării parazitului Ooencyrtus kuwanae în ouăle de Orgya antiqua și Lymantria dispar. (Comparative analysis of the dcveiopment of Ooencyrtus kuwanae părăsite in the eggs of Orgya antiqua aitd Lymantria dispar) Parametrii urmăriți Orgya antiqua Lyiuamria dispar t la nive- lul 0,95 Proba 1 Proba 2 Proba 3 Proba 4 Media Proba 1 1 roba 2 Proba 3 Proba 4 Proba 5 Media 1. Procentul loial a- adultilor 32,7 33,4 34,6 34,0 33,7 16,7 10,0 26,0 44,0 30,0 26,9 0.6t 8. Durata dezvoltării femelelor, ar. zile 17,7 16,5 17,4 17,6 17,3 18.8 19 4 18.8 19,4 18,8 18,7 2,6>r 9. Durata dezvoltării masculilor, tir. zile 17,6 25,7 24,6 17.7 21,4 19,1 20,6 17,8 18.0 17,5 ÎS,6 0,6»: k/g(zH)-SfZr0 qj Pentru a rezolva problema pusă, vom folosi multiplicatorul Langrange: Max a-D+X (pjcj+q^ La optim, derivatele funcției a,în relațiile cu toate variabilele, trebuie să fie nule: 8a/ 5yy«8a/8zj-3a/5xy^a/8s*0 Sa/Sy^-p^l+a^j (5) (6) 8cU8xp8 Ui'8 Xj-p/j (7) 8a/8sr8 U/8 (8) Din relațiile (5) - (8) rezultă următoarele: Pj/pM-l+a (5') REVISTA PĂDURILOR 6 Anul 109 «9 19949 Nr. 1 1 Qj ^M=g'(z) (6') 8 U/8 xj (7') qj= 8 U/8 Sj (81) In relațiile (7') Și (8') pj reprezintă prețul umbră actualizat pentru bunul X la timpul tj iar qj este prețul umbră actualizat al resursei regenerabile S. Relația (5') indică faptul că raportul dintre prețurile umbră din două perioade consecutive - pj și p^ - trebuie să fie egal cu (1+a), pentru ca să fie atins optimul.Așa cum am mai spus, coeficientul a este privit ca exprimînd productivitatea procesului economic în ansamblu și poate fi asimilat cu rata dobînzii. Relația (6') arată ca pentru a se atinge optimul economic, raportul între prețurile qj și qj +1 ale resursei regenerabile S trebuie să fie egal cu q'(z). Vom nota raportul dintre prețurile umbră actualizate ale bunurilor S și X prin Q, care poate fi asimilat cu prețul umbră curent cu care se schimbă produsele S și X. Qn'pj Relația (61) poate fi rcscrisă astfel: Qj/Qj+rg'(z)H+a (9) Cu aceste elemente putem analiza alternative de exploatare a resurselor regenerabile. I) Prima soluție ar fi de a exploata la maximum resursele disponibile. Pentru aceasta ar trebui atins punctul C de pe curba g(z), în care avem g'(z)-l. Din relația (6') rezultă: ceea ce semnifică faptul că prețul umbră actualizat a! resursei regenerabile S1 trebuie să fie constant. Din relația (9) vom obține: Qj+r^Qj sau, cu alte cuvinte, pentru a exploata la maxim resursele naturale fa condiții de optim trebuie ca prețul umbră curent să crească în timp cu o rata egală cu rata dobînzii. II) A doua soluție constă în a menține constant prețul umbră curent pentru resursa S, deci se impune constrângerea ca QJ+i=Qj- Din relația (9) obținem condiția- de optim: g'(z)=l+a>l Pe curba g (z ) (Fig.2) vom avea punctul P. pentru care panta tangentei este (1 + a). 4 z a - rata dobînzii (instalment of the profit) tgp - 1+a tgy-(l+a)/l P - punctul corespunzător situației cînd se menține constant prețul umbră curent pentru resursa regenerabilă S. Cantitatea recoltată corespunde segmentului PT (P - point corresponding to the situation when the currently shadow price is maintained constant for the regeneratianable resource 5. The reaped quantity corresponds to the segment PT) R - punctul corespunzător situației cînd se stabilește pentru resura regenerabilă S un preț umbră care crește cu o rată i! : ; ; r ‘t Manualul este elaborat de un colectiv de reputați’specialiști francezi, sub egida ARMEF (Associătion potir la Rationalisation et )a' Mccanisation de l'Exploitation Forestiere) și CTBA (Cefttre'Technique " du Bois et de rÂmeublememX între autori; cu o-substanțială contribuție la realizarea volumului, remarcăm prezența Prof.Dr.ing. Cicerone Rotaru, șef de proiect la CTBA, personalitate științifică foarte cunoscută pentru importantele studii de interacțiune siivicultură-exploararea lemnului pe care le a întreprins, domnia sa fiind - de altfel - creatorul acestui noudomeniu de cercetare. . în introducerea elaborată de Prof. dr. Cicerone Rotaru, exploatarea lemnului este definită ca "un ansamblu de lucrări tehnice, economice și de organizare, care au ca obiect recoltarea lemnului necesar activității economice ți aceasta în interacțiune armonică cu imperativele silvice”. Sub acest ultim aspect, sc.remarcă faptul că "în raport cu dezvoltarea mecanizării forestiere, factor real de progres tehnic gestiunea forestieră modernă ni! poate B condusă fără a lua în considerație concordanța dintre intetescle silvice cu cele de exploatare a lemnului, ca ți cu aspectele economice și de mediu implicate”. Pentru aceasta “un veritabil parienerlat trebuie să se stabilească intre toți cei ce acționează pe filiera pădure-Iemrr ' Manualul, structurat în opt Căpițele, realizează o sinteză a cunoștințelor actuale în domeniul tehnicilor și tehnologiilor de exploatare a lemnului. Acest prim volum, axat pe probleme tehnice, va fi urmat de un al doilea volum, în curs de apariție, destinat aspectelor economice, juridice și sociale ale exploatărilor forestiere. Primul capitol este consacrat pădurii franceze, relevîndu-se caracteristicile ce interesează din punct de vedere al subiectului lucrării. în acest sens, este important să notăm că producția anuală de lemn brut a Franței este de circa 40 mii. m3, ceea ce o plasează pe locul al treilea în Europa (fără Rusia), după Suedia și Finlanda. '' Capitolul al doilea,1 intitulat “Bazele exploatării lemnului”, tratează structurile proceselor, metodele și sistemele de exploatare. în capitolele, următoare (3-5), se expun tehnicile de lucru și mașinile specifice, pe operații de recoltare și colectare. Se studiază întreaga gamă de mijloace de exploatare: ferăstraie mecanice, mașini multifuncționale de recoltare a lemnului, tractoare "skidder”, tractoare "forwader”, tractoare agricole adaptate, instalații cu cablu, mici mașini de recoltare, elicoptere Procedeele de lucru sunt amplu schematizate. hi spațiul acordat colectării lemnului se tratează, de asemenea, problemele privind-proiectarea și execuția rețelelor de recoltare. , , . ; . ,,, ,. ; „ Alte capitole (6 și 7) au ca obiect transportul lemnului, alegerea unui sistem de exploatare, iar ultimul capitol abordează noțiuni de mecanica și hidraulivăspeclfice mașinilor forestiere. . Lucrarea este bogat i!«st,ata prin numeroasele figuri, diagrame, fotografii, iar condițiile excepționale de redactare îi conferă un aspect deosebit de elegant. ? , tu. Întrucît asemenea manuale nu apar destul de des, elaboratul autorilor francezi vine să acopere uu gol în literatura mondială de specialitate, oferind tutu br celor interesați o informare “la zi" și aceasta într-o concepție de exploatare rațională, respectiv de protecție a pădurii. Lectorul român va găsi sugestii importante privind retehnologizarea exploatărilor forestiere, organizarea șantierelor, ecologizarea tehnologiilor de exploatare etc. 1 ! ’ ■ fu 1. <: . >. ) -tu. . | Conf. dr. ing. I. OPREA 34 REVISTA PĂDURILOR ® Anul 109 0‘ 1994® Nr. 1 PENTRU DOCUMENTAREA I DUMNEAVOASTRĂ Aspecte financiare în gospodărirea pădurilor GHEORGHE MANEA Institutul Na{ional de Cercetări Economice - București In istoria sa, pădurea a fost supusă unei presiuni continue, puternice, distructive, din partea omului. Gospodărirea pădurii, cu tot ce înseamnă aceasta pentru menținerea suprafeței împădurite, a echilibrului ecologic, în extinderea funcțiilor pădurii și punerii în valoare a acestora etc. este de dată relativ recentă (secolul XIX). Gospodărirea, ca mecanism, s-a-perfecționat continuu pe planurile: legislativ, economic, financiar, administrativ etc. Conceptele nou apărute (dezvoltarea durabilă, funcția ecologică a pădurii) trebuie să fie asimilate iar generațiile noi de utilaje și echipamente caracterizează infrastructura actuală de exploatare și supraveghere. Lucrarea prezentă își propune să evidențieze modul cum sunt folosite instrumentele financiare, în diferite țări, în gestiunea pădurii. România a avut pînă la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial o legislație și un mecanism corespunzător acesteia, apropiate de cele similare din Europa. Preluarea, din experiența proprie, a tot ce a fost bun, completarea cu ceea ce practica țărilor cu economie de piață a dovedit viabil și eficace, pentru protecția pădurilor, ar putea genera idei fertile pentru procesul decizional actual de refacere a cadrului legislativ de gospodărire a pădurilor din România. Se reamintește că sistemul de finanțare aferent gospodăririi fondului forestier are ca scop realizarea obiectivelor, politicilor, strategiilor, programelor stabilite de proprietarii și administratorii pădurilor. De înțeles că, la nivel macroeconomic, instrumentele financiare sunt derivatele unei politici naționale în domeniul silviculturii. Apelarea la instrumente de ordin financiar asigură fondurile necesare refacerii suprafețelor exploatate, extinderii ariei pădurilor, modificării structurii acestora, stimulării funcțiilor sociale, îmbunătățirii sistemului de drumuri și, în general, suportării acelor activități care nu pot fi suportate numai din cota de beneficiu obținută din exploatarea lemnului. Este adevărat că sursele financiare provin preponderent din sfera comerțului cu lemn, dar la acestea se adaugă și veniturile rezultate din comercializarea celorlalte produse ale pădurii, din sfera tranzacțiilor funciare (vînzări, concesionări), din despăgubiri de la agenții poluanți și de la cei ce deteriorează fondul silvic (amenzi) și de la bugetul statului (credite, asistență de specialitate etc.). O imagine a varietății instrumentelor financiare uzuale în Europa poate fi conturată de datele din tabelul 1. Se pot observa diferențieri de la țară la țară, în alegerea celui mai potrivit instrument financiar și a cuantumului de venit pe care acesta îl poate aduce în folosul gestiunii pădurii. Rezultă astfel, o prima caracteristică a sistemului financiar și anume, aceea că fiecare instrument are o identitate proprie anumitei țări și o finalitate (destinație) derivată din politicile sau programele sectoriale sau naționale. Pot fi întîlnite, în exemplele prezentate în tabelul 1, și poziții extreme. De pildă, renunțarea la taxa pe venit în economia forestieră, în Marea Britanie, Irlanda, și Olanda, se consideră că ajută la consolidarea fondului forestier și stimulează extinderea suprafețelor împădurite. O a doua caracteristică a sistemului financiar este aceea că, odată stabilit, el este supus unei perfecționări continue în funcție de rezultatele reale față de cele scontate (feedback-ul gospodăririi pădurii), de apariția unor noi obiective în gestiunea pădurii, de interese naționale. Deci este normală o reconsiderare periodică a oportunității fiecărui instrument și, evident, a simplificării utilizării acestuia. A treia caracteristică este ocazionată de timpul de reacție a pădurii (care poate ajunge la 100 ani) și care poate fi, uneori, critic în cazul apelării la credite. In cazul regenerării pădurii, creditele necesare acestei operații trebuie să tină seama de durata ciclului de producție. Rata dobînzii ca și cuantumul taxelor, amenzilor, impozitelor presupun abateri în timp, în aceeași țară sau sunt diferite de la o țară Ia alta, deoarece se bazează mult pe experiența proprie, pe gradul de dezvoltare economică a țării și, uneori, și pe gradul de cultură a locuitorilor. Tradiția și uzanța internațională acționează convergent la stabilirea cuantumului mijloacelor la REVISTA PĂDURILOR © Anul 109 9 1994 9 Nr. 1 35 Tabelul 1 Instrumente financiare uzuale în unele țări în gestiunea pădurilor (The usual financial instruments to administrate the forests in some countries) Tipul de instrument Țara Zona geogr. Obiectivul Credite acordate de Stat Subvenții de la Buget Suedia Acoperirea cheltuielilor *în pădurile tinere, proprie- tate de Stat Impozit (0,5-3,0%) pe Franța Finanțarea plantațiilor, con- prețul de vînzare Italia Norvegia strucțiilor de drumuri, pro- tecției terenului Impozit (0,8%) din va- loarea proprietății forestiere Suedia Finanțarea, operațiilor de gospodărire a pădurii Alocații de la buget 1 Profit propriu Venituri din vînat Bulgaria Reîmpădurire, măsuri de con- trol, combaterea eroziunii etc. Alocația bugetară pentru economia fo-. restieră stabilită anual Algeria Gospodărirea pădurilor, în conformitate cu The Federal Forest Act. Suport financiar fe- deral proporțional CU contribuția cantoanelor Elveția Economia forestieră durabi- lă Taxă pe concesiune Marea Folosită în (pînă la 60% din venit) Britanie împădurire; s-au realizat 0,5 mii. ha Taxă pe venit Ungaria ' Polonia 40% din venit se varsă la bugetul statului Taxă pc venitul net Norvegia Danemarca Corectarea taxei la fiecare 5 ani în interesul gospodă- ririi pădurii Taxă pc venitul po- Finlanda Stabilită în funcție de vîr- ten ți al Polonia sta arboretelor Taxă pe vînzări I axă pe capital Grecia Pot tug alia Israel Dirijată către buget - la concesionare Germania Finlanda Luxemburg Bulgaria Marea Britanie Valori modeste ale capita- lului Cuantum redus al taxei Plata în rate Plata la maturitatea arbo- retului - la vînzare Asistență financiară acordată proprietarilor particulari, prin; Italia Cuantum redus al taxei - credite - subvenții - asistență Europa Belgia Gospodărirea pădurilor, ex- tinderea funcțiilor pădurii, despăgubiri în caz de cala- mități, monitoring împo- triva incendiilor - pentru construirea de drumuri forestiere • Belgia - pentru realizarea de Austria facilități turistice - pentru exploatare lemn C.E.E. pentru pădurile sub 400 ha împădurire Marea - pentru consultanță in- Britanic iernați onală Sursa: Prelucrare după Forestry policies in Europe, FAO Forestry Paper 1992, Roma, pag. 25-36. . care se referă instrumentele financiare, iar