Sycamore (Acer pseudoplatanus L.)
silviculture, between „classical” and
„dynamic”*
Valeriu-Norocel Nicolescu
Emanuiela Căpraru
George Ciubotaru
Diana-Cristina Șimon
1.	Introduction
Sycamore {Acer pseudoplatanus L.) is one of the
most valuable broadleaved tree species in Europe,
covering 1.2% of continent’s forest area and pro-
viding 1.7% of annual wood removals (Thies et al.,
2009). In Romania it is found either scattered or
forming small groups of trees from sessile oak-
dominated to Norway spruce-dominated stands of
hilly and mountainous forests, up to 1,500-1,600
m elevation (Negulescu and Săvulescu, 1957; Stă-
nescu, 1979 ; Stănescu et al., 1997 ; Șofletea and
Curtu, 2000, 2007).
Sycamore silviculture should take into account
its main characteristics such as:
—	it is a fast-growing and highly productive
species when grown on suitable sites (Boppe,
1889 ; Drăcea, 1923 ; Negulescu and Săvulescu,
1957 ; Haralamb, 1967 ; Stănescu, 1979 ; Evans,
1984; Boudru, 1989; Waters, 1992; Bastien, 1997;
Stănescu et al., 1997;Joyce et al., 1998; Hein et al.,
2009);
—	it has intermediate light requirements but
can stand some shade in youth (the first 4-7 years
- Boudru, 1989) and becomes „genuine” light de-
manding after pole stage (Boppe, 1889 ; Drăcea,
1923 ; Jacquot, 1931 ; Haralamb, 1967 ; Stănescu,
1979; Evans, 1984; Franc and Ruchaud, 1996; Stă-
nescu et al., 1997; Joyce et al., 1998; Șofletea and
Curtu, 2000, 2007);
—	it has a moderate or even high potențial for
self-pruning when grown in dense stands and on
good sites (Negulescu and Săvulescu, 1957; Joyce
et al., 1998; Hein, 2009);
—	it has a lowpotențial for producing epicormic
branches. When they occur (following a heavy or
too late pruning, a heavy thinning or when the
stand is kept too dense - Hubert and Courraud,
1998), such branches tend to grow vertically, are
very vigorous and can heavily affect wood quality
(Bastien, 1997);
—	the formation of brown heart (heartwood
discolouration) is highly probable on trees with
dbh’s over 45 cm (Kadunc, 2007) or at quite early
ages (over 60 years - Thill, 1980, in Boudru, 1989).
Article based on the paper presented at the Interna-
tional Conference „Forest and Sustainable Development”,
Faculty of Silviculture and Forest Engineering, Brașov,
19 October 2012.
However the risk of its occurrence increases with
the increasing tree age (Becker and Klădtke, 2009).
Sycamore trees that are due to produce high
quality wood assortments (i.e. veneer, solid wood
furniture, etc.) in maximum 60-70 years should
originate from seed, be healthy, with straight
boles, balanced and long crowns (crown length
over 50% of total tree height), and pruned up to 6
(8) m (Allegrini and Depierre (coord.), 2000). Their
growth rings should be as even and wide (min-
imum 4-5 mm/yr) as possible. Such wide growth
rings are an asset as strength qualities of sycamore
wood are not affected by its quick growth and pro-
duction of wide growth rings (*“, 1983 ; Bastien,
1997; Joyce et al., 1998).
To reach these targets, silvicultural models for
sycamore trees were produced in different Euro-
pean countries since a quite long time ago (***,
1983; Evans, 1984; Kerr and Evans, 1993; Bastien,
1997; Allegrini et al., 1998; Joyce et al., 1998, etc.).
In all cases they include a „dynamic” silviculture,
with frequent and high intensity thinning from
above, targeting the free-growth state of final crop
trees at crown level. These valuable individuals
(70-90 trees/ha, 11-12 m distance between them
- Allegrini and Depierre (coord.), 2000) are se-
lected and painted at the beginning of pole stage,
even though the selection of potențial final crop
trees (2-3 times more than the „genuine” final
crop trees = 140-270 trees/ha, 6-9 m away) dur-
ing the thicket stage is sometimes advocated (Al-
legrini et al., 1998; Allegrini and Depierre (coord.),
2000). Only when necessary, thinning are com-
bined with artificial pruning (complementary to
the natural pruning; up to 6 m height, on branches
with a maximum diameter of 3 cm - the bigger
ones should be protected with special antiseptics
- Soutrenon, 1991 - and always keeping a green
crown of minimum 50% of total height - Allegrini
et al., 1998; Joyce et al., 1998).
Unfortunately, even though one attempt - not
fully formalized and published - has been made
recently (Nicolescu et al., 2010), such models do
not exist in Romania at present. Under these cir-
cumstances, a research and demonstration project
dealing with two opposite silvicultural models,
„classical” („stand silviculture”) vs. „dynamic”
(„individual tree silviculture”), was launched in
2005. The main task of the project was to help the
Romanian foresters decide upon the most appro-
Revisla pădurilor ‘Anul 128 ‘Apr. 2013 • Nr. 2
3


Table 4
Evolution of basal area in plots no. 1 and no. 2 between 2005 and 2012
Plot no.	Basal area (sq.m/ha) in...				Basal area increment 2005-2012	
	Inițial	2005 Extracted Remaining	2006	2008	2012	sq.m/ha	%
1 (control)	30.25	-	30.25	34.33	38.30	42.62	12.37	40.89
2	25.90	8.98	16.92	20.40	24.29	29.91	12.99	76.77
Table 5 Mean diameters and mean diameter increments of trees			
	in plot 1 between 2005 and 2012		
Tree species	Mean diameter, (cm)		Increment of mean diam- eter 2005- 2012
	2005	2006	2008	2012	cm	%
EB	9.76	10.13	10.82	11.40	1.64*	16.80
SYC	15.69	17.12	18.50	21.71	6.02	38.37
* without the 22 dead trees, majority from eter classes			the lowest diam-
5	.1 cm, 19 trees showing no diameter increment.
In sycamore trees, the range of same param-
eter was 0.8-9.8cm, all individuals growing at
least 0.8 cm in diameter regardless their inițial size
in 2005.
ii	. Plot no. 2 (mixed cleaning-respacing): the
increment of mean diameter of European beech
trees (3.30 cm, meaning 32.42%) was lower than
the one of sycamore trees (6.74cm = 41.55%) (ta-
ble 6).
In European beech trees, the range of diame-
ter increments between 2005 and 2012 was 0.0-
6.5 cm, 6 trees showing no diameter increment. In
sycamore trees, the range of same parameter was
2.0-9.8 cm, all individuals growing at least 2.0 cm
in diameter regardless their inițial size in 2005.
In both plots, the trees with the largest dbh’s
had the largest crowns as shown in fig. 2.
This fact is extremely important when consid-
ering the need for selecting the final crop trees,
which should be the most vigorous (with the
largest dbh’s as weil as crown diameters), of good
quality (without forks, cankers, wounds, etc.) and
as regularly spaced as possible.
Finally, when taking into account the natural
pruning of sycamore trees, it was very good in
both plots, with the characteristics shown in ta-
ble 7.
3.2. Sept. 75G
Stocking (no. cftrees/ha) in the plot established
in sept. 75G in 2008 was 1,053 trees/ha (92% SYC
Fig. 3. Plot 1, sept. 75G in 2008.
5	% common ash CA 3 % EB — fig. 3), no natural
mortality of trees being encountered between plot
establishment and 2012.
The mean diameter of sycamore trees has
grown from 6.80 cm (2008) to 10.50 cm (2012), rep-
resenting an increment of 3.70 cm or 54.51 % (ta-
ble 8).
If considering the dbh increment of individual
sycamore trees between 2008 and 2012, some in-
teresting aspects should be emphasized:
—	the variation of dbh increment in individual
sycamore trees: 1.0-6.6cm;
—	number of individual sycamore trees with
dbh increments of minimum 1.0 cm/year: 7 (20 %);
—	maximum diameter increment: 1.32 cm/year
(potențial final crop tree no. 6, almost freely-
grown, with the dbh of 12.6 cm in 2008 and reach-
ing 19.2 cm in 2012) (fig. 4).
The sycamore trees in this plot have shown a
strong correlation between the inițial dbh (2008)
and dbh increment between 2008 and 2012, the
largest trees in 2008 having the most significant
dbh increments (fig. 5).
This result confirms the importance and need
of using the criterion vigour (i.e. dbh) as the most
relevant one when selecting the (potențial) final
crop trees.
The sycamore trees have also shown a signifi-
cant height increment, its mean value increasing
6
Revisla pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Mean diameters and mean diameter increments of trees in plot 2 between 2005 and 2012
Table 6
Tree species	Mean diameter in... (cm)						Increment of mean diameter 2005-2012	
		2005			2006	2008	2012	cm	%
	Inițial	Extracted	Remaining					
EB (+HOR)	9.18	8.20	10.18	11.24	12.29	13.48	3.30*	32.42
SYC	16.21	16.20	16.22	18.64	20.49	22.96	6.74	41.55
without the 6 dead trees, majority from the lowest diameter classes								
Plot no.	Main characteristics of natural pruning of sycamore trees in plots no. 1 and 2 (2005)	Table 7 Mean pruned height, m Range of pruned Proportion of sycamore Mean proportion of height, m	trees with pruned pruned length and height of minimum range, % 6m, %
1	8.62	4.5-11.3	89	49(24-68)
2	7.56	4.8-10.8	86	43 (24-61)
Table 8
Mean diameter of sycamore trees in plot 1 and its increment between 2008 and 2012
Mean diameter in... (cm)	Increment of ter 2008-2012	mean	diame-
2008	2009	2010	2011	2012	cm	%	
6.80	7.55	8.24	9.13	10.50	3.70	54.51	
Fig. 4. Tree no. 6 in 2009 (left) and 2012 (right).
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
7
Fig. 5- Correlation between the inițial dbh (dbh 2008) and
dbh increment (dbh increment 2008-2012) of sycamore
trees in plot 1 between 2008 and 2012.
Fig. 6. Correlation between the dbh and mean crown
diameter in sycamore trees of plot 1 in 2012.
from 8.87 m in 2008 to 10.96 m in 2012 (increase of
2.08m = 23.45%-table 9).
Under the reduced plot stocking, the dbh incre-
ment has been higher than the height increment.
Consequently, the mean slenderness (stability) in-
dex SI = (h/d) x 100 of sycamore trees has dropped
from 138 in 2008 to 112 in 2012, representing a
reduction of SI of 26 units (range 1-56 ; 37% of
sycamore trees have reduced their SI with mini-
mum 30 units). If the proportion of sycamore trees
with a SI of minimum 100 units was 94 % in 2008,
it was reduced to 63 % in 2012.
As in the case of sept. 97A, there is a significant
correlation between the dbh and mean crown di-
ameter of sycamore trees in sept. 75G, the thick-
est trees having the largest crowns and vice-versa
(figures 6-7).
Finally, regarding the artificial pruning of
sycamore trees, the most important outputs were:
1.	the short duration of healing over (maximum
3 years), the longest period being encountered ei-
ther on large wounds (over 4 cm Ha) or on small
wounds (maximum 1.1 cm Ha) located on trees
with low diameter increments;
2.	the occurrence of epicormic branches af-
ter cleaning-respacing and artificial pruning: on
6 trees (17 % ; but not on vigorous-growing indi-
viduals, such as potențial final crop trees) with
11 green branches of 3-20 cm length and 2-7 mm
at insertion point on the bole.
4.	Conclusions
Based on the main results of our project, some
conclusions can be drawn:
1.	Sycamore is indeed a fast growing and highly
productive tree species especially when young and
managed properly by silvicultural interventions
reducing competition especially at crown level.
2.	„Dynamic” silviculture targeting the free-
growth state (no competition with surrounding
trees at crown level) of individual sycamore trees
allows for the best results in terms of diameter
(dbh) increment and crown increment.
3.	There is a significant correlation between di-
ameter (dbh) and diameter increment (especially
in less dense stands) as well as between dbh and
mean crown diameter in sycamore trees.
4.	Small artificial pruning wounds (maximum
3 cm diameter) can heal over in maximum 3 years
on fast-growing sycamore trees.
5.	Preliminary recommendations
Taking into account these conclusions, as well
as the need to produce large diameter (40-60 cm
d.b.h.) trees in maximum 60 years, a new sil-
vicultural model for young and medium-aged
sycamore trees is proposed and includes two main
issues:
1.	„Dynamic”, high intensity silvicultural
interventions (cleaning-respacing or thinning),
targeting the free-growth state of potențial
final crop trees by removing the surrounding
competitors from the upper canopy;
2.	Artificial pruning of branches of maximum
3 cm diameter and performed up to about 6m
height.
6.	Acknowledgements
The authors gratefully thank former B.Sc. stu-
dents of our faculty who have contributed to the
set up of this research project and performance of
various measurements in the three R & D plots
since 2005. Among them special thanks are ad-
dresses to lonuț Sinea, Cosmin lonescu, Melinda
8
Revista pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Table 9
Mean height of sycamore trees and its increment between 2008 and 2012
Mean height in... (m)			Increment of mean height	
2008	2009	2011	2012	m	%
8.87	9.25	9.98	10.96	2.08	23.45
Fig. 7. Sycamore tree no. 9 (potențial final crop) in 2012: 17.1 cm dbh, 365 cm mean crown diameter.
References
Allegrini, C h., Boistot-Paillard, R., B u -
v e t, J. Y., D e p i e r r e, A., M o u r e y, J. M., 1998: Les
feuillus precieux en Franche-Comte. Societe Forestiere
de Franche-Comte, Thise, 29 p.
Allegrini, C h., D e p i e r r e, A. (c o o r d.), 2000:
La selection des arbres d’avenir. CRPF, ONF, Thise et
Besangon, 17 p.
B a s t i e n, Y., 1997: Sylviculture des feuillus precie-
ux. ENGREF, Nancy, 13 p.
Becker, G., Klădtke, J., 2009: Woodproperties
and wood processing cf valuable broadleaved trees de-
monstrated with common ash and maple in Southwest
Germany. In: Valuable broadleaved forests in Europe
(ed. H. Spiecker, S. Hein, K. Makkonen-Spiecker and M.
Thies), European Forest Institute, Brill, Leiden-Boston,
pp. 161-167.
Boppe, L., 1889: Trăite de Sylviculture. Berger-
Levrault et Cle, Libraires-Editeurs, Paris & Nancy, 444
P-
B o u d r u, M., 1989: Foret et sylviculture: sylvicultu-
re appliquee. Les Presses Agronomiques de Gembloux,
Gembloux, 248 p.
Drăcea, M., 1923: Silvicultura (manuscris). Școala
politehnică, București, 924 p.
Evans, J., 1984: Silviculture cf broadleaved woo-
dland. Forestry Commission Bulletin 62, HMSO, Lon-
don, 232 p.
Franc, A., R u c h a u d, F., 1996: Autecologie desfe-
uillus precieux: frene commun, merisier, erable sycomo-
re, erable plane. Cemagref Editions, Imprimerie Louis
Jean, Gap, 170 p.
Haralamb, A t., 1967: Cultura speciilor forestiere.
Ed. a IlI-a. Editura Agro-Silvică, București, 755 p.
Hein, S., 2009: Modeling natural pruning cf com-
mon ash, sycamore and wild cherry. In: Valuable broa-
dleaved forests in Europe (ed. H. Spiecker, S. Hein, K.
Makkonen-Spiecker and M. Thies), European Forest In-
stitute, Brill, Leiden-Boston, pp. 103-122.
Hein, S., C o 11 e t, C., A m m e r, C., le G o f f,
N., S k o v s g a a r d, J. P., S a vi 11, P., 2009: A review
cf growth and stand dynamics cf Acer pseudoplatanus
L. in Europe: implications for silviculture. în: Forestry,
82 (4), pp. 361-385.
Hubert, M., Courraud, R., 1998: Elagage et
taille de formation des arbres forestiers. IDF, Paris, 303
P-
Jacquot, M., 1931: Manuel pratique de Sylvicultu-
re. Librairie J.-B. Bailliere et Fils, Paris, 333 p.
J o y c e, P. M., H u s s, J., M c C a r t h y, R., P f e i -
fer, A., H e n d r i c k, E., 1998: Silvicultural guidelines
for ash, sycamore, wild cherry, beech and oak in Ireland.
COFORD, Dublin, 144 p.
K a d u n c, A., 2007: Factors influencing the forma-
tion cfheartwod discolouration in sycamore (Acerpseu-
doplatanus L.). în: European Journal of Forest Resear-
ch, 126 (3), pp. 349-358.
Kerr, G., Evans, J., 1993: Growing broadleaves
for timber. Forestry Commission Handbook 9, HMSO,
London, 95 p.
Kozlowski, T.T., Kramer, P.J., Pallar-
dy, S.G., 1991: The physiological ecology cf woo-
dy plants. Academic Press, San Diego-London-Boston-
New York-Sydney-Tokyo-Toronto, 657 p.
N e g u 1 e s c u, E., S ă vu 1 e s c u, AL, 1957: Dendro-
logie. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 454 p.
N i c o 1 e s c u, V. N., C i u b o t a r u, A., P ă c u r a r,
V., Pătrăucean, A., Crișan, V. E., 2010: Paltinul
Revista pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
9
de munte (Acer pseudoplatanus L.). Ghid silvicultural.
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Bra-
șov, 2 p.
S o u t r e n o n, A., 1991: Elagage artificiel et risques
phytosanitaires chez Ies feuillus. CEMAGREF, Greno-
ble, 103 p.
Stănescu, V., 1979: Dendrologie. Editura didacti-
că și pedagogică, București, 470 p.
Stănescu, V., Șofletea, V., Pop eseu, O.,
1997: Flora forestieră lemnoasă a României. Editura Ce-
res, București, 451 p.
Șofletea, N., Curtu, L., 2000. Dendrologie. Voi. I. De-
terminarea și descrierea speciilor. Editura „Pentru via-
ță”, Brașov.
Șofletea, N., Curtu, L., 2007. Dendrologie. Editura
Universității „Transilvania”, Brașov, 418 p.
T h i e s, M., Hein, S., S p i e c k e r, H., 2009: Results
cf a questionnaire on management cf valuable broad-
leaved forests in Europe. In: Valuable broadleaved fo-
rests in Europe (ed. H. Spiecker, S. Hein, K. Makkonen-
Spiecker and M. Thies), European Forest Institute, Brill,
Leiden-Boston, pp. 27-42.
W a t e r s, T. L., 1992: The ecology and silviculture cf
sycamore. OFI Occasional Papers no. 41, Oxford Fores-
try Institute, Oxford, pp. 8-12.
***, 1983: Les essences de reboisement. ENGREF,
Nancy, 108 p.
Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
e-mail: nvnicolescu@unitbv.ro tel.: +0268-418600 int. 15
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea „Transilvania” din Brașov
Stud. Emanuiela Căpraru
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea „Transilvania” din Brașov
Stud. George Ciubotaru
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea „Transilvania” din Brașov
Stud. Diana-Cristina Șimon
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea „Transilvania” din Brașov
Silvicultura paltinului de munte (Acer pseudoplatanus L.) între „clasic” și „dynamic”
Rezumat
Articolul prezintă rezultatele unui experiment privind silvicultura paltinului de munte, desfășurat în arborete
aparținând RPLP Kronstadt (Brașov) și O. S. Teliu din Direcția silvică Brașov începând din anul 2005.
Cele mai importante concluzii ale experimentului sunt următoarele:
1.	paltinul de munte este, într-adevăr, o specie repede crescătoare și productivă, mai ales în tinerețe și când este
condusă corespunzător prin intervenții silviculturale care reduc competiția cu precădere la nivelul coroanelor.
2.	silvicultura „dinamică” aplicată arborilor de paltin de munte, care urmărește creșterea lor liberă (fără com-
petiție la nivelul coroanei), asigură cele mai bune rezultate privitor la creșterea în diametru de bază și creșterea
mărimii coroanei.
3.	există o corelație semnificativă între diametrul de bază și creșterea acestuia (mai ales în arboretele mai rare),
precum și între diametrul de bază și diametrul mediu al coroanei arborilor de paltin de munte.
4.	rănile mici (diametrul maxim 3 cm) de elagaj artificial se pot închide în maximum 3 ani pe arborii de paltin
de munte repede crescători.
Pe baza acestor concluzii, precum și pe necesitatea de a produce arbori cu diametre mari (40-60 cm) în ma-
ximum 60 de ani, când ponderea inimii brune este redusă, un nou model silvicultural pentru arborii tineri și cu
vârste mijlocii de paltin de munte este propus și include două recomandări principale:
1.	aplicarea unei silviculturi dinamice, care include lucrări (curățiri și rărituri) cu intensitate forte, urmărind
punerea potențialilor arbori de viitor de paltin de munte în condiții de creștere liberă prin extragerea competito-
rilor din partea superioară a coronamentului;
2.	aplicarea elagajului artificial până la cca 6 m înălțime, asupra crăcilor de maximum 3 cm în diametru.
Cuvinte-cheie: paltin de munte, silvicultură clasică, silvicultură dinamică.
10
Revisia pădurilor • Anul 128 - Apr. 2013 • Nr. 2
Realități și perspective în aplicarea
codrului grădinărit în pădurile
României*
Filimon Carcea
losif Leahu
Victor Guiman
1.	Contextul prezentării
Problematica principală a reuniunii de astăzi es-
te legată de oportunitatea și posibilitatea aplică-
rii codrului neregulat în pădurile din țara noastră.
Includerea unei teme privind codrul grădinărit es-
te justificată de faptul că structurile obținute prin
aplicarea lui, în raport cu structurile de codru re-
gulat, sunt și ele structuri neregulate și pot fi ase-
muite cu structurile de codru neregulat. Este însă
de remarcat că, pornind de la posibilitatea acestei
asemuiri, unii autori —ca, de exemplu, de Turkhe-
im și Bruciamacchie (citați de Nicolescu, 2012) —
consideră că, de fapt, codrul grădinărit ar fi un caz
particular al codrului neregulat. O asemenea afir-
mație este surprinzătoare și discutabilă. Discuta-
bilă, cel puțin din trei puncte de vedere: i) este
de neînțeles cum codrul grădinărit, care se aplică
în Europa de peste 130 de ani iar la noi (inclusiv
experimental) de peste 80 de ani, ar putea con-
stitui un caz particular al codrului neregulat, ale
cărui taine și reguli — cel puțin pentru țara noas-
tră, unde nu s-a aplicat — încercăm să le deslușim
abia astăzi; ii) structura-țel de codru grădinărit
nu poate fi subsumată structurii de codru nere-
gulat, deoarece este mai complexă decât aceasta,
ea cuprinzând o gamă mai largă de clase de vârstă
și, respectiv, de clase ori categorii de diametre și
caracterizandu-se printr-o distribuție spațială mai
riguroasă; iii) de fapt, pentru codru neregulat nici
nu există încă structuri-țel bine definite, respectiv
structuri care trebuie realizate sau spre care se tin-
de prin aplicarea „tratamentului codru neregulat”.
