REVISTA PĂDURILOR ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE Șl AL CONSILIULUI NATIONAL AL INGINERILOR Șl TEHNICIENILOR DIN R.P.R. ANUL 78 Nr. 1 IANUARIE 19fi3 Cu prilejul Noului An REVISTA PĂDURILOR urează colaboratorilor și cititorilor săi noi succese în muncă pentru realizarea mărețelor sarcini puse în fața sectorului forestier prin Directivele Congresului al IlI-lea al P.M.R. CUPRINS GH. LAZĂR : La început de Nou An 1— 2 S. ARMĂȘESCU și M. PĂTRĂȘESCU; Aspecte privind productivitatea pă- durilor și eficienta lucrărilor de cartare statională 3— 7 GH. GROBNIC: Rezultatele unor experimentări în problema conservării semințelor de molid 7—11 I. RĂDULESCU și T. CÂDARIU: Cultura fagului în pepinieră 11—14 M. BADEA: Aspecte ale regenerării făgetelor din ocoalele silvice Dolhasca și Pătrăuți 14—19 C. HANGANU : Referitor !a regenerarea făgetelor 19—23 I. Z. LUPE: Rezultatele culturii stejarului în biogrupe și plantații în pătrat după 12 ani la Lacul-Sărat — Brăila 24—26 C. ROȘU : Un arboret de stejar roșu în Regiunea Maramureș 27—31 ST. TĂNASESCU: Despre conurile și semințele de pin din Ocolul silvic Craiova 32—34 C. ARHIP: Extinderea operațiilor culturale și necesitatea introducerii unui procedeu de punere în valoare pentru rărituri 34—36 C. TRACI: Unele observații cu privire la caracteristicile și posibilitățile de împădurire a haldelor. Haldele de la Roșia-Montana 36—39 I. CIORTUZ i Un procedeu analitic riguros și rapid de dimensionare a ca- nalelor 40—42 N. URECHIATU : Precizia de măsurare a distanțelor cu unele stadimetre ce folosesc stadia orizontală ' 42—45 PENTRU TÎNĂRUL INGINER I. BELICOIU: Tabelă pentru calculul săgeților cablului purtător la funicu- larele pasagere din exploatările forestiere 46—52 DIN EXPERIENȚA UNITĂȚILOR NOASTRE GH. SMINCHIȘESCU: Economicitatea executării mecanizate a taluzelor înalte de debleu în trepte în cazul profilelor mixte cu pante trans- versale mari la construcția drumurilor forestiere 52—54 TR. IACOB: Mai multă atenție combaterii animalelor dăunătoare vînatului 54—56 NOTE ȘTIINȚIFICE R. ROSSLER: Un interesant caz de concreștere ia fag (Fagus silvatica) 56 E. ȘTEFAN: Alnus incana Acuminato 57 FL. FIL1P: Un caz de regenerare naturală din sămînță a salcîmului (Robinia pseudacacia L.) în Ardeal 57—58 CRONICĂ E. COSTIN și V. BENEA: Aniversarea centenarului primei publicații fo- restiere din R. P. Ungară 58—61 Fotografia de pe copertă: Iarnă peste pădurile de rășinoase din Bucegi Foto: Prof. dr. Constantin C. Parhon (Cercul fotoamatori al medicilor) REVISTA P ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMII NAȚIONAL AL INGINERILOR $ ANUL 78 N li Cu prilejul\ REVISTA PI urează colaboratorilor și cititoiy pentru realizarea mărețelor sar citi prin Directivele Congrese 1 CUPI GH. LAZAR : La început de Nou An S. ARMÂȘESCU și M. PÂTRĂȘESCU; A durilor și eficiența lucrărilor de cai GH. GROBNIC: Rezultatele unor exper semințelor de molid I. RADULESCU și T. CADARIU; Cultura M. BADEA: Aspecte ale regenerării făgetl și Pătrăufi C. HANGANU: Referitor la regenerarea ț I. Z. LUPE : Rezultatele culturii stejarului ! după 12 ani Ia Lacul-Sărat — BrăiLi C. ROȘU : Un arboret de stejar roșu în S ST. TÂNĂSESCU: Despre conurile și sei Craiova C. ARHIP : Extinderea operațiilor cultural procedeu de punere în valoare pe C. TRACI: Unele observații cu privire I de împădurire a haldelor. Haldele d| I. CIORTUZ: Un procedeu analitic riguroi nalelor N. URECHIATU : Precizia de măsurare a a folosesc stadia orizontală PENTRU TÎNĂRUL INGINER I. BELICOIU: Tabelă pentru calculul săge larele pasagere din exploatările for DIN EXPERIENȚA UNITĂȚILOR NOASTE GH. SMINCHIȘESCU: Economicitatea ei înalte de debleu în trepte în cazul versale mari la construcția drumuri! TR. IACOB: Mai multă atenție combateri NOTE ȘTIINȚIFICE R. ROSSLER: Un interesant caz de concre E. ȘTEFAN: AInus incana Acuminata FL. FILIP : Un caz de regenerare naturală pseudacacia L.) în Ardeal CRONICĂ COSTIN si V. BENEA: Aniversarea restiere din R. P. Ungară 1 ni' . fin de pe copertă: Iarna pe Fa ( GH. LAZÂR : Am Aniang des Neuen Jahres. 1—2 S. ARMÂȘESCU und M. PĂTRĂȘESCU : Aspekte der Produktivitât und der Wirtschaitlichkeit der siandortlichen Kartieruhgsarbeilen. • 3—7 GH. GROBNIC: Die Ergebnisse einiger Versuche in der Frage der Konservierung der Fichtensamen. 7—11 1. RADULESCU und T. CĂDARIU: Der Anbau der Buche in Baumschulen. 11—11 M. BADEA: Aspekte der Bestandregenerierung in den Porstwirtschaftsbetrieben Doihasca und Phlrăufi. 14—19 C. HAMGANU: Liber die Regenerierung der Buchen- bestănde. 19—23 I. Z. LUPE : Die Ergebnisse des Anbaus der Eiche in Biogruppen und Viereckpiianzungen ndch 12 Jahre in Lacul Sărat-Brăila. 24—26 C. ROȘU: Ein Roteichenbestand in der Region Mara- mureș. 27—31 ST. TĂNESESCU: Uber die Kieferzapfen und-samen im Forslwirtschaitsbetrieb Craiova. 32—34 C. ARHIP: Die Erv-eiterung der Kulturarbeiten und die Notwendigkeil der Einiiihrung eines neuen Verwertungsverfahrens bei Durchiorstungen. 34—36 C. TRACI: Einige Betrachtungen im Zusammenhang mii den Kennzeichen und Aufiorstungsmogiich- keiten der Halden. Die Haiden von Roșia-Mon- tană. 36—39 I. CORTUZ: Ein genaues und rasches Veriahren zur Bemessuhg der Kanăle. 40—42 N. URECHIATU: Die Genauigkeit der Entfernungs- - .m^ssung mit einigen Stadim'tern, bei Ver- - wcndung einer wagerechten Messlatte. 42—45 1. BELICOIU : Berechnungstabeilen der' Pieilhuhen des Tragseils bei Personnenseiibatmen in den Forst- . ■ betrieben. 45—52 GH. SMINCHIȘESCU: Die Wirtschaitlichkeit der nw- schineilen Aushebung der hohen terassenîormi- gen Hohlwegwănde im Falie fixer Protile mit grossen Seitenabhăngen im Waldwegbau. 52—54 TR. IACOB: Mehr Aufmerksamkeît bei der Kontroiie der Wildschădlinge und deren rationelien Be- kămpiung. 54—56 WISSENSCHAFTLICHE NOTEN R. ROSLER: Ein interessanter Făli der Konkreszen^' der Buche (Fagus syivaticaj. 56 E. ȘTEFAN: A/nuș incaria acuminata. ' 57 FL. FILIP: Bin Făli der Samen-Naturverjungungen " der Weide in Siebenburgen. 57—53 E. COSTIN und V. BENEA: Hundert Jahre von der ersten ungarischen Forstzeischriit. 58—șo REVISTA PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și al Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R. P. R. Anul 78 * nr. 1 J Ianuarie 1963 La început de Nou An Ing. Gh. Lazăr Adjunct al Ministrului Economiei Forestiere Oamenii muncii din sectorul forestier Înregistrează an de an succese însemnate pe linia traducerii In viață a sarcinilor izvorlte din Directivele celui de al III-lea Congres al P.M.R. In cursul anului 1962 s-au Înregistrat o serie de succese In toate sectoarele de activitate ale Minis- terului Economiei Forestiere. O grijă deosebită s-a acordat relmpăduririi supra- fețelor exploatate și substituirii arboretelor slab pro- ductive, prin extinderea îndeosebi a culturii rășinoa- seior (molid, brad, duglas, iarice, pin) și a speciilor de foioase repede crescătoare de valoare economică ridicată (plop euroamerican, sălcii selecționate). Din volumul lucrărilor de Împădurire realizate în anul 1962, rășinoaseie reprezintă 66,3%. Plantațiile d6 plopi negri hibrizi s-au extins plnă în prezent pe o suprafață de 36 mii ha față de 50 mii ha prevăzute a se executa plnă în anul 1965. Tot In anul 1962 s-a Început acțiunea de Înlocuire a pepinierelor mici și dispersate cu pepiniere centrale mari (40—60 ha), In care este posibilă aplicarea unor planuri judicioase de cultură și o organizare mai bună a producției, bazate pe mecanizarea complexă a lucrărilor și irigarea culturilor, ceea ce va duce la obținerea unor puieți mai viguroși, indici de produc ție ridicați și preț de cost scăzut. Atenția cuvenită a fost acordată lucrărilor, de co- rectarea torenților și ameliorarea terenurilor degra- date, redlndu-se plnă In prezent în circuitul economic suprafețele din 130 perimetre. In alte două sute de perimetre acțiunea de ameliorare este in curs de des- fășurare. O preocupare deosebită a lucrărilor din sectorul forestier a constituit-o valorificarea superioară a ma- sei lemnoase, urmărindu-se obținerea unui volum cit mai mare de lemn pentru utilizări industriale. Ast- fel, la fag volumul sortimentelor de lemn de lucru re- prezintă 60% din masa lemnoasă dată in producție, adică cu 8% peste prevederile planului. Buștenii de iag pentru gater și buștenii pentru turnir reprezintă 32.1% respectiv 4,7% din masa lemnoasă exploatată, atingind nivelul prevăzut în planul de perspectivă pe anul 1965. Creșteri asemănătoare ale proporției buștenilor din totalul masei lemnoase exploatate, s-au obținut și la celelalte specii de foioase depășindu-se prevederile pianului. In scopul economisirii masei lemnoase, s-au depus eforturi pentru reducerea continuă a pierderilor de recoltare și manipulare a lemnului, care in anul 1962 au fost reduse la 4,7% din volumul masei lemnoase exploatate. Pentru extinderea mecanizării lucrărilor grele și cu volum mare de muncă, sectorul forestier a fost dotat cu un număr Însemnat de mecanisme. In cursul anului 1962 numărul ferăstraielor mecanice a crescut cu 50% iată de 1961, al tractoarelor cu 175%, al in- stalațiilor de scos-apropiat cu cablu cu 20% și al utilajelor pentru Încărcatul materialelor lemnoase de aproape 4 ori. Volumul lucrărilor executate mecanizat reprezintă 44% la doborit-secționat, 40% la scos-apropiat și 15% la Încărcat. Mijloacele de care dispune sectorul, asigură exe- cutarea transportului mecanizat In proporție de peste 94%. In valorificarea superioară a masei lemnoase, secto- rul de industrializare are o contribuție Însemnată, fabricile de cherestea și secțiile anexe, prelucrlnd anual, peste 7,5. milioane m1 material lemnos. O deosebită dezvoltare a luat In anii puterii popu- lare, industrializarea iagului, care - Înainte era utili- zat în cea mai mare parte ca lemn de foc. Producția cherestelei de iag a crescut in 1962 de peste 5 ori față de anul 1950. Prin Îmbunătățirea proceselor tehnologice In. ex- ploatarea și industrializarea lemnului, In cursul anului 1962 s-au dat In circuitul economic produse lemnoase a căror valoare depășește cu circa 300 milioane .lei valoarea produselor realizate In anul 1961. In cursul anului 1962 s-a desiășurat o acțiune sus- ținută pentru valorificarea . produselor accesorii ale pădurii. S-au recoltat peste 24 mii tone fructe de pă- dure, peste 470 tone ciuperci comestibile, circa 50 tone floare de tei, circa 5 mii tone coajă de molid pentru extracte tanante etc. O preocupare permanenta a muncitorilor, ingineri, lor și tehnicienilor, din sectorul forestier >a constl- tult-o realizarea producției la up preț de cosi cit mai scăzut. Fața de anul 1961, prețul de cost al producției, a scăzut in anul 1962 cu 1,14%. Că rezultat al redu- cerii prețului de cost și al Îmbunătățirii calității pro- duselor, volumul beneiiciifor realizate reprezintă o creștere de 52% ia/ă de volumul beneiiciifor realizate în anul 1961. Pentru crearea condițiilor necesare realizării în bune condiții a sarcinilor de pian, prin grija Parti- dului și a Guvernului, în sectorul forestier s-au in- vestit în iiecare an fonduri din ce în ce mai mari. In anul 1962, sectorului de silvicultură, exploatare și industrializarea lemnului j s-au alocat cu 182 mi- lioane lei mai mult declt în anul 1961. Sarcinile de plan pe anul 1963 prevăd dezvoltarea intr-un ritm și mai intens a tuturor sectoarelor de activitate ale economiei forestiere.^ In activitatea de cultură și refacere a pădurilor se vor continua lucrările de împădurire în ritmul pre- văzut in planul de 6 ani. In vederea creșterii produc- tivității pădurilor se continuă extinderea culturilor de rășinoase și specii repede crescătoare. Numărul pepinierelor centrale va crește. Este ne- cesară dotarea lor cu utilaje moderne pentru meca- nizarea complexă a lucrărilor și folosirea integrală a capacității de producție a suprafețelor afectate. Gradul de mecanizare a lucrărilor de reiacere a pă- durilor crește cu 100% . iață de realizările anului 1962, prin dotarea sectorului cu noi utilaje și folo- sirea la capacitate a întregului parc. Pentru exe- cutarea lucrărilor de reiacere și cultura pădurilor, cu sprijinul .organizațiilor, focale va trebui .să se mobilii zeze pe scară largă tineretul și țărănimea muncitoare, ostiei ca un volum cit mai mare de lucrări să se execute cu muncă patriotică. REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 Prn adîncirea măsurilor de carantină, intensificarea lucrărilor de prognoză și avertizare și extinderea celor 'mal eiicace metode de combatere a dăunătorilor, tre- buie să se asigure Îmbunătățirea continuă a stării tito-sanitare a fondului forestier. La lucrările de corectarea torenților se va urmări apărarea cu precădere a obiectivelor de interes fo- restier, acordindu-se o importanță mai mare decit plnă' in prezent vegetației forestiere de protecție. Pe linia folosirii complete a capacității de pro- ducție a fondului forestier, deși volumul de masă lemnoasă ce se exploatează In anul 1963 se menține la nivelul anilor anteriori, ponderea produselor secun- dare va crește la 14,2% față de 9,7% cit a fost in anul 1962, iar In anul 1963 va ajunge la 25%. Prin extinderea metodei de exploatare In trunchiuri lungi și prin Îmbunătățirea resortării și sortării, în anul 1963 proporția lemnului de lucru de foioase din masa lemnoasă exploatată trebuie să crească cu cel puțin 4,4% la fag, 2% la stejar, 15,2% la diverse specii, față de realizările din anul 1962. în scopul asigurării realizărilor sarcinilor sporite de plan pe anul 1963 la bușteni derula} fag, trebuie acordată o atenție cu totul deosebită sortării masei lemnoase de iag. Pierderile de exploatare trebuie să se reducă cu cel puțin 0,6% față de 1962 prin Îmbunătățirea teh- nologiei și tehnicii de exploatare, bazate pe extin- derea mecanizării și a rețelelor de drumuri forestiere. Pentru valorificarea cit mai deplină a resurselor fondului forestier, in anul 1963 va trebui să se in- tensifice acțiunea de valorificare a materialelor lem- noase răspindite de-a lungul văilor și pe versanți, din demontarea instalațiilor de scos-apropiat ce nu mai slnt necesare producției, resturi din parchete vechi, doborlturi izolate de mici proporții etc De asemenea, va trebui să se asigure din timp con- dițiile necesare recoltării și semiindustrializării unor cantități cit mai mari de fructe de pădure, ciuperci comestibile și alte produse accesorii ale pădurii. în cursul anului 1963 parcul de mecanisme din exploatări va crește față de anul 1962 cu 37% la ferăstraie mecanice, cu 30% 7a instalații de scos cu cablu, iar numărul automacaralelor, troliilor și altor utilaje de Încărcat va spori de aproape cinci ori. La scosul și apropiatul lemnului se vor extinde cu pri- oritate instalațiile cu cablu, care asigură o ritmici- tate mai mare a producției, reducerea pierderilor și preț de cost mai scăzut, fiind și cele mai indicate din punct de vedere silvicultural. Ca urmare, indicii de mecanizare In exploatări tre- buie să ajungă la 56,5% la doborit și secționat, Ia 49,0% la scos-apropiat, iar la Încărcat, indicele de mecanizare trebuie să ajungă la 34,3%. Pentru a se asigura folosirea la capacitate și In bune condiții a mecanismelor, vor trebui calificate cadrele necesare prin școli de calificare și ridicată calificarea celor existente prin instructaje, schimburi de experiență și școlarizare fără scoatere din pro- ducție. Pentru transportul materialului lemnos, In anul 1963 trebuie utilizată Ia maximum rețeaua de căi ferate forestiere existentă, concomitent cu extinderea transporturilor auto. în cursul anului 1963, I.F.-urile șl D.R.E.F.-urile tre- buie să se ocupe mai intens de asigurarea ritmicității producției în exploatări, pentru evitarea stagnărilor in activitatea fabricilor de prelucrare a lemnului. Volumul lucrărilor de investiții prevăzute in planul anului 1963 prezintă o creștere de 15% față de reali- zările anului 1962. Din fondurile totale de investiții se vor cheltui 17,8% pentru refacerea și cultura pă- durilor, 40% pentru construcții de drumuri forestiere și 29% pentru procurări de utilaje. Pentru lucrările de construcția drumurilor noi și Întreținerea celor existente, sectorul va fi dotat in anul 1963 cu auto- basculante, excavatoare, rulouri și cilindri compre- sori, concasoare, motocompresoare, perforatoare pneu- matice, pompe etc. Pentru a se asigura realizarea acestui volum de investiții, este necesar in primul tind să se asigure documentația in termenele planificate. în scopul asigurării continuității in activitatea șan- tierelor, în cursul iernii trebuie să se lucreze intens Ia construcția terasamentelor din pămînt cu transport Iii- depozite, derocări, spargerea pietrei pentru supra- structură, construcția de ziduri uscate, anrocamente, aprovizionarea cu balast, nisip, piatră spartă, confec- ționarea prefabricatelor din beton, lucrări de organi- zarea șantierelor etc. Lucrătorii din sectorul investi- țiilor trebuie să-și Îndrepte atenția spre Îmbunătă- țirea continuă a calității lucrărilor, reducerea prețu- lui de cost și respectarea termenelor de dare în func- țiune. în desfășurarea activității de producție și inves- tiții, orice acțiune trebuie strîns legată de realizarea integrală a tuturor indicatorilor economico-financiari prevăzuț i In plan. O atenție deosebită trebuie acordată realizării sar- cinii de creștere a productivității muncii, a clștigului mediu planificat și încadrării In fondul de salarii prevăzut In plan. Pentru asigurarea realizării acestor obiective, trebuie luate o serie de măsuri ca: defalcarea justă a indi- catorilor de pian pe activități și pe unități — în- treprinderi, sectoare, secții, parchete etc., asigurarea numărului strict necesar de muncitori, urmărindu-se utilizarea completă a timpului de lucru, reducerea personalului auxiliar ia strictul necesar, crearea con- dițiilor pentru permanentizarea muncitorilor și redu- cerea fluctuației acestora, aplicarea justă a norme- lor și tarifelor și extinderea normelor cu motivare tehnică, precum și crearea condițiilor pentru îndepli- nirea normelor, extinderea muncii în brigăzi com- plexe, desfășurarea largă a întrecerilor socialiste, ex- tinderea micii mecanizări și utilizarea rațională a me- canismelor, asigurarea ritmicității în producție, evi- tarea producției de sortimente fără desfacere asigu- rată etc. Conducerile D.R.E.F,-urilor și I.F.-urilor trebuie să analizeze temeinic la sfîrșitul fiecărei luni, modul de realizare a indicatorilor economico-financiari, luînd cele mai eficiente măsuri pentru înlăturarea deficien- țelor. în anii puterii populare, lucrătorii din sectorul de economie forestieră au acumulat experiența necesară organizării in bune condiții a procesului de produc- ție pentru asigurarea realizării sarcinilor anului 1963 și a celor următori, la nivelul prevederilor planului de perspectivă. Sporirea volumului lucrărilor de investiții privind extinderea rețelei de drumuri și creșterea numărului de mașini, utilaje și mecanisme, asigură baza mate- rială a realizării sarcinilor de producție. Creșterea cadrelor de ingineri, tehnicieni, maiștri și muncitori calificați prin noile promoții ale insti- tutelor, școlilor tehnice, școlilor de maiștri, ale șco- lilor profesionale și ale cursurilor de calificare con- tribuie din plin la realizarea sarcinilor de plan spo- rite pe anul 1963. în aceste condiții, sub conducerea organizațiilor de partid și cu sprijinul organizațiilor de masă, lucră- torii din sectorul forestier vor reuși, ca și in ceilalți ani să realizeze sarcinile anului 1963 și să creeze con- diții pentru producția anilor viitori, înscriindu-se astfel în prevederile Directivelor celui de al III-Iea Congres al P.M..R. Aspecte privind productivitatea pădurilor și eficiența lucrărilor de cartare stațională Ing. S. Armășescu și Laureat al Premiului de Stat ing. M. Pătrășescu C.Z. Oxf. 612:622 Una dintre sarcinile de bază ale economiei fo- restiere, ce decurge în mod nemijlocit din Di- rectivele celui de-al IIMea Congres al Partidului Muncitoresc Romîn, este ridicarea — prin diferite mijloace și soluții trihnico-economice — a produc- tivității pădurilor patriei. Este îndeobște cunoscut faptul că, datorită exploatărilor intense și abuzive practicate în vechiul regim și modului uneori de- fectuos de gospodărire a pădurilor noastre în tre- cut, structura actuală a arboretelor în privința com- poziției speciilor, a consistenței, a claselor de vîrstă și a celor de producție a fost afectată în mod ne- gativ, productivitatea actuală a fondului forestier fiind, pe ansamblu, inferioară capacității optime posibile de realizat [4, 9]. în aceste condiții este absolut necesar ca o bună parte a preocupărilor lucrătorilor din economia fo- restieră să fie dirijate către realizarea productivi- tății optime a fiecărui arboret, a fiecărei u.a., către ameliorarea condițiilor edafice și a celor de struc- tură, compoziție și consistență. Așa cum dovedesc analizele tehnico-economice efectuate de forurile noastre competente, cit și ce- rințele gospodăririi raționale a pădurilor, corelate cu ode mai noi cercetări științifice în materie, sar- cina ridicării capacității de producție a .pădurilor noastre revine în bună parte lucrărilor de cartare stațională începute în anul 1961. Directivele generale tehnico-economice elaborate cu această ocazie pun accentul, în etapa actuală, îndeosebi pe extinderea culturilor speciilor rășinoase și foioase repede crescătoare, valoroase și produc- tive, ca : molidul, pinul, laricele, plopii negri hi- brizi, sălciile, salcimul etic., și pe substituirea și re- facerea arboretelor degradate, de slabă productivi- tate, provenite din lăstari, defectuos regenerate, avînd o consistență scăzută, prin introducerea în cultură a unor specii și formule adecvate stațiunii, de productivitate și calitate superioare, Complexul de măsuri tehnice elaborate și perfec- ționate .pe parcurs este menit totodată să elimine greșelile de ordin silvobiologic și economico-orga- nizatoric făcute anterior și să dea soluțiile cele mai indicate pe linia ridicării efective a producti- vității pădurilor. Justificarea sub raport biologic și economic a lucrărilor de cartare stațională și tipologică apare în mod evident dacă se urmărește bogata documen- tație existentă în materie, din care o bună parte a fost prezentată în mod metodic în paginile Re- vistei Pădurilor [2, 3, 4, 6, 9]. în cadrul acestui articol vom prezenta cîteva aspecte și exemplificări concrete în problema ridi- cării productivității pădurilor și eficienței econo- mice a lucrărilor propuse, ca urmare a elaborării directivelor generale tehnico-economice și a com- plexului de măsuri ce decurg din instrucțiunile de cartare stațională. 1. Studierea atentă a caracteristicilor pedo- climatice ale diferitelor stațiuni din regiunea colinară și muntoasă a relevat, printre altele, multiplele posibilități de extindere a culturilor de rășinoase : molid, pin, iarice și duglas [2, 3, 6, 9]. Existența unor culturi mai vechi de ră- șinoase în stațiuni bine identificate și edhiva'lente cu cele în care în mod natural crește fagul arată că molidul la 50 de ani poate da o producție de 300—390 m3/ha, ceea ce corespunde cu o creștere medie de 6—8 m3/an și ha (U.P. Golet M.U.F. Caransebeș, U.P. Siriul-superior — Buzău, U.P. Dealul roșu, Ocolul Dumitrești etc.). Diametrul mediu al arboretelor de molid este de 22 cm, iar înălțimea medie de 19 m. Arboretul vecin de fag are la aceeași vîrstă 185—186 m3, cu o creștere medie de 3,5—3,8 m3. Rezultă că prin introduce- rea molidului, care de altfel s-a și propus prin lu- crările de cartare [13], se va putea obține în viitor o sporire a producției și productivității ou aproxi- mativ 70% față de aceea a arboretului natural. în M.U.F. amintite, dar în alte condiții pedo- climatice, s-au identificat arborete de pin silvestru instalate pe cale artificială, oare la 45 de ani pro- duc 208 m3 (4,6 m3Zan și ha), în timp oe arbore- tele naturale vecine (făget montan cu Luzula albida sau, la altitudini irnai mici, șleau de deal cu floră acidofilă) nu realizează la aceeași vîrstă decît cir- ca 150 m3 (3,2 m3/an și ha). în condițiile staționare date, introducerea pinului silvestru și a molidului în diferite formule de amestec în zona făgetelor montane cu vaccinium sau Luzu- la, pe soluri schelete și semisdheletc, și a pinului negru pe solurile cu textură mijlocie va duce la crearea de arborete a căror productivitate va fi cu cel puțin 40% mai mare decât aceea a arboretelor actuale (la consistențe identice). Dacă ne referim și la calitatea și valoarea materialelor ce se pot recolta, atunci avantajele introducerii molidului și speciilor de pin apar și mai evidente (tabela 1). II. Lucrările de cartare stațională au mai identifi- cat și arborete de gorun, în care, datorită unor fac- tori defavorabili, nu se mai înregistrează decît creșteri infime (în jur de 1 m3/an și ha). Prin lu- crările de cartare efectuate în 1961 s-a propus, pe baza analizelor de sol și a studierii caracteristi- cilor fitodimatioe și ecologice, substituirea arbore- telor de gorun prin arborete avînd ca specie de bază pinul silvestru. Efectul acestei substituiri va fi salutar pe linia sporitii productivității pădurilor. După exemplele întâlnite se poate conta pe o pro- ducție la 50 de ani de 250 m3, ceea ce revine la o creștere medie de 5 m3 pe an și ha (de 4—5 ori mai mare decît a arboretului care a fost sub- stituit și aproape dublă față de productivitatea mijlocie a arboretelor ce cresc în aceeași stațiune, gorun și fag). REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 Caracteristici taxatorlee ale arboretolor speciilor naturale U. P. Pădurea, ocolul Specia de b&zâ (tip de pădure natural) f I 1* 1 înălțimea ! medie, 1 — Diametrul mediu, cm . Clasa de producție Consistența Volumul pe ha. 1 m3 i Creșterea medie. Lemn lucru. Lemn foc, % U. P. Golet Oc. Caranse- beș Fag (făget de deal cu carex) 53 17,4 18,5 III 0,7 185 3,5 41 59 U.P. Dealul Roșu Oc. Dumitrcștl Fag 51 17,0 18,0 III 0,8 197 3,8 48 52 U.P. Sinul Superior Oc. Nehoiaș Fag 55 18,0 19,2 III 0,9 219 4,0 55 45 U.P. Golet Oc. Caransebeș Fag (făget montan cu Luzala albida) 47 13,5 14,0 IV 0,7-0,8 142 3,1 32 68 U.P. Bisoca Oc. Dumi- trești Fag 49 14,3 15,3 III, 0,7-0,8 157 3,3 36 64 Știubei (Oc. Craiova) și Oc. Plenița Glrniță * * 70 14,3 16,0 IVS 0,6-0,7 143 (110- 180) 2,0 50 50 Amărăști Oc. Caracal Stejar brumăriu -ț stejar pufos*** 63 13,0 18,0 IV5 0,7 160 2,5 45 55 Dăbuleni-Sadova Salctm lăstar a IlI-a ge- nerație 16 13,1 12,0 in3 0,6-0,7 70 4,4 49 51 La plantare S-aO utilizat minimum 7 000 puieți de molid, pin șl salcîm la hectar. La salclm, eohema cea mai indicată rezultă, a fi 1.50 mx 1 m. * * ^rborctele de Biruită și cer ar putea realiza în stațiune, la virata de 70 de ani șl consistenta normală. maximum 200>ma (arb. de lăstar), deci mai puțin decît realizează pinul la consistenta 0,8 *** Stejarul brumăriu și cel pufos sc întîlnesc pe «oluri cu textură mijlooie-ușoară, terenul fiind ondulat-vălurat. Faptul că de ipe fiecare hectar substituit cu un nou arboret mai productiv se poate conta pe un plus de creștere, care echivalează în bani, după un calcul sumar, cu cel puțin 200 lei pe an și ha, constituie un argument hotărîtor care justifică in- troducerea cu curaj a speciilor mai productive indi- cate sub raport ecologic șî staționai și ca atare pune în lumină eficiența lucrărilor de cartare. III. Un alt aspect relevat cu ocazia lucrărilor de cartare este cel privitor la suprafețele care au su- ferit incendii in trecut și care sini în prezent par- țial acoperite de arborețe de fag și specii provizo- rii, în stadiul de nudliș-păriș, de structură, consis- tență și calitate cu totul inferioare capacității reale de producție a stațiunii. Astfel, ou ocazia lucră- rilor de cartare s-au identificat numai în ocolul Caransebeș cîteva sute de hectare de asemenea arborețe, a căror creștere nu depășește 2 m3 pe an și hectar, procentul lemnului de lucru fiind, de asemenea, foarte redus. Fără intervenția lucrărilor de cartare, ocolul s-ar fi mulțumit să facă lucrări curente de împăduriri și întreținere, lăsînd suprafe- țele de oare am amintit în acerași stare, conside- rîndu-se că terenul este acoperit cu vegetație fo- restieră. în urma lucrărilor de cartare, s-a propus ca aceste suprafețe să fie substituite în mod eșa- lonat, prin introducerea de specii de rășinoase și foioase cu potențial productiv ridicat, în formule care să asigure □ grabnică închidere a masivului, și deci o producție optimă. Considerînd creșterea me- dic în volum de cel puțin 5 m3 pe an și hectar — creștere posibilă de realizat în regiune — în- seamnă că, atunci cînd suprafața de 600 ha pro- pusă a se împăduri și substitui în raza ocolului Caransebeș va fi dată în producție, se va conta anual pe un volum de cel puțin 3 000 m3 față de numai 1 200 m3, cît se poate obține în condițiile arboretelor actuale. IV. Cu ocazia cartărilor staționale s-au mai identificat, mai ales în Oltenia și Banat, o se- rie de arborețe dc stejar pufos, gîmiță și cer, provenite din lăstari, de consistență și pro- ductivitate reduse, care nu mai prezintă nici o perspectivă de a mai acumula masă lemnoasă, ca urmare a vîrstei și provenienței din lăstari. La virsta de 70—75 ani, volumul acestor arborețe este cuprins între 110 și 180 m3, cu o creștere de 2 m3 pe an și hectar (consistență 0,5 —0,6). Dacă ne referim la rezultatele obținute în practică cît și la unele determinări taxatorice comparative efec- tuate în raza Ocolului silvic Craiova [12] și în rază DRiEF București [10], se ajunge la concluzia că o bună parte a arboretelor degradate de gîrniță, cer și stejar pufos, provenite din lăstari, pot fi - în- locuite, .în anumite condiții edafice, cu arborețe de pin negru și chiar pin silvestru, care pot pro- duce la 60—62 ani, în condițiile unor culturi în- grijite, între 240 și 360 m3, deci dublu față de pro- ducția arboretelor actuale și ou aproximativ 50% mai mult decît arboretdle speciilor autohtone, la REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. I 5 Tabela j Caracteristici taxutorleo ale arborelelor artificiale crescute hi stațiuni similare (plantații *) Specia de bază intrO’ dusa Jn cui' tură 1 â £ § înălțimea medie. m Diametrul mediu, am Clasa de : producție Consistenta Volumul pe ba, ma Creșterea l medie, * m» Lemn de luam % I Lemn de foc, b Spor de pro* ductivitate % I Spor de cali- [ tale, % / Molid 51 18,7 21,5 ni 0,8 305 6,0 83 17 ; 71 102 Molid 52 19,6 22,4 n8 0,9 360 7,0 85 .. 15 . 84 77 Molid 51 20,2 23,0 II; 0,9 390 7,9 85 15 95 55 Pin sil- vestru 46 14,5 16,0 — 0,8 208 4,5 70 30 45 126 Pin sil- vestru 50 15,6 17,5 — 0,8 228 4,6 73 27 45 109 Pin negru 60 17,3 22,5 — 0,8 290 (240-360) 4,3 74 26 115 40 Salctm 21 16,8 15,0 II» 0,9 149 7,1 69 31 184 53 Salcîm plantație 16 18,7 15,6 I» 0,9 175 11,0 75 25 170 53 * La plantare s-au utilizat minimum 7 000 puieți de molid, pin și salcîm la hectar. La salcîm, schema cea mai indicată rezultă a fi 1,50 mXl m. consistență edhivalentă. în această privință in- strucțiunile de cartare prevăd numai culturi de gîrniță cu specii de amestec și arbuști și numai în unele cazuri formule in care participă și pinul. în baza rezultatelor concrete din practică și a com- portării bune pe care o are pinul negru în culturi, apreciem ca utilă introducerea acestei specii în re- giunea de cîmpie și dealuri joase, pe soluri cu tex- tură mijlocie-ușoară, în vederea refacerii arborete- lor de clasa a IV-a și a V-a de producție provenite din lăstari. Creșterea medie de 60 arii de 4,3 m3 pe an și hectar, pe care o realizează arboretul de pin la cîmpie, trebuie considerată drept o creștere ridicată. Gît privește calitatea materialului lemnos obținut și sortimentele .. corespunzătoare, trebuie arătat că și sub aceste aspecte pinul negru este superior speciilor din regiune ce cresc în mod natu- ral și de aceea se impune a fi cultivat (tabela 1). V. Referitor la recomandarea de substituire a unor quercete și șleauri de cîmpie degradate, aflate pe soluri ușoare, prin plantații cu sateîtn [6], acea- sta este întrutotul confirmată de cercetări ulterioa- re. Faptul că la 21 ani creșterea medie a saicî- mului plantat pe aceste soluri este de 7,1 m3 (aproape de trei ori mai mare decît creșterea arbo- retelor de quercinee) constituie un argument puter- nic ’ ce impune extinderea culturilor de siălcîm. VI. Directivele și instrucțiunile de cartare sta- țională mai prevăd' refacerea integrală a arborete- lor de salcîm din a 3-a și a 4-a .generație de lăs- tari. Această recomandare este foarte binevenită, știut fiind din cercetările efectuate în ultimii ani că arboretele regenerate repetat din lăstari își pierd capacitatea de a mai produce susținut, atît ca ur- mare a reducerii consistenței și indicelui de desi- me cît și a diminuării sensibile a clasei de produc- ție. Pentru a ilustra utilitatea substituirii acestor atiborete cu atiborete viabile provenite din puieți, considerăm util a arăta că după cercetări efectuate în diferite regiuni apte culturilor de salcîm, arbo- retele de lăstari din a 3-ia generație nu produc de- cît 30—40% din .producția afboretdloc provenite din sămînță în aceleași condiții staționate [1, 8]. Lucrările de cartare stațională au menirea să . iden- tifice aceste arborete și să te propună neîntîrziat pentru refacere. Sporul dc 4—6 m3 pe an și hec- tar, ce se scontează a se obține prin crearea noilor arborete, îndreptățește dhdLtuidlile și efortul de muncă, contribuind nemijlocit la ridicarea produc- tivității pădurilor, la creșterea cantitativă și valo- rică a producției forestiere. ★ Relevarea aspectelor de mai. sus, departe de a epuiza numeroasele situații și probleme oare se în- tîinesc pe teren în legătură cu sporirea productivi- tății pădurilor, pune în evidență marea importanță tehnică și economică pe care o prezintă pentru sec- torul nostru lucrările de cartare stațională împre- ună cu complexul de măsuri și soluții preconizat și justețea liniei privind introducerea cu curaj a speciilor de rușinoase repede crescătoare și pro- 6 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. ! Tabela 2 Clasificarea principalelor specii din H.P.R. sub raportul productivității lor Ia virsta do 50 do ani Fentra condiții mijlocii de productivitate Pentru înălțimi similare Nr. Specia Producția la virata de 60 ani. CI. III prod., m3 Creșterea medie corespunzătoare, Prod. moljd % Nr. Specia Prod. sp. Prod. molid *100 % 1 Molid Hm* = 19,1 m 429 8,6 100 1 Molid 100 2 Plopi negri hibrizi * Hmea = 24,5 m 315-368 12,6-14,7 147-171 2 Brad 100 3 Salcie renis * . Hmed = 15,4 m 223 9,0 104 3 Tei 89 4 Salctm sămință* Umed = 18,7m 198 7,9 92 4 Salcie 75-80 5 Brad Umed = 16,0 m 344 6,9 80 5 6 7 Stejar Cer Gorun 65-75 6-7 Salcîm lăstar * Umed = 17,7 m 158 6,3 73 8 Fag 65-70 6-7 Tei = 19,1 m 315 6,3 73 — — 8 Fag Hmtd =18,0m 273 | 5,5 63 — — — 9 Stejar Hmat - 18,4 m 269 5,4 63 w— — 10 Mesteacăn ■Hmed “ ^9,3 m 238 4,8 56 — — — 11 Gorun Hmti = 16,5 m 226 4,5 52 — — — 12 Cer Hmed = 16,9 m 197 4,0 47 — — — 13 Gîrniță = 13,9m * Producția Și creșterea arboretelor de plopi negri hibrizi. 165 salcie $1 sălciu 3,3 se referă Ia virsta 38 de 25 de ani. — — ductive, cît și substituirea arboretelor degradate și slab productive. Sporurile de creștere scontate în limitele arătate în tabela 1 sânt concludente. Intrucît oportunitatea introducerii unei specii se apreciază în raport cu eficiența economică scon- tată, cu productivitatea realizabilă la vîrste-reper, considerăm util să amintim, sub o formă succintă, scara productivității arboretelor de diferite specii din țara noastră la virsta de 50 de ani pentru condițiile mijlocii de productivitate corespunzătoa- re și separat pentru înălțimi similare (tabela 2). Această scară, care situează speciile și arbore- tde de plopi negri hibrizi, molid, salam, brad și tei printre cele mai productive, poate și trebuie să constituie un ghid și un auxiliar util în vederea aprecierii comparative a eficienței economice a di- feritelor specii sub raportul productivității și deci al diferitelor formule și soluții de împădurire. învățînd din experiența de pînă acum și ținînd seamă de toate cuceririle tehnice și științifice in maiteric privind cunoașterea in amănunțime a ca- drului naturlal, a cerințelor ecologice și a caracte- risticilor taxatorice posibile de realizat, lucrătorii din sectorul economiei forestiere vor rezolva cu suc- ces sarcinile ce le revin, de a întări continuu patri- moniul forestier, aducîndu-1 la nivelul optim de producție. Bibliografie [ 1] Armă ș eseu, S. și Tănăsescu, St. Rezultate comparative privind productivitatea unor specii fores- tiere de pe nisipurile din. sud-vestul Olteniei. în: Revista Pădurilor nr. 7/1962 [ 2] Avram, Cr. Împăduriri pe baze staficmale. In: Revista Pădurilor nr. 4/1961. [ 3] Cărare, 0. și colectiv. Citeva aspecte economice și silvo-biologice cu privire la principalele formule REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 1 de împădurire din zona montană și de coline. In: Revista Pădurilor nr. 4/1961. [ 4] C h i r i ț ă, C. D. Silvicultura pedo-ameliorativă, con- diție esențială în ridicarea productivității pădurilor. în: Revista Pădurilor nr. 4/1961. [ 5] Giurgiu, V. Despre productivitatea pădurilor. București, Editura agrosilvică, 1961. [ 6] M arian, A. Alegerea speciilor pentru împădurire, factor de bază pentru ridicarea productivității pădu- rilor. în: Revista Pădurilor nr. 4/1961. [ 7] M i î e s c u, I. Considerații asupra productivității pă- durilor pe plan regional. în: Revista Pădurilor, nr. 8/1961. [ 8] M îl eseu, I. și Armășescu, S. Unele particu- larități dendrometrice ale. arboretelor de salcim tn raport cu proveniența. In: Revista Pădurilor nr. 7/1960. [ 9] Negrea, L. Valorificarea superioară a fondului fo- restier prin culturi forestiere de înaltă productivitate. In: Revista Pădurilor nr. 4/1961. [10] Pop eseu, C. I. și Henganu, C. I. Contribuții la studiul extinderii pinului negru tn pădurile de stepă. în t Revista Pădurilor nr. 3/1962. [11] Popescu, I. Z. și colectiv. Tabele dendrometrice. București, Editura agrosilvică, 1957. [12] Tănăsescu, St. Date taxatorice asupra pinului din cuprinsul Ocolului Craiova. In: Revista Pădurilor nr. 10/1960. [13] * * * M.E.F. Alegerea speciilor pentru lucrările de împăduriri. București, Editura agrosilvică, 1962. Rezultatele unor experimentări în problema conservării semințelor de molid Ing. Gh. Grobnic Stațiunea INCEF Bacău C. Z. Oxf. 232.315 În dorința de a veni în ajutorul ocoalelor silvice care recoltează și depozitează cantități mari de semințe de rășinoase, Stațiunea INCEF Bacău a întreprins, în cursul anilor 1955—1961, o serie de cercetări și experimentări în problema conser- vării pe perioade lungi de timp a semințelor de molid. Aceste experimentări și-au găsit justificarea mai ales prin faptul că, așa cum rezultă din datele Laboratorului de controlul semințelor de pe lîngă Stațiunea INCEF Cîmpulung-Moldove- nesc pe perioada 1951—1955, unele ocoale sil- vice, ca ; Frasin, Pipirig, Tulgheș, Cîmpulung și altele, înregistrează în acea perioadă eșecuri în păstrarea semințelor de molid. Semințele recol- tate în urma fructificației abundente din 1951 deveniseră inapte pentru cultură (procent de ger- minație sub 50%) numai după o păstrare de 1—2 ani. Premisele pe care se pot baza metodele de păstrare a semințelor forestiere se cunosc din manualele de biologie și de fiziologie a plantelor. Prin reducerea intensității respirației semințe- lor Ia un minimum care să nu pericliteze viața embrionilor conținuți, se poate menține potența lor germinativă mult timp la un nivel ridicat. Intensitatea procesului respirației se reduce mult la temperaturi scăzute (în jur de 0°C) și la b umiditate relativă a aerului scăzută. în cazul semințelor de rășinoase cu un conținut ridicat de uleiuri, umiditatea ridicată a aerului nu numai că facilitează schimbul de gaze dintre mediu și semințe, dar, prin sporirea umidității semințelor, înlesnește anumite procese hidrolitice de transformare a substanțelor uleioase în hidro- carbonați (procese ce au loc în mod obișnuit în timpul germinației). Acești produși sînt ușor alterabili și constituie un mediu nutritiv bun pentru mucegaiuri. Rezultă că pentru conservarea în bune condiții a semințelor de molid se impune atît depozitarea lor la temperaturi scăzute cit și reducerea umidității semințelor în vederea pre- venirii deteriorării lor de către mucegaiuri. Pe baza considerentelor de mai sus, în litera- tura silvică se preconizează păstrarea semințelor de rășinoase în camere frigorifice (cu tempera- tura constantă în jur de 0—5°C), in vase erme- tic închise. Pînă în prezent, în tehnica noastră silvică s-a practicat depozitarea semințelor de molid și pin în lăzi sau în vrac, în camere răcoroase. Unele ocoale mai folosesc și metoda păstrării semin- țelor în conuri. In scopul stabilirii celei mai eficiente metode de păstrare a semințelor de molid pe perioade lungi de timp, au fost cercetate, pe de o parte, condițiile în care s-au găsit depozitate semințele din această specie în depozitele anumitor ocoale silvice, iar pe de altă parte s-au experimentat comparativ cîteva metode de păstrare recoman- date în literatură sau folosite mult în practică. Cercetări asupra condițiilor de păstrare ă se- mințelor de molid în depozitele ocoalelor silvice. Asemenea cercetări s-au efectuat în cursul anului 1955, cînd au fost cercetate o serie de depozite de semințe ale ocoalelor Cîmpulung-Moldovenesc, Putna, Frasin, Falcău, Dărmănești și Comănești, unde s-au analizat condițiile în care erau depozi- 8 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 tate semințele de râșinoase și s-au cules totodată informații relativ la recoltarea conurilor, uscarea acestora în uscătorii, metoda de dezaripare folo- sită etc. Asupra calității semințelor din loturile respec- tive și asupra modului cum a evoluat aceasta în timpul păstrării s-ău luat în considerație rezul- tatele analizelor efectuate de Laboratorul Cîmpu- lung-Moldovenesc pentru probele trimise de ocoa- lele menționate în perioada 1952—1955. In urma acestor cercetări, s-a constatat eă oeoa Iele silvice folosesc pentru depozitarea și păstra- rea semințelor de rășinoase camere obișnuite sau poduri de case. In dorința de a realiza tempera- turi scăzute, se aleg camere cît mai puțin însorite și se aerisesc defectuos. Regimul de temperatură ce se obține în aceste depozite este destul de variabil, de la —2°C pînă la 0cC în timp de iarnă, la 18—20°C în timp de vară, iar umiditatea aerului este în majoritatea cazurilor ridicată: 80—90%. In legătură cu acești factori trebuie, de altfel, remarcat că în depozite fără instalații speciale dc condiționare a aerului nu se pot rea- liza temperaturi scăzute concomitent' cu o umidi- tate relativă a aerului redusă. Variațiile în limite largi ale condițiilor de tem- peratură și umiditate explică în parte rezultatele slabe înregistrate în păstrarea semințelor de mo- lid de către ocoalele Frasin, Cîmpulung, Pipirig și altele în perioada 1951—1955. In unele cazuri, o cauză a scăderii în mod ra- pid a facultății germinative a semințelor de molid a fost și procentul ridicat de umiditate al aces- tora, ca urmare a procedeului folosit la dezari- pare : umcctarea semințelor cu apă, mai ales că nu se obișnuiește să se usuce semințele după dezaripare. S-a constatat că cele mai multe ocoale din nordul Moldovei, care folosesc procedeul de- zaripării prin umectare, au înregistrat scăderi mai rapide ale calității semințelor decît unele ocoale de pe Valea Trotușului (Dărmănești, Co- mănești, Agaș), care au folosit procedeul dezari- pării prin frecarea în saci a semințelor în stare uscată. Trebuie subliniat însă că procedeul umed al dezaripării are avantajul că solicită mai puțină manoperă decît cel uscat și permite obținerea unor loturi de semințe pure. Unele ocoale, ca Broșteni, Ceahlău, Falcău, au conservat timp de 3—4 ani loturi de semințe de molid, fără o scădere apreciabilă a calității lor, folosind metoda păstrării semințelor în conuri. Această metodă necesită însă magazii mari pentru depozitarea conurilor și cauzează unele pierderi de semințe prin desfacerea conurilor pe vreme uscată și călduroasă. In tabela 1 se dau, după scriptele Laborato- rului de controlul semințelor de pe lîngă Stațiu- nea INCEF Bacău, datele privind potența germi- nativă a unor loturi de semințe de molid de la diverse ocoale, care au fost păstrate un interval de timți mai lung. Pentru a înlesni comparația între date, procen- tele înscrise în tabelă se referă numai la semin- țele pline. In coloana observațiilor s-au mențio- nat condițiile care au putut influența menținerea calității semințelor. Calitatea semințelor de molid din Ioturile conservate mai muițl ani Tabela 1 Ocolul Anul fructil’lcatiei Proveniența Potenta germinativă tn anul Oliservatil 1952 % % 1^54 % 1M5 % Ctmpulung 1951 Pădurea ocolului 98,6 95,4 58,0 43,8 Dezaripare pe cale umedă Frasin 1951. Pădurea Doabra 89,3 77,0 35,2 — Dezaripare pe cale umedă Frasin 1951 Pădurea Tocila — 89,7 22,5 Dezaripare pe cale umedă Frasin 1951 Pădurea Braniște — 69,9 29,6 Dezaripare pe cale umedă Pipirig 1951 Pădurea ocolului ■— 17,4 6,8 — Dezaripare pe cale umedă Agaș 1951 Camenca 96,2 93,9 91.5 — Dezaripare pe cale uscată Agaș 1951 Lunca dc Jos 94,7 92,6 90,8 — Dezaripare pe cale uscată Dărmănești 1951 Căputeanu — — 93,6 92,1 Dezaripare pe cale uscată Dărmănești 1951 V. Uzului 96,2 —■ 94,1 89,8 Dezaripare pe cale uscată Falcău 1951 Pădurea ocolului 96,4 87,2 80,9 Păstrarea în conuri Ceahlău 1951 . Pădurea Schit 90,6 90,7 74,5 —• Păstrarea în conuri Ceahlău 1951 Grințieșul Mare — 85,5 70,2 — Păstrarea în conuri Ceahlău 1951 Grințieșul Mic — 91,5 74,8 — Păstrarea în conuri Ceahlău 1951 Hăngu — 91,1 83,4 — Păstrarea în conuri Ceahlău 1951 - Răpciunița — 80,8 66,7 — Păstrarea în conuri Broșteni 1951 - Neagra 96,0 93,1 91,8 — Păstrarea în conuri Broșteni 1951 . Barnar 91,6 95,3 94,8 — Păstrarea ia conuri Broșteni 1951 Puzdra 97,5 98,9 98,0 — Păstrarea în conuri Tulgheș 1951 Pădurea Mare Balaju 93,8 93,1 87,4 — Tulgheș 1951 Runcu — 92,8 90,4 — Tulgheș 1951 Pintcc . 95,2 95,4 92,0 — Tulgheș 1951 Putna întunecată — 94,3 89,8 Moldovita 1951 Pădurea ocolului 92,3 89,3 70,5 — Breaza 1951 Pădurea ocolului 89,5 — 88,6 — Bjcaz 1951 - Pădurea ocolului 96,3 96,5 93.2 — REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 9 Lucrări experimentale. Pentru experimentarea metodelor de păstrare folosite în producție sau recomandate în literatură, s-au procurat la finele anului 1955 două loturi de semințe de molid de Ia ocoalele Cîrlibaba și Cîmpulung-Moldovenpsc. Ambele loturi provin din fructifieația anului 1955. Recoltarea conurilor s-a făcut de către organele ocoalelor respective, iar uscarea și dezariparea semințelor s-au făcut sub contrplul Stațiunii Bacău. Indicii calitativi ai semințelor din aceste loturi, imediat după extragerea lor din conuri, au fost după cum urmează : Pentru lotul provenind de la Ocolul Cîrlibaba : 81,50% potența germinativă (95,30% din semin- țele pline) ; 6,82 g greutatea a 1 000 bucăți; 146 600 bucăți la kg; 25% umiditatea semințe- lor dezaripate pe cale umedă și 10,6% a celor dezaripate pc cale uscată. Pentru lotul provenind de la Ocolul Cîmpulung: 61,75% potența germinativă (97,9% din semin- țele pline) ; 6,04 g greutatea a 1000 bucăți; 165 500 bucăți la kg; 16,90% umiditatea semin- țelor dezaripate pe cale umedă și 11,10% a celor dezaripate pe cale uscată. Anterior instalării experimentelor, semințele dezaripate pe cale umedă, în lipsa unei instalații speciale, au fost uscate la aer timp de două luni, într-o cameră încălzită la temperatura de 16— 18°C, umiditatea aerului fiind de 60—70%, In urma acestui tratament, umiditatea semințelor s-a redus în jur de 11%. Cu materialul avut la dispoziție au fost expe- rimentate, în diverse variante, metoda păstrării semințelor în lăzi și metoda păstrării semințelor în vase ermetic închise. Detaliile asupra variantelor și asupra condiții- lor de depozitare sînt trecute în tabela 2. Lăzile cu semințe, care constituiau variantele ]—5, au fost depozitate într-o cameră obișnuită, cu variații destul de mari de temperatură (- —2 pînă la 18°C), umiditatea relativă a aerului va- riind între 60 și 90%, în timp ce vasele de sticlă ermetic închise (variantele 6—11) au fost depo- zitate în subsolul clădirii Stațiunii Bacău, la în- tuneric și la o temperatură care a oscilat între 0 și 15°C, In cursul depozitării au fost ridicate anual probe de semințe din majoritatea variantelor pentru determinări de umiditațe și calitate. Din variantele 6—11, asemenea probe s-au luat numai începîud cit anul 1959, pentru a se evita influen- țarea condițiilor de păstrare prin deschiderea prea frecventă a vaselor. Rezultatele lucrărilor experimentale. In tabela 3 s-au trecut rezultatele probelor de umiditate, iar în tabela 4 — potențele germinative după anumite intervale de timp de depozitare. Din prima tabelă se poate vedea că umiditatea semințelor conservate în lăzi (cu excepția celor din Varianta 4) a crescut în cursul primului an de păstrare, indiferent dacă au fost vînturate sau nu, datorită umidității relative ridicate a aerului din depozit. Trebuie remarcat faptul că efectul vînturării asupra umidității semințelor nu s-a făcut simțit, din cauza mărimii mici a lotu- rilor ce constituiau variantele (lăzi de 40X40 cm). Este probabil că, dacă s-ar fi dispus de loturi mari (asemenea celor manipulate de ocoale), umiditatea semințelor ar fi fost vizibil influen- țată de vînturare. Ulterior, deși condițiile de depozitare au rămas aceleași, umiditatea semințelor din variantele amintite a scăzut treptat de ia an la an, dovedind o higroscopicitate mai redusă. In cazul variantei 4 (semințe cu umiditatea inițială de 25%), scăderea umidității s-a mani- festat de la început și chiar într-un ritm rapid. Astfel, după o lună de depozitare, umiditatea s-a redus ia 22,20%, iar după un an a fost cu numai două procente mai ridicată decît în cazul celor- lalte variante. Semințele conservate în vase de sticlă și-au păstrat după patru ani de depozitare umiditatea inițială. Prezența prafului de cărbune în cazul variantelor 7 și 9, care avea menirea să contri- Tabela 2 Vari- anta Proveniența semințelor Modul de depozitare Modul de dezaripare Umiditatea semințelor, % Manipulări în cursul depozitării Alte observații 1 Cîrlibaba în lăzi Pe cale umedă 11 Vînturarea semințelor din 2 tn 2 săptămîni Semințele au fost vîntu- rate in primele 6 inul 2 Cîrlibaba în lăzi Pe cale umedă 11 Vînlurarea din 6 în 6 săp- lămîni . Semințele au fost vîntu- rate în primele 6 luni 3 Cîrlibaba în lăzi Pe cale umedă 11 Semințele nu au fost vîn- turate — 4 Cîrlibaba în lăzi Pe cale umedă 25 Vînturarea din 6 în 6 săp- tăminl Semințele au fost vîntura- te în primele 6 luni 5 Cîrlibaba în lăzi Pe cale uscată 10,6 Vînturarea din 2 în 2 săp- tămîni Semințele au fost vîntu- rate în primele 6 luni 6 Cîrlibaba în vase de sticlă Pe cale umedă 11 — 7 Cîrlibaba în vase de sticlă Pe cale umedă 11 Semințele au fost ameste- 8 Cîrlibaba în vase de sticlă Pe cale uscată 10,6 cate cu praf de cărbune 9 în vase de sticlă Pe cale uscată 10,6 — Semințele au fost ameste- 10 Ctmpulung în vase de sticlă Pe cale umedă 11 — cate cu praf de cărbune 11 Cîmpulung în vase de sticlă Pe cale uscată 11 10 REVISTA PĂDURILOR* 7S* 1963* Nr. 1 buie la reducerea umidității semințelor prin ab- sorbirea vaporilor de apă, nu a exercitat nici o influență în acest sens; In ceea ce privește modul cum a evoluat cali- tatea semințelor în timpul păstrării, rezultatele obținute (așa după cum se poate deduce din da- Tabela 3 Umiditatea semințelor Umiditatea semințelor stabilită la data de; 5 2 februarie februarie februarie februarie a 1966. 1657, 1958, 1960. % % % % 1 11,10 13,20 12,30 10,20 2 11,10 13,40 12,80 10,60 8 11,40 13,50 12,50 10,90 4 25,50 15,20 13,10 11,20 5 10,00 14,60 12,90 10,60 6 11,10 e— 10,80 7 10,40 — — 10,40 8 10,00 — 9,30 0 10,00 — 9,70 10 10,80 — —■ 10,80 11 10,20 —. — 9,40 tele înscrise în tabela 4) sînt foarte semnifica- tive. Semințele care inițial au avut o umiditate ri- dicată (varianta 4), deși după un an această umiditate s-a micșorat, apropiindu-se mult de semințele obținute prin procedeul umed al dezari- pării, dar avînd aceeași umiditate inițială. Semințele depozitate în vase de sticlă ermetic închise și păstrate într-un mediu răcoros și-au menținut practic intactă puterea de germinație, chiar după 4—5 ani de conservare. Energia ger- minativă (calculată după numărul semințelor în- colțite în primele zece zile după așezarea probelor în germinator) s-a menținut destul de ridicată. Numai în cazul variantelor 6 și 7 (semințe prove- nind de Ia' Ocolul Cîrlibaba și dezaripate pe cale umedă) s-a produs o scădere dc 20—25% a fa- cultății germinative în cel de-al cincilea an de depozitare. Concluzii Din cercetările și experimentările efectuate se pot trage următoarele concluzii: Păstrarea semințelor de molid un timp înde- lungat, fără ca să se producă o scădere aprecia- bilă a calității acestora, nu se poate realiza dccît în anumite condiții de temperatură și umiditate a mediului ambiant, și anume Ia temperaturi scă- zute, în jur de 0—5°C, și la umiditatea relativă a aerului redusă (50—70%). Metodele folosite dc ocoalele silvice în depozi- tarea semințelor dc rășinoase nu sînt în măsură să asigure îndeplinirea condițiilor de mai sus. Tabela 4 Calitatea semințelor Vari- anta > Potenta germinativă și energia germinativă stabilită la data de: decembrie 1955 februarie 1958 februarie 1959 iunie 1900 iulie 1901 potenta, % enarela, % potenta. % energia. % potenta, % energia, % potentă, % energia. % potenta, % energia, % 1 95,0 92,0 85,5 81,6 58,6 30,0 19,8 16,0 — ■-w 2 95,0 92,0 88,5 81,6 58,6 35,3 20,0 8,1 —■ — 3 95,0 92,0 92,3 87,1 49,9 29,8 23,7 15,2 — —» 4 95,0 92,0 52,1 46,9 13,1 7,2 4,7 0,3 — —- z 5 95,0 92,0 82,1 70,2 62,7 31,2 33,2 7,8 — — 6 95,0 92,0 — —. 91,0 85,5 82,9 72,2 76,9 72,2 7 95,0 92,0 90,1 83,8 80,0 70,5 70,0 67,3 8 95,0 92,0 — — 93,2 90,7 93,5 89,0 84,4 83,0 9 95,0 92,0 — 94,9 93,3 93,0 89,8 83,9 82,0 10 98,0 96,0 — — —. 93,7 82,7 90,9 89,9 11 98,0 96,0 — — — — 96,5 93,3 87,2 85,7 valoarea arătată de celelalte variante, au prezen- tat după doi ani de depozitare numai jumătate din potența lor germinativă inițială, iar după trei ani au pierdut aproape complet facultatea Je a germina. Semințele din celelalte variante depozitate în aer liber și-au păstrat mulțumitor puterea germi- nativă timp de doi ani. Aceasta însă a scăzut la jumătate din valoarea inițială și apoi la un sfert după , trei ani și respectiv patru ani de păstrare. Semințele obținute prin procedeul uscat de dezaripare nu au arătat în timpul păstrării o comportare diferită de felul cum s-au comportat Majoritatea depozitelor din producție se caracte- rizează prin variații de temperatură în limite largi, iar umiditatea relativă a aerului este ridicată. Trebuie remarcat însă că menținerea temperatu- rilor joase concomitent cu o umiditate redusă nu se poate realiza decît cu instalații speciale dc condiționare a aerului. In condițiile cele mai favorabile ce se pot rea- liza în producție, loturile dc semințe de molid își mențin puterea de germinație mulțumitor cel mult 2—3 ani. Eșecurile ce se înregistrează uneori în păstra- rea semințelor de molid se pot atribui de cele mai multe ori umidității semințelor inițial ridicată, REViSTA PĂDURILOR* 7$* 1963* Nr. 1 11 ea urmare a procedeului umed folosit la dezari- parea acestora. Cea mai indicată metodă de păstrare a semin- țelor de molid, care stă la îndemîna organelor de producție, s-a dovedit a fi conservarea semin- țelor în vase de sticlă ermetic închise, depozi- tate într-un beci sau cameră răcoroasă și la întu- neric. Trebuie însă ca în prealabil semințele să fie bine uscate, iar vasele să fie bine dezinfec- tate. Este recomandabil să se adopte păstrarea se- mințelor de rășinoase în vase dc sticlă ermetic închise ori de cîte ori se intenționează conser- varea lor pe perioade lungi dc timp. Atunci cînd semințele urmează să fie folosite după ccl mult un an sau doi de la recoltare, ele pot fi păstrate în lăzi sau pot fi ținute în vrac, în camere uscate și răcoroase, și în acest caz este necesar să se asigure de la început semințelor o umiditate redusă. Bibliografie [1] *** Manualul inginerului iorestier, voi. 80, București, Editura tehnică, 1955. [2] O ghi evski, V. V. și altii. Culturi forestiere. Moscova, Editura tehnică silvică de stat, 1949. [3] Voit, G. V. și Slovțov, A. M. Semințe fo- restiere. Moscova, Editura tehnică silvică de stat, [4]Fodor, Gy. și Szent Istvany, A. Situa- ția recoltării și păstrării semințelor in R. P. Un- gară. Caiet selectiv „Gospodăria silvică", nr. 10, 1954. [5] Vi cent, G. Păstrarea semințelor speciilor fo- restiere. Caiet selectiv „Gospodăria silvică*, nr. 10, 1959, p. 5—7. - [6] Sol o vi ev, V. M. Dezariparea semințelor de rd- șinoase prin metoda cuiundării in apă. Caiet se- lectiv „Gospodăria silvică', nr. 7, 1957, p. 5—8. [7j Bou var el, P. și Lemoiiie, M. Conservarea prin irig a semințelor de rășinoase. Caiet selectiv „Gospodăria silvică", nr. '6, 1959, p. 12—14. Cultura fagului Ing. I. Radulescu D.R.E.F, Banat Fagul este specia care ocupă o suprafață ..în- semnată din fondul forestier al țării nqaStre, regencrîndu se foarte bine pe cale naturală. Gos- podărirea ncrațională, din trecut, a pădurilor a făcut ca și astăzi să mai existe încă suprafețe de reîmpădurit în zona fagului, parte din acestea fiind sau complet despădurite, sau ocupate cu arborete necorespunzătoare din punct de vedere economic și staționai. In Banat, fagul ocupă peste 45% din fondul forestier, alcătuind arborele pure sau în care reprezintă specia de bază, vegetînd, în funcție dc expoziție, de la altitudinea de 100 m și pînă la golul de munte, arealul foarte întins făcînd ca peste 80% din împăduririle care mai sînt de realizat să fie situate în zona fagului. Condițiile în care fagul vegetează în țara noastră, producția de masă lemnoasă pe care o asigură, calitatea de ameliorator al solului pe care o are și rezistența la doborîturile de vînt fac ca fagul să nu poată fi înlocuit, în mare parte, în reîmpăduririle din arealul său de vegetație. Volumul mare de împăduriri în zona fagului și necesitatea utilizării unei specii corespunzătoare stațiunii au determinat cultivarea fagului în pe- în pepinieră Ing. T, Cădariu I. F. Caransebeș C.Z. Oxf. 232.32:176.1 Fagus pinieră. Pentru evitarea unor eventuale surprize în reușita împăduririlor cu fag s-a avut în vedere producerea puieților în pepinierele situate în zona fagului, cn condiții staționale similare celor diu suprafețele de împădurit. Ținîndu-sc seamă de acest lucru, s-a înființat pepiniera „Strigoniu14 în u.a.80—U. P. III. Cuntu, din Ocolul silvic Ca- ransebeș, la altitudinea de 1 100 m, pe versant vestic, ușor înclinat, sub o culme care se întinde de la poalele vîrfului Țarcu către vest, în zona făgetelor pure. Bazinul „Cuntu“, unde este amplasată pepi- niera, formează un important șantier de împădu- riri, alcătuit din suprafețe în care arboretul s-a exploatat în anii 1941—1946, incendiile distru- gînd complet regenerarea instalată. Ploile care au urmat au acționat nestînjenit asupra solului acestor suprafețe dezgolite, spălînd în mare parte stratul vegetal. Cu timpul s-au instalat: salcia căprească, socul roșu și, în mai mică măsură, plopul, mesteacănul și alunul. Un astfel de arbo- ret, cu consistența redusă la 0,3—0,4 și care prin natura speciilor a asigurat o umbrire dc circa 25%, a constituit acoperișul culturii de fag din pepiniera Strigoniu în anul 1961. Solul este 12 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1063* Nr. 1 brun-gălbui, sărac în humus, slab schelet, normal structurat, moderat compact, nisipo-lutos, uscat- reavăn pînă la reavăn, mijlociu profund. Inierbarea foarte slabă nu a impus îndepăr- tarea stratului vegetal, pregătirea terenului fă- cîndu-se conform regulilor tehnice cunoscute, adi- că prin desfundare la o cazma, mărunțire, gre- blare și nivelare, apoi suprafața s-a împărțit în tarlale a cîte 2 ari. Pentru efectuarea culturii s-au recoltat, în toamna anului 1960, semințe de fag din U. P. 1 Rîul-Lung — M. U. F. Timișul Superior, Ocolul silvic Teregova, vecină cu U. P. III Cuntu, în care se află pepiniera Strigoniu. Sămînța s-a re- coltat în jurul datei de 1 noiembrie, iar la ana- liză lotul a avut puritatea de 97%, potența ger- Fig. 1. Aspect al culturii de fag la data de 28 mai 1961. (Foto : ing-. T. Cădariu) minativă 83%, valoarea culturală 81%, greuta- tea a 1 000 semințe 210 g și 4 600 semințe la kg. In zilele de 17—18 noiembrie 1960 s-a efec- tuat cultura de fag la tarla, pe două rigole grupate, după schema 35—15—35 cm, cu rigo- lele orientate pe curba de nivel. Sămînța s-a se- mănat la adîncimea de 4 cm și s-a acoperit cu un amestec în proporții egale de sol din pepi- nieră și humus din pădure de fag, ușor tasat cu mîna, peste care s-a pus un strat afinat din același amestec. La 1 m de rigolă s-au semănat in medie 45 g sămînță, revenind circa 196 de semințe. înainte de semănare sămînța a fost tra- tată cu „Germisan“, utilizîndu-se 0,200 kg praf la 100 kg semințe. După semănare, întreaga su- prafață cultivată a fost acoperită cu un strat de frunze de fag, gros de circa 15 cm, fixat cu crengi pentru evitarea dezgolirii -culturii prin acțiunea vîntului. La data de 20 noiembrie a căzut prima ză- padă, iar la 25 noiembrie cultura era complet acoperită cu un strat de zăpadă gros de circa 10 cin. Stratul de zăpadă, cu grosimea varia- bilă, a acoperit în permanență cultura pînă la finele lunii martie. Cu prilejul controalelor fă- cute ' în timpul iernii, cît și după topirea ză- pezii, nu s-au constatat atacuri de dăunători. Stratul protector de frunze a fost ridicat la data’ de 12 mai 1961, cînd au început să răsară primii puieți, la 20 mai cultura fiind răsărită în întregime. în perioada 12—16 mai au fost luate măsuri de protecție, contra eventualelor înghe- Fig. 2. Aspect al culturii 2 noiembrie de fag la data de 1961. (Foto : ing-, T, Cădariu) țuri tîrzii sau a brumei, cu perdele de fum. Bruma care a căzut în cîteva nopți din acest interval nu a produs pagube, atît ca urmare a măsurilor luate cît și datorită protecției oferite de arboretul din pepinieră și cel înconjurător. In perioada de vegetație, cultura a fost în- treținută de cinci ori, prin plivitul cu mîna pe grupele de rigole și prășitul cu sapa între gru- pele de rigole. La începutul lunii iunie, cultura a fost stropită preventiv, de trei ori, cu zeamă bordoleză în concentrație de 0,5%, 0,75% și 1%, la intervale de cîte șapte zile. In tot sezo- Fig. 3. Aspect al grupelor de rigole la data de 2 noiembrie 1961. (Foto : inff. T. Cădariu) nul de vegetație nu s-au semnalat nici un fel de atacuri de dăunători. Dacă, în general, cultura nu a avut de suferit de pe urma unor atacuri, totuși dezvoltarea pu- ieților a fost dezavantajată de un an anormal REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 13 Tabela 1 Anul Perioada Precipitații totale Temperatura medie maximă minimă mm 'iu3 °C °C °C 1960 noiembrie 84,9 8,9 13,2 5,2 ’ 1060 decembrie 58,0 6,2 10,3 2,9 1961 ianuarie 15,3 -0,8 3,7 -4,6 1961 februarie 21.9 1,3 5,3 -2,1 1961 martie 18,6 6,5 13,0 1,2 1961 aprilie 30,7 13,6 19,8 7,9 1961 mai 102,8 13,6 18,9 8,6 1961 iunie 72,6 19,4 25,8 13,3 1961 iulie 61,8 19,4 26,5 12,6 1961 august 24,2 19,9 27,6 12,6 1961 septembrie 2,4 17,2 26,1 9,9 1961 octombrie . 10,2 13,6 20,2 8,8 Anual 563,4 11,6 — — in precipitații -și ca evoluție a temperaturii, așa cum rezultă din tabela 1. Temperatura a variat destul de curios în raport cu anul mediu, iar precipitațiile au reprezentat numai 77% din cele ale anului mediu, conform observațiilor făcute Tabela 2 Perioada Precipitatii Temperatura .Medii pentru perioadele 1896-1915, 1021 — 1955 Medii pentru anul 1960-1961 Medie pentru pe- rioada 1890-1956 Medie ' pentru anul 1960-1961 mm/m3 nun/m2 °C •O noiembrie 49,5 84,9 5,9 8,9 decembrie 48,8 58,0 1,5 6,2 ianuarie 46,5 15,3 -0,8 -0,8 februarie 44,1 21,9 0,5 1,3 martie 48,4 18,6 4,7 6,5 aprilie 64,5 30,7 10,8 13,6 mai 86,0 102,8 15,9 13,6 iunie 91,6 72,6 18,9 19,4 iulie 74,3 61,8 21,0 19,4 august 71,5 24,2 20,3 19,9 septembrie 55,7 2,4 16,5 . 17,2 octombrie 56,1 10,2 11,3 13,6 Anual 737,2 563,4 10,5 11,6 de Stațiunea meteorologică Caransebeș (tabela 2). Seceta care a început în luna iunie și a du- rat pînă la finele sezonului de vegetație nu a creat condiții normale de vegetație și, desigur, puieții s-au dezvoltat sub normal. După trecerea sezonului de vegetație s-au fă- cut măsurători la un număr de 4 392 puieți, re- prezentînd 14 in rigole duble și circa 1% din numărul total al puieților, cu o repartizare uni- formă în suprafața cultivată. Uniformitatea pe care o prezenta cultura nu a impus măsurarea unui număr mai mare de puieți. Prin măsurarea diametrului la colet, a înălțimii tulpinilor .și a lungimii rădăcinilor celor 4 392 puieți, s-au ob- ținut datele consemnate în tabelele 3 și 4. Potrivit prevederilor STAS 1347—54 pentru puieții din speciile de foioase ce se găsesc în Fig. 4.Aspect al dezvoltării puieților și desimii lor pe. rigolă la data de 2 noiembrie 1961. (Foto : big-, I. Rădulescu) Tab eJa 3 Diametrul la colet» mm Numărul puieților la lungimea tulpinii de . . . cm Total 5-9 10-14 15-19 20 — 24 25-29 2 3 4 5 562 10 220 1 808 6 1 209 853 255 148 274 ls"' 782 2 027 1 007 576 Total 1 572 2 035 1 317 422 46 Tab 4 392 e 1 a 4 Diametrul la colet, mm Numărul puieților la adtndmea rădăcinii de ... cm Total 10 14 15-1» 20-24 26-2» 30-34 2 3 4 5 296 472 134 10 14 1 887 911 407 6 84 158 1 1 782 . 2.027 1 007 576 Total 296 616 3 219 248. 13 4 302 compoziția făgetelor (paltinul, ulmul, teiul)' și care se pot aplica și puieților de fag, se con- stată că 79% din puieți sînt apți pentru a fi plantăți, iar din aceștia 93% sînt de categoria A și 7% de categoria B. Densitatea medie de 157 puieți la metrul liniar de rigolă a influențat și ea în mod negativ dez- voltarea puieților, prin crearea unui spațiu, de nutriție mult prea mic pentru fiecare puieț în parte. 14 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 Fig. 5. Aspect al dezvoltării puieților la data de 2 noiembrie 1961. (Foto ; ing. I, Radulescu] In concluzie, față de rezultatele obținute, se recomandă ca, atît la cultivarea fagului în pe- pinieră cît și pentru obținerea de puieți apți de plantat într-un an, să se țină seamă de urmă- toarele ; — executarea culturilor în pepinieră în timpul toamnei; — utilizarea unor semințe de calitate supe- rioară, selecționate cu ocazia recoltării; — amplasarea pepinierei în teren cu sol bo- gat în humus ; — s emanarea Ia adîncimea de 4 cm, în pro- porție de circa 25 g sămînță de calitatea I la un metru liniar dc rigolă; — luarea tuturor măsurilor necesare de pro- tecție contra înghețului și a celorlalți factori dăunători, atît pentru semănături pe timpul iernii cît și pentru puieți în perioada de răsărire. Bibliografie [1] *** Monografia geografică a R.P.R. Geografia fizică, ediția 1960. Editura Academiei R.P.R. [2J Rubțov, Șt. Cultura speciilor lemnoase in pe- pinieră. Ediția a II-a. București, Editura agro- silvică. [3] Badea, M. și alții. Cultura fagului in pepinieră. In: Revista Pădurilor, nr. 10, 1960. [4] Badea, M. și Mihalache, V. Plantarea fa- gului in teren deschis. In: Revista Pădurilor, nr. 5, 1962. Aspecte ale regenerării făgetelor din ocoalele silvice Dolhasca și Pătrăuți Ing. M. Badea INCEF C.Z. Oxf. 231:176.1 Fagus În podișul Sucevei, fagul se află răspîndit pe 29% din suprafața ocupată de păduri. în Ocoalele silvice Dolhasca și Pătrăuți, situate în această regiune, procentul este mult mai mare, ajungînd la 87,3% și respectiv 70,0% din su- prafața totală a U. P.-urilor cu fag. Producti- vitatea arboretelor de fag este de la mijlocie la superioară. Lemnul produs este de bună cali- tate putînd fi folosit în mare proporție pentru gater și derulaj. Făgetele pure ocupă 43,6% din suprafața pe care se află răspîndit fagul în ocolul Dolhasca și 40,3% în ocolul Pătrăuți. Peste 42% din aceste suprafețe au arborele mai mari de 60 ani, în curs de regenerare sau apropiate de vîrsta regenerării. Acestor păduri li s-au aplicat pînă în prezent mai multe tratamente, alegerea lor fiind deter- minată în trecut în primul rînd de natura pro- prietății : — în pădurile de stat (CAPS), ale Fondului bisericesc sau ale altor proprietari de suprafețe mai mari, s-au aplicat tăieri succesive, sau une- ori extrageri neregulate; — în pădurile țărănești sau cele moșierești mai mici, aflate în apropierea centrelor popu- late, s-au făcut tăieri rase de cnng, fagul fiind folosit în special pentru foc. O mare parte din pădurile din cea de-a doua categorie sînt păduri comunale și se tratează mai departe în crîng, ele furnizînd lemn de foc pentru populația rurală. Restul pădurilor sînt REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 15 proprietatea statului ■ și li se aplică în conti- nuare tratamentul tăierilor succesive, cu un nu- măr de tăieri care variază uneori chiar în ca- drul aceluiași ocol silvic. Cele două ocoale silvice se află situate în „districtul nordic“ (II B, p 1), cu climă mai rece, al „ținutului climatic al podișului deluros al Moldovei", care iarna este acoperit de ma- sele reci ale anticiclonului continental și vara de aer cald și uscat,' ceea ce dă climei un ac- centuat caracter continental *. în ceea ce privește precipitațiile anuale, aces- tea sînt destul de reduse: 513,9 mm la Dol- hasca (Stațiunea IMC Păstrăveni) și 561,0 mm la Pătrăuți (Stațiunea IMC Zvoiștea). în cea mai mare parte, precipitațiile cad primăvara' și vara, astfel îneît sînt folosite destul de bine de vegetație. Tipul de sol cel mai răspîndit este cel brun de pădure, cu diferite grade de podzolire. In general, solurile sînt foarte profunde, lutoase, dar nu excesiv de compacte. Pe terenurile plane, drenajul intern este uneori ncsatisfăcător, din care cauză apa băltește la sfîrșitul iernii și pri- măvara, favorizînd dezvoltarea unei flore hidro- file, în care predomină Juncus sp., alături de care se dezvoltă foarte bine și speciile de Carex. Tipurile de făgete cele mai frecvente din cele două ocoale silvice sînt: — făget de deal cu floră de mull, de pro- ductivitate superioară ; — făget cu Carex pilosa, de productivitate mijlocie; — făget de deal cu Rubus hirtus, de produc- tivitate mijlocie. ir Tăierile de regenerare care s-au aplicat făge- telor din cele două ocoale silvice au un accen- tuat caracter de timiditate. Deschiderea corona- mentului s-a făcut destul de slab încă de la prima tăiere. Primele tăieri nu au urmărit cu precădere însămînțarea. Ele s-au aplicat atunci cînd arboretele au venit în rînd de tăiere și în unele cazuri au coincis cu anii de sămînță. Nici periodicitatea tăierilor nu a fost urmărită în mod deosebit, Aceasta a avut ca urmare întîr- zierea tăierilor de dezvoltare (secundare) sau a tăierii definitive. Cu toate acestea, regenerarea s-a obținut de cele mai multe ori destul de bine, dintr-o singură fructificație. Grija deosebită care s-a acordat la executarea diverselor tăieri a avut ca urmare vătămarea în diverse proporții a se- mințișului, prin lucrările de exploatare și scos. Parchetele cercetate, în care s-au aplicat tăie- rile succesive la fag, se pot încadra la diferi- tele tăieri din cadrul acestui tratament, după cum urmează : * Monografia geografică a R. P. R., voi. I, Geogra- fia fizică, București, 1960. — tăierea preparatorie — prima tăiere apli- cată arboretelor cu consistență plină, care nu au fost parcurse cu rărituri puternice anterior tăierilor de regenerare; - — tăierea de însămînțare — tăierea aplicată în anul cu fructificație abundentă, sau în afara acestor ani, cu scopul de a crea în interiorul arboretului condiții favorabile instalării și dez- voltării semințișului; — tăieri de dezvoltare (tăieri secundare) — tăierile care s-au aplicat pentru satisfacerea ne- voilor crescînde de lumină, căldură și umezeală ale semințișului; Fig. 1. Variația creșterii medii anuale în funcție de consistentă la seminți- șul de fag din parcelele 29—30, U. P. Pătrăuți. — tăierea definitivă — ultima tăiere succe- sivă prin care semințișul se eliberează complet de acoperișul arboretului matern. Particularitățile aplicării diferitelor tăieri, la făgetele din Ocoalele silvice Dolhasca și Pă- trăuți s-au desprins din analiza situațiilor în- tîlnite, după cum urmează : Tăierile preparatorii. S-au aplicat foarte ,timid în toate cele trei tipuri de făgete întîlnite, din care cauză nu și-au putut atinge scopul pentru care au fost făcute. Timiditatea acestor tăieri a fost determinată și de faptul că accentul s-a pus pe scoaterea arborilor dominați și aceasta a contribuit prea puțin la reducerea consisten- ței. în acest fel nu s-au putut ameliora în mă- sură dorită făcătorii care determină sporirea fructificației și îmbunătățirea calității patului de germinare pentru semințe. în unele situații (parc. 29 a și 30 b, IL P. Pătrăuți), într-un făget de deal cu floră de mull, s-a venit ulterior și cu tăierea de înșămîu- 36 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 ța'te, în anul eu fructificație abundentă 1957, în urma căreia s-a obținut o regenerare foarte bună. După tăierea preparătorie s-a obținut o regenerare mai slabă numai pe aproape Jumă- tate din suprafață, într-un făget de deal cu Ru- bus hirtus (parc. 12, U. P. Gulia-Ocolul Dol- hasca) și în făgetul cn Carex pilos'a (pare. 5, U. P. Gulia). în ambele cazuri, tăierea prepara- lorie s-a făcut în anul 1955, cu doi ani înaintea fructificației abundente. Consistența arboretului după această tăiere a fost redusă la 0,8—0,9. în anul de fructificație abundentă nu s-a mai aplicat tăierea dc însămînțare,' din care cauză semințișul de fag a dispărut în mare număr, iar cel rămas și-a redus foarte mult creșterile. In parcela 12-U. P. Gulia, după patru ani de la fructificația abundentă, pe jumătate din supra- fața care este regenerată s-au găsit în medie 58 puieți de fag la m2, cu diametrul mediu la sol de 2,6 mm și înălțimea medie 22,4 om. în primul an, valoarea medie a creșterii în înăl- țime a fost de 9 cm, după care aceasta s-a re- dus treptat ajungînd în cel de-al patrulea an la 3,7 cm. Din cele arătate rezultă că tăierile prepara- torii aplicate timid nu-și ating în totalitate scopul și de aceea, Ia . tăieri de acest fel, se poate renunța definitiv, întrucît nu au nici un folos cultural. Dacă prin aceste tăieri se reduce consistența la 0,7—0,8, prin extrageri de selecție în plafo- nul superior, se creează condiții bune de insta- lare a semințișului la o viitoare fructificație și de dezvoltare a acestuia în viitorii 2—3 ani după aceea, fără a se produce îmburuienirea so- lului. în asemenea situații, fagul se poate re- genera aproape în procentul dorit (pe circa 70% din suprafață),1 -fără a fi' nevoip de o tăiere de însămînțare în anul de, frucțifieație, Bineînțeles, această constatare este valabilă pentru situația întîlnită la cele două ocoale silvice. Executarea susținută a răniturilor ar face ca arboretele ajunse la regenerare să nu mai aibă nevoie de tăieri preparatorii; treptat, s-at sti- mula puterea de fructificație a arborilor, ' iar solul ar oferi condiții bune pentru însămîhțare. Tăierea tle însămînțare. în cazul tăierilor ’ suc- cesive, aceasta este ce-a mai importantă tăiere, deoarece de felul cum se aplică depinde insta- larea generației noi a. arhoretelor. Esțe cunoscut că cele mai bune^ rezultate se obțin cînd această-tăiere se face îh anii cu fructificație abundentă. Acest lucru a fost ve- rificat și hitl-uri făget de' deal cu floră de mull din "parcelele 29 a și 30 b; j Uî P. Pătrăuți. Sta» i*eă timpului din toamna anului 1957 și iarna 1957^1958'fiind destul de bună, tăierea de în- : săitaînțare și»a1 putut atinge scopul destul de bine. Prin această ' tăiere, consistența s-a redus oarecuni neuhiform-la. 0,6^0,8, Regenerarea s-a obținuf foarte bine pe mai' înult'de '80% din su- prafață. După patru ani de la instalare, datele medii asupra regenerării sînt cele arătate în ta- bela 1, rezultînd că în cele două parcele s-a menținut un număr destul de mare de puieți, care asigură o bună regenerare. La consistența Tabela 1 Parcela Consistenta Date medii referitoare la pniețU de faR In. vlrstA de 4 ani nr. la m* diametrul, mm InAll-imea, cm 29 a 0,7 78 3,2 24,8 30 b 0.7 151 2,4 23,6 29 a 0,8 11 2,6 20,6 30 b 0,8 46 2,5 19,4 0,7 s-a menținut un număr de puieți de 3—7 ori mai mare decît cel de la consistența 0,8. înălțimea medic cea mai mare s-a realizat tot la consistența 0,7, din aceleași cauze: canti- tatea mai mare de lumină, căldură și precipi- tații care a ajuns la sol. Diametrul mediu la sol al puieților este condiționat de numărul pu- Fig. 2. Variația creșterii maxime anuale în funcție de consistență la semințișul de fag din parcelele 29—30, U. P. Pătrăuți. ieților la unitatea de suprafață, față de care este invers proporțional. Din analiza variației creșterilor medii și ma- xime anuale în înălțime rezultă că pentru fă- getul de deal cu floră de mull (fig. 2) deschi- derea coronamentului la 0,7, prin tăierea de în- sămînțare, este mai bună decît la 0,8; con- sistența 0,7 nu asigură nici ea cele mai bune condiții, deoarece după instalare puieții nu-și sporesc creșterea în fiecare an (fig. 1). Este adevărat că în cel dc-al doilea an creșterile ma- xime în înălțime șe măresc la consistența 0,7, RBVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 17 în ambele cazuri cercetate, dar după aceea ele rămîn aproximativ constante. Se deduce deci că prin tăierea de însămințare la acest tip de pă- dure se poate reduce consistența chiar la 0,6, pentru a asigura condiții de creștere sporită an de an pentru puieți, pînă la aplicarea tăierilor de dezvoltare Uneori tăierile de însămințare s-au aplicat în- tre anii de fructificație, în arborele de tipul fă- get cu Carex pilosa, astfel: — înaintea anului de fructificație (1955) — parcela 21, U. P. Dolhești (Ocolul Dolhasca) ; — după anul de fructificație (1961) — par- cela 5, U. P. Gulia (Ocolul Dolhasca;. In primul caz, arboretul nu a mai avut ne- voie de o tăiere preparatorie, din cauză că i s-a redus consistența prin extracțiile neregulate care i s-au aplicat în decursul timpului. Astfel, tă- ierea executată în anul 1955, cînd consistența s-a redus neuniform la 0,6—0,8, a avut rolul de tăiere de însămințare. Prin această tăiere s-a folosit slaba fructificație din anul 1955 și s-au creat condiții bune pentru instalarea semințișu- lui în anul de fructificație abundentă care a ur- mat, 1957. După șase ani, puieții instalați în 1955 au atins înălțimi cuprinse între 0,5 și 1,0 m și, acolo unde aceștia predomină, impun în prezent scoaterea integrală a arboretului ma- tern. Semințișul provenit din fructificația anu- lui 1957 se găsește în medie cîte 41 exemplare la m2, cu un diametru mediu la sol de 2,8 mm, iar înălțimea medie de 19,2 cm. Slaba dezvol- tare a semințișului arată că el are nevoie de luminare urgentă pentru "a-și activa creșterile. în cel de-al doilea caz (parcela 5, U. P. Gu- lia), semințișul s-a instalat după tăierea prepa- ratorie, în mai mică măsură însă. Tăierea de însămințare făcută în anul 1961 nu joacă acest rol decît pentru o parte a suprafeței, pe cînd pentru cealaltă parte, are rol de tăiere de dez- voltare. Din observațiile făcute a rezultat că prin exploatare semințișul a fost distrus pe mai mult de 80% din suprafața pe care era instalat; în acest fel tăierea, în loc să ajute regenerării, contribuie la distrugerea ei. Din cele expuse rezultă că tăierile de însămîn- țare făcute între anii cu fructificație abun- dentă, fără a folosi regenerării în aceeași mă- sură ca atunci cînd sînt făcute în anii de să- mînță, ajută totuși dezvoltării semințișului pre- existent, îmbunătățind în același timp și condi- țiile de instalare pe viitor a semințișului Tăierile de dezvoltare. Acest gen de tăieri nu își au justificare să fie aplicate decît în cazu- rile cînd regenerarea suprafețelor este obținută. De asemenea, cînd semințișul este dezvoltat su- ficient (0,5—1,0 m înălțime), nu trebuie să se mai aplice o astfel de tăiere, ci trebuie aplicată cu destul curaj tăierea definitivă, pentru că nu- mai în acest fel se ajută regenerarea. Din situațiile cercetate a rezultat că uneori s-au aplicat tăieri de dezvoltare în locul tăierii definitive. Cazul întîlnit în parcelele 33 și 34, U. P. Dealul-Mare (Ocolul Dolhasca) este un exemplu tipic de compromitere a rege- nerării, din cauza aplicării șablon a tăieri- lor, fără să se țină seama de stadiul regene- rării, și al întinderii tăierilor pe o perioadă prea mare. In cele două parcele, primele două tăieri de regenerare s-au aplicat în anii 1949—1950 și 1955, ajungîndu-se la consistența 0,2—0,3. La primele tăieri nu s-a scos arboretul secundar și tineretul preexistent, care s-au dezvoltat puter- nic, primul ajungînd la înălțimi de peste 8 m și celălalt la aproape 4 m; aceștia au copleșit și au compromis total pe o mare parte din su- prafață semințișul instalat. Arboretul nou for- mat din astfel de exemplare este de calitate slabă, din cauza defectelor evidente rezultate prin răririle de la exploatările anterioare. In aceste suprafețe se observă de asemenea o oar- penizare puternică, carpenul formînd un covor continuu foarte des, de 15—30 exemplare la m2, cu înălțimi cuprinse între 0,5 și 1,0 m. Intîrzierea aplicării tăierii definitive se re- flectă și în calitatea arboretului bătrîn rămas neexploatat, care are scoarța pîrlită, pe alocuri căzută, vîrful uscat, iar lemnul cu semne puter- nice de depreciere. In loc să se taie definitiv, în anul 1960—1961 s-au făcut numai extracții neregulate pentru obținerea unor sortimente, lun- gindu-se în acest fel agonia unui arboret care trebuie refăcut radical. Uneori tăierile de dezvoltare s-au executai prea puternic (parcela 53—54, U. P. Pătrăuți). In exemplul dat, care se referă la un făget de deal cu floră de mull, s-au aplicat două tăieri de dezvoltare. Deși prima a fost destul de timid făcută, prin cea de-a doua consistența s-a redus mult, la 0,2—0,3, pe alocuri cu goluri de 2—3 mii m2, înainte ca semințișul să poată asigura protecția solului și el însuși să poată rezista în condiții de deschidere puternică. Din această cauză, solul s-a îmburuienit mult, iar semințișul luminat puternic în cel de-al treilea an al vieții sale și-a redus simțitor creșterea în înălțime, în timp ce s-a activat creșterea în diametru. Din cauza îmburuienirii și a luminării prea bruște, semințișul instalat inițial destul de bine a dis- părut pe circa 40% din suprafață, în aceste locuri trebuind să se revină cu completări. Acest mod de aplicare a tăierilor de regene- rare a avut rezultate și mai rele într-un făget de deal cu Rubus hirtus (parcela 64, U. P. Dăr- mănești), unde s-a instalat foarte puțin semin- țiș în urma fructificației din anul 1957, iar în schimb speciile de Rubus he.liofile și Juncus sp. ocupă mai mult de 60% din suprafață, ele ară- tînd că se dezvoltă foarte bine laț consistența 0,6—0,7, pe care o are în prezent arboretul. La aceasta contribuie și solul, care păstrează apa la suprafață din cauza drenajului intern de- fectuos. Cînd sînt aplicate corect, tăierile de dezvol- tare creează condiții bune pentru menținerea și 18 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 dezvoltarea semințișului. Ele pot ameliora și unele deficiențe ale tăierilor anterioare, cînd acestea nu au reușit să creeze condiții favora- bile pentru regenerare. 0 astfel de tăiere s-a aplicat cu bune rezultate în parcela 31 ai, U. P. Pătrăuți într-un făget de deal cu floră de mull, în care tăierea de însămînțare se făcuse într-un an fără fructificație (1953—1954). Prin tăierea de dezvoltare aplicată în anul 1960 s-a redus consistența arboretului la 0,4, pe alocuri 0,2. In acest fel s-au creat condiții bune de dezvol- tare a semințișului, a cărui înălțime medie va- riază pe porțiuni de la 0,30 la 0,70 m. In parcela 8, U. P. Gulia (Ocolul Dolhasca), s-au studiat rezultatele tăierilor de dezvoltare în două tipuri de pădure pe care le-am întîlnit: făget de deal cu Rubus hirtus și făget cu Carex pilosa. Prin trecerea treptată de la o consistență la alta, semințișul s-a menținut destul de bine, avînd o creștere sporită an de an. Dezvoltarea cea mai bună a avut-o semințișul la consistența de 0,4—0,6 (la cea de-a doua tăiere de dez- voltare) în ambele tipuri de pădure. Intre cele două tipuri de pădure există însă diferențe în ceea ce privește dezvoltarea semințișului: în făgetul de deal cu Rubus hirtus puieții cresc mai repede decît în făgetul cu Carex pilosa. Tăierea definitivă. Situația pe oare o întîlnim la ultima tăiere în ceea ce privește regenerarea exprimă bilanțul tuturor intervențiilor făcute în arborele în scopul regenerării lor pe cale natu- rală. Din cercetările întreprinse a rezultat că de multe ori ultima tăiere se aplică cu înlîrziere, cînd semințișul s-a dezvoltat prea puternic. Din această cauză, tineretul este vătămat în mare măsură, cu atît mai mult cu cît volumul de ex- tras la ultima tăiere este mai mare. Pe teren s-au cercetat mai multe situații: — făget de deal cu floră de mull din parcela 50, U. P. Pătrăuți, 4 a, U. P. Dragomirna (Oco- lul Pătrăuți) și parcela 22, U. P. Dolhești (Oco- lul silvic Dolhasca) ; — făget cu Carex pilosa din parcela 26, U. P. Probota (Ocolul silvic Dolhasca) ; — făget de deal cu Rubus hirtus, parcela 3, U. P. Gulia (Ocolul Dolhasca). In toate cazurile studiate, durata procesului de regenerare a fost mai mare de 10 ani, iar uneori regenerarea s-a bazat și pe semințișul preexistent pentru mai mult de 80% din supra- față. Din această cauză, la exploatare s-a dis- trus tineretul pe circa 10—20% din suprafață, fagul reușind să se mențină în procent destul de bun după ultima tăiere și în aceste situații. Faptul însă că tineretul este dezvoltat puternic îngreunează introducerea altor specii pentru mă- rirea productivității arboretelor. 0 lucrare bună care se execută la Ocolul sil- vic Pătrăuți este tăierea tineretului preexistent din suprafețele în care se află semințiș sufi- cient, bine dezvoltat, rezultat în urma ultimei fructifica ții — în cazul de față cea din 1957. Acesta este un gen de lucrări de ajutorare a regenerării naturale care contribuie substanțial la îmbunătățirea calității noului arboret. Remarca principală în legătură cu ultima tă- iere se referă la executarea cu întîrziere nejusti- ficată a acestei lucrări, după mai mult de 10 ani de la începerea procesului de regenerare, cînd semințișul s-a dezvoltat prea puternic. Concluzii Din analiza diverselor aspecte prezentate în cadrul articolului rezultă : în Ocoalele silvice Dolhasca și Pătrăuți, si- tuate în regiunea deluroasă a Podișului Suce- vei, arboretele de fag au condiții foarte bune pentru a se regenera natural. Cantitățile relativ mici de precipitații din această regiune sînt fo- losite destul de bine de vegetație, întrucît ele cad în cea mai mare parte primăvara și vara. Tăierile succesive care se aplică făgetelor în aceste ocoale asigură regenerarea în fag în pro- cente destul de bune. Calitatea lor nu este însă totdeauna cea mai bună, din următoarele cauze: — primele tăieri se aplică timid și nu folo- sesc din această cauză fructificația abundentă din anii de sămînță; — la tăierile de dezvoltare nu se ține seamă totdeauna de stadiul regenerării; — tăierea definitivă întîrzie prea mult, lun- gindu-sc astfel în mod artificial perioada de re- generare. Pentru gospodărirea viitoare a acestor păduri este necesar ca tăierile definitive să se execute după ce semințișul a ajuns la 0,5-—1,0 m înăl- țime, durata procesului de regenerare diferen- țiindu-se astfel: — făgetul de deal cu floră de mull 5—8 ani; — ■ făgetul cu Carex pilosa 8—10 ani; — făgetul de deal cu Rubus hirtus' 6—8 ani. Tăierile de însămînțare executate cu 1—2 ani chiar înaintea anului de fructificație asigură regenerarea fagului pe 60—80% din suprafață, însă ele trebuie făcute cu intensitate mai mare decît se obișnuiește, reducînd consistența la 0,6—0,7. In anul de fructificație abundentă, executarea lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale, prin mobilizarea superficială a solului, face ca semințișul să se instaleze destul de bine, chiar dacă tăierea nu s-a făcut în anul de să- mînță. Acest lucru ajută și la simplificarea pro- cesului de organizare a producției, deoarece se reduce numărul tăierilor (nu mai este necesară tăierea preparatorie). Prin tăierea de dezvoltare nu trebuie să se reducă consistența sub 0,4, întrucît semințișul pus dintr-o dată în prea multă lumină piere în mare cantitate. Regenerarea făgetelor din Ocoalele silvice Dol- hasca și Pătrăuți se produce destul de bine prin aplicarea a trei tăieri de regenerare față de cele 4-—5 care se aplică în prezent, cu particu- laritățile arătate mai sus. în cazul cînd pe anu- mite suprafețe există instalat semințiș viabil REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 19 anterior tăierilor de regenerare, numărul tăieri- lor se va reduce la două sau chiar una, pe por- țiunile bine regenerate și cu semințișul mai mare de 0,5 m înălțime. Bibliografie [1J Badea, M. Contribuții la problema ajutorării regenerării naturale. In: Revista Pădurilor nr. 8, 1960. [2] Badea, M. în colaborare cu Mihalache, V. ' Cercetări privind, regenerarea făgetelor pure de deal din Moldova. Manuscris INCEF, 1960. [3] Troup, R. S. Silvicultura! Systems. Edited by _E. W. Jones-Oxford Univ. Press, Lojidon 2nd edition, 1928. [4] * * * Monografia geografică a R. P. R., voi. I, (Geo- grafia fizică). Editura Academiei R. P. R., Bucu- rești, 1960. Referitor la regenerarea făgetelor Ing. C. Hanganu I.S.P.F. C.Z. Oxf. 213:176.1 Fagus Una din speciile care ocupă suprafețe dintre cele mai mari în pădurile noastre este fagul. Deși fagul, în ultiinul timp, a găsit multe în- trebuințări, totuși, față de tendința consumului în perspectivă, el rămîne în urma rășinoasc- lor [6]. Astfel, directivele generale tehnico-economice privind alegerea speciilor pentru lucrările de împăduriri, care țin seamă de consumul de sor- timente actual și de cel în perspectiva a 35—40 de ani, în comparație cu structura consumului pe specii din anul 1960, arată că fagul, de la 47% cît ocupă în prezent, peste 35—40 de ani trebuie să scadă la 29,6% [6], In același timp, lemnul de rășinoase este cel mai solicitat. In viitor, cererea de lemn de ră- șinoase va fi orientată către lemnul de dimen- siuni mijlocii necesar pentru celuloză și mină. Industria celulozei va consuma în următorii 35—40 ani o cantitate de lemn de rășinoase de 5 ori mai mare față de consumul actual [6], Față dc aceste tendințe ale consumului de lemn de rășinoase în perspectivă, rezultă că în. cadrul țelurilor de regenerare trebuie să se aibă în vedere cît mai mult rășinoasele (molid, pin, brad, duglas, laricc). Specia de bază pe care se pune accentul maxim rămîne molidul, care în- trunește cele mai multe calități tehnologice și în același timp are posibilități mari de cul- tură [6], Pentru stabilirea celor mai corespunzătoare compoziții de regenerare, s-au elaborat formule de împădurire pe tipuri naturale de păduri, care corespund țelurilor de producție stabilite prin directive. Formulele au deocamdată un caracter provizoriu, ele urmînd a fi definitivate pe bază de observații în lucrări din producție și în urma unor cercetări întreprinse de INCEF. Pentru duglasul verde s-a întocmit o hartă în care sînt arătate regiunile fizico-geografice cu condiții asemănătoare din țara lui de baștină, unde poate fi cultivată la noi această specie. Grupînd tipurile fundamentale de făgete pure pe regiuni orografice și categorii de producti- vități, formulele de împădurire stabilite sînt prezentate în tabela 1, din care se constată : — atît pentru tipurile de pădure din regiunea montană cît și pentru cele dc la dealuri, de pro- ductivitate superioară și mijlocie, se dau cîle două formule și se precizează că formulele de la numărător se referă la regenerări naturale (te- renuri acoperite), iar formulele de la numitor la terenuri descoperite; — în formulele de la numărător, specia tipu- lui fundamental, fagul, cînd acesta este dc pro- ductivitate cel puțin mijlocie, participă în for- mula compoziției de regenerare într-un procent de 50%, cu excepția tipului fundamental nr. 74; restul speciilor pînă la 100% sînt rășinoase: molid, brad, larice, duglas, pin. Cu toate că sînt. tipuri de pădure diferite aparținînd la clase de producție diferite, de la I la III, și cu condiții staționale deosebite de Ia un tip la altul, formulele de regenerare sînt identice, cu excepția formulei de la tipul fun- damental 74. Din acest punct de vedere consi- derăm că fagul din tipurile de pădure 69,70 de productivitate superioară, din care se obține maximum dc sortimente de lemn dc dimensiuni mari și calitate superioară, pentru derulaj-fur- nir, trebuie să participe într-un procent de 60— 70% în compoziția de regenerare, iar restul, ră- șinoasele, să fie considerate specii de amestec. Pînă la vîrsta exploatabilitâții, proporția fagu- lui va putea crește prin operații culturale cel puțin pînă la 80%. Se știe, de altfel, că mo- lidul, în condițiile staționale în care se dezvoltă tipurile de pădure 69—70, are creșteri foarte mari, este spongios și se rupe foarte ușor din cauza zăpezilor și a vînturilor [9]. De aceea, el 20 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 Tabela 1 Regiunea orograflcă • Nr. tipului Tipuri de productivitate superioară ri mijlocie Numele tipului fundamental de pădure Productivi- tatea tipului Formula de taip&durlre Nr. tipului Numele și tipul fundamental Productivi- tatea tipului Formula de împădurire 1 2 3 4 6 6 7 8 9 Deal 70 1 Făget de deal cu floră de mull I 50Fa + 25Mo + 25Br La Du 50Mo, La 25 Go 25Fa, Pa 80 Făget de dea- luri cu floră acidofilă III 40 Pi.s- 20 Mo 40 Fa Pa Ga Deal 74 Făget de deal pe soluri schelete cu floră de mull II j30Fa, 50PÎ.U. 20 Pa Te Mj. 75 Pi- n 25 Pa Fa, Te Mj. 84 Făget de dea- luri cu Vac- ciniummyr- tillus III 40 Pi.s. 20 Mo 40 Fa Pa Ca Deal 76 Făget de dealuri cu Rubus hgrtus II 50Fa25Mo25Br Du 50MoLa25Go 25Fa Pa Du Deal 78 Făget cu Carex pilosa II 50Fa 25 Mo 25 Br. La (Du) 50Mo, La 25Go + 25Fa Pa Munte 69 Făget normal cu floră de mull I 50Fa + 25Mo + -p 25. Br. La Du 60Mo 20La 20 Pa Fa Fr. 79 Făget mon- tan cu Lu- zulla albida III 60Mo 20 Pis 20 Fa Pa Munte 71 Făget sudic de altitudine mare cu floră de mull I 50Fa 25Mo + 25 Br La Dp 80 Mo 20 La Br Pa Fa 81 Făget de li- mită cu floră de mull III 80 Mo 20 La Pa Fa Munte 72 Făget nordic de alt cu flo- ră de mull II 50Fa 25Mo 25BrLa Du) 80 Mo 20 LaBrPa Fa 82 Făget cu Pe- tasites albuș III 80- Mo 20 Au alb Fa Pa Munte 73 Făget montan pe soluri schelete cu floră de mull II 50Fa25Mo25Br La (Du) 60Mo 20 Pi. s 20FaPa 83 Făget mon- tan cu Vac- cinium myrttillus III 60 Mo 20 Pi. s 20 Fa Pa Munte 75 Făget montan cu Rabus hiwtus II 50Fa25Mo25BrLa Du 80Mo 20 La BrPa Fa Munte 77 Făget cu Festuca silva- tica II 50Fa25Mo25BrLa Du 80Mo 20La BrPaFa * formule fixate prin tnarboreti i tufișul 3șu răsp ■ah nu 10,7 11,9 12,9 15,6 24,9 hidrogen de arboret ’n apnoț ameste eduncul este ț stejari egetație, le crăci idea suiț amestec 'mior, ide arul roși e a fi p îl: pra( natural îndite î se găses 38,1 41,8 46,0 49,3 45,9 schimb; T ului: 8 >iere se c ou st< at în ar dină. A il roșu dezvo o corc >e rimară se sirt »și ele i. De la ut de s îtic lips apar ,] n grupe c, ceea 50,5 52,2 58,6 59,7 58,3 = S3 + SS Str, 1 St) găsesc i ăjar pec mestec ci mestecii este î ta un > ană bp a truii uează < sînt de distanți tejar roi eșite. Mantiile pe 0,15 ce de vei T luto-argi- los-argilos argilos argilos argilos argilos - capacitate* j, 1 Ca, iriboreife uncuJat i fagul, i intim, n stare trunchi șată si- cbiului. leja în aceeași î privit, ?u. de ste- . Puieți dește că a b ela 2 Diametrul înălțime Suprafața de bază Volum Vîrstă, Creșteri Creșteri 1 Creșteri Creșteri Cecficient d formă, f - ani d bază, cm a CLtreun» anuală medie anuală h, m ai O curentă anuală medic anuală <8 g V Pi curentă anuală medie anuală 1 g 5J i q 1 curentă anuală ■si -a S Is I o Stei ai ul roșu 5 2,90 0,58 5,30 1,06 7 1,40 1,90 0,38 Din volumul 3,60 0,72 4,00 0,80 26 5,20 14,20 2,80 total: 10 6,50 0,65 9,30 0,93 33 3,30 16,10 1,61 0,520 -coajă 10% 3,50 0,70 4,00 0,80 46 9,20 33,50 6,70 — durameu 15 10,00 0,67 13,30 0,89 79 5,30 49,60 3,30 0,475 54% 4,50 0,90 3,50 0,70 86 17,20 73,40 14,70 20 14,50 0,73 16,80 0,84 165 8,20 123,00 6,20 0,461 4,90 0,98 2,00 0,40 131 26,10 123,20 24,60 25 19,40 0,78 18,80 0,75 296 11,80 246,20 9,90 0,442 1,80 0,90 1,20 0,60 57 28,50 60,00 30,00 27 21,20 0,76 20,00 0,74 353 13,00 306,20 11,30 0,435 Cu coajă 22,10 384 336,40 Stejarul pedunculat 5 2,10 3,70 0,74 0,42 3,30 2,90 0,58 0,66 3 23 4,60 0,60 0,30 7,64 1,50 0,60 Din volumul total; 10 5,80 0,58 6,20 0,62 26 2,60 7,94 0,79 0,497 — coajă 3,50 0,70 2,50 0,50 40 8,00 15,97 3,20 10,8% 15 20 0,61 8,70 0,58 66 4,40 23,91 1,60 0,415 — duramen 2,60 0,52 2,20 0,44 43 8,60 27,34 5,50 59% 20 11,80 0,59 10,90 0,56 109 5,40 51,52 2,60 0,470 2,00 0,40 2,40 0,48 41 8,20 39,70 7,90 25 13,80 0,55 13,30 0,52 150 6,00 90,95 .3,60 0,455 0,90 0,18 0,62 0,31 20 10,00 23,97 11,90 27 14,70 0,55 13,92 0,51 170 6,10 114,93 4,20 0,487 Cu 189 coajă 128,51 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 29 ei nu se pot dezvolta sulb acoperișul des al arboretului matern. Pentru menți nenea și dezvoltarea unui semințiș natural, este ne- cesar ca etajul arborescent să aibă o consis- tență de oel mult 0,8. Lucrări efectuate: nu s-au efectuat nici un fel de lucrări stlviculturale. Flora ierbacee: este slab reprezentată. S-au identificat următoarele specii' :Polygo- — Creșterile medii anuale în diametru la stejarul roșu sînt susținute și progresive; la stejarul pedunculat ating un maxim la 15 ani, descresc și apoi se mențin constante. Micșorarea creșterii în diametru la stejarul pedunculiat se produce din momentul cînd stejarul’ roșu depășește în înălțime stejarul ijedunculai, astfel incit acesta duce lipsă de umină. Stejarul roșu realizează cea mai Fg. 2. Variația creșterii in diametru, înălțime și volum: , stejar roșu ; — — — stejar pedunculat. num hidropiper, Lysimachia nummularia pe locuri mai așezate, iar în rest Galium schul- teșii, Denfaria glandulosa, Garanium rober- tianum, Glachoma hederaceea. Prezența primelor specii indică stagnări de apă pe- riodice în locuirile respective. III. Date dendrometrice Pentru a pune în evidență în mod com- parativ creșterile la stejarul roșu și pedun- culat pe întreaga durată a existenței arbo- retului, s-au efectuat analize de arbori. Arborii de probă s-au doborit în luna august 1961 din același condiții microsta- ționale. Rezultatele obținute din măsurătorile efec- tuate se redau în tabela 2, iar variația principalelor elemente dendrometrice în figura 2. Fig. 3. Schiță de plan cu arboretul de stejar roșu. Fîv Aspect de margine al arboretului de stejar roșu. c b‘ (Foto: log- L Buga). 30 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. I Din analiza lor se poarte conchide: — Ceia mai mare creștere în înălțime atît la stejarul roșu cât și la stejarul] peduncuîat se realizează în tinerețe, între 5 și 10 ani, acest lucru fiind în strânsă legătură cu pro- veniența, din lăstari. Creșterea sicade la ambele specii o dată cu înaintarea în vârstă, dar permanent creșterea la stejarul roșu este superioară față de stejarul peduniculat. — Evident că și creșterea în volum este mai mare la stejarul roșu. în caizul de fată stejarul roșu realizează un volum total de 2,6 ori mai mare decât stejarul pedunculat. în caizul când s-ar fi efectuat operatii cul- turale, probabil că proporția ar fi scăzut la de două ori. Fig. 5. Secțiune transvensalâ printr-nm trunchi de stejar peduncufliait (stingă) și unul de Stejar roșu (dreapta) de aceeași virată. (Foto : iau. C. Roșu) Canrtitarteia de duramen este numai cu 5 % mai mică la stejarul roșu decît la stejarul pedunculat. — Coeficientul de formă este mai mare la stejarul roșu în prima tinerețe și mai mică după 20 de ani. La stejarul roșu există o descreștere uniformă și lentă în același sens, pe când la stejarul pedunculat se înre- gistrează „salturi" în ambele sensuri și se observă că, o dată ce creșterile în diametru s-au micșorat, coeficientul de formă crește. IV. Însușiri naturale ale lemnului Confecționarea epruviletelor, încercările la rezistențele mecanice și calculele s-au efec- tuat conform indicațiilor STAS nr. 86-51 ; 85-51 ; 1548-51 ; 336-51 ; 337-51 ; 1651-51. Rezultatele obținute se dau în tabela 3. Se constată, în ceea ce privește rezistența la întindere și încovoiere statică, că stejarul Fig. 6, Stejarul roșu in pepinieră, în Punea Someșului. Sol aluvionar de luncă cu podzolire de hidrogenezi}. (Foto : ing. L. Buga) Fig. 7. CSteva exemplare de stejar roșu în vîrstă de trei ani, după doi ani de la plantare. Sol aluvionar ștab podZoilit. Depir, Băii Mari. (Fota ; E. Covaci) Tabela 3 Specia Natura solicitării Valoarea obținută Compresiune paralelă, kg/cm* Tracțiune paralelă, kg/cm* încovoiere statică, kg/cma încovoiere dinamică, kg/cma Forfecarea, kg/em8 Contragerea, % rad. tK. longitu- dinală rad. paralelă te- longitu- dinală rad. perpen- diculară tg* te. radin silvostepa pînă iîn partea inferioară a subzonei moli- dului. Plantarea puieților este indicai a se face cu câțiva centimetri mai adine, avîndu-se în vedere ca depozitele se tasează ulterior, în caz contrar, aceștia ar rămâne cu coletul și, eventual, cu parte din rădăcini desco- perite. Desimea culturilor pe halde trebuie să fie în general mai mare decât în terenurile degradate, respectiv să se planteze 13000— 15 000 puieți la ha și chiar mai mult. Aceasta ar evita revenirea cu completări. în cazul haldelor cu condiții de sol deo- sebit de grele, pentru evitarea unor chel- tuieli mari, împădurirea se poate face și în etape. în .prima etapa se împăduresc porțiu- nile cu condiții mai bune, urmând ea în etapele următoare, pe măsura îmbunătățirii condițiilor staționate, să se împădurească și restul. Bibliografie [1] Roosen, H. .Problemele și posibilitatea impadu- ririi haldelor și altor depozite. In: Silvicultura și exploatarea pădurilor, Caiet selectiv, I.D.T. nr. 11/1959 (traducere din Forst und Holzwirt., 14, nr. 1, 1959). J2[ Traci, C. Ciiltwa aninului alb [Alnw ineana (L) MUnch ] pe terenurile degradate, Rev. Pădurilor, nr. 6/1958. Un procedeu analitic riguros și rapid de dimensionare a canalelor Ing. I. Cîortuz Institutul politehnic Brașov C. Z. OxL 384.3 In cadrul lucrărilor de corectare a torentilor și de ameliorare a terenurilor degradate, canalele ocupă un loc de prim ordin. Ca lucrări hidroteh- nice, canalele au în principiu menirea să rețină și să conducă dirijat apele de viitură și să eva- cueze excesul dăunător de apă din sol și de la suprafața acestuia. Una dintre cele mai importante probleme, le- gate de proiectarea canalelor, este aceea referi- toare la dimensionarea acestora. în prezent, ca urmare a succeselor obținute de știință și practică în sectorul hidroameliorațiilor, dimensionarea ca- nalelor se face după trei metode, și anume: analitică, grafică și grafoanalitică. In cadrul fiecăreia dintre aceste metode se dis- ting mai multe procedee de lucru, unele inai pre- cise, altele mai puțin precise, unele mai rapide, altele mai puțin rapide. In principiu, se remarcă rigurozitatea procedeelor analitice și caracterul rapid al procedeelor grafice și grafoanalitice. Intrucît, ca urmare a sarcinilor ce revin secto- rului forestier referitor la refacerea și valorifi- carea patrimoniului, proiectarea canalelor consti- tuie, și mai ales va constitui, un important obiect de preocupare, în legătură cu amenajarea formațiilor torențiale și cu desecarea unor tere- nuri, se apreciază ca util să se prezinte un pro- cedeu analitic de dimensionare, care are la bază criteriul verificării pantei. încercările făcute au dovedit că acest procedeu este foarte riguros și foarte rapid și, ca atare, în lipsa nomogramelor sau chiar în prezența aces- tora, poate fi folosit cu succes de proiectanți. Așa cum se știe, în problema dimensionării canalelor, elementele cunoscute sînt: caracteris- ticile canalului (forma secțiunii, construcția), de- bitul (Q), panta terenului (It), coeficientul dc taluz (m), vitezele admisibile (v max, Tmin) și coeficienții de rugozitate (n, y etc.). Caracteristicile canalului se stabilesc de la caz la caz, în general folosindu-se canale de pămînt sau căptușite, cu secțiune trapezoidală. Debitul și panta terenului se obțin pe bază de calcule, iar vitezele și coeficienții de taluz și rugozitate se extrag din tabele, în funcție de îmbrăcămin- tea canalului sau de natura terenului în care acesta se execută. Elementele cerute sînt: lățimea la fund a canalului (b), adîncimea (h) și panta acestuia (IJ- Dimensionarea canalului reprezintă calculul hidraulic de determinare a mărimii secțiunii aces- tuia, capabilă să conducă în cele mai bune con- diții debitul de calcul. Intr-adevăr, a dimensiona un canal înseamnă a găsi pe b și h punînd con- diția de debit și de viteză. Acest lucru înseamnă de fapt a găsi pe b și h și a stabili cea mai potrivită pantă (IQ), astfel îneît canalul să poată conduce debitul calculat și să nu fie nici distrus, dar nici colmatat dc către apă. Relația care exprimă legile de scurgere a apei prin canale este ecuația debitului (Q): Q—A-V—A.O. Vil-Ie, (1) în care : A este secțiunea canalului; v — viteza medie a apei în secțiune; C — coeficientul de viteză = f (R, rugozitate) ; R — raza hidrau- lică = A/B, B fiind perimetrul udat, și Ie — panta canalului. Din această relație (1) rezultă în primul rînd că debitul, secțiunea și viteza sînt strict corelate, hi al doilea rînd, rezultă că elementele secțiunii (b și h) sînt corelate printr-o singură relație și ca urmare, problema fiind nedeterminată, pentru determinare este necesar să sc considere cunos- cut fie b, fie h, fie raportul — . Se disting în acest fel trei cazuri de rezolvare, cazurile 1 și 2 întîlnindu-se în practică atunci cînd una dintre dimensiuni este impusă de o anumită stare de fapt, iar cazul trei atunci cînd se lucrează cu secțiuni optim hidraulice. Problemele practice de dimensionare, indiferent de cazul în care se încadrează, se pot rezolva, așa cum s-a menționat, analitic, grafic sau grafo- analitic. Procedeul analitic al verificării pantei, pe care-1 prezentăm, comportă cinci etape succesive, și anume: etapa 1 — calculul secțiunii, etapa a Il-a — calculul lățimii la fund și al adîncimii, etapa a IIl-a — calculul razei hidraulice, etapa a IV-a — calculul și verificarea pantei și etapa a V-a — calculul diferenței de acoperit cu trepte. Fie, de exemplu, secțiunea trapezoidală dată în figura 1. Dacă se notează ctg 6 = m, atunci suprafața udată este + (2) iar perimetrul udat B = + (3) în care m' = f(m) — Sflț-ni8- REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*'Nr. 1 41 Evident că, dacă m = 0, secțiunea devine dreptunghiulară, iar dacă b = c, atunci ea de- vine triunghiulară. Luînd cazul general al secțiu- nii trapezoidale (m^Oși 6^0), calculul dimen- sionării desfășurat pe etape va fi următorul: Etapa I. Cunoscînd debitul și viteza maximă admisibilă, raportul acestora dă secțiunea, con- form relației: Q Etapa a nînd seamă de ILa. Avînd valoarea lui A și ți- relația (2), atunci, pentru profile oarecare, din ecuația W- m + h-b -A = 0 se poate scoate fie h, fie b. într-adevăr, considerind cunoscut pe _ j ± fftî 4- 4 • m • A n = ------------------------------- b, 2 ■ m sau luînd cunoscut pe h, A — h* ■ m Pentru profilele optim hidraulice, că în acest caz știut și pornind * — = P> = m’ — 2 ■ m h tot de la relația (2), se obține (5) (6 a) (6 b) fiind (7) (8) iar apoi & = p • h • (9) Etapa a IlI-a. în cazul pro filelor oarecare, luînd valoarea lui A stabilită cu relația (4) și valorile calculate cu relațiile (6), rezultă li-------~. b 4- h • m' Pentru profilele optim hidraulice R = - . 2 Avînd raza hidraulică, în funcție (10) (11) aceasta de și de coeficientul de rugozitate, se scoate coefi- cientul de viteză C. Etapa a IV-a. Ținînd seamă de vitezei în secțiunea A, dată de relația avînd în vedere relația (4), rezultă că: ț___ C^R formula (1), Și (12) Evident că (13) Dacă relația (13) se verifică, și acest lucru are loc de foarte multe ori, se poate trece Ia etapa a V-a. Etapa a V-a *, Pentru calculul diferenței de acoperit cu trepte D, din figura 2 rezultă: * In special pentru canale .rectilinii, D = Cl + S1~(0^Bt), (14) în care: Q este căderea terenului; Si — adîn- cimea în săpătură a canalului în extremitatea aval; — căderea canalului în cazul pantei continue ; S2 — adîncimea canalului în săpătură în extremitatea amonte. Fig. In cazul în care relația (13) nu se verifică, calculul se poate relua de la capăt, introducînd în ecuația (4) o viteză mai mică decît prece- denta. Avînd în vedere însă că în acest caz condiția de viteză este sigur îndeplinită, calculul poate fi continuat și altfel, și anume determinînd secțiu- nea corespunzătoare a unui canal cu panta conti- nuă egală cu panta terenului. Pe această linie, se calculează miai întîi modu- lul de debit necesar, Kwc cu formula ; Q (15) V h și apoi se procedează diferit, după cum se con- sideră cunoscut b, h sau lPCJ)IiOT. Pentru profile oarecare, considerind cunoscut pe b și luînd o adîncime h’, mai mare decît cea dată de relația (6 a), calculul se conduce folo- sind relațiile : +m^ S = h' ( — 4- m') h' R=—-+C B K = A.C. ^>Kntc. (16) Dacă se consideră cunoscut h, atunci se ia o lățime la bază b', mai mare decît cea dată de formula (6b), și se face uz de grupul de re- lații : A = W(~ 4-m) ({+-') (17) B K = A-C^ R^Knec In sfîrșit, pentru profilele hidraulice optime, luînd o adîncime h’, mai mare decît cea dată de 42 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 relația (8), calculul se desfășoară conform for- mulelor : B (7 (18) K = A. C. b = După cum rezultă din cele expuse, procedeul valorificării pantei este un procedeu riguros și rapid, pentru dimensionarea profilelor oarecare urmînd să se folosească relațiile (4), (5), (6), (10), (12), (13), (14) și eventual (15), (16) si (17), iar pentru profilele optim hidraulice rela- țiile (4), (7), (8), (9), (11), (12), (13). (14) și eventual (15) și (18), Dacă rigurozitatea procedeului nu comportă nici un gen de discuții în privința rapidității, se pre- cizează că și aceasta este foarte mulțumitoare. Un profil optim hidraulic, de exemplu, nu reclamă la o încercare decît circa 15 operații matematice foarte simple. Procedeul poate servi fie direct în proiectare, suplinind sau intregrînd nomogramele, fie la ve- rificarea elementelor canalului stabilite pe cale grafică sau grafoanalitică. Precizia de măsurare a distanțelor cu unele stadimetre ce folosesc stadia orizontală N, Urechiatu student anul V Institutul politchnic-Brașov C.Z. Oxf. 581 Generalități, principiu de măsurare, precizie nominală Măsurătorile de distanțe fac apel, de foarte multe ori, la dispozitive cu ajutorul cărora, să se poată determina distanțele (mai ales în terenurile accidentate) cu precizie superioară .procedeului clasic de măsurare indirectă a distanțelor cu stadia verti- cală obișnuită. Din categoria dispozitivelor care își fac loc din ce în oe mai mult în inventatul acestor măsurători fac parte și dispozitivele cate folosesc stadiile ori- zontale. în general, este .știut că măsurătorile indirecte de distanțe efectuate cu stadia orizontală sînt mai precise, datorită faptului că aparatura utilizată este înzestrată cu anexe, care înlesnesc instalarea stadiei într-o poziție apropiată de cea .prevăzută de teorie și în plus reduc erorile cauzate de refracția atmos- ferică pe verticală. Cercetările efectuate de noi1, timp de doi ani, în cadrul cercului științific de topografie* au avut ca scop determinarea preciziei efective și stabilirea toleranțelor admisibile în cazul a numai două din stadimetrele oe folosesc stadiile orizontale : I. Stadimetrul format din stadie orizontală de invar plus teodolii. II. Stadimetrul format din dispozitivul optic DM-1 și stadia orizontală cu vernier. * Cercetările au fost efectuate separat pentru primul procedeu (anul universitar 1959—1980) și separat pentru oel de-al doilea (anul universitar 1960—1961). Articolul de față este o sinteză a celor două lucrări efectuate separat. Pentru a se putea urmări aici atit procedeul de cercetare cît și rezultatul cercetărilor, vom descrie sumar caracteristicile celor două tipuri dc stadimetre, arătind totodată, pentru fiecare dintre de, și prin- cipiul de lucru. I. Dispozitivul stadie orizontală de invar plus teodolit face parte din categoria stadimetrdor auto- reductoare, a căror caracteristică principală este că permit măsurarea distanțelor de-a dreptul reduse la orizont. Principiul de măsurare a distanțelor reduse la orizont al acestui dispozitiv este următorul : cu teo- dolitul instalat în O se măsoară unghiul para- lactic 2 a, sub care se văJd reperele de la capetele stadiei de 2 m, montate orizontal și perpendicular pe viză. Unghiul 2 a obținut din cele două vize la pa- nourile stadiei (A și B) este unghiul diedru dintre cele două plane verticale oare trec prin punctul de stație și reperele stadiei (fig. 1). Fig. I REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 43 Din figura 2, în care se proiectează în plan ori- zontal figura 1, se observă că D=1 m X ctg a, deci D = ctg a. Distanța D se poate extrage din tabelele natu- rale sau din tabele special întocmite în funcție de unghiul 2 a ce se citește la aparat. II. Dispozitivul optic DM-1 face parte din ca- tegoria stadimetrelor nereduotoare, cu dublă ima- gine sau cu refracție. Pentru a înțelege principiul măsurării indirecte a distanțelor cu acest dispozitiv, se menționează că ode două pene de sticlă și placa planpa.raldă, mobilă, așezate la obiectivul lunetei, determină îm- părțirea acestuia (a cîmpului lunetei) în două zone diferite : . — o zonă (la mijloc) acoperită — Za — de penele de sticlă și placa planpatalelă ; —• o altă zonă (jos și sus) nealcoperită — Zn (fig. 3). Prin partea inferioară sau cea superioară a cîm- pului lunetei (neacoperită de pene), unde razele ■merg nedeviate, imaginea apare axial (a punc- tului P), iar prin partea centrală a. lunetei ima- ginea, trebuind să străbată penele, este deviată, astfel îndt pe axă se va înregistra imaginea unui punct .neaxial (a punctului M din figura 4). Pe linia firului reticuiar orizontal (sau în general în cîmpui lunetei) se vor înregistra dbuă imagini dare, suprapuse, și anume imaginea' punctului P și M ' Dacă în P se tine o stadie orizontală, perpendi- culară pe axă, distanța la stadie va fi : D' = ctg $XPM=K.H. unde PM este distanța, respectiv numărul generator ce se citește de-a dreptul pe stadie. Unghiul P fiind constant, numărul generator ca- racterizează tocmai distanța naturală de la aparat la stadie — aeredusă la orizont — (0 = 34' 22",6 și K=100). Fig. 4 Micrometrul format din placa planpanalelă pusă în legătură cu tamburul gradat are roilul de a pro- voca o deplasare a imaginii pînă la 5 + 5 = 10 mm, pentru a face coincidența unei gradații a vcmieru- lui cu a unei gradații de pe stadie (fig. 5). Precizia nominală realizată de dispozitivul stadie orizontală de invar plus teodolit este funcție de precizia cu care se măsoară unghiurile sub care se văd capetele stadiei *. Precizia nominală a dispozitivului optic DM-1 este de 1 cm la diviziunile tamburului, iar prin estimație — de 1 mm. Lucrări de teren Pentru a obține rezultate concludente și definitive, care să nu trebuiască a fi transformate, atît pentru lucrările cu stadia orizontală de invar dt și pentru cele cu dispozitivul optic DM-1, ne-aim ales un te- ren orizontal, pe care, cu ajutorul teodolitului, am *. Presupunînd că precizia de măsurare a unghiului pe viză este de 1”, precizia nominală scade o dată cu micșorarea unghiului diedru, adică cu creșterea distanței. Astfel, la = 0^40® la care corespunde aproximativ distanța de 150 m, pentru variația unghiului de 1®® distanța se modifică cu ±4 cm ; la « — 0R 30® circa 200 m distanța variază cu ±7 cm, la a =0r 20® circa 300 m distanța variază cu ±17 cm, iar la a = Oe 15® circa 400 m distanța variază cu ±25 cm. 44 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 trasat și marcat aliniamentul. în continuare, lucră- rile de teren au fost diferite, după cum era vorba de primul sau al doilea dispozitiv. — Pentru primul1 (stadie orizontală de 'invar plus teodolit), aliniamentul s-a măsurat cu panglica de 50 m, în prealabil verificată. Din 50 in 50 m pînă la 400 m s-a materializat aliniamentul ou țăruși, ,pe capul cărora s-a marcat, cu vîrful creionului, distanța respectivă (s-a materializat punctul res- pectiv). Stadia orizontală fixată în diferite puncte pe aii- nralmiente, a căror distanță față dc punctul O, în care era instalat aparatul, era măsurată cu panglica, a fost vizată la ode două panouri ale sale de cîte patru ori fiecare, cu două origini diferite la cercul orizontal și cu luneta în ambele poziții. Pc distanța de 400 m am făcut în total 65 stații, cele mai multe din acestea concentrîndu-lle pc dis- tanța de 50—150 m (de la 50 la 100 m 18 stații și pentru 100—150 m 18 stații), distanță care este cel mai frecvent măsurată la ridicările topografice obișnuite, — Lucrările dc teren cu al doilea dispozitiv au decurs după cum urmează : După ce am ales aliniamentul, lâ unul dintre capete am instalat teodolitul, pc luneta căruia se găsea dispozitivul optic DM-1, iar ,pe aliniament, am fixat punctele ce marcau distanțele : 23, 28, 45, 59, 81, 100, .110, 140 m față de punctul S, în care era instalat teodolitul. Aceste puncte au fost fixate înt'îmiplător, fără a avea în vedere altă regulă decît aceea că trebuia să le repartizăm, fără eforturi în plus, dt mai uniform, pe distanța de 20—150 m. în apropiere și pc același 'alinia- ment, cu aceste puncte, considerate de noi puncte medii, la distanțe de 0,50—2,00 m între ei, au fost bătuți cîte trei țăruși, pe capul cărora emu materializate prin cuie punctele locurilor respective, Ia verticala cărora s-a instalat stadia (fig. 6). Au fost măsurate, cu o panglică de oțel gradată milimetric, distanțele dintre cele trei puncte apro- piate (1—2 ~ 0,865 m ; 2—>3 — 0,455 m etc.) (fig- 6). Distanța de ,1a aparat la stadie a fost determi- nată numai indirect, cu ajutorul stadimetrului ins- talat pe luneta teodolitului, ajungîndu-se la cel puțin .patru citiri de distanțe Ia punctele cele mai apropiate și lă ocl puțin 12 citiri la ode mai îndepărtate. — Citirile, la ambde dispozitive, au fost fă- cute de către diverși operatori și în condiții de timp diferite, după ce în prealabil stadiile au fost așezate orizontal și totodată perpendicular pe vize, condiții obligatorii la acest gen de măsurători. Lucrări de birou Din citirile efectuate la ode două repare A și B ale stadiei orizontale de invar am extras un- ghiurile 2a, funcție de care s-a scos valoarea otg a din tabdele de valori naturale. Prin inter- polare am determinat distanța D = ct|g a. Față de distanța măsurată precis cu panglica — considerată ca etalon — am determinat diferența în plus sau minus a distanței obținute pe cale indirectă și s-a obținut : = i Pi. Pentru dispozitivul optic DM-1/ din citirile efectuate la stadie am calculat media aritmetică L, pe care apoi am folosit-o la calculul erorilor aparente (V t) ' Lț = ± Fj La întocmirea graficelor, pentru primul caz s-au folosit erorile individuale (V<), iar ipentru al doilea caz întîi s-au calculat erorile medii pătnatice (eq •— cîte trei pentru fiecare punct — care au fost înregistrate pe gralfic și apoi, ou ajutorul mediilor aritmetice ale erorilor medii pătratice din punctele respective, s-a .trasat curba compensatoare (ea) * Din expunerea procedeului de lucru pe teren s-a observat că în cazul stadiei orizontale de invar, măsurînd pentru fiecare stație distanța (direct și indirect), au fost luate în considerare atît eroarea sistematică cît și eroarea accidentală, pe cînd în cazul dispozitivului optic DM-1 au fo®t luăte în considerare numai erorile accidentale, în cel din urmă caz, erorile sistematice au fost negli- jate, fiindcă în practică nu se pot determina destul dc simplu și, ceea ce este mai important, ele nu sînt o caracteristică generală, ci variază cu fiecare instrument în parte. Pentru înlăturarea efectului erorilor sistematice ce au făfcut ca roiul de puncte ce reprezintă erorile valorilor individuale să fie plasat în majoritate deasupra abscisei (cu valori pozitive), am trasat o nouă abscisă, care a repartizat în mod aproxi- * Formula după care se calculează eroarea medie pătratică a unei singure măsurători adică preci- zia aparatului, este : în care : V este eroarea aparentă, [W[ — suma pătra- telor erorilor aparente, n —-numărul de măsurători, iar eroarea medie pătratică eK adică poziția valorii medii L față de valoarea adevărată : «m = ± ]/ I W | ț n(n-l)’ eroare ce poate fi mică, adică să tindă spre zero, dacă numărul de măsurători devine foarte mare. revista pădurilor* 78* 1963* Nr. i 45 mativ egal erorile de o .parte și de alta a axei (fig. 7). Față de noua axă, s-au determinat prin măsură- tori pe grafic erorile individuale, funcție de oare s-au calculat apoi es și em. Pe graficul al doilea (numai pe oel de lumi) (fig. 8) au fost înregistrate și erorile individuale maxime, precum și diferențele de distanță dintre măsurătoa- rea indirectă și cea directă, pentru a putea observa cum se situează ele pe graficul' nostru comparativ cu celelalte erori. Tabela 1 redă situațiile reliefate în orile două grafice. Concluzii, interpretări, recomandări Analizind curbele de, pe cele două grafice, pre- cum și tabela 1, întocmită pe baza acestora, se observă următoarele : Tabela 1 Distanta, m Stadie orizontală de invar DM-1 Variația de ]CC calculat % «a 20 0,82 1 : 2 439 30 0,2 0,89 3,59 1:861 0,92 1 : 3 260 40 — — — — 1,02 1:3 921 50 0,6 0,88 4,40 1 :1136 1,08 1:4 629 60 — .— — 1,10 1 : 5 454 70 — — —• .— 1,12 1 : 6 250 80 1,6 0,83 5,60 1 : 1429 1,14 1 : 7 017 90 — — — — 1,18 1 : 7 627 100 ' 2,4 1,93 6,80 1 : 1470 1,30 1 : 8 064 120 3,5 1,70 10,20 1 : 1176 1,64 1 : 7 407 140 — —. — 2,10 1 : 5 833 150 5,4 5,31 21,20 1 : 707 2,50 1:5 356 . 200 9,7 8,13 38,20 1 : 524 — — m cm cm cm cm/cm cm cm/cm Notă : Casa, constructoare Zelsa» în prospectele stadiei orizontale de invar, dă aceste variatii ale unghiului de 1°^ oa erori medii pătraf icc a) Pentru stadia orizontală de invar : 1. ea — eroarea medie. pătratică a unei singure măsurători, adică precizia aparatului, este mai mică la distanțe mici și mai mare la distanțe mari — crește destul de lent pînă la 130 m și foarte brusc peste 150 m —■ datorită faptului că la distanțe mari unghiul sub care se văd panourile stadiei este foarte mic ('la unghiuri mici, însăși precizia nomi- nală pentru 1“ este foarte mică). 2. ea.r — eroarea relativă scade pînă la 100 m și începe să crească peste această distanță. 3. în ce privește — care exprimă precizia valorii medii a șirului, este mai mare pe distanta 20—60 tn și 160—'180 ra decît eroarea dată de uzinele VEB Zeiss (variația de 1") .și mai mică de la 60—160 m, cauza fiind : — erorile calculate de Zeiss sînt erori teoretice, calculate fără a se exelcuta măsurători pe teren, pre- suipunînd că precizia de măsurare a unghiurilor pe viză este de 1" ; — erorile medii calculate de noi au suferit in- fluența numărului de stații făcute — puține pe dis- tanța de 20—60 m și 160.—180 m, și miai multe pe distanța de 60—160 m *, b) Pentru dispozitivul optic DM-1 ; Creșterea erorilor este mai mică pe distanța 20—100 m și lenta de la 100—150 m, situație ilus- trată identic și de erorile relative eQ.r. Pentru 100 m scade precizia de măsurare atît pentru stadia orizontală de invar cît și 'pentru dis- pozitivul optic DM-1, datorită faptului că peste această distanță pentru primul dispozitiv scade și precizia de vizare la reperele stadiei; viza însăși pu- tând fi afectată de erori în valoare de mai multe 46 REVISTA PĂDURILOR* 73* 1963* Nr. 1 secunde *, iar pentru al doilea peste această dis- tanță scade precizia de citire pe vernierul stadiei. De obicei, erorile maxime în cazul măsurătorilor de distanțe sînt cuprinse în interiociul curbei, după caz, de 2 ^flsau 2,5 e q. Determinate și reprezentate pe grafic, bbscrvăm în figura 7 (pentru stadia orizontală dc invar) curba lui 2 eq iar în figura 8 (dispozitivul DM-1) curba lui 2,5 e4 este înfășurătoarea marii majorități a ero- rilor individuale, iar cele cîteva maxime situate în afara acestor curbe sînt greșeli survenite din cauza neatenției operatorului. Totalizând numărul erorilor individuale ce au va- lori mai mici decît eq ode cuprinse între ea și 2eff, respectiv 2,5 eq , precum și cele mai mari ca 2 eq, respectiv mai mari decît 2,5 eq, rezultă situa- ția redată în tabela 2. tru distanțe pînă la 300—400 m, metode care nu au constituit însă obiectul temelor noastre de cer- cetare. Ș. Dispozitivul optic DM-1 : ±2—3 cm pentru distanțe de la 20—100 m ; +3—4 om pentru distanțe de la 100—120 m ; ±4—7 cm .pentru distanțe de la 120—150 m. Rezultatele obținute din cercetările noastre arată că cele două procedee de măsurare a distanțelor duc la obținerea unor precizii bune, cel din urmă nefiind cu nimic mai prejos decît precizia măsurării directe a distanțelor (pentru măsurătorile directe preconi- zează o precizie de 3—5 cm la 100 m). Tabela 3 arată rezultatele obținute comparativ între ode două procedee și comparativ cu procedeul Tabela 2 Stadie orizontală de Invar Dispozitivul optic DM-1 Intervale Participarea erorilor Intervale Participarea erorilor % nr. % mai mici decît eq 135 69 mai mici dectt eq 197 72,2 Intre e și 2,0 e„ 58 30 între e și 2,5 ea 73 26,7 mai mari ca 2,0 eq 3 1 mai mari ca 2,5 eq 3 1,1 Total 196 100 Total 273 100.0 Se deduce, analizând aceste rezultate, că probabi- litatea de a avea rezultate în interiorul curbei e,q •este de 2,4—3 x mai mare decît probabilitatea de a avea rezultate între eq și 2 eq, respectiv între eq și 2,5 eq, iar probabilitatea dc a avea rezultate în afara curfbei 2ea respectiv 2,5eq putem spune că este foarte mică (pentru DM-1 este 1/90, tocmai dt prevede șirul .probabilităților). Curba 2eq în primul caz, și curba 2,5 eq în cel de-al doilea caz, pot fi asimilate cu toleranța admi- sibilă în măsurătorile respective. Făcând aprecieri asupra rezultatelor obținute de cercetările noastre, reiese că cele două tipuri de sta- diimetre pot fi folosite în măsurători cu următoarele posibilități de precizie: a. Stadie orizontală de invar : ± 7—11 cm pentru distanțe pînă la 80 m ; ±11—13 cm pentru distanțe de la 80—100 m ; ±13—20 cm pentru distanțe de la 100—>150 m. Peste 150 m distanță, precizia începe să scadă brusc și se preconizează diferite metode dc măsu- rare cu stadia orizontală la mijlocul distanță, care permit realizarea unei precizii satisfăcătoare și pen- * Cînd se lucrează cu un teoddlit cu precizie de citire de 2", erorile de vizare, în condiții obișnuite, ajung să fie de pînă la 8" (fapt relatat de o altă temă de cercetare a cercului nostru). Acest lucru a determinat ca rezultatele măsurătorilor pe distanțe mai mari dc 200 m să mai fie luate în considerare Ia calculele ulterioare și la întocmirea graficului din figura 7. de măsurare indirectă a distanțelor cu procedeul clasic (stadie verticală). Randamentul lucrărilor cu cele două procedee tratate în prezentul articol este însă mai scăzut decît în cazul determinării distan- țelor pe cale indirectă, ou stadia verticală, dar mai ridicat decît la măsurătorile directe. Tabela 3 Distanța, m Tolerante (om) Sindic orizontala de invar DM-1 Stadie verticală !din literatură) 30 7,1 2,30 50 9,0 2,70 15-30 80 11,2 2,85 18-34 100 13,6 3,20 20-38 125 20,8 4,28 6,75 25-43 150 42,4 — 200 76,4 —” Prin cercetările noastre am constatat că procedeul de determinare a distanțelor cu dispozitivul optic DM-1 și stadia orizontală cu vernier este mult mai precis decât celelalte procedee de determinare indi- rectă a distanțelor (stadie orizontală de invar și stadie verticală), procedeul de măsurare a distanțe- lor cu stadia orizontală de invar fiind el însuși un procedeu superior celui cu stadia verticală, ambele procedee situîndu-se alături de precizia determină- rii directe a distanțelor. în diferite situații ce se ivesc în practica măsu- rătorilor topografice, procedeele expuse în prezen- tul articol, cu valoarea mare pe care o au, pot re- zolva simplu multe probleme greu de rezolvat cu alte procedee. Tabelă pentru calculul săgeților cablului purtător la funicularele pasagere din exploatările forestiere Ing. I. Beldcoiu I.F. Creșterea gradului de mecanizare a lucrărilor din exploatările forestiere este unul dintre obiecti- vele principale trasate de Congresul al IH-ilea al P.M.R. lucrătorilor din economia forestieră. Astfel, la scos-apropiat indicele de mecanizare trebuie să crească pînă în 1965 la 50—55%. Creșterea indicelui de mecanizare se va realiza prin extinderea instalațiilor cu cablu, a tractoarelor forestiere și a altor .mijloace de scos-apropiat. De aici se desprinde importanța pe oare o prezintă funicularele în creșterea mecanizării muncii în ex- ploatări. La consfătuirea de producție in probleme de me- canizare a exploatărilor forestiere din 11—13 sep- tembrie 1961, la I.F. întorsura Buzăului, s^a arătat că instalațiile cu cablu au înregistrat în general productivități mici în prezent, una dintre cauze fiind și aceea că- nu se acordă o atenție suficientă pro- iectării. In pnaictică se obișnuiește de multe ori ca insta- lațiile să nu se execute pe baza unor măsurători, lucrările lăsîndu-se în seama instalatorilor. în mod corect, pentru instalarea unui funicular, lucrările decurg în felul -următor : l. Lucrări de teren : — recunoașterea parchetului ; — executarea măsurătorilor '(dtrumuite) pentru planul dc situație ; — trasarea liniei funicularului, stabilită pe baza planului de situație. 2. Lucrări de birou: — prelucrarea datelor culese cu ocazia măsură- torilor efectuate pentru drămuire, executarea pla- nului și alegerea liniei funicularului în funcție de detaliile cuprinse în plan și punctele obligate de colectare a materialului in tasoane, cuprinse de ase- menea în plan ; — executarea profilului longitudinal, stabilirea suporților (papucilor), calculul săgeților și al pre- siunilor pe suporți. Pentru stabilirea suporților în funcție de teren trebuie să se calculeze valoarea săgeților pe care le face cablul purtător în sarcină, poziția suportului la o deschidere dată depinzând direct de valoarea săgeții. Acest calcul, în mod obișnuit, nu se face, deoa- rece este destul de greoi, și de fapt nici nu i se ua C.Z.Oxf. 377.21 dă importanța cuvenită, avînd ca urmate, de obicei, instalarea de linii la care în timpul exploatării sarcina lovește solul, duCînd la căderea căruciorului sau la deteriorarea instalației, ceea oe micșorează mult productivitatea liniilor de acest fel. Pentru stabilirea poziției suporților cablului pur- tător pe profilul longitudinal al funicularului ca înălțime față de sol (materializat prin țăruși) și ca lungime a panoului (deschidere între suporți), avînd în vedere particularitățile terenului, se cal- culează săgeata cablului purtător pentru panoul respectiv la o forță de tensionare și greutate a sarcinii cunoscute. Formula de calcul este : f - Li I 9 4- Snlcosp^ L J' în care : fmax este săgetată maximă la jumătatea panou- lui, m ; L — lungimea panoului (deschiderea între suporți), m ; H — forța de tensionare (întinder?) a ca- blului purtător, kg ; g — greutatea cablului purtător, kg/m ; 3 — unghiul de înclinare al panoului, grade; Q ~ greutatea sarcinii, kg. Deoarece calcularea săgeții pentru fiecare panou în parte este greoaie, am întocmit o tabelă avînd în vedere următoarele: 1. L — lungimea panoului S-a făcut calculul pentru deschideri de la 10 la 600 m, din 10 în 10 m, utmînd ca pentru panouri cu deschideri de ordinul metrilor să se facă inter- polarea. 2. H — forța de t en s i-o n ar e S-a calculat săgeata pentru șase valori ale forței de tensionare, din 1 000 in 1 000 kg, de la 7 000 la 12 000 kg. 3. — cît ul dintre greutatea cos fi cablului purtător pe metru și co- sinusul u n gh i ulu i p an o u 1 ui. • Deoarece influența termenului —~ asupra va- COS P lorii săgeții pentru un anumit unghi este foarte 48 1963t Nr , Tabela 1 ii 13 Jh stă — Or/a c/e /o^s/onarc> | k ," f l-op 1 % tooowM7\//o^ Xî v1 /% 09/M. 7(7/04 09 ^000^2065 L? 1 ț 4 J y 1 3' 7 1 J J r | 40-650$ £ 0,54 0470 2 054 ~047\i z 1 " 742 0,32 '^34^, -5 J *" îa <_ /2 ' 74 L 74 -I—T m 77 76 57 I 1 959 034 03. 5 3,0 7 07/ 7 25/ 3 05? 1052 p (42 034 031 -| 3,Ol J 3.9î L 3,4. ? d4 3Oc 4 3, // LXX. 27/ - 2 62 ^1 719] 65-/0^ - 0/2 fâvlo ''V O 50 246 042 55 050 O4& ~O42 -| 52/ 4,5 5 4o -±45. 5 56/ L 2,33 \74x/â b 43/ 13aJ 1 1 ? 0?2 ]663|4 QiO 04â 642 4 1 7/) ~~Ă^ " 4 A 7 406 ’ 3,6- ^3,32 374] i 1 0-40 Jt ( țO? 1 ~t 49/ 220 ^/c i /T; 06 '02/ 2466 \/966 990 0-40 & 439 [^27 \546 272^ 0O: ’ 04/ 7205 \/O.9C ''700/ ^260/ 4o-65\ \562 523 \4,S$ /3,7c ^7205 ’ 707/ 964 j Br wy 6,04 3 233 652 5S6 5// 1 7~a^ \S77 66-7^ 23,96 >02^ 7066 560 594 65o 1 40/ 9,77 O-4p c 40-65'3 65-/00 \S^5 4^7 7,56 667 ’ 630 045 77,06 996 \OO5 <^30 j fa 6 7Q66 [0,52 54â 7,6/ 692 545 1 i \/770 X/7ÂÂ 049 /67î% 23,77 7039 \//Z6 7Q33 0^0 3 20,99 8.96 9,67 ^,54 769 699 [447 1 220 \0/5 7563 74,72 052 07a 7/36 77.55 2043 /O5O 764 697 927 67/) 523 \$24 —- r777‘-> 2006 47-63^ 65-063 '5^904 79/ 703 633 576 74.49 42,66 7/27 29/4, 9,22 6/5 0^ 9,77 Q 2/6/ 502' 7/3 6,42 \^35 74,69 /493 72,65 73,77 5,42 7/65 7Q26 /oTo 935 0 // 6,57 1^50 ^0055 65-/oo^ L#,72 X/tn2 70,20 905 922 $73 ^2/ 74/ 7^6 67Q 6s2] 76,60 26,20 24,4/ 0O2\ 7764 a.79 2065 7500 ? 2/65 70,37 9,22 629 674 754 69/ 230 *6,30 76,45 74,62 73,76 \ 7706 7096 6-4o\ 9 962 W 7409 76,7/ 74x35 030 22,75 77,24 ^40 65 5. ^972 S50 7,56 ^/T 660 6/S\ 5,6/ 657 1 0522 032 <7x34 7O66\069 6.65 a 0-/&0 Oc 5-4o 5c fa65 g \ 9 66 $63 067 6,90 627\676\ 76^4 05/ 72,0/ 2562 \5S2 007 ~70(92 97/ 674 794\ 7261 076 0/9 7226 7/03 \7003 9,79 760 7259 77,00 976 090 S,oo\ 734 \ 295/ *207 Ț50 066V242 5,36 55/Og 5^ 72, 72 74^ 960 660 6,09\ z45\ 240 073 2226 2034 0S/\/2,55 77,54 7740 3q 7060 9,07 60/ 7,2/ 655\ O/)n I 70,05 2/34 2559 /4O3y 276 069 2âOO 4065 35 65-/a0So 4-40 30 17446 9,20 6,09 726 662 \ 6.07 r 096 '3,97. &/ ^0/6 937 7056 9,24 < 122 739 6,72 L //O 26,79 2654 . 