REVISTA PĂDURILOR REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC” Redactor responsabil: prof. dr. ing. Stelian Alexandru Borz Colegiul de redacție Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan ing. Codruț Bâlea prof. dr. ing. Alexandru Lucian Curtu conf. dr. ing. Mihai Daia dr. ing. Gabriel Duduman prof. dr. ing. Ion I. Florescu ing. Olga Georgescu acad. prof. Victor Giurgiu prof. dr. ing. Sergiu Horodnic dr. ing. Mafiei Leșan ing. Dragoș Ciprian Pahonțu ing. Liviu Pavel dr. ing. Romică Tomescu Fotografii copertă: Copertă față: Grădina Zmeilor, Sălaj, © Stelian Alexandru BORZ Copertă spate: Valea Vaserului, Maramureș, © Stelian Alexandru BORZ Copertă interior: Păduri amazoniene, Ecuador, © Gabriela Codrina TIȚĂ ISSN: 1583-7890 Varianta on-line: www. revistapadurilor. com ISSN 2067-1962 Indexare în baze de date: CABI DOAJ Google Academic SC1PIO CUPRINS (Nr. 3/2017) Diego BURBANO SALAS, Alex GAVILANES MONTOYA, Alfonso BURBANO ARAUS, Danny CASTILLO VIZUETE, Stelian Alexandru BORZ: Determinarea indicilor ecologici pentru a spri- jini conservarea speciilor forestiere în pădurea „Jacaron”. 3 Bogdan loan TOMA, Florin DINULICĂ: Potențialul truficol al pădurilor de pe Dealurile Târnavelor..................... 13 Alexandru LUPULEASA, Bogdan POPA: Percepția angajatorilor din domeniul administrației silvice asupra pregătirii absolvenților de silvicultură: studiu de caz - județul Suceava..........25 Mirel SIHLEANU, Stelian Alexandru BORZ: Testarea unei me- tode digitale semiautomate de determinare a factorilor de cubaj a lemnului stivuit: posibilități și limitări în utilizarea practică la scară largă........................................... 32 Nicolae TALAGAI, Marius CHEȚA: Performanța muncii în ope- rații de manufacturare a fascinelor de salcie pentru aplicații de bioinginerie.......................................... 42 Comisia de științe silvice a Academiei Române: Profesorul Aurel Rusu la vârsta arborilor seculari.............................. 50 Reproducerea parțială sau totală a articolelor sau ilustrațiilor poate fi făcută cu acordul redacției revistei. Este obligatoriu să fie menționat numele autorului și al sursei. Articolele publicate de Revista Pădurilor nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor. 3 2017 CONTENT (Nr. 3/2017) Diego BURBANO SALAS, Alex GAVILANES MONTOYA, Alfonso BURBANO ARAUS, Danny CASTILLO VIZUETE, Stelian Alexandru BORZ: Determination of ecological indexes to support the conservation of forest species in “Jacaron” natural forest.. 3 Bogdan loan TOMA, Florin DINULICĂ: Truffle potențial in the forests of Târnavelor Hills ....................................... 13 Alexandru LUPULEASA, Bogdan POPA: Forest administration employers’ perception on forestry graduates’ performance: case study - Suceava county............................................... 25 Mirel SIHLEANU, Stelian Alexandru BORZ: Evaluation of a semi- automatic digital method in the determination of conversion factors for stacked wood: possibilities and limitations for use in large scale applications................................................. 32 Nicolae TALAGAI, Marius CHEȚA: Work performance in manual manufacturing of willow bundles for bioengineering applications ..............................................................42 REVISTA PĂDURILOR 1886 2017 132 ANI Committee of Forest Sciences of the Romanian Academy: Professor Aurel Rusu at the age of secular trees.................... 50 2 Revista pădurilor • Anul 132.2017. Nr. 3 Determination of ecological indexes to support the conservation of forest species in “Jacaron” natural forest Diego BURBANO SALAS Alex GAVILANES MONTOYA Alfonso BURBANO ARAUS Danny CASTILLO VIZUETE Stelian Alexandru BORZ 1. Introduction Forest is one of the most important natural resources supporting the economic and social development of Ecuador, therefore it is essential to preserve this ecosystem and to promote its sustainable use (Barrantes et al., 2010). However, in 2008 there was a forest area of approximately 13,028,099 ha in the continental area of Ecuador, while in 2015 this area decreased to 12,876,547 ha (FAO, 2015) pointing out a significant loss of this resource due to deforestation. Of the total area of forest that covers the ecuadorian territory, it has been estimated that the vast majority corresponds to natural forest (approximately 11,962,000 ha), of which 80% is located in the Amazon region, 13% in the Coastal region and 7% in the Highland region (MAE, 2007). “Jacaron” forest is located in “San Antonio de Pollongo” association, Colta canton, Chimborazo province; it is a cloudy forest containing orchids as epiphytic species, saprophytes on the branches of other plants, shrubs and grasslands on 3800 meters above sea level (Burbano et al., 2015). On the other hand, the conservation of eco- systems includes the protection of composition, structure and functions of those elements that constitute the biodiversity (Fournier et al., 2017). Biodiversity protection is a complex problem that requires a deep understanding of the relationship between the environment and society in specific geographical areas. In particular, the variety, type and amount of vegetation are relevant indicators in the analysis of the biodiversity for a given ecosystem (Luebert & Becerra, 1998). Among the tools and methods used to asses the conservation status are inventories, which describe the structure and functions of the vegetation with the aim of depicting its use and management (Âlvarez et al., 2006). The characterization of physiognomic properties allows the recognition of the structural complexity while its representation by using specific formulas summarizes the Information into a single value. Such an approach enables also the comparison between the diversity of different habitats or the diversity of the same habitat through time. Therefore, quantitative measures (indexes) are used to characterize the relevance of habitat conservation in protected areas (Suârez & Vischi, 1997). Some of them are described in the following. 1.1. Diversity Indexes The indexes that incorporate the number of species (s) and the total number of individuals of all species (N) are described in Table 1 (Pla, 2006). Table 1: Description of diversity indexes Index Equation Gleason Dc S log?/ D Menhinick Mn Simpson’s index (Ramirez, 2006) does not consider only the number of species (s) and the total number of individuals (N), but also the distribution of individuals among species (n.) as described in Equation 1. * MW-1T (i) When the sampling has not been done randomly or the data of the entire community was obtained, this index should be calculated using the Equation 2 to get more accurate results. A.=l- N2 (2) Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 3 1.2. Information Indexes Shannon index ofdiveristy Shanon’s index of diversity assumes that individuals are selected randomly and that all species are represented in the sample (as in this study) (Ramirez, 2006). It is calculated using Equation 3. ln Pi (3) where: n. = — N Distribution of individuals by species The last three indexes described above, excepting those of Gleason and Menhinick (Menhinick, 1964) use the species richness and the distribution of individuals among species together. Nevertheless, in some cases, measured separately both ot the components are useful. The species richness can be expressed by the number of species while the evenness in the distribution could be expressed with regard to the aggregation of species that provides the maximum diversity for N and s (Casanoves et al., 2011). Tire greatest diversity occurs when individuals (N) are evenly distributed (each n=N/s). Therefore, the greatest possible values of the studied indexes will be: max Ln(s) (5) (6) The evenness of the distribution of N individuals in the species can be expressed as the ratio of the diversity according to the observed data and the rate of maximum diversity (Moreno, 2001; Equations 7-9). D E = A, A A max H’ (9) 1.3. Indexes and Expressions of Siniilarity between Communities Coefficients of community Coefflcients of community (Munoz et al., 2013) are described in Table 2. These indexes vary between 0 (no common species) and 1 (all species). Proporțional similarity The abundance of each species in each community can be tabulated as a percentage (Ramirez, 2006). Table 2: Description of similarity indexes Coefficient Equation Description _ c Jaccard CC, ~----------- 5, +52 -C Sorensen CC s —------ N +X2 s, & s, - the number of species in communities 1 and 2; c - the number of species common to two communities. Table 3: Importance values Criteria Equation Description Density (D) "-4 It is defined as the number of individuals per area unit. Where: n is the number of individuals of the species i, and A is the sampled area (m2). Relative Density (RD) n RDi = Where: n. is the number of individuals of the species i and b the total number of individuals of all species. Frequency (F) Z=y K Where: j. is the number of plots where are the species and k is the total number of plots or transects. Relative Frequency (RF) fR = ' ‘ Uf Where: f. is the frequency of the species i and J/is the total frequency of species. Coverage (C) A Where: a. is the sum of the basal areas for each species; it can be considered directly as the diameter at the breast height (DBH). Relative Coverage (RC) RC = A ' ZA Where: C. is the coverage of the species i and is the total coverage or basal area of all species. 4 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 The percentage of similarity (PS) is defined according to Equation 10. ps-t (10) where RD.mjn is the minimal relative density of a species. The importance value (IV) is determined by the sum of three relative measures of a given species i, as shown in Equation 11. IV = RD+fR+RC. (11) The value of JV varies between 0 and 300; by dividing it by 3 a value - importance percentage - is obtained, which ranges between 0 and 100. It provides an overall estimate of the importance of a species within a community (Casanoves, 2011). In the center of Ecuadorian Highland region, there is a very limited knowledge about existence, diversity, ecological indexes and current status of forest genetic resources; consequently, the degree of deterioration and risks of endemic populations have increased. It is also the goal of the present study to design a mechanism that based on the inventory of plant species and ecological indexes, to determine which are the prioritary species of “Jacarân” forest for conservation, due to the lack of diversity data in the study area. The objectives of this study were set to: - (i) identifying the importance of forest species within the studied ecosystem; - (ii) recognizing the similarities between altitudinal belts of the studied ecosystem; - (iii) interpreting the dasometric parameters (measurements of trees and forest stands as well as the study of the metric laws that govern their evolution). 2. Materials and methods 2.1. Study Area “Jacaron” forest is located in the Colta Canton, province of Chimborazo - Central Ecuador at UTM coordinates: 734,862.95 X - 9,788,244.89 Y. The average temperature of the area is around 12 C, relative humidity is of 73% and Lhe annual precipitation ranges from 250 to 1000 mm (Municipio de Colta, 2013). Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 5 The area covered by the “Jacaron” forest is of 106 ha. Tire forest is composed of trees as well as of other indigenous species. It is located at an altitude that ranges from 3200 to 3800 meters above the sea level (Burbano et al., 2015). 2.2. The General Approach The dendrological inventory of “Jacaron” forest ecosystem by Burbano et al. (2014) was used as a background and input of this research. It describes the taxonomic characteristics and soil conditions of the existing forest resource in the area. In the area taken into study, 34 native tree species were identified, being distributed in three altitudinal belts. These altitudinal belts were used to characterize the community for which the ecological indexes were evaluated. In the field evaluations, the sample plot method was used to collect the data on altitudinal belts. To this end, the “Jacaron” forest was divided into 3 sub zones that corresponded to three different altitudinal belts namely: A (3800 to 3600 m a.s.l), B (3600 to 3400 m a.s.l.) and C (3400 to 3200 a.s.l.). Each altitudinal belt was divided in 7 plots of which 4 were randomly selected. The research was carried out on the basis of 12 plots of 1000 m2 each, as shown in the simplified scheme (Figure 2), accounting for a sampling area of 1.2 ha (1% of the total Jacaron forest area). B C Fig. 2: Description of the field. study design. Legend: A, B, C - altitudinal floors; Blue rectangle - selected sample area. The number of species and individuals of each altitudinal belt was assessed using the Information collected in the plots. First of all, the number of trees were counted and registered on paper sheets using a tradițional approach that included the recognition followed by consultations with experts. Then the density (RD), coverage (RC), and relative frequency (RF) were calculated to characterize the species importance value. Tire diversity was evaluated by calculating some specific indexes such as Menhinick and Gleason’s diversity index (Menhinick, 1964), Simpson’s dominance and diversity index (Ramirez, 2006) and Shannon’s equity index (Ramirez, 2006). Also, the distribution of individuals per species was determined (Valdivia et al., 2017). 3. Results and Discussions 3.1. Diversity Indexes As a previous step to calculations, the existing vegetation was considered as an expression of the influence of environmental factors. It was assumed that the study area has a reduced surface extension so that it does not consider possible variations due to macro climatic conditions. For each altitudinal belt (A, B and C), the indexes of Gleason and Menhinick were calculated based on the total number of individuals and the identified species (Table 4). According to Gleason (Dg) index, values less than 2 are characterizing areas of low diversity and values greater than 5 are indicative of high biodiversity (Pla, 2006). For the Menhinick index (D„ ), values above 1 v Mnz’ 6 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 stand for a high richness in the analysed sample. Therefore, the three analysed altitudinal belts have a high diversity or richness. The measurement, design and characterization of plots allowed to verify the results of the study area because there are no similar studies. In the top altitudinal belt (A), 24 native species were found. They are better adapted by genetic conditions, edaphic, climatic and geological position (Burbano et al., 2015). In the middle belt (B), 28 forest species were found, (18 of them were present also in belt A); they were more vigorous as a response to better ecological conditions in their niches. In the belt C, 27 species were identified. This community presented the highest population density of individuals per species, due to climatic conditions and eco-social factors (Table 4). Table 4: Number of species and individuals Altitudinal belt s N DC DM„ A 24 358 9.397 1.268 B 28 341 11.055 1.516 C 27 421 10.289 1.316 For the Simpson index (Table 5), the values are sensitive to the abundances of one or two of the most frequent species of the community and they can be considered as a measure of the dominant concentration. The value of the dominance is inverse to the evenness. Table 5: Simpson’s index Altitudinal belt Ds A 0.935 B 0.931 C 0.880 Shannon-Wiener (H') index takes value of 0 when there is only a single species in the sample, while H' takes the maximum value when all species are represented by the same number of individuals (Moreno, 2001). Shannon index can take values from 1 to 5 for natural ecosystems (Orellana, 2009); if its value is higher than 3, it means that the characterized area has a huge diversity. Therefore, the three studied altitudinal belts are rich (Table 6). Proporțional similarity Table 11 shows the data about the number of individuals of each species that allows to calculate the species relative density in each altitudinal belt (X., Y. and Zf the total sum of lower values determines the percentage of similarity between the altitudinal belts (A, B and C). It was calculated as 41.16% for the “Jacaron” forest. Table 6: Information on dominance indexes Altitudinal belt Dsmax As Amax H’ H’max A 0.961 0.932 0.958 2.851 3.178 B 0.967 0.929 0.964 2.968 3.332 C 0.965 0.917 0.963 2.810 3.296 Pielou’s equitability index (J) has values that can vary from 0 to 1, and if the value is close to 1, it means that all species are equally abundant (Pielou, 1969). Importance value In Table 12 are shown the values of relative density, relative frequency, relative coverage and the percentage of importance of each forest species because they belong to a single homogeneous area. In Table 13, according to the results of Pearson correlation, it is demonstrated that representative vegetal species of the forest are contained in each altitudinal belt. On the other hand, in the statistical analysis of this study, species that presented a total number of individuals less than 25 were considered to be small populations, those showing from 26 to 50 individuals were considered to be medium populations and those showing 51 or more individuals were considered to be large populations (Universidad Austral de Chile, 2015). Table 7: Evenness indexes Altitudinal belt ED EA J A 0.972 0.972 0.897 B 0.963 0.963 0.891 C 0.911 0.952 0.853 3.2. Similarity Indexes Community coefficients The range of values for Jaccard index vary from 0 when there is no shared species between the sites to 1 when the sites have the same composition of species (Moreno, 2001). Also, Sorensen’s index ranges from 0, when there are no common species, to 1, when both communities are identical (Sonco, 2013). From this point of view, A and B are relatively similar (Table 8) Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 7 while B and C are similar in a smaller proportion (Table 9). Also, belts A and C are similar in a large proportion (Table 10). Chi squared test was used in Table 14 to evaluate the statistica! differences between the categories of DBH (diameter at the breast height). The results show that a major DBH is always related with a small population, reason for which the conservation should be focused primarily to this group. Table 9: Similarity between altitudinal belts B and C Altitudinal belt si C CCj CCS B 28 18 0.486 0.655 C 27 Table 10: Similarity between altitudinal belts C and A Table 8: Similarity between altitudinal belts A and B Altitudinal belt si C CCj CCS A 24 18 0.545 0.706 Altitudinal belt si C CCj CCS C 27 A 24 B 28 18 0.529 0.692 Table 11: Proporțional similarity between altitudinal belts *' PS = 41.16% A B C N° Common name Scientific name N Xi % N Yi % N Zi % 1 Arrayan (female) Eugenia hallii 38 0.61 7 2.05 23 5.46 2 Arrayan (male) Eugenia myrtiloides 2 0.56 17 4.99 0 0.00 3 Carron Barnadecia arborea 0 0.00 0 0.00 10 2.38 4 Cashca Cynanchun stenospira 8 2.23 2 0.59 2 0.48 5 Cedrillo Ruagea hirsuta 2 0.56 4 1.17 3 0.71 6 Colea Brachyotum ledifolium 5 1.40 5 1.47 0 0.00 7 Cuharita Freziera canescens 2 0.56 4 1.17 4 0.95 8 Chigmay Ilex sp. 34 9.50 6 1.76 3 0.71 9 Chumbil Myrsine coriâcea 0 0.00 24 7.04 31 7.36 10 Guala Miconia crocea 25 6.98 8 2.35 6 1.43 11 Jigueron Aegiphylla ferruginea 11 3.07 3 0.88 16 3.80 12 Jigua babosa Ocotea sp. 0 0.00 7 2.05 3 0.71 13 Jalo Hesperomeles ferrugine 0 0.00 9 2.64 2 0.48 14 Laurel Myrica pubescens 0 0.00 14 4.11 0 0.00 15 Llungay Tristerix longebracteatus 3 0.84 7 2.05 0 0.00 16 Mucoquero Polymnea arborea 11 3.07 7 2.05 14 3.33 17 Palo hueso Acradenia euodiimorfis 0 0.00 0 0.00 6 1.43 18 Pilche Anagallis arvensis 5 1.40 6 1.76 11 2.61 19 Piray Tournefortia fuliginosa 21 5.87 8 2.35 9 2.14 20 Platuquero Styloceras lauricifolium 24 6.70 7 2.05 15 3.56 21 Pumamaqui (female) Oreopanax sp. 35 9.78 33 9.68 32 7.60 22 Pumamaqui (male) Oreopanax aequadorensis 0 0.00 0 0.00 4 0.95 23 Puzzu Tournefortia