pjOURlLE SlHT Ml PRETASE DEClT MlffiLE DE JUR Șl DE JRGlNT B-dUlMagheru31» '-v < Sector 1, București telefon: 659202G (centrală) Fax: 312.84.28; 659,77.70 Telex: 10445 Director genera! - telefon: ►0 „în interesul conservării pădurilor este de neapărată trebuință a se face o lege care să oprească ruinarea pădurilor... ” spunea ION IONESCU DE LA BRAD, anticipînd „Pravila pentru cruțarea pădurilor de pe moșiile mănăstirești și altele“, prima lege forestieră românească, apărută în Moldova anului 1843. mJEWSTTA IPAlDIUIRmL©IR - SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR - REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICA EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR „ROMSILVĂ” ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC” ANUL 108 Nr.l 1993 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr. ing. M. lanculescu. Redactori responsabili adjuncți: dr. ing. N. Doniță (silvicultură) și ing. O. Crețn (exploatare). Membri: dr. ing. Gh. Barbu. ing. D. Cherecheș, ing. M. Dumitrache, dr. doc. VaL Enescu, prof. dr. I. Florescu. ing. Gh. Gavrilescu, dr. ing. N. Geambașu, dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu, prof. dr. I. Milescu, ing. D. Motaș, ing. N.Nicolescu, dr. ing. I. Olteanu, dr. ing. St. Popescu-Bejat, ing. Gr. Radu, prof. dr. V. Stăncscu, ing. I. Sbera, ing. AI. Tissescu. Redactor Șef: Elena Niță Tehnoredactare: Gabricla Avram CUPRINS pag- N. ȘOFLETEA: Unele aspecte privind l-aportul sistem genetic/ nișă ecologică, în biologia vîscului de brad {(Viscum album ssp. abictis (Wiesb.) Abromeit}............................. 2 I. LALU: Evoluția fructificației la brad, în patru stațiuni din Carpații de Curbură, în perioada 1984-1991..............7 I. SMINTINĂ: Teste de proveniență la frasinul comun (Fraxinus cxceisior L.). Rezultate obținute la 10 ani după plantare. 10 |S. ARMAȘESCU: Contribuții privind suprafața de bază optimală în frăsinete și șleauri normale...........................18 GH. CHITEA, A. RUSU: Evaluarea volumului arboretelor prin metode fotogrametrice............................ 20 A. NEGURĂ, GH. LĂZĂRESCU: Starea de sănătate a pădurilor din județul Suceava pe perioada 1985-1992. 24 I. STAN: Unele considerații privind moderanizarea funicularelor forestiere.............................................30 J. KRUCH: Aspecte în legătură cu ascuțirea lanțurilor tăietoare....................p..... 34 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE.................................. 39 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII PROGRESUL SILVIC...................................... 41 CRONICĂ............................................... 42 INVENȚII - INOV AȚH....................................44 RECENZII...............................................45 NE SCRIU CITITORII.....................................53 REVISTA REVISTELOR..........................6, 33 INDEX ALFABETIC....................................... 55 CONTENT page N. ȘOFLETEA: Some aspects on the genetical system- .ecological relationship in the mistletoe {(Viscum album ssp. abietis (Wiesb.) Abromeit) .....................2 I. LALU: Evolution of the european silver - fir seed yield for forest sites of the Curvature Crpathians in 1984-1991. 7 I. SMINTÎNĂ: Provenance tests for common ash (Fraxinus excefciorLj. Results ten years after planting. 10 S.ARMÂȘESCU:Contribution regarding the optimum basc surface in European ash forests and normal mixed foliage forest. 18 GH. CHIȚEA, A. RUSU: The evaluation of timber stands by photogrammetric methods/................................ 20 A. NEGURĂ, GH. LĂZĂRESCU: Health state of the forests in Suceava district in 1985-1992 period....... 24 I. STAN: Some considerations conceming the cable-ways modemization.................................. 30 J. KRUCH: Aspects regarding the sharpening of the cutting chains........................................34 FROM THE ACTTVITY OF THE FOREST RESEARCH AND MANAGEMENT INSTITUTE ..................... 39 FROM THE ACTIVTTY OF FORESTRY PROGRESS SOCIETY............................. 41 NEWS.......................................... 42 INVENTIONS - INNOVAUONS........................44 REVIEWS........................................45 OUR READERS WRITE US...........................53 BOOKS AND PERIODIC AL NOTED ...............6, 33 ALFABETICAL INDEX..............................55 REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dnl Magheru, nr.31, Telefon 659.20.20/226. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentelor (realizate prin redacție) se depune în Contul nr. 40.85.48 B.A.S.A. - S.M.B. Unele aspecte privind raportul sistem genetic/nișă ecologică, în biologia vîscului de brad (Viscum album ssp. abietis (Wiesb.) Abromeit) Șef lucr. ing. NICOLAB ȘOFLETEA Universitatea „Transivlania" Brașov 1, Introducere Vîscul alb - Viscum album L. - specie semi- parazită pe numeroși arbori și arbuști din regiunile temperate ale emisferei nordice, central-sud-europene și asiatice, prezintă trei subspecii, în funcție de plantele gazdă pe care se instalează: V.a. ssp. abietis (Wiesb.) Abromeit, semiparazit pe specii de brazi, V.a. ssp. austriacum (Wiesb.) Vollmann (V.a. var. pini (Wiesb.) Tubeuf, care se instalează pe pin silvestru, pe pin negru și V.a. ssp. album Ball., specializat pe foioase (S t ă n e s c u, V., 1979). Interes deosebit prezintă vîscul de brad, care poate provoca pagube însemnate. Astfel, F r o c h o t, H. și S a 1 1 e, G. (1980) precizau că vîscul de brad - în funcție de intensitatea atacului - poate să conducă la devitalizarea gazdei, diminuarea creșterilor acesteia și deprecierea lemnului. Pierderile de lemn de lucru sunt ușor de evidențiat, chiar din momentul exploatării arborilor. Diminuarea creșterilor * mai greu perceptibilă - poate să fie, totuși, foarte impor- tantă. Astfel, autorii respectivi exemplifică situația unor brădete din Pirineii spanioli, la care diminuarea creșterilor în diametru a fost estimată la 42%, cînd vîscul este bine dezvoltat, în timp ce într-un caz - cel al brădetelor din Savoia - arborii nu mai cresc, practic deloc, nici în înălțime, nici în diametru. în sfîrșit, instalarea generalizată a vîscului în vîrful arborelui poate fi urmată de moartea plantei gazdă (B r o s s i e r, 1969). Implicarea vîscului în uscarea bradului este susținută și de Barbu, I. (referat științific final la Contractul nr. 161/1988, ICAS). în viziunea autorului respectiv, în zona de trunchi situată deasupra atacului de vîsc se înregistrează o descreștere a presiunii fluxului de sevă brută, ca urmare a pene- trării acesteia înspre lemnul inactiv - prin orificiile create de haustorii vîscului. Ca efect secundar, în zona de lemn inactiv inundată de seva brută, se formează inima udă patologic. Această ipoteză trebuie privită cu unele rezerve, deoarece cercetările proprii - efectuate în această direcție - nu indică existența unei corelații semnificative între atacul de vîsc, intensitatea acestuia și prezența inimii ude patologic. Mai mult, au fost identificate brădete lipsite total de vîsc, dar cu nume- roși arbori cu inimă udă, cum este cazul celor din Ocolul silvic Sinaia, UP VI Piatra Arsă. 2. Obiective. Material si metodă J Cercetările efectuate au urmărit să aducă noi contribuții științifice, în domeniul încă atît de con- troversat ai incidenței atacului de vîsc asupra arbori- lor și populațiilor de brad, pornindu-se de la realita- tea că acest semiparazit este prezent - într-o măsură mai mare sau mai mică - în multe din brădetele cu fenomene de uscare. De aceea - în mod firesc - a apărut necesitatea de a se da răspuns la o serie de întrebări în legătură cu această problematică. Astfel, inexistența atacului de vîsc, în suficient de multe populații de brad carpatic, impunea să se răspun- dă la întrebarea dacă este vorba de o condiționare, mediogenă în răspîndirea acestui semiparazit sau, dimpotrivă, poate sa fie luată în considerare ipoteza existenței rezistenței genetice a populațiilor respective. De asemenea, se ridică întrebarea dacă instala- rea vîscului este dependent de starea de sănătate a arborilor, după cum - în egală măsură - își caută răs- punsul întrebării în legătură cu cît și cum intervin în zonele infestate unele elemente Nr. 1 9 Teste de proveniență Ia frasinul comun (Fraxinus excelsior L.) Rezultate obținute la 10 ani după plantare Ing. IOAN SMÎNTÎt Institutul de Cercetai Amenajări Silvice - Bucui. 1. Introducere în raport cu alte specii forestiere, studii cu privi- re la variabilitatea genetică a frasinului sunt - în general - puține, în Romînia, cercetările de proveniență la frasin datează de prin anii ‘60. Preocupări în acest domeniu au avut L ă z ă r e s c u, C. (1967) și C o n t e s c u, L. și colaboratorii (1980). Obiectivul major al cercetărilor de proveniență îl constituie cunoașterea variabilității genetice inter- populaționale, determinate - în principal - de varia- țiile geografice ale locurilor de origine ale prove- niențelor. Din acest punct de vedere, cercetările au un caracter fundamental dar includ numeroase impli- cații de ordin practic, în planul asigurării unor arbo- rete cu randamente polifuncționale înalte și stabili- tate ridicată. în acest sens, scopul final al cercetărilor vizează stabilirea - pe baza rezultatelor din culturile comparative multistaționale, pe zone de recoltare - a provenienței sau proveniențelor celor mai produc- tive și mai bine adaptate condițiilor de mediu, stabilindu-se - totodată - la nivelul zonei de recol- tare, cele mai bune surse de semințe. Subordonată acestui obiectiv, lucrarea de față abordează următoarele subiecte: - cunoașterea variabilității geografice (la nivelul populațiilor) și a comportării proveniențelor de origi- ne geografică diferită în alte regiuni de proveniență; - stabilirea - pe această cale - a interacțiunii pro- veniență x mediu (localități) și stabilirea provenien- țelor cu cea mai mare stabilitate a producției; - regresia variației caracterelor din culturi com- parative și dintre acestea și factorii de mediu ai locu- lui de origine. 2. Locul cercetărilor, material, metodă Au fost testate 22 proveniențe de frasin (Tab. 1), din Romînia, Ungaria și Bulgaria, instalate în șase culturi comparative*) (Tab. 2). *) Recoltarea semințelor, Iestele de pepinieră și instalarea culturilor comparative la loc definitiv a fost făcută în perioada 1974 - 1978 de Contescu L. (1980) S-a folosit metodologia internațională penti cercetări de proveniență, adoptată de IUFR' (Munchen, 1967). Tahelid Proveniențe de frasin luate în studiu în culturi comparative (Ash tree source studieri in comparative plantings) Nr. prove- Localizarea niențâ provenienței F.S.T., Ocolul Silvic, Latitu- dinea, N Longitu- Alti- Latitu- Anul recol tării dinea, E tudinea, dinea m corec- tată cu altitu- dinea U.P., u.a. 1. Tulcea-BABADAG, III, 41 44’54' 28’44' 200 51,74 1975 2. Buzău-Rm. SĂRAT, VI, 18c 45’12’ 26’44' 80 51,00 1975 3 Olt-BALȘ III, 126a 44’20' 24’10' 140 50,57 1975 4. Giurgiu-BOLINTIN 1, 82 44’50' 26’00' 100 50,67 1975 5. Arad-PECICA, II, 17 46’05' 20’51' 110 52,96 1974 6. Olt-CARACAL, IU 19a 44’10' 24’25' 75 49,76 1975 7. Teleorman-ROȘIORII de VEDE, I, 49, 50a 44’07' 24’59' 70 49,66 1974 8. Mehedinți-STREHAIA II, 87; 88d; 89d 44’35’ 23’12’ 130 50,72 1974 9. Vaslui-VASLUI VI, 9; 10 46’35' 27’45' 100 52,64 1974 10. Suceava-MARGINEA I, 6e 47’46' 25’50' 515 58,09 1974 11. București-SNAGOV V, 16 44’40’ 26’12' 95 50,46 1974 12. Timiș-LUNCA TIMIȘULUI, I, 36 45’46' 21’15' 91 51,68 1975 13. Satu Mare-LIVADA V, 85 47’56' 23’05' 130 54,40 1974 14. Galați-GRIVIȚA IU, 33a 45’58’ 27’45' 230 53,27 1974 15. Prahova-PLOIEȘTI VI, 12; 13; 14 44’51' 26’17' 95 50,64 1974 16. Vaslui-HUȘI III, 45 46’41' 28’03' 350 55,24 1975 17. Brașov-BRAȘOV I, 8e 45’35' 25’36' 500 55,65 1975 18. Ungaria-BALASSGYRMAT Lotl. 48’10' 19’35' 150 54,95 1974 19. Ungaria-KAPOSVAR Lot. 2 46°24' 17’35' 140 52,86 1974 20. Ungaria-DJETAR Lot.6 48’03' 19’10' 200 55,78 1974 21. Buigaria-SILISTRA Lot 1. 44’06’ 27’15' 100 49,94 1974 22. Bulgaria-DULOVO Lot. 2 43’50’ 27’IO1 175 49,81 1974 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 - Nr. I Tabelul 2 MA 'Și ști Culturi comparative de provcuinele de frasin comun. Localizarea, descrierea generală a culturii și a condițiilor staționate (Comparative piantings of common ash trec sources. Localization, general description of the cultivation and of staționai conditions) Nr. crt. Localizarea administrativă: Filiala Silvică Teritorială Ocolul silvic, U.P., u.a., Localitatea Suprafață, ha Anul instalării Tipul dispozitivului experimental Nr. de proveniență Zona de recoltare Altitudinea, m, Condiții staționate: Etaj de vegetație, unitate de relief, solul, panta, expoziția Tipul fundamenta] de pădure 1. Timiș, Lunca Timișului, IV, 68b, Chevcreș 0,81 1977 Grilaj simplu de tipul 4x4, cu patru repetiții 16 O 190 100 Zonă forestieră de cîmpie, luncă plană, sol aluvial cambie gleizat. Șleau normal de luncă din regiunea de cîmpie 2. Satu Mare, Satu Mare, 1 5c, Satu Mare 0,86 1977 Grilaj simplu de tipul 4x4 cu patru repetiții 16 0 390 120 Zonă forestieră de cîmpie, luncă plană, sol brun, pozdolic, pseudogleizat. Șleau de luncă de productivitate superioară 3. Dolj, Filiași, DI, 18b, Țînțărcni 0,81 1977 Grilaj simplu de tipul 4x4, cu patru repetiții 16 N 290 110 Deluros cu cvercete, luncă plană, sol brun de luncă. Stejărcto-șleau de luncă 4. Vaslui, Brodoc (fost Vaslui) III. 39f, Chițoc 0,92 1978 Grilaj simplu de tipul 4x4, cu patru repetiții 16 K 200 200 Deluros de gorunete, versant 10°, expoziție sudică, sol brun de pădure. Gorunete-șleau de productivitate mijlocie 5. Mun. București. București, IV, 301, Buftea 0,92 1978 Grilaj simplu de tipul 4x4, cu patru repetiții 16 N 160 110 Zonă forestieră de cîmpie, medie sol brun podzolit, pseudogleizat, teren plat. Stejăreto- șleau de cîmpie de productivitate mijlocie 6. Giurgiu, Comana, 1, 26 ha, Călugăreni 1,20 1978 Blocuri randomizate cu splitplot în trei repetiții 13 prov. x 10 fam. (130 familii) N 190 40 Zonă forestieră de cîmpie, luncă, aluvial, sol brun, teren plan. Șleau norma] de luncă din regiunea de cîmpie U D i Valorile obținute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic, folosindu-se modele matematice adecvate dispozitivului experimental. Variabilitatea caracterelor urmărite a fost stabilită prin analiza varianței, iar pentru stabilirea semnificației diferen- țelor între medii s-a aplicat testul „t“ multiplu pentru probabilitatea de tansgresiune de 5 %, 1 % și 0,1 %. 3. Rezultate obținute 3.1. Variabilitatea caracterelor studiate După 10 ani de la plantare, au fost evidențiate diferențe semnificative între mediile proveniențelor Ia majoritatea caracterelor măsurate sau observate. înălțimea totală prezintă o amplitutdine de va- riație însemnată în cadrul aceleiași culturi compara- tive dar, mai ales, de la o cultură comparativă la alta (de. la 3,49 m, cît a avut în medie proveniența 14- Grivița în cultura comparativă București, pînă la 10,20 m la proveniența 6-Caracal din cultura compa- rativă Comana). Analiza varianței relevă diferențe distinct semnificative între mediile proveniențelor, în patru din cele șase culturi comparative, luate în studiu, așa cum se vede în tabelele de mai jos (Tab. 3 și 4). în cultura comparativă Comana, au fost compa- rate nu numai proveniențele între ele ci și familiile din cadrul proveniențelor. Analiza;varianței (Tab. 4) evidențiază - în ceea ce privește caracterele de creș- REVISTA PĂDURILOR •Anul 108> 1993 • Nr. / 11 Tabelul 3 Componentele varianței, exprimate ca procent din varianța totală, și semnificația lor rezultată din analiza varianței diferitelor caractere luate în studiu pentru proveniențele de frasin comun testate în cinci culturi comparative, la 10 ani după plantare (Componente of the vunant, expressed as a perccntage from the whole variant and their significance forcommon ash tree provenances tested in comparative cultivations ten years after planting) Sursa de variație Grade libertate Cultura comparativă București Vaslui Lunca Timișului Filiași Satu Mare înălțimea totală Repetiții 3 53,9— 53,4” 45,4” 84,9— 24,2 NS Proveniențe 15 33,3“ 25,2“ 38,8” 4,6 NS 15,1 NS Blocuri ' 12 6,4NS 13,5NS 8,4 NS 6,2 NS 51,0” Eroare 33 6,4 7,9 7,4 4,3 9,7 , Total 63 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 Diametrul la 13** m Repetiții 3 57,0— 35,5- 46,0- 85,1 — 46,2— Proveniențe 15 26,5“ 34,4” 30,8” 7,4” 15,0* Blocuri 12 9,1 NS 17,7 NS 11.0NS 5.4« 33,7” Eroare 33 7,4 11,4 12,2 2,1 5,1 Total 63 100,00 100,00 100,00 100,00 înălțimea elagata Repetiții 3 23,9 NS 57,0" 63,6« 48.9» U,4NS Proveniențe 15 43,4» 16,2 NS 21,2” 21,2 NS 49,7” Blocuri 12 15,2 NS 14,8 NS 7,9NS 16,8 NS 27,6' Eroare . 33 17,5 12,0 7,3 13,1 11.3 Total 63 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 Forma trunchiului Repetiții 3 13,7 NS 23,0 NS 26.3 NS 55,5” 26,9 NS Proveniențe 15 40,9 NS 23,00 NS 36,8* 25,0* 26,9 NS Blocuri 12 22,7 NS 31,0 NS 22.8NS 11.1 NS 15,3 NS Eroare 33 22,7 23,00 14,1 8,4 30,9 Total 63 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 NOTĂ * - semnificativ pentru probabilitatea de transgresiune p=0,05; **- distinct semnificativ (p=0,01); ••• - foarte semnificativ (p=0,001); NS - nesemnificativ. Semnificația componentelor variantei a fost stabilită prin testul FISHER. Tabelul 4 Analiza varianței diferitelor caractere luate în studiu pentru proveniențele de frasin, testate în cultura comparativă Comuna, la IU ani după plantare (Variant analysis of different characteristics studied for ash tree provenances tested in Comana cultivation, ten years after planting) Sursa de variație Grade de liber- tate Caracterul înălțimea totală Diametrul la 1,30 m Forma trunchiului Formatulpinii Varianța F. calculat Varianța F. calculat Varianța F. calculat Varianța F. calculat Proveniențe 12 15,3 3,09*“ 1469,7 6,17** 0,19 2,65** 0,03 0.73NS Repetiții 2 87,7 - 91,2 0,40 0,36 Eroare 24 4,9 238,3 • 0,07 - 0,04 Total A 38 12,6 * 619,4 * 0,12 - 0,05 Familii într-o proveniență (B) 9 1,7 2,93** 229,8 2,55** 0.10 1.86 NS 0.01 0,51 NS Familii în totalitate (AB) 108 1,0 1,75** 193,3 2,14** 0,27 1,34* 0,01 1,23 NS Eroare 234 0,6 - 90,2 0,05 0,01 Total B 351 0,7 * 115,5 0,06 • 0,01 Total experiment 389 tere - diferențe distinct semnificative atît între prove- niențe cît și între familiile din cadrul proveniențelor. Testul „f“ multiplu distinge mai multe clase de variație pentru fiecare din cele trei probabilități de transgresiune (5 %, 1 % și 0,1 %) în culturile comparative mai sus menționate; cele mai multe clase de variație se disting însă în cultura compara- tivă București (Fig. 1). 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 *Nr. 1 tehlă tm) 5.50— prOVf- 'niențâ -e e 5.00— - flF - 10 AL» pig. 1. Variația înălțimii totale a proveniențelor de frasin comun ia 10 uni de la plantare, în cultura comparativă București. (Variation of the wholc height of common ash tree provenances in the comparative Bucharest cultura 10 years after plantation). în general, cele mai mari înălțimi le-au realizat proveniențele 5-Pecica, 3-Balș, 5-Bolintin, 11- Snagov și 6-Caracal. La polul opus s-au situat prove- niențele 14-Grivița și 10-Marginea (Fig. 2). Diametrul Ia 1,30 m este marcat de o varia- bilitate și mai pronunțată decît înălțimea totală, din moment ce au fost depistate diferențe distinct semni- ficative - sau semnificative - între proveniențe, în toate cele șase culturi comparative luate în studiu (Tab. 3 și 4). Și pentru acest caracter, testul „t“ multiplu evidențiază mai multe clase de variație pentru fie- care din probabilitățile de transgresiune Ia care ne- am referit. Cultura comparativă Satu Mare (Fig. 3) se remarcă, totuși, ca avînd cea mai acentuată varia- bilitate a diametrului la 1,30 m. O imagine de ansamblu asupra ierarhiei proveniențelor în toate culturile comparative, referitor la diametrul la 1,30 m, poate fi surprins urmărind figura 4. Se observă comportarea constant bună a proveniențelor 5- Pecica, 12-Lunca Timișului, 9-Vaslui și 11-Snagov. Tabelul 5 Analiza dublă a variației înălțimii totale a proveniențelor de frasin, în patru localități diferite: Satu Mare, București, Vaslui și Filiașî (Double analysis of the whole variant of the ash tree variants in Satu Mare, Bucharest, Vaslui and Filiași) Sursa de variație S.P.A. CL Varianta, / Testul Ffață de ■^AR F. calculat F. te 5% oretic 1% Testul F față de 5" AR F. calculat F te 5% oretic 1% Repetiții 30,22 12 2,52 1,86 2,68 - 4,17** 2 09 2,84 Proveniența Localități Proveniențe 19.26 302,00 11 3 1,75 100,67 3,12** 179.37** 2,39 3,93 x localități Eroare reziduală Total 13,85 74.08 439.42 33 132 191 0.42 0,56 0,75 1,55 1.85 - - k 10 ani de la plantare Fig. 2. Variația înălțimii totale a proveniențelor de frasin comun » planting). (Variation of the total height of common ash trec provenances 10 years 13 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108* 1993 *Nr. 1 «•metrul U t30m (CM) i [ — 5 3,00 -J Fig. 3. Varianța diametrului Ia 1,3 iu Ia proveniențele de frasin comun testate în cultura comparativă Satu Mare, la 10 aui după plantare. (Diameter variation by 1,3 nt, by coinmon ash Iree provenances tested in the comparative culture Satu Mare 10 years after planting) Fig. 4. Variația diametrului la 1,30 in la proveniențele de frasin comun după 10 ani de la plantare. (Diameter variation by 1.30* by rommon ash tree provenances 10 years after planting)- Fig. 5. Variația formei trunchiului la proveniențele de frasin comun după 10 ani de la plantare {Variation of the tree trunk shape by common ash tree provenances 10 years after planting). 14 REVISTA PĂDURILOR •Anul 108 • 1993 •Nr. I r. 0.753 ”* Y.JH.76 »O 763 x , J Fig. 6. Dreapta de regresie și împrăștierea valorilor individuale la corelația dintre forma trunchiului și forma tulpinii, la frasin comun, în cultura comparativă București. (Regression straight and spreading of the individual values by the coirelation between the shape of the trunk and the shape of the by common ash trec in Buchnrest). r. Î.1W -O.TB6 x Fig. 7. Dreapta de regresie și împrăștierea valorilor individuale la corelația dintre forma tulpinii și înălțimea totală, la frasin comnn în cultura comparativă București. (Regression straight and spreading of the individual values by the correlation between the stern shape and total height by cotnmon ash tree în Bucharest comparative cultivation). REVISTA PĂDURILOR • Anul 108’ 1993 • Nr. 1 15 Dintre celelalte caractere - măsurate sau obser- vate - au mai înregistrat o variabilitate pronunțată, asigurată statistic, înălțimea pînă la prima ramură verde, și forma trunchiului*), ambele în cîte trei culturi din cele șase studiate (Tab. 3 și Tab. 4). De remarcat forma defectuoasă a trunchiurilor proveniențelor 7-Roșiorii de Vede și I4-Grivița, în majoritatea culturilor comparative în care au fost testate (Fig. 5). Forma tulpinii, grosimea ramurilor și unghiul de inserție a acestora, nu au relevat diferențe semnificative între proveniențe. 3.2. Corelații între caracterele studiate . Alături de corelații simple, de forma y = ax + 6, pozitive, foarte semnificative, așteptate de altfel, între înălțimea totală, diametrul la 1,30 m, respectiv înălțimea la prima ramură verde, au mai fost evidențiate: - corelații simple, pozitive, foarte semnifica- tive, între forma trunchiului și forma tulpinii (cultura București, Fig. 6). Prin urmare, o formă bună a trunchiului atrage după sine și o formă bună a tulpinii; - corelații simple, negative, foarte semnificative între forma tulpinii - pe de o parte - și înălțimea tota- lă, respectiv diametrul la 1,30 m, pe de altă parte (cultura București și Satu Mare, Fig. 7) Așadar, pro- veniențele care au performanțe superioare de creștere și o formă mai bună a tulpinii; - corelații simple, negative, distinct semnifi- cative, între înălțimea elagată și unghiul de inserție a ramurilor (cultura Lunca Timișului). Cu alte cuvin- te, proveniențele cu înălțimea elagată mare prezintă un unghi mare de inserție a ramurilor. 3.3 Studiu] interacțiunii „proveniențe x localități" S-au avut în vedere măsurătorile, efectuate la 10 ani de la plantare, la o serie de caractere (înălțimea totală, diametrul la 1,30 m, înălțimea elagată), în patru localități - Satu Mare, București, Vaslui și Filiași - toate cu același dispozitiv experimental și cu aceleași proveniențe testate. Urmărind tabelul 5, se constată: - testul F calculat în raport cu varianța erorii s2e = 0,56 arată că, în localități luate separat, există diferențe distinct semnificative între proveniențe (Fcalculat = 3,12); * Forma trunchiului a fost notată cu indici, de la 1 la 3, astfel: 1 - trunchi drept, fără cuiburi; 2 - curb într-un plan, 3 - curb în mai multe plan uri - există diferențe foarte semnificative de la o localitate la alta (F calculat = 179,37); - valoarea F calculat = 4,17 pentru proveniențe, estimată în raport cu varianța acțiunii reciproce ( S2ar - 0,42) , fiind distinct semnificativă, arată că există foarte multe șanse ca diferențele între prove- niențe să fie evidente, indiferent de localitate; cu alte cuvinte, unele proveniențe sunt superioare - respectiv inferioare - în oricare dintre localitățile unde vor fi încercate, fapt relevat de altfel de studiul variabilității înălțimii totale și diametrului la 1,30 m, surprins și în figurile 2 și 4. 4. Concluzii Din materialul faptic, rezultat în urma observa- țiilor și măsurătorilor efectuate, se pot formula următoarele concluzii: - există o variabilitate largă între proveniențele de origini geografice diferite, atît după caractere-de creștere cît și după caractere de habitus. Variabilitatca este de tip continuu, caracteristic pentru caractere cantitative, cu control pohgenic; - deși are o vîrstă relativ mică, studiul interacțiunii proveniențe x localități pune în evidență o stabilitate pronunțată a unor proveniențe, care se situează în fruntea clasamentelor făcute după caractere de creștere (înălțimea totala și diametrul la 1,30 m), indiferent de localitatea în care au fost încercate. între acestea se remarcă proveniențele: 5-Pecica (situată în prima clasă de semnificație în cinci din cele șase culturi studiate) 12-Lunca Timișului, 3-Balș, 4-Bolintin, 11-Siiagovși 9-Vaslui. Tot sub aspectul stabilității - dar cu rezultate constant slabe - se remarcă proveniențele: 14-Grivița, 1-Babadagși 10-Marginea; - sunt trei proveniențe locale (14-Grivița, 9- Vaslui și 12 Lunca Timișului) care se plasează pe ultimul loc (în ultima clasă de semnificație), în ierarhia proveniențelor în culturile comparative din zona de recoltare de origine; remarca este cu atît mai interesantă, cu cît proveniențele 12-Lunca Timișului și 9-Vaslui se plasează în prima clasă de semnifi- cație, în alte trei culturi comparative: București, Satu Mare, Vaslui (proveniența 12-Lunca Timișului), respectiv Comana, Satu Mare și Filiași (în cazul provenienței 9-Vaslui). 