— I u 1987 revista! (ANUL102) PĂDURILOR I MINISTERUL SILVICULTURII SILVICULTORI - IUBITORI Al NATURII Ce poate fl mal plăcut decît să admiri fru- musețile naturii, grafia vînatulul din pădurile carpatine. Pentru a ne putea bucura de clipe plăcute, NU UITATI! VÎ NATUL TREBUIE OCROTIT! Ajutati vînatul tn timp de restriște. Atrlbulfl-i hrană suplimentară în luni cu ger șl zăpezi, ajutafi păsărelele cînd nu-șl pot procura hrana. Aslgurafl liniștea vî- natulul șl a puilor Iul în lunile de primăvară. Nu atlngefl șl nu prin- deri puii de vînat întîl- nlfl în crîngurl sau pă- duri. II sortlfl în acest mod pleiril. REVISTA PĂDURILOR -SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR — ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII SI AL MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII CONSILIUL DE CONDUCERE Dr. ing. Gh. Constantlnescu (președintele consiliului șl redactor responsabil), Ing. I. Tăbăraș (vicepreședintele consiliului), Prof. dr. St Alexandru,Dr. Ing. D. Cârioganu, Ing. FI. Cristescu, lug. Cornelia Drăgau, Ing. V. Dună- reană, Ing. C. Frnmosu, Dr. doc, V. Giurgiu, Ing. M. lancuicscu, Prof. dr. ing. S. A. Munteanu, membru cores- pondent al Academiei R. S. România, Cont dr. ing. Flloftola Nogruțiu, Ing. D. Nicoară, D. Pașea, ing. I.Fle- trăreanu, Ing. I. Predoscn, Ec. Gh. Sanda, Ec. V. Sava, Prof. dr. ing. V. Stăaescu, Ing. Ov. Stolnn ANUL 102 Nr. 1 COLEGIUL DE REDACȚIE 1987 Dr. doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. Gh. Mureșan —redactor responsabil adjunct, Dr. ing. A, Anca, Ing. Al. Balțoiu, Dr. ing. I. Catrine, Dr. ing. D. Cârioganu, Dr. ing. Gh. Cerchez, Ing. Gh. GavrilucH, lug. Em. Mareocl, Dr. ing. I, Mileseu, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole șl Silvice, ing. N- Marin, P. Pascu, Prof. dr. ing. V. Stăaescu, Dr. lug. D. Terteeel, Dr. Ing. A. Ungur Redactor principal: Elena Nlță CUPRINS Tehnoredactor: Maria Ularu CONTENTS p»g‘ C. PĂUNESCU : Contribuții la cunoașterea unor me- tode expeditive de Identificare și caracterizare a solurilor uehidromorfe, deficitare fn apă utilă, din zona forestieră șl din silvostepă M. IANCULESGU f Contribuții Ia cuantificarea prin control a mărimii efectul ai măsurilor de gospodărire aplicate asupra productivității fondului de producție VAL. ENESCU : Crearea de ideotipuri de arbori cu con- stelații optime de caractere și însușiri valoroase ANCA GRIGORESCU, MARGARETA IORDAN, VAL. ENESCU î Aspecte privind acomodarea Ia con- dLțll septice a plantelor de stejar (puercuș robur L.) regenerate prin culturi ,,in vltrO" CLAUDIA EVELINA BUDU: Peroxiduza din iioe- mul arborilor forestieri și chimiobiolumimseeiița. Per- spective in cercetarea fiziologică și ecologică R. 1CHIM : Lupii șl echilibrul ecologic al pădurilor din Bucovina GABRIELA DISSESCU : Semiothisa alternaria Hb. (= Macaria alternaria Hb.) (Fam. Geometridac), un dăunător important al salcimului S. A. MUNTEANU, I. I, CLINCIU, N. LAZAR, N. GOLOGAN : Orientări fnstudiul stabilității la eroziu- ne a canalelor de pămint CR. D. STOICULESCU ; Cercetări privind stabilirea zonei de culturii forestierii a laxodiului In Homflnln I. OPREA : Metodă de Stabilire ă soluției tehnice Op- time de colectare a lemnului in parchetele din regiunea de munte EM. MARCOC1, GH. DANILĂ.: Cercetări privind perfecționarea sistemului de organizare șl conducere a procesului de producție din exploatările forestiere de Ia IFET-Piatra Neamț ST. MUNTEANU, I. STAN, D- TERTECEL, GH. TI TIC A : Iu legătură cu sistema de mașini pentru exploatarea șl transportul lemnului, tn cincinalul 1986 — 1990 N. BĂLĂȘCUTĂ, E. BELDEANU : Clone de coacăz negru (Ribes nigram L.) selecționai din flora spontană a R. S- România. (11) 14 19 23 25 29 31 38 41 44 46 49 DIN ACTIVITATEA academiei de științe agricole C. PĂUNESCU t Contributions to the bctter under- standlng of sonte rțuick methods for the Idenlifleotlon and charaeterlzallon Of uonhydromorphonssolls, wlth deficit In useful water, from the forest zone and the sylvoBteppe M. IANCULESCU: Contributlons tothe guantlBcatlon by control ol the slze of management step enect applted on the producllvity of the growing stock VAL. ENESCU : Dcvclopment of tree tdeolypes wttli most propitious valuable traits ANCA GRIGORESCU, MARGARETA IORDAN, VAL. ENESCU: Research on the adopt ut ion io septic condiționa of onk plants (Q. robur L.) regenorated by „In vllro" cultures CLAUDIA EVELINA BUDU : Peroxidase in the phloem of forest trees adud cliemtblolumlnfseeiiee. Pros- pecta In the physiologtcnl and ecological research R. ICHIM: Woolvcs and ecologica! bolance fn the Bokovina foresls GABRIELA DISSESCU î Semiothisa alternaria Hb (= Macaria alternaria Hb.) (Geometridae fam.), an Im- portant ac aria pest S. A. MUNTEANU, I. 1. CLINCIU, N. LAZAR, N. GOLOGAN t Oricntations In the Study of Blablllty to erosion of earih oanals CR. D. STOICULESCU : Research on estabiishing the Bald Cypress forest cultura in Romania I. OPREA: A method for the determlnation of the optlmum technlcal solutlon coocernlng sklddlng In mouutain cutting areas EM. MARCOCI, GH. DANILĂ: Research on the development of the management System In logglng operatious at iha Piatra Neamț logglng enterprise ST. MUNTEANU. I. STAN, D. TERTECEL, GH. TITICĂ; Logglng equlpment and machlnery for during the Rveyar plan (1986—1990) N. BĂLĂȘCUTĂ, E. BELDEANU: Blackurranl elones selectei! from the Românimi wild flora. (II) FROM THE ACTIVITY OF TUE AGRICULTURAL AND FOREST SCIENCE ACADEMY 14 19 23 25 29 31 38 41 44 40 49 St SILVICE CRONICA RECENZII REVISTA REVISTELOR ȚEM mCA REVISTEI PĂDURILOR 18, 22, 52 53 52, 55 7, 18 55 52 NEWS REV1EW BOOKS PEniODICALS NOTED 18, 22, 52, 55 7, 18 THE TIIEMATICAL PROGRAM OF THE JOURNAL „REVISTA PĂDURILOR” 55 2 8 2 8 Redacția: Oficiul de Informare Documentară al M.I.L.M.C. București, B-dul Magheru, nr. 31, sectorul 1, telefon 59.68.65 șl 59.20.20/176 Articolele, Informațiile, comenzile pentru reclame, precum șl alte materiale destinate publicării in revistă se primesc pe această adresă Cititorii din străinătate se pot abona prin ROMPRESFILATELI1 — sectorul export import presă P.O. Box 12 — 201, telex 16376 —PRSn R, Bucnreștf, Calea Grivilei, nr. M—6G The forcigti readers may subsciiho hy ROMPRESFILATEL1A — export section and press import srction P.O. Box 12 — 201, telex 10376 -PRSFI R, București, Calea Grlvlțel, nr.Gi — 66 Redactor dc rubrică; C. Almușnn 'ti Costuri bu0i la ©gammfierea unor metode expeditive de identifi- care și caracterizare a soluri- lor nehidromorfe9 deficitare m apa utilă9 din zona forestiera și din silvostepâ PML dr. ing. C. PĂUNESCU Universitatea din Brașov în numeroase stațiuni din silvostepă, din zona forestieră de cîmpie și, in anumite condiții, din zona forestierii de dealuri și podișuri, solu- rile au un regim de umiditate cu o perioadă prelungita de deficit decompensai de apă. Acest regim poate deveni principalul factor limitativ pentru dezvoltarea unor «pecii in multe stațiuni forestiere, chiar dacă acele stațiuni siiit favorabile, sub aspect climatic, dezvoltării speciilor respective. [Chirită s.a., 1977]. Pentru a identifica solurile nehidrornorfe, deficitare în apă utilă, din diferite sectoare regionale ale etajelor aau subzonelor de vege- tație forestieră și pentru a cunoaște, în mod orientativ, cît de mare este durata perioadei de deficit de apă utilă (și, eventual, perioada de surplus de apă), propunem unele metode expe- ditive, de determinare a principalelor caraete- ristici hidroecologico, pentru următoarele grupe de soluri nehidrornorfe deficitare în apă utilă : 1, soluri forestiere din regiuni de cîmpie cu precipitații mai reduse deeît cvapotranspirația potențială (P < ETP); 2. soluri de silvostepă din regiunea de cîmpie (P < ETP); 3. suluri forestiere din regiuni de dealuri și podari (P < ETP); 4. soluri forestiere din regiuni de dealuri înalte și podișuri P >PETP). în paginile următoare se vor prezenta metode dc determinare expeditivă a regimului de apă utilă a solurilor din stațiuni cu P < ETP. Solurile foresticie deficitare în apă utilă, din zona forestieră cu P > ETP, voi’ forma o- biectul unui refeiat ulterior. Pentru a avea 0 orientare generală asupra solurilor nehidrornorfe, deficitare in apă, din silvostepă și din zona forestieră, in stațiuni cu P Rp, cît și în solurile eu CPU ETP, Situate la nord de București (in stațiunea Sna- gov) și la sud de București, în stațiunea Mîhai Bravu [Schonhals, E., Chiriță, C. ș.a. 1982]. 1.1. Soluri cu CPU > Rp. în cele două sta- țiuni, în ipoteza că se întîlnese soluri de placore cu CPU>Rp, rezerva potențială maximă de apă acumulată în sol, în lunile ca P>ETP, va fi egală cu rezerva potențială, climatică de apă din precipitații în stațiuni’e respective. Această rezervă, notată cu R™ scade pro- gresiv în lunile in care P < ETP. în tabelul 2 (poziția 5) se poate observa că R,!, în amble stațiuni, se realizează în luna martie și îneepînd cu luna aprilie scade progresiv, epuizindu se în luna iulie. Sc poate stabili aproximativ [Curelariu ș.a., 1980] data din luna iulie cînd se epuizează, rezerva de apă utilă. în lunile care urmează., vegetația beneficiază numai de apa din precipitațiile lunare. Apa utilă din sol în acele luni este predominant greu și foarte greu accesibilă vegetației. 2 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * Z957 * .Vr. I Tabelul la Valori aproximative ale capacității iu ap& utilii (Cu) In funcție de textură țSchlIchting u. Blutne, 19G6] Textura și % argilă fizică (0 ETP, dar deficitare în apă utilă în sezonul estival. Din datele prezentate în tabelul 2 reiese că în ambele stațiuni solurile cu GPU > R. mi un regim udic de umiditate, avînd in vedere că trec printr-o perioadă de deficit de apă utilă, mai mică de 3 luni. 1.2. Soluri cu CPU< R». Pentru a determina durata perioadei de deficit de apă utilă, pre- cum șî data la care începe și cea la care se ter- — deficitul de apă utilă în aceste soluri, D^, se mărește (față de deficitul de apă utilă, d„, în solurile cu CPU > Rp) cu conținutul pierderilor de apă prin infiltrație în sol (sp) : = Dn + Sp 3 — avînd în vedere că un deficit de apă utilă mai mare corespunde unei perioade mai lungi de deficit estival, deficitul lunar de apă utilă dț dîn aceste soluri va avea aproximativ aceeași valoare (dț a dS) ca și în solurile cu GPU >Rp. Cunoscînd valoarea deficitului lunar dn și cea a deficitului J9J se poate determina durata deficitului de apă utilă și în aceste soluri. Durata (n) a deficitului (exprimată în luni) se determină din relația : n = : dn; — o dată cunoscută durata deficitului de apă utilă se poate indica și data la care începe și cea la care se termină această perioadă. Perioada de deficit se termină (ca și la solurile cu CPU>Rp) în luna din toamnă, în care P>EPP. Cunoscînd durata perioadei de de- ficit și luna și ziua în care se termină, se deduce ușor și luna și ziua în care începe această perioadă. Tabelul 3 Date cUmaloedallee privind solurile din unitățile atațlonale Mlhnl Bravu și Snauov Ta °C Perioada de vegetație Pa nun ETPa mm mm CPU nun Sur- plus jRp — -CPU mm ETR P-SP înm Deficit de apa utilă D„ = =ETP- — ETR mm Deficit lunar de apă D» per defic, mm Durata perioadei de deficit de apă luni ETR ETR Obs. Potențial termic luni °C de la ... la Stațiunea Mihai Bravu. Sectorul regional N 1.60 10,8 7 luni (IV-X) 3776 C 531 708 149 117 32 499 209 68 3,2 0,70 regim ustic 2 VII...6 X — ,f — 1» J ‘1 >149 0 531 177 68 0,75 regim udic 2,6 19 VII...6 X Stațiunea Ciolpani Snagov. Sectorul regional N 1.60 10,9 7 luni (IV-X) 3815°C 580 715 162 156 6 574 141 67 2,1 . 0,80 regim udic 29 VII...3 X >162 0 580 135 05 2 0,80 regim udic 30 VII...3 X mină această perioadă, propunem următoarea succesiune de operațiuni ; în solurile eu GPU < Rp, rezerva de apă primăvara (R^) nu poate fi mai mare deeît CPU. Excedentul de apă din precipitații (Sp), față de CPU, reprezintă apa de infiltrație și arc valoarea ; Sp-~ Rp—CPU în tabelul 3 s-au Înregistrat aceste date pentru un sol brun roșcat luvie, în stațiunea Snagov, și un cernoziom levigat, în stațiunea Mihai Bravu. 1.3. Studii comparative. Din datele prezen- tate în tabelul 3 se poate observa că solurile cu GPU > Rp din stațiunile Snagov și Mihai Bravu au o perioadă de deficit de apă utilă REVISTA PĂDURILOR * rinul 102 * 1037 ★ Nr. î puțin diferită de la un sol la altul 2,0 luni în stațiunea Snagov și 2,6 luni în stațiunea Mîhai Bravii). Nici regimul termic din cele două stațiuni nu prezintă diferențe semnifi- cative. Astfel, perioada de vegetație în sta* țiunea Mihai Bravu este de șapte luni, iar po- tențialul termic în această perioadă este de 3776nO. în stațiunea Snagov perioada de ve- getație este tot de șapte luni, iar potențialul termic are valoarea de 3815°O. Dacă, însă, se compară caracteristicile hidro- ecologice ale solurilor în realitate întîlnite în cele două stațiuni (un sol brun roșcat Învie CU GPU sss 156 mm, în stațiunea Snagov, și un cernoziom argilo-iluvial slab pseudogleizat cu CPU = 117 mm, în stațiunea Mihai Bravu), apar diferențe de regim de umiditate deosebit de semnificative. Solul brun roșcat luvic, din stațiunea Snagov, trece printr-o perioadă de deficit de apă utilă avînd o durată de 2,1 luni. Pentru cernoziomul legivat, din stațiunea Mihai Bravu, perioada de deficit se prelungește pînă la 3,2 luni, iar defi- citul necompensat de apă din acest sol este cu 68 mm mai mare decît in solul de la Snagov. în aceste condiții de regim de umiditate cu o perioadă de deficit de apă utilă atît de prelun- gită-(regim de tip ustic), speciile mezoxerofile, cerul și girnița, sînt mai competitive pe solul de la Mihai Bravu, decît stejarul predunculat. Stejarul pedunculat se dezvoltă mai bine pe solul din stațiunea Snagov, caracterizat printr-o perioadă de deficit necompensat de apă utilă mai scurtă cu o lună decît în stațiunea Mihai Bravu. 2. Soluri de silvostepă, deficitare în apă utilă Folosind aceeași metodă de lucru, s-a deter- minat regimul de apă utilă în mai multe soluri de silvostepă. în tabelul 4 se prezintă date climatice și edafice pentru soluri din silvostepă din nordul țării (sectorul regional J 9a, sta- țiunea Iași) și silvostepă din sud-eatul țării (sectorul regional ilf2 95, stațiunea Buzău). Pen- tru solurile de placore cu CPU > Rp, perioada de deficit de apă utilă are, în ambele stațiuni, o durată de 2,9 luni. Solurile au deci un regim udic de apă utilă, la limita cu regimul uitic. Așa cum se vede din tabelul 4, în solurile nisi- poase eu O capacitate mică în precipitații utile (s. ex. CPU rj 80 imn), perioada de deficit necompensat de apă utilă depășește însă 3 luni, solurile respective avînd un regim ustic de apă utilă. Solurile nisipoase comparate trec și printr-o perioadă de surplus de apă în sezonul de primăvară. în general, regimurile de umiditate Utilă din «olurile situate in silvostepă din nordul țării și cea din sud estul țării au caractere asemănă- toare. în cele două stațiuni comparate se pot însă observa diferențe semnificative , în ceea ce privește potențialul lor termic, în perioada de vegetație. în stațiunea Iași, potențialul termic (determinat în iunile.lv—X) nu depășește 3466°O, pe cînd în Stațiunea Buzău potențialul termic se ridică la 3691°C. In această stațiune stejarii, brumăriu și pufos, găsesc condiții ter- mice favorabile dezvoltării lor. Pentru stejarul brumăriu și cel pufos, specii mezoxerofile dar exigente față de căldură, diminuarea potenția- Date climatice și edallce privim! solurile de silvostepă din slaflunlle Buzău șl Iași Tabelul 4 Ta °c _ Perioada de vegetație Potențial termic luni Pa mm ETPa nun RV= SA+ mm CPU mm Sur- plus Rp -CPV mm ETR P—S-p mm Deficit necomp- de apă ^P- -P nun Deficit lunar de apă Dn^ per. defic. mm Durata perioadei de deficit de apă luni de la ... Ia ... ETR ETP Obs. Stațiunea Buzău — Sectorul Ms9b 10.5 7 luni (IV-X) 369TC~ " 512 695 122 <122 0 512 183 63 2,9 13 VII...8 X 0,73 0,67 regim udic î । oo 1 ° 1 42 470 225 63 3,6 —22 VI.. .8 X regim ușile Stațiunea Iași — Sectorul J29a 9,5 7 luni (iv - X) 3466 524 670 131 >131 0 524 147 50 50 2,9 17 VII ... 12 X 0,78 regim udic 80 51 473 198 3,9 16 VI... 12 X 0,70 regim ustic REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1981 * Nr. 1 5 lului termic eu 225°C, In silvostepă din nordul țării, micșorează mult capacitatea competitivă și locul lor este luat de stejarul pedunculat. Bonitatea stațiunii este însă coborîtă pentru stejarul pedunculat, dat fiind deficitul prelun- git de apă utilă în sezonul estival. Deficitul de apă utilă din sol nu este deci întotdeauna principalul factor limitativ, pentru unele specii forestiere din sectoarele regionale cu P < DTP. Chiar dacă se compară soluri îzotrofe și hidroecologic echivalente, pentru o caracterizare completă a solurilor și stațiunior în studiu, sînt necesare și date asupra regimului termic staționai, cel puțin privind durata perioadei de vegetație și potențialul termic din acea perioadă. 3. Solari deficitare în apă utilă în regiunea de dealuri și podișuri Cu P— AS+ mm GPU mm Sur- plus Rp- -CPU mm ETR P-Sp mm Deficit necomp. Dn~ = ETP— ~ETR mm Deficit lunar dh= D» per. def. mm Durata perioadei de deficit de apă utilă luni de la... la ... ETR ETP Obs. ■ Stațiunea Alba lulia. Altitudine 310 ni. Sector regional 1,60 9.5 V 7 (luni (lV-g)g 3371 a. b.t; 537 v t:l ■; j 654 '•- ■ - 840 >84 0 537 117 41 2,9 14 VII...9 X 0,78 regim udie 80 4 533 121 41 2.95 regim udie x' 1 12 VII...fi X Stațiunea Tîrgu Secuiesc. Altitudine 570 m. Sector regional C,60 5 1uni(y_IX) 2382 526 593 960 >96 0 526 67 32 2,1 7 VIII...9X 0,88 regim udie 80 16 510 83 32 2,6 23 VII...fi X 0,86 regim udie 6 REVISTA PĂDURILOR * Anul 1Q2 * 1337 ★ Nr. '1 ciilor forestiere față de factorii ecologici [Stă- nescu, V., 1979 j, putem aprecia dacă aceste regimuri din stațiunile cercetate sînt pe deplin favorabile sau sînt puțin favorabile pentru una sau mai multe specii din regiune, putem de asemenea aprecia clasa de bonitate a solu- rilor și stațiunilor cercetate pentru diferite specii forestiere și putem, astfel, stabili formule de împădurire cu specii autohtone, în așa fel incit să se asigure o deplină concordanță între exigențele acelor specii și regimurile factorilor ecologici din diferite stațiuni. BIBLIOGRAFIE Chir iță, G. șl col., 1977 : Sta/iuni forestiere. Editura Academiei R.S.R,-București? Cu re Iar iu, G. Ș.a., 1980: Regimurile de umiditate ale Solarilor din Gtmpm Română. Revista Știința Solului nr. 4. D o n i ț ă, N. și col., 1980 : Zonarea și regionarca ecologică a pădurilor dm R. S. România. 