De altfel, problema este controversată, inclusiv în
literatura de specialitate din Franța, țară în care
codrul neregulat se aplică pe scară apreciabilă, cel
puțin în cazul unor păduri private. în manualul de
amenajament forestier (Dubourdieu, 1997) se pre-
cizează că în regimul codrului există, tradițional
(„classiquement”), două tipuri de structuri riguros
definite: structura de codru regulat și structura de
codru grădinărit (lucrarea citată pag. 36), remar-
cându-se apoi — la capitolul „Termeni tehnici uti-
lizați” — că „orice structură de codru care nu este
nici regulată nici grădinărită este o structură nere-
gulată” (lucrarea citată, pag. 219). în această situa-
ție, nu numai că grădinăritul nu constituie un caz
Lucrare prezentată la Reuniunea științifică „Tratamente
și alte lucrări silviculturale specifice realizării de arborete cu
structuri neregulate”, organizată de Secția de Silvicultură a
Academiei de Științe Agricole și Silvice (15 februarie 2013).
particular al codrului neregulat, ci, dimpotrivă, se
impun clarificări în legătură cu poziția și specifi-
citatea acestuia din urmă.
Evident, problema nu poate fi epuizată în acest
context. S-a încercat doar o delimitare considerată
necesară.
2.	începuturile aplicării codrului grădinărit în
România
Este știut că în a doua jumătate a secolului
al XlX-lea, în pădurile noastre de munte s-a apli-
cat un „grădinărit concentrat” primitiv — cu ex-
ploatarea tuturor arborilor care depășeau un anu-
mit diametru, de regulă 20 sau 25 cm —, „grădină-
rit” total contraindicat și cu rezultate dezastroa-
se pentru viitorul arboretelor. împotriva lui au lu-
at atitudine fermă silvicultori de marcă ai vremii
(Antonescu-Remuși, 1881/1882; Tănăsescu, 1889;
Tânțăreanu, 1889 ș. a.). Cu toate criticile respecti-
ve, acest mod de lucru, inclusiv sub forma exploa-
tării—pe alese —a jumătate din volumul pe picior
(Drăcea, citat de Costea, 1962), avea să fie aplicat
până în primele decenii ale secolului al XX-lea,
contribuind la degradarea multora din pădurile
virgine și cvasivirgine de rășinoase cu fag.
Ideea trecerii la un grădinărit cultural, sistema-
tic, bazat pe metoda controlului —preconizată de
Gurnaud, în Franța, și perfecționată și introdusă
în practică de Biolley, în Elveția — a intrat și s-a
dezvoltat treptat în preocupările silvicultorilor ro-
mâni în special după înființarea, în 1886, a Socie-
tății Progresul Silvic. Dintre promotorii de frun-
te sunt de menționat: Gh. Stătescu (1886/1887a;
1886/1887b), Milan Tănăsescu (1894), ș. a., spri-
jiniți și de ilustrul silvicultor francez G. Huffel
(1894), care vizitase țara noastră în calitate de con-
sultant forestier în 1888/1889. Inițial, din cauza
condițiilor politice și economice, ideea nu a avut
rezonanță corespunzătoare în practica de gospo-
dărire a pădurilor. Ar fi poate de menționat grija
sporită pentru unele păduri din apropierea unor
stațiuni climaterice, precum și un studiu de ame-
najament întocmit în 1911, pentru pădurea Pis-
cul Câinelui-Sinaia, care prevedea aplicarea tra-
tamentului codrului grădinărit. Era însă vorba de
un grădinărit cu posibilitate pe suprafață și con-
stând doar în extragerea arborilor căzuți, deperi-
sanți, vicioși, ca în așa-zisul „grădinărit de protec-
ție” aplicat în Ardeal încă din jurul anului 1900
pentru unele păduri din apropierea Brașovului și
a unor stațiuni de interes social.
Revista pădurilor 'Anul 128 'Apr. 2013 • Nr. 2
11
O intensificare semnificativă a preocupărilor
pentru grădinărit se înregistrează — cel puțin la
nivel legislativ și conceptual — în perioada din-
tre cele două războaie mondiale. în 1935, prin Le-
gea pădurilor de protecție se prevede oficial apli-
carea unui grădinărit „cu exploatabilitate fizică”
pentru păduri cu rol protectiv, dar și un grădină-
rit propriu-zis acceptat ca excepție pentru păduri
„de raport”, cu amestecuri de rășinoase și fag, în
care predomină bradul, iar condițiile de vegeta-
ție sunt optime pentru această specie. Sub raport
conceptual este de menționat publicarea, în 1939,
a cursului de amenajament susținut de prof. V.
Stinghe la Facultatea de Silvicultură a Școlii Poli-
tehnice București, curs în care metoda controlului
aplicată pădurilor de codru grădinărit este prezen-
tată cu deosebită claritate și rigoare. Tot pe linie
de învățământ, se înscrie și faptul că, în 1936, I.
Popescu-Zeletin elaborează și susține la Universi-
tatea din Giessen-Germania, sub îndrumarea ilus-
trului prof. Baader, teza sa de doctorat privind me-
toda controlului, temă strict legată de aplicarea
codrului grădinărit.
In planul realizărilor practice, pentru perioada
respectivă sunt de menționat două amenajamente
de grădinărit pe cupoane: amenajamentul pădurii
Piscul Câinelui din Ocolul silvic Sinaia, întocmit
în anul 1930 sub coordonarea profesorului Petre
Antonescu și amenajamentul pădurii Slătioara din
Ocolul silvic Stulpicani, întocmit în 1940 de către
distinsul specialist Francisc Cech al Fondului Bi-
sericesc din Bucovina. Ambele aveau să constituie
lucrări de referință pentru ulterioarele cercetări și
experimentări din domeniu.
3.	Codrul grădinărit în perioada 1948-1990
3.1.	Promovare și extindere
Promovarea semnificativă a codrului grădinărit
cultural s-a înregistrat după etatizarea din 1948 și
după începerea acțiunii de amenajare integrală și
în sistem unitar a pădurilor țării.
în etapa primei parcurgeri cu lucrări de amena-
jare a întregului fond forestier (1948-1956) — sub
imboldul preocupărilor dr. Popescu-Zeletin pri-
vind zonarea funcțională a pădurilor și intensifi-
carea modului de gospodărire a acestora —au fost
elaborate amenajamente de grădinărit pe cupoane
doar pentru două unități de gospodărire cu supra-
fețe apreciabile: una de 574 de hectare, în pădurea
Cheia din Ocolul silvic Mâneciu (în 1948) și una,
de 616 hectare, în pădurea Crivaia (baraj Gozna)
din Ocolul silvic Văliug (1951).
în cazul unității Cheia, constituită din arborete
de fag și de amestec de rășinoase cu fag, cu func-
ții sociale, s-a aplicat un grădinărit „pe fir”, con-
siderat la vremea respectivă oarecum similar cu
intervențiile specifice tăierilor succesive (Costea,
1962). La revizuirea din 1959, suprafața unității de
grădinărit a crescut la circa 1000 hectare, dar a scă-
zut apoi la 707 hectare, restul arboretelor fiind tre-
cute în regim de conservare. Cu ocazia diverselor
revizuiri, grădinăritul a fost extins și în alte uni-
tăți de producție, suprafața actuală a pădurilor în
transformare spre grădinărit din Ocolul silvic Mâ-
neciu fiind de aproape 4200 hectare.
Pentru unitatea de gospodărire de grădinărit de
la Văliug, constituită tot din arborete de fag și
de fag cu rășinoase, dar având funcții hidrologi-
ce, intervențiile s-au făcut de la început pe bu-
chete, grupe și pâlcuri mici. Tăierile de transfor-
mare spre grădinărit s-au dezvoltat treptat, inițial
la circa 4100 ha, în amonte de lacul de acumulare
Gozna, iar ulterior și în alte unități de producție
din raza ocolului. în prezent, Văliug este ocolul
cu cea mai mare suprafață de pădure în care se
aplică tăieri de transformare spre grădinărit (pes-
te 9000 hectare, reprezentând 65 % din suprafața
totală).
Extinderea codrului grădinărit pentru numeroa-
se păduri cu funcții de protecție și chiar pentru
unități de gospodărire cuprinzând păduri din gru-
pa a doua funcțională s-a produs începând cu peri-
oada primei revizuiri a amenajamentelor, în spe-
cial după anul 1959. Numai în 1960 s-au amena-
jat în grădinărit peste 30000 hectare de păduri
din ocoalele silvice Sinaia, Azuga, Băile Hercula-
ne ș. a. Este de menționat că în perioada respectivă
s-a întocmit, în 1964, și un amenajament experi-
mental pentru o serie de grădinărit (inițial cu o
suprafață de 100 hectare și ulterior de 200 hecta-
re) în pădurile de fag ale Stațiunii ICAS Mihăești.
în etapa revizuirilor ulterioare, grădinăritul s-a
extins în continuare, așa încât, potrivit Inventaru-
lui forestier național din 1984, la data respectivă
erau amenajate în grădinărit păduri cu o suprafață
de 247 mii hectare, reprezentând 4 % din suprafața
totală a pădurilor țării, din care 83 % încadrate în
grupa I funcțională și 17 % în grupa a Il-a, a pădu-
rilor cu funcții prioritare de producție. Din repar-
tiția pe specii rezultă că ele făceau parte prioritar
din formațiile amestecurilor de rășinoase cu fag și
făgetelor (97 %) și numai sporadic (3 %) din șlea-
uri, în cazul acestora fiind vorba, de regulă, doar
de unele păduri de interes social deosebit.
Din păcate, din documentele existente nu s-a
putut stabili cu exactitate suprafața totală a pă-
durilor amenajate în grădinărit existentă la nive-
lul anului 1990. Se știe, însă, că la acel nivel era
vehiculată informația că suprafața respectivă re-
prezintă circa 5 % din suprafața totală a păduri-
lor, ceea ce ar însemna un minim de 300 mii hec-
tare. Cifra este rezonabilă. Creșterea de circa
12
Revisla pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
50 mii hectare a suprafeței tratată în grădinărit,
între anii 1984 și 1990, este întru totul plauzibi-
lă, dacă se ține seamă că, atât legislația (în spe-
cial Legea nr. 2/1986), cât și normele tehnice în vi-
goare prevedeau obligația „asigurării permanenței
pădurilor și a funcțiilor de protecție ale acestora”,
recomandând tratamente cu regenerare continuă
sau cu perioade de regenerare lungi. De altfel, ci-
fra de 300 mii hectare este confirmată și de supra-
fața anuală parcursă cu tăieri grădinărite, care la
nivelul anului 1990 era de peste 280 mii hectare
(Duduman, 2011).
3.2.	Factori favorizanți ai extinderii codrului
grădinărit și tehnica de aplicare
Extinderea substanțială a grădinăritului în eta-
pa revizuirii amenajamentelor în intervalul 1960-
1990 a. fost favorizată în plan juridic de apariția,
în 1954, a HCM nr. 114 privind zonarea funcțio-
nală a pădurilor, inițiată de I. Popescu-Zeletin,
cum și de apariția — în partea finală a etapei res-
pective — a Legii nr. 2/1986, iar în plan investi-
țional, de declanșarea, în anul 1959, a campaniei
de dotare a pădurilor cu drumuri, acțiune prezen-
tată recent în paginile Revistei pădurilor (Bere-
ziuc, 2006 ; Giurgiu, 2006). De importanță deo-
sebită pentru extinderea respectivă au fost și nu-
meroasele studii și cercetări științifice vizând cu
prioritate: fundamentarea metodei grădinăritului
funcțional (Popescu-Zeletin și Amzărescu, 1953 ;
Popescu-Zeletin 1959); crearea instrumentarului
dendrometrie necesar amenajării și gospodăririi
pădurilor (Popescu-Zeletin et al., 1957; Giurgiu et
al., 1972); determinarea fondului optim de pro-
ducție în codru grădinărit (Popescu-Zeletin, 1957;
Dissescu, 1987); structuri optime pentru păduri
cu funcții de protecție (Rucăreanu și Leahu, 1965;
Leahu, 1965; Giurgiu, Dissescu ș. a., 1987); impor-
tanța grădinăritului pentru menținerea structurii
pădurilor pluriene și aspecte teoretice și practice
ale metodei controlului și ale tăierilor de transfor-
mare spre grădinărit (Rucăreanu, 1953 ; Carcea,
1961; Costea, 1962; Giurgiu, 1988 ș. a.).
Evident, un factor favorizant l-au contituit pri-
mele instrucțiuni pentru aplicarea tratamentelor
din 1966, precum și normele tehnice pentru ale-
gerea și aplicarea tratamentelor din 1986/1988. în
legătură cu prevederile acestora ar trebui să rezer-
văm un spațiu mai larg. Ne mulțumim totuși la a
menționa că — față de „regulire de tăieri” sumare
din 1953 — Instrucțiunile privind aplicarea trata-
mentelor (Carcea, 1966) dezvoltă substanțial sub-
capitolul referitor la aplicarea codrului grădinărit
și cuprind pentru prima oară indicații și recoman-
dări referitoare la natura și modalitățile de apli-
care a tăierilor de transformare spre grădinărit.
Instrucțiunile includ și o schemă pentru alegerea
tratamentelor, pentru principalele formații fores-
tiere, axată pe luarea în considerare a sistemului
de zonare funcțională, grădinăritul fiind propus în
special pentru anumite păduri din grupa I, a pă-
durilor cu funcții speciale de protecție. Normele
tehnice din 1988 detaliază schema de alegere a tra-
tamentelor, introducând indicatorul tipului de ca-
tegorii funcționale și lărgind substanțial evantaiul
condițiilor de adoptare a grădinăritului, inclusiv
pentru unele păduri din grupa a Il-a funcțonală.
In ceea ce privește tehnica aplicării codrului gră-
dinărit și a tăierilor de transformare, dezbaterile
consfătuirii științifice de la Văliug au scos în evi-
dență faptul că cele mai bune rezultate se obțin
prin intervenții care tind la realizarea de structuri
pluriene în buchete, grupe și pâlcuri mici, struc-
turi cât mai apropiate de cele specifice pădurilor
naturale din zonă (Carcea, 2009; Seceleanu, 2009).
Acest mod de lucru s-a confirmat și în unitatea ex-
perimentală din Ocolul Silvic Mihăești, unde ini-
țial — timp de două rotații — s-a încercat un grădi-
nărit „pe fir”, dar rezultate concludente și semni-
ficative s-au înregistrat după anul 1984, când s-a
trecut la tehnica regenerării în buchete și grupe
(Guiman, 2012). Evident, în toate situațiile trebuie
să se țină seama de condițiile naturale de regene-
rare și dezvoltare a arboretelor, de exigența ecolo-
gică a speciilor corespunzătoare compozițiilor-țel,
precum și de necesitatea menținerii și dezvoltării
biodiversității ecosistemelor forestiere.
4.	Evoluția aplicării codrului grădinărit în
intervalul anilor 1990-2012
După anul 1990 s-a înregistrat o scădere drasti-
că a suprafeței pădurilor tratate în grădinărit. în
tabelul 1 este prezentată suprafața respectivă la
nivelul anilor 1984, 1990, 2000 și 2012.
Datele din tabel evidențiază faptul că, față de
anul 1984, suprafața de codru grădinărit a crescut
la nivelul anului 1990 la 121 %, scăzând apoi la 26 %
în 2000 și la 15 % în 2012. Dacă se ia în considerare
ca an de referință anul 1990, suprafața de codru
grădinărit scade la 22 % în anul 2000 și la 12 % în
anul 2012.
Se observă că cele mai mari scăderi s-au înre-
gistrate între 1990 și 2000, când reducerea a fost
de 235 mii hectare (scăderea procentuală fiind de
78%). Din graficul din fig. 1 (Duduman, 2011) se
constată că, de fapt, reducerea suprafețelor efec-
tiv parcurse cu lucrări de transformare spre gră-
dinărit s-a produs chiar înaintea revizuirii ame-
najamentelor din perioada respectivă, dat fiind că
suprafața parcursă scade brusc de la 28 de mii
de hectare, cât era în anul 1990, la 18 mii hecta-
re în 1991, la 13 mii hectare în anul 2002 și apoi la
circa 6 mii hectare în 1993, fără ca, ulterior, să se
mai înregistreze creșteri semnificative.
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
13
Tabelul 1
Scăderea suprafețelor de codru grădinărit după anul 1990
Specificații	1984*		1990*		2000*		2012§	
	Suprafața (ha)	%	Suprafața (ha)	%	Suprafața (ha)	%	Suprafața (ha)	%
Suprafața totală a pădurii	6146000	100	6250000	100	6 203000	100	6363000	100
Suprafață codru grădinărit	247000	4,0	300000	4,8	64812	1,0	36925	0,6
Procente	100%		121%		26%		15%	
	—		100%		22%		12%	
* După Inventarul forestier național 1984 * Date reconstituite
Anul
Fig. 1. Evoluția suprafeței parcurse cu tăieri grădinărite în
perioada 1990-2010 (Duduman. 2011).
în cele ce urmează, se prezintă succint argu-
mentele folosite pentru restrângerea sau desfiin-
țarea unităților de codru grădinărit.
Cel mai frecvent argument este legat de faptul
că, în cazul grădinăritului, lucrările de exploatare
și de regenerare sunt mai împrăștiate, ele trebu-
ind să se execute, în cursul unui deceniu, pe în-
treaga suprafață a unității de gospodărire, în timp
ce, în codru regulat, recoltările de produse princi-
pale și lucrările de regenerare se efectuează doar
pe 1/5 sau chiar 1/6 din suprafața respectivă. Acest
argument este valabil în situațiile în care, în co-
dru regulat, nu se execută în mod corespunzător
toate celelalte lucrări de gospodărire necesare (de-
gajări, curățiri, rărituri, completări etc.). în cazul
unei gospodăriri intensive, împrăștierea lucrărilor
este similară și, uneori, chiar mai mare în cazul co-
drului regulat.
Un alt argument l-ar constitui trecerea unor im-
portante suprafețe de pădure în proprietate priva-
tă, ca urmare a retrocedărilor legale. Așa cum s-a
* După baza de date ICAS § După Guiman, 2012
văzut însă, cea mai mare scădere a suprafețelor
de grădinărit s-a produs până în anul 2000, deci
înaintea apariției Legii 1/2000 și Legii 247/2005,
în baza cărora s-au înregistrat retrocedări masive.
Se știe că prin aplicarea Legii 18/1991 nu au fost
retrocedate păduri tratate în grădinărit.
Lipsa unei accesibilități corespunzătoare este
de luat în seamă. în timp ce în unele țări din Euro-
pa densitatea drumurilor este de 20-30 m/hectarul
de pădure și uneori chiar mai mare, în țara noas-
tră această densitate este de 6,4m/hectar, iar rit-
mul de dotare a pădurilor cu drumuri este cu to-
tul necorespunzător. în intervalul 1994-2012 s-au
construit 1745 kilometri de drumuri forestiere noi,
media anulă fiind doar de 94 km. Evident, dat fi-
ind ponderea redusă a unităților de codru grădi-
nărit, printr-o repartizare adecvată a fondurilor de
investiții (în raport cu modul intensiv de gospo-
dărire a acestor unități), s-ar fi putut ajunge la o
rezolvare parțială a problemei. Pe ansamblu însă,
dotarea cu drumuri a fondului forestier constitu-
ie o problemă majoră, care implică mari eforturi
financiare.
în sfârșit, instabilitatea personalului silvic es-
te un factor care contribuie substanțial la declinul
activității de gospodărire a pădurilor, manifestat
inclusiv prin atitudinea față de aplicarea unor tra-
tamente intensive.
Suprafața pădurilor de codru grădinărit în
anul 2012 este prezentată în tabelul 2. Suprafa-
ța respectivă este de circa 37 mii hectare, din ca-
re aproximativ 33 mii hectare păduri de stat și
4 mii hectare păduri private.
De altfel, este de menționat că tratamentul co-
drului grădinărit se regăsește doar în raza a 13 ju-
dețe/direcții silvice, în timp ce, în anul 1990, aces-
ta se aplica — pe suprafețe apreciabile sau mă-
car experimental — în toate județele țării. în pre-
zent,cele mai mari suprafețe de codru grădinărit
se află în județele Caraș-Severin (circa 17 mii hec-
tare), Prahova (circa 8 mii hectare) și Neamț (circa
7 mii hectare).
14
Revista pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Tabelul 2
Suprafața pădurilor de codru grădinărit pe județe și pe natura proprietății (2012)
Nr. crt.	Județul	Total în proprietate de stat (ha)	Total în proprietate privată (ha)
1	Alba	143,3	—
2	Arad	560,09	—
3	Bacău	2385,6	108,7
4	Buzău	—	242,96
5	Caraș-Severin	16765,07	—
6	Dâmbovița	117,8	168,8
7	Hunedoara	356,5	—
8	Mehedinți	408	—
9	Neamț	4854,6	1990,7
10	Maramureș	54,9	—
11	Prahova	6792,9	1315,2
12	Suceava	156,1	307,4
13	ICAS	196	—
Total		32 790,86	4133,76
Total general		36924,62	
5.	Concluzii și propuneri
Din cele prezentate mai sus se pot desprinde ur-
mătoarele concluzii:
—	suprafața pădurilor de codru grădinărit s-a
redus în ultimii 23 de ani în mod drastic și, de ce-
le mai multe ori, nejustificat; procesul a început
imediat după anul 1990 și se manifestă și în pre-
zent;
—	reducerea suprafeței de codru grădinărit cu
peste 200 de mii de hectare a condus și conduce
la o degradare a structurii — de cele mai multe ori
pluriene și relativ pluriene — a numeroase arbore-
te din grupa I funcțională;
—	din păcate, o revenire la situația anterioară
nu este posibilă, întrucât cea mai mare parte din
arboretele în cauză au fost deja parcurse cu lucrări
specifice codrului regulat;
—	în multe cazuri, suprafețele efective parcur-
se cu lucrări grădinărite au fost reduse chiar îna-
intea modificării prin amenajament a bazelor de
gospodărire, fapt ce denotă o insuficientă impli-
care a organelor de control în domeniul aplicării
amenajamentelor;
—	sistemul informațional din silvicultură este
marcat de carențe importante; așa se explică fap-
tul că aspecte de natura celor semnalate ajung
la cunoștința factorilor decizionali tardiv, uneori
doar cu ocazia unor dezbateri de acest gen.