acest fapt ar putea fi a patra caracteristică a acestor instrumente. A cincea caracteristică rezultă din faptul că statul este cvasiprezent în toate seturile de instrumente financiare, modelîndu-le astfel ca acestea să asigure realizarea politicilor proprii în domeniul forestier, considerînd - ca pretutindeni, de altfel - pădurea, ca un bun național. Statul intervine în favoarea politicilor proprii prin acordarea de credite, subvenții, asistență de specialitate, sistemul de învățămînt etc. Tabelul 1 ar putea fi continuat și cu alte categorii de instrumente financiare: taxe vamale pentru protecția industriei naționale de prelucrare a lemnului, taxe pentru împiedicarea exportului de lemn neprelucrat, amenzi pentru furt de lemn, pentru deteriorarea pădurii, despăgubiri de la poluatori etc. Se poate considera că nu se poate concepe un sistem financiar ideal pentru o țară, ci numai sisteme optime (sau apropiate de optim) în vederea atingerii unor obiective politice și strategice pentru păduri. Se consideră ca dificultăți majore în conceperea sistemului financiar optim, următoarele elemente: - instrumentele financiare nu sunt întotdeauna simple, ușor de’ administrat, neutre ca fiscalitate și stimulatoare pentru o bună gospodărire a pădurii; sunt uneori interferențe; - ciclul de producție al pădurii este lung, dificil de aplicat, din această cauză, evaluări de tip cost- beneficiu nu sunt operabile; - nu toate beneficiile pot fi cuantificate în monedă în literatura FAO/ONU există aprecieri asupra sistemului financiar la nivel național (1992) de tipul: - “Sistemul de taxe este extrem de complex; în ultimele decenii, cerințele fiscale, organizatorice și politice au impus un număr de criterii îii domeniul gospodăririi pădurii care a ajuns la aproape 70” (Austria); - “Sistemul de taxare este nepotrivit, el duce la întârzieri în luarea deciziilor ce privesc pădurile” (Luxemburg); 36 REVISTA PĂDURILOR e Anul 109 e 1994 & Nr. 1 - “Sistemul de taxare în economia forestieră este puternic criticat” (Finlanda); - “Nu se poate spune că politica forestieră și politica fiscală sunt incompatibile, dar este adevărat că problemele pădurii cer multă atenție și chiar sensibilitate în găsirea soluțiilor potrivite. Trebuie ținut scama că există și beneficii noneconomice ale pădurii care presupun reconsiderarea cuantumului unor taxe și renunțarea la altele” (Spania); - “Trebuie să ne așteptăm la unele amendări ale reglementărilor financiare ” (Turcia); - “Măsurile fiscale pot tenta proprietarii de păduri să neglijeze gospodărirea acestora "(Danemarca) Puține țări au elaborat sisteme de taxare care să fie considerate satisfăcătoare. Bulgaria, de exemplu, unde pădurea aparține statului, consideră că politica proprie, de taxare contribuie satisfăcător la buna gospodărire a pădurii; existența unui fond centralizat pentru silvicultură se constituie ca bază a acestui sistem. Preocupările existente în practica mondială în domeniul perfecționării sistemelor financiare legate de economia forestieră sunt dirijate, în mare, pe următoarele direcții: • simplificarea unor taxe și abolirea altora privite după criteriul eficienței finale - ca răspuns din partea pădurii (FAO, 1992); • interesele pădurii sunt precompănitoare în alegerea celui mai nimerit instrument financiar; • stimularea proprietarilor de păduri de a-și gospodări mai bine proprietatea. Exemple de măsuri ce trebuie luate - urmare a sistemului financiar - de către proprietari: - împădurirea terenurilor neforestiere; - replantare după exploatarea lemnului; - plantarea arborilor în afara pădurii; - igienizarea pădurii; - construcția de drumuri forestiere; - vehicularea, transportul lemnului exploatat; - protecția împotriva incendiilor, bolilor, eroziunii, avalanșelor etc; - asigurarea împotriva incendiilor; - obținerea de despăgubire în cazuri de calamități; - formarea de asociații, cooperative, etc; - elaborarea planurilor de amenajare; - participarea la cursuri de instruire de orice nivel; - luarea măsurilor de conservare a pădurii; - acoperirea cheltuielilor legate de promovarea turismului în pădure; • promovarea unor activități recreative: pescuit, Tabelul 2 Principalele probleme ale gospodăririi pădurilor în 16 țări anajizate în viziunea specialiștilor FAO (The main problems of forest administration in 16 countries analysed by FAO spccialists) Probleme Țara Compatibilizarea cererii crescânde de lemn și menținerea calității mediului înconjurător Ploile acide Fenomenul de uscare a pădurilor Poluarea cu suspensii și emisii gazoase a suprafețelor împădurite Acțiunea substanțelor chimice: insecticide ierbicide cu impact negativ asupra pădurii Tehnica modernă și utilizarea mașinilor grele cu efecte negative asupra pădurii Păduri artificiale pentru împădurire, specii exotice Lipsă de resurse financiare pentru reîmpă- durirea suprafețelor forestiere degradate Tăieri “în ras”, reducerea utilizării spe- ciilor locale, native, în reîmpădurire, deteriorarea solului, schimbarea radicală a mediului Danemarca, Franța, Germania Ungaria, Italia, Suedia Finlanda, Polonia, Suedia Germania Ungaria, Polonia Finlanda, Franța, Irlanda Suedia, Marea Britanie Danemarca, Polonia Finlanda, Italia, Polonia Italia, Portugalia, Marca Britanic Turcia Fînalanda, Franța, Ungaria, Italia, Turcia Sursa: Prelucrare după FAO: The forest resources of the ECE Region, Geneva, iulie 1985, pag.163 sport, etc; • rezolvarea unor situații nou apărute, ca, de exemplu, cele redate în tabelul 2. în acest cadru general de căutări, de perfecționări, de conturări de sisteme financiare puse în interesul unei gospodăriri mai bune a pădurilor, România se găsește în faza conceperii unui sistem propriu potrivit condițiilor tipice nivelului general de dezvoltare economică și socială, în condițiile de schimbare a structurii proprietății. Experiența proprie (perioada 1910-1993), cea a țărilor vecine și, în general, a țărilor europene sunt factori favorizanți în a găsi cel mai potrivit sistem financiar de salvare a pădurii de la degradare. BIBLIOGRAFIE F.A.O. 1992: Fbiestry Paper 1992; Forestry policies in Europe, Roma, p.25-35. REVISTA PĂDURILOR © Anul 109 9 1994 e Nr. I 37 Financial aspects regarding the administration of the forests During its history, the forest was subject to a strong degradation process made by people. Saving of what has been left depends on n.any factors, among which: the general level of economical, social and cultural dcvelopment of society, by the existing lawful frânte, by consciousness of population, by the activity of local organizations supporting the forest etc. The paper suggests to present only the financial instrumenta which the economical activity have imposed, taken from the legislation of the economically developed countries, one considere that it should interests the specialisls in Romanța who are asked to make the modem legislative frame in order to preserve, restore and extend the afforested surfaces. RECENZII CLINCIU, I. I. și LAZAR, N„ 1992: Corectarea torenților. Brașov, Universitatea "Transilvania", 370 p,, 191 fig., 184 ref. bibi. “De cînd există torenții?... De cînd apa coboară coastele munților, adică de cînd există pante, de cînd există pămîntul” (Paul Lebman, 1879) - Cu acest motto începe manualul universitar scris de Conf. dr. ing. loan Clinciu, titularul cursului de Corectarea torenților de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, în colaborare cu Dr. ing. Nicolae Lazăr, de la ICAS Brașov. Cartea este structurată pe două părți: Partea I - Noțiuni de hidraulica; Partea a Il-a - Bazinele hidrografice torențiale și amenajarea lor. • * Prima parte, Noțiuni de hidraulică, cuprinde un Remember în care se definesc noțiunile specifice hidraulicii, precum și capitolele de Hidrostatică, Hidrodinamică, Scurgerea prin orificii și deversoare, Mișcarea permanentă a curenților cu suprafață liberă. Partea a H-a, Bazinele hidrografice torențiale și amenajarea lor, cuprinde următoarele capitole: Morfologia formațiilor torențiale, Morfometria bazinelor torențiale. Hidrologia bazinelor torențiale, Lucrări folosite în amenajarea bazinelor hidrografice torențiale, Preocupări, concepții și realizări în domeniul cercetării torenților în România și pe plan european. Avalanșe de zăpadă și combaterea lor. Fiecare din capitolele enumerate este structurat în subcapitole ilustrate cu scheme și figuri, prezentate estetic, modern, completînd astfel partea scrisă a cursului și imprimînd caracterul său didactic. Prin cunoștințele pe care le oferă, prezentul curs de Corectarea torenților, contribuie la formarea profilului tehnico- biologic al viitorului inginer silvic, fiind primul marua’ care tratează integral prevederile din programa analitică a disciplinei de Corectarea torenților. Viitorii gospodari ai pădurilor țării găsesc în prezentul curs cunoștințele necesare pentru refacerea și conservarea mediului înconjurător, respectiv pentru acțiunea de corectare a torenților. Acestora li se oferă informații privind geneza, manifestarea și consecințele proceselor torențiale, precum și pentru adoptarea celor mai adecvate soluții inginerești pentru prevenire sau combatere atunci cînd s-au declanșat. Apariția numelui dr. ing. N. Lazăr, alături de conf. dr. ing. I. Clinciu nu este întîmplătoare; este o încununare a unei colaborări de peste 20 de ani în activitatea științifică și de proiectare a disciplinei de Corectarea torenților, ducînd la un conținut îmbunătățit al cărții. Manualul servește studenților anilor IV, V care studiază disciplina de Corectarea torenților la Secția de Silvicultură, celor de ia Ingineria mediului în silvicultură, precum și celor de la Colegiul de Silvicultură. Inginerii silvici vor găsi aici cunoștințe pentru proiectarea și a altor lucrări decît cele de corectarea torenților, cum sunt lucrările de ameliorați! silvice, amenajări piscicole, transportul lemnului pe apă, de drumuri forestiere etc. Pentru alcătuirea manualului, autorii au consultat o amplă bibliografie (184 referiri bibliografice), cu nume bine cunoscute în rîndul personalităților științifice românești și străine în domeniul respectiv. Prezenta carte de Corectarea torenților este un frumos și ales omagiu adus de autori, marelui nostru profesor și specialist, | Sterian A. Muntean] Ing. ELENA TÂRZIU GORDON, A. D., 1992: Seed manual for forest trees (Manual de seminologie pentru speciile forestiere). Forestry Commission bulletin 83, HMSO-London, 132 pag., 14 tab., 37 fig., 127 ref. bibi. într-o formă grafică deosebită, lucrarea abordează principalele aspecte legate de alegerea surselor de semințe forestiere, sistemele de certificare a semințelor, păstrarea și testarea calității acestora, precum și unele prob'eme privind dormanța semințelor și metodele de semănare și stratificare ale semințelor principalelor specii forestiere din Marea Britanie Adresîndu-se - cu. precădere - specialiștilor din acest domeniu, lucrarea prezintă, de asemenea, rezultatele cercetărilor efectuate în ultimii ani, încadrînda-le în contextul general al tematicii abordate. O atenție deosebită este acordată principalelor aspecte legate de înflorirea și fructificarea speciilor forestiere precum și de formarea și morfologia scraiiițelor, probleme mai puțin abordate în lucrările apărute anterior în Marea Britanie. Totodată sunt prezentate principalele schimbiiri ce au avut loc - în ultimii ani - pe piața internațională a semințelor forestiere și eforturile făcute de silvicultorii din Marea Britanie pentru ameliorarea surselor indigene de semințe. Ing. IOAN ABRUDAN 38 REVISTA PĂDURILOR C Anul 109 e 1994 » Nr. I PUNCTE DE VEDERE Gospodărirea âmcțioicală a pădurilor și rezniitateie economice ale unităților silvice Economist|MIRCEA PElRESCt| Institutul de Cercetări ți Amenajări Silvice - București Gospodărirea pădurilor în scopul exercitării funcțiilor de protecție este, fără îndoială, diferită de cea a pădurilor destinate producției de lemn. Chiar gospodărirea pădurilor destinate unei anumite funcții de protecție diferă de gospodărirea aceleiași păduri, pentru o altă funcție de protecție. Ne referim ia funcția prioritară, în genere arboretele fiind gospodărite în scopul exercitării concomitent a mai multor funcții, din care una prioritară. In cazul cînd măsurile de gospodărire prezintă diferențieri de la o funcție la alta, este firesc ca efortul material și financiar pentru aplicarea acestor măsuri - să fie diferite, fapt ce va influența și rezultatele economice ale unităților silvice. Important este să se știe cît și cum pot fi influențate rezultatele economice ale unităților silvice de către gospodărirea pădurilor, în scopul exercitării funcțiilor de protecție; cunoașterea acestor rezultate ar crea condiții ca să poată fi utilizate ca un criteriu important în stabilirea funcțiilor social-economice la nivel de arboret și de pădure. în prezent, literatura de specialitate furnizează mai mult considerații în acest domeniu, motiv pentru care și aprecierile asupra rezultatelor economice ale unităților silvice rămîn încă destul de incomplete. Sunt tot mai numeroase opiniile ce susțin că în cazul în care se estimează rezultatele economice ale unităților silvice, să se ia în considerație atît valoarea producției de bunuri materiale (funcția de producție), cît și a serviciilor (funcțiile de proiecție) pădurii. Unele cercetări, întreprinse la noi și pe plan mondial, arata că funcțiile de protecție sunt, în mod indiscutabil, funcții cu caracter productiv și, deci, munca cheltuită - pentru ca o pădure să le poată exercita - este nu numai o muncă ce creează valoarea mijloacelor consumate dar și o muncă ce creează valoare nouă, respectiv venit net. Munca ce asigură exercitarea de către pădure a acestor