1CAS Seria HI A—București D umi triu-Tăt ăran u , I., 1968; Contribuia la cu- noașterea evapolranspirafiei potențiale medii din R. S. România Rev. Pădurilor nr. 1. Schlichtlng, E.m Blume, II., 1938 ; Bileakund- liches Prakiikum-Vcrlag Paul Parey — Berlin. SchSnhals, E., G h i r i ț ă, Q. ș.a., 1982 : Pedogenelische Untersuchungen an T achemosemen tind Parabraunerden der Donau Ebene Rumăniens und des nOrdllchen Oberrhelntie- flandes-] luncker u. HumbloWBerlln * * *: 1975; Soli Taxonom. Soli conservatîon service U. s. Department ol Agricultura. S tău eseu, V., 1979: Dendrologie. Editura didactică și pedagogică — București. Goutrlbutlons to -the bettej undorstamliiig ol some quîck methods lor thc Identification und choracterlznilon Ol nonhydrO- morphouș soite, wlth deficit in uaelul waîer, irOm thc forest zone and the syhosteppe The paper presents some quick methods for the determination of the main hydroecological characteristlcs of the soils with useful water deficit, which occur in the syivosteppe and the forest zone. By means of these characteristlcs, a serles of comparative studies between the dlfferent site and soli unita placed in varîous forest ecologicul subreglons, can be made. Revista revistelor Rakonezay Zoltân: Starea pădurilor noastre șl masa lemnasă de exploatat. (Erd lnk ăllopota es a kiter- melheto fatomeg). fo: Az Erda, nr. 7/1986, pag. 299—303. Autorul analizează o serie de aspecte privind evoluția fon- dului forestier ol Ungariei, a masei lemnoase exploatate, a creșterilor și altor măsuri gospodărești tn perioada 1920- 1985, CU Unele concluzii pentru viitor. Din datele prezentate, privind evoluția fondului forestier, rezultă o simțitoare creștere, totalul pădurilor ajungind de la 1166 mii ha in 1950, la 1650 mii ha in 1985, sporind procentul păduros cu 5,7 %, ca urmare a împăduririi unor însemnate suprafețe agricole. Volumul masei lemnoase exploatate a fost cuprins intre 3,8 milioane ma anual, in perioada 1920 —1914, și 5,2 milioane ms, media anilor 1945—1985, ajungind In 1985 la 8,4 mili- oane m*. In vederea stabilirii masei lemnoase de exploatat, trebuie avute in vedere și următoarele: scăderea proporției Speciilor valoroase, sporirea procentului arboretelor tratate In erlng, efectuarea uneori cu tnttraiere a Împăduririlor, transferarea volumului de exploatat din pădurile cu rol de protecție in pădurile de producție, efectuarea unor rărlturi prea „forte” etc. Autorul concluzionează că, In prezent, masa lemnoasă se exploatează In limite raționale, că se face o gospodărire cores- punzătoare complexă pentru sporirea volumului pe picior a pădurilor dar că apar unele fenomene „neliniștitoare”, In privința limitelor superioare ale volumului de exploatat anual. V.B. I gm in d y Z o It in și colab.: Situația uscării gorunului în 1965 în Ungaria. (A kocsânytalan tălgypusztulâs helyzete hazănkban 1985-ben.) In : Az Erdo, nr. 6/1986, p. 255—259. Colectivul de autori prezintă constatările și rezultatele cer- cetărilor, in privința uscării goruntelor din Ungaria, începute in 1982 prin delimitarea unor Suprafețe de observații speciale și cercetarea piețelor permanente de probă ale institutului de specialitate din Budapesta. Se prezintă date, pe perioada 1982—1985, privind evoluția stării fitosanitare a arboretelor de gorun în observație, pe zone și 5 grade de intensitate. Din concluziile autorilor Se desprinde că uscarea gorunetelor a evoluat dinspre est spre vest și sud-vest, atînglnd toate arbo- retcle de gorun, cu diferite grade de usacare. în prezent inten- sitatea uscării scade pe teritoriile cele mai afectate anterior, dar se prognozează o creștere a intensității In gorunetele si- tuate dincolo de Dunăre (spre vest). Scăderea iu len sită (ii uscării gorunetelor este explicată prin măsurile de protecție luate in trecut, respectiv prin diminuarea considerabilă a atacurilor sau bolilor. V.B. REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 A 1987 * Nr. 1 7 Contribuții la cuantificarea prin control a mărimii efectului masurilor de gospodărire aplicate, asupra productivității fondului de producție Dr. ing. M. IANCULESCU IGAS— București Un rol important în gospodărirea rațională a fondului forestier revine amenajării pădurilor și, în special, metodelor de amenajare. Avînd în vedere nevoile permanente de lemn ale eco- nomiei naționale, dar mai ales de serviciile pe care le poate oferi pădurea societății, metodele de amenajare aplicate trebuie să asigure conti- nuitatea procesului de producție forestieră și ridicarea neîncetată a productivității pădurilor. Aceste obiective se realizează prin’ ameliorarea continuă a fondului de producție sub aspectul mărimii, structurii și calității lui, ameliorare la care nu se poate ajunge fără un control susținut efectuat asupra condițiilor de producție din unitatea de gospodărire respectivă. Pe linia acestor orientări s-a înscris metoda de amenajare a creșterii indicatoare, elaborată de Filhnon Parcea, care se aplică de aproape dom decenii în pădurile de codru regulat din țara noastră. Ca orice metodă de amenajare ea cuprinde, printre componentele ei de bază, procedeul de stabilire a posibilității și orînduirea în timp .și spațiu a tăierilor. De asemenea, în cadrul ei se preconizează un control vizînd, pe de o parte, productivitatea fondului de producție, iar pe de altă parte — modul în care se realizează conti- nuitatea și normalizarea fondului de producție. Dependența dintre cele două laturi ale contro- lului se realizează tocmai prin, folosirea creșterii indicatoare ca element de bază, atît pentru urmărirea condițiilor dc producție, cît și pentru stabilirea posibil ită ții. Valențele de control asupra condițiilor de gospodărire sînt imprimate creșterii indicatoare de faptul că variațiile ei, de la o perioadă la alta, nu sînt afectate de modificarea viratelor, de înaintarea în vîrstă a arboreteor care compun pădurea supusă amenajării. Aceasta sc explică prin aceea că, în cadrul modelului depădure luat în considerare pentru Stabilirea creșterii indi- catoare, singurul element invariabil îl reprezintă structura pe clase dc vîrstă și că de fapt carac- terul dinamic, adaptiv, al acestui model este determinat de compoziția, clasele de producție și densitatea arboretelor [Rueăreanu, Leahu, 1983], deci tocmai de factorii influențați prin măsurile gospodărești aplicate între două ame- najări succesive. Reflectînd variația acestor factori, creșterea indicatoare reflectă, implicit, efectul măsurilor respective asupra productivi- tății pădurilor, redînd în rezultantă numai sensul în caro acestea au influențat și modificat, în bine sau în rău, condițiile de producție ale unității amenajate. Dar folosirea schemei fixe a claselor de vîrstă normale la construirea modelului de pădure, luat în considerare pentru stabilirea creșterii indicatoare, a fost determinată nu numai de cerințele exercitării unui control asupra con- dițiilor do producție, ci și de faptul că această creștere trebuie să constituie element de bază pentru stabilirea posibilității. Această schemă s-a impus deci, în primul rînd, în scopul de a conferi creșterii indicatoare „măsura continui- tății”. în situația că se urmărește realizarea unui control asupra condițiilor de gospodărire, fără legătură directă cu posibilitatea, obiectivul eliminării influenței virstelor, avut în vedere la stabilirea creșterii indicatoare, poate fi reali- zat și în raport eu alte scheme ale structurii pădurii pe clase de vîrstă [lanculescu, 1986 |. Tocmai această constatare ne-a determinat să încercăm a rezolva cît mai favorabil problema unui control complementar care să creeze posi- bilitatea cuantificării și exprimării în metri cubi a diferenței de productivitate înregistrată, de la o amenajare la alta, ca efectal măsurilor gospodărești aplicate. Aplicabilitatea procedeului, pe care îl vom descrie mai jos, este strict determinată de exis- tența în gospodăria silvică românească a unui cadru general, determinat de: — stabilitatea în timp a integrității spațiale (teritoriale) a fondului de producție, inclusiv a arboretelor componente; — realizarea unor evidențe stricte a lucrărilor efectuate în decursul existenței fondului de producție; — creșterea gradului de precizie a măsurăto- rilor biometriee; — perfecționarea tabelelor biometriee. Procedeul obținut urmărește să cuantifice efectul modificărilor, în timp, ale principalilor factori care influențează productivitatea fon- dului : compoziția (speciile și participarea), consistența și clasa de producție. Eliminînd influența variației timpului, se constată că variația acestor factori este determinată, în principal, de lucrările de întemeiere, conducere și regenerare a arboretelor. Procedeul propus permite evidențierea, Ia nivelul fiecărui arboret, a efectului — exprimat în metri cubi material lemnos rămas în arboret—lucrărilor executate în decursul unei perioade de zece ani asupra compoziției, consistenței și clasei de producție. 8 REVISTA PĂDURILOR * 4nui 102 * 1M7 * Nr. 1 Devine, astfel, posibil să se aprecieze și canti- tativ influența modului de gospodărire asupra fondului de producție, atit la nivel elementar (arboret), cît și global. Descrierea procedeului necesită introducerea următoarelor notații: i ~ indice ce exprimă momentele de referința ale perioadei de analiză; i = 1 — moment definit drept intrarea în funcțiune a amenajamentului expirat; i — 2— moment definit drept intrarea în funcțiune a amenajamentului actual; T = vîrsta arboretului; C = compoziția arboretului; D = consistența (densitatea); ^C«D< — volumul arboretelui calculat la vîrsta 21, compoziția 0 și consis- tența D existente în momentul ,,i”; — volumul arboretului „j”, calculat la vîrsta, compoziția și densitatea în- registrate în momentul 1. Vi,ev, —volumul arboretului „j”, calculat la vîrsta, compoziția și densitatea înre- gistrate în momentul 2; — volumul arboretului calculat la vîrsta și compoziția din momentul 1, dar la densitatea din momentul 2; — volumul arboretului „j”, calculat la vîrsta și compoziția din momentul 2 dar, Ia densitatea din momentul 1; F^pi —volumul arboretului „j”, calculat la compoziția și densitatea din momen- tul 1, dar la vîrsta din momentul 2; Vit01V, “ volumul arboretului „j”, calculat la vîrsta și densitatea din momentul 2, dar la compoziția din momentul 1; Ei — efectul modificării densității arbore- tului „j” asupra creșterii în volum, pe durata de aplicare a amenajamen- tului; — efectul modificării vîrstei arboretului „j” asupra creșterii în volum, pe duratii de aplicare a amenajamen- tului ; Ei — efectul modificării compoziției arbo- retului „j”, asupra creșterii în vo- lum, pe durata de aplicare a amena- jamentului ; Ei0 — efectul modificării vîrstei șî compo- ziției arboretului „j" asupra creșterii îi! volum, pe durata de aplicare a amenajamentului; E^ — efectul modificării compoziției și den- sității arboretului „j” asupra creș- terii în volum, pe durata de aplicare a amenajamentului; — efectul modificării vîrstei și densi- tății arboretului „j” asupra creș- terii în volum, pe perioada de apli- care a amenajamentului; E1 — efectul modificării vîrstei, compoziției și densității arboretului „j” asupra c reșterii în volum, pe durata de apli- care a amenajamentului; — efectul variației densității arboretdor din clasa de vîrstă „A” asupra creș- terii în volum, pe durata de aplicare a amonajanientului ; AȘ — efectul modificării vîrstei arboretdor din clasa de vîrstă „K” asupra creș- terii în volum, pc durata de aplicare a amenajamentului; AȘ — efectul modificării compoziției arbo- retelor din clasa de vîrstă „K” asupra creșterii în volum, pe durata de aplicare a amenajamentului; AȘe — efectul modificării vîrstei și compo- ziției arboretelor din clasa de vîrst㠄” asupra creșterii în volum, pe durata de aplicare a amenajamen- tului ; ~ efectul modificării compoziției și den- sității arboretelor din clasa de vîrstă ..A” asupra creșterii în volum, pe durata de aplicare, a amenajamen- tului ; — efectul modificării vîrstelor și den- sității arboretdor, din clasa de vîrstă „A”, asupra creșterii în vo- lum, pe durata de aplicare a amenaja- jamentului; A* — efectul modificării compoziției, vîr- stei și densității arboretelor din.’clasa de vîrstă „A” asupra creșterii în volum, pe durata de aplicare a ame- najamentului. Corespunzător semnificației AJ, AȘ, AȘ. ^cd, &td, lă nivelul fondului de pro- ducție se introduc notațiile AD, AT, AC, STC, MD, &TD. Modalitățile de calcul ale valorilor VÎ(CiDi vor fi prezentate ulterior. La nivelul unui ar- boret indicatorii descriși vor fi stabiliți prin inter- mediul relațiilor : M = — — Fj,^} i (1) AȘ = — [ TȘ1C1D1 — F^c^ + FȘ1C|D1 — (2) — FîtCi»t + l tiCiDi ~ FȘ1Clfll]; (3) vio =4 CH.™ - F^ 4- Ff^ - fUdJ; (4) 1 E’od — — — FÎ,^ 4-^^ — A (5) revisi a pădurilor * Anul 102 * iwi * Nr. 1 9 ~ — F^1(JjOl 4* l’jtw?» ~ ^iCidJî m - vi** m La nivelul clasei de viwtă cuantificarea efectului factorilor analizați se realizează prin intermediul relațiilor: . _ Ik . A$ = £ ; j=i (S) A£=£M; /-! (9) Ik A5-£^î j=i (10) Arc ’ (11) A& - X 5 /“I (12) Ik ^TD * 2 Exd ; /=l (13) ig A*~£#; (14) ‘t Ag+ = £ M j=i (19) e~ A§- = X M (20) J=1 d+ K A^ = £ E^c (21) j-t SK AJc = £ E^g (22) «+ A?i - £ EÎd (23) J=*l A^ £ E’Oi) (24) . s • A?- = £ E^b (25) /al fK ■ ^td — y; e^.d (26) /i aK £ Ei (27) "k AS’ £ E< (28) nude — reprezintă numărul arboretelor care alcătuiesc clasa de vîrstă „Zf”, Indicatorii descriși în (1) —(7) pot avea va- lori pozitive sau. negative, după cum factorul analizat a avut o influență pozitivă sau nega tivă. Calculați prin intermediul relațiilor (8) — (14), indicatorii în cauză evidențiază, ia nivelul unei clase de vîrstă, efectul global fără a speci- fica ponderea arboretelor în care efectul a fost pozitiv sau negativ. Surprinderea acestui aspect se poate realiza prin intermediul relațiilor: o + A5+ = f (15) /-i △r = S M (16) i=i A?+ = £ (1?) AJ- = £M (18) J®1 m care : a** reprezintă numărul arboretelor din clasa de virstă „K”, în care efectul E^ este pozitiv și respectiv negativ; J'i-bx numărul arboretelor din clasa de vîrstă ,.E"} în care efectul E^ este pozitiv si respectiv negativ; Ck — numărul arboret doi' din clasa de vîrstă în care efectul Ei este pozitiv și respect ivjiegativ; dj, d; — numărul arboretelor din clasa de vîrstă „Jf”, în care efectul ETC este pozitiv și respectiv negativ; ei, — numărul arboretelor diu clasa de vîrstă „K”, în care efectul Eîs este pozitiv și respectiv negativ; fi, fi — numărul arboretelor din clasa de vîrstă „A:”, în care efectul E'T1) este pozitiv și respectiv negativ; 3x> 9i — numărul arboretelor din clasa de vîrstă „K", în care efectul E1 este pozitiv și respectiv negativ. între acești indici există relația: di + - ~ 9x ffx (29) 10 Revista pădurilor * Anul 102 * îmi * Nr. i La nivelul fondului de producție, indicatorii de cuantificare ai efectului pozitiv, negativ și global, datorat măsurilor de gospodărire, sînt descriși de relațiile : Ai = f A‘+ (30) A»- £ A^~ (31) âi = AȘ+ (32) A? = S Af- (33) Jr-i △î - S A§* (34) A«=l △*=2 Ar (35) K-l A& = S AJi (36) KW A?e - f Afe (37) A&=£ (38) A^ = S (39) Afo = f A& (40) A-l Ajp — Ajj (41) kw A+ - £ A*+ (42) KW A-=^A«- (43) Afl = Ai + A* = £ E^ (44) H Ar = Af + Aj = £ și* (45) Ac — AJ + Ap = Jj E^ (46) Arc ~ AJc + Ayp — (^) J5*l ACp = A^, + Agi =- E^ (48) jw Arp = A^p 4- Ahj — ^td (49) /w A = A+ 4- A- = 5 W (50) unde : n — reprezintă numărul de arborete din fondul de producție analizat; s — numărul de clase de vîrstă constituite în fondul de producție analizat. Efectul modificării caracteristicilor fondului dc producție asupra creșterii în volum, în urma execuției lucrărilor de îngrijire și regenerare, poate fi cuantificat utibzind aceeași modalitate de calcul. Notînd cu: Ed — efectul variației densității arboretelor, cărora li s-a aplicat lucrarea „l”, pe durata de aplicare a amenajamentului, asupra creșterii în volum; Li» — efectul variației virstelor arboretelor, cărora li s-a aplicat lucrarea „Z”, pe durata de aplicare a amenajamentului, asupra creșterii în volum; Xo — efectul modificării compoziției arbo- retelor, cărora li s-a aplicat lucrarea ,,Z”, pe durata de aplicare a amena- jamentului, asupra creșterii în volum ; Lrc — efectul modificării vîrstei și compo- ziției arboretelor, cărora li s-a aplicat lucrarea „Z”, pe durata de aplicare a amenajamentului, asupra creșterii în volum; Las — efectul modificării compoziției și den- sității arboretelor, cărora li s-a aplicat lucrarea „Z”, pe durata de aplicre a amenajamentului, asupra creșterii în volum; Xtd — efectul modificării vîrstelor și densi- tății arboretelor, cărora li s-a aplicat lucrarea „Z”, pe durata de aplicare a amenajamentului, asupra creșterii în volum; Ll — efectul modificării vîrstelor, compozi- ziției și densității arboretelor, cărora li s-a aplicat lucrarea „Z”, pe durata de aplicare a amenajamentului, asu- pra creșterii în volum. HEViSTA. pădurilor ★ Anul iqz * 1^7 * w-1 11 Tabelul 1 Controlul efectului măsurilor de gospodărire aplicate Ia nivelul fondului de producție fn decursul unul deceniu ■ ! 1-20 | 21-40 41-60 j 61-80 ] 81-100 | 101-120 1 21-100 | 1-120 A£ Iw_ 393,4 320,9 389,9 412,2 424,1 203,6 1553,1 2150,1 m3 27.191 20.456 23.822 15.909 12,712 429,2 78.899 110,382 Ap ha — — — — — 272 2 — 272,2 m3 **- — — — — 09.942 — -99.942 ha 393,4 326,9 389.9 412,2 424,1 475,8 1553,1 2^5.3 “T m3 27.191 26.456 ' 23.822 15.909 12.712 -95,650 78.899 10.440 ha 45,6 45,9 62.2 121,5 53,4 88,4 283,0 417.0 ac np 147 318 1.401 3451 1.066 2.105 6.236 8.488 115.4 100,6 49.2 25,4 — 60,2 181,2 356,8 ^493 -1.680 -1.206 -726 — -sh —3.612 -4954 ha 393,4 326,9 389,9 412,2 424,1 475,8 1553,1 2.422,4 , , m» -340 -1.302 195 , 2.725 1.060 1.256 2.624 3.534 ha A + 244.7 100,3 136,3 183,1 183,4 203,6 612,1 1.060,4 m» 2.376 4.809 7.351 11,370 13.555 11.891 37.181 51.448 A~ ~ 26,7 126,6 132,8 145,4 05,7 155,0 470.5 653,1 -409 -OTc- 4.024 -6.480 -3.923 -26.679 -18.243 -45.331 A 383.4 326,9 389,0 412,2 424,1 475.8 1.553.1 2.422,4 m» 1.967 1.683 2.727 4.890 9.632 — 14.788 18.938 6.117 393,4 326,0 389,9 412,2 424,1 203,6 1.553,1 2.150,1 4src_ m’ 20.850 25.129 24.016 18.621 13.778 5.141 81.544 113.535 A- — — ■ — 272,2 — 272,2 L-SL m’ - — . — — — — -99.493 — — 99.493 A 393,4 328,9 " “38079' ~ '“412,2 424,1 475,8 1.553,1 2.422,4 m’ 26.850 25.129 24.016 ' 18.621 13.778 -94.352 81.554 14,042 ., ha 244.7 114,6 169,1 230.8 211,8 236,7 726.3 1.207,7 2.352 4.907 7.811 13.188 14,442 11,891 40.348 54.591 A- — 51,2 212,3 142.4 170,8 65,7 152,0 591,2 794,4 -735 —4.587 -4.889 -5.574 -3.744 -25.706 -18.794 -45.235 A 393,4 326,0 380,0 412,2 424,1 475,8 1.553,1 2.422,4 ^CD m3 1.617 320 2.922 7.614 10.698 -13.815 21.554 9.456 . . ha 393,4 820,9 " 389,9 308,6 358.4 77,8 1383,8 1.855,0 m3 29.156 28.105 28.549 22.281 24.407 5.012 101.342 135.570 A- — 103.6 05,7 398,0 169,3 567,3 I ^B Ihl — 1 ~ —1.456 -2.063 -115.270 -3.519 -118.789 A 393,4 326,9 380,9 412,2 424,1 475,8 1.553,1 2.422,4 m» 29.156 28.105 26.549 20.825 22.344 -110,258 97,823 16.781 A* ț® 393,4 326,9 369.0 342,6 358,4 77.8 1.3B0.9 । 