Pentru stoparea fenomenelor negative mențio-
nate și pentru îmbunătățirea modului de gospodă-
rire a pădurilor în care se aplică tratamentul co-
drului grădinărit, se recomandă cu prioritate:
—	să se urgenteze elaborarea normelor tehnice
de amenajare și a normelor tehnice pentru alege-
rea și aplicarea tratamentelor;
—	în cadrul normelor să se acorde priorita-
te tratamentelor intensive, prin aplicarea cărora
se asigură permanența pădurilor și continuitatea
funcțiilor ecologice și social-economice ale aces-
tora;
—	în legătură cu tehnica aplicării tratamentului
codrului grădinărit și a tăierilor de transformare
spre grădinărit, la elaborarea normelor tehnice să
se aibă în vedere constatările și recomandările fă-
cute cu ocazia consfătuirilor Secției de Silvicultură
a ASAS de la ocoalele silvice Văliug și Mihăești;
—	cu ocazia conferințelor de amenajare și a avi-
zării în comisia de specialitate a Departamentului
Silviculturii să nu se admită, decât în mod excep-
țional și în condiții temeinic justificate, schimba-
rea bazelor de amenajare și, în special, renunțarea
la tratamentele cu regenerare continuă sau cu pe-
rioadă lungă de regenerare;
—	promovarea unor asemenea tratamente, in-
clusiv în pădurile proprietate privată, prin capaci-
tarea proprietarilor în cauză în legătură cu avan-
tajele aplicării acestora;
—	acordarea de priorități în dotarea pădurilor
cu drumuri pentru unitățile silvice cu preocupări
pentru promovarea unor sisteme intensive de gos-
podărire a pădurilor;
—	intervenții la organismele în drept pentru
obținerea de fonduri de investiții pentru drumuri-
le forestiere care contribuie la dezvoltarea rurală
Revisla pădurilor - Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
15
(legătura între localități, promovarea turismului,
accesibilizarea altor resurse naturale, accesul spre
zonele de pășune etc.);
—	acordarea unei atenții speciale din partea in-
spectoratelor de regim silvic (ITRSV) pentru res-
pectarea prevederilor din amenajament, în special
în cazul pădurilor pentru care acestea conduc la
realizarea unei gospodăriri intensive a pădurilor;
—	măsuri ferme pentru stabilitatea personalu-
lui din silvicultură, în special în cazul unităților în
care se aplică codrul grădinărit sau tăieri de trans-
formare spre grădinărit, precum și alte tratamente
intensive, promovând o silvicultură apropiată de
natură.
în final, subliniind că observațiile de la începu-
tul acestei comunicări privind raporturile dintre
codrul grădinărit și codrul neregulat sunt pe de-
plin întemeiate, considerăm totuși că o aplicare
experimentală a acestuia din urmă — care în Euro-
Bibliografie
An t o n e s c u - R e m u ș, P. S., 1881/1882: Despre
exploatarea grădinărită. Revista pădurilor, pp. 145-145.
B e r e z i u c, R., 2006: Aspecte generale privind acce-
sibilitatea pădurilor. Revista pădurilor nr. 6.
C ar c e a, F., 1961: în legătură cu amenajarea și gos-
podărirea pădurilor virgine și cvasivirgine. Revista pă-
durilor nr. 5.
C ar c e a, F., 1966: Instrucțiuni privind aplicarea tra-
tamentelor. Centrul de Documentare pentru Economia
Forestieră, București.
C a r c e a, F., 2009: O jumătate de secol de aplicare a
tăierilor de transformare spre codru grădinărit în pădu-
rile Ocolului silvic Văliug. Revista pădurilor, nr. 6.
Carcea, F., Seceleanu, I., 2011: Amenajarea
pădurilor din Câmpia Vlăsiei. Revista pădurilor nr. 2 și
nr. 5.
C o s t e a, C., 1962: Codrul grădinărit. Editura Agro-
silvică, București.
D i s s e s c u, R., 1989: Contribuții la determinarea
fondului de producție optim în codrul grădinărit. Revista
pădurilor nr. 1.
Dubourdieu, J., 1997: Manuel d‘amenagement
forestier. Gestion durable et integree des ecosystemes fo-
restiers, ONF, Tehnique & Documentațion — Lavoisier,
Paris, 244 p.
D u d u m a n, G., 2011: Silvicultura pădurilor nere-
gulate în România: Aplicarea codrului grădinărit. Revis-
ta pădurilor nr. 5.
Giurgiu, V. D e c e i, L, A r m ă ș e s c u, S., 1972:
Biometria arborilor și arboretelor din România. Editura
Ceres, București.
Giurgiu, V., D i s s e s c u, R. ș. a., 1989: Structuri
optime pentru pădurile de protecție. în ICAS, Seria a Il-a,
București.
Giurgiu, V., 2006: Accesibilitatea pădurilor între
economie și ecologie. Revista pădurilor nr. 6.
Guiman, Gh., 2012: Cercetări privind aplicarea
tratamentelor cu perioadă lungă și continuă de regene-
pa este deja aplicat pe suprafețe întinse — ar fi in-
dicată și în anumite păduri din țara noastră, ca de
exemplu: în unele arborete de șleau sau de șleau
derivat/destructurat (Carcea și Seceleanu, 2011);
în păduri private cu suprafețe restrânse, în care
continuitatea recoltelor de lemn și, mai ales, conti-
nuitatea funcțiilor de protecție ar fi mult mai bine
asigurate decât prin tratamente specifice codrului
regulat; în arborete cu structuri deja neregulate în
care, din cauza condițiilor grele de lucru și de ac-
cesibilitate, transformarea spre grădinărit nu es-
te — cel puțin deocamdată — posibilă. în legătură
cu această aplicare experimentală se impun unele
clarificări referitoare la structurile țel, la mărimea
fondului de producție optim și chiar la denumi-
rea de „tratament al codrului neregulat”, pe care o
considerăm improprie, dat fiind că adjectivul uti-
lizat nu este suficient pentru definirea și delimita-
rea unui tratament.
rare. Tratamentul codrului grădinărit. Referat științific
final — manuscris, Institutul de Cercetări si Amenajări
Silvice, București.
H uf fel, G., 1894: Brădetele din Car pății României.
Revista pădurilor nr. 10.
Leahu, L, 1984: Metode și modele structural func-
ționale în amenajarea pădurilor. Editura Ceres, Bucu-
rești.
N i c o 1 e s c u, V- N., 2012: Tratamentul codrului ne-
regulat: Probleme specifice și posibilități de aplicare în
România. Revista pădurilor nr. 2.
Popescu-Zeletin, L, Amzărescu, C., 1953:
Schița unei metode de amenajare pentru codrul grădină-
rit. Revista pădurilor nr. 12.
Popescu-Zeletin, I. ș. a., 1957: Tabele den-
drometrice. Editura Agro-Silvică de Stat, București.
Popescu-Zeletin, I., 1959: Metodă pentru
amenajarea pădurilor grădinărite. Centrul de Docu-
mentare pentru Economia Forestieră, București.
Rucăreanu, N., 1953: Amenajarea codrului gră-
dinărit. Revista pădurilor nr. 10-12.
Rucăreanu, N., Leahu, L, 1965: Cercetări pri-
vind importanța practică a distribuțiilor tip pentru în-
drumarea arboretelor spre structura grădinărită norma-
lă. Lucrări științifice, Universitatea din Brașov.
Seceleanu, L, 2009: Dezbaterea științifică „Apli-
carea tăierilor de transformare spre grădinărit în pădu-
rile Ocolului silvic Văliug”. Revista pădurilor nr. 6.
Stătescu, Gh., 1886/1887a: Regimul apelor. Revista
pădurilor, pp. 177, 205.
Stătescu, Gh., 1886/1887b: Sistemul de exploatare
aplicabil la cea mai mare parte a pădurilor noastre din
munți. Revista pădurilor, pp. 345, 371.
Tănăsescu. M., 1889: Despre amenajamentele
pădurilor din țară. Revista pădurilor pp. 324-354.
Tănăsescu. M., 1894: Un modest ajutor în lămuri-
rea chestiunii exploatărilor la munte. Revista pădurilor
pp. 337-344.
Ț â n ț ă r e a n u, A. T., 1889: Exploatarea pădurilor
de munte. Revista pădurilor pp. 5-23.
16
Revista pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Dr. ing. Filimon Carcea
filimoncarcea@yahoo.com
Universitatea „Transilvania” din Brașov
Prof. univ. dr. ing. losif Leahu
sorin.leahu@gmail.com
Academia de Științe Agricole și Silvice
Dr. ing. Victor Guiman
icasmihaesti@yahoo.com
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Stațiunea Mihăești —Argeș
Realities and perspectives on the application of selection systems in the Romanian forests
Abstract
The paper emphasizes the beginning and evolution of application of selection systems in Romania. Especially
between 1948 and 1990, in correlation with the funcțional zoning of forests and with preoccupations for the
improvement of their management, the selection cutting system as weil as the conversion cuttings towards
selection structures have been promoted and expanded up to about 5 % of național forest land. Unfortunately,
after 1990, the area of selection forests has been drastically reduced, reaching presently only about 0,5% of
național forest land. This fact is regrettable as over 200 thousand ha of forests providing protection functions
have lost their irregular (uneven-aged) structures.
Tangentially, the authors tackle the problem of correct relationship between selection cutting systems and
irregular high forest system, recommending the experimental application and corresponding adaptations of the
latter system in certain forests of Romania.
Key words: selection forests, selection cuttings, conversion cuttings towards selection forests, irregular
high forest system.
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
17
Elemente structurale specifice arbo-
retelor artificiale de molid afectate de
doborâturi produse de vânt
Cristian Cojocia
Radu Vlad
Cristian Gheorghe Sidor
1.	Introducere
Obiectivele cercetărilor în problema doborâtu-
rilor produse de vânt de la noi din țară s-au cir-
cumscris următoarelor etape: însemnări cu carac-
ter istoric (perioada de până la al doilea război
mondial); descrierea și analiza marilor doborâturi
produse de vânt (perioada anilor 1940-1974); in-
tegrarea statistico-matematică a bazei de date pri-
vind doborâturile produse de vânt în sisteme de
cartare și modele empirice (perioada anilor 1974-
1995); utilizarea tehnicii informatice de ultimă ge-
nerație pentru modelarea și simularea asistată de
calculator a doborâturilor produse de vânt (după
anul 1995) (Popa, 2007).
Referitor la cercetările desfășurate în străinăta-
te, au fost identificate în linii mari aceleași etape în
ceea ce privește analiza doborâturilor produse de
vânt. De menționat este faptul că cercetările pri-
vind modelarea și simularea doborâturilor produ-
se de vânt au fost mult mai ample. Dintre prime-
le obiective ale cercetării referitoare la stabilitatea
arborelui se pot menționa identificarea și cuanti-
ficarea factorilor ce intervin în proces, precum și
modul cum aceștia influențează rezistența arbore-
lui (Bergen, 1971; Oliver și Mayhead, 1974 ; Zhu
et al., 2000).
Modelele fizico-matematice sunt modele inte-
gratoare, cu un grad ridicat de abstractizare, faci-
litând simularea statistico-matematică prin inter-
mediul echipamentelor informatice. Acestea con-
stituie o etapă superioară a cercetărilor în dome-
niul doborâturilor produse de vânt (Faure și Pellet,
1984; Bruchert et al., 2000; Ancelin et al., 2004).
Una dintre rezultantele cercetărilor în domeni-
ile sus menționate face referire la stabilirea unor
criterii pentru delimitarea anumitor zone de sta-
bilitate, care vor fi caracterizate prin măsuri silvi-
culturale diferite (Miller, 1985; Mitchell, 1995).
Cercetările recente la nivel internațional fac
apel la integrarea tehnicilor moderne de analiză
GIS pentru stabilirea riscului potențial la doborâ-
turile produse de vânt (Popa, 2007).
Având in vedere cele expuse, s-a considerat
oportună abordarea prin prezentul articol a urmă-
toarelor obiective: (i) elemente biometrice speci-
fice în arborete de molid din zone cu doborâturi
produse de vânt; (ii) structura arboretelor în ra-
port cu diametrul arborilor; (iii) structura spațială
a arboretelor de molid afectate de doborâturi pro-
duse de vânt pe clase de quadrate; (iv) organizarea
spațială a arboretelor în raport cu distanța dintre
arbori; (v) structura spațială a arboretelor, expri-
mată prin indici de competiție.
2.	Locul cercetărilor
Cercetările de teren au fost localizate în cadrul
Ocolului silvic Tomnatic, situat în etajul ameste-
curilor de fag cu rășinoase (FM2), unde frecven-
ța și intensitatea doborâturilor produse de vânt în
arboretele de molid sunt semnificative.
3.	Material și metodă
3.1.	Material de cercetare
Materialul de cercetare este reprezentat din
6 suprafețe experimentale instalate în arborete ar-
tificiale de molid, afectate în mod diferit de vânt,
pentru a asigura reprezentativitatea datelor pri-
mare (tabelul 1).
3.2.	Metode de cercetare
Pentru a cunoaște starea arboretelor artificiale
de molid din nordul Carpaților Orientali, afectate
de doborâturi produse de vânt, lucrările de teren
au constat din inventarieri statistice pe itinerar, în
blocuri experimentale cu caracter permanent.
Metoda utilizată este aceea a blocurilor expe-
rimentale de formă pătrată cu suprafața de 1,0 ha.
După amplasarea acestora s-a procedat la inventa-
rierea integrală a arborilor, cu măsurarea sau eva-
luarea principalelor caracteristici dendrometrice
(diametrul, înălțimea, clasa pozițională, clasa de
calitate).
Datele primare culese din teren au fost: diame-
trul la 1,30 m pentru arborii din arboret; înălțimile
arborilor; înălțimea elagată; distanțele x și y.
Metodele de prelucrare a informațiilor și de
analiză a rezultatelor obținute au constat din: (1)
analiza influenței doborâturilor endemice produ-
se de vânt asupra unor elemente biometrice în ar-
boretele de molid; (2) evidențierea unor elemente
specifice privind structura spațială a arboretelor
de molid afectate de doborâturi produse de vânt
prin intermediul unor indicatori ecologici și fores-
tieri (structura arboretelor în raport cu diametrul
arborilor; structura spațială a arboretelor de mo-
lid afectate de doborâturi produse de vânt pe clase
de quadrate; organizarea spațială a arboretelor în
raport cu distanța dintre arbori; structura spațială
a arboretelor exprimată prin indici de competiție).
18
Revista pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Tabelul 1
Elemente de caracterizare a suprafețelor experimentale cercetate din unitatea de producție I Demacușa, Ocolul silvic
Tomnatic
u.a.	Suprafața (ha)	Vârsta (ani)	Consistența	Clasa de producție	Tipul de stațiune	Tipul de pădure	Expoziția	Panta (°)	Altitudinea (m)
12J	6,2	75	0,7	1	3640	1214	Plan	0	770
48AS1	26,9	80	0,7	2	3333	1312	Plan	0	820
48AS2	26,9	80	0,7	2	3333	1312	Plan	0	830
43H1	6,4	65	0,7	2	3640	1313	Plan	0	750
43H2	6,4	65	0,7	2	3640	1313	Plan	0	750
104D	7,2	70	0,8	2	3333	1312	SV	15	820
4.	Rezultate și discuții
4.1.	Elemente biometrice specifice în arborete de
molid din zone cu doborâturi produse de vânt
Principalele elemente biometrice ale arborete-
lor cercetate sunt prezentate în tabelul 2. Se con-
stată că diametrul central al suprafeței de bază
pentru arboretele cercetate variază între 36,9 cm
și 44,2 cm, iar înălțimea corespunzătoare diame-
trului sus menționat este cuprinsă între 33,2 m și
39,7 m. Numărul de arbori-ha1 variază între va-
lorile 268 (43H1) și 446 (43H2). Valorile indicelui
de desime variază între 0,33 (43H1) și 0,75 (48A2).
Pentru arboretele cercetate, volumulha 1 ia
valori cuprinse între 413,9 m3 (43H1) și 719,6 m3
(48A2). Din punct de vedere al calității arbore-
telor, indicator raportat la frecvența vătămărilor
produse de cervide, aceasta ia valori între 7 %
(48A1) și 32%(104D).
4.2.	Structura arboretelor în raport cu diametrul
arborilor
Distribuția numărului de arbori pe categorii de
diametre reflectă structura arboretelor în plan ori-
zontal și caracterizează raporturile de competiție
intraspecifică ca efect al poziției pe care o ocupă
arborii în arboret, ca urmare a doborâturilor pro-
duse de vânt. Pentru arboretele analizate, distri-
buția numărului de arbori pe categorii de diametre
este tipică arboretelor relativ echiene.
Prin faptul că arboretele au fost afectate de
vânt, curbele de repartiție, în marea majoritate a
cazurilor, își păstrează alura tipică cu asimetrie
negativă de dreapta. Această restrângere a vari-
abilității diametrelor în arboretele afectate poate
fi explicată prin caracterul selectiv al doborâtu-
rilor endemice produse de vânt, extragerile fiind
îndreptate spre arborii din categoriile de diametre
extreme.
Diminuarea variabilității diametrelor pe măsu-
ră ce arboretele au fost afectate mai intens de vânt
este sugestiv exprimată în fig. 1, unde se observă
descreșterea coeficientului de variație a diametre-
Fig. 1. Relația dintre diametrul central al suprafeței de
bază și coeficientul de variație al diametrelor.
lor odată cu diminuarea diametrului central al su-
prafeței de bază.
Influența doborâturilor produse de vânt în pla-
nul diversității structurii arboretelor în raport cu
diametrul arborilor a fost reliefată prin intermedi-
ul indicelui ecologic Pielou (tabelul 3).
în toate cazurile, valorile indicelui Pielou speci-
fic diversității structurii orizontale sunt sub valo-
rile înregistrate de regulă în arborete naturale plu-
riene. Este de remarcat diminuarea semnificativă
a indicelui Pielou pe măsură ce scade indicele de
desime al arboretelor, ceea ce înseamnă că diver-
sitatea structurală referitoare la diametrul arbori-
lor este sensibil diminuată în raport cu numărul și
intensitatea doborâturilor produse de vânt (fig. 2).
4.3.	Structura spațială a arboretelor de molid
afectate de doborâturi produse de vânt pe clase de
quadrate
Efectul doborâturilor produse de vânt asupra
structurii spațiale a arboretelor indică o dinami-
că specifică a coeficientului de variație al numă-
rului mediu de arbori pe quadrat (x) pentru anu-
mite stări de desime în care au ajuns arboretele
ca urmare a efectului vântului. Este înregistrată
o reducere specifică a numărului mediu de arbori
pe unitatea statistică elementară de 100 m2, înso-
țită de creșterea variabilității structurii spațiale a
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
19
Tabelul 2
Principalele elemente dendrometrice ale suprafețelor cercetate
Parametrii	Suprafețe experimentale					
	12J	43H1	43H2	48A1	48A2	104D
Compoziția	10 MO	10 MO	10 MO	10 MO	10 MO	10 MO
Diametrul central al suprafeței de bază (cm)	41,7	40,1	36.9	44,2	40,5	37,5
înălțimea medie (m)	37,7	34,1	33,2	39,7	36,5	34,0
Număr de arbori ha 1	329	268	446	294	392	318
Suprafața de bază ha1 (m2)	37,1	28,9	38,9	39,9	46,3	34,2
Volumul ha 1 (m3)	583,8	413,9	550,4	662,1	719,6	503,8
Indice de desime	0,58	0,33	0,56	0,57	0,75	0,43
Indice de densitate	0,66	0,62	0,83	0,73	0,79	0,72
Frecvența vătămărilor produse de cervide (%)	16	17	13	7	14	32
Tabelul 3
Indicele diversității structurale Pielou în raport cu
diametrul arborilor
Blocul ex- perimental	Numărul claselor de diametre	Numărul de arbori la hectar	Indicele Pielou
12J	15	329	0,852
43H1	11	268	0,842
43H2	12	452	0,832
48A1	12	294	0,858
48A2	11	392	0,875
104D	11	318	0,825
0,30	0,40	0,50	0,60
Indice de desime
0,70	0,80
Fig. 2. Relația dintre indicele de desime și indicele Pielou.
arboretelor, pe măsură ce arboretele au fost mai
afectate de vânt (fig. 3).
4.4.	Organizarea spațială a arboretelor în raport cu
distanța dintre arbori
Modul de culegere a datelor, prin poziționarea
în plan a arborilor în sistem cartezian (x, y) din
interiorul suprafețelor analizate, a permis calculul
Fig. 3. Relația dintre indicele de desime și coeficientul de
variație al numărului mediu de arbori pe quadrat.
distanțelor euclidiene de la fiecare arbore în parte
față de cel mai apropiat vecin, rezultând distribu-
ția arborilor pe clase de distanțe.
Prin cunoașterea distantelor de la fiecare arbo-
re până la de cel mai apropiat vecin, utilizând me-
toda celui mai apropiat vecin (metodă de analiză
spațială dependentă de distanța dintre indivizi),
au fost calculați doi indicatori ecologici de analiză
spațială proprii acestei metode (indicele Donnelly
și indicele Skellam), prin intermediul cărora pot fi
identificate tipurile de structură spațială, specifice
fiecărui arboret în parte (tabelul 4).
Prin analiza indicilor de analiză spațială a celui
mai apropiat vecin se pune în evidență faptul că
structura spațială a arboretelor se încadrează în
tipul de structură uniformă.
Ca urmare, arboretele de molid afectate de do-
borâturi produse de vânt prezintă distribuții ex-
perimentale randomizate, cu tendințe uniformiza-
toare spre procese de tip regulat. în aceste situații,
arborii au ajuns la o independență statistică unii
față de alții, ceea ce arată o omogenizare a presiu-
nii interne a populației și o minimizare a intensi-
tății proceselor de competiție intraspecifică. Pe de
altă parte, evidențierea structurilor de tip regulat
sunt datorate acțiunii vântului.
20
Revisla pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Tabelul 4
Indicii distribuției spațiale ai metodei celui mai apropiat
vecin
Blocul ex- perimental	d	s2	IC	IS	Tipul de structură
12J	2,85	2,09	1,31	722,94	uniformă
43H1	3,27	3,46	1,03	326,05	uniformă
43H2	2,33	2,07	0,96	476,86	uniformă
48A1	2,80	1,42	1,01	290,27	uniformă
48A2	2,81	1,82	1,15	532,69	uniformă
104D	2,93	1,98	1,03	347,95	uniformă
d — distanța medie față de cel mai apropiat vecin ; s2 —
varianța distanței medii față de cel mai apropiat vecin; IC —
indicele Donnelly; IS — Indicele Skellam
0 -I----------,--------,--------,--------, 
_	20	25	30	35	40	45
F
înălțimea (m)
Fig. 4. Relația dintre înălțimea arborilor și valoarea
indicelui de competiție (u.a. 48A2).
4.5.	Structura spațială a arboretelor exprimată prin
indici de competiție
Analiza profilelor structurale, combinată cu cal-
culul unor indicatori ecologici ai competiției din-
tre indivizi, pentru diferite sisteme silviculturale
adoptate, pot lămuri modul în care răspund arbo-
rii la intervențiile în arboret efectuate ca urmare
a doborâturilor produse de vânt, prin prisma pro-
ceselor de acumulare-dezvoltare.
Din multitudinea indicilor de competiție clasi-
ficați în raport de modul de calcul (dependenți sau
independenți de distanța dintre arbori), interesant
se dovedește a fi indicele care este dat de raportul
dintre suprafața de bază a arborelui analizat și su-
prafața de bază medie a tuturor arborilor din ar-
boret (IC).
Relația dintre înălțimile arborilor și valoarea in-
dicelui de competiție pentru unul din arboretele
analizate se prezintă în fig. 4. Indicii de competi-
ție caracterizează relațiile dintre indivizii unei po-
pulații în funcție de dimensiunile sale, de poziția
lor socială exprimată prin intermediul unor anu-
miți indicatori, dar și modul în care aceștia sunt
dispuși în plan.
