RE v istaL^^- PADURILORI || INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE Stațiunea de Cercetări Salmonicole — Potoci Telefon 936/71205 Oferă: • Tehnologii de creștere a păstrăvului în sistem intensiv, de acva~ cultură, pe lacurile de acumulare. • Rețete de hrană gmmJată pentru păstrăv. © Hrană granulată, într-o bogati gamă de substanțe nutritive. e Diagnoze ecologice pentru ^menajamente de acvacultură, pe la* gurile montane de acumulare. ® Brevetare în activitatea de cercetare-exploatare subacvatică. • Formarea—specializarea operatorilor pentru fermele salmonîcole flotabile. ■s ■ . ’ a Păstrăv proaspăt. • Păstrăv afumat. ® Cazare și masă în condiții avantajoase. ® Plimbări cu vaporașul, pe Lacul Bicaz, cu servirea mesei în cadru pitoresc și prețuri accesibile. REVISTĂ PĂDURILOR -SILVICULTURĂ SI EXPLOATAREA PĂDURILOR — REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICA EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR—„HOMSILVA” ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC” ANUL 106 Nr. 1 1991 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr. ing. M. lanculescu. Redactor responsabil adjunct: dr. ing, N. Doniță; Membrii: ing. Gh. Bărbii. dr. doc. Vai. Enescu, eoni. dr. ing. I. Fiorescu, ing. Gh. Gavrilesen, dr. ing. N. Geambașu, dr, doc. V. Giurgiu, prof. dr. ing. Gh. lonașeu, prof. dr. ing. I. Mllescu, ing. N. Nieolcseu, dr. ing. I. Olteenu, ing. Gr. Radu, dr. ing. St. Radu, ing. I. Sbera, prof. dr. ing V. Stănescu, dr. ing. Cr. Stoicnieseu, ing. Al. Tlsscscu, ing. D. Uitau, dr. ing. Melnnica Urechi a tu, ing. CI. Zahareseu. Redactor principal : Elena Nlță Tehnoredactor: NleuUna Gheorghe CUPRINS pag. VAL.ENESCU, I. MIRANCEA : O tehnologie nonfi da tnicropropagare „In vitro” a salcimulni (Robinia pseudoacacia L.) 2 GR. CALOIAN, E. UNTARU, |C. TRACI,: împă- durirea terenurilor degradate prin eroziune șl ulune- eare 4 ST. VLONGA, GEORGETA BACIU: Considerații privind fenomenul de uscare prematură a arborilor de gorun și stejar, iu perioada 1988 —1989 9 A. SIMIONESCU; Aspecte cu privire la starea de sănătate a pădurilor din România, talanii 1988 — 1989 13 R. ICHIM : Cu privire la efectivele de urși in pădurile din nordul țării șl măsurile de gospodărire care se impun 21 I. LEAH O: Structura arboretelor echicne ca efect al măsurilor silvotehniee și ainenajlstice proiectate, (II) 26 R. DISSESCU, M. DRĂGOI: Alegerea tratamentelor prin analiza valorii lor do Întrebuințare 31 N. MATEESCU: Cultura bureților In cantoanele sil- vice 39 A. CIUBOTARU : Cercetări privind pachetizarea In parchet a lemnului de miel dimensiuni 41 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII PROGRESUL SILVIC 45 RECENZII 51, 52 CRONICĂ 47, 48, 53, 54 REVISTA REVISTELOR 12, 25, 38, 46, 50 INDEX ALFABETIC 55 CONTENT page. VAL. ENESCU, I. MIRANCEA : A new blotechuo- logy of mlcropropagation in vitro of black loeust (Robinia psendoacacia L.) 2 GR. CALOIAN, E. UNTARU, |C. TRACI,: AMores- tatlon of louds degraded by eroslon aud earth flow 4 ST.VLONGA, GEORGETA BACIU - Considerati ons regardlng the untlmely drying phenomenon of eom- mon oak and oak trees in 1988—1989 9 A. SIMIONESCU: Aspects regardlng health condl- tion of forasts in Romani a In 1988 and 1989 13 R. ICHIM : Aspects regarding beat populatlous In the northern forasts in Romanța and management measu- res requlred 21 I. LEAHU: Even-aged stand:; struetnre as an effect of sylvotechnical forest management measures (II) 26 R. DISSESCU, M. DRĂGOI-. The silvlcultural Sys- tems seleetlon by anali slug thelr usc value 31 N. MATEESCU : The culture of mushrooms in the forest ranges 39 A. CIUBOTARU: Researches regardlng the packing of smallt-size ivood la the cutting zone 41 FROM THE ACTIVITY OF FORESTRY PRO- GRES S SOC1ETY 45 REVIEW 51, 52 NE1VS 47, 48, 53, 54 PERIODICAL NOTED 12, 25, 38, 46, 50 ALPHABETICAr INDEX 55 Redacția: „REVISTA PĂDURILOR” București, R-dul Magheru, nr. 31, sectorul 1, telefon 59.68.63 șl 59.20.20/176 Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum șl alte materiale destinate publicării in revistă se primesc pe această adresă Cititorii din străinătate se pot abona prin ROMPRESFILATELIA — sectorul export-import presă P.O, Box 12—201 telex 10376—PHSFI R, București, Calea Grivlței, nr. 64—66 The forelgn readers may subscribe by ROMPRESFILATELIA — export sectlon and press import section P.O. Box 12—201 telex 10376—PRSFI R, București, Calea Grivlței, nr. 64— 66. O ielmoîogie waă de pagaa*e Mm vitr®” a salcîmoiREal (Robinia pseudoacacia L.) ■ Dr. doc. VAL. ENESCU Biolog. 1. MIRANGEA Institutul de Cercetări și Amenajări Sil- vice — București în prezent, salcîmul este printre puținele spe- cii introduse (exotice), care au o largă întrebu- ințare în împădurirea unei categorii largi de stațiuni. Importanța speciei rezidă în rapidi- tatea de creștere, rusticitatea remarcabilă, re- lativă rezistență la adversități și în regenerarea facilă pe cale vegetativă. De aceea, salcîmul a făcut și face obiectul unor programe de amelio- rare bazate pe reproducere scxuată sau vegeta- tivă. Unul dintre obiectivele majore ale acestor programe de ameliorare este și mărirea diver- sității genetice intraspecifice, pentru că specia se caracterizează printr-o variabilitate gene- tică relativ redusă a caracterelor majore. Lăr- girea variabilității populațiilor de ameliorare, pentru că despre aceastea este vorba, se reali- zează pe cel puțin două căi: (1) prin identifi- carea de forme, biotipuri, existente în natură, interesante din punctul de vedere al selecției, de exemplu var. rectissima, identificată în țara de origine — America de Nord (Babe r, 1936), ca și în România (E n e s c u, 1963), sau var. oltenica, identificată și descrisă în România (Bîrlănescu ș.a., 1966) și (2) prin crearea de forme noi, care nu există în natură, prin metode ale noii biotehnologii. Atît varietățile identificate în natură cît și formele nou create au capacitate foarte redusă și respectiv nu au capacitatea de a se înmulți pe cale sexuată. Au, în schimb, aptitudinea de a se multiplica ușor vegetativ. îndeosebi geno- tipurile foarte valoroase (ideotipurile) se în- mulțesc sigur, eficient și practic, în număr ne- limitat, pe calea micropropagării ,,invitro”. în acest scop, există multe preocupări, unele re- zultate fiind publicate de T r i p p i (1963), Braun și S o m m e r (1982), C h a 1 u p a (1983), E n e b cu și Ju c an (1985), E n e s- c u ș.a. (1987) și alții. De dată recentă s-a pu- blicat o tehnologie de micropropagare ,,in vi- tro” a salcîmului (E n e s cu, 1989). în acest articol se descriu datele de bază ale unei noi tehnologii de micropropagare a salcîmului ,,in vitro” care, după cum se va arăta, are multe avantaje, reprezentînd, din multe și importan- te puncte de vedere, un real progres în materie. Ca material biologic pentru inițierea cultu- rilor, s-au folosit semințe cu tegumentul de cu- loare închisă, sacrificate manual după sterili- zare. Sterilizarea semințelor și germinarea aseptică, înainte de sterilizarea propriu-zisă, semințele au fost spălate timp de o oră la jet de apă de robinet, apoi spălate prin agitare continuă, de zece ori (de fiecare dată s-a schimbat apa) a cîte zece minute, cu apă. distilată, după care s-a pretratat la rece, în frigider la + 4 0, timp de 22 ore. Sterilizarea s-a făcut cu alcool etilic 95%, timp de cinci minute, urmată de tratarea cu soluție de 0,1% clorură mereurică, plus două picături de Tween 20 la 100 ml soluție și, în final, trei spălări a cîte zece minute în apă dis- tilată sterilă. Toate tratamentele de sterilizare au fost aplicate prin agitare electromagnetică. După sterilizare, semințele au fost puse la germinat în vase Petri, pe hîrtie de filtru umec- tată cu apă distilată, toate sterile. Vasele au fost introduse în camera de creștere aclimati- zată, la temperatură de 24—26 C, cu o foto- perioadă de 16 ore lumină (4000 lucși) și opt ore întuneric. Procentul de infecții a fost destul de ridicat, de 10—25%, datorită infecțiilor endogene, foar- te frecvente la salcîm. După germinare, semințele au fost păstrate în vase Petri încă 15 zile, cînd s-au prelevat de pe plantule explante. Prelevarea explantelor și inițierea culturilor. S-au prelevat apexuri tulpinale cu cotiledoane și hipocotil lung de aproximativ 5 mm. Ex- plautele s-au inoculat în epmbete, pe mediu de cultură Murashige-Skoog (1962) modificat de Ohalupa (1983—MS—1), cu următoarea com- poziție (mg/1) : 1900 KNOS, 1650 NH4NO3, 440 CaCls-2 HaO, 370 MgSO4< 7HaO, 170KN2PO4, 37,3 NaaEDTA, 27,8 FeSO4-7 HaO, 6,2 H3BO3, 0,25MnSO4-HșO, 0,020001^.6 HaO, 100 mioino- sitol, 1,0 tiamină HC1, 0,5 piridoxină HC1, 0,5 acid nicotinic, 2,0 glicină., 2,0 glutamină, 30 000 sucroză, 6000 agar, 0,6 beuzilminopurină (BAP) și 0,1 acid indolilbutiric (IBA), p.H-ul fiind a- justat la 5,6 cu NaOH sau H01 IN. Eprubetele s-au introdus în ca meră de creștere, la aceeași temperatură și fotoperioadă ca pentru germi- narea aseptică. Pasaje de multiplicare. După patru săptămîni de la inoculare, s-a făcut primul pasaj, pe.ace- lași mediu de cultură și cu aceeași balanță hor- monală. Cu ocazia pasajului, s-au înlăturat co- tiledoanele și hipocotilul. La sfîrșitul primului pasaj, după opt săptă- mîni de la inițierea culturii, explantele au pre- zentat la bază formațiuni mici de calus. Acum s-a făcut al doilea pasaj, în același mediu de cultură, cu aceeași balanță hormonală. La sfîr- șitul acestui pasaj (după 12 săptămîni de la inoculare), baza explantului s-a îngroșat pînă la 3—5 mm și, pe fiecare explant, au apărut 1—3 muguri. In timpul celui de-al treilea pasaj, lăstarii formați (1—3) sint tăiați de la bazași se pot secționa pentru înmulțire sau se pot o REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 1 pasa pe mediul de înrădăcinare. Tot în timpul celui do-al treilea pasaj, la baza explantului se formează microlăstari (uneori numai muguri) care se pot divide în 2—3 explaute, în raport cu mărimea lor, care se inoculează pe mediul de cultură MS—1, unde multiplicarea continuă prin apariția de lăstari noi. Pasarea acestora s-a repetat succesiv la patru săptămîni, de cinci ori, fără ca multiplicarea să înceteze. La fiecare pasaj s-a înlăturat călușul friabil, uneori bru- nificat care, de regulă, nu este organogen. Ope- rația de înlăturare s-a făcut în nișa de aer ste- ril, în vase Petri, la început în apă distilată sterilă,, cu 150 mg/1 acid citric și 100 mg/1 acid ascorbic — ca substanțe antioxidante, apoi nu- mai în apă distilată sterilă, cu aceleași rezul- tate ca în primul caz. înrădăcinarea lăstarilor excizați s-a făcut tot pe mediul MS—1 1/2, conținînd 10 g/1 glucoză, 0,3 mg/1 IBA, 0,3 mg/1 acidnaftilacetic (NAA). După 4—5 săptămîni, apar rădăcini pînă la 84% din lăstari. Plantele înrădăcinate au fost transferate „in vivo”, pe un substrat alcătuit dintr-o parte de nisip și două părți humus de pădure de foioase, folosindu-se recipienți din material plastic. în lipsa unei sere adecvate, plantele au mai fost ținute în camera de creștere 3—4 săptămîni (situație impusă de sezon, cînd nu puteau fi scoase în aer liber nelemnificate), după care au fost transferate în pepinieră. în acest moment, plantele aveau 15—25 cm înălțime. La un ciclu dej producție de 15 săptămîni, rata de multiplicare a fost, în medie, de 1 :6; există însă situația, așa cum s-a demonstrat experimental, ca, prin mărirea ciclului de pro- ducție, să crească mult rata de multiplicare, îndeosebi după cel de-al treilea pasaj de mul- tiplicare cînd, la baza lăstarilor, apar numeroși microlăstari și muguri. Este o adevărată pro- liferare mugurală. Noua tehnologie, deși susceptibilă și ea de perfecționări, prezintă mai multe avantaje im- portante : — s-a simplificat mediul de cultură, prin în- locuirea mediului White, P.B. și Risser, P.C. (1964) cu mediul Murashige—Skoog, modificat de Chalupa (1983), care poate fi considerat, din multe puncte de vedere, ca mediu standard; — s-au înlocuit vasele Erlenmeyer de 100 ml, pentru inocularea explantelor și realizarea cul- turilor, cu eprubete de 25 mm 0, care ocupă un spațiu mai redus în camera de creștere, ra- portat la aceeași rată de multiplicare; — pasajele de alungire—multiplicare se fac pe același mediu de cultură, folosit la inițiere, care scutilizează șila înrădăcinarea ,,in vitro”. Aceasta înseamnă că se pot folosi medii de cul- tură preparate industrial (eînt firme ca Serva — din Germania, — care produc și comerciali- zează butelii-iecipiente de 50 1 capacitate) sau semiindustrial, folosind soluții stoc; — noua tehnologie are avantajul că în cursul pasajelor de alungire—multiplicare nu apar plantule înrădăcinate, separîndu-se clar ca- logeneza (apariția de lăstari) de rizogeneză. în prezent, cercetările se adîncesc, atît pen- tru rezolvarea unor aspecte ale micropropagării „in vitro”, urmărindu-se, desigur, scurtarea ci- clului de producție și creșterea ratei de multi- plicare. De asemenea, se pune problema înră- dăcinării „in vivo”, care este mai ieftină. Deci, în loc de concluzii, s-a realizat o sim- plificare înseninată a tehnologiei de micropro- pagare a salcîmului „în vitro”, în condițiile în care numărul de plante produs poate fi oricît de mare, proporțional cu rata de multiplicare și ciclul de producție, care se lungește conco- mitent cu creșterea numărului de pasaje de a- lungire—multiplicare. BIBLIOGRAFIE Blrlănescu E șl colab. 1966: O nouă varietate de salcîm identificată tn România, Robinia pseudoacacia L. var. oltenica. In : Revista pădurilor Nr. 9, p. 483 —486. Brown, C., L. șl Somniei, H., E., 1982: Vegetative propagation of dicotyledonous trees. In: Tissue culture in forestry Bonga, J. M. și Durzan, D., I. (eds) Forestry Sci- ences, Marlinus Nijhof/Dr. W. Yunk Publishers, p. 442. Chalupa, V., 1983: Micropropagation of conifer and Iroadleaved forest trees. Commun. Inst. Forest. Gechosl., 13, p. 7-39. Enescu, Val. și colab., 1063 : Selection de certaines po- ■6 ulations valeureuses de robinier fouz acaeia et posibilitis de leur mulliplicaiion par voie vlgttative. FAO/FOREGEN, 4/1® Stockholni. Enescu, C., V. și Juca n, A., 1985 : Problems of „in vitro" micropropagation of black locust (Robinia pseudoacacia L.). In: l’roceeding of the twenlietli meeting of Canadian Tree Improveinent Association, Part 2, Symposium on New Wuvs is forest genetics, Held ia Quebec, August 19—22, p. 179—184. Enescu, C , V. și Jucan, A., 1985: Unele probleme ale micropropagării ,,in vitro" a salcîmului (Robinia pseu- dacacia I..). In: Lucrările celui de-al III-Iea Simpozion na- țional de culturi de celule și țesuturi vegetale, București, 19—21 decembrie, p. 273—273. Enescu, C., V. ș.a., 1987 : Cercetări privind mlcropropa- garea „in vitro" la unele specii de foioase și rășinoase. In : ICAS, Seria a II-a, p, 54. Enescu,. V., 1989: Micropropagarea „in vitro" și amelio- rarea prin, selecție clonală a salcîmului (Robinia pseadoacacia L.). In : Revista pădurilor, Anul 104, Nr, 1, p. 6 — 9. Raber, O., 1936: Shipmasl loeust, a valuablc undescribed varietg of Robinia pseudoacacia. In : U.S.Dept. Agr. Cir. 379 8 pag. Trippl, V., S., 1963 : Studies on oulogeng and senility in planis III Changes in the proliferative capacify in vitro during onlogeny in Robinia pseudoacacia and Castan.ea s atica and in adult and Juvenile clones of R. pseudoacacia. în : Phyton 20, p. 153-159. White, R., P., Risser, P,, G., 1964: Same basic pa- rametres in the cultivation of spruce tissues. în: PhysioL Plant. 17 p. 600-719. A New Bioteehnology ot âllcropropagation in vitro of Blaek Locust (Robinia pseudoacacia L.) A new bioteehnology of micropropagation In vitro have been to be presented, wbichhave some important advan- tages : 1, a situplified culture media by a diminuation of hormons, 2, a increase of the plantlets on a square metre, 3, performance of micropropagation on some culture media (MS) aud 4, separation of calougenesis of rizogenesis. REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 • 1991 • Nr. 1 3 Impadorteefâ ieremarilor degradate pria eroxiMine și ahmecare Dr. ing. GR, CALOIAN Departamentul Pădurilor Dr. ing. E. UNTARU Stațiunea CAS — Focșai I Dr. ing. i C. TRAC11 ICAS—București în cadrul general al preocupărilor actuale, legate de protecția mediului înconjurător, un rol deosebit revine acțiunii de combatere a pro- ceselor de degradare a terenurilor și readucere în circuitul productiv a terenurilor degradate și neproductive. Din studiile specialiștilor agronomi, rezultă că în țara noastră există aproximativ 900 mii hectare terenuri excesiv degradate și în alune- care, brăzdate de formații torențiale aflate în diverse stadii de evoluție, care sînt inapte folo- sințelor agricole. Sub raportul utilizării acestor terenuri, cercetările întreprinse în țară și în străinătate evidențiază că, dintre toate asocia- țiile vegetale, pădurea asigură cel mai eficient mijloc de ameliorare și de protecție a solului, în această direcție, ne propunem ca în cele ce urmează să facem o prezentare succintă a unor soluții tehnice de maximă eficiență economică, bazate pe un mare volum de cercetări și experi- mentări. Cercetările destinate stabilirii tehnologiilor de instalare a culturilor forestiere pe terenuri erodate și alunecătoare au fost efectuate, înce- pînd din anul 1971, în diferite zone din țară : Subc irpații de Curbură, Podișul Moldovei, Platforma Cotmeană, Dobrogea ș.a. Unele as- pecte de cercetare, referitoare la creșterile și dezvoltarea culturilor forestiere și a efectelor de protecție și producție pe care le realizează aceste culturi, se continuă și în prezent în su- prafețe experimentale cu caracter de lungă du- rată. Cercetările privind tehnologiile de împădu- rire a terenurilor degradate prin eroziune au fost efectuate predominant în perimetrele ex- perimentale : Andreiașu, Reghin, Bîrsești, Va- lea Sării și Tojanu, din Vrancea, și Crasna, din Colinele Tutovei, iar pentru terenurile alune- cătoare au fost efectuate experimentări în pe- rimetrele : Murgești, din Subcarpații Buzău- lui, Valea Caselor, din podișul Moldovei, și Bîr- sești, din Subcarpații Vrancei. Cercetări referitoare la creșterea și dezvol- tarea diferitelor specii forestiere plantate pe terenuri degradate prin eroziune și alunecare, precum și efectul culturilor forestiere create au fost executate în peste 100 de perimetre de ameliorare din întreaga țară. Prin metodologii adecvate de cercetare, s-a urmărit: efectul lucrărilor de consolidare și de pregătire a terenurilor pentru plantare; preci- zarea principalilor indicatori privind prinderea, menținerea, creșterea și dezvoltarea diferitelor specii și tipuri de culturi forestiere în raport cu condițiile staționale; influența lucrărilor execu- 4 tate și a culturilor create pentru stabilizarea terenului, ameliorarea și protecția solului. în continuare se prezintă succint principalele rezultate obținute. 1. Lucrările de consolidare și pregătirea tere- nurilor pentru împădurire 1,1. Lucrări de consolidare. Instalarea vegeta- ției forestiere, pe terenuri afectate de eroziunea pluvială și procese active de instabilitate, ne- cesită executarea unor lucrări de consolidare a terenurilor. Prezentăm, în continuare, pe cele care au dat rezultate satisfăcătoare: — gărdulețe liniare, amplasate pe curba de nivel la distanța de 2—3 m, pe terenuri cu ero- ziune foarte puternică și excesivă, taluzuri de ravenă și suprafețe de alunecare, cu substrat litologic format din roci moi; — banchete din zidărie uscată (piatră fără mortar), executate în condiții similare celor pre- zentate la gărdulețe, dar cu soluri scheletice și piatra mare abundentă pe versant sau pe taluz; — terase armate vegetal cu ramuri, tulpini și drajoni de cătină albă1’, experimentate pe ace- leași categorii de terenuri arătate la gărdulețe sau banchete. (Fig. 1 și 3); — praguri vegetale din zidărie uscată pe ra- dier vegetativ de ramuri, tulpini și drajoni de cătină albă, executate pe ogașe și ravene mici2> (fig. 2 și 4). Gărdulețele liniare au dat rezultate bune pe terenurile cu soluri foarte puternic și excesiv degradate, taluzuri de ravenă și suprafețe de desprindere în cazul alunecărilor. Ele s-au ex- perimentat în condițiile în care substratul lito- logic a permis baterea parilor, respectiv cînd acesta a fost format din roci moi sau prepon- derent din roci moi (loess, nisip, marne, argile, pietrișuri) și complexuri din marne, argile și gre- sii. La înclinări de peste 40°, gărdulețele liniare nu dau rezultate satisfăcătoare, deoarece sînt ușor distruse datorită gradului mare de insta- bilitate, a terenului. Folosirea ca material de construcție a nuiele- lor verzi de salcie și introducerea de drajoni și ramuri de cătină albă la baza gărdulețelor, aso- ciată cu execuția lucrărilor toamna tîrziu, iar- na și primăvara timpuriu, conduce la intrarea în vegetație a elementelor vegetative, cu efecte benefice asupra gradului de consolidare a tere- nului și creșterea durabilității gărdulețelor, a- jungîndu-se de la 5—6 ani, cît rezistă în mod D Concepție E. Untaru, Or. Csloian, | C. Traci | 2) Concepție Gr. Caloian/E. Untaru, | C. Traci | REVISTA PĂDURILOR * AnuZ 106 * 1991 * Nr. 1 obișnuit fără elemente vegetative, la -minimum 10 ani. Banchetele din zidărie uscată au dat rezultate excelente pe versanți cu terenul foarte puternic și excesiv erodat, cu panta de 15—35°. Dura- bilitatea lor este evident mult mai mare ca a gărdulețelor. Sint indicate, din punct de vede- re economic, numai pe terenuri cu eroziune a- Fig. 1. Terase armate vegetal T — teren săpat; Ou — orizont de umplutură; a — Încli- narea terenului; 3 — înclinarea în contrapantă a platformei terasei (10—15°); S — strat de tulpini cu ramuri și drajoni de cătină albă, cu așezarea drajonilor la distanța de 33 cm pe rînd. ramuri și drajoni de cătină albă. Peste acestea s-a așternut un strat uniform de sol sau rocă afinată, gros de 20—25 cm, săpat din taluzai din amonte; lățimea terasei ajunge astfel la 70_g0 cm. Pe platforma terasei s-a plantat Fig. 3. Terase armate vegetal, pe teren excesiv erodat în substrat marno—gresos din perimetru] Btrseștl, după al doi- lea an de la execuție Cătina diti taluzul ava] al terasei rea- lizează veritabile cordoane vegetale. Fig. 2. Praguri vegetale 1 — pat de fundare; 2 — suluri din tulpini cu ramuri de cătină albă (04—6 cm); 4 — drajoni sau puieți din cătină aibă; 5 — banchetă din piatră ; 6 — atcrisament artificial; 7 — puieți de anin alb, plop ș.a. Fig. 4. Prag vegetal pe ravena Guzuban, din perimetrul Bîrsești, văzut din amonte. Se distinge bancheta dc piatră și barajul verde, alcătuit din tulpini viguroase de cătină albă. vansată, unde există din abundență piatră de construcție pe locul execuției. Experiența recentă dm Vrancea, de a așeza sub banchetă tulpini cu ramuri și drajoni de cătină albă, cu vîrful în aval, a dat rezultate din cele mai bune, asigurîndu-se, prin intrarea acestora în vegetație, o consolidare mult mai eficientă a terenului. Terasele armate vegetal au dat rezultate foaia te bune în condiții de teren similare cu cele de la gărdulețe, dar cu un grad mai mare de sta- bilitate la alunecări, în substraturi marno — gresoase, la un regim de precipitații medii anu- ale ce depășește 700 mm. S-a executat mai întîi terasa lată de 50—60 cm care a fost aco- perită cu un strat continuu format din tulpini, apoi pin, de obicei puieți crescuți în pungi de polietilenă. Tulpinile, ramurile și drajonii de cătină albă „armează” foarte bine platforma terasei chiar din primul an do la execuție, de- oarece acestea intră în vegetație în proporție ridicată (50—70%). In zonele unde cătina albă se găsește din abundență, lucrarea se realizează la un preț de cost redus (circa 50% față de gărdulcțele liniare), dar cu o eficiență tehnică deosebită (consolidare bună și de durată a te- renului după un sezon de vegetație). (Fig. 1 și 2). în cazul ravenelor și, în general, al forma- țiilor torențiale, instalarea vegetației forestiere este adeseori condiționată de executarea de lu- crări hidrotehnice de consolidare transversale (cleionaje, praguri, baraje de diferite tipuri și 5 REVTST4 PĂDURILOR * Anul 106 ♦ 1931 • Nr. 1 dimensiuni) și longitudinale (pinteni, diguri de apărare a malurilor, canalele de conducere a apelor de viitură ș.a.). Pragurile vegetale din zidărie uscată pe ra- dier vegetativ, ca lucrări hidrotehnice trans- versale, au dat deplină satisfacție în condițiile formațiilor torențiale miei de 2—5 m adîncime, formate în corn plexuri de marne și gresii. Amplasarea pragurilor vegetale s-a făcut în sistemul susținerii reciproce a lucrărilor, bene- ficiind de toate avantajele sistemului. Totodată, drajonii de cătină și o parte din tulpini și ra- muri intră în vegetație și realizează o bună con- solidare a formațiilor torențiale. în cazul terenurilor alunecătoare se impune, de asemenea, executarea unor lucrări de con- solidare și susținere a versanților cu echilibru instabil, în raport cu cauzele care generează fenomenele de instabilitate. Pentru restabilirea sprijinului de bază, în situația alunecărilor de teren cauzate de subminarea erozivă, au avut efecte pozitive lucrările hidrotehnice transver- sale de combatere a eroziunii de adîncime și construcțiile de sprijinire și protecția malurilor afectate de eroziune laterală. Un rol important în consolidarea terenurilor alunecătoare revine regularizării scurgerilor de suprafață și subterane, eliminarea excesului de apă, contribuind la creșterea forțelor de rezis- tență la alunecare. în categoria lucrărilor ușor de executat și cu o eficiență ridicată se încadrează drenurile su- perficiale deschise, cu deosebire, rigolele sim- ple (de captare și evacuare a apelor de scurgere și a izvoarelor), pînă la pante de 10% și cele protejate cu diferite îmbrăcăminți, la pante care depășesc această valoare. Deși în cazul terenurilor alunecătoare care s-au împădurit nu au fost executate ziduri de susținere sau drenuri de profunzime, datorită costului excesiv de ridicat al acestora, preci- zăm că în cazul unor situații speciale (prote- jarea unor obiective importante) pentru con- solidarea terenurilor alunecătoare, acolo unde condițiile locale permit, este necesar să se exe- cute și astfel de lucrări. ■ 1.2. Lucrările de pregătire a terenului pentru împădurire. Lucrările de pregătire a terenului care au dat cele mai bune rezultate au fost: — terasele nesusținute, late de 70—80 cm. (100 cm), amplasate la distanță de 2—3 m, pe terenuri stabile, slab la foarte puternic ero- date, cu panta de 15—35 (40)°, care realizează reținerea apei pe versanți și asigură un plus de umiditate a solului de ÎO—20% și sporuri de creștere și reușită ale culturilor de peste 25% ; — terasele susținute d® gărdulețe sau banche- te executate în condițiile precizate la punctul 1.1 y — terasele armate vegetal, utilizate pe tere- nurile foarte puternic la excesiv erodate, așa cum sînt menționate la lucrările de consolidare a terenului; — lucrările de modelare a terenurilor alunecă- toare, cu masa alunecată fragmentată în braz- de, terase, monticuli sau valuri, care urmăresc atenuarea asperităților mari și astuparea fisu- rilor. în urma mobilizării și afînării solului în zona platformelor teraselor și a întreruperii conti- nuității suprafeței versantului, terasarea tere- nurilor erodate conduce la reținerea apei pe versanți în cantitate mai mare (îndeosebi în cazul teraselor în contrapantă), regularizarea și micșorarea scurgerilor, cu efecte directe asupra diminuării proceselor de eroziune. Pe terenu- rile cu deficit de umiditate se realizează o îm- bunătățire substanțială a condițiilor de insta- lare a vegetației forestiere, fapt ce recomandă folosirea pe scară largă a terasărilor, oriunde condițiile de teren permit acest lucru. Menționăm că în cazul terenurilor predispuse la alunecare sau afectate de alunecări nu este recomandată, în general, executarea lucrărilor de mobilizare a solului sau de terasare care pot contribui la declanșarea și amplificarea proce- sului. Totuși, în condițiile unor terenuri cu alu- necări mai vechi, stabilizate, mobilizarea solu- lui în fîșii sau executarea de terase cu lățime de 50—75 cm, la distanța de 2—3 m, cu plat- forma ușor înclinată în sensul pantei (cca 10%) pentru a se evita reținerea unor cantități mari de apă în perioadele cu precipitații abundente, a avut efecte favorabile pentru instalarea și dezvoltarea culturilor. Din lucrările de pregătire a terenurilor alu- necătoare pentru împădurire, un rol deosebit de important l-a avut modelarea terenurilor puternic fragmentate, cu microrelief pronunțat și numeroase fisuri deschise, Lucrarea, execu- tată corect, a condus atît la îmbunătățirea condițiilor de instalare a vegetației,, cît și la regularizarea scurgerilor superficiale și de pro- funzime, La executarea modelării terenului tre- buie să se urmărească configurația generală a terenului, evitîndu-se mobilizarea și deplasarea unor mase mari de pămînt care conduc la în- răutățirea condițiilor de vegetație prin înlătu- rarea orizonturilor fertile ale solului și aducerea la suprafață a materialului steril sau a diferi- telor substanțe nocive. (Fig, 3). 2. Procedee de împădurire în cazul împăduririi terenurilor erodate și a- lunecătoare, cele mai bune rezultate se obțin prin metoda plantațiilor. Procedeele de plan- tare care au dat rezultate bune,în diferite con- diții staționate și de pregătire a terenurilor, sînt următoarele : — plantarea în dospi că tură pe terenuri exce- siv erodate cu înclinare peste 40°, taluzuri de ravenă și suprafețe de desprindere a alunecă- rilor, în condițiile în care nu este posibilă exe- 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 • Nr. 1 cutarea de terase cu gărdulețe sau cind, prin executarea acestora, s-ar accentua dezechili- brul terenului; — plantarea în gropi obișnuite de 30/30/30 cm pe terenuri erodate și alunecătoare, pregătite anterior prin terasare sau micromodelare, pe terenuri foarte puternic și excesiv erodate și taluzuri de ravenă, îndeosebi la pante mai mici de 40°; — plantarea în gropi mari de 50/50/50 cm, în cazul folosirii unor puieți de talie mare de plopi, sălcii sau anini, la baza versanților sau în microdepresiuni cu exces periodic de apă, pe terenuri cu deplasare în bloc și slab fragmentate ; — plantarea în gropi (de 40/40/30 cm), pre- văzute cu vetre de 40/60 — 60/80 cm, pe tere- nuri înțelenite, nepregătite în prealabil; — plantarea în gropi adîneite cu plantator metalic (tip Kolesov îmbunătățit), pe terenuri cu eroziune avansată și conținut ridicat de schelet; — plantarea în cordoane, pe terenuri excesiv erodate, taluzuri de ravenă și pe suprafețe de desprindere a alunecărilor semistabilizate; — plantarea cu pămînt fertil de împrumut (10—20 dm3 la groapă) pe terenuri foarte pu- ternic la excesiv erodate și scheletice; — plantarea puieților cu pămînt la rădăcină, crescuți în pungi de polietilenă, pe terenuri foarte puternic și excesiv erodate, taluzuri de ravenă și pe suprafețe de desprindere a alune- cărilor consolidate cu gărdulețe. Dintre procedeele menționate, plantarea în cordon, folosind cătină albă și anin, pe terase înguste cu lățime de 30—40 cm, amplasate la distanță de 2—2,5 (3) m din ax în ax, a dat rezultate foarte bune pe terenuri foarte puter- nic la excesiv erodate, pe taluzuri de ravenă și suprafețe de alunecare. Acest procedeu a înlo- cuit, ou succes, consolidările cu gărdulețe, rea- lizînd totodată un preț de cost de 3—4 ori mai mic și o eficiență tehnică sporită. O eficiență tehnico—economică ridicată au avut plantațiile executate cu puieți de pin ne- gru și silvestru, crescuți în pungi de polietilenă, pe terenuri cu eroziune avansată, superficiale și scheletice, cu deficit pronunțat de umiditate și substanțe nutritive, care au dus la o reușită de peste 90% a culturilor, eliminîndu-se com- pletările, concomitent cu reducerea costului de instalare și întreținere a culturilor, cu 10—25% și înregistrarea unui spor de creștere în înăl- țime de 20—50% față de martor, în primii 10 ani de la plantare. (Fig. 4). 