1.868.1 -.,._ țn3 28.812 26.777 27.081 24.406 25.294 5 012 103.558 137.482 A- ha — 20,9 69,6 65,7 398.0 100.2 554,2 ■ —n'î — — -337 , -876 — 1.884 -114.194 — 3.097 —117.291_ a 393,4 320,9 389,9 412,2 424,1 475,8 1.553,1 2.422,4 _ m3 28.812 26.777 20.744 23.530 23.410 -109.182 100.461 20.091 Valorile acestor mărimi se pot stabili prin intermediul următoarelor relații: ££ L (53) = s M (51) ii ]jlTC n /=! (54) il i‘T — Sy (52) y=t Llcn - s E>CD (55) 12 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 19S7 * Nr. 1 f Mu (56) /-i I? = £ (57) uudej, — reprezintă numărul arboretelor cărora li s-a aplicat lucrarea „Z”; .Relația (57) permite stabilirea mărimii efec- tului creșterii în volum pentru fiecare tip de lucrare „1”, efectuată în arboretele care alcă- tuiesc fondul de producție. Un dezavantaj al acestor relații de calcul este determinat de faptul că lucrările se execută în momente diferite ale perioadei de amenajare, mărimea efectului obținut fiind influențată de lungimea j>erTou.u, N. și Leahu, I,, 1982: Amenajarea pădurilor. Editura CERES. Contribuilons to the quantlIlcaUon by control ot the size 01 management step elicei nppiied on the produeilvlly of the growing Black The paper presents a method for the quanlification of the effect of the main factor changes in time, that iofluence the growing stock productivity : composition (species and participation), density and site index. Eliminating theinfluence of time variation, we noticed that tliese factors’ variation is detennined tnainly by the stand establish- ment, tending and regeneration works. The method suggested, based on 57 mathematlcal relations, «Ilows the pointing out, at the level of each stand In the seetlon to be manageri in the regular high forest, of the effect-expressed ia cubtc meters wood left in the stand-of the works carried out within lo ycars on composition, density and site index. Thus the quantitative assessment aUo becomes possible ot the management way influence on the growing stock, both at stand level and glohally, unlike the îndicatory fncrement, whoSe variation in time renders in the resultant only the sense in whîch the production condiționa of the managed section wert influenced and modified, eitlier posiliveiy or nega- tively, as a result of the works carried out in the period the management plan was applied. Mention should be made of the tact that the computations necessary to obtain the indices descrlbed by the method aliow the use of computers. The method was experimented under the condiționa of a growing stock formed of stnnds situatei in the zone of becch and resinous mixed foresis j the rcsults are shown ih table 1. —--------» m ------------ revista pădurilor * Anul 102 * 1927 a Nr. 1 13 Crearea de ideotipuri de arbori cm constelatii optime de carac* tere și însușiri valoroase Dr. doc. VAL. ENESCU ICAS-București 1. Despre conceptul de ideotip la arbori Ameliorarea arborilor forestieri a fost con- cepută tîrziu, în ultima parte a secolului XIX, s-a născut Ia începutul secolului XX, a ajuns la adolescență în jurul anului 1950 și se găsește acum, la sfîrșitul acestui veac, aproape de ma- turitate. Ritmul de dezvoltare este din ce în ce mai accelerat, susținut, desigur, de progresele extraordinare înregistrate de genetică în ge- neral. Este astfel posibil ca, în zilele noastre, să se utilizeze în ameliorarea arborilor metode ale ingineriei genetice Ia nivel celular și mole- cular, iar pe planul obiectivelor de ameliorare ale țelului final, să se gîndească asupra ideo- tipurilor de arbori care să aibă o informație genetic prestabilită, determinată, în condiții de mediu date, a unei constelații optime de caractere și însușiri valoroase. Tipurile ideale de arbori se definesc în raport cu țelurile economice și sociale ale silviculturii, cu felul de cultură preconizat a se realiza și cu condițiile staționale ale locului unde se vor cultiva. Producția de lemn, din ce în ce mai mare, calitativ superioară și corespunzătoare necesităților societății, rămîne țelul de bază al producție.! silvice. Acest a poate fi completat cu producția de rășină sau alte produse secun- dare. în ultimul timp se subliniază, din ce în ce mai mult, importanța funcțiilor sociale și de producție ale pădurilor. în acest caz, caracterele și însușirile care conferă arboretelor stabilitate și, în general, rezistență la adversități, ea și capacitatea de protecție solicitată, se pretind în exclusivitate sau înaintea funcției de pro- ducție. Pentru pădurile cu funcții de protecție și de conservare a mediului în general, îndeosebi pen- tru stațiunile marginale, se cere în primul rînd adaptarea la condiții staționate extreme. Determinate de aceste țeluri, dar și de alte circumstanțe, sînt tipurile de culturi. Culturile de tip intensiv au cicluri de producție scurte și foarte scurte, reclamă, în mod necesar, arbori cu o i ată a fotosintezei înaltă, capabilă să folo- sească în măsură maximă fertilizanții și apa de irigații, să crească, în arborete dense, cu puține sau fără rărit uri. O pădure cultivată, cu struciuiă apropiată de cea naturală, va fi alcătuită din arbori care să încorporeze suficientă hetero- zigație la nivel genetic și cromozomul, in măsură ■să confere, înainte de toate, stabilitatea pro- ducției și rezistență la adversități. Variația in timp și in spațiu, previzibilă și imprevizibilă, a factorilor de mediu implică, in mai mare măsură decît în agiieuhuiă. iro- inovarea așa-numitei „ameliorări pentru tole- ranță ecologică”. Rezultă că o silvicultură modernă, de tip intensiv, are nevoie de o gamă suficient de largă dej ideotipuri care să satisfacă în cel mai înalt grad cerințele impuse de dezvoltarea social- economieă; se vorbește chiar [Faulkner, 1981] și de amestecuri de ideotipuri. Încercînd o definiție, un ideot-ip însumează totalitatea arborilor, avînd caractere și însușiri interesante din punct de vedere economic și silvicultural, corelate optim, adaptați la con- dițiile staționate ale locului de cultură, cărora le corespunde o anumită structură genetică care interaeționează în același fel cu factorii de mediu. 2. Crearea de ideotipuri de arbori în principiu se folosește fondul de gene (gene pool) existent în natură, inclusiv recombinările de gene, pe calea așa-numitelor metode con- venționale de ameliorare, bazate pc reproducere sexuată și vegetativă, la care se raportează desigur și micropropagarea „in vitro”. în pre- zent este posibil a se folosi inducerea mut an- țelor, dai , cu mai maxi și mai certe perspective, se pot aplica metode ale ingineriei genetice la nivel celular și molecular. De regulă, strategiile de ameliorare au în vedere metode convenționale de ameliorare bazate pe reproducerea sexuată, singure sau combinate cu selecția clonală și înmulțirea în masă a materialelor de reproducere pe cate ve- getativă sau numai prin selecție clonală (Enes- cu, Val., 1982). .Primele se sprijină pe selecția genotipică rea- lizată după aptitudinea generală și specială de combinare ridicată, pe corelarea strînsă, favo- rabilă, a caracterelor după care se face selecția, pe cunoașterea corelației juvenil x adult, a interacțiunii genotip x mediu natural și de cultură, a varianției de aditivi tate și dominanță etc. La această etapă de dezvoltare s-ar putea vorbi despre crearea de ideotipuri de arbori prin metode ale ingineriei genetice, dar numai prin cele la nivel celular. Crearea ideotipurilor de arbori se sprijină pe următoarele fundamente, genetice. Acțiunea genelor multiple Se piesupune că efectele unei gene majore pot fi recunoscute și astfel starea homo și heterozigotă dorită, ca și interacțiunea epistâ- tică, poate fi manipulată. Dincolo de aceste gene si caiacîere, se presupune că există un număr m ne de generare afectează fiecare cărăr- ii REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1M7 * Nr. 1 ter, cu efect relativ redus față. de. efectul cumu- lat al variațiilor altor loci și al variațiilor de mediu. Genele din. a doua categorie se transmit în același fel ca genele majore. Este însă dificil de a opera cu ele, fiind observabile numai indi- rect. Atîta vreme cît ele sînt de regulă numeroa- se, efectul lor cumulativ poate fi puternic. Astfel, considerând gena A care poate afecta recolta, să spunem, cu 0,1 unități, homozigotul AA ar putea produce în medie o creștere de 10,1 in3/ ha-1, heterozigotul Aa ar da 10,0 m3 ha"1 și homozigotul aa 9,9 m3/!!"1. Aceste diferențe genetice mici ar putea fi neobservabile într-o pădure, în care există o varianță totală, să spunem, de 10,0 m’/ha"1. în oriee caz, dacă altă genă simplă de acest fel există în locusui „B” și acțiunea sa a fost similară iar frecvența intermediară, atunci genotipurile ar îi distri- buite în jurul mediei de 10,0 m3,'ha-1 dar va- rianța genetică ar fi dublă, amplitudinea dife- rențelor determinate genei ic s-ar extinde la 9,8 — 10,2 ma/ha-1 a*1 și varianta totală ar crește într-o oarecare măsură. Cu 10,20 sau 50 astfel de gene variația totală, determinată genetic, ar reprezenta o parte substanțială a varianței totale, manipularea genetică ar deter- mina o creștere considerabilă a performanțelor medii. De fapt, cu gene care acționează în acest fel, populația originară ar putea avea o ampli- tudine individuală a productivității între 6,7 și 13,3 m^ha"1 aa”’ pentru 95% din populație in timp ce ameliorarea ar putea ridica media întregii populații dincolo de 13,4 m^ha-1 a-1, în puține generații și, în același timp, ar putea manifesta aceeași varianță și potențial genetic [Namkoog ș.a., 1980]. Recombinarea și schimburile de yene Progresul, în creșterea productivității deter- minate genetic,, va depinde de combinarea se- lectivă a genelor favorabile care acționează împreună în condițiile de mediu în care crește pădurea. Pentru câștigul genetic pe termen lung, trebuie să fie păstrate alelele din loei numeroși din populațiile de ameliorare și recombinarea lor permite producerea de combinații de gene care n-au existat în populațiile sălbatice. Dacă efectivul populațiilor este suficient de mare și presiunea de selecție suficientă, pot fi obținute cîștiguri în multe zeci de generații, iar producția sporită cu mult dincolo de nivelurile actuale. Valoarea de schimb a genelor și alelelor Efectele reale ale genelor asupra populației în oricare generație pot fi datorate unor gene relativ puține, eu frecvență intermediară, care au efecte directe sau modificatoare ale altor gene din populație. Alte gene, care pot avea frecvențe reduse, pot fi relativ fără efect la un moment dat, dar pot avea efecte mai mari in. generațiile următoare, datorită mai multor factori. Astfel, simpla creștere a frecvenței alelelor va determina amplificarea efectului lor asupra producției sau interacțiunile genetice vor schim- ba și modifica efectul alelelor prin interacțiune epistatică. Este, de asemenea, posibil ca schim- bările de ordin economie sau cele de mediu să modifice interesul față de alele considerate inițial nefolositoare. Arborii forestieri au multe caractere cu con- trol genetic puternic și o varianță genetică largă. Există deci un vast potențial pentru a se realiza programe de ameliorare flexibile, pentru a le continua în generații succesive cu ridicarea continuă a câștigului genetic și pentru a dez- volta noi combinații de gene pentru întrebuin- țări viitoare. în legătură cu crearea de ideotipuri la arbori există cel puțin următoarele dileme, care, ca și fundamentele genetice, vor fi numai enunțate. Mărimea efectivului populațiilor Prin selecție intensivă se pot obține rapid cîștiguri genetice importante dar se pot, de asemenea, elimina alelele care ar putea fi folo- sitoare în viitor. Chiar fără complicațiile pro- vocate de linkage și interacțiunea genelor, dacă efectivul populației este mult sub 20, ciștigul potențial este redus. Dacă cerințele referitoare la creșterea arborilor în condițiile de mediu și economice prezente rămîn con- stante, există totuși probleme determinate de reducerea efectivului populațiilor, așa îneît multe alele să fie pierdute accidental ori frec- vența lor să se reducă la un nivel la care devin dificil de localizat, în scopul încorporării, în programul de ameliorare. Modificarea cerințelor și populații multiple Se poate prognoza, de exemplu, că un anumit sortiment de lemn este necesar într-0 generație și nedorit în următoarea. în ambele cazuri, continuă să existe un set de bază al caracterelor de creștere și de formă care poate fi ameliorat în mod cumulativ, utilizînd aceleași populații de bază. Atîta vreme cît, în mod normal, un ciclu dc ameliorare la arbori se realizează în timp îndelungat , opțiunile pentru backcrossmg, în general, nu sînt utile și, prin urmare, nu vor fi posibile nici chiar programe de ameliorare cumulative. Ameliorarea pentru rezistență la factori biotici vătămători noi se raportează la această categorie, întrucât dăunătorii se schim- bă rapid. Dilema cea mai mare derivă din potențialul ridicat de ameliorare. Este de dorit să se selec- ționeze pentru combinații alclice, sau pentru adaptabilitate? Cît de mare poate fi ciștigul realizabil într-o generație și, de asemenea, cît de probabil va fi în condițiile în care utniitatea populației este limitată? Rezolvarea acestor probleme și obținerea de cîștiguri rapide, fără pierderi pentru viitoarele cîștiguri, necesită o REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1987 * Nr. 1 15 strategie de ameliorare adecvată care duce direct către populații multiple. Oricare ar fi strategia de ameliorare ce ac adoptă, obținerea ideotipurilor dorite impune selecția concomitentă după mai multe caractere. Pentru speciile cu polenizare încrucișată, cel puțin o parte din aceste caractere sînt măcar parțial dependente de acțiunea genelor domi- nante. Do aceea trebuie să se favorizeze, în special, încrucișarea arborilor neînrudiți. în contrast, în acțiunea genelor aditive nu este tot atît de important să se utilizeze în totalitate indivizi neînrudiți. Pe de altă parte, populația de ameliorare poate fi consangvinizată puternic. Există im conflict între încercarea de a practica o selecție foarte intensivă și una mai puțin intensivă. De regulă, este posibil un compromis între ceea ce poate fi făcut și proceduri rezo- nabile de ameliorare, care pot, da satisfacții ime- diate și cîștiguri pe termen lung. Alt compromis în ameliorarea arborilor tre- buie făcut între necesitatea de a testa precis (așa fel ca selecția să 8© facă cu eroare minimă) .și necesitatea de a testa un număr mare de familii, clone etc., într-o gamă largă de stațiuni. Compromisul poate fi făcut între obiectivele de ameliorare și planurile, rezonabile de testare, estimarea structurii varia nță-covarianță și pro- ducția populației de ameliorare. Cînd se vor- bește de compromis, în realitate este vorba de optimizare. Pentru a face posibilă selecția concomitentă, după mai multe caractere, și pentru a crește eficiența ei, în generații avansate, se folosește indicele de selecție de tipul celui propus și folosit de [Stern, 1960], [Iliy, 1966], [Beeker, 1968], [Namkong ș.a., 1969], [Baradat ș.a., 1979] și alții. Utilizarea unui indice de selecție mai com- plex este posibil în generația Fx. După cum su- bliniază [Buijtenen, 1967], deoarece costul indi- vidual al măsurătorilor variază mult, se vi tinde către o veritabilă st rategie a parametrilor de ameliorare genetică a arborilor, bazată pe evaluarea eîștigului genetic maxim, ca și pentru un cîștig optim din punct de vedere genetic. în prezent, grație perfecționării calculatoa- relor electronice, indicele de selecție cunoaște o aplicabilitate din ce in ce mai largă. Cel mai ambițios program în materie și în același timp cel mai ilustrativ, este cel de ameliorare a pi- nului maritim (Pinns pinaster) din sud-vestul Franței [Baradat ș.a., 1970]- Dintre problemele legate de crearea și utili- zarea ideotipurilor de arbori, bazate pe repro- ducerea sexuală, se rclevează cîteva aspecte importante ale ameliorării populațiilor multiple in interiorul speciei și al speciilor multiple. Discuția se impune, chiar și foarte sumar, pentru că un program de conservare a resurselor gene- tice și de ameliorare necesită nu numai tehnici de optimizare a unui obiectiv, ci și realizarea de compromisuri între diferite, subobiective. Toate acestea pentru a se obține producții maxime pe termen foarte lung. Se vrea, prin urmare, să se realizeze așa-numita „meta^ameliorare, care se ocupă cu organizarea programelor de amelio- rare, care variază în formă și intensitate, și cu amenajarea genetică globală, a diferitelor popu- lații de ameliorare, utilizate în prezent sau în viitor’’ [Namkoog, 1980]. Fig. 1. Ideolip n fondul forestier, ponderea acestor specii, in volumul total al exploatărilor din cincinalul trecut, a reprezentat circa 50%, ceea ce fundamentează necesitatea extinderii acestor specii in cadrul Împăduririlor viitoare. Considerăm că merită toată atenția propunerea autorului de a circumscrie noțiunea de „cultură repede crescătoare”, lulnd in studiu creș'erile realizate și posibile, cu aplicarea unor tehnici avansate de cultură, Inclusiv limitarea stațiunilor de instalare. V. D. Recenzie M. BUZA Și M. STROIA :Blaj. MIC Îndreptar turistic. Editura Sport-Turism, București, 1985, 133 pag. 40 fotografii alb- negru, o hartă a regiunii. Deși ta subtitlu lucrarea este prezentată drept mic îndreptar turistic, ta fond ea cuprinde și un impresionant material docu- mentar privind istoria Blajului, incepind din anul 1737 pînă azL Din acestea ne vom limita Ia cîteva obiective turistice care au contingență cu preocupările silvicultorilor. Pădurea Sloboda, situată la vest de orașul Aiud, este com- pusă din Quercus petrea și are In cuprinsul ei și Ge-nisl a Tindo- ris. Acestea, Împreună cu cadrul natural pitoresc,^» justificat declararea pădurii ca rezervație de peisaj. Teta! lui Emincscu, plantat pe locul din Hula Blajului unde, după marele scriitor George Gălinescu, Mihail Eminescu s-a oprit, ta drumul său de la Cernăuți la Blaj, ta anul 1866, și, arunclnd o privire asupra localității, a exclamat: „Te salut din inimă mică Romă” ..Stejarul lui Avram lancu, din parcul orașului Blaj, declarat monument al naturii.Acesla impresionează nu numai prin mărimea lui, fiecare creangă principală din coronament avtad diametrul unui arbore de 60—70 ani, ci și prin regularitatea formei coronamentului. Un alt obiectiv turistic este Cetatea de Baltă care, după bătălia de la Baia, a ajuns în stăpînirea lui Ștefan cel Mare. Are un castel care se impune prin frumusețe și masivitate. Noi 11 reținem aici pentru crescătoria de cerbi. Blajul, ca localitate sistematizată, aluat ființă in anul 1737, Inocenții Mlcu—Klaîn, cu mina proprie, a trasat pe plan locul pieței, al străzilor principale și a stabilit amplasarea obiecti- velor culturale. Un alt ctitor al Blajului a fost Dr. Vâsle Suciuc, care a inițiat construirea unor importante așezăminte de cultură. Dintre acestea reținem impunătoarea clădire numită In- stitutul Recunoștinței, terminată In anul 1929, și in care, în prezent, tși au sediul două licee. Denumirea inițială a clădirii amintește de contribuția foștilor elevi ai Blajului, oferită ta semn de recunoștință față de școlile care i-au educat. Lucrarea „Blaj" este deosebit de valoroasă prin conținutul bogat, prin expunerea dară și documentată care permit citi- torului să cunoască, sub diferite aspecte, acest centru de cul- tură românească, ea prezentlnd interes și pentru silvicultori. Ing. V. Cotta 18 REVISTA VADURILOR * Anul 102 * 10? I * Nr. 1 Aspecte privind acomodarea la condiții septice a plantelor de stejar (Quercus robur Z.) regenerate prin culturi 99in vitro** Biolog ANCA. GRIGORESGU IGAS-Bucurejt i Dr. biolog MARGARETA IORDAN Institutul Central de Biologie Dr. doc. VAL. ENESCU ICAS-București Diminuarea suprafeței arboretelor de stejar în Ultimele decenii (din 1922 și pînă în prezent, aceasta s-a redus de 4—5 ori), din cauza prac- ticării unui mod de gopodărire neadecvat eco- logiei acestei specii, impune încadrarea majo- rității pădurilor sănătoase de stejar în categoria pădurilor de protecție IGiurgiu, 1978 1. Datorită calității superioare a lemnului, a plasticității ecologice, a vitalității, a capacității de rege- nerare, a rezistenței la secetă și geruri se cere extinderea în condiții de cultură a acestei specii autohtone de mare valoare economică care, și în viitor, va ocupa un loc de frunte în cultura forestieră de la noi. în aeest context, intensi- ficarea lucrărilor de ameliorare a stejarului continuă să fie de mare importanță pentru spo- rirea productivității pădurilor și consolidarea funcției lor de protecție a mediului ambiant. Pentru arborii forestieri, inclusiv genul Quer- cus, ameliorarea pe cale sexuată este limitată însă de perioadele lungi între generațiile succe- sive ca și de heterozigoție, fenomen frecvent întîliut la arbori în regiunile temperate. O alter- nativă o reprezintă multiplicarea vegetativă, a exemplarelor mature care și-au exprimat com- plet, sau în cea mai mare parte, însușirile gene- tice. Astăzi butășiica a devenit o metodă indus- trială de înmulțire vegetativă, dc producere a materialului de plantat atît la rășinoase cît .