16 REVISTA PĂDURILOR 'Anul 108'1993 'Nr. I Aceasta este o dovadă în plus a valabilității neoptimalității provenienței locale; în aceeași zonă de recoltare, în care se situează cultura comparativă, alte proveniențe nelocale, unele chiar de la mari distanțe, mișcate de la nord la sud sau invers, de la est la vest sau invers, se comportă mai bine, fiind mai performante. (decembrie 1992) BIBLIOGRAFIE C o n t e s c u, L. 19X0: Comportarea unor proveniențe de frasin în testul de pepinieră. ICAS seria I, voi XXXVII. Lăzărescu, C. și colab., 1967: Cercetări privind influența provenienței asupra dezvoltării culturilor de molid pin silvestru, gorun, stejar și frasin 1961-1965. ICF, București, 99 p. ' Lines, R., 1967: Standardization of methods for provenance research and testing. XIV. IUFRO-KONGRESS, Voi. III, Miinchen, 47 p. Provenance tests for common ash (Fraxinus excelsior L.). Results ten years after planting A total of 22 provenances of common ash from Romania, Hungary and Bulgaria were tested on 6 sites in Romania. Ten years after planting, there are significant differences between quantitative and qualitative performance of provenances. The variabil ity is a conlinuous type. Although, generally, genotype by environment interaction are pronounced, there are some provenances with high stability of growth performances. So, the following provenances: 5-Pecica, (2-Lunca Timișului, 3-Balș, 4-Bolintin, 11-Snagov and 9-Vaslui have registered high performances in about all testing sites, while the provenances: 14-Grivița, 1-Babadag and 10-Marginea have registered invariable bad performances. The growth performances and stern form are positively correlated showing that faster-growing provenances have a good stern form, too. Jb noștri Răspundem tuturor acelora care nc-au sugerat să prezentăm legi și acte normative, care privesc sectoarele „Silvicultură" și „Exploatarea pădurilor". Azi vă prezentăm extrase din „Ilotărîrea privind organizarea și funcționarea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției mediului", aprobată cu nr. 792/17.12.1992 de către Prim-ministru, Nicolae Văcăroiu și contrasemnată de: ministrul de stat, ministrul muncii și protecției sociale. Dan Mircea Popescu; ministrul apelor, pădurilor și protecției mediului, Aurel Constantin Ilie și ministrul transporturilor, Paul Teodoru. Hotărîrea cuprinde 14 articole, repartizate pe trei secțiuni reprezentînd domeniile de activitate în care Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului exercită și atribuții specifice: I - în domeniul gospodăririi apelor; II - în domeniul gospodăririi pădurilor; III în domeniul protecției mediului. în cadrul art. 3., pentru domeniul gospodăririi pădurilor, menționăm; (1) Elaborează studii și programe pentru îmbunătățirea stării pădurilor și a vegetației forestiere din afara fondului forestier (2) Propune, pe baza amenajamentelor silvice, volumul de masă lemnoasă ce se exploatează anual prin păduri, pe structură și destinații, în condițiile respectării posibilității pădurilor. (3) Coordonează, împreună cu factorii responsabili interesați, acțiunile de împădurire a terenurilor degradate, inapte pentru alte folosințe, înființarea perdelelor forestiere de protecție și asigură o concepție unitară de amenajare a terenurilor degradate și de corectare a torenților pe bazine hidrografice și perimetre de ameliorare. (4) Controlează modul în care se asigură integritatea fondului forestier și a vegetației forestiere din.afara acestuia, paza pădurilor, precum și legalitatea circulației materialului lemnos și a funcționării instalațiilor de prelucrare a acestuia în cherestea. •(5) Stabilește și controlează modul de gospodărire a tuturor fondurilor de vînătoare și salmonicole, precum și respectarea legalității privind concesionarea acestor fonduri, organizarea și desfășurarea acțiunilor de sunătoare și pescuit, inclusiv cu străinii. Modul de exercitare a atribuțiilor prevăzute de lit. 4 și 5 se stabilește prin ordin al ministrului, cu respectarea prevederilor legii. REVISTA PĂDURILOR •Anul 108* 1993 -Nr. 1 17 Contribuții privind suprafața de bază optimală în frăsinete și șleauri normale Dr. ing. SORIN ARMÂȘESCU între anii 1958 și 1983 s-au întreprins, în cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), ample cercetări biometrice experimentale, în arborete pure și practic pure, de structură normală (echienă și practic echienă), de consistență plină (0,9 - 1,0). Pentru molidișuri, brădete și făgete, rezultatele au fost concretizate într-un referat științific final, avînd inedite concluzii privind suprafața optimă de bază la hectar, care asigură creșteri maxime în volum precum și o scrie de corelații între elementele dendrometrice ale arboretelor, destinate cunoașterii aprofundate a legităților ce definesc dinamica producției și calității arboretelor celor trei specii. Tot în referatul final amintit, s-au prezentat rezultate preliminare privind caracteristicile silvoproductive și calitative ale stejă- retelor de stejar pcdunculat și ale șleaurilor de cîmpie. Din păcate, și din motive independente de noi, referatul final nu a mai fost publicat. în scopul adîncirii și extinderii cercetărilor, cu privire la găsirea celei mai eficiente suprafețe de bază la hectar, care asigură randament maxim din punctul de vedere al creșterilor în volum, am continuat - în ultimii șapte-opt ani - o serie de cercetări, folosind de această dată sondaje sub forma suprafețelor de probă volante, extinse în diverse condiții de bonitate stațională, vîrstă și consistență. Cu această ocazie, s- au urmărit și aspecte calitative ale arboretelor, în ceea ce privește proporția lemnului de lucru net. Asemenea cercetări, întreprinse pe cont propriu dar și cu larg sprijin local, au vizat culturile de stejar pedunculat - pure și în amestec cu alte specii (X), frăsinete (X2) și șleaurile de luncă și cîmpie (X3). în urma cercetărilor întreprinse pe teren (X4) și pe baza unei laborioase activități de prelucrare, folosind procedee de analiză și de sinteză proprii acestui gen de cercetări, s-au obținut noi rezultate privind suprafața optimă de bază în frăsinete și în șleaurile normale de luncă și de cîmpie. De la bun început, trebuie arătat că - spre deose- bire de procedeele adoptate anterior - de data aceasta analiza datelor s-a făcut în raport cu înălțimea su- perioară a fiecărui arboret în parte, iar arboretele au fost grupate în trei categorii de densitate întâlnită, în scopul sesizării efectului densității asupra creșterilor în volum. în tabelul 1 se prezintă sintetic, pentru înălțimi superioare de 14, 20 și 26 m, suprafețele de bază - în m2 - pe cele trei categorii de densitate, superioară - (Gț), mijlocie - (G2) și inferioară - (Gj), cu corespondentul lor procentual al creșterilor periodice în volum. Din datele consemnate în acest tabel, se desprinde concluzia că, sub raport silvo- productiv, auxomctric, cele mai bune rezultate sunt realizate de arboretele de frasin comun, care au suprafețe de bază mijlocie - (G2) - (coloana 4). De aici rezultă că, la înălțimile superioare Ia care ne-am referit, suprafețele de bază respective corespund, de fapt, densităților optime pentru frăsinete. Comparativ cu suprafața de bază din Tabela de producție pentru frăsinete, elaborată în anul 1978 (Armășescu, S. ș.a.), în raport cu înălțimea superioară, este cu 2-8% mai mică (Tabelul I). în același mod s-a procedat și în cazul șleaurilor normale de cîmpie și de luncă, stabilindu-se și pentru arboretele acestei formații existența, în funcție de înălțimea superioară, a unor limite pentru suprafața de bază la hectar, în m2, în cadrul cărora creșterile în volum sunt maxime. Bazîndu-ne pe legea potrivit căreia, în raport cu înălțimea arboretelor, suprafața de bază și volumul mediu la hectar nu sunt afectate de bonitatea stațională și, deci, nici de vîrstă, s-a întocmit tabelul 2 care, în funcție de înălțimea superiară, din metru în metru, prezintă suprafața de bază optimă ia hectar și volumul mediu la hectar corespunzătoare - în frăsinete și suprafața de bază optimă, în șleauri normale de cîmpie și de luncă (Xj). Totodată, se prezintă pentru frăsinete și înălți- mile medii corespunzătoare înălțimilor superioare, din metru în metru (X2). Din compararea șirurilor de valori privitoare la Tabelul 1 Creșteri periodice în volum (%) în raport cu suprafața de bază etalon (G<) Ia înălțimile superioare de 14,20 și 26 m, în frăsinete. (Periodical volume growths (%) in comparison with the base standard surface (GJ by superior heights of 14, 20 and 26 m in European ash forests) înălțime Gf Creștere % G, Creștere G, Creștere supe- Suprafața periodică Suprafața Gț 100 periodică Suprafața 100 periodică rioară. de bază în volum, dc bază în volum: de bază în volum: m superioară, etalon % mijlocie, m2/ha % ly, T. G2 . IQQ ly.T.Gt inferioară, m2/ha % 100 • G\ % 14 22,0 100 I93- 21’ 93 106 17.0 . 78 82 20 29-31 100 26° - 285 92 104 23,8 79 85 26 355 - 3»5 100 32-35 90 102 28,1 76 79 1 (Xp ■ rezultate în curs de publicare; (X2) - F&xinus excelsior, în arborete pure, din luncă și din cîmpie; (X3) - șleauri normale de luncă și de cîmpie, constituite din stejar, tei, frasin și diverse; (X4) - cercetări de teren, în raza județelor Prahova, Ilfov, Dolj, Giurgiu 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 •1993 • Nr. 1 suprafața de bază optimă, se desprinde concluzia generală că între cele două formații cercetate există o mare apropiere, mai ales pînă la înălțimea superioară de 20-21 rn. La înălțimi superioare mai mari, șleaurile se diferențiază în raport cu frăsinetele, în sensul că, la înălțimi superioare egale, suprafața de bază optimă în șleauri indică o ușoară superioritate, față de frăsinete (între 2 și 6%), * Prin rezultatele obținute de noi, apreciem că aducem, o contribuție utilă, atît în domeniul cunoaș- terii fenomenului ca atare, cît, mai ales, în domeniul practic, acela al conducerii și gospodăririi arbore- telor studiate către niveluri ridicate de productivitate. Este de la sine înțeles că aducerea arboretelor la relațiile stabilite, trebuie făcută prin lucrări de îngri- jire, corect și periodic aplicate, în lumina recoman- dărilor din „îndrumările tehnice” în materie, rezul- tate din cercetări și aprobate de organele în drept și în strînsă legătură cu datele obținute și prezentate în articolul de față. BIBLIOGRAFIE Armășescu, S. ș.a., 1978: Cercetări privind caracteristicile dcndrometrice ale speciilor pentru care nu există tabele de producție. Referat științific final, ICAS, București. Armășescu, S. ș.a. 1983: Cercetări auxologicc în suprafețe de probă permanente privind dinamica structqrii, productivității și producției arboretelor echiene, la principalele specii - Molid, Brad, Fag, Stejar. Referat științific final, ICAS, București. Giurgiu, V., D e c e i, L, Armășescu, S., 1972: Biomctria arborilor și arboretelor din România. Editura CERES, București. G i u r g iu, V., Armă ș e s cu, S. ș.a., 1989: Fundamente auxologicc pentru îngrijirea și conducerea arboretelor. Publicațiile ICAS, Seria a Il-a, (octombrie 1992) (Xl) - valorile consemnate pentru șleaul normal (de cîtnpie sau de luncă) sunt caracteristice pentru următoarea compoziție: 30 Stejar, 30-35 Tei, 20 Frasin și 15-20 Diverse (Jugastru. Carpen, Ulm). înălțimea superioară - în șleauri - se calculează ca o medic a înălțimilor măsurate la stejar, din ultimele cinci categorii de diametre (în suită continuă; (Xf) - din „îndrumările tehnice de aplicare în producție" (Tema 89/1982, ICAS). Tabelul 2 Suprafața de bază optimă (m2/ha) în funcție de înălțimea superioară (m) în frăsinete (Xj) și șleauri normale de luncă și de cîmpie (The optimum base surface (m2/ha) according to the superior height (m) in European ash forests (X| ) and normat river mcadow and plain mixed foliage forests) înălți- mea superi- oară, m Frăsinete Șleauri normale de luncă și cîmpie Suprafața de bază optimă, ci. m2/ha Volum mediu la ha, m3 înălțime medie, m Suprafața de bază G2 Tabele de producție, (X2), m2/ha 8 ub' $ înălțimea superioară, m Suprafață de bază optimă, m2/ha 10 14,5- 16 72 8,3 15,5 10 14-15,5 12 16 - 17,5 17 - 19 18,5 - 20,5 100 10,4 18,8 95 12 17- 18,5 14 19,5 - 21 137 12,4 21.7 14 19-21 16 20 - 22 22 - 24 177 14,4 24,5 94 15 16 20,5 - 22,5 22-24 18 20 23 - 25 24 - 26 25 - 27 26 - 28,5 220 265 16,5 18,5 27,0 29,6 93 18 20 24-26,5 26-29 22 27 - 30 28 - 31 312 20,5 31,9 22 28,5-31,5 29 - 32 24 30 - 33 361 22,6 34,2 92 24 31 -34 31 - 34 26 32 ■ 35 412 24,6 36,2 26 33-36 28 33 - 36 34 - 37 465 26,6 38,0 92 28 35 - 39 (Ai) - frăsinete naturale de Fraxinus excelsiorL. (Sămînță și lăstari) (Xî) - Tabele de producție pentru FRĂSINETE (Referat științific final, ICAS, tema 14.2/1978). NOTĂ: Controlul suprafeței de bază în limitele recomandate - în funcție de înălțimea superioară - este indicat să se execute cu relascopui Bitterlich. Contribution regarding the optimum base surface in European ash forest and normal mixed foliage forests On the basis of comparative rescarches regarding the relationship between the base surface, superior height and the volume growth, is presented in table 1 the optimum base surface in natural European ash forests and in plain and river meadow normal mixed foliage forests in our country. Tbe optimum base surface is expresses in m2, according to the superior height which is expresses in m. REVISTA PĂDURILOR • Anul 108- 1993 • Nr. 1 19 Evaluarea volumului arboretelor prin metode fotogrametrice Șef lucr. dr. ing. GHEORGHE CHIȚEA Prof. dr. ing. AUREL RUȘI Universitatea „Transilvania” Brașo> Preocupările din această etapă, caracterizate în lucrarea „Evaluarea volumului unor arborete de molid prin metode fotogrametrice” publicată în Revista pădurilor nr. 4/1989, au continuat prin diversificarea și extinderea lor la alte zone - diferite ca stațiuni și arborete - pe eșantioane mai mari, astfel îneît rezultatele să capete și acoperire statistică, în plus, au fost utilizate și alte relații de calcul, astfel îneît să fie- cuprinși toți indicatorii de volum prelevabil direct de pe fotograme. Rezultatele parțiale au fost susținute la diferite sesiuni științifice și chiar publicate (R u s u, A., C h i ț e a, Gh., 1989; Chitea, Gh., R u s u, A., 1984; R u s u, A., Chitea, Gh., 1991), Tematica și oportunitatea acestor lucrări este cea prezentată în lucrarea amintită mai sus. Determinarea volumului arboretelor a constituit și constituie o preocupare pentru orice economie forestieră. De aici și numeroase metode ce au fost propuse și dezvoltate - pe parcursul timpului - în raport cu exigențele și posibilitățile. Un loc aparte în cunoașterea volumului îl ocupă metodele fotogrametrice care prezintă avantaje și dezavantaje' față de alte metode în funcție de exigențe (de preci- zie și timp), mijloacele avute la dispoziție precum și profesionalismul operatorului. în general, metodele fotogrametrice nu pot asi- gura precizii ridicate, din cauză că pe cale fotogra- metrică nu pot fi măsurate diametrele arborilor la 1,30, diametre care intervin în toate relațiile clasice de volum, iar mărimile extrase - ce intră în calcule - sunt în general extrapolate (toate sau în majoritate). Dar practica nu reclamă întotdeauna precizii deosebit de ridicate. Cadrul lucrării Cercetările s-au desfășurat în trei zone, cu arbo- rete de compoziții, vîrste, structuri și productivități diferite. De asemenea, au fost diferite și scările fotogramelor preluate toamna cu aceeași emulsie (pancromatică) și aceeași cameră (normal unghiulară). Cele trei zone luate în studiu: I. Timiș-Predcal, cu arborete de molid și ames- tec, de productivitate ridicată, de vîrste variind între 75 și 105 ani. Scara fotogramelor 1 : 13.000 - 14.500. II. Sînmartin-Harghita, cu arborete pure de molid, de productivitate mijlocie și inferioară, rela- tiv echiene, de 20 la 95 ani, fotografiate la scări de 1 : 7.500 - 1 : 8.000. III. Brașov (Noua-Poiana), cu arborete ameste- cate de molid, brad și fag, de productivitate relativ ridicată, de vîrste relativ pluriene sau relativ echiene (o mică parte) și scări ale fotogramelor variind între 1 : 4.600 -1 : 6.700. Numărul arboretelor luate în studiu, în cele trei zone au fost de cinci (I); 32 (II) și respectiv 20 (III). Relații utilizate în vederea evaluării volumului arboretelor prin metode fotogrametrice s-au utilizat relații cunoscute, care cuprind unul sau mai multe elemente de volum prelevabde direct de pe fotograme: v = bo + bib + b2n v = bo + b]h + bjh2 Înv = bo + b] InD + 63 Inh v = bo + b\h + b2 . i unde: v- reprezintă volumul arboretului Ia ha; bo, bj, bz - coeficienți, calculați prin m.c.m.p. - în funcție de volumele de referință v și mărimile măsurate pe fotograme; h, n, D și / sunt mărimile ce pot fi preluate de pe fotograme și semnifică: h - înălțimea medie a arboretului obținută, în fiecare caz, în funcție de paralaxele măsurate pe fotograme cu ajutorul micrometrului optic montat sub stercoscopul cu oglinzi, dotat cu binoculare măritoare (4x); n - numărul arborilor la ha obținuți în fiecare arboret prin numărarea lor sub stereoscop, pe foto- grame, în cercuri de mărimi variabile (trasate pe foi de celuloid) în funcție de scara imaginilor și vîrsta arboretelor, astfel îneît cercul să cuprindă cel puțin 20 exemplare; 20 REVISTA PĂDURILOR 'Anul 108 • 1993 'Nr. 1 Tabelul 1 Coeficienții ecuațiilor de regresie (Cocfficicnts of regression equations) Nr. crt. Ecuația Zona *0 bs Sv% r F f 1 v- b(! + byh + bin I 1271.06 52.16 0.79 2 II 273.42 15.014 -0.36 83.7 0.82 2.287 30 3 II! -97.08 9.663 0.46 115.2 0.63 1.989 18 4 v- fyt + b1h + b^h n -225.2 42.686 -0.52 78.2 0.79 • 0.821 30 5 m -852.89 81.72 -1.54 119.21 0.72 0.981 18 6 In v= 6(l+ + 6| in D + m 5.115 -0.014 0.26 81.1 0.78 18 +b, InJi y 7 v = fy) + 6|h + FJ 11 22.68 253.33 . -125.0 87.2 0.82 22.47 30 8 11 24.32 - 24.05 -89.77 77.2 0.86 30.13 28 NOTĂ: Sv% - abaterea volumului față de referință, exprimat în procente; r - coeficientul de corelație; F- testul privind semnificația relației de regresie; f- numărul gradelor de libertate. D - diametrul mediu al coroanelor arborilor, măsurat pe fotograme, sub stereoscop, cu ajutorul penelor de diametre; i - indicele de acoperire evaluat sub stereoscop, în fiecare arboret în parte. Concretizarea relațiilor de regresie arătate, ce exprimă volumele v ale arboretelor, în funcție de clemente preluate de pe fotograme h, n, D, i, presu- pune calculul coeficienților bo, b\ și 62- Cu ajutorul lor, în situații similare, volumele v ale arboretelor vor putea fi obținute numai în funcție de mărimile (unele) măsurate pe fotograme h, n, D, i, în raport cu relația utilizată. Calculul coeficienților și testarea statistică a acestora Calculul coeficienților bo, bj și b2 presupune cunoașterea tuturor mărimilor din relațiile de calcul, adică atît mărimile preluate de pe fotograme h, n, D și i cît și volumul arboretului v. Mărimile de pe fotograme au fost preluate, în modul arătat anterior, de către doi operatori. Volumele arboretelor au fost obținute astfel: - pentru arboretele din zonele I și HI volumele au fost obținute prin inventarieri integrale, în teren, prin metode clasice; - pentru arboretele din zona II volumele au fost luate din amenajament, după ce - în prealabil - au fost actualizate și verificate prin sondaje în teren. Calculul coeficienților s-a făcut în fiecare zonă, pentru relațiile utilizate - în funcție de totalitatea datelor - prin metoda celor mai mici pătrate. Coeficienții rezultați și principalii indicatori statistici sunt consemnați, pentru fiecare relație și zonă, în tabelul 1. Interpretări. Rezultate Se constată că valorile coeficienților (bo, b] și 62), din relațiile de regresie utilizate, diferă foarte mult, inclusiv în cadrul aceleiași relații, în raport cu structura arboretelor precum și cu scara fotogramelor. Chiar în cadrul aceluiași arboret II, calculul cu relația v = bo + bțh + b^i a dat valori diferite la poziția 8 față de 7, atunci cînd - pentru a observa în ce măsură se îmbunătățesc indicatorii statistici - s-au eliminat cele două valori extreme. Acest lucru nu trebuie să surprindă iar din punct de vedere practic este important, în primul rînd, pentru aplicarea relației care corespunde cel mai bine condi- țiilor de arboret și, în al doilea rînd, scării fotogra- melor utilizate. Cu privire la indicatorii statistici, variația volu- mului față de referință, Sv%, se situează în jurul valorilor de 77-87, în toate situațiile cînd referirea s-a făcut la arboretele din zona H, și de 81-119, în cazul arboretelor din zona III. Din punct de vedere al relațiilor de volum utilizate, nu se distinge clar superioritatea unora față de altele. ‘ Coeficientul de corelație r este uneori scăzut, în cazul arboretelor din zona III de amestec și pluriene, variind între 0,63 și 0,78, în raport cu relațiile de volum utilizate; în cazul celorlalte arborete, din zonele I și II echiene și relativ echiene, el prezintă o valoare mai ridicată, variind între 0,79 și 0,86. REVISTA PĂDURILOR • Anul 108' 1993 • Nr. 1 21 Examinarea semnificației coeficientului de core- lație s-a făcut cu testul t, deoarece am dispus de un număr relativ rcdus.de măsurători, respectiv valoa- rea Iui teste dată de relația: lexp NX-r unde: r- reprezintă coeficientul de corelație; N - numărul de măsurători. Valorile testului t experimental, precum și valo- rile lui t - teoretic pentru probabilitatea de trans- gresiune acceptată de q = 5%, sunt redate în tabelul 2. Tabelul 2 Testarea semnificației coeficientului de corelație (Testing the significance of the correlation coefficient) Nr. crt. JV r texp Semnificație 1 • 2 30 0,82 7,58 1,701 semnificativ 3 18 0,63 3,24 1,746 semnificativ 4 30 0,79 2,518 1,701 semnificativ 5 IX 0,72 4,15 1,746 semnificativ 6. 18 0,78 4,985 1,746 semnificativ 7 30 0,82 7,581 1,701 semnificativ 8 28 0,86 2,694 1,706 semnificativ Din analiza valorilor redate mai sus, rezultă că mărimea coeficientului de corelație r este semni- ficativă, respectiv legătura dintre variabilele luate în considerare în toate cele opt situații analizate, res- pectiv legătura dintre volum și elementele preluate de pe fotogramă, în vederea determinării lui, este dovedită statistic. în ansamblu, se constată că cele mai bune rezul- tate se obțin în cazul arboretelor echiene și pure de molid. Pentru arboretele din zona I Timiș-Predeal, cu numai cinci suprafețe de probă, nu s-au prezentat coeficienții statistici caracterizanți, deoarece - la numai trei grade de libertate - acoperirea statistică este neconcludentă. De aceea aici performanța s-a exprimat în funcție de precizia de măsurare a mări- milor preluate de pe fotograme și de efectul ei asupra volumului în relațiile utilizate, obținîndu-se rezultate în limitele a ± 10%. Discuția purtată aici a evidențiat efectul prioritar al preciziei de măsurare, al înălțimii arborilor pe fotograme, asupra rezultatului respectiv asupra volumului arboretului. Ori, această precizie este în funcție de precizia de măsurare a paralaxelor și de scara fotogramelor. La rîndul ei, precizia de măsura- re a paralaxelor este cea pe care o permite - în condi- ții curente de lucru - stcrcoscopul cu oglinzi prevăzut cu binoculare măritoare, de rutină, și micrometru paralactic. Firește că măsurătorile de paralaxe, efec- tuate cu instrumente de înaltă precizie de ord. I, spe- cifice laboratoarelor de aerofotogrametrie, pot asi- gura alte performanțe, însă acestea sunt cazuri ce nu țin de practica curentă. Observăm, totodată, că în toate relațiile utilizate - pentru obținerea volumelor arboretelor pe cale fotogrametrică - elementul cheie este înălțimea arboretului. Rezultă așadar clar că înălțimea b a arboretelor este cea care trebuie să stea în atenția operatorului, în primul rînd la evaluarea și măsurarea mărimilor ce se preiau de pe fotograme. Rezultă totodată că scara fotogramelor are un rol important asupra mărimii volumului arboretelor, determinate pc cale fotogrametrică, dar nu în raport direct cu mărimea scării. Prin urmare, relațiile utilizate - cu coeficienți astfel determinați - pot exprima în bune condiții volumul arboretelor în toate situațiile studiate. Reiese, deci, că cele mai bune rezultate se obțin atunci cînd mărimile de pe fotograme se pot prelua cu cea mai mare acuratețe, adică în cazul arboretelor pure și echiene. Este, de asemenea, evident că acoperirile foto- gramelor, caracteristicile geometrice (unghiulare) ale camerelor de priză, calitatea imaginii fotografice, sezonul și ora de fotografiere au - fiecare - cota lor de influență, în primul rînd, asupra preciziei de măsurare a paralaxelor - dar nu numai asupra lor - și, deci, asupra rezultatelor. Concluzii Cercetările efectuate prin rezultatele obținute, atestă atenția ce se acordă metodelor fotogrametrice de evaluare a volumului arboretelor. Toate relațiile utilizate s-au dovedit a putea exprima în bune condi- ții volumul arboretelor. Precizia determinării volu- mului arboretelor pe cale fotogrametrică este condi- ționată direct de precizia de măsurare a mărimilor de pe fotograme, dar în primul rînd a preciziei de determinare a înălțimii medii a arboretelor. După cum s-a putut constata, cele mai bune rezultate cu privire la determinarea volumului pe cale fotogrametrică se obțin în cazul arboretelor echiene și pure de molid cu vîrste de peste 60 de ani. Precizia de determinare a volumului arboretelor pe cale fotogrametrică este condiționată și de structura orizontală și verticală a arboretelor, această precizie scade pe măsura creșterii neregularităților acestor structuri. 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 1 Influența scării fotogramelor depinde atît de structura arboretelor studiate, cît și de geomorfolo- gia terenului, fără să fie direct proporțională cu mărimea ei. Pentru determinarea volumului arboretului prin intermediul elementelor deduse pe cale fotogra- metrică, se va aplica relația de calcul al volumului care răspunde cel mai bine condițiilor de preluare de pe fotograme a elementelor ce intră în calcul precum și tipului de arboret pentru care se determină volumul. în cazul utilizării coeficienților bo, b^ și b2, prezentați în această lucrare, ei trebuie verificați prin metoda expusă și, după aceea, se va putea trece la extrapolarea determinării volumului și în alte tipuri de arborete dccît cele menționate. Metodele fotogrametrice pot asigura, deci, precizii satisfăcătoare și bune în cadrul lucrărilor de sondaj, în lucrările de monitoring, în lucrările de urmărire în timp a evoluției fondului forestier. BIBLIOGRAFIE C h i ț e a, Gh., R u s u, A., 1984: Coeficienți privitori Ia evaluarea fbtogrametrică a volumelor unor arborete. Buletinul Universității din Brașov, Scria B, voi. XXXI. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie forestieră. Editura CERES, București. Huss, I„ Akca, A., Hildebrandt, G., Kenne weg, H., P e e r e n b o o m, H. G., R h o d y, D., 1984: Luftbildmessung und Fernerkiindiing în der Forstwirtschaft. Herbert Wichmen Verlag - Karlsruhe. R u s u, A., C h i ț e a, Gh., 1989: Evaluarea volumului unor arborete de molid prin metode fotogrametrice. în: Revista pădurilor, nr. 4, p. 200 - 203. R u s u, A,, C h i ț e a, Gh., 1991: Cu privire la evaluarea volumului arboretelor de molid pe cale fotograrnctrică. Analele Societății Române de Fotogrametrie și Teledetecție, nr. L The evaluation of timber stands by photogrammetric methods The researches on timber slands evaluation by photogrammctric methods were carried out in three different forest sites in age, composition and product ivity. The scales of photogrammetric images were also different (between 1 : 4600 and I : 14500). The relations we have always used consist of average tree heights, as well as the nurnber of trees/ha, the average crown diameter and the canopy density. AII the above-mentioned traits were measured on photogrammetric images by optical micrommeter (and using a stereoscope with mirrors). The whole nurnber of data and rcsults are included in the tablcs and consist of the regression formulas, different aspects on photogramms,. the regression coefficicnts and the most relevant statistica! indexes. The best results one can obtain in pure and even-aged stands. Pentru a asigura un circuit normal a! informațiilor tehnico- științifice, conținute în articolele publicate în REVISTA PĂDURILOR, autorii sunt rugați să aibă în vedere următoarele: • articolele vor fi dactilografiate la un rînd și jumătate, pe o singură față a hîrtiei, cu spațiu de 3,05 cm în partea stîngă; ® în conformitate cu noile reglementări tipografice, tabelele vor iî dactilografiate în text - la locul respectiv - ca și explicația figurilor; 3 bibliografia, inclusă la sfîrșitul textului, se va prezenta după normele folosite Ia REVISTA PĂDURILOR; O rezumatul (în limba română și, eventual, engleză) se dactilografiază la sfîrșitul articolului, pe ultima pagină; © materialele ilustrative (fotografii alb-negru, figuri execu- tate pe calc în tuș) nu trebuie să ridice probleme, în cazul repro- ducerii în tipografie (lipsă de contrast, execuție neîngrijită, scris neclar etc.); o articolele, în special ale noilor colaboratori, vor fi însoțite de o notă care indică datele autorilor: profesie, Ioc de muncă, titluri academice, științifice sau didactice, locul de muncă, adresă și telefon, pentru o legătură directă cu redacția: • materialele pentru rubricile Revista revistelor, Recenzii, Cronică nu vor depăși două pagini dactilografiate (la un rînd și jumătate). Responsabilitatea asupra conținutului revine autorilor. Nu se admite trimiterea concomitentă a articolului la alte publicații. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Lucrarea executată în cadrul diverselor instituții vor purta aprobarea conducerii acestora spre publicare. Pentru lămuriri suplimentare, vă așteptăm la sediul Redacției REVISTA PĂDURILOR: București, Bd. Magheru, nr. 31, etaj 1, telefon 659.20.20/226. REDACȚIA REVISTA PĂDURILOR • Anul 108* 1993 • Nr. 1 23 Starea de sănătate a pădurilor din județul Suceava pe perioada 1985 -1992 Ing. ANTONICĂ NEGURA Filiala Silvică Teritorială Suceava Tehn. GHEORGHE LĂZĂRESCU Ocolul silvic Putna Pădurile din județul Suceava reprezintă peste 53% din teritoriu, fiind cunoscute ca una din cele mai prețioase bogății naturale ale acestui colț de țară, în interiorul sau în apropierea lor se întîlnesc locuri cu mari rezonanțe istorice. Pădurile Sucevei au o caracteristică cu totul aparte, îmbrăcînd Obcinele Bucovinei de o parte și de alta. Datorită compoziției, cu specii autohtone dintre cele mai importante, ele reprezintă ecosisteme forestiere bine consolidate și au rezistență sporită față de unele adversități. Totuși, de-a lungul anilor, aceste păduri au avut de suferit vătămări cauzate de factori biotici și abiotici. Gradul de vătămare a fost determinat de natura, structura și compoziția arbore- telor precum și de natura și intensitatea factorilor dăunători și a condițiilor de relief unde s-au produs. 