3. Tipuri de culturi forestiere Cele mai indicate tipuri de culturi forestiere pentru terenurile erodate și alunecătoare sînt următoarele; 3.1. Pe terenuri erodate : — culturile de pin negru, în amestec cu fo- oase (cireș, frasin, mojdrean, paltin, vișin tur- cesc), pe soluri slab la foarte puternic erodate, ușoare la grele, precum și culturile de pin ne- gru, în amestec cu cătina albă, eu 10 000— .15 000 puieți/hectar din care 2 000—3 300 pin, pe terenuri foarte puternic la excesiv erodate și pe taluzuri de ravenă, din silvostepă pînă în subzona fagului; — culturile de pin silvestru, în amestecuri similare cu cele arătate la pinul negru, pe ace- leași categorii de terenuri degradate, dar cu soluri ușoare la mijlocii, din subzona stejarilor pînă în subzona fagului; — culturile pure de salcîm, cu 5 000 — 7 000 puieți/hectar, pe soluri ușoare la mijlocii, slab la excesiv erodate și pe taluzuri de ravenă, din silvostepă pînă la subzona gorunului; — culturile pure de gorun sau în amestec cu alte specii foioase (frasin, paltin, cireș, moj- di'ean, vișin turcesc etc), cu 5 000 puieți la hec- tar pe șoimi slab la moderat erodate din sub- zona gorunului; — culturile pure sau amestecurile în buchete de plopi euramericani, anini și salcie albă, pe depozite aluviale torențiale; — culturile pure de cătină albă și anin alb, pe taluzuri de ravenă și terenuri excesiv ero- date din subzonele gorunului și fagului. 3.2. Pe terenuri alunecătoare: — culturile pure de salcîm cu 5000—6700 puieți la hectar pe toate categoriile de terenuri alunecătoare, însă cu soluri ușoare la mijlocii; — culturile pure de cătină albă sau sălci- oară cu 6700—10 000 puieți la hectar (pînă la 15 000 în cazul plantațiilor în cordoane), pe terenuri cu masa fragmentată, cu predominarea rocii la suprafața terenului și pe suprafețe de desprindere, cu deosebire pe soluri bogate în CO3Ca, sălcioara fiind utilizată mai des pe de- pozite afinate'; — culturile pure de plopi euramericani (pe soluri fertile, ușoare și umede) anin negru, sal- cia albă (pe soluri umede și ude) și anin alb, pe terenuri cu masa alunecată, slab la moderai fragmentată; — culturile de stejari, pin negru sau pin silvestru, în amestec cu cireș, frasin, paltin etc., pe terenuri cu masa alunecată în bloc, nefrag- mentată sau slab fisurată. 4. Efectele tehnico—economice ale lucrărilor de împădurire a terenurilor degradate 1.1. Efecte tehnice. Principalele efecte tehni- ce, pe care le au culturile forestiere de pe tere- nurile degradate, sînt cele de: consolidare a terenului, diminuare—pînă la oprire—a procese- lor de eroziune și de ameliorare a solului. Cercetările întreprinse au arătat că, pe ver- sanții cu soluri puternic la excesiv erodate sau afectate de procese intense de alunecare care sînt destinate de obicei împăduririlor, eroziu- nea solului atinge valori de 5—50 m3/ha/an (une- ori chiar și peste 100—200 m3/ha/an). în medie, REVISTA PĂSURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 1 7 cantitatea de sol erodat de pe terenurile afec- tate de procese avansate de eroziune este de cel puțin 15 m3/ha/an. La 10—20 ani după execu- tarea lucrărilor de împădurire, eroziunea solului pe versanți a fost redusă la valori sub 1 m3/ ha/an (în multe cazuri chiar sub 0,5 m3/ha/an). în bazinele în care au fost împădurite majori- tatea terenurilor degradate, eroziunea solului s-a redus pe întregul bazin la valori mai mici de 5 m3/ha/an, situîndu-se în limite admisibile. în bazinul Boșoiu, din perimetrul experimen- tal Audreiașu, după 20 de ani de la amenajare, pe terenurile cu degradare excesivă, predomi- nant cu roca la zi (terenuri foarte puternic și excesiv erodate, suprafețe de desprindere și de alunecare și unele terenuri alunecătoare puter- nic fragmentate) și pe terenurile folosite ante- rior ca pășune pe care se manifestau degradări de intensitate moderată pînă la puternică (te- renuri puternic erodate, alunecări cu fragmen- tare moderată a terenului) care s-au împădurit, degradarea a fost oprită pe cca 92% din su- prafață. Degradarea nestabilizată continuă să se mai manifeste pe cca 8% din suprafață, fiind generată predominant de eroziunea de adînci- me, alunecări, surpări și curgeri. Culturile forestiere au contribuit la amelio- rarea solului și, în general, a mediului înconju- rător. Cercetările de teren și analizele de labo- rator au arătat că sub culturile forestiere, [in- stalate pe terenuri excesiv erodate (pe roci des- coperite), la o vîrstă a acestora de 15—20 (25) ani, începe să se formeze un strat de sol, gros de 1,5 — 5 cm pe roci dure și 5—7,5 cm, pe roci moi, cu un conținut de substanțe organice de 1,5-5%. 4.2. Efecte economice. Prin instalarea culturilor forestiere se reduce volumul de sol erodat care periclitează obiective economice (împotmoliri de drumuri, lacuri de acumulare ș.a.) cu cel puțin 10 m3/ha/an. Numai eliminarea acestor pagube duce la evitarea unor cheltuieli de cca 1000 lei/ha/an. Procesele de eroziune și cele torențiale pro- duc însă și alte pagube, cum sînt cele legate de scăderea capacității de producție a solului cu repercusiuni grave asupra producției agricole și silvice pe perioade lungi de timp, precum și cele produse prin distrugerea sau. scoaterea tem- porară din funcțiune a unor obiective econo- mice ș.a. Prin împădurirea terenurilor degradate se ob- țin și importante venituri directe. în primul rînd se realizează o producție de masă lemnoa- să suplimentară, ca urmare a intrării acestor terenuri în circuitul productiv înregistrîndu-se între 2 și 5 m /ha/an, iar în cazul unor condiții mai favorabile (terenuri cu eroziune moderată, alunecări cu deplasare în bloc sau fragmentare slabă la moderată, depozite aluviale), se reali- zează 8 m /ha/an și chiar mai mult. Prin folosirea anumitor specii la împăduri- rea terenurilor degradate rezultă' o bază meli- feră deosebită pentru apicultură, înregistrîn- du-se venituri de recoltare a mierii (în cazul salcîmului). Tot pe terenurile degradate se pot face culturi forestiere de arbori și arbuști fruc- tiferi ca bază de materii prime pentru industria alimentară. BIBLIOGRAFIE [Traci, C. |, 1985: Împădurirea terenurilor degradate. Editura Ceres, București. Untaru, E., Caloian, Gr., [Traci, C. |, Ciortuz, I., 1982 : împădurirea terenurilor alunecătoare șl a rauenelor din Podișul Moldovei, Carpatii de Curbură și Platforma Cot- meană. CMPPA, Redacția de Propagandă Tehnică Agricolă, București. Untaru, E, [Traci, C. [, Caloian, Gr., Roman, FI., 1986 : Valorificarea prin împădurire a terenurilor excesiv degradate prin eroziune și alunecări, in zona Vrancei. în: Revista Terra, Nr. 3. Untaru, E., Traci, C., Caloian, Gr., 1985: Efecte ale amenajării bazinului hidrografic Roșviu — Milcov, Sub- carpatii Vrancei. în: Ccercetări geomorfologice pentru lu- crările "de îmbunătățiri funciare. ISPIF, București. Afforestatlon of Lands Degraded by Eroslon and Earlh Gllde The paper presents the technical—forestry methods to consolidate and prepare the eroded and slided landa in order to afforest and points out the bigii efficiency of some new Work types as teraces vegetal reinforced and tbresholds made of dry masonry. According to the nature and intensity of soil degradlng processes, the following spccies have given good results : a) middle or heavily eroded grounds: Bosman pine, Scotspine, acacia, flowerlng asb, sweet eberry, Lucie cberry, bird cherry, oleaster etc. b) excessively eroded grounds: Bosnian pine, acacia and seabucktorn; e) gullicd lands acacia, oleaster, ailanthus, asii—leaf maple, seabucktorn and alders; d) alluvial Stores: alders, poplars and willouws; e) sliding grounds, heavily divlded inter fragments witb rocks on surface: oleaster and seabucktorn. 8 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 ♦ Wr, j Considerații privind fenomenul de oseare prematura a arbori^ lor de gorgan șa stejar, în perioada 1988—-1989 1. Introducere îmbolnăvirea și moartea prematură a arbo- rilor s-a semnalat de foarte multă vreme în di- ferite părți ale Globului. Stejarul pedunculat, gorunul, bradul, ulmul au fost prunele specii afectate de uscare; la acestea s-au adăugat, recent, și altele ca : plo- pul, salcîmul, molidul, laricele, fagid, aninul, Stejarul pufos, cerul, gîrnița. Referitor la cauzele uscării, din cercetările efectuate în ultimii ani se desprinde concluzia că acest fenomen se datorește unui complex de factori, dintre care un rol important îl dețin : modificarea antropică a mediului de pădure, excesele climatice (secetele repetate și prelun- gite), poluarea industrială a aerului și solului, pășunatul (Alexe și colectiv, 1985). Fenomenul de uscare a arborilor conduce la exploatarea lor prematură, înainte de atinge- rea vîrstei exploatabilității, ceea ce face ca produsul rezultat — lemnul — să nu atingă va- loarea economică preconizată. 2. Metoda de lucru Pentru urmărirea în timp a evoluției feno- menului de uscare, s-au amplasat, în zonele mai reprezentative, suprafețe experimentale în care, pentru fiecare arbore, s-au stabilit: proporția de uscare a coroanei (la începutul și la sfîrșitul sezonului de vegetație), clasa Ivraft, clasa de calitate ș.a. Arborii respectivi au fost repartizați, apoi, pe grade de uscare: — gradul 1 : cu coroana uscată în proporție de pînă la 10%, considerați arbori sănătoși; — - gradul 2 : cu coroana uscată în proporție de 11-30%; — gradul 3 : cu coroana uscată în proporție de 31-65%; — gradul 4: cu coroana uscată în proporție de 66—99% (arborii ce au avut, măcar, crăcile lacome verzi au fost introduși tot în această categorie); — gradul 5 : cu coroana complet uscată, dar cu coaja aderentă de trunchi, pe cel puțin por- țiunea spălată de crăci; — gradul 6: cu coroana complet uscată și cu coaja desprinsă integral, sau parțial, de trunchi. “------------ - - REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 • Nr. 1 Ing. ST. VLONGA ICAS — Filiala Brașov Biolog GEORGETA BACIV Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Industria Lemnului 3. Rezultate obținute 3.1. Intensitatea fenomenului de uscare. Re- zultatele inventarierilor arborilor pe grade de uscare, primăvara și toamna, din cele șapte ocoale silvice în care s-au amplasat suprafețe experimentale, sînt prezentate în tabelul 1. întrucît proporția de uscare a arborilor, în- registrată în suprafața experimentală ampla- sată în Ocolul silvic Peșteana—Jiu (18 J— Gorj), a diferit mult față de celelalte ocoale silvice, s-a tratat separat acest ocol. Este de remarcat că, pe total, procesul de uscare continuă lent, neuniform însă în unele zone din țară. în unele ocoale silvice (Căiuți și Codlea — într-o suprafață experimentală) fenomenul este în regres (proporția de uscare a coroanelor a fost mai mică în toamnă decît în primăvară). După cum s-a specificat mai sus, în supra- fața experimentală de la Ocolul silvic Peșteana- Jiu s-a înregistrat o evoluție rapidă a fenome- nului de uscare: de la o proporție medie de uscare a coroanelor arborilor de gorun, de la 14%, în primăvară, s-a ajuns, la 34%, în toamnă. Acest fapt se datorește, în principal, poluării zonei respective de către cele două ter- mocentrale electrice: Rovinari și Turceai care folosesc, drept sursă de energie, cărbunele. Analiza trecerilor arborilor dintr-un grad de uscare în altul (Tab. 2) ne arată că majoritatea arborilor trec, într-un sezon de vegetație, dintr- un grad de uscare în cel imediat următor (între 75 și 100% dintre arborii din fiecare grad de uscare). Relativ puțini arbori din (între 12 și 21%) au evoluat cu două grade de uscare. Proporția arborilor care au evoluat cu trei gra- de de uscare este mică (între 1 și 4%), iar feno- menul respectiv poate fi încadrat în categoria excepțiilor. Demn de remarcat este faptul că nici un ar- bore nu a trecut, într-un sezon de vegetație, din gradul 5 (uscat 100%, cu coaja aderentă) în gradul 6 de uscare (uscat 100%, dar coaja se desprinde ușor de pe trunchi). Cei patru ar- bori (Tab. 1), cu cît a crescut numărul arbori- lor din gradul 6 de uscare la inventarierea din toamnă față de cea din primăvară (de la 5 la 9), s-au înregistrat la Ocoalele silvice Mediaș și Rupea, evoluția lor avînd loc, de Ia gradul 5 la gradul 6, în decursul celui de-al doilea sezon de vegetație. în cursul inventarierii din toamna acestui an, s-au înregistrat și evoluții inverse (unii arbori au trecut din grade superioare de uscare în gra- 9 Tabelul 1 Situația inventarierii arborilor de gorun și stejar pe grade de uscare Locul suprafeței experimentale : Ocolul silvic, U. P., u.a Data inventarierii Grade de uscare, număr arbori Anul Sezonul 1 2 3 4 5 6 Total Uscarea medie, % 1088 P* 388 37 3 3 7 8 Baraolt j** 368 48 8 3 7 — 438 8 III; 16 1989 P 394 26 6 4 8 8 T 322 87 14 6 9 —- 12 Cfiiuți 1989 P 212 63 11 24 3 313 16 VI; 63 T 241 39 11 14 8 — 14 1988 P 217 41 3 — 6 Godlea, I T 176 76 3 6 — — 261 12 V, 67  1989 P 179 71 7 4 . 12 T 107 95 47 11 1 — 22 Codlea, II 1989 P 159 81 10 4 — 254 13 VI; 5A T 196 42 6 10 — — 12 Lunca Stă- 1989 P ' 247 59 16 9 5 ’ 336 14 nești I, 20A T 210 65 38 15 8 — 18 1988 P 213 42 16 1 1 9 Mediaș IV, 26 T 146 84 34 6 3 — 273 17 1989 P 214 40 4 4 6 5 13 T 175 70 9 5 7 7 17 1988 P 98 31 3 2 2 16 Rupea T 90 33 5 3 5 — 136 17 II; 40 1989 P 110 14 5 2 5 12 T 87 28 7 7 5 2 19 Total 1988 P T 916 780 151 244 25 50 6 19 10 15 — 1108 10 14 1989 P 1515 354 59 51 27 5 2011 13 T 1338 426 132 68 38 9 16 Peșteana- 1989 P 160 46 16 8 4 — 234 14 Jiu II; 24 C T 57 99 40 23 15 — 34 P* — primăvara T** — toamna Tabelul 2 Evoluția fenomenului de uscare Ia gorun și stejar — sezonul de vegetație al anului 1389 — Gradul de uscare Total arbori Trecuți in gradul, nr. arb/% 2 3 4 | 5 ! 6 1 Total 1 1675 320/85 47/12 6/2 4/1 377/22 2 400 •— 85/75 24/21 4/4 113/28 3 75 — — 22/79 6/21 — 28/37 4 59 — — 13/100 — 13/22 5 31 — —— — — — 6 5 — — — — Total 2245 — — — 531/24 de inferioare). Numărul acestor arbori a fost mic (cea. 100 de exemplare) și trecerile au fost, mai ales, din gradul 2 în gradul 1, sau din gradul 3 în gradul 2, Acest lucru ar putea anunța o în- cetinire a fenomenului de uscare, fapt ce va fi confirmat, sau nu, de cercetări ulterioare. 3.3. Corelații între intensitatea fenomenului de uscare fi poziția arborilor în arboret. Arbo- retele în care s-au amplasat suprafețele expe- rimentale au o structură echienă sau relativ echienă. Arborii din fiecare suprafață au fost clasifi- cați pe clase Kraft: I — predominanți, II — dominanți, III — codominanți, IV — dominați și V — deperisanți, după pozițiile lor în arbo- ret; clasele I—III formează plafonul superior iar clasele a IV-a și a V-a formează plafonul inferior. REVISTA PĂDURILOR » Anul 106 ♦ 1991 • Nr. I 10 în tabelele 3 și 4 se prezintă repartiția, pe clase Kraft și plafoane, a tuturor arborilor in- ventariați și a celor ce au trecut dintr-un grad de uscare în altul. Proporția arborilor ce au avansat în uscare cu cel puțin un grad, față de numărul total de arbori din fiecare clasă Kraft și, respectiv, din fiecare plafon, se situează la niveluri apropiate; cu ceva mai mare, totuși, în plafonul superior față de cel inferior. Dacă se ia în considerare faptul că procesul normal de eliminare natu- rală a arborilor se produce, în principal, pe seama exemplarelor din plafonul inferior (cla- sele a IV-a și a V-a Kraft), și, deci, proporția arborilor ce avansează în uscare ar trebui să fie mai mare în aceste clase decît cele ce for- mează plafonul superior, se ajunge la conclu- zia că fenomenul de uscare la care asistăm în prezent este anormal, el nu ține de legile ce guvernează echilibrul natural al pădurii, con- travenind acestora. Referitor la poziția. în arboret a arborilor afectați de uscare, rezultatele unor cercetări recente duc la concluzii diferite între ele. Unele Tabelul 3 Numărul total de arbori inventariat! șl numărul arborilor ce au trecut dintr-un (|rad de uscare tu altul, pe clase Kraft număr arbori Ocolul silvic Total arbori inventariati Arbori trecuți dintr-un grad se uscare In altul Clase Kraft Clase Kraft I H III IV V Total I n III IV V Total Baraolt 74 180 124 60 438 11 35 29 9 84 Căluți 33 146 86 46 2 313 1 3 4 2 10 Codlea I 63 131 59 8 — 261 20 53 34 7 114 Codlea II 30 128 63 33 — 254 * 2 8 3 4 — 17 Lunca Stănești 59 153 85 21 18 336 17 22 25 4 3 71 Mediaș 32 108 94 39 .— 273 4 26 19 12 — 61 Rupea 6 08 46 16 — 136 3 13 16 2 — 34 Total număr arbori 297 914 557 223 20 2011 58 160 130 40 3 391 % — — — — — 19 18 23 18 15 19 Peșteana Jiu număr arborii 20 195 17 2 234 9 127 11 1 — 148 O/ /o — — — — — 45 65 65 50 , 63 Tabelul 4 Numărul total de arbori inventariati și numărul arborilor ce au trecut dintr-un prad de uscare in altul, pe plafoane număr arbori Ocolul silvic Total arbori inventariați Arbori trecuți dintr-un grad de uscare în altul Plafonul Plafonul Supe- rior Infe- rior Total Supe- rior Infe- rior Total Baraolt Căluți, Codlea, Lunca Stănești, Mediaș, Rupea nr. arb. 1768 243 2011 348 43 391 % -w- — — 20 18 19 Peșteana- Jiu nr. arb. 232 2 234 147 1 148 % — — — 63 50 63 arată că fenomenul afectează, în principal, ar- borii predominanți, dominanți și codominanți (Mol d ova n, 1988), pe cînd altele arată că uscarea prematură afectează, în primul rînd, arborii codominanți și dominați (D e c e i, 1988). Rezultatele cercetărilor de față dau dreptate primei afirmații (M o 1 d o v a n, 1988). Acest lucru se desprinde din faptul că proporția ar- borilor afectați de uscare este cam aceeași în toate clasele Kraft. într-o situație normală, sub influența numai a fenomenului de eliminare naturală, ar trebui să se usuce într-o proporție mai mare arborii din clasele a IV-a și a V-a Kraft. Deci, aceste proporții egale arată că ar- borii din plafonul superior sînt afectați mai mult de o uscare prematură decît cei din pla- fonul inferior, care se usucă, mai ales, datorită unui proces natural de eliminare. 4. Concluzii I. Fenomenul de uscare prematură a arbo- rilor do gorun și stejar pedunculat, la care asis- tăm în prezent, este anormal și se datorează 11 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 ♦ 1991 * Nr. 1 unor cauze externe care perturbează pădurea : seceta, poluarea ș.a. 2. Sînt afectați de această uscare, în princi- pal, arborii din plafonul superior clasele I— III Kraft). 3. Poluarea industrială din zona, termocen- tralelor electrice Eovinari și Turceni, provocată de noxele rezultate prin arderea cărbunelui, intensifică fenomenul dc uscare, de cca. patru ori, față de celelalte zone din țară, în care po- luarea este mai redusă sau este de altă natură. 4. Arborii aflați în gradul 5 de uscare (com- plet uscați dar cu coaja aderentă) trec în gra- dul 6 (coaja se desprinde cu ușurință), în al doilea sezon de vegetație. 5. Respectarea dispoziției ordinului Nr. 165/ 1988 al Ministerului Silviculturii, prin care se stabilește valorificarea arborilor cu coroane us- cate de la 50% în sus, creează condiții ca, în actualul nivel al intensității fenomenului de us- care, să fie suficientă parcurgerea terenului cu marcări o dată pe an. S-ar reduce astfel cheltu- ielile de punere în valoare, cele de exploatare și s-ar asigura mai multă liniște pădurii. BIBLIOGRAFIE A1 e x e, A. și colectiv, 1985 : Complexe de măsuri privind prevenirea și combaterea fenomenului de uscare a stejarului. Ref. șt. final, ICAS, București. De cei, I., 1988: Cercetări privind determinarea cuantumu- lui pierderilor de masă lemnoasă la arborii de stejar pendun- cutat și gorun, afectafi de uscare: Ref. șt. final, ICAS, Bu- curești. Moldovan, V., 1988: Cercetări cu privire la diminua- rea calității arborilor de brad șt cvercinee. afectati de uscare prematură. Ref. șt. final, ICAS, București. Consideratlons Regurding the Untiinely Drying Phenomenon of Coinmon Oak and Oak Trees in 1988—1989 In the paper are presented data regarding the prescnce of the drying phenomenon of hard-and-softwood trees wilh references also to the causes of drying Aftcrwards, in the conțenls of the article are presented the researches and ground works that have been realized to fallow the drying phenomenon by Quereaș for some time and the evaluation criteriu of the results. There are presented the obtained results for the lo Quercus experimenta) lands that have been studied; these lands are located in differcnt zones of the country where the drying phenomenon of Quercus is illustrative. Revista revistelor CUBBAGE, F. W. ș.a.: Tendințe in domeniul costurilor echipamentului pentru recoltare și al cheltuielilor do exploatare a pădurilor din sudul SUA (Dens in Southern forest harves- ting equipinent and logging costs). In : Forest Products Jour- nal. Madison, 38, nr. 2, feb. 1988, p. 6—10, 3 tabl, 13 ref. bibi. Studiul arată că costurile exploatării au crescut mai puțin (in intervalul 1967—1984) decit prețurile mașinilor și dectt rata inflației, ceea ce indică mărirea productivității în pe- rioada analizată. Ing, VI. M. Nicolau Dezvoltarea tehnicilor de lucru in silvicultură și exploatarea forestieră și rolul jucat de Comitetul Unit FAO/ECE/ILO pentru Tehnicile de Lucru și Pregătirea Lucrătorilor Forestieri (The developmcnt of for est working techniques and the role played by the Joint FAO/ECE/ILO Commitee on Forest ■Working Techniques and Training of Forest Workers In : Tlmber Bullctln, Geneva, 39, nr. 3, lan. 1987, p. 1 — 51, 91 ref. bibi. Prezentare generală a evoluției tehnicilor folosite in silvi- cultură și In exploatările forestiere intre 1945 și 1985. Pre- zentarea activităților Comitetului Unit FAO/ECE/ILO de la Înființarea lui tn 1955 ptnă tn 1985. Ing. VI. M. Nicolau Agregate pentru defrișarea și focare a vegetației lemnoase arborescente parazite din plantațiile forestiere (Les broyeurs- debroussailleurs forestleîs lourds). In: Informations-Forest, Paris, nr. 2, 1989 pag. 73-101, 10 fig. , Se prezintă fișele tehnice ale unor tipuri de agregate cu ax orizontal sau vertical, montate pe tractor și acționate prin priză de forță, folosite pentru operații de rărire, defri- șare și tocare a vegetației forestiere. Aceste agregate fores- tiere sint comercializate pe piața franceză și răspund la ur- mătoarele criterii: a) se folosesc pentru distrugerea vegeta- ției lemnoase de 3—8 ani, cu diametru mediu de 60 mm (120 mm-maximum); b) agregatele cu ax vertical pentru 1 m lățime teren lucrat — 50 kw (68 C.P.)—masă 400 kg; c) agregatele cu ax orizontal pentru 1 m lățime teren lucrat — 60 kw (80 C.P.) — masă—700 kg; d) randament — agre- gat cu ax vertical — 2—8 h/ha; randament agregat cu ax orizontal 3 — 10 h/ha. Caracteristicile detaliate ale acestor agregate sînt prezentate In fișele tehnice. 12 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nr. 1 Aspecte cu privire la starea de sănătate a pădurilor din România, în anii 1988 și 1989 A. SIMIONESCU Departamentul Pădurilor Asigurarea unei bune stări de sănătate a pă- durilor este un deziderat important al silvicul- torilor însărcinați să-l îndeplinească. Acest lu- cru poate fi realizat în măsura în care prezența dăunătorilor forestieri este semnalată la timp, iar măsurile de protecție aplicate devin eficace. Cu toate că suprafața fondului forestier afec- tată de prezența dăunătorilor se menține destul de ridicată (33,6% în 1988 și 31,8 % în 1989) totuși lucrările de protecție n-au reprezentat decît 10—15 %, ceea ce atestă capacitatea de rezistență a pădurilor (Tab. 1). Datele statistice care se prezintă arata că fondul forestier al țării noastre arc o stare de sănătate corespunzătoare, mai ales dacă avem în vedere procentul relativ redus de păduri în care se înregistrează fenomenul de uscare a acestora. Dintre dăunătorii pădurilor, ponderea cea mai mare o au cei biotici. A. FACTORII ABIOTICI (Tab. 1, 2). Tabelul 1 Factorii vătămători ai pădurilor Anul U.M. Suprafața fondului forestier afectat de dăunători din care : Abiotici Biotici 1988 mii ha 2127,4 260,0 1867,4 % 33,6 12,2 87,8 1989 mii ha 1951,5 285,7 1665,8 /o 30,8 11,6 85,4 Tabelul 2 Dăunătorii ubtotici Anul Supra- fața afec- tată, mii ha din care, % ; Vint, zăpa- dă Noxe indus- triale Ger, secetă Inundații, grindină, ploi, to- rențiale, incendii Feno- menul de in- mlăș- tinare Alune- cări de teren 1988 260,0 62,0 7,1 28,9 0,7 0,6 0,1 1989 285,7 69,0 8,1 21,2 ... 0,5 0,1 Dăunătorii de natură abiotică n-au repre- zentat decît 12,2 % în 1988 și 14,6 % în 1989. 1. Așa cum se prezintă situația în tabelul 2, vîntul și zăpada prin doborîturi și rupturi de arbori la rășinoase au produs prejudicii pe în- semnate suprafețe. în procent de 73,4—74,3%, aceste pagube s-au localizat în partea de nord a Carpaților Orientali din care 58,9—56,0 % pe partea de est, în principal în raza Inspecto- ratelor Silvice Neamț, Suceava, Bacău și în vest, la Bistrița-Năsăud, Mureș etc. în 1989, în județul Bihor doborîturile și rupturile la rășinoase au reprezentat 13,7 %. 2. Noxele industriale. în comparație cu anii precedenți, suprafața pădurilor afectată de noxe industriale a crescut (Tab. 2), reprezentînd 7,1—8,1 %. în majoritate, asemenea situații se mențin în județele Alba pe Valea Ampoiului (Zlatna) și Sibiu (Copșa Mică), în același timp fiind semnalate și în Inspectoratele Silvice Hunedoara, Brașov, Maramureș, Prahova etc. Emanațiile sînt formate în principal din sulf și compușii săi, plumb, zinc, cupru, cadmiu, oxizi de azot etc. în felul acesta, vegetația fo- restieră din zonele respective a avut de suferit. Din ce în ce mai mult se accentuează influența ploilor acide, mai cu seamă în pădurile de ră- șinoase. 3. Gerurile și seceta. Culturile tinere ^u fost afectate mai ales de secetă (68%), în timpul verii. Prejudicii mai însemnate datorate secetei au avut loc în culturile forestiere din Inspecto- ratele Silvice Alba, Buzău, Dolj, Prahova etc. Gerurile, mai cu seamă cele tîrzii, au afectat îndeosebi frunzișul arborilor, asemenea situații semnalîndu-se la Inspectoratele Silvice Alba, Dîmbovița, Ialomița, Prahova, Sibiu, Vran- cea etc. 4. Inundații, grindină, ploi torențiale, incen- dii. Pagubele produse de inundații âu avut loc, mai ales, în plantațiile și arboretele din lunca Dunării (ISJ Dolj, Galați) și rîurile interioare (ISJ Botoșani etc.). Influența ploilor torențiale asupra tinerelor culturi s-a resimțit mai mult, în 1989, la Inspectoratele Silvice Argeș și mai puțin în Brăila, Ialomița, Mureș etc. Incendiile și grindina s-au semnalat pe su- prafețe mult mai restrînse. 5. înmlăștinarea unor păduri (ISJ Alba) cît și alunecări de teren (ISJ Alba, Iași, Neamț, Satu Mare etc.) s-au produs pe suprafețe restrînse. B. DĂUNĂTORII BIOTICI (Tab. 1, 3) Dăunătorii biotici au avut un rol însemnat, în special insectele dăunătoare. I. INSECTELE. Potrivit datelor din tabelul 3 insectele reprezintă grupa cea mai numeroasă. 