și la foioase. Prin tehnicile tradiționale există totuși difi- cultăți majore în donarea materialului biologie, determinate îndeosebi de relația inversă care există între vîrstă plantei și capacitatea rizo- genă a butașilor din coroană, dc heterogeni- tatea acestora și de restabilirea lentă a ritmului de creștere; cu cît un individ este mai juvenil cu atît este mai ușoară propagarea lui vegetivă [Francld. 1983]. în cazul stejarului, specie care pune unele pro- bleme în condițiile butășirii clasice, maturarea se instalează devreme, progresiv, iar stadiul juvenil este de scurtă durată. însușirea dc juve- nilitate se asociază cu capacitatea rizogenă a butașilor, ca urmare se constată că procentul de înrădăcinare este suficient numai la plante foarte tinere pînă la doi ani de la germinare [Ehorcu V. și Enescu Val. 1986]: capacitatea de a diferenția rădăcini adventive diminuează treptat și dispare complet la butașii originari din ramurile individului matui din aceeași specie. Există însă, în structura arborilor maturi, REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1987 * Nr. 1 țesuturi care își mențin potențialități de juve- nilitate (capacitatea de diviziune celulară, de diferențiere și morfogeneză, inclusiv rizogeneză). Aceste țesuturi juvenile pot fi izolate prin teh- nicile de culturi „in vitro”, pot fi multiplicate și folosite pentru a genera plante întregi, auto- nome, conforme tipului varietal. Glonarea prin culturi „in vitro” oferă posi- bilități deosebite dat fiind faptul că, utilizînd explante de dimensiuni mici se poate valorifica la maximum un material valoros, crește efi- ciența dacă ne referim la propagarea în masă, se asigură un control fitosanitar riguros al plantelor regenerate, este folosit un spațiu limitat pentru producerea materialului și se pot constitui bănci de gene, ceea ce va duce în tinal la o creștere a calității pădurii. Cercetările asupra genului Quercus, în cul- turi celulare, sînt puține pe plan mondial, [Gauthert, 1934; Jaquiot, 1952; Barnard, 1962; Seekinger, 1979; Chalupa, 1979, 1984] iar în țara noastră ele au fost inițiate de IC AS în colaborare cu ICEBIOL din anul 1980 [Iordan ș.a., 1982, 1983, 1985]. Materialul biologie și etapele donării „în vitro“ la stejar Experimentele au indus atît plantule (1—5 luni), obținute prin germinarea ghindei, cît și fragmente din lăstari juvenili prelevate direct de la arbori maturi selecționați (schema 1) într-o primă etapa s-a realizat o cultură primară sterilă de muguri, utilizînd ca inocul (explant) segmente mici (1—1,5 cm) de ax cu mugure- latent. Condițiile care au favorizat obținerea unei culturi eficiente de muguri „in vitro”, și por- nirea în creștere a acestora, au fost juvenilitatea meristcmelor din inoculi, utilizarea unor medii nutritive adecvate, în ceea ce privește compozi-, ția în macro și microelemente, vitamine, sursă' de C și balanță hormonală ca și asigurarea unei intensități luminoase de minimum 8000 lx*J. Respectând parametrii menționați, ca și con- dițiile de asepsie cerute de tehnicile de cultură *) Compoziția mediului nutritiv: NH4NOa-40U ; GaGl».2 IlaO-90: Ca (NO,^. 4 II2O-556; K.,SO4-99<); MgSO„7 1LO- 379 î KH2POr1 70 ; NaaF.I)TA-37,3 1 FeSO.,. 7H„O-27,8; H3- BO,-6.2; MnSO4.H2O-22,3; ZnSOj.7IIjO-8.fi Na2MoOj.2 1^6-0,25; GuSO*.ă HaO-(t,25; myo-lnositol,100 ; Thiamine. HGl-1,0; Nicotinic acid-0,5: Pyridoxiuc, t 101-0,5 » Glyctne- 2,0; Glulnmiiu-2,ii/mK/l. 19 Schema .descrierea procesului (ehnoloflic do multiplicare domitâ prin tehnica culturilor de celule și (esuturl vegetale la Quercus robur Schema principalelor etape ale tehnologiei de multiplicare elonală prin culturi de celule șl țesuturi la Q. robur I.. 1. Obținerea materialului biologic plant ule (15 — 25 cm) plante mature (1—6 luni de la germinarea ghindei) (arbori peste 25 de ani) 2. Pregătirea materialului biologic pentru inoculare Sterilirarca 1 3. Prelevarea explantelor ți inocularea I — apexuri și - segmente nodale 1 4. Cultura 1 — pregătirea mediilor nutritive — asigurarea condițiilor de Incubare optime f 5. Subculturi periodice (14—20 iile) și obținerea de lăstari J 6. Alungim și înrădăcinam lăstarilor I 7. Adaptarea la condiții septice - laborator r 8. Adaptarea Ia condiții de seră șî cimp Fig. 1. Lăstari ap ți pentru microbntășire. Fig. 2. Rădăcini diferenți- ate din bara lăstarului. „in vitro” în circa trei săptămini de Ia inoculare, mugurii latenți au format lăstari de 2—4 cm., apți pentru transferul lor pe mediul de inducere a rizogenezei sau peni ni microbutășirc (fig. 1) deci a doua etapă, care asigură succesul multi- plicării clonale prin cultura de muguri, este inducerea rizogenezei la lăstarii și microbutașh obținuți as.petic. Rezultate foarte bune privind rizogeneza Ia Qucrcus robur X. se obțin prin detașarea lăstarilor de ex plant și repicarea pe medii nutritive cu conținut în macro și micro- elemente diminuat și suplimentate eu auxine, îndeosebi IBA (acid indolilbutiric) și} IA A (acid indolilacetie). Rădăcinile (în număr de 1—5) diferențiate din baza lăstarului sînt. în general viguroase, cu ramificații secundare și asigură o creștere echilibrată a piăntuței (jîg. 2). Acomodarea la condiții septice Transferul din condiții aseptice, din mediile de cultură sterile, Ia condiții septice, în sol reprezintă a treia etapă, de mare importanță în multiplicarea elonală prin tehnicile „iu vitro”. Plăntuțele scoase din mediul închis aseptic, sînt deosebit de sensibile la umiditate și se ofilesc rapid din cauza pierderii excesive de apă, înainte ca rădăcinle să poată deveni fizio- logic active după transplantare. Aceasta cu atît mai mult cu cît cuticula, ca țesut de pro- tecție, de obicei, nu este suficient diferențiată și funcțională. Cu toate acestea, există variații foarte mari în răspunsul diferitelor specii la transplantare și adaptare la stresul mediului înconjurător, atît în ceea ce privește parametrii fizici ai mediului (umiditate, temperatură, lu- mină) cît și în ceea ce privește perioada de timp necesară dezvoltării trăsăturilor adaptative anatomice și morfologice care urmează trans- plantării; supraviețuirea este condiționată și de retragerea din mediu a factorilor de creștere (fitohormonii) și a substanțelor organice. Deshidratarea plăntuțelor poate fi prevenită prin menținerea lor o perioadă de timp în camere cu ceață intermitentă sau, în lipsa aces- teia, prin acoperirea, imediat după transplan- tare, cu pungi de polietilenă sau cu pahare de sticlă, rcalizîhdu-se astfel o atmosferă cu umi- ditate ridicată (80-90%). Trecerea la condițiile septice ale plantelor de stejar regenerate aseptic, s-a făcut în momentul cînd sistemul radicular bine dezvoltat a per- mis transferul din vasele de cultură cu mediu artificial, în ghivece cu pămînt (50% pămînt de seră și 50% nisip cu pietriș sau perlit) fără aport de îngrășăminte în condiții de umiditate crescută, prin pulverizări repetate cu apă și fungicid pentru prevenirea deshidratării și con- taminării plantelor (fig. 3,4). Ftg. 3. Plantă de Q. robur acomodată Ia condiții septice. 20 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1037 * Nr. 1 Fig. 4. Imagine de ansamblu cu plante de Q. robur regenerate „in vitro” și acomodate la condiții de seră. Durata întregului proces, de la inoculare și pînă Ia transferul în ghivece, a fost de două luni, pierderile de material fiind nesemnificative, După perioada de acomodare (circa 10 zile), plantele s-au instalat într-un solar dotat cu instalație automată dc ploaie artificială, care a asigurat o umiditate relativă a aerului de 85—90%, și eu un aparat de condiționare a aerului care nu a permis ridicarea temperaturii peste 30°0. Iluminarea s-a realizat eu lumină naturală fără suplimentare. Dirijarea acestor factori este foarte, importantă, în acomodarea anii 1985 și 1986 s-au înregistrat cîte trei și patru creșteri. Măsurătorile, observațiile șî tratamentele cu fungicid au fost executate periodic. înălțimea totală a puiuților de stejar la 1 septembrie 1986, după doi ani, ÎU pepinieră a variat între 40 — 126 em, cu o medie de 66 cm față de 61 cm a puiuților martor. Din examinarea datelor cuprinse în tabelul 1 sepoate conclude că: varianta martor (s%=43 și 38) decîtîn varianta — înălțimea puieților, din varianta „in vi- tro”, este, la ambele date de observatii, supe- rioară martorului (109,4% respectiv 108,2%); — omogenitatea mai mare a puieților, în varianta martor (8% =43 și 38) decît în varianta „in vitro” (s% = 54 și 45), relevă o mare va- Fiabilitate a creșterilor în această variantă, datorată compoziției mediului artificial. Toate exemplarele sînt viguroase și, în pri- măvara a nului 1987, vor putea fi plantate la loc definitiv. Materialul obținut prin culturi „in vitro” este sănătos, este conform cu planta donatoare și respectă ncalterat toate calitățile genotipului de la care s-a plecat; existînd certitudinea înfiin- țării unei culturi omogene, de calitate, se poate astfel asigura o propagare rapidă a exemplarelor valoroase, a unor specii și varietăți noi, dificil de înmulțit prin metode tradiționale, realizîn- TaWul 1 Varianta n înălțimea totală la data 3.04.1985 10.09.1986 O II — 1 5 3% ax% jc n -1 x s% «% Martor 30 2,425 5.65 100% 43 100 % 0,443 23.221 61,06 100% 38 100% 4,239 „In vitro" 30 3,351 6,183 109,4 54 126% 0,612 29,800 66,10 108,3 % 45 118% 5.441 vitroplantelor la condițiile septice, pentru obți- nerea de culturi sănătoase și reactive (fig. 4). în aceste condiții plantele au stat cinci luni, interval în care s-au efectuat observații și mă- surători, după care în luna octombrie 1984, un număr de 100 exemplare considerate apte au fost- repicate în pepinieră. Gînd temperatul a aerului a scăzut la 0°C, s-a procedat la prote- jarea puieților împotriva acțiunii dăunătoare a gerului, ’vîntnlui și vânatului. Intrarea în vegetație la începutul lunii aprilie 1985 a fost de 100%, deși plantele s-au con- fruntat cu condițiile unei ierni aspre, cu tem- peraturi de — 30“C. De remarcat capacitatea de adaptare a vitroplantelor a căror comportare a fost asemănătoare cu cea a puieților din lotul martor, proveniți din sămință. Ritmicitatea creșterii stejarului o întîlnîm și la plantele regenerate prin culturi, „in vitro”, 'stfel că în cursul sezoanelor de vegetație din a REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1987 * Nr. 1 du-se în același timp și o mare economie de energie. Aceste avantaje se pot folosiși în silvi- cultură mai ales în etapa actuală cînd cerințele mondiale impun programe complexe de amelio- rare a speciilor valoroase, de îmbunătățire a calității și productivității lor, ca și la menți- nerea cîși igulm genetic în descendență. bibliografie Alexe, A., 1984: Rezultatele unor cercetări de biomelrie, anatomie, fiziologie fi biochimie la arbori de Cvercinee sănătoși și la cei in curs de uscare. Revista pădurilor, nr. 3. Enescu, V., Enescu, Val., 1986: Cercetări privind hulășlrea stejarului (Quercus robur L.) Premise pentru ame- liorarea bazată pe selecte elonală. Revista pădurilor, nr. 2. Giurgiu, V., 1978 : Conservarea pădurilor. Editura Cercs, București. : Giurgiu, V., 1982: Pădurea fi viitorul. Editura Ceres, București. 21 Iordan, M-, Grlgorescu, A., Enescu, Val., Roșu, A,. M ir an ce a , D., 1982: Multiplicarea clonalî prin tehnici de culturi celulare la arbori. Revista pădurilor nr. 3 Iordan, M., Roșu, A., Enescu, V., Brezeanu A., Goman, I. 1983 ; Regenerarea de plante prin cultura „in oilro" la Quercus. Al Il-lea Simpozion. Național de Culturi Vegetale ,,in vitro”, Pitești. Iordan, ăi., Gri g or eseu, A., Roșu, A., Bre- zeanu, A-, 1985 : Influența luminii și a mediului nuliitio asupra morfogenezei „ui vitro" la Quercus. Cont. Nat. FIzlol. Plant., 14 — 15 mai 1985, București. Iordan, M., Grîgorescu, A., tRoșu, A.,Pxiso- caru, M. 1985: Multiplicarea prin culturi „in uitro” tn relație cu jiweniiifalca, maturitatea și njuuenllitalea (a specii lemnoase. Al lll-lea Simpozion Național de culturi de celule șî țesuturi vegetale „in vitro", București. Nour, M., El., Riedaeker, A., 1984: Rijthmes de croissance el de liginfrallon des raci nes de planls cl bouturis de chlnes pfdoncutfi (Quercus pedunculata, Ehrh.), Annalcs des Sciences forestierei, voi. 41, nr. 3. Poissonier, ăi,, Rumân t, M. J., Franclet, A,. 1983: Accllmatisatian de rlonrx d’eucalyptus multiplecs „in oitro". Annales des rechrrches sylvieoles. Afocel, Paris. R e 1 eh, P. B., Ta 5 k c y, R. O., .1 o h n s o n, P. S», Hln- d 1 ey, J. 1980 : Periodic root and shooi groivth in Oak. For. Sci. voi. 28, nr. 6, pp. 590-598. Researcli on the adaptation to septic condltlons ol oak plonts (O. robur L.) regenerated by „in vitro” eultures The paper presents the reseatch results on the multlpllcation of oak (Quercus robur L.) by „in vitro” eultures and the adaptation of the vitro-plants to septic condltlons (in nursery). Durlng the first stage we obtained a prlmary sterile bud cultura. Durlng the second stage rhizogenesis was Induced to the shoots and micro cuttings uhîch had bcen obtained in aseptic condltlons. The third stage is represented by the transfer from aseptic to septic conditions. The adaptation took place gradually by providing controlled conditions in the greenhouse for 5 nionths, after which the plants were transplanted in the nursery, where the bud flushîng and the rhythmicity of height growth were observed. The resulting material displays the qualities of the inițial genotype and can be comparcd with the seedlings obtained from sceds or by classical cuttiug. Recenzie ADRIANO, D., C.: Trace Element* Iu the Terrestrlal Eu- vlronment (Elementele trasoare în mediul înconjurător te- restru Springcr-Verlag New York Berlin Heidelberg Tokyo, 1980, pp. 533, 99 Ilustrații șl 111 tabele. In această carte autorul prezintă o sinteză o elementelor trasoare In mediul înconjurător terestru. Fac obiectul acestei lucrări metalele grele caro se găsesc In cantități mici, In sis- teme naturale și perturbate, și care, etnd se găsesc In concen- trații suficiente, devin toxice pentru organismele vii.Alte sino- nimepentni elementele trasoare slnt: metale trasoare, metale grele, micronutrienți, mlcroelemente. In lucrare slnt luate In considerare următoarele elemente trasoare: arscniul (As), argintul (Ag), borul (B), bariul (B), berillul (Be), cadmiu! (Cd), cobaltul (Go), cromul (Gr), cuprul (Gu), fluorul (F), mercurul (Hg), manganul (Mn), molibdenul (Mo), nichelul (Ni), plumbul (Ph), antimoniu! (Sb), seleniul (Se), staniul (Sn), titanul (Ti), taliu (TI), vanadiul(V) și zincul (Zn). Fierul (Fe) șl aluminiul (Al) nu slnt incluse din cauza abundenței lor. In special. In scoarța pămlutului. Fiecare microelement este supus analizei sub diverse aspecte, ca, de exemplu, In cazul cadmiului: proprietățile generale ale cadmiului; pro- ducția șl utilizarea cadmiului; existența in mod natural a cadmiului; cadmiul In sol (total cadmiu, cadmiul disponibil, cadmiu! șt profilul solului, forma și specificii al e-t, fixarea ;i complexarea lui); cadmiul in plante (absorblțla șl acumularea, interacțiunea cadmlu-zlnc, interacțiunea cadmiulul cu alți ioni, toxicitatea cadmiulul); cadmiu! in ecosistemele naturale; factorii care afectează mobilitatea și disponibilitatea cad- miulul (pi I, capacitatea da schimb cationic, materia organică, capacitalea de reducere, specia șl părțile plantei, alți factori); cadmiul In apa de spălare și In alimente; sursele cadmiului In mediul înconjurător (fertilizauții fosfatlci, raliul de la apele menajere, precipitațiile radioactive atmosferice, extracțiile miniere); bibliografia consultată. In partea introductivă a lucrării stnt prezentate unele con- siderații generale referitoare la: definiția șl funcțiile elemen- telor trasoare; ciclul blogeochimfp al clementelor trasoare (In ecosistemele agricole șl In cele forestiere); sursele elementelor trasoare (materialul parental al solului, fertilizanții, pesticidele și varul nestins, reziduurile lichide, dejecțiile animaliere, rezi- duurile de cărbuni, deșeurile urbane, apele menajere, mine- ritul șl metalurgia, gazele de eșapament); capacitatea solului pentru elementele