1. Date generale Fondul forestier sucevean are o suprafață de 440,5 mii ha, din care pădurile se întind pe 433,2 mii ha. Din acestea, rășinoasele participă în proporție de 78,3 %, iar foioasele 21,7 %. Dintre rășinoase, amintim molidul (65,2%), specie majori- tară în compoziție, după care urmează bradul (32,1%), iar pinii și laricele nu depășesc 1%. La foioase: fagul ajunge la 14,8%, stejarii doar 1,3%, diversele tari la 4,4% - reprezentate prin paltin, frasin, salcîm etc. - și diversele moi la 1,2% - cu tei, plopi etc. în general, pădurile sunt monoculturi, în majori- tate cu vîrste tinere și mijlocii. Aceasta este consecința exploatării intense, practicate după cel de-al doilea război mondial - în care societăți ca Sovromul au exce- lat - la care alăturăm însă și calamitățile naturale, cu doborîturi și rupturi de vînt pe mari suprafețe. împădurirea terenurilor dezgolite, de regulă cu molid, a dus la realizarea unor molidișuri unietajate, în felul acesta vulnerabile mai cu seamă .la impactul cu vîntul și zăpada. Din păcate, pădurea a trebuit să suporte suprasolicitări, prin care în unele unități de producție posibilitatea anuală a fost mult depășită. Așa că, în acest context, încercăm să facem analiza stării de sănătate a pădurilor pe ultima perioadă. 2. Evoluția stării fitosanitare a pădurilor în perioada 1985 -1992 în perioada anilor 1985-1992, pădurea suce- veană s-a confruntat cu acțiunea vătămătoare a unor factori dăunători de natură biotică sau abiotică. După cum rezultă din tabelul 1, acești dăunători au afectat fondul forestier în procent mediu anual de 26,2%, maximul fiind de 38,2% în 1989, iar minimul de 11,1% în 1985. Ponderea au avut-o factorii biotici (73,8%), cei abiotici înrcgistrînd 22,2%. 3. Dăunătorii biotici Faptul că această grupă de dăunători a predomi- nat, și a cuprins mari suprafețe de pădure, s-a datorat, în bună parte, exploziei de înmulțire în masă - în ultimii ani - a trombarului Orchestes fagi. Practic, dăunătorul respectiv a cuprins în întregime arealul fagului. 3.1. Insecte Potrivit datelor din tabelul 1, insectele au repre- zentat 64,5% din totalul suprafețelor afectate de dăunătorii biotici. Maximul infestărilor produse de insecte a fost de 77,7% în 1987, de 71,5% în 1989 și de 70,2% și 70,4% în 1986, respectiv 1988. Tabelul 1 Factorii dăunători ai pădurilor. (Damaging factors in the forests) Anul Suprafața păduroasă afectată (le dăunători, ha % Factori dăunători biotici Factori dăunători abiotici •— Suprafața afectată, ha % Din care (%) Suprafața afectată, ha % Din care (%) Insecte Para- ziți vege- tali Mami- fere roză- toare Vînt, zăpadă Ger, secetă, grindină, ploi torențiale Inundații, alunecări de teren 1985 48198 11,1 27871 57,8 40,0 3,5 14,3 20327 42,2 42,2 - - 1986 104913 24,2 88071 83,9 70.2 6,8 6,9 16842 16,1 16,1 - - 1987 156236 36,1 136838 87,6 77,7 4,5 5,4 19398 12,4 12,3 0,06 0,04 1988 133735 30,9 110970 83,0 70,4 5,4 7,2 22765 17,0 17,0 - - 1989 165354 38,2 135520 82,0 71,5 4,3 6,2 29834 18,0 18,0 - - 1990 120340 27,8 86766 72,1 56,7 5,9 9,5 33574 27,9 27,8 0,1 - 1991 101363 23,4 65913 65,0 48,1 7,3 9,6 35450 35,0 34,5 - 0,1 1992 78158 18,0 54961 70,3 57,1 9,0 4,2- 23197 29,6 29,5 o.l - Media 26,2 - 77,8 64,8 5,7 7,3 - 22,2 22,1 o.l 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 1 Formarea și dezvoltarea focarelor de înmulțire a insectelor s-a datorat atît condițiilor de climat, care au favorizat infestările puternice de Orchestes fagi în făgete, cît și calamităților naturale cauzate de vînt și zăpadă prin doborîrea și ruperea arborilor de răși- noase, care au înlesnit înmulțirea ipidelor și a trom- barului puieților de molid, Hylobitis abietis. Lepidopterele defoliatoare (Tabelul 2) n-au reprezentat decît 1,8%, din care la stejari 1,6%, Lymantria dispar L. (0,2%) a infestat, de inten- sitate slabă și foarte slabă, cîteva păduri din Ocoalele silvice Dolhasca și Suceava. Prezența defoliatorului, în acești ani, are loc în condițiile unei gradații neobișnuit de mari la nivelul țării, cînd mai mult de jumătate din cvercinee au fost atacate. De fapt, o privire în trecut ne arată că semnalarea acestei insec- te în stejăretele din Suceava nu s-a mai manifestat din anul 1958, depistată pe 820 ha în aceleași zone, cînd pe țară avea loc stingerea - pe cale naturală - a unei gradații similare cu aceea înregistrată în ultimii ani. Recoltarea mecanică a depunerilor de ouă și distrugerea lor a asigurat lichidarea focarelor create. Tortrix viridana L. (0, 8%) a fost depistată la Ocoalele Silvice Dolhasca (pădurea Liteni), Suceava (pădurile Pătrăuți, Adîncata, Zamoștea, Zvoriștea), cu intensitate slabă și foarte slabă. Acest dăunător este semnalat în arboretele de cvercinee din Suceava, începînd cu anul 1964, pe 445 ha, aproape cu regu- laritate, însă de intensitate slabă și foarte slabă. Geometridae sp.(0,6%), între care predomină Operophtera brumata și - mai puțin - unele specii de Erannis, au fost înregistrate în cvercineele din Ocoalele Silvice Suceava și Dolhasca. în bună parte, atacurile de cotari au fost combinate cu Tortrix viridana, de asemenea, de intensitate slabă și foarte slabă. Din datele statistice, rezultă că acești dăună- tori au fost semnalați din anul 1959 (1245 ha). Earias chlorana L. a produs atacuri în răchităriile din Ocoalele silvice Suceava, Dolhasca, Fălticeni, Marginea, adeseori necesitînd combateri chimice cu Decis 2,5 EC. Coleopterele defoliatoare (52,1 %) au reprezentat grupa cu cea mai mare pondere dintre dăunători. între aceștia se remarcă Orchestes fagi L. care, în 1985, a fost semnalat pe 1000 ha, pentru ca în anul următor să ajungă la 55.479 ha, în 1987 pe 60.836 ha, practic - deci - cuprinzînd toate făgetele din zonă. în acești ani, au predominat atacurile puternice și foarte puternice la Ocoalele silvice Rîșca, Gura lhimorului, Mălini, Solea, Marginea, Frasin, Stulpicani etc. De remarcat că atacurile acestui trombar s-au extins pînă la limita superioară a fagului, la Ocoalele silvice Broșteni, Crucea, Pojorîta, Moldo vița, Falcău etc. Cu toate că maximumul dc arborete infestate a fost înregistrat în 1989, în schimb a scăzut intensitatea atacului (slabă și foarte slabă), fiind de 63%, iar în 1990 de 80%, de 32% (mijlocie) în 1989 și 19% în 1990, iar puternică și foarte puternică de 5% în 1988 și 1 % în 1990. Infestările în ultimii ani au fost slabe și foarte slabe. Cauzele care au determinat aceste înmulțiri neobișnuite ale trombarului fagului se atribuie factorilor de climă și - în special - secetelor. Se consideră că iernile, fiind ușoare, nu au constituit factori limitativi pentru dăunători. Focarele s-au stins natural, fără a fi necesar să se intervină chimic. încercări limitate, cu caracter experimental, au fost făcute cu insecticidul Onevon Vur 30, folosind 5 1/ha în 24 1 soluție, fără rezultate concludente. In acest fel, ecosistemele de fag - cunoscute ca cele mai rezistente față de factorii dăunători - au dovedit o vitalitate sporită, neînregis- trîndu-se uscarea arborilor. Nu este mai puțin ade- vărat că producția de masă lemnoasă a fost afectată, însă faptul că arboretul a rezistat dovedește vigoarea pe care acesta a avut-o. Insecte dăunătoare (hectare) (Damaging insects (hectares) Tabelul 2 Amil Lepidoptere defoliatoare Coleuptere defoliatoare Gîndaci de scoarță ai rășinoa- selor Insecte xiiofagc Insecte care atacă rădăcina și tulpina puieților Insecte sugătoare Lyman- tria dispar Tortrix viridana Ceome- triade sp. Earias chlo rana Melo- lontha sp. Orches- tes fagi Trypo den- dron linea- tum Cripto- rhynchus lapathi Phyla- phis fagi Dre- fusia piceac Alte speen Hylo- bius abietis Hylastes sp. 1985 - 1J4 - 87 - 1000 14704 300 - 2600 461 - 1986 1987 1988 ' 209 114 114' 114 1585 119 100 55479 14492 - 88 2676 220 350 127 8 60836 14683 - 85 2714 220 42245 353 131 73 39683 21790 - 78 2646 290 27621 - 1989 122 1314 1200 122 64 79352 17417 - 62 2672 349 15468 64 1990 409 1364 - 140 22! 36719 11500 - 72 2700 300 14338 350 67 1991 419 1364 - 131 367 17145 15931 - 68 2642 345 10018 350 - 1992 319 350 600 73 144 15136 15393 - 102 1959 160 10018 350 70 % 0,2 0,8 0,6 0,2 0,2 51.9 2!,4 0,1 0,1 3,5 0,4 20,3 0,3 ( i _ REVISTA PĂDURILOR • Anul 108-1993 • Nr. 1 25 în 1987, în făgete s-a semnalat și prezența păduchelui de frunză Phyllaphis fagi L. (20,2%) pe 42.245 ha, care scade în anii următori, ajungînd la 10.018 ha în 1991. Au predominat intensitățile slabe și foarte slabe - de 64% în 1989 și 93% în 1990 - cele medii fiind de 36% în 1989 și 7% în 1990. Dăunătorul a fost depistat în aceleași arborete de fag infestate de Orchestes fagi, la Ocoalele silvice Rîșca, Frasin, Moldovița, Vama, Putna etc. Stingerea focarelor a avut loc pe cale naturală. De asemenea, în ultimii ani - îndeosebi în 1992 - în pădurile de fag a fost identificată insecta galicolă Mikiola fagi. O parte din lizierele pădurilor de stejar au fost defoliate de cărăbuși (0,2%). în arboretele de la Ocolul silvic Frasin, pe suprafețe restrînse, a fost identificată insecta Drefusia piceae Ratz (0,3%). Gîndacii de scoarță ai rășinoaselor (21,4%) au constituit una din grupele însemnate de dăunători. Majoritatea acestora au fost depistați la molid, pon- dere a*avînd-o Ips typographus, alăturea de care au fost găsiți Ips amitinus Eichh, Pittyogenes chalcographus L. ș.a. La brad, au fost depistați gîndacii Pityokteines curvidens Ger., frecvent în asociație cu Cryphalus piceae Ratz. Instalarea și dezvoltarea focarelor de ipide s-a datorat prezenței - în pădurile de rășinoase - a unor însemnate cantități de arbori doborîți, rupți de vînt sau zăpadă, care nu au fost fasonați la timp. Datorită faptului că - an de an - s-a acționat hotărît pe linie de protecție prin arbori-cursă, cît mai ales cu feromoni, s-a reușit mult limitarea extinderii atacurilor acestor insecte. Au predominat infestările slabe și foarte slabe de 63%, mijlocii de 34%, iar cele puternice și foarte puternice n-au depășit 3%. Remarcăm eficiența deosebită a feromonului Atratyp, prin care a fost prevenit și combătut gîndacul Ips typographus la molid. în același timp, a fost posibilă reducerea numă- rului de arbori-cursă, în unele situații, pînă la 50%. Faptul că s-a acționat eficient pe linie de protec- ție este demonstrat de situația existentă în zonele cu ipide, unde numărul arborilor pe picior atacați de acestea a fost scăzut. Așa, de exemplu, în 1990 s-a înregistrat înroșirea pe picior a unui număr de 8912 arbori (un volum de 3520 m3), care au fost cojiți și extrași, fiind socotiți ca arbori-cursă. Asemenea exemple au fost la Ocoalele silvice lacobeni, Crucea, Broșteni, Dorna Candreni, Vatra Dornci, Panaci, Stulgicani etc. în acești ani, în plantațiile de rășinoase - mai ales în cele de molid - s-au constatat destul de frecvent atacuri produse de trombarul Hylobius abietis L. (3,5%). Formarea și dezvoltarea focarelor acestui dăunător s-a datorat prezenței - în parchetele exploa- tate - a unor resturi de materiale lemnoase necojite și, mai ales, a cioatelor necojite. Aplicarea consec- ventă a măsurilor de protecție - mai ales prin scoarțe toxice tratate cu Decis sau Peb+Oltitox - au limitat atacurile și, în același timp, s-a evitat înregistrarea unor infestări de proporție. Datorită acestei situații, infestările slabe și foarte slabe au reprezentat 53%, mijlocii 37% iar puternice și foarte puternice 10%. Atacuri mai pronunțate, produse de Hylobius abietis au fost depistate în plantațiile de molid de 1-3 ani, din raza Ocoalelor silvice Broșteni, Crucea, Panaci, Dorna Candreni, Cîrlibaba etc. Adoptînd linia res- trîngerii sferei de folosire a insecticidelor în pădure, așteptăm din partea cercetării silvice ca - împreună cu Institutul de Chimie Cluj-Napoca - să grăbească tehnologia realizării unui feromon specific acestei insecte, necesar, atît depistării cît - mai ales - prevenirii și.combaterii. Speciile de Hylastes au produs vătămări (0,4%) puieților de molid. In zonele noastre a fost identificat - mai mult - Hylastes ater Payk, și - mai puțin - Hylastes cunicularius Er. Folosirea parilor-cursă s-a dovedit un procedeu tehnic eficient, limitînd mult pagubele acestor dăunători. Insectele xilofage (0,2%) s-au semnalat în pro- porție scăzută. Astfel, Trypodendron lineatum a fost identificat - cu totul izolat - în unele materiale lemnoase din depozite și stive, din locuri umbrite și cu exces de umezeală. Prin scoaterea și valorificarea acestora s-au putut evita pagubele economice. în răchităriile aparținînd Ocoalelor silvice Suceava, Fălticeni, Dolhasca, s-au identificat adeseori atacuri produse de trombarul Cryptorrhynchus lapathi L. în astfel de situații s-a acționat prompt prin trata- mente chimice, care s-au dovedit eficace. în același timp, s-a avut mai multă grijă în tehnica de recoltare a răchitei cît și la unele lucrări tehnice curente. O preocupare atentă din partea noastră a fost de a urmări - în continuare - evoluția defoliatorului Lymantria monacha L., din raza ocoalelor silvice în care insecta a fost semnalată. Folosind feromonul Atralymon - în punctele și pe aceiași arbori aleși în acest scop - avem posibilitatea de a cunoaște nivelul populației, de la an Ia an, pentru a fi în măsură să Tabelul 3 Evoluția capturilor de fluturi de Lymantria monacha, atrași de Atralymon (Evolution of butterflies captures Lymantria monacha attracted by Atralymon) *) Maximul de fluturi a fost prins la Ocolul silvic Coșna, în U.P.I. Teșna. 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. I intervenim, în caz de nevoie. Astfel, pe suprafața de 282.594 ha, în pădurile de molid și brad și în cele de amestec cu fag, s-a instalat un număr corespunzător de curse feromonale, revenind în medie o nadă feromonală/50 ha. Din tabelul 3 rezultă valori scăzute ale popula- țiilor de Lymantria monacha, ceea ce confirmă faptul că dăunătorul se găsește în latență. Se înregis- trează fluctuații de la un an la altul, care - însă - nu sunt semnificative. Oarecum, se remarcă o fluctuație mai accentuată în 1992, comparativ cu anii prece- denți. Cu toate că - la Ocolul silvic Coșna, în pădurea Teșna - într-un arboret de 60-80 ani de molid, mai mulți ani la rînd, capturile de fluturi au fost mai mari, totuși depistările - efectuate după ouă și larve - nu au arătat început de înmulțire. La Ocolul silvic Putna, U.P.I. (u.a. 34-38) și U.P.I. Putnișoara (u.a. 140-144, 148), pe tulpina arborilor de molid au fost identificați 21 fluturi femele de Lymantria monacha și 70 fluturi masculi, dar la surse luminoase au fost prinși doar șapte fluturi. Tot la acest Ocol, s-au găsit și cîteva depu- neri de ouă, precum și excremente de larve. în locurile unde numărul de fluturi/cursă au depășit 200, s-a procedat la majorarea numărului nadelor feromonale. în concluzie, dăunătorul - atît de periculos pentru rășinoase - se menține în latență și sunt luate toate măsurile necesare unei rrfai bune supravegheri a acestuia. în brădetele din Ocoalele silvice Frasin, Gura Humorului, Mălini, Solea, Rîșca etc., au fost am- plasați feromonii de tip Atraruf, fără a se mai semnala prezența defoliatorului Semasia rufimitrana. 3.2. Paraziti vegetali O grupă - mai restrînsă - a dăunătorilor biotici reprezintă paraziții vegetali (5,7%). Dintre aceștia se remarcă prezența bolii Microsphaera abbreviata Peck (Tab. 4) în unele plantații de cvercinee. în această zonă forestieră, condițiile climatice și de mediu nu sunt prielnice răspîndirii acestui agent fitopatogen. Ori de cîte ori este nevoie, s-a intervenit în comba- terea atacului. în culturile de pin, cu totul izolat la Ocolul silvic Adîncata, a fost identificat Lophodermium pinastri (0,24), care - însă - nu a trebuit combătut. în schimb, în molidișuri a fost semnalat agentul parazit Lophodermium macrosphorum Hart (98,2%) destul de frecvent, mai ales în raza Ocolului silvic Frasin. Cu totul sporadic, au fost depistate speciile de Coleosporium în plantațiile de pin - de pînă la 10 ani - îndeosebi la Ocoalele silvice Marginea, Fălticeni. A început să ne îngrijoreze prezența cancerului Nectria galligena Bres, identificat pe 294 ha, din făgetele de limită inferioară de la Ocolul silvic Dolhasca. Problema devine mai alarmantă, dacă în anii viitori vor fi condiții ce vor favoriza extinderea acestui agent fitopatogen. Pentru a evita unele preju- dicii economice, arborii intens atacați sunt marcați și se extrag. în materialele lemnoase de răsinoase - din depozite și stive - s-au constatat atacuri ale ciuper- cilor de alterare cromatică (Ceratocystis sp.). Tot la lemnul de rășinoase, sunt destul de pro- nunțate atacurile de Pomes annosus (putregaiul roșu de rădăcină). în unele puncte, atacul acestui parazit este intens, fapt datorită căruia pierderile economice sunt însemnate. Porțiuni destul de mari de lemn din partea inferioară, în loc să fie folosite în scopuri industriale, sunt destinate pentru lemn de foc. 3.3. Mamifere rozătoare La nivel de județ, ponderea mamiferelor roză- toare este dc 7,3%, mult peste media pe țară. Primele vătămări, produse de această categorie de dăunători, au fost înregistrate în anul 1958 - 90 ha atacate de șoareci - și în anul 1961 (atacuri de cervide). Potrivit datelor din tabelul 3, cervidele sunt mai reprezentative (93,6%). între acestea se remarcă: Tabelul 4 Paraziți vegetali și mamifere rozătoare (Vegetal parasites and rodent mammals) : Anul Paraziți vegetali Mamifere rozătoare Microsphaera abbreviata Lopho- dermium pi- nastd Lophodermi- um ma- crosphorum Coleospo- rium sp. Nectria deti- ssima Alte specii Cervide (căprior, cerb, carpa- tin și lopătar) Mis- treți Urși Pîrși 1985 44 1610 25 - - 68857 9 - 60 1986 50 7100 25 39 7216 3 - - 1987 35 7000 10 37 8336 35 - - 1988 7000 - - 39 9660 51 - - 1989 1 25 7000 - - 70 10132 86 - - 1990 49 25 7000 5 - 41 9537 426 1503 - 1991 23 25 7000 2 294 29 7870 288 1602 - 1992 7000 - 16 3048 215 - 5 % 0,4 0,2 98,2 0,1 0,6 0,5 93,6 1,7 4,6 0,1 REVISTA PĂDURILOR -Anul 108* 1993 *Nr. 1 27 căpriorul, în toată zona; cerbul carpatin, care predo- mină la deal și munte; cerbul lopătar, în partea de sud a județului. Vătămările produse de cervide au început să fie alarmante în plantațiile de rășinoase (în special la molid), din anul 1965 (2473 ha), pentru ca în anul 1976 suprafața vătămată să ajungă la 8461 ha, iar în anul 1989 la 10.132 ha. Se constată o restrîngere a suprafețelor afectate de cervide, mai ales, în anul 1992 (Tab. 4). La început, vătămările produse de cervide erau localizate în zonele de sud, la Ocoalele silvice Dolhasca, Rîșca, Suceava, Fălticeni, la care luase amploare extinderea culturii molidului destinat celulozei. O dată cu sistarea acestei acțiuni, antieco- logice și cu efecte dăunătoare asupra ecosistemelor forestiere, s-au limitat mult pagubele în aceste zone, însă - din păcate - ele au apărut iar, în optimul de vegetație a molidului. Explicații s-au găsit, deoarece - în tot acest timp - s-a mers pe împădurirea aproape în totalitate a clasei de regenerare, a poienilor și goluri- lor și, în acest fel, vînatul a fost lipsit de o însemnată sursă de hrană. La aceasta a mai contribuit și faptul că, aproape în toate rășinoaselc, s-au produs doborîturi și rupturi de vînt și zăpadă, care au determinat intensificarea activității de exploatare, respectiv prezența unui mare număr de muncitori și utilaje. în felul acesta, vînatul a fost lipsit și de liniștea atît de necesară. în tot acest timp, s-a acționat pentru evitarea prejudiciilor, aplicînd - pe suprafețe importante - tratamente cu repelente. Rezultate bune s-au obținut cu preparatul SILVAROM (3-7 kg/1000 puieți), aplicat toamna, înainte ca temperatura aerului să coboare sub 0°C. Tot cu rezultate apreciabile a fost și folosirea pungilor de polietilenă perforate. Faptul că de la 10.132 ha (în 1989) s-a ajuns la 7870 ha (în 1991) dovedește eficiența măsurilor luate. De subliniat că - în ultimii ani - ne confruntăm cu mari greutăți în procurarea repetentului Silvarom. Pe lîngă prețul extrem de ridicat, producătorul nu este în măsură să asigure, la timp, repetentul respec- tiv. La nivel de filială, avem în vedere asigurarea echilibrului biologic între efectivele de vînat și bonitatea terenurilor, în final rămînînd măsura cea mai eficientă și mai recomandabilă în această situație. Mistreții (1,7%) au provocat, în ultimii ani, vătămări la puieții din plantații și regenerări naturale. Singura măsură luată a fost recoltarea unui număr sporit de mistreți în punctele mai afectate. De asemenea, urșii (4,6%) au devenit, în unele cazuri, o problemă destul de serioasă; pe de-o parte semnalele înregistrate din partea crescătorilor de animale, iar pe de altă parte prejudiciile aduse pădurii prin smulgerea cojii de pe trunchiul arborilor. In felul acesta, arborii respectivi lîncezesc și sunt predispuși atacurilor gîndacilor de tulpină și infec- țiilor produse de ciuperci. Pîrșii (0,1%) inelează vîrfurile molizilor din culturi. 4. Factorii dăunători abiotici Pădurile din raza județului Suceava au fost permanent afectate - într-o măsură mai mare sau mai mică - de acțiunea vătămătoare a factorilor abiotici (22,2%, Tab. 1). Acest lucru a fost posibil cu atît mai mult cu cît arboretele, în majoritate de răși- noase, în care ponderea o are molidul, sunt destul de vulnerabile la intensități mai mari ale vînturilor. Asa - bunăoară - în perioada pe care o analizăm, suprafa- ța afectată de vînt a ajuns la 35.427 ha în 1990. Doborîturi de vînt au fost semnalate în toate zonele de rășinoase, dar mai mult la Ocoalele silvice Brodina (1990 - 11.200 ha), Mălini (1990 - 8982 ha), Pojorîta (1989 și 1990, 4900 ha), Dorna Candrenilor (1989, 5550 ha), Crucea (1989, 3350 ha) etc. în toate aceste situații au fost înreprinse măsuri hotărîle, mai întîi prin exploatarea la timp a arborilor doborîți și rupți, apoi prin măsuri de protecție. Desigur că au existat destule exemple în care au rămas materiale necojite, în care caz înmulțirea în masă a ipidelor a condus la infestarea unor arbori pe picior. De îndată ce se semnalau înroșiri și atacuri la arborii sănătoși, aceștia au fost puși în valoare și extrași. Măsurile de protecție - care au constat în amplasarea unui număr suficient de arbori-cursă, de regulă din exemplarele doborîte și rupte, și cojirea lor în stadiul larvă-pupă, cît și instalarea de nade feromonale de tip Atratyp - au asigurat menținerea ipidelor sub pragul critic. Pe mici suprafețe (Tab. 1) s-au semnalat înghețuri: 20 ha în 1991 și 23 ha în 1992; efectele secetei (din 1992) s-au făcut simțite pe 62 ha, în Ocoalele silvice Fălticeni, Panaci și Moldovița. S-au înregistrat alunecări de teren cu vegetație forestieră (2 ha în 1991 și 4 ha în 1992, la Ocolul silvic Fălticeni) precum și inundații în culturile forestiere (21 ha în 1991 și 23 ha în 1992, Ia Ocoalele silvice Rîșca, Fălticeni și Gura Humorului). 5. Fenomenul de uscare a bradului în această perioadă, fenomenul de uscare a bradului s-a manifestat mai pronunțat la Ocoalele silvice Marginea și Solea, dar destul de pronunțat și la Ocoalele silvice Rîșca, Mălini, Putna, Frasin și Gura Humorului. Dacă în anii 1987 și 1988 uscarea bradului s-a produs pe 7561 ha, respectiv pe 7411 ha, urmează o creștere (la 14.828 ha) în 1989 și (16.489 ha) în 1990,pentru ca în anul 1991 să descrească (la 3195 ha), descreștere continuată (2264 ha) în 1992. în ge- neral, intensitatea uscării a fost slabă și foarte slabă, 28 REVISTA PĂDURILOR -Anul 108 • 1993 -Nr. 1 mijlocie înregistrîndu-se la Ocolul silvic Marginea: pe 1144 ha în 1991 și pe 1146 ha în 1992. în acest fel, ne așteptăm la o oarecare restabilire a echilibrului ecolo- gic, lucru la care apreciem că un aport deosebit l-au avut precipitațiile din anul 1991, care au completat rezerva de apă necesară plantelor la secetă. Un aport însemnat îl are și sistarea activității întreprinderii de Fibre Artificiale din Suceava (I.F.A.). Dintre cauzele principale care au înlesnit și favorizat apariția, dezvoltarea și menținerea acestei situații nedorite, menționăm anii deosebit de secetoși - din perioada premergătoare - la care, însă, asociem influența noxelor industriale, a ploilor acide. Totodată, se au în vedere atît natura și strucura arboretului cît, mai ales, modul lui de gospodărire, întrucît - de-a lungul timpului - s-a ajuns la monoculturi vulne- rabile factorilor dăunători. 6. Lucrări de protecție Lucrările de protecție - ce trebuie aplicate pentru limitarea efectelor nedorite ale dăunătorilor - au reprezentat doar 4,6% în 1991 și 4,2% în 1992, iar raportat la suprafața afectată de factorii dăunători, sunt de 19,7% în 1991 si 23,5% în 1992; în cea mai mare parte, este vorba de lucrări cu caracter preventiv, care ajung la 55,4% în 1991 și la 77,4% în 1992. Pe natură de culturi și arborete, acestea - în proporție de 0,4% (în 1991) și 0,7% (în 1992) - s-au efectuat în pepiniere; de 99,4% (în 1991) și 99,3% (în 1992) în arborete și doar de 0,2% pentru mini- mum sanitar în 1991. Dintre lucrările de protecție mai importante, amintim pe cele aplicate pentru prevenirea și combaterea ipidelor la rășinoase, care au fost de 57,5% (în 1991) și 78,1% (în 1992). Am folosit 15.101 arbori-cursă și control, cît și 3000 feromoni Atratyp (în 1991) și 14.208 arbori-cursă și 3000 curse Atratyp în 1992. Remarcăm eficiența feromonului Atratyp, specific numai gîndacului Ips typographys la molid. De fapt, această specie - care participă în compoziția scolitidelor pînă la 80% și mai mult - este dăunătorul cel mai răspîndit și impor- tant din punct de vedere economic. Ca urmare a extinderii folosirii feromonului Atratyp, am reușit să reducem - în bună parte - volumul arborilor-cursă. Totuși, aceștia sunt necesari pentru combaterea altor specii, destul de frecvente în atacurile produse, fiind vorba mai ales de Ips amitinus și de Pityogenes chalcographus. în proporție de 15% în 1991 și de 4,2% în 1992, s-au executat combateri împotriva trombarului Hylobius abietis și a speciilor de Hylastes, cu ajutorul scoarțelor tratate cu Decis 2,5EC (în concentrație de 0,1 %) și a parilor-cursă pentru Hylastes sp. Prevenirea vătămărilor, produse culturilor tinere de rășinoase - în special plantațiilor de molid - de către cervide, a necesitat un volum apreciabil de lucrări; s-a utilizat produsul Silvarom. Pe plan local, începînd cu anii 1991, 1992, la Ocoalele silvice Putna, Marginea, Vama etc., s-a realizat preparatul Protelin I, după rețeta Ing. Pentiuc Vichentie, avînd aceeași eficiență ca și Silvarom. După cum rezultă din cele de mai sus, în inter- vențiile făcute în pădure - pentru limitarea și stinge- rea unor focare de dăunători - nu s-au folosit produse chimice toxice și, astfel, nu a fost afectat echilibrul ecologic al ecosistemelor forestiere. Tratamentele chimice s-au rezumat doar la unele răchitării din Ocoalele silvice Dolhasca, Suceava, Fălticeni, Adîncata, Marginea, fiind necesar să prevenim pagubele economice cauzate de Cryptorrynchus lapathi și defoliatorului Earias chlorama. în concluzie, considerăm că - în felul acesta - am reușit să integrăm mijloaacele de protecție în combaterea integrată a dăunătorilor forestieri și astfel să asigurăm o stare de sănătate corespun- zătoare a pădurilor noastre. BIBLIOGRAFIE Lăzărescu, Gh,, 1991: Observații cu privire la starea fitosanitară a pădurilor din Ocolul silvinc Putna - județul Suceava - pc anul 1990. în: Revista pădurilor nr. 3. Ni țescu, C., Simionescu, A., V 1 ă d e s c u, D., V 1 ă d u 1 e a s a, A., 1992: Starea fitosanitară a pădurilor din România în perioada 1976-1985. Editura Intermedia, București. Simionescu, A., 1990: Protecția pădurilor prin metode de combatere integrată. Editura Ceres, București. Simionescu, A., 1991: Aspecte cu privire la starea de sănătate a pădurilor din România în anii 1988-1989. în: Revista pădurilor nr. 1. Health state of the forests in Suceava district in 1985-1992 period Forests in Suceava district, which represent 53% of the teritory, are formed t . raluable species and at the same time pest proofing. In spițe of the fact that these forests have been affected by damaging factores in a proportion of 26,2% during the last eight years, the protection works - to avoid the prejudices - have noi exceeded 4.4%, in most cases having a prophyiactic character. An important part of the works were made against the stern insects by softwood, especialty Ips typographus species using the pheromone Atratyp, as wcll as against the pest Hylobius abietis by sprucc fir seedlings. One can notice the fimitalion of the drying phenomenon by fir tree to which the abundant rainfalls had an important contribution in 1991, as well as activity ceasing of IFA Suceava. As a conclusion, one can appreciatc that the health state of the forests in Suceava district was a good one in 1985-1991 period. REVISTA PĂDURILOR • Anul 108' 1993‘Nr. 1 29 Unele considerații privind modernizarea funicularelor forestiere Dr. ing. ION STAN Institutul Național al Lemnului - București 1. Considerații generale privind colectarea mecanizată a lemnului Mecanizarea lucrărilor forestiere, în general și a celor de exploatare în special, a cunoscut - în ultimii ani - o largă extindere și o importantă diversificare. Unii specialiști apreciază că pe plan mondial - în economia forestieră - gradul de mecanizare a lucră- rilor în pădure ar fi ajuns aproape de nivelul maxim. Cu toate acestea, în special în exploatările forestiere din zonele montane, pentru colectarea lemnului rămîn ca mijloace de bază - în continuare - tractoa- rele și instalațiile cu cablu. Colectarea lemnului cu tractorul, și - mai ales - cu tractorul forestier, este soluția cea mai bună din punct de vedere tehnic și economic, în condițiile oferite de pădurile situate pe terenuri relativ așezate - de ia cîmpie și dealuri - cu declivități mici, unde efectele negative asupra mediului și chiar asupra materialului lemnos deplasat sunt reduse. Respectînd epocile optime de lucru, solul nu suferă distrugeri însemnate, iar pe traseele unde acestea acționează se realizează și o mobilizare - pe adîncime mică - creîndu-se condiții favorabile regenerării. Situația se schimbă însă în cazul colectării lemnu- lui pe terenuri accidentate, cu pante peste 20°, pe substraturi litologice în general friabile, cum sunt caracterizate adesea terenurile forestiere din țara noastră, care au o anumită predispoziție la eroziune. Dacă la această sensibilitate naturală se adaugă și acțiunea distructivă pc care o exercită tractoarele, în special pe vreme umedă, este lesne de intuit preju- diciul ce se poate aduce pădurii. In plus, la declivi- tăți mari sunt puse în pericol atît tractorul cît și trac- toristul, iar amenajările pentru deplasare (drumurile de tractor) sunt costisitoare și adesea distructive pentru sol și pădure. De aceea, folosirea tractorului în terenuri cu declivități mari, se consideră nejustifi- cată, atît din punct de vedere economic cît și din punct de vedere ecologic. în aceste situații folosirea instalațiilor cu cablu oferă condiții de lucru mai favorabile, datorită unor avantaje pe care acestea le prezintă: - se construiesc în linie dreaptă, unind punctele extreme (stațiile de încărcare și descărcare) pe drumul cel mai scurt, indiferent de relieful terenului, trecînd cu ușurință peste obstacole care - pentru alte mijloace de transport - ar constitui probleme greu de rezolvat și, în același timp, costisitoare; - în exploatare sunt - în general - independente de condițiile atmosferice; - sunt de construcție simplă, putîndu-se realiza - în cea mai marc parte - cu materialul existent în zonă, folosind în general arbori și cioate pentru suspendarea și ancorarea cablurilor; - nu se produc deteriorări solului, semințișului, arborilor rămași în picioare și nici materialului ce se transportă (după unele cercetări, vătămările aduse arborilor - prin rănire - și distrugerea solului sunt mai mari de circa 2,8 ori, în cazul colectării cu tractoa- rele, față de funiculare); - printr-o exploatare rațională și o bună organi- zare a parchetului de exploatare se realizează pro- ductivități ridicate, cu eficiență economică; - nu necesită lucrări de terasamente și nici nu reclamă scoaterea din circuitul economic a unor suprafețe de pădure; - consum mai mic de combustibil, în raport cu alte mijloace de colectare; în unele situații funicula- rele pot deveni automotoare, folosind forța gravita- țională. Prin enumerarea avantajelor folosirii instalațiilor cu cablu, nu ne propunem diminuarea importanței altor mijloace de colectare. Rcferindu-ne la folosirea tractoarelor și funicularelor în procesul de colectare a lemnului, trebuie amintit însă faptul că fiecare dintre aceste mijloace are un domeniu de folosire bine definit, astfel ca eficiența lor să fie maximă. Aceste mijloace nu se folosesc arbitrar, nu sunt în concurență, ci ele se aleg în funcție de mai mulți factori, printre care cei economici și ecologici sunt determinanți. Față de cele menționate mai sus, se apreciază că ponderea funicularelor - la colectarea mecanizată a lemnului, în codițiile existente în țara noastră - trebuie să ajungă la 10 - 15%. 