29,27 24,47 060 (267 4 Z34 L '030 445 T^vAZ 3,66 y 22,761 0,37 '9,46' 933 ~947 4,4S\, 455\’^ 7,77'\ ,x 20,42. '737 > 069 t 7/ 17U \ 7C4C7^ '4 30 00 ^65 7,97 '500 C)/ 2360 4 ZOO * 760 9,52 c 03 t y50 - 096 tf.OO 2607 / 4,46\0^ t '245 O-fa 30 40-65 55 65/040 090 v 22,20 Ș 79 9 Î54^ 53 166 " ?77 , ^Lr 5o '2 0,0/ ; '57/ * 462 / 024/ 634/ '999 2 i/â a 470X037 1 2,69^63 '75 700 65-/00 65 74,79 24.3/ O-4o 40-65 66-/72, ^409 22,47 7252 77,03 77,73 O-4o 30 55 d£T 49-6'5 30 '53 77,66 27,30 7200 7005. 4220 7032 7050 43,77 ‘ 27.27 7/3 033 7/7/ 799 22/0 7539 23,29\ 73,44 65-/0, 30 O-4o 4065 65-700 5,3/ 27,97 200 0-4o 4065 3o 55 9,93 223 70,02 9,7/\s35 826 25/ 4^ d4o 70.54 063 7077 260 y233\ 27,22 \2/47 7^7 ZțZ9 27,03 2J/2 ^/G' 950 23,40 7223 \//ă3 42,7/ 7007 74t66\/3f50 7433 7257 /^36\^80 22,»\/094 75,93 75,53 7530 73,94 74,(29 //.os; ^7 9,73 9,99 753\700 959 \070\ M>¥| ^79 0961 270 8.65 676: WȚ 736 \/2/ ~Z96\23q ^39_/405 W/4 9.29 70 50'525 /#23 933 7746 7773 73.22 "^27. 2203 22,95 \ [4927 785/ '097 2327 23,37 72,4/ 7Ot37 95^ 7268 75,23 \ 2557 /om 43.58 2529 2322 75,90 //// 72,75 2006 7335 7Q49 7973 20,08 75,94 76.79 76,57 20,37 2Q59 7^79 72,4/ 7/23 24,99 /ZM 77,53 7232 4254 7235 75,59 25273 74/7 74,35 4606 7060 20,73 7Q57 7299 73,75 73,39 7439 ^73. g05_ 4323 72.75 7/59 72,96 73,25 7Q25 27,73 4205 54,77 7063 2030 27,06 73,54 . i~ 45,45 2095 7^62 7606 4523 \/3,97 43.77 7500 2000 4000 2000 50 REVISTA PĂDURILOR* 78* j9e3. Nr l 7 2 O-4o 40-65 65-/00 3 55 $0 4 Mțtun ^S6 $30 70 7$ 76,6/ 76,57 472? 6 74,76 7505 7537 * « c 1 a 7 73.29 73,57 7393 72'06 72,24 JO 5~a // 2545 2696 ^2 22,2) 2272 ■ 73 M W ■ 7279 20,79 74 /zy 76,77 77,07 7/26 75 76/9 76,52 • S l 290 0-4o 40-65 65/07 30^ 05 $0 24/6 2494 24/4 2442 25,63 76,79 /904 79,40 7697 77/3 S7ZÂ 7633 7556 77tOO 7^O9\ 26% 32,05 32,56 23,?b 26,04 26,49 20.7$ 24,93 2533 76,70 2243 22,7$ 7400 20,39 20,72 75)59 7469 7$99 7500 ooo 3O_ ^77 7730 /537 7364 3^0 / U/266 w 3332 '2/22 29/6 2299 2592 20^44 23,32 "^39 2/20 76/2 7^44 7533 65-00 0-40 40-65 53 60 60 55 20/0 2060 25)72 25)46 /75Q 49,03 27,96 2222 7564 76,02 79,54 79/7) 7407 74,42 7766 7752 72,79 73,7/ 7593 76,20 73,73 7202 74,65 t4,^5 1 2522 22,62 33,0$ 33,62 2346 24,76 26,95 2942 2056 2/4/ 2573 26/5 7$77 7933 23/6 43,54 \ 7/07 7/57 27,05 2/.4o 75.64 76/7 743 0 300 65-/0/ 0-40 30 3o_ 25,05 2056 227/ 5/99 2070 7599 73.77 7439 76,52 73.06 753^ "77,99 hma noto 3442 27,06 30/2 23,74 2677 2/./O 24/0 rw 4499 27,9/ 772? 2/)^. ■»=. »1 7$$/ 40-65 35 2002 /ftO $27 74.64 73.37 7220 2555 24,24 27,55 7039 77.63 45/4 65-/00 2Z.45 45/7 5666 750/ 43,65 7Z55 23,49 24,9$ 22,20 799$ 73,77 7663 3/0 u-W 40-65 65/00 30 56 30 26,0$ 26,45 26.99 2232 23/4 23,60 2<229 26,57 20,92 76,26 76,5/ 73,33 76,60 76,63 77/7 7^22 75742 ?574 \390 34,05 ^4.62 35,46 29,$3 30,35 3/09 26,53 269$ 2763 23# 24,2$ 2467 27'7/ 22,07 226^ 49A3 20,2/ o-4o 30 27,34 45,67 76,60 24,94 73,56 72,45 23,00 24,57 2/73. 79,60 7/92 "^33 0/00) 40-66 25.23 7907 76,90 7527 73,62 ^,671 26,60 2503 20.02 7920 7664 / 65-/00 o-4o 30 2'2,29 2/06 49,50 2360 7734 27,05 7560 73,94 74/6 7922 73,00 75,79 29,4$ 3574 2.4/0 30,75 22,93 27,33 2064 24.6? 74/6 22.36 4420 2050 7500 ■ 320 00-65 65/00 65. $0 2745 26,0/ 24,02 24,55 2/35 2/79 792/ 79,6/ 7/4/ 7634 4oo 36,74 3663 37,27 3205 2730 2449 2502 2464 22,95 2095 2$37 O4o 30 22,75 7939 7223 7550 '4409 ~2,92 2527 22/76 30,2/ 76)64 4o-66 55^ 2266 79,74 7/54 7^79 74.35 73,76 2957 2632 22,95 2063 -.4- 722/ 65-/00 o-4o —7. ' '$0 23,56 2927 760/ 76,2/ 74,24 73,37 30,44 26,63 23,67 2(3/ 7037 7776 30 29,64 24,54 27,6/ 79,63 7/64 76,36 36'20 37,63 26/6 2634 2304 ?//? 4500^ 330 4/765 65-/00 45 60 2646 29,05 2469 25,42 2273 2260 79.97 4f,7O 73,^9^ 75,60 76,93 i^j 3633 37^ 32,23 3$O4 2465 2037 25,7$ 26,43 23.44 24,03 2/46 2203 2000 0-40 4065 22,96 20,03 2046 7765 76.07 746/ "'3,39 2^74 26,02 23,73 2092 49,92 79,35 23,39 4979 7543/ 74,66 73,64 3040 26,60 2364 27.2$ 7934, 7773 65-/00 60^ 24,03 25,02 76,69 76,32 7529 74,02 3/37 27.45 24,4o 27,96 49,96 79.30 7500 ; 0-4/ 30 29,02 2$30 2257 20,32 744? 76,93 37,23 3/5$ 24.96 26,06 2369 2/7? \34â 40-65 65-/00 29>46 2977 22,9/ 90,62 79,75 7249 \420 3759 33,36 2747 26,53 24.7/ 2^7/ 30,70 2Q33 23,47_ 27,07 79,75 7256 33,67 3423 222/ 24;74\ 22,67 20G0\ O-4o 30 "23,75 20.6/ 79,49 76,64 75f73 7067 30.64 *26,6/ '2353 27.45 7950 7797 40-65 24,24 27,2/ 73,35 76,96 7542 44,74 533 2742 2437 2/93 7994 //ZS. 65-/00 4o 24.92 2/^0 793S 7444 7565 74,53 32,36 263/ 25,77 22,65 20,59 45.57 7500 O-4o 40-65 30. 55 30,03 Wf9 2/2$ 26,69 23,36 23,72 25,02 27,34 79,7/ 7^40 7752 77779 3630 3$99 33,57 34,72 2$79 30,33 26,2/ 2429 2437 246/ 2244 2275 fJOO 65-/00 &? 35.57 2722 24,24 27,32 79^ 76/9 74.35 \430 4q,O2 3/53 35,02 2259 07.72 24,52 25.0/ 12(77 2545 76.39 ^O ~O 30 24,60 27.53 7973 7722 7565 20./^ 4065 66 2509 2/95 79,57 7756 75,96 74,63 32.25 26,22 25)09 22,53 2053 43^2 65-/00 4? 2660 22,53 20,07 73,06 76,42 7&5 3/33 29,76 25,92 23.33 2/2/ 7944 7500 0-40 U7 3/03 27/6 24.74 2/,22 7975 44,70 3936 34,45 30.63 2756 26)06 2297 i Lw 40-65 55 3/52 2753 24,52 2206 20,06 4439 4o,/o 35,09 37,79 23.07 2^32 23,39 65-/00 ~3O 2$2/ 2602 22.5? 4257 77.9/ \ 4/^ 36,03 3202 23,62 24,02 BC5IW5K REVISTA PĂDURILOR* yg* 1963* Nr 1 51 Tabela 4 / 2 J Zi 1 f 6 '7' j 70 F 72 1-^ 1 74 /5 76 0-40 30 3/44 25.13 2523 2270 2064 78.92 39,93 34/4 37,06 ^796 ”204/ 23,29 rq 40-65 55 33/0 2905 2582 2324 27,72 79,35 4098 3/86 3(87 28,69 26/8 1^7^. 239/ 65-/07 60 34,32 30,03 26.59 24.02 27,84 20/2 4254 3722 33/8 29,77 2707 r f — 24/7 75Z& 0-4/ 40 4// 35,4/ 37,47 28,32 2575 23/0 ^47 4323 38.43 34,59 ^44 7882 450 4o-65 4o 4/22 3607 32,06 2486 2623 24/5 50,46 44/6 (/26 3532. 327/ 2944 65-/07 <30 4234 3705 32,93 2964 26/5 24/0 52/2 4/57 4/46 36^_ 33/0 30,34 25^ o-4o 30 3333 29/6 25,92 23,33 27,27 ^44 lo,88 3577 3779 2867 ^07 43/4 40-00 55 34.72 29/5 26,54 23,83 27.77 79,90 1 ^97 36,72 3264 2938 267/ 2^ 65-/ad 0-40 60 3/23 3438 2745 24,70 22.46 20,59 4358 3873 33,90 305/ 2773 2/42 7Z>Pț 3p 4/63 36,33 3230 2907 26/3 24,22 5056 44/4 39.33 3539 3278 29.49 460 4(7-65 35 4^32 37,03 32,92 2962 2693 2469 ^.65 4/20 4078 36/6 32/7 30/3 65-/09 60 43/9 33/5 33/3 30/4^ 2768 \/4P 53/7 46.67 4/43_ 3729 33,90 37/7 0-4o 3O_ 34,24 29/6 2663 “23/7' 27,79 79/7 ^7,86 36.63 3236 2930 ^2664 '2442 40-65 50-/00 ~7—7^ 55 3507 30,66 2727 2^ 22/2 20/6 43/0 3762 3344 30,30 2736 2508 60 3620 3/75 28,23 264o 2309 27/7 44/7 3009 34,75 37,27 2843 26775 0-40 30 4264 3/3/ 33/7 2/85 2774 24,87 57/0 4/23 4o/7 36.79 3240 30/6 ///) 49-63 55 4347 38/4 33/7 30/3 2766 2536 52,83 4623 4//9 3698 3362 3082 4/V 50-400 4469 39/ 3476 3828 ^,44_ 2607 556 54,50 4769 4239 38^ 34,68 *^1 w] 0-40 30 35/4 27,36 14/2 22/9 205? 4290 3763 3336 3003 2730 7502 4665 6/ 36,04 3754 ^03 2/23 22/4 27,02 44,07 38.36 34/8 39A5 2806 2/7/ 50-/00 30 3732 3265 29/2 26.72 2376 27,77 46/ 4908 3/63 3207 29/6- 2672 0-4o 30 43/4 36,27 34/2 30// 27,83 2/57 5245 4626 47/2 3700 3364 3084 4(7-65 55 44,60 39/2 34,69 37/2 28,38 26/2 54/4 4728 4203 3783 34.39 37,52 w 65-/00 30 4^ 4o/4 36/8 32/7 2/79_ 26/6 560 55/8 48/O_ 39, 32/4. zzz 40-66^ 30 36/0 37,59 28/8 2/27 22,97 27,06\ 43/6 38.38 34,77 30.70 279/ 2/59 55 3200 32,36 28/8 2590 23,55 27,58 4/08 39.45 3/06 37,56 2869 26,30 55-/00 60 3833 33,54 2987 2683 24/9 2236 46/8 47,02 3/46 32,8/ 2983 2735 w POP- 30 44/5 37)24 34/6 37/9 28,54 26/6 54,07 4737 4206 3785 34.4/ 37,54 ■' 1 45) ,40-05^ 35 4/75 4ao3 35/8 3202 29.77 26,69 55/9 4/38 43/0 3870 35/8 32/5 05-/00 ^4o Z/65 Ș5-/00- O~4o 40 4/03 47/9, J/62 32/5 29/5 2746 570 5709 49^6 44,4o ^9/6 3633 33,30 2M)\ 30 37,06 32,42 2882 25/4 23/8 2/37 \4487 39,26 34,90 37,4/ 28,56 26/8 J *5 3299 33/4 29,56 26,59 24/8 22/6\ 46.73 4o/? 3588 32,29 29,36 26,9/ 6o_ 32/ 34,45 30/2 27/6 2/06 22/2^ - ■ 48,00 42/0 3733 33/0 37/54 2^00 30 4/83 ^23 3/76 32/9 29/6 26/2\ 5526 4836 4292 3869 3577 3224 40-65 55-5 ~O/o 55 4692 47,05 36,49 3284 29.86 27/7\ 5653 49.45 43/7 39/7 35/7 32,97 80 $30* 3757 3/87 ^.74 28/8\ 58,39 57/9 4^4/ 4p87 32/6^ 34/6 2900\ 30 3793 33'24 2956 26,59 24/8 ‘^787 4587 4o,74 35/8 32,77 29/9 26/6 40:65 ~~oZo ToZ^ 55-/00 ~P-4o 55-/00 Q-4& 4q65~ 66-// 55 34,9/ 34/6. 3/37 2/28. 24,8a 22/3 ț 4978 4f28 36,70 33/3 30/2 27,52 ! 80 4/34 3/36 37.43 28,29 25/7 2457t 48/7 42/2 38/9 34,37 37/5 2465 /zoo 3Q_ 470/ ^2/ 36/3 32,97 29/7 6644 4939 43,90 1957 ^5/2 32,82 570 35 4/9.9 4206 37.39 3365 30.59 28,041 5775 50/3 44// 4o/2 3673 33.69 80 49/2 43/2 38/7 34,66 37,57 590 59,69 52/2 46,4/ 4/77 34^ 2000 30 38,97 34/9 3637 1/28 1^80 4406 32/5 '2^86 243/ 35 3996 34/6 37,70 27/9 48/8 4224 ^765 3072 28/6 "30 47,43 36,29 ■32/6 29,03 2639 50,27 4399 39,70 35/9 37/9 29/2 4500 r 30 4524 422/. 3752 33,77 30/0 28/4\ 5702. Z49 4435 399/ 36.29 3326 520 «5 49/5 43/0 38,37 34,43 37/4 2473^ 600 58.32 57/7 4/40 4o/6 3775 34/5\ 80 5075 99/0 39/7 33/2 ^2/9 2S60\ 5036 5282 4s/5 48/5 3^4/ 3/27\^M>l 52 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. t Din tabriâ scoatem următoarele valori : Pentru Z — 250 m — fma„ = 11,17 m Pentru Z - 240 in — = 10,66 m Diferența = 0,51 m. Dacă la 10 m diferența este de 0,51 m 3 0 51 atunci la 3 m diferența va fi de X = z~ ’■— = = 0,15 m. 10,66 + 0,15 = 10,81 m. fm x pentru deschiderea panoului de 243 m va fi "de 10,81 m. Calculul săgeții folosind formula: Z2 - 59 049 SH - 80 000 kg g = 2,2 kg/m cos P = 0,969 Q = 1500 kg f 59 049 I 2,2 1 500 muX 80 000(0,969 ' 243 = 0,738 (227 + + 12,34) = 0,738 x 14,61 = 10,78 m. = 10,78 m 10,81 - 10,78 =0,03 m. Diferența ce sc. înregistrează între calculul exact al săgeții și calculul folosind tabela este neglijabilă. Folosirea tabelei are următoarele avantaje : — economisirea unei mari cantități de timp pentru calculele de birou ; — calcularea rapidă a săgeții cu suficientă pre- cizie ; — există posibilitatea comparării valorilor săge- ților pentru același panou la diferite forțe de tensionare (sc desprinde de aici importanța men- ținerii în cablu a unei forțe de tensionare aproxi- mativ constante, prin întinderi repetate la anumite intervale de timp). Oirt FXi>E/titrJTrt UNiTATiLDif rJUtiSTrlt Economicitatea executării mecanizate a taluzelor înalte de debleu în trepte în cazul profilelor mixte cu pante transversale mari la construcția drumurilor forestiere Ing. Gh. Sminchișescu I.C.K Ghimbay C. Z. Oxf. 383 Prin introducerea pe scară tot mai largă a mecanizării la execuția terasamentelor, cu ajutorul buldozerelor și mai ales al angledozelor. se profilează o nouă orientare în ceea ce privește concepția de proiectare și execuție, izvorîtă din posibilitățile multiple de lucru pe care le oferă folosirea mecanismelor. Dacă în cazul execuției manuale a terasamentelor, în cadrul lucrărilor de consolidare, zidurile de sprijin în special consti- tuiau o rezolvare curentă pentru stabilizarea ta- luzelor și pentru reducerea volumului de terasa- mente, în cazul execuției mecanizate, datorită productivității mari a utilajelor, în special în profile mixte cu pante transversale mari, dacă terenul nu prezintă pericol de alunecare, dimpo- trivă se elimină aceste lucrări costisitoare și se merge pe linia deblcierii unui volum mai mare de pămînt. Această soluție, în cazul unui șantier mecanizat, se execută mai rapid, fiind în același timp și mai economică ; în măsura posibilităților se urmărește ca platforma să se realizeze com- plet în debleu. Valoarea lucrărilor de săpare și transport al surplusului de debleu necesar prin realizarea plat- formei pe viu și a taluzului în trepte este mult mai mică decît în oricare altă soluție. Executarea taluzelor în trepte cu ajutorul bul- dozerelor și înscrierea platformei pe viu pol REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 53 să constituie o sursă importantă de economii în cazul profilelor mixte, atît prin reducerea zidurilor de sprijin cît și prin reducerea volumu- lui de terasament necesar pentru taluzare, ce urmează a se executa manual. Aceste lucrări sînt costisitoare din punct de vedere economic și consumă mult timp, chiar și Estimări cantitative în cazul în care pentru taluzare se folosesc auto- gredere. Acestea nu pot lucra peste înălțimea de 3 m deasupra platformei. Un exemplu concret în acest sens îl constituie drumul auto V. Ca- selor—Ghimbav (fig.. 1), zona dintre km 60 și 61. Pe acest tronson platforma a fost reali- zată complet în 1061 în profil mixt. în timpul iernii și în primăvară, datorită infiltrării apelor de suprafață și naturii terenului, partea de plat- formă așezată pe rambleu a alunecat, lățimea ei îngustîndu-sc în unele puncte pînă la 1—2 m, astfel îneît în primăvară, referitor la posibilitatea de a se realiza drumul în această zonă s-au pus multe semne de întrebare Soluțiile de consolidare prin ziduri de sprijin și de realizare a platformei în poziția inițială, propuse dc proiectant, apăreau foarte costisitoare, așa cum rezultă și din calculul economie anexat. Această problemă s-a rezolvat prin refacerea com- pletă a platformei, deplasîndu-se axul spre ver- sant, astfel îneît cea mai mare parte din plat- forma drumului a fost amplasată în debleu; s-au executat apoi treptele în vederea eliminării lucrărilor de consolidare la versant și reducerii volumului de terasament din taluzări. Calculul economic al celor trei soluții se prezintă astfel: (Si). Cazul I (fig. 1, -a). Soluția cea mai economică, care se execută în cel mai scurt timp, constă în: — amplasarea platformei în cea mai mare parte pe viu (debleu) și executarea treptelor me- canizat ; prin faptul că se realizează taluzul în trepte, rezultă o pantă generală mai mică, ceea ce permite stabilizarea lui; -— executarea volumului minim de taluzări manual. — volumul săpăturii mecanizate (conform date- lor din schiță) : '/6,00 + 4,80 4,804-2,80+0,80 |5,50+ 0,80+3,701 , ----)3,20 -90[ 4,40x1,80 2 2 = 4 088 - 3 56 3 700 m3 ; — volumul săpăturii manuale pentru taluzări : n ] = 356 m3. u2 4,40x1,80 2 j Evaluări valorice : 3 700 m3 X 5 lei/m3 18 500 lei 356 m3 x 15 lei/m3 5 340 lei Total 23 840 lei (S2). Cazul II (fig. 2, a). Soluția presu- pune executarea mecanizată a terasamentului pentru amplasarea platformei pe viu și executarea manuală a taluzărilor aferente; această variantă este mai costisitoare decît prima, consumînd timp mai mult din cauza execuției manuale a talu- z ărilor. 54 REVISTĂ PĂDURILOR* 78* 1563* Mr. 1 Estimări cantitative : — volumul săpăturii mecanizate y = 90 [2i22Ah321 = 1134 m3; 8 l 2 J — volumul săpăturii pentru taluzări manuale : _ _n î 15,00 X 2,30 ț 1 , — 90 —’—-—^1 —1 552 m3. Evaluări valorice : 1134 m3 x 5 lei/m8 5 670 lei 1552 m8 x 15 lei/m3 23 280 lei Total 28 950 lei (S3) Cazul III (fig. 3, a). Soluția obișnuită cu ziduri de sprijin ; constă în executarea săpă- turilor mecanic, ca și în cazul al doilea pentru înscrierea platformei în debleu (pe viu) și execu- tarea zidului de sprijin pentru susținerea talu- zului de debleu spre versant. Această soluție este cea mai costisitoare sub aspectul valoric față de precedentele, consumînd și timp mai mult pentru realizarea ei. Estimări cantitative :' volumul săpăturii mecanizate : P3 = 90 |2i22|h22j = 1134 m3; — volumul zidului de sprijin necesar de rea- lizat : y = [ °-90 4- E50 x 5 00 90)00 _ 5gi m3 l 2 ; Evaluări valorice : 1134 m3 x 5 lei/m3 — 5 670 lei 551 m3 x 150 lei/m3 = 82650 lei Total 88320 lei Raporturi procentuale ale celor trei soluții: ^2 __ 28 950 __12.1 V ‘ — 28 840 ~ /0 ’ Jș = 88320 370% Si 23 840 Din analiza raportului costurilor se poate con- stata clar valoarea incontestabilă a efectului mecanizării în cadrul lucrărilor noastre de con- strucții de drumuri, problemă care trebuie să constituie o preocupare extrem de importantă atît pentru proiectant cît și pentru constructor în condițiile actuale. Mai multă atenție combaterii animalelor dăunătoare vînatului Ing. Tr. lacob C.Z. Oxf. 156.2 Anual se recoltează în țara noastră circa 800 000 iepuri, 2 500 mistreți și peste 1000 căprioare ' (țapi), fără a m!ai aminti și cele- lalte specii de vînat, reprezentând o greu- tate de peste -4 000000 kg came și circa 1000 000 piei și blănuri. Un factor principal, în ridicarea produc- tivității terenurilor de vânătoare la capaci- tatea normala a acestora, este restabilirea raportului normal dintre efectivul- prădă- toarelor (răpitoarelor) și al populației pr'adă, în lumină selecției naturale. Cultivatorul de vânat — organul silvic sau vânătorul — trebuie să depună stăruință pentru a asigura o echilibrare înțeleaptă în- tre aceste animale sălbatice, dirijând această acțiune în raport cu condițiile locale în per- manentă schimbare. Trebuie combătută atitudinea unor organe silvice sau vânători, care nu aplică măsuri de reducerea, prădării acolo unde trebuie sau le aplică nechibzuit, cu consecințe ne- gative pentru dezvoltarea unei populații de vînat util, sănătos și viguros. O parte din personalul silvic de teren și majoritatea vânătorilor cred că, dacă ar fi eliminate animalele sălbatice răpitoare ar crește populația animalelor pașnice, folo- sitoare ; se ignorează însă 'caracterul util al vînatului prădător: în schimbul unei re- colte ceva mai mici, se obține menținerea vîgurozității vânatului pilantivor la un nivel superior, micșorarea numărului de boli și a efectelor acestora, asigurarea unei recolte susținute, piei, blănuri și penaj în plus, și REVISTA PÂMRIL&R* 78* 1963* Nr. 1 53 în fine, păstrarea esteticului în natură, prin- cipiu care stă la baza culturii vînatului. Trebuie creată convingerea că lupta tre- buie dusă pentru menținerea bioecliilibru- lui în natură între forțele vii organice de mediu: animal și pliante, și că, pînă cînd omul nu va ști și reuși să armonizeze den- sitatea vînatului plantivor cu capacitatea de suport a stațiunii, acel rol este realizat de prădătoarele asociate acestui vînat. Raportul tolerabil dc densitate dintre pră- dător și pradă este variabil depinzînd de mai mulți factori. Acesta se poate stabili și pe baza indicilor de extracție anuală, acolo unde aceștia s-au urmărit cu regula- ritate și unde recoltarea s-a făcut pe su- prafețe mari. Factorii de rezistență — hrană și adă- post — sînt determinați, în reglarea unui coeficient normal de prădare. Concordanța populației vînatului plantivor cu capacita- tea de suport a stațiunii nu poate duce la un procent anormal de prădare, în schimb constatarea unui astfel de procent ridicat semnalează lipsia de capacitate a stațiunii —hrană și adăpost — animalele de pradă devenind slabe și lipsite de rezistența nece- sară, lucru ce trebuie să ne ducă la hotă- rîrea de a combate temporar prădătoarele, pe de o parte, iar pe de alta de a contribui la îmbunătățirea condițiilor de mediu, re- stabilind echilibrul biologic. Intensitatea prădării, în afară de cele arătate, este în raport direct cu bolile și sta- rea de degenerare a vînatului, absența hra- nei alternative ș.a. Prada alternativă a vînatului prădător o constituie în general rozătoarele, mai ales îp anii de fructificație a arboretelor, în care caz se slăbește presiunea asupra vânatului prada și aceasta se întâmplă numai atunci cînd se întâmpină greutăți în prinderea acestuia. Analizând cît mai judicios aceste ele- mente, în sens strict local, priceperea constă în a cântări just calea de acțiune, grădini de reducere, timpul și mijloacele. Acționând asupra condițiilor de hrană și adăpost al prădătoarelor, care au depășit densitatea normală, lucru constatat în urma controlului pe teren și analizei făcute, se procedează cel mai chibzuit. Aplicarea metodelor chimice sau meca- nice de combatere a vînatului răpitor trebuie să se facă cu mult discernământ și cu luarea măsurilor necesare de precauție pentru vâ- natul plantivor, util, cunoscând că în cap- canele puse pentru lupi pot intra și că- prioare, iar cadavrele otrăvite pot produce pagube și la mistreți, rîși, jderi sau pasări folositoare. în acțiunea de combatere a prădătoarelor, o luptă necruțătoare trebuie dusă contra lupilor, care aduc pagube însemnate anima- lelor domestice și vînatului util, prezentând totodată și pericolul turbării. Spațiul păduros al CarpațiloT cu masive întinse prezintă acestui animal condiții deo- sebit de favorabile. Nu trebuie uitat pute- rea marc de reproducție a acestui răpitor — la vîrsta minimă de 2 ani dă naștere unui lot dc 6 pui. Numărul marc al lupilor din țara noastră, care face să se ucidă anual peste 3 000 exem- plare, se datorește, printre alte cauze și faptului că acțiunea de combatere nu se face în toate cazurile în cele mai bune con- diții spre a se obține eficacitatea dorită. Din datele cunoscute, cei 3000 lupi care se ucid anual, animal exclusiv carnivor, cu o greutate corporală de 40—50 kg consumă oal puțin 1 kg carne pe zi, astfel că, anual, ar consuma peste 1000 000 kg carne din turmele de oi, cirezi de vite și vînat util. Cirezile dc vite, dar mai ales turmele dc oi, care primăvara, iarna și toamna pășu- nează Ia cîmpie și coline, iar vara sînt duse pe golurile de munți, antrenează și mențin după ele o populație ridicată dc lupi, care aduc pagube simțite sectorului zootehnic. Lupii produc pagube și vânatului: că- prioarei, Cerboaieci, precum și caprei negre, mai ales în a doua jumătate a iernii, cînd zăpada înaltă a prins scoarță tare, roză- toarele mici stau ascunse în pământ, iar acest vînat copita! aleargă greu cu embrio- nul dezvoltat prin scoarța tăioasă a zăpezii, pe câtă vreme prădătorul se bucură de avan- tajul că zăpada întărită îi menține laba la suprafață, fiind .și suficient de viguros în această perioadă. Rozătoarele mărunte și oaia prezintă uneori hrana alternativă necesară, când pre- siunea asupra vânatului este micșoiuată. Combaterea lupilor se realizează prin îm- pușcare, capcane și otrăvire. în ceea ce privește otrăvirea, operatorii autorizați trebuie să urmărească ca să nu fie ucise și alte specii de vînat, neavizate. Un exemplu bun în această privință Soațe fi dat de către paznicul CMN. (Aca- emia R.P.R.) Băbău Io an, de la Parcul național Retezat, care în luna decembrie 1961 a ucis 5 lupi prin otrăvire, respectînd toate regulile stabilite. Organele silvice și vânătorii trebuie să depună cât mai mult discernământ in con- 56 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr 1 trohil și combaterea rațională a prădătoa- relor. Acțiunea de combaterea lupilor, însă, tre- buie dusă cu cea mai mare energie, și în tot cursul anului, din partea organelor sil- vice și a vînătorilor, cu sprijinul Sfaturilor populare, cunosclnd că numărul acestor prădătoare depătșește mult stocul admis și creează pagube cu nimic justificate. B ib 1 iogr af ie [1] Comșia, A. M. — BiOiagw și principiile culturii vînaiului. Editura Academiei R.P.R., 1961. [2] Cot ta, V. — ViumtuL SRSC, 1961. wn țTlMTiTift Un interesant caz de concreștere la fag (Fagus sylvatica) Ing. R. Rossler I.F. Bistrița c z Qxf ln M Concreștorca unor organe este un fenomen ce poate apărea adesea în natură. Sînt foarte frecvente, mai ales, concreșterile de la tulpini, fructe etc. Cazuri de concreștere la două tulpini s-au semnalat Ia : molid, brad, tisă, carpen, fag, tei, ulm, plop, salcie Fig. 1. etc. în majoritatea cazurilor este vorba de concreșterea tulpinilor pe o porțiune limitată, cei doi indivizi avînd tulpini și coronamente distincte. Destul, do rar semnalate în literatură sânt cazurile cînd cele două tulpini concrescute poartă un singur coronament. Un asemenea caz de altoire naturală am identificat în anul 1960, în Ocolul silvic Nehodaș, U.P. VI Cașoca, comuna Siriu, în pădurea de fag situată deasupra satului Muscelușa, fiind vorba de concreșterea a două exemplare de fag (fig. 1). Cei doi indivizi au virste și dimensiuni mult diferite. Diametrul .arborelui bătrlîn este de 76 cm, iar al celui tînăr de 16 cm. Arborele mai tânăr are proveniența din lăstar. Distanta între cele două trunchiuri, la nivelul solului, este de 1,28 m, Iar conareșterea s-a realizat la Înălțimea de 1,5 m. Această concreștere a luat naștere datorită frecării arborelui tînăr de cel bătTin, cauzată de Vînt, in urma căreia zonele generatoare libero-lemnoase ale celor doi arbori SHau atins, piroducîndu-se o creștere pe o distanță de apoximativ 70 cm. Coronamentul exemplarului tânăr a fost la început în bună stare de vegetație, cu timpul însă s-a uscat și a dispărut, urma putându-se vedea pe trunchiul arborelui mai in vînstă. Actualmente ambele tulpini au o stare bună de vegetație. Bibliografie [1| Gsorgescu, C. C. și alții. Bolile și dăunătorii pădurilor. Editura agro-silvică de stat, București, 1957. [2] Morar iu, I. Botcmiica generală și sistematică. Editura agro-silvică de stat. București, 1960. [3] Wurm, W. Waldgetieimnisise, ’Ed, Kosmos, Stuitgart. Al nas incana ,Acuminata‘ Ing. Ștefan Eusebiu DREF Crișana In parcul stațiunii climaterice Vatra Dornei am identificat un exemplar de Alnus incana Acu- minato = A.i. var. acuminato Reg. [I], varietate care nu a fost semnalată pînă în prezent în flora R.P.R. Stațiunea se găsește la o altitudine de 802 m. Temperatura medie anuală este 5,2°C, cu variații medii maxime în luna iulie de +15,2°C și variații medii minime în luna ianuarie —6,1°C. Media precipitațiilor anuale înregistrate este de 604,3 mm. Arborele a avut inițial trei brațe, din care unul a fost tăiat. Unul dintre brațe are diametrul la 1,30 m de 27 cm iar celălalt de 31 cm. înălțimea arborelui este de 12 m, iar starea sa de vegetație ■— activă. Frunzele sînt lobate pînă la jumătatea semila- minei sau chiar pînă la nervura mediană cu lobi lanceolați, pe margini serulați. Lamina este pe fața verde cenușie, iar pe dos albă-cenușie, cu nervuri drepte, neramificate, purpurii, prelungite pînă Ia vîrful lobilor. Fiind o varietate care rezistă la ger, fum cît și la uscăciune și fiind mai puțin pretențioasă decît Alnus glutinosa L., este indicat a fi extinsă în spațiile verzi. Bibliografie [1] Rehder, A. Manual of cultivated trees and shrubs, New York, 1958. Un caz de regenerare naturală din sămînță a salcîmului (Robinia pseudacacia L.) în Ardeal Ing. Florin Filip Ocolul silvic Mediaș In partea inferioară a bazinului Sebeș, U.P. I Căpîlna-Nedei, u.a. 7, în suprafață totală de 1,38 ha, s-a produs în vara anului 1961 o puter- nică regenerare a salcîmului din sămînță. In primăvara anului 1961 s-au executat lucrări de împădurire (completări cu pin), cu ocazia cărora s-a produs o mobilizare a solului. La în- ceputul lunii iunie a apărut o mulțime de plantule de salcîm aproape uniform răspîndite, favorizate probabil de perioada îndelungată a ploilor din mai și de perioada călduroasă din aprilie. După perioada de secetă și căldură excesivă ce a urmat în lunile iulie și august, parte din plantule și puieți a dispărut, rămînînd numai puicții bine conformați, care au reușit să-și for- meze un sistem radicelar puternic și suficient de adînc înfipt în sol pentru a se putea aproviziona normal cu apă. La măsurătorile executate în ziua de 23 august 1962 s-au găsit 3—6 puieți la m2, cu înălțimea de 4—8 cm, grosimea la colet de 1,5—3,5 mm, cu rădăcini pivotante de 18 — 39 cm lungime, cu ramificații laterale scurte, rare și subțiri. In tabela 1 redăm caracteristicile puieților gă- siți pe o suprafață de probă de 1 m2. Se menționează că toți puieții viabili se găseau instalați pe sol reavăn. Stațiunea prezintă următoarele caracteristici: versant mijlociu și inferior, frămîntat, moderat- repede înclinat 20° (8—35°), semiumbrit V—NV, la o altitudine de 395 —450 m, pe un sol brun- roșcat de stejărete puternic erodat (gradul III—V). Roca de bază este formată din gresii în straturi alternante eu marne. Pătura vie este de tipul Carex pilosa, în care abundă Carex montana și alte graininee. Arboretul este format din 10 Sc + Pin dise- minat în stadiul de prăjiniș cu elemente de pâriș, provenit din plantație în vîrstă de 15 ani. Con- sistenta medie este de 0,5, variind pe pilcuri de la 0,1'Ia 0,7. Tabela 1 Puiet nr. Lungimea tulpinei» cm Lungimea rădăcinii, cm Grosimea la colet, mm 1 4,0 18,6 1,6 2 6,5 29,0 2,8 3 8,4 38,5 3,5 4 6,0 25,0 2,5 Unitatea amenajistică menționată (7), îm- preună cu u.a. 6 a, 6 b și 8 constituie perime- trul de degradare Cacova în suprafață totală dc 15,34 ha. Deși regenerarea menționată nu este uniformă pc toată suprafața perimetrului, totuși ea dove- dește în mod obiectiv că salcîmul, în anumite condiții staționale, are capacitatea de a se regenera natural din sămînță, confirmînd o dată 58 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1953 * Nr. 1 în plus că în condițiile staționale ale țării noas- tre și-a găsit o a doua patrie, devenind o specie împământenită, aproape indigenă. Cele sus-menționate par a duce la explicarea logică a multor substituiri de quercinee cu sal- câm, găsite frecvent pe platformele Tîrnavelor, unde salcîmul invadează adesea de pe versanți însoriți și semiînsoriți, unde formează arborete pure, pe versanți umbriți și semiumbriți, în urma tăierilor rase. Această afirmație rămîne însă de confirmat sau infirmat de studiile ulterioare de teren ce se impun în acest sens. cit on rea= Aniversarea centenarului primei publicații forestiere din R. P. Ungară [ng. E. Costin candidat In știlnfe agricole Ing. V. Benea INCEF In intervalul 29 iunie — 1 iulie 1962 a avut loc în R. P. Ungară, la Debrețin, o ședință festivă cu prilejul aniversării a 100 ani de la apariția pri- mei publicații forestiere de specialitate. Această ani- versare a fost organizată de către Asociația silvicul- torilor din R. P. Ungară și ținută în cadrul consfă- tuirilor anuale ale asociației. Au participat peste 500 de delegați din toate regiunile țării, reprezentanți ai unităților forestiere, agricole și hidrotehnice, precum EWOT *Z ALFOLDRE' Fig. 1. Prezidiul consfătuirii pe țară a Asociației silvicultorilor din R. P. Ungară. (Foto : Michalovszki Istvăn) și delegați străini din țările prietene: U.R.S.S., R. P. Romînă, R. D. Germană, R. P. Polonă. 'Ou acest prilej s-a decernat și cea mai înaltă dis- tincție forestieră „Bedo Albert“ unui număr de trei silvicultori, pentru activitatea și rezultatele excep- ționale obținute în munca lor. Lucrările consfătuirii s-au desfășurat sub lozinca: ^Pădure pentru cîmpne" (Erdot az Alfoldre), ca simbol al eforturilor pe care le depun silvicultorii maghiari pentru crearea culturilor forestiere dc protecție pe cîmpia uscată a Alfbldului. în prima zi s-au expus referate privind activitatea asociației, realizările din cadrul Direcției regionale forestiere Hajdu-Debrețin, activitatea revistelor teh- nice de specialitate, propaganda și biblioteca silvică, precum și salutul delegațiilor străine. în următoa- rele două zile s-au făcut excursii de studii în re- giunea Debrețin, vizitîndu-se lucrări importante din domeniul împăduririi nisipurilor și sărăturilor, per- dele de protecție a cîmpurilor și canalelor de iri- gație, cultura plopilor negri hibrizi, și autohtoni etc. Consfătuirea a fost deschisă de președintele aso- ciației, dr. Madas Andrâs, care a arătat im- portanța consfătuirii și a adresat un salut pârtiei' panților la această manifestare din țară și străină- tate. în continuare, secretarul general al asociației, dr. S a 1 i Emil, a prezentat un raport asupra acti- vității anuale a asociației, subliniind succesele rea- lizate de silvicultorii maghiari pe linia împăduririi regiunilor din câmpie, a refacerii arboretelor degra- date și extinderii speciilor repede crescătoare, precum și în domeniul organizatoric al asociației. Darea dc seamă asupra activității și realizărilor obținute de silvicultorii din regiunea Debrețin a fost prezentată de V a s s Sândor, directorul adminis- trației forestiere a regiunii, insistîndu-se asupra re- zultatelor deosebite obținute în ultimii ani în îmnă- durirea terenurilor nisipoase și sărătoase din Alfold, precum și asupra efectelor pozitive înregistrate asu- pra culturilor agricole, pășunilor și irigației. Rezultatele și concluziile referatului au fost viu sus- ținute, cu exemplificări concrete, de către numeroși delegați care au luat cuvântul. Sînt de remarcat, îndeosebi, reprezentanții secto- rului agricol atît din cadrul Direcției generale a gos- podăriilor de stat (S z e g h a Im i Perene), cât și ai organelor locale agricole de stat (Bedd Zoltan, Szilăgyi Imre etc.), precum și ai Direcției centrale dc gospodărire a apelor (Papp Ferenc). Astfel, este semnificativă în această privință infor- marea lui Szilăgyi I mr e, care a arătat că în regiunea Hajdu-Bihor, total lipsită de păduri în tre- cut, există în prezent o suprafață de circa 3% aco- perită cu vegetație forestieră, urmînd ca în anii ur- mători să se majoreze acest procent pînă la 6—7%. O argumentare științifică amplă asupra importanței împăduririi regiunii Alfold a fost făcută de către dr. G â 1 J â n o s, directorul Universității forestiere din Șopron. REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963 * Nr. 1 59 A doua parte a consfătuirii a fost consacrată so- lemnității centenarului presei forestiere maghiare. Referatul principal a fost expus de către dr. K e - r e s z t e s i Băla, redactorul revistei Az Erdo și locțiitorul președintelui asociației. în raportul său amplu, raportorul a distins în activitatea revistei trei perioade istorice importante: 1862—1919, 1920—1944 și 1945 pînă în prezent, determinate de condițiile social-istorice variate în care și-a desfășurat activi- tatea revista și oare s-au reflectat' în mod corespun- zător în coloanele revistei. Fig. 2. Aspect din expoziția privind realizările silvi- culturii ungare. (Foto : Michalovszkî latvân) La apariția ei, revista s-a intitulat Erdeszeti Lapok, iar din 1952 Az Erdo (Pădurea). Dr. Keresztesi Băla a relevat rolul impor- tant pe care l-a avut această revistă de specialitate în dezvoltarea gospodăriei forestiere ungare și a pro- gresului tehnico-științific. în coloanele revistei s-au dezbătut toate problemele silviculturii maghiare, con- stituind o tribună largă de dezbatere, orientare și informare și pregătind condiții pentru apariția legis- lației forestiere. Desigur, în condițiile regimului ca- pitalist, legislația și-a imprimat caracterul ei de clasă, favorizând proprietatea privată, cu consecin- țele ei nefaste asupra gospodăririi pădurilor. Totuși, primul cod silvic apărut în 1879 a însemnat un pro- gres și a stimulat activitatea în domeniul împădu- ririi terenurilor degradate și nisipurilor. Legea sil- vică din 1935 este mai cuprinzătoare și stabilește măsurile pentru gospodărirea și protecția pădurilor, dar cu toate acestea mai permite totuși jefuirea pă- durilor de către exploatatorii capitaliști prin intro- ducerea unor articole speciale, așa-zisele „folosințe extraordinare11. în noile condiții create, prin elibe- rarea patriei, a apărut în 1954 o hotărîre a Consi- liului de Miniștri privind dezvoltarea economiei forestiere maghiare, iar în 1962 un nou cod silvic, care fundamentează din punct de vedere științific o silvicultură planificată, socialistă. în raportul său, dr. Keresztesi B. a trecut în revistă figurile proeminente ale silviculturii ma- ghiare, făcînd o analiză documentată asupra activi- tății și lucrărilor elaborate de aceștia. S-au scos în evidență în special eforturile depuse pentru crearea unei silvicultori avansate, bazată pe o cercetare științifică rațională. Raportorul a insistat asupra rolului activ jucat de revistă în diverse perioade istorice, care nu s-a limitat numai la înregistrarea faptelor, ci a urmărit cu perseverență progresul silviculturii maghiare în condiții deosebit de grele înainte de eliberare. De aceea această consfătuire a constituit și un omagiu adus silvicultorilor progresiști maghiari, care au luptat cu curaj pentru asigurarea unei gospodăriri raționale a pădurilor, situație ce s-a realizat abia în anii de democrație populară. ■Delegații străini participanți la această importantă manifestare au elogiat în cuvinte calde aportul re- vistei A z Erdo, adus la dezvoltarea silviculturii maghiare și la progresul științei forestiere mondiale. Ca delegați ai silvicultorilor romîni am relevat, în plus, unele aspecte similare ale revistei maghiare cu cele ale Revistei Pădurilor, care se bucură de mare prestigiu pe plan mondial. în continuare, dr. Vâgo Odon, din Direcția ge- nerală a silviculturii, a prezentat în raportul său activitatea celorlalte reviste și publicații de specia- litate, și anume: Erddga&iasâg es Faipar (Gospo- dăria forestieră și industria lemnului), revistă lunară, asemănătoare ca nivel și conținut cu Muncitorul fo- restier, Faipar (Industria lemnului), revistă tehnioo- științâfică, Erdeszeti Ertesito (Buletin de informare forestieră) și Vadâsz Lapok (Revista de vînătoare). Au mai fost amintite publicațiile științifice ale In- stitutului de cercetări forestiere din Budapesta. Ultimul referat a fost prezentat de dr. Szabâ I s t v â n, șeful Bibliotecii Universității de silvicul- tură din Șopron, care a trecut în revistă structura și componența celor patru biblioteci principale ale sectorului forestier, și anume: Biblioteca centrală agricolă și silvică, Biblioteca Universității de la Șo- pron, Biblioteca Institutului de cercetări forestiere din Budapesta și Biblioteca Asociației silvicultorilor din R. P. Ungară. După prezentarea referatelor și a salutului dele- gațiilor străine a luat cuvîntul dr. Balassa Gyula, ministru adjunct, conducătorul Direcției generale a silviculturii din R. P. Ungară, care a făcut bilanțul activității de 100 ani a revistei și activității anuale a asociației, atrăgând atenția asupra sarcinilor imediate ce revin sectorului economiei forestiere, în special în direcția îmbunătățirii continue a calității produselor, în sprijinul economiei naționale. Lucrările consfătuirii au fost susținute de un bogat material ilustrativ, sub formă de panouri cu grafice, scheme, fotografii etc. ★ Următoarele două zile ale consfătuirii au fost con- sacrate excursiilor de studii și schimburilor de ex- periență. în acest scop s-au vizitat o serie de lucrări de împădurire caracteristice regiunii Hajdu-Debrețin, cu soluri sărace și, în general, acide, sărăturoase, Fig. 3. Perdele forestiere de protecție pe marginea canalului principal de est. (Foto : E. Costiu) 60 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 necorespunzătoare pentru păduri. Sînt de menționat următoarele lucrări experimentale și de producție: a. Perdelele forestiere de protecție a cîmpului efectuate de gospodăria didactică a Academiei supe- rioare agricole din Debrețin, cu care s-a reușit să se ridice în numai șapte ani suprafața păduroasă a teritoriului, mergînd pînă la 7,2%. Această majorare se datorește influenței pozitive exercitate de vege- tația forestieră asupra culturilor agricole și produc- ției mari de masă lemnoasă obținute (de exemplu Populus, robusta.' realizează, pe terenurile bune, clasa I de producție). Fig, 4. Aliniamente de plopi negri hibrizi de-a lun- gul canalelor /secundare) de irigație din regiunea Hortobâgy. (Foto : V. Benea) b. Perdelele forestiere de protecție de pe pășunile împădurite Hajduboszonmeny și Magdolna, care îm- prejmuiesc și parcelează aceste pășuni, ridicînd pro- centul păduros al regiunii pînă la 10%. Ele au efecte deosebit de favorabile asupra exploatării pă- șunilor respective, făcînd posibilă în unele părți chiar trecerea la o gospodărire intensivă prin crearea unor ramuri noi de activitate (ferme pentru creșterea păsărilor). De aceea se justifică pe deplin lucrările de ameliorare a solului, în scopul instalării de noi culturi forestiere. c. împăduriri efectuate (începînd cu anul 1956) de-a lungul Canalului principal de est și al unor canale secundare. Pe lingă masa lemnoasă ridicată pe care o dau în principal secțiile de plop negru hibrid (apro- ximativ 30 m’/ha/an), vegetația forestieră instalată realizează și un drenaj biologic accentuat, îndeosebi acolo unde regimul hidric al solului este excedentar. d. Parcelele experimentale ale Stațiunii de cercetări forestiere de la Puspbkladăny, ilustrând eforturile deosebite încununate de succes ale cercetătorilor în condiții staționate extrem de vitrege pentru vege- tația forestieră în soluri sănate și foarte aride. Este sigur că introducerea în producție a rezultatelor obținute la această stațiune va rezolva problema pă- șunilo-r din regiunea respectivă, iar materialul lem- nos rezultat prin exploatarea arboretelor va împlini un mare gol existent în prezent pe plan local. e. împăduriri efectuate în producție pe nisipurile de la Nyriseg. Dintre speciile încercate, cele mai bune rezultate ș-au obținut cu stejarul pedunculat și pinul silvestru, mai ales dacă lucrările s-au efec- tuat pe suprafețe relativ mari (20—30 ha), permi- țînd o mecanizare ridicată și reducerea evidentă a prețului de cost al lucrărilor. Introducerea progre- sivă a plopilor negri hibrizi folosind diferite metode agrotehnice cîștigă un teren din ce în ce mai mare. Excursiile de studii efectuate au permis partici- panților la consfătuire să facă cunoștință cu una dintre cele mai interesante regiuni ale țării, în care pulsează în prezent o nouă viață și căreia culturile forestiere îi dau o nouă înfățișare; acest colț de țară era înainte pustiu, uscat și neproductiv. Trebuie remarcate buna organizare a consfătuirii, nivelul științific ridicat al referatelor și entuziasmul care a animat pe toți piarticipanții la această ani- versare. ★ După încheierea consfătuirii, Institutul de cercetări din Budapesta a organizat pentru delegația romînă cîteva vizite de documentare foarte interesante, și anume : pe nisipurile de la Kecskemdt, la arboretele de plopi negri hibrizi de la Domariba, la Stațiunea experimentală pentru controlul semințelor forestiere Râckeve, precum și la Expoziția .permanentă de agri- cultură și silvicultură din Budapesta. Deosebit de util a fost pentru delegația noastră schimbul de păreri avut cu d r. B a b o s I m r e, una dintre cele mai proeminente figuri din Europa în domeniul culturilor forestiere pe nisipuri. Acesta și-a expus și susținut clasificați» cunoscută și a făcut o caracterizare documentară a stațiunilor de nisipuri mobile ; de asemenea a prezentat rezultatele obținute privind tehnica de împădurire a nisipurilor, metodele de ridicare a fertilității acestora prin în- grășăminte, creșterea diferitelor specii forestiere în stațiuni aride, precum și tehnica executării opera- țiilor culturale în aceste culturi, în vederea asigu- rării unor arborete viabile, de înaltă productivitate și în principal. cu scop amellorativ. Delegația romînă a informat pe specialiștii maghiari asupra rezulta- telor obținute în cercetările științifice și în pro- ducția din R.P. Romîină asupra condițiilor ecolo- gice ale nisipurilor din diferite regiuni fizico-geo- grafice și asupra metodelor principale de valorificare a acestor nisipuri pe cale forestieră. Arboretele de plop negru hibrid de la Domariba au ilustrat importanța alegerii distanței de plantare în funcție de caracteristica speciei, stațiune și scopul Fig. 5. Fixarea nisipurilor mobile cu pin silvestru în regiunea Nyirscg. (Foto : E, Costîn) urmărit. Pentru obținerea unei mase lemnoase mari la vîrste tinere, distanța de plantare 2 x 2 m s-a dovedit foarte bună; astfel la Populus robusta la vîrsta de șapte ani, planta la 2 x 2 m a depășit în voluin arboretul cu distanța de plantare de 4 x 5 m și 6 x 6 m, deci de 2,5, respectiv de 3 ori mai mult. REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 61 Desigur, pentru obținerea de materiale cu dimensiuni mari, distanțele de plantare de 4 x 4 m ți mai mari au dat rezultatele cele mai bune. în centrala Institutului de cercetări forestiere s-a făcut un schimb larg de vederi în problemele de documentare tehnico-științifică, cercetări actuale și de perspectivă, precum și de colaborare cu conducerea institutului, reprezentată de d r. Keresztesi B e 1 a, directorul Institutului, cu dr. Szonyi Lasz 16 și ou alți specialiști. Vizitarea expoziției permanente agricole și silvice ne-a oferit multe sugestii utile pentru realizarea viitoarei expoziții forestiere permanente din țara noastră, care se pregătește în prezent. Considerăm că această consfătuire a constituit un bun prilej de informare reciprocă a tuturor parli- cipanților asupra activității revistelor forestiere din țările prietene, precum și un prilej în plus de sta- bilire a unei colaborări științifice viitoare în inte- resul promovării economiei forestiere din țările socia- liste la nivelul impus de cerințele mereu crescînde în lemn și alte produse lemnoase necesare economiei naționale a țârilor respective, în continuă dezvoltare. Mobila la al IV-a Pavilion de mostre — Piața Scînteii, București 1962 Este pentru prima oară că tradiționalul Pavilion de mostre se desfășoară într-un cadru nou, mo- numental, într-un palat cu scheletul metalic și pereții de cristal : noua clădire pentru expoziții din Piața Scînteii, realizare de seamă a regimului nostru socialist. Spațiul de expunere și de circulație însumează peste 19 000 m2 (circa două hectare). Diametrul sălii este de 112 m, iar al cupolei de 93 m. înălțimea clădirii are 49 m (de jos pînă sub cupolă, putînd cuprinde un bloc cu 13 etaje). La parter a fost construit un bazin cu apă, avînd un diametru de 40 m; în jurul bazinului se află un podium lat de circa 3 m, din mijlocul căruia se înalță victorios spre cupolă o imensă floare de metal auriu, frumos stilizată, avînd o înălțime de 18 m. Marile dimensiuni ale pavilionului au impus con- struirea în centru a acestei forme sculpturale: imensa floare, care ocupă spațial volumul generat de • cupolă, creînd un ansamblu armonios. Floarea simbolizează înflorirea industriei noastre de produse de larg consum. Diferențierea ca formă a celor 107 standuri rupe monotonia și realizează un cadru plăcut ochiului vizitatorului. Douăsprezece celule fotoeleotrice înregistrează au- tomat intrarea fiecărui vizitator al expoziției. To- talul zilnic înglobează cifre impresionante, dovedind interesul acordat expoziției de către masele de oa- meni ai muncii. Al IV-lea Pavilion de mostre cuprinde nenumărate bunuri de larg consum, oglindind realizările încu- nunate de succes ale oamenilor muncii din diferite sectoare. Expoziția poate fi caracterizată drept o ma- nifestare grandioasă a posibilităților de ridicare ne- contenită a nivelului de trai din statul nou. Totul este armonios, temeinic înfăptuit, atrăgător. Tot ce se poate imagina pentru bunăstarea cetățea- nului patriei noastre se află expus. De la cele ne- cesare unui cămin confortabil (instalații sanitare în culori pastel, bogat sortiment de mobile, covoare, radiouri, televizoare, aragazuri și frigidere), la cele necesare îmbrăcămintei (stofe, mătăsuri, confecții, tri- cotaje, încălțăminte) și apoi la cele necesare hranei abundente (produse lactate, conserve de pește, carne, legume și fructe, mezeluri, dulciuri ș.a.). Totul se prezintă la un înalt nivel de realizare tehnică, dove- dind traducerea în viață a Directivelor celui de-al IH-lea Congres al P.M.R. în cadrul pavilionului, la parter, sînt prezentate 70 dc tipuri de mobilă (camere combinate, dormitoare, sufragerii, camere de tineret, holuri, bucătării etc.), realizate de unitățile M.E.F., INCEF și industria locală. Mobila este expusă ca într-o locuință confortabilă, cu perdele, lustre, covoare, bibelouri și vase de flori. Mobilierul propus a intra în producția de serie a anului 1963 dovedește rezolvarea cu suoces a unei serii de probleme. Astfel, mobila expusă este pro- iectată ținîndu-se seamă de interiorul arhitectonic pentru care este destinată : gabaritele pieselor sînt stabilite cu grija de a nu supraîncărca spațiul lo- cuințelor, dar în același timp este vădită preocuparea ca funcțiunea lor sa nu fie ătînjenită prin subdi- mensionări arbitrare. Caracteristicile mobilei prezentate se apropie cît mai mult dc cerințele reale ale cumpărătorilor. O altă problemă rezolvată în mod satisfăcător este aceea a realizării unei linii noi, denotînd un stil contemporan. Au dispărut în mare parte liniile și combinațiile de culori greoaie și țipătoare. Este evi- dentă o anumită maturitate în realizarea mobilie- rului, care se traduce prin elemente mai logice în construcție și în același timp mai ponderate în ex- primarea plastică. O altă problemă care și-a găsit rezolvarea constă în oferirea premiselor unei industrializări de mare productivitate, adecvată, prin claritatea formelor și a detaliilor, tehnologiei moderne a combinatelor M.E.F. intrate în funcțiune. Modelele de mobilier aduc o tehnică nouă, care conferă calități superioare mobilelor produse pînă acum. In construcția multor modele apar plăcile fibrolemnoase, PFL, un nou ma- terial cu posibilități multiple de utilizare, care în- locuiește în industria mobilei placajul. Acest nou material este superior placajului atât din punct de vedere al rezistenței mecanice, cît și din cel al com- portării față de agenții distructivi externi (căldură, umiditate ș.a.)- Problema unei finisări îngrijite a găsit rezolvarea prin finisarea cu lacuri și emailuri pe bază pe poli- esteri, care oferă o rezistență și o durabilitate mult mai mare decât cele ale lustrului tradițional. Mobila finisată cu lacuri și emailuri pe bază de poliesteri are o întreținere ușoară și în plus asigură pe timp îndelungat păstrarea nealterată a culorii și a aspectului, redueîndu-se în mod sensibil și peri- colul apariției petelor în urma contactului accidental al suprafeței mobilei cu căldura sau cu umiditatea. Tapiseria a constituit întotdeauna una dintre pro- blemele importante ale mobilierului, datorită varia- telor ei cerințe. De astă dată problema și-a găsit rezolvarea fericită prin folosirea materialelor spon- gioase : poliuretan și cauciuc spongios. înlocuirea materialelor de umplutură tradiționale cu aceste mase buretoase asigură tapiseriei un confort ridicat, un aspect mereu frumos, o uzură redusă, simplificând în același timp considerabil procesul de fabricație. Problema armoniei culorilor este fericit rezolvată prin utilizarea plăcilor fibrolemnoase melamtnate (tratate cu mase plastice extnadure) în imitație de furnir, oare, pe piese de mobilier cu forme dreptun- ghiulare simple, oferă o gamă variată de combinare 62 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 1 și asamblare. Astfel, garnitura cameră mobilată „Novopal", executată din plăci aglomerate furniruite cu frasin, în culoare deschisă, și porțiuni de plăci fibroiemnoase imitație de piele, aduce — pe lîngă o cromatică înnoitoare — și inovații funcționale (dulapul are despărțituri pentru haine bărbătești la partea de jos, sertare la înălțimea ochiului, uși gli- sante care nu ocupă Ioc prin deschidere). Dormitorul „Orhideea" și sufrageria „Magnolia" poartă nume de flori delicate, justificîndu-se denu- mirea prin linii armonioase și colorit deschis. Dor- mitorul „Fibropal", cu linii simple și modeme, este executat din rame de plăci aglomerate, dublu placate cu plăci fibroiemnoase standard, furniruite cu frasin. Garniturile de mobilier prezentate în cadrul celui de-al IV-lea Pavilion de mostre constituie remarcabile reușite, în care utilul, esteticul și constructivul se întrunesc în mod armonios. Noile tipuri de mobilier demonstrează că frumosul poate și trebuie să fie obținut și fără profilc greoaie, demodate, nelogice, folosite în anii trecuți. Sobrie- tatea, evitarea supradimensionărilor, renunțarea la decorarea greoaie și formele învechite caracterizează aproape întreaga serie de modele prezentate în pavilion. Această tendință însă se observă mai puțin în producția unităților industriei locale. Fără îndoială că rezultatele obținute de către unitățile M.E.F. nu s-ar ii putut obține fără activi- tatea de cercetare și proiectare dusă în ultimii ani în cadrul mai multor institute de studii și proiectări, între care merită să fie menționat îndeosebi Insti- tutul de cercetări forestiere (INCEF). Prin darea în folosință a noilor unități producă- toare ale M.E.F. sînt create condițiile ca să fie asigurate atît introducerea în producția de serie a modelelor expuse cît și menținerea nivelului cali- tativ tehnic și estetic al acestora. Modelele de mobilier prezentate în cadrul pavilio- nului constituie un angajament public, care trebuie realizat. O ultimă problemă ivită actualmente este preocu- parea pentru formarea gustului publicului, pentru popularizarea noii linii a produselor de mobilă, pen- tru lămurirea masei cumpărătorilor privind amelio- rările tehnice și economice ale mobilierului din producția nouă. Prin organizarea de expoziții, ame- najarea unor magazine de prezentare care să creeze condiții de apreciere a mobilei noi la justa ei va- loare, se poate contribui la consolidarea eforturilor și a succeselor realizate, în vederea dezvoltării progresului în acest domeniu. Exponatele vor intra în semestrul 1/19-63 în pro- ducția de serie; zece tipuri de camere combinate, trei tipuri de dormitoare, patru de sufragerii, patru de bucătării și o garnitură de hol vor fi la dispo- ziția cumpărătorilor. Procentul sortimentelor executate cu furnire de specii superioare, și anume nuc și specii exotice, a crescut sensibil față de anii trecuți, crescând și cantitatea de mobilă finisată cu lacuri pe bază de poliestcri. O inovație interesantă este introducerea certifi- catului de garanție (care prevede ca eventualele defecțiuni ivite în interval de șase luni de la cum- părare să fie remediate de către întreprinderea producătoare). In acest fel, calitatea produselor devine o problemă de bază și un stimulent pentru între- prinderile de mobilă din cadrul M.E.F. Pentru lărgirea sortimentului de mobilă, care să corespundă din punct de vedere estetic și funcțional, Ministerul Economiei Forestiere, în colaborare cu C.C. al U.S.I.E.F., a organizat în cursul anului 1962 un concurs pentru noi modele de mobilă, în cadrul căruia s-au prezentat 72 de proiecte. Comisia de omologare a Ministerului Economiei Forestiere a avizat dintre acestea, pentru producția cap de serie, cinci camere combinate, trei domitoare, cinci sufra- gerii, trei biblioteci, trei garnituri de hol ș.a., care au fost expuse în pavilion, fiind apreciate de către vizitatori. Unitățile din Ministerul Economiei Forestiere au realizat și ambarcațiuni sportive desăvîrșite. Astfel, barca de agrement „U 5“, barca demontabilă, caiacul presat „R“ de două persoane, caiacul presat „R 65“ de o persoană fac cinste realizatorilor lor, munci- torii, tehnicienii și inginerii de la CIL Reghin. Și instrumentele muzicale sînt variat reprezentate în cadrul Pavilionului de mostre. Chitarele „Sere- nada" și „Modem", vioara 4/4, viola, mandolina și altele duc peste graniță renumele instrumentelor noastre muzicale realizate de CIL Reghin. Al IV-lea Pavilion de mostre răspunde cu cinste și elan Directivelor celui de-al III-lea Congres al P.M.R., cu realizări la înălțime. ANUCIN, N. P.: Amenajarea pădurilor (Lesoustro- istvo). Izdatelstvo selskohozeaistvennoi literaturi, Moscova, 1962. După o îndelungată activitate pe tărîm didactic și de cercetare, prof. N. P. Anucin, membru cores- pondent al Academiei de științe agricole din U.R.S.S., prezintă studenților, cadrelor didactice, inginerilor din producție și cercetătorilor din domeniul economiei forestiere manualul „Amenajarea pădurilor”, apărat recent în Editura pentru literatură agricolă din Moscova. Manualul cuprinde cinci părți cu 22 capitole dez- voltate în 568 de pagini. în prima parte, privitoare la condițiile economice, se arată importanța economică a pădurilor, legăturile amenajamentului cu exploatarea pădurilor și cu transporturile forestiere, iar în continuare se dezvoltă pe larg problemele legate de intensitatea gospodăririi pădurilor. Ultimul capitol acordă o deosebită importanță taxe- lor forestiere. Aici întîlnim recomandarea interesantă de a folosi taxele forestiere pentru stabilirea gra- dului de intensitate a gospodăriei silvice. Partea a doua începe prin a arăta importanța fac- torilor naturali în organizarea procesului de produc- ție forestieră. Se discută pe larg problema clasifi- cării arboretelor pe clase de producție și pe tipuri de pădure. Deosebit de valoroase și utile sînt apre- cierile privind importanța tipologiei forestiere pentru amenajament. Utile sînt și aprecierile critice asupra diferitelor clasificări tipologice. Scoțînd în evidență importanța științifică a clasificărilor tipologice, auto- rul arată că utilitatea practică a lor este mult dimi- nuată din cauza nesiguranței și convenționalismului la stabilirea tipului de pădure sau- a numărului mare al acestora etc. Intr-un capitol aparte sînt pe larg tratate proble- mele de inventariere. In partea a treia se tratează despre bazele teore- tice ale organizării procesului de producție prin ame- najament. Un interes deosebit prezintă capitolul re- feritor Ia exploatabilitate, virsta exploatabilității și ciclul de producție. Aici găsim descrise noi metode REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963» Nr. 1 63 pentru determinarea vîrstei exploatabilității tehnice, metode descrise și în lucrarea aceluiași autor „Vîrste optime de tăiere pentru pădurile din partea europeană a U.R.S.S.", (Optimalnîe vozrostî rubki dlea lesov evropeiskoi ciasti S. S. S. R., 1960). Deosebit de valoros ește capitolul referitor Ia „pă- durea normală". Utile sînt aprecierile și recomandă- rile privind aplicarea diferitelor tratamente, în spe- cial a tăierilor progresive și a codrului grădinărit în condițiile din U. R. S. S. Problemele reglementării procesului de producție forestieră sînt pe larg tratate în partea a patra a lu- crării, unde se tratează despre: organizarea terito- rială a fondului forestier, stabilirea ciclurilor de pro- ducție, determinarea posibilității, planificarea tăieri- lor de îngrijire, planul lucrărilor de împădurire, re- glementarea rezinajului etc în ceea ce privește determinarea posibilității auto- rul descrie noi procedee originale, în întregime axate pe ideea continuității. Importante sînt observațiile autorului în ceea ce privește problema operațiilor culturale. Ultima parte se referă la aspecte de organizare a lucrărilor de amenajare și la istoria dezvoltării ame- najamentului. Tot aici sînt descrise pe scurt princi- palele metode de amenajare. Studiind lucrarea, constatăm înalta valoare științi- fică, importanța pentru activitatea practică și utili- tatea ei pentru formarea cadrelor cu pregătire supe- rioară. Ceea ce trebuie în mod deosebit de subliniat este legătura strînsă a problemelor tratate cu preo- cupările actuale din domeniul economiei forestiere și, ceea ce este important, faptul că în aproape toate compartimentele amenajamentului se prezintă soluții tehnico-economice noi, adaptate la condițiile contem- porane. Remarcăm ca originale concepțiile autorului asupra: principiilor amenajamentului, țelurilor de gospodărire, determinării vîrstei exploatabilității, fi- xării ciclului de producție, stabilirii posibilității. Deosebit de clar este scoasă în evidență superio- ritatea amenajamentului socialist față de concepțiile capitaliste în această materie. Prin elaborarea acestei lucrări, prof. N. P. Anu- c i n aduce una dintre cele mai valoroase contribuții la dezvoltarea amenajamentului sovietic în special și a amenajamentului de tip nou, socialist, în general. Studierea acestei lucrări de către specialiștii din domeniul amenajării pădurilor din țara noastră este deosebit de folositoare. De asemenea, este utilă și specialiștilor din dome- niul economiei forestiere. ing. V. Giurgiu candidat în științe Sihtobrologie rea acestei metode și la noi, în culturile de rășinoase, care necesită să fie parcurse cu lucrări de degajare. ing. A. Marian V e l i c i k o, I. M. și S u t o v, I. V.: Metoda chi- mică de îngrijire a arboretelor tinere de amestec cu ajutorul aerosolilor. în: Lesnoc hozeaistvo nr. 8, 1962. Pentru înlăturarea foioaselor copleșitoare s-au făcut încercări de degajare a speciilor de rășinoase, folosind preparatele 2, 4, 5 T și 2,4 D difuzate sub formă de aerosoli cu ajutorul aparatului Swingfog. Tratarea arboretelor tinere în acest mod cu aerosolii eterului butilic 2, 4, 5 T (cu o normă de consum soluție uleioasă 10 1/ha) a provocat uscarea plopului tremurător, a mesteacănului și aninului. Dintre răși- noase au suferit un număr foarte redus de exemplare, și numai dintre acelea situate în imediata apropiere a duzei generatorului. Cel mai avantajos dizolvant al eterului butilic 2, 4, 5 T s-a dovedit a fi motorina. S-a stabilit că pentru tratarea eficace a arboretelor din clasa I de vîrstă este suficientă o normă de con- sum de 10—20 1 soluție uleioasă la hectar. în acest fel, consumul de lichid, în comparație cu stropirile, se micșorează de 100 ori. Cele mai bune rezultate s-au obținut cînd tratamen- tele s-au aplicat dimineața și seara, pe timp uscat, iar viteza vîntului nu a depășit 3 m/s. Productivitatea obținută a fost de 1 ha/h. în 1961 metoda a fost experimentată în condiții de producție pe o suprafață de 9 ha, într-o plantație de pin și molid executată în 1956, dominată de plop tre- murător, mesteacăn și salcie. Rezultatele obținute au confirmat experimentările anterioare. Cheltuielile de degajare, inclusiv costul ierbicidelor, s-au cifrat la circa 8 ruble/ha. Autorii recomandă aplicarea metodei pe scară largă în producție, arătînd că în ultimii ani este folosită și în alte țări. Faptul că unitățile silvice din țara noastră sînt do- tate cu aparate de tip Swingfog face posibilă aplica- Alfred Heilig: Căruciorul de corhănit tip Radolfzell. Un utilaj combinat pentru corhănit și for- marea legăturilor de lemn subțire. In: Allgemeine Forstzeitschrift, nr. 26, 1962. Pentru transportul lemnului din pădure la consuma- tor se folosește în prezent tot mai mult autocamionul, însă scosul lemnului subțire din parchet la drumurile auto a rămas încă o operație costisitoare, ceea ce face necesară introducerea unui cărucior special, cu aju- torul căruia se urmărește simplificarea și ieftinirea acestei faze de lucru. Articolul descrie un astfel de cărucior și multiplele lui posibilități de folosire. Mobilitatea și rezistența căruciorului permit să fie adus și încărcat cît mai aproape de locul de tăiere al lemnului, de unde poate fi remorcat apoi de orice tractor spre locul de depozitare. Căruciorul este echipat cu o ramă de anumite di- mensiuni, care permite ca lemnul să fie stivuit, măsurat și legat deodată, economisindu-se cheltuiala pentru așezatul lemnului în steri după fasonat și ridicarea repetată a fiecărei piese pentru diverse operații. Cu ajutorul ramei, odată formată legătura cu un anumit conținut de masă lemnoasă și legată cu două benzi de metal de 25/1 mm, toate manipulările ulterioare, ca: descărcatul din cărucior, încărcatul în autocamion etc., se fac cu acești snopi de lemn. Descărcatul legă- turilor din cărucior se face printr-o simplă răsturnare. Dispozitivul poate fi folosit pentru lemn subțire și despicat, fasonat, în lungime de 1 m, precum și pentru lemn de mină și celuloză de rășinoase în lungime de 2 și 3 m. Cel mai bun randament se obține lucrîndu-se cu cîte două cărucioare la un tractor. Legăturile nu se leagă strîns, deoarece în felul acesta se obține o așezare mai bună a lemnelor și deci o utilizare mai completă a capacității vehiculelor. ing. Camil E. Planul tematic al „Revistei Pădurilor” pe anul 1963 A, Probleme de silvobiologie 1. Ecologia principalelor specii forestiere. 2. Selecția speciilor repede crescătoare. 3. Fenomene de succesiune în vegetația forestieră. 4. Probleme de tipologie forestieră în R.P.R- 5. Aplicații ale izotopilor radioactivi în cultura pădurilor, exploatărilor forestiere și protecție. B, Probleme de cultura pădurilor 1. Procedee noi în recoltarea și prelucrarea semin- țelor, în crearea materialului săditor și în lucră- rile de împădurire. 2. Eficiența tehnico-economică a organizării produ- cerii de material săditor în pepinierele mari. 3. Scheme și formule de împădurire, care, aplicate în funcție de condițiile staționate respective, să asigure închiderea stării de masiv de timpuriu. 4. Importanța ajutorării regenerării naturale și me- tode de lucru în asemenea lucrări. 5. Tipuri de culturi forestiere care să asigure valo- rificarea optimă a stațiunii. 6. Probleme științifice și măsuri tehnico-organiza- torice pentru asigurarea condițiilor de împădu- rire cu specii repede crescătoare (identificarea și caracterizarea stațiunilor pe care se vor face împăduririle, specii și ccotipuri indicate, probleme de agrotehnică, mecanizarea lucrărilor, scheme și formule indicate, instruirea cadrelor etc.). 7. Cultura intensivă a plopilor hibrizi : agrotehnică și scheme folosite- Extinderea în cultură a plo- pilor autohtoni. 8. Probleme științifice și măsuri tehnico-organiza- torice pentru asigurarea realizării planului de stat cu privire la împădurirea suprafeței de 400 000 ha. 9. Prevenirea și combaterea procesului de uscare intensă a unor arborete și metode de refacere a lor. 10. Metode și procedee de refacere a arboretelor degradate, brăcuite și a celor necorespunzătoare staționai sau economic. Iii. Operațiile culturale ca mijloc de conducere a arboretelor și de ridicare a productivității lor. Executarea operațiilor culturale în arborete ne- parcurse pînă în prezent cu asemenea lucrări. 12. Extinderea culturilor de plopi negri hibrizi în afara fondului forestier, în aliniamente de-a lungul drumurilor naționale, regionale, raionale și comunale, cursurilor de ape, canalelor de iriga- ție și de desecare. 13. Recepțiile tehnice, mijloc important de ridicare a calității lucrărilor de refacere a pădurilor. 14. Folosirea ierbicidelor și arbori cidel or la lucrările de îngrijire a tinerelor culturi forestiere. 15. Metode noi pentru stimularea creșterii speciilor forestiere (stimulatori chimici și biologici). C. Probleme de corectare a torenților și ameliorare a terenurilor degradate 1. Probleme de hidrologie (calculul debitului lichid și mișcarea aluviunilor). 2. Tipuri noi de lucrări : criterii de amplasare, me- tode de dimensionare și verificare, tehnologia execuției și studii asupra comportării lor. 3. Organizarea șantierelor și mecanizarea lucră- rilor. 4. Monografii și tipologia formațiilor torențiale din diverse bazine hidrografice. 5. Valorificarea prin culturi forestiere a terenurilor degradate, a prundișurilor din luncile rîurilor, a nisipurilor mobile, a săraturilor, a depozitelor miniere, a stîncăriilor și a terenurilor înmlăș- tinate. 6. Cunoașterea valorii hidrologice a speciilor fores- tiere folosite pe terenuri degradate. 7. Silvotehnica culturilor forestiere pe terenuri de- gradate. 8. Ameliorarea arboretelor necorespunzătoare sta- ționai sau hidrologic din bazinele hidrografice torențiale. 9. Stimularea creșterii speciilor forestiere de pe te- renurile degradate. 10. Mecanizarea lucrărilor de creare și întreținere a culturilor forestiere pe terenurile degradate. 11. Eficiența tehnico-economică a lucrărilor de co- rectare a torenților. D. Probleme de amenajament, taxație forestieră și ridi- cări in p l an 1. Metode și procedee noi amenajistice axate pe principiile ridicării productivității pădurilor și folosirii integrale a resurselor forestiere. 2. Fundamentarea economică a bazelor de amena- jare. 3. Urmărirea și controlul productivității pădurilor prin amenajament. 4. Organizarea procesului de producție forestieră în legătură cu natura și densitatea instalațiilor de transport. 5. Eegătura dintre amenajament și dezvoltarea in- dustriei lemnului. 6. Probleme privind sortimentarea masei lemnoase pe picior. Metode expeditive și precise de sortare, raționalizarea procedeelor folosite la întocmirea actelor de punere în valoare și la amenajarea pădurilor. 7. Inventarierea fondului de producție prin procedee statistico-matematice. 8. Creșterea arboretelor și metodele de determinare a acesteia. 9. Probleme privind aplicarea amenajamentului și evidența fondului forestier. 10. Noi instrumente și aparate pentru determinarea elementelor taxatoriee. 11. Ridicarea în plan a pădurilor prin procedee mo- derne (perfecționarea și extinderea procedeelor aerofotogrametrice, densitatea optimă a rețelei de triangulație, în corelație cu densitatea ridi- cărilor tachimetrice și busolare, stabilirea știin- țifică a toleranțelor corespunzător necesității economiei forestiere etc.). E. Probleme de economic și organizare forestieră 1. Căile de ridicare a productivității fondului fores- tier în termene relativ scurte. 2. Căi și metode practice de reducere a prețului de cost al lucrărilor și produselor forestiere. 3. Aspecte economice îh exploatarea rețelei c.f.f. 4. Eficacitatea economică a utilizării masei lem- noase brute în sortimente noi. 5. Eficacitatea economică a tratamentelor bazate pe regenerarea naturală. 6. Eficacitatea economică a lucrărilor de gospodă- rire silvică în pădurile din grupa I funcțională. 7. întreprinderi forestiere fruntașe. 8. Silvicultori progresiști din țara noastră. 9. Eficiența economică a dotării pădurilor cu mij- loace de transport. 10. Probleme privind raionarea pădurilor și a pro- duselor forestiere. F. Probleme de exploatări forestiere 1. Metode noi aplicate în organizarea proceselor tehnologice din exploatările forestiere. 2, Devizul de exploatare, document de bază la ela- borarea proiectului de plan în sectorul exploată- rilor forestiere și rezultatele obținute prin apli- carea lui. 3. Creșterea indicelui de utilizare a masei lemnoase, rezervă importantă pentru sporirea producției de sortimente industriale. GH. LAZÂR : Au debut de Ia nouvelle annee. 1—2 S. ARMÂȘESCU et M. PÂTRĂȘESCU; Aspects con- cernant la productiviti des foreis et l'efficience des travaux de cartation stationalle. 3—7 GH. GROBNIC : Les resultats des certains experimen- tations concernant la conservat ion des graines d'epicea. 7—11 I. RADULESCU et T, CĂDARIU : La culture de l’Mtre en pepiniere. 11—14 M. BADEA: Des aspects concernant ia răgănăration des hetraies dans ies arrondissements foresticrs Dolhasca et Pătrăuți. 14—19 C. HANGANU : Relații ă Ia regăneration des he- traies. 19—23 I. Z. LUPE. Les rdsultats dc la culture du chene en biogroupes et plantations en carre, apres 12 ans, ă Lacul Sărat — Brăila 24—26 C. ROȘU: Un peuplement de chene roux dans la Re- gion Maramureș. 27—31 ST. TĂNĂSESCU: Reiatii au cones et graines de pinus dans I'arrondissement forestier Craiova. 32—34 C. ARHIP: Le dăveloppement des coupes et Ia neces- site d'introduire un nouveau procădă de mise en valeur pour les eclaircisements. 34—36 C. TRACI: Certaines observations concernant les ca- racteristiques et ies possibililes de toisement des haldes — Les haldes de Roșia Montana. 36—39 I. CIORTUZ : Un procedă analytique rigoureux et rapide pour dimensionner ies conaux. 40—42 N. URECHIATU: La precision de mesurer les dis- tances avec certains stadimetres en utilisaut la stadia horizontale. 42—45 I. BELICOIU: Tableau pour le calcul des fleches du cable des luniculaires passagers dans les ex- ploitatfons forestieres. 45—52 GH. SMINCHIȘESCU: L'economicifo de I'execution mecanisme des hauls tahis de deblai en degres, dans Ie cas des profiles Uxes avec penture trans- versale, pour la construction des routes fotes- tieres. TR. IACOB: Attention au controle des pilards du gibier I NOTES SCIENTIFIQUES R. ROSSLER: Un cas inforrăssant de concrătion ă Fagus silvatlca L. EL ȘTEFAN : AInus incana acuminata. FL. FILIP: Un cas de răgeneration naturelle d'acacia par semcnces, en Ardeal. E. COSTIN et V. BENEA: Le centenaire de Ia pre- miere revue forestiere hongroise. 53—și 7. Introducerea și extinderea mecanismelor exis- tente la lucrările de refacere și protecție a pădu- rilor, precum și adaptarea și crearea de noi mecanisme la nivelul actual al tehnicii mon- diale. 8. Mecanizarea lucrărilor de recoltare și scos-apro- piat a produselor secundare ale pădurii, 9. Probleme legate de tehnologia de lucru și meca- nizarea lucrărilor din pepinierele mari. 10. Probleme legate de mecanizarea lucrărilor in cadrul acțiunii de creare a arboretelor de plopi și salcie selecționată. 11. Noi utilaje folosite în cadrul lucrărilor de silvi- cultură și exploatare (realizări pe plan local sau propuneri de extindere a utilajelor prezentate în literatura de specialitate). 12. Probleme de orientare, în extinderea mecani- zării legate de noile realizări tehnice din țara noastră sau la nivelul tehnicii mondiale. 13. Prezentarea rezultatelor tehnico-economice obți- nute prin extinderea diferitelor utilaje, realizate în cadrul sectorului, sau a celor aduse pentru experimentare. 14. Reducerea consumurilor specifice în exploatarea utilajelor din sectorul forestier. I. Probleme de protecție a pădurilor 1. Biologia principalilor dăunători ai pădurilor și descrierea noilor agenți criptogamici din pepiniere șl arborețe. 2. Metode de prevenire și combatere a agenților criptogamici în pepiniere și arborețe. 3. Metode de prognoză și combatere a principalilor dăunători ai pădurilor. Statistica dăunătorilor. 4. Metode de prevenire a pagubelor provocate de vînt în culturile forestiere. 5. Eficacitatea noilor substanțe chimice folosite în combaterea dăunătorilor. 6. Metode biologice de combatere a dăunătorilor pădurii. J. Probleme de vînătoare șî piscicultură în apele de munte 1. Măsuri pentru sporirea productivității fondurilor de vînătoare și pescuit. 2. Menținerea și sporirea efectivului de vînat în condițiile mecanizării agriculturii. 3. Colonizarea unor specii valoroase de vînat. 4, Valorificarea rațională a capacității fondului de vînătoare și pescuit. 5. Măsuri de prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor vînatulul. 6. Date monografice asupra principalelor specii de vînat din țara noastră. K. Probleme social-culturale și de proiecție a muncii 1. Noi metode și procedee pentru perfecționarea măsurilor de protecția muncii pe șantierele fo- restiere. 2. înlăturarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale prin crearea de condiții optime de muncă muncitorilor forestieri. 3. Din experiența unităților din producție privind aplicarea măsurilor social-culturale și a legislației de protecția muncii. L. Rubrica de documentare 1. Publicarea periodică de sinteze în problemele de actualitate pe baza unei largi documentații mon- diale. 2. Recenzii de cărți și articole principale din re- vistele de specialitate și specialități înrudite, romînești și străine. 3, Din activitatea Centrului de documentare tshnică pentru economia forestieră (C.D.F.). Planul tematic al „Rev A. Probleme de silvobiologie 1. Ecologia principalelor specii forestiere. ; 2. Selecția speciilor repede crescătoare. 3. Fenomene .de succesiune în vegetația forestier^ 4. Probleme de tipologie forestieră în R.P.R. 5. Aplicații ale izotopilor radioactivi în culturț pădurilor, exploatărilor forestiere și protecție. , I B, Probleme de cultara pădurilor 1 1. Procedee noi în recoltarea și prelucrarea semin țelor, în crearea materialului săditor și în lucrai rile de împădurire, 2. Eficiența tehnico-economică a organizării produi cerii de material săditor în pepinierele mari. 3. Scheme și formule de împădurire, care, aplicați în funcție de condițiile staționate respective, si asigure închiderea stării de masiv de timpuriu, i 4. Importanța ajutorării regenerării naturale și me tode de lucru în asemenea lucrări. 5. Tipuri de edituri forestiere care să asigure valo rificarea optimă a stațiunii. 6. Probleme științifice și măsuri tehnico-organiza torice pentru asigurarea condițiilor de împădu rire cu specii repede crescătoare (identificare; și caracterizarea stațiunilor pe care se vor fac împăduririle, specii și ecotipuri indicate, problem; de agrotehnică, mecanizarea lucrărilor, scheme ș formule indicate, instruirea cadrelor etc.). 7. Cultura intensivă a plopilor hibrizi : agrotehnic; și scheme folosite. Extinderea în cultură a plo pilor autohtoni. 8. Probleme științifice și măsuri tehnico-organiza torice pentru asigurarea realizării planului d< stat cu privire la împădurirea suprafeței di 400 000 ha, 9. Prevenirea și combaterea procesului de uscări intensă a unor arborete și metode de refacere < lor. 10. Metode și procedee de refacere a arboretele: degradate, brâcuite și a celor necorespunzătoari staționai sau economic. 11. Operațiile culturale ca mijloc de conducere ; arboretelor și de ridicare a productivității lor Executarea operațiilor culturale în arborete ne parcurse pînă în prezent cu asemenea lucrări. 12. Extinderea culturilor de plopi negri hibrizi îi afara fondului forestier, în aliniamente de-; lungul drumurilor naționale, regionale, raional» și comunale, cursurilor de ape, canalelor de iriga ție și de desecare. 13. Recepțiile tehnice, mijloc important de ridicări a calității lucrărilor de refacere a pădurilor, i 14. Folosirea ierbicidelor și arboricidelor la lucrării! de îngrijire a tinerelor culturi forestiere. 15. Metode noi pentru stimularea creșterii speciile: forestiere (stimulatori chimici și biologici). C. Probleme de corectare a torențiloir și ameliorare s terenurilor degradate 1. Probleme de hidrologie (calculul debitului lichh și mișcarea aluviunilor). 2. Tipuri noi de lucrări: criterii de amplasare, me tode de dimensionare și verificare, tehnologi; execuției și studii asupra comportării lor. 3. Organizarea șantierelor și mecanizarea lucră rilor. 4. Monografii și tipologia formațiilor torențiale dii diverse bazine hidrografice. 5. Valorificarea prin culturi forestiere a terenurile degradate, a prundișurilor din luncile rîurilor, ; nisipurilor mobile, a săraturilor, a depoziteloi miniere, a stîncăriilor și a terenurilor înmlăȘ tinate. 6. Cunoașterea valorii hidrologice a speciilor fores tiere folosite pe terenuri degradate. GH. LAZĂR : To the begining oi the New Year. 1—2 S. ARMÂȘESCU and M, PATRĂȘESCU: Aspects con- cerning productivii? and efficiency oi staționai classiiication work. 3—7 GH. GROBNIC: The resulls of some experiments can- cer ning the preservation of spruce seeds. 7—11 I. RĂDULESCU and T. CADARIU; The cuiture oi beech in nurseries. 11__14 M. BADEA -Aspects of the regeneration oi beech io- rests in the forestry districts of Dolhasca and Pătrăuți 14__19 C. HANGANU: Concerning the regeneration oi beech forests. ’ 19—23 I. Z. LUPE: The results after 12 years oi the cuiture oi oaktrees in birogroups and their growth in squares, at Lacul Sărat-Brăila. 24—26 C. ROȘU : A body of read oak in the region Mara- mureș. 27—31 ST. TÂNĂSESCU : About pine tapers and seeds in the forestry district Craiova. 32_34 C. ARHIP: The extension oi the culture and the necessity of introducing oi a new kind of valo- rifications oi giades. 34_36 C. TRACI: Some observations on the characteristics and posibilities of a foreststation of waste dumps. The dumps oi Roșia Montana. 36—39 I. CIORTUZ : A rigurous and fast analytical procedare to size canais. 40—42 N. URECHIATU: Precision measurement oi distances with some stadimetres using horizontal measu- ring lines. 42_45 I. BELJCOIU : Chart for the calcuiation of the sag oi the cairier cable at passenger ropeways in io- restry exploitations. 45—52 GH. SMINCHIȘESCU: The economy oi the mechaniz- ed construction of high slojes oi cuttings in Steps, in case of fix prohls having large trans- versale slojes at the construction oi forestry roads. 52—54 TR. IACOB: More attention for the control of ani- mals which kiif game. 34—56 SCTENTIFIC NOTES R, ROSLER: An inter est ing case of growing together oi beech. 56 E. ȘTEFANAlnus incana acuminato. 57 FL. FILIP: A case oi natural regeneration of acacia seeds in Transilvania. 57—53 The tematic plan for the year 1963. E. COSTIN and V. BENEA: The centenare on the first hangar? forestry publication. 58—61 4. Realizări și perspective in reducerea consumului propriu și a consumurilor specifice de material lemnos în exploatările forestiere. 5. Probleme legate dc valorificarea rațională a materialului lemnos provenit din operații cul- turale. 6. Măsuri pentru creșterea indicelui de utilizare a masei lemnoase în sectorul de exploatare și de industrializare a lemnului. Realizări obținute și perspective de dezvoltare. 7. Reducerea consumurilor specifice Ia șantierele forestiere. 8. Criterii de sortare și de standardizare a produ- selor lemnoase. 9. Căile de creștere a productivității muncii în exploatările forestiere. 10. Structura pierderilor la manipularea lemnului și căile de reducere a acestora. 11. Utilizarea deșeurilor și materialului mărunt din exploatările forestiere. 12. Aspecte legate de tehnologia de recoltare și prelucrare a produselor accesorii (fructe, ciu- perci). G. Probleme de transporturi forestiere și dc construcție a drumurilor 1. Proiectarea drumurilor forestiere pentru execuția mecanizată, metode noi de lucru. 2. Accesibilitatea complexă a pădurilor, rețele de drumuri forestiere, densitatea optimă a rețelelor, criteriile și studiile tehnico-economice necesare etc. 3. întreținerea drumurilor forestiere, importanța și necesitatea lucrărilor, metode noi de întreținere. 4. Tipuri de drumuri forestiere. Folosirea drumu- rilor de pământ în transporturile forestiere. 5. Folosirea pământului stabilizat la construcția dru- murilor forestiere : •— Construcția mecanizată a drumurilor fores- tiere : utilaje, metode noi de lucru, organi- zarea șantierelor pentru execuția mecanizată. — Execuția drumurilor forestiere eșalonată pe doi ani; avantaje economice, schimbarea me- todelor de lucru. 6. Imbrăcăminți economice pentru drumurile fores- tiere. 7. Reducerea consumurilor specifice în transportu- rile forestiere. 8. Măsuri tehnico-organizatorice pentru asigurarea condițiilor de realizare a celor 8 500 km drumuri. 9. Aspectul economic al racordării funicularelor de tip ușor la construcția drumurilor forestiere. II. Probleme dc mecanizare 1. Influența utilizării mecanismelor în acțiunea de rentabilizare a sectorului forestier. Rezultate ob- ținute în anul 1962 și măsuri pentru extinderea mecanizării și îmbunătățirea acestei activități. 2. Avantajele folosirii mecanismelor în procesul tehnologic de scos-apropiat. Studiu comparativ tehnico-economic între diferitele mijloace, me- canizate și ncmecanizate, utilizate. 3. Noi instalații cu cablu pentru scos-apropiat. Con- diții de instalare, scheme de instalare, produc- tivitate și efectul folosirii lor asupra regenerării pădurilor. 4. Utilizarea tractoarelor la scos-apropiat. Condiții de folosire a tractoarelor rutiere, utilaje anexe indicate, caracteristici tehnice ale drumurilor de tras, productivități, efecte economice etc. 5. Recoltarea și scos-apropiatul mecanizat al pro- duselor secundare. Utilajele indicate, cu princi- palele caracteristici tehnice, scheme de instalare. 6. Mecanizarea încărcării lemnului. Utilajele indi- cate, cu principalele caracteristici tehnice, do- menii dc folosire, scheme de instalare, producti- vități, efecte economice etc. 7. Introducerea și extinderea mecanismelor exis- tente la lucrările de refacere și protecție a pădu- rilor, precum și adaptarea și crearea de noi mecanisme la nivelul actual al tehnicii mon- diale. 8. Mecanizarea lucrărilor de recoltare și scos-apro- piat a produselor secundare ale pădurii. 9. Probleme legate de tehnologia de lucru și meca- nizarea lucrărilor din pepinierele mari. 10. Probleme legate de mecanizarea lucrărilor în cadrul acțiunii de creare a arboretelor de plopi și salcie selecționată. 11. Noi utilaje folosite în cadrul lucrărilor de silvi- cultură și exploatare (realizări pe plan local sau propuneri de extindere a utilajelor prezentate în literatura de specialitate). 12. Probleme de orientare, în extinderea mecani- zării legate de noile realizări tehnice din țara noastră sau la nivelul tehnicii mondiale. 13. Prezentarea rezultatelor tehnico-economice obți- nute prin extinderea diferitelor utilaje, realizate în cadrul sectorului, sau a celor aduse pentru experimentare. 14. Reducerea consumurilor specifice în exploatarea utilajelor din sectorul forestier. I. Probleme de proiecție a pădurilor 1. Biologia principalilor dăunători ai pădurilor și descrierea noilor agenți criptogamici din pepiniere și arborete. 2. Metode de prevenire și combatere a agenților criptogamici în pepiniere și arborete. 3. Metode de prognoză și combatere a principalilor dăunători ai pădurilor. Statistica dăunătorilor. 4. Metode de prevenire a pagubelor provocate de vînt în culturile forestiere. 5. Eficacitatea noilor substanțe chimice folosite în combaterea dăunătorilor. 6. Metode biologice de combatere a dăunătorilor pădurii. J. Probleme de vânătoare și piscicultura in apele de munte 1. Măsuri pentru sporirea productivității fondurilor de vînătoare și pescuit. 2. Menținerea și sporirea efectivului de vînat în condițiile mecanizării agriculturii. 3. Colonizarea unor specii valoroase de vînat. 4. Valorificarea rațională a capacității fondului de vînătoare și pescuit. 5. Măsuri de prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor vînatului, 6. Date monografice asupra principalelor specii de vînat din țara noastră. K. Probleme social-cultunale și de protecție a muncii 1. Noi metode și procedee pentru perfecționarea măsurilor de protecția muncii pe șantierele fo- restiere. 2. înlăturarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale prin crearea de condiții optime de muncă muncitorilor forestieri. 3. Din experiența unităților din producție privind aplicarea măsurilor social-culturale și a legislației de protecția muncii. L. Rubrica de documentare 1. Publicarea periodică de sinteze în problemele de actualitate pe baza unei largi documentații mon- diale. 2. Recenzii de cărți și articole principale din re- vistele de specialitate și specialități înrudite, românești și străine. 3. Din activitatea Centrului de documentare tehnică pentru economia rorestieră (C.D.F.). REVISTA PĂDURILOR * ANUL 78‘Nr. 1 * p. 1-64 * BUCUREȘTI * Ianuarie 1963 1. r. S, «. <787 Lei 5 REVISTA PĂDURILOR ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE SI AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR ȘI TEHNICIENILOR DIN R.P.R. ANUL 78 Nr. 2 FEBRUARIE 1963 COMITETUL DE REDACȚIE Conf, ing. G. Mureșan, candidat în științe tehnice — redactor responsabil, ing. E. Costin, candidat în științe agricole — redactor responsabil adjunct, ing. P. Bra- doschi, ing, O. Cărare, candidat în științe agricole, ing. I. Drăgan, candidat în științe tehnice, ing. V. Giurgiu, candidat în științe agricole, ing. A. Marian, ing. H. Nico- covescu, conf. ing. O. Petruțiu, candidat în științe agricole, I. Prundaru. CUPRINS Z. DOBRESCU și I. CATRINA : Efectul stimulator al giberelinci asupra speciilor forestiere. 65 I. SCRIDON și GH. FORMANEK: Experimentări privind cultura plan- telor-mamă cu clone selecționate de plop euroamerican la Ocolul silvic Tg. Mureș, 69 T. NITU : Unele aspecte privind combaterea eroziunii solului în Re- giunea Suceava. '1 DIN EXPERIENȚA UNITĂȚILOR NOASTRE M. MOSCALU : Cum s-a rezolvat scosul lemnului din parchetul Ivă- nunțu, I. F, Dobra. 78 PENTRU TlNĂRUL INGINER ȘT. UNGUREANU : Proiectarea, construcția, exploatarea și întreținerea macaralei cu cablu utilizată la încărcarea lemnului. 83 A. SBÎRNAC și A. IANA: Analiza posibilităților de mecanizare a lu- crărilor de împădurire. 87 I. M. PAVELESCU : Indici de utilizare a masei lemnoase. Indici sintetici și indici analitici. 92 P. IONESCU: Metodă expeditivă pentru calculul sistemelor rutiere după modulii de deformație. 98 GABRIELA DISSESCU : Despre necesitatea utilizării în prognoză a unor numere critice diferențiate pe faze ale înmulțirii în masă. 106 V. PURCEL : Cotarii în pădurile din Regiunea Maramureș. 109 I. MILESCU : In sprijinul organizării științifice a producției pădurilor. RUCĂREANU N.: „Amenajarea Pădurilor" 112 NOTE ȘTIINȚIFICE E. ȘTEFAN: Considerații asupra stațiunii de Ilex aQuifoHum L. din Raionul Gurahonț. 114 V. ROGOJAN și Z. SPÎRCHEZ : Contribuții la problema combaterii unui dăunător al răchităriilor: Aphrophora salicina Goeze. 116 AT. HARALAMB: O stațiune cu vegetație lemnoasa termofilă pe coasta Bărăganului. 118 CRONICĂ V. GIURGIU și T. BOTEZAT: Simpozion internațional în problema creșterii pădurilor. 120 INOVAȚII Funicular pendular cu încărcarea materialului din orice punct al traseului. 123 RECENZII 125 DOCUMENTARE 127 Fotografia de pc copertă: Rășinoase învolburate sub zăpada iernii (Folo: Dr. Alex. TIrpa — Ploiești) 3. flOEPECKV h H, KATPHHA: CmuMynupywuțuă ațfițfieKm eu66epujiu.Ha Ha siecHtue nopodti. 65 GKPMTțOH H. r. COPMAHEK: Omanul no sbipauțu- eunuum Mamowax paemeHuti om6opn.utx kjiohob eaponoaMepUKaHCKozo mono mi b jiecHmecmse Tbipey- Mypew. 69 II. HIIIIV: Henomopbie acneKmbi no 6opb6e c spoaueă noHBbi b odjiacmu Cywea. 71 M. MOCKAJiy-: Ban petuuac» eonpoc ebieoanu Opeee- cumi u3 jiecoceKU Weanyi{ u ^o6pa. 78 III. YHryPHHy: IIpoeKmupoeaHue, KOHcmpyKi4u.f1, padoma u yxod aa KadeJibHbiM KpanoM ucnofibayeMbiM dan noepyBKu &pBecunbi. 83 A. CBblPHAK: h A. AHA Anasme eosMOMmocmeu Mexa- HuauposaHUH pa6om no jieconocadnaM. 87 M. M. IIABEJIECKy; IIoKaaamejiu ucnojibaoeaHua jiecnou Macm. CuHmemunecKue u anmaJiumuiecKue nona- aamesiu. 92 EI. HOHECRV: Q^enmuBHViu Memod pacvema SopooK- hux cucmeM no de^opMai(.uoHHbiM ModyMM. 98 P. TJHCECKy; O neoâxoduMocmu ucnosibaosaHiiji djm npozHosa Kpumwecnux du^^epeHițuaJiuHbix eejiu- wh no c^aaoM Maccoeoao paaMHOMceHun epedume.ieu. 106 B. nyPHEJI: Operaptitera brumata Z et Erannis defoliaria B jiecax odsiacmu MapaMypeiu. 109 H. MUJIECRV: HoMouțb HaymoMy opzaHuaupoeanuK aec- hoso npouasodcmea. Coeeuf-aHlie pedaKtțuu. eaoemti „JiecHou. pa6ouuă“. 112 H, PyKSPHHy : Jlecoycmpoucmao HAyqHME 3AMETKM E. IIITEtDAH : O Meem.onpou3pa3ma.Huu Ilex aquifolium a paiioHe rypaxouy 11 I B. POrOTKAH n 3. CIIblPRES: Bopb6a c spedumejieM panum Aphrophoro Saltcina Goeze 116 At. XAPAJIAMB : Mecmonpouepacmamie mepMoțfiujib- hou pacmumejibHocmu s Sapaaane 118 XPOHMKA B. TKVPIKHy n T, BOTE3AT. MeMcdyHa.podHbiucu.Mno- 3uoh no Jiecoeodcmey 120 HOBATOPGTBO :ManmHUKOBasi nodeecnan dopoea.no noe pySKe MamepHajta c paanuviiHbix Mecm 123 PEIțEHBUM . . , . .125 3. JțffîjecEy u M. IîaTpMna: CmuMyMpyiomuă B^eșcm eu66epU4UHa Ha Henomopbie jiecubie no- podbl. B cTaTBe jțaioTCH peayjitTaTM nccneRoBaHitfi npoHSBejțeHHMe cTanuneii Hay^Ho-iiccjieHOBaTejiB- CKoro HsCȚMTyTa mm. II. B. MnMypHHa. HpoG- KOBufi ^y6, cepeSpnfTOH suna, secat m rasnssns hbuhiotcs nopojțaMn na KTopHX oSpaOoTKa rs6- GepsjiHHOM npoiiBBejia HaHOonbiuyio peaKițMro, KOTopas BBipaanjiacL cTHMyjiHpoBaHseM pocTa b OCoSeuHOCTH B BMUIHHy H B H3MeHeHMH OCHOBHMX npoueccoB MeTaSonnsMa pacieniiM nocpencTBOM yBCJiHHeHHH ncnapeHHH 11 CHnațeniiH noTpe6neHHH MiiHepaJibHHx BemecTB hs bombei, ctp. 65 T. Hsuy: Henomopeie acnenmbi no 6opb6e c aposueîi nousbi a oQjiacmu Cyiasa. OnncMBaioTCH caMue Jiyiunie pa6oTH nponase- jțeHHBie b oSjiacTH CyiaBa m aaeTca p«a peKoweH- Haiinfi b sasucHMocTn ot CBoficTBa aposHpyeMoft noiBu, BpeMeHa roaa Kor^a np0M8B0flHTCH paSoTM HX npofiepKa H T.H. CTp. 71 n. HoseeKy: 9(fj(fie.KmueHbiu Memod pacvema, dopoMCHbix cucmeM no de^opMayuoHHHM ModynnM npeHCTaBjieH Meioa pacaeTa jțopoHtHMx chctcm hm necoBO3HMx jțopor c npHMeHenneM TaCinm jțjiH nenocpeHCTBeHHoro onpejțeJieHMH eKBHBaneHT- noro jțe^opMaițMOHHoro MonyM: E Bepxnero no- KptlTMH OCHOBM BepXHeTO CTpoeHIIH M E HM3KHHX CJIO6B OCHOBM (BKSIOMaH IDIOmaHB Ha KOTOpOii pacnoJiaraercH Bepxnee CTpoeHHe). ToJințHHa ochobw Bepxnero ctpochmh onpejțe- MeTCH npw noMonm rpa$wKOB c E B aBcițncce h E B opHnnaTe. ctp. 98 r. ^HCeCKy: O HeoGxoduMocmu ucnojnaoeaHUjt dan npozHosa ștpumunecKUx duțfiffîepm^ajiiMVix eejiunUH no ^aaaM Macosoeo pemMHoMceHUn epedu- mesieu. yqMTMBaH mto MyiKCKMe ryceHHițM eum menține h ax npoițeHT pasJiHieH b $a3ax, pace hm Tăun hto cpeflHHH paițHH ejțH oRHoii ryceHnnw mohcct Bapu- MpoBaTb ho 1,48—2,21 pas. 3to onpefleMOT Tanyio Hte Gohluivio BoaMoatHyio aMimnTyHy nHCTorpw- ayiHMx. Ha ocsoBaHMii cymecTByromnx HaaHHix npHimin k aamnoneHiHO o Heo Sxohmmocth $epeHu;MaHHH KpnTHHecKiix BejuiHHH no $asaM. CooTBeTCTByiomne TaSniiiiH bb6.hhce> b nponsBoji- ctbo HaHUHas c 1962 r. CTp. 106 aOKyMEHTAHMM 127 Rev. Pădurilor nr. 2 Februarie 1963 Z, DOBRESCU and I. CATRINA : The stimmu- lating effeet of giberelin on forestry species. 65 I. SCRIDON and GH. FORMANECK ; Expe- riences concerning the culture of mother plants with selected Euroamerican poplar in the forestry district Tg. Mureș. 69 T. NITU; Some aspects concerning the com- bating of soil erosion in Suceava regim. '71 M. MOSCALU ; How the transport of wood from the Ivănanțu part IF Dobra was solvea. 78 ȘT. UNGUREANU : Projection, construction, exploitation and maintenance of cranes with cables used in loading of wood. 83 A, SBÎRNAC and A. IAMA : An analysis of the mechanization possibilities in afforestation. 87 I. M. PAVELESCU : Utilisation indiees ot wood. Syntehetic and analytic indiees. 92 P. IONESCU : Quick methods of calculating road system after deformation indiees. 98 GABR.IELA DISSESCU : On the neeessity of utilising in prognosis criticai differential numbres in mass multiplication. 106 V. PURCEL. : Operophtera brumata Z. and Erannis defoliaria at the forest of Mureș region. 109 I. MILESCU : în supporting a scientific orga- nisation of forestry production. — RUCAREANU N. : „Amenajament of forest" 112 SCIENTIFIC NOTES E. ȘTEFAN : Considerations of the Ilex aqui- folium L. station of the district Gurahonț. 114 V. ROGOJAN and Z. SPÎRCHEZ : Contribu- tions ot the problem of Aphrophora salicina Goeze. 116 AT. HARALAMB: One station with wood termophyl vegetation at Bărăgan. 118 CHRONICLE V. GIURGIU and T. BOTEZAT : International syinposion on the growth of forests. 120 INNOVATIONS 123 KEVIEWS 125 Eng. Z. DOBRESCU and eng. I. CATRINA The stimulating effect of giberiline on fo- restry species 65 The articlc contai ns the result of research work carried out, at the station INCEF „I. V. Miciurin". The forestry species which reaeted most strougly to the reatment with gibereline are Quercus penduculata,. Tila argen- tea, Ash and Gladicea. They manifested them- selves especially stimulating through the modi- fication of the basic processes of plant meta- bolism, producing an increase in transpiration anda reduction in the consuni of mineral sub- stances from the soil. Eng. T. NITU : Some aspects concerning the combating of soil erosion in Suceava region 71 The best achieved Works in Suceava region are presented and the author make some re- comadations in function of the nature of the eroded soil, the season in which the Works are carried out, immidiate a.s.v. Eng. PETRE IONESCU ; Efficient method to calculate road Systems on the base of distor- tion modulus 98 A road system calculation method for forest roads in shown using lables for the direct de- termination of equivalent deformation modulus : Es of the superstructure foundation upper stra- tum (inel, the ground on which the superstruc- ture is placed). The thickness of superstructure foundation is determined with the help of diagrama wich have in abscisSa Ei, and in ordinate Es. Eng. GABRIELA DISSESCU : On the neeessity of utilising in prognosis criticai differential numbers in mass multiplication 106 Taking imto account the fact thal rnale ca- terpillars are cating up less and that the per- centage of male caterpillars is different in va- rious stages, it was reckoned that the medium ration of food of a Caterpillar can vary up to 1,48—2,21 times. This brmging about large am- plitude of possibilities of leaf destruction. As a result, based on existing data one saw the ne- cessity to differentiate the criticai numbers on stages, the corresponding charts being in- troduced by now in production since the be- ginning of 1962. DOCUMENTATION 127 REVISTA PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și al Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R. Anul 7K ♦ nr. a Februarie 1963 Efectul stimulator al giberelinei asupra unor specii forestiere Ing. Z. Dobrescu Stațiunea INCEF „I. V. Mldurîa* Ing. I. Catrina INCEF C.Z. Oxf. 161,4 Intre cercetările moderne de fiziologie ve- getală aplicată, un loc de seamă îl ocupă experiențele privind accelerarea unor pro- cese fiziologice cu ajutorul diferitilor factori fizici și chimici. Dintre acești factori au că- pătat o largă întrebuințare diferiți compuși chimici, așa-numiții „stimulatori de creștere a plantelor1'. în cele mai noi lucrări din literatura străină privind acțiunea substanțelor sin- tetice stimulatoare sînt prezentate rezulta- tele obținute în urma aplicării giberel inelor, substanțe cu acțiune fiziologică excepțional de puternică. Noua grupă de fitohormoni — giberelinele — a fost extrasă din secre- țiile ciupercii Gibberella fujikuroi Saw încă din anul 1938 (Japonia),, însă abia după anul 1950 încep să se dezvolte mai intens lucrările cu această substanță. Pînă în prezent s-au separat patru gibe- reline asemănătoare acizilor organici: gibe- relina Ai, Aa, As și Ai, cea mai activă dintre acestea fiind giberelina As, sau acidul gibe- relic, și din această cauză cel mai frecvent folosită în lucrările experimentale. Extra- gerea gibcrelinelor se face pe cale biochimică, după procedeul preparării penicilinei și a altor antibiotice. Acidul giberelic, sau, cum este denumit frecvent în literatură,, giberelina, se prezintă sub forma unui praf alb crista- lizat, care se dizolvă ușor în alcool sau direct în apă. Sub formă cristalizată prezintă o mare Stabilitate, însă în soluțiii la tempera- tura camerei, după 24 ore activitatea lui începe să scadă. Giberelinele se aplică plantelor, în general, sub formă de soluții și mai rar în amestec cu pastă de lanolină sau praf de talc, iar procedeele de tratare variază în funcție de forma sub care se află substanța. Tratarea plantelor cu soluții se face prin stropiri, picurări pe punctul de creștere, inocu- lări ; pentru semințe se folosește procedeul înmuierii în soluție timp de 1—5 zile. Ames- tecul de pastă de lanolină sau praf de talc cu giberelină se aplică plantelor prin unge- rea sau prăfuirea tulpinilor, a frunzelor, a punctului de creștere sau a semințelor. To- tuși, procedeul cel mai practic și cel mai răspîndit pentru introducerea giberelinei în plante este tratarea cu soluții apoase. De obicei, pentru lucrările practice, mai întîi se prepară o soluție inițială, în concentrație mai mare, care apoi se diluează în momentul aplicării r>e plante. Stropirea părților aeriene ale plantelor cu soluție de giberelină se face pînă la udarea completă a plantei, în timpul orelor de di- mineață sau seara, astfel ca în timpul tra- tării razele să nu cadă direct pe plantă ; giberelina este repede asimilată de plante, îneît după 8—12 ore de la tratare ploaia nu mai influențează efectul substanței. în general, pînă în 1960, efectuarea ex- periențelor s-a făcut mai mult în laborator- seră sau case de vegetație, cu exemplare de plante puține ; după acest an, cercetările au luat o extindere mai mare și experien- țele sînt instalate și în oîmp. Cercetările privind acțiunea acidului gibe- relic asupra plantelor lemnoase sînt în primă fază, ele fiind întreprinse în U.R.S.S. de către N. B. Ceailahean (1957), A. V. Hotiano- vici (1959), S. N. Litvinenko (1960), D. A. Ko- misarov (1961). Pentru experiențe s-au folosit puieți de stejar pedunculat, plop negru, tei, paltin, caragană, sînger, arțar tătărăsc, pin, molid etc. La majoritatea speciilor fo- ioase, efectul acidului giberelic s-a manifestat prin creșterea în înălțime a plantelor tratate dc 2—3 ori mai mult în comparație cu plan- tele-martor. înoepînd cu anul 1961, în scopul experi- mentării giberelinei romînești, la noi în țară s-au efectuat o serie de cercetări avînd drept obiect, pc de o parte, stabilirea eficacității acestui produs, iar pe de altă parte, posibi- litatea folosirii produsului ca stimulent de creștere la speciile forestiere. Efectul acidului giberelic s-a urmărit la puieții de diverse specii în vârstă de 1—2 ani. Instalarea lucrărilor experimentale s-a făcut în condiții de laborator-seră și cîmp- pepinieră, la stațiunile INCEF „I. V. Miciu- rin", Snagov și Brașov. Acidul giberelic s-a administrat plantelor, în general, sub formă de soluții preparate cu apă obișnuită, în cazul că se foloseau imediat, și cu apă distilată, în situația că se păstrau mai mult de 24 ore. 66 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 Tratarea plantelor s-a făcut prin pulvc^ rizare totala sau îu unele cazuri numai prin. picurări pe vîrful de creștere. în ge- neral, s-a lucrat cu soluții de concentratii foarte variate, de 3 la 500 mg/1. Numărul i ratărilor a variat de la 1 la 30, tratările efectuîndu-se primăvara timpuriu și în de- cursul întregului sezon vegetativ. S-au efectuat tratamente la stejar pedun- culat, molid, tei argintiu, paltin de cîmp, paltin de munte, frasin comun și arbuști. Experimentarea giberelinei în scopul sti- mulării creșterilor la speciile lemnoase, în- deosebi la cele cu creștere înceată în stadiul de plantullă și puiet, a permis lămurirea unor aspecte interesante, dând certitudinea că Eberelina poate fi folosită în silvicultură seară de producție, în scopul stimulării creșterilor în 'înălțime ale puieților și ale plantațiilor tinere, sau ale semințișurilor din regenerările naturale. Fundamentarea aces- tor premise constă tocmai în rezultatele obținute în urma experimentării giberelinei romînești în condiții de seră și în pepinieră. ■ Un efect stimulator evident asupra creș- terii în înălțime s-a obținut la puieții de stejar pedunculat (Quercus robur L.) și la cei de tei argintiu (Tilia tomeniosa Mnch). Tratarea puieților de stejar pedunculat de 1 și 2 ani, cu soluții de concentrații diferite de acid giberelic, are un efect stimulator evident și imediat asupra creșterii lor. Astfel, cele mai mari creșteri în înălțime ș-au obținut la puieții tratați cu acid gibe- relic' în concentrație de 0,01% și 0,03% (tabelele 1 și 2). Tabela 1 ■Nr. ort. Puieți de stejar pedunculat. In seră. în primul an de vegetație înâlfimea tulpinii [Diametrul la colet * varianta concentrația cm % față de martor mm % fată de martor 1 Martor Tratat cu apă 5,4 100 3,7 100 ' 2 I 0,03% GAS 22,5 416 4,7 127 .3 II. 0,01% GA3 29,1 . 589 4,4 119 4 III 0,003% GA3 14,3 265 3,8 103 5 IV 0,0003% GA3 8,9 165 4,2 113 în experiențele de seră (tabela 1), puieții de stejar tratați cu acid giberelic în concen- trație de 0,01% au înregistrat creșteri în înălțime de 589%, iar în grosime de 119% fată de cei martor, în experiențele de cîmp- pepinieră, aceste creșteri au fost de 197% în înălțime și dc 93% în grosime în raport cu martorul. Rezultă că în condiții de pepi- nieră creșterea în grosime este mai redusă decît la martor. O stimulare evidentă a creșterii în înăl- țime s-a obținut și în cazul puieților tratați .cu giberelină în concentrație de 0,03%, atît în condiții de seră cît și în pepinieră. în seră, creșterea în înălțime a fost de 416%, iar cea în diametru de 127% în raport cu martorul. în schimb, în experiențele de cîmp-pepinieră, aceste creșteri au fost de 150%, respectiv 94%, în raport cu mar- torul. Tabela 2 Nr, ert. Puteți de fitejar pedunculat, în pepinieră. In primul an de vegetație înălțimea tulpinii Diametrul la colet varianta concentrația cm % fată de martor mm % față de martor 1 Martor Tratat cu apă 13,84 100 5,9 100 2 I 0,03% GAa 20,73 150 5,6 91 3 II 0,01% GAa 27,18 197 5,5 93 4 III 0,003% GĂ3 16,45 119 5,4 92 5 IV 0,0003% GA3 16,40 119 5,5 93 Celelalte concentrații experimentale de 0,003% și 0.0003% au avut efecte de stimu- lare cu mult mai mici. Așadar, în cazul puieților de stejar pe- dunculat se pot obține în primul an de vegetație sporuri importante de creștere în înălțime, de 50—97% față de martor, dacă se aplică tratamente cu soluții de acid gibe- relic de 0,03—0,01%. în acest caz, cel mai mare efect în condiții de pepinieră îl are concentrația de 0,01 % acid giberelic. Puieții de stejar de un an, repicați și tratați cu giberelină, au realizat în al doilea an de vegeitație creșteri în înălțime de 187—328% la concentrația de 0,03%, 120—167% la 0,01%, 100—137% la 0,003% și de 102—142% la 0,0003%, în raport cu mar- torul considerat 100% (fig. 1). Aceste limite Fig. 1. Variația creșterii în înălțime a puieților de stejar pedunculat repicați, tratați de trei ori cu acid giberelic în diferite concentrații. de creștere, exprimate în valori relative față de martor, reprezintă intervalul de variații al creșterilor în înălțime, măsurate periodic în decursul sezonului de vegetație. în acest caz; cele mai mari sporuri dc creștere .în REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 67 înălțime s-au înregistrai la puietii de stejar tratati cu acid giberelic în concentrație de 0,03% și destul de mari la cei tratati cu soluție de 0,01%, rezultând ca la vîrste mai mari ale puieților trebuie mărite concentra- țiile, spre a se obține efectul de stimulare maxim. Fig. 2. Variația creșterii în înălțime a puieților de tei argintiu, tratați de trei ori cu acid, gibe- relic în concentrație de 0,03%, Varia (ia energiei de creștere în decursul sezonului de vegetație la puietii de stejar repicați și tratati cu giberelina arată că efectul de stimulare persistă de la tratare pînă la sfînșitul sezonului de vegetație, efec- tul maxim producîndu-sc cu precădere în lunile iunie și iulie (fig. 1). Efectul de stimulate a creșterilor la puietii dc tei argintiu este apropiat de cel obținui la puietii de stejar. Creșterile în înălțime reprezintă în primul an de vegetație valori de 112—247% în raport cu martorul (fig. 2) în cazul concentrației de 0,03%. La iei, spre deosebire de stejar, efectul maxim s-a obți- nut la concentrația de 0,03%, și,nu de 0,01%. De asemenea, cele mai mari sporuri de creș- tere s-au obținut în lunile iunie și iulie, deci în perioada creșterilor active (fig. 3 și 4). în afară de efectul de stimulare a creșterii în înălțime, se constată la puietii tratati anumit modificări morfologice și anato- Fig. 3. Puieți de tei argintiu tratați cu acid giberelic în concentrație de 0,03%, după 20 zile de la tratare. mice destul de evidente. Astfel, la scurt timp după aplicarea tratamentelor se produce o alungire a lujerului terminal (fig. 4 și 5), în disproporție evidentă , cu grosimea sa. Acești lujeri sînt subțiri și lungi, cu frunze rare și mici, de culoare verde-gălbui, dato- rită micșorării concentrației în clorofilă a Fig. 4. Martor- frunzelor. Așadar, sporul de creștere în înăl- țime se realizează pe seama diviziunii rapide r celulelor mcristemului terminal în dauna realizării unui spor evident de masă uscată. De altfel, acest fapt se poate dovedi și prin conținutul mai redus de reziduuri minerale în lujerii din creșterea a Il-a, care cumu- lează în cea mai mare parte reacția la trata- mentul cu giberelină (tabela 3). Tabela 3 Frunze Lemn Varianta creșterea I creșterea II creșterea I creșterea II Conținut de cenușă în % la puietii de stejar pedunculat de un an tratați cu giberelină (GAS) Martor V1(0,003% GAS) V.(0,01% GA3) Va(0,03% GAa) 7,26 6,81 7,55 7,30 4,36 4,75 4,41 4,09 4,32 3,39 3,87 4,31 4,48 3,54 2,95 2,32 Datele de cercetare arată că lujerii puie- tilor tratati cu cea mai mare concentrație de acid giberelic (0,03%) au cel mai redus con- ținut de ccnușe, 2,32%, fată de 4,48% cît se înregistrează la martor. Celelalte variante se încadrează între aceste limite. De ase- menea, tratamentele cu giberelina contribuie la mărirea intensității de transpirație a puie- tilor, fapt care demonstrează o oarecare dereglare a proceselor metabolice. Verificarea pe cale experimentală a con- sumului de substanțe minerale din sol de către puietii de stejar arată, de altfel, că tratamentele ,cu giberelină contribuie la re- ducerea consumului' de fosfor. Daca însă tratamentele cu giberelină se asociază cu administrarea de îngrășăminte minerale, acest consum este în raport cu martorul. 68 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 în această experiență s-a folosit ca test fosforul-32, care a fost administrat la începutul lunii iunie în soluție apoasă, singur sau asociat cu ifosfat disodic stabil, și în altă serie de variante asociat cu azotat de amoniu, fosfat disodic și sare potasică. Re- zultatele obținute iîn urma măsurătorilor sură la creșterea consumului de fosfor, care este maxim în cazul concentrației de 0,01% acid giberelic. Aceste date preliminare, obținute de-a lun- gul unei perioade excesiv de secetoase, dau o indicație asupra activității fiziologice a puieților tratati cu giberelină și confirmă în Tabela 4 Variația activității specifice CP39 a substanței uscate in - imp/min/C, la puieții de stejar pedunculat Fig. 5. Alungirea lujerului terminal la puieții de stejar pedunculat, tratați cu acid giberelic în con- centrație de 0,01%. Varianta Varianta îngrășăminte Varianta giberelină Activitatea specifică, imp/min/g substanță uscată vu 4 780 v„ p martor 2 500 vls NPK 1 675 vai — 1 185 v p 0,03% 1 560 vas NPK 2 330 V31 •r—• 1 465 v„ P 0,01 % 3 340 NPK 3 700 v„ —. 2 310 v„ P 0,003% 2 450 V18 NPK 2 278 radiometrice asupra probelor recoltate în luna august, după două luni de la adminis- trarea fosfatului disodic marcat cu fosfor-32, arată de fapt absorbția și gradul de asimi- lare a fosforului în diferite condiții expe- rimentale impuse. Datele permit să se Fig. 6. Martor. aprecieze, pe de o parte, efectul giberelinei asupra asimilării fosforului, iar pe dc altă parte efectul combinat al (giberelinei și în- grășămintelor minerale (tabela 4). Astfel, consumul de fosfor este mai mare la puiefii netratati cu giberelină (martor) și scade pe măsura creșterii concentrației de acid giberelic. Cînd însă giberelină se aso- ciază cu îngrășăminte fosfatice, / consumul de fosfor al puieților crește sensibil, în spe- cial în cazul concentrației de 0,01%, în raport cu aceleași variante, tratate numai cu gibe- relină, și cu martorul în care s-au dat numai îngrășăminte. Asocierea giberelinei cu îngrășăminte com- plete (NPK) contribuie în și mai mare mă- bună parte constatarea că sub efectul gibe- relinei consumul dc substanțe minerale al puieților se reduce, și deci se impune^ ca obligatorie asocierea giberelinei cu îngrășă- mintele minerale. Observațiile și măsurătorile făcute și la alte specii de foioase arată că reacția la tratamentele cu giberelină este diferită. Efecte evidente de stimulare, a creșterilor s-au mai obținut la frasin și glădită, iar efecte mai slabe La paltin de cîmp și de munte, jugastru, sînger și molid. Concluzii Rezultatele obținute permit să se formu- leze următoarele concluzii: 1. Reacția speciilor forestiere la tratamen- tele cu giberelină este diferită, cea mai pu- ternică reacție constatîndu-se la stejarul pedunculat, teiul argintiu, frasin și glădijă. 2. Reacția la giberelină a speciilor fores- tiere se manifestă îndeosebi prin stimularea creșterii exagerate în înălțime, și prin modi- ficarea proceselor de bază ale metabolismu- lui plantelor, produeîndu-se o mărire a trans- pirației și o reducere a consumului de substanțe minerale din sol. Nutriția minerală a puieților poate fi ac- tivată dacă - tratamentele cu giberelină se asociază cu administrarea de îngrășăminte minerale.' 3. - Stimularea creșterii în înălțime rămâne ca un efect pozitiv predominant al. tratar mentelor -cu giberehnă, . cu condiția ca să se stabilească riguros concentrațiile optime pentru fiecare specie, ân condițiile staționale determinate, rezultînd că pentru stejar și REVISTA PĂDURILOR * 7S * 1963 * Nr. 2 69 tei cele mai bune concentratii sînt de 0,01% și 0,03%. 4. Efectul stimulator al giberelinei trebuie folosit cu precădere pentru activarea creș- terii din pepinieră, a puieților din plantatii și a semintișurilor naturale, deoarece la în- temeierea arboretelor și în perioada dc rege- nerare se impune ca o necesitate obiectivă accelerarea creșterii în înălțime a speciilor de valoare, pentru a învinge concurenta ier- burilor și a speciilor copleșitoare. 5. Tratamentele cu giberelină constituie lucrări eficace și ieftine pentru activarea creșterii culturilor lînccdc. Bibliografie [ 1] T u rețkai a, P. N. înmulțirea accelerată a plantelor prin butași. [2]Bîndiu— C. Rubțov și Voinescu Șt. Stimularea creșterii puieților în pepiniere pentru speciile : stejar, frasin, ulm, tei, molid și pin (Pare de seamă, tema INCHF 23/1955). [ 3] Academia R.P.R. — Institutul romîno-sovietlc. Cercetări privind acțiunea substanțelor stimula- toare asupra plantelor (Culegere de articole 1959). [ 4] Stelian, Stan. Efectele unor substanțe stimu- latoare de creștere asupra tomatelor (autareferat). [ 5] Hotianovici, A. V. și Baidalina, N. A. Tratarea cu acid giberelic a cîtorva dintre spe- ciile lemnoase. în : Les-hoz nr. 7, 1959. [ 6] Litvinenko, S. N. Influența giberelinei a- supra puieților și semințelor. în: Les-hoz nr. 7, 1960. [ 7] Lasinka, L>. S. Giberelina, un stimulent de creștere. în : Les-hoz nr. 1, 1961. [ 8] K o m i s a r o v, B. A. Aplicarea giberelinei pentru grăbirea creșterii la plantele lemnoase. în: Les-hoz nr. 6, 1961. [ 9] Buican, I. și Lupaș, D. Efectul diferitelor tratamente cu izotopi radioactivi și giberelină asupra porumbului (referat științific). [10] Kovacs, J. și VSros, T. Experimentarea tratamentelor cu giberelină în silvicultură. în : Revista de documentare curentă, nr. 8, 1961. [11] Stane s eu, C. Giberelina și problema produc- tivității pepinierelor, în: Revista Pădurilor, nr. 7, 1961. [12] O eniso va, A. Z. și Lupinovici, I. S. Nutriția minerală a plantelor sub influența aci- dului giberelic. ' în: Fiziotog. rast. nr. 8, 1961, p. 454 459. [13] Melvin, E. Jenkins. Efectul giberelinei asupra germinației semințelor de pin strob din est. în : Journal of Forestry, nr. 3, 1961. [14] Academia de Științe a U.R.S-S. Seria biologie nr. 1, 1961 (limba rusă). Experimentări privind cultura plantelor-mamă cu clone selecționate de plop euroamerican la Ocolul silvic Tg. Mureș Ing. I. Scridon și tehnician Gh. Formanek Ocolul silvic Tg- Mureș CZ. Oxf. 232.13:165.62 Traducînd în fapte sarcinile trasate de Partidul . Muncitoresc Romîn prin Di- rectivele celui de-al Illdea Congres, privind extinderea culturilor cu specii repede cres- cătoare, Ocolul silvic Tg. Mureș a trecut, în primăvara anului 1961, la executarea unor culturi experimentale de plop euro- american din clone selecționate, în vederea stabilirii și extinderii în producție a celor mai valoroase clone pentru regiunea noastră. Experimentarea a constat în producerea de plante-mamă din puietii rezultati prin bută- șire, butașii provenind din lotul repartizat de M.E.F. prin D.R.E.F. Tg. Mureș dc la Stațiunea INCEF pentru selecția și cultura plopului și sălciei Cornetu (Regiunea Bucu- rești). Lucrări de pregătire și instalare a experiențelor Pentru executarea butășirilor s-a ales ca loc de experimentare pepiniera centrală a ocolului (sola nr. 5), care are următoarele caracteristici : tip genetic de sol: profunzimea : textura : ■umiditatea : bogăția în humus : structura: sol aluvionar ; foarte profund nisipo-lutoasă ; reavăn-jilav; 3—4; glomerulară. Suprafața solei cultivate a fost de 14 ari, iar clonele și numărul de butași folositi au fost : clona R. 13 cu 3 500 butași, clona R. 104 cu 1 000 butași, clona Celei cu 5 500 butași. în vederea butășirii s-a executat desfun- darea solului la două cazmale, iar pregătirea solului înainte de butășire a constat în mă- runtirea și nivelarea solului prin tăvalugire, precum și în pichetarea gropilor de butășit. Butașii de plop primiti de la stațiunea INCEF menționată au fost depozitati într-un strat de nisip umed, groș de 40 cm, ume- zirea nisipului repetîndu-se din trei în trei 70 REVISTA PĂDURILOR * 78 • 1963 * Nr. 2 zile. înainte de butășire, 'butașii au fost controlat! din punct de •vedere fitosanitar prin sondaje. Butășirea s-a executai în ziua de 5 aprilie 1961 (dimineața între orele 6 și 10, după- amiază între orele 16 și 19) cu plantatorul la distanta de 20 cm pe rînd, iar între rîn- duri la 60 cm, pentru a se da posibilitatea executării lucrărilor mecanizate de întreți- nere. Acolo unde textura solului a permis butășirea fără limitator, aceasta s-a făcut prin înfigere directă pentru o mai bună aderare cu solul. După plantare, butașii au fost acoperiti cu un strat de 0,5 cm sol afinat. Lucrări de întreținere Pentru asigurarea reușitei experimentării s-a executat o serie de lucrări de întreținere, ca udatul și prășitul culturilor instalate. Udatul butașilor s-a făcut timp de zece zile (dimineața) prin stropirea tuturor rîn- durilor de butași, iar prășitul culturilor s-a făcut mecanizat, folos in du-se prășitoarea mecanică tractată hipo. Pe întreaga perioadă de vegetație s-au executat cinci asemenea lucrări. Prășirca mecanică a fost completată cu lucrări de plivit manual pe rînd. în luna iulie s-a executat ruperea lujerilor laterali, pentru a activa creșterea puieților. Cu ocazia lucrărilor de inventariere a puie- ților, executate în toamna anului 1961, s-a constatat că procentul de prindere a fost de 99, iar grosimea medie a puieților a fost de 1,4 cm. în primăvara anului 1962, o parte din puieții rezultați au fost plantati direct în teren forestier, iar din restul — conform telului urmărit — s-au confecționat plante- mamă. , ■ Crearea culturilor de plantă-inamă Ținând seamă de tematica elaborată de INCEF privind producerea de plante-mamă, care nu indică aceeași pepiniera în acest scop, s-a ales pepiniera „Sub pădure", care prezintă următoarele -caracteristici — tipul de sol v. brun de pădure cu fenomene ’ 1 de hldzare în orizontul B ; — profunzimea.': • " foarte profund:; . — textura : mijlocie-grea ; — structura : glomerulară-nuciformă ; — bogația' în 'humus : bogat în humus (3—4); —. umiditatea ’ . ■ reavân-jilav primăvara, rea- văn în restul anului. 7 în această pepinieră s-au executat lucrări pregătitoare asemănătoare celor amintite din pepiniera centrală, și anume : desfundatul la două cazmale (toamna anului 1961), ma- rui)firea și nivelarea solului, precum și piche- tarea. ’ . Scosul puieților s-a executat cu cazmaua, iar după scoatere s-a efectuat retezarea tul- pinii la 20 cm deasupra coletului, legîndu-se apoi în snopi de 100 bucăți fiecare clonă separat iși apoi transportîndu-se (pe distanța de 4 km) la pepiniera destinată culturilor de pilantă-miamă. Plantarea s-a executat în primăvara 1962 (20.IV.1962) în gropi de 40/40/50 cm, la dis- tanța de 1/1 m între puieți, prin îngropare la 15 cm deasupra coletului, avîndu-se în vedere ca porțiunea rămasă deasupra solului (aproximativ 5 cm) să cuprindă 4—5 muguri viabili. înainte de îngropare s-a procedat la tra- tarea gropilor și a puieților cu hexatox (1,5%) spre a se evita atacul larvelor de cărăbuși și elateridae. Se menționează că în tot sezonul de ve- getație nu s-aU făcut stropiri artificiale la puieți, pentru dezvoltarea acestora fiind suficientă apa din sol și din precipitațiile atmosferice. Ca lucrări de întreținere în timpul sezo- nului de vegetație s-au executai patru în- trețineri mecanice însoțite de plivit manual pe rânduri. Rezultatele obținute Cu ocazia inventarierii puieților din Juna septembrie 1962, s-au înregistrat datele in- dicate în tabela 1. Din observațiile efectuate asupra cultu- rilor la care porțiunea de butaș rămasă deasupra solului după plantare a fost de 10—12 cm, reiese că dacă plantarea se exe- cută primăvara de timpuriu, cînd pericolul insolației este redus, numărul de mlădițe pe fiecare puiet este de 60—80% mai mare. De asemenea, lîn acest caz și creșterea în înălțime a puieților este mai mare, diferența dc creștere fiind 10—35 cm, precum și dimen- siunile realizate la colet,, iar marea majo- ritate a puieților și mlădițelor laterale fiind apte pentru confecționarea de butaiși cores- punzători dimensiunilor prevăzute în nor- mele oficiale. Pentru extinderea în cultură a plopilor euroamerieani, cu largi întrebuințări în in- dustrie și agricultură, considerăm necesar a se revizui (stațiunile proprii culturii aces- tora, identificate cu ocazia lucrărilor de cartare stațională, ținînd cont de varietatea tipurilor de stațiuni an care plopul realizează la un ciclu de producție redus- (15—50 ani) producții inegalabile în comparație cu ale altor specii indicate în formularele de îm- pădurire. De altfel, parte din puieții rezultați din butașii primiți în transfer i-am folosit: în lucrări de împădurire pentru înnobilarea crângurilor situate în stațiuni proprii introdu- cerii plopilor negri hibrizi, distanța de plan- REVISTĂ PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 71 Tabela .1 Clasa Suprafața cultivata, ari Nr. de puicti folorit Procentaj înălțimi Nr. mlăditclor Nr, butașilor rezultati ' Toteî’ butași rezultat! prindere men- ținere minime maxime minim maxim mediu miu im maxim . mediu K. 13 18 2 176 99 99 095 260 3 8 5 5 17 8 . 17 000 R. 104 13 840 99 99 120 205 4 9 6 4 16 8 • 4 90Q- Celei 23 2 342 99 99 080 250 4 9 5 3 11 6 13 Q0O tare fiind 8/8 m sau 10/10 m. După primul an de vegetație s-au obținut creșteri între 15 și 75 cm, depășind evident speciile locale. Este de menționat că în raza Ocolului silvic Tg. Mureș s-au mai executat lucrări de îm- pădurire cu plop „selecționat" la distanta de 3X3 m, obtinîndu-se de asemenea bune re- zultate după primul an de vegetație. Ținând scamăi de rezultatele obținute și de faptul că în cuprinsul ocolului există nume- roase stațiuni proprii culturii plopului negru hibrid, lucrările de împădurire se vor extinde în viitor într-o proporție apreciabilă, folo- sindu-se distanta de plantare cea mai pro- ductivă. Unele aspecte privind combaterea eroziunii solului în Regiunea Suceava Ing. Teodor Nitu Regiunii Suceava Sfatul popular În Regiunea Suceava, eroziunea solului, ea proces dinamic -de distrugere a solului, s-a extins an de an, afectînd suprafețe din ce în ce mai mari, provooînd mari pagube sectorului silvie. Declanșarea eroziunii so- lului pe cuprinsul regiunii a fost favorizată de relieful .accidentat și de exploatarea nera- tională a fondului funciar în trecut. Din suprafața regiunii, de 1 375 000 ha, pădurea reprezintă 40,3%, suprafața agricolă 54,3%, din care teren arabil 36,3%. Procentul de împădurire variază între 80,05% la Vatra Dornei și 2,26% în Raionul’ Săveni, raion din partea de șes a regiunii. Eroziunea solului a apărut și s-a intensi- ficat prin exploatarea neratională a terenu- rilor în pantă, prin orientarea arăturilor pe linia de cea mai mare pantă și supraîncăr- carea pășunilor cu un număr mare de animale. ' • In majoritatea comunelor din legiune, parcelarea terenurilor la toate reformele agrare s-a făcut pe linia de cea mai mare pantă. Parcelele în raioanele Rădăuți, Su- ceava și Fălticeni, care erau ca niște fîșii înguste, ajungând uneori la 2—3 km, și late adesea de 4—10 m, precum și agrotehnica primitivă a arăturilor de-a lungul pantelor au contribuit la spălarea solului, arîndu-se frecvent orizontul B și chiar C al solului. C.Z. Oxf. 116-6 Eroziunea dc adîncime, reprezentată ' prin ogașe și ravenc în Bazinul hidrografic al Jijiei, a interceptat pînza freatică, fapt care a dus la cobor îrea acesteia. Prin eroziune sînt scoase la Suprafață săruri ca : sulf aii, cloruri, carbonați etc., fapt care explică că sărurile sînt frecvente unde eroziunea solului este avansată ; în special pe solurile de tipul cernoziomului pnopriu-zis, sau 'diferite varie- tăți genetice aile acestuia din depresiunea Jijiei. Prin acest fenomen (datorită eroziunii de adâncime) are loc o dreinare naturală, a te- renurilor de pe pante și crearea unui regiin nefavorabil pentru plantele cultivate. - Ca efect al eroziunii solului, luncile nu- rilor au fost ocupate cu straturi-varjaibile de sol adus de pe coaste (care conțin o Can- titate mare de săruri provenite din erodarea rocii-mame, producînd sărăturarea Solurilor din lunci), iar vestitele iazuri care presă rău valea Jijiei și a Bașeului au fost transfor- mate în suprafețe mlăștinoase, invadate de stuf și papură. ‘ ‘ - » * • -i:-,x Rîurile din regiune, prin energia lor, ma- cină și distrug prin eroziunea de mal supra- feje apreciabile din albia majoră cu soluri azonale (Suceava și Moldova) de tipul bran- cioc, transformlîndu-le în suprafețe impro- prii pentru agricultură (prundișuri). Anual ee scot pe această cale din circuitul agricol 72 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 zeci de hectare. Râul Moldova, pe o lungime dc albie de 20 km, de la Gura Humorului și pînă la satul Drăgușeni, Regiunea Su- ceava, a scos din circuitul agricol în 1955 o suprafață de 59 ha. Dintre bazinele hidrografice din Regiunea Suceava care au suprafețe întinse cu tere- nuri degradate și în care distrugerea echili- brului în economia apei provoacă pagube însemnate în fiecare an, cele mai caracte- ristice sînt : valea Jijiei cu afluenții săi, valea Baișcului și a Suhci. Din inventarierea terenurilor erodate, efec- tuată în conformitate cu HCM 201/1953 și actualizată în 1957—1958, rezultă că din su- prafața totală a Regiunii Suceava, de 1 375 000 ha, 700 377 ha sînt supuse eroziunii în diferite stadii, reprezentînd 50,9% din suprafață. Suprafețele cele mai puternic ero- date sînt pe terenurile egricole, unde declan- șarea fenomenului de eroziune a fost favo- rizat de modul nerafional al cultivării solurilor de pe pante. Suprafața terenurilor puternic erodate este de 201968 ha, excesiv erodate 59 564 ha, iar eroziunea de adîncime cuprinde o suprafață de 8848 ha. în sectorul silvic, suprafața supusă ero- ziunii este de 2126 ha, cu un procent de 0,45% fată de suprafața fondului forestier existent. Suprafața cea mai m’are supusă eroziunii se găsește în partea estică a regiunii, unde terenurile agricole ocupă suprafețe mai mari. De exemplu, suprafața agricolă a comunei Roma, raionul Botoșani, de 4 855809, are expoziția generală NV spre SE, cu pante medii cuprinse între 15 și 20% și cu dife- rite grade de eroziune, unde lucrările agro- tehnice trebuie să se execute numai paralel cu curba de nivel. Cazuri asemănătoare sînt în majoritatea comunelor de pe cuprinsul regiunii, nnde se practică agricultura pe te- renuri cu pante foarte mari și lipsite de stratul fertil (reprezentat prin orizontul A) de la suprafața solurilor, datorită spălării acestuia de către apele provenite din preci- pitatii. Pagube însemnate provoacă eroziunea eoliană în timpul iernii, cînd terenurile agricole sînt mobilizate prin arăturile de toamnă și, datorită acțiunii repetate de în- gheț și dezgheț, particulele de sol mobilizate de la suprafață sînt spulberate, semănătu- rile rămîn descoperite, iar producțiile la hectar sînt mult diminuate. în partea de N-NE, regiunea nu este cu nimic apărată contra crivatului, care vine fără a avea obstacole peste terenurile agricole. Pășunile au fost amplasate acolo unde fărimitarca terenurilor a depășit limita ori- cărei posibilități de rentabilitate a culturilor agricole, fiind părăsite și transformate cu timpul în izilazuri comunale. Așa se explică faptul că majori fetea pășunilor au fost amplasate pe terenuri accidentate cu pante în medie de 20—35%. Concludentă este în acest sens suprafața totală a pășunii de 140 ha, din satul Buncni, comuna Dîngeni, raionul Săveni pe diferite categorii de pantă: 10% pante între 0— 5% revenind 14 ha. 20% ■„ „ 5- 15% „ 28 „ 35% „ ,, 15- 25% „ 49 „ 20% „ „ 30- 40% „ '28 „ 15% „ „ 80—100% „ 21 . Suprafața efectivă a ravenelor din peri- metrul dc ameliorare Buneni este de 11%. Această degradare a pășunii din perimetrul Buneni, cît și a celorlalte cu condiții similare, se datorește supraîncărcării pășunilor cu animale, pășunatu'lui abuziv, scoaterii de timpuriu a animalelor la pășune primăvara și lipsei măsurilor de prevenire și de com- batere a eroziunii solului. Așa se explică că din suprafața de 383.119 ha dc pășune între satele Călărași și Ringhilești, raionul Botoșani, 79,775 ha sînt afectate de eroziune de gradul II, 84,150 ha eroziune de gradul III, 84,159 ha eroziune de gradul IV, 6,101 ha eroziune de adîncime și numai 125,309 ha nu au fost erodate, fiind la baza versan- tilor. Pe pășunile amplasate pe terenurile în pantă în raioanele din stînga riului Șiret, numai suprafața ravenelor variază între 2 și 14%, acolo unde covorul vegetal este com- plet distrus. Primele începuturi de ameliorare a tere- nurilor degradate s-au făcut în sectorul silvic, unde proprietatea statului a înlesnit luarea unor măsuri organizate pe suprafețe mai mari. în sectorul agricol, fărimijarea terenului arabil în sute de parcele afectate de eroziune nu permitea luarea unor mă- suri hotărîte, din cauza proprietății private, care împiedica acest lucru. în anii 1890—1915 s-au executat impor- tante lucrări de ameliorare pe o suprafață de 500 ha erodată de pe Muncelul Pojorîtei. Cu toate că la suprafața acestui teren era scoasă piatra prin eroziune pe pante foarte mari cu expoziții sudice, în gropile execu- tate s-a pus pămînt de împrumut și apoi s-au făcut plantările. Această primă acțiune a reușii, iar în prezent muntele este com- plet împădurit și eroziunea stăvilită. Alte lucrări de împădurire masivă a tere- nurilor erodate s-au executat între anii 1910 și 1913 la Deea și la marginea orașului C. Lung pe 20 ha, la Slătîoara, raionul G. Humor, pe o suprafață de 50 ha, și în comuna Frasin, pe 2 ha. Prin apariția decretului-lege nr. 2344 pen- tru ameliorarea terenurilor degradate, publi- cat în Monitorul Oficial nr. 141 din 28 iunie 1930, s-a dat o importanta mai mare inven- REVISTA PĂDURILOR * 78 • ]963 * Nr. 2 73 tarierii terenurilor degradate și a formațiilor forenților și la crearea de perimetre de ame- liorare pe tot cuprinsul regiunii. După apa- riția acestei legi se identifică o serie de izlazuri comunale puternic erodate pe care se execută lucrări izolate numai prin plantări masive de către serviciile silvice județene. Suprafața ameliorată numai prin împă- durire intre anii 1890 și 1940 a fost de apro- ximativ 600 ha, revenind cîte 12 ha anual. Majoritatea lucrărilor executate în această perioadă s-a executat .în raioanele de munte. După înființarea Ministerului Silviculturii în 1948, lucrările de ameliorare a terenu- rilor erodate iau un marc avînt- Se inven- tariază în toată regiunea terenurile afectate de eroziunea de suprafața și adîncime, con- stituindu-se perimetre dc ameliorare. în perioada 1957—1961, lucrările de ame- liorare iau un mare avînt. Acestea nu se rezumă numai la împăduriri, ci pe terenu- rile erodate se execută și lucrări de artă, constând din gărdulețe, cleionaje, praguri și chiar baraje pentru reușita plantațiilor. Su- prafața împădurită pe terenurile constituite în perimetre de ameliorare este de 713 ha, revenind cîte 178 ha anual. Cu toate aceste realizări, se consideră ca ritmul este nesatisfăcător fată de suprafața totală de pe cuprinsul regiunii supusă ero- ziunii. în tabela 1 se arată lucrările de com- batere a eroziunii executate pe terenurile degradate din fondul silvic și cele agricole erodate din imediata vecinătate. Din studiile efectuate asupra efectului lucrărilor executate din lemn a reieșit că cleionajele executate pe firul ravenelor pe canalele de scurgere ale torentilor, precum și gărdulelele de pe malurile acestora, în- soțite de plantatii, au dat rezultate bune. De exemplu, în comuna Blîndești, raionul Botoșani, executîndu-se, după cum s-a arătat, lucrări de artă însoțite de plantatii pe o suprafață agricolă de 42 ha, puternic ra- venata, s-a limitat avansarea fenomenului de eroziune după trei ani, cînd plantațiile executate au acoperit solul. Cele mai bune ■rezultate s-au realizat atunci cînd cleiona- jcle au fost executate toamna sau primăvara, iar în corpul lor au fost bătuti butași de salcie cu grosime de 5—8 cm. După patru Fig. 1. Panta compensată a unei ravene prin con- struicția cleionajelor din perimetrul de ameliorare Blîndești, raionul Botoșani, în 1956. (Foto : ing. T. Nitu) ani, cleionajele care au avut asemenea butași în corpul lor (cu toate că restul materia- lului folosit la construcție a putrezit), săl- ciile care au crescut au reținut în continuare pământul, care era adunat în amonte de aceste cleionaje. în figura 1 se poate vedea terasa realizată în partea de amonte a unui cleionaj și mărimea sălciei din corpul acestei lucrări de artă în perimetru! Blîndești-Bo- toșani. Plantațiile executate pe malurile ravenelor în părțile din amonte ale gârdulețelor s-au dezvoltat mult mai bine decît acelea la care nu s-au executat asemenea lucrări. Tot în perimetrul de ameliorare Blîndcști-Botoșani se pot vedea (fig. 2) gărdulețele și clciona- jele executate ne malurile unei ravene în 1956. Tabela 1 Lucrările dc combatere a eroziunii executate pe terenurile degradate din fondul silvie Nr. crt. Annl execuției lucrărilor Suprafața ameliorată, ha Valoarea lucrărilor executate, mii Iei Lucrări executate baraje din piatră de carieră. m cleionaje, m gărdulețe, m Suprafața plantată, ba fond silvio In afara fondu- lui silvU 1 2 8 4 5 6 7 8 9 1 Din 1944 plnă în 1957 848 960 320 480 4 200 794 54 2 1958 279 440 ■—. — 35 000 253 26 3 1959 155 186 — — 126 29 4 1960 156 1626 1 625 — 127 29 5 1961 124 649 300 60 2 000 124 — Total 1 562 3 861 2 245 540 41 200 1 424 138 74 REVISTA PADURTLOR * 78 * 1963 * Nr. 2 în comuna Dărmănești, raionul Suceava, în 1955—1956 s-au executat plantatii anti- crozionale eu salcîm pe o suprafață de 22 ha pe terenuri cu înclinare de 27—40°. Planta- țiile s-au făcut toamna. în jurul puieților s-au executat mici terase-potooave. Acestea Fig. 2. Gărdtilețe și cleionaje executate pe o ravenă pentru înlesnirea prinderii plantațiilor în perimetrul de ameliorare Blîndești, raionul Botoșani, in 1956. (Foto : ing. T. Nitu) au dus la pierderi de 95—97%. Pe porțiunile cu pante mari și soluri superficiale, sau spălate complet, a trebuit să se aducă pă- mînt bogat în humus, din care să se pună cîte o lopată în fiecare groapă unde s-a plantat puietul. Cooperativizarea agriculturii a dat posi- bilitate specialiștilor din sectorul agricol să ia după anul 1949 unele măsuri de stăvilire a eroziunii solului, acolo unde această ca- lamitate, producea pagube mari economiei regiunii. Lucrările ce se executau erau totuși sporadice, ou măsuri unilaterale, fără să se realizeze ameliorarea unui teren supus eroziunii pe o suprafață apreciabilă. Primele lucrări executate s-au făcut după experien- ța sectorului silvic, fără să se folosească în totalitate rezultatele pozitive obținute. Multe dintre lucrările pe care le execută sectorul silvic pe terenurile erodate sînt pe terenu- rile agricole, și anume acelea care au poten- țialul productiv foarte scăzut și care pentru ameliorare trebuie împădurite. Lucrările de combatere a eroziunii pe te- renurile agricole au fost începute în 1955 și au constat în gărdulețe, cleionaje și plantatii antierozionale. Asemenea lucrări au fost exe- cutate în comunele Blîndești și Todireni, raionul Botoșani, Frasin, Doroteia și Mănăs- tirea Humor, raionul Gura Humorului, prin grija secției agricole a Sfatului popular re- gional. în perioada 1953—1957, în Regiunea Su- ceava s-au executat 10346 metri liniari de cleionaje și 2 245 metri liniari de gardu- lețe. Imensele suprafețe supuse fenomenului de eroziune necesitau o intervenție mai or- ganizată. La solicitările regiunii adresate conducerii Ministerului Agriculturii s-a apro- bat înființarea în Regiunea Suceava, la 20 februarie 1957, a Centrului de combatere a eroziunii solului, cu sediul în orașul Dorohoi, care s-a organizat și și-a început activitatea la 1 mai 1957. în 1957 s-au deschis două șantiere pe pă- șunile puternic ravenate din comunele Al- bești și Trușești, raionul Botoșani. Pe pășunile în pantă, unde urma sa se execute lucrările de combatere a eroziunii, din studiile efectuate rezultă că circa 20—30% erau brăzdate de ogiașe și ravenc, ajungind uneori în anumite perimetre la 50%, iar iii restul suprafeței, din cauza supra- încărcărilor, s-a ajuns ca covorul ierbaceu să fie constituit din asociații nevaloroase. Dată fiind această situație, pentru ame- liorarea terenurilor degradate prin eroziune s-au propus și executat următoarele lucrări : 1. Micșorarea pantei ogașelor și rave- nelor în scopul evitării adîncirii albiei, care în mod frecvent duce la înaintarea acestor forme ale eroziunii de adîncime în detrimen- tul terenurilor agricole. 