1. Omizile defoliatoare (Tab. 4, 5). Speciile de insecte care prin omizi produc defolierea 13 R EV IST A PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 1 frunzișului arborilor de foioase reprezintă 52,7 —65,0 % raportat la total insecte. Ponderea în această categorie o au Lymantria dispar, Tortrix viridana si Geometridae sp. (96,8— 97,4 %)• Tabelul 3 Dăunătorii biutiei Anul Suprafață afectată, mii ha din care, % : Insecte Paraziți vegetali Mamifere 1983 1867,4 93,1 5,5 14 1989 1665,8 91,9 6,5 1,6 în Dobrogea, infestările de Lymantria dispar, de 10,3 % în 1988, ajung la 31,4 % în 1989/ localizate în majoritate la ISJ" Tulcea (51,9 mii ha. în 1988 și 54,0 mii ha în 1989). La ISJ Con- stanța, suprafețele infestate au fost de 13,6 mii ha în 1988 și 9,1 mii ha în 1989 iar în Delta Dunării, de 6,1 mii în 1988 și 1,9 mii ha în 1989. în pădurile din Moldova, suprafețele infes- tate au reprezentat 12,4 % în 1988 și 15,3 % în 1989, fiind localizate, în special, în ISJ-urile Bacău, Botoșani, Galați, Vaslui etc. In Cîmpia de vest a Transilvaniei, atacurile dăunătorului Lymantria dispar au fost de 7,4 % în 1988 și de 7,1 % în 1989, în majoritate la ISJ-urile Bihor, Satu Mare, Maramureș. Tabelul 4 Insecte dăunătoare Anul Suprafață afectată, mif ha din care, % : Omizi defo- liatoare Gîndaci defo- liatori Insecte care atacă Intre scoarță și lemn Insecte care atacă în lemn Insecte care atacă rădă- cina și luje- rul Insecte care atacă semin- țele Insecte sugă- toare 1988 1738,0 65,0 16,0 11.1 0,5 0,9 0,6 5,9 1989 1531,6 52,7 26,6 12,9 0,7 . i.o 0,7 5,4 Tabelul 5 Specii defoliatoare Anul Supra- față infes- tată, mii ha din care, în procente: Ly- man- tria dispar Geri- metri- dae. sp. Tor- trix ni- ridana Malacoso- ma neus- tria Enproc- tis chry- sorrhoea Drymonia ruficornis Hyphan- tria ca- nea Hypono- menta rorellus Tischeria compla- nella Semeo- thisa al- ternaria Alte specii 1988 1130,0 43,4 16,7 36,7 1,0 0,6 0,1 0,1 0,1 0,4 0,1 0,8 1989 806,6 19,0 18,9 59,5 0,4 0,2 0,1 0,1 0,1 0,3 0,1 1,3 a. Lymantria dispar L. este defoliatorul care în ultimii ani a realizat cea mai puternică gra- dație, maximul fiind în anul 1988. în anul 1989 dăunătorul a intrat în criză. în majoritate, Lymantria dispar a infestat pă- durile de cvercinee din sudul țării (31,9 % în 1988 și 31,2 % în 1989). Aceste infestări s-an localizat în raza județelor Argeș, Dîmbovița, Dolj, Giurgiu, Ialomița, Olt, Teleorman etc. Dacă în anul 1988 pădurile de stejar din zona dealurilor subcarpatice erau infestate în pro- cent de 28,2 %, în 1989 acest procent scade la 4,5 %, urmare a intrării insectei în criză. Cele mai mari atacuri s-au depistat în Inspec- toratele Silvice Gorj (90,6 mii ha), Vîlcea (58,8 mii ha), Argeș (17,0 mii ha), Dolj, Dîmbovița, Mehedinți (cîte 10,0 mii ha). în Banat, procentul de infestare de 8,7 % a fost localizat la Inspectoratele Silvice Arad, Timiș și mai puțin la Caraș Severin. Infestările cele mai scăzute ale acestui de- foliator s-au înregistrat în Podișul Transilva- niei (1,1 % în 1988 și 2,2 % în 1989), semna- late doar la Inspectoratele Alba, Sibiu, Har- ghita, Cluj. De menționat vigoarea acestui defoliator în arboretele de plop din lunca. Dunării, în care defolierile, în 1988, au fost prevenite prin tra- tamente chimice, dar, în 1989, gradațiile au continuat, apărînd pe suprafețele mari. în pri- vința intensității atacului (Tab. 6), cu toate că infestările slabe și foarte slabe au predomi- nat (47,4—58,5 %), totuși cele puternice și 14 REVISTA PĂDURILOR ♦ Xnui 106 * 1991 * Nr. 1 Tat>eid fi Suprafețe Infestate de Lymantrta dispar Anul Suprafață infestată, mii ha Intensitatea infestam, % Foarte slabă Slabă Mij- locie Puter- nică Foarte puter- nică 1988 695,1 27,4 20,0 16,7 13,5 22,4 1989 204,6 39,5 19,0 14,1 11,5 15,9 foarte puternice se mențin încă ridicate (39,5— 27,4 %)• ' , . , + . Frecvent, in asociație s-au depistat și spe- ciile Malacosoma neustria, Tortrix viridana, Geo- metridae sp. etc. b. Tortrix viridana L. este defoliatorul cu o mare răspîndire în acești ani. în cea mai mare parte (38,9 în 1988 și 38,3 % în 1989), acest dăunător a cuprins cvercineele (mai cu seamă gorun), situate. în dealurile subcarpatice ale Munteniei și Olteniei, din raza Inspectoratelor Silvice Argeș, Dîmbovița, Gorj, Vâeea, Mehe- dinți, Dolj etc. în arboretele de stejar, mai ales de gîrniță din Oîmpia de Sud a țării, Tor- trix viridana s-a depistat în procent de 21,7 % în 1988 și 22,6 % în 1989. în majoritate, aceste atacuri au avut loc în raza Inspectoratelor Silvice Argeș, Dîmbovița, Giurgiu, Olt, Tele- orman, Bucur ești etc. în pădurile din Moldova, suprafețele cele mai mari infestate cu acest de- foliator s-au înregistrat la ISJ-urile Bacău, Bo- toșani, Buzău, Iași, Vaslui, Vrancea etc. în cvercineele din Podișul Transilvaniei, defolia- torul (8,8 % în 1988 și 7,2 % în 1989) s-a loca- lizat la Inspectoratele Silvice Brașov, Mureș, Alba, Sibiu etc. în Cîmpia de Vest, acest dău- nător s-a depistat în procent de 0,4 % în 1988 și 4,5 % în 1989, pe suprafețe situate în jude- țele Arad, Timiș și Caras Severin. în procent de 6,7 % în 1988 și 5,1 % în 1989, Tortrix viridana a infestat arborete de stejar din Do- brogea, în majoritate la Inspectoratul Silvic Tulcea. Au predominat infestările slabe și foarte slabe (53,9 % în 1988 și 57,3 % în 1989), pe cînd cele puternice și foarte puternice n-au depășit 20,4 % în 1988 și 24,3 % în 1989 (Tab. 7). De fapt, analiza fazelor gradației confirmă această situație. Tabelul 7 _____ Suprafețe infestate de Tortrix viridana Anul Suprafață infestată, mii ha Intensitatea infestării, % Foarte slabă Silabă Mij- locie Puter- nică Foarte puternică 1988 588,6 25,5 28,4 25,7 13,6 6,8 1989 642,0 27,7 29,6 18,4 14,8 9,5 Frecvent, infestările de Tortrix viridana sînt combinate cu specii de Geometridae. în unele din pădurile atacate de Tortrix viri- dana s-a identificat și specia Archips xylosteana L. mai cu seamă în gîrnițete. în depistarea defoliatorului Tortrix viridana, feromonul „Atravir”- s-a dovedit extrem de util, în felul acesta reducîndu-se un apreciabil volum de lucru folosit prin procedeul analizei după ouă. c. Geometridae sp. reprezintă o categorie în- semnată a defoliatorilor (Tab. 5), care produc infestări pe cvercinee, dar avînd caracter poli- fag se întîlnesc și pe alte foioase. Frecvența mare o are Operopthera brumată L., dar, în ace- lași timp, s-au identificat speciile Hrannis de- foliaria CI., E. marginaria F., E. awomtiaria Hb. și, în cea mai mică măsură, E. leucophaea- ria Schiff., Alsophila aeseularia Schiff., Himera pennaria L. etc. Pe zone geografice, în majoritate, aceste spe- cii s-au depistat în pădurile situate în dealurile subcarpatice ale Munteniei și Olteniei (30,4 % în 1988 și 31,6 % în 1989), la ISJ-urile Argeș, Dîmbovița, Prahova, Vîlcea etc. în Cîmpia Eo- mănă, participarea cotarilor a fost de 13,2 % în 1988 și 17,6 % în 1989, în cea mai mare parte situate în Inspectoratele Silvice Argeș, Dîmbovița, Giurgiu, București etc. în procent destul de important (26,1—21,0 %), speciile de Geomelridae s-au semnalat în arboretele din Moldova, localizate la Inspectoratele Silvice Bacău, Buzău, Galați, Vaslui, Vrancea etc. în Podișul Transilvaniei cît și în Cîmpia de Vest, cotarii s-au semnalat în procent de 24,1 % în .1988 și 21,4 % în 1989, în principal în raza Inspectoratelor Silvice Brașov, Mureș, Alba, Bihor, Satu Mare, Sibiu etc. Infestările pro- duse de cotari în Banat au fost doar de 0,5 % în 1988 la ISJ Timiș și de 4,2 % în 1989, la Inspectoratele Silvice Arad, Timiș, Caraș Seve- rin, iar în Dobrogea de 5,7 % în 1988 și 4,2 % în 1989, aproape în totalitate în raza Inspecto- ratului Silvic Tulcea. A predominat atacul slab și foarte slab (88,7—93,2 %) (Tab. 8). Cotarul Semiothisa alternaria Hb, a fost sem- nalat pe 2151 ha în 1988 și 786 ha în 1989, în arboretele de salcîm din Inspectoratele Galați Tabelul 8 Suprafețe Infestate de sperii de Geometridae Anul Suprafață infestată, mii ha Intensitatea infestării, % F oarte slabă Slahă Mij- locie Puter- nică Foarte puter- nică 1988 267,2 57,4 31,3 10,6 0,7 — 1989 204,2 69,2 24,0 5,2 1,6 —■ REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 106 • 1991 * Nr. 1 10 90 %), Ialomița (34 %) și mult mai puțin în Vrancea și Brăila. d. Defoliatorul Malacosoma neustria s-a de- pistat pe suprafețe restrînse, în majoritate la ISJ Giurgiu și Teleorman. Au predominat in- festările slabe și foarte slabe (92,0 % în 1988 și 60,5 % în 1989). Caracteristicile calitative ale insectei nu indică tendința de extindere (Tab. 9). e. Euproctis chrysorrhoea L. a fost depistat pe suprafețe restrînse, în principal la Inspec- Tahelul 9 Suprafețe infestate de Malacosoma neustria Anul Suprafață infestată, mii ha Intensitatea infestării, % Foarte slabă Slabă Mij- locie Puter- nică Foarte puter- nică 1988 16,2 71,6 20,4 6,8 1,2 — 1989 4,3 44,2 16,3 30,2 9,3 — toratele Silvice Arad, Teleorman și mult mai puțin la Inspectoratele Bihor, Mureș etc. Infes- tările în general au fost de intensitate slabă și foarte slabă (Tab. 10). f. Alți defoliatori la foioase. Pe suprafețe restrînse s a mai depistat Drymonia rufi- cornis Hufn., în cîteva arborete de cer și gîr- niță din Ocoalele silvice Perișor și Segarcca (ISJ Dolj); Tischeria complanella Hb., în ar- Tahelul 10 Suprafețe infestate de Euproctis chrysorrhoea Anul Suprafață Infestată, mii ha Intensitatea infestării, % Foarte slabă Slabă Mij- locie Puter- nică Foarte puter- nică 1988 9,6 33,3 16,7 31,3 13,5 5,2 1989 2,3 26,1 13,0 56,5 4,4 — borete tinere de stejar, în bună parte la Inspec- toratul Silvic Satu Mare și mai puțin la Ins- pectoratele Prahova, Maramureș ș.a.; Hyphan- tria canea Drury, mai mult în plantațiile de plop și salcie din ■ lunca Dunării (IS J-urile Brăila, Constanța, Dolj etc.) și luncile interi- oare ale rîurilor (ISJ Buzău, Iași, Vrancea etc.); Leucoma salicis L. și Pygaera anastomosis L., semnalate sporadic în plantații de plop din In- spectoratele Botoșani, Brăila, respectiv Dolj. în arboretele de salcie din lunca Dunării s-a de- pistat Syponomeuta rorellus Hb. (ISJ Brăila, Constanța, Giurgiu, Centrala Delta Dunării). Pe suprafețe restrînse s-a mai semnalat pre- zența speciilor Thaumaetopoea processionea L., pe 'stejar (168/208 ha), în unități ale IOAS; Phalera bucephala L. în raza Inspectoratelor Brăila, Constanța, Prahova, Vaslui etc. în răchitării s-au depistat dăunătorii Earias chlorana L., Orthosia stabilis Schiff., Caliroa an- nulipes Kalg., Nycteola asiatica Krul. etc. Pentru evitarea detalierilor care să producă pagube economice vegetației forestiere, s-au a- plicat tratamente chimice cu produse mai puțin poluante și cu grad ridicat de biodegradabili- tate (Decis, Silvetox. Carbetox 37, Onefon Vur 30 etc.). în pădurile de rășinoase s-au semnalat spe- ciile Lymantria monacha L. la molid și Semasia rufimitrana Hs. și Choristoneura murinana Hb. la brad. Pentru depistarea defoliatorului Ly- mantria monacha s-a folosit fenomenul ,,Atra- lymon”. A rezultat că dăunătorul este în la- tență, cu fluctuații de la o zonă la alta, fără tendință de a intra în gradație. Prezența in- sectei s-a constatat atît în arboretele de molid cît și în amestecurile de rășinoase cu fag, din raza Inspectoratelor Silvice Suceav a, Harghita, Neamț, Bistrița-Năsăud, Mureș etc. La brad, depistarea dăunătorului Semasia rufimitrana s-a făcut cu feromonul „Atraruf”. Ou totul sporadic s-au mai semnalat dăună- torii Pristiphora saresenii Hart,, în plantațiile de molid, la ISJ Arad (71 ha în 1988), Coleopho- ra laricella Hb. în arboretele de lariec, pe 64 ha în 1988 și 47 ha în 1989, la Inspectoratele Bis- trița-Năsăud, Oovasna, Prahova, IOAS și Len- dolimus pini L. în arborete de pin de la ISJ Prahova (12/4 ha). 2. Gîndacii deîoliatori (Tab. 11). Melolontha sp., din care frecvența mare o prezintă Melolontha melolontha L., specie care a produs infestări în arboretele de cvercinee. Băspîndirea acestor gîndaci a fost mai mare în raza Inspectoratelor Silvice Bacău, Boto- șani, Iași, Vaslui din Moldova cît și Alba, Bihor, Cluj, Mureș, Sălaj, Sibiu etc. din Transilvania. în alte părți ale țării, prezența acestor dăunători a fost mai slabă. Haliica quercetorum Foudr. s-a depistat pe suprafețe mai restrînse, mai mult în culturile de stejar din Inspectoratele Silvice Brăila, Bo- toșani, Dîmbovița, Iași, Mehedinți, Olt, Tele- orman etc. în răchitării s-au identificat și spe- ciile Melasoma saliceti Weise, Phylodecta vi- telinae L., Ph. vulg atis sima L., Qalerucella li- neola Fabr., precum și diverși trombari de frunză, Phyllobius argentatus L. etc. Infestările produse de Stereoniohus fracoini Geer. s-au semnalat în special în arboretele din Inspectoratele Arad, Botoșani, Dolj, Giurgiu, 16 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nr. 1 Suprafețe Uf cetate^ de gtndaciigdefoliatoil Tabelul 11 Anul Supra- față infes- tată, mii ha din care, %: Melolon- tha sp. Naltica quercelo- rum Melasoma papali Lytta eesl- catorta Galtrucs- tla Iu- țeala Orchestes fagi Stereonhi- chus fra- Kint Phgladee- ia sp. Plagtodera Veriicolor Alte specii F1988 278,8 3,2 t,2 0,8 0,2 0,1 88,9 5,4 0,4 0,2 0,1 1989 407,2 5,2 0,7 0,8 0,2 0,1 90,0 3,1 0,2 0,1 0,1 Iași, Prahova, Vaslui etc., în unele din acestea necesitînd intervenție pe cale chimică. Orchestea fagi L. continuă să fie depistat pe însemnate suprafețe cu fag din raza Inspecto- ratelor Silvice din Transilvania (39 %), Bistri- ța-Năsăud, Brașov, Covasna, Harghita etc., cît și din Moldova (54 %), la Inspectoratele Sil- vice Neamț, Suceava, Vrancea etc. și mai pu- țin în Muntenia (5 %), la Inspectoratele Argeș, Buzău, Prahova etc. 3. Gîndacii de scoarță ai rășinoaselor s-au depistat, mai ales, în zonele în care s-au produs doborîturi și rupturi de arbori cauzate de vînt și zăpadă. în majoritate, infestările cu Ipiăae s-au produs la rășinoasele din Oarpații Orien- tali (77 %), localizate la Inspectoratele Silvice Bistrița-Năsăud, Harghita, Mureș, Suceava, Neamț etc. La rășinoasele din Oarpații Meri- dionali, prezența acestor dăunători a fost maî scăzută, mai mult în raza ISJ-urilor Argeș, Vîlcea, Sibiu etc. în munții Apuseni, atacuri de ipide s-au constatat la Inspectoratele Alba, Bihor, Cluj etc. Principalele specii de insecte identificate la molid au fost Ips typograpkus L., Tabelai 18 Suprafețe infestate de glndaeli de scoarță Anul Suprafață infestată, mii ha Intensitatea Infestării, % Foarte slabă Slabă Mij- locie Puter- nică Foarte puter- nică 1988 193,0 23,3 48,7 23,1 4,6 0,8 1989 196,9 21,4 34,6 18.3 5,6 0,1 Ips amitinus Eichh. și Pityogenes chdloographus L. la brad Pityokteines curvidens Germ., Cryp- halua piceae Batz., iar la pini, Blastophagus piniperda L., Ips sexdentatus Boren. în moli- dișurile din Ocolul Silvic Pojorîta s-a semnalat Dendroatonus micans Kug. Potrivit datelor din tabelul 12 au predominat infestările slabe și foarte slabe (72—76 %). Ata- curile mai intense au avut loc la Inspecto- ratele Alba, Harghita, Mureș, Neamț, Suceava etc. Cu ajutorul feromonilor de tip „Atratyp” s-a reușit atît depistarea la timp a gîndacului de scoarță al molidului Ips typographus cît și pre- venirea și combaterea acestuia. Ținînd seama de complexul de specii mai ales de Ips amitinus și Pityogenes chalcographus, care produc infes- tări între scoarță și lemn la molid, combinarea feromonilor cu arborii cursă a devenit nece- sară, în felul acesta eficiența combaterii fiind sporită. Rezultatele pozitive obținute cu fero- moni pentru Pityokteines curvidens la brad și Pilyogenes chalcographus la molid, îndreptățesc continuarea cercetărilor pentru introducerea lor în producție. 4. Insecte xilofage (Tab. 13) a. în culturile din pepiniere, plantații și ar- borete tinere de plop, s-au depistat atacurile de Saperda populnea L., S. caroharias L., Pa- rantiirene tabaniformis Bot., Rhabdophaga sali- oiperda Duf., Cossus cossus L., etc. în majori- tate, acestea au avut loc în arboretele de plop, situate în lunca Dunării și unele lunci interi Tabelai 13 Suprafețe infestate da laseete xUofeya Anul Suprafață infestată, mii ha din oare, % Crpptorr- hynchus lapgtht Saperda populnea Saperda carcharati Paran- threne taianifor- mie Rhabdo- phaga saltcl- perda Ceramb’jx eerdo Trypo- dendron Uneafum COfSUS COSSUS Alte specii 1988 9.2 40,2 3,3 4,3 12,0 8,3 30,4 4,3 1,1 _ 1,1 1989 11,2 33,9 18,7 2,7 13,4 1,8 25,0 0,9 2,7 0,9 RSVlSTA PĂDURILOR • Anul 106 • 1001 * Nr. I 17 oare ale rîurilor, din ISJ-urile Brăila, Călărași, Constanța, Dolj, Galați, Iași, Prahova, Teleor- man, Vaslui etc. b. în răchitării, atăcurile produse de tromba- rul Crgpihwrhyncliv# lapaihi L. au fost destul de intense, mai ales la Inspectoratele Arad, Argeș, Bihor, Brăila, Buzău, Dolj, Galați, Giur- giu, Iași, Olt, Teleorman, Timiș, Vaslui, Vran- cea ete. e. La rășinoase au predominat infestările de Trypodendron lineatum Oliv., semnalat mai ales în materialele de rășinoase din locurile umbrite și eu exces .de umezeală. în procent mult mai redus s-au constatat atacuri de Tetr opium cas- taneum L., Sirex juvencus L., Urocerus giga# L., Xeris spectrum L. etc. Evacuarea cit și darea în producție a unor asemenea materiale a evitat producerea de pagube economice. d. în unele arborete de stejar s-a depistat Cerambyx cerdo L., îndeosebi în cele afectate de uscare. 6. Insecte eare atacă rădăcina, tulpina și lu- jerii (Tab. 14) Tabelul 14 Insest* car» atacă rădăcina, tulpina și lujerii Anul Supra- față infes- tată, mii ha din care, % Melo- lontha sp- Hyla- bius abietis Hylas- tes sp. Rhya- cionia buo- liana Tany- mecus sp. Alte specii 1988 15,8 25,3 63,9 4,5 5,1 0,6 0,6 1989 15,3 23,5 65,3 5,9 3,9 0,7 0,7 a. Speciile de Melolontha s-au depistat în culturile din pepiniere și plantații localizate mai mult la Inspectoratele Silvice Bacău, Bi- hor, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Brăila, Buzău, Cluj, Dolj, Iași, Mureș, Vaslui etc. b. Hylobius abietis L. a infestat plantațiile ti- nere de molid, mai ales din Inspectoratele Silvice Suceava (26 %) și Harghita (17 %); s-a mai semnalat prezența dăunătorului la Inspecto- ratele Alba și Neamț (cîte8%) Cluj (7%), Mureș (6 %), Argeș (6 %) etc. Prezența speciilor de Șylastes cunieularius Er. și H. ater Payk., în- deosebi la Inspectoratele Alba, Harghita, Su- ceava și altele, a ridicat unele probleme dificile cu combaterea lor. e. Rhyacionia buoliana Schiff. a fost semna- lat în arboretele de pin, mai cu seamă din In- spectoratele Mureș, Hunedoara, Cluj, Bihor, Tul- oea, Vaslui etc., cu intensitate slabă și foarte slabă. d. .Speciile de Tanymecus palliatus F. și T. dilaticollis Gyll. s-au semnalat în culturi tinere orestiere, în majoritate din Inspectoratul Con- stanța și mai puțin la ICAS, iar cu totul spora- dic la Ialomița. 6. Insecte sugătoare (Tab. 15) Sacchyphanies abietis L. a fost depistat în plantațiile de molid, cu o vegetație mai pre- , Tabelul 15 Insecte sugătoare Anul Supra- față infes- tată, mii ha din care, % Alte specii Sac- chy- phan- tes abietis Aphi- dae SP- Parthe- noleca- nium sp- Phylla- phis fagi Aphro- phora alni 1988 101,3 1,8 0,8 1,2 92,9 2,3 1,0 1989 83,2 2,4 0,5 1,9 91,5 2,5 1,2 cară, din Inspectoratele Alba, Bacău, Constan- ța, Hunedoara, Prahova, Sibiu etc. Aphrophora alni Fall. a produs atac în cul- turile de răchită, ponderea mai mare fiind la Inspectoratele Arad, Brăila, Călărași, Iași, Te- leorman, Timiș, Vaslui etc. în făgete, pe mari suprafețe, s-a constatat prezența insectei Phylaphis fagi L., în majori- tate la ISJ-urile Alba, Argeș, Buzău, Suceava, Vîlcea etc. în general, acest dăunător a apărut în combinație cu Orchestes fagi. Pe suprafețele restrînse s-au mai semnalat speciile de :Parthenolecaniumt Aphide, Arnoldia cerris Koll., Mikiola fagi Htg., Adelges, Lytho- coletis etc. 7. Insecte dăunătoare semințelor (Tab. 16) Mai răspîndite au fost Baianinus glandium Marsh., mai cu seamă în cvercineele din In- spectoratele Arad, Argeș, Cluj, Hunedoara, Ia- lomița, lași^ Mehedinți, Prahova cît și Laspey- resia strobilella L., în majoritate în molidișu- Tabelul 16 Insecte care atacă semințele Anul Suprafață infestată, mik.ha dm care, % Balani- nus glandium Laspeyre- sia strobilella Carpo- capsa splendana Alte specii 1988 10,4 43,3 52,9 • 2,9 0,9 1989 11,2 , 53,6? 42,8 2,7 0,9 rile din Carpații Orientali. Pe suprafețe mult mai restrînse s-au constatat infestări de Car- pocapsa splendana Hb., Etiella ^inckenella Tr. etc. 18 REVISTA PĂDURILOR* Anul 106 • 1991 * Nr. 1 II. PARAZIȚII VEGETALI (Tab. 3, 17) 1. Paraziții vegetali ai frunzelor și lujerilor (Tab. 17, 18) au produs atacuri mai ales în culturile și arboretele tinere. a. Microsphaera dbbreviata I’eck. s-a depistat în culturile de stejar, în cea mai mare parte din raza ISJ-urilor Alba, Brașov, Dîmbovița, Iași, Olt, Satu Mare, Vaslui, Vîlcea etc. Pre- Tabclul 17 Paraziți vegetai! Anul Suprafață infectată, mii ha din care, % Paraziți fitopatogeni al frunzelor și lujerilor Paraziți xilofagi 1988 102,9 36,7 63,3 1989 107,5 32,7 67,3 na brunnea (Eli. et. Ev.) cît și alte specii, pe suprafețe destul de restrînse. 2. Paraziții xilofagi (Tab, 17, 19) a. Armillaria mdlea (Vahl.) Quel. s-a depis- tat pe însemnate suprafețe păduroase, îndeo- sebi din raza Inspectoratelor Silvice Alba, Bi- hor, Iași, Maramureș etc. &. Speciile de Ophiostoma și bacteriile din- genul Ilrwinia au afectat mai cu seamă arbore- tele de stejar afectate de uscare. o. în pădurile de rășinoase, mai ales la mo- lid s-a identificat Fomes annosus (Fr.) Ke. d. în arboretele de plop Pseudomonas syrin- gae van Hali. f. sp. populea s-a semnalat mai mult în raza Inspectoratelor din lunca Dunării (Brăila, Dolj, Ialomița) cît și în Delta Dunării. Puieții de plop plantați în primii ani au fost afectați de Dotbicliiza populea Sacc. et. Br. și de Cytospora sp. (ISJ Brăila, Călărași, Dolj, Iași etc.). al frunzelor șl lujerilor Tabelul 18 Pararif! fitopatogeni Anul Suprafața infectată, mii ha din care, %: Micors- pkacra dbbreviola Lophoder- intum pi- nastri Dothis- troma pini Melam- psora populina Coleospo- riiun sp. Chrysomy- xa sp. Marsso- nina bru- nnea Cronar- tium ribi- cola Lophoder- mium macro* sporum Alte specii 1988 37,8 51,6 2,9 0,8 2,1 1,1 4,0 1,1 0,2 18,5 17,7 1989) 35,1 54,4 2,9 0,3 2,3 1,4 4,3 1,1 1,1 19,9 12,3 venirea răspîndirii bolii s-a asigurat prin tra- tamente cu sulf. b. Lophodermium pinastri (Schard.) Chev. și Dolhistroma pini s-au semnalat în cxdturile de pin, în majoritate din raza Inspectoratelor Cluj, Hunedoara, lași, Maramureș, Sălaj, Vrancea etc. Lophodermium macrosporum Hart. s-a con- statat mai mult în molidișurile din Inspectora- tul Suceava. c. Pe suprafețe restrînse s-au identificat spe- ciile Coleosporium la pin, Chrysomyxa la mo- lid, Cronartium ribicola Fischer la pin strob etc. d. în plantațiile de plop s-au depistat ciu- percile Melampsora populina Kleb., Marssoni- e. Vîscul se remarcă atît la stejari cît și mai ales la arborii de brad afectați de uscare. f. în făgete prezența ciupercii Nectria detis- sima Tul., depistată în principal la Inspecto- ratele Alba, Iași și Vîlcea, începe să pună pro- bleme mai deosebite pe linie de protecție. III. MAMIFERELE ROZĂTOARE (Tab. 3,20) 1. Cervidele (Capreolus capreolus L., Cervus elaphus Erx., Cervus dama L.), în majoritate, au produs vătămări în culturile tinere de răși- noase din Inspectoratele Silvice Alba, Bacău, Paraziți xilofagi Tabelul 19 Anul Suprafață infectatii, mii ha din care, %: Armilla- ria mellea Ophio- stoma roboris Ophio- sfoma ulmi Dothi- chiza populea Pseudo- monas igrtngae Erioinia SP- Fomes annosus Nectria detissima Vis cum album Alte specii 1988 65,1 33,5 21,5 0,3 1,1 2,6 28,1 3,4 3,2 4,0 2,3 1989 72,4 51,7 17,8 0,6 1,3 1,8 14,5 3,0 4,8 2,6 1,9 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 • 1991 ♦ Nr. 1 19 Mamifere rozătoare Tabelul 20 Anul Supra- față afec- tată, mii ha din care . % : Gervi- de Mis- treți Urși. Șoareci Pirși Animale domes- tice 1988 26,5 7Q,6 4,5 7,5 7,9 5,7 3,8 1989 26,7 71,5 4,5 12,7 0,8 6,7 3,8 Notă: * Iepurii g-au semnalat pe 30 ha In 1988 (Iași—16, Cluj—8 Galați— 6) și pe ă ha in 1989 (Iași). BiStrița-Năsăud, Buzău, Cluj, Harghita, Hu- nedoara, Maramureș, Mureș, Neamț, Prahova, Sibiu, Suceava etc. în ultima vreme, cervidele au făcut pagube și în culturile de foioase, în special la cvercinee din Inspectoratele Giurgiu, Ialomița, Satu Mare, Teleorman, Tulcea etc. Prevenirea unor prejudicii de importanță eco- nomică s-a realizat prin tratarea puieților cu repelentul Silvarom, cît și prin protejarea aces- tora cu pungi de polietilenă. Pe timpul iernii s-a asigurat vînatului furajele necesare. 2. Mistreții (Sus scrofa Th.) au produs vătă- mări semănăturilor și culturilor tinere fores- tiere din Inspectoratele Cluj, Dîmbovița, Har- ghita, Neamț, Teleorman etc. 3. în unele păduri de rășinoase, arborii au fost răniți de urși (Ursus ar etos L.), mai ales în județele Harghita și Mureș. 4. Pîrșii (Glis glis) au prejudiciat unele exem- plare tinere de molid din ISJ-urile Bistrița- Năsăud, Harghita, Mureș etc. 5. Șoarecii (Armcola terrestris L., specii de Apodemus etc.) au produs pagube în semănă- turile și culturile din Inspectoratele Silvice Bra- șov, Hunedoara, Mehedinți, Prahova, Sibiu etc. 6. Vătămările cauzate de pășunat mai cu seamă în culturile tinere forestiere, dar și în arborete s-au răsfrînt negativ asupra stării de vegetație a acestora. 7. Fenomenul de uscare a unor arbori din pădurile de cvercinee, brad, plop și salcîm, cu toate că înregistrează o stagnare, totuși în unele județe încă se menține ridicat. Acest lucru în bună parte se datorează secetelor prelungite din această perioadă, gerurilor tîrzii, scăderii nivelului apei freatice în unele terenuri, cît și influenței noxelor industriale și ploilor acide etc. în concluzie, se poate aprecia că starea fito- sanitară a pădurilor în ultimii ani a fost cores- punzătoare. Acest lucru a fost posibil prin ur- mărirea și depistarea la timp a dăunătorilor forestieri, ceea ce a permis să se aplice lucrările necesare de protecție. Pe această linie se re- marcă preocuparea aplicării luptei integrate în păduri, înțelegând prin aceasta îmbinarea mă- surilor silviculturale cu cele biologice și chimice, folosind insecticide mai puțin poluante. în acest fel, ecosistemele forestiere au fost mai bine protejate, BIBLIOGRAFIE Sabău V., 1931: Statistica pădurilor din Româniți pe anul 19S9. Regia M.O. Imprimeria Națională București. Aspecte Regardlng Health Coudltlon of Foreet» in Romanța in 1988 and 1989 The forests 'health state during the years 1988 and 1989 was adequate. During tbe.se years the statistica anp prognosis data of pests sho-ws tbeir decreasing, especially fortbe gypsy wath. In 1988 the outbreaks of Lymantria dispar reached the maximum level of 695800 hectare» and in 1989 got into recession. The damages that could have been brought to crops and forestry trees pests were avoided by protection works applied using uss pollutted însectlcidcs. 20 REVISTA PĂSURILOR * Anul 108 • 1991 * Nr. t Css plivire Ba efectivele de urși im palorile dian mordal ^arii și măgarii e de gospodărire care se impusa Dr. ing. R. ICHIM Stațiunea Experimentala de Cultura Molidului— Clmpulung Moldovenesc în podurile din Bucovina, ca și din întreaga țară., după lup și rîs, col mai mare carnivor este ursul, deși într-o mare măsura este și vegeta- rian. în trecutul îndepărtat, această specie de vînat, după cum ne relatează diferiți autori (Tarouca-Sylra,E., 1899; Dimitz, Ii., 1886 ; F i s c h e r, E., 1899 ; Botezat, E., 1943 ș.a.) era destul de răspîndită în pădu- rile de aici. Acțiunea puternică de combatere, efectuată în primele decenii ale acestui secol, a dus la reducerea simțitoare a efectivelor din aceste păduri. La nivelul anului 1943, în pădu- rile Fondului religionar — pe o suprafață de 225 mii hectare, existau numai 11 exemplare de urs. Măsurile excesive de ocrotire, luate după ul- timul război mondial, au dus, din nou, la creș- terea efectivelor, astfel încît, la nivelul anului 1985, în pădurile județului Suceava a căror suprafață este de 450 mii hectare, numărul ur- șilor se ridica la aproximativ 309 exemplare*). Evident că aceste cifre, stabilite de ocoalele silvice în urma inventarului anual al vînatului, sînt afectate, într-o oarecare măsură, de unele erori, datorate metodelor de evaluare adoptate, comportamentului și deplasărilor sezoniere ale ursului după hrană, infiltrațiilor din unele zone vecine etc. Totuși, împreună cu alte repere care privesc etologia și ecologia ursului, ele pot constitui o bază de discuție și analiză. Efectivele cele mai mari se află în ocoalele silvice mai înfundate (Tab. 1), cum sînt acelea din bazinul Bistriței, unde are condiții mai bu- ne de viață, hrană, adăpost și, îndeosebi, liniș- te. Arealul actual al urșilor, în pădurile jude- țului Suceava, este destul de întins (317 mii •hectare), cică 70 % din suprafața acestor pă- duri. Ursul, ca și lupul, rîsul, cerbii, cît și celelalte specii de vînat, face parte din ecosistemele fo- restiere și trebuie considerat ca atare. Deși la suta de metri (respectiv la primii 100 m) este * O situație similară s-a petrecut ți în pădurile din Slo- vacia (după revista Wild und Hună nr. 18/1988), unde, prin anul 1932, existau numai 20 urși. După cel de-al II-lea Răz- boi Mondial, mai erau 50—80 ursi, în 1937 existau circa 300 exemplare, iar astăzi sint circa 600 urși, la o suprafață de 1,13 milioane hectare pădure. Densitatea suportabilă aici ar fi de 400 urși, iar pină în 1992 se prevede reducerea efec- tivelor cu 25%. în Europa (după revista germană Die Pirsch nr. 24/19S9), efectivele de urși s-ar ridica la cca. 47 mii exemplare, din care în URSS — 32.000, România --pe locul al doilea cu 6300, .Iugoslavia cu 2500, Bulgaria — 850, Suedia — 800, Albania — 750, Cehoslovacia—700, Finlanda—150, Grecia—200, Nor- vegia—200, Spania—100, Italia — 70, Polonia — 40, Franța—25 și Austria—1 — 15. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 * Nr. 1 cel mai rapid carnivor din țara noastră, fiind un animal greoi, el nu poate fi considerat un selector atît de puternic ca lupul. De aceea, el elimină mai mult indivizii accidentați și bol- navi. Fiind un consumator terțiar sau un carnivor de vîrf, are o capacitate ridicată de înmulțire, deoarece printre celelalte specii de vînat nu are dușmani; nu este afectat de boli și are o mor- talitate redusă. Daune provocate de urși animalelor domestic® în afara rolului pozitiv pe care-1 au urșii în viața acestor ecosisteme, în ultimii ani an în- ceput să provoace și daune mai mari vitelor și animalelor domestice, aflate vara la pășunat prin munți și păduri, pagube care sînt din ce în ce mai mari. în cursul anului 1932, pe raza unor ocoale silvice (Cîrlibaba, lacobeni, Dorna Oândrenî, Coșna, Pojorîta și Stulpicani) au fost atacate și distruse de urși 746 animale domes- tice, dintre care; 257 taurine, 476 ovine, 12 porcine și una cabalină. Cele mai mari daune de acest fel s-au produs în Ocolul silvic Vatra- Dornei, pe raza comunelor Fanaci și Șarul Dor- nei. După cît se pare, în această zonă,, urșii ar produce, animalelor domestice, pagube mai mari decît lupii. în unele cazuri, urșii deveniți carnivori, nu numai prin felul lor de viață dar și prin nădire la cadavre, în timpul iernilor- atacă chiar și animalele din gospodăriile oame- nilor. Se cunosc și cazuri cind au atacai și vă- tămat mortal chiar oameni. Deși constituie o componentă valoroasă a naturii, în anumite împrejurări, el este un animal periculos. în astfel de situații, relațiile de conviețuire ale populației locale, de aici, au devenit cam problematice. Numărul mare de victime din rîndul animalelor domestice*5 este, uneori, con- testat, susținîndu-se că actele de constatare nu ar fi corect întocmite, că unele dintre aceste pagube ar fi cauzate de lupi, că ciobanii ar sa- crifica, pentru hrana proprie, unele animale pe care, apoi, le raportează ca'fiind sfîșiate de urs, că oile și vitele nu sînt bine păzite, pășunatul abuziv etc, (G o r g e s c u, M., 1970). în toate acestea, însă, poate exista și un anumit adevăr, * Pagube de acest fel se produc și în Slovacia (după re- vista Wil:l und Hund nr. 18/1988), unde, în anul 1986, urșii au sfîșiat 659 oi șî au distrus 597 stupi cu albine, pen- tru care statul a plătit, ca despăgubiri, sume importante, între anii 1985—1987, au fost atacați și vătămați de urși, tn pădurile Slovaciei, un număr de 23 oameni (vinători, turiști, culegători de fructe de pădure etc.). 