2. Realizări și tendințe pe plan mondial, în domeniul construcției de funiculare Din analiza realizărilor pe plan mondial, în do- meniul construcției de instalații cu cablu, și a tendin- țelor în dezvoltarea acestora, se desprind următoarele: O Diversificarea instalațiilor cu cablu în vederea acoperirii unui domeniu cît mai mare de condiții de exploatare și - în primul rînd - a celor tehnologice și de relief. Pentru aceasta, s-a mers în direcția realiză- rii unor grupuri de acționare, cu utilizare multifunc- țională sau care pot să-și schimbe destinația prin folosirea unor dispozitive simple și ușor de montat. Astfel, cu ajutorul unui singur grup de acționare se pot realiza mai multe scheme de cablu, folosind cărucioare adecvate. Firma Steyr realizează cu un 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 1 singur grup de acționare 10 scheme de cablu. Ca exemple în acest sens mai pot fi menționate, de asemenea, firmele Wyssen, Koller, Gantner, Hinteregger, BACO și altele. • Folosirea unor grupuri de acționare, în parte montate pe autovehicule, de o complexitate deose- bită, încorporînd elemente de automatizare și - de regulă - montate în stația de jos. Acestea au trei pînă la cinci tambure și permit utilizarea unor cărucioare de construcție mai simplă, în detrimentul unui con- sum mai marc de cabluri. © O mare dezvoltare au căpătat instalațiile cu cablu și pilon, în primul rînd datorită avantajului montării-demontării rapide. Dintre firmele profilate pe instalații cu cablu și pilon, se menționează: Hinteregger, Steyr, Koller și altele. Se poate afirma că - în general - instalațiile de distanță medie și scurtă sunt instalații cu pilon. © Cunoscînd importanța pe care o arc reducerea timpului de montare-demontare, firmele construc- toare de funiculare au acordat o atenție deosebită realizării de echipamente auxiliare care să faciliteze montarea-dcmontarea rapidă a instalațiilor cu cablu. S-a ajuns, în acest mod, la completarea inventarului garniturilor de funiculare cu toate elementele nece- sare montării. Clemele cu șuruburi au fost practic eliminate, fiind înlocuite cu cleme autoblocante. 3. Stadiul actual a] construcției de funiculare în România în ultimele trei decenii, au fost depuse eforturi însemnate pentru modernizarea și diversificarea sistemei de funiculare din țara noastră. A fost creată și încercată o serie de tipuri de instalații cu cablu, diferite din punct de vedere constructiv și funcțional. Dintre acestea însă numai două tipuri s-au impus și au rămas - pînă în prezent - în producția de serie: funicularele FPU-500 și FP-2. Acestea sunt funicularele pasagere, gravita- ționale, acționate din stația de sus. Pe lînga acestea, au mai fost fabricate în serii mici instalația cu cablu și pilon FUMO-403 și funicularul cu grup de acțio- nare în stația de jos F-20. Pentru situații deosebite cu accesibilitate foarte redusă, Societatea Comercială IRUM S.A. Reghin a executat și omologat prototipul unui funicular forestier semipermanent (Funicularul Măneciu) în trei variante de lungimi. Funicularele fabricate în țară dispun de echipa- ment de montare la nivelul anilor ‘60. Toate elemen- tele de fixare a cablurilor (cleme, bride) sunt con- strucții cu șuruburi, mari consumatoare de timp la executarea operațiilor de montare-demontare. Nu există în dotarea funicularelor fabricate în țară echipamentul pentru urcarea pe arbori, în vederea montării rolelor pentru suporți, această operație făcîndu-se (ca și acum 30 de ani) prin baterea de scări pe arbori. Este necorespunzător sistemul de comunicație și semnalizare între membrii echipei de lucru (telefonul sau exterfonul). Durata și costul montării-demontării funicula- relor, în condițiile în care nu se dispune de echipa- mentul necesar transportului și manipulării cablurilor și a altor accesorii, constituie în prezent un dezavan- taj pentru funiculare, în comparație cu alte mijloace pentru colectarea lemnului. Construcția de funiculare forestiere - în țara noastră - s-a bazat, ca în general construcția de utila- je forestiere, pe utilizarea subansamblurilor aflate în producția industrială de serie din țară, ca: motoare termice, cutii de viteză, reductoare etc. Subansam- blurile specifice funicularelor, datorită interdicției folosirii oțelurilor aliate, au fost executate din oțeluri de slabă calitate. în acest mod, avantajele aparente de ordin economic (economie de valută) au condus la scăderea performanțelor sub nivelul celor prezen- tate de firmele recunoscute pe plan mondial. 4. Soluții constructive noi, adoptate de firme- le constructoare de funiculare Firmele recunoscute pe plan mondial în domeniul construcției de funiculare forestiere au introdus în fabricație - în ultimii ani - o serie de soluții con- structive noi, contribuind astfel la creșterea perfor- manțelor tehnice și economice ale funicularelor. Aceasta a mărit și mai mult decalajul tehnologic dintre funicularele fabricate la noi și cele ale unor firme ca Wyssen, BACO, Koller, Gantner și altele. Dintre particularitățile și soluțiile constructive mai deosebite, care se referă la echipamentul de bază al funicularelor (troliul și căruciorul), se men- ționează: • Toate firmele importante - constructoare de funiculare - echipează troliile (grupurile de acționare) cu motoare răcite cu aer, preponderent motoare Diesel. Răcirea cu aer a motoarelor constituie o particu- laritate avantajoasă, dacă se au în vedere implicațiile acesteia asupra greutății, gabaritelor și întreținerii grupului de acționare. Pornirea motoarelor este electrică. Unele motoare dispun - în plus - de posibilitatea pornirii manuale cu manivela, motiv pentru care acestea sunt prevăzute cu un sistem de decompresare. 0 Transmisia troliilor pentru funiculare fores- tiere este locul celor mai radicale modificări con- structive. Dacă în soluția clasică transmisia unui tro- liu se compune din: ambreiaj (cu disc) + transmisie cu curele sau cu lanț + reductor cu inversor, în REVISTA PĂDURILOR *Anul 108’ 1993'Nr. 1 3! prezent este pregnantă tendința înlocuirii acesteia - parțial sau total - cu o transmisie hidraulică (hidrostatică). © Firmele Wyssen și Gantner produc grupuri de acționare în două variante: cu transmisie hidro- statică totală („fuily hydrostatic”) și cu transmisie mecanică, dar care conține și un cuplaj hidraulic, de regulă după ambreiaj. De asemenea, firma Wyssen fabrică grupurile de acționare W-15 hy, W-30 hy și W-150 hy, cu transmisie hidrostatică constînd într-o pompă hidraulică cu debit variabil - montată pe motorul de acționare - un motor hidraulic, în angrenaj cu coroana dințată a tamburului, precum și un distribuitor hidraulic și aparatura de control. Principalele avantaje ale transmisiei hidrostatice sunt următoarele: - transmite cuplul motor fără șocuri, forța de tracțiune în cablul trăgător P putînd varia între F - O și F = Fmax.» la o turație practic constantă a motorului; - este mai ușoară, în comparație cu transmisia clasică, ceea ce contribuie la reducerea greutății grupului; - nu necesită întreținere; - nu este generatoare de zgomot; s olicită într-o măsură mai mică șasiul grupului; - este ergonomică, solicitarea mecanicului - funicularist fiind minimă. e Sistemul de frînare la funiculare include, în general, frîna principală (de stop) și frîna de cobo- rîrc. Frînele principale sunt - de obicei - de tipul cu saboți sau cu bandă și acționează direct pc tambur. Firma Gantner folosește, pentru unele tipuri de trolii, frînă hidraulică cu discuri multiple. Ca frînă de coborîre, în prezent este aproape unanim accep- tată frîna aerodinamică. © Toate firmele - importante constructoare de funiculare forestiere - livrează instalațiile cu cărucioare automate (cu blocare automată pc cablul purtător). 0 O atenție deosebită s-a acordat - de către fir- mele constructoare de funiculare - echipamentelor auxiliare, în special celor necesare montării-de- montării funicularelor. Dintre acestea, se menționează: - echipament pentru transportul și manipularea cablurilor; - elemente de montaj pentru funiculare (palan cu cleme automate, autoblocante, cleme rapide pentru ancorări, role de unghi cu pereți rabatabili, legături din cablu); - echipament pentru urcarea pe arbori, compus din cîrlige speciale și centură de siguranță; - dispozitive de tracțiune cu cablu; - clește pentru tăierea cablurilor. în vederea asigurării comunicării și semnalizării între membrii echipei de lucru, firmele constructoare de funiculare oferă un sistem fonic de comunicare, compus dintr-o stație principală - care se montează lîngă troliu, alimentată de la bateria de acumulatori a acestuia, și două substații în punctele de încărcare și de descărcare ale traseului funicularului. în timpul lucrului, mecanicul-funicularist folosește o cască pentru protecția față de zgomotul produs de motor, care-i oferă posibilitatea să audă - însă - orice comu- nicare de la membrii echipei. Obținerea performanțelor de înalt nivel, de către firmele recunoscute în construcția de funiculare forestiere, se datorează - în mare parte - tehnologiei de fabricație folosite, caracterizată în principal prin: ® Folosirea unor subansambluri procurate de la firme renumite în domeniul respectiv, ca motoare (firmele DEUTZ și HATZ - Germania), elemente hidraulice (pompe hidraulice, motoare hidraulice) și altele. Aceasta a contribuit în mare măsură la obținerea performanțelor ridicate - în general - și în special în ceea ce privește fiabilitatea. © Folosirea materialelor adecvate la execuția subansamblurilor specifice funicularelor: oțeluri aliate pentru subansambluri de rezistență și uzură, aluminiu pentru pereții șasiului-sanie, carcasele reductoarelor, ambreiajelor etc. S-a obținut astfel, pe lîngă rezistența necesară, reducerea masei troliului - un parametru foarte important pentru funiculare. ® Se acordă atenție deosebită calității execuției (tratamente termice, suduri, finisare). 5. Concluzii privind modernizarea funicu- larelor forestiere Funicularele, deși prezintă avantajele - în primul rînd ecologice - menționate mai sus, sunt greu acceptate în procesele tehnologice și numai în cazuri în care nu pot fi folosite alte mijloace. Cauzele rezervelor, manifestate în folosirea funicularelor la colectarea lemnului, constau în decalajul tehnologic al acestor instalații față de insta- lațiile moderne (în primul rînd în ceea ce privește fiabilitatea), care se concretizează în scăderea pro- ductivității și - deci - creșterea costurilor de producție. Un aspect important al folosirii funicularelor în țara noastră este acela care privește echipamentul auxiliar (echipament pentru transportul și manipularea cablurilor, echipament pentru montarea-demontarea funicularelor, echipament auxiliar pentru exploa- tarea funicularelor), care în mare parte lipsește iar cel care există este rămas la nivelul anilor ‘60. în condițiile actuale, cînd la linia unui funicular gravitează - în general - cantități relativ mici de lemn, durata de montare-demontare poale deveni criteriul hotărîtor în ceea ce privește folosirea funicularelor. Este foarte important pentru eficiența folosirii funi- cularelor dacă durata de montare a acestora se reduce 32 REVISTA PĂDURILOR «Anul 108 • 1993 -Nr. 1 de la o lună Ia cîteva zile, poate chiar mai. important decît, dacă motorul de acționare este răcit cu aer sau cu apă sau dacă transmisia troliului este mecanică sau hidrostatică. Din cele arătate mai sus, rezultă că funicularele forestiere produse în țară au performanțe reduse și se impune modernizarea lor, în primul rînd în ceea ce privește echipamentul auxiliar. Dat fiind nivelul la care s-a ajuns în construcția de funiculare, obținerea unor performanțe apropiate de cele realizate pe plan mondial, de către sistema noastră de funiculare, este posibilă numai cu import de completare sau prin cooperare cu firme străine din domeniul construcției de funiculare. Întrucît - de curînd - Regiile de Exploatare a Lemnului SUDREL și VESTREL au importat - de la firmele Wyssen, Kollcr și Gantner - trolii de funicular, cărucioare și echipament auxiliar de montaj și exploatare, s-âu creat condiții favorabile pentru trecerea la modernizarea producției interne de funiculare. Some considerations conceming the cable-ways modernization The introduction presents the advantages of the utilisation of the cable-way for wood collecting, especially for environment protection. There have been analysed the achievements and the world-wide trends in the field of cable-ways production, noticing the present situation in Romania. Conclusions have been drawing up about the needof cable-ways modernizing, mainly of their auxiliary dotation for mounting- dismounting. KAUSHAL, P„ GUEHL. J.M., AUSSENAC, G., 1989: Differential growth respose to atmosphcric carbon dioxide enrichnicnt in seedlings of Cedrus atlantica and Pinus nigra ssp. Laricio var. Corsicana. (Creșterea diferențiată a pnieților de Cedrus atlantica și Pinus nigra ssp. Laricio var. Corsicana, urmare a îmbogățirii bioxidului de carbon din atmosferă). în: Canadian Journal of Forest Research, Canada, 19, pag. 1351 - 1358. Autorii prezentului studiu au transplantat puîeți de Cedrus atlantica Manetti și de Pinus nigra Arn. ssp. Laricio var. Corsicana de nouă ani, crescuți în seră în conteinere paralelipipedice care permit măsurarea creșterii rădăcinilor și, pe de altă parte, în vase de șase litri. Puieții au fost transferați pentru al doilea sezon de vegetație, din ianuarie în octombrie, în două tunele de polietilenă, într-o seră unde există o concentrație atmosferică de CO2 de 350 (normală) și 800 țimol.mol’1 (îmbogățită). La sfîrșitul perioadei de creștere în condiții de sporire a procentului de CO2, biomasa pnieților crescuți la 800 țimol.mol 1 era de peste 66% la C. atlantica și de 30% la P. nigra, față de cei crescuți în atmosferă normală. Raportul biomasă rădăcină/biomasă aeriană nu a fost afectat prin îmbogățirea în CO2. Creșterea în înălțime și în diametru a pnieților crescuți la 800 țimoLmol'1 a fost stimulată cu 20% la C. atlantica și respectiv cu 10% la P. nigra, prin îmbogățire. La sfîrșitul perioadei de îmbogățire, procentul de asimilare a CO2, dc către puieții de C. atlantica, era identic la cele două tratamente, în timp ce procentul de asimilare rămînea slab stimulat prin îmbogățirea carbonului la P. nigrp. J Diferența creșterii în condițiile îmbogățirii bioxidului de carbon apărea ca fiind legată de modelul genetic al creșterii, foarte distinctă între cele două specii și, mai ales, Ia diferențele de creștere radicelară înaintea înmuguririi și în timpul începutului creșterii aeriene. Ing. ELENA TÂRZIU GUEHL, J.M. și GARBAYE, J„ 1990: The effects of ectomycorrhizal status on carbon dioxide assimilation capacity, water-use efficiency and response to transplanting in seedlings of Pseudotsuga menziesii (Mirb) Franco. (Efectul ectomicorizei asupra capacității de asimilare a CO2, eficiența utilizării apei și reacția Ia transplantare a puiuților de Pseudotsuga menziesii. (Mirb) Franco). în: Annales des Sciences Foresticres, Franța, 21, pag. 551-563. Cei doi cercetători au procedat la cultura plantulelor de duglas micorizate de Laccaria laccata sau Thelephora terrestris în timpul unui sezon de creștere la două niveluri de concentrație a fosforului în soluție nutritivă (10 și 40 mg.l’'P) și au fost comparate din punctul de vedere al relațiilor hidrice și a schimburilor gazoase, înainte și după transplantare (la două date diferite, în octombrie și în februarie) în condiții hidrice nelimitante. La o concentrație slabă de fosfor, plantulele inoculate cu L. laccata aveau o suprafață foliară mai mare decît plantulele micorizate prin T. terrestris și erau caracterizate printr-un procent mai ridicat al asimilării CO2 și ai eficienței fotosintetice. Carența fosforului reduce fotosinteza și eficiența utilizăm apei. Efectul stimulant al ciupercii L. laccata asupra eficienței apei se datorează cel puțin în parte ameliorării nutriției în fosfor. Reducerea fotosintezei după transplantare, deși este însoțită de o închidere a stomatelor se datorează în principal unui mecanism nestomatic și nu este legată dc o alterare a stării hidrice și nutriționale a puieților. Restabilirea fotosintezei după transplantare se realizează concomitent cu regenerarea rădăcinilor, dar determinismul lor implică reluarea activității ciupercii. Autorii comentează rezulta- tele din punct de vedere al relațiilor plantă-ciupcrcă. Ing. ELENA TÂRZIU Universitatea Brașov REVISTA PĂDURILOR -Anul 108-1993-Nr. 1 33 Aspecte în legătură cu ascuțirea lanțurilor tăietoare Dr. ing. JOHANN KRUCH S.E.T.T.P.P.L.*) - Arad 1. Considerații introductive Începînd cu anul 1990, în exploatările forestiere din România au pătruns masiv ferăstraîele mecanice suedeze Husqvama (tipurile 242 și 262-XP), și care la ora actuală dețin primatul, deoarece - pe de o parte - nu s-au mai făcut importuri de ferăstraie tip Drujba- 4 și - pe de altă parte - modernizarea ferăstrăului autohton FM-60 se face într-un ritm mult prea lent. Aceasta fiind situația, asimilarea tehnicii de lucru cu noile ferăstraie precum și satisfacerea cerințelor unei corecte exploatări și întrețineri a fost făcută rapid și cu consecințele de rigoare. înlocuirea unor ferăstraie mai puțin pretențioase sub raportul calității combustibilului, al exploatării, întreținerii precum și a obișnuinței și instruirii făcute au reprezentat pentru noile ferăstraie un handicap serios, știut fiind faptul că noutățile sunt asimilate relativ încet de către fasonatorii mecanici. La toate aceste aspecte s-a adăugat - la unele unități productive - și o libertate prea mare în acorda- rea ferăstraielor, fără - cel puțin - o instruire sumară a personalului ce le-a utilizat. De aici numeroasele defecțiuni care s-au înregistrat, unele dintre ele compromițînd total ferăstraiele. Cu timpul, carențele menționate au fost înălturate, îndeosebi prin stăruința reprezentanței Husqvama din România. O problemă mereu actuală la exploatarea ferăs- traielor rămîne ascuțirea corectă a lanțurilor. Deși fiecare firmă producătoare de lanțuri recomandă unul sau mai multe dispozitive de ascuțire, în practica exploatărilor de la noi aceste anexe extrem de utile, indiferent de faptul că erau complicate sau simple, nu au fost agreate. Acest fapt este deosebit de grav, deoarece existența unor elemente geometrice incorecte la dinți, și ca atare la lanț, are consecințe multiple atît asupra solicitărilor motorului cît și asupra productivității. De aceea este strict necesar să se insiste mai mult și mai amănunțit asupra necesității și modului corect de ascuțire, de menținere în limite acceptabile a parametrilor de taiere a lanțurilor, ceea ce este posibil numai prin utilizarea dispozitivelor de ascuțire create în acest scop. în cele ce urmează, vom prezenta investigațiile noastre referitoare la modul actual de ascuțire folosit frecvent în producție, iar apoi vom prezenta dispo- zitivul realizat de firma Sandvik AB din Suedia. 2. Parametri specifici geometriei dinților Lanțul - ca organ activ de lucru al ferăstrăului mecanic - constituie o parte importantă ce se carac- terizează, la morpentul punerii în operă, printr-o sumă de parametri tehnici. în procesul de exploatare a lanțului, acești parametri își modifică valorile inițiale optime pentru condițiile date, în sensul că se înrăutățesc, iar prin aceasta modifieîndu-se esențial atît productivitatea, consumul de combustibil cît și solicitările motorului. Dintre parametrii geometrici ai unui dinte, de o deosebită importanță în procesul de tăiere sunt un- ghiul de tăiere și avansul de tăiere (supraînălțarea, limitatorul de adîncime), iar pentru asigurarea unei securități în exploatare precum și a menținerii unui consum rațional de combustibil, muchia spatelui. Dacă parametrii de tăiere, indicați ca mărime de firma producătoare a lanțului, trebuie menținuți între limite stricte, muchia spatelui se consumă, ca urmare a ascuțirilor repetate, dar nici ea nu trebuie să scadă sub o valoare minimă. Este evident că valoarea unghiului de tăiere diferă .în raport cu specia, anotimpul și cu proprietățile fizico-mecanice și de rezistență ale lemnului precum și de factorii care determină variațiile acestor proprie- tăți, dar, cum - în practică - nu se poate ține scama de toate aceste influențe, mărimea adoptată reprezintă o medie statistică a acțiunii globale a parametrilor. între suprafața spatelui dintelui și limitatorul de adîncime trebuie să existe o relație strictă, deoarece diferența de cotă dintre cele două elemente reprezintă mărimea avansului de tăiere. Acesta - la rîndul său - trebuie pus în corespondență cu parametrii care influențează procesul de tăiere, dintre care enumerăm: puterea motorului, structura și densitatea lemnului, anotimpul în care se lucrează, viteza periferică a lanțului etc. Problema stabilirii avansului la tăiere nu este atît *) Sucursala de Exploatare și Transport Tehnologic pentru Prelucrarea Primară a Lemnului 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 'Nr. 1 de simplă, deoarece este foarte greu de ținut seama de atîția parametri și încă de alții nenominalizați. Grosimea așchiei desprinse depinde și de specie, umiditate precum și de elementele geometrice ale dintelui - unghiuri și muchii tăietoare. In ceea ce privește mărimea avansului de tăiere (limitatorul de adîncime), acesta diferă de Ia o fabri- că producătoare la alta și determină atît grosimea așchiei desprinse cît și productivitatea la tăiere. Factorii de influență enumerați, pe lîngă faptul că sunt numeroși, acționează și în sensuri contrare, și - ca atare - conceperea unui lanț care să satisfacă cît mai multe cerințe este greu de realizat. Este important de știut că nici nu ar fi posibil, practic, să se realizeze prea multe tipuri de lanțuri, unde fiecare tip să cores- pundă optim unor parametri, deoarece acest lucru ar fi total neeconomic. Privit în întregul său, lanțul trebuie să fie un ansamblu de elemente tăietoare la care parametrii de tăiere să oscileze strîns în jurul acestei medii, care - la rîndul lor - să nu se abată semnificativ față de valorile optime indicate. în figura 1 este reprezentat schematic un dinte tăietor universal cu elementele ce interesează proble- ma antamată. Semnificațiile notațiilor sînt următoarele: a - lungimea muchiei spatelui; ac - parte din lungimea muchiei care se consumă; a,- partea remanentă a muchiei spatelui; f - avansul la tăiere (supraînălțarea); - unghiul de tăiere; a - unghiul de așezare. în cele ce urmează se vor reda principalele rezultate obținute în cercetarea întreprinsă referitoare la cei trei parametri caracterizanți. 3. Variația parametrilor în timpul exploatării Pentru evidențierea modului cum se ascut lanțu- rile fără dispozitiv de ascuțire, au fost prelevate 14 lanțuri uzate de diverse tipuri și care echipează - în mod normal - ferăstraiele Husqvama utilizate la noi. La aceste lanțuri au fost măsurate - la toți dinții tăietori - cele trei elemente geometrice menționate, separat pentru partea stîngă și dreaptă, în ordinea unul după altul. Instrumentarul folosit la măsurători a constat din Fig. I. Elemente geometrice ale unui dinte tăietor universal (Geometrical elements of a universal cutting tooth). Tabelul 1 Valorile medii extreme ale parametrilor dinților tăietori la lanțurile noi și uzate (Cheediurn extreme values of the parameters of the cutting teeth by new and used chains) Nu- măr Pa- ra- PARAMETRII STATISTICI PENTRU lanț metru Partea stîngă Partea dreaptă Lanț întreg min. max. w media s V% inin. max. w media s V% w media s V% 6 a 9.1 9.5 0.4 9.37 0.11 1.13 9.1 9.5 0.4 9.37 0.11 1.22 0.4 937 0.11 1.18 10 a 4.3 5.4 l.l 5.02 0.23 4.52 4.9 5.6 0.7 5.29 0.22 4.15 1.3 5.16 0.26 5.10 8 a 1.8 2.5 0.7 2.21 0.18 8.20 1.5 2.3 0.8 1.93 0.22 11.31 1.0 2.07 0.24 11.80 6 f 0.52 0.72 0.20 0.64 0.06 8.88 0.40 0.65 0.25 0.54 0.06 11.90 0.32 0.59 0.08 13.18 3 f 1.05 1.56 0.51 1.33. 