Indicele de competiție se referă la capacitatea
unor arbori de a se dezvolta și reacționa mai efi-
cient decât alții din interiorul aceleiași populații,
sub raportul modificărilor de competiție și al be-
neficierii de noi resurse ca urmare a doborâturilor
produse de vânt. Ca urmare, un arbore este mai vi-
guros și mai competitiv când valoarea indicelui de
competiție este ridicată și corespunde unei stări de
competiție redusă. în arboretele analizate se con-
stată că zonele de maximă competiție, caracteri-
zate de indici de competiție mai mari decât sunt
întâlnite la arborii cu diametre mai mari decât ce-
le corespunzătoare arborelui mediu.
5.	Concluzii
Baza gestionării durabile a ecosistemelor fores-
tiere o constituie analiza șiexprimarea structurii
și a funcționalității aferente în relație cu acțiunea
factorilor ecologici perturbatori. Domeniul nou al
cercetării științifice fundamentale și aplicative, ca-
re face referire la ecologia factorilor perturbatori,
are aplicabilitate semnificativă în cunoașterea mo-
dului de interacțiune dintre ecosisteme forestiere
și factorii de mediu perturbatori.
Evoluția parametrilor biometrici, structurali și
calitativi cercetați în cadrul arboretelor de molid
se face sub influența complexului de factori per-
turbatori abiotici (vânt, zăpadă), a căror acțiune
poate genera în anumite momente dezechilibre
puternice în dezvoltarea arboretelor din cadrul zo-
nei supusă cercetărilor.
Diminuarea numărului de arbori la hectar se re-
percutează și asupra parametrilor biometrici spe-
cifici ce caracterizează capacitatea silvoproducti-
vă a arboretelor artificiale de molid (diametrul
central al suprafeței de bază, înălțimea medie co-
respunzătoare diametrului central al suprafeței de
bază, numărul de arbori la hectar), asupra produc-
tivității specifice a arboretelor de molid afectate,
precum și asupra îndeplinirii corespunzătoare a
funcțiilor ecologice, sociale și economice pentru
care au fost instalate arboretele respective.
Creșterea vătămărilor aduse fondului forestier
prin poluare, atacuri de insecte, secete, doborâturi
de vânt, rupturi de zăpadă, corelate cu starea ac-
tuală din punct de vedere calitativ a unor categorii
de ecosisteme forestiere montane, vor impune în
viitorul apropiat decizii amenajistice adecvate și
atente precontări din posibilitățile calculate, pre-
cum și riguroase măsuri de reconstrucție ecologi-
că a arboretelor vătămate, de prevenire a extinde-
rii calamităților și de creare a fondului de rezervă,
absolut necesar pentru asemenea situații.
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
21
Bibliografie
Ane elin, P., Courbaud, B., F o urc aud, T.,
2004: Development cf an individual tree-based mecha-
nical model topredict wind damage within forest stands.
în: Forest Ecology and Management 203 pp. 101-121.
Bergen, J. D., 1971: Vertical prcfiles cf windspeed
in a pine stand. în: Forest Science 17, pp. 314-321.
Bruchert, F., Becker, G., S p e c k, T., 2000:
The mechanics cf Norway spruce (Picea abies) mechani-
cal properties cf standing tress from different thinning
regimes. în: Forest Ecology and Management 135, pp.
45-62.
Faure, A., Pellet, J., 1984: Determination des
ejforts exerces par le vent sur un arbre. în: Agronomie
4, pp. 83-90.
M a y h e a d, G. J., 1973: Swan periods cf forest trees.
în: Scottish Forestry 27, pp. 19-23.
M i 11 e r, K. F., 1985: Windthrow hazard classifica-
tion. Forestry Commission Leaflet 85, pp. 3-14.
M i t c h e 11, S. J., 1995: The windthrow triangle: a re-
lative windthrow hazard assessment procedure for forest
management. în: The Forestry Chronicle 71, pp. 446-
450.
Ol i v e r, H. R., M ay h e a d, G. J., 1974: Wind mea-
surements in a pine forest during a destructive gale. în:
Forestry 47, pp. 185-193.
Popa, L, 2007: Managementul riscului la doborâturi
produse de vânt. Editura Tehnică Silvică, București, 226
P-
Z h u, J., M a t s u z a k i, T., S a k i o k a, K., 2000: Wind
speeds within a single crown cfjapanese black pine (Pi-
nus thunbergii Pari.). în: Forest Ecology and Manage-
ment 135, pp. 19-31.
Ing. Cristian Cojocia
e-mail: cristicojocia@yahoo.com
Dr. ing. Radu Vlad
e-mail: raducuvlad@yahoo.com
I.C.A.S. Câmpulung Moldovenesc
Dr. ing. Cristian Gheorghe Sidor
e-mail: cristi.sidor@yahoo.com
I.C.A.S. Câmpulung Moldovenesc
Structural characteristics specific to artificial Norway spruce stands affected by windfalls
Abstract
This research has highlighted some ecological and silvicultural aspects concerning the scientific basis for the
sustainable forest management in mountain ecosystems affected by abiotic disturbing factors, especially the
wind. The aim of this paper is to present some specific structural characteristics of the Norway spruce stands
damaged by wind in one of the most affected area, in the north of the Romanian Eastern Carpathians. The
increase in damages to the environment, especially against the forests, brought by the isolated windfalls have
been highlighted by: the analysis of certain specific biometric elements, the display of the stands structure in
relation to the trees’ diameter, the analysis of the affected stands homogeneity, as weil as the quantification of
some elements concerning the spațial structure of Norway spruce stands affected by the wind. The result was
the fact that the evolution of the structural parameters in the development of Norway spruce stands is made
under the influence of the complex of the abiotic disturbing factors (wind, snow) whose action may generate
strong unbalances in certain moments. The obtained results in relation with the current qualitative state of
mountain forest ecosystems shall impose adequate management decisions in the near future, as weil as rigorous
measures of ecological restoration of the affected stands.
Key words: Norway spruce, winâfall, stand structure.
22
Revisla pădurilor 'Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Tehnici simplificate de investigație
dendro-ecologică în arborete cu
molid supuse poluării generate de
activități din minerit în Bucovina (I)
N. M.Flocea
Bogdan M. Negrea
Partea I — Creșterea exemplarelor mature.
Aspecte metodologice și aplicații
1.	Introducere
Peste 30 ani de studiu stăruitor au menținut
permanent actuală ipoteza „declinului forestier”
în țările Europei Centrale și Estice. Cercetările au
putut conduce la cel puțin două învățături consi-
derate esențiale:
1.	sănătatea (vigoarea) unui arbore nu poate fi
definită doar de transparența coroanei. Fitopato-
logia și dendroecologia trebuie să se sprijine pe
diagnoza unor manifestări patologice și fiziologi-
ce și evident și pe repercutarea lor auxologică;
2.	pentru explicarea ipotezei declinului foresti-
er au fost utilizate în acest răstimp și o mulțime
de reprezentări inadecvate. „Declinul forestier” ca
sintagmă descriptivă prea cuprinzătoare, spre-o
pildă, a fost întrebuințat chiar și în situații în ca-
re vitalitatea pădurii era temporar perturbată, iar
efectele poluării au fost când excluse când incluse
în lista manifestărilor declinului.
Deși fenomenul „declinului pădurilor” a fost cu-
noscut și descris sub forma sa acută mai ales din
debutul deceniului al IX-lea, secolul trecut, din
punct de vedere metodologic, cercetătorii acestu-
ia păreau pregătiți să urmeze fără ocol calea de
studiu a fenomenului dar lucrurile — și s-a dove-
dit ulterior — nu au stat deloc astfel existând în
mediul științific numeroase controverse de ordin
terminologic, metodologic ș.a. Primele studii de
acest fel de la noi au fost efectuate în zona Bi-
caz și au condus la determinarea unor pierderi
de creștere după intrarea în funcțiune a fabricii,
Giurgiu, 1967. La noi, cercetări importante înso-
țite de perfecționări metodologice au fost desfă-
șurate de Giurgiu, V., între anii 1964-1977 și lan-
culescu, M. între 1975-1979. Mai târziu, Smejkal,
G., 1982, Barbu, I., 1989, 1991, Barbu, I., Flocea,
N. M., 1989, Flocea, N. M., 1996, lanculescu, M.,
Tissescu, A., 1989, lanculescu, M., 1989, 2005, și
pot fi înregistrate ca pași de pionierat importanți
în studiul declinului prin intermediul creșterilor
(metode dendroecologice).
Studiile de poluare a aerului au dominat, în
epoca declinului pădurilor, utilizându-se aplicați-
ile de dendrocronologie în depistarea schimbări-
lor de mediu. Se cunosc mai multe căi prin care
dendrocronologia aplicată poate examina impac-
tul poluării asupra mediului, Cook, E. R., 1985, Co-
ok, E. R. et al., 1987, Cook, E. R., Kairiukstis, L. A.,
1990. Cele mai importante dintre ele se înfățișează
în continuare.
Compararea seriilor cronologice din zone poluate
și nepoluate (metoda clasică) a fost frecvent utili-
zată în studiile de poluare locală. Prezintă o uzan-
ță redusă în investigațiile asupra poluării de lungă
distanță și a fost rar folosită pentru că se bazează
pe unele prezumții discutabile (de ex. că diferențe-
le dintre seriile cronologice comparate pot fi atri-
buite doar diferențelor dintre nivelele de încărcă-
turi poluante). O variantă perfecționată compara-
ră seriile de creșteri provenite de la arbori crescuți
în același loc, cu și fără simptome vizibile de de-
clin.
Compararea seriilor dendrocronologice dintr-un
mare număr de locuri. Această metodă excede prin
existența unor anumite extensii față de restricții-
le primei. Metoda utilizează tehnici de regresie li-
niară pentru obținerea unui coeficient de reacție,
pentru fiecare punct dintr-o rețea amplă de studiu
dar „uită” să ia în calcul diferențele existente între
amplasamente (climatice, tip de sol sau stațiune),
factori cu rol important.
Eliminarea influențelor vârstei și efectelor clima-
tice, frecvent utilizată, atribuie tendințele rămase
după eliziune, tocmai efectelor poluării. Analiza
regresiei poate conduce la identificarea efectelor
climatice, dar este operațională numai în cazuri
extreme (de exemplu seceta). Mai mult, efectele
poluării și climatului sunt cunoscute ca fiind inte-
ractive și este foarte dificilă separarea celor două.
Poluarea poate altera răspunsul climat-creștere al
arborilor, limitând aplicarea analizei funcțiilor de
răspuns.
Compararea creșterilor înainte și după momen-
tul apariției unui impact are un bun potențial de
utilizare (de ex. dinainte și de după apariția po-
luării). Rezumativ, ea implică calculul funcțiilor de
răspuns pentru perioada premergătoare debutului
poluării, urmată de aplicarea acelei funcții perioa-
dei cu poluare,. Diferența între indicii observați și
cei calculați este utilizată pentru a obține informa-
ții privind efectul poluării asupra creșterii arbori-
lor.
2.	Locul cercetărilor
Studierea efectului poluării produsă de obiec-
tive industriale asupra molidului (Picea abies) s-a
realizat pentru prezenta lucrare prin observarea
Revista pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
23
arborilor din pădurile apropiate surselor de emi-
sii. A fost analizată sănătatea arborilor individuali
și a arboretelor aflate în zona Tarnița (vezi fig. 1
și fig. 2), sud vestul județului Suceava, o zonă cu
o activitate minieră foarte intensă și poluantă în
epoca comunistă (începând cu anul 1967).
Arboretele cu molid de pe secțiunea inferioară a
versanților râului Suha Bucovineană, situate între
cele două, (actualmente foste) uzine de prepara-
re a minereurilor de la Tarnița și localitatea Ostra
(situată în aval la 4-5 km) aveau deja, la debutul
observațiilor —1989, o stare de sănătate foarte fra-
gilă. Deși situați pe stațiuni de bonitate superioară
și mijlocie, arborii de molid se înfățișau cu diferi-
te grade de afectare (îmbolnăvire), aveau o stare
de vegetație lâncedă și o slabă vitalitate și prezen-
tau diminuări ale creșterilor în înălțime și chiar în
diametru (lesne vizibile pe verticilele arborilor do-
borâți și cioate). în apropierea surselor de emisii,
la data primelor observații, praful depus pe ace și
pe ramurile arborilor se acumula în cantități foar-
te mari ce nu puteau fi spălate nici măcar de ploile
foarte abundente. Arborii reacționau prin pierde-
rea acelor mai vechi ce nu-și mai puteau îndeplini
funcțiile și prin substituția sistemului normal de
ramificație cu unul de reparație — morbid, alcătu-
it din ramuri orizontale cu ace scurte care, având
arie foliară redusă nu mai reușeau să le satisfa-
că necesarul nutritiv. Degradându-se treptat, cei
mai sensibili terminau prin a se usca, și odată cu
scoaterea celor uscați manifestările se intensificau
la supraviețuitori grație diminuării suprafeței de
recepție a coronamentului arboretului și reduce-
rii capacității de ocrotire reciprocă a exemplare-
lor. Arboretele din treimea mijlocie și superioară
a versanților păreau să aibă o stare de vegetație
mai bună decât acele așezate în coridorul de cur-
gere a emisiilor. Arboretele tinere din vecinătate
nu arătau afectate, însă, exemplarele preexistente
erau în stare avansată de vătămare.
In zonă, existau începând din 1967, emisii im-
portante poluante pulverulente, fluide, volatile de
la industria de prelucrare primară a minereurilor
neferoase și a baritinei. Cauză principală a po-
luării a fost considerată activitatea de prelucrare
primară a minereurilor din uzinele sus menționa-
te unde se concentrau minereurile neferoase (cu
conținut de plumb, cupru, zinc, argint, de regulă
sub formă de sulfuri complexe). O sursă secunda-
ră o reprezentau taluzurile barajelor și luciul ia-
zurilor de decantare în care se evacua — sub for-
mă noroioasă, sterilul stației de flotare (material
fin bogat în sulf și alte substanțe toxice, reactivi
etc.). Materialul fin, în perioadele calde, odată dre-
nat și uscat, era preluat de către curenții de aer
de pe bancurile mai înalte ce apăreau la supra-
fața iazurilor și împins spre arboretele din preaj-
mă. Pulberi se propagau în atmosferă și după con-
casarea minereurilor de extracție și în timpul ex-
pediției și transportului minereurilor concentrate
spre aval către localitatea Frasin, cu autocamioane
descoperite. Uzina de preparare Tarnița activa în-
că din 1968-1969 cuantumul producției majorân-
du-se cu timpul prin exploatarea unor zăcămin-
te noi până după 1990, an după care a survenit o
scădere forte a activității, urmare a recesiunii eco-
nomice survenite după căderea comunismului, ur-
mată de închiderea activității după anul 1998. Altă
sursă colaterală de poluare, gazele de eșapament
produse de traficul rutier foarte intens (transpor-
turile se realizau cu autovehicule descoperite și
echipate cu motoare diesel foarte poluante). Un
alt focar însemnat de poluare îl reprezenta exploa-
tarea de baritină (cariera, mina, haldele de steril)
și uzina de preparare a baritinei care emanau în
atmosferă mari cantități de pulberi rezultate din
concasare-măcinare.
Astfel, arborii erau forțați să facă față atât unui
asalt de ordin fizic, mecanic (depuneri de pulberi)
cât și unui atac chimic (reactivi, ploi acide ș.a.).
Ei aveau, în marea lor majoritate, un număr de
verticile cel mult egal cu anii scurși de la darea
în funcțiune a sursei de poluare, (toate coroanele
erau formate și au supraviețuit sub efectul poluan-
ților la acea dată). într-o poziție întrucâtva asemă-
nătoare se situau și arboretele din aval, dar mani-
festarea de debilitare părea a fi mai lentă, probabil
datorită așezării la o depărtare de 3-4 km, în aval
de focarul poluant, pe circulația atmosferică do-
minantă, vehicul al părții fine (pulberi poluante,
fum și gaze).
Diminuarea consistenței arboretelor, prin ex-
trageri de arbori morți sau muribunzi, a grăbit
evoluția uscărilor, doar secțiunile cu consisten-
ța 0,8-1,0 apărând ca mai puțin vătămate deși la
fel de expuse. în mod vizibil, răspunsul arborilor
s-a manifestat și prin dispariția acelor mai vechi
de 5-6 ani și tranziția unor arbori printr-o fază
identică simptomului Lametta (apariția unor lu-
jeri de compensație din muguri proventivi).
Scăderea treptată a producției celor două uni-
tăți industriale după 1989 până la închiderea lor
definitivă în anul 1995 a condus la diminuarea in-
tensității unor forme de poluare agresivă ajungân-
du-se la reinstalarea ierburilor pe taluzurile dru-
murilor—prima marcă vizibilă a restaurării parți-
ale a condițiilor de mediu, urmată de redresarea
lentă a stării de sănătate a vegetației forestiere.
Mai mult, prin activitatea de închidere a exploată-
rii miniere, taluzurile barajelor și suprafețele soli-
dificate ale iazurilor de decantare au fost acoperite
24
Revisla PĂDURILOR ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
(a) 1991 (colecția autorului)	(b) 2011
Fig. 1. Suprafața Tarnița. Arboret cu molid aflat sub influența directă a poluării intense locale.
Fig. 2. Situarea suprafețelor de probă (sursa, Google earth)
cu pământ vegetal, înierbate, iar unele mai vechi,
chiar plantate.
Situația economică specială a oferit resursa
unei investigații dendroecologice în arboretele cu
molid intrate sub impactul progresiv al emisiilor
locale de noxe industriale — după 1967, urmată de
o incidență diminuată a poluării — după 1990 și
până în 1995 și ulterior de întreruperea emisiilor
până în zilele noastre. în astfel de condiții a fost in-
teresantă o analiză a reacției creșterilor arborilor
intrați sub poluare directă precum și studiul creș-
terilor acestora după încetarea activității industri-
ale—într-un ciclu nepoluat—poluat—nepoluat, ta-
blou mai rar întâlnit în studiile de poluare. S-a pu-
tut astfel studia, prin mijlocirea creșterilor radiale,
capacitatea molidului de a-și redobândi sau nu vi-
talitatea pierdută anterior, în circumstanța dimi-
nuării semnificative sau chiar stingerii emisiilor.
încă din anul 1989 s-au instalat în zona poluată
suprafețe de probă permanente (vezi fig. 2) cu mă-
rimea de 1 ha, denumite Tarnița și respectiv Ostra,
având ca obiectiv inițial stabilirea indicilor de cali-
tate la arborii de molid afectați de uscare. Ulterior
cercetările au fost extinse cu obiectivul efectuă-
rii unui studiu auxologic asupra molidului afectat
de poluare Temeiul selecționării primelor 2 am-
plasamente a fost reprezentat de frecvența mare
a arborilor afectați, cu diverse grade de vătăma-
re și situarea amplasamentelor la distanțe diferite
(gradient) față de sursa permanentă de poluare cu-
noscută. Suprafața de probă permanentă Tarnița,
având aria de 1 ha, a fost amplasată în 1989 la baza
unui versant, cu porțiuni cu apă stagnantă pe alo-
curi, fiind situată sub emisiile directe ale celor do-
uă obiective industriale și afectată și de praful de
steril antrenat de pe oglinzile a două iazuri de de-
cantare din proximitate. Caracteristicile structu-
rale ale arboretului de aici sunt prezentate tabelar
(tabelul 1), date din descrierile din amenajament.
Aspru vătămat de poluare, la primele observații,
1989, arboretul părea să fie sortit dispariției în de-
ceniul următor. Stațiunea, deși foarte favorabilă
molidului nu oferea decât condiții de viață preca-
re din cauza poluării directe. Parcurgerea infor-
mațiilor tabelare indică diminuarea progresivă a
volumului pe picior, a clasei de producție înregis-
trate, de la II la III și a consistenței. După 20 de ani,
în 2011, cu prilejul reinventarierii, nu au mai pu-
tut fi regăsiți și identificați toți arborii de molid de
pe amplasamentul inițial, limitele dispărând lotul
de arbori de molid a trebuit completat cu exem-
plare din imediata apropiere. Astfel nu a mai fost
posibilă raportarea la unitatea de suprafață și nici
la statistica inițială.
într-o poziție asemănătoare se afla și arboretul
din suprafața de probă permanentă Ostra. Aceas-
tă suprafață, situată în treimea mijlocie a unui
versant cu înclinare moderată are caracteristici-
le structurale elementare prezentate tabelar (tabe-
lul 2), conform descrierilor amenajistice. Deși sta-
țiunea are bonitate superioară pentru molid acesta
părea să vegeteze în condiții neprielnice. Asemă-
nător cu Tarnița, limitele vechi nu s-au mai putut
recunoaște la cercetarea din 2011. Numeroși mo-
lizi din lotul originar s-au uscat între timp sau au
fost doborâți-rupți de vânt în cei 20 de ani, cioate-
Revispa pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
25
le fiind încă vizibile. Și aici s-a impus completarea
lotului inițial.
Principalele elemente ce caracterizează evoluția
arboretelor cercetate, după evidențele din amena-
jamente, este realizată tabelar (tabelul 1).
în anul 2011 au fost reparcurse perimetrele ini-
țiale, fiind revizuite Tarnița și Ostra, după care au
fost amplasate încă două suprafețe noi, cu arii de
1000 m2 și respectiv 2000 m2 (urmărindu-se pre-
zența a minim 30 de exemplare de molid, situate în
epoca activității de minerit în circumstanțe diferi-
te de poluare, cu lemnul nevătămat în zona diame-
trului de bază spre a se reuși recoltarea carotelor).
Selectarea acestor din urmă perimetre s-a făcut în
raport cu distanța și poziția față de sursele inițiale
de poluare (de ex. situarea față de cariera de ba-
ritină, față de uzinele de baritină și de minereuri
cuprifere precum și față de amplasarea iazurilor
de decantare a sterilului). Unul dintre perimetrele
nou instalate în 2011, denumit Tarnița intermedi-
ar, (tabel 4) este situat în aval de exploatarea de
baritină (cariera și mina) și în amonte de uzine-
le de tratare. Al doilea Tarnița nepoluat, (tabel 1),
instalat tot în 2011, a fost așezat în amonte de ca-
rieră—pe firul văii, și a constituit, mulțumită dis-
tanței și circulației atmosferice generale, martorul
(un arboret de molid teoretic neatins de sursele de
poluare). S-a încercat astfel studierea potențialu-
lui gradient al rezultatului acțiunii poluării asupra
creșterilor (dacă acesta există) între „Tarnița nepo-
luat”, „Tarnița intermediar”, „Tarnița (poluat)” și
„Ostra”, nume date suprafețelor de probă mențio-
nate în articol.
3.	Materialul și metoda de cercetare
3.1.	Materialul de cercetare
Alegerea amplasamentului, delimitarea și in-
ventarierea arborilor din suprafețele experimen-
tale instalate s-a făcut în vederea includerii exem-
plarelor de molid ce puteau oferi date, în scopul
schițat de obiectivele cercetării. Suprafețele expe-
rimentale au fost delimitate prin semne vizibile (li-
nii verticale de vopsea albă sau galbenă) aplicate
pe arborii perimetrali. Materialul de cercetare l-a
reprezentat fiecare arbore de molid inclus, cu dia-
metrul de bază mai mare de 16 cm. Aceștia au fost
numerotați cu vopsea, înregistrându-se în carne-
tele de teren următoarele caracteristici:
—	diametrul (două diametre perpendiculare)
sau circumferința de bază (în cm);
—	transparența coroanei (exprimată în procen-
te din 5 în 5 %).