21 dar, in nici un caz, nu trebuie să atribuim urși- lor ceea ce nu le aparține. în ultimele decenii, pe baza unor autorizații speciale, s-au extras urși carnivori, al căror nu- măr, în perioada 1961 — 1986, s-a ridicat la 105 exemplare (Fig. 1), revenind, în medie, patru bucăți/an. Acțiunea s-a aplicat în 14 din cele 23 ocoale ale ISJ-Suceava. Pe primul loc se F Fără suprafața pădurilor comunale, care este de 2942 ha. •> Cifra de 105 exemplare este foarte mică, dacă ne rapor- tăm la adevăratele masacre făcute de Ceaușescu N. tn rlndul acestei populații de vînat, în diferitele zone ale țării. No re- ferim, intre altele, Ia pădurile de la Budacu, unde, după cum arată Rossler, R. (1990), ar fl împușcat, in numai opt ore, 31 urși — in anul 1969 — iar între anii 1983 — 1988, tn același ocol, ar fl împușcat, în medie, cîte 30 exemplare/an. După același autor, în cel 24 ani al „epocii de aur", Ceau- șescu ar fi împușcat, în diferite zone ale țării, circa 4000 urși — record absolut al tuturor timpurilor. Daune produse de urși în arhorete în ultimii ani, se semnalează numeroase da- une provocate de urși și la arborii în picioare — molid și brad— prin cojiri (Fig. 2), ne fiind vorba de cazuri izolate, ci de amploare ceva mai mare. Fenomenul este bine cunoscut și sem- nalat, la timpul său, de diferiți autori (T i b u, G,, 1939; Frolich, J., 1954; Georges- 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 • 1901 * Nr. I cu, M., 1970; St ahl, D., 1973; Ichim, B., 1988 ș.a.). Cojirile se produc, de obicei, primăvara, du- pă ce arborii intră în sevă și coaja se desprinde mai ușor. Numeroase arborete cu astfel de vă- tămări s-au observat în Ocoalele silvice Rodna. și Hva, din județul Bistrița-Năsăud, lacobeni, Cîrlibaba, Dorna Cândreni, Coșna ș.a., din ju- dețul Suceava, Borșa, din Maramureș etc. Vă- tămările provocate de urși se deosebesc, întru totul, de cele pe care le fac cerbii. Rănile pro- vocate de urs sînt mult mai mari; la molid, uneori, coaja atîrnă în fîșii, fiind trasă cu ghia- rele și dinții. Cerbii produc răni și în afara perioadei de vegetație, prin roaderea cojii, urmele dentiției fiind evidente. în timp ce vătămările produse de cerbi au loc în tot timpul anului — și numai în arboretele tinere de molid și brad, cuprinse între 12—15 ani și pînă la 40—50 ani, fiind localizate, îndeosebi, pe arborii din clasele l-a și a Il-a Kraft — cele produse de urși au loc mai mult primăvara și, îndeosebi, în arbore- tele do 30—50 ani. Rănile provocate do urs (Big. 2) încep, de obicei, de la colet și se întind pe primii 2—3 m lungime de trunchi, în timp ce rănile provocate do cerbi se localizează, mai mult, la înălțimi de 1—1,5 m. Pentru a stabili influența vătămărilor pro- vocate de urși, prin cojiri la arborii în picioare, asupra calității lemnului, s-au efectuat măsu- rători de arbori de molid doborîți și secționați, în Ocoalele silvice lacobeni și Coșna. S-a cons- tatat că, după 14—29 ani de la producerea rănilor, înălțimea putregaiului poate ajunge pî- nă la 10 m, iar volumul lemnului cu putregai pînă la 46 — 50 % din cel al trunchiului. Lun- gimea rănilor, la arborii măsurați, a fost de Zonarea pădurilor din județul Suceava, sub ra- portul densității electivelor de urși Pentru elaborarea unor măsuri corespunză- toare de gospodărire a vînatului și pădurilor din județul Suceava, se propune o zonare a pădurilor de aici (Tab. 2), sub raportul densi- tății efectivelor de urși, al ocrotirii și împușcării lor. Scopul acestei zonări este, în principal, de a spori stabilitatea și productivitatea acestor păduri, prin reducerea vătămărilor provocate de urși la arborii în picioare, deci eliminarea pierderilor prin putregai și declasarea lemnului sau, cu alte cuvinte, creșterea calității produc- ției de masă lemnoasă. Alt obiectiv ar fi acela de a reduce, cît mai mult, pagubele* provocate sectorului zootehnic și unele considerente de ordin biologic. Această zonare a avut la bază, în afară de densitatea actuală a efectivelor de urși, și alți factori: structura arboretelor, condițiile deo- sebite de viață (liniște, adăpost, hrană etc.), amploarea daunelor provocate sectorului zoo- tehnic, reflectată prin numărul de urși împuș- cați în perioada 1961—1986, animale rănite și distruse etc. în acest scop, pădurile județului Suceava au fost grupate în trei zone: — Zona l-a cuprinde toate ocoalele silvice din bazinul Bistriței și unele din cel al Moldovei, în această zonă se impun măsuri deosebite de gospodărire, în principal, de reducere a efecti- velor. Majoritatea pădurilor de molid din ju- dețul Suceava se află în această zonă, cu locu- rile cele mai izolate și îndepărtate de activitățile umane. Această zonă este și sub influența po- pulațiilor de urși din județele Maramureș, Bis- trița-Năsăud și Harghita, de unde sînt posibile unele infiltrări, daca avem în vedere modul de Tabelul 2 Zonarea pădurilor din județul Suceava, sub raportul densității efectivelor de urși Zona Ocoalelo*silvice Suprafața pădu- î£rilor, mii hal Efective urși Urși impuș- cați, 1961—1966 total, nr. Ia'1000 ha* I Ctrlibaba, lacobeni, Coșna, Dorna Cândreni, Vatra Domei, Crucea, Broș- tenî, Stulpicani, Gura Humorului, Mălini, Rișca 250 254 1,0 93 II Breaza, Pojorita, Vama, Moldovița, Frasin, Solea (%), Marginea (%), Putna, Falcău, Fălticeni (%) 167 55 0,3 12 III Suceava, Dolhasca, Marginea (%), Solea (%), Fălticeni (%) 30 — — Total 447 309 0,7 105 * Densitatea efectivelor 70—260 cm iar lățimea de 16 — 49 cm. Măsu- rătorile au fost efectuate în arborete pure de molid, în vîrstă de 50 ani. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nr, 1 ♦ în orice caz, aceste pagube constituie un lux prea mare, pe care trebuie să-I plătească țările mai sărace din Europa, față de cele mai bogate, care n-au probleme de acest fel, din cauza efectivelor mult mai reduse, sau chiar inexistente' 23 Fig. 3. Secțiuni transversale Ia 0,30 m prin arbori de molid cu putregai provenit In urma rănilor provocate de urși, Ocolul silvic lacobeni. Vechimea rănilor — 17 ani, Înălțimea putregaiului — 7-7,5 m. (Foto : R. Ichim). viață al acestei specii de vînat. Instalarea de hrănitori special amenajate și distribuite pe teren, oferirea de hrană, atît iama cît și vara, ar fi aici oportună, ca și constituirea unor zone de hibernare și liniște, de menținere a condiți- ilor sale naturale de viață. — Zona a Il-a cuprinde, în afară de masive pure de rășinoase, și amestecuri de rășinoase cu foioase; aici nu se impun alte măsuri, decît distrugerea urșilor carnivori. — Zona a III-a este mult mai mică și fără probleme. Actuala zonare nu este definitivă și poate fi îmbunătățită în viitor, îndeosebi cu ocazia lu- crărilor de amenajare și a datelor statistice certe, privind daunele provocate, de urși, sec- torului zootehnic și arboretelor. Concluzii și recomandări Analiza sumară a lanțului trofic în ecosis- temele forestiere, de aici, a pus în evidență un foarte puternic dezechilibru în piramida tro- fică, concretizat printr-o suprapopulare cu ier- bivore (consumatori de ordinul I), cu efecte negative asupra producătorilor primari (vege- tația forestieră) care se evaluează la circa 5m8/ ha (pierderi prin deprecierea lemnului, în urma rănilor cauzate de vînat). Un alt dezechilibru se constată la nivelul consumatorilor secundari (lup, rîs) și terțiari (urs), comparativ cu consumatorii primari (ier- bivore), pe de-o parte, și între consumatorii secundari și terțiari, pe de altă parte. Consu- matorii de ordinul al II-lea (lupul și rîsul) re- prezintă numai aproximativ 10 % (16 g/ha) din cei de ordinul al III-lea (urs), cu circa 160 g/ha. Analiza piramidei trofice pune în evidență necesitatea unei intervenții ferme în popula- 24 țiile carnivorilor de vîrf, pentru o echilibrare ecologică și economică. Populațiile de urși sînt excesiv de mari, față J de cele ale lupilor și rîșilor; teoretic, ele ar tre- bui să preia atribuțiile lor de selecție în rîndul efectivelor de cervide. Acest lucru nu se pro- duce, din cauza etologiei în nutriția urșilor, care se realizează, aproape preponderent, pe seama animalelor domestice (O o m ș i a, A., M.t 1961; Georgesou, M., 1970 ș.a.). Urma- rea este că, în aceste ecosisteme, există popu- lații ridicate de cervide și urși, cu efecte nega- tive asupra stabilității arboretelor. Cu toată antropizarea accentuată a păduri- lor de aici, deci înrăutățirea condițiilor de viață ale urșilor, datorită măsurilor excesive de ocro- tire, luate în ultimele decenii, cît și adaptabi- lității lor deosebite, efectivele de urși au cres- cut substanțial. S-a ajuns, astfel, la o supra- populare a efectivelor din aceste păduri, nu- mărul lor fiind de aproape două ori mai mare decît cel al lupilor. Densitatea suportabilă a urșilor, în aceste păduri, ar fi de aproximativ 200 xemplare, și nu de 309, cit este în pre- zent. Extragerile făcute pînă acum, limitîndu- se numai Ia unele exempalre carnivore, s-au dovedit a fi insuficiente. In același timp, însă, au sporit foarte mult daunele provocate ani- malelor domestice care au depășit orice limită admisibilă și pentru care statul trebuie să plă- tească despăgubiri foarte mari cetățenilor. în ultimii ani, din cauza efectivelor ridicate, se semnalează frecvente vătămări de urși, pro- vocate prin cojiri la arbori de molid și brad în picioare, care duo la declasarea și deprecierea lemnului, prin apariția putregaiului roșu. Aces- te răni sînt mult mai grave decît cele provocate de cerbi, deoarece au dimensiuni mult mai mari. Volumul lemnului cu putregai se [poate ri- dica plnă la 55 %, din cel total al fusului, REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 1 Arborii vătămați, în acest fel, trebuie extrași, tn cadrul lucrărilor de igienizare sau îngrijire, înainte ca deprecierea lemnului să avanseze prea mult. Pentru stabilirea amploarei și intensității da- unelor provocate de urși, prin cojiri la arborii în picioare, este necesar să sa efectueze o car- tare a arboretelor cu vătămări și inventarierea acestora, prin sondaje, după o metodologie uni- tară. Se poate folosi, în acest scop, un proce- deu simplu și rapid, propus de noi în anul 1971, la stabilirea daunelor provocate de cerbi, în pădurile județului Suceava. Cu ocazia lucrărilor de amenajare, se. vor evalua separat, prin sondaje, și daunele pro- vocate de urși, care se vor consemna, în mod corespunzător, sub formă procentuală, la des- crierea arboretelor. Ocoalele silvice trebuie să țină o,evidență separată a daunelor de acest fel, efectuînd controale periodice în toate arbo- retele și evaluînd, prin sondaje, cojirile nou apărute. BIBLIOGRAFIE Botezat, E., 1943 : Potențialul cerbilor din pădurile Fon- dului bisericesc din Bucovina. în Bucovina forestieră, Nr. 3 -4, Cernăuți. Bă hm, V„ 1966: In der Karpathen zu Hause. Ein halbes Jahrhundert als Jăger und Forstmann. Verlag Paul Parey. Hamburg und Berlin. C Om și a. A., M., 1961: Biologia și principiile culturii vtnatului. Editura Academiei RPR, București. Dimi t z, L„ 1866 : Die Jagd in Oesterreich. Wien. Flscher, E., 1899 : Fauna der Bukovina. In : Die Buko- vina, Czernowit. G e o r g e s cu, M., 1970 : Ursul șl lupul In Carpații noștri. AGVSP, București. Ichim, R., 1988: Istoria pădurilor și silviculturii din Bucovina. Editura Ceres, București. Philipowicz, H., 1955: In den Hoclikarpathen. Aus dem Tagebuch eines Purschjtigers. Verlag Paul Parey. Ham- burg und Berlin. R6sler, R., 1990: Zn viele Karpathenbăren. Jagdpara- dles Rumănien — quo vădiși In: Wild und Hund, Nr. 6. StahI, D., 1973: Rumănien. Ergebnisse und Eindrucke ciner Wildbiologisch—Jagdkundlichen Studienreise. In : Wild und Hund, Nr. 22. Verlag Paul Parey. Hamburg und Ber- lin. T a r o u c a—S y 1 v a, E., 1899: Handbitch der Wildhege. Kein Heger — Kein—Jăger. Ti tu, G., 1939: Existența ursului și hibernarea lui tn pădurile Fondului bisericesc din Bucovina. în : Viața fores- tieră. Zachar, A., Guzman, E. ș.a., 1901: Land und Forstwirtschaft u. deren Industrien, Jagd u. Fischerei in der Bukowina, seit 1848. Commissions verlag Moritz Perles. Wien. * * *, 1980: Comunicările științifice prezentate la Simpo- zionul internațional asupra ursului brun, de la Brașov. Aspecte Regarding Bear Popnlatious în tho Northern Forests in Romanța and Management Measures Requircd In spițe of the developing anthropic impact of forests hi the north of Romania — due to the excessive protec- tion measures and to their particular adaptabiîity — the bear populationshave surprisingly increased in the lalest dc- cades. Their presence in these forests îs ever more remarked due both to the daniages among the domestic animals and barking of standing trees. These aspects are analysed in this paper, tinally making proposals of adeguate management measures. -O-n-O Revista revistelor Becker, M., Braker, O. U., Kenk, G., Schueider, O., Schwein- gruber, F. H., : Aspectul coloanelor șl creșterea arborilor in cursul ultimelor decenii in regiunile de frontieră ale Ger- maniei, Franței și Elveției (Aspect des houppiers et croissance des arbres au cours des dârniăres dăcennies dans Ies rtgions frontalPres d’AUemagne, de France et de Suisse). In: Revue Forestiere Franeaise, nr. 3/1990, pag. 284—300 Articolul expune stadiul actual al cercetărilor privind creșterea arborilor în corelație cu starea coroanelor în arbo- rele din Vosgi, Jura, Platoul Elvețian, clteva zone montane din Elveția și Italia, precum și din Pădurea Neagră (Baden- Wiîrtemberg, Germania). Realizate în numeroase suprafețe instalate sistematic, cer- cetările s-au axat pe analiza creșterilor radicale determinate pe carote de sondaj, cele mal importante concluzii fiind urmă- toarele : 1) Cauzele variației creșterilor radiale sint dc ordin climatic (regimul termic și pluviometric), efectele acestor factori re- simțindu-se atît tn momentul observat, cit și în perioada a cinci ani anteriori. 2) Reducerea desimii aparatului foliar conduce Ia diminua- rea creșterilor arborilor. 3) La nivel de arboret, reducerea desimii aparatului foliar Ia unele exemplare cu cel mult 30 % nu diminuează sem- nificativ creșterea ciu’entă tn volum a arboretului, fapt da- torat unor reacții compensatoare prin care exemplarele cu coroane dese iși amplifică creșterea in detrimentul celor cu coroane rărite. 4) în arborete amestecate de fag cu rășinoase din Jura și Pădurea Neagră s-a constatat o corelație lineară tntre lun- gimea coroanei și creșterea tn diametru pentru perioada ultimilor cinci ani. Pentru aceleași arborete, afectate dc feno- mene de uscare în masă (în special la brad), s-a demonstrat că la originea fenomenului sint operațiunile culturale neexe- cutate la timp, care au condus la menținerea arboretelor în stări de desime exagerată (cu formare de tulpini cțiolate și coroane înguste), precum și secetele repetate. 5) Se consideră că arboretelc actuale sînt mai productive decît cele anterior instalate în aceleași stațiuni, fapt explicat prin condițiile climatice favorabile (perioade mai calde și mai umede), precum și prin eutrofizarea stațiunilor respec- tive (tn special cu azot), ceea ce a produs „explozia” creș- terii radiale a bradului după 1983. asist, ing. N. Nicolescu ■REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 * Nr. 1 25 Sirwetsara arboretelor echiene ca efect a! măsurilor silv®tehisi®e fi amenajâstice proiectate. (IV Dr. ing. I. LEAHU Universitatea din Brașov în arboretele echiene și relativ echiene, re- partiția arborilor pe categorii de diametre se caracterizează printr-o curbă unimodală cu asi- metrie pozitivă, de stingă, mai mult sau mai puțin accentuată, avind media aritmetică (®) în dreapta modulului (Jf0) și vîrful la stingă diametrului central (P r o d a n, 1951, 1961, 1965; Dissescu, 1958; P a r d 6, 1961, 1988 ; D ec ei-D is s e s cu, 1962 ; G i u r- giu, 1969, 1972, 1979). Cercetările experimentale au dovedit că în- tr-un arboret echien, sau relativ echien, cu cit arboretid este mai bătrîn, cu atit mai aplatizată apare curba de frecvență a numărului de arbori pe categorii de diametre și cu atit mai mare este împrăștierca valorilor în jurul diametrului mediu. Aceasta, ca urmare a faptului că pro- movarea arborilor în înălțime se face în dauna creșterii în diametru, ajungîndu-se ca într-un arboret să existe mai mulți arbori subțiri, decît groși; curba de frecvență a arborilor pe cate- gorii de diametre, inițial simetrică, își accen- tuează tot mai mult asimetria do stingă, pozi- tivă, pe măsură ce arboretul înaintează în vîrstă. Așadar, prelungirea ramurii drepte a curbei de frecvență este determinată de creșterea ne- stingherită a arborilor groși care-și dezvoltă li- ber coroana, fiind mai puțin influențați de cei- lalți arbori, din plafoanele inferioare. S-ar putea spune că asimetria curbei de re- partiție a numărului de arbori pe categorii de diametre reprezintă un fenomen general. De aceea, mai mulți autori (P r o d a n, 1961, 1965 ; D e c e i, 1963 ; Giurgiu, 1969) au propus ca distribuția asimetrică Charlier tip A să fie folosită la caracterizarea structurii arbo- retelor echiene și relativ echiene. De altfel, această distribuție are in silvicultură un cîmp de aplicabilitate deosebit de larg, fapt expli- cabil dacă se are în vedere că asimetria reală reprezintă o particularitate obiectivă a anumi- tor distribuții, căreia i se poate da o explicație ecologică. în general, s-a constatat că în arboretele de tip regulat, echiene sau relativ echiene, arborii în raport cu diametrul se distribuie după o curbă de frecvență cu asimetrie pozitivă, de stînga (® >Jf0; A >0), cu un maxim. în raport cu înălțimea însă, curba de frecvență a arbo- rilor într-un arboret echien se caracterizează, de obicei, printr-o asimetrie negativă, de dreap- ta A<0), avînd de asemenea un maxim. 26 Pornind de la această constatare, s-a făcut propunerea ca o asemenea curba să se repre- zinte cu ajutorul distribuțiilor de tipul Gram- Oharlier, care ia în considerare atît asimetria a3, cît și excesul a4, potrivit expresiei mate- matice : în care: /^este funcția de frecvență a distribuției nor- male reduse; u — abaterea normală ( w= ——- I, unde d= \ s J s — abaterea standard ; as indicele asimetrici; a:ii — indicele excesului; d — media aritmetică a categoriilor de dia- metre (d); N — numărul total al arborilor din arboretul luat în considerare; h — mărimea intervalului dintre categoriile de diametre; n — frecvențe absolute ajustate. Parametrii u, a3, a4, s, x, N variază, în func- ție de specie și clasa de producție, de la un arboret la altul. Relațiile pentru determinarea acestor parametri sînt următoarele : abaterea standard (s) s = = în care: A este mărimea intervalului categoriei de dia- metre ; mz — momentul centrat de ordinul 2 ; di — o categorie de diametre oarecare i; d — diametrul mediu aritmetic; n( — numărul de arbori din categoria de dia- metre i; A — numărul total de arbori inventariați. indicele asimetrici (A), bazat pe momentele cen- trate de ordinele 2 și 3 : REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nf. 1 indicele excesului (E), ca raport dintre momen- tul centrat de ordinul 4 și pătratul momentului centrat de ordinul 2, din care se scade 3 : E = _ 3, ml unde: m-, mg, w4 sînt momentele centrate de ordinul & = 2,3 și 4, adică: ni* - (d( — u h r y în funcție de diametrul mediu aritmetic (d) și abaterea standard (s), s-a calculat diametrul mediu al suprafeței de bază (d^ : aB = fă3 s* Valoarea acestor parametri este puternic do- minată de influența naturii și intensității ope- rațiunilor culturale aplicate arboretelor. Pentru a stabili parametrii din funcția asi- metrică Charlier (1), am pornit de la repartiția normală a volumelor procentuale pe categorii de diametru la arboretele echiene de brad și fag (Giurgiu, 1965) și am ținut seama de vo- lumul unitar pe categorii de diametre medii, de seriile de volume în valori relative pentru arboretele echiene (Giurgiu, 1965) și de vo- lumul total la hectar, în raport cu diametrul mediu al arboretelor, în condițiile tabelelor de producție românești, iar în cele din urmă am calculat frecvențele relative ale numărului de arbori pe categorii de diametre și pe clase de producție, pentru arboretele echiene și relativ echiene de brad și fag. Din analiza și prelucrarea, în continuare, a datelor obținute, a fost posibil să se stabilească anumite corelații pentru arboretele de brad și fag, între parametrii ce intervin în distribuția Charlier și diametrul mediu al suprafeței de bază (&,). Astfel, pentru arboretele echiene și relativ echiene de fag din România, am stabilit următoarele ecuații de corelație: 8 = 0,7008 + 0,2144 dg (2) a3 = -0,0753 + 0,0114 dg (3) a4 = -0,0553 + 0,00168 d, (4) iar pentru arboretele echiene de brad, în mod similar, am obținut ecuațiile ; s = 0,3268 4- 0,2425 da (5) — 0,3216 + 0,00263 da (6) at = —0,0729 - 0,00075 d, (7) Pornind de la relația (5), exprimînd frecven- țele absolute ajustate (w) în procente %= = ^loo) și ținînd seama de ecuațiile de re- gresie (2).. .(4), pentru intervalul de clasă A=4 cm so obține următorul model matematic, al structurii arboretelor echiene și relativ echiene de fag : 400 n =------------------ 0,70 4- 0,21 d, 0,0114 dg - 0,075 6 0,0017 dg - 0,055 24 iar pentru arboretele de brad: ______400 _ 0,33 4- 0,24 d’ 0,322 4- 0 0026 d, „„ v f 111 c 0,073 4- 0,00075 d„ 24 în care: u =-------■; d —1,084 4- 0,9808 d, sau 8 d = Țd* - s2 Prin tabclarea formulelor (8) și (9) se obțin frecvențele relative ale numărului de arbori, pe categorii de diametre, care reflectă structura arboretelor echiene de fag și brad din România, în raport ou diametrul mediu, d,^ al arbori- lor (Fig. 1). Din funcțiile de frcvență (8) și (9) rezultă că, prin modificarea, în timp a diametrului mediu al arboretelor, curbele de frecvență se depla- sează spre dreapta și se aplatizează din ce în ce mai mult, pe măsură ce diametrul mediu crește. Ele devin din ce în ce mai largi, prin majorarea amplitudinii de variație a diametre- lor, iar arboretul devine și el tot mai eterogen din punctul de vedere al combinației arborilor de diferite mărimi. Ecuațiile de regresie (2). . .(4) și funcțiile de frecvență (8) și (9) prezintă importanță deose- bită pentru precizarea modelului matematic al REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 1 27 structurii arboretelor echiene și relativ echiene de fag șt brad. Ele permit, de asemenea, pre- lucrarea automată a datelor, în vederea elabo- rării modelelor de structură optimă în raport eu funcțiile social-economice și ecologice dc lungă durată pe care le exercită arboretele și stabilite, pe specii, între diametrul mediu al arboretului și fiecare dintre parametrii funcției de frecvență Charlier (1), în cazul cînd frecvențele numărului de arbori se exprimă procentual pe categorii de diametre relative, în raport cu diametrul mediu al suprafeței de Fig. i pădurea în ansamblul ei. Mai mult decît atît, cunoașterea structurii arboretelor, din punctul de vedere al repartiției numărului de arbori pe categorii de diametre, prezintă importanță atît la determinarea structurii pe sortimente a vo- lumului cît și la stabilirea dinamicii volumului pe sortimente dimensionale în raport cu vîrsta. Din expresiile (8) și (9), rezultă că repartiția teoretică a arborilor pe categorii de diametre depinde de abaterea standard, de indicele asi- metrie! și de indicele de exces. Acești parame- tri, în special abaterea standard, se modifică în raport cu specia și diametrul mediu al arboretului. Cercetările viitoare urmează să ia în consi- derare, pentru explicarea și definirea modelului structural al arboretelor în raport cu diametrul arborilor, și alte caracteristici factoriale, prin- tre care pot fi amintite intensitatea și natura lucrărilor de îngrijire și conducere a arborete- lor. Așadar, în cadrul aceleiași specii, parametrii din formula (1) variază în funcție de diametrul mediu al arboretului, ceea ce înseamnă că, în cazul în care frecvențele procentuale se stabi- lesc pe categorii relative de diametre, curbele de frecvență obținute pentru arborete de ace- eași specie se deosebesc între ele (Tab. 1). Acest aspect deosebit de important pentru cunoaș- terea dinamicii structurii arboretelor echiene se poate evidenția ușor prin ecuațiile de regresie Tabelul 1 Repartiția procentuală teoretică a arborilor pe categorii dc diametre relative (df=d/d9) Ia arboretele eetieuc și relativ echiene de fag și brad, cu diametre medii (dB) diferite Categorii de diametre rela- tive, dr Brad Fag ^=20 cm ^ = 28 cm dv=2,0 cin da =* 28 cm 0,4 1,0 0,2 3,0 0,1 0,5 3,4 2,4 3,5 3,7 0,6 6,9 10,5 6,7 6,3 6,7 0,7 10,2 9,8 10,3 0,8 15,3 14,6 15,2 15,4 0,9 16,9 17,4 17,2 17,3 1,0 14,5 14,6 16,1 16,2 1,1 11,5 11,7 11,7 12,0 1,2 7,5 8,7 7,8 8,3 1,3 5,6 6,3 5,3 5,5 1,4 3,8 3,9 2,4 2,5 1,5 1,6 1,9 0,9 1,2 1,0 1,0 0,8 0,4 0,4 1,7 0,3 0,3 0,2 0,2 1,8 0,2 0,2 0,1 0,1 1,9 0,1 0,1 In % 100,0 100,0 100,0 100,0 bază dg. Astfel, pornind de la datele care au stat la baza, elaborării modelelor de structură, exprimate prin funcțiile (8) și (9), am stabilit 28 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr, 1 pentru arboret ele echiene și relativ echiene ur- mătoarele ecuații de regresie; pentru fag s = 0,27347 — 0,001461 d, (10) a3 = - 0,21773 + 0,0195633 d, (11) at = 0,616801 — 0,0225583 d„ (12) pentru brad 5 = 0,2634985 - 0,0006083 d, (13) a3 = 0,26641 + 0,005857 de (14) a4 = - 0,067987 + 0,0025737 d9 (15) în raport cu parametrii de mai sus, frecven- țele procentuale ale arborilor, pe categorii de diametre relative, cu un interval de A — 0,1 pentru speciile de fag și brad, sint date în re- lațiile : fag 0,2735 - 0,00146 d9 L , 0,2177 - 0,01956 d, JTTT , ‘ 0 "r 0,6168 - 0,02256 d, ' 9 1 brad 1° l 0/ ________ _____„___—------—---- I T 0,2635 — 0,00061 d, L 0,2664 + 0,00586 d, , 0,00257 dt — 0,068 + 24 1’ (17) în care: U = ; dr = A . = 0,8841 + s df + 0,00205 d sau df - fl - s* (18) Curbe de frecvențe unice pe specii, privind repartiția procentuală a arborilor pe categorii de diametre relative, se pot stabili numai in ipoteza unor valori medii ale parametrilor s, a&, at, considerînd influența diametrului mediu al arboretelor ca nesemnificativă. Prin inter- mediul relațiilor (10)...(15), se demonstrează însă că acești parametri nu sînt stabili, ci va- riază în funcție de diametrul mediu al arbo- retului. Cunoscînd repartiția procentuală a arborilor pe categorii de diametre, se pot obține frec- vențele relative cumulate, exprimate în pro- cente, pe categorii de diametre relative. Astfel, pentru arboretele echiene și relativ echiene de fag și de brad, după datele din tabelul 1, rezultă frecvențele procentuale cumulate, prezentat e în tabelul 2. Tabelul 2 Repartiția procentualii cumulată a arborilor pe categorii de diametre relative la arboretele echiene și relativ echiene de îag și de brad ’ df = d}dg Fag Brad du = 20 cm ^=28 cin du — 20 cm du = 28 cm n % Sn % n % Sn % n % Sn % n % Sn % 0,45 3,0 3,0 0,1 0,1 1,0 1,0 0,2 0,2 0,55 3,5 6,5 3,7 3,8 3,4 4,4 2,4 2,6 0,65 6,3 12,8 6,7 10,5 6,9 11,3 6,7 2,6 0,75 9,8 22,6 10,3 20,8 10,5 21,8 10,2 19,5 0,85 15,2 37,8 15,4 36,2 15,3 36,1 14,1 34,1 0,95 17,2 55,0 17,3 53,5 16,9 53,0 17,4 51,5 1,05 16,1 71,1 16,2 69,7 14,5 67,5 14,6 66,1 1,15 11,7 82,8 12,0 81,7 11,5 79,9 11,7 77,8 1,25 7,8 90,6 8,3 90,0 7,5 87,5 8,7 86,5 1,35 5,3 95,9 5,5 95,5 5,6 93,1 6,3 92,8 1,45 2,4 98,3 2,5 98,0 3,8 96,9 3,9 96,7 1,55 0,9 99,2 1,2 99,2 1,6 98,5 1,9 98,6 1,65 0,4 99,6 0,4 99,6 1,0 99,5 0,8 99,4 1,75 0,2 99,8 0,3 99,9 0,3 99,8 0,3 99,7 1,85 0,1 99,9 0,1 100,0 0,2 100,0 0,2 99,9 1,95 0,1 100,0 100,0 în % 100,0 100,0 100,0 106,0 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nr. 1 29 Datele din tabelul 1 șl cele exprimate prin funcțiile (8) și (9) permit stabilirea poziției ar- borelui mediu din numărul total de arbori, în- cepînd de la cei subțiri. într-adevăr, în dreptul diametrului mediu relativ cu valoarea unitară dr = 1,0, se obține frecvența procentuală cu- mulată pînă la diametrul mediu. Astfel, pentru arboretele echiene și relativ, echiene de fag și brad, frecvența procentuală cumulată, care in- dică poziția arborelui mediu al arboretului, este dată do următoarele ecuații de regresie: fag : Sn % = 66,67 - 0,18 d, (19) brad : Sn % = 63,87 — 0,18 d, (20) Așadar, corelația dintre rangul procentual % al arborelui mediu al arboretului și dia- metrul mediu al suprafeței de bază (d,) poate fi exprimată prin ecuația unei drepte. Poziția arborelui mediu al arboretului se dovedește a fi variabilă, atît cu specia cît și eu diametrul mediu al suprafeței de bază (dg), depinzînd, în principal, de abaterea standard a diametrelor, de indicii de asimetrie și exces ai curbei de distribuție a numărului de arbori pe categorii de diametre. Analiza structurii arboretelor, sub raportul repartiției arborilor pe categorii de diametre contribuie atît la cunoașterea legităților refe- ritoare la variația acestei caracteristici impor- tante a arborilor dintr-un arboret, cît și la sta- bilirea unor criterii științifice mai sigure pentru efectuarea unor lucrări de îngrijire și conducere, în vederea realizării apropierii continue a struc- turii reale a arboretelor de structură corespun- zătoare unui efect cît mai mare de producție și protecție. In acest fel, pădurea, ca ecosistem forestier, funcționează ca o întreprindere ecologică, în care se produce fitomasa pe baza unei tehnologii naturale. O astfel de întreprindere ecologică productivă, asimilabilă în acest sens cu ecosis- temul forestier, funcționează autonom, după principiul sistemelor deschise, prin relația in- put—output. Așadar, se poate afirma că măsurile amena- jistice proiectate și intervențiile silvotehnice constituie mijloace de ameliorare permanentă a structurii și că, o dată cu evoluția arboretelor de la o structură mai simplă la una mai com- plexă, cu legături mai strmse între arbori, și deci mai eficientă, se înregistrează o sporire a producției de biomasă. BIBLIOGRAFIE De cei, I., 1903: Cercetări privind forma și volumul arbo- rilor, producfia, creșterea și calitatea arboretelor de gorun, INCEF, București. D e c e 1, I., 1966 : Cercetări privind producția, creșterea și calitatea arbore elor de salcie din sămință. CDF, București. Giurgiu, V., 1965: Algoritmi pentru calcule dendrome- trice. CDF, București. Giurgiu, V., 1969: Stadiul unor distribuții statistice in procesul biologic al producției silvice. în : Revista de statis- tică, Nr. 11. Giurgiu, V., 1972 : Metode ale statisticii matematice apli- cate In silvicultură. Editura Ceres, București. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie șl auxologie forestieră. Editura Ceres, București. Mitscherlich, G., 1939 : Sortenertragstafel făr Kiefer, Buche und Eiche, Mitt. Forstivirtschafl tind Forstwissenschaft, 10 : 1-86. Predau, M,, 1961: Forstliche Biometrie, Miînclien, Bonn, Wien. Pro dan, M., 1953: Vertetlung des Vorratsgleicholtrlger Hochwaldbestănde auf Durchmesserstufen, AFJZ. Pro dan, M.,^1965: Holzmesslehre, Verlag Sauerlănders Frankfurt/Main. R’rfc'ăr e an u, N-, Leahu, I, 1982 : Amenajarea pădu- rilor Editura Ceres, București.) Even—Aged Stands Structure as an EHect ol Sylvotechnical Forest Management Measures The diameter categorics trees distribution, cliaracterized by a certain asuimnetry and fluttening can be repre- sented în tbe form of a frequency line inore complex and flexible tban of tbe normal distribution. So tliat tbe paper eștabllshes relations (2)—(7) and (10)—(15) whici expresa the correlation between parameters oj the Charlier distri- bution (1) and the medium diameter (dg), obtaining the inathematic model of the even — aged beech and fir—tree stands structure, expressed by relations (8), (9), (16) and (17). Introducing expressions (8) and (9) in a table the results from figures 1 and 2 are obtained, which reflect the even—aged beech and fir—tree stands structure. The established equation are of interestfor the eiaboration of optimal structure modela related to certain socio- economical or ecological funcționa exerted by a forest. 