REVISTA PĂDURILOR REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC” Colegiul de redacție Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan Redactor responsabil: conf. dr. ing. Stelian Borz dr. ing. Adam Crăciunescu prof. dr. ing. Lucian Curtu conf. dr. ing. Mihai Daia s. 1. Gabriel Duduman prof. dr. ing. Ion I. Florescu ing. Olga Georgescu acad. prof. Victor Giurgiu prof. dr. ing. Sergiu Horodnic dr. ing. Maftei Leșan dr. ing. Ion Machedon dr. ing. Gheorghe Mohanu dr. ing. Romică Tomescu Redacția: ing. Cristian Becheru prof. Rodica-Ludmila Dumitrescu CUPRINS (Nr. 5-6/2014) Valeriu-Norocel Nicolescu, Johann Femmig, Cosmin-Nicolaie Filipescu, Kurt Ramskogler, Bogdan-Ștefan Candrea-Bozga : Duglasul verde (Pseudotsuga menziesii «Mirbel» Franco) în Europa: trecut, prezent și viitor...................................................... 3 Cristian D. Stoiculescu: Salvgardarea pădurilor virgine din România, o datorie europeană............................... 20 Elena-Camelia Mușat, Valeria Maria Alexandru, Valentina Doina Ciobanu, Silviu Constantin Săceanu, Cătălina Antoniade căs. Roman, Jean Visan: Degradarea părții carosabile a drumurilor forestiere prin extinderea transportului lemnului cu autovehicule de tonaj sporit ........................................... 38 Radu Vlad, Cristinel Constandache: Dinamica unor parametri de stabilitate în arborete de pm silvestru instalate pe terenuri degradate ................................................. 44 Dan Grigoroaea : Cercetări cu privire la distribuția lemnului mort în Parcul Național Călimani.......................................... 50 Vladimir Gancz, Adrian Lorenț, Bogdan Apostol, Marius Petrila: Metodologie de detectare și analiză a suprafețelor de pădure afectate de dispariția vegetației forestiere, cu ajutorul seriilor multitemporale de ISSN: 1583-7890 Varianta on-line: mw. revistapadurilor. ro ISSN 2067-1962 Indexare în baze de date: CABI DOAJ Google Academic Index Ccpemicus (1D 7538) RePEc SC1PIO imagini Landsat - Experiment pe o zonă test.......................56 Ionel Mirancea: Micropropagarea in vitro la mesteacăn (Betula pendula Rotii.) ................................................. 64 Dorin-Ioan Rus: Die Geschichtsschreibung iiber die Wălder in Rumănien nach dem zweiten Weltkrieg.............................. 68 Cronică ......................................................... 79 Din activitatea profesională..................................... 86 Puncte de vedere................................................. 87 Recenzii......................................................... 92 Revista revistelor............................................... 96 Reproducerea parțială sau totală a articolelor sau ilustrațiilor poate fi făcută cu acordul redacției revistei. Este obligatoriu să fie menționat numele autorului și al sursei. Articolele publicate de Revista pădurilor nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor. 5-6 2014 REVISTA PĂDURILOR 1886 2014 129 ANI CONTENTS (Nr. 5-6 / 2014) Valeriu-Norocel Nicolescu, Johann Femmig, Cosmin-Nicolaie Filipescu, Kurt Ramskogler, Bogdan-Ștefan Candrea-Bozga : Douglas-fir (Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco) in Europe: past, present and future........ 3 Cristian D. Stoiculescu: Safeguarding virgin forests in Romania, a European Duty........................................................ 20 Elena-Camelia Mușat, Valeria Maria Alexandru, Valentina Doina Ciobanu, Silviu Constantin Săceanu, Cătălina Antoniade căs. Roman, Jean Visan: The type and the extension of the degradations caused by the introduction in the timber transportation of the increased weight vehicles...................................................... 38 Radu Vlad, Cristinel Constandache: Research of the stability parameters dynamics in the Scots pine stands installed to degraded land......... 44 Dan Grigoroaea: Research of the distribution of the dead wood m the National Park Călimani .............................................. 50 Vladimir Gancz, Adrian Lorenț, Bogdan Apostol, Marius Petrila: Detection and analyze methodology to detect areas affected by disappearance of forest vegetation, using multitemporal series of Landsat imagery. An experiment on a test area ............................... 56 Ionel Mirancea: In vitro micropropagation of bnch (Betula pendula Roth.) ............................................................. 64 Dorin-Ioan Rus: The historiography of the forests in Romania after the Second World War............................................................ 68 Chronicle........................................................... 79 Prcfessional activity.................................................. 86 Points cf view......................................................... 87 Reviews................................................................ 92 Revue cf revue......................................................... 96 SOMMAIRE (Nr. 5-6 / 2014) Valeriu-Norocel Nicolescu, Johann Femmig, Cosmin-Nicolaie Filipescu, Kurt Ramskogler, Bogdan-Ștefan Candrea-Bozga : Le Douglas vert (Pseudotsuga menziesii „Mn'bel” Franco) en Europe: passe, present et ă nos jours...... 3 Cristian D. Stoiculescu: Salvgarder Ies forets virgines de Roumanie, un devoir europeen........................................................ 20 Elena-Camelia Mușat, Valeria Maria Alexandru, Valentina Doina Ciobanu, Silviu Constantin Săceanu, Cătălina Antoniade căs. Roman, Jean Visan : Degradation du carossable des voies forestieres suite a l’extention du transport du bois a l'aide de vehicules a tonnage agradi............. 38 Radu Vlad, Cristinel Constandache: Recherches concemant la dynamique de certaines valeurs stabilisees dans des peuplements de pin sylvestre instales dans des terrains degrades .............................. 44 Dan Grigoroaea: Recherches concemant la distribution du bois mort dans le Parcque National Călimani......................................... 50 Vladimir Gancz, Adrian Lorenț, Bogdan Apostol, Marius Petrila: Metliodes de detection et analyse des surfaces forestieres affectees suite ă la disparition de la vegetation forestiere â l'aide des series imagees Landsat. Etude experimentale ................................................. 56 Ionel Mirancea : Micropropagation in vitro du Betula pendula Roth....64 Dorin-Ioan Rus: Histoires des forets en Roumanie..................... 68 Chronique .............................................................. 79 Activite prcfessionnelle ............................................... 86 Points de vue........................................................... 87 Livres.................................................................. 92 Revue des revues........................................................ 96 2 Revista pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 Duglasul verde (Pseudotsuga menziesii «Mirbel» Franco) în Europa: trecut, prezent și viitor Valeriu-Norocel Nicolescu Johann Femmig Cosmin-Nicolaie Filipescu Kurt Ramskogler Bogdan-Ștefan Candrea-Bozga Suprafața pădurilor europene (fără Federația Rusă) este, în prezent, de circa 196 milioane ha (FAO, 2010). Dintre acestea, aproximativ 8,1 mili- oane ha constau din specii de rășinoase și foioase exotice, majoritatea lor repede crescătoare, pro- movate, mai ales de fostele țări coloniale (cazul Angliei), în perioada de industrializare a Europei, pentru a contrabalansa exploatarea intensă și sărăcirea resurselor forestiere de pe continent (NNEXT, 2014). Așa este și cazul duglasului verde (Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco), specie nord-america- nă descoperită pentru europeni în anul 1792 de către medicul, botanistul și naturalistul scoțian Archibald Menzies (1754-1842) la Nootka Sound (coasta vestică a Insulei Vancouver, Columbia Britanică - Canada) (Haralamb, 1967; Fletcher și Samuel, 2010). în prezent, duglasul ocupă un areal natural imens (3.400 km de la nord la sud și 1.600 km de la est la vest) în vestul conținutului ameri- can, care acoperă 14,3 milioane ha în SUA și 4,5 milioane ha în Canada (Hermann și Lavender, 1990,1999; Fletcher și Samuel, 2010). în această re- giune, duglasul este cea mai importantă specie co- mercială pentru producerea de lemn de construcții (structuri de rezistență), precum și principala spe- cie pentru producerea de furnire necesare placa- jelor (Fletcher și Samuel, 2010; Weiskittel et al., 2012). în același timp, datorită longevității ridicate (chiar și peste 1.000 de ani) și structurii complexe a coroanelor, constituie un habitat important pen- tru numeroase specii de faună (Cline et al., 1980, în Weiskittel et al., 2012). în Europa, duglasul a fost introdus în Scoția (Scone Palace, Perthshire) în anul 1827 de că- tre botanistul scoțian David Douglas (1799-1834) (Haralamb, 1967; Fletcher și Samuel, 2010). La scurt timp, specia a fost introdusă și în Germania (în jurul anului 1830 - Polley et al., 2009, în ***, 2011), Franța (1842 - Riou-Nivert, 1996), Cehia (1842 - Sychra și Mauer, 2013), precum și mai târziu în Austria (1890 - Jasser, 2008), Portugalia (1904 - Fontes et al., 2003), Bulgaria (1908 - Popov, 2014) etc. După primul sfert al secolului trecut, s-a considerat că „reușita culturii duglasului verde reprezintă triumful aclimatizării coniferelor exo- tice în Europa” (Haralamb, 1967). Ulterior, pro- blema duglasului a fost discutată la Congresul Internațional de Silvicultură de la Paris (1931), unde s-a preconizat studierea detaliată și cultiva- rea sa pe o scară cât mai extinsă (lonuț, 1956). Duglasul a devenit o specie majoră pentru re- împădurire în Europa de Vest (Franța, Germania, Marea Britanie, Olanda etc.) după cel de-al doi- lea război mondial, acțiune suportată financiar mai ales de schemele regionale sau naționale de subvenții (Bastien et al., 2013). Astfel, duglasul se consideră a reprezenta „cea mai importantă specie folosită în plantațiile europene din a doua jumă- tate a secolului al 20-lea” (Podrâzsky et al., 2013), suprafața ocupată de acesta fiind într-o continuă creștere, respectiv: a. Franța: pornind de la aproximativ 4.000 ha în 1937 (Haralamb, 1967) s-a ajuns la 220.000 ha în 1984 (Bouchon, 1984, în Hermann și Lavender, 1999), respectiv 330.000 ha în 1993 (Bastien, 1998); b. Germania: începând din 1900, împăduririle cu duglas (mai ales în landurile Baden-Wiirttemberg, Hessen și Rheinland-Pfalz - ***, 2011; Fussi et al., 2013) s-au intensificat, ajungându-se la cca 90.000 ha spre mijlocul anilor 1980 (Braun și Weissleder, 1986, în Hermann și Lavender, 1999); c. Marea Britanie: de la 15.000 ha în 1947 (Haralamb, 1967) la 47.000 ha în 1982 (Locke, 1987, în Hermann și Lavender, 1999); d. Olanda: 16.000 ha (de Vries, 1990, în Hermann și Lavander 1999). în prezent, se consideră că duglasul verde repre- zintă pe continentul nostru, „una dintre cele mai de succes specii introduse în istoria silviculturii europene” (Podrâzsky et al., 2013), cea mai impor- tantă specie exotică din punct de vedere comercial (Essl, 2005; Schmidt et al., 2014), cu o piață în con- tinuă creștere (Rais et al, 2014), datorită creșterii rapide/productivității ridicate și calităților deo- sebite ale lemnului, folosit cu precădere pentru producerea de cherestea, precum și pentru furni- re (Lavadinovic et al., 2008; Fischer și Neuwirth, 2012; Kupka et al., 2013; Rais et al., 2014). Legat de lemnul de duglas este necesar de amintit că, Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 3 în Europa, datorită aspectului deosebit, fineții, durabilității și excelentelor proprietăți mecani- ce (Riou-Nivert, 1989, 1996; Champs și Demarq, 1996; Bastien, 1998; Bastien et al., 2013; Pollet et al., 2013), este considerat superior celui de molid și brad și similar/oarecum inferior celui de larice (Stănescu, 1979; Stănescu el al., 1997). Din aceste motive, prețul său de vânzare este cu 15-20 euro/ m3 mai mare decât cel de molid sau brad (Franța- CRPF, 2012), respectiv, în medie, cu 25% mai mult decât prețul lemnului de molid pe piața vest-euro- peană (Pulkrab et al., 2014). Pe piața nord-ameri- cană, prețul lemnului de duglas este cu 15-25% mai mare decât cel al lemnului de molid, brad sau pini (***, 2014). Condiția ca lemnul de duglas să fie uti- lizat pentru obținerea cherestelei de cea mai bună calitate sau pentru furnir derulat este ca inelele de creștere să fie mai înguste de 3-4 mm (Canada - ***, 2011), respectiv de 8 mm (Franța - clasament CTBA, în Bastien, 1998). Oricum, performanțele (modulul de elasticitate) duglasului cu lățimea de 10 mm a inelelor de creștere sunt comparabile cu cele ale lemnului de molid sau brad cu inele de 3 mm lățime (Champs și Demarq, 1996). Din toate aceste motive, suprafața acoperi- tă de duglas în prezent în Europa a ajuns la pes- te 750.000 ha (Bastien et al., 2013), cu care ocupă locul al doilea între speciile exotice, după sal- câm (774.000 ha - NNEXT, 2014). Țările europe- ne cu cele mai mari suprafețe ocupate în prezent de duglas sunt Franța (peste 420.000 ha - France Douglas, 2012), Germania (214.000 ha - Polley et al., 2009, în ***, 2011), Marea Britanie (peste 44.800 ha), Spania (19.600 ha), Olanda (16.000 ha), Belgia (regiunea valonă - peste 13.000 ha), Irlanda (10.200 ha) (Bastien et al., 2013). Și în estul și sud-estul Europei, duglasul ocupă suprafețe de ordinul mii- lor de hectare, așa cum este cazul Bulgariei (7.372 ha - specia s-a extins mult la finele anilor 1950 și în anii 1960 - Petkova et al., 2014; Popov, 2014) sau al Cehiei (5.600 ha - Remes și Zeidler, 2014). La aceste suprafețe se adaugă plantațiile de duglas instalate în regiuni temperate ale emisferei sudice, așa cum este mai ales cazul celor din Noua Zeelandă, unde specia se cultivă începând din 1859: 114.000 ha (a treia poziție în lume, pentru culturile de duglas în afara arealului natural, după Franța și Germania - Bastien et al., 2013), compa- rativ cu 71.000 ha în 1990 (Hermann și Lavender, 1999); duglasul însumează 6% din plantațiile țării, fiind a doua specie de exotice ca importanță cultivată în țară (Dungey et al., 2010). La aceste suprafețe se adaugă plantațiile de duglas din Chile (15.000 ha), Argentina (7.500 ha), Australia (1.500 ha) (Bastien et al., 2013). între țările europene, Franța reprezintă un exemplu perfect pentru importanța acordată cul- turii duglasului. Astfel, specia a fost utilizată în plantații mai ales după 1947, odată cu crearea Fondului forestier național (FFN) (Lanier, 1986; CRPF, 1999), care a asigurat finanțarea lucrări- lor de împăduriri pe mai mult de 2 milioane ha, din care 1,5 milioane ha în proprietate privată (mai ales terenuri agricole abandonate, precum și crânguri slab productive). în acest context, dugla- sul este prima specie exotică de împădurire din Hexagon, suprafața plantată cu acesta fiind de 10- 15 mii ha/an în 1970-1985 (Lanier, 1986), respectiv 8 mii ha/an în anii 1993-1998 (Bastien, 1998). Chiar și în prezent, în plantațiiile din Franța se utilizează anual cca 5 milioane puieți de duglas (Podrâzsky et al., 2013). Plantațiile de duglas, de peste 420 mii ha, au un volum pe picior de peste 100 milioane m3, cu o creștere anuală de peste 5 milioane m3 (chiar 6,7 milioane m3, respectiv 16,7 m3/an/ha - Ferron, 2010), din care se recoltează anual peste 1 milion m3 (700 mii m3lemn de cherestea) (Ferron, 2010; France Douglas, 2012). Și în Germania, țară care ocupă în prezent lo- cul 2 în Europa ca suprafața ocupată de culturile de duglas (214.000 ha), specia a fost utilizată pe scară foarte largă (spre exemplu, 27 mii ha de noi plantații instalate între 2002 și 2008 - Pollet et al., 2009, în ***, 2011). Ca și în Franța, specia se re- generează pe cale naturală (Fussi et al., 2013), fi- ind deja acceptată de populație ca o specie natura- lizată în multe situații (Kantor și Mares, 2008, în Pulkrab et al., 2014). în România, se consideră că duglasul a fost in- trodus în anul 1887, pe domeniul de la Fântânele- Bacău al prințului de Schonburg-Waldenburg (îanovici, 1912, în Popa-Costea, 1973). Un an mai târziu a început introducerea prin plantații a duglasului verde în bazinul Nădragului din raza Ocolului silvic Lugoj, cu 257 puieți aduși de că- tre ing. Johann Zadrawil (care administra aces- te păduri) de la Wissenberg, de lângă Viena (Filipovici și Enescu, 1955 și Pârvulescu, 1961, ambii în Popa-Costea, 1973). La Câmpulung- Muscel, V.A. Golescu a adus (în 1914) puieți de duglas din Franța, pe care i-a plantat în parcul său (Haralamb și Liviu, 1945, în îonuț, 1956). în 4 Revisia iadurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 perioada 1887-1947, suprafața culturilor de duglas verde create în România a atins numai 59 ha, cele mai reprezentative fiind localizate în vestul țării - ocoalele silvice Lugoj, Anina, Aleșd, Marghita, Dobrești (lonuț, 1956; Lăzărescu, 1964 și lonescu, 1966, ambii în Popa-Costea, 1973). Este interesant de subliniat că problema duglasului s-a pus în discuție în România încă la Congresul inginerilor silvici din 1923 (lonuț, 1956). în același an, profesorul Marin Drăcea, un atent susținător al culturii exoticelor în România, scria: „Dacă ținem seama de excelentele calități ale lemnului, ..., de repedea lui creștere, ajungem la concluzia că cultura duglasului, acolo unde aceasta este posibilă, este una din cele mai renta- bile... După câte cunoaștem noi această esență și după cât cunoaștem condițiile climatice ale țării noastre, putem afirma că această esență prețioasă nu găsește la noi excelente condiții de vegetație (ge- ruri prea mari de iarnă, geruri timpurii și târzii frecvente), dar că - față de marea sa valoare - me- rită să fie de acum înainte - mai mult ca orice altă esență - încercată pe o scară întinsă și sistematic... Silvicultorul român, care va putea preciza definitiv în ce condiții se poate cultiva acest arbore la noi, va face un mare serviciu patriei sale” (Drăcea, 1923). După al doilea război mondial, la Consfătuirea C.A.E.R de la Budapesta în problema speciilor fo- restiere repede crescătoare (1960) s-a stabilit ca, până în 1975, suprafața ocupată de aceste specii în R.P. Română să reprezinte aproximativ 300.000 ha (Avram, 1960). In condițiile României, printre spe- ciile repede crescătoare a fost inclus cu acel pri- lej și duglasul verde, care ar realiza o creștere me- die de 8 m3/an/ha (comparativ cu 13,9 m3/an/ha în Polonia și 10,9 m3/an/ha în fosta R.D.G.) (Avram, 1960). Aceasta a făcut ca, utilizând marile cantități de semințe de duglas importate din S.U.A. înce- pând din 1956, suprafețele plantate cu puieții spe- ciei să crească în ritm susținut: 421 ha în 1960, ulterior 2.960 ha în 1964, după care ritmul împă- duririlor s-a menținut, până în 1970, la cca 2.600 ha/ha. Aceasta a făcut ca, numai în perioada 1960- 1970, să fie împădurită cu duglas o suprafață tota- lă de 23.582 ha, din care 7.409 ha în Banat, urmat de Crișana (3.955 ha) și Oltenia (2.685 ha) (Popa- Costea, 1973). Pe lângă aceste culturi, se consideră că arbori și arborete remarcabile de duglas se mai găseau și la Cacica, Fântânele-Bacău (Moldova), precum și la Crisbav, Râșnov, Săcele (în zona Brașovului) (Dumitriu-Tătăranu, 1960; Haralamb, 1967; Stănescu, 1979; Stănescu et al., 1997; Șofletea și Curtu, 2007). Din păcate, cu toate că încă din 1963 s-a elabo- rat pentru duglas harta cu zonele indicate pentru cultură (Bakoș, 1968 - fig. 1), specia s-a plantat în România în condiții staționale foarte variate, de la câmpie până în subzona molidului, ceea ce a con- dus la numeroase eșecuri (Stănescu et al., 1997). Fig. 1- Regiuni indicate pentru cultura duglasului în România (din lonescu și Lăzărescu, 1966). Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 5 Limitele introducerii duglasului au fost pădu- rea Cobia, în apropiere de Băilești, Ocolul silvic Segarcea (120 m altitudine, 10,7 °C temperatu- ra medie anuală, 530 mm media precipitațiilor anuale), respectiv pădurea Dobrun, din Munții Lotrului, Ocolul silvic Voineasa (altitudinea 1.440 m, temperatura medie anuală 4 °C, 1.100 mm me- dia precipitațiilor anuale) (Popa-Costea, 1973). Este inexplicabilă extinderea sa în zone și condiții staționale atât de variate din România, deoarece se cunoșteau de multă vreme diferitele exigențe ale duglasului verde, respectiv: a . Din punct de vedere climatic: se recoman- dă utilizarea sa în regiuni de deal și montan in- ferioare, cu un climat moderat, cum sunt cele din vestul țării (Stănescu, 1979) și altitudinea maxi- mă de 800 (1000?) m (Pașcovschi și Purcelean, 1954; Negulescu și Săvulescu, 1957, 1965 = simi- lar recomandărilor din Franța, cu altitudini până la 900 m - Bastien, 1998; Bastien et al., 2013). Minima de precipitații anuale 600 mm (Haralamb, 1967), în mod obișnuit peste 700-800 mm, ca în vestul Transilvaniei și în Banat (Stănescu, 1979; Stănescu et al., 1997). Poate fi vătămat de gerurile mari de iarnă, precum și de cele târzii și timpu- rii (Drăcea, 1923; Pașcovschi și Purcelean, 1954; lonuț, 1956; Haralamb, 1967). Vântul îl poate afecta prin dezrădăcinări/do- borâturi, mai ales dacă solul este ușor, superfi- cial, înmuiat de apă sau include orizont Bt greu (Pașcovschi și Purcelean, 1954; Negulescu și Săvulescu, 1965; Haralamb, 1967; Vlad, 1968). Din acest punct de vedere, s-a considerat în România că duglasul este mult mai sensibil la dezrădăcinări decât bradul și probabil ceva mai puțin decât mo- lidul (Haralamb, 1967). (Este interesant de amin- tit că, la nivel european, se consideră în prezent că duglasul arată o dispoziție comparativă cu cea a molidului în privința sensibilității la doborâturi de vânt - Albrecht et al., 2010, 2013). Este însă mai rezistent la uscăciune decât molidul (și bradul), fapt care face posibilă utilizarea sa în regiunea de dealuri, în gorunete și făgete (Stănescu, 1979; Stănescu et al., 1997). Acest fapt este confirmat și în Europa Centrală și de Vest (Eilmann și Rigling, 2010; Sychra și Mauer, 2013; Pulkrab et al., 2014) și extrem de important în condițiile potențialelor schimbări climatice așteptate, care ar limita area- lul prezent al molidului și conduce la înlocuirea sa cu duglasul. Cercetări recente (Manise și Vincke, 2014) indică faptul că duglasul este cea mai puțin sensibilă specie, în comparație cu cvercinele, fa- gul și molidul, la modificările climatului, respectiv la uscăciune. Seceta este însă periculoasă pentru puieții tineri (Pașcovschi și Purcelean, 1954; lonuț, 1956; Negulescu și Săvulescu, 1957). în mod plas- tic, Drăcea (1923) consideră că „Umezeala mare din aer și mai cu seamă din sol și climatul dulce sunt deci condițiile optime de vegetație ale aces- tei specii”. - din punct de vedere pedologie: nu are exigențe prea mari și poate vegeta pe soluri foarte diferi- te, exceptând pe cele grele, compacte, pseudoglei- zate (cu amplitudini mari de umiditate în sezo- nul de vegetație), înmlăștinate, ca și pe cele de pe sărături (Drăcea, 1923; Pașcovschi și Purcelean, 1954; Dumitriu-Tătăranu, 1960; Negulescu și Săvulescu, 1965; Haralamb, 1967; Vlad, 1968). Creșterile cele mai remarcabile se realizează însă pe soluri profunde, afânate/permeabile, reavene (cu umiditate suficientă), cu drenaj intern nor- mal, moderat acide, luto-nisipoase sau nisipo-lu- toase (Drăcea, 1923; Negulescu și Săvulescu, 1957, 1965; Dumitriu-Tătăranu, 1960; Stănescu, 1979; Stănescu et al., 1997). Deficitul (mai ales cumulat, pe durata a mai mulți ani) de umiditate de vară în sol conduce fie la uscarea arborilor maturi de duglas, fie la reducerea creșterii lor în grosime, compensată parțial de fertilitatea azotată a solu- lui (Franța - Sergent et al., 2010, 2014). - din punct de vedere al asocierii cu alte spe- cii: se recomandă a se utiliza ca specie de amestec, de înnobilare, cu precădere în arborete de foioase (gorunete, goruneto-făgete și făgete), precum și în amestecuri de rășinoase și fag și chiar în bră- dete (Pașcovschi și Purcelean, 1954; Dumitriu- Tătăranu, 1960; Negulescu și Săvulescu, 1965; Bakoș, 1968; Rădulescu și Cazacu, 1968; Șofletea și Curtu, 2007). în plus, așa cum sublinia Haralamb (1967), nu trebuie să se piardă nici un moment din vede- re că succesul culturii acestei specii depinde de proveniența semințelor folosite. Astfel, în cultu- rile înființate în România până la mijlocul anilor 1950 nu se cunoștea proveniența materialului se- minologic, acesta fiind procurat de la marile case de comerț din Europa Centrală și Occidentală, care au difuzat în special semințe provenind de la altitudini mici din statul Washington (Pașcovschi și Purcelean, 1954). Fără a se baza pe cercetări detaliate, s-a opinat ulterior pentru uti- lizarea proveniențelor din statele Washington și 6 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 Oregon, respectiv Columbia Britanică, precum și a celor din arboretele de duglas românești cu creșteri active și rezistente la geruri (Pașcovschi și Purcelean, 1954; Haralamb, 1967). Ulterior (1963-1966), în România au fost înființate 9 cul- turi comparative de proveniențe, pe baza cărora s-a recomandat ca, în lucrările de împădurire, să se folosească sămânța recoltată din arborii/ar- boretele de duglas valoroase din ocoalele silvice Dobrești, Lugoj, Marghita, Aleșd (Enescu și Radu, 1970; Popa-Costea, 1973), precum și sămânță din proveniențele nord-americane din ținuturile joa- se limitate de piemonturile vestice ale Munților Cascadelor și piemonturile estice ale munților de coastă din statele Washington și Oregon (Popa- Costea, 1973). în plus, este interesant de menționat și suprafața ocupată de duglas în România în diverse perioa- de, așa cum este citată în diverse publicații apăru- te în trecutul apropiat: - 13.000 ha (Enescu 1993, in Hermann and Lavender 1999); - 12.700 ha (Stănescu et al., 1997, preluat de Șofletea și Curtu, 2007); - 9.000 ha (Bastien et al., 2013). O panoramă a prezentului și viitorului duglasului verde în Europa trebuie să ia în consi- derare, în plus, câteva aspecte definitorii ale cul- turii speciei, respectiv (i) genetica și ameliorarea sa, (ii) silvicultura aplicată, în legătură cu vârsta exploatabilității, (iii) creșterea și producția arbo- retelor de duglas etc. (I) Genetica și ameliorarea duglasului verde Duglasul are, la nivel mondial, unul din cele mai mari programe de ameliorare genetică, înce- put la mijlocul anilor 1950, cu peste 4 milioane de descendenți provenind de la aproape 34.000 părinți, care cresc în circa 1.000 locații-test din vestul Americii de Nord (Konnert, 2010). în Europa, Franța deține cel mai detaliat pro- gram de ameliorare genetică a duglasului de pe continent, realizat printr-un parteneriat INRA- CEMAGREF-AFOCEL (Riou-Nivert, 1996). Programul a început în 1960 și a inclus selecția a peste 1.000 arbori plus, teste de teren, urma- te de instalarea a peste 60 ha plantaje semince- re cu cele mai productive clone (Heois, 1995, în Konnert, 2010). Exemple pentru producerea și utilizarea mate- rialului de împădurire selecționat sunt și: (i) Belgia: se utilizează la împăduriri semințe re- coltate din plantaje (Fenffe, Halle șin Rochefort), precum și din arborete-sursă, care ocupă sute de ha (spre exemplu, 24 astfel de arborete, cu 112 ha, din Munții Ardeni) (Boudru, 1992). (ii) România: la mijlocul anilor 1960, rezervațiile de semințe de duglas ocupau 50 ha (Miulescu, 1968), iar plantajele de clone de duglas însu- mau 12,1 ha (Enescu, 1968); se spera ca, în 1970, să existe 27,5 ha plantaje de duglas (Enescu și Radu, 1970). în prezent există 29 arborete surse de semințe, cu o suprafața efectivă de 86,09 ha, cele mai multe în județele Timiș (10), Bihor (5), Arad și Vâlcea (câte 3), precum și 6 plantaje se- mincere, instalate predominant în anii 1960-1970 și care însumează 28,1 ha (ICAS, 2012). Singura întrebare care se pune este: în condițiile acestei imense baze semincere, cât și unde se folosește duglasul în mod efectiv în lucrările de împăduriri din România? în Europa există numeroase teste (culturi comparative) de proveniențe de duglas. Astfel, în Germania, astfel de teste au fost instalate de către prof. Schwappach încă din secolul tre- cut (1891-1895), lucrările fiind continuate tot de către Schwappach cu testele de la Chorin (la est de Berlin), începute în 1910 (Popa-Costea, 1973), urmate de alte culturi comparative în 1932 (Wiedemann) (Bastien et al., 2013). Pentru Germania de sud-vest, s-a considerat că cele mai potrivite proveniențe de duglas sunt cele din zona de coastă a statului Washington (Kohnle, 2008). în Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Italia, culturi comparative de proveniențe au fost insta- late tot la începutul secolului sau ceva mai târziu (Italia, 1920 - Popa-Costea, 1973; Olanda, 1923 - Bastien et al., 2013). în majoritatea țărilor europene (spre exem- plu, Marea Britanie, Finlanda, Germania, Olanda, Danemarca, Belgia, Italia, România etc.), culturi de proveniențe de duglas au fost instalate după al doilea război mondial, cu scopul stabilirii celor mai potrivite surse de semințe pentru condițiile din țările respective (Popa-Costea, 1973). Un moment important în istoricul culturilor de proveniențe este anul 1965, când Colecția IUFRO a duglasului a fost instalată utilizând 182 loturi de semințe din întregul său areal natural (Oregon, Washington, Columbia Britanică), distribuite la 59 instituții din 36 țări ale globului, din care 15 în Europa (Bastien et al., 2013). în aproape toate Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 7 siturile europene, varietatea de coastă a demon- strat cea mai bună adaptare și creștere (Konnert, 2010). în prezent, pe baza culturilor comparative de proveniențe se consideră că: a. Bulgaria: proveniențele din vestul Munților Cascadelor și din regiunea de coastă a statelor Washington și Oregon au realizat cele mai bune performanțe în privința vitezei de creștere și rezistenței la ciupercile Phaeocryptopus gaumanii și Rhabdocline pseudotsugae (Petkova et al., 2014; Popov, 2014). b. Croația: proveniențele din regiuni joase (0- 300 m altitudine) ale statului Washington, precum și din Danemarca și Bulgaria, sunt cele mai valo- roase (Perie et al., 2011). c. Marea Britanic: surse de semințe din regiunea de coastă a statului Washington (WACO), de pe coasta nordică a statului Oregon, din nordul, dar și din sudul Munților Cascadelor, sunt cele mai va- loroase. Sursa WACO este cea mai recomandată a se folosi la împăduriri, datorită superiorității în sensul procentului de supraviețuire, al rezistenței la temperaturile scăzute și al caracteristicilor de creștere (Fletcher și Samuel, 2010). d. Austria: serecomandăfolosireaproveniențelor de duglas din Austria, Germania (landul Baden- Wiirttemberg), precum și din Washington, Oregon și provincia Columbia Britanică (Weiszenbacher, 2008). e. Serbia: este de preferat folosirea pentru îm- păduriri a surselor de semințe nord-americane cu origine de la longitudini peste 122 °V (proveniențe de coastă), din stațiuni mai umede și altitudini sub 1.000 m (Lavadinovic et al., 2008). Un program relativ vechi de ameliorare a dugla- sului există în Noua Zeelandă, unde au fost insta- late teste de proveniențe cu semințe aduse din sta- tele Oregon și Washington (1957), precum și de pe coasta Californiei și din Oregon (1959) (Dungey et al., 2010). în spațiul neo-zeelandez s-au constatat mari probleme datorate ciupercii Phaeocryptopus gaumanii, al cărei atac a redus cu cca 32% creșterea arborilor de duglas la nivelul țării (Dungey et al., 2010). (II) Silvicultura arboretelor de duglas (Ha) Instalarea culturilor de/cu duglas Arboretele de duglas sunt, în mod obișnuit, instalate pe cale artificială, plantațiile cu duglas din țări reprezentative din Europa având desimi relativ reduse, de maximum 2.000 puieți/ha: 1. Franța: în plantațiile instalate pe terenuri goa- le/după tăieri rase se folosesc în prezent 800-1.300 puieți/ha (scheme dominante: 3 x 3,30 m; 2,50 x 3 m), în timp ce, în completarea regenerărilor natura- le, se recomandă folosirea a doar 600-1.100 puieți/ ha (Riou-Nivert, 1989, 1996; Giraud și Champaux, 1997; Bastien, 1998; CRPF, 2005). Desimea actua- lă redusă este rezultatul unei descreșteri susținute din ultimele decenii, recomandările FFN fiind, în trecut, de plantare a 3.000 puieți/ha (1950), 2.500 puieți/ha (1960), 1.820 puieți/ha (1965), respec- tiv 1.320 puieți/ha (1974) (Lanier, 1986; Champs, 1988). Se utilizează puieți cu rădăcini nude, de ma- ximum 3 ani (1 + 1, 1+2 sau 2+1), cu un sistem ra- dicelar dezvoltat și un bun echilibru între înălțime și diametru la colet (Champs și Demarq, 1996). S-a constatat o corelație strânsă între desimea inițială a plantației și lățimea inelelor de creștere: la 15 ani, inele de 6 mm lățime (1.800 puieți/ha), de 7 mm lățime (1.200 puieți/ha) sau de 8 mm lățime (600 puieți/ha) (Champs, 1988). 2. Germania (landul Baden-Wiirttemberg, unde specia ocupă 37.000 ha - Kohnle, 2008): se reco- mandă utilizarea duglasului (puieți de 3 ani, 1+2) în amestec cu fagul, cu distanțele de plantare la duglas de 4-6 x 2 m (maximum 1.200 puieți/ha), iar la fag de 1-2 x 1 m (5.000-10.000 puieți/ha) (***, 1999). în Germania se consideră că grosimea cri- tică a ramurilor duglasului, care afectează cali- tatea lemnului, este de 4 cm și se depășește doar la o desime inițială a plantației sub 1.000 puieți/ ha. în același timp, lățimea inelelor de creștere, din rațiuni de calitate a lemnului, nu trebuie să depășească 8 mm, de aceea lucrări germane recen- te recomandă ca plantațiile de duglas să aibă la instalare 1.000-2.000 puieți/ha (Kohnle, 2008). Un aspect semnificativ de subliniat: recomandările de mai sus se bazează pe 250 suprafețe de cercetare și 78 suprafețe de probă cu diferite distanțe de plan- tare, realizate încă din anii 1970 (Kohnle, 2008). 3. Austria: duglasul se plantează cu 1.500-2.000 puieți/ha, când se urmărește producția lemnu- lui de cherestea (construcții) și pentru furnire (Schonauer, 2008). 4. Belgia: duglasul se plantează la 2 x 2 m (2.500 puieți de 3 ani/ha) sau 2 x 2 m, 2,5 x 2,5 m sau chiar 3 x 3 m (1.100-2.500 puieți de 4 ani/ha). în mod tradițional, în trecut se utilizau spațieri de 1,5 x 1,5 m, care au crescut apoi la 1,8 x 1,8 m, ajungând la valorile de mai sus (Boudru, 1989, 1992). 