MINISTERUL SILVICULTURII ^rn^TTTWMUKam ! -r-T^nr-. ' —ut Masivul Ciucaș, vedere spre Vîrful Ciucaș. (Foto: I. NĂDRAG) Orație pădutilat am putut tezista în ținutul cat p ata-danubian-p antic în timpul mig-tațiilat, ne-am putut păstta continuitatea în acest ținut. Coperta I Clâbueetul Baiului și Bucegii. (Foto: prof, infl. T. REDLOV) REVISTA PĂDURILOR -SILVICULTURĂ §1 EXPLOATAREA PĂDURILOR — ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII ȘI AL MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII CONSILIUL DE CONDUCERE Dr. ing. Gh. Constantinescu (președintele consiliului și redactor responsabil), Ing. I. Tăbăraș (vicepreședintele consiliului), Prof. dr. St. Alexandru, Ing. I. Bușe, Dr. ing. D. Cârloganu, Ing. Fl. Cristeseu, Ing. Cornelia Drăgan, Dr. ing. C. Frumosu, Dr. doc. V. Giurgiu, Dr. ing. M. lanculescu, Ing. A. Menhardt, Prof. dr. ing. S. A. Munteanu, membru corespondent al Academiei R. S. România, Conf. dr. ing. Filofteia Negruțlu, D. Pa.șca, Ing. I. Pietrăreanu, Ing. I. Predesou, Ec. Gh. Sanda, Ec. V. Sava, Prof. dr. ing. V. Stănescu, Ing. Ov. Stoian ANUL 104 Nn 1 1989 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. I. Olteanu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. A. Anca, Ing. Al. Balșoiu, Dr. ing. I. Catrina, Dr. ing. Gh. Cerchez, Ing. Gh. Gavrilescu, Prof. dr. ing. Gh. lonașcu, Dr. ing. Em. Mareocl, Dr. ing. I. Milescu, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, Ing. St. Munteanu, Dr. Ing. G. Mure- șan, Ing. M. Nicolae, P. Pascu, Ing. P. Saru, Prof. dr. ing. V. Stănescu, Dr. ing. Meianica Urechlatu Redactor principal: Elena Niță Tehnoredactor: Marla Uiaru CUPRINS GH. CONSTANTINESCU, GH. IONAȘCU: Unele cerințe privind exploatarea lemnului în România 2 VAL. ENESCU: Micropropagarea „în vitro” și amelio- rarea prin selecție clonală a salcîmului (Robinia pseu- doacacia L.) 6 I. BLADA: Rezistența fenotipică a unor pini cu cinei ace în contextul actualului areal al ruginii veziculoase în România 10 A. ALEXE: Propuneri pentru un sistem de indicatori chimiei și biochimici în vederea caracterizării nutri- ției minerale la plantele forestiere 13 R. C. DISSESCU: Contribuții la determinarea fondu- lui de producție optim în codrul grădinărit 18 M. DRĂGOI, R. BLAJ-, Utilizarea metodelor de de- cizii multicriteriale la amplasarea masei lemnoase — produse principale. (II) 23 R. ICIIIM: Cu privire la daunele provocate de cervidee în pădurile din nordul țării și la măsurile de prevenire care se impun 26 V. MIHALCIUC, A. SIMIONESCU: Considerații cu privire la evoluția populațiilor defoliatorului Ly- mantria monacha L. în cuprinsul țării. în perioada ani- lor 1974—1986 31 C. CREANGĂ, GH. LĂ^ĂRESCU: Considerații privind utilizarea feromonilor sexuali sintetici în lu- crările de depistare și prognoză a dăunătorului Ly- mantria monacha L., la Ocolul silvic Putna, județul Suceava 34 I. BUȘE, J. KRUCH: Cercetări în legătură cu va- riația consumului de motorină l i tractoarele de tip TAF 38 D. CÂRLOGANU, I. MAILAT: Un nou model de funicular universal pentru colectarea lemnului — FUC-D.4 42 PROGRAMUL ACȚIUNILOR CE SE ÎNTREPRIND ÎN „LUNA PĂDURII” ÎN ANUL 1989 49 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCE- TĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE 51 CRONICĂ 53 RECENZII 9, 41, 50 REVISTA REVISTELOR 22, 25 TEMATICA REVISTEI PĂDURILOR 55 C O N T E N T GH. CONSTANTINESCU, GH. IONAȘCU: A îew requirements on wood exploltatlon in the Socialist Republic oi Romania 2 VAL. ENESCU: „In vitro” inieropropagafion and breeding of black locust by clonal seleetion (Robinia pseudoacacia L.) 6 I. BLADA: The blister rust in Romania and the phe- notypic resistance of some white pines 10 A. ALEXE: A proposed System for assessement of tlie mineral nutrient status of forest plants 13 R. C. DISSESCU: Contrlbutions to the determina- tion of the optimum growlng stoek in the seleetion forest 18 M. DRĂGOI, R. BLAJ: Utilization of muitierite- rial decisional methods for annual cut location-main yield. (II) 23 R. ICHMI: Damages caused by eervidae in the fo- rests in the North of Romania and prevention steps to be taken 26 V. MIHALCIUC, A. SIMIONESCU: Considera- tions on the evolution of the population of the deîo- liator Lymahtria monacha L. in Romania (1974— 1986) 31 G. CREANGĂ, GH. LĂZĂRESCU: Considerations concerning the use of sexual pheromones for the iden- tification and prognosis of Lymanlria monacha L., in the forest district Putna—Suceava 34 I. BUSE, J. KRUCH: Studies on the variation of gas oii consumtion of tbe TAF tractors 38 D. CÂRLOGANU, I. MAILAT: A n:w type of uni- versal cabieway tor wood haulage — FUC D.4 42 THE PROGRĂMME OF THE ACTION REAL1ZED IN THF. „FOREST MONTH”, 1989 49 FROM THE ACTIVII Y OF THE FOREST RESEARCH AND MANAGEMENT INSTITUTE 51 NEW 53 REWIEWS 9, 41, 50 BOOKS AND PERIODICALS NOTED 22, 25 THE THEMATICAL PROGRĂMME OF THE JOUR- NAL REVISTA PĂDURILOR 5 - Redacția: Oficiul de Informare Documentară al M.I.L.M.C. București, B-dul Magheru, nr. 31, sectorul 1, telefon 59.68.65 și 59.20.20/176 Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă Cititorii din străinătate se pot abona prin ROMPRESFILATELIA — sectorul export-import presă P.O. Box 12—201 telex 10376—PRSFI R, București, Calea Griviței, nr. 64—66 The îoreign readers may subscribe by ROMPRESFILATELIA — export Sectlon and press import sectlon P.O, Box 12—20, telex 10376—PRSFI R, București, Calea Griviței, nr. 64—66 „Silvicultura trebuie să realizeze In Întregime pro- gramele de Împădurire șl respectarea normelor stabi- lite in exploatarea și dezvoltarea pădurilor, care con- stituie un bun general și cu o importanță deosebită— și economică dar și ecologică pentru menținerea me- diului înconjurător”. NIC0LAE CEAEȘESCU Unele cerințe privind exploatarea lemnului în România Dr. ing. GH. CONSTANT INE SCU Prof. dr. ing. GH. IONAȘCU Exploatarea lemnului, ca știință și activitate practică productivă, se bazează pe un ansam- blu unitar și organic de cunoștințe referitoare la pădure și gospodărirea ei, la direcțiile și modul de valorificare a produselor pădurii și în special a lemnului în condiții foarte variate de mediu, stare de vegetație, tehnici și tehno- logii de lucru, pentru satisfacerea nevoilor de masă lemnoasă reclamate de diferite ramuri ale economiei naționale. Ea are un caracter complex, cuprinzînd elemente referitoare la cele patru componente de bază ce intervin în organizarea muncii în acest sector, și anume, om-pădure-tehnică-economie. Prin urmare, exploatarea lemnului cuprinde o parte biologică guvernată de legile impuse atît de pregătirea forței de muncă necesară acestui domeniu, cît și de pădure ca ecosistem complex și o altă parte tehnico-economică cu o extensiune dictată de gradul, modul și direc- țiile de prelucrare a lemnului, care se raportează la legile obiective ale mecanicii, fizicii, chimiei și economiei muncii, dar și la condițiile social- -economice specifice fiecărei țări și perioade de dezvoltare. Ca orice știință tehnică însă și exploatarea lemnului are un caracter pronunțat practic, fiind influențată de o multitudine de factori ce se referă atît la viața și dezvoltarea pădurii cît și la pregătirea forței de muncă, tehnicile și tehnologiile de lucru, în condiții de maximă eficiență ecologică — economică. Cu toate că de gospodărirea pădurilor, pune- rea lor în valoare, valorificarea, prelucrarea și industrializarea lemnului se ocupă două ramuri de activitate, silvicultura și exploatarea —prelucrarea lemnului, unite intr-un sistem cu o sferă mai largă de cuprindere, cunoscut sub denumirea de economie forestieră, exploa- tarea lemnului este o activitate complexă, cu caracter extractiv-industrial, prin care arborele viu în picioare este transformat, prin procese de muncă specifice, în sortimente și produse necesare oamenilor și diferitelor sectoare indus- triale ale economiei naționale. Aceste activități și procese de muncă se găsesc într-o succesiune în timp și spațiu, avînd în vedere perioada cînd se efectuează și depla- sarea produselor rezultate de la locul de dobo- rîre pînă acolo unde se obțin produse cu grad ridicat de întrebuințare prin prelucrare pe cale mecanică, chimică și biologică. Comun acestor activități este obiectul muncii care în principal este lemnul, sub diferitele sale forme de existență, și cunoștințele generale și specifice despre el. în această situație, exploatarea lemnului are puncte comune, întrepătrunderi și chiar suprapuneri de activități ce se desfășoară atît cu silvicultura cît și cu industria de prelu- crare a lemnului. Aceasta datorită pe de o parte obiectului muncii, lemnul, care este sub diferite forme comun tuturor acestor sectoare și care trebuie să asigure cantitativ și calitativ cerințele de lemn ale economiei naționale, iar pe de altă parte se mențin comune locurile de muncă (de producție) mai cu seamă cu silvicultura și unele dintre mijloacele de muncă și tehnicile și tehnologiile de lucru cu prelucrarea lemnului. Aceste legături de interdependență rezultă din analiza existenței pădurii ca ecosistem și felurile de gospodărire al acesteia, la care exploa* tării lemnului îi revine un rol important, ca și necesitățile de valorificare complexă a resur- selor lemnoase în concordanță cu cerințele de lemn ale consumatorilor și posibilitățile de recoltare de lemn pe care le oferă realitățile fondului nostru forestier. în acest context procesul de producție al exploatării lemnului trebuie să stabilească atît tehnicile și tehnologiile de lucru cît și modul de organizare a muncii pe teren, în timp și spațiu, pentru recoltarea, prelucrarea primară a masei lemnoase și expedierea produselor rezultate către beneficiari. De altfel, activitatea de exploatare a lemnu- lui în strînsă legătură cu activitatea de gospo- dărire a pădurilor — unde interacțiunile sînt multiple, complexe și complicate — trebuie să 2 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 satisfacă unele deziderate ce rezultă din exis- tența laolaltă în cadrul ecosistemului forestier, și anume : — recoltarea cu continuitate și în condiții de rentabilitate a masei lemnoase în concor- danță cu posibilitatea pădurilor, stabilită de amenajamentele silvice, elaborate potrivit legii; — posibilitatea folosirii de tehnici și tehnologii moderne de recoltare, colectare și transportul lemnului ca o necesitate obiectivă de intensi- vizare a gospodăririi pădurilor și ridicare a calității și productivității acestora precum și a muncii; — amplasarea și recoltarea masei lemnoase în situația asigurării de condiții ecologice favo- rabile instalării unei noi păduri, pe cît posibil prin regenerare naturală; — extragerea arborilor lîncezi cu creșteri reduse, nedoriți ca specie și conformare, vătă- mați, uscați, rupți și doborîți în vederea preve- nirii unor calamități naturale provocate de factori biotici și abiotici ș.a. La acestea se adaugă și alte cerințe din partea Ministerului Silviculturii, rezultate din orien- tările acestuia pentru reașezarea silviculturii românești pe baze noi, izvorîte din directivele de partid și din necesitățile unei gospodăriri mai raționale și multifuncționale a patrimoniu- lui nostru forestier, care duc implicit la sporirea preocupărilor privind perfecționarea și amelio- rarea tehnologiilor de lucru, aplicarea de tra- tamente intensive cu perioade îndelungate de regenerare, în special a codrului grădinărit și a lucrărilor de transformare spre codru gră- dinărit. De aici s-a ajuns la revizuirea între- gului ansamblu de norme tehnice în silvicul- tură, a căror aplicare practică ridică numeroase probleme noi de ordin teoretic și practic apli- cativ, atît pentru silvicultură, cît mai ales pentru exploatarea lemnului. în acest sens prevederile „Instrucțiunilor Ministerului Silviculturii și Ministerului Industri- alizării Lemnului și Materialelor de Construcții nr. 250—1986”, ca și „Normelor tehnice actuale pentru alegerea și aplicarea tratamentelor”, accentuează într-un grad mai mare necesitatea creșterii stabilității ecologice a pădurilor pen- tru asigurarea permanenței și a funcțiilor pro- ductive și protective ale întregului nostru patrimoniu forestier. Această orientare a condus la părăsirea sau limitarea unor tehnici extensive de gospodări- re a pădurilor și extinderea tratamentelor bazate pe regenerare naturală, și în primul rînd a codrului grădinărit și a lucrărilor de transformare spre grădinărit, care vor cu- prinde în mai mare măsură atît pădurile din grupa l-a cu rol de protecție deosebit, cît și pădurile din grupa a Il-a cu rol de producție și protecție. Ele se vor aplica atît în arbore- tele pluriene, relativ pluriene cît și în unele arborete relativ echiene și echiene. în condițiile unei asemenea pronunțate di- versități de situații structurale și funcționale ale pădurilor, folosirea și extinderea de lu- crări de transformare spre codru grădinărit ca și a altor tratamente intensive impun crearea unei rețele cît mai ample de blocuri și supra- fețe experimentale în care să se efectueze cer- cetări de lungă durată și care să vizeze atît aspecte si Ivi culturale cît și tehnici și tehno- logii de exploatare a pădurilor. însă, noile norme tehnice privind alegerea și aplicarea tratamentelor generează noi orien- tări și situații cu implicații asupra organizării în timp și spațiu atît a lucrărilor de gospo- dărire a pădurilor, cît mai ales asupra celor de punere în valoare și valorificare a masei lem- noase. Dintre noile situații cu care se va confrunta sectorul de exploatare a lemnului cu implicații asupra punerii în valoare și valorificării masei lemnoase, a tehnicilor și tehnologiilor de lu- cru și indicatorilor economici ca și asupra întregii activități din acest sector, menționăm : — reducerea volumului de tăieri și modifica- rea structurii masei lemnoase pe specii și sor- timente prin recoltarea cu precădere a produ- selor de igienă, curățiri și rărituri și apoi a produselor principale, cu repercusiuni asupra nivelului și direcțiilor de valorificare ca urmare a schimbării nu numai a dimensiunilor arbo- rilor și a volumului pe fir, cît și a calității lor; — extinderea tratamentelor cu perioadă lun- gă de regenerare și menținerea permanentă a vegetației forestiere, ca și a funcțiilor pădurii la care recoltarea materialului lemnos se va face prin mai multe intervenții pe suprafețele de regenerare; — răspîndirea mare a suprafețelor de rege- nerare pe cuprinsul pădurii la care intensitatea tăierii la o intervenție este la produse prin- cipale destul de redusă; — existența în continuare a unei importante suprafețe păduroase în stare de inaccesibilitate sau greu accesibile în ansamblul arboretelor preexploatabile și exploatabile; — existența unei rețele restrînse de instalații de transport permanente în pădure, ceea ce face ca distanța de colectare să fie mare, si- tuație necorespunzătoare pentru recoltarea ma- terialului lemnos rezultat prin aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit și extragerii produselor secundare; — adaptarea la noile situații a sistemei ac- tuale de mașini din exploatări forestiere și perfecționarea de noi utilaje și instalații cu performanțe, tehnico-economice și de protecție a mediului înconjurător, superioare ș.a. Aceste cerințe din partea silviculturii, ca și cele impuse de raționalizarea și modernizarea propriilor activități, conduc la unele modificări și chiar schimbări în forma și structura mo- dului de organizare și funcționare a proceselor REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 3 de muncă din exploatarea lemnului. Ele au im- plicații asupra indicatorilor tehnico-economici și de calitate ce privesc desfășurarea produc- ției materiale, concentrarea tehnicii și forței de muncă, specializarea și combinarea ei în con- dițiile adîncirii diviziunii sociale a muncii, ale extinderii legăturilor dintre sectoare, ramuri, subramuri și întreprinderi, în concordanță cu valorificarea integrală și complexă a resur- selor de lemn în raport cu nevoia socială, în vederea folosirii cu maximum de eficiență a capacităților și mijloacelor de producție ș.a. în asemenea condiții, interacțiunea între silvicultură și exploatare este pe multiple planuri mult mai intensă și mai strînsă, de situația din pădure, „bună sau rea”, fiind răs- punzătoare, în unele situații, ambele sectoare care trebuiau și trebuie să găsească acele moda- lități și mijloace de intervenție în pădure care să păstreze integritatea și funcțiile fondului forestier, iar consecințele impactului provocat în procesul de recoltare a lemnului să fie cît cît mai mici și neînsemnate pentru pădure. Satisfacerea în continuare a nevoilor de lemn, în condițiile reducerii volumului de tăieri și în special a produselor principale și creșterii ponderii produselor secundare, pune în fața sectorului de exploatare a lemnului, ca de altfel și pentru celelalte ramură ale economiei naționale consumatoare de lemn, cerința gos- podăririi, economisirii și valorificării prin pre- lucrări mecanice și chimice cu eficiență sporită nu numai a masei lemnoase repartizate anual, ci și folosirea în mai mare măsură a materialelor recuperabile și refolosibile care constituie resurse încă insuficient folosite, mai ales în industria celulozei și hîrtiei. Reducerea tăierilor rase ca și a celor de pro- duse principale și dispersia mare a suprafețelor de regenerare fac ca și principiul de mare ran- dament în organizarea lucrărilor de recoltare, al concentrării forțelor și mijloacelor de lucru, să fie reanalizat, atît în ceea ce privește alcătuirea sistemei de mașini, cît și capacitatea și mobilitatea mașinilor și utilajelor ce o compun. Realizarea lucrărilor de exploatare a lemnu- lui în flux continuu sau în lanț, pe baza unu} plan judicios stabilit, presupune existența unei concentrări a lucrărilor și a unor mașini și utilaje ca și a unei rețele corespunzătoare de căi de transport în pădure. Această concentrare, care permite o raționa- lizare a procesului de producție prin mecani- zarea tuturor lucrărilor, dar mai cu seamă a celor grele și mari consumatoare de forță de muncă și timp mai ales la recoltarea lemnului, conduce, în situația aplicării tratamentelor intensive (grădinărite și de transformare spre grădinărit ș.a.), la pagube cu atît mai mari cu cît tehnicile și tehnologiile de lucru sînt de mare capacitate și randament, iar arboretele sînt dese, neîngrijite și lipsite de o accesibili- tate corespunzătoare. Această concentrare a tehnicii și forței de muncă trebuie să se facă în condițiile asigurării unui echilibru și armonizării între țelul, prin- cipiile și tehnicile de gospodărire și exploatare a pădurilor, în concordanță cu exigențele tehni- co-eeonomice și ecologice actuale și de pers- pectivă. Dispersia mare a parchetelor pe cuprinsul fondului nostru forestier conduce în unele situații la o izolare a acestora sau la o legătură dificilă cu instalațiile de transport pe distanță lungă, care fac ca operațiile de recoltare și colectare pe suprafața acestora să nu se efec- tueze normal și în deplină siguranță ci cu ris- curi mari de accidentare, cu greutăți la colectarea și valorificarea masei lemnoase și execuției lucrărilor de îngrijire a arboretelor. în asemenea situații, o mare importanță trebuie să se acorde operației de amplasare a masei lemnoase atît sub aspectul intensității tăierilor, forma