2. Folosirea unor măsuri complexe de combatere a eroziunii, respectiv aplicarea și a altor măsuri în afara împăduririi. Pe su- prafețele afectate puternic de eroziune, în special pe ravene, executarea de baraje, pra- guri, cleionaje, gărdulețe, și numai plantarea malurilor acestora, inclusiv a micilor fâșii paralele de-a lungul malurilor. Pe pantele lungi supuse eroziunii este necesar să se planteze perdele antierozionale. Pe pășuni, condițiile sînt mai vitrege pentru plantațiile antierozionale și de protecție, datorită cobo- rîrii apei freatice prin formele eroziunii de adîncime. 3. Executare a în bazinul hidrografic al Jijiei, cu o cantitate mică de precipitații în timpul perioadei de vegetație și reparti- zată neuniform — lucrările de combatere a eroziunii efectuîudu-se în majoritate pe tere- nurile agricole pe pantele uniforme, care nu prezentau fenomene de alunecare — a cana- elor de coastă pe curba de nivel pentru re- ■ ine rea precipitațiilor, iar la obîrșia ogașelor și Tavenelor executarea canalelor de împie- dicare a scurgerii apelor direct în aceste for- me de eroziuni. 4, îmbunătățirea covorului erbaceu prin lucrări de autoînsămînțări, supraînsă- mînțări și însămânțări în funcție de rudera- lizarea pășunilor și de stadiul fenomenului de eroziune. Lucrărilor dc autoînsămînțări nu li s-a dat extindere prea mare, deoarece compoziția floristică în general s-a menținut cea inițială, fără să se producă o îmbunătă- țire a procentului de plante valoroase. Pe pășunea Botoșani, unde s-a aplicat acest sis- tem, fenomenul de eroziune de suprafață s-a REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 75 Tabela 2 Lucrările de combatere a eroziunii executate de Centrul de combatere a eroziunii Botoșani In anii 1957—19G0 Nr. ort. Anul executării Suprafața pășunilor ameliorate, ha Valoarea lucrărilor executate. Iei Canale de nivel Lucrări de artă din piatră de carieră Suprafața plan- tată CU BDBCii silvo-pomicole, ha lungimea, m volum terasament, m baraje ți praguri, buc. volum. ma 0 1 2 3 4 5 6 7 8 1 1957 415 882 308 13,8 14 719 13 724 66 2 1958 946 900 050 16,8 21 960 25 808 47 3 1959 T722 1 167 725 22,5 12 584 33 992 146 4 1960 3 885 2 705 046 31,2 43 776 34 1 360 134 Total 6 968 5 655 129 84,3 93 039 105 3 884 393 redus la 90%. Mare extindere au luat lu- crările de supraînsămîntări și reînsămîntări. 5. Organizarea interioară a pășuni- lor constând în trasarea drumurilor necesare, delimitarea parcelelor de pășunat prin cu- lise de arbori, perdele de protecție (cînd nu se fac pe marginea pășunilor), adăpători' prin captări de izvoare, sau mici bazine de acumulare. Amploarea lucrărilor de combatere a ero- ziunii în cadrul Regiunii Suceava, efectuate de Centrul de combatere a eroziunii Boto- șani, numai pe pășuni, se poate vedea în tabela 2. Un volum însemnat de lucrări s-a execu- tat în 1961. S-a ameliorat o suprafață de 3 500 ha pășuni erodate, pe care s-au exe- cutat baraje și praguri din piatră, cu un voilum de 2 100 m3 și 150 ha plantații anti- erozionale. Pînă în prezent s-au ameliorat 10 468 ha de pășuni erodate. . Investijia pentru ameliorarea unui hectar de pășune degradat prin eroziune a scăzut an de an. Dacă în 1957 hectarul de pășune puternic brăzdat de ravcne la Coștiugeni- Botoșani a fost de 2 102 lei/ha la o supra- față de 211 ha, în 1958 a fost de 840 lei/ha la Buhăceni-Botoșani la o suprafață de 475 ha, în 1959 — de 868 lei/ha la o suprafață de 230 ha în perimetrul de la Buneni-Săveni, iar în 1960 — de 688 lei/ha la o suprafață de 800 ha la Vlăsinești, raionul Botoșani. In figura 3 se văd lucrările executate în peri- metrul Coștiugeni și în figura 4 cele din pe- rimetrul Buhăceni. Fig. 4. Baraj executat la giura unei ravene pentru ridicarea nivelului de bază în perimetrul Buhăceni, raionul Botoșani, în 1958. (Foto : ing. T. Nitu) Fig. 3- Baraje executate din piatră de carieră în perimetrul de ameliorare Coștiugeni, raionul Boto- șani, în 1957. (Foto ; ing. T. Nitu) în primii ani cînd lucrările de combatere a eroziunii s-au executat pe pășuni se vedea numai necesitatea opririi eroziunii de adân- cime, fără să se urmărească îmbunătățirea covorului ierbaceu. Primele lucrări de îmbu- nătățire a compoziției floristice a pășunilor au fost autoînsămîntările pe o suprafață de 15 ha, lângă orașul Botoșani, în 1955, Pășu- nea era afectată de eroziune de suprafață și numai cu pilcuri rare de pir tmtor și pir gros. Prin sistarea pășunatului și cosirea ierbii, cînd ajungeau semințele la maturi- tate, s-a realizat îndesirea covorului erbaceu și mărirea producției la hectar. După ce se aduna fânul, sc grapa ușor, pentru a se aco- peri semințele. Pentru că autoînsămîntarea nu duce la schimbarea compoziției floristice, ci la men- 76 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * fa. 2 tinerea speciilor existente, care se înmul- țeau, s-a trecut în 1957 la lucrări de îmbu- nătățire a pășunilor prin lulcrări de supraîn- sămîntări (operație prin care semințele de ierburi perene și leguminoase, în diferite pro- porții, erau semănate peste covorul vegetal existent, care în prealabil era polidiscuit). ■Prin lucrări de supraînsămințări s-a îmbu- nătățit o suprafață de 1459 ha, în perioada 1957—1960. Nu întotdeauna semințele semă- nate răsăreau, din cauza concurenței ce se producea între plantele ne valoroase și vigu- roase, care formau pâlcuri compacte de Agro- pyrum repens, Cunodon dadylon, Arthemi- sia austriaca și plantele care proveneau din semințele semănate. Din cauză că producțiile de masă verde ce se obțineau la hectar nu erau cele așteptate, Centrul dc combatere a eroziunii Botoșani a trecut în 1957 la desțelenirea toamna și primăvara a pășunilor cuprinse în perime- trele de ameliorare, executând în mustul ză- pezii lucrări de însămânțare a pășunilor. Cele mai bune rezultate s-au obținut cînd des- țelenirea s-a făcut în felul următor : pășu- nile s-au lucrat cu polidiscul la o adîncime de 7—14 cm, la adîncimca masei celei mai mari de rizomi. Discurile polidiscului dis- trug crusta și scot rizomii la suprafața. După o săptămână sau două se ară adînc cu plu- gul cu antetrupiță și se seamănă amestecul corespunzător de semințe. Este de remarcat faptul că la desțelenirea făcută toamna la adâncimea de 30—35 cm — fără să se facă polidiscuirea mai întâi — brazdele, din cau- za sistemului radieelar al ierburilor cu ri- zomi—cu toate variațiile de temperatură din timpul iernii și grăpările din timpul primă- verii, nu se desfăceau. Această constatare a dus la concluzia că desțelenirile se pot face și primăvara, cu condiția ca după această lucrare însămînțarea să se facă la un in- terval de cel puțin trei săptămân i — chiar efectuarea desțelenirilor primăvara, cu con- diția să se execute o polidiiscuirc în sensuri opuse, și apoi, aratul adânc. în anul 1962, pe o suprafață de 1459 ha de pășuni îmbunătățite în anii precedenți, s-au obținu t prin supraînsămințări o produc- ție în medie de 9400 kg de masă verde la hectar, față de 3 200 kg/ha la martor. Pe pășunile unde s-au făcut rcînsămînțări, iar în prealabil desțeleniri, s-a obținut în medie o producție de pe 891 ha de 16100 kg masă verde. La Vlăsinești, raionul Săveni, s-au obținut 17 500 kg de masă verde la hectar de pe 86 ha ; pe perimetrul ameliorativ Bu- hăceni, raionul Botoșani, de pe 220 ha s-au obținut 21000 kg de masă verde, față de 4 500 kg/ha la martor. Deoarece în cadrul lucrărilor de comba- tere a eroziunii cele mai bune rezultate s-au obținut pe suprafețele afectate de eroziune de suprafață, prin desțeleniri și însămînțări cu ierburi perene și leguminoase, numai în 1962 Centrul de combatere a eroziunii Bo- toșani a executat asemenea lucrări pe o su- prafață de 7 000 ha dc pășuni erodate. Pe baza planului de îmbunătățire a pășunilor erodate, pînă în 1965 se va ameliora prin lucrări executate în complex o suprafață de peste 60 000 hia de pășune. Din cauza efectului fenomenului eroziunii solului, pe terenurile arabile în pantă din comunele: Lunca, Călărași, Sul ița, raionul Botoșani, Ungureni, Vlăsinești, Rănești, ra- ionul Săveni, Mileanca, Hudești, raionul Do- rohoi, etc., straturile de sol mobilizat prin lucrările agrotehnice este transportat în fie- care primăvară la topitul zăpezilor spre vă- ile râurilor, iar producția la culturile agricole scade cu peste 40%. Pe lingă măsurile de ameliorare a terenu- rilor erodate prin refacerea covorului erba- ceu, s-au aplicat pe scară largă și lucrări de împădurire cu diferite specii forestiere și pomicole. Speciile isilvo-pomicole folosite la ameliora- rea terenurilor erodate în Regiunea Suceava diferă pe măsură ce se trece dintr-o unitate geomorfologică în alta. în zona de munte, ponderea cea mai mare o au rășinoasele. Principalele rășinoase folosite sînt, în ordine, următoarele: Picea excelsa, Pinus siloesiris, P. nigra, Larix decidua Mill., P. slrobus, P. Banksiana Lamb. ; s-a mai folosit Robinia pseudacacia și Aesculus hippoca^anum. Cele mai bune rezultate s-au obținut cu pinul silvestru, mai ales pe soluri schele- tice și pe soluri cu substrat silicios. Molidul a dat rezultate bune pe solurile neafectate de eroziune. Laricele s-a comportat foarte bine, mai ales pe terenuri calcaroase. în perime- trul Cîmpulung Moldovenesc, după șapte ani, laricele a acoperit complet solul. Pinul ban- csian (P. Bankasiana Lamb.) este rezistent la ger și puțin pretențios față de sol. A dat bune rezultate în perimetrul de la Deea- Cîmpulung. S-a observat că pinul bancsian, în primii ani, depășește în creștere pinul silvestru. Cu celelalte specii folosite pe te- renurile erodate s-au obținut rezultate totuși satisfăcătoare. Dacă în perioada 1948—1953 se folosea în zona de stepă și silvostepă pentru plantarea terenurilor erodate exclusiv salcâm, în ulti- mii 7—8 ani numărul speciilor folosite în perimetrele din regiunea de câmpie s-a mărit. Speciile principale folosite sînt următoa- rele : Rob ini. a pseudacacia, Quercus peiraea, Quercus robur, Vlmus pumila, Acer pseudo- platanus, Acer plaianoides, Acer negundo, Acer tataricum, Fraxinus excelsior, Fraxinus REVISTA PĂDURILOR * 78 ♦ 1963 * Nr. 2 77 ornus și AilanAhus glandulosa. Ga arbuști s-au folosit: C ornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Elaeagnus angusfifolia, Tamarix PaUasii, Evonymus oerrucoaa, Lycium hali- mifolium. Pe firul ravcnelor și pe terenurile cu ex- ces de umiditate s-au folosit cu bune rezul- tate : Populus tremula, Populus alba, Alnus glutinosa și diferite specii de Salix. . în partea estică a regiunii, unde eroziu- nea a scos la suprafață roca-mama, repre- zentată prin marnă cu multe săruri, ca : sulfați, carbonați, doruri, salcîmul nu a dat rezultate bune. Pe terenurile în pantă, pu- țin erodate, sau pe suprafețele limitrofe ra- venelor și ogașelor, fără prezenta calcarului la suprafață, salcîmul se prinde bine și creș- te viguros. Din cauză că salcîmul are un aparat foliaceu slab, nu dă o litieră bogată, nu are în plantațiile pure un rol protector împotriva eroziunii. De aceea a foșt plan- tat cu subarboret de corn cu rezultate bune. Alte specii care au dat rezultate bune pri- vind creșterile sînt : Cerasus avium și Fra- xinus omus. în zona de silvostepă. bune rezultate au mai dat Quercus robur, urmând Acer plata- noides și Acer tatwicum. Fraxinus excelsior a dat rezultate bune în special pe terenu- rile reavene. Concluzii asupra rezultatelor lucrărilor executate 1. în bazinul hidrograf ic al Jijiei, cele mai bune rezultate s-au obținui când plantațiile antierozionale s-au făcut toamna pe terenu- rile desțelenite în primăvara aceluiași an și lucrate în timpul verii. 2. Cînd sânt toamne ploioase și ierni cu zăpadă abundentă, plantațiile de pe terenu- rile erodate pot fi lăsate fără a fi recepate. Indiferent dc speciile foioase, plantațiile de toamnă trebuie îngropate mai sus de colet cu 2—4 cm, în funcție de natura solului. 3. Terenul destinat plantațiilor antierozio- nalc care se fac primăvara pe izlazuri nu tre- buie desțelenii. Plantarea este indicat a se face în gropi, cu o hernia în aval, pentru re- ținerea apei din precipitatii. 4. Toate plantațiile antierozionale și de pro- iecție care se fac primăvara cu specii sil- vice sau pomicole în condițiile raioanelor Botoșani, Dorohoi și Săvoni trebuie recepate imediat după plantare. 5. Atunci cînd plantăm primăvara și re- cepam imediat, procentul de prindere va- riază de la 80 la 95%, iar în cazul cînd re- ceparea nu se face procentul de prindere este de la 10 la 15%, datorită în cea mai mare parte primăverilor secetoase. 6. Pentru rezolvarea complexă a proble- melor, proiectarea lucrărilor este necesar să se facă înj comun, de către sectoarele agricol ■și silvic. Colaborarea între cele două sectoare în ceea ce privește ameliorarea terenurilor ero- date va duce la executarea unui volum de lucrări sporit de la un an la altul și la tra- ducerea în practică a directivelor celui de-al III-lea Congres al P.M.iR. referitor la intro- ducerea în cultura agricolă și silvică a tere- nurilor slab productive din cauza eroziunii. Bibliografie [1] Arghiriade, C. Pădurea, mijloc de bază pen- tru protecția debitului apelor noastre. în : Revista Pădurilor, nr. 4, 1954. [2] B ădescu, Gh. Lucrări folosite în ameliorarea terenurilor degradate și corectarea torenților. Mătura agrosilvică de stat, 1955. [3] Breg a, P. Consfătuirea de la Botoșani cu tema „Prevenirea și combaterea eroziunii solului In regiunea Suceava". în; Revista Pădurilor nr, 11, 1958. [4] Costin, E. Manualul inginerului forestier 83. Editura tehnică, București, 1956. (5] Mlbâileecu, A., Bre ga, P. și Ciobanu P. „Necesitatea organizării acțiunii de împădurire a terenurilor degradate și corectarea torenților". Consfătuire A.S.I.T. ou privire la problema ero- ziunii, ținută Jia Botoșani, iunie 1958. [6] M unt ea nu, St. Corectarea torenților. Bucu- rești, 1863. [7] Pe trona, M., Ni tu, T. și Purice, C. Situa- ția eroziunii solului, consecințele ei și necesitatea organizării acțiunii de îmbunătățiri funciare în Regiunea Suceava. Consfătuire A.S-I.T. cu privire la problema eroziunii, ținută la Botoșani, iunie 1968. F8] Purice, C., Nitu, T. și Fetroni, M. Orga- nizarea acțiunii de prevenire și combatere a ero- ziunii în Regiunea Suceava. Consfătuire A.S.I.T. cu privire la problema eroziunii, ținută la Boto- șani, iunie 1958. Air! EXPEAiEr/TA yJrtîTATîLAA NAASTAE Cum s-a rezolvat scosul lemnului din parchetul Ivănanțu de la I. F. Dobra Ing. M. Moscalii DREF Deva C.Z, Oxf. 372 Parchetul Ivănanțu * este o unitate de ex- ploatare care cuprindea în 1962 u.a. 48 și u.a. 49 din U.P. II Fata Râului MUF. B. Dobra, de la întreprinderea forestieră Do- bra (fig. 1). Parchetul se găsește la obârșia pîrîului Ivă- nantu, afluent al râului Bătrâna, care curge în partea de nord-vest a masivului muntos Poiana Ruscăi. Expoziția generală a parchetului este nord- vestică. Relieful parchetului prezintă con- dițiile medii de lucru ale exploatărilor din munții Poiana Ruiscăi, Apuseni și Vulcan, cum și pentru o bună parte din exploată- rile munților Sebeș, Retezat și Parîng din cuprinsul Regiunii Hunedoara. Terenul din parchet, aflându-se în majori- tate la obârșia pârâu lui și în lungul acestuia, de o parte și de alta, pe o lățime de circa 150 m, cuprinde tocmai porțiunea cu cea mai mare pantă. Panta generală a parchetului este de 30° (pc versanți, către pîrâu), iar panta medie a pinului este de 15°. Munții Poiana Ruiscăi, și resțiectiv terenul din parchetul Ivănanțu, fiind într-o rocă cal- caroasă, apa pâraielor a spălat stratul super- ficial de sol, ajungând până la roca-mamă formată din bolovani mari, și a format pe parcursul albiei numeroase cascade de 2—5 m înălțime, la care, adăugându-se panta parchetului și a pîrîului, devenea aproape imposibilă utilizarea altor mijloace pentru scosul lemnului din parchet la mijloacele de transport. Pentru transportul materialului lemnos din parchet s-a construit o ramificație de 1 km drum auto pe pârâu] Ivănanțu, pornind din magistrala Dobra-Bătrîna. Varianta de drum auto de pc pârâul Ivă- nanju ajunge în nartca inferioară a parche- tului (fig. 1), însă cu mijloacele obișnuite nu poate fi adusă la drum decât o foarte mică parte din masa lemnoasă a parchetului (din * Pentru a se putea analiza soluțiile posibile de scos-apropiatal lemnului din parchetul Ivănanțu se face o descriere mai detaliată a parchetului. u.a. 49), și anume 150 m3, restul materialului lemnos convergînd în mod natural către al- bia pîrîului, pe care trebuia tras pînă la rampa de încărcare (cu mijloace auto de la capătul drumului auto). Drumul auto nu a putut fi continuat cel puțin 250 m pînă la confluența pîrâului din- Fig. I. Schița parchetului Ivănanțu din MUF. B. 'Dobra, U.P. II, Fața Rîuliui, u.a. 48—49 tre cele două unități amenajistice (48 și 49), care constituie acest parchet, din cauza bo- lovanilor, a pantei mari a pîrîului și casca- delor. Arboretul din parchet este fag pur, cu regim de codru cu două tăieri succesive. In 1962 s-a executat tăierea întâia, deci fără restricții de exploatare impuse de regu- lamentul de exploatare. Arboretul din parchet, fiind de lizieră și mărginit de pășuni particulare, a fost pășu- nat în tinerețe, și din această cauză prezintă cireișterii și conformații anormale, dând un procent redus de lemn de lucru. Masa lemnoasă pusă în valoare pentru po- sibilitatea 1962 este de 4178 m3, dintre care 972 m3 lemn de lucru și 4590 steri lemn de foc. Pentru scosul materialului lemnos din par- chet în condițiile de teren arătate trebuia găsită cea mai judicioasă, respectiv cea mai economică soluție. Dintre aceste soluții demne de analizat sânt cîteva, și anume : REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 79 Peîitru lemnul le lucru ■ — drum de tras de pămînt ; — corbănif cu țaipine ; — funicular Wyssen. Pentru lemnul de foc — cușcaie ; ■ — jilip uscat ; — funicular Wyssen. Nu erau posibile alte soluții (ca funicular tip Mîneciu, tractoare pentru lemn rotund și tractoare cu remorci pentru lemn de foc), terenul nepermițînd construcția de drumuri corespunzătoare mai ales pentru cantitățile mici de lemn din parchet. Nu se puteau con- strui nici drumuri de curba de nivel cu ra- cordări în serpentină, din cauza pantei de 30° a versanților. Rămânea de ales între soluțiile arătate an- terior : trasul lemnului cu atelaje particulare sau scosul cu funicularul Wyssen. Dar aceste soluții prezentau, pe lîngă a- vantaje, și o serie de inconveniente. Drumul de tras pentru atelajele particulare, din ca- uza pantelor mari, trebuia făcut cu două-trei întreruperi la o distantă de circa 300 m, fapt care ridica în mod considerabil costul fazei de scos și, implicit, prețul de cost al buște- nilor. în aceste condiții, costul trasului cu vitele pe 250 m, inclusiv datul după vite, sporul la pantă și prima respectivă se ridică la 16,20 lei/m3, care, înmulții cu trei, rezultă o medie de 48 lei/m3 scos din parchet de la cioată la rampa auto. Adăugîndu-se corhă- nitul cu țapina în cele două-trei întreruperi, numai tariful de scos al lemnului rotund din parchet se ridică la circa 55 lei/m3. Acestui dezavantaj economic i se mai a- daugă și o altă serie întreagă de inconveni- ente, atît de ordin tehnic dît și economic. Lemnul rotund (în special cel de calitate mai bună), cu ocazia corhănitului cu tapina pe pante mari și în mai multe rînduri (unde nu se putea merge cu drumul de tras, precum și din cauza penei ciofiîngului, care trebuia bătută de mai multe ori), se crăpa, decla- sînd materialul, micșorând indicele de utili- zare al lemnului. Trebuie să ținem seamă și de dificultatea aducerii atelajelor în lucru în număr suficient, pentru a putea scoate lemnul în timp util, precum și greutatea fu- rajării acestor atelaje. Corhănitul numai prin tapină pe toată distanja, din parchet la rampa auto (distan- ta medie de apropiat a lemnului din parchet la rampa auto fiind de 1 km), ar fi condus la declasarea aproape completă a lemnului de lucru în lemn de foc și la costuri destul de ridicate pe m8. Deci nici această soluție nu era indicată. Soluția cea mai adecvată pentru lemnul de foc, la o primă vedere, s-ar părea că ar fi fost scosul lui pe cușcaie și apoi pe jilip uscat. Scosul de la cioată pînă în punctele unde trebuiau concentrate cantități mai mari (fasoane sub linia funicularului) era intr-adevăr cel mai indicat. Scosul pe cușcaie al lemnului de foc s-a fă- cut pe circa 200 m cu două întreruperi. De la aceste fasoane trebuia construit un jilip uscat, pe distanța de circa 1 km. Din cauza pantei mari, a cascadelor și a curbelor de pe pîrîu, pe care urma să fie construit ji- lipul, se impuneau două-trei întreruperi. Scosul lemnului de foc pe jilip uscat cu pantă mare (45°/o) și cu mai multe întreru- peri mărește considerabil pierderile la a- ceastă fază, sporind în același timp costul scosului lemnului, în condițiile arătate mai sus, ajungînd la 5,52 lei/ster. în afara tarifelor arătate, care trebuiau plătite în ipoteza utilizării soluțiilor respec- tive, mai trebuiau consumate fonduri cu construcția unui drum de tras pe teren stîn- cois, în condiții foarte grele, pe distanța de circa 1 km, care ar fi costat nu mai puțin de 30000 lei, și a unui jilip uscat, a cărui construcție, de asemenea, ar fi costat circa 17 000 lei. Rămîne de analizat și soluția scosului și apropiatului lemnului cu funiculiarull Wyssen. Varianta I (fig. 2) presupune instala- rea funicularului pe firul văii dintre u.a. 48 și u.a. 49. în această ipoteză, funicularul ar aduna materialul lemnos de pe toată lungi- mea pÎTÎului, rămînînd ca lemnul să fie tras cu atelajele pe circa 250 m și, respectiv, înregistrîndu-sc pentru acest lucru un cost în plus, rezultat din tariful plătit cărăuși- lor, de 16,20 lei/ms, și bineînțeles costul con- strucției unui drum de tras pe distanța res- pectivă, iar pentru lemnul de foc — con- strucția unui jilip de 250 m. Varianta II presupune instalarea fu- nicularului cu stația de jos chiar la rampa de la drumul auto, iar traseul condus astfel înciît să prindă, cît mai mult lemn din par- chet. în această ipoteză s-ar fi eliminat por- țiunea de tras cu atelajele de la stația de jos la rampă, în schimb traseul funicularu- lui ar fi intersectat firul văii într-un singur loc, unde se putea colecta lemnul. în această situație, lemnul din parchet din partea din amonte a punctului de intersecție trebuia tras cu vitele pe firul văii pînă sub linia finicularului, iar cel din aval de punctul de intersecție trebuia tras cu vitele pînă la rampa auto ; bineînțeles că și lemnul de foc ar fi urmat aceeași cale, dar pe jilip uscat. 80 REVISTA PĂDURILOR * 75 * 1963 * Nr. ă în această variantă s-ar fi scurtat trasul lemnului cu vitele fată de soluția cu trasul integral cu atelajele, dar nu s-ar fi eliminat instalațiile paralele, fiind necesare drumul de tras și jilipul pe tot firul văii. Fig. 2. Schița parchetului Ivănanțu cu variantele traseelor de funicular. Fată de aceste două variante ale utilizării funicularului Wyssen, exploatîndu-se relieful terenului, s-a găsit următoarea soluție : — O linie de funicular după varianta I, care s-a înscris pe toată lungimea pe firul văii, colectând tot materialul lemnos de pe ambii versanți, pe care-i apropie pînă la stafia de jos a liniei, situata pe versantul opus parchetului. De acolo, drumul de tras a fost înlocuit cu o nouă linie de funicular, care apropie lemnul din stafia intermediară de lâ capătul primei linii pînă la rampa de la drumul auto. Lungimea .primei linii este de 950 m, iar a cellei de-a doua linii este de 250 m, o linie fiind flata de cealaltă într-un unghi de circa 150°. Pentru realizarea acestor fragmente de linii de funicular sub un unghi de 150°, s-a utilizat o singură garnitură de funicular Wyssen, apropiindu-se cu el lemnul din par- chet până Ia rampa auto. în această situație considerăm că s-a rea- lizat o nouă variantă de funicular Wyssen cu unghi. ide unghi, pentru partea de jos (fig. 3), apoi s-a întins și ancorat definitiv pentru partea dc jos. Fig. 3. Schița celor două linii de funicular: 1 — cleme dc prindere șî ancorare a cablu- rilor purtătoare ; 2 — suporții cablului pur- tător ; 3 — rolă de unghi pentru cablul tră- gător ; 4 — rampe ; 5 — cablul purtător, partea de sus ; 6 — cablul purtător, partea de jos ; 7 — drumul auto. Cablul trăgător, de asemenea, a fost unul singur pentru ambele fragmente ale funicu- larului. De asemenea, grupul motor, căru- ciorul .alergător și restul pieselor din garni- tura funicularului au fost dintr-o singură garnitură. în punctul de unghi, terenul a fost astfel ales încât descărcarea din prima linie se face direct pe sol, nefiind necesară construc- ția unei rampe. Lemnul descărcat sub linia, de funicular în punctul de unghi putea fi ușor voltat pe un teren puțin înclinat, pe o distanță dc cir- ca 10 m pînă sub linia părții de jos a funi- cularului, unde se depozita pe o rampă spe- cial amenajată. Descrierea părților caracteristice ale noului mod de utilizare a funicularului Wissen Partea de sus a funicularului, cu o lun- gime de 950 m, are o pantă medie de 15°, iar partea de jos a funicularului, cu o lun- gime de 250 m, are o pantă medie de 9°. Cablul purtător, atât pentru partea de sus cît și pentru partea de jos, este dintr-o sin- gură bucată. După ce a fost tras pe acest traseu în unghi, a fost ancorat în punctul de unghi, montat pe suporți. întins și anco- rat definitiv pentru partea de sus. S-au lă- sat apoi circa 50 m de cablu rezervă și s-a ancorat cu ajutorul unei cleme în punctul Fig. 4. Poziția rampei de încărcare și descărcare a liniei de jos: l — rampa de încărcare 2 — rampa dc descărcare. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 19(3 * Nr. 2 81 în punctul de încărcare la linia de jos s-a amenajat o rampă, utilizîndu-se la maximum poziția terenului. Astfel, s-a construit rampa de circa 50 m2 la o înălțime medie sub 1 m (fig. 4). Modul de lucru al funicularului Atît lemnul de lucru cît și lemnul de foc s-au corhănit pe o distantă maxima de 200 m pînă sub linia de sus a funicularului, pe toată lungimea traseului din ambele unități amenajistice 48 și 49. De sub linie era ridicat de fonicului și dus pînă în stafia de unghi, unde era dezle- gat și lemnul rotund voltat pe circa 10 m pînă pe rampa de încărcare a liniei de jos, apoi depozitat acolo. Lemnul de foc, după ce se descărca în stafia de unghi, era dat pe cușcae (două tronsoane a 5 m) și aruncat, de asemenea, pe rampa de încărcare a liniei de jos. Lemnul de lucru și lemnul de foc nu se apropiau în aceeași zi. S-a scos întâi lemnul rotund și după aceea s-a scos lemnul de foc. Fig, 5, Vederea în perspectivă a celor două linii: a foia de unghi pentru cablul trăgător. După oe o cantitate suficientă dc bușteni sau lemn de foc se apropie pe linia de sus (de obicei s-a lucrat o zi și jumătate pe linia de sus și apoi se lucra circa o jumătate de zi la linia de jos), se lua căruciorul alergă- tor de pe cablul purtător al liniei de sus (fig. 5) și se monta pe cablul purtător al liniei de jos (în stafia de unghi), iar cablul trăgător se trecea prin scripetelc de unghi a din figura 5. Mutarea căruciorului de pe un cablu pur- tător pe celălalt se făcea în stafia de unghi, în locul unde cablurile nu aveau o înălțime mai mare dc 1 m, căruciorul fiind trans- portat de cei doi muncitori din stafia de unghi pe o distantă dc circa 10 m, Această operafie de mutare a căruciorului dura 10—15 min și se făcea maximum o dată pe zi, de multe ori chiar o dată la două-trei zile. După ce căruciorul alergător era mutat, cei doi muncitori din stafia de unghi, care în prima fază executau dezlegarea lemnului din cărucior și voltatul sau corhănitul lui pe rampa de încărcare a liniei de jos, trec la încărcarea în funicular pe linia de jos. încărcatul lemnului la linia de jos se fă- cea dc pc rampă, astfel că după ce sarcina era legată la cărucior, aceasta fiind pe mar- ginea rampei, era împinsă de muncitori de pe rampă, rămînînd suspendată pc cablul .purtător, apoi se semnaliza mecanicului să lase căruciorul alergător liber, pentru a se deplasa la vale snre rampa auto, unde era descărcat în vederea transportului. La rampa de încărcare a liniei de jos nu se utilizează aparatul de clanșare-declanșa- re, căruciorul fiind la o înălfime dc 1 m, care permitea legarea la el (fără a mai fi nece- sară ridicarea sarcinii) și care pleca la vale, după ce era data jos dc pe rampă și sus- pendată pe cablul purtător. în acest sistem, funcționarea funicularului sc face tot prin gravitație, grupul motor fi- ind instalat în stafia de sus a primei linii, de unde efectuează lucrul pe ambele trasee, fi- ind dirijat prin telefon din cele trei puncte de lucru. Componenta brigăzii de deservire a funicula- rului Brigada simpla de la scosul și apropiatul lemnului cu funicularul era integrată în bri- gada complexă cu acord global, care realiza toate procesele tehnologice din parchet (de la fasonat pînă la încărcatul în mijloacele de transport). Brigada era compusă din : — un mecanic ; — doi muncitori fapinari lucrînd sub li- nia de s us a funicularului, care pregăteau și încurcau atît lemnul de lucru cît și lemnul de foc la funicular ; — doi muncitori țapinari (legători-dezlegă- tori în stafia de unghi), care descărcau din linia de sus, mișcau lemnul de sub linia dc sus pînă la rampa de încărcare în linia de jos și încurcau lemnul la funicular, în linia de jos ; — un muncitor dezlegător pe rampa auto, care dezlega sarcina de la funicular și prin- dea ciorchiiuarele la căruciorul alergător. Mecanicul lucra în permanență cînd func- ționa linia de sus sau linia de jos. Cei doi muncitori din fasonul de sub li- nia de sus, oare încărcau un funicular, lu- crau la scos-apropiatul propriu-zis atâta timp cît funcționa linia de sus. în timpul cînd funcționa linia de jos (circa 25—30% din timp), acești doi muncitori își pregăteau lem- nul în sarcini potrivite, pentru a putea lu- cra cu un randament sporit cînd se revenea cu lucrul pe linia de sus, sau treceau la alte munci în cadrul brigăzii complexe. Muncitorii legători-deziegători din stația de unghi lucrau în permanență cît funcțio- 82 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 na funicularui], fie pe linia dc sus, fie pe linia de jos. Muncitorul care dezlega de la funicular pe rampa auto făcea parte din brigada sim- plă de încărcat lemnul în autocamioane și i se considera numai 1/3 zile de muncă din to- talul de timp de funcționare a funicularului, restul timpului lucrând la încărcatul lemnu- lui în autocamioane. Cu formajia și modul de lucru arătate, printr-o bună organizare a lucrului, elimi- nîndu-se timpii morti, avînd la dispoziție ciordii narele și materialele tehnice necesare, brigada de scos-apropiat lemnul din parche- tul Ivănanțu a lichidat materialul lemnos din parchet în primele șapte luni ale anu- lui, scojlnd cantitatea de 972 m3 lemn de lucru și 4590 steri lemn de foc. Transfor- mând lemnul de foc în m®, rezultă o canti- tate totală apropiată de 4185 m3. S-au obținut pe luni următoarele produc- tivități : ianuarie 570 m3 februarie 590 m3 martie 765 m3 aprilie 480 m® mai 662 in3 iunie 750 m3 iulie 368 m3 Total 4 185 m® S-a realizat cu aceste cantități o producti- vitate complexă (pe ambele linii) maximă pe zi de 32 m3, media zilnică fiind de 29 m3 (pe toată perioada), iar productivitatea me- die lunară a fost de circa 600 m3. Pe linia de sus s-a realizat o productivi- tate medie zilnică de 42 m3, iar pe linia de jos — o productivitate medie zilnică de 105 m®. O cursă completă dura la funcționarea funicularului în medie 15 min, iar la linia de jos — circa 5 min. Pentru apropiatul cu funicularul a nnuim® de lemn pe ambele linii, adică din parchet pînă la ramipa auto, inclusiv pentru transbor- darea din stația de unghi, s-au plătit bri- găzii de la funicular 11,20 lei/m®. Cu acest tarif, prețul de cost mediu rea- lizat pentru scosul unui m® dc lemn din par- chet pînă la rampa auto este dc 16 lei/m3. Cu prețul de cost postcalculat de 16 lei/m®, realizat la scosul lemnului din parchetul Ivănanțu, față de 25 lei/m3 pe aceeași dis- tantă, cit s-a realizat la scosul lemnului ro- tund cu atelajele (media pe I.F. pe aceeași perioadă), s-a obținut numai la lemnul de lucru o economie de 8 678 lei. Raportând însă costul realizat la scosul cu funicularul (de 16 lei/m3) la costul scosului lemnului rotund cu atelajele din parchetul Ivănanțu, respectiv la 55 lei/m3, rezultă pentru lemnul de lucru o economic de 57 908 lei. Dacă analizăm numai în funcție de tari- ful plătit, costul scosului lemnului de foc aparent ar fi costat mai puțin în cazul uti- lizării jilipului (5,52 lei/ster) față de 7,84 lei/ster, cît s-a plătit pentru scosul cu funi- cularul. în ipoteza că ar fi funcționat paralel fu- nicularul cu jilipul (primul fiind necesar pentru lemnul de lutru, ar al doilea pentru lemnul de foc), acestea fiind pe același tra- seu, nu puteau funcționa în același timp, respectiv funicularul trebuia să staționeze cît timp funcționa jilipul, iar la prețul de cost realizat la scosul lemnului de foc cu jilipul s-ar fi adăugat amortismentul funi- cularu'lui (care totuși există în dotația în- treprinderii). Prețul de cost la scosul lemnu- lui dc foc pe jilip s-ar fi ridicat mult peste cel realizat la scosul acestui sortiment cu funicularul. Aspectele economice relatate se referă nu- mai la costurile de exploatare ale insta- lațiilor. Pentru instalarea funicularului Wyssen pe cele două linii s-a consumat suma totală de 10 500 lei( material plus manoperă), față de 17 000 lei dît ar fi costat un jilip uscat de cinci seînduri, pe aceeași lungime, și 30 000 lei dît costă construcția drumului pentru tras cu atelajele. în situația scosului lemnului cu funicu- larul Wyssen nu a fost necesară construirea drumurilor de apropiat la linia de funicular, distanța medie de apropiat de la cioată pînă la traseul funicularului fiind de 150 m ; apropiatul s-a făcut în parte cu țapina și în parte cu atelajele. Funicularul Wyssen din parchetul Ivă- nanțu a fost instalat spre sfârșitul anului 1961, în mai puțin de trei săptămâni. Consumul specific de benzină realizat la acest funicular în semestrul 1/1962 a fost de 0,380 kg/m3 de lemn apropiat. Datorită utilizării funicularului la scosul și apropiatul lemnului în parchetul Ivănan- țu, s-a realizat un indice de utilizare a ma- sei lemnoase de 23%, cu toate că parchetul avea un arboret degradat. Din cele relatate rezultă considerentele pentru care s-a ales pentru scosul lemnului din parchetul Ivănanțu instalația funicula- rului Wyssen, fără a mai insista asupra ce- lorlalte avantaje, pe care le oferă funicu- larul Wyssen și care, în general, sînt cunos- cute lucrătorilor din sectorul forestier (ușu- rarea muncii, mărirea productivității etc.). De asemenea, trebuie menționat faptul că la scosul lemnului cu funicularul din par- chetul Ivănanfu s-au redus aproape total pierderile de manipulare, masa lemnoasă sco.asă fiind aceeași cu cea pusă în valoare și fasonată. Proiectarea, construcția, exploatarea și întreținerea macaralei cu cablu utilizată la încărcarea lemnului Ing. Șt. Ungureanu Institutul Politehnic Brașov' C.Z. Oxf. 373.21 Directivele celui de-al IlUea Congres al P.M.R. prevăd, printre alte sarcini pentru sectorul forestier, mecanizarea lucrărilor procesului tehnologic de manipulare șl încărcare a lemnului, în așa fel îneît la sfîrșitul anului 1965 să se atingă un indice dc mecanizare de 55 — 60%. în intervalul 1959—1962 indicele de mecanizare Ia încăr- carea lemnului în depozite intermediare și finale a variat între 4,7% (in 1959) și 17%. Aceasta arată pregnant, că în anii rămași pînă în 1965 este necesar să se introducă mecanisme și mașini de încărcat de productivitate ridicată și tehnologie de lucru avansată, care să asigure realizarea indicelui prevăzut în Directive. Actualmente, manipularea și încărcarea lemnului se execută încă în procent însemnat pe cale manuală. Pe linia acțiunii de mecanizare, multe întreprinderi forestiere au fost dptate cu trolii de încărcat, automacarale transportoare etc. De cîtăva vreme, fiind prezentă în preocupări sarcina de a se economisi lemnul Ia instalațiile pasagere, în care se înca- drează și rampele de încărcare a lemnului, s-au introdus macarale cu cabluri pentru încărcat (denumite impropriu cabelcrane). Pe baza datelor din producție obținute la cileva între- prinderi de exploatare se poate conta, prin folosirea acestei instalații, pe o productivitate anuală la încărcare în depozitele finale și intermediare de peste 12 000 m’. în cadrul articolului se prezintă alcătuirea, proiectarea, montarea, exploatarea și Întreținerea acestei instalații, con- siderîndu-se că materialul expus va fi util pentru cei chemați să folosească astfel .de instalație, In vederea asigurării sarcinii de plan, în condiții de productivitate ridicată șl preț de cost scăzut. Părțile alcătuitoare ale instalației Macaraua-funicular (fig. 1) este alcătuită din următoarele părți: a) Instalația de încărcare, compusă Ia rfndul ei din : pilonii de susținere 1, cablul purtător 2, cablul de sarcină 4, cablul de manevră 5, căruciorul de transport și încărcare- descărcare a sarcinii 3, cîrligul dc sarcină 6. b) Grupul motor de antrenare a sarcinii 7. c) Anexe (ancore, scripeți de ghidare, bride de prindere, echipament metalic de solidarizare etc.), Proiectarea Instalației Proiectarea instalației constă în dimensionarea, respectiv verificarea, cablurilor și a pilonilor de susținere. a) Verificarea cablului purtător se face utilizîndu-se relația : R=flZI, (1) unde: R reprezintă rezistența de rupere a cablului, kgt; Zp — efortul de tracțiune în cablul purtător, kgf; Yi — coeficientul de siguranță (3,5—4,5). (2) unde : Rmax reprezintă tensiunea orizontală maximă în cablul purtător, kgf; Va - tensiunea verticală în cablul purtător, în kgf. Fig. 2. Schemă de calcul pentru cablul purtător. Pentru determinarea lui Umax Și Kt («8- 2) s-au utilizat relațiile următoare : nmax = (2Q + (3) unde: Q reprezintă greutatea sarcinii plus greutatea căruciorului (Q. + Qc), kg; greutatea unui metru de cablu purtător, kg. Fig. 1. Macara-fuiniciular : — pilon de susținere : 2 — cablul purtător ; 3 — căruciorul alergător ; 4 — cablul dc sarcină î cabtut de manevră al căruciorului ; 6 — cirligul de sarcină ; 7 — grupul de acționare ; 8 — ancoră, REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 84 K, = y-, (4) J-s unde : f este săgeata cablului purtător la mijlocul deschiderii, m ; L — distanța între piloni, m. Pentru macarale cu cablu a căror deschidere ntt depășește 100 m, Kk variază între 0,05 și 0,06 (după datele prof. K. Așche- nazl). Q (X - «) qcv-L L 2 ’ (5) unde x este distanța de la cărucior la pilon, m; b) Verificarea cablului de sarcină se face cu relația ; R = (6) unde: Z, reprezintă solicitarea în cablul ridicător de sarcină, kgf. (R și y, au semnificațiile arătate mai înainte). Valoarea lui Z, s-a obținut folosindu-se relația : unde •>1,0 este randamentul scripetelui; ml — numărul scripeților peste care se reconduce cablul de sarcină; Qo — greutatea căruciorului, kg; coeficientul de siguranță ys se ia între 5 și 6. c) Verificarea cablului de manevră se face cu relația: R = Ya'Zm> (8) unde: Zm reprezintă solicitarea în cablul de manevră, kgf; Q (sin a -l ■ cos a) + +(Q - Qc) • (1 - v) 8) Zm =--------------5----------------------------------- ,0) m m3 ^sc® unde tg-«S —(fig. 2); x p, — coeficientul de frecare al axelor rolelor căruciorului (=0,1); fT _ coeficientul de rostogolire al rolelor căruciorului pe cablu (= 0,05 cm); r — raza axului rolelor căruciorului, cm ; R1— raza rolei căruciorului, cm; m,— numărul rolelor căruciorului peste care se reconduce cablul de sarcină; ma— numărul rolelor peste care se reconduce cablul tră- gător. Coeficientul de siguranță y3 se ia între 5 și 6. d) Verificarea ancorelor. Se utilizează relația : R = Yr2«> (“) unde: R este rezistența de rupere a cablului, kgf; Za — solicitarea în cablul de ancorare, kgf; y4 — coeficientul de siguranță (4 — 5). Solicitarea in cablul de ancorare s-a determinat prin pro- iectarea eforturilor după un sistem de axe rectangulare în spațiu (fig. 3). Proiectlnd eforturile după axa OY, se obține valoarea solicitării din ancoră în care termenii din relație au semnifi- cațiile cunoscute: ‘ _ Rmna—^^jCOȘ^B^C^^A fin Z# — " a J cos tp-cos O e) Verificarea stilpllor înclinați. Stîlpli înclinați se verifică la flamba) cu relația: W = - y- < u» (12) în care : este solicitarea in stîlpul înclinat, kg; q>, — coeficientul de flambaj; A, — secțiunea stîlpului înclinat, în cm3; Pai s-a determinat prin proiectarea eforturilor după axa OX (fig- 3)» după care rezultă: Za- cos ip-sin 0 + Zv-cos e- sin g Ptl = _ ~ “ » (13) 2-cos S-sin ta termenii din relație avînd semnificațiile cunoscute. Fig. 3. Schema eforturilor care apar în suportul de susținere. f) Verificarea pilonului se face ca și la stîlpii înclinați la flambaj. Solicitarea din pilon (Pp) se determină prin proiectarea eforturilor după axa OZ, după care rezultă; = vA + Z„-sln e + Zysin - 2FB(-sin 0 (14) Exemplu Se dau următoarele elemente cunoscute: Q, = 1 500 kg; Q„ = 100 kg; L = 80 m; « 0,05; g™ = 2,22 kg/m; mj = 3 ; m2 = 3; ms = 3; = 0,96; p = 0,1; f — 0,05 cm; r = 1 cm ; R2 = 7,5 cm; qe = 0,32 kg/m ; a = 14°. Se cere să se determine grosimea cablurilor și să se veri- fice elementele de sprijin ale instalației. 1. Verificarea cablului purtător Se determină mai întîi Hmaa cu relația (3) : Rmoal = —-— (2 x 1600 4- 2,22 X 80) S 8 450 kgf. 8, 0,05 i , Tensiunea verticală maximă dată de cablul purtător se determină cu relația (5). Se consideră căruciorul la o distanță x = 8 m de pilon. Rezultă că : 1600(80 - 8) 2,22x80 v =-----------J-----l . —’-------s i 530 kgf. 80 2 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 85 Efortul rezultant In cablul purtător se determină cu relația (2). Pentru = 8 450 kgf; V^ = 1 530 kgf; rezultă : Z„ = ^(8450)® + (1530)"® = 8 600 kgf. Introducind valoarea lui Zv in relația (1) pentru y = 4, rezultă că R = 4.8600 » 34 400 kgf. Corespunzător valorii lui R = 34 400 kgf, din STAS 1353— 60 rezultă un cablu cu diametrul: d0 = 28 mm, cu următoa- rele caracteristici: SjZ cu inimă vegetală, dublu Împletit tip 6 X 19, cu ar = 120 kgf/mm2. 2. Verificarea cablului de sarcină Aplictnd relația (7), se obține: 1600 - 100 , ■ , , Z. =----------------= 1 700 kgf. (0,96)’ Pentru y = 6, rezultă : 7? = 6-1700 = 10 200 kgf. Căutlnd în STAS 1353 — 60, rezultă un cablu cu diametrul de = 15 mm, cu următoarele caracteristici: S/Z cu inimă vegetală, tip 6 x 7, at = 140 kgf/mm2. 3. Verificarea cablului de manevră Utiiiztnd relația (9), se obține : 0.1-1-1-0.05 0,32-80 1600 (0,24 + J ■ 0,95) + ~ + (1600 - 100) [ 1 — (0,96)’] „ 7,5 8 X 0,05 Zm — ------------------------—------------------------—' ? (0,96)3 Zm = 661 kgf. Pentru y = 6, rezultă : R = 6 x 661 = 3 966 kgf. Pentru datele de mai sus, STAS 1353—60 indică un cablu cu diametrul: dc = 9,5 mm, cu următoarele caracteristici : SIZ cu inimă vegetală, tip 6x7, cu aT = 120 kgf/mm2. 4. Verificarea ancorelor Din figura 3 se consideră cunoscute : OM = 8,00 m ; ON = 9 m; MN = OS = 3 m; 4 3 = 68’; 4 e = 58“; 4 tp = 45’; 4 w = 60° ; 4 ț = 43°; 4 9 = 40°. Utiiiztnd relația (11), se obține: 8450 - 8600 X 0,52 x 0,71 - 10 200 kgf- 0,70 X 0,73 Pentru y = 4, rezultă R = 4 X 10200 = 40 800 kgf. Ga ancore se vor utiliza două cabluri, avînd diametrul: de = 21 mm, cu următoarele caracteristici: S/Z cu inimă vege- tală, dublu împletit, tip 6 x 19, cu ar = 120 kgf/mm2. 5. Verificarea stîlpilor înclinați Efortul din stîlpul înclinat se determină cu relația (13) 10200 X 0,7 x 0,62 + 8600 X 0,52 x 0,68 12 000 kgf. « — 2 X 0,37 X 0,86 Sttlpul înclinat se verifică la flambaj cu relația (12): 1 = ț- A = 100 kg/cm2. Se alege un stîlp din lemn de molid cu un diametru de 40 cm, pentru care A = 1600 cma; stîlpul se consideră articulat la ambele capete, la care lat = l/i. Coeficientul de zveltețe la flambaj va fi; X=—— In care: i este raza de girațle, în cm. Pentru secțiunea circulară d 40 f = -—‘ = — - 10 cm ; X i 4 900 --- = 90. 10 Coeficientul de zveltețe fiind mai mare de 75,

= -------sau, înlocuind, 3100

— volumul utilizabil pe picior, din care s-a realizat Vv, m3. Acest indice arată măsura în care volumul utilizabil pe picior preluat pentru exploatare ajunge să fie valorificat. Mărimea lui este deci echivalentă cu randamentul cantitativ al pro- cesului de exploatare și oglindește modul mai mult sau mai puțin corespunzător în care a fost gospodărit volumul utilizabil pe picior de către sectorul de exploatare. Consumurile tehnologice de la recoltare și pierderile fizice de la colectare-depozitare influ- * „Indici de punere in valoare la exploatarea lemnului”, de ing. I, M. Pavelcscu. în: Revista Pădurilor nr. 11/1961. entează direct' și determină mărimea acestui indice, după cum se vede din relația : Z^/o^^XlOO, (3) la care se ajunge cunoscînd că: /„% = —X100, de unde 7^=^-^; te Vn 100 ’ 1,% = • X 100, de unde = 1^ , în care : Iu este indicele de utilizare a masei lemnoase utilizabile, %; 7^, 7, — volume, cu semnificațiile ante- rioare, m3; 7n— volumul net la cioată, corespunzător volumelor 7^ și 7„ m3; — indicele de consum tehnologic mediu pentru volumul V„, %; Za — indicele de pierdere mediu, pentru volu- mul V„ ca să ajungă 7„ %. Potrivit ultimei relații (3), mărimea acestui indice se poate determina deci fără a se mai recurge la volumele angajate în exploatare și ajunse să fie valorificate. Calculul acestui indice mai poate fi făcut chiar dacă nu se recurge la pierderi (Iq); în cazul cînd se cunosc : indicele de consum tehno- logic mediu (JM), volumul net la cioată (7n) și volumul ajuns să fie valorificat (7J, potrivit relației: în care Iu, 7„ V„ și Ica au semnificațiile ante- rioare. Exemplu de calcul -dacă 7^=5185 m3, 7/= 4 835 m3, după relația (2): Iu% — x 100 =&,25; “ /0 5185 — dacă I„ — 103,7%, Iq= 3,3%, după re- lația (3) : I„% = 1221^2 x îoo = 93,25 ; M z 103,7 dacă I„ = 103,7% 7,= 4 835 m3, Vn= = 5 000 m3, după relația (4) : = ■0 00Q x. ro _ “ 5 000 x 103,7 Acest indice nu este urmărit ca atare, dar, prin reglementarea consumurilor tehnologice și a pierderilor din exploatări (O.M. nr. 13/1962), se poate spune că urmărirea lui are loc indirect. .. Se apreciază că totuși urmărirea directă și ca atare a acestui indice este foarte necesară,, întrucît el reflectă sintetic rezultatele activi- tăților de exploatare sub raportul eforturilor depuse în vederea reducerii consumurilor teh- nologice și a pierderilor de exploatare. 94 REVISTA PĂDURILOR * 78 • 1963 * Nr. 2 Cei doi indici sintetici de utilizare a masei lemnoase, cu tot caracterul lor global (care le-ar justifica denumirea de indici globali sau indici extensivi), calculați pe specii și grupe de specii, pe acte de punere în valoare (pe parchete), pe întreprinderi etc., pot fi folosiți la compararea randamentelor la punerea în valoare și la exploatare. Ei pot fi chiar normați ca mărime și transformați astfel în instrumente practice de urmărire, a activităților din cadrul procese- lor respective de producție lemnoasă și de exploatare. 2. Indici de utilizare analitici Acești indici au sens de proporții ale diferi- telor sortimente și inventarul lor se suprapune peste cel al sortimentelor și grupelor de sorti- mente care se fac la un moment dat în cadrul exploatărilor. Sistemul de indici analitici de caic ne vom ocupa aici corespunde schemei următoare : lemnul de lucru rotund pentru industrializare (IH), lemnul de lucru rotund pentru furnir, lemnul despicat pentru celuloză etc. Dar, indiferent de numărul lor, mai mic sau, mai mare, urmărirea indicilor în cauză presu- pune lămurirea cîtorva aspecte de fond, ceea ce încercăm să facem în cele ce urmează. 2.1. Definirea indicilor de utilizare analitici. Acești indici se definesc și se calculează în raport cu volumul utilizabil pe picior, conform relației: I.% = X 100, (5) în care : It este indicele de utilizare analitic pentru sortimentul x, ■ % ; Vx — Volumul sortimentului x, valorificat sau ajuns să fie valorificat, al cărui indice se calcu- lează în m3; ■ VUT “ volumul utilizabil pe picior, din care s-a realizat volumul sortimentului x, m3. Evident, pentru diferite studii și analize, pentru statistici analitice etc., fiecare dintre acești indici poate prezenta o anumită impor- tanță. Dar . și practic, în cadrul activităților curente de exploatare, fiecare indice interesează fie în legătură cu sarcina permanentă și gene- rală pentru sectorul economiei forestiere de valorificare integrală și superioară ă lemnului, fie în legătură directă cu sarcinile din planul de producție al fiecărui șantier, sector, între- prindere etc. . în sistemul de indici prezentat este necesar totuși ca accentul să se pună pe cîțiva dintre aceștia, considerați principali și caracteristici prin volumul sortimentelor respective, prin importanța lor industrial-economică etc., cum sînt, de exemplu, cei referitori la lemnul de lucru total (I4), lemnul de lucru rotund (Ir), în felul acesta, suma indicilor de utilizare analitici (numai pe sortimente sau numai pe grupe de sortimente) duce la indicele de utili- zare a masei lemnoase utilizabile, adică: S 1.%= MO = X100 =IU. (6) Definirea și calculul în raport cu volumul utilizabil pe picior se justifică prin funcția atribuită acestor indici și prin scopul urmărit, și anume de a condiționa valorile lor de factorii și cauzele de origine (calitatea lucrărilor de sortare, de recoltare, colectare etc.). După raționamentul de la punctul 1.2, indicii de utilizare analitici pot fi calculați și cu expre- siile : (100 - Tos X Vp X 100 = X I„ Vp (7) REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 95 . _ 10 000 vx (8) care pun în evidență dependența mărimii lor de aceea a indicilor de pierdere și de consum tehnologic. Calculul unor astfel de indici în raport cu volumul net (Vn) sau cu volumul ajuns să fie valorificat (F,) și raportarea volumului sorti- mentelor la volumul claselor sau grupelor de sortimente (de exemplu volumul sortimentului pentru furnir raportat la volumul lemnului rotund pentru industrializare, sau volumul lemnului pentru celuloză raportat Ia volumul lemnului despicat etc.) conduc la alte sisteme de indici de utilizare, care sînt privite ca nc- corespunzătoare din punctul nostru de vedere. în sistemul de indici adoptat experimental în exploatările noastre, mărimea indicilor rezultă din raportarea la volumul dat în producție. Nu se poate spune că acest punct de vedere este greșit, dacă se admite că indicii astfel definiți vor să caracterizeze mersul realizărilor în faza de producție sub raportul unor sortimente principale urmărite. Condițiile de antrenare în faza de producție a diferitelor sortimente (ur- gențe diferite în realizarea unor sortimente, difipuități de colectare, de păstrare etc.) fac însă ca de cele mai multe ori volumele luate în considerare să apară (pe parcursul unei exploa- tări) de o structură care să nu spună nimic asupra structurii sortimentației din resursele care fac obiectul exploatărilor. Mai mult chiar, mărimea unor astfel de indiei poate să inducă în eroare dacă ne gîndim că un indice egal cu zero (cazul unui sortiment din care n-a ajuns nimic în producție) poate să se refere la o si- tuație în care sortimentul respectiv să fie realizat într-o proporție apreciabilă, dar să nu fi ajuns în producție; pe cînd un indice de mă- rime egală cu 100% (în cazul unui volum total dat în producție egal cu volumul sortimentului respectiv) în realitate să se refere la o exploatare în care indicele normal să fie de numai 10 —15 %. Numai la sfîrșitul unei exploatări, după ce toate sortimentele au ajuns în faza de producție, mărimea acestor indici exprimă corect pro- porția sortimentului urmărit față de volumul total dat în producție. Dar și atunci această proporție nu este condiționată de nici unul dintre factorii care influențează normal mări- mea unor astfel de indici. în acest sistem, indicii dc utilizare nu pre- zintă interes nici în legătură cu sarcinile curente de plan de producție, pentru că, după cum se știe, realizările în această direcție se reglează și se urmăresc în raport cu cifrele preliminate. Un aspect care a pledat pentru menținerea acestui sistem ar fi acela al cunoașterii certe și fără dificultăți scriptice a cantităților care intră direct în calculul acestor indici. Dar acesta, după părerea noastră, nu poate să rămînă hotărîtor față de insuficiențele evidente ale sistemului de indici amintit. 2.2. Resursele la care se referă indicii de utili- zare analitici. 8-a arătat că acești indici pre- zintă importanță deosebită cînd este vorba să se urmărească și să se compare realizările din exploatări sub raportul sortimentației față de volumul utilizabil pe picior, în condițiile tehnico - organizatorice create pentru desfășurarea lucră- rilor de recoltare, colectare-dcpozitare. Pentru ca acești indici, astfel definiți, să dea posibili- tatea unor aprecieri asupra modului de gospo- dărire a masei lemnoase, este obligatorie urmă- rirea pe resurse curente, nealterate ca struc- tură a sortimentației, pe acte de punere în valoare, prin cumulare de la începutul exploa- tării și de la an la an, dacă nu există posibili- tatea practică a separării pe ani. Distingerea acestor indici pe specii și pe natură de produse (principale, secundare, accidentale) este evident necesară. Structura anormală a unora din soldurile întîlnite în cursul unei exploatări, pe durata unui an, fie forestier, fie calendaristic, ca urmare a anticipării în antrenarea în producție a unora dintre sortimente, rămîne să fie avută în vedere pe șantiere, pe sectoare, pe întreprin- deri etc., la așezarea sarcinilor din planul de livrări. Aceste solduri deci nu mai trebuie să intre în nici un fel în definirea indicilor de utilizare (ele făcînd parte dintr-un complex de sortimente analizat anterior, în stadiul de struc- tură normală a sortimentației fiecărei exploa- tări). 2.3. Modul de calcul și de urmărire a indicilor de utilizare analitici. Calculul indicilor de utili- zare analitici este necesar să se facă în cadrul acțiunii de urmărire a lor, iar urmărirea este utilă atît pe parcursul cît și la terminarea fiecă- rei exploatări. La terminarea fiecărei exploa- tări, calculul este simplu dacă există evi- dența tuturor sortimentelor realizate (valori- ficate). Cunoscînd indicii de consum tehnologic și indicii de pierdere medii, realizați, se calcu- lează volumul utilizabil (VOJ) și se aplică for- mula (5); sau, cunoscînd volumul total realizat și indicii de consum și de pierdere medii, se aplică una dintre formulele (7) sau (8). Exemplu de calcul: — conform relației (5) : It — — X 100 = = x 100 = 2,20%; 5185 — conform relației (7) : Ia = x X 100 = 000-3,3) 113,7 x 30Q =2 20% ; 4 835x103,7 , , ,. . ,o. r 10 000 V» — conform relației (8): =---------- = Vn Ici = lowoxny = 5 000x103,7 ’ z 96 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 în care : Ix este indicele de utilizare analitic pentru sortimentul ®, în exemplu egal cu 2,20%; Vx — volumul sortimentului x, pentru care se calculează indicele, în exemplu egal cu 113,7 m3; Vut — volumul utilizabil pe picior, din care rezultă volumul sortimentului x, în exemplu egal cu 5 185 m®; Vn— volumul net la cioată, corespunzător volumului 7% și sortimentului x, în exemplu egal cu 5 000 m3; lee — indicele dc consum tehnologic specific, mediu, pentru recoltarea volumului 1%, res- pectiv 1% în exemplu egal cu 103,7% ; Ia— indicele de pierdere mediu pentru colec- tarea tuturor sortimentelor rezultate din V^, în exemplu egal cu 3,3 %. Pe parcursul exploatării, calculul devine dificil, din cauză că antrenarea sortimentelor în diferitele faze ale procesului de exploatare - valorificare poate fi diferită și pentru că deseori în faza producție și în depozite se produc ames- tecuri de sortimente și de gestiuni, încît nu se mai poate ști cu certitudine proveniența unora dintre sortimentele urmărite, și o evi- dență în această fază pe surse nici nu ar fi justificată numai în acest scop, Necunoscînd deci din evidențele curente, necesare și altor scopuri, volumele parțiale ale sortimentelor urmărite și ajunse să fie valo- rificate (Vr), pe fiecare exploatare în parte și mai ales din ce anume volum utilizabil pe picior (VMS) provin aceste volume, sau din ce volum net la cioată (ar trebui să fie intro- duse evidențe suplimentare, să se facă rein- ventarieri de arbori în picioare rămași neexploa- tați, de material fasonat incomplet, de mate- riale aflate pe parcursul colectării etc., ceea ce, evident, trebuie evitat; acest lucru este posibil dacă se adoptă soluția urmăririi pe parcurs pe baza cantităților (sortimente și total) fasonate și inventariate, cu condiția ca fasonarea și inventarierea să privească întreg materialul reprezentat de arborii doborîți în- tr-un interval de timp dat, ceea ce poate fi organizat fără dificultăți în cazul fiecărei exploatări, astfel ca la intervalele la care se fixează urmărirea indicilor să se poată face inventarierile respective (de exemplu trimes- trial). Chiar dacă într-o exploatare s-ar putea întîmpla ca să se atace volumul întreg și ar fi imposibilă fasonarea integrală a acestuia, o parte din parchet, situată normal în procesul de exploatare, poate fi pregătită definitiv din punct de vedere al fasonării, pentru ca prin inventariere, să se prindă toate sortimentele care ar putea rezulta (lemn de lucru și lemn de foc). Uneori, necesități de plan urgentează scoaterea unor sortimente și antrenarea lor cu anticipație în producție. Volumul acestora se inventariază parțial și se adaugă la cele de la inventarierea definitivă a porțiunii destinate a fi luată în calcul. Dacă din motive neprevăzute o astfel de porțiune nu este totuși pregătită în acest fel, atunci nu intră în calcul, adică nu i se fac indicii la data respectivă și nu intră nici în calculele pe întreprindere, decît la sfîrșitul perioadei următoare. în consecință, pentru calculul indicilor de utilizare analitici pe parcursul fiecărei exploa- tări se vor aplica aceleași formule (5), (7) și (8), cu mențiunea că volumele sortimentelor inven- tariate ca fasonate se vor aduce la nivel de volume date în producție — valorificate — , folosind în acest scop indicele de pierdere mediu prevăzut în devizul de exploatare, pe sortimente și pe total, eventual adaptat la condițiile reale de colectare-depozitare ale por- țiunii fasonate. Exemplu de calcul La inventariere (parțială față de totalul unui parchet, dar definitivă față de ceea ce se poate obține dintr-un număr dat de arbori, de pe o suprafață dată) se înregistrează : 5 000 ms volumul total fasonat (Vn), din care 510 m3 volumul lemnului pentru furnir (VB) 510 ni3 volumul lemnului pentru cherestea I (Vaj) 612 m3 volumul lemnului pentru cherestea II ( V^j 1 020 ma volumul lemnului pentru cherestea III (V®3) 255 m3 volumul lemnului pentru construcții (V^) 2 093 ms volumul lemnului pentru foc (¥«). Indicele de consum tehnologic realizat pentru acest lot inventariat se constată a fi de 102%. Indicele de pierdere mediu pentru colectarea tuturor sortimentelor, conform devizelor și confruntărilor cu condițiile reale, este de 3 % ; același indice și pentru lemnul rotund de furnir și cherestea. Indicii de utilizare analitici pentru furnir, cherestea I, II, III se calculează astfel (for- mula 8) : _ 3° 000 100 =q 7o/ . furnir 5 000x102 ’ ‘ /° ' 510x3 (510 ------- _ 10 000 100 I — 5 000 X 102 (612 — io ooo 612x3 100 J-clurutia II ni 5 000x102 1020 x 3 (1020 ----------; 10 000__________100 5000x102 =11,64% =19,04%. Valorile indicilor de utilizare analitici astfel calculate sînt foarte apropiate de realitate (o eroare la adoptarea indicilor de pierdere de pînă la ± 35 % răsfrînge asupra indicilor de uti- lizare abateri practic puțin importante, — de 0,1—0,2%). REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 97 Cumularea inventarierilor succesive (pe sorti- mente și pe total) va da posibilitatea calculării indicilor de utilizare de valori medii (pe exploa- tare, pe specii, pe întreprinderi etc.). Aceste valori medii pot diferi de cele obținute prin folosirea în calcul a cantităților efectiv realizate (valorificate) de la lichidarea gestiunii între- gului parchet. Diferențele își vor avea originea în eroarea de evaluare a indicelui de pierdere mediu, dar și în declasările care intervin frec- vent în procesul de colectare-depozitare. Iată dar că metoda de calcul și de urmărire propusă prezintă avantajul de a pune în lumină încă o cauză de micșorare a indicilor de utili- zare : declasarea sortimentelor fasonate pînă la valorificare. ★ în concluzie se apreciază că discuțiile din cadrul materialului prezentat, vin să contribuie la definirea । unui sistem de indici de utilizare a masei lemnoase care să poată fi folosiți ca in- strumente de comparare și de apreciere a rezultătelbr activităților de exploatare sub raportul măsurilor care asigură o rațională exploatare a lemnului. Cojitor mecanic cu lamă vibratoare, tip INCEF. Metodă expeditivă pentru calculul sistemelor rutiere după modulii de deformație Ing. Petre lonescu I.S.P.F. C.Z. Oxf. 383 Dimensionarea sistemelor rutiere, după metoda modulilor dc deformație, conduce la rezultate foarte bune tn comparație cu alte metode, însă tn forma dezvoltată tn care este redată necesită calcule laborioase. Ritmul actual al proiectării drumurilor în sectorul economie forestiere reclamă o simplificare a calculelor, fără însă ca precizia lucrărilor să scadă. în același timp, dimensionarea sistemelor rutiere trebuie să se facă pe variante economice, în funcție de materialele locale existente pe fiecare traseu. Ținîndu-se seamă de aceste deziderate, s-a elaborat o me- todă expeditivă pentru calculul sistemelor rutiere, după modulii de deformație. Față de metoda de lucru dezvoltată, s-au făcut următoarele simplificări : O primă simplificare ce se aduce este aceea că modulii de deformație necesari sînt gata calculați în funcție de numărul de vehicule-elalon care circulă în medie pe zi, tn condițiile drumurilor forestiere. în mod normal, modulii de deformație necesari se calculează cu formula : „ w P Enec = -"'“T- * A In care : p reprezintă presiunea specifică ; X — deformația relativă; p. — coeficient de siguranță; k — coeficient de trafic = 0,5 + 0,65, în care : y — coeficient de repetare pe aceleași urine; — numărul de vehicule în 24 ore. A doua simplificare constă In tabelele elaborate, care cuprind modulii de deformație echivalenți ai straturilor supe- rioare fundației (Fg) și modulii de deformație echivalenți ai straturilor inferioare fundației (B<). Modulii de deformație echivalenți ai straturilor superioare fundațiilor (A,) sînt calculați în funcție de modulul de defor- mație necesar (£««) Și modulul de deformație al stratului de îmbrăcăminte (Eti pentru diferite grosimi de îmbrăcăminți (6 — 12 cm) și pentru materiale cu diverși moduli de deforma- ție (700 — 1 500 kg/cm2). ^nec filtrant •* ‘ Ep h~ grosimea stratului ,de fundație rj- Fig. 1. Schema de dimensionare a straturilor com- ponente ale sistemului rutier. Modulii dc deformație echivalenți ai straturilor inferioare fundației (E)) sînt calculați în funcție de diverșii moduli de deformație ai terenurilor de fundație pe care se amplasează traseele drumurilor (60 — 190 kg/cm2) și modulii dc defor- mație ai substraturilor filtrante (200 — 700 kg/cm2) pentru diverse grosimi de substraturi filtrante (5, 10 sau 15 cm). Pe baza modulilor de deformație echivalenți (A; și Fa), ce se redau în tabelele de mai jos, și cu ajutorul graficelor ce au în abscisă Ei și în ordonată Es, se determină direct înălțimea stratului de fundație (fig. 1). Graficele sînt stabilite tn funcție de Ei și Es și de modulii de deformație ce caracterizează materialul de construcție din care este constituită fundația. Pentru sectorul forestier se vor folosi în general graficele corespunzătoare balasturilor, cu un modul de deformație cuprins între 600 și 800 kg/cm2, și graficele de piatră spartă, cu un modul de deformație cuprins între 800 șl 1 200 kg/cm2. Cu alte cuvinte, se vor folosi graficele pentru materialele ce au modulii de deformație cuprinși intre 600 și 1 200 kg/cm2. Pentru anumite cazuri, bine documentate economic, se vor folosi și celelalte grafice corespunzătoare la materiale cu moduli de deformație superiori sau inferiori celor indicați mai sus. Modul de lucru Stabilirea numărului de vehicule-etalon Se stabilește numărul de tone de transportat anual și, în funcție de acesta, numărul de t/zi (prin raportarea tn medie la 270 zile/an, sau la numărul efectiv de zile din an în care se fac transporturile). Se determină apoi numărul de curse pe zi prin împărțirea la tonajul vehiculului folosit. Fig. 2. Grafic pentru transformarea intensității circulației în intensitate de dimensionare Nis. E i e m p 1 u; anual sînt de transport 27 000 t, adică 100 t/zi. Dacă sc folosesc vehicule de 4 t, echivalent cu ZIL —154, înseamnă că vor fi 25 curse/zi, Folosindu-se graficul de transformare a intensității circu- lației în intensitate-etalon, se ia pe abscisă o verticală în dreptul cifrei 25 pînă se tntîlnește curba ZIL —154 și apoi se merge pe o paralelă la abscisă pînă se întîlnește curba vehiculului-etalon (N13); de la intersecție se lasă o perpendi- culară pînă se tntîlnește din nou abscisa și se citește numărul de vehicule-etalon corespunzătoare celor 25 vehicule dc tip ZIL —154. în exemplul dat corespund 13 vehicule-etalon. în tabelele de mai jos privind determinarea modulului Et, (col. 1) sînt redațl modulii de deformație necesari, gata calcu- lați, în funcție de numărul vehiculelor-etalon. Se constată că plnă Ia un număr de 70 vehicule-etalon corespunde un EnK =■ 300 kg/cm3. în tabela 1 și figura 2 se redau caracteristicile auto- vehiculelor sovietice și echivalarea tipurilor de autovehicule din R.P.R. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 99 Tabela 1 Caracteristicile autovehiculelor sovietice și echivalarea lor cu tipurile de autovehicule din R.P.R. Tipul autovehiculului din U.R.S.S. Sarcina totală pe astei kg Presiunea specifica, kg/cm1 Diametrul de calcul, ■ cm Echivalarea tipurilor de autovehicule din ■ GAZ - 50 2 750 O) 3,9 Ușoare (1,5 - i,5 U .25 roată) ‘ / Autocamioane mai ușoare de 1,5 t tncăr- GAZ — 93 3 850 3,9 ' 25 cate Autocamioane mai ' grele de 1,5-4 t ZIS - 5 4 660 4,5 26 goale Autocamioane mai grele de 4 t descăr- ZIL - 150 6 020 b) 4,4 Mijlocit (2,8—3,5 tir 29,5 cate, tractoare pe pneuri cu remorci încărcate oală) Autocamioane dc 1,5 — 4 t încărcate ZIL - 154 6 920 6,0 . 27,1 Autocamioane dc 4 t: încărcate : MAZ-205 8 390 c) 6,0 Grele (i,5 Urcată) 30 Autocamioane mai, grele de 4 t încărcate ETALON 9100 5,0 34 Autobuze MAZ - 200 10 100 6,0 1 32,8 — MAZ - 525 31 000 5,0 59,9 • •••' “ Determinarea modalilor de deformafie a materialelor din stra- turile componente ale sistemului rutier fi modulul de deformafie a terenului de fundație ■ Modulii de deformație ai materialelor locale din care sînt constituite straturile componente ale sistemului rutier ajes precum și modulul de deformație al terasamentului pe care urmează a se aplicaacest sistem ruțier se determină cu aju- torul tabelelor de mai jos, fiincție de caracteristicile fiecărui material. Modulii de deformare la terasamente. In cazul construcțiilor noi, valorile de dimensionare ale modulului de deformație al terasamentelor se stabilesc in funcție de condițiile climatice, hidrologice locale și factorii granulo- metrici. — Factorii climatici corespunzători specificului din R.P.R. sînt următorii: zona I — excesul de umiditate cu precipitații anuale mai mari de 650 mm/an; zona II — umiditate Intre 350 și 650 mm/an; zona III — umiditate între 250 și 350 mm/an; zona IV — umiditate sub 250 mm/an. — Factorii locali de umezire clasifică terenurile în: a) Terenuri uscate fără umiditate excesivă, care se caracte- rizează prin : ■ — scurgerea exagerată a apelor la suprafață; — apele subterane;freatice se află la o adîncime mai mare de 3 m în raport cu înălțimea marginii platformei deasupra nivelului apelor freatice. ; . . ■ Solurile nu indică existența mlaștinilor; în această cate- gorie se clasifică nisipurile, independent de condițiile .de scurgere, 6) Terenuri umede cu umezeală excesivă in anumite 'pe- rioade care se caracterizează prin : — scurgerea apelor superficiale nu este asigurată, dar apele freatice nu prezintă o influență esențială. Adlncimea acestora este cuprinsă între 1,30 și 3,00 m; — primăvara și toamna apar băltoace de apă la suprafață; — solurile dau semne de mlaștini. c) Terenuri umede eu umezeală excesivă permanentă, care sc caracterizează prin : — apele subterane de primăvară sau cele freatice sînt situate la o adîncime .'mai mică decît 1,30 m, față de Înăl- țimea marginii platformei deasupra nivelului apelor freatice ; — solurile stnt turboase, cu semne de transformare în mlaștini. . Din această categorie fac parte și terenurile cu Irigare per- manentă, chiar în zona IV (secetoasă). — Factorii granalometrici clasifică terenurile în : a) Nisipuri foarte fine, nisipuri argiloase. b) Nisipuri prăfoase, nisipuri argiloase fine și neprăfoase. c) Argile nisipoase, argile nisipoase grele, argile ușoare șl grele. d) Pămînturi . prăfoase, nisipuri argiloase prăfoase, argile nisipoase, loessiirl. Pentru condițiile din țara noastră, clasificarea granulo- metrică a pămlnturilor este reprezentată în tabela 2. T a b ela 2 Denumirea pitulatului Grupa, ., ■ / Cantitatea fracțiunilor, % din greutate Ind. de plasticitate : x nisip . ': 2 0,15 mm praf 0,05 - 0,005 nun argilă 0,005 mm Nisip ‘ '■ A ' <15 ‘r 'V' < 3 o'1 ‘ Nisip prăfos B ’i ■ . “ j 15-30 < 3 10-20 Nisip argilos A particule 2—0,25 mm ■ >50% ■ ■ ‘ '■ • ■ 3-12 10—20 ; Nisip fin B idem mai puțin decît nisip. 3-12 10-20 i Praf D ‘ <50% mai mult decît nisip <12 ■. 10-20 9 Argilă nisipoasă C mai mult decît praf — 12-18 20—35 . Argilă nisipoasă C idem — 18-25 20—35 Argilă nisipoasă pră- foasă D mai mult decît nisip 12-25 10-20 -1 Argilă C 25 ... : . 35 100 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 Tabela 3 Valorile de dimensionare a modalilor de formație a pămînturilor in diferite zone climatice in funcție de construcția terasamentelor Modulil de deformat!» a pămînturilor* în ke/oma. în diferite zone climatice Tip de teren după gradul de umezeală Gr. de pă- mint după caractere granule- metrice Zona I Zona & n-a Zona a Hl-a Zona a I V-a „ In ramblee corespunz. N CT în profil© mixte și deblee în ramblee corespuns. N și CT în profile mixte și deblee tn ramblee corespuns, N și cr In profile mixte și deblee tn ramblee N și CT în profile mixte și deblee 1 A 150-200 120-150 170-220 150-170 200-225 170-200 240-260 220-250 B 120-160 90-120 150-180 120-150 160-200 150-200 190-220 160-190 C 110-150 80-110 140-160 110 — 140 150-190 130-160 190-220 150-180 D 90-110 75- 90 120-150 100-120 130-160 120-130 160-190 140-180 2 A 120-150 60- 80 130-165 80-110 140-170 100—140 150-200 120-150 B 80-100 100-125 65- 80 120-140 90-120 130-160 100—120 C 75- 85 90-115 110-130 75- 90 130-150 90-120 D 70- 80 — 85-105 — 90-120 — 125-140 85-110 3 A 115-140 120-150 130-160 — 140-180 mm •': B 75- 95 — 90-120 100-130 — 120-160 V C 70- 90 MM 85-110 — 90-120 — 120-140 — D 60- 75 — 80- 90 — 85-110 — 110-135 — T a b el a 4 Fig. 3. Grafic pentru determinarea înălțimii fundației cînd modulul, de deformație al fundației este de 650 kg/am’. Modalii de deformație ai nisipurilor Granulometria nisipurilor Modulul de deformație. kg/cm? cînd teraeamentele se execută din nisip cu h = hc +.0.5 m cînd nisipul intră în strat în sistemul rutier Nisip 400-450 350-400 Nisip mijlociu 350-400 250 - 300 Nisip fin 300-350 150-200 Notă: Valorile mal mari se referă la zonele climatice a IlI-a șl a IV-a, iar cele mai miei la zonele climatice I și a H-a. înălțimea ascensiunii capitale tic este: — la nisipuri gr&unțoase 10 -15 cm ; — la nisipuri mijlocii 15-25 cm; — la nisipuri fine 25-40 cm. Tabela 5 Modulul de deformație al unor categorii de materiale;' independent de condițiile de umezlre Nr. ort. 1 2 3 Denumirea materialelor Modul ii de deformație , kg/cm2 Fundație și îmbrăcăminți din piatră spartă executată din nou din roci dure de calita- tea I și a Il-a, sau din zgure metalurgice acide, executate cu sapă mare Pavaje din bolovani sau pia- tră cioplită cu Înălțimea 16—18 cm Blocaj cu Înălțimea de puțin 16 cm de cel 1300 1500—1700 1 700 — 1900’ Modalii de deformație ai materialelor în tabelele' 4, 5, 6 șl 7 se redau modalii de deformație ai materialelor care intră în construirea sistemelor rutiere. Determinarea modalilor de deformație echivalenți E, și Ei Determinarea modulului de deformație Ea a straturilor supe- rioare fundației (Enec + EimMtani„te) se face cu ajutorul tabelelor 8 și 9. mai mari ale modalilor corea- Notl: pentru pozițiile 2 șl 3, valorile___________________________ pund rocilor pietroaie sau zgurelor metalurgice acide de calitatea I și a n-a; valorile mai miel în cazul rocilor de calitatea a IH-a. Determinarea Iui E, se face deci în funcție de și dife- riți! modull de deformație din care pot fi construite Imbrăcă- mințile (notați cu Ei), pentru diferite grosimi uzuale de imbră- căminți. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 101 Tabela 6 Modulii de deformație in funcție de zonele climatice Nr. ort. Denumirea materialelor Modulul 20 60 . 10 2^6 500 600 550-650 i650— 700 F j 15 50 12 2-6 400 450-500 450-500 500- 600 { Notk: Valorile mal mici pentru moduli te referi la balant, Iar cele mai mari la piatra spartă. In cazul clnd, dupâ conținutul procentului, materialele ac Încadrează in diferite gfnpe, valoarea modulilor se determină prin interpolare. ! = T a b e 1 a 8 Modulul de deformație echivalent al straturilor superioare E^ 4- EimSMcdminh Nr. dc vehicule- etalon kg/cmft 700 800 900 iouo 1100 1200 îaoo 1400 1500 70 300 , 270 265 260 260 260 255 250 250 250 90 310 ; : 275 275 270 270 265 265 260 260 255 110 320 285 280 280 280 275 275 270 265 265 140 330 295 295 290 290 ' 285 280 280 280 275 180 340 305 305 300 300 300 290 290 290 285 200 350 310 310 310 lcdml« 200 350 300 300 ' ^îmb 290 P( 290 mtru h=l 285 l cm 280 280 275 270 70 300 225 220 215 200 190 185 180 180 170 90 310 235 225 220 210 200 200 190 185 180 110 320 245 235 225 220 210 205 200 195 190 140 330 255 245 240 230 220 215 210 200 195 180 340 260 255 250 240 230 220 220 210 205 200 350 270 265 260 250 240 230 225 220 210 Amestec optima] balast 700 — 1 000 kg/omt Macadam din piatră slabă 900 — 1 100 kg/cm* Macadam din piatră dură 1 100—1 800 kg/cm1 Macadam din piatră foarte dură 1800—1 600 kg/cm* Fig. 4. Grafic pentru determinarea înălțimii fundației 1 modulul de deformație al fundației este de 700 kg/cm2. Fig. 5. Grafic pentru determinarea înălțimii fundației când modulul de deformație al fundației este de 750 kg/cm2. Șe caută in tabela 11 E( pentru h^t filtrant egal cu 10 cm și pentru modulul de deformație al pămintului de 90 kg/cm®, iar al stratului filtrant de 600 kg/cm® și se găsește modulul echivalent: “ 135 kg/cma. Se caută in tabela 9 Eg pentru fymMeilmMe egal W10 cm pentru un ErM = 300 kg/cma (pe orizontală) șl un Etuibrăcăminie “ 1100 kg/cm3 (pe verticală) și Ia intersecția coloanelor sc găsește modulul de deformație echivalent E, = 215 kg/cma. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 103 Tabela 10 Ei Modulul de deformați» echivalent straturilor inferioare Epimini + ^san as ... Dămlnf ... kg/cm2 Ef substrat filtrant A-5 cm, kg/cm2 ...... . - - • i 200 250 300 350 400 450 coo 600 700 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 170 190 70 75 90 100 110 120 130 140 150 160 180 195 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 180 200 70 80 90 100 110 125 135 145 155 160 185 200 70 80 90 105 110 125 135 145 155 165 185 205 70 85 95 105 115 125 135 145 160 165 185 210 75 85 95 105 115 125 140 145 160 165 190 210 75 85 95 105 115 125 140 145 160 165 190 210 75 85 100 105 120 130 140 150 160 170 190 215 80 85 100 110 120 130 140 150 160 170 190 215 Nisip - 200 - 400 kg/om* Balast -400-700 kg;cm’ Fig.1 6. Grafic de determinare a înălțimii fundației cînd modulul de deformație al fundației este de 800 kg/cm2. Fig.- 7. Grafic pentru determinarea înălțimii fundației când modulul de deformație al fundației este de 900 kg/am2. Se folosește graficul corespunzător unui material al cărui modul de deformație este egal cu 1 000 kg/cma (fig. 8) și, lutndu-se în abscisă valoarea Iui E^ iar in ordonată valoarea iui EB, se găsește curba care indică valoarea lui h/uniaitt egală cu 10 cm. Deci fundația plus îmbrăcămintea vor fi de 22 cm. Iar împreună cu substratul filtrant întregul sisteiri rutier va Ii de 30 cm. 2. Aceleași date ca în exemplul 1, afară de Efundafu, care este de 650 kg/cm4. 104 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 Tabela 11 Ei Modulul de deformație echivalent straturilor inferioare E^mM 'I Eniitu (sau balast) p&mînt, kg/cm4 Ej substrat filtrant h — 10 cm 200 250 800 850 400 450 — 500 800 700 60 80 80 85 90 90 90 90 100 100 70 90 90 95 100 100 105 105 110 110 80 100 100 105 110 115 115 120 120 125 90 110 110 120 120 120 130 130 135 140 100 120 120 125 130 130 140 140 150 155 110 130 130 140 140 140 145 150 160 160 120 140 140 150 150 155 160 160 170 175 130 145 150 155 160 165 170 170 180 185 140 155 165 170 170 175 180 180 190 200 150 165 170 180 180 190 190 195 200 205 170 180 190 195 200 205 210 215 220 225 190 195 205 215 220 225 230 235 245 250 Nisip - 200 - 400 kg/cms Balast-400-600 ka,em2 Fig. 8. Grafic pentru determinarea înălțimii- fundației cînd modulul de deformație al fundației este de 1 000 kg/cm2. Fig: 9’. Grafic pentru determinarea înălțimii fundației cînd modulul de deformație al fundației este de 1 100 kg/cm2. în acest caz : — E, = 215 kg/cma; — Ei =135 kg/cm2; —Rfimd. = 14 cm (conform graficului din figura 3). Deci fundația plus Îmbrăcămintea vor fi de 24 cm, iar • Întregul sistem rutier de 34 cm- , 3. Dacă se.păstrează toate elementele de la exemplul 2, iar Îmbrăcămintea se reduce la 6 cm, va rezulta : REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 ■105 Tabela 12 Ei iv (sau balast) pămînt, kg/cn? Jfy substrat filtrant h = 15 cm _ 200 250 300 350 400 450 500 600’ 700 60 70 90 100 95 105 100 110 105 115 W . 125 115 130 120 135 125 140 130 145 80 110 115 120 125 130 ‘ 140 145 155 160 90 120 125 130 140 145 150 160 170 175 100 130 135 145 150 155 160 165 180 190 110 140 145 150 160 165 170 175 190 200 120 145 155 160 170 175 180 190 200 210 130 155 165 170 180 190 195 200 210 220 140 160 170 180 190 200 205 210 220 230 150 175 180 190 200 210 215 220 230 240 170 190 195 210 220 225 235 245 255 270 190 195 220 225 235 215 255 260 275 290 Nisip = 200- 400 kg/cm* Balast — 400 - 700 kg/om’ Fig- 10. Griafic pentru determinarea înălțimii fundației cînd modulul de deformație al fundației este de 1 200 kg/cm’. — E, = 260 kg/cm’; - E, = 135 kg/cms; - htuni. = 20 cm. 4. Dacă se păstrează toate elementele de la exemplul 1, iar stratul filtrant se mărește la 15 cm, atunci va rezulta : — E, = 215 kg/cm’; - Et = 170 kg/cm’; — ^und. ■= 8 cm (conform graficului din figura 8). J-Dîn analiza prezentată în tabela 13 rezultă că, deși sistemul rutier'din exemplul 2 are o grosime mai mare decît cele de lâ exemplele 1 și 4, totuși prin folosirea materialelor locale tn mod rațional se ajunge la prețul de cost unitar cel mai mic. Sistemul rutier din exemplul 3, care are grosimea maximă, este mai ieftin decît cel din exemplele 1 și 4, însă, fiind mai scump decit sistemul rutier adoptat in exemplul 2, se exclude. Concluzii Metoda expusă în cadrul articolului dă posibilitatea unui calcul expeditiv și exact, economisindu-se o bună parte din munca de proiectare. Ușurința cu care se pot calcula diversele sisteme rutiere, in funcție dc materialele locale de construcție, permite a se efectua analize comparative asupra costurilor și a se adopta sistemele rutiere cele mai corespunzătoare din punct de vedere tehnic și economic. în afară de proiectare, metoda expeditivă de calcul al sistemelor rutiere poate fi folosită și pe șantierele dc con- strucție a drumurilor forestiere, la aplicarea unor suprastruc- turi corespunzătoare, pe platformele gata executate. Tabela 13 Analiză comparativă Grosimea sistem rutier Strat filtrant 85 I«Vma — -— piatră spartă ... _ 64 lefm’ j 7 Balast •Mlei/m’ Tota 1 leita* m®. , Icl'm* m* , leita’ m* leî/ma 1 30 0,10 3,50 0,20 I 10,80 ' 14,30 2 34 0,10 3,50 0,10 5,40 0,14 4,20 13,10 3 36 0,10 3,50 0,06 3,24 0,20 6,00 13,74 4 28 0,15 5,25 0,18 9,72 - i ?: . — 14,97 Despre necesitatea utilizării în prognoză a unor numere critice diferențiate pe faze ale înmulțirii în masă Ing. Gabriela Dissescu INCEF C.Z. OxI. 450 In repetate rînduri s-a observat că în pădurile în care în cursul iernii exista o densitate apropiată a populației unei insecte defoliatoarc, primăvara se produceau defolicrt diferite. Acest fenomen își găsește explicația, în principal, în variația anuală a mărimii insectelor, a proporției în qare se află cele două sexe și în fine a mortali- tății, ca urmare a stării generale de vigoare a popu- lației, Variația acestor clemente influențează hotă- rîtot asupra Cantității de frunze distruse de omizi. Valoarea elementelor indicate este în strînsă le- gătură cu mersul înmulțirii în masă. Anii în care abia se conturează înmulțirea în masă a unei insec- te se caracterizează .prin insecte mari, grdle, fecun- de, printr-o preponderență a exemplarelor femele și o. mortalitate relativ scăzută. In anii cînd înmul- țirea in masă , este pe dale ,de stingere (criză), in- sectele sînt mici, cu fecunditate scăzuta, numărul exemplarelor mas cule în trece numărul femelelor, iar mortalitatea crește, ajungînd în unii ani la 80— 90%- : . în cdle ce urmează se va expune felul în care variația elementelor menționate influențează asupra cantității de frunză distrusă de omizi și deci asupra defolierii, pe baza cercetărilor întreprinse în peri- oada 1955—1961, 1. Influența variației mărimii insectelor în general, din literatura de specialitate se cu- noaște că mărimea omizilor, greutatea pupelor și fecunditatea sînt determinate de cantitatea și cali- tatea hranei [4, 5, 6, 7J, Cercetările de la noi din țară au fost executate pe stejar, ca una dintre spe- ciile cele mai atacate dc insectele defoliatoare. în acest fel. s-au eliminat și variațiile ce pot surveni ca urmare a valorii nutritive diferite a diverselor esențe forestiere. Ca indicator indirect, dar sigur al mărimii insec- telor a fost aleasă fecunditatea. în creșterile execu- tate s-a constatat că omizile de Lymantria dispar L., care au ingerait cantități mai mari de frunză, au dat naștere la femele mai fecunde. Spre exemplifi- care, în tabela 1 sînt arătate cîteva din'datele ob- ținute din creștere. Tabela 1 Cantitatea de frunze de‘stejar ingerată de o omidă femelă de Lymaniria dispar L., mm® Fecunditate, nr. do ouă Cantitatea de frunte do stejar Ingerată de o omidă femelă de Lvmanlria dispar Ir., mm’ Fecunditate, nr. de ouă 221 166 1 192 16G166 914 203 156 1 102 150 846 898 194 926 1 107 l 12 772 620 Calculele întreprinse tdlevă că între cantitatea de frunză ingerată de o omidă femelă a acestei specii (determinată în mm2) și fecunditatea acestei femele există o legătură practic liniară, cu coeficientul de corelație (r) egal cu 0,79. Ecuația dreptei de com- pensare are forma : frunze de stejar îngerate în media (mm2) = 103,27 X fecunditatea medie + 78 679,67. Cunoscînd această formulă, s-a calculat, cu ajutorul fecundităților medii pe faze [8], varia- ția posibilă a cantității de frunză ingerată de cîte o nmidă femelă (tabela 2). Tabela 2 Fecundita- te fază Frunză ingerată/frunză risipită, nun8 Rația totală dc hrană a unei omizi femele de Zț/manfria dispar L„ mm2 400-750 i-n 730 314,67-156 132,17 16 810,59- 20141,05 147 125,26-176 273,22 250-350 104 497,17-114 824,17 117 977,30-129 636,49 IU 13 480,13- 14 812,32 100-150 89 006,67- 94 170,17 100 488,54—106 318,12 IV 11 481,86- 12147,95 Omida însă aduce prejudicii arborelui și prin ri- sipirea unei părți din frunzele atacate. Această risi- pă reprezintă în medie 12,9% hi comparație cu cantitatea ingerată (după 11 i n s c h i fiind de 10— 25% [5]), Astfel, adăugind valorile obținute pentru risipă, s-a obținut cantitatea medie totală de frunză distru- să de cîte o femelă, în diferitele faze ale înmulțirii în masă. Cînd fecunditatea medie variază intre 100 și 750 ouă, rația de hrană a unei omizi femele a variat dc 1,75 ori. Același fenomen s-a observat și la omizile femele de inelar (Malacosoma neustria L). La aceasta spe- cie, o omidă femelă poate să distrugă intre 31 899 și 43 68.6 mm2 frunză dc stejar, cînd fecunditatea medie variază între 50 și 350 ouă. La Euproctis chrysorrhoea L., coeficientul de le- gătură între fecunditate și cantitatea de frunză de stejar ingerată în primăvară de o omidă femelă este dc 0,78, iar ecuația dc regresie este : frunze de ste- jar îngerate în medie (mm2)=29,6712X fec»med.+ + 11 898,48. Ținînd seamă că o omidă femelă de Euproctis chrysorrhoea L., .pe lingă frunza ingerată, mai risipește o cantitate de 13,8% față de ceea ce ingeră, sc constată că, în timp ce fecunditatea me- die variază de la 40 la 500 ouă, cantitatea de frunză distrusă poate să însumeze de la 14 890,7 mm2 la 30 423,3 mm2. REVISTA PĂDURILOR * 711 * 1963 * Nr. 2 107 La omizile procesionarc (Thaumetopoea proces* sionea L.), coeficientul dc legătură între fecunditate și cantitatea de frunză ingerată de câte o omidă femelă are valoarea 0,79. Ecuația de regrosie este : frunze de stcjiar ingerare în medie (mlm2)=liO8,42X X fee. med + 10 342,33. Ținând cearnă ș.i de risipa pe care o fac omizile femeile (45,6%), reiese că în timp ce fecunditatea medie a unei femele variază între 100 și 300 ouă, cantitatea medie de frunză distrusă de o omidă variază între 30 844,38 și 62 416,29 mm2. Din exemplele date reiese dar că, pe lingă can- titatea medie de frunză distrusă de omizile femele alle diferitelor specii de detaliatori, trebuie să se țină seamă și de fecunditatea medie a populației din anul respectiv, deoarece aceste două elemente variază unul în funcție de celălalt. La o variație posibilă determinată a fecundității medii pe frunze, rația medie de hrană la diferitele specii poate să aibă valori dc la 1 la 1,37—4,75, respectiv dc 2,04 ori mai mari. De aceea la stabilirea numerelor critice trebuie să se țină seamă de acest lucru. Dacă avem în vedere și rația de hrană a omizi- lor masoule și variația procentuală a odor două sexe, se vor obține variații și mai mari, lucru ce re- zultă din cele ce urmează : 2. Influența variației procentuale a sexelor Omizile masoule îngeră în general mai puțină frunză decît omizile femele De asemenea, și can- titatea de frunză risipită de aceste omizi este dife- rită față de risipa înregistrată la femele. în tabela 3, pentru speciile menționate sînt indicate cantitățile de frunză ingerată de omizile masoule, în procente, față de cantitățile ingerate de omizile femele și cantitățile de frunză risipită, în procente, față de cea ingerată. Tabela 3 Specia Cantitatea frun- zelor ingerate de o omidă mawculă fată de o omidă femelă. % Cantitatea frun- zelor risipite de o omidă masonii fată de cantita- tea ingerată în % Lymaniria dispar L. 28,8 6,2 Malacosoma neustria L. 66,1 21,4 Euproctis chrysorrhoea L. 80,0 12,1 Thaumetopoea processionea L. 75,9 58,1 Rezulta că omizile care se vor transforma în pupe masoule au nevoie pentru dezvoltare de o cantitate mai mică dc frunze. De exemplu, omizile masoule dc Lymantria dispar L. consumă numai 28—29% din ceea ce ingeră o femelă. După observațiile proptii, acest lucru este valabil pentru speciile care au fluturii de ambele sexe cu aripile dezvoltate normal. La speciile care au femdde cu aripi rudi- mentare sau lipsite total de aripi, ca exemțplu co- tarii Alsophila aescidaria Sohiff. [1] și Biston po- monarius [3] și probabil și la alte specii care au asemenea femele, consumul de frunză al omizilor de cele două sexe este aproape identic. ' Faptul că, la majoritatea flirturilor, cele două sexe prezintă consum diferit dc hrană nu ar con- stitui o dificultate în stabilirea rației medii de hrană a unei omizi (indiferent de sexul pe care-t va avea ca pupă) și deci nici la determinarea numerelor critice, dacă nu s-ar înregistra anual schimbări in ceea ce privește procentul pe care îl reprezintă cele două sexe din populația totală. Ținînd seamă de acest fapt, pentru a obține valori mai apropiate de realitate, s-a considerat că, în general, în primele două faze ale înmulțirii in masă 60% din omizi vor deveni femele și 40% masculi, în faza a IlI-a 50% femele și 5'0% masculii, iair în faza a IV-a, de criză, femelele reprezintă 40% din populație și masculii 60%. Conform celor menționate, rația medie totală și generală (frunză de stejar ingerată și risipită) a unei omizi dintr-o specie oarecare va avea o variație posibilă destul dc mare (tabela 4). în ipo- teza stabilită, variația aceasta poate să ajungă de la 1,48 (la Malacosoma neustria L.), pînă la 2,21 ori (la Lymantria dispar L.). Practic vorbind, un anumit număr de omizi poate produce o defoliere totală, în cazul cînd fecunditatea medie atinge cele mai mari valori și proporția de femele este maximă, dar în extrema cealaltă — cînd fecunditatea medie este cea mai scăzută și femdde sînt mai puține (40%) — va produce o defoliere de 45—67% (45% la Lymantria dispar L., 47% la EMproctis chrysorrhoea L. și Tbaumetopoea pro- cessionea L. și 67% la Malacosoma neustria L.). Pentru a se evita erori destul de mari, aceste diferențe trebuie să se reflecte în numerele critice utilizate. 3. Influența mortalității Influența mortalității asupra fenomenului de de- foliere este o problemă mai greu de rezolvat, depin- zînd de momentul (vîrstă) in care are loc reducerea numerică a omizilor. Se cunoaște că, în general, omizile consumă foarte puțină frunză în primele vîrste. Dacă mortalitatea survine în primde 2—3 vîrste, detalierea din anul respectiv nu mai are loc. Dacă însă mortalitatea in masă se înregistrează în ultima vîrstă de omidă sau chiar în stadiile de prepupă sau pupă, în anul respectiv pădurea va fi vătămată destul de serios. Pentru înțelegerea mai deplină a acestui fenomen, se prezintă pentru cîteva specii datele obținute asupra procentului pe care îl reprezintă hrănirea medic a omizilor la diferite vîrste față de total, pe sexe (tabela 5). Din aceste date reiese că, pînă la ultima vîrstă, omizile speciilor respective distrug numai 10—25% din ceea ce au nevoie pentru completa lor dezvol- tare. De aici se poate deduce că, în cazul când omizile mor în proporție de 50% piuă la penultima vîrstă indusiv, nu se poate realiza din proporția de defoliere prevăzută inițial — de exemplu 100% — decît o defoliere de 55—63%. Dacă aceeași 108 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 Tabela 4 Specia Variația posibilă a fecundității medii, nr. de ouă Variația posibilă a pro- centului de femele, % Variația posibilă a rației de hrană a unei omizi, mma Lymantria dispar L. 100-750 40-60 56 561-124 902 Malacosoma neustria L. 50-350 40-60 25 516- 37 859 Euproctis chrysorrhoea 40-500 40-60 12 997- 27 844 Thaumetopoea processionea L. 100-300 40-60 27 590- 58 026 Ta b e 1 a 5 Virata % cumulat al rației consumate (frunze de stejar) pe vîrste ei sexe de specia: M. austria Th. vroMSsiijnea > Fh. buceuMa .41. aescularia fem. maso, fem. maso. fem. mase. fem. inasc. II 0,2 0,5 0,3 0,3 0,5 0,5 1,5 1.9 III 2,5 3,7 1,0 1,0 1,9 1,9 9,9 9,6 IV 11,9 16,7 4,9 5,9 9,8 10,8 100,0 100,0 V 100,0 100,0 25,2 23,1 100,0 100,0 — VI — 100,0 100,0 — — ■- — ■ .... ■ mortalitate se observă în stadiul de prepupă sau pupă, va avea loc, cel puțin teoretic, întreaga defo'Iietre prevăzută inițial. Rezultă că este necesar să se studieze mai apro- fundat fenomenul de mortalitate în natură, morta- litate ce survine fără intervenția omului. Datele strînse pînă în prezent permit constatarea că mor- talitatea omizilor este foarte variabilă, atît in funcție de faza înmulțirii în masă cît și de condițiile de micromediu. De exemplu, Ia Snagov (1556), într-un an de erupție a insectei Lymantria dispar L., în perioada cînd majoritatea omizilor erau de vîrsta a V-a, s-a găsit că 51,1% din exemplare erau bolnave și parazitate. în 1955, la Băneasa, aceeași insectă era la sfîrșît de erupție, în perioada în care omizile erau majoritatea de virsta a IV-a, procentul de mortalitate fiind de 21,5% în interiorul pădurii și de 42,6% la margine de masiv. La Lymantria dispar L., în general, s-a observat o mortalitate foarte mare în ultimele două vîtste sau în .perioada de prepupă și pupă. La inelar, în diferite păduri din cadrul Ocolului silvic Comana (1957), s-a observat o mortalitate în masă a omizilor de ultima vînstă, cauzată în special de agenți patogeni. Această mortalitate a fost însă foarte diferită chiar în cadrul aceleiași păduri. De exemplu, în pădurea Padina Tătarului, în diferite locuri de cercetare, a variat între 25,0% și 82,9%. Acest fenomen ar fi necesar să se studieze în diferite regiuni ale țării și să se. stabilească carac- teristicile locale, deoarece numai pe baza unor ase- menea date s-ar putea prinde în cifre medii influența pe cane o are mortalitatea în diferite faze asupra procesului de detaliere și deci asupra numerelor critice. Concluzii Numerele critice unice, utilizate în orice situație, fără a ține seamă de starea insectelor, nu pot să asigure o prevedere corectă a defolierelor probabile, cantitatea medie de frunză distrusă de o omidă (ceea oe determină și intensitatea detalierii) fiind diferită, după cum insecta este în progradație sau retrogradație. Diferența de hrănite se reflectă în mărimea me- die a insectelor, iar fecunditatea medie stă în directă legătură cu mărimea medie a femelelor, din această cauză fecunditatea putîndu-se utiliza ca indicator al variației mărimii insectelor. S-a constatat că între fecunditate și hrănite (de- terminată în. suprafață de frunză) există, la princi- palele specii de omizi defoliatoare ale stejarului, o legătură liniară ou un coeficient de corelație aproa- pe constant (0,78—079). Existența acestei legături a dus la stabilirea modului în care variază rația de hrană la omizile femele, în funcție dc variația posibilă a fecundității medii pe faze ale înmulțirii în masă, la diferitele specii cercetate, variația rației de hrană a omizilor femele fiind cuprinsă între 1,37 șî 2,04. Amplitudinea de variație a rației de hrană este mărită și din cauză că omizile din care apar mas- culi consumă în general mai puțin (28,8—80,0%), în comparație cu omizile femele, proporția celor două sexe variind și ea în funcție de mersul gra- dației. Ținînd seamă de faptul ca omizile miascule consumă mai puțin și că procentul de masculi este diferit pe faze, s-a calculat că rația medie de hrană a unei omizi poate să varieze pînă la 1,48—<2,21 ori, aceasta determinînd o amplitudine posibilă a dcfolicrilor tot atît de mare. Posibilitatea de variație a rației de hrană este mărită și de valoarea diferită a mortalității omizi* lor în decursul unei înmulțiri în masă. Deocamdată nu există încă suficiente date pentru a se putea exprima în cifre influența mortalității asupra feno- menului de detaliere. în consecință, pe baza datelor existente, s-a ajuns la necesitatea diferențierii numerelor critice pe faze, tabele corespunzătoare fiind deja introduse în pro- ducție, începînd cu anul 1962. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 109 Bibliografie [1] Dissescu, G. Cercetări asupra biologiei principa- lelor omizi defoliatoare ale stejarului. Lucrare de di- sertație, Secretariatul Institutului politehnic Brașov, depusa în 1961. [2] Dissescu, G. Cercetări in legătură cu evaluarea cantitativă a hranei la omizile de Porthetria dispar L. Analele I.-C.F., seria I, voi. XX, 1960. [3] Dissescu, G. Cercetări asupra biologiei celor mai importanti defoliatori din pădurile de cîmpie (Biston pomonarius). Dare de seamă I.C.F., 1959. Manuscris. [4J E de Im an, N. M. Puți ispolzovania Kormovoi spe- (ializații neparnovo-șelkopreada v feliah abosnovania profilakticeskih meropriatii. Zool. jum. XXXVI, 3, 1957. [5] Ilinski, A. I. Nadzor na hvoe i lislogrtzuțcimi vrediteliami v lesah i prognoz ih masovth razmnojenii. Izd. 3. Gos'lesLuonizdat M. L., 1952. [6] Taranuha M. D. Kormovoi norm i neparnovo-șovko- preada v prirodnih umovah. Zîr. praț. vid. ekol. naz. tv. nr. 5, Kiev, 1938. [7] Treiman, F. S. Kilhist gusenif, șcio vilupiliș~ z iaieț neparnovo — șelkopreada, ta bijivania ih i molo- dih fazah zalejno vid umov. harcivania materinskovo pokoUnia Zir. praț. vid. ekol. naz. tv. nr. 5, Kiev, 1938. [ 8 ] * * * Mina sterul Economiei F orestiere. Tehnica lucrări- lor de protecție a pădurilor. Editura agrosilvică, Bucu- rești, 1960. Cotarii în pădurile din Regiunea Maramureș Ing. V. Purcel D.R.E.F, Maramureș C.Z. Oxf. 416.1:145.7X18.68 Dintre speciile de cotari în Regiunea Maramu- reș, cotarul verde (Operophthera brumata L.) are ca arie de râspîndire pădurile de quercinec, cele de șleau și de fag, unde formează focare, iar cotarul brun (Erannis defoliaria CI.) are o arie ceva mai restrînsă în zona quercinee și a fagului. Cotarul verde se enumeră printre cci mai păgubitori dăunători ai pădurilor de stejar și ai sectorului pomicol, cotarul brun fiind mai puțin păgubitor, cu frecvența mai redusă. Amîndouă speciile sînt polifage, omizile dez- voltîndu-se pe stejar, carpen, ulm, tei, mesteacăn, arțar tătărăsc, corn, mălin, alun, frasin, salbă și păducel, precum și pe pomii fructiferi, la aceștia din urmă preferind sîmburele (prun, cais, cireș etc.). Fagul este mai puțin preferat. Omi- zile se hrănesc atît cu frunze cît și cu muguri. Eclozînd o dată cu înfrunzirea arborilor, unele omizi pătrund în muguri, pe care îi rod parțial sau total și apoi rod frunzele tinere, abia for- mate. O dată cu defolierea, cotarii distrug și florile, compromițînd sau diminuînd fructificația din anul respectiv. In sectorul pomicol, pagube mai mari se înre- gistrează în livezile situate în zona stejarului și a fagului, unde local și cu periodicitate neregu- lată au loc defolieri, mai ales în primăverile ce urmează după ierni blînde. In ultimele decenii, din informațiile culese a rezultat că speciile de cotari nu au cunoscut înmulțiri în masă în această regiune, în timp ce celelalte insecte defoliatoare, și îndeosebi Lytnan- tria dispar L. au avut periodic înmulțiri în masă, ultima fiind în anii 1956—1957. Totuși, cotarii, atît cel verde cît și cel brun, au fost prezenți în număr redus atît în sectorul forestier cît și în cel pomicol. în 1954, cu ocazia unor combateri aviochimice în pădurea Livada, din cei 13 arbori de probă, răspîndiți uniform pe întreaga supra- față a pădurii pe care s-a determinat eficacitatea combaterii, cotarii au fost prezenți pe patru ar- bori, în număr de 9—636 omizi pe arbore. în anii 1954—1958, datorită numărului foarte redus și stării de latență, prezența cotarilor a trecut neobservată. Anul 1959 marchează ieșirea din latența și începutul înmulțirii în masă a cotarilor. în primă- vara 1959, cotarii sînt semnalați în stadiu de omidă numai în pădurea Livada, executîndu-se combateri chimice pe întreaga suprafață pe care au fost semnalați (300 ha), cu ajutorul aero- solilor. In 1960, suprafața infestată crește la 3 200 ha și cuprinde, pe lîngă o parte din porțiunile pă- durii Livada, care nu au fost parcurse cu lucrări de combatere în anul anterior, și o serie de alte păduri din cîmpia joasă a Someșului, păduri în care se manifestase fenomenul de uscare a arbo- retelor de stejar. Lucrările de combatere s-au executat cu aerosoli și Gesaktiv pe suprafața de circa 2 000 ha, în pădurile cu fenomene de us- care în masă și numai în arboretele în care se prognozaseră defolieri de peste 10%. în 1961, suprafața infestată cu omizi de cotari a crescut la 8 200 ha, intervenindu-se cu lucrări de combatere pe 2 500 ha numai în arboretele în care s-a manifestat parțial fenomenul de uscare în masă și în care s-a prognozat o defoliere de peste 25%. Ca o caracteristică a atacurilor de cotari, șe menționează că în anii 1959—1961 în nici o pădure, cu excepția celei de la Tilos, de 115 ha, nu au fost infestări pe toată suprafața, iar infestarea a fost foarte diferențiată de la o unitate ame- najistică la alta, rămînînd.. trupuri întregi de pădure care, deși au avut uscări în masă în tre- 110 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 cut, nu au fost infestate de cotari. Suprafețele infestate au fost situate în stejărctele pure, si- tuate pe teren plan în cîmpia joasă a Someșului inferior și care prezintă în mare parte fenomene de înmlăștinare. Deși pnin lucrările de combatere chimică a spe- ciilor de cotari s-a realizat prevenirea defolierilor în toată zona combătută, nu s-a putut stăvili înmulțirea în masă, respectiv nu s-a putut opri sau diminua intensitatea gradației în restul su- prafeței. înmulțirea în masă și-a continuat evo- luția, și în anul următor au fost necesare lucrări de combatere în zona ce fusese înainte în supra- veghere, cum și în porțiunea din zona de com- batere ce era limitrofă cu zona de supraveghere. Prognoza dezvoltării înmulțirii în masă a cota- rilor a arătat, pentru primăvara anului 1962, intrarea în faza de erupție, suprafața infestată crescînd la 25 800 ha, din care pe 20 500 ha cotarii atacau singuri, pe restul suprafețelor in- festarea fiind comună cu alți defoliatori, dintre care domina Tortrix viridana L. Zona de atacuri combinate de cotari și alți dăunători a format-o stejăretele din cîmpia So- meșului inferior, care au constituit focarele pri- mare și unde majoritatea speciilor dc omizi defo- liatoare au produs atacuri endemice. Aceste pă- duri sînt situate în raza Ocoalelor silvice Satu- Mare, Livada și Tășnad, în ele manifestîndu-se în trecut fenomenul de uscare în masă. Porțiuni restrînse din aceste arborete au fost parcurse în ultimii 2—3 ani cu lucrări de combatere chimică. Zonă în care cotarii atacă singuri este situată la periferia zonei anterioare, pădurile infestate fiind constituite atît din quercinee pure, din quer- cinee cu carpen și fag cît și din carpinete și fă- gete pure, cu o stare de vegetație normală, în care nu s-au manifestat fenomene de uscare a speciilor de stejar și nici fenomene de înmlăști- nare. Speciile de cotari nu au produs în trecut nici un fel de defolieri, prezența lor nefiind sem- nalată decît în primăvara anului 1961, in stadiu de omidă, pe suprafețe relativ mici și de inten- sități care nu au produs decît defolieri incipiente. Pădurile respective sînt situate în raza Ocoalelor silvice Satu-Mare (pădurea Cuta), Livada (pădu- rea Tarna), Tășnad (pădurile Racova și Sanis- lau), precum și toate pădurile infestate cu co- tari din raza Ocoalelor silvice Bixad, Tăuți, Ma- gherăuși, Borlești, Șomcuta și Cehul-Silvaniei. Excepție fac pădurile Fersig din Ocolul silvic Șomcuta și Racova din Ocolul silvic Tășnad, care, deși au manifestat pe suprafețe reduse uscări în masă ale stejarului, nu au suferit defolieri pro- vocate de cotari în anii anteriori. Aceste păduri nu au fost parcurse în trecut cu lucrări de combatere chimică contra omizilor defoliatoarc. Suprafața totală a pădurilor infestate în pri- măvara 1962 cu omizi defoliatoare a fost de 26100 ha, care, pe grade de intensitate, s-a re- partizat astfel: foarte slabă — 3 900 ha, slabă — 4 600 ha, mijlocie — 4 100 ha, puternică ■— 4 300 ha și foarte puternică — 9 200 ha. Din suprafața totală, 25 800 ha au fost infestate dc cotari, demonstrîndu-se astfel caracterul erup- tiv al fazei în care a intrat înmulțirea în masă a acestor specii de dăunători. Infestări cu cotari deosebit de puternice, de- terminate prin metoda prinderii adulților pe inele cu clei, a prezentat trupul Dimoșag din pădurea Livada, pe întreaga suprafață, infestarea depă- șind de 10 ori numărul critic la pădurea Doba din Ocolul silvic Satu-Mare; 11 din totalul de 15 unități amenajistice au avut infestări care au depășit numărul critic. Aceste păduri au fost în supraveghere în anul 1961 și nu au prezentat defolierii cu excepția cîtorva focare formate din 2—3 arbori. Infestări foarte puternice au mai fost și în pădurea Flora din Ocolul silvic Satu- Mare. în zona cărpinetclor și făgetelor, infestări foarte puternice au fost în U.P. V, VI și VI A din Ocolul silvic Cehul-Silvanici, unde cotarii au depășit, în majoritatea unităților amenajistice, numărul critic de 1—3 ori. In Ocolul silvic Bor- Iești, infestările foarte puternice au avut un ca- racter insular, în mijlocul unor infestări dc inten- sitate mai mică. Analiza caracteristicilor calitative ale înmulțirii în masă, și mai ales analiza fecundității atît la pupele femele cît și la femelele mature, a confir- mat concluzia că speciile de cotari se află în erupție, numărul de ouă dintr-o femelă fiind de 80—300 bucăți, față dc pînă la 350 ouă cît depune o femelă de Operophthera brumata L. în unele păduri și îndeosebi în cele care nu au fost parcurse în anul 1961 cu lucrări de comba- tere chimică și care au constituit zona infestată recent, fecunditatea a fost mai redusă. Așa a fost cazul pădurilor din raza Ocolului silvic CehuLȘilvaniei, unde fecunditatea femelelor de Operophtera brumata L. a variat de la 40 la 160 ouă la o femelă, media fiind de 72 ouă la fe- melă. în aceeași situație au fost și pădurile din raza Ocolului silvic Borlești, unde fecunditatea medie a femelelor mature de Operophthera bru- mata L, a fost dc 210 ouă la o femelă în u.a. 17 și 20 din U. P. I Homorod, 170—200 în u.a. 18 și 30 din U. P. II Sii, 140—175 în u.a. 47 și 50 din U. P. III Buioarele, 38—62 în u.a. 81 și 82 din U. P. IV Barbatos, 10—80 în U. P. V Runcu, u.a. 51 și 61 și 26—36 ouă la o femelă în u.a. 33 și 36 din U. P. VI Birsau. In raza Ocolului sil- vic Livada, în U.P. VI Jeleznic, u.a. 3 și 10, fe- cunditatea a variat între 80 și 270 ouă la o femelă. Fecunditatea la Erannis defoliaria CI., în raza Ocolului silvic Borlești, a fost de 294 ouă în u.a. 17 și 357 ouă la o femelă în u.a. 20, ambele din U. P. I Homorod, 254 ouă în u.a. 30 din U. P. II Sii și 363 ouă la o femelă în u.a. 61 din U. P. V Runcu. Gradul de infestare determinat prin metoda prinderii adulților pe inelele în clei a fost reveri- ficat, determinîndu-se din nou infestarea în sta- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 111 dini de omidă. Comparînd datele obținute, s-a ajuns la concluzia că metoda inelelor de clei dă, în general, infestări mult mai intense decît infes- tarea ce se determină în stadiul de omidă. Din cele expuse s-a desprins faptul că nu nu- mai infestarea este foarte diferențiată de la o uni- tate amenajistică la alta, dar și fecunditatea arată aceeași diferențiere și, chiar mai mult, amîndouă elementele variază mult chiar în ca- drul aceleiași unități amenajistice. Dată fiind suprafața mare infestată, faza de erupție în care s-au găsit cotarii în 1962, cît și diferențierea mare a infestării și fecundității, s-au luat măsuri ca în zona de combatere să fie in- cluse numai stejăretcle pure în care s-au produs uscări în masă și în care s-au prognozat defo- lieri de peste 25%, precum și pădurile normale în care quercineele intră în compoziție cu peste 50% și în care s-au prognozat defolieri de peste 50 %. In ambele categorii s-a căutat ca zona de com- batere să fie constituită din blocuri de păduri, înglobîndu-se în această zonă și cele cîteva uni- tăți amenajistice mai slab infestate, cuprinse între unitățile amenajistice puternic infestate. Aceasta, deoarece, spre deosebire de anii prcce- denți, în anul 1962 infestarea cu cotari a cuprins trupuri întregi de pădure, permițînd executarea de combateri pc întreaga suprafață a acestor tru- puri. în zonele de la periferia infestărilor, cotarii au prezentat o infestare mult diferențiată dc la o unitate amenajistică la alta. In acest mod, pentru 1962, s-a inclus în zona de combatere su- prafața de 10 400 ha. Restul arboretelor, în a căror compoziție fagul - și carpenul domină, situate la extremitatea area- lului cotarilor, deși au prezentat infestări de o intensitate mare, s-au menținut în zona de supra- veghere, chiar dacă populația de omizi de cotari a depășit numărul critic. Considerentele principale care au stat la baza acestor măsuri au fost următoarele : 1. Pădurile constituite din stejărete, din raza ocoalelor Satu-Mare și Livada, situate în cîmpia joasă a Someșului inferior și a afluenților săi, pe soluri brune, puternic podzolite și slab pînă la puternic pseudogleizate, periodic și puternic în- mlăștinate în orizontul de acumulare a humusu- lui, în unele porțiuni puternic înțelenite, au avut de suferit, în ultimii ani, din cauza fenomenu- lui de uscare, care s-a manifestat cu intensități variabile, maximul fiind înregistrat în pădurea Livada. Solurile acestor păduri sînt lutoase, cu un dre- naj moderat în orizontul A, argiloase și imper- meabile în orizontul B, în trecut fenomenele de înmlăștinare a solului fiind destul de frecvente într-o bună parte a acestor păduri. Acest feno- men, ca urmare a executării unui sistem de dre- naj, a fost mult diminuat, iar uscarea stejarului nu s-a manifestat. Aceste păduri sînt supuse endemic atacurilor de omizi defoliatoare, în ele dezvoltîndu-se înmulțiri în masă succesive sau concomitente a mai multor specii de omizi defo- liatoare. Cotarii și Tortrix viridana L. au fost speciile care și-au dezvoltat în mod concomitent înmul- țirea în masă, în anul 1962, în aceste păduri. Factorii de rezistență a mediului sînt slab dez- voltați, datorită faptului că mare parte din aceste suprafețe au fost parcurse cu lucrări de comba- tere chimică, distrugîndu-se entomofauna folosi- toare, și că aceste păduri sînt rezultatul monocul- turilor practicate în trecut, starea lor de vege- tație nefiind cea normală. Toate aceste cauze au impus o protecție deose- bită a arboretelor respective și includerea în zona de combatere a arboretelor în care s-au prog- nozat defolieri de peste 25 % în anul 1962, ma- joritatea pădurilor care au intrat în această zonă fiind infestate mijlociu, puternic și foarte pu- ternic cu cotari și Tortrix viridana L. 2. 0 a doua categorie au format-o pădurile în care quercineele intrau în compoziția arborete- lor cu peste 50%, din care în zona de combatere s-au inclus arboretele pentru care s-a prognozat o defoliere de peste 50%. In aceste arborete nu au avut loc uscări în masă la stejar și nici la alte specii și nici fenomene de înmlăștinare. Dc asemenea, ele nu au fost parcurse cu lucrări de combatere chimică, avînd deci o entomofaună nealterată, speciile de amestec și arbuști fiind mai abundente în compoziția arboretului și cu o vegetație activă. Din cîteva sondaje făcute în primăvara anului 1961, cu ocazia determinării densității populației de omizi, a rezultat că nu- mărul insectelor indiferente și al celor folositoare din aceste păduri era aproape egal cu cel al omi- zilor defoliatoare. Aceste arborete sînt situate la extremitatea ar- boretelor ce au avut de suferit defolieri cauzate de cotari, infestarea lor datorîndu-se fazei de erupție. In această zonă acționează numai spe- ciile de cotari, care pînă în anul 1962 nu au atins intensități mari, dezvoltarea lor eruptivă în această zonă trebuind să fie pusă în legătură și cu condițiile meteorologice favorabile dezvol- tării omizilor defoliatoare. Nevoile de protejare a entomofaunei folosi- toare au impus o restrângere a tratamentelor chimice în aceste arborete, în sensul de a fi incluse în zona de combatere numai arborete în care s-au prognozat defolieri de peste 50%. 3. O a treia categorie de păduri infestate numai cu cotari au constituit-o acelea în care quercineele intră în compoziție cu procente sub 50%. Acestea sînt situate la limita ariei de răș- pîndire a cotarilor și deci, în mod normal, ar fi trebuit ca atacul să aibă intensități mult mai reduse. Intensitatea mare ce s-a înregistrat în 1962 trebuie pusă în legătură, printre altele, și cu unele condiții favorabile pentru dezvoltarea omizilor defoliatoare. Se menționează că în aceste păduri nu s-au manifestat fenomene de uscare, de înmlăștinare și nici defolieri. Quercineele fiind diseminate, 112 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. 2 chiar dacă ar suferi o defoliere, sînt capabile să-și refacă aparatul foliaceu, deoarece vegetează destul de viguros și au însușiri de autoprotecție mai dezvoltate decît în arboretele pure. De ase- menea, stejarul fiind în amestec cu carpen și fag, atacul de oidium nu poate avea o contribu- ție mai importantă la debilitarea arboretului. Cotarii, deși sînt polifagi, au preferință pentru speciile de quercinee cu excepția cerului, fapt remarcat din observații, constatîndu-se că în. ar- boretele de amestec se produce întîi și mai intens defolierea exemplarelor de quercinee, iar a celor- lalte specii forestiere mult mai slab. Adoptarea eventual a principiului de a se combate în aceste păduri numai suprafețele în care sînt depășite numerele critice nu pare a fi cea mai indicată, deoarece infestarea este foarte diferențiată de la o unitate amenajistică la alta, prin combatere eliminîndu-se condițiile dezvoltării faunei folositoare și bolilor din focare. - Adoptarea punctului de vedere de a nu se executa combateri în această ultimă categorie de păduri, indiferent de infestare, a fost justificată și din considerente economice, în sensul că chel- tuielile investite pentru combateri în aceste pă- duri, spre a evita o defoliere, sînt destul de mari, considerind însă că această defoliere nu poate declanșa fenomene de uscare sau alte con- secințe nefavorabile pentru arboret. Toate aceste arborețe au fost ținute în strictă supraveghere în 1962, urmărindu-se evoluția populației dc omizi și efectele ei asupra arbore- tului, urmînd ca în anul 1963, în funcție de nece- sități, să se intervină după caz prin combatere sau lot prin supraveghere. Cele expuse au tins să ducă Ia restrîngerea lucrărilor de combatere, acolo unde ele nu ar fi fost absolut necesare și unde arboretul poate suporta, fără consecințe, o defoliere parțială sau chiar totală. Se prevăd însă, în același timp, lucrări de combatere în zonele endemic infestate cu omizi defoliatoare, unde arboretele au însușiri de autoprotecție reduse și în care defolierea poate avea consecințe grave pentru viața arbore- tului respectiv/ în sprijinul organizării științifice a producției pădurilor. Rucăreanu, N.: „Amenajarea pădurilor44* Ing. I. Milescu candidat în ftiioțe C.Z. Oxf. 61 A pariția unei lucrări de „Amenajarea pădurilor" cx poate fi considerată, în domeniul științelor silvice, ca o raritate. O raritate de ordin științific. Faptul că intr-o asemenea lucrare trebuie înmă- nuncheate toate cunoștințele disciplinelor silvice, care, într-un fel sau altul, urmăresc să asigure o gospo- dărire cît mai rațională a resurselor forestiere, obligă pe autor la o muncă asiduă, de sinteză a cunoștin- țelor teoretice și practice in materie. Ounoscînd de asemenea că ideile privitoare la gospodărirea pădu- rilor, la organizarea științifică a producției forestiere au fost dominate în timp de caracterul proprietății asupra principalelor resurse naturale — de unde și modul diferit de gînriire, de politică forestieră — este explicabil numărul foarte redus al lucrărilor de acest gen. In limba romînă, din anul 1839, cînd a fost tipărită cartea „Amenajarea pădurilor" de prof. V. N. Stinghe, nu a mai apărut o lucrare ase- mănătoare de nivel superior. Din literatura de specialitate străină, în limba romînă nu se găsește tradusă și tipărită decît cartea lui G. P. Moto- v 11 o v „Amenajarea pădurilor", curs pentru uzul școlilor medii tehnice silvice, apărută la Moscova în 1851. în atare situații este evident că apariția unei lucrări de „Amenajarea pădurilor" . a fost așteptată * Lucrarea a apărut în Editura - agrosilvică în toamna 1962, cu mult interes și lucrarea umple un goi demult resimțit în științele silvice. „Amenajarea pădurilor" de prof. Nicolae Ru- căreanu este o lucrare didactică, de nivel supe- rior, pentru uzul studenților din facultățile de silvi- cultură și industrializarea lemnului. Totodată, această carte poate servi ca îndrumar și literatură tehnică de specialitate fiecărui inginer sau tehnician care lucrează în domeniul economiei forestiere. Prof. Rucăreanu Nicolae a elaborat lu- orarea sa, în principal, după programa analitică a cursurilor ținute în această disciplină cu studenții Facultății de. silvicultură. Cerințele programei de Curs sînt respectate, căutîndu-se în același timp să se ofere celor interesați în studierea problemelor de amenajare a pădurilor și elemente de detaliu necesare pentru aprofundarea noțiunilor teoretice și practice în acest domeniu. Prin felul cum este sistematizată lucrarea, se tratează, într-o primă parte, bazele teoretice ale amenajării pădurilor, iar în partea a doua se explică tehnica amenajării pădurilor. Fiecare dintre aceste părți se divide, la rîndul ei, în cîte patru secțiuni, în care se explică noțiunile generale și problemele cu caracter teoretic ale organizării producției fores- tiere, precum și procedeele practice folosite la întoc- mirea proiectelor de amenajare a pădurilor. După definiția dată amenajamentului forestier, ca disciplină de sine stătătoare în ansamblul științelor silvice și ca instrument tehnic de organizare a producției de lemn, autorul stabilește obiectivele și REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. 2 1113 scopul amenajării pădurilor ca activitate practică. Prof. N. Rucăreanu convine că „Amenajarea pădurilor ca disciplină este știința organizării -pă- durilor în conformitate cu sarcinile gospodăriei silvice". Această formulare, care sintetizează în modul cel mai clar scopul amenaj amenitului, stabilește că or- ganizarea pădurilor este un obiect comun atît al practicii cît și al teoriei amenajării pădurilor. în acest domeniu, știința studiază și explică ceea ce practica este chemată să aplice. Dintre multiplele accepțiuni găsite în literatura dc specialitate, formularea pe care o dă amenajamen- tului prof. N. Bucăreanu se caracterizează prin concizie și mobilitate. Socotim că există o mobi- litate care poate facilita folosirea amenajamentului ca instrument al organizării în timp a producției forestiere. Atunci cînd ne propunem, printr-un con- trol al prevederilor din amenajamente, să înrcgiST jnăm dinamica tuturor măsurilor aplicate condițiilor staționale, de vegetație și economice, în ansamblul cărora se asigură gospodărirea unei păduri, avem și imaginea clară a modificărilor survenite în viața arboretelor. De aci mobilitatea de care are nevoie amenajistul, pentru a găsi și a stabili măsurile cele mai adecvate care să asigure sporul cantitativ și calitativ al producției pădurilor. Este o linie nouă în tratarea materiei atunci cînd autorul insistă asupra faptului că cea mai de seamă caracteristică a amenajamentului actual constă în aceea că „stațiunea a devenit și pentru el unul dintre elementele principale pe oare se sprijină în activitatea sa organizatorică". Prin felul cum con- cepe amenajamentul, prof. N. Rucăreanu inte- grează în lucrările de amenajare studiul condițiilor staționale, ecologice și economice. Această concepție nouă, științifică permite lu- crării să se detașeze de albele similare, situîndu-se prin conținutul său pe primul plan al lucrărilor de specialitate apărute în limba romînă. Este o lucrare originală de precepte amenajistice, care ori- entează cu fermitate amena-jamenitul în scopul va- lorificării la maximum a tuturor factorilor de producție, în vederea satisfacerii neîntrerupte a ne- voilor materiale și culturale ale întregii societăți. Trecînd în revistă secțiunile fiecăreia dintre cele două părți ale lucrării, cititorii se vor opri miai mult asupra problemelor de ordin teoretic. Astfel, în prima secțiune. „Sarcinile și problemele princi- pale ale amenajării pădurilor", sînt dezbătute princi- piile fundamentale ale amenajamentului, țelurile de gospodărire și funcțiunile arboretelor în procesul d.e producție, precum și raporturile dintre amenajăment și planificarea economiei. Prof. N. Rucăreanu tratează ca fundamentale pentru activitatea de amenajare a pădurilor urmă- toarele patru principii : — principiul continuității; ’ — principiul productivității ; — principiul valorificării Integrale a resurselor ; — principiul estetic. O asemenea considerare, în condițiile proprietății de stat asupra pădurilor, este completă. Nu ne oprim asupra fiecăruia dintre cele patru principii, subliniem însă activitatea și competența cu care autorul ex- plică principiul continuității în condițiile gospodăriei silvice planificate si felul în care aduce pe primul plan al -preocupărilor amenajiștilor sarcina de mă- rire -continuă a productivității pădurilor, ca o cerință permanentă ce decurge din legea economică funda- mentală a socialismului. Prin acest principiu se exprimă obligația pentru toate activitățile din cadrul gospodăriei silvice, inclusiv pentru amenajament, de a contribui neîncetat la creșterea productivității pă- durilor. Cultivarea frumosului în păduri și dezvoltarea sentimentului iubirii pădurii sînt deziderate ale fie- cărui silvicultor. Realizarea acestor deziderate într-un grad sau altul exprimă nivelul conștiinței, al civi- lizației oamenilor. tn societatea noastră socialistă, frumosul și iubirea față de frumos devin o caracteristică proprie, cetățe- nească. Punând aceste precepte în fața amenajaman- tulud, cu un simț deosebit al actualității, prof. N. Rucăreanu stabilește, pe lingă ceea ce ame- niajiștii au cunoscut pînă acum, un nou principiu, cel estetic, susțînînd că înfrumusețarea pădurii este o datorie față de popor și o obligație profesională. Capitolele următoare se caracterizează printr-o tra- tare concisă. Ideile sînt expuse întotdeauna clar și sînt susținute prin date rezultate din cercetări știin- țifice proprii sau din literatura de specialitate. Ex- plicațiile prof. N. Rucăreanu poartă deseori amprenta unor digresiuni în domeniul cunoștințelor de specialitate. Este un merit al lucrării faptul că asemenea digresiuni, mai degrabă analize de fapte, judicios alese, fac legătura necesară dintre amena- jament și celelalte științe silvice. De pildă, în tratarea elementelor naturale ale pă- durilor ca factori și mijloace de organizare, sînt explicate comparativ condițiile de creștere ale dife- ritelor specii forestiere, oferindu-se astfel posibili- tatea de alegere conștientă a celor mai productive si mai prețioase, sub raport economie, specii fores- tiere. Recomandarea uneia sau alteia dintre speciile forestiere, precum și preconizarea măsurilor de ame- liorare și amenajare sînt totdeauna însoțite de mo- tivări tehnice si economice. Aceste motivări devin, în etapa actuală de gospodărire a pădurilor, utile fiecărui silvicultor. lîn susținerea celor afirmate, redăm din lucrare următoarele: „în condiții optime de vegetație, fie- care specie are o productivitate proprie. Tn acest sens se disting specii productive și specii mai puțin productive. Dar productivitatea este funcție și dc condițiile stational-e. în stațiuni nefavorabile, cele maî produc- tive snecii devin practic nenroductive. Plopul, de exemplu, este foarte productiv într-o stațiune în care la 30 de ani depășește în înălțime 30 m si un volum de 800 m’^ha, dar este foarte puțin productiv într-o stațiune în cere, la aceeași vîrstă, înălțimea lui nu atinge nici 10 m, ier volumul abia depășește 100 m’/ha. într-un astfel de caz. mult mai produc- tivi decît plopul sînt: carpenul (200 m3/ha). mes- teacănul (232 'm’/ha) șî stejarul (244 m’/tia), în stațiunile lor bune. Reglementarea amestecului de sperii, așadar, presupune stabilirea celor mai pro- ductive specii pentru fiecare stațiune în parte". .„A organiza — scrie prof. N. Rucăreanu — nu înseamnă -numai a arăta ce trebuie făcut, ci și cum trebuie să se procedeze pentru a se realiza scopul propus". In- mod foarte justificat, autorul consideră că „este necesar să se indice și modul cum se poate asigura instalarea în măsură nece- sară a diferitelor specii și apoi cum se poate armo- niza conviețuirea lor. Căci arborii de diferite specii se deosebesc nu numai prin exigențele lor față de factorii staționai!, ci și prin modul de dezvoltare". Asemenea raționamente caracterizează tratarea rea tuturor capitolelor. Era de dorit ca și în cazul secțiunii’ „Reglementarea procesului de producție fo- restieră ca metodă de organizare" să se fi făcut o asemenea analiză detaliată, în care sens să se dea o interpretare critică cuprinzătoare diferitelor pro- cedee șl metode de amenajare a pădurilor aplicate în străinătate și în țara noastră. O consultare mai susținută a literaturii sovietice putea oferi date interesante în această direcție. 114 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 In partea a doua a \ lucrării, prof. N. Rucăroanu explică, în mod didactic, tehnica de lucru folosită în amenajarea pădurilor. Materialul de bază folosit — instrucțiuni și normative tehnice oficiale — este supus unei interpretări critice, din cane se poate reține cu ușurință esențialul. Preocupările adminis- trației sînt explicate pe larg, îndeosebi masurile preconizate în ultima perioadă pentru asigurarea unei producții sporite a pădurilor noastre. în folosirea terminologiei, autorul nu are o po- ziție unitară, întrebuințînd pentru unul și același obiect două sau trei termene, uzitate de altfel în trecut în practica amenajării pădurilor de la noi. Evident că, pe plan mai larg, problema terminologiei folosite în domeniul forestier nu și-ia găsit încă re- zolvarea, totuși se poate recurge, într-un curs dedicat studenților și inginerilor silvici, la noțiunile folosite și introduse în instrucțiunile și normativele oficiale după care se conduc organele tehnice din rețeaua Ministerului Economiei Forestiere. Cartea prof. N. Rucăreanu „Amenajarea pa- durilor", prin expunerea logică și clară a noțiunilor teoretice și practice ale amenajamenlului forestier, constituie o remarcabilă realizare științifică și atestă autorului ei un loc bine meritat în știința silvică românească. Toți care consultă o asemenea lucrare împărtășesc un sentiment de satisfacție față de maturitatea gîn- dirii forestiere, care se impune în zilele noastre ca urmare a condițiilor de dezvoltare a științei și teh- nicii, icreate de către Partidul Muncitoresc Ramîn. MH tTiirlTiMr Considerații asupra stațiunii de llex aquifolium L. din raionul Gurahonț Ing. Ștefan Eusebiu D.R.E.F. Crișana C.Z. Oxf. 907.12:176. 1. llex aquifolvum Singura stațiune de llex din R.P.R, se găsește astăzi în Pădurea Zimbrului, pe va- lea Luștilor în UP. II, Valea Zimbrului u.a. 40 (fosta proprietate a lui Robert Zelenschi) la altitudine de circa 600 m. în volumul VI din „Flora R.P.R.“ [1] se mai menționează o stațiune în pădurea Do- sul Laurului. Această denumire este atri- buită însă de localnici stațiunii menționate mai sus [2]. Existența laurului în Pădurea Zimbrului a fost semnalată pentru prima oară de Si- monkai în anul 1893. în lucrarea sa, Simen- ii, ai se referea la mai multe grupe de llex; în prezent, a supraviețuit dintre acestea una singură, în suprafață de circa 200 m2. De asemenea au dispărut și stațiunile menționate de Riehter la Băile Herculane și la Vîrciorova [2], De remarcat este faptul că laurul din sta- țiunea menționată nu a fructificat, înmul- țirea făcându-sc numai pe calc vegetativă [2], și aceasta datorită, probabil, lipsei de căldură. Pentru provocarea unei fructificații, în anul 1959 s-a recomandat a se efectua rărirea arboretului înconjurător, pe o su- prafață 'de 10 ha, pentru a favoriza pătrun- derea luminii și căldurii în stațiune [2], dar fără rezultate. Astfel, din documentația cu- leasă de la Ocolul silvic Gurahonț rezultă că s-au efectuat tăieri timide de punere în lumină în anii 1952 și 1960. în anul 1961, din cauza arborilor din jurul stațiunii, care aveau o înălțime apreciabilă (peste 20 m), lumina soarelui nu atingea vegetația decît 2—3 ore pe zi. Pentru a remedia acest fapt, în luna august 1961 s-a lărgit stațiunea ou. circa 5 mi, doborîndu-se arborii înconju- rători. Influența favorabilă a tăierilor de punere în lumină este evidentă, ținându-se seamă de faptul că în anul 1957 înălțimea medie Tabela 1 Exemplare do llex aquifolium L. identificate în raionul Gurahonț Nr. crt. Unde au fost identificate înălțimea. Observații Locul Comana 1 Imobilul nr. 36proprietatea Șerb Florea Zimbru 1,58 1 Umbrit; a suferit de ger 2 Imobilul nr. 36 proprietatea Șerb Florea Zimbru 1,87 Umbrit; a suferit de ger 3 Imobilul nr 36 proprietatea Șerb Florea Zimbru 2,05 Umbrit; a suferit de ger 4 Imobilul nr. 1 proprietatea Ocolul silvic Gurahonț Zimbru 0,80 5 Imobilul nr. 1 proprietatea Ocolul silvic Gurahonț Zimbru 0,60 6 Imobilul proprietatea Cosma Gheorghe Satul Feniș, Corn. Gurahonț 2,00 nimicit 7 Parcul comunal Sebiș Sebiș 0,50 8 Parcul comunal Sebiș Sebiș 0,50 nimicit REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. 2 J 15 Fig. 1. Stațiunea de llex aquifolium L. de la Gurahonț. a exemplarelor era de 60 cm, numai cîteva exemplare aiingînd înălțimea medie de 80 cm [3], iar la finele anului 1961 s-a înregistrat o înălțime medie de 75 cm, exemplarele cu creștere maximă atingînd 120 cm. Crește- rile meidii anuale de 7 cm, evaluate în anul 1957 [3] se mențin și în prezent, în anul 1961 înregisirănidu-se creșteri de 2—10 cm. Stațiunea de llex prezintă tendință trep- tată de micșorare, ceea ce impune luarea de măsuri corespunzătoare, ca, de exemplu, împrejmuirea pentru a împiedica distruge- rile cauzate de vînat. Nici omul nu este străin, în unele cazuri, de aceste distrugeri, fapt care rezultă din exemplarele izolate identificate în raza raio- nului Guralhonț, exemplare transplantate din stațiunea de la Valea Luștilor (tabelai). Deși stațiunea de llex din raionul Gura- honț este bine cunoscută, fiind declarată monument a] naturii prin J.C.M. nr. 645 din anul 1938, am găsit de cuviință să reiau această problemă pentru ia clarifica unele aspecte, și anume : 1. In R.P.R. există o singură stațiune dc llex pe Valea Luștilor. 2. Stațiunea nu este împrejmuita și, din această cauza, nu este ferită de prejudiciile aduse de vînat și mîna omului. 3. Stațiunea este în continuă diminuare, fiind copleșită dc vegetația forestieră în- conjurăioare. 4. Exista exemplare individuale de llex pc terenuri publice și particulare în cuprin- sul raionului Guralionț. 5. în urma extragerilor dc arbori din anii 1960 și 1961, stațiunea prezintă un fenomen de înviorare. 