scabrida 13 3.63 6 1.76 3 0.71 24 Quinual Polylepis reticulata 0 0.00 48 14.08 62 14.73 25 Quishuar Buddleja incana 32 8.94 12 3.52 9 2.14 26 Robie Symplococcus sp. 24 6.70 14 4.11 15 3.56 27 Romerillo Podocarpus oleifolius 20 5.59 16 4.69 52 12.35 28 Samal Rapanea depends 0 0.00 0 0.00 6 1.43 29 Sauce Clethra fimbriata 6 1.68 4 1.17 8 1.90 30 Sanguisel Acradenia euodiimorfis 4 1.12 7 2.05 0 0.00 31 Sacha Capuli Vallea stipularis 3 0.84 6 1.76 0 0.00 32 Tarqui Hedyosmum scabrum 25 6.98 50 14.66 64 15.20 33 Tabalbo Verbesina brachypoda 5 1.40 0 0.00 0 0.00 34 Wirawira Weinmannia pinnata 0 0.00 0 0.00 8 1.90 8 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 Table 12: Importance value N° Common name Scientific name RD % Rf% RC% IV % l IV % 1 Tarqui Hedyosmum scabrum 12.41 12.52 9.53 34.46 11.49 2 Quishuar Buddleja incana 4.73 4.77 17.92 27.42 9.142 3 Pumamaqui (female) Oreopanax avicenniifolius 8.93 9.01 8.29 26.23 8.743 4 Romerillo Azuceno Podocarpus oleifolius 7.86 7.92 9.65 25.43 8.476 5 Quinual Polylepis reticulata 9.82 9.09 2.62 21.53 7.177 6 Robie Symplococcus sp 4.73 4.77 9.73 19.23 6.411 7 Arrayan (female) Eugenia halii 6.07 4.05 5.72 15.84 5.281 8 Jigueron Aegiphylla ferruginea 2.68 2.70 10.07 15.44 5.148 9 Platuquero Styloceras lauricifolium 4.11 4.14 4.11 12.36 4.119 10 Chumbil Myrsine coriăcea 4.91 4.95 2.08 11.95 3.982 11 Guala Miconia crocea 3.48 3.51 4.93 11.93 3.976 12 Arrayan (male) Eugenia myrtelloides 1.70 3.78 3.51 8.99 3.00 13 Piray Tournefortia fuliginosa 3.39 3.42 1.96 8.77 2.924 14 Chigmay Ilex sp. 3.84 3.87 0.66 8.37 2.79 15 Mucoquero Polymnea arborea 2.86 2.88 2.07 7.81 2.60 16 Puzzu Tournefortia scabrida 1.96 1.98 0.63 4.57 1.523 17 Pilche Anagallis arvensis 1.96 1.98 0.58 4.52 1.507 18 Cashca Cynanchun stenospira 1.07 1.08 1.55 3.71 1.235 19 Sauce Clethra fimbriata 1.61 1.62 0.20 3.43 1.143 20 Wirawira Weinmannia pinnata 0.71 0.72 1.62 3.06 1.02 21 Laurel Myrica pubescens 1.25 1.26 0.13 2.64 0.879 22 Carron Barnadecia arborea 0.89 0.90 0.53 2.32 0.775 23 Jalo Hesperomeles ferrugine 0.98 0.98 0.30 2.27 0.756 24 Sanguisel Acradenia euodiimorfis 0.98 0.98 0.23 2.19 0.731 25 Colea Brachyotum ledifolium 0.89 0.90 0.28 2.07 0.69 26 Llungay Tristerix longebracteatus 0.89 0.90 0.13 1.93 0.643 27 Cuharita Freziera canescens 0.89 0.90 0.09 1.88 0.628 28 Jigua babosa Ocotea sp 0.89 0.90 0.09 1.88 0.626 29 Cedrillo Ruagea hirsuta 0.80 0.81 0.19 1.80 0.601 30 Sacha Capuli Vallea stipularis 0.80 0.81 0.12 1.73 0.578 31 Samal Rapanea depends 0.54 0.54 0.36 1.44 0.479 32 Palo hueso Acradenia euodiimorfis 0.54 0.54 0.04 1.12 0.373 33 Tabalbo Verbesina brachypoda 0.45 0.46 0.06 0.96 0.321 34 Pumamaqui (male) Oreopanax aequadorensis 0.36 0.36 0.00 0.72 0.24 100.00 100.00 100.00 300.00 100.00 Table 13: Correlation of number of trees from each altitudinal belt with the total number of trees Parameters Correlation value p N'tressofA 0.562 = 0.001 N°tressofB 0.903 <0.001 N° tress of C 0.900 < 0.001 Table 14: Categories of the average DBH of forest species in relation to the DBH categories of the total population DBH categories Small Pop. Medium Pop- Large Pop- P < 5 cm 9 0 0 > 5 cm 10 8 7 0.008 Total 19 8 7 4. Conclusions This study was shaped on the application of quantitative indexes to evaluate the importance value of endemic vegetation from “Jacaron” forest, that will further contribute to its conservation. Also, this paper complements the study of Burbano et al. (2014) by an interpretation of the main dasometric parameters of this native forest. Another contribution of this study is that related to the way on how to treat the collected data in ecological inventories by using the Information to compare different altitudinal belts. In this study the altitudinal belts were identified in terms of diversity and similarity for three ecologically homogeneous segments (A, B and C). Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 9 To this end, the main finding of this study is that the “Jacaron” forest is characterized by a high biodiversity, judging by the indexes of Gleason (DG) and Menhinick (D ). The value of Simpson index shows that there are abundant species. Hedyosmum scabrum is the species with the greatest number of individuals, but also Polylepis reticulata and Oreopanax avicenniifolius are represented in a meaningful way. The results of Shannon-Wiener’s index, Pielou’s index and comparisons of similarity of altitudinal belts demonstrate that the studied area is rich and all of the representative species are distributed in all of the studied altitudinal belts. Hedyosmum scabrum, Buddleja incana, Oreopanax avicenniifolius, Podocarpus oleifolius and Polylepis reticulata have higher importance values and therefore they present a greater interest for conservation within the analyzed arboreal community because they are native trees that provide to people of the surrounding some ecosystem Services, like provision and regulation. Acknowledgements The authors would like to thank to the Chimborazo Provincial Directorate of the Ministry of Environment (MAE), as well as to the members of “San Antonio de Pollongo” Association, Colta, which supported the implementation of this study. This study was supported by: “Escuela Superior Politecnica de Chimborazo” (Ecuador), “Universidad Mayor de San Marcos” (Peru) and Doctoral School of the Transilvania University of Brașov (Romania). References Âlvarez, M., et al., 2006: Manual de metodos para el desarrollo de inventarios de biodiversidad. Programa de inventarios de Biodiversidad Grupo de Exploracion y Monitoreo Ambiental (GEMĂ). Instituto de Investigacion de Recursos Biologicos Alexander von Humbold. Bogota, Colombia. Barrantes, G., et al., 2010: El Bosque en el Ecuador: Una Vision transformada para el desarrollo y la conservacion. Ecuador. Burbano, A., Apugllon, S., Burbano, D., 2015: Inventaria dendrologico del ecosistema de bosque Jacaron, canton Colta, provincia de Chimborazo, Ecuador. Revista del Instituto de Investigacion de la Facultad de Ingenieria Geologica, Minera, Metalurgica y Geografica, voi. 17, no 34. Casanoves, F., Pla, L., Di Rienzo, J., 2011: Valoracion y anălisis de la diversidad funcional y su relacion con los servicios ecosistemicos. Centro Agronomico Tropical de Investigacion y ensenanza, Costa Rica. Food and Agricultural Oranization of United States (FAO), 2015: Paquete de Informe sobre los bosques 2015: Ecuador. Fournier, F. Stefano, J., 2017. Calda de hojarasca y tasas de descomposicion de las hojas de Vochysia guatemalesis en una plantacion de 10 anos. Agron, Costa Rica. Costarricense 29: 9-16. Herrera, A., 2000: La clasificacion numerica y su aplicacion en la ecologia. Instituto tecnologico de Santo Domingo. 88p. Luebert, F., Becerra, P., 1998: Representatividad vegetacional del Sistema National de Ăreas Silvestres Protegidas del Estado (Snaspe), Chile. Ambiente y Desarrollo, 16: 62-69. Margalef, R., 1969: El ecosistema pelâgico del Mar Caribe. Mem. Soc. Cienc. Nat. La Salle, voi. 29, p. 32-36. Margalef, R., 1995: Ecologia: 1-951. Omega, Barcelona, Spain. Menhinick, E., 1964: A Comparison of Some Species-Individuals Diversity Indices Applied to Samples of Field Insects. Ecology, Voi. 45, No. 4., pp. 859-861. Moreno, C., 2001: Manual de metodos para medir la biodiversidad. Universidad Veracruzana. Venezuela. Ministerio de Ambiente de Ecuador, 2007: Metodologia para la Representacion Cartogrâfica de los Ecosistemas del Ecuador Continental, Ecuador. Municipio de Colta, 2013: Plan de desarrollo y ordenamiento territorial. GAD Municipal de Colta, Ecuador. Munoz, F., Munoz, C., Uribe, M., Martin, M., Molina, M., Herrera, M., Âlvarez, J., Martin, J., 2013: Composition, structure and diversity of populations of Nothofagus glauca located in the Mediterranean zone of Chile. Gayatana Bot. Voi 70. N 0. Concepcion. Orellana, J., 2009: Determination de indices de diversidad Floristica Arborea en las parcelas permanentes de muestreo del Văile de Sacta. Cochabamba, Colombia. Pielou, E., 1969: An introduction to mathematical ecology. Wiley Interscience. John Wiley & Sons, New York. VIII + 286 S., 32 Abb., Preis 140 s. Pla, L., 2006: Diversidad: Inferencia basada en 10 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 el indice de Shanon y la riqueza. INCI v.31 n.8 Caracas. Ramirez, A., 2006: Ecologia: Metodos de muestreo y anălisis de poblaciones y comunidades. Editorial Pontificia Universidad Javeriana. Rodriguez, M., Âlvarez, S., Bravo, E., 2001: Coeficientes de asociacion. Piaza y Valdes S.A. Mexico. Schiegel, B., Gayoso, J., Guerra, J., 2000: Medicion de la capacidad de captura de carbono en bosques de Chile y promocion en el mercado mundial. Proyecto FONDEF D8I1076, Chile. Soler, P., Berroterân, J., Gil, J., Acosta, R. 2012: Importance value index, diversity and floristic similarity of woody species in three ecosystems of the llanos centrales of Venezuela. Agronomia Trop. vol.62 no.1-4 Sonco, R., 2013: Estudio de la diversidad alfa y beta en tres localidades de un bosque montano en la region de Madidi, La Paz, Bolivia. Universidad Mayor de San Andres. Suârez, S., Vischi, N., 1997: Caracterizacion fisonomico-estructural de vegetacibn serrana (Alpa Corral-Cordoba-Argentina). Universidad Austral de Chile, 2015: Manual de procedimientos de muestreos de biomasa forestal. Institute Forestal, Chile. Valdivia, J., Ventura, A., Plascencia F., Hernândez, P., 2017: Es la reforestacion una estrategia para la rehabilitacion de bosques de pino?. Mexico. vol.38, no.l, p.55-66. ISSN 0717-9200. Diego BURBANO-SALAS Professor, Faculty of Sciences, Escuela Superior Politecnica de Chimborazo, Riobamba 060150, Ecuador, Tel. +593 995805066, Fax. +593 (03)2317-001, dburbano@espoch.edu.ec Alfonso BURBANO-ARAUS Professor, Faculty of Engineering, Universidad Nacional de Chimborazo, Riobamba 060150, Ecuador, Tel. +593 983337874., aburbano@unach.edu.ec Alex GAVILANES-MONTOYA Professor, Faculty of Sciences, Escuela Superior Politecnica de Chimborazo, Riobamba 060150, Ecuador, Tel. +593 984761535, Fax. +593 (03)2317-001, a_gavilanes@espoch.edu.ec Danny CASTILLO-VIZUETE Professor, Faculty of Natural Resources, Escuela Superior Politecnica de Chimborazo, Riobamba 060150, Ecuador, Tel. +593 987712497, Fax. +593 (03)2317-001, danny.castillo@espoch.edu.ec Stelian Alexandru BORZ Professor, Faculty of Silviculture and Forest Engineering, Transilvania University of Brașov, Romania, Tel. +40 742042455, stelian.borz@unitbv.ro Determination of ecological indexes to support the conservation of forest species in “Jacaron” natural forest Abstract. Ecological indexes were determined by dendrological inventories of three altitudinal belts of the “Jacaron” forest to provide Information on the criteria for its conservation. The analysis of data such as density, frequency and dominance, allowed to determine the importance value index of each species in the analyzed community. In addition, the following indexes were calculated: specific richness of Menhinick and Gleason, dominance of Simpson, evenness of Shannon-Wiener, and the similarity Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 11 coefficients to know the diversity of vegetation. Tire indexes values showed that there is a good distribution of species in the area. Also. the community does not have dominant species in particular and therefore the diversity is greater meaning that there is an equitable and homogeneous formation. Tire representative forest species are: Hedyosmum scabrum and Buddleja incana. Keywords: forest species, ecologicul indexes, diversity, conservation Determinarea indicilor ecologici pentru a sprijini conservarea speciilor forestiere în pădurea „Jacarân” Rezumat. în acest studiu s-au determinat indicii ecologici caracteristici pentru trei etaje altitudinale ale pădurii Jacarân” prin aplicarea de inventarieri dendrologice în scopul furnizării de informații cu privire la criteriile necesare pentru conservarea acesteia. Analiza datelor prin indicatori precum densitatea, frecvența și dominanța a permis determinarea indicelui de importanță specific fiecărei specii din comunitatea analizată. în plus, s-au obținut indicii lui Menhinick și Gleason, Simpson, Shannon-Wiener, precum și indicii de similitudine, distribuția pe specii și distribuția la nivel de comunitate pentru a cunoaște diversitatea vegetației. Valorile indicilor au arătat că există o bună distribuție pe specii în zona analizată. De asemenea, comunitatea analizată nu a fost caracterizată de specii dominante în special, prin urmare diversitatea este mai mare. Printre speciile forestiere reprezentative se numără Hedyosmum scabrum și Buddleja incana. Cuvinte cheie: specii forestiere, indicatori ecologici, diversitate, conservare 12 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 Potențialul truficol al pădurilor de pe Dealurile Târnavelor Bogdan loan TOMA Florin DINULICĂ 1. Introducere Vânătoarea de trufe este, fără doar și poate, cel mai incitant subiect al valorificării resurselor vegetale. Obiectul acestuia, adevărate diaman- te ale solului, a prilejuit de la confruntări pasio- nale la abordări științifice profesioniste - dovadă pentru acestea din urmă, excelenta recentă mo- nografie de la Springer (Zambonelli et al., 2016). Pentru publicul larg, media, avidă ca de obicei de senzațional, prezintă subiectul prin lentila câștigurilor fabuloase din comercializarea acestor produse, recoltate din flora spontană sau rezulta- te din culturi - abordarea deformează adesea rea- litatea pieței de la noi. Pentru trufarii pasionați, recoltarea trufelor înseamnă însă ceva mai mult decât satisfacții materiale. Atracția nestăpânită pentru aceste trofee naturale poate trece dincolo de limita instinctului de conservare. Recoltarea trufelor este demult obiectul unei activități, ale cărei forme organizate, de breaslă, în Transilvania încep undeva prin secolul al XVII-lea. Filiera trufelor pornește cu căutătorul acestor „comori”, trece pe la comerciantul de tru- fe și se isprăvește în restaurantele pretențioase, în România cererea de trufe pe piața internă este destul de mică, majoritatea cantităților recol- tate luând, ca atâtea alte produse, calea expor- tului către țări unde consumul acestor produ- se are tradiție. Principalul destinatar al trufelor românești este Italia. Comerțul cu trufe suferă de pe urma politicilor speculative ale intermediari- lor, pentru contracararea cărora a fost creată o bursă a trufelor, cu sediul în Italia. Trufele sunt ciuperci micoritice. Micorizele pot fi create și artificial (Chira și Chira, 2012), așa în- cât micosilvicultura are mari perspective (Savoie și Largeteau, 2011). Cel mai bun exemplu aici sunt plantațiile trufiere, implementate cu succes și în România (Dincă și Dincă, 2014) și care promit be- neficii mari unităților silvice care s-ar încumeta la acest demers tehnico-economic. Valorificarea trufelor prin cultură sau recol- tarea din natură este, indiscutabil, o sursă foar- te importantă de venit, care ar putea îmbunătăți bilanțul economic al ocoalelor sărace în masă lemnoasă. Este nevoie însă de inițiativă! 2. Localizarea studiului și particularitățile ecosistemelor locale implicate în răspândirea trufelor Arealul geografic care adăpostește studiul se înscrie în Subcarpații Transilvaniei, Dealurile Târnavelor și aparține bazinului Târnavei Mari, afluent de dreapta al Mureșului. Din motive lesne de înțeles, îndeosebi pentru a asigura securitatea resursei, locațiile studiului nu pot fi desconspi- rate. Biotopul din perimetrul cercetărilor satis- face o mare parte a cerințele climato-edafice ale mai multor specii de trufe, din genurile Tuber și Choiromyces. Relieful local face trecerea de la dealurile do- moale cu înșeuări și gruiurile de la nord de loca- litatea Șura Mare, la Podișul Hârtibaciului, care este un platou fragmentat în dealuri cu înălțimea de peste 600 m (Badea et al., 1971). în consecință, teritoriul este, din punct de vedere geomorfolo- gic, un ansamblu de versanți ondulați, văi și pla- touri. Versanții sunt majoritar, parțial însoriți și slab la moderat înclinați. Altitudinea, în medie 560 m, variază de la 460 m la 677 m. Morfologia colinelor a rezultat din dezvoltarea reliefului structural pe seama monoclinalului. Sedimentele, de vârstă miocenă, care acoperă fundamentul cri- stalin al Podișului Transilvaniei alternează mar- nele, argilele, gresiile și nisipurile (Bunescu et al., 2005). Substratul este friabil și expus proceselor de alunecare pe versant. Pe astfel de substrate s-au format cambisoluri și luvisoluri, codominan- te în teritoriu (Bunescu et al., 2005). Pe versanții însoriți și scurți sau umbriți, dar cu rezerve mari de apă, s-au format soluri cu orizont molie. Climatul, cu veri răcoroase și ierni blânde și umede, integrează influențele transmise de circu- lația vestică, canalizată pe culoarul Mureșului și de mișcările foehnale de pe culmile Cindrelului. Temperatura medie multianuală, 8.7±0.7°C la Sibiu, a variat între 6.30 și 10.4°C (Dragotă et al., 2002). Temperatura medie a lunii celei mai calde Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 13 este 19.3 °C, iar a celei mai reci, -3.7 °C (Săraru, 2008). Temperatura medie a aerului la Sibiu a fost destul de stabilă în secolul XX, fără a mar- ca vreo tendință evolutivă (Săraru, 2008). Primul îngheț apare după 10 octombrie, iar ultimul înain- te de 20 aprilie. Pe treapta colinară a Depresiunii Sibiu cuantumul anual al precipitațiilor depășește 660 mm (Bunescu et al., 2005), din care peste 250 mm vara (Dragotă și Baciu, 2008). în istoria îndelungată a stației meteorologice Sibiu nu au fost consemnate luni fără precipitații, chiar dacă lunile secetoase sunt obișnuite (Badea et al., 1971; Dragotă și Baciu, 2008). La Sibiu, 143 de zile pe an plouă sau ninge (Dragotă și Geicu, 2008). Deficitul de apă în sol este mic și de scurtă durată - se re- strânge la 11 mm în luna septembrie (Țâștea et al., 1961). Rețeaua hidrografică locală este săracă și ca densitate și ca debit. Stratul de zăpadă este persistent (cel puțin 63 de zile pe an - Geicu și Becheanu (2008)) și nu este spulberat de viscol. Sezonul de vegetație, în care cad cca. 400 mm de precipitații pe an, însumează 183 de zile. Stațiunile sunt de bonitate mijlocie pentru gorun și fag. Biotopul întreține vegetația lem- noasă pe tot cuprinsul Podișului Târnavelor, con- siderat altădată „țara stejarilor”. Cvercetele sunt amestecuri de goruni polycarpa și dalechampii cu cer sau uneori gârniță (Bunescu et al., 2005). Versanții însoriți sunt acoperiți de gorunete pure sau amestecuri cu alte foioase, cu precădere car- penul. Interfluviile înalte sunt acoperite de făgete. Stabilitatea ecosistemică este foarte rar pusă sub semnul întrebării, ca uneori în gorunetele de la Agnita. Zona adăpostește habitate de: silvostepă eu- rosiberiană cu stejari, păduri dacice de stejar și carpen, precum și asociații cu fag de tipul Luzulo- Fagetum, Asperulo-Fagetum sau Symphyto-Fagion (***, 2015). Condițiile climato-edafice sunt deo- sebit de favorabile și pentru cultura viței de vie, care a consacrat Podgoria Târnavelor (Bunescu et al., 2005). Din Podișul Hârtibaciului până la cursul Oltului au fost stabilite o mulțime de situri Natura 2000 (http://www.natura2000transilvania. ro). 3. Obiective si metoda de lucru Lucrările de teren s-au desfășurat în mai mul- te etape, începând cu anul 2013, și au urmărit: (i) identificarea, cartarea și cuantificarea resurselor și (ii) extinderea resursei prin inocularea de spori în stațiunile potrivite. 3.1. Reperarea resursei Primul pas în identificarea zonelor cu potențial truficol a constat în localizarea trufelor după: (i) speciile arborescente și arbustive de asocie- re, (ii) particularitățile stațiunii care favorizează vegetația trufelor (forme de relief, expoziția versanților). Din zona de căutare au fost excluse arboretele pure de gorun și fag, precum și amestecurile cu pin silvestru. Trufele au fost căutate în arborete cu vârste mai mari de 40 de ani, neparcurse cu lucrări silvotehnice. Pentru depistarea trufelor au fost întrebuințați doi câini, o femelă rasa brac german, în vârstă de 4 ani, și o femelă de rasă comună în vârstă de 2 ani (Figura 1). Suprafețele mari care urmau a fi parcurse și implicit oboseala, precum și nevoia de identificări cât mai precise au impus folosirea a doi câini, unul fiind insuficient. 