Pentru studierea comportamentului creșterilor
radiale s-au prelevat 502 carote cu burghiul Pres-
sler, la nivelul diametrului de bază, din fiecare ar-
bore de molid, numărul de carote fiind evidențiat
în tabelul 2. în plus, s-a efectuat descrierea coroa-
nelor urmată de preluarea de imagini portret ale
tuturor exemplarelor inventariate și descrise pre-
cum și ale eventualelor defecte și vătămări semni-
ficative.
în laborator s-au efectuat 33701 măsurători de
creșteri radiale (vezi tabelul 2) și s-au procesat re-
zultatele primare ale acestora, după o interdata-
re prealabilă, fapt ce a creat premiza caracterizării
comportamentului trecut și prezent al creșterilor
radiale atât la arbori cât și la populații de molid.
Seriile de lățimi de inele au fost transformate în
serii de creșteri în suprafața de bază, acestea fiind
considerate mai ilustrative. Cu acest prilej au fost
remăsurate și carotele recoltate în urmă cu 20 ani
și au fost reprelucrate și seturile inițiale de date
din urmă cu două decenii.
Datele de teren au fost înregistrate și prelucra-
te primar în fișiere de calcul tabelar sub platfor-
ma Microsoft Excel sau Microsoft Acces. Prelu-
crarea datelor s-a realizat prin programe statistice
specializate de tip Excel, R, SPSS. Măsurarea lăți-
mii inelelor anuale s-a făcut cu ajutorul imaginilor
scanate și analizate digital prin sistemul CDendro
7.4, ce permite înregistrarea automatizată a mări-
mii inelelor anuale. Obținerea seriilor dendrocro-
nologice a necesitat utilizarea programelor CDen-
dro 7.4 și CooRecorder 7.4, (Larsson, L. A, 2011).
3.2.	Metoda de cercetare
Aplicarea oricăreia dintre metodele prezentate
în partea introductivă s-a considerat că va condu-
ce la limitări nedorite pentru verificarea influen-
ței poluării de tip Tarnița asupra comportamen-
tului auxologic al molidului. S-a considerat astfel
necesar să se acorde o atenție deosebită studiului
reacției arborilor de probă și s-a prezumat că cei
mai bătrâni arbori ai locului nu sunt în mod obli-
gatoriu și cei de la care pot proveni cele mai multe
informații iar sondajele au fost proiectate ca ata-
re.
Am considerat că pentru această fază prealabilă
(dar necesară și importantă) utilizarea unor teh-
nici statistice ce presupun calcule complicate nu
este neapărat utilă din cauza dificultății analize-
lor și probabilității ca unele serii de date să furni-
zeze serii de creștere neilustrative și pentru care
să nu merite dezvoltate alte prelucrări. Deși cele
mai multe metode pentru separarea variabilității
naturale (indusă de climat) de cea indusă antropic
se bazează pe existența suprafețelor neafectate (de
control) s-a acceptat la debut că un „martor nea-
fectat” realmente este greu de identificat neputân-
du-se evalua toate sursele posibile ale variabilității
creșterilor între suprafețele comparate.
Metoda pe care am considerat-o aplicabilă pen-
26
Revisia pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Caracteristicile arboretelor în care s-au amplasat suprafațe de probă
Tabelul 1
Numărul curent	Denumirea suprafeței de probă	Județul/ Ocolul silvic/ UP/ua	Anul' Aria suprafe ței de probă	T S/TP/ Alt./Exp.	Structura. Compoziția	Consistența medie	Număr total de arbori/Numărul de arbori de molid	Clasa de producție pentru molid	Vârsta medie la molid [ani]	Diametrul mediu al arborilor de molid [cm]	înălțimea medie a arborilor de molid [m]	Volum total/ Volum molid [m3/ha]	Creșterea arboretului/ Creșterea molidului [m3Zha]
1	Tarnița 91	SV/Stulpicani/ V/125A	1991/ 1,0	3333/ 1211/ 800/E	Relativ echienă/ 53Mo37BrlOFa	0,4	147/ 75	11»	80	53	27	94	6,3/3,9
2	Tarnița 11		2011/ ***		Relativ plurienă/ 50Mo40Brl0Fa	0,5	***/ 41	Moi/in	100	48	2“	283/99	4,3/1,1
								MoII/III	70	30	24	283/56	4,3/1,1
3	Ostia 91	SV/Stulpicani/ V/6A	1991/ 1,0	3333/ 1211/ 750/ NV	Relativ echienă/ 45Mo55Br	0,4	135/ 60	11»	75	40	26	187	5,0/3,0
4	Ostia 11		2011/		Relativ plurienă 50Mo40Brl0Fa	0,4	43	II	90	36	29	273/145	3,9/1,9
5	Tamița Intermediar 11	SV/Stulpicani/ V/88J&B	2011/ 0,2	3333/ 1311/ 950/E	Relativ plurienă/ 80Mol0Fal0Br	0,6	29/ 29	Mo I/II	95	46	31	427/237	6,0/2,6
								Mo II/II	75	34	27	427/119	6,0/2,3
6	Tamița Nepoluat 11	SV/Stulpicani/ V/76F	2011/ 0,1	3333/ 1412/ 950/E	Relativ plurienă/ 70Mo20Fal0Br	0,7	47/ 47	Mo I/II	85	40	29	462/305	7,0/4,5
								Mo II/II	60	28	25	462/42	7,0/1,1
Prescurtări în tabel: UP - unitatea de producție, ua - unitatea amenajistică, T S - tipul de stațiune, T P - tipul de pădure. Alt. - altitudinea, Exp, - expoziția, *** - necunoscută,
Sublinieri în tabel: neumbrit - date amenajistice; umbrit - rezultate din calcul
Tabelul 2
Suprafețe de probă și materialul experimental recoltat din arbori de molid afectați și neafectați de poluare
Numărul curent	Denumirea suprafeței	Vârsta cambia lă [aniț			Diametrul			Număr de carote	Număr de inele	Lățimea inelelor |mm|		
					[cm							
		medie	maximă	minimă	mediu	maxim	minim			medie	maximă	minimă
1	Tamița 91	57	113	20	29	56	10	126	7190	2,56	11,36	0,04
2	Ostra 91	62	101	33	37	54	21	55	3393	3	13,29	0,04
3	Tamița 11	71	112	33	32	58	7	82	5840	2,22	11,64	0,04
4	Ostra 11	69	136	9	39	67	11	87	6011	2,81	12,28	0,06
5	Tamița intermediar	82	103	29	39	71	10	58	4738	2,38	9,27	0,11
6	Tamița nepoluat	69	82	32	29	51	5	94	6529	2,16	8,63	0,04
TOTAL								502	33701			
tru depistarea modificărilor de mediu prin inter-
mediul creșterilor, în cazul dat, este cronologia re-
lativă comparativă—compararea seriilor de indici
de creștere rezultați din standardizarea simplifica-
tă (fără pierderea semnalului de înaltă frecvență
ce caracterizează cel mai bine perturbările de me-
diu). Aceasta a fost considerată mai adecvată de-
cât compararea seriilor dendrocronologice simila-
re, grevate fiecare în parte de efectele tendințe-
lor vârstelor, motiv pentru care — din dorința de a
asigura o cât mai bună comparabilitate —sondaje-
le s-au amplasat în arborete de vârste echivalente
(după amenajament), vârste care după sondarea
creșterilor nu s-au dovedit chiar atât de omoge-
ne cum s-a presupus inițial. Mai mult decât atât,
această fază (incipientă) a studiului nu și-a pro-
pus să determine eventualele pierderi de creștere
în valoare absolută ci niveluri de creștere relati-
vă, cu scopul de a decela influența poluării asupra
creșterilor în raport cu nivelul de expunere.
în esență aplicarea metodei a presupus îmbina-
rea mai multor tehnici comune metodelor clasice
prezentate, considerate ilustrative pentru această
fază a cercetării. Practic experimentul a fost pro-
iectat fără multe limitări inițiale. Pentru alegerea
suprafețelor s-a urmărit pe cât posibil să existe o
echivalență a condițiilor staționale, a vârstelor și
mai puțin a compoziției—obiectul studiului repre-
zentat fiind doar de arborii de molid —precum și
situarea suprafețelor experimentale în raport cu
gradientul presupus al poluării. Alegerea arbore-
telor a presupus inițial o recunoaștere de teren
(în vederea identificării celor vulnerabile în pri-
mul rând și apoi a celor slab sau deloc afectate)
urmată de o fază de birou (consultarea evidențe-
lor amenajistice) și din nou de o fază de teren pen-
tru verificare și stabilirea amplasamentelor supra-
Revisla pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
27
fețelor de probă. Apoi s-a trecut la efectuarea lu-
crărilor de teren și birou deja prezentate și care
nu sunt diferite de cele efectuate în orice studiu
dendroecologic de acest tip. O deosebire constă în
faptul că lățimile de inele au fost transformate în
creșteri în suprafața de bază, considerate mai ex-
presive decât creșterile radiale (practic se lucrează
cu pătratul razei).
Noutatea cea mai mare constă în încercarea de
a obține indici de creștere prin intermediul unui
calcul extrem de simplu și anume, divizarea va-
lorilor creșterilor în suprafața de bază (pentru fi-
ecare serie dendrocronologică în parte) la valoa-
rea creșterii din anul 1967, anul de debut al po-
luării intense regionale. Alegerea acestei tehnici a
fost facilitată de faptul că poluarea de tip Tarni-
ța este o poluare cu istoric cunoscut, deci alege-
rea anului de referință nu a presupus investigații
dendrocronologice prealabile. S-a rezistat tentați-
ei — frecvent întâlnite la studii de acest fel — de a
utiliza tehnici de prelucrare de un rafinament ex-
cesiv, considerând că lucrurile evidente sunt și pot
fi relevate și cu mijloace simple. Ulterior s-a trecut
la întocmirea graficelor pentru seriile dendrocro-
nologice de creșteri în suprafața de bază, la calcu-
lul șirurilor de indici, la întocmirea graficelor co-
mune pentru toate suprafețele de probă și la com-
pararea și interpretarea rezultatelor. Cunoașterea
istoricului poluării a mai permis separarea inter-
valului de studiu în 3 părți: perioada antepoluare
(până în 1967), cea de poluare intensă (1968-1995)
și cea postpoluare (1996 și până astăzi). Pentru
studiul dendroecologic nu s-au folosit seriile den-
drocronologice întregi ci doar începând cu 1940
cu scopul de a opera cu perioade de lungime oa-
recum echivalentă, circa 30 de ani (pentru perioa-
dele de antepoluare și poluare intensă), doar peri-
oada postpoluare fiind forțat mai scurtă decât ce-
lelalte.
Comparații s-au efectuat atât între seriile de in-
dici ale suprafețelor folosind ca referință martorul
(Tarnița nepoluat) cât și în interiorul fiecărei se-
rii, perioada antepoluare servindu-și sie-și dirept
martor. Mai trebuie arătat faptul că în această eta-
pă preliminară, deși s-au colectat datele privind
vătămările exprimate prin pierderile de ace (trans-
parența coroanelor) acestea nu au fost utilizate,
comparația s-a făcut pe loturile întregi de arbori
fiind luată în calcul doar poziția față de sursa de
poluare. Cum rezultatele sunt relevante chiar și
în această sumară formă de prelucrare, obiectivul
viitor al cercetării va fi acela al analizei bazată pe
stratificarea subpopulațiilor pe grade de vătăma-
re.
Sensibilitatea medie a fost considerată ca fiind
o măsură a modificărilor relative ale indicilor de
Fig. 3. Serii dendrocronologice brute (creșteri în suprafața
de bază) pentru suprafețele de probă permanente Tarnița
și Ostra
creștere consecutivi, parametru ce reflectă pro-
porția variației de înaltă frecventă (perioadă scur-
tă) în seriile de timp. Alegerea siturilor similare
din punct de vedere ecologic, a fost dublată de uti-
lizarea, ca prognozanți ai variabilității naturale, a
unui număr redus de variabile sintetice. Simplifi-
când, s-a acceptat că singura informație valabilă
asupra variabilității naturale a creșterii radiale ne
apare de la perioadele anterioare apariției facto-
rului perturbator iar în cazul acesta factorul res-
pectiv a putut fi precis încadrat cronologic (singu-
ra problemă constituind-o depistarea momentului
în care efectul poluării a început să se resimtă în
creșteri). S-a mai considerat că seria dendrocro-
nologică își poate servi sieși ca martor (control)
temporal oferind posibilitatea comparării seriilor
de inele anuale din perioada afectată cu cele din
perioada anterioară, diferențele fiind asimilate cu
rezerve, drept răspunsuri ale arborilor la schim-
bări de mediu.
4.	Rezultate și discuții
Ab initio s-a evitat o prelucrare statisti-
co-matematică excesivă a seriilor dendrocronolo-
gice câtă vreme nu s-a întrezărit potențialul aces-
tora de a oferi date relevante în acord cu obiec-
tivul major al cercetării (evidențierea posibilelor
crize majore de creștere).
In această variantă de prelucrare-interpretare
primară s-a evitat eliminarea efectului îmbătrâni-
rii iar seriile au fost comparate între ele, nestan-
dardizate (vezi fig. 3, sus de ex.), observându-se cu
mare ușurință atât depresia creșterilor în suprafa-
ța de bază în intervalul cronologic poluat și mar-
cat pe grafice cu linii întrerupte verticale precum
și relansarea creșterilor (după anul 2000 abia), ca
prim indiciu că seriile furnizate de probele de creș-
tere pot furniza indicii cu privire la existența unei
presupuse crize a molidului în zonă.
Același grafic prezentat în scopul ilustrării eta-
28
Revisla pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Fig. 4. Serii de indici. Calculul, analiza și evoluția indicilor
de creștere calculați în raport cu suprafața de bază în su-
prafețele de probă Tarnița nepoluat, Tarnița intermediar,
Tarnița (poluat) și Ostra
pelor succesive de prelucrare mai relevă faptul că
introducerea de arbori noi în studiu (pentru com-
pletarea loturilor de probă inițiale — din 1991 —
din care au dispărut arbori) nu a fost de natură să
influențeze vizibil datele privind comportamentu-
lui creșterilor, alura seriilor fiind foarte asemănă-
toare (pe grafic Tarnițal — seria din 1991, Tar-
nița_2 — seria din 2011). De remarcat și lipsa de
expresivitate a seriilor pentru perioada dinainte
de 1940, desigur pentru scopul cercetării în cau-
ză deoarece aici se urmărește primordial prezența
perturbărilor semnificative de creștere.
Modul simplificat de prelucrare a datelor de
creștere — transformarea seriilor brute de creșteri
în suprafața de bază în indici rezultați prin divide-
rea fiecărei valori a fiecărei serii în parte la valoa-
rea creșterii sale măsurată în anul de referință ales
(1967, anul de debut al poluării locale) — a condus
la obținerea unor serii de indici comparabile (fig. 3
jos).
în acest mod simplu prezentat grafic (fig. 4)
s-a putut ilustra cu ușurință, comparativ, evoluția
creșterilor din arboretele analizate în condițiile în
care seriile și-au păstrat practic nealterat bagajul
de informație, fiind prelucrate minimal.
S-a putut remarca faptul că în suprafețele Tar-
nița și Ostra, indicii de creștere au suferit practic
o prăbușire după anul de referință 1967, la nivelul
anului 1991 indicii înregistrând valori de sub 0,5,
fapt vizibil chiar pe seriile dendrocronologice bru-
te (creșterile în suprafața de bază nestandardiza-
te). Altfel spus, creșterile în suprafața de bază în
aceste două sondaje au înregistrat valori situa-
te sub jumătatea valorii de referință înregistrată
în 1967. Așadar, ipoteza influențelor suplimentare
exercitată de factori locali asupra evoluției creș-
terii radiale, bănuită fiind poluarea, nu poate fi
eliminată pentru suprafețele Tarnița și respectiv,
Ostra. Fluctuațiile cele mai mari ale indicilor de
creștere au fost întâlnite la seriile poluate, Tarnița
și Ostra. Toate seriile au înregistrat însă o reduce-
re vizibilă a creșterilor, după 1970 către 1991, mai
evidentă la ultimele două suprafețe de probă care,
odată cu anul 1967 — an marcat pe grafic cu prima
linie verticală întreruptă — au intrat sub incidența
poluării directe a complexului minier de la Tarni-
ța.
După cum se poate observa, în suprafața Tarni-
ța (poluat) efectul intrării în funcțiune a surselor
de poluare nu s-a resimțit imediat, aici realizân-
du-se indici de creșteri supraunitari în raport cu
valoarea anului de referință 1967, până în 1976,
fapt ce poate fi explicat prin diminuarea competi-
ției datorită extragerilor din 1971, 1973 și respec-
tiv, 1975. Așadar până în anii 1976-1979, analiza
comparativă a indicilor de creștere în cele 4 supra-
fețe de probă ilustrează condiționarea preponde-
rent climatică a evoluției creșterilor, efecte remar-
cabile ale poluării nefiind observate.Trebuie sesi-
zat faptul că arboretele aflate sub influența poluă-
rii înregistrează diminuări mai importante ale in-
dicilor de creștere după 1978 — la cca un deceniu
de la debutul activității industriale. Graficele ilus-
trează diferențieri vizibile (vezi situarea curbelor
indicilor de creștere din 1978 până în 1998, ierar-
hizată în raport cu gradientul estimat al poluării).
De remarcat că recuperarea totuși survine după
ieșirea din funcție a emitentului poluant (al doi-
lea reper vertical linie întreruptă), însă nu imedi-
at ci începând din 1998, relansarea creșterii fiind
mai rapidă în cele mai poluate suprafețe (inițial),
pe fondul diminuării emisiilor în perioada 1990-
1995 și fiind favorizată de reducerea competiției
prin extrageri repetate de produse de igienă (Tar-
nița: 1980, 1981, 1984, 1987, 1988, 1989, 1990; Os-
tra: 1980,1981,1982,1988, 1990). Este însă evident
faptul că toate arboretele analizate au trecut prin
experiențe oarecum similare dar de intensitate di-
ferită, fapt ce ne conduce către ipoteza suprapune-
rii efectului poluării peste cel al climatului pentru
cazul celor mai apropiate de emitent.
"Sensibilitatea (senzitivitatea)” creșterii arbori-
lor, ca indicator statistic, ilustrează: gradul mai ri-
dicat sau mai scăzut de variație a creșterilor anua-
J	»
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
29
Tabelul 3
Calculul sensibilității medii
Suprafața de probă	Perioada	Sensibilitatea medie
0	1	2
Ostra	1940-1966	0.219
	1967-1995	0.157
	1996-2011	0.241
		
Tarnița	1940-1966	0.169
	1967-1995	0.597
	1996-2011	0.283
		
le, exprimat prin formarea de inele largi și îngus-
te mixate în timp; ilustrează modificarea factori-
lor limitativi de creștere (extrem de variabili de la
an la an) într-o anumită serie dendrocronologică.
Senzitivitatea medie variază cu specia și climatul
regional, între 0,650 (pentru rășinoase foarte sen-
sibile la secetă, de ex.) și 0,150 la arborii cei mai
puțin afectați. Senzitivitatea medie nu este un in-
dicator util în studii dendroclimatice dar este con-
siderată o mărime expresivă pentru datarea eve-
nimentelor în dendroecologic. Pentru exemplifi-
care rezultatele calculului pentru cele 2 suprafețe
mai afectate sunt prezentate tabelar și se poate ob-
serva (vezi tabelul 3) că valoarea senzitivității me-
dii pentru seria Tarnița, aflată sub impactul direct
al poluării, este foarte mare în intervalul 1967-
1995 (intervalul de poluare maximă). Compara-
tiv cu aceasta și în aceeași perioadă în suprafața
Ostra acest indicator ilustrează fluctuații norma-
le ale creșterilor anuale. Același indicator statistic
calculat pentru perioada postpoluare arată, pen-
tru seriile din ambele suprafețe, valori mult dimi-
nuate dar încă mari în raport starea normală.
5.	Concluzii
Studiul efectuat reprezintă o ilustrare practică
a unui posibil mod în care datele provenite din
creșteri pot fi prelucrate, utilizate și interpreta-
te cu ajutorul unor mijloace simple. Este aproape
un postulat afirmația „înainte de a trece la pre-
lucrări sofisticate ale seriilor dendrocronologice
este necesar ca acestea să fie tratate cu mijloace
simple pentru investigarea sumară a expresivită-
ții lor (corelată cu obiectivele stabilite ale cercetă-
rii). Seriile irelevante nu merită consumul de timp
și efort pentru efectuarea de calcule sofisticate”,
Schweinguber, F. H., 1996. Fidel acestui mod de
gândire, se prezintă un studiu sumar privind evo-
luția creșterii radiale la arbori de molid afectați de
poluarea minieră a metalelor neferoase, cerceta-
re în premieră la noi. Arborii investigați fac parte
din arborete cu molid supuse poluării și în care au
fost identificate numeroase exemplare aflate în di-
verse grade de vătămare (evaluate după transpa-
rența coroanelor). Arboretele astfel poluate sunt
situate în zona minieră Ostra-Tarnița din județul
Suceava. Acestea au fost supuse vreme de trei de-
cenii aproape (1967-1995) unui puternic impact al
noxelor industriale combinate cu factori climatici
nefavorabili (anii secetoși ai deceniului al IX-lea
mai exact). Primele observații și studii de crește-
re au început în 1989, într-o epocă în care efectele
poluării erau foarte evidente și au continuat până
în 1992. Ele au fost reiterate douăzeci de ani mai
târziu, în anii 2011-2012.
S-au putut cerceta de la debut, pentru arborii
de molid din suprafețele de probă Tarnița și Ostra,
pe serii dendrocronologice brute, obținute de pe
carote recoltate în 1991-1992 și în 2011, prezența
crizelor de creștere marcate de către arborii inves-
tigați începând cu anul 1967 și continuând până
în 1995 sau chiar 1998.
într-o a doua etapă s-a trecut la transformarea
simplă a seriilor brute de creștere în serii de in-
dici de creștere, prin raportarea tuturor valorilor
lățimilor de inele la valoarea lățimii înregistrată
pentru fiecare serie de creștere în 1967. Au re-
zultat astfel serii de indici (valori relative) foar-
te expresive și fără pierderile de informații ce în-
soțesc prelucrările sofisticate din dendrocronolo-
gie, atât pentru suprafețele de probă permanente
Tarnița și Ostra (două seturi de valori: din 1991
și 2011) cât și pentru celelalte două suprafețe de
probă amplasate în 2011 — Tarnița control (nepo-
luat) și Tarnița intermediar (poluare moderată). Și-
rurile de indici calculați s-au situat în perioada de
criză (1967-1995) în scara ierarhică a distanței față
de sursa emitentă, adică Tarnița (foarte poluat) —
cei mai reduși, urmată de Ostra, Tarnița intermedi-
ar și Tarnița control (practic nepoluată). Perioada
postpoluare a indicat o relansare a creșterilor (in-
dici supraunitari) mai evidentă tocmai la suprafe-
țele cele mai poluate, aceasta și pe fondul dimi-
nuării competiției datorită extragerii pe parcurs a
arborilor uscați, în număr mai mare în suprafețele
grav afectate — Tarnița și Ostra.