funcții este, în același timp, și o muncă de protejare a unor valori existente, de conservare a acestora și de asigurare a condițiilor necesare menținerii lor un timp cît mai îndelungat. Valorile respective sunt supuse, în actualele condiții, unei labilități și degradări rapide, datorită acțiunii unui complex de factori adverși (ne gîndim la valorile reprezentate de starea generală a sănătății și tonusului psihic - protejate de funcția de recreere a pădurii sau la valorile generale ale factorului hidrologic, esențiahnente protejate prin funcțiile pădurii). Recuperarea cheltuielilor, a eforturilor reale pe care silvicultura le face în exercitarea acestei funcții este - astfel - o necesitate obiectivă și apare ca o condiție firească a aplicării corecte a principiilor economiei de piață la nivelul acestei ramuri. Se are în vedere și necesitatea considerării venitului net, obținut prin exercitarea acestor funcții prestatoare de muncă productivă. în condițiile actuale, neluarea în considerație a tuturor acestor elemente (costuri, venit net) dereglează din interior mecanismul economico- financiar în silvicultură și influențează negativ asigurarea în bune condiții a exercitării funcției de protecție de către pădure. Situația este cu atît mai dificilă, cu cît această practică se grefează pe insuficiențele existente în calculul costului real în silvicultură. în ceea ce privește exigențele mecanismelor economiei de piață, menționăm că - la nivelul silviculturii - acestea trebuie să țină seama de următoarele: © acoperirea^de către fiecare unitate a costurilor făcute pentru crearea de produse și obținerea unui venit net, care să ateste eficiența sa economică; ® stabilirea prețurilor, ținînd seama de valoarea socială a produsului și reflectarea continuă a modificărilor în dimensiunile ei. Prețul trebuie să asigure recuperarea costurilor recunoscute social și cointeresarea economică a unităților și a lucrătorilor lor, în condițiile acoperirii și a obligațiilor față de bugetul general al statului; O realizarea unei corelări a prețurilor interne cu cele internaționale, începînd cu prețul internațional al materiilor prime; @ asigurarea dezvoltării continue a proceselor de producție în silvicultură. Metodologia folosită pentru stabilirea prețurilor la lemnul pe picior în țara noastră, prezintă următoarele deficiențe: REVISTA PĂDURILOR 45 Anul 109 ® 1994 o Nr. 1 39 - nu cuprinde toate cheltuielile de producție, necesare pentru producerea lemnului. Baza de calcul este constituită doar din cheltuielile pentru activitatea de pază, protecție și administrarea pădurilor, pe cînd cheltuielile - atît de importante - cum sunt cele de împădurire, refacere, de întreținere a culturilor silvice pînă la închiderea stării de masiv, pentru combaterea torențilpr etc. - au fost tratate ca investiții nerambursabile. Nu s-a cuprins în costuri nici valoarea pagubelor produse - solului, semințișului și arborilor - prin procesele de recoltare a lemnului din păduri; - nu se ține seama - în suficientă măsură - de necesitatea stimulării reale și eficiente a producției de sortimente calitativ valoroase; - nu cuprinde factori economici care să determine limitarea risipei dc masă lemnoasă și să impulsioneze valorificarea ei rnai eficientă, din punct de vedere tehnic și economic; - nu ia în considerare componenta internațională a valorii, ceea ce - în condițiile interdependențelor schimburilor comerciale de astăzi - reprezintă o nerespectare a unor exigențe obiective; - face diferențieri nejustificate între prețurile produselor principale și ale produselor secundare, neținînd seama de valoarea de întrebuințare și calitatea efectivă a produselor. Din enumerarea acestor aspecte, reiese că prețurile actuale ale lemnului nu au avut și - în parte - nu au nici acum o fundamentare corectă, din punct de vedere economic; favorizează risipirea masei lemnoase la recoltare și prelucrare, creează condiții artificiale de rentabilitate pentru industriile de recitare șl de prelucrare a lemnului și defavorizează chiar procesul reproducției silvice simple, condamnîndu-i în bună măsură la stagnare sau degradare La aceeași concluzie conduce și examinarea problemei venitului net din punctul de vedere al perioadei de producție. Astfel, un hectar cultivai cu plante agricole anuale aduce în i 00 de am un venit net mult mai mare, decît ar aduce același hectar cultivat cu vegetație forestieră, deoarece prețul mediu al lemnului pe picior este nu numai sub valoare dar și sub cost. Nivelul scăzut al prețului lemnului pe picior constituie, în acest fel, nu numai sursa unor însemnate deformări ale eficienței economice în ramurile și întreprinderile beneficiare, dar și o cauză ce favorizează risipirea lemnului, preocuparea insuficientă pentru buna lui gospodărire ca și pentru valorificarea lui superioară. Pe lîngă toate acestea, trebuie adăugat că funcțiile sociai-proiective ale pădurii sunt acum exercitate gratuit, ceea ce impietează semnificativ asupra aplicării principiilor economiei de piață în silvicultură și chiar asupra reproducției silvice. Faptul că unele ramuri beneficiază de rezultatele pozitive ale funcției dc protecție a pădurii și nu plătesc pentru uzufructul acesteia, conduce nu numai la preluarea de venit net ci chiar de valoare intrinsecă (nefiind acoperite nici măcar costurile) dar și la o atitudine de neglijență, iar uneori chiar lipsită de responsabilitate, față de pădure. Pentru silvicultură, pe lîngă stabilirea prețului lemnului pe picior în funcție de principiile economiei de piață, este foarte important ca unitățile silvice să recupereze și valoarea economică a funcțiilor social- protective ale pădurii, de la beneficiarii acestor funcții. în lumina metodologiilor de calculare a valorii funcțiilor de protecție ale pădurii, o anumită recuperare poate fi asigurată în felul următor: ® recuperarea valorii economice a funcției recreative a pădurii prin: - taxe pentru păduri, plătite de către agenții economici din turism, pentru fiecare turist cazat de unitățile sale în stațiunile climaterice, pentru a căror calitate existența pădurilor este decisivă; - cedarea, de către autoritățile locale, a une cote din țaxele percepute de la turiști, pentru gospodărirea și înfrumusețarea localității; - achitarea, de către unitățile comerciale amplasate în spațiul pădurilor de agrement, a unei taxe silvice proporțional cu veniturile acestor unități; - încasarea directă de taxe de pe terenurile de parcare auto, aflate în spațiul pădurilor; - introducerea unor taxe penalizatoare pentru agenții economici care, prin activitatea lor, poluează pădurile, încetinesc creșterea arborilor sau îi deteriorează; O recuperarea valorii economice a funcției de protecție a terenurilor și solurilor prin: - taxe silvice, care să fie plătite de administrația hidrocentralelor, administrația canalelor deschise, exploatațiile agricole de stat și individuale, agenții economici din transporturi rutiere și feroviare; - plata unei cote, de către organizațiile de asigurări, în toate cazurile de asigurare a agențilcr economici și a bunurilor particulare, cînd riscul pentru care s-a făcut asigurarea este diminuat sau eliminat de prezența pădurii; & recuperarea valorii economice a funcției 40 REVISTA PĂDURILOR « Anul 109 ® 1994» Nr. 1 î lidrologice prin introducerea unei taxe/m3 de apă, utilizat de fiecare agent economic, stabilită prin raportarea valorii economice a funcției hidrologice a pădurilor pe scară națională, la volumul mediu anual de apă consumat în economie. In plus, între elementele componente ale prețului lemnului pe picior trebuie adăugate și pierderile economice, rezultate din neexercitarea funcțiilor protective de către pădurile supuse tăierilor. Recuperarea valorii economice a funcțiilor protective ale pădurii ar trebui, în esență, să se facă prin trecerea taxelor respective în costurile agenților economici, care beneficiază de roadele funcțiilor protective. Aceasta ar constitui o mai bună considerare a costurilor reale existente în economia națională, dar - în același timp - ar obliga unitățile, beneficiare ale rezultatelor funcțiilor protective ale pădurii, să se preocupe cu atenție de starea acestora. Evaluarea economică a funcțiilor protective și recuperarea acestor valori va ridica - în fața silviculturii - necesitatea creării unui fond special, alimentat din respectivele venituri și care să fie destinat, pe de o parte, unei mai bune întrețineri și amenajări a pădurilor, iar pe de altă parte, extinderii suprafețelor împădurite. în nici un caz, un asemenea fond nu ar trebui să capete alte destinații. Examinarea problemelor prețului lemnului pe picior și a evaluării economice a funcțiilor protective ale pădurii arată că este necesară o regîndire generală a modului de exercitare a mecanismelor economiei de piață în silvicultură. Acest lucru presupune elaborarea unei legi generale cu privire la gestionarea silviculturii, care să cuprindă în ea toate drepturile și obligațiile pe care le implică exercitarea normală a respectivului mecanism economico- financiar în acest domeniu, statuînd totodată corect, pe baze economice, obligațiile nu numai ale silviculturii, dar și ale beneficiarilor funcțiilor economice și sociale ale pădurilor. BIBLIOGRAFIE Petrescu, M., Pătrășcoiu, N., Constantinescu, N.N., Popescu, C., Cosea, M., Negruțiu, F. și colaboratorii, 1984: Evaluarea principalelor funcții speciale de protecție ale pădurii și influențelor economice ale nerecoltării mesei lemnoase asupra producției silvice. Manuscris, ICAS, București. * V • Filialele silvice ale ROMSILVA R.A. acordă o importanță deosebită stării de sănătate a pădurilor. Din anul 1990, în sectorul silvic s-a implementat sistemul național de supraveghere a stării de sănătate a pădurilor (monitoring forestier), amplasîndu-se o rețea uniformă de 8.300 suprafețe permanente de control, supravegheate după o metodologie acceptată pe plan european. Principalii dăunători forestieri din România sunt insectele defoiiatoare Lymantria dispar (omida păroasă a stejarului), Geometndae (cotari), Torinx viridana (molia verde a stejarului), Euproctis chrysorrhoea (fluturele cu coadă aurie), Malacosoma neustria (inelarul) la speciile de foioase; Lymantria monacha (călugărița), Semasia rufîmitrana și gîndacii de scoarța din familia Ipidae la rășinoase. Pentru prevenirea și combaterea dăunătorilor, începînd cu anul 1991, se utilizează produse selective slab poluante și cu remanență redusă, mărindu-se treptat folosirea produselor nepoluante de combatere biologică. REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 « 1994 ® Nr. 1 41 Cercetări privind consumul de energie umană la colectarea lemnului în zona de munte Șef lucrări dr. ARCADEE CIUBOTARU Universitatea “Transilvania” - Brașov. 1. Introducere Stabilirea consumului de energie umană - la colectare - se realizează cu dificultate, datorită condițiilor variate de lucru în care se desfășoară acest proces, precum și datorită distanțelor mari la care se găsesc punctele de lucru, față de locurile în care aparatura specializată, de analiză și prelucrare a datelor, poate fi utilizată. Din aceste cauze, s-a impus găsirea unei metode simple, expeditive, de măsurare a consumului de energie umană, metodă care constă în măsurarea indirectă a acestui consum, cu ajutorul pulsului subiectului analizat și al relației: y = 0,418 . x-20,9 (1) în care: y este consumul de energie umană, în kJ/min.; x - frecvența pulsului, în bătăi/min. Folosind această relație, s-a stabilit - pentru diverse condiții de lucru - consumul de energie umană la colectarea lemnului în zona de munte din țara noastră, pe baza metodologiei prezentate în continuare. 2. Rezultatele cercetărilor Deoarece metoda presupune măsurarea pulsului în diverse condiții în timpul lucrului, în legătură cu modul de efectuare a măsurărilor, se precizează următoarele: - pulsul s-a stabilit prin palpare, măsurîndu-se timpul scurs pentru 10 bătăi ale inimii; - măsurarea s-a făcut pe parcursul zilei de lucru, din jumătate în jumătate de oră; - măsurarea s-a făcut asupra unor muncitori cu vîrste și niveluri de calificare diferite, în cadrul acelorași operații și mijloc de colectare; - măsurările s-au făcut în toate anotimpurile și zilele săptămînii. Corelarea consumului de energie cu prestația efectuată de muncitori s-a realizat măsurîndu-se volumele de material lemnos și distanțele corespunzătoare pe care acestea au fost deplasate în timpul de lucru în care s-au făcut măsurări ale 42 pulsului, iar din proiectul tehnico - economic de exploatare a parchetului s-au extras date referitoare la volumul arborelui mediu. Prin prelucrarea statistică a acestor date, s-a stabilit consumul de energie umană pentru fiecare operație, mijloc de colectare, grupă de specii și categorie de volume. Pentru exprimarea sintetică a rezultatelor, s-a apelat la transpunerea lor în ecuații de regresie, testîndu-se - în acest scop - mai multe tipuri de astfel de ecuații. Din analiza comparativă efectuată, a rezultat că cel mai bine corespunde ecuația de tipul: y=4,18.a.xb (2) în care: y este consumul de energie umană, în kj/m\m; x - distanța de colectare, în m; a și b - coeficienți. Mărimea coeficienților a și b depinde de factorii de influență ai procesului de colectare, respectiv de operația efectuată, mijlocul de colectare, volumul arborelui mediu, specia și modul de răspîndire a masei lemnoase; distanța de colectare nu mai intervine, întrucît consumul energetic - redat prin relația (2) - este raportat la unitatea de lungime (m). Cele de mai sus au impus o prelucrare diferențiată a relației (2), valorile coeficienților fiind stabilite distinct pentru diferite condiții de lucru (Tab. 1 ... 