și mărimea șantierelor de exploatare cît și, mai ales, ca poziție în spațiu și timp a acestora, în raport cu mijloacele, căile și perioadele optime de recoltare, colectare și transportul biomasei recoltate. La întocmirea amenajamentelor și mai ales la stabilirea arboretelor de parcurs cu tăieri este necesar să se aibă în vedere, în afară de influența factorilor locali, și de perspectiva dezvoltării pădurii în viziunea planificării lucră- rilor de gospodărire rațională a acesteia, deci și a lucrărilor de exploatare a masei lemnoase ce trebuie efectuată în condiții de maximă eficiență economico-productivă și socială. Din acest punct de vedere, subparcelele sau parcelele și deci și șantierele de exploatare a lemnului pot și trebuie să fie constituite din suprafețe de pădure cu limite pe cît po- sibil naturale, omogene din punct de vedere a arboretului și productivității acestuia, care asigură valorificarea lemnului pe termen lung, de formă și mărime impuse de cerințele ame- najamentului și, pe cît posibil, de necesitatea recoltării și colectării masei lemnoase la o cale permanentă de transport, în condiții de efici- ență economică și protecție a mediului încon- jurător. Dacă forma șantierelor de exploatare este impusă de condițiile naturale de teren, apoi mărimea și poziția lor sînt determinate de cantitatea de material lemnos pusă în valoare și posibilitățile de colectare și trans- port care să justifice economic și ecologic folosirea mijloacelor mecanice moderne de lucru, singurele în măsură să rezolve aceste cerințe. Lipsa unei rețele de instalații de transport adecvate în pădurile greu accesibile sau inac- cesibile, care să permită deschiderea lor în vederea valorificării materialului lemnos, con- duce la unele dificultăți atît pentru silvicul- 4 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 tură cît și, mai ales, pentru exploatare reflec- tate prin : — extragerea cu cheltuieli foarte ridicate a masei lemnoase puse în valoare și neefectuarea la timp și în mod corespunzător a lucrărilor de îngrijire a arboretelor; — exploatarea lemnului în condiții necores- punzătoare, colectarea făcîndu-se pe distanțe relativ mari, cu pierderi tehnologice importante și cu declasări apreciabile ale lemului înso- țite de distrugeri ale solului și arborilor în picioare ș.a. Caracterul sezonier al lucrărilor de exploatare, ca și accesibilitatea redusă a pădurilor, face ca aprovizionarea ritmică și la nivelul cerin- țelor marilor consumatori de masă lemnoasă (industriile de prelucrare a lemnului, celulozei și hîrtiei) precum și a altora să se facă cu mari dificultăți, atît sub aspectul sortimentației cît și al cantității solicitate de capacitățile de pro- ducție existente ca și a altor beneficiari ce continuă să se dezvolte, avînd la bază ca mate- rie primă biomasa arborilor în picioare. La valorificarea masei lemnoase o importanță deosebită trebuie să se acorde alegerii și folo- sirii corecte a tehnicilor și tehnologiilor de exploatare de mare randament în raport eu condițiile staționale și fitocenotice, felul de gospodărire a pădurii urmărit și tratamentele aplicate, valoarea produselor recoltate ]și a produselor preconizate a se obține ș.a Ca orice activitate economică, exploatarea lemnului trebuie să se finalizeze cu sporuri de eficiență și randament ale muncii prin intro- ducerea și extinderea mijloacelor și metodelor modeme de lucru. Diversitatea și complexitatea condițiilor în care se exploatează pădurile reclamă o sistemă de mașini cu o gamă largă de tipodimensiuni. în această situație se ridică problema aran- jării în spațiu și timp, în fluxul tehnologic de lucru, a mașinilor, folosindu-se criteriul asocierii, avînd la bază raportul capacităților construc- tive sau al productivităților orare, ori al nor- melor de timp ale mașinilor sau raportul pute- rilor instalate ș.a. Pentru a satisface nevoile complexe ale producției, mașinile din exploată- rile forestiere trebuie să aibă un caracter poli- funcțional, cu mobilitate, flexibilitate și fiabili- tate ridicate. în același timp însă ele trebuie să răspundă și cerințelor tipizării sub cele două laturi principale, selectivă și constructivă. Privită în ansamblu, sistema actuală de mașini este corespunzătoare, acoperind cu mașini și utilaje întreaga gamă de lucrări în pădure și în afara ei. Cum însă în momentul de față proporția de lemn subțire este în creștere, se impune cu necesitate studierea și realizarea în completare a unor mașini adecvate în condițiile reducerii consumului de energie, cuprinderii cu ușurință a punctelor dispersate pe suprafața de pădure unde se adună sau concentrează lemnul ș.a. Pentru ca impactul lucrărilor de exploatare să fie cît mai mic asupra pădurii și mediului, este necesar să se satisfacă unele cerințe, atît de silvicultură cît și de exploatare, dintre care ne permitem a menționa : — realizarea pe întregul fond forestier a unei rețele imitare de căi și instalații de trans- port permanente, care să permită pe de o parte efectuarea cu regularitate a lucrărilor de îngri- jire a pădurilor, în conformitate cu felul de gospodărire urmărit, iar pe de alta posibili- tatea deplasării mijloacelor de lucru pînă la parchetul sau șantierul de exploatare a lemnu- lui, care împreună cu mijloacele și căile de colectare să poată transporta cu ușurință, continuitate și economic lemnul, sub diferite forme, de la cioată pînă la locul de prelucrare și valorificare, fără ca acest proces să sufere întreruperi și transbordări multiple și inutile; — adoptarea unei tehnici de gospodărire diferențiate a pădurilor în raport cu cerințele ecologice, dar și de mare eficiență tehnico-eco- nomică, privind valorificarea integrală și superi- oară a biomasei arborilor în picioare; — amplasarea judicioasă a masei lemnoase în raport cu rețeaua de colectare și transport ca și alegerea perioadelor de lucru, astfel încît prejudicierile ce se aduc mediului încon- jurător și materialului lemnos să fie cît mai mici; — folosirea unor tehnologii de exploatare diferențiate pe grupe și naturi de tăieri, ca în cazul codrului regulat cu perioadă scurtă de regenerare, al codrului regulat cu perioadă lunga de regenerare, al codrului grădinărit, răriturilor și lucrărilor speciale de conservare și de igienă; — intensificarea și extinderea de mijloace de colectare și transport cu caracteristici adec- vate volumului pus în valoare și condițiilor de relief, astfel încît să se asigure un transport permanent, sigur și eficient în condițiile unei protecții și integrități maxime a materialului lemnos transportat, solului, semințișului și a arborilor; — promovarea în mai mare măsură a insta- lațiilor cu cablu cu grupul de acționare în stația de jos și cu mobilitate mare, la care sarcina se deplasează suspendat, cu mijloace de colec- tare prin excelență nepoluante dar cu cheltuieli de exploatare, mai ales în cazul volumelor reduse de extras ș.a. în asemenea situații devine evidentă cerința, de o maximă importanță pentru pădure și viitorul ei, ca între specialiștii ce se ocupă de gospodărirea pădurilor, indiferent de domeniul în care activează, să existe o colaborare strînsă pentru înțelegerea unitară și mai ales corectă a măsurilor ce se adoptă, a modului cum se realizează practic, pentru binele și perenitatea pădurii în țara noastră. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 5 Micropi^Opagarea „în viiro66 și ameliorarea prin seL clonală a salcîmului (Robinia pseudoacacia) Ls INTRODUCERE în general, atît pe cale naturală cît și artifi- cială, salcîmul se înmulțește relativ ușor vege- tativ prin lăstărire, drajonare, butășire și altoire. De aceea înmulțirea vegetativă este o practică curentă în silvicultura salcîmului prin aplicarea pe scară mare a tratamentului crîng simplu, pentru producerea puieților prin butași, în special de rădăcină [Seelinger, I., 1956, Beins, S., 1957, Barikina, B.P., 1958, Lăzărescu, 0. ș.a. 1961, Enescu C.V. 1963, 1965, Kim, C.H. și Lee, S.K. 1969, Kapusi, J. 1983, Matyas, C.S., 1986] și prin altoire [Enescu, C.V., 1962]. Capacitatea de a se înmulți ușor vegetativ este un factor favorizant în procesul de ameliorare, permițînd obținerea rapidă a unor materiale de reproducere genetic ameliorate bazată pe selecția clonală, fie și timpurie, și înmulțirea în masă pentru lucrările de împădurire pe cale vegetativă. Selecția clonală la vîrste mici are un grad de probabilitate ridicat și este facilitată de o vigoare de creș- tere foarte mare în primii ani de viață și, în special la plantele obținute prin altoire, mani- festînd foarte pregnant fenomenul de întinerire [Kopecky, E. 1957, Enescu, C.V., 1962]. întrucît butășirea de tip „industrial” prin tehnici convenționale este aplicată azi pe scară largă în silvicultură s-a pus problema punerii la punct a unor tehnologii de micropropagare „în vitro” a unor genotipuri (hibrizi, clone) valoroase de salcîm în scopul măririi randamen- tului (ratei) de multiplicare și scurtării la cîteva săptămâni sau cel mult luni a timpului de producere. în țara noastră cercetările pentru stabilirea unor biotehnologii de micropropagare „în vitro” au fost realizate și publicate de Enescu, C.V. și Jucan, A. [1985, 1985 a], Enescu, C.V. ș.a. [1987]. în baza acestor cercetări a fost elaborat un protocol (tehnologie) de micropropagare „în vitro” a genotipurilor (hibrizi, clone) genetic ameliorate care se poate folosi pe scară mare într-o stație pilot. în acest articol se prezintă această bioteh- nologie de micropropagare și un proces de ameliorare a salcîmului bazat în principal pe selecție clonală și pe înmulțirea vegetativă a materialelor de reproducere de valoare bio- jogică superioară. 6 Dr. doc. VAL. ENESCU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice TEHNOLOGII DE MICROPROPAGARE „ÎN VITRO” A SALCÎMULUI Schema principalelor secvențe ale tehnologiei de micropropagare prin culturi de țesuturi se prezintă astfel: 1. Sterilizarea semințelor și germinarea asep- tică. Prelevarea explantului: apex excizat din plantule. 2. Inițierea culturilor și creșterea lăstarilor. 2.1. Stimularea citodiferențierii. 2.2. Inițierea mugurilor axilari. 2.3. Dezvoltarea lăstarilor axilari. Mul- tiplicare. 3. înrădăcinarea. 4. Transferul în sol. Secvențele se realizează urmărind urmă- torul protocol. 1. Sterilizarea semințelor și germinarea asep- tică, prelevarea explantului: apex excizat din plantule Semințele se sterilizează prin spălare timp de trei ore în jet de apă de robinet, apoi patru minute agitate în alcool etilic 90 %, 15 minute agitate în soluție de clorură mercurică 0,1 % și trei picături de Tween 80 și de două ori cîte zece minute spălare în apă distilată sterilă. Toate fazele sterilizării se realizează în cameră sterilă. După sterilizare se înlătură sub nișa de aer steril (laminar-flow) tegumentul semin- țelor, după care acestea se inoculează în tuburi de cultură (eprubete sau alte recipiente din sticlă) conținînd 12—13 ml mediu de cultură White,P. B. șiBisser, P. G [1964] cu următoarea compoziție în mg/1: MgSO4 • 7HaO(710), Ca (NO3)2 (300), Na2S04(200), KN03 (80), KOI (65), NaH2PO4 • H2O(16,5), MnSO4 • H2O(4,5), Pe2 (SO4)3(2,5), ZnSO4 • 7H2O(2,5), H3BO3(1,5), KI (0,75), mio-inozitol (100) clorură de colină (10), acid nicotinic (0,5), tiamină (0,1), pantotenat de calciu (0,1), acid ascorbic (0,1), riboflavină (0,1), biotină (0,01), vitamina B12 (0,0015), zaharoză (20000), 2,4 —D (0,05) glutamină (250) și agar (10000); se ajustează pH-ul la 5,0 cu NaOH sau cu HC1, după care mediul se autoclavează la 15 PSI și 121°C, timp de 20 minute. După autoclavare se toarnă mediul în tuburile de cultură, se inoculează semințele și se plasează în camera de creștere climatizată în care se asigură o iluminare de cca 3000 lucși timp de 16 ore (fotoperioadă) și opt ore de întu- REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 neric, la temperatura de 23—25°C. După 3—4 zile semințele încep să germineze, în trei săp- tămîni obținîndu-se plăntuțe bine dezvoltate. De pe plantulele obținute prin germinarea aseptică a semințelor se excizează apexuri tul- pinale de 1—2 cm lungime. Operația se face în camera sterilă sub nișa de aer steril. 2. Inițierea culturilor și creșterea lăstarilor 2.1. Stimularea citodiferențierii și inițierea lăsta- rilor Explantele se inoculează în vase Erlenmeyer de 100 ml capacitate, fiecare conținînd 20 ml de mediu de cultură White, P. R. și Risser, P. G. [1964] cu aceeași compoziție ca la germi- narea aseptică, exceptînd agarul (7000), pH-ul se ajustează înaintea autoclavării la 5,5; auto- clavarea ca la mediul pentru germinare asep- tică. Vasele de cultură se astupă cu dopuri de vată șî tifon, iar partea superioară se pro- tejează cu folie de staniol, după care se plasează în camera de creștere cu fotoperioada 16 ore lumină de cca 3000 lucși și opt ore întuneric la temperatura de 23—25°C. După 1—2 săp- tămîni se produce citodiferențierea și explan- tele încep să se alungească. 2.2. Inițierea mugurilor axilari După 3—4 săptămîni explantele alungite (plantlet) se transferă tot în vase Erlenmeyer conținînd cca 10 ml mediu de cultură Muras- hige, T. și Skoog, F. [1962] cu următoarea compoziție în mg/1: KN03(1900), NH4NO3 (1650), MgSO4 • 7H2O (370), CaCl2 • 2H2O (440), KH2PO4 (170), MnSO4 • 4H2O (22,3). ZnSO4 • 7H2O(8,6), H3BO3 (6,2), CuSO4 • 5H9O (0,025), N2MoO4 • 2H2O (0,25), CoCl2 • 6H2O (0,025), KI (0,83), FeSO4 • 7H2O (27,8), Na2EDTA • 2H2O, (37,8), mio-inozitol (100), tiamină HC1 (0,1), piridoxina HC1 (0,5), acid nicotinic (0,5), glicină (2,0), BAP (2), zaharoză (30000). agar (7000), cărbune activ (1000). înainte ca mediul să se autoclaveze pH-ul se ajustează la 5,6—5,8 ; autoclavarea se face la 112°C, timp de 30 minute. Vasele de sticlă astupate cu dopuri din vată și tifon, protejate la partea superioară cu folie de staniol se plasează în camera de creștere climatizată, în care se asigură aceleași condiții de mediu ca la secvența precedentă. în această fază se formează muguri axilari vizibili la binocular dar și microscopic. 2.3. Dezvoltarea lăstarilor. multiplicare După 4—6 săptămîni, explantele prelevate din lujeri cu frunze și muguri axilari se transferă în vase de cultm’ă Erlenmeyer de 100 ml, con- țiuînd 10 ml mediu de cultură cu următoarea REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 compoziție în mg/1: MgSO4 ■ 7H2O (370), Ca012 2H2O (330), KN03 (1900), NH4NO3 (1650)’ KH2PO4 (170), NaH2PO4 • H2O (160), FeSO4. • 7H2O (27,85), Na2EDTA (37,25), MnSO4 • 4H2O (22,3), ZnSO4 • 7H2O (8,6), CuSO4 -5H2O (0,025), A1O13 • 6H2O (0,05), KI (0,83), H3BO3 (6,2), Na2MoO4 • 2H2O (0,25), mio-inozitol (100), adenin sulfat (80), zaharoză (30000), IAA (2), Kinetină (2), agar (7000); mediul de cultură se ajustează la pH 5,6—5,8, se autoclavează și se toamă în vase de cultură. Acestea se pla- sează în camera de creștere climatizată în ace- leași condiții de mediu ca în secvențele prece- dente. Pe acest mediu se remarcă apariția bogată de muguri și lujeri (lăstari) axilari, de culoare verde intens, care se alungesc foarte repede. De pe o plantulă se pot preleva în medie 9—10 explante. După 6—8 săptămîni, randa- mentul de multiplicare este de 1 : 9 pentru fiecare lăstar, dar în fiecare vas de cultură apar tufe de lăstari (5—8). Explantele excizate, de 3—4 cm lungime, sau mai scurte, vor fi plasate în continuare prin secvențele 2.2 și 2.3 în scopul multiplicării sau prin secvența 3 în scopul înrădăcinării. 3. înrădăcinarea Explantele excizate de pe lăstarii secvenței 2.3, formate din segmente nodale cu frunze și lăstari axilari se transferă pentru încă 4—5 săptămîni, pe același mediu de cultură. Procen- tul de înrădăcinare este de 100 %. Rădăcinile pot apare și în secvența de multiplicare în prezența BAP și cărbunelui activ sau în prezența IAA (2 mg/1). 4. Transferul în sol Plantulele înrădăcinate în secvențele 2.3 sau 3 se scot din vasele de cultură, se spală bine de medui gelificat cu apă caldă și se plantează imediat în ghivece mici, conținînd un amestec din trei părți nisip și o parte humus. Ghivecele se introduc în seră, cu umiditate relativă a aerului 85—95 % (ploaie — ceață artificială) și temperatura 25—30°C controlate și coman- date automat. în primele 4—5 zile, plantulele se acoperă, cu un pahar de sticlă (Berzelius de ex.). După 4—5 luni, timp în care plantele se alungesc mult, se transferă în pepinieră în sol. Utilizînd această tehnologie s-au obținut puieți suficienți pentru a-i planta și a urmări creșterea și dezvoltarea lor în pădure. AMELIORAREA SALCÎMULUI BAZATĂ ÎN PRINCIPAL PE SELECȚIA CLONALĂ în raport cu stadiul actual de dezvoltare a geneticii arborilor în general și a salcîmului în special, s-a elaborat o strategie de ameliorare 7 Fig. 1. Schema strategiei dc ameliorare a salcimului bazată în principal pe selecția clonală. 8 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 care, în esență, îmbină ameliorarea prin metode „convenționale” bazată pe reproducerea sexua- lă cu selecția clonală a materialului, obținut pe cale vegetativă prin micropropagare „în vitro” sau prin butășire de tip „industrial”. Selecția clonală, chiar la vîrste relativ mici, este posibilă pentru că salcîmul are în tinerețe creșteri foarte active și se pare că și corelația juvenil-adult este ridicată, cel puțin pentru creștere. O schemă simplificată a acestei strategii este redată în figura 1. Se poate observa grija pentru păstrarea permanentă a unei variabili- tăți genetice cît mai largi, pentru obținerea de generații de ameliorare avansate (F2 — ceea Grupe mici de arbori introduse in colecții dendrologlce fenotipică la C. ribicola. Frecvența s-a exprimat în procente iar intensitatea prin șase indici: 1, 2, 3, 4, 5, 6 care, în ordine, exprimă 0; 20; 40; 60; 80 și respectiv 100 % axe lemnoase din coroana pinilor atacați sau suprafață fo- liară atacată în cazul coacăzului. Rezultate Ou excepția regiunilor montane din lanțul carpatic, C. ribicola este răspîndită în toată țara, cu frecvență mai mare pe Ribes nigium L. decît pe P. strobus (fig. 1; tab, 1, coloana 5). Din 89 culturi de R. nigrum, cercetate în zonele colinare și de cîmpie, 82 sau 92,1% sînt atacate cu o intensitate medie de 4,7 (tab. 1, rîndul 1). Efectul patogen este foarte puternic, astfel că în multe regiuni, încă de la mijlocul sezonului de vegetație, frunzele plantelor se usucă în întregime; acest fenomen conduce la slăbirea vitalității și reducerea producției de fructe din anul următor. Populațiile naturale de R. alpinum L. și R. petraeum Wulf. situate în zonele carpatice sînt neatacate de rugină (tab. 1. rîndul 2). Absența parazitului pe aceste specii este sur- REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 10 prinzătoare întrucît sensibilitatea lor este men- ționată [Georgescu și colab., 1957] și prin infecții controlate, confirmată [B1 a d a, 1978]. Toate cele 27 populații naturale de P. cembra cercetate care coabitează în același areal cu R. alpinum și R. petraeum în munții Retezat Țarcu, Godeanu, Parîng, Lotru, Făgăraș, Păpu- șa-Iezer, Bucegi, Călimani și Rodnei sînt total fenotipic rezistente la G. ribicola (tab. 1. rîndul 3, fig. 1). Atacul lipsește atît pe arborii maturi cît și pe cei tineri sau foarte tineri. Rezistența mare a pinului cembra este confirmată și de alte cercetări [H i r t, 1940; B i n g h a m, 1972, H o f f ei în România a avut loc cu o jumătate de și colab. 