1. a- 1. b- pjg. 1: Instantanee în timpul căutării trufelor Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 14 Câinii au fost dresați special pentru găsirea mai multor specii de trufe, fără discriminare. Zonele de căutare au fost extinse treptat. Parcurgerea întregii suprafețe a fondului forestier „la pas” ar fi obosit inutil câinii și ar fi prelungit cercetarea. Căutarea începea în zona lizierei și se extindea treptat în interiorul parcelelor sondate. în arbore- tele cu suprafețe mici se poate lua în considerare parcurgerea acestora pe diagonală. Cartarea zonelor cu potențial truficol a început la 01.05.2013 și s-a încheiat la 15.12.2013. Pe du- rata acestei cercetări, zonele în care au fost identificate trufe au fost vizitate la fiecare două săptămâni. 3.2. Identificarea speciilor de trufe Identificarea speciilor de trufe s-a efectuat macroscopic, în timpul sau după descoperirea resursei. S-au luat în considerare criteriile mor- fologice și organoleptice consacrate (Tabelul 1). Tabelul: Caracteristici organoleptice de diagnoză a speciilor de trufe din zona cercetărilor (Bielli, 1999; Tudor, 2010; Gerhardt, 2014; Benucci et al., 2016; Merenyi et al., 2016; Molinier et al., 2016b; www.trufomania. com) Caractere de diagnoză Tuber aestivum Vittad. / trufa de vară, trufa burgundâ Tuber hrumale Vittad. / trufa de iarnă Tuber macrosporum Vittad. / trufa neagră, trufa cu spori mari Tuber i excavatum Vittad. Choiromyces neandriformis Vittad. / trufa porcească Morfologia ascofructului Forma: sferică sau neregulat lobată Forma: subglobulară, reniformă sau neregulată Forma: neregulată, lobată sau regulată, subglobulară Forma: neregulată, lobată, uneori aplatizată, cu cavitate la baza ascofructului Forma: subglobulară sau lobată Topografie: orificii între cavități Mărimea ascofructului Diametru: 2-10 cm Masa: 1 g .... 1.7 kg Diametru: 6-41 mm Diametru: 2-7 cm Diametru: Diametru: 3-12 cm 1-6 cm Masa: până la 650 g Peridia Culoare: negricioasă Morfologie: negi mari, groși, negri, piramidali sau neregulat poligonali Culoare: maronie, negru-albăstruie Morfologie: verucozități pentagonale sau hexagonale cu diametrul 1.8±0.4 mm, suprafața peridiei este mai netedă decât la celelalte trufe negre Culoare: colorație neomogenă, roșiatic-brună la negricioasă Morfologie: verucozități scurte și aplatizate (0.3-0.8 mm, lățime), de diferite forme Culoare: brun- portocalie (proaspăt), ocru-bruniu (uscat) Morfologie: tomentos Consistență: tare Culoare: maronie Rugozitate: glabră, rugoasă Gleba Culoare: ocru-deschis, brun-deschis, brun-închis (variază cu vârsta) Structură: cărnoasă, marmorată, cu vine subțiri, meandriforme Consistență: carnea este compactă Gust: nuci Miros: puternic, aromat Culoare: sepia sau maroniu-gălbui Structură: cu vine albe, rare Miros: incitant sau înțepător Culoare: gri-maroniu. brun-liliachiu, brun-purpuriu Structură: venele interne sunt groase și ramificate, venele externe - întortocheate și albicioase Consistență: compactă, dură Aromă: intensă, ușor picantă Miros: de usturoi Culoare: brun-ocru, brun-roșcat marmorat cu gălbui Structură: vene externe ramificate radial de la baza ascofructului Miros: uneori de usturoi Gust: slab Culoare: alb-crem Structură: numeroase vine subțiri, meandriforme Miros: inodor, în stadiul juvenil, foarte puternic, de zbârciogi, la maturitate, persistent după uscare Gust: de cașcaval Riscuri alimentare: proprietăți laxative Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 15 3.3. Experimentul de diseminare a trufelor Pentru extinderea resurselor și ameliorarea potențialului lor productiv s-a experimentat di- seminarea de spori de la trufa de vară (Tuber aestivum) în imediata vecinătate a arboretelor în care au fost găsite astfel de trufe. Lucrările au fost efectuate în două trupuri de pădure, cu stejari și alun, în care nu au fost detectate trufe cu ajutorul câinilor. Modul practicat de diseminare a sporilor constituie o imitație a modului de diseminare naturală, desigur cu depășirea unor bariere fizice. Materialul seminologic a fost obținut de la trufele recoltate, neconforme cerințelor de cali- tate pentru comercializare, care prezentau dife- rite grade de alterare, fizico-chimică sau cauzate de dăunători. Acestea au fost așezate în recipiente de plastic, de unde s-au obținut emulsii de spori. în total a fost procesată o cantitate de 3 kg de trufe de vară neconforme, din care a fost obținută o pastă relativ omogenă. Trebuie precizat faptul că procesarea excesivă, pentru omogenizarea completă a pastei, prezintă riscul de distrugere a sporilor sau de eliberare prematură a lor din asce. Acest lucru ar putea diminua considerabil eficiența experimentului. Cantității de pastă de trufe astfel obținută i s-a adăugat 10 1 de apă, obținându-se aproximativ 12 1 de emulsie de spori. Lucrările premergătoare răspândirii emul- siei de spori au constat în înlăturarea litierei în ambele zone de studiu, pe o suprafață de 3x3 m. Acest demers a avut ca scop facilitarea și eficien- tizarea pătrunderii sporilor în sol. Administrarea emulsiei de spori s-a efectuat după o perioadă de 7 zile consecutive fără precipitații, în vederea unei absorbții eficiente; emulsia a fost aplicată uniform pe suprafața decopertată a solului. După aplica- rea emulsiei, litiera a fost reașezată. Experimentul a fost efectuat la data de 20.08.2011. 4. Rezultatele studiului 4.1. Răspândirea resursei Pe parcursul desfășurării studiului au fost iden- tificate 14 locații și un număr de 5 specii de trufe. O parte din ele sunt surprinse în instantaneele fo- tografice din Figurile 2-7. Tuber aestivum a fost cea mai frecventă trufă în teritoriul sondat, fiind identificată în 10 locații, urmată de Tuber excavatum, care a fost găsită în 9 locații. pig. 2: Eșantioane din recolta de Tuber aestivum pig. 4: Exemplar recoltat de Tuber brumale pig. 5: Exemplare recoltate de Choiromyces ineandriformis Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 16 Fig- 6: Eșantioane din recolta de Tuber macrosporum Fig. 7: Trufe sortate la clasa de calitate extra, provenite din zona cercetărilor Trufele sunt specii de micoriză (Figura 8). Pentru cele două specii de trufe (T aestivum și T. escavatum), partenerii de micoriză au fost go- runul și carpenul în 8 locații, fagul în 3 locații și teiul cu frunză mică în 2 locații. Și speciile arbus- tive participă la astfel de simbioze cu trufele, mai frecvent alunul, așa cum s-a găsit în 7 locații, din- tre care în 5 este gazdă unică. în 3 din cele 10 locații descoperite ale trufei de vară, în lizieră, asocierile sunt cu porumbarul (Prunus spinosă). Micorizele cu cornul (Cornus sp) au fost identifi- cate într-o singură locație. Fig. 8: Exemplificarea legăturii simbiotice cu trufele Arboretele în care au fost descoperite trufe Tuber brumate prezintă preferință pentru goru- sunt edificate de următoarele specii arborescente: nete și amestecuri de gorun cu carpen. gorun, carpen, fag (Figura 9). Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 17 Fig. 9: Arborete in care au fost găsite în mod frecvent trufe 4.2. Observații asupra ecologiei trufelor Tuber aestivum și T. excavatum au fost iden- tificate la altitudini cuprinse între 480 și 540 m. Chiar și în aceeași parcelă, au fost găsite pe gazde diferite și la altitudini diferite. Deci distribuția lor spațială, deși cu oarecare întrepătrunderi, este totuși bine individualizată. în privința reliefului, 7 din cele 10 locații cu trufe de vară sunt pe terenuri cu înclinare ușoară sau pe platouri. Deci, gradul de însorire a suprafețelor este ridicat. în locațiile cu pantă accentuată, trei la număr, expoziția este nord-vestică. Tuber brumale a fost găsită în 3 locații, în aso- ciere cu fagul, pe terenuri înclinate, cu expoziție nord-estică și altitudine între 500 și 540 m. Tuber macrosporum a fost găsită în 2 locații, în asociere cu cornul și fagul, la altitudini mici, pe versanți cu expoziție nordică. Choyromices meandriformis a fost găsită în- tr-o singură locație, în asociere cu carpenul, pe un versant cu expoziție sudică. Singurele tipuri de sol din stațiunile cu trufe sunt eutricambosolul, tipic sau stagnic, în 8 din cele 14 locații, și luvosolul, tipic sau stagnic, în restul de 6 locații (Tabelul 2). în genere nu este o corespondență strictă între tipul de sol, speciile de trufe și speciile lemnoase cu care se asociază. Totuși, se poate remarca că trufa de vară nu apare pe soluri cu proprietăți stag- nice. Locațiile cu trufe sunt edificate în special de gorun în stratul arborescent al vegetației (Tabelul 18 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 2) . Fagul este o prezență consistentă în arbo- retele cu trufe în primele 7 locații - jumătate din eșantion. Observațiile în teren asupra distribuției spațiale a speciilor de trufe indică o anumită repartiție altitudinală a acestora, în care Tuber aestivum ocupă versantul superior și interflu- viul, Tuber uncinatum și T. excavatum, versantul mijlociu, iar Tuber macrosporum și T brumale, terasele din apropierea cursului de apă (Figura 10). Legenda M - T. macrosporum T. brumale - T. excavatum ■■ - T. uncinatum M - T. aestivum Ch. meandriformis Imagine cu caracter demonstrativ Fig. 10: Distribuția spațială a speciilor de trufe în jurul unei văi (liniile de culoare indică limita de areal a speciilor de trufe identificate) 4.3. Recolta de trufe Revenirea în locațiile cu trufe a permis urmări- rea în dinamică a producției de trufe (Tabelul 3). în 2013 au fost recoltate 10.3 kg de trufe, în ma- joritate (88.3 %) trufe de vară. Producțiile mari de trufe au început în august. Cele mai mari cantități de trufe s-au recoltat toamna (Tabelul 3), maxi- mul fiind atins în luna noiembrie. în fiecare lună de toamnă au fost adunate 2.0-2.7 kg de trufe. Chiar și în decembrie au fost găsite trufe, cum ar fi cele din specia Tuber brumale, descoperită nu- mai în această lună (Tabelul 3). Tabelul 3. Dinamica recoltei de trufe din 2013, în teritoriul sondat Specia de trufe Cantități (g) în lunile... Total specie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie T. aestivum 68 168 587 1520 1841 1896 2340 640 9060 T. excavatum 17 26 45 69 58 215 T. macrosporum 48 114 122 83 367 T. brumale 62 62 C. meandriformis 315 243 558 Total lunar 85 194 632 1637 2013 2333 2666 702 10262 Trufele recoltate din primele 5 locații sunt mai mari, au formă mai regulată și sunt de ca- litate mai bună, în ciuda bonității superioare a stațiunilor din următoarele 9 locații. în primele 5 locații observațiile din teren au indicat însă soluri mai aerisite și cu textură mai grosieră decât în ul- timele 9 locații. 4.4. Rezultatele experimentului de diseminare a trufelor După punerea în aplicare a experimentului de diseminare semi-artificială a sporilor, suprafețele au fost vizitate regulat în sezoanele de recoltare, în anul următor declanșării experimentului, 2012, nu s-au înregistrat producții. Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 19 Primul rezultat a fost raportat la data de 30.09.2013, când, în suprafața experimentală 2, a fost găsit un exemplar de Tuber aestivum cu diametrul de 4 cm și masa de 33 grame (Figura 11). Rezultatele au fost compromise de lucrările sil- votehnice executate în parcelele unde s-a efectuat experimentul, deschiderea masivului producând insolație la suprafața solului, incompatibilă cu cerințele ecologice ale trufei de vară. Fig. 11: Instantanee din suprafața experimentală 2, cu prilejul primei recolte de trufe după disemina- rea sporilor 5. Discuții si concluzii > > 5.1. Distribuția spațială și temporală a resurse- lor de trufe Cuantumul real al resurselor de trufe exploata- te anual în România nu se cunoaște cu precizie mulțumitoare. Comercianții îl apreciază la 6000- 8000 kg/an. Această obscuritate se datorează în primul rând renumelui pe care mass-media l-a creat trufelor, ca sursă de îmbogățire rapidă, și care a impus un comportament evaziv al trufa- rilor față de restul comunității și, mai ales, față de personalul silvic. Interesul generat de me- dia se exprimă în numărul mare de căutători de trufe în țara noastră, apreciat la circa 1100, din care numai 400 sunt profesioniști în sensul unei minime pregătiri de specialitate și afilierii la o asociație de profil. Majoritatea trufarilor ama- tori recoltează trufe haotic, distrugând zonele cu potențial ridicat. Pentru evaluarea potențialului de valorificare a ciupercilor ascomicete cunoscute sub numele po- pular de trufe s-a procedat, în cercetarea de față, la estimarea cantităților de resurse prin inventariere, în anul calendaristic 2013 a fost parcursă cu doi câini experimentați o suprafață totală de 620 ha de fond forestier, situată în subunitatea Podișul Hârtibaciului a Podișului Transilvaniei. Au fost găsite 10.3 kg de trufe, aparținând la patru specii, care, în ordinea descrescătoare a recoltelor, sunt: Tuber aestivum, Choiromyces meandriformis, Tuber macrosporum, Tuber excavatum și Tuber brumale. Desigur, cantitățile obținute nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea vizitării tere- nului de alți trufari. După centralizarea recoltelor s-au constat: - distribuția spațială neuniformă a speciilor de trufe și producțiilor lor, care nu urmărește variațiile condițiilor staționale locale; - frecvența mare a trufei de vară; - însoțirea trufei de vară cu Tuber excavatum, pe gazde diferite și la diferențe de nivel în cuprin- sul aceleiași parcele; - agrearea cambosolului și luvosolului. cu două subtipuri ale lor, dintre care unul cu proprietăți stagnice, care însă nu convin trufei de vară; - gorunul este specia cea mai frecventă în compoziția arboretelor în care s-au descoperit trufe; - preferința trufelor pentru terenurile plane sau versanții slab înclinați; - expoziția versantului nu este relevantă pen- tru răspândirea trufelor, în condițiile înclinării slabe a terenului; - calitatea fructificațiilor este legată de unele însușiri ale solului. 20 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 Morfologia terenului în stațiunile cu trufă de vară identificate în zona cercetărilor asigură un grad ridicat de însorire, cu toate că au fost găsite și excepții. Temperaturile critice pentru fructifi- carea acesteia sunt în lunile cea mai rece și cea mai caldă (Molinier et al., 2016b). Regimul termic local este favorabil trufei de vară, mai puțin în lunile cele mai friguroase. Precipitațiile sunt, de asemenea, îndestulătoare (Dragotă și Baciu, 2008). Trufa de vară acceptă numai o aprovizionare con- stantă cu apă a solurilor (Dincă și Dincă, 2015), fapt confirmat de înregistrările pluviometrice de la stația meteo Sibiu. Cambosolurile, luvosolurile și substratele sedimentare sunt obișnuite pentru trufa de vară (Robin et al., 2016). Trufele de vară acceptă și soluri cu reacție ușor acidă (Dincă și Dincă, 2015), ceea ce explică prezența lor în lu- vosoluri (Tabelul 2). Oricum, Tuber aestivum este trufa cu cea mai mare plasticitate ecologică (Sânchez et al., 2016), dovadă și arealul larg. în cuprinsul acestui areal populațiile de la noi nu par a se diferenția genetic de populațiile din jumăta- tea nordică a Europei, împreună cu care formează un grup distinct (Molinier et al., 2016a). Condițiile de vegetație, variabile la scară geografică, se re- flectă și în structura proteinelor din conținutul trufelor (Vita et al., 2013). La scară geografică mică, Tuber aestivum este trufa cu cele mai mari producții (Dincă și Din- că, 2012). Fructificațiile trufei de vară se extind mai multe luni pe an; în zonele de optim eco- logic, producțiile cele mai mari sunt în septem- brie, apoi în noiembrie, pentru a decădea brusc în decembrie; cele mai mici producții sunt în aprilie (Molinier et al., 2016b). în locațiile noas- tre, recoltele au crescut continuu până în noiem- brie (Tabelul 3). Producțiile pot varia însă de la un an la altul, de exemplu în corelație pozitivă cu precipitațiile din lunile de vară și negativă, cu temperatura maximă din aceste luni (Le Tacon, 2016). Miceliul trufelor de vară are calități fitoncide, prin care îndepărtează complet vegetația. Pe su- prafața de sol dezgolită - cunoscută sub numele de „brule” (fr.) sau „burn” (en.) - trufele de vară din Spania însumează 975 g pe an (Garcia-Montero et al., 2014). Trufa de iarnă (Tuber brumale) este o prezență rară în stațiunile din studiul nostru (Tabelul 2). Prezența ei este rară în general în Transilvania; mai des a fost găsită în apropiere de Sighișoara (Tudor, 2010). Miceliul ei crește foarte greu: 1,1-1,9 mm/săptămână (Merenyi et al., 2016). Regimul termic și de precipitații din zona cercetărilor noas- tre corespunde și pretențiilor trufei de iarnă - pre- cizate de Merenyi et al. (2016). Studiile cu markeri genetici au arătat că trufa de iarnă se detașează categoric de toate celelalte tuberacee (Pomarico et al., 2007). în bazinul carpatic (incluzând aici și Câmpia Panonică), recoltarea trufelor de iarnă poate începe în august, dar producțiile cele mai mari sunt așteptate în noiembrie și decembrie (Merenyi et al., 2016). în zona noastră am găsit-o în decembrie (Tabelul 3). Tot în bazinul carpatic trufa de iarnă suportă cu bine solurile grele - nu întâmplător am găsit-o pe soluri cu proprietăți stagnice (Tabelul 2) - și preferă carpenul ca par- tener de simbioză - preferință care se confirmă în locația 10 a studiului nostru (Tabelul 2). După afirmația lui Benucci et al. (2016), trufa neagră cu spori mari (Tuber macrosporum) este larg răspândită în România. Este o tuberacee de platouri, versanți inferiori umbriți sau lunci - condiții care corespund întru totul locațiilor în care noi am găsit-o. Față de edafotopurile rapor- tate până acum (Benucci et al., 2016), la noi apare și pe eutricambosoluri. Suportă și solurile com- pacte în primii 30-60 cm adâncime. Ascofructul se maturizează din luna august până în decem- brie. Noi am găsit această trufă din august până în noiembrie (Tabelul 3). Trufa cu spori mari nu este atractivă, însă, pentru trufari. 5.2. Ameliorarea potențialului truficol Zona cercetată este mediocră sub raportul can- tității de resurse de trufe. Ca urmare, extinderea resurselor este de interes, în condițiile în care bi- otopul local este favorabil trufelor. Experimentul pe care l-am inițiat nu a dus la rezultatele aștep- tate, dar confirmă posibilitatea inițierii unor pro- ducții suplimentare prin inocularea mediului cu spori (Figura 11). Rezultate anterioare au arătat că mediul inoculat este un substrat fertil pentru producții de trufe, cel puțin în condiții controlate (Chira și Chira, 2012). Privind economic, diseminarea sporilor în so- lul cu proprietăți favorabile creșterii trufelor este o opțiune mai bună, pentru silvicultori, decât cultura cu puieți micorizați. De exemplu, cultura de alun micorizat generează costuri cu achiziția puieților, amenajarea împrejmuirii și conducerea culturii, care în mediul pădurii sunt mult diminu- ate. Până la o concluzie mai fermă, este necesară însă continuarea cercetărilor. Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 21 Trebuie menționat aici și că extinderea spațială a sporilor de trufă prin transfer la nivel radicular se efectuează pe distanțe foarte scurte și pe durată mare de timp, care limitează eficacitatea acestei metode de ameliorare a potențialului truficol. Recomandăm metoda de diseminare semi- artificială a sporilor la refacerea potențialului truficol în habitatele naturale alterate de recol- tarea defectuoasă și excesivă de trufe, cum ar fi cele de la: Rupea, Vânători, Albești, Sighișoara. Bibliografie Badea, L., Caloianu, N., Dragu, G., 1971: Județul Sibiu. Ed. Academiei RSR, pp. 14-61. Benucci, G. M. N., Csorbai, A. G., Falini, L. B., Marozzi G., Suriano, E., Sitta, N., Donnini, D., 2016: Taxonomy, Biology and Ecology of Tuber macrosporum Vittad. and Tuber mesentericum Vittad. în: Zambonelli A., lotti M., Murat, C. (ed.): True Truffle (Tuber spp.) in the World: Soil Ecology, Systematics and Biochemistry. Springer, pp. 69-86. Bielli, E., 1999: Ciuperci. Cunoașterea, recu- noașterea și căutarea celor mai cunoscute specii de ciuperci. Ed. AII Educațional, pp. 280-281. Bunescu, V, Mihai, G., Bunescu, M., Man, I., 2005: Condițiile ecologice și solurile din Podișul Transilvaniei. Ed. Academic Press, Cluj-Napoca, 171 p. Buzzini P., Gasparetti C., Turchetti, B., Cramarossa, M. R., Vaughan-Martini, A., Martini, A., Pagnoni, U. A., Forti, L., 2005: Production of volatile organic compounds (VOCs) by yeasts isolatedfrom the ascocarps of black (Tuber melanosporum Vitt.) and white (Tuber magnatum Pico) truffles. Arch Microbiol 184: 187-193. Chira, D., Chira F., 2012: Micorizarea puieților forestieri cu specii de Tuber. Revista de Silvicultură și Cinegetică 31(17), 14-22. Dincă, M., Dincă, L., 2012: Recoltarea trufe- lor. Revista de Silvicultură și Cinegetică 30(17), 117-121. Dincă, L., Dincă, M., 2014: Considerații pri- vind realizarea de plantații trufiere. Revista de Silvicultură și Cinegetică 34(19), 109-114. Dincă, M., Dincă. L. C., 2015: Truffles and soil. Research Journal of Agricultural Science 47 (3), 44-50. Dragotă, C., Măhară, G., Grăgănescu, A., 2002: Tendința de evoluție a temperaturii aerului în Depresiunea Sibiului în contextul teoriei pri- vind încălzirea atmosferică globală. în: Lucrările Seminarului Geografic Dimitrie Cantemir, 21-22, pp. 201-210. Dragotă, C., Baciu, M., 2008: Cantitățile me- dii lunare și anuale de precipitații. în: Sandu, L, Pescaru, V. L, Poiană, L, Geicu, A., Cândea, L, Țâștea, D. (coord.): Clima României. Ed. Academiei Române, pp. 246-265. Dragotă, C., Geicu, A., 2008: Frecvența preci- pitațiilor. în: Sandu, L, Pescaru, V. I., Poiană, L, Geicu, A., Cândea, L, Țâștea, D. (coord.): Clima României. Ed. Academiei Române, pp. 278-286. Garcia-Montero L. G., Moreno D., Monleon, V. J., Arredondo-Ruiz, F., 2014: Natural production of Tuber aestivum in central Spain: Pinus spp. versus Quercus spp. brules. Forest Systems 23(2): 394-399. Geicu, A., Becheanu, V., 2008: Stratul de zăpadă. în: Sandu, 1., Pescaru, V. 1., Poiană, L, Geicu, A., Cândea, L, Țâștea, D. (coord.): Clima României. Ed. Academiei Române, pp. 304-315. Gerhardt, E., 2014: Der grafie BLV pilzfuhrer fur unterwegs. BLV Buchverlag, Miinchen, pp. 662-665. Le Tacon, F., 2016: Influence of climate on natural distribution of Tuber species and truffle production. în: Zambonelli A., lotti M., Murat, C. (ed.): True Truffle (Tuber spp.) in the World: Soil Ecology, Systematics and Biochemistry. Springer, pp. 153-168. Merenyi, Z., Varga, T., and Bratek Z., 2016: Tuber brumale: A controversial Tuber species. în: Zambonelli A., lotti M., Murat, C. (ed.): True Truffle (Tuber spp.) in the World: Soil Ecology, Systematics and Biochemistry. Springer, pp. 49-68. Molinier V., Murat C., Peter M., Gollotte, A., De la Varga, H„ Meier, B., Egli S., Belfiori, B., Paolocci, F., Wipf, D., 2016a: SSR-based Identification of genetic groups within European populations of Tuber aestivum Vittad. Mycorrhiza 26:99-110. Molinier, V, Peter M., Stobbe U., Egli S., 2016b: The Burgundy truffle (Tuber aestivum syn. uncinatum): A truffle species with a wide habitat range over Europe. în: Zambonelli A., lotti M., Murat, C. (ed.): True Truffle (Tuber spp.) in the World: Soil Ecology, Systematics and Biochemistry. Springer, pp. 33-47. Pomarico, M., Figliuolo, G. Rana G. L., 2007: Tuber spp. biodiversity in one of the southernmost European distribution areas. Biodivers Conserv 16: 3447-3461. Robin, C., Goutal-Pousse, N., Le Tacon, F., 22 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 2016: Soli Characteristics for Tuber aestivum (Syn. T. uncinatum). în: Zambonelli A., lotti M., Murat, C. (ed.): True Truffle (Tuber spp.) in the World: Soil Ecology, Systematics and Biochemistry. Springer, pp. 211-231. Sânchez, S., De Miguel, A. M., Sâez, R., Martin- Santafe, M., Ăgueda, B., Barriuso, J., Garcia- Barreda, S., Salvador-Alcalde, D. Reyna, S., 2016: La trufa de verano en la peninsula iberica: estado actual y potencialidad de cultivo. IȚEA 112 (1), 20-33. Savoie, J.-M. Largeteau M. L., 2011: Production of edible mushrooms inforests: trends in development of a mycosilviculture. Appl Microbiol Biotechnol 89: 971-979. Săraru, A., 2008: Temperaturile medii lunare, anotimpuale, semestriale și anuale. în: Sandu, I., Pescaru, V. L, Poiană, L, Geicu, A., Cândea, I., Țâștea, D. (coord.): Clima României. Ed. Academiei Române, pp. 142-147. Tudor, I., 2010: Trufele, o afacere profitabilă pe termen lung. Ed. Nomina Lex, București, pp. 41-60. Țâștea, D., Stoenescu, Ș. M., Dissescu, C., Donciu, C., Topor, N., Fetov, V., 1961: Clima R. P. Romîne. voi. IE Date Climatologice. Institutul Meteorologic, București, pp. 240-247. Vita, F., Lucarotti V., Alpi, E., Balestrini R., Mello A., Bachi A., Alessio, M., Alpi, A., 2013: Proteins from Tuber magnatum Pico fruiting bodies naturally grown in dijferent areas of Italy. Proteome Science 11:7, 13 p. Zambonelli A., lotti M., Murat, C. (ed.), 2016: True Truffle (Tuber spp.) in the World: SoilEcology, Systematics and Biochemistry. Springer, 436 p. http://www.natura2000transilvania.ro/despre- zona - site vizitat în 7 februarie 2017. http://www.trufamania.com - site vizitat peri- odic începând cu 1 ianuarie 2011. ***, 2015: Planul de Management integrat al Ariilor protejate Hârtibaciu - Târnava Mare - Olt, 217 p. Ing. Bogdan loan Toma tomabogdan.bt@gmail.com Conf. dr. ing. Florin Dinulică Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania din Brașov dinulica@unitbv.ro Potențialul truficol al pădurilor de pe Dealurile Târnavelor Rezumat. Cercetările s-au desfășurat în secvența Podișului Transilvaniei situată între Depresiunea Sibiului și valea Târnavei Mari și au urmărit evaluarea cantitativă a resurselor de trufe și a posibilității de extindere a lor prin diseminare semiartificială a sporilor. în ultimele 8 luni ale anului 2013 au fost parcurse lunar, cu doi câini experimentați, 620 ha de teren, de pe care au fost adunate 10.3 kg trufe aparținând la cinci specii, care în ordinea descrescătoare a recoltelor sunt: Tuber aestivum, Choiromyces meandriformis, Tuber macrosporum, Tuber excavatum și Tuber brumale. Cele mai mari cantități au fost recoltate în luna noiembrie. Observațiile din teren indică distribuția spațială diferențiată a speciilor de trufe identificate. Trufele au fost descoperite în 10 locații situate la altitudinea cuprinsă între 480 și 540 m, cu expoziții și înclinări ale terenului diverse, cu eutricambosol sau luvosol, uneori stagnic. Trufa de vară nu agrează solurile stagnice. Gorunul și carpenul sunt partenerii locali preferați de trufe pentru simbioză; la acestea se adaugă fagul, teiul cu frunza mică și alunul. în două arborete înveci- nate cu locații de trufe, dar în care nu au fost găsite trufe, s-au administrat emulsii de spori de la trufa de vară pe suprafețe de sol de 3 m2. Primul rezultat al experimentului de diseminare a sporilor a fost consemnat după 2 ani de la încercare. Rezultatele studiului servesc gestionării durabile a resurselor de trufe din Transilvania. Cuvinte cheie: Tuber sp., Choiromyces meandriformis, ecologia trufelor, diseminarea controlată a sporilor Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 23 Truffle potențial in the forests of Târnavelor Hills Abstract. This research has been carried out to quantitatively evaluate the truffle resources as well as the possibilities to extend them by semi-artificial propagation of spores. In the last 8 months of 2013, two experimented dogs were used monthly to explore an area of 620 ha and to harvest truffles (10.3 kg) belonging to five species: Tuber aestivum, Choiromyces meandriformis, Tuber macrosporum, Tuber excavatum and Tuber brumale. The highest quantilies were harvested in November. Field observations indicate the differentiated spațial distribution of the identified truffle species. They were found in 10 locations at altitudes ranging from 480 to 540 m, on various aspects and terrain slopes and soils such as eutricambosoils and luvosoils (sometimes stagnic). However, Tuber aestivum has not been found on stagnic soils. Sessile oak and hornbeam were preferred locally by truffles for symbiosis, along with other species such as beech, lime and hazelnut. In two forests located near the truffle resources were administrated spore (Tuber aestivum) emulsions on areas of 3 m2. The first results of the propagation experiment were obtained after 2 years. Tire results of this study may help in the attempt to sustainably manage the truffle resources in Transilvania. Keywords: Tuber sp., Choiromyces meandriformis, truffle ecology, controlled propagation 24 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 Percepția angajatorilor din domeniul administrației silvice asupra pregătirii absolvenților de silvicultură: studiu de caz - județul Suceava Alexandru LUPULEASA Bogdan POPA 1. Introducere A trecut mai bine de un secol și jumătate de la apariția primei școli cu specific silvic din țara noastră, timp în care sectorul silvic a evoluat, tre- când prin numeroase etape și suferind numeroa- se transformări. Profesia de silvicultor a ținut pa- sul cu cerințele și evoluția societății, parcurgând atât perioade de progres cât și de declin. în ulti- mele 3 decenii, sectorul silvic din România a tre- cut prin schimbări dramatice (Abrudan, 2012), iar în ultimii ani se confruntă, cel puțin aparent, cu provocarea de a răspunde ansamblului cerințe- lor societății moderne (Palaghianu și Nichiforel, 2016; Popa și Pache, 2016). într-o societate ce evoluează continuu, este esențial a cerceta în ce măsură și în ce sens com- petențele oferite de învățământul superior de re- sort trebuie adaptate. Nevoia acestor cercetări vi- ne din cerința permanentă de a ști care sunt aș- teptările angajatorilor și care este percepția aces- tora asupra pregătirii absolvenților. Cercetarea prezentată în acest articol se încadrează pe aceas- tă linie și credem că este binevenită acum când, datorită evoluției rapide a societății, par a fi apărut cerințe pentru competențe diferite de cele cu care ne-am obișnuit, dar a căror ignorare are potențialul de a pune sectorul în conflict cu alte sectoare și societatea în ansamblu. Interesul pentru evaluarea și îmbunătățirea programelor de studiu este justificat nu doar de viteza progresului tehnologic, dar și de probleme- le pe care le ridică chiar progresul în sine: în plan social, economic, științific și chiar etic. în acest context, la nivel mondial s-au realizat mai multe cercetări legate de învățământul superior silvic. Studii recente au arătat că universitățile din țările Uniunii Europene au lacune semnificative în pa- leta de competențe abordate, cum ar fi domenii- le serviciilor de mediu, bioenergiei, economiei și guvernării (Arevalo et al., 2010a). Printre motivele apariției acestor lacune au fost identificate: creșterea populației și a bună-stării ce au determinat creșterea consumului de resur- se forestiere (și nu numai), creșterea interesului pentru conservarea biodiversității, schimbările climatice (Vaclay, 2005), etc. încă din deceniul nouă al secolului trecut, cercetătorii au semnalat faptul că angajatorii pun accent mai mare pe absolvenții ce au cunoștințe de marketing și au capacitate de a interacționa cu oamenii (Ratnasingam et al., 2013). Fenome- nul a fost surprins și foarte bine cercetat și pes- te ocean cu scopul de a realiza documentele de planificare a activităților educaționale care să rezolve conflictele sectorului silvic cu societa- tea (Alaric Sample et al., 2000). Studiile de aceas- tă factură sunt realizate periodic în Statele Unite ale Americii de către Institutul Pinchot (Alaric Sample et al., 2000; Alaric Sample et al., 2015), iar rezultatele sunt o permanentă moder- nizare și adaptare a învățământului silvic. Ulti- mul studiu, din 2015, a evidențiat o serie de de- ficiențe serioase în ceea ce privește însușirea unor competențe din domeniul comunicării (Alaric Sample et al., 2015). La noi în țară, în ciu- da interesului manifestat pentru analiza modului în care se desfășoară comunicarea între diferiții factori implicați în sectorul silvic (Drăgoi et al., 2011), nu s-au desfășurat, în ultimii 20 de ani, cercetări care să analizeze în adâncime nevoile producției cu privire la pregătirea tinerilor ab- solvenți. în România, apariția unor clivaje societate - sistem silvic s-a produs în ultimii ani inclusiv ca urmare a dezvoltării generale a aspirațiilor socio- economice ale societății (Palaghianu și Nichiforel, 2015; Popa și Pache, 2016). După 1991 când pă- durile țării nu au mai fost gospodărite unitar și s-a produs diversificarea tipului de proprietate, în mai multe etape, a urmat o perioadă neclară sub aspect legislativ și instituțional (Abrudan, 2012). în această perioadă, interesul pentru păduri a început să crească, sectorul silvic fiind astăzi în atenția unei palete largi de factori interesați, înce- pând de la investitori din domeniul exploatării și Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 25 prelucrării lemnului și până la organizațiile ce se opun exploatării pădurilor. Gestionarea cu echi- libru a acestor interese, de multe ori contrastan- te, pare să determine necesitatea ca lucrătorii din domeniul silvic să fie nu numai buni profesio- niști, dar și buni comunicatori. Pentru a putea înțelege mai bine care este ca- lea de urmat în ceea ce privește formarea profe- sioniștilor silvici în acest context, lucrarea ana- lizează diferența dintre importanța ariilor de competență evaluate de personalul silvic și gra- dul de pregătire al absolvenților pentru sectorul forestier în ariile respective de competență, așa cum este ea percepută de către angajatorii din do- meniul administrației silvice din județul Suceava. 2. Aspecte metodologice Pentru realizarea prezentei cercetări, am folo- sit metoda anchetei pe bază de chestionar. Obiectivul principal al acestui chestionar este evaluarea pregătirii absolvenților școlilor supe- rioare de silvicultură din România. Pentru aceasta s-au formulat 2 întrebări ce urmăresc determina- rea percepției angajatorilor silvici din adminis- trația silvică în legătură cu importanța unor arii de competență, respectiv gradul de dobândire a acestor competențe de către absolvenții studiilor superioare de silvicultură. Chestionarul a cuprins și un preambul în care s-au solicitat date privind respondenții: experiență, poziție ocupată în cadrul unității de administrare a fondului forestier, etc. Prima etapă a cercetării a constat în elaborarea listei ariilor de competență. Plecând de la ariile de competență definite de planurile de învățământ ale celor trei secții de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov și adăugând arii de com- petență ce s-au dovedit solicitate de către angaja- tori rezultând din literatura de specialitate (Alaric et al., 2015), a rezultat o primă variantă a listei de arii de competență ce urmau a fi incluse în ches- tionar. Această primă variantă a fost supusă atenției câtorva cadre didactice de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere cu solici- tarea de a face sugestii de modificare și completa- re. Aceste sugestii și completări au permis elabo- rarea unei a doua variante a listei. în urma dezbaterilor în cadrul facultății, la care au participat atât cadre didactice, studenți, doctoranzi, dar și reprezentanți ai angajatorilor au rezultat un număr de 64 de arii de competen- tă, împărțite în 5 categorii: gestionarea pădurii, suport, management și cadru legislativ, probleme actuale și arii de competență generale (Tabelul 1). Tabelul 1. Arii de competență luate în considerare la efectuarea studiului Gestionarea pădurii Sprijin pentru gestionarea pădurilor Management, cadrul legislativ, IT Probleme actuale Arii de competență generale Botanică Topografie Economie forestieră Reconstrucția ecologică Etica muncii/ Dendrologie Colectarea Managementul Conservarea comportament Pedologie și și procesarea întreprinderii forestiere biodiversității etic stațiuni datelor în GIS Marketingul produselor Estetica peisajului Comunicare forestiere Transporturi forestiere Spații verzi eficientă la locul Entomologie și forestiere Managementul Managementul de muncă Fitopatologie Construcții fondurilor de vânătoare ariilor protejate Capacitate de a Silvicultură forestiere Drept și legislație Gestionarea pădurilor asculta și proce- Dendrometrie Incendii forestieră comunităților sa informații la Amenajament forestiere Administrație silvică Silvicultură locul de muncă împăduriri Cadastru Cercetarea științifică internațională Comunicare efi - Vânătoare Statistică Ergonomie Schimbări climatice cientă cu clienții Exploatări Meteorologie Cunoașterea sistemului Specii invazive sau publicul forestiere Corectarea silvic sub aspect birocratic Surse alternative Gândire Mecanizarea torenților IT de energie strategică lucrărilor silvice Piscicultură/ Limbi străine Aspecte internaționale Gestionarea Drumuri forestiere salmonicultură Elaborarea unui plan ale silviculturii și conflictelor Ecologie Prelucrarea de management industriei forestiere Dezvoltarea de Zoologie lemnului Dinamica comunităților Măsurarea și soluții creative Fiziologia plantelor Produse rurale monitorizarea Gândire abstractă forestiere Resursele culturale carbonului Gestionarea unui rurale Recreerea în păduri proces colaborativ Gestionarea unui proces de partici- pare publică 26 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 A urmat elaborarea și testarea chestionarului, respectiv administrarea acestuia. Cele două în- trebări din chestionar solicitau respondenților să evalueze pe o scară de la 1 la 5 importanța celor 64 arii de competență, respectiv gradul de pregă- tire a absolvenților angajați în ultimii 5 ani în cele 64 arii de competență. Chestionarul a fost administrat angajatorilor din domeniul administrației silvice din județul Suceava: Direcția silvică Suceava (atât din apa- ratul central, cât și din cadrul ocoalelor silvice) și ocoalele silvice de regim. Populația țintă a fost constituită de personalul cu funcții de conducere care a avut în subordine absolvenți ai facultăților de resort în ultimii 5 ani. Colectarea datelor s-a făcut atât în mod direct de la fiecare respondent în parte, cât și prin intermediul poștei electronice. Prelucrarea datelor s-a realizat cu ajutorul pro- gramului de calcul tabelar MS Office EXCEL. 