8). ■ Tabelul 1 Coeficienții ecuațiilor de regresie pentru calculul consumului de energie umană la adunat prin corhănire. (Coefficients of regression equations necessary to calculate the human energy consumption by gathering by loging) Volumul, n?3 Rășinoase și foioase moi; Foioase tari a b a b <0,060 ■ 177,68 -0,66 212,72 -0,61 0,061-0,090 160,77 -0,66 183,09 -0,61 0.091-0,140 137 -0,66 159,17 -0,61 0.141-0,200 <27,74 -0,66 141,17 -0,61 0,201-0,300 120,3 -0,66' 126,46 -0,61 0,301-0,450 108,85 -0,66 111,05 -0,61 0,451-0,700 97,51 -0,66 93,69 -0,61 0,701-1,100 92,75 -0,66 81,45 -0,61 1.101-J,t00 83,09 -0,66 72,42 -0,61 1,601-2,500 75,18 -0,66 63,43 -0,61 >2,501 72,96 -0,66 57,97 -0,61 REVISTA PĂDURILOR « Anul 109 ® 1994 9 Nr. 1 Tabelul 2 ' Coeficienții ecuațiilor de regresie pentru calculul consumului de energie umană la adunat cu atelaje-cai. (Coefficients of regression equations to calculate the human energy consumption by gatherin with tram-horses) Volumul, m3 Rășinoase și foioase moi Foioase tari a b a b <0,060 19,14 -0,4 34,16 -0,39 0,061-0,090 12,4 -0,4 21,47 -0,39 0,091-0,140 10,17 -0,4 15,84 -0,39 0,141-0,200 9,06 -0,4 10,37 -0,39 0,201-0,300 7,53 -0,4 6,35 -0,39 0,301-0,450 6,11 -0,4 5,06 -0,39 0,451-0,700 5,43 -0,4 4,33 -0,39 0,701-1,100 4,29 -0,4 3,39 -0,39 1,101-1,600 3,97 -0,4 2,91 -0,39 1,601-2,500 3,06 -0,4 2,81 0,39 >2,501 2,81 -0,4 3,06 -0,39 Tabelul 3 Coeficienții ecuațiilor de regresie pentru calculul consumului de energie umană la adunat cu atelaje-boi. (Coefficients of regression equations to calculate the human energy consumption by gatherin with team-oxen) Volumul, m3 Rășinoase si foioase moi Foioase tari a b a b <0,060 17,42 -0,26 22,83 -0,28 0,061-0,090 11,8 -0,26 11 -0,28 0,091-0,140 9,63 -0,26 9,98 -0,28 0,141-0,200 8,29 -0,26 7,29 -0,28 0,201-0,300 6,69 -0,26 5,7 -0,28 0,301-0,450 5,44 -.0,26 4,43 -0,28 0,451-0,700 4,97 -0,26 4,02 -0,28 0,701-1,100 3,82 -0,26 3,9 -0,28 1,101-1,600 2,99 -0,26 3,87 -0,28 1,601-2,500 2,11 -0,26 3,26 -0,28 >2,505 2,08 -0,26 2,88 -0,28 Tabelul 4 Coeficienții ecuațiilor de regresie pentru caicului consumului de energie umană la adunat cu troliu montat pe tractor. (Coefficients of regression equations to calculate the human energy consumption by gatherin with the winch set on a tractor) Volumul, m3 Rășinoase și foioase moi Foioase tari a b a <0,060 36,56 -0,45 42,26 -0,45 0,061-0,090 29,06 -0,45 33,73 -0,45 0,091-0,140 21,26 -0,45 24,54 ■0,45 0,141-0,200 5,21 -0,45 6,04 -0,45 0,201-0,300 2,39 -0,45 2,78 -0,45 0,301-0,450 2,34 -0,45 2,69 -0,45 0,451-0,700 1,5 -0,45 1,69 -0,45 0,701-1,100 0,96 -0,45 1,1 -0,45 1,101-1,600 0,77 -0,45 0,85 -0,45 1,601-2,500 0,61 -0,45 0,71 -0,45 >2,501 0,39 -0.45 0,44 -0,45 Tabelul 5 Coeficienții ecuațiilor de regresie pentru calculul consumului de energie umană Ia adunat cu cablu de sarcină al funicularului FPU-500. (Coefficients of regression equations to calculate the human energy consumption by gatherin with load cable of the cablc railway FPU-500) Volumul, m3 Rășinoase și foioase moi Foioase tari a b a b <0,060 31,36 -0,63 34,46 -0,62 0,061-0,090 24,85 -0,63 27,6 -0,62 0,091.-0,140 18,17 -0,63 19,99 -0,62 0,141-0,200 4,47 -0,63 4,9 -0,62 0,201-0,300 2,04 -0,63 2,25 -0,62 0,301-0,450 1,99 -0,63 2,13 -0,62 0,451-0,700 1,3 -0,63 1,44 -0,62 0,701-1,100 0,82 -0,63 0,86 -0,62 1,101-1,600 0,67 -0,63 0,71 -0,62 1,601-2,500 0,54 -0,63 0,58 -0,62 >2,501 0,33 -0,63 0,38 -0,62 Tabelul 6 Coeficienții ecuațiilor de regresie pentru calculul consumului dc energie umană Ia adunat cu cablu de sarcină al funicularului FP-2. (Coefficients of regression equations to calculate the human energy consumption by gatherin with load cable of the cable railway FP-2) Volumul, m3 Rășinoase și foioase moi Foioase tari a b a b <0,060 41,72 -0,45 47,9 -0,44 0,061-0,090 40,11 -0,45 42,58 -0,44 0,091-0,140 27,32 -0,45 29,13 -0,44 0,141-0,200 9,17 -0,45 9,31 -0,44 0,201-0,300 7,51 -0,45 7,97 -0,44 0,301-0,450 5,6 -0,45 5,61 -0,44 0,451-0,700 2,96 -0,45 3,46 -0,44 0,701-1,100 1,61 -0,45 1,59 -0,44 1,101-1,600 1,28 -0,45 1,28 -0,44 1,601-2,500 1,2 -0,45 1,25 -0,44 >2,501 0,73 -0,45 0,76 -0,44 Pentru fiecare din situațiile prezentate, mărimile coeficienților a și & au fost determinate pe categorii de volume ale arborelui mediu și pe categorii de specii (rășinoase și foioase moi, respectiv foioase tari); în cazul funicularelor, s-a ținut seama și de înălțimea de ridicare a sarcinii pînă la cărucior. Cunoscînd - din teren - distanța de deplasare a lemnului, precum și din tabele, coeficienții a și b se determină printr-un simplu calcul matematic, cu relația (2), consumul de energie umană pentru diferitele operații ale procesului de colectare a lemnului. Se menționează că - prin acest calcul - se obține consumul de energie umană, în kJ, necesar pentru a 43 REVISTA PĂDURILOR a Anul 109 e 1994 3 Nr. 1 „ ,........... . , , , . . . J rabelul 7 deplasa 1 m3 de material lemnos pe Coeficienții ecuațiilor de regresie pentru calculul consumului de energie . , .. umană la colectarea cu tractoarele. (Coefficietits of regression equations to distanța de 1 m cu diverse mijloace de calculate the human energy consumption by collecting with tractors) Volumul, m3 Tractoare universale Tractoare articulate Foioase tari Rășinoasc și foioase moi Foioase tari Rășinoase și foioase moi a b a & a b a b <0,0^0 69,36 -0,71 66,21 -0,77 79,12 -0,82 ^4,85 -0,84 0,061-0,090 50,65 -0,71 49,27 -0,77 62,7 -0,82 52,7 -0,84 0,091-0,140 40,91 •0,71 40,3 -0,77 53,53 -0,82 45,77 -0,84 0,141-0,200 33,64 -0,71 33,54 -0,77 46,32 -0,82 40,23 -0,84 0,201-0,300 27,74 -0,71 27,98 -0,77 40,16 -0,82 35,42 -0,84 0,30140,450 22,65 -0,71 23,12 -0,77 34,56 -0,82 30,99 -0,84 0,451-0,700 18,29 -0,71 18,91 -0,77 29,51 -0,82 26,91 -0,84 0,701-1,100 14,62 -0,71 15,32 -0,77 25 -0,82 23,21 -0,84 1,101-1,600 11,94 -0,71 12,66 -0,77 21,51 -0,82 20,3 -0,84 1,601-2,500 9,68 -0,71 10,4 -0,77 18,43 -0,82 17,69 -0,84 >2,501 8,77 -0,71 9,48 -0,77 17,13 -0,82 16,57 -0,84 Tabelul 8 colectare, și se referă la muncitorul din formația de lucru aferentă mijlocului de colectare respectiv, care depune efortul cel mai mare. Aceasta înseamnă că valoarea obținută este valabilă pentru: - fiecare dintre cei doi muncitori, din formația de corhănire a lemnului; - muncitorul care lucrează cu atelajul; - muncitorul-legător, de la colectarea cu tractorul; - fiecare din cei doi muncitori- legători, de la colectatul cu funicularul. 3. Concluzii Rezultatele cercetărilor permit Coeficienții ecuațiilor de regresie pentru calculul consumului de energie umană la colectarea cu funicularul FPU-500 (motor D-11I). (Coefficîents of calculul expedilv al consumului de regression equations to calculate the human energy consumption by collecting with energie umană la colectare, folosind the cable railway FPU-500 (engine D-l 11) , T ... . , ... , , , , relația (2) șt datele din tabelele 1...9, consumuri care trebuie să fie luate în considerare la analiza variantelor de colectare a lemnului. Volumul, m3 înălțimea de ridicare < 10 m înălțimea de ridicare > 10 m Rășinoase și foioase moi Foioase tari Rășinoase și foioase moi Foioase tari a b a b a b a b <0,060 152,84 -0,84 288,5 -0,9 316,27 -0,88 372,42 -0,9 0,061-0,090 136,48 -0,84 246,55 -0,9 253,81 -0,88 304,56 -0,9 0,091-0,140 126,38 -0,84 221,56 -0,9 218,54 -0,88 265,62 -0,9 0,141-0,200 117,79 -0,84 200,93 -0,9 190,6 -0,88 234,39 -0,9 0,201-0,300 109,89 -0,84 182,46 -0,9 166,53 -0,88 207,18 -0,9 0,301-0,450 102,16 -0,84 164,87 -0,9 144,5 -0,88 181,97 -0,9 0,451-0,700 94,59 -0,84 148,16 -0,9 124,42 -0,88 158,71 -0,9 ! 0,701-1,100 87,26 -0,84 132,46 -0,9 106,36 -0,88 137,51 -0,9 1,101-1,600 81,12 -0,84 119,69 -0,9 92,29 -0,88 120,77 -0,9 1,601-2,500 75,24 -0,84 107,82 -0,9 79,73 -0,82 105,66 -0,9 >2,501 72,6 -0,84 102,6 -0,9 74,38 -0,88 99,16 -0,9 BIBLIOGRAFIE Ciubotaru, A., 1991: Stabilirea normei de producție la deplasarea lemnului pe rețeaua de căi de colectare din zona de munte, cu luarea în considerare a consumului de energic biologică. Teză de doctorat. Universitatea “Transilvania", Brașov. Tabelul 9 Coeficienții ecuațiilor de regresie pentru calculul consumului de energie umană la colectarea cu funicularul FP-2. (Coerficicnts of regicssion equations to calculate the human energy consumption by collecting with the cable railway FP-2) Volumul, înălțimea de ridicare < 10 m înălțimea de ridicare > 10 m m3 Foioase tar' Rășinoase și foioase moi Foioase tari Rășinoase și foioase moi a b b a b â b <0,060 153,47 -0,72 156,71 -0,77 228,22 -0,81 355,6 -0.24 0,061-0,090 104,59 -0.72 126,55 -0,77 197,5 -0,81 256,45 ■0,24 0,091-0,140 80,58 -0,72 109,43 -0,77 179,01 -0,81 205,34 -0,24 0,141-0.200 63,49 -0,72 95,81 -0,77 163,62 -0,81 167,57 -0,24 0,201-0,300 50,18 -0,72 84,04 -0,77 149,73 -0,81 137,12 -0.24 0,301-0,450 39,18 -0,72 73,22 -0,77 136,39 -0,81 111,05 -0,24 0,451-0,700 30,19 -0,72 63,31 -0,77 123,62 -0,81 88,92 -0,24 0,701-1,100 22,97 -0,72 54,37 -0,77 111,52 -0,81 70,44 -0,24 1,101-1,600 17,93 -0,72 47,36 -0,77 101,59 -0,81 57,05 -0,24 1,601-2,500 13,9 -0,72 41,09 -0,77 92,28 -0,81 45,91 -0,24 >2.501 12,31 -0,72 38,41 -0,77 88,16 -0,81 41,41 -0,24 Researches regarding the human energy consumption by wood collecting in mountain region The paper describes the way of using an expcdition method, conceived by the author, for dctermining indirectly (by puise and amount of work measurements) the human energy consumption. The values of the necessary coefficîents for performing the calculations with the help of regressions (relationship 2) for determining the specific human energy consumption under various work conditions in upland forests are presentcd in tables. 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 ® 1994* Nr. 1 1 PUNCTE DE VEDERE Construcția ds noi drumuri forestiere - o necesitate ? Dr. ing. LEONID TOCAN Patrimoniul forestier al țării reprezintă circa 6,3 milioane de hectare -27% din suprafața țării, constituind astfel, atît ca suprafață cît și ca valoare a materialului lemnos, una din principalele bogății ale țării. Totodată, pădurea reprezintă un factor economic de prim ordin, atît prin resursele de materii prime pe care le furnizează economiei naționale, prin susținerea unei industrii de prelucrare a lemnului puternic dezvoltate cu o importantă forță de muncă, cît și prin posibilitatea de export al produselor finite și care reprezintă o sursă însemnată în obținerea valutei, în condiții extrem de avantajoase față de cheltuielile materiale efectuate. Factorii amintiți capătă o valență sporită în condițiile economice actuale cît și de perspectivă, prin faptul că întreaga activitate forestieră - de la procesul de recoltare a lemnului din pădure și pînă la fabricarea mobilei sau a altor produse finite - reclamă consumuri energetice reduse în comparație cu alte activități industriale. Este demn de remarcat că aceste activități, în condiții normale de lucru, sunt nepoluante. Trebuie să menționăm, însă, că această bogăție a țării (aurul verde, cum le place unora să definească pădurea) nu a fost gospodărită în decursul timpului așa cum ar fi trebuit, ceea ce a avut efecte negative asupra productivității pădurii sau - în termeni specifici - asupra posibilității pădurii (cantitatea de material lemnos ce o poate da pădurea, fără a afecta fondul lemnos) sau - cu o exprimare mai generală - dobînda ce o poate da un capital fără a afecta valoarea capitalului respectiv. O gospodărire precară a fondului forestier a avut consecințe negative și asupra rolului de protecție a mediului ambiant, pe care numai pădurea poate să-l realizeze în condițiile unui relief accidentat, care a condus la degradarea solului și deteriorării echilibrului hidrologic. Potențialul biologic al fondului forestier din țara rioastră, în condițiile unei activități silvoculturale bine chibzuite în timp și spațiu, în special prin echilibrarea claselor de vîrstă și a realizării unei consistențe pline a arboretelor, ar fi trebuit să conducă la realizarea unei posibilități anuale de circa 34 milioane m3 de material lemnos. Dar lucrurile nu stau deloc astfel. Dacă la nivelul anului 1948, cînd s-a naționalizat majoritatea fondului forestier al țării, acesta trecînd în administrarea statului, posibilitatea reală a pădurii REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 9 19949 Nr. 1 era de circa 22 milioane m3 (65% din posibilitatea maximă menționată), în anul 1993, după datele acceptate de factorii de specialitate, posibilitatea se situează sub 14 milioane m3, deci 41% din posibilitatea maximă posibilă. , Nu ne propunem să analizăm totalitatea cauzelor acestei scăderi a posibilității, dar putem afirma că una din cauzele care au condus la această situație nedorită, și nu ultima, a fost și faptul că în decursul timpului nu s-a acordat suficientă atenție dotării fondului forestier cu instalații de transport - drumuri forestiere - mijloc de transport astăzi generalizat. Din cauza unei rețele insuficiente de drumuri, ani îndelungați nu s-a putut recolta majoritatea produselor secundare, din cauza situării acestora departe de rețeaua de drumuri, ca și o parte a produselor principale sau exploatarea acestor produse numai dacă se situau în preajma drumurilor existente. In prezent în interiorul pădurii existau circa 38.000 km de instalații de transport cu caracter permanent, în majoritatea lor drumuri, inclusiv cele publice, ceea ce reprezintă un indice de desime de 6,1 metri de drum la hectarul de pădure. In comparație cu alte țări europene, care practică o silvicultură eficientă, notăm că în Germania indicele de desime este de 26 m/ha, 40 m/ha în Elveția; indici de desime asemănători există și în Austria, de unde rezultă - prin comparație - slaba dotare cu drumuri a pădurilor din țara noastră. în literatura