8 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 Este interesant de subliniat că desimile reduse la instalarea culturilor de duglas din Europa sunt similare celor din arealul natural (750-1.500 puieți/ ha) (Cafferata, 1986, în Hermann și Lavender, 1990), precum și din Noua Zeelandă (minimum 1.000 puieți/ha, însă în general cel puțin 1.200 puieți/ha - 3 x 3 m - până la 1.600 puieți/ha - 2,5 x 2,5 m -, dacă stațiunea este dificilă) (http://www. nzffa.org.nz). în România s-a considerat că, deoarece duglasul nu acceptă în tinerețe concurența altor specii de arbori, arbuști sau ierburi, el trebuie plantat des- tul de rar, cu 1.800-2.000 exemplare/ha (Haralamb, 1967). Cu toate acestea, îndrumările tehnice din 1977 (MEFMC, 1977), precum și normele tehni- ce actuale (MAPPS, 2000a), copiate după cele din 1977, recomandă în România: a. Plantații în terenuri goale: în compoziția 50% DU+50% foioase, cu rânduri alterne de duglas și de foioase amplasate la 1,5 x 1,5 m (4.400 puieți/ha), duglasul revenind la 3,0 x 1,5 m; b. Plantații în completarea regenerării naturale (amestecuri cu specii de foioase în biogrupe): 2x2 m (2.500 puieți/ha), deci valori mai mari sau, în cel mai fericit caz, cel mult egale cu cele recomandate în alte țări europene. în contextul instalării duglasului este demn de amintit și potențialul său de regenerare naturală din sămânță, citat atât în România de multă vreme (Dumitriu-Tătăranu, 1960; Negulescu și Săvulescu, 1957, 1965), cât și în Belgia (Boudru, 1989), Franța (Riou-Nivert, 1996; Bastien, 1998; CRPF, 1999) sau Cehia (Sychra și Mauer, 2013). Din acest motiv, duglasul este chiar considerat în Germania, de către certificatorii FSC, ca o spe- cie problematică, deoarece este exotică și invazivă Fig. 2. Regenerare naturală de duglas în landul Baden- Wiirttemberg, Germania (foto V.N. Nicolescu). (Șimon et al., 2014). Cercetări germane recente (landul Bavaria) consideră însă că extinderea pe cale naturală a duglasului este limitată și nu poate fi vorba de o expansiune de tip necontrolat/inva- ziv a speciei (Eggert, 2014a, 2014b). Legat de regenerarea, naturală sau artificială, a duglasului, este important de amintit și faptul că, atât în arealul natural, cât și în Europa, spe- cia este sensibilă la vătămările de vânat (mai ales cerb și căprior), care îi rod scoarța tânără, nete- dă, moale și cu multă rășină, pe 1-2 m înălțime (IDT, 1961; Rădulescu și Cazacu, 1968; Hermann și Lavender, 1990; Riou-Nivert, 1996). Din aceste motive, se recomandă de multă vreme fie împrej- muirea culturilor de duglas (Drăcea, 1923), fie re- alizarea protecției individuale a puieților (arbore- te cu suprafața sub 3 ha - CRPF, 1999), precum și aplicarea de substanțe repelente, eficace împotri- va iepurilor și căpriorului (CRPF, 1999). Oricum, duglasul este capabil să caluseze rapid vătămă- rile de pe scoarță (Pașcovschi și Purcelean, 1954; Negulescu și Săvulescu, 1957, 1965), fără ca lem- nul să devină putregăios, fiind mult mai puțin sen- sibil la această vătămare decât molidul (Savill și Evans, 1986; Savill et al., 1997). (Ilb) îngrijirea și conducerea arboretelor de/ cu duglas Datorită desimilor reduse la instalare, culturi- le de duglas din diferite țări europene nu includ degajări sau curățiri, care sunt însă recomanda- te de normele românești cu un caracter de selecție ’ 3 negativă (se extrag speciile nedorite gen carpen, plop tremurător, mesteacăn, precum și arborii cu forme defectuoase, bolnavi, accidentați etc.) (MAPPM, 2000b). Răriturile sunt însă lucrările cele mai impor- tante pentru gestiunea arboretelor de duglas. în România, acestea încep la 15-18 ani, sunt de tip combinat și au o intensitate moderată (16% la vâr- sta de 21-30 de ani și 12% la 31-40 de ani), după care aplicarea răriturilor încetează până în mo- mentul exploatabilității. Periodicitatea lucrărilor: 5-7 ani (păriș) și 8-10 ani (codrișor). Desimea arbo- retului la 50 de ani: aprox. 500-550 arb/ha (stațiuni de bonitate superioară), respectiv 550-700 arb/ha (stațiuni de bonitate mijlocie) (MAPPM, 2000b). Cercetări proprii, realizate într-un amestec mo- lid-duglas administrat de Regia Publică Locală a Pădurilor (R.P.L.P.) Săcele-Brașov, indică posibili- tatea alegerii și însemnării arborilor de viitor de Revisia iadurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 9 duglas în momentul primei rărituri comerciale (di- ametrul mediu cea 15 cm), folosind criteriile con- sacrate și aplicate de decenii în Europa (vigoare- calitate-spațiere). Utilizarea criteriului vigoare indică necesitatea ca exemplarele alese ca arbori de viitor să aibă coroane mari (și simetrice) și, în consecință, diametre de bază mari, legătura strân- să dintre acești parametri biometrici fiind confir- mată și în cazul duglasului (fig. 3 stânga). O astfel de abordare se datorește faptului că, în România, de multă vreme, duglasul este consi- derat o specie cu temperament de umbră (Drăcea, Diametrul de bază, cm Fig. 3 Arbore de viitor de duglas (dreapta) și corelația dintre diametrul de bază și diametrul mediu al coroanei (stânga) la arbori de duglas din u.a. 87B, U.P. V Tesla, R.P.L.P. Săcele-Brașov (foto V.N. Nicolescu). 1923) sau, mai ales, de semiumbră (Pașcovschi și Purcelean, 1954), însă ceva mai de lumină decât al molidului (Negulescu și Săvulescu, 1957, 1965; Stănescu, 1979; Stănescu et al., 1997 etc.). în plus, se consideră că duglasul suportă un oarecare timp umbrirea (în tinerețe), din nevoia de protecție la insolație și îngheț, reacționând puternic când este luminat (Negulescu și Săvulescu, 1957, 1965). în alte țări, duglasul este considerat o specie de semi-lumină, care suportă un acoperiș ușor în tinerețe, fiind oarecum tolerant la umbrire (Franța - Lanier, 1986, Bastien, 1998; Marea Britanie - Savill, 1991, 2013; S.U.A. - Hermann și Lavender, 1990; Larson, 2010) sau chiar autentică de lumi- nă, care suportă un oarecare adăpost lateral în tinerețe, însă căreia nu-i convine deloc acoperișul de sus (Franța - Guinier (sub red.), 1947; Champs și Demarq, 1996; CRPF, 1999; Belgia - Boudru, 1989; Wouters și Lorenț, 2002). Din aceste motive, lucră- rile de rărituri se diferențiază după obiectivul de producție stabilit. Spre exemplu, în silvicultura din Franța (CRPF, 1999), când se urmărește obținerea lemnului de calitate (pentru furnire, cherestea de calitate superioară), răriturile sunt incluse într-o silvicultură dinamică, o silvicultură a arbo- rilor de viitor (Riou-Nivert, 1989; Bastien, 1998), care presupune începerea intervențiilor la 16-18 ani (H = 12,5-14 m), după alegerea și însemnarea arborilor de viiitor (250-300 ex/ha - CRPF, 1999; maximum 200 ex/ha - Bastien, 1998), pe baza cri- teriilor vigoare-calitate-spațiere. La prima răritură se intervine foarte intens (intensitatea pe număr de arbori 30-35%) și rămân la hectar 600-700 in- divizi. Cea de-a doua răritură (când H, = 18-20 m), cu caracter de sus (în profitul arborilor de vi- itor desemnați), se succede după 6-8 ani, iar desi- mea arboretului se reduce la 400 arb/ha. Prin cea de-a treia răritură (H, = 20-22 m), desimea arbo- retului se reduce la 300 arb/ha. Dacă se urmărește producerea de arbori groși (volum de 2,5 m3/fir la 60 de ani), se intervine și cu a patra răritură, care poate reduce desimea arboretului la (150) 200 ex/ ha (CRPF, 1999, 2005). în Belgia, silvicultura propusă pentru obținerea furnirelor decupate sau derulate, cu ine- le de creștere late (8 mm), denumită silvicultură intensivă, se aplică în culturi cu desimea inițială de 600-800 puieți/ha. Aceasta presupune aplica- rea primei rărituri la înălțimi dominante de 14-15 10 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 ’ Nr. 5-6 m și aplicarea ulterioară de 2-3 rărituri forte și de sus, care să favorizeze cei 250-300 arbori de viitor/ ha aleși. Aplicarea elagajului artificial este obli- gatorie (Wouters și Lorent, 2002). Dacă însă se urmărește producerea lemnului pentru cherestea și, în secundar, pentru furnire derulate, cu inele de creștere de 6 mm lățime (silvicultură intermedia- ra), se pornește de la desimi inițiale de 1.100-1.500 puieți/ha. Prima răritură este precoce (H de 11- 12 m) și forte, pentru a reduce desimea arboretu- lui la 650-750 arb/ha, din care 200-250 arb/ha sunt cei de viitor. A doua răritură (de sus, ca și cele ur- mătoare) se aplică după 5-8 ani, când este de 18-19 m, și are o intensitate pe număr de arbori de 25%, ulterior practicându-se încă 1-2 rărituri pen- tru a se realiza desimea finală. Elagajul artificial, ca și deschiderea de culoare de acces (se extrage un rând din 5), sunt obligatorii (Wouters și Lorent, 2002). în fine, în silvicultura tradițională (2.000- 2.500 puieți inițiali la ha), care urmărește produce- rea de lemn de duglas pentru mobilă și șarpante, cu inele de 4 mm, prima răritură se aplică înainte ca Hdom să atingă 13 m (se asigură astfel stabilita- tea arboretului), fiind urmată de rărituri frecvente (la 5 ani) și moderate, în folosul celor 150-200 ar- bori de viitor/ha aleși. în acest model silvicultural, elagajul artificial este considerat inutil (Wouters și Lorent, 2002). în Germania se recomandă ca prima răritură să se aplice când înălțimea arboretului este de 12- 15 m, după alegerea și însemnarea arborilor de viitor. Răriturile vor fi de sus, deoarece se potrivesc cel mai bine pretențiilor (față de lumină) ale dugla- sului (Kohnle, 2008). în amestecurile de duglas cu foioase se prevede ca, începând de la o înălțime dominantă a arboretului de 15-20 m, periodicita- tea răriturilor să fie de 5-10 ani și să se extragă la ha maximum 100 m3 lemn comercializabil, re- spectiv doi arbori concurenți pentru fiecare arbo- re de viitor, care îi stânjenesc creșterea și dezvol- tarea (“*, 1999). Elagajul artificial este o componentă impor- tantă a silviculturii duglasului și se recomandă în mod special atunci când obiectivul de producție este obținerea lemnului cu utilizări „nobile” (che- restea de clasă A, furnire); chiar și la produce- rea lemnului pentru construcții (structuri de rezistență, șarpante), care permite existența no- durilor sănătoase în lemn, aplicarea elagajului ar- tificial este considerată necesară. în primul caz, aplicarea lucrării (atât elagaj de penetrare/acces, cât și clasic/propriu-zis) este obligatorie deoarece elagajul natural al duglasu- lui este defectuos și lent, chiar și în arborete dese, fapt recunoscut atât în România (Pașcovschi și Purcelean, 1954; lonuț, 1956; Negulescu și Săvulescu, 1957, 1965; Haralamb, 1967; Stănescu, 1979; Stănescu et al., 1997; MAPPM, 2000b etc.), cât și în țări gen Franța (Riou-Nivert, 1996; Hubert și Courraud, 1998; CRPF, 1999), Belgia (Boudru, 1989), Marea Britanie (Savill, 1991, 2013), Germania (IDT, 1961) etc. Fig. 4. Exemplare de duglas cu elagaj slab (stânga), elagate artificial (arbori de viitor) și neelagate (dreapta) (Germania, landul Baden-Wurttemberg) (fotoV.N. Nicolescu). Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 11 Și în arealul natural se consideră că, la duglas, elagajul natural este extrem de lent, deoarece chiar și ramurile mici și uscate persistă pe trunchi foarte mult timp. în medie, duglasul nu se curăță natural până la 5 m înălțime decât la 77 de ani, iar până la 10 m la 107 ani (Cahill et al., 1986, în Hermann și Lavender, 1990). Recomandările cele mai frecvente privind apli- carea elagajului artificial la duglas sunt (Lanier, 1986; Boudru, 1989; Bastien, 1998; Hubert și Courraud, 1998; CRPF, 1999): - prima intervenție cu elagaj: pe 400 arbori potențiali de viitor/ha, până la 3 m înălțime, când diametrul lor este de 8-10 cm; - a doua intervenție: pe 200-250 arbori de vii- tor/ha, până la 6 m, imediat după prima răritură (când înălțimea dominantă este de 13-14 m); - a treia intervenție (facultativă, doar când se adoptă vârste ale exploatabilității peste 60 de ani): pe 100 arb/ha, aleși dintre cei elagați până la 6 m și care se vor elaga până la 8-10 m înălțime (Hubert și Courraud, 1998). Se pot elaga atât ramuri uscate cât și verzi, cu diametrul de maximum 3 cm (Wouters și Lorent, 2002); elagajul celor verzi, până la eliminarea a 25- 30% din coroana vie, este permis, deoarece pier- derile de creștere în volum care apar sunt neglija- bile, rănile se cicatrizează bine și se ameliorează cilindricitatea fusului (Lanier, 1986; Boudru, 1989; CRPF, 1999; MAPPM, 2000b). Toate aceste modele silviculturale au rolul de a asigura o vârstă a exploatabilității relativ scurtă și care, în funcție de modelul silvicultural adoptat, variază, atât în Europa, cât și peste ocean, între 40 și 70(80) de ani. Oricum, trebuie menționate câteva concluzii interesante și practice ale specialiștilor francezi (CRPF, 2010), legate de momentul realizării vâr- stei exploatabilității la duglas: - este nevoie de 35-40 de ani pentru ca un arbo- re de duglas să atingă 1 m3, însă fiecare m3 supli- mentar se acumulează apoi în mai puțin de 10 ani și aceasta până la 75 de ani; - la duglas, duramenul poate fi utilizat în exte- rior fără vreun tratament, iar proporția sa crește cu vârsta, de la 50% la 40 de ani la 70% la 60 de ani; - rezistența mecanică a lemnului de duglas crește cu creșterea vârstei (studiu CTBA); - numai începând de la diametrul de 60 cm, lemnul de duglas de bună calitate poate fi folosit la mobilă din lemn masiv, panouri decorative, de- rulaj, contraplăci, utilizări exterioare; - există o corelație strânsă între prețul lem- nului de duglas și diametrul său (lemnul gros se vinde mai scump), însă există o variație mare a prețului în funcție de calitate, mai ales la arborii Tabel 1 Vârsta exploatabilității în arborete de duglas din diverse țări Țara Vârsta exploatabilității, ani Tip de silvicultură aplicată Sortimentul țel/obiectiv economic Sursa Belgia 70-80 Boudru, 1989 Belgia 40-45 Silvicultură Lemn pentru furnire Wouters si Lorent, 2002 intensivă decupate sau derulate Silvicultură Lemn pentru cherestea si Belgia 55-60 intermediară furnire derulate Wouters și Lorent, 2002 Belgia 65 Silvicultură Lemn pentru mobilă și Wouters si Lorent, 2002 tradițională șarpante Franța 40-80 Riou-Nivert, 1996 Franța (Masivul Central) 65-75 Giraud și Champaux, 1997 Franța 50-70 (arbori de 1,5-3 m3/fir) CRPF, 1999 Franța 45-70 CRPF, 2005 Marea Britanie 45-70 Hart, 1994 Marea Britanie 50-65 Savill, 2013 Portugalia 50-60 Fontes et aL, 2003 România 40-60 Bakoș, 1968 S.U.A. 50-80 Scott, 1981, în Hermann și Lavender, 1990 S.U.A. 40-60 Lowell et al., 2014 Noua Zeelandă 40-50 www.douglasfir.co.nz 12 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 foarte groși (diametrul 65 cm și peste); - buștenii groși de calitate își găsesc întotdeau- na debușeuri; - sensibilitatea la vătămări de vânt a arborete- lor de duglas crește cu înălțimea. De aici, specialiștii francezi consideră că nu este justificat să se recolteze arborete cu diametrul me- diu sub 40 cm. De aceea, este de preferat o recoltă de arbori mijlocii (d = 40-50 cm), iar în arboretele de bună calitate, proprietarul de pădure are interesul de a se orienta spre diametre de 55-60 cm (CRPF, 2010). în Germania, în prezent nu mai este fixată o vârstă a exploatabilității la arboretele de duglas, arborii speciei fiind extrași individual atunci când au atins diametrul-țel, stabilit în funcție de sor- timentul lemnos dorit (***, 1999). Astfel, în lan- dul Baden-Wiirttemberg, duglasul verde are un diametru-țel de 70-80 cm, care se poate obține la 80-90 ani (Șimon et al., 2014) (fig. 5). Fig. 5. Exemplar de duglas exploatabil, pus în valoare, în landul Baden-Wiirttemberg (foto V.N. Nicolescu). în ultimele decenii, și în alte țări - Franța, Elveția - se consideră că duglasul, amestecat fie cu gorunul sau cu fagul (regiuni de câmpie/co- line din Franța), fie cu bradul, molidul sau pinul silvestru (regiuni de munte din aceeași țară), este posibil de tratat în afara codrului regulat, cu un tratament (al codrului neregulat - n.n.) axat pe recolta progresivă a arborilor ajunși la diametrul- țel, pe punerea în valoare a arborilor dominați în viitor, care ... va conduce la neregularitatea ar- boretelor (Bastien, 1998), putând fi utilizat astfel și în arborete cu structuri complexe (Schiitz și Pommerening, 2013). (III) Creșterea și producția arboretelor de duglas Atât în arealul natural, cât și în regiunile de cul- tură, duglasul a demonstrat performanțe produc- tive de vârf, fiind considerat o specie repede crescă- toare și de mare productivitate: a. înălțimi realizate - cel mai înalt exemplar de duglas din lume: 99,4 m, la Brummit Creek, Coos County, statul Oregon, S.U.A. = locul trei în lume, după un exem- plar de Sequoia sempervirens (115,56 m) din S.U.A. și unul de Eucalyptus regnans (99,6 m) din Australia (http://vancouverislandbigtrees.blogspot.ro); - cel mai înalt exemplar de duglas în afara Americii de Nord: 66,4 m, la Reelig Glen, lângă Inverness, în Scoția - este și cel mai înalt arbo- re rășinos din Europa (http://www.bbc.com/news/ uk-scotland-highlands-islands-26729935); - exemplare de duglas foarte înalte (recorduri naționale) în unele țări europene: 49,75 m (Olanda http://www.bomeninfo.nl/tall%20trees.htm); 57,9 m (103 ani), în Austria Superioară (Jasser, 2008); 58,8 m (la 110 ani) în Alsacia-Franța; 63 m (la 130 de ani) în Saxonia Inferioară-Germania (Bastien, 1998). b. Creșteri în volum - în arealul natural, în plantații de duglas de coas- tă gospodărite intensiv: 17-22 m3/an/ha (Talbert și Marshall, 2005, în Weiskittel et al., 2012); - Franța: (12) 15-20 (25) m3/an/ha (Riou-Nivert, 1996; CRPF, 1999); - Germania: până la 21,4 m3/an/ha (Polley et al., 2009, în ***, 2011); - Marea Britanie: creștere medie 10-15 (maxi- mum 24) m3/an/ha (Nicholls, în Savill, 1991, 2013); - Bulgaria: 14,7-17,7 m3/an/ha la 20 de ani (Popov, 2014); - Belgia: creștere medie de 14-24 m3/an/ha (Boudru, 1989); Revisia iădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 13 - Cehia: creșterea curentă maximă la nivel național (vârsta aprox. 22 de ani) de cca 11 m3/an/ ha; duglasul este cea mai productivă specie și le depășește pe toate cele autohtone (inclusiv moli- dul) pe stațiuni favorabile (Sychra și Mauer, 2013; Remes și Zeidler, 2014); - România: 16-17 (20) m3/an/ha (Stănescu, 1979; Stănescu et al., 1997; Șofletea și Curtu, 2007), re- spectiv 19-21 m3/an/ha (Bakoș, 1968). în arbore- te cu vârsta de 40-45 de ani din vestul României (jud. Arad și Bihor), duglașii plantați în arborete pure sau amestecate (cu molid, larice, diverse fo- ioase) realizează creșteri curente de 14-16 (chiar 18-20) m3/an/ha, având diametre medii de 38-42 cm și înălțimi de 28-32 m; - Noua Zeelandă: creștere medie la nivel național de 16 m3/an/ha, cu un maxim de 37 m3/ an/ha (http://www.nzffa.org.nz); la 45 de ani, de la 14,5 m3/an/ha (regiuni cu precipitații de 600-800 mm/an) la 28,6 m3/an/ha (stațiuni cu precipitații de 1.200-1.400 mm/an) (Hermann și Lavender, 1999). c. Volume pe picior (producție) - 800-1.000 m3/ha, la 50-80 de ani, în arbore- te gospodărite din arealul natural (Filipescu, com. pers); - 600-800 m3/ha la 40 ani (creștere medie anuală 15-20 m3/an/ha), în funcție de stațiune, în Europa (Bastien et al., 2013). Ținând cont de toate aceste argumente im- portante, în ultimii ani s-a constatat în unele țări europene amplificarea preocupărilor pentru cunoașterea detaliată a performanțelor biometri- ce ale duglasului, așa cum sunt recentele grafice pentru stabilirea claselor de producție (de fertili- tate, de productivitate) din Franța (Angelier, 2006) și Belgia-regiunea valonă (Perin et al., 2014). După graficele franceze, înălțimea dominantă la 50 de ani a arboretelor de duglas variază, la cele trei clase de fertilitate definite (inferioară, mijlo- cie, superioară), de la 27 m la 42 m, valori simi- lare (de la 28 la 43 m) fiind stabilite pentru cele cinci clase de producție din Belgia valonă. La vâr- sta de 50 de ani, în stațiuni de bonitate mijlocie, înălțimea dominantă a arboretelor de duglas (36 m) depășește consistent pe cea a celor de larice (28 m), respectiv de molid (27 m), ecartul dintre cele trei specii depășind 10 m la vârsta de 70 de ani (Perin et al., 2014). Viitorul duglasului în Europa? Prin prezentarea trecutului și prezentului duglasului în Europa s-a încercat reliefarea prin- cipalelor caracteristici care au condus la utiliza- rea sa pe o scară relativ largă pe continentul eu- ropean. Specie productivă, cu un lemn valoros, utilizabil pentru diverse întrebuințări importante, posibilă de utilizat atât în arborete pure, cât mai ales în cele amestecate cu diverse specii autohto- ne, pentru întărirea, ameliorarea și ridicarea valo- rii diverselor arborete (IDT, 1961), duglasul și-a gă- sit un loc deloc de neglijat în silvicultura Europei. La aceste roluri trebuie adăugat faptul că specia afectează în general mediul de cultură mai puțin decât molizii, pinii, eucalipții (Gonzâlez-Garcia et al., 2013), că are un impact mai redus decât rășinoasele europene asupra biodiversității florei solului (Podrâzsky et al., 2011, în Podrâzsky et al., 2013), că are un rol mai favorabil asupra formării solului decât rășinoasele europene, mai ales când este cultivat în amestec cu specii de foioase gen fagul, că acidifică mai puțin orizonturile superi- oare de sol și contribuie la formarea unui humus mai bun decât al acestora, prin litiera care se des- copune și transformă mai ușor (Kupka et al, 2013; Podrâzsky et al., 2013). Această poziție importantă pare a fi întărită în contextul schimbărilor climatice anticipate, care favorizează duglasul, specie mai rezistentă la condițiile de uscăciune posibile decât molidul, prin mai buna utilizare a resurselor de apă și care poate, în plus, ameliora stabilitatea arboretelor (Kupka et al., 2013). Calitățile respective au făcut ca extinderea duglasului în raport cu molidul, cea mai importantă specie de rășinoase din Europa, să fie așteptată atât la nivelul global al continen- tului (NNEXT, 2014), precum și în țări gen Austria (Englisch, 2008), Cehia (Kupka et al., 2013; Sychra și Mauer, 2013; Pulkrab et al., 2014), Croația (Perie et al., 2011) etc. în condițiile schimbărilor clima- tice, precum și al procesului de globalizare, exis- tă însă și teama că pericolul afectării duglasu- lui de dăunători biotici din patria de origine (ex. Dendroctonus pseudotsugae) pe o scară mult mai importantă, precum și de dăunători autohtoni, care se pare că se „acomodează treptat” duglasu- lui (ex. Thaumetopoea pityocampa), să crească în viitor (Roques et al., 2006, în ***, 2011). în acest context pan-european favorabil, re- cunoscut și prin apariția Acțiunii COST FP1403 14 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 Non-native tree species for European forests - ex- periences, risks and opportunities (NNEX1), cu du- rata de patru ani (21.XI. 2014-21.XI. 2018), care pune în valoare problemele prezente și viitorul speciilor exotice pe continentul nostru, conside- răm că în România nu trebuie uitat că duglasul prezintă o mare importanță pentru silvicultura pa- triei noastre (Negulescu și Săvulescu, 1957, 1965), fiind cel mai prețios rășinos exotic introdus în țara noastră (Stănescu, 1979; Stănescu et al., 1997). Iar măsuri noi și dinamice de instalare și gospodări- re a duglasului, în contextul ecologic și economic Bibliografie Angelier, A., 2006: Guide des sylvicultures pour le douglas: de nouvelles courbes de fertilite adaptees. RenDez-Vous techniques, 11, hiver, Office National des Forets, Paris, pp. 7-12. Albrecht, A., Kohnle, U., Hanewinkel, M., Bauhus, J., 2010: Storm damage cf Douglas-fir and Norway spruce in Southwest Germany: Stability cf Douglas-fir and the impact cf silviculture on the vulnera- bility cf confers. în: Opportunities and risks for Douglas fir in a changing climate (ed. H. Spiecker, U. Kohnle, K. Makkonen-Spiecker, K. von Teuffel), Abstracts, October 18-20, 2010, Berichte, Freiburger Forstliche Forschung, Heft 85, Freiburg i. Br., pp. 25-27. Albrecht, A., Kohnle, U., Hanewinkel, M., Bauhus, J., 2013: Storm damage to Douglas-fir un- expectedly high compared to Norway spruce. Annals of Forest Science, 70(2), pp. 195-207. Avram, Cr., 1960: Consfătuirea C.A.E.R de la Budapesta în problema speciilor forestiere repede crescă- toare. Revista pădurilor, 11, pp. 692-696. Bakoș, V., 1968: Introducere. Aspecte generale pri- vind împăduririle din țara noastră. în: Cultura speciilor forestiere repede crescătoare (coord. V. Bakoș), Editura Agrosilvică, București, pp. 7-56. Bastien, Y., 1998: Sylviculture du Douglas. în: Sylviculture des essences resineuses, Ecole Naționale du Genie Rural, des Eaux et des Forets, Nancy, pp. 10-19. Bastien, J.-Ch., Sanchez, L., Michaud, D., 2013: Douglas-fir (Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco). în: Forest tree breeding in Europe. Current state-of- the-art and perspectives (ed. L.E. Pâques), Springer, Dordrecht-Heidelberg-New York-London, pp. 325-372. Boudru, M., 1989: Foret et sylviculture: sylvicultu- re appliquee. Les presses agronomiques de Gemboux, Gembloux, 248 p. Boudru, M., 1992: Foret et sylviculture: boisements et reboisements artficiels. Les presses agronomiques de Gemboux, Gembloux, 348 p. Champs, de J., 1988: Quelles sylvicultures pour le Douglas aujourd’hui? Afocel-Armef, Informations-Foret, prezent și viitor, multe neglijate sau uitate mai ales în ultimele 3-4 decenii, ar trebui aplicate cât mai rapid... Mulțumiri Sunt adresate colegilor ing. Diana-Cristina Șimon, loana-Mirela Stroe și Mihai-Florin Ostafi, masteranzi la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, pentru ajutorul acordat la realizarea măsurătorilor de teren din R.P.L.P. Săcele. no. 1, fascicule 337, pp. 65-80. Champs, de J., Demarq, P., 1996: Sylviculture du douglas. Bulletin technique no. 31, Office National des Forets, octobre, pp. 35-42. CRPF, 1999: Le douglas. Centre Regional de la Propriete Forestiere d’Ile-de-France et du Centre, Orleans, 4 p. CRPF, 2005: Schema regional de gestion sylvicole. Centre Regional de la Propriete Forestiere d’Aquitaine, Bordeaux, 64 p. CRPF, 2010: Quand recolter vos douglas? Centre Regional de la Propriete Forestiere de Bourgogne, Dijon, 6 p. CRPF, 2012: Ventesdebois-Prixsurpied-Automne. Centre Regional de la Propriete Forestiere d’Ile-de- France et du Centre, Orleans, 1 p. Drăcea, M., 1923: Speciile exotice și naturalizarea lor în țara noastră. Revista pădurilor, 3, pp. 197-212. Dumitriu-Tătăranu, L, 1960: Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați în R.P.R. Editura Agro- silvică, București, 810 p. Dungey, H.S., Low, C.B., Watt, M.S., Hood, LA, Stone, J.K., Kimberley, M., 2010: Planted forests cf Douglas-fir in New Zealand: challenges for the breeding programme with climate change. în: Opportunities and risks for Douglas fir in a chang- ing climate (ed. H. Spiecker, U. Kohnle, K. Makkonen- Spiecker, K. von Teuffel), Abstracts, October 18-20, 2010, Berichte, Freiburger Forstliche Forschung, Heft 85, Freiburg i. Br., pp. 48. Eggert, M., 2014a: Wie veijungt sich dieDouglasie? AFZ-Der Wald, 11, pp. 27-29. Eggert, M., 2014b: Okologische und waldbauliche Aspekte des Douglasienanbaus. AFZ-Der Wald, 11, pp. 30-32. Eilmann, B., Rigling, A., 2010: Douglas-fir - a substitute species for Scots pine in dry inner-Alpi- ne valleys? în: Opportunities and risks for Douglas fir in a changing climate (ed. H. Spiecker, U. Kohnle, K. Makkonen-Spiecker, K. von Teuffel), Abstracts, October 18-20, 2010, Berichte, Freiburger Forstliche Forschung, Heft 85, Freiburg i. Br., pp. 10. Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 15 Enescu, V., 1968: Din experiența creării plantajelor pentru producerea semințelor forestiere selecționate. în: Cultura speciilor forestiere repede crescătoare (co- ord. V. Bakoș), Editura Agrosilvică, București, pp. 134-158. Enescu, V., Radu, S., 1970: Variabilitatea prin- cipalelor populațiii de duglas verde din județele Bihor și Timiș. ICAS, București, Studii și cercetări, seria I, voL XXVII(2), pp. 57-72. ’ Englisch, M., 2008: Die Douglasie - Fur und Wider aus standortskundlicher Sicht. BFW-Praxisinformation, 16, pp. 6-8. Essl, F., 2005: Distribution, status and habitat prefe- rence cf subspontaneous Douglas fir stands (Pseudotsuga menziesii) in Austria. Phyton (Horn), 45(1), pp. 117-143. FA O, 2010: Global Forest Resources Assessment. Main Report. FAO Forestry Paper 163, Food and Agriculture Organization of the United Nations, Rome, 340 p. Ferron, J.L., 2010: Douglas-fir in France: history, recent economic development, overviews for the future. In: Opportunities and risks for Douglas fir in a chan- ging climate (ed. H. Spiecker, U. Kohnle, K. Makkonen- Spiecker, K. von Teuffel), Abstracts, October 18-20, 2010, Berichte, Freiburger Forstliche Forschung, Heft 85, Freiburg i. Br., pp. XI-XIII. Fischer, S., Neuwirth, B., 2012: Klimasensitivităt der Douglasie in Efel und Kellerwald. Allgemeine Forst- undjagdzeitung, 183 (1/2), pp. 23-33. Fletcher, A.M., Samuel, C.J.A., 2010: Choice cf Douglas fir seed originsfor use in British forests. Forestry Commission Bulletin 129, Forestry Commission, Edinburgh, 55 p. France Douglas, 2012: LeDouglas, un choix natu- rel pour la construction. France Douglas, Limoges, 26 p. Fontes, L., Tome, M., Coelho, M.B., Wright, H., Sales Luis, H., Savill, P., 2003: Modelling dominant height growth cf Douglas-fir (Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco) in Portugal. Forestry, 76(5), pp. 509-523. Fussi, B., Dounavi, A., Konnert, M., 2013: Identification cf varieties and gene flow in Douglas-fir exemplifică in artificially established stands in Germany. Annals of Forest Research, 56(2), pp. 249-268. Giraud, P., Champeaux, de, A., 1997: Les dou- glas enHaut Beaujolais, Charolais etMorvan. L’experience de quelques proprietaires forestiers. Revue Forestiere Franțaise, XLIX(4), pp. 325-338. Gonzâlez-Garcia, S., Krowas, L, Becker, G., Feijoo, G., Moreira, M.T, 2013: Cradle-to-gate hfe cycle inventory and environmental peiformance cf Douglas-fir roundwood production in Germany. Journal of Cleaner Production, 54, pp. 244-252. Guinier, Ph. (sub red.), 1947: Technique forestiere. 3e edition. La Maison Rustique, Paris, 316 p. Haralamb, At., 1967: Cultura speciilor forestiere. Ediția a IlI-a. Editura Agro-Silvică, București, 755 p. Hart, C., 1994: Practicai forestry for the agent and surveyor. Third edition. Alan Sutton, Stroud, 658 p. Hermann, R.K., Lavender, D. P., 1990: Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco Douglas fir. în: Silvics of North America. Volume 1, Conifers (technical coordinators R.M. Burns și B.H. Honkala), USDA Forest Service, Washington, DC, pp. 527-540. Hermann, R.K., Lavender, D.P., 1999:Douglas- fir planted forests. In: Planted forests: Contributions to the quest for sustainable societies (ed. J.R. Boyle, J.K. Winjum, K. Kavanagh, E.C. Jensen), Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, pp. 53-70. Hubert, M., Courraud, R., 1998: Elagage et taille de formation des arbres forestiers. Institut pour le developpement forestier, Paris, 303 p. ICAS, 2012: Catalogul național al materialelor de bază pentru producerea materialelor forestiere de re- producere. Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București, 216 p. IDT, 1961: Duglasul. în: Realizări noi în cultura speciilor repede crescătoare, Institutul de documentare tehnică, București, pp. 80-88. lonescu, AL, Lăzărescu, C., 1966: Duglasul, pinul strob și stejarul roșu în culturile din Republica Socialistă România. Centrul de documentare tehnică pentru economia forestieră, București, 132 p. lonuț, V., 1956: O prezentare monografică a dugla- sului în R.P.R. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 50 p. Jasser, C., 2008: Douglasie in Oberosterreich: Moglichkeiten und Grenzen. BFW-Praxisinformation, 16, pp. 19-20. Kohnle, U., 2008: Douglasienanbau in Sudwest- Deutschland: -waldbauliche Efiolgsfaktoren. BFW- Praxisinformation, 16, pp. 12-13. Konnert, M., 2010: Douglas-fir - a look into the genetics. în: Opportunities and risks for Douglas fir in a changing climate (ed. H. Spiecker, U. Kohnle, K. Makkonen-Spiecker, K. von Teuffel), Abstracts, October 18-20, 2010, Berichte, Freiburger Forstliche Forschung, Heft 85, Freiburg i. Br., pp. 34-36. Kupka, L, Podrâzsky, V., Kubecek, J., 2013: Soil-forming ejfect cf Douglas fir at lower altitudes - a case study. Journal of Forest Science, 59(9), pp. 345-351. Lanier, L., 1986: Precis de Sylviculture. Ecole Naționale du Genie Rural, des Eaux et des Forets, Nancy, 468 p. Larson, B., 2010: ThedynamicscfDouglas-firstands. în: Opportunities and risks for Douglas fir in a chang- ing climate (ed. H. Spiecker, U. Kohnle, K. Makkonen- Spiecker, K. von Teuffel), Abstracts, October 18-20, 2010, Berichte, Freiburger Forstliche Forschung, Heft 85, Freiburg i. Br., pp. IX-X. Lavadinovic, V., Isajev, V., Rakonjac, L., Markovic, N., 2008: Ejfect cf altitude and continen- tality cf Douglas fir provenances on height increment 16 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 in test plantations in Serbia. Lesnicky casopis-Forestry Journal, 54, supplement 1, pp. 53-59. Lowell, E.C., Maguire, D.A., Briggs, D.G., Turnblom, E.C., Jayawickrama, K.J.S., Bryce, J., 2014: Effects cf silviculture and genetics on branch/ knot attributes cf Coastal Pacific Northwest Douglas-fir and implications for wood quality - A synthesis. Forests, 5,pp. 1717-1736. Manise, T, Vincke, C., 2014: Impacts du cli- mat et des deficits hydriques stationnels sur la croissance radiale du hetre, du chene, de l’epicea et du douglas en Wallonie. Foret Wallonne, no. 129, mars/avril, pp. 48-57. MAPPM, 2000a: Norme tehnice privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de îm- pădurire a terenurilor degradate 1. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, 272 p. MAPPM, 2000b: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor 2. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, 164 p. MEFMC, 1977: îndrumări tehnice. Silvicultură. 1(3) Compoziții, scheme și tehnologii de împăduriri. Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții, Departamentul Silviculturii, București, 128 p. Miulescu, L, 1968: Rezervațiile de semințe. în: Cultura speciilor forestiere repede crescătoare (co- ord. V. Bakoș), Editura Agrosilvică, București, pp. 121-133. Negulescu, E.G., Săvulescu, AL, 1957: Den- drologie. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 457 p. Negulescu, E.G., Săvulescu, AL, 1965: Den- drologie. Ediția a Il-a. Editura Agro-Silvică, București, 511 p. NNEXT, 2014: Memorandum cf Understanding. COST Action FP1403: Non-native tree species for European forests: experiences, risks and opportunities (NNEXT), Brussels, 26 p. Pașcovschi, S., Purcelean, Șt., 1954: Bradul duglas Pseudotsuga tax folia Britt. (= P. douglasii Carr.). îndrumări tehnice pentru cultura speciilor lemnoase exotice. în: Cultura speciilor lemnoase exotice (autori S. Pașcovschi, Șt. Purcelean, Z. Spârchez, S. Ocskay, AL Beldie, S. Rădulescu, T. Cocalcu), Editura Agro-Silvică de Stat, București, pp. 3-9. Perie, S., Tijardovic, M., Jazbec, A., 2011: Rezultati istrazivanja provenijencja zelene duglazije u ekoloski razlicitim podruejima kontinentalne Hrvatske. Sumarski List, 135 (13), pp. 190-201. Perin, J., T h i e r, de O., Claessens, EL, Lejeune, Ph., Hebert, J., 2014: Nouvelles courbes de productivite harmonisees pour le douglas, l’epicea et Ies melezes en Wallonie. Foret Wallonne, nr. 129, mars-avril, pp. 26-41. Petkova, K., Georgieva, M., Uzunov, M., 2014: Investigation cf Douglas-fir provenance test in North-Westem Bulgaria at the age cf 24 years. Journal of Forest Science, 60(7), pp. 288-296. Podrâzsky, V., Cermâk, R., Zahradnik, D., Kouba, J., 2013: Production cfDouglas-Fir in the Czech Republic based on național forest inventory data. Journal of Forest Science, 59(10), pp. 398-404. Pollet, C., Henin, J. M., Hebert, J., J o urez, B., 2013: Effect cf growth rate on the natural durabili- ty cf Douglas-fir in western Europe. Canadian Journal of Forest Research, 43(10), pp. 891-896. Popa-Costea, V., 1973: Cercetări privind com- portarea unor proveniențe comerciale de duglas ver- de în condițiile țării noastre. ICAS, București, Studii și Cercetări, seria I, voi. XXIX(l), pp. 249-305. Popov, E.B., 2014: Results cf 20 years old Douglas- fir provenance experiment established on the northem slopes cf Rila Mountain in Bulgaria. Journal of Forest Science, 60(9), pp. 394-399. Pulkrab, K., Sloup, M., Zeman, M., 2014: Economic impact cf Douglas-fir (Pseudotsuga menziesii [Mirb.] Franco) production in the Czech Republic. Journal of Forest Science, 60(7), pp. 297-306. Rais, A., Poschenrieder, W, Pretzsch, H., van den Kuilen, J-W.G., 2014: Influence of in- ițial plant density on sawn timber properties for Douglas-fir (Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco). European Journal of Forest Research, 71(5), pp. 617-626. Rădulescu, I., C a z a c u, 1968: Cultura duglasului în Banat. în: Cultura speciilor foresti- ere repede crescătoare (coord. V. Bakoș), Editura Agrosilvică, București, pp. 159-184. Remes, J., Zeidler, A., 2014: Productionpotențial and wood quality cf Douglas fir from selected sites in the Czech Republic. Wood Research, 59(3), pp. 509-520. Riou-Nivert, Ph., 1989: Douglas, qualites du bois, elagage et sylviculture. Revue Forestiere Francaise, XLI(5), pp. 387-410. Riou-Nivert, Ph., 1996: Les resineux. Tome I: Connaissance et reconnaissance. Institut pour le devel- oppement forestier, Paris, 256 p. Savill, P.S., 1991: The silviculture cf trees used in British forestry. CAB International, Wallingford, 143 p. Savill, P., 2013: The silviculture cf trees used in British forestry. 2nd edition. CAB International, Wallingford and Boston, 280 p. Savill, P.S., Evans, J., 1986: Plantation silvicul- ture in temperate regions, with special reference to the British Isles. Clarendon Press, Oxford, 246 p. Savill, P., Evans, J., Auclair, D., Falck, J., 1997: Plantation silviculture in Europe. Oxford University Press, Oxford-New York-Tokyo, 297 p. Schmid, M., Pautasso, M., Holdenrieder, O., 2014: Ecological consequences cf Douglas fir (Pseudotsuga menziesii) cultivation in Europe. European Journal of Forest Research, 133(1), pp. 13-29. Schonauer, H., 2008: Waldbau mit Douglasie. BFW-Praxisinformation, 16, pp. 9-11. Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 - Nr. 5-6 17 Schiitz, J.Ph., Pommerening, A., 2013: Can Douglas fir (Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco) sus- tainably grow in complex forest structures? Forest Ecology and Management, 303, pp. 175-183. Sergent, A.S., Rozenberg, Ph., Marțais, B., Lefevre, Y., Bastien, J. C h., Sanchez, L., Nageleisen, L.M., Breda, N., 2010: Vulnerability cf Douglas-fir in a changing climate: study cf decline in France after the extreme 2003’s drought. în: Opportunities and risks for Douglas fir in a changing climate (ed. H. Spiecker, U. Kohnle, K. Makkonen-Spiecker, K. von Teuffel), Abstracts, October 18-20, 2010, Berichte, Freiburger Forstliche Forschung, Heft 85, Freiburg i. Br., pp. 21-22. Sergent, A.S., Rozenberg, Ph., Breda, N., 2014: Douglas-fir is vulnerable to excepțional and recur- rent drought episodes and recovers less well on less fertile sites. Annals of Forest Science, 71(6), pp. 697-708. Stănescu, V., 1979: Dendrologic. Editura Didactică și Pedagogică, București, 470 p. Stănescu, V., Șofletea, N., Popescu, O., 1997: Flora forestieră lemnoasă a României. Editura Ceres, București, 451 p. Șimon, D. C., S t r o e, L M., Ostafi, M.F., 2014: Excursia de studii în landul Baden-Wilrttemberg (Germania), ediția 2014. Revista pădurilor, 3-4, pp. 121-123. Șofletea, N., Curtu, L., 2007: Dendrologie. Editura Universității „Transilvania”, Brașov, 418 p. Sychra, D., Mauer, O., 2013: Prosperity of Douglas fir (Pseudotsuga menziesii [Mirb.] Franco) plan- tations in relation to the shelter. Journal of Forest Science, 59(9), pp. 352-358. Vlad, L, 1968: Necesitatea cartării staționale pen- tru fundamentarea științifică a extinderii organizate a speciilor repede crescătoare. în: Cultura speciilor for- estiere repede crescătoare (coord. V. Bakoș), Editura Agrosilvică, București, pp. 62-79. Weiskittel, A. R., C r o o k s t o n, N. L., Rehfeldt, G.E., 2012: Prcjected future suitable habitat andproductivity cf Douglas-fir in western North America. Schweizerische Zeitschrift fiir Forstwesen, March, Voi. 163(3), pp. 70-78. Weiszenbacher, L., 2008: Herkunftsauswahl bei Douglasie - der Schlusselfiir einen erfolgreichen Anbau. BFW-Praxisinformation, 16, pp. 3-5. Wouters, de Ph., Lorent, V, 2002: Le douglas Pseudotsuga menziesii. Silva Belgica, 109(5), Sylvicuiture- fiche technique no. 12, pp. I-IX. * **, 1999: Richtlinie Waldentwicklungstypen. Ministerium Lăndlicher Raum, Landesforstverwaltung Baden-Wilrttemberg, Freiburg, pp. 11-12. * **, 2011: Zum Douglasienanbau in Deutschland. Bundesministerium fiir Ernăhrung, Landwirtschaft und Verbraucherschutz, Johann Heinrich von Thunen- Institut, Bundesforschungsinstitut fiir Lăndliche Răume, Wald und Fischerei, Braunschweig, Sondderheft 344, pp. 20, 24, 25, 27, 30, 36-41. * **, 2011: Scaling manual. Ministry of Forests, Lands, and Natural Resource Operations, Timber Pricing Branch, Victoria, B.C. * * *, 2014: The 2014 Random Lenghts’ Yearbook. Forest product market prices and statistics. Random Lengths Inc., Eugene, Oregon. 320 p. http://www.bbc.com/news/uk-scotland-highlands -islands-26729935 http://www.bomeninfo.nl/tall%20trees.htm http://www.douglasfir.co.nz http://www.nzffa.org.nz http://vancouverislandbigtrees.blogspot.ro Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu Universitatea „Transilvania” din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Șirul Beethoven nr. 1, 500123 Brașov e-mail: nvnicolescu@unitbv.ro Ing. Johann Femmig Forstliches Dienstleistungs- und Planungsbiiro c/o Grofigartacher Str. 228/1, 74080 Heilbronn, Germania e-mail: jfemmig@aol.com Dr. ing. Cosmin-Nicolaie Filipescu Canadian Wood Fibre Centre, Canadian Forest Service 506 Burnside Road West, Victoria, British Columbia, V8Z 1M5, Canada e-mail: Cosmin.Filipescu@NRCan.gc.ca Dr. ing. Kurt Ramskogler LIECO GmbH & Co KG, A-8775 Kalwang 102b, Austria e-mail: ramskogler@sfl.at Dr. ing. Bogdan-Ștefan Candrea-Bozga SC Forest Design SRL, Str. Plugarilor nr. 3113, 500382 Brașov e-mail: bogdancandrea@gmail.com 18 Revisia iadurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 Douglas-fir (Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco) in Europe: past, present and future Abstract Douglas-fir is an important tree species originating from western North America that was introduced in Europe in 1827. Since then, the species has been planted on a large scale in the majority of European countries where it currently covers about 750,000 ha. Douglas-fir is a major producer of quality wood for multiple end- uses (e.g., veneer, sawnwood, structural wood, etc.) In Europe, Douglas-fir is mostly regenerated by planting (stocking up to 2,000 stems/ha) but also shows a re- latively high potențial for natural regeneration from seed. Its silvicultural regimes depend on the intended end- uses; Douglas-fir silviculture is dynamic and currently includes high intensity thinning, mostly from above, to favour the final crop trees (no more than 300 stems/ha) selected and painted based on the vigour-quality-spacing criteria. In Europe, the rotation age of Douglas-fir stands is between 40 and 70(80) years. Douglas-fir has the potențial to become even more important in the European forests in the future. It may re- place Norway spruce in forest sites becoming unfavourable as a result of potențial climate change. Keywords: Douglas-fir, history, ecology, silviculture, growth and yield, rotation age, climate change Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 19 Salvgardarea pădurilor virgine din România, o datorie europeană Cristian D. Stoiculescu „Extragerea chiar numai a unui singur arbore secular este o crimă contra patrimoniului natural mondial al umanității”. Cristian D. Stoiculescu 1. Argument „Europa și-a distrus pădurile virgine. Surprinzător, noi încă mai avem. Pădurile noastre virgine, astăzi jefuite contra cronometru, sunt ul- timele zone în care natura supraviețuiește în for- ma ei pură. Importanța menținerii acestor păduri trebuie să fie o prioritate pentru aleșii noștri” (Em. Stoenică, în Stoiculescu, 2013-a). 2. Definirea sintagmei „pădure virgină” „Pădurile virgine (sau primare) și cvasi-virgine sunt un superlativ natural în dispariție vertiginoa- să. Ele reprezintă o parte reprezentativă a patrimo- niului natural mondial (fig.l) și, totodată, sunt o componentă relevantă a identității naționale, cu atât mai expresivă și mai valoroasă cu cât suprafa- ța acestora si numărul țărilor deținătoare se reduc 3 3 3 3 alarmant”(Stoiculescu, 2013-b). Pădurea virgină specifică Europei de sud-est căreia îi aparținem, definită de unul dintre cei mai avizați cercetători autohtoni ai pădurilor virgine, inclusiv românești, „este o pădure constituită din toate clasele de diametre și de vârstă, care a luat Fig. 1. Făgetele virgine și cvasivirgine din Carpații României sunt o resursă strategică unică, inestimabilă și intransferabilă a căror semnificație depășește nivelul național și european. Imagine din bazinul Pârâului Bratcu, Parcul Național Defileul Jiului (CP). naștere pe cale naturală, deci fără intervenția omului și nu a fost niciodată gospodărită sistematic, adică după regulile economiei forestiere” (Frolich, 1954). Literatura de specialitate din România a reținut noțiunea de „arborete virgine” pentru cele „provenite din arboretele naturale în a căror structură omul nu a intervenit sub nici o formă” și de „arborete cvasivirgine” sau „cvasinaturale” pentru cele „provenite din arboretele virgine a căror structură naturală a fost alterată prin tăieri dezordonate” (Popescu-Zeletin, 1955). Cum noțiunea de pădure este extrem de lar- gă, putând fi folosită în sens restrâns ca fenomen ecologic cât și, în egală măsură, într-o accepțiune extinsă, ca fenomen geografic, pentru conturarea mai precisă a noțiunii de pădure virgină s-a im- pus enumerarea unor caracteristici. Astfel, prin „pădure virgină, în sens de ecosistem forestier virgin, înțelegem acel ecosistem de pădure în care atât biocenoza, cât și stațiunea nu au fost afectate semnificativ de influențe antropice care să le fi alterat caracteristicile stațiunii, structura și procesele biocenotice, precum și relațiile dintre bio- cenoză și biotip” (Giurgiu. 1999). Prin pădure virgină, în sens de geosistem fo- restier virgin „trebuie înțeles geosistemul în care covorul viu constituit de biocenozele forestiere, pre- cum și învelișurile nevii (aerul, complexul relief-ro- că-sol-apă) nu au suferit influențe antropice sem- nificative care să altereze aceste învelișuri (și prin urmare ecosistemele componente). Dar, într-un geosistem influențat de om, ecosistemele forestie- re virgine (ca subunități componente) pot exista dacă antropizarea nu s-a produs pe întreaga su- prafața (Doniță, Dissescu, 2001). Având în ve- dere poluarea atmosferică, cu efecte distructive asupra unor componente sensibile ale ecosiste- mului (în special asupra unor unități sistematice inferioare), licheni (fig. 2) etc., acestea sunt prin- tre primele specii care dispar. Incriminând polua- rea care, după revoluția industrială (sec. al XVIII - lea) s-a generalizat la scară planetară, unele voci susțin că, astăzi, pădurile virgine ar fi de dome- niul ficțiunii și datorită poluării atmosferice de fond. în privința lichenilor din bazinul superior al 20 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr 5-6 Fig. 3. Molizi maturi cu colonii tinere ale aceluiași lichen (Usnea barbata), în aceiași zonă din Bucegi (2008) atestă calitatea superioară a factorilor de mediu, specifici pădurii virgine vecine (CDS). Fig. 2. Molizi seculari încărcați cu colonii vârstnice de licheni (Usnea barbata) cu lungimi de până la 80 cm. Imagine istorică din fosta pădure virgină Cocora (1950), Parcul Natural Bucegi (CAB). lalomiței, alarma este nejustificată. La doar câțiva km în aval de fosta pădure virgină Cocora, în lun- ca montană a lalomiței, lichenul Usnea barbata se perpetuează neafectat pe exemplarele mature de molid (fig. 3). 3. Distribuția și caracteristici biometrice ale pădurilor virgine din România Astăzi, fără a neglija Carpații Orientali și Occidentali, pădurile virgine au supraviețu- it cu prioritate în 30 zone dispuse cu precădere în Carpații Meridionali și în Munții Banatului (Stoiculescu, 2001, 2013-c), departe de localități, parte în arii nesigur protejate, în chei și abrup- turi inaccesibile din Munții Rodnei, Căliman, Ceahlău, Ciucaș, Făgăraș, Parâng, Vâlcan, Buila- Vânturarița, Domogled-Valea Cernei, Retezat, Țarcu, Semenic, Izvoarele Nerei, Cheile Nerei- Beușnița (fig. 4), Nordul Gorjului (fig. 5), Bucegi (fig. 6), Runcu-Groși (fig.7), defileele Oltului, Jiului, Dunării etc. Producția totală medie a aces- tor păduri virgine variază cu specia fiind la: mo- lid 1.514 m3/ha, brad 1.307 m3/ha, fag 1.064 m3/ ha, gorun 979 m3/ha. Aceste producții depășesc net cele mai productive arborete similare din Bavaria și Carpații Păduroși și realizează superla- tivul producției lemnoase din Europa, „similare cu ale arboretelor grădinărite echilibrat din Elveția” (Popescu-Zeletin, 1964). în ambianța acestor pă- duri străvechi și în fragmentele lor conservate, supraviețuiesc unicate mondiale ale spațiului ro- mânesc, pre- și postglaciare, reprezentate prin: bi- ocenoze arhetipale, specii endemice, specii relie- fare impresionante (fig. 8), forme, varietăți, hibrizi naturali, sau chiar arbori excepționali etc., speci- fice pădurilor virgine (planșele 1, 2, 3). Altele, spre exemplu, lumbricidele (râmele) gigante endemice din genurile Octodrilus și Allolobophora sunt in- dicatoare ale făgetelor virgine. Dispariția lor în urma tăierilor rase periclitează refacerea făgete- lor carpatine (Pop, 1982). Pe platoul Breite, lângă Sighișoara, supraviețuiesc vestigii ale întinselor păduri de stejari de platou ce acopereau odinioa- ră regiunea de deal din Transilvania. în rezerva- ția forestieră de la Runcu Groși s-a conservat pe 261,5 ha (Crăciunescu et al, 2013) singura pădure virgină de gorun pur și în amestec cu fagul din Europa, care ca toate celelalte unicate românești, suscită și polarizează în cel mai înalt grad atenția și entuziasmul străinilor. în perioada postdecem- bristă, zeci și sute de delegații și mii de oameni de știință și practicieni străini au vizitat păduri- le noastre virgine. Nici un alt domeniu național nu a suscitat, în acest interval, o atracție similară. Aceste unicate constituie „filoane de aur” ale bio- divesității, autentice „branduri de țară”, râvnite de orice înțelept pentru patria sa și simbolizează ne- stematele vii ale pădurilor din Carpații României și implicit ale Uniunii Europene care, prin promo- varea unui turism ecologic, sunt aducătoare dura- bile de valută nepoluantă. Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 21 PLANȘA 1: Păduri virgine, microhabitate, biotopuri și endemite românești 1. Făgete virgine și cvasivirgine în Valea Berii din Parcul Național planificat Masivul Ciucas (CDS). 2 Limita superioară a făgetelor virgine pe Muntele Reciu din Parcul Național Defileul Jiului (CDS) 3.Microhabitatul taluzului stâncos al șoselei E-79 din Defileuljiuluipentru plantele subendemice rare: Dianthus henteri, Symphyandra wannerii, Silene lerchenfeldiana, Jovibarbara heuffellii (CDS) 4. Stâncă calcaroasă, microhabitat cu colonii de specii endemice de plante (Campanula rotundifolia) și de gasteropode (Alcpia) în Masivul Ciucaș. UPV Tesla, ua 97 (CDS) 5. Rhysodes sulcatus indicator pentru identificarea pădurilor de importanță internațională în conservarea naturii (HB). 6. Euscorpius carpathicus, endemit carpatic (HB). 8. Octodrilus (râmă gigantică, aici 87 cm), endemit indicator al făgetelor virgine carpatine (CDS). 7. Testudo hermanni, țestoasa de uscat bănățeană, o fosilă vie (CDS). 22 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 PLANȘA 2: Arborete, pâlcuri și arbori relictari excepționali A. Arboret natural relict de salcie (Salix alba) din Delta Dunării, Pădurea Letea, cu colonii de cormoran (Phalacrocorax sp.). Alt.: 1 m (DG). C. Arboret virgin de larice (Larix decidua) din Masivul Ciucaș, la „Podul de Aramă”, alt. 1250 - 1400 m și arbori cu: d = 0,83 m, h = 28 m, v = 5,5 m3, habitat natural pentru cocoșul de munte (Tetrao urogallus) (CDS) 1. Salcia (Salix alba) seculară relictară pe Brațul Sulina al Dunării, pe cheiul de la Maliuc. La 3 m alt., realizează grosimea probabil record a speciei în România: circumferința = 6,31 m, d =2,01 m, h = 13,9 m, v = 16,7 m3 (CDS) B. Liziera arboretului natural de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) din Pădurea Nisipuri- Băilești: alt. 67 m: consistența 0,9, T = cca. 200 ani, Dg = 82 cm, Hg = 30,8 m, G = 86 m2/ha, Vt = 802 m3/ha (CDS). D. Stejarii semimilenari (Quercus robur) mamut de pe Platoul Breite, Sighișoara, alt. 525 m, vestigii emblematice de relevanță continentală ale fostelor păduri de stejar de deal din Transilvania (CDS) 2. Plopul negru (Populus nigra) relictar din lunca Dunării la Bechet, 30 m altitudine, atinge circumfe-rința de 5,07 m șid = 1,61 m (CDS). Revista pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 23 PLANȘA 3: Arbori excepționali 3. „Ulmul Independenței” (Ulmus minor) din lunca Dunării la Calafat, cea. 33 m alt., circumferința = 6,63 m, d = 2,08 m, h = 43 m, v = 85 m3 (CDS). Aflat aici în Războiul de Independență, la 8 mai 1977, la explozia unui obuz turcesc la picioarele sale, viitorul Rege Carol I al României a rostit cuvintele memorabile „Asta-i muzica ce-mi place!”. 5. Arborele secular relictar de păr pădureț (Pirus pyraster) din arboretul de stejar brumăriu (pl. 2.B), înregistrează: d = 0,89 m, h = 21 m, v = 17,4 m3 (CDS). 7. Fagul alb (Fagus sylvatica f. leucodermis) secu-lar din Pădurea Dragomirna, jud. Suceava (AS), la alt. de cca. 410 m și t = 110 ani, realizează: d = 0,86 m, h = 35 m, v = 11,4 m3. 4. în arboretul de stejar brumăriu (pl..2.B), vegetea-ză arborele record de Q. pedunculiflora pentru România: trunchiul ușor oval, are circumferința = 5,60 m, dmed = 1,78 m, dmax = 2,05 m, h = 31,75 m (CDS), v = 46 m3. 6. Fagul (Fagus sylvatica) atribuit lui lancu Jianu de pe liziera golului alpin Turcineasa Mică, jud. Gorj, la cca. 1450 m alt., are: circumferința 5,06 m, d = 1,61 m, h = 23,3 m, v = 30 m3 (CDS). 8. Bradul (Abies alba) cu dimensiuni maxime din Oltenia identificat în Masivul Rânca, Ocolul Silvic Novaci, U.P. III Gilort, u.a. 192: t = cca. 550 ani, d = 1,28 m, h = 50,3 m, v = 23 m3 (CDS). 24 Revista pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 •Nr. 5-6 Fig. 4. Fragmente relictare ale pădurii virgine luxuriante coboară în Cheile Nerei, din Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița, până la luciul apei (CDS). Fig. 5. Pădure virgină de fag pe soluri schelete superficiale la mari altitudini din bazinul superior al Motrului, Parcul Natural Nordul Gorjului (CDS) De același dublu statut metaforic se bucură și fragmentele, pâlcurile de arbori și exemplarele relictare de dimensiuni excepționale din păduri- le noastre virgine. Cunoașterea dimensiunilor și a volumelor limită ale unor asemenea arbori este de interes major: „Arborii giganți dau posibilita- tea stabilirii dimensiunilor maxime la limita lon- gevității speciilor, în condiții excepțional de bune” (Popescu-Zeletin, 1956). Se amintesc astfel: exem- plarele de brad {Abies alba) din pădurea Romuli, Ocolul Silvic Năsăud, cu diametre1 de peste 1,50 m și înălțimi între 56 și 58 m, la vârste variind între 400 și 500 ani (Popescu-Zeletin, 1964), al căror volum calculat2 ajunge la 45 m3. Brazi din Masivul Țaga, din nord-estul Munților Făgăraș realizează circumferințe/diametre/înălțimi de 3,08 m/0,98 m/58 m la vârste de peste 300 ani, re- spectiv de 3,2 m/1,02 m/62 m și de 3,45 m/1,09 m/56 m, (Bolea et al, 2011), ale căror volume cal- culate sunt 20,5 m3, respectiv 23,5 m3 și 23,6 m3. Alături de exemplarele susamintite de brad se arată privirii și fagi {Fagus sylvatica) excepționali. Dintre aceștia unul, la vârsta de 180 ani, are cir- cumferința de 3,35 m, diametrul 1,07 m, înălțimea 1 în acest articol prin diametrul arborilor se înțelege diametrul la 1,30 m înălțime. 2 în lipsa volumului real al arborilor din masiv pe picior (v), s-a recurs la determinarea acestuia pe specii, în funcție de diametrul (d) și înălțimea arborilor (h) cu ajutorul expresiei v = 0,785 d2.h.f, unde (f) este coeficientul de formă stabilit (pentru molid de Dissescu, 1957; pentru brad de Toma și Armășescu, 1957; pentru celelalte specii de Decei, 1972), sau obținut prin extrapolarea sau/și asimilarea acestora. 51 m (Bolea et al, idem). Volumul calculat este de 27 m3. Acestora li se alătură fagul supracentenar atribuit lui lancu Jianu, de pe liziera golului al- pin Turcineasa Mică, la cumpăna bazinelor supe- rioare ale Motrului și Cernei, care măsoară 5,06 m în circumferință, 1,61 m în diametru și 23,3 m în înălțime (Stoiculescu, Nesterov, 1983) și realizea- ză 30 m3; exemplarul de fag de la Humosu, semna- lat de C. Roibu (2010), la limita estică a arealului european al fagului care, la vârsta de 416 ani, are diametrul de 1,50 m, înălțimea de 48,5 m și înre- gistrează volumul de 53 m3. în rezervația integra- lă de făgete virgine „Izvoarele Nerei” din Munții Semenic, vegetează cel mai înalt exemplar de fag din România. La vârsta de 477 ani, R. Tomescu et al (2004-2008) i-au raportat diametrul de 1,34 m și înălțimea de 51,8 m. Volumul calculat înregis- trează 43 m3 și candidează la unul din primele lo- curi în ierarhia dimensională europeană a speciei, în Masivul Iezer, din sud-estul Munților Făgăraș, LA. Biriș a semnalat arborele de fag cu cea mai mare grosime probabilă din arealul european al fagului: circumferința 9,36 m, diametrul 2,98 m, înălțimea 46 m. Cu cei 210 m3 ai săi, acesta re- alizează volumul probabil record al arborilor de fag din Europa. In aceiași categorie, circumscrisă speciei, s-ar putea încadra și arborele cu dimen- siunile maxime din pâlcul relictar de alun turcesc {Corylus colurna) - specie protejată în România - din Cheile Nerei (fig. 7): 1,15 m diametru, 25 m înălțime, volumul 17,7 m3. Dintre exemplarele relictare ale fostelor păduri din Câmpia Română, Revista pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 25 astăzi își trăiesc ultimele zile părul pădureț (Pirus pyraster) din fragmentul de pădure seculară din lunca pârâului canalizat Balasan, afluent al pâ- râului Desnățui: 0,89 m diametru, 21 m înălțime, volumul calculat 17,4 m3, alături de stejarul bru- măriu (Quercus pedunculiflora): 2,05 m diametru maxim, 31,75 m înălțime, volumul calculat 57 m3. în lunca Dunării, la Calafat, mai înfruntă intem- periile un exemplar de ulm (Ulmus minor) cu dia- metrul de 2,08 m, înălțimea de 43 m cu un volum calculat de 85 m3 etc. (Stoiculescu, 1978; 2013-c). în delta Dunării, pe Brațul Sulina, aproape de mila 24, pe cheiul din Maliuc agonizează, probabil, cea mai mare și mai veche salcie (Salix alba) din țară iar, în Pădurea Caraorman, impresionează cei trei stejari viguroși atribuiți „Profesorului Antonescu” (Stoiculescu, 2008). în anul 1991 salcia, scorbu- roasă și cu trunchiul rupt, avea circumferința/ diametrul/înălțimea/diametrul coroanei/volumul de: 6,31 m, d = 2,01 m, h = 13,9 m, d = 13,6 m, v = 16,7 m3, iar stejarii de: 4,57/1,51/28,2/24,7 m, 27,7 m3 respectiv 5,10/1,62/19,6/24,8 m, 23,3 m3 și 4,52/1,44/23,3/22,2 m, 21,7 m3. Mai gros este însă stejarul îngenuncheat din Rezervația fores- tieră Caraorman, dar, stejarul record, ca grosime (6,23 m circumferință3, 1,98 m diametru) și vârstă, din delta Dunării se află la „Fântâna lui Omer”, în Pădurea Letea, singura pădure subtropicală din țară, aflată sub protecția UNESCO. Pe lângă aceste exemple, stăruie în memo- rie imaginile emblematice ale trecutelor păduri ale aceluiași spațiu carpato-ponto-danubian, cu arbori străvechi, care și-au impresionat perma- nent contemporanii. Aceștia, în antichitate, i-au reprezentat plastic pe Columna Traiană (fig.9) Fig. 6. Făget virgin pur din Abruptul prahovean al Bucegilor, Parcul Natural Bucegi (TR). 3 Dr. ing. Viorel Roșea, comunicare telefonică, 27.09.2014. - cea mai veche cronică forestieră cunoscută ri- dicată în Roma în anul 113 d. Chr., aflată în co- pie și la Muzeul Național de Istorie a României (Stoiculescu, 1985, 2002). Cu doar vreo 80 gene- rații în urmă, legiunile romane, cele mai temera- re ale timpului, comandate de Caius Scribonius Curion, sosite în anul 75 î de Chr. până în Dacia, s-au retras înfricoșate de întunecimea pădurilor „tenebras saltuum expavit” (Florus). Din istoria ultimelor patru generații mai dăi- nuie în amintiri extincția nevralgică a unor ar- bori mamut. E cazul exemplarului străvechi de tisă (Taxus baccata) aflat într-o pădure particu- lară din nordul Transilvaniei, tăiat curând după Primul Război Mondial, cu cele mai mari dimen- siuni probabile consemnate în Europa continen- tală: 1,20 m diametru, 17 m înălțime la vârsta de cca. 1.200 ani (Frblich, 1954), cu volumul calculat al trunchiului de 10 m3. La fel, bradul uriaș din Munții Rodnei, tăiat în perioada interbelică: 1,95 m diametru, 58 m înălțime, volumul trunchiului de 58 m3 la vâr- sta de cca. 450 ani (Frolich, 1954) sau molidul (Picea abies) gigant din pădurea Harțagul, Ocolul Silvic Nehoiaș, Masivul Penteleu. Acesta a avut diametrul de 2,40 m, înălțimea de 62 m și a ars în 1946 (Popescu-Zeletin, 1956). Volumul calculat al acestui exemplar a fost de 171 m3. Aceste performanțe biometrice exprimă atât potențialul remarcabil genetic și ecologic al pă- durilor noastre virgine cât și o altă dimensiune științifică cu o deosebită aplicabilitate practică, Fig. 7. Arboret virgin mixt de gorun (Quercus petraea și Q. policarpa) cu fag (Fagus sylvatica var typica și var. moesiaca) (CDS) realizează la vârsta de 155 ani și consistența 0,7 volumul total de 748 m3, din care gorunul 563 m3, respectiv fagul 185 m3, din care lemn mort 150 m3, respectiv 12 m3 (Smejkal, Hrehoreț, Trăușan, 1998 date nepublicate conf. Stoiculescu. 2013-c, p.42). 26 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 Fig. 8. Pâlc de 30 exemplare seculare unicat de alun turcesc (Corylus colurna) de dimensiuni record (diametre 50-115 cm și înălțimi 20-25 m, elagate pe cca. 0,6 din înălțime) în Cheile Nerei, Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița (CDS). respectiv bogăția informațiilor dendrocronologi- ce potențiale asupra climatului anterior din toate cele zece etaje fitoclimatice din România, infor- mații cu care puține țări comunitare se pot lăuda. Dintre multiplele exemple existente (Giurescu, 1975; Toader, Nițu, 1976; Seghedin, 1983 etc.) se pot cita zeci de arbori din pădurile noastre care, raportați la vârste reper, realizează dimensiuni (diametre, înălțimi, coroane, volume) excepționa- le. Iată de ce distrugerea iresponsabilă a acestor păduri unicat, simbolice pentru Europa și extra- gerea chiar numai a unui singur arbore secular este o crimă contra patrimoniului natural mondi- al al umanității. 4. Importanța pădurilor virgine Pădurea virgină, „operă exclusivă a naturii, re- prezintă peifecțiunea și idealul suprem spre care tinde omul în activitățile sale” (Bândiu, Smejkal, Vișoiu-Smejkal, 1995). Aceasta, și nu pădurea cultivată, a fost obiectul de cercetare și modelul de referință și inspirație care a permis elabora- rea marilor teorii și principii clasice ale silvicul- turii. Principiile sintetizate în expresiile «Imiter la nature, laissez faire son oeuvre» (Jolyet), «Zuritck zur Natur» (Gayer), «Lăsați natura să fie natură» (Bibelriether), nu sunt decât câteva din ideile ce ar trebui să călăuzească deciziile în gestionarea pădurii. Faima pădurii virgine românești a determinat derularea la Timișoara a simpozionului internați- onal al Uniunii PRO SILVA EUROPA „Silvicultura și pădurea naturală” (19-25.09.1998), ocazie cu care președintele uniunii, Prof. H.-J. Otto (1999) a declarat oficial: „Pădurile virgine și cvasivirgine din România constituie prin întinderea și compo- ziția lor o bogăție unică ...inexistentă în altă parte a Europei pe o suprafață atât de întinsă. Ele repre- zintă o moștenire culturală de cea mai mare im- portanță... care merită să fie conservate și proteja- te... și înscrise în Registrul Patrimoniului Cultural Mondial al Națiunilor Unite”. Aceste păduri sunt esențiale pentru Europa din numeroase puncte de vedere: 1. „Constituie ultimele nuclee de rezistență și cele mai stabile ale pădurii românești în calea aridizării și deșertificării cauzate de extinderea stepei euro- asiatice spre centrul continentului (fig. 10). 2. Concentrează în banda mediană europeană cuprinsă între 44° 30’ - 48° lat. N, din delta Dunării până în zona subalpină, unică în succesiunea ei naturală, cea mai mare biodiversitate din Europa, prea puțin cunoscută și prea puțin studiată. 3. Conservă pe cca. 250.000 ha structurile origi- nare și modelele cele mai complexe. 4. Sub raportul biodiversității, compoziției și structurii, pădurile virgine și cvasivirgine sunt cele mai reprezentative ale continentului. 5. Pădurile virgine reprezintă modelul ideal pen- tru gestionarea economică a pădurilor cultivate de- oarece oferă exemple optime de cunoaștere a legită- ților naturale de structurare, îndelung verificate de natură, care pot fi eficient transpuse în silvicultura practică. 6. Conservarea unor arii naturale etalon, pe câte- va procente din suprafața țării, în vederea unei evi- dente gestionări sigure, în acord cu legile infailibile ale naturii, este incomparabil mai ieftină în raport cu cheltuielile repetate, de tatonare, specifice unei gestionări conjuncturale hazardate, pe cvasitotali- tatea suprafeței naționale. 7. Fără modelul acestor vestigii ale pădurii vir- gine, pădurile Europei, cu precădere cele din bazi- nul danubian, nu vor putea fi reconstruite în toată complexitatea structurii lor originare”(Stoiculescu, 2000). 8. „Concentrează cele mai valoroase centre de gene pentru molid, brad, fag și gorun din Europa” (Enescu, Cherecheș, Bândiu, 1997). 9. Totodată, „cazul fericit al României care mai deține păduri virgine și cvasivirgine este de invi- diat și suscită justificate interese internaționale, în special din partea țărilor care, nemaiavâdu-le, sunt Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 27 Fig. 9. Exemplar de stejar secular scorburos din pădurea dacică sub care eroicul rege Decebal se sinucide pentru a nu fi capturat viu de cavaleriștii romani, așa cum apare pe Columna Traiană (CDS), după Miclea (1971, p. 199). confruntate cu mari cheltuieli și cu un timp de aș- teptare până la ipotetica lor renaștere într-o formă derivată” (Stoiculescu, 1999). 10. De asemenea, pădurile virgine reprezintă componenta cea mai valoroasă a „capitalului na- tural care constituie cel mai prețios dar al României la integrarea ei europeană, care poate egala capi- talul financiar occidental. Numai împreună aceste două capitaluri pot asigura bazele ecologice pentru dezvoltarea durabilă a Europei unite” (Vădineanu, 1998). 5. Cadrul legal pentru protejarea pădurilor virgine De-a dreptul surprinzător, grija pentru pădurile României, pentru care au militat cele mai ilustre personalități ale generațiilor anterioare începând cu I. lonescu de la Brad, M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza, regii României, P. Antonescu, V. Golescu, N. lorga, 1.1. C. Brătianu, I. Mihalache, Mareșalul I. Antonescu [vezi colecțiile de legi Alexianu (1860-1940); Hamangiu (1930-1940); Vasiliu, 1910- 1943 (1944)], I. Pop, I. Simionescu, S. Mehedinți și terminând cu M. Drăcea, Gh. lonescu-Șișești, I. Popescu-Zeletin etc., după anul 1990, a fost abandonată. Abrogarea pedepsei cu moartea, a însemnat debutul devastării pădurii. Pentru salv- gardarea pădurilor virgine, odată cu revizuirea „Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor” din anul 1986, a fost introdusă noua categorie funcțională „1.5.k”m care „Se vor include arborete virgine și cvasivirgine, precum și arborete cu vârste Fig. 10. Avansarea stepei euro-asiatice (1) spre inima Europei (Bruun, Singler, Kbnig, 1982). înaintate, neconstituite ca arii protejate, dar care prezintă valoare deosebită sub raportul conservării biodiversității” (MAPPM, 2000, p.145). Deși ofici- alizate, partidul care a câștigat alegerile în anul 2000 nu a dus la îndeplinire noile norme, favori- zând astfel cu prioritate asaltul asupra pădurilor virgine. Totodată, pădurile virgine, cu suprafața de peste 50 ha, inventariate în perioada 2001-2003 de grupa româno-olandeză (218.493 ha), subven- ționată cu fondurile Guvernului olandez în cadrul Proiectului internațional „Pin-Matra” {Biriș, Veen, 2005), nu au putut fi puse sub protecție. Abia în anul 2012, la presiunea Acad. V. Giurgiu, a fost emis „Ordinul Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 3397/2012 privind stabilirea criteriilor și indi- catorilor de identificare a pădurilor virgine și cva- sivirgine în România” (M.O.R., 2012), pentru câte păduri virgine vor mai fi rămas de amenajat. Omiterea sancțiunilor în cazul nerespectării dis- pozițiilor acestui ordin îl situează în categoria ac- telor normative ornamentale. La nivel european nu există încă o reglemen- tare pentru protejarea pădurilor virgine. Acest fapt l-a determinat pe autorul rândurilor de față la 5 mai 2007 ca, printre altele, să ceară cu oca- zia desfășurării „Atelierului de lucru al experților pentru viitorul făgetelor din Germania”, organi- zat de Academia Internațională pentru Protejarea Naturii Insula Vilm, „emiterea unei conven- ții pentru protejarea pădurilor virgine europene” (Stoiculescu, 2007). In schimb, Ucraina și Slovacia au fost primele țări europene care, spre fine- le anului 2007, au înscris pe Lista Patrimoniului Natural Mondial al UNESCO 10 teritorii cu fă- gete virgine din Carpați, în suprafață de 77.972 ha, urmate de Germania care, prin oferta ei recu- noscută în anul 2011, a adăugat acestei liste încă 5 teritorii, cu precădere păduri seculare, dispuse 28 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 pe 18.101 ha, ca o extensie a făgetelor virgine din Carpați (Stoiculescu, 2013-c). Astfel, aceste teri- torii au fost puse sub suprema protecție oficială mondială. 