0.15 10.95 0.91 1.80 0.89 1.46 0.21 14.34 0.89 1.40 0.19 13.67 J0 f 0.60 0.85 0.25 0.76 0.07 8.64 0.35 0.63 0.28 0.54 0.06 11.58 0.50 0.65 0.12 19.06 6 6° 29 32 3 30.06 0.62 2.07 29 31 2 30.06 0.40 1.35 3 30.06 0.52 1.74 10 8» 23 31 8 27.28 2.40 8.80 23 39 16 30.72 3.52 11.47 16 29.00 3.47 11.97 L__U 8° 27 35 8 30.50 2.36 7.75 24 36 12 30.67 3.07 10.02 12 30.58 2.74 8.97 REVISTA PĂDURILOR * Anul 108» I993'Nr. 1 35 șubler - pentru lungimea muchiei spatelui, micro- comparatori - pentru avansul de tăiere și raportor - Ia unghiul de tăiere. în vederea comparării rezultatelor, au fost utilizate valorile obținute la două lanțuri noi, unul avînd 36 dinți tăietori (Husqvama 262-XP) și altul 32 (Husqvama 242). La lanțurile folosite actualmente în producție, mărimile recomandate ale parametrilor geometrici urmăriți au următoarele valori: - lungimea inițială a muchiei spatelui, a = 9,5 mm; - avansul de tăiere, f = 0,65 ± 0,02 mm; - unghiul de tăiere, 6°t = 30° ± 2’, Valoarea unghiului de așezare este de 10°. Avînd în vedere caracterul statjstic al cercetării, au fost determinați și principalii indicatori, și anume: amplitudinea, media, abaterea medie pătratică și coeficientul de variație. în tabelul 1 sunt redate doar rezultatele valorilor medii extreme, obținute pentru parametrii dinților tăietori la lanțurile uzate, comparativ cu cele noi, atît pentru partea stmgă și dreaptă cît și pentru lanțul întreg, precum și valorile indicatorilor statistici amintiți. Referitor la parametrii urmăriți, studiul între- prins a permis evidențierea următoarelor aspecte: a) în practica curentă se întîlnesc toate cele trei situații posibile de schimbare a lanțurilor, adică: se înlocuiesc prea repede (a > 4 mm, lanțurile 1, 3, 10 și 11), se înlocuiesc la momentul oportun (a = 4 mm, lanțurile 4, 15 și 16), sau se mențin în exploatare mult peste limita admisă (a < 4 mm, lanțurile 2, 9, 12, 13 și 16). Atît prima cît și a treia situație implică cheltuieli suplimentare, deoarece - pe de o parte - se achiziționează lanțuri noi cînd încă nu ar fi cazul, iar pe de altă parte se plătește un surplus dc combustibil care. Ia un mod rațional de exploatare, nu ar fi necesar. b) Variația valorilor este extrem de pronunțată de la un dinte la altul și de la un lanț la altul. Astfel, sub raportul coeficientului de variație acesta a înregistrat valori de pînă la: - 17,33 % pentru lungimea muchiei spatelui (lanțul 12); - 52,62 % pentru avansul de tăiere (lanțul 12); - 37,87 % pentru unghiul de tăiere (lanțul 15). c) Există diferențe între valorile parametrilor, obținute pentru partea stîngă și dreaptă. Dc regulă, mărimea muchiei spatelui pentru partea dreaptă a fost mai mare decît pentru partea stîngă (raportul a fost dc 8/2 la Husqvama 262-XP și de 3/1 la Husqvama 242). Aceste diferențe dintre părți se atenuează pentru unghiul de ascuțire și devin aproape nesemnificative la avansul de tăiere. Fig. 2. Variația lungimii muchiei spatelui la un lanț nou (6) și un lanț uzat (12). {Lenght variation of the back margin by a new chain (6) and a wom-out on? (12)). Imagini mai sugestive despre modul cum pot varia acești parametri, de la starea de lanț nou la cea de lanț uzat, sunt redate în figurile 2, 3 și 4. Se observă că, în timp ce la lanțul nou valorile indivi- duale oscilează strict în jurul mediei, respectiv că împrăștierea este redusă, la lanțul uzat dispersia valorilor este foarte pronunțată. Accentuarea ncuniformității începe imediat de la primele ascuțiri și atinge maximul înainte de scoate- rea din uz a lanțului. In tot acest interval dc timp, exploatarea ferăstrăului nu este cea optimă. HUSQVARNA 262-XP (6) LV dreapta lanț ^=0.6* n>m r(11=054 mni mr» HVSQVARML 262-XP (11) Larii OREEON stingă dreapta tiuit fet=0.42 moi fdr^et mm f=Q.6~ nun Fig. 3. Variația avansului de tăiere la un lanț nou (6) și unul uzat (11) (Vuriation of the cutting advance by a new chain (6) and a wom-out one (11)} 36 revista pădurilor • Anul 108 • 1993 • Nr. 1 în figura 2 este redată variația lungimii muchiei spatelui pentru un lanț nou (6) și unul uzat (12). Trebuie amintit că valorile măsurate și reprezentate se referă la mărimile maxime ale muchiei, înregistrate întotdeauna la marginile exterioare ale dinților. Se observă clar că pe parcursul exploatării, din cauza nefdosirii dispozitivelor de ascuțire, dispersia valo- rilor se amplifică. Acest fapt este vizibil pe oricare dintre celelalte 14 reprezentări obținute pe calculator - neredate aici - și care, în plus, mai prezintă și alte aspecte singulare. Reprezentarea grafică a valorilor avansului de tăiere. (Fig. 3) arată că în cazul lanțului nou (6) acestea sunt sensibil apropiate de mărimea indicată ca optimă, de către fabrica producătoare (în figură reprezentată printr-un cerc), dar că și aici există - totuși - unele abateri. La lanțurile uzate s-au întîlnit frecvent situațiile reprezentate în figură, cînd pe o parte a lanțului avansul de tăiere este mai mic decît cel prescris iar pe cealaltă parte este mai mare. Practic, există o paletă foarte diversă, printre care și situația extremă cînd supraînălțarea are o cotă superioară suprafeței spatelui Fig 4 Variația unghiului de tăiere la un lanț nou (6) si unul uzat (2) {Variation of the cutting angle by a ne w chain (6) a wom-out one (2)} dintelui. Aceasta înseamnă că dintele respectiv nu mai participă la procesul de tăiere, el fiind practic scos din acțiune. Un astfel de caz a fost întîlnit la lanțul 15, ceea ce înseamnă că în timpul exploatării lanțului, limitatorul de adîncime nu a fost deloc adus la cotă. Că - într-adevăr - această situație paradoxală poate apărea, se poate dovedi pe baza datelor geometrice ale dintelui și cu ajutorul figurii 1. Diferența pozitivă de cotă dintre limitatorul de adîncime și suprafața superioară a dintelui începe chiar pe lungimea ac de consum. Consecințele cele mai grave, datorate gradului de neuniformitate, sunt la acest parametru și înseamnă așchii de grosimi diferite, ce apar în succesiune alea- toare, generînd astfel solicitări oscilante la ferăstrău. Referitor la-unghiul de tăiere (Fig. 4) se pot spune practic aceleași lucruri, adică dispersie mare a valorilor, de la un dinte la altul și de la un lanț uzat la altul, abaterile putînd atinge limite deosebit de nefa- vorabile (la lanțul 15, pe partea stingă 8°t = 11,6°). 4. Dispozitivul de ascuțire Sandvik - Windsor Pentru înlăturarea deficiențelor semnalate ante- rior, referitoare la modalitatea de ascuțire, a fost concepută o serie de dispozitive, unele mai simple, altele mai complicate, portabile sau fixe. La fasonațorii mecanici, care lucrează în parchete de exploatare și nu au la dispoziție standuri speciale de ascuțire și nici mai multe lanțuri în folosință, intervine necesitatea să-și ascută lanțul de mai multe ori pe zi. Dispozitivul de ascuțit trebuie să îndeplinească mai multe condiții, dintre care simplitatea și ușurința utilizării sunt cele mai importante. La fel de necesar este ca el să permită corectarea a cît mai multor parametri ai tăierii. Din acest punct de vedere, dispozitivul conceput Fig. 5. Dispozitivul Sandvik-Windsor 6920 în poziție de lucru (Sandvik-Windsor 6920 derice in work position) REVISTA PĂDURILOR * Anul 108- 1993 • Nr. 1 33 și realizat de firma Sandvik corespunde exigențelor practice, în sensul că permite: - menținerea constantă a unghiului de ascuțire; - menținerea la cota corectă a limitatorului de adîncime; - limitarea ascuțirii la mărimea de 4 mm a lungimii muchiei spatelui. La dispozitivul Sandvik-Windsor 6920, indicat pentru lanțurile folosite la noi la ferâstraiele Husqvama, primele două condiții de mai sus sunt relativ strict îndeplinite, în timp ce la ultima se poate obiecta că, totuși, pot apărea diferențe semnificative de lungimi de muchii ale spatelui, deoarece dispozitivul - prin construcția sa - operează restrictiv doar la valoarea limită (4 mm), neoferind posibilitatea efectivă de a mai ascuți în continuare dinții. Pentru a păstra omo- genitatea la mărimea dinților, sarcina principală revine fasonatorului mecanic care trebuie să respecte cu stric- tețe regulile prescrise de ascuțire, în sensul că operațiunea trebuie făcută des, cu doar 2.. 3 treceri de pilă la fiecare dinte și fără o apăsare puternică. în figura 5 este redată o imagine a dispozitivului în poziție de lucru pentru dinții de pe partea stîngă a lanțului. Modul de utilizare este consemnat în notița tehnică care însoțește dispozitivul și poate fi ușor învățat de către fasonatori. Este de reținut că dispozitivul Windsor 6920 poate fi folosit la ascuțirea lanțurilor de tip Sandvik, Oregon, Carlton și Sabre, cu ajutorul pilelor rotun- de, avînd diametrele de 4,5 mm sau 4,8 mm. 5. Concluzii Pentru o corectă exploatare a lanțurilor ferăstra- ielor este riguros necesar ca valorile recomandate - de către firmele producătoare - la parametrii de tăiere să fie menținuți în limite rezonabile. Cercetarea între- prinsă a scos însă în evidență că există o marc neuni- formitate valorică a parametrilor dinților tăietori; consecințele acestei diversități se reflectă atît în solicitările neuniforme ale motorului și în siguranța în funcționare a lanțului cît și în calitatea și produc- tivitatea tăierii. în vederea înlăturării tuturor acestor deficiențe, considerăm că este absolut necesar ca - o dată cu achi- ziționarea ferăstraielor - să fie solicitate și dispozitivele adecvate de ascuțire, iar mecanicii să fie instruiți în mod corespunzător. De fapt, concluzia generală pe care o atestă studiul întreprins este că fasonatorii, în marea lor majoritate, nu cunosc încă suficiente clemente care să-i conștientizeze în folosirea acestor anexe tehnice, indiferent de gradul lor de comple- xitate. O acțiune conjugată a factorilor responsabili de la sectoarele de exploatare, în vederea instruirii și verificării modului de utilizare și întreținere a ferăstraielor, ar fi benefică. (martie 1993) Aspects regarding the sharpening of the cutting chains The aleready made research cmphasizes the high degree of non uniformity of the cutting parameters when by the sharpening of the chains one cannot use sharpening devices. One presents the disadvantages of such a work System and one recommends the necessity to instruct the mechanicai shapers. In the and one presents the sharpening device of Sandvik A.B. in Swedeti. 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108'1993' Nr. 1 Cercetări privind testarea și stabilirea metodelor de multiplicare in vederea introducerii și extinderii unor specii exotice de arbori și arbuști, de interes forestier și orna- mental (Responsabil: Ing. E. Burza) Experimentările - instalate în perioada 1990 - 1992, în principal, la Simeria și stațiunile - colaboratoare Mihăiești și Hemeiuși - au urmărit: - sporirea resurselor de lemn, prin introducerea unor specii repede crescătoare; - îmbogățirea și completarea florei lemnoase; - obținerea unor sortimente și produse deficitare (furnire estetice, lemn pentru paste și celuloză, rășină, tanin, fructe, flori etc.); - sporirea rezistenței arboretelor și zonelor verzi la adversi- tăți (boii, dăunători, poluare ș.a.) și reconstrucția ecologică a acestora; - ridicarea valorii estetic-decorative și rccrcativ-curative a zonelor verzi (păduri-parc, plantații intravilane). Rezultatele obținute se referă, în principal, la: - stabilirea speciilor ce prezintă interes pentru introducere, pe baza analogiilor climatice și compatibilității ecologice și silvoproductive sau silvoutilitare: - comportarea acestora în fazele inițiale ale introducerii (faza de pepinieră); - depistrarea în colecțiile dendrologice sau plantațiile pilot de specii exotice a unor taxoni, în vederea multiplicării și difuzării lor; - realizarea tratamentelor pregerminative celor mai potrivi- te pentru stimularea germinației; - stabilirea tehnicilor adecvate de multiplicare sexuată în pepiniere, solarii ș.a. și vegetativă (prin butășire, altoire). S-au elaborat îndrumări tehnice pentru 10 specii de rășinoase (Abies nordmannianan, A. nobiiis, A. veitehi, A. coacolor, Metasequoia giiptostmboides, Cedrus atlantica, Abies grundis, A. lasiocarpa, Cupressus sempervirens ți Libocedms decurens) și cinci de foioase (Cercis siliquaslrum, Wisleria sinensis, Xanihoceras sorbi folia, Gymnocladus dioica și Broussoneiia papyrifera), cuprinzînd însușirile ecobiologice, productive și protectoare, precum și metodele de multiplicare. i» Cercetări privind stabilirea tehnologiilor de producere a puieților de scoruș de munte, jneapăn, pin cembra, ienupăr comun și anin verde, pe cate sexuată și vegetativă (Responsabil: Ing. I. Herța). Experimentările instalate - în perioada 1989-1992 - în pepiniere, solarii și sere (la Stațiunile ICAS Simeria, Brașov, Cluj, Caransebeș, Focșani și pepinierele Simeria, Reia, Pui, Rîul Mare, Bcliș, Valea lui Bogdan, Răzoare, Triaj, Gilău, Valea Largă), au condus la stabilirea unor tehnologii perfecționate de lucru, privind producerea de semințe și butași a puieților din speciile mai sus menționate. Rezultatele obținute aduc contribuții de ordin științific și practic, referitoare la: - precizarea răspîndirii speciilor studiate în scopul organi- zării recoltărilor de semințe și butași; - perioadele optime de recoltare a fructelor și conurilor, a modalităților de culegere, prelucrare șt păstrare a semințelor; - particularitățile procesului de germinație și natura stării de repaus (dormanță) a semințelor, precum și definitivarea unor tratamente pregerminative eficiente; - tehnica de semănare (perioada, amplasare, norme, adîncimi, acoperire) de conducere și întreținere a culturilor; - posibilitățile și condițiile de multiplicare vegetativă a unor specii și rezultatele obținute prin folosirea unor substanțe stimulatoare (Radi-Stim 1, Radi-Stim 2, Germon 1%, Tepacen 5%, Rhizopon A 0,5%), în procesul de înrădăcinare a butașilor; - randamentul și performanțele dimensionale ale puieților, corelate cu tehnicile de lucru folosite. S-au elaborat îndrumări tehnice privind cultura în pepiniere silvice și ornamentale a acestor specii precum și utilizarea lor în lucrările de «împăduriri și reconstrucție ecologică, în scopul lărgirii asortimentului de puieți, consolidării stabilității ecosis- temelor forestiere și intensificării funcțiilor speciale de protecție, exercitate de acestea, în etajele montan superior și subalpin. Stabilirea tehnologiilor de îngrijire a semințișurilor și arboretelor tinere de gorun provenite din regenerări naturale și artificiale (Responsabil: Ing. Gh. Guiman) în primul ciclu de cercetare (1989 - 1992) s-au studiat lucrările specifice categoriilor amintite și s-a constatat că îngriji- rea semințișurilor și desișurilor este încă un domeniu nefunda- mentat clar, din punct de vedere teoretic și practic. î mbunătățirea tehnologiilor de îngrijire a semințișurilor și arboretelor tinere de gorun poate fi realizată, urmînd urmă- toarele căi; O Calitatea semințișurilor și arboretelor tinere de gorun, regenerate natural, este influențată - printre altele - de trata- mentul aplicat și de numărul de tăieri de regenerare; astfel, în situația prelungirii perioadei de regenerare și a neexecutării ritmice a lucrărilor de îngrijire în primele stadii de dezvoltare, 50-60% exemplare din total se degradează calitativ, trecînd lent în categoria inutilizabililor. Refacerea calitativă a acestora este posibilă prin receparea tuturor exemplarelor, pentru situația cînd acestea nu depășesc diametrul de 2 cm la colet; peste aceste dimensiuni, seminți- șurile fiind compromise, este necesară înlocuirea lor. Stabilirea calității semințișurilor și arboretelor tinere de gorun este imperior necesar a se realiza o dată cu efectuarea controlului anual al regenerărilor naturale (etapa I) prin înregis- trarea pe lîngă exemplarele utilizabile și a celor inutilizabile, fapt ce imprimă un anumit specific executării ulterioare a lucrărilor de îngrijire. REVISTA PĂDURILOR • Anul 108* 1993 *Nr. 1 39 □ Introducerea principiilor selecției pozitive, încă din stadiile de nuieliș-prăjiniș, prin promovarea exemplarelor precoce din etajele superioare. □ Pentru crearea de structuri diversificate în semințișuri și arborete tinere și pure de gorun, cele mai bune rezultate prezintă introducerea speciilor de amestec și subetaj, (în stadiul dc semințișuri - desișuri în culoare cu lățimi de pînă la 2 m și distanța la 4-6 cm). □ Cu privire la intensitatea intervențiilor pentru semințișuri și arborete tinere de gorun, cele mai eficiente lucrări dc îngrijire sunt cele de intensitate slabă pînă la moderată (maxim 15%). Problema mecanizării parțiale a lucrărilor de îngrijire a semințișurilor și arboretelor tinere de gorun este de mare actualitate și urmează a fi rezolvată într-un nou ciclu de cercetare. Elaborarea tabelelor de producție, diferențiate pe tipuri de rărituri și particularități ecologice ale arboretelor echiene de cvercinee, molid, brad și fag. (Responsabil: dr. doc. V. Giurgiu) în baza unui vast material experimental și a evidențierii unor noi legități auxologice, a fost elaborat modelul matematic al dinamicii principalelor caracteristici dendrometrice ale arboretelor echiene și pure. Modelul matematico-auxologic elaborat, însoțit de ecuații de regresie și coeficienți de regresie, poate funcționa eficient în sisteme informatice specializate din domeniile amenajării pădurilor, evaluării masei lemnoase destinată exploatării, în modele de simulare, în cercetare și învățămînt. în baza acestui model, au fost întocmite la calculator noi tabele de producție românești pentru speciile molid, brad, fag, gorun și stejar. Sub raport conceptual, la elaborarea noilor tabele de producție (ca expresie a legităților auxologice precizate anterior și a modelului matematic corespunzător), au intervenit urmă- toarele noutăți: O Tabelele de producție au fost diferențiate în raport cu intensitatea tăierilor dc îngrijire, luîndu-se în considerare două variante: - rărituri moderat-slabe (la toate speciile); - rărituri moderat-forte (la molid, brad și fag, pentru care s-a dispus de informații științifice oferite de suprafețe de probă permanente). □ La clasificarea stațiunilor și a arboretelor după produc- tivitate (bonitate), s-au folosit două sisteme: - sistemul claselor de producție relative - tradițional românesc - respectiv clasele de producție I, II, III, IV și V; - sistemul nou, al claselor de producție absolute, atît după înălțimea medie, la vîrstă de 100 ani, cît și după creșterea medie a producției totale, la vîrstă de 100 ani (ori Ia o altă vîrstă, cum este vîrstă exploatabilității absolute). □ Arboretul inițial a fost caracterizat biometric ca întreg, apoi a fost descris în următoarele stări: 1) după rărire; 2) ca producție secundară; 3) ca producție totală. Ca etalon a fost considerat arboretul în starea anterioară intervențiilor de rărire, în consecință, indicii de densitate se calculează în raport cu această ultimă stare. Tabelele de producție astfel elaborate, spre deosebire de cele publicate în anul 1972, arată deosebiri în ceea ce privește dinamica creșterilor curente și cumulate. în general, arboretele model din noile tabele - față de reperul menționat - prezintă creșteri mai reduse la vîrste mici și mai mari la vîrste ce depășesc 80-100 ani. în consecință, apar modificări în evaluarea bonității staționale și a vîrstelor exploatabilității absolute. De pildă, exploatabilitatea absolută - după noile tabele - se realizează cu 10-20 ani mai tîrziu, ceea ce atenționează asupra inoportunității reducerii ciclurilor (contrar, deci; celor susținute în unele cercuri de specialiști din domeniul industriei lemnului). Modelul matematic și tabelele de producție elaborate, analizate comparativ, arată deosebiri esențiale în ceea ce privește dezvoltarea arboretelor parcurse cu rărituri moderat- forte, față de cele gospodărite în sistemul răriturilor moderat- slabe. Concepte și metode de evaluare a prețului lemnului pe picior în condițiile economiei de piață (Responsabil: |ec. M. Petrescuj) Alinierea silviculturii la cerințele majore ale unei economii de piață nu se poate face decît printr-un sistem de prețuri bine fundamentat și corect calculat. Economia de piață, bazată pe legea cererii și ofertei, creează posibilitatea stabilirii prețului pe baza negocierilor dintre producători și beneficiari. Produsul-marfă al silviculturii noastre a rămas pînă acum - și acest lucru apare cu atît mai straniu în condițiile trecerii la economia de piață - „lemnul pe picior” (arborele viu care este dat spre tăiere) și nu lemnul tăiat. Acest lucru are consecințe economice dintre cele mai grave în silvicultură, nefiind întîlnit în nici o altă ramură economică. Pe plan internațional, prețul lemnului pe picior este cu atît mai ridicat, cu cît țara respectivă este mai puternic dezvoltată din punct dc vedere economic și mai deficitară în resurse forestiere. De asemenea, se constată o tendință de influențare prin nivelul prețului, a volumului tăierilor, în sensul reducerii lui în scopul protejării resurselor interne. . Actualele cercetări au urmărit atît îmbunătățirea metodelor de calcul al prețului lemnului pe picior sub raport tehnic cît și elaborarea unor procedee concrete de stabilire a acestor prețuri, care să corespundă actualelor cerințe ale economiei de piață. Examinarea problemelor prețului lemnului pe picior indică necesitatea elaborării și adaptării unor legi generale cu privire la gestionarea silviculturii, care să cuprindă toate drepturile și obligațiile pe care Ie implică o economie de piață, statuînd totodată corect, pe baze științifice, economice, obligațiile nu numai ale silviculturii, dar și ale beneficiarilor serviciilor comple- xe (economice, sociale și ecologice) oferite de silvicultură. Se impune crearea unei legislații pentru vînzarea masei lemnoase destinată exploatării prin sistemul licitației, astfel îneît Regiile Autonome de Exploatare a Lemnului să poată concura între ele, iar lemnul să fie vîndut la prețul cererii de piață. Astfel, se vor stimula filialele teritoriale pentru producerea lemnului de valoare, aplicarea corectă a tratamentelor corelate cu o bună organizare financiară, contribuind astfel la alinierea silviculturii la cerințele economici de piață. 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 »Nr. 1 1. Mecanizarea lucrărilor silvice reprezintă o condiție fundamentală pentru dezvoltare și progres în silvicultură, pentru gospodărirea rațională a pădurilor. în consecință, revigorarea și amplificarea preocupărilor în acest domeniu trebuie considerate de maximă importanță și urgență. 2. Nivelul actual al mecanizării lucrărilor din silvicul- tură, pregătirea profesională, cercetarea științifică, precum și calitatea învățămîntului superior și dotarea tehnică a acestora nu corespunde exigențelor actuale și de perspec- tivă. Este evidentă rămînereaîn urmă față de necesități, compara- (iv cu țările dezvoltate în domeniul silviculturii. Această stare necorespunzătoare este - în primul rînd - o consecință a sistemului economic supercentralizat în care s-a aliat România pînă în decembrie 1989. la care se adaugă dificultățile economice speci- fice perioadei de tranziție pe care o parcurge țara noastră. . 3. Sectorul silvic nu a avut o bază constructoare de mașini capabilă să introducă în producția de scrie realizările cercetării științifice și - din această cauză - unele mașini originale create în țară, care au dat rezultate bune la nivel de model experimental sau prototip, nu au pulul 11 promovate în producție. Seriile mici de utilaje nu au atras marca industrie constructoare de mașini și - lot din această cauză - calitatea produselor a fost scăzută, iar costul de fabricație ridicat. Importul dc mașini silvice a fost menținut la un nivel extrem dc scăzut. 4. Fără o dezvoltare puternică a mecanizării lucrărilor silvice, silvicultura românească va intra în curînd într-un pronunțat blocaj tehnic, cu toate consecințele ce decurg de aici pentru starea pădurilor și prestigiul Corpului Silvic. 5. Avînd în vedere că, în țara noastră, peste 94% din suprafața pădurilor este și trebuie să rămînă domeniu public de interes național, sarcina principală privind retehnologizarea silviculturii revine Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA R.A., în haza unei strategii ce trebuie elaborată de Ministerul Apelor. Pădurilor și Protecției Mediului. 6. Retehnologizarea Silviculturii este condiționată - în primul rînd - de nivelul de dezvoltare a cercetării științifice. De aceea, în condițiile trecerii la economia dc piață, activitatea de cercetare urmează să fie dezvoltată și reorientată. Se arc în vedere că o serie dc uzine vor trece în proprietate privată sau vor dobîndi un grad avansat de autonomie. în aceste condiții, activitatea Institutului de profil va trebui orientată spre crearea de noi mașini, dar și în direcția efectuării de studii de muncă, analize. încercări, și testări dc mașini și tehnologii. Pentru ca aceste activități să se desfășoare în condiții normale, trebuie însoțite dc o informatizare adecvată. Se impune cu necesitate intensificarea activității privind construcția dc mașini silvice, la nivelul standardelor mondiale. îu paralel cu dezvoltarea lucrărilor dc testare a mașinilor produse în țară sau aduse din import. în ceea ce privește importul de mașini, aparate și utilaje, trebuie să se țină seama și dc faptul că în țara noastră sunt multe uzine care poc să producă mașini și utilaje pentru silvicultură la un nivel calitativ similar cu cele mai bune uzine din țările dezvoltate. însă la prețuri mult mai acceptabile. Desigur, se impune cooperarea - atît pc plan intern cît și pe plan extern - cu agricultura. Pc baza unor tehnologii europene de vîrf, o atenție deosebită trebuie acordată modernizării producerii materialului de împădurire (inclusiv pepiniere cu un înalt grad de automatizare), lucrărilor de îngrijire a culturilor și «bocetelor tinere, ca și a celor de protecție n pădurilor. Este necesar să se realizeze depozite moderne peniru conservarea pc termen lung a materialului de împădurire, după tehnologii cunoscute pe plan european. S4 ,.s 1 1 G u « — & o ST ■G C O u s : ta să W3 o os 7. Reducerea actualului decalaj față de nivelul european nu se poate face fără a cunoaște tot ce este modem în țările dezvoltate, fără un efort financiar pentru importul de modele de referință ale celor mai importante și performante mașini și utilaje, existente în lume, și testarea lor în condițiile țării noastre. Este necesară trimiterea de specialiști autentici în țările avansate, cu sarcini concrete de documentare privind mijloacele tehnice precum și concepțiile organizatorice adaptate realizării unor sisteme de producție în care folosirea mașinilor să devină o necesitate vitală. 8. Se evidențiază necesitatea elaborării și punerii în aplicare a programului de dotare tehnică și de retehnologizare a silviculturii Evident, retehnologizarea nu se poate face imediat pe toată suprafața fondului forestier și nu poate să cuprindă dintr-o dată toate activitățile silviculturii. Este necesară elaborarea unei strategii de mecanizare a silviculturii care să înceapă cu alegerea unor unități teritoriale model care să fie dotate cu tehnologii de vîrf, astfel îneît ele să constituie punctul de plecare pentru modernizarea silviculturii la nivel național. 9. în acțiunea de retehnologizare, se va da o atenție deosebită tehnologiilor și mijloacelor tehnice cu consum redus de energie, precum și folosirii unor surse de energic proprii fondului forestier. 10. Strategia dezvoltării silviculturii va trebui să cuprindă varianta posibilă în viitorul apropiat, cînd silvicultura va executa sau va avea în responsabilitate toate lucrările din pădure, inclusiv cele de exploatare a lemnului. Procesul dc integrare treptată a exploatărilor forestiere în cadrul silviculturii este inevitabil, dar nu se poate face de la o zi la alta. Evident, pentru optimizarea întregii activități din silvicultură, după toate probabilitățile, vor fi necesare reorganizări condiționate de cerințe tehnico-economice, sociale și ecologice. (Iert este că celula organizatorică de bază va rămînc ocolul silvic. Scopul organizatoric final este realizarea unei silviculturi integrate cu un nivel înalt tehnologic și ecologic. Integrarea trebuie să înceapă cu adoptarea unor programe comune, de cercetare și de învățămînt. 11. Avînd în vedere că peste 90% din suprafața pădurilor țăni noastre este situată la munte și deal, preocupările pentru mecanizarea lucrărilor silvice trebuie amplificate în aceste zone. 12. Dezvoltarea tehnologică a silviculturii românești nu este posibilă iară creșterea calității învățămîntului de toate gradele. în paralel, se impune revitalizarea și organizarea pe noi baze a perfecționării pregătirii profesionale a specialiștilor din producție, adoptînd modele practicate în țările capitaliste dezvoltate unde această perfecționare este continuă și stă la baza promovării și salarizării personalului silvic de toate gradele. Totodată este necesară organizarea doctorantura pentru mecanizarea lucrărilor silvice. 13. Pentru realizarea unei retehnologizări a silviculturii românești se impune constituirea unei corniști de retehnolo- gizare care să elaboreze strategia dc dezvoltare tehnologică a silviculturii, inclusiv dezvoltarea cercetării științifice de profil. 