3. Rezultate Dintr-o populație țintă estimată la 50 persoane, s-au colectat un număr de 22 chestionare comple- tate. Datorită existenței unor chestionare incom- plete, au fost prelucrate la final un număr de 19 chestionare. Mare parte din respondenți au fost foarte interesați de scopul acestei cercetări coo- perând atât la completarea chestionarului cât și la interviul structurat ce a însoțit chestionarea. în Figura 1 sunt reprezentate scorurile medii (de la 1 Ia 5) întrunite de fiecare din ariile de com- petență pentru importanța respectivei arii în per- cepția respondenților, respectiv percepția respon- denților cu privire la pregătirea absolvenților în cele 64 arii de competență. Graficul pune în evi- dență și diferența dintre importanța acordată de către respondenți și aprecierea performanței ab- solvenților pentru ariile de competență luate în considerare. Cele mai mari scoruri în ceea ce privește percepția respondenților asupra importanței au fost înregistrate de ariile de competență Silvicul- tură, respectiv împăduriri. Toți respondenții ches- tionarului au considerat că aceste două arii de competență sunt de importanță maximă. Sunt ur- mate îndeaproape de Dendrologie (4.95), Amena- jament (4.89) și Dendrometrie (4.84), Gestionarea conflictelor (4,74), Exploatări forestiere (4,74). La polul opus, competențele considerate de cea mai mică importanță au fost (în ordinea crescătoare a scorului): Măsurarea și monitorizarea carbonului (2,47), Zoologie (2,68), Surse alternative de energie (2,47), Spații verzi (2,48), Estetica peisajului (2,89), Resursele culturale rurale (3,00). Rezultate foarte interesante se constată la ana- lizarea diferențelor dintre scorurile medii acorda- te pentru importanță și pregătirea absolvenților, în Tabelul 2 sunt redate, cu tot cu scorurile întru- nite, ariile de competență pentru care diferențele dintre importanță și pregătire sunt considerate de respondenți ca fiind cele mai mari: prima coloa- nă arată importanța acordată ariei, a doua coloa- nă gradul de pregătire în competența respectivă, iar a treia coloană diferența dintre importanță și pregătire. Se poate observa că ariile de competență pen- tru care diferența dintre scorurile pentru impor- tanță și pregătire sunt cele mai mari nu sunt arii de competență specifice sectorului silvic, ci mai degrabă arii de competență intersectoriale, ge- nerale: Gestionarea conflictelor (diferență 1.4), Gândirea strategică (diferență 1,3), Comunicare eficientă la locul de muncă (diferență 1,2), etc. După prelucrarea chestionarelor a mai rezultat faptul că părerile diferă în funcție de experiența respondenților. în Figura 2 sunt prezentate sco- rurile a 10 arii de competență la care s-au înre- gistrat cele mai mari diferențe în ceea ce privește percepția asupra importanței la cele două loturi de respondenți cu experiență diferită: personalul cu experiență mai mare a acordat punctaje mai mari la importanță pentru majoritatea ariilor de competență, în comparație cu personalul cu expe- riență de muncă mai mică. Tabelul 2. Arii de competență cu diferențe maxime între scorurile pentru importanță și pregătire Arii de competență Importanță Pregătire Diferență Gestionarea conflictelor 4.7 3.4 1.4 Gândire strategică 4.5 3.2 1.3 Comunicare eficientă la locul de muncă 4.6 3.4 1.2 Comunicare eficientă cu clienții sau publicul 4.4 3.3 1.2 Amenajament 4.9 3.8 1.1 Entomologie și Fitopatologie 4.5 3.5 1.0 Gestionarea pădurilor comunităților 4.1 3.1 1.0 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 27 Zona 1 Graficul percepției: Importanță vs pregătire Zona 2 B OTQ as tu as B otan i că Ecol ogie Stati tăi că Dendrol ogie Pedologie și stațiuni forestiere Entomologie și Fitopatoiogie Si Ivicultură Dendrometrie Amen aj ament împăduriri Meteorologi e Topografie Fiziologia plantelor Zoologie Vânătoare Colectarea și procesarea datelor în GIS Reconstrucția ecologică Corectarea torenților Pi scicultură/salmonicultu ră Exploatări forestiere Drumuri forestiere Transporturi forestiere Construcții forestiere Prelucrarea lemnului Mecanizarea lucrărilor silvice Produse forestiere Economi c for ești eră Managementul întreprinderii forestiere Marketingul produselor forestiere Managementul fondurilor de vânătoare Incendii forestiere Drept și legislație forestieră Administrație silvică Conservarea biodiversității Esteti ca peisajului Spați i verzi Managementul ariilor protejate Gestionarea pădurilor comunităților Silvicultura internațională Schimbări climatice Specii invazive Surse alternative de energie Aspecte internaționale ale silviculturii și ind. for. Măsurarea și monitorizarea carbonului Cadastru Rccreerea în păduri Cercetarea științifică Ergonomie Cunoașterea sistemului silvic sub aspect..- IT Limbi străine Elaborarea unui plan de management = Dinamica comunităților rurale Resursele culturale rurale Etica muncii/comportament etic Comunicare eficientă la locul de muncă Capacitate de a asculta și procesa informații la. Comunicare eficiența cu cli enții sau publicul Gândire strategică Gesti onarca conflictelor Dezvoltarea de soluții creative Gândire abstractă Gestionarea unui proces colaborativ Gestionarea unui proces de participare publică Fig. 1: Scorurile medii ale ariilor de competență, pentru importanța, respectiv nivelul de pregătire al absolvenților 28 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 ----Experiența > 20 ani----Experiența < 20 ani Schimbări climatice Dinamica Elaborarea unui plan de management Fig. 2: Diferențele maxime înregistrate în exprimarea importanței ariilor de competență, funcție de experiența de muncă a respondenților 4. Discuții si concluzii » » Prezentul studiu s-a realizat în cadrul unei teze de disertație elaborată la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov. Trebuie subliniate din capul locului limitele acestei investigații, care vin din aria sa relativ restrânsă de acoperire. Făcând referire numai la un județ, chiar dacă acesta este unul reprezentativ din perspectiva administrației silvice din România, rezultatele trebuie privite ca fiind capabile să caracterizeze numai aria aferentă. Principala concluzie este aceea că, la nivelul județului Suceava, pregătirea absolvenților de fa- cultăți de silvicultură nu se ridică la cerințele per- sonalului din administrația pădurilor. Există nu- meroase arii de competență considerate impor- tante de către personalul din administrația silvi- că, în care tinerii absolvenți nu sunt considerați ca fiind suficient pregătiți. în graficul din Figura 1 se pot observa două zone în care diferențele dintre scorurile pentru importanță și pregătire sunt mari: prima zonă - a ariilor de competență clasice, tehnice, incluse în categoria Gestionarea pădurilor - și cea de a doua zonă, aceea a competențelor mai puțin spe- cifice pregătirii tehnice din domeniul silvic, gru- pate în categoria Arii de competență generale. Pe de o parte, faptul că ariile de competență din categoria Gestionarea pădurilor au întrunit diferențe mari între scorurile pentru importanță (la rândul lor mari) și pregătire, arată că eforturi- le depuse pentru educarea tinerei generații de in- gineri silvici trebuie întețite. Aceste rezultate nu surprind, existând deja semnale privind scăderea nivelului de pregătire în ariile de competență ce se regăsesc explicit în planurile de învățământ ac- tuale (Abrudan, 2013). Pe de altă parte a rezultat faptul că respondenții au identificat nevoia îmbunătățirii competențelor din categoria celor generale (gestionarea conflic- telor, comunicare, gândire strategică, comporta- ment etic, etc.). Se remarcă astfel importanța mare acordată de personalul din administrația silvică unor arii de competență ce nu se găsesc în pre- zent în centrul atenției și care se caracterizează tocmai prin caracterul intersectorial specific ne- voii de dialog cu societatea și nevoii de înțelegere a cerințelor socio-economice ale acesteia. Aceste rezultate sugerează o posibilă cauză a clivaj elor de comunicare dintre sectorul silvic și celelalte sectoare de activitate sau arii de interes ale societății (Drăgoi și Cîrnu, 2016; Palaghianu și Nichiforel, 2016). Performanțele limitate ale specialiștilor în arii- le de competență generale arată că absolvenții nu Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 29 sunt suficient pregătiți să facă față unei relații din ce în ce mai solicitante cu societatea și că dez- voltarea de capacități de comunicare, pe lângă o bună dobândire a cunoștințelor specifice de bază, poate fi cheia adaptării sectorului silvic la noile nevoi ale societății. Interesant de remarcat este și faptul că dife- rențele mari rezultate în analiza importanță - pre- gătire a ariilor de competență generale se regă- sesc și în studii similare, cele mai multe realizate la nivel național, în alte țări: Danemarca (Leth et al., 2007), Anglia (Brown, 2003), Brazilia (Alevaro et al., 2010b), Australia (Vanclay, 2007) sau Statele Unite ale Americii (Alaric Sample et al., 2015). Astfel, printre ariile de competență cu diferen- țele cele mai mari între scorurile pentru impor- tanță respectiv pregătire, în studiul efectuat de Institutul Pinchot în 2015 (Alaric Sample et al., 2015) sunt: ascultarea eficientă, managementul unui proces colaborativ, gândirea strategică, ma- nagementul conflictelor și comunicarea. Concluziile acestor studii - acelea că trebuie depuse eforturi pentru educarea unor ingineri sil- vici ”society ready” - sunt valabile, se pare, și în cazul României, mai cu seamă în contextul acut descris mai sus. Desigur, nu trebuie să uităm că, pe lângă no- țiunile deprinse în urma studiilor, pentru a fi un silvicultor de calitate este nevoie de devotament și implicare, chiar dacă, de multe ori, acest lucru devine o provocare în situația actuală. Mulțumiri Autorii acestui articol doresc să mulțumească Direcției Silvice Suceava din cadrul Regiei Națio- nale a Pădurilor - Romsilva, precum și ocoalelor silvice de regim de pe raza județului Suceava pen- tru sprijinul acordat. Fără implicarea venită din partea lor, cercetarea nu ar fi fost posibilă. Bibliografie Abrudan, LV., 2012: A decade of Non-State Administration ofForests inRomania:Achievements and Challenges. International Forestry Review, 14(3): 275-284. Abrudan, I.V., 2013: Învățământul silvic - pre- zent și perspective. Conferința educației, București (http://www.congresuleducatiei.ro/ckfinder/ userfiles/files/Ioan%20Abrudan%20SP 14.pdf, ac- cesat la 22 septembrie 2017) Alaric Sample, V, Ringgold, C. P, Block, N. E., Giltmier J. W., 2000: Forestry Education: Adapting to the changing demand ofprofessionals. Journal of Forestry, 97(9): 4-10. Alaric Sample, V, Bixler, R. P., McDounough, M. H., Bullard, S. H., Snieckus, M. M., 2015: The promise and performance of forestry education in the United Stated: results of a survey of forestry enployers, graduates and educators. Journal of Forestry, 113(6): 528-537. ArevaloJ., Pitkănen, S., Gritten,D., Tahvanainen, L., 2010a: Market relevant competencies for pro- fessional foresters in European graduate education. International Forestry Review, 12(3): 200-208. ArevaloJ.,Jarschel,B., Pitkănen, S., Tahvanainen, L., Enkenbert, J., 2010b: Dijferences in forestry students’ perceptions across study years in a Brazilian undergraduate program. Journal of Natural Resources and Life Sciences Education, 39(1): 94-101. Brown, N., 2003: A criticai review of forestry education. Bioscience Education, 1(1): 1-9. Drăgoi, M., Cîrnu, M., 2016: Plata serviciilor ecosistemice: context legal și metode consacrate de evaluare, cu aplicații la păduri. Bucovina Forestieră, 16(1): 95-106. Drăgoi, M., Blujdea, V., Popa, B., 2011: Improving communication among stakeholders through ex-post transactional analysis - case study on Romanian forestry, Forest Policy and Economics 13: 16-23. Leth, S., Hjortso, N., Sriskandarajah, N., 2007: Making the move: A case study in participatory curriculum development in Danish forestry education. The Journal of Agricultural Education and Extension, 8(2): 63-73. Palaghianu, C., Nichiforel, L., 2016: între per- cepții șipercepte în dialogul despre pădurile Româ- niei. Bucovina Forestieră 16(1): 3-8. Popa, B., Pache, R., 2016: Conceptul servicii- lor ecosistemice - soluție pentru sprijinirea efortu- lui de reglementare a sectorului silvic în România. Revista Pădurilor, 131(3/4): 41-53. Ratnasingam, J., loraș, F., Vacalie, C., Wenming, L., 2013: The future of professional forestry education: trends and challengesfrom theMalaysisn perspective. Notule Botanicae Horti Agrobotanici, 41(1): 12-20. Vanclay, J. K., 2005: Achieving quiet revolution in forestry education. Australian Forest Grower, 28(3): 25-26. Vanclay, J. K. 2007: Educating Australianforesters for the 21st century. International Forestry Review, 9(4): 884 - 891. 30 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 ing. Alexandru Lupuleasa lup.alex@yahoo.com tel: +40 268 413 000, Fax: +40268 410 525 Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Universitatea Transilvania din Brașov Bd. Eroilor nr. 29, 500036, Brașov prof. dr. ing. Bogdan POPA popa.bogdan@unitbv.ro tel: +40 268 413 000, Fax: +40268 410 525 Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Universitatea Transilvania din Brașov Bd. Eroilor nr. 29, 500036, Brașov Forest administration employers’ perception on forestry graduates’ performance: case study - Suceava county Abstract. For elaborating a graduation thesis, a survey covering forest administration employers in Suceava County was implemented aiming to assess the extent to which the forest faculties graduates are covering the skills needed for present professional practice in forest administration. On one hand, the results are revealing the fact that basic technical training in classical areas of competencies is not perceived as proper by the employers in the forest administration. On the other hand, the results are highlighting the shortcomings of cross-sectorial competencies education in forestry education programs. Significant differences between importance and performance in employer’s perception may be a signal for continuing the investigations and, eventually, try to determine the necessary changes in the processes of education planning and performing. Results are compared with similar studies done around the world, and discussed in the Romanian context. Keywords: forestry, education, importance, performance, competencies Percepția angajatorilor din domeniul administrației silvice asupra pregătirii absolvenților de silvicultură: studiu de caz - județul Suceava Rezumat. în scopul elaborării unei teze de disertație la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, s-a realizat o analiză asupra percepției angajatorilor din administrația silvică din județul Suceava, asupra gradului în care absolvenții facultăților de silvicultură dispun de abilitățile și competențele necesare pentru practica profesională actuală din administrarea pădurilor. Pe de o parte, rezultatele relevă faptul că pregătirea tehnică de bază specifică ariilor de competență clasice nu este percepută ca fiind adecvată de către angajatorii din administrația forestieră. Pe de altă parte, rezultatele scot în evidență deficiențe în ceea ce privește formarea competențelor intersectoriale în programele de studiu specifice facultăților de silvicultură. Diferențe semnificative între importanță și performanță, ca rezultat al analizei percepției angajatorilor, pot reprezenta un semnal pentru continuarea cercetărilor și, chiar încercarea de afla care sunt schimbările necesare pentru îmbunătățirea planificării și derulării procesului educativ. Rezultatele sunt comparate cu cele din studii similare realizate la nivel internațional și discutate în contextul sectorului silvic din România. Cuvinte cheie: silvicultură, educație, importanță, performanță, competențe Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 31 Testarea unei metode digitale semiautomate de determinare a factorilor de cubaj a lemnului stivuit: posibilități și limitări în utilizarea practică la scară largă Mirel SIHLEANU Stelian Alexandru BORZ 1. Introducere Lemnul reprezintă unul dintre cele mai valo- roase produse pe care le pot oferi societății eco- sistemele forestiere. Aducerea sa în circuitul eco- nomic presupune o serie de modificări ale formei și poziției (Oprea, 2008), ce au rolul de a livra masa lemnoasă în locul, la forma și dimensiunile impuse de beneficiarii direcți sau indirecți. Pe de altă parte, tranzacțiile de masă lemnoa- să se realizează în baza unei documentații ce con- ține, printre altele, măsuri cantitative și calita- tive ce caracterizează materialul lemnos tranzac- ționat. Astfel de documentații au menirea de a asigura conformitatea cantitativă și calitativă a materialului la tranziția de custodie a acestuia. Prin urmare, în vederea valorificării eficiente a materialului lemnos, măsurarea arborilor și a ar- boretelor a devenit o necesitate încă din cele mai vechi timpuri (Leahu, 1993). Dacă la început pre- ocupările privind cubarea materialului lemnos erau cele strict legate de lemnul rotund fasonat, în timp, cu ajutorul statisticii matematice, a teori- ei probabilităților și a teoriei informației s-au dez- voltat tabele dendrometrice ce susțin activitățile de măsurare atât a arboretelor, cât și a elemente- lor rezultate în urma recoltării lemnului (Leahu, 1993). Măsurarea arborilor, arboretelor, precum și a produselor rezultate din activitatea de exploata- re a lemnului sunt preocupări specifice dendro- metriei care, pentru mult timp, a utilizat abor- dări tradiționale în măsurarea caracteristicilor dendrometrice. Studii efectuate în domeniu au indicat totuși faptul că pot să apară diferențe relativ mari în di- ferite aplicații de măsurare, specifice diferitelor activități forestiere. Dvorak et al. (2017) au gă- sit, de exemplu, diferențe semnificative între re- zultatele produse de sistemele de măsurare elec- tronice specifice mașinilor multifuncționale de recoltare și rezultatele produse prin aplicarea metodelor clasice ale dendrometriei (formula lui Huber). La fel, Hohmann et al. (2017), au compa- rat rezultatele obținute prin trei metode de măsu- rare a lemnului - sistemul electronic al mașinilor multifuncționale de recoltare, metodele clasice (formula lui Huber) și metoda xilometrică - con- cluzionând că între ele există diferențe evidente. Luând ca referință metoda xilometrică, auto- rii au constatat faptul că sistemele electronice ale mașinilor multifuncționale subevaluează masa lemnoasă cu circa 0.5%, dar metodele tradiționale (formula lui Huber) o subevaluează cu aproape 8%. în ultimul timp, în industria forestieră au in- tervenit o serie de transformări care au influențat modul de valorificare a produselor lemnoa- se. în România, cubarea lemnului rotund stivu- it este mare consumatoare de timp, iar folosirea unor factori de cubaj nu este oportună, deoarece aceștia sunt estimați pentru sortimente de lemn cu lungimea de 1 metru (Câmpu, 2014). în practică, de multe ori cunoașterea numai a volumului de steri nu este suficientă. Transfor- marea metrilor steri în metri cubi se realizează prin intermediul factorului de cubaj care repre- zintă raportul dintre volumului real al pieselor așezate într-o figură geometrică și volumul apa- rent al acestei figuri (Giurgiu, 1974). Acest fac- tor este întotdeauna subunitar, iar transformarea metrilor cubi în steri se realizează prin înmulțirea cu așa-numitul factor de așezare care reprezintă raportul dintre unitate și factorul de cubaj, motiv pentru acesta va fi întotdeauna supraunitar. De obicei, este de dorit ca lemnul stivuit sub formă de metri steri să fie așezat pe teren orizon- tal, dar dacă terenul nu este orizontal se admi- te și stivuirea pe teren înclinat. în aceste cazuri, operațiile de măsurare a lungimii stivelor se re- alizează pe orizontală. De multe ori lemnul se supraînalță cu 5% pentru a compensa pierderile ce se produc prin uscare și tasare (Giurgiu, 1974). Mărimea factorului de cubaj este influențată 32 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 într-o măsură foarte mare de anumiți parametri de stivuire. în aceeași măsură, acuratețea de es- timare a factorului de cubaj este afectată de pro- cedeele care se aplică în măsurători. în principiu, s-au dezvoltat și aplicat mai multe metode de mă- surare a lemnului stivuit în vederea determinării factorului de cubaj. Dintre acestea, metoda diago- nalelor presupune trasarea unei diagonale pe fața de probă a unei figuri în care sunt așezate lobdele, în acest sens, se marchează cu cretă capetele pie- selor care cad de-a lungul diagonalelor. Se măsoa- ră lungimea porțiunilor ocupate și se însumează, apoi se raportează la lungimea totală, iar rezulta- tul obținut în acest fel reprezintă factorul de cubaj (Giurgiu, 1974). O altă metodă, dezvoltată și folosită în ultima vreme, denumită metoda suprafețelor presupu- ne măsurarea suprafețelor ocupate de lemn într-o stivă (pe una din fețe) urmată de raportarea su- prafețelor cumulate la suprafața totală a stivei. O variantă a metodei presupune utilizarea de pro- grame de calculator de tip CAD și a unor foto- grafii aduse la scară (Câmpu et al., 2015). Utili- zarea acestei metode digitale a produs rezultate promițătoare raportat la cele obținute printr-o metodă de referință - metoda xilometrică. Din pă- cate, metoda xilometrică, deși considerată a fi una dintre cele mai precise în determinarea caracte- risticilor masei lemnoase, este greoaie în imple- mentare deoarece presupune utilizarea unor echi- pamente speciale, greu de deplasat în teren, prin urmare este preponderent folosită în studii de na- tură științifică. Pe de altă parte, metoda suprafețelor aplicată în varianta utilizării de programe CAD consumă resurse mari de timp a căror variație depinde de strategia adoptată în operațiile de digitizare (di- gitizarea capetelor pieselor vs. digitizarea goluri- lor din stivă) și de numărul de piese dintr-o stivă (Câmpu et al., 2015). Datorită consumului ridicat de timp și a limi- tărilor pe care metodele utilizate curent le au în ceea ce privește estimarea unor parametri de sti- vuire atât în cazul lemnului rotund cât și în cazul lemnului despicat, sunt necesare metode noi care să aibă costuri reduse și să furnizeze rezultate ac- ceptabile sub raportul preciziei. Practica a arătat faptul că posibilitatea utili- zării unor programe de calcul în diverse dome- nii a condus la progrese substanțiale. în prezent, eforturile implicate de măsurarea masei lemnoase pot fi mult ușurate datorită dezvoltării tehnolo- giei informației și comunicației, precum și a dez- voltării instrumentelor de măsurat bazate pe sen- zori. Utilizarea integrată a celor două a condus la creșterea preciziei măsurătorilor și la reducerea necesarului de resurse implicate de activitățile de măsurare. Din acest punct de vedere, fotogra- fia digitală are mai multe avantaje prin ale căror explorare, coroborată cu utilizarea de programe software specializate, se pot obține rezultate re- marcabile. Astfel de tehnologii sunt bine-venite pe fondul problemelor actuale legate de acuratețea necesa- ră și limitele metodelor tradiționale în măsurarea precisă a lemnului. în lucrările de exploatare a lemnului, pentru a cunoaște cu aproximare volumul și structura dimensională și calitativă a biomasei lemnoase, cunoștințele din dendrometrie sunt esențiale pen- tru a se ține evidența lemnului de exploatat, pre- cum și pentru controlul modului de folosire a masei lemnoase (Giurgiu, 1974). în aceeași măsu- ră, dendrometria, ca disciplină științifică și pre- ocupare practică, poate face apel la noi tehnici și metode moderne ce au menirea de a simplifi- ca munca. Dezvoltarea unor astfel de metode și tehnici este susținută de dezvoltarea tehnologiei informației ce se află într-un continuu progres. Printre dezvoltările relativ recente din dome- niu se numără și cele relaționate cu inteligența artificială și capabilitatea unor programe de cal- culator de a învăța anumite pattern-uri urmând ca acestea să fie utilizate în rezolvarea automa- tă a unor probleme. Astfel de unelte se pot utili- za pentru clasificarea și segmentarea interactivă a unor imagini digitale prin implementarea unei clasificări automate supervizate. Scopul studiului de față a fost acela de a testa o metodă nouă de estimare a unor parametri de stivuire a lemnului bazată pe fotografia digitală și utilizarea de software gratuit specializat în ana- liza fotografiilor digitale. Obiectivele lucrării au fost următoarele: (i) de a dezvolta date de referință prin metode cunoscute în estimarea unor para- metri de stivuire, (ii) de a aplica metode noi de estimare a unor parametri de stivuire pentru se- turile de date de referință și (iii) de a compara re- zultatele obținute prin metodele noi cu cele pro- venite din setul de referință în vederea aprecierii acurateței acestora. Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 33 2. Materiale și metode 2.1. Conceptul general Materialele utilizate în studiul de față au con- stat din fotografii (10) executate asupra unor stive de lemn de steri. Fotografiile în cauză s-au execu- tat astfel încât să se surprindă variația cauzată de diverși factori, inclusiv modul de așezare a pie- selor în stivele de lemn. Fotografiile s-au prelu- at în mai multe locații (Baia Sprie, Valea Bogății, întorsura Buzăului, Vama Buzăului, Săcele) prin utilizarea unor camere digitale de înaltă rezoluție, în astfel de situații, este indicată fotografierea perpendiculară pe fața stivei (Câmpu et al., 2017). Totuși, în studiul de față nu s-a ținut cont în mod special de această condiție din mai multe moti- ve printre care și cel legat de necesitatea pune- rii în evidență a unor potențiali factori care afec- tează precizia de estimare a factorilor de cubaj. Apoi, chiar conceptul studiului, care a plecat de la ideea folosirii unui set de date de referință pen- tru toate metodele testate, a făcut inutilă fotogra- fierea cu o precizie ridicată din punct de vedere al perpendicularității. Distanța la care s-a ampla- sat obiectivul camerei față de stive a fost cuprin- să între 3 și 5 m, iar fotografiile au fost executate după poziționarea unor repere care să delimiteze suprafețe de 1 m2. Prelucrarea fotografiilor s-a realizat prin utili- zarea unor programe specifice. în acest sens, s-au utilizat QGis pentru calculul factorilor de cubaj prin metoda suprafețelor (Msiip) și prin metoda diagonalelor (M ), respectiv Ilastik și ImageJ pentru prelucrarea fotografiilor prin metoda cla- sificării și segmentării supervizate a imaginilor (Msegm)- S-a pornit de la ideea că, utilizarea metodei clasificării și segmentării supervizate a imagini- lor poate să genereze rezultate satisfăcătoare în termeni de acuratețe la determinarea factorului de cubaj pentru stivele de lemn de steri. în acest sens, rezultatele generate de această metodă s-au comparat atât cu rezultatele metodei suprafețelor, metodă considerată a fi metoda de referință, cât și cu rezultatele metodei diagonalelor. 2.2. Metoda suprafețelor Metoda suprafețelor nu reprezintă un concept nou. Astfel de abordări în determinarea factorilor de cubaj au fost folosite de Câmpu et al. (2015) prin utilizarea unui program software de tip CAD. în studiul de față, metoda suprafețelor a fost utilizată într-o variantă diferită față de cele exis- tente în studiile efectuate până în prezent. în principiu, reperele de pe fotografiile preluate în teren au fost utilizate pentru aducerea la scară a fotografiilor respective utilizându-se în acest sens funcționalitățile programului QGis. Acesta per- mite operații de referențiere pe baza unor repe- re plasate pe fotografii, respectiv a unor elemen- te vectoriale predeterminate în program. Aceste funcționalități de referențiere au fost utilizate pentru aducerea imaginilor colectate din teren la scară în programul menționat, operație necesară pentru înlesnirea calculelor specifice metodei. Ulterior, s-au calculat parametrii de interes pentru studiul de față prin utilizarea funcționa- lităților de digitizare ale programului în cadrul metodei luate ca referință - Metoda suprafețelor - Msup. Conform acestei metode, capetele tuturor pieselor identificabile în pătratul referențiat cu la- tura de 1 m au fost digitizate cu precizie cât mai ridicată și salvate pe un strat de tip vector (poli- gon) creat în avans (Figura 1). Apoi, suprafețele corespunzătoare pieselor de lemn s-au însumat pe baza informației conținută în stratul de tip vector și s-au raportat la suprafața de 1 m2, obținându-se în acest fel factorul de cubaj specific metodei suprafețelor (FCMSUp). Acest factor de cubaj a fost utilizat ca referință în calculele ulterioare. 2.3. Metoda diagonalelor Similar metodei suprafețelor, nici metoda dia- gonalelor (M ) nu reprezintă un concept nou. Astfel de abordări în determinarea factorilor de cubaj sunt cunoscute ca fiind tradiționale în den- drometrie. Totuși, în studiul de față, această metodă a fost utilizată, de asemenea, cu unele particularități. Prima dintre acestea a constat din faptul că s-a utilizat același program - QGis, și aceleași funcții de referențiere a imaginilor. Apoi, s-au trasat dia- gonale imaginare, reprezentate în programul QGis de către două linii, unind colțurile fotografiilor de formă pătrată cu suprafața de 1 m2 (Figura 2). Lungimile celor două diagonale s-au luat drept referință, urmând ca principiile metodei să se aplice prin măsurarea acelor porțiuni din diago- nale ce s-au suprapus pe capetele pieselor de lemn (Figura 2), respectiv lungimea acestora să se ra- porteze la lungimile diagonalelor pentru a se obține factorul de cubaj (FC..^, T. Diferențele procedurale comparativ cu prima metodă în ceea ce privește utilizarea programului QGis au constat din utilizarea unor straturi vector de tip linie în loc de straturi vector de tip poligon. 34 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 2.4. Metoda clasificării și segmentării superviza- te a imaginilor Determinarea valorilor factorilor de cubaj prin metoda de clasificare a pixelilor și segmentare a imaginilor - Msegm a utilizat același set de fotogra- fii ca și în cazul primelor două metode. Aceste fotografii au reprezentat intrările prin- cipale pe baza cărora s-au efectuat determinări- le. Operațiile de clasificare și segmentare de bază s-au efectuat în programul ilastik care permite, pe baza instruirii unui algoritm de clasificare, se- pararea automată a pixelilor în anumite categorii definite de utilizator. Marele avantaj al acestei abordări constă din timpul redus de instruire, ultima realizându-se pe suprafețe relativ mici ale fotografiei, precum și din posibilitatea utilizării algoritmului învățat de program în clasificarea automată a unor suprafețe de fotografie mari, inclusiv memorarea algorit- mului pentru utilizări ulterioare. în studiul de față s-a dorit extragerea supra- fețelor (numărului de pixeli) dintr-o fotografie dată care au fost ocupate de lemn, precum și de- terminarea ca diferență din suprafața totală (nu- mărul total de pixeli dintr-o fotografie analizată) a suprafețelor reprezentând goluri. Aceste operații de extragere se realizează pe baza unor proceduri (workflow) specifice ce con- stau din crearea unui proiect, încărcarea fotogra- fiilor de analizat, stabilirea unor etichete de clasi- ficare (clasificatori), realizarea instructajului prin digitizare, actualizarea interactivă cu previzuali- zare și segmentarea propriu-zisă (Figura 3). După prelucrarea fotografiilor cu ajutorul pro- gramului Ilastik, acestea au fost încărcate în pro- gramul ImageJ care posedă capabilități și funcțio- nalități de conversie în format binar (produse ca- racterizate de două tonalități: alb și negru). Con- versia (Figura 3) se realizează prin utilizarea unor comenzi specifice (Image-Type-RGB-Stack'). Fig. 1: Principiul și modalitatea de utilizare a metodei suprafețelor in programul QGis. Stânga - imagine digitizată, dreapta - poligoane obținute Fig. 2: Principiul și modalitatea de utilizare a metodei diagonalelor în programul QGis. Stânga - diagonale digitizate, dreapta - capetele pieselor digitizate Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 35 Fig. 3: Rezultate ale clasificării și segmentării cu programul ilastik (stânga) respectiv ale conversiei în format binar cu programul ImageJ (dreapta) Extragerea informației necesare se poate reali- za prin utilizarea întreagii suprafețe disponibile a fotografiei sau numai a unor porțiuni din aceasta prin utilizarea unor funcționalități de delimitare disponibile în ImageJ. Extragerea proporțiilor de participare a celor două tonalități s-a realizat prin utilizarea succesiunii de comenzi Image-Adjust- Threshold ce generează o interfață de dialog ce conține rezultatul pentru una dintre tonalități, proporția celei de a doua rezultând ca diferență până la 100%. Proporția tonalității caracteristice spațiului ocupat de lemn în fotografie raportată la 100 reprezintă chiar factorul de cubaj (FCMSEG). 2.5. Proceduri de comparare și testare a dife- rențelor Prin aplicarea celor trei metode de determinare a factorilor de cubaj au rezultat trei seturi de date specifice fiecărei fotografii analizate. Factorul de cubaj obținut prin utilizarea me- todei clasificării și segmentării supervizate a imaginilor (FCMSEG) a fost comparat cu factorii de cubaj proveniți prin aplicarea primelor două metode pentru a se pune în evidență eventualele diferențe. Datele comparative s-au întocmit sub formă ta- belară prin efectuarea diferențelor dintre metoda de referință și metoda clasificării și segmentării supervizate, respectiv dintre metoda diagonalelor și metoda clasificării și segmentării supervizate. în acest scop s-au utilizat proceduri de com- parație simple, capabile să pună în evidență dife- rențele dintre rezultatele metodelor. Acestea au constat din efectuarea unor diferențe simple în- tre rezultatele metodelor, precum și din analiza comparativă a unor exemple de fotografii care au generat rezultate bune, respectiv mai puțin bune. 3. Rezultate si discuții > > 3.1. Factorii de cubaj rezultați prin cele trei me- tode de calcul în cazul aplicării metodei suprafețelor, valoa- rea medie a factorului de cubaj rezultată la nivelul celor 10 fotografii analizate a fost de 0,61405, va- riind între 0,5706 și 0,6854. Datele de detaliu utili- zate în calcularea valorilor sunt redate sintetic în Tabelul 1. Factorul de cubaj ce a rezultat prin apli- carea metodei diagonalelor a variat între 0,4582 și 0,7772, înregistrând o valoare medie de 0,63643. Date sintetice privind rezultatele aplicării aces- tei metode se prezintă în Tabelul 2. Numărul de piese peste care s-au suprapus diagonalele a va- riat între 14 și 25 parametru corelat cu lungimile cumulate ale suprapunerilor care au variat între 1,29 și 2,18 m. în medie, aceste lungimi au avut o valoare de circa 1,8 m, valoare ce a corespuns cu un număr mediu de piese suprapuse cu diagona- lele de 20. Rezultatele cu privire la factorul de cubaj cal- culat prin metoda clasificării și segmentării su- pervizate a imaginilor se prezintă în Tabelul 3. Prin aplicarea acestei metode a rezultat un fac- tor de cubaj mediu de 0,6202. Din analiza preli- minară a celor trei valori medii se constată fap- tul că valoarea cea mai mare a factorului de cubaj a rezultat din aplicarea metodei diagonalelor, fi- ind urmată de cea rezultată din aplicarea metodei suprafețelor. Cea mai mică valoare medie a rezul- tat din aplicarea metodei clasificării și segmentă- rii supervizate a imaginilor. Totuși, diferența între metoda suprafețelor (considerată metodă de referință în studiul de față) și metoda clasificării și segmentării supervi- zate a imaginilor a fost destul de mică (circa 6%). 36 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 De fapt, în studiul de față, nu s-a urmărit instru- irea foarte detaliată a algoritmilor, ci s-a urmărit, mai degrabă, și punerea în evidență a probleme- lor ce pot să apară în cazul utilizării metodei de clasificare-segmentare a imaginilor. Prin urmare, în cazul unor stive la care foto- grafierea se execută perpendicular pe fața vizibi- lă, iar piesele de lemn nu prezintă defecte și nici nu sunt murdare pe fața supusă fotografierii, re- zultatele ce se pot obține prin aplicarea acestei metode sunt destul de precise pentru utilizarea în practică. Chiar dacă piesele sunt murdare pe fața expusă fotografierii, se pot obține rezultate bune prin instruirea suplimentară a algoritmului astfel încât acesta să poată recunoaște aceste zone drept zone acoperite de lemn, aspect care nu a fost tra- tat în detaliu în studiul de față. După regula de perpendicularitate a fotografiei, realizarea unor contraste bune între suprafețele acoperite de lemn și cele reprezentând goluri, prezintă o mare importanță. Acestea sunt în mă- sură să conducă la un grad de recunoaștere a lem- nului din stivă mult mai ridicat. Asigurarea perpendicularității fotografierii pe stivă este importantă mai ales în cazul lemnu- lui despicat, unde cromatica fețelor pieselor din stivă corespunde cromaticii lemnului în planul despicării, prin urmare pot să apară erori de re- cunoaștere. în cazul lemnului rotund, situația poate fi mult îmbunătățită datorită faptului că există diferențe de cromă între fețe și ritidom. Pe de altă parte, chiar și în secțiune transversală, există diferențe de culoare între lemn și ritidom, aspect care, dacă nu se tratează adecvat prin in- struirea algoritmului de clasificare, poate să con- ducă la subevaluări. Acesta este și cazul studiu- lui de față care, a luat în considerare la clasificare doar fața reprezentată de lemn, nu și de ritidom. Probabil, în cele mai multe cazuri, diferențele din- tre cele două metode, cu subevaluarea sistematică a factorului de cubaj în cazul metodei clasificării și segmentării supervizate, sunt datorate tocmai acestui aspect. Alte erori pot să provină din acuratețea limita- tă a generării contururilor pieselor în cazul apli- cării metodei suprafețelor, deși s-a încercat o de- limitare de precizie ridicată, cu digitizare la nivel de pixel. Tabelul 1. Calculul factorului de cubaj prin metoda suprafețelor Nr. Fotografia Suprafața Suprafața figurii Suprafața ocupată Factorul Numărul de Crt. numărul ocupată de analizate de goluri de cubaj piese de lemn lemn (m2) (m2) (m2) identificate 1 1 0,6570 1 0,3430 0,6570 61 2 2 0,6591 1 0,3409 0,6591 63 3 3 0,6554 1 0,3446 0,6554 70 4 4 0,5706 1 0,4294 0,5706 74 5 5 0,6854 1 0,3146 0,6854 53 6 6 0,6418 1 0,3582 0,6418 65 7 7 0,6414 1 0,3586 0,6414 44 8 8 0,6193 1 0,3807 0,6193 49 9 9 0,6406 1 0,3594 0,6406 50 10 10 0,6399 1 0,3601 0,6399 46 Media - 0,64105 1 0,35895 0,64105 58 Tabelul 2. Calculul factorului de cubaj prin metoda diagonalelor Nr. Fotografia Lungimea Lungimea cumulată a i Factorul Numărul de Crt. numărul diagonalelor porțiunilor din diagonale de cubaj piese suprapuse (m) (m) cu diagonalele 1 1 2,83 1,8148 0,6416 22 2 2 2,83 1,7712 0,6262 18 3 3 2,83 2,1983 0,7772 25 4 4 2,83 1,2960 0,4582 17 5 5 2,83 1,8339 0,6483 23 6 6 2,83 1,8335 0,6482 25 7 7 2,83 1,9004 0,6718 14 8 8 2,83 1,9451 0,6876 18 9 9 2,83 1,7415 0,6157 19 10 10 2,83 1,6674 0,5895 19 Media - 2,83 1,80021 0,63643 20 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 37 Tabelul 3. Calculul factorului de cubaj prin metoda clasificării pixelilor și segmentării imaginilor Nr. Crt. Fotografia numărul Factorul de cubaj 1 1 0,6619 2 2 0,6434 3 3 0,6433 4 4 0,5369 5 5 0,5923 6 6 0,6420 7 7 0,5965 8 8 0,5574 9 9 0,5354 10 10 0,6109 Media 10 0,6020 Tabelul 4. Comparația rezultatelor metodelor la nivel de fotografie Numărul fotografiei FC MSUP FC MDIAG FC MSEG FC - FC MSUP MDIAG 1 0,6570 0,6416 0,6619 0,0049 2 0,6591 0,6262 0,6434 0,0157 3 0,6554 0,7772 0,6433 0,0121 4 0,5706 0,4582 0,5369 0,0337 5 0,6854 0,6484 0,5923 0,0931 6 0,6418 0,6482 0,6420 0,0002 7 0,6414 0,6719 0,5965 0,0449 8 0,6193 0,6877 0,5574 0,0619 9 0,6406 0,6157 0,5354 0,1052 10 0,6399 0,5895 0,6109 0,0290 b.) Fig. 4: Comparație vizuală între rezultatele cele mai bune (a) și cele mai rele (b) privind aplicarea metodei suprafețelor (stânga) și a metodei clasificării și segmentării supervizate a imaginii (dreapta) 38 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 Implicațiile studiului pentru activitatea practi- că și pentru știință sunt cele legate, în special, de gradul de utilizare a resurselor și efortului în cap- tarea și prelucrarea datelor. Astfel, în cazul utili- zării unui calculator sau dispozitiv de calcul cu caracteristici medii în ceea ce privește puterea de calcul, operațiile de clasificare și segmentare su- pervizată durează sub 5 minute pentru o singură fotografie (conform testelor efectuate în studiul de față). Adițional, dacă nu există diferență mari de cromatică între seturi de fotografii, în ceea ce privește caracterele urmărite în operațiile de se- parare, atunci un același algoritm poate fi salvat și utilizat asupra tuturor fotografiilor din set, cu efort minim. Pentru comparare, efortul de digiti- zare a unor stive conținând între 15 și 95 piese de lemn, prin diverse strategii de digitizare poate să dureze între 10 și 50 de minute pentru o fotografie dată (Câmpu et al., 2015). Pe de altă parte, stivele de lemn pot să îmbrace uneori varii forme și dimensiuni. De exemplu, în cazul utilizării unor sisteme tehnice de exploatare a lemnului compuse din mașini multifuncționale de recoltare și tractoare forwarder - sistem tehnic specializat pentru recoltarea și colectarea lemnu- lui scurt (Oprea, 2008) - stivele ce rezultă în plat- formele primare pot să capete înălțimi considera- bile deoarece tractoarele forwarder sunt capabile să manipuleze piesele de lemn la astfel de înălțimi (Apăfăian et al., 2017). Situații similare pot fi în- tâlnite în cazul utilizării instalațiilor cu pilon echipate cu dispozitive de procesare-manipulare, caz în care stivele rezultate pot fi destul de înal- te, în special ca efect a doi factori: imposibilitatea mutării instalației până la epuizarea operațiilor de colectare a masei lemnoase pe un culoar dat, respectiv existența unor spații limitate de depozi- tare în condițiile montării grupurilor de acționare pe drumuri de versant (Borz et al., 2014). în astfel de condiții, utilizarea metodei prezentate în stu- diul de față poate să conducă la rezultate bune, cu un consum de resurse redus, deoarece printr-o fotografiere adecvată se poate cuprinde întreaga înălțime a stivei. De asemenea, există multe alte direcții de preo- cupare științifică și practică în care metode de ti- pul celei prezentate pot fi utilizate cu succes: iden- tificarea și delimitarea ca suprafață a unor defecte ale lemnului care ar elimina eforturile de calcul tradiționale, colectarea de informație cu privire la vătămările arborilor ca efect al operațiilor de ex- ploatare a lemnului, cuantificarea numărului de entități dintr-un grup dat de elemente etc. în vederea testării mai aprofundate a metodei și a validării rezultatelor sunt necesare studii de amploare care să ia în considerare variația facto- rilor de interes pentru sectorul forestier, în speci- al a celor care prezintă importanță în măsurarea lemnului. 