de specialitate se afirmă că buna gospodărire a pădurii este condiționată de nivelul de dotare a fondului forestier cu drumuri, acceptîndu-se faptul că mecanizarea bine aplicată - atît la execuția drumurilor cît și, în procesul de exploatare - nu periclitează arboretele și rolul lor protector. Mai mult, în condițiile în care pădurea este suficient dotată cu drumuri, devine posibilă gospodărirea intensivă a pădurii, reducerea pierderilor de lemn în exploatări, efectuarea cu folos și la timp a tăierilor de igienă, cît și la îngrijirea și recoltarea promptă a arboretelor calamitate. Acolo unde desimea optimă este atinsă, devine posibilă deplasarea investițiilor spre latura biologică, silviculturală, căci - în fond - interesează starea de vegetație a pădurii, care să asigure productivitatea maximă a acesteia. între indicele de desime și distanța de colectare 45 există o relație interdependentă, pe care o redăm mai jos: Indice de desime m/ha 6,0 7,0 8,0 9,0 10,0 11,0 Distanța medie de colectare, km 2,0 1,4 1,1 0,9 0,8- 0,7 Rezultă că la un indice de desime actual, de 6,1 m/ha, distanța medie de colectare este de circa 2,0 km cu variații între 0,2 și 7,0 km. In realitate, în exploatările forestiere se înregistrează o distanță de colectare în jurul al 1,0 km., ceea ce confirmă părerea că amplasarea masei lemnoase pentru exploatare nu se face conform prevederilor amenajamentului forestier, ci pe considerente de interes economic imediat (costuri și consumuri materiale și umane minime). în trecut - ca și în prezent - parchetele propuse de ocoalele silvice pentru exploatare, situate la distanțe mari de rețeaua de drumuri, sunt considerate ca inaccesibile - ca atare - refuzate de agenții economici, însărcinați cu exploatarea masei lemnoase. Astfel, se explică faptul că s-a exploatat pădurea situată de-a lungul drumurilor sau la distanțe reduse față de aceasta, din arborete neprevăzute, și - ca atare - neidentificate de a fi exploatate prin amenajamentul forestier,- cu efecte negative asupra productivității pădurii. Dacă exploatarea masei lemnoase rezultată din produse principale mai este posibilă - din punct de vedere economic - la distanțe de colectare de 2-3 km, exploatarea masei lemnoase din produse secundare este de neconceput la distanțe mari de colectare, de peste un km, datorită faptului că aceste produse reprezintă un volum redus pe unitatea de suprafață, iar cheltuielile de amenajare a căilor de colectare (drumuri de tractor, linii de funiculare) sunt mari și - ca atare - nejustificate economic. Prin prisma celor de mai sus, pare surprinzătoare practica actuală de a stabili cota anuală de tăieri (posibilitatea) printr-o hotărîre legislativă^ parlamentară - Parlamentul fiind un organ politic. In cel mai bun caz, această cotă rezultă din însumarea posibilității, stabilită prin amenajament, a produselor principale și secundare. Ori, prin actuala dotare cu drumuri a fondului forestier, aprioric se poate afirma că produsele secundare nu vor fi posibil de exploatat, în majoritatea lor, datorită distanțelor de colectare mari și - ca atare - neeconomice; pentru a se înscrie în cota de tăieri aprobată, va trebui suplimentată masa lemnoasă din produse principale peste posibilitatea stabilită prin amenajament. în final, deci, o diminuare a fondului lemnos (capitalul) și - implicit - reducerea posibilității (dobînda) vor continua, astfel, diminuarea treptată a posibilității, fenomen la care asistăm de cel puțin o jumătate de veac. La nivelul anului 1993, una era să dispunem de o posibilitate reală de 14 milioane m3 și alta ar fi fost situația dacă (în decurs de o jumătate de veac, mai exact o jumătate din ciclul de producție, urmare a unei politici forestiere chibzuite și de perspectivă) am fi dispus de 34 milioane m3 posibilitate, cifră care a fost “vîhțurată” în anumite cercuri, fără a se cunoaște adevărata situație și a ignora cauzele ce au condus la aceasta. _ Cota anuală de tăieri nu trebuie stabilită printr-un act politic, ci printr-un act fundamentat economic, plecîndu-se de la prevederile amenajamentului forestier, care stabilește atît volumul de produse principale și secundare cît și amplasarea acestora. în funcție de aceste date, agentul economic (ce va exploata aceste produse, condiționat de resursele tehnice, financiare și umane de care dispune) va stabili - din volumul oferit - cantitatea de material lemnos ce o poate exploata și care - în mod normal - va fi sub prevederile amenajamentului. Diferența între posibilitatea stabilită prin amenajament și posibilitatea reală, pe care o poate exploata agentul economic, reprezintă masa lemnoasă ce nu poate fi exploatată - sau pusă în circuitul economic - datorită lipsei unei rețele corespunzătoare de drumuri. Se conturează două alternative: ne a nu se mai construi drumuri, situație care ar conduce treptat la diminuarea posibilității pădurii, fie să se treacă la un program corespunzător de dotare a fondului forestier cu drumuri, program de lungă durată, fapt ce va avea ca rezultat stoparea - într-o primă etapă - a reducerii posibilității; apoi, treptat, posibilitatea va crește la cota posibilității biologice a pădurii, acțiune ce va trebui conjugată cu organizarea judicioasă, în timp și spațiu, a fondului forestier. în actualele condiții economice din țara noastră, axate pe economia de piață și pe privatizare, două probleme se pun în fața acțiunii de dotare a fondului forestier cu drumuri, și anume: cui trebuie să aparțină drumurile forestiere și - ca o consecință - cine se va ocupa de construcția noilor drumuri forestiere și sursa de finanțare a acestei acțiuni. < La prima problemă enunțată, considerăm că drumurile forestiere trebuie să aparțină ocoalelor silvice care administrează întregul fond forestier al țării și răspund de buna gospodărire a acestuia; deci, drumurile trebuie să facă parte integrantă din fondul forestier, Ca atare, și rețeaua de drumuri trebuie dezvoltată prin ocoalele silvice, căci acestea cunosc cel mai bine unde și cînd trebuie construite aceste drumuri, în funcție de prevederile amenajamentului, astfel ca acestea să servească în mod optim 46 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 * 1994 & Nr. 1 interesele imediate ale pădurii cît și cele de perspectivă. Odată stabilită apartenența drumurilor forestiere, trebuie rezolvată și sursa de finanțare pentru construcția acestora. Există trei posibilități de finanțare: de la cugetai de stai (așa cum s-a procedat pînă în prezent), soluție anacronică, deoarece, în condițiile unei economii de piață, nu este rolul statului de a finanța activități industriale rentabile, el putînd interveni doar în cazul unor activități nerentabile, dar necesare țării (apărare, probleme sociale sau de perspectivă); prin credite bancare, pe termen limitat sau cu dobîndă mică, condiție greu de aplicat în cazul unei economii încă nestabile și care conduce la dobînzi mari; a treia soluție, din renta forestieră, care - în actuala situație cît și în perspectivă - rămîne cea mai sigură sursă de finanțare. In cazul construirii, anual, a 1.500 km de drumuri forestiere și la un cost mediu/km. de drum de 15 milioane, rezultă un necesar anual de 22,5 miliarde lei. La un volum anual de exploatat de 14 milioane m3, rezultă că fiecare metru cub exploatat va fi grevat cu 1.600 lei sau aproximativ 1,5 dolari/m3, la prețul oficial. Față de actualul cost mediu de valorificare a lemnului (de la cioată la stațiile CFR sau centre de industrializare), de 15.000 lei/m3, rezultă că necesarul de cheltuieli pentru construcția drumurilor reprezintă 11% din totalul cheltuielilor de exploatare, procent ce pare rezonabil. în cazul adoptării acestei soluții, va trebui recalculată valoarea rentei forestiere și care va trebui diferențiată în funcție de gradul de accesibilitate a posibilităților. Concluzii Valorificarea masei lemnoase din pădurile țării noastre, sursă importantă de materii prime în economia țării, la nivelul posibilității, este condiționată - printre alți factori - de intensificarea acțiunii de dotare a fondului forestier cu drumuri forestiere. Un nivel necesar și acceptabil este ca anual să se construiască un minimum de 1.500 km drumuri forestiere. Acest volum de lucru corespunde posibilităților de organizare, de dotare cu mijloace mecanizate și forța de muncă a șantierelor de construcții.- Sursa sigură de finanțare ar fi renta forestieră, ce va trebui majorată cu circa 1.600 lei/m3. Printr-o acțiune consecventă și de lungă durată, conjugată și cu alți factori cu caracter tehnic și silvic, s-ar crea condiții de stopare a reducerii posibilității, ca - după o perioadă de stagnare - să se ajungă la o creștere a acesteia pînă la limita maximă a posibilității, în condițiile specifice din țara noastră. Rețeaua de drumuri trebuie să aparțină ocoalelor silvice care să se ocupe și de construcția de noi drumuri (prin organisme specializate). Trebuie menționat că, la un nivel de dotare de circa 1.500 km de noi drumuri pe an, la niveiul unui ocol silvic, rezultă un necesar de 4 km de drum. CRONICA Simpozionul “Probleme actuale privind legislația protecției mediului înconjurător” Asociația Română de Management Ecologic și Dezvoltare Durabilă, împreună cu Societatea “Progresul Silvic” și Centrul de Informare ONU pentru România, au organizat - în București - Simpozionul cu titlul: “Probleme actuale privind legislația protecției mediului înconjurător Lucrările simpozionului au avut loc în aula Academiei de Științe Agricole și Silvice, marți 30 noiembrie 1993, bucurîn- du-se de o largă participare. Problematica legislației referitoare la protecția mediului este deosebit de complexă, implicînd specialiști cu profil juridic, sociologic, economic, ecologic etc. Utilitatea simpozionului a constat tocmai în reunirea unor astfel de specialiști, care și-au spus punctul de vedere privind situația actuală a legislației din țara noastră și pc plan mondial precum și perspectivele acesteia. Au prezentat comunicări, în plen, următorii: Academician N N. Constantinescu: “Rolul factorului economico-juridic în asigurarea protecției mediului înconjurător" Dr. Jeiio Jelev, secretar de stat: “Referitor la proiectul Legii privind protecția mediului înconjurător" Prof. dr. doc. V. Giurgiu: “Conceptul de conservare a pădurilor în legislația silvică românească” REVISTA PĂDURILOR ® Anul 109 9 1994® Nr. 1 Dr. Stelian Ilinoiu: "Mediul și dezvoltarea durabilă în preocupările Națiunilor Unite" Dr. Marilena Uliescu: “Probleme ale răspunderii pentru dauna ecologică’ Dr. V. Rojanschl: “Noutăți în domeniul legislației privind protecția mediuluipc plan internațional" Ing, Gh, Manea: “Reglementări internaționale referitoare la efectul de seră" Dr. N. Pătrâșcoiu: “Cu orivire la dreptul de proprietate privind fondul forestier” Dr. Cr. Stoîculescu; “Reglementări legale europene privind ariile protejate" Dr. M. “Semnificația ecologică și social-economică a reglementării legale a rezervației biosferei Delta Dunării” Dr. Dumitra Popescu: “Participarea publicului la luarea deciziilor privind protecția mediului” Dr. Gh. lancu: “Spre o maturizare a dreptului public al mediului înconjurător" In partea a doua a lucrărilor s-au purtat discuții pe grupe de lucru. VICTOR PLATON -Secretar Științific la Asociația Română de Management Ecologic și Dezvoltare Durabilă 47 om ISTORIA SmCULTOMI ROMÂNEȘTI Ura secoă de existentă a îuvățămÎÂHdm forestier ia Brănești - București Dr. ing. IOAN IANCU Prof. ing. TUDOR MORARII) Începînd cu secolul al XVIII-lea, o dată cu diminuarea suprafețelor împădurite, intelectualitatea românească - școlită în Apus în probleme de știință și tehnică forestieră - se interesează tot mai mult de protejarea și îngrijirea pădurilor. Apar legi care încearcă să îngrădească folosirea abuzivă a pădurilor, dar sunt - totuși - lipsite de autoritate, datorită atît lipsei unor agenți silvici calificați cît și a unei cunoașteri precise a patrimoniului forestier. în anul 1836, Alexandru Ghica Vodă înființează la Pantelimon (locul numit Ciotăria) o școală de agricultură în care se predau și sumare cunoștințe de silvicultură. în anuî 1842, Domnitorul Mihail Sturza aprobă un plan de studii în baza căruia se organizează - Ia Seminarul Veniamin Costache (Iași) - un sumar curs de exploatarea pădurilor, iar în 1843 - la Academia Mihăileană - se introduc între “științele înalte” și științele forestiere, predate în anul ai II-lea de studii. în anul 1851, Principele Barbu Știrbei înființează prima școală silvică din Principatele Române, aducînd și trei universitari francezi cu înalte studii forestiere. Aceasta, însă nu durează decît doi ani căci - în 1853 - Ia izbucnirea războiului Crimeii, profesorii francezi părăsesc România. , în anul 1860, sub domnia lui Alexandru loan Cuza, se reînființează această școală de silvicultură, prin strădania lui Mihail Rîmniceanu, absolvent (din 1856) al Școlii superioare de silvicultură de la Nancy (Franța). Sediul școlii era la Pantelimon, durata de școlarizare fiind de doi ani. După trei ani școala devine agrosilvică, cu caracter preponderent agricol. Doar două promoții, în total 40 absolvenți, obțin titlul de silvicultori. Este demn de menționat că printre ei se află nume ca: Robescu (fost primar al Capitalei), Vlădescu (fost deputat), amiralul Murgescu și alte personalități ce s-au evidențiat în atmosfera politică și științifică a acelor ani. Urmează o perioadă în care mai multe voci pledează pentru reînființarea unei școli silvice independente, dintre care amintim tinerii ingineri forestieri întorși de la studii din Franța, Austro- Ungaria, Elveția sau Germania precum și personalități printre care Ion lonescu de Ia Brad. Astfel, în anul 1883 se înființează o Școală specială de Silvicultură, cu sediul îh actuala clădire a Muzeului de Artă din București (la intersecția Calea Victoriei cu Calea Griviței). Nici această școală n-a rezistat decît pînă în 1886, din motive bugetare, spre marea nemulțumire a specialiștilor forestieri. în locul acesteia, s-a procedat la reorganizarea Școlii de agricultură și sliv.'cultură de Ia Herăstrău- București, pe lîngă care se înființează la Brănești și la Sinaia un “An de aplicații silvice”. Școala a funcționat pînă în anul 1893. Rezultatele nefiind dintre cele scontate, iar acel “An de aplicații” insuficient pentru o pregătire temeinică și pentru că exista, deja, o întreagă pleiadă de ingineri silvici formați în străinătate, care erau în stare să organizeze și să conducă o școală elevată, s-a impus apariția ei. Pe de altă parte, abuzurile exploatatorilor de păduri ca și ale numeroșilor proprietari - lacomi de cîștig - conduceau la defrișări și distrugeri ce nu mai puteau fi tolerate. Numărul de pădurari și silvicultori, raportat la marea întindere a pădurilor, era cu totul insuficient, datorită creșterii populației și tendinței ei de a transforma pădurile - mai ales la șes și deal - în terenuri agricole. Astfel, ia ființă, în anul 1893, Centru! școlar din Brănești, cu două secții: O Școala specială de silvicultură, pentru pregătirea agcnților silvici, șdoală de nivel mediu; se primeau - fără concurs - absolvenți ai minimum patra clase liceale, perioada de școlarizare fiind de numai doi ani de studii teoretice. Durează pînă în anul 1902. 