1978]. R Fig. 1. R bpîndirea ruginii Cronartium ribicola In R.S. RomSnla ■V * Arboretele mature de P. strobus cercetate, în număr de 24, sînt neatacate, deci fenotipic rezistente la rugină (tab. 1. rîndul 4). Această rezistență totală este negenetică, întrucît des- cendențele unor astfel de arborete, introduse în plantajele de la Pătruți și Dobra, au manifestat sensibilitate la G. ribicola. Din acest considerent se presupune că agentul patogen a lipsit în faza juvenilă (cînd infecția se produce cu ușu- rință) a arboretelor menționate. Sporirea rezis- tenței o dată cu maturizarea arborilor de pin strob este semnalată și de alti autori [P a 11 o n, 1961]. Arboretele tinere de P. strobus, în general sub 25 ani, au rezistență fenotipică mică față de C. ribicola. Astfel, din 51 arborete cercetate, 26 sau 51% sînt atacate cu frecvență și inten- sitate medie de 51%, respectiv 2,9 (tab. 1, rîndul 5). în astfel de arborete, fenomenul de uscare a exemplarelor cu cancere pe tulpină este în continuă evoluție. Arborii maturi de P. monticola din Arbore- tumul Dofteana-Bacău nu sînt atacați (tab. 1, rîndul 6), în timp ce descendențele lor, prezente în unele plantații, manifestă sensibilitate mare la rugină. Grupele mici de arbori maturi de P. peuce Griseb, P. wallichiana Jacks. P. koraiensis Sieb. et Zucc. și P. flexilis James introduse în Arbore turnuri le Dofteana-Bacău, Snagov și Bazoș sînt libere complet de O. ribicola (tab. 1), deși rezistența/sensibilitatea lor, probată în alte țări, este variabilă. Discuții G. ribicola a cauzat efecte patogene pe pinul strob abea în ultimul deceniu, deși semnalarea i secol în urmă. Răspîndirea în întreaga țară a fost determinată de factori antropeici și natu- rali. Extinderea simultană în cultură a pinului strob și a coacăzului negru se înscrie în prima categorie de factori iar din a doua se mențio- nează : climatul favorabil parazitului; posibila variabilitate rasială, care conferă microorga- nismului adaptabilitate și patogenitate sporite ; posibila dezvoltare a ruginii și pe alte gazde așa după cum relativ recent, la noi în țară, s-a semnalat stadiul eeidian pe Senecio vernalis W. et K. [M i n o i u, 1974], iar în Coreea și Japonia Stadiile de uredo și teleutospori pe specii din genul Pedicularis L. [Y o k o t a și Uozumi, 1966, La și Yi, 1966], Elucidarea acestor aspecte ar elimina unele semne de întrebare privitoare la biologia, efectele și arealul ruginii. Potrivit resturilor fosile, estul Europei este considerat ca centru genic atît pentru P. cembra cît și pentru G. ribicola. Acesta s-a format în Terțiar, o dată cu migrarea ruginii împreună cu gazda sa inițială (P. cembra), din Siberia în Europa, adică în Carpați și Alpi, unde au reușit să supraviețuiască glaeiațiunii din Pleistocen [L e p p i k, 1934 ; 1967], Dacă această ipoteză REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 19S9 * Nr. 1 11 ar fi adevărată, atunci în Carpați ar trebui să existe, în stare de echilibru biologic balansat, atît gazda cît și patogenul. Respectivele cerce- tări scot în relief absența parazitului din popu- lațiile naturale de P. cembra, R. alpinum și R. petraeum care coabitează în același areal carpatic. De asemenea C. ribicola nu este prezentă nici pe arborii bătrîni aparținînd unor specii sensibile ca : P. strobus, P. monticola și P. flexilis. Aceste date permit emiterea ipotezei potrivit căreia Carpații nu reprezintă un centru genic pentru 0. ribicola; aceasta a pătruns în țara noastră abia în ultima jumă- tate de secol, nereușind încă să se extindă la mare altitudine, motiv pentru care P. cembra precum și sensibilele specii de R. alpinum și R. petraeum sînt neatacate în comunul lor areal natural. Concluzii Cu excepția regiunilor montane C. ribicola este răspîndită pretutindeni în țara noastră și produce pagube în plantațiile tinere de pin strob și coacăz negru. Arboretele mature de P. strobus precum și grupele de arbori de P. peuce, P. wallichiana, P. horaiensis, P. monticola și P. flexilis sînt fenotipic rezistente la C. ribicola. Această rezistență nu este genetică ci se datorește lipsei agentului patogen în faza juvenilă a arborilor. Populațiile naturale de P. cembra, R. alpinum și R. petraeum care vegetează în același areal carpatic sînt libere de C. ribicola. Rezultatele prezentei cercetări nu susțin ipoteza lui Leppik, potrivit căreia Carpații ar constitui un centru genic pentru O. ribicola ci, mai curînd, fac dovada că patogenul respectiv a pătruns abea în ultima jumătate de secol pe teritoriul țării noastre. Se opiniază că, datorită pericolului potențial cauzat de rugină, nu este indicată extinderea simultană în cultură a coacăzului negru și pinului strob ; acesta din urmă, ca specie repede crescătoare, ar aduce economiei forestiere un beneficiu incomparabil mai mare decît primul. C. ribicola, pe pinul strob, nu poate fi com- bătută prin mijloace convenționale; combaterea integrată, iar în cadrul acesteia, ameliorarea genetică a rezistenței, reprezintă una din căile de succes în lupta contra patogenului respectiv. BIBLIOGRAFIE Bingham, R. T., 1967: International aspects of blistcr rust resistance in white pines. în: XIV-IUFRO-Congress, Munchen, voi. III, p. 832—841. Bingham, R. T., 1972: Taxonomy, crossabilify, and re- lative blistcr rust resistance of 5-ncedlcd white pines. în: Bing- ham et al (Ed). Biology of rust resistance in forest trees USDA For. Serv., Mise. Publ. 1221, p. 271 — 278. Bingham, R. T. și G r e m e n, J. 1971: A proposed internațional program for testing white pine blister rust resistance. Eur. Jour. of For. Path., Bând 1, Heft 2:93—100. B 1 a d a, I., 1978: Ameliorarea pe cale genetică a rezistentei la boli a speciilor de rășlnoase; molid, duglas, larice și pin strob. Referat științific final, ICAS (nepublicat). B 1 a d a, L, 1980: Relative blister rust resistance of native and introduced white pines in Romania. p. 415—416. în: Heybroek H, et al, Resistence to diseases and pests in forest trees. PUDOC — Wageningen, 1980. Georgescu C. C. și colab. 1957: Bolile și dăunătorii pă- durilor. EAS, București 638 p. Hirt, R. R., 1940: Relative susceptibility io Cronartium ribicola of 5-needled white pines planted in the cast. J. For., 38: 932-937. H c f f, R. J. Bingham, R. T., și M c D o n a I d, G. J, 1978: Relative blister rust resislance of white pines. Final Moscov Draft. 20 p. La, Y, J. și Y i, C. K., 1966: New developmenls in the white pine blister rust of Horea, în: XVI IUFRO-World Congress, Division II, Ncrway, p. 344—353. Leppik, E. E., 1934: liber die geographischc Verbreitung von Cronartium ribicola. Eesti Loodus, Nr. 3: 52 — 55. Leppik, E. E., 1967: Some viewpoints on the phylogcny of rust fungi. VI Biogenic radiation. Mycologia, 59:568— 579. Leppik, E. E., 1970: Gene cenlers of plants as sources of disese resislance. Ann. Rew. Phytopathol. 8: 323—344. M in o iu, N„ 1974: Bolile și dăunătorii coacăzului și agri- șului. p. 201 în: Suta, V. și colab. (ed) „Protecția pomilor și arbuștilor fructiferi” Editura Geres, București, 287 p. M i r o v, N., T., 1967: The genus Pinus. Ronald Pre^s, New York. P a 11 o n, R. F., 1961: The effect of age upon susceptibility of eastern white pine to infection by Cronartium ribicola în: Phytepathology, 51, 7, :429 —434. Petrescu, M., 1967: A reapărut C. ribicola la noi? Do- cumentare curentă CDF, 3:66—69. Petre seu, M., 1980: Cercetări privind biologia, preveni- rea și combaterea lui Cronartium ribicola la pin. Referat științific final ICAS (nepublicat). P r e c u p, N. și D u m i t r e s c u, E., 1965: Contribufii la cunoașterea micromicetelor și macromicetelor xilofage din cu- prinsul Ocolului silvic Brașov. Lucr. șt. VII, 61 — 73. Y o k o t a, S. și U o z u m i, T., 1966: New developmenls in while pine blister rusts in Japan. în: XVI lUFRO-World Congress Norway, Division II, p. 330—341. Vonica, I. și colab., 1970: Rugina coacăzului produsă de C. ribicola și combaterea ei. Analele ICPP, voi. VI, p. 207 — 217. The blister rust in Romania and the phenotypie resistance of some white pines The rcsults of the research carried out within natural and artificial white pines populations as well as currant ones, are : 1) C. ribicola is spread aii over the country, except the mountain regions; it causes injurios within P. stro- bus young sțamjș as well as black currant plantations ; 2) Mature stands of P. strobus and other white pines are phe- notypically reșistant to C. ribicola; it is presilmable that the resistance, in most cases, has not a genetic grou.rd; 3) Natural populations of P. cembra, R. alpinum and R. petraeum coexisting within the same Carpathian natural ha- bitat, are free of C. ribicola ; 4) According to Leppik’s hypotliesis, the Carpathians are a gene center for C. ribicola; the results of this research do not support this theory as the pathogen seems to have penetrated into Romania ahout 50 years ago, only. 12 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 Propuneri pentru un sistem de indicatori chimici și bio- chimici în vederea caracteri- zării nutriției minerale la plantele forestiere Dr. ing. A. ALEXE Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Caracterizarea nutriției minerale la plantele forestiere prezintă în stadiul actual al cunoș- tințelor pe plan mondial mari dificultăți de ordin teoretic, metodologic și practic, datorită insuficientei cercetări fundamentale și funda- mental-aplicative în disciplinele implicate în explicarea acestui fenomen de care este legat procesul de înțelegere a dezvoltării și mai ales a declinului arborilor ce ridică probleme com- plexe și foarte actuale, în ceea ce este azi cunoscut de publicul larg sub denumirea de „moartea pădurilor”. Sistemul propus este, după cunoștințele noas- tre, o primă încercare de acest fel în domeniul forestier care îmbină tehnicile tradiționale de analiză chimică a organelor plantei (frunze, rădăcini) și solului cu metodele moderne ale biochimici și se bazează pe informațiile furni- zate în ultimii ani asupra nutriției plantelor terestre în general. Pentru sistemul indicator al stării de nutriție a plantelor forestiere se propune prescurtarea MINFOR—88 în care MIN se referă la nutriția minerală, FOR la plantele forestiere iar 88 a numărul de indicatori luați în considerație. Principiile sistemului 1. Datorită vâri abilității individuale, nutriția minerală nu se poate studia decît la nivelul individual (arbore, arbust) întrucît valorile medii ale unor caracteristici chimice și bio- chimice pot reflecta numai particularitățile cele mai frecvente în cazul unei colectivități de indivizi și sînt insuficiente pentru explicarea unor situații contradictorii. 2. Determinarea și examinarea concomitentă la același timp t0 și la diferite intervale de acesta t^ ... t„ a chimismului din frunze, rădăcini și a solului din zona rizosferei (sau cel puțin din jurul plantei), luînd în considerație : 2.1. Compoziția elementală din frunze și rădăcini cu diametrul sub un milimetru. 2.2. Sinergismele si antagonismele dintre for- mele ionice accesibile plantelor. 2.3. Relațiile dintre cuantumul elementelor chimice în plantă și nivelul unor metaboliți și activitatea unor enzime. 3. Stabilirea prezenței sau absenței unor factori din imediata vecinătate a plantei ce pot perturba procesele de nutriție minerală. Acești facori pot fi de natură abiotică, biotică sau antropică. Prezența în sol a unor cantități suficiente de nutrienți minerali este o condiție necesară dar nu suficientă pentru dezvoltarea normală a plantelor, întrucît acești nutrienți potențial accesibili plantei nu întotdeauna pot fi absorbiți de aceasta, ca urmare a acțiunii unor factori limitativi ce acționează în interiorul ei sau în mediul din imediata vecinătate. 4. Identificarea altor factori biotici, abiotici și antropici care acționează în mod continuu sau intermitent și pot influența planta sau mediul din imediata sa vecinătate. 5. Precizarea principalelor caracteristici ale plantei din punct de vedere a dezvoltării (creștere, diferențiere celulară și morfogeneză), prezența declinului, originea (sămânță, lăstari), proveniența (în sens genetic) și ’ eventuala apartenență față de un f'ziotip cunoscut. Sursele de informații bibliografice și sinteza obținută Alexe 1986, 1987; Băjescu și Chiriac, 1984; Bergman și Neubert, 1976; Chiriță C., 1974, Davidescu David și Davidescu Velicica, 1979, 1981; Davidescu ș.a. 1974, 1976, Davies, 1980; Encyclopedia of Plant Physiology 1983; Voi. 12c, capitolele redactate de: Pitman M.G. și U. Luttge; M. Runge, H. Kinzel; H. W. Wool- house; Voi. 15, capitolele redactate de H. Mar- schner; D. Bouma; A. D. Robson și M. G. Pitman; J. A. Schiff; R. L. Bieleski și I. B. Ferguson; G. C. Gerloff și W. H. Gabelman; J. Moorby și R. T. Besford; R. G. Wyn Jones și A. Pollard; D. Marme; W. M. Dugger; T.J. Flowers și A. Lăuchli; D. Werner si R. Roth; E. G. Bollard; R. L. Bieleski și A. Laiichli. Impact of intensive harvesting on forest nu- trient oycling — Symposimn, Syraiuse 1979. Sinteza obținută este prezentată în tabelul 1 și se referă, în cazul elementelor chimice esen- țiale, la indicatorii la nivelul plantei ce pot pune în evidență deficitul sau excesul în cazul elementului chimic considerat precum și cauzele care pot determina cele două stări. Sistemul de indicatori propus și caracteristicile necesar a fi determinate în frunze, rădăcini si sol » Sistemul de indicatori chimici și biochimici, necesar a fi determinați pentru atestarea stării de nutriție minerală în baza relațiilor din tabelul 1, constituie conținutul tabelului 2. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 13 Tabelul 1 Stadiul actual al cunoștințelor privind indicatorii ce caracterizează nutriția minerală a unor plante terestre și pe care 11 considerăm ca potențial valabili și in cazul plantelor forestiere (Se referă la elementele chimice considerate în prezent ca esențiale pentru plantele forestiere — în afară de C, O și H) Element chimic Forma din sol considerată ca fiind potențial accesibilă plantei Forma găsită în xilem Indicatori la nivelul plantei pentru punerea în evidență a deficitului sau excesului in cazul elementului chimic considerat Cauzele ce pol determina deficitul sau excesul in plantă al clementului chimic considerat Indicatori ai deficitului Indicatori ai excesului 11 2 3 4 5 6 Azot (N) NO:T, NU 3 aceste forme repre- zintă azotul mine- ral (N min) NOj" și amino-N Niveluri subnormale în frunze ale lui NOâ" și a clementelor absorbite sub formă de caticni în spe- cial Ca, Mg și K. Cloro- filele (—), citochininele în frunze și rădăcini sub- țiri ( —), acid abscisic in frunze (4-), nitrat reduc- taza în frunze ( —) dar fără acumulare de ni- trați De legulă hidrați de car- bon (4-). Niveluri peste normal în frunze ale Ca, Mg și uneori K și sub normal ale clementelor absorbite sub formă de anioni, în special S și B. Nitrat reductaza in frun- ze (4-). Cloroza frunzelor datorită inactivării Fe in caz de exces de NO~ în sol Perturbarea proceselor de mineralizare a N (nitri- fieare și amonificare da- torită unui regim hidro- termic necorespunzător, aerisirii reduse a solului, acidifierii acestuia sau poluării cu metale grele. Exces de NaCl, in scl. Re- ducerea micorizelor. A- provizionarea anormală a plantei cu elemente si- nergetice cu N, respectiv P, K, Mc și S. Deficitul de P in sol, seceta, fructifi- cațiile, bolile și poluarea determină de regulă inu- tilizarea lui N și concen- trarea sa în frunze Fosfor (P) n2por și hpo*" Hapor Reducerea drastică în țe- suturi (mai ales la frunze) a P mineral (ortofosfații) a fosfolipidelor și esteri- lor fosforiei, P—ARN și P—ADN fiind afectați în mai mică măsură. Ami- don in frunze (4-), acid fosfataza (4-), pigmenți antociamici (4-), acizii quinic și shikimic. Posi- bil N (4-) în frunze Acumulări mari de P in frunze care se pot datora însă și altor cauze (vezi col. 6) decît excesului de P in sol Reducerea absorbției și utilizării P se poate da- tora: lipsei de P în sol, temperaturilor subopti- malc, reducerii micorize- lor, excesului dc Al3+, și deficitului de Ca2+ în sol. în condițiile toxicității de Al3+ pot avea loc preci- pitări de Al și P în rădă- cini. La speciile rezisten te la toxicitatea de Als+ nivelul P în frunze nu es te modificat. P (4-) ir, frunze poate fi determi- nat dc P (4-), Zn ( —), Na (4-) in sol. Absorb- ția și utilizarea P este majorată de N, Ca, Mo, Ca SiO2 Potasiu (K) K K+ în țesuturi (frunze, rădă- cini subțiri): activitatea piruvat-kinazei (—), a- minputrescină (4-). Poate apare cloroza frunzelor De regulă K (4-) în frun- ze care poate determina deficiență de Mg, B și texicitate de Mn la nive- lul plantei Reducerea absorbției de K poate fi determinată de lipsa lui K+ sau de excesul de Mg2+, Ca2+, Al3+ și uneori NH4 din sol Sulf (S) sol- soi- Acumulări de amid-N și compuși ai N avînd greu- tate moleculară mică. Raportul N/S din frunze este utilizat pentru sta- bilirea deficienței de S Toxicitatea S ia plante apare de regulă la peste 250 [z/m3 aer Reducerea absorbției de S este favorizată de pH scăzut și deficit de Caa+ și N min in sol. Excesul de S reduce absorbția de CE, MoOf> Se4~ si H2POf 14 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 Tabelul 1 (continuare) 1 1 1 2 3 । 