4. Concluzii Din studiul de față se pot extrage mai multe concluzii după cum urmează: 1 .) Metoda testată are capabilitatea de a redu- ce substanțial resursele necesare conducerii de studii în vederea determinării factorilor de cubaj. Astfel de resurse se referă în special la consumul de timp care poate fi redus semnificativ chiar și în cazul analizei unei singure fotografii; în cazul în care cromatica și caracteristicile stivelor de lemn nu diferă substanțial, un același algoritm poate fi extins în analiza mai multor imagini; 2 .) Pentru obținerea unor rezultate de acuratețe ridicată trebuie controlați cu strictețe anumiți factori precum: calitatea și rezoluția fotografiilor, asigurarea unei direcții de fotografiere cât mai apropiată de cea perpendiculară, asigurarea exis- tenței unor contraste evidente între capetele pie- selor și golurile din stive, respectiv asigurarea unei clasificări de calitate a detaliilor de interes; 3 .) Nu în ultimul rând, metoda descrisă poate fi utilizată și în alte domenii de preocupare prac- tică sau științifică de natură forestieră. Utilitatea ei în alte domenii ar trebui evaluată prin studii de viitor. Mulțumiri Autorii prezentului studiu doresc să mulțu- mească colegilor din producție pentru ajutorul oferit în colectarea datelor de teren. Prezentul studiu nu ar fi fost posibil fără suportul logis- tic al Departamentului de Exploatări Forestiere, Amenajarea Pădurilor și Măsurători Terestre, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania din Brașov. Parte din datele utilizate și/sau prezentate în acest studiu au fost utilizate pentru elaborarea proiectului de diplomă intitulat „Testarea unor posibilități mo- derne de calcul și determinare a unor factori speci- fici stivelor de lemn", elaborat și susținut în vede- rea obținerii titlului de inginer de către dl. Mirel Sihleanu. Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 39 Bibliografie Apăfăian A. I., Proto, A. R., Borz, S. A., 2017: Performance of a mid-sized harvester-forwarder system in integrated harvesting of sawmill, pulp- wood and firewood. Annals of Forest Research 60(2): 227-241. Borz, S. A., Bîrda, M., Ignea, H., Popa, B., Câmpu, V. R., lordache, E., Derczeni, R. A., 2014: Efficiency of a Woody 60 processor attached to a Mounty 4100 tower yarder when processing coniferous timber from thinning operations. Annals of Forest Research 57(2): 333-345. Câmpu, V. R., 2014: Măsurarea lemnului stivu- it. Edtiura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 223 p. Câmpu, V. R., Dumitrache, R., Borz S. A., 2015: The impact of log length on the conversion factor of staked wood to solid content. Wood Research 60(3): 503-518. Dvorak, J., Natov, P., Chytry, M., 2017: Comparison of dijferent scaling methods of harvester-processed timber. Bulletin of the Transilvania University of Brașov, Series II, 10(59), No. 1: 19-26. Hohmann, F., Ligocky, A., Frerichs, L., 2017: Harvester measuring system for trunk volume determination: comparison with the real trunk volume and applicability in the forest industry. Bulletin of the Transilvania University of Brașov, Series II, 10(59), No. 1: 27-34. Leahu, I., 1993: Dendrometrie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 374 p. Giurgiu, V., 1974. Dendrometrie și auxologie forestieră. Editura Ceres, București, 692 p. Oprea, L, 2008: Tehnologia exploatării lemnu- lui. Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 237 p. Ing. Mirel SIHLEANU Departamentul de Exploatări Forestiere, Amenajarea Pădurilor și Măsurători Terestre, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania din Brașov, Șirul Beethoven, Nr. 1, 500123, Brașov Prof. dr. ing. Stelian Alexandru BORZ Departamentul de Exploatări Forestiere, Amenajarea Pădurilor și Măsurători Terestre, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania din Brașov, Șirul Beethoven, Nr. 1, 500123, Brașov stelian.borz@unitbv.ro Testarea unei metode digitale semiautomate de determinare a factorilor de cubaj a lemnului stivuit: posibilități și limitări în utilizarea practică la scară largă Rezumat. Lemnul reprezintă una dintre cele mai valoroase produse pe care le pot oferi ecosistemele forestiere societății. Pentru recuperarea valorii reale a lemnului în diferitele tranzacții ce se efectuează sunt necesare sisteme de măsurare care să fie ieftine și să producă rezultate de acuratețe. Metodele tradiționale pot furniza rezultate caracterizate de o acuratețe bună, dar implică, din păcate, resurse mari de timp în efectuarea măsurătorilor. Mai multe studii au arătat faptul că diferențele ce pot să apară la cubarea lemnului prin metode tradiționale sunt destul de mari comparativ cu metode precise, considerate de referință. în cazul lemnului stivuit, conversia în volum real se realizează prin aplicarea factorilor de cubaj. Tradițional, aceștia rezultă prin utilizarea unor metode simple menite să ofere acoperirea statistică a măsurătorilor, dar, aplicabilitatea acestora în practică este destul de greoaie, mai ales în cazul în care sunt necesare măsurători de amploare. Studiul de față testează utilitatea și limitele unei metode digitale semiautomate de determinare a factorilor de cubaj - metoda clasificării și segmentării supervizate a imaginilor - pentru lemnul de stivuit de steri. Prin aplicarea acestei metode rezultatele ce se pot obține în termeni de acuratețe a determinării factorilor de cubaj sunt promițătoare, deoarece în studiul de față s-au obținut diferențe de circa 6% între factorii de cubaj obținuți prin această metodă și o metodă de referință, cu subestimarea metodei testate față de metoda de referință, probabil 40 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 datorită unui instructaj mai puțin detaliat al algoritmului de recunoaștere, clasificare și segmentare automată. Cu toate acestea, marele avantaj al metodei propuse constă din faptul că rezolvă problemele de determinare a factorilor de cubaj foarte rapid, poate fi utilizată pentru un set mare de date și poate fi extinsă pentru alte tipuri de aplicații specifice sectorului forestier. Cuvinte cheie: factori de cubaj, metode, imagine, digital, clasificare și segmentare supervizată Evaluation of a semi-automatic digital method in the determination of conversion factors for stacked wood: possibilities and limitations for use in large scale applications Abstract. Wood is one of the most valuable products that forest ecosystems may provide to the human society. To fully recover its value, in various transactions are required low-cost yet accurate measurement and scaling systems. Tradițional measurement methods can provide accurate results, but their use involves substanțial resources. Furthermore, there are several studies that have sown significant differences between the results of tradițional wood measurement methods compared to the results provided by very accurate methods. In case of stacked wood, conversion to solid volume is realized by the use of conversion factors. Traditionally, the conversion factors are calculated by using simple methods which are designed to give the statistical confidence of the measurements. Yet, their applicability in large practicai applications is often very difficult to implement. This study tests the utility and the limits of a digital semiautomatic method in the estimation of conversion factors - supervised image classification and segmentation method - in the case of stacked wood. Tire results in terms of accuracy, that can be obtained by the application of this method, are promising. That’s because in this study the difference between the results generated by the tested method and those generated by a reference method were of about 6%, probably due to a less detailed training of the classification and segmentation algorithm. Nevertheless, the greatest advantage of the tested method rests in the possibility to use it on large datasets as well as in the possibility to use it in other types of applications as being specific to forestry. Keywords: conversion factors, methods, image, digital, supervised classification and segmentation Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 41 Work performance in manual manufacturing of willow bundles for bioengineering applications Nicolae TALAGAI Marius CHEȚA 1. Introduction In general, Romania is characterized as a country having a promising potențial in what regards the use of biomass for bioenergy. This comes as a result of biomass resource availability as well as a result of the existing facilities able to convert the raw material into energy (Borz et al., 2013). Part of the raw material is supposed to come from the tradițional forestry, a fact that is possible to some extent. Nevertheless, there are serious bottlenecks in what regards the use of forest resources for bioenergy production (Rauch et al., 2015). Some of them are related to the accessibility of the resource as well as to the existing transportation infrastructure. Meanwhile, one viable alternative is to procure biomass for energy from short rotation cultures. In Romania, such cultures were established relatively recently by using various willow cultivars. Even nowadays, willow short rotation cultures (WSRCs) are established and managed in order to produce the biomass needed to supply the energy production facilities. Nevertheless, willow cultures are also known to fulfill other functions by providing the raw material for several engineering applications. The use of willow in several applications, and especially in providing the raw material for energy production, is possible due to the fact that willows exhibit fast growth rates in north-temperate climates (Dickmann, 2006); the characteristic of rapid growth led to the recognition of willow to be among the highest biomass producers in Europe (Weih, 2004). Once with the development of the concept of ecological engineering and design, as well as with the technology progress, researchers have tried to find and assign new bioengineering applications to different species of forestry interest, including the species of genus Salix. The latter are characterized by a high flexibility in terms of intended use, as there were identified several classes of applications in which the characteristics of willow species may be effectively employed (Kuzovkina and Volk, 2009). One of the characteristics of WSRCs it is that they can be grown in polluted areas, where tradițional food crops should not be grown (Stolarski et al., 2008). They can be also used for other applications such as carbon accumulation and sequestration (Rytter, 2012), phytoremediation of soils by extraction of heavy metals such as Cadmium and Zinc (Hammer et al., 2003) or moderate absorption of Copper and Lead (Jensen et al., 2009). Microclimate regulation in agricultural engineering, as well as the protective structures along the communication infrastructure (Labrecque and Teodorescu, 2005) are among the known applications of WSRCs. Among the bioengineering applications of willow are the use of live fascines to construct and stabilize riverbanks (Cavaille et al., 2013), their placement across streambeds (Richet et al., 2017), as well as slope stabilization and enhancement of damaged riparian ecosystems (Li et al., 2006) by using such biological material. In the river bank construction, some techniques are based on using cuttings, live fascines and brush mattresses to prevent soil erosion and to rehabilitate streambanks; this often enhances the aesthetic value of slopes and contributes to the ecosystem restoration (Liu et al., 2014). In Romania, short-rotation willow is cultivated mostly by small-scale farmers, on small and dispersed areas (Talagai et al., 2017), especially in the central part of the country (Scriba et al., 2014). While the crops are usually established for energy production, there are some cases in which some of the harvested biomass is used also for bioengineering applications (Talagai and Borz, 2016). Such applications consist of using willow material (bundles) to consolidate river banks and dams. Therefore, special equipment is additionally needed to process the felled willow shoots in order to produce bundles required by such applications. An example which shows the interest in mechanizing the operations specific to WSRCs comes from the manufacturing of willow 42 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 planting material as a prototype that can be used for preparation, including bundling, of planting material (Nanu et al., 2017). Nevertheless, the practicai experience shows that at least the Romanian small-scale owners of WSRCs are often lacking fnlly mechanized equipment and they are using tools and manual labor to a greater extent, as a more affordable option to manage their crops. Such options include low-investment equipment to plant, cut-back and harvest the crops (Talagai and Borz, 2016; Talagai et al., 2017) as well as the use of manual means to produce willow bundles for bioengineering applications. Similar to forestry (see for instance Corella Justavino et al., 2015), the extensive use of manual labor often results in low productivity while the operations themselves are physically demanding for the workers. Performance of socio-technical systems may be evaluated using various approaches and indicators. In case of forestry and biomass cultures, the productive performance is often evaluated by implementing time studies (Acuna et al., 2012). Such studies aim to quantify the inputs, process variables and outputs to find meaningful relationships between them in the so-called modeling studies or to compare various technological alternatives with the aim to identify the best option from a given set. Productivity is often evaluated based on time inputs and production outputs (Acuna et al., 2012; Borz, 2014; Oprea, 2008; Oprea and Borz, 2007). Production outputs can be also in several ways, including the units of production (Acuna et al., 2012; Oprea, 2008). In our knowledge, manual bundling of willow stems for bioengineering applications has not been taken into study so far from the work performance point of view. Nevertheless, such operations represent a typical step of the supply chain when aiming to procure willow bundles (fascines) for various kinds of bioengineering applications. Therefore, it is important to evaluate the time consumption and productivity in such operations to be able to evaluate the costs incurred by all the supply chain. The aim of this study was to evaluate the productive performance and cost of manual bundling operations carried out in WSRCs. Tire objectives of the study were to: (i) evaluate the time consumption and productivity of manual bundling operations and (ii) to estimate the costs of manual labor in such operations. 2. Materials and methods 2.1. Study location The study was carried out in the spring of 2017 in a WSRC, located in the central part of Remania (Figure 1). The study area was located into a WSRC that was established in 2012, using a plantation scheme of 0.75 m between rows and 1.50 m between twin rows on a flat land, at about 600 m above the sea level (46°4’21.54”N, 26°10’59.64”E) near the Poian village (Covasna County). Fig- 1: Study area. Legend: red dot - study location, red line - horder of the WRSC taken into study Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 43 To promote branching, cutback operations were carried out in 2013. Such operations are typical for the Romanian willow growers. At the time of field study, the WSRC was in its second 2-year rotation harvest with the roots being 5 years old. Fig. 2: Snapshots of the manufacturing of willow bundles. Legend: A - manufacture of willow bundles, B - felling of willow shots, C - the general layout of willow bundles manufacturing, D - loading the bundles into trucks. The material used to manufacture willow bundles consisted of willow stems that were previously felled motor-manually (Figure 2) using the operațional procedures described in Talagai et al. (2017). The stems used to manufacture the fascines had a mean length of 380 cm and a mean diameter at the cut level of 2.8 cm. 2.2. Work organization and equipment description Several teams of workers were employed on a daily basis to manufacture the willow bundles. As a characteristic of the work organization, each team was composed of five workers of which 4 predominantly worked to load the stems on sawbucks and to bind them. Both men and women worked in such operations. The fifth worker was used to collect and carry the willow stems on distances less than 25 m to supply with material the workers operating near the sawbucks. To manufacture the willow bundles, each team used two sawbucks that were placed side by side. Such a setup ensured a length (including the space between the sawbucks) of about 5 meters (Figure 2). To bind the willow stems together, the workers picked up the stems, put them on the sawbucks, then they used galvanized wire to make the tides. The use of galvanized wire was a condition for such operations as the produced bundles had to be used in wet environments. This wire was used to strongly bind together the willow stems. Following the binding step, the bundles resulted at mid-diameters of 15-20 cm and a weight of 25- 30 kg. From our observations, several work elements were carried out in the field by each team, as follows: - collection, transport and delivery of stems near the sawbucks - a work element carried out by a single worker on distances less than 25 m; - collection and placement of willow stems on the sawbucks - a work element carried out by two workers on distances less than 5 m; 44 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 - fitting together the stems and binding the bundles using galvanized wire - a work element carried out by the remaining 2 workers; following the manufacturing of a bundle, usually, the same workers removed the bundle and stored it the front of the sawbuck. After finishing the activities in a given area, and placing the bundles into small stacks, the workers were used to replace the sawbucks into a new area containing felled stems. Also, the stacks of willow bundles were loaded into trucks using front loaders and then transported to the beneficiary (Figure 2). However, these activities were considered outside this study and they have not been evaluated in the field. 