6. Nu se poate afirma cu certitudine că această stațiune ar avea un caracter spon- tan [1], o serie de factori fiind în sprijinul unei culturi create de mîna omului. între acești factori se pot enumera: a) stațiunea se reproduce numai pe cale vegetativă; nu a fructificat niciodată în decursul anilor ; b) nici celelalte exemplare de llex culti- vate în R.P.R., situate în poziții mai optime în ce privește lumina și căldura, nu au fructificat; c) suprafața stațiunii este în continuă descreștere; Fig. 2. Aspect al stațiunii de Llex aquifolium L. de la Guralionț. <116 REVINĂ PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 d) toate oelelaiite stațiuni spontane. de llex din R.P.R,, amintite în literatura de specialitate, au dispărut; e) unitatea de producție în cauză în tre- cut a fost proprietatea lui Roberi Zelenschi, care a avut o deosebită preoCUpiare pentru vegetația exotică. Aceasta rezultă și din arboretul de Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco și cel de Pinus Sfrobus L. din ve- cinătatea culturii de llex. Pe baiza acestor considerente se impune a sc lua măsuri cît mai curînd posibil de protejare a acestei stațiuni. In concluzie propunem următoarele : a) împrejmuirea stațiunii. b) Plantarea la fața locului a unei tăblițe indicatoare privind importanța stațiunii. c) Cu aprobarea Academiei R.P.R. să se extindă suprafața stațiunii prin extragerea arborilor încon jurători pe o! porțiune delOm. d) Să se forțeze miarcotajul exemplarelor de la (limita exterioară a celor patru bu- chete de laur, în vederea unificării și a ex- tinderii lor spre exterior. Prin luarea acestor măsuri considerăm că în decurs de cîțiva ani se va putea conta cu certitudine pe o înviorare totală a sta- țiunii dc llex. Bibiiografie [1] * * * Flora R.P.R., voi. VI. [2] Popesou, P. C. și Buj cream, Gh. Un monument al naturii unic în țara noastră — laurul — llex aquifolium L. In : .Revista Ocrotirea Naturii, nr. 4, 1959. ■[3] Oarcea, Z. (Laurul) llex aquifoUm L. de la Zimbru. în : Rsvista Pădurilor, nr. 12, 1957. Contribuții la problema combaterii unui dăunător al răchităriilor: Aphrophora salicina Goeze Dr. ing. V. Rogojanu și ing. Z. Spîrchez C.Z. Oxf. 453.286:145.7X14.29 Prin Directivele Congresului al Ill-lea al P.M.R. s-a trasat ca sarcină sectorului fo- restier să planteze piînă în anul 1965 încă 10000 ha terenuri aluvionare din lunca Dunării și din luncile altor râuri cu sălcii selecționate și să înființeze rachitării noi. In ultimii ani, suprafața răchităriilor a crescut de la circa 800 ha, cît era în 1952, pînă la câteva mii de ha, existând tendința de a crește și în viitor, deoarece s-a ajuns să se producă anual pînă la 15 000—20000 kg nu'iele/ha, aducînd un venit net anual dc 20000—30000 lei. în plantațiile cu sălcii și plopi și, mai ales, în răchitării s-au semnalat în ultimii ani numeroși dăunători și boli, datorita atât mortoculturii cât și modului de valorificare a acestora, care creează medii prielnice pentru înmulțirea lor. Dintre dăunători, s-au găsit în anul 1961, în răchităriile Ocolului silvic Chișineu-Criș, din Regiunea Crișana, cicadidul Aphrophora salicina (Goeze), care produce pagube însemnate, deoarece împie- dică dezvoltarea lujerilor tineri, devenind casanți și nefolosibili în industria împleti- turilor. întrucât acest dăunător este puțin cunoscut în producție, considerăm necesar să prezentăm cît mai succint descrierea și biologia lui, semnalând, totodată, vătămările pe care le produce, precum și posibilitățile dc prevenire și combatere. Cicadidul Aphrophora salicina (Goeze) face pante din familia Cercopidac, ordinul Hompptera. Lungimea corpului este de 5—8 mm, culoarea cenușie-brună, cu dungi mai închise pe aripi. Partea anterioară a corpu- lui este mai lată decît restul. In regiunea capului se află o pereche de antene, înse- rate în porțiunea dintre și dinaintea ochilor, care se termină cu câte un spin lung, near- ticulat, și doi ochi compuși, iar pe creștetul capului doi ocelî. Picioarele sînt normai dezvoltate, cele posterioare fiind adaptate pentru sărit; ele au tibiile cilindrice, cu 1—2 spini scurți, situați la partea disală și externă a lor, iar tarsele sînt formate din cîte trei articule. Aripile anterioare sânt pieloase, mai lungi decît abdomenul, iar cele posterioare sînt membranoase, prevă- zute cu aparat de cuplare cu cele ante- rioare. în repaus, aripile au forma de aco- periș pe corp. Insectele adulte trăiesc mai ales în arbo- retele tinere de salcie, pe arbuști și chiar pe diferite plante ierbacee din luncile râu- rilor, unde aproape că nu se observă. De- ranjate, zboară foarte repede, iar când sînt surprinse se lasă pe pământ în spirală, unde rămân în stare de imobilitate un timp oare- care. Femeia adultă are un ovipozitor dez- voltat. Larvele se remarcă printr-o sub- stanță spumoasă abundentă, de culoare albă, REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 1.17 numită popular „scuipatul cucului", care se găsește pe lujerii tinerii, la bif a rea ția ramu- rilor tinere, pe locul unde apare pețidul frunzei, pc plante ierbacee etc., secretată prin anus, Adeseori, primăvara, se observă pe sălcii, pe plopi, precum și pe plante ierbacee de pe locurile umede, substanțe spumoase în număr foarte mare, în care se găsesc una, chiar și două larve. Substanța spumoasă protejează corpul larvei contra intemperiilor, răpitorilor, paraziților etc. Larva este de culoare verde-gălbuie, palidă. Spre deosebire de inseclia adultă, larva nu sare. Foarte caracteristic la larve este tubul ventral, format prin îndoirea stemi'teloțr abdominale, în care se deschid stigmele, îndeplinind rolul de tub respirator, iar ori- ficiul lui este închis și deschis după nece- sitate, de segmentele .alxlominale 10 și 11. Larva își asigură respirația scoțând în mod regulat din substanța spumoasă extremi- tatea abdomenului, care ramîne în contact cu aerul mai multe minute. Cînd substanța spumoasă este abundentă, larva cufundă și scoate ritmic și rapid abdomenul din masa ei, și cu aerul — care este expulzat prin vîrful tubului respirator în masa lichidului — formează bule de aer, lichidul devenind spumos (fig. 1). Cînd larva se hrănește, are poziție per- pendiculară pe planta-gazdă, cu extremi- tatea posterioară a .corpului în sus, secretînd prin anus un lichid, care, lăsîndu-se în jos, îi acoperă corpul. Aphrophora salicina (Goeze) vatămă lu- jerii de răchită, ramurile tinere dc sălcii și plopi, atît prin înțepare și sugerea sevei cît și în timpul depunerii ouălor. Pe aceste locuri se formează mici rădicaturi inelare și semiinedare orizontale, distanțate între ele pe verticală. La lujerii cojiți (fig. 2), inelele apar clar, iar în aceste locuri ei devin cașanți și se rup ușor, parcă ar fi secționați cu cuțitul. Din această cauză, lujerii nu mai pot fi folosiți în lucrările de împleti- turi și, ca atare, pagubele provocate pot fi mari, după cum s-a constatat în unele ră- chitării din partea de vest a țării. Femela depune ouăle toamna, în crăpă- turile de pe lujeri și ramuri, precum și în partea inferioară .a lujerilor, în apropierea rădăcinii. Ouăle iernează, iar primăvara, la sfîrșiiul lunii martie sau în aprilie, apar larvele. Adulții apar în mod eșalonat, înce- pînd de la sfârșitul lunii iunie pînă în luna august. Generația este de un an. Pentru combatere se recomanda tăierea lujerilor dît mai de jos și acoperirea tăie- turii cu lut sau ceară de pomi, pentru a împiedica depunerea ouălor. Sălciile care cresc spontan în apropierea răcii ităriilor Fig. 1. Lujeri de răchită cu substanță spumoasă în care se adăpostesc și se dezvoltă larvele de Aphro- pherra salicina Goeze (Orig.). trebuie tăiate și înlăturate. Prinderea și distrugerea adulților se pot face așezând un fel de umbrelă de prins insecte sub planta infestată, care se va scutura ușor. De ase- Flg. 2: a — lujer de răchită neatacat ; ă — lujer atacat de Apbrophora salicina Goeza (Orig.)* rilS REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 2 menea, TEP: Mp.cmonpou3pa.cnwtue KpacHou 'nuxmbi- q.gHHoă nopodbi 6eMă num». 139 K. JIA3APECKV u A. KAPHHHKHM; Zaxuue no no- sedeHUw HeKomopbix npoucxootcdeHuu duxoii cocHbi eiapauțeHHOu e e. Cunae. 142 III. T9H9CECKy; ^aHHble b canau c vuuwxomu u cbmb- homu eomj6oso dysAaca U3 AecouacaatcdeHuu EoGun, 144 B. BAKOIII: Eu^ 06 opsaHUBaipiu npousBodcmsa caotceH- qee jiucmeeHHum>i. 146 3- TEIKy u B. TPKBOH: TexHUKo-OKOHOMwiecKue ac- neKmbi no 3aKpensienuio ospasos u MeJiuopayuu de- epaduposaHHbix nsunițadeu npoBedewnix e nepuMempe Ebjib 6aHnumb. 149 11. HEÎÎHHy, r. flHCCECKy, K. KOKA u M. BAJIHHC- KliH: HcnvimaHun BHmoMonamoseHHbix npenapa moa a 6opt6e c siucmoepbisyu^uMu spedumeMiMU. 152 P. MIIXAJIAKE, r. HJIHEGKV M. BAJIWHGKMUi JlaâopamopHbie ucnbimaHua HeKomoptix CaKmepu- aJibHbix npenapamoa no 6opb6e c Mcmoepbiay- zquMU eyceHiiyaMU. 157 3. CHbIPKE3 u. r. CIIJIArpI: >1 maga Laricifomes offici* nalis (VIU ex. Fr.) Kotl et Pouz na .wcmeeHHuife ua aanoeedHUKa CKapuuiopa 161 T. HACTACE: Andricus quercus radlcls spedumesib djix dy6a 163 B. CBBIPHAK u A. HHA; Auasiua aosMootcHocmeu Mexa- ■'Huaaiptu pa6om no jieconocadKUOM. 165 A. nETPWniOP: TexHUKo-9KonoMuvecKue acneumbi no uenojzbsoeaHUM cSopHbix osteMeumos d.M Mocmunos 171 T. HKOB: A nmyaMHbie eonpocbi o costau c BaupimoU uep- HOU KOBbl. 179 Hay'&bie aaMemtiu, A. XAPĂJIAMB: ^epeabn c ucKMOHumesibHo 6oMtuuM duaMempoM. 182 ycmoHmteocnib dpeeec tMx nopod uaeod te iuxm 183 XPOHMKA II. BPA/țOCKK ; Peeny6siUKancKoe coseuianue a a Emuab repKy.tane Ha me.wy ,,MexaHU3aipiA pa6onl no yc- mpoucmsy u yxody sa jtecnbiMU dopozOMU1' 183 0 KOHKypce HoeamopoB Munucrnepcmea JIcchozo Xoanuc- mea e 1962 eody 185 PEHEH3HM jiOKyMEHTAițnn KO3EKC JIECOB PesioMe M. Cy/țep : Hoeinu KodeKC siecoe PHP — ebidawu^e- ecn docniuotcenue Haiueso coițtiajiucmuuecHoso aaKO- Hodantejibcmea. AnTop— Mniincrp Jlecnoro Xosnit- CTsa PHP npeflCTaBJiseT n KOMenTnpyeT Bastnoe flOCTHHteHMe coițnanncTnqecKoro BaHOHo^aTejib" cTBa PHP— KojțeKC necoB PHP. K . JlaaapecKy h A. KapiiHițHHii ffaHHbie no noeedeHwo Henomopbix npoucxoMcdeHuă duKoii coc- Hbl BbipaUieHHOU B Z. CllHOe ABTopu yKaaBiBaiOT peayjiBTaTBi onuTHHX Bbipa- mHBaHMHft b TeaeHne 24 neT flBKoii cochh b r. CMHae {720 m bmcotm). B SyKOBiix HacajKHeHnnx oua Be/țeT ceGa jiy'iiiie leM b napajiJiejii.HEix nym- Typax b TaKnx ațe ywiOBMX b r, IIpeflHJie (1035 bbicoth) KOTopbiB oiiHcanij b JIbchom IKypnajie A» 10 1962 r. H. HeflHHy, T, /țncecity, K. Hona n B. Eaunn- CKhm. Ifcnbimauun aiimoMtmamozetHbix npenapamos e 6opb6e c siucmoepbioyufUMU apedumestsiMU. IIpnBojaTCH peayjTBTaTK jiaOoparopmix mc,nu - TaHHfi no npMMeHenMTo GnonpenapaTOBj Bac tliuri- nglensls n Bac. cercus var galleriae npOTHB ryceHMiț HyOoBoro noxojțHoro mejiKonpHHa, mbobom hojih- hkh n mohm MarajieScKofi bhihhm. 3$$eKTHBiiocTi> CiionpenapaTOB, b ofințeM, saxo- flUTCH B npHMOM COOTHOIUeHHH C npMMBHHeMOit KOHiieHTpaițiteH (y Bcex 3-x bm^ob) h BpeMeneM niiTaniiH o6pa6oTaHHHMM jihctbhmw (y noxojiHoro ineJiKonpn,n;a} m b oOpaTHOM cooTHOtnennn c bob- pacTOM ryceHiiiț (y noxoaiioro inenKonpnHa h MBOBOfi bojihhhkm). .TlMHBKa BanepHtHBaeT nOHB- nenne saOoneBaHBH. T. MnxanaKe, T, lljinecKy h M. BajinHCKWH JlaGopamopiibui ucnbimauua 6aKmepuasibHvix npena- pamaMu no 6opi>6e c JtHCTOrpuayniMMH rycenu- paMa OmlCHBaiOTCH OnUTLI B KOTOpHX MCnOJILBOBanHCB rycennuH nenapsoro mejiKonpnfla h Kont'iaToro meJiKonpHjia a iiccire^oBajiacb a$$eKTHBH0CTB 6an- TepnajiBHBix npenapaTOB nocJie nepBHHHoro h BTopHBHoro aapaîwenHH, cnocoG iix npMMeHeHMH, BjinHHne MCKycciBemiMX flo»Kp;eît na a$$eKTBHOCTi> npenapaTOB m naTorennocTB nponynTa nojiyneni Horo na MepTBMx ryccHHiț. TaHHte Cătun npon3Be- aeHM nccjienoBaimn no pocTy m paBBMTino rycemm, nocjie aapanteHnn. M. SUDER : The new forestry code of the RPR — important acqulsilion of aur socialist legis- lation. 129 VIOLETA ENESCU and. VAL. ENESCU : The choise of the surplus of Quercus pedunculiafjlora C. Koch and Quercus borealis Mihx. 133 GH. LIXANDRU and V. CIOBANU ■ Variations in the total content of soluble salts, of mirate and phosphor assimilable from soil in the lots cul- tivated with forestry seedlings on degraded black earth at Gatata-Iassy. 13 R. LEFTER.: Stations of red fir, a new variety of abies alba. 139 C. LĂZARESCU and A, CARNIAȚCHI : Facts on tre behavirous somme species of common pine (Pinus silvestris) grown at Sinaia. 142 ST. TĂNĂSESCU : Data in connexion with the cones and seeds of Bine Douglas in the body of trees at Cobia. 144 V. BAKOȘ : Again on the organisation of the pro- duction of larch seedlings. 146 D. TEJU and V. TRIBOI : Technical-economic aspects of oorrection work at torrents and improve- ments on degraded soil in the Bălăbănești area. 119^ I. CEffANU, G. DISSESCU, C. COCA and I. BA- LINSCHI: Experiences to combat leaf pests with entomopatogene. 152 GH. MIHALACHE, GH. ILIESCU and I. BALIN- SCHI : Testing in laboratory of some bacteria preparations to combat leaf caterplllars. 157 Z. SPÎRCHEZ and. I. SIlhAGHY : An attack by Fomes offiainalis, 161 GH. NĂSTASE ; Andricus quercus radicis F. 163 A. SBÎRNAC and I. IANA: An analysis of the mechanisation possibilities of the care for tree bodies. 165 AT. PETRIȘOR: Technical-economic aspects con- cerning the use of prefabs at small bridges. 171 TR. IACOB: Topical problems in connection with the protection measures for black goats. 179 SCIENTIFIC NOTES AT. HARALAMB : Trees with excepțional large di- mensions. 182 CHRONICLE 183 INOVATION 185 REVIEWS 189 DOCUMENTATION 192 THE FORESTRY CODE 193 ifummarțț M. Suder The new forestry code of RPR — important acquisvtion of our socialist legislation. The author-minister. of the Forestry Economy of the RPR — explains the importante of the new forestry code as important acquisition of our socialist legislation. I. Cedanu, Gabricla Diasescu, C. Coca and I. Ba- linschi Experiences to combat leaf pests with enio- mopatogene. The result of experimente of fighting 3 specii es of leaf pests : Taumetopoea processionea L., Leucoma salicis L. and Bypoanomeuta ma- halabella Gn, which manifest an accentuated sensibiiity Lowards biopreparations of Bacillus thuringiensis and Bacillus cereus var. gdlleriae, are shown. Gh. Mihalache, Gh. Ilicsou and Irina Bailinschi Testing in Laboratory of bacteria prepara- tions to combat leaf caterpillars. In the experiences Lymantria dispar and Malacosoma neustria caterpillars were used and the efficiency of the bacterium preparations after primary and seoondary infections were examined, as well as the iinfluence of arti- ficial pnecipitations on the efficiency of pre- parations and the pathogonesis of the pro- duct obtained from dead caterpillars. At the same time researoh work was carried out on the growth and development of the ciater- pillars after contamination. C. T.ăzărescu and A. Carniațchi Fact on the behaviour somme species of common pine (pinus sylvestris) grown at Sinaia. The authors write about the results obtained with .experimental cultures with common pine carried out for 24 years at Sinaia (hight 720 m) in beedh forests. The behaviour is generally better than at parallel cultures carried out with the same material at Predeal (alti- tude 1035 m) publishod in the Forestry Ma- gazine Nr. 1/1962. NOUL COD SILVIC AL R.P.R. o realizare de seama a legislației zwastre socialiste Ing. Mihai Suder Ministrul economiei forestiere Pădurile, care ocupă peste un sfert din teritoriul țării noastre și reprezintă o însemnată bogăție naturală, au constituit o preocupare permanentă din partea partidului și guvernului Republicii Populare Komîne. Această grijă s-a manifestai și cu prilejul discuției generale asupra proiectului Codului Silvic, desfășurată in cadrul sesiunii Marii Adunări Naționale din decembrie 1962. Cu ocazia discutării proiectului noului Cod silvic, in Marea Adunare Națio- nală, numeroși deputați — reprezentanți autentici ai națiunii — au subliniat im- portanța pădurilor pentru economia noastră națională, prin rolul lor multiplu ca sursă inepuizabilă de materii prime prețioase, ca regularizator al debitului apelor, in apărarea solului contra eroziunilor, in protejarea timpurilor Împotriva adver- sităților climatice, în ameliorarea stării igienico-sanitare și de agrement a centrelor populate etc. în cadrul discuțiilor purtate s-au scos totodată în evidență însemnatele realizări obținute de oamenii muncii în anii regimului democra't-popular in această importantă ramură a economiei noastre socialiste. Astfel, dintre cele peste un milion de hectare de păduri degradate, moștenite dc la burghezie, în anii regimuiui democrat-popular s-au plantat peste 600 060 ha, deosebii de împăduririle curente, executate in urma exploatărilor. In afară de fon- durile cheltuite pentru împăduriri, investiții importante au fost destinate pentru dezvoltarea rețelei de drumuri forestiere și dotarea cu mijloace mecanice a între- prinderilor de stat pentru economia forestieră, ceea ee a permis ridicarea produc- tivității muncii și ușurarea eforturilor muncitorilor forestieri. Grija pentru exploatarea rațională a pădurilor iși găsește confirmarea și in creșterea continuă a indicilor de utilizare in scopuri industriale a lemnului, care în anii puterii populare au ajuns la 70—75 la sută, față ue 10—15 la sută, cit erau in timpul regimului burghezo-moșieresc. Toate acestea au fost posibile datorită măsurilor luate de partid și guvern pentru valorificarea superioară, integrală și complexă a masei lemnoase, in care scop au fost construite numeroase combinate puternice de prelucrare a lemnului, dotate cu utilaj modern la nivelul tehnicii mondiale. In regimul burghezo-moșieresc, pădurile din țara noastră au fost supuse unei exploatări prădalnice, in vederea obținerii unor profituri maxime cu un minim de cheltuieli. Defrișarea nemiloasă a pădurilor a fost consfințită de burghezie prlntr-o serie de legi și regulamente, care au dat cale liberă unei exploatări abuzive și anarhice a vestiților codri din țara noastră. Folosind la tăierea și scoaterea lemnului o tehnică primitivă — toporul, joagărul și calul țărănesc — și practicînd o politică de limitare la minimum a cheltuielilor de investiții în mijloace de scoa- tere și transport, societățile capitaliste au atacat și lichidat pădurile cele mai acce- sibile și speciile ce le asigurau profit maxim. Exploatarea capitalistă a pădurilor s-a soldat cu despădurirea aproape totală a regiunilor de șes și degradarea multora din pădurile de coline și munți. In acțiunea de exploatare prădalnică a bogățiilor forestiere ale țării, capi- taliștii s-au sprijinit pe Codul silvic din 1910, care a facilitat acapararea dc către societățile forestiere capitaliste a pădurilor țării, și prin aceasta brăcuirea și secă- tuirea lor de lemnul exploatabil. In urma schimbărilor intervenite in țara noastră după 23 August 1944 și după ce în anul 1948 pădurile au fost trecute în proprie- tatea statului ca bun al întregului popor. Codului silvic din 1910 i s-a adus o serie de modificări, care i-au schimbat mult din conținutul inițial. Cu toate modificările ce i s-au adus, Codul silvic nu mai corespundea transformărilor politice, economice și sociale intervenite în structura Statului nostru. Pentru ca și în legislația noastră forestieră să se reflecte realizările obținute in anii puterii populare în domeniul economic, social șl cultural și pentru asigurarea unui cadru legal unitar al ocrotirii și dezvoltării pădurilor, a fost necesară elabo- rarea unui nou Cod Silvic. Noul Cod Silvic, adoptat de Marea Adunare Națională a Republicii Populare Romîne la 23 decembrie 1962, reflectă realizările obținute in domeniul economiei forestiere în anii puterii populare și este axat pe sarcinile trasate de cel de-al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Romin, care a pus un accent deosebit pe apărarea și dezvoltarea resurselor forestiere ale țării și pe valorificarea inte- grală și complexă a masei lemnoase. Codul Silvic al R.P.B. din 1962, fundamental deosebit de cel din 1910, elimină toate inconvenientele legislației silvice burgheze și constituie o reglementare cores- punzătoare principiilor socialiste a apărării, gospodăririi și dezvoltării fondului fores- tier. El constituie in prezent actul normativ de bază privind gospodărirea tuturor pădurilor din țara noastră și fundamentul legal al dezvoltării in continuare a econo- miei noastre forestiere. Codul Silvic nou prevede că pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultură, producție ori de administrare a acestora, constituie proprietate de stat și alcătuiesc fondul forestier al R.P.R., în limitele determinate de amenajamentele silvice. Fondul forestier, astfel constituit, este supus prin noul Cod Silvic unui complex de norme tehnice silvice, economice și juridice, privind amenajarea, cultura, exploatarea și paza, care în totalitatea lor formează regimul silvic. Legiferarea existenței unui fond forestier de sine stătător și a unui regim silvic fundamentat științific reprezintă o realizare însemnată a legislației noastre socialiste și constituie, totodată, fundamentul de bază pentru dezvoltarea impetuoasă planică a economiei forestiere în cadrul unei economii socialiste unice. Statornicind existența unui fond forestier unic de stat, noul Cod Silvic prevede că trecerea in acest fond a unor terenuri agricole, scoaterea de terenuri din acest fond pentru nevoile agriculturii sau in vederea executării unor lucrări necesare aitor ramuri ale economiei naționale, precum și defrișarea de păduri in acest scop, se pot face numai pe bază de hotărîri ale Consiliului de Miniștri. ținindu-se seama de rolul multilateral al pădurilor pentru economia națională, noul Cod Silvic stabilește că, în raport cu funcțiile pe care Ie îndeplinesc, pădurile se împart în două grupe funcționale, și anume: a) păduri de producție și protecție, care sînt destinate să producă material lemnos pentru industria de prelucrare a lemnului și pentru alte nevoi ale economiei naționale, precum și pentru a îndeplini un rol de protecție; b) păduri cu funcții speciale de protecție, care condiționează păstrarea și dez- voltarea unor obiective de interes economic, social sau științific. Încadrarea pădurilor în grupe funcționale se face prin ordinul ministrului economiei forestiere. Evidența pădurilor și terenurilor din fondul forestier, cît și a terenurilor cu vegetație forestieră din afara fondului forestier ca plantații forestiere pentru protecția terenurilor agricole, zone de arbori afectate protecției pășunilor, zone de arbori afectate protecției lucrărilor hidrotehnice, plantații forestiere de pe terenurile degradate situate în afara perimetrului pădurilor, aliniamente de arbori de-a lungul canalelor de irigație, riurilor, drumurilor sau altor căi de comunicație, care sînt supuse unor reguli telurice silvice și dc pază, se organizează de către Minis- terul Economiei Forestiere, în conformitate cu principiile care stau la baza regle- mentării sistemului dc evidență funciară și se ține de ocoalele silvice. Noua lege instituie răspunderea Ministerului Economiei Forestiere pentru apli- carea politicii partidului și guvernului în domeniul administrării și gospodăririi fon- dului forestier și îi stabilește atribuțiile in legătură cu elaborarea regulilor tehnice silvice și de pază aplicabile terenurilor cu vegetație forestieră, coordonarea, îndru- marea și controlul activității privind respectarea acestor reguli. în codul silvic se precizează că pădurile și terenurile care fac parte din fondul forestier sînt în administrarea operativă a întreprinderilor de stat pentru economia forestieră și că unele dintre acestea pot fi date, pe baza unor dispoziții ale Consiliului de Miniștri, în administrarea operativă ori în folosința altor organizații socialiste. Terenurile cu vegetație forestieră, care nu fac parte din fondul forestier, se admi- nistrează de posesorii sau deținătorii acestora. Modul de gospodărire a fondului forestier se stabilește prin amenajamentele silvice, întocmite în raport cu planurile de dezvoltare a economiei naționale, ținîn- du-se seama de următoarele obiective: a) asigurarea continuității producției forestiere; b} sporirea producției și productivității fondului forestier; o) folosirea rațională a pădurilor și ameliorarea funcțiilor de protecție ale acestora. Cantitățile de material lemnos și alte produse ale pădurii ce se exploatează anual sînt cele prevăzute in planul de stat, iar la stabilirea acestor cantități urmează a se ține seamă de prevederile amenajamentelor silvice. Aceste prevederi ale noului Cod Silvic, precum și altele privitoare la obliga- tivitatea respectării regulilor de cultură și exploatare, reflectă grija necontenită a partidului și guvernului pentru ocrotirea și dezvoltarea pădurilor printr-o exploa- tare rațională a lor. Codul Silvic din 1962 statornicește că vînatul din păduri și peștii din apele de munte sînt produse ale pădurii, a căror creștere și recoltare trebuie organizată de către Ministerul Economiei Forestiere, astfel incit să se asigure un efectiv normal, care să nu aducă pagube fondului forestier și terenurilor agricole. Atenție deosebită a fost acordată in noul Cod Silvic problemelor legate de păstrarea și refacerea continuă a fondului forestier, prevăzîndu-se obligativitatea efectuării de lucrări de regenerare și refacere a pădurilor existente, crearea de păduri noi pe terenuri destinate a fi împădurite, ameliorarea arboretelor necores- punzătoare și efectuarea de lucrări de îngrijire a arboretelor. In executarea lucră- rilor de cultură a pădurilor se statornicește a sc da prioritate introducerii și extin- derii speciilor lemnoase cu creștere rapidă și de valoare economică ridicată. Ter- menele, modalitățile și epocile de tăiere, scoatere și transport al materialului lemnos din păduri, precum și epocile de recoltare a produselor accesorii se stabilesc prin instrucțiuni date de ministrul economiei forestiere, acestea fiind obligatorii și pentru organizațiile socialiste care au în administrare operativă sau folosință păduri și terenuri făcînd parte din fondul forestier. Importanță mare prezintă, de asemenea, dispozițiile noului Cod Silvic referi- toare la protecția și paza fondului forestier și a altor terenuri cu vegetație forestieră. Obligativitatea publicării anuale de către Ministerul Economiei Forestiere a listei nominale a dăunătorilor și bolilor ce trebuie combătute, stabilirea măsurilor de pre- venire și combatere a bolilor și dăunătorilor pădurilor, precum și obligativitatea exe- cutării acestor măsuri de către personalul tehnic al întreprinderilor de stat pentru economia forestieră, constituie expresia grijii deosebite ce se acordă păstrării și îmbunătățirii continue a stării sanitare a pădurilor, condiție esențială pentru ridi- carea producției și productivității fondului forestier. Efectuarea măsurilor de prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor, care prezintă pericol comun pentru păduri și terenuri agricole, se asigură de Ministerul Economiei Forestiere împreună cu Consiliul Superior al Agriculturii: pentru păduri — de personalul tehnic al întreprinderilor de stat pentru economia forestieră, iar pentru terenurile agricole — de către posesorii sau deținătorii acestora. Pentru tere- nurile cu vegetație forestieră, care nu fac parte din fondul forestier, obligația execu- tării măsurilor, stabilite de Ministerul Economiei Forestiere, de prevenire și com- batere a bolilor și dăunătorilor acestei vegetații, revine posesorilor sau deținătorilor acestora. în ceea ce privește paza pădurilor, trebuie subliniată prevederea, potrivit căreia paza pădurilor și a vegetației forestiere nu este numai o îndatorire de serviciu a personalului tehnic și de pază, ci constituie o obligație obștească, la îndeplinirea căreia sînt chemați să contribuie nu numai organizațiile socialiste, ci «i toți cetă- țenii patriei noastre. In noul Cod Silvic se reglementează, de asemenea, circulația materialelor lem- noase — bușteni, lemn de foc, cherestea sau orice alt produs din lemn — precizîn- du-se că transportul acestora de la locul de tăiere sau depozitare, este permis numai în baza unor acte tip de proveniență, eliberate de organele competente j organizațiile socialiste de stat — pentru materialele provenite dc la aceste organizații, și de către comitetul executiv al sfatului popular comunal, orășenesc sau de raion orășenesc de pe teritoriul cărora pleacă materialul — pentru materialele lemnoase avînd altă proveniență decît aceea de la organizațiile socialiste dc stat. Rostul acestei reglemen- tări este de a preveni exploatările nelegale și sustragerile dc materiale din păduri. Pentru realizarea unității legilor penale, în noul Cod Silvic se arată că faptele care constituie infracțiuni silvice sînt cele prevăzute în Codul penal, adueîndu-se totodată o îmbunătățire și în privința procesului penal în sensul că, spre deosebire de Codul silvic vechi, după care procesele verbale de constatare a delictelor silvice se trimiteau direct la tribunal, potrivit noului Cod Silvic aceste procese sc vor trimite organelor de urmărire penală, pentru ca cercetările să se facă temeinic. Faptele mai puțin grave, care formau in ultimul timp cea mai mare parte din totalul infrac- țiunilor silvice, nu mai sînt socotite infracțiuni, ci contravenții. Stabilirea faptelor care constituie contravenții silvice, a sancțiunilor și modului lor de aplicare, se face prin instrucțiuni ale ministrului economiei forestiere, aprobate prin hotărîrea Con- siliului de Miniștri. O dată cu apariția noului Cod Silvic, cu prilejul împlinirii a 15 ani de la proclamarea Republicii Populare Romîne, la 30 decembrie 1962. conducerea parti- dului și guvernului nostru, apreciind că nivelul conștiinței țărănimii muncitoare a crescut, ca urmare a educației noi primite din partea partidului, a dat un decret privind amnistierea infracțiunilor silvice, prin care toți cetățenii care au săvîrșit infracțiuni silvice pînă la data dc 3 ianuarie 1963 au fost iertați de amenzi sau închisoare și au fost scutiți de plata valorii materialului, despăgubirilor civile și cheltuielilor penale. De asemenea, prin Decretul nr. 13. din 23 ianuarie 1963, au fost anulate amenzile pentru contravențiile silvice săvîrșite pînă la această dată, precum și despăgubirile pentru pagubele cauzate prin acestea, stabilite în sarcina persoanelor fizice, în măsura în care nu au fost plătite. Noul Cod Silvic al R.P.R., a cărui aplicare a început de ia data de 29 ianuarie 1963, constituie în mîinilc lucrătorilor din economia forestieră instrumentul legal pentru ridicarea fondului forestier și a întregii economii forestiere la un nivel calitativ superior. Avînd permanent in față sarcinile trasate de cel de-al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Romîn și folosind noul act normativ de bază privind gos- podărirea tuturor pădurilor din republica noastră, lucrătorii din economia forestieră trebuie să-și concentreze toate eforturile și toate cunoștințele lor pentru a asigura un avînt lucrărilor dc cultură, protecție și pază a pădurilor, pentru sporirea con- tinuă a producției și productivității pădurilor noastre. Eforturile în direcția sporirii productivității pădurilor pînă Ia productivitatea lor potențială trebuie completate și îmbinate cu eforturile în direcția folosirii rațio- nale a producției reale a pădurilor prin organizarea de exploatări raționale a întregii creșteri a pădurilor și prin folosirea integrală și complexă a lemnului recoltat din pădure. Realizările obținute pînă în prezent, atît în domeniul culturii și protecției pădurilor, cît și în domeniul exploatărilor de păduri, sînt desigur apreciabile, însă insuficiente. Productivitatea actuală a pădurilor noastre, chiar dacă în prezent este cu muit superioară aceleia din 1938, este însă sub capacitatea potențială dc producție a pădurilor, date fiind condițiile dc sol și climă din țara noastră, deosebit de favora- bile vegetației forestiere. Ridicarea productivității reale pînă la nivelul producti- vității potențiale cere eforturi coordonate, atît din partea lucrătorilor din producție, cit și a celor de la proiectare și cercetare științifică, cere folosirea cu discernămînt a metodelor de cultură celor mai înaintate, aplicarea in producție a realizărilor științei și tehnicii avansate. Ridicarea în continuare a productivității pădurilor noastre este dictată de nevoia acoperirii necesităților mereu în creștere ale economiei naționale în materiale și produse din lemn, drept consecință firească a dezvoltării industriei socialiste și a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. In activitatea lor, îndreptată spre ridicarea continuă a producției și produc- tivității pădurilor, lucrătorii de la întreprinderile de stat pentru economia fores- tieră trebuie să folosească pe scară din ce în ce mai mare contribuția patriotică a tineretului de Ia sate și a țărănimii muncitoare la refacerea și gospodărirea pădu- rilor, la apărarea lor împotriva incendiilor, atacurilor de insecte și boli. Sarcini sporite revin, de asemenea, și lucrătorilor din întreprinderile de prelucrare a lem- nului, care au fost dotate în ultimii ani cu utilaj la nivelul tehnicii mondiale. Sintem convinși că sub înțeleaptă conducere a partidului și cu sprijinul tuturor oamenilor muncii din țara noastră, lucrătorii din economia forestieră vor folosi cu pricepere prevederile noului Cod Silvic, pentru realizarea sarcinilor mari ce revin sectorului economiei forestiere în etapa actuală de desăvîrșire a construcției socia- liste în țara noastră. Alegerea arborilor plus de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora C. Koch) și stejar roșu (Quercus borealis Michx)* Ing. Violeta Enescu Ing. Valeriu Enescu Candidat în științe agricole . Candidat în științe agricole Stațiunea INCEF Craiova Oxf. 165.4:176.1 Quercus In cadrul complexului de măsuri necesare pen- tru ridicarea productivității pădurilor din țara noastră, selecției și seminologiei forestiere le revin sarcini dintre cele mai importante, prin- tre care identificarea varietăților, ecotipurilor și clonclor valoroase de specii indigene și exo- tice, urmată de înmulțirea lor în masă, se si- tuează în prim plan. Cartarea seminologică și constituirea arbore- telor cantitativ și calitativ superioare ca rezer- vații de semințe reprezintă o primă măsură, relativ rapidă, pentru producerea semințelor se- lecționate. Folosirea semințelor în exclusivitate din rezervații asigură excluderea de la repro- ducere a arboretelor necorespunzătoare, ridieîn- du-se prin aceasta calitatea pădurilor viitoare. 0 a doua măsură, „relativ de lungă durată“, pentru producerea semințelor selecționate este crearea plantajelor de semințe. Dintre lucrările de creare a plantajelor, cea mai importantă este alegerea arborilor plus. Se- lecția individuală care se face cu ocazia alegerii arborilor plus este posibilă datorită existenței în arboret a unei variabilități genetice sensibile între indivizii care cresc în aceleași condiții de mediu. Alegerea se face după însușirile fenoti- pice, fără a avea certitudinea că toate însușirile valoroase pentru care un arbore a fost ales sînt ereditare. Din această cauză, alegerea arborilor plus trebuie urmată de verificarea desccndcnți- lor lor, obținuți prin polenizare liberă sau con- trolată. Dacă ereditatea caracterelor luate în considerare va fi dovedită, arborele respectiv se va numi „arbore-elită“. în general, criteriile după care se face alege- rea arborilor plus depind de scopul selecției și sînț legate în primul rînd de evoluția .indus- trială a lemnului. Oricare ar fi însă această evo- luție, însușirea de a crește repede constituie cri- teriul principal după care se face alegerea. Uri arbore plus trebuie să aibă un diametru și o înlălțime net superioare arborilor vecini de ace- eași vîrstă, situați în etajul dominant. Calitatea fusului și a lemnului este un alt criteriu principal. Un arbore plus trebuie să aibă un fus rectiliniu, vertical, cu secțiunea transversală circulară, lujer terminal dominant, neînfurcit și fără însăbiere, elagat pe o înăl- țime cît mai mare, cu coroană simetrică și în- gustă, cu frunziș abundent și crăci subțiri; Lemnul trebuie să aibă însușiri tehnologice su- perioare. Arborii plus trebuie să manifeste o re- zistență sporită față de factorii biotici și abio- tici dăunători. La alegerea arborilor plus de stejar brumăriu s-a ținut seamă de faptul că, în trecut, din pă durile tratate în codru s-au extras cu precădere exemplarele bine conformate, cu lemn bun pen- tru lucru, rămînînd în picioare, în cea mai mare parte, exemplarele rău conformate, care for- mează azi majoritatea pădurilor naturale de ste- jar brumăriu. Prin aceste extrageri s-a făcut așa-zisa „selecție pe dos“, ceea ce scoate și mai mult în evidență rolul selecției în a alege arbori repede crescători și cu calități supe- rioare. Pentru alegerea arborilor plus de stejar bru- măriu, s-au avut în vedere în special următoa- rele însușiri: trunchiul să fie drept, cu fusul unitar pînă la vîrf și mugurele terminal domi- nant, ramuri subțiri și cu unghi de inserție cît mai mare; lemnul să aibă pori mici și raze me- dulare înguste, iar procentul de duramen din diametru să fie cît mai mare; coroană sime- trică și de formă ovală. Criteriul principal a fost însă întotdeauna rapiditatea de creștere. Pentru identificarea arborilor plus de stejar roșu, pc lingă criteriile generale amintite, ac- centul s-a mai pus pe rectitudinea trunehiuri- lor și lipsa înfurcirilor, știind că, adesea, această specie are tendința de a se înfurci și a forma trunchiuri curbate. Elementele de caracterizare a arborilor plus, pentru ambele specii, au fost în parte măsura- bile (înălțimea totală și elagată, diametrul tul- pinii și al coroanei, lățimea albumului și a ine- lelor anuale, grosimea scoarței etc.), în parte s-au apreciat vizual și s-au notat cu indici de la 1 la 3, cu 1 notîndu-se întotdeauna valorile superioare (forma trunchiului, forma, desimea și simetria coroanei, unghiul de inserție al ra- murilor și grosimea lor). In afară de acestea s-au mai notat vîrstă, forma, textura și culoa- rea " scoarței, proporția lemnului de primăvară și vară, starea fitosanitară, precum și orice alte elemente care contribuie Ia o caracterizare mai deplină a arborilor aleși. Arborii plus de stejar brumăriu s-au ales în arborete din Ocoalele, silvice București, Lehliu; Urziceni, Calafat și Caracal, iar cei de stejar roșu în parcul stațiunii INCEF Mihăicști și la Neudorf, Ocolul Lipova. S-au ales în total pînă acum 29 arbori plus de stejar brumăriu și 25 arbori plus de stejar roșu. în pădurea Praporul, Ocolul silvic Caracal, alegerea arborilor plus de stejar brumăriu s-a făcut concomitent după: a) plusvariantele diametrului și înălțimii (ar- bori cu valori mai mari decît M + 2 o) * ; * Din lucrările INCEF. AI — media aritmetică j o — abaterea standard. 134 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 b) indici superiori la cît mai multe elemente descrise, obligatoriu însă indicele 1 la forma trunchiului și elagaj. Din 220 de arbori luați în considerare, nu- mai doi au putut fi calificați ca plusvariante, avînd și indicele I la forma trunchiului și ela- gaj. Se constată că, cel puțin la stejarul bru- măriu, folosirea statisticii matematice nu faci- litează alegerea arborilor plus și nu furnizează, atunci cînd se aplică singură, suficiente ele- ~ Fotografia 1. Arbore plus de ste- jar brumăriu. Pădurea Praporul, Ocolul Caracal. mente pentru caracterizarea calitativă a arbori- lor aleși, Aplicînd metoda fenotipică de alegere a ar- borilor plus, se obțin date mai complete inclu- siv asupra cantității (prin compararea dimen- siunilor arborelui plus cu arborii vecini cei mai înalți, de aceeași yîrstă și situați în etajul do- minant) și se pot desprinde unele aspecte' ca- racteristice , pentru specia respectivă și arbore- tele parcurse. întotdeauna, arborii plus de stejar brumăriu aleși au fost cei mai înalți, depășind cu mult vecinii. Cele mai active creșteri s-au înregistrat la arborii din pădurea Praporul. Ocolul silvic Caracal, care sînt în același timp și cel mai bine elagați (fig. 1). .... în ceea ce privește forma trunchiului, 67,9% din arborii aleși au putut fi notați cu indicele 1, adică s-au caracterizat prin trunchiuri ■ drepte, cilindrice, care se pot urmări pînă la vîrf. Forma coroanei, inclusiv densitatea și sime- tria, de cele mai multe ori a fost notată cu 1, adică s-au ales arborii cu coroane ovale, sime- trice și suficient de dese. Lățimea coroanei a variat de la 2,5 la 6 m, în funcție de vîrsta arbo- relui. Unghiul de inserție al ramurilor a fost cel mai adesea cuprins între 45 și 60°, iar ra- murile s-au apreciat ca mijlociu de groase (in- dicele 2), identifieîndu-se numai .cinci arbori (18,5%) cu ramuri subțiri (indice 1). S-a observat că arborii cei mai înalți au avut, de regulă, scoarța mai subțire (grosimea scoar- ței a variat de la 10 la 20 mm). In Ocolul silvic Lehliu s-au ales trei arbori plus cu scoarța evident mai subțire. Fotografia 2. Arbore plus de stejar roșu. Pădurea Neudorf, Ocolul Lîpova. Calitatea lemnului s-a apreciat după procen- tul de duramen pe rază, care în cele mai multe cazuri a fost peste 90%, după proporția lemnu- lui de primăvară și vară și mărimea porilor. Starea sanitară a tuturor arborilor plus aleși a fost foarte bună. La stejarul roșu, cele mai mari creșteri s-au înregistrat la arborii din pădurea Neudorf, care sînt superiori și în ceea ce privește forma trun- chiului, elagajul, forma coroanei, finețea ramu- rilor (fig. 2). Pentru arborii plus aleși în pă- durea Neudorf și care au aceeași vîrstă (43 ani), înălțimile realizate au variat de la 24 la 29,5 m, iar înălțimea elagată a fost de 14—19 m. Diametrele au înregistrat valori cuprinse în- tre 22,9 cm și 41,7 cm. 7,1% din arbori au fost notați cu indicele 1 la forma trunchiului, iar 34,2% au fost elagați pe mai mult de 2/3 din înălțimea totală. La forma coroanei, indi- cele 1 a fost majoritar. Lățimea coroanei a va- riat de la 3 la 6,5 m, iar la majoritatea arbo- rilor aleși coroanele sînt simetrice. Ca și la ste- jarul brumăriu, unghiul de inserție al ramuri- lor a fost cel mai adesea de 45—60° (85,7% din cazuri), iar restul mai mici de 45°. 76,1% din arborii plus de stejar roșu au avut craci REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 135 subțiri, din acest punct dc vedere fiind supe- riori stejarului brumăriu. în ceea ce privește scoarța s-au putut identi- fica trei tipuri principale : a) ritidom cu crăpături longitudinale super- ficiale și roșcate, în rest predominînd colorația cenușiu negricioasă ; b) scoarță mai mult sau mai puțin netedă, ritidomul (Ia aceeași vîrstă și în aceleași con- diții staționale) abia începe să se formeze, iar zată ; arborii „cantitate plus" pot avea unele deficiențe calitative, dar trebuie să fie excep- ționali în ceea ce privește dimensiunile atinse, deci masa lemnoasă; cînd un arbore cores- punde din toate punctele de vedere, el se înca- drează în categoria „calitate-cantitate plus". Din cei 28 arbori plus de stejar brumăriu aleși, șapte s-au încadrat în categoria calitate plus, 19 au fost cantitate plus și 2 calitate- cantitate plus. La stejarul roșu, 16 arbori pitiș Fotografia 4. Arbore pius de stejar roșu. Parcul stațiunii INCEF Mihăiești. Fotografia 3. Arbore plus de stejar roșu. Parcul stațiunii INCEF Mihăiești. colorația generală este albă cenușie, cu dungi longitudinale mai închise; c) scoarță de formă intermediară între pri- mele două. Din totalul arborilor plus aleși, 42,9% au scoarța de tipul b, 34,2% de tipul a și 22,9% de tipul c. Grosimea medie a scoarței este mai mare la tipul a (6,1 mm) și cea mai mică la tipul h (5,2 mm), tipul c situîndu-se între acestea. Grosimea inelelor anuale din ultimii 10 ani a variat de la 0,8 la 4,7 mm (în medie 3 mm), arătînd o creștere mai activă decît la stejarul brumăriu. Procentul de duramen este de asemenea ridi- cat (90—97%). Starea sanitară a fost foarte bună la toate exemplarele alese. După alegerea și descrierea completă a fiecă- rui arbore plus, s-a făcut aprecierea generală, încadrîndu-se în categoriile folosite în lucrările de acest gen, și anume: calitate plus, cantitate plus și călită Le-cantitate plus. în categoria ar- borilor „călită te-plus" s-au încadrat arborii care corespund din punct de vedere calitativ, dar care nu se remarcă prin masa lemnoasă reali- au fost calitate plus, 6 cantitate plus și 2 cali- tate-cantitate plus. Din arborii plus aleși s-au recoltat altoaie cu care s-au altoit peste 8000 de portaltoaie. Plan- tele altoite servesc la crearea plantajelor pen- tru producerea semințelor selecționate. Oportunitatea acestor lucrări este marcată, în cazul stejarului brumăriu, de noua orientare pe care o capătă cultura speciilor dc stejar din regiunea de cîmpie, cînd se proiectează obține- rea cu deosebire a sortimentelor de dimensiuni mari, pentru utilizări industriale superioare. Pentru asemenea culturi se impune a se utiliza sămînță cu însușiri ereditare corespunzătoare, în cazul stejarului roșu, specie repede crescă- toare, lucrările de alegere a arborilor plus și creare a plantajelor se înscriu în cadrul măsu- rilor complexe de ridicare a productivității pă^ durilor. Bibliografie [1] Benea, V. Criterii pentru alegerea arborilor plus. In: Recomandări pentru producție în sil: vicultură. București, Editura agrosilvică de stat; 1959, REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 .136 [2j Bou var el, P. La selection individuelle des arbres forestiere (resineus) ă Ia station de recher- ches et experiences iorestieres. In: Revue fores- tiere franțaise, nr. 11, 1955. [3] B ou var el, P. L'amelioration des arbres fores- tiers en Suide et en Danemark. în: Annales de l'Ecole naționale des eaux et forâts et de la Station de recherches et experiences, Tom. XIV, fasc. 1, Nancy, 1954. [4| Bou var el, P. G£n6tique forestiere et amelio- rat ion des arbres forestiers. în: Bulletin Soci6t6 Botanique France 103 (1/2), 1956, p. 35—74; 104 (7/8), 1957, 52—86. [5] B r o w n, C. L. și G o d d a r d, L. E. Silvica! consi- derations on the selection of plus phenotypes. în: Journal of Forestry, nr. 6, 1961, p. 420-426, Washington. [6] Fedorov, A. I. și Bragavțev, V. A. Pro- bleme de metodică in selecția forestieră. în: Izv. VUZ, Lesu jurnal, 4, 1961, p. 12—17. [7] G a t h y, P. „La ginetique forestiere dans quel- ques pays d'Europe occidentale'. Groenendaal 1958. [8] I a b 1 o k o v, A. S. Situația și sarcinile selecției speciilor de arbori și arbuști In U.R.S.S. în- Lesnoe hozeaistvo, nr. 9, 1958, p. 1—9. [9] L ar sen, S. Genetica In silvicultură, Londra. 1956. Traducere. [10] Lindquist, B. Forest Genetik in der schwek dischen Waidbaupraxis. Berlin, Neuman Verlag, 1954. [11] Mathews, I. D. La selection et la classiiica- tion des arbres et gânâtique forestiere. în: Jour- nal forestier. Suisse, nr. 8—9, 1958, p. 478—494. [12] Merge n, F. Recherches sur l'amelioration des arbres forestiers. Una sylva, voi. 13, 2, 1959. p. 81—88. [13] Rohmeder, E. și Schonbach, H.- Genetik und Zuchiung der Waldbaume. Hamburg, Berlin, Verlag P. Parey, 1959. [14] Scrfick, O. și alții. Plantaje de semințe fo- restiere. Radebeul und Berlin, Neuman Ver- lag, 1954. Variația conținutului total de săruri solubiîe5 a azotaților și fosforului asimilabil din sol în parcele cultivate cu piiieți forestieri pe cernoziomul degradat de la Galata-Iași Ing. Gh. Lîxandru Ing. Viorica Ciobanii Institutul Agronomic Iași C.Z. Oxf. 114.26 Articolul urmărește să stabilească variația unor elemente nutritive din sol și a să- rurilor solubile globale, în parcele cultivate cu puieți forestieri în pepiniere. Observațiile sînt necesare întrulcît, pînă în prezent, nu s-au făcut la noi în tară, datele prezentate putînid oferi indicații cu privire la necesita- tea utilizării îngrășămintelor în pepinierele silvice și a epocii de aplicare a lor. Metoda de lucru Am recoltat probe de sol din parloele cul- tivate cu specii anumite de puieți forestieri, din straturi de cîte 10 cm grosime pînă ia adâncimea de 50 cm. Probele an fost recol- tate lunar, începînd din primăvară, înainte de răsăritul puiefilor, și pînă toamna, după căderea frunzelor. în probele dc șol s-a de- terminat, în laborator, conținutul total de săruri solubile (c.t.s.s.) pe cale electro-oon- ductometrică, și azotul niiric și fosforul asi- milabil, pe cale colorimetrică [7]. Pentru evitarea erorilor cauzate de neo- mogeni ta tea solului, probele au fost recoltate pentru fiecare specie de pe o suprafață dt mai restrînsă dc teren (circa 20 m2). Condițiile de soi și de climă Pepiniera silvică Gailata se află situată în sectorul sudic al depresiunii Jijia-Bablui, la circa 9 km depărtare de coasta de tran- ziție către Podișul central moldovenesc și la 5 km de orașul Iași. Solul este un cernoziom mijlociu degradat, format pe lut loessoid de terasă [5], cu ori- zontul A, de circa 48—50 cm grosime, repre- zentat printr-un Jehm de humus, orizontal B, de 55 cm, reprezentat printr-un lehm fcruginois de culoare limonic. iar orizontul C. de circa 65 cm, reprezentat printr-un lut nisipos, locssoidizat. Solul din orizontul A are textura lutoasă, cu circa 3,8°/o humus și cu reacție slab acidă (pH = 6,8—6,9), fiind considerat un sol cu Fertilitate potrivită. O caracterizare detaliată a solului respectiv a fost făcută de V. Butnaru [4]. Climatul din acest sector poate fi 'Carac- terizat cu datele de la Stațiunea meteorolo- gică lași, care arata o medie anuală a tem- peraturilor zilnice de 9,6°C și circa 535 mm precipitații anuale, fiind considerat un cli- mat de silvo stepă. Pînă în 1957, anul în care s-au făcut ob- servațiiîe, pepiniera silvică Galata nu a fo- losit îngrășăminte minerale șau organice pentru fertilizarea solului. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 •137 Tabela 1 Variația conținutului de săruri solubile din sol fu parcela cultivată cu frasin in pepinieră (mg săruri solubile la 100 g sol uscat) Data recoltării probelor de sol Adîncimea, cm l.V 1.VI i.vir i.vm l.IX 1.X 20. XI 0-10 14,40 21,93 17,12 13,86 10,15 11,10 12,06 10-20 14,84 18,54 16,08 13,40 9,65 10,91 12,86 20-30 14,84 20,10 18,20 15,07 11,31 11,20 16,08 30-40 18,55 21,93 20,93 15,56 13,40 14,80 17,87 40-50 20,53 22,97 20,93 15,56 t4,40 16,30 20,10 Variația conținutului total de săruri solubile, a azotaților și fosforului asimilabil din sol în parcela cultivată cu frasin comun Am urmărit variația sărurilor solubile din sod la un, număr de 15 specii de puieți fores- tieri în primul an de vegetație : frasin co- mun, gorun, ulm de cîmp, arțar tătar ăsc, salcîm, gHădiță, nule negru, paltin de munte, cireș, mar, păr, salbă moale, sînger, lemn cfîfiincsic, păduicel și jenuper virgini an în anul Ii dc la repicare. Pentru interpretarea variației sărurilor pe profil și în timp vom folosi numai datele obținute pentru parcela cultivată cu frasin comun, întrucât la aceasta s-a obținut o va- riație mai uniformă și deoarece legea distri- buției sărurilor pe verticală și a variației Iot în timp are caracter similar și pentru cele- lalte parcele. Frasinul a fost semănat în pepinieră la 5.V. 1956, în teren desfundat la 50 cm adîn- cime, însă plantele nu au răsărit decât la 20.IV.1957. a) Variația conținutului Mal de săruri so- lubile. Datele referitoare la c.t.s.s. sînt în- scrise în tabela 1, remareîndu-se o variație a sărurilor solubile pe profil cu adîncimea și o variație în timp, înicepînd de primăvara pînă toamna. în ce privește variația pe profil, se con- stată că solul prezintă un conținut de săruri solubile mai scăzut în straturile de la su- prafață și mai ridicat în straturile mai aldinei, ceea oc nu se întâmplă în cazul cer- noziomului degradat utilizat ca teren arabil [1], [2]. Aioeas'ta se explică prin inversarea straturilor de sol cu prilejul des fundatului înainte de semănatul puieților, stratul de la suprafață, mai fertil, fiind introdus la adân- cime și invers. Referitor la variația sărurilor solubile în timp, se constată că în anotimpul de pri- măvară are loc o refacere a acestora, datorită activității microorganismelor, ajungând la circa 20 mg®/o săruri solubile în straturile de la suprafață (la începutul lunii iunie), apoi conținutul în săruri solubile scade treptat pînă toamna în luna septembrie, cînd se în- registrează cel mai scăzut conținut (circa 10 mg la 100 g sol, în stratul de la supra- față). în septembrie, după încetarea dezvol- tării vegetației, se remarcă din nou o înce- pere .a refacerii conțintului de săruri solu- bile din sol, care se va continua pînă pri- măvara. b. Variația azotaților. Datele de analiză a solului privind variația azotaților sînt în- scrise în tabela 2. în această privință se poate remarca, la fel ca la sărurile solubile globale, atît o va- riație de profil cît și o variație în timp. Referitor la variația pe profil, se constată că conținutul în azot nitric crește cu adîn- cimea pînă la 50 cm, datorită inversării stra- turilor de sol la desfundat. în timp se poate constata o îmbogățire a solului în nitrați, în lunile de primăvară pînă la începutul lunii iunie, cînd se înre- gistrează circa 3 mg NOs la 100 g sol în stra- turile de la suprafață, apoi conținutul solului în nitrați scade foarte mult, datorită consu- mării acestora de către puieții care se dez- voltă vertiginos în această perioadă. în lunile august-octombrie, cînd sistemul radicelar al puieților s-a ramificat și în adîncime, se Tabela 2 Variația azotaților din sol in parcela cultivată cu frasin comun (mg NO3 la 100 g sol) Adîncimea, cm Data, recoltării probelor de sol l.V l.VI l.VII i.vin l.IX l.X 20.XI 0-10 1,78 3,25 1,25 1,00 0,69 0,89 0,89 10-20 2,04 3,16 1,37 0,90 0,96 0,78 1,04 20-30 2,27 3,50 2,08 1,52 1,25 1,25 1,71 30-40 2,95 4,00 3,12 2,08 1,39 1,56 2,17 40-5Q 3,57 4,25 3,57 2,50 2,00 1,71 2,50 138 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 Tabela S Variația fosforului asimilabil din sol In parcola cuIlivatA cu frasin comun (mg P3O3 la 100 g sol) Adîncimea, cm Data recoltării probelor de sol IV l.VI i.vn i.vnr 1.IX 1.X 20. XI 0-10 12,50 11,53 9,37 8,33 7,14 6,82 6,30 10-20 12,50 10,71 8,33 7,90 7,50 6,25 6,25 20-30 11,53 10,55 7,81 7,50 7,40 6,14 5,77 30-40 10,51 9,37 6,82 6,82 6,15 5,81 5,36 40-50 10,41 8,87 7,50 6,52 6,03 5,36 5,00. constată o epuizare a rezervelor de azot și din straturile mai adinei ale solului (40— 50 cm), în straturile de la suprafață rămî- nînd cantități foarte miei de azot (circa 0,7 mg NOs la 100 g sol). Rezultă că utilizarea de îngrășăminte azo- toase pentru menținerea fertilității solului în pepinierele silvice este necesară, iar epoca de administrare a acestor îngrășăminte tre- buie să fie cel mai tîrziu o lună de zile după răsăritul puieților, astfel ca îngrășămîntul să prezinte suficient timp pentru solubili- zare și înmagazinare la nivelul stratului cu maximum de rădăcini. c) Variația fosforului asimilabil. Datele de analiză referitoare la fosforul asimilabil din sol sînt înscrise în tabela 3, rezultînd că con- ținutul solului în fosfor ușor asimilabil scade cu adâncimea până la 50 cm, cele mai mari valori observî ijdu-se în straturile de la su- prafața solului. în timp însă, conținutul solului în fosfor asimilabil scade treptat, în- cepînd din luna mai, de la circa 12 mg% în straturile de suprafață pînă la circa 6 mg% în aceleași straturi, în luna octombrie Influența speciei asupra variației conținutului în săruri solubile din sol Datele de analiză a elementelor nutritive din sol și a sărurilor solubile globale obți- nute pentru parcele cultivate cu celelalte specii forestiere amintite anterior ne-au per- mis să facem unele aprecieri generale și asu- pra modului cum variază sărurile nutritive din sol în funcție de specia cultivată. Pen- tru a remarca această variație s-au folosit numai datele referitoare la conținutul total de săruri solubile din soli, întrucît au fost concludente. Am calculat pentru fiecare spe- cie de puieți cultivați gradul de epuizare a solului în săruri solubile, prin aceasta dife- rențele care se constată la nivelul stratului cu maximum de rădăcini între conținutul maxim de săruri înregistrat primăvara și conținutul minim înregistrat toamna. Pe baza datelor obținute s-a alcătuit următoarea gru- pare a speciilor de puieți forestieri în anul I de vegetație : I. Speciile care epuizează mult solul în săruri solubile (la care aceste diferențe sînt de 50—60% din valorile maxime înregistrate primăvara) sînt: salcâmul, frasinul comun, ulmul de cîmps arțarul tătărăsc, glădița. II. Speciile care epuizează moderat solnll în săruri solubile (la care aceste diferențe sînt de 40—50% din valorile maxime înre- gistrate primăvara) sînt : paltinul de munte, mărul, părul, cireșul, nucul negru, stejarul. III. Speciile care epuizează puțin solul în săruri solubile (la care diferențele remarcate sînt de 30—40% din maximele înregistrate primăvara) sînt: salba moale, sîngerul, lem- nul câinesc, păducelul. Se observă că gruparea speciilor corespun- de, în general, taliei lor, speciile care for- mează o masă vegetală aeriană și subterană mai bogată avînd un consum mai ridicat decît cele mai puțin dezvoltate ca masă ve- getală. Gruparea speciilor depinde și de sis- temul radicelar, cele cu înrădăcinare pivo- tantă (nuc negru, stejar) avînd un consum moderat, deși la maturitate sînt specii de talie înaltă. Concluzii Din datele prezentate se pot trage urmă- toarele concluzii: 1. Conținutul total de săruri solubile din solul cultivat cu puieți forestieri variază pe profil și în timp, datorită consumării acestora de către pliantele în creștere. O scădere evi- dentă a conținutului în săruri solubile se ob- servă începând din luna iunie și pînă în luna august, cînd c.t.s.s. scade în medie la % din valoarea maximă înregistrată. Primăvara și toamna are loc o refacere a sărurilor solubile, datorită activității microorganismelor din sol. 2. Azotul nitric din sol începe să scadă vertiginos la circa 30—40 zile după răsăritul puieților, datorită consumării acestuia de către plantele în creștere activă. în lunile august-septembrie rămînîd în sol circa Va la % din valorile maxime înregistrate în pe- rioada de mineralizare de primăvară. 3. Fosforul asimilabil din sol scade treptat începând de la răsăritul puieților până la în- cetarea vegetației, la circa % la % din va- loarea maximă inițială. 4. Se constată o variație a sărurilor solubile din sol și în funcție de specia cultivată. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 139 5. Puieții de spcicie forestieră cultivați în pepiniere au nevoie acută de îngrășăminte minerale azotate, care trebuie împrăștiate pe parcelă la circa 20—30 zile după răsăritul puieților, și nevoie moderată de îngrășăminte fosfat iice, care pot fi împrăștiate înainte de semănat, înirucît sînt greu solubile. Bibliografie [1] Bucur, N., Lixandru, Gh și Popescu, I. Variația conținutului total de săruri solubile la soluri nesalinizate din depresiunea Jijia-Bahlui, în condițiile omului 1955. în : Revista Studii teh- nice și economice nr. 10, București. [2] Bucur, N., Lixandru, Gh., Teșu, C. și Dumbravă, I. Variația conținutului total de săruri solubile in lanuri cvibtivate neingrățat, pe solul cenușiu de pădure de pe terasa Șiretului, din depresiunea Șiretului mijlociu. în: Anuarul Institutului Agronomic, Iași, 1958. [3] Bucur, N. și B a r b u, N. Contributi&ns ă V&tude des roches loessmdes de la depression Jijia et Baihlui. în ; An. St. ale Univ. „Al. I. Ouza“ Iași (seria nouă). Secț. II (șt. nat.), 1959, t. V. [4] Butnaru, V. Cernoziomul degradat de la Miro- slava-Iași. Acad. R.P.R. Fii. Iași. în: Studii și cercetări științifice, voi. III (1952). [5] Chir iță, C. Pedologie generală. București, 1955. [6] loin Damian, Tehnica împăduririlor. Pepiniere silvice. Brașov, 1956. [TJPeterburgski, V. A. Manual de lucrări practice de chimie agricolă. București, 1954. Stațiuni de brad cu lemn roșu, o varietate valoroasă a bradului alb Ing. Râul Lefter C. Z. Oxf. 181.1:174.7 Abies Cu ocazia lucrărilor de cartări staționale ce s-au efectuat în țara noastră, s-au identi- ficat stațiuni de „brad cu lemn roșu“, o varie- tate valoroasă a bradului alb (Abies cdba Mill.). Se menționează că bradul cu lemn roșu identi- ficat nu este tot una cu molidul, căruia în unele părți ale țării i se mai spune brad roșu. Local- nicii din regiunea studiată numesc această va- rietate „brad roșu“ deoarece culoarea lemnului este mai roșietică-ruginie decît a bradului alb, care este albicioasă deschisă. La fel și portul, aspectul exterior al coronamentului privit din partea inferioară are o culoare verde-vegetal, cu nuanță roșcată slab ruginie, spre deosebire de a bradului alb, al cărui coronament are o cu- loare verde-albicioasă. Bradul cu lemn roșu se deosebește de bradul alb prin caractere botanice, ecologice și silvi- culturale, prin productivitate și prin proprie- tățile fizico-mecanice ale lemnului. Stațiunile de brad cu lemn roșu identificate se află în zona forestieră montană inferioară din Munții Neam- țului, în M. U. F. B. Tg. Neamț, U.P. I Aga- pia, u. a. 29, 30, 31 și în M.U.F.B. Rișca, U. P. I Oglinzi, u. a. 48 b, din Regiunea Ba- cău. Acestea sînt situate în zone altitudinale mai joase (450—600 m), unde există o mare inversiune de vegetație, bradul coborînd în ca- drul zonei altitudinale a fagului, iar acesta ră- mînînd mai la altitudine și mai spre munte. Bradul cu lemn roșu este un arbore de mări- mea I, scoarța de culoare brună-slab roșcată, asemănătoare cu a molidului, deosebită de a bradului alb, care este cenușie-albicioasă, avînd ritidomul evident, cu plăci dreptunghiular-rom- boidale, longitudinale, mai crestat și cu plăci mai mărunte ca la bradul alb. Coroana este ase- mănătoare cu a bradului alb, dar frunzișul este mai rar, putîndu-se vedea prin coronamentul lui Fig. 1. Brad cu lemn roșu. (foto t ing. Râul Lefter) arborele vecin, caracter ce îl face să se deose- bească evident de bradul alb, care are un coro- nament bogat, compact. Ramurile verticilelor și cele de ordinul al Il-lea sînt regulate și întinse orizontal. Acele, pe lujerii laterali îndreptați pectinat, sînt pe două șiruri, 140 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * 3 turtite, de 15—20 mm lungime și 2 mm lățime, pe față cu o brazdă în lung, verzuie-lueitoare, pe dos cu două dungi foarte slab evidente, ceea ce dă culoarea verde-ruginie diferită de a bradului alb, care este verde-albicioasă (fig. 1 și 2). Co- nurile sînt asemănătoare cu ale bradului alb, cu Fig. 2. Abies alba MilI. (foto : ing. Râul Lefter) deosebirea că sînt puțin mai închise la culoare. Aceste caractere diferențiate sînt evidente și la semințișul natural din arboretele în vîrstă de 10—20 ani. Stațiunile de brad cu lemn roșu sînt în general deosebite de ale bradului alb, însă pot vegeta și împreună, prezentînd uneori și forme interme- diare de trecere. în general, bradul cu lemn roșu este răspîndit pe versanții însoriți, cu pante mij- locii repezi, cu soluri mai uscate, slab scheletice, spre partea inferioară a zonei bradului, formînd arborete pure sau în amestec cu fagul. Aceste situații se găsesc în zona solurilor brune-cenușii de pădure și rar podzolice. Tipul de sol este bruu-gălbui de pădure, slab podzolit. Pe aceste soluri semischeletice, mai uscate, de pe versanții însoriți, vegetează bradul roșu, pe cînd bradul Tabela 1 Specificări Diametrul la 1,30 cn înălțimea, rn a h 3 1 ra Volumul la virata de 100 ani, m® Bradul alb 53 26 91. 2,473 2,706 Bradul cu lemn roșu 53 31 108 3,029 2,807 alb este mai răspîndit în stațiunile de la poale, pe versanții umbriți, cu soluri profunde, umede și cu pante mai reduse. Stațiunile de brad cu lemn roșu identificate se află la limita dintre provinciile climatice II of țoțjggmuțoA 13,1 CO O CM Ti a , ș «IflițuaâU'Bq 9,40 O* X© O'' Ol TI s cd V ■ i VțuipBi O in oî 160% Contr «IBUipniiSiroi Ti o ■ li O s Vi i ce i Qmajțxa țiopiA 0,34 0,58 1 1 0,47 118% CC CM ■ T- Greutatf cifică a] H1P0UI 5 o lO co © , 128% IstlcUe 1 I % ‘nizill ntuai ap BȚÎlOdOjd CC o co Ti Caracter s u 5 fl in ni (0ip&iu TOtațț'm co cm n ă? ei -10ABUBJ) ma (medie) | 357 1 127 . 281% d d £ țlBlțnaSuB) 251 1172 IO Durit SnUpiM I 258 162 , |153% ‘țțnanjzM op eiWTPoi 0,23 1 0,22 O ^1 clauza a 1 188 Oii 124% 5țn»/)83[ GJOIOAOOUJ Bl ațvțiojqsțp »P [ninpojț 117 000 89 000 > 131 % „Uia/jan aiai -QAoani «Miwa 802 651 c a U H ® n fg n Ine Pi' Fig. 5. Influența precipitațiilor artificiale asupra efica- cității tratamentelor cu preparate bacteriene. dispar L., pe cînd la prăfuire — după șase zile și respectiv 18 zile. De aici rezultă că preparatul aplicat sub formă de stropiri aderă mai bine pe frunze, fiind deci mai greu de spălat prin preci- pitații, și aceasta face ca pe frunze să rămînă un număr mai mare de germeni, care pot provoca o îmbolnăvire mai rapidă a omizilor. în cazul prăfuirilor, aderența preparatului fiind mai mică, și numărul germenilor rămași pe frunze în urma spălării a fost mai mic, ceea ce a dus la o evo- luție mai lentă a bolii. Eficacitatea produsului obținut prin macerarea omizilor moarte în urma infecției primare Experiența s-a făcut cu scopul de a se stabili dacă omizile moarte în urma tratamentelor cu preparate bacteriene, pot servi ca material din care, prin macerare, să se obțină un produs sub REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 formă de suspensie în apă și care să manifeste acțiune patogenă față de omizile sănătoase. Tra- tarea puieților de stejar cu o astfel dc suspensie și hrănirea omizilor de Lymantria dispar L. de vîrsta a Il-a cu frunze astfel tratate au dus la moartea omizilor în proporție de 5% după șase zile de hrănire și de 44% după 24 zile de hră- nire. Mortalitatea a continuat și în stadiul de pupă, însă în procent foarte mic (5 %). în același timp, mortalitatea în martor a ajuns doar la 1%. Concluzii în urma celor arătate mai sus șe desprind ur- mătoarele concluzii principale : 1. Preparatele bacteriene de Bacillus thurin giensis Berliner și Bacillus cereus var. galleriae folosite în experimentările de laborator pentru combaterea omizilor de Lymantria dispar L. și Malacosoma neustria L. au dat rezultate bune, mortalitatea omizilor fiind de 98—100% în ma- joritatea variantelor. 2. Acțiunea patogenă a bacteriilor asupra omi- zilor se manifestă mai rapid sau mai lent, în funcție de concentrația preparatului, specia dc insectă și modul de tratare. Acțiunea cea mai rapidă a bacteriilor asupra omizilor se observă în variantele în care preparatul s-a administrat sub formă de stropiri în concentrații mari (1:10), iar acțiunea cea mai lentă — în variantele cu suspensii diluate și cu prăfuiri. în ceea ce pri- vește sensibilitatea omizilor față dc preparatele bacteriene folosite, s-a constatat că Malacosoma neustria L. are o sensibilitate mai mare, îmbol- năvirea și moartea omizilor survenind într-un timp mult mai scurt în comparație cu omizile de Lymantria dispar L. 3. în afară de moartea omizilor prin infecție primară s-a constatat și prezența infecției secun- _______________________________________________1161 dare, în special la omizile de Malacosoma neu- stria L., la care mortalitatea a fost ridicată. Totuși, cunoașterea în profunzime a mecanismu- lui îmbolnăvirii omizilor prin infecție secundară, a cauzelor care o provoacă, precum și a prezenței ei în natură rămîn probleme ce vor trebui rezol- vate în viitor. 4. Precipitațiile create artificial după trei orc de la aplicarea tratamentelor nu au dus la mic- șorarea eficacității preparatului, ci numai la o încetinire a ritmului de îmbolnăvire a omizilor, în special în variantele în care preparatul a fost aplicat sub formă de prăfuire. 5. Folosirea produsului obținut prin macerarea omizilor moarte a provocat îmbolnăvirea și moar- tea omizilor de Lymantria dispar E. în procent mic în primele zile, iar pe măsură ce omizile au consumat o cantitate de hrană din ce în ce mai mare a crescut și mortalitatea. 6. Rezultatele prealabile obținute în experimen- tările de laborator din cursul anului 1961 arată că folosirea în următorii ani pe scară de producție a preparatelor bacteriene prezintă perspective mari. Bibliografic [1] Gukasian, A. B. și Voronțov, T. I. Nevii bakteriainii preparai dlea borbi s sibirskim șelko- preadom. In: Lesn. h-vo, nr. 1, 1961, p. 44—45. [2] Tal al a ev, E. N. Primenenie bacterii v borbe protiv sibirskovo șelkopreada. în î Lesn. h-vo, nr. 2, 1961, p. 36—39. [3] E vlaho va, A. A. și Svețova, O. I. Nastavle- nie po izuceniu boleznei nasekomih i primenenie mikrobiologhiceskovo metoda zașcitl rostenii. Izd. Akad. nauk S. S. S. R„ Moscova-Lenlngrad, 1953. [4] Di a d e c i k o, N. P. și Sikura, A. I. Enlo- bakterin protiv amerlkanskoi beioi babociki. în: Zașcita rastenii ot vreditelei i boleznei, nr. 7, 1961, p. 47. Un atac de Laricifomes officinalis (Vili. ex. Fr.) Kotl. et Pouz pe larice, în rezervația C.M.N. Scărișoara-Belioara din Munții Apuseni Ing. Z. Spîrchez țefuj Stațiunii INCEF Cluj și Gh. Silaghi șef de lucrări Universitatea Babep-Bolyai Cluj C.Z. Oxf. 443.3 :174.7 Larix La 9 septembrie 1958, micologul cdi dr. Fr. Koilaba, cu prilejul unei vizite în tara noastră, a descoperit în Munții Bucegi, pe Valea Urlătoiarea-Mare, de lingă Buș- teni, la baza unui trunchi de larice, una din- tre celle mai temute ciuperci parazite — Laricifomes officinalis, nesemnalată pînă la acea dată în microflora R.P.R. Materialul colectat din această localitate se găsește în- serat în ierbarul Muzeului National din Fraga [5] în 1961, cu prilejul unor cercetări de vege- tație efectuate în Munții Apuseni, am găsit această ciupercă într-o stațiune nouă din tara noastră. în rezervația științifică a Aca- demiei R.P.R. Scărișoara-Bdioara, din co- 162 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 muna Poșaga dc sus. raionul Cîmpeni, Re- giunea Cluj. Scări șoa ra-Bel ioara este un masiv calcaros de origine jurasică. Solul este de tipul renzinei și al renzinei degradate, formate pe calcare, și este foarte superficial, cu schelet pînă la suprafață, în funcție de pantă. Aceste renzine evolueiază către soluri brune de pădure. Referitor la climă, din cauza diferenței mari de nivel între baza masivului și creas- tă, temperatura medie anuală variază între 4,3 și 5,2°C, cu un maximum absolut de 29,2CC și un minimum absolut de —16,8X1, avînd o amplitudine de 46°C. Precipitațiile medii anuale pe ultimul an însumează 815 mm. Referitor la vegetația ierbacee, prezintă un interes deosebit Saponaria bellidifolia. Dianthus, Șimonkaianus, Aquilegia, subsca- posa, Helian^hemum rupifragum — skericen- se, Dryas ocfopetala, Ârtostaphylos uva-ursi etc. [3], Vegetația lemnoasă se încadrează la aso- ciația Fagetum silvaticae transsUoanicum, Pinetum silnestri seslerieiosum [3] și Larice- to-fagetum de altitudine mare. Fig. 1. Laricele din rezervația știin- țifică „Scărișoara-Betioana" pe care s-a găsit Laricifomes officinalis (ViU. ex. Fr.) Kotl. et Pouz. Ca specii forestiere naturale, prezintă un interes deosebit în acest masiv prezenta ce- lor cinci rășinoase : Larix decidua var. po- lonica, Pinus silvesfris, Picea excelsa, Juni- peru» sabina și Juniperus cammunis, fie îm- preună, fie cîte două-trei din aceste specii în piîlcuri. în 1961, la 19 noiembrie, am identificat sub Coltul Rotund, pe Hoance, într-un pîlc de fag cu lariee, un exemplar bătrîn de la- riice avînd diametrul terier de 48 cm și înăl- țimea de 8 m, cu trunchiul și coroana în formă de candelabru (fig. 1), care la înălți- mea de 1,50 m deasupra solului era parazitat de ciuperca Laricifomes officinalis / Sin. Po- lyporus officinalis (Vili.) Fr. ; Fomes offici- nalis (ViM.) Neuman ; Fomiiopsis officinalis (Vili.) Bond, et Sing *. Acest parazit al laricelui prezintă un re- cepf acol sesil de formă foarte variabilă : he- misferic, conic sau cu aspectul unei copite (fig. 2) de 7—15 (20) om diametru și 5—7 kg în greutate, de consistentă cărnos-suberoasă, iar la interior făinos-fibroasă. Suprafața corpului fructifer este acoperită cu o crustă puternic crăpată, de culoare alb-gălbui-mur- dară, care la urmă devine cenușiu-brunie. Trama la început este moale, cu timpul se întărește și devine friabilă, de culoare albă sau ușor gălbuie, cu gust amar și miros de făină. Fig. 2. Laricifomes offictnaUs (Vili. ex. Fr.) Kotl. et Pouz. găsit la 19.XI.1961 în Munții Apuseni în rezer- vația științifică Scărișoara-Belioara". Tuburile formează straie neidare, de cu- loarea tramei, și cresc anuali aproximativ cu 0,5—1,0 cm. Porii rotunzi sau colțuroși, pînă la 0,5 mm, de culoare albă. Cistidele lip- sesc. Sporii liialini, elipsoidali, atenuati la bază și în interior cu picături de ulei, de 4—5,5/7/ X 3—-4 g. Acest parazit crește încet ,și fructifică foar- te rar. Răsipîndirea cipercii și infectarea trunchierilor sănătoase de lariee sc fac prin bucăți de .lemn, care se rup din arborii bol- navi ce vin în atingere cu arborii sănătoși. Lemnul infectat se colorează la început în cenușiu deschis, apoi în cenușiu închis, iar apoi, în crăpăturile care survin pe direcția razelor medulare, se aglomerează o mare cantitate de filamente mioeliene de culoare albă. Lemnul distrus de ciupercă se descom- pune în bucăți de formă prismatică. * Exemplul nostru se găsește înserat în Herbarul „Gh. Silaghi“-CM. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 163 Deși este un mare dăunător pentru Iarice, ciuperca are diferite întrebuințări. înfuria din această ciupercă se folosea în medicina populară ca purgativ, proprietatea ciupercii fiind cunoscută încă din antichitate. Prin- cipiul activ al ciupercii este acidul agari- cinic și agaricina, oare sc găsesc în amestec cu cîtcva rezine. Agaricina reduce transpi- rațiile istovitoare ale tulberculoșilor, iar una dintre rezine (rezina roșie) are o puternică acțiune purgativă, tn lacuția se întrebuința în trecut în loc de săpun, iar în unele țări cna folosită la prepararea berii, înlocuind hameiul. Tn U.R.S.S., din această ciupercă se extrage agaricina și alte preparate care se exporta. Ecologie și răspîndire. Ciuperca vivace se dezvoltă pe rășinoase și, mai ales, pe Iarice în toată zona temperată. în Europa este citată în puține localități : din Elveția, Austria, Italia, Franța și R. P. Polonă, unde crește numai pe Larix decidua Mill. In R. S. Cehoslovacă, piînă acum nu a fost sem- nalată. Foarte frecvent se întâlnește în regi- unile din nordul U.R.S.S. și R. P. Chineză, unde crește pe Larix sibirica, Larix leptole- pis, Cedrus atlantica și Abies sachaliensis. în America de Nord este citată în mai multe localități din S.U.A. și Canada, unde sc dez- voltă pe diferite specii forestiere din genu- rile : Larix, Abies, Picea, Pinus, Tsuga și Pseudotsuga [6]. Semnalarea lui Laricifomes officinalis în Munții Apuseni este deosebit de importantă din punici de vedere fitogeografic, fiind a doua stațiune a acestei ciperci în Munții Carp ați, în generali, și în țara noastră. Pre- zența acestei specii parazite în pădurile noa- stre de Iarice impune un control al arborete- lor existente pentru, a se îndepărta la. timp arborii bolnavi, ferind astfel de infecție pc cei sănătoși, sau evitînd trecerea pe alte rășinoase. Cercetările începute vor continua și în alte regiuni din tară în care se găsesc arborete de Iarice- Bibliografic [1] Bondar te v, A. S. T rut o vie gribî evropeiskoi ceasti S.S.S.R. i Kavkaza. Moskva-Laningrad, 1953. [2] B o n t ea, V. Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R. București, 1953. [3] C s ii r o s, Șt. Cercetări asupra vegetației pe masivul Scărișoara-Belioara. Studia Universitatum Victor Baibeș și Bolyai. Tom- III, nr. 7, Serius II., Fasc. 2. Biologia., Cluj, 1958. [4] *** Flora R.P.R., voi. VIII. București, 1952. [5] K o 11 a b a, F r. Prispivek k. mykoflofi Ru- munska. Ceskâ Mykologie, 1959, voL 13 (3), p. 140—152. [6] P i 1 ă t, A. Polyporaoeae. Atlas des ohampignons de l’EUrooe Praga, 1936—42. Andricus quercus radicis F. — un dăunător al lujerilor anuali de stejar Ing. Gh. Năstase Stațiunea INCEF Snagov Insecta Andricus quercus radicis F. a atras atenția pentru a fi luată în studiu dato- rită frecvenței pe lujerii de quereinee și felu- lui său de atac, fiind depistată în grădina dendrologică Snagov pe exemplare de Quer- cus macranihera Fisoh & Mey., rezultate din altoire, precum și pe unele probe pe ramuri de stejar primite de la ocoalele Snagov și Alexandria pentru analiza dăunătorului Tortrix viridana L. Din punct de vedere sistematic, această insectă (fig. 1) se încadrează în ordinul Hymenoptera, familia Cynipidae, subfamilia Cynipinae, genul Andricus, și este citată în fauna R.P.R. : Inseicta, voi. IX, fascicula II. București, 1957, Cynipinae (autor M. A. lo- nescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., care a și confirmat determinarea insectei). Culoarea generală a corpului este neagră sau roșie-brună. Antena la femelă are 15 ar- C.Z. Oxf. 453:145,7X21.3:176.1 Quercus ticole, iar la mascul are 15. Toracele este negru, pe mezonot cu trei dungi late. Abdo- menul este de culoare galben-negru, lucitor, cu șapte segmente, al doilea fiind mai mare. Femela are abdomenul mai rotund și mai bombat. Femurele la mascul sînt galbene. Femela, oare apare mai tîrziu decît mascu- lul, are mărimea de 1,4—2,5 mm, iar mas- culul de 1,1—-1,7 mm. în ceea ce privește biologia acestei in- secte, în anul 1962 s-a constatat existența a două zboruri (primăvara și vara), spre deo- sebire de descrierea biologică din Fauna R.P.R., care indică un singur zbor (vara). Zborul insectei la generația sexuală, care atacă lujerii anualii, are loc la. prima gene- rație în a doua jumătate a lunii aprilie. In- sectele adulte ies din lujeri (gale) printr-o gaură de ieșire produsă prin roaderea lem- nului, din care rezultă la suprafață un ru- meguș. Adulții trăiesc cîteva zile, în care fl 64 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 Tabela 1 Luna Ianuarie Fe- bruarie Martie Aprilie Mal Iimie Iulie August Septem- brie Octom- brie Noiem- brie Decem- brie Decada — — — 1 2 3 1—2 2-3 — 1 2 3 — 1-2 2-3 Stadiul de dezvoltare L L L p P A 0 L L p P A A A 0 L L L timp se împerechează, după care femelele depun ouă în lujerii verzi, sub scoarță sau în măduvă, cu ajutorul unui ovisoa.pt. Zborul la a doua generație începe în a doua decadă a lunii iulie și durează pînă în septembrie. Din ouăle depuse de a doua ge- nerație apar adulți, în prima generație, pri- măvara. Ciclul stadial de dezvoltare a insectei este prezentat în tabela 1, în care L reprezintă larvă. P — pupă, A — adult, O — on. Fig. 1. Andricus quercus radicis F. Vedere laterală (a) și vedere dorsală (b) (original). Atacul se observă după găurile de ieșire a adultului, deformarea lujerilor din cauza galellor și găurilor produse de insecte și în final de uscarea lujerilor atacați. Atacul se produce prin roaderea lujerilor anuali sub scoarță sau în măduvă de către larvele in- sectei pentru formarea galei și, apoi, de către insecta adultă, prin gaura efectuată în lujeri, pentru ieșirea din gală. Femela, prin înțe- pături, depune mai multe ouă în șir sau răspîndite în măduvă la lujerii verzi — pri- măvara — sau sub scoarță, cînd lujerul este mai gros și lignificat. Din ouă apar larvele, care își formează cîte o gală de fiecare, ovala, de 1,3 mm. Desimea galelor se constată după desimea găurilor de ieșire (fig. 2), care sînt așezate rwi Fig. 2. Găuri de ieșire din lujeri (original). în șir sau răspîndite (în medie zece) pe lujer. Prin creșterea lujerilor, cînd galele sînt sub scoarță, se formează de obicei (din cauza galelor și a găurilor), deformări și umflături cu aspect de noduri, care slăbesc rezistența lujerilor. Cînd galele sînt numeroase sub scoarță sau în măduva lujerilor, aceștia se usucă, fenomenul observîndu-se de obicei la Vîrfurile ramurilor. în cazul cînd lujerii nu se usucă, la locul de formare a galelor se produc deformări (gîimc mici), prin creșterea țesuturilor și izolarea galei ce conține lemn alterat și putred (fig. 3). Fig. 3. Secțiune în lujer atacat : a — gale; b — găuri de ieșire (original). Atacul s-a observat la puieți și plantații mai tinere, dar s-au găsit lujeri cu gale la ramuri și la arbori maturi (Ocolul silvic Alexandria, Snagov). Insecta este răspîndită în Europa și în nordul Africii, la noi în țară găsindu-ise în regiunile Iași, Bacău, Brașov, București, Ploiești și Oltenia (După „Fauna R.P.R.“). în viitor vor trebui aprofundate cercetă- rile asupra vătămărilor produse în raport cu intensitatea atacului și încercate unele posibilități de combatere a insectelor în stare de adult, în perioada zborului, pentru a se împiedica depunerea de ouă în lujerii anuali. * —■ Analiza posibilităților de mecanizare a lucrărilor de îngrijire a arboretelor Ing. Aurel Sbîrnac INCEF Luicrările de îngrijire a arboretelor se execută în două etape : unele până la încheierea stării de masiv (mobilizarea so- lului, revizuirile-încăljările-ietezările, recepă- rile și descopleșirile), și altele după înche- ierea stării de masiv (degajările, curățirile, răriturile și elagajul artificial). Aceste lucrări constituie un sprijin dat speciilor forestiere principale, în lupta cu seceta, cu efectul to- renjial al apelor, cu buruienile sau cu alte specii copleșitoare. In a doua etapă se inter- vine în selecționarea și proporționarea spe- ciilor, precum și a exemplarelor mai valo- roase oare compun arboretul. Este cunoscut faptul că execuția corectă și la timp a acestor lucrări ridică cu mult ritmul de creștere a arboretelor, scurtând ci- clul de producție, asigurând valorificarea produselor secundare și îmbunătățind indi- cele calitativ al masei lemnoase. Lucrări de îngrijire a arboretelor pînă la for- marea stării de masiv Mobilizarea solului se execută în plantatii și semănături directe din zona dealurilor și pînă la baltă, în scopul de a mări capaci- tatea solului de absorbire și reținere a maxi- Tabela 1 Repartizarea procentuală a lucrărilor de mobilizare a solului pe zone de relleî și pe trimestre Mobilizarea solului Zone de relief Anul mediu Total din care pe trimestre /O Tr. I Tr. 11 Tr, III Tr. IV % % % % 1 2 s 4 5 6 Munte Deal 64 — 50,4 51,8 18,4 Cîmpie 24 27,0 37,7 35,8 61,2 Baltă 12 73,0 11,9 12,4 20,4 Total 100 100 100 100 100 % trimestrial 100 0,4 46,0 47,7 5,9 mului de apă și de a distruge speciile ier- boase și arbustive din jurul puieților. Deci mobilizarea solului se execută mai mult în regiuni bîntuite de secetă, pînă la 4—8 cm * Ca și articolele publicate în numerele anterioare ale „Revistei Pădurilor", prezentul articol fiace parte din aceeași lucrare: „Studiul posibilităților de meca- nizare a lucrărilor din sectorul silvic". Ing. Aron lana 'C.Z. Oxf. 23®: 24: 307 adâncime, în 3—6 ani după plantare, pînă la încheierea stării de masiv, și se repetă, în medie, anual, de patru ori la deal și cîmpie și de trei-patru ori la baltă. La deal, lucrarea se execută în vetre sau pe întreaga supra- față, după cum s-a pregătit solul cu ocazia împăduririlor. La cîmpie și la baltă, mobi- lizarea solului se execută, de obicei, pe în- treaga suprafață. Suprafața anuală repartizată pe zone de rdlief și pe trimestre s-a redat în tabela 1. Amalizînd procentele din tabela 1 se con- stată că celle mai multe lucrări se execută în trimestrele II și III. Pe zone de relief, cele mai multe luicrări se execută în trimes- trul I la baltă și cîmpie, în trimestrele II și III la dealuri și câmpie și în trimestrul IV la cîmpie. Mobilizarea solului se execută începînd din luna mai și pînă în august-septembrie. Pînă în prezent, lucrarea s-a executat cu plugul cu tracțiune animală printre rînduri și cu sapa pe rînd, precum și în toate cazu- rile cu pregătirea în vetre. La cîmpie s-a în- cerca t și prășitoaneia cu un dai, printre rân- duri. Folosirea plugului duce la văl urarea suprafeței terenului și deci la creșterea su- prafeței de evaporare a apei. Deci, din punct de vedere agrotehnic, plugul este mai pufin recomandabil la lucrările de întreținere, în speciail în perioada secetoasă. Folosirea sapei la mobilizarea solului printre puieți, pe rînd sau în vetre, are o productivitate scăzută, presupunând multe brațe de muncă pentru executarea lucrării în, timpul optim. Lucra- rea costă 240—480 lei/ha dacă se execută cu sapa, cârca 203,37 lei/ha dacă se execută cu plugul printre rînduri și cu sapa pe rînd, cinca 164,04 lei/ha cu prăișiioarea printre rîn- duri și cu sapa pe rind, circa 257,60 lei/ha dacă se execută cu. sapa în cuiburi și circa 577,50 lei/ha cu sapa în tăblii la semănături directe. Pentru lucrările de mobilizare a solului, tehnica modernă ne pune la dispoziție o serie întreagă de tractoare cu ecartament îngust. Multe din aceste tractoare sînt dotate cir o garnitură de utilaje ce se pot folosi la ma- joritatea lucrărilor din cultura pădurilor. Un asemenea tractor este inclus în sistema de mașini C.A.E.R., ultima ediție, de 10 CP, 0,4 t forță la cârlig, cu viteza de la 1,4 pînă la 16 km/h, cu ecartament reglabil între li- mitele 900 și 1 200 mm. Acest tractor poate fi folosit cu un cultivator rotativ sau cu organe active fixe pentru mobilizarea solu- 166 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 lui printre rânduri. în execuția cehoslovacă acest tractor poartă maiica T-4K-10 (fig. 1). Socotind 84 lei pe zi tractor media costurilor ce se obțin astăzi în producție și cu o pro- ductivitate de 3^20 ha/zi, se ajunge la un cost de 26,50 lei/ha, deci cu 6—20 lei mai pu|in decît cu prășitoarea hipo și cu 54—119 lei mai puțin decît cu plugul. Pentru înlocuirea sapei se poate folosi mo- to agregatul portabil de tip Waldwiesel Fig. 1. Tractorul T-4K-10. F-600. sau unul asemănător, care aduce eco- nomii de aproximativ 35 lei/ha (în cazul ve- trelor) și pînă la 66 lei/ha (în cazul fîșiilor) în comparație cu execuția manuală. în concluzie, lucrarea de mobilizare a so- lului poate fi mecanizată în etapa actuală și, prin introducerea unor utilaje perfecțio- nate, se poale ajunge la o execuție mai cali- tativa, mai economică în timp optim, și în același timp, la o utilizare multilaterală a tractoarelor. Revizuirile-învălfârile-Tetezările se execută în plantații sau semănături directe în toate zonele de relief. Lucrările sînt necesare după efectul negativ al ploilor torențiale, al ava- lanșelor de zăpadă, al înghețului și dezghe- țului succesiv, al vânatului sau pășunatului. Revizuirile-încăltările-retezările se execută o dată pe an, imediat după zvîntarea pămân- tului, primăvara, și se repetă în doi-trei ani de la plantare sau semanare. Suprafața medie anuală repartizată pe zone de relief și pe trimestre este redată în tabela 2. Din tabela 2 se constată că 81% din lu- crările de rcvizuiri-încăltări-retezări se exe- cută în trimestrul II, iar 19% în trimestrul I. Pe zone de relief, din totalul acestor supra- fețe 49% se execută la munte, unde factorii sus-amintiți au ce] mai dăunător efect, apoi 32,7% la dealuri, 12,1% la cîmpie și 6,2% la baltă, unde vătămările sînt mai reduse. în trimestrul I, cele mai multe lucrări se exe- cută la dealuri și la câmpie, iar în trimes- trul II la munte și la dealuri, Tabela 2 Repartizarea procentualii, pe zone de relief și pe trimestre, a lucrărilor de revizuiri-lncălfări-retezări Revizuiri — fncMtări — retezări Zone de relief Anul mediu total dîn care pe trimestre % Tr. I. Tr. n % o/ ra 1 2 8 4 Munte Dea] Cîmpie Baltă 49,0 32,7 12,1 6,2 21,9 43,9 27,7 6,5 77,6 18,9 3,3 0,2 Total 100 100 100 % trimestrial 100 19,0 81,0 Lucrările de revizuiridncălțări-retezări se execută cu săpoiul sau cu sapa (refacerea cuiburilor sau vetrelor), cu mîna (încălțarea puieților) și cu foarfecă de vie sau cu bricea- guil (retezările). După cum se știe, acestea constituie o grupă de lucrări care comportă multe și foarte variate operații. Din literatura de specialitate se constată că nici în alte tami și nici în țara noastră nu sînt utilaje perfecționate pentru executarea acestor lucrări, datorită specificului diver- sclor operatii care se execută. Costul lucrărilor este de 73—130 lei/ha, în funcție de procentul efectiv lucrat din supra- fața totală. în concluzie, lucrările de revizuiridncăL țări-retezări, potrivit cu specificul și diver- sitatea operațiilor în situația actuală, nu sînt mecanizabille. Receparile se execută în plantații, semă- nături directe sau în semințișuri naturale în toate zonele de relief la foioase, în cazul cul- turilor încremenite sau vătămate de anu- miti factori. Deosebirea dintre retezări și reoepări constă numai în faptul că primele se execută accidental numai la anumite exemplare sau pe anumite porțiuni, pe cînd, ultimele, se aplică pe toată suprafața. Teh- nica execuției în sine este aceeași la ambele cazuri. Recepărille se execută, dc obicei, la puieți după al treilea-al cincilea an de la plantare sau semănare, o singură dată, și primăvara imediat după topirea zăpezii. în tabela 3 se redau suprafețele medii anuale repartizate pe zone de relief și pe trimestre afectate recepărilor. Cifrele de bază au fost luate orienlîndu-ne după cele ale anului 1961, cunoscând din datele culese de la D.R.E.F.-uri că aceste suprafețe se cam mențin de la un an la altul. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 167 Tabela 3 Repartizarea procentuală a lucrărilor de recepare pe zone de relief șl pe trimestre Recepările Zone de relief Anul mediu total din care pe trimestru % Tr. I Tr, II % % 1 2 8 4 Munte 26,7 19,0 41,6 Deal 53,3 56,9 47,0 Cîmpie 18,9 22,4 11,4 Baltă 1,1 1,7 — Total 100 100 100 % trimestrial 100 66,4 33,6 Din tabela 3 se constată ca 66.4% din lu- crările de recepare se execută în trimestrul! I și 53,6% se execută în trimestrul al II-lea. Pe zone de relief, cele mai multe lucrări dc recepare se fac la dealuri, apoi lia munte și cîmp ie. Pe zone de relief și trimestre, cele mai multe receipări se execută în. trimestrul I la dealuri, apoi la câmpie și la munte. în trimestrul II 47% din suprafața totală se execută la dealuri, 41,6% la munte și 11,4% la cîmpie. Recepările s-au executat cu toporul sau cu foarfecele de vie. Lucrarea se execută începînd din martie pînă în mai. Castul este dc 65—86 lei/ha, în funcție de condițiile de lucru. în primăvara anului 1961, la recepări, a fost încercat agregatul .portabil Hoffoo, cu ferăstrău circular, într-o plantație din pă- durea „Miciurin", concomitent cu execuția manuală. Rezultatul lăstăririi la verificarea din toamnă a fost același, atît pe suprafața unde s-a 'lucrat mecanizat cît și pe cea în care s-a lucrat manual. în figura 2 se poate observa aspectul lăstăririi la verificarea din toamna 1961 în suprafața pe care recepările s-au executat cu ferăstrăul circular. Productivitatea în cazul execuției mecani- zate a fost mult superioară fată de execuția eu toporul, ceea ce atrage după sine și o scădere a prețului de cost. Cum la lucrările de recopare nu se cer eforturi mari, în ge- neral tulpinile fiind foarte subțiri, înlocui- rea motoagregatului Hoffco cu F—300 poate asigura un preț de cost și mai scăzut. Moto- agregatul Hoffco are o greutate totală, echi- pat pentru recepări, de 13,568 kg și un consum dc combustibil de 0,8—lil 1/h. Mo- torul are 3 CP. Motoagrcgatul Wăldwiesel F—500 are o greutate totală, dacă este echi- pat pentru recepări, de circa 10 kg și un consum de combustibil de 0,2—0,3 1/h. Mo- torul are 0,8 CP. Un astfel de utilaj poate fi folosit la recepări (precum și la alte lu- crări) în toate zonele de relief, deci și pe terenuri în panta, accesibile omului. în concluzie și recepările pot fi mecani- zate cu posibilitatea obținerii unei eficiente tehnice și economice sporite. Descopleșirile sînt lulcrări ce se execută în plantajii, semănături directe, uneori și în seminfișuri naturale, în general la munte și mai puțin la dealuri sau cîmpie. Scopul Fig. 2. Aspectul lăstăririi după recepări cu ferăstrăul circular. descopleșirilor constă în ajutarea puieților în lupta cu buruienile sau cu speciile arbustive sau subarbustive copleșitoare. Lucrarea se execută în timp de 3—5 ani de la plantare sau semănare și se repetă o dată, de două ori pe an, depinzând de rapiditatea de creș- tere a puieților pe care îi îngrijim și de diferența de înălțime între aceștia și speciile copleșitoare, de tamperamentiiii speciei și de expoziție. în general, descopleșirile se exe- cută numai în cuprinsul cuiburilor, vetrelor sau tăbliilor în jurul puieților respectivi. în tabela 4 este redată procentual supra- fața medie anuală afectată descopleșirilor, repartizată pe zone de relief și trimestre. Analizând datele din tabela 4, se constată că 60% din totalul suprafețelor se execută în trimestrul ai IlI-lca, 25% în trimestrul al II-lea și 15 % în trimestrul al IV-lca. Pe zone de relief, 90% ,se execută la munte, 9% la dealuri și numai 1% la oîmipie. Pc trimestre și zone de relief se observă ca în ■toate trimestrele muntele ocupă cel mai mare procent pentru de&copleșiri. Descopleșirile se execută începând din luna iunie și pînă în septembrie. în condi- țiile unui sol fertil și cu îmburuienire puter- nică, descopleșirea trebuie executată de două ori pe an, o dată în iunie și a doua oară prin septembrie. 168 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 Tabela 4 Repartizarea procentuală a lucrărilor de descnpleșlre pe zone de relici și pe trimestre De 8 copie șirile Zone de relief Anul mediu total din care pe trimestru % Tr. H Tr. III Tr. IV % % % 1 2 3 4 5 Munte 90,0 76,7 82,9 85,8 Deal 9,0 21,2 15,6 12,9 Cîmpie 1,0 2,1 1,5 1.3 Baltă — — — — Total 100 100 100 100 % trimestrial 100 25,0 60,0 15,0 Descopdeșirile s-au executat cu secera sau cu cosorul, uneori chiar și cu coasa. Lucra- rea executată cu uneltele manuale este foarte slabă sub aspectul calitativ, pentru că tăie- rea buruienilor se face de la înălțime mare, iar buruienile își reîncep creșterea după patru-cinlci zile de la execuția lucrării. în cazul folosirii coasei, calitatea lucrării este și mai slabă, deoarece de multe ori și puietii se taie în timpul lucrului. Prin instrucțiunile M.E.F., costul desco- pleișirilor este de 65—208 lei/ha. în funcție de condițiile de lucru. înlocuirea uneltelor manuale cu un moto- agregat portabil de tipul F—600, care a fost experimentat în 1960, asigură o execuție ca- litativ superioară, deci o dată pe an, în loc de două ori, în orice condiții. Prin înlocuirea agregatului F—600 cu! F—300 se ajunge la o scădere și mai mare a costului lucrării pe ha prin execuția mecanizată în comparație cu două lucrări executate manual. în concluzie, deseopleșirile se pot meca- niza în toate condițiile de relief, cu sporirea efectului calitativ și economic al lucrărilor, într-un timp scurt și în condiții optime. Operațiile culturale Acestea cuprind lucrările ce se execută după încheierea stării de masiv pînă la vîrsta exploatabilității. Degajările sînt operatii prin care se inter- vine pentru prima dată în relațiile dintre speciile :ce compun arboretul. Compoziția și structura arboretului determină numărul in- tervențiilor cu lucrări de degajare. în general, degajările se execută în doi-trei ani, după ce puietii au încheiat concurenta cu buruie- nile și încep concurența cu speciile pioniere, sau între speciile 'dc baiză și cele secundare. Degajările se execută o dată pe an. în tabela 5 este redată repartizarea supra- fețelor pentru degajări pe zone de relief și pe trimestre. Din tabela 5 rezultă că 60,5% din degajări se executa în trimestrul al III-lea, 38,2% în trimestrul al II-lca și restul în trimestrul al IV-lea și I. Pe zone de relfef, 50,8% din degajări ise execută la munte, 36,8% la dea- luri, 10,7% la ciîmpie și numai 1,7% Ia baltă. Pe trimestre și zone de relief, cele mai multe lucrări în trimestrul al Illlea, al III-lea și al IV-lea se execută iot la, munte. urmând apoi dealurile și câmpia. Tabela 6 Luerările de degajare repartizate pe zone de relief și pe trimestre Degaj ăr ile Zone de relief Anul mediu total din care T>e trimestre % Tr. I Tr. II Tr. HI Tr. IV % % % % 1 2 3 4 5 0 Munte 50,8 45,6 53,3 68,7 Dea] 36,8 .— 38,6 36,0 21,5 Cîmpie 10,7 — 13,2 9,4 9,8 Baltă 1,7 100,0 2,6 1,3 — Total 100 100 100 100 100 % trimestrial 100 0,1 38,2 60,5 1,2 Degajările sc execută începînd din luna martie și pînă în octombrie. Uneltele folosite la degajări sînt toporul sau ferăstrăul de pomi. în unele regiuni din țară, operația sc execută prin ruperea exemplarelor cu mina. Degajările întârziate se execută numai cu toporul. Conform normelor M.E.F., costul lucrării de degajare este de 65—94 lei/ha, în funcție de condiții. Pînă în prezent, din literatura de specia- litate nu sc cunosc utilaje perfecționate pentru efectuarea degajărilor obișnuite. Pen- tru mecanizarea acestei operații este necesar un utilaj cu transmisie 'combinată (flexibila și rigidă), iar motorul să fie purtat în spate, în acest fel, muncitorul are ambele mlîini libere și poate lucra eu (toată atenția, ținînd seamă de flexibilitatea tulpinilor, de desi- mea frunzișului (spre a nu vătătma exem- plarele din jur). Organul activ, care poate fi un ferăstrău circular cu diametrul pînă la 20 cm, trebuie să aibă scut de protecție pentru jumătate din periferie. în concluzie, degajările pot fi mecanizate, în prezent nu avem asemenea utilaje, însă ele pot fi construite. Cele destinate pentru curățiri sau rărituri nu pot fi folosite cu bune rezultate și la degajări. REVISTA PĂDURILOR * 73 * 1963 * Nr. 3 169 Curățirile se execută în toate zonele de relief, ca o continuare a degajărilor. Se re- petă timp de 5—10 ani, 'la 2—3 ani o dată, deci de 3—5 ori în viața unui arboret, de- pinzând de proporția și vigoarea de creștere a speciilor respective, precum și de condi- țiile pedoclimatice. în tabela 6 se redă procentual suprafața afectată curățirilor pentru anul 1961, reipar- tizlată pe zone de relief și pe trimestre. Din datele de la D.R.E.F.-uri a rezultat că dife- rentele de La un an la altul, fată de 1961, nu sînt prea mari. Analizând cifrele din tabela 6, se constată că 52,9% din totalul suprafețelor se execută Tabela 6 Repartizarea procentuală pe zone de relief și pe trimestre a lucrărilor de curățire Cnritirile Zone de relief Amil 1961 total din care pe trimestre % Tr. I Tr. n Tr. ni Tr. IV % % % % 1 £ a 4 & 6 Munte 29,4 90,0 28,4 28,6 25,9 Deal 48,0 10,0 46,6 50,0 63,4 Cîmpie 19,4 — 21,4 18,8 10,7 Baltă 3,2 — 3,6 2,6 — Total 100 100 100 100 100 % trimestrial 100 0,5 43,8 52,9 2,8 în trimestrul al IITdeia. 45.8% sc execută în trimestrul ai II-'lea, 2,8% în trimestrul al IV-lea și 0.5% în trimestrul I. Pe zone de relief, cele mai multe curățiri se execută la dealuri, urmează apoi muntele, cîmpia și balta. în toate regiunile țării, curățirile s-au exe- cutat pînă în prezent cu toporul, fără gri- farea prealabilă a exemplarelor de extras, ci nulm'ai după un instructaj făcut într-o suprafață-martor, cu pădurarii care conduc efectiv lucrările. în general, lucrările se efectuează în se- zonul vegetativ, pentru a se face o selecțio- nare mai judicioasă a exemplarelor de extras. Pentru executarea lucrărilor de curățiri este indicată folosirea unui agregat portabili dc tip Hoffco, sau unul asemănător, care a dat foarte bune rezultate în urma experi- mentărilor din anii 1960 și 1961, atît sub aspectul calitativ cît și sub cel economic. Eficiența economică în comparație cu uneltele manuale se va trata combinat cu răniturile, după cum prevăd și instrucțiu- nile M.E.F. în concluzie, curățirile se pot mecaniza în orice condiții de relief și prin economici- tatea lucrării este posibilă extinderea lucră- rilor de curățiri în toate arboretele care ne- cesită astfel de oj>erații. Răriturile se execută în toate zonele de relief în arborete accesibile. Se repetă de 3—5 ori în viața unui arboret. Periodici- tatea răriturilor este mai marc și se extrage o cantitate sporită de material lemnos la o intervenție. în tabela 7 sînt redate procentuali supra- fețele afectate răriturilor pentru anul 1961. Analizând datele din tabela 7, se constată că celle mai multe rărituri se execută în trimestrul aii III-lea (40,7%), urmează apoi trimestrul al II-lea (33,8%), trimestrul al IV-lea (18,7%) și cele mai puține în tri- mestrul I (6,8%). Pe zone de relief, cele mai multe rărituri se execută la munte (50,5%), urmează dealurile (37,6%), apoi câmpia (7,9%) și balta (4,0%). Ordinea procentuală a răriturilor pe trimestre și zone de relief începe cu suprafețele cele mai mari tot de la munte spre dealuri, cîmpie, baltă. Tabela 7 Repartizarea procentuală a lucrărilor de rărituri pe zone de reliol și pe trimestre Bărl tarile Zone de relief Anul 1961 total din care pe trimestre Tr. I Tr. II Tr. ni Tr. IV % % % % % 1 2 3 4 5 6 Munte 50,5 50,4 47,4 49,4 60,4 Deal 37,6 37,2 38,8 37,8 33,7 Cîmpie 7,9 10,2 9,4 8,1 4,0 Baltă 4,0 2,2 4,4 4,7 1,9 Total 100 100 100 100 100 % trimestrial 100 6,8 33,8 40,7 18,7 Alegerea și marcarea arborilor de extras se fac în timpul verii, pentru a realiza, o selecționare cît mai judicioasă, iar recoltarea materialului se face în tot timpul anului. Operațiile de doborâre a arborilor și de fasonare a materialului s-iau executat pînă în 1962 cu joagărul de mână și cu toporul. Pentru mecanizarea răriturilor în faza de dobonÎTC a arborilor, motoag regatul Hoffco, care a fost recomandat și pentru curățiri, la rărituri a dat ede mai bune rezultate. Cu aioest utilaj, în comparație eu uneltele ma- nnale, s-a ajuns la o scădere a prețului de cost pe unitate de produs și la o creștere a productivității muncii care justifică pe de- plin introducerea sa în sector. Agregatul portabil Hoffico poate fi înlo- cuit cu motoagregatul RA—1, de construcție 170 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 sovietică, care este echipat cu utilaje simi- lare, destinat deci pentru aceleași utilizări. în urma calculelor efectuate pe natură de lucrări a rezultat că în 1960 s-au extras, prin degajări, în medie 0,214 m3/ha, prin curăjiri 5,596 m3/ha și prin rărituri 10,731 m3/ha Prin experimentările efectuate în 1960 pentru mecanizarea operațiilor culturale a rezultat, în urmia unei productivități ma- xime obținute cu motoagregatul Hoffco, că la curățiri costul este de 5,75—8,40 lei/m3, la doborît cu unelte manuale, și 2,46—2,89 lei/ms mecanizat, deci de peste 2,5 ori mai puțin decît manual, iar la rărituri cositul cu unelte manuale este de 5^3—5,74 lei/m3 și mecanizat de 1,42—1,74 lei/m3, deci de 3,5 ori mai mic fată de manual. Operațiile de curățire a crăcilor și secțio- nare a materialului după doborâre se pot executa cu un moto ferăstrău cu carburator cu membrană, care îi asigură funcționarea în orice poziție. Pentru scos-apropiatul materialului poate fi folosit un tractor clasa 3/0, care a fost indicat și anterior pentru mobilizarea solu- lui. Acest tractor poate fi utilizat atît cu o remorcă pentru scos-apropiatul materia- lului cît și pentru acționarea unui funicular de tipul VLU—4, care este rentabil de la 100 m3 cantitate totală de material de scos- apropiat și de la 300 m distantă minimă. Sarcina utilă a acestui funicular este de 1300—1 500 kg. în concluzie, și răriturile pot fi mecanizate complet. Elagajul artificial este operația care se practică tot mai muili în arboretele de plopi repede crescători. Elagajul artificial se re- petă cam dc trei ori într-un arboret de la 1—6 m înălțime, în funcție de schema de plantare și de vârsta arboretului. în tabela 8 se pot observa suprafețele planificate pentru efectuarea elagajului arti- ficial în 1961. Analizînd cifrele din tabela 8, se constata că cele mai multe lucrări de aiagaj artificial se execută în trimestrul I, apoi în trimes- trul al IV-lea și al II-lea și mai puțin în trimestrul al I II-lea. Pe zone de relief, cele mai mari suprafețe afectate acestei lucrări se găsesc la baltă (50,9°/»), mai puține la cîmpie (36.3%) și mai puține la dealuri (12,8%). ' Este de dorit ca elagajul artificial să se execute în timpul repausului vegetativ. Tim- pul optim pentru această lucrare este pri- măvara, în martie-aprilie, sau toamna. în octombrie-noiembric. Se execută cu sau fără scară simplă sau dublă. Uneltele folosite la executarea elagajului artificial pînă în 1962 au fost toporul, ferăstrăul de pomi sau foar- Tabela 8 Lucrările de elnyaj artificial repartizate procentual pe zone de relief șl pe trimestre Elagajul artificial Zona de relief Anul 1961 Total din care pe trimestre % Tr. I Tr, II Tr. UI Tr. IV % % % % 1 2 8 4 6 6 Munte — Deal 12,8 13,4 21,1 15,9 3,4 Cîmpie 36,3 42,8 53,0 19,0 11,0 Baltă 50,9 43,8 25,9 65,1 85,6 Total 100 100 100 100 100 % trimestrial 100 55,5 17,5 5,6 21,4 fecele de vie. Folosirea uneltelor manuale Ia efectuarea elagajului artificial atrage după sine o serie de inconveniente în ceea oe pri- vește calitatea și economicitatea lucrării. Lucrul fără scară nu permite elagarea pînă la înălțimea respectivă. Scara simplă expune munci tonii la accid ente și determină o pro- ductivitate mai scăzută. Scara dublă este deci cea mai indicată pentru această lucrare. Execuția cu toporul face ca crăcite să fie tăiate ori prea din carne (ceea ce determină o rană mai mare pc tulpină), ori prea de departe (ceea ce face ca prin ciotul rămas să se coboare calitatea lemnului). Cu ferăs- trăul de pomi sau cu foarfecele de vie nu se poate lucra de la distanță și nici nu se noi folosi la crăci mai groase. Elagajul artificial este o lucrare care nu de mult s-a extins pe scară de producție la noi în țară, motiv pentru care instrucțiunile actuale ale M.E.F. nici nu cuprind încă nor- mele pentru execuție și costul lucrărilor respective. în urma experimentărilor făcute în 1960 la elagajul artificial cu unelte manuale și mecanizat, s-a constatat că piînă la înălțimea dc 2 m, ou motoagregatul portabil Hoffco s-a realizat o productivitate de patru ori mai mare decât cu ferăstrăul de pomi și de 2,3 ori mai mare decât cu toporul și un preț de cost de 4,28 lei/100 de tulpini elagate cu Hoffco, la 10,21 lei cu ferăstrăul de pomi și la 5,25 lei eu toporul. Dacă la motoagregatul Hoffco, sau la unul asemănător, se folosesc și prelungitoare, ela- borate de firma constructoare și care se pot construi de lungimi corespunzătoare nevoi- lor producției, utilajul amintit poate fi folo- sit cu succes și la elagajul artificial. în cazul cînd la acest utilaj s-ar realiza și transmisia combinată (flexibilă și rigidă), cum s-a preconizat pentru degajări, como- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 171 ditatea deservirii s-ar îmbunătăți, iar pro- ductivitatea muncii ar crește simțitor. în prezent se experimentează și alte unelte pentru elagaj, precum și metoda chimică. Rezultatele vor fi comunicate la încheierea lucrărilor. în concluzie, și eiagajul artificial se poate meeaniza, cu asigurarea unei eficiente teh- nico-economice superioare uneltelor manuale. Concluzii generale — îngrijirea arboretelor de la plantare sau semănate până la exploatabili taie comportă multe și diverse lucrări, care necesită în toate zonele de relief multe brațe de muncă. — Cu excepția lucrărilor de revizuiri-în- călțări-retezări, toate celelalte operatii de îngrijire și conducere a arboretelor se pot mecaniza. — Adoptarea utilajelor preconizate sau asemănătoare și îmbunătățite din punct de vedere constructiv și funcțional asigură exe- cutarea lucrărilor în timpul optim, în con- diții calitativ superioare, cu reducerea efor- turilor fizice ale muncitorilor și, prinitr-o creștere evidentă a productivității, și redu- cerea cheltuielilor generale de întreținere a arboretelor. — Folosind mașini cu utilizare multilate-i rală, se ajunge la scăderea cheltuielilor de amortizare, Ia o îmbunătățire a deservirii acestor utilaje, la o reducere a personalului de deservire și la o permanentizare a aces- tor salariati — Ieftinirea cheltuielilor de execuție a lu- crărilor de îngrijire a arboretelor atrage după sine extinderea acestor lucrări și în condiții de relief și administrative mai grele (în special operațiile culturale), asigurându-se astfel scurtarea ciclului de producție, iar prin dezvoltarea rețelei de drumuri fores- tiere — în tot mai mare măsură — a produ- selor secundare. Bibliografie [ 1] Andreescu, V. și lonașcu, Gh. Scoaterea lemnului subțire de lucru cu ajutorul, unui dis- pozitiv troliu acționat cu motor de ferestrău mecanic. în: Revista Pădurilor nr. 6, 1961. [ 2] Amdrianov, S. N. Mehanizațiia mejduriadnoi abrabotki pocivi v lesnîh kulturah. în: Lesnoe hozeaistvo nr. 7, 1960. [ 3] Anghel, J. Lucrări de operațiuni culturale rentabile. în : Revista Pădurilor nr. 5, 1961. [ 4] Bîcikov. A. M. Kultbvator-rasteniepitatel KRVN—2,5. în : Traktorî i seLhosmașinî XXXI (1962), nr. 1, p. 35. [ 5] B u 1 k o, N. P. Vlianie glubokoi, bezoivatnoi vspașki na rost i razvitie lesnîh kulturr v bo- garnîh uslovtah Uzbekistana. în : Lesnoe ho- zeaistvo nr. 3, 1961. [ 6] Clonaru, AL șa. Cultura plopilor negri hibrizi în R.P.R., 1960. 17] Dereabin, D. I. Eiagajul artificial în arbo- rele de pin. In: Lesnoe hozeaistvo nr. 11, 1949. t 8] Loicke, N. J. Mici tractoare forestiere (tradu- cere dactilografiată din Forsfcancihiv nr. 1, 1957). [9]Moscalu, M. Planificarea lucrărilor de scos- apropiat mecanic. în : Revista Pădurilor nr. 9, 1961. [10] Pavele seu, M. I. Unele aspecte ale proce- sului tehnologic de exploatare a produselor secundare de rășinoase. în: Revista Pădurilor nr. 4, 1961. [11] Popea cu, I. C. Operațiunile culturale în arbo- retele de plopi negri hibrizi din Regiunea Bucu- rești. în : Revista Pădurilor nr- 8, 1961. [12] S b î r n a c, A Contribuții in problema mecani- zării lucrărilor de îngrijire a arboretelor. în: Revista Pădurilor nr. 9, 1961. [13] *** Mecanizarea lucrărilor din silvicultură care necesită un volum mare de muncă (traducere din literatura sovietică de specialitate), 1960. [14] *** Sistema mașin dlea kampleksnoi mehani- zații lesnovo hozeaistvo lesozaggotovsk, 15, 1961. Aspecte tehnico-economice privind utilizarea prefabricatelor la podețe mici Ing. At. Petrișor I.S.P.F C.z, Oxf. 383.8 - 008.3 Pe măsura introducerii în construcția dru- murilor forestiere din R. Pi Română a tehnicii moderne, constînd în primul rînd în utilizarea unui grad mare de mecanizare, menit să asigure un ritm rapid de execuție și o reducere importantă a costului de inves- tiție, se simte tot mai mult nevoia adoptării unor sisteme de construcție și tipuri de lu- crări de artă care să asigure aceleași obiective. Asigurarea unui ritm rapid de execuție în construcția lucrărilor de artă conduce, în pri- mul rând, la utilizarea pe scară largă a pre- fabricatelor și diminuarea la minimum a proceselor umede de execuție. Deoarece în construcția unui drum lucrările de artă cele mai frecvente sînt podețele, reprezentînd în medie circa 7,5 m lumină sau circa 6 bu- căți/km de drum, din acest punct de vedere toată atenția trebuie îndreptată către această ■172 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 categorie de lucrări, a căror execuție în tîr- ziată ar constitui numeroase puncte de strangulare în desfășurarea unui proces de construcție rapild și continuu. Dintre lucrările de podețe, ponderea cea mai mare I~5,5 m lumină sau 5 bucăti/kru) o au podețele cu lumină sub 5,00 m. Obiectul articolului îl constituie această categorie de podețe, cu prefabricate mici, de care trebuie să ne ocupăm în mod firesc în prima etapă de introducere a prefabricatelor la poduri. Deoarece, în final, trebuie realizate șî cos- turile de investiție cele mai mici, se propune ca, după o analiza de cost comparativă a diverselor variante de confecționare a două tipuri uzuale de podețe (dalăte sau tubn- lare), să se tragă Concluzii în ceea ce pri- vește luarea unor măsuri de introducere a prefabricatelor în vederea asigurării și în ■acest sector a eficientei economice cores- punzătoare. . . , Deși calculele estimative sînt efectuate numai pentru podețe cu lumini de 0,50 in șî 1,00 m, adică în situațiile în care se pune și problema alegerii tipului de podeț celui mai convenabil, dalai sau tubular, concluziile de la capitolul prețul de cost al prefabricatelor referitor la variantele de confecționare pot fi extinse și pentru podețele cu lumini de 2,00 ; 3,00 și 4,00 m, ca și pentru tuburile cu diametrul de 150 cm. Prețul de cost al prefabricatelor în diverse variante de confecționare Pentru analizarea oricărei posibilități de confecționare a prefabricatelor, s-au studiat costurile în următoarele variante și subva- riante din cadrul celor două tipuri de po- dețe (dalate sau tabulare). I. Podeț dalat. Tablier din beton armat cu lățimea B = 4,5 m pentru L = 1 m. Varianta 1. Elemente de tablier prefabri- cate în condiții de șantier. — Sub vâri anta a). Elemente pretur- nate (ronfecționatc lingă punctul de punere în operă). — Subvarianta b). Elemente confec- ționate pe același lot, într-un singur punct (cu eventuale ateliere mobile). — Subvarianta c). Elemente confec- ționate pc un singur lot sau alte loturi (cu eventuale ateliere mobile). — Subvarianta d). Elemente confec- ționate într-un singur atelier centralizat pe I.C.F. (cu atelier fix). Varianta 2, Elemente de tablier prefabri- cate uzinat, confecționate în unități specia- lizate, ca de exemplu la : Roman pentru I.C.F. Piatra-Neamț: București, Pitești, Arad pentru I.C.F. București ; Brașov. Turda, Arad, Tg. Mureș pentru I.C.F. Cluj. ' . Pentru completarea analizei, s-a calculat o variantă și cu tablier monolit. .A II. Podețe tubulare: dement prefabricat cu lungimea de 1 m, pentru tuburi cu dia- metrul 100 (110) cm sau 60 (70) cm. Varianta 1. Elemente prefabricate în con- diții de șantier. >;> — Subvarianta a). Elemente pretur- nate (cu tipare metalice de inventar). — Subvarianta b). Elemente confec- ționate pe același lot, într-un singur punct (cu eventuale ateliere mobile). — Subvarian ta c). Elemente confec- ționate pe un singur lot și pentru alte loturi (cu eventuale ateliere mobile). — Subvarianta d). Elemente confec- ționate într-un singur atelier centralizat pe LC.F. (cu: atelier fix). : Varianta .2. Elemente prefabricate uzinale, confecționate în unitățile specializate de la.: — Subvarianta a). Buoov-Ploiești ; , — S ubva r i anta b). București („Pro- greșul"). : Pentru tuburi nu s-a mai calculat o va- riantă cu tub monolit, întrucât acesta nu este indicat decât în cazuri cu totul speciale și numai pentru diametrul de 150 cm. în Calculele făcute s-au presupus urmă- toarele distanțe medii de transport ale ele- mentelor prefabricate. ' . Varianta t — Sulbvarîanta a) numai lansare, iară transport ; — Suibvărianta b) transport cu tractor rutier pe 2 km; — Subvarianta c) transport cu auto pe 25 km; — Subvarianta d) transport C.F.R. cu 200 km Și transport auto pe 25 km. Varianta 2 — în toate subvariantele po- dețelor dalate, transport pe C.F.R. pe 200 km și transport auto pe 25 km. Pentru tuburi s-a prevăzut numai transportul »auto pe 25 km, iniduzîndu-se în analizele de cost ale tubului și transportul pe C.F.R. Se precizează că în condițiile de confec- ționare în cadrul I.C.F., conform prevede- rilor HCM 744/1957 (art. 39 și 40), nu s-au prevăzut cheltuieli suplimentare sub formă de regie specială, aceasta fiind acoperită prin cheltuielile indirecte acordate la mano- pera de confecționare a prefabricatului, așa după cum rezultă din aplicarea 'indicatoa- relor de deviz în vigoare. în Calculele de cost s-au mai inidlus chel- tuielile neprevăzute și cota de organizare de șantier, întrucît acestea sînt scote fixe pentru toate ipotezele de confecționare și ele se acordă exclusiv pentru: montarea prefabri- catului.. precum și deoarece trebuie făcută o REVISTA PĂDURILOR' * 78 * 1963 * Nr. 3 173 aliniere cu modul curent de întocmire a devizelor, unde aceste cote se aplică numai în devizul general aii obiectului, respectiv drumului- Pentru ionicului costurilor s-au întocmit atît devize cît și calcule estimative de deviz cu folosirea indicilor de cheltuieli indirecte, rezultati din devizele întocmite. S-au obținut astfel costurile pe bucată de tablier, respectiv metru linia de tub, redate în tabela 1. Tabela 1 Costurile In diverse variante de confecționare — pentru tablier*, lei/buc.~ - • — pentru tuburi, lei/m Nr. crb. i , ‘ i ' ‘ Bpeclflc&tîe ■*’- - , Varianta 1 Varianta 2 a b • i ' c; - b - 1 Tablier pentru podeț dalat cu Z. — 1 m i 1 014 1 220 1264 1 525 ■1759 i 2 Podeț tubular cu diametrul de 100 (110) cm 280 370 390 580 1000 ■ 800 3 Podeț tubular cu diametrul de 60(70) cm : 117 163 175 232 610 560 In varianta cu beton armat monolit s-a 4) Costul elementelor în ipoteza confec- obținui un cost de 891 lei per bucată de tablier. ' ; . ■ ’ J. ■ Analizând aceste cifre și calcule care au stat Ia bază, precum și caracteristicile teh- nice ale fiecărei variante de confecționare^ se . constată : 1) Costul tablierelor prefabricate pentru podețe ește mai mare decît al celor monolite cu 13,8—97,5%, dar pentru metrul de podef reprezintă o majorare a costului (cost mediu. 5 200 lei realizat în 1961) cu mufe mai redusă, și anume de 3—16%, iar pentru kilometrul de drum majorarea costului , (cost mediu 389 000 lei realizat la 42 proiecte. în 1961) este de numai 0,28—1,65%, fapt care nu are practic importantă, ținînd seamă dc avan- tajele obtinuite în scurtarea duratei de exe- cuție și darea drumului în circulație într-un timp mult mai scurt. - , ~ 2) Utilizarea tablierelor prefabricate pentru podefe cu L= 1,00—4,00 m duce la o ma jonare a captității de otd cu 25-45 kg oțel pe numai tuburi „Progresul", deoarece, vîn- metrul de podeț (in cazul podețelor de 1 in - - ” - - cu circa 35 kg pe bucată de tablier), pufînd ajunge- la 225 kg pe kilometrul de drum, față de indicele-plafon de 2 000 kg, care include ,și consumul din parapeți. Ținînd seamă că, în prezent, se studiază reducerea apreciabilă a parapetilor, că se poate uti- liza în tabliere și oțel de calitate superioară (fiind mai eficient), precum și ținînd seamă că în 1963 se va trece da dimensionarea tablierelor pe baza stărilor-lințită, reduoîn- du-se astfel cantitaeta dej ojel' cu 15—20%, se apreciază că pe viitor nu vor fi probleme referitoare la respectarea actualilor indici- plafon pentru otel. 3) Deși costul elementelor preturnate este cu mult mai mic decît în cazul prefabrica- telor propriu-zise, nu se recomandă acest procedeu, întrucît nu prezintă toate avan- tajele prefabricatelQr .și în special cele re- zultate din execuția în serie. Pe de altă parte, în condițiile specifice drumurilor fo- restiere, rareori se poate crea în timpul exe- cuției terasamentelor a platformă la capul podețului, pentru a preț urna tablierul. tionării într-un singur atelier centralizat pe I.G.F. (cu atelier fix, subvarianta 1, d) fiind aproape media costurilor realizate prin pre- fabricare într-un atelier de lot și a celor reali- zate. prin uzinare, este mai indicată folosirea acestor posibilități de prefabricate, prin care ori șe reduce transportul (subvarianta 1, b; r 1. c), ori se obține o calitate superioară (va- rianta 2). cu majorarea în mai mică măsură a costului. Fiind vorba de prefabricarea unor piese de beton relativ simple, confecționarea prin atdier mobil în cadrul sub variantei 1, bȚ 1, c poate asigura aceeași calitate realizată într-un atdier fix la nivelul I.C.F. 5) Costurile tuburilor uzinale tiip „Pro- gresul" sînt mai reduse decît cele „Bucov", iar greutatea lor este redusă la jumătate ; în plus, calitatea lor este deosebită, fiind exe- cutate din beton precomprimat, pentru a. satisface cu totul alte destinatii, mai preten- țioase. Totuși, în utilizarea tuburilor în de- mente prefabricate nu; se poiate face o axare zîndu-se în calitate de rebuturi, de nu pot satisface nici pe departe cantitățile necesare pe întreaga economie forestieră. Se apreciază că tuburile „Bucov", ca elemente uzi na te; sînt corespunzătoare. însă costurile lor sînt încă relativ mari. Din analiza preturilor reașezate, care urmează a se aplica în viitor, rezultă că elementul tub va costa mai puțin cu 20—25%. 6) Costul tuburilor confecționate în ate- lierele de lot este cel mai scăzut, dar pre- supune organizarea execuției în acest sens (dotarea cu atdiere mobile, încadrarea lor cu oameni instruiti). Calitatea unor piese 174 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 Calculul estimativ de deviz a! podețelor tubulare 0 100 cm — — — — Podețe tubulare 0 100(110) cm; secțiunea de scurgere = Costuri in lei de variante de sal cu caracteristicile refl- pectlve 1. b 1. o timpane podeț componente tub specificație 6,00x370 = total 2 220 % spcclficatfe 6,00x390 = t-o tal 2 340 % Cu tim- pane 6,00 rost fundație 5 x50 = 6,00 x 75= 250 444 5 x 50 = 6,00 X 74 = 250 444 A — lățime platformă = 4,50 m timpane total Conf. pr. tip = 3 092 6 006 105 Conf. pr. tip = 3 092 6 126 108 — taluze = 2:3 — teren orizontal — Înălțime rambleu = 1,90 tub rost 10,00x370= 9 x 50= 3 700 450 10,00x390 = 9 X 50 = 3 900 450 Fără timpane 10,00 fundație 10,00 X 74 = 740 10,00 X 74 = 740 timpane Cu tim- pane 8,00 total tub rost fundație 8,00x370 = 7 x 50 = 8,00X140 = 4 890 2 960 350 1 120 86 8,00X390= 7 x 50 = 8,00X140= 5 090 3 120 350 1 120 90 B timpane Conf. pr. lip. = 3 092 Conf. pr. tip = 3 092 — lățime platformă = 4,50 m — taluze 2 : 3 — teren Înclinat 22 % — Înălțime rambleu = 2,50 m total 7 522 94 7 682 96 tub 13,00x370= 4 800 13,00x390 = 5 060 Fără timpane 13,00 rost fundație 12 x 50 = 13,00X140 = 600 1 820 12 x 50 = 13,00X140= 600 1820 timpane — total tub 11,00x170= 7 220 4 070 90 11,00x390 = 7 480 4 300 93 C — lățime platformă' = 4,50 m — taluze 2 : 3 Cu tim- pane 11,00 rost fundație timpane 10 x 50= 11,00X140 = Conf. pr. tip = 500 1 540 3 092 10 x 50 = 11,00x140 = Conf. pr. tip = 500 1 540 3 092 total 9 202 92 9 432 94 — teren Înclinat 33,5 % — Înălțime rambleu tub 17,00X370 = 6 300 17,00x390 = 6 640 2,50 m Fără timpane 17,00 rost fundație 16 x 50 = 17,00X140 = 800 2 380 16 X 50 = 17,00X140 = 800 2 380 timpane total 9 480 94 9 820 97 Legendă Var. 1, b = confecționare pe Același lot^ într-un aingur punct. Var. 1, confecționare pe alt lot, într-un singur punct. Var. 2 confecționare în uzină (2> b « tuburi tip nEBEMO11). REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 175 Tabela 2 șl ai podețelor dalate L = 1,00 m Ia prețurile din 1962 0,785 m1 Var A = 1,50 m1 Podețe dalate li — 1,00 tn; secțiunea de scurecre : Var B = 1,00 ma Var C = 1,50 m1 confecționare demente componente, tip podeț Costuri în lei pe variante de confecționare 2, a monolit le b 1» 0 2 specificație total % total % total % roral % total % 6,00X800 = 4 800 infrastructură 4 800 4 800 4 800 4 800 1 X 50 = 50 suprastructură 891 1 220 1 264 1 759 6,00 x 74 = 444 Z.1.43 Conf. pr. tip 3 092 8 386 148 total 5 691 100 6 020 106 6 064 107 6 559 116 10,00x800 = 8 000 infrastructură 3 x 50 = 150 suprastructură 10,00 X 74 = 740 Z.1.34 idem 8 890 156 total 5 691 100 6 020 106 6 064 107 6 559 116 8,00x800 = 6 400 infrastructură 7 150 7 150 7150 7150 2 X 50 = 100 suprastructură 891 1 220 1 264 1 759 8,00x140 = Conf, pr. tip 1 120 3 092 — Z.1.47 1 0712 134 total 8 041 100 8 370 104 8 414 105 8 909 111 13,00x800 = 10 400 infrastructură 3 X50 = 150 suprastructură 13,00x140 = 1 820 — Z.1.47 idem 12 370 154 total 8 041 100 8 370 104 8 414 105 8 909 111 11,00x800= 8 800 inrfastructură 9 200 9 200 9 200 9 200 3 x 50 = 150 suprastructură 891 1 220 1 264 1 759 11,00X140 = 1 540 Z.1.48 Conf. pr. tip 3 092 13 582 135 total 10 091 100 10 420 103 10 464 104 10 959 109 17,00x800 = 13 600 infrastructură 5 X 50 = 250 suprastructură 17,00X140 = 2 380 Z.1,48 Idem 16,230 161 । total 10 091 100 10 420 103 10 464 104 10 959 109 176 REVISTA PĂDURILOR. * 78 * 1963 * Nr. 3 confecționate în aceste condiții se apreciază a fi suficient de satisfăcătoare condițiilor forestiere. Tipuri eficiente de podețe mici cu prefabricate Analiza s-ța efectuat, în special, pentru podețele mici cu lumină de 0,50—1,50 m, adică acolo unde condițiile tehnice fac po- . sibile adoptarea atît a podețelor dalate cît și a celor tubulare. Pentru podețele cu lu- mină de 2,00-4,00 m pentru înălțimile de rambleu întîlnite curent (115^3,00 m), s-au generalizat în practică podețele dalate, fiind cele mai indicate din punct de vedere eco- nomic ; este normai ca în condițiile în care se pune problema scurtării duratei de exe- cuție, deci în condițiile execuției mecanizate a terasamentelor, acestea să se execute din elemente prefabricate. în cazuri foarte rare (prezența unor văi foarte adinei), se impune adoptarea unor podețe boltite sau oyoidale ca fiind cele mai economice ; pentru cazuri izolate de podețe boltite, soluția cea mai indicată rămâne tot cea monolită; pentru: lungimi' inai mari de podețe boltite, pot fi analizate și unele elemente dc boltă pre- tufnate sau prefabricate în atelierele dc lot ; de obicei, cea mai indicată soluție devine cea monolit, cu cofraj glisant sau demontabil. în calculele de cost efectuate s-a urmărit, în paralel, pentru cîteva variante de profil transversal și de lumină liberă necesară pen- tru scurgerea apelor țL=0,50 m și 1,00 m pentru podețele dalate; diametrul 60 (70) și -100 (110)- cm pentru tuburi), evaluarea podețelor tubulare și dalate. Pentru varianta 8 de profil transversal, soluțiile sînt prezen- tate în figura 1. _____ La ambele tipuri de podețe s-a ținut seamă de ipotezele de confecționare a elementelor prefabricate în subvariantele 1, b ; 1, c; 2, precum și de confecționarea monolită la po- dețe dalate, care a fost luată ca element de comparație. Cifrele rezultate se. găsesc în -tabelele 2 și 3. _ - Calculele au avut la bază devize sau cal- cule estimative, care au folosit elementele obținute prin devize. Din analizarea costurilor obținute rezultă : 1. La aceeași lumină de scurgere și pentru o înălțime de rambleu care permite adop- tarea unui podeț tabular, în general, pode- țele tubulare cu elementele prefabricate în subvariantele 1b ; Ic. sînt mai ieftine chiar și decît podețele monolite (fac excepție nu- mai podețele tubulare cu diametrul de 100 mm, cu timpane pentru varianta A de profil transversal), costul lor reprezentîhd peste 81% din costul celor dalate monolite corespunzătoare pentru tuburile cu timpane și peste 58% la cele fără timpane. 2. Utilizarea tablierelor uzinate la pode- țele dalate duce la o majorare a costului podețului monolit de 9—16%, iar utilizarea celor, confecționate în atelier de lot — de maximum 7%, în această, situație majorarea devenind practic neimportantă pentru costul traseului. 3. Utilizarea tuburilor uzinale duce actual- mente (prețurile din 1962) la o majorare a costurilor față de podețele dalate monolite, de 28%—52%, iar față de podețele dalate cu prefabricate uzinale— de 15—40%. 4. Utilizarea podețelor tubulare fără tim- pane confecționate în subvariantele 1 b și Ic, este, în general, mai economică decît a celor cu timpane; este adevărat, însă, că nici randamentul nu este același, el fiind în fa- voarea celor cu timpane ; în cazul celor cu prefabricate uzinale (varianta 2) podețele tubulare cu timpan sînt mai economice. 5. în cazul taluzelor terasamentelor mai mari de 2/3, costul tuburilor se reduce în funcție de scurtarea lor, în timp ce costul podețelor dalate rămîne același. Concluzii generale ......... Avînd în vedere,- pe de o parte, ele- mentele de cost rezultate pentru diferite tipuri de podețe, în diferite ipoteze de con- fecționare a prefabricatelor, iar pe de altă parte necesitatea introducerii tehnicii mo- derne în construcția drumurilor forestiere, REVISTA PÂnUHÎLbli * 78 * iăfâ * Ut. 3 _______177 Var- 1, b — confecționare pe același lot, într-un eîngur punct. Var, 1, c confecționare pe alt lot, într-un sinjfur punct. Var- 2; b — confecționare în uzină (tuburi tip nEREMO“). 178 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 pentru asigurarea unui ritm rapid de exe- cuție, rezulta următoarele concluzii în ceea ce privește construcția podețelor mici (L < 5,00 m) : 1. Asigurarea unui ritm rapid de execuție în construcția podețelor, lucru condiționat de ritmul rapid al execuției mecanizate a terasamentelor, nu se poate face decît prin Utilizarea pe scară largă a prefabricatelor și diminuarea, la strictul necesar, a proce- selor umede de execuție. în acest sens utili- zarea podețelor tubulare din elemente pre- fabricate pentru podețe cu lumina pînă la 1,50 m devine o regulă în cazul execuției mecanizate a drumului ori de câte ori con- dițiile tehnice permit aplicarea unui aseme- nea tip de podețe și se preferă soluției cu podețe dalate cu tablierul prefabricat, care mai necesită ca proces umed execuția infra- structurii. Pentru lumini de 2—4 m, dacă nu sini posibile rezolvări cu baterii de tuburi pre- fabricate și nu este vorba de traversarea unei văi adinei, care necesită neapărat un podeț boltit sau ovoidal, ritmul rapid se asigură prin utilizarea tablierelor din pre- fabricate. 2. Utilizarea prefabricatelor uzinale este recomandabilă, în general, pentru calitatea deosebită a pieselor, ușurarea execuției prin eliminarea preocupărilor de confecționare locală și reducerea consumului unor mate- riale-cheie (ciment, lemn) ; avîndu-se în vedere costurile actuale ale uzinalelor (cu peste 40% fată de prefabricate confecționate în condiții de șantier), utilizarea lor este in- dicată, îtn momentul de fată, ori de câte ori se urmărește o rapiditate și mai mare în execuție, rapiditate care se răsfrânge prin avantaje economice pe ansamblul șantieru- lui, sau prin darea în circulație mai devreme a drumului. 3. Utilizarea tuburilor din prefabricate executate în condiții de șantier este mai economică chiar decât podețele dalate mono- lite, ori de câte ori condițiile tehnice permit aplicarea lor (înălțimi de rambleu 1,50 m). De aceea, cînd există condiții de confecțio- nare pe șantier, această soluție trebuie totuși avută în vedere. 4, Utilizarea tablierelor cu prefabricate confecționate centralizat pe șantiere sau lo- turi, practic, nu aduce majorări sensibile fată de tablierele monolite, astfel încât acolo unde sînt condiții trebuie adoptată pentru economisirea unor materiale deficitare. 5. Generalizarea prefabricatelor pe șantie- rele drumurilor forestiere nu este împiedi- cată momentan decât de considerente de organizare a confecționării (acolo unde se pune aceasta problemă) și, în special, a montării. în acest sens, trebuie luate măsuri eficace pentru capiacitarea șantierelor cu utilaje de confecționare și de montare, pre- cum și cu cadre calificate. Pentru montarea tuburilor trebuie să existe neapărat pe I.C.F. cel pufin o automacara. 6. Există posibilități pentru mărirea efi- cientei prefabricatelloT uzinate (tuburi) prin reducerea costurilor. Dată fiind cantitatea anuală mare de tuburi prefabricate care pot fi utilizate în economia forestieră, este bine ca să se intervină la fabrica de tuburi Bu- cov-Ploiești și „Progresul“-BuicuTești pentru sporirea capacității lor în vederea satisfa- cerii și a nevoilor economiei forestiere. Can- titatea mare de elemente prefabricate (peste 10—15 km de tuburi) va permite uzinelor reducerea costului elementelor, prin exe- cuția lor industrială ; de asemenea se poate întocmi proiectul unui tub mai economic, corespunzător specificului forestier. 7. Este necesar ca să se analizeze în pa- ralel și rezolvarea mai economică a dispo- ziției generale a podețului tubular, în sensul de a se elimina lucrările care nu sînt absolut necesare și a se cerceta amplasarea elemen- telor de tub, în cazul profilelor transversale foarte înclinate, pe umpluturi realizate din derocări, blocaje sau chiar pămînt îmbună- tățit. 8. Este necesar ca, ținîndu-se seamă de rapiditatea execuției pe care o asigură pre- fabricatele, conducând în final la darea în circulație mai devreme a drumului, sa se reducă în mod corespunzător cheltuielile indirecte acordate prin proiect, cu atît mai mult cu cît, deși avantajele prefabricatelor sînt nete pentru constructor, ele nu se răs- frîng totuși și asupra costului investiției din proiect, 9. Se apreciază ca o sarcină urgentă revi- zuirea proiectului tip C 14—56 de podețe tubulare, în sensul completării cu tipurile de tuburi uzinale, și de a se da rezolvări de dispoziții generale pentru pante trans- versale ale terenului și mai mari de 10%. Aceasta va conduce totodată la economisirea unui important număr de ore de proiectai®, necesare în condițiile actuale pentru întoc- mirea dispozițiilor generale în cadrull fiecă- rui proiect de drum. Probleme actuale în legătură cu ocrotirea caprei negre din Parcul național Retezat Ing. lacob Traian cercetător științific C.M.N. (Academia R.P.R), Regiunea Hunedoara C.Z. Oxf. 907.13 :194,6 Rupicapra În ultimul deceniu, datorită sprijinului dat de partidul și guvernul nostru,. Comisia monumentelor naturii din Academia R.P.R. a pus sub ocrotirea legilor diferite bunuri sau rezervații naturale. Cea mai mare și una dintre cele mai im- pontlante rezervații nlaturale din tara noastră este Parcul național Retezat, situat în raionul Hațeg, în partea de sud-est a Regiunii Hu- nedoara. Acesta cuprinde o suprafață de peste 10 000 ha, din care o zonă științifica de aproape 2 000 ha și o zonă de proiecție de peste 8000 ha. Din această suprafață, peste 5 200 ha fac parte din fondul forestier — teren acoperit cu păduri de fag, molid și pin (pin silvestru, jneapăn și zimbru) — și aproape 4 800 ha din fondul agricol-pastoral — suprafață acoperită cu pajiști alpine, precum și cu stincarii și grohotișuri nepro- ductive. Parcul național Retezat, pe lingă rolul pe care îl are ca importantă bază de cercetări știinjifice, mai este și loc dc recreație pentru masele populare, de cunoaștere și apreciere a naturii (cuprinzând flora, fauna, apele și peisajele în starea lor sălbatică și primitivă), și reprezintă și un însemnat refugiu pentru vînat, mai ales pentru capra neagră. A Capra neagră (Rupicapra rupicapra L.) din masivul Retezat, mai ales în Parcul național, datorită masurilor luate de C.M.N. și orga- nele silvice în ultimii 10—15 ani, și-a ridicat numeric populația la capacitatea de suport a stațiunii. De la cîteva suie de capre negre cîte erau după primul și al doilea război mondial, s-a ajuns în prezent la peste 1700 capete, din care peste 500 în Parcul național. Această înmulțire se datorește în primul rînd stîrpirii braconajului, extrage- rilor moderate prin vînătoare, precum și practicării mai raționale a pășunatului în zona alpină. Populînd, în general, terenurile stîncoase ale acestui munte, dar mai ales fâșia de teren neproductiv sau slab productiv, dc 200—500 m, dintre limita superioară a moli- dișurilor pînă la pajiștile alpine — cordon așezat la altitudinea de 1 700—2 200 m, pe un sol superficial, acoperit de stâncării și împestrițat cu pâlcuri pitice singuratice, gru- pate sau compacte pe mari întinderi de jneapăn (Pinus montana) și ienupăr (Juni- perus sibirica), din care deseori se ridică falnici zimbri (Pinus cembra) — acest vînat devine uneori produsul principali al solului. După perioada de 10—15 ani menționată mai sus, timp în care stocul acestui vînat prețios s-a refăcut la capacitatea de suport a stațiunii, se pun azi probleme noi în le- gătură cu ridicarea capacității biogenice a biotopului și menținerea numerică a unei populații de capre negre corespunzătoare acesteia, apoi menținerea sănătății depline, a vigurozității și calităților excepționale ale acestuia. Aceste probleme, însă, nu se pot rezolva în mod desăvârșit iară ajutorul cer- cetării științifice, fără urmărirea evoluției populației acestui vînat sub influența condi- țiilor de mediu, în vederea descoperirii celor mai potrivite metode pentru realizarea aces- tor obiective. Datorită practicării pășunatului din ce în ce mai rațional, pe pajiștile alpine, regler mentării circulației turistice, asigurării pazei de către paznicii C.M.N., precum și de către personalul silvic și de vânătoare de la Ocolul silvic Râul de Ăfori, existenței unor case afectate vînătorii de la Gura-Zlata (locul de intrare în rezervația științifică a Parcului 180 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 național) și terminării în 1962 a construcției unei case de cercetare la Gemenele (un punct central din rezervația științifică), s-au creat condițiile necesare pentru a se putea folosi această rezervație ca un laborator viu, fapt ce înseamnă un pas înainte pe calea cercetării nemijlocite a naturii, a faunei și a vînatului. O strânsă colaborare dintre organele de cercetare ale Academici R.P.R., C.M.N., care întreprind cercetări privind biologia și eco- logia caprei negre din această mare rezer- vație, și organele silvice din administrația forestieră (Ocolul silvic Râul dc Mori, I. F. Hațeg, D.R.E.F. Deva și M.E.F.), pre- cum și cu INCEF și A.G.V.P.S., în vederea realizării obiectivelor propuse, ar duce în mod firesc la rezultatele urmărite. Problemele actuale ce se pun în legătură cu ocrotirea caprei negre din Parcul național Retezat sînt următoarele : Ridicarea capacității biologice și realizarea numerică a unei populații de capre negre co- respunzătoare acesteia Hrana și distribuția ei corespunzătoare pc sezoane este factorul principal care deter- mină plafonul de productivitate a caprelor negre, ca de altfel a tuturor speciilor de vînat. După cum sja mai arătat, datorită măsu- rilor luate în ultimul timp, populația caprei negre a crescut în masivul Retezat, mai ales în Parcul național, la capacitatea biogenică a biotipului. O sporire a efectivului ar fi posibilă numai dacă în prealabil s-ar reuși să fie sporita această capacitate. Acest lucru este posibil diaică se rezolvă problema prac- ticării dît mai raționale a pășunatului. pe pajiștile alpine din zona de protecție. înainte de a face unde propuneri de îm- bunătățire a situației existente, este necesar de a arăta că pentru ocrotirea florei și fau- nei acestui munte-paric, Comisia monumen- telor naturii din Academia R.P.R.. împreună icu Ministerul Agriculturii, au stabilii, prin- ir-o convenție încheiată în 1952, ca în zona științifică pășunatul să fie interzis, iar în zona de protecție să se pășuneze numai cu vite mari. Cu toate că în primii ani s-au constatai unele încălcări, totuși, în ultimul timp, con- venția privind zona științifică s-a respectat. Nu același lucru se întîmplă în zona de protecție, unde aceaistă convenție nu se res- pectă în întregime. Nerespectarea convenției încheiate se referă la faptul că s-au introdus la pășunat, pe lîngă vite mari (bovine), oi și cai peste capacitatea de hrănite a acestor pajiști alpine, lucru ce a dus la epuizarea vegetației terenurilor și la micșorarea pro- ductivității acestora. tn 1961, dc exemplu, au pășunat în zona de protecție a Parcului național Retezat, pc timp de 2—2,5 luni, în intervalul de la 15 iunie pînă la 15—30 august : 2 356 vite mari, și anume 1 580 capete bovine adulte, 2 350 ovine (Peleaga — 580, Stâna dc Rîu — 1 100 și Valea Stinișoarci — 670), precum și 306 cai (oile au fost convertite în vite mari în proporție de 5 la 1). Pășunaiul unui număr ridicat de vite, la această altitudine de peiste 2 000 m și în acest munte deosebit de rece, duce la o silabă hră- nire a vitelor, precum și la degradarea pajiș- tilor, lucru dovedit prin dispariția ierburilor înalte și împuținarea speciilor erbacee din covorul verde. Degradarea pajiștilor alpine, la noi, în dauna zootehnici, este un fapt con- statat, de altfel, și prin cercetări științifice (Pușcaru, 1956). Pășunaiul oilor este și mai dăunător, deoa- rece acestea reușește să sc strecoare pe stîn- cării și grohotișuri și astfel limitează simțitor baza de hrănire a acestui vînat și contribuie la nimicirea florei rare. Numărul marc de cîini lăsa ți ziua dezle- gați, unii chiar fără jujeu sau cu jujeu aplicat neregulamentar, împiedică hrănirea și dezvoltarea caprei negre, speriind-o și alungind-o pe cele mai prăpăstioase tere- nuri lipsite de hrană. Pentru ridicarea capacității biogcnice a biotipului din această mare rezervație și menținerea unui număr corespunzător de capre negre, în concordanță și cu interesele 'pastorale, sînt necesare : 1. îmbunătățirea practicării pășunatului în zona de protecție a Parcului național Retezat prin încheierea unei noi convenții, îmbună- tățite, între Academia R.P.R., C.M.N., orga- nele agricole și silvice, care să prevadă prin- tre altele și următoarele : a) Identificarea pajiștilor alpine produc- tive sau care se pot ameliora și stabilirea capacității lor furajere (în zona de protecție), în vederea introducerii la pășunat a unui număr de vite mari (bovine) corespunzător acesteia, excluzând oile. b) Stabilirea principiilor și metodelor de redresare a capacității furajere a pajiștilor alpine din această rezervație prin îmbună- tățirea conținutului de proteine al acestora, atît prin metode fite tehnice cât și prin regle- mentarea pășunatului pe bază de rotație. Nu sînt indicate metode de sporire a ariei ierboase prin reducerea suprafeței pădu- roase, adică prin defrișarea arboretelor pitice dc jneapăn și ienupăr, deoarece acestea au rolul de a împiedica eroziunea solului și de a îmbogăți peisajul alpin. Pentru refacerea asociației ierboase a. pășunilor istovite s-ar putea delimita perimetre de 30—40 ha, de forme apropiate pătratului, care să fie ex- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 181 cluse de la pășunat, prin rotație, pe o pe- rioadă de 4—5 ani, în caro timp se poate asigura ridicarea nivelului furajer. Astfel dc perimetre pot folosi și ca loturi experi- mentale fitotehnice. c) Identificarea pajiștilor alpine neproduc- tive sau slab productive, în vederea exclu- derii totale de la pășunat, spre îmbunătă- țirea bazei de hranire a caprei negre, cum ar fi, de exemplu, Valea Rea — 10 ha. Căl- darea Bucuriei — 10—20 ha ș.a. d) Stricta reglementare a folosirii cîinilor de pază a turmelor. 