REVISTA PĂDURILOR
INDUSTRIA LEMNULUI
CELULOZA SI HIRTIE
”în domeniul silviculturii este necesar să se ia măsuri hotărîte pentru realizarea
sarcinilor de mare răspundere privind conservarea și dezvoltarea fondului forestier
și punerea în valoare a marilor resurse de care dispunem, acționîndu-se atît pentru
valorificarea arborilor cît și a fructelor de pădure și a altor produse ale pădurii
necesare diferitelor sectoare economice, consumului populației, furajării animalelor”.
Extras din Raportul prezentat de tovarășul Nicolae Geaușescu, secretar
general al partidului, la Conferința Națională a P.G.R. — decembrie 1982)
în domeniul silviculturii trebuie să se acționeze cu toată fermitatea pentru
realizarea programului național de apărare și dezvoltare a fondului forestier. Este
necesar să se realizeze în cele mai bune condiții lucrările de împădurire și de îngri-
jire a pădurilor. Va trebui să se păstreze un raport corespunzător între diferite
specii și să se creeze si planteze specii cu o creștere mai rapidă.
în conformitate cu legea de organizare a Ministerului Silviculturii, este nece-
sar să se valorifice toate resursele pădurii, fructele de pădure, să se dezvolte arbuștii,
creșterea ciupercilor, a plantelor medicinale, gogoșilor de mătase și altele.
O atenție deosebită va trebui acordată amenajării rîurilor și lacurilor din munți
și păduri pentru creșterea producției de păstrăvi și alte specii de pește.
Așa cum am menționat, pădurea trebuie să aibă un rol mai mare în asigu-
rarea bazei furajere pentru animale. în aceiași timp, organele silvice au marea răs-
pundere de a îngriji toate pășunile montane și din păduri. Ele trebuie să asigure
creșterea producției de masă verde și finețuri prin buna îngrijire, însămînțare și
reînsămînțare periodică, pe baza unor norme precise, a întregii suprafețe de pășuni
și finețe cu cele mai bune ierburi, îndeosebi cu leguminoase.
în același timp, trebuie să se acorde o atenție deosebită, păstrării și dezvoltării
fondului forestier, care are o însemnătate deosebită pentru mediul înconjurător,
pădurile reprezentind un bun național de valoare inestimabilă pentru viața și viitorul
națiunii noastre socialiste.
(Extras din Guvintarea tovarășului Nicolae Geaușescu, secretar general ai
partidului, la Plenara lărgită a Consiliului National al Agriculturii, Industriei
Alimentare, Silviculturii și Gospodăririi Apelor — decembrie 1982).
Consiliul de Miniștri va. lua măsuri ca Ministerul Silviculturii, Ministerul
Agriculturii și Industriei Alimentare, consiliile populare județene și alți deținători
de fond forestier să asigure:
a)	înfăptuirea integrală la un nivel calitativ superior a prevederilor progra-
mului național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier;
b)	realizarea regenerării pădurilor pe 55,5 mii ha astfel :
— 17 mii ha pe cale naturală;
38,5 mii ha prin reîmpăduriri și împăduriri integrale, din care 7,5 mii
ha culturi silvice speciale pentru producerea lemnului de celuloză.
Ponderea speciilor de rășinoase va reprezenta circa 53 la sută din volumul
total al reimpăduririlor și împăduririlor în fondul forestier, se vor ameliora prin
împăduriri 2 mii ha terenuri degradate din fondul funciar agricol, impropriu pentru
agricultură ;
e)	aplicarea strictă a prevederilor legale privind recuperarea și introducerea
în circuitul silvic, în termene cît mai scurte, a tuturor suprafețelor pe care se efec-
tuea^ă lucrări sau se fac schimburi pentru alte folosințe, în scopul compensării tere-
nurilor ce se scot din fondul forestier pentru alte destinații;
d)	organizarea scoaterii și utilizării integrale a arborilor căzuți, rupți, doborîți
de vînt sau de zăpadă, uscați sau atacați de insecte, curățirea în întregime a parche-
telor de crengi, cioate și alte materiale lemnoase;
e)	creșterea producției și valorificarea — în special prin semiindustrializare —
a tuturor produselor nelemnoase din fondul forestier r fructe de-pădure,-ciuperci,
miere de albine, gogoși de mătase, pește, vînal, plante medicinale;
Jf) realizarea programelor de cultivare și supramsămînțare, regenerare, ame-
liorare și valorificare a pășunilor și fînețelor din zonele montane și perimetrul forestier
din celelalte zone în vederea sporirii resurselor de furaje.
în anul 1983 se va pune în circuitul economic un volum de 23700 mii m.c.
masă lemnoasă, din care 21863 mii m.c. produse principale și secundare (rărituri)
din fondul forestier; din operațiuni și acțiuni de igienizare a pădurilor și din tăieri
de îngrijire-curățire se va valorifica suplimentar un volum de 1837 mii m.c. mate-
riale lemnoase.
(Extras din Legea pentru adoptarea Planului național unic de dezvoltare
cconomico-socială a R. S. România pe anul 1983).
REVISTA PĂDURILOR—INDUSTRIA LEMNULUI—CELULOZĂ ȘI H1RTIE
ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII, MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI
ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ȘI AL CONSILIULUI NATIONAL AL INGINERILOR
ȘI TEHNICIENILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA
CONSILIUL DE CONDUCERE
Dr. Ing. Gh. Conetanllneeen (președintele conciliului șl redactor responsabil), Ing. I. Petreacă, vicepreședintele
consiliului Prof. dr. Șt. Alexandru, Dr. ing. A. Anca, Ing. R. Andaraohe, Ing. Gh. Borhan, Ing. G.
Dr. ing. V. Chlrlbău, Ing. FI. Cristescu, Ing. Cornelia Drăgan, Ing. Gh. Neeulau, Dr. Ing. FUoftela Ncgm(!u,
Prof dr. Ing. S. A. Munteanu, membru corespondent al Academiei H. S. România, Dr. Ing. P. Obrocea,
Dr. Ing. I. Pudesea, Ec. Gh. Sanda, Acad. Gr. I. Slmfaneceu, Ing- Ov. Stolan
REVISTA PĂDURILOR
- SILVICULTURĂ ȘJ EXPLOATAREA PĂDURILOR -
ANUL 90	Nr. 1	,9M
COLEGIUL DE REDACȚIE
Dr. doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. Ing. G. Murcșnn — redactor responsabil adjunct,
Ing. Al. Balțolu, Dr. Ing. I. Catrlna, Dr. ing. D. CArloganu, Dr. Ing. Gh. Cerchez, Ing. Gh. Gnvrlleieu,
Dr. ing. Gh. Mereu, Dr. Ing. L Mllescu membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice,
Prof. dr. ing. V. Stănescu, Dr. Ing. D. Terteeel, Dr. Ing. A. Ungur
Redactor de rubricii: N. Tănăseseu
CUPRINS
Constituirea Consiliului Silviculturii
Telegrama adresniă tovarășului NIcolae Ceaușeseu
de participanti la plenara lărgită a Consiliului
Silviculturii	3
C. D. CHIRIțA: Unele probleme privind refa-
cerea șl ameliorarea pădurilor noastre	4
V. STÂNESCU: Premise ale unei silvicultori
pe baze genetice	9
L. ATANASIU,C. VOTCA, I. POPESCU, V. I.
BENEA : Variația cantității de clorofilă
din frunzele unor clone de plop de diferite
vlrste In decursul sezonului de vegetație	13
A. COSTEA, T. IVANSCHI, DOINA
BALUICĂ : Nutriția minerală șl exigențele
de nutriție fa răchite	17
T. POPESCU, AL. FRAȚIAN: Unele aspecte
de protecție n pădurilor din Republica Demo-
crată Germană	20
I.	BIRUESCU: Evaluarea regenerărilor natu-
rale In unele gorunete din zona de dealuri Joase
a Olteniei	24
X. BAlAȘCUȚA, EVELINA RUDI: Scoru-
șul negru — Aronia melanocarpa (Miehx) Eli.
— o specie valoroasă de arbust pentru fondul
forestier din (ara noastră	29
A. RUSU, N. BOȘ, A. KISS, GH. CHIȚEA :
Teledeteețla in economia forestieră Problematică.
Prelucrări analogice	31
L. VOICULESCU: Optimizarea tehnologiilor
de colectare a lemnului (1)	37
V.	VOICAN: Aspecte privind regenerarea pădu-
rilor din cadrul Ocolului silvic Aiud	40
DIN ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE
AGRICOLE Șl SILVICE	41
DIN ACTIVITATEA INSTITUIT T.U1 DE CER-
CETĂRI Șl AMENAJĂRI	SILVICE	43
CRONICA	45
RECENZII	8, 30, 36, 42, 18
REVISTA REVISTELOR	16, 23, 46
INDEX DE AUTORI PE .INUL 1982	53
Redactor principal: AL Dete^n
C O N I E N T S
The Foundation of Forestry Councll	2
Telegram nddressed to comrade Nlcofae Ceaușeseu
by the Partlelpants to the Hroadened Plenary
Session of the Forestry Councll	3
C. D. CHIBIȚA : Some problems concernlng
regeneratlon and Improvement of Romanlnn
forests	4
V.	STÂNESCU: Premlses far a sylviculture on
genetic basls	9
L. ATANASIU, C. VOICA, I. POPESCU,
V.L BENEA : Quantitative vorlntlon of chloro-
phyll In the leaves of some pop Iar (Populus)
clones of varlous nges durlng the vegetat Ion
Season	13
A., COSTEA T., IVANSCHI BALUICĂ
DOINA : Mineral nulrlllon and nulrltlon re-
qulrements ol Salte specles	17
T. POPESCU, AL. FRAȚIAN : Some aspecls
rcgardlng forests’ proteclion In the German
Democrație Republic	20
I. BIRUESCU: Conlrlbutlons regardlng Ihe
study of the durmast oak eeosvstems In Oltenia. 24
N. BĂLAșCUȚA, EVELINA RUDI: Blnck
chokeberry tree: (Aronia melanocarpa (Mlehy)
Eli.— a valunble bush speeles for the foreslol
of our country	29
A. RUSU, N. BOȘ, A. KISS., GH. CHIȚEA:
Remote senslng In forest economy. Problems.
Analogica! proeesslngs	31
L. VOICULESCU; Optjmlzallon of the Wood
harvestlng tehnologles (I)	37
T. VOICAN: Șome aspeets concernlng the
regeneratlon of forests In the forest	Rmige Alud	40
FROM THE ACT1V1TY OF THE ACADEMY
OF AGR1CULTURAL AND FOREST SCIENCES	41
FROM THE ACTIV ITY OF THE FOREST
RESEARCHES ANI) AMENAGEMENT INSTI-
TUTE	43
CHRON1CLE	45
BOOKS	8, 30, 36, 42, 4B
REV1EW OF REV1EWS	16, 23, 46, 50
l ALPHABETICAL INDEX OF AUTHOHS	53
Revista Pădurilor — Industria Lemnului — Celuloză și Hîrtie, organ al Ministerului Silvi-
culturii, Ministerului Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții și al Consiliului Națio-
nal al Inginerilor și Tehnicienilor din Republica Socialistă Romănia. Redacția : Oficiul de informare
documentară al M.I.L.M.C. : București, B-dul Magheru, nr. 31, sectorul I, telefon 39.08.65 și
59.20.20/176.
Tehnoredactor: Marfa Ularn
Tiparul executat la I. P. „Informația" t cd- nr- 1081
Constituirea Consiliului Silviculturii
în atmosfera entuziastă, de
largă și profundă mobilizare a
tuturor energiilor națiunii pen-
tru traducerea in viață a hotărî-
rilor Conferinței Naționale a
partidului, a indicațiilor și orien-
tărilor date de tovarășul
Nicolae Ceaușescu, secretar ge-
neral al Partidului Comunist Ro-
mân, președintele Republicii,
privind continua dezvoltare a
tuturor ramurilor economiei na-
ționale, marți 8 martie 1983,
a avut loc în Capitală ședința
de constituire a Consiliului Sil-
viculturii.
; Au luat parte cadre de con-
ducere din Ministerul Silvicul-
turii, inspectori șefi ai inspec-
toratelor silvice județene, pre-
ședinți ai consiliilor oamenilor
muncii din inspectoratele sil-
vice județene, șefi de ocoale
silvice, de districte, brigadieri
silvici, directori și șefi de fermă
din întreprinderi de îmbunătă-
țire și exploatare a pajiștilor
din zona montană și perime-
trul forestier din celelalte zone,
specialiști din cercetare, pro-
iectare și învățămîntul silvic,
reprezentanți ai unor instituții
Și organe centrale.
! Relevînd permanenta preo-
cupare a partidului, a secre-
jtarului său general față de
perfecționarea întregii activi-
tăți economice și sociale, tova-
rășul Ion Dincă, membru al
Comitetului Politic Ex.ecutiv al
C.C. alP.O.R.,prim viceprim-mi-
nistru al guvernului, președintele
.Consiliului Național al Agricul-
turii, Industriei Alimentare, Sil-
viculturii și Gospodăririi Apelor,
a subliniat că, din inițiativa
■și sub Îndrumarea nemijlocită
a tovarășului Nicolae Ceaușescu,
s-a hotărît crearea Consiliului
Silviculturii, ca organ delibera-
tiv, cu caracter larg reprezen-
tativ, care își desfășoară acti-
vitatea' sub îndrumarea directă
a O.G. al P.C.R. și a Guvernului
Republicii Socialiste România-
A fost evidențiat faptul că
noul organism răspunde de
înfăptuirea politicii partidu-
lui și statului în domeniu] sil-
viculturii, controlează și în-
drumă activitatea Ministerului
Silviculturii privind apărarea,
conservarea și dezvoltarea fon-
dului forestier.
în continuare, s-a dat citire
Decretului prezidențial privind
componență Consiliului Sil-
viculturii, a comitetului dc
conducere al consiliului și a
biroului executiv. Consiliul este
format din 71 de membri. Func-
ția de președinte al Consiliului
Silviculturii este îndeplinită de
tovarășul Gheorghe Stoica, se-
cretar al C.C. ai P.C.R. Prim-
vicepreședinte este tovarășul Ion
Cioară, ministrul silviculturii,
iar vicepreședinți-tovarășii Ion
Petreseu, adjunct al ministru-
lui silviculturii, Ion Ceaușescu,
vicepreședinte al Comitetului
de Stat al Planificării și Eugen
Tarhon, secretar de stat al
Ministerului Silviculturii.
După ședința de constituire
a avut loc plenara lărgită a
Consiliului Silviculturii.
Luînd cuvjntul, tovarășul
Gheorghe Stoica, președintele
Consiliului Silviculturii, a adre-
sat conducerii partidului și
statului, tovarășului Nicolae
Ceaușescu, în numele membri-
lor consiliului, cele mai vii mul-
țumiri pentru încrederea acor-
dată, pentru grija manifestată
față de dezvoltarea silvicul-
turii, ca și a celorlalte ramuri
ale economiei naționale și a
evidențiat hotărîrea de a ac-
ționa cu înalt spirit de răspun-
dere pentru înfăptuirea exem-
plară a tuturor sarcinilor ee
revin noului organism.
în continuare, primul vice-
președinte al consiliului a pre-
zentat ,,Raportul privind sta-
diul realizării sarcinilor ce revin
silviculturii în actualul cinci-
nal din Programul național de
dezvoltare și conservare a fon-
dului forestier : măsurile ce ur-
mează a fi întreprinse în con-
tinuare pentru aplicarea orieru
țărilor și sarcinilor date de to-
varășul Nicolae Ceaușescu”.
Plenara a analizat progra-
mele de măsuri în legătură cu
acțiunile ce se întreprind în
campania de primăvară, amet
liorarea pajiștilor naturale și
amenajarea pădurilor pășuna
bile în perioada 1983—1985,
recoltarea și valorificarea fruc-
telor și ciupercilor din flora
spontană, cultivarea răchitei,
a arborilor și arbuștilor fructi-
feri, dezvoltarea apiculturii, seri-
ciculturii, a economici vînatm
lui și a producției de pește.
Dezbaterile au pus preg i
nant în lumină sentimentele de
profundă dragoste, stimă și re-
cunoștință pe care silvicultorii,
ca și toți oamenii muncii din
patria noastră, la nutresc față
de secretarul general al par-
tidului, președintele Republicii,
tovarășul Nicolae Ceaușescu,
pentru activitatea consacrată
cu abnegație și dăruire revolu-
ționară înfloririi continue a pa-
triei, pentru grija statornică
ce o poartă dezvoltării sil-
viculturii românești. Partici-
panții au analizat cu răspund
dere și exigență comunistă, în
spirit critic și autocritic, modul
în care s-au realizat sarci-
nile ce au revenit silviculturii,
subliniind că prevederile măsu-
rilor examinate în timpul ple-
narei sînt pe deplin realizabile
și au, propus măsuri eficiente
pentru îmbunătățirea substan-
țială a întregii activități din
acest dometeu.	,
După discuții, plenara a adop-
tat în unanimitate documen-
tele supuse dezbaterii.
în încheierea lucrărilor a luat
cuvântul tovarășul Gheorghe
Stoica, secretar al C.C. al
P.C.R., președintele Consiliu-
lui Silviculturii.
într-o atmosferă entuziastă,
de puternică vibrație patrio-
tică, participanții la plenară
au adoptat textul unei tele-
grame adresate TOVARĂȘU-
LUI NICOLAE CEAUȘESCU,
secretar general al Partidului
Comunist Român, președintele
Republicii Socialiste România
2
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
TEEEGRĂM A ADRESATĂ
tovarășului NICOLAE CEAUȘE5CU
de partieipanții la plenara lărgită a Consiliului Silviculturii (8 martie 1983)
TOVARĂȘULUI SICOLAE GEAUȘESCU
Seertfar gtneral al PaHidithti Comunist .Român, Pre^ftîinific
Republicii Sociali fie liom&mtr.
Participantii la plenara lărgită de constituire
a Consiliului. Silviculturii vă exprimă, mult
stimate tovarășe Nicolae < eaușescu, conducă-
tor strălucit al partidului și poporului nostru,
personalitate proeminentă a lumii contempo-
rane, cele mai vii mulțumiri pentru tot ceea ce
faceți în scopul dezvoltării silviculturii, per-
fecționării activității in această importantă
ramură. înfloririi de ansamblu a întregii vieții
economieo soeiale a. patriei, creșterii bunăstării
poporului.
Constituirea Consiliului Silviculturii — organ
deliberativ, de conducere colectivă, cu carac-
ter larg reprezentativ, care va răspunde di*
înfăptuirea politicii partidului și statului nostru
in domeniul silviculturii — concretizează apli-
carea în viață a orientărilor și ideilor dumnea-
voastră clarvăzătoare, preocuparea perseverentă
pentru mstituponalizarea și perfecționarea con-
tinuă a formelor democratice de organizare șl
conducere a vieții economice și sociale a țării,
noul organism oferind posibilități largi pentru
dezbaterea problemelor dezvoltării .silvicultu-
rii cu toate categoriile de oameni ai muncii
din această ramură.
Vă raportăm, mult stimate .și iubite tova-
rășe secretar generai, că plenara a analizat
cu exigență — în lumina hotăririlor adoptate
de Congresul al Xll-lea .și Conferința Națională
ale partidului, a orientărilor și indicațiilor
prețioase pe care ni le-ați dat la Plenara lăr-
gită a Consiliului Național al Agriculturii, In-
dustriei Alimentare, Silviculturii și Gospodăririi
Apelor, la Conferința pe țară a președinților
consiliilor populare, precum și cu prilejul vizite-
lor de lucru efectuate în silvicultură — modul
iu care s-a acționat pentru îndeplinirea planu-
lui pe 1982, rezultatele obținute .și sarcinile
ec ne revin in acest an și pe întregul cincinal.
Aprecierea unanimă este că rezultatele obți-
nute nu reflectă ța* deplin marile, resurse pe
care le oferă pădurea, baza materială creată
și experiența oamenilor care activează în unită-
țile silvice.
Partieipanții la dezbateri au reținut criticii»
dumneavoastră îndreptățite cu privire la lip-
surile pe s-au manifestat in silvicultură, în ce.
privește conservarea și dezvoltarea fondului
forestier, regimul tăierilor și al folosirii masei
lemnoase, igienizarea și gospodărirea păduri-
lor, economia vînatului, popularea cu peșle a
apelor de munte, valorificarea produselor
pădurii — toate acestea influeiițînd negativ efi-
ciența activității generale din silvicultură, apor-
tul ei la dezvoltarea economiei naționale.
Vă asigurăm, mult stimate tovarășe secretar
genera), că am tras toate învățămintele din
aceste neajunsuri și eă vom acționa neabătut
pentru eliminarea lor, pentru întărirea ordinii
și disciplinei In muncă, pentru creșterea răs-
punderii cadrelor, a tuturor lucrătorilor din
silvicultură față de sarcinile încredințate.
Așa cum a rezultat din dezbateri, dispunem
de toate premisele materiale pentru a înfăptui
cu succes planul pc 1983 și pe întregul cincinal,
prevederile Programului național de apărare,
conservare și dezvoltare a fondului forestier in
perioada 1976—2010, document datorat grijii
dumneavoastră stăruitoare față de această
mare avuție a țării, pe caro sintem chemați s-o
gospodărim eu chibzuință si înaltă răspundere.
Plenara a adoptat măsuri tehnico-organiza-
lorice menite să pună in valoare și să dezvolte
fondul silvic, să pună ordine în întreținerea și
exploatarea acestuia. în același timp, urmă-
rind înfăptuirea indicației pe care nea-ți dat-o,
de a asigura valorificarea superioară și deplină
a întregului potențial al pădurii, am adoptat
în cadrul plenarei o serie de programe care
vizează creșterea producției și recoltarea unui
volum sporit de fructe de pădure, ciuperci și
plante din flora spontană, gospodărirea mai
bună a vînatului, dezvoltarea pisciculturii,
sericiculturii .și apiculturii, amplificarea rolului
fondului silvie și a zonei montane in asigura-
rea furajelor pentru animale, prin intensificarea
acțiunilor de îmbunătățire și Îngrijire a pajiști-
lor naturale.
în spirit de înaltă răspundere și exigență,
plenara a dezbătut și adoptat sarcinile și
măsurile concrete care trebuie întreprinse de
organele silvice încă din aceste zile pentru
îndeplinirea exemplară a indicatorilor de plan
stabiliți. Partieipanții Iu dezbateri au exprimat
hotărî refl fermă a oamenilor muncii pe care ii
reprezintă de a realiza în această primăvară
lucrări de regenerare a pădurilor pe aproape
.70 000 ha. tăieri de ingrijire a arboretelor tinere
pe 80 000 hectare, acțiuni de igienizare și
antrenare in circuitul economic a 900 000 metri
cubi masă lemnonsă, de. prevenire și combatere
a dăunătorilor pc 320 000 hectare, dc imbli'
nătățirc a pajiștilor prin fertilizări, insâmințări
și suprainsămințâri pe 1.6 milioane hectare
și altele.
Ținind seama de indicațiile dumneavoastră,
mult stimate tovarășe secretar general. Con-
siliul Silviculturii, toți oamenii muncii din
unitățile silvice vor acționa eu toată energia
pentru așezarea întregii activități pe principiile
autofinanțării și autogospodăririi, în care scop
vor fi 'întreprinse noi măsuri pentru reducerea
costurilor de producție, a pierderilor șl con-
sumurilor specifice de materii prime și mate-
riale, pentru economisirea combustibililor și ener-
giei, pentru întronarea unei discipline ferme
in toate ocoalele și cantoanele silvice, astfel
■ ea silvicultura să-și aducă o contribuție sporită
la înflorirea economiei naționale, la Înaintarea
fermă a României pe drumul făuririi societății
socialiste multilateral dezvoltate, al comunismu-
lui.
Consiliul Silviculturii a dat expresie adeziunii
• totale a- silvicultorilor, a tuturor oamenilor
muncii din unitățile silvice — români, maghiari,
germani și de alte naționalități — la politica
internă și externă a partidului și statului,
angajamentului lor ferm de a înfăptui neabă
tut această politică, care este pătrunsă de
înaltă grijă .și răspundere pentru destinele
țării și poporului nostru, ale civilizației umane.
Vă asigurăm, mult stimate tovarășe secretar
general, că, urmind strălucitul dumneavoastră
| exemplu de muncă șl viață, de dăruire exem-
1 piară cu care militați pentru progresul ecqno-
mico-social al patriei, pentru triumful nobilelor
idei ale socialismului, păcii, Înțelegerii țntre
popoare, vom munci fără preget pentru a da
' viață programelor de dezvoltare a silviculturii
românești, tuturor sarcinilor ce ne revin din
hotăririle Congresului alXII-lea și ale Conferin-
ței Naționale ale partidului
CONSILIUL SILVICULTURII
Unele probleme privind
refacerea și ameliorarea
pădurilor noastre
CONST. D. CHIBIȚĂ
Membru corespondent al Academici
R. S. România
Ost 237
Incontestabil, deosebit de importante noi orientări in sil-
vicultura noastră așteptăm să aducă In timp relativ scurt
cele două concepte dominante tn actualitate, prin noutatea și
importanța lor excepțională: conceptul funcționalității și
folosirii multiple a pădurii, inclusiv al structurilor corespun-
zătoare funcțiilor, și conceptul naturii ecoslstemice a pădurii
și al organizării sistemice a gospodăririi fondului forestier.
Dorind a nu depăși cadrul impus de specialitatea proprie, in
privința acestor concepte generatoare de orientări noi in
silvicultura noastră, ne limităm numai la citarea lor; vom
aborda In schimb unele aspecte și probleme legate de specia
Jitatea proprie, cu implicații foarte importante In viața șl
productivitatea pădurii și gospodărirea ei.
Un comandament fundamental tn gospodărirea pădurii este
păstrarea sănătății, a vitalității șl productivității ei și, In mă-
sura maximă posibilă, ridicarea productivității șl a Capacității
el de protecție. Este tnsă binecunoscut că cu foarte mare frec-
vență acest comandament nu este realizat; dimpotrivă, tn
special prin degradarea solului, vitalitatea arborilor și produc-
tivitatea pădurii au scăzut deseori sensibil pină In foarte mult.
Aceste opinii cu caracter și importanță fndamcntalâ ne-au
dirijat activitatea științifică chiar de la primele Începuturi
și pină astăzi. Se împlinesc 50 de ani dc cind, In lucrarea de
larg orizont „Problema solului In silvicultura română",
formulam astfel cele trei mari grupe dc probleme din cadrul
celei generale, enunțată In titlul lucrării citate :
1)	Probleme referitoare la utilizarea rațională șt maximă a
forței productive a Solului forestier.
2}	Probleme referitoare la conservarea forței productive a
solului, cind aceasta este ridicată.
3)	Probleme referitoare la ameliorarea generală a solului,
cind forța iul productivă nu este cea maximă posibilă.
în cazul Întemeierii de noi păduri, obligațiile silvicultorului
Încep o dată cu alegerea compoziției de Împădurire (sau rege
nerare) tn deplin acord cu condițiile staționale. Dacă de la
întemeiere se pornește fără asigurarea corespondenței armo-
nice arboret-stațiune, șl realizarea va fi iieniulțumitoare sau
chiar slabă. în cazul regenerării naturale și al conducerii
arboretelor plnă la exploatarea lor, se pot produce două
situații opuse: păstrarea, eventual chiar și ameliorarea fer-
tilității solului forestier sau, moi des, invers (cind regenerarea
nu reușește sau Conducerea este defectuoasă ori tn loc de a fi
ocrotită, pădurea este Supusă unor practici vătămătoare),
degradarea in diverse moduri a solului, urmată dc scăderea
vitalității arborilor și a productivității arboretelor. Se pre-
zintă mai jos cltcva situații deseori întllnitc in pădurile
noastre și unele orientări noi in soluționarea problemelor
generate de aceste situații, fn legătură cu acțiunile dc refacere
și ameliorare a stării pădurilor noastre.
a) Degradarea fizică șl morlogenetlcă a solului In arborete
pure de cvercinee. Mijloace culturai-hlologlce pentru protecția
șl ameliorarea solului acestor arborele. Cu excepția unor
situații (lunci, cimpli joase), unde asigurarea hidrică și tro-
fică a vegetației lemnoase face posibilă creșterea viguroasă a
stcjăretelor pure, cu sau fără un subarboret divers constituit,
atit pe cimpli interfluvii, cit și pe versanți, terase șl platouri,
arboretele pure de cvercinee sint afectate dc deficiențe cdafice
specifice, cu consecințe negative pentru productivitatea și
regenerarea lor. Acoperind insuficient solul, aceste arborete
fac posibilă înierbarea exagerată a acestuia — numai sub
eventualele tufe de arbuști amelioralori, solul, bine acoperit,
păstrlndu-și calitatea de sol forestier sănătos, neințelenlt și
afinat, bogat In humus și bine structurat.
în stațiuni de cimpli joase, terase și unele depresiuni cu
soluri formate pe subslratc fine sau pc locss, dar cu orizont
Bt greu permeabil, se produc primăvara excese divers, pre-
jungite de apă dc precipitații stagnantă în profilul solului,
pină chiar la saturarea cu apa a orizonturilor superioare și
înmlăștinarea dc suprafață a acestuia. Au loc cunoscutele
procese de pscudogleizare și podzolire argiloiluviulă, de dife-
rite intensități, de care ne vom ocupa inai în urmă. La de-
clanșarea și înaintarea acestor procese contribuie In mare
măsură litiera dc cverclnce pure, care, împreună cu rădăcinile
din orizontul superior acționează în sens degradant în sol
prin conținutul lor ridicat de substanțe organice tanante,
solubile In apa, care acționlnd ca reducători și mobilizatori al
oxizilor de 1-e, Al, Mn, contribuie activ la migrarea In adlncime
a acestora în perioadele umede sub formă redusă, și la depu-
nerea sub formă depete și couerețiuni feriinnngnnlce, in pe-
rioade uscate în orizonturile superioare. Aceste procese, îm-
preună cu degradarea fizică (indesare, uscare estivală, îmbi-
nare superficială temporară cu apă stagnantă ș.a.) și fizico-
chimică (acidifieare, sărăcire în elemente nutritive ușor acce-
sibile) conduc la scăderea nivelului fertilității solului, al vita-
lității arborilor și productivității arboretului.
In mod deosebit asemenea degradări multiple ale solurilor
slab permeabile se produc în stejăreto-gorunete dc terasă și
In gorunete de versanți însoriți, ca și în cele dc platou,
mai slab In cele de pc expoziții intermediare, In care se
infiltrează în măsură variată fagul și unele specii de șleau.
Pc versanții însoriți, efectele reunjte ale expoziției, pantei,
Inierbărli, argilozitățUtn orizontul Bt, pseudogleizării și pod-
zolirii argiloiluviale, agravează fertilitatea solului, prin im-
porlantele deficite de umiditate edafică estivală cc cauzează,
prin scăderea troflcității și creșterea compacității solului, în
orizontul Bt In special. Dc aceea pc acești versanți, și efec-
tele negative asupra fertilității solurilor respective și pro-
ductivității sînt deosebit de însemnate.
Toate aceste situații nefavorabile în arboretele dc cvercinee
nu ar exista sau efectele negative ale cauzelor menționate ar
fi de importanță minoră, dacă arboretele respective ar avea Iu
amestec, tn măsura permisă de stațiune, de umiditatea esti-
vală a solului în primul rind, specii de amestec șl dc subetaj,
dc scmîumbră si umbră (arțar, carpin, jugastru. măr, păr
pădureț ș.a.) și / sau ar avea un subarboret bine acoperitor
format din arbuștii cunoscuți ca amelioratori dc sol (păducel,
corn, Slngcr ș.a.).
Dovada celor afirmate mal sus o formează faptul că la
dealuri, in loc ca podzolirea solului sub pădure să se producă
pe versanții umbriți, mai răcoroși și mai umezi, aceasta se
dezvoltă pe versanții Însoriți, mai calzi și mai uscați. Pre-
zența arboretelor dc șleau dc deal sau a făgetelor pc ver-
sanții umbriți șl a gorunetelor pure pc cei însoriți explică
această aparentă „anormalitate”, prezența solurilor brune pe
versanții umbriți și a solurilor podzolite pe cei însoriți.
în gorunete, condițiile de relief, expoziție în special, de-
termină posibilități diferite de rezolvarea problemei: pc ver-
sanții sudici și sud-vestici, subarboret dc specii xerofite și
mezoxerofite (păducel, corn, slngcr), unele specii de subetaj
(mărul, părul, jugastrul), pc versanții intermediari, în func-
ție de gradul de insorire, extinderea fagului din făgeto-goru-
nete, chiar dacă rămînc in subetaj sau In subarboret, intro-
ducerea carpenului, a teilor (instalații natural uneori) și, pc
lingă speciile dc subetaj menționate, subarboret de alun, corn,
slngcr, pe platouri și alte terenuri orizontale sau slab încli-
nate fagul, teiul și speciile de subetaj, toate puțind rămlnc
în stratul arbustiv, alături de arbuștii indicați, așa cuni le
întllnim frecvent instalate în mod natural.
h)	Degradarea fizică, Dzleo-chimică, biologică șl morfoge-
netlcd a solului forestier prin Indesare superficială cu sau fură
contribuție antroplcă în pădurile de cimpie. .Asigurarea liniștii
In păduri șl a realizării unei litiere amestecate bine acoperitoare
a solului. Cercetările noastre (Chiriță ș.a., 1962) au constatat
faptul aparent surprinzător că chiar în păduri de șleau de
4
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
clmple — sărace Insă In. elemente de subetaj șl lipsite de sub-
arboret *- și chiar in condițiile unei consistențe care nu per-
mite Inlerbarea, se constată neuniformltatea litierei — clnd
mal groasă, clnd mai subțire sau foarte subțire — realizată
pe petece mici, unele de numai ciliva dm8, iar solul forestier
prezintă dc asemenea o variabilitalc foarte mare pc aceste
suprafețe mici, ca urmare a tasării superficiale prin apa
ploilor nereținutc suficient in coronament, prin influența
circulației turiștilor și locuitorilor din împrejurimi și a vitelor
lor. O secțiune in sol pc lungimea dc 1-2 m evidențiază
această variabiiitate superficială (pc 10—15 cm grosime) foarte
clară: pc lungimi foarte frecvent de numai 20 — 30 cm,
alteori mai mari, apar microzone de sol sănătos, bine acoperit
de litieră, brun Închis plnă la uegru-brun, bogat In humus,
bine structurat glomcrular, afinat, separate prin microzone
de sol degradat, cu strat subțire sau practic întrerupt de
litieră, sărac in humus, de aceea de culoare brună — deschis
pînă la bnmă-gălbuie, cu pete ușor gălbui-ruginii și gălbui-
vineții și mici concrețiuni negre-ruginii punctiforme, Îndesat,
Cu structură degradată muchioasâ. Acestor deosebiri mor-
fologice le corespund nebănuit de Însemnate deosebiri fizico-
chimicc șl chimice: scăderea cu circa 30% a conținutului de
humus, Înrăutățirea calității acestuia prin creșterea Însem-
nată a proporției acizilor fulvici față de cei huminici, scăde-
rea de la 6,7 plnă la 4,7 a pll-uluî (deci acldificarca Îna-
intată), scăderea corespunzătoare a bazelor schimbablle
cu peste 50 — 60% și a gradului de saturație in baze (dc la
eubazlc la mezo- și oligomczobazic) In microzonele cu sol
degradat față dc ceic cu sol normal. în cereto-șleauri, cerete
și cereto-girnițete. sub tufele de păducel și corn apare efec-
tul invers față de solul tasat dintre ele : o sporire și mai
Însemnată a structurii glomcrulare, a conținutului de humus
și dc. baze schlmbabile, a gradului de saturație In baze și
a pH-uIui, deci o ameliorare generală a solului.
Degradările citate, Inceplnd cu tndesarea superficială a
solului, sc datoreșe faptul că In solul îndesat superficial,
acesta, devenit slab permeabil pentru apă și aer, se Îmbibă
primăvara și fn perioadele ploioase din Iunie cu apă In exces
și se usucă vara, avind astfel loc procese alternative de redu-
cere, oxidate și depunere in separații de oxizi ai fierului și
mangauului, adică un clar proces depseudoglclzarc superficială
unită cu podzolirc slabă, in petice mici. Degradări asemănă-
toare, dar mai puternice, se produc atunci cînd se adaugă și
pășunatul intensiv al vitelor (Mo ca nu , 1977),
Această variabiiitate superficială cu degradări multiple ale
solului sănătos tn foarte dese petece mici Insumlnd 1/3 —1/2
din suprafața totală, sc soldează 1n rezultantă cu scăderea
Înaintată a fertilității solului forestier și In consecință, a
nutriției șl creșterii arborilor. Evitarea acestei evoluții in
sens depresiv pentru sănătatea solului forestier, oprirea el
clnd a apărut și evoluția inversă, spre ameliorarea solului
degradat, reclamă silviculturii: asigurarea liniștii In pădure,
prin oprirea circulației haotice și a pășunatului, realizarea
Condițiilor dc bună acoperire a solului cu litieră amestecată
abundentă și continuă, cu grija menținerii speciilor de sub-
ctaj (carpen, jugastru s.a.) și extinderea maximă a arbuștilor
amelioratori ai pădurii de șleau. în cereto-șleauri, cerete și
welo-ginuțetc. arbuștii — In primul rînd păducelul, cornul
și singurul - , amcliorind solul pc care 11 pot acoperi In procent
dominant prin intervenția silvicultorului, reprezintă mijlocul
biologic salutar pentru necesara ameliorare a solului.
c)	In problema refacerii pădurilor de cimple șl coline divers
degradate. înlesnirea regenerării din sămlnță in sol neînier-
bat, ameliorat prin vegetația arborescentă șl Arbustlvă. Refa-
cerea pădurilor degradate, a eringurilor Imbătrlnite și a
pădurilor de codru excepțional exploatate prin tăieri rase,
bazată pe alinarea — uneori foarte profundă — a solului
divers degradat prin înierbare, pușunal și unele procese
pedogeneticc In soluri grele, trebuie sa constituie tot inaiinult
O excepție, limitată la situațiile cele mai grele și cu urgență
In lucrări. Criza energetică cresclndă obligă la tehnologii cit
mai puțin consumatoare de energic și, in cazul refacerii
pădurilor, la apelul cit mai generalizat la mijloace cultural-
biologice. Generalizarea acoperirii bune a solului prin arbo-
retul de regenerat șl subarboretul natural sau instalat ori
completat va face posibilă In cele mai multe cazuri rege-
nerarea pădurii prin Insăintnțare naturală sau artificială,
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. I
In solul tn așezare naturală sau ușor afinat prin mobilizare
cu sapa obișnuită sau cea de munte In cuiburile de insă-
mlnțare. Ne apropiem astfel tot mai mult de condițiile
naturale de regenerare a pădurii, cu sacrificii materiala mult
reduse.
Aceste recomandări sint In deplin acord cu noile orientări,
opțiuni și priorități In silvicultură (Giurgiu, 1979',
1982), izvorite din recentele documente de partid referitoare
la problemele energetice. Susținem totodată concluziile temei
speciale dc cercetare I.C.A.S. (VI a d, 1976), potrivit cărora
„făclnd abstracție de situațiile in care este necesară substi-
tuirea integrală (arborete puternic degradate din punctul de
vedere al compoziției, al consistenței și al șolului. și In cazul
instalării culturilor intensive. In restul situațiilor este
necesar ca silvicultorul să folosească in refacerea pădurilor
metodele de regenerare — substituire cu caracter accentuat
cultural, simple și economice, să folosească cit mai rațional
avantajele pe carele oferă fiecare arboret solului și tineretului
instalat sub el".
d)	Pierderi Însemnate de ferlllllale a solului șl productivi-
tate a pădurii, prin „spălarea" parțială u litierei șl a humusului
de litieră pe terenuri accentuat plnă la puternic Înclinate.
Măsuri deprotecțlc a solului prin mijloace cultiiral-biologice.
Foarte frecvent, In regiunea muntoasă mai ales, relieful va-
riat determină asemenea situații de teren, in care solul tex-
tura! mijlociu piuă la fin, slab permeabil, insuficient acoperit
de arboret, litieră sau dc o pătură vie protectoare Împotriva
eroziunii, prezintă semne clare ale unui proces de eroziune
superficială, obișnuit nelnrcglstrată ca atare: litieră subțire
și întreruptă, strat de humus huminic (negru) dc litieră de
asemenea foarte subțire și Întrerupt, chiar mici petice cu
apariția orizontului A subiacent, sărac In humus. Materialul
organic „spălat" tn ritm lent de pe aceste pante se poate
acumula la baza lor sau poate fi antrenat la ploi puternice
pc ultimele ramificații ale rețelei hidrografice (proces agra-
vat in practicarea tehnologiilor de exploatare a arborilor
cu coroană fără măsuri de protecție a solului). Cum litiera și
humusul de litieră sint sursele principale de azot și alte
elemente nutritive, Înțelegem ușor că pe asemenea supra-
fețe fertilitatea solului, uutriția și productivitatea pădurii
sint afectate In sens negativ. Mai mult decît atlt: apa de preci-
pitații care pătrunde in sol antrenează acizii fulvici (solubili
In apă) din humusul de litieră supus spălării lente, care acidi-
fică, sărăcesc șl mai mult șl podzolesc solul. Obișnuit, acest
proces cu efecte vizibile numai de aproape, nu este Înregistrat
ca eroziune aparentă la descrierile curente de teren, scăpare
care trebuie evitată prin observarea mai atentă a suprafeței
solului. Sc justifică astfel strădania silvicultorilor ecologi de a
încadra aceste arborete in grupa pădurilor cu funcții speciale
dc protecție a solului prin îmbunătățirea zonării funcționale
a fondului forestier, ceea ce obligă la o gospodărire mai îngri-
jită a lor, de pildă, evitarea tăierilor rase șl a recoltării
arborilor cu coroană, optimizarea volumului tăierilor In
raport cu restricțiile ce sc impun ș.a.	, ■■■
Menținerea cit mai strlnsă a consistenței arboretului,
..tamponarea” rănilor incipiente, dar foarte păgubitoare
ale solului, cu o pătură suficient de deasă de arbuști pre-
lectori-amelioratori și perioadă de regenerare cit mal scurtă
sint soluțiile indicate pentru frlnarca procesului menționat.
e)	Degradarea solului prin excesul de apă de precipitații
stagnantă In profil șl prin linlășllnarea de suprafață. Măsurile
culturale șl hidrotehnice pentru o silvicultură pedohidro-
umelloratlvh. în stejăretc, stcjăreto-glniițete și stejăreto-
ceretc, stagnarea moderată a apei de precipitații In profilul
solului și, In consecință, pseudogleizarea slabă plnă la mode-
rată, din cauza drenajului intern și a celui biologic insuficient
nu afectează sensibil fertilitatea solului forestier. Pentru a
Împiedica Înaintarea procesului și, prin aceasta, scăderea ferti-
lității solului, este necesară intensificarea drenajului biologic,
pria mărirea numărului de arbori și arbuști la unitatea de
suprafață. în terenuri lipsite dc drenaj extern, stagnarea
prelungită a apei in orizonturile superioare ale profilului de
□
sol și chîar Inmlăștinarea de suprafața primăvara (situații tip
pădurea Mija-Dîmbovița) și In bună parte din perioada
estivală (situații tip pădurea Livada-Satu Mare), uscarea
estivală Înaintată a solului (cu excepția depresiunilor practic
permanent Inmlăștinatc (Livada), evoluția solului spre stadiul
de sol pseudogleic podzolit și podzolic, cu regim hidrologic
stagnant. înrăutățesc excesiv condițiile aerohidrice și de
consistență ale solului, cauZlnd scăderea pină la clase infe-
rioare a fertilității acestuia și punind probleme grele silvi-
culturii. Și in aceste condiții aplicarea principiului de amelio-
rare prin mijloace biologice—asocierea convenabilă a speciilor
arborescente șl arbustive ecologic corespunzătoare — s-a
dovedit salvatoare, In situațiile cele mai grave in asociere cu
lucrări hidrotehnice de desccare-drenaj.