14. Modernizarea tehnică a laboratoarelor dc profil din domeniile cercetării științifice și învățămîntului dc toate gradele se impune cu necesitate și maximă urgență. Antrenarea în aceste acțiuni a unor instituții de specialiști, din domeniile de vîrf ale științei și tehnicii, devine o condiție pentru creșterea șansei de succes a programelor dc retehnologizare și modernizare a silviculturii. Concluziile dezbaterilor la MASA ROTUNDĂ organizată de Societatea ..PROGRESUL SILVIC", 04.02 199.3 REVISTA PĂDURILOR •Anul 108- 1993 • Nr. 1 41 O® HM Profesorul MIHAIL PRODAN: UJK MAIRIE SniLVntCHJLLTrUDIE Profesor dr. dr. H. C. Mihail Prodan, cetățean german de origine română, ș-a născut la Cernăuți la 22 octombrie 1912. A frecventat în localitatea natală gimnaziul de stat (1922-1930) și Facultatea de Silvicultură a Institutului Politehnic București (1930-1936). în anul 1936, obține diploma de inginer, specialitatea silvicultură. S-a perfecționat în domeniul practic al utilizării masei lemnoase în fabricile de cherestea (1936-1938) și a făcut o călătorie de studii, de mai multe luni, în Austria, Germania, Polonia, Suedia și Anglia (1938). A activat în domeniu] producției silvice, la Ocoalele silvice Frasin (1938- 1940) și Rotenfels(baden) - Germania (1941-1942). în intervalul 1937-1940, a publicat în România articole în Revista pădurilor și Viața forestieră. în calitate dc membru al Societății „Progresul Silvic", a publicat o comunicare în volu mul „A 53-a Adunare Generală a Societății Progresul Silvic". Atras de domeniul științific al profesiei de silvicultor, a funcționat, din anul 1942, ca asistent la Institutul fiir Forstliche Ertragskunde, Holzmesskunde und Forstbenutzung al Universității din Freiburg. Aici, a elaborat teza de doctorat „Zuwachs - und Ertragsuntersuchungen im Plenterwald", pe baza căreia Universitatea din Freiburg îi conferă titlul științific de doctor (1944). Ca urmare a elaborării și susținerii lucrării „Die matematisch- ștatistichen Methoden in der Forstwirtschaft", aceeași Universitate îi conferă docența (1947). Concomitent cu elaborarea acestor lucrări, a publicat articole de biometrie forestieră în reviste germane. Grație rezultatelor obținute în cadrul corpului profesoral al Universității din Freiburg și a numeroaselor lucrări publicate în principalele reviste forestiere germane, în anul 1953, este promovat în funcția de profesor excepțional al Universității. Această funcție o va onora, timp de 25 ani, pînă la pensionare (1978). în atmosfera emulativă a înaltului for de cultură german, într-un interval record de numai 14 ani, a publicat tratatele sale monumentale, devenite de mult opere clasice de referință ale literaturii forestiere mondiale: „Messung der Waldbestănde", 260 p. (1951), „Forstliche Biometrie", 430 p. (1961) - tradusă în limba engleză „Forest Biometrics", 447 p. (1968) - și „Holzmesslehre“, 644 p. (1965). în afara acestora, datorită concepției sale filozofice novatoare, abordează cercetări soldate cu rezultate dc mare actualitate și stringentă importanță, care aveau să-l impună ca una dintre personalitățile de excepție ale generației sale pe plan mondial. Rezultatele obținute se caracterizează printr-un volum ideatic impresionant. Dintre numeroasele sale lucrări care au deschis noi orizonturi, nu numai în domeniul științelor forestiere, se amintesc: „Zur încă din anul 1969, Lochkarten-und Elektronischen Auswartung in der Forstwirtschaft41 (1961), „Zur Bewertung der Sozialfunktionen des Waldes“ (1968), „Die Fragwiirdigkeitforstlicher Rationalisierungsvorschlăge“ (1970), „Wirtschaftstheoric und Zielsetzung in der Forstwirtschaft" (1970), „Zu einer Neubrientlerung der Furstwisscnschaften“ (1971), „Verpflichtung der Forstwirtschaft und der Forstwissenschaften" (1975), „Allgemeingultigkeit forstlicher Prinzipen" (1977), „A Etica da profissao forestal“ (1977), „Sustained Yield as a Basic Principie to Economic Action" (1977), „Ist eine nene Auffassung der Forstwissenschaften notwending?" (1981), „Das Entropieprinzip in der Forstwirtscaft" (1983), „Zum Seminar Umweltokonomie“(1991) etc. Din aceste cîteva exemple, Profesorul Mihail Prodan se dovedește a fi nu numai un precursor ci și un vizionar. Astfel, cînd comunitatea științifică universală nu fusese încă alertată de raportul Clubului de la Roma, a prevăzut că umanitatea va intra într-o fază a schimbărilor axiologice. Mai mult, a mai prevăzut că acest- proces avea să ducă la enunțarea și conștientizarea principiului continuității, în toată complexitatea acestuia. Ulterior, în expunerea prezentată cu ocazia „săptămînii universitare" din anul 1975, a relevat faptul că „trebuie să introducem noțiunile noastre asupra continuității, a termenului lung și a conservării în toate domeniile publice și în primul rînd în economie fi politică". După 17 ani, la întrunirea la nivel înalt pentru mediul înconjurător de la Rio de Janeiro (1992), în centrul concepțiilor privind organizarea în viitor a condițiilor planetare de viață a stat noțiunea de „Sustainable Development“, Astăzi, conceptul continuității se bucură de atenție și publicitate în toată lumea, dar puțini știu că promotorul acestei idei revoluționare este un ilustru reprezentant al românilor din Bucovina. Pentru ideile sale - noi și originale - a fost nevoit să se lupte și să se apere. Dar, în egală măsură, s-a bucurat de aprecierea unor exegeți de talia Profesorului emerit american de origine română, Georgescu-Roegen și a unor înalte recunoașteri. Astfel, la vîrsta de 56 ani, cu ocazia aniversării a 100 ani dc existență a Facultății dc Silvicultură din Gottingen, i-a fost conferită public demnitatea dc „Doctor honoris causa“, pentru meritele sale de „creator al unei dendrometrii moderne, de fondator al biometriei forestiere în Germania, pe baza matematicii statistice fi pentru marele său succes la progresul fi amplificarea școlii freiburgheze din domeniul învă(ămîntului dendrometriei și productologiei forestiere", așa cum s-a relevat în laudatio. Lunga și prodigioasa sa activitate s-a derulat în trei ■ 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 1 domenii. A debutat în tinerețe în administrația forestieră, unde a deținut funcții de conducere, da unele unități productive din România și Germania. Ulterior, ca cercetător și profesor, a elaborat și publicat trei cărți și circa 100 lucrări și articole, din care opt în România. în cadrul activității didactice în specialită- țile Dcndrometrie, Biometrie forestieră, Dendrometrie și inven- tarierea pădurilor, a condus 41 lucrări de diplomă, 24 lucrări de doctorat și trei examene de docență. A fost fondatorul (1953) și conducătorul „Cercului internațional de lucru pentru bio- metrie forestieră" (1953-1978) și decanul Facultății de Științe Forestiere a Universității din Freiburg (1972-1973). în această perioadă, a fost invitat să țină conferințe și prelegeri în mai multe universități din Germania, precum și din străinătate (S.U.A., Italia, Japonia, Cehoslovacia, Brazilia, Grecia, Turcia etc.). Ca recunoaștere a meritelor sale științifice și didactice, Institute, Universități și organisme de renume mondial din Germania și străinătate i-au conferit titluri, diplome, plachete și medalii. ’ Astăzi, la 80 ani împliniți, Profesorul Mihail Prodan este: membru corespondent al Academiei Finlandei (1964) purtător al medaliei de aur a Universității din Brno-Cehoslovacia (1967), Doctor honoris causa al Universității din Gbttingen (1968), membru corespondent al Academiei Forestiere Italiene (1976), purtător al plachetei de aur a Facultății de Economie Forestieră din Zvolcn-Cehoslovacia (1977), premiat pentru promovarea realizărilor deosebite în domeniul biometriei forestiere al Universității din Gâttingen'(198l), deținător al Crucii federale de Merit, clasa 1 a Germaniei Occidentale (1983) etc. A fost omagiat public dc peste zece ori, alte organisme prestigioase se pregătesc să o facă. Pînă de curînd, un destin tragic a făcut ca meritele acestei proeminente personalități forestiere de largă notorietate să fie recunoscute și apreciate oficial pe multe meridiane forestiere, cu excepția Patriei sale originare. Și nu din vina lui. Fără a frustra cu nimic țara adoptivă, ci din contră, Profesorul Mihail Prodan nu a uitat niciodată patria sa natală care, în timpuri senine, i-a asigurat educația și instruirea competitivă ce i-au permis ascen- siunea și afirmarea internațională. în ani lungii „ierni comu- niste“, abătute asupra României, inima și casa Profesorului și Omului Mihail Prodan au fost deschise tuturor vizitatorilor români. Numele, ideile și lucrările forestierilor români, citate în opera sa au intrat, astfel, în patrimoniul științific universal. Grație generozității și ingeniozității sale, lucrările proprii și ale colaboratorilor săi ajungeau în România și contribuiau astfel la progresul școlii românești de biometrie forestieră. Profesorul Mihail Prodan este expresia mișcătoare a solidarității umane și a legăturii între două vechi popoare danubiene, apropiate printr- un destin, în parte, comun. Iată de ce Societatea „Progresul Silvic" - fondată în anul 1886, dizolvată arbitrar în 1948 și refondată în 1990 - este primul for științifico-tehnic din România care, în anul 1992, l-a ales ca membru de onoare, în semn de gratitudine și de multiplă apreciere, pe tînărul raportor la a 53-a sa Adunare Generală din anul 1940, reputatul profesor de astăzi, în acele momente, sentimentele forestierilor români s-au îndrep- tat cu justificată pietate și aleasă gratitudine și spre neprețuita și mult regretata Doamnă Matilde Prodan care, fără să cunoască România și nici școala silvică și tradițiile ei forestiere, ci numai pe puținii favorizați ai destinului, care puteau ajunge în casa din Wallstrasse 22, a iubit-o la fel ca distinsul ei soț. Pentru renașterea idealurilor și a solidarității forestiere de odinioară, Semperantc viribus uni tis! Dr. ing. Cr. D. STOICULESCU 3Jin sSfctâsyMwir dl® (OTKp&zf® 3®s® 3m jp®w3® Ocolul silvic Cîmpina a fost condus, de 37 ani, dc către inginerul loniță Ion care acum, ajuns la vîrstă pensionării, se retrage din activitatea direct productivă, lăsînd în urma sa regre- tele colaboratorilor și ale noastre ale celor care am avut relații dc serviciu cu un OM, care a pus mai presus de orice pădurea și a lăsat în urma sa codrii frumoși și un exemplu de dăruire. Așa cum spunea E. G. WHITE, „Numai o viață scurtă ne este acordată ți fiecare ar trebui să-și pună întrebarea: Cum aș putea să investesc puterile mele astfel îneît să aduc cel mai mare folos? Cum aș putea face mai mult pentru slava lui Dumnezeu și pentru folosul semenilor mei? Căci viața numai atunci are valoare, cînd este folosită pentru ajugerea acestor scopuri. “ Inginerul loniță se poate mîndri că și-a investit toate puterile cu folos, regenerările din Valea Doftanei sunt modele de reușită, terenurile degradate acoperite de vegetație iar pîraiele de munte sunt corectate și fenomenele de torențialitate distructivă sunt oprite. Pădurile din zonă oferă slava lui Dumnezeu și creează posibilitatea de odihnă, reculegere, oferă slava lui Dumnezeu și creează posibilitatea de odihnă, reculegere, oferă un sistem de viață și credință ce reflectă legătura dintre om și pădure. Inginerul loniță, prin exemplul său, prin dragostea față de pădure, a reușit să formeze o atitudine de respect față de această bogăție naturală, chiar dacă uneori a fost obligat să respecte actele normative mai puțin benefice pădurii. Generațiile de astăzi și de mîine nu se vor putea plînge că, în calitatea ce a avul-o, nu a realizat gospodărirea științifică a pădurii, fapt ce a impus o cunoaștere cît mai temeinică a trăsăturilor și legilor esențiale de viață, de sistem, ce Ie reprezintă pădurea, lăsînd în folosul semenilor săi arborete viabile și un mediu nealterat, în zona forestieră pe care a administrat-o. Inginerul loniță, pe lîngă un bun profesionist, este și un om cu trăsături morale ce impun prestigiu, creează autoritate recunoscută pe bază de competență. A preluat trăsăturile vechilor silvicultori care reprezentau - înainte de 1945, în zonele unde lucrau - autoritatea intelectualului ce impunea respect prin modul de viață, de gîndire și înțelegere. Acum, cînd inginerul loniță se retrage de la Ocolul silvic Cîmpina, întregul grup de colaboratori nu avem decît să îi mulțumim, să îi urăm viață lungă și îl așteptăm cu multă plăcere cînd dorește să vină în mijlocul nostru, să respire cu noi aerul pădurilor pe care le-a creat. îți mulțumim domnule inginer loniță Ion pentru activi- tatea depusă. Dr. ing. MICU ROMUL REMUS S. E. P. P. L. Cîmpina REVISTA PĂDURILOR • Anul 108» 1993 • Nr. 1 43 wycmw - unwA^nn cil® Nr. 103827/29.06.1991 Procedeu de instalație de separare a componentelor din amestecuri de tip emulsie apă în ulei Autori: ing. Bușe Ion, ing. loniță Stelian, Istrate Ion, ing. Neagu Eugenia, conf. ing. Tudor Andrei, ing. Țuțu Constantin. Titular: Regia Autonomă „SUDREL" București, Sucursala de Transport Tehnologic al Lemnului, București, România. Za Nr. 103859/08.07.1991 Procedeu ți separator centrifuga! cu talere pentru amestecuri polifazice cu fază lichidă de tip emulsie apă/ulei Autori: ing. Bușe Ion, ing. loniță Stelian, Istrate Ion, ing. Niculescu Viorel, Țuțu Ioana, conf. ing. Tudoi Andrei, ing. Țuțu Constantin. Titular: Unitatea de Mecanizare, Transport și Construcții Forestiere „Militari**, București, România. Za Nr. 104122/29.07.1991 Procedeu și separator pentru separare de tip emulsie apă în ulei Autori: ing. loniță Stelain, Țuțu Ioana, Istrate Ion, ing. Niculescu Viorel, conf. ing. Tudor Andrei, ing. Țuțu Constantin. Titular: Regia Autonomă ,,SUDREL“, București, Sucursala dc Transport Tehnologic al Lemnului, București, România. Brevetele de mai sus se referă la o nouă tehnologie nepo- luantă și la instalațiile aferente, destinate separării comțfo- nențiior dintr-un amestec polifazic, cu faza lichidă de tip emulsie apă în ulei, cu un conținut redus de impurități solide și care se pot folosi în: petrochimie, industria alimentară, biologie, fizică, farmacie, dar - mai ales - la obținerea uleiurilor eterice din acele de rășinoase, la un înalt grad de puritate dumică (în funcție dc fracțiile dorite). Uleiurile obținute sunt destinate industriei parfumurilor, deodorantelor, medicamentelor etc. Tehnologia și instalațiile aferente utilizează ca sursă energetică principală fenomenul de cavitație și energia solară. .Zs Nr. 104468/30.10.1991 Sanie pentru încărcarea longitudinală și în viraje a instalațiilor din ateliere Autori: Ene Niculae, ing. Neagu Eugeniu, ing. Niculescu Viorel, ing. loniță Stelian, ing. Tudor Andrei, ing. Bușe Ion, Istrate Ion, Țuțu Silvia, ing. Țuțu Constantin. Titular: Unitatea de Mecanizare, Transport și Construcții Forestiere „Militari”, București, România. 4ts Nr. 104469/30.10.1991 Sanie pentru încărcarea longitudinală și în viraje a instalațiilor din ateliere Autori: Ene Niculae, ing. Neagu Eugeniu, ing. Niculescu Viorel, ing. loniță Stelian, ing. Tudor Andrei, ing. Bușe Ion, Istrate Ion, Țuțu Silvia, ing. Țuțu Constantin, București. România. Titular: Unitatea de Mecanizare, Transport și construcții Forestiere „Militari”, București, România. Brevetele de mai sus se referă la un nou procedeu și la cîte o instalație aferentă, destinate încărcării logitudinale și în viraje a instalațiilor din ateliere și hale, pentru executarea lucrărilor de ridicare, suspendare și coborîre a sarcinilor (motoare, cutii de viteze, punți, arbori cotiți etc.) precum și transportul lor suspendat pe o cale de rulare orizontală, care urmărește - Ia o anumită înălțime - planul de lucru după configurația geometrică a unui flux de reparație sau de fabricație. De asemenea, aceste instalații se mai pot folosi ca echipamente de intervenție, „service” în teren, în locuri izolate, în depozite și pe drumuri forestiere lipsite de rețea de alimentare cu energie electrică. Asigură o protecție totală operatorilor ce le manevrează cît și a sarcinilor respective. Pentru lâniriri suplimentare, cititorii interesați pot contacta pe semnatarul acestor rînduri, la telefon 769.70.18. Sunt în curs de definitivare următoarele: Filtre ecologice de neutralizare a gazelor evacuate de motoarele cu ardere internă. Filtre ecologice de epurare și regenerare a uleiului în motoarele cu ardere internă. Motor ecologic. Instalație cu propulsie ecologică pentru deplasarea într-un mediu fluid. Ing. CONSTANTIN ȚUȚU Regia Autonomă „SUDREL” București 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 1 woRisnn SCHUTZ, J. PH., 1990: Sylviculture 1. Principes d'cducation des forcts. (Silvicultură. Principii de educare a pădurilor). Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, 243 pag., 362 ref. bibi. Apărută, la finele mileniului, într-un moment cînd opinia publică din majoritatea țărilor europene și, cu deosebire, specia- liștii din silvicultură sunt tot mai alarmați de fenomenul de uscare a arborilor și pădurilor, lucrarea profesorului Jean-Philippe Schiitz - de la Școala Politehnică Federală din Ziirich - este rodul unor preocupări și îngrijorări constante ale autorului, privind viitorul pădurilor în cadrul unei societăți în continuă transformare. Niciodată societatea nu a evoluat atît de rapid și de radical, Ca în ultimele decenii, nici pădurile nu au fost supuse unor presiuni atît de divergente și de mari ca în prezent; în același timp, acestea nu au jucat un rol așa de important în progresul societății, mai ales în conservarea și apărarea mediului ambiant al planetei. în aceste condiții, silvicultura se află în fața unor importante opțiuni de viitor, fiind obligată să anticipeze sensul și dinamica schimbărilor globale care ar putea periclita însăși existența sa în spațiul planetei noastre. Chiar dacă opiniile privind orientările generale și obiectivele ce trebuie atinse pot fi diferite, un lucru rămîne cert: mai buna cunoaștere a mecanismelor de alcătuire, organizare și funcționare a ecosistemelor forestiere permit specialistului forestier să efectueze o analiză completă, adesea contradictorie, din care să tragă cele mai pertinente concluzii la nivelul concepțiilor de realizare. Lucrarea de față - în buna tradiție a școlii de silvicultură elvețiene, reprezentată de Engler, Schădclin și Leibundgul - răspunde tocmai acestor obiective, reușind să sintetizeze cunoștințele acumulate în decursul timpului privind îngrijirea și conducerea arboretelor, de la întemeiere pînă la exploatare și regenerare. Cartea este structurată în două părți (nouă capitole). Prima parte, intitulată Intervențiile culturale și conceptele silvi- culturale, cuprinde trei capitole. în capitolul 1 (Introducere) se prezintă caracteristicile silviculturii ca știință și ramură de activitate în marile sale orientări, istoria pădurilor și a exploa- tării lor, apariția silviculturii ca știință și ramură de activitate, evoluția principalelor idei în silvicultură, orientările actuale și poziția silviculturii în optica societății de mîine. Capitolul 2 este consacrat analizei silviculturale a pădurii ca bază a deciziilor privind gospodărirea acesteia. în acest sens, se insistă asupra obiectivelor analizei silviculturale, alcătuirii și caracterizării structurale a arboretelor, precum și asupra analizei privind necesitățile de îngrijire și conducere a arboretelor. în capitolul 3 se prezintă concepțiile privind rolul de producție a pădurilor, scopurile silviculturale și economice ale operațiunilor culturale. Următoarele șase capitole alcătuiesc partea a doua a lucrării și sunt destinate fundamentării și aplicării lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor. Astfel, capitolele 4 și 5 se ocupă de îngrijirea arboretelor situate în faza dc semințiș și desiș și instalate pe calc naturală sau artificială, capitolul 6 cu îngrijirea arboretelor situate în faza de nuieliș și prăjiniș, capitolul 7 cu cele din fazele dc păriș, codrișor și codru mijlociu, iar capitolul 8 arc ca obiectiv prezentarea tehnicii elagajului artificial. în fine, capitolul 9 este consacrat planificării, organizării și controlului aplicării operațiunilor culturale. Definind silvicultura ca o „cibernetică forestieră aplicată nevoilor societății", autorul arată că aceasta se bazează pe o perfectă cunoaștere a ecologiei forestiere, care - la rîndul său - se bazează pe o intimă cunoaștere a organismelor care alcătuiesc pădurea și a interacțiunilor dintre acestea. Deoarece societatea evoluează rapid și nevoile față de pădure se amplifică în mod continuu, silvicultura trebuie să se adapteze acestor cerințe. Deci, specialistul forestier este obligat să-și adapteze sistemele de gospodărire unor situații concepute în alte circumstanțe și adeseori pentru alte intervenții, aproape totdeauna apărînd contradicții între nevoile actuale ale societății față de pădure și starea actuală a acesteia. Pe această linie de gîndire, profesorul J. Ph. Schiitz realizează o analiză lucidă și pertinentă a evoluției ideilor în materie de aplicare a lucrărilor de îngrijire și conducerea arboretelor. cu accent pe tehnica răriturilor, prin care se are în vedere - în principal - realizarea unor păduri cu o anumită structură și care să satisfacă în cel mai înalt grad posibil exigențele societății de mîine față de rolul și funcțiile atribuite pădurilor. în prezent, în diferite țări ale lumii, dar mai ales în Europa, se confruntă două mari orientări în silvicultură, și anume: - în țările puternic industrializate, cu o populație numeroa- să și un procent satisfăcător de împădurire, domină ideea gospo- dăririi poliiiiriețiouale a pădurilor, conform căreia scopul silvi- culturii este acela de a utiliza cît mai rațional toate resursele oferite de către pădure, fapt realizabil printr-o gospodărire cît mai apropiată dc evoluția naturală a pădurilor; ■ - în țările sărace în resurse forestiere, dar puternic indus- trializate și cu o mare densitate a populației, domină concepția unei silviculturi ecologiste, în spiritul căreia funcția dc produc- ție a pădurilor este considerată ca secundară, pe primul plan trccînd păstrarea stabilității ecologice și asigurarea unei anumite diversități a ecosistemelor forestiere. Aceste concepții silviculturale se oglindesc puternic în nivelul intensității gestiunii forestiere, fără mijloacele materiale adecvate neputîndu-se concepe o silvicultură rațională și eficientă, oricare ar fi obiectivele de realizat. în acest sens, al aplicării unei silvicultori de calitate, intensivă și apropiată dc natură, autorul lucrării fundamentează aplicarea tuturor intervențiilor silvotehnice, concepute ca un sistem unitar de lucrări prin care se realizează obiectivele și țelurile dc gospodărire, planificarea silviculturală reprezcntînd o sinteză a tuturor deciziilor silviculturii și puncutul dc întîlnire a silviculturii cu amenajarea pădurilor. în fundamentarea teoretică și practică a operațiunilor culturale, autorul pornește de la analiza structurală și stadiile de dezvoltare ale arboretelor, grupînd aceste intervenții astfel: - îngrijirea semințișurilor naturale și plantațiilor; - îngrijirea arboretelor aflate în faza de desiș (fază care, în clasificarea elvețiană, cuprinde și nuielișurile și prăjinișurile - din clasificarea românească); - îngrijirea arboretelor în faza de păriș (avînd diametrul mediu între 10 și 30 cm); - îngrijirea arboretelor în faza de codru (diametrul meuiu peste 30 cm), care se divide în codrișor (30-40 cm), codru mijlociu (40-50 cm) și codru bătrîn (peste 50 cm). Lucrările recomandate pentru fiecare fază dc dezvoltare amintită sunt completările și descopleșirile (semințișuri naturale sau artificiale), dcpresajele și curățirile (stadiul de desiș), răritu- rile selective (în faza de păriș), respectiv răniturile de punere în lumină (stadiul de codru). Pentru fiecare dintre aceste intervenții - în raport cu alcătui- rea, organizarea și funcționarea arboretelor în respectivele stadii de dezvoltare - se precizează bazele biologice, ecologice și economice ale aplicării lor. în privința efectelor silviculturale, scontate prin aplicarea acestor intervenții, autorul menționează patru direcții mai importante: efectul de adaptare a speciilor la condițiile staționale și la concurența interspecifică; efectul educării arborilor ia conviețui- rea în cadru! masivului; efectul de selecție negativă sau pozitivă, precum și cel de regularizare a producției sub raport calitativ, cantitativ și valoric. Prin toate aceste efecte se urmărește amelio- rarea calității lemnului produs, a cantității totale dc biomasă și a distribuției sale pe număr de producători. Prof. dr. ing. D. TÂRZIU Asist, ing. N.NICOLESCU REVISTA PĂDURILOR -Anul 108- 1993 -Nr. I 45 ( ? SCHMIDT-VOGT H. ș.a., 1991: Dic Fichte, Bând II/3 (Molidul, Voi. II/3) 781 p„ 342 fig., 105 tab., 3850 ref. bibi. 296 DM, Verlag Paul Parey, Hamburg und Berlin După o muncă titanică, de peste 25 ani, prof. dr, dr. h. c. Schmidt-Vogt H. - din Freiburg i. Br., Germania - a realizat o operă de mare importanță științifică - Monografia molidului - care marchează stadiul actual al cunoștințelor și realizărilor, gîndurile<și grijile silvicultorilor de la sfîrșitul mileniului doi și începutul celui de-al treilea. Unică, după modul cum a fost concepută și realizată, lucrarea cuprinde - în patru volume - 2598 pagini și o bibliografie de circa 13 000 titluri, ultimul volum apărînd în anul 1991. Cu un areal de aproape 180 mii. ha, molidul - care realizează arborete de excepțională productivitate și calitate - este cea mai importantă specie forestieră din emisfera nordică. Pentru cunoașterea acesteia, autorul a efectuat, în ultimele decenii, numeroase călătorii de documentare și studiu în diferite părți ale Terei, peste tot unde se află mari complexuri forestiere de molid - naturale, virgine sau cultivate. Ultimul volum, la care și-au adus contribuția și specialiști renumiți din Germania (H. F. Evers, H.A. Gussone și H. Thomasius), fosta URSS (Ș.A. Dyrcnkov și I. Man'ko) și Franța (J. Pardă), este structurat în următoarele capitole: 1. Ecosistemele forestiere de molid, în care, după defi- niția și clasificarea generală a ecosistemelor, se analizează și prezintă - în mod sintetic - dinamica, structura, productivitatea și stabilitatea ecosistemelor forestiere de molid. 2. Pădurile virgine de molid de pe Glob sunt analizate și prezentate pentru prima dată într-un tratat de silvicultură - alături de pădurile cultivate, cu aceeași pondere și importanță. Acest capitol, este magistral ilustrat, prin numeroase fotografii și profiluri luate în pădurile virgine de molid, din diferite zone ale Globului, imagini care vorbesc mai bine decît orice text, între acestea se află și două fotografii luate în Codrul secular Slătioara, rezervație științifică inestimabilă a țării noastre. învățămintele care se desprind din viața pădurilor virgine de molid sunt de cea mai marc importanță pentru gospodărirea pădurilor cultivate și privesc: compoziția, structura, regenera- rea, stabilitatea și dinamica acestor organisme. Pentru generațiile viitoare, aceste imagini constituie o strălucită mărturie asupra pădurilor virgine dc molid, existente la sfîrșitul mileniului al doilea, în diferite părți ale Terci; suprafața acestor ecosisteme este în continuă scădere și s-ar putea ca, în urma schimbărilor climatice previzibile, să se producă și modifi- cări ale vegetației forestiere. 