2. Organizarea cît mai judicoasă a circu- lației turiștilor în zona de protecție a Par- cului național Retezat, dc către organele C.M.N., O.N.T., IROSOT Petroșani, Ocolul silvic Rîul de Mori, în colaborare, îmbinînd interesele rooreativ-estetice umane cu inte- resele vitale ale vânatului, precum și ale ocrotorii naturii în general. Circulația neorganizată și necontrolată a oamenilor silește capra neagră, prin neli- niștire, să părăsească, focul optim de hrană sau adăpost și să ocupe un alt loc, de cali- tate inferioară, fapt ce duce, iremediabil, la slăbirea organismului și la micșorarea puterii de rezistentă împotriva factorilor și dușmanilor naturali. La organizarea turismului în zona de pro- tecție a Parcului național, din punct de vedere cinegetic, trebuie să se aibă în ve- dere următoa rele : a) Educarea turiștilor prin cele mai bune mijloace, pentru a le insufla o atitudine de ocrotire fată de acest vînat și de restul ani- maldor sălbatice, de înlăturare a zgomo- tului exagerat, a rostogolirii dc pietre ș.a. b) Trebuie să se acorde o atenție deose- bită prevenirii neliniștirii caprelor negre din partea schiorilor, care le alungă în cea mai grea parte a vieții lor, iama, din locurile lor dc refugiu și de hrană. Unele, speriate, se accidentează. O dată cu construcția șoselei pe Rîul Mare și a unor noi oase de adăpost, ceea ce va duce la favorizarea accesului în Retezat, se va ivi necesitatea ca și această problemă să fie reglementată rațional, ca și în Bucegi sau Făgăraș. c) Rețeaua de drumuri să fie trasată fie de^a lungul râului, fie pe muchie, evitîndu-ise mijlocul coastei, care, în cursul zilei, este de obicei locul de ședere a acestui vînat. d) Potecile turistice din fundul căldărilor, unde se desfășoară majoritatea alergatului caprei negre în octombrie-noicmbrie, să fie blocate temporar. e) Cabanele și hotelurile ce se vor con- strui în zona de protecție să se amplaseze numai cu avizul C.M.N., spre a preveni dislocarea vânatului din locurile sale pre- ferate de hrană, adăpost și reproducție. 3. Este necesar ca organele C.M.N., în Co- laborare cu organele silvice, să asigure hrana suplimentară a. acestui vînat. Pentru îmbunătătireia hranei naturale tre- buie protejați toii molizii, ca lichenul barba bradului (Usnea barbata), care pentru capra neagră este o hrană în timpul cel mai greu al iernii, cînd solul, este acoperit cu zăpadă groasă. De asemenea, este necesar a se menține toți arborii, arbuștii și plantele nelemnoase din zona alpină ca : murul (Rubus retezați- cus și Rubus idaeus), agrișul (Ribes alpi- num), sălciile de munte (Salix silesiaca. Salix herbacea, Salix caprea ș.a.), arinul de munte (Alnus uiridis), mesteacănul de munte (Belul a verrucosa) și scorușul (Sorbus aucu- paria). Scorușul, mai ales, este recomandabil să fie extins și prin culturi (semănături sau plantafii). Acesta, pe lingă că îmbunătățește compoziția solului, în etajul rășinoaselor, produce fructe vitaminoase, care cad pe sol, progresiv, în tot timpul iernii, putînd fi con- sumate cu ușurință de caprele negre. în mod asemănător trebuie protejată și planta alpină Luzula spadicea, iar cultura ei trebuie extinsă pe caile artificială. Aceasta, înverzind devreme primăvara, este foarte căutată de acest vînat. Menținerea calităților excepționale ale caprei negre din Retezat prin măsuri de selecție Concomitent cu îmbunătățirea condițiilor de hrănite și asigurarea unei densități nor- male față de capacitatea biogenică a bio- tipului acestei rezervații, pentru menținerea calităților excepționale ale acestui vînat. este necesar a se lua diferite măsuri în legătură cu combaterea rațională a răpitoarelor în vederea selecționării, precum și completarea acestui proces natural prin extracții excep- ționale și moderate în zona de protecție. în acest scop, organele C.M.N., în cola- borare cu organele silvice, călăuzindu-se după concepții progresiste, complexe, dina- mice și dialectice în gospodărirea vânatului, prin controlul periodic al acestei rezervații, trebuie să depună stăruință pentru asigu- rarea unui raport normal între populația caprei negre și a prădătoarelor asociate acesteia (lupul, rîsut, acvila de piatră ș.a.). O echilibrare înțeleaptă între aceste animale asigură menținerea calității excepționale a acestui vînat. Completarea acestui proces natural de se- lecție prin extrageri excepționale și mode- rate, mai ales în zona de protecție a Parcului național Retezat, trebuie să preocupe deo- potrivă pe responsabilii cu gospodărirea vâ- natului din această rezervație. în acest scop este necesar a se urmări periodic, anual, 182 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 simetria piramidei claselor de vârstă și a proporției dintre sexe, menținând raportul! de 1:2 cu tendința permanentă de 1:1, ceea ce ar fi ideal. Educația tineretului și a maselor populare în spiritul ideilor de conservare a naturii Este necesar a se organica, cu sprijinul C.M.N. și al sfaturilor populare respective, o expoziție regională în clădirea INCEF din Parcul dendrologic Simeria, sau în alt punct. Astfel de expoziții privind vânătoarea ar fi necesar să fie organizate și pe plan națio- nal. Cu această ocazie se pot prezenta atît animale cît și trofee. Diferite piese de capră neagră recoltate din Retezat pot fi conservate în muzee, spre a fi folosite în sicop didactic. Prin măsuri gospodărești adecvate, numă- rul caprelor negre din Parcul național Re- tezat poate fi sporit, iar calitatea lor ri- dicată. Bibliografie [1] C om și a, A. M. Biologia și principiile culturii vînatului. București, 1961. [2] Witing, O. Economia vînatului. București, 1961. [3] Venator, I. Capra neagră.. București, 1957. F41 Cot ta, V. Vinarul, 1961. [5] Voi osci uc, A. și Badea, M. Să ocrotim vînatul, 1965. [6] Pușcariu, V. Ocrotirea naturii, 1956- [7] lado b, Tr. Retezatul, primul parc național al țării noastre. în : Revista Pădurilor nr. 12, 1956. [8] N y a r a d y, E. I. Flora și vegetația munților Retezat, 1958. NOTl rTiMTiFirt Arbori cu dimensiuni excepțional de mari Ing. dr. At. Haralamb C.Z- Oxt. 181.71 Din cînd în cînd, în paginile acestei reviste s-a semnalat existența în cuprinsul pădurilor țării noastre a unor exemplare de arbori de dimensiuni excepționale. Considerind că astfel de menționări sînt de natură să arate cel puțin în parte posibili- tățile de dezvoltare pe care le-au avut și încă le mai au pădurile noastre, semnalăm la rîndul nostru un exemplar de gorun și altul de cer, arabele din Banat, fără a avea pretenția că ele ar reprezenta dimen- siunile maxime ce s-au realizat la aceste două specii în țara noastră. Fig. 1. Schița locurilor cu arborii excepționali menționați. In regiunea dealurilor joase cuprinse între rîurile Mureș la nord și Bega la sud, pădurile existente sînt constituite din stejar pedunculat, gorun, cer și gîmiță, pure sau amestecate în diferite proporții, la care se mai adaugă și alte specii foioase, ca fagul, carpenul, ulmul, teiul, paltinul, cireșul, frasinul. în această regiune, pădurile au o tendință vădită de cârpinizare. O parte din aceste păduri sînt cuprinse în Ocolul silvic Coșava, în care se găsesc cele două exemplare în cauză, și anume în unitatea de producție nr. I Marginea-Coștei, potrivit amenajamentului întocmit în anul 1961. Terenul unității menționate este variabil de ac- cidentat, cu altitudini între 300—500 m. Expoziția generală este estică. Dispune de o rețea hidrografică bogată, seacă în timpul verii, avînd direcția generală N—S dirijată direct în rîul Bega sau în afluentul lui Icui. Panta este de 6—15°. Solurile sînt brune, formate pe sedimente argiloase, marnoase, gresii, pie- trișuri, șisturi cristaline și conglomerate cu ciment calcaros. Exemplarele de gorun și cer în cauză se găsesc în bazinul plriului Icui, afluent pe dreapta al rîului Bega, în care se varsă în dreptul Localității Mar- ginea. Gorunul în cauză este în u.a. 138 a, situată pe pîrîul Balinteasa, afluent pe stînga al Icuiului, în aval de localitatea Coștei. Terenul este aproape plan. Altitudinea locului : 205 m. Solul: brun-gălbui-cenușiu deschis de podzolire secundară, profund, reavăn, de textură mijlocie. Arboretul este constituit din stejar tînăr, pur. în mijlocul lui a fost păstrat iun exemplar de gorun de circa 200 de ani, avînd înălțimea de 24 m și diametrul de 2 m. El a fost păstrat ca monument al naturii, ca să arate dimensiunile pe care a putut să le atingă gorunul în aceste locuri. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1M3 * Nr. 3 183 Exemplarul de cer se găsește în u.a. 44 b, situată în aval, pe vîlceaua Străminoasa, componenta a pî- râului Gusturi, afluent al Icuiului. Este o coastă cu panta de 10°, expusă spre suid-vesit. Solul: brun-gălbui, mijlociu podzolit, bogat în humus, profund, reavăn, cu textură ușoară. Arboretul, în vîrstă de 85 ani, de consistență plină, este constituit din carpin (0,7), fag (0,2), cer (0,1) și gorun diseminat. Pe culmea Trâmbiței, care constituie limita acestei unități ame- najistice la 225 m altitudine, este un exemplar de oer, noduros, înalt de 20 m și cu diametrul de 70 cm. A servit pentru pîndă la vînătoare. Lemnul de cer din aceeași unitate amenajistică, spart pe direcția razelor medulare, prezintă luciri interesante (lemn oglindă). Rezistența speciilor lemnoase la inundație Ing. dr. At, Haralamb C.Z. Oxf. 424.2 în literatura, noastră de specialitate, datele cu pri- vire La rezistența la inundații a speciilor lemnoase se rezumă la considerații cu totul generale. De aceea semnalări care să aducă prerâziuni în această privință nu pot fi decît necesare. Dăm mai jos unele con- statări făcute în Delta Dunării. In anul 1962, în urma inundațiilor excepțional de mari și îndelungate ale Dunării, care au început imediat după 1 mai și au stăruit pînă la 15 iunie, satele din deltă și anumite sectoare de activitate economică au avut mult de suferit. In portul Tulcea, apele ajunseseră să depășească marginea cheiului, amenințînd să pătrundă în oraș prin străzile care debușează spre port. Această înălțime a apelor nu mai fusese atinsă în portul Tulcea dinainte de anul 1900. în partea deltei dinspre Brațul Chilia, în satul Pardina, apele au acoperit și grindurile cele mai înalte, cum sînt Plardina, Stipocul și altele, pătrun- zînd adânc în sat, unde au acoperit grădinile și au înconjurat casele. în urma acestor inundații, pomii fructiferi și unii arbori forestieri au avut de suferit, uscîndu-se. Astfel, n-au putut suporta inundația și s-au uscat după ce înfrunziseră și fructificaseră: piersicul, caisul, vișinul, prunul și salcâmul. Au suportat cu succes inundația: salcia, hibrizii dte plop, plopul alb, frasinul de Pennsylvania, dudul, părul, mărul, corcodușul, gutuiul și vița de vie. în ceea ce privește salcâmul, sensibilitatea lui la inundație a mai putut fi constatată și în alte locuri, ca, de pildă, în Balta Brăilei în 1953, unde o plantație în vîrstă de circa cinci ani s-a uscat. Consfătuirea republicană de la Băile Herculane pe tema „Mecanizarea lucrărilor de construcții și întreținere a drumurilor forestiere^ Ing. P. Bradoschj M.E.F. î n intervalul 20—22 decembrie 1962 a avut loc la I Băile Herculane consfătuirea republicană organi- zată de Ministerul Economiei Forestiere prin Centrul de documentare tehnică pentru economia forestieră cu tema „Mecanizarea lucrărilor de construcții și în- treținere a drumurilor forestiere". în cuvîntul său de deschidere, tov. secretar general ing A. Ungur, care a condus lucrările acestei consfătuiri, a arătat importanța sarcinilor trasate sec- torului economiei forestiere de către partid și guvern privind valorificarea superioară a patrimoniului nos- tru silvic și introducerea tehnicii noi.în toate ramu- rile de activitate ale sectonuim. Una dintre aceste sarcinii este realizarea în ou mul scsenalului 1960—1965 a unei rețele de circa 8 500 km drumuri forestiere, adecvate pentru circulația aiuto. Prin introducerea masivă de utilaje rutiere de mare productivitate și prin elaborarea de metode rapide, mecanizate, de construcție, s-a reușit ca ritmul construcțiilor să fie accelerat, iar prețul de cost să fie redus an de an. Scoțpul consfătuirii a fost exami- narea în spirit critic a tot ceea ce este bun în reali- zările de pînă acum și de a stabili noi puncte de plecare pentru activitatea de viitor. în fața specialiștilor de pe șantiere, din proiec- tare, cercetare și din producție, de la DREF-uri și din centrala M.E.F. și a mnor invitați din partea organelor centrale și locale, în cursul dimineții de 20 decembrie s-au prezentat referate pe principalele sectoare de activitate: proiectare, execuție și între- ținere, precum și un film documentar privind con- strucția mecanizată a drumurilor forestiere Referatele difuzate partlcipanților la consfătuire au permis acestora să cunoască din vreme proble- mele ce se vor discuta șl să participe în mod docu- mentat la dezbaterile consfătuirii. Primul referat privind „Mecanizarea lucrărilor de execuție a drumurilor forestiere" a fost prezentat de ing. P. Bradoschi, directorul D.L.C. Din mate- rialul expus a rezultat că problema centrală a activi- tății șantierelor de construcție a drumurilor forestiere este îmbunătățirea folosirii mecanismelor de con- strucție cu care întreprinderile au fost dotate în ultimii ani și generalizarea metodelor științifice de organizare a producției. 184 REVISTA PĂDURILOR * 7S * 1963 * Nr. 3 După ce se trec în revistă utilajele de construcții rutiere folosite pe șantierele forestiere, se face o analiză a factorilor care influențează productivitatea buldozerelor, utilajul de bază de pe șantiere, sco- țîndu-se în evidentă rezervele interne nefolosite încă. Analiza este susținută cti date rezultate din acti- vitatea. desfășurată în anul 1962, stabilind în final căile pentru realizarea unei exploatări mai bune, extensive și intensive a utilajului. In ceea ce privește generalizarea metodelor mo- derne de organizare a execuției, fundamentate știin- țific, propunerea se referă la metoda în lanț, ținînd seama de rezultatele obținute pe șantierele experi- mentale din anul 1962, unde s-au înregistrat creșteri ale productivității muncii de 30% pînă la 366% față de media realizărilor pe celelalte șantiere. în referatul despre „Problemele actuale ale proiec- tării drumurilor forestiere", ing. Gh. Bumbu, director tehnic al I.S.P.F., abordează problemele con- cepției de proiectare, asigurarea ritmului de proiec- tare și reducerea costului de km de drum. între altele, se subliniază necesitatea cristalizării unei concepții proprii referitor la dotarea completă a pădurilor cu rețele de drumuri și, îndeosebi, dez- voltarea drumurilor de colectare și duritatea optimă. Asigurarea ritmului de proiectare, și deci creșterea productivității muncii de proiectare, depind de intro- ducerea unor metode noi de lucru în proiectare Și de simplificarea conținutului documentației, de redu- cerea fazelor de proiectare și dc îmbunătățirea re- lațiilor îndeosebi cu constructorul, precum și de unde probleme organizatorice ale proiectării. Realizările din anul 1962 au creat premisele rezolvării acestei importante probleme pentru anii care urmează. Ing. I. Vucea, director D.E.T.F., în referatul său „întreținerea drumurilor forestiere", evidențiază dezavantajele sistemelor rutiere folosite în prezent la construcția drumurilor forestiere, care nu cores- pund cerințelor traficului auto intens ; dintre siste- mele rutiere clasice numai îmbrăcămintea din piatra spartă, pe fundația de piatră spartă, a dat pînă în prezent rezultate satisfăcătoare. După ce arată că numai 51% din lungimea drumu- rilor forestiere se găsesc în bună stare de circulație și se scot în evidență cauzele care au determinat această situație, se analizează în detaliu problemele întreținerii drumurilor forestiere, împărțirea rețelei de drumuri pe districte și cantoane, pregătirea mun- citorilor calificați necesari lucrărilor de întreținere, categoriile de reparații necesare a se executa ca urmare a aplicării normativului pentru întreținere» drumurilor forestiere, precum și unele măsuri urgente care se impun pentru îmbunătățirea stării de circu- lație a drumurilor forestiere. De un deosebit interes s-a bucurat referatul „Apli- carea sistemelor rutiere moderne pe rețeaua de drumuri forestiere din R.P.R.", prezentat die ing. R. N. V î r 1 a n, de la Instituitul de cercetări al M.T.Tc. După ce enunță principiile noi introduse de tehnica rutieră modernă în construcția și întreți- nerea drumurilor și se compară sistemele rutiere cla- sice cu cele modeme referitor la materialele și meto- dele de construcție, se ajunge la concluzia că tehnica rutieră modernă a înlocuit principiul macadamului prin principiul betonului, al amestecurilor stabilizate construite după regulile minimului de goluri, ceea ce se realizează printr-o compoziție granulometrică continuă și prin compactare cu mijloace specifice. După ce se trec în revistă metodele de stabilizare și avantajele lor, analizând caracteristicile specifice drumurilor forestiere, se prezintă metodele de con- strucție și soluțiile constructive moderne, aplicabile pc drumurile forestiere. Față de calitatea net supe- rioară pe care o oferă sistemele rutiere moderne și costurile relativ reduse, a rezultat necesitatea intro- ducerii unor asemenea tipuri în mod experimental la construcția drumurilor forestiere. In final, s-au prezentat condițiile ce trebuie create pentru aplicarea pc scară largă a sistemelor rutiere moderne pe rețeaua de drumuri forestiere din țara noastră. în dimineața zilei a doua, s-a vizitat drumul fores- tier în construcție Cema—Herculane. Cu această ocazie ing. D. Viezure, șeful acestui lot, a pre- zentat o informare asupra desfășurării lucrărilor de construcție, precum și planul de lucru pe timpul iernii. S-a putut vedea organizarea lucrului pe timp de iarnă la derocări cu forare mecanică și aprindere electrică, executarea de terasamente cu buldozerul, producerea de piatră spartă în cariere șl transportul ei, montarea de tuburi prefabricate cu automacaraua. Referatele prezentate s-au bucurat de aprecierea unanimă a pârtiei,panților, lucru care a rezultat din discuțiile purtate în după-amiaza zilelor de 20 și 21 decembrie 1962. Analiza critică a desfășurării lucrărilor de con- strucție a drumului Cerna—Herculane a făcut, de asemenea, obiectul cuvîntului mai multor vorbitori. în dimineața zilei de 22 decembrie, ing. A. Ungur, secretar general al M.E.F., a concretizat concluziile ce s-au desprins din această consfătuire, precum și sarcinile care vor trebui să stea la baza activității lucrătorilor din proiectarea, execuția și întreținerea drumurilor forestiere în anul viitor: 1. In ceea ce privește perspectiva construcției de drumuri forestiere, este necesar să se definitiveze de urgență studiile de amplasare și eșalonare a lor, extinzîndu-se pe o perioadă mai îndelungată, care să cuprindă și problemele înzestrării ou noi mecanisme, precum și pregătirea cadrelor necesare de munci- tori și specialiști. 2. Privitor la organele de execuție, sarcina cea mai importantă constă in îmbunătățirea folosirii utilajelor și generalizarea metodei de lucru în lanț la construcția drumurilor forestiere. De o deosebită importanță este și lărgirea acțiunii de execuție a drumurilor în doi ani, experimentarea încă din 1963 a sistemelor rutiere modeme și a pământurilor stabi- lizate la construcția drumurilor forestiere, precum și extinderea folosirii prefabricatelor la construcția podețelor. 3. în ceea ce privește proiectarea, s-a remarcat necesitatea de a se ține seama atît de interesele gospodăriei forestiere, cît și interesele celorlalte sec- toare. Accentul se pune pe creșterea productivității muncii de proiectare prin extinderea metodei sim- plificate de proiectare, a tipizării ș.a. 4. Pentru organele de întreținere, sarcinile actuale constau. în inventarierea rețelei de drumuri fores- tiere și stabilirea stării lor fizice în vederea elabo- rării planurilor db măsuri, a graficelor de întreți- nere și reparație și a asigurării mijloacelor necesare pentru realizarea întreținerii și reparațiilor. Folosirea completă a capacității tuturor mijloacelor de transport existente pentru asigurarea transportu- rilor și materialelor de întreținere și introducerea mecanizării sânt probleme principale ale întreținerii drumurilor forestiere. 5. Referitor ta activitatea de cercetare se impune revizuirea planului tematic al INCEF și reorgani- zarea colectivului de cercetare pentru drumuri la nivelul sarcinilor actuale, astfel încât cercetarea să rezolve problemele majore, care se pun producției, cum sînt: sistemele rutiere modeme ce se vor aplica la construcția drumurilor forestiere, îmbunătățirea și crearea de noi utilaje pentru construcție și între- ținere, procesele tehnologice avansate cele mai potri- vite pentru șantierele forestiere ș.a. Este de asemenea necesară îmbunătățirea stilului de muncă a cercetătorilor, astfel încât aceștia să fie mai mult în sprijinul producției, să anticipeze mai mult problemele producției, să lege mai strîns acti- vitatea și rezultatele cercetării de activitatea șan- tierelor. Revista pădurilor * 78 * 1963 * Nr. 3 185 6. în ceea ce privește pregătirea cadrelor nece- sare, trebuie să se asigure instruirea la locul de muncă a muncitorilor în principalele meserii (mi- neri, artificieri, zidari în piatră și lucrători pentru suprastructură), din oare să se selecționeze cei mai buni, pentru a fi calificați prin cursuri de scurtă durată, cu scoaterea din producție; o urgență tot mare prezintă și calificarea picherilor și a cantonie- rilor pentru întreținerea drumurilor forestiere. Conținutul instructajelor de la Azuga, care se țin cu. inginerii și tehnicienii, trebuie să se îmbună- tățească corespunzător sarcinilor și problemelor actuale. Cadrele de ingineri destinate șantierelor de con- strucții trebuie să fie pregătite încă din institutul de învățământ superior corespunzător tehnicii mo- ------ dane care se folosește în construcția drumurilor forestiere. Lucrările consfătuirii de la Băile Henculane au de- monstrat progresele ce s-au realizat pe linia intro- ducerii tehnicii noi la construcția drumurilor fores- tiere în țara noastră, precum și sarcinile actuale cele mai importante care revin lucrătorilor din pro- iectarea, execuția și întreținerea drumurilor forestiere. Ele au constituit un Larg schimb de experiență pe linia însușirii și generalizării metodelor înaintate și a tehnicii noi folosite în acest sector de activitate. Aplicarea învățămintelor rezultate din această consfătuire va contribui la înzestrarea pădurilor patriei noastre cu drumuri mai multe, mai bune și la un preț de cost mai redus, drumuri ce vor constitui baza introducerii unei gospodăriri forestiere intensive. Pe marginea concursului de inovații al Ministerului Economiei Forestiere pe anul 1962 T n ziua de 28 decembrie 1962 a avut loc în sala 1 de festivități a Ministerului Economiei Forestiere ședința festivă pentru înmiînarea premiilor colecti- velor de inovatori care au participat la concursul cu premii pentru cele mai bune inovații realizate în cadrul planului tematic pe anul 1962, concurs orga- nizat' de M.E.F. și C.C. al U.S.I.E.F. La ședința festivă au participat tovarășul ing. Mihai Suder, ministrul economiei forestiere, tov. ing. Mir cea Ocheană și tov. ing. Ludovic Negrea — adjuncți ai ministrului economiei forestiere și — tov. ing. Aurel Ungur — secretar general, precum și ca- drele de conducere ale direcțiilor generale și direc- țiilor din M.E.F. Tovarășul ing. Mihai Suder, ministrul economiei forestiere, a felicitat pe inovatorii premiați și a mulțumit pentru contribuția lor în introducerea nou- lui, arătând că există, în sectorul nostru, o înaltă și nouă conștiință pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor trasate de partid și guvern. Astăzi, cînd sărbătorim aniversarea Republicii, putem privi înapoi și constata că în acești ultimi 15 ani sînt în sectorul nostru un număr însemnat de oameni pricepuți, competență, atașați cauzei cla- sei muncitoare și sectorului, care muncesc nepregetat. De aceea, am considerat că realizările tor deosebite, inovațiile, să fie premiate în cadru festiv. Cu acest prilej, vă rog să transmiteți tuturor muncitorilor din sectorul econo- miei forestiere noi succese, putere de munca și perseverență pentru îndepli- nirea planului pe anul 1963. Pe de altă parte, vă rog să transmiteți din partea conducerii M-E.F. că se vor depune toate eforturile pentru ca dumneavoastră să fiți ajutați in sarcinile importante ce vă revin pentru realizarea lor pe anul 1963. LA 'MULTI ANI! Analizarea și soluționarea dosarelor participante la concurs s-a făcut pe baza Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea concursului de inovații publicat în Buletinul M.E.F. nr. 4/1962. Potrivit pre- vederilor Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului puteau fi premiate: întreprinderi cu activitate deosebită privind mișcarea de inovații și dosare participante la concurs, respectiv inovatori cu propuneri individuale sau colective. Pentru premie- rea întreprinderilor s-au prezentat 44 propuneri și anume: 24 din sectorul DGSEIL, 18 din sectorul DGPFL și 2 din sectorul institute. Pentru premierea de inovații s-au prezentat 386 dosare, dintre care : 18 cu teme din sectorul de silvicultură 4,66% 130 „ ,i „ . exploatare și trans- porturi 33,67 % 126 ., „ industria lemnului 32,50% 86 . „ „ „ de produse finite 22,28% 8 „ „ „de cercetări 2,07% 4 „ . „ proiectări 1,03% 3 „ „ ,. „ economia vînatului 0,79% 11 „ 386 „ reparații și între- ținere 3,00% 100% Toate dosarele participante la concurs au fost analizate în Direcția tehnică, avizate în direcțiile operative pe specialități, apoi în Comisia de anali- zare și soluționare a concursului. Dintre cele 3'86 dosare analizate, un număr de 3 do- sare au fost eliminate din concurs, neîndeplinind condițiile cerute de regulament, iar un număr de 9 dosare au fost amânate pentru anul 1963, deoarece nu au fost experimentate suficient în producție, iar rezultatele obținute pînă în prezent nu s-au consi- derat concludente. Din restul de 374 dosare analizate și dintre cele 44 întreprinderi participante la concurs au fost pre- miate 98 dosare, aparținlnd la 158 inovatori, cu suma totală de 1215 500 lei, și 10 întreprinderi ale M.E.F. Lista inovațiilor premiate, aparținînd sectoarelor de activitate: silvicultură, exploatare, industrializarea lemnului, reparații, cercetare și proiectare este re- dată în tabela 1. Din numărul total de dosare participante la con- curs, un număr de 92 inovații au fost acceptate pen- tru generalizare, în cadrul colectivelor de inovații din DGSEIL, iar în cadrul colectivului M.E.F. un REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 Tabela I Dosare de inovații premiate Ia concursul de inovații M.E.F.pe anul 1962 Nr. crt. Denumirea inovației Autori întreprinderea Premiul lei 1 2 3 4 0 A. SECTORUL SILVICULTURĂ 1 Dispozitiv de confecționat butași Bărbulescu Ștefan D.S.-M.E.F. 1 500 2 Conservarea semințelor de brad tn timpul iernii Stănciulescu Titi Bahmat Gh., IF Onești 1 000 3 Adaptări aduse dispozitivului Kj-A și Îmbunătățirea tehno- logiei de curățire a terenului de scaune de sălcii Manta Ion Micu Ștefan Ghețu Gavril DREF Galați 1 000 4 Producerea puieților de fag în pepiniere Rădulescu Ion Cadariu Teodor GRED Banat 1 000 5 Nomogramă pentru calculul necesarului de semințe Ia cui- Maiorescu Ion DREF Deva 1000 turi în pepiniere Total 5 500 B. SECTORUL EXPLOATĂRI ȘI TRANSPORTURI FORESTIERE 1 Funicular pasager automat tip „Ciucaș” Moș Alexandru Zsigmond Ștefan Găvan Mihai Cotar Ion IF Intorsura Buzăului 5 000 2 Funicular Wyssen modificat pentru trasee curbe Avanesian Cristorof IF Sebieș- Moneasa 4 000 3 Automotor Diesel Laszlo Eugen Kisvardai losif IF Sighet 3 000 4 Motocabestan Râul Blaha IMTF P. Namț 3 000 5 Electrotroliu universal pentru Încărcatul, descărcatul și stivuirea tn parchete a buștenilor și sistematizarea de- pozitului final Valea Uzului Staicu Njcolae Chicu Pavel IF DărmăneșLi 3 000 6 Funicular ușor acționat de tractorul KD-35 Mangeac Petre Neculcea Gh. IF Roznov 3 000 7 Dispozitiv de scos țevi fierbătoare din locomotivele CFF și Dispozitiv de curățiat țevi fierbătoare la locomotivele CFF Titere loan IF Onești 2 000 8 Aplicarea scaunelor la platformele CFF, prevăzute cu dis- pozitivul de declanșare simultană a răcoanțelor Laszlo Eugen IF Sighet 2 000 9 Scaun perfecționat pentru bușteni Vasilcol Vaier Szigmond Ștefan IMTF Brașov 2 000 10 Macara TL-2 pevagon CFF Aurori A. Mann A. Giurgiu P. Voncze St. IF Cluj 2 000 11 Troliu mobil pe vagonet pentru încărcarea în vagoane CFR, descărcarea din remorci și CFF, voltat șl stivuit bușteni Demel Augustin Pașcovici Victor IF Moldovița 1 500 12 Anexă mecanică acționată de un tractor KD-35 Broșteanu Gh. Halițki Constantin IF Roznov 1 000 13 Remorcă portal pentru scosul buștenilor Vtclea Valentin Ciofu Mihai IF Roznov 1 000 14 Sistem de tole pentru ghidarea cablului de troliu pe sub Lractor Terci Ion IMTF Brașov 1 000 15 Mecanizarea utilajelor secției fructe de pădure la Topiița Muacha losif Bodor Ștefan IF Topiița 1 000 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 187 (Continuarea tabelei 1) Nr. crt. Denumirea inovației Autori întreprinderea Premiul lei 1 2 3 4 5 16 Dispozitiv mecanic acționat de locomotiva CFF pentru în* cârcarea și descărcarea lemnului rotund de pe trucuri și platforme Magyar Ludovic Colțar Aurel IF' Reghin 1 000 17 Aparat complex pentru gresarea și alimentarea cu valvo- iină Alupului C-tin 1MTF Piatra- Neamț 500 18 Compresor portativ pentru umflarea cauciucurilor și des- fundarea canalelor de ungere a motoarelor Petcu Alexandru IF Roznov 500 19 Dispozitiv de legare a trucurilor Sandor losif IF Vișeu 500 20 Cărucior cu cric pentru repararea tractoarelor Bumbăcaru Ion IMTF Brașov 500 21 Dispozitiv de proiecție la încărcarea mecanică a buștenilor Roman Nicolae IMTF Brașov 500 22 Platformă pentru lemn de foc la funicularele semipermanente Pavel Nicolae Herțoiu Gh. IF Sibiu 500 23 Banc de rodaj pentru ferăstrăul „Drujba” Tănase Dumitru IF Nehoiu 500 24 Dispozitiv ciorchinar pentru legarea lemnului de foc Ia funicularul Wyssen Frîncu Petre IF Nehoiu 500 25 Mașină pentru reizolarea strmei de bobina] arsă Donian losif IF Nehoiu 500 26 Dispozitiv de nisipare adaptabil la trenuri CFF, care circulă cu locomotive în spate Husar Emil IF Rodna 500 27 Compas pentru măsurat lungimi Toma Artetnie IF Rodna 500 28 Construirea unui cojilor dublu pentru lobde de fag celuloză, cu dispozitiv de prindere a lobdei Balabascinc Nicolae IF Moldovița 500 29 Praguri de colmatare din prefabricate de beton Greavu Alexandru IF Brașov 500 Total 42 000 C. SECTORUL DE INDUSTRIALIZARE A LEMNULUI 1 Contor volumetric, planimetric și liniar pentru bușteni Wolf R. Damian P. IF Sibiu 5 000 2 Dispozitiv de spintecat bușteni groși Mărgineanu Ion Olaru Alexandru KiSs loan Nagy Lndovic DREF Banat 3 000 3 Elevator pentru stivuirea frizelor în depozitul fabricilor de cherestea Zorlescu Constantin IF Băbeni 2 000 4 Funicular pentru evacuarea deșeurilor de. la halele de gatere Petrescu Gh.' Stratulat Gh. IF Băbeni 1 500 5 Perfecționarea gaterului dc 55 țoii, cu dispozitiv pentru tăiere In ambele sensuri Lehaci Silvestru DREF Suceava 1000 6 Funicular tip ușor pentru transportul legăturilor de rămă- șițe celuloză de rășinoase Verdeș Silviu IF Dărmănești 1 000 7 Gealău cu două fețe concave, convexe, cu transportor Grasu Niță IF Roznov 1 000 8 Automatizarea spălătorului de bușteni Spilhaupter Ion IF Sibiu 1 000 9 Reprofilarea secției de lăzi de Ia Fabrica de cherestea Zăvoi Molan Constantin IF Caransebeș 1 000 10 Debitarea pe segmenți a buștenilor de fag de clasa a III-a Noel Francisc IF Nehoiu ■1 000 11 Turbină hidraulică pentru curățirea țevilor Ia cazanele mașinilor cu abur de crusta depusă Demel Augustin IF Moldovița 1 ooo 188 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nt. 3 (Continuarea tabelei 1) Nr, cri. Denumirea inovației Autor! întreprindă re a Premiul tei 1 2 8 4 5 12 Dispozitiv pentru veificarea uzurii rulmenților Chiribău Alexandru OF Piatra Neamț 500 13 Dispozitiv pentru plrogravarea lăzilor tip olandez Tufan Gheorghe Chiribău Alexandru IF Piatra Neamț 500 14 Dispozitiv de siguranță la podul transbordor Stamatin Victor DREF Iași 500 15 Pendulă glisantă cu deschidere de tăiere de 1 ni și avans mecanic Tiron Nicolae IF Roznov 500 16 Grătare basculante aplicate la cazanul B.W. de la UIL Uva Mică Husar Emil IF Ronda 500 17 Mecanizarea curățirii periodice a cazanelor dc abur Marc lona Bodor Ștefan Heja Adalbert IF Toplița 500 18 Aparat comparator pentru reglarea cuțitelor mecanice Ia mașinile de Îndreptat și geluit Sajgo Alexandru IF Gheorgheni 500 19 Dispozitiv privind captarea și depozitarea pralului produs de mașinile de șlefuit Bengea Gheorghe 1F Cîmpina 500 Total 22 500 D. SECTORUL CERCETĂRI 1 Metodă originală de Împăduriri cu puieți de fag tn teren deschis Badea Mihai Mihalache Vasilc Lupu Victoria INCEF 1500 2 întăritor Ilt pentru polimerizarea Ia rece a adezivului fenol formaldehidlc tip R.S.A. lacob Ștefan Cernea Jeana Comăneseu Ion INCEF 1 000 Total 2 500 E. SECTORUL PROIECTĂRI 1 Tipuri de podețe adaptate la teren pentru drumuri fores- tiere Vîrjoghe Sergiu 1SPF 3 000 2 Stand de lucru pentru pulverizarea nitrolacului și polies- Măzărescu Gh. ISPF 1 000 terilor Total 4 000 F. SECTORUL REPARAȚII ȘI ÎNTREȚINERE 1 Dispozitiv pentru găurirea și tăierea Ia lungime a pînzelor de gater Englender Ștefan IRUM Sibiu 500 2 Dispozitiv pentru frezat țevi la cărucioare cu 14 și 20 etaje Dumitru loan Poliogiai Rudolf IRUM Sibiu 500 3 Dispozitiv de strunjit came prin copiere Banca Nicolae Galea Ion IRUM Sibiu 500 4 Dispozitiv adaptat la mașina de frezat TOSS Prin! Ion IRUM Bucu- rești 500 5 Vacuumstat electric Cosma Mihai IRUM Reghin 500 6 Releu electromagnetic cu două contacte Pădureanu Alex. IRUM Reghin 500 Total 3 000 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 189 număr de 20 inovații, indiferent dacă acestea au fost sau nu premiate în cadrul concursului. Pentru acestea se vor întocmi procese-verbale de admitere pentru generalizare obișnuite. Tabela 2 întreprinderi premiate la concursul de inovații M.E.F. pe anul 1962 . Nr. ort. întreprinderea Premiul 1 A. SECTORUL DGSEIL IF Piatra Neamț I 2 IMTF Brașov rI 3 IF Roznov II 4 IMTF Piatra Neamț II 5 IF Gura Humorului II 1 B. SECTORUL DGPFL IPROFIL „Mobila”-Iași I 2 CIL Reghin I 3 CIL Blaj II 4 IPROFIL Bigorul Oradea II 1 C. SECTORUL CERCETĂRI INCEF 1 Dintre întreprinderile participante la concurs au fost premiate întreprinderile din tabela 2. Această premiere a întreprinderilor dă direptul la următoarele recompense bănești : — 80% la întreprinderile cu premiul I și 60% la întreprinderile cu premiul II, din raita I, pentru toți inovatorii din întreprindere care au inovații efectiv aplicate în perioada concursului (suplimentar dreptu- rilor acordate prin soluționarea inovației) ; — același procent persoanelor care atu contribuit La introducerea și aplicarea efectivă a inovațiilor admise prin generalizare ; — 60% la întreprinderile clasate pe locul I sau 40% la întreprinderile clasate pe locul II, din sala- riul tarifar, responsabililor cu inovațiile, membrilor cabinetului tehnic și personalului care a depus o muncă deosebită pentru promovarea și dezvoltarea mișcării de inovații. Numărul persoanelor care se pot premia și valoarea premiului sînt stabilite prin Regulamentul concursului (maximum un premiat ta 250 salariați ai întreprinderii, cu sume totale de maximum 30% din premiul acordat inovatorilor din acea întreprindere, ca urmare a premierii în cadrul concursului). Concursul de inovații din economia forestieră des- fășurat în anul 1962 și rezultatele acestuia marchează încă un pas înainte pentru introducerea în producție a tehnicii celei mai înaintate, pentru îmbunătățirea continuă a indicilor tehnico-economici de producție și înflorirea economiei noastre naționale. COSTIN, E. și NIȚULESCU, M.: Cercetări privind împădurirea terenurilor degradate de pe coastele la- lomiței. Publicațiile INCEF, seria a D-a. Editura agro- silvică, București, 1962, 47 p., 21 fig., 3 tabele, 3 anexe, 13 ret. bibi. Asemenea Șiretului și altor rîuri din țara noastră, Ialomița prezintă pe citea 120 km din cursul său, în zona Bărăganului, „coaste" puternic înclinate, pînă la abrupte, cu loessul șl nisipuri slab înhumifioate la suprafață. Posibilitățile de valorificare a acestor ma- luri (de pe partea dreaptă) se reduc la culturile forestiere, în special pe porțiunile cu pante care depășesc 25°. Aceste culturi au drept scop valorificarea acestor terenuri degradate, ameliorarea solului și protecția antierozională, îmbunătățirea microclimatului, pro- tecția câmpului șî înfrumusețarea peisajului prin crearea unei fîșii de zonă verde. Din pricina Condițiilor staționate nefavorabile și datorită silvotehniciî imperfecte utilizate în trecut și pășunatului, încercările mai vechi de împădurire pe suprafețele respective au eșuat. Pentru găsirea unor procedee eficiente de împădurire s-au executat, înee- pînd diln 1961, lucrări experimentale pe malul lalo- miței și pe marginea Gîmpiei Bărăganului, între sa- tele Măncullești și Ghimbășani (Raionul Slobozia), instalîndhi-se 22 parcele de încercare (18 pe versanți degradați și patru pe marginea platoului). S-au folosit un mare număr de specii, dispuse în mai multe scheme și diferite metode de pregătire a terenului ; măsurătorile și inventarierile s-au efectuat separat pentru treimile inferioară, mijlocie și superioară ale versantului. Lucrarea prezintă, în textul, graficele și tabelele pe care le conține, rezultatele înregistrate după zece ani de experimentare, împreună cu prețioase reco- mandări practice adresate unităților de producție. to cadrul capitolului „Condiții staționale" se in- dică, pentru, suprafețele respective, caracteristicile cli- matului în general (și, separat, Condițiile climatice din perioada experimentărilor), formele de relief, pe- dologia și vegetația naturală. Pe baza acestor factori staționai!, autorii au separai trei tipuri de stațiuni: tipul staționai I pe treimea superioară a coastei, tipul staționai II în treimea mijlocie și tipul staționai III în treimea inferioară a coastei ; fertilitatea acestor stațiuni descrește de jos în sus, de la mijlocie spre ridicată, plnă la foarte redusă. Un capitol special este destinat descrierii culturilor forestiere instalate, atît a celor din anii 1942—1043 cît și a celor experimentale începute în 1951. Se menționează aici speciile, schemele și agrotehnica aleasă, adăugtodu-se sub formă tabelară și o evidență a lucrărilor experimentale instalate la Mănculești-sat. Rezultatele obținute în culturile experimentale sînt prezentate atît pentru coastele lalomiței cât și pentru cîmpia înaltă a Bărăganului, insiistîndu-se pentru fie- care din cele 20 de specii încercate asupra următoa- relor caracteristici: procentul de prindere sau de menținere, înălțimea (în cm), diametrul la colet (în cm), diametrul proiecției orizontale a coronamen- 190 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 telor (în cm) — pe ani. Datele cifrice sînt analizate și interpretate examinîndiu-se și relațiile care s-au manifestat între speciile respective și, de asemenea, eficiența economică a lucrărilor. Măsurătorile și observațiile concrete după zece ani de vegetație sînt valorificate în capitolul „Condurii", în capitelul intitulat „Recomandări pentru producție'1 se arată că pentru asigurarea unor condiții favorabile de umiditate (umiditatea în sol fiind factorul limitativ în astfel de stațiuni), atenția trebuie îndreptată asu- pra procedeelor de pregătire a terenului și de între- ținere a culturilor, care să asigure reținerea în can- titate maximă a umidității, ca : pregătirea solului în terase desfundate la două cazmale, cu păstrarea stra- tului fertil la suprafață (terase cu lățimi de 0,80— 1,00 m, slab înclinate în contra pantei versantului și orientate după curba de nivel). La alegerea spe- ciilor trebuie ținut seamă de fertilitatea odor trei tipuri de stațiuni de pe versant și țelul economic urmărit; în treimea inferioară se vor întemeia cul- turi cu rol economic, apelîndu-se la salcîm, hibrizi de plop, plop alb, plop cenușiu, nuc comun, zarzăr, corcoduș ș.a.; în treimea mijlocie, unde se urmărește, pe lîngă producția de material lemnos, și protecția și ameliorarea solului, speciile indicate sînt moj- dreanul, mărul și părul pădureț, pinul negru și cel silvestru și, de asemenea, nucul, zarzărul și 'corco- dușul ; în sfârșit, în treimea superioară, unde se vor urmări mai cu seamă protecția și ameliorarea solu- lui, se recomandă pinul negru, ienupărul de Virginia. mojdreanul, liliacul și săicioana. Schemele de amestec vor fi simple, evitîndu-se asocierea speciilor antagoniste; specia principală va forma rînduri pure, oare să alterneze cu un rînd de arbuști sau specie însoțitoare ; aceasta mai ales în partea de sus a versantului. O mențiune specială se face pentru Halimodendron halodendron. care dă rezultate bune în condiții de Stepă. Distanțele de plantare sînt: în treimea inferioară — 1 m, în cea mijlocie — 0,75 m, în cea superioară — 0,50 m (respectiv 5 000. 75000 și 10 000 puieți/ha). Puieții trebuie să aibă un sistem radicelar bine dezvoltat și dimensiuni mai mari decît cei folosiți în plantațiile obișnuite, ilar la plantare coletul să rămînă cu 3—5 cm sub nivelul solului; după plan- tare se recomandă receparea. întreținerile se vor face în special în mai și iunie, îndeosebi la baza versantului; unde încep mai de timpuriu și degajările și curățirile. Pericolul pășunatului trebuie cu totul înlăturat. Atît metoda de cercetare cît și concluziile și reco- mandările practice sînt de mare folos nu numai pen- tru cazul versanților lalomiței, ci ele prezintă interes și pentru bazinele altor cursuri mari de apă din țară, ale căror maluri sînt erodate. Materialul cifric și observațiile culese pe terene urmează ca, împreună cu partea aplicativă, să con- stituie subiect de reflexie pentru silvicultorii unită- ților interesate. Acestor unități li s-au difuzat prin C.D.F. exemplare din lucrarea nrezentată. Ing. T. Dorin GIURGIU, V„ în colaborare cu ing. PURCĂREANU GH„ DISSESCU, R. și CARCEA, F. : Vîrste optime de tăiere pentru pădurile din Republica. Populară Rornină. Editura agrosilvică, București, 1962, 106 p., 36 fig-, 49 tabele, 104 ref. bibi. Rezumate în limbile rusă și ser- mană. Pentru sporirea productivității pădurilor și în scopul unei valorificări complete și superioare a unui patri- moniu forestier, se cere rezolvată, printre primele, și problema stabilirii științifice a viratelor optime de tăiere a arboretelor respective. Soluționarea acestei probleme formează obiectul lucrării prezentate în aceste cîteva rînduri. Ca îndeobște lucrările din acest domeniu, și studiul de față își fundamentează concluziile pe un amplu material de observație re- coltat în decursul mai multor ani de către colectivele de cercetători ai INCEF și prelucrat cu ajutorul sta- tisticii matematice, metodă deosebit de fructuoasă pentru valorificarea datelor biometrice, însă tot atît de strădalnică. Sîntom aici în fața unui exemplu remarcabil dc valorificare creatoare a cunoștințelor acumulate în ultimii 10—15 ani în materie de ta- xație. amenajament, exploatări, industrializarea lem- nului etc. Primul capitol este destinat considerațiilor gene- rale menite să definească pe scurt cadrul actual al problemei și să indice tangențele cu celelalte sectoare ale economiei forestiere; soluțiile tehnice urmărite trebuie „să contribuie la satisfacerea nevoilor cres- cînde de cherestea, placaj, plăci fibrolemnoase etc., în paralel cu cerințele gospodăririi cu grijă a patri- moniului forestier". Al doilea capitol tratează despre țelul gospodăririi pădurilor și fundamentarea economică a viratelor de tăiere și analizează tendința consumului de lemn în perspectivă, structura pe dimensiuni a lemnului pen- tru gater și principalele sortimente-țel cu pon- derea lor în perspectivă : vîrstele de tăiere ale arbo- rilor urmează să fie astfel stabilite, îneît să se asigure ponderile (exprimate procentual în tabelele incluse în text) cu minimum de cheltuieli și concomitent menținerea și sporirea productivității pădurilor. In al treilea capitol se studiază dinamica crește- rilor, care reprezintă un factor important pentru stabilirea exploatabilității arboretelor. Aceasta este influențată de proveniență, de consistență, de vîrsta și de structura arboretelor, toate aceste aspecte fiind studiate în subcapitole speciale. Urmează capitolul indicatorilor naturali cantitativi (dintre care cel mai important este creșterea medie a producției totale) și calitativi (dintre care cel mai important este creșterea medie pe sortimente). Pentru a ușura înțdegarea studiului se analizează pe rînd : exploa labilitatea cantitativă (absolută), exploatabilî- tatea tehnică (calitativă). Se prezintă o serie de fișe ale viratelor exploatabilității tehnice pe specii (mo- lid, brad, fag, gorun, stejar, gîrniță, cer și carpen, tei, salcîm, plop negru hibrid), pe clase dc producție și sortimente-țel. Urmează într-o succesiune logică subcapitolele privind indicatorii valorici ai exploata- bilității arboretelor: vîrsta de tăiere și prețul de cost al lemnului de picior, virată de tăiere și prețul de vînzarc al lemnului pe picior, influența vîrstei de tăiere asupra costurilor și veniturilor în sectorul de exploatare forestieră, virata exploatabilității maxi- mului de randament economic. Capitolul este închis prin . considerații privind vîrsta exploatabilității de protecție și considerații privind vîrsta exploatabili- tății de regenerare. Vine la rînd, ca o concluzie a expunerii precedente, capitolul viratelor optime de tăiere pentru principa- lele specii forestiere. Vîrsta optimă de tăiere (ele- ment axial al organizării procesului de producție forestieră în spiritul reproducției socialiste lărgite) este definită astfel de către autor: „momentul (pe- rioada) când arboretul realizează starea optimă din punct de vedere al satisfacerii țelului de producție și protecție prin cheltuieli minime de muncă socială, paralel cu menținerea și sporirea productivității ar- boretelor și a stațiunilor forestiere". Rezultatul întregului studiu este prezentat sub forma unor fișe ale vîrstelor optime de tăiere la spe- ciile amintite mai sus, indieîndu-se pentru fiecare specie și clasă de productivitate o perioadă optimă, în cadrul căreia urmează să se fixeze vîrsta de tăiere corespunzătoare particularităților fiecărui arboret (consistență, calitatea arboretului, proveniență, vi- goare, vitalitate, vulnerabilitate la doborâturile de vînt etc.). O astfel de fișă este prezentată. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 191 Pentru a înlesni utilizarea acestor fișe se dau de fiecare dată lămuriri asupra modului de încadrare a arboretelor între limitele de vârstă indicate în ul- ttoia coloană, precum și exemplificări numerice. Lucrarea se încheie cu expunerea avantajelor apli- cării în producție a vârstelor optime de tăiere și cu un tabel și cîteva grafice comparative între vîrstele de tăiere propuse acum, și cele ,preconizate în lucrări sau instrucțiuni anterioare (pe specii și clase de pro- ducție). Credem ca nu greșim afirmând că studiul acestei noi publicații INCEF va interesa pe toți lucrătorii din sectorul economiei forestiere, și în primul rînd pe amenajiști, iar lectura atentă va da cititorului o justă orientare în problemele valorificării pădurilor și un ajutor substanțial în activitatea profesională. Ing. T. Dorin J. PATOCKA (în colaborare cu J. B u r g a n, M. C a p e k, M. S t o 1 i n a): Lepidopterele bradului din Slovacia. (Die Tannenschmetterlinge der Slowakei). Verlag der Slowakischen Akademie der Wissenschaf- ten, Bratislava, 1960, 215 p. 470 fig. Lucrarea cuprinde speciile de lepidoptera ce se dezvoltă pe brad în Slovacia și în regiunile înveci- nate din Europa Centrală și reprezintă o sinteză a cercetărilor proprii ale autorului și a datelor din lite- ratură. S-a stabilit că în regiunile cercetate se întîlnesc regulat 40 specii de Lepidoptere legate biologic de brad, dintre care 31 specii se hrănesc cu ace, 3 — cu muguri și lujeri, 4 — în conuri și 2 se dezvoltă în formațiunile canceroase. Din cele 31 specii defoliatoare — 15 trăiesc liber, 7 minează și 12 țes acele. în ceea ce privește apar- tenența sistematică — 16 specii fac parte din fam, Tortricidae, 10 din fam. Geomefridae, 3 din fam. Py- raiididae, fam. Yponomentidae, l.asiocampidae și Ly- mantriidae sînt reprezentate prin cîte 2 specii, fam. Adelidae, Sesiidae, Plutellidae, Sphingidae și Phalae- nidae prin cîte o specie. ■ Pe lîngă aceste specii, pe brad au fost găsite alte 31 specii de lepidoptere care se dezvoltă în mod nor- mal pe alte plante gazdă, dar pot trece și la brad sau se hrănesc cu licheni, cu ciupercile ce apar pe brad sau cu putregai. Dăunătorii cei mai importanți ai bradului în Eu- ropa Centrală sînt 3 specii de tortricide [Choristo- neura murinana (H. B.), Zeiraphera ruiimitrana (H. S.) și Epinotia nigricana (H. S.).] Alte trei specii care produc pagube în regiunile mai sudice (Iugoslavia) sînt: Epinotia proximana (H. S.), E. subseguana (Hw.) și Argyresthia iundella (F. R.). Vătămări importante produc și dăunătorii conuri- lor, printre care pe primul Ioc se găsește Dioryctria abietella (Den. et Schiff.). Descrierii bionomiei și eco- logiei acestor dăunători autorul îi acordă o aten- ție deosebită (50 p. de text). Lucrarea conține o serie de chei de determinare originale a lepidopterelor bradului după fluturi, pupe, omizi dezvoltate și omizi în perioada de iernare. Pentru fiecare specie se dă descrierea tuturor sta- diilor de dezvoltare, se prezintă date în legătură cu bionomia, răspîndirea, importanța economică și in- sectele parazite. Cu privire la Choristoneura murinana se mențio- nează date referitoare la depistarea și prognoza dău- nătorului, la pagubele produse, Ia predispoziția ar- boretelor la atac, capacitatea de regenerare a bra- dului etc. Lucrarea apărută în condiții grafice superioare este bogat ilustrată cu desene originale totale și de de- talii, precum și cu fotografii. Bogatul material sintetizat face din lucrarea dr. J. P a t o ă k a un îndreptar prețios pentru cunoașterea lepidopterelor dăunătoare bradului. Ing. I. Ceianu * * * Ocrotirea naturii, nr. 6, Editura Academiei R.P.R., București, 1962. Consemnăm apariția a numărului 6 al Buletinului comisiei pentru ocrotirea monumentelor naturii, care continuă seria celor editate începînd din anul 1955. Și în acest număr sînt publicate importante lucrări și note științifice, probleme privind ocrotirea naturii in alte țări, însemnări atît din țară cît și din străină- tate, recenzii, bibliografii, date în legătură cu activi- tatea comisiei pentru ocrotirea monumentelor naturii. Eugen G h i ș a, în lucrarea intitulată Rezer- vație botanică de Ia Zaul de Cîmpie, prezintă această rezervație de 2,5 ha situată în regiunea Cluj, la nord- vest de Luduș și creată în 1932 în scopul protecției bujorului de stepă (Paeonia tenuiiolia L.), care crește în asociație cu alte cîteva elemente pontice din pe- rioada caldă-postglaciară sau boreală. Autorul enumera 245 specii de angiosperme repartizate în zece tipuri de areale (grupe de elemente floristice), dintre care cel preponderent este elementul eurasialic. în ce privește vegetația rezervației de la Zau, con- stituită dîntr-un amestec de plante mezoxerofile, se constată o abundență mai mare de graminee, dintre care predomină speciile Brachypodium pinnatum șl Festuca sulcata plus Festuca pseudovina. în lucrare este subliniat rolul hotărîtor al omului în procesul formării și dezvoltării acestei grupări. Natura R.S.S. Azerbaigene și ocrotirea ei, prezentată de G. A. A1 i e v, președintele Comisiei pentru ocro- tirea naturii de pe lîngă Academia de științe a R.S.S. Azerbaigene, ne face cunoscută regiunea din punct de vedere al așezării geografice, relieful climei, al bogățiilor naturale, dintre care cel mai important fond îl reprezintă pădurile, în Care se întîlnesc peste 400 de specii de arbori și arbuști. Interesant este faptul că se găsesc păduri întregi formate de unele specii relicte rare, ca: arborele de fier — Parroția C.A.M., Buxus hyrcana Pojark, Quercus castaneifolig C.A.M., Pistacia mutica E. și M., în timp ce coniferele sînt foarte puțin întîlnite, cel mai frecvent fiind ienupărul. în partea doua a lucrării se face cunoscut faptul că în cuprinsul R.S.S. Azerbaigene s-au creat cinci parcuri naționale — dintre care cele din Lenkpran și Gheok-Ghiol sînt rezervații floristice, fauniștice și es- tetice ce prezintă un mare interes științific .— precum și rezervații de vînătoare. în studiu] privitor la Muntele Ceahlău — Flora și vegetația, C. Burduja descrie această parte a lan- țului Carpaților orientali din punct de vedere al structurii geologice, reliefului și al elementelor clima- tice care au dat naștere unui înveliș vegetal carac- teristic. Flora acestui munte cuprinde circa 600 specii de fanerogame, care în marea lor majoritate aparțin florei Europei centrale și celei eurosiberiene. Vegetația, al cărei caracter predominant este dat de grupările forestiere, este reprezentată de trei etaje: al fagului, molidului și etajul tufărișurilor de jneapăn și de jneapăn cu afin, Ținînd seamă de importanța acestei regiuni cu un bogat material floristic și fau- nistic, autorul propune extinderea rezervației create aici, care ar îngloba și arboretele de Larix puse sub ocrotire. Rezervația ornitologică de la Satchinez este prezen- tată de Em. N a d r a. Autorul ne dă o serie de date privitoare la această rezervație situată la 25 km de orașul Timișoara, care cuprinde o faună ornitologică bogată și variată, reprezentată în special de păsări ce trăiesc în jurul apelor. I. Botoșăneanu și St. Negrea, în: Com- plexul de izvoare de la Corbii Ciungi — oază acva- tică relictă în Clmpia Romînă, semnalează printre al- tele și existența coloniilor de Hildebrandia rivulgriș- rhodophycee, cunoscute din apele reci ale regiunilor muntoase. Marea diversitate a substraturilor, abun- dența apei freatice reci, precum și alți factori, fac posibilă existența acestei oaze acvatice relicte, .nece- sar a fi protejată de acțiunile modificatoare exerci; tate de - om. " '' REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 492 Dintre notele științifice menționăm Rezervația na- turală de dune de Ia Agigea de P. Pascal, în care ne este prezentată vegetația acestei rezervații bota- nice, compusă de trei asociații dominante — Ephedra distachya L., Alyssum borzeanum Nyâr. și Carex Lygerica Gay. — și caracterizată prin alternanță se- zonieră. In nota intitulată: Picea excelsa f. columnaris Carf, si Picea excelsa i. viminalis Casp. In Munții Apuseni, Z. Spîrchez ne informează despre prezența în acești munți, la Stîna de Vale, a molidului columnar înalt (Picea excelsa f. columnaris Carr.) și a două sta- țiuni naturale de Picea excelsa f. viminalis Casp. Au- torul recomandă luarea în cultură a acestor forme cu importanță economică și decorativă și propune crearea la Stîna de Vale a unei zone de protecție de circa 100 ha. $i acest număr din Ocrotirea naturii aduce prețioase contribuții în problemele protecției plantelor și ani- malelor rare. Andreea Dănescu cercetător Grădina botanică București SHINZO. N1TTA: O nouă metodă de semănare di- rectă pe taluze cu pantă mare. Unasylva voi, 16 (2), nr. 65/1962. . în Japonia, instalarea unei pături vegetale se prajotică în lupta de prevenire a eroziunii solului pe taluze dezgolite. Metoda cea mai des folosită era aceea a înierbării ou specii de genul Zoysia. Recent s-a observat că această metodă nu este economică, cerînd multă ma- noperă. tn plus, aprovizionarea cu iarbă de Zoysia era insuficientă. Au fost întreprinse cercetări pentru a găsi cele mai eficace mijloace de semănare și de creare a unui mediu favorabil germinării pe taluze cu pantă mare. In urma unor serii de experiențe s-a pus la punct o nouă metodă, bazată pe folosirea unui aparat care poate proiecta cu mare viteză un amestec de apă, semințe, pământ, îngrășăminte ș.a. ■ S-a constatat că „tunurile de ciment" pot fi folosite cu succes pentru amestecul noroios. Este vorba de aparatele folosite pentru proiectarea mortarului sub presiunea aerului comprimat. Acestea sînt de două feluri. Cel mai bun este dotat cu un mecanism spe- cial, datorită căruia amestecul nonoios este trimis din magazie într-o țeavă, alternativ cu un jet de aer comprimat. Aparatul arc lățimea de 0,8 m, lungimea de 2,5 m și înălțimea de 1,8 m și cântărește circa 1,200 kg. Branșat Ia un compresor, aparatul poate să pro- iecteze o încărcătură maximă de 5,370 m3/ha, răs- pândită pe o grosime de 9,5 mm, acoperind o supra- față de circa 465 m2, adică 3 880 m2 pe ziua de lucru de opt ore. Cele mai bune specii snau dovedit a fi următoarele: Eragostris curvula, Festuca rubra și o varietate de Festuca arundinacea (specii care cresc repede pe ta- luze nefertile și aride). Densitatea de semănare indicată pentru aceste graminee, când sînt folosite singure, este de circa 33 kg./ha (pentru Eragrostis) și de 165 kg/ha pentru celelalte două specii. Cea mai bună perioadă de semănare variază după specie și stațiune. în general, în Japonia meridională, cu climat cald și umed, semănarea speciei Eragrostis se face după ultimul îngheț și mai înainte de înce- putul verii. Pentru celelalte două specii de germinee perene, acestea se seamănă, fie devreme, primăvara (mariie-aprilie), fie toamna. Fertilizarea este absolut necesară când se seamănă pe un subsol inert. Amestecul trebuie să conțină o bună doză de îngrășământ destinat să ajute creșterea. Trebuie șă conțină în proporții egale azot, fosta și potasiu în- proporție dc 85 kg/ha. Este indicat ca cel puțin jumătate din cantitatea azotului folosit să fie sub formă organică. Pentru menținerea unei pături vegetale permanente, trebuie adăugate în fiecare an noi îngrășăminte, mai ou seamă îngrășăminte azotate, după instalarea ierbii. Gramineele menționate tolerează un pH de la 5,5 La 7,0. Dacă pH solului este inferior celui de 5,5, tre- buie adusă o cantitate convenabilă de var. Este indicat un sol argilos, care conține maximum 80% nisip și maximum 30% argilă. Cantitatea de pămînt. de folosit se calculează după grosimea pe care vrem s-o aibă pătura ienbacce. Grosimea nor- mală este de circa 1 cm, deoarece semințele mici, cum sînt cele de Eraprostis, nu germinează bine sub o grosime mai mare. Cantitatea de apă ce trebuie adăugată depinde de umiditatea pământului. în linii mari, volumul apei trebuie să fie de circa 30% din volumul pământului. Tehnica pulverizării este următoarea: semințele, îngrășământul, pământul, varul și apa sânt vărsate în magaziile gemene ale aparatului (care sînt folosite alternativ și scuturate timp de circa 2 min). Dacă amestecarea este insuficienta, repartiția semințelor și a altor materii nu este uniformă. Noroiul amestecat trebuie să fie proiectat uniform pe pantă, pe o gro- sime normală de 1 cm. Deoarece în- practică nu este ușor de controlat dacă adâncimea dbrită a fost realizată pe întreaga suprafață a talazului, este recomandabil a se împărți suprafața în parcele egale cu ajutorul frânghiilor, corespunzând unui număr dat, care reprezintă de x ori capacitatea magaziei aparatului. în acest fel, mă- surind cantitatea amestecului și proiectând-o în mod regulat, se poate obține o grosime uniformă. Prima operație constă în proiectarea semințelor și a mediului lor. A doua constă în menținerea umi- dității necesare germinării și asigurării unei protecții împotriva eroziunii. Acoperirea cu paie asigură o REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 193 bună protecție, însă nu se poate realiza pe terenuri în pantă mare. în cursul primelor experiențe întreprinse în Japo- nia s-a folosit ca maiterial de acoperire o rogojină de pai de orez, numită „mushiro" {care se folosește pentru ambalare). Aceste rogojini au fost desfășurate pe pantele tratate și au fost fixate cu legături de paie și pichete de bambus. Rezultatele au fost satisfăcă- toare, iarba putând crește șl prin rogojină, însă vân- turile violente pot ridica acest gen de acoperire și în plus aceste rogojini sînt costisitoare. înlocuirea acestor rogojini s-a făcut printr-o emul- sie asfaltată, care pare a fi cea mai indicată. Această emulsie poate fi pulverizată cu același aparat (tunul de ciment) pe amestecul constituind mediul semin- țelor. Emulsia formează un strat îngust, care împie- dică evaporarea și eroziunea. Emulsiile asfaltate de tip cationic sînt superioare celor de tip antonie, deoarece stratul se formează mai repede. Totuși, aceste emulsii trebuie folosite cu precauție, deoarece ele pot astupa magaziile sau țe- vile. Emulsiile nu trebuie să fie toxice pentru plante. Este necesară cantitatea de circa 11000 litri de emul- sie asfaltată la hectar, diluată în apă în proporție de 30%. Semințele încep să germineze după circa două zile de la semănare, dar trebuie aproape o săptămână pentru ca creșterile să apară, spărgând crusta de asfalt. în timpul sezonului de vegetație, întreaga suprafață poate fi înierbată într-o lună. Această metodă nouă a început să fie folosită în Japonia pe scară largă. Dezbaterile Marii Adunări Naționale la legea Codului Silvic Cuvîutul deputatului Dumitru Lupșe, director DREF MaramureJ Cu interes deosebit am ascultat expunerea proiec- tului de Cod silvic. în țara noastră, pădurile, bogăție de seamă a patriei, sînt de mai multă vreme proprietate de stat. Poporul nostru harnic, adevărat stăpân al pădurilor s-a dovedit a fi cel mai bum și cel mai competent gospodar ăl fondului forestier. în proiectul de Cod silvic se predeve că la plani- ficarea exploatărilor forestiere se va ține seama de prevederile amenajamentelor silvice. Acesta este un principiu de mare însemnătate, deoarece astfel gos- podărirea lemnului din pădurile noastre se Va face în chipul cel mai rațional și economicos, asigurând atît satisfacerea tuturor cerințelor industriei noastre socialiste, cît și păstrarea și refacerea continuă a fondului forestier. •Un principiu de bază ai economiei noastre forestiere îl constituie regenerarea .pădurilor. Respectând aceasta, viitorul Cod silvic va pune pe primul plan grija permanentă pentru reîmpădurirea imdiată a sectoa- relor exploatate. Sutele de mii de hectare, reîmpă- durite în toată țara după 23 August 1044, prin acțiunea organelor de stat și a organizațiilor socialiste, cu sprijinul maselor largi, a tineretului școlar, au li- chidat fin mare măsură moștenirea grea primită de la burghezie, făcând să fie reacoperite cu pădure tânără suprafețele defrișate fără nici o socoteală în trecut. Apărând interesele generației de astăzi și ale generațiilor viitoare, Codul silvic va fi expresia vainței poporului de a păstra neatins și a dezvolta armonios fondul forestier. Ca și în celelalte regiuni ale patriei noastre, și în regiunea Maramureș s-au depus neîncetate străduințe pentru refacerea fondului forestier degradat și ex- ploatat irațional în regimul burghezo-moșieresc. Muncitorii, inginerii și tehnicienii din cadrul între- prinderilor forestiere ale regiunii Maramureș au de- pus mari sforțări pentru extinderea speciilor repede crescătoare de arbori, care sînt de mare valoare eco- nomică și de o deosebită importanță pentru creșterea productivității pădurilor și pentru dezvoltarea în- tregului fond forestier. Din anul 1048 și fană în pre- zent au fost împădurite peste 56 800 hectare în re- giunea noastră. Pentru aceasta s-au investit fonduri în valoare totală de peste 98 de milioane lei. De asemenea, s-au obținut progrese de seamă și în domeniul exploatării și prelucrării lemnului, prin introducerea pe scară largă a unor metode avansate de muncă și prin înzestrarea unităților cu Utilaje modeme- Proiectul Codului silvic reprezintă o lege de tip nou, atât în formă cît și în conținut, în care-și găsesc expresie noile relații socialiste statornicite de trans- formările structurale intervenite în țara noastră. De aceea, consider că proiectul acestei legi, așa cum a fost prezentat, corespunde întocmai marilor sarcini ce stau în fața sectorului economiei forestiere. Superioritatea noului Cod silvic mai constă și în faptul că, ținînd seama de principiile legislației so- cialiste, întrunește într-o lege unică toate regulile de bază ale gospodăririi și administrării pădurilor și celorlalte terenuri cu vegetație forestieră, reguli care în prezent se află dispersate în numeroase legi, de- crete și alte acte normative. Convins fiind că noul Cod silvic va constitui un instrument puternic, care va contribui în mod real la conservarea și dezvoltarea fondului forestier și a întregii vegetații forestiere, voi vota -din toată inima adoptarea proiectului care reflectă voința poporului și politica justă a partidului și guvernului nostru. CODUL SILVIC PREAMBUL în Republica Populară Romînă pădurile sînt pro- prietate .de stat, bun al întregului popor; ele con- stituie una din principalele bogății naturale și au un rol deosebit de însemnat în economia țării. Apărarea pădurilor este o Sarcină a organelor și organizațiilor de stat și obștești, o 'îndatorire patrio- tică a tuturor cetățenilor. în documentele Partidului Muncitoresc Romîn Se reflectă în chip deosebit, preocuparea permanentă pentru gospodărirea națională a resurselor forestiere ale țării și valorificarea integrală și complexă a masei lemnoase. însemnate sarcini au fost stabilite sectorului forestier pentru . sporirea producției și productivității' pădurilor. Ținînd seama de transformările politice, economice și sociale care au avut loc în țara noastră, dispozițiile încă în vigoare ale vechiului 'CM silvic ce datează din anul 1910 au devenit cu totul necorespunzătoare. Pentru ca în legislația noastră să se reflecte trans- formările social-ecoonmice, realizările obținute în ramura economiei forestiere și în vederea asigurării cadrului legal al ocrotirii și dezvoltării pădurilor, prezentul Cod stabilește reguli socialiste de apărare, gospodărire și dezvoltare la fondului forestier. CAPITOLUL I Dispoziții generale Arț. 1. — Pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare forestiere constituie proprietate de stat șl alcătuiesc fondul forestier al Republicii Populare Romîne. Pac parte din fondul forestier acele suprafețe pre- văzute ■ în aliniatul precedent, care sînt determinate ca atare prin amenajamente silvice. Art. 2. — Trecerea în fondul forestier a unor te- renuri agricole, scoaterea de terenuri din acest fond pentru nevoile agriculturii sau în vederea executării unor lucrări necesare altor ramuri iale economiei na- ționale, precum și defrișarea de păduri în acest scop se fac numai pe bază de hotărîre a Consiliului de Miniștri. Ari. 3. — Fondul forestier este supus regimului silvic care cuprinde un complex de norme tehnice silvice, economice și juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecția și paza acestui fond. Art. 4, — Terenurile cu vegetație forestieră care nu sînt cuprinse în amenajamentele silvice, cum eîht: plantațiile forestierepentru protecția terenurilor agri- cole, zonele de arbori afectate protecției pășunilor și delimitate ca atare, zonele de arbori afectate pro- tecției lucrărilor hidrotehnice, plantațiile forestiere de pe terenurile degradate situate • în afara perimetrului pădurilor, aliniamentele de arbori de-a lungul cana- lelor de irigație, riurilor, drumurilor sau altor căi de comunicație, sînt supuse unor reguli tehnice silvice și de pază. - Ari, 5. — Ministerul Economiei Forestiere răspunde de aplicarea politicii partidului și guvernului în do- meniul administrării și gospodăririi fondului forestier. De asemenea, Ministerul Economiei Forestiere sta- bilește regulile tehnice silvice și de pază aplicabile terenurilor cu vegetație forestieră ; coordonează, în- drumă și controlează respectarea acestor reguli. Art. 6. — Fondul forestier Se alimentează și se dezvoltă în scopul asigurării materiei prime lemnoase și a celorlalte produse ale pădurii, necesare economiei naționale, precum și pentru îndeplinirea unor funcții de protecție. Defrișarea de păduri, în vederea executării unor lucrări necesare economiei forestiere, se face cu aprobarea ministrului economiei forestiere. Art,. 7. — lîn raport cu funcțiile pe care le înde- plinesc, pădurile șe împart în grupe funcționale, după cum urmează: o) păduri de producție și protecție, care sînt desti- nate să producă .material lemnos pentru industria de prelucrare a. lemnului și pentru alte nevoi ale economiei naționale, precum și de a îndeplini un rol de protecție ; b) păduri cu funcții speciale ide protecție, care condiționează păstrarea și dezvoltarea unor obiective de interes economic, social sau științific. încadrarea pădurilor în grupe funcționale se face prin ordinul ministrului economiei forestiere. Art. 8. — Pădurile și terenurile prevăzute în art. 1 se înregistrează în evidența forestieră, care se întoc- mește pe bază de amenajamente silvice. Terenurile cu vegetație forestieră prevăzute în art. 4 se înregistrează în evidența vegetației forestiere. Evidențele prevăzute în aliniatele precedente se or- ganizează de către Ministerul Economiei Forestiere în concordanță cu principiile care stau la baza regle- mentării sistemului de evidență fundară și se țin de ocoalele silvice, CAPITOLUL II Adminislnurea fondului forestier Art. fi. ■— Pădurile și terenurile care fac parte din fondul forestier sânt în administrarea operativă a întreprinderilor de stat pentru economia forestieră. Unele păduri' sau terenuri care fac parte din fondul forestier pot fi date în administrarea operativă sau în folosință altor organizații socialiste. Transmiterea unora din pădurile sau terenurile care fac parte din fondul forestier aflate în adminis- trarea operativă a întreprinderilor de stat pentru economia forestieră în administrarea operativă ori folosința altor organizații socialiste, sau retransmi- terea de ta acestea, se fac numai pe baza unei dispo- ziții a Consiliului de Miniștri. Art. 10. '— Pădurile și terenurile care fac pante din fondul forestier administrate de întreprinderile de stat pentru economia forestieră sînt destinate să asigure materialul lemnos și celelalte produse ale pădurii necesare satisfacerii cerințelor generale ale economiei naționale, Pădurile și terenurile care fac parte din. fondul forestier aflate în. administrarea sau folosința altor organizații socialiste sînt destinate satisfacerii ne- veritor locale de interes obștesc. Art. 11, — Terenurile cu vegetație forestieră care nu fac parte din fondul forestier se administrează de posesorii sau deținătorii acestora. . CAPITOLUL IH Gospodărirea. fondului forestier Art. 12/— Modul de gospodărire a pădurilor și terenurilor care fac parte din fondul forestier se sta- bilește prin amenajamente silvice. Amenajamentele silvice sc întocmesc în raport cu planurile de dezvoltare a economiei naționale, ținîn- du-se seama de următoarele obiective: a) asigurarea continuității producției forestiere; b) Sporirea producției și productivității fondului forestier ; c) Folosirea rațională a pădurilor și ameliorarea funcțiilor de protecție ale acestora. Art. 13. — Amenajamentele silvice se întocmesc pentru toate pădurile și terenurile care fac parte din fondul forestier de organele de specialitate ale Mi- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 195 nisterului Economiei Forestiere și se aprobă prin ordinul ministrului. Art. 14. — Amenajamentele silvice se revizuiesc sau se refac din zece în zece ani. Art. 15. — Pentru ridicarea producției și produc- tivității fondului forestier și pentru ameliorarea func- țiilor de protecție ale pădurilor, se execută de orga- nizațiile socialiste care au în administrare operativă sau în folosință păduri și terenuri din. fondul forestier, următoarele lucrări de cultură : a) regenerarea și refacerea pădurilor existente; b) crearea de păduri noi pe terenuri destinate a fi împădurite; c) ameliorarea arboretelor necorespunzătoare ; dj îngrijirea arboretelor. în executarea lucrărilor de cultură a pădurilor se va da prioritate introducerii și extinderii speciilor lemnoase cai creștere rapidă și de valoare economică ridicată. Art. 16. — Produsele lemnoase ale pădurii rezultate din tăieri de regenerare sînt produse principale; cele rezultate din efectuarea lucrărilor de îngrijire sînt produse secundare. Produsele lemnoase ale pădurii rezultate în urma doborîturilor și rupturilor de vînt sau unor calamități, precum și cele rezultate din defrișări pentru linii electrice, drumuri, culoare, linii parcelare, ori alte linii similare, sînt produse accidentale. Rășina, coaja, liberul de tei, fructele, cipercile și altele de acest fel, ce se recoltează din păduri, sînt produse accesorii. Art. 17. — Cantitățile de material lemnos și alte produse ale pădurii ce se exploatează anual sînt cele prevăzute în planul de stat. La stabilirea acestor cantități se va ține seama de prevederile amenaja- mentelor silvice. Art. 18. — Exploatarea produselor principale și secundare se face în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice, precum și ale regulilor de cultură și exploatare. Produsele accidentale și accesorii se exploatează și se valorifică pe baza instrucțiunilor tehnice date de ministrul economiei forestiere. Suprafețele din fondul forestier unde se execută exploatări se delimitează pe teren de către perso- nalul tehnic al întreprinderii de stat pentru econo- mia forestieră. Art. 19. — Produsele pădurii de orice fel se exploa- tează în temeiul unei autorizații eliberată de orga- nele Ministerului Economiei Forestiere, întocmită pe baza actului de punere în valoare, care cuprinde esti- marea cantitativă, calitativă și valorică a produselor ce se exploatează . Art. 20. — Arborii din fondul forestier destinați a fi tăiați se vor marca în prealabil cu ciocane silvice. Forma și modul de utilizare a ciocanelor silvice, precum și felul cum se face marcarea arborilor sau a unor loturi de arbori destinați tăierii, se stabilesc prin ordinul ministrului economiei forestiere. Tiparul ciocanelor silvice se înregistrează și se păstrează la organele notariatului de stat, aceste operații fiind scutite de orice taxe. Art. 21. — Termenele, modalitățile și epocile dc tăiere, scoatere și transport al materialului lemnos din păduri, procura și epocile de recoltare a produ- selor accesorii se stabilesc prin instrucțiuni date de ministrul economici forestiere. Art. 22. — Vînatul din păduri și peștii din apele de munte sînt considerate produse ale pădurii. Ministerul Economiei Forestiere organizează creș- terea și recoltarea vînatului în vederea asigurării unui efectiv normal care să nu aducă pagube fon- dului forestier și terenurilor agricole. Art. 23. — Organizațiile socialiste care au în admi- nistrare operativă sau folosință păduri și terenuri făcînd parte din fondul forestier sînt obligate să se supună normelor de gospodărire prevăzute în prezentul capitol. CAPITOLUL IV Protecția și paza fondului forestier și a altor terenuri cu vegetație forestieră Art. 24. — Ministerul Economiei Forestiere întoc- mește și publică în fiecare an liste nominale ale dăunătorilor și bolilor ce trebuie combătute. In acest scop fiecare întreprindere de stat pentru economia forestieră ține sub observație toate pădurile și tere- nurile cu vegetație forestieră cuprinse în raza sa de activitate, fără deosebire de cine are adminis- trarea operativă sau folosința acestora. Art. 25. — Măsurile de prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor pădurilor se stabilesc de Mi- nisterul Economiei Forestiere și se execută de per- sonalul tehnic al întreprinderilor de stat pentru economia forestieră. Organizațiile socialiste care au în administrare operativă sau folosință păduri ori terenuri din fondul forestier sînt obligate să sprijine de îndată și efectiv aceste măsuri. Art. 26. — Prevenirea și combaterea bolilor și dău- nătorilor care prezintă pericol comun pentru păduri și terenurile agricole se asigură de Ministerul Eco- nomiei Forestiere împreună cu Consiliul Superior al Agriculturii și se execută pentru pădurile și terenurile făcînd parte din fondul forestier de personalul teh- nic prevăzut în articolul precedent, iar pentru tere- nurile agricole de către posesorii sau deținătorii acestora. Art. 27. — Posesorii sau deținătorii terenurilor cu vegetație forestieră prevăzute în art. 4 sînt obligați să execute lucrările de prevenire și combatere a bo- lilor și dăunătorilor acestei vegetații, stabilite de Ministerul Economiei Forestiere; acesta coordonează acțiunile de prevenire și combatere și acordă sprijin tehnic pentru executarea lor. în cazul în care posesorii sau deținătorii terenu- rilor prevăzute în aliniatul precedent nu execută în timp util lucrările de prevenire și combatere a dău- nătorilor și bolilor, acestea vor putea fi executate de întreprinderile de stat pentru economia forestieră, posesorii sau deținătorii terenurilor respective fiind obligați la plata manoperei și a materialului folosit. Art. 28. — Personalul tehnic și de pază al pădu- rilor din întreprinderile de stat pentru economia forestieră are obligația să asigure paza fondului fo- restier aflat în administrarea acestora împotriva tăierilor ilegale, furturilor, distrugerilor, degradărilor, incendiilor, pășunatului neautorizat și altor fapte păgubitoare. Art. 29. — Paza pădurilor aflate în administrarea operativă sau folosința organizațiilor socialiste se face de către acestea. Paza vegetației forestiere de pe terenurile care nu fac parte din fondul forestier se asigură de po- sesorii sau deținătorii acestora. Personalul tehnic de specialitate din întreprinderile de stat pentru economia forestieră controlează modul cum se asigură paza pădurilor și a celorlalte tere- nuri cu vegetație forestieră de organele și organiza- țiile prevăzute în aliniatele precedente. Art. 30. — Comitetele executive ale sfaturilor populare, organele Ministerului Afacerilor Interne, precum și cantonierii de drumuri și de căi ferate, în cadrul atribuțiilor lor de serviciu, au obligația să sprijine acțiunea de pază a pădurilor și să dea concursul în acest scop organelor silvice. Art. 31. — Organele și organizațiile de stat, coope- ratiste și obștești, care desfășoară o activitate în cuprinsul pădurilor, sînt obligate a lua măsuri pen- tru prevenirea și stingerea incendiilor în raza lor de activitate. 196 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 Orice cetățean aflat în pădure sau. în apropierea acesteia este obligat să contribuie efectiv la înde- plinirea măsurilor prevăzute în aliniatul precedent. Art. 32. — Amplasarea în interiorul pădurilor ori în apropierea acestora a unor instalații industriale sau a altor asemenea obiective ce pot pricinui vătă- mări pădurilor, se face în condițiile prevăzute de normele legale și numai cu avizul prealabil al mi- nistrului economiei forestiere. Art. 33. — Pășunatul în păduri este permis în locurile și în condițiile stabilite de ministrul econo- miei forestiere. Nu va putea fi autorizat pășunatul în plantații, în regenerări naturale tinere și în pădurile care îndeplinesc funcție specială de protecție- Art. 34. — Organizațiile socialiste și cetățenii au îndatorirea patriotică de a apăra și ocroti pădurile și vegetația forestieră, precum și de a sprijini efectiv măsurile inițiate în acest scop. CAPITOLUL V Circulația materialelor lemnoase Art. 35. — Materialele lemnoase de orice fel vor putea fi transportate de la locul de tăiere sau depo- zitare numai însoțite de acte tip de proveniență. Modelul acestor acte se stabilește de Ministerul Eco- nomiei Forestiere, Pentru materialele lemnoase care provin de la organizațiile socialiste de stat, actele de proveniență se eliberează de către acestea. Pentru materialele lemnoase avînd altă proveniență decît aceea de la organizațiile socialiste de stat, actele prevăzute în. aliniatul 1 se eliberează de comi- tetul executiv al sfatului popular comunal, orășe- nesc sau de raionul orășenesc, de pe teritoriul căruia pleacă materialul. Art. 36. — Materialele lemnoase găsite în curs de transport, neînsoțite dc actele prevăzute în art. 35 vor fi reținute de organele silvice competente sau de organele de miliție atunci cînd aceasta este ne- cesar, pentru stabilirea provenienței lor. Șefii de gară și căpitanii de .port vor reține în același scop materialele lemnoase prezentate spre expediere fără acte de proveniență și vor sesiza de îndată organul de urmărire penală cei mai apropiat. Art. 37. — Materialele lemnoase reținute conform art. 36 aliniatul 1 vor fi date în custodie, după îm- prejurări, ocolului, brigăzii sau cantonului silvic cel mai apropiat, ori unei organizații socialiste care dis- pune de spațiul necesar depozitării și de mijloace de pază corespunzătoare. Cărăușul găsit fără acte de proveniență este obligat să transporte materialele omnoase la locul de predare în custodie. Materialele lemnoase reținute în stațiile de cale ferată sau în porturi rămân depozitate pe rampele, cheiurile ori în magaziile acestora și se dau în custodie unui angajat cu atribuții de pază din ser- viciul stației sau portului. Art. 38. — Dacă în urma cercetărilor sau judecății nu se poate stabili proveniența materialelor reținute, acestea vor fi confiscate potrivit dispozițiilor cores- punzătoare din legea penală sau din actele nor- mative privind sancționarea contravențiilor, iar în cazul în care s-a stabilit proveniența, materialele reținute vor fi restituite proprietarului. Dacă materialele ce urmează a fi restituite se află reținute într-o stație de cale ferată sau într-un port, organul care a făcut cercetările va comunica de îndată șefului stației sau căpitanului portului că poate proceda la expedierea lor. CAPITOLUL VI Infracțiuni și contravenții Art. 39. — Faptele care constituie infracțiuni silvice și sancțiunile corespunzătoare sînt cele prevăzute de legea penală. Faptele care constituie contravenții silvice, sanc- țiunile și modul lor de aplicare se stabilesc prin instrucțiuni ale ministrului economiei forestiere, apro- bat prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. Art. 40. — Infracțiunile silvice se constată, se urmăresc și se judecă potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală aplicabile infracțiunilor împo- triva ■ avutului obștesc, cu derogările și completările din art. 41 și art. 42 din prezentul Cod. Art. 41. — Pe Ungă organele de urmărire penală, sînt competenți să constate infracțiuni silvice ingi- nerii și tehnicienii ou atribuții privind probleme de silvicultură din Ministerul Economiei Forestiere, cei din direcțiile regionale de economie forestieră, din întreprinderile de stat pentru economia forestieră și din ocoalele silvice, precum și brigadierii și pădu- rarii ocoalelor silvice. Organele competente care constată aceste infrac- țiuni au dreptul de a reține obiectele provenite din lapte penale sau acelea ce au fost folosite la săvîr- șirea lor. Aceste organe, însoțite de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular comunal, orășenesc sau de raion orășenesc pot să identifice materialele lem- noase provenite din infracțiuni, la locurile unde se află materialele. în privința materialelor lemnoase reținute în cumul transportului se aplică dispozițiile art.'37 și 38. Ari.. 42. — Procesele verbale de constatare a infrac- țiunilor se trimit, în vederea calculării valorii pagu- belor, ocolului silvie în raza căruia a fost săvârșită infracțiunea. După efectuarea calculului, șeful ocolului silvic trimite procesul verbal, împreună cu acel calcul, organului de urmărire penală competent, încunoștiin- țînd despre aceasta și organul care a încheiat pro- cesul verbal. Art. 43. — Valoarea pagubelor cauzate prin infrac- țiuni sau alte fapte ilicite se calculează, în ce privește arborii pe picior, puieții și lăstarii, potrivit criteriilor anume stabilite prin hotărîre a Consiliului de Mi- niștri. In cazurile în care pagubele, în ce privește arborii pe picior, puieții și lăstarii, sânt pricinuite de anga- jați! organizațiilor socialiste dăunate, prin fapte care nu constituie infracțiuni sau contravenții și pentru care răspunderea materială este reglementată potrivit legislației muncii, sumele ce se pot imputa acestor angajați se calculează de asemenea, potrivit crite- riilor anume stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. CAPITOLUL VH Dispoziții finale Art. 44. — In aplicarea prevederilor prezentului Cod, ministrul economiei forestiere este împuternicit să dea instrucțiuni tehnice silvice cu privire la ad- ministrarea, gospodărirea, protecția și paza fondului forestier și a altor terenuri cu vegetație forestieră. Art, 45. — Codul silvic din 9 aprilie 1910, Legea nr. 204 din 23 iunie 1947 pentru apărarea patrimo- niului forestier, Decretul nr. 201 din 14 mai 1953 privind circulația produselor lemnoase, precum și orice alte dispoziții contrare prevederilor prezentului Cod se abrogă. Art. 46. — Prezentul Cod intră în vigoare după 30 de zile de la publicare în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Ro- mîne. M. SUDER : Dos nene Forstgesetzbuch — cine wich- tige Errungenschaft wnserer sozialistischen Ge~ setzgebung. 129 VIOLETA ENESCU und VAL. ENESCU : Die Aus- wahl der iiberschilssigen Stieleichen (Qucrcus pedunculiflora C. Koch und Rateichen Quer- cus morealis Michx. 133 GH. LIXANDRU und V. CIOBANU : Das Schwanken des Gesamtgehults an Ibsbaren Salzen, Stuck- stoffverbindungen und assimilierbaren Phos- phor im Baden in den SchulpfHnzungen auf ent- werteter Schwarzerde bei Galata-Iassy. 136 R. LEFTER: Rottannenbestănde, eine nene Art der Weisstanne. 139 C. LĂZĂRESCU und A. CARNIAȚCHI : Angaben uber das Verhalten einiger in Sinaia gepflanz- ten Kieferarten (Pinus silvestris L.). 142 a. 5-1-2 tuburi electronice ▲ 5 game de unde a. claviatură cu 7 clape ▲ indicator optic de acord ▲ reglaje separate de ton ST. TĂNĂSESCU : Angaben im Zusammenhang mit den Zapfen und Samen der blauen Douglasie im Forslbestand Cobia. 144 V. BAXOȘ: Emeut uber die Organisierung der Pro- duktion von Bdrchen-PfrbpRingen. 146 D. TEJU und V. TRIBOI : Technische und wirt- sehaftliche Rspekte der Wildbaichverbauung und Melioration der Gdflăchen in der Umgebung von Bălăbănești. 149 I. CEIANU, G. DISSESCU, C. COCA tund I. BA- LlNSCHI : Versuche zur Bekămpfung einiger Blattschădlinge mit Hilfe von entomopatogenen Prăparaten. 152 GH. MIHALACHE, GH. ILIESCU und I. BALIN- SCHI : Laboratoriumsversuche mit einigen Bak- terienprăparate zur Bekămpfung der Blatt- raupen. 157 Z. SPÎRCHEZ und G. SILAGHY: £m Anfall des Schădlings Fomes officinalis. 161 GH. NĂSTASE : Andricus quercus radicis F- 163 A. SBÎRNAC und A, IANA : Eine Analyse der Me- chanisierungsmbglich.keitien bei den Waldhege- arbeiten. 165 3LÂCUTĂ AT. PETRIȘOR; Technische und wirtscliaftlich Aspekte der Verwendung von Vorfertigteilen beim Bau kleiner Briicken. 171 TR. IACOB : Gegenwărtige Probleme im Zusammen* hang mit der Hege der Gemsen. 179 WISSENSCHAFTUCHE NOTEN AT. PETRIȘOR : Tehnische und wirtschafliche RFORMANȚE SUPERIOARE grossem Durchmesser. 182 CRONICLE 183 NEUERUNGEN 185 BUCHBESPRECHUNGEN 189 DOKUMENTATION 192 FORSTGESETZBUCH 193 ENTARE îRN Șl ELEGANTA 196 Orice cetățean aflat în pădure sau în apropie: acesteia este obligat să contribuie efectiv la în plinirea măsurilor prevăzute în aliniatul preced* Art. 32. — Amplasarea în interiorul pădurilor în apropierea acestora a unor instalații industri sau a altor asemenea obiective ce pot pricinui vă mări pădurilor, se face în condițiile prevăzute normele legale și numai cu avizul prealabil al 1 nistrului economiei forestiere. j Art. 33. — Pășunatul în păduri este permis locurile și în condițiile stabilite de ministru^ eco miei forestiere. | Nu va putea fi autorizat pășunatul în planu în regenerări naturale tinere și în pădurile c îndeplinesc funcție specială de protecție. Art. 34. — Organizațiile socialiste și cetățenii îndatorirea patriotică de a apăra și ocroti pădui și vegetația forestieră, precum și de a sprijini efc« măsurile inițiate în acest scop. CAPITOLUL V Circulația materialelor lemnoase Art. 35. — Materialele lemnoase de orice fel putea fi transportate de la locui de tăiere sau de zitare numai însoțite de acte tip de provenie: Modelul acestor acte se stabilește de Ministerul jj nomiei Forestiere. Pentru materialele lemnoase care provin de organizațiile socialiste de stat, actele de provenie se eliberează de către acestea. Pentru materialele lemnoase avînd altă provenie decît aceea de la organizațiile socialiste de s actele prevăzute în aliniatul 1 se eliberează de coi tetul executiv al sfatului popular comunal, oră nesc sau de raionul orășenesc, de pe teritoriul căi pleacă materialul. Art. 36. — Materialele lemnoase găsite în curs transport, neînsoțite de actele prevăzute în art. vor fi reținute de organele silvice competente , de organele de miliție atunci cînd aceasta este cesar, pentru stabilirea provenienței lor. Șefii de gară și căpitanii de port vor reține același scop materialele lemnoase prezentate s expediere iară acte dc proveniență și vor șei de îndată organul de urmărire penală cel 1 apropiat. Art. 37. — Materialele lemnoase reținute oonft art. 36 aliniatul 1 vor fi date în custodie, după | prejurări, ocolului, brigăzii sau cantonului silvic mai apropiat, ori unei organizații socialiste care : ■pune de spațiul necesar depozitării și de mijlo de pază corespunzătoare. Cărăușul găsit fără s de proveniență este obligat să transporte materia; lemnoase Ia locul de predare în custodie. i Materialele lemnoase reținute în stațiile de < ferată sau în porturi rămân depozitate pe ramp cheiurile ori în magaziile acestora și se dau custodie unui angajat cu atribuții de pază din i viciul stației sau portului. Art. 38. — Dacă în urma cercetărilor sau judec nu se poate stabili proveniența materialelor rețin, acestea vor fi confiscate potrivit dispozițiilor cod punzătoare din legea penală sau din actele r mative privind sancționarea contravențiilor, iar cazul în care s-a stabilit proveniența, materia reținute vor fi restituite proprietarului, Dacă materialele ce urmează a fi restituite se t reținute într-o stație de cale ferată sau într-un p organul care a făcut cercetările va comunica îndată șefului stației sau căpitanului portului poate proceda Ia expedierea lor. M. SUDER : Le Code Sylmque de la Republique Popu- pulaire Roumaine, une importante redlisation de notre legislation socialiste. 129 VIOLETA ENESCU et VAL. ENESCU: Le choix des drbres-plus de Querous pedunculiflora C. Koch et de Quercus borealis Michx. 133 GH. LIXANDRU et V. CIOBANII : La variation du oontenu total des sels soîubles, des azotates et du phosphore asimilable du sol dans les pepinieres cultivee avec des plants forestiens sur le cernoziom degrada de Galata-Iași. 136 R. LEFTER: Des stations de sapin roux, une variete precieu&e du sapin blanc. 139 C. LAZĂRESCU et A. CARNIAȚCHI : Observations concernant le eomportement des certaines pro- venanoes de Pinus silvestris L. cultiwăes â Sinaia. 142 ST. TĂNĂSESCU . Observations concernant les cones et les graines de Douglas bleu du peuplemeni Cobia. 144 V. BAKOȘ ; De nouveau sur Porganisation de la pro- duction des jeunes plants de meleze. 146 D. TEJU et V. TRIBO1: Aspects tehmco-dconomiques des travaux de correction des torre nts et d’amelioration des t^rrains degrades executdes dans le perimetre Bălăbănești. 149 I. CEIANU, G. DISSESCU, C. COCA et I. BA- LINSCHI : Experimentations dans la lutte contre les defoliateurs avec subsitances ento- mopatogenes. 152 GH. MIHALACHE, GH. ILIESCU et I. BALINSCHI : L’experime.nlation au laboratoires des substan- ces bacteriennes contre les defoliateurs des f or ets. 157 Z. SPÎRCHEZ et GH SILAGHI ; Un ataque de Lari- cifomes officinalis (Vili, ex Fr.) Kotl. et Ponz. sur Larix ă Scărișoara^BeUoara. 161 GH. NASTASE : Andricus quercus radicis F. 163 A. SBÎRNAC et A IANA : L’analyse des possibilites de mecanisation des travaux des soins des peuplements. Io5 AT. PETRIȘOR : Aspects technico-âconorniques concer- nant l'uiilisation des prefabriques au petits ponts. 171 TR. IACOB i Problemes actuels concernant la pro- teotion de la chevre noire. 179 NOTES SCIENTIFJQUES AT. HARALAMB : Arbres d’une grandeur dxcep- ttonnelle. 182 AT. HARALAMB : La resistance des especes forestie- res aux innondations. 183 CHRONIQUE 183 INNOVATTONS 185 COMPTES-RENDUS 189 DOCUMENT ATION 192 LE CODE STLVIQUE 193 te MODERNĂ Șl ELEGANTĂ CU PERFORMANȚE SUPERIOARE se VĂ OFERĂ O AUDIȚIE PLĂCUTĂ s'' ÎNTR-O PREZENTARE 1 REVISTA PĂDURILOR ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE Șl AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR Șl TEHNICIENILOR DIN R.P.R. ANUL 78 Nr. 4 APRILIE 1863 COMITETUL DE REDACȚIE Cont. Ing. G. Mureșan, candidat în științe tehnice — redactor responsabil, ing. E. Cost in — redactor responsabil adjunct, ing. P. Bradosche, ing. O. Cărare, candidat în științe agricole, ing. I. Drăgan, candidat în științe tehnice, ing. V. Giurgiu, candidat în științe agricole, ing. A. Marian, ing. H. Nicovescu, conf. ing. O. Petruțiu, candidat în științele agricole, 1. Prundaru CUPRINS Pag. I. MILESCU: Codul silvic al Republicii Populare Romîne. 187—200 1. DAMIAN în colaborare cu MARGARETA POPESCU: Contribuții la cunoașterea compoziției chimice a semințelor de molid. 201 — 203 F. FILIP: Cîteva stațiuni de stejar pufos (Quercus pubescens) în Ardeal. 203—205 I. VLASE: Rezultate experimentale privitoare la folosirea ierbicidelor pentru distrugerea buruienilor de pe căile ferate forestiere. 206—210 C. ACHiMESCU: Considerații asupra suprafeței subperiodice și perioadei speciale de regenerare. 211—218 1. M. PAVELESCU: Posibilitățile de sortare a lemnului de steri de specii moi și tari ca lemn pentru plăci din așchii. 218—223 M. ARSENESCU : Aspecte din procesul de încindere a buștenilor de fag în urma doborîturilor de vînt. 223—226 R. ICHIM; Asupra metodelor de cubaj cu arbori de probă. 226—230 GH. 1LIESCU, GH. MIHALACHE și IRINA BALINSCHI: Combaterea dăunătorului Lymantria dispar L. cu preparate bacteriene. 231—233 GH. VOINESCU: Despre combaterea insectei Hylobius abietis L. 233—235 C. Ț1RCOMNICU: Mecanizarea lucrărilor de refacere a arboretelor degradate de salcie. 236—240 V. COTTA: Influența unor lucrări forestiere asupra producției salmo- nlcole. 240—245 PENTRU TÎNÂRUL INGINER A. DEDIU: Organizarea campaniei de împădurire. 246—247 NOTE ȘTIINȚIFICE C. S. PAPADOPOL și V. PAPADOPOL; Fenomenul de creștere dublă la molid. 248 INOVAȚII 249 RECENZII 250 REVISTA REVISTELOR 252 #. MiiAec::y : KogOKC .tCfOB P.H.P, 197—200 floMuan H. b coTypjțHHiețTBC e M. llonecKy : Biuiag no oapegeaesnio xnMHHCCKoro coeTana enomax ceMHn. 201—203 0. Oujiun.: HecKOJiBKO hobmx MeeTonponapacTaHHit nynntcToro gyGa (Quercus pubescens) b ApjviJie. 203—205 11. Bjiacet OnuTHue peayjitTBTM no neno.ibaonajuiro ropOMUH^OB gini yHM«iToaceHHa copmncoB e necujjx gopor. 206—210 K. AKUMecny: O noguepHOjțHiHOn naonțagn n chchh- aabHOM nepaoge BoccTanoBaeHHJi. 211—218 II. M. Haae.iecKy: Bobmoîkhocth eopTnpoBKH CKJiagon- noft npeneeHHu mshcoh h TBepgoft nopogw jțas CTpyjROi- hmx nnnT. 218—223 M- ApceHecKy: Achcktm ho nponeecy nognapHHM 6y- bobbix «psacen noeae BCTpoBaaa. 223—226 P. HkU,m : O MBTOJțaX KySlWCCKOrO HBMepOHHH OHblT- hmmm gepenbaMii. 226—230 P. IIjiuecKy, F. Mwcaxane h U. BajiuHcnan’. EopbGa c BpejriTe.ioM Lymantria dispar. L. 6aRTcpna.ibHi.iMH nponapaTamc. 231—233 r. BounecKyt EopbGa e HaceicoMblM Hylobius abietis L. 233—235 K. IțupKoeHuiîy : Mcxaunsamm paCoT no BoccTaHOB.ie- umo caaGbix Haea^enHtt hb. 236—240 B. Komma : B.thhhho HCKOTopbix .iccHbix paSor ea npoiCiBOgeTBO canbMOHHg. 249 — 245 XIII MOJIOflOrO MHSKEHEPA JI. A. Jțeduyt OpraansauHH CTpoMTe.uhCTBa gnn aeco- naeautgCHMH. 246—247 HA7MHKIE 3AMETKH K. C. Ilanadonoji H B. Ilanadono.i JlBaenne gnoiinoro nponspacTamiH y e.in. 248 HOBATOPCTBO 249 PesioMe: II. ^AMIIAH b coTpynnnnec'rae c M. nOIIECKy: Bsjiag no onpcgo.iCHHw xHMwnocKOro coeTana e.nonMx C0MHH. OnpeneJieHiie KonH'iecTBeHHoro cooTHomeHMH pe- sepBHbix BențecTB jțaer npejțcTaBJieHne o npopecce nHTaHHH b HaHajibHoii ciagHM nponspacTanan pac- Tennn. OTCiojța hcxorht HeoOxojțHMocTb h BajK- HocTt nponBBejțeHHH pHfla cHCTeMaTnnecKHx ana- JIH3OB najț jiecHtiMH ceMenaMM p;nn peryjiHpoBKM npopeccoB CBHsaHHhix c mrraHMeM camCHncu n HJiH panHOHajibHoro BHeceHHn y^oOpeiinn. Abtopm onnCMBaiOT h KOMSHTHpyroT xHMHiecKHe aHanasH ejioBwx ceMHn, o6ocHOBHBan nayMHO arpoTexim- HecKHe MeponpHHTMH npejțHaaHaHeHHMe o6ecne- hhtb niiTasne n nopMajibHoe pasBHTwe cuh b caMMft paniinft nepHOH ee nponapacTanHH. P. 11KHH: O Meîojțax Kyfm-iecEoro «SMOpemiH OUbITHMMH HCpOBbHMH MajiaraiOTCH peBynbTaTM paga HccjtejțoBaHHfl no TOHHOCTH MSTOgOB Ky6MHeCKOrO M3MOpenHH OCHO- BaHHMx na oiJMTHMx gepcBBHx h sa hx BbiOope. r. HJiKECKy, r. mhxajiake h h bajtiih- CKA3: BopbOa c BpejțHTOjieM Lymantria dispar. L. 6aKTOpHa7ibHbiMH npenapaTMH. OnncMBaioTCH motorh paOoTbt n peayjibTaTH nepBHX HCnHTannă b PHP b ycnoBHHx necoiiacaHt- gennit, no 6opb6e c BpegHTeneM Lymantria dispar L. OaKTepHanbHHMH npcnapaTaMH Bacillus th uringien- sis Bertiner, a TaKJKe HaCjiio’reHHH Hag noiieasoft 3HTOMo$ayHoa KOTopan oxpaHHJiacb nocpencTBOM npHMenenHH aToro yxoga. B. KOTTA: Bhhhhho paga necBMX paSor na npoHSBOgCTBO canbMOHHg. B ycnoBHHx nponBpacTanHH b PHP, BOgH rge HaxogHTCH canbMOHMgbi pacnoJioaieHbi b paftonax c bwcokhm nponeHTOM necHbix HacajKfleHMfi, rge BaroTOBita, TpancnopTWpoBKa n nepepa6oTKa ape- bochhu npoiiaBojțHTCH b 6ojibiiio.M MacinTaOe. Abtod aHaJni3MpyeT necnue paGoTu HOTopue hmciot nonojKHTenbHoe BJiHHnne Ha nponanoflCTEo chjib- MOHHg, a TaKJKe h Te KOTopue geficrByioT na nero OTpnuaTeMBHo, npejyiaran HaaOoJiee eooTBOTCTByjo- iițHe peîiieHHH jțjiH yBennneHHH h npoHSBOgcTBa CajIbMOHHg. PEIțEHBHM 250 1. MILESCU : The forestry cod of the RPB 197—200 I. DAMIAN in collaboratjoin with Margareta Popescu : Contributions to the knowledge of the Chemical composition of spruce fir «seeds. 201—203 FL. FILIP : Some new in Transilvania. Quercus pubescens stati ons 203—205 I. VLASE : Experimentai results eoticemmg the use of herbycides for the destnictkra of weeds on forestry wods. 206—210 C. ACHIMESCU : Considerations on special units and subunits destined to regenerations. 211—218 1. M. PAVELESCU : Sorting possiibilities of wood steres of soft and. hard specios such as wood for splinter plates. 218—223 ^omwiari} I. DAMIAN in cullaboration with Margareta Popes- cu : Contribution -to the knowledge of the Chemical composition of spruce fir seeds. The knowledge of the quantitative relatăm of the substances of reserve gives us a pictiure of the nutrition process in the first phase in the growth of the plants. Front this we see the importam» and neoesstty for making systeunatic tests on forestry seeds tlius to be able to conduct the developroent linbed with the nutrition seedlings and to apply ra- tionally imcnure. The authors present and comment the Chemical analyses of spruce fir seeds demonstra- ling scientîfically the a grotechnicail measures neant to cnsure the nutrition and normal growth of the spruce fir in its early period of growth. M. ARSENESCU : Aspects front the bum ing pro- ces» of beeeh logs tom by winds. 223—226 R. ICHIM : Cubing methods on test trees. 226—230 K. ICHIM : On the cubing methods for test trees. The results of some researches coneeming cubing precision based on test trees and the choosing of the trees. GH. ILIESCU, GH. MIHALACHE and IRINA BALIN- SCHI : Fighting Lymantria dispar L. pests with bacteria preparate». 231—233 GH. VCHNESCU : On the combat ing of Hylobius abietis L. inscets, 233—235 C. TÎRCOMNICU : Mechanizing the work of remaking the wood bodies of degraded willow trees. 236—240 G. ILIESCU, GH. MIHALACHE and IRINA BA- LINSCHI : The combating of the pest Lymantria dispar L. with bacterial preparates. The method of work and the results of the first experaences in our country are presented concerning the combating at seedlings of the pest Lymantria dispar L. with bacterial preparates of Bacillus thurin- giensis Beriiner, as w-ell as obsorvation on the usefnl entomofauna which was protectod throuigh this trea- tment. V. COTTA : The fnfluemce of some forestry works on salmoti production. 240—245 FOR THE VOUNG ENGINEER A. DEDIU : The organization of afforestation sites 246—247 SCIENTIF1C NOTES C. S. PAPADOPOL and V. PAPADOPOL : The pheno- menon of double growth at spruce fir. 248 INOVATION 249 V. COTTA : The înfluenee of some forestry works on the production of salmonoids. In the eonditions existing in the Rumanian Peo- ple’s Republic, salnionoids containing waters are in regions with a big peroentage of forests, that is where there are large scale wood exploitations trans- port and proccssing. The author analysis those fo- restry works which have a positiv effoct on salmo< noids .production as well as those which Lave a ne- gative one suggesting the best Solutions concerning an mcreasc of salmon production. REVIBWS 250 REVISTA PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și al Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R. Anul 78 * nr, 4 Aprilie 1963 Codul Silvic al Republicii Populare Romîne Ing. I. Milescu Candidat In științe agricole /Jarea Adunare Națională a Republicii Populare Rom Ine /Vi a adoptat tn ședința din 28 decembrie 1962 legea Codului silvic. Elaborarea acestui act normativ pe baza căruia se desfășoară tntreaga activitate de gospodărire a pădurilor din țara noastră a fost urmărită cu un interes deosebit de către lucrătorii din sectorul economiei forestiere, precum și de specialiștii din alte domenii de activitate. Codul silvic tn vigoare pînă la această dată a fost elaborat tn anul 1910. Acest cod cuprindea o serie de reglementări, care, datorită transformărilor politice, economice și sociale intervenite tn structura statului nostru, au devenit necores- punzătoare. Prevederile de bază ale Codului silvic apărut in anul 1910, reglementau regimul silvic de pe poziția a- părării proprietății private asupra pădurilor. Reglementările care s-au făcut tn privința execuției lucrărilor de împăduriri, amenajare, ameliorare și exploatare a pădurilor, precum și cele privitoare la circulația materialelor lemnoase și la regimul contravențiilor și infracțiunilor silvice au dus, în cea mai mare parte, la o exploatare nerațională a masivelor forestiere și au asigurat capitaluri fabuloase societăților particulare cărora le erau concesionate exploatările de păduri. Existența unor mari bazine despădurite precum și numărul anual, exagerat de mare, al delictelor silvice, prin care mii de oameni erau purtați prin instanțe judecătorești, stnt exemple grăitoare în acest sens. Declararea principalelor mijloace de producție, a bogățiilor solului și subsolului ca proprietate de stat a schimbat complet relațiile de producție existente tn Romlnia ptnă tn anul 1948 și a asigurat premisele necesare înfăptuirii unei noi ortnduiri sociale, democrat-popularc tn (ara noastră. Premergător actului istoric de la 11 iunie 1948, tn vederea păstrării integrității resurselor noastre forestiere, a apărut Legea pentru apărarea patrimoniului forestier (nr. 201'1947), prin care toate pădurile țării, indiferent de natura proprietății trec tn proprietatea și administrarea generală a statului. In acest sens s-a instituit și an regim de norme pe baza cărora s-a putut trece la o gospodărire rațională a pădurilor. Prin legea pentru apărarea patrimoniului forestier se dă și o definiție prin care, ori ce suprafață mai mare de 2500 me acoperită cu vegetație forestieră sau în curs de regenerare se consideră pădure și se tratează ea atare. In condițiile politice, economice și sociale din acea perioadă definiția pădurii, astfel cum a fost formulată, era necesară. în acest fel s-a asigurat integritatea fondului nostru forestier și a existat un cadru de bază pentru trecerea la inventarierea și amenajarea tuturor pădurilor și la întocmirea de studii tehnice economice de or- ganizare rațională a lucrărilor de exploatare a lemnului. Prevederile Legii nr. 201 f 1947, așa cum au fost elaborate și aplicate se deosebesc principial de cele ale Codului silvic din 1910 ; această lege a înlocuit tn condițiile noii ortnduiri sociale parte din prevederile Codului silvic în vigoare șl a constituit actul normativ de bază, pe care s-a fundamentat gospodărirea pădurilor tn anii consolidării regimului de democrație populară. în noile condiții create era necesar să se reglementeze și circulația materialelor lemnoase, astfel tnctt tn anul 1953 apare decretul nr. 201, pc baza căruia se emit instrucțiuni tn acest sens. Prin alte acte normative emise tntre timp, apar reglemen- tări noi relative la împărțirea pădurilor tn grupe funcțional tn raport cu rolul de producție și de protecție pe care tl înde- plinesc, instrucțiuni privind regulile, termenele și epocile de tăiere, scoatere și transport ale materialului lemnos din păduri etc. Mai mult de 30 acte normative — legi, hotărtri, dispoziții — acționează acum în domeniul forestier, ceea ce constituie o greu- tate tn aplicare pentru organele tehnice de specialitate și alte organe ale puterii de stat. Prin reglementările aduse de aceste acte normative, marea majoritate a prevederilor Codului silvic stnt depășite. Ceea ce mai rămîne din Codul silvic apărut tn anul 1910 stnt pre- vederile privind contravențiile și infracțiunile silvice. Aceste prevederi insă, așa cum s-a dovedit tn practică, au constituit la un moment dai o frînă tn aplicarea legalității populare. în aceste condiții a fost necesar ca vechiul Cod silvic să fie înlocuit cu un nou act normativ, ale cărui prevederi să cores- pundă principiilor care stau la baza unei gospodării intensive a fondului forestier. A fost necesar să se elaboreze un sistem unitar de reglementare juridică, prin care să se reflecte reali- zările obținute ptnă tn prezent tn domeniul forestier și să asi- gure condițiile de îndeplinire a importantelor sarcini ce revin acestui sector. Concepția care a stat la baza elaborării Codului silvic al Republicii Populare Romine a fost aceea de reglementare legală unitară a regimului de gospodărire silvică tn care sens, prin dispoziții de principiu să se dea liniile directoare pe baza cărora se asigură integritatea fondului forestier și buna lui gospodărire. Aceste dispoziții de principiu constituie cadrul reglementărilor pentru fiecare activitate, care se exercită tn scopul folosirii mai raționate a resurselor forestiere. Prin noul Cod silvic se instituie răspunderea Ministerului Economiei Forestiere pentru aplicarea politicii partidului și guvernului în domeniul administrării și gospodăririi fondului forestier. Pe baza prevederilor din noul Cod silvic se întocmesc acte normative, care reglementează regimul de gospodărire a pădurilor în condițiile desăvirșirii construcției socialismului în (ara noastră. Noile acte normative mai puține la număr, vor înlocui nu- mărul mare de hotărtri și dispoziții care acționează în sectorul forestier. în noua lege silvică se arată că Ministerul Economiei Fo- restiere este împuternicit să elaboreze reguli tehnice silvice și de pază, aplicabile terenurilor cu vegetație forestieră care nu fac parte din fondul forestier, precum și să coordoneze, îndru- meze și să controleze activitatea privind respectarea acestor reguli. Prevederile înscrise tn Codul silvic al 'Republicii Populare Romîne sînt inserate în șapte capitole, totaliztnd 46 de articole. în Capitolul I — Dispoziții generale — se precizează ce stnt fondul forestier și regimul silvic, stabilindu-se tn același timp normele legale după care pot avea loc mișcări in cadrul fon- dului forestier, se face încadrarea pădurilor in grupe func- ționale, se țin evidențele forestiere. Pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoUe de cultură, producție ori administrare forestieră, constituie proprietate de stat șl alcătuiesc fondul forestier al Republicii Populare Romine. '198 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 Fac parte din fondul forestier acele suprafețe prevăzute in alineatul precedent, care sint determinate ca atare prin amenajamente silvice. Această formulare are la bază prevederile din Constituția Republicii Populare Romine potrivit cărora pădurile de pe întreg teritoriul țării constituie proprietate de stat, bun al în- tregului popor. Prin această prevedere se legalizează amena- jamentele silvice, ca documente unice de inventariere a pădurilor și terenurilor afectate gospodăririi acestora. Fondul forestier este supus regimului silvie, caro cuprinde un complex de norme tehnice silvice, economice și juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecția și paza acestui fond. Pentru a delimita tn mod just întinderea fondului forestier și a înlătura anumite impedimente create tn mod artificial prin aplicarea rigidă a noțiunii de pădure, noul Cod silvic deosebește tn mod clar situația altor terenuri cu vegetație fores- tieră, care nu fac parte din fondul forestier. Terenurile eu vegetație forestieră care nu sint cuprinse în amenajamentele silvice, cum sint: plantațiile forestiere pentru protecția terenurilor agricole, zonele de arbori afectate protecției pășunilor și delimitate ca atare, zonele cu arbori afectate protecției lucrărilor hidrotehnice, plantațiile forestiere de pe terenurile degradate situate în afara perimetrului pă- durilor, aliniamentele dc arbori de-a lungul canalelor de irigație, riurilor, drumurilor sau altor căi de comunicație, sint supuse unor reguli tehnice silvice și de pază. Această prevedere înlătură neînțelegerile ivite In aplicarea legii nr. 2 04 j 1917, delimittnd precis sfera de aplicabilitate a regimului silvic. Totodată această prevedere asigură pentru unitățile agricole cooperatist-colectiviste ca și pentru cetățeanul particular condiții ca atunci etnd necesitățile sau dorința proprie o cer, să poată împăduri anumite terenuri pe care le dețin și să poată folosi lemnul astfel obținut, fără a fi împiedicați de vre-o reglementare a regimului silvic. Terenurile cu vegetație forestieră, care nu fac parte din fondul forestier stnt supuse unui minim de reguli tehnice silvice și dc pază, stabilite de organul central al administrației de stat pentru economia forestieră In colaborare cu organele interesate. Codul silvic al Republicii Populare Romine prevede că posesorii acestor terenuri cu vegetație forestieră sint obligați să respecte acest minim de reguli tehnice silvice. Această pre- vedere ilustrează grija pentru obținerea de produse forestiere cît mai corespunzătoare sub raport tehnic și economic și pentru folosirea cit mai rațională a acestora. Prin noua lege se stabilește că Ministerul Economiei Fo- restiere ca organ central al administrației de stal pentru eco- nomia forestieră răspunde de aplicarea politicii partidului și guvernului in domeniul administrării și gospodăririi fondului forestier. De asemenea, Ministerul Economiei Forestiere stabilește regulile tehnice silvice și de pază aplicabile terenu- rilor cu vegetație forestieră, coordonează, Îndrumă și contro- lează respectarea acestor reguli. în noul Cod silvic se înscrie ca un alt principiu de bază prevederea că fondul forestier se ameliorează și se dezvoltă in scopul asigurării materiei prime lemnoase și a celorlalte produse ale pădurii, necesare economiei naționale, precum și pentru îndeplinirea unor funcții de protecție. Este foarte elocventă prin această prevedere grija partidului și guvernului nostru pentru apărarea fondului forestier. Se cunoaște că pădurile reprezintă una din principalele bogății naturale ale țării; produsele lemnoase și nelemnoase ale pădurii sînt folosite ca materie primă pentru industria lemnului, in- dustria alimentară și ca materiale necesare altor ramuri ale economiei. Pe Ungă funcțiunea principală de a produce lemn, pădurile îndeplinesc și importante funcțiuni de protecție cum stnt: regularizarea debitului apelor, apărarea solului contra eroziunilor, protejarea terenurilor agricole împotriva factorilor climatici dăunători, ameliorarea stării igienico-sanitare a cen- trelor populate ele. Ilustrtnd grija deosebită pentru apărarea fondului forestier, tn noul Cod silvic fși găsește o reglementare nouă, legală, avînd tn vedere proprietatea de stat asupra solului pădurii, regimul defrișărilor de păduri și al scoaterii de terenuri din fondul forestier. Defrișarea de păduri nu se poate face decît tn cazuri bine justificate pentru execuția de lucrări necesare economiei forestiere, cum ar fi: înființarea de pepiniere silvice, înființarea sau extinderea unor suprafețe experimentale tn domeniul culturii și aclimatizării speciilor forestiere etc., sau în vederea executării unor lucrări de interes republican, care se execută de către alte sectoare economice, ca de pildă: instala- rea de linii electrice sau conducte și atlete. Cunosctnd că deseori au loc mișcări in fondul forestier și că numărul solicitărilor pentru defrișarea de păduri este relativ mare, de multe ori, suprafața strict necesară a fi defrișată nefiind analizată cu toată răspunderea, Codul silvic prevede că trecerea în fondul forestier a unor terenuri agricole, scoaterea de terenuri din acest fond pentru nevoile agriculturii sau in vederea executării unor lucrări necesare altor ramuri ale economiei naționale, precum și defrișarea de păduri în aeest scop, se fac numai pe bază dc hotărlre a Consiliului de Miniștri. Noul Cod silvic prevede că :In raport cu funcțiile pe care le îndeplinesc, pădurile se împart in grupe funcționale, după cum urmează: a} păduri de prodneție și protecție, care sînt destinate să producă material lemnos pentru Industria dc prelucrare a lemnului și pentru alte nevoi ale economiei naționale, precum și de a îndeplini un rol de protecție ; b) păduri cu funcții speciale de protecție, care condițio- nează păstrarea și dezvoltarea unor obiective de interes eco- nomic. încadrarea pădurilor în grupe funcționale se face prin or- dinul ministrului economiei forestiere. Această prevedere legalizează regimul diferențiat de gospo- dărire a pădurilor, în raport cu rolul economic și social pe care ele fl îndeplinesc. Prin felul de aplicare a acestor prevederi se asigură și elasticitatea necesară materializării lucrărilor pe teren. Corespunzător reglementărilor în vigoare de evidență a fon- dului funciar, s-a înserat în noua lege și modalitatea de evidență a fondului forestier. Pădurile șl terenurile eare fac parte din fondul forestier se înregistrează în evidența forestieră, care se întocmește pe bază de amenajamente silvice. Terenurile cu vegetație forestieră care nu fac parte din fondul forestier se înregistrează in evidența vegetației fo- restiere. Evidențele prevăzute în alineatele precedente se organizează dc către Ministerul Economiei Forestiere în concordanță cu principiile care stau la baza reglementării sistemului de evi- dență funeiară și se țin de ocoalele silvice. Sînt necesare ambele sisteme de evidență pentru a se asigura o inventariere a tuturor resurselor forestiere și a se cunoaște cantitatea și calitatea întregii mase lemnoase de care dispunem. Organele silvice prin pregătirea de specialitate pe care o au, stnt in drept să asigure întocmirea și ținerea acestor evidențe. Corespunzător dispozițiilor principiale din primul capitol, se arată tn următoarele trei capitole modul de administrare și gospodărire a fondului forestier, precum și felul In care se asi- gură protecția și paza fondului forestier și a altor terenuri eu vegetație forestieră. Astfel, tn privința administrării fondului forestier — în Ca- pitolul II —se arată că: Pădurile și terenurile eare fac parte din fondul forestier sint in administrarea operativă a între- prinderilor de stat pentru economia forestieră. Uncie păduri sau terenuri care fac parte din fondul forestier pot fi date în administrarea operativă sau în folosința altor organizații socialiste. Transmiterea unora din pădurile sau terenurile care fac parte din fondul forestier aflate în administrarea operativă a întreprinderilor dc stat pentru economia forestieră, în admi- nistrarea operativă ori folosința altor organizații socialiste, REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 199 sau retransmiterea de la acestea, se fac numai pe baza unei dispoziții a Consiliului de Miniștri. Prin această prevedere se recunoaște starea de fapt tn admi- nistrarea fondului forestier, tn sensul că o parte din păduri se află în folosința comitetelor executive ale sfaturilor populare comunale, gospodăriilor agricole de stat și gospodăriilor agricole colective. Totodată legea permite, dacă aceasta se va considera necesar, ca pe baza unei dispoziții a Consiliului de Miniștri să se transmită toate pădurile tn administrarea operativă di- rectă a întreprinderilor de sta' pentru economia forestieră. în noua lege se arată că: Terenurile eu vegetație forestieră care nu fac parte din fondul forestier se administrează de posesorii sau deținătorii acestora. Prevederi de o importanță deosebită sint cuprinse în Ca- pitolul III — gospodărirea fondului forestier. Modul de gospodărire a pădurilor și terenurilor care fae parte din fondul forestier se stabilește prin amenajamente silvice. A mena jamentul silvic, ca documentație tehnică pe baza căreia se face delimitarea și materializarea pe teren a fondului forestier, se asigură gospodărirea pădurilor din raza de acti- vitate a fiecărei întreprinderi de stat pentru economia forestieră, se întocmesc și se țin evidențele resurselor forestiere, capătă tn acest mod o importanță și mai mare. Principiile amenajării pădurilor cum sînt: asigurarea eon- tinuității producției forestiere, sporirea producției și produc- tivității fondului forestier, folosirea rațională a pădurilor și ameliorarea funcțiilor de protecție ale acestora sînt menționate in noua lege ca obiective de care trebuie să se țină seama la întocmirea amenajamentelor silvice. Acest fapt ca și prevederile prin care se arată scopul executării lucrărilor de cultură a pădurilor constituie pentru etapa actuală de gospodărire a fondului forestier, linii directoare în execuția lucrărilor tehnice. Capătă o semnificație nouă, științifică, prevederile privind gospodărirea pădurilor: prin lege se asigură cadrul tehnic după care se efectuează amenajarea, refacerea și exploatarea fondului forestier. în scopul asigurării unui cadru legal reglementărilor de ordin tehnic privind delimitarea suprafețelor de pădure unde și în care se fac anual exploatări, noul Cod silvic împuternicești personalul tehnic al întreprinderilor de stat pentru economia forestieră cu execuția acestor lucrări. în ceea ce privește regulile de exploatare a parchetelor, ter- menele și epocile de tăiere, precum și cele de scoatere și transport al lemnului se prevede că acestea vor fi stabilite prin instrucțiuni date de Ministerul Economiei Forestiere. Aceste instrucțiuni vor înlocui in condițiile noi de organizare a economiei forestiere prevederile Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 274 iț1954. Personalului tehnic al întreprinderilor de stat pentru economia forestieră ii revin sarcini deosebite relativ la prevenirea și com- baterea bolilor și dăunătorilor pădurii și a altor terenuri cu vegetație forestieră. Felul in care stnt formulate sarcinile pe linie de protecție reflectă grija deosebită a statului pentru asi- gurarea unei stări de igienă corespunzătoare, care să preln- tlmpine ori ce calamitate provocată de boli sau dăunători pădurilor. în Codul silvic, la Capitolul IV, se arată că: Prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor care prezintă pericol comun pentru păduri și terenurile agricole se asigură de Mi- nisterul Economiei Forestiere împreună cu Consiliul Superior al Agriculturii și se execută, pentru pădurile și terenurile făcind parte din fondul forestier, de către personalul tehnic silvic iar pentru terenurile agricole de către posesorii sau deținătorii acestora. Se arată, de asemenea, obligativitatea posesorilor de terenuri cu vegetație forestieră de a executa la timp și tn condiții tehnice corespunzătoare, lucrările de prevenire și com- batere a bolilor și dăunătorilor acestor vegetații. Foarte atent este reglementată în noua lege forestieră problema pazei pădurilor și a vegetației forestiere. Se stabilește astfel că: Personalul tehnic și de pază al pădurilor din întreprinderile de stat pentru economia forestieră are obligația să asigure paza fondului forestier aflat în administrarea acestora împo- triva tăierilor ilegale, furturilor, distrugerilor, degradărilor, incendiilor, pășunatului neautorizat și altor fapte păgubitoare. Paza pădurilor aflate în administrarea operativă sau folo- sința organizațiilor socialiste se face de către acestea. Paza vegetației forestiere de pe terenurile care nu fae parte din fondul forestier se asigură de posesorii sau deținătorii acestora. Personalul tehnic de specialitate din întreprinderile de stat pentru economia forestieră controlează modul cum se asigură paza pădurilor și a celorlalte terenuri cu vegetație forestieră de organele și organizațiile prevăzute în alineatele precedente. De asemenea, se reglementează tn mod rațional problema pășunatului tn păduri, arătîndu-se că : Nu va putea fi autorizat pășunatul în plantații, în regenerări naturale tinere și în pă- durile care îndeplinesc funcție specială de protecție. Aceste reglementări izvorăsc din preocuparea de a apăra și ocroti resursele forestiere ale țării. în această direcție s-a făcut și prevederea tn noul cod silvic, potrivit căreia paza pă- durilor și a vegetației forestiere nu este numai o îndatorire de serviciu a personalului tehnic și de pază, ci constituie o obligație obștească, la îndeplinirea căreia sînt chemați să con- tribuie nu numai organizațiile socialiste, ci toți cetățenii patriei noastre. Organizațiile socialiste și cetățenii au îndatorirea patriotică de a apăra și ocroti pădurile și vegetația forestieră, precum și de a sprijini efectiv măsurile inițiate în acest scop. în Codul silvic se reglementează de asemenea, tn Capitolul V, problema circulației materialelor lemnoase, precizîndu-se că transportai lemnului de la locul de tăiere sau depozitare va fi permis in baza unor acte tip de proveniență, eliberate de orga- nele competente. în cazul cînd materialele lemnoase transpor- tate nu sînt însoțite de acte tipizate de proveniență, ele vor fi reținute pentru stabilirea provenienței lor. în lege sînt înserate indicații clare asupra modului de procedare în astfel de cazuri, ușurîndu-se astfel munca organelor silvice și a celor de urmărire penală, realizîndu-se, tn același timp, și unificarea dispozi- țiilor legale tn această materie. Avînd în vedere frecvența și implicațiile sociale ale contra vențiilor și infracțiunilor care se săvîrșesc în sectorul forestier. Codul silvic al Republicii Populare Romtne reglementează, în Capitolul VI, într-un mod nou, această problemă. Pentru asigurarea unității legislației penale, infracțiunile silvice s-au inclus în Codul penal, în care sens s-a aprobat printr-un decret al Consiliului de Stat (nr. 97111962), modi- ficarea Codului penal. Codul silvic cuprinde numai reglemen- tările de ordin procedural, referitoare la constatarea, urmă- rirea și judecarea infracțiunilor silvice Se aduce o îmbună- tățire și în privința procesului penal, tn sensul că spre deose- bire de Codul silvic vechi, potrivit căruia procesele verbale de constatare a delictelor silvice se trimeteau direct la tribunal, acum se vor trimite organelor de urmărire penală, asigurindu-se în acest mod temeinicia cercetării faptelor. Ca un element nou, se stabilește că: Pe lingă organele de urmărire penală, sint competenți să constate infracțiuni silvice inginerii și tehnicienii cu atribuții privind probleme de silvicultură din Ministerul Economiei Forestiere, cei din direcțiile'regionale de economie forestieră, din întreprinderile de stat pentru economia forestieră șl din ocoalele silvice, precum șl brigadierii șl pădurarii ocoalelor silvice. în Codul penal modificat se prevăd ca infracțiuni silvice numai faptele grave, prin care se aduc pagube în valoare de peste 300 lei. Faptele mai puțin grave, care nu aduc prejudicii pădurilor cum sînt: ridicări de crăci uscate, buturi, fructe de pădure tn cantități ce nu depășesc valoarea de 300 lei, se consideră contravenții și se vor sancționa ca atare. Infracțiunile silvice se sancționează cu închisoare corec- țională de la o lună la trei luni sau cu amenda de la 300 lei la 2 000 lei. In acest mod, se reduce numărul cetățenilor chemați tn fața instanțelor judecătorești pentru fapte care nu prezintă o gravitate socială. 200 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. t In ceea ce privește despăgubirile pentru arborii pe picior, puieți și lăstari tăiați sau distrași, tn delict se prevede că acestea vor fi calculate pe baia unor criterii speciale, stabilite prin- tr-oZMărtre a Consiliului de Miniștri. A fost necesară o ase menea prevedere tn Codul silvic întructt, aplicarea tn sectorul forestier a Hotârtrii Consiliului de Miniștri nr. 1505)1960, potrivit căreia valoarea pagubelor aduse avutului obștesc pentru arborii pe picior tăiați tn delict se calculează prin aplicarea asupra taxei forestiere a unui coeficient de 60, tn căzui speciilor de rășinoase, și de 25, tn cazul speciilor de foioase, a dus la fixarea unor despăgubiri exagerate, în mod practic, se abrogă prevederile din Mărirea amin- tită șt se adoptă un sistem de calcul, care se integrează tn dispo- zițiile decretului nr. 220/1960 privind stabilirea valorii pagu- belor aduse avutului obștesc. Sistemul de calcul adoptat pornește de la ideea ca valoarea pagubelor tn legătură cu arborii pe picior să fie calculată potrivit unor tabele tn care, valorile, stabilite in raport cu dimensiunea Ia cioată și specia, reprezintă, conform legii tn vigoare, prețul de vtnzare cu amănuntul al lemnului rotund de construcție. Pentru puieții din pepiniere, plantații și regenerări naturale {lăstari), au fost alcătuite tabele separate, pe categorii și clase de puieți, in funcție de caracteristicile speciilor și de cheltuielile reclamate de tehnica producerii acestor puieți. Ceea ce trebuie reținut In mod special este faptul că prin noul Cod silvic se prevede posibilitatea de stabilire diferențiată a valorii pagubelor pricinuite fondului forestier prin tăierea tn delict a arborilor pe picior sau distrugerea de puieți, dupăcum acestea stnt cauzate prin infracțiuni sau alte fapte ilicite, sau prin fapte pentru care răspunderea materială este reglementată prin legislația muncii. In cazurile tn care pagube’e, in ce privește arborii pe picior, puieții și lăstarii, stnt pricinuite de angajațil organizațiilor so- cialiste dăunate prin fapte care nu constituie infracțiuni sau contravenții și pentru care răspunderea materială este reglementată potrivit legislației muncii, sumele ce se pot imputa acestor angajați, sc calculează de asemenea, potrivit criteriilor anume stabilite prifttr-o hotărire a Consiliului de Miniștri. Această prevedere este deosebit de importantă pentru perso- nalul silvic. Ciad paguba a fost pricinuită de personalul de pază al pădurilor, prin fapte ce nu constituie infracțiuni sau contra- venții se aplică legislația muncii; tn acest scop au fost întocmite tabele separate privind cuantumul sumelor ce urmează a fi impu- tate. La această reglementare s-a luat tn considerare natura culpei, pe care o are personalul de pază al pădurilor pentru lipsuri de arbori pe picior, constatate cu ocazia controalelor periodice și de fond, lipsuri care stnt provocate prin fapte de sustragere săvtrșite de alții. Vina personalului- silvic constă numai tn lipsa de supraveghere tn condițiile speciale de pază ale fondului forestier: acest personal nu poate avea o răspundere egală cu aceea a infractorilor, care prin fapta lor directă au pricinuit pagube avutului obștesc. Codul silvic al Republicii Populare Romîne reflectă In modul cel mai elocvent politica statului nostru democrat popular de apărare și folosire rațională a bogățiilor naturale ale țării. El completează legislația tn materie silvică'și asigură cadrul legal pentru stabilirea regulilor socialiste de apărare, gospodă- rire șt dezvoltare a fondului forestier. Contribuții la cunoașterea compoziției chimice a semințelor de molid Conf. ing. loan Damian în colaborare cu chimist Margareta Popescu C. Z. Oxf. 232.31 :160.2 :174.7 Picca Qpecificitatea substanțelor chimice, care alcă- O tuiesc organele diferitelor unități sistematice din lumea vegetală, constituie unul dintre fap- tele cele mai importante stabilite de biochimia modernă. în dezvoltarea lor filogenetică, plantele și-au format, sub influența mediului de viață, capaci- tatea de a acumula substanțe nutritive în anumite raporturi cantitative. Absorbția de către plante a unor elemente nutritive din mediul înconjurător este un proces selectiv. Din datele existente în literatură [4], [5] este demn de reținut, că procesul acumulării elemen- telor nutritive din mediul ex'tern în organele ge- nerative se distinge printr-o selectivitate mai mare în comparație cu acumularea lor în orga- nele vegetative. Conținutul și raportul cantitativ al substanțe- lor nutritive din organele vegetative pot varia în limite mai largi, în funcție de condițiile, une- ori destul de diferite, ale mediului de viață. Selectivitatea sporită a organelor generative reflectă însă particularitățile ereditare de specie, varietate etc., ce s-au format în filogeneză. Acumularea în semințe a substanțelor nutritive specifice în raporturi cantitative determinate este unul dintre mijloacele de conservare a caracte- relor ereditare ale formei vegetale date. Substanțele nutritive de rezervă din sămînță determină desfășurarea metabolismului în direcția specifică particularităților biologice ale speciei respective. Cu alte cuvinte, cunoașterea rapor- tului cantitativ al substanțelor de rezervă ne dă o reprezentare a procesului de nutriție în prima fază de creștere a plantei. Nutriția plantei în perioada cea mai timpurie a creșterii are un rol imens în viața ei, deoarece este hotărîtoare pen- tru reușita culturilor, și apoi metabolismul în această perioadă imprimă caracterul dezvoltării mai departe a plantei. Toate acestea întăresc ipoteza că tocmai în compoziția chimică a semințelor pot fi găsite unele trăsături tipice ale nutriției plantelor, ca- racteristice înainte de toate, pentru etapa inițială a creșterii lor, dar care ne dau indicații prețioase și anticipațe asupra particularităților de nutriție ulterioară a plantelor. Este ușor de presupus că, după epuizarea sub- stanțelor de rezervă din sămînță, plantula tînără trebuie să găsească în sol elementele chimice specifice nutriției în forme accesibile și aproxi- mativ în aceleași raporturi cantitative în care au existat în endospermul sau cotiledoanele semin- ței. în cazul în care aceste elemente de nutriție lipsesc din sol, trebuie să fie încorporate sub formă de îngrășăminte pentru o dezvoltare nor- mală a plantulei. De aici decurg importanța și necesitatea efec- tuării unor analize sistematice asupra semințelor forestiere pentru dirijarea proceselor legate de nutriția puieților și pentru aplicarea rațională a îngrășămintelor atunci cînd acestea se consideră necesare. Dintre substanțele de rezervă ale semințelor au o mare însemnătate pentru germinație, pe lîngă compușii organici, și substanțele minerale. Acestea, în procesul descompunerii substanțelor de rezervă, se eliberează și se îndreaptă spre punctele de creștere, care, împreună cu substan- țele organice, participă la formarea noii plante. In laboratorul de seminologie al Facultății de silvicultură am pornit de la treapta cea mai sim- plă, determinînd și interpretînd raportul cantita- tiv al substanțelor minerale din semințe și puieți de molid. în acest scop au fost procurate și folosite în cercetare semințe de molid de cea mai diferită proveniență, așa cum rezultă din tabela 1 și figura 1. Fig. 1. Poziția geografică a ocoalelor silvice de la care s-au procurat semințe de molid. Rezultatele analizelor ce caracterizează semin- țele de molid provenite din condiții climato-eda- fice foarte variate ale lanțului carpatic și ale Munților Apuseni sînt redate în tabela 2. Datele analitice prezentate în tabela 2 conduc la o primă concluzie, și anume că, indiferent de condițiile de vegetație ale arborilor-mamă, semin- țele de molid acumulează și conțin substanțe nutritive de rezervă în raporturi cantitative de- terminate. ceea ce dă posibilitatea de a caracte- riza molidul, ca specie forestieră, și din acest punct de vedere. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 1 202 Tabela 1 Locul de proveniență șl calitatea semințelor Nr. ftrt. Proveniența semințelor analizate 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Ocolul silvic Moldavița, MUFB Moldavița, pădurea Roșea, altitudine 700-930 m Ocolul silvic lacobeni Ocolul silvic Borsec, MUFB Toplița, pădurea Făget, altitudine 800 — 900 m Ocolul silvic Brașov, U.P.VHI, pădurea Valea Gîrcinului, altitudine 850—1200 m Ocolul silvic Făgăraș, U.P.III, pădurea Boba Budui, altitudine 700 — 1200 m Ocolul silvic Retezat, MUFB Retezat-Hațeg, pădurea Groșanu, altitudi- ne 600 — 650 m Ocolul silvic Teregova, MUFB Timișul Superior, Riul Alb, altitudine 900 m Ocolul silvic Remeți, MUFB Crlșul Repede Mijlociu, pădurea Zerna, alti- tudine 800—900 m Ocolul silvic Beliș, U.P. Someș Mic, Ghlduri-Ftntînele, altitudine 970 — 1075 n Ocolul silvic Glmpenij.MUFB Arieșul Superior, pădurea Nedei, altitudine 1120-1600 m Indici calitativi determinați în laborator % Ea. % G, 1 000 e 85,5 80,0 7,74 84,0 60,0 6,58 80,0 64,0 6,90 78,0 60,0 6,24 45,0 9,0 5,15 60,0 42,0 4,58 88,0 74,0 6,10 77,0 67,0 6,43 83,0 55,0 6,45 Referindu-ne deocamdată numai Ia elementele minerale în formele în care se găsesc în semințe, constatăm că limitele variațiilor lor cantitative sînt sensibil apropiate. Astfel, CaO reprezintă în medie 0,54%, cu variații între 0,478 și 0,622%; K2O — în medie 1,272%, cu variații între 1,191 și 1,319 ; P2O5 — în medie 1,643, cu variații între 1,599 și 1,703%. Luînd în considerare și analizînd așa-numitul „antagonism11 potasiu-calciu, cunoscut in fiziolo- gia plantelor, se constată că pentru semințele dc molid raportul este de 2,367, cu variații între 2,071 și 2,680. Din datele de care am dispus (după N. D. Spi- K O vakovski), rezultă că raportul pentru semin- țele de vișin este de 10,115, pentru cele de prun de 11,200, iar pentru cele de piersic de 18,500. După cum se poate observa, raportul potasiu- calciu din semințele de molid are o valoare mult mai mică în comparație cu raportul corespunză- tor semințelor dc specii mai sudice, menționate anterior. Valoarea mică a acestui raport indică o acumulare mai mare dc calciu în semințe, cu toate că molidul de la care provin — după cum se știe — vegetează pe soluri podzolite, cu reac- ții acide foarte sărace în calciu. Această situație, paradoxală la prima vedere, denotă totuși că molidul s-a adaptat istoric la acumularea selectivă în semințe a acelor elemente nutritive care sînt slab reprezentate în sol, dar care sînt absolut necesare funcțiilor fiziologice ale puieților tineri. Conținutul substanțelor nutritive de rezervă, din sămînță, face ca planta să poată evita în mare măsură dependența germinației de eventualele condiții nefavorabile ale mediului extern și asi- gură, în același timp, nutriția plantei în prima perioadă de creștere, cea mai critică și hotărî- toare pentru dezvoltarea ei ulterioară. Urmărind mai departe raportul cantitativ al subtanțelor minerale din cenușa puieților de molid la diferite etape ale primului an de vegetație (tabela 3), se constată o absorbție mai intensă a calciului în comparație cu a celorlalte elemente. Tabela 2 Conținutul de minerale și substanțe orgnniee In semințele de molid Nr. ort. Proveniența semințelor Rezultatele în % raportate la starea semințelor absolut uscate Cenuși CaO KaO P,Of CaO Azot total Substanțe proteice Gr&aimi 1 Moldovița 4,36 0,575 1,191 1,687 2,071 3,29 20,56 38,63 2 lacobeni 4,19 0,562 1,255 1,627 2,233 3,41 21,31 38,29 3 Borsec 4,62 0,530 1,319 1,667 2,489 3,58 22,37 39,87 4 Brașov 4,69 0,547 1,275 1,623 2,331 3,41 21,31 38,30 5 Făgăraș 4,70 0,488 1,308 1,638 2,680 2,94 18,38 36,47 6 Retezat 4,58 0,503 ■ 1,225 1,662 2,435 3,38 21,12 37,95 7 Teregova 4,72 0,622 1,319 1,559 2,121 3,67 22,94 38,42 8 Remeți 4,20 0,478 1,232 1,703 2,577 2,422 2,96 18,50 39,84 9 Beliș 4,04 4,33 0,542 1,313 1,622 3,49 21,81 39,59 10 Cîmpeni 0,554 ' 1,281 1,605 2,312; 3,35 20,93 38,20 RWISTA PÂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 203 Tabela 3 Vîrstă puieților , Conți- nutul In apă la recol- teze, % Conținutul in procente din substanță absolut uscată Cenușă CaO KjO P?O„ KSO CaO 36 zile (20.VI) 70,5 3,72 0,917 1,004 0,763 1,20 79 zile (2.VIII) 66,3 3,59 0,892 1,087 0,972 1,22 143 zile (5.X) 45,3 3,97 , 0,799 1,213 1,029 1,52 K O Valoarea raportului ~2Q este evident mai mică la puieții abia răsăriți în comparație cu cea co- respunzătoare semințelor, ceea ce înseamnă un conținut relativ mai bogat de calciu. Dar, așa cum se poate observa, acest conținut scade trep- tat o dată cu înaintarea în vîrstă a puieților și, în schimb, sporește conținutul celorlalte elemente chimice (potasiu, fosfor etc.). Se desprinde, deci, importanța deosebită a cal- ciului, mai ales în perioadă germinării semințelor de molid și în primele faze de creștere a puie- ților. De aceea o rezervă mai mare de calciu în se- mințele de molid nu poate fi privită altfel decît drept o adaptare foarte importantă, care garan- tează puietului o rezistență suficientă și necesară în perioada cea mai timpurie a vieții lui. Există toate motivele să se creadă că puieții tineri de molid resimt lipsa calciului, chiar înainte de a fi epuizate rezervele din sămînța. Fe solurile podzolite, într-un mediu acid, da- torită slabei.nitrificări, nutriția puieților cu forma amoniacală a azotului, sinteza substanțelor orga- nice azotoase, ca și întregul schimb fiziologic nu pot avea loc decît în prezența unui conținut su- ficient de calciu. Este, de asemenea, cunoscut faptul că între plantă și sol se stabilește o acțiune reciprocă strînsă, chiar,din momentul încorporării seminței. In consecință, este ușor de presupus că parte din calciul conținut de semințele de molid difuzează în mediul extern pentru reglarea soluției solului în care planta își începe viața. De aceea aplicarea rațională a amendamentelor calcice în culturile de inolid se consideră ca o măsură importantă pentru dezvoltarea normală a puieților. Ca urmare, compoziția chimică a semințelor de molid ne dă posibilitatea să cunoaștem care sînt cerințele imediate ale plantulei și care sînt par- ticularitățile de nutriție ulterioară a puieților. In consecință, prin analiza chimică a semințe- lor forestiere, în general, și a solurilor de cultură se pot fundamenta științific măsurile agrotehnice menite șă asigure nutriția și dezvoltarea normală a culturilor de specii lemnoase în perioada cea mai timpurie a creșterii lor. Bibliografie [1] Avdonin, N. A. Ingrășarea suplimentară o plantelor agricole. 1955. [2] BI a g o v e s c e nșk i, A. Bazele biochimice ale ■ procesului de evoluție la plante. 1953. [3] .Duchafour, Ph. șl Bon ne au, I. Note asupra liziologiei nutriției rășinoaseior. în: Rev. Forest, Franc., nr. 4, 1960. [4] Maxi mov, N. A. Fiziologia plantelor. 1951. [5] Spivakovski, N. D. . Udobrenie plodovlh i ia- g'odnlh kultur. Selhozghiz, 1951. Cîteva stațiuni noi de stejar pufos (Quercus pubescens) în Ardeal* Ing1. Filip Florin j ■ . Seci, de Expl. Sighișoara C. Z. Oxf. 181.1 : 176.1 Quercus pubescens In vara anului 1961, cu prilejul lucrărilor de cartare tipologică și stațională executată pe o suprafață cuprinsă între: Teiuș; Roșia de Se- cași. Nouă Săsesc. Sibiu. Roșia. Cincu, Crînari, Bunești, Reia, Cristuru Săcuiesc, Bălăușeri, Bah- nea, Tîrnăveni. Petrișat, Ocnișoara, s-au găsit numeroase stațiuni cu stejar pufos (Quercus pu- bescens ). * Deoarece spațiul revistei noastre nu a permis în- șirarea ' tuturor stațiunilor de stejar pufos identifi- cate, cei interesați se pot documenta la sediul Re- vistei Pădurilor. :; Cercetîndu-se cele 59 de amenajamente ale Ocoalelor silvice Sighișoara (24), Mediaș (18), Agnita (17). alcătuite între anii 1952—1955, se constată că stejarul pufos nu apare menționat în nidi o descriere parcelară. In literatura de specialitate există mențiuni referitoare la existența stejarului pufos în cîteva puncte din jurul orașelor Sighișoara și Mediaș. Astfel, în „Flora R.P.R.“, volumul I, pag, 249, ■sînt 1 menționate doar Următoarele localități: Reg. Mureș-Autonomă Maghiară : Jidvei (r. Tîmă- veni); Reg. Brașov : Feleag, Sighișoara, Dmnbră- 204 REVISTA PĂDURILOR * 78 ♦ 1963 * Nr. 4 veni (r. Sighișoara), Prostea Mare (r. Mediaș). In lucrarea de dizertație a tov. ing. Damian Ion, susținută în 1962, intitulată „Studiul tipologic al pădurilor din jurul orașului Sighișoara" se men- ționează, de asemenea, existența stejarului pufos la Dealul Cîuhii-Sighișoara și în alte cîteva puncte din jurul acestui oraș. Este de reținut, însă, că în acest studiu ca și într-un articol anterior al ace- luiași autor, stațiunile cu stejar pufos sînt con- siderate drept „relicte". Stațiunile noi de stejar pufos identificate au fost în Regiunea Brașov: r. Sibiu (12), r. Si- ghișoara (27), r. Rupea (2), r. Mediaș (43) și în Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară: r. Tîr- năveni (6) și r. Odorhei (4). Astfel, menționăm dintre stațiunile identificate în Regiunea Brașov următoarele: Roșia, Ruja, lacobeni, Răvăsel, Moardeș, Țichindeal, Prostea, Movile, Selistat, Chirpâr, Sîntioana, Daia, Apold, Sacs, Saschiz, Criș, Cloasterf, Laslea, Bcsa, Valchid, Mălîncrav, Florești. N. Săsesc, Bunești, Păueea, Dîrlos, Seica Mare, Calvaser, Petiș, V. Lungă, Tăun, Mănărade, Micăsasa, Șeica-Mică, Cenade, Șoroștin, Copșa- Mare, Biertan, Saros Tîr., Glogovăț, Curci, Me- diaș, Aței, DupuȘi Eratei, Petrisat, Bazna, Boarta, Proștea Mică, Mojna, Alma-Vii, Vorumloc, Soala ; iar dintre stațiunile identificate în Regiu- nea Mureș-Autonomă Maghiară, pe următoarele: Laslău, Bahnea, Scleuș. Pe lîngă stațiunile amintite, am mai studiat amănunțit încă douăsprezece stațiuni din jurul tuturor localităților menționate în „Flora R.P.R.". Stațiunile au fost studiate amănunțit (sub- strat litologic, tip genetic de sol descris pe ori- zonturi, flora indicatoare și toate elementele den- drometrice și structurale ale arboretului respec- tiv). Pe lîngă acestea, s-a mai identificat stejar pufos încă în foarte multe puncte în jurul loca- lităților menționate, atît în teren forestier, cît și în teren agricol. Deci, considerăm stațiune unică toate punctele în care apare stejarul pufos în jurul localităților, pentru că toate aceste sta- țiuni păstrează aceleași caracteristici staționale. Stațiunile studiate au următoarele caracteris- tici comune: — situate pe versanți medii sau superiori în- soriți pînă la semiînsoriți; — altitudine 250 la 750 m; — floră xerofită complexă cu participarea ur- mătoarelor specii: Artemisia austriaca, Asperula cinanchica, Festuca pseudovina, Festuca vale- siaca, Fragaria viridis, Litospermum purpureo- coerulcum, Flomis pungens, Poa pratensis, Sta- chys germanica, Salvia aethiopis, Stipa sp., Iris sp. etc.; — solurile sînt caracteristice de silvostepă, cernoziomuri carbonatice de pantă și pseudoren- zine; — roca dc bază este sedimentară carbonatată, adesea cu predominanța nisipurilor și gresiilor față de marne și luturi; — arboretul este de stejar pufos pur sau a- mestecat cu gorun (Quercus dalechampii îndeo- sebi), ulm, stejar pedunculat și mojdrean, ju- gastru, arbuști, în etajele inferioare. Consistența este variabilă și ea de la 03—09. Aceste stațiuni sînt considerate în amenaja- mente stațiuni cu gorun de productivitate infe- rioară, datorită confuziei făcute între gorun și stejar pufos pe teren. Variabilitatea mare a frunzelor de stejar pu- fos ca aspect morfologic, numărul mare de va- rietăți și forme ce le prezintă, dezvoltarea lui neuniformă cît și apariția lui intercalată pînă în marginea masivelor de fag *, pune adesea în dilemă pe practicianul silvic, mai ales, cînd nici nu urmărește o determinare minuțioasă a quercineelor. In stațiunile studiate, stejarul pufos apare cu diverse varietăți și forme, dintre care prezen- tăm numai pe cele mai des întîlnite. Acestea sînt; Quercus pubescens var. lanuginosa f. pinnati- fida (Gmel) Schwz. (fig. 1). — Quercus pubes- cens var. undulata (Kit) Schwz. f. prio- nota (Beck) Schwz. (f’g- 2). — Quercus pubes- cens var. undulata (Kit.) Schwz. f. dis- secta (Vuk.) Schwz. (fig- 3). — Quercus pubes- cens var. lanuginosa (Lam.) Schwz. f. pu- bescens (Lam.) Schwz. (fig- 4). Stațiunile de stejar pufos din Ardeal sînt de productivitate va- riată, de la inferioară pc cernoziomuri car- bonatice de pantă (nisipoase) puternic erodate, pe versanți abrupți și însoriți, pînă la ridicată pe cernoziomuri neerodate și pseudorenzinc, pe versanți înclinați și repezi, însoriți și semiînsoriți. Una dintre stațiunile de productivitate supe- rioară, în care s-au păstrat pînă în prezent exem- plare deosebit de frumoase de stejar pufos, este u.a. 51 b din U.P. III Bendorf, punctul numit Zaompra, unde, pe o suprafață de circa 0,5 ha s-au găsit stejari pufoși cu dimensiuni maxime, avînd diametrul între 89 și 69 cm, iar vîrsta între 160 și 200 ani. * în pășunea Feleag, exemplare de stejar pufos ajung pînă în marginea masivului de fag cu gorun In partea NV a stațiunii. Fig. 1. Quercus pubescens var. lanuginosa, forma pinnatifida (Gmel) Schwz. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 205 Stejarul pufos a fost întîlnit în regiunea stu- diată și pe stațiuni total excentrice față de cele descrise. Astfel, în pășunea Feleag, sub Dealul Nucilor (cota maximă 820 m), pe un podzol de degradare gălbui, slab pscudogleizat, pe luturi și marne stratificate cu gresii la circa 250 m de culme, există o stațiu- ne cu stejar pufos ames- tecat cu rare exemplare de gorun, care se limi- tează la NV cu un arbo- ret de fag amestecat cu gorun. Arboretul este alcătuit din fire izolate, care vegetează pe pășune pe o suprafață de circa 1,5 ha, la o altitudine medie de 750 m. Pe versantul S-SE al aceluiași deal există sta- țiuni caracteristice de stejar pufos. Aproape similară este și stațiunea dintre Bru- iu și Chir păr, unde s-au găsit exemplare de ste- jar pufos (Q. pubescens var. undulata f. dissec- ta ), diseminate în ar- boret de gorun, pc o culme plată cu pante de 5°, pe un podzol argilds de degradare pseudoglei- zat cu sub strat de luturi și marne, la limita u.a. Fig. 2. Quercus pubescens var. undulata (Kit) Schwz f, prionota (Beck) Schwz. Fig. 3. Quercu*' pubescens var. undulata f. dissecta Schwz, 18 b, 19 b din U.P. II Chipâr. Aceste stațiuni dove- desc eă în biologie nu se pot aplica șabloane sau formule matematice strict limitate. Deci, se poate afirma că stejarul pufos apare întotdeauna de Ia diseminat pînă la pur, acolo unde caracte- risticile staționale îl fa- vorizează și, mai mult chiar, așa cura reiese din stațiunile excepționale re- date, el poate apărea (rezistă) uneori disemi- nat în arborețe cu alte caracteristici staționale, însă aproape de stațiuni caracteristice. Fig. 4. Quercus pubescens var. lanuginosa (Lam) Schwz. f. pubescens (Lam) Schwz. Considerăm că cele afirmate sînt valabile, atît pentru porțiunea studiată, cît și pentru res- tul Ardealului. De altfel, se poale preciza că stejarul pufos este în arealul său de răspîndirc în Ardeal (Transilvania), iar stațiunile redale vin să completeze și să facă legătura între sta- țiunile cu stejar pufos din regiunile Cluj, Mureș, Brașov și Hunedoara. In baza studiilor, observațiilor și cercetărilor efectuate asupra răspîndirii naturale a stejarului pufos în zona numită, se poate afirma că sta- țiunile cu stejar pufos din Transilvania nu sînt numai interzonale, cum apar unui trecător oca- zional, ci sînt și de silvostepă caracteristică, zo- nală. în majoritatea lor stațiunile studiate sînt intrazonale, însă continue (peninsulare) și numai cele limitrofe devin insulare, izolate. Silvostepă ardeleană are o caracteristică pro- prie : apare franjurată pe distanțe foarte mari, determinată de topografia locală (și, deci, apare peste tot unde condițiile locale îi permit). Toți versanții însoriți cu panta ceva mai pro- nunțată, pe căile cu profil în „U“ și cu dife- rențe de nivel peste 150—200 m, sînt ocupați parțial sau total de silvostepă In sprijinul acestor afirmații vin toți factorii determinanți ai stațiunilor studiate și, mai ales, cei pedologiei și biologiei. Dacă am încerca să proiectăm toate stațiunile de silvostepă întîlnite în zona studiată De un ecran orientat NV—SE, am constata că ele se leagă între ele și se suprapun, formînd fîșii continue franjurate. ■ Astăzi arboretele ce vegetează pe aceste sta- țiuni sînt mult restrînse. datorită extinderii viti- culturii și zootehniei. De aceea arboretele exis- tente apar uneori insulare. Acesta este motivul principal pentru care unii cercetători Ie consideră în mod eronat „insule relîcte de silvostepă1*. Deci, atît subzona silvostepei cît și arealul natural de răspîndire a stejarului pufos în Ar- deal (Transilvania) sînt mult mai lărgite. Bibliografie [1] *** Flora R.P.R., voi. I. Academia R.P.R., Bucu- rești, 1952. [2] B el d i e, AL: Flora indicatoare din pădurile noastre. Editura agrosilvică de stat, București, 1960. [3] C h i r i ț ă, C.: Pedologia generală. Editura agro- silvică de stat, 1955. [4] Monografia geografică a R.P.R. Ed. Acad. R.P.R., București, 1960. [5] Manualul inginerului forestier (80). Editura tehnică. București, 1955. [6] Har a 1 am b, A t.: Cultura speciilor forestiere. Editura agrosilvică de stat, București, 1957. [7] Instrucțiuni pentru cercetări staționale, 1961. [8] Pașcovschi, Leandru: Tipuri de pădure din R.P.R. Editura agrosilvică de stat. București, 1958. [9] Amenajamentele Ocoalelor silvice Mediaș (18), Sighișoara (2 bucăți), Agnita (17 bucăți), alcătuite între 1952—1955. [10] Damîan, I.: Referat asupra lucrării de dizertație „Studiul tipologic și staționai al pădurilor din jurul orașului Sighișoara", 1962, Rezultate experimentale privitoare la folosirea ierbicidelor pentru distrugerea buruienilor de pe căile ferate forestiere Ing. Vlase Ilarion Stațiunea INCEF Brașov CZ. Oxf, 441 : 377,71 Întreținerea unei căi ferate forestiere constă în lucrări diferite, printre care și aceea de distrugere a buruienilor de pe platformă. înlă- turarea buruienilor este necesară din următoarele cauze : — prin uscare și putrezire, ele impermeabili- zează prisma de balast la apă, care nu se mai scurge, ci stagnează și cauzează putrezirea tra- verselor și ruginirca șinelor și ecliselor; — apa reținută de buruieni și de resturile acestora înmoaie platforma, deoarece în timpul verii se formează pungi de balast în terasament, precum și pante noroioase; în schimb iarna, prin umflarea prismei, se formează cocoașe; - — buruienile care se culcă pe șine provoacă patinarea roților, ceea ce are ca urmare micșora- rea forței de remorcare, precum și nesiguranță în exploatare. După normele de lucru din Catalogul L — 1959 al Ministerului Transporturilor și Teleco- municațiilor, costul lucrărilor de distrugere a bu- ruienilor de pe căile ferate normale variază, în funcție de condițiile de înierbare și de lucru, între 0,27 și 0,87 lei per metru liniar (270—870 lei per km de cale). In cazul remunerării cu ziua a acestei lucrări, costul revine la aproximativ 500 lei pentru 1 km de cale la o singură lucrare de întreținere. De- oarece distrugerea buruienilor se execută perio- dic și de mai multe ori pe an, rezultă că se cheltuiesc sume destul de însemnate în acest scop,, ceea ce impune găsirea unei metode mai eficiente Tabela 1 Efectul tratării eu ierbioide asupra buruienilor in taiate in variantele din blocurile experimentale de pe CFF Intorsnrn Buzăului (Sita șl Chiehirău) și Zărnești (Birsa-Ferului) Nr. crt. Varianta experimentală. Efectul tratării ou ierbioide In blocurile experimentale ... Intoreura 3 Buzăului ta întorsuri Buzăului Chiehirău Zămești Gradul de acoperire cu vegetație ierbacee, In % din suprafață inițial final Inițial final inițial - final 1 Diclordon sodic 4®/00 - 90 75 90 75 65 65 2 Diclordon sodic 6°/oO 70 40 95 75 85 85 Media 80 57,50 92,50 75 75 75 3 Simazin 40/oo 75 45 100 80 80 80 4 Simazin 6°/D(I 70 50 85 60 90 90 Media 72,50 47,50. 92,50 70 85 85 5 Atrazin 4®/00 90 35 70 25 100 100 6 Atrazin 6°/oo 90 45 95 20 100 100 Media 90 ' 40 82,50 22,5 100 100 7 Dalapon german 4°/00 , 90 75 95 90 95 95 8 Dalapon german e0/^ ■ 90 . 90 90 80 95 95 ■ Media ,.. . . .. ... . . 90 82,50 92,50 85 95 95 9 Dalapon englez 4°/00 55 ' 55 80 70 90 90 10 Dalapon englez 60/00 • 70 • 65 65 60 95 95 Media 62,50 60 " 72,50 65 92,50 , 92,50 Rezultate experimentale privitoare la folosirea ierbicidelor pentru distrugerea buruienilor de pe căile ferate forestiere Ing. Vlase Ilarion Stațiunea INCEF Brașov C.Z. Oxf.441 :377.71 Întreținerea unei căi ferate forestiere constă în lucrări diferite, printre care și aceea de distrugere a buruienilor de pe platformă. înlă- turarea buruienilor este necesară din următoarele cauze: — prin uscare și putrezire, ele impermeabili' zează prisma de balast Ia apă, care nu se mai scurge,1 ci stagnează și cauzează putrezirea tra- verselor și ruginirca șinelor și ecliselor; — apa reținută de buruieni și de resturile acestora înmoaie platforma, deoarece în timpul verii se formează pungi dc balast în terasament, precum și pante noroioase ; în schimb iarna, prin umflarea prismei, se formează cocoașe; • — buruienile eare se culcă pe șine provoacă patinarea roților, ceea ce are ca urmare micșora- rea forței de remorcare, precum și nesiguranță în exploatare. După normele de lucru din Catalogul L — 1959 al Ministerului Transporturilor și Teleco- municațiilor, costul lucrărilor de distrugere a bu- ruienilor de pe căile ferate normale variază, în funcție de condițiile de înierbare și dc lucru, între 0,27 și 0,87 lei per metru liniar (270—870 lei per km de cale). In cazul remunerării cu ziua a acestei lucrări, Costul revine la aproximativ 500 lei pentru 1 km de cale la o singură lucrare de întreținere. De- oarece distrugerea buruienilor se execută perio- dic și de mai multe ori pe an, rezultă că se cheltuiesc sume destul de însemnate în acest scop, ceea ce impune găsirea unei metode mai eficiente Tabela 1 Efectul tratării eu ierhicide asupra buruienilor in talate tn variantele din blocurile experimentale de pe CFF Intorsura Buzăului (Sita șl Chiehirău) și Zărnești (Bîrsa-Ferului) Nf. .ort. Vaiianta experimentală Efectul tratării cu ierbicide în blocurile experimentale ... Intorsura Buzăului Sita Intorsura Buzăului Chiehirău Zftraeștl Gradul de act >perire cu vegetație ierbacee, în % din suprafață inițial final inițial final inițial final ’ 1 Diclordon sodic 4“/00 < 90 75 90 75 65 65 2 Dicl ordon sodic 6°/oq 70 40 95 75 85 85 Media ' 80 57,50 92,50 75 75 75 3 Simazin 40/0l) 75 45 100 80 80 80 4 Simazin 6°/0o 70 50 85 60 90 90 Media . 72,50 47,50. 92,50 70 85 85 5 Atrazin 4°/0t) 90 35 • 70 25 100 100 6 Atrazin 6°/00 90 45 95 20 100 100; Media 90 ' 40 82,50 22,5 100 100 7 Dalapon german 4°/co 90 75 95 90 95 95 8 Dalapon german 6°/00 90 . 90 90 80 95 95 • ; ■Media . r ■ 90 82,50 92,50 85 95 95 9 : Dalapon englez 4’/()0 55 55 80 70 .90 90 7 10 Dalapon englez 6%0 ■ 70 65 65 . 60 95 95 Media 62,50 60 . ' 72,50 . 65 92,50 92,50 REVISTA PĂDURILOR • 78 * 1963 * Nr. 4 207 din punct de vedere economic. O astfel de me- todă, în curs de experimentare la noi în țară pe liniile C.F.R., este aceea a tratării buruienilor cu substanțe chimice. Rezultatele experimentărilor efectuate pînă acum au fost apreciate ca fiind, în general, bune. distrugere suficient. Nu s-au făcut calcule de ordin economic. Rezultatele experimentărilor efectuate în 1961. în 1961 experiențele au avut un caracter orienta- tiv. In prinftl rînd, s-au făcut studii pentru a se stabili gradul posibil de înierbare a căilor fe- Tabela 2 Compoziția covorului ierbaceu și efectul tratării cn lerbleldul Dîclordon sodic In variantele din blocurile experimentale instalate pe CFF Intorsura Buzăului-Sita, întors ura Buzăulul-Chiuhirău și Zărnești-Blrsa Ferului ! Nr. crt. Denumirea plantelor din covorul Ierbaceu Efectul tratării plantelor ierbacee pe CFF eu ierbicidul Diclordon sodic în concentrație de 4 și 67oo în t-o raura Buzaulul-Sita . Intorsura Buz&ului-Chichir&u Z&rnești-Bîrsa Fierului «•/» 6°; 00 *%0 O»/» I. Specii predominante ■ 1 Equisetum aruense + 4- ++ + + + + + 4 4~ 2 Taraxacum officinale ++ + +++ +++ +++ 3 Agropyron sp. •— ■— — 4 Achillea millefolium -j—1- ++ —1 + + + 5 Plantago major ++ + + . 6 Rumex acetosella - ++ 4-4’ 7 Plantago lanceolata -{—1- -l— _j_ ~l—[- 8 Potenlilla reptans 4-4- + 9 Medtcago lupulina + d” ++ + + ++ 10 Sonchus asper .+4* 4- + ++ — _ ■ 11 Tussilago farfara —■ — .— 12 Potentilla anserina II. Alte specii 13 Lysimachia nummularia + + 4- 14 Holcus lanalus — 15 Viola sp. — — 16 Trifolium repens ++ + 17 Myosotls siluatlca — — 18 Trifoliutn pratense — — 19 Carex silvatiea — — 20 Bromus hordaceus — —* 4 21 Festuca sp. —. 22 Cerastium caespitosum — —■ .— ■—- 23 Convolvulus arvensis + + + “J— —j— —j— 24 Linaria vulgaris + + -1—F -1—[- 25 Arctium sp. — 26 Carum cărui 27 Poa pratensis — —■ 28 Chrysanthemum leucanthemum .— + + 29 Hypericum perforatum — ■— 30 Lotus corniculatus — Notă : + = plante puțin seneibile; + + = plante mijlociu sensibile; + + + = plante foarte sensibile : — — plante rezistente. Ierbicidele experimentale au fost : 2,4—D în concentrație de 2,5% și cu doza de 200—400 1/km, pentaclor fenol 4—5% soluție cu motorină și cu doza de 50—120 1/km, fenilcarbamat de iso- propil (PCI) sub formă de concentrat emulsio- nabil 15% și dicloralureea sub formă de pulbere muiabilă 70% + 30% leșie bisulfurică. S-a ajuns Ia concluzia că pirul este distrus aproape total în cazul tratării cu pentaclorfenol și cu PCI și că două tratări succesive, la 3—4 săptămîni una după cealaltă, au un efect de rate forestiere, precum și speciile care, formează covorul ierbaceu. In al doilea rînd- s-a urmărit a se stabili eficacitatea unor ierbicide mai im- portante și de circulație mai largă, ca : Diclor- don sodic, Simazin, Atrazin și Dalapon. Alte ierbicide nu s-au experimentat, fiind mai puțin indicate și mai greu de procurat. - Experiențele s-au efectuat pe CFF Intorsura Buzăului (la punctul Sita și Chichirău) și CFF Zărnești, la km 4 -j- 600, constituindu-se în total trei blocuri experimentale, : fiecare alcătuit din 208 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 1 10—20 parcele experimentale de cîte 20 m2 fie- care, precum și din mai multe parcele-martor. Substanțele ierbicide s-au utilizat în concentrație de 4 și 6%0 (soluție în apă) și cu doza de 200 1 la 1 km de cale. • Tratarea buruienilor s-a făcut prin stropire în cursul lunii iunie cu soluție ierbicidă, cu aju- torul unui aparat portabil tip „Calimax“. In toate cazurile, după tratare a intervenit ploaia la un interval de 1—5 ore, însă ea a in- fluențat evident nefavorabil numai la CFF Zăr- nețti, deoarece aici a avut caracter torențial. Compoziția covorului ierbaceu, precum și efica- citatea tratării cu diferite ierbicide sînt redate în tabelele 1, 2, 3 și 4. Concluzii Din datele înscrise în cele patru tabele re- zultă următoarele constatări mai importante: 7. Gradul de acoperire a covorului ierbaceu variază de la 55 la 100%, dar cel mai frecvent este cuprins între 70 și 90%, ceea ce înseamnă că îmburuienirea platformei poate deveni foarte puternică dacă nu se distrug periodic buruienile. 2. Compoziția stratului ierbaceu este variabilă pc distanțe destul de mici, dar în general pre- domină speciile cu frunză lată. Speciile păioase, îndeosebi pirul, devin preponderente pe unele porțiuni, insular. Cele mai frecvente specii ierbacee au fost: Equisetum arvense (coada calului), Taraxacum officinale (păpădia), Achillea millefolium (coada șoricelului), Plantago major și P. lanceolata (păt- lagină), Potentilla reptans și P. anserina (cinci degete), Medicago lupulina (trifoi mărunt), Ru- mex acetosella (măcriș mărunt), Tussilago far- fara (podbal), Bromus hordaceus (obsigă). 3. Efectul tratării, în blocurile experimentale în care ploaia nu a influențat puternic, poate Tabela 3 Compoziția covorului ierbaceu șl etcotui tratării eu icrbicldul Simazin tu variantele din blocurile experimentale instalate pe CFF întorsura Buzăului-Sita, întorsura Buzăului-Chichirău și Zărnești-Btrsa Flerului Nr. crt. Denumirea plantelor din covorul ierbaceu Efectul tratării plantelor Ierbacee pe Cecu ierbacidul Simazin, în concentrație de 4 și 60/0o întorsura Buzăului Sita întorsura Buzăului ChichMlu Zâriiesii Btrsa Fierului **/.• 8°/» t’/w 6°^ 6»/w I. Specii predominante 1 Equisetum arvense 7 — — 2 Medicago lupulina "i-—F* ~F- + + 4- + + +++ 3 Bromus hordaceus — — 4 Cerastium cacspitosum 7 7 — — 5 Plantago lanceolata + + + 4“ 4” — + ++ 6 Potentilla anserina d—F- 4“ ++ + -1—p 7 Vicia saliva ++ — 8 Achillea millefolium 4" 4~ 4-4-4- 4~ 4" 4“ + + + + + + 0 Tussilago farfara -F* —* 10 Agropyron sp. ++ + +++ ++ 11 Taraxacum officinale +++ — — 12 Plantago major 4- 4~ ++ II. Alte speeii 13 Trifolium repens + 4- — — 14 Hypericum perforatum —• — 15 Mgosolis silvatica —■ — 16 Convoloulus arvensis 4- +++ — — 17 Rumex acetosella an — 18 Trifolium pratense + + 4" 4- -]- -f- 19 Arctium sp. + + — 20 Ranunculus repens — î — 21 Viola tricolor — 22 Geranium reberlianum >— 23 Galium vernuin ++ >— 24 Chrysanthcmum leucanthemum + + d- 4~ 25 Nardus stricta 4” 4^4- 26 Lysimachia nummularia +++ 27 Linaria vulgaris + + Notă: + = plante puțin sensibile; + + = plante mijlociu sensibile; + + + = plante foarte sensibile; — = plante rezistente. REJ'ISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr.’4 fi apreciat ca bun, deși s-a făcut cu întîrziere, în faza de înflorire sau chiar de fructificare a spe- ciilor și în condiții de îmburuienire puternică. Astfel, în variantele cele mai favorabile s-a obți- _________________________________________________209 5. Doza de soluție de, 200 1 soluție/1 km de cale a fost ceva mai mică decît ar fi fost necesar, deoarece vegetația,. fiind deasă și bine dezvoltată, nu a putut fi stropită complet cu soluție. Aceasta Tabela 4 Compoziția covorului ierbaeeu șl efectul tratării cu ierbicidul Atrazin tn variantele din blocurile experimentale Instalate pe CFF Intorsura Buzâuiul-Cblchiruu șl Zărneștl-Blrsa Fierului 1 Efectul tratării plantelor ierhacee pe CFF ca ierbicidul Atrazin, tn concentrație de 4 Jjii Nr. cit. Denumirea plantelor din covorul ierbaceu întoTBura Buzăului Sita întorsura Buzăului Chiehirău Zăruețti Bîraâ Fierului ♦•/.o S’/m ■ «%o I. Specii predominante 1, 2 Agropyron sp. Taraxacum offlcinale _j p 4—F —F4- + + + 4~ 4—F +++ 3 Eguisetum arpense ++Î ++? — 4 5 Plantago major Rannunculus bulbosus L "h + — 4- 4- — 6 ' 7 Medicago lupulina Tussilago far/ara 4“ 4“ 4" + + 3 Polentilla reptans —- II. Alte specii .. 9 Cerastium caespilostim — — + 4- 10 Poa pratensis — — — 11 Convoluulas aroensis 4* 4“ 4—1—F 12 Rumex acetosella — 13 Viei satina — 14 Plantago lanceolata +++ 4“ 4“ 4~ — 15 16 Chrysanthemum leucanthemum Cărunt carvi 4. 4- 4- +++ — 17 Arclium sp. 4“ 4" 4- 4- 4" 4~ 4~ 18 Dromtts horii aceus 19 Myosotis silvatica — 20 21 22 Trifolium pralense Trifolium. repens Echium vulgare +++ + + + + + + 4~ 4" 23 Carex sp. — — 24 25 Achillea millefolium Viola tricolor — ++ — 26 Sonclms asper 4- 4- ++ 4~ 4" 27 Galium vernum 4—F 28 Lotus corniculatus -— 29 Glechoma hederacea — 30 31 Nardus stricta Potentilla anserina ++ + + 32 Lysimachia nummulana + Notă : 4- = plante puțin sensibile; + + = plante mijlociu sensibile; + + + = plante foarte sensibile; — = plante rezistente. nut un efect de distrugere a buruienilor pînă la 80% (tabela 1). 4. Ierbicidele întrebuințate au avut un efect selectiv. Astfel, ierbicidul romînesc Diclordon sodic s-a dovedit eficace la distrugerea buruie- nilor cu frunză lată, însă nu a avut efect asupra pirului. Ierbicidele din import Simazin și mai ales Atrazin au distrus în cea mai mare măsură pirul (tabelele 2, 3 și 4). Efectul Dalaponului a fost aproape nul, probabil din cauza concentrației re- duse în care a fost folosit. a avut ca rezultat o oarecare neuniformitate a uscării plantelor, chiar în cadrul aceleiași va- riante experimentale. Concentrația soluției de 4%0 substanță activă a avut practic același efect ca și concentrația de 6%0. Din motive economice este indicat a se folosi concentrația cea mai redusă, care însă asi- gură eficiența tehnică dorită. Rezultă că se poate considera că pentru ierbicidele Diclordon sodic. Simazin și Atrazin este suficientă o concentrație a soluției de 4%0 substanță activă. 210 REVISTA PĂDURILOR * 78 ♦ 1963 * Nr. 4 6. Deși nu s-au făcut calcule economice, este evident că distrugerea buruienilor de pe CFF cu ajutorul îerbicidelor este mult mai ieftină decît aceeași operație executată manual. Costul substanței fiind de 50—100 lei pentru 1 km calc, iar manopera fiind foarte redusă, îndeosebi în cazul mecanizării alimentării cu apă și transpor- tului acesteia, precum și al stropitului, rezultă că lucrarea este mai economică, mai rapidă și re- clamă din partea lucrătorilor eforturi mai reduse. 7. In raport cu distrugerea buruienilor prin smulgere sau prin dezgropare cu ajutorul tîrnă- copului, metoda tratării cu ierbicide are și unele inconveniente care, în cazul acestui domeniu de aplicare, au importanță redusă. Dintre acestea, amintim necesitatea unei aparaturi mai complicate (aparate de pulverizare manuale sau mecanice) și a unor substanțe care numai în parte se fa- brică la noi în țară, precum și dependența datei la care se poate executa lucrarea de starea timpu- lui, tratarea avînd eficacitate numai dacă se execută pe timp frumos. 8. Față de rezultatele obținute pînă acum se impune continuarea și completarea experiențelor, precum și verificarea rezultatelor obținute. Ast- fel, este necesar ca, în acele locuri în care covo- rul ierbaceu se compune atît din buruieni cu frunză lată, cît și din specii foioase, să se în- cerce efectul unor tratări repetate sau chiar com- binate cu ierbicidele indicate pentru aceste două categorii de plante ierbacee. De asemenea, este necesară experimentarea unui număr mai mare de ierbicide, și îndeosebi a acelora cu efect total. In sfîrșit, sînt necesare precizări în legă- tură cu tehnica de lucru, eficiența economică a lucrării, precum și în legătură cu posibilită- țile dc mecanizare a tratării. Considerații asupra suprafeței subperiodice și perioadei speciale de regenerare* Irig. Ci Achimescu Dir. fond forestier din M.E.F. C. 2. Oxf. 221 î 231 Tratamentul tăierilor succesive și tratamentul tăierilor progresive, aplicate corect, asigură regenerarea naturală a unor formații forestiere ca gorunete, șleauri, făgete, făgeto-brădete etc. în condiții optime. Teoria acestor tratamente lasă în seama inginerilor și tehnicienilor din producție adaptarea principiilor generale la situația reala din teren, în funcție de condițiile de regenerare, de starea semințișurilor, de condițiile de exploa- tare, de cota anuală de tăiat etc. Se admit ca obligatorii indicațiile amenaja- mentului privind mărirea posibilității, cea refe- ritoare la respectarea parcelelor ce constituie suprafața periodică în rînd de regenerare și in- dicația că eliberarea puieților de protecția vechiu- lui arboret trebuie făcută prin punerea treptată în lumină. Modul de alegere a arborilor de extras este caracteristic fiecărui tratament și se cere ca tăie- rile să fie amplasate acolo unde există semințiș. Așadar, nici teoria acestor tratamente și nici îndrumările tehnice nu recomandă localizarea tăierilor în suprafață periodică. Din această cauză, în tehnica aplicării acestor tratamente se întîlnesc în producție următoarele, fenomene necorespunzătoare cerințelor de regene- rare a pădurilor: — Se concentrează tăierile mai mult decît este indicat de procesul regenerării arboretelor, prin aplicarea tăierilor de intensitate mai mare decît trebuie, ori prin revenirea și lichidarea arbore- tului matern într-un termen mai scurt decît in- dică cerințele biologice ale speciilor de rege- nerat. — Se împrăștie tăierile pe suprafețe mult mai mari decît este indicat de ritmul de punere în lumină a semințișurilor pentru creșterea și dez- voltarea acestora în condiții normale. Ca urmare, majoritatea semințișurilor instalate pier sau devin neutilizabile. Parte din aceste ti- nereturi, compuse din specii cu temperament mai delicat (bradul, fagul), mai rezistă sub adăpost, dar din cauza dezvoltării lor prea mari se dis- trug cu ocazia exploatării arboretului matern. Vom cita două exemple edificatoare de tăieri făcute fără să se țină seamă de cerințele bio- logice ale semințișurilor în pădurea Kispod din Ocolul silvic Aiud, Regiunea Cluj, în arboretele exploatabile de go- run cu elemente de fag, cu consistența 05—06, s-a executat în 1949 — an cu fructificație abun- * Ținînd seama de importanta problemei tratate de autor și de multiplele sale aspecte, redacția deschide o discuție în cadrul paginilor Revistei Pădurilor, invi- tînd pe această cale specialiștii să-și spună cuvîntul. dentă — mobilizarea solului pe toată suprafața și însămînțări directe cu ghindă. Ca urmare a acestor lucrări. în primăvara următoare puieții au apărut ca un semințiș foarte abundent. în 1954—1955 s-a făcut tăierea definitivă, dar din semințișul abundent de gorun din 1950 abia mai existau puieții necesari care să asigure com- poziția de regenerare, numeroși în unele porțiuni și inexistenți în altele, ca urmare a reducerii consistenței prin tăierile neregulate executate între timp. In pădurea Meșcndorf, Ocolul silvic Sighișoara, Regiunea Brașov, în primăvara 1951 s-a sistat tăierea definitivă într-un parchet de 30 ha, pe motiv că semințișul de gorun în vîrstă de doi ani era prea mic. In 1955, pe circa 15 ha din suprafața parche- tului, în care se executase tăierea definitivă, puieții de gorun aveau 30—100 cm înălțime, re- prezentînd un semințiș continuu, cu profil on- dulat. Pe suprafața netăiată, arboretul a rămas cu consistența 04—05, și sub aceasta abia se mai putea observa cîte un puiet pe la marginea pă- durii și prin răriști; în schimb s-au instalat numeroși puieți de carpen. Rezultă că puieții de gorun nu au suportat adăpostul, chiar la consistența de 04—05, timp de 5—6 ani și au dispărut; în schimb s-au com- portat foarte bine cei care au fost eliberați com- plet după doi ani de vegetație sub masiv. Astăzi, cînd dezvoltarea rețelei de drumuri este preocuparea de prim ordin în gospodărirea pădu- rilor, se crează și posibilitatea unei gospodăriri mai intensive a arboretelor, și deci o mai corectă aplicare a tehnicii diferitelor tratamente. A Tehnica tăierilor succesive și a tăierilor pro- gresive trebuie să rezulte din îmbinarea armo- nioasă a următoarelor principii: — anual să se recolteze posibilitatea unității de producție respective; — în urma unui an de fructificație se poate obține regenerarea completă a unei anumite în- tinderi din suprafața periodică [2, 3] ; — puieții trebuie eliberați de protecția arbore- tului matern treptat, ținîndu-se seamă dc durata- limită cît aceștia își păstrează viabilitatea sau de durata cît au nevoie de adăpost. Din analiza acestor elemente rezultă posibili- tatea divizării suprafeței periodice în rînd, în cote mai mici de suprafață, astfel îneît să se creeze 212 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 condiții optime pentru dirijarea procesului de regenerare. In consfătuirea pe țară din octombrie 1961 în legătură cu gospodărirea pădurilor de stejar, s-a ajuns la concluzia că localizarea tăierilor la pă- durile în care se aplică tratamentul tăierilor pro- gresive este o necesitate de prim ordin și că împrăștierea tăierilor pe toată suprafața periodică trebuie să fie o excepție. Tehnica după care se obține localizarea tăieri- lor nu este încă pusă la punct, iar pentru succesul regenerărilor este necesar să se lămurească această problemă. Cota-parte a suprafeței periodice pe care se localizează tăierile în cadrul suprafeței periodice și care se poate regenera după un an de fructifi- cație s-a numit suprafața subperiodică. Timpul din perioada de regenerare în care se exploatează și se regenerează suprafața subperio- dică, s-a numit perioada specială de regenerare. Mărimea suprafeței subperiodice este în funcție de durata perioadei speciale de regenerare și depinde de: —• caracteristicile biologice ale speciei ce se urmărește a fi regenerată și de condițiile stațio- nale locale ; — vîrstă maximă la care puieții trebuie eli- berați ; — consistența arboretului de regenerat; — periodicitatea fruetificației. Cu cît o anumită specie are un temperament mai robust sau este situată mai departe de opti- mul său de vegetație, cu atît puieții trebuie eli- berați mai repede de protecția arboretului matern. Situația este inversă în cazul speciilor cu tempe- rament delicat. Eliberarea puieților de protecția arboretului matern trebuie făcută cu atît mai repede și cu tăieri cu atît mai intense, cu cît arboretul în care au apărut puieții are o consistență mai plină, și invers. Deci, în cadrul aceleiași perioade de protecție (timpul cît puieții își păstrează viabili- tatea sub adăpostul matern, specific unei anu- mite specii) trebuie să ne orientăm către durata minimă sau maximă, în raport cu gradul de um- brire a semințișului în primii 1—2 ani. Eliberarea puieților trebuie făcută prin punerea treptată în lumină prin 1—2 tăieri intermediare, în așa fel ca la expirarea perioadei de protecție semințișul să fie complet eliberat; altfel se degradează și regenerarea este compromisă [4]. Din observații practice confirmate de unele cer- cetări [2], P] rezultă că vîrsta-limită pînă la care puieții diferitelor specii trebuie complet eli- berați este diferită, și anume • — stejar pedunculat 2—4 ani gorun, gîmiță, cer 4—6 ani — pin, Iarice 3—6 ani — molid 5—7 ani — fag 5—8 ani — brad 5—10 ani Aceasta înseamnă că pentru a elibera treptat și complet un semințiș de gorun dintr-un arboret de consistență plină trebuie aleasă o suprafață de pe care, recoltînd anual o posibilitate, ultima tăiere să se facă astfel îneît, cel mai tîrziu la începutul celui deal șaptelea an de vegetație, puieții să fie complet eliberați de sub arboretul matern. Limita inferioară pentru fiecare specie poate fi redusă cu rezultate bune, mai ales în arboretele cu consistență redusă. Este de preferat eliberarea completă a puieților mai devreme, decît o întîr- ziere care să atingă limitele superioare indicate mai sus Cantitatea de masă lemnoasă de recoltat anual este limitată Ia o posibilitate anuală, ceea ce înseamnă că și tăierile de regenerare se vor des- fășura po o suprafață limitată, pe care semințișu- rile pot fi conduse. Semințișul ce ar apărea pe restul suprafeței periodice în rînd nu poate fi salvat, datorită volumului limitat de tăiat anual, așa îneît aceasta se lasă a fi regenerată după fructificațiile următoare. In raport cu elementele de mai sus se poate spune că perioada specială de regenerare începe cu un an de fructificație și cuprinde un număr de ani aproximativ egal cu perioada de protecție a puieților de către arboretul bătrîn. Acordul între perioada specială și perioada dc protecție a puieților se face pe calea ajutorării regenerărilor naturale, prin împăduriri artificiale ale suprafețelor parțiale neregenerate sau prin folosirea fructificațiilor intermediare. O analiză a fruetificației speciilor de stejar (fig- 1, 2 și 3) în ultimii 14 ani arată că există posibilități de a avea ghindă la intervale scurte w mo mm- fwvu w mo w w ms m rsa m w? ms ma tatu as Arm Fig. 1. Diagrama recoltării ghindei în R.P.R. în 1948—1961. In diagrama din figura 1 se dau cantitățile de ghindă recoltate pe regiuni silvice în interva- lul 1948—1961. din care rezultă o periodicitate generală de sase ani, fructificațiile abundente fiind în 1949, 1955 și 1961. Diagrama arată fructificați! destul de abundente și în anii 1951, 1952 și 1959. ceea ce reduce timpul dintre două fructificații la 2—4 ani. Este drept că. local, fructificația poate fi dife- rită ; de aceea în figura 2 se arată, pe D.R.E.F.- uri, ghinda recoltată în 1957, 1959 și 1961, rezul- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * 'Nr. 4 213 tînd că în cadrul aceleiași regiuni există un ritm susținut în recoltarea ghindei. In figura 3 se dă repartiția pădurilor de stejar pe regiuni, din care rezultă că există o corelație între cantitatea re- coltată și repartizarea pădurilor de stejar (fig. 1, 2 și 3). Ha Bc Bl Br Bac Cj Cr 0 6 H h Hi W Ol PI Sm ESI Fiq. 3. Diagrama repartiției pădurilor de stejar pe D.R.E.F.-uri. Din aceasta reiese că, cel puțin în cazul quer- cineelor, lipsa de fructificație nu pune probleme regenerărilor naturale. Există deci suficiente pre- mise ca anii de fructificație abundentă și mijlocie să asigure însămînțarea naturală. ★ Pentru asigurarea unei bune regenerări natu- rale, nu periodicitatea fructificației este elemen- tul determinant, ci ceilalți factori, amintiți mai sus, care .și ei sînt favorabili localizării tăierilor. La această concluzie ajungem și dacă ne gîn- dim că multe din rezultatele slabe ale regenerării naturale de pînă în prezent, se datoresc modului cum s-au executat tăierile, și nu faptului că nu au existat fructificație și însămînțări naturale în arboretele mature. Vom arăta părerea noastră asupra metodei de stabilire a suprafeței subperiodice și asupra evo- luției tăierilor în timp, respectiv tehnica aplicării tratamentelor, urmărind armonizarea caracteristic cilor biologice ale tratamentelor cu cerințele ex- ploatărilor, ilustrm d-o cu exemplificări în cazul arboretelor de gorun. Se știe că puieții de gorun suportă un acoperiș timp de 4—6 ani, bineînțeles într-o consistență treptat redusă prin 1—2 tăieri. Periodicitatea fructificației abundente la gorun este 5—7 ani și, intermediar, vin fructificații mijlocii la 2—4 ani. în determinarea mărimii suprafeței subperio- dîce se întîlnesc două grupe de situații bine dis- tincte, și anume : 1. arborețe în care procesul regenerării naturale nu este declanșat; 2. arborețe în care procesul regenerării este declanșat. 1. Arborele în oare procesul regenerării naturale nu este declanșat în acest caz se întîlnesc mai multe situații, a căror rezolvare este diferită în raport cu starea arboretului și nevoile exploatărilor. a) Una dintre situații este aceea în care înainte de anul de fructificație nu s-a făcut nici p tăiere în arboret, și, în acest caz, socotindu-se că arbo- retul are o consistență plină (08 —09), întinderea suprafeței subperiodice se determină după ele- mentele redate în tabela 1 (luate ca exemplu), în tabelă s-au înscris parcelele de parcurs cu tăieri (1—7), volumul materialului lemnos din aceste parcele (2 100 m3), în medie fiecare par- celă avînd 300 m3, egal cu o posibilitate. Organizarea exploatărilor în timp se face pe baza unei amplasări sistematice a masei lemnoase, după elementele redate în tabela 1. în anul de fructificație, o dată cu anul fores- tier se atacă cu tăieri parcelele 1, 2 și 3. cores- punzător a trei posibilități, din care se scoate circa o treime din masa lemnoasă existentă. Ale- gerea parcelelor se face în funcție de maturitatea de regenerare a solului și de accesibilitatea aces- tora la instalațiile de transport etc. Tăierea se face prin rărirea arboretului în zona viitoarelor ochiuri și extragerea mai mult sau mai puțin uniformă a subetajului din spațiile dintre ochiuri, în acest fel, consistența arboretului se reduce în medie cu o treime, devenind 06—07, mai accen- tuată în zonele ce se vor ocupa de ochiuri și mai slabă în rest. Tăierea are puține riscuri, de în- dată ce ghinda este în curs de însămințare. Ex- ploatarea influențează favorabil însămînțarea vii- toare prin mobilizarea solului, ca efect al mișcării materialelor, al lucrărilor de ajutorare a regene- rărilor naturale, reducerea consistenței, extrage- rea subetajului etc, în anul următor, după ce puieții âu vegetat un an, pentru asigurarea continuității tăierilor se in- tervine cu tăierea după aceleași principii în parce- lele 4, 5 și 6, corespunzător altor trei posibilități, și se extrage o treime din volum. Amplasarea ochiurilor și intensitatea tăierilor se pot regla cu mai multă siguranță, fiindcă semințișul s-a insta- lat. Eliberarea parțială a semințișului după un an de vegetație este foarte favorabilă creșterii acestuia. 214 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 » Nr. 4 Tabela l Situația evoluției in timp a tăierilor de regenerare în suprafața subperlodieă tn arborete fără tăieri pregătitoare In felul acesta, cu ajutorul unei fructificați] s-ar regenera o suprafață corespunzătoare a șase posibilități. Cercetările [2] au dovedit că puieții de gorun ’ au aceeași vigoare de creștere chiar dacă se începe deschiderea arboretului după doi ani de la însămînțare ; de aceea în anul al treilea se mai poate ataca cu tăiere și parcela 7, însă cu o tăiere forte, tăindu-se circa jumătate din volum. în acest caz se deschid ochiuri mai mari, răfindu-se mai intens'marginea de masiv a acesto- ra, ca și arboretul dintre ochiuri. Pentru a se completa o posibilitate de 300 m3; diferența de 150 m3 se taie din parcelele 1—3, unde se reduce consistența arboretului la 04—05. Prin aceste tăieri se scot ultimii seminceri din ochiurile de puieți, se lărgesc ochiurile și sc rărește în conti- nuare restul arboretului, în raport cu nevoile puieților pentru lumina directă și laterală etc. Prin atacarea cu ’ tăieri și a parcelei 7 se cuprinde o suprafață corespunzătoare ' ă șapte posibilități, cu un volum de 2 100 m3, și astfel se constituie suprafața subperiodică. , în anul următor se revine cu tăierea de punere în lumină în parcelele' 4—6, scoțîndu-se încă o jumătate din materialul lemnos existent, ceea ce asigură' puieților lumina necesară și reduce sub- stanțial consistența arboretului bătrîn După al patrulea ăn de vegetație ’ a puieților se fac tăieri de’luminare în parcelele 1—:3 și 7. așa cum nevoile culturale ăle semințișului cer, ajungîndu-se ca în acest fel să se recolteze circă cinci posibilități. Cînd puieții intră în al cincilea an de vegetație, din arboretul matern mai există numai arbori din porțiunile neregenerate natural. Admițînd că re- generarea naturală este satisfăcătoare cînd puieții ocupă 75—80% din suprafața subperiodică, în- seamnă că 20—25% din suprafață trebuie rege- nerată artificial, lucrare care se face cu 1—2 ani înainte de tăierea definitivă, iar vîrsta puieților ce s-ar găsi sub acești arbori este alta. Regene- rarea în aceste porțiuni se poate face folosindu-se eventual și fructificațiile intermediare, a căror periodicitate este de 2—4 ani, și prin lucrările de ajutorare a regenerărilor naturale. Așadar, tăierea în continuare în ultimii doi ani a materialului rămas poate asigura continuitatea în recoltarea posibilității, pînă ce are loc un nou an de fructificație abundentă, care să asigure posibilitatea constituirii unei noi suprafețe sub- periodice. b) 0 situație specifică este aceea cînd prin tăieri pregătitoare se intervine în arboret pentru a se crea condiții de însămînțare. Specificul acestei tăieri este caracterul de uniformitate și intensitate slabă, prin care se reduce consistența la 07—08, ceea ce înseamnă că pentru a se recolta o posibilitate se parcurge cu tăierea o suprafață mai mare. Folosind aceleași notații ca în tabela 1, în ta- bela 2 este redată tehnica tăierilor. Din analiza schemei din tabela 2 rezultă că tăierea pregătitoare se preconizează înaintea anului de fructificație, în parcelele 1—5, și se prevede REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 2'15 extragerea a circa 60 m3 din ficare parcelă, co- respunzător unei rărituri mai intense. în anul de fructificație, după același principiu ca la punctul a), se face o tăiere de însămînțare în parcelele 6—8, scoțîndu-se o treime din volum. Parcelele 1—8 constituie suprafața subperio- dică. După primul an de vegetație a puieților se face o nouă tăiere în parcelele 1—5, redueîndu-se consistența la circa 06 prin extragerea a circa 60 m3 din fiecare parcelă, asigurînd puieților o mai bună luminare, chiar după primul an de vegetație. Tăierile de luminare ce se fac după al doilea an de vegetație a puieților vor avea în vedere, cu precădere, situația puieților din parcelele 5—8, pentru ca după al treilea și al patrulea an de vegetație să se facă tăieri acolo unde nevoile de lumină ale puieților sînt mai acute și cu deosebire în parcelele 1—5. Din analiza schemei din tabela 2 rezultă că, după al patrulea an de vegetație, puieții pot fi în general eliberați, recoltîndu-se circa șase posi- bilități anuale. Masa lemnoasă care mai rămîne în suprafața atacată cu tăieri în al cincilea an dc vegetație a puieților reprezintă volumul de pe 20—25% din suprafața atacată cu tăieri, supra- față care se poate regenera pe cale artificială, așa după cum s-a arătat. Față de prima situație analizată, executarea unor tăieri pregătitoare are avantajul că sporește întinderea suprafeței subperiodice, cu suprafața corespunzătoare unei posibilități, și permite mai multă elasticitate în tăieri. Dovada este faptul că puieții sc eliberează complet după patru ani de vegetație, iar gama de tăieri asigură continuitatea pentru opt posibilități anuale. Pe lîngă aceasta, se asigură și o mai sistema- tică tăiere de luminare a puieților. După raționamentul de mai sus, analizînd în continuare regimul de urmat în executarea tăieri- lor, rezultă posibilitatea extinderii suprafeței sub- periodice pînă la zece posibilități anuale, prin tăieri pregătitoare executate doi ani la rînd, îna- intea anului de fructificație. în acest caz, elasti- citatea tăierilor este și mai mare, iar puieții pot fi complet eliberați după al cincilea an de vege- tație. Nu se recomandă ca tăierile preparatorii să se facă pe mai mult de doi ani înaintea anului de sămînță. Suprafața subperiodică astfel constituită nu rămîne fixă, continuitatea tăierilor fiind asigurată prin tăierile preparatorii sau prin cele de evacuare a materialelor de pe suprafețele regenerate pc cale artificială, peste cota de 75—80%, cît se regene- rează natural. în cazul cînd anul de fructificație vine mai devreme, se procedează la restructurarea Tabela 2 Situația evoluției in timp a tăierilor de regenerare In suprafața subperiodică tn arborete parcurse parțial cu tăieri pregătitoare Nr» de ordine al posibilității Virata puieților, ani Natura tAierilor Unitățile amenajistice ar. Posibilitatea anuală recoltată, m’ 1 8 * 5 i 7 B 1 ’ 9 10 Masa lemnoasă, m* 1 0 Tăieri pregătitoare 60 60 60 60 60 300 2 0 Tăieri de insămtn- țare 100 100 100 300 3 1 Tăieri de dezvol- tare 60 60 60 60 60 300 4 2 Tăieri de dezvol- tare 100 100 100 300 5 3 Tăieri dc dezvol- tare 300 300 6 4/2 Tăieri de dezvol- tare șl racord 300 300 7 5/2 Tăieri de dezvol- tare și racord 300 300 8 6/4 Tăieri de dezvol- tare și racord 300 300 9 10 216 WrSTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 1 suprafeței subperiodice, atacîndu-se cu tăieri' noi suprafețe, reduse ca întindere și volum, în raport cu numărul posibilităților ce mai sînt de scos din suprafața subperiodică constituită anterior. Așadar, ultimele tăieri de pe suprafața de 20—25% care se regenerează artificial pot fi amînate pînă se fac noi tăieri de însămințare în raport cu anul dc fructificați©. Evident că, pentru a se realiza tăieri după principiile arătate, este necesar ca amplasarea masei lemnoase și marcările să se facă în sezonul de vegetație eare precede tăierile, cînd se poate urmări stadiul regenerării și există posibilitatea aprecierii fructificației, în raport cu care se sta- bilește tehnica de alegere a arborilor de extras. 2. Arboretele în care procesul regenerării este declanșat în cele mai multe cazuri, ca efect al tăierilor neregulate, în arboretele noastre regenerarea a început și semințișurile se află în diferite stadii de dezvoltare, în acest caz, întinderea suprafeței subperiodice este determinată de vîrsta puieților și de consistența arboretului matern. Cu cît con sistența este mai redusă și puieții mai tineri, cu atît suprafața va fi mai mare, și invers. a) în situația cea mai favorabilă, cînd puieții au vîrsta de un an și arboretul a fost parcurs cu o singură tăiere, întinderea suprafeței subperio- dice poate ajunge la șase posibilități anuale, iar puieții vor fi eliberați după cinci ani de vegetație, urmînd ca în al șaseleă an să se taie și arborii caro vor rămîne pe suprafețele de regenerat arti- ficial (schema din tabela 3). b) Dacă puieții au doi ani de vegetație, supra- fața se reduce la jumătate, corespunzător la apro- ximativ trei posibilități anuale. In acest caz nu este asigurată continuitatea în recoltarea posibi- lității, fiindcă exploatarea ar urma să se facă pu intervenții anuale, pentru ca puieții să fie eli- berați la vîrsta de cinci ani. Problema se complică cu dezavantaje pentru dezvoltarea puieților și pentru liniștea arboretului dacă se extinde suprafața, fiindcă în acest caz ar trebui recoltate mai multe posibilități prin intervenții anuale pe aceeași suprafață, ceea ce nu este de recomandat. în mod excepțional se pot spori cotele anuale de tăieri pentru a salva unele semințișuri, dar aceasta nu poate deveni regulă. în acest caz, suprafața subperiodică se constituie provizoriu, cu ocazia tăierilor ce se fac după al doilea an de vegetație al semințișurilor. ce se urmăresc în regenerare. în cazul cînd are loc o nouă fructificație, pentru folosirea acesteia se procedează la recon- stituirea suprafeței subperiodice. La volumul de material cc a mai rămas pe vechea suprafața se adaugă suprafețele pe care să se găsească volu- mele necesare pînă fa acoperirea cotei de tăiat pînă la o viitoare fructificație. Noile suprafețe de regenerat se vor alege cu prioritate în arboretele în care există semințiș ncutilizabil, arboretul este Tabela 3 " Situația evoluției In timp a tăierilor de regenerare iu suprafața subperiodică in arborețe eu regenerarea declanșată de. ondine al posibilității Vîrsta puieților. ani " Natura tăierilor , Unitățile amenajietice nr. Posibilitatea anuală recoltată, m8 1 2 * 5 9 7 8 9 10 lemnoasă, ma 1 1 Tăieri de dezvol- tare 100 iod' . 100 300 2 2 Tăieri de dezvol- tare 100 100 100 300 3 3 Tăieri de dezvol- tare 100 100 100 300 4 4 Tăieri de dezvol- . tare 100 100 100 300 5 ■ 5/1. Tăieri de dezvol- tare și racord 300 300 6 ■ 6/2 Tăieri de dezvol- . tare și racord 300 300 7 8 9 — 10 — REVISTA PAPURILOR * 78 * 1963 s Nr. 4 217 rărit, iar regenerarea se asigură prin lucrări de ajutorare a regenerărilor naturale, san chiar prin completări. Principial, tăierile nu trebuie extinse pe supra- fețe mari, fiindcă necesitatea de a se valorifica tot materialul lemnos prelungește șederea puieților snb adăpost, ceea ce le slăbește vigoarea, iar condițiile de vegetație devin prielnice pentru spe- ciile de semiumbră (carpen, tei, arbuști etc.), care periclitează regenerarea speciilor urmărite. Similar, se poate stabili suprafața subperiodică pentru făgete sau amestecuri de fag cu rășinoase, la care problema este facilitată de faptul că fruc- tificările au loc la intervale mai mici și că puieții pot vegeta mai mult timp la adăpost. ☆ Pentru aplicarea corectă a tratamentelor, pe lîngă considerentele de ordin silvicultural, este bine să se țină seamă do organizarea procesului de exploatare, de caracteristicile mecanismelor ce se folosesc la fasonatul și scosul materialelor etc. Punctul de plecare îl constituie amplasarea rețelei dc drumuri și a locurilor de adunare a materialului lemnos mișcat către instalațiile de scoatere Tăierile de însămînțare și cele de dezvoltare, executate la începutul perioadei speciale de rege- nerare, sc vor amplasa în punctele mai puțin expuse circulației (coamele de deal etc.), pentru ca ochiurile de puieți să fie protejate. Primele tăieri se amplasează către periferia parcelelor și în zonele în care puieții nu sînt expuși degradării cu ocazia corhănirii materialelor. Se lasă la urmă și se vor regenera numai înaintea ultimelor tăieri locurile de îngrămădire a materialelor, drumurile de apropiere etc., unde marcările vor fi timide, iar arborii lăsați pc picior, pentru ca fructificația lor să contribuie la regenerarea naturală Foarte important pentru protecția semințișurilor este direcția de doborîre a arborilor în raport cu traseele de scurgere a materialelor fasonate. Buștenii trebuie mișcați în direcția axei, și nu prin rotire peste semințiș, deoarece numai așa numărul puieților prejudiciați poate fi redus la minimum. în tabela 4 se arată modul de strîngere și direcția de mișcare a materialelor, din caro rezultă că zonele de scurgere a materialelor, cum este de exemplu punctul 1 din tabela 4, nu pot fi alese pentru amplasarea dc ochiuri de semințiș, fiindcă nu pot fi protejate. Doborîrea arborilor în raport cu direcția de scos-apropiat trebuie fă- cută cum se arată în dreapta traseului drumului din figura 4 și este foarte rău cînd sc procedează ca în sting a traseului, iar prin rotirea buștenilor se prejudiciază puieții de pe toată suprafața hașurată. Pentru protecția semințișului este deosebit de important să se respecte perioadele de restricție, mai ales în sezonul de primăvară, cînd puieții sînt fragili, mugurii terminali se rup ușor etc., rezultînd arbori de proastă calitate [3]. Consi- derăm că este bine să fie revizuită prevederea din regulamentul de exploatare, după care tăierile de însămînțare se fac fără restricție, deoarece Fia. 4. Schema mișcării materialelor în raport cu doborîrea arborilor. prin mișcarea materialelor în parchet, după înce- perea vegetației, plantulele se distrug complet. Regulile de mai sus trebuie să se oglindească în modul de întocmire a devizului de parchet și trebuie să fie cunoscute încă de la efectuarea marcărilor, care trebuie să fie executate cît mai aproape do anul de exploatare. Din cele expuse mai sus se poate arăta că : — Suprafața subperiodică se poate stabili cu precizie atît ca mărime cît și ca amplasament, prin tăierile ce se fac în anul de fructificație după primul și cel mult după al doilea an de vegetație a puieților în cazul speciilor de stejar și după 2—4 ani de vegetație pentru fag și rășinoase. — întinderea și amplasarea suprafeței subpe- riodice este determinată de vîrsta la care puieții trebuie eliberați de sub adăpostul arboretului ma- tern și de natura tăierilor ce s-au făcut în arboret anterior anului de fructificație. — Cele mai elastice tăieri se realizează în cazul cînd arboretele care vor constitui suprafața subperiodică sînt parcurse cu tăieri pregătitoare, cu unul sau doi ani înainte de fructificație. — Nn sînt de dorit și nici nu se dovedesc necesare tăierile pregătitoare efectuate cu mai mult de doi ani înainte de anul de fructificație. —- Urmărind recoltarea posibilității prin tăieri pregătitoare, acordînd interes pentru ajutorarea regenerărilor naturale pe suprafețele care nu se regenerează pînă la ultima tăiere, se poate asi- gura continuitatea tăierilor în limita unei posibi- lități anuale și cu regenerare naturală reușită. — In cazul cînd anul de fructificație abun- dentă vine înainte de terminarea exploatărilor într-o suprafață subperiodică, aceasta se reconsti- tuie și se poate ataca cu tăieri și alte parcele noi, de un volum astfel ales, care, împreună cu 2(18 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 restul materialelor ce mai trebuie exploatate din vechea suprafață subperiodică, poate asigura continuitatea tăierilor în timpul noii perioade speciale. — La amplasarea tăierilor și în executarea lor pe parcurs trebuie să se țină seamă de cerințele exploatărilor, de mecanismele cu care se lucrează și de riscurile de prejudiciere a puieților, respec- tîndu-se perioadele de restricție; exploatările prost făcute anulează efectul oricărui tratament corect. Executarea marcărilor și efectuarea exploatări- lor trebuie făcută ținîndu-se seamă de anii de fructificație și dc necesitățile silvobiologice ale puieților. De aceea marcările făcute cu doi ani înainte de tăiere, cînd nu se poate prevedea evo- luția fenomenelor din viața arboretelor, nu se dovedesc oportune. Bibliografie [1] VI ad, I. Relații intre perioada de regenerare, pe- rioada specială de regenerare, supraiața periodică și supraiața subperiodică. în: Revista Pădurilor, nr. 7. 1954. [2] Pur c el e an u, St. Cercetări privind regenerarea gorunetelor și șleaurilor de deal din podișul Tlrna- velor. Tema INCEF, [3] Badea, M. Cercetări privind regenerarea iăge- telor in nordul Moldovei. Temă INCEF. [4] Di ac o nu, I. Tehnica tăierilor progresive in pă- durile de stejar. Referat la Consfătuirea din 1961 privind gospodărirea pădurilor de stejar. Posibilitățile de sortare a lemnului de steri de specii moi și tari ca lemn pentru plăci din așchii Dr. ing. I. M. Pavelescu C. Z. Oxf. 325 : 861.0 : 862.2 In 1962, Institutul de cercetări forestiere a întreprins cercetări științifice * în legătură cu lemnul de steri pentru plăci din așchii, în scopul de a se clarifica unele aspecte ale calității acestui sortiment, al cărui standard, înlocuitor al N.I. 953-62, este în curs de elaborare. Cercetările au avut două obiective principale : — calitatea materiei prime pentru plăci din așchii, ca rezultantă a defectelor lemnului de steri, specifice pentru producția de plăci din așchii; — calitatea plăcilor din așchii de lemn sub raportul proprietăților fizice și mecanice ale aces- tui produs, ca rezultat al confecționării lui din- tr-o materie primă caracterizată prin felul, mări- mea și frecvența defectelor. In cadrul articolului se prezintă cercetările și rezultatele referitoare la primul obiectiv. Materialul cercetat și metoda de cercetare S-a cercetat sortimentul „lemn de steri“, obți- nut în exploatări curente, din speciile : salcie, plop, tei, mesteacăn și fag, pe produse principale și intermediare de codru și de crîng. Lemnul de * Tema INCEF nr. 82/1962 : „Cercetări referitoare la condițiile calitative ale sortimentelor de lemn de specii moi și tari pentru plăci din așchii" — autori : ing. I. M. Pavelescu și M. Pridie; colaboratori: ing. St. Lupușanschi, ing. Al. Ivănescu, ing. M. Stefănescu și tehn. I. Vasilache. salcie și de plop s-a urmărit cu deosebire în raza D.R.E.F. Galați; lemnul dc tei, în raza D.R.E.F. București și Dobrogea, iar cel de fag dispersat în unele întreprinderi din D.R.E.F. Brașov, Banat, Oltenia, Ploiești etc. S-a folosit observația și cercetarea statistică în condiții de producție, în care scop s-au consti- tuit loturi de cîte 2,5—10 steri. Fiecare lot s-a ales ca el să reprezinte media dimensională și calitativă a unui număr mai mare sau mai mic de steri din cuprinsul unui parchet în curs de exploatare. Celelalte condiții la constituirea lotu- rilor au fost: fasonarea lemnului în steri să fie făcută după sortarea și fasonarea corectă și com- pletă a lemnului rotund de lucru și de construcții, iar din lemnul de steri să nu se sorteze în preala- bil vreunul din sortimentele industriale (lemn pentru celuloză, lobde pentru doage, lobde pentru lăzi, pentru distilare etc.). Cu alte cuvinte, s-a urmărit ca sterii din loturile experimentale să conțină tot lemnul de steri despicat și rotund rămas după alegerea lemnului rotund de lucru și de construcții. S-a înregistrat în cazul fiecărui lot proporția de lemn de lucru și de construcții reali- zat în parchetul respectiv. Numărul total de loturi a fost de 330, iar pe natură de tăieri — 283 lo- turi din steri de produse principale (2 005 steri) și 47 loturi din steri de produse intermediare (270 steri). 219 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 In urma înregistrării defectelor și a măsurării dimensiunilor acestora la fiecare piesă din steri s-au obținui, pentru fiecare lot și pentru fiecare defect, numărul de bucăți, și respectiv volumul în steri, pentru categoriile de mărimi din cadrul aceluiași defect. De asemenea, s-au înregistrat numărul de bu- căți din fiecare lot, și respectiv volumul acestora în steri, lipsind unul dintre următoarele defecte : noduri vicioase, curburi, putregai fibros, putregai sfărîmicios, inimă roșie stelată, gîlme și excres- cențe, precum și bucățile fără nici unul dintre aceste defecte, cu volumul lor în steri. Posibili- tatea de sortare a fiecărui lot de steri în lemn pentru plăci din așchii s-a determinat în două mărimi: minimă și medie. Posibilitatea de mărime minimă este teoretică, rezultînd ca diferență dintre volumul fiecărui lot și suma volumelor lemnului cu defecte neadmise la sortimentul steri pentru plăci din așchii, cu supoziția prezenței numai a unui singur defect pe același material. Mărimea medie a posibilității de sortare în lemn pentru plăci din așchii, în condițiile reale ale concomitențci unora din defecte, s-a obținut prin sortarea efectivă a lemnului din fiecare lot. Volumele parțiale, pe defecte, pe mărimi de defecte și pe natură dc produse pentru fiecare specie, centralizate pe toate loturile, au fost folosite la calculul indicilor de frecvență a defec- telor, în procente din volumul total al loturilor de fiecare specie cercetată. Rezultatele cercetărilor în tabelele 1 și 2 se dau rezultatele observa- țiilor și măsurătorilor referitoare la sterii de speciile : salcie (Salix alba L., S. fragili# L. etc.), salcie căprească (S. Caprea L.), plop negru hi- brid (Populus serotina Hartig și Marilandica Bosc.), tei (Tilia cordata Mill., T. toinenlosa Monch.), fag (Fagus silvatica L.) și mesteacăn (Belula pubescens Ehr.). Se analizează aceste rezultate mai întîi referitor la aspectele defectelor cercetate și apoi în ceea ce privește posibilitățile de sortare a lemnului ca materie primă pentru plăci din așchii. Lemnul de steri de salcie. Rezultatele măsurăto- rilor se prezintă separat pentru: salcia albă din sulinari — crîng, produse principale; salcia din renișuri — crîng, produse principale; salcia că- prească — codru, produse intermediare. Q REVISTĂ PĂDURILOR * 78 * 220 Din analiza comparativă se constată : Nodurile vicioase se întîlnesc de toate mărimile la salcia din sulinari și din reni- șuri și în proporții mai mari la aceea din renișuri. Nodurile vicioase mai mari de 50 mm se găsesc la 10,2% din volum la sterii din sulinari și la 13,5% la cei din renișuri, marea majoritate și într-un caz și în altul fiind în număr mai mic de 3/m. La sterii de salcie căprească, nodurile vi- cioase mici și mijlocii sînt mult mai des întîlnite, frecvența lor ajungînd la 21,7% noduri sub 50 mm, 24,5% noduri de 50—150 mm în număr sub 3/m și 14% noduri de 50—150 mm în număr mai mare de 3/m. Materialul fără nici un nod vicios reprezintă 77,7% (din steri) în exploatările de produse principale din crînguri în scaun, 71% în exploa- tările de produse principale din crînguri-renișuri și numai 39,8% din sterii de salcie căprească în exploatările de produse intermediare de codru. Ținînd seamă că nodurile vicioase mai mici de 50 mm nu sînt considerate ca defecte pentru lemnul destinat fabricării plăcilor din așchii, rezultă o largă posibilitate de sortare ca atare a lemnului de steri de salcie, chiar cînd este vorba de salcie căprească. Curburile în unul și două planuri de săgeată mai mică de 6 cm se găsesc la 38,5— 53,5% din volumul lemnului de steri. Curburile mai mari de 6 cm se întîlnesc de frecvență egală cu circa 25% la sterii de salcie din sulinari și din renișuri și numai de 14,2% la sterii de salcie căprească. Curburile de săgeată sub 6 cm sînt tolerate la sortimentul lemn pentru plăci din așchii, îneît din însumarea frecvenței lor cu aceea a materialului fără curburi rezultă că, din cauza curburilor, sortarea sterilor în lemn pentru plăci din așchii se poate efectua în limita a 75% în exploatările de crînguri de salcie-sulinari și reni- șuri și a 56% din cele de codru — produse intermediare, din care rezultă salcia căprească. Putregaiul fi b ros se constată de frecvențe relativ mici la salcia din crînguri: 4,2% la sterii din sulinari, 6,5% la cei din reni- șuri. La salcia căprească, acest defect are o frecvență mai mare: 29,7 4- 8 = 37,7%. Față de sarcinile de valorificare integrală și superioară a masei lemnoase, excluderea lemnului cu acest defect trebuie privită- ca nerațională și posibilitatea de sortare trebuie sporită, cu admi- terea lemnului la care putregaiul fibros nu depă- REVISTA PĂDURILOR * "S * 1963 * Nr. 4 22'1 șește în grosime 25% din diametrul pieselor respective. Putregaiul sfărîmicios este negli- jabil ca prezență la sterii din sulinari (0,8%) și ajunge la 2% la sterii din reni șuri. La materialul de salcie câprească, acest defect se întîlnește în măsură apreciabilă: 26 + 6,3 = 32,3%. Pentru considerente de economie a masei lemnoase se apreciază că tolerarea lui la sortimentul de lemn de steri pentru plăci din așchii este oportună, fără un impediment sensibil pentru produsul plăci, mai ales cînd este vorba despre sterii de salcie din crînguri-sulinari și renișuri; măi mult decît pentru lemnul cu putregai fibros, pentru lemnul despicat cu putregai sfărîmicios se pune problema unei fasonări corecte, care trebuie să privească și înlăturarea acestui defect. Gîlme și excrescențe se constată de frecvență relativ mică la sterii de salcie din suli- nari și renișuri (1,8 și 2,5%) ; în schimb, la cei de salcie căprească este întîlnit la 55,5% din materialul de steri, însă avînd o mărime care nu influențează procesul de fabricație în plăci de așchii. Evident, este vorba despre gîlme și excrescențe sănătoase. Fasonarea corectă a lem- nului poate fi împinsă pînă la înlăturarea gîlme- lor și excrescențelor prin cioplire, ușurînd și asi- gurînd și o sortare corespunzătoare (relativ la defectul de putregai, care poate însoți aceste anomalii). Materialul fără nici un defect. După cum reiese din analiza frecvenței defectelor, posibilitățile de sortare a sterilor de salcie ca lemn pentru plăci sînt foarte mari, cînd se pri- vește izolat fiecare defect în parte. Lemnul fără nici unul din defectele menționate, care cores- punde în general condițiilor sortimentului de ce- luloză, se constată a fi în proporție relativ mică, și anume : 7,2% la sterii din sulinari; 8,0% la sterii din renișuri; 5,0% la sterii din codru (salcia căprească). Posibilitatea minimă de sortare (teo- retică) în cazul unei răspîndiri a defectelor, con- siderînd că pe fiecare piesă s-ar afla numai un singur defect (adică nu ar exista fenomenul na- tural de concomitență a două sau mai multe de- fecte pe aceeași bucată de lemn de steri), se de- termină admițîndu-șe defectele următoare : — nodurile vicioase cu diametrul sub 50 mm; — curburile de săgeată sub 6 cm ; — putregaiul fibros de diametru sub 25% din diametrul pieselor respective ; — gîlmele și excrescențele de mărime sub dia- metrul pieselor respective. In aceste condiții, valorile posibilităților minime de sortare, relativ apropiate, sînt apreciabile la sterii de salcie din sulinari și din renișuri (62,4 și 57,0%) și foarte scăzută (7%) la cei de salcie căprească. Posibilitatea medie de sortare, sta- bilită pe baza sortării efectiv practice a loturilor, depășește cu puțin valorile celei minime la sterii dc salcie din sulinari și renișuri (ajungînd la 65 și respectiv 61%) și crește foarte mult la cei de salcie căprească (de la 7 la 40%). Lemnul de steri de celelalte specii. Rezultatele referitoare la sterii de plop și de tei sînt înscrise în tabela 1, iar cele referitoare la sterii de fag și mesteacăn — în tabela 2. Urmărirea compara- tivă a acestor rezultate, în sensul celei de la salcie, nu o mai facem, fiind ușor de făcut după cele două tabele. Interpretări și concluzii Rezultatele acestor cercetări se sintetizează în următoarele concluzii: Defectele naturale care intervin în definirea calitativă a lemnului de steri pentru plăci din așchii sînt: curburile, nodurile vicioase, putre- gaiul fibros, putregaiul sfărîmicios, inima roșie stelată, gîlmele și excrescențele. în normele in- terne 953-60 și 953-62 se menționează, în plus, ca defecte lemnul răscopt și unele defecte de manipulare, despre care nu ne ocupăm în aceste cercetări datorită caracterului lor neobiectiv, re- zultat ca urmare a unor manipulări necorespunză- toare, întâmplătoare. Dintre defectele naturale, ponderea cea mai mare o au curburile și nodurile vicioase, care pre- zintă și o importanță deosebită în legătură cu procesul de fasonare a lemnului, precum și cu procesul de fabricare a plăcilor, deoarece, pe de o parte, ele nu pot fi înlăturate decît într-o foarte mică măsură cu ocazia fasonării, iar pe de altă parte prezența lor în procesul de fabricație peste o anumită limită poate determina unele manipulări suplimentare, consumuri de timp, de materie pri- mă, sensibile. în această privință există și expe- riența fabricii PAL-Brăila, care dovedește posibi- litatea folosirii fără dificultăți a lemnului cu noduri vicioase mai mici de 60 mm și cu curburi de săgeată sub 6 cm. Problema se pune pentru REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 222 curburile mijlocii (6< f<10) și nodurile vicioase mijlocii (50< 0 <150). deoarece nodurile și curburile mai mari se întîlnesc rar. La sterii de salcie și plop, curburile mijlocii se găsesc în proporție dc circa 20% ; la tei în proporție de 6—7% ; la fag în proporție de 5 și 11% (la material din produse intermediare și respectiv produse principale). Nodurile vicioase mijlocii se constată în pro- porție de 10—14% Ia sterii de salcie și de plop, de 2 și 8% Ia cei de tei, de 7 și 13% la cei de fag. Dacă aceste două defecte s-ar găsi totdeauna concomitent pe același material, ar însemna ca, prin neadmiterea lor Ia sortimentul de lemn pentru plăci din așchii, să se renunțe la o masă lem- noasă apreciabilă de ordinul 20% la salcie și plop, 8% la tei, 7—13% la fag. însă, în mod natural, aceste două defecte sc întîlnesc foarte des și disparat, adică pe același material fie numai noduri vicioase, fie numai curburi, îneît posibilitatea valorificării lemnului ca atare se restrînge și mai mult. Politica de valorificare superioară a lemnului din țara noastră impune ca posibilitățile de utilizare a diverselor sorti- mente să fie privite și analizate prin prisma acestor realități. Manipulările și prelucrările impuse de prezența unor defecte, fie în cadrul exploatărilor, fie în cadrul procesului de fabricație, nu trebuie privite ca suplimentare, ci trebuie privite ca normale. Așa, de exemplu, curburile mari prilejuiesc în incinta fabricilor o rcmanipulare a bucăților rete- zate pieziș, cînd așchierea se face cu așchietoa- rcle Bezner. Dar această manipulare, pentru care de fapt există prevăzută și instalată o mașină- unealtă specială (un fierăstrău-panglică), poate fi foarte mult redusă prin dirijarea materialului cu curburi la așchietorul Krenzler, la care materialul nu se mai scurtează. Proporția unor așchii debi- tate necorespunzător din cauza curburilor mate- rialului este neînsemnată și nu s-a constatat că s-ar reflecta în vreun mod în calitatea plăcilor. Există deci condiții ca lemnul cu curburi de să- geată pînă la 10 cm să fie acceptat în rîndul sortimentului pentru plăci din așchii. Nodurile vicioase în masă sînt de natură să influențeze calitatea plăcilor (prin culoarea lor, cînd sînt negre, prin putregaiul care le însoțește etc.) cînd este vorba dc plăcile structurate, la cele triplu structurate (produse de CIL Brăila), putîndu-se utiliza material resortat de o calitate mai bună. Proporția relativ mică a nodurilor vicioase mijlocii, sub 3/m, se consideră că nu justifică totuși teama de o influență negativă sensibilă asupra calității plăcilor din așchii. Nn s-au putut urmări separat efectele unui astfel de defect, dar nici din experiența fabricilor de plăci nu s-a constatat acest lucru. Ținînd seamă că nodurile vicioase mijlocii, îndeosebi de salcie, plop, tei, mesteacăn, sînt în general de grosime pînă la 10 cm (nu pînă Ia 15 cm), apare posibilă lărgirea sortării în sensul admiterii nodurilor vi- cioase de mărime pînă la 10 cm, cu condiția limi- tării numărului acestora la 3 noduri/m. Defectele de putregai fibros și sfărîmicios sînt de frecvență mică la salcia din crînguri — din sulinari și renișuri — și la teiul din produse intermediare; la teiul din crînguri lipsesc, iar la teiul din produse principale — codru — și la fag se constată de proporție însemnată, ca și la salcia căprească. Trebuie observat că există posibilitatea ca, în cadrul fasonării, acestea să fie înlăturate sau reduse dimensional, astfel îneît bucățile res- pective să poată fi tolerate în rîndul sortimentului de lemn pentru plăci. Este vorba, bineînțeles, despre lemnul despicat din steri de tei și de fag din exploatările de produse principale, deoarece lemnul rotund din steri este, în general, subțire și rar cu putregai fibros și sfărîmicios. In norma internă în vigoare, putregaiul fibros este tolerat dacă nu depășește în grosime 25% din diametrul pieselor respective, iar cel sfărîmi- cios nu este admis. Aceeași tendință s-a mani- festat și Ia discuțiile prilejuite de elaborarea proiectului de standard în prima redactare. Cali- tatea plăcilor din așchii obținute în condițiile materiei prime sortate în baza normelor interne în vigoare a rezultat mult superioară față de aceea din standardele și norma internă în vigoare, îndreptățind o mai largă tolerare a defectelor de putregai, în interesul unei valorificări industriale optime a lemnului de steri. Inima roșie stelată, întîlnită la fag, este consi- derată defect cînd prezintă începuturi de putregai. Obișnuit, se suprapune defectului de putregai fibros sau sfărîmicios și admiterea ei trebuie să aibă loc în același sens. Gîlmele și excrescențele sînt defecte rar întîl- nite la lemnul dc salcie, plop, tei și destul dc frecvent la fag. Ca și putregaiul, ele ar putea fi înlăturate Ia fasonare, ca în locul lor să apară fie noduri sănătoase, fie noduri vicioase sau găuri cu putregai. Astfel s-ar crea condiții pentru REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 223 o sortare calitativă superioară, eliminîndu-se cau- zele unor refuzuri, efectuîndu-se o stivuire de așezare normală și de conținut corespunzătoare de masă lemnoasă în steri. în condițiile normei interne în vigoare, ținîn- du-se seamă de aspectele defectelor amintite, po- sibilitatea practică medie de sortare a lemnului de steri (în lemn pentru plăci din așchii) rezultă de o mărime nesatisfăcătoare față de sarcinile pe care le are sectorul economici forestiere, de a valorifica superior masa lemnoasă și de a asigura materia primă necesară centrelor sale industriale. Cu excepția exploatărilor de tei din produse principale — crîng și din produse intermediare — codru și a celor de mesteacăn, în celelalte exploa- tări, de salcie, de tei, de fag, a rezultat că din lemnul de steri, din care nu s-a resortat nici un alt produs cu destinație industrială, sortimentul de steri pentru plăci din așchii se realizează în proporție de 60—70%. în producția curentă nu sînt realizate aceste proporții, fie din cauza defectelor de fasonare, fie din cauza unor defecte accidentale (cum au fost împotmolirile din primăvara-vara 1962). Așa, de exemplu, din situația fasonării lem- nului de salcie. în 34 parchete din IF Brăila în 1962, rezultă ■ — lemn de foc. fasonat tn sau 47,75 % steri 19480 m3 — lemn pentru plăci, fa- sonat tn steri — lemn pentru celuloză, 14 544 m3 sau 35,65 % fasonat tn steri 3 542 m3 sau 8,65 % — lemn rotund-construcții — lemn rotund pentru 1142 m3 sau 2,85 % cherestea 870 m3 sau 2,15 % — lemn rotund-derulaj 580 m3 sau 1,40 % — lemn rotund-foc-buturi 641 m3 sau 1,55 % Total 40 799 m3 sau i 100 % Deci, dintr-un volum de 40 799 m3 lemn de salcie (fără crăci), lemnul pentru plăci s-a sortat în proporție de numai 35,65%, iar împreună cu cel pentru celuloză (în proporție de 8,65%) ajunge la 44,30% (din volumul total, fără crăci). Refcrindu-ne numai Ia sortimentele care s-au fa- sonat în steri, rezultă : — lemn de foc, fasonat în steri 51,85% — lemn pentru așchii, fasonat în steri 38,70% — lemn pentru celuloză, fasonat în steri 9,45% Total 100% Așadar, sortimentele de lemn industrial fasonat în steri reprezintă 38,70 -ț- 9,45 = 48,15% (din volumul total al sterilor), adică sub posibilitatea de sortare rezultată din cercetări (61 și 65%). Aceste aspecte își găsesc explicația mai rar în calitatea arboretelor care se exploatează și, mai frecvent, în fasonarea incompletă a materialului (nemlăturarea defectelor mari, netăierea cioturilor etc.) și în sortarea necorespunzătoare chiar a pieselor corect fasonate. Unele calamități, cum au fost inundațiile din bălțile Dunării din primăvara- vara 1962. pot determina o alterare serioasă a structurii sortimentației, lemnul împotmolit ne- fiind admis ca lemn pentru celuloză și plăci. în concluzie. îmbunătățirea și sporirea sortimen- telor de lemn de steri pentru plăci din așchii sînt posibile, putîndu-se realiza, pe de o parte, prin lărgirea condițiilor de sortare, iar pe de altă parte printr-o mai atentă fasonare. Aspecte din procesul de încindere a buștenilor de fag în urma doborâturilor de vînt Ing. Mircea Arsenescu M.E.F. C. Z. Oxf. 421.1 :416.5 Doborîturile de vînt produse în cursul ultimilor ani an afectat pe lîngă arboretele de răși- noase și un volum important de material din arboretele de foioase (fag și stejar). Dacă pentru rășinoase problema doborîturilor de vînt este un fenomen obișnuit, înregistrarea de doborlturi de vînt la fag și stejar a constituit un fenomen deosebit, care nu se întîmplă decît în cazun foarte rare, datorită unor condiții cu totul excepționale. O problemă principală care s-a ridicat în urma acestor doborîturi a fost aceea a elaborării unor măsuri care trebuie luate dc unități pentru sal- varea lemnului de la procesul de încindere. Este cunoscut faptul că în cazul fagului tăiat în timpul sezonului de vegetație, din cauza circu- lației abundente a sevei și a căldurii, lemnul este supus fenomenului de încindere. Pentru a se putea urmări evoluția procesului de încindere, în timpul sezonului de vegetație a 224 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 Tabela 1 Observsiții privind urmărirea fenomenului de întindere a arborilor de fag (loturile I—IV) amplasați pe versanții sudici, In diferite condiții do acoperire și de dezrădăcinare (Varianta I) Data observațiilor Lotul I, constituit din arbor! complet (lenrUdăcinați Lotul n. constituit din arbori cu dezrădăcinare parțială și complet descoperiri Lotul III, constituit din arbori rup ti Lotul IV. constituit din arbori eu dezrădăcinare parțială, sub protecția arboretului rămas în picioare 0 2 3 4 26.VI 1960 Pe scoarță au apărut crăpături ușoare longitudinale, spre cioată Scoarță cu aspect normal Pe scoarță au apărut cră- pături pe fața superioară și toată lungimea trun- cliiului Scoarță cu aspect normal 3.VI1 1960 Crăpăturile scoarței se accentu- ează și se prelungesc spre mijlo- cul trunchiului, pe fața supe- rioară Pe fața insolată au apărut crăpături transversale ale scoarței in special spre cioată Crăpăturile evoluează, iar scoarța se decolorează. Lemnul începe să se în- roșească pe suprafața in- solată Scoarță cu aspect normal 10. VII 1960 Crăpăturile longitudinale ale scoar- ței devin mai evidente, apărînd și crăpături transversale. Lem- nul capătă in această zonă o culoare roșiatică Crăpăturile scoarței se dez- voltă și apar altele noi, spre mijlocul trunchiului Pe scoarță apar și crăpături transversale. Lemnul ca- pătă o culoare brun-ro- șiatică pe circa 6 m dinspre ruptură Scoarță cu aspect normal 17.V1I 1960 Crăparea scoarței In jumătatea trunchiului dinspre cioată este mai puternică, iar spre vîrf mai slabă. Crăpăturile longitudinale încep să se racordeze prin cră- pături transversale, iar scoarța începe să se usuce. Culoarea roșiatică a lemnului a progresat pină la 2 cm adîncime sub formă dc semilună Crăpăturile scoarței evolu- ează în lungime și des- chidere Crăpăturile evoluează, iar scoarța începe să se u- suce pe alocuri. Culoa- rea lemnului brun-roșia- tică se extinde pe o adîn- cime de 14 mm și pe jumătate din circumfe- rința trunchiului inso- lată Scoarță cu aspect normal 24.VII 1960 Procesul de uscare a scoarței a progresat începînd exfolierea ei ușoară de Ia baza trunchiului. Lemnul a căpătat culoarea roș- cată pe o adîncime de 3 cm Apar și crăpăturile trans- versale ale scoarței. Lem- nul în zona crăpăturilor capătă Ia suprafață o co- lorație roșiatică Coaja începe să se exfolieze în plăci. Fenomenul de încindere a lemnului pro- gresează Scoarță ușor deco- lorată ; prezintă crăpături 31.VII 1960 Crăparea scoarței s-a extins cu aceeași putere plnă la vîrful trunchiului, iar pe măsura us- cării se produce exfolierea ei în plăci. Colorația lemnului a avan- sat pină la 4 cm și cuprinde jumătate din circumferința ar- borelui în zona unde s-a făcut ra- cordarea între crăpăturile longitudinale și transver- sale, scoarța se usucă, înroșirea lemnului a a- vansat pină la 2 cm, In formă dc semilună pe partea insolată Exfolierea parțială a scoar- ței. Colorația brună a lemnului ajunge pină la 4 cm adîncime Scoarță ușor deco- lorată ; prezintă crăpături 7.VIII 1960 Crăparea scoarței pe toată supra- fața superioară și lungimea trun- chiului cu exfolierea scoarței uscate. Colorarea roșiatică a lemnului progresează pină la 5 cm începe exfolierea scoarței uscate. In plăci. Colora- rea lemnului avansează pînă la 3 cm adîncime, produeîndu-se ușoare cră- pături la suprafață Crăpăturile scoarței evo- luînd, exfolierea devine mai accentuată. Colo- rația brună a lemnului ajunge plnă la 5 cm, iar la suprafața sa apar crăpături Scoarță ușor decolo- rată ; prezintă cră- pături 14.VIII 1960 Exfolierea scoarței începe să se producă zonal. în porțiunile res- pective, lemnul începe să crape, colorindu-se în brun Închis Crăparea scoarței, accen- tuîndu-se, exfolierea se face mai puternic și zo- nal. Culoarea lemnului devine brună pînă la 4 cm adîncime, iar cră- păturile de la suprafață se accentuează Exfolieri parțiale ale cojii. Crăpăturile lemnului de- vin mai evidente, iar colorarea sa în roz se extinde pe țoală supra- fața secțiunii Scoarță ușor decolo- rată ; prezintă cră- pături 21.VIH 1960 Exfolierea se dezvoltă și progre- sează pe toată lungimea trun- chiului. Colorația brună a lem- nului ajunge pînă la 4 cm adîn- cime, iar în rest secțiunea este colorată în roșu. La suprafață începe fenomenul de putrezire Exfolierea scoarței conti- nuă. Colorarea lemnului progresează în adîncime, cuprinzînd jumătate din circumferința trunchiu- lui. în porțiunile unde scoarța a fost exfoliată a început fenomenul de pu- trezire a lemnului, în ' puncte dispersate Exfolierea scoarței con- ■ tinuă, iar în porțiunea respectivă începe feno- menul de putrezire a lemnului, la suprafață, în fîșii dispersate. Colorarea în brun avansează pînă la 5 cm Scoarță ușor decolo- rată ; prezintă cră- pături If£FISTJ PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 225 Tabela j (continuare) Data observațiilor Lotul I, constituit din arbori complet dezrădăcinați Lotul II, constituit, din arbori cu dezrădăcinare parțială și complet descoperiti Lotul m, constituit din arbori rupțt Lotul IV, constituit din arbori cu dezrădăcinare parțială, sub protecția arboretului rămas în picioare 0 1 a 8 4 28.vnt Crăparca lemnului la suprafață Paralel cu evidențierea eră- Putrezirea lemnului pro- Scoarță ușor decolo- 1960 devine mai evidentă. Colorația brună avansează pe circa jumă- tate din circumferință pe o adtncime de 6 cm. Pe restul secțiunii, lemnul este colorat în roșu. Fenomenul de putrezire a progresat plnă la 2 cm adtncime păturilor lemnului, feno- menul de putrezire con- tinuă să se dezvolte, în benzi dispersate, pe o adîncime de circa 2 cm, pe partea insolată a trunchiului în formă de semilună gresează pînă la 2 cm adîncime rată ; prezintă cră- pături 14.IX In zona colorată în brun continuă Putrezirea lemnului pro- Paralel cu evidențierea eră- Scoarță ușor decolo- 1960 28.IX fenomenul de putrezire a lem- nului în fîșii izolate, pe o adîn- cime de 3 cm Lemnul pe suprafața superioară prezintă crăpături dispersate, care ating dimensiunile : 1,5 cm adîncime, 2 mm deschidere, 60 cm lungime. Colorarea brună a lemnului a progresat pînă la 6 cm adîncime pe circa 2/3 din circumferință; în restul secțiunii, culoarea lemnului este roșiatică. Fenomenul dc putre- zire se manifestă sub formă de fîșii dispersate, pînă la 3 cm adîncime gresează plnă la 3 cm adtncime. Restul secți- tmii este colorat în brun și roșiatic Lemnul pe fața insolată prezintă crăpături disper- sate cu dimensiunile : 2 cm adîncime, 1,5 mm deschidere și 30 cm lun- gime. Colorarea lemnului a avansat pînă la 5 cm adîncime pe 2/3 din cir- cumferință, In formă de semilună. în restul sec- țiunii, colorația este ro- șiatică. Fenomenul de putrezire a pătruns pînă la 3 cm adîncime, sub formă de ftșii dispersate păturilor lemnului, feno- menul de putrezire pro- gresează pînă la 3,5 cm adîncime Crăparca lemnului atinge dimensiunile dc: 2 cm adtncime, 2 mm deschi- dere și 80 cm lungime. Colorarea brună a avan- sat pînă la 8 cm adtn- cime, pc aproape toată circumferința arborelui, în rest, colorația este ro- șiatică. Fenomenul de putrezire se manifestă sub formă de fîșii dis- persate, pînă la 3,5 cm adîncime rată; prezintă cră- pături Scoarță ușor decolo- rată ; prezintă cră- pături lemnului de fag s-au făcut observații la arborii rupți de vînt sau dezrădăcinați după o anumită tematică dată. în acest scop, s-au ales patru lo- turi de cîte 20 arbori cu două variante: una pe versanții sudici și alta pe versanții nordici, după cum urmează : Lotul I, constituit din arborii complet dez- rădăcinați ; Lotul II, constituit din arborii cu dezrădă- cinări parțiale, complet descoperiți; Lotul III, constituit din arbori rupți; Lotul IV, constituit din arbori cu dezrădă- cinarea parțială sub protecția arboretului rămas în picioare. Observațiile s-au executat în suprafețele unde s-au produs doborîturi de vînt din ocoalele sil- vice Curtea de Argeș, Pitești și Rucăr din DREF Argeș, de către tehnicienii de protecție ai ocoalelor respective, sub supravegherea și în- drumarea ing. M. Groșanu din DREF Argeș. în tabelele 1 și 2 se dau rezultatele observa- țiilor făcute la Ocolul silvic Pitești și anume: în tabela 1 — rezultatele complete privind varian- ta I, constituită din loturile I—IV de arbori amplasate pe versanții sudici, iar în tabela 2 — numai observațiile finale pentru loturile V—VIII, care constituie varianta a Il-a cu arbori ampla- sați pe versanții nordici. Ele s-au efectuat de la 28 iunie pînă Ia 28 septembrie 1960, periodic, la intervale de șapte zile, în primele două luni, și la intervale de 15 zile, în ultima lună. Din analiza observațiilor făcute (tabelele 1 și 2) se pot trage următoarele concluzii: — Procesul de încindere se manifestă foarte variat, în funcție de gradul de descoperire a ma- terialului doborît sau de protecție a arboretului rămas în picioare, de expoziția versanților, de gra- dul de desprindere a tulpinelor de pămînt (dezră- dăcinate parțial, complet sau rupte), de altitu- dine și de grosimea arborilor. — Cei mai expuși la încindere sînt arborii rupți de vînt. Datorită pierderii mai rapide a apei prin secțiunea de ruptură, procesul de încindere s-a manifestat mai puternic și într-un interval de timp mai scurt. Lemnul s-a colorat în roșu pe toată grosimea trunchiului, iar procesul de pu- trezire s-a produs pe o adîncime de 3—4 cm. în perioada în care s-au făcut observațiile. — La arborii complet dezrădăcinați, procesul de încindere și putrezire s-a manifestat similar ca la cei rupți de vînt, însă într-un ritm și cu o' intensitate ceva mai redusă, lemnul alterîn- du-se pe o adîncime de circa 3 cm pe fața inso- lată. — La arborii parțial dezrădăcinați alterarea lemnului s-a produs mai puțin intens decît în ca- zurile precedente, proporțional cu gradul de des- 226 REVISTA PĂDURILOR * 78 • 1963 • Wr. 4 Tabela 2 Observațiile finale privind fenomenul de Încindere a arborilor de fag doboriți de vînt, (loturile V—VIII) formați din arborii amplasați pe versanți! nordici, in condiții diferite de descoperire șl dezrădăcinare (Varianta II) Pata observației Lotul V, constituit din arbori complet dezrădăcinati Lotul VI. constituit din arbori cu dezrădăcinare parțială și complet descoperiti Lotul VTT, constituit din arbori rupți de vînt Lotul VTTT. constituit din arbori cu dezrădă- cinare parțială și sub protecția arborilor rămași în picioare 28.IX 1960 Pe partea superioară a trunchiului, lemnul prezintă crăpături de dimensiunile : 1,5 cm adîncime șl 20 cm lungime. Lemnul s-a colorat tn brun-roșiatic pînă la 6 cm adîncime, pe 2/3 din cir- cumferință, în formă de semi- lună ; în restul secțiunii, lem- nul și-a pierdut colorația nor- mală. Fenomenul de putrezire se manifestă în fîșii dispersate pînă la 2 cm adîncime Pe fața însolată, lemnul prezintă crăpături la su- prafață, similare cu cele din lotul V Colorația lemnului brun- roșcată pe 2/3 din circum- ferință, în formă de se- milună, pînă la 6 cm adîncime; în rest, culoa- rea lemnului normală. Fenomenul de putrezire se manifestă pînă Ia 1,5 cm adîncime în fîșii dis- persate Crăpături în lemn ca la arborii din lotul V. Cu- loai-ea lemnului brun- roșcată pînă la 6 cm adîncime s-a extins pe toată circumferința. Fe- nomenul de putrezire se manifestă în fîșii rare pînă la 2 cm adîncime. In restul secțiunii, culoarea lemnului este roșiatică Scoarța ușor cră- pată și decolorată copcrire și de dezrădăcinare a arborilor doboriți dc vînt. — Protecția arboretului rămas în picioare joacă un foarte mare rol, procesul de încindere depin- zînd în primul rînd de cantitatea de căldură pri- mită direct de Ia soare. Dacă arborii rămași în picioare reușesc să umbrească arborii doboriți, deci să împiedice pătrunderea directă a razelor soarelui Ia ei și, dacă dezrădăcinarea lor este par- țială, procesul de încindere este evitat și deci lemnul scăpat de alterare. Acest lucru a fost ve- rificat în cazul variantei a IV-a (arbori cu dez- rădăcinarea parțială sub protecția arboretului ră- mas în picioare), unde materialul s-a conservat bine, neînregistrîndu-se nici un fel de degradare sau alterare a lemnului. — Expoziția versanților prezintă dc asemenea importanță. Materialul doborît de pe versanții sudici sau sud-vestici au suferit în mai mare măsură decît cei de pe versanții nordici, datorită cantității mai mari de căldură primită de aceștia, căldură care contribuie la accelerarea procesului de încindere. De asemenea, în arboretele situate la altitu- dine mare. încinderea lemnului s-a manifestat mai slab. — Grosimea buștenilor s-a dovedit că joacă un rol important în procesul de alterare, în sensul că la exemplarele subțiri materialul este aproape complet alterat. în funcție de felul cum s-a manifestat feno- menul de încindere și alterare a lemnului de fag doborît de vînt se pot trage unele concluzii pri- vind urgența de scoatere a materialului și măsu- rile ce trebuie luate pentru a preveni degradarea lui. în prima urgență trebuie fasonat și scos mate- rialul complet descoperit, începînd cu arborii rupți, complet dezrădăcinați, și apoi cei cu dezră- dăcinare parțială amplasați pe versanții cu expo- ziție sudică și sud-estică și, în continuare, pe restul versanților. în a doua urgență urmează a fi scos materialul rupt și complet dezrădăcinat amplasat în locurile protejate de arborii rămași în picioare, după care urmează arborii parțial dezrădăcinați, înce- pînd cu cei cu un grad de dezrădăcinare mai mare în lipsa posibilității scoaterii materialului din pădure este indicat ca acesta să fie tras și sti- vuit în locuri umbrite și cu umiditate ridicată (funduri de văi umede). Rezultate bune a dat și păstrarea buștenilor — în sezonul cald — în bazine cu apă, realizate pc pîraiele de munte sau prin stropirea periodică a stivelor amplasate în apropierea surselor de apă din păduri și în locuri bine umbrite Asupra metodelor de cubaj cu arbori de probă Ing. R. Ichim Ocolul silvic lacobeni C. Z. Oxf. 524.34. Metodele de cubaj cu arbori de probă au fost mult folosite în producție. în ultimul timp — atît în lucrările de amenajare a pădurilor cît și în cele de punere în valoare — s-au introdus noi metode care elimină doborîrea arborilor de probă. De aceea, procedeele clasice (Unicb, Draudt, Hartig etc.) au prezentat o importanță redusă pentru producție, fiind folosite numai în lucrările REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 227 de cercetare și în unele situații speciale la pune- rea în valoare a pădurilor. Prezintă totuși interes din punct de vedere didactic și științific. In cadrul articolului se expun rezultatele unor cercetări referitoare la precizia acestor metode de cubaj‘ și Ia alegerea arborilor de probă La baza cercetărilor stau măsurătorile efectuate pe 10 suprafețe de probă, de dimensiuni varia- bile și amplasate în diferite arborete exploata- bile, echiene și pure de molid, din raza a patru Ocoale silvice situate pe Valea Bistriței In general, precizia unui procedeu de cubaj poate fi determinată numai atunci cînd se cu- noaște, respectiv se stabilește cu maximum de exactitate, volumul real al arboretului. In cazul nostru, cele zece suprafețe de probă au fost tăiate ras, cu ocazia exploatărilor anuale din cadrul ocoalelor silvice menționate, iar apoi fiecare arbore a fost cubat exact pc secțiuni de 2 m lungime, după formula compusă a lui Huber. înainte de doborîre, fiecare arbore a fost nu- merotat și însemnat la 1,30 m de la sol cu o grifă. S-a măsurat diametrul de bază al fiecărui arbore cu precizie de 1 mm (prin luare a două diametre în cruciș). După doborîre și curățire dc crăci, s-a măsurat diametrul cu coajă la distanță de 1, 3, 5 m etc. de Ia tăietură, precum și lungimea totală a arbo- relui în metri și centimetri. In total s-a doborît și s-a cubat exact, în cele zece arborete de probă, un număr de 4 526 ar- bori cu un volum real de 5 738,969 m3. Procedeele de cubaj urmărite (arborele mediu al arboretului, Hohenadl, Urich I și II, Hartig, Draudt și procedeul cu arbori de probă pe clase de diametre cu volume egale, cunoscut și sub numele de procedeul Tischendorf) nu au fost aplicate arboretului în picioare (înainte de dobo- rîre), ci după doborîre, pe baza datelor culese, fiecare arbore fiind identificat și reconstituit la birou. In felul acesta, arboretele au fost aduse — ca să zicem așa — în birou, unde fiecare arbore fiind reprezentat într-un registru cu ele- • mentele sale caracteristice (di,30, h, g, v, f și q2) s-au putut aplica ușor, de repetate ori, toate procedeele do cubaj, făcîndu-se să varieze și schimbîndu-sc după nevoi numărul arborilor de probă și arborii înșiși. Prin alegerea la birou a arborilor dc probă s-au înlăturat o seric de erori, inevitabile pe teren. Diametrul și înălțimea acestor arbori au fost măsurate cu cea mai mare exactitate. In cercetările noastre, numărul arborilor de probă a fost stabilit cu anticipație, procentual, și anume 3% din numărul total de arbori pentru fiecare suprafață de probă și pentru toate proce- deele Pentru studiul comparativ, alegerea arborilor s-a făcut de fiecare dată din registru numai după diametru, admițîndu-se o toleranță de + 2 cm. Celelalte operații s-au efectuat după specificul fiecărui procedeu de cubaj. Rezultatul cercetărilor s-a centralizat în tabela 1. După cum se vede din această tabelă, cele mai bune rezultate s-au obținut cu procedeul Draudt, care în opt din cele zece cazuri a dat erori procentuale mai mici de 2,5%, într-un caz o eroare între 2,6—5,0% și în alt caz mai marc de 5,1 %. Procedeul Draudt prezintă însă un deza- vantaj, anume acela că numărul de arbori probă este proporțional cu numărul de arbori, și nu cu volumul acestor arbori. Acest fapt influențează precizia mai ales în cazul arboretelor cu structură grădinărită, la care numărul cel mai mare de arbori dc probă va reveni la categoriile mici de diametre și invers. Urmează procedeul Urich II, cu șapte din zece cazuri avînd erori sub 2,5% și trei cazuri cu erori peste 5,1%. Celelalte procedee de cubaj au dat rezultate mai puțin precise și destul de apropiate între ele. Deși, în general, rezultatul unei singure deter- minări a volumului unui arbore de probă nu ca- Tabela 1 Precizia metodelor de cubaj eu arbori de probă (nr. arborilor de probă = 3 %) Nr. crt. Suprafața dc probă Ocolul silvic Numărul arbori Erori procentuale 1%) date de metodele de cubaj Arborele mediu al arboretului Hohenadl Urich I Urich II Hartig Draudt Thchendorf 1 Puciosu Cîrlibaba 503 -5,3 -6,0 -5,4 -5,2 -5,3 - 0,5 -3,9 2 Tolovanu lacobeni 215 -2,8 + 2,4 -6,5 -1,8 — 0,4 - 2,0 -2,6 3 Valea Fierului lacobeni 206 + 1,8 -3,4 +1,4 -0,8 + 4,8 + 2,1 + 2,5 4 Ciotma lacobeni 602 +2,0 -7,6 +2,6 8,1 + 10,1 - 1,9 + 8,6 5 Haju lacobeni 201 -9,4 -0,9 -8,1 -6,1 - 2,6 -11,2 -3,7 6 Bancu Coșna 589 -4,7 -7,2 + 2,5 -1,4 + 1,7 + 3,3 + 6,8 7 Teșna Coșna 447 -5,0 -3,9 +4,1 + 0,4 + 3,2 - 2,5 -1,6 8 Gucureasa Coșna 390 + 1,0 -3,8 -3,3 -1,5 + 0,8 - 1,0 + 5,4 9 Grădinița Coșna 842 -1,2 -8,9 +0,5 —1,8 + 5,1 + 0,9 10 Călimani V. Dornei 531 -2,4 + 2,7 + 3,8 -2,0 — 0,5 + 1,7 + 0,8 Frecvența erorilor pe cate- 0-2,5% 5,0 2,0 3,0 7,0 4,0 8,0 3,0 gorii de mărime jpeste 2,6-5,0% 3,0 4,0 4,0 — 3,0 1,0 3,0 5,0% 2,0 4,0 3,0 3,0 3,0 1,0 4,0 Eroarea medie -2,6 -3,7 -0,84 -1,2 + 1,7 + 1,1 + 1,8 228 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 Tabela 2 Erorile procentuale de volum ta cazul procedeului bazat pe arborele mediu al arboretului pentru toleranțe diferite și număr de arbori diferiți Nr. ort- Suprafața de probă Toleranta la înălțime, m Toleranta la diametru ± 2 cm A 1 cm ± 0,5 cm Numărul de arbori de probă 1 1% 3% 5% 1 1% 3% s% 1 1% s% 5% i Teșna ±1,0 ±0,5 ±11,7 ± 5,4 ± 5,3 ±8,6 ±2,5 ±2,5 ±3,3 ±0,6 ±2,1 ±10,4 ±6,2 ±2,0 ±1,8 ± 7,3 ±5,8 ±1,8 — 2 Tolovanu ±1,0 ±0,5 ± 9,8 ± 0,8 ± 5,7 ±6,2 ±4,4 ±4,4 ±3,6 ±2,1 ±2,8 ±1,8 ± 8,0 ±6,0 ±2,9 ±2,4 ± 6,7 ±5,3 ±2,2 — 3 4 Bancu ±1,0 ±0,5 ±10,1 ± 5,1 ± 4,1 ±4,8 ±1,9 ±1,7 ±2,5 ±1,8 ± 8,0 ±3,4 ±2,2 ±0,9 ± 8,3 ±3,5 ±1,1 — Călimani ±1,0 ±0,5 ±11,5 ± 8,0 ± 7,8 ±5,2 ±3,2 ±2,0 ±3,1 ±2,5 ±12,5 ± 6,0 ± 7,4 ±4,7 ±1,7 ±0,9 ±2,3 ±1,7 ±10,0 ±5,6 ±5,9 ±5,2 ±2,6 ■ - racterizează suficient de bine metoda dc cubaj folosită, totuși In cazul de față, procedeele apli- cîndu-se absolut în aceleași condiții, datele din tabela 1 permit o orientare destul dc bună asupra procedeelor analizate. Astfel se poate afirma pe baza lor că oricare ar fi procedeul de cubaj cu arbori medii, aplicat corect în practică, el poate da în cazul arbore- telor exploatabile de molid erori în medie între zero și + 4%. Cercetările noastre nu s-au mărginit numai la aceste comparații, ci au urmărit să stabilească rum influențează rezultatele numărul arborilor de probă și toleranțele admise la alegerea aces- tora în ceea ce privește diametrul și înălțimea. Pentru aceasta însă nu am luat în considerare decît procedeul arborelui mediu al arboretului (tabela 2) și procedeul Urich II (tabela 3), care s-a aplicat la patru suprafețe de probă (Teșna, Tolovanu, Bancu și Călimării), schimbîndu-se nu- mărul arborilor de probă și criteriile de alegere. Astfel, s-au făcut pentru fiecare suprafață de probă cubaje separate pe baza unui număr de 1, 3 și 5% arbori de probă, care au fost aleși: 1) numai după diametru, cu toleranțe în plus sau în minus, succesiv de 2, I și 0,5 cm față de diametrul mediu calculat; 2) după diametru și înălțime, admițîndu-se, pe rînd, pentru înălțimi toleranțele de +1 ȘÎ +0,5 m față de înălțimile medii corespunzătoare diame- trelor respective și în cadrul toleranțelor admise pentru acestea. Tabela 3 Erorile procentuale de volum in cazul procedeului L'rlch II Nr. crt. ~ Suprafața de probă Toleranta la' înălțime, ni Toleranța la dl&metre i 2 cm ± 1 cm ± 0,5 om Numărul de arbori de probă 1% 8% s% 1% 3% 6% 1% 3% 6% 1 Teșna ±1,0 ±0,5 ±6,4 ±2,6 ±2,2 ±4,3 ±1,3 ±2,9 ±5,5 ±3,7 ±1,1 ±5,4 ±3,5 1 1 1 2 Tolovanu ±1,0 ±0,5 —r ±5,5 ±2,9 ±3,4 — — ±4,0 — — ±3,9 — ■ 3 Bancu ±1,0 ±0,5 ±8,1 ±5,6 ±3,4 ±4,3 ±1,8 ±2,5 ±3,3 ±7,7 ±4,7 ±2,2 ±4,6 — — 4 Călimani ±1,0 ±0,5 ±5,7 ±4,2 ±2,7 ±2,0 ±2,1 ±1,5 ±2,1 ±2,0 ±4,6 ±3,3 ±1,9 ±3,5 ±1,3 ±2,1 ±3,6 ±1,5 ±2,4 ±2,5 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 229 Menționăm însă că numărul probelor făcute în condițiile punctului 2 a fost mai mic, din lipsă dc arbori medii care să îndeplinească și condiția de înălțime în cadrul toleranței admise. Deoarece rezultatele unei singure măsurători pot fi afectate de erori, pentru a se asigura precizia necesară calculele s-au repetat pentru aceeași variantă de cîte 30 de ori în cazul fiecărei suprafețe de probă. In acest scop, după calcularea diametrului mediu s-au scos din re- gistru, pe bilețele separate, numerele arborilor corespunzători diametrului mediu (în limitele toleranțelor admise). Fiecare dintre acești arbori avînd șanse egale de a fi ales ca arbore de probă (așa după cum se și petrec lucrurile de fapt pe teren), toate bilețelele au fost introduse într-o urnă, din care s-a scos apoi la întîmplare de cîte 30 de ori numărul de arbori voit (1, 3 sau 5%). înainte de repetarea tragerii, bilețelele trase au fost introduse din nou în urnă. Volumul arboretului s-a calculat de fiecare dată pe baza arborilor de probă respectivi. S-au sta- bilit apoi diferențele procentuale față de volumul exact și eroarea medie pătratică (tabelele 2 și 3) . i : :J In cazul procedeului bazat pe arborele mediu al arboretului (tabela 2), se observă că, pentru același număr de arbori de probă și aceeași to- leranță la înălțime, adoptarea unei toleranțe la diametrul de ±2, +1 sau +0,5 cm nu afec- tează în mod sensibil rezultatele. Astfel, de exem- plu, în arboretul nr. 2 de la Tolovanu (Ocolul silvic lacobeni), la același număr de arbori de probă (3%) și în ipoteza că nu se ține seamă de înălțime (alegerea arborilor făcîndu-se numai în funcție de diametru), abaterea medie pătratică este de +3,5% pentru toleranța de ±2 cm, +2.9% pentru toleranța de ±1 cm și± 2,2% pentru toleranța de +0,5 cm (tabela 1). Pentru aceeași variantă, în arboretul nr. 1 de la Teșna (Ocolul silvic Coșna), abaterea medie pătratică este de +3,3% (toleranța de +2 cm). +2,0% (toleranța de ±1 cm) și +1,8% (to- leranța de +0,5 cm). Rezultate similare s-au obținut și în cazul metodei Urich II (tabela 3). Erorile care s-au produs în cazul acestei va- riante se datoresc în cea mai mare măsură faptu- lui că la alegerea arborelui de probă nu s-a ținut seamă de înălțimea acestora și de coefi- cientul de formă. Prin urmare, pentru nevoile practicii, adopta- rea toleranței de +2 cm la alegerea arborilor de probă, față de diametrul calculat, este îndrep- tățită. In felul acesta, alegerea arborilor dc probă este mai ușoară, deoarece, numărul lor fiind mai mare, se vor găsi mai repede pe teren Pentru a ved.ea cum influențează înălțimea ar- borelui de probă asupra volumului arboretului s-a menținut constantă toleranța la diametrul și nu- mărul de arbori de probă. Din tabela 2 se constată că, în cazul procedeu- lui arborelui mediu al arboretului pentru aceeași toleranță Ia diametre (±2 cm) și același număr de arbori de probă (1%), abaterea medie pălra- tică variază de la +6,6 la + 2.5% la arboretul de la Teșna ; de la +6,2 la +4,4% pentru cel de la Tolovanu ; de la +4,8 la ±1,7% pentru Bancu și de la ±5,2 la +2,0% pentru suprafața de probă din Călimani (singurul element care a variat în acest caz a fost înălțimea). In cazul procedeului Urich II (tabela 3) se con- stată același lucru. Astfel, în aceleași condiții ca mai sus, eroarea medie oscilează între : ± 6,4 și ±2,2% pentru arboretul de la Teșna, între ±8,1 și ±3,4% pentru cel de la Bancu și între ±5,7 și ±2,7% pentru cel din Călimani. Dc aici se desprinde concluzia că pentru asigu- rarea unei precizii mai mari, este necesar ca la alegerea arborilor de probă să se țină seamă și de înălțime, nu numai de diametru. Alegerea în funcție de două elemente este sensibil mai grea, fără îndoială; dar, procedînd în acest fel, vo- lumul arboretului se determină cu o precizie de aproape două ori mai mare decît dacă se ține seamă numai de diametru. Este necesar deci ca în birou, pe baza datelor de pe teren, să se de- termine și înălțimea arborilor de probă. In cazul acesta, erorile de cubaj se datoresc cu deosebire faptului că la alegerea arborilor de probă nu s-a ținut seamă de un al treilea element foarte im- portant, și anume de coeficientul de formă mediu. Datele din tabelele 2 și 3, prin urmare, pun în evidență și influența pe care o exercită asupra rezultatelor deosebirile de formă ale arborilor, care-și găsesc expresie în coeficientul de formă (f) sau în indicele dc formă Mijlocul de înlăturare a acestei surse de erori constă în alegerea unui număr mai mare de arbori de probă. Influența numărului de arbori de probă s-a cercetat, cum s-a arătat, pentru patru variante în cazul procedeului bazat pe arborele mediu al arboretului și pentru trei variante la procedeul Urich II. Rezultatele se văd, de asemenea. în tabelele 2 și 3. Cum era de așteptat, erorile scad pe măsură ce numărul arborilor de probă crește. Ceea ce am voit să scoatem în evidență propriu-zis în acest caz a fost ordinul de mărime al acestor erori pentru un număr mai mare sau mai mic de arbori de probă La procedeul de cubaj bazat pe arborele me- diu al arboretului s-a aplicat și varianta cu numai un singur arbore de probă ; rezultatele va- riază între limite de aproape două ori mai mari decît în cazul cînd numărul arborilor de probă este de 1, 3 sau 5%, iar în cazuri izolate ero- rile s-au ridicat pînă la ±25%. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 230 Concluzii In condițiile arboretelor de molid cercetate (cu o structură regulată), din cele de mai sus se pot trage următoarele concluzii î 1. Procedeul de cubaj cu arbori dc probă pe categorii de diametre, cunoscut în literatură și în practică sub numele de procedeul Draudt, a dat rezultatele cele mai exacte. Aceasta se ex- plică prin aceea că restrînge la maximum variabi- litatea arborilor ca diametru, înălțime și formă prin gruparea lor în categorii de diametre. Rezul- tate bune s-au obținut și cu metoda Urich II. 2. La alegerea arborelui de probă nu este nea- părat necesar ca arborele de pe teren să aibă diametrul egal cu cel din calcul. 0 toleranță de i2 cm asigură o suficientă precizie și ușurează găsirea acestor arbori pe teren. 3. Este foarte important ca alegerea arbori- lor de probă să se facă și în funcție de înălțime, nu numai după diametru, deoarece în acest caz precizia crește cu aproape de două ori (singura sursă de erori care mai rămîne este aceea a for- mei arborilor și care se micșorează prin alegerea mai multor arbori de probă). Toleranța la înăl- țime dc +1 m este realizabilă din punct de ve- dere practic și în ipoteza cînd s-ar folosi dendro- metro cu o precizie mai redusă, de exemplu de 4-5%. 4. Numărul dc arbori de probă influențează sensibil rezultatele. Deci, pentru a se obține aceeași precizie în cazul cînd alegerea arborilor de probă se face numai în funcție dc diametru, numărul lor trebuie să fie mai mare decît cînd alegerea lor se face și în funcție de înălțime. De Ia un anumit procentaj sc observă însă (tabelele 2 și 3) că rezultatele sînt apropiate. De exemplu, între 3 și 5% diferențele sînt foarte mici. Este suficient deci ca numărul arborilor do probă să fie de minimum 3—5 pentru fiecare clasă (grupă) de diametre pentru a se obține rezultate bune. Procedeele de cubaj cu arbori de probă se folo- sesc uneori și azi în practică și mai ales în cer- cetare, datorită preciziei lor în general mai maro decît a altor procedee. Prezintă însă dezavanta- jul că necesită multă muncă și cheltuieli ridicate pentru alegerea, doborîrea și cubarca arborilor de probă. Se impune deci căutarea unor căi lesni- cioase, care să ușureze aplicarea lor fără a le micșora precizia. Pe această linie se situează și cele arătate în cadrul articolului. Bibliografie [1] A nu cin, N. P. Taxafia forestieră (traducere din limba rusă). Editura tehnică, 1954. [2]Bohmerle, K. Versuche iiber Bestandsmassen aufnahmen. Wien, 1899. [3] Borowski, M. Untersuchungen iiber die Genanig- keit der Ermittelung der Bestandesmasse und der Bestandesmassenzuwachses. Sylwan, nr. 3, 1956. [4] B r u zz o n e, Z. Osservazione Dendronietriche. L'Alpe, 1930, VIII. [5] Dec ei, Uie. Metode de cubaj și sortare pentru Întocmirea actelor de punere In valoare. Seria a IlI-a de publicații I.C.E.S., nr. 81. Editura agro- silvică. București, 1957. [6] Dorin, T. Elemente de calcul statistic pentru silvicultori. Editura agrosilvică, București, 1955. [7] Flury, Ph. Taxation stehender und geschlage- ner Bestănde. Mitteilung der Schweizerische Cen- tralanstalt fdr das forstliche Versuchswesen. Zii- rich, 1898. [8] Gehrhardt, E. Rin Vergleich des Kopezky — Gehrhardtschen Verfahrens der Bestandsmassener mitlung mit denjenigen von Neubauer und Ge- nauigkeit. Tharandter Forsllîches Jahrbuch, 1933. [9] Gieruszinschi, T. Metody Kopezky — Gehr- hardta a Ulricha, ich dokladnosci 1 ekonomika czasu. Sylwan, 1950. [10] Gieruszinchi, T. O zmiemosci cech taksocyi- nych drzew w drzewostanach svierkowych gărski- chi nizowych (Doniesienie tymczasowe). Sylwan, nr. 3, 1956. [11] H o h e n a dl, W. Einiiihrung in die Bestands- berechnung mit Hillie von zwei Mittelstâmmen Forstwissenschaftliches Centralblatt, 1930. [12] Kunze, M. F r. An leit ung zur Aulnahme des Holzgehaites der W aldbestănde. Berlin, 1916. [13] L ep o rsk y, A. Das Probestammveriahren im Lichte der Theorie der. statistischer Forschung. Lesnikâ price, roc XVII-1938. [14]MtiIler, Udo. Lehrbuch der Holzmesskunde Zweîte Auflage-Paul Parey. Berlin, 1915. [15] Neubauer, W. Die Bestandesauinahme nach dem Veriahren des Massenmitleistammes und nach Stammklassen gleicher Masse. Centralblatt f.d.g. Forstw., nr. 1/3, 1924. [16] Neu b au e r, W. Zur Frage der Kombinierten verwendung von Massentafein und Probestdmmen bei Bestandesaufnahmen. Centralblatt f.d.g. Forstw.. nr. 12, 1932. [17] Neubauer, W. Massenlinienverfahren und Ver- iahren nach Stammklassen gleicher Masse. Tha- randter Forstliches Jahrbuch, 1933. [18] Patrone, G. Lezioni di Dendrometria. Firenze, 1941. [19] Peschel, Walter. Neuere Veriahren der Bestandsmassenermittlung nach Probestâmmen, ihre mathematischstatistischer Begrilndung und ihre Erprobung am einen praktischen Bestandsbeispiei. Tharandter Fortschliches Jahrbuch, 1936. [20] Pro dan, M. Messung der W aldbestănde. Sauer- lănders Verlag, Frankfurt a.M., 1951. [21] Speer. Uber die Genauigkeit einiger Massener- mittlungsmethoden, dargestellt an praktischen Bei- spielen. Allgemeine Forst und Jagd-Zeitung, Frank- furt a.M. Dez. 1938. [22]Stinghe, V. N. și Tom a, G. T. Dendrometrie. Editura agrosilvică, București, 1958. [23] Ti sch end or f W. Die Genauigkeit von Bestands- massenaufnahmen. Forstarchiv, 1930. [24] Tischendorf, W. Probestamm der Massen- tafelverfahren. Forstw. Centr. 1937. [25] T is c h en d o r f, W. Lehrbuch der Hoizmussen- ermittlung. Verlag Paul Parey, Berlin, 1927. [26] Tiu rin, A. V. Lesnaia Taksalia. Goslesbumiv- dat. Moscova, 1938. [27] Weber, E. Grundriss der Biologischen Statistik Web Gustav Fischer Verlag. Jena, 1957. [28] Z ah ar o v, V. K. Metod! promîșlennoi sortimen- tații lesa na Korne. Goslesbumizdat, Moscova, 1957- Combaterea dăunătorului Lymantria dispar L. cu preparate bacteriene Ing. Gh. Iliescu M.E.F. Biolog Gh. Mihalache 1N0EF Biolog Irina Balinschi ICA C.Z. Oxf. 411.16:453—145.7X18.77 În combaterea dăunătorului Lymantria dispar L. s-au încercat pînă în prezent diferite me- tode, dintre care cea mai largă aplicare a avut-o metoda chimică. Prin aplicarea insecticidelor pe bază de DDT și HCH pentru combaterea omizi- lor în vîrsta Ia și a Il-a, s-au obținut rezultate bune, cu procent de mortalitate ridicat, fapt care a permis ca an de an suprafețele atacate de acest dăunător să scadă mult. Totuși, nu s-a reușit încă să sc lichideze focarele de înmulțire în masă a dăunătorului. După datele de prognoză, dăunăto- rul Lymantria dispar L. este în progradație, cu perspective de extindere în multe păduri, arătînd că cercetarea biologiei dăunătorului, a factorilor biotici care influențează pozitiv sau negativ asupra dezvoltării acestuia, precum și găsirea unor noi procedee de combatere, trebuie și mai mult aprofundate. Pe lîngă problemele practice, sc pun deci și o serie de probleme științifice, legate dc factorii biotici care contribuie la re- ducerea populației insectei. Dintre factorii biotici care contribuie la limi- tarea înmulțirii dăunătorului Lymantria dispar L., un rol foarte important îl au insectele parazite și bolile provocate de diferitele specii de bacterii și virusuri, Cunoscîndu-se din ce în ce mai bine acești factori și în special bolile provocate de agenții patogeni, s-a putut trece la experimen- tarea unei noi metode de combatere prin proce- deul bacteriologic. în literatura de specialitate din alte țări se găsește un număr relativ mare de lucrări din care rezultă că în acest domeniu s-au obținut o scrie de succese remarcabile, dar în același timp constatîndu-se că problema combaterii bacterio- logice a dăunătorilor pădurii nu este rezolvată din punct de vedere practic, fiind, în mare, încă Ia nivel de experimentare. Începînd cu anul 1961, în urma experimentări- lor de laborator din țara noastră, care au dat rezultate bune, s-a trecut la aplicarea tratamen- telor cu preparat de Bacillus' thuringiensis Ber- liner în combaterea omizilor de Lymantria dispar L. în condiții de arboret. Pentru aceasta s-a cău- tat o suprafață experimentală în arborete infestate din raza Ocolului silvic Ghimpați, suprafața fiind amplasată într-un arboret de stejar în amestec cu cer și giîrniță, cu subarboret bogat de pădu- cel și lăstari mai mici de stejar și gîrniță. Con- sistența arboretului a fost de 0.8—0.9, vîrsta 30—35 ani și înălțimea medie de 14 m. Numărul mediu de depuneri de Lymantria dis- par L. pe arbore a fost de 3—4. Combaterea s-a efectuat prin prăfuiri, în următoarele variante : Fj — 25 kg la ha, preparat obținut din a doua spălare * ; P2 — 25 kg la ha, preparat din prima spălare; C3 — 40 kg la ha, preparat din a doua spălare ; și — martor Prăfuirea s-a făcut cu ajutorul aparatului Fontan, la data de 9 mai 1961. cînd omizile erau în vîrsta l-a și a Il-a. La 10—12 ore de la combatere au căzut precipitații abundente, însă combaterea nu a fost repetată. După aplicarea tratamentului -— timp de 14 zile — s-a făcut controlul mortalității prin metoda arborilor de control. Durata perioadei de control a mortali- tății nu a fost stabilită de la început la 14 zile, * Spălarea unei culturi bacteriene crescute pe mediu cu agar timp de șapte zile la temperatura de 30°C, după care urmează amestecul cu carbonat de calciu steril și uscarea. Tabela 1 Omiri moarte pe prelate Zile de Ia combatere hiat a) Varianta l-a Varianta a Il-a Varianta a III-a Suprafața-martor Arborele 1 Arborele 2 Arborele 3 Arborele 4 Arborele 5 Arborele 6 * Arborele 7 Arborele 8 Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % 1 (10.V) 15 5,8 155 14,5 98 10,2 17 11,9 76 14,5 — — 2 (ll.Vj 79 30,4 — — 228 26,4 226 23,6 52 36,4 178 34,0 — — — 3 (12.V) 109 41,9 — — 310 29,0 334 34,9 52 36,4 242 46,3 — —• — — 4 (13.V) 153 58,8 104 64,6 480 44,9 481 30,3 123 86,0 280 53,5 2 1 3 1.1 5 (14.V) 212 81,5 139 86,3 720 67,4 658 68,8 141 98,6 344 65,8 2 1 3 1,1 6 (15.V) 212 81,5 139 86,3 720 67,4 658 68,8 141 98,6 344 65,8 2 1 3 1.1 7 (16.V) 226 86,9 139 86,3 834 70,8 727 76,0 141 98,6 473 90,2 2 1 3 1,1 8 (17.V) 226 86,9 136 96,9 903 84,7 737 77,0 141 98,6 472 90,2 2 1 3 1,1 9 (18 V) 241 98,7 156 96,9 990 92,7 825 86,2 141 98,6 497 95,0 2 1 3 1,1 10 f19.V) 253 98,1 156 96,9 1018 95,9 854 89,2 141 98,6 510 97,5 2 1 3 1,1 11 f20V) 255 98,1 156 96,9 1046 97,9 864 90,3 141 98,6 510 97,5 2 1 3 1,1 12 f21.V) 255 98,1 156 96,9 1060 99,2 864 90,3 141 98,6 510 97,5 2 1 3 1,1 13 f22 V) 255 98,1 156 96,9 1060 99,2 913 95,4 141 98,6 510 97,5 2 1 3 1,1 14) (23.V) ! 255 98,1 156 96,9 1060 99,2 932 97,4 141 98,6 510 97,5 2 1 3 1,1 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. i 232 Tabela 2 Varianta Nr. crt. al arborelni de control Nr. omizilor moarte timp de 14 zile de la combatere Nr, omizilor tftmaqe în coronament (2&.V.1A61) Nr. omizi pe arbore % mortalitate % omizi parazitate de moarte bolnave vii parazitate de -Braconidae m oarte bolnave vii parazi- tate total Vi 1 255 — — — 5 255 — —■ 5 260 98,07 1,92 2 156 5 — — — 161 — — — 161 100,00 — V, 3 1060 — — 5 3 1060 — 5 3 1068 99,25 0,28 4 932 10 — 10 5 942 — 10 5 957 98,45 0,52 v. 5 141 — — — 2 141 — — 2 143 98,40 1,60 6 510 5 — 5 3 515 — 5 3 523 98,47 0,57 Martor 7 2 — — 250 50 2 — 250 50 302 0,66 16,55 8 3 — — 200 60 3 — 200 60 263 1,14 22,81 deoarece, fiind prima combatere cu preparate bacteriene în arboret, nu se cunoștea timpul cît acestea vor acționa asupra omizilor. Deși, înce- pînd cu a 14-a zi, pe prelate nu au mai fost găsite omizi moarte, observațiile și controlul eficacității nu puteau fi considerate terminate, deoarece în coronament mai rămăsese un număr mic de omizi care continuau să se hrănească și, din acest mo- tiv, cercetările asupra omizilor au continuat pînă la sfârșitul generației respective. Evoluția zilnică a mortalității omizilor se pre- zintă în tabela 1, din analiza căreia se constată că procentul de omizi moarte căzute pe prelate în primele 24 de ore de la combatere a fost mic în toate variantele (6—14%), iar procentul cel mai mic de omizi moarte a fost în varianta I, în care s-a aplicat preparatul obținut din a doua spălare, cu norma de 25 kg la hectar (Lj). In următoarele zile, procentele de mortalitate au crescut în toate variantele în mod rapid, îneît după cinci zile de la tratare au ajuns de la 66 la 99, iar în a 14-a zi la 97—99. In același timp, în suprafata-martor mortalitatea a fost numai de 1—1,1%. Rezultatul final al combaterii bacteriologice se prezintă în tabela 2, din care rezultă că pre- paratul a avut o eficacitate foarte bună, deoarece în cele trei suprafețe tratate mortalitatea a ajuns la 98—100%, în timp ce în suprafața-martor s-a înregistrat o mortalitate naturală de numai 1%. Concomitent cu urmărirea eficacității comba- terii s-au făcut și observații asupra creșterii și dezvoltării omizilor din suprafața-martor în com- parație cu cele din suprafețele tratate, rezultatele determinărilor biometrice prezentîndu-se în ta- bela 3, din analiza căreia rezultă cîteva concluzii mai importante. Astfel, după zece zile de la aplicarea trata- mentului, majoritatea omizilor erau în vîrsta a Il-a și a IILa, în suprafețele tratate dezvoltarea omizilor fiind mult întârziată, ca urmare a îmbol- năvirii provocate de bacterii (în suprafețele tra- tate, în medie, numărul omizilor din vîrsta a Il-a constituia 62% și a celor din vîrsta a IILa — 38%, pc cînd în suprafața-martor numai 22% din omizi erau în vîrsta a Il-a, restul de 78% fiind în vîrsta a IILa și a IV-a). Creșterea în lungime a omizilor a fost diferită : in variantele tratate lungimea medie a omizilor fiind de 0,91—1,04 cm, iar în suprafața-martor de 1,20 cm. Greutatea a 100 omizi cântărite la un loc, precum și greutatea medie a unei omizi, de asemenea, au fost diferite. In suprafețele tra- tate, greutatea a 100 omizi a fost de 3,000— 3,826 g și greutatea medie a unei omizi a fost de 0,030—0,038 g, în timp ce în suprafața-mar- tor greutatea a 100 omizi a fost de 5,025 g și greutatea medie a unei omizi de 0,050 g. Rezultatul determinărilor biometrice a dus la (joncluzia că, în urma contaminării, omizile — Tabela 3 Varianta % de omlrt pe vîrste după 10 zile de la combatere Lungimea medie a corpului on Izilor după 10 zile de la combatere, cm Greutatea a J00 omizi dur-â 10 zile de la combatere. ■ Greutatea medie a unei omizi dupi 10 zile de Ia combatere. g l-a H-a ni-a rv-a Vi 2 60 34 4 0,92 3,000 0,030 v. 1 55 40 4 1,04 3,826 0,038 v3 1 62 34 3 0,91 3,080 0,030 Martor — 22 67 11 1,20 5,023 0,050 DEPISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 233 deși nu mor imediat — nu au o creștere și o dezvoltare normala, datorită desigur încetinirii treptate a hrănirii. In afară de acțiunea patogenă a preparatului bacterian asupra omizilor s-a constatat că o bună parte din ele au murit datorită parazitării de Tabela 4 Nr. ert. al arborelui aiiBjiiîat Nr. omizilor parazitate Nr- omirilor B&n&toase Total omizi Procent de parazi- tare 1 41 31 72 56,9% 2 49 30 79 62,0 3 70 25 95 73,6% 4 58 32 90 64,4 % 5 62 20 82 75,6% către specii din familiile Braconidae, Tachinidae și Sarcophagidae. Dc asemenea s-au mai observat cazuri de parazitare dc către Ichne.umonidae, în stadiul de pupă. Din observațiile făcut© asupra parazitării s-a constatat că la sfârșitul lunii mai și în prima de- cadă a lunii iunie procentul 'de parazitare a omi- zilor de vîrstă a IlI-a a crescut foarte mult în comparație cu cel diu prima jumătate a lunii mai. Dintre speciile de paraziți mai frecvent în această perioadă a fost observat Apanteles solitarius Ktzb. Datele privind procentul de parazitare a omi- zilor sînt prezentate în tabela 4. Omizile care nu au fost infectate de bacterii (1—2%) în urma tratamentelor aplicate au fost parazitate în vîrstă a V-a și a Vl-a de către specii de pa- raziți din familia Tachinidae și Sarcophagidae. Intensitatea parazitării omizilor în aceste vîrste a fost determinată atît prin culturi dc omizi cît și după numărul de puparii din sol. Datorită acțiunii patogene a preparatului bac- terian folosit în combaterea omizilor de Lymantria dispar L. cît și parazitării acestora de către dife- rite specii de paraziți, s-a reușit ca focarul de înmulțire a dăunătorului să fie stins, deoarece nu s-au mai găsit depuneri noi de ouă, ceea ce arată importanța pe care o va căpăta în viitor folosirea preparatelor bacteriene în combaterea dăunătorilor pădurii. Despre combaterea insectei Hilobius abietis L. Gh. Voinescu Ocolul silvic Zărncștî C.Z. Oxf. 453 - ‘ 145.7X19.91 In ultimii ani au luat o amploare deosebită cer- cetările referitoare la biologia dăunătorilor pădurilor în vederea stabilirii celor mai eficiente metode și procedee de combatere și de prevenire a atacurilor. Datorită acestor măsuri, unitățile din producție au fost încadrate cu personal spe- cializat în protecția pădurilor și dotat cu apa- ratură modernă de combatere, ceea ce a permis inițierea și aplicarea, pe suprafețe destul de mari, a unor metode de mare eficacitate tehnică și economică în anii 1961—1962, Ministerul Economiei Fo- restiere a dat pentru experimentare, în producție, un procedeu nou de combatere a insectei Hylo- bius abietis L. Acest procedeu, cu mai multe va- riante, înlătură dificultățile procedeelor vechi fo- losite pînă în prezent pentru combaterea acestui dăunător, atît din punct de vedere tehnic, cît și din punct de vedere economic. Noul procedeu, cu variantele lui, constă din; îmbăierea tulpinițelor puieților de molid, înainte de plantare, cu emul- sie Detox în concentrație de 2%, în care se pune un adeziv (amidon, melasă) ; instalarea unui număr redus de coji-cursă (100—200 bucăți la hectar) și prăfuirea acestora cu Hexatox (1,5%), sau stropirea cu emulsie Detox în con- centrație de 5% Pe partea cu mîzgă; prăfuirea locurilor de sub cojile-cursă cu Hexatox 1,5% și stropirea cioatelor din parchetele recent exploatate și care urmează să fie reîmpădurito imediat. Stropirea cioatelor se face înainte de plantare și de ieșirea insectelor Hylobius abietis L., cu o soluție de emulsie Detox în concentrație de 5%, în care s-a pus un adeziv. In 1962, la Ocolul silvic Zărnești s-a experi- mentat în două loturi procedeul specificat mai sus, cu variantele I, II. III a, III b, IV și VI, rezultatele fiind redate în cele ce urmează. In U. P. II Valea Simon, u.a. 88, într-o plan- tație de 17 ha executată în 1962, s-a delimitat o suprafață de 5,50 ha, care s-a împărțit în șase părți, adică în variantele I, II, III a, III b, IV, VI și martor, cu suprafețele specificate în meto- dica dată pe minister, sub denumirea de lotul ex- perimental nr. 1 Simon. De asemenea, în U. P. III Valea Moeciului, u.a. 58 a, într-o plantație de 74 ha executată în primăvara anului 1962 s-a ales o suprafață de 5,50 ha și s-a împărțit în variantele I—VI, sub denumirea de lotul expe- rimental nr. 2 Moeciu. In aceste două loturi s-au experimentat urmă- toarele variante : — varianta I, în suprafață de 1 ha, pe care s-au așezat 100 bucăți coji-cursă, în mod REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 234 Tabela 1 Numărul mediu de gîndaci morti găsiți pe o coaji-cursă la controlul și numărul de puieți roși în procentel %1 fată de totalul puieților din fiecare variantă Data cînd b-r exeentat controlul Varianta I Varianta II Varianta ni. a Varianta m. d Varianta IV Varianta VI Varianta V martor puieți. % gîndaci, nr. vuieți. % gîndaci. UT. puieți, % gîndaci. ur. puiet-L % puieți, % gîndaci, nr. ■ puieți, 1 ’ puieți, % Lotul experimental nr. 1 Simon 10 iunie 1962 5,7 3 3,7 2 0,6 7 3 5,0 3 । 