In general, In asemenea păduri s-a produs uscarea Intensă a
stejarului și s-a pus problema refacerii lor in condiții deose-
bit de dificile.
în situații ca Ia pădurea Mija, unde solul se usucă puter-
nic In timpul verii, cultura stejarului chiar fără alinarea
profundă a solului pe toată suprafața, dar cu procent ridicat
de carpen, jugastru, arțar tătăresc și arbuști, cu to! de ame-
liorare a solului și Împingere a stejarului, o dat rezultate
surprinzător de bune, cu creșteri viguroase șl forme bune ale
stejarului pedunculat șl drenarca atlt dc bună a solului,
Incit, prin activarea proceselor de oxldare, evoluția merge
spre solul brun pseudoglcizat.
In situații ca acelea de la pădurea Livada, excesul prelungit
de apă stagnantă la suprafața solului a obligat la lucrări hidro-
tehnice de desecare-drenare. Efectul de drcnarc a solurilor
grele dc aici de excesul interior de apă fiind insă slab, cultura
forestieră pe asemenea soluri trebuie să facă apd puternic
la drenajul biologic, stejarul (pedunculat sau roșu american)
± frasin fiind însoțit de carpen în pratlclpare însemnată, de
aninul negru ca principală specie ameliorătoare biodrenantă,
tratat ca arbust prin rccepare (spre a forma tufe mari bine
acoperitoare ,a soiului), alun, singer, călin, totul In plantație
deasă cu 10.000 puîeți/ha, fără defrișări costisitoare,
fără „agrotehnică” șl, cu unele excepții, fără înlătu-
rarea prealabilă prin arături a Ierburilor higrofile (inu-
tilă, păgubitoare chiar tn cele mai multe cazuri pentru sol,
distrugindu-i porozitatea biologică largă șl reclamlnd chel-
tuieli însemnate). Aninul negru este prin excelență specie
amelioratoare mai ales in faza Inițială a lucrării, drcnlnd activ
solul.’ellmintnd ierburile higrofile și îmbogățind solul in humus
șl azot fixat din atmosferă. Alunul, suportlnd mal bine
umbra, ișl Îndeplinește rolul protector și amellorator de sol
șl după Închiderea arboretului. în ușoare depresiuni cu slabe
sau nule posibilități de desecare, cultura de anlnișuri este
singura soluție indicată. Așa ș-a lucrat In refacerea
pădurii Livada, in scurt timp cu cheltuieli minime și rezul-
tate foarte bune, sub îndrumarea șl Întreaga noastră răspun-
dere tehnică.
f)	Problema fertilizării solului In arborele de molid. Spre
tehnici noi In executarea plantațiilor de molid. Sporirea pro-
ductivității arboretelor de molid preexploatabllc prin folosi-
rea îngrășămintelor chimice cu N, P, K, cu predominarea
puternică a azotului, este practicată cu succes și rentabilitate
in numeroase țări nordice și chiar in Europa Centrală, In special
R. D. Germană. Experimental problema este urmărită și în
țara noastră. Deși, in special In modalitatea noastră econo-
mică, nepoluantă a solului șl apelor și eficientă, de aplicare a
Îngrășămintelor numai la arborii de viitor, cu ușoară îngro-
pare n lor In sol, rezultatele slnt Încurajatoare, nu ne putem
pilnc speranțe In această soluție pe scară de producție, In
primul rind din cauza caracterului energointensiv nl fabricării
îngrășămintelor necesare, ancobținerii lor și, uneori cel puțin,
a dificultății condițiilor da muncă pentru aplicarea lor. Răs-
pîndirea largă a Îngrășămintelor din avion, pe lingă că este
foarte costisitoare, conduce la risipă mare și la eficiență mal
mică a scumpelor Îngrășăminte. Este indicat Insă ca cerce-
tarea, In special In modalitatea noastră economică și eficientă
de aplicare a Îngrășămintelor, săfle continuată pînă la epui-
zarea tuturor aspectelor problemei, fără a se neglija impli-
cațiile pe plan energetic șl al protecției mediului Înconjurător.
Problema ameliorării solului de molidlșuri se pune mai
stringent In cazul podzolurilor și solurilor podzollcc cu humus
brut, puternic acid, In care blocarea prelungită a clementelor
nutritive împiedică circuitul lor biogeochimic normal și, deci,
nutriția normală a arborilor. în asemenea situații ar fi de
mare folos ameliorarea humusului brut șl grăbirea descom-
punerii lui, prin amestecarea acestui humus cu stratul super-
ficial de sol organomlneral. Efectele cele mai bune sc obțin
dacă această lucrare este însoțită de amendarea solului cu
praf de carbonat de calciu.
Toată atenția șl toate eforturile merită încercarea de rea-
lizare a unei îmbunătățiri a tehnicii de executare a planta-
țiilor de molid, care trebuie să-și Înceapă viața cit mai viguros
și să se Închidă practic In același timp scurt In toate condi-
țiile de altitudine șl de troficitatc n solului. O soluție nouă,
promițătoare, este aceea preconizată de noi Încă din anul
1961 (Revista pădurilor, nr. 4). Cităm: „în general. In
toată regiunea muntoasă a țării, acolo unde In urma tăierilor
rase se contează pe refacerea pădurii prin plantații de molid,
pentru ameliorarea solului și pentru grăbirea realizării stării
de masiv (in vederea reluării grabnice a funcției hidrologice
șl antierozionale a pădurii), apare indicată introducerea
aninului In amestec inițial cu molidul”. Adăugăm că este
vorba de aninul alb, și, in presubalplu. de aninul dc munte,
specii mai puțin exigente față de umiditatea solului declt
aninul negru, cu caracter mezohigrofit-higrofit și, respec-
tiv, mezohifirofit (Stănescu, 1979), nesuportlnd Insă sau
suportlnd greu excesul dc apă stagnantă și care tratate în tufă
cu mulțl lăstari se comportă chiar ca mezofite; specii mezotrofe
plnă la ollgotrofe, fixatoare de azot atmosferic, blodrenante,
protectoare ale molidului Împotriva vlnturilor, stimulatoare
ale creșterii acestuia. în funcție de densitatea și schemele de
plantare diferențiate cu altitudinea, ca și de proporția ani-
nului In amestec, numărul dc puieți dc molid la hectar ar
putea fi redus in măsură divers însemnată, care urmează a fi
stabilită experimental, astfel incit noile arborete amestecate
dc molid și anin să sc Închidă cit mai repede și în același
timp Ia toate nivelele altltudinale și trofice. Foarte important
este de luat In seamă ca printr-un judicios amestec intim
de molid și anin (acesta tratat probabil și In tufă) sc pot
crea condiții de dezvoltare convenabilă a coroanei molidului,
de importanță In legătură cu rezistența acestuia Ia pericolul
vătămărilor produse de zăpadă.
Concepția și metoda respectivă slnt folosite local in ulti-
mul timp in R. F. Germania, in cultura bradului (comunicare
verbală N. Doniță), așadar in soluri slab-modcrat acide,
ca acele din etajul montan de amestec cu molidlșuri artificiale
din Bucovina. în montan de molidlșuri și in presubalpin, In
cazul solurilor accentuat pînă Ia puternic acide, condițiile
flzlco-chimlcc de sol ar putea fi ameliorate - dacă s-ar constata
experimenta] necesitatea, prin aplicarea amendamentului
calcaros (praf de calcar) cel puțin In gropile de plantare a
aninului.
Este foarte probabil metoda dc viitor In înființarea molldi-
șurilor sub protecția șl ameliorarea prelungită a aninului
insoțitor. Cercetarea ar trebui să-și spună In cel mal seurt
timp euvintul hotărllor In această problemă de lmporlan|ă
deosebită.
Adăugăm că in tehnica plantațiilor dc molid cu humus
brut și orizont Bhs bine format, țintnd seama dc faptul că
rădăcinile molidului evită acest orizont (Chiri ță, 1971;
V a s u ș. a., 1975), Încă cu mulți ani In urmă, pentru asigu-
rarea creșterii viguroase imediate a puieților dc molid, noi
am recomandat producției executarea plantațiilor In gropi
umplute Cu material huniifer din orizonturile de suprafață
ale solului, așa cum în mod frecvent recomandarea dată sc
execută tn producție.
g)	Situații grele pentru stejarul pedunculat și gorun. Preo-
cupări sporite pentru stejarul roșu american șl loricele de
altitudini miel. Fructificarea Îngrijorător de rară a stejarului
pedunculat și a gorunului Îngreuiază mersul normal al rege-
nerării din sămință a acestor specii. Sc așteaptă uneori pre-
lungit anii de ghindă. Desigur, trebuie folosite tonte posibi-
litățile spre a asigura perpetuarea cit mai puțin știrbită, dc
dorit chiar lărgită, a acestor specii de aur ale pădurilor
noastre de foloase.
Din nefericire, pe lingă condițiile de fructificare, agravin-
du-le, In numeroase stațiuni bintulte dc înghețuri tirzll,
cele două specii de cvercinee slnt frecvent sau chiar anual
6
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr, 1
vătămate in mod caracteristic acestor înghețuri; cind, la
stejarul pedunculat, se adaugă și făinarea, efectul negativ
pentru creșteri este mult sporit (exemplu tipic pădurea
Livada). Din cauza detalierilor prin înghețurile tlrzii, in unele
Stațiuni s-nu produs chiar uscări intense in arborete — In spe-
cial 1n arborete tinere de gorun, cu coroane prea puțin dez-
voltate ale arborilor crescuți In desime prea mare, cu încăr-
care. exagerată a stațiunii și extenuare a solului de apă.
In fața acestei situații grele, dar Îndeosebi in stațiuni bintuite
dc înghețuri tlrzii, cu sau fără uscări intense, dar cu certe
pierderi de creștere, este cazul să se facă apel .și la alte specii,
cu condiția evidentă ca acestea să fi fost sau să fie verificate
experimental timp suficient de îndelungat. Dintre acestea
se impun tot mai mult atenției noastre stejarul roșu american
(Q. rubra) șl laricele (L. decidua) de altitudini mici, specii
repede crescătoare in tinerețe șl înzestrate cu marc ampli-
tudine ecologică tn raport cu solul (de la pseudogleiuri cu
exces temporar de apă plnă lu soluri grele cu deficit estival
de umiditate și cu compacitate accentuată, de cerctc și
ccrclo-girnițete). în numeroase puncte din țară, cultivate In
amestec cu alte specii — carpenul in special — și cu arbuștii
indicați dc stațiune, aceste specii vegetează viguros și furni-
zează chiar sămința necesară extinderii lor in cultură. Exem-
plele din stațiuni extreme sau accentuat defavorabile pădurii,
ca ia pădurea Livada-Satu Mare, terasa Breite- Sighișoara, pă-
durea Brebcni-Slatina ș.a. sint concludente In privința rusti-
cității cdaficc a acestor specii. Cercetări viitoare urmează să
elucideze în continuare (și pentru alte specii in plus), aceasta
problemă, manifestind insă toată prudența necesară și grijă
pentru cele două specii de aur ale fondului nostru forestier;
stejarul și gorunul.
în Încheierea acestui film de aspecte și probleme ale pădu-
rilor și silviculturii noastre actuale și de viitor apropiat, se
poate constata că, in pădurile de clmpic și coline in special,
cele mai multe sînt legate de relațiile vegetației forestiere cu
condițiile de mediu divers degradate natural și, mai ales,
prin impactul antropic asupra pădurii. Solul forestier, izvor
al productivității pădurii. înregistrator sensibil al influențelor
naturale și antropice, este afectat in măsură variată de pro-
cese de degradare fizică, fizico-chimică, morfogenetică (inde-
sare, inierbare-iiițelenire, uscare, eroziune superficială Înșelă-
tor neaparentă și eroziune aparentă în suprafață și in adln-
cime, acidificarc, podzolire, pseudoglcizare, sărăcire tn ele-
mente nutritive, Imnlăștinarc ș.a.), care influențează In mod
negativ fertilitatea solului și productivitatea ecosistemelor.
In cea mai mare parte aceste procese au fost și sint înles-
nite de compoziția defectuoasă, predominant din cvercinee, și
consistența insuficientă a arboretelor (cu efecte : litieră prea
săracă sau/și numai de cvercinee, expunere la influența directă
a razelor solare și a ploilor puternice, înierbare) șl agravate
prin influențe antropice (conducere greșită a arboretelor,
circulație exagerată in pădure, pășunat excesiv al vitelor ș.a.).
Aceste procese, degradatoare penlru sănătatea și productivi-
tatea pădurilor de cîinpie și coline, tn parte și de munte, nu
S-ar fi produs sau ar fi fost mult mai slabe dacă compoziția
ți consistența arboretelor, într-un cuvtnt structura acestora,
ar fi fost mai asigurătoare a sănătății solului forestier (ames-
tecul speciei sau speciilor de cvercinee cu alte specii princi-
pale dc foioase — tei, frasin, paltin de citnp —, cu specii de
subetaj — carpen, jugastru, păr și măr pădureț, și de sub-
arboret, ca în pădurea de șleau sau de stejăreto-șleau,iar, unde
condițiile stalionale nu sint favorabile tuturor speciilor dc
șleau, cel puțin din acelea mai rustice din. subetaj și arbuștii,
In special cei mai buni amelioratori dc sol. O apreciere favo-
rabil specială pentru carpen, a cărui tovărășie judicioasă
pentru stejar s-a dovedit deosebit dc folositoare acestuia).
Natura nu a putut realiza In toate situațiile compozițiile
și structurile cele mai eficiente sub raport economic; la aceasta
se adaugă consecințele impactul omului asupra pădurii natu-
rale, menționate anterior. De aceea, în mare parte ,’in pădu-
durile noastre de cimpie și coline s-a produs acel șir de degra-
dări de sol și arborete arătate in scrierea de față.
Soluțiile de vindecare a suferințelor pădurilor și ale solu-
lui sau de evitare a acestora tn pădurile 1n curs de refacere-
regenerare converg spre apropierea de pădurea optimal
protectoare și amelloratoare de sol, realizabile — cu excepțiile
fortuite arătaie în lucrare — prin mijloace cultural-biolagice.
în mod adecvat stațiunii și in măsura permisă de natura și
starea arboretelor, trebuie șă se intervină energic pentru ame-
liorarea compoziției acestora, prin introducerea speciilor cu
șanse certe de vegetație normală in suhetaj șl, mai frecvent
și mai intens, in subarboret.
Aduclnd solul la starea dc sol sănătos bine acoperit pc
litieră amestecată, bogat In humus de litieră, bine structurat
și afinat in orizontul humifer, pe lingă sporirea vitalității șl
creșterilor arborilor, se realizează și condiții prielnice pentru
regenerarea naturală și/sau artificială din sămtață a afboră-
tului. Așadar, repetăm și accentuăm, ..ta mare parte din
pădurile noastre de clmple șl coline este necesară o ofensivă pe
front larg de ameliorarea structurii arboretelor, prin introdu-
cerea ta măsura șl modalitatea Indicată a speciilor amellota-
toare de sol ta subetaj și in subarboret. Ne apropiem astfel
de ideca modelelor de structuri optime ale arboretelor capa-
bile de o polifuncționalitate avansată (Giurgiu., 1982),
ceea ce se poate realiza prin punerea in aplicare a sistemelor
integrate de lucrări sllvotehnlce (tratamente) In raport cu
caracteristicile stațiunilor și cu obiectivele economice urmă-
rite (Vlad, 1977). Astfel procedind, realizăm dc fapt .con-
dițiile optime tn care natura a regenerat aceste păduri de-a
lungul secolelor.
După cum se vede, Imităm natura In realizările el optime,
dar nu o copiem fără dlscernămtat. Fiindcă In numeroase
cazuri, in special greutatea sau imposibilitatea dc migrație
a unor specii, In unele condiții dc mediu nu s-au putut împă-
minteni speciile care ar Ii folosit țel mai bine factorii ecolo-
gici locali. în asemenea situații este cazul să șe meargă la
experimentarea unor culturi cu specii aduse din alte areale
geografice sau la cultura fără alte încercări a unor asemenea
specii (in amestec cu specii autohtone) dovedite deja expe-
rimental, pe scară de producție și in timp suficient dc îndelun-
gat ca mai corespunzătoare pentru unele condiții de mediu
staționai.	r .
Trebuie să constatăm și să reținem că natura, In măiestria
ei ecosistemică admirabilă, nu lucrează totuși Întotdeauna
strict conform intereselor societății umane. Ar fi, prin urmare,
imprudent de a se formula maxime silviculturale • general
valabile, chiar ca aceea judicioasă formulată clndva de Lorenz
și Parade („imiter la nature, hâter son oeuvre”). Fiindcă,
așa cum s-a arătat ta lucrarea de față, în interesul productivi-
tății ridicate a pădurii și al satisfacerii variatelor cerințe ale
societății, așadar al îndeplinirii optime a anumitor funcții
ale pădurii, opera naturii trebuie deseori ameliorată, apropiată
cit mai mult de ecosistemele cele mai corespunzătoare țelurilor
urmărite In gospodărirea pădurii. Așadar, exceptjnd situațiile
fericite pe care ni le oferă natura, cu principiul „a imita
natura, a grăbi șl ameliora opera ei”, ne apropiem mai mult
de directiva generată necesară In silvicultura modernă. Dar,
plnă la stabilirea prin experimentări de- durată a unor.forme
structurale diferite de cele realizate de natură de-n lungul
timpurilor, rămlne valabilă „legța de- aur, a structurilor
naturale" (Giurgiu, 1982), care ,va oferi .silvicultorului, mari
șanse dc succes; în tot ce întreprindem est®, deal» asigurător
dacă respectăm legile naturii și, în concret, . țat -unele
indicații ale naturii, pe care trebuie să știm-unde să-le des-
coperim, cum să le interpretăm și să lp fojosim. Fiindcă,
totuși, plnă la urmă, natura rămlne daseălnl nostru suprem;
-■
* ।	'ir ‘
BIBLIOGRAFIE
Chiri ță, G., 1939: Problema solului tn silvicultura romdnă>
68 P-	, ■	■
Chiri ță, G., 1960: Din problemele pedologiei forestiere
mnelioralive ți ale silviculturii amelioraliue tn subzonele Querct-
neelor din R. P. România. Probleme Muale de biologie ți
țtiin/e agricole. lucrare dedicată acad, prof.’G. lonescd Șișești,
cu prilejul Împlinirii a 75 de ani. Editura Academiei R. S.
România, București.
Chiri ță, C., 1961: Silvicultura pedoamcliorativă. condiție
esențială In ridicarea productivității pădurilor. Revista Pădu-
rilor, nr 4.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
7
Ghfriță,C., Butucclea, Sofia, Melie d 1 n ți, V .,
OrenschI, St., 1962: Variabilitalea superficială a orizon-
tului de humus al solului In păduri de Quercinee și importanta
acesteia tn procesul de solificare. Studii și Cercetări Biologie
Vegetală, Academia R.S.R., XIV.
Chiriță, C. și colab., 1971: Factorii limitativi sau toxici
pentru oegetajia molidului tn orizontul Rhs al solurilor podzolice.
Manuscris, arhiva 1GPA.
Doniță, N., Almășan, H., Armășescu, S. ș.a.,
1980: Zonarea fi regionarea ecologică a pădurilor din R. S.
România, ICAS, seria a Il-a.
Giurgiu, V., 1979: Noi orientări, opjiuni fi priorități in
silvicultură. Revista Pădurilor, nr. 5.
Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie fi auxologie forestieră.
Editura Ceres, București.
Giurgiu, V., 1982: Pddurea fi viitorul. Editura Ceres’
București.
Mocanu, V.,	1977: Cercetări privind influenta pășunatului
tn pădure fi etialuarea prejudiciilor. Studii și cercetări
i.C.A.S., XXXIV.
Stă n eseu, V., 1979: Dendrologie. Editura Didactică ș’
Pedagogică, București.
Stăneseu, V., 1981: Pădurea — ecosistem terestru peren-
„Pădurile României", Editura Academiei R. S. România,
București.
Vasu Alexandra, Dulvard Eufrosina, Spi-
re s c u , MM o i s c E c at cri u a, 1975 : Contribufiuni la
cunoașterea factorilor limitativi de înrădăcinare a molidului. An.
Institutului dc Cercetări Pedologicc și Agrochimice, XII.
V1 a d 1., 1976 : Posibilități de instalare cu costuri reduse a
culturilor forestiere de refacere a arboretelor tn regiunea de
clmpie fi coline joase. I.C.A.S., Seria a H-n, București.
VI ad, I-, 1977: Fundamentări staționate in silvicultură.
In Stațiuni forestiere (Chiriță, C. ș.a.). Editura Academiei
R.S. România, București.
Some problems țoneemlng regeneratlon sud. Improvement of Homanlan forests
Causcs of physical, physlco-chemlcal and morphologlcal degradation of soils in the following forests orc pre-
sented: pure oak forests; mixed deciduous forests with partially shcltered soils exposed to compaction, pseudogleyi-
zation and to superficial acidiflCation ; mixed forests and conlferous ones with soils developcd in dissectcd arcaș, with
eroded Ah Horizons; oak forests with pseudogleycd soils and poor externai and internai drainage; forests with late
frosts damaging Quercus robur and Q. pelraea etc.
The enrlchcmeht of the corresponding phytoccnoses with trec and shrub soli incliornting species, as well as
the cultivalion of trec spcclcs morc resistant to severe condi htlons of soil and local climate are recommended.
Recenzie
GHEZA SMEYKAL: Pădurea șl poluarea Industrială. Edi-
tura Ceres, București, 1982,193 pag., 85 lig., 45 tub., 242 ref.
bibliografice.
Lucrarea ,,Pădurea și poluarea industrială”, apărută sub
semnătura dr. ing. Ghcza Smeykal, are la bază cercetările
Întreprinse de autor pentru elaborarea tezei sale de doctorat,
efectuate tn intervalul 1972—1977 In pădurile poluate dc
Combinatul metalo-chlmlc de la Zlatna, Ia care a adăugat și
unele rezultate publicate de alți cercetători din țară și străi-
nătată. Prin aceasta, autorul scoate in evidență efectele
negative ale poluării industriale asupra vegetației forestiere
șl producției pădurilor din jurul celor mâi importante centre
industriale din țara noastră, expune unele considerente dc
analiză a mecanismelor care stau la baza complexelor procese
generate de acest fenomen și indică o serie de măsuri de pre-
venire și combatere a efectelor negative provocate, dc poluare.
Capitolul I se referă îndeosebi la stadiul cunoștințelor;
se tratează despre poluare industrială In țările industrializate
și tn țara noastră. Se subliniază rolul vegetației forestiere
In purificarea aerului, mecanismul impurificării și autopuri-
ficării aerului, vătămările aduse vegetației forestiere și mă-
surile pentru combaterea acestora.
In Capitolul II sint expuse metodele dc cercetare utilizate,
adică : identificarea surselor, modul de recoltare a probelor,
metodele pentru determinarea pulberilor și a gazelor, analiza
chimică a solului, vegetației șl a precipitațiilor, analiza orga-
noleptică a părților vătămate, metoda culturilor de testare
a prezenței noxelor, metoda rezistenței plantelor față de noxe
cu ajutorul cabinelor dc fumigarc, aerofotogrametria In cerce-
tarea vătămărilor provocate de noxe.
Capitolul III sc referă la surse de poluare și tipuri de
emisii industriale (noxe gazoase, solide etc.).
Capitolul IV cuprinde influența factorilor staționai! asupra
răsplndirii poiuanțllor șl rolul acestora in producerea vătă-
mărilor geomorfologicc, clima, regimul eolian șl termic,
nebulozitatea ți regimul pluviometric.
Capitolul V tratează efectele nocive ale emisiilor asupra
solului și Îndeosebi asupra acidității, conținutului in humus,
stării fizice, troficltății, umidității, cantității de sulfați,
activității enzimatlce, conținutului in microelcmente șl mi-
croorganismelor din sol.
Capitolul VI include mai In detaliu efectele poluării asupra
speciilor forestiere.
Capitolele VII și VIII sc referă Ia efectul poluării asupra
componentelor biocenozelor forestiere și la rezistența spe-
ciilor (individuală sau in grupe) la acțiunea noxelor.
Capitolul IX cuprinde o seamă de măsuri tehnico-organiza-
torice, amenejisticc șl sllvotehnicc pentru prevenirea și ame-
liorarea efectelor negative provocate de noxe asupra vegetației
forestiere.
Conținutul complex al expunerii și numeroasele idei și
rezultate ale cercetărilor Întreprinse constituie o contribuție
valoroasă, care merită să fie cunoscută nu numai de specia-
liștii de profil, cl de toți cel cărora nu le este indiferent modul
cum vor evolua tn viitor protecția mediului ți calitatea vieții
In jurul centrelor industriale din țara noastră.
Dr. ing. X. Pătrășeolu
8
REVISTA PADVRILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
Premise ale unei silvicultori
pe baze genetice
Prof. dr. ing. V. STÂNE SCU
Universitatea din Brașov
Oxf. 232.13:165.3
în momentul de fața, în lumea specialiștilor
silvicultori din țara noastră, este formată, opinia
că genetica forestieră poate să pătrundă. în
practică în exclusivitate pe calea producerii
semințelor ameliorate, furnizate de rezervații
sau de plantații semincere. Această ipoteză nu
este, de altfel, lipsită de temei, atîta vreme cît
în crearea arboretelor de mare randament
bioproductiv se scontează în foarte mare măsură
pe aportul modificator și modelator dc geno-
tipuri al metodelor clasice sau moderne de
ameliorare a arborilor, metode care converg
în ultimă instanță în realizarea materialului
de împădurire cu însușiri dirijate și controlate.
în același timp însă nu poate fi omis că,
într-o silvicultură intensivă, de relief accidentat,
cum este silvicultura pa triei noastre, rolul pre-
cumpănitor revine tehnologiilor de pros-
pectare a pădurilor viitorului de pe poziții de
siguranță și stabilitate ecosistemică, pornind
de la structurile și gepotipurile trecute prin
filtrul de maximă exigență al selecției naturale
multimilenare, îmbogățite și diversificate prin
mutații și migrații in populațiile de mare ex-
tindere din cuprinsul arcului carpatic.
îu practica forestieră, aplicațiile genetice,
au, de aceea, un cadru larg de manifestare,
depășind eu mult limitele cercetării științifice
specializate și alo țelurilor strict ameliorative,
întrucît oricît de valoroase vor fi varietățile
sintetice sau rasele create de om, nimeni nu
și-ar putea asuma riscul de a preconiza, de
exemplu, extinderea acestora pe sute de mii
Sau milioane de hectare, în locul speciilor, rase-
lor și proveniențelor autohtone. Acest punct
de vedere este tot mai clar exprimat în lite-
ratură (I.U.F.R.O, 1981 j Giurgiu., 1982 ș.a.),
De pe pozițiile înțelegerii fenomenelor ere-
dității la organismele vii, iu general, și la arbori,
în special, trebuie să se recunoască înainte de
orice superioritatea diversității genetice naturale
în întinsele masive păduroase, asupra mono-
structurilor artificializate și superspecializate,
valoarea inestimabilă pe care o dețin genoti-
purile de elită, create de natură, în asigurarea
perenității ecosistemelor* forestiere.
în domeniul preocupărilor dc fundamentare
a măsurilor dc tehnică silvica, genetica se poate
implica în găsirea răspunsurilor corecte la
probleme privind cunoașterea ecologiei spe-
ciilor, a distribuției și clasificării ecosistemelor
forestiere, în tematica generală a sporirii pro-
ductivității pădurilor, în stabilirea cadrului și
condițiilor culturii și extinderii rășinoaselor, ale
refacerii arboretelor degradate ș.a.
Studiul comportamentului speciilor de arbori,
cu marea lor variabilitate populațională, re-
clamă astfel, îu momentul de față, prospectarea
unităților intraspecifice de pe poziții genetice-
ecologice. Cunoștințele ecologice actuale se potri-
vesc reilmente, în majoritatea cazurilor, „spe-
ciei mijlocii”, cînd, de fapt, ceea ce interesează
în practică sînt, dimpotrivă, cerințele față de
mediu manifestate de componentele cu exis-
tență obiectivă îu natură ale. fiecărei specii,
care sînt diferitele populații sau proveniențe.
De aceea, nu în mod întimplător se afirmă că
obiectul geneticii forestiere îl constituie toc-
mai studiul eredității variațiilor la arbori
(Wright, 1.979).
Dezvoltarea amplă a unei ecologii analitice
și cantitative, pe structuri genetice, intraspe-
cifice, ar însemna un mare pas înainte nu mimai
în înțelegerea, capacității de adaptare a speciilor
de arbori în cadrul arealului lor natural și dc
cultură, ci, îu primul rînd, în punerea în valoare
corectă și sigură în cultura forestieră a plasti-
cității lor ecologice. Destule eșecuri în experi-
mentarea forestieră, care au dus, pe nedrept,
la compromiterea, unor specii, s-au datorat tra-
tării nediferențiate a acestora prin prisma
inadaptabilității sau a contraperformanțelor
unei singure proveniențe.
O asemenea abordare diferenția ti vă a struc-
turilor genetice-ecologice obligă însă și la adîn-
cirea cunoașterii raporturilor dintre factori
fizico-geografici și aceste structuri, folosind
în măsură mai largă elemente de corelare directă,
cantitativă, de ordin topoclimatic, ca și de
ordin edafic.
Cartografia unităților intraspecifice de esență
gen ecologi că, la molid, brad, larice, pin sil-
vestru, duglas, pin negru, pin strob, fag, stejari,
anini, plopi, sălcii, tei, acerinee, ulmi, salcîm
ș.a., rămiue o sarcină importantă a cercetării
forestiere în țara noastră. în același timp, struc-
turile genetice ale populațiilor de arbori pot fi
înțelese și puse în valoare numai dacă se ana-
lizează și se percepe istoria generațiilor succesive,
natura polenizării, condițiile ecologice în care
au evoluat populațiile respective, care constituie
obiective importante ale cercetărilor de gene-
cologie.
în studiul distribuției vegetației, reconsti-
tuirea arealelor potențiale ale speciilor funda-
mentale poate să fie mai bine susținută cu
ajutorul datelor de autecologie-genetică. în
cercetarea și clasificarea modernă a ecosiste-
melor forestiere, înțelegerea deplină și corectă a
corelației genotipinediu oferă datele necesare
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
9
definirii naturii acestora, a rezultatelor bioac-
tivității și funcționalității unităților integrate
biogeocenotice.
Creșterea productivității pădurilor este, în
ultimă instanță, o ecuație de. ordin genecologic.
Ea presupune atît măsuri de Ameliorare a pro-
ducătorilor primari — arborii în primul rind —
în vederea sporirii randamentului lor fotosin-
tetic (la varietăți sintetice, rase ameliorate,
biotipuri naturale superioare mediei populației
etc.), cit și măsuri de potențare a exprimării
genotipurilor în fenotipuri de calitate, în con-
diții de mediu adecvate. Selecția biotipurilor
de înaltă valoare productivă (ca și protectivă, de
altfel), precum și optimizarea coresponden-
țelor genotip-mediu, sint acțiuni de silvicultură
curentă, la aplicarea tratamentelor, în elabo-
rarea planurilor de împădurire ș.a.
Extinderea rușinoaselor rămîne o preocupare
centrală în silvicultură, chiar în contextul corec-
tivelor rezonabile care s-au adus prevederilor
inițiale ale „Programului național” privind
cuantumul de perspectivă al acestora în fondul
forestier. Lăsînd la o parte presiunea „modelor”
în cultura pădurilor, raportul rușinoase/foioase
trebuie așezat pe principii genetice-ecologice și
silviobiologice stabile, obiective, ținînd cont,
evident, de exigențele social-economice actuale
și de perspectivă față de pădure.
Este vorba de recunoașterea atît a calităților,
cit și a limitelor genetice ale speciilor respective,
de acceptarea ideii că, cel puțin în condițiile
tehnicilor actuale și ale viitorului apropiat, ame-
liorarea arborilor nu va putea transforma esen-
țial principalii edificatori ai ecosistemelor fores-
tiere carpatine. Astfel, în aprecierea valorii
molidului, ca relativ repede crescător și mare
producător de lemn de celuloză nu se va putea
niciodată să se ignoreze sensibilitatea speciei
Ia doborîturi și rupturi de vînt și zăpadă etc.,
extrhm de greu de corectat prin eforturi amelio-
rative, după cum, productivitatea mai redusă
a fagului și dificultățile suplimentare în cultură,
nu pot să nu fie puse în balanță cu marea sa
vigoare a vegetației, cu stabilitatea și siguranța
ecosistemică sporite, pe care această specie le
relevă fără echivoc.
în mod concret, chiar dacă limitele genetice
ale adaptabilității molidului în stațiuni de
mică altitudine sînt suficient de largi, introdus
la dealuri el se comportă totuși ca o specie
exotică, căreia, mai ales evoluția imprevizibilă
a climatului, sau incidența unor factori de risc
biotici și abiotici, îi oferă multe necunoscute
și îi rezervă multe surprize. De aceea, trierea
proveniențelor și alegerea stațiunilor convena-
bile în fiecare bazin forestier vizat, adică acțiuni
genetice-ecologice concertate, constituie norme
decisive și de maximă importanță în extin-
derea molidului și a rușinoaselor în general.
Pe de altă parte, transformarea arboretelor
pluriene, pluridimensionale și pluritipice, în
arborete echiene, unidimensionale și monotipice
conduce, inevitabil, Ia o depresiune importantă
de informație genetică, ca și la o diminuare a
manifestării pamnixiei în favoarea consangvi-
nizării. Declanșate la scară mare, asemenea
modificări nu sînt de neglijat, avînd drept
consecințe pierderi însemnate de vitalitate, de.
capacitate de creștere, regenerare și adaptare,
de stabilitate și forță de impact mediogenă,
pierderi ce nu pot fi acceptate, oricit s-ar pleda
în favoarea structurilor simple, ușor de întemeiat
și de condus, chiar și în situația cînd acestea
ar fi realizate cu varietăți sintetice miraculos
crescătoare.
Sporirea proporției de participare, a rășinoa-
selor, în anumite condiții dc mediu favorabile,
rămîne totuși o necesitate a silviculturii actuale,
compatibilă, de altfel, cu „spiritul genetic”,
în condițiile insă în care se iau măsurile nece-
sare pentru prevenirea pierderilor decisive de
stabilitate și organizare antientropică, în cul-
turi echiene, dar pluritipice, cu proveniențe
și biotipuri adecvate etc.
Trecînd la implicarea directă a geneticii îu
problematica curentă a lucrărilor de producție,
pe prim plan se situează practica amenajistică,
a împăduririlor, a tratamentelor și operațiunilor
culturale.
Problemele de natură genetică pe careamena-
jamentul modern este chemat să le rezolve sînt
în primul rînd următoarele: zonarea genetică
a fondului forestier, asigurarea protecției resur-
selor forestiere carpatice, îmbogățirea acestor
resurse cu noi fonduri de gene, asigurarea con-
dițiilor de largă și corectă punere în valoare
a resurselor genetice.
în ce privește zonarea genetică s-ar putea
diferenția : zona de conservare in situ, în care
se urmărește în exclusivitate obiectivul menți-
nerii fondului de gene existent, a diversității
genetice naturale; zoua de conservare in situ
și ameliorare în care se are în vedere și creșterea
producției de masă lemnoasă, acceptîndu-se
riscul diminuării variabilității genetice naturale,
pînă la un anumit prag; zona de ameliorare,
destinată practicării unei silviculturi intensive,
cu caracter de lignicultură, în scopul obținerii
unor cîștiguri genetice considerabile, în ter-
mene relativ scurte.
Pe ijlanul împăduririlor, folosirea îh cultură
a provenienței celei mai bine adaptate, în anu-
mite condiții fizico-geografice, reclamă o eît
mai largă informare asupra experimentărilor
deja întreprinse pe plan național și pe plan
regional. Deosebit de prețios ar fi ca, în cadrul
fiecărui inspectorat silvie județean, să se orga-
nizeze o rețea proprie, suficient de cuprinză-
toare, dc culturi comparative de proveniențe
multinaționale, din speciile principale. S-ar
pune astfel bazele unui sistem obiectiv de eva-
luare a performanțelor și capacității de adaptare
10
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
a diferitelor proveniențe în climatul local, cu
consecințe directe dintre cele mai favorabile
în luarea deciziilor în campaniile de împăduriri.
în orice caz, cunoașterea precisă a identității
materialului inițial și conservarea acestei iden-
tități, reprezintă în momentul de față o nece-
sitate primordială, deoarece de pe o asemenea
poziție se vor putea stabili disponibilitățile geno-
tipice și fenotipice ale provenienței în speță
într-un cadru geografic determinat și se va
putea trece de timpuriu la clasarea arboretelor
și la conducerea celor mai apte spre producție
de semințe.
Recoltarea și conservarea semințelor de cali-
tate genetică superioară pentru lucrările de
împădurire impun însă și o serie dc îmbunătă-
țiri de ordin organizatoric, în ce privește apa-
ratura și tehnica folosite, ca și sub aspectul
unei mai severe respectări a normativelor de
valorificare a surselor indicate, de mișcare
rațională a materialului inițial.
Producerea puiuților cu însușiri de creștere și
adaptare remarcabile nu poate fi considerată
întotdeauna ca rezolvată numai prin prizma
performanțelor fenot ipice de pepinieră, deoarece
mediul artificializat de aici poate să modifice
Substanțial curba creșterilor și a vigorii de
vegetație, să mascheze, cu alte cuvinte, geno-
tipul. Dezvoltarea părții aeriene fiind corelată
direct cu aceea a masei rădăcinilor (număr de
rădăcini, dimensiuni, greutate etc.), practicile
care favorizează creșterea acesteia, la puteți,
trebuie promovate. în același timp însă, pentru
evaluarea corectă a corespondenței juvenil-
adult la genotipuri promițătoare în faza de
pepinieră, se impune demonstrarea corelației
respective în diferite situații și la toate speciile
de interes practic (corelație pozitivă în materie
de vigoare de vegetație este relevată în prezent
doar Ia molid și alte cîteva specii), și aceasta
în condițiile concrete ale spațiului geografic
carpatic. în studiul corelațiilor juvenil-adult
nu este suficient să se deceleze numai genoti-
purile superioare, ci, la fel de importantă se
dovedește și detectarea exemplarelor de calitate
genetică inferioară, a căror eliminare sistematică
apare ca deosebit de necesară.
Estimarea corelației juvenil-adult devine, deci,
un instrument foarte eficace pentru asigura rea
unui bun control genetic încă din faza de pepi-
nieră (în afară de controlul de proveniențe),
pentru trecerea de la stadiul selecției varietale
la cel al selecției individuale, în scopul apro-
pierii normelor fenotipice de cele strict genetice.
Din acest motiv, intensificarea experimentă-
rilor și cercetărilor în domeniul considerat, la
cît mai multe specii, îndeosebi dintre foioase,
și la cît mai multe caractere, n-ar trebui să
întîrzie.
în ultimă analiză, orice proiect de împădurire
are caracterul unui a menajament, în sensul
responsabilităților prospective și de prognoză
pe termen lung pe care le implică. De asemenea,
orice regenerare artificială a arboretelor trebuie
să însemne în mod necondiționat un prilej ca
la fiecare generație nouă să se integreze un
cîștig genetic cît mai elevat, utilizînd la plan-
tații intensive material genetic de înalte per-
formanțe — specii sau proveniențe mai pro-
ductive și mai bine adaptate, descendență din
livezi de semințe testate, familii hibridogene cu
heterozis, clone de mare randament folosințe tic,
linii pure excepționale ș.a.
în practica regenerărilor naturale, aplicațiile
genetice își găsesc locul bine definit, ca și în
cazul regenerărilor artificiale. Opțiunea pentru
regenerare naturală este legată de conservarea
structurii genetice existente, ca principiu fun-
damental în orice menajament. în acest con-
text, completarea golurilor neregenerate pre-
supune utilizarea unui material de împădurire
cu aceeași structură genetică — aceeași prove-
niență — sau material aparținînd Ia o specie
nouă, care nu se interhibridează cu cea locală.
Regenerarea naturală, ca act de reproducere
genetică , se bazează, firește, pe sămință produsă
in arboretele în curs de exploatare. Practica
este însă adeseori dezarmată în fața greutăților
care apar în urma periodicității mari a fruc-
tifica ției — la stejari în special —, din cauza
factorilor climatici și biotici defavorabili —
înghețuri, secete, insecte, ciuperci.
Creșterea capacității de înflorire și fruetifi-
cație se poate realiza fie prin mijloace obișnuite
și anume prin practicarea de rărituri forte, de
tăieri preparatorii ș.a.» în perioada premergă-
toare executării tăierilor principale, fie prin
inducerea înfloririi. Această ultimă cale a fost
pină în prezent prea puțin explorată în sil-
vicultură. în Danemarca, de exemplu, fructi-
ficația abundentă a semincerilor de Abies
nobilis se realizează înainte de exploatare prin
practicarea de decorticări inelare, ceea ce pare
să fie destul de eficient (Martin, 1979).
Se știe, de asemenea, că deficitul hidric stimu-
lează înflorirea- așa că practicarea tăierilor de
însămînțare ar fi indicată în anii secetoși.
în acest domeniu însă, nevoile de cercetare
sînt deosebit dc mari, îndeosebi la cvercinee.
Selecția semincerilor pe criterii genetice-
fenotipiee, ca și asigurarea unei bune interfe-
cundări a acestora și evitarea consangvinizării,
cu efectele ei nefavorabile binecunoscute, repre-
zintă, de asemenea, probleme care, într-o
silvicultură cu caracter genetic-aplicativ trebuie
rezolvate cu discernămîntul necesar.
în continuare, etapa îndelungată din viața
arboretului, în care se practică lucrările de în-
grijire a semințișurilor și operațiunile culturale,
reprezintă, în același timp, și o importantă
etapă de ameliorare genetică în cultura pă-
durilor.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Wr, 1
11
Din punct de vedere genetic ea poate fi
separată în două perioade și anume perioada
pînă la care corelația juvenil-adult este inex-
presivă și perioada în care această corelație
devine suficient de concludentă. Vîrsta și faza
de dezvoltare critice, care delimitează perioa-
dele respective, variază în funcție de specie,
proveniență, de condițiile staționate, de obiec-
tivele de ameliorare urmărite.
în fazele de semințiș, desiș, nuieliș-prăjiniș,
adică adeseori înaintea „vîrstei critice”, arbo-
retul este pregătit pentru selecția în masă și
individuală viitoare, caracteristică răniturilor,
procedîndu-se la o regularizare a compoziției
în favoarea speciilor principale și la dirijarea
raporturilor intraspecifice, destinată să per-
mită exprimarea diferențiată a genotipurilor
intr-un mediu relativ omogen.
tn fazele de dezvoltare următoare, după
„vîrsta critică”, de regulă începînd cu faza
depăriș, marcarea exemplarelor de extras devine
o lucrare de natură genetică esențială, deoarece
permite selecționarea arborilor cu caractere
dorite și sigure. în fazele respective, eritabili-
tatea caracterelor contează însă mai puțin
deoarece numai un mie număr dintre arbori
vor funcționa ca seminceri, la finele ciclului
de producție. Totuși, conservarea arborilor cu
caractere avantajoase și erîtabile, rămîne de
pe acum o măsură deosebit de importantă,
întrucât din rîndul lor se vor alege totuși semin-
cerii, la exploatabilitate.
Corelațiile genetice dintre caractere, pe mă-
sură ce vor fi dezvăluite, vor putea să orienteze
și mai bine regulile de marcare, evitîndu-se
erorile de apreciere pentru caractere anatomice
sau de rezistență la adversități, greu de decelat
în practică.