6. Breviar retrospectiv asupra protejării, di- namicii și stării pădurilor din România în context european și mondial Prima „rezervă legal constituită” în România a fost „Rezervația Pădurea NiculițeP, sancționată de Regele Ferdinand la 17 mai 1927 (Grințescu, 1927). Până în anul 1944 au fost declarate Parcul Național Retezat și 55 „rezervațiuni” (Stoiculescu, 1995). Apoi, când din anul 1944, deși țara se afla sub grea ocupație sovietică iar organizația su- prastatală „Sovromlemn exploata pădurile țării în stil colonial, Prof. I. Popescu-Zeletin a determi- nat elaborarea și oficializarea „Instrucțiunilor de amenajarea pădurilor” (1950), „H.C.M. nr. 114/1954 privind zonarea funcțională a pădurilor” prin șase grupe de funcții de bază, valabile și astăzi și, în premieră mondială, monumentala monografie „Tabele dendrometrice”, 1323 pp. (1957). „Aceste lucrări vaste pentru silvicultura practică și pen- tru gestionarea pădurilor, care este unică în lume, a primit recunoașterea internațională” (Steinlin, 1970). în consecință, suprafața pădurilor cu func- ții speciale de protecție a crescut în perioada 1953-1999 de la 14 % la 53 % (Giurgiu, Stoiculescu, 1999). Ca urmare, la începutul mileniului trei, România era printre puținele țări din lume, dacă nu chiar singura, cu pădurile de cinci ori integral reamenajate decenal și polifuncțional. La iniți- ativa cercetătorilor silvici, pentru prima dată în istoria României, prin Ord. Ministerului Apelor, Pădurilor și Mediului înconjurător nr. 7/1990 au fost oficializate ca parcuri naționale sub gospodă- rirea directă a ocoalelor și inspectoratelor silvice, 13 teritorii forestiere în suprafață de 397.400 ha. „După naționalizarea pădurilor (1948) și zonarea funcțională a acestora (1954), constituirea parcuri- lor naționale în fondul forestier reprezintă al trei- lea act de importanță istorică în evoluția economiei forestiere românești” (Stoiculescu, 2011). Până în anul 2005 au fost oficializate 29 mari arii natura- le protejate (Rezervația Biosferei Delta Dunării, 13 parcuri naționale, 13 parcuri naturale, 2 geo- parcuri) și alte cca. 800 mici arii naturale prote- jate, cu prioritate în fondul forestier (Stoiculescu, 2005). Le reseau Natura 2000 - etat Janvier 2011 ■ % de la Superficie naționale ■ Superficie marine Natura 2000 (km2) Fig. 11. Ierarhizarea țărilor europene în raport cu suprafața națională protejată din rețeaua „Natura 2000”. (Revista „Natura 2000”, nr. 31/ian. 2012, p. 8). România, deși deține doar 2,39 % (a 42-a par- te) din aria Europei, e singura țară din Uniunea Europeană care concentrează 5 din cele 11 regi- uni biogeografice ale continentului și o cantitate enormă de patrimoniu natural cu o valoare uni- versală excepțională (Stoiculescu, 2013-c). Sub ra- portul suprafeței naționale protejate de 17,9 %, în ianuarie 2011, ocupa în ierarhia țărilor europene, locul 12 din 27 (fig. 11). Totodată, datorită măreți- ei pădurilor ei virgine, replica europeană a pădu- rilor de Sequoia din S.U.A. și armoniei peisajului fabulos, în anii precomuniști, România era supra- numită la nivel mondial „California Europei” și, așa cum o evoca și Papa loan-Paul II, „Grădina Maicii Domnului”. Aceste metafore relevă valoa- rea patrimoniului natural privilegiat al României, în discordanță flagrantă cu responsabilitatea pentru protejarea acestuia. Astfel, prin H.G. nr. 230/2003 parcurile naționale Bucegi, Apuseni, Balta Mică a Brăilei și Porțile de Fier, deși au fost oficializate pe baza studiilor de fundamentare efectuate cu precădere de ICAS și finanțate din bugetul național în perioada anilor 1974-2009, au fost subclasate arbitrar în parcuri naturale. Alte parcuri, precum Masivul Ciucaș, Masivul Parâng - versantul nordic, Munții Făgăraș - versantul nordic, Munții Țarcu, Drocea, continuă de 10-15 ani să fie neoficializate. Cu toate că suprafața ari- ilor naturale forestiere ocupă doar cca. 3% din su- prafața țării și sunt protejate la nivel național și comunitar, acestea continuă să fie supuse recent unor distrugeri arbitrare ireversibile precum: de- structurarea și demolarea parțială a geosistemu- lui Parcului Național Retezat (Giurgiu et al, 2012); agresiunea ministerială cu concursul Comisiei Monumentelor Naturii asupra pădurii din zona de protecție integrală a Parcului Național Defileul Jiului, urmare a emiterii frauduloase și fără Revista pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 29 Fig. 12. Suprafața împădurită a spațiului carpato-ponto- danubian. Stânga: 75-80 %, la începutul erei creștine (David, 1939). Dreapta: 22 %, în anul 1930 (Stinghe, Sburlan, 1941). legitimitate științifică a ord. Ministerului mediu- lui și pădurilor nr. 3993/2012, ceea ce a determinat acționarea în justiție a membrilor consiliului ști- ințific al acestui parc și obligarea acestora la pla- ta sumei de 1,8 mii. Euro (dosar nr. 6770/3.2012 aflat pe rolul Tribunalului Gorj) pentru fap- tul că au respectat legislația națională de mediu (Stoiculescu, 2013-c) etc., etc. în perioada ultimilor două milenii, învelișul pă- duros al spațiului carpato-ponto-danubian a sufe- rit două mutații brutale. Prima, cantitativă, prin reducerea suprafeței păduroase de la 75-80 %, la începutul erei creștine, la 22 %, în perioada inter- belică (fig. 12). A doua, calitativă, prin diminuarea severă a pădurilor virgine. Față de un procent mi- nim de împădurire al țării de 40-42, în anul 1930 suprafața pădurilor acoperea 6,54 mii. ha, respec- tiv 22 % din suprafața țării, din care păduri virgi- ne aproape 2 mii. ha (31 %). în anul 1960, din tota- lul pădurilor de 6,04 mii. ha, cele virgine totalizau cel mult 10 - 12 %. în anul 1984, aria pădurilor virgine a scăzut la 400 mii ha (6,5 %). în anul 2011, suprafața totală a pădurilor însuma 6,36 mii. ha, respectiv cca. 26 % din întinderea țării, din care, potrivit statisticii româno-olandeze (2005), pădu- rile virgine, rezultate din însumarea fragmente- lor elementare de peste 50 ha, dețineau 218 mii ha (3,4 %), sau 0,7 % din întinderea lor inițială și scade mereu. Această sinteză regresivă concor- dă și cu alte estimări (Giurgiu, 2013). Totodată, în ultimele două secole, s-au extins exploziv tere- nurile degradate, odinioară păduri virgine, care, în anul 1968, ajunseseră la 8,4 mii. ha (peste 35 % din suprafața țării). Această cifră, deși neactu- alizată, dezvăluie tristul adevăr potrivit căruia, odată cu scăderea suprafeței vegetației forestiere, ecologic funcțională, a scăzut drastic și capacita- tea acesteia de protejare și valorificare a mediului (Stoiculescu, 2012). S-au redus astfel capacitățile gratuite: de fixare a dioxidului de carbon, de pro- ducere a oxigenului, de diminuare a scurgerilor precipitațiilor la suprafața solului și la prevenirea inundațiilor, de purificare a atmosferei și a ape- lor, de atenuarea zgomotului, de protecție contra avalanșelor, de contracarare a factorilor climatici excesivi și/sau dăunători, concomitent cu restrân- gerea capacității de principal furnizor de materii prime ecologice lemnoase și nelemnoase (vânat, pește, miere și alte produse melifere, fructe de pă- dure, semințe forestiere, ciuperci, melci, plante medicinale, flori etc.), cu minimizarea eficienței de exercitare a funcțiilor sociale, respectiv: sani- tar-igienică, recreativă, spiritual-estetică, educa- tiv-științifică etc. Dar, după atingerea pragului critic de vulnerabilitate, însăși pădurea piere cu toate efectele ei benefice și comunitățile de viață pe care le adăpostește. Urmarea amplelor defrișări postdecembriste, inimaginabile la nivel european, tornade și alte calamități apocaliptice, inexistente în Europa și- au făcut apariția în România. Anual, căi de comu- nicații, poduri, diguri și sute de gospodării sunt spulberate vara de viituri, iar iarna sunt troienite. Zeci de victime omenești inocente plătesc cu via- ța voracitatea și indolența „aleșilor” care, ca nică- ieri, își condamnă poporul la privațiuni, sărăcie și moarte. Rezultat al ne-educației civice, lipsa conștiin- ței forestiere, componentă a conștiinței naționa- le, se reflectă dezolant în documente oficiale ro- mânești. In pofida intervențiilor unor membri ai SOCIETĂȚII „PROGRESUL SILVIC” (SPS), se constată cu tristețe eliminarea sintagmei „pădu- re” din constituțiile postdecembriste. Sunt politi- cieni care, făcând troc electoral din pădurile ță- rii, spre finele deceniului trecut, au suprimat din titulatura „Ministerului Agriculturii și Pădurilor” ultimele două cuvinte, odată cu declinarea obli- gațiilor oficiale la nivelul administrației de vârf ce le reveneau pe suprafața de cca. 27 % din teri- toriul țării, cât mai ocupă fondul forestier. Drept consecință, au apărut un nou Cod silvic (Legea nr. 46/2008), Legea pajiștilor, nr. 214/2011 și alte acte normative antisociale, antinaționale și antie- uropene. Recorduri unice în lume, care ne întorc în epoca feudală! Mai mult, la retrocedarea pro- prietăților, legiuitorul nu a avut în vedere prote- jarea pădurilor, inclusiv a celor virgine. Restituite adesea tardiv și ilegal, în ciuda alertelor oame- nilor de știință (Stoiculescu, Frank, 2002-2003; 30 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 Fig. 13. Buștenii de fag pentru derulaj, „aurul verde” din pădurile virgine ale României, livrat la prețuri coloniale, transportați nestingherit pe șosele, iau calea industriei alohtone de prelucrarea lemnului. în urma lor rămân doar coaste pustiite, sărăcie și datorii transferate urmașilor de coruptii îmbogățiți cu complicitatea tacită a autorităților (GP). Popescu, Pătrășcoiu, Georgescu, 2004; lanculescu, 2012; Giurgiu, 2013; Frank, 2013 etc.), dezvălui- rilor mass-media și realizatorilor TV (Alex Dima - Postul PRO TV; Carmen Avram - Antena 3, serialul „România te iubesc” etc.), s-a generalizat defrișarea lor fățișă. Lemnul brut rezultat, valori- ficat la prețuri coloniale, a luat calea străinătății sau a combinatelor alogene răsărite pe ruina celor indigene (fig. 13). Amploarea acestor despăduriri fără precedent a declanșat reacții internaționale acuzatoare. Se rețin cu deosebire cele din țările almanofone (zeci de intervenții adresate autori- tăților române, articole în presă, anchete radio- fonice, filme, conștientizate de zeci de milioane de europeni, precum: „Tăieri rase în pădurile vir- gine din România?”- documentar al Televiziunii bavareze (10 ian. 1999) ș.a., „Wild Carpathia” - serial TV britanic (2012-2014), reportajul ma- raton devastator, de sâmbătă 6.09.2014 la prânz, al Radiodifuziunii germane „Bedrohte Wildnis. Unterwegs in Rumăniens Urwăldern” în cadrul ru- bricii „Gesichter Europas” etc.). «Prin aceste știri- tip privind răvășirea mediului natural, în mare parte distrus,... și altele asemenea, sondajul reali- zat de revista „Rider’s Digest” în 10 țări europene, plasează România pe ultimul loc în topul încrederii în cetățenii ei. Imaginea este catastrofală. Românii și România sunt respinși de peste 74 % din europeni, fiind mai puțin credibili decât Iranul (72 %) și Rusia (70 %), țări duplicitare și agresive... care amenință stabilitatea lumii» (Roman, 2014) Totodată, regimul protectiv al ariilor natura- le protejate e fragil și nesigur exact în perioada când: (a) cercetările întreprinse au determinat recu- noașterea unicității atuurilor României în lume prin: - deținerea locului secund în ierarhia ce- lor 34 țări din arealul euro-asiatic al fagului, cu 2.050.000 ha (10,1 %); - amploarea biodiversită- ții genetice: 2 specii, 1 hibrid natural, 20 forme; - recorduri dimensionale (arbori cu: circumferin- ța 9,36 m; înălțimea 51,8 m la vârsta de 477 ani; volume până la 202 m3; arborete cu volume până la 1.200 m3/ha) (Stoiculescu, 2007, 2009, 2013- b); - aria făgetelor virgine pure și amestecate de 113.304 ha (Biriș, Veen, 2005), sau 52 % din întin- derea pădurilor virgine, mai mari de 50 ha, stabi- lite prin cercetările româno-olandeze finanțate de Guvernul Olandei, parte candidate la statutul de site al Patrimoniului Natural Mondial de sub egi- da UNESCO (Stoiculescu, 2013-a, b); (b) Guvernul german subvenționează progra- mul european „Spre o nominalizare transnați- onală a unei serii finite de făgete europene virgi- ne și seculare pentru lista patrimoniului mondial UNESCO” (2012-2014), program de care benefici- ază și România (Stoiculescu, 2013-c) aflat în deru- lare (Biriș, 2014), contracarat de autoritățile silvi- ce prin refuzul conservării făgetelor virgine din afara ariilor naturale protejate existente; (c) alarmarea internațională profundă rezulta- tă ca urmare a defrișării pădurii românești care, la intervenția directorului executiv GREENPEACE România - Dr. ec. Crisanta Lungu i-a determi- nat pe directorii executivi ai GREENPEACE Germania - Domnii Oliver Salge și Martin Kaiser să aloce subvențiile contribuabililor germani și austrieci publicării cărții-document „Făgetele vir- gine din România în context european sub influen- ța schimbărilor climatice” (Becheru, 2013) (fig. 14). Aceste fapte atestă atât valoarea, importanța și atenția comunității europene acordată pădurilor noastre virgine expuse unei pulverizări iraționale precipitate, cât și îngrijorarea legată de dispari- ția acestora, în discordanță cu legislația națională. Pentru a supraveghea on-line circulația și comer- cializarea materialelor lemnoase a fost adoptat H.G. nr. 470, în vigoare din 8.10.2014. Menit să Revisia iadurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 31 ^eeNPfAce CRISTIAN D. STOICULESCU Fig. 14. Conștiința forestieră și solidaritatea civică europeană au determinat apariția recentă a volumului „Făgetele virgine din România în context european sub influența schimbărilor climatice” sub egida GREENPEACE, evidențiind interesul forurilor protective internaționale în salvgardarea pădurii românești, un patrimoniu natural național și european excepțional care, ca nicăieri în lume, continuă să fle prădat de mafia politico-economică. Fig. 15: Aurora Gruescu, prima femeie inginer silvic din lume (Oituz, 11 mai 1914 - Bușteni, 25 august 2005). în prezența reprezentanților tuturor autorităților silvice române, a fost înhumată cu onoruri forestiere în Cimitirul Sf. Vineri din București. 7. Factorii care contribuie la dispariția pădu- rilor virgine din România contracareze tăierea ilegală a pădurilor, în cazul grupurilor infracționale organizate, efectul aces- tui act normativ este îndoielnic. Capitalul natural fabulos românesc, parcă ne- cunoscut politicienilor români, este devastat spre dauna întregii națiuni. Cel mai mult vor avea de suferit urmașii noștri. Această realitate a determi- nat-o pe „Doamna silviculturii românești”, Aurora Gruescu, prima femeie inginer silvic din lume (fig. 15), să noteze în testamentul ei: «Cu ani în urmă, pădurea era pentru oameni loc sfânt, loc de taină. Intrau în ea ca într-o biserică. Țapinarii se închinau și își cereau iertare atunci când tăiau co- pacii. Străbunicul meu, tăietor de lemne, a murit sub copac doborât, iar oamenii spuneau că a ui- tat să se închine atunci când l-a retezat. Poate că este adevărat. Așa am crescut noi, pe vremurile ace- lea, în dragoste și respect față de pădure. Natura este Dumnezeire și omul nu are voie să o distru- gă. Arbuștii, copacii, aerul pădurii, totul este nu- mai energie benefică. Da, pădurea este un miracol. Dar, pentru ca ea să ne fie alături, trebuie ca noi să o prețuim, s-o îngrijim. Este atât de simplu să ucizi arborii, dar este atât de greu să crești o pădure... Acum, oamenii nu fac decât să distrugă. Planeta asta are suprafețe uriașe în care lumea tânjește după o oază de verdeață, după o frunză, iar noi, în România, ne întrecem în a le devasta. E o in- conștiență, e o crimă și un păcat. Vom fi pedepsiți» (Simionescu, 2001). Dintre principalii factorii care determină re- strângerea și dispariția pădurilor noastre virgine se amintesc: 1. Extinderea agriculturii, pășunilor și spațiului construit. 2. Needucarea populației asupra importanței și rolului pădurii. 3. Lipsa con- științei forestiere. 4. Tăierea ilegală a pădurilor, cu precădere prin constituirea grupurilor infrac- ționale organizate și corupția piramidală genera- lizată. 5. Falsificarea tacită a geomorfologiei ță- rii la reamenajarea pădurilor (Stoiculescu, Frank, 2002-2003, Frank, 2013), încălcarea dispozițiilor Ord. M.M.P. 3397/10.09.2012 și prevederile nor- melor tehnice de amenajarea pădurilor (MAPPM, 2000). 6. Recepția și decontarea complezentă a amenajamentelor silvice viciate. 7. Neinstituirea unui regim sever de pază și protecție indiferent de natura proprietății. 8. Defrișarea abuzivă a pădu- rilor virgine prin accesibilizarea bazinelor foresti- ere înfundate. 9. Depășirea posibilității pădurilor. 10. Nemenținerea pădurilor virgine în proprieta- tea statului și gestionarea iresponsabilă a acesto- ra. 11. Restituirea pădurilor fără obligativitatea protejării acestora. 12. Utilizarea necontrolată în pădure a tractoarelor articulate forestiere (TAF) la recoltarea și transportul lemnului soldată cu pierderea de până la 3 m3 sol la scoaterea unui m3 lemn. 13. Necompensarea financiară a propri- etarilor pentru stimularea conservării pădurilor, mult mai ieftină decât restaurarea acesteia. 14. Neatragerea fondurilor europene pentru taxarea 32 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 contravalorii efectelor funcțiilor de protecție ale pădurilor etc. 8. Măsuri raționale pentru redresarea situa- ției existente Pentru redresarea situației existente este de da- toria forurilor în drept să procedeze cu prioritate la: 1. Re-educarea instituționalizată a populației în spiritul atașamentului pentru pădure și natu- ră în toate formele de învățământ, inclusiv prin: introducerea disciplinei de „Silvicultura’ în șco- li; reînființarea emisiunii radiofonice interbelice „Ora pădurii”-, reconstrucția „Muzeului silvic” din Parcul Carol din Capitală distrus de bombarda- mentul american din 4.04.1944; publicarea unei serii de cărți instructive precum: „Tinere cunoaș- te-ți arborii”, „Tinere cunoaște-ți plantele”-, „Tinere cunoaște-ți sălbăticiunile”, „Tinere cunoaște-ți pă- durile”, „Tinere cunoaște-ți zestrea naturală” etc.; Tipărirea unor serii filatelice atrăgătoare cu te- matică forestieră, floristică, faunistică, cinegetică, piscicolă, entomologică, peisagistică etc.; înfiin- țarea unui post de televiziune „Pădurea noastră”, după modelul postului „Trinitas” al Patriarhiei Române; stimularea creării unui Site „Apărătorii pădurii”; organizarea unor concursuri tematice anuale, județene și naționale, „Cel mai bun pro- tector al pădurii pe anul...”; stimularea constituirii de Organizații neguvernamentale „Amicii parcu- lui...” /„Amicii ariei naturale protejate...”, „Amicii arborelui secular...” etc., pe lângă toate obiective- le naturale protejate etc. 2. Destructurarea gru- purilor infracționale organizate. 3. Depolitizarea corpului silvic, reconstituirea și reorganiza- rea acestuia prin selecția și promovarea elitelor moral-profesionale. 4. Reînființarea depolitiza- tă a Ministerului Silviculturii și abilitarea expre- să a acestuia cu reîmpădurirea rapidă a țării. 5. Elaborarea noului cod silvic și a întregii legislații referitoare la păduri în concordanță cu legislația europeană. 6 Responsabilizarea actului de admi- nistrație și de justiție. 7. Redarea atribuțiilor re- cent suprimate ale jandarmeriei legate de paza pădurilor. 8. Readucerea în proprietatea statu- lui a tuturor imobilelor forestiere ilegal privati- zate și sancționarea exemplară a celor vinovați. 9. Includerea în Codul silvic a obligativității ges- tionării durabile a pădurilor indiferent de natu- ra proprietății. 10. Introducerea în Codul penal a unui articol privind protejarea mediului și a pădurii corelat cu noțiunile „delict de mediu, cri- mă de ecocid, atentat la siguranța ecologică națio- nală” și externalizarea sancțiunilor în Codul civil. 11. Introducerea în Constituție (2003), în art. 135, alin. 2, după litera d, a sintagmei „Amenajarea, protejarea, dezvoltarea durabilă a pădurilor, taxa- rea contravalorii funcțiilor exercitate de vegetația forestieră și conservarea frumuseților naturii”. 12. Obligativitatea reamenajării periodice și gratuite a pădurilor prin instituții de stat. 13. Adoptarea „PROGRAMULUI VERDE pentru dezvoltarea du- rabilă a României” (Stoiculescu, 2002), axat pe atragerea fondurilor comunitare nerambursabile restante de ordinul miliardelor (în vederea ameli- orării terenurilor degradate prin împăduriri și co- rectarea torenților; reîmpădurirea terenurilor fo- restiere defrișate; refacerea perdelelor forestiere de protecție a câmpurilor, căilor de comunicație, localităților etc.). 9. Soluții pentru suprimarea defrișărilor ile- gale din România Situația existentă de 25 ani (eludarea legisla- ției și/sau vicierea acesteia; ne-destructurarea grupurilor infracționale organizate; tolerarea și încurajarea ilegalităților flagrante generaliza- te prin invocarea, chipurile, neputinței legale de a le reprima; neaducerea marilor infractori fo- restieri din umbră în fața justiției; neamendarea Constituției cu un alineat silvo-protectiv indis- pensabil redresării echilibrului ecologic grav de- teriorat; neintroducerea în Codurile silvic, penal și civil a unor dispoziții punitive drastice; ne- sancționarea exemplară a tuturor organelor com- promise ale statutului abilitate cu eradicarea co- rupției; ne-sancționarea actelor de mal-praxis cu retragerea dreptului de liberă practică agenților care operează în fondul forestier; ne-autosesiza- rea autorităților competente etc.) frizează diso- luția puterilor statului și nivelul înalt al corup- ției. Continuitatea națiunii române în spațiul ei ancestral carpato-ponto-danubian a ajuns nesi- gură. Nu datorită străinilor, ci conaționalilor ve- roși și ipocriți care irosesc astăzi capitalul natu- ral și forestier al țării contrar interesului național și comunitar. în disprețul celor peste 50 apeluri, moțiuni și proteste adresate decidenților de SPS doar în perioada 1990-1995 (Giurgiu, 1995), con- trar dovezilor prezentate în media audio-vizuală (Alex Dima, ProTV, 2013, 2014), defrișările ilegale Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 33 estimate însumează cca. 500.000 ha, respectiv cca. 10 % din suprafața pădurilor țării și au subminat economia națională cu 25 mii. lei4 sau cca. 6 mld. euro, cu o rată halucinantă de 3 ha/oră, așa cum a demonstrat recent GREENPEACE România (Stoiculescu, 2013-c). Devastarea durabilă a pă- durilor, singurul scut ecologic eficient-protector Bibliografie Bândiu, C., Smejkal, G. M., Vișoiu- Smejkal Dagmar, 1995: Pădurea seculară. Cercetări ecologice în Banat. Editura Mirton, Timișoara. 180 pp. Becheru, Cr., 2013: Recenzia cărții autorului Cristian D. Stoiculescu: Făgetele virgine din România în context european sub influența schimbărilor clima- tice. în: Revista pădurilor, An. 128. Oct. 2013, Nr. 3-5, p: 95-96. Biriș, I. A., 2014: Făgetele primare din România, o contribuție la Patrimoniul Mondial UNESCO. în: Bucovina Forestieră, An. 14, nr. 1, p: 77-85. Biris, L-A., Veen, P., 2005: Inventory and strat- egy for sustainable management and protection cf vir- gin forests in Romania. Published by ICAS and KNNV. 58 pp. Bolea, V., C h i r a, D., Munteanu, R., Vasile D i a n a, Mantale, C., P e t e r, K., Roman, Gh., 2011: Arbori excepționali din făgeto-bră- detul de la Sinea Veche (Munții Țaga, Brașov). în Revista de Silvicultură și Cinegetică, An. XVI, Nr. 28, p: 36-41. Bruun, B., Singler, R., Kbnig, C., 1982: Der Kosmos-Vogeifuhrer. 5. Aufl. Stuttgart, p. 7. Crăciunescu, A., Țigan, T, Trăușan, T., 2013: Rezervația naturală de Tipp forestier Runcu-Groși O. S. Bârzava. 144 pp. David, M., D., 1939: Considerațiuni geopolitice asupra statului roman. Tipografia A. Terek. Iași, p. 13. De cei, I, 1972: Coeficienții de formă pentru 23 spe- cii (cu excepția molidului) In: Giurgiu, V., Decei, L, Armășescu, S.: Biometria arborilor și arboretelor din România, Editura Ceres. București, p: 132 - 156. Dissescu, R., 1957: Tabele generale de coeficienți de formă pentru molid. în: Popescu-Zeletin, L, Toma, G., Armășescu, S., Decei, I., Dissescu, R., Petrescu, L., Dorin, T, Stănescu, M., Predescu, Gh.: Tabele dendro- metrice, Editura Agro-Silvică de Stat. București, p: 340 - 341. Doniță, N., Dissescu, R., 2001: Istoricul cerce- tărilor privind pădurile virgine. Les forets vierges de 4 Valoarea rezultată având în vedere volumul mediu pe picior din clasa a IlI-a de producție la vârsta de 100 ani, de cca. 500 m3/ha (molid: 668 m3/ha, brad: 637 m3/ha, fag: 466 m3/ha - Giurgiu, Decei, Armășescu, 1972 - de înmulțit cu prețul mediu al masei lemnoase de cca. 100 lei/m3 x cca. 500.000. ha) al întregii țări, cu complicitatea calificată a auto- rităților de Stat menite să asigure integritatea și perpetuarea acestora, impune adoptarea măsuri- lor sus-amintite. Gravitatea consecințelor acestei stări de fapt frizează necesitatea reintroducerii pedepsei capitale. Roumanie (Responsables du projet dr.ing. R. Tomescu, ing. L-A., Biriș), Edite par l’asbl Foret wallonne, Louvain-la-Neuve, p: 71-81. Enescu, Val., Cherecheș, D., Bândiu, C., 1997: Conservarea biodiversității și a resurselor geneti- ce forestiere. Editura Agriș. Redacția revistelor agricole. București, 439 pp. Florus: Bellum Thracicum, I, 39 (III,4), 1, cf. Izvoare privind istoria României. București, Editrura Academiei R.P. Române, 1964, voL I, p. 522. Frank, W., 2013: Drama pădurilor virgine și cva- sivirgine din bazinul hidrografic Rusca Montană. în: Pădurile virgine și cvasivirgine ale României. Edit. Academiei Române. București, p: 319-326. Frolich, J., 1954: Urwaldpraxix. Neumann Verlag. Radebeul und Berlin. 200 pp. Giurescu, C. C., 1975: Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi. Editura Ceres, București. 388 pp. Giurgiu, V., 1995: Cuvânt înainte. în: Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României (sub red. prof. dr. doc. V. Giurgiu). Editura Arta Grafică, București, p: 6. Giurgiu, V., 1999: Pădurile virgine și cvasivirgine din România, un patrimoniu național și european. Rev. Păd., an. 114, nr. 3, p: 3-12. Giurgiu, V., 2013: Din trecutul și prezentul pădu- rilor virgine și cvasivirgine ale României. în: Pădurile virgine și cvasivirgine ale României (sub red. acad. V. Giurgiu). Edit. Academiei Române. București, 2013. Cluj, p. 13-64. Giurgiu, V., Decei, L, Armășescu, S., 1972: Biometria arborilor și arboretelor din România. Editura Ceres, București, 1.155 pp. Giurgiu, V., Stoiculescu, D. Chr., 1999: Naturschutz im rumănischen Karpatenbogen. AFZ Der Wald, Miinchen + Stuttgart, nr. 23, p: 1217-1218. Giurgiu, V., Seceleanu, L, Olenici, N., Duduman, M. L., Dolocan, C., 2011: Constatări privind exploatările forestiere din Parcul Național Retezat. Document computerizat, 17 p. - 17 p. sinteze cifrice și 17 p. înregistrări fotografice. Grințescu, G., 1927: Crearea legală a primei re- zervațiuni a naturei. Rev. Păd., nr. 8, p: 405-421. lanculescu, M., 2012: Pădurile, plămânii verzi ai planetei, încotro? în: Rev. Pădurilor, an. 127, nr. 2, p: 36-52. 34 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 MAPPM, 2000: Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Voi. 5, 163 pp. Miclea, L, 1971: Columna. Editura Dacia, Cluj. 220 pp. M. O.R. - Monitorul Oficial al României, P.I., an. 180 (XXIV), nr. 668 din 24.09.2012. Otto, H.-J. 1999: What is the future cf theRomanian natural forests? - Considerations following the EUROLA PRO SILVA Symposium. Revista Pădurilor, an. 114, nr.l, p: 5-10. Pop, V., 1982: Asupra lumbriccfaunei făgetelor car- patine. în: Făgetele carparine. Semnificația lor bioisto- rică și ecoprotectivă. Academia R. S. România. Filiala Cluj-Napoca, p: 327-341. Pop eseu, Gh., Pătrășcoiu, N., Georgescu, Val., 2004: Pădurea și omul. Editura Nord Carta, Suceava, pp: 464-493. Popescu-Zeletin, L, 1955: Tehnica amenajării pădurilor. în: Manualul Inginerului Forestier. Editura Tehnică, București, voi. 81, p. 240. Popescu-Zeletin, L, 1956: Arbori excepționali. Rev. Pădurilor, nr. 8, p: 542-543. Popescu-Zeletin, L, 1964: Particularități biome- trice ale vegetației lemnoase din R.P.R. în: Aspecte din economia forestieră a Republicii Populare Române. Editura ASgro-Silvică. București, p: 20 -26. Popescu-Zeletin, I., Toma, G., Armășescu, S., D e c e i, L, D i s s e s c u, R., Petrescu, L., Dorin, T., Stănescum M., Predescu, Gh., 1957: Tabele dendrometrice. Editura Agro-Silvică de Stat. București, 1323 pp. Roibu, C. C., 2010: Cercetări dendrometrice, auxo- logice și dendrocronologice în arborete de fag din Podișul Sucevei aflate la limita estică a arealului. Teză de docto- rat, Univ. Ștefan cel Mare Suceava, 279 pp. Roman, T, 2014: Un top rușinos. în: Formula AS, București, nr. 1137 (38), 9-16 oct., p.2. Seghedin, T. G., 1983: Rezervațiile naturale din Bucovina. Editura Sport-Turism, București. 128 pp + 1 hartă. Simionescu Rodica, 2001: Legământ cu taina codrilor. Editura Comandor, Constanța, 262 pp. Steinlin, EL, 1970: Anspreche des Rektors der Universităt Freiburg Prcfessor Dr. Hansjurgen Steinlin. In: Stiftung F.V.S. zu Hamburg-Verleichung des Wilhelm-Leopold-Pfeil Preisses 1970 durch die Albert- Ludwigs-Universităt Freiburg i. Br. an Professor Dr. Jon Popescu-Zeletin Bukarest am 20. November 1970, p: 17-23. Stinghe, V. N., Sburlan, D., A., 1941: Agenda forestieră. Imprimeria Națională. București, p. 2 - 9. Stoiculescu, Cr. D., 1978: Arbori seculari și de mari dimensiuni din Oltenia propuși pentru ocrotire. în: Ocrot. nat. med. înconj., t. 22, nr.l, p: 55-58. Stoiculescu, Cr. D., 1985: Trajan’s column do- cumentary value from a forestry viewpoint (Part 1). în: Dacia, Revue d’archeologie et d’histoire anci- enne. Nouvelle serie, n°s 1-2. Editura Academiei R. S. România. București, p: 81 - 98. Stoiculescu, Cr., D., 1995: Arii protejate din fon- dul forestier. Protejarea și dezvoltarea durabilă a pă- durilor României (sub red. prof. dr. doc. V. Giurgiu). Editura Arta Grafică, București, p: 111 -132. Stoiculescu, Cr. D., 1999-a: TheRomanian virgin forests: protection, and models for productive forests. în: 3rd International Congress Sustainability in Time and Space. Congress Report. Fallingbostel - Germany, July 2 - 7, 2000, PRO SILVA EUROPE. European federation of foresters advocating forest management base don natural processes, p: 126-150. Stoiculescu, Cr. D., 1999-b: Pădurile virgi- ne și cvasivirgine românești, un patrimoniu natural European de excepție. în: Revista Pădurilor, an. 114, nr. 2, p: 14 -22. Stoiculescu, Cr., D., 2000: Les forets vierges ro- umaines: protection; enseignements pour la gestion des forets de production. 3e Congres internațional. Le rendement soutenu dans le temps et dans l’espace. Rapport du Congres. Fallingbostel-Allemagne 2-7 Juin 2000. Pro Silva Europa, p: 136-160. Stoiculescu, Cr., D., 2001: Repartiția teritorială a pădurilor virgine. în: Pădurile virgine din România. Editura ASBL Foret Wallonne, Louvain-la-Neuve - Belgia, p: 83 - 92. Stoiculescu, Cr., D., 2002: Programul verde pentru dezvoltarea durabilă a României. In: Analele Universității din Oradea. Fascicula Silvicultură. VoL VII, An.7. Editura Universității din Oradea, p : 67-74. Stoiculescu, Cr. D., 2002-a: Arborii columnei vorbesc. în: Meridiane forestiere. București. An. 3, nr. 4, p: 9 - 13. Stoiculescu, Cr. D., 2005: Parcurile naționale propulsează România în Uniunea Europeană. Revista de Silvicultură și Cinegetică, Brașov, an X, nr. 21, p: 51- 64 (valori actualizate). Stoiculescu, Cr., D., 2007: Buchemwălder in Rumănien. In: Knapp H. D., Spangenberg Almut (Redaktion): Europăische Buchenwaldinitiative. Bundesamt fiir Naturschutz-Skripten 222, Bonn-Bad Godesberg, p: 41-76. Stoiculescu, Cr. D., 2008: Reconstrucția eco- logică a zonei inundabile a Dunării românești / Ecological reconstruction cf the easily flooded region cf the Romanian Danube. Publicație bilingvă sub egida W.W.F. București. Tipar S.C. Green Steps SRL, 73 pp. Stoiculescu, Cr. D., 2009: Buchenwălder Rumăniens im Europăischen Zusammenhang unter Einfluss des Klimawaldes. In: Europăische Konferenz am 12./13. Juni 2009 Weltnaturerbe Buchenwălder. Netzwerkaufbau zwischen Welterberbestătten in Europa Zeichen des Klimawandels. Naționale Naturlandschaften.. Herausgeber: Thuringer Revisu pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 35 Ministerium fiii' Landwirtschaft, Naturschutz und Umwelt, Erfurt. Redaktion: Rainedr Schrader, Burkhard Wegner, p: 133-206. Stoiculescu, Cr. D., 2011: Breviar informativ asupra stării Parcului Național Bucegi la 20 ani de la oficializare. în: Revista de Silvicultură și Cinegetică, An. XVI, nr. 28, p: 42-52. Stoiculescu, Cr. D., 2012: Pădurea ne apără. Cine apără pădurea? în: Pădurea și viața. Periodic al Regiei Naționale a Pădurilor, București. Nr. special (2012), p: 33-39 (Partea I-a) și Nr. 1-3 (2013), p: 111-119 (Partea a Il-a). Stoiculescu, Cr., D., 2013-a: Mai are România păduri virgine?Intervm acordat D-lui Emilian Stoenică în revista „Infomediu Europa”, Anul 8, nr. 11 (96), 25 nov. - 24 dec. 2013, p: 50 -55. Stoiculescu, Cr. D., 2013-b: Făgetele virgine din România în antiteză cu cele europene. în: Pădurile virgine și cvasiviregine ale României (sub. red. acad. V. Giurgiu). Editura Academiei Române, București, p:182-208. Stoiculescu, Cr., D., 2013-c: Făgetele virgi- ne din România în context european sub influența schimbărilor climatice / The Primeval Beech Forests in Romania in European Context under the Influence cf Climate Changes. Publicație parțial bilingvă sub egida GREENPEACE București, 412 pp. (p: 2, 53, 75, 277 etc.). Stoiculescu, Cr. D., N e s t e r o v, V., 1983: Martori seculari ai istoriei. în: Magazin istoric, An. XVII, nr. 9 (198), p. 23. Stoiculescu, Cr. D., Frank, W., 2002-2003: Conservarea pădurii virgine Pleșu printr-o arie pro- tejată relevantă. în: Studii și cercetări de geografie. Edit. Academiei Române. București, Tom. XLIX-L, p: 206-220. Toma, G., Armășescu, S., 1957: Tabele gene- rale de coeficienți de formă pentru brad. în: Popescu- Zeletin, L, Toma, G., Armășescu, S., Decei, L, Dissescu, R., Petrescu, L., Dorin, T., Stănescu, M., Predescu, Gh.: Tabele dendrometrice, Editura Agro-Silvică de Stat. București, p: 342. Tomescu, R. Târziu, D., G a n c z, V., Petrila, M., Teodosiu, M., Tur cu, D., Brad, R., Ștetca, L, 2004-2008: Studiul factorilor de stabi- litate în ecosistemele forestiere naturale / Study cf the Stability Factors in Natural Forest Ecosistems. ICAS Bucharest, Tire Ministry of Agriculture, Forests and Rural Development, colaboration with the Ministry of the Wallon Region and the Catholic University of Louvain-la-Neuve, Belgium, 3 volumes. Tudor, T., Nițu, C., 1976: Invitație la drumeție. Editura Ceres. București, 231 pp. Vasiliu, V. Vasile, ing., 1944: Legiuiri forestie- re. îndreptar cronologic și alfabetic 1910-1943. Editura Viața Forestieră. București, 287 pp. Vădineanu, A. 1998: MAP-Biosphere Research Europe and Council of Europe by biogenetic Reserve and European Diploma Sites as notes of the Pan- European Ecological Network in Central and Easter Europe In: Nowicki, P. (Editor) in „Paneuropean Ecological Network. The Backbone for sustainable Development”. ICNC Publ. Serie son Man and Nature, Vol.3,p. 109-115. Abrevierea numelui autorilor foto: AS - Alexandru Satmari. CAB - Colecția Dr. doc. Al. C. Beldie. CP - Cristina Preda. DG - Dorin Gârlea. GR - Greenpeace România. HB - Hans Bussler. TR - Temistocle Redlov. CDS - Cristian D. Stoiculescu. Dr. ing. Cristian D. Stoiculescu E-mail: cristo@gmx.li Safeguarding virgin forests in Romania, a European Duty Abstract Romania, although it has only 2.39% (the 42 part) of the area of Europe is the only EU country that concen- trates 5 of the 11 biogeographical regions of the continent and a huge arnount of natural heritage of outstanding universal value. At the beginning of the Chrislian era, forests used to cover 75-80 % of the Carpatho-Danubian-Pontic regi- on, which decreased to 22 % between the two World Wars (fig. 10). In 2005, the total area of elementary forest fragments larger than 50 ha, which were initially mostly virgin, amounted to 218,000 ha and has since decreases continuously. However, the virgin and quasi virgin forests of Romania “represent by their expansion and compo- sition a unique treasure... which is absent in any other part cf Europe on such a wide area. They represent a global cultural heritage cf the highest importance ...which deserves to be preserved and protected... and registered in the record cf the global natural heritage cf the United Nation Organization” (Prof. H.