2 Școala de brigadieri silvici, cu durata de școlarizare de un an, din care: șase luni - curs teoretic și șase luni - curs practic. Erau admiși foști caporali sau sergenți din armata română, care știau să scrie, să citească și aveau noțiuni de aritmetică elementară. Din anul 1902, Școala specială de silvicultură se transformă în Școală superioară de silvicultură, unde sunt admiși - pe bază de concurs - numai absolvenți de liceu; deci, primește grad de facultate, 48 REVISTA PĂDURILOR @ Anul 109 O 19940 Nr. 1 precum avea și Școala de poduri și șosele. în anul 1908 se înființează la Brănești a treia formă dc învățămînt: Școala de pădurari. BRĂNEȘT1UL, care prezenta atunci destule inconveniente, a fost ales ca gazdă, pentru că - așa cum menționa, fostul director al școlii P.A.Grunau, în “Istoricul învățământului silvic în România” (București 1906) - “refacerea pădurilor în regiunile de șes și mai ales de silvo-stepă comportă rezolvarea unor probleme dificile, mult mai grele decât la deal sau munte”. între anii 1894-1901, a fost înființat și dezvoltat actualul parc dendrologic, realizare de seamă a silvicultorilor români. S au organizat o pepinieră, un muzeu cu colecții entomologice, cinegetice, botanice etc., un laborator de fizică și chimie, s-au achiziționat instrumentele topografice necesare. Pădurea Pustnicul (624 ha) a fost locul de practică pentru elevi. După anul 1902 școlii i se aduc noi îmbunătățiri, dar primul război mondial și-a lăsât amprenta funestă: școala a fost incendiată, întreaga zestre didactică distrusă, de către trupele germane în retragere, iar parcul dendrologic devastat. Pădurea Pustnicul a fost tăiată în întregime în anul 1917. După Unirea cea Mare, Școala superioară de silvicultură a fost mutată la București (1920), iar mai tîrziu încorporată Școlii politehnice împreună cu alte secții. încă înainte de război, sub direcția lui Petre Antonescu, Școala de brigadieri silvici și-a mărit durata la doi ani, candidaților cerîndu-li-se (la admitere) absolvirea a cel puțin două clase de liceu; absolvenții a patru clase dc liceu erau primiți fără concurs de admitere. Concomitent, se înființează la Brănești și o Școală de pădurari-grădinari- pepinieriști, cu o durată de șapte luni. Imediat după război, a funcționat, la Brănești, o Școală de brigadieri silvici și una de pădurari. în anul 1926 s-a înființat Școala medie si’vică. absolvenții primind titlul de conductori silvici. Se cuvine, din respect pentru predecesori dar și pentru, generațiile ce vor urma, șă menționăm cîteva personalități care au ctitorit acest așezămînt școlar sau au contribuit efectiv ia trecerea lui prin timp. în primul rând, TEODOR PETRARU (1862- 1898), al cărui bust se află (din 27 mai 1934) în parcul dendrologic, dar - din păcate - qu este așezat într-un loc prea vizibil. Absolvent, ca șef de promoție, la Nancy (Franța), a fost un eminent amenajist, disciplină pe care a predat-o (pe lîngă altele), atît la Școala de la Herăstrău cît și la Brănești, pînă la stingerea sa din viață. Era un om ferm, principal, dîrz, consecvent și foarte cultivat. Prețuit, dar și invidiat de contemporani, a uzat de toate relațiile ce Ie avea, pentru promovarea intereselor învățămîntului silvic, îi aparține ideea și inițiativa creării parcului dendrologic al școlii. NICOLAE R. DANIELESCU (1849-1897), diplomat al Școlii de ape și păduri de la Nancy, a fost director al Școlii din Herăstrău, apoi al celei din Brănești (1894-1897). A predat silvicultură, botanică, legislație, administrație și statistică forestieră. Este creatorul primelor perdele forestiere de protecție din zona de centură a Bucureștiului. GHEORGHE STĂTESCU (1858-1897), de asemenea cu studii la Nancy, a fost și redactor al Revistei pădurilor, în care a publicat numeroase studii precum și lucrarea “învățământul silvic” (1893) îh care analizează - cu competență și talent - structura necesară unui învățămînt modern, de calitate. Fost conferențiar la Școala profesională de silvicultură din București (1883-1886), a militat intens pentru înființarea școlilor din Brănești și pentru despărțirea învățămîntului silvic de cel agricol. VLAD CÂRNU-MUNTEANU a obținut cea mai mare medie la studii, dintre toți elevii străini școlarizați la Nancy până la 1885; tot în Franța și-a luat licența în științe naturale. A fost director la Școala din Pantelimon și a militat permanent în favoarea realizării unui învățămînt silvic independent. BOUQUET de la GRYE este silvicultorul francez care - în anul 1875 - a întocmit un raport foarte documentat, către Administrația Domeniilor Statului și Ministerul Agriculturii și Domeniilor, elaborînd și “Legea pentru organizarea învățământului profesional'’ (1893), care au avut ca urmare mărirea numărului de clădiri destinate școlilor silvice din Brănești. A criticat, cu competență, ineficiența învățămîntului mixt agro-silvic. PAUL GRUNAU (1860-1936), diplomat al Facultății de silvicultură din Tharandt (Germania), a fost director al Școlii între anii 1895-1907. A REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 ii) 1994 3 Nr. 1 49 dezvoltat parcul dendrologic, îmbogățindu-1 cu specii exotice, a înființat o seră, o pepinieră model, a introdus apa curentă în clădiri și dependințe etc. Nu pot fi date uitării nici figurile marilor noștri înaintași - Marin Drăcea, Vintilă Stinghe și Dimitrie Drâmbă - care aici și-au făcut primele studii (după 1902) în condiții strălucite, devenind - după absolvire - asistenți la Brănești, apoi au fost trimiși la specializare în străinătate. MARIN DRĂCEA (1885-1958), înalt, voinic, cu ochii vii, expresivi, impozant, cucerea asistența prin eloeința sa. Excelent orator, folosea o limbă curată, românească, care impresiona prin figurile de stil ce se integrau perfect în limbajul său tehnic-academic. Această performanță puțini o puteau realiza, poate numai vestitul profesor de economie politică Mihail Manoilescu. Marin Drăcea vorbea cu pasiune și mare dragoste despre trecutul și viitorul pădurii românești. Din cuvîntările sale se degajă un fierbinte patriotism și regretul pentru lipsa de înțelegere, a unor cercuri guvernante sau a unor șefi agronomi, față de problemele silviculturii. VINTILĂ STINGHE (1885-1980), primul decan al Facultății de silvicultură, era prototipul savantului. Absolvent al școlii din Brănești și al Facultății de Drept din București, specializat în Apus s-a impus prin prelegeri care erau un model de expunere științifică, rațională, clară, convingătoare. Fire blîndă, modestă, pretindea însă tuturor studenților o disciplină strictă. Aprecia hărnicia, interesul și corectitudinea emulilor săi. Decedat la 7 martie 1980, a lucrat pînă în ultimele clipe în domeniul științei - în general - și al silviculturii în special. . DIMITRIE DRÂMBĂ (1882-1957), matematician de talent, cu studii la Brănești, continuate la Napcy, era un model de comportare etică și academică. Expunerile sale erau clare, sugestive, bine organizate, astfel îneît auditoriul reținea noțiuni și elemente dificil de predat pentru orice profesor. Interesante și deosebit de instructive erau digresiunile sale; în multe dintre ele aborda modul de comportare - în serviciu și societate - al inginerului silvic și - în general - al intelectualului român. Era însuflețit de un puternic patriotism, iar în ultimii săi ani de viață nu o dată și-a exprimat nemulțumirea față de umilințele la care erau supuși mulți dintre foștii săi studenți, pe care regimul comunist îi trata cu neîncredere și suspiciune. NICOLAE CODRU, distins practician, cercetător și om de rară finețe, dotat cu un acut simț pedagogic, a format și condus multe serii de conductori silvici, brigadieri și pădurari în perioada interbelică. Energic întreprinzător, doritor de progres, punea accentul pe dezvoltarea calităților morale ale elevilor, concomitent cu cele de pricepere tehnică. In acest interval de timp, școala a cunoscut o perioadă de înflorire, datorită priceperii profesorilor-ingineri mulți dintre ei cu studii strălucite și notabile realizări în administrație. Un exemplu în acest sens, este prof. univ. NICOLAE BÂRLAD, specialist de renume în fotogrammetrie. După înființarea Liceului silvic remarcăm activitatea, în calitate de director, a profesorilor- ingineri CEZAR LASCĂR și ELENA NEACȘU, care au depus o activitate statornică și productivă în vederea perfecționării procesului instructiv-educativ. D-na Neacșu s-a preocupat intens de aspectul sălilor de clasă, dotîndu-le cu exponate sugestive, utile, bine alese pentru completarea pregătirii elevilor. De asemenea, cea a prof. ION OPREA, autor de manuale didactice și I. CIOBANU, dispăruți prematur. în perioada postbelică, și mai ales după 1948 (reforma învățămîntului), Școala de silvicultură de la Brănești a trecut printr-o serie de profunde transformări, devenind rînd pe rînd școală profesională de pădurari, de mecanizatori, periodic de brigadieri, de maiștri de parchet și chiar de conductori silvici (tehnicieni). în același timp, după înființarea Școlilor Tehnice Silvice de la Periș și Pucioasa, în 1948, regimul comunist a urmărit doborîrea tradiției silvice ce se cimentase pe parcursul deceniilor, propunînd în 1956 desființarea acestei unități. Activitatea iluștrilor silvicultori de atunci ce funcționau la Facultatea de silvicultură (pref. M. Drăcea, prof. C. Chiriță, prof. I. Popescu- Zeletin, prof. C.C. Georgescu și alții) a avut ca urmare o continuitate a actualei unități ca școală profesională de pădurari și centru de reciclare a cadrelor interioare din sectorul forestier. Abia după înființarea Liceului (1970), îavățămîntul silvic de la Brănești începe să renască, să se ridice spre renumele avut în deceniile de început. Se construiește un cămin cu 316 paturi (1969) și o școală cu șase clase, fiecare cu cîte un cabinet 50 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 ® 1994» Nr. 1 alăturat (1970), precum și o aripă pentru administrație. Sub conducerea directorilor (ing. Cezar Lascăr, ing. Dumitru lonescu, ing. Mihai Ștefănescu, ing. Ion Mărcoiu, ing. Aurel Angelescu) corpul profesoral (între care să menționăm: ing. Dumitrescu Romulus, ing. Scărlătescu Gheorghe, prof. Găleșeanu Traian, prof. Nencescu Gheorghe și alții) s-a străduit să reintroducă disciplina1 silvică, respectul și dragostea pentru meserie. O dată cu elaborarea de planuri și programe de învățămînt iar mai apoi manuale, încet, încet se reformează corpul silvic dc pădurari și tehnicieni, cu alt nivel de pregătire. Din păcate, cu toată poziția cîștigată, de liceu silvic, disciplinele specifice meseriei sunt reduse la o treime din volumul programului de învățămînt și numai străduințele unor silvicultori ca ing. Nicolae Oprea, ing. Marian Dogaru, ing. Adrian lonescu, ing. Mihai Danciu reușesc, alături de profesorii de cultură generală: Prof. Pandelică Rodica, prof. Smaranda Radu, prof. Bădescu Lucia, prof. Alexe Carmen, să realizeze absolvenți bine pregătiți (rezultatele sunt concretizate prin reușita la unica Facultate de silvicultură din țară a 20-30% din absolvenți). în această perioadă, baza materială se îmbogățește prin dotarea cu aparatură modernă (retroproiectoare, televizoare, aspectomate, aparatură foto etc.). în același timp însă, sub presiunea activiștilor comuniști, se detașează net două preocupări care, alături de învățătură, stabilesc “calitatea” unei școli: munca patriotică (ce împreună cu instruirea practică ocupă peste o treime din timpul activ al elevului) și ansamblurile artistice (încadrate în “Cîntarea României”). Este de menționat (mai ales în deceniul prerevoluționar 1980-1989) “mobi- lizarea”, căreia au trebuit să i se supună toate cadrele din școală, pentru a realiza planul de producție (plan valoric, stabilit pe fiecare elev) ca și “depistarea” talentelor artistice din rîndul acestora (a cărei protagonistă principală a fost prof. Emilia Tănăsescu). Cu străduința directorului școlii ing. Elena Neacșu, prin “muncă patriotică” și investiții minime se mai construiește un internat (116 locuri) și se extinde cantină. Procesul de instruire cunoaște o evoluție ascendentă prin prestația prof. Emilia Tănăsescu, prof. Lucia Nedelea, prof. Maria Danielescu, prof. Gheorghe Cristache, prof. Carmen