30 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 1 Alegerea tratamentelor prim a^ali^a valorii lor de tatrebuinfare Dr. Ing. R. DISSESCU Ing. M. DRĂGOI Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice 1. Introducere Una din condițiile ,de bază, ale organizării procesului natural de producție și protecție fo- restieră este forma structurală pe care trebuie să o realizeze arboretele la vîrsta exploatabi- lității. Cum însă forma structurală este deter- minată, la rîndul său, de tratamentul aplicat pădurii, alegerea acestuia constituie obiectul uneia dintre principalele decizii necesare pro- iectului de amenajare. Depinzînd de o multitudine de factori natu- rali, tehnici sau economici, opțiunea pentru un anumit tratament prezintă, de regulă, un ca- racter intuitiv cu destule componente subiec- tive. Pentru diminuarea numărului și efectelor acestor componente, ca și pentru luarea în con- siderare a cit mai multe dintre variabilele ce influențează reușita tratamentului ales, pro- punem, în cele ce urmează, folosirea așa-numi- tei analize a valorii de întrebuințare. Bazată pe conceptul de utilitate (J. von N eu m a nn, O. Morgenstern, 1947, ci- tați de B ol dur, 1973), analiza valorii de în- trebuințare — asociată în anul 1960 teoriei mo- derne a deciziei multidimensionale (multicrite- riale) — urmărește, în mod curent, identifica- rea și realizarea, în condiții de maximă efici- ență, a funcției unui produs, proces sau serviciu, înțelegînd prin aceasta răspunsul la o anumită necesitate, cerință ori grad de satisfacție (ofe- limitate) a beneficiarului. în literatura forestieră, metoda a mai fost propusă pentru alegerea celei mai eficiente teh- nologii de recoltare a lemnului (T i m i n g e r, 1974), a celui mai indicat tip de răritură (Bang, 1980), ori a celei mai eficiente com- poziții-țel (D i s s e s c u, 1980). în cazul de față, pentru aplicarea analizei valorii de întrebuințare trebuie precizați, mai întîi, principalii factori care determină alegerea formei structurale a arboretului și care consti- tuie, în fapt, tot atîtea criterii și suberiterii de selectare a tratamentului. Apoi, potrivit pro- cedeului preconizat de von N e u m a n n și Morgenstern, sînt estimate utilitățile pen- tru fiecare criteriu și suberiteriu în parte, pre- cum și coeficienții de ponderare corespunzători diverselor categorii funcționale, astfel îneît, prin însumarea, produselor dintre utilități și coeficienții de ponderare, să se obțină, în final, un indicator numeric al tratamentului, specific fiecărei formații forestiere. în legătură cu a- ceastă schemă a metodei se impun, însă, cîteva precizări de detaliu. 2. Modul de lucru Faptul că cercetările, privind regenerarea na- turală a diverselor tipuri de pădure și tipuri de ecosisteme forestiere, sînt încă în curs de desfășurare, ca și acelea privind influența tra- tamentelor asupra exercitării funcțiilor de pro- tecție și de producție ale arboretelor, determină ca abordarea alegerii tratamentelor să se facă prin următoarele două căi: 1 — pornind direct de la multitudinea criteriilor de selecție și ți- nînd scama de variația importanței (ponderii) lor, în raport cu obiectivele social-economice rezultate din încadrarea arboretului într-o ca- tegorie funcțională sau alta și 2—pornind de la categoria sau tipul categoriei funcționale în care este încadrat arboretul, ținînd seama de clasa de productivitate și de tipul de structură ale acestuia (conform NTAAT, 1988). Cunoscînd că natura criteriilor de determi- nare a tratamentului nu poate fi limitată nu- mai la structura și productivitatea arboretului, devine evident că prima cale pare mai promi- țătoare decît a doua, în măsura în care des- crierea parcelară furnizează datele necesare iar implementarea algoritmului decizional poate fi realizată la ordinator. în ceea ce privește criteriile de determinare, respectiv factorii care influențează opțiunea, Tr oup (1927) distingea : 1) condițiile de re- generare ; 2) condițiile de creștere; 3) natura terenului și solului; 4) protecția împotriva ca- lamităților ; 5) personalul și munca necesară; S) natura produsului urmărit; 7) considerații economice; 8) condiții de transport; 9) ches- tiuni de drept; 10) considerații estetice. Dintre acestea, după cum se vede, primele patru au caracter silvicultura!, iar următoarele șase au caracter social-economic. Întrucît în gospo- dăria silvică românească cadrul de bază pentru organizarea producției și protecției pădurilor îl constituie sistemul de funcțiuni pe care trebuie să-l îndeplinească arboretele componente, și care influențează în mod direct sau indirect ansamblul măsurilor silvotehnice, devine posi- bil ca unele din criteriile formulate de T r o u p (de exemplu, criteriile 6, 7, 10) să fie preluate chiar de categoriile funcționale atribuite. De- sigur că, din totalitatea categoriilor funcționale precizate de Normele tehnice în vigoare (NTAP, 1986), prezintă interes pentru alegerea trata- mentului numai acelea care permit reglemen- tarea, într-un fel sau altul, a procesului de pro- ducție. Ca urmare, nu vor mai intra în discuție arboretele cu funcții speciale pentru ocrotirea REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 106 • 1991 • Nr. 1 31 naturii acelea ce impun lucrări de îngri- jire pentru protejarea fondului genetic sau a unor „obiective speciale” ori arboretele supuse conducerii experimentale în interesul cercetării științifice. Ies, de asemenea, din cauză arbore- tele degradate, calamitate, total derivate sau artificiale, care necesită lucrări capitale de re- facere sau de reconstituire ecologică, total dife- rite de tratamentele uzuale pentru arboretele normale. Efectiv, criteriile staționale, silviculturale și de exploatare pentru determinarea acestor tra- tamente, reduse din motive practice Ia strictul necesar (fără a exclude posibilitatea unei op- țiuni mai pertinente), au fost astfel alese, incit să fie operante în cît mai multe situații posi- bile, dar, în același timp, și cît mai indepen- dente logic (în sensul teoriei utilității). Pentru fiecare dintre criteriile apreciate ca esențiale pentru diferențierea tratamentului, s-a adoptat apoi o scară de ierarhizare calitativă a aspecte- lor posibile, cu cîte trei indici corespunzători valorii lor practice (1 — minimă, 2 = mijlocie, 3 = maximă. Tab. 1). Separat, s-a întocmit o matrice a coeficienților de ponderare pentru fie- care suberiteriu, în raport cu diferitele categorii funcționale de protecție și de producție, coefi- cientul 1 fiind acordat ponderii minime, iar coeficientul 10 ponderii sale maxime. Stabilirea acestor coeficienți poate suscita, desigur, unele discuții, deoarece, cu ocazia ei, intervin, în mod hotărîtor: experiența, capacitatea de progno- zare a evoluției arboretelor și, cu deosebire, mo- dul personal de promovare a unei orientări silvotehnice sau amenajistice (Tab. 2). Admițînd proprietatea de independență a criteriilor și suberiteriilor, astfel îneît unei anu- mite consecințe din punctul de vedere al sub- criteriului să-i corespundă totdeauna aceeași utilitate, indiferent cu ce consecință din punc- tul de vedere al unui alt suberiteriu aif, este asociată (B o 1 d u r, 1970) și, folosind indicii și coeficienții stabiliți, s-a putut trece la calcu- lul criteriului-sumă al tratamentului, pe baza aditivității multidimensionale ponderate (F i s- h b u r n, 1968 citat de n o r o w i t z, 1970) a utilității factorilor staționali, silviculturali și de exploatare. In raport cu mărimea criteriu- lui-sumă, care ia caracterul unui indicator tehnologic, se determină, în final, pe baza unei grile de selecție (Tab. 3), forma structurală și, respectiv, tratamentul adecvat formației fores- tiere în care se încadrează arboretul analizat. Grila de selecție întocmită se limitează, deo- camdată, numai la 12 formații, din totalul ce- lor 46 semnalate în țara noastră (P a ș c o v s- chi, Leandru, 1958) și la un pas al indi- catorului tehnologic de 25 unități. Indicii calitativi al criteriilor de decizie Tabelul 1 Nr. Criteriu Nivel calitativ Indice Nr. Criteriu Nivel calitativ Indice crt. crt. A. Stafional Capacitatea de mică/ 1 Înclinarea mică 1 9 regenerare naturală nulă 1 (I) jnijlocie 2 (Reg.) mijlocie 2 mare 3 mare 3 2 Textura (T) grea 1 Stabilitate ccolo- redusă 1 mijlocie 2 10 gică (SE) mijlocie 2 ușoară 3 mare 3 3 Profunzimea mare 1 Starea fitosani- slabă 1 (?) mijlocie 2 11 tară (SF) mijlocie 2 mică 3 bună 3 4 Pluviozitatea < 750 mm 1 Productivitate inferioară 1 (PI) 750—1000 mm 2 12 cantitativă (Pc) mijlocie 2 > 1000 mm 3 superioară 3 5 Eroziuni și slabă 1 Productivitate inferioară 1 alunecări (E) moderată 2 13 calitativă (Pv) mijlocie 2 puternică 3 superioară 3 6 Inundabllitate f. rară 1 fi/sau Inmlăștinare mijlocie 2 C. De exploatare (In) frecventă 3 14 Distanța la oblec- mare 1 7 Expunere ia slabă 1 tivul protejat (Do) mijlocie 2 doborituri de moderată 2 mică 3 vlnt/zăpartă (Dob) puternică 3 15 Distanța de co- mică 1 B. Silvicultura! lectare (Dc) mijlocie 2 mare 3 8 Structura echienă 1 (Str) relativ Posibilitate de mică 1 echienă 2 16 mecanizare (Mec) medie 2 relativ mare 3 phiricnă/ plurienă 3 32 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nr. 1 Tabelul 2 Coeficienții de ponderare a criteriilor de selecție a tratamentelor — Criterii _=== Indice ț A. Staționale B. Silviculturale C. Exploatare tehnologic Gr. hub Ctg gr. I T P | Pi1 E In Dob Str Reg 1 SE SF 1 Pe Pv Do Dc Mec Min Max 1 2 $ ȚȚ C M 8 8 10 11 12 13 14 I 15 16 17 18 19 20 21 6g3671 2 7 5 8 7 6 3 74 89 231 a 0 7 8 9 8 1 4 8 3 8 5 3 1 10 8 3 104 285 b 7 5 9 10 9 1 3 7 7 8 4 4 3 10 6 7 107 300 c .43468 2 3 7 7 3 8 9 38 67 188 I 1 d 7 6 5 8 8 3 4 6 87578 78 91 273 e , 2 2 2 4 8 1 17 6 5 8 10 3 8 68 188 if in fi 8 10 10 3 6 8 6 8 3 2 1 7 5 93 279 lh 10 688 10 2 5 8 5 8 2 2 1 10 7 5 97 291 -— ,0 8 7 6 9 1 7 8 10 10 5 2 1 9 1 120 282 a 10 8 7 8 9 1 10 6 7 10 6 2 1 1 1 105 255 b ,0 8 10 10 8 1 5 10 7 8 6 3 3 10 1 140 300 c 7 6 5 6 8 1 8 8 7 8 6 5 3 74 5 93 279 d w 8 6 10 10 1 6 2 4 7 8 2 1 6 3 105 315 e 10 10 10 10 10 1 6 7 8 10 6 1 1' 10 1 141 287 i , , 2 8 10 7 6 5 1 10 7 1 1 8 2 74 191 2 g 10 10 10 10 10 4 7 1 6 8 5 1 1 10 2 105 285 114818 5 188664 27 70 210 i 4 IO 10 7 10 10 1 8 1 6 9 5 2 1 10 3 1 94 282 k 10 10 67716157842 61 81 243 L 10 8 7 8 9 1 8 8 10 10 5 4 4 9 3 104 302 / - ... — ■ 113351 2 3 10 10 7 4 2 1 3 56 170 a h 1 1 111 1 1 1 3 10 10 8 3 2 1 1 45 119 2 4 5 6 4 1 4 10 10 10 10 6 6 4 8 90 244 8768 10 4 6 2 4 8 8 6 6 3 4 90 270 1222416158788 13 59 65 3 f 226611 7 8 10 8 8 6 6 8 6 85 253 1 1 1 1 6 6 4 10 10 10 8 7 7 1 4 77 93 & h 1' 4 2 6 4 6 2 8 10 10 10 5 7 56 7 93 279 142646 2 6 5 8 8 5 7 56 7 82 246 1 4 2 6 6 1 1 3 6 8 8 5 5 46 3 69 198 j k 1111111888832 21 39 43 — .—— 466871 7 10 8 10 10 4 2 6 1 1 91 255 b 1 , 1 2 6 1 6 4 10 10 10 8 4 8 2 1 75 229 c 6 6 4 8 10 1 6 8 8 8 10 8 6 6 4 99 297 d 553671 5 8 1 10 6 5 3 4 2 71 213 4 e 6 4 1 1 10 1 8 6 8 8 8 5 3 1 3 73 219 f 4668 10 1 8 6 10 10 6 4 1 1 1 82 242 g 1111 10 1 8 6 10 10 6 4 1 1.1 62 99 h 1111 10 1 8 6 10 10 6 4 1 1 1 62. 99 i 4 1 1 1 k8 1 10 10 10 10 10 7 4 1 1 79 237 j 644581 7 10 10 10 8 6 3 8 1 91 267 b 788681 7 10 10 10 8 5 5 8 3 104 305 5 i 6 8 8 6 6 1 8 10 10 10 10 4 4 6 1 98 294 i 6 8 8 4 9 3 '5 10 10 10 10 4 3 6 5 101 303 1 677673 5 10 10 10 10 4 2 4 1 92 276 a 22264 5 5 8 8783 1 33 67 199 II b 222645 7 3 8 7 8 3 1 3 3 64 190 c 2 2 2 4 4 5 j 3 1 9 9 9 1 1 3 3 58 172 1 — ponderea minimă 10 = ponderea maximă 3. Aspecte ale implementării metodei în sistemul informatic al amenajării pădurilor 3. 0 Examinarea informațiilor primare, necesare implementării metodei prezentate, evidențiază, din capul locului, punerea în valoare a unor înregistrări din teren, fie aparent'.suplimentare în caracterizarea stațiunii și arboretului (prin descrierea parcelară), fie oarecum minimalizate, prin încadrarea în categoria datelor complemen- tare, ori chiar prin omisiune. De aceea, trece- rea în revistă a criteriilor și suberiteriilor de- terminate pentru analiza valorii de întrebuin- țare a tratamentelor va permite, în cele ce ur- REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 ♦ Nr. 1 33 Tabelul 3 Grila de selecție a tratamentelor pe formații, in raport cu indicatorul tehnologic al arboretelor Indicatorul tehnologic 75- 101- 126- 151- 176- 201- 226- 251- 276- 301- 326- >350 Formația <75 100 125 150 175 200 225 250 275 300 325 350 Tratamentul Molidișuri R R, B Sin Sm Sm J, G J, G G Tc Tc Tc Tc Tr* Molideto-brădete S S Pm Pm P P J J G Tc 1C A L Brădete s s P P S,P S, P J J G Tc Tc 1 C Amestecuri fag-prăș. s s P P s, P J J G G Tc Tc 1 C Făgete s s S.P S, P S.P P P J J G 1 c 1 C Tn Finețe Laricete R R R R.B R.B Sin Sm Sm J J Tc IC Goruneto-făgete s S S.P S.P P P P P J J J Tc ic Ta Gorunete s s,r s, p P P P P P P J J Tc 1C 'TI- Stejărete B s, P S,P S,P P P P P r J J J 1 c Șleauri S, P S.P S,P P P P P P J J J G le Gereto-girnițete Pm Pm Pm S, P S, P S,P P P p J J J 1C Stejar bruni., st. pufos P P P p P P P P p J J J ic Salctmete R R R B c G G C c cg cg cg Zăvoaie R R R B B C C C G G Cg Cg Plopi negri hibrizi R R R R R, B B B B B B B B Simboluri: Tc — tăieri de conservare; G — tăieri grădinărite; J — tăieri jardinatorii; P — tăieri progresive ; Pm—tăieri progresive în margine de masiv; S — tăieri succesive; Sm — tăieri succesive in margine do masiv; P — tăieri rase pe parchete mici; B — tăieri rase in benzi; C — cring simplu; Cg — crîng grădinărit. mează, nu numai schița implementării metodei în sistemul informatic al amenajării pădurilor, dar și reevaluarea și completarea inventarului de informații cuprins în fișa de teren a fiecărui arboret. 3.1 Criteriile staționate, considerate utile ale- gerii tratamentului și, cu deosebire, regenerării naturale, se regăsesc, în parte, în diagnoza fie- cărui tip și subtip de sol (cu excepția înclinării terenului, care figurează chiar în descrierea parcelară) de unde, prin înregistrare în cîmpul aferent, pot fi asociate automat unității ame- najistice la care se referă. O altă soluție ar fi preluarea acestor date de pe versoul fișei de descriere parcelară. în ce privește pluviozita- tea, cu implicații asupra umidității solului și umidității relative a aerului, ea poate fi, de asemenea, asociată fiecărui tip de stațiune— cele trei clase cu care se operează fiind destul de largi pentru a permite încadrarea — sau poate fi notată separat, deoarece, cel puțin la nivel de bazinet sau unitate de producție, este, cu deosebire în zonele colinare și de cîmpie, re- lativ constantă. Fenomenele de eroziune și alunecări intere- sează, la alegerea tratamentului, nu atît prin natura, cit prin intensitatea lor. Cum informa- țiile asupra celor dintîi au rezervat un cîmp special în formularul descrierilor parcelare, uti- litățile corespunzătoare fiecărui arboret pot fi preluate automat din acest formular. în gene- ral, s-a considerat că opțiunea pentru un tra- tament mai intensiv — asociat, de regulă, unei valori mai mari a indicatorului tehnologic — este justificată, îneepînd de la intensitatea mo- derată a eroziunii (fie ea în suprafață sau în adîncime) și slabă a alunecărilor, ultimele fiind codificabile ca date complementare. Inundabilitatea, înmlăștinările și expunerea la doborîturi de vînt sau rupturi de zăpadă sînt, de asemenea, codificate ca date complementare cu cîte trei sau patru grade de intensitate, care ar putea fi preluate chiar ca atare în apropierea utilității. 3.2 Criteriile silviculturale sînt, prin însăși na- tura lor, mai greu de cuantificat și de aceea au fost adoptate următoarele convenții, impuse de necesitatea unui mod unitar de lucru pen- tru majoritatea situațiilor posibil a fi întîlnite în practica amenajistică. a. Structura arboretelor, ca element ce condi- ționează, în mod evident, capacitatea acestora de a-și exercita funcțiile atribuite, a fost carac- terizată prin trei tipuri: echien, relativ echien și relativ plurien—plurien. b. Capacitatea de regenerare naturală a fost considerată ca foarte redusă pentru arboretele cu caracter parțial derivat, total derivat și ar- tificial (cu excepția salcîmetelor din plantații și a renișurilor). în cazul arboretelor de tip natural fundamental, indiferent de producti- vitatea lor, capacitatea de regenerare naturală poate fi, de asemenea, asociată tipului natural de pădure de care aparțin, bineînțeles cu riscu- rile ce decurg din aprecierea relativă a perio- dicității și intensității fructificațiilor, a șanse- lor de regenerare a amestecurilor, a fenomene- lor de uscare etc. c. Stabilitatea ecologică definită prin „capa- citatea biocenozei forestiere de a-și păstra sau reface structura și funcțiile în cazul unor per- turbări care nu întrec anumite limite” (D o- 34 REVISTA PĂDURIL&R * Anul 106 • 1991 * Nr. 1 niță ș.a., 1977) deși, deosebit de importantă pentru alegerea celui mai adecvat tratament, este foarte greu de exprimat printr-un singur criteriu care să aibă, în același timp, și inter- dependență minimă cu celelalte criterii de se- lecție. El ar putea fi, fără îndoială, caracterizat ca un criteriu-sumă al factorilor care concură la realizarea stabilității ecologice, dar cunoștin- țele în materie sint, în prezent, mult prea re- duse pentru a permite acest lucru. De aceea, pentru început, se consideră oportună numai corelarea aproximativă a stabilității ecologice cu consistența arboretului, cunoscînd că majo- ritatea perturbărilor ce afectează capacitatea de refacere structurală și funcțională a acestuia (vătămări cinegetice, poluări, incendii, tăieri iraționale ș.a.) se răsfrîng, în primul rînd, asu- pra gradului său de închidere. Se propune, în consecință, ur mătoarea scară de apreciere: arboretele cu consistența 0,8—1,0 pot fi considerate cu o stabilitate ecologică mare; —arboretele cu consistența 0,7—0,6 pot fi considerate cu o stabilitate ecologică mijlocie; — arboretele cu consistența 0,1—0,5 pot fi considerate cu o stabilitate ecologică mică. Prezența unor înregistrări în cîmpurile afec- tate fenomenelor de poluare sau datelor com- plementare codificabile, menționate mai sus (Ci-4, Ej-j, Ki-4), declasează stabilitatea ecolo- gică a respectivului arboret, cu un număr de unități egal cu suma indicilor corespunzători. Aceasta înseamnă că, în situațiile defavorabile aplicării unor tratamente mai intensive, utili- tatea globală a criteriului scade în mod simți- tor, diminuînd evident indicatorul tehnologic al arboretului. d. Starea fitosanitară este un criteriu ce se re- flectă prin una sau mai multe înregistrări din cîmpurile aferente datelor complementare co- dificabile : uscări (Ui-3), atacuri de dăunători (Ij-a) și tulpini nesănătoase (T0_s). Dacă pentru primele două fenomene similitudinea indicilor calitativi este cît se poate de evidentă, pentru proporția tulpinilor nesănătoase se propun, în mod convențional, următoarele corespondențe : To-T3 — utilitatea 3, T4-T8 — utilitatea 2 ți T7-T9— utilitatea 1. în final, evaluarea glo- bală a stării fitosanitare se face prin cumula- rea efectelor datorate celor trei factori vătă- mători și prin gruparea rezultatelor în trei clase de utilitate. în lipsa vreunei înregistrări de tipul celor amintite, se acordă automat in- dicele 3. Influența acestui mod de operare asu- pra indicatorului tehnologic și implicit asupra alegerii tratamentului este la fel de mare ca și în cazul precedent. e. Productivitatea arboretului constituie, atît sUb raport cantitativ cît și sub raport calitativ, un criteriu mai clar și mai ușor determinabil. Astfel, productivitatea cantitativă rezultată prin stabilirea clasei .de producție, în care se încadrează arboretul, poate fi asociată automat și tipului de pădure căruia îi aparține arbore- tul în cauză. în ceea ce privește productivitatea calitativă, se consideră posibilă folosirea ur- mătoarelor corespondențe: Grupa 90 81 —90| superioară Rășinoase III IV 71-80} 61- 70 J mijlocie V <60 inferioară I II >80 66—801 superioară Foioase III 51 — 65} mijlocie IV 36—50] V <35 inferioară * Proporția arborilor de lucru se stabilește prin transfor- marea arborilor din clasa a II-a, a HI-a și a TV-a dc cali- tate, în arbori de clasa l-a de calitate, cu ajutorul coefi- cienților de echivalență cunoscuți (îndrumar pentru amena- jarea pădurilor. Voi. I, 1984), Folosirea productivității calitative drept cri- teriu la alegerea tratamentului obligă, însă, de- terminarea ei și în cazul unor arborete exploa- tabile cu funcții de protecție deosebită, în care se impune un anumit regim de gospodărire mai intensivă. 3.3. Criteriile de exploatare presupun, și ele, o anumită suplimentare a informațiilor din des- crierea parcelară, deoarece dintre ele nu este înregistrată, în prezent, decît distanța de co- lectare. Este adevărat că primul criteriu, res- pectiv distanța pină la obiectivul protejat șan pînă la sursa de poluare, comportă poate unele discuții, oportunitatea lui fiind evidentă numai într-un număr redus de situații, iar obiectivi- tatea evaluării destul de aproximativă. în plus, cercetările privind relația dintre aplicarea unui anumit tratament și capacitatea pădurii de a exercita neîntrerupt o anumită funcție de pro- tecție nu acoperă încă întreaga diversitate a situațiilor posibile. De aceea, pentru nivelul ac- tual al gospodăriei silvice ar fi poate suficientă stabilirea unor clase convenționale de distanțe, pe categorii funcționale. în ce privește distanța de colectare, ea poate fi notată, în mod simplificat, ca mică (100— 500 m), mijlocie (600—1200 m) și mare (peste 1200 m). Posibilitățile de mecanizare au fost apreciate în funcție de unele particularități ale rețelelor existente și proiectele de drumuri forestiere, de posibilitățile de folosire a funicularelor și chiar de calitatea lucrărilor de exploatare executate, cu implicații asupra dezvoltării rețelei de dru- muri de tractor. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1951 • Nr. 1 35 Tabelul 4 1 Tratament** după NTAAT (proiectant) i.t. cu & £ rt Q Pi CS cu pT oT & o* o* "fa & •-s *“5 u o O ti Indicator j tehnologic, iH 147 ■ «O 04 rS 148 115 115 206 244 162 218 ' g* O «o H H CO [- co |m Oî |1O co [co -H co |co co |co » al kfl oi [cm 05 [ca ca Ica -lr. W|O> ca ]® -|a «4 jO T-’ ca |w — [M 1» ca [o ca [o 1 I 1 [ s a i CO i—i m |sr M ca |ni caH «h -[■* -|af eo ["# 3 .2 s co |® - [ca ca [ca ca [ar ca [ca CO.[st< co n S co ls o. p« 10 1 co [o ca |o CO [o ca [co ca [co co |O co [o -[o co [o t-i ni o â CO 1© co [© co [m co [as «JO co[o -]o co|o le intrehuin N § co CC cn 1'* CO [■# — joc j® co [® ca |® co [oo ș 5 — [© rtl® ^jus r- — i® «[r- j ^1» o Q a c i to r-H -1- ca [ca ca [ne -H Î-H 1 c 10 rl|O [«5 «K ca |o> ca |o» ca Ta ca ia I « S xr r-|cM ^[ca [ea ^[ca — 1® co i® -|® -[® *s & co Jr* W|M -[ca ca |r- ca |t> ca jt- ca |c .H TI ** | — wh -H co [ca co [ca co|® co |® ■H i® -1» i utilizării ai ■H ^1- -H -[- «IS CO «IS ■ «iS itegoria icțională M pa fa T* CX 6 și bx, atunci a>c)” (Bol dur, 1973). La ni- velul unui grup de decizie, J. K. Arrow (1959 ; citat de B o 1 d u r, 1973) demonstrează însă că, dacă număi’ul decidenților este mai mare sau egal cu doi, iar numărul alternative- lor este superior lui trei, nu există nici o me- todă de decizie colectivă care să satisfacă cele cinci condiții de raționalitate pe care le enunță și care să ducă la o soluție coerentă (paradoxul lui A r r o w). Admițînd totuși că ne găsim în situația unui decident individual, cum este pro- iectantul amenajist, iar grupul de decidenți, constituit la conferința de amenajare sau la ședința de avizare, adoptă același sistem de re- guli de operare, devine posibilă folosirea cu suc- ces a analizei puse în discuție. în ce privește gradul de obiectivitate a me- todei, el este determinat, în ultimă instanță, de abilitatea și pragmatismul cu care sînt sta- biliți coeficienții de ponderare ai utilităților. Faptul impune, prin urmare, o anumită pru- dență la găsirea domeniilor de aplicabilitate, iar metodele în sine nu pot substitui nici com- petența și nici spiritul de discernămînt al deci- REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 106 • 1991 * Nr. 1 dentului, astfel îneît să poată prelua întreaga responsabilitate a deciziei, oricît de analitică ar fi stabilirea criteriilor de selecție și oricît de mare ar fi precizia evaluării utilităților (cu eventuala folosire a sondajelor de opinie, a teh- nicii Delphi ori a tehnicilor de simulare. 5. Concluzii Din expunerea, testarea și discutarea aplicării analizei valorii de întrebuințare la alegerea ce- lor mai corespunzătoare tratamente, în raport cu formația de pădure, funcția social-econo- mică exercitată și condițiile ecologice și de ex- ploatare ale fiecărui arboret exploatabil, re- zultă următoarele concluzii : a) metoda se aliniază tendinței generale de standardizare a sistemului decizional amena- jistic ; b) ca și metoda recomandată de normele teh- nice în vigoare, analiza valorii de întrebuințare urmărește obiectivizarea deciziei, luînd în con- siderare un număr sensibil mai marc de criterii de selecție; c) prin introducerea în analiză, a diverselor criterii staționale, silvicul turale și de exploa- tare, de care depinde alegerea tratamentului, se valorifică un remarcabil număr de informații culese cu ocazia descrierii parcelare, evidenți- indu-se, în unele cazuri, necesitatea completării sau uniformizării sistemului de înregistrare; d) indicatorul tehnologic, rezultat, pentru fiecare arboret, prin cumularea produselor din- tre utilitățile diferitelor criterii și ponderea (importanța) lor în raport cu funcția social- economică exercitată, permite o bună diferen- țiere a naturii și intensității tăierilor de rege- nerare și oferă o nuanțată bază de apreciere și pentru alte decizii de interes gospodăresc și or- ganizatoric ; e) concordanța de 70 — 75 %, între decizia luată cu ajutorul valorii de întrebuințare și aceea luată pe baze intuitive de proiectantul amenajist, reflectă' validitatea metodei și încu- rajează perfecționarea ei, cel puțin ca mijloc de asistare automată a muncii de concepție; f) fără a diminua rolul creator și responsa- bilitatea proiectantului în alegerea tratamen- telor, metoda poate fi implementată în sistemul informatic al amenajării pădurilor, pe baza re- comandărilor făcute și. a unui algoritm de de- cizie corespunzător. BIBLIOGRAFIA Andrașiu, M., ș. a., 1936: Metode de decizii mutilai- teriale. Editura Tehnică, București. Bol dur, Gh., 1970 : Asupra deciziilor multidimensionale. în : Studii și cercetări de calcul economic și cibernetică eco- nomică, Nr. 4, București. B o I d u r, Gh., 1973 : Fundamentarea complexă a procesu- lui decizional economic. Editura Științifică, București. 