trasoare (pH, capacitatea de schimb catio- nic, materia organică, cantitatea și tipul de argilă, oxizli de fier, mangan și de aluminiu, capacitatea de reducere); capa- citatea plantatelor pentru clementele trasoare (specia, cultl- varul, părțile plantei și vlrsta, interacțiunea ionilor, practi- cile de amenajare, condițiile pedologice și climatice); elemen- tele trasoare în lanțul trafic. Cele mal importante surse dc elemente trasoare, In țările industrializate, In ordinea descresclndă a importanței, sînt: poluarea aerului, reziduurile urbane, depunerile apelor mena- jere și industriale, chimicalele din agricultură și deșeurile industriale. în cazul depășirii capacității solului in elemente trasoare se ajunge In sistemul sol-plantă-animal la blotoxi- citate. Plantele diferă mult, In ceea ce privește sensibilitatea lor la excesul de metale grele. Spre exemplu legumele frunzoase slnt cele mal mari acumulatoare de cadmiu din sol, In timp ce părțile comestibile din tomate, dovlecei, ridichi, tind să aibă un nivel scăzut de cadmiu. La pH cuprins Intre 5,5 șl 6,5, cuprul poate fi de două ori mal toxic dcclț zincul, iar nichelul de patru, ori mal toxic declt zincul. La arborii forestieri concentrațiile dc elemente trasoare prezintă următorul model: rădăcini > frunziș > ramuri > trunchi. Este acreditată ideea că răsplndlrca ele- mentelor trasoare In diferite țesuturi vegetative este o carac- teristică a transportului de xllem și că maxima concentrație a unui element este legată de fluxul apei pierdută prin evapo- transpirație și durata acestui proces. Tn concluzie, lucrarea este deosebit de importantă, prin vo- lumul mare de Informații, pe care 11 prezintă cititorilor, In legătură cu elementele trasoare din mediul înconjurător terestru. Ea se adresează tuturor specialiștilor care activează In domeniul protecției mediului înconjurător, fie el silvicul- tori, agronomi, biologi, ehimișli, medici, pedologi, geografi, din industria alimentară, minieră, metalurgică și alte do- menii, care au tangență cu problematica vastă abordată in această lucrare de prestigiu. Dr. ing. M. lanculescu 33 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 19*7 * Nr. 1 Peroxidaza din floemul arbori- lor forestieri și chimiobiolumi- niscenfa. Perspective în cerce- tarea fiziologica și ecologica Biochimist CLAUDIA EVELINA BUDU Filiala ICAS — Brașov Peroxidazele din plante (EC 1.11,1.7) au un rol important în diverse funcții celulare, cum ar fi, biosinteza ligninei, generarea de hormoni și detoxifierea hidrogenului peroxidic [Conroy ș.a., 1982]. Aceste enzime sînt glicoproteine formate dintr-un singur lanț polipeptidic Și conțin, ca grupare prostetică, feriprotoporfirina IX. Fiecare plantă prezintă numeroase izoen- zime ale peroxidazei care diferă în funcție de specificitatea lor de substrat și localizarea în plante. Din literatura de specialitate se apreciază că reacția peroxidazei cu diverși fenoli este înso- țită de emisie de lumină [Aver’vanov ș.a., 1978]. [Abeles ș.a., 1978] a stabilit că complexul apă oxigenată-peroxidază este implicat in lu- miniscența țesuturilor din rădăcini și tulpini. Reacțiile peroxidative ce conduc la emisia de lumină sînt reprezentate ca fiind analoage cu sistemul leucocitic al mieloperoxidazei de la animale, descris de [Klebanoff, 1967], citat de [Salin ș.a., 1981]. Studiindu-se posibilele mecanisme ale reac- ției care furnizează emisie de lumină la peroxi- dază s-a constatat că un rol important îl are apariția oxigenului singlet Oj , in mediul dc reacție care, prin relaxarea sa la forma normală O2, determină o emisie de lumină [Slawinska, 1978]. Un posibil mecanism de reacție este re- prezentat în figura 1 [Salin ș.a., 1983]. ZR R. R R R £-c Y=o* c=o R R RO-OXR R Rz R\ . R\ C=0— \=O + h-J R R Fig. 1. Posibil mecanism de reacție a emisiei chimiluininis- cente, propus de [Salin, ș.a., 1983]. , + (O? — oxigen singlet; C = 0 — grupare carboiul excitată, hn — emisie luminoasă) Pornind de la aceste considerații teoretice, in lucrarea de față ne-am propus să evidențiem acest fenomen ce a apărut la nivelul floemului, la eîteva specii forestiere Studiate de noi (molid, brad, pin și paltin). Fenomenul de ehimibioluminiscență a fost detectat la separarea prin eleetroforeză pe gel de poliacrilamidă a izoenzimelor peroxidazei din extractul proteic de floem [Budu, 1985]. După colorarea specifică a gelurilor, cu reactiv de benzidină și apă oxigenată, emisia specifică a unor benzi izoenzimatice a fost dozată can- titativ prin incubarea gelurilor într-o soluție de acid acetic 5%. Spectrul de absorbanță a soluțiilor chimi- bioluminiscente s-a făcut prin înregistrare pe un Specord UV-VIS, Cari Zeiss Jena. Spectrele izoenzimatice ale celor patru specii studiate au fost diferite de la o specie la cealaltă, dar emisia de lumină a apărut la aceeași bandă izoenzimat-ică (fig. 2). Fig. 2. Ziitiogramelc jiirmUdiuei din floem. [molid (MO); piu (I'l); brad (BB); și paltin p’T). (->) — liamlă izoperoxB tl.izică cu cmîbu dl' lumină] Maximumul de absorbție a soluțiilor ehimi- bioluminiscente a fost același la cele patru specii studiate, la lungimea de undă de 432 nm (fig. 3). Emisia chimiluminiscentă poate fi conside- rată, între anumite limite, ca un indice al con- centrației peroxidazei [Olinescușieolab., 1985]. Ținînd seama de faptul că intensitatea emi- siei de lumină este diferită și probabil specifică pentru fiecare arbore, se poate admite ipoteza că acest efect este determinat și de alți compo- nenți biologic activi, cu funcție de reglare a activității peroxidazei, de aici și denumireapro- pusă de noi, de chimibioluminiscență [Budu, în curs de publicare]. în momentul de față, cercetările privind emisia chimiluminiscentă converg spre eluci- darea transportului de oxigen în plante [Ver- tapetian ș.a., 1974]. REVISTA PĂDURILOR ★ Anul 102 ★ 1087 * Nr. 1 23 Fig. 3. Spectrele de absorbție alo chimbioluminiscenței. (—) —molid ; (—. —■ •—)—pin; (—• — •—) — brad: (•"•) — paltin; ț-k) — maxim de absorție. Se anticipează, de asemenea, că țesuturile plantelor infectate cu organisme patogene pot emite specific lumină [Salin ș.a., 1981]. Apariția acestui fenomen, în cazul nostru la nivelul unei anumite benzilzoenzimatice, creează posibilitatea depistării reglajului genetic ce stă la baza interacțiilor dintre „compusul regla- tor”, izoenzimă și emisia luminoasă. Recent în medicină au început să se facă investigații privind efectul chimiluminiscent al mieloperoxidazei din. neutrofilul uman, normal și patogen [Dragomirescu, 1985]. în concluzie se poate aprecia că există posi- bilitatea studierii, pe -vuitor, a acestui fenomen avînd ca scop explicarea diverselor răspunsuri specifice ale arborilor, la mediu. bibliografie Abeles, F. B., Leather, G. R., Le Forrence, 1978 : Plani chemiluminiscence. Plant PhysioJ, 02, p. 096“ 698. Aver’yanov, A. A., MerzlyakM, Rubin, P. B., 1978 : Chemiluminiscence during oxidation of gossipol by peroxtdase. Blokhimîya, 43, p. 1594 — 1001. Budu, Claudia E velina, 1985: Bloluminiscenfa naturală a unor forme multiple ale peroxidazei tn anumite condiții la Abtes, Alba MUL Conferința Națională de fizio- logie a plantelor, rez. p. 9. Conroy, J. AL, Borzelleca, D. C., Mc Donell, L. A., 1982.: Homology of plant Peroxidases. Plant Pbyslol., 60, p. 28—31. Dragomirescu, T. 1985 : Chimioluminiscen/a la granu- locitul neutru fii uman. Revista de igienă, bacteriologic, para- zitologie, epidemiologie, pneumof fiziologie, 30, p. 193—222, Olfnescit, R., Al ex an dres eu, R., NlțS, S., 1985: Studiul utilizării luminatului ca donor de electroni pentru determinarea actioltălU peroxidazei. Studii șl cercetări de biochimie 28, p, 40—53. Salin, M. L., Bridges, s. M„ 1981: Chcmiluminis- cence in Wounded Rool Tissue. Plant Physiol., 67 p. 43—46. Salin, M. L., B r i d g e s, S. M., 1983: Chemiluminiescence in soybean rool tissue: effect of various subsirales and inhibitor, I’holoblochem., Phoțobiophys., 0, p. 57—64. Slawinska, D., 1978: Chemiluminescencc and the for- mation of singlet oxygen in the oxidation of certain pohjphcnol andgulnones Photochem Photobio], 28, p 453-458 Var tapet ian, B B., Agapora, L. P., Aver'ya* nov, A. A., Veselovsky, V. A., 1974: Keu> approach to sfudy of oxygen transport in plants using chcmiluminescent method. Naturc, p. 249, p. 269. TerOxldase In the phloem of forest trees and chemibloluminlsteDce Fi os; uts in the jh jsiologfcai and ecologleal research The photoactive featnres of peroxidase in the phloem of various forest specios were pointed out: spruce, pine, fir, sycomore maple. Chemlblolutnniscence was detected in the polyacrylamfde by means of benzldine and hydrogen dioxldc reagent. Thepbenomenon oceurred at the Same isoperoxidasc, regardless of the species. The chemibioluminiseent emlsslon obtained in the 5 % acetic acid solution showed the same absorptlon maximum at 432 nm. The ditferent light Intensity of each tree allows a tentative explanatlon of various physiologlcal processes, such as oxygen transport In the tree, its specific response to environmental condiționa. 24 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 ★ 1W? * J Lupii și echilibrul ecologic al pădurilor din Bucovina Dr. ing. B, ICHIM Stațiunea experimentală de cultura molidului, Ctmpuiung Moldovenesc Pădurile de molid și brad din Bucovina, îndeosebi arboretele tinere, se află într-o stare nefavorabilă ca urmare a vătămărilor produse de cerbi, prin cojiri și roaderi la arborii în pi- cioare. Suprafața acestor păduri se ridica, în anul 1972, la 50956 ha, din care 42526 ha molid și 8430 ha brad, majoritatea fiind situate în primele 2—3 clase de vîrstă (tabelul 1). existența lupilor. Inventarierile, efectuate în ultimii ani, au stabilit că efectivele anuale ale acestora ar fi cuprinse între 112 și 209 exem- plare, în medie un lup la 2500 hectare pădure; dacă ne referim la toată suprafața județului, ar reveni un lup la 4800 hectare. Desigur că aceste cifre și calcule sînt relative, dacă avem în vedere comportamentul și modul de viață a Tabelul 1 Situația pe clase de vlislA (hn) a arboretelor de molid șl brad vătămate de cerbi, prin coUrl șl ronderl, lu pădurile Județului Suceava (Ichim, 1975) Specia Clasa de virată (ani) Total ha <20 | 21-40 41-60 61-80 | 81—100 >100 molid brad 9.752 2.999 12.045 2.537 11.938 1.366 7.619 907 658 249 514 282 42.526 8.430 Total /o 12.751 25,0 14.582 28.6 13.304 26,1 8.616 16,9 607 1,8 796 1.6 50.656 100 în prezent aceste cifre sînt mult mai mari, deoarece din anul 1972 și pînă acum suprafețele calamitate au crescut mult. Bănile provocate de cerbi pot ajunge pînă la 2,6 m lungime, dar, indiferent de dimensiu- nile lor, ele constituie porți de intrare pentru sporii unor ciuperci din genul Tomes care duc, în final, la apariția putregaiului roșu. Cercetările care s-au făcut [Ichim, 1975] au arătat că înălțimea putregaiului, la arborii vătămați, poate ajunge pînă la 6 — 7 m în funcție de vechimea și dimensiunile rănilor, vîrstă arbo- rilor etc. Viteza de propagare anuală în lungime este de 22 cm. Aceste răni, fiind localizate la baza arborilor, de unde rezultă sortimentele cele mai valoroase, pagubele care se produc prin deprecierea și declasarea lemnului sînt foarte mari. în aceste păduri există milioane de arbori cu vătămări de acest fel, iar volumul lemnului depreciat se ridică la aproape 2 milioane m?. S-a constatat că cerbii produc vătămări de acest fel în tot timpul anului, cele mai periculoase fiind cele produse în perioada de vegetație care, de altfel, sînt și cele mai frecvente. După cum se vede, este vorba de un dezechi- libru ecologic [Giurgiu, .1982] între vegetația forestieră și fauna cinegetică din această zonă. La nivelul anului 1974 efectivele de cerbi, de toate viratele și sexele, în pădurile județului Suceava se estimau la 5868 exemplare, adică 1,3 la 100 hectare. (Această evaluare este însă aproximativă și nu se poate lua în calcul). Problema calamităților provocate de cervide în pădurile de rășinoase, de aici, se leagă și de lupilor, metoda de evaluare aplicată, daunele provocate vînatului, animalelor domestice etc. Fig, 1, Lupi impușcați In Ocolul silvic Broșteni, Intre ani 1901 — 1986 (după evidențele Ocolului). Factorii principali care influențează asupra efectivelor de lupi în această zonă sînt: — masivele întinse și compacte de păduri, care ocupă peste 51% din suprafața județului, posibilitățile de combaterea lor fiind astfel diminuate; — efectivele ridicate de cervide, care constitu- ie hrana de bază în timpul iernilor*); — efectivele ridicate de animale domestice, îndeosebi de oi, care constituie sursa lor prin- cipală de hrană, în timpul verii, cînd se află la pășune prin munți și păduri; — infiltrațiile din afară, mai ales din nord și est. Oile și cervidele constituie aici — după sezon — hrana lor de bază și, în același timp, cea preferată. * în iernile grele se cunosc cazuri cînd, Împinși do foame, au mlncat și clinii din lanț dc prin gospodării. REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1987 * Nr. 1 25 Pe măsură ce oile și celelalte animale domes- tice se retrag de la pășunat, crește, presiunea lupilor asupra cervidelor care, in perioada de primăvară-toamnă, atinge nivelul cel mai scăzut. îu această zonă se întreprind acțiuni pentru combaterea lupilor, rezultatele care se înregis- trează fiind semnificative. Pentru stîrpirea lor se oferă premii care au fost și sînt substan- țiale, nu numai acum, dar și în trecut. Zachar, Guzman ș.a., £19011 arată că „împușeîndu-se la o vînătoare în anul 1856 o lupoaică, pădurarul însărcinat cu paza începu a plînge, pentru ca prin aceasta i s-a detras venitul ce îl avea an de an prin prinderea puilor de lup”. Prof. E. Bo- tezat (1931), specialist și renumit cercetător în domeniul biologiei vînatului în această zonă, relatează despre performanța unui vînător din satul său care impușcase, în viața sa, un număr de 70 lupi. Această cifră însă, în zilele noastre, a fost de mult depășită, avînd în vedere mij- loacele perfecționate folosite (arme de foc, Otrăvuri etc.). în Ocolul silvic Broșteni de exemplu, a cărui suprafață este de peste 31 mii ha, in perioada 1961—1986 au fost împușcați și distruși 212 Inpi (fig. 1), revenind in medie anual cîte 8 exemplare. Cei mai mulți au fost impușcați în anii 1977, 1975, 1971, iar în primele 6 luni aleanului 1986,13 exemplare. Tot in acest Ocol, în iarna a nulul 1981 - au împușcat intr-o singuri zi, la o vinul oare. 5 lupi a căror prezența, n fost la timp semnalată de organele silvice, Perfor- mante de acest fel --un Înregistrat și iu alte ocoale .silvice itiilibulnt. Imobcnl ș.a.). Pe iot. cuprinsul județultii Suceava iu pe- rioada 197(i —1986 nem. I), s-a împușcat, capturat și di ni nu umm undi, atuialâ, cile 95 exemplare (aproximativ 5'\, 7K — 1 !»8t; (cpiu. h (dupil eilden|rlr iirwilrlnr slhh'rl Anul £ | [ ' [ | | । I 69 81 63 1031102 102 t®9 împuțeați ’ I I | I 96 llO lllj 90 1.040 Cei mai mulți s-au împușcat în anul 1985, în anul 1984 și în prima jumătate a anului 1986. Cînd apare cîte o haită de lupi pe timp de iarnă într-un ocol silvic, ravagiile pe care le face în rindul vînatului sînt foarte mari, mai ales dacă lupii sînt veniți din alte zone. S-au semnalat astfel de cazuri îndeosebi în Ocolul silvic lacobeni, pe piraiele Scorușu, Orata și Argeș tiu. Tot în acest Ocol , unde efectivele de cervide sînt foarte ridicate, ca și daunele provocate arboretelor și plantațiilor, în perioada 1957—1966 în fiecare iarnă se găseau cîte 20—30 ciute, sfîșiatc de lupi, care le cădeau victime prin lunile ianuarie-martie. în Ocolul silvie Cirlibaba, între anii 1975 —1985, s-au găsit în timpul iernilor un număr de 177 exemplare de cerbi și ciute, 66 căpriori sfirtecați, în majo- ritate, de lupi (probabil și rîsul are partea sa de contribuție). Iarna, pe crusta tăioasă de zăpadă, lupii cir- culă foarte ușor iar cervidele, care se scufundă, cad mai repede victimă, mai ales ciutele care, îngreunate de sarcină, se mișcă mai greu. Pe- rioada critică pentru acestea se află in a doua jumătate a iernii. S-a observat că lupii folosesc tactica de învăluire, goniud și mînînd vînatul la ape și pîraie unde, din cauza gheții, alunecă și astfel este mai ușor de capturat. Așa se explică faptul că cele mai multe ciute sfîșiatc B-au găsit la apa Bistriței și pe. pîraiele laterale. De multe ori în timpul iernilor cînd Bistrița nu era înghețată decît la margini, se găseau dimineața în mijlocul apei stînd ciutele iar pe mal lupii, care dispăreau imediat la apa- riția oamenilor. Cînd pornesc la pradă, după- cum arată și [Tarouca, 1899], merg în șir ca gîștele și calcă unul pe urmele altuia, astfel invit numărul lor este greu de stabilit. Cînd ajung la locul dc vinat, după ce se răsfiră în evantai, încep a hăitui. Vara pe la sliui fac pagube, de exemplu intre abil insa 1936 sem. I în unele păduri din (Roiul silvic. Pojorita au răpit și distrus un număr de 183 bvîm? și 5 bovine (tabelul 3). Tabelul 3 Anluuilr domestice (număr) distruse de lupi In unele jtiidurl din Ornlnl silvie Pojorita. In perioada 1882—1886 Seni. I (după datele sectorului veterinar CJuipitluiiy Moldovenesc) Anul 1982 1983 1984 1985 1986 seni. I Total Ovine 83 39 42 7 12 183 bovine 2 2 1 — — 5 Total 85 41 43 7 12 188 în perioada dc împerechere și îndeosebi iarna cînd se adună în haite, ca și toamna tir- ziu cînd lupoaicele își învață puii să vîneze, ur- letul lor poate fi auzit în aceste păduri. Urletul constituie un mijloc de înspăimîntare a vînatu- tului gonit și de comunicare între ei, în diferite situații. în această zonă, în afară de lupul obiș- nuit [Fischer, 1899], mai apar uneori și așa-nu- miții lupi de stepă care sînt ceva mai mici și mult mai sîngeroși. Din cele prezentate mai sus rezultă că există mari efective, de lupi în aceste păduri, dar și efective ridicate de cervide, ca și pagube imense cauzate arboretelor tinere de rușinoase. 