4 5 6 na i Calciu (Ca) Ca2+ Ca2+ Activitatea amilazei (—) în țesuturi acumulări de ioni organici, în special cifrați. Excesul de Ca poate induce cloroza Deficiența de Ca la nive- lul plantei poate fi de- terminată de excesul în sol al NH^, Al3+, Mn2+, K+, Zn2+ și Fe. Excesul de Ca este favorizat de excesul de Ca2+ și NOaj din sol și determină re- ducerea absorbției de K, Fe, Mn, Zn, NH+, Al și B Magneziu (Mg) Mg2+ Mg2+ Activitatea piruvatkina- zcl (-) Reducerea nivelului K în frunze Deficiența de Mg este determinată în principal de excesul de Mn2+ și K+ în sol 7 Fier (Fe) complexat in solu- ția solului Fe-complex (anion) Activitatea peroxidazei (—), sinteza proteică (—), compuși solubili ai N ( + ), 7 Deficiența de Fe apare în condițiile excesului de Mn și Al în sol L Mangan (Mn) 84-99% complexat Mn£+ Activitatea peroxidazei ( + ) Depinde de specie și în- cepe de la un anumit ni- vel al Mn in frunze Excesul de Ca2+ în sol reduce absorbția de Mn. La majoritatea plantelor deficitul de Mn are loc la niveluri sub 15—20 ppm în frunze, excesul dc K+ în sol duce la acumulări de Mn în plantă și la to- xicitate, în timp ce Ca și Si o reduc. Excesul de Mn în sol reduce absorbția de Mg, Fe, Mo, Zn, Co și Ca Zinc (Zn) 28-99% complexat Zn complex (anion) Activitatea carbonanhi- drazei (—), conținutul de aminoacizi liberi și înde- osebi de amide (+), za- haroză în frunze (—), a- midon în frunze ( —). De regulă Mn ( + ) și Fe (-}-) în frunze Toxicitatea de Zn apare de regulă la concentrații cuprinse între 300 și 500 ppm în frunze Absorbția de Zn este re- dusă de excesul de Ca, Al, Mn, Cu, Feși P in sol. Acidifierea solului duce la creșterea accesibilității Zn Cupru (Cu) 89-100% complexat Cu complex (anion) Polenul neviabil, lignina (—), activitatea oxidazei acidului ascorbic ( —), activitatea fenolexidazei (-) Activitatea fosfatazei al- caline (—), catalaza (—), xan tinoxidaza (—), ri- bonucleaza (—), bloca- rea Cu la nivel radicular Deficiența de Cu are loc de regulă pe soluri cu exces de substanțe orga- nice și carbonat de cal- ciu dar și pe cele puter- nic acide, cu toxicitate de Al. Toxicitatea de Cu se poate datora poluării Bor (B) H3BO3 H3BOa Concentrații în frunze în general sub 15—20 ppm, compuși fenoiici în țesu- turi (-(-), lignină (-[-), a- midon și alți hidrați de carbon (+), intensitatea respirației (-}-), sinteza proteinelor (—) Concentrații de B ce de- pășesc în general în plan- tă 150—200 ppm. Cloro- za frunzelor (vîrf și mar- gini) Excesul de Ca în s >1, fer- tilizarea cu N, mai ales NK și seceta precedată de perioade umede favo- rizează deficiența de B. Lipsa de B în sol. Toxi- citatea: poluarea cu ce- nușă de furnale, rezidu- urile de la generatori de energie electrică pe bază de cărbune, composturile municipale Clor (Ci) cr cr ? ? Deficitul de CI se atri- buie în primul rînd ex- cesului de Ca în sol Molibden (Mo) M0O4- MoOJ- Concentrații în frunze de regulă sub 0,2 ppm. A- cumulări importante de nitrați asociate cu redu- cerea activității nitrat reductazei 7 Deficiența este favoriza- tă de excesul sau defici- tul de umiditate și apare de regulă pe soluri acide cu toxicitate de Al și Mn. Poluarea cu Mn, Zn, Ni, S, Cu, Fe și adaosul de CaCOj în solurile acide, duce la creșterea absorb- ției de Mo REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 15 Tabelul 2 Sistemul de indicatori chimiei și biochimici propus a ii experimentat in cazul plantelor forestiere in scopul carnete nutriției minerale Ele- ment în frunze în rădăcini cu diametrul < 1 înm în sol (forme extractabile) N Nt, NO3 Ca, Mg, K, S, B, Mo, clorofile, cito- chinine, acid ascorbic, activitatea nitratreduc- tazei, nitrații, acid abscisic Al, P, citochinine Nt, no3-. nh4+, N0-/NH + NaCl, P, K, Mo, S, Cu, C N, Al P ’Pt, P mineral (ortofosfații), fosfolipide, esteri șfosforici, Al, amidon, Mn, Zn, Ca, activitatea "acidfosfatazei, pigmenți antociamici Al, P, Fe P Al, Fe, Ca, Zn, Na, Cu, Mn, NO", NH + K K, Fe, Mg, B, Mn, Ca, putrescina, activitatea piruvatkinazei K, Fe, Ca, Al, putrescina K, Mg, Ca, Al, P, Mo, Fe, NH + NO- S S, amid-N, N/S, Mo, P S S, Ca, NH+, NO-, CI Ca Ca, K, Fe, Mn, Zn, Al, B, Cu, activitatea ami- lazei, citrații Ca, Al, citrați NO“ , NH+, Ca, Al, Mn, K, Zn, Fe, B, P, Cu Mg Mg, Ca, K, P, Mn, activitatea piruvatkinazei C>, Al Mg, Ca, K, Mn, P Fe Fe, Ca, Mn, Cu, Zn, activitatea peroxidazei, to- tal proteine Fe, Al, P Fe, Ca, Al, Mn, Zn, Co, Cu Mn Mn, activitatea peroxidazei, Ca, Si, Mg, Mo, Zn, Co Mn Ca, Al, Mn, Si, Mg) Zn, Co, Mo Zn Zn, Mn, Fe, activitatea carbonanhidrazei, a ni- noacizi liberi (total), amide, zaharoză, amidon Zn Zn, Ca, Al, P, Mn, Cu, Fe Cu Cu, lignina, Fe, Mo. Activitatea: oxidazei, aci- dului ascorbic, fenoloxidazei, fosfatazei alca- line și catalazei Cu, Al, lignina AI, Cu, Fe, Mo, Ca B B, total compuși fenolici, lignina, amidon, total proteine Total compuși fenolici, lignina Ca, NO-, NH + , K, B, P CI CI, Ca CI, Ca Ca, NaCl, NO“ Mo Mo, nitrați, Nt, P, activitatea nitratreductazei Mc, Al, Mn, Zn, Ni, S, Cu, Fe Ca, P, K, NO-, NH + în cazul caracterizării nutriției minerale (normală sau anormală) pentru toate eele 13 elemente esențiale se vor determina : în frunze: formele totale N, P, K, S, Ca, Mg, Al, B, Mo, Mu, Zn, Fe, Cu, Si, Co, CI precum și: nitrații, P mineral (ortofosfații), raportul N/S,NOf și amid-NșiNaCl; metaboliții: clorofile (a, b, c), lignina, citocliinine, acid abscisic, acid ascorbic, fosfolipidele, esterii fos- forici, amidonul, pigmenții antociamici, putres- cina, citrații, total aminoacizi liberi, total proteine, amide, zaharoza, total compuși feno- lici ; activitatea următoarelor enzime: nitrat- reductaza, acid fosfataza, piruvatkinaza, ami- laza, peroxidaza, carbonanhidraza, oxidaza aci- dului ascorbic, fenoloxidaza, catalaza, fosfataza alcalină. în rădăcini: forme totale Al, P, Fe, K, Ca, Mn, Zn, Cu, CI, NaCl; metaboliți: cito- cliinine, putrescina, citrații, lignina, total com- puși fenolici. în soi: NO^, NH4+, formele potențial acce- sibile (extractabile) : P; K, S, Mg, Ca, Al, Mn, Na, B, Mo, CI, Si, Ni, Fe, Zn, Cu precum și NaCl, raporatele NO^/NH/, C/N și, în cazul prezumției unei poluări, Pb și Cd. Sistemul cuprinde în total 88 de indicatori din care: 50 pentru frunze, 15 pentru rădăcini și 23 pentru sol. Indicatorii elementali (inclusiv rapoartele) totalizează 60, cei referitori la metaboliți 18, iar un număr de 10 privesc activitatea enzimelor. Discuții și perspective Sistemul MINFOB—88, bazat pe stadiul actual al cunoștințelor, oferă largi perspective pentru elucidarea proceselor de nutriție mine- 16 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 rală a plantelor forestiere, cu importante impli- cații pentru practica silvică. Sistemul, așa cum a fost conceput reprezintă o metodologie generală care poate fi defalcată însă pe elemente chimice. Astfel, ca rezultat al cercetărilor se pot elabora metodologii separa- te pentru fiecare element în parte. Problema cea mai dificilă a transpunerii în practică a sistemului constă în stabilirea valo- rilor etalon ale indicatorilor propuși. Valorile etalon, la nivelul unei specii, se referă la cele specifice arborilor maturi care se dezvoltă în condiții normale (optime), deci în condiții în care nu există factori limitativi în procesele de dezvoltare a plantei. în cîteva stațiuni în care există asemenea condiții, loturi de 20—30 arbori, cu solul în jurul lor, vor constitui obiectul primei etape a cercetărilor. Trebuie stabilit, de asemenea, în ce măsură indicatorii variază cu vîrsta și timpul t de determinare în perioada sezonului de vegetație. Pentru indicatorii biochimici, testele de labo- rator, cu plante tinere provenite de la același genotip și cultivate în vase vegetative sau soluții hidroponice, vor elucida măsura în care unii indicatori utili în cazul altor plante pot fi luați în considerație și în cazul celor forestiere. Modificînd în condiții de laborator unul sau mai mulți factori se vor putea determina și cuantifica interdependențele dintre diferiți in- dicatori. Transpunerea în practică a sistemului MIN- FOR—88 a fost încercată în țara noastră la gorun (Quercus petraea Liebl.), în cazul căruia s-au determinat valorile etalon ale elementelor din frunze și sol în condițiile dezvoltării optime a arborilor maturi precum și în condiții speciale de sol (soluri acide și în cele cu exces de calciu). Cu această ocazie au fost identificate la această specie trei fiziotipuri, în concepția lui Kinzel [Alexe, 1987]. A fost studiată, de asemenea, la gorun variabilitatea elementală în plantă și sol precum și variabilitatea unor metaboliți și activitatea unor enzime — catalaza și pero- xidaza, [Alexe, 1988]. A mai fost elaborată o metodologie, posibil a fi aplicată în prezent în practică (deocamdată la gorun), pentru atesta- rea stării de nutriție în azot a plantelor forestiere și care va fi în curînd publicată. în concluzie considerăm că sistemul MINFOR —88 este o bază de discuție care oferă soluții de principiu cu perspective de aplicare în practică și va trezi interes în lumea specialiștilor ce se ocupă cu ecofiziologia plantelor forestiere. BIBLIOGRAFIE Alexe, Al 1984—1986: „Analiza sistemică a feno- menului de uscare a cvercineelor și cauzele acestuia (I—VI)”, în: Revista pădurilor: 1/1984; 181-187; 1/1985: 16-22; 3/1985: 116-140, 1/1986: 19-23; 2/1986: 67-70, 3/1986: 129—132. 1986: „Toxicitatea aluminiului ca unul din fac- torii implicați în uscarea stejarilor și bradului”, în: Bul. Protecția Plantelor 1: 9—19, 1987: „Fiziotipurileși nutriția mi- nerală a gorunului (Quercus petraea Liebl). în: Revista podu- rilor 3: 123—129. 1988 a. „Consecințele practice ale variabili- tății unor elemente și compuși chimici in plantă și sol la gorun (Quercus petraea Liebl.), în: Revista pădurilor 2: 87—94. 1988 b. „Implicațiile teoretice și practice ale unor analize chimice de detaliu al solului din jurul arborilor de gorun (Quer- cus petraea Liebl.):. Man. Băjescu Ir in a, Chiriac Aurelia, 1984: „Dis- tribuția microelementclor in solurile din România. Implicații in agricultură:”, Editura Ceres, 220 pp., București. Bieleski, R. L., L ă u c h 1 i, A., 1983: „Synthesis and Outlook”, în: Inorganic Plant Nutrition, Encyclopedia of plant physiology, Voi. 15B, pp. 745—755, Springer-Verlag Berlin, Heidelberg, New York, Tokyo. C hap in, F. S., 1980: Annu. Rev. Ecol. Syst., 11: 233— 260 G e r 1 o f f, G. C., G a b e 1 m a n, W. H., 1983: „Genetic basis of inorganic plant nutrition”, în: Encyclop. Plant Physiol. Voi. 15B: 453—480, Springer-Verlag Berlin, Hei- delberg, New York, Tokyo. M o s e r, M., Haselwandter, K., 1983: „Ecophysio- logy of mtjcorrhizal symbioses”, Encyclopedia of plant phy- siology, Voi. 12 c: 391 — 421, Springer-Verlag Berlin, Heidel- berg, New York, Tokyo. R o vira, A. D., B o w e n, G. D., F o s t e r, R. C., 1983: „The signițicance of rhizosphere microțlora and mycor- rhizas”, Encyclop. Plant. Physiology, Voi. 15A: 51 — 93, Springer-Verlag, Berlin, Heildelberg, New York, Tokyo. Runge, M., 1983: „Physiology and ecology of nitrogen nutrition”, Plant. Physiology, Voi. 12c: 163—200, Springer- Verlag, Berlin, Heidelberg, New York, Tokyo. A proposed system for assessement of tlie mineral nutrlent status of forest plants MINFOR —88 proposed systetn has been suggested by the state of art in the asSessement of nutrlent status of terrestrial plants (Table 1). The basic principie of the system consists in the simultaneous determination on indi- vidual level (tree) of Chemical soil characteristics (potentially available forms in the rhizosphere or at least in the soil around the tree), elemental composition of leaves and small roots, the level of some metabolic compounds and enzyme activities. The list of the 88 proposed indicators to be taken into account is given in Table 2. Extensive research is neceșsary to prove the utility of these indicators in the case of forest plant nutrition and to establish their level in the case of plants with normal development — these are the individuals which are free of any kind of stress induced by internai or .environmental factors. Research has been carried out in Romania during the last three years in the frame of MINFOR —88 system in the case of Quercus petraea Liebl. and the obtained results are promising but difficult because of the high indi- vidual variability of some Chemical and especially biochemical proposed indicators (see Alexe 1987 and 1988). In the first stage it is advisable to elaborate simple and efficient methods for the assessement of nutrient status in macro- nutrients (N, P, K, Ga, Mg) for the main forest species in the country. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 17 Contribuții la determinarea fondului de producție optim in codrul grădinărit Element major în organizarea și conducerea codrului grădinărit, fondul de producție optim reprezintă nu numai corespondentul amenajistic al exercitării în cele mai bune condiții a funcțiu- nilor atribuite pădurii, dar și termenul de per- manentă comparație cu fondul de producție real, în vederea dirijării treptate a acestuia către mărimea și structura proprii obiectivului de producție sau de protecție ales. Devine astfel clar că aplicarea codrului grădinărit urmărește în mod special realizarea unei struc- turi-țel, optime din punct de vedere funcțional, cu regenerare continuă și cu maximă stabilitate din punct de vedere ecologic, mărimea fondului de producție fiind practic dependentă de această structură și de clasa de bonitate a arboretului. în scopul menționat, metoda controlului — de organizare a codrului grădinărit — preconi- zează stabilirea pe cale experimentală, cu deosebire în funcție de creșterea în volum, a celei mai eficiente structuri și, respectiv, mărimi a fondului de producție [B i o 11 e y, 1920; Popesc u-Z e 1 e t i n, 1959; E uc ă r e a- n u, Leah u, 1965 ; L e a h u, 1972], Proce- dura reprezintă, evident, o modalitate empi- rică, indirectă, de determinare a fondului de producție optim, a cărei desfășurare poate dura — în lipsa oricărui reper — foarte mult și care depinde în cea mai mare măsură de intuiția și priceperea silvicultorului. De aceea, în literatura de specialitate sînt pi opuse cu titlu orientativ — pe baza inventarierii unor arborete pluriene reprezentative — anumite mo- dele de structură care, fără a avea un caracter exclusiv, dau practicianului nu numai o imagine concretă a ceea ce trebuie să realizeze, dar mai ales direcția în care trebuie să conducă fondul de producție real [8 c h ae f f e r ș.a. 1930 ; Popesc u-Z e 1 e t i n, 1960 ; E r a s- 1 a n, 1961; K 1 e p a c, 1962]. Faptul este cu atît mai important, cu cît nu totdeauna creș- terea fondului de producție reprezintă singu- rul criteriu de optimizare, pe lîngă ea inter- venind, cu pondere din ce în ce mai mare, funcțiile de protecție pe care urmează a le exercita cu o eficacitate maximă pădurea, efi- cacitate mult mai dificil de urmărit de la o rotație la alta. Este desigur indiscutabil că aplicarea riguroasă și consecventă a tratamen- tului de codru grădinărit trebuie să ducă aproa- pe automat la ameliorarea stării sanitare a pădu- rii, la selecționarea elementelor viguroase și de bună calitate, la mai buna folosire a factorilor de producție și, în general, la echilibrarea fondului de producție. Aceasta nu înseamnă însă că starea de echilibru realizată este — ca Dr. ing. R. C. DISSESCU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și aceea a arboretelor pluriene naturale — proprie oricărui țel de gospodărire și că, în continuare, nu trebuie să se acționeze pentru dirijarea structurii obținute, de regulă cu caracter de tranziție, în direcția parametrilor corespunzători criteriilor de optimizare adop- tate, respectiv funcției de producție sau de protecție atribuite. Stabiliți prin cercetări de specialitate sau deduși din observarea unui larg evantai de situații reale, parametrii menționați se referă la caracteristicile de bază ale structurii fondului de producție: compoziția specifică, desimea, diametrul limită și numărul de arbori cu acest diametru, numărul de arbori din cate- goria inițială de diametre (de 16 cm) pe uni- tatea de suprafață și, în sfîrșit, mărimea cate- goriei de diametre sau numărul categoriilor de diametre în care se distribuie arborii inven- tariați. Cu ajutorul acestor' caracteristici și prin intermediul funcțiilor de distribuție cunoscute (Pearson de tip beta, Gamma, Weibull), a ecuației exponențiale a curbei de frecvență, ori a progresiei geometrice descrescătoare, se poate trece la calculul electronic al structurii țel (teoretice) urmărite și, implicit, al fondului optim pentru condițiile staționale date. O metodă originală de stabilire a structurii țel recurge la statistica informațională [L e a- h u, 1972, 1984, 1987], iar pentru faza de tranziție trebuie menționată soluția recent co- municată de F1 o r e s c u și T a m a ș [1988]. Un procedeu mult mai simplu, și la îndemîna oricărui practician, preconiza determinarea ra- ției (q) a progresiei geometrice după care des- crește numărul de arbori (n) pe categorii de diametre și a numărului de arbori din prima categorie de diametre dintr-un arboret plurien (natural sau grădinărit), cu ajutorul unui tabel din care aceste elemente se citesc în funcție de numărul categoriilor de diametre (r) — corespunzător diametrului limită (dj, pe care se repartizează totalitatea arborilor—și de numărul acestora (A), în situația în care în categoria finală se presupune că există un singur arbore (?ir = 7), cel mai bătrîn în cazul unui arboret natural, sau cel corespunzător țelului social-economic urmărit, în cazul unui arboret grădinărit [P o pese u-Z e 1 e t i n, 1967]. La întocmirea acestui tabel au fost folosite cunoscutele relații între termenii progresiei geometrice și rația sa : „ n.q — n, . , , l,n — SA.—S. si nv = nrqr 1 Q- 1 Es urmi) ale f optin la ca fi ini < â ^7 0 <3 <2 Fig. 1. lice — । Pen am t: nomoj desim pe un goriilo arbori punză diame întoen exerci’ atribu diame la he< diferer număr catego limită; cu um categoi turii și Ca frecver brațe ( calcul fie, ma 18 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104* 1989 * Nr. 1 REVlSI J lajări Este evident că, prin acest procedeu, autorul urmărea să înlocuiască modelele prestabilite ale structurii optime, ori de tranziție către optim, cu un mijloc de determinare de la caz la caz, ușor de aplicat, oricînd și de oricine ai- fi interesat să o cunoască. iile — ă, in lentru ă cn drilor adop- >U de ■ri de i larg ion aț i cturi i ifică, xbori cate- uni- cate- riilor iven- prin scule 1), a ?nță, b se turii lului turii । e a- i de co- )88]. nîna ; ra- des- i de din oret orul țese etre , pe — și jare un izul itor nui in, site siei Fig. 1. Nomogramă pentru determinarea structurii teore- tice — optime ori de tranziție — a arboretelor grădinărite. Pentru a eluda faza calculelor de interpolare, am transpus datele din tabelul citat într-o nomogramă (fig. 1) din care, intrîndu-se cu desimea arboretului (numărul total de arbori pe unitatea de suprafață) și cu numărul cate- goriilor de diametre în care sînt repartizați arborii, se poate citi imediat numărul cores- punzător de arbori din prima categorie da diametre (wj și rația (q). Prin extensie, am întocmit nomograme similare și în ipoteza că exercitarea în bune condiții a funcțiunilor atribuite ar impune ca în ultima categorie de diametre să existe mai mult decît un arbore la hectar. După cum rezultă din figura 2, diferențele între valorile citite, pentru același număr de arbori la hectar și același număr de categorii de diametre (deci același diametru limită), sînt apreciabile în cazul unei creșteri, eu unul sau doi arbori, a frecvenței din ultima categorie și au influențe sensibile asupra struc- turii și mărimii fondului de producție. Ca și în cazul procedeului original, valorile frecvențelor intermediare ale structurii echili- brate (n2, »3 ... nr_^ pot fi stabilite fie printr-un calcul elementar («r_! = nrq-, nr_z= q ...), fie, mai simplu, prin citirea pe o dreaptă care unește pe % și nr într-o reprezentare grafică semilogaritmică. Mărimea fondului de producție corespunzător structurii teoretice obținute — optime sau de tranziție — se determină, apoi, prin multiplicarea numărului de arbori pe categorii de diametre cu volumele din tarifele de cubaj pentru arboretele pluriene [Pope s- c u-Z eletin, Dissescu, 1962 ; G i u r- g i u, 1965]. Fig. 2. Vur ația rației (q), în funcție de numărul total de arbori la hectar (N), in cazul în care distribuția acestora are loc pe 10, 15 sau 22 categorii de diametre, iar in cate- goria diametrului limită (d;) se găsesc respectiv 1,0; 1,5; 2,0; 2,5 și 3,0 arbori la hectar. Ceea ce rămîne totuși esențial pentru deter- minarea fondului de producție optim sau de tranziție către cel optim, este — oricare ar fi procedura de. obținere a structurii-țel (teore- tice) — alegerea parametrilor săi de bază. în această privință este de reținut că cercetarea arboretelor pluriene naturale din țara noastră [Dissescu ș.a. 1968 ; 1987 ; L e a h u, 1972] a evidențiat caracteristicile medii înscrise, pe specii și tipuri de structură, în tabelul 1. După cum s-a mai precizat, fără ca între tipurile de structură identificate și clasele de bonitate ale arboretelor să existe o legătură univocă, este posibil ca tipul I să se apropie de structura specifică arboretelor de clasa