Finalmente s-a calculat senzitivitatea medie, in-
dicator ce estimează gradul de instabilitate al creș-
terilor. Un arboret stabil are creșteri relativ con-
stante în relație cu factorul determinant — clima-
tul, iar cel afectat de agresiunea factorilor de me-
diu naturali sau antropici realizează creșteri insta-
bile. Oglinda acestui indicator a arătat faptul că
în suprafața Tarnița — cea mai afectată —în peri-
oada de poluare instabilitatea creșterilor radiale a
atins valori maximale deși în perioada prepoluare
investigată (1940-1966) senzitivitatea seriei avea
valori minime. în epoca postpoluare valorile sen-
zitivității s-au redresat rămânând încă suficient de
mari.
30
Revisia pădurilor 'Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Bibliografie
B a r b u, L, 1991: Moartea bradului—simptom al de-
gradării mediului, Editura Ceres, București, 284 p.
Barbu, L, F 1 o c e a, N. M., 1989: Stabilirea in-
dicilor de calitate la arborii de molid și alții afectați de
uscare (Referat științific parțial de colaborare la tema
12.47.b.(D)), manuscris, ICAS București.
C o o k E. R., 1985: A time series analysis approach to
tree-ring standardization, Lamont-Doherty Geological
Observatory, New York.
C o o k, E. R., Johnson, A. H., Blasings, T.
J., 1987: Forest decime: modeling the ejfect cf climate in
tree ring, Tree Physiology, (3), pp.27-40.
C o o k, E. R., K a i r i u k s t i s, L. A., 1990: Methods
cfDendrochronology—Applications în the Environmen-
tal Sciences, Dordrecht, The Netherlands: Kluwer Aca-
demic Publishers and International Institute for Appli-
ed Systems Analysis. 394 p.
F1 o c e a, N. M., 1996: Aplicații ale dendrocronologi-
ei în domeniul studiilor de impact, Bucovina forestieră,
V, (1-2), Câmpulung Moldovenesc, pp. 33-46.
Giurgiu, V., 1967: Metodă statistică pentru evi-
dențierea gradului de stabilitate a ecosistemelor foresti-
ere, Studii și Cercetări, Seria I, voi. XXXIV, Ed. Ceres,
București, pp. 265-269.
lanculescu, M., T i s s e s c u, A., 1989: Cerce-
tări auxologice și dendrocronologice în arboretele de brad
afectate de fenomenul de uscare. I.C.A.S. Seria II, Bucu-
rești, 87 p.
lanculescu, M., 2005: Aspecte ale relațiilor dintre
pădure și poluare, în Silvologie. Pădurea și modificările
de mediu, Ed. Academiei Române, București, pp. 92-
125,
Larsson, L. A, 2011: http ://www. cybis .
se/forfun/dendro/index.htm
S m e j k a 1, G., 1982: Pădurea și poluarea industria-
lă, Editura Ceres, București, 194 p
Schweinguber, F. H., 1996: Tree Rings and En-
vironment Dendroecology. Swiss Federal Institute for
Forest Snow and Landscape Research, WSS/FNP Bir-
mensdorf, 609 p.
șef lucrări ing. N. M. Flocea
e-mail: infolemn@gmail.com
tel.:+40744 629 880
Facultatea de silvicultură, Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava
Dr. Bogdan M. Negrea
e-mail: bogdan.negrea@usv.ro
tel.:+40743 372 002
Facultatea de silvicultură, Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava
Simplified dendroecological techniques applied to polluted stands with
norway spruce in Bukovina (First Part: Growth of adult trees. Methodological aspects and applications)
Abstract
This study, based on the effects of a very peculiar type of pollution, was conducted through observation of
spruce trees (Picea abies) in forests situated near of emissions sources. It was analyzed the individual health and
radial growth of trees and stands beneath Tarnița area, Suceava County, north eastern Romania, a zone with
a very intense nonferrous mining activity, highly pollutant, in the time of communist era. The most damaged
Norway spruce stands were placed in the pollutants flow corridor (the Valley of Suha River). Young stands in the
neighborhood did not look damaged, but preexisting specimens were in an advanced state of harm. Here, a partic-
ular situation offered the investigative resource to analyze Norway spruce adult trees growth behavior before pol-
lution, then under increasing impact of local emissions (1967-1989), followedby a reduced incidence (1990-1995),
and then interrupted to the present day. In such conditions it was extremely interesting to analyze it in such less
common representation. Moreover, we had the opportunity research to study spruce mature tree health through
crown condition in conjunction with radial growth (before, synchronous and after stopping polluting activities).
Key words: Norway spruce, pollution, Dendroecology, radial growth, crown transparency.
Revisia pădurilor 'Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
31
32
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
33
34
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
35
36
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
37
38
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
39
40
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
Revista pădurilor •Anul 128 •Apr. 2013 • Nr. 2
41
Cronică
La 80 de ani de la înființarea Institutului de Cercetări și Experi-
mentatie Forestieră
9
1.	Considerații generale
La 8 decenii de la nașterea Institutului de
Cercetări și Experimentație Forestieră, Academia
Română prin Secția de științe agricole și silvice și
Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
lonescu-Șișești” prin Secția de silvicultură au
organizat dezbaterea științifică „Realizări și per-
spective în activitatea de cercetare din Institutul de
Cercetări și Amenajări Silvice” (23 martie, 2013).
Această prestigioasă manifestare științifi-
că a beneficiat de prezența academicianului
Cristian Hera — vicepreședinte al Academiei
Române, a profesorului Gheorghe Sin — membru
corespondent al Academiei Române, președin-
te al Academiei de Științe Agricole și Silvice
„Gheorghe lonescu-Șișești”, a doctorului Adam
Crăciunescu — directorul general al Regiei Na-
ționale a Pădurilor — Romsilva și a directorului
Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice ing.
Gheorghe Dumitriu. Au participat membri ai
Secției de silvicultură a ASAS, ai Secției de științe
agricole și silvice a Academiei Române, cercetă-
tori, specialiști de înalt nivel ai Regiei Naționale
a Pădurilor — Romsilva și numeroși invitați.
în cuvântul său de salut, academicianul Cristi-
an Hera a menționat importanța științelor silvice
pentru silvicultura și agricultura țării, dar și
pentru protecția mediului, evocând rolul pe care
l-au avut academicienii: agronomul Gheorghe
lonescu — Șișești și silvicultorul Marin Drăcea
pentru promovarea și dezvoltarea științelor
agricole și silvice în România.
în continuare, lucrările acestei importante
manifestări științifice au fost conduse de acad.
Victor Giurgiu, menționând că în curând, la 16
mai 2013, se împlinesc 80 de ani de la înființarea
Institutului de Cercetări și Experimentație Fores-
tieră, eveniment de o excepțională importanță în
istoria silviculturii românești, care va fi aniversat
cum se cuvine în toamna anului 2013.
Totodată s-a precizat că scopul organizării
acestei dezbateri a fost, în primul rând, acela de a
pune în lumină:
—	potențialul științific al personalului de
cercetare;
—	structura organizatorică a instituției de
cercetare științifică;
—	obiectivele urmărite și principalele perfor-
manțe științifice obținute în ultima perioadă de
institutul menționat;
Foto 1. Marin Drăcea (1885-1958), mem-
bru post-mortem al Academiei Române,
întemeietorul Institutului de Cercetări și
Experimentație Forestieră.
—	gradul de vizibilitate pe plan intern și inter-
național al rezultatelor activității de cercetare;
—	în ce măsură rezultatele cercetărilor se veri-
fică, în prealabil, în pădurile ocoalelor silvice și în
bazele experimentale ale institutului menționat;
—	dacă aceste ocoale silvice, aflate în adminis-
trarea ICAS, îndeplinesc condițiile cerute pentru
a exercita funcția de „ocol silvic experimental”;
—	gradul de aplicabilitate a rezultatelor cer-
cetărilor științifice în activitatea de amenajare a
pădurilor;
—	în ce măsură rezultatele cercetărilor sunt
aplicate în silvicultura practică;
—	motivele pentru care Institutul de Cercetări
și Amenajări Silvice nu a fost efectiv decla-
rat institut național „Marin Drăcea”, potrivit
prevederilor legii (Codul silvic din 2008);
—	starea economico — financiară a institutului
analizat.
2.	Referitor la potențialul științific al ICAS
Institutul analizat dispune de un potențial
de cercetare relativ ridicat constituit din 82
cercetători științifici atestați, din care 50 sunt
doctori în științe, 15 sunt cercetători științifici
gradul I și llcercetători științifici gradul II. Din
42
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Foto 2. Fotografie de epocă a primului sediu în care a
funcționat institutul
prima categorie, doi cercetători sunt conducători
de doctorat, din care unul (dr. Ovidiu Badea) este
membru titular al Academiei de Științe Agricole
și Silvice, iar cel de al doilea (dr. Ionel Popa) a fost
ales recent membru corespondent al aceluiași for
științific. Menționăm, de asemenea, că 5 cerce-
tători sunt membrii cooptați ai acestei academii,
iar 3 cercetători fac parte din Comisia de științe
silvice a Academiei Române. Aproape anual,
cercetători ai acestui institut au primit premiul
„Marin Drăcea” al Academiei Române sau premi-
ul „Constantin Chiriță” al Academiei de Științe
Agricole și Silvice. în ultima perioadă, anual, câte
o lucrare tipărită a primit premiul „Ion Popescu-
Zeletin” al Academiei Oamenilor de Știință.
în privința potențialului științific al aces-
tui institut s-a pronunțat pozitiv și o comisie
internațională de experți (a se vedea cap. 5).
Participanții la această prestigioasă manifes-
tare științifică au aflat că ICAS este membru cu
drepturi depline al unor prestigioase instituții
științifice internaționale, cum sunt: IUFRO, EFI,
ICP-Forests, ISTA, EUROFORGEN ș. a. Totodată
este partener eficient în proiecte internaționale
finanțate de Comisia Europeană.
Foto 3. Actualul sediul al Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice din Ștefănești, județul Ilfov
3. Cu privire la structura organizatorică
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
moștenește, aproape neactualizată, structura
anacronică adoptată prin actul administrativ de
tristă amintire, denumit „Programul național
pentru conservarea și dezvoltarea Fondului
forestier în perioada 1976-2010”, program inițiat
și supervizat nemijlocit de conducătorul de atunci
al statului român.
După principiul comunist al „integrării cercetă-
rii cu producția”, atunci, institutul a fost înzestrat
cu unități exterioare (filiale, stațiuni, baze expe-
rimentale), precum și cu 6 ocoale experimentale
(caz unic în Europa), cu scopul ca acestea din
urmă să devină „unități model de gospodărire
a fondului forestier”. După cum vom arăta mai
departe, acest ultim obiectiv nu s-a împlinit nici
după 37 de ani (cu unele excepții) de la lansare.
Dimpotrivă, unele ocoale și baze experimentale au
„evoluat” în sens contrar, cum este cazul Ocolului
silvic Mihăești condus pe vremuri de corifei ai
silviculturii românești (luliu Moldovan, Ion Pave-
lescu ș. a. O soluție asemănătoare se impune și în
prezent). Amintim că în anul 1964 a fost elaborat
amenajamentul silvic experimental al Ocolului
silvic Mihăești cu participarea unor elevați cer-
cetători și proiectanți. între timp starea pădurilor
din acest ocol silvic s-a înrăutățit semnificativ,
în paralel cu scăderea calității amenajamente-
lor. Există, însă, o bogată rețea de suprafețe
experimentale instalate în trecut și recent.
Stațiunea Snagov, unde s-a născut cercetarea
silvică românească sub îndrumarea savantului
Marin Drăcea, a fost desfigurată, distrugându-se
chiar și vestitul Parc dendrologic înființat din ini-
țiativa și truda academicianului C. C. Georgescu,
iar clădirea stațiunii este acum folosită de Regia
Națională a Pădurilor-Romsilva în alte scopuri.
Păcat!
La stațiunea Cornetu, cândva unitate de excep-
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
43
ție pentru cultura plopilor euramericani, acum
desființată, se construiesc apartamente (pentru
nu știm cine) în loc de spații productive.
O tentativă de restructurare a institutului,
încercată în 19831 nu a reușit, consemnându-se,
totuși, că „Această amplă desfășurare organi-
zatorică, în viitor, va fi optimizată în favoarea
cercetării științifice”, căci, atunci — ca și acum
—, această activitate primordială a fost și este
copleșită de „producție de dragul producției” și de
activitatea de amenajare a pădurilor.
Mai recent (1995)2, în perioada „postrevolu-
ționară”, s-a consemnat adevărul potrivit căruia
„în propriul ei așezământ, așa cum a fost plămă-
dită de înaintași, cercetarea științifică a devenit
minoritară, fiind copleșită de alte activități: pro-
iectare, amenajarea pădurilor, producție. Ponderea
activității de cercetare științifică (autentică) în
actualul institut megaloman este doar de 18-
20%”. în continuare s-a solicitat ca „denumirea
așezământului științific renăscut să reflecte ceeea
ce trebuie să fie: Institut Național de Cercetări
Silvice «Marin Drăcea», instituție publică de
interes național, cu înalt grad de autonomie,
aflat sub aripa ocrotitoare a Academiei de Științe
Agricole și Silvice și a ministerului de resort, cu
o unitate centrală puternică și cu un număr redus
de stațiuni clar profilate și rațional amplasate (la
Brașov, Cluj, Câmpulung Moldovenesc ș. a.)”3.
Au trecut, de atunci, aproape două decenii, fără
luarea în considerare a celor propuse, chiar dacă
respectivul institut a fost condus și de cercetători
de prestigiu.
Referitor la patrimoniul moștenit de Institutul
de Cercetări și Amenajări Silvice, regretăm faptul
că, prin demersurile din anul 2004 ale Regiei
Naționale a Pădurilor-Romsilva, acest așezământ
de știință a fost deposedat de terenul „Toboc”4
unde, în prezent, au fost puse în funcțiune noile
clădiri moderne ale numitei regii, fără ca aceasta
să-și fi onorat obligațiile asumate față de insti-
tutul deposedat (construirea în aceeași locație
a sediului modern al Institutului de Cercetări
'Catrina L, Giurgiu V., 1983, Evoluția cercetării științi-
fice în domeniul silviculturii în perioada 1933-1983, Revista
pădurilor, nr.4, pp.170-184;
2Giurgiu V., 1995, Tradiție, reformă și progres în cer-
cetarea științifică. în: Protejarea și dezvoltarea durabilă a
pădurilor. Editura Arta grafică, București, pp.347-352.
3Giurgiu V., 1995, Tradiție, reformă și progres în cer-
cetarea științifică. în: Protejarea și dezvoltarea durabilă a
pădurilor. Editura Arta grafică, București, pp.347-352 ;
4în valoare de multe milioane de euro. Trebuie să luăm
în considerare și următoarea variantă: fără intervenția
fermă a RNP-Romsilva, în fața puternicei „mafii imobiliare”,
sectorul silvic ar fi putut pierde o moștenire colosală.
și Amenajări Silvice ; construirea Centrului
european de cercetări pentru protecția pădurilor).
Incredibil, stările anacronice menționate mai
sus au continuat, cu înverșunare, chiar sub
puterea legii, a Codului silvic din 2008, când s-a
legiferat ca Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice să devină Intitut național, sub denumirea
„Marin Drăcea”, institut care „poate avea (fără să
oblige, n. n.) în administrare ocoale silvice și baze
experimentale, potrivit legii, în care se efectuează
cercetări în vederea generalizării rezultatelor în
practica silvică”.
Neîmplinirile menționate mai sus se corelează
cu slaba voință a factorilor de decizie ai institutu-
lui în cauză, precum și a instituțiilor tutelare.
4.	Din rezultatele recente ale Institutului de
Cercetări și Amenajări Silvice
In ciuda stărilor nefavorabile menționate
mai sus, unele colective de cercetare de înaltă
clasă din institut au obținut în ultimul deceniu
performanțe științifice demne de încredere, dintre
care menționăm doar următoarele:
—	elaborarea de metode pentru monitorizarea
pe termen lung a ecosistemelor forestiere aflate
sub acțiunea schimbărilor climatice și a altor
factori de risc;
—	stabilirea de măsuri pentru reconstrucția
ecologică a pădurilor, afectate de influența
schimbărilor climatice;
—	conceperea unor noi metode dendrometrice,
matematice - auxologice și tabele de producție
pentru arborete echiene;
—	crearea rețelei naționale de serii dendrocro-
nologice pentru principalele specii de rășinoase,
stejar și gorun, precum și reconstituirea climatu-
lui pe perioade relativ lungi;
—	elaborarea de modele specifice de evaluare a
stocului de carbon în biomasa forestieră;
—	crearea de baze de date referitoare la diversi-
tatea și vulnerabilitatea genetică a unor specii fo-
restiere, inclusiv caracterul adaptativ al acestora;
—	monitorizarea stării de sănătate a pădurilor
din România și elaborarea de rapoarte anuale și
transmiterea lor la nivelul factorilor de decizie
din țară și la nivel european;
—	promovarea de metode noi, performante
bazate pe combaterea integrată a bolilor și
insectelor dăunătoare pădurilor;
—	elaborarea de tehnologii perfecționate
pentru reconstrucția ecologică a terenurilor
degradate din afara fondului forestier;
—	cunoașterea biodiversității ecosistemelor
forestiere la diferite niveluri (genetică, specifică,
ecosistemică, landșaftică) și metode pentru
conservarea acesteia.
44
Revisla pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
în privința diseminării rezultatelor cercetării
științifice s-au înregistrat progrese incontestabile
prin publicațiile ICAS (seriile I - VI) realizate prin
Editura Silvică. O reușită remarcabilă este Annals
cf Forest Research, devenit Jurnal ISI, începând
cu anul 2011. S-au înregistrat progrese și în
privința publicării de articole în reviste străine
cotate ISI, precum și în alte reviste indexate în
baze de date internaționale. Se poate afirma că
în ultimul deceniu a crescut gradul de vizibilitate
a rezultatelor cercetării silvice atât în țară, cât și
pe plan internațional, dar nu în suficientă măsură
(după cum se va menționa în continuare).
Atrage atenția faptul potrivit căruia, deși
producția științifică este vastă, calitatea unor
cercetări se află sub nivelul cerințelor interne și
internaționale. De asemenea, consemnăm efortul
nejustificat dedicat unor activități birocratice de
asistență tehnică.
Din păcate, în ultimul deceniu, s-a accentuat
discrepanța dintre nivelul relativ ridicat al multor
cercetări finalizate de Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice și gradul de aplicare a acestor
rezultate în silvicultura țării. Această carență per-
sistă chiar în interiorul institutului nominalizat,
unde metode și modele matematico-auxologice
pentru arborete și alte rezultate știiințifice încă
nu se aplică la amenajarea pădurilor și în alte
domenii. O explicație la această stare este și faptul
că se întârzie cu elaborarea, adoptarea și aplicarea
unor noi norme tehnice pentru silvicultură. Dar,
chiar și normele tehnice din anul 2001, unele utile
și în prezent, elaborate pe baza rezultatelor unor
cercetări anterioare, nu sunt aplicate, în primul
rând la amenajarea pădurilor. Șubrede sunt și
fundamentele teoretice ale acestei activități, unde
se aplică tipologii ecologice tradiționale, neactu-
alizate de decenii prin noi cercetări științifice.
Din păcate, sectorul de cercetare al ICAS
nu a fost implicat pentru fundamentarea știin-
țifică a metodologiei referitoare la elaborarea
inventarului forestier național.
5.	Din evaluările unei Comisii internaționale
Activitatea științifică a Institutului de Cercetări
și Amenajări Silvice a fost evaluată în 2012 de
o Comisie internațională, care a constatat că la
acest institut există:
—	expertiză solidă în sectorul de cercetare-
dezvoltare, ICAS fiind o instituție de referință în
silvicultura țării;
—	recunoaștere internațională ca partener de
cercetare în domeniul monitorizării mediului;
—	baze de date robuste și de lungă durată;
—	infrastructură remarcabilă;
—	eficiență în privința managementului ca-
lității mediului de cercetare, concordantă cu
practicile europene și internaționale;
—	colaborări benefice cu instituții de cercetare
performante din țară, cum sunt cele promovate
cu Universitatea din București;
—	un potențial de cercetare elevat, dar insufi-
cient pus în valoare.
Un punct pozitiv este și continuarea lungii tradiții
acumulată în cercetarea silvică fundamentală și
aplicativă.
Pe de altă parte au fost menționate: capacitatea
excelentă de atragere de fonduri; bunele abilități
de diseminare a rezultatelor cercetării; procentul
mare de prim - autor la articole publicate.
Totodată a fost evidențiat potențialul științific
ridicat în majoritatea direcțiilor de cercetare din
domeniul forestier. Dar s-a menționat că lipsește
un sistem corect de evaluare a performanțelor
individuale.
Dintre punctele slabe, consemnate de Comisia
menționată mai sus, reținem și aprecierea potrivit
căreia calitatea producției științifice este medie
spre inferioară, rezultatele nefiind publicate în
reviste peer - rewiwed, comparativ cu capacitatea
ridicată de atragere a fondurilor și cu numărul de
cercetători.
Aceeași comisie internațională a formulat
recomandări oportune, dintre care amintim
următoarele:
—	cărțile, respectiv seria a Il-a de publicații
ICAS, trebuie concepute drept o sinteză a studi-
ilor deja publicate în reviste cu factor de impact
ridicat;
—	creșterea exigenței la publicarea lucrărilor
științifice prin Editura Silvică;
—	participarea la conferințe naționale și inter-
naționale trebuie să genereze articole cu factor de
impact superior;
—	transferarea în format electronic a manuscri-
selor de cercetare, elaborate de-a lungul timpului;
—	includerea în Consiliul științific a unor
membrii externi (cercetători de elită din afara
institutului, din țară și din străinătate);
—	restrângerea activității de asistență tehnică
în favoarea celei științifice;
—	exigență sporită la evaluarea și promovarea
cercetătorilor;
—	publicarea de articole științifice numai în
reviste cu impact mare.
Reținem, de asemenea, observația potrivit căreia
există în institutul analizat un potențial științific
ridicat, dar insuficient valorificat.
în final, Comisia internațională menționată
anterior a acordat Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice un scor (calificativ) foarte bun,
Revisia pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
45
de 4,22, care corespunde limitei superioare pentru
nivelul de calificare A.
Acest calificativ onorant este rodul activității
științifice și de conducere a sectorului de cercetare
din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice.
6.	Cu privire la ocoalele și bazele experimentale
ale ICAS
Preluarea și administrarea de către ICAS în
1976 a celor 6 ocoale experimentale și a bazelor
experimentale s-au înfăptuit în scopul:
1.	experimentării în stații pilot a rezultatelor
cercetărilor;
2.	aplicării în prealabil a acestor rezultate în
ocoalele și bazele experimentale nominalizate
mai sus;
3.	generalizării rezultatelor în practica silvică
la nivel regional și național.