37 D I s se s cu, R., 1980 : Cercetări pricind determinarea com- poiitiei-tel ca bază de amenajare. Teză de doctorat. Facul- tatea de Silvicultură șl Exploatări Forestiere, Brașov. Doniță, N., 1977: Ecologie forestieră. Editura Ceres, București. Hor ovitz, M., 1970: Modelul economic optim. Editura Academiei RSR, București. Lan g, H.,P., 1980 : DieDurchforstung fichlenreicher Beslănde als complexes Beiriebsproblem. Cbl. f. d. Fw., Nr. 1. TI m in ger, J., 1974' Beisplel einer Nutzwerlanalyse «as der Holzernte. Allg. Forstzeitschrift, Nr. 16, Milnchcn. Troup, J., 1927: Silvicultural sgstems. Oxford. * * *, 1986 : Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor (NTAP), Bucureșt. * * *, 1988 : Norme tehnice pentru alegerea fi aplicarea tra- tamentelor (NTAA T), București. The Sllvlcultural Systems Selection by Analising tbeir Use Value The paper presents a method for the Systems selection by means of a , .technologlcal indicator” which is cal- culated for each exploatable stand. The indicator represents the summation of all products between the Utilities ot 17 criteria (including the main soil condiționa, silvicultural and productive features and logging conditions) and their importance coefficicnts. The last oncs are established for each funcțional class of stands. f Revista revisteior Blanchard, G., : Silvicultorii sint in dilemă (Les forestieres sont a Ia peine). In : Hevue Forestiere Franeaise, nr. 3/1990, pag. 374 Furtunile care au afectat nordul și centrul Europei Ia în- ceputul acestui an au produs peste 100-mii. m* rupturi și doborlturi de vlnt, cifra estimată oferind doar ordinul de mărime al efectelor acestui fenomen. Cele mai afectate țări au fost Germania (Federală), cu un volum estimat in acel moment la 60 mii. m3, Luxemburg (1,5 mii. ma Ia o suprafață de 40 mii ha), Marea Britanle (6 mii. m3), Belgia (5 mii. m3). Austria și Elveția (fiecare cu ci te 4 mii. m3), iar dintre țările Europei de Est Cehos- lovacia, cu un volum de 4 mii. m3 dobortturi de vint, în cazul Franței, volumul doborîturilor de vlnt Înregis- trat in acest an (8 mii. m3) este comparabil cu cel din ulti- mul deceniu: 10 mii. m3 in 1982, 2,5 mii. m3 in 1984, res- pectiv peste 6 mii. m3 in 1987. asist, ing. N. NICOLESCU Sayer, M.. : Pădurile de cvercinee de la Tronțaîs, Bourbon- naîs (Tbe oak forest of Tronțaîs, Bourbonnais). In: Quar- tely Journal of Forestry, nr. 4, oct. 1989, pag. 261—262. Cele mai frumoase păduri de cvercinee din Franța, insu- inînd peste 10.000 ha, sînt localizate in centrul țării, respectiv zona Tronțaîs — Allier. Constituite in special din gorun, care ocupă mai mult de jumătate din întreaga suprafață, aceste arborete sînt gospodărite în actualul sistem de la sfirșitul secolului XVII(1670), fapt datorat lui Colbert, ministrul Iui Ludovic al XIV-lea. Acesta Ie-a destinat producerii cherestelei, stabilind un ciclu de producție de 200 ani, care a fost modificat pe par- curs în repetate rînduri (160 ani în 1835, 180 ani în 1860, respectiv 225 ani în 1928), Din 1976, peste 7.000 ha sînt con- duse la un ciclu de producție de 250 ani, fiind destinate pro- ducerii lemnului de derula], tn timp ce peste 2300 ha, des- tinate producerii lemnului de cherestea, sint conduse la un ciclu de producție de 200 ani. asist, ing. N. NICOLESCU Cannell, M. G. R., Grace, J., Booth, A.,: Efecte posibile ale Încălzirii climatului asupra arborilor și pădurilor din Marea Britanle : o privire retrospectivă (Possible impacts of climatic warming on trees and forests in the United Kingdom: a review). In: Forestry, nr. 4/1989, pag. 337—364 Este evident, in opinia autorilor, că Încălzirea climatului (datorită efectului de seră) va produce modificări importante în arhitectura peisajului forestier din Insulele Britanice. Se consideră că temperatura medie anuală va putea crește cu peste 3°C tn următorii 70 ani, fapt cu repercusiuni nefaste asupra pădurii. Articolul prezintă : (1) transformările probabile ale habi- tatului forestier ca efect al Încălzirii climatului; (2) schim- bările petrecute și cele care pot apărea in compoziția pădu- rilor britanice p (3) posibile efecte, pozitive sau negative, ale încălzirii climatului asupra producției și productivității pădurilor din zonă și (4) efecte previzibile ale aceluiași factor in dinamica dăunătorilor ipotetici ai pădurii (vint, incendii, insecte, temperaturi scăzute etc.). Scenariul propus de autori este vulnerabil Încă din start datorită premizei (creșterea temperaturii medii anuale cu peste 3°C), care s-a demonstrat a fi in ncconcordanță cu evoluția climatului. asist, ing. N, NICOLESCU 38 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nr. 1 Cultura bureților în canioanele silvice Dr. biolog. N. MATEESCU Institutul de Cercetări pentru Legiuni- cultură și Floricultură — Vidra Cultura dirijată a’diferitelor specii de Pleu- rotus, respectiv Pleurotus florida, Pleurotus os- treatus ș.a., cunoscute și sub numele de ciuperci- bureți, constituie, în ultimii ani, o pasiune pen- tru lucrătorii cantoanelor silvice din județele Teleorman, Giurgiu, Dîmbovița ș.a. în acest sens, inițiativa și rezultatele din cantonul silvic Boata — județul Teleorman, distrinctul (IV- Cartojani, merită a fi menționate. . Ideea cultivării bureților în can toanele sil- vice a reieșit din posibilitatea folosirii, cu maxi- mum de randament, a avantajelor pe care le oferă pădurea pentru acest scop : spații um- brite, fără insolație și curenți puternici de aer, precum și materia primă : rumeguș, frunze de foioase, sau chiar cioate în cazul culturii direct pe lemn. Pentru realizarea cu succes a culturii ciu- percilor—bureți pe brichete, trebuie să fie asi- gurate următoarele condiții : spațiu de cultură — acoperit, semiacoperit sau umbrit; posibi- lități de pregătire a substratului nutritiv celu- lozic (tocare, omogenizare, îmbibare, dezinfec- tare termică), de executare a brichetelor (spații de incubare pentru perioade reci) precum și desfășurarea culturii pe verticală (ziduri de bri- chete). Spațiul de cultură, în cultura bureților, poate fi reprezentat prin hale, magazii, șoproane, so- larii sau chiar umbrare, amplasate în imediata apropiere a cantonului silvic, unde va trebui să fie asigurate, în toate cazurile, sursa de apă și, numai pentru executarea culturii în spații închise, sursele de lumină și ventilație dirijată. La spațiile de cultură parțial deschise, vor fi evitate pericolele de inundație sau de expu- nere directă la intemperii (ploi, vînturi) a bri- chetelor, respectiv a stratului nutritiv împînzit cu miceliul ciupercii Pleurotus. tn acest sens, la cantonul silvic Boata s-au amenajat solarii pe o suprafață acoperită de 300 m2, unde sint posibilități de realizarea cul- turii bureților în perioada aprilie— octombrie, deci o perioadă de șase luni, în eare, numai pentru cultura de primăvară, incubarea are loc în alt spațiu cu posibilități de încălzire. în aceste condiții, pot fi executate anual 2—3 ci- cluri de cultură. Substratul celulozic poate, în funcție de po- sibilități, să fie format, raportat la greutate, din : rumeguș de foioase (75 %) și paie de grîu tocate (25 %); rumeguș de foioase (40 %) și frunze uscate de foioase (30 %) plus paie de grîu sau ciocălăi de porumb (30 %); paie de grîu tocate (45 %) și rumeguș de foioase (55 %), ciocălăi de porumb (40 %), paie de grîu tocate (40 %) și frunze uscate de foioase (20t%). Pregătirea substratului eelulozic cuprinde trei etape, și anume: — omogenizarea, în stare uscată, a compo- nentelor menționate pentru formarea substra- tului nutritiv celulozic. Pentru paie și ciocălăi, se execută în prealabil tocarea la dimensiuni de 1—3 cm; — îmbibarea cu apă, a materialului celulozic omogenizat, se execută în maximum două zile, fie pe o platformă betonată, în care să se evite prin recirculare spălarea materialului, fie în bazine de beton sau lemn; — dezinfectarea termică a, materialului celu- lozic se face cu abur sau apă caldă — la tem- peratură de 80 qC, timp de 4-5 ore, sau la temperatură de 60°C, timp de 24 ore. în cazul dezinfectării cu apă caldă, îmbiba- rea va avea loc concomitent. în cantonul silvic Boata, s-a folosit metoda de dezinfectare termică cu abur, aburul teh- nologic fiind dirijat prin conducte perforate, într-o remorcă veche, adaptată acestui scop. Bemorca cu substratul nutritiv celulozic, dis- pus în coșuri de nuiele așezate în formă de șah, a fost tractată pînă la sursa de abur a unei în- treprinderi de foraj din apropiere, unde s-a exe- cutat dezinfectarea termică, la temperatura de 72 °C, timp de 12 ore, citită de la distanță cu un termometru cu cablu. Administrarea calciului și îusămînțarea con- stituie următoarea verigă tehnologică. După ră- cirea substratului tehnologic, pînă la tempera- tura de 28—30°C, acesta, în condiții de igienă, se toarnă într-o cadă de lemn unde se admi- nistrează, raportat la cantitatea de substrat ce- lulozic, carbonat de calciu (cretă furajeră) în proprție de 5 % și miceliul pe suport granulat, în proporție de 3 %, încorporarea fiind făcută prin amestecare. Substratul celulozic însămînțat se reparti- zează fie în saci perforați, fie în lăzi din mate- rial plastic sau lemn, capitonate cu folie de polietilenă, în care așezarea se face prin pre- sare, pînă la grosimea de 20—25 cm. Incubarea — realizarea brichetelor constituie altă etapă tehnologică, care se desfășoară într-o perioadă de 15—20 zile și într-un spațiu aco- perit, pentru perioada rece, temperatura limită fiind de 15—25°C. Incubarea poate avea loc în perioada caldă din an și direct pe țepușele me- talice, în cazul folosirii sacilor din polietilenă, sau în lăzi dispuse suprapus sau în formă de șah, care, după incubare, se vor așeza pe ver- ticală, sub formă de „ziduri”. în cazul incubării pe țepușe metalice, pentru a preveni „autoaprinderea” prin declanșarea temperaturilor mai mari, de 40 °C, între sacii REVISTA PĂDURILOR *'Anul 106 • 1991 • Nr. 1 39 Fig. 1. Brichete pe țepușe metalice, cu folia de polietilenă îndepărtată. Cantonul silvic Roata, Ocolul silvic Slăvești (ISJ Teleorman), Districtul IV — Cartojani, pădurar Bănică Marian. Fg. 2. Brichete în faza de recoltare. Cantonul silvic Roata, Ocolul silvic Slăvești (ISJ Teleorman), Districtul IV — Car- tojani, pădurar Bănică Marian. umpluți cu substrat celulozic se plasează bucăți de lemn. Incubarea miceiiului este terminată cind încep să apară primordiile ciupercii. Tăierea foliei se face în momentul evidenți- erii prhnordiilor, fie prin îndepărtarea ei, în cazul sacilor, sau rulare, în cazul lăzilor care, ulterior, vor fi așezate sub formă de „ziduri” (Fig. 1). ’ ' Condiții necesare formării ciupercilor. Se ac- centuează ventilația liberă, prin rularea foliei de la marginea solarului sau, în spații închise, ventilația dirijată asignrînd 6—7 m3/hsaul50 m3/h/tonă substrat. Se execută pulverizări cu apă de 2—3 ori pe zi, pe suprafața brichetelor, pentru evitarea deshidratării. Tot în această perioadă, în cazul spațiilor în- chise, se asigură iluminarea și lumina „albas- tră” inflorescență, timp de 8—12 ore/zi, cu □ intensitate de 40 — 50 luxi (un tub fluorescent de 45 W la cîte 3—4 m). Recoltarea se declanșează după 20—40 zile de la însămînțare, în funcție de specie și tul- pină și este grupată în 2—4 valuri, într-o pe- rioadă de 40—60 zile (Fig. 2). The Cuiture ol Alushrooms in the Forest liauges Bureții se recoltează prin desprindere, cu pă- lăria cu marginea dreaptă, respectiv în faza a treia tehnologică. Se execută plivi tul ciuperci- lor înmuiate, scoaterea postamentelor miceliene, precum și stropiri cu apă, sub presiune, de 2—3 ori/zi. Ciupercile pleurotus pot asigura un randa- ment de 15—20 %, față de substratul celulozic însămînțat și 30 —40 % față de materialul ini- țial folosit, întrucît, prin îmbibare, greutatea aceasta se mărește de cel puțin două ori. Deci, din 7,5 kg rumeguș și 2,5 kg paie se vor putea realiza 6—8 kg ciuperci pleurotus, în condiții eficiente. Eficiența acestei culturi crește și prin faptul că, în cursul unui an, se pot executa, cel puțin două cicluri, devenind, în felul acesta un valo- ros produs secundar al pădurilor noastre. BIBLIOGRAFIE Mate eseu, N., 1983 : Cultura ciupercilor tn gospodăria personală. Editura Ceres, Seria Știință și tehnică pentru toți, București. Mateescu, N., 1985: Cultura burefilor. Editura Ceres, București. Mateescu, N., 1989: Ghidul cultivatorului de ciuperci. Editura Recoop, Centrocoop, București. In the artlcle one presents the fitting of convențional culture technology of the mushrooms from the species Pleurothus to the exlsting conditions at the level of any rauger district, using cellulosic agrosylvicultural subproducts at hand. Cercetări privind gsaciiLedlsaffe®, în pare&ei a lemnului de istici dimensiuni Asist, iug. A. CIUBOTARII Universitatea din Brașov 1. Introducere Valorificarea integrală a masei lemnoase im- pune găsirea unor soluții corespunzătoare, sub aspect economic și tehnologic, de punere în va- loare a lemnului de mici dimensiuni precum și a așa-numitelor „resturi de exploatare” (crăci cu diametrul sub 3—4 cm, zoburi, rupturi etc.). Lemnul rezultat din valorificarea acestor re- surse este de calitate inferioară, deci cu prețuri de livrare mici, în contrast eu volumul mare de muncă manuală impus de darea lui în cir- cuitul economic. în acest sens, sporirea gradului de mecani- zare a lucrărilor de exploatare a lemnului de mici dimensiuni este o necesitate în etapa actu- ală, pe linia rentabilizării acestor activități, în condițiile în care proporția acestui lemn a spo- rit și va spori în continuare, cel puțin pentru viitorul apropiat. Valorificarea integrală, economică a lemnu- lui mărunt impune pachetizarea acestuia de la cioată și, deci, crearea unor dispozitive adec- vate în acest sens. 2. Volumul crăcilor și al lemnului mărunt Necesitatea exploatării integrale a biomasai arborelui pe picior reiese din volumul mare al lemnului înglobat în crăcile și în rupturile ce rezultă, ca urmare a recoltării și colectării, precum și din realizările obținute în tehnica prelucrării lemnului, a diversificării produselor lemnoase, a creșterii continuo a cererii față de astfel de sortimente de lemn. 2.1. Volumul crăcilor. Determinarea volumu- lui crăcilor presupune un volum mare de mun- că, datorită formei neregulate precum și a va- riabilității mari a numărului acestora de la un arboret la altul. Cercetările de pînă acum de- monstrează că, pe specii, volumul crăcilor la arbori se corelează cu diametrul de bază, pro- porția (sau volumul) coroanei, înălțimea totală, vîrsta etc. Proporția coroanei depinde foarte mult de consistența arboretului, fiind mai mare la arborii din arboretele cu consistență mai mică. Chiar pentru arbori cu aceleași dimen- siuni (diametrul și înălțimea) volumul crăcilor depinde de poziția arborilor în arboret, de bo- nitatea stațiunii de proveniența arborilor pre- cum și de structura arboretului. Prelucrînd datele din „Tabelele dendrome- trice”, tabelele 6, 7, 8 (Popesc u—Z e 1 e- t in și colab., 1957) și cele din „Biometria ar- borilor și arboretelor din România”, tabelele 41, 42 și 43 (Giurgiu și colab., 1962) au rezultat datele din tabelul 1, transpuse grafic în figura 1, din care reiese faptul că, la un arbore, volumul crăcilor crește proporțional cu categoria de diametre, variind între 0,0028 și 0,2515 m3la molid, între 0,0060 și 0,4279 m3 la brad, între 0,0082 și 0,6104 ms la fag, între 0,0117 și 0,9381 m3 la carpen. Fio J. W/nLrrUNU! .-,«ăOkE Fig. 1. Variația volumului crăcilor unui arbore, in funcție de diametrul de bază și specie. Tabelul I Volumul crăcilor unui arbore, pe categorii de diametre de bază Diametrul de bază, cm _ Specia 14 18 22 26 30 34 1 38 42 46 50 54 68 02 Volumul crăcilor, m’ Mo. 0,0026 0,0069 0,0119*0,0185 0,0271 0,0392 0,0559 0,0755 0,1013 0,1298 0,1672 0,1917 0,2545 Br. 0,0060 0,0009 0,0195 0,0334 0,4990 0,0726 0,1002 0,1360 0,1774 0,2291 0,2839 0,3532 0,4279 Fa. 0,0082 0,0144 0,0313*0,0524 0,0733 0,1159 0,1525 0,2415 0,2880 0,3545 0,4300 0,4300 0,6104 Ca. 0,0117 0,0272 0,0547 0,1031 0,1678 0,2675 0,3472 0,4592 0,5704 0,6972 0,8133 0,9331 ■ — REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 ♦ 1991 * Nr. 1 41 Pentru determinarea volumului crăcilor la fag, Furnică, H. și colaboratorii propun clasificarea arborilor, după gradul de ramificare a coroanei, în trei tipuri A, B și O (Fig. 2), Fig. 2, Tipuri de structuri de arbori, pentru determinarea volumului de crăci de fag. Tabelul 2 Volumul crăcilor la fag Caracteristici Parchet Varna ’j. Budila Tipul arborelui A | B | C I A B C Numărul de ar- bori măsura ți ■ 41 21 . 37 15 19 14 Volumul pe fir, ms minim 0,01 0,33 0,90 0,15 0,18 0,30 maxim 2,56 6,05 5,32 1,56 1,34 1,98 mediu 0,813 1,563 1,746 0,536 0,714 1,032 Volumul crăci- lor, m8 medii 0,036 0,059 0,105 0,08 0,033 0,038 % din volum 5 8 16 1,6 4,5 3,9 pentru care determină volumul crăcilor în două parchete — Varna și Budila (Tab. 2) — din ca- drul fostei întreprinderi de Exploatare și Trans- port — Brașov (Furnică, H. și colab., 1988). O altă modalitate de determinare a volu- mului crăcilor Ia fag este dată de P r e s 1 e r, Miles cu și colaboratori (1967). în acest caz, volumul crăcilor este determinat după -pa- rametrul locul de inserție a coroanei pe trunchi (Tab. 3). 2.2. Volumul lemnului mărunt. Părțile din arbori, cu diametre mai mici de 8 cm, împreună cu rupturile rezultate în urma recoltării și co- tabelul 3 Proporpa crăcilor din volumul trunchiului Locul de inserție a coroanei 0,9h 0,8h 0,7h 06h 0,5h 0,4h 0,3h 0,2h Procentul de crăci din vo- lumul trun- chiului, % 6 11 17 24 32 42 55 71 lectării constituie lemnul mărunt. Pentru de- terminarea volumului lemnului mărunt, în lu- crarea ,,Centre de sortare și preindustrializare a lemnului” (Constantinescu, Gh. ș.a.) se propun următoarele reguli: — pentru speciile care se mangalizează, se consideră ca lemn mărunt volumul dublu al crăcilor, la care se mai adaugă 3—5 % din vo- lumul brut; — pentru celelalte specii, lemnul mărunt este egal cu volumul crăcilor, la care se adaugă 3—4 % din volumul brut. 3. Dispozitivul de pachetizare manuală a lem- nului mărunt O problemă importantă în valorificarea lem- nului mărunt, cu minimum de cheltuieli și de forță de muncă, este aceea a pachetizării aces- tui material la locul de doborire. în acest scop, s-a realizat un dispozitiv, acționat manual, cu care se poate asigura pachetizarea în vederea colectării cu utila] e sau funieulare — sau în alte condiții, în care nu se poate dispune de un mijloc mecanizat de strîngere. 3.1. Alcătuirea dispozitivului. Dispozitivul este, de fapt, o pîrghie (Fig. 3 și Fig. 7) și a fost realizat în două variante : Varianta 1, pentru strîngerea pachetelor mai mari de crăci, acționat cu ajutorul unei pîrghii din lemn (6, Fig. 6), a cărei forță de strîngere este proporțională cu lungimea pîrghiei (Fig.10). Suportul dispozitivului este o țeava cu dia- metrul de 100 mm șî lungimea de 300 mm (4, Fig. 6). Varianta 2, pentru strîngerea pachetelor mai mici, pentru colectarea eu atelajele, acționat cu ajutorul țapinei (Fig. 7). Suportul dispozi- tivului este realizat dintr-o bară de fier, cu secțiune patrată, cu latura de 22 mm și lungi- mea de 400 mm (1, Fig. 7). Dispozitivele, în cele două variante, sînt simple, ușor de realizat, manipulat și purtat. Greutatea lor este de 3 kg, în varianta 1, și de 2 kg, în varianta 2. Lanțurile folosite la dispozitive trebuie să fie din zale de 5—7 mm, iar cîrligele să pătrundă ușor în aceste zale. 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 ♦ Nr. 1 Forța de stringere (Fig. 10) are valori de cca 1000 daN, în varianta 1, și de 500 daN, în varianta 2. 3.2. Folosirea dispozitivelor. Pentru a se lu- cra cu randament maxim și pentru a pregăti pachete de dimensiuni corespunzătoare capaci- F>g- 3. Schița dispozitivului de stringere varianta 1. F'jg. 4, Dimensiunile pachetului de crăci pentru colectarea cu funicularele. Fig, 5. Giochlnare pentru strîngerea pachetelor de crăci: a) pentru funiculare; b) pentru atelaje; 1—role (0 60 mm); 2 — cablu (0 9 nun); 3 — lanț; 4 — ctrlig. tății de deplasare a mijlocului de colectare și condițiile de lucru, lemnul mărunt trebuie așe- zat în grămezi ordonate (Fig. 4 și Fig. 6), după Fig. 6. Modul de lucru cu dispozitivul de stringere manuală a pachetului de crăci: 1 — clocbinar'; 2 — za de stringere; 3 — za de fixare; 4 — dispozitiv de stringere; 5 — cirligul ciochinarului; 6 — pirghie de lemn. Fig. 7 Schița dispozitivului de stringere, varianta 2. eare se face strîngerea cu ciochinare (Fig. 6 și Fig. S) și cu dispozitivul manual do stringere. Pentru pachetele de la funiculare se vor fo- losi, pentru stringere, varianta 1 a dispoziti- REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 1 43 vului și, pentru atelaje, varianta 2 eu ciochina- rele corespunzătoare (Fig. 6 și Fig. ")• Fig. 8, Dimensiunile pachetului de crăci pentru colectarea cu atelaje. Fig. 9. Parchetizarea crăcilor cu dispozitivul de strîngere, varianta 2. ■Volumul pachetelor rezultate va fi de cca 1,5 m. st., pentru atelaje, și de cea 3 m.st., pentru funieulare. Fig. 10. Calculul forței de strîngere. b Fr = ~.Fa (daN), a unde : Fr — forța de rezistență, in daN; Fa — forța activă, în daN; a — 0,5 din lungimea dispozitivului, in m; b — lungimea pirghiei de acționare, in m. Varianta 1 2,0 Fr = ——. 75 ~ 1000 daN 0,15 Varianta 2 1 3 Fr = —. 75 ~ 500 daN r 0,2 4. Concluzii Folosirea sistemului de pachetizare, propus mai sus, are avantajul folosirii unor dispozi- tive simple, ușor de manevrat și de realizat, cu un preț de cost redus și se recomandă a fi folosit acolo unde nu sint posibilități de utili- zare a tractorului, pentru strîngerea pachetelor de crăci, asigurînd formarea aces tora la cioată practic, în orice condiții. BIBLIOGRAFIE Furnică, H. și colab., 1988 : Modernizarea sistemului de sortare a lemnului. Manuscris, Brașov. Giurgiu, V., De cei, I., Armășescu, S., 1972: Biometria arborilor și arboretelor din Iloinănia. Editura ('.eres, București. Mile seu, I. și colab., 1967 : FuguZ.Edititta Agro—silvică, București. P op e s cu—Z el e t i n, I. și colab., 1957: Tabele dendro- metrice. Editura Agro-silvică, București. Researches Regarding the Packing of Stnallt—Size Wood in the Cattlug Area Starting from the necesslty of small-size wood collecting and from the expensive costs resulted from the ma- nual training, which this Work implies — the author presents a cutting solution of this wood type, atstump, with the help of a hand—operate d devlce made in two constructive varianta. 44 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 ♦ 1991 * Nr. 1 Din activitatea Progresai Silvic Interacțiuni între silvicultură și exploatarea pădurilor*’ Din inițiativa Societății Progresii! Silvic, în perioada 25—26 septembrie 1990, a avut loc ia Băile Herculanc o consfătu- ire tehnico-ștlințifică cu tenia: Interacțiuni Intre silvicultură și exploatarea pădurilor. Întîlnirea a fost organizată de In- spectoratele Silvice Județene Caraș-Severin și Mehedinți, întreprinderea Forestieră de Exploatare și Transport-Orșova, cu sprijinul nemijlocit al Departamentului Pădurilor și al Centralei de Exploatare a Lemnului. Au participat specia- liști din producție, din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice șî Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Indus- tria Lemnului. Consfătuirea s-a bucurat de prezența repre- zentanților Departamentului Pădurilor și ai Centralei de Exploatare a Lemnului, precum și de participarea elevată a unor distinși profesori de la Facultățile de Silvicultură din Brașov și Suceava. Consfătuirea a fost onorată și de domnul prof. dr. ing. Cicerone Rotam de la Centrul Tehnic al Lemnului din Paris, întîlnirea cu domnia sa a însemnat nu numai un contact cu Franța forestieră, dar șl revederea cu un silvicultor născut pc meleagurile mioritice, format ca silvicultor la școala ro- mânească pe care a onorat-o In Franța; aici a creat o școală In domeniul interrelației dintre cultura pădurilor și exploatarea lemnului. Scopul consfătuirii a fost acela de a realiza un dialog sin- cer, deschis Intre silvicultori care activează in două domenii distincte, organic integrate in ceea ce se numește atît de frumos: silvicultură, domenii care, independent de voința noastră, sint de patru decenii separate, uneori învrăjbite in mod artificial, din interese străine pădurii — atît de mult încercată și aflată acum Intr-o stare îngrijorătoare. Societatea Progresul Silvic, prin consfătuirea organizată, a dorit să transmită corpului silvic și factorilor de decizie apelul pentru unitatea tuturor silvicultorilor intru apărarea pădurii, pentru reintegrarea exploatării lemnului în cadrul silviculturii pînă la nivel de ocol silvic—celula de bază, tra- dițională a acestei activități. S-a afirmat că liantul unității noastre conceptuale nu poate fi decît ecologic, conștiința ecologică, conștiința forestieră. Iată de ce ecologizarea sil- viculturii, inclusiv ecologizarea exploatării lemnului, a fost tema de bază a celor 12 comunicări științifice și referate, susținute ia consfătuire de : prof. dr. ing. I. Milescu, prof. dr. Ing. C. Rotaru, prof. dr. ing. Gh. lonașcu, prof. dr. ing. V. Stănescu, prof. dr. ing. I. Florescu, ing. I. Sbera, ing. Maria Sbera, ing. O. Crețu, iug. Constanța Istrătescu, ing. C. Dămăceanu, prof. R. Bcreziuc, iug. A. Costin, ing. D. Copăcean, ing. D. Motaș, ing. D. Blănaru, ing. A. So- dolescu, dr, ing. I. Ungureanu, ing. I. Micșa și ing. E. Rusu. Reușita deosebită a consfătuirii a fost asigurată, nu numai de comunicările și dezbaterile prilejuite, dar si de excep- ționala organizare oferită de Ocolul silvic Băile Herculanc, Ocolul silvic Drobcta-Tumu Severln și IFET-Orșova, că- rora Societatea Progresul Silvic le aduce mulțumiri și pe această cale. I în baza lucrărilor consfătuirii, prezentată mai sus, a fost dat : Comunicatul Societății Progresul Silvie privind optimi- zarea raportului dintre cultura pădurilor șl exploatarea lem- nului 1. Cultura pădurilor și exploatarea lemnului reprezintă activități intercondiționale și integrate ale silviculturii. 2. Separarea administrativă a exploatării lemnului de sil- vicultură este artificială, conjuncturală și contrară tradiției economici iorestiere românești și uzanțelor internaționale, stînjenind acum aplicarea în silvicultură a principiilor eco- nomiei de piață, 3. în actualele condiții, apartenența silviculturii Ia Minis- terul Mediului sc justifică. Este însă necesară asigurarea t ; *) Coperta a Hl-a, Revista pădurilor Nr. 3—4/1990. autonomiei silviculturii în cadrul unei regii autonome, după modelul (ameliorat) al fostei Case autonome a pădurilor statului, care a funcționat în perioada interbelică. Reinte grarea exploatării tn silvicultură trebuie realizată Ia nivelul ocolului silvie, pe baza unor noi structuri. 4. în contextul creșterii rolului ecosistemelor forestiere pentru protecția mediului înconjurător, optimizarea rapor- tului dintre cultura pădurilor și exploatarea lemnului tre- buie realizată pe baze ecologice, dar fără neglijarea crite- riilor economice și a funcției de producție lemnoasă. Ecolo- gizarea silviculturii, Inclusiv a exploatării lemnului, consti- tuie singura alternativă care asigură permanența pădurii a funcțiilor ei ecologice și a continuității producției de lemn. 5. Respectarea amenajamentelor silvice, în primul rînd a posibilității și a planurilor de amenajoment, reprezintă con- diția de bază pentru normalizarea relației dintre cultura pădurilor șl exploatarea lemnului. Această obligație trebuie legalizată prin noul Cod silvic. în condițiile economiei de piață și ale liberei inițiative, amenajamenlul Împuternicit dc lege devine un autentic apărător al pădurii Împotriva ,,Întreprinzătorilor” de tot felul. 6. Suprasolicitarea pădurilor, prin efectuarea de tăieri peste posibilitate (peste 16 mil/m’/an), reducerea ciclurilor de producție, ca și aplicarea de tehnologii extensive de re- generare—exploatare a arboretelor, contrare legislației silvice și legilor naturii, puțind afecta profund stabilitatea și sănă- tatea pădurilor, continuitatea producției de Fmn și viitorul industriei lemnului, precum și echilibrul ecologic. Se justi- fică redimensionarea și reprofilarea industriilor de prelucrare a lemnului, în concordanță cu mărimea și structura posibi- lității pădurilor, în care scop se Impun studii complexe dc specialitate. 7. Este necesar ca amenajamentele silvice să trateze în mod corespunzător problemele tehnologiilor de exploatare și ale dotării pădurilor cu drumuri. în acest scop, se impune colaborarea specialiștilor in aceste domenii Ia elaborarea amenaj amentelor. 8. Diminuarea prejudiciilor aduse pădurii în procesul de exploatare a lemnului necesită atit îndesirea rețelei de dru- muri cit și retehnologizarea, pe bazo ecologice, a exploată- rilor forestiere, punîndu-se accentul in mal mare măsură pe funiculare modeme (la munte), pe tractoare cu mai multe roți cu pneuri late și presiune scăzută, pe folosirea de dis- pozitive pentru doborirea direcțională a arborilor, pentru protejarea tulpinilor la arborii în picioare ș.a. Numai astfel se vor evita: degradarea solului; torențializarea bazinelor hidrografice ; colmatarea rapidă a unor lacuri de acumulare ; alte procese negative. 9. Se consideră necesar ca viitoarea legislație silvică să conțină prevederi privind nivelurile prejudiciilor suportabile, aduse de exploatările forestiere solului, litierei, semințișului, arborilor rămași pe picior, regimului hidrologic și peisajului. 10. Este necesar ca dotarea, in continuare, a fondului fo- restier cu drumuri pentru scopuri multiple să se facă cu luarea în considerare nu numai a criteriilor economice, dar și a celor ecologice și sociale. Amplasarea și construirea lor nu trebuie să afecteze pădurile și alți factori ai mediului, peste limitele admise. Este firesc, însă, ca rețeaua de drumuri forestiere să apar- țină deținătorului pădurii respective. 11. Cercetările în domeniul tehnologiilor de regenerare și îngrijire a arboretelor trebuie strîns corelate cu cele privind tehnologiile de exploatare a lemnului, în care scop este ne- cesară oficializarea unui Program comun dc cercetare inter- dlsciplinară, coordonat unitar. 12. în condițiile creșterii rolului pădurilor pentru protecția mediului Înconjurător și în contextul economiei dc piață, este de așteptat o creștere substanțială a prețurilor pentru lemnul de picior și pentru cel recoltat, pînă la nivelul celor de pc piața liberă europeană, creîndu-se astfel o bază eco- REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 • Nr. 1 45 nomică deosebit de avantajoasă pentru dezvoltarea silvicul- turii românești. Pînă atunci, este în interesul silviculturii și al economiei naționale ca volumul anual al exploatărilor să fie așezat la un nivel rezonabil, chiar sub posibilitate. 13. în scopul încurajării exploatărilor forestiere în pădu- rile greu accesibile și in zone cu restricții ecologice severe, care determină costuri ridicate de recoltare și colectare, va fl necesar aportul financiar al statului, din buget sau prin alte surse, pentru echilibrarea economică a Întreprinderilor respective. 14. Reconstrucția ecologică a pădurilor aflate acum într-o stare Îngrijorătoare a devenit o acțiune prioritară a silvi- culturii, care privește atlt cultura pădurilor cît și exploa- tarea lemnului. Ambele sectoare trebuie să urgenteze iden- tificarea și recoltarea arborilor puternic vătămați, pentru preîntîmpinarea declasărilor masei lemnoase și să folosească rezultatele monitorii) gului stării de sănătate a pădurilor. 