Cu ocazia tăierilor preparatorii sau a primei
tăîeri de regenerare (la tratamentele cu tăieri
repetate) desemnarea semincerilor este o ope-
rație cu profund sens genetic, trebuind să se
bazeze în primul rînd pe cunoașterea eritabili-
tății caracterelor, în vederea transmiterii la
descendenți a însușirilor celor mai importante.
Determinarea principalilor parametri genetici
(tipul de variabilitate, eritabilitatea, corelația
juvenil-adult, corelațiile dintre caractere ș.a.)
reprezintă, dealtfel, o normă obligatorie pentru
orice program de ameliorare a arborilor, pentru
întreaga gamă de intervenții silviculturale cu
fundament genetic.
în afara celor de mai sus, genetica se poate
implica direct și în acțiuni de mare importanță
din domeniul protecției pădurilor împotriva
factorilor biotici și abiotici dăunători, al creării
culturilor speciale pentru celuloză și colofoniu
ș.a. Amenajarea pădurilor, ca și amenajarea
complexă a bazinelor hidrografice torențiale,
a spațiilor verzi, a fondurilor cinegetice, în
silvicultura modernă, presupune asimilarea unor
principii de genetică forestieră și punerea lor
in valoare prin măsuri practice perfecționate.
Premizele unei silviculturi moderne pe baze
genetice sînt astfel dintre cele mai sigure și
mai fecunde. Genetica forestieră nu apare deci
ca o disciplină situată deasupra, teoriei și practicii
s'lvobiologice și silvotehnice curente și care
își dezvăluie disponibilitățile aplicative numai
în cadrul programelor de ameliorare, ci ca o
disciplină care se poate integra profund și
multilateral în întreaga problematică biologică
din silvicultură, deținînd mari rezerve de direc-
ționare și acț ionare în opera capitală a conser-
vării, potențării și dezvoltării fondului forestier
național.
BIBLIOGRAFIE
Giurgiu, V., 1982: Pădurea fi viitorul. Editura Geres,
București.
I.U.F.R.O., 1981 : Al XVII-lea Congres. Revista Pădurilor, nr.
1, 1982.
Martin, B., 1979: Integration de la riflexioti genfliquc dans
la gesllon forestiere. Nancy.
Stăneseu, V., 1981 : Aplicații ale geneticii in silvicultură.
Manuscris.
Ster n , K R o c h e, L ., 1971: Geneties of forest ecosgslems’
Berlin, Ncw-York.
Premlses lor a sylvlculture on genetic baslș
The premiscs of an up-to-datc sylvicullure on genetic basis rcsult from the applicalivc capabilities of forest
geneties, whlch excced by far the fraincwork of the specialized itnprovement prograins, bring present in the whole set
of blologlcalproblems of sylvlculture, in the management of forests, in the practice of natural and artificial regenerațions,
of thirinings, în the control of forest pests, in the establishmcnt of specialized crops etc.
12
REVISTA PĂDURILOR * Anul S8 * 1983 * Nr. 1
Variația cantității de clorofila
din frunzele unor clone de plop
de diferite vîrste în decursul
sezonului de vegetație
L. ATANASJU
C. VOICA
I. POPESCU
Universitatea București
V. I. BENEA
Institutul de Cercetări șl amenajări
silvice
OxI. 161.32
Este cunoscut că valoarea clorofilei acumu-
late de plante este un indicator al potențiali-
tății lor fotosintetice și implicit a cantității
fitomasei acumulate ca urmare a energiei solare
captate (S ă 1 ă g e a n u și A t a n a s i u, 1981).
Studii asupra dinamicii acumulării clorofilei
din frunze în decursul sezonului de vegetație, a
ontogenezei lor, s-au efectuat atît la arborii cu
frunze căzătoare eît și la cei cu frunze semper-
virente (A t a n a s i u, .1968, L e w a n d o w s-
ka și Jar vis, 1977, Sestak, 1977).
Virsta țesuturilor frunzei determină atît acu-
mularea eît și distribuția clorofilei în frunze
(L e w a n d o’ w s k a și J a r v i s, 1977, S e s -
t a k, 1977), în timp Ce stadiul de dezvoltare
a frunzelor are o influență asupra schimbului de
gaze și a caracteristicilor acestuia (F r e e 1 a n d,
1922). Schimbările de gaze din frunzele tinere
ale arborilor tind să crească în intesitate o dată
cu creșterea vîrstei frunzelor, ating un maxim
și apoi scad spre sfîrșitul sezonului de vegetație
(Vacklavik, 1975, C'atsky, Tichâ și
Solârova, 1976, Ollykainen, 1969
și 1970, A t a n a s i u, V o i c a, Popescu,
Bene a, 1981). Studiul dinamicii acumulării
clorofilei în frunze s-a dovedit a fi de o impor-
tanță practică deosebită în producerea cu ran-
dament maxim a pastei de clorofilă, ca sursă
de vitamina A, folosită în stimularea creșterii
animalelor, puilor de găină etc. (C a r 1 s s o n,
1976).
în această lucrare se prezintă rezultatele
obținute la frunzele unor clone de Popului
deltoides Bartr. de vîrste diferite, asupra canti-
tății de clorofilă acumulată în decursul unui
sezon de vegetație (1981).
ăla teri al și metodă
Pentru determinări s-au folosit frunze colec-
tate de pe lăstarii de 1 an, 2 și 3 ani, de la dife-
rite clone de Populus deltoides Bartr. provenite
de la Stațiunea expriinentală silvică Gornetu.
Clonele cu care s-au efectuat experimentări au
fost; 681-7, 683—12, 685-3 și 684-3, pri-
mele două clone avînd o precocitate de pornire a
vegetației de aproximativ 12 zile față de ulti-
mele două. Frunzele s-au recoltat de la același
nivel al tulpinii (frunza a 5-a de la vîrf). Can-
titatea de clorofilă „a” a fost determinată pe
cale spectrofotometrică, iar concentrația eloro-
filelor „a” și „b” a fost calculată după procedeul
Mckinney (1941). *
Rezultate și discuții
Dinamica acumulării clorofilei „a”. în tabelul
1 se prezintă cantitatea de clorofilă „a” acu-
mulată timp de 3 luni (15 iunie—22 septembrie
1981) la mlădițele de Populus deltoides Bartr.,
în vîrstă de 1, 2 și 3 ani, remareîndu-se:
— Cantitatea de clorofilă „a” din frunze
crește cu vîrsta mlădițelor la toate clonele
Tabelul 1
Cantitatea de clorollIA a (my/fl snbstnnjd prongpAtA) din frunze Ia unele clone de Populus deltoides Bartr. In vtrsja de 1, S șl 3 ani
In perioada 15 Iunie—22 septembrie 1981
Nr. Crt.	C lona	Virata (ani)	Data.					
			15 Iunie	29 iunie	|	13 iulie	4 august	31 august	22 septembrie
1	681-7	1	2,41	2,68	5.80	7,68	6,90	6.40
		2	3,39	3,10	6,75	11,40 '	9,15	8.06
		3	3,71	3.04	8,20	13,26	10,38	8,95
2	685-3	1	1,67	1,82	2,16	5,20	6,78	6,52
		2	2.37	2,35	2,50	9,82	8,24	7,80
			3,36	3,50	3,9G	11,18	9,12	8,48
3	683-12	1	1,99	1,78	1,90	4,72	6,15	5,28
		2	2,65	2,50	2,84	8.64	7,96	6,96
		3	2,91	2,06	3,40	11,15	9,43	8,10
4	684-3	1	1,86	1,90	2,35	5,20	6,82	5,72
		2	2,43	2,68	3,14	10,42	8,05	7.08
		3	4,42	•1,50	5,96	12,80	8,76	8,25
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
13
analizate, înregistrîndu-sc sporuri de la 46,2%
(dona 683—12) la 137,6% (dona 684-3), în
cazul valorilor minime ale dorofilei (luna iunie),
și de la 64,9% (dona 685—3) la 87,7% (dona
684—3), în cazul valorilor ei maxime (luna
august). O superioritate evidentă arată dona
681—7, ale cărei valori maxime depășesc pe ale
celorlalte clone, la toate vîrstele mlădițelor , cu
3,6% (dona 684—3) pînă la 31,4% (dona
683- 12).
— Cantitatea maximă de clorofilă „a” se
realizează la începutul lunii august, la toate
elonele și viratele mlădițelor, cu excepția celor
de 1 an (elonele 685-3, 683-12 și 684-3),
cele mai mari valori fiind cuprinse intre 11,15
mg/g substanță (s) proaspătă (p) (dona 683—12)
și 13,26 mg/g s.p. (clona 681—7). La finele lunii
septembrie cantitatea de clorofilă scade față
de valoarea maximă de- la 3,8% (clona 685 — 3)
pînă la 34,8% (clona 684—3).
— Sporurile cele mai mari de clorofilă „a”
apar în intervalul iulie-august, cu excepția
clonei 681—7 la care sporul are loc în iunie-
iulie. Astfel, clorofila „a” acumulată în august
față de iulie la elonele 685 —3, 683—12 și 684—3
prezintă un spor care variază între 114,8%
(clona 684—3) și 292,8% (clona 685—3), iar
sporul acumulat la clona 681—7 în iulie față
de iunie este cuprins între 108,1% și 117,2%.
— Raportul dintre cantitatea minimă și
maximă a dorofilei ,,a” este diferit, în raport
cu clona testată, avînd valori cuprinse între
1:3,3 (elonele 681—7 și 68b—12) și 1:4,3
(dona 684—3).
Dinamica acumulării eloroîilei „b”. în tabe-
lul 2 sînt arătate cantitățile de clorofilă ,,b’’
acumulate la aceleași clone de plop, vîrstă a
mlădițelor și perioade de timp specificate în
cazul dorofilei „a”. Din datele prezentate se
pot desprinde următoarele:
— Cantitatea de clorofilă ,,b”, similar clo-
rofilei „a”, sporește cu vîrsta mlădițelor, rea-
lizîndu-se surplusuri de. la 14,5 % (Clona 683—12)
la 117,8% (dona 685—3) la începutul interva-
lului analizat (iunie 1981) și de la 76,3% (dona
681—7) la 125,9% (clona 684—3) la finele
acestuia (august 1981). Clona 681—7 are,
de asemenea, valori superioare față de celelate
clone de plop, la. toate vîrstele mlădițelor, depă-
șindu-le cu 3,4% (dona 685—3) pînă la 27,2%
(clona 683—12).
— La începutul lunii august se înmagazinează
cantitatea maximă de clorofilă „b”, asemănător
dorofilei „a” la toate donele de plop și vîrsta
mlădițelor, cu excepția celor de 1 an, cele mai
mari valori fiind cuprinse între 3,49 mg/g s.p.
(clona 685—3) și 4,16 mg/g s.p. (clona 681—7).
La sfîrșitul lunii septembrie cantitatea de clo-
rofilă „b” scade față de valoarea maximă cu
9,9% (elonele 685 -3 și 683-12) pînă la 39,0%
(dona 681—7).
— Cantitatea de clorofilă nbn sporește sub-
stanțial în intervalul iulie-august, cu excepția
clonei 681—7 Ja care acest spor se realizează în
perioada iunie-iulie, similar cu situația prezen-
tată la clorofila „a”. Sporul de clorofilă „b”,
realizat în primul caz, se situează între 104,3%
(Clona 684—3) și 210,7% (dona 685—3), iar
în cazul donei 681—7 acest surplus este cuprins
între 128,6% și 144,0%.
— Raportul dintre cantitatea minimă și
maximă de clorofilă „b” calculat la donele
testate și vîrsta acestora, are valori între 1:2,9
(clona 685—3) și 1: 4,5 (clona 683—12).
Dinamica acumulării dorofilei a + b. Can-
titatea totală de clorofilă a + b acumulată în
timpul sezonului de vegetație studiat (iunie-
septembrie 1981) se prezintă în tabelul 3, unde
Tabelul 2
Cantitatea de clorolllfi b subsUmld proaspeții) din frunze iu unele clone de Populus dclloides Barlr. lu vlrsln de 1, 2 șl 3 ani
•	In perioada 15 Iunie — 21 septembrie 1981
Nr. est.	Clona	Vîrsta (ani)	Data					
			15 iunie	29 iunie	13 iulie	4august	31 august	22 septembrie
1	681-7	1	0,75	0,84	1,92	2, 36	2,41	2,17
		2	0,94	0,96	2,24	3,98	3,02	2,56
		3	0,99	1,00	2.66	4,16	3.26	2.54
2	685-3	1	0,56	0,61	0,75	1,91	2,33	2,10
		2	0,77	0,95	1,18	3.29	2.98	2,63
		3	1,22	1,42	1,54	3,49	3,00 _	2,97
3	683-12	1	0,69	0,74	0,81	1.58	2,13	1,92
		2	0,86	0,92	1,02	3,13	2,58	2,40
		3	0,79	1,05	1,15	3,55	2.75	2,66
4	684-3	1	0,68	0,64	0,85	1,70	2.32	2,00
		2	0,83	0.9G	1.16	3.49	2,63	2.25
		3	1,22	1,40	1,88	3.84	2.G2	2.76
14
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
Tabelul 3
Cantitatea de elorollld totalii (a + b)	substanța proaspătă) din frunze la unele clone de Poplillis deltoidei Barlr. la vîrsta de
Ij 2 șl 3 ani, in perioada 15 Iunie—22 septembrie 1981
Nr. at.	Clona	Vîrsta (aui)	Data								
			15 iunie	29 iunie	13 iulie	4 august	31 augun	22 septembrie
1	681-7	1	3,16	3,52	7,72	10,04	9,31	8,57
		2	4,33	4,06	8,99	15,38	12,17	10,62
		3	4,70	5,03	10,86	17,42	13,64	11,49
2	685-3	1	2,23	2.13	2,91	7,11	9,11	8,62
		2	3,14	3,30	3,60	13,11	11,22	10,43
		3	4,57	4,92	5,50	14,67	12,12	11,45
3	683-12	1	2,68	2.52	2,71	6,30	8,28	7,20
		2	3,51	3,42	3,86	11,77	10,51	9,36
		3	3,70	4,01	4,55	14,70	12,18	10,76
4	681- 3	1	2,54	2,54	3,20	6,90	9,14	7,72
		2	3,26	3,64	4,30	13,91	10,68	9,33
		3	5,64	5,90	7,81	16,64	11,38	11,11
sînt cuprinse, cumulat, datele obținute separat
pentru clorofila „a” și clorofila „b” (tabelele
1 și 2). Se poate constata următoarele:
— Cantitatea totală de clorofilă crește în
mod firesc în raport cu vîrsta mlădițelor, ca și
în cazurile precedente, obținindu-se surplusuri
de la 38,1% (dona 683-12) la 122,0% (dona
684—3) la începutul sezonului de vegetație
(iunie 1981) și de la 61,0% (clona 685—3) la
82,1% (clona 684—3) în raport cu valorile
maxime de clorofilă a-f-b (august 1981). Clona
681—7 are valori superioare față de celelate
clone de plop, în toate situațiile, fiind cuprinse
între 1,7% (clona 684—3) și 30,7% (clona
683-12).
— La începutul lunii august, se acumulează
cantitatea maximă de clorofilă totală (a b) la
toate clonele și vîrstele mlădițelor, cu excepția
unora de 1 an (clonele 685—3,683—12 și 684—3)
la care valoarea maximă se realizează la finele
acestei luni. Cantitatea maximă de clorofilă
a+b se situează între 8,25 mg/g s,p. (clona
683—12) și 17,42 mg/g s.p. (clona 681—7).
La sfirșitul lunii septembrie cantitatea de clo-
rofilă a d b scade față de valoarea maximă cu
5,4% (clona 685—3) pînă la 33,2% (clona
684—3).
— Cantitatea totală de clorofilă înregistrează
un salt maxim în intervalul iulie-august, eu
excepția donoi 681—7, la care saltul se produce
în perioada iunie-iulie. în primul caz, surplusul
de clorofilă a + b este cuprins între 112,2%
(clona 684—3) și 264,1% (clona 685—3), iar
în cel de-al doilea caz (clona 681—7) acest
surplus se situează între 115,9% și 121,4%.
— Raportul dintre cantitatea minimă și
maximă a clorofilei totale (a + b) acumulată în
timpul sezonului de vegetație luat în conside-
rare este cuprins între 1 : 3,0 (clona 684 — 3)
Tabelul 4
llaaartul dintre elorollla a șl b diu frunze la unele clone de Poplillis deltoides Uurtr. la vîrsta de 1, 2 șl 3 ani, In perioada
15 Iunie —22 septembrie 1981
Nt.nt	Clona	Virata (anij	Data					
			15 iunie	29 iunie	13 iulie	4 august	31 august	22 septembrie
1	681-7	1	3,21	3,19	3,02	3,25	2,86	2,94
		2	3,60	3,23	3,01	2,86	3,02	3,14
		3	3,77	3,61	3,08	3,18	3,18 _	3,52
2	685-3	1	3,00	2,99	2,88	2,72	2,90	3.10
		2	3,07	2,50	2,11	2,98	2,85	2,96
		3	2,73	2,46	2,57	3,20	3,04	2,85
9	683-12	1	2,88	2,40	2.34	2,98	2,88	2,75
		2	3,08	2,71	2,78	2,76	2,08	2,90
		3	3,68	2,81	2,95	3,14	2,42	3,04
4	684—3	1	2,75	2,96	2,83	3,05	2,93	2,86
		2	2,93	2.68	2,70	2.98	2,06	3,14
		3	3,62	3.21	3.17	3.33	3,34	2,98
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
15
și 1:4,2 (dona 685—3) în funcție de clonele
testate și virsta acestora.
Raportul dintre clorofila a și 1». în tabelul
4 sînt arătate valorile privind raportul dintre
Clorofila ,,a” și clorofila ,,b”, calculat pe clone
și virata mlădițelor, rezultînd că în general,
cantitatea de clorofilă „a” este de aproximativ
trei ori mai mare decît cea a clorofilei „b”.
Concluzii
u)	Cantitățile de clorofile „a” și ,,b”, luate
separat sau cumulat, din frunzele dc Populus
deltoides Bartr. analizate, sînt direct propor-
ționale cu vîrșta plantei (mlădiței) și parțial cu
vîrata frunzei ; în cazul din urmă, creșterea
cantității de clorofilă are loc pînă la apoximativ
mijlocul sezonului de vegetație (august), după
care scade cu pînă la circa 30% din cantitatea
maximă realizată.
b)	Cea mai mare acumulare sezonieră de
clorofilă se înregistrează în intervalul iulie-
august, cînd sporurile obținute se situează între
100% și 300%. cu excepția clonei 681—7 la
care saltul este în perioada iunie-iulie și este de
100%—145%.
e)	Raportul dintre cantitatea minimă și
maximă a clorofilelor „a” și „b”, luate separat
sau cumulat, precum și între cantitatea de
clorofilă ,,a” și „b” variază între 1: 3 și 1: 4,5.
d)	Cantitățile de clorofilă acumulate în frun-
zele clonelor de Populus deltoides în timpul
sezonului de vegetație 1981, nu prezintă dife-
rențieri semnificative între ele, cu excepția clonei
681—7, care depășește celelalte clone cu aproxi-
mativ 3,4% pînă la 31,4%.
bibliografie
O 11 y k a I n c n. A.M., 19C9 : Dynamics of the plastid
pigments in leaues of some trees in Karelia, Lesovedcnie, 2,
pag. 72-70.
OÎlykainen. A.M., 1970: Plastid pigtnenls in spruce
needles. izv. Vysch. Ucheb. Zaved. Les. Zh. 13 (2), pag. 151—
151-152.
Scstak, Z., 1977 ; Photosynthelic eharaclerislics during
ontogcnesis of leaues, 1. ehlorophyll. Photosynthctka 11,
pag. 367-448.
Vacklavik, .T., 1975 : Comparison of the changes in net
photosynlhelic COt uptake and water vapour efflux during leaf
ontogenesis ivilh the diffrrences between the leaues according to
their descending inseralion leuel. Biol. Plant. 17, pag. 411 — 413.
A t a n a s l u, L„ 1968 : Quantity variation of chlorophylt in
leaues of some coniferae and aulum cereai plants, during Ihe
winter. Rev. Roum. Biol. Botaniq ne. Tonic, 13 (1 — 2), 15—18.
S ă 1 ă g e a n u. N„ A t a n a s 1 u, L., 1981 : Fotosinteza,
Edil. Academiei R.S. România, pag. 16—74, 174—176.
A t a n a s iu, L„ V o i ca, C„ P o p es cu T., B c n c a, V,
1981 : Foiosinteca si acumularea dc biomasă la unele clone de
plop. Rev. Pădurilor, 96, 6, pag. 343 — 347.
C a r l s s o n, R„ 1976 Increased utilizai ion of whole trees-
produelion gf protein-vilamin concentraliontes from leaues,
Proeeedings of the working meeting „Promises and potențial
of SBF in Sweden", pag. 96.
C a t s k y, J., T i c h ă, I., S o 1 a r o v a, J., 1976 : On/o-
genetic ehangcs in the internai limilalions to beab-leaf photo-
synlhesis 1. Carbon dioxide cxchange and conductances for
carbon dioxide transfer. Photosyntheloca, 10, pag. 394—402.
L e w a n d o w s k a, M., J arvi s, P . G., 1977 ; Changes of
ehlorophyll and carolenoid content, specific leaf area and dry
weight fraction in Silkaspurce in response to shading and
season. New Phytol., 79, pag. 247—256.
Mc Ki n n c y, G.. 1941 ; Absorbitori of lighl by chlorophylt
Solutions. .T. Biol. Chem., 140, pag. 315—322.
Quantltatlve variation of ehlorophyll In the leaves of some poplur (Populus) clones of various ages during the vegelatlon
Season
The paper deals with the variation ot the amount of ehlorophyll is the leaves of 4 Populus deltoides
Bartr. clones, namely: 681—7, 685—3, 683—2 and 684 — 3. (Illinois, U.S.A.), during the growing season 1981. The main
results obtained (tables 1, 2, 3 and 4) are : the ehlorophyll accumulation is directly related to the age of the plant
(shoot) and parlially to that o! the leat (until August) and the highest yenrly increasc occurs bctween Jnly and August,
exceptOne clone (681 — 7); theratlo be ween the minimum and maximum quantity of ehlorophyll („a”, „b" and,,a+b”)
aș well as between „a" and „b” ehlorophyll ranges from 1 : 3.0 to 1 : 4.5; no signifieant differences have bcen found
between clones, except the clone 681 — 7, whose ehlorophyll content overreaehes the others (from 3.4% to 31.4%).
Revista Revistelor
Krn pec n 1> a u e r, A.: Reprezintă pădurea o bază reală
pentru cercetarea energiei alternative? Considerațiuni asupra
majorării producției de mușii lemnoasă. In : AHgemeine
Forstzeitung, Wicn, 1982, nr. 3, pag. 59—64, 5 tab., 2 figuri.
Consumul de energie pc locuitor a crescut din epoca cul-
turii primitive și pinii in prezent de 116 ori tn statele intens
industrializate; la fel, dar in alte proporții, a crescut folo-
sirea energiei pentru alte necesități. Necesarul de energie
sc dublează In lume tot la 10 onl, ceea cc Înseamnă cil in
viitorul apropiat consumul de energic nu mai trebuie și nici
nu mal poate să crească. Cu circa 200 ani In urmă, necesarul
de energie, se acoperea integral din lemn, care astăzi este
folosit abia in proporție de 10%. Peste 90% din consum sc
acoperă din resurse energetice de origine fosilă care sint In
curs de epuizare, fapt ce a declanșat căutarea de resurse
,,alternative”. In acest context se analizează folosirea inten-
sivă a masei lemnoase, respectiv exploatarea arborelui cu
coroană, cu cioată și cu rădăcină. Sc atrage atenția că folo-
sirea lemnului cu coajă, dublează extragerea elementelor
nutritive, iar la exploatarea arborelui intreg, această sustra-
gere crește dc șase ori. Mărirea producției de masă lemnoasă
s-ar putea realiza prin intensificarea tăierilor de ingrjire,
ridicarea productivității pc suprafață, adică prin: crearea
dc arborete cu structuri optime, folosirea deșeurilor menajere
ca ingrășămtnt, reducerea vlnntului, îmbunătățiri genetice etc.
B.T
16
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
Nu ir iți a minerala și exigențele
de nutriție la răchite
Cultura intensivă, a răchitelor în fondul fores-
tier, în scopul obținerii unor producții sporite
de nuiele de calitate superioară, implică perfec-
ționarea continuă a tehnologiilor de lucru.
Cunoașterea cît mai aprofundată a particula-
rităților de nutriție a speciilor și elonelor selec-
ționate de răchite, este una din căile care pot
furniza elemente importante pentru amelio-
rarea tehnologiilor existente.
Rezultatele obținute în lucrări recente, prin
cercetarea unor caracteristici de nutriție mine-
rală ale speciilor forestiere, comparativ cu
rezervele de elemente minerale din soluri,
au dovedit importanța unor asemenea inves-
tigații cu aplicații imediate, mai cu seamă în
Stabilirea de măsuri care să ducă la utilizarea
cu eficiență maximă a fondului nutritiv din
soluri în procesele de nutriție și la fundamentarea
deciziilor pentru eventuale intervenții cu fer-
tilizanți. Dintre caracteristicile de nutriție ale
speciilor, de cea mai mare importanță aplica-
tivă a rezultat a fi nutriția minerală globală și
Ing. A. COSTEA
Ing. T. IVANSCHI
Chimist DOINA BĂLUICĂ
Institutul de cercetări și atncnajSrl
silvice
Oxf. 237.41:176.1 Sal?
Cercetările privind nutriția minerală globală
și echilibrul nutritiv la specii și clone de răchite
S-au făcut pentru material recoltat din colecția
științifică a Stațiunii ICAS Măgurele*, în
toamna anului 1981. Rezultatele analizelor de
laborator**, prelucrate în funcție de scopul
urmărit, sînt prezentate în tabelul 1, pe specii.
Nutriția minerală globală (suma N -|- P2O5 +
+ K2O în frunze), arată că răchitele sînt specii
care introduc cantități mari de elemente nutri-
tive în procesele de nutriție (2,43—4,13 g la
100 g materie uscată din frunze), valorile maxime
depășind pe cele similare determinate pentru
aproape toate celelalte specii forestiere din
țara noastră, în timp ce valorile minime sînt
inferioare valorilor de același gen obținute
pentru cer, stejari, mesteacăn, paltin de cîmp,
plopi euramericani, salcîm, Cele mai mari
solicitări față de elementele nutritive din sol,
le au Salix rigida Muhl. și Salix Diminalis L.
urmate în ordine de xN«ii« smithiana Wild.,
Salix triandra L., Salix alba L., x Salina rubra
Tabelul 1
Confinatul frunzelor In elemente nutritive șl echilibrul nutritiv la specii de răchite
Specii	Con|inuLul frunzelor In elemente nutritive g/lOOg materie uscati				Nulrilla minex^U	Echilibrul nutritiv fn faime*		
	N	PA	K,o	Ca	flohajă^ g/100 g materie uscată	N	PA	K.0
Salix rigida Mtihl.	1,76	1,40	0,69	1,98	3,85	46	36	18
Salix triandra L.	1,08	0,57	1,72	0,83	3,37	32	17	51
X Salix smithiana Willd.	1,72	1,13	0,73	2,23	3,58	48	32	20
Salix purpurea L.	1,58	0,30	0,75	2,80	2,63	60	11	29
Salix alba L.	1,75	0,40	0,93	2,12	3,08	57	13	30
X Salix rubra Huds.	1,67	0,49	0,54	2,60	2,70	62	18	20
SnHk Diminalis L.	2,15	0,53	1,12	1,56	3,80	57	14	29
1, Suma N 4-	K,0
■) % diu suma N + P,O,+ K,0
echilibrul nutritiv determinate pentru masa
folîară, pe eșantioane recoltate la finele perioadei
de vegetație (pentru foioase — înainte de a
începe procesul de îngălbenite a frunzelor
care au beneficiat de lumină directă). Pentru
motivele arătate a apărut, ca fiind deosebit
de util, să se dispună — într-un viitor destul
du apropiat—de date privind aceste caracteristici
de nutriție pentru principalele specii forestiere,
Si mai cu seamă pentru cele care fac obiect
cultură intensivă.
Huds. și pe ultimul loc Salix purpurea L,
Primele trei specii depășesc consumul mediu
de elemente nutritive determinat pentru cele
șapte specii de răchite luate în considerare.
* Speciile șl elonele de răchite luate tn cere tare s-au stabilit
Împreună cu ing. D. Rădol, ing. V, Benea șl Ing. N. Costică,
iar Ia recoltarea eșantioanelor de frunze a participat tehn.
pr. M. Banciu.
** La efectuarea analizelor de laborator au participat:
tehn. pr. Doina Stroiași, laborantele Nicullna Rotnru șl
Ioana Miroiu.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 9S * 1983 * Nr. 1
17
Consumurile maxime de eieinente nutritive
s-au determinat a fi la 8. viminalis pentru
azot, la rigida pentru fosfor și la 8. triandra
pentru potasiu. Pentru majoritatea speciilor,
consumurile de calciu sînt deosebit de ridicate,
cele mai mari fiind La 8. purpurea.
Echilibrul nutritiv (proporția N, PaO5J K2O
în nutriția minerală globală), caracteristică
deosebit de importantă a naturiției minerale,
care indică cerințele fiecărei specii față de
ÎJezultă de aci că toate clonele de răchite,
desfășoară același tip de nutriție minerală
determinat pentru specia căreia îi aparțin,
echilibrul nutritiv păstrîndu-se la valori extrem
de apropiate de cel al speciei. Volumul nutri-
ției minerale globale, în cadrul speciilor, este
diferențiat destul de mult pe clone, dovedind
că diferitele clone, păstrînd tipul de nutriție al
speciei căreia îi aparțin, au capacități diferite
ca din același sol să preia și să introducă în pro-
Tnbelul 2
Conțlunlul frunzelor In elemente nutritive șl eelillUrul nutritiv la elone selecționate de riiehlle
Specii	Clone selecjionaie	Conjlnutul frunzelor în elemente nutritive g/100 g materie uscată				Nutriția minerali globali1) g/100 g materie uscati	Echilibrul nutritiv in frunze1)		
		N	PA	KjO	J CaO			N	[ r»oa	|	K,0
Salix rigida RUM.	R 029	1,85	1,42	0,61	1,81	3,88	48	36	16
	R 651	1,73	1,62	0,78	2,00	4,13	42	39	19
	R 623	1,69	1,16	0,68	2,13	3,85	48	33	19
Salix triandra L.	R 550	1,04	0,61	1,61	0,72	3,26	32	19	49
	Nr. 69	1,11	0,53	1,82	0,93	3,46	32	15	53
Salix alia L.	R 202	1,98	0,46	0,93	2,12	3,37	59	14	27
	R 204	1,69	0,42	0,91	2,37	3.02	56	14	30
	R 333	1,59	0,32	0,95	1,77	2,86	56		11_ 13	33
Salix DÎminalis L.	R 800	2,18	0,48	1,03	1,60	3,69	59		28
	R 781	2,11	0,58	1,21	1,51	3,90	54	15	31
I) Suma N + PA+ K,0
*) % din suma N + PA+ K,0
raporturile în care este necesar să se găsească —
simultan — diferiții ioni nutritivi, pentru a
putea desfășura o nutriție calitativ corespun-
zătoare, evidențiază diferențieri destul de maxi
între speciile de răchite. Se remarcă de regulă
ponderea mare a azotului în procesele de nutri-
ție, singura excepție constituind-o & triandra,
unde potasiul are ponderea maximă. în echi-
librul nutritiv al speciilor de răchite, ponderi
maxime ocupă : azotul la x8. rubra, 8. purpurea,
S. alba și S. viminalis; fosforul la 8. rigida și la
x8. smithiana] potasiul la 8. triandra.
Au formule asemănătoare ale echilibrului
nutritiv:
— 8. purpurea cu 8. alba și cu 8. viminalis;
— 8. rigida cu x8. smithiana.
Sînt complet diferite formulele echilibrului
nutritiv pentru triandra (în care domină
potasiul) șix^. rubra (în care azotul este prezent
cu ponderi maxime).
In ceea ce privește nutriția minerală a ele-
nelor selecționate de răchite, s-au efectuat
cercetări pentru clone de 8. rigida, 8. triandra,
8. alba și 8. viminalis, iar datele obținute sînt
evidențiate în tabelul 2.
cesele de nutriție minerală cantități mai mar
sau mai mici de elemente nutritive.
Comparînd proporțiile pe care le ocupă diver-
sele elemente nutritive în procesele de nutriție
minerală ale speciilor de răchite, cu proporțiile
determinate pentru celelalte specii forestiere
frecvent folosite în silvicultură la noi în țară,
se pot formula exigențele răchitelor față de
mediul de nutriție, pe elemente nutritive (tabe-
lul 3). Astfel, se constată că, în general, răchitele
sînt puțin exigente față de azot, exigente și
foarte exigente față dc calciu și mult diferen-
țiate pe specii în ceea ce privește exigențele
față de fosfor și potasiu.
Față de azot, sînt foarte puțin exigentei
8. rigida, 8. triandra și 8. purpurea, și puțin
exigente xjS. smithiana, 8. alba și x 8. mbraj
Dintre speciile cercetate, numai viminalis
este exigentă față de azot.
Puțin exigente față de fosfor sînt zS. purpurea,
8. alba, x 8. rubra și 8. viminalis, exigentă este
8. triandra și foarte exigente față de fosfor sînt
x zS'. smithiana și rigida, ultima fiind una
dintre cele mai exigente specii din țara noastră
față de fosfor.
18
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
Tabelul 3
Exlgen|ele speciilor de nlehlte față de clementele nutritive
Specii	Indici de exigenje taj5 de elementele nutritive*			
	N	P,O,	K,0	CaO
Salix rigida Milhl.	1 a	3 b	1 a	2 b
Salix triandra L.	1 n	2 a	3 b	1-b
xSalix smithiana Willd.	1 b	3 a	1 a	2 b
Salix purpurea L.	1 a	1 a	1 a	3 b
Salix alba L.	1 b	1 a	1 b	2 b
xSalix rubra Huds.	1 b	1 b	1 a	3 b
Salix viminalis L.	2 a	l b	2 a	2 a
* Semnificația indicilor de exigente față dc clementele
nutritive :
1= puțin exigent
n = sub 28 % N, sub 8 % 1UO., sub 14 % I<20, sub 19 % CaO,
din suma N+ P-O5+ K„O + CaO în frunze;
6=29—34% N 9-11% P3O5’ 15-20% K, 0, 20-26% CaO
din suma N-f- P2Oh r KgO-F CaO In frunze;
2 = exigen t
«=35- 40% N, 12-14% P.O., 21-26% Kg 0,27-32%
CaO, din suma Np P„O,p KaO+CaO in frunze;
6=41-46% N, 15-17% PaO5, 27-32% KaO, 34-40%
CaO, din suma N p P2O5 f KaO + CaO in frunze;
3=foarte exigent
a=47— 52% N, 18-20% P2O5, 33-38% KaO, 41-47%
CaO, din suma N+P^O^-F I<2Op CaO în frunze;
6=pcste 53% N, peste 21% P2O5, peste 39% KaO, peste
48% CaO, din suma Np P8O5p Ks0p CaO iu frunze.
Valorile indicilor s-au stabilit prin Împărțirea In cite șase
intervale egale a diferețelor dintre cifrele minime și maxime
obținute pe elemente nutritive In analizele dc laborator
privind conținutul mineral al frunzelor, efectuate pentru majo-
ritatea speciilor cu care se lucrează frecvent In silvicultură
la noi In țară.
Exigențe reduse față de potasiu au 8. rigida,
x S.smifliiana, 8 .p urpurea,	x 8.rubra și
alba. Bste exigentă față de potasiu 8. viminalis
și extrem de exigentă 8. triandra.
Față de calciu, este puțin exigentă numai
8. triandra, sînt exigente <S\ viminalis, 8. rigida,
x iî. smitliiana și £. alba, iar foarte exigente
8. purpurea și 8. alba.
Avind în vedere aceste exigențe formulate pe
baza caracteristicilor de nutriție, rezultă că
diversele specii pot valorifica in mod diferit
solurile răchităriilor. Astfel, rezultă că & p ur-
purea, 8. alba și x<S'. rubra pot valorifica cel mai
bine solurile mediocru la normal aprovizionate
cu azot, fosfor și potasiu, dar foarte bine apro-
vizionate cu 'calciu. 8. triandra este singura
care poate valorifica eficient solurile mediocru
aprovizionate cu calciu și azot, dar bine și
foarte bine aprovizionate cu fosfor și mai ales
cu potasiu. Pentru #. rigida și x 8. amitAiana
sînt satisfăcute exigențele în cazul solurilor
mediocru la normal aprovizionate cu azot și
potasiu, dar bine și foarte bine aprovizionate
cu calciu și respectiv fosfor. 8. viminalis solicită
soluri normal aprovizionate, cu fosfor, dar
bine aprovizionate cu azot, potasiu și calciu.
Pornind de la caracteristicile de nutrițe ale
speciilor luate în considerare, se pot formula
următoarele considerații de ordin aplicativ
pentru cultura intensivă a acestor specii de
răchite;
—	pentru răchitării să fie destinate cu prio-
ritate terenuri cu soluri bine și foarte bine apro-
vizionate cu calciu, și mediocru la normal apro-
vizionate cu azot; în cazul unor astfel de soluri,
opțiunile privitoare la alegerea speciilor de
răchite care să valorifice cel mai bine elementele
nutritive din soluri, sînt influențate hotărîtor
de nivelele de aprovizionare cu fosfor și cu
potasiu;
—	în scopul utilizării maxime a elementelor
nutritive din soluri în producții de biomasă, la
alegerea speciilor de cultivat este necesar să fie
asigurată o cît mai mare asemănare între for-
mulele echilibrului nutritiv al speciilor și ale
echilibrului de aprovizionare a solurilor, indi-
cele de utilizarea elementelor minerale din
sol în procesele de nutritiție trebuind să fie cît
mai ridicat;
—	consumul mare de elemente minerale din
soluri în procesele de nutriție minerală ale
răchitelor, implică intervenții atente cu lucrări
de fertilizare, pentru menținerea unor producții
constant ridicate de biomasă; date fiind cerin-
țele de ordin calitativ care sînt impuse pentru
biomasa ce se produce în răchitării, prin ferti-
lizări este necesar să se asigure desfășurarea
proceselor de nutriție minerală corespunzător
echilibrului nutritiv al fiecărei specii cultivate;
—	măsurile silvotehnice stabilite pe specii de
răchite, în funcție de caracteristicile de nutriție
și exigențele față de elementele nutritive de
bază, se aplică și clonelor selecționate la fiecare
din speciile respective.
Mineral nntrltlon anii nulrlllon roquiremcnts ol Salix specios
By using the resulls of leaves analyses for N, P2Or„ K2O and CaO, the characterislics of mineral nutrition of
Salix speclcs as wcll as their rcquirements of the respective mineral elements can be established. Bascd on tbem, prac-
ticai recommendaUons con be for mulated concerning the cffective tuming into vnluc of the nutritive resources of solia
byvarious Salix species.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
29
19
linele aspecte de protecție
a pădurilor din Republica
Democrată Germană*
Dr. ing. T. POPESCU
Ministerul Silviculturii
Dr. ing. AL. FRAȚIAN
Institutul de cercetări și nmenajări silvice
1.	Date generale statistice și de organizare a
activității de silvicultură
Suprafața ocupată de păduri în E.D.G.
este de 2680 mii ha, ocupînd 24,8% din supra-
fața teritoriului țării. în cea mai mare parte
a pădurilor predomină în compoziția lor arbo-
retele de pin pur (52,2%) care sînt situate în
zona de cîmpie .din centrul și nordul țării, unde
se întîlnesc și însemnate păduri de fag. în
luncile rîurilor și în apropierea orașelor mari
se află păduri de stejari, iar în partea sudică
muntoasă, predomină pădurile de molid
(18,7%).
în E.D.G. pădurile sînt proprietatea de stat.
Administrația centrală funcționează în cadrul
Ministerului Agriculturii, Silviculturii și Ali-
mentației, iar cea regională este asigurată de
către un serviciu silvic care funcționează în
cadrul Consiliilor populare regionale.
în fiecare regiune administrativă există mai
multe întreprinderi forestiere care gospodăresc
în medie, fiecare, circa 50 mii ha pădure. între-
prinderile forestiere se ocupă de lucrări de cul-
tură și refacere a pădurilor, cu cele dc exploa-
tare și cu activitatea de protecție a pădurilor
avînd încadrate colective de specialiști, care
au în responsabilitate asemenea lucrări.
Fiecare întreprindere forestieră are în su-
bordine circa șase ocoale silvice (Oberforsterei),
conduse de către un inginer silvic, care se ocupă
exclusiv de aspectele tehnice, în timp ce partea
administrativă revine altor compartimente (plan,
contabilitate, aprovizionare etc.), din cadrul
întreprinderii.
Ocoalele silvice sînt divizate în districte fores-
tiere (Forstreviere), conduse de tehnicieni silvici
(Bevierforster).
Sarcinile de serviciu curente (cultură, îngri-
jire a arboretelor, protecție, exploatare, produse
accesorii etc.) sînt realizate efectiv pe teren
de brigăzi de muncitori pennanenți. Acțiunile
mari, care depășesc posibilitățile de lucru ale
acestor brigăzi de muncitori permanenți, sînt
încredințate unor formații de lucru specializate,
din cadrul întreprinderii.
Activitatea de cercetare științifică și dezvol-
tare tehnologică se desfășoară în cadrul Insti-
tutului pentru științe forestiere, situat în
*) Datele prezentate au rezultat In urma vizitei de documen-
tare In R.D.G., efectuate In perioada 14—21 decembrie 1981, In
cadrul temei comune: „Experiment Brl pentru aplicarea pro-
duselor chimice și biologice cu acțiune pesticidă, in scopul
combaterii dăunătorilor culturilor agricole și silvice“.
Oxf. 4(43-11)
Eberswalde. Unele teme de cercetare sînt
încredințate în responsabilitatea cadrelor di-
dactice de la Facultatea de silvicultură de
la Tharandt.
2.	Date privind starea fit o Suni tură a pădurilor
Pădurile din E.D. Germană sînt confruntate
în mare măsură cu vătămări provocate de fac-
tori abiotici. Doborîturile de vînt și, în special,
rupturile de zăpadă, incendiile, poluarea, pre-
cum și vătămările provocate de valori anor-
male ale temperaturilor din perioada de iarnă,
constituie — alături de atacurile insectelor dă-
unătoare — principalele probleme de soluționat
în cadrul activității de protecție a pădurilor.
în perioada 1972—1973 s-au produs doborîturi
de vînt și rupturi de zăpadă pe suprafețe apre-
ciabile, îndeosebi în partea centrală și de vest
a țării, afectînd o masă lemnoasă (arbori în
picioare), în volum de peste 2 milioane m3.
Supturi de zăpadă pe suprafețe apreciabile
s-au produs și în decembrie 1981, în zona mon-
tană de sud-vest a B.D. Germană, afectînd
peste 1 milion m3 masă lemnoasă.
Incendii de pădure se semnalează în mod
frecvent, mai ales datorită existenței arbore-
telor de rășinoase (pin), situate pe soluri ni-
sipoase, relativ uscate.
Perioadele călduroase din timpul iernii pro
cedate și urmate de perioade geroase, determină
debilitarea arboretelor- de pin și, uneori, apa-
riția uscării. Fenomenul se datorează reluării,
în zilele călduroase, a procesului de fotosinteza,
în lipsa absorbției sevei din solul înghețat.