Alexe., prof. Cornelia Atudosie, prof. Florentin Popescu, prof. Gabriela Popescu, prof. Voicu Baicu, precum și a ing. Elena Neacșu, ing. Vlad Olteanu, ing. Ștefan Purcelean, ing. Mihai Danciu, ing. Tudor Morariu, ing. Marian Dogaru, ing. loan lancu. O serie de profesori mai tineri se atașează de acum școlii ca: Maria Udrescu, ing. Aristița Leca devenind pînă azi profesori de ridicată valoare. “Revoluția” din 1989 găsește școala în aceeași atmosferă de încarcerare, în care erau toate instituțiile de stat. Evenimentele aduc o descătușare peste măsură - materializată mai ales prin prăbușirea aproape totală a respectului elevilor față de profesori, a personalului din administrație față de cadrele didactice, a sentimentului de înlăturare a oricăror norme de conviețuire și respect față de lege. Este scurtă perioadă grea pentru viața școlii. Cu greu, de atunci și pînă astăzi, actualul colectiv de cadre didactice caută să impună, cu prudență, revenirea la respect reciproc, respect față de lege și construcție morală sănătoasă. Momentul actual al Centenarului ne găsește azi în căutarea drumului spre mijloacele de educație și instrucție care să situeze tranșant poziția fiecăruia în colectivitate (profesor, elev, muncitor din administrație), să-i fie respectată fiecăruia individualitatea și, în același timp, să realizeze o unitate, precum - poate - a fost în urmă cu un veac. Examinînd în ansamblu activitatea acestei nobile instituții vreme de un secol, putem spune că absolvenții ei au promovat în practică interesele pădurii românești, contribuind din plin la formarea acelei conștiințe forestiere de care vorbea atît de des profesorul Marin Drăcea, în diferite ocazii. Prin această expresie el înțelegea formarea, în sufletele locuitorilor patriei noastre, a unui summum de cunoștințe juste despre firea și rostul pădurilor, precum și măsura în care acestea sunt difuzate în păturile largi ale poporului și, îndeosebi, în pătura conducătoare a acestuia. Să nădăjduim că și în viitor școala silvică din Brănești și absolvenții ei vor milita cu eficiență în vederea promovării intereselor pădurii remânești, îndeplinind cu cinste și devotament gîndurile marilor noștri înaintași despre care am vorbit. REVISTA PĂDURILOR * Anul 109 5 1994 & Nr. 1 51 CRONICA “PROGRESUL SILVIC” LA ALBA IULIA încă nu s-au stins ecourile sărbătorii a 75 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri, cînd silvicultorii din inima țării - pentru a întări ideea de unitate, de data aceasta a iubitorilor pădurii - s-au întrunit pentru a reaprinde și aici o făclie care a rămas stinsă timp de 45 de ani: societatea “Progresul Silvic” - Filiala Alba lulia. Data de 8 Decembrie 1993 va rămîne pentru istoria silviculturii de pe meleagurile Albei lulia un moment memorabil; fiecare participant a relizat că a avut silvicultori înaintași de o valoare excepțională, iar nouă, în calitate de continuatori, nu ne este permis să coborîm ștacheta în practicarea profesiunii alese. La adunarea de constituire, într-un cadru ales pe măsura importanței acordate evenimentului, au participat pe lîngă corpul inginerilor silvici din Filiala Silvică Alba lulia și un mare număr de invitați: dl. prof. dr. doc. Victor Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române, președintele Societății “Progresul Silvic”; dl. av. loan Rus - prefectul Județului Alba; ingineri silvici pensionari; ingineri de la unitățile de exploatarea lemnului; ingineri de la Agenția pentru Protecția Mediului Alba lulia; ingineri silvici de la filiale vecine; cercetători de la IC AS - stațiunea Simeria, de la unități colaboratoare; ziariști de la presa locală; corespondentul Televiziunii Române pentru emisiunea “Actualități”. După cuvjntul invitaților de onoare - dl. prefect al județului Alba și dl. președinte al societății “Progresul Silvic” - s-au prezentat referatele de fond, astfel: - ing. Dan iacob - director al Filialei Silvice Alba lulia - Gospodărirea pădurilor în perioada de traziție; - ing. fiica Pompiliu (șef bir. tehnic) - Gînduri de început și de perspectivă la înființarea Filialei Silvice Alba lulia, a Societății ‘‘Progresul Silvic"; - ing. Furncte Vaslle - șef Ocolul Silvic Bistra - Pădurile Văii Sebeșului; - ing. Cbiriță Constantin (resp. protecția pădurii) - Uscarea prematură a aiLurilor-efect ai impactului pădure-poluare; - ing. Pătrînjan Nicolae (șef birou fond forestier) - Gospodărirea pădurilor în perioada de tranziție; - ing. Cîsmaș Alexandri (șef compartiment producție și vînătoare) - Aspecie cinegetice ale Județului Alba și perspective de viitor. Prezentarea tuturor referatelor a fost însoțită de imagini video adecvate fiecărei tematici, luate în totalitate din raza de activitate a Filialei Silvice Aibă lulia. Au luat cuvîiitul invitați din rîndul pensionarilor, ai Stațiunii de Cercetări Silvice Simeria care au evocat momente din activitatea Societății “Progresul Silvic” de acum 50 de ani și au conturat aspecte deosebite spre care trebuie să se concentreze silvicultorii dc azi. Desigur, ca la orice început filiala nou creată la Alba lulia și- a fixat direcțiile prioritare de acțiune, dintre care spicuim cîteva: 1. Gospodărirea fondului forestier pe principiul integrității acestuia, a menținerii, cel puțin la nivelul actual, a suprafeței păduroase din județ, prin aplicarea metodelor de conducere ecologice, silviculturale. Aplicarea regimului silvic în toate pădurile, indiferent de proprietar. 2. Combaterea tendințelor de a utiliza pădurea în dobîndirea de capital politic. Stăvilirea imixiunii persoanelor străine de meserie în gospodărirea pădurii. 3. Creșterea contribuției inginerilor silvici la elaborarea unei strategii de dezvoltare a silviculturii pe termen lung, a unor acte normative viabile, favorabile în primul rînd pădurii. 4. Inițierea de acțiuni care să conducă la extinderea prin împăduriri a suprafeței păduroase în zonele deficitare din județ, acolo unde degradarea accentuată a stațiunilor face imposibilă practicarea agriculturii. 5. Conștientizarea populației - prin intermediul mass-media - asupra importanței pădurii pentru mediul ambiant, evidențiin- du-se consecințele negative pe care impactul antropic din ultimele decenii le-a avut asupra cursurilor de apă, a așezărilor umane, a căilor de comunicații etc. în acest sens: - se vor publica articole în ziare și reviste; - se vor organiza în școli, cu concursul cadrelor didactice, acțiuni care să sensibilizeze copiii în spiritul respectului și dragostei față de pădure; - interviuri, mese rotunde; - filme documentare. 6. Lupta împotriva agenților poluanți ai mediului care afectează pădurile din județ, avînd în vedere S.C.Ampellum- Zlatna, Somctia-Copșa Mică, Refractara-Alba lulia. 7. Cre..rea unui cadru de exprimare pentru toți membrii afiliați, pentru a se expune experiențe deosebite, metode de lucru noi idei progresiste legate de domeniul silvic. 8. Lă’girea accesului spre informații privind silvicultura altor țări, prin intermediul publicațiilor de specialitate, filme documentare, schimb de delegații etc. Cu aceste gînduri, corpul inginerilor silvici din județul Alba, se alătură celorlalte filiale din țară aie Societății “Progresul Silvic”, hotărîți fiind să apere pădurea și să contribuie la progresul silviculturii românești. Ing. ILICA ALEXANDRINA -Președintele filialei Alba lulia a Societății “Progresul Silvic” ROMSILVA - R.A. ESTE AGENT ECONOMIC DE SPECIALITATE ÎN SILVICULTURĂ, CARE FURNIZEAZĂ MASA LEMNOASĂ PENTRU ECONOMIE ȘI POPULAȚIE 52 REVISTA PĂDURILOR e Anul 109 » 1994 3 Nr.l RECENZIE AVERY, T., E., BURNHAR'd H., E„ 1993: Forest Measurements (Măsurători în silvicultură). McGraw Hill, INC,, New'York, 408 pag., 82 fig., 41 tab., o anexă cu 10 tab,, index. Prestigioasa editură McGraw Hill confirmă încă o dată renumele dobîndit în publicarea lucrărilor științifice prin apariția celei de a patra ediții a unei foarte opulare lucrări - Forest measurements (Măsurători în silvicultură). Ambii autori se bucură de o largă apreciere, reflectată în numărul considerabil de distincții acordate dc organizații silvice și instituții de învățămînt, ca o recunoaștere a activității lor în domeniul educției și practicii silvice. Lucrarea a fost revizuită și completată cu ultimele noutăți în acest domeniu - al măsurătorilor din silvicultură. Cuprinsul acestei ediții a fost stabilit printr-un sondaj de opinie bazat pe un chestionar detaliat, la care au răspuns specialițti în silvicultură din Statele Unite ale Americii și Canada. Conducerea sistemelor forestiere necesită o bună cunoaștere a localizării și a volumului resurselor curente ale pădurii. Măsurătorile în amenajarea pădurilor furnizează datele numerice pe care se bazează adoptarea unor decizii juste de conducere a arboretelor iar costul lor se impune tot mai mult ca un criteriu de alegere a metodelor de obținere a datelor. Datorită domeniului foarte vast al măsurătorilor, lucrarea nu îl ■poate cuprinde în totalitate în cele 17 capitole ale sale. Problematica tratează măsurători directe, tehnici de eșantionaj și de estimare a unor caracteristici ale arborilor și arboretelor. Primul capitol al lucrării cuprinde metode de calcul al indicatorilor statistici și de interpretare a acestora. Autorii analizează principalele noțiuni din statistică, punînd accentul pe. modalitățile de prelucrare a observațiilor obținute prin măsurători și pd interpretarea rezultatelor. In silvicultură, începînd de la parcurgerea unei Lucrări științifice și pînă la proiectarea unor intervenții în pădure, sunt necesare cunoștințe de statistică, astfel îneît este binevenită amintirea acestor noțiuni la începutul lucrării. Capitolele următoare prezintă măsurători topografice, dendrometrice, tehnica elaborării tabelelor de producție, inventarierea statistică a populațiilor de arbori, utilizarea fotogramelor și a imaginilor satelitare,. aprecierea bonității stațiunilor, stabilirea creșterii și a posibilității precum și estimarea resurselor ecosistemului forestier, altele decît lemnul: vînat, potențial hidrografic, peisagistic și recreațional. Capitolul 8 tratează modalitățile de eșantionaj, larg aplicate în inventarierile forestiere. în practica curentă și în cercetările desfășurate în silvicultură, adesea se fac observații numai asupra unui număr restrîns de exemplare ale populației, respectiv asupra unui sondaj sau eșantion. Scopul eșantionajului constă în aprecierea unor caracteristici ale populațiilor, cînd inventarierea integrală este consumatoare de timp și resurse financiare sau tehnicile de măsurare sunt distructive, astfel îneît acest concept al eșantionajului este unul dintre cele mai importante, prezentate în această lucrare. Problematica inventarierilor forestiere este discutată în patru capitole. Pe lîngă metodele clasice, utilizate în practica silvică de la noi, rețin atenția inventarierile în benzi și cu suprafețele de probă permanente, precum și procedeul 3P (probability proporțional to prediction), indicat mai ales pentru inventarieri pe spații mari, cînd este necesară o precizie ridicată. O extindere deosebită au capitolele ce tratează aprecierea bonității stațiunilor forestiere, evaluarea fondului de producție, densitatea arboretelor, estimarea volumului de masă lemnoasă, sortarea masei lemnoase, optimizarea debitării în cherestea, inventarierea arboretelor și stabilirea modelelor de simulare a creșterii și evoluției arboretelor, aceste ultime aplicații impunîndu-se datorită caracterului dinamic al ecosistemului forestier. Pentru adoptarea unor decizii adecvate în procesul conduceri arboretelor, sunt necesare atît informații în legătură cu starea de moment a pădurii, cît și cu starea posibilă spre care va evolua ecosistemul. Capitolul 16 completează un domeniu deficitar în literatura de specialitate apărută în țară, propunînd o serie de modele de simulare a creșterii și producției de masă lemnoasă. Tabelele de producție existente generează erori în cazul utilizării lor repetate în perioade lungi de timp și în condiții locale. Lăsînd la o parte aceste inconveniente, uneori este utilă simularea efectelor produse în timp parametrilor pădurii de’ diverse variante de aplicare a tratamentelor. Tehnicile de estimare bazate pe tabele, ecuații și modele de simulare pe calculator se referă la dinamica structurii arboretelor, avînd ca date de intrare caracteristicile arboretului sau informații în legătură cu arbori individuali. Alegerea variantei de simulare diferă în funcție de structura arboretului actual, precizia estimărilor și capacitatea modelului de a furniza datele pe care se fundamentează deciziile de conducere a pădurii. Pe lîngă concepția de editare și prezentare grafică de excepție, cu numeroase figuri ce includ scheme și fotografii, tabele și exemple numerice, trebuie remarcat ca element inedit într-o asemenea lucrare, cu deosebită valoare didactică și practică, setul de probleme prepuse spre rezolvare La sfîrșitul fiecărui capitol. Ing. SotinPOPESCU (Pădurea este cel mai mare omenirii Ea reprezintă ecosistemul cel mai eficient pentru menținerea echilibrului ecologic și asigurarea calității vieții umane REVISTA PĂDURILOR O Anul 109 * 1994 & Nr. 1 53 alfabetic 1993 A |armășescl, sj: Contribuții privind suprafața dc bază optimală în frăsinete și șleauri normale. Nr. 1, p. 18. AVRAM, GR.: Regenerarea arboretelor degradate din zona de munte. Nr. 4, p.47 B BACIU, GEORGETA, VLONGA, ȘT.: Uscarea cvercineelor în perioada 1989-1992 în raport cu specia, vîrsta și modul de regenerare a arboretelor. Nr. 4, p.37 BÂNDIU, C. ș.a.: Criterii pentru evaluarea ariilor minime și optime privind ocrotirea eficientă a ecosistemelor forestiere. Nr. 2, p. 38. BLADA, L, POPESCU, N.: Variabilitatea unor caractere ale conurilor și semințelor de zîmbru. Nr. 2, p. 9. BOGHEAN, P.: Posibilitățile și limitele de utilizare ale troliului autopropulsat “VOINICUL” la colectarea lemnului mărunt. Nr. 2, p. 43. BOLEA, V. ș.a.: Sisteme silviculturale adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros. Nr. 2, p. 21. Elagajul artificial al arborilor de viitor, la fag. Nr. 3, p. 22. Aspecte teratologice întîlnite la Quercus robur L. și Quercus petraea (Matt.) Liebl. Nr. 4, p.40 c CHIȚEA, GH. RUSU, A.: Evaluarea volumului arboretelor prin metode fotbgrammetrice. Nr. 1, p. 20. CLINCIU, I., LAZĂR, N.: Primele preocupări românești în domeniul corectării torenților și proiecția lor în contemporaneitate. Nr. 2, p. 47. CREȚU, O, DRAGNEA, V.: Considerații privind stabilirea unui sistem de corelare a taxei forestiere cu costurile de exploatare a lemnului. Nr. 3, p. 39. CUZA, P.s A.: Variabilitatea frunzelor stejarului pedunculat (Quercus robur L.) din Republica Moldova. Nr. 2, p. 2. ț D DĂNESCU, FL. ș.a.: Considerații privind specificul pedologie și potențialul productiv ale teritoriului Stațiunii de Cultura Plopului - Cometu. Nr. 4, p.24 DIACONU, I. POPESCU, ST.: Reflecții pe marginea aplicării tratamentelor tăierilor succesive în România. Ne. 3, p. 33. DISSESCU, R.: Desimea arboretelor echiene și expresia lor alometrică. Nr. 2, p. 25. DRAGNEA, V., CREȚU, O.: Considerații privind stabilitatea unui sistem de corelare a taxei forestiere cu costurile de exploatare a lemnului. Nr. 3, p. 39. DRAGOMIR, MARCELA; Cercetări privind realizarea de siropuri, sucuri naturale pasteurizate și băuturi răcoritoare din mălin american (Primus serotina). Nr. 4, p.44 E ENESCU, VAL., ZĂPÎRȚAN, MARIA: Cercetări privind micropropagarea in vitro a molidului. Nr. 3, p. 2. 