I-a de bonitate, iar tipul V, de structura specifică arboretelor de clasa a V-a de bonitate. Ca urmare, carac- teristicile medii prezentate ar putea fi luate ca definitorii pentru structura optimă a arbo- retelor grădinărite din clasele I — V de bonitate cu anumite funcții de protecție (de interes recreativ ori de interes științific) și, în ori ce caz, ca prag superior pentru toate celelalte 19 r. 1 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 Tabelul 1 Caracteristici medii ale arboretelor pluriene naturale, pe specii și tipuri de structură Specia Tipul de structură I II ni IV V N 277 364 473 603 747 Molid nj« 35 60 103 175 298 di 124 108 92 77 60 q 1,141 1,195 1,274 1,406 1,661 N 250 349 412 482 552 »i« 30 55 85 130 210 Brad di 120 108 92 76 60 q 1,132 1,183 1,257 1,366 1,611 N 216 268 315 361 426 n,a 27 41 62 95 146 Fag di 120 108 92 78 64 q 1,135 1,175 1,243 1,355 1,515 situații. în această direcție sînt însă de făcut cîteva observații. în lipsa unor cercetări corelative mai aprc« fundate asupra numărului total de arbori (A) și modului de exercitare a diferitelor funcțiuni de producție sau de protecție, se poate lua ca punct de plecare numărul de arbori existent, determinat prin intermediul unei inventarieri reprezentative. Modificarea acestui număr în sensul măririi eficacității funcționale trebuie făcută apoi treptat, cunoscînd că, de exemplu, în condiții staționale similare, un număr mai mare de arbori pe unitatea de suprafață, ori același număr de arbori dar cu un aparat foliar mai bogat, realizează un bilanț hidrologic și o eficiență antierozională mai bună decît un număr mai redus, ori de un același număr de arbori, dar cu un aparat foliar mai sărac [Dis- s e s c u, 1977; Giurgiu ș.a., 1987]; din mai multe motive, asupra cărora nu mai in- sistăm, este însă mai indicată realizarea de amestecuri judicios proporționate din specii cu desimi și aparat foliar variat. în plus, trebuie reamintit că, într-un arboret prea des și cu un fond de producție prea mare, dezvoltarea echi- librată a arborilor și creșterea lor susținută sînt sensibil stînjenite, iar stabilitatea la intemperii și regenerarea naturală sînt evident periclitate. Potrivit datelor din literatură [Sch a ef f e r ș.a., 1930] regenerarea rormală a unui arboret grădinărit, ai cărui arbori au coroane cu un diametru mediu de circa 15 ori mai mare decît diametrul trunchiului la 1,30 m se face pină la o suprafață de bază de 37 m2/ha pe stațiuni bune și de 30 m2/ha pe stațiuni de bonitate scăzută. Cum însă în pădurile pluriene carpatine de pe stațiunile bune s-a observat că regenarea naturală se produce în condiții satisfăcătoare și în arborete cu suprafețe de bază mai mari, se poate admite majorarea rezonabil diferențiată a pragului corespunzător, pe specii și clase de bonitate [Popescu- Zeletin, 1960; Giurgiu, 1979; D i s- sescu ș.a., 1987]. în privința pragului inferior, aceleași cercetări au găsit pentru tipul V de structură valorile medii de 21 m2/ha în făgete, 25 m2/ha în brădete și — ca urmare a desimii pronunțat mai mari — 31 m2/ha în molidișuri. Pentru stabilirea diametrului limită (d^) este în general utilă o investigare a variației creș- terii arborilor în volum, sau cel puțin în grosi- me, în raport cu diametrul lor de bază. Aceasta permite cunoașterea acelui diametru de la care creșterea arborilor începe să scadă și deci menținerea lor în continuare nu ar mai fi jus- tificată din punctul de vedere al producției lemnoase. O asemenea investigație, făcută la bradul dintr-un amestec plurien de productivi- tate superioară din Ocolul silvic Sinaia [D i s- 8 es cu ș.a., 1968] a arătat că variația creșterii arborilor în grosime are loc după o curbă convexă, al cărei maxim se produce la exemplarele cu diametrul la 1,30 m între 50 și 80 cm. Ca urmare, pentru determinarea fondului optim de producție ar fi întemeiată alegerea unui diametru limită între 76 și 84 cm, deși cei mai groși și mai bătrîni arbori din arboretul în cauză ating 120 cm la înălțimea pieptului. Problema rămîne însă deschisă pentru arboretele grădinărite cu funcții de protecție, al căror diametru limită trebuie să fie stabilit între diametrul productivității maxime, cum am arătat mai sus, și diametrul corespunzător longevității arborilor, în așa fel îneît fondul de producție să-și exercite în condiții optime funcția prioritară de protecție. Cercetările în curs vor preciza, probabil în curînd, criteriile unei alegeri obiective. Pînă atunci, stau la dispoziție diametrele limită recomandate de ultima ediție a Normelor tehnice pentru ame- najarea pădurilor (1986, p. 56) bazate pe nenu- mărate observații și judicioase aprecieri asupra eficacității funcționale a arboretelor pluriene naturale și grădinărite. în ce privește numărul de arbori la hectar din categoria diametrului limită (nr), el nu trebuie să depășească în principiu trei exemplare, deoarece sporirea numărului de arbori groși și cu coroană mare conduce la acumularea de masă lemnoasă, la stagnarea regenerării, la reducerea creșterii curente a arboretului și la treptata sa echienizare. Acest lucru s-a putut observa, de exemplu, în diferite făgete pluriene naturale, cu un volum la hectar impresionant, dar cu o regenerare deficitară și o creștere foarte scăzută. în mod frecvent, cele mai pro- ductive arborete pluriene — naturale sau gră- dinărite — nu au în categoria diametrului li- mită, mai mult de 1 — 2 arbori la hectar, prin excelență „exploatabili”. Asupra coeficientului de descreștere (q) a numărului de arbori pe categorii de diametre, Iniei Prot Prot și cl Reci rese Prod și pr Arbc ene Vale NT4 *) litei 193 arb trei foai din< niul într Și Z e Le creș dev: spec să f de î lor t i n îi ne-a boni țion asui aces mai meti spec iutei tifici O< trebi pent 20 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 Tabelul 2 scu- D i s- igului tentru m2/ha rmare ha în ) este creș- grosi- jeasta ie la i deci i jus- ucției ită la ictivi- [Dis- briația după ■oduce între inarea neiată și 84 arbori Ițimea jentru tecție, tabilit , cum □zător fondul iptime •ile în teriile au la te de ame- nenu- tsupra uriene hectar el nu iplare, roși și ■ea de rii, la i și la putut uriene onant, ceștere ti pro- u gră- lui li- r, prin ( fa 840—690 780-650 720-610 690-550 650—500 610-460 550-400 500-350 460-300 400—280 350-220 300-200 280-170 220-150 200-130 Valori maxime NTAAT 88 mo br fa 710 610 500 590 510 400 460 420 310 340 320 230 230 240 170 *1 Mărimi stabilite plecînd de la structura și volumul brădetelor pluriene naturale studiate în ocoalele silvice V. Dorna și Rîșnov de dr. I. Lealiu și în ocolul silvic Brașov dedr. N. H. Quan literatura de specialitate [S chaef f er ș.a. 1930] arată că pentru a putea vorbi de un arboret grădinărit cu structura realizată, el trebuie să fie cuprins între 1,3 pe stațiuni foarte bune și 1,5 pe stațiuni foarte slabe, dincolo de aceste praguri „nărăsindu-se dome- niul codrului grădinărit”. Întrucît cercetările întreprinse în pădurile pluriene naturale pure și amestecate, din Carpați [Popescu- Zeletin 1960; Dissescu ș.a., 1968; Leahu, 1972] au găsit și coeficienți de des- creștere sub și peste aceste praguri (tab. 1), devine posibil ca în condiț’’le de vegetație specifice pădurilor noastre, limitele menționate să fie extinse cu una sau două zecimi, așa cum de altfel s-a și procedat la elaborarea "modele- lor de structură optimă [P o p e s c’u-Z e 1 e- t i n, 1960]. Întrucît, în general, parametrii asupra cărora ne-am oprit în cele de mai sus, variază atît cu bonitatea stațională, cît și cu necesitățile func- ționale ale arboretelor grădinărite, iar efectele asupra producției sau protecției exercitate de acestea nu sînt totdeauna tranșante, pare mai judicioasă adoptarea pentru fiecare para- metru a unor intervale de admisibilitate pe specii, clase de bonitate și subgrupe funcționale, intervale între care, firește, sînt posibile și jus- tificate anumite interferențe. Odată stabiliți, parametrii structurii optime trebuie comparați cu aceia ai structurii reale, pentru a constata gradul de apropiere și a decide asupra oportunității și mărimii unor parametri și respectiv structuri de tranziție, în cazul în care deosebirile sînt prea mari. în ipoteza adoptării unor asemenea structuri, trebuie urmărită pe de o parte asigurarea core- lațiilor biometrice (reflectate de nomograma din fig. 1) între noii parametri, iar pe de altă parte conducerea fără grabă a arboretului de la structura sa reală către structura echilibrată, de tranziție, și, în final, către cea optimă. Corespunzător structurii optime, determinate cu ajutorul nomogramei propuse sau prin oricare alt procedeu convenabil, pentru fiecare din speciile apte a fi tratate în codru grădinărit, pe clase de bonitate și funcțiuni social-econo- mice, se calculează — așa cum am mai arătat — mărimea fondului de producție optim. Ca și parametrii săi de bază, el ar putea fi exprimat mai bine prin intervale de admisibilitate, pe specii, clase de bonitate și subgrupe funcționale, astfel încît proiectantul amenajist să se poată încadra, de la caz la caz, cu mărimile cele mai potrivite arboretelor ce urmează a fi organizate și tratate în codru grădinărit. Pentru exemplifi- care, prezentăm în tabelul 2, ca o posibilă alternativă, limitele de admisibilitate a mă- rimii optime a fondului de producție, pe grupe și subgrupe funcționale și clase de bonitate, pentru molidișurile, brădetele și făgetele gră- dinărite, comparativ cu amplitudinea mărimii reale a fondului de producție în arboretele pluriene naturale, din aceleași specii, și cu ★ Nr- 1 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 21 mărimile maxime recomandate de „Normele tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamen- telor” (NTAAT, 1988). în cîteva cazuri, aceste din urmă mărimi sînt depășite de limitele prezentate, dar faptul este justificat de luarea în considerare a diametrelor limită, admise de „Normele tehnice pentru amenajarea păduri- lor” (1986) și a unui număr de arbori apreciat ca favorabil din punctul de vedere al condițiilor stațioiiale și funcționale. Totuși, mărimile fondului de producție optim prevăzute în actualele NTAAT (1988) sînt compatibile cu rezultatele calculelor noastre. Ele sînt justi- ficate și prin prudența ce trebuie manifes- tată față de intensitatea primelor tăieri de transformare. Limitele și intervalele de admisi- bilitate, înscrise în tabelul 2 pot fi, fără îndoială, modificate, dacă se iau în calcul alte diametre- țel și alte desimi ale arboretelor în raport cu cerințele gospodăririi, dar important este nu atît modificarea în sine, cît acțiunea de con- ducere a arboretelor către structura plurienă echilibrată, adecvată obiectivelor social-econo- mice urmărite și realizarea funcționalității pro- ductive și protective maxime, proprii codrului grădinărit. BIBLIOGRAFIE B i o 11 v y, H., 1920: L’amenagement des fortts par la methode experimentale et specialement par la rnethodc de con- tiâle. Neuchdtel. Dissescu, R., 1977:. Codrul grădinărit și protec/ia mediului înconjurător. în: Revista pădurilor, nr. 1. Dissescu R. ș.a., 1968: Metoda de transformare a pădu- rilor pluriene naturale în arborete grădinărite. în: INCEF Studii și cercetări, voi. XXVI, nr. 1. Contributions to the determination of the optimum growing stock in the seleetion forest Defining the optimum growing stock of the seleetion forest by its most efficient structure and size according to site conditions and its social-economic functions, the author differentiates between the balancing oz stand actual structure and its optimization. For both operations the author suggests the use of a nomogramme based on the total number of treef/hectare (N) and the number of diameter categories (r) on which they are distributed as input Information, and the decrease coefficients of the number of trees by diameter categories (q) and the number of trees in the first category (nJ6\ as readiug results. The author stresses that the choice of appropiate parameter for the optimum structure is essential, as well as the calculation of the orientative size of the optimum growing stock and its rendering by admissibility intervals, exemplified by a possiblc alternative in table 2. Revista revistelor K r o 11, M.: Analiza politicii forestiere. Un tip de cercetare cu caracter universal, folosind conseivarea pădurii ca exemplu. (Forstliehe Politikfeldanalyse. Ein universeller Forschungs- ansatz am Beispiel der Walderhaltung). în: Allgemeine Forst- und Jagdzeitung, Frankfurt am Main, 1988, nr. 7, p. 116 — 120, 1 fig., 4 ref. bibi. Analiza politicii forestiere încearcă să satisfacă imperati- vele științifice și practice ale silviculturii pe baza a două principii. în primul rînd, orientarea imediată pe piobleme garantează un grad ridicat de relevanță a rezultatelor știin- țifice pentru practica forestieră. Analiza codrului, care în- cepe prin formularea politicii, constituie modelul de tratare politică a problemei. Astfel, rezultă diferite programe politice care conduc Ia diverse efecte de reglare cu ajutorul implementării politicii. Modelul pe faze creează o bază solidă pentru analizarea evo- luției procesului de politică forestieră. Dissescu R. ș.a.: 1987 Tehnologii diferențiale dc aplici re a tăierilor grădinărite în scopul asigurării regenerării. natul rale continue. în: ICAS Seria a Il-a. Eraslan, I., 1961: Untersuchungen iiber den normalm Zurtand der W ăl der in der Tiirkei. I. U. Orman Fakultesi Dergisi, Seria A. F 1 o r e s c u, I. I., T a m a s, St., 1988 : Metodă pentru mo- delarea structurilor dc tranzifie tn arboretele grădinărite. Co- municare la Sesiunea științifică a Fac. de silvicultură și exploatarea pădurilor. Brașov. Giurgiu, V., 1965: Algoritmi pentru calcule dendrometri'. e. în: INCEF Seria Il-a. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie forestieră. Editura Ceres, București. Giurgiu, V., Dissescu R. ș.a., 1987: Structuri optime pentru pădurile de proiecție. în: ICAS Seria a Il-a. K 1 e p a c D., 1962: Novi sistem uredivanja prebornih suma. I’odjoprivredno sumarska komora. Zagreb. Leahu, I., 1972: Contribuții metodologice privind caracte- rizarea și realizarea fondului de producție normal. Teză dc doctorat. Fac. de Silvicultură și exploatarea pădurilor, Brașov. Leahu, L, 1984: Metode și modele structural funcționale in amenajarea pădurilor. Editura Ceres, București. P o p e s c u-Z e 1 e t i n, I., 1960: Principiile metodei pm~ tru amenajarea pădurilor pluriene de protecție și producție- .Acad. RPR, Probleme actuale de biologie și științe agricole- Popesc u-Z e 1 e t i n, I., 1967: Verfahren zur Bestimmung der Slrukturausgleichung bei ungleichaltrigen Bestănden. Bei- trăge zu der XlV-te Kongress IUFRO, voi. II, Miinchen. P o p e s c u-Z e I e 11 n I., Dissescu, R., 1962: Metodă pentru determinarea volumului și creșterii la arboretele pluriene de brad, molid și fag. Comunicările Acad. RSR, tom XII, nr. 10. Rucăreanu N., Leahu, I., 1965: Cercetări privind importanta practică a distribuțiilor tip pentru îndrumarea ar- boretelor spre structura grădinărită normală. Universitatea Brașov, Lucrări științifice, voi. VIL Schaeffer A. ș.a., 1930: Sapinieres. Paris. în cel de-al doilea rînd, analiza politicii tinde să adap- teze conceptele clar definite din teoria științelor sociale la toate aspectele silviculturii. Recurgerea la teorie face posibilă aplicarea cunoștințelor din științele sociale (care au luat amploare în ultimele decenii), la soluționarea problemelor de f o'itică forestieră. Posibilitatea de implementare a analizei politicii șl rezul- tatele practice potențiale ale acesteia se ilustrează pe baza cîtorva exemple din cîmpul tradițional de acțiune a conser- vării pădurilor. Se evidențiază modul în care analiza politicii îmbină sistematic cele două principii referitoare Ja orien- tarea pe probleme și tratarea teoretică a acestora, permițînd astfel o abordare științifică corelată cu practica, abordare universal valabilă pentru problemele de politică forestieră. B.R REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 U1 m m Pi c cote aho: teri; mot nivt Jieț luat țișu jisti resp și a xim stat lulu si tu foca gOS] mat eror un cien critt pan pect rest pen rea A critt orde să j unoi mul fețe reia mai eror dert solu note de c mai B in a opoi astft pier rotu litat de i REV 22 aplici, re ■ii natul lormalrn "akultesi ntru mo- rile. Cu- ltură și omctrire. irestieră. i optime h suma. caractr- Teză de iduriler, anale in lei prn~ ■oduclie- igricole- immunff en. Bei- unchen. Metodă pluriene. m XII, privind irea ar- rsitatea Utilizarea metodelor de decizii multicriteriale la amplasarea masei lemnoase — produse principale. (11) ling and on put rees the 1 ils adap- dale Ia losibilă u luat emelar rezul- b baza :onser- oliticii orien- mițînd ordare stieră. BR Conform celor expuse anterior, amplasarea cotei anuale de produse principale poate fi abordată prin metodele de decizii multicri- teriale. în prima parte a articolului am prezentat modul de soluționare a acestei probleme la nivel de unitate de producție, respectiv U.P.V., Jieț-Ocolul silvic Petrila. Cele patru criterii luate în considerare au fost: suprafața semin- țișurilor utilizabile din fiecare unitate amena- jistică, urgența de regenerare a arboretelor respective, perioada de alăturare a parchetelor și accesibilitatea acestora. Obiectivele (de ma- xim sau minim) și coeficienții de importanță, stabiliți pentru fiecare criteriu, conferă mode- lului decizional suficientă flexibilitate în analiza situațiilor concrete existente în teren și permite focalizarea diferențiată a intereselor unei bune gospodăriri a pădurilor. Totuși, formalizarea matematică nu reduce riscul unor posibile erori, datorate în special următorilor factori : — subiectivismul, lipsa de experiență sau un insuficient discernămînt în stabilirea coefi- cienților de importanță; — marja relativ redusă de variație a primului criteriu (suprafața regenerată natural), com- parativ cu numărul mare al variantelor, res- pectiv al arboretelor supuse selecției; — notarea simplificată, și într-un interval restrâns, a urgențelor de regenerare, adoptată pentru un consens cu normele pentru amenaja- rea pădurilor. Amendarea modalităților de apreciere a criteriilor respective poate conduce însă la ordonări mai concludente ale variantelor, care să diminueze într-o oarecare măsură efectul unor coeficienți de importanță grevați de prea mult subiectivism. Astfel, exprimarea supra- feței regenerată natural nu în unități relative ci în hectare, permite diferențierea mai pregnantă a arboretelor analizate, iar erorile inerente unei astfel de aprecieri consi- derăm că nu _ afectează prea mult calitatea soluției finale. în cazul urgențelor de regenerare, notarea acestora într-un interval mai larg, de exemplu 1,5 și 9, ar permite o deparatajare mai tranșantă a arboretelor analizate. Bonificarea categoriilor de arborete încadrate în aceeași urgență [%* 1986] nu o considerăm oportună, deoarece sporul de informație adus astfel în datele inițiale este prea mic și se pierde prin operația de normalizare și inerentele rotunjiri ale funcției de utilitate. O altă moda- litate ar fi stabilirea unor coeficienți ai urgenței de regenerare, calculați în raport cu efectele Ing. M. DRĂGOI Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Ing. R. BLAJ Ocolul silvic Petrila negative produse prin neparcurgerea cu tăieri de regenerare a arboretelor din unitățile amena- jistice analizate [Seceleanu, 1975]. Prelucrarea datelor inițiale — conform algo- ritmilor celor patru metode de decizii utilizate, respectiv ponderea simplă aditivă, metoda diametrelor, Onicescu versiunea I^-a și Saphier —Rusu — a condus la patru variante de ampla- sare, diferite atît prin rangurile acelorași unități amenajistice, cît și prin numărul total al unită- ților care, odată incluse în amplasare, permit realizarea volumelor stabilite a se extrage. Stabilirea variantei optime de amplasare Soluționarea propriu-zisă a problemei constă în a stabili care din variantele rezultate este optimă sub raport silvicultural, dat fiind faptul că, din punct de vedere matematic, toate sînt raționale. Deoarece nu toate unitățile amena- jistice incluse într-o variantă de amplasare sînt și dezirabile din punct de vedere silvicul- tural, se impune în continuare soluționarea tot multicriterială a noii situații de decizie. Am notat cu V'v V2, și P« variantele rezul- tate prin utilizarea metodelor ponderării simple aditive, diametrelor, Onicescu (versiunea I-a) și Saphier-Rusu. Criteriile utilizate în noua matrice decizională (tabelul 6) au fost următoarele : C[ — suprafața cumulată (în ha), regene- rată natural în ipoteza fiecărei vari- ante de amplasare — criteriu de ma- xim ; C2 — numărul unităților amenajistice din fiecare variantă, indezirabile din punct de vedere a accesibilității (situate la o distanță mai mare sau egală cu 2 km față de punctul de apropiat) — criteriu de minim; 63 — lungimea cumulată (în hm) a por- țiunilor de alăturare a parchetelor (vezi fig. 1) — criteriu de minim; — dispersarea tăierilor, respectiv suma produselor dintre cantitățile de extras din fiecare u.a. (în mii m3) și distanțele de apropiat aferente (în hm) de la depozitul primar la primul punct obligatoriu de trecere a întregii can- tități de masă lemnoasă ce va fi recol- tată în anul respectiv, din unitatea de producție — criteriu de minim. A înlocuit metoda ELECTRE I care, așa cum s-a ară- tat anterior, a furnizat o ordonare neconcludentă pentru scopul propus. Nr. 1 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 23 Tabelul 6 Matricea consecințelor Varianta C1 C2 C3 Ci Nr. Denumire Metoda ponderării simple aditive 46 4 0 2523 Metoda diametrelor 20 0 1 2017 Va Metoda Onicescu versiunea I 11 3 3 1555 vî Metoda Saphier-Rusu 13 2 3 1603 Pj- 0,350 0,200 0,234 0,216 V///A - Parchet amplasat pentru a fi" tăiat ras In 7988 Jc n .