-J. Otto, president of “PRO SILVA EUROPE”, 1999). These forests are essential for Europe in several respects: 36 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 1. They represent the last and most stable pockets of resistance against the process of steppe formation and desertification caused by an excessive Euro-Asiatic climate and directed towards the center of the continent (fig. 10). 2. They concentrate in the European median strip between 44° 30 , and 48° 30’ N, from the Danube Delta to the subalpine zone, which is unique in its natural sequence, the largest biodiversity in Europe, which is little known and little studied. 3. They preserve the original structure and most complex models. 4. Regarding their biodiversity, composition and structure, the virgin and quasi virgin forests are most repre- sentative for the whole continent. 5. In these ancient forests, unique-in-the-world elements from pre- and postglacial times, which are native to Romanian territory, still survive through: archetypal biocenosis, endemic species, impressive relictary speci- es (fig. 8), natural hybrids etc. which are specific for virgin forests (drawing 1-3). These constituie „gold veins” of biodiversity and authentic „country brands” which represent the living jewels of the Romanian Carpathians crown as well as of the E.U. 6. The virgin forests represent the ideal model for the economic management of cultivated forests because they offer optimum examples of knowledge of the natural laws of structure, achieved by nature in the long term, which can be implemented effectively in practicai forestry. 7. Preserving a number of standard natural areas, on a few percentages of the country’s surface, in order to ensure an obviously safe management, in agreement with the infallible laws of nature, is incomparably cheaper than repetitive expenses for trial and error methods which are specific to a risky, circumstancial management of almost the entire Romanian territory. 8. They concentrate the most valuable gene centers for Picea abies, Abies alba, Fagus sylvatica, Quercus petraea in Europe. 9. Without this example of the virgin forest remnants, it will not be possible to recreate the forests of Europe, notably of the Danube Basin, in whole complexity of their original structure. 10. The fortunate case of Romania, which still posesses virgin and quasi-virgin forests, is enviable and attracts justified internațional interests, especially from the countries, which lack such forests and are therefore confron- ted with great expensives and long waiting times until their hypothetical renewal in a derived form. 11. The virgin forests represent the most valuable component of the natural capital, which is one of Romania’s most precious gifts to European community. This capital can be equated to western financial capital. Only these two kinds of capital can jointly secure the ecological basis for the sustainable development of the United Europe. The lack of forest awareness, which is a result of civic non-education, is desolate: the term “forest” is missing altogether from the Romanian post-revolutionary constitutions, the devastation of forest takes place with the qualified complicity of the State authorities meant to ensure their integrity and continuity; responsible manage- ment is an unknown concept etc. In order to compensate this situation, strict legal measures are required as well as responsible management and the restoration of clear-cut forests. Otherwise, the severe consequences of the current situation are such, that they almost make it necessary to reintroduce the capital punishment. Trad. Cristina Stoiculescu Keywords: virgin forests (primary) quasi virgin forests, ancient forests, Romania’s assets, “California cf Europe”, “Mother’s God Garden”, the “PROGRESUL SILVIC” SOC1ETY, Greenpeace, UNESCO, re-edu- cating people, attachment to forest and nature, eradicate corruption, political and economic mafia, hu- man victims, the Constitution, the Forest Code, the Criminal Code, environmental crime, ecocide crime, attack against național ecological security, GREENPROGRAM, internațional funds. Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 37 The type and the extension of the degradations caused by the introduction in the timber transportation of the increased weight vehicles Elena - Camelia Mușat Valeria Maria Alexandru Valentina Doina Ciobanu Silviu Constantin Săceanu Cătălina Antoniade căs. Roman Jean Vișan 1. Introduction Tliere is almost no area of activity that does not require transport activity. Although lately, the forest roads are no longer regarded only as con- structions used for supply with the raw wooden material, in the form of gross types [3], represent- ing the product obtained by timber harvesting [12], the timber transport is characterized by vol- ume and regularity, among other functions that a network of forest roads must meet. In the present there is a general trend of ex- tending the timber lorries with high loading ca- pacity in the timber transport [2, 4 and 6], as well as the necessity of increase the work productivity and the reduction of the costs [9] that accompa- nying the timber transport from the forest to the final beneficiaries. Tire observations in the field [6] have shown that by expanding, in timber transportation, of the timber lorries with high loading capacity, the degradations become larger, because the increase of the tonnage for the vehicles used at transpor- tation leads to changes between the parameters of contact wheel - roadway [5 and 7], so the re- quest of roadway becoming higher, and the main- tenance costs and repairs are increasing. Worldwide, have been conducted many re- searches that address the forest roads. Thus, in Sweden, Olsson [11] studied the influence of wa- ter on the degradations, in case when the timber transport is achieved only with trucks, point- ing also the investment required to maintaining the road in running. Potocnik and his colleagues [13] studied the traffic resulting from the tim- ber transport in Slovenia, assessing the volumes of wood transported by trucks and tractors with semi trailers which causing the loads from the traffic. In Finland were conducted researches on loads produced by loaded and unloaded forwards [15] and it has been tried to providing models for the formation of the ruts, using the WES. Regarding the impact that the loads it have on the occurrence probability of the degradations, in the manual of the forest roads written by Ryan and coworkers [14], it is noted that the roadway suffer small deformations at every passing of the vehicles, but overloading accelerates the process of degradation with a more pronounced charac- ter on the gritted roads in compared to the roads with bituminous covers. Fannin and Lorbach [8] describe the process of formation for the shallow ruts, and they noted that these are caused by the heavy loads or by the high pressures that acting in the road structures. Trzciiîski and Kaczmarzyk [16] conducted a study on carrying capacity, taking into account a gritted road and one with bituminous cover. The results showed that in the case of road structures composed of two layers of gravei (with a thick- ness by 25 cm) the capacity of transportation cor- responds to low intensity traffic. Tire purpose of the present research is to high- light the impact that the number of transport cy- cles, the transported volume and the tonnage it have on the type and extension of the degrada- tions observed on the roadway of a secondary road , over a determined period of time. There was found that the degradations identified and measured in the field belong to the wavings, holes and ruts. In addition, the paper aims to examine the pos- sible links between the degradation forms, the increased traffic and the volume of timber trans- port, in m3 and tones, in correlation with the cli- matic conditions that characterized the period of the actual functioning of the road. 2. Material and methods To achieve the goal proposed in the present research was designed a working methodology which involved identifying of the road structure for the analyzed forest road, the monthly registra- tion of the traffic (number of transport cycles and volume of timber transported), photographing 38 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 Figure 1. Digitization of the surface of holes using Autocad Map (Photo: Săceanu, 2011) the degradations, the measuring of the holes, waving and ruts, the surface determination of their and the interpretation of the results. In the field were used roulette, stadia, the cam- era and the registration forms. The surface of each type of degradation was determined from the roadway level. For each type of degradation was measured the length, width and for holes and the depth, but only for values that exceeded Icm. Additionally the holes were photographed from a perpendicular position, with a stadia used as a reference so that it can be determined with ex- actly the scale images. The determination of the surface of degradations was done differently. So, the surface of waving and ruts were determined using their length and width, those two types of degradations being treated as geometrical fig- ures. At holes the determination of the surface was conducted on photographs, by digitization using AutoCAD Map (Figure 1). To assess the real extension of the degrada- tions, in the field was observed and recorded the surface of roadway affected (by those degrada- tions) in terms of the fluency, because are needed some frequent detours and speed reductions. In order to verify the existence of links be- tween the degradations extension and the traf- fic, was used the statistical analysis method of the simple linear regression, applied on datasets through Data Analysis option, in Excel, Microsoft Office. Tire research was conducted in the course of production activities, respectively of timber transport on Pravăț forest road, in length of 2.5 km, adminis- tered by Cotmeana Forest District - Argeș Forestry Department. In terms of construction, the road was equipped with a struc- ture consisting of a gritted of two layers of ballast, specific to the sec- ondary roads with relatively low traffic; the roadway having an av- erage width of 4,Im. It is noted that field work was conducted over a period of eight months. During this period were performed 136 transport cycles us- ing timber lorries with high load- ing capacity, the type IVECO. Tire measurements from the field and the photo shooting of the holes were repeated at the end of each month, pursuing the development mode of the degradations. 3. Results and discussions By analyzing the period of time in that was car- ried out the measurements, it has been found that the number of performed transport cycles range from one month to another. The maximum num- ber of transport cycles was recorded in March and February (26 and 20 cycles) and the minimum in September (9 cycles), in the entire period being performed an average of 17 transport cycles per month. As was natural, the volume transported (ex- pressed in m3 and tons) is directly influenced by the number of transport cycles performed in each month (Figure 2), observing that the maximum value (381,756m3 equivalent to 419,902 tons) and the minimum (107,293m3 equivalent to 118,023 tons) are recorded in the same months, March and September. It is worth mentioning that due to the large number of transport cycles from March, the arnount of timber transported in this month rep- resent 21% of the transported volume throughout the entire period of the eight months. Summing the transported volumes in each month, on the entire period of the observations in the field, it is found that by using timber lorries with high loading capacity was transported a to- tal volume of 1815,943m3 equivalent to 2000,781 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 39 The transported volume [m3] ■ The tonnage [t] Figure 2. The distribution of the timber transportation for each month in part tons. Reported to the number of transport cycles conducted in a month, it is reaching an average transported volume of about 227m3 (281 tons). The recorded degradations throughout the en- tire period of timber transport had consisted, as mentioned, in: holes, waving and ruts. The holes, known in the practice under the name of “nesting of chicken” [1] have appeared after the dislocation of the coarse elements from the ballast layer (which have not been removed at the sorting), under the action of traffic and water. Their remediation involves the locking with small rocky material (ballast sorted) or, if they include large areas, involves the scarifying, crushing of the coarse elements with crowbar, reshaping and compactation. The wavings are due to the inadequate gran- ulometry of the ballast used, but also to an insufficient compaction at execution of the road structure [1], The remedy of the situation is made by scarifying, reshaping and compactation. The ruts appeared as depressions caused by the vehicle tires that have moved on the traces of a frequent circulation, being favored by the us- age, at the road execution, of the gelive rocky ma- terials or of those with high clay content. As in the case of wavings, the ruts can be corrected by scarifying, reshaping and compacting of the sur- face [1], As noted, at the end of each month, the field works were resumed. On the basis of measure- ments were determined the surfaces of the deg- radations. Following their summation were re- sulting characteristic values, submitted as types of degradations (Table 1), for each month in part. The monthly distribution of the surfaces degradations Table 1 Analyzed months Number of transport cycles Transported volume [m3] Tonnage [t] The surface of the degradations [m2] Holes Wavings Ruts May 18 210,661 231,728 9,854 10,424 9,016 June 17 208,833 233,015 9,025 9,524 8,491 July 14 160,262 176,287 7,712 8,188 7,525 August 18 199,355 219,360 9,532 10,532 9,214 September 9 107,293 118,023 5,158 5,533 4,235 February 20 292,426 321,572 11,021 11,621 10,321 March 26 381,756 419,902 13,258 15,012 15,104 April 14 255,357 280,894 9,039 8,416 6,544 Total 136 1815,943 2000,781 74,599 79,250 70,450 Average 17 226,993 250,098 "IO1AL = 224,299 m2 40 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 Figure 3. The variation cf the sui face cfholes according to the cycles cf transportation Quantification at the road surface level, re- vealed the predominance of the wavings, fol- lowed by holes and ruts, resulting by their sum- mation a surface of 224,299m2 which compared to the total area of the roadway (10250m2) repre- sent only 2,19 %. This extremely small percentage can not be taken into account than as an addi- tional indicator, since it refers to the summation of real surfaces of each degradations in part and not at the actual road surface affected by the to- tal of degradations, including here the spaces be- tween them, which prevents a good circulation by reducing the speed and the necessary detours. For these reasons it was necessary that the meas- urements to be completed, as is mentioned in the methodology, also with the evaluatiou of the unsuitable surfaces for the deployment of circulation whose sum amounted to 4975m2, representing a total surface damaged of 48,5 %. Tire monthly measurements have been dem- onstrated that the lowest degradations occurred in September and July, and the largest in March, May and June. From here resulting, obviously, the importance of the concentration of timber trans- port activities in the periods with favorable time when the roadway is maintained generally dry. Tire percentage of affected surface due to the timber lorries with high loading capacity, denote a weak portance of the existing road structure, which does not correspond to the new loads, and on the other hand, fully attest the importance of researches in the field and the restoring of the bălăuce required between loading and portance, by applying of the successive consolidations. Figure 4. The variation cfthe sui face cfholes according to the transported volume The statistical analysis was focused on appli- cation of the simple linear regression in order to verify the existence and the intensity of linkages between the surface of degradations on the one hand, and the number of transport cycles execut- ed in a month, respectively the transported vol- ume (in m3 - and tons), on the other hand. For in- stance, in Figure 3 is presented the tendency line and the equation of regression for the variation of the surfaces of holes according with the number of cycles performed in a month, and in Figure 4 is presented the variation of the surface of holes with transported volume. The values of the coefficients of determination (R2) and of the simple correlation coefficients (r) are presented in Table 2. Interpretation of results, shown in Table 2, in- dicate that between the variables under study there are links of strong intensity (0.75 < r <0.95) or very strong intensity (0.95 sr <1). Thus, it is found that: - for all the three cases, between the number of transport cycles and the surface of degradations exist links of very strong intensity; - between the timber volume transported in a month, expressed in m3, and the surface of the holes there is a link with a strong to a very strong intensity (r = 0,9476), links of strong intensity for wavings (r = 0,9069) and for the ruts (r = 0,7758). 4. Conclusions From the above it could become detached in the end, the following conclusions: - the extent of affected road surface for the Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 41 Table 2 The results of statistical analyzes applied Tire dependent variable The simple correlation coeflicients (r) and the determination coeflicients (R2) The independent variable The number of transport cycles The transported volume and the tonnage m3 / month tons / month The surface of holes [m2] r 0,9767 0,9476 0,9480 R2 0,9539 0,8979 0,8987 The surface of wavings r 0,9981 0,9069 0,9072 [m2] R2 0,9962 0,8225 0,8230 The surface of ruts [m2] r 0,9886 0,7758 0,7766 R2 0,9773 0,8808 0,8812 circulation is substanțial (48,5%) and is due to the small spaces between degradations that impede the fluency of the circulation, causing frequently reductions of speed and numerous detours; - the most intense degradations occurred in March, and those with lowest intensity in September, highlighting the advantage of con- centration of transport activity during the favo- rable time periods; - the extent of measured degradations had shown that the highest values are registered for wavings (79 m2) and the lowest for the ruts (70 m2). It is emphasized that these values are not very important, but the really affected roadway for the circulation, ie nearly half of its total area (48,5 %); References Alexandru, V., 2000: Construcția și întreținerea drumurilor forestiere (The construction and maintain- ance cf the forest roads). Editura Infomarket (Infomarket Publishing House), Brașov, 397 p. Alexandru, V., Bereziuc, R., 2013: Forest ac- cessibility in present and Solutions for the future. In: Proceedings cf the Symposium „Forest and Sustainable Development”, Brașov, 19 - 20* of October 2006, Editura Universității Transilvania din Brașov (Transilvania University Publishing House), pp. 139 - 144. Bereziuc, R., Alexandru, V., Ciobanu, V., Ignea, Gh., Abrudan., I. V., Derczeni, R., 2006: Ghid pentru proiectarea, construcția și întreținerea dru- murilor forestiere. Editura Universității Transilvania din Brașov (Transilvania University Publishing House), 296p. Bereziuc, R., Alexandru, V., Ciobanu, V., loraș, F., 2008: Geometric elements cf forest roads in the context cf actual traffic condițions and the necessity - the surface of degradations increased with the number of transport cycles performed during the period of research, as evidenced by the statis- tical interpretation of the coefficient of determi- nation of about 100% for wavings (R2 = 0,9962); - the increasing of degradations surface is dri- ven by the increased of the volume of timber transported, expressed in m3 and tons, aspect supported both of the simple correlation coeffici- ents (r = 0,78 ... 0,95) and the determination coef- ficients (R2 = 0,82 ... 0,90); - as a result of analyzed situation on the secon- dary forest road Pravăț are recommended the re- pairs and maintenance activities, maybe even the rehabilitation activities. cf revision for current prcject normativ. In: Bulletin cf the Transilvania University cf Brașov. Series II. Forestry. Wood Industry. Agricultura! Food Engineering, voL I (50), pp. 1 - 4. Bereziuc, R., Ciobanu, V., Alexandru, V., 2008: Cercetări privind rampele maxime admise ale dru- murilor forestiere, în condițiile transportului lemnului cu autotrenuri românești de ultimă fabricație (Roman 26.410. DF). In: International Conference „Forest and Sustainable Development”. Bereziuc, R., Alexandru, V., Ciobanu, V., Antoniade, C., 2011: The analysis cf the inrigid road Systems bearing capacity from the forest roads through the actual dimensioning methods. In: Bulletin cf the Transilvania University cf Brașov. Series II. Forestry. Wood Industry. Agricultural Food Engineering, voi. 4 (53), no. 1. pp. 1-6. Ciobanu, V., Alexandru, V., Săceanu, S. C., 2012: Degradation forms cf forest gravei road road- ways under heavy vehicles used in timber transpost. In: Bulletin cf the Transilvania University cf Brașov. 42 Revisia iadurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 Series II. Forestry. Wood Industry. Agricultural Food Engineering, voi. 5 (54), no.l, pp. 37 - 42. Fannin, R. J., Lorbach, J., 2007: Guide to for- est road engineering in mountainous terrain. Forest Harvesting and Engineering Working Paper 2. Food and Agriculture Organization of the United Nations, Rome, 100 p. Liebermann, D., 1999: Cercetări privind influența precipitațiilor și traficului asupra stabilității drumurilor forestiere din masivul Cârmei - Israel (Research regard- ing the influence cf precipitations and road traffic on for- est roads stability from Cârmei Massive - Israel). PhD Thesis, Transilvania University of Brașov. Novak, A., 2007: Bazele statisticii, Editura Pro Universitaria (Pro Publishing House), București. Olsson, L, 2004: Cptimisation cf forest road in- vestments and the rounwood supply chain. Summary of doctoral thesis, Swedish University of Agricultural Sciences, Acta Universitatis, Umeâ. Oprea, L, 2008: Tehnologia exploatării lemnului. Editura Universității Transilvania din Brașov. Potocnik, L, Pentek, T., Picman, D., 2005: Impact cf traffic characteristics on forest roads due to forest management. In: Croatian Journal cf Forest Engineering, 26 (1), pp. 51 - 57. Ryan, T., Philips, H., Ramsay, J., Dempsey, Jh., 2004: Forest RoadManual. Guidelines for the design, construction and management cf forest roads. COFORD, National Council for Forest Research and Development, Belfield, Dublin, Ireland, 156 p. Saarilahti, M., Anttila, T., 1999: Rut depth model for timber transportation on moraine soils. In: Proceedings cf the 9 !h International Conference cf International Societyfor Terrain - Vehicle System, 14 - 17 th September, Munich, Germany, I, pp. 29 - 37. T r z c i n s k i, G., K a c z m a r z y k, S., 2006: Estimation cf carrying capacity cf slag and grav- ei forest road pavements. In: Croatian Journal cf Forest Engineering, 27 (1), pp. 27 - 36. Elena - Camelia Mușat Faculty of Silviculture and Forest Engineering - Transilvania University of Brașov Valeria Maria Alexandru Faculty of Silviculture and Forest Engineering - Transilvania University of Brașov Valentina Doina Ciobanu Faculty of Silviculture and Forest Engineering - Transilvania University of Brașov Silviu Constantin Săceanu Institute of Research and Forest Management - Resort Pitești Cătălina Antoniade căs. Roman Faculty of Silviculture and Forest Engineering - Transilvania University of Brașov Jean Vișan Faculty of Silviculture and Forest Engineering - Transilvania University of Brașov Degradarea părții carosabile a drumurilor forestiere prin extinderea transportului lemnului cu autovehicule de tonaj sporit Rezumat Prin extinderea în transportul lemnului a autovehiculelor de tonaj sporit, degradările carosabilului capătă o am- ploare mai mare, față de cele înregistrate în traficul desfășurat cu autovehicule tradiționale, fapt pe deplin justificat întrucât solicitările la care este supus carosabilul sporesc. Scopul lucrării îl constituie identificarea tipului și extensiunii degradărilor înregistrate, precum și estimarea cheltuielilor aferente de remediere, pe drumul forestier secundar Pravăț, din cadrul Ocolului Silvic Cotmeana, Direcția Silvică Pitești. In funcție de solicitările din trafic, exprimate prin numărul de curse efectuate, volumul și tonajul transportat, raportate fiind la suprafețele degradărilor constatate, au fost stabilite corelațiile statistice care motivează fenome- nul de degradare înregistrat, în scopul restabilirii echilibrului dintre noile solicitări din trafic și portanța structurii rutiere existente. Pe baza cercetărilor întreprinse, s-a constatat că suprafața degradărilor sporește o dată cu numărul curselor des- fășurate și prin majorarea volumelor de material lemnos transportat, aspecte evidențiate prin coeficienții de deter- minație obținuți. Cuvinte cheie: structură rutieră, portanță, degradări, parte carosabilă. Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 43 Dinamica unor parametri de stabilitate în arborete de pin silvestru instalate pe terenuri degradate Radu Vlad Cristinel Constandache 1. Introducere Culturile forestiere de pe terenurile degradate prezintă un rol deosebit de important în protecția mediului înconjurător (așezări omenești, instala- ții de transport, terenuri de cultură ș.a.). Aceste arborete vegetează în condiții staționale dificile și sunt, în mare majoritate, echiene, fragile, vulne- rabile, expuse unor factori de risc. Evoluția parametrilor biometrici, structurali și calitativi în cadrul arboretelor de pe terenuri de- gradate, se realizează sub influența complexului de factori perturbatori biotici (insecte, ciuperci, vânat) și abiotici (vânt, zăpadă, secetă) a căror acțiune poate genera în anumite momente dez- echilibre puternice în dezvoltarea ecosistemelor, comportarea și evoluția acestora fiind imprevizi- bile (Giurgiu, 1987, 2004). Urmărirea comportării în timp a culturilor fo- restiere de pe terenurile degradate a făcut obiec- tul unor cercetări anterioare sau mai recente, în acest scop fiind amplasate suprafețe de cercetare permanente reprezentative privind monitorizarea culturilor forestiere instalate pe terenurile degra- date (Traci, Untaru, 1986; Greavu, Constandache, 2012). în scopul asigurării exercitării unei eficiențe funcționale optime pe întreaga perioadă a evoluției lor în timp, culturile de protecție insta- late pe terenuri degradate necesită supravegherea atentă și intervenirea cu lucrări de îngrijire spe- cifice, în raport cu stadiul de evoluție, compoziția arboretelor și condițiile staționale în care aces- tea evoluează. Neexecutarea la timp a lucrărilor de îngrijire poate conduce la distrugeri de mari proporții ale arboretelor prin rupturi și doborâ- turi de zăpadă și/sau vânt sau prin uscări în masă, în perioadele de secetă prelungită (Constandache, Nistor, 2008, 2011; Constandache, 2013). Ca urmare a celor expuse și a tendințelor ma- nifestate de cercetarea științifică pe plan euro- pean privind anumite specii forestiere, s-a consi- derat oportună abordarea prin prezentul articol, a obiectivului referitor la cuantificarea și analiza di- namicii unor parametri de stabilitate în arborete de pin silvestru instalate pe terenuri degradate. 2. Locul cercetărilor Cercetările de teren au fost desfășurate în cadrul unor arborete de pin silvestru, instala- te pe terenuri degradate din Ocolul silvic Cislău (Direcția Silvică Buzău) și Ocolul silvic Livezi (Direcția Silvică Bacău), diferite din punct de ve- dere al condițiilor staționale, compoziției, sche- mei și tehnicii de plantare și reprezentative în ceea ce privește comportarea la vânt și zăpadă. 3. Material și metodă 3.1 Material de cercetare în marea lor majoritate arboretele cerce- tate sunt arborete pure de pin silvestru, cu o compoziție a speciei principale de bază mai mare de 70%. Excepție face unitatea amenajistică 130- S1 unde compoziția este 60Pi40Dt. Vârsta este cu- prinsă între 32 ani (u.a,130-S3) și 55 ani (u.a. 6E-P3 și u.a. 5G-P4). Numărul de arbori-ha'1 variază în- tre 414 (u.a,130-S2) și 1228 (u.a,130-S3). Diametrul mediu este cuprins între 18,4 cm (u.a,130-S3) și 28,5 cm (u.a,130-Sl), iar înălțimea medie are va- lori cuprinse între 16,8 m (u.a,130-S3) și 21,4 m (u.a,130-S2) (tabelul 1). 3.2 Metode de cercetare Pentru a cunoaște starea arboretelor artificiale de pin silvestru, din punct de vedere al stabilității, lucrările de teren au constat din inventarieri sta- tistice pe itinerar, în blocuri experimentale cu ca- racter permanent. Metoda utilizată este aceea a blocurilor experi- mentale de formă pătrată cu suprafața de 1.0 ha. După amplasarea acestora s-a procedat la inven- tarierea integrală a arborilor cu măsurarea prin- cipalelor caracteristici dendrometrice (diametrul, înălțimea, clasa pozițională, clasa de calitate) și analiza stării arborilor cu precizarea principalelor vătămări. Datele primare culese din teren au fost: diame- trul la 1.30 m pentru arborii din arboret, înălțimile 44 Revisla pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 Tabelul 1 Elemente de caracterizare a suprafețelor experimentale cercetate Ocolul silvic u.a. Compoziția Vârsta Număr de arboriha1 d (cm) h (m) Livezi 130-Sl 60Pi 40 Dt 47 685 28,5 20 130-S2 70Pi 30 Dt 47 414 25,6 21,4 130-S3 100 Pi 32 1228 18,4 16,8 Cislău 99A-P1 100 Pi 50 954 22,6 20,0 100A-P2 90Pi 10 Pin 50 1000 21,8 21,1 6E-P3 70 Pi 30 Pin 55 820 25,2 20,5 5G-P4 100 Pi 55 835 24,1 19,9 arborilor, înălțimea punctului de inserție al co- roanei pe fusul arborelui, lungimea coroanei, vă- tămări cauzate de factori biotici și abiotici. Folosind ca date inițiale, datele primare culese pe teren, metodele de prelucrare a informațiilor și de analiză a rezultatelor obținute au constat din analiza dinamicii principalilor parametri de sta- bilitate, din arboretele de pin silvestru cercetate (coeficientul de zveltețe corespunzător arborelui mediu, coeficientul de zveltețe mediu pe arboret și lungimea relativă a coroanelor). 