54 ENESCU, VAL., NICOLESCU, LARISA: Variabilitatea genetică interpopulațională a molidului (Picea abies (L) Karst) în cultura comparativă Avrig-Sibiu. Nr. 4, p.17 G GEAMBAȘU, N., IANCULESCU, M.: Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) la 60 de ani de existență. Nr. 4, p. X GEERGHEL, M.: Școala silvică din Gurghiu, jud. Mureș. Cetate centenară a silviculturii românești. Nr. 3, p. 50. H HĂRȘiAN, IOANA, HĂRȘIAN, V^ BOLEA, V.: Aspecte teratologice întîlnite la Quercus robur L. și Quercus petraea (Matt.) Liebl. Nr. 4, p.40 ț ÎANCULESCU, M., GEAMBAȘU, N.: Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) la 60 de ani de existență. Nr. 4, p. 2. K KRUCH, J.: Aspecte în legătură cu ascuțirea lanțurilor tăietoare. Nr. 1, p. 34. L LALU, L: Evoluția fructificației la brad, în patru stațiuni din Carpații de Curbură, în perioada 1984-1991. Nr. 1, p. 7. O cultură de Picea punges Engelm. în bazinul Trotușului. Nr. 3, p. 31. LAZĂR, N., CLINCIU, L: Primele preocupări românești în domeniul corectării torenților și proiecția lor în contemporaneitate.'Nr, 2, p. 47. LĂZĂRESCU, GH., NEGURĂ, A.: Starea de sănătate a pădurilor din județul Suceava în perioada 1985-1992. Nr. 1, p. 24. LEUGIUC A., LĂZĂRESCU, GH.: Integrarea mijloacelor de protecție în gospodărirea pădurilor din Ocolul silvic Putna. Nr. 3,p. 12. LUCĂU-DĂNILĂ, ANCA: Analize biochimice preliminare pentru evidențierea fenomenului de uscare, comparativ, la arborii de brad și molid. Nr. 3, p, 35. M MAN, G. ș.a.: Sisteme silviculturale adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros. Nr. 2, p. 21. Elagajul artificial al arborilor de viitor, la fag. Nr. 3, p. 22. MICU, R. R.: Gospodărirea eficientă a pădurilor din Valea Prahovei și Valea Doftânei. Nr. 4, p.51 MUNTEANU, D. ș.a.: Criterii pentru evaluarea ariilor minime și optime privind ocrotirea eficientă a ecosistemelor forestiere. Nr. 2, p. 38. N NICOLAE, C. ș.a.: Considerații privind specificul pedologie REVISTA PĂDURILOR & Anul 109 ® 1994® Nr. 1 și potențialul productiv ale teritoriului Stațiunii de Cultura Plopului - Cometu. Nr. 4, p.24 NICGLESCU, LARISA ș.a.: Sisteme silviculturale adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros. Nr. 2, p. 21. Variabilitatea genetică interpopulațională a molidului [Picea abies (L) Karst] în cultura comparativă Avrig-Sibiu. Nr. 4, p.17 NICGLESCU, N, TAMAȘ, ȘT.: Posibilități de utilizare pe scară largă a anumitor efecte ale manipulărilor ecosistemelor forestiere. Nr. 3, p. 26. NECȘULESCU, C., BOGHEAN, P.: Posibilitățile și limitele de utilizare ale troliului autopropulsat "VOINICUL” la colectarea lemnului mărunt. Nr. 2, p. 43. NEGURĂ, A., LĂZĂRESCU, GH.: Starea de sănătate a pădurilor din județul Suceava pe perioada 1985-1992. Nr. î, p. 24. P PĂTRĂȘESCU, M.: Perdele forestiere în zona subalpină. Nr. 4, p.49 PÂRNUȚĂ, GEL: Cercetări privind ideotipuri de molid cu coroana îngustă. (I). Nr. 2, p. 15. POPESCU, E., ȘT. VLONGA: Sisteme silviculturale adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros. Nr. 2, p. 21. POPESCU, E. ș.a.: Elagajul artificial al arborilor de viitor, la fag. Nr. 3, p. 22. POPESCU, L, POPESCU, S.: Stabilirea tehnologiei de muncă la regenerarea pădurilor pe baza indicelui de eficiență energetică. (I). Nr. 2, p. 35. (II). Nr. 3, p. 17. Factori restrictivi în procesul de lucru al aparatelor de tăiere prin inerție. Nr. 4, p.32 POPESCU, N., SLADA, I.: Variabilitatea unor caractere ale conurilor și semințelor de zîmbru. Nr. 2, p. 9. POPESCU, ST., DIACONU, I.: Reflecții pe marginea aplicării tratamentului tăierilor succesive în România. Nr. 3, p. 33. R ROȘU, C. ș.a.: Considerații privind specificul pedologie și potențialul productiv ale teritoriului Stațiunii de Cultura Plopului - Cometu. Nr. 4, p.24 RUSU, A., CHIȚEA, GH.: Evaluarea volumului arboretelor prin metode fotogrammetrice. Nr. 1, p. 20. s SIMCN, D., STUPARU,f ELENA: Legăturile dintre gradul de micorizare a gorunului (Quercus petraea Matt.-Liebl.) și însușirile pedochimice ale solului, pe un exemplu de pe platforma Argeșului. Nr. 3, p. 9. SMÎNTÎNĂ, !.■ Teste de proveniență la frasinul comun (Fraxinus excelsior L.). Rezultat^ obținute la 10 ani după plantare. Nr. 1, p. 10. SORAN, V. ș.a.: Criterii pentru evaluarea ariilor minime și optime privind ocrotirea eficientă a ecosistemelor forestiere. Nr. 2, p. 38. STAN, L: Unele considerații privind modernizarea funicularelor forestiere. Nr. 1, p. 30. STUPARU, ELENA, SIMON, I).: Legăturile dintre gradul de micorizare a gorunului (Quercus petraea - Matt. - Liebl) și însușirile pedoclimatice ale solului, pe un exemplu de pe platforma Argeșului. Nr. 3, p. 9. ș ȘOFLETEA, N.t Unele aspecte privind raportul sistem genetic/nișă ecologică, în biologia vîscului de brad (Viscum album ssp. Abietis (Wicsp.) Abromcit). Nr. 1, p. 2, T TAMAȘ, ȘT., NICGLESCU, N.: Posibilități de utilizare pe scară largă a anumitor efecte ale manipulărilor ecosistemelor forestiere. Nr. 3, p. 26. T ȚUȚU, C. ș.a.: Invenții-inovații. Nr. 4, p.53 V VLONGA, ȘT. ș.a.: Sisteme silviculturale adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros. Nr. 2, p. 21. Elagajul artificial al arborilor de viitor, la fag. Nr. 3, p. 22. VLONGA, ȘT., BACIU, GEORGETA. Uscarea cvercineelor în perioada 1989-1992 în raport cu specia, vîrsta și modul de regenerare a arboretelor. Nr. 4, p.37 Z ZĂPÎRȚAN, MARI A, ENESCU, VAL.: Cercetări privind micropropagarea in vitro a molidului. Nr. 3, p. 2. DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE: Nr. 1, p. 39; Nr. 2, p. 51; Nv. 4, p. 54. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII PROGRESUL SILVIC: Nr. l,p. 41;Nr. 3, p.52. CRONICĂ: Nr. 1, p. 42; Nr. 2, p. 53; Nr. 3, p. 56; Nr. 4, p. 55. INVENJII-INOVAȚH: Nr. 1, p. 44; Nr. 4, p. 53. RECENZII: Nr. 1, p. 45; Nr. 2, p. 56; Nr. 3, p. 11, 38, 47, 53,54; Nr. 3, p. 11,38,47,53,54. NE SCRIU CITITORII: Nr. 1, p. 53. REVISTA REVISTELOR: Nr. 1, p. 6, 33; Nr, 2, p. 8, 20; Nr. 3, p. 55; Nr. 4, p. 16, 46,48,5C, 52. INDEX ALFABETIC: Nr. 1, p. 55. d© prasea’Mll de de 4©%» ©el ezăsieM în (27%) ne sHneoS pe l©©wil 10 îm IBwropa (media 32%)» ©a: IFMimda (76%)» Smedia (67%)» Ausîm (45%)» ABoia (44%)» ■, Grecia (44%)» Daaaeoiarca (42%)» Balgaria (33%) REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 & 1994 & Nr. 1 55 I o viața dedicata progresului în silvicultură (1926-1994) Provenea dintr-o modestă familie din județul Teleorman, din sudul forestier al țarii, pe nedrept de- posedat de necuprinse și umbroase păduri (“nebune”, cum a- veau să le boteze turcii) care, pe vremuri, acopereau aproape întreaga Cîmpie Română, din Carpați pînă la Dunăre. Poate că de aici i se trage și vocația pentru pădure și pe care n-a trădat-o niciodată, urmînd în consecință cursurile Facultății de Silvicultură de la Câmpulung- Bucovina (1948-1952) și lucrînd în continuare în cadrul Institutului de Cercetări Silvice din București (ICES, INCEF, ICAS). Perseverent și harnic, aici a trecut prin toate gradele ierarhice (inginer stagiar, cercetător, cercetător principal, șef de secție, șef de laborator, șef de colectiv), cîștigînd la finele carierei sale faima de cel mai bun specialist al nostru în materie de silvo-mecano- tehnologii. O scurtă perioadă de timp a fost și cadru didactic, predînd cursuri de mecanizare a lucrărilor silvice în școli de nivel mediu (Brănești - 1968) sau de perfecționare postliceală și postuniversitară (1967-1969). Moartea l-a luat prematur (23 februarie 1994) - în plină efervescență creatoare, făurind noi și noi proiecte de viitor. Privită retrospectiv, viața lui Pasca Tudosoiu impresionează prin amploarea realizărilor, prin pasiunea și dăruirea pe care le-a pus în promovarea ideilor sale nobile de a schimba statutul de “cenușăreasă” a mecanizării lucrărilor silvice, într-un statut de ordin superior așa cum era drept și se cuvenea într-o viitoare silvicultură medemă. Pentru vremea ae atunci, cînd se pornea aproape de la zero și în silvicultură, prioritare erau alte probleme, a te lupta pentru nmecanizare părea utopic, cu atît mai mult că exista și o anumită ostilitate din partea unei părți a corpului silvic. De aceea, pentru a reuși, pentru a sparge zidurile indiferenței, se impunea o strategie specială de care tînărul cercetător era perfect conștient. Tactica adoptată de acesta a fost aceea a urcușului în trepte sau în etape. Iată principalele etape: - valorificarea fondului de cunoștințe existent, prin dezvoltarea și modernizarea tehnologiilor de mecanizare care erau cunoscute și puse în aplicare mai dinainte, în principal în pepinierele silvice; - asimilarea în producție a unor mașini noi, preluate din țările vecine, mai avansate în acest domeniu; ■ crearea de prototipuri și mașini originale românești. care apoi au fost folosite în pepiniere, plantații și lucrări de reconstrucție ecologică. Așa sunt mașinile de recoltare a răchitei, dezaripare a semințelor, decorticare, săparea gropilor de plantat puieți, scoaterea cioatelor, executarea teraselor în terenurile degradate, trierea și tăierea nuielelor de răchită etc; - crearea de noi mecanobiotehnologii, adecvate spațiului ecografic românesc; - elaborarea unei sisteme de mașini naționale, necesare la dezvoltarea și modernizarea producției de puieți și. lemnoase tehnice; - organizarea parcului de puieți necesar necesar a fi folosit în mod curent pentru demonstrații, instructaje, stabilirea de normative de exploatare. Aceste creații materiale concrete, cu evident caracter practic și foarte necesare proceselor productive au fost dublate de o bogată activitate de ordin teoretic, armonic aliniată la mersul ascendent al științelor forestiere. Au fost elaborate, în acest scop, nu mai puțin de 107 lucrări științifice (anul de referință 1987), ceea ce dovedește, pe lângă vocația sa de cercetător, o forță creativă proteică. Subiectele abordate sunt numeroase și interesante, avînd printre altele meritul de a fi bine orchestrate într-o simfonie a cărei temă centrală cu variațiuni este binele, idealul unei silvo-mecanizări maxime, bineînțeles în raport cu potențele topice ale fondului nostru forestier. Semnificativă este și structura acestei literaturi, din păcate insuficient valorificate publicistic (doar 14%), din care se vede o clară orientare spre educativ și pragmatic: îndrumări tehnice și instrucțiuni 15%, referate științifice, care toate conțin și îndrumări, 65%, apoi studii și articole (în majoritate publicate) 16%, albume ilustrative, proiecte și altele 4%. De reținut că anii cei mai fertili, cei mai bogați, în care autorul a dat cîte 5-6 scrieri/an (1958, 1959, 1964,1967,1973) coincid cu perioada de vată a vieții, de maturitate biologică, nu perioada anterioară a acesteia, cum pretinde teoria. Așa este în știință și este normal să fie așa. Inginerul Pascu Tudosoiu nu putea fi o excepție, pentru că și el servea știința, ca un autentic cercetător ce era, nu ca un funcționar oarecare în cîmpul cercetării. Dacă a murit tăcut și de mulți ignorat, aceasta se datorește în primul rînd modestiei, prea marei sale modestii. A fost un om mare, bun, de o excepțională valoare morală și socială. Silvicultura are pentru ce-1 regreta. CONSTANTIN BÂNDIU 56 REVISTA PĂDURILOR « Anul 109 9 1994 9 Nr. 1 Filiala Teritorială UD <3 y îi 2700 Deva, Str.Titu Maiorescu nr. 2 Telefon: 054/624599; 624649; 622481; 625199 PRODUCE ȘI <§> fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, proaspete și semiconscrvate cozi de unelte, mături de nuiele, năluri de sorg, araci, tutori, manele și orăjini mobilier simplu, mese și scaune ie bucătărie, rigle, paleți <£' băuturi răcoritoare - cola, kiwi, căpșuni, orange la Centrele de fructe Vața, Orăștie și Iscroni OFERĂ: * păstrăv pentru consum din păstrăvăria Roșcani sau prin pescuit sportiv în fondurile de pescuit de pe raza Ocoalelor silvice Retezat, Pui, Baru, Dobra sau în lacurile alpine ale Retezatului ORGANIZEAZĂ pentru vînători români și străini într-un cadru natural deosebit, acțiuni de vînătoare la speciile: urs, cerb carpatin, capră neagră, căprior, mistreț, lup.