2.3. Data collection, data processing and statistical analysis To collect the data needed in this study we used a small camera that was mounted on a tripod and placed into a convenient location to be able to record the real sequence of operations for all the teams used to manufacture the bundles. The camera used to collect the video data was a Samsung HMX F90, 720p HD video 5MP Still Images having a 52x Optical Zoom functionality. In general, time studies can be carried out using various devices able to collect time data (Acuna et al., 2012; Mușat et al., 2016). Nevertheless, there are some instances in which the use of tradițional stopwatches is not suitable. For instance, in those cases in which some work elements are occurring at very short time intervals or they are characterized by a very short duration such an approach is less suitable because of the limited ability of a researcher to collect accurate data. Instead, video recording may produce reliable data and has the advantage of the possibility to replay the files whenever needed (Borz et al., 2014). However, one disadvantage of using video recording devices to collect the data for a time studies are those related to a very intensive work into the office to separate the time elements for a specific setup. In particular, such approaches are time consuming (Borz and Adam, 2015), even when using software purposely designed for time studying (Mușat et al.. 2016). To extract working time, in the field, all the teams were filmed. At the end of the day the video files recorded by the camera were downloaded in the computer and stored with specific names creating this way an inițial database for further processing. This data processing approach was required as the camera was able to record and store video files covering 20 minutes each. However, its functionalities enable the automatic saving and starting of a new recording session, functionalities that have been used to continuously collect the data as there were no time lags between the video files. In this study, we used video recording procedures mainly due to its advantage of surveying all the teams that carried out the willow bundling tasks. This approach allowed us to reply the video files for each of the surveyed team and to extract meaningful data in terms of time consumption. While a precise separation of each task carried out by each worker was possible, in this work we approached the time study from the perspective of produced bundles. Therefore, no separations on work elements were done but the entire time needed to manufacture a willow bundle by a work team was separated from delays using the field-collected video files. For this study, we used the data extracted for a single work team that was used to manufacture a number of 47 willow bundles. Field recorded data was used into the office to extract the time consumption by playing the files, writing down the time of work starting and the time of work accomplishment for each for each bundle. The time needed to manufacture a willow bundle was computed as the difference between the two, as being specific to the continuous time studying procedures (Acuna et al., 2012). From this time, we have removed all the time that was evaluated to be delays. Therefore, the time used to compute the performance indicators was the delay-free time. A work cycle consisted of the work elements described above; however, the approach used in this study considered only the total delay-free time and the starting and ending points of a work cycle were set accordingly. Starting and ending points were translated as time references into a MS Excel file. This file was used to compute the cycle time for manufacturing each willow bundle by automatically calculating the differences between the two references, after excluding the delays. Statistical analysis consisted of calculating the basic descriptive indicators such as the minimum and maximum value, mean value and standard deviation. The evaluated performance indicators were the following: - Net production rate (NPR, bundles/hour), that Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 45 was calculated as the ratio between the number of manufactured bundles (N) and the time inputs (T, hours) excluding the delays (D, hours); - Gross production rate (GPR, bundles/hour), that was calculated as the ratio between the number of manufactured bundles (N) and the time inputs (T, hours) including the delays (D, hours); - Net efficiency rate (NER, hours/bundle), that was calculated as the ratio between the time inputs (T, hours) excluding delays (D, hours) and the number of manufactured bundles (N); - Gross efficiency rate (GER, hours/bundle), that was calculated as the ratio between the time inputs (T, hours) including delays (D, hours) and the number of manufactured bundles (N). Manufacturing costs (MC) were calculated based on the amount paid by the employer per hour and the performance indicators derived as mentioned above. To this end, we have used two scenarios: cost calculation using the net production rate (MC-NPR) and cost calculation using gross production rate (MC-GPR). 3. Results and discussion 3.1. Descriptive statistics of the study Table 1 shows the descriptive statistics as being specific to the willow bundles manufacturing time study. As shown, the delay-free time consumption represented more than 90% of the total study time. Table 1. Descriptive statistics of the time study Parameter Descriptive statistics Min. Max. Mean ± St. dev. Sum % N - - - 47 - T(s) 88 249 158.83+29.83 7465 91.2 D(s) - - - 716 8.8 TD (s) - - - 8181 100 Manufacture of one willow bundle took, in average, about 2 minutes and 39 seconds. However, it varied between 1 minute and 28 seconds and 4 minutes and 9 seconds. This variability was the effect of working conditions and especially of that characterizing the manual labor. Unfortunately, no similar studies were found in the existing literature to be able to compare their results with that of this study. Delays represented only about 9% of the study time. They were caused by short rests and other minor reasons. 3.2. Performance indicators The main performance indicators are given in Table 2. They were calculated for a team consisting of 5 workers. Table 2. Performance indicators of manufacturing willow bundles Performance Parameters used in calculation indicator Value Time # of bundles NPR 22.66 bundles / hour T = 2.07 hours N = 47 GPR 20.68 bundles / hour TD = 2.27 hours N = 47 NER 0.04 hours / bundle T = 2.07 hours N = 47 GER 0.05 hours / bundle TD = 2.27 hours N = 47 Differences between the net and gross production rates were of about 2 willow bundles per hour. A team consisting of 5 workers produced almost 23 willow bundles per hour in the case in which the delays were excludcd from the study time. 3.3. Manufacturing costs Cost calculation for willow bundles manufacturing considered the amount paid by the employer on a daily basis. This amount was transformed into wages per working hour and it was estimated to about 1.88 € per worker and per hour. As shown in Table 3, the hourly wage per team was calculated as 9.4 €. That means a manufacturing cost (MC) of about 0.4 € per bundle as shown in the same table. Table 3. Manufacturing costs of willow bundles Cost Parameters used in calculation scenario Value Hourly wage Productivity MC - NPR MC = 0.42 HW = 9.4 NPR = 22.60 MC-GPR MC = 0.45 HW = 9.4 GPR = 20.68 Delays had a minor effect in the manufacturing cost (MC = 0.45 € per willow bundle). Supposing a whole working day, the production output would be of about 180 units (bundles), meaning a manufacturing cost of about 74 € per day. However, these costs exclude the production losses caused by the transportation in the field and back of sawbucks, relocation of sawbucks in the field and the costs associated with loading, transportation and unloading of willow bundles. Nevertheless, the manufacturing costs can provide a picture on the economic efficiency of a used system. 46 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 Further studies should clarify the issues presented above by detailed cost analysis and comprehensive time studies able to evaluate the performance of the entire system. On the other hand, manufacturing of willow bundles can be physically demanding. From this point of view, ergonomie studies should be implemented to clarify to what extent the human physical ability can cope with extended work in such operations. Acknowledgments The authors would like to thank to Mr. Arpad Domokos for making this study possible. The authors would like to thank the Doctoral School of the Transilvania University of Brașov for the support needed in the implementation of the study and to the Department of Forest Engineering, Forest Management Planning and Terrestrial Measurements, Faculty of Silviculture and Forest Engineering for the logistics and support used in this study. References Acuna M., Bigot M., Guerra S., Hartsough B., Kanzian C., Kărhă K., Lindroos O., Magagnotti N., Roux S., Spinelli R., Talbot B., Tolosana E., Zormaier F., 2012: Good practice guidelines for biomass production studies. CNR IVALSA Sesto Fiorentino, 51 p. Bauters, K., Cottyn, J., Claeys, D., Slembrouck, M., Veelaert, P., and van Landeghem, H., 2018: Automated work cycle classification and performance measurement for manual work stations, Robotics and Computer-Integrated Manufacturing, 51: 139-157. Borz, S. A., 2014: Evaluarea eficienței echipa- mentelor și sistemelor tehnice forestiere. Editura Lux Libris, Brașov, 252 p. Borz, S. A., Adam M., 2015: Analiza fișierelor video în studii de timp prin utilizarea de software gratuit sau cu cost redus: factori care influențează cantitativ consumul de timp la procesare șipredicția acestuia., Revista Pădurilor, 3-4, 130: 60-71. Borz, S. A., Bîrda, M., Ignea, Gh., Popa, B., Câmpu, V. R., lordache, E., Derczeni, R. Al., 2014: Efficiency of a Woody 60 processor attached to a Mounty 4100 tower yarder when processing coniferous timberfrom thinning operations. Annals of Forest Research, 57(2): 333-345. Borz, S. A., Derczeni, R., Popa, B., Niță, M. D., 2013: Regional profile of the biomass sector in Romania. Available at: www.foropa.eu, accessed: 15th of December, 2017. Cavaille, P., Dommanget, F„ Daumergue, N., Loucougaray, G., Spiegelberger, T., Tabacchi, E., Evette, A., 2013: Biodiversity assessment following a naturality gradient of riverbank protection structures in French prealps rivers. Ecological Engineering 53: 23-30. Corella Justa vino, F., Jimenez Ramirez, R., Meza Perez, N., Borz S. A., 2015: The use of OWAS in forest operations postural assessment: advantages and limitations. Bulletin of the Transilvania University of Brașov. Series II, 8(57), voi. 2: 7-16. Dickmann, D. I., 2006: Silviculture and biology of short-rotation woody crops in temperate regions: Then and now, Biomass and Bioenergy 30 (8-9): 696-705. Hammer, D., Kayser, A., and Keller, C., 2003: Phytoextraction of Cd and Zn with Salix viminalis in field trials. Soil Use and Management, 19(3): 187-192. Jensen, J. K., Holm, P. E., Nejrup, J., Larsen, M. B„ Borggaard, O. K., 2009: The potențial of willow for remediation ofheavy metal polluted calcareous urban soils. Environmental Pollution 157(3): 931-937. Kuzovkina, Y. A., Volk, T. A., 2009: The characterization ofwillow (Salix L.) varietiesfor use i n ecological engineering applications: Co-ordination of structure, function and autecology. Ecological Engineering 35(8): 1178-1189. Labrecque, B. M., Teodorescu, T. L, 2005: Preliminary evaluation of a living willow (salix spp .) sound barrier along a highway in Quebec, Canada. Journal of Arboriculture 31(2): 95-98. Li, X., Zhang, L., Zhang, Z., 2006: Soil bioengineering and the ecological restoration of riverbanks at the Airport Town, Shanghai, China. Ecological Engineering, 26(3): 304-314. Liu, Y., Rauch, H. P., Zhang, J., Yang, X., Gao, J., 2014: Development and soil reinforcement characteristics of five native species planted as cuttings in local area of Beijing. Ecological Engineering 71: 190-196. Mușat, E. C., Apafaian, A. L, Ignea, G., Ciobanu, V. D., lordache, E., Derczeni R. A., Spârchez, G., Vasilescu, M. M., Borz S. A., 2016: Time expenditure in computer aided time studies implemented for highly mechanized forest equipment. Annals of Forest Research. 59(1): 129-144. Nanu, S., Ionel, R., Dughir, C., Ionel, L, 2017: Automation of a prototype for cutting, sorting and bundling of SRC crops for planting purposes. Revista pădurilor • Anul 132 *2017 • Nr. 3 47 Measurement 95: 201-209. Oprea, L, 2008: Tehnologia exploatării lemnului. Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 237 p. Oprea, L, Borz, S. A., 2007: Organizarea șantie- rului de exploatare a lemnului., Editura Universi- tății Transilvania din Brașov, 133 p. Rauch, P., Wolfsmayr, U. J., Borz, S. A., Triplat, M., Krajnc, N., Kolck, M., Oberwimmer, R., Ketikidis, C., Vasiljevic, A., Stauder, M., Muhlberg, C., Derczeni, R., Oravec, M., Krissakova, L, Handlos, M., 2015: SWOT analysis and strategy development for forest fuel supply chains in South East Europe. Forest Policy and Economics 61: 87-94. Richet, J. B., Ouvry, J. F., Saunier, M., 2017: The role of vegetative barriers such as fascines and dense shrub hedges in catchment management to reduce runojf and erosion effects: Experimental evidence of ejficiency, and conditions of use. Ecological Engineering 103: 455-469. Rytter, R. M., 2012: The potențial of-willow and poplar plantations as carbon sinks in Sweden. Biomass and Bioenergy 36: 86-95. Scriba, C., Borz, S. A., Talagai, N., 2014: Estimatingdry mass and bark proportion in one year shoots yielded byone-year Salix viminalis L. plantations in Central Romania. Revista Pădurilor 129 (3-4): 57-66. Stolarski, M., Szczukowski, S., Tworkowski, J., Klasa, A., 2008: Productivity of seven clones of willow coppice in annual and quadrennial cutting cycles. Biomass and Bioenergy 32(12), 1227-1234. Talagai, N., Borz, S. A., Ignea, G., 2017: Performance ofBrush Cutters in Felling Operations of Willow Short Rotation Coppice. BioResources 12(2) 3560-3569. Weih, M., Ronnberg-Wăstljung, A. C., Glynn, C., 2006: Genetic basis of phenotypic correlations among growth traits in hybrid willow (Salix dasyclados x S. viminalis) grown under two water regimes. New Phytologist 170(3): 467-477. Eng. Nicolae TALAGAI Department of Forest Engineering. Forest Management Planning and Terrestrial Measurements, Faculty of Silviculture and Forest Engineering, Transilvania University of Brașov, Șirul Beethoven, Nr. 1, 500123, Brașov nicu_tin@yahoo.com Eng. Marius CHEȚA Department of Forest Engineering. Forest Management Planning and Terrestrial Measurements, Faculty of Silviculture and Forest Engineering, Transilvania University of Brașov, Șirul Beethoven, Nr. 1, 500123, Brașov chetza.marius@yahoo.com Work performance in manual manufacturing of willow bundles for bioengineering applications Abstract. Willow short rotation cultures are traditionally used for bioenergy production. However, there are several other possible applications, including those of bioengineering such as slope, riverbed and dam stabilization. For some of such applications, willow bundles are required to be manufactured at the felling site. In Romania, such bundles are manufactured manually. This study evaluates the productive performance of manual manufacturing of willow bundles for bioengineering applications based on a time study. The results show that production rate was less affected by delays and there is possible to produce about 23 willow bundles per hour if using a team composed of 5 workers. Manufacture of one willow bundle took, in average, about 2 minutes and 39 seconds. However, it varied between 1 minute and 28 seconds and 4 minutes and 9 seconds. This variability was the effect of working conditions and especially of that characterizing the manual labor. Manufacturing costs were estimated at about 0.4 € per willow bundle based on the daily wages and net production rate. Further studies should address the operațional, ergonomie and cost performance of the entire production system. Keywords: willow, short rotation culture, bundle manufacturing, performance, bioengineering 48 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 Performanța muncii în operații de manufacturare a fascinelor de salcie pentru aplicații de bioinginerie Rezumat. Culturile de salcie conduse în rotație scurtă sunt utilizate în mod tradițional pentru producția de ma- terie primă necesară sectorului energetic. Totuși, există mai multe alte posibile aplicații pentru materia primă provenită din astfel de culturi, incluzându-se aici pe cele de bioinginerie, cum ar fi stabilizarea taluzurilor, a malurilor de ape și a barajelor de pământ. Pentru unele dintre aplicațiile menționate este necesară manufacturarea de fascine de salcie la locul recoltării acesteia. în România, astfel de fascine sunt produse manual. Studiul de față evaluează performanța productivă în operații de manufacturare a fascinelor de salcie cu utilizare în aplicații de bioinginerie printr-un studiu de timp. Rezultatele stu- diului indică faptul că productivitatea a fost mai puțin afectată de întârzieri, precum și faptul că este posibil să se producă manual circa 23 de fascine pe oră dacă se utilizează o echipă compusă din 5 mun- citori. Manufacturarea unei fascine a presupus, în medie, un consum de timp de circa 2 minute și 39 de secunde. Totuși, consumul de timp a variat destul de larg, între 1 minut și 28 de secunde și 4 minute și 9 secunde. Această variabilitate a fost efectul condițiilor de muncă. Costurile de manufacturare au fost estimate la circa 0.4 € pe fascină produsă, pe baza salariilor zilnice și a productivității nete. Studii de viitor ar trebui să adreseze performanța operațională, ergonomică și economică a întregului sistem de producție. Cuvinte cheie: salcie, cultură de rotație scurtă, manufacturarea de fascine, performanță, bioinginerie Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3 49 Profesorul Aurel Rusu la vârsta arborilor seculari Comisia de științe silvice a Academiei Române Foto 1: Profesorul Aurel Rusu Comisia de științe silvice a Academiei Române, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Sil- vicultură, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov și Secția de Silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, toate împreună, au organizat în data de 9 iunie 2017 o magnifică manifestare științifică prilejuită de sărbătorirea profesorului Aurel Rusu, membru titular al ASAS, la împlinirea venerabilei vârste de 100 ani. Cuvântul de deschidere a fost expus de dist- insul profesor universitar loan Vasile Abrudan, rectorul Universității „Transilvania” din Brașov. Au urmat aprecieri laudative din partea parti- cipanților la această memorabilă întrunire. Din discursul academicianului Victor Giur- giu, reținem opinia conform căreia: „însuși învă- țământul superior silvic are nevoie de cunoscuta exigență a distinsului profesor Aurel Rusu. de- oarece nu toate cele 5-6 facultăți de silvicultură și exploatări forestiere se află la nivelul exigențelor necesare. Dar, Facultatea de Silvicultură și Exploa- tări Forestiere din Brașov oferă exemplu de urmat; va dăinui cât Tâmpa va sta pe loc, devenind astfel un simbol național. Suntem convinși că opera pro- fesorului Aurel Rusu va contribui și la elaborarea de strategii performante pentru o mai eficientă ges- tionare durabilă a pădurilor românești, păduri care astăzi se află într-o extrem de grea suferință.” în cuvântul de răspuns, profesorul Aurel Rusu, aflat într-o ținută memorabilă de excepție, a prezentat filmul excepționalelor sale performanțe din domeniul măsurătorilor terestre, mulțumind totodată referenților și tuturor celor prezenți, participanți la acest magnific eveniment. în conformitate cu programul oficializat de or- ganizatori, acad. Victor Giurgiu a prezentat cu- vântul de închidere la acest eveniment memorabil, din care reproducem următoarele: „Am scris astăzi, împreună, o pagină memo- rabilă în istoria instituției organizatoare a aces- tui eveniment. Omagiindu-l pe distinsul om de știință, Aurel RUSU - universitar de o înaltă ținută profesională și morală, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 100 de ani, ne-am exprimat în unanimitate aprecierea și respectul nostru pentru înaltul nivel științific manifestat în neobosita sa activitate de importanță deosebită pen- tru dezvoltarea științelor măsurătorilor terestre.” în aceeași zi, de 9 iunie 2017, după finaliza- rea manifestărilor oficiale, într-un cadru mai fa- milial, a onorat asistența distinsa doamnă Clara- Liliana-Dragoș-Rusu, profesoară de excepție la Universitatea din Cluj-Napoca, acum soția eru- ditului profesor Aurel Rusu. Ne face plăcere să menționăm că domnia sa este nepoata profesoru- lui Gheorghe Dragoș, personalitate de excepție din domeniul științelor economice, originar din Săcele. Fată de cele menționate mai sus s-a constatat propunerea conform căreia sărbătorirea profe- sorului Aurel Rusu la împlinirea a 105 ani de la naștere să fie organizată la Cluj Napoca, cu participanți de la Universitatea „Transilvania” din Brașov, precum și de la Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice, Univer- sitatea din Cluj-Napoca, participanți de la Aso- ciația Forestierilor din România, precum și de la INCD în Silvicultură „Marin Drăcea”. în acest cadru, propunerea a fost acceptată în primul rând de ilustra familie Rusu. Nihil sine Deo ! 50 Revista pădurilor • Anul 132 • 2017 • Nr. 3