■ *—=■ - Porțiune de a/aturore a parchetelor |l 11111 ~ Parchet toîat definitiv m 1987 m .=1 m—numărul unităților amenajate incluse Intr-o variantă de amplasare, indezirabile din punct de vedere a perioadei de alăturare a parchetelor, [,*,1989]. Fig. 1. Determinarea lungimii de alăturare a parchetelor: (scara 1:10.000). Formularea ultimelor trei criterii și, implicit, acordarea unor coeficienți de importanță (sta- biliți tot prin procedeul criteriilor de opțiune — tabelul 7) este justificată de unele considerente practice a căror eludare poate conduce la o variantă finală de amplasare nu tocmai optimă atît silvicultural cît și tehnologic. Criteriile C2 și C[ reflectă cerința unei obiecti- vizări a amplasării „favorabilă” sectorului de exploatare, dar numai în condițiile concrete ale unității de producție și numai în măsura în care aceasta constituie garanția subordonării facto- rilor tehnico-economici celor silviculturali. Alt- Tabelul 7 Determinarea coeficienților de importanță a criteriilor prin metoda criteriilor de opțiune CjICJ ci C2 C3 % Total puncte Pj Cî — 7 8 6 21 0,350 C2 3 — 4 5 12 0,200 ca 2 6 — 6 14 0,234 c; 4 5 4 — 13 0,216 fel, însăși formularea criteriilor și obiectivelor respective este nejustificată. Minimizarea dis- persării tăierilor este de dorit totuși și pentru unitățile silvice, deoarece poate conduce la un plus de operativitate în lucrările de teren. In- troducerea în evaluarea variantelor de ampla- sare și a porțiunilor de alăturare a parchetelor a fost necesară deoarece doar perioada de ală- turare, condiționată prin normativele tehnice, nu poate surprinde varietatea situațiilor exis- tente în teren, devenind astfel o prevedere restrictivă, mai puțin coreetivă. Normalizarea matricei consecințelor s-a rea- lizat prin primul set de relații, prezentat ante- rior, și a condus la noua matrice a utilităților (tabelul 8). în continuare s-a aplicat metoda ponderării simple aditive, iar funcțiile de utili- tate, obținute, au fost următoarele : 0,58 pentru (ponderarea simplă aditivă), 0,57 pentru V2 (metoda diametrelor), 0,33 pentru Fg (Sa- phier-Eusu) și 0,27 pentru F^ (Onicescu ver- siunea l-a). Tabelul 8 Matricea unităților în situ proced condiț de tăi arbore a pari în pr< urgent a parc % ac Deși de la c optim' acelori consid atribu incluse în ace factori Dat tuturo procec obiect procec și im; decizii Chil efecte vității posibii Utili The 'of t îogg loca na tu tota loca Vi/Cj C1 C2. C3 ci Vr 1 0 1 0 v„ 0,28 1 0,67 0,52 V3 0 0,25 0 1 V, 0,06 0,50 0 0,95 Rei Dat fiind faptul că funcția de utilitate, aso- ciată variantei de amplasare rezultate prin utilizarea metodei diametrelor, are o valoare foarte apropiată de cea maximă și, în plus, a permis și închiderea pe volumele de extras defalcate pe grupe de specii, varianta respectivă a fost considerată optimă. Concluzii Utilizarea metodelor de decizii multicrite- riale la amplasarea masei lemnoase este relativ simplă și poate oferi în viitor soluții optime REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 K e n k, nerare : pană su (Der Vc lichen Schirmh gemainc nr. 8, p Lucra rare nai de ames Se de ret și ] Pentr regenera regenera o crește: perform: în coi realizeaî REVIS 24 abelul 7 lor prin Pj ,350 ,200 ,234 ,216 ivelor a dis- >entru la un i. In- mpla- etelor a ală- hnice, exis- edere b rea- ante- ăților etoda utili- entru entru (Sa- ver- >elul 8 în situații din cele mai complexe. Ca și în cazul procedeului empiric, utilizat în prezent, prima condiție a unei amplasări silviculturale a cotei de tăieri este: cunoașterea cît mai detaliată a arboretelor exploatabile și evaluarea corectă a parametrilor ce constituie datele de intrare în procesul decizional (suprafața regenerată, urgența de regenerare, perioada de alăturare a parchetelor și criteriul global derivat, respectiv C^, accesibilitatea și distanța de apropiat). Deși ierarhizările obținute pot diferi sensibil de la o metodă la alta, totuși selectarea variantei optime de amplasare se poate face pe baza acelorași algoritmi folosiți inițial, dar luînd în considerare un alt set de criterii, respectiv atribute cumulative ale unităților amenajistice incluse în fiecare variantă. Decizia finală este, în aceste condiții, afectată mult mai puțin de factorii subiectivi perturbatori. Datorita faptului că efectuarea manuală a tuturor calculelor este dificilă și nu ar justifica procedeul propus de noi decît prin sporul de obiectivitate, considerăm că elaborarea unei proceduri automate de prelucrare a datelor și implementatea unui sistem informațional- decizional. adecvat pot fi utile în producție. Chiar dacă este mai dificilă evaluarea unor efecte economice legate de creșterea producti- vității muncii în cadrul unităților silvice, totuși posibilitatea soluționării operative a unor si- tuații tot mai complexe de amplasare a cotei de tăieri argumentează și justifică o asemenea propunere. BIBLIOGRAFIE Andrașiu, M., A u r o r a,. B a c i u, Anca, Pa seu, Elena, Pușcaș, Tașnadi, Al., 1986: Metode de decizii multicriteriale. Editura Tehnică — Seria Bazele ma- tematice ale cercetării operaționale, București. B o 1 d u r, Gh., 1969: Procese informaționale și de decizie în economie. Editura Științifică, București. B o 1 d u r-L ă ț e s c u, G h„ C i o b a n u, G h., B ă n- cilă, I., 1982: Analiza sistemelor complexe. Editura Știin- țifică și Enciclopedică, București. Ioana, Dragomirescu, Ileana, I o n e s cu- S i- sești, Mihai, V., Pop eseu, A., Daniela, Ru- sii, A n a-M a r i a, Sandi, Vas îl eseu, A., 1986: Studiile de impact: știință, tehnologie, societate. Editura Academiei R.S.R., București. Giurgiu, V., 1974: Metodele cercetării operaționale și calculatoarele electronice aplicate în silvicultură. Editura Ce- res, București. O p r i ș, I., 1981: Analiza statistică a criteriilor în problema deciziilor multicriteriale. în: Revista de slatistică, Nr. 12. S e c e 1 e a n u, I., 1975: Obiectivizarea deciziilor în planifi- carea amenajistică. ICAS, seria I-a, voi. XXXIII. Redacția materiale dc propagandă agricolă, București. T.amaș, Șt., 1983: Optimizări în silvicultură și exploatări forestiere. Editura Ceres, București. » * *, 1988: Ministerul Silviculturii. Norme tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor. Redacția de propagandă tehnică agricolă, București. * * 1986: Ministerul Silviculturii. Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Redacția de propagandă tehnică agri- colă, București. Utilization of multicriterial decisional methods for annual cut location — main yield. (II) The paper presents the application possibilities of multicriteria decision methods in locating the planned cut. The first four criteria are established in order to classify the exploitable stands from the viewpoinț of the ppportuneness : of their exploitability. These criteria are as foliows : the naturally regenerated area, the regeneration urgency, the logging distance and the annexation period of the cutting arcaș. The application of each decision method led to a location variant and the four variants thus obtained were analysed by means of the foliowing parameters : the total naturally regenerated area, the number of undesirable stands from the point of view of the logging distance, the total length of the neighbouring zones of the cutting areas and the cut saattering. This new matrix was processed by means of one of the four decision methods which sclected the optimum location variant. The whole process can be adapted for an automatic procedure of data processing. ) 1,52 l ),95 aso- prin loare plus, stras îtivă :rite- lativ time Nr. 1 Revista revistelor K e n k, G.: Creșterea în volum și valorică In stadiul de rege- nerare naturală Ia un arboret de pin și brad prin tăiere în pană sub masiv în Eangenbrand/Pădurea Neagră de Nord. (Cer Volumen — und Wertzuwachs im Stadium der natiir- lichen Verjungung eines Kiefern-Tannen Bestandes den Sehirmkeilschlag in Langenbrad/Nordschuarziiaid). în: All- gemaine Forstund .Tagdzeitung, Frankfurt am Main, 1988. nr. 8, p. 154-164, 4 fig., 6 tab., 30 ref. bibi. Lucrarea prezintă rezultatele unui experiment de regene- rare naturală prin tăiere în pană sub masiv într-un arboret de amestec de pin și brad, situat în Pădurea Neagră de Nord. Se descriu metodele, condițiile staționale, datele de arbo- ret și principalele rezultate pentru perioada 1927—1987. Pentru creșterea totală a arboretelor de vîrstă mare, cu regenerare naturală este deosebit de important ritmul de regenerare. Dacă tăierile ating un nivel prea ridicat, are loc o creștere la arboretul bătrîn dar, pe de altă parte, se obțin performanțe bune în ceea ce privește regenerarea. în comparație cu regenerarea artificială, arboretele bătrîne realizează o creștere mai mare în volum, în cadrul regehe- REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 rării naturale numai într-o perioadă lungă de regenerare, care este necesară. Creșterea în diametru la arborii cu coroane libere, datorită intervențiilor de regenerare în arboretele bătrîne, a fost ini- țiai lentă, dar apoi s-a înregistrat o reacție pozitivă inde- pendent de clasa de arbori sau de diametre. Nu s-au con- statat reduceri ale creșterii în diametru în funcție de vîrstă. în legătură cu creșterea valorică la arboretele bătrîne, s-a constatat superioritatea perioadei lungi de regenerare, respectiv a unui ritm foarte lent de regenerare. Raportul între .,rapid" și „lent” în comparație cu „foarte lent” este dc circa 1:2. Regenerarea naturală sub masiv a prezentat o reducere considerabilă a numărului de arbori și o diferențiere pe înăl- țimi și diametre. Creșterile în volum în fazele de regenerare au demonstrat superioritatea unui ritm foarte lent de regenerare. „Efectul suprapunerii” arboretului bătrîn cu cel tînăr conduce Ia o reducere de circa 20 de ani a ciclului de producție, prezen- tind avantaje economice, ecologice și silviculturale conside- rabile. B.R. 25 PUNCTE DE VEDERE Cu privire la daunele provocate de cervidee în pădurile din nordul țării și măsurile de prevenire care se impun Dt. ing. F. ICHIM Stațiunea experimentală de cultura molidului Cimpulung Moldovenesc Cartarea arborilor din județul Suceava, care s-a efectuat în anul 1972 cu scopul de a stabili amploarea daunelor provocate de cerbi la arborii în picioare, a arătat că aceasta se ma- nifestă pe o suprafață de peste 50 mii hectare. De atunci ȘÎ pînă acum, această suprafață a sporit și mai mult. La aceste daune se mai adaugă cele produse in plantații, care sînt și ele de mii de hectare, și in regenerări naturale pe care nu le cunoaș- tem, deoarece și pășunatul își are partea sa de contribuție. în ce privește efectivele de cervidee, la ni- velul anului 1985 ele erau estimate la aproxi- mativ 7 838 exemplare cerbi și ciute și 7 049 căpriori(e). în cadrul acțiunii de selecție cu arma, în perioada 1961 — 1985, s-au extras 10 356 cerbi și ciute și 9 950 căpriori(e) (fig. 1 și 2), ceea ce la suprafața de 10 000 hectare ar reveni anual cca 8,6 bucăți cerbi și ciute și 8,3 bucăți căpriori(e). în aceeași perioadă (fig. 1) s-a distrus un număr de 1 948 lupi (75 exemplare anual), din care 754 în Bazinul Bistriței, 850 în Bazinul Moldovei și 344- în cel al Sucevei. (în ultimii ani, după cum se poate observa în figurile 1 și 2, s-au extras chiar mai multi lupi decît cervidee; cifrele par contra- rii !). I. CAUZELE CARE PROVOACĂ VĂTĂMĂRILE DE CĂ- TRE CERVIDEE Problema a constituit și constituie și în prezent obiectul a numeroase studii și cercetări (T a r o u c a, 1899 ; Eo h meder, 1937; N u s- slein, 1967; Sperber, 1972; Ueck- ermann, 1972; Mayer, 1971, 1972, 1976, 1981; Onderschecka, 1986; ș.a.] Obser- vațiile noastre [Ichim, 1964, 1973, 1979, 1987 ș.a.] sînt confirmate și de alți autori, fapt ce ne-a condus la concluzia că în această zonă, cauzele vătămărilor provocate de cervidee în păduri ar fi următoarele : • Unele cerințe ale organismului (în calciu, fosfor, tanin etc.), care nu pot fi satisfăcute de hrana pe care vînatul o găsește în teren. După unele cercetări [Nusslein, 1967], coaja ar fi pentru cerbi un fel de iarbă proaspătă de calitate mijlocie. După O n d e r s c h e c k a [1986], cojirile de vară s-ar datora surplusului de baze în hrană, iar cele de iarnă surplusului de aciditate a acesteia. în afară de asta, ar mai fi și o așa numită obișnuință a vînatului, cum arată diferiți autori [F u r s t, 1986; Onderschecka, 1986], Shakespeare, în operele sale, cu secole în urmă afirma că cerbul roade coaja de pe arbori! • Metodele de gospodărire aplicate in ultimul secol [I c h i m, 1988] și îndeosebi cele de după ultimul război mondial, care au dus la înlocuirea pădurilor naturale și de amestec în monoculturi de molid, dese și echienizate pe suprafețe imense. Eiecke [1977] menționează și el că schemele și dispozitivele înguste de la plantare au defavorizat creșterea ierburilor și arbuștilor preferați de cervidee. Tăierile rase, care s-au practicat, și doborîturile de vint în masă, de mare amploare după anul 1947/1948, își au partea lor de contribuție. Ou alte cuvinte, schimbarea spațiului lor de viață, in urma activităților umane. • Sărăcirea biotopului, dispariția din unele locuri a unor așa numite specii lemnoase „ne- forestiere”, considerate ca niște buruieni și nedorite, cum ar fi sălciile, socul, scorușul, mesteacănul ș.a., au redus, în unele locuri la zero, resursele de hrană a vînatului, îndeosebi pe timpul iernii. • Perturbarea liniștii vînatului, aproape în tot cursul anului, din cauza circulației mun- citorilor de la diferite lucrări de exploatare (produse principale, accidentale, rărituri etc.), silviculturale (plantații, descopleșiri, curățiri, degajări etc.), produse accesorii (recoltări de ciuperci și fructe de pădure etc.), la toate acestea adăugîndu-se pășunatul. Dacă luăm in considerare efectivele de cervidee și animale domestice învoite la pășunat în pădurile jude- țului Suceava, ar reveni la 100 hectare urmă- toarele densități : 1,8 cerbi, 1,6 căpriori, cca 31,1 ci și bovine, 0,3 cîini ciobănești. La toate acestea, se mai adaugă și clopotul de la gîtul oilor care ar reveni aproximativ 0,3 clopote la 100 hectare. După cum se vede, este o în- cărcătură prea mare. Ca urmare, vînatul este mereu neliniștit, stresat, fugărit de colo, colo; bioritmul său de viață (căutare de hrană, odihnă, rumegare etc.) este perturbat. Toate acestea îl obligă ziua să se retragă și să stea ascuns în desișuri și arborete tinere unde, nea- vînd hrană (ierburi, arbuști, lăstari etc.), de foame roade și cojește arbori. El este obligat ca numai noaptea să iasă după hrană, care însă nu echivalează și nu compensează hrana pe care ar consuma-o iu mod normal în timpul zilei. 