Dintre insectele dăunătoare se disting, ca și
în țara noastră, în primul rînd insectele defo-
liatoare. Dintre acestea, cele mai mari probleme
le pun însă defoliatorii rășinoaselor (pinului în
primul rînd și apoi molidului), ca.de exemplu :
Lymantria monacha, Semasia (Hniana, Pristip-
hora abietina, Diprion pini ș.a. în arboretele
de stejar și gorun se semnalează frecvent insec-
tele defoliatoare Toririx viruiana, Operophtera
brumata și alte specii de Geometridae. Suprafețele
infestate de insecte defoliatoare sînt în general
mai mici decît cele înregistrate la noi, iar zona
de combatere cuprinde o suprafață, anuală de
10 000 ha — 20 000 ha, foarte rar depășind
50 000 ha.
De menționat faptul că în ultimii ani au
crescut suprafețele infestate puternic și foarte
puternic de insecta defoliatoare Lymwntria
monacha în arboretele de pin, situate în apro-
pierea graniței cu R.P. Polonă.
20
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * NT. 1
Pentru depistarea acestui dăunător se uti-
lizează metoda numărării fluturilor pe arborii
de control (patru arbori Ia parcelă), iar pentru
Controlul existenței insectei ge utilizează curse
feromonale.
Insectele de tulpină se semnalează în masă
și infestează arborii în urma rupturilor de
zăpadă și doborîturilor de vînt, îndeosebi în
pădurile afectate de emanațiile industriale. în
arboretele de pin sînt frecvente atacurile provo-
cate de insectele Blastophagus piniperda și
Bhyacionia buoliana.
3.	Activitatea de protecție a pudurilor
în R.D. Germană activitatea de protecție a
pădurilor se bazează pe o colaborare gtrînsă
între producție și cercetare.
Pe linie tehnicouidininistrativă răspunde de
protecția pădurilor conducătorii unităților și
subunităților silvice, inclusiv personalul de spe-
cialitate pentru protecția pădurilor de la între-
prinderile forestiere.
Din partea cercetării Răspunde de activitatea
practică Centrul de protecție a plantelor fores-
tiere (Hauptstelle fur Forstlichen Pflanzens-
chiitz), din cadrul Institutului de științe fores-
tiere Eberswalde.
3.1.	Sistemul de semnalare a dăunătorilor
Colaborarea dintre producție și cercetare se
realizează în primul rînd în cadrul sistemului
de supraveghere, depistare și prognoză a dăună-
torilor, denumit în mod curent serviciul (siste-
mul) de semnalare (Meldedienst).
Supravegherea permanentă, depistarea și sem-
nalarea apariției factorilor dăunători revine
tehnicienilor șefi ai districtelor silvice. Ele se
realizează pe baza metodologiei folosite de
institut și difuzate prin standarde elaborate
pentru fiecare dăunător, sau grupe de dăunători
cu biologie asemănătoare. Astfel, în B.D.G.
S-au elaborat standarde pentru depistarea in-
sectei Lymantria monacha, după zborul flu-
turilor, pentru depistarea insectelor din sol,
pentru depistarea insectei Tortrix viridana în
stadiul de ou ș.a. în standarde se dau indicații
detaliate referitoare la: identificarea prezenței
dăunătorilor respectivi, estimarea densității
populației, culegerea și trimiterea la analiză
a materialelor biologice etc.
La districtele silvice se păstrează intr-un
registru special evidența lunară a semnalării
dăunătorilor, precum și a lucrărilor de pro-
tecție. Materialele biologice recoltate pentru
analiză, precum și rapoartele lunare asupra
apariției dăunătorilor sînt depuse la ocolul
silvic, de unde — după verificare și centrali-
zare — se transmit la centrul pentru protecția
plantelor forestiere. Aici, se analizează mate-
rialul biologic primit, se înregistrează și prelu-
crează datele din rapoartele de semnalare și
se elaborează prognoza vătămărilor. Lunar, acest
centru pentru protecția plantelor prezintă con-
ducerii ministerului un raport referitor la apa-
riția factorilor dăunători și la principalele acți-
uni de protecție a pădurilor ce se preconizează.
3.2.	Delimitarea zonelor de combatere și stabilirea
tehnologiilor de aplicat
Necesitatea lucrărilor de protecție a pădu-
rilor se stabilește, în principiu, de către Centrul
de protecția plantelor forestiere din cadrul in-
stitutului. Modul de efectuare a lucrărilor curente
este prevăzut în standarde, așa îneît Centrul
nu este nevoit să intervină cu indicații și îndru-
mări pentru lucrări curente. Acțiunile deosebite
de protecție a pădurilor, cum sînt lucrările de
combatere aviochimică, sau lucrările mari de
prevenire și.combatere a ipidelor ș.a., se stabi-
lesc de institut.
Insectele defoliatoare se combat în toate
pădurile de rășinoase, în care densitatea popu-
lației depășește numerele critice ♦).
în pădurile de foioase, combaterea insectelor
defoliatoare se limitează la zonele de agre-
ment, la rezervațiile de semințe și la pădurile
populate de vînat (porci mistreți), în care se
urmărește producția de ghindă pentru furajarea
animalelor.
Centrul pentru protecția plantelor forestiere
stabilește in fiecare caz soluțiile tehnice de
aplicat, în funcție de caracteristicile infestărilor,
rolul și importanța pădurilor etc. Tehnologiile
sau procedeele noi se aplică sub îndrumarea
cercetătorilor care le-au elaborat, pînă în mo-
mentul în care se redactează, aprobă și se difu-
zează standardele, care prevăd în detaliu modul
de lucru.
3.3.	Metode, procedee și pesticide utilizate în
lucrările de protecție a pădurilor
în R.D.G., combaterea dăunătorilor prin
folosirea pesticidelor este practicată în mod
curent. După o lungă perioadă de folosire a
insecticidelor organoclorurate, pe bază de DDT
și HCH, s-au luat măsuri de înlocuire a lor cu
alte produse mai puțin nocive. în prezent, în
practică se folosesc în primul rînd insecticide
organofosforice (trielorfonul și inetilparationul).
Dintre insecticidele organoclorurate se utili-
zează în producție produsul Bercema-Ditox,
care conține 17,1 % metoxiclor și 4 % Lindan.
Acest insecticid se aplică utilizîndu-se o normă
de consum de 8 1/ha, difuzat prin procedeul
stropirilor ultrafine, împotriva omizilor defo-
♦) Prin numere critice in K.D.G. se înțelege densitatea
I>opulației capabilă să provoace vătămări de importantă
economică, in arboretele infestate. în arboretele cu aparatul
foilar mai sărac declt cel normai, sc utilizează numere critice
mal mici, corectate corespunzător, tn raport cu diferența
dintre volumul frunzișului normal șl cel existent. în arbore-
tele carc au Ieșit din iarnă slăbite fiziologic, sc aplică, de
asemenea, numere critice reduse.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
21
liatoare, cu excepția celor foarte păroase, cum
Sînt Lymantria monaeha și Dendrolimus pini.
Contra acestora se folosește triclorform
(Flibol sau dimetoat Bi-58), precum și Bercema
Aero-super (DDT + Lindan), cu norma de con-
sum de 8 1/ha.
Conform unei hotărîri recente, insecticidele
pe bază de DDT se utilizează în lucrările de
combatere a dăunătorilor, numai în cazuri
excepționale, cu avizul Institutului de științe
forestiere din Eberswalde.
Insecticidul Flibol (triclorform) este folosit
în prezent pe scară mai mică. Combaterea
insectei Rhyaciania buoliana se face numai cu
acest produs, utilizîndu-se 2 kg Flibol E 40
în 40 1 apă, aplicat din avion Ia circa trei săptă-
mîni după perioada zborului maxim (cind omi-
zile încep să roadă acele în teacă). Aplicat cu
doză dublă (4 1 Flibol E 40/ha) tratamentul
are efect și asupra larvelor recent pătrunse în
muguri. Tratamentele de combatere timpurii,
de primăvară, la ieșirea omizilor din mugurii în
care au iernat, se aplică folosind insecticide
pe bază de DDT, utilizîndu-se 3 kg substanță
activă/ha, diluată în 20 1 apă sau 2 kg substanță
activă, diluate în 10 1 motorină.
Insecticidul Wofatox (metil paration) se folo-
sește cu prudență numai diluat, în concentrații
slabe, datorită toxicității sale ridicate, utili-
zîndu-se o normă de consum de 400 1/ha, 0,5 %
Wofatox-Sporitzmittel, adică 2 1 produs co-
mercial/ha.
Acest insecticid se mai întrebuințează și la
îmbăierea coroanei puiețîlor de rășinoase, îna-
inte de plantare, împotriva atacului insectei
Hyldbius abietis, în concentrație de 0,1 %,
precum și la stropirea plantațiilor mai vechi
(2—3 ani), infestate puternic de acest dăunător.
în anul 1981 s-a importat din Olanda insec-
ticidul DmiilinW.P., pentru combaterea insectei
defoliatoare Lymantria monacha, pe 1000 ha.
S-a utilizat doza prescrisă de fabricant, adică
300 g pulbere muiabilă, diluată în 25—50 1
apă/ha, obținîndu-se rezultate bune, respectiv
o eficacitate corespunzătoare. Toxicitatea Dimi-
linului este extrem de redusă, iar acțiunea
prelungită constituie o calitate în plus, care
îl recomandă ca un excelent produs pentru
combaterea nepoluantă a insectelor, aspect ce
a fost relevat și la noi în urma cercetărilor
efectuate în ultimii 3 ani.
în combaterea insectelor defoliatoare, în ulti-
mii 10 ani, în B.D.G-. s-au folosit și biopreparate
pe bază de Bacillus thuringiensis Berliner pro-
duse în U.R.S.S. (Gomelin, Entobacterin) și
în alte țări (Dipel, importat din S.U.A. și Bac-
tospeiue, produs importat din Franța). "Rezul-
tatele obținute au fost mai puțin mulțumitoare,
ca urmare a condițiilor climatice din această
țară, caracterizate prin umiditate atmosferică
ridicată în perioada aplicării tratamentelor.
Folosirea virușilor entomopatogeni nu a cons-
tituit pînă în prezent obiectul unor preocupări
în R.D.G.
Referitor la politica utilizării pcsticidelor în
lucrările de protecție a pădurilor, în perspectivă
se întrevede renunțarea la insecticidele foarte
persistente și toxice, în prima etapă la DDT și
apoi la Lindan și alte produse organoclorurate.
Posibilități de înlocuire există într-o oarecare
măsură, prin producerea în R.D.G. a insecti-
cidelor Flibol și Wofatox, care se pretează la
combaterea majorității insectelor dăunătoare
părților aeriene a le plantelor. Rămîne de rezolvat
procurarea unor insecticide cu remanența mai
mare, necesare aplicării tratamentelor timpurii,
cu efect profilactic, atît contra insectelor
defoliatoare, cît și împotriva ipidelor și a altor
insecte. Din acest punct de vedere, specialiștii
în protecția pădurilor din R.D.G. și-au expri-
mat interesul asupra rezultatelor cercetărilor
din țara noastră, referitoare la utilizarea pire-
trinoizilor de sinteză și a insecticidului Diinilin,
cu doze foarte reduse, aplicate împotriva insectei
defoliatoare Lymantria ■ dispar.
Problema combaterii dăunătorilor din sol cu
alte produse, în afara celor pc bază de HCH
este, de asemenea, de actualitate.
Pentru combaterea gîndaeilor de scoarță ai
rușinoaselor, în R.D.G. se stropesc stivele de
bușteni și arborii cursă cu un amestec de DDT
și Lindan, înainte de zborul gîndaeilor, pentru
a preveni pătrunderea lor sub scoarță. Puterea
arborilor cursă tratați, de a atrage masa de
gîndaci de scoarță este considerabil mărită,
prin amplasarea în zonă a unor nade feromo-
nale Pheroprax.
Privitor la combaterea integrată, se apre-
ciază că, deși discuțiile și formulările teoretice
din literatura de specialitate sînt bogate, se
întreprind deocamdată încă foarte puține mă-
suri concrete, eu rezultate imediate. îu prezent
specialiștii în materie din R.D.G. afirmă că
este necesar, în primul rind să se mărească
vitalitatea arborilor și respectiv a arboretelor și
să se completeze armonios măsurile preventive
cu cele curative.
în ceea ce privește combaterea rozătoarelor
din culturile silvice, în ultimii 6 ani în R.D.G.
se utilizează un raticid preparat indigen, pe
bază de clorfaciuonă, denumit Delicia-Chlor-
phacinon Kdder, care constă din grăunțe otră-
vite și atractante pentru șoareci (momeli).
Tratamentul constă în împrăștierea a 10—15 kg
produs/ha, în suprafețele infestate, prin utili-
zarea mașinilor de răspîndit îngrășăminte chi-
mice granulate. Dozele netratate de clorfacinonă
nu sînt toxice pentru vînat. Fazanii, care sînt
mai sensibili, suportă totuși dozele recoman-
date și chiar de 3—4 ori mai mari.
Pentru prevenirea atacurilor de cîrtiță, trebu-
ie avut în vedere faptul că animalul coboară
iarna pînă la 1,4 m în pămînt, în timp ce în
22
REVISTA PĂDURILOR * Anul 88 * 1983 * Nr, 1
perioadele calde fvara), adînciuiea galeriilor nu
depășește 60 cm. Galeriile sînt folosite în comun,
a tît de cîrt iță, eît și de șobolanul de apă (ArvicoJa
terestris), timp de 5—6 ani. Distrugerea siste-
mului de galerii constituie o măsură eficace
de prevenire a atacului acestor dăunători.
Combaterea se face utilizînd raticidul Delicia-
Gastoxin (aluminium-fosfid), aplicînd 900—1200
tablete pe hectar, sau gazarea galeriilor cu
acid fosforic. Acțiunea respectivă este eficace
dacă se desfășoară pe suprafețe mari (de mini-
mum 0,5 ha) și este combinată cu distrugerea
sistemului de galerii.
4.	Activitatea de cercetare științifică și dezvol-
tare tehnologică
în E.D.G. cercetarea științifică se desfășoară
în cadrul secției de protecție a pădurilor a
Institutului de științe forestiere Eberswalde.
Temele de cercetare care au ca obiect studiul
factorilor abiotici (inclusiv incendiile), precum
și cele care se preocupă de prevenirea vătămă-
rilor provocate de vînat-, sînt atribuite în res-
ponsabilitatea cadrelor didactice dc la Facul-
tatea de silvicultură din Tharandt.
Dintre cercetările fundamentale care se între-
prind în prezent în E.D.G. ne-au atras atenția
cele fiziologice și biochimice, localizate în
arboretele de pin de la Korin, care au ca obiect
stabilirea predispoziției arborilor la atacul insec-
telor, în funcție de vitalitatea lor și de prezența
diferiților compuși chimici din frunzele cu care
se hrănesc insectele.
Vitalitatea arborilor se determină prin analiza
intensității fenomenelor fiziologice. La arborii
cu grad de vitalitate diferit, se stabilește com-
poziția materiilor organice, care constituie hrana
insectelor dăunătoare, respectiv conținutul de
proteine, hidrați de carbon, substanțe zaha-
roase etc,. din frunzele arborilor, în perioada
de timp corespunzătoare hrănirii insectelor.
Ideea conform căreia principalul factor limi-
tativ al unei populații de insecte îl constituie
calitatea hranei, respectiv prezența în anumite
proporții a unor compuși chimici, conduce la
o nouă orientare, atît in lucrările de prognoză,
eît și în perspectivă a celor de combatere. Se
presupune că prezența într-un procent mai mare
sau mai mic a hidraților de carbon, a prote-
inelor, terpenelor, glucidelor etc. va permite
prognozarea mai timpurie și mai precisă a
înmulțirii în masă a unor insecte dăunătoare,
într o etapă viitoare se consideră că reglarea
pe cale artificială a conținutului în acești com-
puși chimici va asigura o imunitate relativă a
arborilor față de atacul insectelor.
Cercetările întreprinse în prezent în E.D.G.
referitoare la acest aspect sînt abia la început.
Ele urmăresc stabilirea în arboretele de piu a
unor legături între intensitatea proceselor fizio-
logice ale arborilor și conținutul chimic al
acelor pe de o parte și, respectiv, dezvoltarea
înmulțirii în masă a insectelor pe de altă parte.
Deocamdată prin testele biochimice de vitali-
tate se stabilește zestrea chimică a arborilor
la ieșirea din iarnă și predispoziția lor la ata-
curile de diferite insecte.
S-a constatat că în iernile cu perioade mai
calde decît cele obișnuite se declanșează în mod
lent unele procese fiziologice, care determină
slăbirea arborilor în perioada intrării lor în
vegetație și predispunerea la atacul insectelor
defoliatoare. Această constatare constituie un
element nou în elaborarea prognozelor atacu-
rilor de dăunători.
Some aspccts reyarding Ihe forests’ protection In the German Democratic Republic
Some aspects regarding the activity of Forest Protection in the German Democratic Republic are presented and
discussed, sucii as, tlie main harmful factors, research and practicai forest protection activitles, attempts to Improve
the prognosis o[ attacks, and the technical measures for Forest Protection. Some details are given on the organîzation
Of the Forest Plant Protection Genter, which belongsto the Forest Research Institute at Eberswalde, and on the physiolo-
gical and blochemical results obtained at Ghorin in connection with the development of the new damage prognosis techni-
qu.es in the pine forests, as wellas the Identification and prognosis systems of pest attacks.
Revista Revistelor
Eggcr, J.: Rezultate actuale ale Inventarului forestier
austriac 1971/80. In: Allgcmeinc Forstzeitung, Wien, 1982,
nr. 10, pag. 261-261, 4 fig., 1 tabel.
Din datele prezentate se poate aprecia că Austria posedă
un fond forestier de invidiat, atit ca Întindere cit și din
punct de vedere economic și ecologic. Suprafața pădurilor
(3754 mii ha, procent de Împădurire 44,8%) va crește
puțin In viitor, dar volumul pe picior In prezent de 788 mil.tn’
va ajunge la 810-850 mii. ms, astfel că posibilitatea va oscila
către 16,5 mll.m3 volum net (In prezent 12,5 mil.mB) la care
se mai poate adăuga 2 mil-ni3 din restanțe de rărituri. Nece-
sarul de materie primă lemnoasă sc acoperă In proporție de
70 — 75%. Se poate majora productivitatea pădurilor prin
promovarea ecologică a speciilor precum șl printr-o gospodă-
rire corespunzătoare. Aceste măsuri rămln fără efect dacă
nu se va rezolva problema vlnatului ți nu se va elimina
poluarea atmosferei, situație puțin studiată In prezent.
Factorii dc răspundere stnt conștlenți că trebuie să aplice
acele măsuri care ridică producția cantitativă șl calitativă
a masei lemnoase,
B.T.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
23
Evaluarea regenerărilor
naturale in unele gorunete
din zona de dealuri joase
a Olteniei
Ing- I. BIRUESCU
Ocolul silvic Pețteana—Jiu
Oxf. 231 >176.1 Quercas ptlraea
Begenerarea naturală permite obținerea unor
arborete de viitor mult mai valoroase, mai
adaptate condițiilor staționate și cu un efort
financiar mai mic. Tot mai mulți specialiști
se pronunță pentru reașezarea regenerării natu-
rale a pădurii în drepturile ei, arătînd că se jus-
tifică cu necesitate aplicarea acestei metode pen-
tru aproape toate pădurile țării (Negulescu,
1973, Giurgiu, 1980), soluția impunîndu-se
din mai multe puncte de vedere: ecologic,
genetic, economic, energetic ș.a.
în articolul de față se prezintă unele cercetări
legate de evaluarea unor regenerări naturale de
gorun în două ecosisteme, din trei unități
amenajistiee și anume (tabelul 1):
—	evaluarea regenerării naturale după apli-
carea tratamentului tăierilor progresive (u.a.
22 a din U.P. VIII lonești);
Tabelul i
Elemente staționate șl blometrlce ele arboretelor de gorun din U.P. VIII lonești șl U.P. II Valea cu Apă
U.O.	Suprafața (ha)	Altitudinea med. (m)	Panta medie <«)	Expoziție generali	Vizeta (ani)	B (cm)	H (m]	Clasa producfie	Volum la ha(m')	Consistenta
22a	13,3	220	10’	NE	120	26	19	III	285	0,8
30b	25,0	280	15’	V	■ 100	30	18	III	213	0,7
3b	6,9	270	15’	NV	110	26	19	IV	113	0,4
—	evaluarea regenerării naturale rezultată
prin aplicarea a două tăieri combinate (u.a.
30 b din U.P. II Valea cu Apă);
—	evaluarea regenerării naturale rezultată
prin aplicarea a trei tăieri rase combinate (u.a.
3 b, U.P. II Valea cu Apă).
1.	Evaluarea regenerării naturale după aplicarea
unei taleri progresive
Pădurea de gorun din u.a. 22 a și din 30 b
este încadrată tipologic ca gorunet de coastă
eu graminee și Luxula luzuloides. Arboretul are
următoarea compoziție: Quercus petraea ssp.
polycarpa 5, Q. petraea ssp. dalechampii 4,
Q.frainetto 1, diseminat O- cerris. Înanull978s-a
executat tăierea de deschidere, creîndu-se ochiu-
ri cu suprafața aproximativ egală, acolo unde
regenerarea naturală era incipientă. Din volu-
mul total de 3665 m3 s-a extras un volum de
1006 m3 (27,5 %). Prin exploatare s-au extras
la gorun 1142 arbori din totalul de 4498, la
girniță 366 arbori din totalul de 580 iar la cer
142 arbori din totalul de 232 arbori (figura 1).
Evaluarea regenerării naturale s-a făcut prin
piețe de 5 m2 distribuite uniform, ele reprezen-
tînd 335 m2 față de 13,3 ha suprafața totală a
parcelei, iar rezultatele sînt prezentate în tabelul
2. La evaluarea regenerării s-a folosit metodo-
logia din „Normativul pentru controlul și rapor-
tarea suprafețelor regenerate pe cale naturală”
(Departamentul silviculturii, 1980).
în conformitate cu aceasta, considerîndu-se
regenerate numai 50 % suprafețele cu 1 — 2
puieți pe m2, atunci suprafețele totale rege-
nerate. pe specii se reduc la 52,9% cu gorun și 6,2%
cu girniță. Acest număr relativ mare de puieți
obținuți după o singură tăiere se datorește
faptului că s-a pus judicios în valoare prin
tăieri fruetificația din anul 1979 la gorun, care
a urmat exploatării masei lemnoase prin care
Tabelul 2
Structura regenerării naturale obținute după prima tăiere
progresivă în gorunelul din u.a 22 a, U.p. III lonești,
Ocolul silvic Peștennu
Specia	Numlrde puie|i pe m’	Stipialaja aferents pe categorii	
		m*	%
Gorun	1-2 3-4 5-6 7-8 9-10 >10	23.026 25.011 21.835 6.719 2.382 2.779	17,3% 18,8% 16.4% 5,1% 1,7% 2,2%
	Total	81.782	61,5%
Girniță și cer	1-2 3—4 5-6	9,528 2.382 1.191	7,2% 1.8% 0,8%^
	Total	13.101	9,8%.
Total u.a.		94.883	71,3%
24
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
s-au deschis ochiurile (figura 2). Se observă că
în ochiurile mai mici, cu diametre îu jur de o
înălțime de arbore, se găsește, de regulă, un
număr mai mare de puieți pe ma decît in oebiu-
, 22 a u" Pa vin^1 rC pe	diametre
n j “?miP‘vXn! 1 Oeolul sUvic PMeana, Înainte
și după executarea primei tăieri progresive.
pig. 2. Amplasarea ochiurilor cu semințișuri naturale in u.a. 22 a, U.P. VIII Iun ești. Ocolul silvic Pesteana (scara 1:1000):
1 numărul de ordine al ochiului deschis
14 numărul mediu de puieji/m1 la gorun în ochiul deschis.
iile mai mari. Se confirmă astfel cercetările
anterioare că în ochiurile de diferite înălțimi de
arbore, create în gorunetele dc pe dealurile
subcarpatice oltene, cel mai mare număr de
puieți și cele mai mari creșteri anuale ale
puiețîlor de Q. polycarpa s-au înregistrat în
ochiurile cu diametrul egal cu o înălțime de
arbore și cele mai miei, în ochiurile cu diametrul
egal cu o jumătate înălțime de arbore sau trei
înălțimi de arbore (Doniță și colab., 1979).
în zona centrală a dealurilor subcarpatice
joase, situate pe cursul mijlociu al Jiului, s-au
identificat numai două subspecii de gorun,
Q. polycarpa și Q. ăalechampii (Biruescu,
1981). Subspecia Q. polyearpa este descrisă în
literatură de C re t z o iu., 1938, ca o specie
distinctă de gorun cu aceeași importanță silvi-
culturală ca a gorunului obișnuit. O o n-
stantinescu, 1973 arată particularitățile
ecologice ale celor trei subspecii de gorun, din
care rezultă că prezența celor două subspecii
pc dealurile subcarpatice oltene nu este întîm-
plătoaro, ea fiind cauzată de influențele înde-
lungate ale factorilor staționali, care le-âu
creat cerințe ecologice distincte. în ceea ce pri-
vește cerințele ecologice ale gorunilor în faza
de puiet, în regenerările naturale, autorul
arată că deși sînt specii de lumină, în primii
5—6 ani suportă destul de bine un acopetiș
de sus.
ItOENDA
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
25
în cazul studiat de noi, se constată că în
ochiurile nr. 2, 5,14 și 17 cu diametre mai mari
de două înălțimi de arbore, sînt regenerate
natural cu puieți de gorun numai marginile,
centrele acestora rămînînd neregenerate. Se
pare că gorunii necesită în faza de puiet protecție
laterală a arboretului matur pentru a se rege-
nera natural. Pe acest versant la expoziția
N.E., unde este studiat arboretul din u.a. 22 a,
ochiurile formate au în general formă lenti-
culară, aproape rombică, cu orientarea est-vest.
în acest arboret se vor executa încă două tăieri
progresive: de lărgire a ochiurilor și de racor-
dare, pentru a se regenera întreaga suprafață eu
gorun în principal, astfel ca în viitorul arboret
să predomine gorunul, iar celelalte specii ca
gîrniță, cer, mojdrean sa rămînă în amestec.
D i a c o n u., 1918 militează pentru apli-
carea tăierilor progresive în pădurile de ste-
jar tratate în codru, aplicîndu-se calculul pe
volum și nu pe suprafață, metodă ce dă mai mare
libertate de acțiune silvicultorilor asupra locu-
lui tăierii și a volumului de extras, cu condiția
nedepășirii posibilității din amenajament. Au-
torul arată că speciile de stejar sint ou precă-
dere specii de lumină, dar care în tinerețe au
nevoie și de adăpost. Forma și intensitatea
tăierilor va trebui să țină seama de aceste exi-
gențe, pentru a sc crea semințișului natural
condiții eît mai bune de vegetație, cuiioscînd
că stejarul peduneulat este cel mai de lumină,
iar gorunul cere cel mai puțin lumină dintre
cvercinee. Prin forma și mărimea ochiurilor
create se pot satisface exigențele pentru lumină
și căldură pentru goruni in stadiul de semințiș
natural.
2,	Evaluarea regenerării naturale prin aplicarea
a două tăieri combinate
Cercetările s-au întreprins în u.a. 30 b, U.P.
II, într-un arboret cu compoziția inițială 10
Q. petraea ssp. polycarpa diseminat Fagus-
sihatica ssp. moesiaea Carpinus beiuliiB, î'raxi-
uns ornus, Acer campestre.
în anul 1976 s-a executat prima tăiere com-
binată, creîndu-se ochiuri de semințiș de dife-
rite mărimi, pe întreaga suprafață a parcelei.
Prin aplicarea acesteia, s-a extras dintr-un
număr total de 4653 arbori de gorun cu un
volum de 2829 m3, 1136 arbori (631 m3) iar
la fag din totalul de 452 arbori (174 ma) s-au
extras 316 arbori (89 m3} (figura 3).
în acest caz se remarcă numărul mare de
arbori de gorun de diametre cuprinse între
20 și 36 cm, din care s-a extras numai 1/3 prin
aplicarea primei tăieri, pentru a nu se rări
prea mult arboretul. Evaluarea regenerării
naturale s-a făcut înainte de tăierea definitivă
prin piețe de 5 m2. Considerîndu-se suprafețele
cu 1—2 puieți pe m2, regenerate numai 50 %,
Fig. 3. Distribulia numărului de arbori pe categorii dc diamc-
tre tn u.a. 30 b, U.P. II Valea cu Apă, Ocolul silvic Pcșteana,
Înainte șl după executarea primei tăieri progresive.
Tubelul 3
Structura rcflenerării unt ura le ob(luule lu florunctul din
u.a 30 I), U. P. II Valea cu Apă, Ocolul silvic Pelican a
Specia	Număr tly puîeji pe ni1	5uptaLi|a aferentă pc categurii.		
		m1	%	
Gorun	1-2 3—4 5-6 7-8 9—10 >10	77.071 59.574 37.911 21.247 5.416 8.749	30,8% 23,8 % 15.1% 8,4% 2.1% 3,4%	
	Total	209.968	83,6%	
Fag	1-2 3-4	3.749 833	1.4% 0,3%	
	Total	4.582	1.7%	
Frasin și jugastru	1-2 3-4	4.583 840	1,8" 0,3"	4 'o
	Total	5.423	2,1%	
Carpcu	1-2 3-4	15.414 833	6,1% 0,3%	
	Total	16.247	6,4%	
Mojdrean	1-2 3-4	12.915 3.333	5,1% 1,3%	
	Total	16.218	6,4%	
Total u.a.		249.968	100	
procentele totale de regenerare pe specii se
reduc astfel: gorun 68,2 %, fag 1,0 %, frasin
și jugastru 1,2 carpen 3,9 % și mojdrean 3,9 %,
26
REVISTA PĂDURILOR + Anul 98 * 1983 * Nr. 1
astfel că procentul total de regenerare natu-
rală scade de Ia 100 % la 72,2 %. îu anul 1981,
după tăierea definitivă, s-a executat din nou
evaluarea regenerării naturale, prin 20 supra-
fețe de probă a cîte 400 m2 fiecare. N umărîndu-se
puieții viabili, în fieeare piață, s-au găsit
între 585—756 puieți, din care 81% de gorun,
în total 13310 puieți pe 8000 ni2. Deoarece revin
la hectar un număr de 16000 puieți de 2—5 ani,
după normativul în vigoare, suprafața se înca-
drează la reușită bună.
Tăierile combinate sînt larg aplicate în prac-
tica silvică și sînt indicate cu precădere de
amenajamente ca soluție aproape unică. Sînt
concepute ca o îmbinare a principiului de apli-
care a tăierilor succesive și a tăierilor în ochiuri,
în scopul asigurării regenerărilor naturale îu
diferite părți de arboret. Achimescu ș.a.,
(1980) și Badea (1964) se pronunță pentru
aplicarea tăierilor combinate, prin care se înlă-
tură parțial din dezavantajele celor două tra-
tamente, se înlătură neuniformitatea condițiilor
mierostaționale dintr-un arboret și se poate
interveni și pe suprafețe mici, în ochiuri, pentru
promovarea semințișului natural existent.
Acest tratament este conceput în două va-
riante : una pentru arborete pure (A) iar alta
pentru arborete amestecate (B). La arborete
pure tratamentul începe prin aplicarea unei
tăieri de insămînțare, de regulă uniformă pe
întreaga suprafață, dar să se acorde o atenție,
deosebită pilcurilor de semințiș viabil, in jurul
cărora să se execute o deschidere corespunză-
toare a coronamentului. Celelalte tăieri nu vor
mai păstra caractere de uniformitate ci vor
urmări promovarea regenerării naturale în ochiu-
rile de semințiș. Tn arboretele amestecate, tra-
tamentul fiind indicat acolo unde cvercinecle
sînt specii principale, prin tăieri se urmărește
în primul rînd promovare cvercineelor în ochiuri
de diferite mărimi și după aceea se revine cu
rărirea uniformă a arboretului dintre ochiuri,
pînă la consistența 0,5 —0,7 pentru a da posi-
bilitatea celorlalte specii de amestecuri să se
instaleze. Pentru gorunetele pure și de amestec
Studiate, acest tratament se poate aplica cu
rezultate bune, cu condiția ca ochiurile de
semințiș să nu depășească o înălțime și jumătate
dc arbore, deoarece gorunul este în tinerețe o
specie de semiumbră, necesitind protecția arbo-
retului lateral.
3.	Evaluarea regenerării naturale prin aplicarea
a trei tăieri combinate
Observațiile s-au făcut în u.a. 3 b din U. P. II
Valea cu Apă. în această parcelă s-a identificat
ca tip de pădure un gorunet cu Carex pilosa,
avind compoziția inițială 10. Q. petraea ssp.
polycarpa, diseminat Fagus silvatica ssp. inoe-
8iaca, Frasin as ornus. S-au executat trei tăieri
combinate, în anii 1967,1972 și 1978 prin care
s-a înlăturat treptat întregul arboret (tabelul 4).
în anul 1981 s-a făcut evaluarea regenerării
naturale atît prin suprafețe de 5 ni2 (etapa I)
cît și prin șapte suprafețe de 400 m (etapa II).
Rezultatele evaluării regenerării naturale prin
suprafețe de 5 ma, la 2 ani după executarea
tăierii combinate definitive se prezintă în
tabelul 5.
Se constată că prin executarea a trei tăieri
au crescut Suprafețele cu peste patru puieți
de gorun pe m2 dar și procentul de participare
a mojdreanului, datorită înlăturării arboretului
matern și iluminării terenului. Considerind su-
prafețele cu 1 —2 puieți pe m2 regenerate numai
50%, procentele, de regenerare pe specii se
reduc astfel: gorun 71,2%, frasin și jugaștrii
47% și mojdrean 6,0%, rezultînd un procent
total de regenerare naturală de 81,9%. în.
cele șapte piețe de probă de cîte 400 m2 fieeare
s-au găsit intre 624 și 1097 puieți, astfel că pe
2800 m2 s-au inventariat un număr de 5611
puieți, revenind la hectar 20.039 puieți, cu
vîrsta între 5 —8 ani, ceea ce s-ar încadra după
normativ la reușita foarte bună.
Prin aplicarea acestor trei tăieri s-a obținut
o regenerare naturală aproape uniformă, dar
cu un profil vertical al puieților, variind ca
înălțime între 20—70 cm.
Din analiza rezultatelor obținute și a expe-
rienței locale se desprind următoarele concluzii:
— evaluarea regenerării naturale pentru am-
bele etape, conform normativului in vigoare,
dă indicații satisfăcătoare pentru producție
atît asupra proporției în care se produce rege-
Tnbelul -4
Elementele blometrieo ale arboretului de uoruu înaintea aplicării Ileeărel tăieri eoni bina te in u.a. 3 b, U.l’.II, Valeu cu Apă,
Ocolul silvic Peșteuna
Felul tăierii	Anul	Volum extras		b (cm)	Ia	Comisiei) la	Volum inîjial		Volum pe picior rămas după tăiere in
		m’/ua	m’/ha				m’/u.a	m’/ta	
Te I	1907	517	74,9	25	19	-	0,9	1380	200	125,1
i'c II	1972	271	39,7	26	19	0,6	1035	150	110,3
i'c III	1978	264	38,3	26	19	0,4	780	113	
Avista pădurilor * Anul 98 * 1983 * Nr. i
27
Tabelul 5
Stfuetura regenerării naturale objlnute tn gorunelul din u.a.
3 b, U.P. II Valea cu Apă, Ocolul silvic Peșleann
Specia	Număr de puielî pe m1	Suprafața atcrenlă pe (alegorii n?	
			%
	1-2	15.444	22,4
	3-4	14,458	20,9
Gorun	5-6	11.172	16,2
	7-8	7.886	11,4
	9-10	1.640	2,4
	>10	6.243	9,1
	Total	56.843	82,4
Frasin șl jugaslru	1-2	4.600	6,9
	3-4	986	1.4
	Total	5.586	8,1
	1-2	5.258	7,0
Mojdrean	3-4	1.643	2,4
	5-6	657	0.1
	Total	7.558	9,5
TOTAL u.a.		69.987	100
nerarea naturală, cît și asupra asortimentului
de specii obținut pentru arboretul de viitor;
adoptarea la inventarieri a mai multor categorii
privind numărul de puieți pe m2 din semin-
țișul natural utilizabil permite să se obțină
mai multe date privind efectivul populațiilor
de puieți din a căror luptă inter și intraspecifică
vor rămîne pentru viitor exemplarele cele mai
valoroase sub raport genotipic și fenotipic ca
elemente de bază ale unor arborete cu potenț ial
ecologic superior;
— tratamentul cel mai adecvat pentru obți-
nerea regenerărilor naturale în gorunete este
cel al tăierilor progresive, cu deschiderea de
ochiuri mici, deoarece în tinerețe gorunii (poly-
carpa și daleehampii) sînt specii de semiumbră,
necesitînd protecția arboretului lateral; lăr-
girea ochiurilor va trebui să se facă treptat și
concentric odată cu apariția noilor seniințișuri
în ani de fracțiiicație;
— prin tăierile combinate, în unele cazuri,
se poate obține o bună regenerare a gorunului,
cu condiția ca acestea să aibă la bază trata-
mentul tăierilor progresive (în ochiuri). Prin
numai două intervenții efectuate pe suprafețe
mari, în ochiuri mari, așa cum frecvent se aplică
aceste tăieri în producție, scade adeseori sub
limita critică procentul gorunului în compoziția
semințișurilor, în favoarea speciilor de lumină,
mai puțin valoroase: se compromite astfel
ideea regenerării naturale a arboretelor;
— regenerarea naturală cea mai bună, cali-
tativ și cantitativ se obține dacă tăierea se
face în anul de fructificație sau cel mai tîrziu
în anul următor.
— Promovarea regenerărilor naturale la go-
run este o cerință majoră a culturii acestei
specii de mare valorare economică, atît în pre-
zent cît și pentru silvicultura viitorului, iar
realizarea unor bune regenerări naturale depinde
în mare măsură de tehnica silvică adoptată și
aplicată.
BIBLIOGRAFII-:
A c h 1 ni c s c u, C. ș.a., 1980 : Tehnica culturilor silvice.
Aplicarea tratamentelor. Editura Ceres, București.
Badea, M., 1961 : In problema tratamentului tăierilor com-
binate. Revista Pădurilor, nr. 6.
Biruescu, I., 1981 : Distribuita speciilor de gorun In
pădurile dealurilor subcarpatice joase din Oltenia. Revista
Pădurilor, nr. 3.
Chiri t ă, C.D., 1936; Flora solului și regenerarea naturală.
Revista Pădurilor.
Crctzoiu, Paul, 1938 : Considerajiuni cu privire la
Quereus polycarpa Schur. Revista Pădurilor.
D i a c o n u, I. P., 1948 : Tehnica tăierilor de regenerare penlru
pădurile de stejar tratate In regimul eodru cu tăieri progresive.
Revista Pădurilor, nr. 5.
Doniță, N. și colab., 1979: Ecologia cvercineclor din
Oltenia. Manuscris, ICAS.
Frolich, Juliu, 1932: Problema regenerării naturale sau
artificiale a pădurilor noastre. Revista Pădurilor.
Gr un au, P.A., 1935: Problema regenerării pădurilor tn
România. Revista Pădurilor.
Giurgiu, V., 1980: Promovarea regenerării naturale a
pădurilor, condiție esențială pentru creșterea eficacităfii social-
economice a silviculluri românești. Revista Pădurilor, nr. 6.
Negulcscu, E.G. ș.a., 1973: Silvicultura. Voi. II. Editura
Ceres, București.
t'ontrtbutlons regardtug the study ol the durniast ouk eeosyslems In Oltenia
The paper deals wlth the rasults ot the in-placc rcsearch on the distribution and structura oî the durmaast
oak (Quereus petraea ssp. petraca Quereus pelraea ssp. polycarpa, Quereus petraca ssp. daleeampii), ecosystetns in the
departments Gorj, Vllcca and Mehedinți.
The ecoystems have a great importancc for regional iorestry and cnvironmeut proleclion.
28
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 « 1983 * Nr. 1
Scorușul negru—Aronia melanocarpa
(Michx) Eli.—o specie valoroasa
de arbust pentru fondul
forestier din (ara noastră
Dr. ing. hort. N. BALAȘCUȚÂ
Stațiunea de cercetare șl producție pomi-
colă Sibiu — pepiniera Brașov—Hălchiu
Chimist EVELINA RUDI
Institutul de cercetare și producție pentru
pomicultură Pitești — Mârăcineni
Oxf. 27----176.1 Sorbus Aronia melanocarpa
Scorușul cu fructe negre sau, pe scurt, sco-
rușul negru este o specie de arbust fructifer
originară din estul Ainericii de Nord unde apare
în zonele muntoase alături de afinul pitic
(Vaccinium angustifolnim Alt).
tn Europa, scorușul negru s-a introdus cu
peste 100 de ani în urină ca plantă de cultură,
trecînd de aici și în flora subspontană unde s-a
adaptat perfect (H e g i). Astăzi există plantații
în masiv de scoruș negru în R.S. Cehoslovacă,
U.R.S.S., R.D. Germană etc.
în țara noastră specia a fost introdusă pentru
prima dată în cultură, la pepiniera pomicolă
Hălchiu, județul Brașov, în anul 3 979.
Clasificare și descriere botanică
Scorușul negru face parte din familia Roșa-
ceae, genul Aronia Med,, specia melanocarpa
(Miciix) Eli. După ce mai întîi a constituit o
secție în cadrul genului Sorbus, din 1912 genul
Aronia a devenit de sine stătător (8 chnei-
der). înrudirea sa cu scorușul și părul este
evidentă.
Genul cuprinde trei specii, toate originare din
America de Nord: A. arbutifolia (L.) Pers.,
A. prunifolia (Marsh) Behd. și A. melanocarpa,
din care ultima are fructele cele mai mari
(K r ii s s m a n n).
Soiurile cultivate de scoruș negru aparțin
Varietăților ,,elata” (Behd) și „grandifolia"
(Lindl.) Schneid. care au talia de 2—3 m înăl-
țime și fructe de circa 15 mm în diametru.
Soiul existent la Hălchiu are frunze de 4—6 cm
lungime, oblong-obovate, acuminate, pe față
verzi-lucitoare, pe dos mai deschise și glabre.
Toamna frunzele se colorează în brun-roșcat,
Elorile sînt albe, de 15 mm în diametru, grupate
cîte 10—15 la un loc în corhube scurte, de 5 —6
cm în diametru. Fructele sînt globuloase, de
13—15 mm în diametru, de culoare negru
lucitor. înflorește în a doua jumătate a lunii
mai, iar fructele se coc în pruna decadă a lunii
august (fig. 1). Sinonime: A. nigra Dipp.,
Sorbus melanocarpa Heynh., Pirus melanocarpa
Willd.
Denumiri străine: barenberry, chokeberry
(1. engleză), Sehwarzfruchtiger Apfelbeere
(1. germană).
Fig. 1. Fructe dc scoruș negru.
Cerințe față de mediu și însușiri agrobiologiee
Scorușul negru nu este pretențios față de sol.
Preferă totuși, solurile mai ușoare, argilo-nisi-
poase, fără exces de umiditate, cu reacție acidă
și slab acidă. Prin originea sa este o plantă de
climă rece cu temperament de lumină. Beușește
cel mai bine în zonele premontane și montane,
fiind o specie deplin rezistentă la ger și vînt.
Specia este total autofertilă neavînd nevoie
de polen izator. Altoită pe scoruș păsăresc
(Sorbus aucuparia L.) intră pe rod în anul
al doilea de la plantare. Puieții din sămînță
fructifică la virsta de 4—5 ani. Rodește pe
lamuri scurte (țepuși), garnisirea cu muguri de
rod fiind abundentă. Fructele se coc uniform
și se țin bine pe tufă. La maturitatea de recol-
tare nu sînt consumate de păsări.