3. Pădurile de molid cultivate, despre care există nume- roase date în literatura de specialitate, cuprinde - în mod sintetic - problema regenerării naturale (tratamente) și artificiale (recol- tări semințe, pepiniere, plantații etc.) a molidului, lucrările de îngrijire și transformare a arboretelor pure de molid în arborete amestecate, stabilizarea și gospodărirea pădurilor de molid cala- mitate de vînt, zăpadă, vînat, măsuri silviculturale în pădurile poluate etc. De mare importanță silviculturală sc consideră alegerea proveniențelor, care hotărăsc - pentru un secol și mai mult - soarta producției de masă lemnoasă și rezistența, acestor ecosisteme, la adversitățile climatice. Dintre proveniențele valoroase de molid analizate, la loc de frunte se află și cele din România (Ocoalele silvice Moldovița, lacobeni, Dorna Candreni, Broșteni, Toplița, Ghcorghicni, Cîmpeni ș.a.). în fina! se fac recomandări privind gospodărirea pădurilor de molid cultivate, printre care se menționează evitarea celor două mari greșeli ale trecutului: alegerea greșită a stațiunilor și crearea de arborete prea dese. Alte recomandări: introducerea unor specii de amestec - unde condițiile slaționale permit - pentru menținerea fertilității solului și diminuarea acumulărilor de humus brut, promovarea regenerării naturale în arboretelc cu populații autohtone, evitarea tăierilor rase pe soluri expuse la eroziuni, dispozitive mai largi de plantare etc, 4, Nutriția și fertilizarea molidului; după un scurt istoric al acestor lucrări, se realizează o analiză a principalelor elemente și procedee de diagnosticare a nutriției și fertilității molidului, influențele asupra creșterilor și calității lemnului, asupra rădăcinilor, asupra unor insecte dăunătoare și fructifi- cației arborilor, florei și faunei, solului etc., inclusiv rezultatele obținute pe diferite suprafețe experimentale. Cu Perspective se încheie volumul și se analizează viitorul molidului în cadrul economiei forestiere, avîndu-se în vedere cerințele crcscînde de lemn, ca materie primă, de creșterea funcțiilor sociale ale pădurilor, de influențele poluării și de schimbările climatice posibile, care se întrevăd prin creșterea temperaturilor. Lucrarea prezintă un deosebit interes teoretic și practic, motiv pentru care se recomandă tuturor celor care lucrează în cercetare, proiectare ca și altor categorii de specialiști: geografi, naturaliști, ecologi ș.a. Dr. ing. R. JCH1M ca- ARBORESCENS - număr special (34) editat pentru cea de-a 25-a aniversare a Oficiului Național al Pădurilor (1966 - 1991). Paris, 1991, 132 p„ numeroase ilustrații color și grafice. Oficiul Național al Pădurilor din Franța (O.N.F.) asigură gestiunea globală a pădurilor de stat și a celor aparținînd diferitelor colectivități. Integrînd cuceririle științei și progresului tehnic, urmărește ca pădurea să răspundă - în măsură optimă - nevoilor prezente și viitoare ale țării, fie că este vorba dc protecția mediului, de recreerea publicului în pădure sau de dezvoltarea industriei lemnului. Ca instituție publică, cu caracter industrial și comercial, al cărui statut suplu îi permite să se adapteze unui mediu natural și social în continuă evoluție, Oficiul practică o gestiune modernă și rațională, manifestînd plenar spiritul de previziune pe termen lung - propriu silvicul- torului - și valorificînd competența unui personal cu înaltă calificare, pe deplin devotat cauzei nobile pe care o slujește. Dacă în momentul constituirii (1966) O.N.F. gestiona 1,4 mii. ha păduri de stat și 2,4 mii. ha păduri ale colectivităților și instituțiilor publice, prin achiziții și schimburi funciare, aceste suprafețe au atins - în 1991 - niveluri de 1,7 mii. și respectiv 2,6 mii. ha. Acest fond forestier cuprinde șapte mari categorii de păduri: renumiții codrii de stejar și fag, crîngurile simple și compuse, pădurile de munte, pădurile mediteraneene, pădurile periurbane, pădurile tropicale din teritoriile de peste mări, dar și peste 1/2 milion ha neîmpădurite. Oficiul realizează și acțiunile ample de restaurare a terenurilor din zona montană (inițiate 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 1 acum 130 ani și încredințate atunci predecesorului O.N.F, - Administrației Apelor și Pădurilor), cuprinzînd amenajarea complexă și lucrări hidraulice și silvice a bazinelor hidrografice cu torențialitate excesivă, lupta împotriva avalanșelor, iar în zona literală - fixarea dunelor, prevenirea și combaterea incen- diilor de pădure. Această simplă enumerare evidențiază diversitatea condiții- lor staționale și economice și, implicit, paleta largă a activi- tăților desfășurate. în afara prefeței semnate de ministrul agriculturii și pădurii - dl. Louis Mermaz - și a încheierii directorului general al O.N.F. - dl. Georges Touzet revista cuprinde un număr de 38 articole - sinteză pe probleme, grupate în șapte mari secțiuni, tratînd: perspectivele peisajului forestier în diferite regiuni; dezvoltarea tehnicilor de lucru; pasiunea profesională a cadrelor; perspectivele economice; căile noi de dezvoltare și modernizare și relațiile cu Federația națională a comunelor forestiere din Franța. Faptul că fiecare din articolele-sinteză poate constitui - pentru specialiștii români - o sursă de documentare și inspirație în problema atît de complexă a silviculturii, în perioada de tranziție la economia modernă de piață, justifică o prezentare mai detaliată a acestora. în prima secțiune, menționăm articolele privind pădurea și spațiul rural, trecerea de la protecția naturii Ia o gestiune adecvată (ecologică) a spațiilor naturale, accesul și primirea publicului în pădurile publice. în secțiunea dedicată progresului tehnic se fac bilanțuri, pe perioada de referință (1966 - 1991)-, ale lucrărilor silvice tradiționale, ale activităților de cercetare silvică și dc amenajare a pădurilor: se prezintă stadiul introducerii informaticii și tehnicii noi în pădure, metodele de tratare industrială a ghindei (în vederea conservării pe mai mulți ani), fixarea dunelor litorale și problema ameliorării peisajului forestier și global. Nu sunt deloc neglijate nici aspectele privitoare la gestiunea cinegetică și piscicolă, protecția naturii (în general) și a pădurilor de munte (în special), sau metodele noi de utilizare a sateliților și a teledetecției în silvicultură. în continuare, se prezintă aspecte ale politicii de formare și utilizare a personalului Oficiului, căruia îi sunt proprii trei atribute esențiale: o temeinică cultură forestieră (care promovează viața, natura și acțiunile pe termen lung); responsabilitatea de funcționar public (preocupat de interesul genera! al țării) și cea de membru al unei întreprinderi lucrative. Demnă de remarcat este pătrunderea și afirmarea femeii-forestier în diferite compartimente lucrative și decizionale ale silviculturii. în secțiunea economică se analizează evoluția recoltelor de lemn și contribuția silviculturii la dezvoltarea industriei lemnului, inclusiv relațiile cu această ramură. Este evidențiat rolul inven- tarului forestier național, ca serviciu și activitate distinctă a Minis- terului agriculturii și pădurii, însărcinat cu descrierea și evidența pădurii franceze, sub raportul suprafeței și volumului lemnos. Recoltele anuale de lemn au oscilat între 10 mii. m3 - la crearea Oficiului - și 13 (14) mii. m3 - în anii 1991 (1993). Ele au prezentat oscilații cantitative an de an, determinate de prescripțiile amenaja- mentului, conjunctura pieții, dar. și de accidentele climatice (furtuni și doborituri), care au provocat recoltări neprogramate. Se subliniază însă un fapt esențial, și anume că „această creștere a volumului lemnului recoltat s-a obținut prin menținerea și creșterea capacității (reale) de producție a pădurilor". Se prezintă, dc asemenea, cadrul juridic pc baza căruia s-a organizat - în 1966 - Oficiul, adaptările legislative ulterioare -1991 - relațiile sale cu ministerul și alte instituții. O.N.F. desfășoară o amplă activitate publicistică și educațională în rîndul tineretului și populației, promovînd diferite acțiuni în favoarea împăduririlor, de genul „un copil - un arbore”, acțiuni de reîmpăduriri după marile incendii, din vara anului 1986, acțiuni de educație ecolo- gică ș.a. Diversificarea activităților Oficiului a urmărit dezvoltarea prestărilor de servicii specifice către alți parteneri (colectivități, stat), care pun în valoare pregătirea și competența personalului și atrag noi resurse financiare. Prin personalul său calificat, O.N.F. prestează asistență tehnică și expertize în favoarea a numeroase organisme internaționale (Banca Mondială, F.A.O., C.E.E., B.E.R.D ș.a.). Sub raport financiar, s-a reușit o trecere - nu ușoară - de la situația depășită de „consumator de credite” și de beneficiar al unor „picături” de la bugetul statului, la o gestiune financiară de întreprindere, care promovează realizarea unor obiective tehnico- economice rentabile. Se înțelege că, în cadrul acestui mecanism economic complex, prețul real al lemnului pe picior și licita- rea produselor sale, sau a diferitelor prestații reprezintă o pîrghie esențială a rentabilității. După o perioadă de aproape două decenii - în care s-a consolidat țjeplin centralizarea politică și administrativă, realizîndu-se unitatea și coeziunea țării - s-a trecut, în anii din urmă, la o deconcentrare a administrației de stat, inclusiv în cadrul Oficiului, care deplasează luarea deciziilor de la centru la nivelul unităților de bază, asigurînd fiecărui agent silvic o deplină responsabilitate, o încredere deplină - în ambele sensuri ale ierarhiei - și o grijă permanentă de a explica publicului sau responsabililor colectivităților locale sensul acțiunilor silvice, care se întreprind pe plan local. Așa cum subliniază directorul general. în finalul revistei, gestiunea corectă a pădurilor de stat și ale colectivităților locale constituie - în permanență - baza activităților Oficiului. La aceasta se adaugă sarcinile de interes general încredințate de Stat, cum sunt restaurarea terenurilor montane, serviciul forestier în teritoriile de peste mări și participarea activă la protecția pădurilor împotriva incendiilor. Aceste funcțiuni ale O.N.F. s-au derulat cu succes, în condițiile unor schimbări permanente de natură științifică, tehnică, socială, economică sau politică și care au evidențiat faptul că realizările științifice recente din domeniul arborelui și al ecosistemelor forestiere nu pot fi - nicidecum - neglijate și că gestiunea practică a pădurilor trebuie să se integreze progresului tehnic. în această perioadă, s-au schimbat esențial și serviciile pe care societatea te așteaptă de la pădure, fie că este vorba de protecția mediului, de gestiunea corectă a peisajului, de organizarea primirii și recrecrii publicului în pădure, sau de îndeplinirea nevoilor economiei moderne a lemnului, aflată și ea în continuă evoluție. Pentru economia forestieră a României, aflată la o mare răscruce de drumuri și într-o stare de periculoasă criză, studiul aprofundat al experienței O.N.F. poate furniza unele repere și soluții pentru ieșirea din criză, spre o normalitate și dezvoltare corespunzătoare a resurselor și specificului ei dar și - nu în ultimul rînd - intereselor naționale. Dr. ing. S. RADU REVISTA PĂDURILOR •Anul 108* 1993 *Nr. 1 47 0 GOTTSCHALK, KW., TWERY, M.J., SMITH. SI. (editori) 1990. Proceedings U.S. Department of Agriculture. Interagency Gypsy Moth Research Review. (Comunicările Departamentului Statelor Unite pentru Agricultură. Tre- cerea în revistă a cercetărilor diferitelor agenții privitoare Ia Lymantria dispar). Volumul de comunicări prezintă, de-a lungul a opt capitole (intitulate' dinamica populațiilor, biotehnologie, proiectul G1PS- ES, combaterea cu ajutorul microorganismelor, biologia, monitoringul și modelarea impactului defolierilor asupra ecosistemului și comentarii finale), cercetările unui număr mare de specialiști în probleme legate de Lyrnanlria dispar. Volumul cuprinde opt comunicări ample, cu o bibliografie bogată, și rezumatele ale încă 68 lucrări. Prin aria vastă acoperită de cercetări, multe interdisci- plinare, și prin bogăția de referiri bibliografice, volumul de comunicări se prezintă ca o adevărată colecție de date actuale, privind acest dăunător major. Mențin atenția, în special, comunicările care plasează Lymantria dispar într-un context mai larg, sistemic, cu ceilalți factori ai ecosistemului. Dintre aceștia se citează: Folosirea silviculturii pentru minimalizarea impactului lui L. dispar (K.W. Gottschalk), Prezentarea bilanțului energetic a L. dispar în baz.a unui model microclimatic (D.E.-Anderson, D.R. Miilor, W.E. Waliner (Modelul sistemului de viață a L. dispar (J J. Colbert, G.E. Racin) ș.a. Dr. ing. D. SIMON MIELKE, M.E., OSTRY, M.E., 1990: How to identify and control noninfectious diseases of trees. (Identificarea și controlul bolilor neinfecțioase ale arborilor). United States Department of Agriculture, Forcst Service. North Central Forest Experiment Station, St. Paul, Minnesota, 14 P. Bolile neinfecțioase reprezintă o cauză de prim ordin, în uscarea arborilor forestieri și ornamentali. Dintre acestea, rolul principal este atribuit extremelor termice și deficitului de umiditate, la care se adaugă substanțele chimice din apă, aer sau sol, stresul transplantării sau al vătămărilor mecanice. Producînd, adesea, doar vătămarea arborilor,.agenții men- ționați crează porți de intrare care facilitează atacul ciupercilor, bacteriilor, virusurilor sau insectelor, cu rol în producerea uscării. Lucrarea prezintă ansamblu] acestor agenți (temperaturi ridicate sau scăzute, secetă sau exces de umiditate, diverse substanțe chimice), completat în fiecare caz cu efecte produse asupra vegetației (vătămări ale sistemului radicelar, mugurilor, frunzelor, lujerilor etc.), care culminează cu moartea arborilor. în plus, în fișa de prezentare a acțiunii fiecărui agent vătămător, se menționează și modalitățile dc prevenire și com- batere a efectului acestora, de la indicații de introducere și conducere a arborilor și arboretelor, pînă la modalități diverse de control pentru factorii potențiali vătămători. Ing. LAR1SA NICOLESCU Asist, ing. N. NICOLESCU fi POKORNY, J.. 1990: Arbres. (Arbori). Librairie Griind, Paris, 223 p. După o scurtă introducere, reliefînd marca importanță a arborilor și pădurii, lucrarea prezintă - cu detalierile necesare - principalele caractere de diagnostic (muguri, frunze, flori, semințe dar și rădăcină, tulpină, ritidom, port etc.). Aspecte de taxonomic și nomenclatură botanică - și de arealistică - realizează completarea lucrării cu informații interesante, bogat ilustrate. Inedită este ateția specială acordată expansiunii speciilor în epoca post-glaciară, ca și scurtul istoric al introducerii - pe continentul nostru - a unor specii nord- americane sau asiatice. Partea introductivă a lucrării se încheie cu prezentarea produselor lemnoase și nelemnoase, ale arborilor (plută, tanin, rășină, zahăr, fructe), ca și a ansamblului funcțiilor pădurii. Partea principală, a acestei noi apariții cu caracter dendro- logic, conține descrierea a peste 110 specii (37 rășinoase și 87 foioase) eu rol forestier și ornamental. Pentru fiecare specie, informația prezintă aspecte de ordin morfologic (text și figuri) și ecologic (areal, exigențele climatice, edaiîce ctc.), completate cu trecerea în revistă a diverselor varietăți și cultivaturi caracteris- tice, în special cu pronunțat rol ornamental. în cazul speciilor exotice, se impune - în plus - istoricul introducerii acestora în Europa, situația actuală, precum și perspectiva extinderii lor în cultură. Deși are un vădit rol de popularizare, lucrarea este de un real folos tuturor celor care - prin vocație sau pasiune - sunt implicați în universul atît de interesant al arborilor și pădurii. Ing. LARISA NICOLESCU Asist, ing. N. NICOLESCU DURÂND, R., 1990: Les arbres. (Arborii). Editions Solar, Paris. 381 p. ’ După un scurt avant propos. autorul - responsabil științific al Arboretumului Național Barres al Franței - prezintă succint cîteva noțiuni cu caracter general, privind originea și filogenia speciilor lemnoase, rolul social al arborilor, precum și informații cu privire la simbolistica milenară a acestora. Trecînd de la nivelul individual al arborelui la ecosistemele forestiere, se prezintă concis distribuția pădurilor pe Glob,, la nivelul marilor zone climatice, care imprimă vegetației caracteristici și compoziții aparte. Referitor la acest subiect, lucrarea definește politica franceză de înrășinare, ca și preocupările actuale ale foresteriei acestei țări pentru extinderea în cultură a foioaselor valoroase, cum este cazul paltinului de munte, cireșului, sorbului domestic și terminal, stejarului roșu, nucului negru etc. Partea introductivă mai cuprinde și noțiuni de morfologie generală și nomenclatură botanică, precum și aspecte diverse privind vătămările arborilor, cauzate de insecte, ciuperci sau poluare. 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 •Nr. I Partea generală se încheie cu ample considerații privind întreținerea arborilor, tăierile de formare și elagaj artificial, multiplicare vegetativă etc., finalizîndu-se cu un scurt istoric a! colecțiilor botanice și arboretumurilor, la nivel mondial. Corpul principal al lucrării prezintă speciile în ordine filogenetică. Sunt tratate 298 specii lemnoase (83 gimnosperme și 215 angiosperme. dintre care, 237 specii arborescente și 61 specii arbustive), raportate la 111 genuri (22 rășinoase și 89 foioase). Pentru fiecare specie se redau - în medic - cîte două foto- grafii, de o excelentă calitate, care suprind - cu deodebită acu- ratețe - caractere taxonomice de diagnoză, referitoare la frunze, flori, muguri, fructe sau ritidom. La nivelul fiecărei unități taxonomice, sunt menționate: denumirea științifică (cu eventualele sinonimii), denumirea populară, principalele caractere morfologice și exigențe ecologice, acestea din urmă fiind aspectul asupra căruia se insistă cu precădere. Se prezintă, de asemenea, unele probleme patologice, caracteristice fiecărei specii, precum și diversele ei întrebuințări (forestieră, ornamentală, medicinală, alimentară etc.). Deși are caracter de popularizare, lucrarea este la fel de utilă naturaliștilor, silvicultorilor sau peisagiștiior, ca și tuturor celor interesați în aprofundarea cunoștințelor referitoare la speciile forestiere, arborescente sau arbustive. Prep. ing. D. GUREAN Asist, ing. N. NICOLESCU f? NEUSTEIN, S. A., 1990: Sitka Spruce Picea sitehensis - the super tree (Molidul de Sitka - Picea sitehensis - super arborele). Forestry Commision, Edinburg, 7 p. Molidul de Sitka, specie naturală întîlnită de-a lungul coastei de nord-vest a continentului nord-american, a fost introdus în Marea Britanic în anul 1831. Utilizabilă în condiții staționate variate, incluzînd solurile reci, umede, sărăcite - prin pășunat sau incendiere, specia s-a dovedit, între rășinoase - exotice sau indigene - cea mai valoroasă pentru silvicultura acestei țări. între calitățile sale importante, care îi conferă caracteristica respectivă, se pot aminti: 1. lemnul, utilizat în SUA - încă din timpul celor două războaie mondiale - în construcția aeronautică, își găsește întrebuințări și în industria celulozei și hîrtiei, în construcții etc.; 2. scoarța, bogată în tanin, se folosește în horticultura; 3. specia, deși gazdă a numeroși dăunători biotici și abiotici, nu este vătămată semnificativ, de nici una; 4. se adaptează ușor la condiții noi de viață, interacționînd pozitiv cu flora și fauna naturală: 5. înflorește, fructifică și se regenerează ușor, pe cate naturală; 6. crește rapid - înălțimea maximă atinsă în Marea Britanic este de aproximativ 60 m - atingînd dimensiuni remarcabile încă la vîrste mici și, în mod tradițional, datorită cererii pieței, se exploatează la înălțimi care nu depășesc 20 - 30 m; 7. datorită aspectului decorativ, se poate utiliza cu succes în spațiile verzi. Ing. LARISA NICOLESCU Asist, ing. N. NICOLESCU P BARANETKI1, G.G., 1990: Himiceskoe vzaimodeistvie drevesnîh rastenii. (Interacțiunea chimică a plantelor lemnoase). Lvov, izd. Svit, 160 p., 283 ref. bibi. Lucrarea, de tip monografie, prezintă date experimentale privind proprietățile alelopatice ale principalelor specii lemnoase și mecanismele interacțiunilor chimice dintre acestea. Exometa- boliții - substanțe volatile, biologic active și de proveniență biogenă, emanate de plantele vii sau de părțile unei plante njoarte - pot modifica, în mod considerabil, regimul hidric și însușirile agrochimice ale solurilor. în culturi silvice, și pot chiar acționa asupra aparatului genetic al plantelor acceptoare. în interacțiunile chimice dintre plante, există și compuși chimici care nu exercită o acțiune biologică ridicată, în timp ce unele plante pot prezenta o anumită toleranță alelopatică. Monografia, în original, poate fi consultată la sediul Redacței REVISTA PĂDURILOR. Dr. ing. S. RADU NANISH BERNARD, KILZ ELMAR, 1990: Monitoring of Forest. Dainage - Spruce and Pine. (Monitoring al prejudiciilor aduse pădurii - la molid și pin), Verlag Eugen Ulmer Stuttgart, Christopher Helm/ A+B Black London. Lucrarea reprezintă un îndrumar pentru aprecierea gradului de afectare a stării de sănătate a arborilor și arboretelor de molid și pin silvestru, pentru recunoașterea acțiunii diferiți lor agenți de stres. Sunt redate cerințele ecologice ale speciilor - în general - și sunt prezentate diferențe genetice și morfologice interspecifice. Aspectele cercetate sunt: căderea frunzelor, decolorarea frunzelor, deformarea trunchiului, subțierea și varfabilitatea coroanei (cu referire la modul în care se face observația acestor procese). Sunt prezentate cauzele căderii și decolorării acelor, cu descrierea simptomelor ca și a proceselor fiziologice în urma cărora se produc Numeroase planșe cu fotografii la microscop prezintă modificări ale acelor și rădăcinilor de molid și pin silvestru, sub acțiunea agenților poluanți, sau a factorilor biotici de stres (insecte, fungi). Lucrarea se încheie cu propuneri pentru standardizarea selecției și descrierii probelor de material vegetal prejudiciat. Ing. V. PALIFRON REVISTA PĂDURILOR °AnuI 108' 1993 *Nr. 1 49 Ing. V. PALIFRON i? SCHWEINGRUBER, F.H., 1990: Anatomy of European woods - An Atlas for the idcnti fication of European trees, shrube and dwarf shrubs. (Anatomia speciilor lemnoase europene - Atlas pentru identificarea arborilor și arbuștilor din Europa). Paul Haupt Berne and Stuttgart Publishers, Eidgenossiche Forschunganstalt ftlr Wald, Schnee und Landschaft, Birmensdorf, 800 p., 66ref. bibi. Lucrare bilingvă (germană - engleză) de mare anvergură, care dezvoltă o alta - „Mikroscopische Holzanatomie” - Schweingruber, 1978 - cunoscută în întreaga lume, atlasul se definește, din start, ca un auxiliar în identificarea multora dintre speciile lemnoase europene, dar și drept punct de plecare în studii comparative anatomo - ecologice. în realizarea scopului deja mărturisit, autorul a apelat la material de studiu (carote de sondaj), colectat - între anii 1972 - 1983 - din întreaga Europă (inclusiv țara noastră). Cele 602 specii lemnoase descrise, cu nomenclatura botanică și gruparea sistematică extrase din Flora Europaea (Tutin ș.a., 1964 - 1980), au fost analizate, folosind caractere de diagnostic extrase de pc secțiuni longitudinale, transversale și radiale ale lemnului, Pentru facilitarea descifrării atlasului, sunt prezentate informații variate privind caracteristici macroscopice (aranjament elemente celulare, raport alburn-duramcn) și microscopice (inele anuale, pereți celulari, canale rezinifiere, raze medulare, pori, perforații, parcnchim) ale lemnului, care fundamentează diverse chei de determinare a speciilor. Partea cea mai consistentă a lucrării este constituită din descrierea diverșilor taxoni. Prezentate în ordinea Coniferaies - Taxales - Gnetales - Monocotyledoneae - Dycotylcdoneae, informațiile caracteristice fiecărei specii se referă ia: denumirea științifică, completată cu cea populară; distribuția europeană a speciei și materialului colectat; caracteristicile lemnului în secțiune longitudinală, transversală și radială; caractere - cheie (de diagnostic); diverse aspecte remarcabile; fotografii micro- scopice. (în legătură cu acest ultim aspect, este de remarcat că atlasul conține aproximativ 15 mii fotografii, de o excepțională calitate). Aceste informații sunt completate de un interesant capitol de corelații anatomo - ecologice în care, folosind ciimadiagrame ale unor regiuni de cultură - dc la boreale la subtropicale, s-au realizat diverse grupări și clasificări ale unei părți importante dintre speciile analizate. Lucrarea este completată cu indici latini, germani și englezi ai genurilor și speciilor expuse, auxiliare obligatorii pentru literatura științifică, de nivel mondial, de amplă circulație. Ing. LARISA N1COLESCU Asist, ing. N. NICOLESCU S AFOCEL, 1991: Annales de recherches sylvicoles. (Analele cercetărilor silvice). Paris, 224 p. Asociația pădure-celuloză (AFOCEL) a fost creată, acum 30 de ani, de către industria papetară franceză, în scopul realizării de cercetări care să contribuie la intensificarea și dezvoltarea silviculturii. Pentru atingerea acestui obiectiv se acordă atenție: vigorii și stabilității arboretelor; formei arborelui și caracte- risticilor tehnice ale lemnului; rezistenței față de agresiunile climatice, stresuri și boli, inclusiv plasticității varietăților de arbori. Domeniile de cercetare includ: biotchnologiile noi, metode utilizate în pepiniere, ameliorarea genetică, conducerea arbore- telor și biornetria. Se dispune de o rețea de stațiuni în care se derulează numeroase proiecte de cercetare aplicativă, dar și fundamentală, ce sunt difuzate pe plan național și internațional. Asociația publică volume anale pentru cercetători și fișe informative pentru practicienii silvici. Volumul la care ne referim cuprinde proiectele de cercetare finalizate în anii 1989 - 1990. în prima parte - biotehnologii - se prezintă comunicări referitoare la: obținerea de rădăcini transformate la hibrizii dc plop, prin inoculare de Agrobacterium rhizogenes; înmugurirea adventivă și embriogeneza somatică Ia cotiledoanele plantulelor de molid; regenerarea in vitro la pinul maritim; micorizarea clonelor de eucalipt. în partea a doua - silvicultură - semnalăm, de asemenea, o suită de comunicări interesante: studiul fenomenelor de rcmobili- zare a azotului la puieții de molid; dezvoltarea comparativă a puieților de pin maritim, obținuți pe calc generativă și vegetativă; inducția florală la duglas; teste de proveniență la pinul silvestru; studiul morfologic al pinului maritim, în vederea mecanizării elagajului secundar; validitatea unei metode de estimare a volumelor în parcele experimentale cu duglas verde. Fiecare comunicare este însoțită dc rezumate în limbile franceză, engleză și germană, precum și de ample liste biblio- grafice. Conținutul lor este structurat în patru mari capitole - practicate, de altfel, pe plan internațional: introducere; materiale și metode; rezultate; discuții și concluzii. Ilustrarea și condițiile grafice ale analelor se mențin la același nivel elevat, caracteristic publicațiilor AFOCEL. Dr. ing. S. RADU c» 3 FORESTRY COMMISSION, 1991. Report on forest research 1990. (Raport privind cercetările forestiere în anul 1990). London, HMSO, 135 p. Comisia forestieră este organismul guvernamental care coordonează activitățile silvice din Marea Britanic, începînd din anul 1919. Cercetarea forestieră din cadrul Comisiei își desfășoară activitatea în Stațiunile Alice Hoit (sud) și Midlothian (nord), precum și în alte 19 oficii regionale. în condiții grafice de excepție, în lucrare se prezintă rezumativ rezultatele obținute, în anul menționat, la proiectele de cercetare. Expunerea este sistema- tizată pc secțiile dc lucru, a căror titulatură corespunde domeniului investigațiilor: semințe, silvicultură (nord, sud), studiul stațiunilor, ameliorarea arborilor, fiziologie, patologie, entomologie, ocrotirea faunei, dendrometrie, utilizarea lemnului, statistică și computerizare, informații. Problemele de mecanizare 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 1 a lucrărilor silvice și de exploatarea pădurilor, ca și cele de studiul muncii se rezolvă în cadrul unui sector de dezvoltare, distinct de cercetare. Intr-o țară foarte săracă în păduri, cum este Marea Britanic, prin eforturile Comisiei, s-a reușit ca, în cei 81 ani de existență, procentul de împădurire să se dubleze, de la 5% (1919) la 10% (1990). La aceasta și-au adus din plin contribuția și cercetătorii, care abordează îndeosebi probleme prioritare legate de împăduriri, ameliorarea arborilor și protecția pădurilor. Rezultate remarcabile în anul menționat s-au obținut în combaterea buruienilor, cultura plopilor, dăunătorii pădurilor, prognoza doboriturilor, multiplica- rea vegetativă (la molidul de Sitka), regenerarea stejăretelor, împădurirea haldelor, precum și în domeniile statisticii, compu- terizării și modelării unor procese (biologice sau economice). Fără a intra în detalii, reținem cîteva aspecte esențiale ce reies din raport: fondurile alocate de comisie pentru cercetare, în anul 1990, au însumat 21 milioane lire sterline; pentru rezolvarea unor aspecte deosebite se apelează și la serviciile altor unități specializate (institute, universități) iar cercetarea, la rîndul ei, efectuează studii și pentru alte instituții sau organizații; dotarea modernă este în permanență completată prin aparatură și instrumentar, realizate într-un atelier propriu; se creează sau de adoptă aparatură, mai mult sau mai puțin sofisticată, adecvată scopului urmărit: vergele de oțel, înfipte în sol pentru urmărirea regimului de aerație; un tub cu aer comprimat pentru decopcrtarea rădăcinilor arborilor; senzori atașați la baza arborilor; modele din material plastic pentru studiul rezistenței arboretelor în tunele aerodinamice etc.; secția de informații organizează vizitele de studii, dotează biblioteca și colecția fotografică, asigură realizarea și difuzarea publicațiilor (unele chiar gratuite); rezultatele cercetărilor sc popularizează printr-o gamă largă de publicații: buletine, îndrumări, manuale, comuni- cări ocazionale, note informative sau instrucțiuni de lucru - toate ilustrate sugestiv și în condiții grafice deosebite. Anexele cuprind: publicațiile personalului de cercetare (cu rezumate), organizarea secțiilor (diviziilor), proiectele de cerce- tare, cheltuielile pe secții, personalul angajat și adresele subunităților. Prin conținutul și modul său de prezentare, raportul la care ne-am referit se constituie ca mode! plin de învățăminte în materie de afirmare și difuzarea rezultatelor cercetării științifice. Dr. ing. S. RADU FUSARO, E., 1991: Experimcntation and cultivation of the radiata Pine in Italy. (Experimentarea și cultivarea speciei Pinus radiata în Italia). Lucrare prezentată la al X-lea Congres Forestier Mondial, Paris, Voi, 5, p. 90-96, 1 tab. 4 ref. bibi. Scopul pricipal al lucrării îl constituie sintetizarea rezulta- telor, obținute în Italia, referitoare la cultura speciei Pinus radiata (cel mai răspîndit conifer exotic din Itaffa, ocupînd o suprafață de 25.000 ha), privind următoarele aspecte: cerințe ecologice ale speciei, aspecte silviculturale, aspecte de produc- ție, dăunători și ameliorarea genetică a speciei. Din punct de vedere a cerințelor ecologice, stațiunile medi- teraneene, propice speciei, sunt cele caracterizate prin temperaturi medii anuale între 11" și 17"C, cu ierni blînde, cu o umiditate relativă în timpul verii mai mare de 55%, cu precipitații anuale peste 700 mm, având soluri afinate, profunde, cu pH cuprins între 4,5 și 7,5 și cu un conținut de argilă mai mic de 35%. în privința aspectelor silviculturale, se arată că plantarea se face mecanizat, solul fiind prelucrat pe întreaga suprafață sau parțial (în funcție de panta terenului), utilizîndu-se pentru plantare puieți containerizați în vîrstă de 9-12 luni și folosindu- se distanțe de plantare de 3 x 3 m sau 2,5 x 2,5 m. După 5-6 ani de la plantare, se execută elagajul artificial în două sau mai multe reprize, după care se trece direct la executarea răriturilor. Analizînd rezultatele obținute în opt plantații, în care s-au realizat cu scop experimental patru tipuri de rărituri - trei de tip schematic cu tăierea unui rînd și menținerea unuia (A), respectiv două (B) și trei (C), pecum și răritura selectivă de jos (S) - s-a ajuns la următoarele concluzii: - în arboretele în care nu s-a intervenit cu rărituri, mortali- tatea medie a fost de 9% Ia vîrstă de 24 ani, în comparație cu un procent de 5%, respectiv 3% și 1% în cele în care s-au realizat rărituri de tipul B, respectiv C și S; - creșterea arboretelor parcurse cu rărituri este întotdeauna mai mare decît a celor neparcurse; - tipul C de răritură reușește să pună în concordanță cerințele culturale cu cele economice. Creșterile medii anuale mai mari au fost înregistrate în regiunea Toscana (23 m3/ha/an - la o densitate de 1385 arbori/ha, la vîrstă de 12 ani), iar cele mai mici în regiunea Molise pe soluri sărace și în arborete în care nu s-au executat rărituri (6-12 m3/ha/an). Dăunătorii abiotici cei mai importanți sunt incendiile și seceta estivală prelungită iar cei parazitici sunt insectele din speciile Rhyacionia bouliana, Neodiprion sertifer și Thaumetopaea esp. Avînd în vedere, faptul că 99% din semințele utilizate în lucrări de plantare provin din import, în ultimii ani s-a elaborat un larg program de ameliorare a speciei, realizîndu-se culturi comparative de descendențe și două livezi de clone cu material provenit de la arboretele din Italia. Ing. I. ABRUDAN o» P ALM, A. A., VAUGHN, V.M., RAUSCHER, H.M., 1991: Bare-root nursery production and practices for white spruce: a literature review. (Producția și practicile utilizate în pepinieră, la puieții cu rădăcini neprotejate, pentru specia Picea glauca - (Moench) Voss: o trecere în revistă a literaturii existente) în; Gen. Tech. Rep. N.C. - 142, St. Paul, MN: U.S. Department of Agriculture, Forest Service, North Central Forest Experiment Station, 25 p„ 2 fig., 214 ref. bibi. Lucrarea prezintă un sumar al literaturii existente în domeniul recoltării și prelucrării semințelor, aparținînd speciei Picea glauca (Moench) Voss, practicilor de cultură în pepinieră, modalităților de creștere a puieților și evaluării calității acestora REVISTA PĂDURILOR 'Anul 108' 1993 'Nr. 1 51 (peste 200 lucrări). Sunt prezentate, de asemenea, informații relevante, referi- toare la recoltarea, prelucrarea și caracteristicile semințelor, la ecologia culturilor în pepinieră, lucrarea solului, administrarea îngrășămintelor, îngrijirea culturilor și recoltarea materialului ce urmează a fi plantat. înregistrarea de date și rezultate contradictorii, privind unele aspecte de creșterea și dezvoltarea puieților - de exemplu, fenomenul de lîncezire a puieților etc. - scot în evidență necesitatea continuării cercetărilor în aceste direcții. Ing. I. ABRUDAN $ HELLER, R., 1991: Physiologie vegetale. (Fiziologie vegetală). Masson, Paris - Milano - Barcelona - Bonn. Ediția a IV-a, Voi. I - 273 p„ Voi. II ■ 266 p. Structurată în două volume, primul abordînd nutriția și al doilea dezvoltarea plantelor, lucrarea beneficiază de îmbunătățiri substanțiale față de edițiile precedente și de colaborarea profesorilor R. Esnault și C. Lance. Volumul I cuprinde 15 capitole: 1. Noțiuni de bază. 2. Solul și absorbția apei. 3. Apa în plantă. 