4. Rezultate și discuții 4.1 Coeficientul de zveltețe Analiza corelației dintre diametrul mediu și coeficientul de zveltețe, în relație cu domeniile de vulnerabilitate, în arboretele cercetate, arată că pe măsură ce crește diametrul, coeficientul de zveltețe scade într-un mod specific. Această scă- dere se face conform cu regresia de tipul y = ae'bx, în care y reprezintă coeficientul de zveltețe, iar x diametrul (figura 1). DO Foarte vulnerabil y 127 76e ""-lx R2 = 0.5949 20 0 10 14 18 22 26 30 34 38 42 46 A Diametrul (cm) 20 - 0 - — ! t r , - 12 16 20 24 28 32 36 40 44 O Diametrul (cm) Fig- 1 Corelația dintre diametru și coeficientul de zveltețe, în relație cu domeniile de vulnerabilitate (A - u.a. 130-S1; B u.a. 130-S3; C-u.a. 99A-P1; D-u.a. 5G-P4 ) Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 45 Analiza corelației dintre diametru și coeficien- tul de zveltețe, precum și analiza dinamicii coefi- cientului de zveltețe mediu pe categorii de diame- tre a permis cuantificarea repartiției numărului de arbori (%) pe domenii de vulnerabilitate, care indică faptul că pentru suprafețele de cercetare analizate se înregistrează valori specifice (tabelul 2). Tabelul 2 Repartizarea numărului de arbori (%) pe domenii de vulnerabilitate în suprafețele de cercetate Număr de arbori (%) pe domenii de vulnerabilitate ... Ocolul silvic u.a. Vulnera- bilitate redusă (h/d < 80) Vulne- rabil (h/d = 80-100) Foarte vulnerabil (h/d > 100) Livezi 130-Sl 69 31 - 130-S2 28 55 17 130-S3 7 43 50 Cislău 99A-P1 28 42 30 100A-P2 8 46 46 6E-P3 39 60 1 5G-P4 39 50 11 Domeniul cu vulnerabilitate redusă (h/d < 80) variază între valorile 7% (u.a. 130-S3) și 69% (u.a. 130-S2). Domeniul vulnerabil (h/d = 80-100) este caracterizat prin următoarele valori extreme: 31% (u.a. 130-S2) și 60% (u.a. 6E-P3), iar domeniul foar- te vulnerabil (h/d > 100) are valori ce oscilează în- tre 0% (u.a. 130-S2) și 50% (u.a. 130-S3) (tabelul 2). în ansamblu, se admite că arborii cu coeficien- tul de zveltețe sub 75-80 sunt foarte stabili la ac- țiunea vântului și zăpezii (Cenușă, Barbu, 1987; Vlad, 1999), în timp ce, exemplarele cu valori pes- te 100 prezintă un risc ridicat la efectul negativ al doborâturilor și rupturilor produse de vânt și de zăpadă. Dinamica valorii coeficientului de zveltețe pe categorii de diametre în arboretele cercetate, evidențiază domeniul de stabilitate spre categori- ile superioare de diametre (figura 2). în analiza coeficientului de zveltețe pentru ar- boretele de pin cercetate s-a considerat oportună si o analiză a relației dintre diametrul mediu al arboretului și valoarea coeficientului de zveltețe caracteristică arborelui mediu, respectiv valoarea 120 Foarte vulnerabil 20 0 ---T------T------T------T------1--- 10 14 18 22 26 30 34 38 42 A Diametrul (cm) 160 n 20 - 0 . 8 12 16 20 24 28 Diametrul (cm) Foarte vulnerabil 20 0 -I-------------1------1-------T------1---------1-------1-----1-------1 10 14 18 22 26 30 34 38 42 C Diametrul (cm) 140 20 - 0 ---------------------T------T----------------------------T------, 10 14 18 22 26 30 34 38 42 D Diametrul (cm) Fig. 2 Dinamica coeficientului de zveltețe mediu pe categorii de diametre (A - u.a. 130-S1; B u.a. 130-S3; C-u.a. 99A-P1; D-u.a. 5G-P4) 46 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 coeficientului de zveltețe caracteristică arboretu- lui (figura 3). Coeficientul de zveltețe caracteristic arbore- lui mediu și coeficientul de zveltețe caracteristic arboretului total scad odată cu creșterea diame- trului mediu al arboretului, conform cu ecuația liniară de tipul y = a-bx, în care y reprezintă co- eficientul de zveltețe (al arborelui mediu, respec- tiv al arboretului), iar x diametrul mediu al arbo- retului. Corelațiile sunt foarte puternice și foarte semnificative (r = O,935000; r = 0,924000) (figura 3). Diametrul mediu aritmetic (cm) Fig. 3 Corelația dintre diametrul mediu al arboretului și valoarea coeficientului de zveltețe caracteristic arborelui mediu, respectiv valoarea coeficientului de zveltețe caracteristic arboretului, în relație cu domeniile de vulnerabilitate Se constată faptul că între valori ale diame- trului mediu cuprinse între 20 cm și 26 cm, din punct de vedere al valorii medii a coeficientului de zveltețe al arboretului, arboretele se situează în cadrul domeniului vulnerabil. La o valoare mai mică de 20 cm a diametrului mediu, arboretele se încadrează în domeniul foarte vulnerabil, ambele categorii fiind expuse acțiunii factorilor pertur- batori (vânt, zăpadă). La o valoare mai mare de 26 cm a diametrului mediu, arboretele se încadrează în domeniul cu vulnerabilitate redusă (figura 3). De asemenea, s-a constatat faptul că și com- poziția arboretului (exprimată prin proporția de participare a pinului) are un rol semnificativ în influențarea valorii coeficientului de zveltețe. Astfel, corelația dintre proporția de participare a pinului silvestru în compoziția arboretelor și va- loarea coeficientului de zveltețe caracteristică ar- borelui mediu, respectiv valoarea coeficientului de zveltețe caracteristică arboretului, este dată de o regresie logaritmică de tipul y = a + blnx, în care y reprezintă valoarea coeficientului de zveltețe (al arborelui mediu, respectiv al arboretului), iar x proporția de participare a pinului silvestru (%). Relația exprimată indică faptul că odată cu creș- terea proporției de participare a pinului în com- poziția arboretelor (tinzând spre formarea de ar- borete pure), crește și valoarea coeficientului de zveltețe (figura 4). Fig. 4 Corelația dintre proporția de participare a pinului în compoziția arboretelor și valoarea coeficientului de zveltețe caracteristică arborelui mediu, respectiv valoarea coeficientului de zveltețe caracteristică arboretului, în relație cu domeniile de vulnerabilitate 4.2 Lungimea relativă a coroanei Stabilitatea arborilor este condiționată, în mare măsură și de caracteristicile coroanei. în cazul ve- getației forestiere, presiunea vântului și a zăpezii acționează asupra coroanei arborilor care trans- mit trunchiului și rădăcinilor sarcinile corespun- zătoare. De aceea, un rol de primă importanță îl are mărimea, forma și penetrabilitatea coroanelor. Lungimea relativă a coroanei (% din înălțimea totală) este diferită pentru fiecare arboret studi- at valorile minime caracterizând arborii din cate- goria cu vulnerabilitate ridicată (cu diametre mai mici) (figura 5). Pentru suprafețele experimentale instala- te în Direcția Silvică Bacău, Ocolul silvic Livezi, Unitatea de producție III Coman, u.a. 130, valo- rile corespunzătoare lungimii relative a coroanei sunt următoarele: între 28% la diametrul de 18 cm și 70% la diametrul de 42 cm (SI); între 20% (d = 16 cm) și 38% (d = 32 cm) - S2; între 22% (d = 12 cm) și 36% (d = 26 cm) - S3. Pentru supra- fețele experimentale instalate în Direcția Silvică Buzău, Ocolul silvic Cislău, Unitatea de producție VI Sibiciu valorile corespunzătoare lungimii rela- tive a coroanei sunt următoarele: u.a. 99A - 50% la d = 12 cm, 51% la d = 36 cm; u.a. 100A - 43% (d = 14 cm), 52% (d = 38 cm). Revisia fădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 47 Fig. 5 Corelația dintre diametru și lungimea relativă a coroanei (%) (A - u.a. 130-S1; B - u.a. 130-S3) Pentru suprafețele experimentale instalate în Direcția Silvică Buzău, Ocolul silvic Cislău, Unitatea de producție II Cislău valorile corespun- zătoare lungimii relative a coroanei sunt urmă- toarele: u.a. 6E - 40% (d = 20 cm), 40% (d = 32 cm); u.a. 5G - 31% (d = 14 cm), 42% (d = 38 cm). 5. Concluzii Rupturile provocate arboretelor de pin silvestru își au cauza, în principal, în spațiul redus de creș- tere din tinerețe, ceea ce a favorizat dezvoltarea unor trunchiuri subțiri (coeficient de zveltețe su- praunitar) cu coroane reduse. în urma primelor calamități, arboretele afectate (care prezintă go- luri, arbori având coroane asimetrice) sunt din ce în ce mai expuse vătămărilor. Cercetările efectuate au evidențiat un rol im- portant în rezistența arborilor la rupturi și dobo- râturi produse de vânt și zăpadă îl au mărimea, forma și penetrabilitatea coroanelor, dimensiunile Bibliografie Cenușă, R., Barbu, I., 1987: Asigurarea protecției arboretelor de molid împotriva doborâturilor de vânt și rupturilor de zăpadă prin aplicarea blocurilor și succesiu- nilor de tăieri. I.C.A.S., Seria Il-a, București, 40p. Constandache, C., 2013: Cercetări prind recon- strucția ecologică a pinetelor afectate de factori vătămă- tori. Referat științific final, I.C.A.S. București; Constandache, C., Nistor, S., 2008: Recons- trucția ecologică a terenurilor ravenate și alunecătoare din zona Subcaipaților de Curbură și Podișului Moldovei, Editura Silvică, 167p. Constandache, C., Nistor, S., 2011: Scientific Basis for Ecological Restoration cf Degraded Lands. Proceedings of the Biennial International Symposium și forma trunchiului, înrădăcinarea. Formarea co- roanelor în partea superioară a tulpinii datorită desimii mari, asimetria acestora, înrădăcinarea superficială pe terenuri cu eroziune excesivă re- duc stabilitatea și rezistența arborilor în cazul în- cărcării coronamentului cu zăpadă moale, măresc aderența, precum și presiunea exercitată de vânt. în astfel de situații, lucrările de îngrijire și con- ducere sunt necesare pentru omogenizarea spa- țiilor de creștere, respectiv crearea condițiilor de dezvoltare a arborilor, dar mai ales, pentru creș- terea stabilității arboretelor si a rezistentei ar- 5 5 5 borilor la acțiunea negativă a factorilor abiotici vătămători. Mulțumiri Cercetările s-au efectuat în cadrul proiectului PN 09460112: „Eficiența lucrărilor silvotehnice în arborete de pe terenuri degradate” „Forest and sustainable development, Transilvania University Press, ISSN: 1843-505X,147-153 Giurgiu, V., 1987: Starea pădurilor cu funcții de protecție. Volumul „Structuri optime pentru pădurile de protecție”. Giurgiu, V., 2004: Gestionarea durabilă a păduri- lor României, Silvologie, voi. III B, Editura Academiei Române, București, 320 p. Greavu, M., Constandache, C., 2002: Cercetări privind evoluția arboretelor de pe terenuri degradate și lucrările de conducere a acestora (etapa a 11-a). Revista Pădurilor, 2, 21-28. Traci, C., Untaru, E., 1986: Comportarea și efec- tul ameliorativ și de consolidare a culturilor forestiere pe terenuri degradate din perimetre experimentale, I.C.A.S., Seria Il-a, București, 70p. 48 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 Vlad, R., 1999: Cercetări asupra impactului pro- expuse. Referat științific final, I.C.A.S. București. dus de zăpadă asupra pădurilor de rășinoase din zonele Dr. ing. Radu Vlad I .C.A.S. Câmpulung Moldovenesc E-mail: raducuvlad@yahoo.com Dr. ing. Cristinel Constandache I.C.A.S. Focșani E-mail: cicon66@yahoo.com Research of the stahility parameters dynamics in the Scots pine stands installed to degraded land Abstract The effect of the tending operations on some stahility parameters in Scots pine stands installed on degraded land was highlighted by analyzing the stahility index (corresponding to average tree and to the stand) and rela- tive length of the crown. The research was conducted in seven Scots pine stands located in Forest District Cislau (Buzău Forestry Department) and Forest district Livezi (Bacau Forestry Department). Stahility index correspon- ding to the average tree and to the stand have a linear decrease with the arithmetic mean diameter of the trees increasing. It appears that between 20 cm and 26 cm values of average diameter stands are in the range vulnera- ble, from the point of view of the stahility index. At an average diameter lower value of 20 cm, stands fall within the highly vulnerable area, both categories are exposed to abiotic disturbances (wind and snow). At an average diameter higher of 26 cm Scots pine stands fit in low vulnerability area. Research has shown that the Scots pine trees damage has their cause in the reduced growth area in the younger ages which favored the development of thin trunks (stahility index greater than one). As a result, the tending operations in such stands are required for a growth areas homogenization respectively to creating conditions for the trees development, especially to increase the stahility and the resistance to negative action of the abiotic factors. Keywords: Scots pine, degraded land, tending operations, stahility parameters Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 49 Cercetări cu privire la distribuția lemnului mort în Parcul National Călimani Dan Grigoroaea 1. Introducere în dezvoltarea pădurii întâlnim două etape dis- tincte, una legată de viața arborilor, de acumulă- rile de substanțe în corpul acestora care duc în fi- nal la dezvoltarea lor și a doua, care durează după moartea arborilor, care înseamnă descompunerea lor în elementele inițiale și transferul acestora în sol. Până nu demult, lemnul mort era considerat o resursă pierdută din punct de vedere economic, un risc din punct de vedere al stării fitosanitare a ecosistemelor forestiere și un pericol pentru muncitorii forestieri; ca atare, era recomandată extragerea acestuia cu prioritate din păduri, ne- glijându-se, în același timp, importantul său rol ecologic. Parte din această neglijare a apărut și datorită dificultății în studierea lemnului mort, dificultate datorată variabilității cantitative și ca- litative în spațiu și timp și în găsirea unor metode cât mai coerente în analiza acestuia (Harmon et al., 1986). Lemnul mort este considerat în prezent sin- gurul habitat extrem de important, care poate fi în același timp protejat și dirijat și care susține o gamă largă de specii din care cele mai numeroase sunt reprezentate de fungi și insecte. El se găsește în păduri sub diferite forme și dimensiuni, iar fie- care studiu îl clasifică diferit, în funcție de scopul acestuia (Sefidi et al., 2010). Cunoașterea distribuției spațiale cantitative și calitative a lemnului mort din ecosistemele fores- tiere oferă informații privind starea de conserva- re a biodiversității și implicit echilibrul ecosis- temelor. De asemenea, sprijină și activitatea de cercetare a incendiilor de pădure, prognozarea și prevenirea acestora (Brown, 1974). Conservarea și refacerea biodiversității este o măsură necesară pentru adaptarea pădurilor la condițiile climatice în permanentă schimbare. Stabilitatea ecosistemelor forestiere este determi- nată de o biodiversitate ridicată atât la nivel de specie, cât și din punct de vedere genetic, ecosis- temic sau de peisaj, cu referire la toate pădurile, indiferent de funcția pe care acestea o îndeplinesc sau scopul pentru care au fost create. în acest context, stimularea acumulărilor de lemn mort și păstrarea acestuia în păduri reprezintă o condiție esențială în managementul corespunzător al bio- diversității (Giurgiu, 2010). Prin urmare, gestionarea durabilă a lemnului mort este larg acceptată ca o măsură cheie pentru refacerea, conservarea și sporirea biodiversității în ecosistemele forestiere (Schuck et al., 2004). Având în vedere cele expuse, s-a considerat oportună abordarea, prin prezentul articol, a unei analize statistice corespunzătoare a unor parame- trii biometrici specifici lemnului mort (lemn mort pe picior, lemn mort doborât, lemn mort provenit din cioate) din zona cercetată. 2. Locul cercetărilor Suprafața în care s-au realizat cercetările este corespunzătoare părții de nord-vest a Parcului Național Călimani. Zona efectivă de studiu ocupă bazinele superioare ale râului Dorna și al afluen- tului său, pârâul Negrișoara și se suprapune peste fostele unități de producție U.P. I Negrișoara, U.P. III Voroava și U.P. IV Strunior, ale Ocolului silvic Dorna Candrenilor. 3. Metoda de cercetare în cadrul zonei studiate, au fost amplasate 73 de puncte de cercetare, rezultate ca urmare a apli- cării unei rețele raster cu ecartul de 1000 m, fieca- re punct de intersecție a liniilor rețelei devenind centrul suprafețelor de inventariere. Pentru prezentul studiu s-a folosit metoda transectelor pentru inventarierea lemnului mort doborât și metoda suprafețelor de inventariere pentru lemnul mort pe picior și pentru lemnul mort provenit din cioate. Modelul folosit pentru trasarea transectelor implică trasarea din centrul sondajului a trei li- nii cu lungimea de 50 m, orientate una spre nord, iar celelalte sub un unghi de 120 grade unul față de celălalt pentru a se evita posibilitatea supra- punerii sau a poziționării în paralel a transecte- lor cu direcția predominantă în care este căzut lemnul (Densmore, 2004; Corrow, 2010). Metoda 50 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 suprafețelor de inventariere a presupus delimita- rea unor suprafețe de inventariere de formă cir- culară, cu aria de 500 m2, fiecare punct devenind centrul fiecărui sondaj. în aceste suprafețe s-au măsurat și înregistrat toate caracteristicile fizice ale lemnului mort pe picior (diametrul la înălțimea de 1,30 m, înălțimea arborilor) și ale cioatelor (diametrul la baza cioa- tei, diametrul la partea superioară a cioatei și înălțimea cioatei), iar de pe transecte ale mate- rialului lemnos doborât intersectat de acestea (diametrul la capătul gros, diametrul la capătul subțire și lungimea). Caracteristicile dimensionale, respectiv înăl- țimi și diametre, au fost măsurate folosind instru- mente forestiere specifice (clupa forestieră, ruleta și aparatul Vertex III). Datele statistice generale analizate în prezen- ta lucrare au fost următoarele: media aritme- tică (x), abaterea standard (s), coeficientul de variație (s%), valoarea minimă, valoarea maximă a variabilelor considerate, precum și numărul de observații efectuate (Giurgiu, 1979). Acestea au fost puse în evidență pentru toate categoriile de lemn mort analizate (lemn mort pe picior, lemn mort doborât, lemn mort provenit din cioate). Ceea ce diferă sunt parametrii biometrici speci- fici fiecărei categorii analizate. Parametrii bio- metrici supuși analizei pentru categoria de lemn mort doborât au fost: diametrul la capătul gros și lungimea piesei de lemn mort doborât. în ceea ce privește parametrii biometrici analizați în cazul lemnului mort format din cioate, aceștia au fost: diametrul la baza cioatei, precum și înălțimea co- respunzătoare a cioatei. 4. Rezultate și discuții 4.1. Lemn mort pe picior în zona cercetată din cadrul Parcului Național Călimani, a fost identificat lemn mort pe picior, lemn mort doborât și lemn mort provenit din cioate. Dacă se face raportarea la prezența lemnu- lui mort, de diferite categorii, în cadrul sondajelor efectuate, lemnul mort pe picior a fost identificat în 82% din numărul de cazuri, lemn mort dobo- rât în 85% din cazuri, iar lemnul mort format din cioate, în 78% din totalul cazurilor analizate (73). Din punct de vedere al volumului lemnului mort, din totalul de 63,4 m3-ha_1, 28,4 nfi-ha'1 sunt cores- punzători lemnului mort pe picior, 29,5 nfi-ha'1 lemnului mort doborât, respectiv 5,5 m3 ha'1 lem- nului mort provenit din cioate. Referitor la lemnul mort pe picior, în arborete- le studiate, diametrul mediu caracteristic, rezultat în urma sondajelor efectuate, variază între valori- le 7,6 cm și 44,8 cm. Valoarea minimă a diametru- lui mediu înregistrată în urma lucrărilor de teren a fost de 5,0 cm, iar valoarea maximă de 76,0 cm. Dispersia valorilor diametrelor în jurul mediei (abaterea standard), caracteristică lemnului mort pe picior, în arboretele cercetate, are valori cu- prinse între 0,9 cm și 32,4 cm. Valoarea specifică coeficientul de variație caracteristic diametrului mediu, specific lemnului mort pe picior, oscilează între valorile 5,7% și 116,7%. Din punct de vede- re al diametrului mediu analizat, s-a constatat că în 26% din cazurile cercetate există o variabilitate scăzută, valoarea coeficientului de variație mediu fiind de 19,6%, iar în 74% din cazurile cercetate se constată o variabilitate ridicată, cu un coeficient de variație mediu de 54,7%. în ceea ce privește înălțimea medie,aceasta ia valori cuprinse între 2,4 m și 25,0 m. Valoarea mi- nimă înregistrată în urma lucrărilor de teren efec- tuate a fost de 1,4 m, în timp ce valoarea maximă a fost de 30,0 m. Abaterea standard caracteristică înălțimilor în arboretele cercetate are valori cuprinse între 0,7 m și 13,9 m. Referitor la coeficientul de variație al înălțimilor medii acesta are valori cuprinse în- tre 6,9% și 111,4%. Caracteristic înălțimii medii analizate, dintre cazurile analizate s-a stabilit că 17% au o variabilitate scăzută, cu un coeficient de variație mediu de 21,0% iar 83% din cazurile cer- cetate au o variabilitate ridicată, valoarea coefici- entului de variație mediu fiind 55,8%. Comparativ cu arboretul inițial, se consta- tă faptul că, pe fondul măriri limitei superioa- re a coeficientului de variație cu 25,3%, în cazul înălțimii medii specifice lemnului mort pe picior, scade semnificativ (cu 25%) numărul de cazuri cu variabilitate scăzută (valoarea coeficientului de variație mai mică de 30%). Această scădere, din categoria susmenționată, se regăsește în categoria cu variabilitate ridica- tă, și în sens invers este exprimată prin creșterea numărul de cazuri cu o valoarea coeficientului de variație mai mare de 30%. în ceea ce privește numărul de observații efec- tuate, acesta variază, de asemenea, conform cu sta- rea arboretelor din teren. Numărul de observații Revisia iadurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 51 minime pentru lemnul mort (arbori inventariați) în arboretele cercetate a fost 4, în timp ce numă- rul maxim de observații a fost 30. Valoarea care reprezintă procentul lemnului mort pe picior din arboretul inițial în arboretele cercetate variază între valorile 2,8% și 100%. Ca urmare, se observă faptul că în cadrul Parcului Național Călimani se găsesc zone cu foarte puțin lemn mort pe picior dar și zone unde prezența acestuia este foarte semnificativă, din punct de vedere al răspândirii acestuia. 4.2. Lemn mort doborât Cum s-a specificat anterior pentru lemnul mort doborât, parametrii statistici analizați au fost puși în evidență pentru diametrul la capătul gros și lungimea. Aceștia au fost analizați diferențiat pe cele cinci clase de degradare ale lemnului mort doborât. O primă constatare, rezultată din analiza lem- nului mort doborât, face referire la repartiza- rea numărului de piese (%) identificate în teren, pe categorii de degradare, din totalul rezultat în urma lucrărilor de teren (842). Clasa de degradare 2 este cel mai bine reprezentată, însumând 42,2% din totalul lemnului mort doborât. Ponderea cea mai mică este caracteristică clasei de degradare 5, și anume 10,2% (Fig. 1). Diametrul mediu la capătul gros. Analizând valorile specifice acestui parametru biometric considerat, pentru lemnul mort dobo- rât, în arboretele studia- te, se constată în primul rând faptul că cea mai mare valoare a acestuia se întâlnește la clasa de degradare 1 (23,2 cm). S-au constatat, de ase- menea, valorile apro- piate pentru clasa de degradare 4 (21,9 cm) și clasa de degradare 5 (21,3 cm). Cea mai mică valoare, corespunzătoa- re diametrului mediu la capătul gros, se înregis- trează la clasa de degra- dare 3 (19,4 cm). Abaterea standard, caracteristică diame- trului mediu la capătul gros pentru lemnul mort doborât, în arboretele cercetate, este cuprinsă, în general, între valorile 11 cm și 13 cm. Clasele de lemn mort doborât au valorile 12,6 cm (clasa de degradare 1), 11,7 cm (clasa de degradare 2), 11,3 cm (clasa de degradare 3), 12,4 cm (clasa de degradare 4), respectiv 11,8 cm (clasa de degradare 5). Valoarea medie minimă a diametrului mediu la capătul gros înregistrată a fost de 2 cm (clasa de degradare 2), în timp ce valoarea medie maximă a fost de 90 cm (clasa de degradare 1). Analizând valoarea specifică coeficientul de variație caracteristic diametrului mediu la capătul gros, specific lemnului mort doborât, se observă că acesta variază între 54,4% (clasa de degradare 1) și 57,9% (clasa de degradare 3). Valorile prezen- tate indică o variabilitate ridicată a diametrului mediu la capătul gros pentru lemnul mort dobo- rât, deoarece valoarea coeficientului de variație este mai mare de 30%. Lungimea lemnului mort doborât. Analizând valorile specifice acestui parametru biometric, în arboretele parcurse, se constată în primul rând faptul că lungimea medie a lemnu- lui mort doborât scade de la clasa de degradare 1, la clasa de degradare 5. Valoarea cea mai mare a lungimii lemnului mort doborât, se întâlnește la clasa de degradare 1 (14,3 m), iar cea mai mică va- loare, la clasa de degradare 5 (5,1 m). Valoarea caracteristică abaterii standard, pentru lungimea lemnului mort doborât, este Fig. 1 Repartizarea lemnului mort doborât pe clase de degradare 52 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 ‘Nr. 5-6 cuprinsă, în general, între valorile 4 m și 7,5 m. Claselor de lemn mort doborât le sunt caracteris- tice valorile: 7,4 m (clasa de degradare 1), 6,6 m (clasa de degradare 2), 6,2 m (clasa de degradare 3), 5,6 m (clasa de degradare 4), respectiv 4,4 m (clasa de degradare 5). Valoarea medie minimă a lungimii lemnului mort doborât a fost de 1,8 m (clasa de degradare 3), în timp ce valoarea medie maximă a fost de 30 m (clasa de degradare 1). De remarcat faptul că lungimea medie a lemnului mort doborât este în- tre 24 m și 30 m. în ceea ce privește ecartul de variație al valorii coeficientului de variație pentru lungimea medie a lemnului mort doborât, acesta este cuprins în- tre 51,5% (clasa de degradare 1) și 86,3% (clasa de degradare 5). Se constată o creștere a valorii co- eficientului de variație de la clasa de degradare 1 spre clasa de degradare 5. Valoarea coeficientul de variație indică, de asemenea, o variabilitate ri- dicată a parametrului biometric analizat, având în vedere faptul că valoarea acestuia este mai mare de 30%. 4.3. Lemn mort provenit din cioate Pentru lemnul mort provenit din cioate au fost cuantificați parametrii statistici următori: diame- trul la baza cioatei și înălțimea cioatei. Aceștia au fost analizați diferențiat pe cele șase clase de de- gradare caracteristice lemnului format din cioate. Fig. 2 Repartizarea lemnului mort provenit din cioate pe clase de degradare în ceea ce privește analiza lemnului mort for- mat din cioate, cu referire la repartizarea număru- lui de cioate (%) identificate în teren, pe categorii de degradare, rezultă faptul că cel mai bine repre- zentată, din acest punct de vedere, este clasa de degradare 6 care deține 36,9% din totalul lemnului mort format din cioate (558 cioate). Ponderea cea mai mică este caracteristică clasei de degradare 1 și anume 5,2% (Fig. 2). Ca tendință generală, se observă creșterea proporției ocupate de lemnul mort din cioate, de la clasa de degradare 1 spre clasa de degrada- re 6. Acest lucru se explică prin aceea că, acum, suprafața supusă cercetărilor se află într-un parc național cu restricții privitoare la tăieri. Ca ur- mare, proporția cioatelor noi și relativ noi este în continuă scădere, de asemenea, categoria de lemn mort căreia îi este caracteristică. Diametrul la baza cioatei. Analizând valorile medii pe clase de degradare, specifice acestui parametru biometric considerat, pentru categoria de lemn mort analizată, se con- stată o scădere a diametrului mediu de la clasa de degradare 1 (34,4 cm) spre clasa de degradare 2 (26,6 cm), după care tendința generală este de creștere, până la clasa de degradare 6 (39,lcm). Se observă că valoarea medie a diametrului la baza cioatei variază, în general, între valorile 26 cm și 40 cm. Abaterea standard, caracteristică di- ametrului mediu la baza cioatei pentru lemnul mort provenit din cioa- te, în arboretele cerce- tate, este cuprinsă, între valorile 11 cm și 23 cm. Pentru clasele de lemn mort considerate valo- rile sunt: 11,7 cm (clasa de degradare 1), 16,4 cm (clasa de degradare 2), 14,5 cm (clasa de degra- dare 3), 14,9 cm (clasa de degradare 4), 17,8 cm (clasa de degradare 5), respectiv 22,7 cm (clasa de degradare 6). Valoarea medie mini- mă a diametrului mediu la baza cioatei a fost de 6 cm (clasa de degra- dare 3), în timp ce va- loarea medie maximă a Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 53 fost de 130 cm (clasa de degradare 6). Analizând valoarea specifică coeficientul de variație caracteristic diametrului mediu la baza cioatei, specific lemnului mort provenit din cioa- te, se observă că acesta variază între 34,0% (clasa de degradare 1) și 61,6% (clasa de degradare 2). în general valorile prezentate indică o variabilitate ridicată a diametrului mediu la capătul gros pen- tru lemnul mort doborât (valoarea coeficientului de variație este mai mare de 30%). Variabilitatea este mai pronunțată la clasele de degradare 2, 4, 5 și 6, care au valori ale coeficientului de variație mai mari de 50%. înălțimea cioatei. Analizând valorile specifice acestui parame- tru biometric, în arboretele parcurse, se constată în primul rând faptul că valoarea cea mai mare a înălțimii medii a cioatei se întâlnește la clasa de degradare 2 (38,4 cm), iar cea mai mică valoare, se înregistrează la clasa de degradare 3 (25,3 cm). Valoarea caracteristică a abaterii standard, pentru înălțimea cioatei, este cuprinsă, în gene- ral, între valorile 9 cm și 29 cm. Claselor de lemn mort le sunt caracteristic valorilel8,7 cm (clasa de degradare 1), 28,9 cm (clasa de degradare 2), 9,6 cm (clasa de degradare 3), 12,0 cm (clasa de de- gradare 4), respectiv 16,6 cm (clasa de degradare 5) și 19,5 cm (clasa de degradare 6). Valoarea me- die minimă a înălțimii cioatelor a fost de 1,0 cm (clasele de degradare 2, 3, 5 și 6), în timp ce va- loarea medie maximă a fost de 120 cm (clasa de degradare 1). în ceea ce privește ecartul de variație, al valorii Bibliografie Brown, J., K., 1974: Handbook for inventorying downed woody material, USDA Forest service, general technical report, int.16. Corrow, A., 2010: Double Sampling For Coarse Woodz Debries Estimations Following Line Intersect Sampling. Thesis - parțial fulfillments. The University of Montana, Missula. Densmore, N., Parminter, J., Stevens, V., 2004: Coarse woody debris: Inventory, decay modelling, and management implications in three biogeoclimat- ic zones. BC Journal of Ecosystems and Management 5(2):14—29. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie forestieră. Ceres, București. Giurgiu, V., 2010: Pădurile și schimbările climati- ce, Revista pădurilor 3, 3-17. H a r m o n, M., E., Franklin, J., F., coeficientului de variație, pentru înălțimea medie a cioatelor, acesta este cuprins între 38,0% (cla- sa de degradare3) și 75,1% (clasa de degradare 2). Valoarea coeficientul de variație, indică, de ase- menea, o variabilitate ridicată a parametrului bi- ometric analizat, având în vedere faptul că valoa- rea acestuia este mai mare de 30%. 5. Concluzii Pădurile Europei au fost conduse și îngrijite intensiv o lungă perioadă de timp, astfel că fa- zele de dezvoltare târzie ale pădurii caracteriza- te prin prezența lemnului mort, lipsesc sau sunt slab reprezentate. Deficitul ulterior de lemn mort din aceste ecosisteme comparativ cu pădurile na- turale a condus la reducerea drastică a habitatelor pentru numeroase specii saproxilice, un număr considerabil dintre acestea fiind în prezent rare sau amenințate. Lemnul mort este o componentă esenția- lă a ecosistemelor forestiere din Parcul Național Călimani, asigurând în același timp suport, hrană sau adăpost pentru biocenoză, și nutrienți pentru biotop. Adoptarea unui plan viabil în gestionarea durabilă a fondului forestier, în conservarea bio- diversității și în general în managementul arbo- retelor va fi posibilă doar printr-o recunoaștere necondiționată a rolului extrem de important al prezenței lemnului mort în ecosistemele foresti- ere și implicit în viața diferitelor specii și o cu- noaștere cât mai detaliată a distribuției spațiale cantitative și calitative a acestuia. Swanson, F., J., Sollins, P., Gregory, S., V., Lattin, J., D., Anderson, N., EL, Cline, S., P., A u m e n, N., G., S e d e 1 1, J., R., Lienkaemper, G., W., Cromack Jr., K., Cummins, K., W., 1986: Ecology cf Coarse Woody Debris in Temperate Ecosystems, Advances in Ecological Research. Pages 133-302 in A. M. a. E. D. Ford, editor. Academic Press. Schuck, A., Meyer, P., Menke, N., Lier, M., Lindner, M., 2004: Monitoring and indicators cffor- est biodiversity in Europe, Forest biodiversity indicator: dead wood - a proposed approach towards operational- ising the MCPFE indicator (Ministerial Conferences on the Protection of Forests in Europe), European Forest Institute nr. 51. Sefidi, K., Mohadjer, M., R., 2010: Character- istics cf coarse woody debris in successional stages cf natural beech (Fagus orientalis) forests cf Northern Iran, Journal of Forest Science, 56, 2010, (1): 7-17 54 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 ing. Dan Grigoroaea Doctorand Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava E-mail: danrangerl966@yahoo.com Research of the distribution of the dead wood in the National Park Călimani Abstract The distribution of the dead wood in the Călimani National Park was evidenced by statistical analysis (avera- ge, standard deviation, coefficient of variation, minimum, maximum and number of observations) corresponding to the deadwood (standing dead wood, downed dead wood, dead wood originating from stumps) specific biome- tric parameters in the investigated area. Researches were performed in the northwestern part of the Călimani National Park. Specific values of the standing dead wood indicate that the components of this dead wood catego- ry are inferior in size to the average of the inițial stand. This leads to the conclusion that most of the dead wood in the investigated area is part of the lower limit of the stand. Thus, it is characteristic an average diameter of 17.7 cm and an average height of 10.2 m. Average diameter at the thick end, specific to the downed dead wood, has a value of 21.2 cm, and the specified average length has a value of 9.5 m. The average diameter of the base of the butt, has a value of 32.0 cm, and means height was set at 31.6 cm. Effects of the tree mortality study and the knowledge of the quantitative and qualitative distribution of the deadwood in forest ecosystems has great practicai implications in sustainable forest management and biodiversity. Keywords: Norway spruce, dead wood, forest ecosystems, naționalparks Revisia iadurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 55 Metodologie de detectare și analiză a suprafețelor de pădure afectate de dispariția vegetației forestiere, cu ajutorul seriilor multitemporale de imagini Landsat - Experiment pe o zonă test Vladimir Gancz Adrian Lorenț Bogdan Apostol Marius Petrila 1. Introducere Detectarea schimbărilor în acoperirea terenu- lui și în acoperirea cu vegetație forestieră în par- ticular, folosind imagini satelitare, a constituit o preocupare constantă a cercetătorilor și practici- enilor din întreaga lume. Se urmăresc schimbări- le în covorul vegetației forestiere la nivel global, continental, regional, național și local, în divese scopuri, nu în ultimul rând pentru estimarea bi- lanțului carbonului, în contextul fenomenului în- călzirii globale. Imaginile satelitare reprezintă o sursă de informații constante și omogene în spa- țiu și timp, poate singura la nivel global, ce asi- gură urmărirea suprafeței terestre și a schimbă- rilor survenite de-a lungul multor decenii și pe spații largi. între multitudinea de misiuni sateli- tare existente, cel mai util pentru acest scop, până în prezent, este programul NASA Landsat, iniți- at în anul 1972. începând din acea perioadă, sunt disponibile imagini satelitare pentru întreaga su- prafață a Pământului și pot fi descărcate gratu- it de pe site-ul USGS1. Primele imagini (senzorul MSS) au 80 m rezoluție spațială, iar din anul 1984 există imagini cu 30 m rezoluție spațială (senzo- rul TM). Din aprilie 1999 până în mai 2003 există și imagini având o bandă pancromatică cu 15 m rezoluție spațială senzorul (ETM+). în februarie 2014, a fost lansat satelitul Landsat 8 sub denu- mirea LDCM (Landsat Data Continuity Mission) (http://ldcm.gsfc.nasa.gov/) dotat cu senzori îm- bunătățiți. Există foarte multe preocupări pri- vind urmărirea schimbărilor în general și în ce privește vegetația forestieră în particular, utili- zând imagini Landsat. Trebuie amintit aici pro- gramul FRA („Global Forest Resources Assessment - Remote Sensing Survey”) desfășurat la nivel global de FAO (http://www.fao.org/forestry/ 1 United State Geological Survey = instituția federală „Prospecțiunile Geologice ale Statelor Unite” fra/remotesensingsurvey/en/) Un alt proiect de anvergură regională care a inclus și teritoriul României a fost „Quantfying the Effects cfLand- Use Change on the Terrestrial Carbon Budgets cf the Black Sea Region” (Cuantificarea efectului schimbărilor acoperirii terenului asupra bugetu- lui de carbon în regiunea Mării Negre), condus de prof. Curtis Woodcock de la Universitatea Boston din SUA, finanțat de NASA (Woodcock et al., 2007; Olofsson et al., 2009, 2011). Este de eviden- țiat faptul că se desfășoară destul de multe cerce- tări, referitoare la schimbările (în special dispari- ția) în covorul vegetației forestiere din România de către cercetători din diverse țări, cu sau fără aportul specialiștilor români (Knorn et al., 2012, 2013), multe cercetări fiind concentrate cu precă- dere în regiunea Munților Carpați (Munteanu et al., 2014; Griffiths et al., 2013a,b). în prezent se desfășoară un al doilea proiect finanțat de NASA, pentru studiul schimbărilor pe o periodă lungă de timp, pe zona fostului lagăr socialist (partea est-europeană) condus de prof. Wolker Radeloff de la Universitatea Wisconsin (Munteanu et al., 2014). Este important de menționat apariția (2012) a unei organizații a cercetătorilor din SE Europei interesate în detectarea și analiza schim- bărilor acoperirii terenului în această regiune nu- mită SCERIN2 sub umbrela FAO/GOFC-GOLD (http://www.fao.org/gtos/gofc-gold/net-SEERIN. html) în care au fost cooptați și cercetători ro- mâni. Considerăm că este imperios necesar ca astfel de studii să fie efectuate și de cercetarea sil- vică românească deși, din păcate, finanțarea este mai degrabă insuficientă. Există și câteva cerce- tări efectuate de specialiștii români pe zone limi- tate ca suprafață. Unele abordări privind detecta- rea schimbărilor în vegetația forestieră, pe câteva zone test au fost realizate în cadrul unui proiect 2 South Central and Eastern European Regional Information Network 56 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 finanțat în cadrul programului „Cercetare de ex- celență 2005-2008” (Zoran et al., 2008). Alte cer- cetări având ca scop detectarea doborâturilor de vânt cu ajutorul imaginilor satelitare au fost efec- tuate în cadrul unui proiect PNCDI pe suprafața O.S.E. Tomnatec (Gancz et al., 2010). Alte abordări privind utilizarea imaginilor satelitare pentru de- tectarea schimbărilor în acoperirea terenului au fost efectuate în zona Brașovului și limitrofă, în perioada 1993-2009 (Vorovencii, 2013) sau pen- tru zona O.S. Mediaș, cu precădere zona orașului Copșa Mică în perioada 1985-2011 (Vorovencii, 2014). Cercetări privind utilizarea imaginilor aeri- ene pentru detectarea schimbărilor în acoperirea terenului au fost realizate pentru zona de nord a Carpaților Orientali, Obcinele Bucovinei, pentru anii 1956, 1976 și 2005 (Barnoaiea, 2011). în cele ce urmează vom prezenta pe scurt: 1) cercetările pentru stabilirea unei metode cât mai precise de detectare a schimbărilor în covorul ve- getației forestiere prin utilizarea seriilor multi- temporale de imagini satelitare (Landsat) și 2) a unor metode de analiză geospațială în mediul GIS pentru evaluarea schimbărilor detectate. 