Specia, atunci cînd se află pe rădăcini proprii,
drajonează moderat. Manifestă o mare rezis-
tență la boli și dăunători.
Importanța economică
Specia este importantă prin valoarea ei ali-
mentară, medicinală și ornamentală. însușirile
fizico-chimice ale fructelor se aseamănă cu cele
ale afinelor de pădure, cu deosebirea că scorușele
negre sînt duble ca mărime față de afine și au
un conținut în vitamina O de cinci ori mai mare
(tabelul 1). Sub raport organoleptic scorușele
negre sînt, însă, inferioare afinelor. Gustul lor
este amărui-ierbos-astringent, ceea ce le face
mai puțin plăcute pentru consum în stare
proaspătă, oricum, însă, sînt mult mai plăcute
decît scorușele roșii de pădure. Ele sînt des-
tinate cu prioritate pentru prelucrări industriale
constituind o materie primă valoroasă pentru
o gamă largă de preparate începînd cu marme-
lada și tcrminînd cu sucurile. Conținutul ridicat
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
29
Tabelul 1
linele însușiri fizleo-ehiintce ale fructelor de seornș negrii,
comparativ cu alinele de pădure
Determinări	U/M	Scorușe negre	Afine de pădure
— Mărimea fructelor (D)	mm	11.0	6,0
— Greutatea fructelor	fi	1.2	0.5
- Randamentul tn suc brut	O* >u	90,0	65.0
— Culoarea sucului brut	—	negru-	negru-
		rubiniu	vinețiu
— Substanța uscată	g%	17.3	15.1
- Zaharuri totale	g%	5,8	5,6
- Zaharuri reducătoarc	g%	5.7	5, 1
— Zaharoză	g%	0,1	0,2
- Aciditatea totală (acid			
malic)	fi%	1,1	1,2
- Substanțe tanoide		0,7	0,6
- Cenușa	8%	0,5	0.3
— Vitamina C		115, 2	22,0
în antociani al fructelor le fac utilizabile ca
sursă- naturală de substanțe colorante pentru
industria alimentară.
Ceaiurile și sucurile de scoruș negru se reco-
mandă în scăderea tensiunii arteriale și a con-
ținutului de colesterol în sînge (Junghieta).
Prin coloritul și marcescența frunzelor, toamna
specia prezintă și un interes ornamental.
Sistemul radicular foarte ramificat permite
folosirea plantei la combaterea eroziunii solului.
în sfîrșit, plecînd dc la toate aceste însușiri
biologice superioare reies perspectivele scoru-
șului negru ca arbust forestier de mare valoare,
în primul rînd pentru valorificarea superioară
a afinișurilor din munții noștri.
Elemente de tehnologie a culturii
Se înmulțește prin semințe, butași verzi,
marcotaj, tiraj oni și altoire. Cel mai ușor se
înmulțește prin sămînță. Sămința se seamănă
în aceeași toamnă sau primăvara după o perioadă
de stratificare de 90 zile. Inocentul dc germi-
nare este mare ceea ce determină o răsărire
uniformă. După 2 ani de creștere în pepinieră
puieții suit buni de plantat. Altoirea se face în
ochi dormind pe puieți de scoruș sălbatib în virată
de 2 ani. Prinderea la altoire este de peste 95%.
Plantațiile se înființează la distanța de 3—4 m
între rînd uri și 2—3 m pe rînd. Fructele se recol-
tează ușor prin desprinderea, cu foarfecă, a
inflorescențelor întregi de pe plantă. în al
doilea an de la plantare producția pe tufă a
fost de 1 kg, potențialul productiv al speciei
în perioada de plină rodire depășind 10—15 kg.
în momentul de față la pepiniera Brașov —
Hălchiu s-a creat o plantație nucleu de înmul-
țire, existînd posibilitatea livrării de material
silitor începînd cu anul 1985.
BIBLIOGRAFIE
Hcgi, G., 190G — 1930: IllMtrierte Flora von Millel Europa.
Bând IV, 2, Hă Utc, Lchjmanns Verlag.
Junghieta, I. I., 1975 : Aroma cu frucle negre, un arbusl
fructifer ualoros pentru Moldova. Pomicultura, Viticultura și
Vinificația Moldovei, 4.
Kriissmanii, G., 1960: Ilandbuch der LaubgehOEe. Baud
I, Paul Parcy.
Schncider, G. K., 1912: Illuslriertes Ilandbuch der
Laubgehulce. Bnnd II, Gustav Fischer.
Recenzie
JANCU I., IANCU VIORICA, MEHEDINȚI V., NIȚU C.,
PĂTRĂȘCOIU N. : Mică enciclopedie a pădurii. Editura
științifică ți enciclopedică, București, 1982, DOR pagini.
Sub coordonarea dr. ing. I. lancu, colectivul de autori
menționați prezintă silvicultorilor și marelui public o exce-
lentă lucrare dc sinteză a cunoștințelor despre pădure, Iu
special despre pădurea românească, sub formă de enciclo-
pedie.
Termenii au fost selectați cu mult discernumint, iar expli-
carea lor este tn concordanță cu ultimele noutăți tclinico-
științifice. Un. spațiu mai mare s-a acordat termenilor de
Importanță majoră. Disciplinilc forestiere slut, în general,
echitabil reprezentate. Pentru reducerea numărului de ter-
meni, S-a adoptat soluția grupării unora dintre ei, dar prin
aceasta consultarea enciclopediei devine mai dificilă. Sc
prezintă scurte biografii ale celor mai de seamă personalități
din silvicultura românească, ceea cc a devenit de mult o
necesitate.
Tratarea termenilor incluși In enciclopedie este in gene-
ral unitară, completă și accesibilă unui cerc mai larg dc
cititori.
Uncie completări și ameliorări ale lucrării sc vor putea
opera într-o eventuală viitoare ediție.
Prin noutatea conținutului bogat .și forma de prezentare
deosebit de atrăgătoare, lucrarea „Mică enciclopedic a pădurii”
reprezintă' o reușită editorială, la care Editura științifică și
enciclopedică și-a adus o contribuție demnă de remarcat.
Ea este utilă nu numai silvicultorilor, dar și specialiștilor din
alte domenii precum și marelui public interesat dc problemele
pădurii.
încă un merit al lucrării constă In aceia că n demonstrat
„In mic" cum s-ar putea realiza „o mare enciclopedic despre
pădurea și silvicultura Românei.
Dr. doc. V. Giurgiu
30
SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * !Nr. 1
Teledetecția în economia
forestieră. Problematică.
Prelucrări analogice
Prof. dr. ing. Â. R.Ustî
Conf. dr. ing. N. BOȘ
Șef. lucr. dr. ing. A. KISS
Asist, dr. ing. GH. CHITEA
Universitate» din Brașov
Oxf. 587.9
1.	Elemente introductive
în problemele cunoașterii pădurii, precum și
a schimbărilor din viața ei, un loc deosebit îl
Ocupă azi teledetecția. Acest loc se justifică atît
prin cantitatea și calitatea informațiilor ce se
pot obține pe această cale cît și prin posibili-
tatea obținerii lor în timp real.
Teledetecția, (Bemote-Sensing, TeWdetec-
tion, Fernerkundung), ca metodă modernă de
investigație, cunoaștere și reprezentare de la
distanță, se întemeiază atît pe tehnici fotogra-
metrice cît și pe tehnici fotografice și nefoto-
grafice do înregistrare și transmitere a informa-
țiilor de la distanțe mari și foarte mari, inclusiv
din sateliți, precum și prelucrarea multiplă a
datelor dar cu precădere automată. în accep-
țiune largă teledetecția Înglobează și fotograme-
tria. în accepțiune rcstrînsă un program de
teledetecție presupune, de regulă, preluări și
prelucrări de date satelitare, dar și eventual
înregistrări aeriene la scări mici și foarte mici.
în cadrul acestui articol se prezintă foarte
succint principiile ce stau la baza tehnicilor de
teledetecție precum și unele rezultate obținute
pe cale analogică. într-un articol viitor vor fi
prezentate si rezultatele obținute pe cale
digitală.
2.	Principii și tehnici de teledetecție
2.1.	Principii. Detectarea de la distanță pre-
supune înregistrarea datelor ce se bazează pe
interacțiunea dintre radiații și materie și analiza
lor fundamentată pe corelațiile dintre însușirile
înregistrării și cele corespunzătoare obiectelor
și fenomenelor din natură.
înregistrările se datorează radiațiilor prove-
nite de la sursă (soare, emițător de unde) și
reflectate diferențiat de către suprafața, vege-
tația, pădurile de investigat sau emise de
Suprafața însăși (fig. 1). După traversarea at-
mosferei aceste radiații ating platforma de
detecție (avion, satelit), sînt recepționate de
un captor (obiectiv fotografic, oglindă bale-
ioare, antenă) și transmise la un senzor (placă
fotografică, detector) unde are loc o nouă
interacțiune (formarea imaginii latente, trans-
formarea radiațiilor în semnale electrice).
Analiza înregistrărilor presupune prelucrarea
lor preliminară și în final interpretarea lor
efectivă bazată pe observarea și analiza imagi-
nilor sau/și prin măsurarea unor parametri ai
interacțiunilor amintite ■ (cantitățile, lungimea
de undă-frecvența, distribuția pe a)—y — pola-
rizarea și pe s — faza etc.). Stabilirea corespon-
denței imagine-obiect, respectiv efect-cauză,
presupune cunoașterea elementelor componente
ale procesului de detecție în ansamblu, raportate
Ia momentul înregistrărilor și la lungimea de
undă a radiațiilor folosite.
Fig. 1. Principiul explorării dc la distanță.
1 — reflexie cu difuziune; 2 — reflexie după absorbție ;
3 — reflexie și rcfracție-reflexic-ahsorbțîc; 4-refracțic dublă
sau multiplă (ape diferite); 5 — emisie dc radiații termice
I.R.); G — emisie dc radiații termice și vizibile.
2.2.	Tehnici de preluare. Tehnicile de tele-
detecție sînt variate și se diferențiază, în esență,
după senzorul sau mai corect după cuplul eaptor-
senzor folosit, care înregistrează ,,răspunsul
spectral” al obiectelor și fenomenelor, în lungimi
de undă cunoscute. Parametrii caracterizați
(domeniul spectral, sensibilitatea, puterea de
rezoluție și fidelitatea geometrică) definesc tot-
odată și mijlocul de teledetecție. în acest sens
se disting tehnici sau sisteme de preluare foto-
grafice. și nefotografice.
a.	în sistem fotografic înregistrările, inclusiv
din cosmos, au loc instantaneu, cu ajutorul
camerei, folosind filme și filtre adecvate.Privite
în ansamblu se pot obține imagini în alb-negru
folosind filme cu emulsia dispusă într-un singur
strat, sensibilă la întreg spectrul vizibil sau/și
infraroșu apropiat și imagini color (normale
sau în culori false) cu mai multe straiuri, fie-
care sensibil la o anumită bandă (culoare).
Imaginea multispectrală sau multibandă pre-
supune înregistrarea simultană în alb-negru a
aceleiași suprafețe din teren cu două sau mai
multe emulsii sensibilizate fiecare la o anumită
REVISTA PĂDURILOR „ Anul 08 * 1983 * Nr. 1
31
lungime de undă și cu deosebire la infraroșu și
verde. în acest sens se apelează fie la mai multe
camere (4—6), fie la o cameră cu mai mulți
obiect ivi, san la o cameră cu un singur obiectiv,
prevăzută cu suprafețe de descompunere spec-
trală a fasciculului incident. Fiecare imagine
în parte evidențiază anumite aspecte ale arbo-
rilor, pădurilor, fenomenelor cu rezultate supe-
rioare în ansamblu. Fotografia color-compus
(composite) sintetizează aceste înregistrări sub
forma unei singure imagini: înregistrările mul-
tispectrale, de obicei trei, se proiectează și se
expun succesiv, suprapus, pe o peliculă color
infra, cînd se obține o imagine color de o deose-
bită expresivitate.
b.	Detecția în sistemele neîotografice utili-
zează senzori (detectori, antene) prin mijlocirea
cărora se obțin imagini prin baleiere fără a
produce înregistrări pe film în mod direct;
radiațiile utilizate se extind de la ultravioletul
apropiat pînă la microundele metrice.
Baleierea optico-mecanică multispectrală
(M.S.S.), folosită în cadrul programului Landsat,
se distinge cu deosebire. Oglinda sau prisma
scanerului „mătură” sau „examinează” terenul
pe liniile unei fîșii survolate, compuse din
„elemente de suprafață”, „puncte” corespun-
zătoare puterii de rezoluție de la înălțimea h
(fig. 2). Unele detalii de preluare vor fi date
Fig. 2. Înregistrarea terenului prin baleiere.
într-un articol viitor; în principiu radiațiile
incidente (reflectate sau emise), sînt transfor-
mate în semnale electrice, înregistrate și trans-
mise la sol în sistem digital (codificate numeric),
pe benzi magnetice. Aceste date pot fi prelu-
crate direct sau convertite, cu instalații auto-
mate, în imagini cu aspect fotografic alcătuite
pe linii, din „pixeli” sau „elemente de imagine”
echivalente elementelor de suprafață, de tonuri
corespunzătoare intensității radiațiilor, respectiv
a semnalului electric.
Baleierea electronică stă la baza sistemului de
televiziune, prin care se transmit imagini ce pot
fi vizualizate direct pe sistemul de afișaj, sau
înregistrate pe benzi magnetice sau pe film.
Sistemul de fototeleviziune presupune preluarea
imaginilor cu o cameră fotografică, developarea
automată a filmului, citirea lui prin baleiere la
bordul satelitului și telemetrarea semnalelor
spre Pămînt.
Tehnica radar folosește un fascicol de radiații
din domeniul microundelor (o,33 mm — 3,0 m),
emis de pe platforma de detecție și recepționat
dc către o antenă după ce a atins suprafața
de explorat; imaginea se înregistrează în bandă
continuă pe film. Avantajele sistemului sînt
recunoscute (poate fi folosit ziua, noaptea, în
atmosferă cu nori, cu praf, la detectarea zonelor
de vegetație, zăpadă, sub apă etc.) dar raza
de acțiune este redusă la 3—20 km, iar rezolu-
ția este încă slabă.
2.3.	Prelucrarea și interpretarea datelor. Teh-
nicile sînt specifice sistemului de preluare.
înregistrările fotografice sînt tratate în labo-
rator după procedee specifice tipului de film
(alb-negru, infraroșu, color). Informațiile se
obțin prin fotointerpretarea analogică, vizuală,
directă și instrumentală, cu aparatură adecvată,
apelînd eventual, la teste și chei de fotoin-
terpretare, scări de ton, de textură etc.
Unele caracteristici calitative ale imaginii
(ton, textură) pot fi exprimate și cantitativ.
Asistarea fotointerpretării analogice cu den-
sitometrări, respectiv de măsurarea nivelelor
de densitate (ton) și prelucrarea datelor numeric
și grafic, sporește obiectivitatea și siguranța re-
zultatelor în special la scările miei.
înregistrările în sistem digital se valorifică efi-
cient prin metode numerice întrucît se pre-
tează prin excelență la prelucrarea și inter-
pretarea automată. Pentru diminuarea, even-
tual eliminarea perturbațiilor produse de filtrul
atmosferic și a distorsiunilor, se impune îh
prealabil, calibrarea fotometrică și geometrică a
dat elor satelitare. în acest sens, răspunsul spectral
și aspectul geometric al acestora se compară și
se corelează cu valori certe, standard, preluate
pe eît posibil simultan, asupra unor mire etalon
și zone test (situri), prin înregistrări aeriene și
terestre.
Interpret wea automată necesită un complex de
prelucrări primare prin care se obțiu imagini
multispectrale depozitate pe benzi magnetice
compatibile cu calculatorul (G.O.T.) și sub for-
mă de imagini cu aspect fotografic (quik-look-
uri) constituite din pixeli. După C.C.T. la cal-
culator se pot obține rezultate numerice sau
grafice alb-negru și color. Quik-look-urile la
scara 1: 1000000 oferă imaginea de ansamblu
ca și posibilitatea unor fotointerpretări.
3.	Prelucrări analogice
Cercetările s-au desfășurat în raza I.S.J.
Brașov și Harghita. în zonele alese, reprezen-
tative pentru sectorul forestier, s-a dispus atît
32
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nt. 1
de înregistrări satelitare M.S.S., Landsat 3,
preluate la data dc 7 mai 1977 cît și de imagini
fotografice la scările 1: 45000—1: 50000 alb-ne-
gru de vară (3 august 1979) și de toamnă
(13 octombrie 1979) precum și color infra.
pentru referințe s-au utilizat aerofotograme la
scări variind între 1 : 12000—1: 350000 precum
și evidențe și hărți amenajistiee. în zonele cer-
cetate s-au făcut și observații, corelații și tes-
tări la teren.
3.1.	Fotointerprotarea vizuală a imaginilor
fotografice la scări miei (I : 45000 — 1 : 50000).
Tehnicile de lucru sînt. cele acreditate : foto-
interpretarea vizuală directă a imaginilor singu-
lare și a cuplelor de fotograme în vedere ste-
reoscopică. Rezultatele remarcabile se justifică
atît i>rin îmbunătățirea calității imaginii, ca
urinare a creașterii performanțelor sistemelor op-
tice de preluare și a emulsiilor, cît și a mai
bunei cunoașteri a interrelației cauză-efect.
întrucît la scă ri miei și foarte mici forma arborilor
joacă un rol secundar, fotointerpretarea se în-
temeiază îu primul rînd pe ton ca efect al
reflectanței și pe textură ca variație a tonului
generată de forma și arhitectura coroanelor.
Din cercetările efectuate se constată că foto-
gramele aeriene, de scări mici și foarte mici,
permit:
a)	Identificarea limitelor fondului forestier,
a suprafețelor acoperite cu pădure ca și celor
libere (poienilor, enclavelor, terenurilor de admi-
nistrație), instalațiilor de transport etc. (fig. 3).
I*ig. 3. Pe imagini fotografice la scări iniei sc identifică limitele
fondului forestier, suprafețele cu pădure și cclc libere. In
cadrul fondului forestier se evidențiază arboretele tinere dc
cclc bătrîne, suprafețele tăiate ras și cclc in curs dc rege-
nerare.
b)	Evidențierea clară a arboretelor tinere de
cele bătrîne, a suprafețelor tăiate ras sau a celor
în curs de regenerare precum și a unor aspecte de
structură: diferențierea rușinoaselor de foioase,
consistența, clasele dc vîrstă (fig. 3).
c)	Identificarea suprafețelor afectate de ero-
ziune cu precizări privind forma suprafețelor și
intensitatea fenomenului precum și studiul fac-
torilor condiționali care au contribuit, sau con-
tribuie, la apariția și dezvoltarea fenomenului,
în acest mod pot fi stabilite unele caracteristici
cantitative și calitative ale eroziunilor din tere-
nurile deschise lipsite total sau parțial de vege-
tație forestieră (fig. 4).
Fig. 4. Pc imagini fotografice la scări mici se pot identifica
suprafețele afectate de eroziune cu precizări privind forma și
intensitatea fenomenului.
d)	Identificarea doborâturilor de vînt ce se
delimitează după ton și structură specifică a
imaginii. Suprafețele curățite de resturile de
exploatare, după scoaterea materialului lemnos
doborît, apar ca parchete tăiate ras; ele se dis-
ting totuși după poziția și forma golurilor apă-
rute în arborete (fig. 5).
c)	Delimitarea arboretelor afectate de polua-
rea atmosferei; acoperirea frunzelor cu particule
Fig. 5. Pc imagini fotografice Ia scări mici sc pot identifica
suprafețele afectate de dobortturi de vlnt (după poziția și
forma golurilor tn arborete).
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
33
purtate de fum, sau îmbolnăvirea lor din cauza
substanțelor chimice poluante, provoacă modi-
ficări în reflectanța spectrală și implicit a tonu-
lui și structurii imaginii. Fenomenul de poluare se
evidențiază ca extindere și intensitate în primul
rind pe imaginile color-infraroșii, apoi pe cele
infraroșii îh alb-negru și chiar pe cele de rutină.
î) Studierea pe imagini succesive, preluate la
anumite intervale de timp, a fenomenelor de
poluare, ca și a celor de eroziune, sub multiple
aspecte și în special al evoluției lor în timp
și spațiu. Totodată ele servesc ca document
de arhivă, constituind momente grăitoare ale
eficacității măsurilor de combatere.
g) Identificarea fondului forestier se efec-
tuează mai coresct după imagini de vară, iar
arboretele se disting mai bine după imagini
de toamnă.
f) Emulsiile color-infra asigură procesului de
fotointerpretare un plus de informații și certi-
tudine atît după ton cît și după textură.
Aportul imaginilor fotografice la scări mici
este important în special în problema sesiză-
rilor și informațiilor generale pe suprafețe mari
și uneori chiar în studiile de detaliu, cînd delimi
țările din zonele de tranziție dintre suprafețe
omogene, se evidențiază cu mai multă sigu-
ranță.
3.2. Prelucrări analogice sprijinite pe densi-
tometrări. Calitatea determinărilor poate fi ri-
dicată prin densitometrări, respectiv prin măsu-
rarea densității imaginii pe anumite direcții
sau pe puncte.
Curbele densitometrice sînt caracteristice pen-
tru arborete de diferite specii și/sau vîrste
(fig. 6). în același timp se constată că ampli-
a.
uus.	u.	. -
---------------------— valoarea maxima
Intervalul de maxime
— — — —-------—valoarea medie
Intervalul de minime VQloQrefl minim5
Fig. 6. Densitograme.
a — dcnsitograrnă pentru arboret de molid, virsta80—100ani.
conslsteță 0,8 1,0 ;
* — densitogramă pentru arboret de fag, vlrstn 80 — 100 ani,
consistență 0,8 -1,0.
tudinea intervalului și abaterea medie pătra-
tică sînt cei mai semnificativi dintre indicatorii
obținuți prin prelucrări numerice; histogramele,
(fig- 7) rezultate din prelucrări grafice, aduc
un plus de certitudine in analiza densitograme.
Fig. 7. Histogramă. Regenerare de fag.
lor. Așadar, fotointerpretarea analogică asistată
de densitometrări și analiza datelor reprezintă o
cale sigură de sporire a siguranței rezultatelor.
4. Prelucrarea analogică a imaginilor sateli-
tare multispeetrale
După înregistrările satelitare magnetice, co-
dificate, efectuate simultan în cele patru benzi,
se obțin imaginile foto sintetizate prin pix el i.
la scara 1:1000000 (quik-look-uri) ce cuprind
aceeași suprafață de teren de 185 x 185 km.
La prima vedere aceste imagini de bază oferă
doar elemente de recunoaștere, a marilor forma-
ții fizico-geografice ale suprafeței pămintului, in-
clusiv marea orografie (fig. 8). Fiecare din cele
Fig. 8. Imagine satclitară, seara 1 :1000000, banda 7.
B	□ zonă redată tn figura 9.	,, Q
patru imagini permit o anumită interpretabi-
litatc a peisajului în general fără să se poată
asigura o fotointerpretare de specialitate în
condiții bune.
Copiile mărite la seara 1:500000 furnizează
evident mult mai multe elemente, fără a repre-
34
REVISTA PĂDURILOR t Anul Sg * 1383 * Nr. 1
zenta totuși un mijloc, cert pentru sectorul fores-
tier. Abia imaginile mărite la seara 1:200000
reprezintă efectiv interes direct și major în eco-
nomiile forestiere extensive și unul secundar in
cele intensive.
La această scară, pe oricare din imaginile
benzilor 4, 5, 6 sau 7 corespunzătoare lungimi-
lor de undă de 0,5—0,6; 0,6-0,7; 0,7—0,8 și
și 0,8—l,l(i se disting bine suprafețele care con-
trastează puternic față de altele : zonele cu vege-
tație de arături și nisipuri, stîncării, ape etc. și
chiar vegetația forestieră de cea neforestieră
țfig. 9). în plus, fiecare bandă pune bine în evi-
Fig. 9. Imagine satelitară (copie mărită}, scara 1 :2000Q0,
banda 7.
dență ceva; astfel, în banda 4 apele apar în ton
alb-deschis, iar în banda 7 într-un ton negru
intens, ceea ce permite delimitarea în bune
condiții a terenurilor uscate și respectiv umede.
Vegetația se delimitează foarte bine în banda
5 și se diferențiază cel mai bine în bandă 7,
adică în zonele de maximă refiectanță și maximă
diferențiere din vizibil și infraroșu; utilizate
împreună aceste imagini permit identificarea și
delimitarea arboretelor de rășinoase, foioase și
de amestec.
O modalitate de fotointerpretare analogică a
arboretelor pe imagini satelitare la sc. 1:200 000
este cea dată de Carneiro-Hildebrand sub forma
unei chei dihotomice, prin eliminare. Plecînd
de la aceasta, folosind criteriile principale ton-
textură sau textură-ton și secundare caracte-
risticile terenului (plan, accidentat, expoziția
și categoria de versant) s-au întocmit chei pentru
zona de munte pentru înregistrările de primă-
vară și separat de vară.
Efectiv, se pot separa astfel cu siguranță și
operativitate terenurile după folosința lor (fores-
tiere de alte neforestiere) precum și principalele
formațiuni forestiere pe ansambluri mari: pă-
duri de rășinoase, foioase și amestec. Asemenea
informații prezintă interes deosebit în econo-
miile forestiere extensive și chiai’ în cele inten-
sive în probleme de viziune pe suprafețe mari.
Concluzii
Din prezentarea de principiu rezultă că teh-
nicile teledetecției sînt variate, diferențiate și se
completează reciproc îp furnizarea informațiilor
de la distanță privind starea pădurilor și feno-
menelor din viața lor. Cercetările au urmărit
posibilitățile prelucrărilor analogice, după ima-
gini fotografice specializate și de rutină, la
scări mici și foarte miei, eît și după înregistrări
satelitare M.S.S. oferite sub formă fotografică
cu ajutorul pixelilor.
Gu privire la fotointerpretarea propriu-zisă
a imaginilor fotografice la scări mici rezultă că,
în general, valoarea practică a acestor imagini
este mult mai mare decît se acredita înainte, ca
urmare a ridicării performanțelor captorilor și
senzorilor de imagine în primul rînd (mai ales
în cazul emulsiilor specializate) precum și ca
urmare a perfecționării tehnicilor de fotointer-
pretare, a cunoașterii interpelațiilor cauză-efect
și a asistării procesului de fotointei’pretare cu
densitograme.
Fotointerpretarea imaginilor M.S.S., din pro-
gramul Landsat C, la diferite scări — în special
la scara 1: 200000 — studiate de noi poate cons-
titui o eventualitate de luat în considerare în
anumite condițiuni. Perspectivele sînt însă mult
mai promițătoare.
Sistemul captor-sensor acționează cu mare
acurateță și cu rezultate remarcabile pe suprafețe
mari redînd în 128, respectiv 256, nivele de
densitate (gri) astfel îneîț se surprind foarte
bine însușirile reflectante ale peisajului. Varia-
țiile pe suprafețe mici, ale peisajului, respectiv
de structură a pădurii, sînt integrate de pixelii
încă mari ai programelor Landsat 1, 2, 3 (de
80/80 m). Satelitul Landsat D (4) ce va deveni
operațional din 1983, evoluează din iulie 1982
la o altitudine de 700 km (în raport cu 913 km
înălțime a vechilor sateliți Landsat) fiind dotat
cu noi sensori (echipament Thematic Mapper)
alături de cei cunoscuți (M.S.S.); în aceste
condiții este posibilă observarea formațiilor
mai mici chiar de 30 m ea latură.
Alte programe, cu performanțe similare și chiar
mai ridicate, vor fi puse în aplicare în viitorul
apropiat ca: SPAS-01 B. F. Germania 1983;
SPAOELAB-l-ESA 1983 (uniunea a 14 state
europene); SPOT-1 Franța 1984 ; MOS-1 Japo-
nia 1984; SEO India 1984 etc.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
35
Totodată, este de luat în considerare posibi-
litatea de a se dispune de înregistrări satelitare
M.S.S. și imagini fotografice din programul de
cercetări al U.B.S.S.
Fotointerpretarea analogică a unor astfel de
imagini va pornite cu siguranță obținerea de
informații calitativ superioare, în timp real
sau aproape în timp real, justificate economic
și utile pentru multe categorii de activități,
inclusiv pentru cele din silvicultură.
BIBLIOGRAFIE
Boș, N., 1982: Fotogramelrie forestieră. Universitatea din
Brașov.
Carne iro, C., M., R., Hil de brand, G., 1978:
Qualilalive and guantitaline interpretativii of Landsat MSS dala
for to forest eooer mappiug in Germany. International Symposhun
on Remote Seus'ng, Freiburg.
Opresc u , N., Măndescn, E., 1978 : Resullats oblenus
dans l’invenlairre des resourees du Bassin inferieure du Danube
el dans la Delta du Danube par leledetection. Colocviul inter-
național de teledctecție Toulousc.
Husu, A., 1978: Fotogramei rie forestieră. Editura Ceres,
București.
Husu, A., K i s s, A., C h i ț c a, G li., 1980 : Cercetări de
teledetecjie tn siluictil litrii. Buletinul Universității din Brașov.
Volumul XXII, seria B.
Buletinele de teledelectie nr. 1 — 23, Laboratorul de leledelecție.
Institutul de construcții București.
Bemoli senslng In tor est erohomy. Probi ems. Annlogleal processlngs
Remote sensing as a new method of detection, investigation and representation from large and very large
distances proves to bc efficient also regarding the study of forest.
The paper presents the results obtained in tbc analogica! use Of photografic îmagcs as well as of Landsat
M.S.S. satcllite reeording.
The photografic images at small and very small scalcs (proccsscd by direct interpretauon nnd assisted hy numeri-
cally and graphicaliy processed densitometric data) prove to be particularly valuable regarding both the photointe-
pretation of stands and the localization of some phenomena in the iife of forests (e.g. ’windfalls).
The satellitc Landsat M.S.S* recordlngs have shown the identiflcation possibility of honiogeneous and heteroge-
neous zoncs on large surfaces.
Recenzie
OZENDA, P. : Les văgătnux dans la blosph&re (Plantele In
cadrul biosferei). Doin, Paris, 1982, 431 p., 183 fig.
Sub acest titlu foarte cuprinzător, cunoscutul fitogeograf
și ecolog francez Pierrc Ozenda, profesor la Universitatea
din Grenoblc și membru corespondent al Academiei Franceze,
publică o interesantă lucrare care Inmăniincbiază cunoștințe
de corologie șl ecologic a plantelor.
în partea consacrată corologlel slnt tratate problemele
arealului de răsptndirc al speciilor și unităților supra- și infra-
speclfice, a teritoriului floristic, Înțeles ca suprafață In care
predomină un anumit cortegiu floristic (sau element floristic),
se prezintă principalele diviziuni floristice ale lumii și sc
discută variația arealelor In timp. în volumul redus dc
pagini (70) al acestei părți nu au putut fi tratate dectt prin-
cipalele noțiuni ale acestei științe, cauzalltățilc ecologice
rămlntnd să fie prezentate tn partea a doua.
Ecologia tratată In partea a doua este Înțeleasă de autor ca
știință a raporturilor dintre organismul viu și mediul său
de viață.
Sc precizează că ambianța fiecărui organism este compusă
dlntr-o multitudine de factori a căror acțiune este de impor-
tanță diferită și care pratic nu pot fi cuprinși toți In cadrul
unei cercetări. Dc obicei sc iau In studiu unul sau clțlva
factori determlnanțl pentru viața organismului. Aceștia re-
prezintă, după autor, mediul, sensu stricto, asupra căruia sc
pot concentra eforturile cercetătorului. Raporturile orga-
nism-mediu se realizează prin reacțiile funcționale ale orga-
nismului la anumite stări ale factorilor dc mediu. Aceste
reacții ecologul, spre deosebire defizlolog, le studiază ca efect
al întregului complex de factori cc se realizează In mediul
ocupat de organism.
Autorul împarte factorii ecologici In factori climatici (lu-
mina, temperatura, apa, compoziția atmosferei, vlnt și per-
turbați! atmosferice), factori edafici (fizici — textura, struc-
tura, stabilitate, hidratare; chimici — conținut In calcar,
nitrați, săruri, pU, carența in anumite clemente), factor
topografici (altitudine, relief), factoribiotici (plante, animale
om). Sînt prezentați apoi factorii mediului acvatic, factorii
mediului terestru (separat cei climatici, cdafici șl topografici)
șt factorii biolici, discutind corelația Intre factori, problemele
factorilor limitativi, ierarhia factorilor, echivalența și com-
pensarea lor,
în continuare se analizează adaptările ca reacții ale plan-
telor la mediu.
Partea a treia, biocenotica vegetală, cuprinde o expunere
amănunțită privind metodologia de studiu a structurii și
dinamicii grupărilor vegetale, a clasificării și denumirii lor.
Treclnd In revistă metodele actuale de clasificare a vegeta-
ției, Ozenda insistă asupra clesificațici dinamice dezvoltată
In Franța de Gausscn, arătlnd posibilitatea coroborării
acesteia cu clasificația Braun-Blanquet.
Slnt prezentate apoi succint principalele tipuri mari de
vegetație dc. pe glob, Insistlndu-Se asupra celor reprezentate
In Europa dc vest și centrală.
Partea a patra intitulată „Ecologic aplicată" sc ocupă dc
productivitatea ecosistemelor exploatate dc om, de conser-
varea naturii și a resurselor, de influența poluării asupra vege-
tației. Un capitol special de cartografic a vegetației și a apli-
cațiilor acesteia arată rostul și utilitatea deosebită a hărților
dc vegetație de diferite categorii pentru nevoile actuale ale
economiei și protecției naturii, utilitatea hărților dc vegetație
pentru analiza condițiilor de mediu.
Dat fiind numărul rcstrlns de pagini nu au putut fi incluse
declt problemele cele mal importante, ceea ce a presupus o
riguroasă selecție, a obligat la o redactare foarte concisă,
adesea doar enunțiativă. Ilustrațiile numeroase și bine
alese completează insă in multe privințe textul. Este dc rele-
vat contribuția originală privind cartografia vegetației și
folosirea hărților ca instrument dc cunoaștere a mediului
de viață.
Dr. X Doniță
36
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. I
Optimizarea tehnologiilor
de colectare a lemnului (I)
Ing. L. VOICULESCU
Institutul de cecetărl și proiectări pen-
tru industria lemnului
Oxf. 377
In țara noastră, în ultimii 20 de ani, s-au
produs modificări mari în structura mijloacelor
de exploatare (recoltarea, colectarea și transpor-
tul lemnului). Importanța economică a modi-
ficărilor este concludentă dacă ne referim, de
exemplu, la mecanizarea tuturor operațiunilor
din cadrul recoltării lemnului (doborît, secțio-
nat, curățirea crăcilor) care a determinat în
primul rind o creștere sensibilă a productivi-
tății muncii.	*
Modificările produse în structura colectării
și transportului lemnului au fost legate în
mare măsură de efortul de investiții necesar
realizării căilor de acces pentru transportul
lemnului și de posibilitatea realizării unor mij-
loace de colectare care să determine în principal
creșterea productivității muncii.
Măsura in care acești* modificări au fost cele
mai indicate din punct de vedere economic, atît
pentru momentul cînd s-au realizat, cît și pentru
perspectivă, nu se poate stabili decit pe baza
unor analize critice compa rativ cu soluția optimă.
Pînă în 1960, cind pădurile țării erau înzes-
trate cu o rețea de căi de transport de numai
20 mii km, din care 16 mii km drumuri auto,
deci aproximativ 3 m la ha, distanța medie de
colectare fiind de peste 2 km, cadrele tehnice din
exploatările forestiere (producție, cercetare,pro-
iectare) s-au orientat spre mijloace de colectare
care să poată fi folosite la distanțele respective
— tractoare și funiculare relativ lungi (de
peste 1 km). Pe parcursul îndesirii rețelei de
drumuri auto îii pădure (transportul auto fiind
mijloc de productivitate mult mai mare decît
oricare din mijloacele de colectare), scurtarea
pistanței de colectare a determinat crearea unor
funiculare mai ușoare, de colectat pe distanțe
mai mici. Cu toate acestea nu se poate spune că
problema sistemei de mașini pentru colectarea
lemnului a fost rezolvată și nici că utilajele
existente au fost integrate optim în fluxul
tehnologic.
Pentru a aprecia critic modul propriu sau im-
propriu de folosire a mijloacelor de colectare
existente, precum și necesitatea completării
parcului cu mijloace proprii colectării pe dis-
tanțe scurte și a colectării materialului lemnos
de mici dimensiuni, se impune elaborarea de
variante optime pentru colectarea și transportul
lemnului, variante care să acopere toate condi-
țiile de teren și de masă lemnoasă existente în
țara noastră.
Optimizarea tehnologiilor de colectare a lem-
nului este o necesitate care decurge din existența
unor realizări economice contradictorii și anume,
în aceleași condiții de teren și de. masă lem-
noasă se întîlnesc în exploatările forestier-
tehnologii diferite, chiar în cadrul aceleiași în-
treprinderi. Ca urmare, productivitățile reali-
zate, consumurile de carburanți și în final chel-
tuielile de producție sînt diferite.
Aspectele care generează aceste diferențe se
pot grupa astfel:
1.	Concepții tehnologice diferite care stau la
baza întocmirii proiectelor și devizelor de ex-
ploatare.
2.	Dotarea cu utilaje a unității de exploatare
la data stabilirii concepției tehnologice.
3.	Problema asigurării cu forță de muncă a
exploatărilor forestiere.
într-adevăr, concepțiile tehnologice ale cadre-
lor tehnice care elaborează proiectele de ex-
ploatare variază în funcție dc nivelul cunoștin-
țelor, de exigența privind profunzimea anali-
zelor economice și de gradul rutinei.
Aplicarea unor concepții care să poată fi
aplicate unitar, în aceleași condiții de teren
și de masă lemnoasă, este eondițonată de
existența unor soluții optime pentru orice
situație determinată de toată gama de condiții
(frămîntarea terenului, distanța de colectare,
volumul și împrăștierea materialului lemnos de
exploatat, volumul arborelui mediu etc.).
Alt aspect care generează abateri de la teh-
nologii optime îl constituie dotarea cu utilaje
a unităților de exploatare în momentul stabili-
rii concepției tehnologice. Cunoscind faptul că
utilajele trebuie integrate în cadrul concepției
tehnologice (și nu concepție subordonată utila-
jelor), rezultă necesitatea imperioasă a elabo-
rării unei lucrări care să conțină tehnologii
optime pentru toate situațiile posibile de în-
tîlnit în exploatările forestiere din țara noastră.
Pe baza acestor tehnologii se va stabili
setul de utilaje necesar în perspectivă pentru
colectarea lemnului.
Vor trebuie create noi tipuri de utilaje :
—	funiculare care să nu aibă nevoie de deschi-
deri de linii în pădure pentru instalare (cabluri
cu role pentru colectat de la distanțe relativ
mici — de pînă la 300 m — distanțe reduse ca
urmare a îndesirii rețelei de drumuri auto);
—	tractoare miei cu pneuri late, cu gabarit
cît mai mic care să poată fi folosite la colec-
tarea materialelor lemnoase rezultate din ope-
rațiuni de îngrijirea arboretelor cît și a celor
rezultate din operațiuni de igienă.
Un alt aspect care generează abateri de la
cele mai bune soluții tehnologice îl constituie
așa-ziaa ,,criză de muncitori” în exploatările
forestiere.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
37
Este cunoscut faptul că virsta medie a mun-
citorilor din exploatările forestiere a crescut
an de an, ajungînd în prezent la aproximativ
50 ani. Explicația este simplă — tineretul nu se
mai orientează pentru munca la pădure. Ca ur-
mare, muncitori pentru exploatările forestiere
se vor găsi din ce in ce mai greu și vor fi din
ce în ce mai puțini. Pentru rezolvarea acestei
probleme se întocmesc devize la exploatarea
pădurilor acoperitoare (cu oferte acceptabile
pentru muncitori).
Și din acest punct de vedere optim izarea teh-
nologiilor de colectarea lemnului, la care tre-
buie adăugată reducerea distanțelor de colec-
tare, deci optimizarea tehnologiilor decoleetare
și transport, se impune ca soluție de creștere a
productivității muncii, soluție care în final de-
termină reducerea necesarului de muncitori.
La optimizarea tehnologiilor de colectarea
lemnului trebuie avut în vedere și principiul
ecologic (Giurgiu, 1978); cu atît mai
mult cu eît ponderea pădurilor exploa-
tabile cu funcție de protecție a ajuns la
40 — 45% (I.C.A.S., 1981) — avînd tendințe
de creștere.
Optimizarea tehnologiei de colectare a lem-
nului pentru distanțe de 100 m piuă Ia 1800 m
soluționează două aspecte ale problemei și
anume:
1.	Stabilește soluția optimă față de situația
existentă sub raportul dotării pădurilor cu dru-
muri auto în zona unde se amplasează par-
chetul.
2.	Dă posibilitatea calculării diferențelor
de product ivitate, consum de carburanți și chel-
tuieli de exploatare între soluția optimă din
situația existentă sub raportul, dotării cu dru-
muri auto și soluția optimă considerînd co-
lectarea și transportul lemnului, adică consi-
derînd desimea optimă de drumuri auto (desi-
mea optimă se va stabili cu ajutorul tabelelor
optimizatoare, Voieulescu, 1980).
Bețetele tehnologice privind colectarea lem-
nului trebuie să cuprindă toată gama de si-
tuații posibile de intîlnit în exploatările fores-
tiere. Elaborarea și aplicarea acestor rețete în
exploatările forestiere ar conduce la economii
anuale de ordinul sutelor dc milioane lei.
Concepția optimizării soluțiilor privind colec-
tarea lemnului trebuie materializată prin studiii
și cercetări concrete, intr-un număr de loturi
experimentale determinat de variația para-
metrilor care influențează nivelul optim.
Principii cnre trebuie să stea la baza con;
eepției organizării optime a deplasării lemnului
de la eioatâ pînă la drumurile auto sau pînă la
platformele de sortare și preindustrializare
1.	Căile de acces necesare în pădure pentru
tractoare și vite trebuie să se suprapună peste
rețeaua drumurilor auto corespunzătoare desimii
optime (limitei economice între colectare și
transport). De aceea se impune ca în toate
unitățile de producție să se studieze amplasarea
judicioasă a rețelei drumurilor auto la nivelul
desimii optime (desime care se poate stabili
cu ajutorul tabelelor optimizatoare, Voieulescu,
1980).
Orice amplasare a căilor de acces pentru
tractoare sau vite (în afara rețelei de drumuri
auto corespunzătoare desimii optime), pe
trasee cu declivități mai mari și cu raze de
curbură mai miei decît cele obligatorii drumu-
rilor auto constituie o abatere de la principiul
conservării pădurii și o folosire necorespun-
zătoare a mijloacelor respective (vite, trac-
toare).
într-adevăr, toate căile de acces pentru trac-
toare sau vite amplasate pe linia de cea mai
mare pantă, sau pe trasee cu declivități mai
mari de 12% au generat:
a)	degradarea solului forestier, ca urmare a
acțiunii apelor din ploi;
b)	dezafectarea suplimentară de teren fores-
tier prin mutarea amplasamentelor în funcție
de amplasarea masei lemnoase (deseori, în fie
care an, se creează noi trasee de drumuri pentru
tractor sau vite);
c)	degradarea tractoarelor .și chiar a vitelor
în cazuri extreme în care folosirea lor este
improprie din cauza declivității peste limită;
d)	creșterea consumului de carburanți la trac-
toare din cauza folosirii pe drumuri cu declivi-
tăți mari;
2.	Pentru folosirea'funicularelor la colectarea
lemnului trebuie să se țină seama de următoa-
rele aspecte generale :
a)	Mijlocul de colectare care creează cele
mai mici prejudicii pădurii sînt cablurile care
nu au nevoie de linii deschise în.pădure; aceste
cabluri pot fi folosite la colectare numai pe dis-
tanțe scurte de pînă la 300 m; deci, frecvența
folosirii lor este condiționată de desimea rețe-
lei drumurilor auto în pădure.