S-au avut în vedere în mod special modul în
care au fost aplicate experimental tratamentele
silvice, lucrările de îngrijire și conducere a arbo-
retelor, reîmpăduririle, reconstrucția ecologică a
ecosistemelor forestiere degradate, ameliorarea
și selecția arborilor, împădurirea terenurilor
degradate, amenajarea pădurilor, protecția eco-
sistemelor forestiere, tehnologiile de exploatare a
lemnului, sistemele de management silvic ș. a.
După 37 de ani de la oficializarea structurii
institutului analizat, constatăm următoarele:
—	nu există o evidență clară referitoare la
modul de aplicare a prevederilor menționate mai
sus la nivelul fiecărui ocol silvic și fiecărei baze
experimentale, pentru perioada dată, dar mono-
grafiile stațiunilor Mihăești, Bărăgan, Simeria ș.
a. sunt binevenite;
—	cerințele enunțate anterior au fost parțial
îndeplinite la ocoalele silvice experimentale
Mihăești și Tomnatec;
—	modul de gospodărire și starea pădurilor
din ocoalele silvice Mihăești, Tomnatec, Lechința,
Vidra ș. a. au înregistrat regrese semnificative,
la originea cărora se află legile de reconstituire
a dreptului de proprietate asupra pădurilor și
modul de aplicare a acestora;
—	carențe considerabile se constată la baza ex-
perimentală Bărăgan (prin deturnarea scopurilor
pentru care a fost înființată), precum și la baza
experimentală Cornetu unde, după reconstituirea
dreptului de proprietate asupra pădurilor, nu a
fost reprofilată;
—	în toată lunga perioadă, de 37 de ani, a fost
elaborat un singur amenajament experimental în
anii 1964-1974, printr-o fructuoasă colaborare
între sectoarele de cercetare și de amenajare a pă-
durilor, pentru Ocolul silvic Mihăești. De atunci,
amenajamentele silvice, inclusiv cele ale păduri-
lor administrate de ICAS, au fost elaborate prin
abateri semnificative de la prevederile normelor
tehnice pentru amenajarea pădurilor, cum sunt
cele referitoare la: descrierea biometrică a arbo-
retelor fără inventarieri statistico-matematice ;
lipsa capitolului privind ocrotirea biodiversității;
neluarea în considerare a necesității ocrotirii
pădurilor virgine și cvasivirgine la zonarea
funcțională a pădurilor (până în anul 2012),
renunțarea la unele reglementări anterioare
benefice (exemple: seria de gospodărire pentru
lemn de rezonanță la Ocolul silvic Tomnatec ;
seriile de grădinărit la ocoalele silvice Vidra și
Săcele s.a.); destructurarea unor goruneto-făgete
în dauna gorunului în Ocolul silvic Vidra ș.a.
Tehnicile moderne GIS ș. a., promovate în
ICAS (fapt pozitiv), nu anihilează deficiențele
menționate mai sus.
O eficientă aplicare a rezultatelor cercetărilor
se constată la protecția pădurilor.
La exploatarea lemnului au fost admise gene-
ralizat tehnologiile bazate pe tractoare articulate
forestiere, marginalizându-se funicularele mo-
derne. Alte reglementări promovate în UE au
rămas neaplicate în ocoalele silvice aflate în
administrarea ICAS.
Constatăm, de asemenea, că niciun ocol silvic
administrat de ICAS nu a fost supus procesului
de certificare conform uzanțelor internaționale
(spre deosebire de RNP-Romsilva).
Tratamente noi, cum este tratamentul codrului
neregulat, precum și tehnici moderne de îngrijire
și conducere a arboretelor nu sunt încă promova-
te (nici experimental) în ocoalele silvice ale ICAS.
Rămâneri în urmă se constată și în privința con-
servării biodiversității prin „insule de îmbătrânire
(senecvență)”, alegerea și ocrotirea de arbori „ha-
bitat”, conform cerințelor internaționale. în patri-
moniul silvic al ICAS nu s-a constituit nicio rezer-
vație științifică, iar rezervația naturală Babadag a
rămas nevalorificată științific, aflându-se într-un
regretabil regres față de trecut, când, aici, au fost
efectuate cercetări multidisciplinare conduse de
prof. I. Popescu - Zeletin — membru al Academiei
Române (vezi volumul: „Cercetări ecologice în
Podișul Babadag”, Ed. Acad. Română, 407 p.).
7.	Noi abordări științifice5
Pentru îmbunătățirea activității științifice în
sectorul de cercetare al ICAS, sunt utile atât
măsurile recomandate de comunitatea academică
din silvicultură și cele prezentate de directorul
științific și secretarul științific al acestei instituții
5Badea Ov., Diana Silaghi, 2012, Realizări și perspective
în activitatea de cercetare științifică din ICAS (2013)
46
Revisla pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
la dezbaterea menționată anterior, cât și reco-
mandările formulate de Comisia internațională
amintită mai sus. în continuare prezentăm doar o
parte dintre acestea:
—	dezvoltarea cercetărilor inter și transdis-
ciplinare în staționare permanente pentru
cunoașterea legilor de structurare și funcționare
a ecosistemelor forestiere.
—	asigurarea stabilității managementului
forestier și creșterii eficacității funcționale a
ecosistemelor forestiere în condițiile schimbărilor
climatice și social-economice;
—	promovarea de cercetări multi și interdisci-
plinare în ecosistemele forestiere virgine (unicate
pe plan european);
—	fundamentarea științifică a lucrărilor silvo-
tehnice (promovarea de tehnologii noi aplicate
deja în UE: tratamentul codrului neregulat,
tehnologii noi pentru lucrări de îngrijire a arbore-
telor, de reconstrucție ecologică a arboretelor, de
amenajare a bazinelor hidrografice torențiale ș.a);
—	noi cercetări de dendrocronologie, dendro-
climatologie și dendroarheologie;
—	cercetarea și evaluarea biodiversității pă-
durilor la toate nivelurile (genetică, a speciilor,
ecosistemică, landșaftică);
—	perfecționarea tipologiilor ecosistemelor
forestiere pe noi baze științifice și experimentale;
—	aprofundarea cercetărilor de genetică
forestieră, de biologie moleculară ș. a.;
—	adaptarea pădurilor și silviculturii la
consecințele schimbărilor climatice;
—	cercetări noi referitoare la contribuția silvi-
culturii pentru asigurarea securității energetice și
alimentare;
—	elaborarea de metodologii științific fun-
damentate pentru evaluarea economică a
funcțiilor ecologice, de protecție a mediului,
exercitate de păduri;
—	fundamentarea științifică a metodologiei
specifice inventarului forestier național;
—	preluarea și amplificarea de către ICAS a
cercetărilor referitoare la studiul lemnului și la
tehnologiile de exploatări forestiere prietenoase
pentru mediu (după desființarea Institutului
Național al Lemnului).
8.	Restructurări organizatorice și de manage-
ment
Actuala structură organizatorică a ICAS este
extrem de stufoasă și eterogenă, moștenită de
la regimul trecut (din anul 1976), nefuncționa-
lă și cprimantă pentru activitatea de cercetare
științifică.
Suntem constrânși de împrejurări să recu-
noaștem insuficienta colaborare între principalele
sectoare ale institutului.
La dezbaterea menționată, sub raport organi-
zatoric, s-a recomandat:
—	punerea în aplicare a prevederilor legale (din
Codul Silvic în vigoare din 2008), care obligă la
transformarea actualului Institut de Cercetări și
Amenajări Silvice, aflat acum în structura Regiei
Naționale Pădurilor —Romsilva, în Institut de Cer-
cetări și Amenajări Silvice „Marin Drăcea”, institut
național în coordonarea guvernamentală a autori-
tății publice centrale care răspunde de cercetarea
științifică, acum Ministerul Educației Naționale, și
în coordonarea științifică a Academiei de Științe
Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”6.
—	sectorul de cercetare, condus de directorul
științific al institutului, să aibă în coordonare la-
boratoarele și colectivele de cercetare din centrala
institutului, stațiunile, ocoalele experimentale
și bazele experimentale, la exterior. Pentru
activitatea de producție, directorul științific
să fie secondat de inginerul șef al institutului,
sistemul de ocoale și baze experimentale fiind o
componentă a sectorului de cercetare;
—	activitatea de dezvoltare (amenajarea pă-
durilor, Inventarul Forestier Național7 ș. a.)
să fie coordonată de directorul tehnic al Insti-
tutului, pentru acest domeniu impunându-se
acum exigențe (criterii) sporite, inclusiv pentru
promovarea proiectanților pe grade profesionale
și în funcții de conducere și coordonare, conform
actelor normative în vigoare pentru institutele de
cercetare-dezvoltare8;
—	menținerea în structura ICAS numai a
stațiunilor, bazelor experimentale-cercetare și a
ocoalelor silvice care sunt și au reale șanse pentru
a deveni competitive și utile pentru cercetarea
științifică.
Pe plan științific, ansamblul stațiunilor silvice
ale ICAS este extrem de eterogen. Astfel:
—	stațiunile experimentale Câmpulung-
Moldovenesc și Brașov îndeplinesc condițiile
menționate mai sus;
—	stațiunile Cluj-Napoca, Focșani și Craiova
au mari șanse pentru a deveni performante;
6Un prim pas important în această direcție s-a făcut prin
Hotărârea de Guvern nr. 185/04.2013, prin care Institutul
de Cercetări și Amenajări Silvice a fost inclus în ansamblul
institutelor de cercetare aflate în coordonarea Ministerului
Educației Naționale, urmând ca, printr-o hotărâre de guvern
distinctă, institutul nominalizat să devină institut național.
’Fundamentele științifice ale Inventarului Forestier
Național trebuie asigurate de sectorul de cercetare al ICAS,
ceea ce încă nu s-a înfăptuit.
8 Acest salt calitativ ar trebui să se producă și la puzderia
de firme private specializate pentru amenajarea pădurilor,
unde calitatea amenajamentelor este scăpată de sub un
exigent control.
Revista pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
47
—	stațiunile Timișoara, Caransebeș și Heme-
iuși, pentru a fi promovate ca stațiuni competitive
de cercetare științifică, necesită reprofilări, dotări
adecvate și, mai ales, încadrări cu personal de cer-
cetare elevat, promovat pe baza unor concursuri
severe.
în privința ocoalelor și bazelor experimentale
s-au desprins următoarele recomandări:
—	ocoalele silvice Mihăești și Tomnatec în-
deplinesc suficiente cerințe pentru menținerea
lor în structura ICAS, în calitate de ocoale silvice
experimentale (cu condiția organizării de noi
concursuri pentru posturile de șef de ocol);
—	să se mențină ca bază experimentală pădu-
rea „Săcele”, aflată anterior în fostul Ocol silvic
Săcele;
—	să se constituie ca bază experimentală
- cercetare numai pădurile din actualul Ocol
silvic Vidra, care ar putea fi utile cercetărilor
specifice Stațiunii Focșani (împăduriri pe terenuri
degradate, hidrologic forestieră);
—	să se analizeze în ce măsură pot deveni
unități model de gestionare și dacă mai este
oportună menținerea în administrarea ICAS a
pădurilor ocoalelor silvice Lechința, Caransebeș
și Vidra (cu excepția celor menționate mai sus),
precum și a pădurilor Târgu-Mureș și Babadag;
—	înființarea Centrului pentru conservarea
ghindei la fosta stațiune Cornetu, studiind în
prealabil experiența altor țări în acest domeniu;
—	recuperarea de la Regia Națională a Păduri-
lor—Romsilva a fostei stațiuni Snagov, în scopul:
-	refacerii istoricului Parc dendrologic Sna-
gov, întemeiat de profesorul C. C. Georgescu în
deceniul al IV-lea al secolului trecut;
-	efectuarea de cercetări pentru regenerarea
și conducerea pădurilor din Câmpia Română;
—	menținerea în structura ICAS a bazelor
experimentale Simeria, Bazoș, Hemeiuși și a
pădurii Ștefănești;
—	reorganizarea Stațiunii Bărăgan, urmând
să fie reprofilată pentru cercetări științifice
referitoare la perdelele forestiere de protecție a
câmpului, stațiune întemeiată și astfel profilată
de academicienii Marin Drăcea și Gheorghe
lonescu-Șișești (1942).
Va fi oportună și extrem de benefică impli-
carea inginerilor silvici din compartimentele de
producție ale ICAS (inginerul șef, inginerii din
centrală, ocoale silvice și baze experimentale)
cel puțin în calitate de colaboratori la temele de
cercetare ale acestui institut.
9.	Implementarea unor acțiuni moderne, res-
tante la ocoalele silvice experimentale ale ICAS
Dintre acestea, menționăm:
—	certificarea pădurilor administrate de ICAS,
eșalonat în următorii 3 ani, folosind sistemul
de certificare internațional adoptat de Regia
Națională a Pădurilor — Romsilva;
—	elaborarea de amenajamente experimentale
model pentru toate pădurile administrate de
ICAS, prin colaborarea specialiștilor din cele
două sectoare ale acestui institut (cercetare,
amenajare), după modelul practicat în anii 1964
și 1974 pentru Ocolul silvic Mihăești;
—	conservarea biodiversității, conform uzan-
țelor internaționale, inclusiv prin identificarea și
protejarea arborilor „habitat”, precum și prin con-
stituirea de „insule de senecvență”, cu deosebire
în ariile „Natura 2000” (SPA, SCI);
—	identificarea și ocrotirea pădurilor virgine
și cvasivirgine existente în fondul forestier
administrat de ICAS și declararea lor „rezervații
științifice”;
—	reconstrucția ecologică a pădurilor func-
țional necorespunzătoare din ocoalele silvice ale
ICAS;
—	aplicarea experimentală a noului sistem de
exploatare a lemnului, bazat pe interzicerea vân-
zării masei lemnoase ca „lemn pe picior”, sistem
impus, fără suficiente experimentări anterioare,
de actualul minister de profil;
—	implementarea în silvicultură, inclusiv
în exploatările forestiere, a sistemului „due
diligence” impus de UE prin Regulamentul de
punere în aplicare nr.995 din 20 octombrie 2010
al Parlamentului European;
—	promovarea la exploatarea lemnului a teh-
nologiilor ecologice, cum sunt cele care folosesc
funicularele moderne în regiunile de munte și
dealuri, precum și alte utilaje prietenoase pentru
mediu;
—	accesibilizarea fondului forestier în vederea
gestionării durabile și performante a pădurilor
(cunoscând faptul că în ultimul deceniu nu s-au
construit noi drumuri în pădurile administrate de
ICAS). în acest scop este utilă intenția lăudabilă
a directorului general al Regiei Naționale a
Pădurilor — Romsilva (dr. A. Crăciunescu, 2013).9
Evident, este oportună și posibilă instalarea de
experimente de lungă durată, pe bază de contracte
și convenții între ICAS și RNP-Romsilva, precum
și cu alți administratori (proprietari) de păduri.
în cadrul dezbaterilor a fost luată în analiză
și starea financiară a Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice, la care, în ultima perioadă,
9Revista pădurilor, nr. 6, 2012, pp. 3-6.
48
Revisla pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
ca urmare a unui defectuos management, s-au
acumulat mari datorii la bugetul statului. Această
problemă urmează să fie soluționată sub contro-
lul organelor de specialitate ale ministerului de
resort.
Totodată a fost scoasă în evidență necesitatea
reinstalării unei colaborări normale și eficiente în-
tre cele două mari sectoare ale ICAS, dintre sectorul
de cercetare și sectorul de dezvoltare (amenajarea
pădurilor, Inventarul Forestier Național ș. a.).
10.	Concluzii sintetice
a)	Acum, la 80 de ani de la înființarea Institu-
tului de Cercetări și Experimentație Forestieră,
sectorul de cercetare al Institutului de Cercetări
și Amenajări Silvice se prezintă atât cu împliniri
științifice de excepție —confirmate internațional —
cum sunt cele din domeniile biometriei, geneticii,
dendrocronologiei, entomologiei ș. a., cât și
cu unele stagnări și subdezvoltări în domeniile
ecologiei, regenerării și conducerii arboretelor,
economiei forestiere, elaborării inventarului
forestier național ș. a.
b)	în noul context, al cerințelor specifice insti-
tutelor naționale, în cadrul cărora se va integra
și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
„Marin Drăcea”, se impun importante și urgente
măsuri, dintre care amintim:
—	amplificarea și aprcfundarea cercetărilor
fundamentale multi și interdisciplinare, pe de o
parte, și restrângerea activităților de „asistență
tehnică”, pe de altă parte;
—	implicarea consistentă a ICAS în programe
de cercetare internaționale, cu finanțare externă;
—	amplificarea vizibilității științei silvice româ-
nești prin publicarea rezultatelor cercetărilor în
reviste științifice cu factor de impact ridicat;
—	creșterea exigenței la publicarea lucrărilor
științifice prin Editura Silvică;
—	înălțarea activității de amenajare a pădurilor
și a celei referitoare la realizarea Inventarului
forestier național la nivelul specific institutelor
de cercetare-dezvoltare.
c)	Creșterea performanței științifice a Institu-
tului de Cercetări și Amenajări Silvice „Marin
Drăcea” nu va fi posibilă fără profunde restructu-
rări organizatorice și manageriale în sensul celor
menționate anterior (cap. 8).
d)	A sosit timpul ca actualul institut de profil să
fie transformat în Institut de Cercetări și Amenajări
Silvice „Marin Drăcea”, institut național aflat în co-
ordonarea guvernamentală a Ministerului Educați-
ei Naționale și în coordonarea științifică a Academi-
ei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-
Șișești”, menținându-și respectul față de Regia
Națională Pădurilor — Romsilva și dezvoltând o
colaborare benefică pentru ambele instituții.
e)	Menținerea în structura ICAS numai a
stațiunilor, ocoalelor silvice și a bazelor expe-
rimentale care sunt sau au reale șanse pentru a
deveni competitive și utile pentru activitatea de
cercetare științifică, precum și unități model de
gestionare durabilă a pădurilor.
Dacă România dorește să ocupe un loc onorabil
în știința și silvicultura europeană, trebuie să-și
redirecționeze prioritățile în acest domeniu spre
cercetarea fundamentală, punând în valoare
enormul potențial științific oferit de pădurile
virgine —arhetip de excepție unic în Europa.
Comisia de științe silvice a Academiei Române
Secția de silvicultură a ASAS
80 years
since the setting up of the Forest Research Institute (Research and Forestry Experimentalising Institute)
Abstract
After 80 years since the setting up of the Research and Forestry Experimentalising Institute, the present
dayForest Research and Management Instituteappears both with excepțional scientific results, internationally
confirmed, and with some stagnancy and underdevelopment.
In the new context of the specific requirements of the național institutes, important emergent measures are
imperative:
—	internațional and multi fundamental research amplificationand thorough study on one hand, and on the
other hand the restrictionof technical assistanceactivities;
—	a more solid involvement of this institute into internațional research programs;
—	the increase of the visibility of Romanian silvic Science by the publication of suchscientific results into the
profile reviews of high impact factor;
—	theorganizatorical and managerial reshape of the profile institute.
Key words: Forest Research and Management Institute, fundamental scientific research, applied sci-
entific research.
Revista pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
49
Profesorului Ion I. Florescu la împlinirea vârstei de 80 de ani*
Printr-o fericită coincidență la scara timpului,
cea dintâi manifestare a Secției de silvicultură a
ASAS din anul 2013 ne-a oferit prilejul de a fi păr-
tași (și) la un eveniment academic aniversar: îm-
plinirea a 80 de ani de viață și a peste 60 de ani dă-
ruiți silviculturii de către dl. prcf. univ. dr. ing. Ion
L Florescu, membru titular al Academiei de Științe
Agricole și Silvice, distinsă personalitate a silvi-
culturii românești, un nume binecunoscut în co-
munitatea din domeniul științelor agricole și sil-
vice, în rândul întregii bresle a silvicultorilor.
Cel aniversat s-a născut la data de 12 februa-
rie 1933, în satul Izvorul Aneștilor din județul Me-
hedinți. între 1948 și 1952 a urmat liceul pedago-
gic din Turnu-Severin, iar în perioada 1952-1957
a fost student al Facultății de Silvicultură din Bra-
șov, pe care a absolvit-o cu diplomă de merit. în
anul 1969, sub conducerea științifică a profesoru-
lui em. dr. doc. Emil G. Negulescu, a obținut titlul
de doctor în Silvicultură.
După propria-i mărturie, deschiderea și pasiu-
nea pentru pădure au venit în urma contactului cu
dascălii săi, o pleiadă de specialiști străluciți, mulți
cu studii și doctorate în străinătate. După absolvi-
re a desfășurat activități după cum urmează:
—	august 1957-septembrie 1958 —Ocolul Silvic
Băile Herculane, în funcția de inginer silvic;
—	septembrie 1958-septembrie 1966 — ICAS,
Unitatea de Cercetare Sinaia, în calitate de
cercetător științific;
—	din octombrie 1966 și până în prezent la
Catedra de Silvicultură din cadrul Facultății de
Silvicultură și Exploatări Forestiere, unde a urcat,
rând pe rând, toate treptele ierarhiei universitare
Forma prescurtată a materialului prezentat sub formă
de „Laudatio”, în data de 15.02.2013, cu prilejul dezbaterii
științifice pe tema „Tratamente și alte lucrări silviculturale
specifice realizării de arborete cu structuri neregulate”,
organizată de Secția de silvicultură a ASAS.
(1966-1969: asistent; 1969-1973: șef de lucrări;
1973-1990: conferențiar ; din 1990: profesor),
în toată această perioadă, a activat numai la
disciplina Silvicultură, mai întâi ca asistent al
profesorului Emil G. Negulescu, iar după pen-
sionarea acestuia, în 1972, și până în 2003, la
pensionare, ca titular de disciplină. în continuare
a funcționat ca profesor consultant și în calitate
de conducător științific de doctorat.
în perioada 1997-2001 a fost (și) profesor asoci-
at al Universității din Oradea, iar între 2002 și 2007
aceeași calitate a deținut-o la Universitatea „Vasi-
le Goldiș” din Arad.
Ca profesor formator a zeci de promoții de silvi-
cultori, sărbătoritul de azi este un om atașat și pro-
fund devotat profesiunii de dascăl, continuu pre-
ocupat de modernizarea și afirmarea școlii silvice
românești.
Pe linie didactică, după cum singur mărturiseș-
te, i s-a făcut onoarea de a fi cooptat în colecti-
vul care a elaborat tratatul de Silvicultură în două
volume, publicat la Editura Ceres în anul 1973, și
pentru care autorii au obținut Premiul Traian Să-
vulescu al Academiei Române pe anul 1975.
în calitatea de titular de curs, profesorul omagi-
at a elaborat în anul 1978, ca unic autor, manualul
de Silvicultură, apărut la Tipografia Universității
din Brașov. Ulterior, în 1981, sub același titlu, ma-
nualul a fost tipărit în Editura Didactică și Peda-
gogică, București.
Zece ani mai târziu, în 1991, a publicat la Edi-
tura Ceres, tot ca unic autor, o amplă lucrare in-
titulată „Tratamente silviculturale”, în care a inte-
grat informațiile din literatura de specialitate pri-
vind regimele și tratamentele, dar și unele contri-
buții proprii privind bazele teoretice și aplicarea,
în fondul nostru forestier, a unor tratamente cu
regenerare naturală.