15. Sistemul informatic al silviculturii trebue să folo- sească o bancă de date comună, care să privească atît cul- tura pădurilor cît și exploatarea lemnului. Este necesară aplicarea modelării matematice pentru optimizarea proce- selor complexe din calculul silviculturii, Înțeleasă ca sistem cibernetic. Consiliul provizoriu de conducere al Societății „progresul Silvic” Dr. doc. V. Giurgiu Revfe^a fetelor Guangjing, M.,: La pollution atmosphfrique et le dăperis- semeut des forăts eu Chine (Poluarea atmosferică și uscarea pădurilor tn China). In : Air Pollution and Forest Decline, Proccedings of the 14—th International Meeting for Specia- lists in Air Pollution Effects on Forest Ecosystenis, IUFRO Group P2.05, 1988. pag. 51—54. Autorul consideră poluarea atmosferică drept un factor de prim rang în uscarea pădurilor chineze, fapt datorat în special bioxidului de sulf (anual se deversează în atmosferă peste 13 milioane tone), precum și ploilor acide (cu un pH tn jurul valorii 4) provenite din surse locale. Cercetările s au desfășurat în arborete constituite din spe- cii autohtone de pini și brad, situate in zona de nord-vest a Chinei (provincia Sichuan), grav afectate de acest fenomen. S-au constatat valori foarte ridicate ale concentrației bio- xidului de sulf (intre 0,09—0,35 mg/m3), precum și valori scăzute ale pH-uIui precipitațiilor (3,6—4,8) și ceței (3,7— 5,5). Acestea s-au manifestat negativ in condițiile unui cli- mat umed (precipitații medii anuale intre 1080— 2300 mm), cu un număr mare de zile cețoase (între 69—322), la alti- tudini ridicate (maxim 3000 in, In centrul regiunii studiate). Efectele deperisării au constat în principal în îngălbenirea și scurtarea acelor, precum și în reducerea creșterilor în diametru, înălțime și volum, productivitatea arborilor afec- tați reducindu-se la jumătate. S-a constatat că, tn acele arborilor tn curs de uscare, con- centrația Al, Fe, Mg și S este mult peste normal, în timp ce concentrația Ca, K și Mn este puternic redusă. în același timp, analizînd același element la nivelul solului, se con- stată creșterea puternică a concentrației Zn și reducerea Mg, Mn și Ca, raportul Al/Ca atiugînd valori de 80—100. Ținînd cont de ansamblul acestor efecte, se consideră că poluarea atmosferică reprezintă factorul esențial tn uscarea pădurilor studiate. în același timp, in condițiile unei poluări de lungă durată, care determină reducerea creșterilor și rezistenței individuale a arborilor, acțiunea factorilor biotici (atacuri de insecte și ciuperci) și fluctuațiile climatice pot agrava efectele poluării, determini nd uscări tn masă. Asist, ing. N. Nicolescu Gathy, P.,: Pădurea europeană și politica forestieră (La forfit europeenne ei la politique forestiere). In : Silva Belffica, nr. 3/1990, pag. 21-28 Articolul prezintă Intr-o manieră succintă problematica actuală a foresteriei țărilor membre ale Comunității Econo- mice (Vest) Europene, a căror suprafață păduroasă ocupă peste 55 mii. ha (respectiv 25 % din teritoriul acestor țări). Se redau diferite caracteristici ale fondului forestier din aceste țări (suprafața ocupată, total și pe grupe de specii, producția și consumul de masă lemnoasă, repartiția păduri- lor pe tipuri de proprietate), aspecte de detaliu privitor la modul de gospodărire din diverse țări, precum și aspecte privind politica și legislația forestieră, la nivel național și în ansamblul comunității. Este acordată o atenție deosebită pădurilor particulare, a căror pondere în ansamblul „celor 12” atinge 60%, va- riind de la 7 % în Grecia la 83 % în Portugalia. asist, ing. N. Nicolescu 46 REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 106 * 1991 • Nr. 1 Cronică învățămînt silvie începlnd cu anul universitar 1990/1991, funcționează Ia Suceava o nouă facultate de silvicultură. înființată la pro- punerea autorităților locale și a fostului minister al apelor, pădurilor și mediului Înconjurător, Facultatea de Silvicul- tură Întregește profilul Universității „ȘTEFAN CEL MARE” din Suceava, tn cadrul căreia funcționează de mal mulți ani facultăți de : litere și științe (specializări — limba și lite- ratura română, limbi străine, istorie și geografie, organiza- rea și conducerea activităților din turism) și inginerie, cu profil mecanic (specializări — mecanotronică, tribologie, tehnologia construcțiilor de mașini, automatizări, electronică și electrotehnică)^ Oportunitatea Înființării unei asemenea faculțăți, menită să pregătească specialiști cu profil complex de cultură și exploatare ecologică a pădurilor. In condiții moderne, pro- prii gîndirii tehnice a mileniului ce urmează, a izvortt din rațiuni sociale, ecologice, economice și naționale. A existat In această zonă a țării o administrație forestieră de rang superior, exercitată de către Fondul religionar greco-orto- dox din Bucovina, cu sediul la Cernăuți, care decenii de-a rindul a practicat un sistem de gospodărire silvică intensivă. S-au acumulat, timp de aproape două secole, tradiții și ex- periențe silvice, cu largi ecouri în propășirea silviculturii românești și făurirea unei conștiințe forestiere la români, ce se justifică a fi pe deplin puse în valoare, tn anii care vin. Concomitent, au funcționat instituții de învățămînt silvic, care au pregătit un număr impresionant de silvicultori de diferite niveluri — de la pădurar la inginer — ce s-au impus prin probitate profesională și morală, gindire și fapte în tot ceea ce a realizat durabil silvicultura din România. Amin- tim doar că școala silvică de Ia Frătăuții Noi, de lîngă ora- șul Rădăuți, funcționa In anul 1887, în paralel cu cea de la Hrănești—Uf ov. Absolvenți ai Institutului de Silvicultură din Cîmpulung-Moldovenesc au făcut dovada unei temeinice pregătiri profesionale și civice, situlndu-se timp de aproape patru decenii printre promotorii silviculturii noastre con- temporane. în peisajul său forestier, prin tradiția sa silviculturală și de mare sensibilitate națională, prin valoarea de spirit și hărnicia oamenilor sar, Suceava—Bucovina In întregul său — Întrunește pe deplin condițiile cerute de reînnoirea și funcționarea fără reproș a învățămtntului silvic superior, între zidurile cetății sale. Universitatea „ȘTEFAN CEL MARE” reprezintă un plus de certitudine pentru dezvol- tarea In sensul dorit a noii facultăți de silvicultură, con- stituindu-se prin nobila sa misiune de promovare a unui învățămînt modern, mult diversificat și ancorat în spiritul idealurilor de dreptate socială ale națiunii române, un garant al durabilității peste timp a făcliei de știință și adevăr a românilor de pretutindeni. Această instituție bucovineană dc prestigiu, care menține strînse legături cu unități din țară și străinătate, se bucură de sprijinul multor școli universitare de sorginte europeană și răspunde integral comandamentelor desfășurării unui în- vățămînt silvic de nivel superior. Prin legăturile ce Ic are cu lumea exterioară, cu sprijinul eficient al administrațiilor de stat pentru economie forestieră, al organelor puterii locale și autoritatea corpului său profesional, Facultatea de Silvi- cultură din Suceava poate deveni o instituție dc prestigiu, căutată șl apreciată de contemporanii noștri. superior Ia Suceava în vederea asigurării de cadre didactice pentru disciplinele de specialitate, in zilele de 20—21 septembrie 1990 s-a orga- nizat un prim concurs de ocupare a posturilor stabilite in această etapă pentru noua facultate. în fața unei comisii constituite din prof. dr. ing. Emil Diaconescu, rectorul Uni- versității „ȘTEFAN GEL MARE" — președinte, prof. dr. ing. Victor Stănescu, prof. dr. ing. Darie Parascan, prof. dr. ing. Marin Maieu, conf. dr. ing. Nicolae Borș — toți de la Universitatea din Brașov — Facultatea de Silvicultură și Exploatarea Porturilor, precum și prof. dr. Dumitru Miti- telu, prof. dr. Ion Nistor — ambii de la Universitatea „ALE- XANDRU I0AN GUZA” din IAȘI, au fost declarați admiși următorii: — Tăbăearu Anca, absolventă a Facultății de Biologie din București, tn calitate de preparator botanică; — Marocico Niculai Valerian, absolvent al Facultății de Silvicultură și Exploatarea Pădurilor din Brașov, In calitate de asistent pentru meteorologie; — lacobescu Ovfdiu, absolvent al Facultății de Hidroteh- nică din Iași, tn calitate de asistent pentru topografie și geo- dezie ; — Horeanu Climent, absolvent al Facultății de Birlrgie din Iași, doctor in biologie, tn calitate de conferențiar pentru botanică și ecologie; — Mileseu Ion, absolvent al Institutului de Silvicultură din Cîmpulung-Moldovenesc, doctor în științe silvice, mem- bru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, tn calitate de profesor pentru ecologie, meteorologie și istoria pădurilor. La acest nucleu se vor adăuga profesori și specialist! de la instituțiile de profil din țară; din nevoia de a s? forma cadre proprii disciplinelor de specialitate, se vor organiza noi concursuri, cu respectarea reglementărilor cerute de lege. Timpul va juca un rol important în viitorul șl consolidarea noului lăcaș de învățămînt silvic superior din România, con- flrmînd speranțele și încrederea puse în noi. Dorim sincer a demonstra prin fapte că viitorii noștri colegi, a căror maturitate profesională se desăvîrșește la confluența dintre mileniile doi și trei, vor fi demni de prestigiul imens al școlii silvice românești, școală ce a plămădit cu migală și pricepere, decenii de-a rindul, în spiritul credinței și dragos- tei fără margini față de profesiunea aleasă și pădurea ro- mânească, numeroase generații de silvicultori. Pornim pe acest drum cu fermitatea de a fi întotdeauna alături de toți cei care, cu știință și bună credință, militează pentru perenitatea pădurii românești, în contextul menți- nerii echilibrului ecologic șl al ființei naționale. Susținem opinia potrivit căreia existența a două facultăți de același profil are menirea de a stimula procesul de învățămînt și de cercetare științifică; el nu poate, și nu trebuie, să genereze neîncredere sau judecăți strîmbe. Tradițiile învățămîntului silvic românesc vor fi continuate și amplificate într-o per- fectă fuziune de spirit și probitate profesională, în pas cu evoluția societății române. Facultățile de silvicultură din cadrul Universităților brașovene și sucevene nu pot avea decît aceeași misiune nobilă, activitatea lor susțin! ndu-se și completîndu se în direcția aceluiași scop final. Prof. dr. Ing. IO AN MILESGU REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 1 47 Cronică AI XlXJea Congres Mondial al Uniunii Internaționale a Institutelor de Cercetări Forestiere (IUFRO) în zilele de 5 — 11 august 1990 s-au desfășurat la Montrcal, In Canada, lucrările celui de al XlX-lea Congres Mondial IUFRO Tema principală a Congresului a fost: ,,Știința tn servi- ciul silviculturii — IUFRO Ia începutul celui de al doilea secol al existenței”. Alegerea acestei teme se află tn directă și strinsă legătură cu aniversarea în anul 1992 a 100 de ani, de la Înființarea în anul 1982, la Ebcrsvalde, în Ger- mania, a acestui prestigios organism internațional*. în considerarea temei principale, atenția participanților la Congres s-a concentrat asupra două subteme ; declinul pădurii și pădurile tropicale. Lucrările Congresului s-au desfășurat in sesiuni plenare speciale (ceremonia de deschidere, cu participarea oficiali- tăților politico și guvernamentale canadiene federale și din provincia Quebec, festivitatea de decernare a premiilor IUFRO pentru rezultate științifice remarcabile, obținute de oameni de știință tineri sau festivitatea de închidere și al- tele), sesiuni științifice subplenare (A și B, cîte una pentru fiecare subtemă a Congresului) și sesiuni tehnice ale unor grupe de lucru din cele șase divizii ale organizației. Acestea din urmă au ocupat cea mai mare parte din timpul zilelor de desfășurare a Congresului. Au mai existat reuniuni satelit dedicate unor grupe de lucru cu caracter particular: Reu- niunea privind baza de date asupra creșterii și proprietății arborilor tropicali. Asociația internațională a anatomiștilor lemnului, Uniunea internațională a societății silvicultorilor (IUFS), Grupul de lucru IUFRO asupra poluării atmosfe- rice și declinului pădurilor și altele. în concordanță cu tematica Congresului, de importanță majoră au fost sesiunile științifice subplenare, fiecare cu mai multe obiective primare. Subplenara A „Poluarea aerului șl declinul pădurilor” cu următoarele obiective: — Problema poluării aerului în științele forestiere, !n ca- drul căreia s-au prezentat referate științifice de sinteză (De- clinul pădurii și aprovizionarea cu substanțe nutritive, Cu- noștințele noastre actuale despre bazele biologice ale efectelor poluării arborilor, Implicațiile genetice prezente și viitoare ale poluării aerului pentru silvicultură, Structura și calitatea lemnului arborilor care au suferit de poluare, Ipoteze pri- vind „noul declin al pădurii”) și referate privitoare la po- luare și declinul pădurii în diferite zone geografice ale glo- bului (America de Nord cu referire specială la Mexic și Cana- sa sau Asia și Uniunea Sovietică). — Contribuția biotohnologiei la cercetarea din silvicultură. Din referatele prezentate se rețin: Ingineria rezistenței la boli a arborilor. Transferul genelor și aplicațiile sale tn stu- diul plopilor hibrizi sau Locul și aportul cercetărilor de bio- logie avansată In cercetarea forestieră. — Științele fizice și ingineria in serviciul silviculturii, cu prezentarea unor referate de mare actualitate ca: Aplica- țiile computerului în silvicultură, Știința și ingineria mate- rialelor bazate pe lemn sau Inteligența artificială, suportul deciziei și strategiile sistemului informațional șl altele. — Știința agrosilvică, în cadrul căreia s-au prezentat trei referate: Sisteme agrosilvice în zona temperată. Interacți- unea arbore x recoltă în sistemele agrosilvice și Ameliorarea genetică a arborilor cu utilizări multiple. Subplenara B „Rezultatele cercetării pădurilor tropicale” cu următoarele obiective ■ — Problemele cercetării forestiere Ia tropice, în cadrul că- ruia se menționează referatele: Probleme ale productivității, utilizării și conservării pădurilor în zonele tropicale umede * Pentru detalii de ordin istoric și organizatoric a se vedea cronica semnată de Dr, ing. R. Careea ,,A1 XVII Congres monuial I.U.F.R.O”, din Revista Pădurilor, 1/1982, p. 48 —51. 1 și Probleme cheie ale silviculturii țărilor în curs de dezvol- tare. — Ecosisteme naturale, diversitatea biologică și defrișarea pădurilor, în legătură cu care s-au prezentat mai multe re- ferate din care se citează: Diversitatea biologică a ecosis- temelor forestiere tropicale, Cercetările necesare pentru a contracara despăduririle din zona tropicală umedă și Sec- torul forestier din Quebec și noul regim forestier : O con- cepție integrată șt ecologică. — Științele mediului in serviciul silviculturii, cu prezen- tarea de referate de sinteză dintre care se menționează: Amenajarea pădurii pentru recreare, Utilizarea modelării hidrologice cu rol de prognoză tn amenajarea ecosistemelor forestiere supuse modificărilor necontrolate, Mărirea rolului ecologiei in rezolvarea problemelor globale ale silviculturii și altele. — Cercetarea silvică socială pentru dezvoltarea susținută, resurse instituționale și umane. S-au prezentat referate de interes regional în special pentru lumea a treia, dar și de interes mai general ca : De Ia arborele de utilizat Ia arbo- rele de plantat: ccrcetînd răspunsul fermierului sau Com- plementaritate și conflict în dezvoltarea silviculturii susți- nute. — Pădurea pentru cerințe industriale, inclusiv evaluarea energiei, inventar și aprovizionare. S-au făcut mai multe comunicări dintre care se menționează: Perspective ale silviculturii susținute (bazate pe așa numitul raport sus- ținut — nota autorului cronicii) a pădurilor tropicale, O stra- tegie pentru silvicultma și biomasa energetică tn țările tn curs de dezvoltare. Integrarea perspectivei economice — ecologice în cercetarea forestieră și practica și altele. Remarcabile au fost conferințele unor personalități ști- ințifice : M. F. Strong „Canada, silvicultură și mediul”, M. D. Gwynne „Pădurea șl schimbările climatice”, Q.T. Sol- brig „Științele biologice în silvicultură”, S. Sabhasri „Rolul științelor sociale Intr-o silvicultură durabilă” și J. Poyry „Industria forestieră : tendințe, dezvoltări tehnologice și sfi- darea științifică pentru viitor”. Toate sint subiecte de mare actualitate, care acoperă problematica fundamentală a IUFRO, ancorate puternic în realitate și cu deschideri largi către viitorul apropiat sau mal îndepărtat. în sesiunile tehnice organizate separat, pe divizii, s-au prezentat numai comunicări științifice solicitate de orga- nizatori (in vi lat ed papers) și legate direct de tematica Con- gresului, Referitor strict la diviziile la care se raportează cercetarea din silvicultură, se semnalează subiecte sau co- municări care par a fi mai interesante si mai semnificative pentru stadiul actual al cunoștințelor și perspectivele dez- voltării viitoare: Divizia 1, Mediul forestier și silvicultura. La grupa de lucru (subject group) SI. 02—Mediul, pe tema productivi- tatea și stabilitatea stațiunii — menținerea și ameliorarea ei, referatele au fost pe marginea „productivității pe termen lung” sau în legătură cu strategia și tactica în studiile de nutriție forestieră și a relațiilor de productivitate. La grupa de lucru S1.05 —Crearea arboretelor, tratamente și amelio- rare, pe tema progrese în silvicultură s-au reținut : Avanta- jele unei silviculturi dinamice a duglasului în Franța, Pro- grese recente ale silviculturii foioaselor in Franța, Intensi- ficarea producției de semințe ameliorate tn plantajele fran- ceze și altele. Divizia 2. Plante forestiere și protecția pădurilor. La grupa de lucru S2.01.05 — Procese de reproducere au fost două terne. La prima, Procese reproductive, s-au prezentat opt comunicări care au abordat probleme ale înmulțirii vege- tative Ia stejar, specii originare din China și hibrizi interspe- ciflcl de pini, iar altele s-au referit la plantaje. I.a a doua, Biotehnologia forestieră, pe lingă un referat de shileză Bio- tehnologia: aplicații în ameliorarea arborilor forestieri și în 48 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 ♦ Nr. 1 cercetarea forestieră) s-au putut audia zece referate știin- țifice referitoare la o diversitate de subiecte dintre care mai interesante par a fi: Sisteme de culturi de celule embriogene, Embriogeueză somatică, Micropropagare in vitro, Polimor- fismul DNA al cloroplaștilor la salcie sau Metode biochimice de caracterizare a stării juvenile sau de punere in evidență a efectului matern și a linkage-ului de sex. La grupa de lucru S2.Ol.lt — Fiziologia creșterii lujerilor arborilor, refe- ratele prezentate s-au referit Ia tema fiziologia stresului: frig, secetă etc. La grupa de lucru S2.02.15 — Proveniențe și ameliorarea pinului alb, se impun a fl reținute referatele : Utilizarea tehnicilor somaclonale pentru a produce pini albi rezistențl la rugină și Variația genomului de cloroplast la Pinus montieolu. La grupa de lucru (proiect group) P2.O5 — 01 — Diagnoză și evoluție, referatele prezentate au fost pc tema Diagnoza și monitorlngul efectelor poluării arborilor asupra ecosistemelor forestiere. Interesante priu soluțiile stu- diate au fost comunicările de la grupa de lucru P2.05.07 — Silvicultura in regiunile afectate de poluare atmosferică. Lucrările se referă Ia situații concrete din țări vecine, Po- lonia, Cehoslovacia și fosta Republica Democrată Germană. Divizia 3. Operațiuni și tehnici forestiere. La grupele de lucru 83.01 — Recoltarea, transportul șl conservarea lemnu- lui, P3 —01 — Exploatări forestiere și energii derivate alo lemnului și P3—05 — Recoltarea și utilizarea masei foliare, tema la care s-au raportat referatele a fost: Recoltarea ar- borilor, prelucrarea și utilizarea. Foarte interesante au fost referatele prezentate Ia grupa de lucru S3.02 — Metode de muneă pentru crearea și tratarea arboretelor în legătură cu tema „Necesitatea cercetării privind instalarea arboretului și operații culturale”. Unele din lucrări se referă la pepiniere, altele la crearea arboretelor prin plantații, multe abordînd subiectele din punctul de vedere al necesității realizării de cercetări în perspectiva începutului viitorului mileniu. Alte comunicări s-au referit la exploatări forestiere in munți (grupa de lucru S3 — 06), studii ergonomice (P3 —03) și sil- vicultura la scară mică (grupa de lucru P3 —04). Divizia 4. Planificare, economie, creștere și producție, ame- najare și politica forestieră. Din referatele prezentate se rețin cele de la grupele de lucru S4—02 în legătură cu temele Progrese ale cercetării privitoare la inventariere și monito- ring, Tehnici de inventariere și monitorizare a resurselor, Inventarul forestier, creșterea șl recolta. Temele sînt de mare, actualitate și pentru silvicultura românească. Divizia 5. Produse forestiere. Dintre materialele prezentate la această, divizie, silvicultura și cercetarea silvică românească este interesată de referate prezentate in grupele de lucru S5.01—01—Formarea leninului și S5.01 — 02—Variațiile na- turale ale calității lemnului sau S5.01 —07 — Ameliorarea pe calc biologică a proprietăților lemnului. Divizia G — Subiecte generale a cuprins o gamă relativ largă dc probleme, de la amenajarea pentru peisaj și turism la teledetccție, de Ia gestiunea și organizarea cercetării fo- restiere la istoria pădurilor, aplicații ale rezultatelor cerce- tărilor forestiere, filozofia și metodologia cercetării forestiere și altele. în mod oficial, la desfășurarea lucrărilor congresului au participat 640 de delegați din foarte multe țări de pe toate continentele. Au fost organizate vizite (tn total 9) în timpul Congresului la diferite obiective de interes pentru participanți și însoți- tori (Grădina Botanică din Montreal, Pepiniera „Producerea de puicți pe scară mare”. Rezervația particulară pentru vî- nătoare șl pescuit Montebello, Centrul de cercetări universi- tare „O stea internațională” Centrul de educație forestieră, „Silvicultură și conservare” și altele. Pentru însoțitorii delegaților la congres s-au organizat de asemenea programe speciale, de vizitare a unor muzee și galerii de artă, istorie, magazine, turul orașului Montreal și altele. De cel mai larg interes s-au bucurat excursiile de studii post-congres. în total, au fost organizate 17 excursii care au urmărit să ofere delegaților și însoțitorilor posibilitatea de a vedea o mare parte din Canada (și parțial din nordul Statelor Unite) din punct de vedere al activităților forestiere și turistice. REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 * Nr. 1 Participanți! la Congres au ales președinți și copreședinții grupelor de lucru, coordonatorii diviziilor șl membrii birou- lui executiv format din președinte, doi vicepreședinți, se- cretarul, membri regionali și numiți de președinte. Președinte al IUFBO a fost ales Dr. Mohd Sallch, Forest Research Institute, Kepong, Selangor, Malaysia. S-a stabilit ca următorul Congres IUFRO să se țină In anul 1994 în Finlanda. în final, la ceremonia de Închidere a Congresului s-a dat o declarație, act oficial al organizației, care conține recoman- dările ce se fac guvernelor, agențiilor Internaționale de dez- voltare și institutelor de cercetări forestiere. Aceste reco- mandări au fost precedate de considerații cu privire la rolul pădurii pentru societatea umană în plină dezvoltare, impor- tanța poluării aerului și despăduririlor din zonele tropicale, cu privire Ia utilizarea, amenajarea și protejarea pădurilor din care decurge necesitatea dezvoltării cercetărilor pentru o mai bună cunoaștere a pădurilor sub aspect biologic și fizic, ca și socio-economic, al dimensiunilor politice și cultu- rale. Se apreciază că Însăși capacitatea institutelor dc cercetare nu a ținut pasul cu creșterea acestor nevoi. în multe țări în curs de dezvoltare aceste capacități au scăzut. în continuare se prezintă integral recomandările Congre- sului: „Guverne, agenții internaționale pentru dezvoltare și Institute de cercetări forestiere sînt invitate la susținerea colaborării internaționale și coordonării nevoilor cu privire la programe de cercetare, ca cele descrise in Planul de acțiune pentru pudurile tropicale. IUFRO trebuie in consecință să Întărească legăturile privitoare la Programul special pentru țările in curs de dezvoltare (SPCD) cu alte organizații in- ternaționale, mai ales cu Grupul consultativ pentru cerce- tări in agricultură la nivel internațional (CGIAR), Organi- zația pentru alimentație și agricultură (FAO), Consiliul in- ternațional pentru cercetări în agro-silvicultură (IQRAF) și Organizația internațională pentru lemn tropical (ITTO). Programele SPCD trebuie să țină cont de munca grupelor șl altor organizații, dar metodele de funcționare a acestui or- ganism trebuie să facă dovada inițiativei și punerii în evi- dență a avantajelor sale comparative. IUFRO, recunoscind implicațiile poluării atmosferice și schimbările climatice ale globului, trebuie să încurajeze ini- țierea, dezvoltarea și reorientarea cercetării fundamentale și aplicate referitoare la rolul pădurilor. Organizațiile de cerce- tări forestiere din țările cu climat temperat și tropical, ca și cele din regiuni mediteraneene trebuie să întărească și să creeze programe avînd ca obiectiv studiul efectelor poluării atmosferice asupra ecosistemelor forestiere și să dezvolte cercetarea privitoare la efectele schimbărilor, climatice ale globului asupra arborilor șl pădurilor. Grupul de intervenție al IUFRO asupra poluării atmosferice trebuie să lărgească in consecință cîmpul său de acțiune. IUFRO recomandă un program intensiv dc observare și supraveghere pe termen lung a ecosistemelor forestiere, utilizind metode standardi- zate și aprobate. în calitatea sa de organizație internațională neguvernamentală, IUFRO trebuie să joace un rol director In punerea în aplicare a unei apropieri integrate și interna- ționale. De asemenea, trebuie considerate studiile asupra implica- țiilor social-economice și asupra opțiunilor politice. IUFRO recomandă a se acorda de urgență o atenție spe- cială punerii în aplicare a întăririi și menținerii institutelor de cercetări forestiere, formării de noi oameni de știință și informării permanente a oamenilor de știință actuali. Este esențial să se vegheze la perfecționarea viitorilor oameni de știință forestieri și Ia creșterea capacității lor de a conduce cercetări, în special In țările în curs de dezvoltare. Va crește și va fi încurajat rolul special al IUFRO care constă tn a susține și a extinde eforturile științifice forestiere prin inter- mediul activității diviziilor sale și SPCD. Comunitatea internațională a științelor forestiere este obli- gată sâ informeze pe toți cei interesați în descoperirile sale științifice și asupra implicațiilor acestora din urmă în prac- tica forestieră la nivel global și local. Descoperirile științifice existente la noi trebuie să fie puse la dispoziție intr-o formă mai eficace, mai ales tn țările în curs de dezvoltare și între 49 oameni de știință din țările dezvoltate și in curs de dezvol- tare. Diviziile IUFRO, programele și grupele sale de lucru au de jucat un rol special în rezolvarea acestei probleme. IUFRO încurajează oamenii de știință forestieri să fie gata de a participa și a susține deciziile tri materie de silvicultură. Pentru a atinge aceste obiective esențiale, trebuie să crească s dbstanțîal fondurile alocate cercetării forestiere. Guvernele, organizațiile internaționale, donatorii și alții care sprijină realizarea programelor de cercetare sint Încurajați să aibă o viziune pe termen lung a preocupărilor crescute la nivel mondial a stabilității pădurilor vis-a-vis de nevoile de me- diu, economice și sociale ale oamenilor. în acest fel, se va reuși să se întărească angajarea și susținerea științelor fores- tiere. Deși există nevoi la toate nivelurile, sint In special cial necesare programe de cercetători forestiere în țările in curs dc dezvoltare. Dr. doc. VAL. ENESCU Revista revistelor Bucher, J. B.: Forest decline, air pollution, and clean nir maintenanco in Snitzerland (Uscarea pădurilor, poluarea atmosferică și păstrarea calității aerului în Elveția), In: Pro- ceedings of the 14-th International Meeting for Specialista in Air Pollution Effects on Forest Ecosystems, IUFRO P2.05, Inlerlaken, 1988, pag. 15 — 19. Uscarea pădurilor elvețiene este similară celei din alte țări europene, fenomenul afectlnd în anul 1988 peste 40% din suprafața păduroasă a acestei țări și fiind în descreștere față de anii precedențl (50 % In 1986, respectiv 56 % In 1987). Se consideră că, din punctul de vedere al factorilor po- luanți, cel mat important rol îl joacă traficul rutier, diver- sele industrii, precum și ,,poluarea transnațională’'. Analiza chimică a precipitațiilor a reliefat nivelul scăzut al pH-ului acestora (4,2—4,7), precum și creșterea procen- tului nitraților. De asemenea, s-a constatat creșterea nivelului ozonului, ultimele două efecte fiind probabil datorate densității ridi- cate a traficului auto. Comunicarea redă cîteva caracteristici ale legislației în vi- goare, care stipulează obligativitatea aplicării unor măsuri tehnico-economice pentru reducerea la minimum a emisiilor nocive, precum și nivelurile maxime ale principalilor polu- anți (SOB, NOS, O,). Se consideră că există posibilitatea ca actualele teorii pri- vind factorii de acțiune și dinamica fenomenului să fie insu- ficiente, urmărindu-se exhaustivizarea acestora, precum șj stabilirea pe baze obiective a nivelurilor admisibile pentru factorii poluanți. Asist, ing. N. NICOLESCU Abonamente 1991 sc primesc la Redacția REVISTA PĂDURILOR, relații la telefon 59.68.65 sau 59.20.20/176 (redactor pr. ELENA NIȚĂ). PRIMUL NUMĂR al REVISTEI PĂDURILOR a apărut în anul 1885, ca organ al Societății „Progresul silvic”. 