900 - 700 - 500- 300 - 100 - Nr.A 900- 700 500 300 100 Acei 30 sep după < ierburi decît, gerăm trec și perioa nevoie alăpte și dez’ ieșit s • ' perioa și grei arbori pe tir REVIS 26 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 [ ' ilă i ;se 1986; are, în i cerbul ultimul le după locuirea îculturi prafețe și el că 4antare buștilor re s-au isă, de își au uvinte, urma i unele >e ,,ne- ieni și orușul, iuri la leosebi proape i mun- oatare etc.), irățiri, Iri de toate luăm limale jude- urmă- i, cea toate gitul lopote o în- 1 este colo; rană, Toate । stea nea- ), de digat care 11’3/11 Hi mpul Fig. 2. Dinamica recoltării vinatului (cerbi și ciute) prin selecție cu arma și a distrugerii lupilor în perioada 1961 — 1986 în pădurile județului Suceava (după datele ocoalelor silvice). Această situație durează de la 15 mai la 30 septembrie, iar începind cu luna septembrie, după cum știm, toate plantele anuale (diferite ierburi și buraieni) nu oferă altceva ca hrană decît, în general, celuloză și lignină. Nu exa- gerăm cînd spunem că, în lunile de vară, cerbii trec și prin momente de foame. Și tot în această perioadă, îndeosebi primăvara, femelele au nevoie de multă hrană pentru că trebuie să-și alăpteze puii, iar masculii pentru a-și ferma și dezvolta coarnele, să-și întărească organismul ieșit slăbit din iarnă etc. • Lipsei de hrană, de suculente. în unele perioade ale anului, îndeosebi în iernile lungi și grele care determină vînatul să roadă coaja arborilor, ar putea fi altă cauză. Singura hrană pe timp de iarnă, în afară de unele frunzare, REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 o constituie finul uscat, a căror cantitate și calitate nu totdeauna sînt satisfăcătoare. Ca dovadă este faptul că-1 preferă pe cel din clăile particulare. De altfel, oferirea hranei vînatuhii nu trebuie făcută după grafic sau calendar, ci după trebuințele sale, în perioadele de criză, cum sînt cele eu zăpezi și geruri mari, iar hrăni- torile trebuie instalate în locuri adăpostite și ferite de circulația oamenilor. Luînd în considerare unele rații zilnice minime de fîn uscat, necesare pentru cerbi (1,5 kg) și căprior (0,6 kg), ar rezulta că, în județul Su- ceava, la vînatul existent, pentru o lună de iarnă, ar fi necesare 480 tone fîn uscat. Pentru trei luni, cantitatea ar fi de 1440 tone, dar la noi iernile durează 5—6 luni de zile. între- barea care se pune : dacă acest fîn se poate 27 Nr. 1 recolta și de unde? De altfel, în această pro- blema au existat și unele opinii contrare [R i- cht er, 1974], în sensul că prevenirea cojirilor de iarnă, prin asigurarea hranei necesare, în cele mai multe cazuri, nu ar fi dat rezultatele dorite. Mayer [1972] arată că, într-o economie cinegetică bazată pe principii ecologice și cît mai apropiată de natură, furajarea artificială nu ar fi indicată întrucît ar duce la domesticirea vînatului. © Legat de problema daunelor, provocate aici de vînat, ar fi și aceea a lupilor, împotriva cărora se duce o luptă continuă pentru stîrpirea lor, folosindu-se mijloace neoneste (otrăvire). Lupul nu este o „lighioană”, cum îl consideră, mulți vînători. El este sanitarul faunei pădurilor. Deși adeseori mai face pagube în rîndul turme- lor de oi, dispariția lui ar putea avea urmări mai grele pentru economia forestieră de aici. II. URMĂRILE VĂTĂMĂRILOR PROVOCATE DE CER- VIDEE ÎN PĂDURI Acestea sînt diferite, după cum se referă la culturi, respectiv plantații și regenerări natu- rale sau la arborete. în cazul plantațiilor și regenerărilor naturale, ele ar consta din : — diminuarea creșterilor în înălțime ale pu- ieților; — diminuarea procentului de reușită, care conduce la creșterea volumului completărilor; — măsuri speciale de îngrijire; — intensificarea regenerărilor artificiale, în locul celor naturale, și crearea monoculturilor de molid; — prelungirea stadiului de tinerețe a arbo- retelor ; — ca urmare a supercreșterii efectivelor de cervidee, se produce eliminarea unor elemente stabilizatoare și de structură a arboretelor, în principal a unor specii valoroase, din punct de vedere ecologic și biologic, ca: bradul, paltinul de munte și unele specii locale. Bradul a pierdut, în ultimele patru decenii, o bună parte din arealul său, dispărînd din unele locuri aproape complet. Fără măsuri deosebite de protejare, paltinul de munte poate fi considerat aici ca o specie pierdută din subzona molidișu- rilor; — nerealizarea țelului de gospodărire propus (compoziția țel). în cazul arboretelor la care s-au produs cojiri și roaderi la arbori în picioare, consecințele sînt multiple : — pierderi în sortimentare prin secționarea lemnului sănătos, ca urmare a lungimilor mai scurte ale acestuia; — pierderi prin declasarea și deprecierea lem- nului, prin trecerea de la lemn de lucru la lemn de foc și alte sortimente inferioare; — creșterea cheltuielilor de producție; — creșterea cheltuielilor de manipulare și transport; 28 — înrăutățirea structurii dimensionale (în diametru) a arboretelor în picioare, care va afecta în viitor producția de lemn de cherestea; — măsuri suplimentare de îngrijire; — creșterea pericolului rupturilor și dobo- rîturilor de vînt și zăpadă; — scurtarea ciclului de producție (cu cel puțin 1—2 perioade); — prelungirea perioadei de regenerare a ar- boretelor, eventual înlocuirea celei naturale cu cea artificială; — nerealizarea țelului de gospodărire propus; — creșterea gradului de instabilitate a pădu- rilor este în final cea mai gravă influență a daunelor de vînat în această zonă; — prin cojiri și roaderi repetate în arboretele de molid, urmate de putregai, se produc goluri în arborete, datorită intensificării rupturilor de zăpadă și vînt. Desigur că unele din aceste aspecte necesită încă studii și cercetări, respectiv precizări. II. DENSITATEA SUPORTABILĂ A EFECTIVELOR DE VÎNAT Este o problemă mult discutată în literatura de specialitate [Mayer, 1971; Wagenkne- cht, 1967, 1974; Spirdel, 1975; Burs- chel, 1976; C a e s ar, 1981; Weidwn- b a c h, 1982 ; Ond er sche c k a, 1986 ș.a.]. Asupra acestei noțiuni există diferite defi- niții, interpretări și termeni. Astfel, se vorbeș- te de densitatea economică, silviculturală, eco- logică, biotică, reală, naturală, de habitat, optimă, potențială etc. Nu mai insistăm asupra lor. în toate cazurile, densitatea suportabilă a efectivelor de vînat se exprimă prin numărul de exemplare de vînat, dintr-o specie oarecare, raportat la unitatea de suprafață care este, de obicei, 100 hectare sau 1 000 hectare. Numă- rul de exemplare, respectiv efectivele se stabi- lesc prin numărătoarea prin sondaje și așa zise inventarieri executate anual. Realitatea este că știința și practica nu dispun de o metodă care să permită stabilirea cu exactitate a efectivelor de vînat dintr-o specie oarecare, nici global și cu atît mai puțin pe vîrste și sexe. Cunoașterea, respectiv sta- bilirea corectă a acestui parametru biometric al populațiilor de vînat dintr-un teren oarecare, iată care este marea problemă a gospodăririi vînatului și pădurilor de aici. In funcție de aceasta direcționăm și orientăm toată activitatea silviculturală și cinegetică viitoare. Cifrele actuale asupra efectivelor nu pot fi luate în considerare și nu pot sta la baza gospo- dăririi pădurilor de aici; ele sînt doar orientative și subestimate față de realitate, erorile putînd ajunge și pînă la 150 %. Cauza o constituie în principal metoda de evaluare adoptată. Oricît de conștiincios ar fi personalul silvic, metoda ca atare, bazată pe numărătoarea prin son- daje, nu va putea da rezultate corespunză- toare, de aceea trebuie abandonată. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 Cel ms dee, res] vînat di rea vege de bază rilor de Ar fi i de proc prin coji tații și prin sor întrel poate fi acestor fi, se pa și stabil ținem i uniform De mu în anui procent felul ci față. Efect sub coi această primă < Cîrlibal din art și cond sitatea pînă 1: față d( în acei girea ț efectiv compe a dam tiere, ■< tori d contro tiere, rapidă în ] arbori pentn în aci a fom și a de cei sidera urgen metru timpi cauza iv. m) VÎNAT Ac< litera Gat Hal REVL nale (în care va ierestea; •e; și dobo- (cu cel re a ar- naturale propus; a pădu- nfluență beretele :c goluri ipt urilor necesită zări. XOR DE matura n k n e- B u r s- d w n - 16 ș.a.]. n defi- vorbeș- lă, eco- labitat, asupra •rtabilă umărul recare, e este, Numă- stabi- și așa ea nu bilirea lintr-o i puțin v sta- metrie reearc, dăririi ție de Etatea pot fi jospo- tative >utînd uie în Oricît etoda son- unză- Cel mai bun indicator al efectivelor de cervi- dee, respectiv al numărului de exemplare de vînat dintr-o specie oarecare, îi constituie sta- rea vegetației forestiere, a principalelor specii de bază din aceste păduri, sub raportul vătămă- rilor de tot felul. Ar fi vorba deci de nivelul daunelor, respectiv de procentul de arbori în picioare vătămați prin cojiri și roaderi, sau al puieților din plan- tații și regenerări naturale, care se pot stabili prin sondaje. întrebarea care se pune este cît de mare poate fi procentul admisibil, sau suportabil, al acestor daune? Desigur că o cifră de 5% ar fi, se pare, acceptabilă, ea însă trebuie analizată și stabilită prin norme oficiale. Dar trebuie să ținem seama însă, că aceste daune nu sînt uniform distribuite în cuprinsul arboretelor. De multe ori ele sînt grupate, localizîndu-se în anumite părți ale arboretelor, iar media procentuală pe arboret nu spune nimic de felul cum sînt repartizate pe întreaga supra- față. Efectivele de vînat vor trebui astfel aduse sub control și reduse prin selecție, astfel îneît această toleranță să nu fie depășită. într-o primă etapă, în unele Ocoale silvice, cum ar fi Cîrlibaba, Breaza și lacobeni, constituite numai din arborete pure de molid, cu resurse de hrană și condiții climatice mai aspre în general, den- sitatea efectivelor de cerb va trebui redusă pînă la 0,5 — 1,0 exemplar, la 100 hectare, față de 1,2, respectiv 1,6, cît există în prezent, în acest scop, ar trebui să se legalizeze prelun- girea perioadei de împușcare și normalizare a efectivelor, la această acțiune participînd oameni competenți. La acțiunea de stabilire și verificare a daunelor, respectiv a stării vegetației fores- tiere, vor trebui să participe nu numai silvicul- tori dar și biologi și ecologi. Se impune un control permanent asupra stării vegetației fores- tiere, urmat, dacă este cazul, de reducerea rapidă, prin împușcare, a efectivelor. în prezent ar fi necesară o cartare a tuturor arboretelor, după metodologia aplicată în 1972, pentru a stabili nivelul actual al daunelor în aceste păduri. Revizuirea actualei bonități a fondurilor de vînătoare din județul Suceava și a densității corespunzătoare a efectivelor de cervidee, în această zonă, cu luarea în con- siderare a celor de mai sus, ar fi o măsură urgentă care s-ar impune. De altfel, acest para- metru al populațiilor de vînat va trebui, tot timpul, să se coreleze cu nivelul daunelor cauzate. IV. MĂSURI PENTRU PREVENIREA DAUNELOR DE VINAT ~ Această problemă este mult dezbătută în literatura de specialitate [B u b e n i k, 1959 ; Gattinger, 1986 ; N u s s 1 e i n, 1967 ; Hallstein, 1980 ;Weidenbach, 1986 ; Sperber, 1972; Kornprobst, 1986; O a e s a r, 1981; Mayer, 1981, 1982 ; P o- p e s c u, 1981 ș.a.], preconizîndu-se și dife- rite soluții. în orice caz, măsurile care se impun trebuie să fie cît mai apropiate de natură. în județul Suceava., după aprecierea noastră, ar fi nece- sare următoarele măsuri: © Stabilirea daunelor provoeate de vînat în plantații, regenerări naturale și arborete, funcție de care, apoi, să se procedeze la norma- lizarea, respectiv reducerea efectivelor pînă la nivelul corespunzător. ® Analiza anuală, la diferite niveluri (ocol, ISJ, Minister), pe baza datelor din teren, a stării pădurilor sub raportul vătămărilor pro- vocate de cerbi, prin cojiri și roaderi la arbori în picioare, așa cum se procedează și la alți dăunători forestieri. © Reexaminarea și revizuirea tuturor regle- mentărilor în vigoare, care privesc gospodărirea vînatului, inclusiv legea 26/1977, care privește economia vînatului și vânătoarea în țara noastră, și elaborarea unor noi îndrumări tehnice, prin care să se stabilească concret sarcinile și răs- punderile, care revin tuturor unităților silvice, precum și măsurile care se impun, îu situația actuală a pădurilor țării, sub raportul daunelor cauzate de vînat la arborii în picioare, plantații și regenerări naturale. © Controlul permanent al efectivelor de cervidee după starea vegetației forestiere, cu scopul de a realiza, în cuprinsul acestui organism viu și complex care este pădurea, un triplu echilibru ecologic : — între vînat și vegetația forestieră; — între speciile de vînat, răpitoare și neră- pitoare ; — între sexe, vîrste etc., în cadrul aceleiași specii de vînat. V. CONCLUZII Concluziile, care se desprind din cele de mai sus, sînt următoarele: © Problema centrală a gospodăririi vînatu- lui, în această zonă, o constituie aceea a stabi- lirii efectivelor de vînat, respectiv a numărului de exemplare de cervidee, fără de care nu se poate trece la o gospodărire superioară a acestor păduri. Actualele cifre bazate pe numă- rătoare, care privesc efectivele de vînat, res- pectiv inventarul anual nu pot sta la baza gospodăririi pădurilor de aici, fiind prea nesi- gure, dovadă starea actuală a acestor păduri. Cel mai bun indicator, în acest sens, îl con- stituie starea vegetației forestiere sub raportul vătămărilor provocate de vînat . © Avînd în vedere efectivele de cervidee, exagerat de mari, care există, posibilitățile limitate de hrană și rezultatele obținute prin oferirea de hrană vînatului în anumite perioade 29 Nr. 1 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 10S0 * Nr. 1 alejanului, respectiv posibilitățile de protejare și prevenirea daunelor prin diferite metode tehnice, în prezent, singura alternativă care rămîne pentru prevenirea acestor daune ar fi reducerea la normal a efectivelor de vînat și realizarea acestei densități suportabile, din punct de vedere silvicultural, care să asigure realizarea compoziției țel în această zonă, re- generarea naturală a bradului și altor specii forestiere stabilizatoare de bază, fără măsuri deosebite și costisitoare de protejare. • Efectivele ridicate ale vînatuiui în aceas- tă zonă nu constituie cauza vătămărilor pro- vocate vegetației forestiere de aiti, ele ampli- fică însă aceste daune. Dovadă este faptul că și în Codrul secular-Slătioara (din Ocolul silvic Stulpicani), în care există un echilibru relativ stabil între lumea animală și cea vegetală, tot se produc vătămări de vînat, dar într-o măsură mult mai redusă. din cauza efectivelor normale care există. în prezent se impune, de urgență, reducerea acestor efective, astfel ca daunele produse vegetației forestiere, să fie suportabile pentru economia forestieră; cu alte cuvinte, să fie aduse sub control, respectiv să se încadreze. în anumite limite acceptate oficial prin diferite acte normative. • Amploarea mare a daunelor de vînat în această zonă se datoiește efectivelor ridicate de vînat, subevaluărilor făcute cu ocazia inven- tarului anual, subestimării sporurilor anuale și extragerilor foarte slabe, prin selecție, care s-au făcut ca și metodei, ca atare, de evaluare care s-a folosit. Metoda actuală de evaluare, respectiv de stabilire, a efectivelor de vînat fiind nesatisfăcătoare, trebuie abandonată. • în prezent se impun măsuri urgente de normalizare a situației și de refacere a echili- brului ecologic între fauna cinegetică și vegeta- ția forestieră de aici. Prin rezolvarea acestei complexe probleme, silvicultura din această zonă ar face un mare pas înainte pe linia recon- strucției ecologice a acestor păduri. BIBLIOGRAFIE B u b e n i k, A., 1959: Grundlagen der Wildernăhrung. Deutscher Banernvelag. Berlin. B u r s c h e 1, P., 1976: Grundlagen und Methoden zur Bes- limmung der ivihtschațtlich tragbaren Wilddichle -beim Scha- lenivild-Gedanken zu. G. Speidels gleichnamigem Vortrag. Forstarchiv. Hannover. C a e s a r, II., 1981: Das Rotwild. Osburg. F tir st, A., 1986: Der Wald ein Lebensraum. Osterreich Weidwerk. I c h i m, R., 1964: Unele observații asupra daunelor produse de cervidce în pădurile Ocolului silvie lacobeni. în: Revista pădurilor, Nr. 11. I c h i m, R., 1971: Vătămări provocate de cerbi în unele arborete de molid și influența lor asupra producției de masă lemnoasă. în: Buletin de informare, Silvicultură, IC.SPS — București, Nr. 6—7. 1 c h i m, R., 1971: Amploarea daunelor provocate de cerbi în unele arborete de molid din Bucovina. în: Revista pădurilor, Nr. 12. I c h i m, R., 1975: Cercetări asupra calității lemnului de molid din nordul țării. ICAS Seria a Il-a, București. 1 c h i m, R., 1979: Cu privire la unele probleme ecologice ale pădurilor din Bucovina. în: Revista pădurilor, Nr. 4. Ic 11 im, R., 1987: Lupii și echilibrul ecologic al pădurilor din Bucovina. în: Revista pădurilor, Nr. 1. M a y e r, Ii., 1971: Ablcitung der tragbarer Rotiviiddichte. AFZ, Wien. Mayer, H., 1971: Quantităt der Rotivildăsung im boden- sauren Ftchtenivald. AFZ, Wien, nr. 6. Mayer, II., 1972: MOglichkeilen und Grenzcn der Schalen- tvildhge im Gebirgsivald. AFZ, Wien, nr. 4. Mayer, H., 1976: Gebirgswaldbau und Schulzwaldpflege. Stuttgart. Mayer, II., 1981: Die 10 bkologischen Wald—Wild—Gebotc țiir naturnahen Waldbau und Naturnahe Jagdu’irlschaft. Wald- bau-Institut I niversităt fur Bodenkultur. Wien. Mayer, II., 1982: Waldbauliche Zukunftsperspektiunen țiir den Gebirgsivald. Schw. ZfF, nr. 9. N ti s s 1 e i n, F., 1967: Wie kOnnen Wildsct.ăden im Fiehten- ivald vermieden iverden? AFZ, nr. 19. Onderschecka, K., 1986: UnlciSMhungen der Wech- selwirkung zwischrn Rol ivii dpopulat ion und Umivell unter besonderer Beiiicksielilung der Ursachen der WildschOden. Osterreichs Weidwerk. R i c h t e r, .1., 1974: Wildsehadensi’erhutung und Verhalten- forschung. AFZ, nr. 3. R i e c k e, F., 1977: Wild in verănderter Nalur. Wild und Ilund, nr. 3. R o h ni e d e r, E., 1937: Die StammțOu'e (WurzelfSale und Wundțăule ) der Fichlenbestockung, Miinchen. Sperber, G., 1972: 12 Vorsehlăge zur kUnțligen Schalen- ivildhege. AFZ, nr. 27. S p e i d e 1, G., 1975: Grundlagen und Melhoden zur Bes- limmung der wirtschațllich tragbaren Wilddichte beiin Schaleii- ivild. Forstarchiv. Hannover. T a r o u c a, E., 1899: Handbuch der Wildhege. Kein He- ger kein Jăger. Oeckermann, E., 1972: Stand der Forschung uber Ursachen und Bekănpfung des SMlens durch Rohvild. AFZ, nr. 47. Oeckermann, E., 1981: Die WildsehudenyerhU'.ung in Wald und Fild. Paul Parey. 4. Auflage. Hamburg und Ber- lin. Oeckermann, E., 1982: Wald und Wild. AFZ, nr. 14. W e i d e n b a c h, 1’., 1982: Nene Rotwildrichllinie in Ba- den-Wiirltenberg, AFZ, nr. 14. W e i d e n b a c h, P., 1935: Forlsenilte bei der Schalenu La confecționarea și amplasarea curselor, precum și la prelucrarea datelor, o contribuție deosebită a avut-o tehn. Ionel Ichim, laborantele Elena Avădănii și Viorica Ichim, de la Stațiunea ICAS Cîmpulung Moldovenesc. 