26 REVISTA PĂDURILOR ★ Anul 102 * 19S7 * Nr. 1 Pe de altă parte, deprecierea și declasarea lemnului în aceste păduri, indirect, se datorese și lupilor, căci, dacă numărul acestora ar fi ceva mai ridicat, efectivele de cervide ar fi mai apropiate de normal, iar pagubele în păduri mai reduse. Cu alte cuvinte este necesară o nor- malizare a efectivelor (ca număr, vîrste, sexe), nu numai in cadrul unei specii, ci și între dife- ritele specii de vînat. în această privință și omul are un cuvînt de spus. în unii ani s-a făcut o reducere, prin selecție, cu arma a efectivelor de cervide în județul Suceava (tabelul 4). Tabelul 4 CerlvMe extrase, prin selecție, eu arma In Inspectoratul Silvic Suceava, Intre anii 1969 —1973 (după Studiul ISJ Suceava șl Stațiunea IC AS Clmpuluny Moldovenesc) Anul 1969 1970 1971 1972 1973 Total nr. Cerbi, ciute 676 613 562 452 539 2842 Căpriori 499 476 481 632 364 2452 în perioada 1969—1973 s-au extras 2842 cerbi, ciute și viței și 2452 căpriori și căprioare, în Ocolul silvic Cîrlibaba, între anii 1965—1983, s-a extras un număr de 184 cerbi, ciute și viței, iar în Ocolul silvic Broșteni (fig. 2) s-a extras în același mod, un număr de 316 exemplare, din care 117 cerbi și 199 ciute. în mod similar s-a procedat și în celelalte ocoale silvice din județul Suceava. Fig. 2. Cerbi și Ciute extrase prin selecție In Ocolul silve Broșteni Intre anii 1971-1082 (după evidențele Ocolnluiji. în ultimii ani însă această acțiune a fost stopată, ceea ce, după părerea noastră, consti- tuie o greșeală. Pe de o parte stârpim lupii, îi combatem prin toate mijloacele (arme de foc, otravă, capcane, lațuri etc.), iar pe de altă parte normalizarea efectivelor de cervide nu se realizează. Efectivele sporesc an de an, dar și pagublele cresc în pădure. Această operație nu poate fi lăsată numai pe seama iernilor grele, cînd știm că unele exemplare de vînat dispar. După cum silvicultorul intervine într-un arboret pentru a elimina arborii useați, bolnavi, atacați, fără viitor etc, tot așa trebuie să inter- vină și în populațiile de vînat pentru a le menține sănătoase, puternice și să realizeze trofee apre- ciate. Nu putem neglija această acțiune, foarte importantă. Totodată este necesar să se opti- mizeze structura arboretelor, spre a oferi hrană vînatului. Se impune de asemenea, o mai bună furajare artificială a vînatului pe timp de iarnă. în unele țări apusene unde nu există lupi, pagubele, produse pădurilor de către cervide, sînt imense; cauza eâte tocmai neintervenția omului în rîndul efectivelor de vînat și a lăsării acestei probleme la voia întâmplării. Comparînd graficele din fig. 1 și 2 se desprinde corelația strînsă care există între efectivele de cervide și cele de lup, confirmîndu-se astfel legea Iui Voltera, privind relația pradă-prădător [Stu- gren, 1982], , Interesant este faptul că recordul mondial la lup s-a realizat în această zonă*), dar nu același lucru îl putem spune despre trofeele de cerb care se recoltează aici. Cauzele se în- țeleg de la sine și nu mai insistăm asupra lor. Problema reducerii și normalizării efectivelor de cervide, în această zonă, care condiționează calitatea producției de masă lemnoasă, este de mare actualitate. De aceea, trebuie să se mai reducă din intensitate acțiunea de combatere a lupilor și să se continue cu reducerea efectivelor de cervide, așa cum s-a procedat mai înainte cu cîțiva ani. Operația trebuie făcută treptat, de cadre competente și cu simțul răspunderii. Să nu uităm, că unul din cei mai importanți factori, pentru creșterea producției și producti- vității pădurilor noastre, este acela al reducerii pierderilor provocate prin declasarea și de- precierea lemnului, prin putregai de diferite forme. Nu este suficient să avem număr cores- punzător de arbori la unitatea de suprafață, dacă, aceștia Sînt cu răni și putregaiuri. Trebuie să avem păduri productive, sănătoase și eco- logic echilibrate. In păduri să avem și cerbi și lupi și toate speciile de vînat, dar și arbori iară defecte, potrivit legilor ecologice. Deși produsul principal al pădurilor este lemnul, iar sarcina dc bază a ocoalelor silvice este ca, prin activitatea lor, să producă masă lemnoasă cît mai multă și dc cea mai bună calitate, în prezent la aceste unități nu este atent urmărită și controlată problema calității lemnului pe picior. Nu putem spune că nu avem suficiente cadre de ingineri și tehnicieni Ia ocoale, dar este necesar ca la ocoalele silvice să fie introdus un indicator de plan, referitor la calitatea producției de masă lemnoasă. Introducerea unui indicator în această pri- vință ar fi oportună și acesta ar putea fi re- flectat prin volumul procentual al lemnului *5 ing- N. Goicea a împușcat în iama anului 1983, ii^ Ocolul silvic Vatra Bornei, un exemplar capii al de lup al cărui iroleu s-a evaluat In 180,02 puncte GIC, fiind pre- zentat la Expoziția cinegetică internațională de la Brun — Cehoslovacia, din anul 1985, și Niireuberg 1986. RXVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1987 * Nr. 1 27 depreciat, declasat sau cu putregai,care rezultă prin exploatare, sau de procentul arborilor cu răni provocate de vînat, rezinaj etc. și care s-ar putea stabili prin sondaje periodice. Legată de problema calității producției dc masă lemnoasă este, desigur, si existența lupilor care, cu toate pagubele pe care le mai produc, îndeplinesc un rol foarte important în viața pădurilor din această zonă, prin reglarea efec- tivelor de eervide, rol pe care omul cu arma, după cum se vede, il îndeplinește mai greu. Nu sîntem împotriva vînatului; cerbii, lupii, toate celelalte viețuitoare, din păduri aparțin ecosistemului forestier și trebuie considerați ca atare. Se impune însă stabilirea și menți- nerea echilibrului ecologic, necesar unui raport optim, intre gospodăria cinegetică și cea silvica, fără de care problema gospodăririi superioare a pădurilor din Bucovina, a creșterii productivi- tății și calității producției de masă lemnoasă nu poate fi rezolvată. BIBLIOGRAFIE Botezat, E., 1922 : Die Vanctăten des Edethirsches in der Gebiet der Bslltchen Waldkarpathen eon Rumănien. Bul. Soc. R. St. An. 25 București. * • * , 1031: Neaes aus udem Leben des WSlfes tind Wildsch- weines. Bul. Fac. St. Cernăuți. • * * , 1035: Die Edelhirsehe und das Krtmcngea/ciek unler Ukologischen Gisichlpitnklen. Bul. Fac. St. Voi. IX GernKuți. Flschcr , E., 1890: Fauna der Bukovina, GzemowJtz. Giurgiu, V., 1982: Pădurea și Di Horn!. Editura Cms, București.' Ichim, R., 1975: Cercetări asupra calității lemnului Fn arboretele de molid din nordul /arii. Seria a I t-a IGAS, Bucu- rești. , 1979: Cu printre la unele probleme ecologice ale pădu- rilor din Bucooina. Revista pădurilor nr. 4. T a r o u c a, E., 1899 : Handbuch der Wildhege. K&in Heger- kein Jâger. an, E„ 2a char, A. ș.a. 1001: Commisstonsverleg Moriz Pcries. Wicn. Land, und Forstuiirlschaft u. deren Indus- triei, Jagd u. Flscherei in der Bukovina, * * * , 1074: Studiu privind valorificarea produselor acce- sorii, ale pădurilor, IS J-Suceava și Stațiunea ICASCimpulung- Moldpvenesc. S tu gr cu, B., 1982: Bacele ecologiei generale. Editura Științifică șl Enciclopedică, București. Woolves and ecological bălăuce In the Bukovina foresls Thearticlemakcsashort analysîsof tlie spruce and white fir lor est s in the Bukovina, affected by red-dccr gnawing and pceling at standing trees, in correlation wiih the effcctives ol reed-deer and woolves. The arca of conifer forests affected by tlie red-deer browslng and peeliug is more than 50 thousand ha and the vo- lume of wood degraded is moțe than 2 million ma, which requires adequate steps. Notă către autori Autorii sînt rugați eă respecte următoarele reguli generale privind elabo- rarea și prezentarea articolelor spre publicare: — articolele vor fi dactilografiate, pe o singură pagină, la două rînduri; — tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Explicația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată; — numele autorilor vor fi precedate de inițiale; — articolele se trimit eu o notă însoțitoare în care se vor indica: profesia, titlurile academice, științifice sau didactice, locul de muncă, localitatea și adresa, numere dc telefon, referitoare la autor; — articolele nu trebuie să depășească opt pagini dactilografiate, la două rînduri, inclusiv bibliografia, rezumatul și figurile. Rezumatul articolului, de maxi- mum zece rînduri dactilografiate, va fi înaintat în limba română șî tradus în limba engleză; — citarea lucrărilor în text se va face prin indicarea autorului și a anului de apariție a lucrării citate. Bibliografia se va prezenta după normele folosite la Revista pădurilor. Lucrările executate în cadrul diverselor instituții vor purta aprobarea aces- tora spre publicare. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Lucrările care au fost publicate integral sau parțial nu mai pot fi trimise spre publicare la Revista pădurilor. Nu se admite trimiterea concomitentă a articolului și la alte publicații. Corecturile trimise autorilor vor fi înapoiate la redacție în maximum 2 zile de Ia primire. Nu se admit modificări esențiale față de manuscris. 28 REVISTA PĂDURILOR * Anul 10Z ★ 1PS7 * Nr. 1 Semiofhisa alternaria Hb. (~Mac aria alternaria HbJ (fam. Geometridae^ un dăunător important al salcîmului Dr. îng. GABRIELA DISSESCU I GAS—București Genul Semiothisa Hb. din familia Geome- tridae este citat în. literatură, pentru Europa, cu cîteva specii care atacă* diferite rășinoase sau foioase. Astfel, Semiothisa liturata CI. atacă, acele de Pinus silvestris, Picea excelsa, Juni- perus communis; 5. signaria Hb. atacă la Picea excelsa, P. orient alis; continuaria Ev. atacă în masă acele de Larix sibirica; S. aestimaria Hb. este specific pentru Tamarix gallica; £. alternaria Hb. detaliază specii de Alnus, Salix, Prnnus spinosa, Quercus, uneori Populus, Betula, Pirus; S. notata L. atacă frunze de Betula, Salix, Alnus, Quereus și alte foioase; A'. shangaisaria Wlk. atacă pe Salix (1-7). Sc constată că nici o specie nu este citată ca dăunător la salcim, cu atît mai puțin nu se menționează posibilitatea unor detalieri în masă. Din această cauză, credem că nu este lipsit de interes să semnalăm că în țara noastră au fost observate în ultimii 30 de ani detalieri de dife- rite giade, cauzate de Semiothisa alternaria Hb., în diverse salcimetc. Astfel, în iunie 1956 am colectat omizile acestui cotar într-o pădure de salcim — total detaliată — din apropiere de Buzău (Rușețu) și, din creșterile executate, am obținut pupe și adulți. în august al aceluiași an, în apropiere de Brăila, în cîteva perdele de salcim detaliate am capturat numeroase exemplare de adulți de S. alternaria (fiind un zbor foarte puternic), în 1966, pe șoseaua București— Ploiești,într-un pîlc de sa Ici ini situați Ia km 32, la intrarea în comuna Ciolpani, în mai și iulie-august, am recoltat omizi din această specie, iar la începutul lunii august am capturat, la surse luminoase, numeroși fluturi, în 1967 am găsit relativ numeroase omizi ale speciei menționate, în frun- zișul unor salcim! doborîți în pădurea Piscu- Tunari (U.P. XII, u.a. 2, 49a ) din raza Oco- lului silvic Calafat, fără însă a se înregistra detalieri importante. în toamna anului 1972, Ocolul silvic Călărași a trimis la ICAS (pentru determinare) pupe recoltate prin sondaje de sol, executate în salcîmete puternic detaliate în pădurea Lehliu. Din aceste pupe, primăvara am obținut fluturi de S. alternaria. în toamna anului 1985 s-au primit la ICAS, de asemenea, probe de pupe precum și semnalări de atacuri din partea Ocoalelor silvice Buzău (pădurea Rușețu), Urziceni (pădurea Groasa), Călărași și Cimpina. Din pupele primite pentru identi- ficare, au apărut adulți ale aceleiași specii. Tinînd seama de repetarea cazurilor de deta- lieri, fie observate direct, fie înregistrate în urma sesizărilor din partea unor ocoale silvice, se poate presupune că în realitate atacurile cauzate de acest dăunător au fost mai nume- roase, mai frecvente și răspînditc în salcîmete situate și în alte regiuni ale țării. Pentru informarea organelor silvice din pro- ducție, în vederea ușurării recunoașterii acestui dafoliator, în cele ce urmează vom da o scurtă descriere a dăunătorului și vom prezenta cîteva date obținute în legătură cu acest cotar. Fluturele are anvergura de 28—32 mm. Ari- pile anterioare sînt alb-cenușii, cu trei dungi transversale și multe puncte mici maronii. Sub vîrful aripilor anterioare există cîte o știrbitură curbă, marcată de o dungă brună, această colo- rație prelungindu-seșipc franjurile din această zonă. Aripile posterioare au un punct central de culoare închisă și două dungi transversale, relativ neclare (fig. 1). Omida este verde-deschis sau cu nuanțe spre brun, pe inelele mediane, lateral, trei pete triun- ghiulare brun-roșcate. Partea abdominală este verde. Este o omidă relativ subțire (fig. 2). Pupa fusiformă, cu lungimea de 1,0—1,2 cm, are culoare brună, brun-roșcată. Abdomenul se Fig. 2, Omidă de Semiothisa alternaria. Fig, 1. Fluture de Semiothisa alternaria. A b Fig. 3. Papă de Semiothisa alternaria. a. pupă In mări- me naturală, b. cremastor mărit. REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 ★ 1987 * Nr. T 29 Tabelul 1 itatc In knAtură eu pupele hibernante deSemiolhisa allernaria (recoltări fu toamna nnulul 1985) Ocoiul silvic Nr. pupo, analizate. S Parazitări cauzate de ...(%) Ichneumoni- dae1 Pteramalidae* 9 4 grai 9 1 grai BuzâU Urziceni 108 81 55,5 49,4 35,0 22,5 18,8 17,1 28,1 19,8 5,0 6,3 2.4 5,6 2,5 *) Speciile de Ichneumonidae recoltate slnt In curs de deter- minare. 2) Determinare I. Ceianu: Stichbcrepis armata Forster (Pteromalidac) citat fa literatură pa Semtothisa literala CJ. șl Stjnanlhcdon scoliaeforme. continuă, prin cremaster, care prezintă la bază sculpturi, și se prelungește sub forma triunghiu- lară. la vîrf se bifurcă și fiecare bifurcare are cîte un mic spin (fig, 3). Specia este bivoltină. Prima generație de fluturi zboară, la sfîrșitul lui aprilie, începutul lui mai, a 2-a generație, în luna iulie. Omizile din prima generație se dezvoltă din a 2-a sau a 3-a decadă a lunii mai, pînă în luna iunie, iar cele din generația- a 2-a, de la sfîrșitul lui iulie, pînă la sfîrșitul Iui august. Impuparea are loc în sol și iernarca este în acest stadiu de dez- voltare. Pe baza pupelor primite pentru analiză în toamna anului 1985, am determinat și unele date biologice în legătură cu populațiile hiber- nante ăe 8. allernaria (tab. 1). Din date reiese că la generațiile hibernante proporția de femele a fost relativ-mare, ceea ce lasă să se deducă repetarea detalierii salcîme- telor și în cursul anului 1986. Parazitarea pupe- lor cauzată de mai multe specii de Ichneumo- nidae a fost relativ mare, în special la femele, reprezentind cca o cincime, respectiv o treime, din totalul de femele. Mortalitatea cauzată de pteromalidul Sticli ocrepis armata Forster a avut valori mai scăzute. Din cele relatate se poate conchide că geo- metridul Semiothiea alternaria Hb. — semnalat pentru prima oară în literatura de specialitate ca defoliator la salcîm — poate deveni un dăunător de importanță majoră pentru sal- cîm ete. Ca urmare devine necesară includerea sa în lista detaliat orilor de prognoză și determinarea caracteristicilor popula ționale, separat pentru cele două generații anuale, și pe parcursul evo- luției gradațiilor. în ce privește aplicarea unor măsuri represive împotriva acestui nou defoliator, este de dorit ca, în cazul folosirii unor intervenții chimice, să se analizeze cu mare răspundere necesitatea tratamentului și perioada de aplicare. Astfel, ținînd seama că salcîmul este o plantă meliferă importantă, se impune evitarea utilizării unor substanțe toxice pentru albine în perioada de înflorire și este preferabil să se intervină cu tratamentele corespunzătoare împotriva omizilor din a doua generație (în timpul verii). BIBLIOGRAFIE Arnoldi, L. V. ș.a., 1953: Vredileli lesa (Spravocinik) voi. I. Izd. Ak. Nauk SSSR, Moskva—Leningrad, 216 Gusev, V. I, Riinski-Korsako v, M. N., 1951: Opredelilet poorejdenu lesnîh i dekoralionih dereoeu i kuslar- nikou europeiskol cîasli SSSR. ’Goslesbumizdat, Moskova— Leningrad. Lamport, K., 1831 : Die Grosschmetlcrlinge und Raupen Mitteleuropas, Veri. Schrciber, Esslinger-Jfunchen: 260. Patocka, J., 1978: Zur Puppenmorphologie und Taxo- nomle der Unter familie EnnOmlnae, insbesondere der Tribus Bistonini (Leo. Geometndae), VJstnik căskoslovenskă SpoIeC- nosti zoologike. XLII. Schwenke, W-, 1978: Die Forslschădlinge Europas, 3Bd. Sclimetterlinge. P. Parcy, Hamburgu. Berlin ; 238 — 239. Spui fer, A., 1910: Die Schmelterlinge Europas, Bd. II, Schweizerbarr sche Veri. Stuttgart : 97- Rebel, H., 1910: Schmetterhngsbuch. Schweizerbarl scite Veri. Stuttgart; 395. Senllolhisa alternaria Iii) (— Macaria allernaria Hb.) (Geometrulae fam.) aa Important acacia pest Attacks of Semiolliisa alternaria J-Ib. in acacia are for the flrst ztime referred to In the field literaturo. Sevcral serlous defoliation situations are presented as weU as their recurrence during the past 30 years in the same acacia stands (forest district Buzău : 1956, 1985—1986 ; forest district Călărași: 1972, 1985 — 1986). Gertaln data on blbemating pupae populations in the forest district» Buzău and Urziceni are also put fortli. 30 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 19.17 f vr. j Orientări în studiul stabilității la eroziune a canalelor de pămînt Prot. dr. ing. S- A. MUNTEANU Membru corespondent al Academiei R. S. România Dr. ing. I. I. CLINCIU Universitatea din Brașov Dr. ing.N. LAZĂR ICAS-Filiala Brașov Ing. N. GOLOGAN IQAS-Bucnrești 1. Cadrul general al problemei Rațiuni de ordin economico-energetic impun orientarea soluțiilor tehnice de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale spre folosirea cu precădere a lucrărilor hidrotehnice din ma- teriale locale. Este vorba de adoptarea de tipuri de lucrări cu un consum cît mai redus de ma- teriale energointensive. în special, se pune pro- blema economisirii la maximum a cimenturilor și oțelului-beton. în această ordine de idei, este evident că, în cadrul soluțiilor de evacuare dirijată a apelor din bazinele hidrografice torențiale, în special a apelor de viitură, folosirea tipurilor de canale de pamînt*’,prevăzute, sau nu, cu consolidări elastice (vegetație ierboasă, vegetație lemnoasă, îmbrăcăminți din nuiele, gărdulețe, cleionaje de diferite tipuri și combinații, zidărie uscată, anrocamente etc.) va căpăta o pondere pri- oritară față de canalele eu îmbrăcăminți rigide, consumatoare de ciment. I?e lingă avantajele economice incontestabile, canalele de pămînt pot contribui apreciabil la înfrumusețarea peisa- jului local precum și la realizarea unor lucrări cu un mare grad de durabilitate, practic per- manente, dacă sînt judicios concepute, ampla- sate și protejate — în special cu vegetație fo- restieră — și dacă sînt întreținute la timp. în cele ce urmează, se va considera noțiunea de canal de pămînt în accepția sa cea mai largă, adică înglobînd toate tipurile de albii deschise avînd forma secțiunii transversale,panta și rugozitatea relativ constante în lungul curen- tului și, evident, fiind cît mai apropiate de forma rectilinie în plan. Aici, se includ : — canalele de pămînt propriu-zise eu profil unic, prevăzute sau nu cu îmbrăcăminți de protecție elastice; — canalele cu profil transversal dublu, con- solidate în sistem mixt avînd: • profilul minor (inferior) și patul protejate cu îmbrăcăminți rigide (zidărie hidraulică**' etc); • profilul major (superior) amenajat după regulile unui canal tipic de pămînt, chiar dacă talazurile sînt prevăzute în proiect a fi consoli- date cu îmbrăcăminți elastice; *) Conținutul noțiunii de pămînt este cțl folosit In țjeoieh- ulcă, respectiv In mecanica pămînlnrilor. Pentru eliminarea parafrazărilor, folosim denumirea de „zidărie hidraulică’' in Ioc de „zidărie de piatr ă cuhnortar de ciment”. REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 ★ 1M7 ★ Nr. 1 — albiile naturale rectilinii aau cvasirectilinii ale pîraielor cu caracter torențial și, în general, ale pîraielor din zona montană. Sub raport funcțional, este vorba de albii artificiale sau naturale întîlnite în amenajări de torenti, în amenajări cu scop salmonicol sau în cele pentru irigații, ori pentru instalarea de microhidrocentrale destinate intereselor sil- viculturii și exploatărilor forestiere (cabane, cantoane, uscătorii de fructe sau de semințe etc.). în cazul canalelor folosite în amenajarea to- renților, avînd în vedere violența viiturilor, este recomandabil ca Ia stabilirea geometriei transversale și longitudinale a acestor lucrări să se ia în considerare natura și dispunereaîmbră- căminților de protecție elastice, numai în ceea ce privește rugozitatea albiei și, deci, numai pentru dimensionarea pur hidraulică în vederea cuprinderii debitelor de evacuat și nu în privința Stabilității proprin-zi.se la dinamica exercitată de curentul de apă. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al studiului stabilității la eroziune, să se considere canalul ca fiind integial consti- tuit numai din pămînt, fără îmbrăcăminți elastice, iar aplicarea acestora să fie considerată numai ca o măsură suplimentară dc prudență, în definitiv, îmbrăcămințile elastice sînt, prin definiție, îmbrăcăminți care permit, într-o mare măsură, deformări ale taluzurilor și patului albiei și au, în același timp, capacitatea de a se deforma ele însele, o dată cu albia, în cadrul unui proces continuu de adaptare a acesteia la acțiunea curentului de apă. Oricum, curentul poate provoca eroziuni periculoase ale canalelor de pămînt. De aceea, se impune verificarea acestora la asemenea fe- nomene. Avem de. a face, aici, cu una dintre cele mai complexe și dificile probleme cu care este confruntată proiectarea diu domeniul ame- najării albiilor deschise cu pat mobil. în natură, există o infinitate de situații care, pînă la urmă, nu pot fi studiate decît încadrîndu-le în anu- mite modele simplificatoare și făcînd uz de ipo- teze care deseori se îndepărtează, destul de mult, de realitate, și aceasta mai ales încazUl cursurilor de apă cu caracter torențial. 2. Două orienlări fundamentale De-a lungul timpului, în studiul stabilității la eroziune a canalelor de pămînt, au fost ela- borate numeroase metode bazate pe diferite criterii. 31 Totuși, pînă în prezent, nu se poate spune că s-a ajuns la crearea unei metode sigure, care să ofere certitudinea obținerii unor rezulatate com- plet satisfăcătoare în acest domeniu. în multitudinea de formule, grafice și tabele apărute se disting însă două orientări princi- pale, în jurul cărora s-au conturat și se contu- rează încă studiile în materie: — una mai veche, bazată pe stabilirea unor valori maxime admisibile ale vitezei medii a curentului, valori sub care se presupune că nu se produc eroziuni periculoase în albie, și — alta, mai nouă , axată pe teoria efortului unitar tangențial la perete, denumit „efori unitar de antrenare” sau „forță imitară de tîrîre” ori, impropriu, „forță de antrenare” etc. 3. Criteriul vitezei medii a curentului Metodele cele mai simple, dar și cdernai apro- ximative, de a aborda problema stabilității canalelor de pămînt la eroziune, constau in considerarea unor viteze medii ale curentului ca funcții de natura și dimensiunile particulelor din care sînt alcătuiți fundul și pereții albiei. în acest sens, au fost stabilite de multă vreme, pe cale empirică, valori limită ale vitezei medii, care nu trebuie să fie depășite șis-au recomandat numeroase grafice și tabele (spre exemplu, DU BTJAT a dat asemenea tabele, încă în 1816). în cele ce urmează, nu vom insista asupra metodelor bazate pe viteza medie a curentului deoarece aspectele practice de proiectare, axate pe acest criteriu, sînt, îndeobște, simple, cu- noscute și aplicate pe scară largă. Totuși, pentru a avea la dispoziții; valori de referință care să servească la comparații ale rezultatelor obținute prin diverse metode, dăm în tabelul 1 o sinteză a recomandărilor americane („U. 8. Bureau of Beclamation”), bazate pe normele oficiale sovieiâce*J referitoare la vite- zele maxime admisibile de antrenare în canalele de pămînt. Este vorba de viteze medii ale curen- tului pentru canale din pămînturi necoezive ® și din pămînturi eoezive ®. Tabelul mai cuprinde valori ale factorilor de corecție în cazul cînd adîncimea curentului h 1 m, precum și în cazul albiilor sinuoase, avînd diferite grade de sinuozitate. în rest, folosirea tabelului nu necesită precizări suplimentare. O mențiune specială facem asupra metodei lui Hjulstroin, ilustrată în. diagrama din figura 1; cîmpul diagramei este împărțit în trei zone: • zona l-a—Eroziune — Particulele cel mai ușor antrenabile sînt cuprinse în domeniul de variație a diametrului D, între limitele apro- ximative de 1,0 si 0,1 mm. Pentru valori infe- rioare ale lui J), începe să se manifeste o anu- mită coeziune. Pentru valori D superioare, particulele sînt din ce în ce mai greu antrena- bile, datorită creșterii treptate a greutății pro- prii spre partea dreaptă a graficului. *) Glnvghidroenergoslroi (ST 24—4390) • zona a H-a — Transport —în această zonă, predomină transportul în suspensie. • zona a IH-a — Sedimentare — Pentru vi- teze inferioare liniei de separație dintre zona a II-a și zona a IH-a, particulele aflate în sus- pensie încep Să se depună. Exemplu: un canal constituit din pămînt necoeziv, avînd diametrul mediu al particulelor D = 8 mm, va începe să fie erodat la viteze medii ale curentului de ordinul U ~ 1 m/s. Eăcînd O comparație între valorile vitezei critice de antrenare (Vfr) obținute din diagrama lui Hjulstroin și valorile vitezei medii maxime admisibile (^x) din tabelul 1, categoria ® (h == 1,00 m, pămînturi necoezive), rezultă ci teva concluzii importante pentru proiectare- (tabelul 2): — se poate vorbi de o apropiere a valorilor din. șirul de diametreD, între cele două metode, abia începînd de la valori O > 5,00 mm; — această apropiere este valabilă numai pentru adîneimi ale curentului h == 1,00 m; pentru adîneimi h 1,00 m, valorile din ta- belul 1, categoria ®, se înmulțesc cu factorii de corecție de la punctul ©; — dacă Se calculează factorii de corecție cu care ar trebui multiplicate- valorile din ta- belul 1 pentru a obține valorile corespunzătoare (lin diagrama lui Hjulstroin, rezultă că acești? variază între 1,10 și 1,40, pentru 7) > > 10,00 mm; conchidem că valorile din dia- gramă pentru J) > 10,00 mm corespund unor adîneimi ale curentului h > 1,00 m; — pentru J) < 5,00 nun, valorile din dia- giamă sînt sistematic mai mici; în asemenea cazuri, factorii de corecție variază întrelimitele: 1,67 și 2,29 pentru J) a 0,25 ... 5,00 mmyja D < 0,25, factorii de corecție scad mult fiind de ordinul 0,18.. .0,74; — este de observat că la valorii) < 0,25 mm, se poate vorbi de influența apariției fenomenului de coeziune; de aceea, considerăm că pentru diametre foarte mici (care se apropie de ordinul argilelor), valorile din tabelul 1 trebuie alese din categoria ® (pămînturi eoezive) ceea ce, în tabelul 2, am Și făcut găsind, lai) -0,005 mm, Vcr = = 85 cm/s (email 3, terenuri mijlociu compacte). Practic vorbind, la valori 1) < 8.. .10 mm, tabelul 1 introduce o supradimensionare a cana- lelor, în raport cu diagrama lui Hjulstrom. De aici și necesitatea folosirii celor două metode, cu mult discemămînt. Oricum, este de reținut că experimentările lui Hjulstroin au fost efec- tuate în canale de pămînt cu particule de dia- metru uniform, fapt cave limitează într-o oare- care măsură aplicarea diagramei menționate la cazul sedimentelor naturale. O altă metodă, nefolosită încă în domeniul torenților în țara noastră, este cea recomandată de [('. B. Neill, 1967], pentru determinarea începutului antrenării în canale cu fundul și 32 revista pădurilor * Anul 102 * 1937 ★ Nr. 1 Tabelul i Valori de referință (etalon) pentru comparații cu alle metode. Viteze medii maxime admisibile de antrenare ® Pămintnri necoezivc h = 1,6P m. Albii rectilinii Nr. crt. Denumirea pfimlntului D, (mm) 1 V™» 1 Nr. (m/s) | crt. Denumirea pămlntului D, (nun) Vinar j (m/s). 1 0,005 0,15 8 15,00 1.20 Praf Pietrișuri _ d 0,05 0,20 25,00 1,40 2 a 0 a 3 Nisipuri b 0,25 0,30 10 b 40,00 1,80 1,00 0,55 75,00 2,40 4 0 11 Bolovănișuri c 2,50 0,65 100,00 2,70 5 a 12 d 5,00 0,80 150,00 3,30 6 Pietrișuri b 13 e 10,00 1,00 200,00 3,90 7 a 14 Blocuri 15,00 1,20 >200,00 >3,90 ® Pămlnturl coezive h = 1,00- Albii rectilinii u c z Denumirea pămluftihn Conținutul de particule fine, (%) Caracteristici ale pămtnturjlor Puțin compacte Mijlocii Compacte Foarte compacte Indicele porilor 2...1,2 1,2...0,6 0,6... 0,3 0.3,..0,2 0,005 (mm) 0,005... 0,05 (mm) Greutatea volumetrica: <11,8 kN/m3 <1,2 tf/m’ 11,8...16,3 1,2...1,7 16,3...20.0 1,7...2,1 20,0...21,0 2,1...2,2 1 2 Argile 30...50 50...70 — — —. Argile nisipoase grele 20...30 70...80 0,45 0,00 1,30 1,80 3 Argile nisipoase ușoare 10...20 80...00 0,40 0.85 1,23 — 1,70 4 Lotssuri tasate — — 0,32 0,70 1,05 1,35 5 Nisipuri argiloase 5...10 20...40 ca la pămlnturl necoezivc, cazul 2 6 Sol vegetal șl mll cu resturi organice nedescompuse — Ca la pămlnturl necoezive, cazul 1 a) Pentru h ?£ im: © Factori dc corecție Adincimea medie a curentului (m): 0,3 f 0,5 0.75 1,0 1.5 2,0 2,5 3,0 Factori de corecție * 0,8 | 0,0 0,95 1,0 1,1 tzl,! 1,2 ±1,2 h) Pentru albii sinuoase : Grad de sinuozitate Rectiliniu - Puțin sinuos Moderat sinuos Foarte sinuos Factori de corecție 1 1,00 0,05 0,87 0,78 pereții din pămînt necoeziv, on particule uni- unde: forme: î'er (m/a) este viteza medie a curentului de la care începe antrenarea prin tîrîre, a particu ,.. \_n.2o lelor de diametru mediu D (mm) ce constituie L"_ =2,5'WăM-] (1) patul albiei; p. — densitatea părții solide (fără (-£•._ An l * / pori) a particulelor; p — densitatea apei; p J h — adîneiniea medie a curentului (în m). REVISTA PĂDURILOR * -inul 102 * 19S7 * Arr. I 3$ Fig. .1. Diagrama lui HjulstrCm (1935). De aceea, in tabelele mai noi (tabelul 1), valo- rile maxime admisibile ale vitezei medii în sec- țiune se iau mai mari la canalele mai adinei decît la canalele mai puțin adinei. Pentru eliminarea acestor neajunsuri, în ul- timul timp, criteriul vitezelor admisibile a început să fie înlocuit prin altul, bazat pe con- siderarea efortului unitar tangențial la perete (t0 ). în special, publicarea rezultatelor cercetărilor coordonate de E. W. Lane (U. S. Bureau of Reclamation), în perioada 1937—1955, a repre- zentat un eveniment important în această orientare, în cadrul căreia au fost aduse, trep- tat, numeroase contribuții ale altor cercetători. 4.1. Canale dreptunghiulare foarte largi. Se știe că, pentru astfel de albii, se poate admite că raza hidraulică este egală, practic, cu adîn- Tabelul 2 Comparapl Inire vitezele medii crflke (V„) din diagrama Iul HJnlstroni1) și vltezela medii maxime admisibile (VMx.#dmJ In pro- iectare, din tabelul.l (la h = l,00m) : Nr. crt. A (mm) .. :,r: Diagrama Hjulstrbm Vcr (cm/s) Tabelul 1 ■ Nr. crt. D (mm) Diagrama Hjulstrflm Ver (cm/s) Tabelul 1 Categoria ® Categoria ® Categoria ® Categoria ® Vmax.&on a. (cm/s) n. (cm/s) • 1 3 4 5 1 2 3 4 5 i 0,005 85 15 85s> 7 10,00 120 100 — 2 0,05 27 20 — 8 15,00 140 120 — 3 0,25 18 30 — 9 25,00 200 140 — 4 1,00 24 55 — 10 40,00 250 180 — 5 2,50 38 65 11 75,00 290 240 — 6 5,00 05 80 12 100,00 300 270 — U S-au considerat vitezele critice de la limita inferioară a domeniului hașurat, care desparte zona de eroziune dc cele- lalte două. s) S-â ales valoarea pentru categoria ® din tabelul 1, cazul 3, ca medie (păminturl mijlocii compacte). 4. Criteriul eforturilor tangențiale imitare la perete Cu toate că metodele bazate pe criteriul vi- tezei medii a curentului sînt larg folosite în proiectare, ele nu au o fundamentare teoretică propriu-zisă și nici nu conduc la rezultate sa- tisfăcătoare. Dar, folosirea vitezei medii— care, este ade- vărat că este relativ ușor de evaluat din relația r = QC/IA, în care este debitul efectiv și A reprezintă suprafața udată — poate repre- zenta o sursă de erori importante fiindcă, de fapt, viteza din apropierea fundului este cea de care depinde eroziunea. Or, pentru aceeași va- loare a vitezei medii în secțiune, viteza la fund este mai mare în canalele mai puțin adinei. ciulea curentului — h — așa că efortul tan- gențial mediu la perete, în cazul regimului uni- form, se poate scrie sub forma : xQ = y . li. i = p , g . H . i (2) puțind admite o distribuție uniformă a lui r0 de-a lungul lățimii albiei b. Aceasta este ipoteza fundamentală de calcul. 4.2. Canale trapezoidale. La acestea, sînt de luat în considerare, față de cazul precedent, încă două aspecte și anume: • efortul tangențial real nu se distribuie uniform de-a lungul perimetrului udat; • efortul tangențial maxim pe taluze — Tq — este mai mic. decît efortul tangențial pe fundul albiei, 31 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1M7 * Vn 1 Tubului 3 Stabilitatea canalelor In eroziune ( Dhlrlbnllu șl valorile maxlnw ale eforturilor tangou]laie la perete Te) = Y* 7t* J — efortul tangențial Io perete, la un canal infinit larg; -omax — K^’ Y’ h’ 7 — efortul tangențial maxim la fundul unui canal trapezoidai; max • Y ■ h ■ I — efortul tangențial maxim pe taluzele canalului; d= Kf h- distanța do Ia fund, la care are loc —Omax hd ~ l ^Omax1 “ 1^x1= A7ms î M=N/m’ î I = panta hidraulică (egală cu panta fun- dului canalului, f); y = p ■ g. Canale trapezoldale m -» O (dreptunghiular) 3/2 2/lj b|h^ ^max Kt *™x Kt " K niax Kt 0,00**> 0,000 0,000 — 0,000 0,565 0.3 0,000 0,650 0,3' ' 1,00 0,372 0,468 1,0 0,780 0,695 — 0,780 0,730 — 2,00 0,686 0,686 1,0 0,890 0,735 0,2 0,890 0,760 0,2 ' 3.00 0,870 0,740 1.0 0,940 0,743 — 0,940 0,760 — 4,00 0,936 0,744 1.0 0,070 0,750 0,2 0.070 0,770 0,2 6,00 •— 0,980 0,755 *— 0,980 0,770 8,00 — — — 0,900 0,760. 0,2 0,990 0,770 0,2 ♦♦) Secțiune triunghiulară Canale triunghiulare 1/2 2/3 1/1 3/2 2/1 ^'max 0,325 0,375 0,480 0,565 0.650 Kt 0.7 0,7 0,5 0,3 — •—" — 0,3 Dintre numeroasele distribuții cercetate și propuse, s-a impus mai ales tipul redat sche- matic în figura 2, în care se observă că variațiile Ta și prezintă, fiecare, un maxim. Fig. 2. Tip de distribuție a eforturilor tangențiale unitare la perete, intr-un canal trapezoidai. Practic, efortul tangențial unitar maxim poate fi evaluat astfel (după U. S. Bureau of Recla- mation): • la fundul canalului: ”o.nux = • Y ■ A . î — Kmox • p • g • A• î (3) • pe taluzele canalului; K^-p-g-h-i (4) acesta din urmă, realizîndu-se Ia distanța de la fund: d = Ka - A (5) Parametrii și au rol de coeficienți dc reducere. Valorile acestora precum și ale coeficientului Kd sînt date în tabelul 3 În funcție de lățimea relativă a albiei — blh — și de coefi- cientul unghiular alf taluiielor: m = ctg^ în legătură cu cele de mai sus, se definește efortul unitar tangențial critic ca fiind forța unitară de antrenare la care particulele de pămînt încep să se deplaseze, să fie antrenate de curent prin tîrîre. Se determină diferit La fundul albiei și la taluze; se notează cu ^.er- 4.3. Canale trapczoidale de pămînt nocoeziv, din particule grosiere. Se examinează aici urmă- toarele aspecte: REVISTA PĂDURILOR ★ Anul 102 * 1987 * Nr. 1 35 4.3.1. Stabilitatea fundului canalului. Efortul v r poate ti exprimat prin diametrul particu- îâor*’ — D75 — admițînd și un coeficient de siguranță de 0,8: Vcr - 0,8 D75 (6) cu J) în centimetri. Relația (6) este valabilă.pentru greutatea spe- cifică a pămîntului: Y, = 2560 kgf/m® = 25,11 kN/m3 (7) Dacă y,.™» > Y„ 6C folosește un factor de corecție: cu Ya.r«t îu kN/m3. Astfel, dacă se ia Yv.rrn? — = 2 650 kgf/in3 respectiv — 25,997 kN/m® rezultă valoarea factorului de corecție de or- dinul a ; (J, = 1,058 a 1,1. (9) cu care se multiplică ^.cr din formula (6). în concluzie, fundul canalului este stabil la eroziune dacă: (19) 4.3.2. Panta longitudinală a canalului. Ținînd seama că în mișcarea uniformă sînt valabile egalitățile dintre panta hidraulică (J), panta piezometrică (I) și panta geodezică (f), rezultă condiția de pantă longitudinală la un canal trapezoidal cu w, b, h și Dn cunoseuți: t (11) care se compară cu panta i obținută la calculul taluzurilor; se ia valoarea cea mai mică. 4.3.3. Stabilitatea taluzelor canalului. So- luția derivă din analiza tridimensională**’ a forței de antrenare care acționează asupra unei granule situate pe- taluzul canalului a cărei înclinare, față de orizontală', este egală cu unghiul de frecare interioară a pămîntului res- pectiv. Fie