50 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 1 Recenzii V. GIURGIU: Amenajarea pădurilor eu funcții multiple Editura Ceres, București, 1988, 290 p., 34 fig., 29 tab., 77 ret. bibi. Recunoscut prin lucrările de mare, actualitate și noutate nu numai pe plan național, dar și mondial, de mare ținută științifică și importanță practică, autorul acestei prestigi- oase lucrări și-a sintetizat gtndurile, preocupările și realiză- rile de ani de zile pe care le are In domeniile dendrometrici, auxologiei forestiere și ecologiei, transpunîndu-le In practica amenajării pădurilor. De altfel, pînă la urmă, silvicultura și amenajarea pădurilor — ca părți componente ale aces- teia — nu sint altceva decît tot ecologie aplicată. Prin modul cum este concepută și structurată, lucrarea iese din tipiconul celor clasice de acest fel, bazindu-se atît pe rezultatul cercetărilor proprii, cît și pe cele mai noi și moderne cunoștințe existente din acest domeniu. Noutatea conceptuală de bază constă în aplicarea adevărului potrivit căruia pădurea este polifuncțională, iar silvicultura și ame- najamentul trebuie regindite în acest sens. înțelegem acum mal bine că amenajarea pădurilor numai pentru lemn re- prezintă un concept depășit. Se demonstrează că silvicul- tura are nu numai sarcini economlco-sociale, ci și obiective ecologice — mult neglijate pînă In prezent la amenajarea pădurilor. Pe lingă celelalte principii călăuzitoare în amenajarea pădurilor cu funcții multiple, cel ecologic — fundamental după noua concepție — străbate ca un fir roșu întregul ela- borat. Accent deosebit se pune pe asigurarea stabilității ecosistemelor forestiere și pe ameliorarea principalilor factorii ai mediului ambiant. în lucrare se prezintă: noua concepție în amenajarea pădurilor cu funcții multiple și îndeosebi concepția sistemică despre pădure; obiectivele social-economice și ecologice ale silviculturii, ca și funcțiile atribuite arboretelor și pădurilor; organizarea teritorială a pădurilor și optimizarea structurii lor; conceptul despre pădurea normală și structurile optime pentru codim regulat; problema yegelementării proceselor de bioproducție șl bioprotecție forestieră a-pădurilor cu funcții multiple și controlul sistemului de organizare și conducere a pădurilor. Toate probelemele tratate tn această lucrare sînt impor- tante și trebuie bine studiate, aprofundate, cunoscute șl aplicate. De mare interes și actualitate pentru praclică este capi- tolul care se referă la tratamente, în care se acordă o marc importanță lucrărilor de reconstrucție ecologică a pădurilor. Autorul introduce conceptul de lucrare specială de conser- vare, aplicabil pădurilor supuse regimului special de conser- vare, Îndeplinind funcții de protecție de o deosebită impor- tanță. Controlul periodic și pe ciclu care se preconizează presu- pune însă nu numai o consemnare a datelor în evidențele amenajistice. în această privință ar fi necesar să se intro- ducă, la toate ocoalele silvice din țară, și așa numitul registru al gospodăriei forestiere în care anual să se consemneze toate lucrările de cultură executate, ca și masa lemnoasă exploa- tată pe uatură de produse. Este vorba de o evidență stabi- lă și de lungă durată pe ciclu. Devine astfel posibilă punerea în aplicare a conceptului de monitoring forestier, pro- movat în lucrare. Totodată, subliniem contribuțiile aduse de autor tn pro- blema metodelor de amenajare și, în special, tn domeniul stabilirii posibilității prin procedee care asigură continui- tatea pe termen lung. Sînt combătute metodele amenajis- tice care, paradoxal, au contribuit la epuizarea pădurilor, la deteriorarea structurii lor ecologice, la reducerea stabi- lității șl polifuncționalității ecosistemelor forestiere. Deosebit de importante sînt contribuțiile aduse la dezvoltarea teoriei exploatabilității arboretelor și a ciclului. Prin conțșnut, noutate și modul de abordare a probleme lor, această lucrare îmbogățește literatura noastră de speciali- tate și contribuie la ridicarea peste hotare a prestigiului școlii românești de amenajament. în acest scop ar fi fost util un amplu rezumat In limbi străine de mare circulație. Lucrarea iși aduce din plin aportul la ocrotirea, apărarea și conservarea pădurilor noastre prin perfecționarea meto- delor dc gospodărire, prezenlînd un interes deosebit pentru toți specialiștii din producție, proiectare șl cercetare. Aplicarea în practică a conceptelor și metodelor prezen- tate în lucrare, va asigura permanența pădurilor și a func- țiilor multiple atribuite lor. Nu putem încheia fără a felicita pe autor pentru această remarcabilă șl valoroasă analiză și sinteză, realizată la cel mai înalt nivel științific al problemelor de amenajare a pădu- rilor tn noua viziune ecologică, tn concordanță cu cerințele actuale și de viitor ale societății noastre. Dr. ing. B. îl 11 IM SORAN, V., ȘERBAN, E. M. : Bioeconomla — o nouă știință de graniță. Editura Științifică și Enciclopedică, Bucu- rești, 1988, 127 pagini, 8 figuri, 3 tabele, 14 referiri biblio- grafice. în contextul actual, in care, drept consecință a presiunilor antropice tot mai mari, ecosistemele naturale cunosc ample procese de degradare și destnicturare, adoptarea deciziilor privind modul de desfășurare a oricărei activități umane trebuie să fie făcută nu numai prin prisma economicului — a rentabilității imediate — ci, în primul rînd, prin aceea a impactului ecologic, a menținerii echilibrului global al eco- sferei. Bioeconomla, o nouă disciplină de graniță, în ale cărei taine ne introduc doi cunoscuți oameni de știință — un bio- log și un economist —, incerarcă să armonizeze cerințele de ordin ecologic cu cele economice, cele din urmă fiind consi- derate, plnă nu de mult și pe alocuri, șl astăzi ca prioritare. Lucrarea este structurată în șapte capitole, în care ni se prezintă atît caracterul interdisciplinar al acestei științe în curs do cristalizare, cît și raporturile omului cu biosfera, de-a lungul evoluției sale istorice, raporturi ce sc cer anali- zate de pe pozițiile integratoare ale noii știlnte, din punct de vedere atît biologic cît și economic. O asemenea analiză, argumentează convingător autorii, conduce la Înțelegerea mai rapidă a trecutului și a prezentului, oferind, totdată, posibilități largi de abordare a viitorului. Se subliniază faptul potrivit căruia evoluția ființei umane a fost, este șl va fi la fel do mult legată de existența ecosiste- melor naturale, dintre care pădurea, datorită perenității și multiplelor el rosturi ecologico-sociale, se situează pe pri- mul loc. Se argumentează că, alături de civilizațiile pietrei necioplite, cioplite si metalelor, un rol important în dezvol- tatrea omenirii La avut „recunoscuta civilizație a lemnului” în fapt neatestată ca atare, dai’ care a înlesnit desfășurarea a numeroase activități esențiale supraviețuirii omului, vînă- toarca, făurirea de locuințe și dc obiecte necesare traiului dc fiecare zi, agricultura, artele ele. Această civilizație a lemnului, arată autorii, ființează și «stări, e drept sub alte aspecte, iar în ea vor trăi șî generațiile viitoare. Se relevă astfel un adevăr, dar se face și un apel Ia gospodărirea rațio- nală a pădurii, în scopul asigurării continui lății acestei resurse regenerabile de lemn, jde aer oxigenat și curat, de ape limpezi și cu debite constante, de sănătate. în încheierea lucrării, autorii fac o analiză atentă, prin obiectivul bioeconomici șl al ecologiei, a posibilităților de dezvoltare a societății umane în contextul exploziei demo- grafice actuale. Presupusele perspective ale vieții în con- strucții gigant pe sub apele oceanelor și alo mărilor sau în REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 1 51 spațiul cosmic ridică insă numeroase probleme nu numai de ordin biologic și economic» ci și ecologic și etiologic, datorită sutelor de mii de ani de evoluț ie a omului în ambianță deose- bită creată de natură și care nu poate fi eludată din consi- derente socio-demografice. Cartea se adresează,. prin apariția ei în colecția „Știința pentru toți”, Îndeosebi publicului larg. Ea este însă deosebit de utilă tuturor specialiștilor — biologi, economiști, ingi- neri ș.a. — cărora le conturează ud mod dc abordare bio- economic și ecologic a activităților umane, în scopul men- ținerii echilibrului în relația om-natură. Ing. AL. TISSESCU Ing. S. TISSESCU PAUCĂ-COMĂNESCU, MIHAELA (subredația), 1989: Făgetele din România — cercetări ecologice. Editura Aca- demiei RSR, București, 262 pagini, 46 figuri, 185 tabele, 5 pagini bibliografice și index tematic. Lucrarea este elaborată de un colectiv de cercetători cu profil diferit (pedologi, climatologi, ecofiziologi, silvicultori, botaniști, zoologi ș.a.), fiind rezultatul unor cercetări reali- zate în Institutul de Științe Biologice, Institutul de Cerce- tări și Amenajări Silvice și în Institutul de Cercetări de Pedo- logie și Agrochimie. Cele trei capitole sînt intitulate, după cum urmează: Considerații generale asupra pădurilor de fag din România; Cercetări complexe tn ecosisteme edificate dc fag; Structura șl funcțiile făgetelor ca ecosisteme. în partea introductivă sînt prezentate condițiile naturale din România: sol, climă, geologice și sintaxometria făge- telor, distingîndu-se Tipuri de ecosisteme de fag, cu unele aspecte de noutate. Au fost prezentate un număr de 16 ecosisteme, patru sînt ecosisteme din estul țării, cinci eco- sisteme din sudul țării, două ecosisteme din sud-vestul și cinci ecosisteme din centrul și nordul tării. Ecosistemele sint descrise ecomplex, distingîndu-se producătorii primari, pro- ducătorii secundari, consumatorii de diferite ordine, des- compunătorii. Se scot în evdiență circuitele biogeochin.ice. în final, sc analizează: creșterea și acumularea de biomasă, circulația în ecosistem, principalele funcții ecologice ale ecosistemelor. Lucrarea se adresează, în principal, ecologilor și silvicul- torilor. Cunoașterea științifică a făgetelor României rămîne, în continuare, o problemă de fond a cercetărilor viitoare. Dr. ing. G. SMEJKAL PREDA, M. : Dicționar dendrofloricol. Editura Științifică șl Enciclopedică, București, 1989. 557 pag., 425 imagini color 79 ref. bibi. Plantele verzi sînt adevărate filtre biologice, contribuind atît la reducerea concentrației de dioxid de carbon din atmos- feră și la creșterea celei de oxigen, cît și la purificarea aerului _ prin metabolizarea unor poluanți'și reținerea particulelor de praf de către organele lor aeriene. In același timp, a arborii, arbuștii și florile au un deosebit rol esteric, contribuind prin prezența lor, judicios rînduită de natură sau de priceperea omului, la o calitate superioară a vieții. Capacitatea dc a recunoaște și deosebi speciile lemnoase și ierboase reprezintă o necesitate pentru specialistul silvic sau horticol, ea puțind fi însă și un hobby plin de satisfacții pentru timpul liber al tuturor. Răspunzînd acestei necesități sau unor dorințe de informare, dicționarul dendrofloricol al dr. ing. Milea Preda se dovedește un instrument enci- clopedic dc certă utilitate, cu atît mai mult cu cît amplele tratate de dendrologic de pînă acum (Dumitriu-Tătăranu, 1960; Neagulescu, Săvulescu, 1965; Stănescu, 1979) sînt de mult epuizate. în lucrare sînt prezentate sub raportul origiinii, al caracte- relor morfologice, al posibilităților de utilizare și al modului de înmulțire, un număr de 6840 de specii de arbori, de arbuști si floricole, ce fac parte din 1725 de unități sistematice supe- rioare (genuri). în sprijinul identificai! speciilor, alături de descrierea morfologică a acestora, dicționarul include și un număr însemnat de imagini în culori, selecționate cu grijă și pricepere. Orientarea cititorului ar fi fost mult ușurată de existența unui index al denumirilor populare ale speciilor prezentate. Deși lucrarea urmărește îndeosebi aspectul de- corativ-ornamental al plantelor nu ar fi fost lipsită de interes menționarea exigențelor ecologice ale speciilor. Sînt cîteva sugestii, pe care o viitoare ediție a „Dicționarului dendro- floricol” le va putea avea în vedere. Prin bogăția de informații dendrologice și floristice pe care le înmănunchează, prin prezentarea grafică de excepție, volumul este o apariție editorială meritorie, utilă și silvi- cultorilor, îndeosebi celor angrenați în activitatea de ame _ najare a spațiilor verzi. Ing. AL. TISSESCU vătămarea pădurii și poluarea atmosferei (Forest Damage and Air Pollution). Raport privind supra- vegherea stării de sănătate a pădurilor din Europa în anul 1987. 71 pag., 11 tab., 34 ref. bibi. Elaborată în cadrul celor două Centre europene de coordo- nare a Programului de cooperare internaționala privind eva- luarea și monitorizarea efectelor poluării aerului asupra pădurilor, lucrarea prezintă rezultatele obținute In supra- vegherea stării de sănătate a ecosistemelor forestiere din 22 țări europene.- Datele sc referă fie la întregul fond fores- tier, in cazul a 15 state, fie la anumite zone, pentru celelalte șapte. De asemenea, sînt oferite informații similare referi- toare la Canada și S.U.A. Spațiul restrlns de care dispunem nu ne permite decît să menționăm cîteva dintre aspectele mai importante relevate în lucrare. 1. Se constată o creștere a interesului statelor europene, pentru cunoașterea stării pădurilor. Astfel, numai în 1987, față de 1986, a sporit cu 40 % numărul țărilor care au ampla- sat rețele de monjitoring ecologic în fondul forestier (dc ia 16 Ia 22). 2. în majoritatea cazurilor, supravegherea constă în apre- cierea detalierilor (vătămărilor în coroana arborilor) și eventual, a decolorăriî frunzișului, estimîndu-se astfel starea de sănătate în momentul observării și, în timp, dinamica vătămărilor. Pe baza acestui gen de investigații nu se pot trage concluzii privind cauzele simptomelor observate, bine- înțeles, tn afara de cele evidente, cum sînt agenții biotici și abiotici. De aceea, unul dintre obiectivele de viitor ale „Programului internațional de cooperare” îl reprezintă sta- bilirea - prin cercetări în suprafețe de probă (urmările periodice îndelungate) și pripi studii ecologice — a relației cauză-efect în arboretele vătămate. 3. Este subliniată necesitatea, înțeleasă în prezent de ma- joritatea statelor, de a se utiliza aceeași clasificare a gradelor de vătămare, în acest fel fiind posibile atît comparații între diferite regiuni sau țări, cît și centralizări ale rezultatelor pentru zone întinse. Clasificarea cel mai frecvent folosită, care a căpătat o fundamentare științifică și pentru condițiile fi to- climatice din țara noastră, este cea propusă de ECE (Comi- sia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite). «Ea cuprinde următoarele cinci clase de vătămare: 0—10%; 11 — 25%; 25—60%; 61 — 99% și 100%. Ar fi bine ca această clasifi- cație să fie adoptată oficial și în țara noastră. 4. După numai doi ani de observații (1986—1987) rezultă, deja, o seamă de concluzii întresante privind atît starea de sănătate a pădurii europene, cît și evoluția acesteia. Din cele 22 de țări care au prezentat date, patru au arborete practic sănătoase (sub 20% vătămări, dintre care sătămări medii și puternice sub 6%), zece au arborete vătămate între 30—50%, dintre care vătămări medii-putemice între 5 — 2 %, celelalte opt raportînd vătămări de peste 50%, dintre care cu caracter mediu pînă la puternic între 15—25%. Este de menționat și faptul că în intervalul analizat, la conifere se constată o reducere a vătămărilor (în medie de 3,2%), în timp ce Ia foioase starea fitosanitară prezintă o înrăutățire (procentul mediu de vătămare crescînd cu 8,3). Date referitoare la țara noastră lipsesc. Experiența dobîndită a permis să se precizeze laturile escuțiale ale supravegherii stării de sănătate a pădurilor, anume: — existența unei rețele sistematice de suprafață de probă permanente cu o desime între 1 x 1 și 16 x 16 km; — în deși rea rețelei în anumite zone, respectiv, dispunerea , ,în ciorchine” a unor suprafețe de probă; — evaluarea [(aprecierea) detalierilor și a decolorărilor după clasificări unice. Jug. AL. TISSESCU Ing. OV. BADEA La 1 august, cu citeva zile Înainte de a Împlini 85 de ani, a plecat dintre noi pentru totdeauna Sergiu Pașeovschl, ingi- ner silvic, distins naturalist, care a dăruit pădurii, peisajului, florei și faunei României Întreaga sa viață, cu o pasiune exemplară și cu o neîntreruptă consecvență. Inginerul Sergiu Pașeovschl s-a născut la 21 august 1005, tntr-o familie de intelectuali In care interesul și dragostea pentru natură, ca și devotamentul față de studiul ei fuseseră cultivate prin tradiție. După studii secundare in orașul natal, Cetatea Albă din Basarabia, tînărul absolvent de liceu op- tează pentru secția silvică a Politehnicii din București. Ab- solvă cu strălucire studiile universitare in 1929. După 10 ani petrecuți In producție, întîi la Direcția Silvică diu Bucu- rești, apoi Ia citeva ocoale silvice din țară, din care men- ționăm Rlmnicul Sărat, unde a făcut importante observații ornitologice, va conduce Intre anii 1940 și 1945 școala de conductori silvici de la Casa Verde din Timișoara, apoi va funcționa ca profesor la Școala de brigadieri Silvici-Gurghiu și, in perioada 1948—1953, ca profesor la Facultatea de Silvi- cultură din Glmpulung-Moldovenesc. Cea mai Îndelungată și mai productivă perioadă din viața sa este legată de activitatea de cercetare in cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice unde a funcționat ptnă la pensionare. în cadrul Institutului a elaborat, a coor- donat sau a luat parte la numeroase cercetări fundamentale și aplicative, care acoperă o tematică vastă : de la obser- vații și interpretări statistice ale fenomenelor naturale, la studii de zonare a speciilor forestiere, de la tipologia pădu- rilor la contribuții de ornitologie, de la determinarea succe- siunii speciilor forestiere la propuneri de organizare in siste- mul silvic, de ecologie generală, de la determinări botanice la cartări de geobotanică. în urma sa a rămas o operă considerabilă. Caietele sale de observații, păstrate cu grijă și transmise, conform voin- ței sale unor discipoli, conțin primele notații tăcute ca elev de liceu, In anii 1920. A continuat observațiile științifice pînă la sfîrșitul vieții. Lista lucrărilor publicate conține 368 de titluri, A publicat primul articol In 1928, ultimul In 1983. Pe parcursul unei cariere care a durat aprope 60 dc ani a elaborat comunicări, articole, contribuții la lucrări colective lucrări adresate tineretului, articole dedicate vînătorilor, no- te, recenzii, comentarii pe marginea inițiativelor legislative privind pădurea și spațiul cinegetic. Inginerul Sergiu Pașeovschl este creatorul tipologiei pă- durilor din România. Sinteza ,,Tipuri de pădure diu RPR”, publicată In 1958, conține descrierea complexă a tipurilor de pădure naturale variate, din fondul nostru forestier. Ti- pologia pădurilor a servit și servește ca bază ecologică pen- tru amenajarea pădurilor șl cultura lor. în 1968, 1n lucrarea „Cercetări tipologice de sinteză asupra tipurilor fundamentale de pădure” sistematizează și completează tipurile descrise pină la acea dată. Este autorul unei cărți de mare valoare pentru silvicultură, intitulată Succesiunea speciilor forestiere, publicată în 1967 In Editura Agro-silvică din București, aduclnd o mare contribuție la cunoașterea acestui domeniu important al științelor naturii. Alături de colaboratori a mai publicat Vegetația lemnoasă din silvostepa României, carte apărută In 1967 la Editura Academiei, Cercetări tipologice de sinteză asupra tipurilor fundamentale de pădure, carte publicată de Editura CDF în 1968, capitole din Bibliografia Ornithologiea Romuniae, apărută în 1971, Dicționarul cine- getic, colaborări la harla geobotanică a României. O mare pasiune l-a legat de ornitologie și de vtnătoare. Opera sa, pc lingă numeroase descrieri, observații și cerce- tări, include un număr mare de desene și fotografii executate cu remarcabilă sensibilitate. A lucrat pînă în ultimele zile Ja manuscrisul unei cărți despre păsările răpitoare din România și, în ultima noastră întîlnire, discuțiile s-au purtat mei mult despre păsări și vinat, despre natură în general, despre meleagurile natale din Basarabia, pămtnt românesc. Inginerul Sergiu Pașeovschl lasă tn urma sa imaginea nuni mare naturalist, animat de o profundă pasiune pentru cu- noaștere, a unei personalități in care s-a întrunit o operă exemplară prin rigoare și întindere, un devotament superior pentru natura României și un comportament de o irepro- șabilă ținută morală. Dr. VĂDIM NESTEROV - ICAS — doctor tn științe veterinare — REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 1 63 Dr. ing. Constantin Traci (1926-1990) în decembrie 1990 s-a stins din viață, pe un pa t do spital, dr. ing. Constantin Țract, cercetător științific principal gradul II in Institutul dc Cercetări și Amenajări Silvice din Bucu- rești și cadru didactic asociat al Universității din Brașov, Facultatea do Silvicultură. A fost un mare om do știință, cercetător exemplar și specialist de cea mai Înaltă clasă in domeniul modiologloi forestiere, cunoscut In țară și străină- tate ca un reprezentant de frunte și de necontestat al silvicul- turii dc refacere sau recuperatorii. Aparent, rcstrlns ca arie de cuprindere, domeniul său de specializare, definit prin sintagma cercetări pentru Împădurirea terenurilor erodate (degradate), a nisipurilor și alunecărilor de teren, reprezintă, in realitate, o preocupare de bază a ecologiei moderne, fiind principalul instrument și vîrful do lance al strategiilor de reconstrucție, de restaurare și reinte- grare In circuitul productiv a valorilor naturale pierdute în urma impacturilor antropice. Numai cine a văzut Vrancea, cu peisajele, sale selenare pe locul fostelor păduri particulare, tăiate iresponsabil după primul război mondial, va Înțelege valoarea idealului lui Constantin Traeî: acela de a vindeca rănile pămîntdlui, de a acoperi cu vegetație forestieră toate suprafețele de sol erodat. A fost nu numai un mare om, ci și un cercetător științific de excepție care, prin preocupări și rezultate, a depășit hota- rele țării, fiind unanim apreciat de specialiștii de ramură, înscriindu-se In problematica mai largă a luptei pentru re- stabilirea echilibrului ecologic din lumea întreagă; arborele, pădurea, Însăși silvicultura română au avut de oiștigat, iar munca și opera sa de o viață și-au demonstrat din plin utili- tatea, noblețea, dimensiunea patriotică. Dispariția lui Constantin Tiacl este, de aceea, tristă și ire- cuperabilă, avind în vedere că, potrivit traiectoriei vieții sale, ar mai fi avut multe de făcut, și aceasta în folosul țării și al nostru, al tuturor. în culmea croației fiind, el n-a apucat, din păcate, a-și spune ultimul cuvint. S-a născut la 12 mai 1926 în comuna Marginea, județul Suceava. A urmat liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, apoi Facultatea de Silvicultură din Gimpuhmg Moldovenesc, pe care a absolvit-o, cu diplomă da merit, în anul 1952. Este doctor in științe agricole, secția silvicultură, din anul 1964 și a deținut funcția de șef de colectiv de cercetare, timp de 18 ani. Originea țărănească, dintr-o familie cu muiți copii, și anii copilăriei, petrecuți într-un sat eu vechi tradiții buco- vinene, din apropierea muntelui împădurit, j-au marcat profund destinul. Opțiunea pentru pădure, pentru meseria de inginer silvic, se explică prin această origine:, a copilărit și absorbit de timpuriu aerul unei culturi milenare, impregnat cu parfumul de cetină verde a brazilor. Opera lui Constantin Traci este imensă și de aceea nici nu încercăm o expunere detaliată. La o privire exhaustivă, re- ținem: Împăduriri experimentale in terenuri degradate pe o --------- suprafață de peste 1000 hectare, cercetări de cartografie staționată, caracterizări de soluri și de comportare a speciilor forestiere în condiții extreme de mediu, pe mai bine de 300.000 hectare, soluții tehnice de corectare a dezastrelor eroziunii și de împădurire cu arbori și arbuști, de asemenea pe sute do mii de hectare, apoi peste 100 de studii și proiecte de amenajare a numeroase bazine hidrografice torențiale, de corectare a eroziunii, de stabilizare a alunecărilor de teren, de restabilire a echilibrului ecologic cu ajutorul vegetației silvestre, in combinație cu lucrări inginerești de geniu, de reintroducere in circuitul economie a suprafețelor slab pro- ductive. Nu mai puțin importantă a fost și activitatea de investi- gare a bazelor teoretice ale reconstrucției ecologice pe soluri erodate, sprijinită de o competentă, asiduă și permanentă activitate publicitară, inclusiv de propagandă și populari- zare a rezultatelor. Materialele elaborate în intervalul de timp 1952 — 1988 (anul pensionării) sînt cuprinse în peste 150 lucrări științifice, publicate sub formă de articole, co- municări referate, note, eseuri și așa mai departe, în reviste de specialitate, sau separat in trei volume do sinteză, la Editura Ceres, și încă altele două In curs de apariție. Cu tot caracterul unidimensional, dar de o inegalabilă aprofundare, se pot distinge mai multe direcții principale de cercetare. Acestea se pot rezuma astfel: a) caracterizarea șl clasificarea terenurilor degradate; h) studiul vegetației fores- tiere din aoestc terenuri (naturală sau introdusă); c) ecologia speciilor do arbori și arbuști care interesează refacerea și îm- pădurirea zonelor afectate de eroziune: d) instalarea dc cul- turi experimental demonstrative; e) cartarea și împădurirea terenurilor degradate; f) elaborarea unei metode originale de evaluare a volumului eroziunii; <|) perfecționarea tehnolo- giilor de consolidare și plantare a terenurilor degradate, nisipurlor și terenurilor alunecoase; h) stabilirea pe cale experimentală a rolului hidrologic, antierozional și amelio- ratival culturilor forestiere din terenurile supuse eroziunii etc. Sintetlzînd această prestigioasă activitate, menită să îm- bogățească tezaurul de cunoștințe al silviculturii române și, prin aceasta, să mărească eficiența intervențiilor noastre în corectarea greșelilor și in reinstalarea echilibrului ecologic, în situațiile de criză și boală ale pămintului, credem că nu sintem prea departe de adevăr, dacă vom compara viața și opera lui Constantin Traci cu un copac avind rădăcinile Înfipte in solul Margine!, coroana — de tip monopoidal — sprijinind cerul albastru al Patriei. Cîte frunze și ramuri, tot atltea opere științifice, frumos ordonate după liniile de forță ale zenitului. Este mult, este puțin pentru o viață de om? Numai viitorul are dreptul să judece. Dr. ing. G. BÎNDIU 54 REVISTA PĂDURILOR *Anul 105 • 1991 ♦ Wr. 1 Index alfabetic 1990 A Andreica Gh., Mădăraș I., FUlp AL: Utilizarea elicopterelor ca modalitate de ecologizare a tehnologiilor de exploatare Nr. 3-4, P- JH Armășaseu S.t Aspecte privind tehnica lucrărilor de îngrijire In făgete. Nr. 3, p. 73. Armășeseu S.: Rezultate ale cercetărilor auxologlce privind densitatea optimă în molidișuri și făgete. Nr. 3—4, p. 151. n Btddeami E., Dirtalan G., lonescu T., Han I.: Gonsiderațiuni privind bioproducția de ciuperci comestibile in sectorul silvio. (II). Nr. 2, p. 95. Boruga I., lana A.: Noi mașini de semănat semințe forestiere în pepiniere. Nr. 2, p. 90. C Ciobanii C., Răuță C., Mihălleseu A.: Modificări ale solurilor forestiere produse de poluarea cu dioxid de sulf șl metale grele. Nr. 1, p. 17. Ciobanii C., Mihăilesen A.: Poluarea industriala a solurilor și a vegetației forestiere în zona Zlatna. Nr. 3—4, p. 129 Cllneiu I., Lazăi N.: Prognoza stabilității barajelor suMimen- sîonale cu ajutorul unui modo] matematic. Ni. 3—4, p. 189 Cojocarii A.: Atribuții reale și normale ale arborilor in arbo- retele grădinărite. Nr. 2, p. 77. Copăceau D., Gioziusrbi Gh., Lupușansc-hi St.: Particularită- țile tehnologiei de exlpoatare a lemnului in rărituri. Nr. 1, p. 48. D Dan I., Beldeauu E.,Ioneseu T., Hirta Iau Gb.: CnnsiderațhuJ privind bioproducția de ciuperci comestibile in sectorul silvic. (II). Nr. 2, p. 95 Disseseu R.: Abordarea bayesiană a deciziilor amenajistice. Nr. 2, p. 62. Duma V.: Experimentări privind îmbunătățirea sortării și prelucrării lemnului scurt de foioase. Nr. 2, p. 81. Dumitrlu- Iălăranu I.: Arbori și arbuști din parcul complexu- lui muzeal Peleș. Nr. 3—4, p. 124. E Enescu Val.: Rezultate preliminare privind comportarea in cultură a unor proveniențe de frasin. Nr. 1, p. 5. Enescu Val.: Realizări în domeniul creării plantajelor pentru producerea semințelor genetice ameliorate. Nr. 3—4, p. 120. F FăicașCecilia, Vlonga St.: Cercetări privind lumina de eare dispune semlnțișul natural tn făgete montane parcurse cu prima tăiere succesivă, progresivă și de transformare la grădinărit. Nr, 3 — 4, p. 143. Filip Al., Mădniaș I., Andreica Gh.: Utilizarea elicopterelor ca modalitate ecologică a tehnologiilor de exploatare. Ni. 3—4 p. 174. G Gaspai R.: Cercetări asupra hidrografelor debitelor de viitură generate de ploi în bazine mici. (I), Nr. 1, p. 37. (II), Nr. 2, p. 66. Giurgiu V.t Contribuții la cunoașterea făgetelor regenerate din lăstari (aspecte biometrice). Ni. 1, p. 32. Giurgiu V.: Ecuația de regresie a volumului la arborii fores- tieri din România. Nr. 3 — 4, p. 145. Grigorescu Anca, loidaa Cosiaehe Maigareta: Tehnologia de micropropagare „in vitro” la stejar (Quercus robur L.), Nt. 2, p. 58. Grozinsehl Gh., CopăceanD., Lnpnș&nsehI St.: Particularită- țile tehnologiei de exploatare a lemnului în rărituri. Nr. 1, p. 48. I Ian» A., Bomgu V.: Noi mașini de semănat semințe fores- tiere in pepiniere. Nr. 2, p. 90. lonașeu Gh.: Tehnici moderne pentru mecanizarea exploa- tării lemnului. (I), Nr. 1, p. 43. (II), Nr. 2, p. 98. lonescu T., Beldeanu E., Dan I., Dirtalan Gh. :Gonsiderațiuni privind bioproducția de ciuperci comestibile în sectorul silvic. (II). Nr. 2, p. 95. lonescu M.: Drumurile, forestiere astăzi. Nr. 3—4, p. 101. lonljă Lucia: Cercetări privind izolarea și cultura protoplaști- lor de ulm (Ulmus sp.). Ni. l,p. 8. Iordan Costache Margareta. Grigoiascu Anen: Tehnologia de micropropagare „in vitro” la stejar (Quercus robur L.). Nr. 2, p. 58. Ivana St., Trael C.s Efectele lucrărilor de amenajare în bazinul hidrografic al torentului Valea lui Bogdan. Nr. 3—4, p. 136. L Lazăr N., Cllneiu I.: Prognoza stabilității barajelor subdi- mensionate cu ajutorul unui model matematic. Ni. 3—4, p. 169. Leahii I.: Structura arboretelor echiene ca efect al măsuri- lor sil vo tehui ce si amenujistice proiectate. (I). Nr. 3 -4. p. 156. Lupușansch! St., Copăeean D., Grozlnsehî Gh.: Particularită- țile tehnologiei dc exploatare a lemnului in rărituri. Nt. 1, p. 48. M Manoliu AI.: Contribuții la studiul niicromioetelor în păduri de brad afectate de uscarea prematură a arborilor. Nr. 1, p. 12. Matroana I.: Transportul si stabilitatea ecosistemelor fores- tiere. Nt. 3-4, p. 177. Mădăraș I., Andreica Gh., Filip AL: Utilizarea clicopterelo, ca modalitate do ecologizare a tehnologiilor do exploatare Ni. 3 — 4, p. 174. Mlhăflesau A., Ciobanii C., Rfitiță C.: Modificări ale solurilor forestiere produse de poluarea cu dioxid de sulf și metale grele. Nr. 1, p. 17. Mlhăiles«u A., Ciobanii C.: Poluarea industrială a solurilor și vegetației forestiere tn zona Zlatna. Nr. 3 — 4, p. 129. Mllesen I.: Opțiuni cu privire la gospodărirea pădurilor în etapa actuală. Nr. l,p. 2. O <)leniri N.: Contribuții la cunoașterea dăunătorilor fructifi cailei larlcelui american (Lari;» decidua MU1.) în România- Nr. 3-4, p. 160. R Rang C.: Factorii stresanți de origine antropioă cu rol in diminuarea populațiilor de păsări în arborete. Nr. 3 — 4, p. 166. Băută C., Ciobanu C., Mihăiîosen A.: Modificări ale solurilor forestiere produse de poluarea cu dioxid de sulf și metale grele. Nr. 1, p. 17. 55 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nr. 1 s-ș Smejkal G.: Cu referire la daunele aduse pădurii de poluarea industrială. Nr. 3—4, p- 183. Stnneseu V., Șofletca N.: Cercetări de genetica ecologica în molidisuri njontane. Nr. 3—4, p, 114. Stoiculescu Cr. D.: Influența exercitată de pășnnat asupra rădăcinilor fine de gorun, factor de deteriorare a echilibrului ecologic. Nr. 3—4, p. 127. T Tiasesen Al.: Cercetări privind elaborarea seriilor dendro- cronologice la gorun — Quercus petraea (Matt.) Liebl. și stejar pedunculat — Qitereus robur L. Nr. 1, p. 26. Traci C.,Ivana St.: Efectele lucrărilor de amenajare in bazinul hidrografic al torentului Valea lui Bogdan. Ni, 3—4, p. 138. U Ungur A.: O soluție tehnică nouă pentru colectarea șl trans- portul crăcilor si resturilor de exploatare în vederea valorifi- cării. Nr. 3-4, p. 178. DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE: Nr. 2, p. 103, Nr. 3-4, p. 183. DIN ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE AGRI- COLE ȘI SILVICE: Nr, 2, p. 105. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII PROGRESUL SILVIC: Ni. 2, p. 109. Nr. 3-4, p. 187. ACȚIUNI ȘTIINȚIFICO-TEHNICE ÎNTREPRINSE ÎN LUNA PĂDURII 1990: Ni. 2, p. 106. CRONICĂ: Nr. 1, p. 11, 17, 53, 54, 56. Nr. 2, p. 107,110, 111, 112. Ni. 3-4, p. 191. RECENZII: Nr. 2, p. 104, Nr. 3-4. p. It9, 126, 135, 155, 165, 182, 192. REVISTA REVISTELOR: Nr. 1, p. 16, 25, 31, 42. Nr. 2, p. 61, 72, 80, 97, 108. Nr. 3-4, p. 176. 184, 186, 192. INDEX ALFABETIC 1989: Nr. 1, p. 55. Stimați colaboratori ați reînnoit abonamentele la revista noastră pe acest an P Vă așteptăm! REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 • Nr. 1 SUDREL Regie Autonomă de Exploatarea Lemnului București este cea mai mare furnizoare de produse lemnoase din sudui țării Principalele produse sînt: Bușteni pentru industrializarea lemnului Lemn pentru mină Lemn pentru celuloză și hîrtie Lemn pentru construcții rurale Lemn pentru PAL și PFL Lemn pentru distilare Cherestele Traverse pentru cale ferată Semifabricate din lemn Parchete Lăzi și ambalaje din lemn masiv, placaj sau PFL Butoaie din fag și stejar Uși, ferestre de toate tipurile Panouri-eofraje pentru construcții Palete din lemn pentru transport Barăci și case prefabricate Diverse produse pentru uz casnic și gospodăresc Prin unitățile sale specializate, execută garni- turi de mobilă pentru bucătării. ComentUe se pri ■ mese ia SUDREL S.A. — București Șos. Pipera, Nr. 46 A corp A, sector 2, Telefon 33.10.10 Telex 01<22t Director General Telefon 33.54.15