34 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 Rezultate obținute. Dinamica populației de L. monacha în anii 1971—1986, la Ocolul silvic Putna Pornind de la numerele medii de masculi capturați la cursele feromonale, cu ocazia lu- crărilor de depistare efectuate în perioada 1974 — —1986, se pot desprinde unele concluzii pri- vind dinamica populației dăunătorului L. mo- nacha m perioada amintită. Din graficul pre- zentat în figura 2, se observă că tendința gene- i în perioada 1974- o creștere acestora marcînd gistrindu-se în 3 1985 f1’ înre- stară o scădere destul dp m U anu^ 1986 se con- de masculi capturati df„^a^eanumăruluimediu menținîndu-se totuși^e.anul 1985, acesta lui 1984. Ș1 la Un nivel că defoliatorul L. monacha se află în continuare în stadiul de latență. Tendința generală a variației, pe perioada 1974—1986, fiind însă ascendentă se impune depistarea și supravegherea atentă a nivelului populației în anii următori, pentru cunoașterea în continuare a dinamicii acesteia. Tabelul 1 Date cu privire Ia desfășurarea zborului defoliatorului L. mo- nacha in anul 1985 (Ocolul silvic Putna) superior anu- Fig. 1. Fluturi la o cursă ferOml LV>nantrin Oc°lul silvic p capturați 240 '2 200 6120 âo ■ 40- Luna Decada Ziua Masculi capturați, Număr masculi, Număr % zi-cursă Iulie II 20 296 1,05 Total 296 2,3 1,05 III 24 26 568 701 1,54 4,20 Total 1269 10,0 2,02 I 1 3 5 7 9 522 527 893 1088 467 1,53 4,58 7,83 9,07 4,17 Total 3497 27,5 5,96 August II 11 13 14 17 18 19 812 526 1161 462 797 732 6,77 4,38 19,35 2,57 13,28 13,03 Total 35,5 7,81 III 22 24 25 29 947 362 630 411 9,16 3,02 10,50 1,71 Total 2350 18,5 4,11 I 1 5 6 7 9 221 178 36 157 74 1,78 1,12 0,60 2,62 0, 62 Total 666 5,2 1,11 Septembrie II 13 17 18 67 28 33 0,37 0,12 0,55 Total 128 1,0 0,07 Total general 12696 100 Fig. 2. Varj^ț 19qq aeDa^“^ tratarea unor „ riia+^ai o, folosind insen+^bori , lh stamS Și di 1 v -i REVISTA VAl». CU Sa ^osoh calzi, $ * A Poate deduce io4 * /9«9 * Nr. 1 Fonologia zborului dăunătorului Lymantria mo- nacha, în anii 1985 și 1986 Rezultatele privind variația numărului me- diu de masculi capturați pe parcursul perioadei de zbor în anii 1985 și 1986 sînt redate în figura 2 și tabelul 1. Se observă că maximul capturi- 35 lor s-a înregistrat în decada a doua a lunii august, în anul 1985 (35,5%), în decada a treia a lunii iulie în anul 1986 (45,8%). în anul 1985, în luna august, s-au prins 81,5% din totalul mas- culilor capturați în anul respectiv, spre deose- bire de anul 1986, cînd pînă la sfîrșitul primei decade a lunii august s-au capturat 86,4% din total. Acest fapt se datorește primăverii mai timpurii din anul 1986 față de anul 1985. Intensitatea maximă de atracție s-a înregis- trat în noaptea de 13—14 august 1985 (19,35 masculi/zi) și respectiv 25—26 iulie 1986 (3,88 masculi/zi/cursă). începutul zborului a avut loc în jurul datei de 15 iulie 1985 și respectiv 8 iulie 1986 iar sfîrșitul zborului la data de 20 septembrie 1985 și respectiv 1 septembrie 1986, perioada de zbor fiind de 67 și 55 de zile în cei doi ani men- ționați. Variația numărului mediu de masculi capturați în raport eu unele condiții staționate și de arbo- ret, în anul 1985 Din datele obținute în anul 1985 s-a căutat să se stabilească legătura dintre numărul mediu de masculi capturați și unele condiții staționate și de arboret în care au fost amplasate cursele feromonale și anume altitudinea, expoziția, po- ziția pe versant, compoziția arboretelor și vîrsta acestora. Din tabelul 2 se observă că numărul maxim de masculi a fost capturat la altitudini de 801 — 900 m, urmat în ordine la altitudinile de : 501 — 600 m, 601-700 m, 701-800 m. Fig. 3. Variația numărului mediu de masculi capturați tn perioada de zbor (1985—1986). Rezultatele sînt oarecum diferite de cete cu- noscute pînă în prezent din cercetări mai ample [Ceianu și colab., 1981], care au stabilit că numărul maxim de capturi se realizează la altitu- dini cuprinse între 400 și 600 m. Este posibil ca aceste rezultate să fie determinate și de condi- țiile meteorologice specifice, din anul 1985. Tabelul 2 Variația numărului mediu de masculi capturați In raport cu altitudinea (Ocolul silvic Putna 1985) Caracteristici Clasa de altitudine, Total 501 — 600 601— 700 701- 800 801 — 900 Număr masculi capturați 1287 3226 5429 2754 12696 Număr curse 6 16 28 10 60 Număr masculi/ /cursă 214,5 201,6 193,9 275,4 211,6 Diferențe față de medie, % + 1,5 -4,5 -8,4 + 30,2 • Influența expoziției terenului asupra număru- lui mediu de masculi capturați este redat în tabelul 3. Tabelul 3 Variația numărului mediu de masculi capturați in raport cu expoziția terenului (Ocolul silvic Putna, 1985) Caracteristici Expoziții Total Înso- rite (S,SV) umbrite (N, NE) interme- diare (E. SE, V. NV) Număr masculi capturați 2960 3949 5787 12696 Număr curse 16 16 28 60 Număr masculi/ /cursă 185,0 246,8 206,7 211,6 Diferențe față de medie, % -12,6 + 16,6 -2,3 — Numărul maxim de capturi s-a realizt pe versanți eu expoziții umbrite, iar minim pe expoziții însorite. Aceste date explică, într-un fel, și rezultatele din tabelul precedent, în sen- sul că temperaturile medii mai ridicate din anul 1985 au condus la migrarea populațiilor de L. monacha la altitudini mai mari și pe versanți umbriți. în ceea ce privește poziția curselor pe ver- sant se observă că numărul maxim de capturi s-a înregistrat la cursele instalate în treimea inferioară a versanților, scăzînd pe măsură ce ne apropiem de treimea superioară acestora. Rezultatele de la treimea superioară sînt totuși neconcludente, deoarece provin de la un număr mic de curse (tabelul 4). Din tabelul 5 se observă că numărul mediu de masculi capturați pe cursă crește corespunzător cu proporția fagului în compoziția arboretelor. L. monacha este cunoscut ca un defoliator al arboretelor mature de rășinoase, ritidomul solzos favorizînd depunerea ouălelor. Cu toate acestea, cu ocazia depistărilor efectuate s-au capturat masculi în număr mare și în arboretele REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989-* Nr, 1 36 Tabelul 4 Variația numărului mediu de masculi capturați In raport cu poziția pe versant a curselor feromonale (Ocolul silvic Putna, 1985) Caracteristici Poziția curselor pe versant Total 1/3 inferi- oară 1/3 mij- locie 1/3 supe- rioara Număr masculi capturați 8645 3737 314 12696 Număr curse 39 18 3 60 Număr masculi/ 221,7 207,6 104,7 211,6 /cursă Diferențe față de medie, % + 4,8 -1,9 -50,5 Tabelul 5 Variația numărului mediu de masculi capturați în raport cu compoziția arboretelor (Ocolul silvie Putna, 1985) Specificări Compoziția arboretelor Total Mo + Br Mo+Br+ Fa Mo+Fa Număr masculi capturați Număr curse Număr masculi/ /cursă Diferențe față de medie, % 2444 13 188,0 -11,2 8023 39 205,7 -2,8 2229 8 278,6 + 31,7 12.696 60 211,6 Tabelul 6 Variația numărului mediu de masculi capturați in raport cu virsta arboretelor (Ocolul silvic Putna, 1985) Specificări Clasa de virstă, ani Total 21-40 41-60 61-80 81- 100 Număr masculi capturați 430 1663 5749 4854 12696 Număr curse 2 9 24 25 60 Număr masculi/ /cursă 215,0 184,8 239,5 194,2 211,6 Diferențe față de medie, % + 1,6 -12,7 + 13,2 -8,2 tinere (tabelul 6). Numărul mic de curse insta- late în arboretele tinere, precum și faptul că ele se învecinează adesea cu arboretele mature nu permit să se tragă o concluzie certă privind capturile și implicit nivelul populațiilor în arbo- retele cu vîrste cuprinse între 20—40 ani. Maximumul de fluturi prinși s-a înregistrat în arboretele din clasa a IV-a de vîrstă (61—80 ani), ceea ce confirmă rezultatele obținute din alte experimentări anterioare [Ceianu și colab., 1981]. Concluzii 1. Depistările executate în perioada 1974 — 1986 arată că dăunătorul L. monacha se men- ține în stadiul de latență. Tendința generală a variației populației a fost ascendentă, ceea ce impune depistarea și supravegherea atentă a nivelului populației în continuare. 2. Numărul maxim de fluturi prinși s-a înre- gistrat în a doua decadă a lunii august, în anul 1985, și în decada a treia a lunii iulie, în anul 1986, iar perioada de zbor a fost de 67 zile (15.VII—20.IX) și respectiv 55 zile (8.VII— l.IX). Decalajele dintre cei doi ani se explică prin variația parametrilor meteorologici în anii respectivi. 3. Numerele medii de masculi capturați la o cursă feromonală în anul 1986 arată că, în general, densitatea populației de L. monacha a fost mai mare pe versanții umbriți și neum- briți și la baza acestora, cît și în arboretele de rășinoase în amestec cu fag, în vîrstă de 61—80 ani. BIBLIOGRAFIE Arsenescu, M. și colab., 1966 : Sleirea fitosanitară a pă- durilor și culturilor forestiere din Republica Socialistă Româ- nia tn perioada 1954—1964. Editura Agro-Silvică, București. Ceianu, I., Mihalciuc, V., 1980: Experimentări de utilizare a feromonului sintetic românesc Atralymon, tn vederea unei tehnologii de depistare a defoliatorului Lymantria mona- cha. In : Revista pădurilor, Nr. 1, p. 20—24. Ceianu, I., M i h a 1 c i u c, V., S i m i o n e s c u, A., 1981 : Șase ani de aplicare tn producție a curselor feromonale tn lu- crările de depistare a defoliatorului Lymantria monacha. In : Revista pădurilor, Nr. 1, p. 26—31. Considerations coneerning the usc of sexual pheromones for the idcntification and prognosis of Lymantria monacha in the forest district Putna—Suceava The paper presents sonie results regardiug the Identification of Lymantria monacha betWeen 1974—1986 ustng the phero- mone-traps, based on Romanian Atralymon product. The results make evident a tendency of increase of L. monacha populations in the mentioned period. However the popiilation of the studied pest maintains it seif in the latent stage. Sonie considerations are given about the flight of the butterfly and the influence of the site and stand condition on the level of the L. monacha populations. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * , ''Nr. 1 37 Cercetări în legătură cu varia (ia consumului de motorină la tractoarele de tip TAF Ing. I. BUȘE Centrala de Exploatare a Lemnului Dr. ing. J. KRUCH întreprinderea de Exploatare și Transport, Arad 1, Considerații introductive Problema utilizării raționale a combustibililor lichizi, în speță benzina și motorina, a deve- nit stringentă o dată cu declanșarea crizei ener- getice. Cunoașterea reală a fenomenului de consum, în dependență cu multitudinea factorilor care îl influențează, permite luarea de măsuri, cu caracter tehnico-organizatoric, ce se vor răs- frînge restrictiv asupra risipei, dar și favorabil asupra normei de consum. Avînd în vedere că în sectorul exploatărilor forestiere din țara noastră se utilizează un număr mare de tractoare pentru procesul teh- nologic de colectare, în special cele de tip TAF, a devenit necesar să se evidențieze variația consumului de motorină în raport cu cîțiva parametri mai importanți, dintre care amintim : sezonul de lucru (vara, iarna), vremea (frumoasă ploioasă), natura terenului căii de acces (pămînturi argiloase, nisipoase etc.), umidi- tatea terenului, starea suprafeței de rulare (plană, ondulată, degradată), declivitatea căii de acces, sensul transportului în plin (aval, amonte), mărimea sarcinii transportate, starea utilajului (nou, utilizat), tipul pneului (normal, Gloria), patinarea, viteza de deplasare etc. în cele ce urmează, vor fi prezentate rezul- tatele obținute doar pentru cîțiva dintre fac- torii de influență asupra consumului de moto- rină, la tractoarele de tip TAF, și de care se poate ține relativ ușor seama la diferențierea normelor de consum pe șantierele de exploatare a lemnului. 2. Modul de lucru în vederea măsurării consumului de motorină și a corelării acestuia cu unul sau altul dintre parametrii de influență amintiți, s-a proiectat și realizat un litrometru care a permis înregistra- rea variației, în orice moment, a cantității efec- tiv consumate. Schema de principiu a aparatului este redată în figura 1. Precizia de înregistrare (constanta litrome- trului) a fost de 25 ml, iar capacitatea utilă a celor două rezervoare componente a fost de opt litri. Pentru a evidenția cît mai exact consumul de motorină în fazele de mișcare a tractorului (cu și fără sarcină), traseul căii de acces a fost pichetat din 100 în 100 m, iar fiecărei porțiunii s-a măsurat declivitatea cu clizimetrul (precizia de citire de 1 %). Returul de la pompă și injectoare Bușon de alimentare Riglă gradată Tub transparent Rezervoare Robinet —Spre pompa de alimentare Fig. 1. Litrometru pentru măsurarea consumului de motorină. Operațiunile, pentru care s-au făcut înre- gistrări de consum, au cuprins totalitatea fazelor ce se execută efectiv în procesul de colectare și au constat în : — cursa în gol a tractorului, cu următoarele faze: pornirea tractorului, parcurgerea traseu- lui de la platforma primară pînă în apropierea locului de formare și legare a sarcinii; — formarea și legarea sarcinii, care a cuprins manevrele de apropiere a TAF-ului de locul de staționare, adunatul pieselor componente și legarea acestora; în operație, în raport de situație, a fost inclus și scosul pînă la calea de acces al tractorului; legarea sarcinii a con- stat în manevrele de apropiere a TAF-ului de sarcina formată cu atelajele sau tractorul U—650, legarea acesteia și scosul ei la calea de acces al tractorului:; — cursa în plin, constînd în deplasarea pe calea de acces al TAF-ului cu sarcină pînă la platforma primară; — dezlegarea sarcinii, cu următoarele faze de lucru: desprinderea sarcinii, manevrele de întoarcere a TAF-ului și împingerea sarcinii, pe cel mult 10 m, pentru degajarea căii de acces. Exprimarea consumului de motorină s-a făcut, în raport cu operațiunea executată, în ml/100 m, pentru cursa în gol a tractorului, și în ml/100 m.m3, pentru toate celelalte, aceasta pentru a avea un indice specific care să permită atît comparația între situații și variante cît și cumulul valorilor. în acest sens, la fiecare cursă a fost determinată mărimea sarcinii, prin cubare, la arborii cu coroană din produsele principale, și prin multiplicarea numărului arborilor cu volumul mediu , în cazul produselor secundare. 38 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 Pentru a reduce numărul stratificărilor posi- bile în raport cu numărul mare de factori de influență asupra consumului de combustibil, toate datele culese s-au referit la condiții — de sezon (vară), vreme (frumoasă), stare a supra- feței de rulare (plană), natura terenului (pămîn- turi argiloase), teren uscat etc. — aproximativ identice. în acest fel, s-a putut evidenția mai pregnant aportul declivității și al sensului de transport cu sarcină asupra consumului de motorină. Volumul de date prelevate are acoperire sta- tistică, pentru precizia reclamată de astfel de lucrări, și a permis circumscrierea tuturor situa- țiilor posibile, și admise în procesul tehnologic de colectare , ca : transport în pantă, respectiv rampă, și activități cuprinse între 0...40%, pentru cursa în gol, și între 0.. .30%, pentru cursa în plin. 3. Analiza rezultatelor obținute 3.1. Sarcina transportată Mărimea sarcinii transportate s-a modificat în funcție de sensul transportului în plin — aval sau amonte — și de faptul că a fost formată cu troliul sau cu atelaje. în raport cu aceste două aspecte avute în vedere, coeficienții de utilizare a capacității (c.u.c.) tractorului au oscilat, după cum urmează : — c.u.c. — 0,71, pentru sarcina medie la transport în pantă; — c.u.c. = 0,57, pentru sarcina medie la transport în rampă; — c.u.c. = 0,66, pentru sarcina medie la formare și legare; — c.u.c. = 0,72, pentru sarcina medie la legare. Cu puține excepții, cînd sarcina corespunde din punct de vedere a mărimii ei (c.u.c. = 1,00), pentru restul situațiilor se poate concluziona că tractoarele TAF nu sînt folosite la capacitate. Consecința directă și majoră a acestui fapt con- stă în realizarea unei productivități scăzute pe utilaj și a unui consuni mărit de combustibil, la apropierea materialului lemnos. Considerăm că pentru îmbunătățirea situa- ției trebuie să se acționeze urgent și pe diverse căi, una dintre ele, simplă de altfel, constînd în instructajul tractoriștilor și al conducătorilor de atelaje, privitor la modul de alcătuire a sarcinilor după numărul de piese componente. 3.2. Consumul de motorină la apropiat Deși s-au făcut numeroase stratificări de fac- tori, în cele ce urmează se prezintă doar rezul- tatele privitoare la modificarea consumului de motorină, în funcție de declivitatea căii de acces și de mărimea sarcinii. Fig. 2. Variația consumului de motorină, la tractoarele de tip TAF, în funcție de mărimea sarcinii tractate și de declivitatea căii de acces. 0 J0rTl2 1315 ÎS 1718 1920 Declivitatea, i% Fig. 3. Determinarea declivității (pantă — rampă) de consum Rezultatele obținute după prelucrarea sta- tistică a datelor sînt redate grafic în figura 2. Din analiza variației curbelor de consum se constată că, pentru sensul de transport în aval (notate cu „A” în figura 2), consumul la mersul în gol depășeșt e pe cel pentru mersul cu sarcină, excepție făcînd doar căile de acces la care decli- vitatea este cuprinsă între 0 .. .15 %. Mărimea declivității, pentru care cele două consumuri sînt egale, s-a determinat grafic, așa cum se poate vedea în figura 3. La alura curbei consumului pentru transpor- tul sarcinii spre aval, se observă un minim local în jurul clasei de declivitate de 21.. .30 %, de la care începe să apară un spor de consum, ceea ce contravine, în mod paradoxal, desfășurării logice a procesului de consum,. Explicația, sesizată încă din faza de teren a cercetării varia- REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 39 ției consumului și, ca atare, urmărită cu atenție, constă în faptul că la declivitățile mari ale căilor de acces apare o teamă a tractoristului care, în consecință, ia o serie de măsuri de sigu- ranță (viteză de mers redusă, frînă de motor etc.) ceea ce, în final, determină un consum sporit de motorină. Considerăm că nu numai sporul de combus- tibil reclamat de declivitățile mari (peste 30%) dar și nesiguranța și viteza redusă de deplasare în ambele sensuri (amonte — aval), pe care le mai implică acestea, sînt argumente suficiente pentru a limita construirea căilor de acces pentru tractoare de tip TAF, în astfel de condiții. Pentru situația cînd sensul transportului este spre amonte (v. curbele notate cu ,,B” în figura 2), diferențele de consum ce apar între mersul fără sarcină sînt foarte mari, ajungînd pînă la 274 ml/100 m. m3, la declivitatea de 0...10%, și la 500 ml/100 m.m3, la înclinări ale căii de acces de 21 ... 30 %. Făcând comparații pe clase de declivitate și sensuri de transport (aval, amonte), numai la mersul cu sarcină s-au obținut valorile con- semnate în tabelul 1. Concluzia care rezultă, din analiza valorilor consemnate în tabel, constă în aceea că sporul de consum de motorină ce se înregistrează la transportul spre amonte al sarcinii, față de sensul de transport spre aval, la aceeași cate- gorie de declivitate, crește foarte mult ’o dată cu mărirea înclinării căii de acces. Privită din punctul de vedere a consumului de combustibil, acceptarea unei tehnologii cu sensul transportului de apropiat al materialului lemnos spre amonte trebuie să fie ultima dintre variantele posibile de aplicat; pentru astfel de situații se recomandă promovarea instala- țiilor cu cablu, specifice acestui gen de trans- port. Tabelul 1 Sporul de consuni In dependență cu sensul de transport al sarcinii Clasa - ® - q 1 (sin 0 + p cos 0), în care : m^i m — număr de ramuri de cabluri trăgătoare care suspendă sarcina; 7] — randamentul unei role; i — numărul de role; Y — unghiul de acționare a forței în cablul trăgător. Considerîndu-se că direcția de acționare a forței F2 este paralelă cu traseul (y = 0), rezultă: Q F2 > —-~ + q î(sin 0 + cos 0). m Lucrul mecanic necesar pentru ridicarea sar- cinii : Lr2 = F2 -.h = my i 4- q Z(sin 0 -f- + p cos 0) •h. Pentru funicularul propus : Q = 4000 daN = G, q = 0,5 daN/m ; m — 1, l = 1200 m ; 7) = 0,90, [i = 0,2. înlocuind în formula de mai sus, obținem : F2 = 5000 daN. Pentru a compara valoarea forței necesare sarcinii cu posibilitățile de ridicare a insta- lației, determinăm valorile pentru toate trep- tele de viteză: S-a notat cu: Ft — forța de tracțiune din cablul trăgător; dmt — diametrul mediu al tamburului; d max. t - diametrul maxim al tamburu- lui ; d min. t — diametrul minim al tamburul Do — diametrul cabestanului; irp — raportul de transmisie a reduc- torului planetar; p. —• randamentul transmisiei; Vc — viteza căruciorului (viteză cablu trăgător); Fr — forța de ridicare ; Vr — viteza de ridicare a sarcinii. „ Dc Fr = Ft--------trP, dmt — dmt 1 Vr — Vc---------— • Fc Irp Pentru efectuarea calculelor, adoptăm urmă- toarele valori: dmt = 350 mm; irp = 3,2 ; d max. t — 500 mm; Dc = 440 mm. d min. t = 200 mm ; Rezultatele obținute se evidențiază în tabe- lul de mai jos : Tahel.il 2 Viteza Ft (daN) Fr la dmt Fr.Ia dmax.t Vr—m/s I 4218 13575 9507 0,26 11 2223 7158 5008 0,5 III 1246 4012 2806 0,89 IV 783 2521 1764 1,4 V 551 1774 1241 2,0 mi 3779 12168 7612 0,3 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 1 45 Comparînd rezultatele se observă că, pentru ridicarea sarcinii nominale de 4000 daN, în teren cu pantă maximă, trebuie să se lucreze cu instalația la viteza a Il-a. 3. Deplasarea căruciorului cu sarcină maximă (4000 daN) în terenuri cu contrapante de 45% : Forța necesară în cablu trăgător, pentru deplasarea căruciorului în. terenul cu pantă de 45 % Și sarcina 4000 daN, este dată de ior- mula : Fs > (G +(7o)(sinp +0 cs «s 1$ q • •<: • os S -S £7/ 9H 6H 03! £31 931 l£l sr