2. Locul cercetărilor. Mijloace și materiale Fiind vorba de o cercetare metodologică a fost aleasă o zonă test, aproximativ un sfert din cadrul Landsat-ului 183/29, acoperind aproxima- tiv 835.000 ha din care circa 325.000 ha acoperite de păduri. Zona test cuprinde o mare parte a ju- dețului Harghita, fără a ține cont de limitele ad- ministrative (fig.l). Pentru detectarea schimbărilor pe imagini sa- telitare s-a folosit sistemul ERDAS 9.1. în a doua fază a cercetărilor s-a utilizat sistemul GIS ArcGIS 9.3.1. pentru analiza geospațială și generarea hăr- ților și ArcGIS Online pentru publicarea hărții realizate. Materialele folosite au fost: a) serii multitem- porale de imagini Landsat 5 TM, (30m rezoluție spațială), descărcate de pe site-ul USGS, pentru perioada cuprinsă între 1985 și 2012. După exa- minarea vizuală a imaginilor au fost reținute ima- ginile din 2000 (5 iun.) și 2006 (4 oct.); b) imagini aeriene (0,5 m rezoluție spațială) din anul 2003 și 2005; c) model digital al terenului (DTM), prove- nit din imagini satelitare SPOT 5, (30 m rezolu- ție spațială); d) limitele siturilor de importanță comunitară (SCI) și) limitele siturilor de protec- ție avifaunistică (SPA), din zona test, care au fost descărcate de pe site-ul Ministerului Mediului si Schimbărilor Climatice, în format vectorial (http://www.mmediu.ro/protectia naturii/pro- tectia_naturii.htm). e) Harta pădurilor pe unități ecosistemice (Gancz, Doniță et al., 2008). Figura 1 - Zona test (cu roșu) din cadrul Landsat-ului 183/29 (cu negru) Revisia iadurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 57 3. Metoda de cercetare 3.1. Detectarea schimbărilor între anii 2000 și 2006 și evaluarea acurateței rezultatelor 3.1.1. Metoda de detectare a schimbărilor fo- losită se bazează pe efectuarea unor operațiuni aritmetice între pixelii a două straturi raster în- registrate la date diferite, pe aceeași suprafață a terenului. Astfel se pot face operațiuni de scădere aritmetică sau raportul valorilor. Datorită faptu- lui că metoda presupune operațiuni între pixelii din straturi înregistrate la date diferite, pozițio- narea pixelilor este esențială, orice decalaj spațial inducând schimbări false. Metoda de detectare se poate aplica numai în- tre două straturi raster, deci putem folosi fie două benzi spectrale similare ale celor două imagini (de exemplu banda spectrală 5 a fiecărei imagini) fie se poate efectua o prelucrare înainte de compara- rea propriu zisă, care să utilizeze mai multe benzi spectrale, dar să rezulte în final un singur strat raster (de exemplu o componentă principală sau un indice de vegetație). Din experiența anterioară (Gancz et. al, 2010) a rezultat că banda spectra- lă 5 (1,55-1,75 pm - infraroșu apropiat) prezintă un contrast foarte bun între zonele acoperite cu vegetație forestieră și cele fără vegetație forestie- ră. De asemenea a rezultat că transformarea PCA (Principal Components Analyse) este, de aseme- nea, foarte utilă, componenta principală 1 (PCI) concentrază peste 90% din informația conținută în toate benzile spectrale. Din experiența anteri- oră a rezultat că diferența aritmetică dintre cele două benzi este cea mai eficientă decât raportul valorilor. In acest caz au fost utilizate cele două metode, diferența între benzile 5 și PCI pentru cele două imagini și au fost comparate rezultatele. Rezultatele diferenței între straturile raster este un nou strat raster care conține valori absolute mari, pentru zonele în care s-au produs schimbări și valori mici în valoare absolută, pentru zonele unde nu s-au produs schimbări. Ca și în cerce- tările precedente, au fost determinate zonele de extindere ale schimbărilor prin utilizarea metodei felierii de densitate progresivă pe zone test, unde situația este certă. Au fost obținute trei clase pen- tru fiecare din cele două diferențe utilizate (banda 5 și PCI): clasa 1 - apariția vegetației forestiere, clasa 2 - neschimbat și clasa 3 - dispariția vege- tației forestiere. După obținerea fișierelor raster, acestea au fost convertite în fișiere vector și s-a trecut în mediu GIS pentru continuarea analizei. A fost reținută pentru analiză, în acestă etapă, clasa 3 - dispariția vegetației forestiere. 3.1.2. . Evaluarea acurateței metodelor de de- tectare a zonelor afectate de dispariția vegetați- ei forestiere s-a realizat prin „vizitarea” fiecărui poligon rezultat în urma clasificării pentru clasa 3 (deci nu prin metode statistice) și s-a decis prin compararea vizuală a celor două imagini redate în infraroșu color (benzile 4,5,3). în tabelul de atri- bute a clasei 3, care a fost separată ca strat (featu- re class) de celelalte clase, au fost adăugate două coloane (atribute), prima pentru a înregistra dacă clasificarea este corectă sau nu (adevărată/falsă), iar următoarea coloană pentru a specifica explicit cauza clasificării greșite. Au fost verificate un număr de 5214 poligoane pentru metoda diferenței între PCI și 2829 poli- goane în cazul diferenței dintre B5. 3.2. Analiza geospațială a suprafețelor detectate în continuare, pentru analizele geospațiale s-au utilizat rezultatele obținute prin metoda PCI care s-a dovedit cea mai precisă. Analiza geospa- țială a cuprins 4 etape: 1 - estimarea suprafețelor afectate și analiza acestora, 2 - analiza în funcție de panta terenului, 3 - analiza speciilor forestiere afectate, 4 - determinarea gradului de afectare a ariilor protejate. 3.2.1. Estimarea suprafețelor afectate și ana- liza acestora. Pentru analiza zonelor afectate în funcție de suprafață s-a plecat de la prevederea „Codului Silvic” care interzice tăierile rase pe su- prafețe mai mari de 3 hectare, în consecință su- prafețele găsite ca fiind mai mari de 3 ha sunt suspectate ca fiind tăieri ilegale. în acest scop s-a utilizat tabelul de atribute al stratului vectorial al zonelor afectate de dispariția vegetației forestie- re, în care se face selectarea în funcție de suprafe- țe. Selectarea s-a efectuat cu instrumentul de se- lecție pe baza atributului suprafață, pe intervalele suprafețe mai mici de 1 ha, suprafețe cuprinse în- tre 2 și 3 ha, suprafețe mai mari (sau egale) cu trei ha. în ultima categorie s-au separat trei categorii: suprafețe mai mari de 25 ha, suprafețe între 25 ha (inclusiv) și 10 ha și suparfețe între 10 ha (in- clusiv) și 3 ha (inclusiv). De asemenea, utilizând o hartă vectorială a limitelor fondului forestier, extrasă din fiarta pădurilor pe unități ecosistemi- ce, au fost separate suprafețele cuprinse în fond 58 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 forestier și cele din afară. 3.2.2. Analiza suprafețelor semnalate cu dispa- riție a vegetației forestiere în funcție de panta te- renului. Plecându-se de la prevederile „Codului Silvic” privind interzicerea tăierilor rase pe pante de peste 35g s-a stabilit o metodă pentru detec- tarea zonelor suspecte de tăieri rase în astfel de situații. Pentru determinarea acestor zone a fost re- alizată o hartă a pantelor cu ajutorul soft-ului ArcGIS, utilizând ca input DTM SPOT 5 și apoi au fost extrase zonele cu pante de peste 35g (-32,5°). Acestea au fost transformate din format ras- ter în format vector pentru continuarea analizei geospațiale. S-a utilizat funcția „clip” prin care poligoanelor cu vegetație forestieră dispărută între anul 2000 și 2006 au fost „decupate” cu ajutorul poligoanelor suprafețelor cu pante mai mari de 35g. în urma operațiunii s-a obținut un nou strat cu poligoane ale suprafețelor de vegetație forestieră dispărută între anii 2000 și 2006 localizate pe zone cu pante mai mari de 35g. 3.2.3. Analiza speciilor forestiere afectate. Pentru a analiza speciile forestiere s-a utilizat Harta pădurilor pe unități ecosistemice realizată de ICAS. Operațiunea s-a efectuat folosind func- ția „spațial join” din ArcTools (ArcGIS). în acest fel fiecare poligon în care se semnalează dispari- ția vegetației forestiere a căpătat atributul speciei forestiere. Ulterior tabelul de atribute a fost ex- portat în format xls unde au fost efectuate calcu- lele de însumare pe specii și grupe de specii și s-a realizat un grafic de tip „pie chart”. 3.2.4. Determinarea gradului de afectare a arii- lor protejate. Această analiză s-a realizat prin uti- lizarea hărților ariilor protejate (SCI-uri și SPA- uri) care intră în zona test. Analiza s-a realizat tot prin utilizarea funcției „spațial join”. Metoda s-a aplicat pentru fiecare tip arie protejată și, în final, s-a obținut un strat al zonelor afectate care con- ține și informațiile referitoare la ariile protejate. 4. Rezultate și discuții 4.1. Analiza rezultatelor determinării acurateței celor două metode în prima fază au fost comparate poligoanele obținute prin metoda diferenței B5 cu cele obți- nute prin metoda diferenței PCI. S-a constatat că din cele 2829 de poligoane obținute cu metoda diferenței B5, 2716 de poligoane se suprapun cu poligoanele obținute prin metoda diferenței PC1. Apoi s-a efectuat operațiunea de comparare a po- ligoanelor obținute prin metoda diferenței PCI cu poligoanele obținute prin metoda diferenței B5. Din cele 5214 poligoane, 2071 nu se suprapun cu poligoane obținute prin metoda diferenței B5. Altfel spus, metoda diferenței B5 nu a detectat aceste suprafețe de schimbare. Pentru metoda diferenței PCI din cele 5241 de poligoane obținute s-a constatat că 4508 sunt co- recte și 697 sunt incorect clasificate ca schimbare (dispariția vegetației forestiere) iar 9 incerte. în funcție de numărul de situații (eronate + incer- te) acuratețea metodei este de 86,5% (eroarea de 13,5%). Analiza situațiilor de clasificare incorectă arată că erorile sunt cauzate de: diferența de iluminare, datorată datelor calendaristice de achiziție dife- rite (5,6%), erorii de coregistrare (suprapunere) a imaginilor (2,4%), umbrele norilor (1,8%), schim- bări în suprafețele agricole (1,7%), schimbări în suprafețele de apă (0,9%), schimbări datorate fo- nologiei (0,6%). Metoda de detectare bazată pe diferența dintre benzile 5 (diferența B5) a detectat 2829 de supra- fețe, însumând 4492,87 ha (media 1,59 ha). Pentru a nu repeta metoda greoaie și consumatoare de timp a „vizitării fiecărei suprafețe” s-au folosit re- zultatele de la verificarea metodei diferența PCI prin utilizarea analizei geospațiale (funcția „spa- țial join”). Astfel s-a constatat că 2716 poligoane se suprapun cu poligoanele obținute prin metoda diferenței PCI din totalul de 2829 de poligoane obținute prin metoda diferenței B5. Doar 113 po- ligoane sunt detectate numai prin metoda dife- renței B5, care însumează mai puțin de 29 ha. Din acestea, printr-un control exhaustiv, s-a constatat că în 66 de cazuri clasificarea a fost eronată. Ulterior s-a efectuat operațiunea de compara- re a poligoanelor obținute prin metoda diferenței PCI cu poligoanele obținute prin metoda diferen- ței B5. S-a constatat că din cele 5214 poligoane, 2071 nu se suprapun cu poligoane obținute prin metoda diferenței B5. Altfel spus metoda diferen- ței B5 nu a detectat aceste suprafețe de schimbare (2071 suprafețe), în timp ce metoda diferențelor PCI le-a detectat. Aceste suprafețe nedetectate de metoda di- ferenței B5 însumează numai 215,2 ha (cea mai mare suprafața fiind de 3,2 ha). Media suprafețelor Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 59 nedetectate este de 0,1 ha, ceea ce arată că prin metoda B5 nu au fost detectate suprafețe mici, în timp ce suprafețele mari au fost și ele puse în evidență. Adăugând și suprafețele detectate numai prin metoda diferenței B5, din care 66 sunt eronat cla- sificate, rezultă o acuratețe a clasificării de 91%, eroare este de 9%. Cauzele erorilor sunt: diferen- ța de iluminare, (2,4%), eroare de coregistrare (su- prapunere) a imaginilor (0,4%), umbrele norilor (2,7%), schimbări în suprafețele agricole (1,5%), schimbări în suprafețele de apă (0,6%), schimbări datorate fenologiei (0,3%), necunoscute (4,5%). în aparență s-ar putea considera că acurate- țea acestei metode este mai mare, dar comparând cu numărul de poligoane detectate prin metoda diferenței PCI, diferența putând fi considerată eroare, acuratețea devine: 2574 poligoane corect clasificate din 5241 poligoane existente rezultă accuratețea de 49,11% din punctul de vedere al numărului de situații. Concluzia este că metoda diferențelor între PCI este cea mai bună și aceas- ta trebuie folosită pentru detectarea suprafețelor unde vegetația forestieră a dispărut. Trebuie reținut faptul că și metoda diferenței între PCI omite suprafețe cu schimbare, dar nu- mărul acestora este greu de estimat. în orice caz, aceste suprafețe au dimensiuni foarte mici (sub 0,3 ha) și sunt mai puțin importante din punctul de vedere al scopului propus. De asemenea, prin- tr-o evaluare vizuală se poate constata că supra- fețele detectate sunt mai mari în realitate (fig. 2), metoda subevaluându-le într-o oarecare măsură. Acest lucru este un aspect pozitiv deoarece nu ne putem aștepta la alarme false în privința suprafe- țelor cu dispariția vegetației forestiere. 4.2. Rezultatele analizei geospațiale 4.2.1. Rezultatele analizei ariilor afectate în zona test, clasificate corect prin metoda PCI, din Figura 2 - Suprafețele detectate cu ajutorul metodei diferenței între PCI (cu contur galben) sunt mai degrabă subestimate (a). Unele dinte suprafețele de dimensiuni mici nu sunt detectate (b). (Imagine Landsat, infraroșu color, din anul 2006) punctul de vedere al suprafeței, sunt următoarele: în total au fost detectate 4508 suprafețe (din care 3215 în fond forestier - 71,3 %) totalizând 4295 ha (din care 3706 ha în fond forestier - 86,3%). Suprafețele mai mici de 1 ha sunt în număr de 3762, având suprafața totală de 826,36 ha, în care există suprafețe mai mici de 0,09 ha, în număr de 1650, având totalul suprafeței de 83,47 ha; Suprafețe între 2 ha și 3 ha (necesare a fi supra- vegheate în viitor) sunt în număr de 178 (din care 152 în fond forestier - 85,4%), cumulând 428,26 ha (din care 365,69 ha în fond forestier - 85,4%); Suprafețele mai mari sau egale de 3 ha (suspec- te de a fi ilegale) sunt prezentate în tabelul 1. Este de remarcat suprafața de aproximativ 454 ha de pe care a dispărut pădurea între ani 2000 și 2006 aflată în întregime în fond forestier (fig. 3). Verificarea în teren în anul 2014 a confirmat Suprafețe de pădure dispărute mai mari de 3 ha. (Suprafețele în ha) Tabelul 1 Mărimea suprafeței (S) în fond forestier în afara fondului Total Nr. S Nr. S Nr. S 3 > S < 10 162 (82,6%) 844,25 (83,1%) 34 (17,4%) 171,46 (16,9) 196 1015,71 10 > S > 25 37 (97,4%) 570,66 (97,4%) 1 (2,6%) 14.95 (2,6%) 38 585,61 S > 25 12 (100%) 860,21 (100%) 0 0 12 860,21 Total S > 3 211 (85,8%) 2275,12 (92,5%) 35 (14,2%) 183,41 (7,5%) 246 2458,53 60 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 Figura 3 - Suprafețele detectate cu dispariția vegetației forestiere (cu contur galben), prin metoda diferenței PCI între imaginea din anul 2000 (a) și din anul 2006 (b) (detaliu din zona test). Cu contur roșu-limita fondului forestier. Cifrele din interiorul poligoanelor reprezintă suprafața în hectare (numai pentru suprafețele mai mari de 3 ha). Imagini Landsat 5 infraroșu color: vegetația forestieră (păduri, pășuni împădurite) în nuanțe de roșu (nuanțe deschise - vârste mici, roșu închis-vârste mari); zonele fără vegetație forestieră în nuanțe bleu-verzui, galben-portocaliu. situația și a revelat o regenerare naturală, în cea mai mare parte cu specii pionieri, fără valoare forestieră. 4.2.2 Analiza rezultatelor obținute în ce priveș- te suprafețele afectate pe pante mai mari de 35g pune în evidență, în zona test, următoarea situ- ație: suprafețele detectate sunt în număr de 1263 însumând 355 ha. Dintre acestea un număr de 598 de suprafețe, însumând puțin peste 20 ha, sunt sub 0,1 ha, din care 148 de suprafețe sunt sub 0,01 ha (în total 0,67 ha) pot să nu fie luate în consi- derare. Rezultatele de luat în considerare sunt re- partizate astfel: 118 suprafețe între 0,5 ha (exclu- siv) și 1 ha, însumând ~ 83 ha; 62 suprafețe între 1 ha (exclusiv) și 2 ha, însumând ~ 82 ha; 13 supra- fețe între 2 ha (exclusiv) si 3 ha (exclusiv), însu- mând ~31 ha; 3 suprafețe peste 3 ha însumând ~ 11 ha (suprafețe exact de 3 ha nu există). Cea mai mare suprafață de pe care a dispărut vegetația fo- restieră, cu panta mai mare de 35g, este de 4,67 ha. 4.2.3. Analiza speciilor forestiere afectate din zona test, în fond forestier, a relevat structura prezentată în figura 4. Așa cum era de așteptat, în această zonă cele mai multe specii fac parte din grupa rășinoaselor (2769, 91 ha -75,79%) și ames- tecurilor de fag cu rășinoase (863,90 ha - 23,65%), foioasele fiind nesemnificative (20,46 ha - 0,56%). 4.2.4. Determinarea gradului de afectare a arii- lor protejate. în zona test se află numai suprafețe protejate de tip SPA și SCI. Din lipsă de spațiu vom prezenta aici numai rezultatele pentru arii- le de tip SPA. Prin utilizarea funcției statistice al ArcGIS s-au obținut următoarele rezultate: nu- măr de suprafețe cu dispariția vegetației foresti- ere: 1693, suprafața cumulată: 2110 ha din care suprafețe peste 3 ha, în număr de 107, în total de 1396 ha, din care suprafețe peste 10 ha, în număr de 28, în total de 969 ha. S-au efectuat analize pentru fiecare SPA și SCI în parte. Din lipsă de spațiu prezentăm nu- mai situația pentru SPA „Depresiunea și Munții Giurgeului”: suprafețe cu dispariția vegetației fo- restiere 1110, suprafața cumulată 1681 ha din care suprafețe peste 3 ha 77, în total 1197 ha din care Figura 4 - Graficul structurii speciilor forestiere pentru suprafețele detectate cu dispariția vegetației forestiere între anul 2000 și 2006 prin metoda diferenței între PCI, în zona test (în fond forestier). Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 61 suprafețe peste 10 ha 22, în total 889 ha. 5. Concluzii și recomandări Acuratețea detecției zonelor în care vegeta- ția forestieră dispare într-un anumit interval de timp este suficient de mare pentru a nu da naște- re la confuzii și a permite informarea autorităților competente și a opiniei publice. Rezultatele pot fi publicate on-line și în cazul cercetărilor de față, harta zonelor afectate poate fi accesată la adre- sa: https://geomatica-icas.maps.arcgis.com/apps/ viewer/index.html?appid =621dd20f892c4db98b2 8a79de82272df . De subliniat că metoda nu evi- dențiază și cauzele (naturale sau antropice) sau aspectele legale, iar fenomenul poate fi temporar (nu schimbă neapărat folosința). Recomandarea este ca această metodă să fie Bibliografie Barnoaiea, A.-R., 2011: Land Cover Change Detection in Suceava County in 1956-2005, Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology, Volume 15(3), pp.138- 146 Gancz, V., Apostol, B., Petrila, M., Lorenț, A., 2010: Detectarea cu ajutorul imaginilor satelitare a doborâturilor de vânt și evaluarea efectelor acestora, Revista pădurilor nr. 6/2010, pp.30-36 Gancz, V., Donița, N., Biris, L-A., Bândiu, C., Apostol, J., Marcu, C., 2008: Harta Pădurilor pe Unități Ecosistemice 1:100.000 - Editura Silvică (ISBN 978-973-88379-2-8) Griffith, P., Kuemmerle, T., Baumann, M., Radeloff, V. C., Abrudan, I. V, Lieskovsky, J., Munteanu, C., Ostapowicz, K., and Hostert, P., 2013a: Forest disturbances, forest recovery, and chan- ges in forest types across the Carpathian ecoregion from 1985 to 2010 based on Landsat image composites, Remote Sensing of Environment, 151, pp.72-88. Griffith, P., Mul Ier, D., Kuemmerle, T., Hostert, P., 2013b: Agricultural land change in the Carpathian ecoregion after the breakdown cf socialism and expansion cf the European Union, Environmental Research Letters 8, pp. 1-12 Knorn, J., Kuemmerle, T, Radeloff, V. C., Griffiths, P., Hagatis, A., Gancz, V., Biriș, L, Hostert, P., 2013: Continuous loss cf European temper- ate old-growth forests in the Romanian Carpathians de- spite an increasingprotected area network, Environmental Conservation, Volume 40, Issue 02/June 2013, pp.183-193 Knorn, L, Kuemmerle, T., Szabo, A., Mindrescu, M., Keeton, W. S., Radeloff, V. C., Abrudan, L, Griffiths, P., Gancz, V., H ostert,P., 2012 : Forest restitution and protected utilizată pentru urmărirea și analiza periodică a situațiilor în care dispar suprafețe mai mari de 3 ha și/sau apar tăieri rase în zone sensibile (par- curi naturale și naționale, zonele de protecție a lacurilor de acumulare etc.) și semnalizarea aces- tor situații autorităților competente care pot apoi să verifice concret situația din teren, și care dețin informațiile cu privire la parchetele de exploa- tare forestieră care respectă prevederile legale. Operațiunile pot fi efectuate o dată pe an (sau la 6 luni), fie în anumite zone sensibile, fie pe întreg teritoriu al României. Așteptăm ca autoritățile competente interesate să solicite (și să finanțeze) aceste operațiuni periodice. Cercetările prezentate aici au fost efectuate în cadrul programului „Nucleu” (PN09460109) finan- țat de Ministerul Educației si Cercetării Științifice. 5 5 5 5 > areas cffectiveness in post-socialist Romania, Biological Conservation, Volume 146, Issue 1, pp.204-212 Munteanu, C., Kuemmerle, T., Boltiziar, M., Butsic, V, Gimmi, U., Hal a da, L., Kaim, D., Kirâly, G., Konkoly-Gyuro, E., Kozak, J., Lieskovsky, J., Mojses, M., Mueller, D., Ostafin, K., Ostapowicz, K., Shandra, O., Stych, P., Walker S., Radeloff, V. C., 2014: Forest and agricultural land change in the Carpathian re- gion - A meta-analysis cf long-term pattems and drivers cf change, Land Use Policy, 38, pp. 685-97. Olofsson, P., Kuemmerle, T., Griffiths, P., Knorn, J., Baccini, A., Hostert, P., Gancz, V., Houghton R.-A., Woodcock, C. E., 2011: Carbon implications cf increased forest logging in post-commu- nist Romania, Environmental Research Letters, Vol.6, nr. 4, pp. 1-10 Olofsson, P., Woodcock, C. E., Baccini, A., Houghton, R. A., Ozdogan, M., Gancz, V., Blujdea, V., Torchinava, P., Tufekcioglu, A., and Baskent, E. Z., 2009: The Effects cf Land Use Change on Terrestrial Carbon Dynamics in the Black Sea Region, NATO Science for Peace and Security Series C: Environmental Security - Regional Aspects of Climate-Terrestrial-Hydrologic Interactions in Non- boreal Eastern Europe, pp. 175-182 Vorovencii, L, 2013: Assessment cf some re- mote sensing techniques used to detect land use/land cover changes in South-East Transilvania, Romania, Environmental Monitoring and Assessment 186, pp. 2685-2699 Vorovencii, I., 2014: A change vector analysis technique for monitoring land cover changes in Ccpsa Mica, Romania, in theperiod 1985-2011, Environmental Monitoring and Assessment 186, pp. 5951-5968 Woodcock, C. E., Baccini, A., Gancz, V., 62 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 Blujdea, V., 2007: Quantfying the Effects cf Land Cover Change on Carbon Budgets in theBlack Sea Region, „Tools and Techniques for the Analysis of Time series Image Data” EARSeL workshop proceedings 6-11 iunie 2007, Bolzano, Italia. Zoran, M., Caian, M., Gancz, V., 2008: Tehnici de Teledetecție și Modelare Matematică pentru Evaluarea și Predicția Stării Vegetației Forestiere, Editura Conspress, ISBN 978-973-100-033-6, pp. 239-244 Dr.ing. Vladimir GANCZ Drd.ing.Adrian LORENȚ Drd.ing. Bogdan APOSTOL Dr.ing.Marius PETRILA ICAS București, B-dul Eroilor 128, Voluntari, jud.Ilfov, Tel:021 350 32 38, fax:021 350 32 45, e-mail: vladimir.gancz@icas.ro Detection and analyze methodology to detect areas affected by disappearance of forest vegetation, using multitemporal series of Landsat imagery. An experiment on a test area Abstract This paper present a simple and robust method to detect and analyze the disappearance of forest vegetation based on satellite multitemporal imagery analyses and GIS. Two satellite images acquired at different times, in this case 2000 and 2006 years are processed deriving first PCI component than using arithmetical extracting of pixel values. A progressive manual density slicing is applied using some test area(s). The raster map of forest cover miss- ing areas are subsequently converted into vectorial form and transferred within ArcGIS environment for detailed analyses. The exhaustive (non statistica!) accuracy evaluation shows 86.5% true classification (13.5% errors) for PCI method. The experiment was done on a test area, approximate a quarter of 183/28 Landsat frame, covering a big part of Harghita județ (county). The analyzing methods put into evidence areas with forest vegetation missing be- tween 2000 and 2006 years within and without forest found, according with areas, slope, and positioning within some protected areas. It were put into evidence 211 areas bigger than 3 ha cumulating 2275.12 has within forest found from which 12 areas bigger than 25 ha, cumulating 860.21 ha. Within these areas is remarkable a huge area of approximatively 454 ha. All these areas are suspect of illegal clear cutting and have to be checked out. More de- tailed analyses results are presented within full paper. A map of the results is published at this web address:https:// geomatica-icas.maps.arcgis.com/apps/viewer/index.html7appid =844f3bf67ec8415d896daee704ac3f2b Keywords: forest disappearance detection, forest, satellite imagery time series, image processing, GIS, geospatial data analyses. Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 63 Micropropagarea in vitrolamesteacăn (Betula pendula Roth.) Ionel Mirancea 1. Introducere Genul Betula cuprinde mai multe specii răs- pândite frecvent în emisfera nordică pe un areal vast, ce se întinde de la nordul silvostepei până spre tundră la limita latudinală a vegetației lem- noase. Astfel, în cadrul imensului său areal, mes- teacănul prezintă varietăți geografice distincte, cum sunt cele siberiene, scandinave, atlantice, baltice sau din Apenini, Balcani etc., iar une- le din aceste varietăți au trăsături morfo - ana- tomice particulare, de exemplu mesteacănul de Carelia, cu lemn dens, mai intens colorat, fapt ce duce la creșterea valorii economice (Stănescu et al., 1997). Mesteacănul este o specie pionieră, puțin pre- tențioasă față de climă și sol, cu o creștere rapidă în prima parte a ciclului de viață, când se reali- zează maximul de producție lemnoasă, necesară pentru multiple utilizări în industria mobilei și chimică. Unele varietăți de mesteacăn sunt utili- zate pentru amenajări peisagistice. De asemenea, mesteacănul este și plantă medicinală, folosindu- se frunzele și seva care se recoltează la intrarea în vegetație. Propagarea clonală la mesteacăn prin culturi in vitro, folosind ca surse de explante puieți sau arbori maturi a fost realizată de Chalupa 1981 a, 1981 b, 1983, Simola, 1985 etc. începând din anul 1990, la mesteacăn s-au efectuat studii, care utilizează tehnicile cu mar- keri moleculari (Hattemer et al., 1990, Âkerman et al., 1995 etc.). Se urmărește găsirea markerilor moleculari, care sunt expresia unor gene ce determină creș- terea calități și cantității de masă lemnoasă, re- zistență la boli și dăunători, toleranță la poluare sau alte trăsături genetice importante din punct de vedere silvicultural și utilizarea lor în testele de selecție timpurie . în această lucrare se descriu rezultatele referi- toare la multiplicarea in vitro la mesteacăn, por- nind de la explante excizate de la arbori maturi la începutul fazei de vegetație și din plantule obți- nute prin germinația aseptică a semințelor. 2. Materiale și metode Pentru etapa de inițiere la mesteacăn s-au utili- zat segmente nodale cu muguri terminali excizate de pe lujeri verzi de aproximativ 2 cm lungime de Betula pendula Roth. și semințe de Betula pendula var. carelica (Merckl) Hămet - Ahti. în vederea reducerii procentului de explan- te infectate s-a realizat o presterilizare prin spă- lare cu apă distilată și Tween 20. După îndepăr- tarea frunzelor și a impurităților, explantele au fost sterilizate la suprafață prin agitare în solu- ție de hipoclorit de sodiu 3%, timp de 20 minute. Semințele au fost sterilizate cu clorură mercurică 0,2% sau hipoclorit de sodiu 6%, timp de 70 minu- te. în final, explantele au fost spălate de trei ori cu apă distiltă sterilă, timp de 10 minute fiecare. Pentru a înființa culturi in vitro din segmente nodale cu muguri terminali s-au utilizat mediile de cultură Murashige - Skoog (1962) modificat de Chalupa 1983, (MS-1) și Woody Plant Medium - WPM (Lloyd și McCown, 1981, citați de Chalupa 1983), suplimentate cu BAP (6-benzylaminopuri- ne) 1 mg/1 și IBA (indole-3-butiric acid) 0,05 mg/1. Semințele au fost plasate pentru germinație asep- tică pe mediul de cultură WPM suplimentat cu BAP 0,5 mg/1. în etapa de multiplicare explantele au fost pasate la patru săptămâni pe mediul de cultură WPM cu BAP 0,5 mg/1. înrădăcinarea in vitro s-a testat pe mediul de cultură WPM cu o concentrație a săruri- lor minerale redusă la jumătate, având ca hor- moni de creștere auxinele IBA 0,3 mg/1 și NAA (oc-naphthaleneacetic acid) 0,1 mg/1. Explantele au fost ținute în camera de creștere la temperatura de 24 ± 2°C sub o fotoperioadă de 16 ore lumină și 8 ore întuneric. 3. Rezultate și discuții 3.1. Sterilizarea si inițierea Procentul de infecții a fost variabil în funcție de explantele utilizate, agenții de dezinfecție, timpi de tratare. Astfel, la segmentele nodale cu mu- guri terminali excizate din lujeri verzi, numărul 64 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 Fig. 1. Influența genotipului și mediului nutritiv asupra inițierii culturilor in vitro la mesteacăn cu explante de la arbori maturi Fig.2. Reactivitatea explantelor de mesteacăn în faza de multiplicare in vitro de infecții a variat între 30% și 60 %, în funcție de genotipul utilizat. în cazul semințelor numărul de infecții a fost de 5 %, când s-a utilizat clorura mercurică și 25%, când s-a folosit hipocloritul de calciu. Viabilitatea explantelor excizate de la arbori maturi a fost influențată de mediul de cultură și genotipul utilizat. Astfel, mediul nutritiv WPM a fost mai eficient pentru ințierea culturilor in vi- tro la mesteacăn comparativ cu mediul de cultură MS-1, (fig.l). în timpul fazei de inițiere explantele excizate de la arborii maturi nu s-au alungit, iar semințele germinat în funcție de viabilitatea lor. 3.2. Multiplicarea Pe durata pasajelor I și al II-lea la baza explan- telor s-a format un calus compact pe care a apărut 1-3 muguri adventivi ce s-au dezvoltat în lăstari la sfârșitul pasajului al III-lea. Plantulele obținute prin germinația aseptică a semințelor, după primul pasaj de multiplicare pe mediu WPM cu BAP 0,5 mg/1, aveau baza hiper- trofiată, iar cotiledoanele au devenit roșietice și unele s-au brunificat. Plantulele de 1-1,5 cm au format la nivelul inserției cotiledoanelor 1-2 mu- guri. La sfârșitul pasajului al doilea, mugurii s-au dezvoltat și au format 1-2 lăstari mici pe explant. La finalul pasajului al treilea, pe fiecare explant sunt lăstari de 0,3 -1 cm lungime, cu frunzele ver- zi, iar la sfârșitul pasajului al patrulea lăstari se alungesc la 1 - 3 cm și devin apți pentru înrădă- cinare. în pasajele al IV-lea și al V-lea realizate pe mediu de cultură WPM cu BAP 0,5 mg/1 și 8 g/1 agar s-a obținut o reactivitate maximă a ratei de Fig. 3. Multiplicarea lăstarilor de Betula pendula multiplicare de 1/1-10 explante (fig. 2 și 3). Lăstarii alungiți se recoltează pentru înrădăci- narea in vitro, iar cei scurți sunt separați în gru- pe de 3 - 4, uniți la bază și inoculați pe mediul de multiplicare cu aceeași compoziție ca în pasa- jele precedente. La sfârșitul pasajului aceștia se dezvoltă în lăstari alungiți. Când explantele aflate în faza de alungire - multiplicare s-au menținut mai mult de patru săptămâni pe mediul de cultu- ră fără a fi pasate s-a constatat că baza explante- lor se brunifică. Ca măsură de prevenire a acestui efect este necesar ca pasajele să se efectueze la intervale scurte de timp. 3.3. înrădăcinarea înrădăcinarea in vitro a lăstarilor de mesteacăn obținuți în faza de multiplicare s-a realizat pe me- diu WPM 1/2 cu IBA 0,3 mg/1, NAA 0,1 mg/1, su- croză 10 g/1 și agar 8 g/1. La 12 - 14 zile de la in- oculare au apărut rădăcinile, care s-au alungit și ramificat la 84 % din explante (fig. 4). Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 65 Fig. 4. Lăstar înrădăcinat de Betula pendula Plantulele de mesteacăn cu sistemul radicelar bine dezvoltat au fost transferate într-o mixtu- ră sterilă de humus din pădure și nisip (3:lv/v). După aclimatizare la condițiile de solar, plantule- le viabile au fost plantate în pepinieră, unde s-au dezvoltat normal (fig. 5). în general, atât segmente nodale cu muguri terminali excizate de pe lujeri verzi, cât și semin- țele germinate aseptic, au răspuns satisfăcător la cultura in vitro. 4. Concluzii La mesteacăn eficiența dezinfecției explantelor Fig. 5. Plante micropropagate de Betula pendula crescute în câmp a depins în mare măsură de infecțiile endogene, agentul sterilizant și timpi de tratare. Capacitatea de morfogeneză in vitro a fost va- riabilă pe parcursul fazei de multiplicare. Astfel, primele trei pasaje sunt slab reactive, comparativ cu următoarele două în care formarea și alungirea lăstarilor este abundentă. O multiplicare optimă la mesteacăn s-a realizat pe mediul nutritiv WPM cu un conținut al BAP de 0,5 mg/1. Micropropagarea la mesteacăn, deși suscepti- bilă de perfecționări, oferă o alternativă la înmul- țirea pe cale vegetativă a genotipurilor valoroase. Bibliografie Akerman, S., Tammisola, J., Kauppinen, V., Regina, M., Lapinjoki, S., 1995. Segregation cf amphfied fragment length polymorphism (AFLP) markers in birch (Betula pendula). Plant Genome III, San Diego, Abs., p. 196. Chalupa, V., 1981 a. Clonal propagation cfbroad- leaved forest trees in vitro. Commun. Inst. For. Cech., 12, pp. 225 - 271. Chalupa, V., 1981 b. In vitro propagation birch (Betula verrucosa Ehrh.). Biologia Plantarum 23 (6), pp. 472-474. Chalupa, V., 1983. Micropropagation cfconifer and broadleaved forest trees. Commun. Inst. For. Cech., 13, pp. 7-39. Ha11mer, H. FL, Steiner, W., Kownatzki, D., 1990. Genetic Markers in Birch. Silvae Genetica, 39 (2), pp. 45-50. Simola, L. K., 1985. Propagation cf plantlets from leaf callus cf Betula pendula f. purpurea. Scientia Horticulture 26 (1), pp. 77-86. Stănescu, V., Șofletea, N., Pop eseu, O., 1997. Flora forestieră lemnoasă a României. Ed. Ceres, pp. 143 - 149. 66 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 'Nr. 5-6 Biolog Ionel Mirancea Instititul de Cercetări și Amenajări Silvice ionel.mirancea@icas.ro In vitro micropropagation of birch (Betula pendula Roth.) Abstract Birch (Betula pendula) has been propagated in vitro, using as explants shoot tips and seeds. Nutrient medium, Woody Plant Medium (WPM) suplimented with 6-benzylaminopurine (BAP 0,5 mg/1) stimulated best the induction and development of axillary and adventitious buds into shots. Roots were formed on shoots placed in half-strenght salts nutrient medium, containing low concentration of aux- ins (IBA 0,3 mg/1 and NAA 0,1 mg/1), within 4-5 weeks most shots formed roots. Rooted plants were transplanted into pots containing a mixture of soil and sand (3:1 v/v) and were grown under high relative humidity. After hardening the new plants were transferred outside and they had been a good growing in the field. Keywords: micropropagation, in vitro, Betula pendula, shoot tips, seeds. Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 67 Die Geschichtsschreibung iiber die Wălder in Rumănien nach dem zweiten Weltkrieg Dorin-Ioan Rus Die „nationalen" Waldgeschichten, die im die- sem Artikel prăsentiert sind kbnnen als wald- und forstgeschichtliche Untersuchungen bezeich- net werden. Sie liefern uns zahlreiche wertvolle Angaben iiber den Umgang der Gesellschaft und der Menschen mit dem Wald und der Natur. Das Ziel dieser Arbeit ist die Darstellung der wichtigsten Aufsătze die sich auf die Nationalgeschichten der Waldungen in Rumănien beziehen. Der vorliegende Beitrag ist ein Teii einer Studie, die als Ziel die Darstellung und Analyse des Forschungsstandes beziiglich der Waldgeschichte in Siebenbiirgen und Rumănien hat. Die Struktur dieses Forschungsvorhabens besteht in einer Analyse der ersten Ansătze mit fortgeschichtlichem Charakter in Siebenbiirgen im 18. und Anfang des 19. Jahrhunderts1, eine Untersuchung der Aufsătze aus der Zeitspanne 1849 (Griindung der naturwissenschaftlichen Abteilung des Vereins fiir siebenburgische Landeskunde) bis 1949 (Einfiihrung der neu- en, politischen Richtungen in der rumănischen Historiographie)2, sowie eine lange Analyse der Regionalwaldgeschichten Rumăniens3. Constantin C. Giurescu: Istoria pădurii românești Im Jahre 1976 erschien in Bukarest die zwei- te erweiterte und verbesserte Auflage der Abhandlung iiber die Geschichte des rumăni- schen Waldes: Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi [Geschichte des rumănischen Waldes seit den ăltesten Zeiten bis heutzutage] von Professor Constantin C. Giurescu. Das Werk ist in zwei groBe Teile gegliedert: der erste betrifft die historischen Aspekte des Waldes, der zweite stellt die kartographischen, bkonomischen, kiinstlerischen Produkte sowie 1 Veroffentlicht in: D.-I. Rus: Die wissenschaftliche Erschliefiung der karpatischen Wălder. In: Die wissenschaftliche Erschliefiung der Karpaten, Miinchen, im Druck. 2 Es wurde veroffentlicht in: Revista Pădurilor, Nr. 4/2013, Bukarest, 1-2/2014, p. 40-67. 3 Er wird veroffentlicht in: Marisia. Studii și materiale. Istorie. Tg. Mureș, XXXIV-XXXV, 2014. die Nebenprodukte des Waldes dar. Im ersten Kapitel „Der karpatisch-danubi- sche Wald zwischen in der Vorgeschichte, in Dakien und in rbmischer Dakien“ [“Pădurea carpato-danubiană în preistorie, în Dacia și în Dacia romană”] 4 meinte er, dass der Wald in der Vorgeschichte und in den historischen Zeiten un- gefăhr 70% der heutigen Gesamtflăche Rumăniens bedeckte. Der Wald hătte in der Vorgeschichte Nahrung sowie Holz fiir die Bevblkerung ge- boten.5 Die Dichte der Waldungen sei schon in den Berichten und Schriften des Altertums und des Mittelalters erwăhnt worden.6 Was die Vegetationsformen und Baumarten betrifft, meint er, dass es eine Kontinuităt von der Vorgeschichte bis heute gebe. Er untersuchte die Etymologie der Worter „Brad“ (Tannen), „Stejar" (Eiche) und „Codru" (dichter Wald) und „pădure” (Wald) in der dakischen Sprache, prăsentiert aber auch die lateinischen Namen einiger Baumarten.7 Seine Forschung ist jedoch nur auf die rumănische Sprache reduziert und schlieBt dadurch die ande- ren Variantei! an der Waldtoponymik des heuti- gen Rumăniens aus. Im Kapitel „Der Wald in der Vblkerwanderungszeit. Seine Rolle fiir die Kontinuităt der rumănischen Bevblkerung in dem karpatisch-danubischen Raum“ [„Pădurea în perioada migrațiilor. Rolul ei în continuitatea po- porului român în spațiul carpato-danubian"]8, ver- sucht er zu zeigen, dass der Wald ein Zufluchtsort in der Vblkerwanderungszeit war. Dafiir bringt er als Beleg die Erwăhnung „sylva Blacorum et Bissenorum" und betont, dass sich nach der Riickkehr der Romer aus Dakien die altrumăni- sche Bevblkerung nicht in die Gebirge, sondern 4 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.ll-28. 5 Die von dem Wald gewonnene Nahrung bestand aus Friichten und Jagdfleisch, die verschiedenen Holzarten dienten zum Bauen, Brennen und zur Erhitzung (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.19). 6 Die zitierten Quellen erwăhnen die Wălder als „dunkel“ und als Wăder, „die nicht durchdrungen werden konnen" (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.21) 7 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S. 21-22. 8 Ebenda, S. 29-37. 68 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 in den Wald zuriickgezogen hat.9 Auch in die- sem Kapitel gibt er einige slawische10 und ungari- sche11 Wald- und Ortsbenennungen als Beleg des gemeinsamen Zusammenlebens im Mittelalter sowie rumănische Benennungen als Beleg der Ausrodung12 der Wălder und Ausdehnung der Landwirtschaft an. Im dritten Kapitel „Der Wald im 14. bis 18. Jahrhundert (bis zu den ersten Forstgesetzen). Seine Rolle in dem Landesverteidigungssystem und als Zufluchtsort“ [„Pădurea în secolele XIV- XVIII (până la primele legi silvice). Rolul ei în sis- temul de apărare al țării și ca loc de refugiu'1]13 wurden zahlreiche Chroniken und Reiseberichte aus den rumănischen Furstentiimern aufgezăhlt, welche die Rolle des Waldes als Schutzsystem14 oder als Zufluchtsort15 belegen. Das Kapitel „Der Wald als Bestandteil des Patrimoniums. Grenzzeichen in dem Wald“ [„Pădurea ca parte a patrimoniului. Granițe de pădure"]16 behandelt die Erwăhnungen des Waldes als Bestandteil der Gutsherrschaft, gemeinsam mit den Dorfern, Weingărten und Weidelăndern. AufgrundderUnbeweglichkeit der Băume, dienten diese als Gemarkungszeichen17 und Wahrzeichen in den Beschreibungen der Erbschaften. Der Wald war auch ein Bestimmungsort fiir die Feststellung 9 Es geht um das Andreanische Diplom des Jahres 1224, in dem ein Wald der Rumănen und Petschenegen erwăhnt wurde. (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S. 30). 10 Die erwăhnten slawischen Namen in rumănischer Sprache waren: Bukowina, vom Buk = Buche; Dumbrava = Eichenwald; Zăvoi = Auenwald; Huciu = dichter Wald. (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.31) 11 Aus dem Ungarischen kamen: eger = Erlen; egerbeg = Agârbiciu (Dorf im Kreis Sibiu). (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.31). 12 In den Urkunden rumănischer Wojewoden und Fiirsten aus dem 14. bis zum 19. Jahrhundert erscheinen viele solche Benennungen, wie Laz, lăzuirejariști, arșițe (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S. 34-37). 13 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.38-47. 14 Im Wald standen die Bogenschiitzen oder die Geschiitze der Artillerie versteckt, damit sie die Feinde angreifen konnten. Die gefăllten Băume sperrten den Riickzug des Gegners durch den Wald ab. Viele wichtige Gefechte gegen die Tiirken oder Ungarn fanden im Wald statt (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.39-41). 15 Die rumănische Bevolkerung floh vor den Epidemien oder feindlichen Invasionen in den Wald oder in die Hohle (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.44). 16 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.48-54. 17 Solche Băume, vor aliem Eichen, wurden mit einem Kreuz in Siebenbiirgen oder einem Stierkopf in Moldau bemalt (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.51). einer Ortschaft.18 „Die verbotenen Wălder" [„Pădurile oprite"] 19 ist Titel und Gegenstand des funften Kapitels, an dessen Beginn der Verfasser den Ursprung des Namens „Braniște”20 erklărt. Giurescu belegt hier anhand zahlreicher Urkunden des Mittelalters die verbotenen Wălder in den rumănischen Wojewodaten.21 Fiir die verbotenen Wălder aus Siebenbiirgen verwendet er auch den rumăni- schen Namen „Braniște”22, obwohl der Begriff nie in dieser Form verwendet wurde. Im sechsten Kapitel prăsentiert er in geogra- phischer Reihenfolge die wichtigsten Wălder, die in den geschichtlichen Quellen erwăhnt werden: fiir die Walachei23, Transsylvanien24, Moldau25 18 Der Verfasser zitiert Urkunden aus der Walachei und Moldau mit Benennungen wie „sub pădure” = „unter dem Wald”, „către codru” = „nach dichtem Wald” (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.53). 19 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.55-63. 20 Das Wort kommt aus dem slawischen und bedeutet „verbotener Wald”. In der Walachei und Moldau gab es adelige, fiirstliche und klosterliche Waldungen, deren Betreten verboten war (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.55) 21 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.55-62. 22 Ebenda, S. 62. 23 Er stellte die Waldnamen Vlașca und Vlăsia dar, deren Namen von „Wlachen” kămen und „der walachische Wald” bedeuten sollten; einer anderen Etymologie nach solite Vlăsia von dem slawischen les (Wald) kommen. Beide Wălder wurden bis zum spăten 18. Jhdt erwăhnt. Weitere bedeutende Wălder in der Walachei waren Teleorman (wahnsinniger Wald), Bradza, Brădetul (Tannenwald), der zu einem orthodoxen Kloster gehorte, Herăstrău, Pustnicul (Einsiedlerwald), Polovragi, und viele andere, die Bauholz lieferten und in denen, gemăt) den zeitgenossischen Berichten, die Jagd ausgeiibt worden sei (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.65-70). 24 Hier hat er die wichtigsten in den Quellen erwăhnten Wălder aus Siebenbiirgen, dem Banat, Kreischgebiet und Maramorosch dargestellt. Manchmal werden in den Reiseberichten oder Schenkungsurkunden sogar die Waldtypen genannt: Eichenwald, Buchenwald, Ebereschenwald usw. In Siebenbiirgen wurden einige Wălder als „Lang” (der lange Wald”), „dunkel” (der dunkle Wald) oder „schwarz” (Der grofie, auch Schwarze genannte, Wald) erwăhnt. (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.70-74). 25 Er schlăgt fiir den Namen Moldau (rum. Moldova) die Etymologie molid (Fichten) + ova, was das Fichtenland bedeuten wurde, vor. Die Eichen- und Buchenwălder wăren schon am Anfang des 15. Jhdts. erwăhnt worden. Weiters prăsentiert er einige in den Chroniken und Reisebeschreibungen erwăhnte Wălder, die sich im 20. Jhdt. nicht mehr finden lassen. Viele Wălder gehorten zu den moldawischen Klostern. Aufierdem stellte er auch die Wălder Bessarabiens und Herța-Lăndchens dar. (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.74-84). Revisia pădurilor ‘Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 69 und Dobrudscha26. In dem Kapitel „Fiskale Verpflichtungen fiir den Wald“27 [„Obligații fiscale în legătură cu pădurea“] prăsentiert er aufgrund der veroffent- lichten Urkunden und Chroniken die Aufgaben, welche die Bauern den Grundherren gegeniiber hatten. Giurescu schrieb auch ein Kapitel iiber die mechanischen Săgemiihlen28, die zur Holzverarbeitung und Ausbeutung der Wălder beigetragen haben. In einem interessanten Kapitel behandelt er un- ter methodologischen Gesichtspunkten „den ru- mănischen Wald in der modernen Zeit und in der Gegenwart“.29 Dieses Kapitel ist ebenfalls in zwei Teile geteilt, der erste umfasst die Zeit von 1781, von der ersten Waldordnung in Siebenbiirgen und reichtbis zur Griindung GroBrumăniens 1918; der zweite Teii beginnt mit 1919 und reicht bis zum Jahre 1974. Er meinte, dass fiir diese Epoche die industrielle30 Ausnutzung des Waldes kennzeich- nend gewesen sei, die zur starken Verminderung der Waldbestănde fiihrte. Als Reaktion auf die- se Verschlechterung nannte er die von den ru- mănischen Fiirsten getroffenen MaCnahmen zu Beginn des 19. Jahrhunderts, die Griindung von Forstschulen und den Bau von Parks, Gărten und Naturparks.31 Ein wichtiges Ereignis stellte die 2 6 Schon im Altertum wurde in Dobrudscha ein Kieferwald erwăhnt, weiters viele Lindenwălder fiir die dort ausgeiibte Bienenzucht. Die Wălder in Dobrudscha wăren seltener im Siiden und hăufiger im Norden anzutreffen gewesen (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.84-85). 27 Aus den Urkunden ergeben sich die Verpflichtungen, welche die Bauern oder die Gemeinden in Moldau und in der Walachei zu geben hatten: die Bauern mussten im Wald arbeiten, das Holz transportieren und bearbeiten, Rinde aus dem Wald holen und Fufiwege im Wald bauen. Aufierdem mussten sie Marderfelle und Falken den Grundherren geben und eine Taxe fiir die Mastung zahlen. Im 19. Jahrhundert hatten die Kloster 10% aus ihrem Einkommen fiir die ausgebeuteten Wălder zu bezahlen (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.86-92). 28 In Siebenbiirgen wurden die ersten Săgemiihlen im 16. Jhdt. erwăhnt: in Torzburg, Tohan und Zarnescht. Er erklărte die Etymologie des Werkzeugs fierăstrău (Săge), welches von dem ungarischen Wort firezo (Săge) kăme; in Siebenbiirgen wird noch heute das Wort firez fiir die Săge verwendet. Mehrere Săgemiihlen wurden im Laufe des 18. und 19. Jhdts. in der Walachei und Moldau entlang den Gebirgsfliissen bestătigt (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.93-100). 29 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.100-126. 30 Als industriell versteht er die Griindung von Fabriken und die Einfiihrung von Holzriesen, unter dem Einfluss von fremden Technikern (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.104). 31 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.109. Griindung der Gesellschaft „Progresul silvic" [Der forstliche Fortschritt] im Jahre 1886 in Bukarest dar.32 Giurescu stellte auch die Griindung der Forstdirektion in Bukarest im Jahre 1887 dar.33 Auch der zweite Zeitraum, nach 1919, sei durch eine Verschlechterung des naționalei! Waldbestandes charakterisiert.34 Fiir die Zeit nach dem zweiten Weltkrieg hat die Kommunistische Partei Rumăniens der Forstpolitik die Fiihrung gewăhrt. In diesem Abschnitt erwăhnte er die Rolle der Holzverarbeitungsindustrie in der Entwicklung der rumănischen Wirtschaft.35 Das zehnte Kapitel behandelt „Die forstli- che Gesetzgebung" [Legislația silvică]36, in dem er meint, dass eigentlich ein Gemarkungsstreit in Focșani aus dem Jahre 1706 ein erster Reglementierungsversuch fiir die rumănischen Wălder darstelle.37 Besondere Aufmerksamkeit widmet er der Beschreibung der rumănischen Ubersetzung der Waldordnung in Bukowina sowie der Griindung des dortigen rumănisch- orthodoxen Fonds.38 Beschrieben hat er des Weiteren die Forstgesetze und -instruktionen aus Moldau von 1792, 1805 und 184339 und aus der Walachei von 1793, 1848, 1872 und 1873.40 Fiir Siebenbiirgen erwăhnt er die Griindung der Regimentswaldungen und die Einfiihrung des ungarischen Forstgesetzes im Jahre 1879.41 Er prăsentiert kurz und zusammenfassend die ru- mănischen Forstgesetze der Jahre 1881, 1910, 1924, 1930 1933 und 1947, die auf eine rationelle 32 Die Statuten des Vereins umfassten 42 Artikel, das Ziel war der Kampf um die Ausbreitung der modernen Ideen iiber Verpflegung, Konservierung und Ausbeutung der Wălder und den allgemeinen Wohlstand der Forstwissenschaft (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.109-110). 33 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.lll. 34 Er belegt seine Ideen mit den recherchierten Statistiken, die eine mangelnde Aufforstung und eine starke Ausbeutung der Wălder beweisen. In der Forstpolitik habe man nach einem jăhrlichen Gleichgewicht zwischen der notwendigen Ausbeutung und dem Wachstum gesucht (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.120). 35 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.123. 36 Er beginnt die Darstellung der ersten Forstgesetze mit der Josephinischen Ordnung in Siebenbiirgen aus dem Jahre 1781, danii folgen die Ordnung aus Bukowina 1786, aus Moldau 1792 und aus der Walachei 1793 (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.127-138). 37 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.127. 38 Ebenda, S.128-130. 39 Ebenda, S.131-132. 40 Ebenda, S. 133-134. 41 Ebenda, S.131; 134. 70 Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 • Nr. 5-6 Nutzung des Waldes abzielten.42 In demKapitel „Uber die Aufforstungen“ [Despre împăduriri]43 meint der Verfasser, dass die ersten organisierten Auffor stungen in Rumănien im J ahr e 1862 begonnen wurden, als die erste Baumschule im Sudosten Rumăniens gegriindet wurde.44 In diesem Bereich nannte er die Aufforstungen in den Sandgebieten von Dobrudscha, entlang der Eisenbahnlinien, die Schutzprotektionswălder, alle aus der zweiten Hălfte des 19. Jahrhunderts und die Akklimatisierung von exotischen Băumen in verschiedenen Teilen Siebenburgens. Nach dem ersten Weltkrieg wurden 19116 Hektar Wald aufgeforstet, aber das habe die Verminderung des Waldbestandes nicht auf- halten kbnnen.45 Er nahm in diesem Kapitel die Folgen der AufforstungsmaBnahmen des unga- rischen Forstgesetzes aus dem Jahre 1879 aller- dings nicht in Betracht. Das Kapitel „Die Holzverarbeitungsfabriken“ [Fabrici de prelucrarea lemnului] behan- delt die Schnittholz-, Papier-, Streichholz- und Mbbelfabriken.46 Er stellte hier die Griindung von Fabriken und Aktiengesellschaften in Moldau und in der Walachei vom Ende des 19. Jahrhunderts bis zur Săkularisierung der Holzverarbeitungsindustrie im Jahre 1948 dar. Das Kapitel „Der Wald in der Kartographie“ [Pădurea în cartografie]47 ist das erste im zweiten Teii und hat als Gegenstand die Darstellung dieser Quellengattung, die von besonderer Bedeutung fiir die Waldgeschichte ist. Er erwăhnt die Karten des 16. bis spăten 19. Jahrhunderts, auf denen die Wălder in verschiedenen Formen dargestellt wurden. Er beschreibt die alten Karten und stellt fest, wo sich die Unterschiede zwischen den da- maligen und heutigen Ortschaften befinden. Er beschreibt aber keine Legende und Kartenzeichen und legt mehr Augenmerk auf die moldaui- schen und walachischen als auf die siebenburgi- schen Karten. Aufierdem beriihrt er das Thema der Josephinischen Landesaufnahme gar nicht. 42 Ebenda, S.134-179. 43 Ebenda, S.139-147. 44 Die Quellen erwăhnen aber schon im 15. Jahrhundert solche Aufforstungen, die ein kleineres Ausmafi hatten, wie dies z.B. nach einigen von Moldauern gewonnenen Schlachten der Fall war, als sie die Geiseln damit bestraften, neue Băume zu pflanzen (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.141-142). 45 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.145. 46 Ebenda, S. 148-164. 47 Ebenda, S.165-181. Wichtig ist aber, dass diese Karten als Quelle fiir die Forstgeschichte herangezogen werden kbn- nen, weil sie iiber die approximative Lage der ehemaligen Wălder informieren. Das Kapitel „Der Binnenhandel mit Holzprodukten und anderen Nebenprodukten des Waldes" [Comerțul intern cu produse din lemn și alte produse secundare ale pădurii]48 be- richtet iiber die Holzprodukte die innerhalb der rumănischen Lănder gehandelt wurden, iiber die spezialisierten Holzmeister, Dbrfer49 sowie iiber die Preise50. Der Verfasser berichtet nichts iiber die europăische Holzkrise des 18. Jahrhunderts. „Der AuCenhandel mit Holz und Holzprodukten" [Comerțul exterior cu lemn și produse din lemn] 51 bildet das dritte Kapitel die- ses zweiten Teiles und besteht in einer Auflistung der Holzprodukte, die von der Walachei nach Konstantinopel und ab der zweiten Hălfte des 18. Jahrhunderts nach Westeuropa ausgefiihrt wur- den. Aufier dem Bauholz war auch das Brennholz in den Ortschaften auf dem rechten Ufer der unteren Donau gefragt.52 Auch in der Zwischenkriegszeit stand die rumănische Holzverarbeitungsindustrie in einer Fiihrungsposition im AuCenhandel Rumăniens.53 In diesem Kapitel hat der Verfasser auch die Rolle des Aufienhandels Siebenburgens und des Banats unterschătzt oder vernachlăssigt. „Die Flbfie und die Flbfierei" [Plutele și plutăritul]54 stand in direkter Verbindung mit dem Binnen- und Aufienhandel. Der Verfasser nennt in diesem Kapitel die Fliisse, auf denen das Holz oder das Salz geflbfit wurde55 und beschreibt die Flbfie.56 In der Bearbeitung dieses Kapitels hat er 48 Sehr gefragt war das Bauholz, aber in den Quellen erscheint auch das Holz fur Musikinstrumente, fiir die Hausindustrie und das Brennholz (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.182-218). 49 Aufgrund der Ortsnamen belegt er die Spezialisierung der Dorfeinwohner: Cărbuneși, (Kbhlenmacher) Șindrileni (Holzziegelmacher) usw. Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.196). 50 Diese Preise wăren unterschiedlich und wurden oft von den zentralen Regierungen festgelegt. Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.204-218). 51 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.219-242. 52 Ebenda, S.231-232. 53 Ebenda, S.241-242. 54 Ebenda, S.243-250. 55 In Siebenbiirgen Mieresch, Szamosch und Alt, in Moldau Bistritz, Șiret, Trotus, in der Walachei Alt, Lotru Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.247-248). 56 Es gab zwei Kategorien: FloBe aus runden, unverarbeiteten Holzern und FloBe aus verarbeitetem Holz Revisia pădurilor • Anul 129 • Sept. -Dec. 2014 • Nr. 5-6 71 die ethnographische Methode der Beschreibung verwendet und hat mehr auf die Literatur beziig- lich der FloBereigeschichte in der Walachei und Moldau Bezug genommen. In „Die Waldfriichte“ [Fructele pădurii], Objekt des fiiiiften Kapitels, erwăhnte er die Eichelmastung und die essbaren57 und ungenieB- baren58 Friichte, die von der Bevolkerung verwen- det wurden. In dem Kapitel „Die Jagd in unseren Wăldern“ [Vânatul în pădurile noastre] prăsentiert Giurescu die reiche Tierwelt in der Waldgeschichte Rumăniens und belegt diese durch die wei- te Ausdehnung der Wălder.59 Er meinte, es găbe Beweise der Jagddurchfiihrung in zahlreichen Quellen aus dem 15. bis 19. Jahrhundert.60 Wichtig ist in diesem Kapitel die Erwăhnung verschwun- dener und ausgerotteter Spezies61, die aufgrund der erforschten Literatur und veroffentlichter Quellen gemacht werden konnte. Die Jagd wur- de von den Adeligen praktiziert, die Leibeigenen durften nur Marder jagen.62 Was die Schonzeit an- belangt, wurde diese nicht respektiert63. Die Jagd wurde mit Falken und Hunden64, aber auch mit Hilfe einer quasi-militărischen Einheit65 ausge- iibt. Er stellte auch die Jagdgesetze aus 1891 und 1921 (welches im 1953 ergănzt wurde) dar, wel- che die Schonung der Wildtiere zum Ziel hatten.66 (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.248-249). 57 Hier nennt er Niisse, Haselnusse, Kastanienbăume, Holzăpfel, Wildbirnen, Vogelkirschen, Vogelbeeren, Himbeeren, Heidelbeeren, wilde Erdbeeren, Preiselbeeren (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.251 -2 57). 58 Wie der Zunderschwamm und das Harz, die in der Industrie verwendet wurden (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.256-257). 59 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.258. 60 Ebenda, S.259-260. 61 Er prăsentiert hier den domestizierten Hirsch, den Buflei, den Auerhahn, den wilden Buffel, die wilden Schafe, das wilde Pferd, den Auerochsen, den Biber, den Elch, den wilden Esel, die Murmeltiere, das Birkhuhn und den Stor (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, 260-267) 62 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, 268. 63 In Moldau, gemăB der „Descripție Moldaviae“, wurden vier groBe Jagdparteien organisiert, alle vor den grofien Fastenzeiten der orthodoxen Kirche. (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, 270-271) 64 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, 271-272) 65 Sie wurden „steag“ (Fahne) oder „vânători domnești” (fiirstliche Jăger) genannt, sie halfen den Fiirsten bei der Jagd und hatten einige Privilegien. Sie wurden in der Walachei und Moldau schon im 17. Jhdt. erwăhnt (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, 271-273). 66 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, 273-274. Auch in diesem Kapitel besteht der Verfasser mehr auf die rumănischen Furstentumer als auf jene Siebenbiirgens, wo die Jagd friiher als dort ausgeiibt und reglementiert worden war. Im Kapitel „Der Wald und die rumănische Toponymik“ [Pădurea și toponimia românească]67 prăsentierte er Namen von Regionen, Kreisen, Distrikten und Lăndchen, von Mărkten, Stădten und Dorfern, die einen Umgang mit dem Wald beweisen. Im Kapitel „Der Wald und die Namenkunde“ [Pădurea și onomastica] weist er auf die mensch- lichen Familien- und Eigennamen hin die vom Wald inspiriert wurden.68 Leider hat Professor Giurescu nur die rumănischen Namen verwendet und die Einfliisse des Waldes auf die Namenkunde ethnischer Minderheiten auBer Acht gelassen. Im Kapitel „Der Wald, die Heraldik und die Siegelkunde“ [Pădurea, heraldica și sigilografia] stellt er die Einfliisse des Waldes auf der Heraldik dar,69 er zeigt wie sich die Tiere und einige Baumgattungen auf die Imagologie beziehen. Seine Darstellung ist eigentlich eine Aufzăhlung von Angaben iiber die Waldelemente, die sich in der Heraldik und Sphragistik befinden, aber er bestătigt hier keine rumănische Heraldik; er ver- gisst, dass die rumănischen Furstentumer keine eigene Heraldik hatten und die Wappen unter fremdem Einfluss geschaffen wurden. „Der Wald und das literarische Schaffen“ [Pădurea și creația literară] hat als Ziel die Erwăhnung einiger literarischen Gattungen, wie Dichtung, Prosa, Ballade, Erzăhlung und Roman, die den Wald zum Thema hatten.70 Im Kapitel „Der Wald und das kiinstlerische Schaffen“ [Pădurea și creația artistică] prăsentier- te er die Holzschnitzereien, die Mobelstiicke und die Musikinstrumente, die aus Holz verarbeitet wurden und die Vorliebe des rumănischen Volkes fiir Asthetik beweisen. AuBerdem erwăhnt er die wichtigsten Museen in Rumănien, die solche Kunstobjekte aus Holz aufbewahren.71 Das letzte Kapitel, „Die rumănische 67 Ebenda, S.277-301. 68 Er teilte diese Namen in sieben Kategorien ein: 1) allgemeine Namen des Waldes; 2) der Baum und seine Bestandteile; 3) verschiedene Baumgattungen; 4) Wiesen; 5) verbotene Wălder; 6) Waldprodukte; 7) Waldfriichte; 8) Wildtiere; 9) holzverarbeitende Berufe (Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.302-314. 69 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.315-320. 70 Ebenda, S.321-325. 71 Ebenda, S.326-339. 72 Revisia iadurilor • Anul 129 • Sept.-Dec. 2014 ‘Nr. 5-6 Holzzivilisation“ [Civilizația românească a lem- nului], zeigt, dass die historische Zivilisation der Rumănen aus Holz geschaffen wurde.72 Er er- wăhnt hier die Hăuser, die Mobel, die riesigen Tore, die Miihlen, die orthodoxen Kirchen und die ganzen Hausgerăte, die aus Holz hergestellt bzw. angefertigt wurden. Als „Erwartungen“ nannte er zu- erst die Notwendigkeit der Erhaltung des Gleichgewichtes zwischen Ausbeutung des Waldes und Notwendigkeit der Nutzung und zweitens die baldige Aufforstung der ausgebeute- ten Waldungen. Die Ausnutzung des Waldes soli- te rationell durchgefuhrt werden.73 Schlusswort. Die Abhandlung Professor Giurescus beinhaltet einen tiefen nationalisti- schen Charakter, indem er versucht, im Sinne der Bedurfnisse damaliger Geschichtsschreibung, eine Einheit des rumănischen Volkes nachzu- weisen. Er vernachlăssigt dafiir die eigenstăn- dige Entwicklung Siebenbiirgens und erwăhnt gar nicht die Priorităten der siebenbiirgi- schen Forstwissenschaft. AuBerdem zitiert er zur Forstgeschichte Siebenbiirgens nicht die schon damals lange Zeit vorhandenen Beitrăge von Zaminer, Witting, Wolf, u.a.m. Er verwen- dete keine Archivbestănde, sondern vorwie- gend verbffentlichte Quellen und Literatur in rumănischer und franzosischer Sprache. Die siebenbiirgisch-săchsischen und ungarischen Quellensammlungen und Literatur hat er nicht verwendet. Der Wert seines Buches besteht in einer Darstellung des Themas Wald aus kultur- historischer Perspektive und in der Betonung der Tatsache, dass die alte rumănische Zivilisation aus Holz gebaut wurde. Das von Constantin Chiriță 1981 herausge- gebene Buch Pădurile României [Die Wălder Rumăniens]74 ist das erste rumănische forst- wissenschaftliche Werk mit monographischem Charakter, das sich auf den gesamten Waldbestand des Landes bezieht. Durch ihren vielfăltigen Inhalt erscheint diese Abhandlung als eine reiche Synthese der multidisziplinăren Kenntnisse iiber die Wălder Rumăniens im Jahre 1980. Sie behan- delt die ganze Problematik des Schutzes, der ra- tionellen Nutzung und Entwicklung der Wălder: ihre vielfăltige Art - Flora, Fauna, Vegetation, 72 Ebenda, S.340-355. 73 Vgl. Giurescu: Istoria pădurii, S.356-357. 74 Chiriță, C-tin et al.: Pădurile României [Die Wălder Rumăniens], Bukarest, 1981. bkosystemische Struktur -, ihre Verbreitung und Lebensverhăltnisse, die Bedeutung und Rolle der Wălder als Rohstoffproduzent, die Technik der Forstwirtschaft, ihre soziale Bedeutung und schiitzende Rolle, die Organisierung der Waldwirtschaft im sozialistischen Rumănien sowie die Politik der Kommunistischen Partei Rumăniens gegeniiber den Waldungen.75 Die Begriindung der Erarbeitung eines solchen Werks stand zunăchst im Bewusstsein der neuen Rolle, die dem Wald in der ganzen Welt zugeschrie- ben wurde, vor aliem als Folge der Erkenntnis von Auswirkungen und Einflussen, die der Mensch und die menschliche Gesellschaft durch die ra- sche Zerstorung der forstlichen Biosphăre auf die Umwelt ausiibt.76 Die zweite Begriindung war die Notwendigkeit einer Definition des Begriffes „vielfăltige Leistungen des Waldes“, die gleichzei- tig sowohl die klassischen - Rohstoffproduzent, Lebensraum -, als auch okologischen Bodenschutz, Wasserschutz, Gesundheit Funktionen erfullt.77 Die dritte Argumentation bestand in der Entwicklung und der erweiterten Anwendung der Systemtheorie, und in diesem Rahmen, in der Betrachtung des Waldes als das komplexeste Okosystem auf der Erde, jenes, dass die lăngste Bestăndigkeit hat.78 Das Werk wurde im Rahmen des Landesprogramms fiir Erhaltung und Entwicklung des Gesamtwaldbestandes Rumăniens erarbeitet.74 Die Verfasser beschrieben im ersten Kapitel die Entwicklung des Waldbegriffes und legen in diesem Sinne einige Konzepte vor. Der ers- te Gesichtspunkt betrifft den Wald als geogra- phisches und historisches Phănomen. Er wurde von Morozov im Jahre 1925 entwickelt und de- finiert den Wald als Biozonose oder komplexes Zusammenleben von vielfăltigen Organismen, die durch dieselben Lebensbedingungen ver- bunden sind. Der zweite Gesichtspunkt ist die phytozoentologische80 Idee, sie basiere auf 75 Ebenda, S. 13. 76 Ebenda, S. 13. 77 Ebenda, S. 13. 78 Ebenda, S. 13. 79 Ebenda, S. 14. 80 Sie wurde 1925 von Branun-Blanquet entwickelt, (