Odată cu îndesirea rețelei de drumuri, prezența
cablurilor la colectarea lemnului va fi clin ce in
ce mai mare.
b)	Funicularele care necesită deschideri de
linii în pădure prezintă două dezavantaje:
—	unul, de ordin cultural, în sensul că culoa-
rele deschise în pădure pentru fixarea cabluri-
lor favorizează de cele mai multe ori acțiunea
dăunătoare a vînturilor asupra pădurii (creînd
doborîturi de arbori în masă);
—	al doilea aspect, de ordin economic, constă
în faptul că, prin comparație cu colectarea cu
tractorul, la colectarea cu funiculanil se reali-
zează productivități sensibil mai mici (cu circa
50% mai mici față de tractor), deci costuri
mai mari. Din acest considerent acolo unde tere-
nul permite colectarea cu tractorul nu se folo-
sește funicularul. în condiții de teren unde
folosirea tractorului este improprie (stîncă, decli-
38
SILVICULTURA SI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
vități mari etc.) folosirea funicularului este obli-
gatorie. în asemenea condiții oportunitatea
unor drumuri auto trebuie stabilita din punct
de vedere tehnic și economic prin comparație
cu funicularul (considerind în prunul rind măsura
în care acestea afectează mai puțin decit trac-
torul, fondul forestier).
în cazul în care soluția colectat cu funicularul
este mai indicată tehnic și economic decît trans-
portul auto, amplasarea liniilor de funicular
pe suprafața plduroasă respectivă trebuie să se
facă pe bază de studii și analize, considerind
și producția de perspectivă (pe ciclu do pro-
ducție), nu numai exploatările curente.
Sistematizarea amplasării funicularelor care
reclamă deschideri de linii în pădure este o nece-
sitate economică pentru colectarea lemnului și
un imperativ pentru conservarea fondului fores-
tier (se evită deschideri nejustificate de linii).
BIBLIOGRAFIE
Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres,
București.
Giurgiu, V., 1982: Pădurea fi viitorul. Editura Ceres,
București.
Voiculescu, L., 1980 : Procedeu de calcul tabelar pentru
stabilirea limitei economice tnlre colectare și transport; dislanfe
optime de scos-apropiat tn raport cu rețeaua optimă de drumuri
auto.
Șerb, I. Toc an, L. Opri ța, V. 1977: Îndrumător
practic penlru proiectarea drumurilor forestiere cu mijloace
moderne de calcul.
Bcrcziuc, R. Mihăileseu, M„ Opri ța V.: Dru-
muri forestiere. Editura Agro-Silvică, București.
Recenzie
Kyoto Blomass Studie*. Culegere de referate prezentate Ia al
XI Il-Iea Congres LU.F.H.O. de la Kj'OlO, Japonia, 1981.
Dintre comunicările științifice prezentate lu al XVH-lca
Congres International al Uniunii Institutelor de Cercetări
Forestiere s-au impus atenției cele 13 referate comunicate
In cadru] grupei de lucru de biomasă forestieră, mai precis
de dendromasă, prezidat de prof. Harold E. Young — con-
ducătorul Iiislilutului „arborelui întreg” al Facultății resur-
selor forestiere Mâine S.U.A. Interesul penlru aceste comu-
nicări a determinat Complete Tree Institute of the School of
Forest Resources. University of Mâine at Orono, să Ie publice
in noiembrie 1981 intr-un volum de 171 pagini, prezentat
fn cele ce urmează.
Comunicările incluse in volum arată diversitatea domeniilor
de aplicare și utilizare a unităților de masă In locul celor de
volum In cuantificarea factorilor ecologici și a intervențiilor
Silviculturale. De aceea, stabilirea unor metode noi pentru
evaluarea biomasei forestiere este de ccl mai mare interes.
In această sferă de preocupări se Înscriu comunicările:
„Gruparea arborilor și elaborarea lalelelor de biomasă*'
(Prof. T. Cunla, S.U.A.), „Estimarea masei aeelor pe elase
de vlrstă" (Prof. H. E. Young, S.U.A.), „Programul
Crulse pentru estimarea biomasei totale" (dr. A. Clark III și
dr. R. €. Fleld, S.U.A.),. „Estimarea biomasei arborilor de
Taxodium distichum (L.) Rieh. dlu culturile, forestiere din
România (Cr. I). Stoieulescu, România). Cuantificarea bioma-
sei arboretelor și a acumulărilor de biomasă a constituit
Obiectul celor mai multe lucrări: „Tabele de biomasă pentru
arboretele de conifere din Brltania” (C. P. Mltchell și C. G.
Mae Brayne, Regatul Unit), „Studii preliminare de biomasă
In arboretele tinere de euealipt” (A. P. G. Schonnv șl D. 1.
Rodin, Africa dc Sud), „Estimarea creșterii Iu volum șl greu-
tate in culturile de Gmdina arborea eu densltomelrul cu rnze
X" (A. E. Pkochuku, Nigeria), „Larix decldua L. Mlll. In
biomasă*' (prof. M. Vyskot, Cehoslovacia), „Eu studiu coniplei
al biomasei arboretelor tinere de brad Abies alba Mlll” (R.
DIsseseu, A. Țabrea și 1. Decel, România), „Blomasa făge-
telor — Fagus siloalica — tinere de înaltă productivitate”
(1. Decci, România). Unele lucrări au abordat șl aspecte ale
producției de biomasă forestieră In raport cu variabilltatea
condițiilor de mediu. Obiectul acestor preocupări este eviden-
țiat prin comunicările: „Legătura Intre producția de biomasă
forestieră și clasele SCS de drenaj din nordul sfatului Mâine"
(Prof. H.’E. Young, S.U.A.), „Corelația Intre producția molidu-
lui și pinului și cele patru serii de sol a unei catene importante
de sol In Statul Mâine” (J. Ferwerdă și prof. H. E. Young,
S.U.A.), ”Efectul spațiului de creștere inițial diferit asupra bio-
mnsel aeriene a desișurilor de pin silvestru — Ptnus slloes-
trts" (J. Zajackowski, Polonia).
Al Vll-lea Congres I.U.F.R.O. va rămlne In memoria
lumii silvice nu numai prin valoarea lucrărilor și directivelor
sale. El marcheahă Insă șl momentul retragerii din activi-
tate a prof. Harold E. Young, președintele grupei de lucru de
biomasă forestieră.
Acum, la retragerea din activitate a prof. Harold E. Young,
se constată că școala arborelui Întreg pe care a Intemeiat-o
a cîștlgat adepți dc prestigiu din rlndul personalităților știin-
țifice forestiere dc pretutindeni, a obținut rezultate pozitive
unanim apreciate iar Ideile noi s-au răsplndit pe toate meri-
dianele, fiind reflectate In numeroase lucrări apărute șl care,
Împreună, constituie o bibliografie impresionantă referitoare
la biomasă forestieră. „Hj’olo Blomnss Sludles’’ nu este declt
o dovadă in plus.
Dr. ing. Cr. D. Stolculeseu
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * “Nr. 1
39
Aspecte privind regenerarea
pădurilor din cadrul Ocolului
silvic Aiud
Ing. V. VOICAN
Ocolul silvic Aiud
Oxt. 323
Avind în vedere condițiile climato-edafice în
care vegetează pădurile Ocolului Silvic Aiud,
în lucrările de împăduriri se merge în principal
pe promovarea speciilor fundamentale — gorun
și stejar.
în acest sens, prin promovarea regenerărilor
naturale, se scontează pe creșterea sistematică
a procentului cvercineelor în noile arborete.
Begenerarea pădurilor și refacerea arboretelor
degradate din raza oculului, ridică însă o serie
de probleme specifice, așa cum rezultă, spre
exemplificare, din analiza ce urinează:
1.	După opinia noastră, regenerarea păduri-
lor de cvercinee în stațiuni extreme — steje-
reto-gorunete pe soluri pseudogleice, cu vege-
tație higrofită trebuie să se bazeze pe menține-
rea compoziției naturale cu bază de stejari,
în primul rîiid stejar pedunculat și cer, care
valorifică cel mai bine stațiunea și execută un
drenaj inegalabil. Aceste specii sînt cele mai
indicate și din punct de vedere economic.
întrucât, în anul 1982 s-a înregistrat o fruc-
tificație bună la stejar și cer, sînt indicate semă-
nături directe cu ghidă în despicătură, pentru
evitarea distrugerii ei de către mistreți, iar
în 1984 ar urma să se execute ultima tăiere, iar
pe suprafețele rămase neregenerate să se intro-
ducă numai specii de amestec, prin plantare.
2.	De remarcat că într-o stațiune de acest
tip (în u.a. 25 e din U.P. IV Sloboda) s-a
executat și un plantaj de salcîm care 3-a soldat
cu un eșec total, deși în unitățile anienajistice
SUS menționate salcâmul are o ridicată capacitate
de drenate, creînd probleme mari în lucrările de
ajutorare a regenerării naturale. Faptul este
explicabil avînd în vedere condițiile edafice-
soluri grele, compacte, pseudogleizate la mici
adîncimi, cu totul impropriu salcâmului. De alt fel,
solurile respective pot fi considerate improprii
pentru orice fel de plantație seminceră, chiar și
de cer, deoarece în cazul în speță se pune pro-
blema stăpîhirii regimului hidrologic prin vege-
tație deasă și întrețineri numeroase, ceea ce nu
este compatibil cu tehnica de întemeiere și de
conducere a plantajelor.
în fapt, plantajul s-a efectuat pe o suprafață
de 25 ha, comportând pîpă în prezent cheltuieli
de 411 mii lei; cu toate acestea, salcîmul nu s-a
putut menține decît pe o suprafață de maximum
9 ha și aici cu o desime foarte redusă, din
cauza uscării an de an a tot mai multor exem-
plare. Menționăm că pe sprafața de 13 ha rămasă
liberă s-a semănat în acest an porumb furajer.
De pe cele 25 ha, pină în prezent, nu s-a recol-
tat decît 30 kg sămîuță salcîm, care s-a semă-
nat în pepiniera Gîrbova de Jos, unde a răsărit
foarte slab, iar la puieții răsăriți în toamnă a
apărut exfolierea scoarței la colet, așa că în
final s-a produs uscarea întregii culturi.
Pentru intrarea în circuitul economic a celor
25 ha dar mai ales a celor 13 ha, pe care nu a
mai rămas nici un fir de salcîm, este indicată
revenirea la compoziția naturală, efectuînd
plantații integrale eu cer, stejar, frasin și arbuști
ca arțar tătărăsc cu 7000 puieți la hectar.
Considerăm că în sistemul culturilor interca-
late se va ajunge la stăpînirea regimului hidric
și la crearea unui amestec de cer și stejar
penduculat, de valoare economică ridicată.
Calculul economic efectuat arată că prin
crearea plantajului de salcîm în locul arboretului
de stejar de 40—45 ani (aflat deci în plină
vigoare de creștere) s-au produs însemnate pier-
deri de creștere.
3.	în stațiunile de versanți pe soluri cu drenaj
bun sau satisfăcător (cel mult soluri divers pseu-
dogleizate) din U.P. III Gîrbova, capacitatea
de regenerare a quercineelor este deosebit de
activă; procentul de cvercinee a depășit 70—
—80% din totalul regenerării naturale. Prin
plantații au fost introduse specii de amestec,
car e în generali ipseau, cumsint: cireșul, paltinul
de cimp, frasinul, teiul în funcție, de microsta-
țiune. Subarboretul și arbuștii fiind bine re-
prezentați nu s-au mai introdus.
Introducerea rășinoaselor în aceste condiții,
de optim ecologic pentru cvercinee, se poate
aprecia ca lipsite de sens, după cum introducerea
salcâmului a reprezentat o altă evidentă gre-
șală silvieulturală, de care va trebuie să ținem
seama.
în unele unități amenajistice carpenul creează
serioase dificultăți la regenerarea arboretelor.
Acesta dispune, ca și în alte zone deluroase,
de o mare vitalitate și de o mare putere de
diseminare și lăstărire.
Pentru menținerea compoziției cu bază de
cvercinee, sînt indicate cite două lucrări de
întrețineri, pe toată suprafața: una în luna
mai-iunîe și alta în august-septembrie, astfel
îneît înghețurile timpurii să prindă lăstarii de
carpen, nelignificați.
Devitalizarea cioatelor cu Tormona dă, de
asemenea, rezultate foarte bune, așa îneît me-
toda respectivă merită să fie extinsă.
40
REVISTA PĂDURILOR * Anul 9S * «83 * Nr. 1
Din activitatea Academiei de _Științe
Agricole și Silvice
Simpozionul privind
"Metode moderne de inventariere a pădurilor"
în noiembrie 1982, Secția de silvicultură a Academiei de
Științe Agricole și Silvice a organizat un simpozion referitor la
„Metode moderne de inventariere a pădurilor’'.
în cadrul programului S-au prezentat următoarele referate :
—	Caracteristicile inventarului fondului forestier (R Corcea’
C. Munteanu, I. Milescu, St. Enățescu).
—	Cu privire la Inventarierea integrală șl Integrată a pădu-
rilor (V, Giurgiu).
—	în problema inventarierii Integrate a pădurilor șl n celor-
lalte resurse rehinolblle (T. Popou ici, O. Popescu,
S. Neguș, L. Băcilă).
—	Modalități de stabilire n modelelor de structură normală
pentru arboretele pluriene cu funcții de producție șl de
protecție (I. Leahii).
—	Fiabilitatea Inventarierilor pe suprafețe muri Iu condi-
țiile de structură șl de regim ale pădurilor din țara
noastră (ti. Dissescu).
—	Inventarierile statistice forestiere bazate pe eșantionul
cu probabilitate proporțională cu predic] ie (3P)
(T. Popovici).
—	Rezultatele preliminare privind tipurile de distribuție ale
semițișuril or naturale (P. Ciobanu, V. Cilan, I). Ciobanii).
—	Cercetări privind estimarea caracterlstlllor coroanelor,
aparatului foilor șl productivității la un arboret lîuăr
de fag (T. Popopici, 0. Popescu, L. Băncilu, S. Neijux).
—	Premize pentru crearea unul sistem de supraveghere
continuă a calității factorilor dc mediu in fondul forestier
(X. Pătrașcoiu).
—	Evaluarea pe cale fotogramelricâ a resurserior forestiere
lemnoase (A. Rusu, X. Boș, A. A’fss).
Diu referatele prezentate și din discuții s-au desprins urmă-
toarele concluzii și propuneri :
1.	Sectorul de silvicultură din țara noastră dispune dc un
inventar forestier întocmit pe baza nmenajamentelor; acesta
furnizează informații necesare pentru fundamentarea unor
decizii ce sc iau In acest sector. Actualul invetar nu răspunde
Insă la exigențele privind urmărirea dinamicii structurii
fondului forestier.
2.	Avind In vedere importanța și utilitatea inventarului
forestier pentru Întregul sector, este necesar ea Institutul de
cercetări și amenajări silvice să aibă in vedere actualizarea
anuală și ameliorarea Iul sub raport metodologie, tu așa fel
incit el să răspundă actualelor și viitoarelor cerințe.
3.	Obiectivizarea bazei biometrice a amenajamentclor și
ameliorarea calității inventarului forestier național slut
condiționate dc perfecționarea șl amplificarea lucrărilor de
inventariere a fondului de producție la amenajarea pădurilor,
aplicind cunoștințele actuale și dezvoltind noi cercetări.
4.	Efecluarea unei Inventarieri integrale șl integrate pe baze
statistico-niatcmaticc este o idee care-i preocupă pe specialiști
avind in vedcrc superioritatea acesteia, atit in ce privește
calitatea informațiilor, Cil și sub raportul eficienței economice,
dar se prezintă, deocamdată, sub formă dc deziderat, atlta
timp cit factorii de decizie nu vor accepta să asigure condițiile
necesare realizării Iui. Se consideră că problemele Inventa-
rierii forestiere naționale vor face obiectul unor ample cerce-
tări și a altor dezbateri In viitor, potrivit cu importanța lor
specială și cresetndă; căci numai pc această bază va deveni
posibilă organizarea acțiunii de supraveghere continuă a
stării pădurilor în raport cu factorii naturali șl modul de
gospodărire a lor.
In încheierea acestei manifestări științifice, au fost expri-
mate aprecieri pozitive cu privire la oportunitatea organizării
ei și cu privire la reușita acestei acțiuni; totodată au fost
adresate mulțumiri Facultății de silvicultură și exploatări
forestiere care a organizat și găzduit această manifestare
științifică in condiții excelente la cabana didactică Gîrcin.
Dr, ing. TEODORA ANCA
Consfătuirea. privind cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică și introducerea progresului tehnic în domeniul
pajiștilor montane și alpine
tn decembrie 1982, Secția dc silvicultură. In colaborare
cu Secțiile dc cultura plantelor și de zootehnic și medicină
veterinară ale academici, au organizat o dezbatere privind
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și introducerea
progresului tehnic în domeniul pajiștilor montane și alpine.
Lucrările dezbaterii au fost conduse dc iov, dr. doc. 1).
Teacl, secretarul științific al academiei; cuvîntul dc închidere
a fost rostit dc tov. prof. Tlberlu Mureșun, președintele
academiei.
La ordinea de zi a fost referatul cu privire la „Sarcinile
prioritare cc revin Academici de Științe Agricole și Silvice
din Decretul 320/1982 privind înființarea, organizarea și
funcționarea Ministerului Silviculturii, inclusiv’ măsurile de
realizare”, prezentat de dr. ing. I. (latrina — directorul știin-
țific al Institutului de cercetări și amenajări silvice și refe-
ratul din domeniul culturii pajiștilor potrivit cu același
Decret 320/1982”, prezentat de dr. ing. V. Cardașol — direc-
torul Institutului de cercetări și producție pentru producție
pentru cultura pajiștilor Brașov.
Din materialele prezentate și din discuții s-au desprins
propuneri importante, dintre care menționăm:
1.	Cercetarea științifică din domeniul pajiștilor montane
și alpine, să sc continue și să se adîncească in cadrul celor
două institute de specialitate intr-o ștrinsă colaborare intre
ele, precum și eu toate celelalte institute care au contingență
cu problemele de cultură, ameliorare și valorificare a pajiș-
tilor.
2.	Academia va sprijini și coordona aceste cercetări prin
secțiile de silvicultură, cultura plantelor și zootehnie șl medi-
cina veterinară. S-a considerat necesară constituirea unui
colectiv interdisciplinar de coordonare operativă a cercetărilor,
care să avizeze din punct de vedere științific programele și
acțiunile ce se desprind pe această linie.
3.	Să%e analizeze oportunitatea Înființării unui centru de
cercetări, 1n cadrul Academiei dc Științe Agricole șl Silvice,
care să se ocupe cu toate aspectele ce privesc economia mun-
telui. Această unitate dc cercetare să aibă în proprietate
atlt pajiști cil și păduri șl să se ocupe, deopotrivă, de cul-
tura și exploatarea acestora precum și dc toate celelalte
aspecte economice și sociale pc care le implică aceste activi-
tăți ; unitatea dc cercetare propusă ar fi o premiză pentru
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
41
trecerea la o gtndire și o formă organizatorică unitară privind
conservarea și valorificarea rațională a muntelui.
4.	Să se intensifice cercetările cu aspect economic, avind
In vedere că cercetările privind ameliorarea pajiștilor, elabo-
rarea dc tcbnologii de cultură, Întreținere, exploatare și valo-
dficarc a acestora nu sint complete dacă nu au o finalitate
economică și dacă acest aspect nu este relevat in cadrul acestor
lucrări dc cercetare.
5.	Introducerea unor teme tn planul dc cercetare și inten-
sificarea cercetărilor la cele existente tn plan, referitoare la :
—	ameliorarea terenurilor degradate din pășunile alpine,
inclusiv relmpădurlrea terenurilor dc la limita superioară a
vegetației forestiere inapte pentru pășuni (păduri dc limită
și jnepenișuri defrișate ș.a.).
—	introducerea sub formă de benei și pilcuri a vegetației
forestiere In pășunile lipsite dc aceasta pentru mărirea con-
fortului animalelor și sporirea producției acestora.
S-a considerat ca cercetările privind influența pășunatului
in păduri să fie completate și cu aspecte ecologice.
6	. Institutul de cercetare și producție pentru cultura pajiș-
tilor — Brașov să rămiuă in forma In care este organizat
și dotat ca institut cu profil complex care se ocupă de toate
pajiștile ; acesta să execute cercetări atît pentru Ministerul
Agriculturii și Industriei Alimentare cit și pentru Ministerul
Silviculturii. Specialiștii din acest institut pcrcum și ceilalți
din alte institute dc profil agricol să participe Ia elaborarea
proiectelor de amenajamenlc silvopastornlc ce se vor ela-
bora de Institutul de cercetări și amenajări silvice.
Dezbaterea organizată a scos In evidență hotărirea- cerce-
tătorilor și a specialiștilor, din cele două domenii de activitate,
de a contribui la Îndeplinirea sarcinilor privind ameliorarea
pajiștilor și creșterea producției furajere, lără caprin aceasta
să fie afeclatc calitățile productive și ecoprotective ale pădu-
rilor.
Dr. ing. TEODORA ANCA
Recenzie
VALERIU ENESCU: Producerea semințelor forestiere.
Editura Ceres, 1082, 323 pag.
„Producerea semințelor forestiere” a dr. doc. Valcrîu
EneScu, apărută in Editura Ceres, reprezintă mai mult decit
o carte de seminologie așa cum s-ar putea deduce din titlul de
pc copertă. în mod efectiv, in lucrare, atlt in unul din capito-
lele de referință, intitulat „Bazele genetice ale producerii semin-
țclor forestiere”, cit și în capitolele cu obiective metodice
— aplicative, autorul procedează la ample și interesante in-
cursiuni In problematica modernă a geneticii adaptării, a
geneticii variațiilor, a geneticii ecologice ș.a.
într-un moment In care genetica forestieră Iși caută Încă
un făgaș propriu, atlt pc planul autodefinirii, cit mai ales
pc planul acreditării marilor sale disponibilități aplicative,
ceea cc a și prilejuit in timpul din urmă persiflări literare Ia
adresa prezenței sale in actualitate, apariția unei asemenea
lucrări de fundamentare și explicitarc nu poate fi declt dc
cel mai mare interes.
în Capitolul I se tratează pc scurt etapele parcurse și
obiectivele urmărite In producerea semințelor genetic ame-
liorate și se examinează, cu date concludente, eficiența folosirii
acestor semințe lu cc privește ridicarea productivității
pădurilor.
în Capitolul II se aduc tn discuție numeroase concepte,
procese, intercondiționări, cum sint cele privind: relația
dintre sistemele genetice și nișa ecologică, interpretarea gene-
tică a concurenței interspecifice, implicarea complementului
cromozomal și a polimorfismului cromozomul în procesul
adaptării la unele specii de arbori, interpretarea selecției în
spirit ecologic, compatibilitatea nișă ecologică [enotip, baza
genetică a adaptării Ia mediul climatic și edafic, genetica
rezistenței la boli și vătămări —ipoteza „genă pentru genă”,
controlul genetic indirect al adaptărilor speciale — de exem-
plu, în cazul supraviețuirii la foc, implicațiile genetice ale
homeostaziei dezvoltării, variația genetică în fonologia flo-
rală, relația sex-acumulare de hiomasă la arborii dioici, poli-
morfismul genetic și controlul său prin gene majore, controlul
genetic al variațiilor geografice la specii cu duglasul, bradul
uriaș ș.a. semnificația genetică a adaptărilor pe spații mici,
la nivelul arboretelor și al arborilor individuali^ producerea
dc forme alternative de pollpeptide ca bază a homeostaziei
dezvoltării, fenomenul canalizării genetice, relația dintre
variația continuă — clinală și discontinuă (rasială), existența
raselor edaflce la plante lemnoase și ierboase, sensul ereditar
al stabilității, răspunsul genotipului Ia schimbări importante
dc mediu, interacțiunea proveniențăXstațiune și familii x
stațiune, superioritatea provenienței locale chiar și pe planul
adaptărilor edaflce, factorii care susțin și favorizează poli-
morfismul la molid, condiționarea genetică a tipului de rami-
ficare a coroanei și a formei solzilor conurilor la molid, crila-
billtatea ridicată a unor Însușiri tehnologice ale lemnului,
importanța diversificării genetice naturale, tipurile dc selecție
ș.a,
Procesului propriu-zis dc ameliorare a arborilor ii sint
rezervate in continuare alte 6 capitole, elaborate lu spiritul
sistemului propriu al autorului dc a concepe, și realiza în
practica forestieră a țării noastre o metodologie unitară și
eficientă de acțiuni coordonate cu sens genetic — amelio-
ra tiv.
în capitolul III,intitulat „Metode dc producere a semințelor
forestiere bazate pe ameliorarea genetică a arborilor”, se
analizează i tapele procesului de selecție, tipurile dc selecție, și
se insistă asupra selecției recurente aplicată In silvicultură.
Capitolul IV are ca obiect „Selecția arboretelor surse de
semințe șl transformarea lor In rezervații de semințe”, dome-
niu In care se aduc în discuție o serie de date noi privind
bazele biologice ale îngrijirii rezervațiilor și posibilitatea de
stimulare a fructificației arboretelor respective.
Plautajelc, ca metodă complexă de ameliorare și producere
a sentințelor forestiere, sint prezentate pc larg în capitolul V
al lucrării. De remarcat evaluarea critică întreprinsă dc autor
referitor Ia necunoscutele pe care le ridică plantațiile semin-
cerc, examinarea unor tipuri noi dc plantajc (plantaje pitice,
plantaje intensive ș.a.), tratarea analitică a problemelor
selecției arborilor plus — cheie de boltă a oricărui program de
ameliorare, ca și a celor referitoare la Îngrijirea și conducerea
plantajelor.
Capitolele VI, VII și VIII se preocupă de „Recoltarea
conurilor sau fructelor din rezervații si din plantajc”, de
„Certificarea materialelor forestiere dc reproducere” și res-
pectiv de „Eficiența economică a producerii și utilizării in
cultură a semințelor forestiere genetic ameliorate”.
Lucrarea se încheie, în mod concludent, cu concluzia că
„ameliorarea arborilor este cea mai bună investiție posibilă
în Întreaga economie forestieră”, idee formulată de reputatul
specialist prof. B. Zobel.
Cartea recenzată SC caracterizează, în ansamblu, printr-o
mare densitate dc informație științifică genetică — ecologică
și genetico-amelioralivă. Autorul, avind acces la literatura
genetică fundamentală, apărută în diferile țări ale lumii,
aduce în discuție conceptele și concepțiile moderne In materie
(în special din studiul „Genetica of Forest Ecosystems” dc
K. Stern și L. Iloche, 1071), pe care le preia și le examinează
cu disccrnămlntul necesar. Bogata și îndelungata sa experiență
In cercetarea forestieră, i-au permis, totodată, să realizeze o
sinteză originală în problematica proprin-zisă a producerii
semințelor forestiere genetic ameliorate, Dc aceea, lucrarea
„Producerea semințelor forestiere” poale fi socotită un succes
editorial, care confirmă odată In plus consecvența și militan-
tismul științific ireproșabile ale autorului, puse în slujba unor
idei generoase și novatoare In silvicultura românească.
Prof. V, Stunescu
42
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
Din activitatea Institutului de cercetări
și amenajări silvice
Rezultate ale cercetărilor finalizate în anul 1982
Stabilirea modelelor de structuri optime pentru pădurile cu
funcții speciale de proiecție (Responsabili: dr. doc. V. Giurgiu,
dr. ing. R. Dlșsescu).
Pc an cc trece crește ponderea și importanța pădurilor cu
funcții speciale de protecție a apei, .solului, acrului, climei și
a gcnofondulni. In amil 1980 peste 35 % din păduri erau Înca-
drate In grupa I, iar in anu) 2000 — potrivit prognozelor ela-
borate — circa 50% din fondul f orestier va fi destinul să Înde-
plinească funcții speciale dc protecție. Dc aici a rezultat nece-
sitatea stabilirii de modele privind structura optimă a arbore-
telor de protecție, in vederea elaborării celor mai adecvate
măsuri de gospodărire.
Cercetările elaborate, avind un evident caracter fundamental
și inedit, au adus contribuții valoroase privind modelarea
structurală a arboretelor de protecție. Ele se referă la :
—	influența structurii arboretelor asupra proceselor dc
eroziune a solurilor și de alunecare a terenurilor;
—	rolul botăritor al structurilor naturale In privința conser-
vării pădurilor dc limită și a celor situate pe carst;
—	legătura dintre structura arboretelor și calitatea aerului
sub raportul conținutului dc ioni și aerosoli;
—	degradarea structurii arboretelor sub influența presiunii
populației in zonele preorășenești;
—	corelații dintre structura arboretelor șt intercepția
zgomotelor;
—	modelarea distribuțiilor arborilor pc categorii dc diame-
tre in arboretele echiene și pluriene (s-a folosit funcția beta și
programul Betcla);
—	elaborarea unei metode originale pentru stabilirea viratei
exploatabilității dc protecție.;
—	determinarea posibilității la pădurile de protecție ame-
najate in codru grădinărit după o nouă metodă care urmărește
ameliorarea structurii arboretelor.
In finalul lucrării, in baza cercetărilor experimentale .și a
prelucrării dalelor din literatura de specialitate, sc prezintă
modele de structuri optime pentru arboretele destinate să
îndeplinească funcții speciale dc protecție pe categorii func-
ționate, formații forestiere și tipuri de condiții staționale.
Cercetările întreprinse au scos In evidență valabilitatea
„legii de nur a structurilor naturale" pentru majoritatea arbo-
retelor de protecție, abaterile dc la aceste structuri urmtnd
să fie temeinic justificate prin cercetări experimentale de
durată.
Rezultatele obținute reprezintă doar un modest început al
unor vaste cercetări de lungă durată. Cu toate acestea, con-
cluziile lucrării slnt de o deosebită importanță pentru amena-
jarea pădurilor, avind aplicabilitate practică imediată și o
multiplă eficiență; teologică, socială, informațională și eco-
nomică.
Cercetări auxologicc in suprafețe de probă permanente
privind dinamica structurii, productivității șl producției ar.
bontelor eehlene la principalele specii — molid, brad, fug,
stejar (Responsabil: tir. ing. S. Armășescu).
Referatul științific elaborat încheie o etapă dc cercetări
și experimentări biomctricc comparative prin intermediul
blocurilor experimentale, instalate cu 10—15 ani fn urmă iu
arborcic de molid, brad, fag și stejar. Ca urmare a cercetărilor
întreprinse in 58 blocuri experimentale, fiecare cu trei supra-
fețe de probă, In care s-au practicat din 5 In 5 ani extrageri
de diverse intensități, reglate prin referire la indici de densi-
tate riguros controlați, s-au obținut rezultate de real interes
științific și practic. Cercetările au elucidat una din problemele
esențiale ale conducerii arboretelor către producții maxime și
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Ut. 1
de ridicată cablate, stabilind pe temeiuri experimentale
suprafața de bază și numărul dc arbori la hectar In funcție
de înălțimea superioară a arboretelor care asigură randament
siivoproductiv șl calitativ maxim.
Cercetările au mai condus și la alte rezultate cu caracter
inedit din care amintim :
—	suprafața de bază la hectar In molidlșuri, care asigură
stabilitatea arboretelor și contribuie la evitarea cala-
mităților datorită factorilor abiotici;
—	dinamica indicilor dc densitate pc intervalul dintre ex-
trageri, dinamică cc fundamentează pe temeiuri bio-
metrice periodicitatea diferențiată a rărifurilor ;
—	contribuția claselor cenotice la creșterea și producția
arboretelor;
—	relații Intre indicii de densitate și coeficientul de zvel-
tețe ele.
Marea majoritate a rezultatelor, transpuse dealtfel In în-
drumări pentru producție, se referă la aspecte auxologice
ale relațiilor densliate-productivitate-calitatc-stabilitale, fiind
de un real folos pentru conducerea științifică a arboretelor
principalelor specii către producții maxime.
S-a cvidcnlial necesitatea continuării cercetărilor, prin
conservarea blocurilor experimentale existente și instalarea
altora noi, cunosctnd faptul că rețeaua suprafețelor de probă
permanente reprezintă o avuție șliințilică de o considerabilă
valoare.
Testarea valorii gencllce a rezervațiilor de semințe de molid
.șl cercetări de proveniențe la molid, brad, lorice, duglas, pin
silvestru și pin negru pentru stabilirea celor mal valoroase
proveniențe pe zone de cultură (Responsabil: ing. Cornelia
Mțu).
Pentru realizarea scopului propus, și anume stabilirea pc
baza selecției genotipice a rezervațiilor dc semințe elită șl
a celor mai valoroase proveninențe pentru cultură, s-au insta-
lat 61 culturi comparative definitive jn care sc testează 496
descendențe și proveniențe autohtone și străine de molid,
brad, Jarice, duglas, pin silvestru și pin negru.
Rezultatele obținute In urma cercetărilor desfășurate tn
perioada 1978 — 1982, au condus la stabilirea variabilității
genetice inter și intrapopulaționalî a unor caractere dc
interes silvicultura! la descendențele de molid, obțlntndu-sc
i ni urmat ii ulile pentru aplicarea strategici și lueticii procesului
dc ameliorare genetică a molidului.
Pentru principalele specii de rășinoase cultivate pe Scară
largă In R. S. România. varlabllitalea și corelația dintre dife-
ritele caractere urmărite și gradlențli ecologici ai locului de
origine, inclusiv corelația juvenil x adult, au condus la sta-
bilirea pentru fiecare regiune de cultură luată in studiu, a
celor mai valoroase proveniențe din punct de vedere al pro-
ductivității șl calității lemnului.
Cercetări privind efectul rupturilor de zăpadă șl vini asupra
rezistenței arboretelor de rășinoase la faetorii blotlcl șl ohlotlcl
șl elaborarea măsurilor de gospodărire ale acestora (Responsabil:
dr. ing. n. Tehlnt).
Cercetările ecoflziologice efeclualc au arălot că cel mai bun
crileriu de prognozarc a viabilității arborilor de molid și
brad cu rupturi dc coronament Ia diferiti: nivele II constituie
lungimea coroanei verzi rămase. Intre aceasta și rezistența
arborilor la factori biotici și abiolicl există o slrinsă corelație,
pe baza căreia s-au stabilit urgențele dc extragere a arborilor
dăunați.
43
16
în ce privește prognozarca vitalității arboretelor rărite
cu ochiuri și goluri de diferite mărimi, rămase In urma extra-
gerii arborilor vătămați, aceasta se judecă și analizează In
funcție de capacitatea lor dc refacere, respectiv de regenera-
rea care este condiționată In principal de gradul de iluminare
și de virsta lor. în raport cu acești lactori s-au propus metode
diferențiate dc reconstrucție ecologică a arboretelor calami-
tate in vederea creșterii stabilității și productivității lor in
viitor.
Creșterile radiate în perioada post slrcss la arborii cu rup-
turi de coronament se corelează cu gradul dc vătămare al
acestora șl sc reflectă pc Întreaga secțiune longitudinală a
trunchiului, fiind mai mici (cu aproximați v 20 — 70%) com-
parativ cu arborii sănătoși.
în cursul anilor 1978 — 1982, lungimea putregaiului dc vlrf
a oscilat Intre 1,54 și 2,74 m la brad, 1,25 și 2.11 iu la molid
și tntre 0,20 și 1,80 in la pin, In funcție de gradul dc vătămare
o arborilor.
Dinamica populațiilor de Insecte defoliatoare in arborete de
evereinee tratate ehimie șl biologie In comparație cu cele
netralale și consecințele atacurilor asupra viabilității și pro-
ductivității acestora (Responsabil: dr. ing. Al. Fruținn).
Cercetările întreprinse in 13 păduri, marca majoritate
localizate in Cimpia Română, au urmărit periodicitatea și
succesiunea gradațiilor dc insecte defoliatoare in ccreto-
glrnițete, slcjărelo-șleauri și goruneto-șlcauri In care s-au
practicat tratamente chimice și microbiologice dc combatere
precum și in păduri martor. Totodată s-a studiat fenomenul
detalierilor provocate de insecte sub aspectul intensității și al
consecințelor asupra arboretelor.
Din rezultatele obținute subliniem următoarele :
—	gradațiile dc L]/mHnlria dispar sc succed la Intervale
scurte (circa 4 ani) In majoritatea ceretlnglruițctelor din Cimpia
Română. La intervale de timp asemănătoare au loc. In arbore-
tele de stejar pendunculat situate In aceeași zonă, Înmulțiri
In masă de Tociri x oiridana sau dc T. uiridana asociate
cu O. brumala. Sistarea aplicării pesticidclor In ultimii 8—10
ani nu a determinat apariția la intervale dc timp maî mari a
detallatorilor amintiți;
—	cntomofagli pot avea uneori un rol determinat In stin-
gerea gradațiilor de insecte defoliatoare, mai ales prin inter-
mediul oofagilor prădători (Dermestes eriksonil ș.a.). Insec-
tele entomofage sc refac in urma tratamentelor chimice și
microbiologice dc combatere, asemănător cu detaliutorii;
—	In perioada unei gradații dc L. dispar sc iiu'cgistrcază
In cereto-gtrnlțete una, cel mult două defolierei, în timp cc
In stejărcto-șleauri detalierile de T. viridana se repetă mai
mulți ani la rlnd, avind uneori tendințe să se cronieizeze;
—	eeretclc suferă mal puțin dc pe urma detalierilor dcclt
stejărctcle atlt sub aspectul diminuării acumulărilor dc masă
lemnoasă, cit și în ceea cc privește apariția uscării.
Se propune acordarea unei atenții inel mari In vederea
prevenirii din timp a detalierilor in stcjărctc și stejărclo-
șleauri, lucrările de combatere — ntit pc cale chimică cit și
microbiologică — fiind eficiente din punct de vedere econo-
mic.
Unelle, dispozitive simple șl ușonre pentru degajări (Res-
ponsabil : ing. A. Sbirnae).
îu anii 1978—1980 s-au efectuat cercetări pentru perfec-
ționarea mijloacelor tehnice destinate lucrărilor dc Îngrijire
a arboretelor. In acest sens, au fost continuate preocupările
dc Îmbunătățire a motoagregatului portabil echipat cu
motor FM-75, In vederea executării în scrie și introducerii
Jn producție, in special pentru tăierea cu ferăstrăul circular a
tulpinilor lemnoase cu grosimea sub 10 — 15 cin.
Totodată au fost inițiate cercetări pentru realizarea unor
unelte și dispozitive manuale simple și ușoare pentru dega-
jări. în acest scop, au fost concepute, proiectate și executate
modelele experimentale de foarfece cu amplificarea forței
FAF-100 (In 1979) și FAF-203 (in 1980).
44
Principalele caracteristici tehnice sint:
FAF-100	FAF-203
—	lungime totală, mm	715	988
—	grosimea lamelor cuțit și con-
tracuțit, mm	7	7
-	masă totală, kg	2,650	3,300
—	amplificarea forței	dc 30 ori dc 30 ori
in 3 trepte continuu
—	grosimea maximă la tăiere, mm 40	50
—	brațe pentru acționare metalice din lemn
Ca urmare a rezultatelor bune obținute la tăieri de salclm.
carpen, fag, jugastru. arțar, mesteacăn, plop, salcie ș.a. tn
lucrarea de degajare (de la sol sau dc la înălțime) In decem-
brie 1981 cele două tipuri dc foarfece au fost omologate In
faza de prototip, iar în 1982 s-a executat seria zero (cîte 10
bucăți din liecare tip), care vor fi verificate tn producție
tn anul 1983.
Pentru realizarea unei asemenea foarfece cu amplificarea
forței de dimensiuni mai reduse, in 1982 a fost executat și
Încercat modelul experimenta) dc foarfece FAF-211, care are
lungimea totală 865 imn, grosimea lamelor 6 mm, masa 2,4
kg, iar amplificarea forței de 30 ori.
Totodată, a fost proiectat, executat și Încercat cosorul
lip C-2 tn variante de lungime șl grosime a lamei, cu trei
muchii tăietoare. S-au obținut rezultate bune la degajări,
cu modele experimentale executate și încercate In 1982.
€-201 șl C-210, care au lungimea 407 șl 351 mm, grosimea
lamei 4 ni și masa de 0,780, respectiv 0,650 kg. Cele două
modele de cosor C-201 și € 210 au fost propuse pentru omolo-
gare de prototip.
Pentru degajări curente, pentru exemplare de tăiat cu dia-
metre dc sub 20 mm, la specii tari și moi, a fost realizat un
model de foarfece simplu, eu minere prelungitoare In cinci
variante de lungime, prin adaptarea și modificarea foarfecelor
de vie și penii. în anii 1981 si 1982 s-au efectuat Încercări la
degajări curente și s-au obținut rezultate bune cu modelele
de foni fi ce Fvl-1, Fvl-2, Fvl-3, care au brațele prelungitoare
de J00, 500 , 600 mm, iar masa totală dc <1,830-1,000 kg.
Aceste foarfece simple au fost propuse pentru introducere
In producție.
Cultivatorul InibunâțStit pentru întreținerea rfichltărlllor
CR.L — 2,4 — (Responsabil: dr. ing. C. Târeoninieu).
Modelul experimental deutilaj sus menționat a fost conceput
și realizat in vederea întreținerii culturilor dc răchită cu
distanța Intre rînduri de 60, respectiv 70 cm. Condițiile speci-
fice dc lucru din răchitării (intilnitc Iu special la prima Între-
ținere), cu sol puternic compactizal, a impus necesitatea reali-
zării unui cultivator robust pentru întreținerea culturilor,
care să fie ușor manevrabil.
Utilajul realizat, acționat de tractorul legumicol 1.-445,
are la bază plugul cultivator de vie, căruia i s-au adus o
scrie dc adaptări care constau in principal In: prelungirea
traverselor la 1400 mm, suplimentarea cadrului cu un lon-
geron, micșorarea lățimii cuțitelor săgeată la 300 mm, fixa-
rea tn fața acestor cuțite pe linia mediană a unor despică-
toare dc brazdă dislocată dc organele dc lucru si a unor
colectoare dc sol amplasate simetric Iu spatele organelor active,
cltc o pereche pentru fiecare cuțit.
Prin reglarea ecartanicntuhii tractorului Ia 1800 mm la o
singură trecere sint întreținute patru intervale dc răchită
cu distanța Intre rînduri dc 60 cm, iar cu ccartamentul
tractorului reglat la 1400 mm și folosind utilajul cu trei
longeroane pot fi Întreținute trei intervale de răchită cu
distanța între rînduri dc 70 cm.
In urma încercărilor efectuate lu anul 1982 in condiții dc
producție tu rfichitărla Cotul Drăganiilui diu I.S.J. Ialomița,
pe suprafața parcursă dc circa 60 ha, s-au înregistrat urmă
toarelc rezultate :
—	calitatea lucrărilor efectuate este corespunzătoare sco-
pului ;
—	productivitatea medic este de circa 3 ha (suprafața
parcursă) în 8 ore ;
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
—	reducerea medie a cheltuielilor de producție cu circa
100 lei/ha cultură.
Pentru condițiile din (ora noastră, sc recomandă folosirea
acestui utilaj la prima Întreținere — tn completare cu freza
legumicolă FPL-L
Vibrator pentru recoltarea conurilor din arbori In picioare
(Responsabil ; ing. C. Dumltrescu)
A fost realizat modelul experimental al unui vibrator
pentru recoltarea conurilor din arbori în picioare purtat și
acționat dc un tractor dc tip forestier „COLINA 5”. Au fost
astfel continuate preocupările avute in anii anteriori cind s-a
proiectat șl s-a realizat un model experimental purtat și
acționat dc tractorul S.V. 415, care a fost supus încercărilor
tn parcul dendrologic de In I.C.A.S. Ștcfăncști.