După 1990, împreună cu prof. dr. ing. Valeriu-
Norocel Nicolescu, a elaborat și publicat un nou
manual de Silvicultură, de această dată în două vo-
lume: voi. I Studiul pădurii (la Editura Lux-Libris,
Brașov) și voi. II Silvotehnica (la Editura Univer-
sității „Transilvania” din Brașov).
Pe de altă parte, profesorul aniversat a îmbinat
în mod fericit preocupările din sfera învățămân-
tului cu realitățile forestiere ale momentului și cu
imperativele cercetării silvice românești. Cifrele
ne arată că, după cinci decenii și jumătate de acti-
vitate profesională neîntreruptă, palmaresul știin-
țific al sărbătoritului a ajuns să se situeze la o co-
tă impresionantă: aproape 200 de lucrări publica-
te. Dintre acestea, circa 20 reprezintă tratate, ma-
nuale și lucrări de sinteză, peste 70 sunt lucrări
50
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
științifice elaborate ca unic sau ca prim autor, iar
110 au fost elaborate în calitate de coautor. Croni-
cile și recenziile întocmite cu diferite ocazii sunt
în număr de aproximativ 30. De-a lungul timpu-
lui, a realizat peste 40 de contracte de cercetare
științifică, toate încheindu-se cu recomandări de
elaborare sau de îmbunătățire a unor normative,
instrucțiuni și regulamente pentru practică și pro-
iectare.
Din 1990, când a fost numit conducător științi-
fic de doctorat în domeniul Silvicultură, și până la
momentul actual, d-1 rofesor Ion Florescu a îndru-
mat un număr de 24 de doctoranzi. Dintre aceștia,
14 au finalizat deja lucrările, iar alții doi se află în
stadiul de elaborare a tezei de doctorat. Nu a trecut
neobservat faptul că mulți dintre cei îndrumați la
doctorat l-au cinstit pe sărbătorit cu prezența lor
(dar și cu prețuirea pe care i-o poartă) la acest im-
portant moment aniversar.
Statutul de membru cooptat al ASAS, profeso-
rul Ion Florescu l-a dobândit încă din anul 1980.
Zece ani mai târziu (în 1990) a fost ales membru
corespondent, iar începând din anul 2000 a deve-
nit membru titular. Pentru a-și onora titlul acade-
mic pe care îl deține, s-a făcut remarcat de-a lun-
gul timpului, inclusiv în ultimii ani, printr-o acti-
vitate bogată și dinamică, concretizată prin lucrări
de înaltă ținută științifică, unele dintre acestea fi-
ind comunicate cu prilejul simpozioanelor orga-
nizate în comun de către Secția de silvicultură a
ASAS și Secția de științe agricole și silvice a Aca-
demiei Române.
în sfârșit, pentru a întregi portretul biografico-
profesional al celui omagiat, vom adăuga și prin-
cipalele realizări în plan managerial. Astfel, dis-
tinsul sărbătorit a ocupat funcția de decan al Fa-
cultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din
Brașov (1990-1992) și a fost ales ori desemnat
ca membru în numeroase organisme de profil:
Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a
Pădurilor-ROMSILVA (1990-1992), Comisia Supe-
rioară de Atestare a Ministerului Educației Națio-
nale (1990-1994), Colegiul de Redacție al Revistei
pădurilor (1991-2007, din care în perioada 2001-
2005 ca redactor șef adjunct), Consiliul Științific
al ICAS (1992-1997). Din 2001 și până astăzi în-
deplinește funcția de vicepreședinte al Societății
Progresul Silvic. A fost membru în consiliul pro-
fesoral al facultății între 1990 și 2000 și membru
în senatul universitar în perioada 1990-1995. Din
2007 este membru în Consiliul Științific al Parcu-
lui Natural Porțile de Fier.
în încheiere, vă rog să-mi permiteți să adaug
la cele arătate și câteva opinii în nume personal.
Deși, în bună măsură, le-am exprimat pe acestea și
în cadrul festivității aniversare din 2008, totuși am
găsit potrivit să le reiau și azi, nu pentru a repeta
pur și simplu ceea ce am spus atunci, ci pentru a
întregi portretul despre care vorbeam la început.
Pentru mine, lucrurile s-au petrecut de o ase-
menea manieră încât nu l-am cunoscut din timpul
studenției. L-am cunoscut ceva mai târziu, după
ce, optând pentru o carieră universitară, am avut
șansa de a activa în fostul Colectiv mixt pentru
amenajarea bazinelor hidrografice torențiale, or-
ganizat pe lângă disciplina de Corectare a torenți-
lor, acolo unde preocupările propriu-zise de pro-
iectare și de cercetare s-au interferat cu probleme-
le promovării unei silviculturi pe largi baze hidro-
logice, adecvată pădurilor din cuprinsul bazinelor
hidrografice torențiale sau expuse la torențialita-
te.
De pe poziția pe care o dețineam la vremea res-
pectivă, inginer de cercetare și mai apoi asistent,
am avut mult și multe de învățat în urma întâlni-
rilor și discuțiilor pe teme profesionale, derulate
între coordonatorul colectivului, regretatul profe-
sor Stelian Munteanu, și nu puține dintre cadrele
didactice din facultate, care, la momentul acela, au
consimțit să participe la un interesant și util expe-
riment științific, de multi- și interdisciplinaritate.
în ceea ce vă privește, domnule profesor Flo-
rescu, mi-aduc aminte că toate aceste întâlniri și
discuții au avut o țintă foarte bine conturată: cum
trebuie să fie alcătuite și cum trebuie să fie im-
plementate și valorificate studiile referitoare la ve-
getația forestieră, astfel încât să se realizeze fun-
damentarea cât mai judicioasă a măsurilor și lu-
crărilor de prevenire și combatere a proceselor to-
rențiale.
Pentru împlinirea acestor deziderate, exigentul
profesor Stelian Munteanu a găsit în Dvs. un om
de nădejde și de încredere, un profesionist în ade-
văratul înțeles al cuvântului, un om care, datori-
tă experienței câștigate în urma împletirii dintre
activitatea didactică și de cercetare, arăta că este
interesat de soluționarea, pe noi baze științifice,
a unor probleme pe care le ridica atunci practica
silvică.
Așa se face că ați aderat la ideea amenajă-
rii complexe a bazinelor hidrografice torențiale,
sprijinind această idee prin coordonarea elabo-
rării studiilor privind vegetația forestieră de pe
Valea Tărlungului, Valea Bârsei, Valea Lotrului,
din intra și extravilanul orașului Orșova. Atunci,
mi-aduc bine aminte, ați angrenat studenții în ca-
drul practicilor, ați realizat cu aceștia studii și cer-
cetări în cadrul proiectelor de diplomă, iar con-
cluziile rezultate, cuprinse în referatele întocmite,
au conturat cu timpul o nouă direcție a activită-
ții de cercetare: aportul silvotehnicii la creșterea
Revista pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
51
potențialului de protecție hidrologică al pădurilor
montane.
Pe măsura trecerii timpului, deși nu am făcut
parte din aceeași catedră, mi-am dat seama că re-
alizările în materie de cercetare evoluează într-o
strânsă corelație cu cele de pe tărâm didactic. Așa
am ajuns să vă percep ca un om al școlii, dăruit la
catedră, care, iată, pe parcursul unei întregi cari-
ere universitare, a rămas credincios unei singure
discipline: silvicultura.
V-am cunoscut, apoi, în perioada în care ați fost
decanul facultății — o perioada frământată, presă-
rată cu numeroase evenimente, reușitele ori poa-
te nereușitele de la vremea respectivă urmând să
fie așezate de istoria universitară acolo unde le es-
te locul. Tot din acea perioadă, v-am cunoscut din
activitatea comună prestată la Consiliul Academic
al Universității și la Biroul Senatului, precum și în
urma colaborării noastre la primul program de re-
formă instituțională al universității, coordonat de
către rectorul de atunci, regretatul Profesor Sergiu
T. Chiriacescu.
De-a lungul anilor, v-am apreciat și pentru cre-
zul profesional, pentru autoritatea profesională
câștigată exclusiv prin muncă, pentru faptul că ați
ținut permanent legătura cu practica, cu specia-
liștii din producție și cercetare, care v-au recunos-
cut și vă recunosc meritele pe multiple planuri, ca-
re vă prețuiesc ca om de știință, dar și ca om pur
și simplu. Ca unul dintre cei mai adânci cunoscă-
tori ai carierei de silvicultor ați fost, fără îndoială,
o prezență activă și o persoană respectată în lu-
mea forestierilor, ați activat cu pricepere, pasiune,
perseverență și dăruire, contribuind la dezvoltarea
unei silviculturi pe largi baze ecologice.
In viața de toate zilele, v-ați făcut remarcat prin
modestie, toleranță și sobrietate, reușind să iden-
tificați și chiar să atingeți acel punct de echilibru
generator de succese în cariera profesională, dar și
de împliniri și satisfacții în viața de familie. Chiar
dacă timpul nu poate fi dat înapoi, iar minusuri-
le de pe talerul balanței au învățătura lor, putem
considera că v-ați urmat întocmai chemarea inte-
rioară, aceea de dascăl, putem considera că v-ați
împlinit propriul destin, atât în plan profesional,
cât și pe tărâm social.
Și mai presus de toate, ne-ați demonstrat în anii
din urmă, și ne demonstrați, iată, și astăzi, că sun-
teți omul care știe să dea putere și energie diverse-
lor trepte ale vieții, vârsta biologică fiind contra-
balansată, după cum bine se vede, de multă luci-
ditate, de vigoare și încă de multe fapte și reușite
profesionale.
Iată de ce, la acest moment aniversar pe care
avem privilegiul de a-1 sărbători împreună, toți cei
de față, alături de întreaga comunitate academică
și universitară, de întregul corp al silvicultorilor,
de toți prietenii și cunoscuții Dumneavoastră, vă
dorim multă sănătate, viață lungă, bucurii și îm-
pliniri în familie și pe alte planuri, noi realizări
profesionale de prestigiu.
La mulți ani, Stimate Domnule Profesor!
15 februarie 2013
Prof. univ. dr. ing. loan Clinciu
Membru corespondent al ASAS
52
Revisla pădurilor •Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
încă o excursie de studii...
Excursia de studii organizată anual, la sfârșitul
ciclului de licență, pentru studenții Facultății de
Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, a
fost găzduită anul acesta de către Direcțiile silvi-
ce Vrancea, Buzău, Timiș, Arad, Alba și Cluj, în
perioada 13-17 mai.
Studenții specializării Silvicultură a promoției
cu numărul 60, însoțită de către prof. dr.M. Sc.ing.
Valeriu-Norocel Nicolescu și șef lucrări dr. ing.
Maria-Magdalena Vasilescu, au fost oaspeții Di-
recțiilor silvice Alba și Cluj din cadrul Regiei Na-
ționale a Pădurilor-Romsilva.
Pe parcursul acestei perioade, studenții au vizi-
tat numeroase obiective, silvice în special, meni-
te să ajute la aprofundarea teoriei studiate în anii
de licență. Fabrica de plăci aglomerate Kronospan
(foto 1) și Parcul dendrologie „Ion Vlad” de pe Va-
lea Popii (foto 2), în apropiere de Alba lulia, au
făcut obiectul primei zile de practică, încheiată cu
vizitarea cetății Alba lulia (foto 3).
Foto 1. Fabrica Kronospan Sebeș.
Foto 2. La intrarea Parcului dendrologie „Ion Vlad”.
în ziua următoare, studenților le-au fost prezen-
tate și explicate de către personalul silvic al O. S.
Valea Arieșului modul de executare a lucrărilor de
îngrijire și conducere a arboretelor (curățiri) și a
Foto 3. în fața porții de intrare în cetatea Alba lulia.
tratamentului tăierilor progresive (foto 4). După
ce au primit de la gazde răspunsuri la numeroase-
le întrebări adresate, grupul nostru a avut plăce-
rea de a vizita câteva obiective turistice importan-
te ale zonei Arieseni: Peștera Ghețarul Scărișoara
(foto 5) și Peștera lui Ionele.
Foto 4. Explicații pe marginea aplicării tratamentului
tăierilor progresive.
Foto 5. Intrare în Peștera Ghețarul Scărișoara.
Revispa pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
53
După despărțirea de minunățiile Munților Apu-
seni, excursia de studii a continuat în județul Cluj
unde gazda noastră, Direcția silvică Cluj, a făcut
posibilă vizitarea unui minunat obiectiv turistic,
Salina Turda. Aici, studenții au avut parte de o
experiență de neuitat, plimbarea cu barca pe lacul
din interiorul salinei (foto 6).
Foto 6. Salina Turda.
Un model de succes, un exemplu bun de urmat,
pepiniera vegheată de către însuși Mihai Viteazul,
al cărui nume îl și poartă (foto 7). Cu pasiune și
devotament față de cultura plantelor, personalul
menține în pepinieră numeroase specii ornamen-
tale și de interes forestier (foto 8).
Foto 7. Monumentul lui Mihai Viteazul.
La păstrăvăria Gilău, au fost prezentate succint
câteva dintre activitățile necesare procesului de
creștere intensivă a păstrăvului curcubeu (foto 9).
Foto 8. Pepiniera Mihai Viteazul.
Foto 9. Păstrăvăria Gilău.
Adrian Lup, Direcția silvică Alba, și ing. Aurel
Pepine, Direcția silvică Cluj, pentru ospitalitatea,
răbdarea și buna desfășurare a întregii excursii.
De asemenea, mulțumirile se îndreaptă și că-
tre mentorii noștri, prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-
Norocel Nicolescu și șef lucrări dr. ing. Maria-
Magdalena Vasilescu, pentru amabilitatea de a ne
reprezenta.
Stud. Victor Greavu
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov
Stud. George Rotariu
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov
Stud. Alexandru Stan
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov
Excursia s-a încheiat cu o plimbare prin Grădi-
na Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca,
timp în care am avut ocazia să reflectăm asupra
zilelor frumoase petrecute împreună.
Studenții specializării Silvicultură aduc mul-
țumiri conducerii Regiei Naționale a Pădurilor-
ROMSILVA (Director General dr. ing. Adam Cră-
ciunescu), personalului silvic din cele două Direc-
ții silvice, reprezentat de către director tehnic ing.
54
Revista pădurilor ‘Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
Recenzie
Savill, P., 2013: The Silviculture of Trees Used
in British Forestry. 2nd edition (Silvicultura
arborilor utilizați în foresteria britanică. Ediția
a 2-a). CABI, Waîlingford-Boston, 280 p, 18 pagini
de referințe bibliografice.
La începutul anului curent, conf. dr. Peter
Savill, fost titular al cursului de silvicultură la
Oxford Forestry Institute (Oxford, Marea Brita-
nic), a publicat cea de-a doua ediție (prima, cu
143 pagini, apărută în anul 1991) a excelentei
sale lucrări privind silvicultura arborilor cu
importanță forestieră în spațiul britanic.
Deschisă cu Mulțumirile adresate celor care au
contribuit, în diverse moduri, la elaborarea cărții,
lucrarea continuă cu o Introducere amplă, în care
se prezintă necesitatea adecvării speciilor foresti-
ere la stațiunile de cultură, problemele datorate fo-
losirii unor proveniențe neadaptate la noile condi-
ții de viață (cazul Franței unde, din cele 400 000 ha
plantații de stejar roșu instalate între 1970 și 2000,
doar 27000 au supraviețuit până în 2004 — EU-
FORGEN, 2012), impactul schimbărilor climatice
asupra alegerii și utilizării speciilor forestiere. Pă-
durile britanice, care ocupă peste 2,3 milioane ha
(13 % din suprafașa țării), sunt dominate de specii
de rășinoase (61 %), între care molidul de Sitka
(30%) și pinul silvestru (10%) au ponderea cea
mai mare. între foioase (39%), doar cvercineele
(9 %) și mesteacănul (7 %) au ponderi importante.
Circa 35 specii de arbori sunt indigene în Marea
Britanie, însă peste 500 pot fi întâlnite în parcuri
și grădini (Mitchell, 1974). în acest context, așa
cum mărturisește autorul la finele introducerii
cărții, alegerea celor 35 genuri, cu 63 de specii,
prezentate în lucrare, a fost, în mod inevitabil,
arbitrară. Cu toate acestea, au fost incluse aproa-
pe toate speciile de arbori autohtone, la care s-au
adăugat unele exotice importante din genurile
Revista revistelor
Sansone, D., Bianchetto, E., Bidini, C., Ra-
vagni, S., Nitti, D., Samola, A., Pelleri, F., 2012:
Tree-oriented silviculture in young coppices
(Silvicultură pe arbore în crânguri tinere). în:
Sherwood, nr. 185, Luglio-Agosto, pp. 1-6.
Articolul prezintă primele rezultate ale pro-
iectului LIFE+ PPRoSpoT (Policy and protection
cf sporadic tree species in Tuscany forest), care
se consideră că reprezintă „Șansa Toscanei de a
aplica silvicultura pe arbore, la nivel de ocol silvic,
în arborete situate în zonele colinară și muntoasă
ale Ante-Apeninilor Centrali”.
Lucrările de teren, cu caracter demonstrativ,
Abies, Alnus, Cedrus, Chamaecyparis, Cryptome-
ria, Eucalyptus, Juglans, Larix, Nothcfagus, Picea,
Pinus, Pseudotsuga, Quercus, Sequoia, Tsuga etc.
Pentru toate speciile, tratate în ordine al-
fabetică, lucrarea prezintă informații ample
și valoroase, preluate din literatura forestieră
europeană și nu numai, privind originea și
introducerea în Marea Britanie (unde este cazul),
cerințe climatice și edafice, alte caracteristici silvi-
culturale, boli și dăunători, regenerarea naturală,
proveniențe, înflorirea și producția de semințe,
cultura în pepinieră, creșterea și producția, carac-
teristicile și utilizările lemnului. în mod deliberat,
lucrarea nu include nici descrierile morfologice
detaliate ale arborilor, nici modalitățile specifice
pentru controlul bolilor și dăunătorilor.
O notă interesantă, de reținut: noul nume
științific al speciei Sorbus torminalis este Tormi-
naria torminalis Dippel, iar specia Sorbus aria se
numește actualmente Aria nivea Host.
Spre finalul său, după 18 pagini de Bibliografie,
lucrarea include o Cheie pentru identificarea pe
teren a celor mai obișnuite specii de arbori, dife-
rențiată pentru foioase și rășinoase. Este însoțită
de imaginea frunzelor sau acelor speciilor incluse
în cheie.
Cartea se încheie cu un Index de termeni, care
finalizează o nouă apariție importantă în spațiul
științific britanic, pentru care atât autorul, perso-
nalitate marcantă a foresteriei mondiale, precum
și autoarea excelentelor ilustrații din lucrare (la
fel ca la prima ediție), doamna Rosemary Wise
merită toate felicitările.
Pentru cititorul român AVIZAT, volumul
recenzat este o sursă de informații foarte utilă
și valoroasă, care nu ar trebui să lipsească din
biblioteca personală.
Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
s-au realizat în două zone distincte, diferite prin
compoziția arboretelor și modul de gospodărire
din trecut, respectiv:
(i)	Ocolul silvic Colline Metallifere, zona Monti
di Prata (provincia Grosetto): crânguri amestecate
de foioase, în diverse stadii de dezvoltare.
(ii)	Ocolul silvic Appennino Pistoiese, zona
Abetone Melo (provincia Pistoia): făgete și
brădete de codru, precum și crânguri de castan
comestibil care au depășit vârsta exploatabilității.
în cazul (i), care face obiectul articolului, au
fost selectate două arborete de crâng (u. a. A37
și B18), în care cerul (Quercus cerris) este specia
Revisla pădurilor • Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2
55
dominantă. în ambele arborete se întâlnesc și
numeroase specii de amestec (sporadice), între
care sorbii (Sorbus torminalis, S. domestica),
cireșul pădureț și acerineele (jugastrul, paltinul
de munte) sunt cele mai importante.
Prezența acestor specii în pondere ridicată,
condițiile staționale favorabile, precum și rețeaua
deasă de căi de acces fac posibilă aplicarea
silviculturii pe arbore. în acest scop, în ambele
arborete au fost selectați 99 arbori-obiectiv (59 în
u. a. A37 și 40 în u. a. Bl8), aflați la finele fazei de
prăjiniș-începutul fazei de păriș, pe baza criterii-
lor accesibilitate, vigoare și calitate a trunchiului,
aceștia fiind marcați și localizați cu ajutorul GPS.
Din punct de vedere silvicultural s-a considerat
necesară aplicarea unei rărituri de sus foarte
puternică în jurul arborilor-obiectiv, însă cu
intensitate redusă la nivel de arboret. Modul
de lucru adoptat se înscrie în intervenția de tip
deturaj (prezentată de noi anterior în paginile
Revistei pădurilor), utilizată în păduri ale Europei
Centrale când, prin aplicarea silviculturii pe
arbore, se urmărește producerea lemnului de
calitate. Astfel, în u. a. A37 au fost îndepărtați toți
arborii aflați în competiție cu arborii-obiectiv,
la o distanță mai mică de 1-2 m față de aceștia
(metoda A), păstrându-se însă exemplarele din
clase poziționale inferioare. în u. a. Bl8 s-au
extras toți arborii cu tulpina situată în interiorul
cercului cu raza de 3m (metoda B), respectiv 5m
(metoda C) față de arborele-obiectiv.
Procedând astfel, intensitatea răriturii la nivel
de arboret a fost de doar 7,4 % pe număr de arbori
și de 8 % pe suprafață de bază. în cazul metodei
A au fost extrași 35,3% dintre competitori, des-
chizându-se ochiuri de 7,7 m. în cazul metodei B,
ochiul deschis a avut un diametru, în medie, de
8,8 m, în timp ce în cazul metodei C s-au extras
40% dintre competitori, creându-se ochiuri cu
diametrul mediu de 6,9 m. Distanța medie dintre
proiecția coroanei arborelui-obiectiv și a compe-
titorilor rămași în jur a fost de 1,77 m (metoda A),
2,64 m (metoda B) și, respectiv, 3,59 m (metoda C).
Pentru aplicarea silviculturii pe arbore este
necesară utilizarea unui personal cu calificare
superioară care să identifice, selecteze, marcheze
și geo-referențieze arborii-obiectiv, precum și
pentru marcarea competitorilor. în acest scop,
au fost utilizate echipe de doi muncitori, cu o
productivitate medie de doar 6 arbori-obiectiv
pe oră, fapt datorat desimii ridicate a celor două
arborete. Pentru deturajul unui arbore, realizat
în regie proprie (pentru evitarea vătămărilor de
exploatare la intervențiile pe bază de contract
prestări servicii) cu echipe de doi muncitori, a
fost nevoie de 50 minute/echipă.
Deși neeconomică (au rezultat, în medie, doar
0,35 mst lemn de foc/arbore-obiectiv), intervenția
cu rărituri de sus (deturaj) este considerată cru-
cială pentru a asigura speciilor sporadice condiții
optime de creștere. Cercetări ulterioare se vor
concentra pe stabilirea intensității și periodicității
optime a răriturilor, care să asigure protejarea
biodiversității și ameliorarea valorii crângurilor
tradiționale și care să fie sustenabile și din punct
de vedere economic.
Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
56
Revisla pădurilor 'Anul 128 • Apr. 2013 • Nr. 2