4.. Emisia apei și echilibrul hidric. 5. Necesitatea și rolul elementelor minerale. 6. Absorbția minerală. 7. Alimentația minerală a plantelor superioare; 8. Nutriția cu azot. 9. Asimilația azotului și a sulfului. 10. Fotosinteza: studiu general. 11. Actul fotochimie al fotosintezei. 12. Asimilația bioxidului de carbon. 13. CataboJis- mu! și sintezele asociate. 14. Compartimentarea și reglajul endocelular. 15. Rolul plantelor în ciclurile de materie și energie. Intr-o structurare ireproșabilă sunt prezentate - în sinteză - multiplele aspecte ale absorbției, transformării, circulației și eliminării substanțelor din corpul plantelor. Abordarea penetrării membranelor plasmatice de către substanțe se face pe baza teoriei chimiosmotice a lui Mitchell; explicarea nutriției cu azot are în vedere descoperirea nitrogenazei; în capitolul referitor la reglajul endocelular al metabolismului se abordează problema coordonării metabolismului glucidic al cioroplastelor și citosolului, reglajul funcționării ciclului lui Calvin, sinteza de Rubis CO. Oriunde a fost cazul, s-a folosit un limbaj termodinamic, în concordanță cu rezultatele fizicii moderne. Volumul al II-lea cuprinde 16 capitole: 1. Dezvoltarea spermatofitelor. 2. Cinetica creșterii. 3. Controlul morfogenezei. 4. Tropismele. 5. Alte mișcări. 6. Auxina. 7. Proprietăți fiziologice ale auxinelor. 8. Giberelinele. 9. Citochinele și alți regulatori. 10. Mecanismul acțiunii hormonilor. 11. Viața latentă și reluarea vieții active. 12. Dobîndirea capacității de înflorire. 13. înflorirea și fotoperiodismul. 14. Fitocromul și alți foto- receptori. 15. Formarea fructelor și semințelor. 16. Transfor- marea celulelor vegetale. Sunt abordate, uneori chiar pe larg, toate aspectele principale pe care le implică fenomenele de creștere, stare de repaus și dezvoltare Problemele moderne - cum ar fi migrați a auxinelor, fotosensibilitatea semințelor, dominanța apicală, localizarea și modul de acțiune a fitocromului, transformările tumorale și genetica oncogenezei la plante - sunt prezentate într-o manieră simplă și foarte bine documentată. în concluzie, profesorul R. Heller, de la Universitatea Paris VII, ne oferă un excelent manual, cuprinzător și modem structurat, cu o prezentare accesibilă a celor mai noi probleme de fiziologic vegetală, Toți acei interesați de procesele fiziologice din corpul arborilor vor găsi puncte de interes în această carte. Asist, ing. V. MAROCICO STRULU, D.G., 1991: Les mycorhizes des arbres et plantes cuitivăes. (Micorizele arborilor și plantelor cultivate). Technique et Documentation - Lavoisier, Paris, 250 p. Patru cercetători francezi, cunoscuți pentru rezultatele obținute în domeniul micorizelor, s-au asociat și ne oferă o documentată lucrare - în cinci capitole - asupra acestui subiect. Coordonatorul lucrării, D.G. Strulu, elaborează primele două capitole: I - Relații între plante și ciuperci definește, cu precizie, noțiunea de micorize, face clasificarea acestora și abordează aspectele de citologie ale simbiozei. II - Micorizele și dezvoltarea plantelor studiază metode de inoculare în laborator, răspunsul plantelor la inoculare, organogeneza și formarea micorizelor, micorizarea in vitro, micorizele și nutriția plantelor. în final, se prezintă un model de funcționare a simbiozei micoritice. P. Perrin elaborează Capitolul al IlI-lea - Micorizele și protecția fitosanitară - care cuprinde: influența micorizelor asupra bolilor plantelor, fenomenul de protecție contra agenților patogeni telurici, mecanisme implicate în aptitudinea protectoare a micorizelor. Capitolul al IV-lea, Folosirea micorizelor în agricultură, elaborat de C. Plenchette, demonstrează importanța micorizelor VA pentru agricultură, prezintă ecologia și tehnica inoculării etc. în Capitolul al V-Iea - Utilizarea micorizelor în silvicultură - J. Garbaye - cercetător la Centrul Național de Cercetări Forestiere din Franța - face o prezentare documentată a subiectului, cu numeroase contribuții personale. Sunt abordate, pe rînd: ecologia simbiozelor ectomicoritice în arborete, scopurile și principiile micorizării controlate, domeniile de aplicare a ectomicorizărilor, utilizarea de inoculum-uri naturale, tehnologia inoculării miceliene, tehnici de inoculare în pepiniere, criza de transplantare și adaptarea ciupercilor introduse la condițiile staționale, selecția de sușe de ciuperci pentru micorizarea controlată, stadiul aplicării procedeelor de micorizare în lume - în anul 1990 - aspecte economice ale micorizării controlate. Cartea este accesibilă practicienilor și cercetătorilor avizați, folosind un limbaj tehnic și științific specializat. Prin conținutul său bogat, stilul sintetic și bine ilustrat cu exemple - prin cele peste 600 referințe bibliografice - lucrarea se impune atenției silvicultorilor interesați de problema micorizelor. Asist. V. MAROCICO 52 REVISTA PĂDURILOR ° Anul 108 • 1993 *Nr. 1 NE SCMU CUTOT®» Etica profesională a inginerului Inginerul, în activitatea ce o desfășoară, trebuie să pornească de la principiul fundamental prin care „Omul este bunul cel mai important”, el însuși creînd și realizînd bunuri ce trebuie să satisfacă cerințele societății, ca funcționalitate și credibilitate. De altfel, firma sudcoreeană „SAMSUNG” afirmă: „cheia dezvoltării noii întreprinderi, ca și a unei familii, sunt oamenii”. Concepțiile tehnice, deciziile și execuția se fac prin prisma modului în care influențează viața omului și protecția mediului înconjurător. Adevăratul progres tehnic este acela care conduce la bunăstarea oamenilor. Inginerul este un intelectual care participă la crearea zilei de azi și de mîine, el este un cadru de concepție și conducere. în relațiile de muncă cu colaboratorii și subordo- nații, trebuie să aplice următoarele principii de etica profesională: □ deciziile luate nu sunt de tip conformist îngust, ele reflectă participarea sa, în contextul social economic în care este cuprins; □ dovedește responsabilitate pentru realizarea obiec- tivelor întreprinderii; □ elimină rigiditatea, se consultă și urmărește cu fermitate aplicarea hotărîrilor luate; □ nu tolerează neglijența, superficialitatea, neres- pectarea tehnologiilor de producție, urmărind performanțe calitative pe toate planurile; □ știe să motiveze moral și material salariaților; □ ia măsuri ferme, netolerante, cu acei care nu înțeleg și nu au rezultate, nici în urma motivării; □ apreciază critica obiectivă, își reconsideră ideile. în aceste condiții, se pot evita erori și decizii greșite; a combate neînțelegerile în colectiv, conduce prin convingere, folosește autoritatea de competență pentru a realiza o colaborare armonioasă și a realiza un climat afectiv față de întreprindere; □ dezvoltă tactul și stăpînirea de sine în relațiile cu salariații și colaboratorii; c i cunoaște personalul din subordine și duce o politică principială de recompensare și promovare a salariaților, eliminînd tendințele de egalitarism social, aceștia fiind diferențiați după rezultate; □ inginerul urmărește ridicarea calificării permanente: întîi a lui, apoi a personalului pe care îl conduce. Profesia de inginer presupune cunoașterea meseriei la nivelul performanțelor mondiale și realizarea acestor performanțe cu salariați bine calificați. Măsurile pe care le ia trebuie să asigure securitatea muncii, reducerea efortului fizic și protecția socială a salariaților; □ este disciplinat dar și participativ, creator, pre- tinzînd salariaților pe care îi coordonează rezultatele în dinamică crescîndă; □ este atras de nou în toate domeniile și acționează determinînd schimbări care conduc la creșterea eficienței economice a întreprinderii. Apără intensele unității, unde este salariat, urmărind creșterea prestigiului și dezvoltarea, la parametrii superiori, a întreprinderii de care aparține, pornind de la ideea că: „o întreprindere bine condusă și bine organizată este eficientă, iar salariații - prin climatul de motivație creat - sunt satisfăcuți, fapt ce conduce la creșterea productivității muncii". Este cinstit cu el și cu alții, nu acceptă bîrfa și comportamentul necivilizat, luînd măsuri categorice cu eventualii salariați tentați spre asemenea practici. Principii de etică ce vizează demnitatea personală a inginerului: □ este un om civilizat, politicos, plin de tact, ama- bil, respectînd opiniile colaboratorilor; □ nu profită de poziția sa, pentru a obține avantaje materiale, personale, în dauna întreprinderii; a nu transferă propriile insuccese profesionale pe seama altor salariați, își recunoaște erorile, corectează abaterile și își reglează acțiunile spre reușită; o își asumă riscul introducerii progresului tehnic și organizatoric fiind promotorul creației, prin însăși definiția inginerului; □ știe să-și prezinte concis, în scris și verbal, ideile, se face înțeles și comunicativ, poate să sintetizeze și să distingă esențialul; □ își cunoaște limitele autorității și ia hotărîri în limitele competenței și autorității delegate; □ folosește eficient timpul de lucru, întrebîndu-se de rezultate, înainte de a se întreba alții, pentru că atunci este intrat deja întriun unghi mort de eficiență; □ dacă știe să folosească timpul propriu, nu-1 va risipi nici pe al acelora cu care colaborează; □ nu se plînge în permanență „pe umărul șefilor” de multitudinea problemelor, acționînd prin fapte decît să caute motivări; □ știe să riște, nu are teamă de eșec, elimină frica prin competență și acțiune; □ știe să discute în contradictoriu, fără a folosi ata- curi personale, cu referiri limitative numai în problema discutată; □ își dezvoltă continuu orizontul cultural științific, se pregătește pentru opțiunile de viitor; □ are o minte organizată, știe să-și ordoneze problemele, să programeze și să-și planifice acțiunile, îmbinînd tactica cu strategia, prezentul cu viitorul; □ poate modela comportamentele altora, poate impune - în funcție de comportamentele colaboratorilor - realizarea unor sarcini; □ stăpînește profesiunea, stăpînește resusele și le utilizează spre realizarea obiectivelor propuse. Profilul teoretic redat în sinteză, conduce la un statut model spre care trebuie să tindă personalul ingineresc, care trebuie - acum mai mult ca oricînd - să-și demonstreze competența. Se pare că am asistat, în decursul anilor, la o scădere a prestigiului inginerului în întreprindere, atît datorită sistemului social cît și carențelor personale în pregătirea profesională și de management. Statutul de inginer neperformant, lipsit de intuiție, înregistrator de date, fără simțul responsabilității și al datoriei - față de el și față de alții - a făcut ca asupra acestei profesii să planeze uneori o atmosferă care nu ne onorează. In acest context, inginerul - în noile condiții - trebuie să- și modifice total modul de a gîndi, de a lucra, de a face, de a crea în așa fel ca performanțele sale să dea o nouă aureolă profesiei de inginer, cît mai apropiată de profilul teoretic. Inginerul trebuie să impună prin competență, atitu- dine și comportament moral, respect și autoritate în cadrul colectivului în care lucrează. Dr. ing. ROMUL REMUS M1CLÎ REVISTA PĂDURILOR • Anul 108» 1993 'Nr. 1 53 1 n Memoriam în după-amiaza zilei de 26 decembrie 1992, la venerabila vîrstă de aproap,e 92 ani, s-a stins din viață inginerul silvic Vasile Cotta. L-au cunoscut și apreciat generații întregi de silvicultori și practicanți într-ale vînătorii și pescuitului, în apele de munte, cărora le-a fost profesor și îndrumător de-a lungul prolificei sale activități și care îi aduc, prin rîndurile de față, un ultim omagiu. A activat - de la absolvirea Facultății de Silvicultură din București în anul 1923, pînă la răpirea Ardealului, în 1940 - în administrația silvică la cîteva ocoale silvice din județul Arad, apoi la Direcția silvică Cluj, de unde a venit la București - ocupînd catedra de vînătoare și salmonicultură - fiind epurat în anul 1947. A mai lucrat - succesiv - la CAPS, Direcția economiei vînatului, Institutul de Cercetări Silvice, încheindu-și activitatea - plină de realizări pe tărîm silvic și cinegetic - în anul 1967, la AGVPS, după 44 ani de muncă neîntreruptă. Născut într-o familie de țărani dc pe Valea Gurghiului - satul Orșova - Vasile Cotta a învățat de mic să fie cinstit, drept și harnic; toată viața sa de mai tîrziu, încă de pe băncile școlii din Blaj - și-a modelat-o după aceste principii. Hărnicia i-a fost chezaș în activitatea desfășurată în profesiunea sa, fie ca șef de ocol, ca salariat al diverselor instituții sau ca mentor al tinerelor generații de silvicultori sau gospodari ai sectorului cinegetic. Lucrînd la ocol, a inventat „Carnetul de sortare” a materialului lemnos și apoi „Foaia de transport”. A editat, ca profesor al Facultății de Silvicultură, „Cursul de vînătoare” (în două ediții: 1942 și 1945), care a stat la baza pregătirii cinegetice a viitorilor ingineri silvici. în scurta sa activitate din Direcția economiei vînatului, a scos de sub tipar lucrarea „Economia vînatului și Salmonicultura” menită să îndrume practic personalul de teren în gospodărirea fondurilor de vînătoare și pescuit în apele de munte. Este în această perioadă inițiatorul amenajării apelor de munte cu lucrări artificiale și al creșterii puieților de păstrăv destinat repopulării apelor de munte, în toplițe - din primăvară pînă în toamnă. Activitatea desfășurată la ICAS s-a concretizat printr-o serie de lucrări cu o contribuție deosebită în răspîndirea căpriorului în țara noastră și, în mod deosebit, a popuiării Cîmpiei române cu această specie. Ultimii ani de activitate la AGVPS au avut drept rezultat întronarea spirituluiu de disciplină și dragoste față de vînat, alături de gospodărirea rațională a fondurilor de vînătoare, în rîndul personalului de teren al asociațiilor. Cinstea a dovedit-o de-a lungul întregii sale activități, fiind drept și nepărtinitor în toate acțiunile pe care le-a întreprins. Nu s-a abătut nici o clipă de la principiul dreptății și a preferat să fie dat afară din profesorat, decît „să-și calce” pe conștiință. Și-a făcut permanent datoria, urmînd crezul ce și l-a impus, deși - nefăcînd nici un fel de politică - a avut de suferit în toți anii de activitate după 1947. Contribuția cea mai de seamă a profesorului Vasile Cotta a fost cea publicistică, în susținerea și dezvoltarea sectorului forestier și apoi acelui cinegetic și salmonicol. încă de la începutul carierei sale, a publicat o serie dc articole de specialitate în reviste ca: Viața Forestieră, Cuvîntul Forestier, Pădurea românească, Revista Vînătorilor, Carpații și Buletinul Institutului de Cercetări Piscicole. A fost unul dintre cei mai perseverenți colaboratori ai revistelor „Vînătorul și pescarul sportiv” și „Revista pădurilor”, în care numărul articolelor scrise se ridică la cifra de 435. A fost și Președintele de onoare al redacției revistei „Vînătorul și Pescarul Român”. Prin numeroasele conferințe ținute la societatea „Progresul Silvic”, Casa Agronomului și la Torino - cu ocazia organizării expozițiilor de vînătoare - a fost un adevărat susținător și propovăduitor al valorii și importanței faunei cinegetice în natura Patriei și a necesității ocrotirii și exploa- tării raționale a acestei bogății inestimabile. în afara lucrărilor amintite, activitatea publicistică s-a concretizat și prin apariția unor lucrări, dintre care enumerăm doar cîteva de o deosebită importanță pentru sector: îndrumătorul Vînătorului (1966), Vînatul României (1969 în colaborare), și Vînatul (1982). Prin trecerea în neființă a celui ce a fost profesorul ing. Vasile Cotta, viețuitoarele pădurilor, munților și cîmpiilor au pierdut un mare ocrotitor. Cele ce vor trece și ele spre tărîmuri îl vor întîlni pe cîmpiile veșnic verzi de vînătoare unde-1 vor regăsi același prieten. Noi, silvicultorii și vînătorii, din întregul cuprins al peisajului fără seamăn al acestei nepereche țări, deplîngem plecarea dintre noi a celui ce ne-a fost îndrumător și sfetnic bun și-i aducem prinos de recunoștință prin urmarea sfaturilor și învățămintelor ce ni le-a oferit de-a lungul întregii sale activități. Ing. PAUL DECEI 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 •Nr. 1 /MOTOC ARMĂȘESCU, S.: Aspecte ale lucrărilor de îngrijire a arboretelor și de gospodărire a pădurilor din bazinele dc interes hidroenergetic, pe criterii biometrice. Nr. 2, p. 22. | ARMĂȘESCU,~sj Contribuții în problematica curățirilor și răriturilor în molidișuri și în făgete, pe criterii auxologice; Nr. 3, p. 30. Cercetări noi privind structura pe sortimente a volumului, în arboretele de stejar pedunculat. Nr. 4, p,23. B BADEA, O.V. ș.a.: Conceptul tehnico-organizatoric al supravegherii stării de sănătate a pădurilor, implementat recent în pădurile din România, Nr.l, p. 23. BALINTONI, P., Gh.: Aspecte privind creșterea, dezvoltarea și rezistența unor specii forestiere de mare randament cultivate în sud-vestu) țării, la acțiunea factorilor dăunători biotici și abiotici. Nr. 4, p.ll. BÂZĂC, Gh. ș.a.: Principalii factori climatici potențial stimulatori ai poluării pădurilor din Podișul Dobrogei de Nord. Nr. 1, p. 19. BELDIE, Al.: Să ocrotim jnepenișurile din Munții Bucegi, Nr.2, p. 44. BORLEA, F.: Cercetări preliminare asupra mecanismelor de rezistență la pinii cu cinci ace, atacați de rugina vezi- culoasă, (Cronartium ribicola). Nr. 3, p. 7. BOȘ, N. ș.a.: Perspectivele introducerii cadastrului forestier în România, Nr. 1, p. 33. BREGA, P.: Problematica regenerării amestecurilor de rășinoase și fag în literatura și practica silvică. Nr. 1, p. 12. BUCĂ, C. ș.a.: Solicitarea prin șoc la barajele pentru amenajarea torenților. Nr. 1, p. 29. e CASTIOV, FR. ș.a.: Dropia își așteaptă sentința. Nr. 3, p. 39. CÂNDEA, I. ș.a.: Principalii factori climatici potențial stimulatori ai pădurilor din Podișul Dobrogei de Nord. Nr.l, p. 19. CIOBANU, C. ș.a.: Indicatori ai proceselor de degradare a solurilor și vegetației forestiere prin poluare. Nr. 3, p. 17. CIUBOTARU, A. ș.a.: Marea Britanie verde. Nr. 4, p.42. CLINCIU, T. ș.a.: Solicitarea prin șoc la barajele pentru amenajarea torenților. Nr. 1, p. 29. Unele semnificații hidrologice ale procentului de împădurire și importanța lor. Nr. 4, p.27. CRISTESCU, V.: Metode noi de înmulțire vegetativă a magnoliilor decorative. Nr. 1, p. 40. CRISTESCU, V. ș.a.: Cercetări cu privire la diametrul optim ai puieților produși în pepiniere, în vederea realizării unor plantații viabile și mai ușor de întreținut. Nr, 3, p. 27. 3 DULVARA, EUFROSINA ș.a.: Indicatori ai proceselor de degradare a solurilor și vegetației forestiere prin poluare, Nr. 3, p. 17. DUMITRACHE, V. ș.a.: Contribuții la mecanizarea lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale, Nr. 4, p.31. E . ENESCU, VIOLETA, ENESCU, VAL.: Superioritatea genetică a semințelor produse în plantaje. Un test de descendențe polycross de stejar brumăriu. Nr. 1, p. 6. ENESCU, VAL.: Efectele genetice ale poluării pădurii și necesitatea conservării resurselor genetice forestiere în contextul declinului pădurilor. Nr. 4, p.2. G GIURGIU, V.: ION IONESCU DE I.A BRAD, precursor al silviculturii românești, în actualitate. Nr. 2, p. 40. 3 IANA, A ș.a.: Contribuții la mecanizarea lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale. Nr. 4, p.3L ICHIM, VIORICA, ICHIM, I. ș.a.: Cydia conicolana Heyl., dăunător al conurilor de pin negru (Pinus nigra Am.) în România Nr. 2, p. 13. J JALBĂ, N. ș.a.: Perspectivele introducerii cadastrului forestier în România. Nr. 1, p.33. K KRUCH, J.: Unele considerații privind consumul dc combustibil la operația de doborîrc a arborilor. Nr. 1, p. 36. L LATIȘ, L. ș.a. : Indicatori au proceselor de degradare a solurilor și vegetației forestiere prin poluare. Nr. 3, p. 17. LEANDRU, V.: întreținerea culturilor silvice din pepiniere în exclusivitate cu erbicide. Nr. 1, p. 17. LEANDRU, V.: Semnificația fitogeografică și silviculturală a noilor stațiuni de gîrniță (Quercus frdinetto Ten.), semnalate în partea de nord-est a podișurilor piemontane argeșene Nr. 2, p. 4. REVISTA PĂDURILOR • Anul 108* 1993'Nr. 1 55 va MAROCICO, VAL.: Contribuții la determinarea factorilor climatici corelați cu fenomenul de uscare a bradului (Abies alba Mill.) din județul Suceava. Nr. 3, p.ll. MĂRCUȘI, L. ș.aPrincipalii factori climatici potențial stimulatori ai poluării pădurilor din Podișul Dobrogei de Nord. Nr. 1, p. 19. MICU, R., R.: Utilizarea ferăstraielor Husqvarna la Sucursala de Exploatare și Prelucrare Primară a Lemnului - Cîmpina. Nr. 4, p.48. MIHALACHE, G. ș.a.: Experimentări de combatere biologică a defoliatorilor forestieri cu preparatul bacterian Dipel - 8L. Nr. 3, p. 34. Cercetări privind starea fitosanitară a culturilor forestiere din Delta Dunării și măsuri de protecție a acestora. Nr. 4, p.16. MUȘAT, NINA, MUȘAT, I.: Producerea puieților de cvercinee cu rădăcini protejate (în recipiente) pentru împăduriri în stațiuni extreme. Nr. 2, p. 17. NICOLESCU, LARISA, NICOLESCU, N.: Tendințe noi în teoria și practica elagajului artificial. Nr.4, p.6. Q OLENICI, N.: Cydia conicolana Heyl., dăunător al conurilor de pin negru (Pinus nigra Am.) în România. Nr. 2, p. 13. OLTEANU, 1. ș.a.: Unele considerații privind sistema de mașini pentru exploatarea lemnului. Nr. 2, p. 29. Transportul auto forestier - prezent și perspective. Nr. 3, p. 43. P PALIFRON, V. ș.a.: Cercetări cu privire la diametrul optim al puieților produși în pepiniere, în vederea realizării unor plantații viabile și mai ușor de întreținut. Nr. 3, p. 27. PĂTRĂȘCOIU, N. ș.a.: Conceptul tehnico-organizatoric al supravegherii stării de sănătate a pădurilor, implementat recent în pădurile din România. Nr. 1, p. 23. PETRESCU, M, PETRIȘOR, S.: Aspecte economice și silviculturale ale aplicării tratamentelor de codru regulat în făgete montane. Nr. 2, p.26. POPESCU, 1., POPESCU, S.: Stabilirea principalilor parametri de exploatare a agregatelor de recoltat răchită în baza unei încercări de laborator. Nr. 2, p. 35. POPOVICI, M., V. ș.a.: Dropia își așteaptă sentința Nr. 3, p. 39. § SORAN, V.: Problemele ocrotirii jncapănului (Pinus mugo Turra) în landșaftul carpatin de altitudine. Nr. 3, p.2. STAN, I. ș.a.: Unele considerații privind sistema de mașini pentru exploatarea lemnului. Nr. 2, p. 29. STAN, 1. ș.a.: Transportul auto-forestier prezent și perspective. Nr, 3, p. 43. STĂNESCU, V. ș.a.: Cercetări de genetică ecologică în molidișuri montane. (II). Nr. 1, p.2. Unele considerații în legătură cu hibrizii de stejar din pădurea Bejan (Deva). Nr. 2, p.2. Marea Britanie verde. Nr. 4, p.42. STOICESCU, M.: Metoda solului armat. Metodă de combatere a procesului de deplasare gravitațională și ameliorare a terenurilor fugitive. Nr. 3, p. 49. Ș ȘOFLETEA, N. ș.a.: Cercetări de genetică ecologică în molidișuri montane. (TI). Nr.l, p.2. Variabilitatea și polimorfismul caracterelor anatomice ale acelor de brad (Abies alba Mill.). (I), Nr.l, p.9, (II), Nr. 2, p.8. ȘOFLETEA, N. ș.a.: Unele considerații în legătură cu hibrizii de stejar din pădurea Bejan (Deva). Nr.2., p.2. T TÂRZIU, D. ș.a.: Marea Britanie verde. Nr.4, p.42. T ȚÂRCOMNICU, C. ș.a.; Contribuții la mecanizarea lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale. Nr. 4, p.31. V VALS, S. ș.a.: Cercetări privind starea fitosanitară a culturilor forestiere din Delta Dunării și măsuri de protecție a acestora. Nr. 4, p.16. VLĂDESCU, D., VLĂDULEASA, A. ș.a.: Experimentări de combatere biologică a defoliatorilor forestieri cu preparatul bacterian Dipel - 81.. Nr.3, p. 34. VLONGA, S. ș.a.: Aspecte economice și silviculturale ale aplicării tratamentelor de codru regulat în făgete montane. Nr. 2, p. 26. DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI ȘI PROIECTĂRI PENTRU INDUSTRIA LEMNULUI: Nr.l, p.42. DLN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII PROGRESUL SILVIC: Nr. 1, p. 46. INDEX ALFABETIC: Nr.l, p. 54. DIN ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE: Nr. 2, p. 48. REVISTA REVISTELOR: Nr. 1, p.ll, 15,39,45,49. Nr. 2, p. 7,12,16,21,25, 28, 34, 39,43,46,48. Nr.3, p.6,10,16, 26,38,42. Nr. 4, p.S, 10. CRONICA: Nr. 1, p. 41, 47, 52. Nr. 2, p. 49, 55. Nr. 3, p. 50. Nr. 4, p.50. RECENZII: Nr. 1, p.50. Nr. 2, p. 51, Nr. 4, p.15, 26, 47, 49,51. 56 REVISTA PĂDURILOR - Anul 108 • 1993 • Nr. 1 S U D R E L Regia Autonomă de Exploatarea Lemnului București 9 este cea mai mare furnizoare de produse lemnoase din sudul tării 9 Principalele produse sînt: Lăzi și ambalaje din lemn masiv, placaj sau PFL Bușteni pentru industrializarea lemnului Lemn pentru mină Lemn pentru celuloză și hîrtie Lemn pentru construcții rurale Lemn pentru PAL și PFL Lemn pentru distilare Cherestele Traverse pentru cale ferată Semifabricate din lemn Butoaie din fag și stejar Uși, ferestre de toate tipurile Panouri-cofraje pentru construcții Palete din lemn pentru transport Barăci și case prefabricate Diverse produse pentru uz casnic și gospodăresc Prin unitățile sale specializate, execută garnituri de Parchete Comenzile de primesc la SUDREL S.A. - București Șos. Pipera nr. 46A, sector 2 Tel: 212.10.10, Telex: 011221 Director Genera]: 633.54.15 mobilă pentru bucătării