Modelul expcrinitntal a fost conceput pentru a recolta
conuri din arbori In picioare dc diametru la ciontă cuprins între
30 șl 6(1 cm, cu prinderea acestora de trunchi, la o înălțime
dc 3 — 6,5 in cu condiția ca tn această zonă trunchiul să fie
elagat.
La încercări s-a constatat că se desprind și cad conurile la
molid, nu sc vatămă trunchiul arborilor și că, pentru atin-
gerea parametrilor prevăzuți, este necesar ca utilajul să fie
acționat dc un tractor cu putere și posibilități sporite atlt
tn cc privește deplasarea pe drumuri publice cit și accesul In
rezervațiile de sentințe.
Cercetările continuă prin încercările CC SC efectuează cu
tractorul de 80 CP „COLINA 5". De asemenea se are in
vedere extinderea domeniului de folosire a utilajului și la
recoltarea fructelor și semințelor de foioase prin vibrare.
Cercetări privind depozitarea și conservarea răchitei pe perioade
mal mari de trei luni (responsabil; ing. M. Lupu).
Cercetările au avut ca scop creșterea indicelui de utilizare
a nuielelor de răchită prin diminuarea pierderilor ce se pro-
duc In timpul depozitării lor lu perioada dc timp de la recol-
tare și plnă la prelucrare.
Lucrările experimentale, efectuate In anii 1981—1982
s-au referit la păstrarea in liber și de lungă durată (7—10 luni)
a nuielelor dc răchită necojîtă din speciile Salix rigida
și Salix viminalis, urmărindu-sc determinarea cau-
zelor care produc degradarea și declasarea răchitei, precum și
stabilirea modului dc depozitare cel mai eficient sub aspect
tehnico-cconomic.
Cercetările au stabilit că pentru menținerea calității nuiele-
lor și diminuarea pierderilor la păstrarea In liber și de lungă
durată a răchitei nccojitc, se recomandă folosirea ca substrat
dc depozitaro a platformelor din lemn G.H. construite la
circa 20 cm dc la pămlnt sau a platformelor betonate in gro-
sime de 10 cm, iar ca mod de stivulre așezarea snopilor de
răchită în picioare, sprijiniți pc capre, tn formă dc șiră.
Cronică
Simpozionul național de genetica
în zilele dc 2 și 3 decembrie 1982 s-nu desfășurat la Craiova
lucrările celui de-al X-lca Simpozion național dc genetică,
organizat sub auspiciile Academiei dc Științe Agricole și
Silvice de către Institutul de cercetări pentru cereale și
plante tehnice Fundulea.
Tema simpozionului a fost „Genetica șl ameliorarea capa-
cității de producție a plantelor", de marc actualitate și de
maximă importanță pentru asigurarea unor randamente din
ce In cc mai înalte, la nivelul cerințelor prezente și mai ales
viitoare, In producția vegetală din agricultură și silvicultură.
După cuvintul iutrbductiv a) președintelui Academici de
Științe Agricole și Silvice, prof. dr. doc. Tlherlu Mureșan,
s-au prezentat numeroase referate, de înaltă ținută științi-
fică, de reală valoare teoretică și în special practică. Dintre
■acestea sc citează următoarele :
„Dozele genetice nle capacității de producție", de acad,
prof. N. CEAPOIU.
„Metode de ameliorare a capacității de producție", de dr.
docent V. VR1NCEANU.
„Bazele statistice ale analizei genetice a elementelor, pro-
ducției, principii generale”, dc dr. I. CĂ HULEA.
„Corelații — metodă de estimare a elementelor producției”,
dc dr. S. ILICEVICL
„Metode de estimare a stabilității producției", dc dr. E.
KELLNER.
„Bazele fiziologice șl biochimice nle capacității dc producție
dc dr. X. HURDUC.
„Aspecte metodologice nle ameliorării capacității de pro-
ducție la grlu”, de dr. iV. SĂULESCU.
„Ereditatea caracterelor de producție a arborilor forestieri",
dc dr. doc. VAL. ENESCU.
„Ameliorarea capacității dc producție la porumh” dc dr
O. COSMIN.
Participantii — geneticieni, nmelioratori, producători dc
sămtnță, fiziologi, bioebimiști șl biologi din institutele de
cercetare și stațiunile de profil din rețeaua A.S.A.S., inclusiv
din Institutul de cercetări și amenajări silvice—, prezenți In
număr marc, au purtat discuțiipc marginea referatelor audiate,
făclndu-se schimburi utile de idei și experiență, pe linia
promovării progresului științific șl tehnic in agricultură și
silvicultură.
Simpozionul, după concluziile trase de acad. N. Ceapoiu
pc marginea referatelor prezentate și a discuțiilor purtate,
s-a Încheiat cu vizitarea Stațiunii centrale de cercetări agri-
cole Dăbulcni unde s-au continuat discuțiile referitoare la
lucrări și la rezultate concrete aflate In teren.
Al X-lea Simpozion național dc genetică, ca șl preceden-
tele, a fost o manifestare științifică remarcabilă prin impor-
tanța tematicii, modalitatea în care a fost abordată, legarea
strlnsă de sarcinile cercetării științifice și de nevoile producției,
prin competența profesională înaltă a participanților și prin
buna organizare. Simpozionul a reprezentat totodată un act
de cultură și anume unul de real progres, devenind, din toate
aceste puncte de vedere, o tradiție cc se cerc să fie conti-
nuată an de an.
Cititorul interesat sc poate cultiva profesional prin lectura
referatelor prezentate, care vor fi publicate In extenso In
revista „Probleme dc genetică teoretică și aplicată” care
apare lunar, publicată de Institutul dc cercetări pentru cereale
și plante tehnice Fundulea.
Dr. doc. Val. Eneșeu
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
45
Simpozionul „Concepția și metoda sistemică în silvicultură.”
Sub egida Academiei Republicii Socialiste România și a
Academiei dc Științe Agricole și Silvice, la 17 decembrie 1982,
a avut loc o discuție privind implicațiile teoriei sistemelor In
Silvicultură, organizată de prof. dr. doc. C. Chlrlfă.
Au participat membri și membri corespondenți ai Acade-
miei R.S.R. și ai A.S.A.S., numeroși cercetători din Institutul
de cercetări șl amenajări silvice, din Institutul de cercetări
pedologiccșl agrochimie al A.S.A.S., din Institutele de științe
biologice și de geografie al M.E.I., cadre didactice din Facul-
tatea dc silvicultură și exploatări, forestiere, specialiști din
Ministerul Silviculturii.
în cadrul simpozionului au fost prezentate șapte referate
și două coreferate care nu aprofundat diverse aspecte ale
Utilizării acestei teorii In silvicultură.
în referatul „Pădurea in coneepția slslenileă”, dr. ing.
A’. DONIȚĂ și prof. dr. V. ST îNESCU au relevat modul
cum trebuie corect interpretat ecosistemul forestier in lumina
teoriei sistemelor. Dacă sc pornește dc la ideea că biocenoza
reprezintă un sistem biologic deschis, atunci ecosistemul
reprezintă un sistem mixt sau suprasistem In care este înglo-
bat și mediul abiolic cu care interacționează biocenoza. S-au
adus dc asemenea unele clarificări privind modul de inter-
pretare a autoreglării, echilibrului, cchifinalității in ecosis-
teme, relevlndu-se importanța abordării sistemicc a pădurii
ca entitate ecologică și ca obiect dc gospodărire.
Prof. dr. V. STÂNESCU și prof. dr. D. PARASCAN au
prezentat, In cadrul referatului „Arborele, element principal al
ecosistemului forestier’’, interpretarea arborelui ca sistem
cibernetic dc mare complexitate integrat în ecosistemul fores-
tier.
Prof. dr. doc. C. CHIH1ȚĂ, ing. L. LAT1Ș și ALEXAA’-
DRA VASU, In referatul „Studiul stațiunii ca biotop al eco-
sistemului forestier", au analizat raportul intre noțiunea de
stațiune și biotop, rolul stațiunii in ecosistem și legătura ci
cu biocenoza și au expus sintetic metodologia studiului
ecologic aprofundat al stațiunii elaborată dc școala româ-
nească dc studiu al stațiunilor.
Dr. ing. C. JJlNDIU, In rcfcratifl „Echilibre și dezechilibre
In ecosistemul forestier" s-a referit la diferitele accepțiuni
ale noțiunii dc echilibru, aplicat la sistemele biologice indivi -
duale și supraindividuale, arătlnd că echilibrul ecosistcmic
s-a format In evoluția ecosistemului avind un caracter fluc-
tuant. Echilibrul reprezintă starea normală a ecosistemului.
Dr. ing. I. VLAD, In referatul „Perspectivele de dezvol-
tare a silviculturii In lumina teoriei sistemelor”, a arătat că
silvicultura se bazează pe anumite caracteristici sistemicc ale
pădurii cum slnt structura, autoreglarea, echilibrul dinamic.
Sistemele de măsuri silviculturalc trebuie orientate In sensul
asigurării integralității ecosistemului și a echilibrelor dintre
componentele acestuia. Silvicultorul trebuie să fie atent la
„răspunsurile” ecosistemului la intervențiile la cure este supus,
apliclnd pc parcurs corectivele necesare pentru a realiza
țelurile urmărite.
Prof. dr. doc. A". RUCĂREANU și dr. ing. I. LEAHU au
vorbit despre „Organizarea șl conducerea func|Ională n pădurii
prin uiiienujnment, pe baze sistemicc". Autorii au subliniat
că în sistemul pădure-administrație silvică sarcina activității
dc amenajare nu sc poate- limita la reglementarea exploatării
în vederea asigurării continuității recoltelor de lemn, ci
trebuie să asigure conducerea pădurii ca sistem pornind de la
funcțiile complexe social-cconomtcc ale acesteia. Amenajarea
pădurilor este implicată atît în conducerea strategică și tac-
tică cit și în conducerea operativă a silviculturii.
Dr. doc. ing. V. GIURGIU a trecut In revistă aspecte ale
raportului dintre stabilitatea și diversitatea ecosistemelor
forestiere, arătind că stabilitatea maximă este condiționată
de o optimă diversitate. Autorul s-a referit apoi la concepții
și practici actuale dc folosire a unor tehnici și tehnologii
care nu sînt totodeauna tn acord cu legile ecologiei. Aceste
tehnici și tehnologii împrumutate fără dlscernămlnt din străi-
nătate (ca exemplu: exploatarea arborilor cu coroană, uni-
formizarea genetică a pădurilor, crearea dc culturi clonalc pe
spații mari, folosirea pesticidelor și a îngrășămintelor chimice
etc.), nu pot fi implantate la noi peste tot fără a periclita echi-
librul bioccnotie al pădurilor și a pune in pericol stabilitatea
mediului de viață, mai ales In regiunile cu relief accidentat.
"Silvicultura clonală", aplicată In condiții dc munte poate
deveni un pericol potențial pentru pădurile noastre, pentru
echilibrul In natură. Obiectivele geneticii forestiere trebuie
regindite In direcția conservării diversității ecologice și
genetice a pădurii, angajlnd această știință la rezolvarea
complexului de probleme majore cc stau In fața silviculturii
autentice, respectiv depășind sfera actuală a preocupărilor
înguste referitoare numai la producerea materialului dc impă
durire (dc regulă genetic uniformizat, cu un marc potențial
de instabilitate șl o redusă polifuncționalitate).
în coreferatul „Dezechilibre ecologice In pădurile de molid
din Bucovina", dr. ing. I. BAROU și ing. Af. CENUȘA, au
arătat Urmările catastrofale ale unor impacturi antropice asu-
pra pădurilor dc molid și au prezentat o metodologie de
evaluare a stabilității acestor păduri tn funcție de elementele
structurale ale arboretelor și arborilor.
Alexandra Vosu s-a referit la modul de abordare sistemică
a studiului pajiștilor, promovat In cadrul Institutului de
cercetări pcdoîogice și agrocliimice.
Materialele prezentate la simpozion au demonstrat utilita-
tea deosebită a teoriei sistemelor și a aparatului conceptual
creat in cadrul acestei teorii, pentru înțelegerea profundă a
pădurii ca entitate ecologică, pentru organizarea și conducerea
producției forestiere în sistem cibernetic. Este insă necesar
să se treacă de la discuții teoretice la elaborarea de tehnologii
și metode practice tn această concepție.
Dr. ing. N. DONIȚĂ
Revista Revistelor
SPETHMANN, W. : înmulțirea prin butași a unor foloase,
îu : Allgemeine Forstund Jagdzeitung, Frankfurt/Main, 1982,
nr, 1/2, pag. 13-24, 5 fig., 14 tab., 18 ret, bibliografice.
Obiectivul cercetărilor prezentate este de a stabili o metodă
simplă șl economică pentru reproducerea prin butași a șapte
specii dc foloase (arțar, frasin, stejar, fag, cireș, tei și mestea-
căn). S-au studiat 14 epoci de recoltarea butașilor, șase hor-
moni și două substraturi folosindu-se lujeri de la plante mamă
de 2—4 ani. Rezultatul înrădăcinării și comportamentul din
prima iarnă s-a analizat In diferite situații. Perioada mai-iunie
este cea mai favorabilă butășirll, cu excepția stejarului și a
fagului este posibil ca și lujerii fără frunze să producă rădă-
cini. Se descriu dc asemenea hormonii utilizați pentru dife-
ritele substraturi compuse din nisip și turbă. Unele specii ca
frasin, arțar, tei și cireș sc pot butași numai In anumite
perioade, altele (mesteacăn, fag) preferă anumiți hormoni.
Pentru stejar este important stadiul fiziologic al lujerului.
Folosind multiple combinații între epoei, hormoni și sub-
straturi S-au obținut, cu excepția stejarului, Înrădăcinări In
proporție de 75%. Calitatea sistemului radicilar (număr,
lungime, ramificație) nu este determinantă pentru dezvoltarea
ulterioară a butașului. Succesul primei iernărl depinde de
felul substratului, epoca dc butășirc și de rcplcare. în prima
iarnă rezistă bine frasinul și teiul, destul de bine mesteacă-
nul și arțarul și mai puțin bine stejarul și fagul.
b.t.
46
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
Cronică
Dr. ing. D. Ivănescu
1922 — 1982
înainte de vreme, 1a numai 60 dc ani, în plină activitate și putere
creatoare, în 13 decembrie 1982 s-a stins din viață dr. ing. Dumitru
Ivănescu, personalitate marcantă a silviculturii românești contemporane.
După o scurtă activitate depusă ca brigadier silvic, la ocolul silvic
Țigănești, urinează cursurile Facultății dc silvicultură și devine Inginer silvic
în anul 1951. Susține doctoratul in anul 1966, cu tema „Cultura plopului
tremurător”.
în primii săi ani dc inginerie silvică lucrează ca inspector gene-
ral în Ministerul Silviculturii, inginer șef și director la direcțiile silvice
Buzău și Pitești.
S-a distins apoi ca director al Institutului dc cercetări fores-
tiere (INCEF) în perioada 1960 — 1970, ca director al Institutului de cer-
cetări, proiectări pentru industria lemnului (1970 — 1975) și, în ultimii
ani, ca director adjunct științific la Institutul dc cercetări și amenajări
silvice (1975 — 1982). S-n remarcat astfel ca organizator al activității
de cercetare și proiectare In domeniul silviculturii și prelucrării lemnului,
contribuind substanțial la progresul economiei forestiere socialiste din
țara noastră. Cu o înaltă conștiință forestieră și omenie s-a înscris tn
istoria silviculturii românești ca un continuator vrednic al iluștrilor săi
precursori la conducerea activității dc cercetare științifică.
Bibliografia forestieră românească Înregistrează lucrări de scamă
elaborate de dr. D. Ivănescu, dintre care sc cuvine menționată cartea
„Din istoria silviculturii românești”, premiată dc Academia R. S. România.
Activitatea profesională a dr. ing. D. Ivănescu a fost multilaterală și dc mare răspundere, ca : mem-
bru in organele dc conducere ale ministerelor de resort, membru cooptat al Secției de silvicultură a Academiei
de Științe Agricole șt Silvice, membru în Colegiu) dc redacție al Revistei Pădurilor ș.a.
A reprezentat știința forestieră românească la congrese și simpozioane internaționale. Pentru meritele
sale pe tărim profesional și obștesc i s-au conferit înalte distincții: Ordinul muncii clasa I, Ordinul meritul știin-
țific clasa I, Ordinul 23 August clasa I, premiul Academiei R. S. România ș.a.
Ca membru P.C.R. a avut munci de răspundere, militînd cu perseverență și profundă convingere pentru
cauza socialismului In țara noastră, pentru promovarea politicii forestiere a partidului.
Dispariția prematură a doctorului inginer Dumitru Ivănescu, organizator al activității dc cercetare din
anii socialismului, reprezintă o grea pierdere pentru economia forestieră, fapt pentru care colaboratorii din
Institutul de cercetări și amenajări Silvice, Institutul de cercetări și proiectări pentru industria lemnului. Colegiul
dc redacție al Revistei Pădurilor, împreună cu toți cei care l-au cunoscut și apreciat, 11 vor păstra o vie amintire.
Dr. doc, V. Giurgiu
Dr. doc. Gh. Mnrcu
La virsta de 87 ani s-a stins din viață Trainn lonescu Heroiu.
personalitatea marcantă a silviculturii românești din perioada interbelică,
inginer silvic din anul 1919, șef ai ocolului silvic Mibăești, doctor In științe
economice (1932), membru fondator al Institutului dc cercetări și expc-
rimentațic forestieră (1933), subdirector si șeful secției „Administrație rați-
onală, organizarea muncii, economic politică și documentație” la acest in
Stitut, consilier silvic, membru de onoare al Comunei Blrsești (distincție
acordată pentru Inițierea relmpăduririlor din Vroncca).
A avut o impresionantă activitate publicistică, Intr-un total de
260 publicații, pc lingă numeroasele — peste 280 — referate, memorii, confe-
rințe ș.a. A militat pentru conducere și responsabilitate proprie in sectorul
silvic, fiind un promotor al ideii unui minister al pădurilor. A Înțeles
multilateralul rolul social al pădurilor, importanța pădurii in viața satelor,
chemarea socială a inginerului silvic, ridicind propaganda forestieră la nivelul
unei autentice acțiuni culturale. Lucrările publicate pe aceste teme rămln
în bibliografia forestieră din, țara noastră ca o operă de pionierat în do-
menii cc trebuie să devină astăzi dc interes major : sociologie forestieră,
ergonomie forestieră, organizarea muncii ș.a. A militai pentru scoaterea din
anonimat a muncitorului forestier, ceea cc a atras atenția marelui soci olog
român Dimitrle Guști.
A muncit cu abnegație și dăruire pentru organizarea activității de
cercetare și documentare forestieră românească, fiind colaboratorul apropiat
al profesorului Marin Drăcca.
Pentru aceste merite și toate faptele de vrednic slujitor al pădurii
și apărător al muncitorului forestier—fapte Înscrise în manuscrisul dc familie
„Cartea vieții mele” —, corpul silvic li rămine recunoscător.
Dr. doc. V. Giurgiu
Dr. ing. T. lonescu-Heroiu
1895—1982
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
47
La 12 ianuarie 1982 a încetat din viata inginerul silvic Nicolae
I. Codru, personalitate dc frunte tn istoria invățăniintuhu nostru mediu și
inferior. Predestinat parcă prin nume de a sc devota codrului, s-a dedicat
carierei dc silvicultor, absohmd Școala superioară de silvicultură din Bu-
curești (1922).
A activat la ocoalele silvice Balotești și Hrănești. S-a afirmat
pisă ca profesor și director dc școli ale Invățămlntuhii mediu, onorlnd șco-
lile de conductori, brigadieri și tehnicieni silvici dc la Hrănești și Pucioasa.
A militat pentru integrarea Invătămlntului cu producția, pentru
înzestrarea școlilor cu păduri, pentru ridicarea conștiinței forestiere la ran-
gul de principiu călăuzitor. Lung este șirul faptelor și acțiunilor Inginerului
Codru pentru cinstirea arborelui, pădurii și a profesiunii dc silvicultor.
Multe din metodele practicate de profesorul și directorul Codru pot servi și
astăzi ca model pentru organizarea invățămlntului mediu forestier.
Prin moartea lui Nicolae Codru dispare doar ființa Iui fizică; căci
ne răinine o adevărată comoară dc amintiri de peste șase decenii din istoria
pădurii românești și a vieții corpului nostru silvic. Viața lui lasă Insă
urme dc neșters, prin mulțimea faptelor cc nu se pot uita, a oamenilor cc a
format ca dascăl și părinte sufletesc, prin mulțimea celor care l-au prețuit
și iubit și-l vor regreta mereu.
Praf. C. I). Chlr/fă
Recenzii
Făgetele carpatine, semnlllcajla lor blolstorlcu și ecopro-
teetivă. Filiala din Cluj-Napoca n Academiei R. S. România,
1982, 438 pag.
Volumul elaborat sub redacția acad. V. Preda și dr. biolog
N. Boșcaiu, conține 31 comunicări științifice prezentate la
simpozionul din 30—31 mai 1979 la Cluj-Napoca, organizat
de filiala clujeană a Academiei R. S. România*). Acest sim-
pozion care continuă prezentarea tabloului ecologic al făge-
telor din România, Începută la Congresul Internațional de
botanică dc la Cainbridge (prof. Al. Borza, 1931), are marele
merit de a II declanșat reconsiderarea rolului ecologie șl eco-
nomic al făgetelor din spațiul carpatin. Valoarea lucrărilor
elaborate rezidă In tradiția științifică a școlii clujene dc bio-
logic, Inaugurată dc savanții Emil Racovlță, Alexandru Borza
și Emil Pop dar și In rezultatele cercetărilor multidisciplinare
obținute în domeniul cunoașterii științifice a făgetelor de
actuala echipă de cercetători și cadre universitare.
Din volumul de față sc relevă următoarele aspecte, con-
cluzii șl orientări primordiale. Astfel:
— Din punct de Vedere etnobotanle, toponimic, blolslorlc și
al etnogenezei poporului român, se constată că „una dintre
zonele blogeograficc ale Carpaților Meridionali, frapant domi-
nate de fag, primește numele dc Făgăraș (munți și țară).
Cele mai vechi atestări toponimice pentru „Făget”, nccon-
taminate dc o posibilă influență silvo-hotauleă contemporană,
din ,,fagas" = fag le găsim In Transilvania astfel: „1291
Fogorns..comuna Făgcțcl: „1507 Fuzechel” (Hunedoara);
comuna Făget : „IMS Fagyath. . .*' (Banat) etc. (cf. Coriolan
Suclu, 1967). înțelegem astfel că făgetul ca expresie a carpa-
ticului nostru, arc rolul de matrice biocenologică In care s-a
conservat, niodlficfndu-se totuși populația indigenă devenită
romanică împreună cu el. Făgetele au constituit „cortina
ecologică'' In fața căreia entuziasmul călăreților cu coifuri
de aramă s-a spulberat definitiv, neputincios” (dr. biolog
Al. Filipașeu). Amploarea extensiei naturale a fagului în spa-
țiul geografic românesc, justifică remarca prob M. Drăeea
(1938), potrivit căreia „dacă în terminologia noastră fores-
tieră și in toponimia românească nr II prins mnl adine elemen-
tul lingvistic slav, România ar II fost astăzi o Imensă Bucovină.
Deoarece Insă, nimic nu este mai latinesc in limba română
•> Eveniment consemnat in Revista pădurilor, nr. 5, 1979,
pag. 319.
ca numele de arbori, România este un imens „făget”, un
întins „făgar” son „făgăraș” șl poale fl pe drept ruvlnt numită
„țara fagilor" (dr. doc. V. Giurgiu). De asemenea, despre vic-
toria Ini Ștefan cel Mare din Codrul Cozminului, din anul 1497,
potrivit cronicarului polon Al. Guanln (1581), aflăm că
oastea invadatoare a regelui loan Albert surprinsă Intr-o
bucovină (pădure de fag), in care aborli erau „Inflamați”
(tăiați pină aproape dc scoarță) a fost in bună parte nimicită
și capturată (dr. biolog E. Țopa).
— Sub raport ecologic rezultă că deși arealul fagului ocupă
circa două treimi din suprafața fondului forestier actual,
prin exploatările rapace carc recoltează aproape 50% din
\ olumul lemnului antrenat In circuitul economic, el a ajuns
astăzi la abia 30% din suprafața pădurilor țării. înlocuirea
masivă a fagului — chiar de productivitate inferioară— toc-
mai în etajul altitudinal cel mai critic, provoacă grave deze-
chilibrări naturale care sc extind logaritinic în raport cu
distanța de propagare In zonele dc coline și ctmpic (dr. doc.
V. Giurgiu).
— Sub raport medlogen și ecoproteetlv este imposibil dc
imaginat menținerea echilibrului în natură în spațiul car-
patin și pericarpatin fără aportul excepțional al făgetelor.
Se evidențiază cu prioritate rolul medlogen, in special pentru
formarea dc soluri bogate (dr. ing. C. Bindiu), puternic
înrădăcinate și cu litieră abundentă (dr. ing. Z. Oareen),
funcțional (dr. ing. X. Pătrășcoin) șl ceoprotectîv al făgetelor
prin perfecțiunea structurilor ecosistemice interne (dr. ing.
R. Dissescu și dr. ing. I. Leahu) precum și capacitatea lor
antienlropicâ (prof. dr. ing. V. Slănescu și prof. dr. doc.
C. D. Chiriță). Făgetele rămln astfel „structurile disipatlv'c
optimizate in acest spațiu blogeograflc prin cea mal eficientă
reducere sau tamponare u entropiei... u căror strategie este
orientată In direcția minimizării unor dereglări eeologiccc care
nr putea să apară in arin lor potențială. .. fiind cel mal efi-
cient baraj Ontieniropic de n cărui integritate depinde bune
desfășurare n proceselor blocenotlcedin aria carpaio-denublană.
Dereglările hidrologice cu Întregul lor cortegiu de consecințe,
amorsate tocmai In bazinele de recepție nle unor făgete,
rămln exemple Io care nu ur mol trebui să ne rcferlm”(dr.
biolog X. Boșcaiu),
— Snb rnporl productiv șl predictiv făgetele noastre apro-
vizionează cu materie primă cca mai modernă industrie a
lemnului dc fag din Europa, ceea cc duce la neliniștitoarea
reducere ireversibilă a posibilității pădurilor dc fag imprimată
48
REVISTA PĂDURILOR * Anul 9S * 1983 * Nr. 1
prin : 1) Însăși planificarea amenajisficu cart numai In pe-
rioada t974 — 1980 a determinat scăderea fondului dc
producție exploatabil cu 28 milioane m3; 2) suprasolicitarea
acestor păduri, chiar și peste posibilitatea epuizantă stabilită
prin amenajamente; 3) extinderea forțată a rășiuoaselor in
arealul fagului. Prin urmare, viitorul făgetelor se decide in
actualele decenii de generația actuală care dă astfel asaltul
asupra ultimelor Structuri dc rezistență ecologică ale arcului
carpatic, respectiv asupra făgetelor. Dc aceea, nici un efort
nu va fi prea mare dacă va contribui la conservarea acestui
inestimabil tezaur național (dr. doc. V. Giurgiu).
Ga o concluzie generală a publicației, care poate constitui
totodată și un dramatic apel la rațiune Înainte de ireparabilul
iminent, rezultă că „este riscantă acordarea unul credit prea
mare opiniei, ine 6 larg răplndlte, că tnrășlnarea sau reducerea
participării foioaselor diu alcătuirea pădurilor carpatine or
putea avea repercursiunl favorabile, la o durată mai Îndelun-
gată, asupra economiei naționale... în raport eu pădurea
autentică, ori ee plantație va rămlne totdeauna un ecosistem
artificializat, cu o rețea de interacțiuni subdimensionată șl
suborganizată. în numeroase țări silvicultura autentică este
deja înlocuită prin lignioultură, care rămlne o palidă imitație
a ecologiei forestiere. Dar tradițiile silviculturii românești ple-
dează cu toată convingerea pentru conservarea autenticității
făgetelor carpatine, renunțind la orice Încercare de a demonta
— chior parțial — acest dispozitiv ecoclbemetlc optimizat
Intr-un răstimp îndelungat In care Istoria vegetației pâmintului
românesc a Investit o experiență nllt de bogată" (dr. biolog
X. Boșcnlu). Acest apel este cu atlt mai elocvent cu cit vine
din afara sectorului forestier, din partea unui biolog de
frunte din țara noastră. Această opinie se corelează cu afir-
mația potrivit căreia ..prin diversitatea genetică șl ecologiei,
prin lorniele structurale evoluate, făgetele Homdnlcl îndepli-
nesc nn rol peren, multifuncțional, unle șl intransmisibil”
(dr. doc. V. Giurgiu).
Dr, ing. Gr. I). Sloleulesru
Prof. dr. N. HUGĂREAXU, dr. ing. I. LEAHU: Amenajarea
pădurilor. Editura Ceres, București, 1982.
Apărut Intr-un moment In care rememorarea principiilor,
metodelor și tehnicii de organizare a pădurilor in conformi-
tate cu sarcinile gospodăriei silvice este mai necesară ca
orietnd, tratatul de amenajare a pădurilor pc care 11 recoman-
dăm tuturor silvicultorilor constituie fără Îndoială un eveni-
ment editorial de prim rang pentru cartea și lumea silvică.
Tratatul, dezvoltat pc 138 pagini, format 16,5 X 24,0 cm,
cu 99 figuri, 47 tabele, o anexă, o listă bibliografică de 271
titluri și un index alfabetic al termenilor tehnici și al autori-
,lor citați, reprezintă o amplă sinteză privind știința și prac-
tica amenajării pădurilor. El este împărțit In nouă capitole
referitoare tn mod succesiv la: 1) noțiuni și principii
generale; 2) principii, mijloace și modalități de organizare a
pădurilor din punct de vedere teritorial; 3) criterii de bază
In organizarea și conducerea arboretelor; 4) principii, con-
diții și mijloace de organizare și conducere structural-func-
țională a unei unități de gospodărire, ca ansamblu unitar de
arborete (sistem); 5) metode de amenajare; 6) elaborarea
proiectului de amenajare; 7) aplicarea, controlul și revizui-
rea proiectelor de amenajare; 8) condiții, mijloace șl măsuri
organizatorice privind amenajarea pădurilor de interes social;
9) organizarea și desfășurarea lucrărilor dc amenajare.
Din parcurgerea acestor capitole se desprinde tendința
generală, conformă ideilor promovate de majoritatea disci-
plinelor științifice moderne, dc a trata atlt obiectul amena-
jării — deci pădurea, In ansamblul său —, olt și acțiunea de
organizare și conducere a pădurii, ca sisteme cibernetice dis-
tincte și caracterizate prin integralitate, echilibru dinamic și
autoreglare. în acest sens, admițlnd că pădurea ca sistem
biologic tinde In mod natural spre starea de echilibru dinamic,
care îi asigură autoconservarea, autorii subliniază că antrena-
rea ei In circuitul economic obligă la considerarea sa ca sistem
bio-economic cc trebuie adus prin judicioase măsuri dc gospo-
dărire la starea adecvată funcțiilor de producție și de pro-
tecție ce-i slnt atribuite. Din acest motiv, amenajarea pădu-
rilor devine „știința organizării și conducerii structiiral-func-
țlonale a pădurilor, în conformitate cu sarcinile social-eco-
nomice ale gospodăriei silvice1’, iar activitatea in cauză se
desfășoară după o metodologie, definită In raport cu schema
generală a sistemelor cibernetice, prin: intrări — structură —
ieșiri — conexiune inversă.
După prezentarea corectă a desfășurării activității de con-
ducere a pădurilor, autorii enunță ca principii fundamentale,,
principiul continuității, principiul productivității, principiul
\ alorificării optimale a resurselor pădurii șl principiul estetic.
Se observă că ultimlle două slnt diferite de cele adoptate prin
normele tehnice de amenajarea pădurilor, respectiv principiul
Îmbunătățirii rolului da protecție a pădurilor și principiul
măririi eficienței funcționale. Se pare că înlocuirea acestora
din urmă nu este legată numai de faptul că formularea lor
este oarecum deficitară (in definitiv, ideea de mărire a efi-
cienței funcționale include șl Îmbunătățirea rolului de pro-
tecție), ci și de un mod deosebit de abordare, care este și
el, după părerea noastră, discutabil. Dacă valorificarea opti-
mală a resurselor poate fi ridlcată.la nivel dc principiu, aspec-
tele legate de estetica pădurii pot fi tratate, alături de alte
obiective cu caracter social-economlc, In cadrul principiului —
mai cuprinzător — privind eficiența funcțională, enunțat
de normele tehnice in vigoare.
Treclnd la bazele teoretice, mijloacele si modalitățile
de organizare a pădurilor din punct de vedere teritorial,
■autorii discută diferitele modalități dc organizare posibile
(pc unități de producție, pe serii de gospodărire și pe unități
mixte), arătlndu-le avantajele și dezavantajele, propunlnd
apoi o terminologie originală (upeu) și criticînd-o pc cea
existentă (unitatea dc producție — unitatea amenajistică).
Trebuie precizat lusă că In cc privește organizarea într-o
primă etapă a lucrărilor de amenajare pe mori unități fores-
tiere (MUF), ea s-a făcut In spiritul etatizării pădurilor și a
desființării proprietății particulare asupra acestora, ca și
intr-un moment clnd bazele unei organizări pe ocoale silvice
sau pe- serii de gospodărire cu caracter naturalistic lipseau
prac tic, cu dosăvirșire șl nici nu au apărut declt după Încheie-
rea primei campanii de amenajare integrală a pădurilor.
înainte dc a trece la principiile, condițiile șl mijloacele de
organizare și conducere struetural-funcțională a unităților
de gospodărire In cadrul cărora se tratează despre măsurile
organizatorice pentru asigurarea stabilității fondului de pro-
ducție, despre fondul de producție normal și despre structura
acestuia șl mijloacele dc asigurare a realizării ei (ciclul, posi-
bilitate), autorii consideră necesar să dezvolte criteriile de
bază ale organizării și conducerii arboretelor, induzlnd Intre
acestea, stațiunea, rolul speciilor lemnoase și al arborilor indi-
viduali, rolul structurii arboretelor In exercitarea funcțiilor
lor de producție, de protecție și estetico-sanitare, precum și in
rezistența lor la acțiunea agenților externi perturbatori și In
sfirșlt, exploatabili tatea.
în cunoștința criteriilor dc bază, a principiilor, condițiilor
și mijloacelor de organizare șl conducere a unităților de gos-
podărire, se trece In capitolul următor, la expunerea siste-
matică a metodelor dc amenajare, de la metoda parchetației,
plnă la metoda controlului. Un loc important In această
succesiune, revine metodei creșterii indicatoare, aplicată dc
de peste 20 de ani in amenajamentul românesc. Ea este
amplu descrisă, atlt in forma sa generală, cit șl In varianta
inclusă in actualele norme tehnice pentru amenajarea pădu-
rilor și In așa fel Incit In capitolul privind „elaborarea proiec-
tului de amenajare" nici nu mai este necesar să se revină
asupra ei, declt cu precizarea că in general este util ca rezul-
tatul obținut să fie comparat cu acelea deduse și prin apli-
carea altor modalități de calcul, cum ar fi cclc specifice meto-
dei claselor de virstă, procedeul aproximațiilor succesive sau
programarea matematică. în schimb, in acest din urmă capi-
tol se expun, după tratarea modului in care se realizează
informarea In amenajamentul forestier românesc, respectiv
prin cartografia amenajistică, descrierea parcelară și modali-
tățile de prelucrare automată a datelor culese, cu deose-
bire, condițiile de stabilire a țelurilor dc gospodărire, plani-
ficarea lucrărilor de conducere a procesului de normalizare a
pădurii și implicit a recoltelor de lemn In codru regulat,
codru grădinărit, crlng și conversiune, precum șl a opera-
țiunilor de cultură a pădurilor, de recoltare a produselor
accesorii șî de dotare cu drumuri.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
49
O atenție deosebită, este acordată de autorii tratatului,
problemei aplicării controlului și revizuirii proiectelor de
amenajare, deoarece prin aceasta se asigură de fapt funcțio-
narea și reglarea sistemului cibernetic al organizării pădurilor.
In sfirșit, ca șl In ediția din 1967, se prezintă destul de
larg, condițiile, mijloacele și măsurile organizatorice privind
amenajarea pădurilor de interes social, aspecte care continuă
tă suscite un mare interes pentru practica silvică. Apoi, cu
o succintă trecere In revistă a organelor dc amenajare din
țara noastră și a modului in care se desfășoară lucrările de
această natură, se Încheie această valoroasă și remarcabilă
operă de specialitate. Ea reprezintă, fără îndoială, un pas
înainte In disciplina respectivă, dar numai un prim pas pc
calea relativ dificilă a înlocuirii unor concepte tradiționale,
cu altele de avangardă. Meritul de a fi făcut acest pas rămîne
oricum profesorului dr. Nicolac Rucăreanu și dr. Ing. losif
Leahu, care se Înscriu astfel cu o nouă și valoroasă lucrare In
bibliografia forestieră românească.
Ing. George Bnmbu
LEENDERT VAN DER PIJL: Fenomenul de dispersare la
plantele superioare (Principles of Dispersai in Higher Plants).
Ed. a IlI-a, Springer-Verlag, Berlin, Heidelbcrg, New, York,
1982, 215 p., 30 fig., 372 ref. bibi.
Lucrarea reprezintă un studiu botanic complex asupra
căilor și mijloacelor folosite In plantele superioare In scopul
deplasării organelor lor de reproducție tn stațiuni In care pot
da naștere unei noi generații. Fenomenul de dispersare — In
cadrul căruia diseminarea reprezintă numai o parte — re-
prezintă o verigă hotărltoarc In asigurarea Continuității
vieții plantelor pe pămînt, cunoscut fiind faptul că spre deo-
sebire dc animale care-și pot selecta in mod activ noul habi-
tat, plantele sint in general pasive sub acest aspect.
Fenomenul este prezentat In toată complexitatea lui,
începind cu organele și mecanismele ce fac posibilă dehlscența
și dispersarea organului reproductiv, deplasarea lui In spațiu,
fixarea pe un substrat adecvat și, in final, germinarea. Meritul
deosebit al profesorului emerit Van der Pijl constă mai ales
tn studierea acestui feomen de importanță vitală pentru plan-
tele superioare sub raport ecologic. In toate zonele de vege-
tație ale Tcrrci, dar cu precădere în zona tropicală.
în primele capitole ale lucrării slut tratate aspecte privind
terminologia, organele de dispersare, relațiile dintre flori,
semințe și fructe. în continuare, sint prezentate 11 Clase ecolo-
gice. de dispersare, stabilite In funcție dc agenții ce o provoacă
și care pot ii : invertebratcie, peștii, reptilele, păsările, mami-
ferele, furnicile, exteriorul primatelor, viului, apa, plantele
însăși sau greutatea seminței. Strategia dispersiei și biocenoza,
instalarea și evoluția organelor dc dispersare constituie
obiectul următoarelor trei capitole. în partea finală a cărții
SC prezintă dezvoltarea ecologică la fructele plantelor legumi-
noase, a gramineelor și rolul omului In aceste procese.
Silvicultorul găsește In lucrare numeroase referiri la pro-
cesele de diseminare, a speciilor lemnoase în diferite zone
ale hunii, ca și la speciile erbacee cu care primele intră de
multe ori în competiție pentru ocuparea și menținerea teri-
toriului. în felul acesta, caracterul de studiu botanic funda-
mental al lucrării este completat prin aspectele Iui aplicative
ce pot interesa tn egală măsură un cerc mai larg de agronomi,
pomlcultori și patologL
Condițiile grafice și tiparul studiului se înscriu pe linia
celorlalte realizări dc ținută ale binecunoscutei edituri.
Lucrarea poate fi consultată la biblioteca I.C.A.S.
Dr. ing. S. Radu
Revista revistelor
Guy de Re urc : Cubajul cibernetic. în: Forăts de
France et action forestiere, Paris, 1982, nr. 251, pag. 16—18.
Se descrie aparatul de inventariat materialele lemnoase
denumite „Le cubeur sylve”, de fabricație americană, care
se prezintă ca un calculator cu dimensiunea de 9/20 cm,
cîntărind 650 grame. Claviatura posedă 10 taste numerice,
15 prntru funcțiuni șl transmiteri, un enter și o rezervă.
Ecranul luminos afișează 16 caractere alfanumerice, roșu pe
fond negru foarte vizibil In obscuritate și la lumina naturală
indlcrectă. Funcționarea este asigurată dc patru baterii
standard cu autonomie de 75 orc. Ecranul se decuplează
automat dacă se depășesc 20 secunde Intre două înregistrări.
Aparatul este programat pentru cubajul arborilor in picioare
sau al buștenilor. Memoria cuprinde Intre 16000 — 3200(1
caractere, după tipul aparatului. Pentru folosirea în pădure,
utilajul este așezat pe o planșetă care sc poate fixa pe corp
prin două bretele și o centură avind izolare termică, protecție
în contra umezelii și a luminii. Se pot Înregistra pină la 255
suprafețe de probă șl opt calități tehnologice pentru flecare
din cel 8000 arbori. Pentru cubajul buștenilor se pot folosi
24 tarife. Rezultatul afișat pe ccrân se prezintă sub trei
forme și anume: o listă de arbori avind numărul de Înregistra-
re, specia, tabela folosită, diametrul sau circumferința, înăl-
țimea, calitatea și volumul; o listă de cantități care indică
pentru fiecare lot, pentru fiecare specie și pe categorii de
diametre următoarele : numărul triunchiurilor, volumul total
pe categoric, volumul mediu, Înălțimea medie a fiecărei cate-
gorii și proporția volumului fiecărei categorii față de volumul
pe specie ; o listă de calități cu aceleași caracteristici dar care
grupează diametrele pe categorii de grosimi. Aceste rezultate
se pot Înregistra pe imprimate ceea ce exclude birocrația.
B. T.
Dimitri, L., Vaupcl, O., Rapp, II. J.: Cercetări privind
Influența diferitelor operațiuni culturale și a măsurilor de
protecție asupra dezvoltării plantațiilor de molid. în : Allgc-
meine Forst und Jagdzeitung, Frankfurt/Main, 1982, nr. 3,
pag. 37—50, 2 tab., 20 fig., 23 ref. bibliografice.
In nouă suprafețe de probă din șapte ocoale silvice In
Landul Hesscn, H.F.G., pc stațiuni variate și cu densitate
diferită a vlnatului, s-a cercetat efectul unor măsuri dc cul-
tură și protecție asupra dezvoltării plantațiilor dc molid.
După șase perioade de vegetație s-a prelucrat și interpretat
materialul, rczultind următoarele : 1) împădurirea cu molid
șă se execute foarte urgent și îngrijit, imediat după curățirea
parchetului, cu puieți viguroși, folosind dispozitivele uzuale
(3000 - 3300 buc/ha ; 2,5 x 1,2 m pină 3,0 x t ,0 ni). 2) Măsurile
de Îngrijire șl de protejare cn degajări, erbieidâri, îngrășă-
minte, protecția individuală sau combinațiile dintre acestea,
nu au dat rezultate in primele 3 perioade de vegetație, cure
să Justifice costurile șl efortul depus, 3) După alte trei perioade
de vegetație, degajarea a avut efect negativ asupra dezvol-
tării In înălțime din cauza unei vătămări mai accentuate dc
către vlnat și a transpirației moi puternice și neproductive.