> 5 mm. 4.3.6. Valorile factorului K. Acestea pot fi calculate din relația (19) sau, mai simplu, obți- nute din graficul din figura 5. 4.4. Canale trapezoidale de pămînt necoezive din particule line și canale de pămînt coeziv. în asemenea cazuri, se neglijează efectul forței tangențiale I 5= Gw sin 0 (fig. 3), • Pentru pămînt necoeziv din particule fine, valorile %ier pot fi luate din tabelul 7—8 (S. A. •) Ecuația (19) a fost prezentată de „t". S. Burcau of Ue- clamation” [E. W. Lane, 1952; G. Carter» 1953] fv. «Lin V. T. Chow, 1950]. Fig. 5. Valorile factorului K, tn funcție de unghiul taluzelor canalului (0) și unghiul dc frecare interioară a pămlntu- lui («p). Ia pămlnturi necoezive grosiere. Munteanu, 1968: Corectarea torenților. Hidrau- lica, Inst. politehnic Brașov). ♦ Pentru pămînt coeziv, valorile t0„ pot fi luate din tabelul 7—9 (aceeași lucrare citată). * * * Modul de evaluare a efortului tangențial unitar critic, expus mai sus, s-a bazat pe dimen- siunile particulelor, în cazul terenurilor necoe- zive. în cazul terenurilor coezive, nu se pot lua în considerare dimensiunile particulelor din care este alcătuit pămîntul. Ca atare, s-a recurs la unele proprietăți ale acestuia ca: indicele porilor și gradul de compactitate a terenului. Este probabil, însă, că, pentru o determinare mai precisă a acestui efort, ar trebui să fie luate în considerare și alte proprietăți ale pămîntu- rilor; dar, asemenea date sînt încă insuficiente [Chow, 1959], bibliografie Chow, Ven Te, 1959: Open-Channel Hydraulics. Mc. Graw-Hiil, B. C- ING. Tokyo. Han cu, S„ 1971: Regularizarea albiilor rturUor miet. Editura Cerea. București. Lencastre, A., 1983 : Hidrâulica GeraL Hidroprojecto. Usboa. Lcliavsky, S-, 1961: Precis d’Hydrauliguc Pluviale. Dunod. Paris. Nisvtj, E. T., 1977: Cursa dc Hidrdulica. Ed. Globo, Porto Alegre. UrașiI. Quintelft, A. C., 1flSl : Ktdrnnhcu. Fundația Gulbcukian, Lisboa. Orientatlons In iha study ol stablllly to eroslon ol carth canals The authors show the theoretical pretnises and practicai aspects of the lwt> niain oricntulloits cnrtccrnlng the stability to erosion of earth canals. Taklng into conslderation the fact that lately the criterion «r allowablc speeds Jws been replaced by anoțher one, based on considering the unit tangențial thrust agatost the wnll (Tț), the auihor.s lay siiess on the ialter. The matter îs studied theoretically both for non-cobesive soli canals pHade uf coarse and fine particles) and lor cohesive soli canals, From the practicai point of vlew the authors preumt lahtes and dingrammes uscful for rotltlnc deslgn activlties. REVISTA PĂDURILOR ★ Anul 102 * 1987 * Nr. 1 37 £ercetârî privind stabilirea eohcî de cultura forestiera a taxodiu lui în România Dr. îng. GR. D- STOIGULESCU IC AS-București Taxodiul — iZ'ajsodtitm distichum (L.) Rich., originar clin, zona literală și de luncă de joasă altitudine din sud-estul S.U.A., a fost introdus în România de profesorul I). Brândză în anul 1885 în Grădina Botanică din București. Patru ani mai tîrziu s-au realizat primele plantații forestiere la Arad. în prezent, deși ocupă numai 257 ha, cultura taxodiului constituie o expe- riență. pozitivă acumulată de-a lungul unui secol. în eventualitatea extinderii taxodiului in fondul forestier, s-a impus stabilirea zonei sale de cultură. Așa cum arătam încă in anul 1979, pentru stabilirea productivității viitoarelor arborete de taxodiu, bonitatea stațiunii s-a exprimat direct prin efectul combinat al caracteristicilor ei. S-au luat în considerare unele caracteristici climatice sintetice și edafice, ultimele reprezen- tînd întreaga profunzime fiziologică a solului. Prin metode moderne, uzuale, s-au determinat principalele caracteristici edafice, iS-au efectuat. 1860 analize la 60 probe, provenite din 13 profile de sol. Pentru stabilirea zonei de cultură a taxo- diului în România, a-a făcut caracterizarea cli- matică & arealului natural [Schenk, 1939] și a zonelor de cultură din România. Pentru carac- terizarea celor două domenii climatice s-aa folosit următoarele expresii matematice ale unor condiții de mediu : — lungimea perioadei dc vegetație (pc) pentru arealul natural calculată de Wiersma (1963): = 510 - 5,75 Le (1) și pentru România deDumitriu-Tătăranu (1973): p, = 457,369 - 4,164 Le (2) în care : Lc reprezintă latitudinea corectată din relația; Lc = I, + II :100 [Wiersma, 1963] (3) L —latitudinea reală în grade centesimale iar H — altitudinea în m ; — indicele bioclimatici Constantineseu (I^i) [Constantincseu ș.a. 1970] î JȚ6el = (22'.SA) : (ION. EP) (4) în care; ST reprezintă suma temperaturilor active , EA — suma orelor dc strălucire efec- Autorul mulțumește ing. chimist Sofia Zanelli, dc la Ins- titutul dc Cercetări pentru Pedologieși Agrochimie-București, pentru calitatea .ți volumul analizelor dc chimia solului efec- tuate. tivă a soarelui în perioada activă, V — numărul de zile de vegetație activă, SP — suma preci- pitațiilor din perioada activă. Perioada de vegetație activă a fost conside- rată durata medie, în zile, a intervalului cu tem- peraturi medii > 5°0. în total s-au cercetat 122 culturi de taxodiu, din care 57 arborete, situate în raza a 35 sta- țiuni meteorologice [Stoicufescu, 1979, 1986 J. Proveniențele de taxodiu existente în Româ- nia, în mare parte de origine necunoscută, do- vedesc o remarcabilă plasticitate, puțind vegeta în condiții climatice mult diferite și, în general, mai aspre decît cele din arealul natural. Sînt exigente la căldură și lumină- și au o mare rezis- tență la ger, însă creșterea lor nu este rapidă decît dacă climatul este blînd iarna și cald vara. Sensibilitatea la ger se manifestă ca un factor limitativ, mai ales cînd sînt cultivate la alti- tudini mai -mari, pe terenuri cu exces de umi- ditate. Sînt aproape invulnerabile la acțiunea vîntului, chiar cînd, pentru scurt timp, acesta atinge limita inferioară a uraganelor. în terenuri submerse, eu substraturi argiloase, compacte sau pe soluri puțin profunde, formează trun- chiuri cu bază conică, înrădăcinare trasantă și emit pneuinatofori care servesc la sprijin, ancorare și respirație. în terenuri uscate, eu nivelul freatic adînc, formează trunchiuri eu bază cilindrică și un sistem radicelar pivotam. Atunci cînd ceilalți factori ecologici sînt asigu- rați, excesul de apă nu este dăunător nici ca durată, nici ca nivel decît dacă apa este, total stagnantă sau alternează cu perioade mari de. uscăciune. Vegetează în condiții optime în sta- țiuni de altitudine joasă, calde, însorite, cu soluri profunde, ușoare, permeabile, permanent apro- vizionate cu apă. în asemenea stațiuni — rar întâlnite în fondul forestier — productivitatea lor devine maximă. Vegetează bine pe soluri slab acide. Vegetează greu pe terenuri scheletice, supuse unei alternanțe puternice de umiditate și uscăciune și pe cele carbonatate. Pe soluri argilo-lutoage, gubmerse, cu apa lent curgătoare din luncile cursurilor infer ioare ale rîurilor, unde celelalte specii forestiere nu se pot instala, vege- tează greu și dau producții scăzute. Nu dau rezultate în medii salmastre, pe depozite eoliene nisipoase, sărace și cu variații freatice mari, lâncezesc și dispar in medii saline sau pe cele submerse, cu apă total staguantă. Substanțele nutritive, mai ales fosforul, și aprovizionarea freatică permanentă- cu apă dulce, în perioda de vegetație, par să compenseze în parte carbona- tarea solului. 38 revista pădurilor * Anul 102 * iw ★ Nr. j Tabelul 1 Variația Unor factori climatici In paMea de notd a arealului natural ni taxodlulul țl in zona de culturii a acestuia din România. Stația meteorologică Altitudine, m Latitudine nordică > Longitudine , V sau E de Greenwich Latitudinea corectată, g Lungimea perioadei de vegetație, zile Temperatura aerului, ’C Precipitații anuale, mm medie anuală media maxime- lor lunii iulie maxima absolută media minime- lor lunii ianuarie minima absolută în partea de nord a arealului natural al taxodiului (după Schenk, 1939) 66 Mount Cârmei 66.1. Cairo 68 Mount Vernon 94 Washington, DC 95 Pocomocke City 142 108 125 23 12 38^7' 37°29' 27’52' 38’53' 38°O5' 87°35'V 89°11'V 87°54'V 77°02'V 75°34'V 44,14 42,23 43,28 43.43 42,43 256 207 260 261 267 13,2 14,5 13,5 12,8 14, 1 32,0 30,8 31,9 30,2 29,7 43,9 41,1 42,8 41,1 40,0 -5,1 -2,2 -4,0 -3,3 -3,0 -27,2 -26,7 -29,4 -26,1 -26,1 1082 1046 1072 1060 993 în zona de culturii a taxodiului din România (după Clima R. S. România, 1900) Sulina 3 45’09' 29’40'E 50,20 248 11,1 26,9 36,9 -3,0 -25,6 359 Giurgiu 24 43’52' 25’57'E 48.94 254 11,3 29,9 42,8 -6,0 -30,2 553 București-Bănea sa 92 44°29' 26’08'E 50,35 248 10,3 29,6 41,1 -6,7 -32,2 555 Crai ova 72 44’18' 23°48'E 49,94 249 10,8 30,2 41,0 -6.2 — 35,5 523 Arad 108 46’10' 21’19'E 52,38 239 10,7 28,2 40,4 -5,1 -30,1 677 Rezultatul cercetărilor de față a evidențiat o legătură multilaterală între unele caracte- ristici ecologice și creșterea medie a volumului arboretelui pe picior, la vîrstă exploat abilității absolute (iFp). Astfel, avînd în vedere numai caracteristicile ecologice corelate cel puțin sem- nificativ (la nivelul de 5%) cu tFp, rezultă: iVp = —0,879 4- 0,30 CaCo3 + + 15,7652 (R = 0,759) (5) Luînd în considerare și alte șapte caracte- ristici ecologice*1 corelate nesemnificativ cu iVp, se constată creșterea coeficientului de corelație multiplă (R) de la 0,759 la 0,941: iVp = -0,6217 + 0,6083 CaCoa + +1,4847 pH + 0,1806 rh — 0,1288 SB + + 0,0038 a — 0,0141 rm — 2,6644 na — -1,8830 gs +19,2124 (R = 0,941) (6) valabile pentru: Ibel — 7—16 ; CaCO3=l — —13%; pH = 6,0 —8,6; + — 1-25 t/M; SB=10—90; a=l —74%; m=81—257 mg/ 100 g sol; «a = 0,0 -2,0 m; gt — 0,01 4,82. Relațiile (5) și (6) pot fi luate în considerare numai îu ipoteza în care se acceptă o variație limitată a valorilor medii ale caracteristicilor *) CaCO, — carbonat dc calciu, % din masa sulului uscată la aer; pil = reacția solului; rh = rezerva de humus la ha; SB ~ suma bazelor; a = fracțiunea de argilă sub 0,002 mm ; rm = reziduul mineral, na = profunzimea apei freatice; ps — gradul de solonețizare (Na : Tsi; unde TSA—SB+SH). edafice pe adîncimca fiziologică a solului, pe durata ciclului de producție, și o variație liniară a caracteristicilor ecologice cu creșterea arbo- retului. în comparație cu valorile reale ale iVp, valo- rile individuale extreme ale iVp calculate cu relațiile (5) și (6), se abat între —40% și 352 % în primul caz și intre —19% și.70% în al doilea caz. Dacă se compaiă media aritmetică a iVp, a celor 13 stațiuni analizate, cu mediile aritme- tice ale iVp calculate prin ecuațiile menționate, abaterile sînt de —3%, în cazul aplicării relației (5) și nule, în cazul aplicării relației (6). Iu raport eu lbc[ s-a constatat că distribuția- cult urilor urmează legea distribuției normale (fig. 1). Valoarea medic a acestui indice, stabilită pentru toate culturile cercetate este 7,7 + 0,2 (s « 2,1). Valoarea medie a aceluiași indice, stabilită- pentru arboretele, de taxodiu (Aer,) este 8,6+0,2 (s - 1,6). REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1987 * Nr. 1 39 Pentru întreaga zonă de cultură a taxodiului în România TM se corelează invers și foarte strins cu altitudinea (alt) (fig. 2), potrivit expresiei: Ibet = — 4,6661883 log alt + + 16,339134 (n - 35) (r = - 0,969) (7) valabilă pentru ; alt — 0—600 m. Pentru stabilirea limitelor altitudinale ex- treme, caracteristice zonei de cultură forestieră a taxodiului (L,), acestea s-au considerat cores- punzătoare relației : Twf ±3 s. (8) Această condiție asigură, pe baze statistice, o probabilitate de acoperire de 95% din cazuri, înlocuind elementele cunoscute, rezultă: Luînd în considerare caracteristicile ecologice ale celor două domenii de vegetație și relația (9), rezultă că, în România, cultura forestieră a taxodiului trebuie limitată la delta și lunca Dunării și luncile rîurilor interioare, la alti- Fig. 3. Zona de cultură forestieră a taxodiului in România; 4 - favorabilă. B - relativ favorabilă, C — satisfăcătoare. Fig. 2. Variația indicelui bioclîmatic Constantincscu, cu alti- tudinea culturilor dc taxodiu din România. Potrivit relației (7) aceste, limite corespund zonei altitudinale cuprinse între zero și 230 m (fig- 2). Față de lungimea perioadei de vegetație de 256 —267 zile și de precipitațiile atmosferice de 993—1082 mm, la Urnita nordică a arealului natural al taxodiului, în zona de cultură din România, aceste caracteristici climatice variază între 239 și 254 zile, în primul caz, și între 359 și 557 mm, în ultimul caz (tabelul 1). tudini sub 230 m, în sudul țării, și sub 100— 120 m, în rest (fig. 3), cu luarea în considerare a factorilor edafici limitativi. In concluzie: I. Cercetările efectuate arată că taxodiulnu găsește în România identități climatice ci numai unele similitudini climatice cu partea nordică a arealului său natural. 2. Lipsa similitudinii pluviometrice limitează cultura taxodiului, hi România, Ia delta și lunea Dunării și la luncile de cîmpie ale rîurilor interioare. BIBLIOGRAFIE Constantin escu, Gh., Pomohacl, N., Bou- r eanu Camelia, 1970 : Ecologia oiței de vie. In : Ampe- lografia R.S.R., voi. I, București. Dumitriu-T ă t ă r a n u. I,, 1973 : Latitudinea corec- tată șl durata estimată a perioadei de vegetație, caractere stațio- nate de interes teoretic și practic. In : Revista pădurilor, 88, nr. 8. Schenk, C. A., 1930: Fremlăndliche Wald- und Park- băume, Berlin St oi cui eseu, Gr. D., 1078: Un conifer amfibiu-Taxo- dium distiehum. In: Mobila, nr. 1. S t o i c u 1 e S c u, Gr. D., 1979: Cercetări biometrice asupra chiparosului de balii— Taxodium dislichum (L.) Rich. Teză de doctorat, Academia de Științe Agricole și Silvice, București. Wlerama, J. H., 1963: A neu> method of dealiing with resulls of pronenance Icsts, Siloae Genetica, 1, p. 200—205. * * * : 1969 : Clima R. S. România, București. Research Ou establlshlng the haid cypress lorest culture In Romanța Based on. the maln edaphic (CaCOj, % from soil mass dried by air; soit reaction, pH; humus reserve, t/ha; base exchauge materials, SB; clay fraction under 0.002 mm, a ; mineral residuc, rm; profoundness of ground water table — alias freatic water level mm, na; slight alkalinity degree, gs and climatic (sum oi the active temperatures, °C, 7'; sum oî effective brightness of the sun in active vegetation period, considered the time-interval wlth mean temperatures of> 5 ’C in hours, A ; number of days of active vegetation, .V ; sum of ralpfalls during the active period în mm, P ; summarized iu Constantinescu’s Bioclîmatic index Im — relation 4—caharacterlșties of the bald cyprcss culture. the author suggests a mathemalical model for establishing the productivity of future bald cypress stands expressed by Ihe mean increasc in standing stand volume at the age of absolute exploitability. iVp (relation S, 8). As compared to real valucs if IVp, the extreme individual vahies ol iVp calculnted by relation (5) and (6) deviate bctwcen—40% and 352% in the first case and -19% and 70%, in the second oue. If the nrithmetlc average of iVp for the 13 mmlyscd sltes la compared to that of iVp calculated by the above equations the deviatiOnis of — 3%when relation (5) is used and 0% when equafion (6) is applied. The analytical point out of the Ibd as dependent on allitude, alt (relation 7, ligure 2) allows to estahlish slatistically the extreme altitudinal limits of the bald cyprcss forest culture zone, I.f (relation 8, 9), in Remania. With n prohability of covering 95% of cases, these limits are between zero and 230 mfn the South and up Io 100—120 m in the Easl and West ol the coutitry (tigurc 3). --------• • •--------- , 4Q ' REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 *1917 * Nr. I Metodă de stabilire a soluției tehnice optime de colectare a lemnului în parchetele din regiunea de munte Dr. ing. I. OPREA Universitatea din. Brașov Stabilirea; soluțiilor tehnice de colectare a lemnului reprezintă actul decizional principal de proiectare tehnologică la nivelul parchetelor, dat fiind că la colectarea lemnului sînt utilizate mijloacele tehnice de bază din. dotarea unui șantier de exploatare, care impun ritmul flu- xului tehnologic precum și nivelul eficienței economice. Această problemă a adoptării so- luției de colectare a lemnului dintr-un parchet se pune îndeosebi în regiunea de munte, unde multitudinea factorilor de influență și inter- ferențele dintre aceștia creează situații com- plexe, în care sînt posibile diferite variante de colectare. în mod curent, soluțiile de colectare se sta- bilesc în funcție de condițiile concrete de teren și arboret, modul actual de rezolvare a pro- blemei fiind pregnant empiric. Dacă sînt va- riante de colectare, analiza economică a aces- tora se bazează pe costuri medii care, însă, estompează influența anumitor factori asupra gradului de eficacitate a soluțiilor. Pornind de la această situație, pentru per- fecționarea metodologiei de proiectare tehnolo- gică, s-a elaborat o metodă de stabilire a soluției tehnice optime de colectare a lemnului dintr-un parchet, prin care să sc asigure un cost minim pe m?, precum și o productivitate a muncii maximă sau, ceea ce este echivalent, un con- sum de timp de muncă minim pe m3 masă lem- noasă colectată. Metoda propusă presupune două etape. într-o primă etapă, care este și cea mai laborioasă, după excluderea unor variante de colectare, impusă de anumiți factori de teren sau tehnico- economiei, variantele rămase, se optimizează fiecare în parte, urmărindu-se ca liniile de colec- tare respective să funcționeze eu cel mai mic consum de timp și de resurse. Economicitatea unei soluții de. colectare, în sensul precizat mai sus, depinde, în esență, de lungimea căilor de colectare mecanizată, para- inetiu care impune atît raportul dintre distan- țele de adunat, scos și apropiat, cît și volumul lucrărilor de amenajare a acestor căi. Lungimea căii de colectare mecanizată, linie de funicular sau drum de tractor, este astfel în corelație pozitivă cu cheltuielile și Consumul de timp de muncă, ce revin pe ml la deplasarea lemnului pe calea respectivă, precum și cu cele necesitate dc amenajarea acesteia, și în corelație negativă cu cheltuielile și consumul de timp de muncă, pe in3, la colectarea anterioară (adunat sau adunat și scos). Echilibrînd aceste influențe contrare, se ajunge la stabilirea lungimii optime, a căii de colectare mecanizată, care reprezintă, concomitent, și soluția optimă pentru întreaga linie tehnologică de colectare. în situația colectării integrale cu mijloace de mare capacitate-, în ceea ce privește distanța de adunat lai erai, la stabilir ea soluțiilor optime de colectare intervine și lățimea zonei de adunat, care va impune distanța dintre trasee. Astfel, o lățime mai mare a zonei de adunat sporește cheltuielile și consumul de timp, pe m3 , la adunatul lateral dar, în același timp, scade chel- tuielile și consumul de timp, pe m3, la amena- jarea căii, deoarece suprafața servită și, implicit, masa lemnoasă aferentă sînt mai mari, de unde decurge necesitatea determinării valorii optime a parametrului menționat. După optimizarea fiecărei variante de colec- tare, în maniera preciza-ă mai su«, prin sta- bilirea lungimii optime a căii de colectare mecanizată șî, uneori, a lățimii optime a zonei servite de o asemenea cale, se trece la etapa a H-a, de comparare economică a variantelor, efectuată după procedura obișnuită. Pentru concretizarea acestei metode S-au determinat, respectiv elaborat, o serie de relații și tehnici de calcul. Structura cheltuielilor totale și, în mod si- milar, a consumului de timp de muncă total, ce revin pe m3 masă lemnoasă colectată în cadrul unei linii de colectare, se. exprimă, folo- sind notații comune, astfel: C, = SO( -f- SG/ (1) în care : 0t reprezintă cheltuielile totale de colectare, în lei/m3, sau consumul total de timp de muncă, în ore-om/m3; Ct și Cf — cheltuielile,, în lei/m3, sau consumul de timp de muncă, în ore-om/m3, la execuția operației de colectare i și, respectiv, la amena- jarea căii de colectare specifice operației i. în relația (1) convenim ca simbolul i să re- prezinte următoarele mânere de ordine ale. operațiilor de colectare; i — adunat lateral cu funicularul; 2 — apropiat sau scos cu funi- < uland; 3 - adunat cu troliul montat pe unctm; 7 — apropiat sau scos cu tractorul; •5 eorhăniro; 6 tras cu atelaje. Cheltuielile san consumul de timp de muncă, pe m pentru execuția operațiilor