Numai In suprafețele îngrădite și foarte Inierbate, degajarea
ft stimulat puțin creșterea în înălțime. Acest fapt impune să se
renunțe la degajarea culturilor de molid. 4) Protecția indivi-
duală împotriva vlnatului n-a dat rezultate evidente. Dacă
totuși se vor proteja In viitor puieții In contra roaderii de
iarnă și de vară, atunci să sc execute numai după a treia
perioadă dc vegetație, la circa 1000 — 1300 puieți bine dezvol-
tați șl anume la fiecare al doilea sau al treilea exemplar pe
rînd. Alte măsuri pentru protecția individuală n-au dat re-
zultate. 5) Ierbicidarea a dat rezultate numai în suprafețele
îngrădite și puternic Inierbate cu Calamagrostis, ferigi ele.
50
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
Efectul poate fi imbum'ltățit prin acordare dc Îngrășăminte.
6) Aplicarea dc îngrășăminte să se facă pe stațiuni foarte
sărace, pc bază de analize, ți numai tn parcele Îngrădite. 7) în-
grădirea suprafețelor este favorabilă unde există un efectiv
mare dc cerbi, în zone bogate In căpriori, efectul gardului nu
este așa de evident. In afară de faptul că îngrădirea este foarte
costisitoare și nu se poate executa pretutindeni, este necesar
să se observe dacă se produce un avans de creștere, și numai
în funcție de aceasta să se îngrădească arboretul pentru a sc
evita zdrclirca arborilor In stadiile mai avansate de dezvol-
tare,
B.T.
M a u r e r, E.: Doborlturlle de vlnt șl rupturile de zăpadă
produse timp de 25 ani In Republica Federală Germania,
în : Allgemeine Forst-Zeitschrift, Miinchen, 1982, nr. 14,
pag. 395 -397, 1 figură.
Se face o retrospectivă privind calamitățile, produse dc
vlnt și zăpadă In perioada 1953/64—1977/78, indicindu-se.
cauzele, posibilitățile de combatere și situația in perspectivă.
Se apreciază că In R.F.G. 20% din posibilitate provine din
aceste calamități, ale căror cauze sint de căutat Încă tn
secolul XVIII de cind s-a accentuat Introducerea molidului cu
rădăcină trasantă în afara arealului său natural, de cind
s-au cultivat arborete pure, echienc. nestructurate, S-au exe-
cutat deficient sau deloc tăierile de îngrijire, s-au cultivat
arborete cu densitate exagerat dc marc, nu s-au creat benzi dc
protecție, nu s-a urmărit apărarea prin acoperire, s-au folosit
proveniențe necorespunzătoare si altele. Doborlturile SC
accentuează dacă ritmul rafalelor coincide cu oscilația proprie
a arborilor, In arboretele situate pe versanți expuși cu sol
superficial sau Inmlățtinat și de asemenea cu Înaintarea In
vlrstă, în arboretele prea puternic sau prea tirziu rărite și
la unele specii predispuse doboriturilor în următoarea ordine
descrcsclndă: molid, duglas, piu, laricc. Rupturile de zăpadă
calamitează mai ales rășinoasele, arboretele tinere fără struc-
tură verticală, cu arbori zdreliți și bolnavi, pe versanți cu
expoziție E sau NE la altitudini între. 4011--900 m. Rasa și
genotipul sînt clemente determinante pentru rupturile de
zăpadă. Enumerarea cauzelor principale indică cit de multi-
laterală este această problemă. Se consideră că In viitorul
apropiat, aceste calamități vor continua să se producă căci
toate măsurile preventive luate, cum ar fi crearea de ameste-
curi superior structurate, stabilizarea arboretelor tn interior
și în exterior, alegerea speciilor proprii stațiunii ți fortificarea
lor printr-o conducere adecvată, vor avea efect abia după un
timp mai îndelungat, probabil abia in mileniul următor,
cind datorită acestor eforturi, arboretele vor fi mai stabile
declt cele existente in prezent.
b.t.
B R O : Utilaj nou pentru măsurarea vitezei de circulație a
sevei la arbori. în : Allgemeine Forst-Zeitschrift, Miinchen,
1982, nr. 11, pag. 106, 1 figură.
Noul aparat folosind propagarea căldurii suplimentare
Intre două puncte apropiate, stabilește viteza de circulație
a sevei mal simplu decît cu metodele bazate pe colorație sau
cu izotopi. Aparatul clntărește 11 kg și folosește baterii dc
12 V sau energie de la rețea. Pentru măsurători se fac In
arbori trei guri dc circa 2 mm diametru, adinei de 50 mm și
distanțate la 0,5—0,9 cm. Sondele introduse în arbore sc
izolează cu benzi da aluminiu de temperatura exterioară.
B.T.
F i 11 a K a r 1; Alegerea arborilor de viitor in funcție
de proporția coroanei sau a diametrului de bază? în : Allge-
meine Forstzeitung, Wien, 1982, nr. 11, pag. 313, 1 figură.
Autorul propune un procedeu simplu și practic pentru
alegerea arborilor de viitor cunoscînd că coeficientul de zvel-
teță HjD = 80 asigură In general stabilitatea molizilor.
Pentru diminuarea rupturilor dc zăpadă se recomandă ca
arborii să fie aleși in funcție dc lungimea coroanei după urmă-
toarea regulă empirică: „dacă coroana verde este mai mare
declt 50 % din lungimea fusului, arborele este stabil”. Unele
cercetări arată că există o legătură Intre lungimea coroanei și
valoarea HID, dar acest raport nu poate fi recomandat ca
indicator dc stabilitate. în schimb, înălțimea poate fi ușor
stabilită și în funcție de aceasta, diametrul minim care este
egal cu I/(m) + 25%. De exemplu, înălțimea arborelui = 14
m -T- 25% (3,om) = Dmin. = 17,5m. Uneori se solicită ca
UD să fie 75, In acest caz se mărește Înălțimea cu 1/3 (D mln
(cm) = H(m) + 33%). în concluzie, arborii de viitor trebuie
să albă un D min (m) = H(m) 4- 25 %; să fie sănătoși și
distanțați Intre ei la 4 m. Se mal pot folosi și alte criterii
ca: simetria coroanei, calitatea trunchiului, vitalitatea, re-
partizarea uniformă etc. în final autorul conchide: „cu cit
regula este mai simplă, cu atitși aplicarea ei este mai simplă”.
B.T.
Olberg-Kallfass, R. și Schonhar, S.: Cu pri-
vire la tratarea vătămărilor de colectare Ia molid, în: Allge-
meine Forst-Zietschritt, Miinchen, 1982, nr. 7, pag. 189 — 190,
xef, bibliografice.
în perioada de vegetație coaja molidului este foarte sen-
sibilă la loviri mecanice. La colectarea lemnului se produc
răni destul dc mari prin care pătrund ciupercile dăunătoare..
Putregaiul roșu provocat se Întinde tn susul arborelui cu mal
mult de un decimetru pe an. Pentru a se evita pierderile
economice este necesar ca cel puțin arborii de viitor să fie
tratați cu substanțe protectoare. în articol se descrie un pre-
parat nou, produs de o firmă din R.F. G., care se aplică pe
rănile mai mari de 10 cm’ și pe rădăcinile vătămate. Nu sc
tratează răni mai vechi și nici arborii care conțin In mod
cert putregai roșu. Preparatul are efect numai dacă se aplică
imediat, maximum 24 ore după rănire. Vătămările produse
la fag nu trebuie tratate tntruclt cercetările au stabilit că la
această specie nu se constată atac de ciuperci.
B.T.
Krugcr, H, : înmulțirea vegetativă a speciilor de rășlnoase
șl foioase. în: Allgemeine Forst-Zeilscbriff, Miinchen, 1982,
nr. 9/10, pag. 243—246, 23 tabele.
înmulțirea vegetativă a speciilor forestiere asigură păstra-
rea In totalitate a însușirilor genetice. Printr-o elaborare
Îngrijită a metodelor specifice de înmulțire, se pot realiza
plante care să producă maximum de masă lemnoasă stih
raport cantitativ ți calitativ. în R.F.G. s-au făcut unele
cercetări In această privință, care Insă s-au abandonat din
cauza rezultatelor ncsafisfăcăf oare (stabilire greșită a patului
germinativ, folosirea de butași de la arbori prea bătrlni,
alegere necorespunzătoare a perioadei de butâșirc). în afară
de aceasta nu s-a dat importanța cuvenită speciilor de foioase,
în prezent situația s-a schimbat și din cauza sistării impor-
turilor de lemn exotic, fiind deci necesar de a se îmbunătăți
producția cantitativă și calitativă. în articol se prezintă
unele aspecte ale acestei probleme și se arată că pentru molid,
paltin și anin negru s-au elaborat metode vegetative valabile,
rezultate parțiale există pentru tei șl cireș șl că trebuie rezol-
vată încă problema iernării. S-a stabilit de asemenea patul
germinativ pentru fiecare specie. Se recomandă butășirea In
sere din cauza sensibilității materialului, iar operația să se
execute in perioade normale de vegetație. în final se arată că
nu trebuie precupețit timp și fonduri pentru găsirea de metode
de Înmulțire pc cale vegetativă valabile pentru practică.
B.T.
Petri, H. : Probleme de cercetare ale creșterii arboretelor
din punctul de vedere ui amenajării și culturii forestiere. în:
Allgemeine Forst und Jagdzeitung, Frankfurt am Main,
1982, nr. 1/2, pag. 6 — 10, 14 ref. bibliografice.
*
Se analizează sarcinile In perspectivă ale creșterii și renta-
bilității arboretelor prin prisma amenajării și silviculturii.
Pentru cartarea stațională prezintă interes prioritar, legătura
intre stațiune și rentabilitatea potențială. în această privință
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nt. 1
51
este de cercetat nu numai nivelul rentabilității ți spațierea
de realizat dar și dezvoltarea naturală a speciilor ce vege-
tează pe principalele tipuri genetice de sol. Trebuie cunoscută
șl stabilitatea care se poate realiza ți folosirea maximală a
stațiunii. Eforturile trebuie să se ex tindă ți asupra celor tnai
favorabile amestecuri, pentru a depista factorii care influen-
țează creșterea și anume : relațiile ecologice, modul de creare
a arboretelor, diferența de vîrste, amestecuri ți structuri.
La aceste cercetări să nu se omită influențele economice
asupra aspectelor ecologice și viceversa. Este important dc
cunoscut cum reacționează arborele individual tnr-un arboret,
ca urmare a modificării factorilor ecologiei, avind In vedere
că pădurea exercită multiple funcțiuni. Dorința de a mic-
șora riscul exploatărilor este legată de necesitatea realizării
stabilității arborelui și arboretelor. In care caz forma arbo-
relui impus de statică să nu contravină realizării unei calități
superioare a lemnului. Autorul mal propune următoarele
'cercetări speciale: realizarea de programe șl modele de
conducere pentru principalele țeluri de producție; cunoașterea
aprofundată a speciilor exotice și a arborilor proveniți din
butași; continuarea experimentărilor privind proveniențele
și aplicarea îngrășămintelor; stabilirea creșterii șl masa
lemnoasă produsă de arboretele aflate in stare de regenerare
h.t.
B er g el, D.: Influența producției de masă lemnoasă asupra
valorii h/d In arboretele de molid. în : Allgemeine Forst und
Jagdzeitung, Frankfurt am Main, 1982, nr. 1, pag. 67—72,
4 fig., 5 tab-, 21 ref. bibliografice.
Raportul h/d servește. In afară de alte scopuri șl pentru
caracterizarea stabilității și densității arboretelor. Din nume-
roase măsurători in 15 suprafețe de probă făcute de Institutul
de cercetări forestiere din Saxonia-Inferioară, la rărituri in
molidișuri, după tabele de producție existente, s-a putut sta-
bili cum acționează nivelul producției de masă lemnoasă asupra
valorii h/d. Pentru anumite intensități de răritură a reieșit
că h/d este evident mai mic In suprafețele cu producție
mate decît In cele cu volum mic de masă lemnoasă. Aceasta
este valâbll atlt pentru întregul arboret cit și pentru etajul
dominant.
.B.T.
Mitscherlich, G. și Weise, U. : Cercetări privind
frlnarea creșterii la molid. în: Allgemeine Forst und Jagd-
zeitung, Frankfurt am Main, 1982, nr. 6, pag. 97- 104,
5 fig., 4 tab., 12 ref. bibliografice.
, Pentru a elucida In ce măsură se produc pagube de către
vlnat prin clupirea Vlrfului șl a ramurilor laterale, s-au făcut
cercetări pe numeroase suprafețe de probă in două ocoale
Silvice. S-au tăiat vtrfurile molizilor plantați, la Înălțimea de
1,10 m șl la 0,7 m iar crăclle laterale s-au retezat In formă de
cilindru șl cop. S-a constatat că după 3 — 6 ani, creșterea In
Înălțime a atins treptat valorile din suprafața mar tor. Creșterea
In diametru a intirziat mal puțin decît cea in Înălțime. De
asemenea s-au constatat leziuni pe trunchi, care in parte s-au
cicatrizat, cu urmări Încă necunoscute. Pierderile In volum
se vor putea constata abia după 2—3 decenii.
B.T.
R e e m t s a , J. B. și L a a r, A. : Efectul fertilizării asupra
creșterii secțiunii la diferite Înălțimi din fus. In : AII ge-
me ine Forst und Jagdzeitung, Frankfurt am Main, 1982,
nr. 6, pag. 110—115, 8 tab., 12 ref. hibUograflcc.
S-au făcut măsurători la 90 arbori intr-o parcelă de molid de
46 ani, la 0,5 h, 0,75 h și la Înălțimea pieptului, după ce in
perioada 1971 — 1976 s-nu făcut amendamente cu Îngrășăminte
conținlnd N P K Ca, pentru a se constata efectul asupra
creșterii relative a secțiunii respective. în toate cazurile s-a
constatat o creștere evidentă a suprafeței de bază (la 1,3 m).
La 0,5 h au rezultat valori diferite In funcție de ingrășănilnt
Iar la 0,75 ha tn toate cazurile efectul a fost mai redus.
B.T.
A b e t z , P. și Ktl n s tl e , E.: Cu privire la formarea
lemnului de compresiune la molid. în : Allgemeine Forst und
Jagdzeitung, Frankfurt am Main, 1982 nr. 7, pag. 117 — 127,
7 fig., 3 tab., 8 ref. bibliografice.
Motive economice și priorități ecologice au determinat
aplicarea de dispozitive de plantare rare. în arboretele dese
deja create, se extrag ulterior unele elemente prin tăieri
geometrice sau selective. în acest fel, molidul se dezvoltă tn
tinerețe cu o coroană mul bogată fiind mai rezistent la ruptu-
rile de zăpadă. în stadiul dc prăjini? și părlș se constată
rareori doboriturl de vlnt, dar se observă adesa arbori aple-
cați. mai ales după furtuni și zăpadă umedă. Acești arbori
produc In anii următori lemn de compresiune, care este dc
calitate inferioară. întrucit s-a constatat că și alți arbori for-
mează acest lemn, s-au extins mult investigațiile .și în alte
arborete. in cercetări nu a rezultat o legătură certă intre
Înălțimea arboreului și formarea lemnului de compresiune.
La acela? coeficient dc sveltcță, arborii labili formează mai
mult lemn presat decît cei stabili. Cu cit h/d crește, sc for-
mează mal mult lemn dc compresiune, mal ales la arborii
instabili. Ca Îndrumare pentru pactieă rezultă eă interven-
țiile puternice respectiv un număr mic de arbori /ha realizează
arborete stabile față dc rupturile de zăpadă iar realizarea
creșterii de masălemnoasă mai ales în plafonul arborilor domi-
nanți, nn duce Ia formarea lemnului de compresiune. Pe sta-
țiuni umede sau predispuse la Inmlăștinare. arborii pol da
naștere Ja lemn de compresiune, mai ales după o răritură,
•în special din cauza slabei ancorări a molidului.
B.T.
R e i m o s e r , F.: VInătonrea In căprior Intr-un fond montan
de bonitate superioară In condițiile schimbării tratamentelor,
în: C.entrallblatt fur das gesamfe Forstwesen, Wien, 1982,
nr. 3, pag. 157—169, 6 fig-, 8 ref. bibliografice.
Intr-un fond de vluătoarc cu o densitate de 15 căpriori
100 ha s-au făcut cercetări ecologice și cinegetice tnai ales
sub influența deosebită a tratamentelor asupra vlnatului și
a pădurii, Sc demonstrează că pagubele produse de vlnat sc
pot reduce efectiv prin măsuri silv iculturale. Astfel, In tăierile
rase cu regenerare artificială a molidului, unde hrana vlna-
tului este redusă, se pot produce pagube mari chiar la o densi-
tate redusă a vlnatului. în schimb, in pădurea cu tratamente
bazate pe regenerări naturale, se produc pagube mai reduse
chiar la o densitate mare a vlnatului.
B.T.
8 a c h s sc , H. și Si min s eu, D.: Cercetare privind
legătura posibilă tnlre rănirea mecanică a fusului șl producerea
inimii la Fagus siloallca. în: Forstarchiv, Hannovcr, 1981, *
nr. 5, pag. 179—183, 10 fig., 10 ref. bibliografice.
S-a cercetat presupunerea unor practicieni silvici că ar
exista o legătură intre rănirea mecanică și producerea inimii
stelate la fag. S-au rănit artificial fangl In vlrstă de 75—90
ani prin aplicarea tapei de doborlre. Fagii s-au tăiat după un
an, cercetlndu-se dacă s-a produs o inimă in comparație cu
arborii similari nerăniți. A rezultat că nu s-a produs nici
inimă stelată șl nici inimă roșie. Arborii răniți au făcut fu
apropierea tapei o „inimă dc rană” care s-a extins în sus
maximum 25 cm, avind o colorație estompată și corneteri-
zlndu-se prin parcinchim In parte viabil și prin pori astupați
cu tlie. Circulația sevei nu a fost influențată și nu s-a
semnalat infestare cu ciuperci In perioada de experimentare.
Se poate admite că ulterior ar putea să apară dăunători secun-
dari.
B.T.
52
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 98 * 1583 * Nr. 1
Index de autori pe anul 1982
A
Alionescu, M.: Folosirea unor erbicide în
pepiniere și răchitării, nr. 1, p. 12.
Androneseu, Eeaterina, Peteu, P.: Cercetări
cromatografice asupra florilor unor specii din
genul Berberis —familia Berberidaceae, nr. 1,
p. 14.
Anistoroaiei, Al.: Structuri din beton armat
monolit și elemente prefabricate pentru podurile
de pe drumurile forestiere, nr. 1, p. 38.
Amzică, A., Bottesch, K.: Soluții de proiectare
eficiente pentru drumurile forestiere amplasate
în terenuri cu exces de umiditate, nr. 1, p. 42.
Avram, C.F., Costea, C.: Programarea, orga-
nizarea și conducerea producției, la nivel de
sector de exploatare a pădurilor, cu ajutorul
metodelor matematice modeme, nr. 4, p. 224.
B
Badea, N., Bolea, V., Popeseu, Gh., Grigoreseu,
A., Badea, V., Ritiu, A. : Stimularea înfloririi
și fructificat iei în plantajele de Larix decidua
Mill. și Pinus sylvestris L., nr. 6, p. 312.
Badea, V., Bolea, V., Popeseu, Gh., Badea, N.,
Grigoreseu, A., Ritiu, A.: Stimularea înfloririi
și fructifieației în plantajele de Zcrir decidua
Mill. și Pinus syhestris L., nr. G, p. 312.
Bălăneseu, E., Mureșan, G., Copăcean, D.,
Ghica, P.; Contribuții la de fermi narea fac-
torilor care influențează procesul de producție al
șantierelor de exploatare a lemnului, nr. 3,
p. 16».
Benea, V.I., Milea, I.: Culturi forestiere cu creș-
tere rapidă pentru producerea de fitoinasă in
scopuri energetice (rezultate preliminare), nr. 2,
p. 76.
Benea, V., Stoica Mi lena, Zărnescu Aurora,
loneseu Viorica, Milea, I. : Cercetări preliminare
privind activitatea unor microorganisme pentru
producerea deenziinecelulozolitice din fitomasa
juvenilă de plop, nr. 5, p. 243.
Bîndiu, C., Pureelean, Șt., Purcelcan, Șt. Șt. :
Cercetări fotologice și ecofiziologice privind
instalarea și dezvoltarea semințișului de ste-
jar pedunculat, nr. 2, p. 73.
Bindiu, C., Mîhaleiue, V.: Efectul rupturilor de
zăpadă asupra vitalității arborilor la molid
și brad, nr. 6, p. 295.
Bobaneu, A., Chijea, Gh.: Contribuții la elabo-
rarea unui model de simulare a constituirii
stării dc masiv, nr. 3, p. 157.
Bolea, V., Hărșian, I., Poduț, T., Boți, M.,
Corodi, Z. : Biologia înfloririi și fructificației la
Quereus petraea (Matt) Liebl. și Quereus robur
L. ca bază a protecției și stimulării producției
de ghindă, nr. 3, p. 138.
Bolea, V., Popeseu, Gh., Badea, N., Grigoreseu,
A., Badea, V., Ritiu, A.: Stimularea înfloririi
și fructificat iei în plantajele de Lari# decidua
Mill. și Pinus sylvestris L., nr. 6, p. 312.
Bogdan, N.: Cultura nucului comun (Juglans
regia L.) în Vrancea. Perspective, nr. 5, p. 252.
Botteseh, K., Amzică, A.: Soluții de proiectare
eficiente pentru drumurile forestiere amplasate
în terenuri cu exces de umiditate, nr. 1, p. 42.
Botezat, T., lehim, R., lehim Elena : Cercetarea
silvică in Bucovina (de la început și pînă în
anul 1948), nr. 2, p. 113.
Brezeauu, Aurelia, Iordan Margareta, Grigo-
rescu Anca, Enescu Val., Roșu Ana, Mirancea
Dorina: Multiplicarea clonală prin tehnici de
culturi celulare la arbori, nr. 3, p. 131.
C
Chițea, Gh., Bobaneu, A.: Contribuții la elabo-
rarea unui model, de simularea constituirii
stării de masiv, nr. 3, p. 157.
Chiriță, C.D.: Contribuții de concepție și meto-
dologie la cunoașterea ecologică, integrală a
pădurilor noastre, nr. 4, p. 188.
Constantincseu, N. : în problema gospodăririi
pădurilor de gorun și stejar pedunculat des-
tinate să producă lemn pentru furnire estetice,
nr. 4, p. 193.
Copăcean, D. : Marcolarea — metodă optimă
de organizare a producției și a muncii în eadrdi
șantierelor de exploatare a lemnului, nr. 1,
p. 35.	'
Copăcean. D., Mureșan, G., Bălăneseu, E.,
Ghica, P. : Contribuții la determinarea fac-
torilor care influențează procesul de producție
al șantierelor de exploatare a lemnului, nr. 3,
p. Î69.
Costea A., Ivanschi, Tr.: Bonitatea solurilor
forestiere în funcție de cerințele de nutriție ale
speciilor și arboretelor, nr. 2, p. 80.
Costea, C., Avram, C.F.: Programarea, orga-
nizarea și conducerea producției, la nivel de
sector de exploatare a pădurilor, cu ajutorul
metodelor matematice moderne, nr. 4, p. 224.
Costea, A-, Ivanschi, Tr.: Preliminarea nece-
sarului de Îngrășăminte pentru fertilizarea ar-
boretelor, nr. 6, p. 317.
Corodi, Z., Bolea, V., Hărșian, I., Poduf, T.,
Doți, M.: Biologia înfloririi și fructificației Ia
Quereus petraea (Matt) Liebl. și Quereus robur L.
ca bază a protecției și stimulării producției de
ghindă, nr. 3, p.128.
D
Damian, I., Florescu, I.I. : Aportul silvotehnieii
la creșterea potențialului de protecție hidrolo-
gică al pădurilor montane, nr. 1, p. 3.
Decei, I., Olănescn, L., Grigore; Taban: Prin-
cipalele caracteristici ale aparatului foliai1 la
arborii de fag cu vîrste între 20 și 60 ani, nr. 4,
p. 212.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
53
Doniță, N.j Vergheleț, A.: Aspecte din preo-
cupările și realizările silviculturii în R. F. Ger-
mania, nr. 6, p. 336.
Doți, M., Bolea, V., Poduț, T., Corodi, Z- : Biolo-
gia înfloririi și fructificat iei la Quereus petraea
(Matt) Iiiebl. și Quereus robur L. ea bază a
protecției și stimulării producției dc ghindă,
nr. 3, p. 138.
E
Euescu, Val., Iordan, Margareta, Grigorescu
Anca, Roșu Ana, Miraneea Dorina, Brezeanu
Aurelia: Multiplicarea clonală prin tehnici de
culturi celulare la arbori, nr. 3, p. 131.
Enescu, Val.: Strategii moderne de ameliorare a
arborilor forestieri aplicate în România, nr. 4,
p. 204.
Enescu, Val.: Silvicultura clonală. Modalități
și limite de aplicare, nr. 6, p. 300.
Eriksson, Mats: O manipulare mai suplă și mai
rapidă, cheia îmbunătățirii productivității ve-
hiculelor forestiere, nr. 2, p. 102.
F
Fior eseu, IJ., Damian, I.: Aportul silvotehnicii
la creșterea potențialului de protecție hidrolo-
gică al pădurilor montane, nr. 1, p. 3.
Florcseu, I.I., Spîrehez Gh. : Creșterea radială și
timpul de trecere în brădeto-făgetele din Noua
Brașov, conduse spre structură grădinărită,
nr. 3, p. 145.
Florescu, I.I., Spîrehez Gh.: Influența lucrări-
lor de punerere în valoare asupra structurii
unor păduri amenajate în codru grădinărit,
nr. 5, p. 247.
Frațian, Al. : DECIS, înlocuitor actual al
DDT-ului, nr. 1, p. 17.
Frațian, Al.: Contribuții la stabilirea eficacită-
ții tratamentelor de combatere a insectelor dă-
unătoare pădurilor, nr. 6. p. 326.
G
Gălineseu, V.: Unele aspecte privind solurile și
productivitatea molidului din Ocolul silvic
Tomnatec, nr. 4, p. 232.
Geambașu, N.: Regenerarea pădurilor de molid
din Județul Suceava în raport cu condițiile
staționale, nr. 5, p. 258.
Geambașu. N.: Probleme ale cercetărilor fizice
din Bucuvina, nr. 6, p. 330.
Ghîca, P., Mureșau, G-, Copăcean, D-, Bălă»
nescu, E-: Contribuții la determinarea factori-
lor care influențează procesul de producție al
șantierelor de exploatare a lemnului, nr. 3, p. 169.
Giurgiu, V.: Un secol de la apariția primei
reviste românești de silvicultură, nr. 6, p. 335.
Grigoreseu Anca, Iordan Margareta, Enescu,
Val., Roșu Ana, Miraneea Dorina, Brezeanu
Aurelia: Multiplicarea clonală prin tehnici de
culturi celulare la arbori, nr. 3, p. 131.
Grigorescu, A., Bolea, V., Popcseu, Gh., Badea >
N., Badea V., Ritiu, A. : Stimularea înfloriri1
și fructificației în plantajele de Larix decidua
Mill. și Pinus sylvestris L., nr. 6, p. 312.
H
Uărșian, I., Bolea, V., Poduț, T., Doți, M.,
Cor o di, Z.: Biologia înfloririi și fructificației
la Quereus petraea (Matt) Liebl. și Quereus robur
L. ca bază a protecției și stimulării producției
de ghindă, nr. 3, p. 138.
I
lehim Elena, lehim, R., Botezat, T.: Cercetarea
silvică în Bucovina (de la început și pînă în
anul 1948), nr. 2, p- 113.
lehim Elena : Contribuția învățămîntului silvic
din Bucovina la gospodărirea superioară a
pădurilor sale, nr. 4, p. 229.
lehim, R., lehim Elena, Botezat, T.: Cercetarea
silvică în Bucovina (de la început și pînă în
anul 1948), nr. 2, p. 113.
lonescu Viorica, Stoica Milena, Zărneseu Aurora,
Benea, V., Milea I.: Cercetări preliminare pri-
vind activitatea unor microorganisme pentru
producerea de enzime celulozolitice din fito-
masa juvenilă de plop, nr. 5, p. 243.
Iordan Margareta, Grigoreseu Anca, Enescu,
Val., Roșu Ana, Miraneea Dorina, Brezeanu
Aurelia: Multiplicarea clonală prin tehnici de
culturi celulare la arbori, nr. 3, p. 131.
Ivanschi, Ir., Costea, A.: Bonitatea solurilor
forestiere în funcție de cerințele de nutriție ale
speciilor și arboretelor, nr. 2, p. 80.
Ivanschi, Tr., Costea, A.: Preliminarea nece-
sarului de îngrășăminte pentru fertilizarea ar-
boretelor, nr. 6, p. 317.
K
Krueh, J.: Corelații între diferitele modalități
de exprimare a durabilității cablurilor trăgă-
toare aflate în exploatare, nr. 3, p. 172.
Krueh, J.: Contribuții în legătură cu mărirea
durabilității cablurilor de tracțiune utilizate la
tractoarele forestiere, nr. 4, p. 220.
L
Lăzăreseu, Gh., Mihaleiue, V.: Cu privire la
iernareascolitidului Trypodendron lineatum Oliv,
în pădurile din Bucovina, nr. 1, p. 21.
Leahu, I.: O modalitate de exprimare a pro-
cesului de autoreglare dintr-o pădure ca sistem
dc arborete, nr. 2, p. 85.
Leahn Ștefani»: Aspecte privind stabilirea
influenței măsurilor silviculturale asupra struc-
turii și productivității arboretelor, nr. 3, p. 151.
Lueeseu, T.: Note preliminare asupra euibă-
ritului speciei Turdus pilaris L. (Sturzul dc
iarnă), în Bucovina, nr. 6, p. 333.
54
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
M
Maior, V., Scutureanu, P., Zamfirescu. I.: Evo-
luția unor populații de Lymantria dispar JS.
în păduri tratate chimic, cu preparate micro-
biologice și netratate, nr. 5, p. 267.
Marcu, Gh. : Tehnologia păstrării ghindei mai
mult de 1 an, nr. 4, p. 201.
Matei Aurelia: Rolul amenajamentului în gos-
podărirea pădurilor, nr. 3, p. 175.
Mihalclue, V., Lăzăroseu, Gh. : Cu privire la
iernareascolitidului Trypodendron lineatum Oliv,
în pădurile din Bucovina, nr. 1, p. 21.
Mihaleiuc, V;, Rîndiu. C.: Efectul rupturilor de
zăpadă asupra vitalității arborilor la molid
și brad, nr. 6, p. 295.
MUea, I., Stoica Milena, lonescu Viorica, Zăr-
nescu Aurora, Benea, V. : Cercetări preliminare,
privind activitatea unor microorganisme pentru
producerea de enzime celulozolitice din fito-
masa juvenilă de plop, nr. 5, p. 243.
Milescu, I., Benea, V.I.: Culturi forestiere cu
creștere .rapidă pentru producerea de fitomasă în
scopuri energetice (rezultate preliminare), nr. 2,
p. 76.
Mirancea Dorina, Iordan Margareta, Grigorescu
Anea,Enescu Val., Roșu Ana, Brezeanu Aurelia :
Multiplicarea clouală prin tehnici de culturi
celulare la arbori, nr. 3, p. 131.
Munteanu, S.A.; Originile și evoluția concep-
țiilor privind barajele subdimensionate pentru
amenajarea torenților (III). Primele baraje
„subdimensionate” executate în România, nr. 1,
p. 26.
Munteanu, S.A.: Originile și evoluția concep-
țiilor privind barajele „subdimensionate” pentru
amenajarea torenților (IV). Subdimensionarea
relativă a zonei nedeversate față de zona dever-
sată, la barajele trapezoidale actuale, nr. 3,
p. 161.
Mureșan, G., Copăcean, D., Bălănescu, E.,
Ghicii, P.: Contribuții la determinarea facto
rilor care influențează procesul de producție al
șantierelor de exploatare a lemnului, nr. 3,
p. 168.
N
Negruțiu, A., Popeseu, C. : Utilizarea arbuștilor
ca furaj pentru vînat, nr. 4, p. 208.
Negulescu, E.G.: Din evoluția concepției despre
pădure, nr. 2, p. 67.
O
Ol&nescu Lucia, Decei, I., Taban, Grigoro:
Principalele caracteristici ale aparatului foliar
la arborii de fag cu vîrste între 20 și 60 ani,
nr. 4, p. 212.
REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 1
Onoîrei, Gh.: Culturi de rășinoase cu puieți
crescuți în recipiente din plastic în perimetrul
Cerna, județul Tulcea, nr. 2, p. 91.
P
Pentiuc, V.: Contribuții privind protejarea
puieților de rășinoase în plantații pentru
prevenirea roaderilor de vînat, nr. 6, p. 32.
Petcu, P., Androneseu Ecaterina: Cercetări
eromatografice asupra florilor unor specii din
genul Berberis — familia Berberidaceae, nr. 1,
p. 14.
Podul, T., Bolea, V., Hărșian, L, Doți, M„
Corodi, Z.: Biologia înfloririi și fructificației la
Quercus petraea (Matt) Liebl. și Quercus robur
L. ca bază a protecției și stimulării producției
de ghindă, nr. 3, p. 138.
Popeseu, C., Xegruțiu, A.: Utilizarea arbuștilor
ca furaj pentru vînat, nr. 4, p. 208.
Popeseu, Gh.. Bolea, V., Badea, N., Grigorescu,
A., Badea, V., Ritiu, A.: Stimularea înfloririi
și fructificației în plantajele de Larix decidua
Miji, și Pinus sylvestris L., nr. 6, p. 312.
Pureelean, Șt., Bîndiu, C., Pureelean Șt. Șt. :
Cercetări fotologice și ecofiziologice privind
instalarea și dezvoltarea semințișului de stejar
pedunculat, nr. 2, p. 73.
Pureelean, Șl. Șt., Pureelean, Șt., Rîndiu, C. :
Cercetări fotologice și ecofiziologice privind
instalarea și dezvoltarea semințișului de stejar
pedunculat, nr. 2, p. 73.
11
Radu Gcorgeta, Radu, I.: Măsuri de gospodărire
a pădurilor valoroase de rășinoase cu fag din
ocolul silvic Broșteni, nr. 5, p. 283.
Radu, I., Radu Georgeta: Măsuri de gospodă-
rire a pădurilor valoroase de rășinoase cu fag
din ocolul silvic Broșteni, nr. 5, p. 283.
Ritiu, A., Bolea, V., Popeseu, Gh., Badea, M.,
Grigorescu, A., Badea, V.: Stimularea înfloririi
și fructificați ei în plantajele de Larix decidua
Mill. și Pinus sylvestris L., nr. 6, p. 312.
Roșu, Ana, Iordan Margareta, Grigorescu, Anca,
Enescu Val., Mirancea Dorina, Brezeanu Aure-
lia : Multiplicarea clonalăprin tehnici de culturi
celulare la arbori, nr. 3, p. 131.
S
Seutareauu, P., Zamîireseu, I., Maior, V.: Evo-
luția unor populații de Lymantria dispar L.,
în păduri tratate chimic cu preparate micro-
biologice și netratate, nr. 5, p. 267.
Scutăreanu, P.: Relația varabilitate-diversi-
tate și importanța ei în protecția integrată a
ecosistemelor forestiere, nr. 6, p. 323.
Sima, I. : Stereum sanguinolentum (Fr.) Fr., un
parazit periculos al arboretelor de molid din
Jud. Suceava vătămate prin rănire, nr. 5, p. 262.
35
Spîrehez, Gh., Florescu, I.I.: Creșterea radială
și timpul de trecere in brădeto-făgetele din
N oua-Brașov, conduse spre structura grădină-
rită, nr. 3, p. 145.
Spîrehez, Gh., Florescu, I.I.: Influența lucră-
rilor de punere în valoare asupra structurii
unor păduri amenajate în codru grădinărit,
nr. 5, p. 247.
Stoica Milena/Ionescu Viorica, Zării eseu Aurora,
Benea, V., Milea, I. : Cercetări preliminare
privind activitatea, unor microorganisme pentru
producerea de enzirne celulozolitice din fito-
masa juvenilă de plop, nr. 5, p. 243.
Ș
Șerb, CC.: Contribuții privind calculul supralăr-
girilor în curbe la drumurile forestiere pentru
circulația autovehiculelor, nr. 5, p. 280.
T
Ta hun, Grigore, Deeei, Ilie, Olăneseu Lucia:
Principalele caracteristici ale aparatului foliar
la arborii de fag cu vîrste între 20 și 60 ani,
nr. 4, p. 212.
Târziu, D.: Cu privire la viitorul făgetelor
pluriene naturale din munții Parîngului, nr. 2,
p. 109.
Theil, \V.: Rezervația naturală „Izvoarele
Nerei”, nr. 3, p. 178.
U
Ungur A.: Colectarea și tocareu lemnului de
mici dimensiuni, resursă economică de materie
primă pentru industria de plăci, celuloză și
combustibili, nr, 2. p. 96.
Ungur, A.Valorificarea complexă a masei
lemnoase și a resurselor secundare de lemn (1),
nr. 6, p. 290.
Urechiatu Melaniea : Pădurea, factor fundamen-
tal în Combaterea fenomenelor torențiale din
zona lacului de acumulare Porțile de Fier (I),
nr. 1, p. 9.
Urechiatu, Melaniea: O doborîtură de vînt la
fag în ocolul silvic Orșova, nr. 6, p. 329.
V
Văcăiolu, D: Modele de transport tridimensio-
nale utilizate în economia forestieră, nr. 5,
p. 272.
Vergheleț, A., Doniță, X.: Aspecte din
preocupările și realizările silviculturii în
lî. F. Germania, nr. 6, p. 336.
Vlase, II.: Considerații și propuneri pe mar-
ginea experiențelor de transformare la grădi-
nărit a unor arlxirete din formațiile ameste-
curilor de rășinoase cu fag, brădetelor, bră-
deto-făgetelor și făgetelor, nr. 6, p. 305.
Z
Znluțchi, A.: Unele soluții tehnice, privind,
perfecționarea ferăstrăului mecanic „Retezat1’
sub raport funcțional și ergonomie, nr. 2, p. 107.
Za ui fir eseu, I., Seutăroanu, P., Maior. V.: Evo-
luția unor populații d? fjymantria dispar L. în
păduri tratate chimic, cu preparate microbiolo-
gice și ne trata te, nr. 5, p. 267.
Zărneseu Aurora, Stoica Milena, lonescii Vio-
rica, Benea, V., Milea, I.: Cercetări preliminare
privind activitatea unor microorganisme pentru
producerea deenziinecelulozolitice din fitomasa
juvenilă de plop, nr. 5, p. 243.
BIX ACTIVITATEA COXSII.lVl.VI DEPARTAMENTULUI
SILVICULTURII
Nr. 1, p. 47.
DIN ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIIȚE AGRICOLE Șl
SILVICE
Nr. 3, p. 181; nr. 4, p. 235; nr. 5, p. 287.
DIX ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI ȘI
AMENAJĂRI SILVICE
Nr. 2, p. 119.
CRONICA
Nr. 1, p. 48; nr. 2, p. 117; nr. 4, p. 236; nr.
5, p. 288; nr. 6, p. 335.
RECENZII
Nr. 1, p. 54;’nr. 2, p. 122; nr. 3, p. 182; nr.
4, p. 238; ni" 5, p. 2G1, 271. 279, 288; nr. 6,
p. 299, 325, 328, 332, 334 , 341, 343.
REVISTA REVISTELOR
Nr. 1, p. 59 ; nr. 2, p. 125; nr. 3, p. 182; nr.
4, p. 200, 207, 211, 240; nr. 5, p. 257; nr. 6,
p. 294 , 311, 323, 342.
56
REVISTA PĂDURILOR * Anul SS * 1983 * Nr. 1
NOTĂ CĂTRE AUTORI
Revista Pădurilor publică articole originale din domeniile de vîrf ale .științei
și tehnicii forestiere conte.nporane, bazate pe experimentări concludente, cu aplica-
bilitate în practică și redactate într-un stil cît mai clar și concis. Vor avea priori-
tate articolele axate pe sarcinile izvorîte din Decretul 320/1982 privind înființarea,
organizarea și funcționarea Ministerul ui Silviculturii. Vor fi promovate cu precădere
articolele elaborate de specialiști din producție prin care se prezintă realizări tehnico-
științifice importante sau experiența locală. Vor fi evitate articolele cu generalități
sau opinii nesusținute prin date, concrete rezultate din experimentări și observații.
O atenție deosebită se va acorda problemelor privind : genetica forestieră și
ameliorarea arborilor, inclusiv aspectele noi referitoare la ingineria genetică, pro-
pagarea vegetativă prin culturi de celule și țesuturi etc.; bioenergetica forestieră;
ecologia și ecofiziologia forestieră ; ocrotirea și promovarea în cultură a speciilor
forestiere autohtone de mare valoare economică și ecoprotectivă; regenerarea na-
turală, și conducerea arboretelor; reconstrucția ecologică a arboretelor funcțional
neeorespunzătoare; protecția pădurilor prin metode biologice și integrate; pădurea
și protecția mediului înconjurător; auxologia forestieră; metode moderne pentru
inventarierea resurselor forestiere; amenajarea pădurilor în concepția teoriei sis-
temelor și în viziunea silviculturii cu țeluri multiple; zonarea și gospodărirea func-
țională a pădurilor; aplicarea teledetecției și a fotogrametnei în economia fores-
tieră ; mecanizarea lucrărilor silvice, punînd accentul pe tehnologii mici consuma-
toare de energie; amenajarea bazinelor hidrografice torențiale, aeordînd o impor-
tanță mai mare rolului hidrologic și antierozional al pădurilor și, în consecință,
măsurilor de gospodărire a fondului forestier din aceste bazine; perfecționarea teh-
nologiilor de exploatare a pădurilor eu luarea în considerare in mai mare măsură
a exigențelor silviculturii le, urmărind totodată reducerea consumurilor energetice;
dotarea fondului forestier cu drumuri; folosirea surselor de energie neconven-
țională; folosirea rațională, a tuturor resurselor forestiere; dezvoltarea salmonieul-
turii, a culturilor de arbuști fructiferi și de răchită; optimizarea raportului dintre
silvicultură și gospodăria cinegetică; aplicarea informaticii și a cercetărilor ope-
raționale; studii ergonomice ș.a. Se vor publica, de asemenea, articole originale
privind istoria silviculturii românești. Se primesc spre publicare scurte recenzii
asupra unor lucrări dc specialitate publicate, precum și materiale de cronică fores-
tieră redactate concis.
Autorii sini rugați să înainteze articolele dactilografiate pe o singură pagină, la două rinduri. Tabelele
vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pc hîrtie dc calc. Expli-
cația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată.
Numele autorilor vor fi precedate de inițiale. Articolele se trimit cu o notă însoțitoare in care se vor
indica : profesia, titlurile academice, științifice sau didactice, locul dc muncă, localitatea și adresa, numărul
de telefon. Articolele nu trebuie să depășească 8 pagini dactilografiate la două rinduri, inclusiv bibliografia,
rezumatul și figurile. Rezumatul articolului, dc maximum 10 rinduri dactilografiate, va fi înaintat în limba
română și tradus în limba engleză.
Citarea literaturii in text sc va face prin indicarea autorului și a anului de apariție a lucrării citate.
Bibliografia se va prezenta după normele uzuale ale revistei.
Lucrările executate in cadrul diverselor instituții vor purta aprobarea acestora spre publicare. Res-
ponsabilitatea asupra conținutului articolelor revine autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Lucrările care au fost publicate integral sau parțial nu mai pot fi trimise spre publicare la Revista Pă-
durilor. Nu se admite trimiterea concomitentă a articolului și la alte publicații.
Corecturile trimise autorilor vor fi înapoiate în maximum 2 zile de la primire. Nu sc admit modificări
esențiale față de manuscris.