2 — • 25 iunie 1962 6,0 3 4,2 4 1,3 10 3 0,6 4 3 — 3 Iulie 1962 5,0 4 4,8 6 2,0 10 12 . 1,5 11 4 — 10 Iulie 1962 6,0 4 5,7 6 2,5 12 14 1,4 11 5 7 17 iulie 1962 1,5 6 2,0 7 0,5 12 14 0,2 11 11 — 24 iulie 1962 4,2 6 2,4 7 1,3 12 15 2,3 12 14 — 31 iulie 1962 0,8 7 1,0 7 0,8 14 16 0,5 12 14 — 6 august 1962 2,0 8 5,1 7 5,6 14 16 1,8 12 15 18 15 august 1962 0,5 9 1,0 8 0,8 14 16 1,0 12 15 22 august 1962 1,0 10 2,0 8 3,5 14 16 1,0 14 15 — 16 sept. 1962 1,5 10 0,5 8 0,2 14 16 — 15 15 27 Total 34,2 10 32,4 8 19,1 14 16 15,3 15 15 27 Lotnl experimental nr. 2 Mneciu 21 iunie 1962 2,0 1 0,8 2 0,6 1 2 0,7 — 2 — 27 iunie 1962 0,6 — 0,4 —’ 0,6 2 2 0,5 1 3 — 2 iulie 1962 1,0 2 0,6 2 0,7 2 0,3 2 3 — 9 iulie 1962 1,2 5 1,7 2 1,4 6 5 1,2 5 6 10 16 iulie 1962 0,8 6 0,9 5 0,7 6 5 1,2 5 6 — 23 iulie 1962 1,0 6 1,2 5 1,2 6 5 1,0 6 10 — 30 iulie 1962 0,5 7 0,6 6 0,7 6 5 0,8 6 10 — 7 5 —’ 7 10 •— 7 august 1962 0,9 7 1,5 6 1,2 7 8 1,3 7 10 15 15 august 1962 0,4 8 1,0 6 0,7 8 8 0,5 8 11 — 22 august 1962 0,3 9 1,0 — 1,0 8 9 1,0 9 12 12 sept. 1962 0,7 9 0,6 6 0,4 8 9 1,3 10 12 20 Total 9,4 9 10,3 | 6 9,2 8 9 1 9,9 10 12 20 alternativ, la 10 m distanță atît po rînd . cît și între rînduri, tratîndu-se atît cojile cît și locul de sub ele cu hcxatox 1,5% ; — varianta II, în suprafață de 1 ha, pe care s-au așezat un număr de 200 coji, la distanța de 5 m între rînduri și la 10 m pe rînd, o dată cu instalarea cojilor-cursă tratîndu-se și locul de sub ele cu hexatox 1,5% ; — varianta III a, în suprafață de 0,50 ha, pe care s-au așezat 100 coji-cursă, în același fel ca la varianta I, tratîndu-se, însă cu hexatox 1,5%, numai locul pe care s-au așezat cojile. — varianta III b, în suprafață de 0,50 ha, în care s-au stropit cu vermorelul cioatele verzi, exploatate în 1961, cu o soluție de emulsie Detox în concentrație de 5% ; — varianta IV, în suprafață de 1 ha, pe care s-au instalat 100 bucăți coji-cursă, ca Ia varianta I, și care s-au stropit pe partea cu mîzgă cu emulsie Detox în concentrație de 5% ; — v a r i a n ta V, de 0,50 ha, a constituit mar- torul pentru variantele I—IV și VI; — varianta VI, în suprafață de 1 ha, care s-a plantat cu puieți de molid în primăvara anu- lui 1962, 1961). înainte în parchet proaspăt exploatat (1960— de plantare, tulpinițelc puieților (co- roana și rădăcinile nu s-au stropit) s-au tratat cu o soluție de emulsie Detox în concentrație de 2%. De asemenea, înainte de ieșirea gîndacilor. ș-au tratat toate cioatele recent exploatate (1960— 1961) cu o soluție de emulsie Detox 5%, în care s-a adăugat ca adeziv amidon. în cele două loturi experimentale, suprafețele celor cinci variante, de formă pătrată sau drep- tunghiulară, s-au delimitat pe teren prin țăruși și prin vopsea pe cioate. Infestarea de bază s-a stabilit Ia data de 9 iunie 1962, rezultînd 48 gîndaci la 100 puieți în Iotul experimental nr. 1 Simon și 23 gîndaci la 100 puieți în lotul experimental nr. 2 Moeciu. In zilele de 8—10 iunie 1962 s-au pus cojile- cursă pentru variantele I, II, III a și IV. Seria a doua de coji-cursă s-au așezat în același sis- tem ca și seria întîia, în perioada 3—10 iulie 1962. Pentru varianta VI, puieții s-au tratat la 12 mai 1962 cu soluție de emulsie Detox în concen- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 235 trație de 2%, în care s-a pus ca adeziv amidon. Puieții s-au plantat în ziua de 18 mai 1962. După plantare au urmat ploi care au durat două zile, iar între 2 și 10 iunie 1962 a plouat și a nins aproape permanent. Deci, după circa 30 zile de la plantare, tulpinițele puieților tratați au fost spălate dc ploi. Aplicarea în teren a variantelor III b și VI prezintă greutăți din cauza lipsei de apă în apro- pierea șantierelor de împădurit. Practic de apli- cat în teren la combaterea insectei Hylobius abie- tis L. sînt variantele I, II, III a și IV. In tabela 1 este redat numărul de gîndaci morți și procentul de pierderi suferite de puieți. Numă- rul gîndacilor morți este dat în medie pe una bucată dc coajă-cursă, iar pentru puieții roși procentele sînt raportate la numărul total al puie- ților din fiecare variantă. In general, experimentarea a dat rezultate bune, fiind necesar însă a mai fi continuată cel puțin un an și în mai multe ocoale silvice. S-a constatat că infestarea de bază, stabilită la începutul perioadei de combatere, de 23 gîn- daei la 100 puieți pentru U. P. III Moeciu și 48 gîndaci pentru 100 puieți în U. P. II Simon, s-a mărit pe parcurs. De asemenea, se menționează că procentul de pierderi suferit de puieți în loturile experimentale de 8—16% a fost mai marc în raport cu rezul- tatele obținute în restul parcelelor, în care s-a făcut combaterea cu un număr mai mare do coji- cursă (500—700 coji-cursă Ia hectar) și unde pro- centul de pierderi a fost de numai 3—7%. De aici rezultă necesitatea ca numărul de coji-cursă la hectar să fie mai mare, și anume de 300—400 bucăți, în raport cu intensitatea atacului. Concretizând datele (tabela 2), rezultă că la finele perioadei de experimentare, cînd a încetat atacul, procentul de vătămare a fost mai mic decît în suprafața-martor, cele mai bune rezultate obținîndu-se, în ambele loturi, în primele trei va- riante. Se apreciază că, dacă nu ar fi intervenit perioade ploioase și dacă numărul de coji-cursă ar fi fost ceva mai mare, în aceste trei variante rezultatele obținute ar fi fost cu mult mai bune. Tabela 2 Varianta Gîndaci morți, ni. Poieti rod OOT>Umin*tf, % Lotul experimental nr. 1 Simon I 34,2 10 II 32,4 8 III, a 19,1 14 III, b — 16 IV 15,3 15 VI 15 Suprafața-martor 27 Lotul experimental nr. 2 Moeciu I 9,4 9 II 10,3 6 III,a 9,2 8 III,b — 9 IV 9,9 10 VI 12 Suprafața-martor 20 In concluzie, procedeul experimentat este sim- plu și ușor de aplicat în teren, cerînd un volum mai mic de muncă decît cel aplicat în trecut, prețul de cost fiind mai redus și folosindu-se insecticidele de proveniență indigenă. în acest mod se va da posibilitate ca reîmpă- durirca parchetelor exploatate ras să se facă imediat, fără a se mai respecta termenul de ca- rantină de circa 2—3 ani după exploatare. Ca urmare, prin scurtarea termenului de regenerare, se evită înierbarea terenului și spălarea stratu- lui de humus, cîștigîndu-se 2—3 ani de creștere pentru arboretul nou creat. De asemenea, se rea- lizează economii în raport cu vechiul procedeu de combatere, întrucât numărul de coji-cursă este mai mic, iar insecticidul mai ieftin. Aplicarea în practica silvică a acestui procedeu va duce fără îndoială atît la eficiența mai marc în combaterea dăunătorului Hylobius abietis L. în plantațiile rășinoase cît și la reducerea prețului de cost. Mecanizarea lucrărilor de refacere a arboretelor degradate de salcie* Ing.C. Țîrcomnicu INCEF C.Z, Oxf. 307:25:176.1 Salix Cerințele mereu crescânde de material lemnos ale diferitelor sectoare ale economiei națio- nale reclamă un volum de lemn tot mai mare din cele mai multe specii forestiere. Astfel, planul de stat pe șase ani prevede ca pînă în anul 1965 să se efectueze împăduriri pe o suprafață de peste 400 000 ha în zonele des- pădurite, dintre care cel puțin 50 000 ha să fie ocupate cu specii repede crescătoare, în special plop și salcie. Posibilitățile mari de valorificare a materialu- lui lemnos provenit din plop și salcie, calitatea acestor specii de a crește rapid și proprietatea de a se dezvolta și în condiții naturale de sol și umiditate în care alte specii nu dau rezultate po- zitive reclamă de urgență substituirea arboretelor degradate de salcie cu specii de plop și salcie selecționate. Lucrările de refacere a arboretelor degradate de salcie, care necesită un volum imens de muncă, se realizează în majoritatea țărilor ia un preț de cost ridicat. Pentru executarea acestor lucrări Ia un nivel tehnic ridicat și cu cheltuieli mi- nime, s-au preconizat diferite procese tehnolo- gice, care se bazează unele pe lucrări executate pc întreaga suprafață a terenului, iar altele pe lucrări executate numai pe anumite porțiuni din suprafețele ce urmează a fi împădurite (benzi, fîșii) [1]. Nu cunoaștem ca în trecut să se fi exe- cutat și urmărit efectul tehnic, cultural și eco- nomic al unor lucrări parțiale de refacere a ar- boretelor degradate de plop și salcie. Ultima metodă amintită constituie obiectul unor vii dis- cuții din partea specialiștilor, deoarece ea pre- zintă unele neajunsuri relativ la protecția viitoa- relor arborețe. In țara noastră, pentru substituirea arboretelor degradate de salcie se utilizează pînă în prezent, pe scară de producție, metoda prelucrării inte- grale a solului. în vederea stabilirii celei mai bune tehnologii, a utilajelor corespunzătoare și a posibilităților de valorificare a materialului lemnos rezultat, INCEF a avut, printre altele, ca sarcină, în 1961, rezolvarea acestor probleme. Lucrările de cerce- tare s-au executat în raza Ocolului silvic Brăila, în insula Călia (MUFG Călia), situată la o dis- tanță de circa 20 km amonte de Brăila. Unitatea de producție în care s-au desfășurat lucrările a fost U. P. III Piscul Călia, în parcelele 28, 29 și 30, cu următoarele condiții de lucru : — geomorfologie: situată în zona inundabilă a Dunării; configurația terenului: plană ; * Din lucrarea ÎNCEP —- 1961 „Cercetări privind mecanizarea lucrărilor de creare a arboretelor de plopi selecționați" — climatologie : situată în zona Bsax; hidro grade: 7 ; pedologie : sol aluvionar de luncă, cu tex- tură mijlocie, nestructurat. Arboret: sălcii exploatate în scaun, eu o den- sitate medie de 90 arbori Ia ha, cu diametrul mediu de 67 cm și înălțimea trunchiului de 2,6 m. Suprafața experimentală a fost de 12 ha. In cadrul ei s-au fixat inițial, în funcție de lucrările ce urmau a se executa, două variante tehnologice egale ca suprafață. Primele șapte lucrări ce ur- mează a se prezenta s-au executat pc întreaga suprafață (12 ha), restul lucrărilor diferențiin- du-se în cadrul variantelor. Succesiunea lucrărilor a fost următoarea • — inventarierea întregului material lemnos exis- tent ; — dezrădăcinarea sălciilor prin tragere cu cablu acționat de tractorul T—100 ; — scoaterea cu defrișatorul D—210 G a rădă- cinilor mai groase de 16 cm, rămase în sol în urma dezrădăcinării cu cablul; — fasonatul sulinarilor din coronamentul ar- borilor dezrădăcinați; — scosul și transportul materialului fasonabil; — arderea resturilor nefavorabile. 'Varianta I Varianta II 1. Curățirea manuală a rădăcinilor rămase în sol, pînă la adînci- mea de 50 cm 2. Astuparea gropilor ră- mase după dezrădă- cinare 3. Desfundatul terenului la 35—40 cm 4. Mărunțirea solului 5. Executarea gropilor manual 6. Plantatul manual 1. 2. Astuparea gropilor rămase după dezră- dăcinare 3. Desțelenirea terenu- lui la adînclmea de 12—16 cm 4. — 5. -Executarea mecani- zată a gropilor 6. Plantatul manual Rezultă că lucrările de la punctele 1 și 4 din cadrul variantei I nu s-au executat în varianta II. In afară de lucrările menționate, pentru elimi- narea operațiilor de dezrădăcinare și transport al sălciilor nevalorificabile, s-a încercat distruge- rea trunchiurilor și a rădăcinilor acestora pînă la 20—30 cm adîncime, prin ardere. Metoda nu a dat rezultate favorabile datorită umidității mari din lemnul arborilor. Relativ la posibilitatea valorificării trunchie- rilor de salcie dezrădăcinate, s-a căutat secțio- narea lor în porțiuni de 1 m, cu ajutorul fierăs- traielor electrice DEP—1000. Productivitatea relativ redusă, circa 40 m3/8 h obținută Ia secționarea trunchiurilor dezrădăcinate de salcie cu ajutorul fierăstrăului electric DEP— REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 237 1 000 se datorcște următoarelor cauze : diametrele mari (65 cm), trunchiurile sinuoase, depunerile de sol în trunchiuri, precum și greutatea în trans- portul materialului fasonat, care au dus la un preț de cost apreciabil, ceea ce a determinat sis- tarea acestei lucrări. Întrucît volumul de material lemnos rezultat din trunchiuri este destul de însemnat și necesi- tatea de material lemnos de foc destinat consu- mului populației destul de mare, obligă încer- carea în viitor și a altor tehnologii, care sâ ducă la o valorificare rentabilă a acestei mase lem- noase. Distanța de transport de 1 400 m a sulinarilor fasonați a fost dictată de condițiile de teren în care s-au efectuat lucrările experimentale. în alte condiții, această distanța poate fi redusă apre- ciabil. Faza de transport prevăzută în procesul tehnologic a fost necesară, întrucît materialul lemnos fasonabil rezultat din sulinari este desti- nat unor sectoare economice și nu poate fi va- lorificat local. în baza lucrărilor executate în cadrul celor două variante prezentate anterior au rezultat două tehnologii. In tabelele 1 și 2 se prezintă cele două procese tehnologice cu lucrările în succesiunea lor nor- mală, la fiecare lucrare arâtîndu-se condițiile de lucru, utilajele folosite și productivitățile obți- nute. Una dintre lucrările care necesită un volum în- semnat de muncă și se execută la un preț de cost ridicat o constituie dezrădăcinarea sălciilor. S-a calculat. în baza seriilor cronometrice și a timpu- lui efectiv obținut, productivitatea orientativă la executarea acestei lucrări cu ajutorul tractorului T—100 cu cablu. Elementele variabile care au influențat această productivitate au fost diametrul scaunului și com- pactitatea solului. S-a constatat că această pro- ductivitate este influențată în mai mică măsură dc prezența sau lipsa sulinarilor înainte de dez- rădăcinarea sălciilor. Considerând că aceste elemente prezintă inte- res, le redăm în tabela 3. Concluzii și propuneri Analizînd fiecare lucrare din cadrul procese- lor tehnologice, rezultă următoarele : Dezrădăcinatul sălciilor, în con- dițiile în care s-au efectuat experimentările, s-a executat cu cablul acționat de tractorul T—100. Din tabela 3 se constată că productivitatea, la dez- Tabela 1 Procesul tehnologic nr. 1 Nr. cit. Denumirea lucrării și utilajului folosit Condiții de lucru WM Productivitate pc 8 ore 0 1 2 3 4 1 Dezrădăcinatul sălciilor cu ajutorul trac- torului T-100 cu cablu Compac. sol = 8,5 kgm/ctna Umid.abs. a sol. = 30,9% Diam. mediu al arborelui = 67 cm înălțimea medie a trunchiului = 2,6 m buc. sălcii 86 2 Fasonat manual sulinari din arbori dez- rădăcinați Diam. mediu al sulinarilor = 13 cm Număr mediu de sulinari la arbore =4 — 5 m st 3 3 Transport material fasonat provenit din sulinari cu tractorul UTOS-27 cu re- morcă de 4 t Drum de pămint uscat Distanța medie de transport = 1 400 m m st 70,2 4 Transport sălcii dezrădăcinate cu sol, la rădăcină, cu ajutorul tractorului T-100 cu cablu Distanța medie de transport = 100 m Voi. mediu al sălciei = 2,24 m* buc. sălcii 70 5 Scoaterea rădăcinilor din sol cu ajutorul dcfrișatorului D-210 G Rădăcini mai groase de 16 cm nr. gropi 60 6 Curățirea manuală a rădăcinilor pină la 50 cm adîncime Rădăcinile au diametre cuprinse Intre 5 și 16 cm nr. gropi 24 7 Strlngcrea manuală și arderea materia- lului nevalorificabil rămas ha 0,75 8 Astupat și nivelat manual terenul In urma dezrădăcinării sălciilor Volumul mediu al gropilor = 0,350 m3 nr. gropi 66 9 Desfundat solul cu plugul PBN-2-54 Adincimca de lucru = 0,35—0,40 m Comp. soL = 11,1 kgm/cm3 Umid. abs. a sol. = 13,8% ha 1,380 10 Mărunțit solul cu grapa cu discuri BDT-2,2 A Adîncimea medie a grăpării = 16 cm ha 8,20 11 Executat manual gropile și plantatul lor Schema de plantare 3 x 3 m Dimensiunile gropilor 60' x 60 x 60 cm nr, gropi ' 1100 ' REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. 4 238 Tabela 2 Procesul tehnologic nr. 2 Nr. cit. Denumirea lucrării șl a utilajului folosit Condițiile de lucru U/M Productivitate pe 8 oro 0 1 2 3 4 1 D ezrădăcinat sălcii cu ajutorul tractorului T-100 cu cablu Comp. sol. = 8,5 kgm/cm* Umid. abs. a sol. = 30,9 % Diam. mediu al arborelui = 67 cm înalț, medie a trunch. = 2,6 m buc. sălcii 86 2 Fasonat manual sulinari din arbori dez- rădăcinați Diam, mediu al sulinarilor = 13 cm Numărul mediu de sulinari la arbore ’ = 4-5 m st 3 3 Transport material fasonat provenit din sulinari cu tractorul UTOS 27 cu re- morcă de 4 t Drum de pămînt uscat Distanța medie de transport = 1 400 m m st 70,2 4 Transport sălcii dezrădăcinate, cu sol la rădăcină, cu ajutorul tractorului T-100 cu cablu Distanța medie de transport = 100 m Volum mediu al sălciei = 2,24 m8 buc. sălcii 76 5 Scoaterea rădăcinilor din sol cu ajutorul defrișa torului D-210 G Rădăcini mal groase de 16 cm nr, gropi 60 6 Strlngerea manuală și arderea materia- lului nevalorificabil rămas ha 0,75 7 Astupat șl nivelat manual terenul in urma dezrădăcinării sălciilor Volum mediu al gropilor = 0,250 m8 nr, gropi 92 8 Arat terenul cu plugul cu discuri 2 PDN-35 Adtnclmea medie = 16 cm ha 2,75 9 Executarea mecanizată a gropilor cu mașina de făcut gropi MSG-1 Schema de plantare: 3 x 3 m D = 60 cm H = 60 cm nr. gropi 770 10 Plantat manual nr. puieți 100 rădăcinat este în medie cu 4—5% mai mare atunci cînd sulinarii au fost exploatați înainte de dezrădăcinare deoît în urma dezrădăcinării. Comp actit alea solului influențează în mare mă- sură asupra productivității. Se constată că pentru Tabela 3 Sălcii cu sulinarii exploatați înainte de dezrădăcinare Sălcii cu sulinarii exploatati după dezrădăcinare Diametru] scaunului' la bază Compact itate medie pe profil a so- lului de 4,5 tgm/cn? Compactitate medie pe profil a solului de 7,5 kgm/om* Compactitate medie pe profil a 80* lului de 4,5 kgm/cm.* Compactitaie medie pe profil a solului de 7,6 kgm/cma cm Număr de sălcii dezrădăcinate în 8 ore 21-30 143 126 132 115 31-40 127 112 120 96 41-50 107 84 105 81 51-60 97 75 95 71 61-70 93 69 90 65 71-80 L84 62 80 59 o creștere a compactității solului de la 4,5 kgm/cm2 la 7,5 kgm/cma, productivitatea la dezrădăcinat scade în medie cu 7%. Diametrul sălciei la bază este unul dintre ele- mentele care influențează în cea mai mare mă- sură asupra productivității la dezrădăcinare. Re- zultă în medie că, pentru o creștere a diametru- lui cu 10 cm, productivitatea scade cu 12%. în baza experimentărilor efectuate, atît în ca- drul acestei lucrări cît și din alte studii preala- bile [1], efectuate în alte condiții, sc constată în general că, la dezrădăcinarea sălciilor cu dia- metrul la bază pînă la 65 cm, poate fi folosit cu succes tractorul T—100. Pentru dimensiuni mai mari, este de dorit a fi utilizate tractoare mai puternice, respectiv de 140 sau 170 CP, pre- zentate în literatura de specialitate sovietică și în sistema dc mașini C.A.E.R. Transportul sălciilor dezrădăci- nate din terenul în care urmează a se executa plantațiile este o lucrare foarte costisitoare. Din alte lucrări de specialitate [1] rezultă că pentru transportul acestor sălcii poale fi folosit tractorul UTOS—27 cu clește sau cablu la sălciile cu diametrul pînă la 40 cm ; pentru dimensiuni cuprinse între 40 și 60 cm —■ tractorul DT—54 cu cablu, iar în cazul dimensiunilor mai mari — tractorul T—100 cu cablu. în foarte multe cazuri, condițiile de lucru, și în special cele legate de rezistența arborilor la dezrădăcinare, nu permit extragerea exemplarelor de salcie în mod organizat. Pentru aceasta este necesar ca cele ce se dezrădăcinează de pe o la- REVISTA- PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 239 tură a suprafeței să fie transportate din teren, fără a se desface cablul de pe ele. In general se dezrădăcinează sălciile pe întreaga suprafață, urmînd apoi transportul lor. In ipoteza favorabilă în care este posibil aceasta se pot realiza eco- nomii apreciabile, datorită faptului că nu se mai revine cu tractorul în același loc pentru legatul și transportul arborelui după extragerea lui din sol, eliminîndu-se astfel timpul de dezlegare și legare din nou a cablului pe aceeași salcie, după dezrădăcinarea ei. Pentru distanțe minime de transport (pînă la 50 m), poate fi folosit cu succes la evacuarea sălciilor din suprafața de lucru defrișatorul D—210 G, sau D—496, acționat de tractorul T—100. Volumul de sol care aderă pe rădăcinile săl- ciilor extrase reprezintă un procent ce variază în general de la 20 pînă la circa 40% din greutatea sălciilor care trebuie evacuate din teren. Găsirea unui mijloc de desprindere, cu chel- tuieli minime, a solului de pe rădăcini ar permite menținerea pe teren a unei cantități însemnate de sol fertil, reducînd, în același timp, cu mini- mum 20% cheltuielile efectuate pentru evacuarea din teren a arborilor dezrădăcinați. Fasonatul sulinarilor se realizează prin două căi: cu mijloace manuale și meca- nizat, prin folosirea fierăstrăului Drujba. Re- coltarea acestui material lemnos s-a efectuat din arbori dezrădăcinați. Din calculele efectuate rezultă că pentru fa- sonarea manuală a sulinarilor din arbori dezră- dăcinați, în care s-a inclus tăierea din arbore, secționarea în bucăți de 1 m, despicatul și așeza- rea în figuri rezultă o productivitate de circa 3 m st/om. Pentru aceleași operații, pe cale mecanizată, a rezultat o productivitate pe echipă (1 motorist + 1 ajutor + 2 muncitori) de 16 m steri. Această productivitate redusă este datorită următoarelor cauze : — densitatea redusă a arborilor (în medie 63 exemplare/ha) ; — înălțimea la care trebuie ridicat fierăstrăul (datorită diametrului arborelui, formei trunchiu- lui și poziției sulinarului) a fost în medie de 1,5 m. Aceasta duce la o mînuire greoaie, expu- nînd pe mecanic la accidente și la multe înțepe- niri ale lamei fierăstrăului; In astfel de condiții grele, prețul de cost nu este mai redus în cazul folosirii fierăstrăului Drujba decît manual. Din lucrarea INCEF [2] referitoare la exploa- tarea mecanizată a sulinarilor, rezultă că în con- diții mai bune decît în cele în care s-au desfă- șurat experiențele noastre, la sălcii cu diametrul de maximum 50 cm, productivitatea pe om/8 ore este de 2,3 ori mai mare decît în cazul folosirii mijloacelor manuale, iar prețul de cost pe uni- tatea de măsură scade cu 48%. In privința eliminării lucrărilor de dezrădăci- nare a sălciilor, transportul lor și înlocuirea acestor lucrări prin arderea sălciilor în picioare, nu este cazul să revenim asupra lor, deoarece anterior s-au prezentat rezultatele nefavorabile obținute cu această metodă. Intrucît nu este încă rezolvată problema valori- ficării materialului lemnos provenit din scaune, iar depozitarea lor pe timp îndelungat crează multe dificultăți, în baza experiențelor efectuate se propune ca materialul evacuat din suprafețele de lucru să fie așezat grupat la marginea aces- teia, apoi lăsat să se usuce bine (maximum 8—9 luni) și ulterior ars. Fasonatul sălciilor dezrădăci- nate rămîne și pe viitor o problemă foarte im- portantă pentru sectorul nostru. Căutarea și a altor soluții, în care să fie împletită secționarea trunchiurilor de salcie cu despicarea mecanică este foarte necesară. Considerăm că prin aceste lucrări s-ar putea da o utilizare mai justă a masei lemnoase provenită din sălcii degradate. Fierăs- traiele electrice, prin dimensiunile, puterea și funcționarea lor, sînt de preferat la această lucrare, decît cele mecanice existente actual. Transportul materialului fasonabil rezultat din sulinari, sau în cazuri fericite din trunchiuri, în condiții de baltă, pe soluri uscate, se poate face cu bune rezultate cu remorcă pe pneuri, trasă de tractoare UTOS—27, iar pe soluri umede cu aju- torul remorcilor trase de tractoare pe șenile. Curățirea solului de rădăcini lu- crare de foarte mare importanță, deoarece nerea- lizarea ei duce la distrugerea rapidă a utilajelor care se folosesc la pregătirea solului (în special plugurile). Se recomandă utilizarea defrișatorului D—210 G pentru curățirea solului de rădăcini mai mari de 16 cm, completată cu tăiere cu mijloace manuale a rădăcinilor inferioare acestor dimen- siuni. Acoperirea gropilor rezultate în urma dezrădăcinării sălciilor poate fi realizată manual. Propunem ea în viitor să se încerce și posibili- tatea folosirii buldozerelor, acolo unde sînt su- prafețe mai mari, pentru ca această mecanizare să devină rentabilă. Desfund atul solului este o lucrare utilă [3] pentru culturile de plop. Plugul PBN— 2—54 întărit și plugul PK.B—2—54, deși au dat rezultate mulțumitoare, totuși condițiile pe care le prezintă solurile forestiere, chiar în urma lucrărilor prezentate anterior, duc de foarte multe ori la deteriorarea acestor utilaje. Propunem în- cercarea și a altor pluguri mai rezistente, care se vor realiza în viitor, în vederea stabilirii celui mai corespunzător. Aratul solului cu pluguri cu discuri nu a dat rezultate satisfăcătoare în condițiile în care s-a lucrat, datorită atît rezistenței reduse a plugului folosit cît și manevrării lui greoaie. Totuși, condițiile de sol forestiere și, în special, existența unui număr însemnat de rădăcini re- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. f 240 clamă încercarea plugurilor cu discuri, bineînțeles a celor de construcție mai robustă, la adîncimi mai mari. Măr un ți tul solului, ulterior desfun- dării sau arăturii solului, s-a făcut în condiții bune din punct de vedere agrotehnic și economic, cu grapa, cu discuri BDT-2,2 A. Această situație ne îndreptățește să propunem și pe viitor utili- zarea ei. Mecanizarea executării gropilor de plantat Problema mecanizării acestei lucrări, atît în sec- torul agricol cît și în sectorul forestier, este de mare importanță, deoarece prin realizarea ei se pot substitui foarte multe brațe de muncă. Efor- tul însemnat cerut în realizarea manuală a acestei lucrări și prețul de cost însemnat duc tot mai mult la. mecanizarea sa. Dimensiunile gropilor de plantat cerute pen- tru această specie (60 X 60 X 60 cm) fac ca burghiile experimentate anterior (cele purtate șau acționate de motorobotul PF—61) să nu cores- pundă. Mașina de făcut gropi MSG—1, cu burghiul de 60 cm, a dat rezultate mulțumitoare relativ la productivitatea obținută. Privind lucrarea de plantat în ansamblu (pichetat, executat gropi și plantare propriu-zisă a puieților), s-a constatat că prețul de cost este ceva mai ridicat decît în cazul lucrării manuale. Problema fiind importantă, și mai ales ținîn- du-se seamă de faptul că, ulterior, acestei ma- șini i s-a adus unele îmbunătățiri (s-a creat in- versor, s-a ramforsat etc.), elemente care pot con- tribui la mărirea productivității muncii, propu- punem să se încerce și acest nou prototip (MSG— 2) în lucrarea menționată. Relativ la cele două tehnologii prezentate în tabelele 1 și 2 privind refacerea arboretelor de- gradate de salcie, sîntem de acord pentru extin- derea primei tehnologii, caracterizată printr-o prelucrare în adîncime a solului. Deși, în privința costurilor la hectar (ținînd seamă și de fondurile recuperabile prin valorificarea materialului pro- venit din sulinar), tehnologia I este de circa 7,9% mai costisitoare decît tehnologia a II-a, ținînd seamă însă de condițiile favorabile create dezvoltării plopului prin prelucrarea în adîncime a solului, opinăm pentru extinderea ei. Suprafața mare acoperită cu arborete degradate dc salcie, arborete care trebuie substituite cu plop și salcie selecționate, fondurile necesare pentru executarea acestor lucrări însemnate re- clamă studierea și găsirea în viitor și a altor so- luții mai economice, problema rămînînd astfel deschisă Bibliografie [1] Ion eseu, N, și Tudosiu, P. Noi tipuri de procese tehnologice In lucrările mecanizate de împădurire. în: Revista Pădurilor nr. 4, 1961, p. 228—232. [2] Rouă, C„ Te r tec el, D. și Cr.ifchln, T. Folosirea fierăstraielor mecanice la recoltarea lem- nului în Balta Brăila. Editura agrosilvică de stal, 1959. [3] *** Plopul (traducere). Institutul de cercetări sil- vice, Budapesta. Editura agrosivilca de stat, 1956. -o o r Influența unor lucrări forestiere asupra producției salmonicole Ing. Vasile Cotta C.Z. Oxf. 157 In condițiile staționale ale țării noastre, apele în care trăiesc salmonidele sînt situate, în ge- neral, în acele părți ale țării în care procentul de împădurire este mare. Este firesc ca, în aceste regiuni, exploatările, transporturile și industria- lizarea lemnului să fie numeroase. Potrivit legilor în vigoare, sarcina gospodăririi, din punct de vedere piscicol, a apelor de salmo- nide revine Ministerului Economiei Forestiere. In noțiunea de gospodărie salmonicolă intră și lucrările de ameliorare a albiei pîraielor și rîurilor, cu scopul de a îmbunătăți condițiile de existență a păstrăvului și a altor salmonide, precum și mă- surile pentru evitarea oricăror degradări ale apei și albiei din punct de vedere fizic și chimic. - Unele lucrări forestiere, ca : exploatarea, scosul și transportul lemnului și mai cu seamă plutitul și construirea de șosele au o puternică influență asupra producției salmonicole din cursurile de apă apropiate. Este firesc ca organul care coor- donează atît punerea în valoare a pădurilor cît și gospodărirea piscicolă a apelor de păstrăvi — adică M.E.F. — să procedeze în așa fel îneît prin executarea lucrărilor dintr-un sector să nu fie prejudiciat, fără motiv, celălalt compartiment. Deosebit de aceasta, ori de cîte ori este posibil, lucrările forestiere care au contingență cu cele salmonicole să fie proiectate și executate în așa fel îneît să servească ambele interese. Ne cere acest lucru imperativul reducerii cheltuielilor și în consecință și a prețului de cost. Dacă printr-o atitudine nechibzuită, azi, cînd construim o șosea, am aduna din albia pîrîului piatra mare, deci am distruge locurile de adăpost al peștelui, iar mîine am construi cascade artificiale, cheltuind bani ca să creăm locuri de adăpost, ar însemna o REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 241 risipă. De asemenea, dacă atunci cînd la o șosea nouă se construiește un zid de apărare contra ero- ziunii apei, nu s-ar face, concomitent, și pintenii respectivi — care au rolul de a domoli viteza apei și deci de a crea locuri de adăpost pentru pești — ci pentru facerea acestora s-ar crea un nou șantier, altă dată, ar însemna o cheltuială nejustificată de timp, bani și energie. Stă în putința organelor M.E.F. ca, executînd unele, lucrări cu caracter forestier, să procedeze în așa fel îneît să se menajeze sau să fie ajutată direct și producția salmonicolă. Pentru aceasta însă se cer îndeplinite două condiții: în primul rînd să fie cunoscută influența lucrărilor fores- tiere asupra gospodăriei piscicole și, în al doilea rînd, ca atenția celor ce execută lucrări forestiere să fie mereu îndreptată și asupra intereselor sal- monicole. De aceea, în cele ce urmează vor fi enu- merate cîteva lucrări forestiere care au influență asupra producției salmonicole și vor fi indicate totodată și măsurile de luat pentru a servi inte- resele piscicole*. Pentru a putea înțelege mai bine influența lucrărilor forestiere asupra producției salmonicole, este necesar să sc descrie structura unui curs de apă considerat bun. Un pîrîu de salmonide este socotit bun, din punct de vedere biologic, dacă are porțiuni apte pentru dezvoltarea peștilor de toate vîrstele, deci dacă are porțiuni apte pentru depunerea icrelor și pentru creșterea puilor în vara întîi. Acestea sînt pîraiele' cu apă puțin adîncă (10—30 cm), cu pietriș mărunt și cu viteză mică; porțiuni pentru păstrăvi și lipani din al doilea an al vieții, care trebuie să aibă admcimi mijlocii (circa 30—50 cm), bolovani, stînci, arbori căzuți în apă, rădăcini de arbori de pe mal spălate de apă, între care peștele să se poată ascunde; în fine, porțiuni cu apă adîncă (de Ia 50 cm în sus pînă la 1—2 m și chiar mai mult), cu bolovani și mai mari, stînci etc., în care să găsească adăpost peștele de dimensiuni mari (de la a treia vară înainte). In dosul bolo- vanilor și stîncilor, ca și în bulboanele ** adînci. apare un curs domol, iar peștele poate sta fără să fie nevoit a lupta împotriva vitezei apei. Rezultă de aici că nu este favorabil pentru producția de salmonide un curs de apă fără bolo- vani, stînci sau arbori răsturnați în pîrîu, deci un curs lipsit de adăposturi, în care apa ia o viteză mare, din cauză că nu există obstacole care să o domolească. Și mai defavorabil este un pîrîu * Materialul folosit în acest articol a fost colectat cu ocazia lucrărilor privind tema de cercetare nr. 79/ /1961 „Cercetări asupra mijloacelor de sporire a pro- ductivității piscicole a apelor de salmonide”, înscrisă în planul Secției de biologia vînatului din INCEF pe anul 1961. Autor, ing. Vasile Cotta, în colaborare cu ing. Gh. Grobnic și ing. Gh. Gava. ** Pentru locul cu apă adîncă și domoală, pe care noi îl numim aci „bulboană”, există diferite denumiri populare; dornă (comunele Clopotiva și Rîul de Mori din Raionul Hațeg), bîlcă (comuna Mîneciu din Raio- nul Teleajen), bolboacă sau bulboacă (în unele părți din Transilvania). sau rîu canalizat, încorsetat între două maluri, care îi îngustează albia și dă curentului de apă o viteză mare. în cursul unei zile, salmonidele au două locuri de ședere: cînd peștele caută hrană, iese în cu- rentul apei și se așază, de obicei, spre partea dindărăt a unei bulboane, pîndind și atacînd orice vietate din fauna hrănitoare pe care ar aduce-o apa sau care ar sta la suprafața apei. După ce timpul „mesei" a trecut, se retrage în- tr-un loc cu apă liniștită, unde se odihnește. Oricît de bun înotător ar fi un salmonid, el nu poate sta timp îndelungat într-un curent de apă puternic, fără să se resimtă mult. Mișcările pe eare le face pentru a se menține pe loc îl obosesc. Din cele de mai sus apare în mod clar necesi- tatea unor locuri de adăpost. Chiar și localizarea în spațiu a speciilor de sal- monide pare a fi influențată, hotărîtor, de viteza apei. Astfel, în unele rîuri (Sebeș-Alba), pe o porțiune de circa 10 km, unde panta rîului este mai mare, deci și viteza apei crește, lipan nu există; dar acest pește poate fi găsit atît în amonte cît și în aval de porțiunea amintită, unde panta rîului scade și, o dată cu ea, și viteza apei. Cantitatea de faună hrănitoare pentru salmo- nide este și ea influențată de natura albiei cursu- lui de apă. Algele și briophitele, de care depinde fauna hrănitoare, se dezvoltă și se mențin în rîurile cu albia stabilă, adică aceea în care pietrele nu sînt mișcate de la loc și răsturnate dc orice viitură mai mare. La rîndul ei. stabilitatea albiei depinde de pantă și dc mărimea bolovanilor, stîn- cilor și arborilor căzuți în apă, deci de obstacolele care rezistă vitezei și o domolesc. Din cele de mai sus se desprinde concluzia că orice bolovan, stîncă, arbore căzut în apă, rădă- cină de arbore de pc mal spălată de apă, resturi de arbori de la exploatări de păduri căzute în apă, bulboană, scobitură în mal și orice alt obsta- col care domolește viteza apei, care creează Joc de adăpost, care favorizează reproducerea peștelui și dezvoltarea faunei hrănitoare este favorabil pentru producția piscicolă și invers. Iată acum cîteva lucrări forestiere care influ- ențează producția piscicolă: Scoaterea pietrei din apă cu ocazia construirii de șosele, baraje etc. Adunînd pietrele din apă, se distrug locurile de adăpost al peștelui, se sporește viteza apei, dispar bulboanele, cursul apei devenind aproape uniform sub raportul adîncimii și al vitezei cu- rentului. Există numeroase pîraie și rîuri în țara noastră care au astfel de porțiuni și din care, practic, peștele lipsește, deoarece nu se poate menține în curentul puternic. Ele sînt neproduc- tive sub raport piscicol. Piatra necesară construc- țiilor s-ar putea aduna de pe uscat sau din cariere deschise în apropierea șantierelor. Circulația vehiculelor prin apă Am văzut tractoare care la scoaterea lemnului din parchete circulau prin albia pîrîului. Sub șe- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 1 242 nilele lor nu mai rămînea nici o pietricică nerăs-1 turnată. Aici nici vorbă nu poate fi de dezvol- tarea faunei hrănitoare, de depunerea ouălor (icrelor) de păstrăv și de existența peștelui. Tul- burarea apei este permanentă, deci și din acest punct de vedere circulația prin albie este dăună- toare producției piscicole. Pînă aici a fost vorba de circulația prin albie folosind pîraiele în loc de drum. Dar mai există încă o situație cînd prin transportul lemnului se aduc prejudicii: traver- sarea pîraielor prin apă de către vehiculele de orice fel, încărcate cu lemn. La fiecare trecere, apa se tulbură, iar în stare de turbiditate stînje- nește procesul reproducției peștelui. Dar suferă și peștele adult. Dat fiind că vehiculele sînt adesea numeroase și fiecare trece peste pîrîu de mai multe ori în cursul unei zile, înseamnă că prejudiciul este însemnat. Remediul este cons- truirea de mici podețe, care, de altfel, ar ușura și circulația. Transportul lemnului prin canale de apă, prin plutit și plutărit La canalele de apă, paguba pentru producția piscicolă nu constă numai în faptul că peștii intrați în canal, 6 dată cu apa de alimentare, pot fi striviți de lemnul ce alunecă prin canal, ci și în împrejurarea că parte din apă curgînd pe canal, debitul apei din pîrîul de alimentare a canalului scade, uneori în așa măsură. îneît nu numai reproducerea peștelui — care are loc toc- mai în pîraiele afluente — ci și existența peștelui este stînjenită, sau chiar cu neputință. La trans- portul lemnului prin plutitul liber (sălbatic), de asemenea peștii pot fi loviți, însă paguba cu vo- lumul cel mai mare constă în variațiile de debit. 0 dată cu deschiderea opusturilor, nivelul apei crește și se majorează suprafața udată. La ter- minarea scurgerii apei din lacul opustului, apa retrăgîndu-se, o parte din albie rămîne pe uscat, iar fauna hrănitoare, adusă de apă și ascunsă sub pietre, piere. Iată cum variațiile de debit au ca urmare sărăcirea apei în ce privește hrana. Tulburarea apei la evacuarea lacului de acumulare are și aici neajunsurile arătate. în treacăt se amintește că și faptul în sine al creșterii și scă- derii bruște a nivelului apei este o cauză de neli- niște pentru pește. In fine, transportul lemnului legat în plute dăunează mai puțin decît plutitul sălbatic, deoarece bucățile de lemn nu străbat în toate colțurile rîului. Dacă la transportul lem- nului pe apă se întrebuințează exploziv la înlătu- rarea stîncilor, paguba este cu atît mai mare. Spre norocul gospodăriei salmonicole, transpor- tul lemnului pe apă este înlocuit, treptat, cu alte mijloace de transport, mai moderne. Procentul de împădurire a bazinului hidrografic influențează puternic scurgerile de suprafață ale apei Ca urmare, sporesc și variațiile de debit, cu toate consecințele lor negative: pierderi de faună hrănitoare, înhămoHrea cuiburilor cu ouă de sal- monide, tîrîrea peștelui în afara zonei sale obiș- nuite de trai și tulburarea procesului de reprodu- cere și hrănire. Aruncarea în apă a rumegușului de la fabricile de cherestea Aceasta dăunează prin pătrunderea unor fire de rumeguș în branchiile peștilor o dată cu ridi- carea operculelor cu ocazia respirației. Pînă cînd se va putea da întregii cantități dc. rumeguș o întrebuințare economică, este necesar ca el să fie depozitat în locuri ferite de apă, iar nu aruncat în rîu, sau depozitat în așa fel îneît să poată fi luat de apele umflate. Pînă aici au fost enumerate cîteva lucrări sau practici forestiere prin care se cauzează prejudicii producției salmonicole din cursurile de apă. în cele ce urmează vor fi arătate cîteva mijloace prin care producția salmonicolă poate fi stimu- lată'. Existența. arborilor de-a lungul cursurilor de apă poate avea un efect pozitiv în primul rînd acest lucru este posibil prin faptul că arborii sînt producători de faună hră- nitoare exogenă, care are un rol destul de im- portant în producția de pește. Pe timpul arșiței, peștele se retrage în porțiunile umbrite ale apei. Pescarii știu, acest lucru. Dar acoperirea prea deasă dăunează dezvoltării florei acvatice, de care depinde în cea mai mare măsură cantitatea faunei hrănitoare. Intr-un pîrîu puternic umbrit dc pă- durea înconjurătoare, va fi mai puțină hrană pen- tru salmonide decît intr-unui însorit. Deosebit de aceasta, așa cum vara, cînd soarele dogo- rește, păstrăvul caută umbra, tot așa în timpul anotimpurilor reci, cînd tcmj>eratura apei este dc 1—6°C, păstrăvul caută porțiunile însorite ale cursului de apă. Cum s-a mai văzut, sub rădăci- nile spălate de apă ale arborilor de pe margine se formează locuri de adăpost pentru pești. Avînd în vedere toate aceste influențe, pozitive și negative, considerăm că situație favorabilă pentru producția piscicolă este aceea cînd, de-a lungul cursului de apă, porțiunile cu arbori alter- nează cu cele fără arbori. De acest lucru este bine să se țină seamă cînd se fac exploatări. Lăsarea netăiată a unor anini albi — arbori cu valoare comercială redusă — nu ar constitui un sacrificiu prea mare. Crengile, buștenii, arborii și răgălide din apă au efect pozitiv asupra producției salmonicole . Intr-adevăr, în pîraiele cu exploatări forestiere, crengile căzute în apă formează un fel de mici baraje, care, pe de o parte, adună apă în dosul lor, iar pe de alta, prin cădere, apa formează un fel de cascade naturale. Albia este, așadar, o succesiune de praguri formate în mod natural, între care se găsesc atît mici bulboane cît și porțiuni cu un curs normal. Cum s-a mai arătat, această situație este favorabilă atît din punctul de vedere al adăpostului cît și din cel al dezvol- tării, în general,, a generației tinere de pești, , Făcîndu-șe cercetări asupra felului și cantității de faună hrănitoare în diferite ecotopuri, s-a REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 243 constatat că frunzele moarte, aduse de apă și re{inute de crengile căzute în pîrîu, formează unul dintre ecotopurile cele mai bogate în hrană, în orice caz, cantitatea de faună este mai mare aici decît în cursurile de apă fără crengi san alte resturi de la exploatările de păduri (fig. 1). Avînd în vedere că în pădurile de munte sînt mari cantități de frunze moarte, în special de fag, pe care apele mari le antrenează, înseamnă că există interesul ca prin arborii doborîți în apă. prin crengile căzute, ca și prin orice alte mijloace, să reținem franzele, creînd astfel un mediu fa- vorabil pentru dezvoltarea faunei hrănitoare. Aceasta cu atît mai mult cu cît caracteristica majorității apelor noastre de sahnonide este vi- teza relativ mare a apei, în care fanerogamele nu se pot dezvolta, iar briophitele sînt relativ rare. în schimb, avem mari cantități de frunze moarte pe care în felul arătat mai sus le putem valorifica. La acestea s-ar mai putea adăuga faptul că în pîraiele mici, printre crengile din apă, își găsesc adăpost, contra vitezei apei și împotriva răpitoa- relor, puii de păstrăv; în pîraiele mai mari, cren- gile împiedică braconajul cu unelte de rețea. Cu toate avantajele pentru producția piscicolă pe care le prezintă crengile și lemnele căzute în apă, totuși unele unități, care dețin în folosință fonduri de pescuit, și mai cu seamă ocoalele sil- Fig. 1. Cantitatea faunei hrănitoare în diferite ecolopnri. vice, scot crengile și alte lemne căzute în apă, curățind astfel albia. Această operație este justi- ficată numai în cazurile cînd crengile barează cursul apei și împiedică urcarea păstrăvilor spre locurile de reproducere, dar și în acest caz lucra- rea ar trebui să se rezume doar la deschiderea punctului barat. Scoaterea lemnelor din apă mai este motivată în cazul cînd, prin îngrămădirea lor, cu ocazia puhoaielor, în anumite puncte ale cursului de apă, ar periclita șoselele, căile ferate forestiere, podurile. Dar în acest caz este justi- ficată numai înlăturarea aborilor, a buștenilor mari, dar nu și a crengilor care, îh caz de viituri mari, sînt antrenate și nu provoacă bararea cursului de apă. Adeseori se vorbește despre pierderea unei părți a oxigenului dizolvat, deci de degradarea apei prin descompunerea materiilor organice din apă, inclusiv frunze, ramuri, așchii etc. Faptul este real în apele liniștite din bălți și lacuri, unde primenirea apei este slabă, iar sub influența temperaturii ridicate descompunerea este activă. Nu prezintă însă nici o gravitate în apele reci și repezi de munte, unde ana se primenește continuu. Concluzia este că lemnele căzute în apă: crengi, bușteni putregăioși, deci fără valoare comercială, bucăți de lemne rămase de la refa-, cerea podurilor, a căsoaielor, a- pintenilor, de la canalele de apă lăsate în părăsire, răgăliile și lemnele de orice altă natură, sînt folositoare pen- tru producția salmonicolă, iar adunarea lor nu este justificată decît în măsura în care ar peri- clita căile de comunicație san ar împiedica urcarea păstrăvilor spre locurile de reproducere. Lucrări de interes comun: forestier și salmo nicol a) Arbori ancorați. Cînd curentul de apă a început să. macine terasamentul de cale ferată san șosea forestieră, pericolul de rupere a căii de comunicație poate fi înlăturat, provizoriu, prin tăierea unui arbore stufos, așezarea lui cu vîrful spre aval. în dreptul porțiunii amenințate și legarea lui de un arbore de pe mal, spre a nu fi dus de apă. Numeroase exemple arată că astfel de arbori au un efect deosebit de bun pentru apărarea tera- samentelor prin abaterea curentului și domo- lirea vitezei apei. Efectul este tot așa de favorabile și din punct de vedere piscicol ; domolirea curentului apei în dosul lor. adîncirea albiei în fața arborelui datorită sporirii vitezei apei și acțiunii de antrenare a pietrișului, reținerea de frunze moarte, deci îndesarea adăpostului și favorizarea producerii de hrană. Este un adăpost care costă puțin, dar are efecte destul de mari. b) Pinteni la căsoi sau ziduri de sprijin. Figura 2 reprezintă o șosea forestieră care a fost apărată contra ero; ziunii terasamentului prin căsoaie prevă- zută cu pinteni. In figura 3 este redată aceeași porțiune de șosea, însă după ce a fost modernizată prin lărgirea terasamentului și în- locuirea căsoii de lemn printr-un zid de spri- jin din zidărie cu mortar de ciment. Dc data aceasta, zidul nu are pinteni. Consecința este că apele mari au adîncit albia și amenință zidul cu subminarea. Dacă ar fi existat pinteni, submi- narea zidului nu s-ar fi produs. Pe rîul Bratia, apoi pe pîraiele Azuga și Rîușor s-au văzut ziduri surpate din cauza subminării apei. Figura 4 arată un început de subminare. Nu aveau pinteni. Cum se știe, în dosul pintenilor cursul apei sc domo- 244 REVISTA PĂDURILOR * 7R * 1963 * Nr. 4 Fig. 2. Șosea forestieră apărată contra eroziunii tera- samentului prin căsoaie avînd pinteni. leșie, iar peștele găsește adăpost. Așadar, prin adăugarea la zidul dc sprijin a unor' pinteni se obțin două foloase : apărarea terasamentului șo- selei și adăpost pentru pești. Figura 5 arată cum ar trebui să fie amplasați pintenii. Fig. 3. Porțiunea din șoseaua forestieră din figura 2, în care căsoaia de lemn care avea pinteni a fost înlocuită cu un zid fără pinteni. Zidul este amenințat de subminare. Din cele de mai sus apare necesitatea ca la proiectarea șoselelor forestiere, în cazurile cînd sc găsește necesar ca acestea să fie apărate prin ziduri de sprijin contra eroziunii apei, să se pro- iecteze concomitent și pinteni. Concluzii 1. In condițiile staționale din R.P.R., apele de salmonide sînt situate în regiunile cu un mare procent de împădurire, deci unde exploatările. Fig. 4. Zid de sprijin la o șosea forestieră, cu un început de subminare. Nu este prevăzut cu pinteni. transporturile și industrializarea lemnului se fac pe scară mare. 2. Unele lucrări forestiere au efect pozitiv, iar altele au efect negativ asupra producției salmo- nicole. Fig., 5. Schema amplasării pintenilor Ia un zid de sprijin construit pe marginea unui pîrîu. 3. Potrivit legilor în vigoare, Ministerul Econo- miei Forestiere are nu numai sarcina de a pune în valoare pădurile, ci și aceea de a gospodări, din punct de vedere piscicol, apele de salmonide. Dacă se cunosc efectele lucrărilor forestiere asu- pra producției salmonicole, se pot lua măsuri adecvate pentru a servi ambele interese: fores- tier și salmonicol. Se obține, astfel, o reducere de cheltuieli, deci o scădere a prețului de cost. 4. Lucrările cu efect negativ asupra producției salmonicole sînt: a} Scoaterea bolovanilor din albia pîraielor și rîurilor cu ocazia construirii de șosele, baraje etc. Prin scoaterea pietrelor se distrug adăposturile naturale ale peștilor. b) Circulația vehiculelor, mai ales a tractoare- lor, prin albia pîraielor, fapt prin care se tulbură apa și se distrug nu numai icrele și peștii, ci și fauna hrănitoare. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 4 245 c) Transportul lemnului pe canale de apă, prin plutit sălbatic sau legat în plute. d) Reducerea procentului de împădurire a unui bazin hidrografic, fapt în urma căruia se produc mari variații de debit. e) Aruncarea în apă a rumegușului dc lemn sau depozitarea lui în așa fel îneît să poată fi luat de apele mari. 5. Situațiile cu efect pozitiv sînt: a) Existența arborilor pe malul cursurilor do apă : produc faună hrănitoare exogenă, dau umbră pe timp de arșiță, iar sub rădăcinile lor peștele găsește adăpost. b) Crengile de Ia exploatările de păduri, arborii căzuți în apă, răgăliile din albia pîraielor și orice bucată de lemn căzută în albie sînt favorabile creării de adăposturi și producerii de hrană pen- tru pești. 6. Lucrări de interes comun, forestier și salmo- nicol: a) Arborii doborîți cu vîrful spre aval și anco- rați apără tcrasamentele șoselelor forestiere de eroziuni și, în același timp, creează un bun adă- post pentru pești. b) Cînd se proiectează și se execută ziduri de sprijin la căile de comunicație forestiere este in- dicat să se prevadă, concomitent, și pinteni pentru crearea locurilor de adăpost pentru pești, dar și pentru apărarea de subminare a zidurilor de sprijin. Organizarea campaniei de împădurire Ing. A. Dediu C.Z. Oxf. 232 In țara noastră, secetele și viaturile uscate alcătuiesc o piedică serioasă în executarea plantațiilor. Din această cauză lucrările de plan- -tare trebuie efectuate într-un timp scurt și în epoca cea mai prielnică, adică toamna imediat ce perioada de secetă a trecut și vegetația a încetat, sau primăvara de îndată ce pămîntul, după tre- cerea înghețului și topirea zăpezii, poate fi lucrat. Sezonul de lucru fiind, în general, destul de scurt în raport cu suprafețele de împădurit, se face mult simțită nevoia de a se folosi zilnic un număr mare de muncitori. Pentru ca lucrările să se poată executa la timp, în ordine și cu un randament ridicat, este necesar ca ele să fie organizate din vreme, atît din punct de vedere tehnic cît și gospodăresc. Organizarea tehnică. 0 campanie de împădurire fie dc toamnă, fie de primăvară, trebuie socotită în mijlociu pe 30 zile bune de lucru. în acest sens mijloacele de execuție, atît în ceea ce pri- vește materialele necesare cît și numărul munci- torilor urmează să fie orînduite după durata timpului arătat și după volumul lucrărilor de executat. Transportul puieților de la pepiniere la locul de plantare trebuie să se facă cît mai grabnic cu putință și în toată această vreme să fie feriți do soare, de vînt și de orice alte vătămări. Puieții sosiți la locul de plantare se grupează pe specii și se așază în șanțuri mai înainte săpate, cu rădăcinile acoperite cu pămînt. Depozitul să fie așezat astfel îneît distanța de la acesta pînă la gropile de plantat să nu fie prea mare. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei lucrări se va alcătui o echipă de 3—5 muncitori sub suprave- gherea unui pădurar, care va ține un carnet unde va înscrie cantitățile de puieți pe specii ce trebuie să primească, cantitățile de puieți pe specii pri- mite, precum și numărul de puieți pe specii pre- dați muncitorilor. Pentru a nu se da prilej la încurcături și întîr- zîeri cu așezarea pc teren a muncitorilor, este necesar ca înainte de începerea lucrului să se fixeze pe linia — bază de plecare — porțiunile în care urmează să lucreze echipele. Odată cu aceasta se va însemna și direcția de plantare. Aceste porțiuni (postate) fiecare cu lățime de 30 metri vor fi însemnate cu țăruși numerotați și împărțite cîte una de fiecare echipă. înainte de a porni la lucru fiecare muncitor trebuie să cunoască numărul curent al postatei încredințate echipei lui. Fiecare echipă de plantare este înzestrată cu o targă purtată de doi muncitori, cu care transportă puieții de la depozitul șantierului pînă în apropie- rea gropilor de plantat, unde sînt din nou depo- zitați pe specii, și acoperiți de îndată cu rogojini. Do aci, alți doi muncitori distribuie puieții la gropi,, purtîndu-i în găleți cu apă. Pentru a se putea obține rezultate cît mai bune, muncitorii sînt organizați în echipe. La alcătuirea echipelor trebuie să se urmărească ca personalul silvic însărcinat cu dirijarea lucrărilor să aibă posibilitatea să îndrumeze și supravegheze pe fiecare muncitor în parte. Practica a dovedit drept cea mai bună compo- nență a unei echipe de lucru următoarea : 20 muncitori săpători 10 muncitori plantatori 2 muncitori cărători 2 muncitori împărțitori (distribuitori) Total 34 muncitori La semănături directe, plantatorii sînt semănă- tori, iar cărătorii poartă semințele. Echipele se grupează în fronturi de lucru, fiecare front cu- prinzînd pînă la cinci echipe. Echipele sînt con- duse de pădurari cu mai multă experiență ; fron- tul de lucru, de un maistru forestier; iar șantie- rul este îndrumat de un tehnician silvic, care asigură tehnicitatea lucrărilor, ținînd totodată și evidența muncitorilor. Se pot ivi situații cînd re- partizarea muncitorilor în cadrul echipei să fie schimbată. De pildă, atunci cînd solul are textură grea (argilos) și gropile se fac mai greu, numă- rul săpătorilor se mărește, în vreme ce al planta- torilor se micșorează, în aceeași proporție. în această situație, pentru, trei săpători se reparti- zează un singur plantator. Săpătorii se aleg, de obicei, dintre muncitorii mai voinici, deoarece munca pc care o au de .efectuat este mai grea, pe cînd înipărțitorii se. aleg dintre cei mai tineri și mai sprinteni. Repartizarea muncitorilor în cele patru categorii, are o mare însemnătate, deoarece de aceasta este strîns legată capacitatea de muncă a întregii echipe, deci randamentul. Astfel, de exemplu, dacă se pun prea mulți plantatori, ei terminând munca lor într-un timp mai scurt, tre- buie să aștepte pînă ce săpătorii fac alte gropi; dacă se folosesc mai puțini cărători, plantatorii sînt aceia care acuma sînt nevoiți să aștepte adu- cerea puieților. Și într-un caz. și în altul, se pierde timp prețios, ceea ce se soldează cu o scădere a randamentului de muncă a muncitorilor, deci cu nerealizarea normelor și cu micșorarea REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. i 247 cîștigului. După ce s-a făcut repartizarea munci- torilor pe natură de lucrări (săpători, plantatori, cărători, împărțitori), săpătorilor înșiruiți pe linia de plecare li se dau numere de ordine. Săpătorul cu nr. 1 face gropi sau cuiburi pe direcția hotărîtă care este perpendiculară pe linia de plecare. Toți ceilalți săpători, următori numărului unu, așezați la distanțele hotărîte unul de altul, fac de ase- menea gropi sau cuiburi păstrând mereu distanța stabilită față de rîndul lucrat de săpătorul din stingă și aceeași depărtare între gropile făcute de fiecare. Distanța între rînduri și depărtarea între gropi se înseamnă, de obicei, pe coada cazmalei sau a sapei. După săpători urmează plantatorii, care de obicei sînt femei, întrucât sînt mai sprin- tene în mișcări și au mîna mai ușoară. Plantatorii au aceleași numere de ordine ca și săpătorii și fiecăruia i se încredințează cîte 2—-3 rînduri, după cum săpătorii lucrează în condiții de sol mai grele sau mai ușoare. A treia categorie de muncitori sînt cărătorii și împărțitorii de puieți. Pe lîngă fiecare echipă sînt repartizați cîte patru muncitori care au sar- cina de a transporta și distribui puieți pe șantier. La cîmpie, practica a dovedit că randamentul muncitorilor crește dacă dirijarea acestora și distanțele între rîndurile de gropi se face cu aju- torul unei sfori, pe care se fac noduri Ia distan- țele stabilite. Mișcarea înainte a sforii se face între alte două sfori, așezate perpendicular pc prima și paralele între ele. Pe aceste sfori se fac noduri la depărtările convenite între gropi. Toate cele trei sfori, în lungime de 40 m fiecare, se fixează pe pămînt cu țăruși de 50 cm lungime și 5 cm grosime. Alinierea sforilor paralele se face cu ajutorul a cîte trei jaloane, fiecare. Atunci cînd sforile trebuie mutate înainte, se scoate pri- mul jalon al fiecărei sfori și se fixează mai de- parte în prelungirea celorlalte două jaloane ră- mase înfipte în pămînt, operațiune care se conti- nuă astfel pînă la terminarea lucrării. Organizarea gospodărească. Această orînduială premergătoare începerii lucrărilor este cu atît mai necesară cu cît șantierele dc lucru se găsesc la mari depărtări de așezările omenești și cu cît volumul lucrărilor este mai. mare. Asemenea si- tuații apar adeseori prin regiunile muntoase și inundabile. Cînd este vorba de regiunile mun- toase, pe unde satele sînt rare, risipite, și la mari depărtări unele de altele, muncitorii trebuie să aibă adăposturi, în care să se poată odihni peste noapte în condiții bune. Fără de acestea, atît puterea cît și rezultatele eforturilor muncito- rilor se reduc în mod simțitor. în acest scop se construiesc din timp cabane spațioase și căldu- roase, în care să se poată adăposti în condiții satisfăcătoare toți muncitorii folosiți pe șantierul de lucru respectiv. Pereții cabanelor se fac de obicei din buștenii rămași de la exploatare. Spre a împiedica pătrunderea vântului rece și pentru ca adăpostul să fie călduros^ • golurile rămase printre bușteni se astupă cu mușchi. Acoperișul se face din șindrilă. în regiunile inundabile ale luncii și Deltei Du- nării, se simte nevoia de adăposturi pentru mun- citori. Aceste ținuturi fiind amenințate de pri- mejdia inundațiilor, așezările omenești sînt foarte rare. Prin lunci, satele s-au instalat pe prima terasă neinundabilă, ce se înalță ca o prispă măr- ginașă la depărtare de 6—8—10 km și chiar mai mult. în Deltă, pe cuprinsul căreia apa chiftește pretutindeni, situația este mai grea. Cîteva sate aciuiate pe grindurile mai înalte nu pot fi de mare nădejde. Lucrătorii trebuie -cântați și aduși de prin satele aflate la depărtări de mai multe zeci de kilometri. Acest neajuns mai este agravat și de faptul că ținuturile unde urmează să se execute lucrări de împădurire sînt străbătute, și presărate cu numeroase bălți. Atunci cînd viiturile mari de primăvară se întețesc, muncitorii rămân izolați și legătura cu satele se face cu mare greutate. Cabanele, gata construite din prefabri- cate, spre a fi apărate de apele de inundații, șe montează pc ridicători de pămînt șau pc stîlpi. Pentru asigurarea mîinii de lucru, de multe ori este nevoie să se aducă muncitori din mai multe sate aflate la depărtări mari de șantierul de lucru. Pentru preîntâmpinarea acestui neajuns, cu cel puțin 40—50 zile înainte de începerea lucrărilor se vor face intervenții Ia autoritățile comunale respective, în vederea obținerii muncito- rilor. Cu sprijinul acestora se va putea asigura numărul de muncitori necesari și se va avea totodată siguranța că ei vor fi prezenți la data hotărîtă începerii lucrului. Printre măsurile gospodărești se numără și grija de aprovizionare a șantierului cu hrana ne- cesară muncitorilor. Alimentele trebuie achizițio- nate din vreme și depozitate în locuri curate și răcoroase, aflate în preajma cabanei în care se odihnesc muncitorii. In cadrul organizării gospodărești intră și în- zestrarea șantierelor cu uneltele de lucru trebuin- cioase. Nu este recomandabil să se pună nădejde pe uneltele pe care le-ar avea muncitorii, deoa- rece aceștia aduc de cele mai multe ori din cele nepotrivite, vechi ori stricate. Această situație s-ar răsfrânge asupra calității lucrului efectuat, asupra randamentului și cîștigului muncitorilor și, de aceea, grija înzestrării cu unelte a șantie- rului cade în sarcina celor chemați să conducă și să ducă la bun sfîrșit lucrările de împădurire. Uneltele absolut necesare unei echipe de lucru sînt: 20 cazmale, 2 căldări, 3 sfori de 40 m lungime, 6 jaloane de 2 m lungime, un topor și un butoi de circa 200 1 capacitate. Cînd șantierele dc lucru sînt mai mari și sc întrebuințează un număr sporit de muncitori,, sc angajează un fierar care să se ocupe în perma- nență de buna stare a uneltelor și. să Ie repare atunci cînd se simte nevoia și la timpul oportun. HM FTnNȚrFiCt Fenomenul de creștere dublă la molid Ing. C. S. Papadopol și ing. V. Papadopol C.Z. Oxf. 181,41:974.7 picea Pentru studierea comportării principalelor specii de rășinoase indigene și exotice în condițiile cîmpiei aride din sud-estul R. P. Romîne, încă din 1952 s-au efectuat culturi experimentale la Stațiunea INCEF „Bărăganul11, situată în condiții caracteristice pentru subzona stepei. In anii care au trecut, rășinoasele introduse au avut creșteri, din ce în ee mai mari, fără a se înregistra uscări. Una dintre speciile cu cea mai rapidă creștere s-a dovedit a fi molidul. în 1959, în cea de-a doua parte a verii, s-a observat la un exemplar făcînd parte dintr-un grup de patru molizi în vîrstă de patru ani, din parcul stațiunii, că sub unul dintre cei trei muguri care formau un verticil, sub mu- gurele terminal, a început să apară un nou lujer. La început, acesta a avut o poziție ușor înclinată, dar apoi, în cursul aceleiași perioade de vegeta- ție, a luat o poziție verticală (fig. 1). Mugurele Fig. 1. Exemplar de molid cu creștere dublă. (Foto : InE- I- Dumitriu-Tătăranu) terminal format în vara anului 1959 s-a menținut în viață pînă la finele perioadei de vegetație și s-a uscat în anul următor. Mugurii care, împreună cu cel care a generat a doua creștere, formau verticilul de sub mugurele terminal, nu au intrat în vegetație decît în anul următor. Lungimea pri- mului lujer a fost de 43 cm, iar a celui de-al doilea — dc 17 cm. Fenomenul de creștere dublă la molid este foarte puțin cunoscut. Doar Turschi [5] îl descrie succint, arătînd că se produce în stațiuni mai joase și că este lipsit de importantă practică. In 1961, an caracterizat printr-o abundență a precipitațiilor în perioada de vegetație, acest fe- nomen s-a manifestat cu intensitate sporită la exemplarul descris și într-o proporție destul de mare la un repicaj de molid în vîrstă de patru ani din pepiniera Stațiunii INCEF „Bărăganul". Acest fapt ne-a permis o cercetare corelativă mai amănunțită. Prin inventarierea a 500 puieți repi- cați, s-a stabilit că 27,4 au prezentat o a doua creștere în 1961. Dc asemenea, s-a stabilit că prima creștere este totdeauna mai mare decît cea dc-a doua și că înălțimea medie a exemplarelor, caro au avut o a doua creștere este mai mare ca înălțimea medie a întregii colectivități. Intre prima creștere și înălțimea din anul precedent există o corelație liniară directă, strînsă și foarte semnificativă. Pentru explicarea acestui fenomen este nece- sară analizarea factorilor care condiționează creș- terea și a condițiilor de vegetație a molidului în aria naturală și în stepă. Spațiul nu ne permite expunerea dezvoltată a comparației dintre aceste condiții [3], Considerăm că apariția celei de-a doua creșteri este declanșată de prezența apei în sol în a doua parte a verii, după ce mugurele terminal al moli- dului, care este adaptat la o perioadă de vegetație scurtă, s-a format pentru repausul hibernal. Bibliografie [ij Tătăranu-Dumitriu, I. Arbori și arbuști forestieri și ornamentali In R.P.R., E.A.S.S., Bucu- rești, 1960. [2] Maximov, N. A. Fiziologie vegetală. E.S.P.L.S., București, 1951. [3] Papadopol, V„ Pîrvu, E., Papadopol, S. și K a r n i a t c h i, A. Condițiile de vegetație și posibilitățile de adaptare a rășinoaseior in stepa Bărăganului. Manuscris INCEF, 1962. [4] Pop, E., Peterfi, S„ Sălăgeanu și Chi- ri 1 e i, N. Manual de fiziologia plantelor, voi. II. E.S.D.P., București, 1960. [5] Tur schi i, M. K. Lesovodstvo (Silvicultura). Selhozghiz, Moscova, 1954. Tractor KD—35 cu trei trolii pentru acționare Kabelkran Inovatori: P. Mangeac, Gh. Niculescu, C. Bigiu D.R.E.F. Bacău C.Z. Oxf. 377.44 O instalație de încărcat material lemnos, utilizată în ultimul timp în sectorul forestier și care a dat rezultate bune pînă în prezent, este și instalația Kabelkran (macaraua cu cublu). Construirea unei astfel de instalatii este simplă și realizabilă cu mijloace proprii la orice întreprindere și la un preț de cost redus. în cazul utilizării unei asemenea instalații, operațiile de scoatere și vpltat pe rampă dispar, ele executîn- du-se o dată cu încărcatul. Totuși, cu toate avantajele pe care le prezintă aceste instalații, extinderea lor nu se poate face în ritmul și la nivelul necesar, datorită mijlocului de acționare. Pentru acționarea instalațiilor existente se folosesc macarale TL-3, cu motor D-35 sau cu motor electric. Macaralele TL-3 sînt în număr redus și nu acoperă necesarul, pe lîngă faptul că au o vechime mare în serviciu, cu o stare de uzură avansată, majoritatea fiind casabile. Pentru a completa lipsa unui dispozitiv de acționare a Kabelkranulul, inovatorii au propus și au realizat utilizarea unui tractor KD-35 cu trei trolii, și anume : Se folosește un tractor dotat cu un troliu în spate, așa cum se adaptează de către I.R.U.M., iar în locul celor două steluțe se montează cîte un troliu care se prinde chiar în prczoanele steluței, după ce acestea au fost scoase afară. Tractorul, cu troliul de spate 'acționat de la priza de putere și cu două trolii laterale montate în locul steluțelor, acționate de butucul steluței, constituie un agregat care poate fi utilizat cu succes ca forță pentru acționarea instalației Kabelkran. Cele două trolii laterale care se montează în locui steluțelor tractorului se confecționează din tablă de oțel cu următoarele dimensiuni : — flanșele tamburului din tablă de 10 mm; — toba de cablu din tablă de 10—15 mm; Asamblarea troliului se face prin sudare: — lungimea tamburului 200 mm; — diametrul tamburului 300 mm ; — diametrul flanșelor 500—600 mm. într-una din flanșe (interior tobei de cablu) se fac găurile pentru prinderea troliului în prezoanele de la butucul steluței, cu aceleași dimensiuni ca și găurile de prindere a steluței. în cealaltă flanșă se face locașul pentru prinderea cablului. Caracteristicile celor trei trolii sînt următoarele- Troliul de spate — Capacitatea de înfășurare a cablului cu diametrul de 11 mm: 100 m. — Viteza de înfășurare: 0,40—0,57 m/s — Viteza de desfășurare: 0,60—0,70 m/s Forța de tracțiune la 0,40 m/s : 3 500 kg. — Forța de tracțiune la 0,57 m/s: 2 000 kg Troliile laterale Troliile laterale, cu dimensiunile arătate mai sus, sînt limitative; diametrul flanșei poate fi de maximum 650 mm, iar cel al tobei pînă Ia minimum 280 mm. i Cabla purtător Cablu pentru ridicat sarcina Cablu tracțiune cărucior Cablu tracțiune cărucior Cărucior Scnpete/e liber eucir/tg de sarcină Triator pentru forța cu 3 trolii Jnku de spate Trotn laterale Fig. 1. Acționarea instalației Kabelkran cu tractorul KD-35. Lungimea tobei nu se recomandă mai mare de 250 mm, deoarece, în momentul în care cablul se înfășoară către flanșa exterioară, toba de cablu se poate torsiona, iar solicitările în prizoanele de prin- dere ar fi mult prea mari. între aceste limite, dimensiunile pot varia în funcție de cantitatea de cablu ce urmează a se bobina pe tobă. La dimensiunile: lungimea tobei 200 mm, diametrul 300 mm și diametrul flanșei 600 mm, capacitatea de înfășurare a unui cablu de 9,5 mm este de 400 m, iar a unui cablu de 11 mm de 320 m. Troliile laterale se montează pe tractor la locul de instalare; după ce tractorul a fost bine ancorat, i se desface șenila în dreptul steluței, se scoate capacul de Ia steluță și steluța. La instalațiile de durată se pot scoate și cărucioa- rele, iar tractorul se fixează pe un cadru de lemn sau metalic, așa cum se practică la instalarea funicularelor Mîneciu. După ce tractorul a fost instalat și cei doi tamburi au fost montați, se procedează la montarea cablurilor după schemele cunoscute la Kabelkran-uri (fig. 1). Troliul din spatele tractorului va servi pentru cablul de ridicare a sarcinii, iar cele două trolii laterale — unul pentru trasul căruciorului încărcat, iar celălalt pentru returul Ini- GHEORGHIU, N., BALINSCHI, I., JARNEA, S„ CE- IANU, I., POPESCU, T„ MĂRGINEANU, A. Experi- mentarea unor culturi de bacterii entomopatogene în combaterea cîtorva specii de insecte dăunătoare plantelor. Lucrări științifice, Centrul experimental de îngrășăminte bacteriene, voi. III, 1961 : 287—294. Lucrarea prezintă rezultatele primelor experimen- tări din țară cu privire la folosirea unor preparate bacteriene (Bacillus thuringiensis, Bac. cereus var. galleriae) în combaterea dăunătorilor. Preparatele au fost produse de Centrul experimental de îngrășă- minte bacteriene. Experimentările făcute în condiții de laborator și în parte pe teren, au avut ca scop verificarea eficacității biopreparatelor în combaterea omizilor de Lymantria dispar, Malacosoma neustria, Hyphantria cunea, Hyponomeuta mahalebella, H. ma- linella și H. cognatella. Rezultatele acestor experimentări au arătat că pre- paratele aplicate sînt patogene pentru dăunătorii menționați. S-a constatat că mortalitatea maximă a omizilor survine Ia 5—8 zile după aplicarea trata- mentului, însă Ia 24—48 ore de la tratare hrănirea încetează, ceea co este deosebit de important. Din- tre speciile de defoliatori cu care s-a lucrat, cele mai sensibile s-au dovedit M neustria și H. cunea. Ing. C. Dissescu TOMESCU, A : Fazele periodice de vegetație Ia spe- ciile forestiere în anul 1958. Publicațiile INCEF, seria a Il-a, Editura agrosilvică, București, 1962, 47 p., 5 fig.. 64 tabele, 17 ref. bibi. ■ în suita cercetărilor asupra fonologiei principalelor noastre specii lemnoase, lucrarea pe care o prezen- tăm înfățișează datele culese în 1958 în 65 de sta- țiuni răspînditc omogen pe tot teritoriul țării. în lucrare se descriu stațiunile și arboretele cercetate și se indică speciile observate în număr de 68. Tn primul capitol al lucrării se precizează și modul de prezentare și de interpretare corectă a datelor, care în continuare apar sub formă tabelară. Capitolul al doilea este destinat relațiilor dintre fazele de' vegetație (pornirea vegetației, înmugurire, înfirunzire, înflorire ete.) și condițiile de stare a timpului (variații de temperaturi, precipitații), pre- zentîndu-se și exemplificări pentru diferite specii și localități. în capitolul al treilea se urmărește produ- cerea fazelor periodice de vegetație în raport cu fac- torii staționați: expoziție, altitudine, latitudine, lon- gitudine, condiții locale. Capitolul de concluzii rezumă în opt puncte rezul- tatele obținute după prelucrarea materialului de ob- servație, dintre care spicuim: în comparație cu 1957, în 1958 unele specii (alunul) au înflorit cu 5—9 zile mai timpuriu, în timp ce fazele care apar în martie- aprilie au apărut ceva mai tîrziu, în funcție dc specie si de condițiile locale; la fel s-a întîmplat și cu fenofazele care se produc, de regulă, la sfîrșrtul lunii aprilie. în stațiunile considerate, pe versanții nordici fenofezele de primăvară au întîrziat cu 1—15 zile față de versanții sudici- în. raport cu altitudinea, fenofazele de primăvară au fost decalate cu cîte 9—17 zile pentru fiecare 100 m (la corn chîar cu 45 zile) ; în durata perioadei de vegetație s-au înregistrat di- ferențe de 9—19 zile la 110 m diferență de altitudine. în sensul latitudlnal, fazele de primăvară au întîrziat cu 5—25 zile, iar pentru începutul vegetației la Q. robur, TJlmus campestris și Acer campestre au rezultat diferențe de 1—2 zile pentru fiecare grad de latitudine, în timp ce pentru durata perioadei de ve- getație au apărut decalări de 2—4 zile. La Q. robur s-au notat diferențe de 6 zile pentru fiecare grad de longitudine în durata perioadei de vegetație. Urmează, prezentate tabelar, datele fenologice pen- tru rășinoasele, foioasele și arbuștii cercetați. Lucrarea va fi difuzată de către C.D.F. unităților ME.F. interesate. Din depozitai de publicații al Cen- trului dc documentare tehnică pentru economia fo- restieră, doritorii pot achiziționa volumul respectiv prin comanzi sau direct. Ing. T. Dorin NESTEROV, V. G.: Problemele silviculturii mo- derne (Voprosî sovremennovo lesovodstva). Gosu- darstvennoe izdatelstvo selskohozeaistvennoi litera- turi, Moscova, 1961, 384 p., 96 fig., 86 tabele. Silvicultura, alături de celelalte științe, a înregis- trat în ultimul deceniu progrese însemnate. Avîntul pe care l-au luat cercetarea șl experimentarea în toată lumea, dar în special în U. R, S. S. și în țările de democrație populară, a făcut necesară revederea multor principii și formularea altora noi atît în ceea ce privește silvobiologia cît și silvotehnica. Prof. V. G. Nesterov, membru corespondent ai Academiei de agricultură „V. I. Lenin", cunoscut silvicultorilor din țara noastră prin tratatul său dc „Silvicultură generală", publicat în 1954, a încercat să înmănuncheze, în volumul pe care îl prezentăm, principalele probleme ce frămîntă azi pe silvicultori. Este de la sine înțeles că autorul nu a putut epuiza și nici nu și-a propus să discute toate pro- blemele silviculturii moderne. El a ales însă cîteva dintre problemele centrale pe care le prezintă în lu- mina teoriei sale bioecologice asupra pădurii. După ce în capitolul I expune bazele învățăturii moderne despre pădure, aulorul tratează în conti- nuare : regenerarea și cultura pădurii (capitolul II); clasificarea arborilor din pădure (capitolul III); tipo- logia forestieră ca bază pentru o cunoaștere mai adîncă a bogățiilor naturale și diferențierea măsu- rilor silvi-culturale (capitolul IV); operațiile cultu- rale într-o etapă nouă (capitolul V); tăierile prin- cipale în pădurile U. R. S. S. și cercetările din acest domeniu (capitolul VI); unele probleme ale folosirii secundare a pădurii și a pădurii în picioare (capi- tolul VII); paza și protecția pădurii împotriva in- fluențelor dăunătoare (capitolul VIII); bazele știin- țifice ale economiei forestiere complexe (capitolul IX); problemele planului general al economiei fores- tiere (capitolul X). Cartea prof. V. G. Nesterov este interesantă din două puncte de vedere: 1. conține expunerea rezumativă și analiza com- parativă a metodelor de clasificare a arborilor, a di- feritelor categorii de operații culturale și de tăieri principale ; 2. autorul își dezvoltă și o seric de idei originale formulate de el în lucrările anterioare. In capitolul III, de pildă, consacrat clasificării ar- borilor, sînt prezentate toate sistemele de clasificare mai importante, grupate în următoarele categorii: a) clasificări inițiale — clasificarea Kraft, clasifi- carea franceză, daneză r b) clasificări perfecționate sau modernizate — cla- sificările K. Hech, ale stațiunilor experimentale fores- tiere germane, Olberg (Germania), Gunnar-Scott (Sue- dia), Lenrot (Finlanda), Roth (Ungaria), Terasaki (Ja- ponia), Danning (S. U. A.), Schedelin și Leibundgut (Elveția), Vyskot (R. S. C.) și o serie de clasificări din U. R. S. S.i c) clasificări noi — clasificările Danilov, Voropa- nov, Dereabin și Nesterov. Aulorul scoate în evidență caracterul mecanicist al clasificărilor mai vechi și tendința modernă de a acorda tot mai multă importantă în clasificare nu RUJ7 ISTA PĂDURILOR * 78 4 1963 * Nr. 4 251 atît poziției arborelui, cît caracterelor sale biologice. In acest spirit este concepută clasificarea arborilor după creștere și dezvoltare propusă de el încă din 1949 și perfecționată în anii ce au urmat. După cum se știe, această clasificare cuprinde trei clase principale de arbori: I — cu creștere rapidă ; II — cu creștere încetinită; III — cu creștere slabă. Flecare clasă are la rîndul ei cîte două subclase: a) arbori cu dezvoltare înceată; b) arbori cu dez- voltare rapidă. Autorul fundamentează această împăr- țire pe un bogat material de date, care privesc dife- rențierea fructificației, a mărimii și formei arborilor, a caracterelor lemnului, a rezistenței la boli, a ca- racterelor morfologice, taxatorice, fiziologice ș. a., pe clase de creștere și dezvoltare. Foarte bogat documentat este și capitolul V, care tratează despre operațiile culturale. Și aici, ca și în capitolul UI, găsim expunerea celor mai importante metode de, operații culturale. Autorul Ic împarte în următoarele grupe : — metode vechi (răriturile de jos, răriturile de sus, răriturile combinate, răriturile vechi rusești, ger- mano, franceze, daneze); — metode modernizate (Wagener-Fischbach, Borg- greve, Heck, Bohdanecky, Gerhardt, Schwappach, me- toda elvețiană sau saxonă, metodele suedeze, cea fin- landeză, cele ungurești, cele utilizate în Orient, Ceho- slovacia, America și unele metode sovietice) ; — metode noi (Danilov, Voropanov, E. Erteldt). Autorul recomandă, pe baza clasificării arborilor propuse de el, două metode de operații culturale: metoda întineririi și metoda eliberării. Prima se aplică în arborețe pure și constă în scoaterea trep- tată a exemplarelor clasificate în subclasa b (arbori cu dezvoltare rapidă), care își încheie repede pe- rioada de creștere intensă și ajung să fructifice de timpuriu. Cealaltă metodă este destinată arboretelor amestecate și constă în crearea de spațiu pentru exemplarele subclasei a din speciile principale. V. G. Nesterov subliniază că reușita opera- țiilor culturale după metodele propuse de el depinde de corecta îmbinare a alegerii și păstrării celor mai valoroase exemplare (de tip a), Cu ameliorarea con- dițiilor de dezvoltare prin justa distribuție a acestor exemplare pe teren și extragerea elementelor ce le stînjenesc. Este interesant să subliniem și cîteva idei din ca- pitolul IV, consacrat tipologiei forestiere, V. G, Nesterov critică ambele direcții tipolo- gice actuale din U. R. S.S.: „tipologia fitocenotică”, a lui V, N, Sukacev, și tipologia „ecologică”, a lui P. S. Pogrebneak. El consideră că ambele direcții s-au abătut de la învățătura lui Morozov, șl de aceea au ajuns în unele cazuri la ruperea vegetației de mediu (autfitocenologie) sau a mediului de ve- getație (autecologie). Autorul a încercat de aceea, încă din 1949, să elaboreze un nou sistem de clasi- ficare tipologică a pădurilor, bazat, pe de o parte, pe speciile lemnoase și, pe de altă parte, pe ferti- litatea stațiunilor, stabilită însă direct, pe baza com- poziției mecanice și a umidității solurilor, și nu pe baza plantelor indicatoare ca în tipologia Pogrebneak. Se ține seamă și de elementul geografic prin efec- tuarea clasificării pe raioane climatice mari. Auto- rul denumește tipologia sa „bioecologică”. Lipsa de spațiu nu ne permite să ne oprim și asu- pra altor capitole ale cărții lui V. G. Nesterov, care conțin de asemenea unele idei interesante. Așa este, de exemplu, teoria eliminării naturale în pă- dure, dezvoltată în capitolul II, sau sistemul pe care îl propune pentru tăierile de regenerare, foarte ase- mănător cu codrul grădinărit, dar bazat pe clasifi- carea biologică, a arborilor (capitolul VI), Cartea prof. V. G. Nesterov reprezintă, în an- samblu, o contribuție valoroasă pentru găsirea căilor noi pe care trebuie să meargă silvicultura în etapa actuală. în mod deosebit trebuie subliniată fermi- tatea cu care autorul militează pentru lărgirea baze- lor bioecologice ale silviculturii, fără a pierde însă din vedere elementul economic. Pe această linie se situează și sistemul său tipologic de clasificare a arborilor și metodele de conducere și folosire a pă- durii pe care Ie propune. Este important faptul că autorul a căutat să veri- fice în practică valabilitatea ideilor pe care le ex- pune. El aduce unele date atît de cercetare cît și de producție, din care rezultă aportul pozitiv al tipo- logiei și sistemului său de operații culturale. Subliniind interesul pc care îl suscită ideile sale, trebuie arătat totuși că ele au încă o serie de as- pecte a căror metodică trebuie precizată și dezvol- tată. în special, ne referim la metodica stabilirii fer- tilizării solului în lucrările de tipologie și a clasifi- cării expeditive a arborilor pe teren pentru opera- țiile culturale. Atît sistemul său tipologic cît și cel de operații culturale ar putea fi apreciate mai just dacă ar fi supuse unei verificări pe scară amplă atît în cercetare cît și în producție. Lucrarea este importantă și extrem de valoroasă și prin trecerea în revistă, destul de completă și amă- nunțită, a diferitelor sisteme de clasificare a arbori- lor șl a metodelor de operații culturale, O biblio- grafie completă ar fi fost utilă, sporind valoarea do- cumentară a cărții. Menționăm grafica frumoasă a volumului șl bogata ilustrare cu fotografii bune, foarte sugestive. Ing. N. Doniță BOYE J. S, : Patologie forestieră (Forest patoloqy, New York, Mc.Oraw-Hill Book Company, Inc. edit. 1962, 572 p., 276 fotografii). Lucrarea este de fapt o reeditare îmbunătățită a două alte ediții, dintre care ultima a apărut în anul 1948. Lucrarea debutează printr-un scurt capitol de siste- matică a ciupercilor, ca apoi să urmeze o descriere a bolilor neinfecțioase, urmată de bolile semințelor, bolile rădăcinilor, ale frunzelor și ale ramurilor. Un alt capitol este consacrat aux Guis, un altul putrezirii lemnului pe picior și în industria lemnului Ultimul capitol al lucrării este consacrat metodelor de luptă în pădure. Unul dintre apendicele cărții tratează despre fungi- cide, un altul despre numele comune ale plantelor și numele lor latin. Un indice completează lucrarea. Volumul este deosebit de frumos ilustrat cu nu- meroase și interesante fotografii. Fiecare capitol al lucrării cuprinde o listă bibliografică, înlesnind astfel cercetările în fiecare domeniu al marii probleme a patologiei forestiere. VYPLEL, K. : Despre raționalizarea, scosului materia^ liduî Lemnos (Zur Rationalisierung der Holzbringung). în : Allgemeine Forstzeitung 73, nr. 17/18, septembrie 1962, p. 211—216. Lipsa tot mai pronunțată a brațelor de muncă im- pune ca și în exploatările forestiere toate lucrările să fie executate ou un consum de timp cît mai redus, cerînd o planificare minuțioasă a procesului tehno- logic, a folosirii- utilajelor, a investițiilor etc. Autorul analizează în acest articol amplu toate condițiile care influențează costul operației de scos al materialului lemnos (volumul pieselor, teren, pantă, lemn cojit sau necojit etc.), precum șl meto- dele de lucru care pot duce la atingerea scopului ur- mărit. Constatările au arătat că consumul de timp pentru scosul lemnului cu un diametru mediu de 26 cm este cel mai redus, la diametre între 26 și 40 cm se observă o creștere ușoară, pe cînd la diametrele sub 26 cm, adică la lemnul subțire, creșterea este foarte accentuată. Sc desprinde de aici concluzia că atenția trebuie îndreptată asupra volumului pieselor ce se fasonează și care urmează să fie corhănite, res- pectiv scoase din parchet. Dat fiind că asupra facto- rului diametru nu se poate acționa, creșterea volu- mului unităților care se manipulează trebuie să se obțină fie prin fosanarea pieselor în lungimi cît mai mari, fie prin formarea de legături din lemn subțire. în felul acesta se creează condițiile pentru intro- ducerea mecanismelor în exploatări și folosirea lor rațională, una din căile principale pentru reducerea costului operației de colectare a lemnului exploatat. E. C. GRAMEL, R : Metode de lucru suedeze In ocolul silvic Konigseggwald (Schwedische Arbeitsmethoden im Grafi. Forstamt Konigseggwald). Der Forst und Holzwirt 17 nr. 21/5.XI.1962 în cadrul ocolului indicat în titlu s-a experimentat aplicarea unor metode de exploatare suedeze, ținînd seama de lemnul subțire, spre a se stabili în ce mă- sură sînt valabile și în condițiile din R.F.G. Metoda demonstrată, numită „Korsnăs”, reprezintă organizarea unei bande rulante în pădure compusă din 4 faze, în care procesul tehnologic obișnuit se modifică esen- Val. Arboretul care urma să fie doborît a fost deschis în prealabil în coridoare 'de corhănire de 2,5—3,0 m, situate la distanțe de 40 m între ele. Doborîtul s-a făcut perpendicular pe coridoarele de corhănire, după care arborii au fost secționați în piese de 2 m lungime pentru celuloză. Cepuitul s-a executat tot cu fierăs- traie mecanice pentru un singur om. Singura operație grea, care s-a executat manual, a fost scosul lemnului pînă la coridoarele de corhănire. Apropiatul materia- lului pe coridoare pînă la locul de depozitare la drum auto s-a făcut cu un tractor pe roți cu remorcă, înzes- trat cu o macara avînd capacitatea de ridicare de 750 kg la o deschidere de 4,5 m. încărcatul și descărcatul s-a făcut de către tractorist fără nici un alt ajutor. Descărcatul s-a făcut astfel îneît lemnul putea tiece fără alte manipulări la cojirea mecanică. Realizarea unui astfel de tractor, deservit de un singur om, este cel puțin 70 m st. lemn celuloză pe zi. Cojitul s-a făcut cu o instalație mobilă Cambie 35, montată pe o remorcă, deservită de 3 lucrători. Ultima fază, încăr- catul și transportul lemnului cojit, care se execută tot de un singur om, s-a făcut cu un autocamion cu re- morcă avînd capacitatea de 45 m st. înzestrat cu o macara, deservită de asemenea de șofer. i E. Camil STARK: Despre timpul cel mai potrivit pentru plan- tarea douglas-ului (Uber die gttnstigste Pflanzzeit der Douglasie) în: Allgemeine Forstzeitschrift 17 nr. 46/nov., 1962. Autorul expune observațiile pe care le-a făcut în pri- vința plantării douglas-ului într-o regiune cu un climat nu tocmai favorabil, în care media anuală a tempe- raturii aerului este de 7—8°C, media temperaturii din timpul perioadei de vegetație de 15,3°C, iar numărul mediu al zilelor geroase de 100—200. Și aici predo- mină concepția că perioada optimă pentru plantarea douglas-ului este primăvara și chiar atunci numai în anumite condiții climatice. Aceste condiții reduceau adesea simțitor numărul zilelor disponibile pentru plantare, dezavantaj accentuat și de uscarea radicele- lor în timpul transportului, ceea ce făcea ca pierderile prin uscare să se ridice în cazuri izolate pînă la 50%. Spre a înlătura aceste dezavantaje, în 4 ani conse- cutivi s-au plantat cu titlu experimental anual cîteva sute de puieți, către sfîrșitul lunii noiembrie. Apli- cînd procedeul plantării în unghi și ținînd seama de sensibilitatea mare a douglas-ului la transplantare pre- cum și de măsurile de protecție necesare, pierderile s-au redus la o proporție de sub 1%. E. Camil KOSTLER, J. N.: Cercetări asupra îndrădăcinării (Allqe- mein Forstzeitschrift, nr. 17 (28) 1962, p. 413—417). Modul de înrădăcinare a speciilor forestiere depinde într-o anumită măsură de o tendință generală speci- fică, dar mai cu seamă de condițiile solului: rezistență mecanică, regim hidric, aerare, proprietăți dinamice. Cercetările efectuate au dovedit, de pildă, că moli- dul are un sistem radicelar foarte superficial numai pe soluri tasate și foarte rău aerate. Pe soluri pro- funde, el dezvoltă, dimpotrivă, cu ușurință, rădăcini adinei. înrădăcinarea pinului silvestru, plantat în același loc cu molidul, este foarte neregulată și poate fi foarte superficială, chiar pe soluri favorabile. în această pri- vință și rasa folosită are o influență. După unii au- tori, această specie nu ar avea rădăcini adinei decît în condiții medii de umiditate; insă rădăcinile ar ră- mîne superficiale în soluri foarte umede sau, dimpo- trivă, în soluri foarte uscate. Cercetările au dovedit că Pinul weymonth are o comportare aproape asemănătoare cu molidul: rădă- cinile verticale care tind să se formeze în tinerețe, mor și putrezesc repede pe soluri prea tasate. Dimpotrivă, laricele european s-a dovedit a fi. în aceeași regiune, o specie cu înrădăcinare puternică, pătrunzînd cu ușurință orizonturile argiloase și avînd în timpul întregii vieți rădăcini perfect sănătoase. Cunoașterea comportării principalelor specii fores- tiere pe diferite tipuri de sol constituie un fapt de o mare importantă in alegerea speciilor și in tehnica ameliorării solului. E. Camil I. Miioseu: Das Forstgesetzbu.ch der RVR 197.—200 I. DAMIAN in Ziusammenarbeit mit Margareta Po- pescu : BoitrSge .zur Best i.mimiung der chemischen Ziusammen- setzung der Ficbtensanien. 201—203 FL. FILIP : Einige neue Bestânde von Quercu-s pubes cens in Siebenbilrgen. 203—205 I. VLASE : Die Ergcbnisse der Untwsuichuiigen hin- siohtlich der Verwendung von Herbiizidetn zur ITnkraut- .. vertilgung auf den Waldbahn-Streck.cn. 206—210 C. ACHIMESCU : Bewachtungen uber die subperiodi- sche Flii'ohe umd Sonder-Regenerierungsperiode. 211—218 I. M. PAVELESCU : Soiiliimmgsmoglichkeiten des ste- rilen Hart-und Weichholzea als Rohstoff fur HoMaser- phtten. 218—223 M. ARSENESCU: Aspekte der Aitst.rocknung der Bu- chenstMinme nach einem Winidbruch. 223—226 R. ICHIM : liber Kubienungsveirfahren mit ProbebS'umen. 226—230 GH. IL1ESCU, GH. MIHALACHE und IRINA BALIN- SCHI : Die Bekămpfung des SchBdlings Lymantria dispar L. mit Bakterienpraparaten. 231—233 GH. V01NESCU : liber die Bekămpfung des Insekts Rylobius abietis L. 233—235 C. ȚÎRCOMNICU ; Die Mochanisierung der Regene* rierungsarbeiten der ontwerteten Weidcnbes'tSnde. 236—240 V. COTTA: Der Einfluss ciniger Forstaibeiten a.uf die Forellenproduktion. 240—245 FOR DEN JUNGINGENJEUR A DEDIU Die Organisierung der Aufforstungsstellen. 246—247 WISSENSCHAFTLICHE NOTEN C. S. PAPADOPOL und V. PAPADOPOL: Doppel- Wachstumerscheinungen bea Fiohten. 248 NEUERUNGEN 249 r realizat cu circuite impri- ntă ; stabilitate remarcabilă tre. înaltă calitate. le canale cu 12 poziții cranului de 43 cm ectronice + 2 diode cu ger- liode eu seleniu e alimentare; 120 F și 220 F INELE BUCHBESPRECHUNGEN 250 1. MILESCU : Le Code Sylvique de Ia R.PR 197—200 I. DAMIAN en colaboration avec Margareta Popescu: Contributions ă la coniiaissance de la composition chimique des graines d’epioea. 201—203 VYPLEL, K. : Despre raționalizarea sensului materia- lului lemnos (Zur Rationalisierung der Holzbringung). în : Allgememe Forstzeitung 73, nr. 17/18, septembrie 1962, p. 211—216. Lipsa tot mai pronunțată a brațelor de muncă im- pune ca și în exploatările forestiere toate lucrările să fie executate cu un consum de timp cît mai redus, cerînd o planificare minuțioasă a procesului tehno- logic, a folosirii utilajelor, a investițiilor etc. Autorul analizează în acest articol amplu toate condițiile care influențează costul operației de scos al materialului lemnos (volumul pieselor, teren, pantă, lemn cojit sau neoojit etc.), precum și meto- dele de lucru care pot duce la atingerea scopului ur- mărit. Constatările au arătat că consumul de timp pentru scosul lemnului cu un diametru mediu de 28 cm este cel mai redus, la diametre între 26 și 40 cm se observă o creștere ușoară, pe cînd la diametrele sub 26 am, adică la lemnul subțire, creșterea este foarte accentuată. Se desprinde de aici concluzia că atenția trebuie îndreptată asupra volumului pieselor ce se fasonează și care urmează să fie corhănite, res- pectiv scoase din parchet. Dat fiind că asupra facto- rului diametru nu se poate acționa, creșterea volu- mului unităților care se manipulează trebuie să se obțină fie prin fosanarea pieselor în lungimi cît mai mari, fie prin formarea de legături din lemn subțire în felul acesta se creează condițiile pentru intro- ducerea mecanismelor în exploatări șl folosirea loi rațională, una din căile principale pentru reduceres costului operației de colectare a lemnului exploatat E. C. GRAMEL, R: Metode dc lucru suedeze în ocolul silvii Kbnigseggwald (Schwedische Arbeitsmethoden ir Grafi. Forstamt Konigseggwald). Der Forst uni Holzwirt 17 nr. 21/5.XI.1962 în cadrul ocolului indicat în titlu s-a experimenta aplicarea unor metode de exploatare suedeze, ținîn seama de lemnul subțire, spre a se stabili în ce mă sură sînt valabile și în condițiile din R.F.G. Metod demonstrată, numită „Korsnâs", reprezintă organizare unei bande rulante în pădure compusă din 4 faze, î care procesul tehnologic obișnuit se modifică eser ț:al. I Arboretul care urma să fie doborît a fost deschj în prealabil în coridoare 'de corhănire de 2,5—3,0 n situate la distanțe de 40 m între ele. Doborîlul s- făcut perpendicular pe coridoarele de corhănire, dup care arborii au fost secționați în piese de 2 m lungim pentru celuloză. Cepuitul s-a executat tot cu flerăi traie mecanice pentru un singur om. Singura operați grea, care s-a executat manual, a fost scosul lemnuh pînă la coridoarele de corhănire. Apropiatul materii lului pe coridoare pînă la locul de depozitare la dru. auto s-a făcut cu un tractor pe roți cu remorcă, înze trat cu o macara avînd capacitatea de ridicare de 7! kg la o deschidere de 4,5 m. încărcatul și descărcat’ s-a făcut de către tractorist fără nici un alt ajuto FL. FILIP : Quelques statrâns de Quercus pubescens en Ardeal 203—205 I. V’LASE: Les resuitas des experimentations concer- nant Putilisation des herbicides pour ie dabrocusaiil emerit des chemins de fer forestiers. 206—210 C. ACHIMESCU ; Considerations conoemant la super- bele sous-periodique et la periode speciale de regeneration. 211—218 I. M. PAVELESCU : Les possibilit6cs de sorter le boi des especes mous et foitcs ipour les patnneaux agglomăres. 218—223 M. ARSENESCU : Aspect du processus d’ecliaufage des grumeaux dc Theire, â la suite des abatages dn vent. 223—226 R. ICHIM : Sur les măthodes de coubage avec des arbres-preirve. 226—230 GH. ILIESCU, CH. MIHALACHE et IRINA BALIN- SCHI : La lutte contre Tendo-mageur Lymantria dispar L. avec des preparate baeteriens. 231—-233 GH. VOINESCU : La lutte contre l’inseete Hylobius abietis L. 233—235 C. ȚIRCOMNICU : La mficanisatiom des travaux de reboisement des penrplements deigradds de saule. 236—240 V, COTTA : L mfluence des tmavanx forestiera sur la production salmonicole. 24.1—245 POUR LE JEUNE 1NOENIEUR A. DEDIU : L’organisation de i’action de boisement 246—247 NOTES SCIENTIFIQUES C. S. PAPADOPOL et V. PAPADOPOL t Le pheno- mtec de concretion pour Pepiefia. 248 INNOVATIONS 249 COMPTES-RENDUS 250 • Un telecisor realizat cu circuite impri- mate. • Linie elegantă; stabilitate remarcabilă în funcționare. • Imagine de înaltă calitate. • Comutator de canale cu 12 poziții 9 Diagonala ecranului de 43 cm 9 16 tuburi electronice 4- 2 diode cu ger- mania + 2 diode cu seleniu • Tensiunile de alimentare; 120 V și 220 V PRODUS DE UZINELE r a REVISTA PĂDURILOR * ANUL 78*Nr. 4 * p. 197-252 * BUCUREȘTI * Aprilie 1953 REVISTA PĂDURILOR ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE $1 AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR Șl TEHNICIENILOR DIN R.P.R. ANUL 78 Nr. 5 MAI 1983 COMITETUL DE REDACȚIE Con!. Ing. G. Mtireșati, candidat în științe tehnice — redactor responsabil, ing. E. Costin — redactor responsabil adjunct, ing. P. Bradosche, ing.. O. Cărare, candidat in științe agricole, ing. 1. Drăgan, candidat în științe tehnice, ing. V. Giurgiu, candidat în științe agricole, ing A. Marian, ing. H. Nicovescu, conf. ing. O. Petruțiu, candidat în științele agricole, I. Prundaru CUPRINS Pa«. I. MILESCU și A. MARIAN . în legătură cu tăierile de regenerare. 253—256 I. DAMIAN : Contribuții la cunoașterea ecologiei gorunului (Q. sessiii- flora. Salisb.) și stejarului pedunculat (Q robur L.) din Podișul Tîrnavelor. 256—261 V. ENESCU : Despre cultura pinului silvestru și a pinului negru pc nisipuri continentale. 261—265 I. RADULESCU ; Acțiunea vătămătoare a varului Ia marcarea arborilor. 266—267 E. V1NTILA și M. GHEORGHE : Conservarea buștenilor de fag prove- nit,! din doboriturile de vînt. 268—273 ZS. KÂDÂR: Contribuții în problema drumurilor forestiere auto sezoniere. 274—281 ALEX. POPOVICÎ: Contribuții privind exploatarea și întreținerea încărcătoarelor tip IMB—IE. 281—286 F. BURACU: Discuții pe marginea proiectului dc STAS 2024—G3 „Bușteni de fag pentru industrializare'*, elaborat de INCEF. 236—288 PENTRU TÎNĂRUL INGINER AT, HARALAMB și D. VARGA : Depozitarea semințelor de molid în camere frigorifice și vase închise ermetic. 289—293 NOTE ȘTIINȚIFICE I. RESMERIȚĂ : Un parc dendrologic cu cîțiva arbori interesanțl pentru flora R. P. Romîne. 294 CRONICA A. MARIAN și A. SIMIONESCU : Consfătuirea tehnico-științifică în probleme de protecție a pădurilor. 295 A. COSTIN și TR. MECOTĂ : Lucrările celei de-a Vl-a sesiuni a Gru- pului dc corectare a torenților — F.A.O. 296 INOVAȚII 302 RECENZII 305 REVISTA REVISTELOR 307 U. Mujiecny h A. Mapuan: O BocTaHOunTe.iLHbix pyGKax. 253 — 256 M. ^oMuan: O HayiCHHH aBonoriiu jeTHero «y5a (Q. ses- siliflora Salisb) fi npoGeoBoro sy6a (Q. robar L.) hs nnoc- ttoropba TblpnaB. 256—261 B. EHecKy: O BbipamHBaHHH oGuEnoBeHHoii w wpnoft Cochm na KOHTiniOHTajn>Hbix necsax. 261—265 II. Pady.iecKy: BpeRHoe aeficTBHe HaBee™ npa MapKn- pOHKC ^epCBLCB. 266 — 267 E. Buwnujia h M. Feopse; XpanenHe GyKOBi.ix Kpnnteii oCTaBnmxca ot BOTpoaanoB.I 268—273 3c Kadap: Bonpae eeaoHHbix aecHMx aKTO^opor. 274—281 A. Uonornw: O paGoto h yxo^e sa iiorpyBnnKOM Tnna HMB-ME 281-286 HO pacninpesna ityjibTyp dthx HByx nopo^ cochet. Ctateh oqeHb aKTyajibna h cojțepjKHT b saKnioqeHHH irponaBo/ț- CTBeHHtie peKOMeHflaițnn. OBO3PEHHE SRyPHAJIOB 307 I. Milescu and A. Marian : In connoclion with regeneration cuttings. 253-256 1. Damian : Contributions to the knowledge oî the eeology of Q. sessiliflora Salisb. and Q. robur L. of the Tirnnve platean. 256 — 261 tfovnmary V. Enescu : On (he growth of Common and blaek pine on continental sands. 261-265 l. Rădulescu : Dangerons aellons oi the linie used for marking trees. 266 - 267 E. Vintilâ and AI. Gheorghe : The preservation of beech stunips resulted îrom winds. 268-273 Zs. Kâdăr: Contributions on the question oî seasornal fo- restry euto roads. 274 — 281 Alex. Popovici : Contributions on the working and nursing of the loadapparatus, lype IMB —IE. 281 — 286 FI. Buram: Disenssions on the project of standard 2024 —63 „beech stump for Industrialisation” worked out by INCEF. 283 — 288 FOR THE YOUNG ENGINEE» A. Haralamb and D. Varga : The depositing of spruce seeds in refrigerating ehambers and airfight elosed jars. 289 — 293 SCIENTIFIC NOTES I. Rusmerijă : A dendrologie park with some luteresling trees for the flora of the Ituuianian People's Republic. 294 CHRONICLE A. Marian and A. Simionescu: Teehnieal seientifie eonfe- rences on the proteetion of woods. 295 A. Costin and Tr. Mecotă: The debates at the Vl-th session of the grotip for the eorreetion of torrents — FA O. 296 INOVATIONS 302 REVIEWS 305 I. MILESCU and A. MARIAN: In eonneedon with regeneration cuttings. The authors are analysing the rich esperience gaîned from the introduction into the practice, of cutting rules, having in view the fact that yearly we are cut- ting (1956 — 1962) about 350 000 ha out of which nearly 180 000 ha arc regeneration cuttings. The con- siderations of the authors aim at giving Solutions on several situations we find ourselves many times in the main forests such as ; spruce, fir and beech. I. DAMIAN : Contributions on the knowledge of the ecology of Q. sessiliflora Salisb. and Q. robur. L. of the Tîrnave platean. On the basis of original research work carried out in the forests around the town of Sighișoara the author establishes and generalizes for these local conditions the ecological characteristics of bunch oak and pendu- culate oak draving very important conclusions. V. ENESCU: On the growth oi Common and pine on continental sands. The article presents a synthesis of the research work carried out by the author on some Common and blaek pine tree bodies cultivated in the past in 4 different parts drawing interesting conclusions concer- ning the enlarging of the cuiture of the two species of pine. The article is very topical, presenting in its con- clusions recommandations for the production. PERIODICAL REVLEWS 307 REVISTA PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și al Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R. P. R. Anul 78 * nr. 5 Mai 1983 în legătură cu tăierile de regenerare Ing. I. Milescu Ing.A. Marian candidat în științe directorul Direcției Silviculturii agricole M.E.F. C.Z. Oxf. 231:221 Tăierile de regenerare în fondul forestier sînt reglementate prin regulile de tăieri emise de fostul Minister al Agriculturii și Silviculturii în septembrie 1954. Instrucțiunile pentru amenajarea pădurilor fac, de asemenea, recomandări în legătură cu tratamentele dc aplicat în principalele formații forestiere din țara noastră. De la introducerea în practică a regulilor dc tăieri s-a acumulat o bogată experiență, diferen- țiindu-se și o tehnică de lucru corespunzătoare unui nivel mai intensiv de gospodărire a pădu- rilor, astfel îneît îmbunătățirea actualelor in- strucțiuni este pe deplin justificată. în multe ocoale silvice s-a asigurat regenerarea pe cale naturală a unor arborete — pure sau în ames- tec — de stejar, gorun, fag, brad. Analizînd situația suprafețelor parcurse cu tăieri în perioada 1956—1962, se constată că anual se parcurg circa 350 000 ha, dintre care pe aproape 180 000 ha au loc tăieri de regenerare. Din suprafața parcursă cu tăieri de regenerare, peste 150 000 ha — adică 43% din întreaga su- prafață parcursă — sînt păduri de codru. în pădurile de codru se aplică tratamente cu tăieri localizate și tratamente cu tăieri împrăș- tiate. Tratamentele cu tăieri localizate se aplică anual pe circa 145 000 ha, din care suprafața parcursă cu tăieri rase reprezintă 13%, cu tăieri succesive 51%, cu tăieri progresive 36%. Dintre tratamentele cu tăieri împrăștiate se aplică tăierile grădinărite pe cupoane. Ponderea acestora este neînsemnată, circa 5 500 ha anual, reprezentînd 3% din întreaga suprafață parcursă cu tăieri de regenerare. Prin aplicarea corectă a tratamentelor cu re- generare sub acoperiș, cum sînt tăierile succe- sive și progresive, se poate asigura în bună parte regenerarea pe cale naturală a suprafe- țelor tăiate. însă, în practică sînt dese cazurile cînd, din lipsa de intervenție la timpul potrivit, procesul de regenerare naturală este stînjenit, și drept consecință rămîn neregeneralc însem- nate suprafețe. După datele statistice, în pe- rioada 1956—1962, suprafețe neregenerate repre- zintă pe plan regional între 30 și 50% din totalul suprafeței parcurse cu tăieri. în aceste situații se recomandă să se intervină cu lucrări de ajutorare a regenerării naturale și completarea prin împăduriri a suprafețelor par- țial neregenerate. Faptul că tăierile de regenerare se extind anual pc suprafețe mari, rămase parțial neregencrate, atrage atenția asupra modului cum gospodărim pădurile; în fapt se crează di- ficultăți, atît pentru organizarea și efectuarea lucrărilor de exploatare, cît și pentru condu- cerea în general a arboretelor. Prin noile reguli de tăieri nu se pot preconiza alte tratamente decît cele cunoscute, cu excepția unor tăieri de refacere în stejărete și făgete, ca urmare a aplicării directivelor generale tehnico- economice privitoare la criteriile care stau la baza stabilirii țelurilor actuale de producție pentru pădurile din țara noastră. Se pot face doar precizări noi în legătură cu tehnica de apli- care a tratamentelor. în raport cu preocuparea de efectuare a lu- crărilor silvo-tehnice corespunzătoare cerințelor ecologice ale speciilor, alegerea tratamentelor cît și tehnica lor de aplicare trebuie să se facă dife- rențiat, pe grupe de tipuri de pădure, reunin- du-sc în aceeași grupă arboretele care reclamă același tratament și modalitate de aplicare, ase- mănătoare sub raport tehnic. Noile elemente ce urmează a fi introduse în instrucțiunile privind aplicarea tratamentelor au la bază experiența acumulată în producție în ultimii opt ani, constatările făcute cu ocazia ana- lizării unor lucrări de regenerare naturală a pă- durilor în Regiunile Argeș, Bacău, București, Dobrogea, Galați, Iași și Suceava, precum și rezultatele cercetărilor științifice întreprinse în acest sens de către Institutul de cercetări fores- tiere. Caracteristic pentru noile reguli de tăieri trebuie să fie tendința de a orienta organele silvice spre cunoașterea sub toate aspectele a stării fiecărui arboret în momentul premergător efectuării tăierilor de regenerare. în sprijinul acestei orientări venim cu unele considerații, care au drept scop să elucideze felul cum trebuie procedat în cîteva situații des întîl- nite în principalele formațiuni forestiere. în molidișuri, tratamentele care se recomandă diferă în funcție de grupa funcțională a pădurilor respective, de condițiile de teren și de pericolul doborîturilor de vînt. Frecvent se recomandă, pentru pădurile (cu rol de producție și protecție) în care molidul reprezintă peste 70% din corn- 254 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 poziție, tăieri rase pe parchete mari. în aceleași arborete, situate însă pe soluri erozibile sau pe pante mai mari de 25°, se recomandă tăieri rase pe parchete mici. Acolo unde există exces de umiditate, și deci pericol de înmlăștinare, se recomandă tăieri succesive în margine de masiv. Pentru regenerarea pădurilor de molid cu rol deosebit de protecție se recomandă, după natura terenului, structura arboretelor etc., tăieri gră- dinărite combinate cu tăieri succesive în margine de masiv, tăieri rase în benzi, tăieri rase pe parchete mici. Dacă pentru pădurile de molid cu rol de pro- ducție și de protecție tratamentele recomandate sînt aplicabile în practică, pentru stabilirea tra- tamentelor de aplicat pădurilor cu funcțiuni speciale de protecție nu avem încă suficientă experiență. Cu prilejul zonării funcționale, în pădurile de molid s-au delimitat la baza versanților, de-a lungul cursului de apă, benzi de protecție în care, deși regulile în vigoare prevăd aplicarea codrului grădinărit, pînă în prezent nu s-au efectuat tăieri. Astfel de benzi s-au lăsat și la limita superioară a versanților, spre golul alpin, cu rolul de protecție a solului contra eroziunilor. Se constată că majoritatea benzilor de pro- tecție, delimitate de-a lungul cursurilor de apă, în urma corhănirii și scoaterii materialului lemnos, sînt rărite, arborii sînt loviți, depreciați etc. Menținerea în continuare a acestor benzi nu mai poate asigura o protecție eficientă. în ase- menea cazuri trebuie ca prin regulile de tăieri să fie date indicații de procedare, indicații care în mod practic ar duce la adoptarea unui singur tratament pentru întregul versant. în cazul benzilor delimitate la partea supe- rioară a versanților, recomandările trebuie să tubă în vedere rolul pe preîntîmpinare a erozi- unii solului și formării de avalanșe, pe care îl au aceste benzi, precum și necesitatea practică de a se menține o zonă naturală de perimetrare între pădure și pășunile alpine. Se pune în discuție, de asemenea, aplicarea în pădurile noastre de molid a tratamentului tăierilor grădinărite. Unele unități de producție, în care predomină molidul, din raza ocoalelor silvice de pe Valea Prahovei și bazinul superior al lalomiței, sînt amenajate în codru grădinărit Instrucțiunile trebuie să trateze cu multă atenție situații de acest gen în sensul recomandării tra- tamentului în condițiile unde avem certitudinea că se pot obține rezultatele scontate. Tratamentul tăierilor grădinărite se aplică, în general, în păduri de amestec cu structură piu- rienă. în literatura de specialitate se menționează că tăierile grădinărite se pot aplica și în moli- disuri, dacă acestea sînt de timpuriu parcurse cu tăieri de ameliorare, asigurîndu-se astfel o rezis- tentă mai mare fată de vînt. Teoria așezării tăie rilor, a constituirii blocurilor de tăiere, dă indi- cații amănunțite în acest sens. Generalizarea tratamentului tăierilor grădi- nărite în pădurile noastre de molid este riscantă, deoarece avem de-a face, în majoritatea cazu- rilor, cu plantații de molid neparcurse cu tăieri de îngrijire. Perioada de transformare a acestor arborete pure, echiene, în arborete cu structură grădinărită, este mai mare decît jumătatea ci- clului de producție, astfel îneît vom ajunge să asigurăm structura plurienă a acestor arborete de molid la vîrste prea înaintate, cînd se știe că rolul de protecție este mai bine exercitat de către arboretele de vîrste tinere. Practica aplicării unor tăieri repetate de în- grijire în molidișurile din raza Ocolului silvic Azuga, Regiunea Ploiești, a arătat că prin des- chiderea arboretelor de molid, cu ocazia execu- tării lucrărilor de rărituri, nu se asigură o struc- tură plurienă. Relativ la adoptarea unor tăieri de transfor- mare treptată, spre grădinărit, sîntem de părere că ele trebuie aplicate acolo unde molidul repre- zintă mai puțin de 80% din compoziția arbore- telor. Din cele expuse se desprinde ideea că în cazul pădurilor de molid, în care această specie este în proporție de peste 0,7%, nu trebuie de făcut o mare diferențiere a tratamentelor în raport cu zonarea funcțională. Tăierile rase în parchete mici sau aplicarea corectă a tăierilor succesive în margine de masiv asigură funcți- unile speciale de protecție, care ne interesează, în. pădurile de molid trebuie acordată o atenție deosebită deschiderii de linii parcelare și de izo- lare și întreținerii în mod corespunzător a re țelei de linii astfel formate. în brădete, numărul tratamentelor indicate este mai restrîns. Se dă prioritate tăierilor pro- gresive și tratamentului tăierilor combinate progresive și succesive. Exigențele față de lumină, căldură și sol ale acestei specii au determinat totdeauna o atenție sporită din partea silvicultorilor, reușindu-se să se obțină, în majoritatea cazurilor, regenerarea brădetelor pe cale naturală- Remarcabil este însă faptul că, de multe ori, prin deschiderea timidă a ochiurilor se pierde mult din semințișul instalat. în cazuri de inter- venție timidă se cere să se intervină mai des cu lărgirea ochiurilor. Pe de o parte, se asigură condiții de dezvoltare și folosire integrală a se- mințișului instalat, iar pe de altă parte se reduce perioada de regenerare a acestor arborete, care este destul de lungă. Important este, în cazul acestor arborete, ca prin aplicarea tăierilor de regenerare, în special acolo unde bradul se află în amestec cu fagul sau alte foioase, să se asigure creșterea propor- ției acestei specii pe seama foioaselor. Majorarea cu 20—30% a proporției bradului în compoziția viitorului arboret asigură un spor de producție de circa 40% și un lemn cu utilizări calitativ superioare. REZIST 4 PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 255 S-a considerat mult timp că aplicarea tăierilor de regenerare în făgete nu constituie o problemă dificilă. Tăierile succesive constituie tratamentul deseori indicat în această formație și după nu- mărul și felul în care au fost aplicate aceste tăieri, s-a asigurat, mai bine sau mai rău, rege- nerarea fagului pe cale naturală. La aceasta a contribuit, îndeosebi, existența la noi în țară a unor condiții staționate dintre cele mai favo- rabile pentru dezvoltarea acestei specii. în momentul cînd s-a trecut la exploatarea pe scară industrială a fagului s-a constatat că nu s-a asigurat totdeauna o regenerare satisfă- cătoare a acestor arborete. La o analiză atentă se poate spune că felul în care s-au făcut mar- cările și unele tendințe de a se asigura o anumită structură sortimentelor de lemn rotund au con- tribuit la acest lucru. De asemenea s-a admis că majoritatea arboretelor noastre de fag au structură pluricnă, ca urmare a faptului că au fost cu mai mul ți ani în urmă parcurse cu ex- trageri neregulate. Este necesar ca regulile de tăieri să cuprindă indicații asupra proporției în volum de extras cu ocazia fiecărei tăieri, obligativitatea de mar- care la prima tăiere, în primul rînd a exempla- relor rău conformate, cu defecte etc., precum și prevederea că, atunci cînd nu s-a asigurat rege- nerarea integrală sau parțială a unor unități amenajistice de fag exploatate, să se treacă ime- diat la completări pe cale artificială, fără a se aștepta alți ani de sămînță. în etapa actuală de gospodărire a pădurilor de fag trebuie asigurat un sistem de tăieri în care să se dea indicații concrete de procedare, lăsîndu-se totodată libertatea de intervenție în timp a agentului executor, după cum apreciază situația de pe teren. Atunci cînd prevederile amenajamentului, pentru cazul particular al unor parcele sau subparcele nu pot fi respectate ca urmare a modificărilor survenite între timp în dezvoltarea arboretelor respective, este indi- cat să se lase personalului tehnic de tăiere posi- bilitatea de execuție a celor mai indicate lucrări. Socotim că tăierile succesive, precum și tăie- rile progresive combinate cu cele succesive acolo unde fagul se află în amestec cu rășinoasele sau gorunul, rămîn tratamente de bază pentru fă- gete. Sîntcm de părere că trebuie să rămînem în principial pe două tăieri, în cazul aplicării tratamentului tăierilor succesive, în care la pri- ma tăiere să fie marcat și extras circa 40% din volumul la hectar al arboretului de exploatat. A doua tăiere, și ultima, trebuie să se facă în anul următor de fructificație abundentă a fagului. Acele suprafețe neregenerate vor fi, ca regulă generală, împădurite prin completări făcute în- deosebi cu duglas, lariee, brad sau pin. Aplicarea tăierilor succesive în trei sau mai multe reprize nu este recomandabilă decît în cazul unor condiții deosebite de sol și umiditate și atunci cînd numărul de exemplare cu dimen- siuni groase este prea mare, depășind un volum de 40%. în acest caz, tăierile trebuie să înceapă cu extragerea exemplarelor depreciate, cu vicii de formă sau calitate, și apoi a celor sănătoase, la prima tăiere eliminîndu-se 25—30% din volu- mul la hectar, la a doua tăiere 30—35% și la ultima — restul. A căuta să se mențină în ase- menea cazuri structura plurienă, realizată de cele mai multe ori numai sub raportul dimen- siunilor în diametru ale arborilor — prin tăieri de transformare spre grădinărit — socotim că nu va avea eficiență. Apreciem că trebuie mult extinse și, în primul rînd. în făgetele cu amestec, tăierile combinate succesive cu progresive. După cum s-a subliniat, și în cazul brădetelor în amestec, adoptarea de tăieri succesive și, concomitent, lărgirea sub for- mă de ochiuri a spațiului din jurul semințișuri- lor tinere asigură pentru pădurile de fag în amestec de rășinoase o regenerare uniformă. Re- petăm, însă, că principalul argument pentru care trebuie să acordăm atenția tratamentului tăie- rilor combinate constă în aceea că permite, atunci cînd regenerarea naturală este susținută cu lucrări de ajutorare, să se obțină o îmbună- tățire sensibilă a compoziției noului arboret. După cum s-a mai expus, o proporție de răși- noase de 30% poate ridica productivitatea arbo- retelor de fag cu cel puțin 2 m3 pc an și hectar. în practica regenerării pădurilor pe cale na- turală se pune un deosebit accent pe efectuarea lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale. în ultimii ani s-au executat astfel de lucrări în vo- lum din ce în ce mai mare, pînă la 40 000 ha anual. Recomandările oficiale existente în acest sens trebuie mult dezvoltate în regulile de tăiere. Aplicarea acestor recomandări trebuie să asigure eficienta economică dorită, acest ultim aspect urmind să constituie un criteriu de bază în pro- movarea si extinderea lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale. Noile instrucțiuni privind aplicarea tratamen- telor, normative de redactare a amenajamen- telor, precum și activitatea de îndrumare și con- trol a organelor de specialitate, trebuie să pro- moveze adoptarea și extinderea tratamentelor care asigură într-o perioadă de regenerare mai scurtă o compoziție îmbunătățită, viitorului ar- boret și o productivitate ridicată. Această măsură devine cu atît mai necesară cu cît arboretele cărora trebuie să li se aplice o asemenea modalitate de tăiere — amestec de rășinoase cu fag, arborete de fag și rășinoase, goruneto-făgete, parțial șleauri — ocupă aproape jumătate din întinderea fondului forestier, iar sub raportul masei lemnoase de exploatat anual — peste o treime. Introducerea în regulile noastre de tăiere a tratamentului tăierilor rase pentru făgete, stejă- rete și diferite amestecuri între ele, situate în condiții de productivitate scăzută. în vederea substituirii acestora cu specii mai productive, constituie, de asemenea, un fapt nou, pozitiv. 256 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. S Aceasta a fost deja menționat și reprezintă una dintre căile principale prin care se asigură o productivitate ridicată a acestor păduri, cores- punzător sarcinilor economice actuale și în pers- pectivă. tn aceste arborețe, tratamentul tăierilor rase îmbracă caracterul unor tăieri de substituire, de refacere. în regulile de tăiere aceste situații tre- buie multilateral tratate. Acțiunile mari dc sub- stituire și refacere a unor arborețe degradate, de slabă productivitate, necesită o expunere mai amănunțită privind modul cum trebuie să se procedeze în cazul acestor tăieri. Este necesar să se țină seamă de starea arboretelor care se substituie, compoziția, condițiile de stațiune etc. Se justifică pe deplin ca. aceste tăieri să se identifice într-un capitol aparte și să se insiste, în special, asupra modului cînd și pe ce întindere trebuie aplicate în raza unei unități silvice, cre- îndu-se astfel și cadrul de derogare de la anumite procedee folosite în prezent. Din analiza studii- lor de refacere, care se cer a fi efectuate de către ocoalele silvice, se constată că în majoritatea cazurilor propunerile au fost judicios făcute. Formele de aprobare comportă însă timp, care se cheltuiește în detrimentul execuției mai de- vreme a lucrărilor. Rezolvarea acestor aspecte ar face să se simplifice mult lucrările de birou ale unităților silvice. Asigurarea în viitor a unor păduri de înaltă productivitate depinde de calitatea muncii orga- nelor tehnice de specialitate. Cunoașterea siste- matică în fiecare perioadă a anului a stării fie- cărui arboret permite să se ia cele mai bune măsuri pentru gospodărirea lor. Astfel, ampla- sarea parchetelor, marcarea fiecărui arbore des- tinat tăierii trebuie făcute cu un înalt simț pro- fesional. Pentru ca acest lucru să-și arate neîn- tîrziat roadele, este necesar ca, pe lîngă condi- țiile de muncă create prin grija statului, să se asigure și cadrul cel mai potrivit de aplicare a cunoștințelor și normelor tehnice de specialitate. Contribuții la cunoașterea ecologiei gorunului (Q. sessiliflora Salisb.) și stejarului pedunculat (Q. robur L.) din Podișul Tîrnavelor Conf. ing. I. Damian Institutul Politehnic Brașov C.Z. Oxf. 18:176.1 Quercus Cunoșterea ecologiei speciilor forestiere este o condiție esențială pentru cultura lor ra- țională în stațiuni corespunzătoare însușirilor lor biologice și după metode care să țină seamă de aceste însușiri. în activitatea practică, necu- noașterea sau neglijarea influenței factorilor externi asupra speciilor forestiere cultivate a cauzat de multe ori greșeli grave, care s-au sol- dat cu eșecuri totale sau cu o productivitate a arboretelor create mult inferioară potențialului productiv al stațiunii. Cultura gorunului și a stejarului pedunculat rămîne și în viitor una dintre preocupările de seamă ale silviculturii noastre, datorită atît răs- pîndirii lor mai largi în spațiul geografic al țării, cît și lemnului valoros pe care-1 produc, apt pentru cele mai exigente și indispensabile între- buințări. Ca urmare, elaborarea unor sinteze ecologice cît mai complete și comparabile pen- tru aceste două specii, raportate la spațiile bio- geografice restrînse, constituie o sarcină impor- tantă și actuală a cercetărilor. Caracterele morfologice apropiate, ca și exis- tența unui spațiu de interferență între stejar și gorun fac deseori dificilă diferențierea lor eco- logică. De aceea, uneori în practică, ambele spe- cii se tratează ca una singură, mai ales atunci cînd vegetează împreună, putîndu-se astfel co- mite greșeli greu de remediat. Pe baza cercetărilor efectuate în pădurile din împrejurimile orașului Sighișoara (fig. 1) s-au putut stabili și generaliza, cel puțin pentru aceste condiții, caracteristicile ecologice esențiale ale gorunului și stejarului pedunculat. Teritoriul în care s-au făcut cercetările, deși restrîns ca întindere (circa 10 000 ha) *, prezintă totuși o serie de particularități fizico-geografice care se răsfrîng puternic asupra vegetației. în- cadrat aproape central în Podișul Tîrnavelor, acest teritoriu se caracterizează printr-un com- plex de dealuri cu înălțimi pînă la 700 m altitu- dine absolută și cu o energie de relief de 300— 350 m. Din punct de vedere climatic, se situează la interferența climatului continental temperat cu cel ocean-atlantic **. în aceste condiții — pe spații relativ restrînse — s-au dezvoltat tipuri * Observațiile au fost extinse spațial în cuprinsul Podișului Tîrnavelor și în afara teritoriului cercetat. ** Valorile medii anuale ale elementelor climatice Sînt: temperatura : 8,2°C, precipitațiile : 627 mm și indicele de ariditate De Martonine : 34. RE11STA PĂDURILOR * 78 * .1963 * Nr. 5 257 Fig. 1. Limitele teritoriului cercetat. variate de soluri zonale (brune de pădure, pe substrate argilo-mamoasc și podzoluri de degra- dare pe substrate grezoase) și intrazonale (pscu- dorendzine, pc pante mai mari, și substrate mar- noase, pararendzine, pe gresii și coaste puternic înclinate, orientate spre sud, ca și soluri pseu- dogleice, pe luturi de terasă). Energia reliefului și formele acestuia exercită aici influențe sensibile asupra evoluției și repar tizării spațiale a elementelor climatice și a co- vorului de soluri, cu consecințe pregnante în dis- tribuția și dezvoltarea vegetației forestiere. Distribuția spațială și altitudinală a gorunu- lui și stejarului pedunculat este determinată, în primul rînd, de particularitățile reliefului, care oferă condiții microclimatice și edafice diferite, iar în al doilea rînd, așa cum se va vedea, de substratul pctrografic. De la început se poate spune că în această regiune stejarul este mai puțin favorizat decît gorunul în condițiile .staționale actuale. Din această cauză, proporția stejarului în pădurile existente este astăzi relativ mai redusă decît a gorunului. Ca regulă generală, stejarul se găsește locali- zat în văile joase și pe terasele tinere (holocene), situate la 30—40 m deasupra nivelului actual al Tîrnavei Mari (de 350 m alt. abs.). Din stejăre- tele de aici s-au meii păstrat astăzi doar exem- plare izolate, terenul fiind utilizat mai mult agri- col. în asemenea condiții, gorunul lipsește sau se întîlnește cu totul sporadic, situîndu-se în mod constant deasupra stejarului. Pe o zonă de interferență de 100—120 m dife- rență altitudinala [380 (400) — 500 (520) m alt. abs.], gorunul și stejarul se asociază frecvent în proporții variate, fie alcătuind elementele prin- cipale ale șleaului de deal, fie formînd stejăreto- gorunete, respectiv goruneto-șleauri cu partici- parea stejarului. Urmărind însă mai departe, prin inventarie- rea și identificarea precisă a speciilor, modul de distribuție a gorunului și stejarului în funcție de relief, s-au constatat variații dese și impor- tante în felul amestecului și proporția speciilor, determinate de un complex de factori analizați în continuare. Astfel, gorunul se întîlnește, de regulă, pe locu- rile mai ridicate, cu aerul primenit, putînd ve- geta foarte bine pe versanți cu orientări variate, pe culmi și fragmente de terasă pînă la cele mai mari altitudini din regiune. Susceptibilitatea mai mare a gorunului în com- parație cu a stejarului față de înghețuri se pune în evidență prin lipsa sa totală, sau aproape to- tală, din locurile joase depresionare și de pe tal- vegul văilor adînci, unde cu siguranță se con- centrează și stagnează aerul rece. Gorunul ocupă de preferință coamele și bo- turile de deal, de pe care masele de aer rece se retrag repede în locuri mai joase. Pe versanții văilor principale coboară, de regulă, pînă în tre- imea inferioară (400—380 m altitudine), de unde cedează preponderența stejarului. Indiferent de substratul petrografic, expozi- țiile însorite (sudice, sud-estice și sud-vestice), în părțile lor mai mult bătute de soare, precum și coamele dealurilor sînt aproape constant populate de arborete pure, sau aproape pure, de gorun. Pc asemenea expoziții, gorunul coboară mai mult altitudinal pe formații grezoase și mai puțin pe cele argilo-marnoase. Stejarul pedunculat, suportînd mai ușor decît gorunul temperaturile scăzute, se poate menține în locuri joase, unde frecvent se acumulează ae- rul rece de pe coaste. Pe versanții din cuprinsul formațiunilor grezoase, în general, indiferent de orientare, ca și pe terase, stejarul participă la alcătuirea arboretelor în proporții variate pînă la altitudinea dc 500 (520) m în stejăreto-gorune- to-șleauri și în goruneto-șleauri. Pc substrate litologice argilo-marnoase, steja- rul urcă mai mult altitudinal decît pe formațiuni grezoase, ajungînd, îndeosebi pe versanții adă- postiți, pînă la 650 m în șleauri de deal cu gorun și stejar. Pe versanții umbriți (nordici, nord-estici și es- tici), ca și în văile adînci și înguste, caracteris- tice formațiunilor grezoase, alături de gorun (la altitudini mai mari) și stejar (la altitudini joase), 258 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 sau alături de ambele specii (în zona de inter- ferență), găsesc condiții prielnice de vegetație fagul și carpenul. Aceste specii mai de umbră au eliminat treptat speciile de stejar, în multe locuri cu desăvîrșire, formînd făgetele pe sub- strate petrografic grezoase și tipurile dc pădure derivate (cărpinișurile) pe formațiuni argilo-mar- noase, care ocupă astăzi aproape exclusiv ver- sanții umbriți, de la cele mai mici pînă la cele mai mari altitudini. Prezența diseminată sau sporadică a exemplarelor de gorun și stejar, ca și a cioatelor rămase în urma exploatărilor, este martorul fostelor păduri bogate în quercinee, mult mai extinse altădată și pe acești versanți. Se desprinde, prin urmare, concluzia că în dis- tribuția actuală a speciilor de stejar, alături de factorii ecologici, un rol de seamă l-au avut și relațiile interspecifice. Versanții umbriți, fiind totdeauna mai umezi și cu un microclimat mai dulce, au favorizat instalarea fagului alături de gorun și stejar, iar prin schimbări succesive — care au avut loc ulterior în compoziția specifică a arboretelor de aici — fagul, datorită tempera- mentului său de umbră, a dus la eliminarea în mare măsură a speciilor de stejar. Dimpotrivă, pe versanții însoriți (sudici, sud- vestici și vestici), microclimatul stațiunilor, ca- racterizat printr-un continentalism mai accen- tuat, este nefavorabil fagului. Aici, gorunul, prin poziția sa, deține totdeauna supremația în lupta interspecifică, formînd arborete de tipul goru- netelor. în schimb, stejarul situat în văi, sau aproape de văi, a fost mai ușor dislocat de fag și carpen. Modul de distribuție actuală a speciilor prin- cipale reflectă, bineînțeles, și comportarea lor față de lumină : fagul, specie de umbră, ocupă versanții nordici, iar gorunul, specie dc lumină, ocupă versanții sudici. Intensitatea luminii de- terminată de expoziție nu este, în cazul studiat, hotărîtoare; acest fapt se pune în evidență prin localizarea gorunului sistematic pe fețele cele mai însorite, cu toate că temperamentul său este mai puțin de lumină decît al stejarului pedun- culat. Dacă distribuția tuturor speciilor ar fi avut loc în toate cazurile potrivit comportării lor față de lumină, am fi asistat la o repartizare contrară în relief a speciilor dc stejar. Trebuie subliniat, însă, că mult mai hotărîtoare în dis- tribuția speciilor de stejar sînt, așa cum s-a mai arătat, diferența de umiditate și gradul de conti- nentalism al stațiunilor, precum și raporturile interspecifice. Incontestabil că expoziția și alte elemente ale factorului situație cauzează anumite modificări în caracteristicile solului. Pe versanții sudici, sud-vestici, spre exemplu, solurile sînt mai us- cate și mai compacte decît pe versanții nordici și cei învecinați. Gorunul, mai puțin pretențios decît stejarul, rezistă mai bine în aceste stațiuni. . Urmărind a se stabili în continuare relațiile între gorun și stejar, pe de o parte, și tipurile genetice de sol împreună cu substratele lor pe- trografice, pe de altă parte, s-au constatat, de asemenea, diferențieri demne de relevat. Astfel, stejarul se localizează de preferință pe soluri mai fertile, profunde și reavene, de tipul solurilor brune de pădure, cu troficitate ridicată, dezvoltate pe substrate argilo-marnoasc. Pe ase- menea soluri și versanți adăpostiți, cu spor de umiditate, stejarul înaintează diseminat mult în altitudine, pînă la 550 m, versantul nordic al trupului de pădure Azilul și chiar pînă la 650 m spre Dol-Dealul de Mijloc, realizînd aici cele mai mari și frumoase creșteri. în complexul forestier al regiunii Sighișoara se constată o legătură aproape nedesmințită între răspîndirea solurilor brune de pădure formate pe substrate argilo-marnoase și prezența mai abundentă a stejarului. De remarcat că și pe ase- menea soluri, acolo unde se realizează un defi- cit de umiditate, pe coame înguste și expoziții însorite, stejarul se retrage parțial (uneori chiar total), cedînd locul gorunului. Astfel, coamele interfluviilor înguste, muchiate și orientate în toate direcțiile din cuprinsul formațiilor argilo- marnoase sînt bordate aproape constant cu gorun. Pe soluri mai sărace și mai uscate de tipul podzolului de degradare, dezvoltate pe substrate predominant grezoase, stejarul urcă puțin altitu- dinal și realizează creșteri mai reduse decît go- runul. Aici predomină sau rămîne exclusiv go- runul, care se dovedește mai puțin pretențios față de sol decît stejarul. Pe solurile variat-pseudoglcizate, dezvoltate pe luturi de terasă, gorunul este, de regulă, specia predominantă. El formează arborete pure sau aproape pure de tipul gorunetelor de platou, cu sol greu, la altitudini de peste 500 (520) m, sau arborete în amestec cu alte specii (inclusiv ste- jar) aparținînd tipului de pădure goruneto-șleau- lui de terasă, la altitudini pînă la 500 m (pe te- rasele levantine). Trebuie totuși subliniat că spre interiorul teraselor mai late, pe măsura îmbunătățirii regimului de umiditate în sol, pro- porția dc participare a stejarului poate să crească în gorunete pînă la proporția de facies sau să ajungă în locuri ușor depresionare, cu stagnări prelungite de apă în sol, să formeze arborete pure de tipul stejăretelor de terasă (fig.2). Fig. 2. Profil schematic al unui platou de terasă cu extindere mai mare. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 259 Se poate trage, deci, concluzia că distribuția gorunului și stejarului sub raportul tipului ge- netic de sol este determinată mai mult de regi- mul de umiditate decît de troficitatea acestuia. Amplitudinile mari ale variațiilor de umiditate în sol defavorizează stejarul, în schimb sînt des- tul de bine suportate de gorun. Un alt aspect urmărit în cercetările efectuate a fost acela al comportării stejarului și gorunu- lui sub raportul productivității, pe diferite tipuri genetice de sol și substrate litologice. Pentru studiul relațiilor dintre productivitate și condițiile sol-rocă s-au analizat comparativ creșterile la exemplare din cele două specii în trei situații diferite: pe sol brun de pădure for- mat pe substrate argilo-marnoase, pe sol brun podzolic format pe gresii și pe sol pseudogleizat de pe luturi de terasă. în figura 3 sînt prezentate variațiile elemen- telor dendrometrice (înălțime, diametru și vo- Fig. 3. Variația înălțimii, diame- trului și volumului la exemplare de stejar și gorun, crescute pe suib- strate argilo-mamoase. lum), obținute din analiza de creșteri de la un gorun și un stejar * crescuți pe substrate argilo- marnoase cu sol brun de pădure. Din acest grafic se observă că stejarul reali- zează dimensiuni mai mari decît gorunul, înce- pînd de la cele mai mici vîrste pînă în momen- tul cînd s-a executat analiza. Prin aceasta se confirmă ipoteza subliniată anterior, că stațiunile cu soluri brune de pădure formate de substrate argilo-marnoase sînt mai favorabile stejarului decît gorunului. * Pentru ca datele obținute pentru cele două specii să fie comipnabile, s-a urmărit ca exemplarele anali- zate să reprezinte arbori .medii și să fie instalate în condiții asemănătoare atît în ce privește situația cit și poziția lor în arboret. în figura 4 sînt prezentate aceleași elemente dendrometrice pentru un exemplar de gorun și altul de stejar dintr-un arboret care vegetează pe substrate grezoase cu sol brun podzolit de degradare cu pseudoglei. Din curba variației înălțimilor cu vîrsta se observă că în prezent stejarul se situează dea- Fig. 4. Variația înălțimii, diame- trului și volumului la exemplare de stejar și gorun oresicute pe sub- strate grezoase. supra gorunului. Pînă la vîrsta de 60 de ani, însă, stejarul a avut o înălțime mai mică decît go- runul. în ceea ce privește diametrul și mai ales volumul, din curbele prezentate în figura 4 re- zultă că gorunul are creșteri evident mai mari decît stejarul. De aici se poate trage concluzia că în stațiunile caracterizate prin substrate gre- zoase și soluri podzolite gorunul vegetează mai bine decît stejarul. Urmărind mai departe, comparativ, variația înălțimii, a diametrului și a volumului la exem- plare de stejar și gorun crescute, de data acea- sta pe luturi de terasă, cu soluri de tipul pod- zolului de degradare pseudogleizat, se constată că stejarul realizează pentru toate cazurile di- mensiuni mai mari, de unde se desprinde con- cluzia că asemenea stațiuni sînt mai favorabile acestei specii (fig. 5). Pe baza acestor analize de arbori s-au putut formula concluziile menționate, care sînt vala- bile, cel puțin, pentru regiunea la care se referă cercetările și pentru altele asemănătoare. Prezența din abundență a gorunului pe dea- lurile sighișorene dovedește incontestabil o adap- tare mai bună a acestei specii la climatul re- giunii decît a stejarului. S. Pașcovschi [4] re- marcă chiar că în Transilvania are loc o expan- siune a gorunului în detrimentul stejarului, prin coborîrea sa în altitudine cu circa 150 m în ulti- mii 300—400 ani. 260 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 3 Fig. 5. Variația înălțimii, diametrului și volumului la exemplare de gorun și stejar crescute pe luturi de terasă. Această deplasare în jos a gorunului se pune în evidență prin prezența rezervelor bătrînc de stejar cu caracter relictar în arboretele tinere, alcătuite astăzi de gorun sau din gorun și carpen, fapt care confirmă ipoteza Iui S. Pașcovschi. O asemenea succesiune a fost semnalată și de noi în masivul Breite, U.P. III Bendorf, u.a. 9 a și 10 a, aproape de platou, unde se întîlnesc re- zerve de stejar într-un arboret mult mai tînăr, alcătuit din carpen și gorun (fig. 6). Fig. 6, Rezerve bătrîne de stejar, într-un arboret tînăr de carpen și gorun. (Foto : I. Damian) De altfel, și numeroasele rezerve de stejar multisecular, existente pe pășunea Breite (fig. 7) confirmă pe deplin acest fenomen. Cauza acestei succesiuni trebuie pusă în legă- tură cu răcirea treptată a climatului, care are loc în întreaga Europă și care determină implicit o coborîre altitudinală a diferitelor specii fo- restiere [41. Pe lîngă această cauză generală intervin. însă, în condițiile cercetate, și alte cauze particulare. Astfel, stejarul, fiind mai exigent față de sol și, în primul rînd, față de regimul de umiditate, este mai mult dislocat de gorun pe versanții însoriți, cu stațiuni mai uscate. Datorită acelu- iași contrast ecologic sub raportul exigențelor față de sol, stejarul este mai greu eliminat de pe versanții adăpostiți, mai ales pe soluri rea- vene, bogate și profunde, dezvoltate pe substrate argilo-marnoase De asemenea, pc terenuri cu soluri compacte pseudogleizate de terasă și stagnări prelungite de apă, stejarul — mai rezistent în aceste con- diții — n-a putut fi înlocuit de gorun. Fig. 7. Rezerve seculare de stejar pe terasa Breite. (Foto : I, Daraian) Procesul de succesiune între gorun și stejar trebuie pus în legătură și cu faptul că primul fructifică mai des și dezvoltă puieți relativ mai rezistenți la umbrire decît al doilea. Așa se expli- că de ce stejarul se află astăzi într-o proporție redusă în goruneto-șleaul de terasă, deși găsește aici condiții mai bune de vegetație decît goru- nul (fig. 6). Trebuie totuși subliniat că în această regiune nu este vorba de o expansiune generală a goru- nului, ci numai de o înlocuire pe alocuri a ste- jarului în arboretele alcătuite din aceste două specii. Se poate susține, dimpotrivă, că ambele specii de stejar au pierdut mult din teritoriul ocupat altădată, prin invazia fagului și a carpe- nului, care de fapt determină și cele mai extinse și importante succesiuni, declanșate și stimulate adeseori de intervenția omului. Concluzii Urmărind în complexul forestier al regiunii Sighișoara distribuția stejarului pedunculat și a gorunului, în funcție de principalii factori eco- logici, se pot trage următoarele concluzii : 1. Stejarul pedunculat se localizează pe tera- sele tinere (holocene) și în văile mai joase, ur- cînd pe versanți cu orientări variate și substrate RWIST4 PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 261 petrografice diferite pînă Ia altitudinea absolută de 380 (400) m. 2. Pe o zonă de interferență de 100—120 m, diferență altitudinală situată între 380 (400) și 500 (520) m altitudine absolută, stejarul se aso- ciază cu gorunul în proporții variate, fie alcă- tuind elementele principale ale șleaului de deal, fie formînd stejăreto-gorunetc, respectiv goru- neto-șleauri cu participarea stejarului. 3. Pe terenuri cu substrate argilo-marnoase și soluri brune de pădure, stejarul pedunculat urcă mai mult pe expoziții nordice, nord-estice, pînă aproape la cele mai mari cote din regiune, par- ticipînd la alcătuirea șleaului de deal cu stejar pedunculat. 4. Pe fragmentele mai late ale terasei daciene de 520 m altitudine absolută, în locurile ușor depresionare, cu stagnări prelungite ale apei în solurile pseudogleizate, stejarul rămîne exclusiv, formînd stejăretelc de terasă, 5. Gorunul se situează constant deasupra ste- jarului. în stațiuni cu amplitudini relativ mai mari ale regimului de umiditate în sol și atmo- sferă, îndeosebi pe expoziții însorite, boturi de deal, coame și fragmente de terasă, gorunul par- ticipă la alcătuirea tipurilor de pădure din for- mațiunea gorunetelor. Bibliografie [1] Chir iță, C, Relații între substratul petrografic și arboret. în : Analele INTCEF, voi. XII, Bucu- rești, 1951. [2] C h i r i ț ă, C. Stațiuni-Umită pentru gorun, deter- minate de factorul sol. în : Analele INCEF, voi. VIII, București, 1943. [3] Damian, I. Studiul tipologic al pădurilor din împrejurimile orașului Sighișoara. Lucrare de disertație, Brașov, 1961. [4] P a ș co v sc h i, S. înlocuirea stejarului pedun- culat prin gorun în Podișul Transilvaniei. Comu- nicare, Academia R.P.R., Tom, II, 1962. [5]Savcenko-Pogrebniac, Z. F. Gornîi dub. Kiev, 1955. [6] Urban, M. K. Die Eichen. Hamburg — Benlin. 1959, Despre cultura pinului silvestru și a pinului negru pe nisipuri continentale Ing. V. Enescu candidat în științe agricole Stațiunea INCEF-Oltenia După primele succese obținute la fixarea nisi- purilor continentale din țara noastră cu ajutorul culturilor dc salcîm, împădurirea aces- tora s-a făcut aproape în exclusivitate cu salcîm, în mică măsură utilizîndu-se și alte specii, cum sînt pinul silvestru și pinul negru. Unele dintre culturile dc pin silvestru și pin negru au ajuns la maturitate și pot furniza date prețioase în le- gătură cu comportarea și creșterea lor în dife- rite condiții staționale ale formațiunilor dc ni- sipuri continentale. Bilanțul rezultatelor actuale ale culturii pinu- lui silvestru și pinului negru pe nisipuri con- tinentale prezintă deosebit interes, deoarece, în prezent, problema cea mai importantă nu mai este fixarea nisipurilor prin orice mijloace, ci valorificarea lor cît mai rațională, ținînd scamă de potențialul de producție al fiecărei stațiuni, de însușirile bioecologice ale speciilor și de ne- voile mereu crescînde de material lemnos de calitate bună și în sortimente variate. Interesul este sporit și de faptul că pinul silvestru și pi- nul negru sînt singurele specii rășinoase de inte- C.Z. Oxf. 233:116.82:174.7 Pinus res forestier, cultivate pe nisipurile din țara noastră. în acest scop s-au cercetat culturile de pin silvestru și pin negru de pe nisipurile continen- tale din sudul Olteniei (Ciupercenii Vechi, Dă- buleni, Piscu), de la Hanul Conachi (Regiunea Galați), de la Retiu (Regiunea Brașov) și din nord-vestul țării (Scărișoara Nouă). în fiecare arbore cercetat, în puncte reprezentative, s-au delimitat suprafețe de probă, în care s-au des- cris amănunțit condițiile staționale și s-a inven- tariat arboretul. La arborii medii, stabiliți după diametru și înălțime, s-au studiat creșterile prin analize de arbori și s-a cercetat sistemul de înrădăcinare, folosind concomitent metoda mo- nolitelor modificată dc I. N. R a h t e e n k o și de autor, precum și metoda dezgropării integrale. S-au făcut, de asemenea, observații asupra for- mei trunchiurilor și coroanei, stării de vegetație și sanitare etc. Pentru o mai precisă caracteri- zare a condițiilor edafice s-au făcut analize de laborator chimice și mecanice. 262 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 Rezultatele culturilor Culturile de pin silvestru și pin negru de pe nisipurile continentale din sudul Olteniei. Din inițiativa silvicultorului Gh. Crăciunescu, în 1891 s-au plantat la Piscu 17,5 ha de pin negru pur sau în amestec cu stejar și pin silvestru, iar la Ciupercenii Vechi, în punctul numit azi „La pini", 8 ha de pin silvestru și pin negru. Pentru ambele plantații, puieții au fost produși în pe- piniera Valea Geblești (Ocolul Craiova), din să mînță a cărei proveniență nu se cunoaște. Plantația de la Piscu se află pe un teren plan, în parte ușor depresionar, pe un sol nisipo-lutos, sărac în humus, pînă la 20 cm adîncime neutru și apoi moderat alcalin pînă la alcalin, cu car- bonați chiar de la suprafață. La vîrsta de 66 de ani; pinul negru avea 638 de arbori la ha, înălți- mea medie 25 m, diametrul mediu 29,8 cm, vo- lumul la ha 517,78 m’, cu o creștere medie anuală de 7,8 m3/an/ha, încadrîndu-se în clasa 0,9 de producție *. Un arboret alăturat de salcîm dc 27 ani, care vegetează în condiții staționale compa- rabile, are 283,81 m3 la ha, o creștere medie anu- ală de 10,5 m3/an/ha și se încadrează în clasa L de producție. ’ în punctele în care arboretul este bine închis, pinul negru este elagat mulțumitor (fig. i). în Fig, 1. Aspect al arboretului de pin negru de la Piscu, Ocolul silvic Calafat. (Foto : ing. VâL Enescu) * După Schwappach, 1908. restul arboretului, elagajul este defectuos, trun- chiurile fiind acoperite de crăci groase, în parte uscate, după căderea cărora rărnîn noduri adînci și numeroase, care reduc substanțial valoarea lemnului, și așa destul de redusă, datorită fap- tului că este spongios. Tot datorită acestei în- sușiri negative, trunchiurile sînt frînte de ză- padă și de vînt de la înălțimi variabile. O astfel de ruptură s-a produs în masă în 1962. Vîrfurile și crăcile nu sînt rupte de zăpadă. Pinul silvestru, reprezentat în acest arboret — la data cînd s-au făcut observațiile — numai prin cîteva exemplare, înregistrează aceleași creș- teri, dar se comportă diferit sub acțiunea facto- rilor mediului. Aproape toate exemplarele au vîrfurile și crăcile rupte de zăpadă. Lemnul este mai puțin spongios decît la pinul negru și, ca urmare, trunchiurile nu sînt frînte de zăpadă și de vînt. Elagajul prezintă aceleași caracteris- tici ca și pinul negru. Din plantația de 8 ha de pin silvestru și pin negru austriac de la Ciupercenii Vechi au mai rămas grupe de arbori sau arbori diseminați într-un arboret dc salcîm. Plantația s-a făcut pe un teren în general plan, cu mici denivelări. So- lul este nisipo-lutos, cu predominarea nisipului mare, sărac în humus, neutru pînă la slab al- calin, sărac în baze de schimb, cu un grad de saturație în baze moderat. în aceste condiții, la vîrsta de 67 de ani, pinul silvestru avea înălțimea medie de 19,92 m, diametru mediu de 31,21 cm și se încadra în clasa a Il-a de producție. La aceeași vîrsta, pinul negru austriac avea înălți- mea medie de 20,68 m, diametrul mediu de 32,70 cm și se încadra în clasa I7 de producție. Ca și la Piscu, pinul silvestru are trunchiuri strîmbe, înfurcite, cu vîrfurile adesea rupte (fig. 2). Dacă la aceste defecte se mai adaugă și no- Fig. 2- Aspect al culturii de pin silvestru de la Ciuperceni, Ocolul silvic Calafat. (Foto : ing. Val. Enescu) durile foarte groase și adînci, ca rezultat al unui elagaj foarte defectuos, lemnul se poate califica drept lipȘit de valoare" industrială, în afară doar de o eventuală utilizare la plăci aglomerate. în RWIST.t PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 263 această stațiune, pinul negru se comportă la fel ca la Piscu. Tot pe nisipurile continentale din sudul Olte- niei, dar pe cele situate în stînga Jiului, la Dă- buleni, dintr-un mic arboret au mai rămas, sub forma unei rariști, 30—40 exemplare de pin sil- vestru, situate pe un teren plan, mai înalt decît terenul vecin depresionar. Solul este un nisip coeziv, moderat bogat în humus, slab acid, aco- perit de o luxuriantă vegetație erbacee, în care predomină Phytolacca americana L. și Sambu- cus ebulus L. La 55 ani, pinul silvestru avea înăl- țimea medie de 24 m și diametrul mediu de 25 cm. Are trunchiuri strîmbe și neegalate, cu crengi groase, astfel îneît nu poate furniza decît puțin material bun pentru lucru. în același arboret există un singur exemplar de pin negru. Fără a se putea trage o concluzie, se menționează că are dimensiuni mai mari, este mult mai drept și mai bine elagat decît pinul silvestru. Culturile de pin silvestru și pin negru de pe nisipurile de la Hanul Conachi. Acțiunea de îm- pădurire a nisipurilor de la Hanul Conachi a început după anul 1922, și în prima etapă, 1922 —1931, accentul s-a pus pe folosirea salcîmului. După 1931 a început să se planteze pin silvestru și pin negru în diferite stațiuni de pe dune, tere- nuri plane și depresiuni interdune. Acum for- mează în multe puncte arborete închise, dar se găsește și sub formă de grupe sau exemplare izolate. S-a cercetat un arboret în vîrstă de 20 de ani (pentru pinul negru), situat pe o dună înaltă, și un arboret de 19 ani, situat într-o depresiune vecină, între care există o diferență de nivel de circa 4 m. Duna este alcătuită din nisip coeziv, cu predominarea nisipului grosier, sărac în hu- mus, foarte sărac în baze de schimb și cu un grad de saturație redus în baze. In depresiunea interdune solul este nisip coeziv, sărac în humus, foarte sărac în baze de schimb, cu un grad de saturație în baze redus și cu apa freatică la 1,5 m (august 1957). Pinul negru de pe dună are înălțimea medie de 9,75 m și diametrul mediu dc 8,7 cm, iar cel din depresiune are înălțimea medie de 9,95 m și diametrul mediu de 12,5 cm. Cele două stațiuni se deosebesc prin regimul hidrologic diferit, dar pinul negru de pe dună, printr-un sistem de înrădăcinare adaptat să folosească apa din depresiunile ve- cine, realizează aproximativ aceleași creșteri. Pinul silvestru, pe o dună joasă și foarte lată, alcătuită din nisip coeziv cu predominarea nisi- pului grosier, slab acid, sărac în humus și baze de schimb, la 17 ani avea înălțimea medie de 7,75 m și diametrul mediu de 10 cm. într-o depresiune largă, cu nisip coeziv, moderat bogat in humus, slab acid, de la 45 cm adîncime foarte compact, pinul silvestru la 25 de ani avea înăl- țimea medie de 10,75 m și diametrul mediu de 15 cm. Arboretele de pin silvestru și pin negru de pe nisipurile de la Hanul Conachi sînt prea tinere pentru a se putea aprecia forma arborilor, ela- gajul și rezistența la acțiunea factorilor clima- tici dăunători. Totuși se remarcă că pinul sil- vestru este mai frecvent înfurcit, cu vîrfuri rupte dc zăpadă decît pinul negru, care are forme, în general, mai bune. Culturile de pin silvestru și pin negru de pe nisipurile de la Retiu. Pe malul stîng al Văii Negre (afluent al Oltului), la răsărit de orașul Sf. Gheorghe, se întind formațiunile de nisipuri continentale de la Retiu, pe o suprafață de circa 800 ha, situate la 520—540 m față de nivelul mării. La periferia regiunii de nisipuri și, mai ales, la marginea de sud-vest și nord-est, se află arbo- rete artificiale ide pin silvestru și pin negru (fig. 3). Fig. 3. Arboret de pin silvestru și negru de pe nisi- purile de la Retiu, Ocolul silvic Sf. Gheorghe. (Foto : ing, Val. Enescu) în arboretele în care s-au făcut cercetări, solul se caracterizează printr-un conținut relativ ridicat în baze de schimb, foarte bogat în humus în stratul de la suprafață, slab acid, cu textură nisipo-Iutoasă și cu un procent ridicat de nisip grosier. în aceste condiții, atît pinul silvestru cît și pinul negru au creșteri active, arboretele fiind de clasa I și a ILa de producție. Diametrul mediu al pinului silvestru este de 30,7 cm, iar al pinului negru de 29,5 cm. Este sin- gurul loc de pe nisipurile continentale unde pinul silvestru nu suferă de rupturi de zăpadă. Are trunchiuri drepte și fusul unitar pînă la vîrf îndeosebi pinul silvestru se regenerează foarte bine în margini de masiv și în golurile din ar- boret, fapt care indică condiții staționale priel- nice (fig. 4). Culturile de pin silvestru și pin negru de pe nisipurile din nord-vestul țării. în perioada 1905—1909 la Valea lui Mihai, Scărișoara Nouă și Sanislau s-au plantat 14,56 ha de pin silvestru și 2,55 ha de pin negru .[8]., 264 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 Fig, 4. Regenerarea naturală de pin silvestru în margine de masiv. Retiu, Ocolul silvic Sf. Gheorghe. (Foto ; ing. Val. Enescu) La Scărișoara Nouă, pc o dună înaltă alcătuită din nisip coeziv, cu interstrate feruginoase, brun-glăbui, sărac în humus, slab acid, cu con- ținut scăzut de baze de schimb, pinul silvestru la vîrsta de 47 de ani avea înălțimea medie dc 13,7 m, diametrul mediu de 14,1 cm si se încadra în clasa a IlI-a de producție. Aspectul general al arboretului este urît. Sînt multe exemplare cu vîrful rupt, trunchiuri înfurcite. Situația se poate datora în parte și unor cauze antropeice. Din informații locale s-a aflat că la un moment dat din acest arboret s-au extras toate exemplarele frumoase. Interesant este că pe versantul nord-vestic al dunei, mai mult în jumătatea inferioară a pantei, pinul silvestru se regenerează natural și abundent (fig. 5). Se găsesc semințișuri dese, alcătuite din puieți de diferite vîrste. Fig. 5. Regenerare naturală de pin silvestru în arboretul de pin silvestru dc la Scărișoara Nouă, Ocolul silvic Săcuieni-Bihor. (Foto: ing. Val. Enescu) La Sanislau, pe coame și coaste de dună, cu sol nisipos, sărac în humus, fără interstrate feru- ginoase, pinul negru și silvestru, la 52 de ani, arc înălțimea medie de 15 m și diametrul mediu de 20 cm și se încadrează în clasa a Il-a de pro- ducție [8]. Concluzii și recomandări Culturile de pin slivestru și pin negru de pe nisipuri continentale vegetează în condiții, clima- tice și edafice variate, sub influența cărora s-au înregistrat diferențieri destul de însemnate, atît în ceea ce privește creșterea cît și rezistența Ia acțiunea factorilor climatici vătămători. Cele patru formații de nisipuri continentale în care s-au făcut cercetările se găsesc în climate di- ferite. în cea mai mare parte, fîșia de nisipuri con- tinentale din sudul Olteniei are un climat conti- nental. Nisipurile din apropierea Dunării au un climat deosebit — danubian — cu primăveri timpurii, veri mai calde și mai uscate și ierni adesea aspre. Cele mai puține precipitații anuale cad la Dăbuleni (423,8 mm) și cele mai multe la Ciuperceni (559,0 mm), lunile cele mai ploioase fiind mai și iunie. Temperaturile medii anuale variază puțin, fiind cuprinse între 11,2°C la Corabia și 11,4°C la Calafat. Indicele de ariditate (după C. loan) în regiunea nisipurilor variază între 20 și 30, predominînd zona 20—24. După Koppen, nisipurile din sudul Olteniei se situează în provincia climatică C-fax. Nisipurile de la Hanul Conachi, Regiunea Ga- lați, se situează într-un climat mai aspru, la limita externă a provinciei climatice Bsax — climat de stepă, cu precipitații inferioare limitei de uscăciune (425,4 mm anual). Verile sînt foarte călduroase (temperatura medie 20,9°C), iar ier- nile friguroase (—1,9°C). Indicele de ariditate este cuprins între 20 și 24. Condițiile micro- climatice în lunile de vară cu insolație mare sînt mai accentuat continentale, apropiate de un climat semideșcrtic. Nisipurile din nord-vestul țării, după clasifi- cația lui M. Stoenescu, se situează în sectorul de climă continental moderată, cu ierni mai blînde decît în cîmpia Dunării și veri mai răco- roase. Temperatura anuală este 9,5°C, luna cea mai rece fiind ianuarie (—3,1°C) și cea mai caldă iulie (20,7°C). Anual cad 674,6 mm preci- pitații, cele mai multe la începutul verii. Indi- cele de ariditate este cuprins între 30 și 35. Nisipurile de la Retiu se situează tot în sec- torul cu climă continentală moderată, dar în ținutul climatic al podișului Transilvaniei, care se caracterizează prin umezeală relativă con- stantă și printr-o repartiție neuniformă a tuturor elementelor meteorologice, cad anual 600-700 mm precipitații. Temperatura medie anuală este de 8,0°C. Indicele de ariditate este mai mare de 35. Regiunea se află în provincia climatică Dfbx. Față de această variație a condițiilor clima- tice, se constată că pinul silvestru și pinul negru dc pe nisipurile dc la Retiu și nord-vestul țării, caracterizate printr-o cantitate de precipitații REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr 5 265 depășind 600 mm anual, se regenerează natural, și anume cu atît mai abundent cu cît cad mai multe precipitații și umiditatea relativă este mai mare. Pinul silvestru și pinul negru de pe nisipurile de la Hanul Conachi și din sudul Olte- niei, dintr-un climat continental secetos, deși fructifică abundent, nu se regenerează natural. Creșterea acestor specii, cînd apa freatică nu este accesibilă rădăcinilor, este, de asemenea, influențată de regimul pluviometric. La Retiu, chiar pe dune înalte, arboretele de pin silvestru și pin negru sînt de clasa I și a Il-a de pro- ducție. Regretabil este faptul că nu sc cunoaște proveniența semnițelor din care s-au creat cul- turile cercetate și nu se poate stabili cu exacti- tate dacă actuala formă a arborilor, în general deficitară, se datorește unei proveniențe necores- punzătoarc sau este consecința condițiilor cli- matice nefavorabile pentru specie. Troficitatea stațiunii influențează puternic creșterea pinului negru și silvestru. La Retiu, pe dune înalte, alcătuite din nisip foarte bogat în humus și cu un conținut ridicat în baze de schimb, aceste specii realizează creșteri mult mai mari decît pe nisipurile de la Hanul Conachi, sărace în humus și baze de schimb, chiar dacă apa freatică este accesibilă rădăcinilor. în con- trast cu toată sărăcia în substanțe nutritive a nisipurilor dc la Hanul Conachi, pinul negru și silvestru, datorită unor pretenții reduse față de însușirile solului, se pare că pe dunele înalte alcătuite din nisipuri sărace și uscate vegetează mai bine decît salcîmul. Vegetația activă de pe dune este asigurată și prin dezvoltarea unui sistem de "înrădăcinare pivotant, profund, care, pe lîngă rădăcinile pivot, groase și lungi, este alcătuit din rădăcini late- rale orizontale, bine dezvoltate. Pe dunele înalte și înguste, formate din nisipuri sărace și uscate, pinul negru și pinul silvestru formează un sistem de înrădăcinare adaptat pentru aprovizionarea cu apă din depresiunile vecine, unde apa freatică se află la 1—1,5 m adîncime și mai mult, Unele rădăcini laterale orizontale urmăresc forma te- renului, la 10—30 cm adîncime, coboară panta dunei pînă în depresiune, unde pătrund adînc în sol pînă la straturile umede. Lungimea unor astfel de rădăcini poate depăși 20 m. Pe dune, pinul silvestru și pinul negru folo sesc solul extensiv în adîncime și în suprafață. Dc aceea, în astfel de condiții, trebuie să se realizeze culturi mai rare decît în depresiune sau terenuri plane cu condiții de nutriție mai bune. Relativ la diferența dintre specii, se poate conchide că, de regulă, pinul negru înregis- trează creșteri cu puțin mai mari decît pinul silvesțru, excepție făcînd în culturile de Ia Retiu. unde au practic aceleași creșteri. Se remarcă însă deosebiri însemnate după forma arborilor și calitatea trunchiurilor. în afară de culturile de pe nisipurile de la Retiu, unde pinul silvestru are forme frumoase și trun- chiuri cu lemn bun pentru lucru, în rest, peste tot, pinul silvestru, din acest punct de vedere, este mult inferior pinului negru. La rîndul său, pinul negru, mai ales în culturile din sudul Olte- niei, are un lemn calitativ inferior (spongios, cu noduri groase și adînci), cu întrebuințări limitate. Pe bâza celor arătate anterior în ceea ce pri- vește cultura pinului silvestru și a pinului negru pe nisipurile continentale din țara noastră și avînd în vedere rezultatele ce se obțin în aceleași condiții staționale prin cultura salcîmului, se pot trage următoarele concluzii de ordin cul- tural : 1. Cultura pinului negru și pinului silvestru este foarte indicată pe nisipurile continentale de la Retiu. nutînd fi extinse în toate stațiunile, cu excepția acelora de tip higrofit, în care ve- getează natural aninul negru. 2. Pe nisipurile continentale din nord-vestul țării, cultura pinului silvestru și a pinului negru trebuie limitată numai la dunele înalte, alcătuite din nisip sărac și uscat, pe care salcîmul vege- tează lînced și dă producții mici. 3. Pe nisipurile continentale de la Hanul Co- nachi și, îndeosebi, pe cele din sudul Olteniei, pinul silvestru este o specie care nu dă rezultate ; din acest motiv nu trebuie extinsă înainte de a fi stabilit, prin culturi comparative cu diferite proveniențe de cîmpie și dealuri joase, prove- niența cea mai indicată. Culturi comparative de proveniențe trebuie instalate și pentru pinul negru. Pinul negru, în cadrul acestor formații de nisipuri continentale, trebuie cultivat numai pe dune înalte, formate din nisip sărac și uscat, unde salcîmul dă rezultate slabe. Bibliografie [1] C h i r i ț ă, C. D. Nisipurile de la Hanul Conachi din punct de vedere naturalist și forestier. Ana- lele I.C.F., voi. III, 1937, p. 3—125. [2] Ohiriță, C. D. și Bălănică, Th, P. Cercetări asupra nisipurilor dan sudul Olteniei. Analele ICEF, seria I, voi. IV, 1938, p. 79—184. [3] C r ăci u n escu, G h. Studii asupra împăduririi nisipurilor zburătoare de pe proprietățile statului Piscu-Tunari și Ciuperceni. în : Revista Pădurilor, XVIII, 1904, p. 202—210, 231—242, 265—276. [4] Damian, I. ș^u Dunele de la Retiu din punct de vedere naturalist și forestier. Duicrări știin- țifice, Institutul politehnic Brașov, voi. III, 1957, p. 125—135. [5] Hal as z, L. Importanța rușinoaselor și a salcâ- mului pentru împădurirea nisipurilor din regiunea dintre Tisa și Dunăre. în: Az Erdo, nr. 3, 19'55, p. 129—132. [6] loan, P. Contribuții la studiul nisipurilor zbură- toare din România. în: Revista Pădurilor, nr. 1—2, 1927, p. 13—26, 97—104. [7] Kamarovski, P. O. Bazele rezistenței cultu- rilor de pim pe dunele pădurii Buzuluc. în: Lesnoe hozeaistvo, nr. 1, 1953, p. 25—29. [8] Spîrchez și colaboratorii. împădurirea terenu- rilor nisipoase din nord-vestul țării. București, 1962, 1, 17. Acțiunea vătămătoare a varului la marcarea arborilor Ing. I. Rădulescu D,R,E.F, Banat C.Z. Oxf. 425.9 In luna martie 1957, în Ocolul silvic Bîrzava (Regiunea Banat) s-a constituit o rezervație de semințe în suprafață de 35 ha (numărul 2102), într-un arboret de gîrniță (în U.P. IX Groșii Noi, u.a. 9 a și 10 b). Arboretul are vîrstă de circa 80 ani, este situat pe o coastă ușor ondulată, cu expoziție ge- nerală sudică, la altitudine de 250—300 m, cu solul brun-gălbui podzolic, și este provenit 80% din sămînță și 20% din lăstari. Consistența lui este de 0,8, cu un subarboret slab reprezentat prin exemplare de păducel și prezintă o stare de vegetație activă. Lucrările de amenajare a rezervației au început în 1957. Una dintre primele lucrări a fost aceea de marcare și inventariere a exemplarelor de gîrniță alese ca seminceri, care s-a efectuat în Fig. 1. Aspect din rezervație ou arborii mareați. (Fota : ing. I, Rădulescu — XVI1/58) cursul lunilor august și septembrie 1957, pe o porțiune de circa 8 ha din suprafața rezervației. Marcarea semincerilor s-a făcut pe tulpină, la înălțimea de 1,50 m de Ia sol, după ce s-a făcut o ușoară curățire și nivelare a ritidomului cu o perie de sîrmă de tip horticol, așa cum se poate observa din figura 2. Pentru netezirea ritido- mului s-a utilizat, la începutul lucrării, la unele exemplare, cuțitoaia de tîmplărie (fig. 3), pro- cedeu destul de greoi și delicat, care a fost abandonat. Pe locul astfel pregătit s-a aplicat, cu lapte de var, un inel lat de circa 15 cm, pe care s-a scris apoi cu vopsea roșie numărul de inventar al fiecărui arbore semincer (fig. 1). Varul destinat marcării a fost stins cu 15 zile înainte de începerea lucrării. Din varul-pastă Fig. 2. Crăpături ale ritidomului. (Foto : ing. I, Rădulescu — XVII/62) pregătit s-a preparat lapte de var pe măsura ne- cesității, pînă ia terminarea marcării arborilor pe cele 8 ha (30 septembrie 1957). Din conside- rente de ordin organizatoric, lucrările nu s-au mai continuat. Fig. 3. Exemplar netezit cu cuțitoaia și cu crăpături. (Foto ing, J, Rădulescu — XVII/62) REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 267 In primăvara anului 1959 s-au observat, la arborii marcați cu var, primele vătămări cu as- pect de cancer, care au rămas neobservate în toamna anului 1958. aceste apariții canceroase în diverse stadii de dezvoltare (fig. 1 și 6). Arborii marcați cu var vor fi distruși de aceste vătămări. Fig. 4. Formațiune canceroasă. (Foto : ing. I. Rădolescu — XVII/50) Fig. 5. Formațiune canceroasă. (Foto : ing. I. Rădulescu .— XVH/56) în decursul anilor care s-au scurs s-a putut observa că pe măsură ce aceste prime apariții de vătămare evoluează în inele canceroase, la alte exemplare de seminceri, în aparență sănătoase, apar primele semne de vătămare. La început apar ușoare crăpături transversale ale ritidomului (fig. 2), care cu timpul evoluează, dînd la iveală o proveniență inelară de tip canceros (fig. 4 și 5). La toate exemplarele, cancerul a apărut și continuă să apară pe mijlocul inelului de var aplicat pentru marcare. Aceasta proeminență este formată prin creș- terea excesivă a părții lemnoase superioare și inferioare a inelului, care lasă la mijloc, sub ritidom, un intrînd ce tinde să întrerupă circu- lația sevei. în prezent, întreaga rezervație de gîrniță este vătămată. Peste 50% din arborii marcați au fig. 6. Aspect din rezervație cu exemplare vătămate. (Foto : ing, J, Rădulescu — XVH/G2) Conservarea buștenilor de fag proveniți din doborîturile de vînt Ing. dr. E. Vintilă și ing. M. Gheorghe incef C.Z. Oxf. 841.29:34 Această problemă a fost pusă ca urmare a mari- lor doborîturi de vînt din ultimii ani, cînd, pe drept cuvînt, au luat caracter dc calamitate. Volumul marc de material lemnos doborît, pe de o parte, și anotimpul cald și nefavorabil în care s-au impus fasonarea și prelucrarea aces- tuia, pe de altă parte, au făcut ca problema con- servării să prezinte o importanță deosebită. Nu- mai în Regiunea Argeș (Cotmeana, Argeș, Vîlsan, Rîul Doamnei, Rîul Tîrgului și Argeșel) au fost evaluate circa 800 000 m3 doborîturi de vînt, în afară de circa 250 000 m3 dc stejar, circa 20 000 m3 dc alte foioase, precum și circa 50 000 m3 de rășinoase, cantități împrăștiate în peste 150 de locuri. Problema doborîturilor de vînt, sub aspectul cauzelor și al măsurilor de prevenire, a făcut obiectul unor studii [1, 2] elaborate de Institu- tul de cercetări forestiere (INCEF). în articolul dc față se tratează mai îndeaproape o altă latură a problemei, și anume conservarea materialului lemnos împotriva deprecierilor care au loc în anotimpul cald. Studiul are la bază constatările făcute și ex- periența cîștigată la întreprinderea forestieră Stîlpeni, unde în anii 1960 și 1961 doborîturile de vînt au atins un volum total de peste 450 000 m3, și anume : — circa 150 000 m3 din doborîturile de la 19 august și 20 noiembrie 1960; — circa 300 000 m3 din doborîturile de la 29 mai 1961. întrucît volumul de material lemnos depășea cu mult capacitățile de prelucrare ale întreprin- derii și o livrare către alte unități nu era posi- bilă decît în mică măsură, au fost necesare mă- suri de conservare, care să reducă pierderile prin răscoacere în decursul unui sezon întreg de vară. Planul de măsuri tehnico-organizatorice elabo- rat de I. F. Stîlpeni, în colaborare cu INCEF, privind exploatarea și conservarea buștenilor de fag proveniți din doborîturi de vînt a avut la bază următoarele directive: 1. Să nu se creeze stocuri mari de bușteni de fag în depozitele fabricii, unde în general nu sînt condiții optime de conservare, deoarece în- treprinderea nu posedă bazine de conservare sau instalații de stropire, care să asigure o conser- vare de eficacitate ridicată. 2. La pădure să nu se aplice fasonarea în buș- teni decît în măsura în care: a) există posibilitatea scoaterii, transportului și industrializării curente de către întreprindere ; b) există posibilitatea tasonării în văi, în care se pot amenaja lacuri pentru conservare prin imersie în apă. 3. Să se lase arbori întregi la pădure, îndeosebi cci încă parțial legați de sol, capabili uneori să se mențină încă în stare verde un. timp oarecare, situație care s-a considerat avantajoasă pentru o conservare naturală. Aceasta sa se aplice, de altfel, ca o măsură generală și pentru cazul cînd ar exista posibilitatea eșalonării operațiilor de recoltare în tot timpul anului. 4. Aplicarea procedeului de conservare cu paste pe capete, care implică secționarea buștenilor, să nu se aplice decît pentru o durată redusă de conservare și numai imediat după operația de secționare, deci pe loc în pădure, procedeul avînd o eficacitate limitată în general. Ca urmare a planului de lucru menționat și în conformitate cu principiile enunțate, aceste mă- suri au fost aplicate, și anume: — conservare prin lăsarea trunchiurilor nesec- ționate la pădure• — tasonare în apă, în bazine create pe văi; — aplicarea la locul de fasonare a unei paste reci de conservat, elaborată de INCEF. în paralel s-a urmărit comportarea lemnu- lui la anumite intervale de timp și în diferite condiții de teren. Concluziile au verificat și au completat premisele de la care s-a plecat. Pe baza lor s-au elaborat unele instrucțiuni cu ca- racter provizoriu, care să ajute întreprinderile ia organizarea măsurilor de protecție în cazul unor asemenea calamități. La elaborarea lor s-au avut în vedere și constatările făcute în 1958, cu prilejul unor cercetări efectuate în cadrul întreprinderii forestiere Stîlpeni privind' con- servarea lemnului de fag în exploatările fores- tiere [3j. Constatări cu privire la răscoacerea buștenilor de fag proveniți din doborîturi de vînt Considerații generale Buștenii de fag sînt supuși în timpul verii unui proces de degradare prin răscoacere, în care se deosebesc două faze : 1. încindere, în care lemnul se colorează roș- cat, uniform, fără o participare efectivă a ciu- percilor xilofage, deci fără o diminuare a pro- prietăților fizico-mecanice- 2. Răscoacerea, în care lemnul suferă o des- compunere mai mult sau mai puțin avansată, sub influența ciupercilor xilofage, în urma cărora apar pete albe, dungi negricioase etc. și are loc o pierdere a rezistenței mecanice. Principiul care stă la baza procedeelor obiș- nuite de conservare a buștenilor este menținerea lemnului în stare umedă, cît mai apropiată dc starea verde, care împiedică pătrunderea aerului în capilarele lemnului și prin aceasta împiedică producerea ambelor faze de degradare. Această stare de imunitate pe calc umedă poate fi men- ținută timp îndelungat prin procedeele umede de conservare a lemnului: cufundare în apă sau stropire (ploaie artificială) și numai limitat prin aplicare de paste (chituri) pe capete. Deși principiul conservării buștenilor este valabil și în cazul buștenilor proveniți din do- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 269 borîturi de vînt, situația acestora este însă în- trucîtva deosebită. Astfel, arborii proveniți din doborîturi de vînt păstrează în întregime sau numai parțial coro- namentul, prin care suferă de regulă o desevare treptată, chiar dacă uneori arborele mai păs- trează prin rădăcini unele legături cu solul. Dcsevarea provoacă o micșorare a conținutu- lui de apă din lemn, ceea ce contribuie la crea- rea în prealabil a unor condiții favorabile de răscoacere. Conform teoriei actuale a conservării pe cale umedă, situația specială a arborilor doborîți de vînt trebuie considerată, așadar, chiar de la început mai grea decît a buștenilor proveniți din exploatările curente. în al doilea rînd, doborîturile avînd loc și în anotimpurile călduroase, fasonarea lor în plin sezon de vegetație duce foarte repede la zvîn- tarea lemnului, deci la agravarea situației, la care trebuie adăugate și condițiile atmosferice foarte favorabile infectării cu spori de ciuperci. Totodată trebuie avut în vedere că o parte din arbori sînt rupți de la diferite înălțimi dc la sol sau crăpați longitudinal în timpul căderii, ceea ce favorizează, de asemenea, degradarea. u( XI L k fi t n» i* jLJ a b Fig 1. Aspecte din arborele doborîte de vînt în 1961 la I.F. Stî^peni: a versant cu doborîturi masive de vînt ; b — arbore de fag făs- turnat de vînt (dezrădăcinat)* Doborâturile de vînt se prezintă, de regulă, sub forma unei mase mari de arbori, răsturnați unii peste alții în mod neregulat (fig. 1 a, b), ceea ce face în general mai dificilă aplicarea unor mă- suri de protecție în pădure. Uneori, prin rămâ- nerea în picioare a unora dintre arbori, se reali- zează și o umbrire a celor doborîți, ceea ce tre- buie considerat ca o situație favorabilă conser- vării. De asemenea, se consideră avantajoase și condițiile atmosferice (temperatură mai joasă, umiditate relativă a aerului mai ridicată, ploi mai abundente), în comparație cu situația din depozitele întreprinderilor amplasate la altitu- dini mai mici. Un rol important în conservarea buștenilor îl are menținerea întreagă și în stare vie a cojii, care împiedică pierderea umidității lemnului. O atenție deosebită în cercetările noastre s-a acordat rolului cojii în menținerea în stare sănă- toasă a lemnului. în acest scop, la diferite inter- vale s-a urmărit starea cojii la arborii bătuți de soare, determinîndu-se și umiditatea cu ajutorul unor epruvete scoase cu burghiul tubular (fig. 2 a, b). a . 1 * 1 b Fig- 2. Degradarea laterală a cojii sub influența soarelui: a — coajă moartă și crăpată ; b — coajă căzută după crăpate fi us- care, lemnul ptezentîad Șt crăpături longitudinale. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * JVr. 5 270 In scopul conservării buștenilor secționați, INCEF a preparat o nouă pastă, de aplicat la rece, pe bază de emulsie cu bitum, care s-a aplicat la materialul din diferite puncte situate în cuprinsul întreprinderii forestiere Stîlpeni (fig. 3 a, b). b Fig. 3. Conservarea buștenilor de fag prin pastare: a — aplicarea pastei pe capătul buștenilor ; b — vedete generală a unui parchet cu bușteni pastați. Răscoacerea buștenilor de fag proveniți din doborîturi de vînt Buștenii de fag proveniți din doborîturi de vînt au suferit răscoaceri în diferite stadii, în funcție de starea lor inițială, după cum ur- mează : 1. Arborii rupți la diferite înălțimi de la sol s-au degradat în primul rînd, răscoacerea pro- grcsînd repede în sens longitudinal, în ambele direcții. De altfel, asemenea material nu a mai fost fasonat ca lemn de gater decît în cazul cînd mai prezenta încă porțiuni sănătoase de lungimi industrializabile. Buștenii rupți, proveniți din doborîturile din 1960, la secționare în fabrică, în ianuarie 1962, au prezentat o răscoacere aproape totală în faza de marmorare. 2. Buștenii întregi care au rămas în pădure pînă la încheierea sezonului cald, adică pînă la finele anului 1962, în general nu au suferit o răscoacere longitudinală. Din examinarea unui mare număr de arbori debitați în fabrică, s-a putut constata că singura degradare suferită de aceștia a fost pe direcție tangențială, sub coajă. Faptul că nu s-a produs o asemenea răscoa- cere trebuie considerat foarte important, pierde- rile fiind diminuate în comparație cu arborii care în condiții similare ar fi fost secționați. Cu prilejul examinării unui buștean bifurcat, am constatat că una din crăci (aceea care fusese ruptă de vînt) prezenta o răscoacere aproape totală, în timp ce altă cracă, rămasă întreagă, era aproape total sănătoasă (cu excepția răscoa- cerii de sub coajă). 3. Buștenii rămași întregi, parțial sau total dezrădăcinați, au prezentat degradări, de regulă, numai sub coajă. Degradarea a început pe măsură ce coaja s-a uscat sub influența soarelui. Uneori coaja a crăpat și s-a desprins total de pe bușteni (fig. 2), alteori a rămas aderentă, fără însă să mai fie vie. Sub ea, lemnul s-a înnegrit la suprafață și a început o alterare pe direcție radiată, pe adîncime de 2—6 cm, după caz. Porțiunea din zona periferică a arborelui, care a fost în această situație, reprezintă, în funcție de mărimea diametrului și de poziția în care s-a aflat arborele pe teren, de la caz Ia caz, 10—15%. La determinările de umiditate, efectuate la data de 3 august 1961, la un buștean doborît în august 1960 și care a rămas nesecționat pe teren circa 1 an, s-au constatat următoarele (tabela 1): a) Zonele exterioare de lemn, descojite sub acțiunea soarelui, s-au uscat, ajungînd la o umi- ditate chiar sub punctul de saturație a fibrei (sub 30%). Aceste zone, pe adîncime de 25—35 mm, au prezentat uneori și crăpături de uscare fine, lon- gitudinale (proba 1, a). Aceeași uscare s-a produs și în cazul cînd coaja a fost avariată în timpul căderii arborelui, fără să fi fost expusă direct acțiunii soarelui (proba 4, a). b) Zonele exterioare au suferit o asemenea uscare avansată chiar în cazul cînd coaja nu s-a desprins de pe lemn, dar a murit (proba 2, a). Umiditățile foarte scăzute la care au ajuns aceste zone dc lemn au dus la împiedicarea unei răscoaceri propriu-zise, deși s-a produs, totuși, o alterare a culorii. Intr-adevăr, lemnul avea culoarea gri, cu nuanțe mai mult sau mai puțin accentuate și tot- odată neregulată, care s-a accentuat ulterior, fără a prezenta semne caracteristice de marmorare. Pătrunderea ciupercilor xilofage obișnuite a fost împiedicată datorită faptului că lemnul n-a fost secționat transversal. Zonele mai adînci ale lemnului, situate sub cele uscate, au avut umidități variabile. Desigur, REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 271 Tabela 1 Umiditatea (U) a lemnului de fag la un arbore (0 = 60 em) doborît de vtnt Ia 19 august 1960 în pădurea Oboarele, punctul Valea Stînci (probele au fost scoase eu burghiul tubular la data de 3 august 1961; arborele a rămas nesecționat tu pădure) Fioba nr. Locul lu&rll probei Adincimea tn lemn pe direcție radial& de la suprafața- buș- teanului. mm Umiditatea lemnului, % Observații 1 2 3 4 6 1, a 1, b La circa 3 m de la baza coronamen- tului în jos, pe suprafața superioară a bușteanului, partea bătută de soare ; coajă crăpată și căzută 0-25 22,7 Lemn uscat cu crăpături longitudina- le, culoarea schimbată 25-50 59,0 Lemn colorat normal 2, a Idem, partea laterală cu coaja în- treagă, însă moartă, aderentă 0-15 32,4 Lemn uscat, culoarea schimbată 2, b 15-50 51,4 Lemn colorat normal 3, a La circa 2 m de Ia cioată în sus; partea laterală umbrită, coaja în- treagă și vie 0-25 68,2 Lemn colorat normal 3, b 25-50 66,2 Lemn colorat normal 4, a 4, b Idem, partea laterală umbrită, coaja avariată la căderea arborelui 0-35 21,5 Lemn uscat, cu crăpături longitudi- nale, culoarea schimbată 35-70 70,5 Culoarea normală 4, c 1 70-120 60,0 Culoarea normală creșterea umidității spre interior are loc treptat, culoarea revenind totodată aproape la cea nor- mală, chiar la umidități sub 70%, ceea ce, de regulă, nu se petrece cu buștenii secționați. în porțiunea cu coaja întreagă și vie, umidita- tea lemnului a fost, atît în zonele periferice cît și în cele mai profunde, de 66,2—68,2% (proba 3, a și 3, b). Față de umiditatea normală a lemnului verde de fag (circa 80—90%), valorile obținute sînt mai mici, ceea ce arată că a avut loc o desevare parțială prin coronament și pierderi, de umiditate prin suprafețele latera- le descojite sau cu coajă moartă. Umiditatea de circa 66—68% este deja foarte aproape de li- mita inferioară de la care începe răscoacerea (70%), ceea ce arată, că o prelungire a păstrării lem- nului nesecționat în pădure, în cazul doborîturilor de vînt, nu este indicată peste un an (un sezon cald) chiar în condițiile cele mai bune. Degradarea laterală, sub coajă, Fig. după un timp mai îndelungat, « — s» inițial în faza de încindere, ca- racterizată numai printr-o culoare anormală (gri- vînătă), trece după un timp mai îndelungat în faza de răscoacere, caracterizată prin aspectul marmorat. O degradare avansată pînă la mar- morate are loc, de asemenea, și pe partea de buștean care a stat multă vreme direct pe pă- mînt, chiar dacă coaja a fost întreagă. S-a observat că răscoacerea în faza de mar- morare este uneori mai accentuată la arborii a căror coajă a murit, fără însă să fie desprinsă. Sub această coajă s-a constatat deja o descom- punere accentuată a lemnului și prezența mice- liilor de ciuperci xilofage. a b L Răscoacerea laterală Ia buștenii de fag: o fază inițială fi de proporție mai redusă ; b — Intr-o fază mai avansată ți de proporție mai mare. în figura 4, a și b, sînt prezentate asemenea răscoaceri în zonele periferice, în diferite stadii de avansare pînă la finele anului 1961, la arborii proveniți din doborîturi de vînt din raza între- prinderii forestiere Stîlpen’ 272 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 Constatări privind conservarea buștenilor de fag proveniți din doborîturi de vînt în cazul cînd se poate asigura o prelucrare ritmică a materialului, problema conservării ar avea o importanță secundară, deoarece fasonarea buștenilor de fag este posibilă în tot timpul anului. Problema a fost privită sub acest aspect și în studiul INCEF menționat, în capitolul „Măsuri de prevenire a consecințelor fenomenului. Ex- ploatarea doborîturilor și rupturilor produse de vînt" (ing. dr. I. Pavelescu). Ordinea în care se recomandă în acest studiu eșalonarea exploatării, și care corespunde prin- cipiilor ce stau și la baza conservării, este următoarea: 1. Să se fasoneze în primul rînd arborii dobo- rîți sau rupți de pe versanții sudici și sud-vestici, dacă există asigurate condiții de scoatere ime- diată și prelucrare. 2. Să se dea precădere locurilor, indiferent de expoziție, în care există posibilitatea de conser- vare la pădure prin depozitare în funduri de văi închise, umbrite, în special acolo unde se pot amenaja colectări de apă pentru conservare prin imersie sau udare. 3. în a doua urgență, să se fasoneze arborii de pe suprafețele aflate pe versanții nordici și nord- estici, mai puțin expuși la soare și cei la altitu- dine mai mare, sub rezerva posibilităților de scoatere, colectare și transport al materialului. O eșalonare a fasonării arborilor, începînd cu cei rupți, dezrădăcinați total sau dezrădăcinați numai parțial, în funcție de gradul de expunere la pericolul degradării, este, practic, considerată, și pe drept cuvînt, nerealizabilă în condițiile doborîturilor de vînt arătate. Conservarea prin imersie în apă la pădure a fost realizată în cadrul I. F. Stîlpeni numai în două bazine, deși inițial s-au preconizat mai multe. Din cauza lipsei de apă în sezonuul de vară, anul 1961 fiind și relativ secetos, unele văi au secat total. Materialul care se conservă în apă se menține total sănătos, procedeul fiind verificat în prac- tică și considerat ca cel mai eficient. Procedeul trebuie aplicat cu precădere ori de cîte on există asemenea posibilități. în cazul cînd cheltuielile de amenajare a bazinelor ar putea fi amortizate prin utilizarea în continuare timp de mai mulți ani pentru conservarea buștenilor, ele nu ar greva prea mult prețul de cost al materialului lemnos. Conservarea prin stropire a fost aplicată la I. F. Stîlpeni [3] în cadrul unor experimentări din 1958. Avînd în vedere rezultatele obținute și la experimentările de conservare în depozitele fabricilor, este de presupus că se vor obține, de asemenea, rezultate pozitive și în cazul doborî- turilor de vînt dacă există apă suficientă pentru realizarea unei udări corespunzătoare a lasoane- lor, mai ales că la pădure sînt condiții climatice mai favorabile decît în depozitele fabricilor. Conservarea cu paste pe capetele buștenilor. Eficiența pastelor este în general limitată și mai ales condiționată. Spre deosebire de celelalte procedee pe cale umedă (imersie sau stropire), care permit lemnului să se reumezească, deci să recupereze în parte apa pierdută, dacă inițial a suferit o oarecare zvîntare, în cazul aplicării pas- telor pe capetele buștenilor această reumezire nu mai este posibilă. Dimpotrivă, pasta, oricît de bună ar fi, permite totuși în timp o oarecare eliminare a apei, fie prin suprafețele incomplet acoperite, fie prin crăpături, suprafețele laterale descojite etc. Din această cauză, în general, procedeul cu paste se situează cu mult în urma procedeelor pe cale umedă și, dacă nu se respectă condiția de bază, care prevede aplicarea pastelor asupra lemnului în stare total verde (umiditatea să nu fie în nici un caz sub 70%), rezultatele nu mai sînt corespunzătoare Aceasta constituie una dintre cauzele pentru care procedeul nu a condus la rezultate pozitive în unele cazuri, deși în alte țări el este folosit cu succes. Au fost și alte cauze care au făcut ca procedeul să fie în mare măsură compromis. Dintre acestea trebuie menționate modul neco- respunzător de preparare a pastelor, aplicarea incompletă, neumbrirea buștenilor etc. Situația este și mai grea în cazul doborîturilor de vînt, deoarece, așa cum s-a arătat, arborii suferă prin coronamente o desevare, pierzîn- du-se o cantitate apreciabilă (pînă la 30%) din apa conținută. Față de această situație, procedeul a fost re- comandat în cazul doborîturilor de vînt numai pentru o conservare de scurtă durată, și anume pentru un interval de maximum 1—l’A luni de la fasonare și pînă la prelucrarea în fabrică și numai la pădure imediat după secționarea în bușteni. Experimental, INCEF a elaborat, în vederea conservării la pădure a buștenilor de fag, o pastă pe bază de emulsie de bitum, aplicabilă la rece. Avantajul principal al acestei paste era că se putea aplica pe buștenii umezi, imediat după secționare, spre deosebire de cele calde, care, de regulă, nu aderă bine la lemn decît după o ușoară zvîntare a acestuia. Al doilea avantaj consta în faptul că se putea aplica în stare rece, fără să fie nevoie de încălzire la foc, care la pădure ar fi constituit un pericol de incendiu, în afară de faptul că ar fi fost și mai greu de aplicat. Pasta s-a dovedit a avea o aderență corespun- zătoare, formînd o peliculă destul de groasă, mai ales dacă a fost aplicată în două reprize. După zvîntare, peste peliculă se aplică și un strat de var pentru protecția contra soarelui (fig- 5). REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 273 Urgența cu care a fost necesar să se treacă la aplicarea măsurilor dc conservare a făcut ca or- ganizarea aplicării și urmăririi rezultatelor să nu fie realizată sistematic. Totuși, pe baza obser- vațiilor făcute au fost obținute unele rezultate concludente, față de care INCEF și-a propus verificarea procedeului la mai multe întreprin- deri, folosind pasta aplicabilă la rece. Această pastă va fi fabricată în viitor centralizat și expe- diată la cerere unităților forestiere. Fig. 5. Văr ui rea capetelor după .aplicarea pastelor. Probe luate pe teren, în cadrul I. F. Stîlpeni, din arbori pe care s-au aplicat paste, au arătat că fenomenul inițial de încindere a fost împiedicat de pastă. O dovadă concludentă a constituit-o cazul unei probe (luate la circa 30 de zile de la aplicare), care, pe porțiunile date cu pastă, se prezenta normal, în timp ce pe porțiunile care nu fuseseră date cu pastă (aveau urme de pă- mînt) începuse deja schimbarea culorii, carac- teristică fazei de încindere. în condițiile unei aplicări corespunzătoare a pastelor, din experiența noastră de pînă acum rezultă că degradarea poate fi redusă într-o pro- porție de circa 75% față de cea care ar avea loc într-o perioadă de 2—3 luni de vară. în cazul special al doborîturilor de vînt, eficacitatea pastei a fost limitată la numai circa două luni calde de vară, fiind recomandată ca atare în in- strucțiunile respective. Păstrarea arborilor întregi în pădure, așa cum s-a arătat, poate constitui un mijloc de a limita pierderile prin răscoacere, în cazul cînd nu există posibilități de scoatere și industrializare sau de conservare. Reducerea integrală a pierderilor provocate de răscoacerca laterală la arborii rămași întregi în pădure ar fi posibilă în măsura în care se poate organiza și o protecție contra soarelui a buștenilor de calitate superioară, prin acoperirea trunchiuri!or cu crăci, eventual prin văruirea periodică a porțiunilor expuse. în orice caz, durata unei asemenea conservări în parchet, prin lăsarea arborilor întregi, nu tre- buie să fie prelungită și în al doilea an, deoarece ar conduce la o degradare avansată. Lăsarea arborilor întregi pe parchet, fără a constitui un procedeu în sine de conservare, tre- buie considerată mai avantajoasă decît secțio- narea lor. în cazul unei durate mai mari de conservare (peste două luni), procedeul trebuie considerat mai avantajos și decît pastarea, pentru conside- rentul că prin secționare răscoacerea de capete este integral eliminată, în timp ce la aplicarea pastelor are loc totuși și o răscoacere pe la capete, a cărei proporție este cu atît mai mare, cu cît durata pînă la prelucrare este mai mare, în plus, la durate mai mari, dacă nu se aplică și o protecție a cojii contra soarelui, răscoacerea laterală se produce cu aceeași intensitate, dacă nu chiar mai mare la arborii secționați. în concluzie, lăsarea arborilor întregi, combi- nată în anumite cazuri cu o protecție laterală contra soarelui, constituie o măsură rațională, care poate să reducă mult pierderile prin degra- dare în timpul verii. Măsura este indicată ori de cîte ori nu sînt condiții pentru aplicarea unor procedee mai eficiente de conservare sau nu sînt posibilități de scoatere și prelucrare imediată a materialului. Rezultatele constatate au condus la elabo- rarea unor îndrumări, pentru a veni în spriji- nul întreprinderilor în caz de doborîturi masive de vînt. îndrumările au fost editate și difuzate prin Centrul de documentare tehnică pentru eco- nomia forestieră. îndrumările au un caracter orientativ, lăsînd posibilitatea aplicării și altor măsuri de pro- tecție, în funcție de condițiile locale. Bibliografie [1] Dissescu, R. ș.a. Cauzele dobaritrutnIoT produse de mint în 1960 în pădurile R. P. Rămîne. INCEF, Studii și cercetări, .1361 (manuscris). [2] Dissescu, R. ș.a. Măsuri, de prevenire a dobo- riturilor de vînt. INCEF, Studii și cercetări, 1961 (manuscris). [3] Rouă, C., Popescu, C. și Berinde, FI. Cer- cetări asupra conservării lemnului de fag în ex- ploatările forestiere. IGF, Studii și cercetări, 1958 (manuscris). -o-O- Contribuții în problema drumurilor forestiere auto sezoniere Ing. Zs. Kâdâr D.R.E.F. Tg- Mureș C.Z. Oxf. 383.6 Traficul în general redus al drumurilor fores- tiere auto, tendința de a asigura deschiderea masivelor într-un timp scurt prin construcții eco- nomice, posibilitatea realizării unui grad ridicat de mecanizare în construcția și întreținerea dru- murilor de pămînt atribuie acestora, în cadrul rețelelor drumurilor auto forestiere dc transport, o importanță deosebită. Analiza executării, respectiv a exploatării, cîtorva drumuri dc pămînt cu suprastructură re- dusă, ambele considerate ca drumuri sezoniere, din cadrul D.R.E.F. Mureș-Autonomă Maghiară, a scos la iveală o seamă de probleme de care ne lovim în folosirea drumurilor cu un trafic sezo- nier. Perspectivele de viitor (tabela 1) și faptul că transportul pe drumuri sezoniere este o ne- cesitate de neevitat, fără de care în mod economic nu putem ajunge la densitatea optimă a instala- țiilor de transport, impun ocuparea din timp cu drumurile incluse în larga categorie a drumu- rilor sezoniere. Tabela 1 Volumul drumurilor auto sezoniere raportat la totalul dru- murilor forestiere auto în Intervalul 1862-1865 la D. R. E. F. Mureș-A. M. * 1902 1063 1004 1865 — drum auto sezonier față de total, % 22 47 42 59 — recondiționări de drumuri auto sezoniere față de to- tal, % 31 52 94 95 * După o lucrare Întocmită de I. S. P. F. Importanța și actualitatea acestei probleme necesită precizarea metodologiei de urmărit pen- tru toate fazele de lucrări de proiectare, executa- rea și exploatarea (legate de aceste tipuri de drumuri și modalitatea de transport), astfel ca, pornind încă de la alegerea tipului cel mai adec- vat de drum, cu principii bine verificate, să pu- tem respecta condițiile impuse de factorii teh- nico-economici și față de drumurile sezoniere: transport ieftin, la timp și fără risc. Aceste condiții ne ajută și la gruparea factori- lor determinau ți, care influențează în mod hotă- rîtor problematica drumurilor sezoniere. Trans- portul ieftin cere înainte de toate o inves- tiție și o întreținere redusă a drumului, iar con- diția „la timp și fără r i s c“ impune cu- noașterea capacității de transport a drumurilor sezoniere și a naturii traficului. In consecință, vom analiza : 1. Raportul între investiția necesară pentru con- struirea în aceleași condiții a drumurilor cu și fără îmbrăcăminte. 2. întreținerea drumurilor sezoniere în com- parație cu a celor pietruite. 3. Gradul de folosință a drumurilor sezoniere. 4. Natura traficului impus în gospodăria fo- restieră. 5. Capacitatea de transport a drumurilor fo- restiere, influența procesului tehnologic dc ex- ploatare și transport asupra acesteia. Pentru a cunoaște economia care se realizează prin renunțarea la sistemul rutier al drumurilor forestiere auto executate în regie, s-a analizat componența a 27 devize (PE).în figura 1 sc pre- Fig. 1. Raportul dintre costul îm- brăcămlnții și costul total la lu- crările de drumuri forestiere auto pietruite executate în regie în cadru] D.R.E.F. Mureș-Autonomă Maghiară în anii 1961—1962 (faza PE). zintă rezultatele la care s-a ajuns, drumurile gru- pîndu-sc în două categorii, după cum volumul terasamentelor este sub sau peste 2 m3/m. Limi- tele sînt destul de largi, costul îmbrăcăminții va- riind între 30,4 și 56,0%, media fiind de 46,22% la drumurile sub 2 m3/m și 43,42% la cele unde terasamentul este peste 2m3/m. Pentru a stabili acest indice cît mai real, s-a analizat și raportul dintre costul suprastructurii și costul total din situația de lucrări, găsind că la drumurile forestiere auto executate dc I.F.-urile din Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară în anii 1960—1961, în lungime de 81,4 km, valoarea suprastructurii, fără lucrări accesorii, a fost dc 46% din valoarea totală a lucrărilor executate fizic. Raportul indicat va fi influențat în viitor de doi factori: mecanizarea în mod pozitiv pentru drumuri sezoniere și necesitatea executării mai pretențioase a terasamentelor la drumuri sezo- niere, la care — în marea majoritate a cazu- rilor — în mod practic porțiunile de terasament cu capacitate portantă redusă vor fi consolidate. Astfel, de exemplu, la drumul forestier sezonier Senced, executat în 1961 pentru transportul fa- gului, de I. F. Odorhei, din lungimea totală de 7,4 km, în diferite porțiuni, pe tronsoane însu- mînd 1 300 m (17,5%), s-a aplicat o fundație de blocaj executată rudimentar. In comparație cu drumurile agricole, drumurile de pămînt sezoniere REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 275 forestiere prezintă avantajul că porțiunile cu ca- pacitate portantă redusă pot fi ușor întărite prin utilizarea materialelor locale rutiere, care sc află în mod obișnuit în vecinătatea traseelor respective și numai în cazuri izolate trebuind a fi aduse din altă parte. Lucrările dc întreținere a drumurilor sezoniere propriu-zise, de pămînt, pot fi ușor mecanizate folosind gredere de diferite tipuri. în figura 2 se Fig. 2. Plug netezitor folosit la drumul forestier sezo- nier Senced, I.F. Odorhei. prezintă un sistem foarte simplu întrebuințat la întreținerea drumului sezonier Senced. Literatura dc specialitate [1] remarcă avantajele introducerii grederelor la întreținerea drumurilor de pămînt, semnalînd un tip construit în R. P. Polonă, tras de un tractor obișnuit, deservit de tractoristul și ajutorul său, cu care sc realizează o productivi- tate de 1. km/24 h, pe un drum de pămînt cu sol argilos și argilos-nisipos, cu pantă mică și cu lățime de 3 m. Costul reparării este de 3,9 ori mai redus față de munca manuală. Numărul ni- velărilor necesare în cursul unui sezon depinde de intensitatea circulației, modul cum sînt respec- tate restricțiile din cauza intemperiilor, natura terenului etc. După unele date din literatură [2], pentru drumuri noi, unde întreținerea este conti- nuă, se consideră ca necesară cel puțin o nivelare după fiecare volum de transport de 875 m3 ma- terial lemnos executat cu autocamioane de 3,5 t. Ca exemplificare, folosindu-ne de articolul DH 6 al Indicatorului de norme-deviz din 1961, costul unei nivelări mecanice pe km de drum ăr reprezenta suma de 4 XI 000 m X 0,11 lei/m2 = 440 lei; rotunjit, s-a luat suma de 500 lei/km, majorarea cu 60 lei/km a sumei ieșite din acest calcul considerîndu-se ca necesară pentru întreți- nerea manuală a porțiunilor slabe, consolidate cu materiale locale rutiere. S-a comparat totalul cheltuielilor de investiție și întreținere a trei tipuri de drumuri pietruite cu cele ale drumurilor sezoniere (fig. 3), la care cheltuielile de investiții s-au luat diminuate cu 40% față de investiția în varianta drum pietruit [3J. La dramurile sezoniere, numărul nivelărilor necesare [4] este luat în funcție de intensitatea circulației, între 9 și 21 pc an, iar costul întreți- nerilor manuale ale drumurilor pietruite — între 3 000 și 4 600 lei/km/an [5] (costul unei nivelări cu greder find evaluat la 500 lei/km). Fig. 3. Compararea cheltuielilor de inves- tiții-întreținere dintre drumurile pietruite și cele sezoniere: dram tip A: cost 150 000 lei/km varianta pietruit, 90 000 lei/km varianta de pămînt । drum tip B: cost 200 000 lei/km varianta pietruit, 120 000 lei/km varianta de pămînt: drum tip C; cost 250 000 lei/km varianta pietruit, 150 000 lei/km varianta de pămînt. Concluziile la care se ajunge sînt următoarele: — în perspectivă, cînd întreținerea drumurilor sezoniere va fi mecanizată, se vor putea executa în condiții economice drumuri sezoniere pînă la o intensitate de circulație de 90—125 autocamioane pe zi (în funcție de costul dc investiție). — în perioada actuală însă, bazîndu-ne pe o întreținere manuală în zilele perioadei fără îngheț (de vară), trebuie să ne mulțumim cu un trafic mult mai redus, calculat după principiile prezen- tate de metoda sovietică DORNII privind dimen- sionarea sistemelor rutiere. Condiția unui trafic ieftin relevă și importanța greutății specifice a materialului lemnos trans- portat. Din cele prezentate în figura 4 se poate conchide că în perioada de iarnă se transportă Fig. 4. Variația lunară a greutății spe-. cifice medii la materiale lemnoase transportate cu autocamioane de fostul I. A.R.T.M. Cine în perioada 1958—1960: a) pe drumul forestier auto sezonier Bacta, IF Gheorghieni (rășinoase, b) și 1a IF Odorhei (bușteni fag, cZ 276 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 în cazul rășinoaselor „lemn greu“, ceea ce reduce într-o oarecare măsură importanța economică a transportului rășinoaselor pe pămînt înghețat. Lemnul rotund de fag, avînd o greutate aproape constantă (oscilația lunară fiind de numai 50—100 kg/m3), nu influențează asupra alegerii perioadei de transport. Pentru evaluarea numărului de zile din an în care drumurile auto forestiere de pămînt sînt cir- eulabile, bazîndu-ne pe metode cunoscute din li- teratură [6] și folosind datele meteorologice medii, s-a întocmit harta (fig. 5). La baza metodei de lucru stau următoarele premise : Fig. 5. Gradul de folosință al drumurilor sezoniere auto. Valori medii orientative. La fracțiuni cu două cifre, valoarea de la numărător reprezintă numărul zilelor circulabile în perioada de iarnă. Numitorul reprezintă numărul zilelor circulabile în tot anul: I — climfl continental-moderată ; II — dimi continentală ; III — climă de litoral maritim ț ZV — climă dc munte. —■ anul se împarte în două perioade (perioada între prima și ultima zi de îngheț — perioada de iarnă — respectiv ultima și prima zi de îngheț — perioada de vară) ; —• în perioada de iarnă, cu siguranță, fără risc, se poate circula pe drumuri de pămînt numai în zilele cu îngheț ftniH®O°C) ; — pentru evaluarea numărului de zile circula- bile în perioada dc vară este necesară cunoașterea pe luni a numărului de zile cu precipitații peste 5 și 10 mm, repartiția pe luni și regiuni a evapo- rărilor și infiltrația probabilă a precipitațiilor în corpul drumului de pămînt. în calculele reprezentate pe harta din figura 5 s-au folosit datele meteorologice publicate recent [8], iar privitor la evaporare [9] — datele prezentate în figura 6. Precipitațiile infiltrate în corpul drumului sînt evaluate la 50% din totalul căzut pe drum, presupunîndu-se că în marca majo- ritate a cazurilor solul din care va fi alcătuit corpul drumurilor sezoniere va fi de textură mij- locie (sol cu procente echilibrate de nisip, praf și argilă). Menționăm că la descrierea parcelară a șase bazinete cu 16908 ha s-a găsit sol cu textură mijlocie în proporție de 94,80%, iar tex- tură ușoară 5,09%, respectiv grea în 0,01%, fapt care întărește justețea acestor afirmări. Analizînd datele arătate în harta specială, pu- tem remarca următoarele ; — numărul de zile circulațiile în perioada de iarnă, într-o oarecare măsură, este în funcție de raionarea climatică a țării; — numărul total al zilelor circulabile într-un an variază independent de raionarea climatică sau de cantitatea anuală de precipitații căzute, dife- rind în limite foarte largi în cadrul marilor unități de vegetație, după cum se arată orientativ în tabela 2 ; Fig. 6. Cantitatea zilnică de evapo- rație medie {400 mm medie anuală la suprafața apei în Carpați, 400—500 mm în regiunea subcarpa- tică și Podișul Transilvaniei, 600—700 mm în Banat, Băirăgan, Oltenia, sudul Moldovei și Dobrogea, sub 500 mm pe litoralul mării). —• numărul de zile circulabile depinde și de natura terenului din care este construit terasa- menlul și care în cadrul grupelor largi enunțate mai sus poate să varieze foarte mult; — de asemenea, numărul de zile circulabile este redus din cauza zilelor cu înzăpezire, ceață etc., elemente care n-au fost luate în studiu. Fig. 7. Compararea volumului de material lem- nos transportat de fostul I.A.R.T.M. Ciuc în anii 1958 si 1959, cu posibilitatea de folosință a drumurilor sezoniere calculate după datele medii ale stațiilor meteorologice Gheorghicm (I) și Tg. Mureș (II). Pentru a aprecia intensitatea traficului pc dru- murile auto forestiere cu diferite sisteme rutiere s-au întocmit figurile 7 și 8. Concluziile sînt ur- mătoarele : — cu cît proporția drumurilor sezoniere se va mări, repartizarea liniară a traficului în limitele REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 277 CM q CD d o M aițqtjpw -Jța J0[0Iț3 'XX Oi Ol LO M a ir J 1 63-64 1 39-61 34-73 72-79 73-85 83-84 1O QO * » 1 ■o XJ > țP ațBjpnțB a&ȚSoțNoaiOTCi ioiHW rH c© 1 co CD CD k© CM Ol ■M 15.VI 1 anq^țno -jp iopnz Ol co 00 GO ' 1 i—i o© J CM 38-54 1 «1 1© 45 — 69 70-73 1 w rH e^jpuțB adiSopioapur lonflW "IX rH r-i 1“1 1 1—< t© O c© CM T“4 § QfiqBțno -jio ropip 'JK O CM 1 i—1 00 i-l as 1 8-13 12 — 15 15—26 8-27 e» CM CM "0 ■M anină 1 M <—< aijsypTilB gdpoituoapui lon#^ 'zn Ol rH 1 ■H »© O c© CM le din U.P. Ho ‘lOjgnțlOdS -nulț [iiînniOA 1 450 1 800 1 950-3 450 1 3 750—4.000 2 400-4 400 2 200-5 600 5 550-7 250 5 100-7 500 7 500-7 850 C ii c 0 c c c □ □ 0 J» Î D D O de vegetați l o a d a De var; &[Țqvnw -ip iopnz Ol £ 00 a CV 1 08 -SG 48-88 44-112 1 111 — 145 102-150 150-157 158-161 156-158 initâțl M V fM eț^fpnțE gajSJopiOjptu loinw -jh i-< l-l & 1 o© CO i© ur c CM S. O O re pe marile i £ ț ■loițințicxls -im? (tLumioA 4 700-6 200 ooss 3 200-5 000 1 2 200-4 100 2 400-5 200 2 200-4 300 2 100-3100 2 400—4 000 c c ir ev c c CC o. c c LC c c c r 0 2 100-2 200 i 02 Tî sezoniei ■H 3 gjTQVpiO -ița iopnz 47-62 L© IO O i© 1 CD OM 1 22-41 24-52 22-43 21-31 Ti O I ir v 1 CC cx 22-25 21—22 o 'C D Pi rarilor i oț^rpr^s a^Soioio^ni iqnims Ol i-l • m 1 on O ■pri rx CM CM | 56 > t/zi, 11 nsport a drum ? 'jaițmpodH ra^zq. fnxaniOA 6150-7 650 7 300 c w T a c 10 ir 1 5 950-8100 4 800-9 600 4 400-9 900 c Li1 0 c 7 c K ci 5 7 500-11 500 10100- c c c OGG 01 9 900 — 10 100 1 • : in perioada de vară 5C ițea de tra Anual anqBfno •IȚO JOPIJ2 co 1-1 OJ T-< CM i-: 1 O □0 1 96-105 74-119 86-136' 138-176 c a <£ O ir GC O* 180-186 178-179 iapaolta ețBrpnp aajĂO[aiOQ'jain loințBQH ix 1—1 c© 1 CD c© 1© CM CM CM £ "S Denumirea marilor unități de vegetație I. Păduri de rășinoase de tip boreal subarctic: 1. Molidișuri 1. Amestec fag șl rășinoase II. Păduri de tip „ subatlantic din do- 2" Fă8®t® d® meniul fagului munte 3. Făgete de dealuri 1. Făgete-goru- nete III. Păduri de stei ar . șl mixte de tip „ „ central european 2-J°“e 3. Stejărete IV. Păduri de ste- 1. Cerete-gîrni- jar și mixte de țete tip sudeuropean V. Pajiști și silvostepă cu graminee și diverse ierburi xeromezofile, alternlnd cu păduri de stejar VI. Pajiști de stepă cu graminee și diverse ierburi xerofile de tip pontic VII. Pajiști de stepă cu graminee xerofile de tip pontic VIII. Vegetația teritoriilor cu inun- dații prelungite Total Mențiune : Traficul luat în corn 278 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 19b3 * Nr. 5 unui an va dispărea, apărînd două perioade de vîrf (decembrie - februarie, iulie - septembrie) (fig-7); — traficul actual al drumurilor sezoniere (de pămînt sau cu suprastructură redusă) nu respectă în toate cazurile restricțiile impuse de sistemul rutier, cauzînd numai deteriorări grave drumului, care duc la compromiterea ideii de a folosi la transport auto și drumuri superficial împîetruite sau fără împietruire (fig. 8). Fig. 8. Regimul traficului actual Ia trei drumuri forestiere auto i a — Cormoș, 1959 ; 6 — Cormoș, 1960 ; c — Iod, perioada noiembrie 1961—septembrie 1962 ; d — Senced, perioada decembrie 1961—octombrie 1962. Cele două perioade de transport ale anului indică aplicarea metodelor diferite pentru evalua- rea capacității de transport a unui drum auto forestier sezonier. Pentru zilele perioadei de vară, la determinarea traficului pe care îl poate suporta drumul sezonier putem aplica metoda sovietică DORNII. Cunoscut fiind faptul că valorile modulelor de deformație sînt date pentru perioadele defavorabile ale anului și pentru condiții hidrologice favorabile [10], respectiv presupunînd că în anotimpurile defavo- rabile transportul se sistează și construcția tera- samentelor s-a executat conform prevederilor nor- mativelor, se poate lua în calcul un modul de deformație de 200 kg/cm2. Calculînd cu o defor- mație (l) de 2 cm, o deformație relativă admisi- bilă a îmbrăcăminții (1) de 0,06, putem conta în perioada de vară pe un trafic zilnic de 40 t foioase și 50 t rășinoase [11]. Relativ la evaluarea traficului pe pămînt în- ghețat, practica ne arată că depinde în primul rînd de panta drumului și de asigurarea unui regim cît mai rațional pentru circulația autoca- mioanelor — rezistența la compresiune a pămîn- tului înghețat întrecînd presiunile produse de solicitările traficului autocamioanelor — capaci- tatea de circulație a drumurilor crescînd conside- rabil dacă circulația se face în coloană, cu aceeași viteză și cu autocamioane de același tip, cu con- ducători obișnuiți cu un regim de circulație ra- țional. Din analiza celor prezentate în figurile 9 și 10 se poate trage concluzia că capacitatea de circu- lație a drumurilor în zilele cu temperatură maximă sub 0°C depinde. în afară de factorii valabili pentru orice trafic forestier, în mod direct de asigurarea ritmică cu material lemnos a depo- zitelor și de rezolvarea încărcatului rațional. Gă- sirea raportului între capacitatea de circulație maximă teoretică și realizabilă în zilele de iarnă fiind o problemă generală a drumurilor forestiere, independentă de îmbrăcămintea aplicată, cade în afara subiectului fixat. Cunoscînd factorii staționali hdtărîtori la ale- gerea îmbrăcăminții drumurilor auto forestiere, bazîndu-ne pe capacitățile de transport (tabela 2) ale drumurilor auto forestiere sezoniere și ale Fig. 9. Transportul materialului lemnos (rășinoase) pe drumul sezonier auto Bacta, I.F. Gheorghieni. unităților de transport deservitoare, în funcție de existența materialelor de carieră și balastieră, condiționată de proporția sortimentelor de masă lemnoasă ușor depreciabile, se analizează în con- tinuare dacă executarea unui drum sezonier este sau nu satisfăcătoare. Proporția drumurilor se- zoniere în rețeaua de transport dintr-un bazin va fi cu atît mai mare cu cît: — numărul zilelor cu temperatura maximă sub 0°C este mai mare ; — climatul este mai secetos și microclimatul favorizează uscarea mai rapidă a drumului; Fig. 10. Volumul de material lemnos transportat zilnic pe drumul forestier auto sezonier Bacta cu autocamioanele în 1961 : a — maxim ; b — mediu ; c — minim. — solul are un modul de deformație ridicată (capacitatea portantă mai mare), iar terasamen- tul este executat în condiții tehnice inai bune îndeosebi compactare și drenare; — materialele locale de construcție pentru îm- pietruire sînt la distanțe mai mari; — drumul este mai scurt (în general maximum 10 km), iar zonele ușor erodabile, cu pante peste 7 %, sînt în proporții reduse ; REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 279 — proporția sortimentelor ușor dcpreciabile este mai scăzută, iar scosul și apropiatul mate- rialelor lemnoase la timpul și locul dorit este asigurat; — transportul este organizat în cadrul unei tehnologii avansate, unitatea de transport putînd asigura traficul în raport cu prognozele meteoro- logice, aplicând restricții de circulație în perioa- dele cînd transportul periclitează starea drumului; — întreținerea se face mecanizat și în mod organizat; — se exclude traficul de căruțe cu bandaje înguste, iar greutatea pe osie reglementată nu se depășește. Raportul între drumurile sezoniere și perma- nente într-un bazin, amplasarea lor în cadrul re- țelei, precum și intercalarea sau nu a depozitelor intermediare între drumul permanent și sezonier, stabilirea stocului minim și maxim la aceste ram- pe, adică realizarea unui transport cu sau fără transbordare, sînt probleme condiționate de spe- cificul local și de regulamentele de exploatare, dar care trebuie judecate de Ia caz la caz. în orice situație însă, în varianta înființării depozi- telor intermediare, drumurile de acces la rămpi trebuie împietruile, pentru a nu condiționa accesi- bilitatea rămpilor dinspre drumul permanent de anotimp. Odată hotărît că un drum sezonier satisface necesitățile transportului, se trece la executare. Constructorul și apoi întreținerea au sarcina, în scopul măririi continue a capacității de circulație, ca prin asigurarea compactării și ameliorării pe cale granulometrică a pămîntului din care este compus terasamentul să realizeze — la un preț de cost cît mai redus — sistemul rutier corespunză- tor, cu proprietăți fizico-mecanice stabile în timp și sub influența factorilor climatici, hidrogeolo- gici și de trafic. Astfel, se va ajunge la drumuri sezoniere cu perioade de restricții relativ scurte, aplicînd în acest scop principiile stabilizării me- canice, în condițiile actuale ale unui tip inferior : compactarea puternică, la umiditate optimă de compactare, a pămînturilor care au o compoziție granulometrică corespunzătoare [13]. Cele mai indicate utilaje de compactare pentru executarea tcrasamentelor în condiții forestiere [6] și pentru punerea în operă a straturilor din materiale stabilizate mecanic [13] sînt compac- toarele pe pneuri. Un astfel de utilaj special, adaptat și pentru udatul pămîntului, este cel din figura 11, executat cu mijloace locale dc I.M.T.F. Miercurea Ciuc. în anumite cazuri, compoziția granulometrică a pămîntului local este de natură să satisfacă cerințele granulometrice impuse de stabilizarea mecanică [14] (fig. 12). în cazuri frecvente însă, prin adaosuri granulometrice, trebuie să asigurăm amestecuri optimale, folosind ca primă orientare analizele granulometrice și graficele granulometrice în trei coordonate. Cunoscînd con- ținutul pămîntului în cele trei sorturi principale indicate pe laturile graficelor din figura 12, pu- tem determina dacă pămîntul analizat poate fi utilizat 'la stabilirea mecanică în starea în care se găsește sau trebuie amestecat cu material de adaos, după cum punctul care reprezintă pămîntul local cade în zona hașurată, respectiv în cazul a două amestecuri, dreapta care unește punctele Fig. 11. Cilindru pe pneuri multiple, remorcai, execu- tat de I.M.T.F. Miercurea Ciuc, adaptat și pentru udat (lungime 4,65 m, lățime 2,50 m, înălțime 2,30 m ,- greutate gol 4 700 kg, plin 11 500 kg,- numărul roților: 6 + 7 = 13). reprezentînd: unul — pămîntul local, iar celă- lalt — materialul de adus, intersectează parale- logramul hașurat. In cazul drumului Senced, executat în 1961, din analizele de laborator a reieșit că pămîntul local este alcătuit din: Fig. 12. Grafice granulometrice în trei coordonate (punctul care reprezintă ames- tecul determinat între cele trei fracțiuni componente se obține ducînd paralele la laturile triunghiului în sens invers săgeți- lor din grafic). — nisip grosier (D = 0,5—2 mm) în proporție între 3 și 7,8% > — nisip fin (D = 0,1—0,5 mm) în proporție între 5,3 și 16,2% ; — liant (19 <0,1-mm) în proporție între 76 și 91,7%, făcînd parte din pămînt categoria D, pri- vind clasificarea rutieră a pămînturilor după gru- pele de sol DORMI. Nisipul folosit ca material amcliorant a avut o compoziție de nisip grosier dc 37,5%, nisip fin 29,4%, liant 33,1%. Astfel, dreapta reprezenta- tivă ab din figura 12 b neintersectînd paralelo- gramul hașurat, nu s-au amestecat materialele, limitîndu-se numai la executarea unui simplu 280 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * JVr. 5 drum de pămînt îmbunătățit prin așterncrea ni- sipului de slabă calitate. De menționat este faptul că drumul stabilizat mecanic trebuie să fie considerat ca drum sezonier dacă grosimea lui nu rezultă dintr-un calcul de dimensionare și dacă din analizele de laborator nu reiese că materialul care trece prin site cu ochiuri D = 0,5 mm nu are indicele de plastici- Fig. 13 a. Freză și grapă agricolă folosite în execu- tarea unui tronson de drum stabilizat cu ciment. Fig. 13 b. Drumul forestier auto sezonier Senced. Tronsonul — din partea persoanei — este stabilizat cu ciment. Situație după un trafic de 9 000 t, executat în perioada decembrie 196t—octombrie 1962. tate (Ip) între 3 și 8% și limita de curgere fJFe ) nu are valoare sub 35%, respectiv nu satisface condițiile granulometrice fixate. Aceste condiții pretențioase indică includerea și a pămînturilor stabilizate mecanic de tip inferior în grupa dru- murilor sezoniere, fapt care a sugerat tratarea problemei în acest articol. . In scopul de a cunoaște limitele pînă la care ne putem angaja la executarea drumurilor stabi- lizate folosind numai utilajele agricole închiriate de la S.M.T., în locuri lipsite dc materiale de carieră, cu ocazia executării drumului Senced s-a experimentat și stabilizarea cu ciment (figura 13, a, b). In prealabil, probele de laborator au con- firmat posibilitatea de stabilizare cu ciment a materialului adus pe drum și s-au ales locurile complet drenate, folosirea mașinilor agricole fiind favorabilă (locuri pentru întoarcere asigurate). Concluzii 1. In categoria drumurile sezoniere trebuie să se includă, în afară de drumurile de pămînt profi- late și îmbunătățite (stabilizate mecanic, de tip inferior), și cele cu suprastructură redusă (îm- pietruiri simple). Este deci necesar să sc treacă la clasificarea drumurilor auto forestiere existente din punct de vedere al perioadelor de circulație admisibile, urmînd ca perioadele de restricții de circulație, împreună cu sarcinile pe osie admise pentru perioadele fără restricții, să fie semnalate prin panourile așezate la intrare pe drumuri și să fie respectate. Regulamentul de exploatare a drumurilor auto forestiere, act normativ a cănii lipsă se și simte, trebuie să ia măsuri hotărîtoare în acest sens. 2. Pentru a cunoaște capacitatea de transport, în întreaga țară, a drumurilor de pămînt cu o precizie superioară celor prezentate în figura 5, este necesar să se întocmească hărți speciale, precum și să se studieze, în cadrul fiecărei luni, numărul de zile cu diferite cantități de apă din precipitații pentm cît mai multe stațiuni (puncte) meteorologice, pe diferite zone forestiere. De asemenea este necesar să se efectueze un rcccnsămînt al transportului auto executat pe dru- muri sezoniere în întreaga țară, reconstituind și regimul traficului avut. în acest scop, INCEF ar trebui să-și intensifice preocupările în legătură cu exploatarea drumurilor forestiere sezoniere. 3. Cunoscînd faptul că executarea și întreți- nerea mecanizată a drumurilor de pămînt de toate tipurile este o problemă mai puțin dificilă decît a celor permanente, sc cere înzestrarea cu utilaje adecvate pentru executarea și întreținerea drumu- rilor de pămînt. Articolul relevă afirmarea foarte justă : „este numai o iluzie că se poate realiza o compactare acceptabilă a terasamentelor cu aju- torul cilindrilor compresori11 [15], îndeosebi pen- tru drumuri sezoniere. 4. Este actuală introducerea în practică la construcțiile drumurilor forestiere a unor labora- toare de șantier. în acest, caz va fi posibilă rea- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * An 5 281 lizarea unui amestec cît mai stabil la umiditate și cu un modul de deformație ridicat prin aplicarea stabilizării mecanice. Prin extinderea drumurilor sezoniere în condiții bine analizate, economia fo- restieră va pune în valoare noi rezerve interne ale transportului forestier, care încă n-au fost fo- losite. Bibliografie [ 1] C.D.F. Un greciei pentru repararea drumurilor de pămînt. București, 1962, după Gekov, Romuald din Pas Poîski, R. P. Polonă, 1961. [ 2] Herpay, I. Aplicarea In sectorul forestier a drumurilor de pămînt, stabilizate și cu Îmbrăcă- minte ușoară. Disertație de candidat. Șopron, 1960. [ 3] Tehnica modernă In proiectarea și construcția drumurilor forestiere. I.D.T. București, 1961. [ 4] Manualul inginerului forestier, 83. București, 1956. [ 5] M.E.F. Normativ pentru lucrările de întreținere și reparare a drumurilor forestiere auto. București, 1962. [ 6] Herpay, I. Utilizabilitatea drumurilor de pămînt. Erdeszettudomănyi Kâzlcmănyck, Budapesta, 1959. [ 7] Clima R. P. Romlne, voi. II. Institutul meteorolo- gic, București, 1961. [ 8] Monografia geografică a R. P. Romlne, voi, I, Academia R.P.R., București, 1960. [9] Roșea, D. Hidrologia agricolă. București, 1959. [10] Buvert, V. V. ș. a. Transportul pe uscat al lemnului, voi. II I.D.T., București, 1961. [11] Kâdăr, Zs. Aplicarea metodei sovietice DORNII la dimensionarea sistemelor rutiere ale drumu- rilor forestiere auto. în : Revista Pădurilor, nr. 4, 1962. [12] Birul ea, A. K. Proiectarea autodrumurilor, I. București, 1957. [13] Folosirea pămîntului stabilizat in construcții ru- tiere. I.D.T., București, 1962. [14] Palotâs, L. Manual ingineresc. Budapesta, 1957. [15] Moș și Istrate. Unele posibilități de redu- cere a prețului de cost la transporturile forestiere din țara noastră. în: Revista Pădurilor, nr. 9, 1962. Contribuții privind exploatarea și întreținerea încărcătoarelor tip IMB-1E* Ing. Alex, Popovici încep C.Z. Oxf. 377.1 Hna dintre sarcinile ce revin sectorului eco- U nomiei forestiere din Directivele celui de-al IlI-lea Congres al P.M.R. este ridicarea indicelui de mecanizare la lucrările de încărcare-descăr- care. Realizarea încărcătoarelor tip IMB-1E, care au fost omologate și trecute în fabricație de se- rie, reprezintă una dintre contribuțiile INCEF la extinderea mecanizării în lucrările de exploa- tare. încărcătoarele de bușteni tip IMB-1E (încăr- cător mecanic de bușteni cu un tambur cu acțio- nare electrică) sînt destinate pentru încărcarea mecanizată a lemnului rotund în mijloace de transport. Prin construcția sa, încărcătorul ur- mează a fi folosit cu precădere la încărcarea va- goanelor de calc ferată normală, în depozitele întreprinderilor forsetiere cu linii de garaj sau în stațile C.F.R. Acționarea electrică a încărcă- toarelor limitează domeniul lor de utilitate la depozite unde există instalații de forță alimen- tate de la sistemul național de energie electrică sau de la grupuri electrogene. Introducerea în exploatare a încărcătoarelor IMB-1E permite executarea încărcării lemnului rotund de la sol fără a fi necesare amenajări speciale. încărcarea se face prin tragerea buște- nilor cu ajutorul unui cablu de oțel peste bă- lăuci, prin alunecare cînd este mai mic de 0,6 m3 * Din lucrările INCEF. și prin rostogolire cînd există volume individuale mai mari. Atunci cînd se încarcă sortimente cu volume individuale ce depășesc 1,8 m3 — foioase sau tari — este necesară folosirea în paralel a două încărcătoare IMB-1E. în afara lucrărilor de încărcare propriu-zisă, încărcătorul poate executa apropierea bușteni- lor pe distanțe de maximum 50 m cînd se folo- sește rostogolirea și de 100 m cînd volumul buș- teanului permite tîrîrea acestuia. Totodată, în- cărcătorul, prin folosirea grupului de acționare, poate fi utilizat și la lucrări de stivuire și așe- zare a materialului în depozite. încărcătorul mecanic de bușteni IMB-1E este un mecanism modern, cu caracter pronunțat de mobilitate și cu capacitate ridicată de încărcare. Din punct de vedere constructiv, încărcătorul este realizat din trei părți distincte, și anume: — cadrul, cu trenul de rulare și dispozitivul de ghidare și prindere a cablului; — grupul de acționare, alcătuit din motor, transmisia cu curele trapezoidale, reductorul, tamburul cu cablul de tracțiune ; — instalația electrică și de comandă. O vedere generală a încărcătorului, pregătit pentru deplasare, este dată în figura 1. Cadrul este realizat sub forma unei grinzi cu zăbrele din profile normale sudate. El este ast- fel construit îneît să asigure montajul celorlalte subansamble. înălțimea cadrului (în poziție de lucru) este de 4 m, asigurînd ghidarea cablului 282 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 trăgător cu o rolă amplasată în partea supe- rioară, astfel îneît acesta să nu vină în contact cu coloanele sau părțile laterale ale vagonului introdus la încărcat. Cadrul este construit rigid și cît se poate de ușor pentru sarcina și solici- tările la care a fost prevăzut să facă față. Pe Fig. 1. Vedere generală a încărcătorului IMB-1E. cadru, în afara rolei de ghidare amintite, mai este montat un tambur de ghidare intermediar pentru cablu. Trenul de rulare este realizat din două roți pe pneuri de dimensiunea 350X19 țoii. Grupul de acționare, prezentat în figura 2, este format dintr-un motor electric asincron-tri- Fig. 2. Grupul de acționare al înicăscăitorului IMB-1E. fazat în scurtcircuit, tip MAS 132-L 6, cu o pu- tere de 4 kW, la o turație de 1 000 rot/min. Ten- siunea de lucru este de 22/380 V pentru curent alternativ cu frecvența de 50 Hz. Mișcarea de la motorul electric este transmisă prin interme- diul a trei curele trapezoidale la reductorul de turație cu melc — roată melcată tip „Steaua ro- șie". Raportul de transmisie realizat în reductor este 1:28, melcul avînd un singur început și asi- gurînd și condiția de autofrînare. Reductorul prezentat este construit pentru a prelua solici- tări provocate de încărcarea lemnului la o ten- siune în cablu de 750 kgf. Dc la reductorul de turație, mișcarea este transmisă la tamburul cu cablu prin interme- diul unei cuple cu gheare. Desfacerea cuplei per- mite rotirea liberă a tamburului pe ax, ceea ce asigură o desfășurare rapidă a cablului cu mo- torul oprit. Cupla cu gheare este acționată de un electromagnet tip TKT, comandat de la dis- tanță. în figura 3 sînt redate cupla cu gheare și sistemul de acționare cu electromagnet. Fig. 3. Cupla cu gheare cu acționare electromagnetică. Tamburul este construit pentru a asigura în- fășurarea unei cantități dc 120 m cablu de oțel de diametru 9 mm. La turația normală de lucru se asigură o viteză de înfășurare de 0,25 m/s la spira medie de înfășurare a cablului. Instalația electrică este astfel realizată îneît să asigure alimentarea cu curent a motorului, a electromagnetului de acționare a cuplei, pre- cum și protecția împotriva tensiunilor acciden- tale. Schema instalației este concepută pentru efectuarea comenzilor de la distanță. în acest scop s-a prevăzut un tablou de comenzi centra- lizate, care conține un întrerupător-inversor de sens pentru comanda motorului, cu mișcarea de rotație în ambele sensuri, precum și oprirea acestuia. Tot în acest tablou se găsește și un în- trerupător-pachet pentru comanda electromagne- tului. Legăturile electrice de la stîlp la încărcă- tor, precum și de la acesta la tabloul dc co- mandă sînt prevăzute a fi făcute cu conductori multifilari în manta de cauciuc de construcție grea tip MCG. Protecția motorului electric se face prin ins- talarea la stîlp, unde se face coborîrea de la re- țea a unui întreruptor tripolar automat DITU 25 B. Astfel de întreruptoare automate se mon- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 283 tează înaintea prizei de forță pe fiecare stîlp de la care se face alimentarea încărcătorului. Protecția împotriva tensiunilor accidentale, care ar putea duce la accidente grave de muncă, este strict necesară și este prevăzută în mod special la acest mecanism. în acest scop, la fie- care stîlp este prevăzută o priză dipolară de 25 A. Priza este în legătură cu un conductor-funie din aluminiu, montat pe stîlpi pe toată lungi- mea depozitului. La fiecare capăt al depozitului, conductorul funiei se leagă la o priză de pămînt alcătuită din patru țevi de oțel zincat, îngro- pate vertical în pămînt și legate între ele cu o bandă de oțel zincat, sudată la fiecare țeavă. în figura 4 este redată schema instalației la unul din stîlpii de cap ai depozitului. La stîlpii Fig. 4. Schema stîlpului de cap și a prizei die pămînt; 1 — întreruptor automat BITU 25 B ; 2 — priză trifazică ; 3 — stîlp cu cotorlre pentru alimentare ; 4 — țeavă zincată ; 5 — bandă de oțel zincată ; 6 — priză dipolară pentru legătura la pătnînt ; 7 — legătura La pămînt. intermediari lipsește priza de pămînt propriu- zisă. Legătura între priza dipolară de la stîlp și ca- drul încărcătorului se face cu un cablu destinat special pentru aceasta. Măsurile speciale de protecție prevăzute îm- potriva tensiunilor accidentale sînt luate dato- rită condițiilor grele în care se lucrează cu în- cărcătorul. Totodată, trebuie să se țină seama și de faptul că atît muncitorii de la sol cît și cei din vagon vin în contact nemijlocit și inevitabil cu cablul de tracțiune, cu contactorul, cablul electric etc. în cursul operațiilor de ridicare și coborîre de la vagon se vine în contact direct și cu scheletul metalic al încărcătorului. Caracteristicile tehnice principale ale încărcă- torului sînt date în cele cc urmează: Tipul încărcătorului IMB-1E Uzina constructoare IRUM — București Anul fabricației 1962 Greutatea încărcăturii (kg) 528 Dimensiuni de gabarit (în poziție de depla- sare) : lungime (mm) 4 100 lățime (mm) 1 100 înălțime (mm) 1 150 Forța de tracțiune (kgf) 750 Viteza cablului (m/s) 0,25 Diametrul cablului (mm) 9 Lungimea cablului (m) 120 Turația motorului electric (rot/min) 1000 Tensiunea de lucru (V) 220/380 Frecvența curentului alternativ (Hz) 50 Raport de transmisie-reductor 1:23 Raport de transmisie-curca trape- zoidală 1:1,7 Raport de transmisie total 1:47,6 Electromagnct de acționare tip TKT Instalarea încărcătorului se face după nevoile existente la locul și timpul indicat înainte de instalare se trage vagonul cc urmează a se încărca în dreptul stivei din care sc va pre- lua materialul lemnos. După amplasarea vago- nului, acesta se asigură împotriva deplasării. Apoi se duce încărcătorul pe partea vagonului opusă stivei de material. Deplasarea lui se face pe cele două roți ale sale prin împingere de către formația de lucru care deservește mecanismul. Urmează operația propriu-zisă de instalare a în- cărcătorului și care constă din : — orientarea lui perpendicular pe lungimea vagonului în dreptul mijlocului stivei de mate- rial ; — efectuarea legăturii Ia pămînt și apoi co- nectarea la rețeaua electrică; — petrecerea cablului de tracțiune peste va- gon și legarea acestuia la rama vagonului; — pornirea motorului electric astfel îneît să se producă înfășurarea cablului trăgător pe tam- bur, în acest timp efectuîndu-se autoridicarea încărcătorului în poziția de lucru. Urmează apoi operațiile de asigurare a încăr- cătorului prin legarea sa la șină și la vagon pen- tru evitarea răsturnării. Pentru a evita deteriorarea vagoanelor, între rama vagonului și cadrul încărcătorului se pla- sează o traversă de lemn. După terminarea în- cărcării vagonului pentru demontare, operațiile se succed în ordine inversă. încărcarea vagonului poate începe de îndată ce încărcătorul este instalat și după amplasarea a două balănci, pe care urmează să se tragă materialul lemnos. La încărcarea vagonului se iau măsuri de pro- tecție împotriva deteriorării vagoanelor, Și anu- me : se încarcă în primul rînd bușteni mai sub- țiri, care să reprezinte o saltea de amortizare pentru restul buștenilor. încărcarea se face prin rostogolire sau tîrîre și este urmărită de munci- torii legători de la sol și de muncitorul care exe- cută comenzile încărcătorului. Pe tot parcursul, buștenii sînt orientați pentru o încărcare nor- mală de către muncitorii legători, orientarea fă- 284 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 cîndu-se numai cînd încărcătorul este oprit. După orientare, operația de încărcare poate continua, în prealabil muncitorii legători ieșind în afara capetelor bușteanului. După încărcarea completă a vagonului se iau toate măsurile prevăzute pentru asigurarea ma- terialului lemnos pentru transport și apoi se coboară încărcătorul. Fig. 5. Schema instalării la vagon și a încărcării cu ajutorul încărcătorului IMB-1E : 1 — cablu de tracțiune legat pentru auto ridicare ț 2 — cablu de trac- țiune legat pentru încărcare ; 3 — Încărcător ; 4 — vagon ; 5 — le- gătură de asigurare la CF ; 6 — legătură la rama vagonului j 7 — buștean ; 8 — bălăuci ; 9 — traversă de lemn intermediară. în figura 5 este redat schematic modul de instalare și de folosire a noului încărcător. Formația de lucru, care deservește mecanismul atît la instalare cît și în exploatare, este alcătuit din doi muncitori legători, un mun- citor în vagon pentru așezare și dezlegare și un muncitor mecanic pentru comandă, care efec- tuează manipulările la tabloul de comandă, pre- cum si întreținerea mecanismului. întrucît deservirea încărcătorului necesită o pregătire corespunzătoare a muncitorilor, nu se recomandă folosirea lucrătorii®! care nu au fost instruiți în acest sens. Productivitatea medic a încărcătorului în condiții normale de lucru este de 12—15 m3/ 'ha, în funcție dc dimensiunile și specia mate- rialului încărcat. Această productivitate este dată pentru o distanță de apropiat de maximum 10 m. Creșterea acestei distanțe duce la micșora- rea productivității încărcătorului, fapt pentru care se recomandă ca apropierea materialului la linia ferată să se facă în perioada cînd nu sînt vagoane la încărcat. Din cele arătate anterior se poate desprinde în mod evident că noul încărcător IMB-1E este un mecanism deosebit de util, cu caracteristici tehnice superioare și care vine să completeze gama utilajelor și instalațiilor folosite la încăr- carea materialului lemnos. Tabela 1 Tabela dc ungere a încărcătorului IMB —IE Nr. Denumirea locului de ungere Periodicitatea ungerii Calitatea lubrifiantului Nr. din figurii 1 Baia reductorului de turații — Se înlocuiește după primele 50 ore de funcționare — Se completează la nevoie — Se înlocuiește la fiecare 600 ore de funcționare Ulei 312 STAS 1197-56 10 2 Lagărele axului reductorului — Se ung zilnic prin gresaj cu ungător — Se completează unsoarea la fiecare 50 ore de funcționare U 85 STAS 1608-50 9 3 Lagărele tamburului cu cablu — Se ung zilnic prin gresaj cu ungător — Se completează unsoarea la fiecare 50 ore de funcționare U 85 STAS 1608-50 5 4 Lagărele rolei de ghidare — Sc ung zilnic prin gresaj cu ungător — Se completează unsoarea la fiecare 50 ore de funcționare U 85 STAS 1608-50 11 5 Lagărele roților trenului de rulare — Se ung zilnic prin gresaj cu ungător — Se completează unsoarea la fiecare 50 ore de funcționare U 85 STAS 1608-50 6 6 Rulmenții motorului electric — Se schimbă unsoarea la fiecare 600 de ore funcționare Rul 145 STAS 1608-50 3,7 7 Axul furcii de cuplare a cuplei cu gheare — Se unge la fiecare 50 orc de func- ționare U 85 STAS 1608-50 1,2 8 Axul canclat pe care alunecă semi- cupla mobilă a cuplei — Se unge zilnic Ulei 312 STAS 1197-56 Nu se pune unsoare consistentă 8 9 Cablul de tracțiune Se unge cu ulei la fiecare 200 ore de funcționare G 5019 4 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 285 întreținerea încărcătorului IMB-1E Asigurarea unui indice de utilizare maxim al încărcătoarelor IMB-1E este condiționată de funcționarea normală a lor în condiții de pro- ducție. Excluderea timpilor neproductivi, pro- vocați de defecțiuni și deranjamente rezultate din neglijarea condițiilor de întreținere a încăr- cătorului, este una dintre căile de creștere a in- dicelui de utilizare. întreținerea corespunzătoare prin asigurarea ungerii și reviziilor periodice duce, în afara unei continuități în lucru, și la prelungirea duratei de funcționare între două reparații. Toate acestea, alăturate condițiilor de exploa- tare normală, conduc în final la o funcționabili- tate maximă a mecanismului și la o utilizare în limite raționale a acestuia. Lucrările de întreținere și control trebuie fă- cute la perioade bine stabilite și în concordanță cu cele indicate în tabela 1 privitoare la unge- rea încărcătorului. în afară de ungere, trebuie efectuate o serie de lucrări de întreținere și de revizuire a utila- jului. Astfel, zilnic trebuie verificate legăturile electrice, legăturile cu priza de pămînt, precum și comenzile electrice. De asemenea, zilnic tre- buie controlate cablurile electrice de alimentare, precum și cablul de tracțiune, luîndu-se măsuri imediate pentru înlăturarea eventualelor defec- țiuni. La începutul fiecărei zile de lucru trebuie efectuată ungerea indicată în tabela 1, iar Ia sfîrșitul zilei de lucru se execută lucrări de cu- rățire a așchiilor, noroiului, apei sau zăpezii de pe încărcător. în cazul în care încărcătorul nu este folosit o perioadă de timp mai îndelungat, pentru a-1 proteja împotriva agenților atmosfe- rici, acesta trebuie acoperit cu o husă protec- toare sau introdus în spații închise. După îndeplinirea unui ciclu de 50 ore de funcționare, este indicată verificarea tuturor îm- binărilor cu șuruburi, cele slăbite strîngîndu-sc în mod corespunzător. Tot la acest interval se verifică nivelul uleiului din reductorul de tura- ție, completîndu-se cantitatea necesară. După pri- mele 50 ore de funcționare se execută înlocuirea completă a uleiului din reductor, această peri- oadă fiind considerată ca rodaj în sarcină. Periodic, la același interval, se controlează starea curelelor trapezoidale și reglajul întin- derii acestora. în cazul apariției de uzuri pre- mature se verifică dacă întinderea este cores- punzătoare sau dacă șaibele nu au canalele cu rizuri nepermise. O dată cu lucrările de mai sus se face curățirea carcasei motorului electric la exterior, verificîndu-se și rigiditatea întregului cadru. La trecerea unei perioade de 600 ore se execută, în afara lucrărilor prevăzute anterior, toate lu- crările de ungere și înlocuire a lubrifianților, in- dicate în tabela 1. a b Fig. 6 a si b. Indicarea locurilor de ungere a încărcătorului. în afara lucrărilor privind ungerea, se face o curățire a bobinajului prin suflare cu aer sub presiune. Totodată se verifică starea rulmenților și angrenajului din reductor. Piesele defecte sau cu uzuri accentuate se recondiționează sau se înlocuiesc. 286 REVISTA PĂDURILOR * 73 * 1963 * Nr. 5 Tabela 2 Defecte, cauze șl remedierea lor Nr. crt. Defecțiunea Cauza Cum sa înlătură 1 2 3 4 5 6 Motorul electric nu pornește Motorul electric bîzlie ! Curelele trapezoidale patinează Cupla nu decuplează Motorul electric merge numai Intr-un singur sens Electromagnetul nu lucrează Tamburul se rotește greu Legături proaste Legături bune numai la două faze Insuficient întinse Defect electromagnetul Axul canelat neuns Defect întreruptorul-inversor de sens Legături electrice Întrerupte Pîrghiile blocate Axul canelat gripat Lagărele tamburului neunse Axul tamburului strimb Se verifică și se execută legarea corectă Se verifică legăturile și se execută re- medierea legăturii proaste Se întind curelele prin deplasarea mo- torului electric Se repară electromagnetul Se unge axul canelat numai cu ulei 312 Se controlează contactele și legăturile la inversor Se verifică și se execută legarea corectă Se deblochează și se ung pîrghiile la articulații Se curăță axul canelat și se unge cu ulei 312 Se face gresajul Se demontează și se îndreaptă axul Pentru precizarea locurilor de ungere ale în- cărcătorului și lubrifianților ce sînt indicați a fi folosiți, sînt date figurile 6, a și b, precum și referirile la acestea cuprinse în tabela de ungere a încărcătorului IMB-1E. în cursul exploatării încărcătorului pot apă- rea unele defecțiuni inerente oricărui mecanism. Pentru înlăturarea rapidă a acestora este nece- sară cunoașterea în prealabil a simptomelor care definesc defecțiunea respectivă. în tabela 2 sînt date defecțiunile ce pot apărea accidental și mo- dul de remediere a lor. Executarea întreținerii încărcătoarelor - în conformitate cu recomandă- rile făcute anterior va conduce, în mod inevita- bil, la asigurarea funcționării normale și la ex- ploatarea corespunzătoare a mecanismului. Prin aceasta se obțin indici de utilizare superiori, o productivitate ridicată și o reducere a prețului de cost. Bibliografie [1] Roman» N.» Ivănescu, Ai. și lonescu. I. Organizarea rațională a depozitelor forestiere. Tama INCEF nr. 98/1961. [2] Popovici, Al. Experimentarea încărcătorului mecanic de bușteni în vagoane. Tema INCEF AU-2-82/1961. [3] * * * Sistema de mașini C.A.E.R. pentru meca- nisme forestiere. [4] Popovici, Al. și Ztlca, M. Vn nou mecanism pentru încărcarea lemnului rotund în vagoane. în : Revistei Pădurilor nr. 7/1962. [5] Popovici, Al. îndrumări pentru exploatarea și întreținerea încărcătoarelor tip IMB-1E. INCEF, 1962. Discuții pe marginea proiectului de STAS 2024-63 „Bușteni de fag pentru industrializare”, elaborat de INCEF Ing. F. Buracu D R.E.F, Maramureș C.Z. Oxf. 325:853:176.1 Fagus Nevoile economiei naționale impun ca masa lemnoasă extrasă din pădurile de fag să fie valorificată în condiții superioare, deoarece aprovizionarea cu materie primă a CIL-urilor și a fabricilor de cherestea urmează a se asigura în anii următori dintr-un volum lemnos mai mic. De aceea considerăm că problema condițiilor pe care trebuie să le conțină noul standard, al cărui proiect a fost difuzat spre avizare unită- ților exterioare ale M.E.F., trebuie să facă obiec- tul unor largi discuții, eventual chiar al unor schimburi de experiență republicane. La aceste discuții este necesar să participe un număr cît mai mare dc muncitori care activează în exploatarea pădurilor, în industrializarea lem- nului, precum și în cercetările științifice. Discuțiile ar trebui să fie ajutate de C.D.F. prin publicarea experienței altor țări în această materie. Pentru D.R.E.F. Maramureș, importanța aces- tei probleme rezultă din compararea realizărilor din anii 1960—1962 și a sarcinilor pe 1963 refe- ritoare la indicatorii buștenilor de fag pentru industrializare (tabela 1). REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 287 Tabela 1 Proporția lemnului de iag Industrial tn nHEF Maramureș 1060 1061 1962 1963 mii ma % mii m® % mii m® mii m® % Bușteni de fag pentru industrializare, din care pentru furnir 198,7 15,8 29,6 2,4 205,2 18,6 34,1 3,1 210,0 24,0 251,7 37,0 41,3 6,1 (Procentele Be referă la masa lemnoasă totală de fag dată in producție) După cum se știe, începînd cu anul 1963 acești indicatori sînt urmăriți ca indicatori de- partamentali de utilizare a masei lemnoase de fag. Față de sarcinile prevăzute în planul de pro- ducție pe anul 1963, ar fi trebuit ca termenul fixat pentru revizuirea acestui standard (15.X. 1963) să fie mult mai scurt. Activitatea din ultimii trei ani, ale cărei re- zultate marchează o creștere accentuată a sorti- mentelor pentru industrializare și rezultatele obținute în parchetele experimentale exploatate în 1961—1962 trebuie folosite pentru stabilirea condițiilor tehnice prevăzute în noul STAS. Bazat de unele constatări făcute în cursul ex- ploatărilor, folosind experiența cadrelor ce activează direct în producție în raza D.R.E.F. Maramureș și ținînd seamă și de problemele ridicate la cursurile cu sortatorii dc la Centrul școlar forestier Sighet, se pun în discuție unele propuneri pentru a fi avute în vedere la elabo- rarea noului STAS. în forma difuzată de INCEF, noul nroiect de standard prezintă o seamă de îmbunătățiri, care vor ajuta efectiv la obținerea unor cantități sporite de bușteni pentru industrializare, fiind în același timp mult mai ușor de asimilat și uti- lizat de către muncitorii care lucrează în sectorul exploatărilor forestiere. Astfel, remarcăm îmbunătățirea referitoare la definirea unor condiții de admisibilitate a defec- telor, ca, dc exemplu: a nodurilor sănătoase și vicioase, a crăpăturilor la capete, a lemnului mort etc., pe lîngă faptul foarte important că se revizuiesc și limitele de admisibilitate ale diver- selor anomalii și defecte. Denumirea standardului considerăm că este indicat să rămînă cea actuală, și anume: „Lemn rotund de fag pentru industrializare“, fiind cea mai potrivită și mai completă, ținînd cont și de clasificarea pe care o propunem în continuare și anume ; a) Lemn rotund de fag pentru furnire, cu sub- clasele : — lemn rotund pentru furnire prin derulare, notat prescurtat cu Fd; — lemn rotund pentru furnire obținute prin tăiere plană (decupare), notat prescurtat Fp; b) Lemn rotund dc fag pentru cherestea, notat prescurtat Ch. Pentru susținerea acestei clasificări pledează următoarele argumente: — se asigură transportul, în lungimi cît mai mari, al lemnului la fabricile de cherestea și în depozitele finale, lucru foarte important pentru extinderea folosirii autoremorcilor, a utilizării troliilor la încărcare, desființarea rampelor etc., împreună cu avantajele care decurg din acestea și care sînt bine cunoscute în producție; — se evită secționarea în piese scurte, impusă de clasificarea în patru clase a buștenilor pentru cherestea și traverse din standardul actual, care în foarte multe cazuri duce la accentuarea unor defecte, cum sînt, de exemplu, crăpăturile, și care determină declasări parțiale și chiar totale ale materialului; se evită mai ales diminuarea cantităților de bușteni pentru cherestea, ceea ce se întîmplă de obicei la secționarea bucăților scurte, însă utilizabile în industrie și fasonarea lor ca lemn de foc; aceste piese, lăsate în trun- chiuri, ar încadra întreaga piesă la bușteni pen- tru industrializare de o clasă inferioară; — se asigură producerea și livrarea lemnului în dimensiuni corespunzătoare pentru traverse, care, în condițiile actualului standard, poate fi greu reglementată prin planuri de măsuri, in- strucțiuni și normative etc.: — se simplifică presortarea și sortarea pro- priu-zisă în pădure și în depozite, operație care, din lipsa dc cadre calificate, se face încă în mod necorespunzător; noul standard ar putea fi ast- fel însușit cu mai multă ușurință de către sor- tatori, primitori-expeditori și chiar dc către mun- citorii din parchete, ca motoriștii dc la fierăs- traie, șefii de brigăzi, șefii de echipe etc. în aceste condiții, sortarea propriu-zisă s-ar putea transfera în depozitele de bușteni ale fa- bricilor, în funcție de cerințele planului de pro- ducție, aici asigurîndu-se mai ușor cadre califi- cate pentru supravegherea și controlul ei per- manent etc. De asemenea se elimină numeroasele cauze de litigii dintre producători și beneficiari (nepotri- virea de clase la avizări și recepții). în legătură cu fasonarea, este necesar să se precizeze mărimea maximă a părții ce se olă- rește, pe categorii de grosimi, ceea ce va face controlul mai eficient. Buștenii pentru cherestea, cu grosimi la capă- tul subțire de 16—19 cm, se pot livra, fără acor- dul părților, într-o proporție de 5—10% în con- dițiile calitative ale clasei F, urmînd ca numai livrarea materialului cu lungimi de 1—2,40 m să te facă cu acordul părților. 288 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 O clauză importantă este aceea privitoare la capetele de bușteni limitate, bineînțeles, ca lun- gime ; acestea ar trebui să se livreze și să se avizeze fabricilor de cherestea ca lemn de foc, iar CIL-urilor — ca lemn de lucru pentru PAL și PFL. Includerea unor astfel de clauze ar duce la evitarea unor pierderi de lemn la pădure, care în cele mai multe cazuri nu se mai recuperează sub nici o formă, în afara avantajului mare de înlăturare a eventualelor deprecieri ale buște- nilor prin extinderea crăpăturilor etc. în timpul scosului și apropiatului. Capetele menționate preiau unele din defectele care, practic, nu se pot evita și care, de obicei, duc la deprecierea importantă a buștenilor respectivi. Considerăm, de asemenea, că pentru sporirea cantităților de bușteni pentru furnir în lungimi de 1,40 și 2,20 m, ca și pentru evitarea depre- cierii acestora prin crăpare după secționarea trunchiurilor în aceste sortimente, ar trebui ca la buștenii dc derulaj de 1,40 și 2,20 m să se ad- mită la unul sau ambele capete și o piesă de cel mult 1,40 m de lemn rotund în calitatea che- restea, care să se deconteze ca atare. Buștenii de derulaj al căror lemn la capete nu corespunde celui pentru cherestea să se livreze obligatoriu cu supralungimi de minimum 30 cm, care să se deconteze ca lemn pentru PAL sau PFL, la tari- fele în vigoare pentru aceste sortimente. Condițiile de calitate pentru clasa F, stabilite prin proiectul de standard, sînt apreciate ca ju- dicioase. Condițiile pentru clasa Ch, adoptată de noi, pot fi, în general, cele trecute în proiectul de standard pentru calitatea a Il-a, ținîndu-se seamă și de următoarele observații și propuneri : — Curbura la clasa F să fie de 3%, iar la cla- sa Ch — de 5%, dar să fie admisă și în al doilea plan pînă la 1 % ; să se facă mențiunea că curbura se va socoti pe secțiuni de 1,40 m la clasa F și 2,50 m la clasa Ch. — Nodurile sănătoase la buștenii cu grosimi sub 30 cm să fie admise pînă Ia 80 mm diametru, iar nodurile vicioase — pînă la 60 mm; Ia buș- tenii cu diametre de peste 30 cm, nodurile vi- cioase să fie admise pînă la 200 mm. — Pentru nodurile sănătoase și vicioase, care depășesc limitele ce se vor stabili în noul stan- dard, ar trebui introdusă o clauză, pe care o considerăm foarte importantă la buștenii de cla- sa Ch, potrivit căreia, în cazul cînd nodurile sînt grupate pe o fîșie dc-a lungul bușteanului egală cu cel mult o treime din circumferința buștea- nului, să se admită nelimitat, cu condiția ca buș- teanul să nu aibă și putregai exterior. Această clauză este asemănătoare condițiilor de admisi- bilitate pentru putregaiul exterior, pentru lem- nul mort și chiar pentru buștenii despicați. Ex- periența arată că în foarte multe cazuri buștenii cu inimă sănătoasă, cilindrici sau cu noduri gru- pate pe o singură parte, sînt clasați în sorti- mente inferioare din cauza nodurilor mari, gru- pate, pe care le cuprind. Această prevedere este admisă, de altfel, și în STAS 1294—61 : „Lemn brut de rășinoase pentru industrializare și cons- trucții" la clasa S pentru claviatură și este ca- zul să fie introdusă și la fag pentru clasa Ch și chiar pentru Fp. — Inima stelată sănătoasă la clasa Fd și Fp să rămînă în limita de 50%. — Răscoacerea să fie menținută cu precizarea ca porțiunea respectivă să fie decontată ca lemn de foc. — La putregaiul interior să se mențină condi- țiile actualului STAS și să nu fie prevăzută con- diția ca, în cazul cînd putregaiul apare la am- bele capete, grosimea admisă se reduce la ju- mătate. — La clasa Fd și Fp să se prevadă ca pe por- țiunea lăbărțată nu se ia în considerație coaja înfundată, deoarece ea se elimină cu ocazia ci- lindrării butucului; la clasa Ch, coaja înfundată să fie admisă nelimitat. — în privința buștenilor despicați, considerăm ca, dacă restul condițiilor calitative sînt înde- plinite, acest material să se livreze la clasa co- respunzătoare, cu eventuale bonificații stabilite în procente, prin noul standard. în discuțiile care se vor purta pe marginea noului standard ar trebui să se aducă unele pre- cizări în ceea ce privește definiția conturului no- dului. Aceasta, cu atît mai mult cu cît chiar STAS 4667—54, care definește diametrul nodului, nu face precizarea noțiunii de „contur" al acestuia. Din această cauză, în producție se ivesc discuții contradictorii asupra mărimii nodurilor. De asemenea, se consideră necesar să se defi- nească și noțiunea de „nod pe metrul de lun- gime", deoarece interpretările date diferă de- seori. Concomitent cu discutarea proiectului de stan- dard ar fi util să se pună în discuție și condițiile de calitate pentru buștenii sub STAS, aceste condiții trebuind să fie mai largi decît cele actu- ale, cînd este vorba despre defecte ca : putre- gaiul, nodurile vicioase, lemnul mort și răscoace- rca; restul condițiilor nu limitează în mare mă- sură producerea cherestelei colaterale. Aceste condiții minime de calitate pot face, însă, obiec- tul unei norme interne. în concluzie, orice propunere în legătură cu viitorul standard trebuie să aibă ca obiectiv sta- bilirea unor condiții de sortare corespunzătoare potențialului pădurilor noastre de fag și la ni- velul sarcinilor de valorificare superioară și cît mai completă a masei lemnoase. Depozitarea semințelor de molid în camere frigorifice și vase închise ermetic Ing. dr. At. Haralamb În silvicultura țării noastre, molidul ocupă un loc dc frunte, anual fiind nevoie de o cantitate importantă de sămînță atît pentru se- mănături directe, cît mai ales pentru culturi în pepinieră. Din cauza periodicității fructifi- cației acestei specii, necesarul de semințe nu se poate asigura anual, astfel că întreaga can- titate necesară pentru 4—5 ani va trebui să se recolteze într-un an de fructificație abundentă, depozitîndu-se pe această perioadă. Recoltarea conurilor numai în anii cu fruc- tificație bogată prezintă avantaje de ordin bio- logic și economic. Din cercetări de laborator a rezultat că semințele obținute în anii cu fructi- ficație abundentă au indici calitativi superiori celor obținuți în anii de fructificație slabă. De asemenea, în anii de fructificație bogată, chel- tuielile de recoltare a conurilor sînt de 2,5—2,8 ori mai mici decît în cazul fructificației slabe. Pe de altă parte, depozitarea semințelor în cele mai bune condiții, pe intervalul dintre două fructificații abundente, asigură eliminarea to- tală a unor cheltuieli ce rezultă din păstrarea semințelor în camere, poduri, magazii, utilizînd ca ambalaje, lăzi, butoaie, saci etc. Prin depozi- tarea rudimentară a semințelor, pierderile re- zultate din manipulare, declasare calitativă și ca urmare a eliminării din cultură a loturilor con- siderate necorespunzătoare, reprezintă mai bine de 50% din costul total de recoltare și prelu- crare a conurilor și semințelor. Procedeele de depozitare a semințelor fores- tiere sînt destul de numeroase, ca de altfel și cercetările privind condițiile ce se cer pefitru o bună păstrare. Rezultatele obținute din expe- rimentările de pînă acum au dus la concluzia că depozitarea semințelor de conifere în camere cu temperaturi scăzute este superioară celei folosite prin procedee rudimentare. Se pune însă condiția ca semințele ce se depozitează să fie păstrate în recipiente ermetic închise, după ce li s-a redus în prealabil umiditatea pînă la un procent bine stabilit. în cele ce urmează se va descrie acest pro- cedeu, cu scopul de a se da unităților forestiere o serie de date utile în proiectarea și organi- zarea depozitelor de semințe. 1. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească semințele pentru a fi conservate în vase închise ermetic. Pentru păstrarea pe timp mai îndelun- Ing. D. Varga Stațiunea INCEF Cluj CZ. Oxf. 232.315.2:174.7 Picea gat (peste doi ani) nu pot fi admise decît loturi de semințe de calitate superioară, îndeplinind următoarele condiții: a) Să fie de calitatea I după STAS 1808—56 (ele avînd vitalitatea cea mai mare în compa- rație cu cele de calitatea a Il-a și a IlI-a), cu următorii indici de calitate: 95% puritate, 85% facultate germinativă și 7,50 g greutate a 1000 semințe. Puritatea și germinația sînt indici obli- gatorii. b) Umiditatea lor înainte de conservare în vase ermetic închise să nu depășească 6—8%. c) Să fi ajuns Ia deplină maturitate (aspect caracteristic speciei), deoarece numai în acest stadiu își pot menține vitalitatea pe timp înde- lungat, cu maximum de capacitate germinativă. Semințele recoltate fără a fi ajuns la maturitate pot avea embrioni nematuri și țesuturi de re- zervă incomplet diferențiate. d) Tegumentul să aibă luciul și culoarea ca- racteristice speciei, să nu prezinte mucegai și nici vătămări mecanice, deoarece vătămările mecanice reduc energia germinativă și deci pro- centul de plantule, deoarece respirînd mai intens, rezervele de hrană din semințe se consumă mai repede. e) Să nu fie atacate de dăunătorii declarați periculoși pe baza dispozițiilor legale de caran- tină fito-sanitară. f) Lotul de semințe să fie omogen din punctul de vedere al speciei, varietății sau formei, eco- tipului, provenienței, condițiilor de recoltare, prelucrare și condiționare. Loturile de semințe de calitatea a Il-a și a III-a, dacă nu se înlătură complet, nu vor fi utilizate în producție decît în primii doi ani de la recoltare; de aceea nu este nevoie ca ele să fie păstrate la frig. Dacă semințele ambalate ermetic ar fi puse la păstrare în condiții de frig cu umiditatea lor normală din aer liber, procesul lor de respirație s-ar intensifica și ca urmare s-ar pierde facul- tatea germinativă. în schimb, dacă aceleași semințe, ambalate ermetic, au o umiditate scă- zută, ele își păstrează aproape intactă capaci- tatea germinativă un număr suficient de ani (4—7 ani). Prin cercetări de laborator executate în alte țări s-a stabilit conținutul critic de umiditate în cazul depozitării semințelor forestiere, pentru 290 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 cele de molid — depozitate în vase închise er- metic — dîndu-se următoarele procente de umi- ditate: 6—8% [14], 9—11% [3], 6—7% [5] și 10—12% [6], Din cercetările de laborator întreprinse de noi s-a constatat că semințele extrase din conuri. Ia o temperatură de +30°C la +40°C, imediat după prelucrarea în uscătorii, sînt de obicei uscate în așa măsură, îneît conținutul lor în apă variază între 6,98 și 8,55%. în astfel de cazuri rezultă că nu ar fi necesară o uscare a semințelor dacă s-ar depozita ime- diat în condiții de frig. Totuși, pentru o mai mare siguranță, este absolut necesar ca înainte de depozitare la frig să se stabilească umiditatea semințelor după extragerea din conuri și pre- lucrarea lor. Dacă se constată că aceasta este mai mare de 6—8%, trebuie să sc procedeze la reducerea conținutului de apă al semințelor. Constatarea umidității semințelor este cu atît mai necesară cu cît depozitul frigorific se gă- sește mai departe de uscătoria de conuri și, ca atare, între extragere și depozitare trece un interval de timp în care semințele pot recăpăta umiditatea lor normală din mediul înconjurător. Metodele și tipurile de instalații dc uscare pe cale artificială variază foarte mult în funcție de o serie întreagă de factori, o asmenea instalație trebuind să asigure: — deservirea de către un număr redus de muncitori (1—2), lucru realizabil printr-o com- pletă mecanizare în flux tehnologic continuu, precum și izolarea acestor muncitori de aerul cald; — controlul și reglarea temperaturii și umidi- tății aerului din uscător, în vederea unei bune circulații a aerului cald și evacuarea aerului umed; — semințele să se usuce uniform, stînd o pe- rioadă de timp scurtă în contact cu aerul cald, în strat subțire și uniform și treeîndu-se asupra lor un volum mare de aer, la o temperatură re- lativ scăzută, care să nu depășească +35°C la +40°C. Tendința generală este de a se folosi temperaturi mai reduse și debite de aer mai mari, pentru a se asigura o uscare în bune condiții. în timpul uscării trebuie să se ia periodic probe pentru determinarea umidității semințe- lor. în acest scop, avînd în vedere numărul mare de determinări și rapiditatea cu care sc cer executate, sînt mai indicate aparatele cu deter- minare automată (tip HAG și HAZ) sau electrice (tip Finco) decît metoda clasică, în etuvă, la +105°C. 2. Ambalarea semințelor. Loturile de semințe care îndeplinesc condițiile arătate anterior se supun ambalării în recipiente speciale, cu închi- dere etanșă, al căror tip, formă, natură și mă- rime variază de la caz la caz. în general, se cunosc patru tipuri principale de recipiente pentru conservarea semințelor pe termen lung (fig. 1), și anume: recipiente de sticlă, recipiente din tablă galvanizată sau din aluminiu, pungi din material plastic și containere —35cm—-4 E3 Fig. 1. Tipuri de recipiente pentru păstra- rea și transportul semințelor forestiere: . a — recipiente din tablă galvanizată (Italia) \ b — bi- don metalic (S.U.A.) ; c — recipient din sticlă (R.F.G.) ; d — containere din placaj cu capac etanș pentru tran- sportul semințelor puse in pungi din material plastic (Franța). (butoaie) din placaj de lemn, fiecare tip de ambalaj prezentînd avantaje și dezavantaje. Recipientele din sticlă, fiind transparente, per- mit un control permanent asupra stării semin- țelor în timpul păstrării, fără a fi necesară deschiderea lor. Se spală și se curăță ușor, sînt perfect impermeabile, nu sînt atacate de sub- stanțele componente ale semințelor, pot fi în- chise ermetic și sînt mai ieftine. Sînt însă de trei ori mai grele decît recipientele confecționate din tablă, coeficientul de stricăciune prin spar- gere fiind mai mare, iar manipularea greoaie. REVISTĂ PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. S 291 Recipientele din tablă sînt mai comode la păstrare și transport, însă sînt mai scumpe, ne- cesită deschiderea în cazul controlului și se întrețin mai greu. Pungile din material plastic sînt mai puțin impermeabile și nu-și păstrează forma. Containerele din placaj de lemn nu asigură o etanșeitate perfectă și sînt cele mai puțin im- permeabile. Combinate, ultimele două tipuri dc ambalaje se utilizează și la transportul semințelor de la depozit la unitățile beneficiare. In mod curent, pentru depozitare se folosesc cel mai mult reci- pientele din sticlă. Capacitatea recipientelor variază de la cîțiva litri pînă la 120 1, în funcție de cantitatea totală de sămînță de înmagazinat. Considerind că greu- tatea specifică medie a semințelor dc molid este de 500 g/1, rezultă că într-un recipient se pot înmagazina de la 1 kg pînă la 60 kg de semințe. Forma recipientelor este cilindrică sau para- lelipipedică, utilizarea recipientelor cilindrice fiind preferabilă celorlalte tipuri, cu toate că în acest caz are loc o pierdere de spațiu la depo- zitare de 20%. Recipientele cilindrice permit însă o bună circulație a aerului și, prin urmare, asigură o temperatură de conservare mai uni- formă [6]. Condițiile( forma, dimensiunile, greu- tatea, capacitatea, culoarea) pe care trebuie să le îndeplinească recipientele se stabilesc de co- mun acord între producător și beneficiar. închiderea recipientelor se face cu un dop etanș. La recipientele de sticlă pot fi utilizate dopuri din sticlă rodată și dopuri din cauciuc sau plută, la cele din tablă dopuri filetate, iar la containere, capace din lemn. 3. Spălarea și uscarea recipientelor din sticlă. Pregătirea recipientelor din sticlă pentru umple- rea lor cu sămînță se face în încăperi speciale de spălare și apoi de uscare, pe rafturi, sub acțiunea unui curent de aer cald. Cu această ocazie se verifică și etanșeitatea prin introducerea în recipient a circa 2 1 de apă și apoi întoarcerea lui cu gura în jos, fiind men- ținut în această poziție 60 s. Dacă în acest timp, între dop și porțiunea rodată a recipientului nu s-a prelins apa, se consideră că etanșeitatea este bună. în caz contrar sau se încearcă alt dop, sau, după umplerea cu semințe, dopul inițial se parafinează. După spălare, recipientele sînt transportate în camera de uscare, unde se țin pe rafturi sau panouri speciale de uscare pînă se evaporă com- plet apa de pe pereții lor. Nu este bine ca re- cipientele să fie transportate dintr-o încăpere rece în alta caldă, deoarece în felul acesta se înlesnește condensarea vaporilor de apă pe pe- reții recipientelor, provocînd umezirea semin- țelor. 4. Umplerea recipientelor cu semințe. Această operație trebuie să se facă în încăperi uscate și încălzite. în privința umplerii, părerile sînt împărțite, unii autori recomandînd umplerea completă, adică — în cazul recipientelor de sticlă — și a intervalului dintre dop și gîtul recipientelor; alții, dimpotrivă, sînt de părere că această por- țiune trebuie să rămînă goală. Noi considerăm indicat ca umplerea recipientelor cu semințe să se facă pînă la dop și să nu fie îndesate în re- cipiente prin scuturare. După umplerea recipientelor se mai recomandă evacuarea aerului din acestea cu un mijloc oarecare (pompe de vid) sau închiderea reci- pientelor în vid. închiderea ermetică a recipientelor se execută cu un dop etanș. în cazul dopurilor de plută, acestea vor trebui parafinate cu ajutorul unei pensule. în cazul dopurilor de sticlă rodate și al dopurilor de cauciuc, în mod normal nu ar fi necesară parafinarea. Dacă însă rodajul dopu- rilor nu este perfect și acestea se mișcă în gîtul buteliei, ele trebuie să fie parafinate. 5. Etichetarea și numerotarea ambalajelor. Pentru a se evita amestecul semințelor de dife- rite proveniențe, este absolut necesar ca fiecare recipient să fie etichetat și numerotat după umplere și închiderea ermetică. Eticheta va cuprinde date în legătură cu: specia, proveniența, anul fructificației, numărul lotului și ambalajului, greutatea semințelor din recipient etc. 6. Depozitarea semințelor în camere frigorifice și vase închise ermetic. Sînt denumite camere frigorifice încăperile sau aparatele speciale pre- văzute cu instalații pentru producerea frigului și menținerea unei temperaturi scăzute în com- partimente. Numărul, forma, dimensiunile și ca- pacitatea camerelor frigorifice depind de nu- mărul speciilor și loturilor de semințe, de can- titatea de semințe ce urmează a fi supusă conservării și de modul de așezare a reci- pientelor. în camerele frigorifice, păstrarea recipientelor se face pe rafturi cu schelete metalice și plat- forme de lemn. Aceste rafturi sînt mai rezistente la greutatea pe care o susțin și la condițiile aerului. Rafturile sînt de diferite dimensiuni și compartimentări, la proiectarea tipurilor dc rafturi avîndu-se în vedere două elemente im- portante : dimensiunile camerelor și cele ale recipientelor. De asemenea, trebuie avute în vedere: suprafața folosibilă, numărul recipien- telor și cantitatea de sămînță ce urmează a se înmagazina în fiecare cameră. La depozitul de semințe de la Stațiunea INCEF Brașov s-au instalat rafturi de două lățimi: 0,65 și 1 m, înălțimea între două plat- forme succesive fiind de 50 cm, ca să poată cuprinde recipientele de sticlă proiectate a avea 47 cm înălțime. în cazul rafturilor cu lățimea de 0,65 m se pot pune două rînduri dc recipiente, iar în celălalt caz — trei rînduri, diametrul cel mare al recipientelor avînd 32 cm. 292 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 La metoda de depozitare a semințelor în ca- mere frigorifice și vase închise ermetic, o im- portanță deosebită prezintă temperatura și umi- ditatea relativă a aerului din camere. Cercetările întreprinse în această direcție au dus la concluzia că pentru păstrarea pe timp de 2—5 ani sînt suficiente temperaturile cu- prinse între 0 și -J-5°C. Studiile făcute de Barton [4] și Rohmeder [5] arată că temperaturile sub punctul de îngheț (—5°C la —18°C) sînt consi- derate avantajoase pentru o depozitare prelun- gită de peste cinci ani. Pentru depozitările de 5-—7 ani, temperaturile de ordinul —5°C Ia +5°C dau rezultate bune. Trebuie să se evite temperaturile care depășesc +5°C, deoarece ritmul respirației crește repede deasupra acestui nivel. în ce privește umiditatea relativă a aerului din camerele frigorifice în care se depozitează sămînța, unii autori [5] consideră că ea nu tre- buie să depășească 40%. în această privință, în U.R.S.S. s-au obținut [15] rezultate bune și la o umiditate a aerului de 50—70%. Păstrarea semințelor se face la întuneric, lu- mina folosindu-se numai cînd se introduc și se scot recipientele în camerele dc depozitare sau cu ocazia verificării periodice a stării semințelor, în care se folosesc becuri colorate. 7. Verificarea periodică a stării semințelor puse la păstrare. Semințele de molid puse la păstrare trebuie ținute continuu sub observație, vcrificîn- du-se starea în care se află, felul cum se menține temperatura în camerele de frig, etanșeitatea dopurilor și etichetele. Verificarea periodică a stării semințelor din recipiente închise ermetic constă în examinarea organoleptică, cu mare atenție, a semințelor din fiecare recipient de sticlă, fără a fi deschis, cu ajutorul unui bec electric (lămpi cu baterii). Dacă a apărut pe semințe o eflorescență albi- cioasă sau cenușie, înseamnă că semințele au început să se altereze. Aceasta provine din cauza unui procent prea ridicat de umiditate a semin- țelor în momentul punerii lor la păstrare. în acest caz, semințele se scot din recipiente și se supun unei noi uscări pentru reducerea umidi- tății. în cazul recipientelor metalice trebuie să se deschidă cel puțin unul din fiecare raft. în ceea ce privește luarea probelor medii pentru analiză, părerile unor autori sînt, de asemenea, împărțite. Astfel, Barton [4] consi- deră că ruperea sigiliilor recipientelor în timpul depozitării nu este indicată, deoarece deschi- derea repetată a recipientelor pentru control sau luarea unor cantități mici de semințe poate duce la absorbție de umiditate și la deteriorarea semințelor. Vincent [14] recomandă ca în primul semestru semințele din recipientele de sticlă să fie exa- minate lunar, fără o deschidere a acestora, spre a se vedea dacă nu se observă o mucegăire a lor. După șase luni de păstrare se deschid și se iau probe medii pentru analiză. Dacă lotul dc semințe se compune din 1—3 recipiente, se iau probe din fiecare recipient; la un număr mai mare de recipiente se iau probe din fiecare al doilea recipient, dar cel puțin din trei reci- piente. Probele se iau cu un dispozitiv de luare a probelor sau tub gol, care trebuie să conțină semințe din întreg recipientul (gîtul, mijlocul și fundul). Probele medii se iau din șase în șase luni timp de doi ani. Dacă în urma anali- zelor se constată că facultatea germinativă nu a scăzut față de cea avută la depozitare, se consideră că semințele nu-și vor pierde facultatea germinativă. Avînd în vedere faptul că metoda conservării semințelor de molid în vase ermetic închise și camere frigorifice se aplică pentru prima dată la noi în țară, este necesar să se urmărească starea semințelor prin luarea de probe de ana- liză conform Stasurilor în vigoare, la intervale de șase luni. O atenție deosebită se va da luării probelor, pentru a nu se crea posibilitatea spo- ririi conținutului în apă al semințelor. 8. Expedierea și transportul semințelor la uni- tățile forestiere. în decursul acestei operații este absolut necesar să se ia o serie de măsuri indis- pensabile, pentru a se evita mucegai rea și încin- derea semințelor, respectiv pierderea facultății lor germinative. Baldwin [1] a subliniat importanța metodelor de ambalare a semințelor, pentru a se reduce posibilitatea de modificare a umidității și tem- peraturii în timpul transportului și pentru a le feri de pierderi. în vederea transportului semințelor de la de- pozit la unitățile forestiere se poate proceda în două feluri : a) semințele păstrate în camere frigorifice trebuie aduse la temperatura camerei respective înainte dc a se deschide recipientele, pentru a se împiedica condensarea umidității pe semin- țele reci; i b) recipientele trebuie deschise, iar semințele împachetate chiar în camera frigorifică, în am- balaje destinate transportului. Aceste ambalaje trebuie să fie suficient de rezistente și să pro- tejeze semințele contra umezelii și a lovirii. în acest scop, în mod frecvent se folosesc: saci confecționați din canava, bumbac greu sau hîrtie parafinată, recipiente de sticlă puse în coșuri de nuiele căptușite cu paie, recipiente metalice (bidoane), astupate etanș, sau saci din material plastic puși în alți saci de hîrtie groasă sau îh containere din placaj, închise etanș cu capac. în cazul nostru, considerăm mai indicate ur- mătoarele două posibilități de expediere și transport al semințelor de la depozit către uni- tățile silvice ce le vor folosi în culturi, și anume : recipiente de sticlă puse în coșuri de nuiele, căptușite cu paie, sau saci din material REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 5 293 plastic puși în saci dubli din hîrtie groasă sau în containere din placaj, închise etanș cu capace. Capacitatea ambalajelor variază de la 10 la 50 kg de semințe. Ambalajele de expediere vor fi etichetate la fel ca și recipientele din sticlă și vor fi însoțite de buletinul de analiză. în Mania Ș/pCa doin ferire Capac Greutatea conținutului Diame trei Grosimea placa iubii' Grosimea interior mm mat. De ta 25 pină la 53 Kq 600 mm mm 3 manta \capac fund mcp mirt. 4 ta_____] l” rsOi Fig. 2. Butoi cilindric din placaj pentru tran- sportul semințelor în pungi din material plastic, STAS 1123—59. timpul transportului trebuie să se asigure se- mințelor pe cît posibil aer uscat și temperatură scăzută, fiind deci ferite de umezeală și căl- dură. Este recomandabil ca semințele să ajungă la destinație exact înainte de timpul fixat pentru însămînțare în pepiniere. Mărimea Coș Capac 4 D, u df di h 1 660 310 600 -80 630 300 2 600 600 300 too 570 350 < rai Fig. 3. Ambalaj din împletituri pentru transportul semințelor în butelii de sticlă. STAS 5596—57 în figurile 2 și 3 se arată, după STAS 1123—59 și STAS 5596—-57, două feluri de am- balaje care se pot folosi la expedierea semin- țelor forestiere păstrate la frig, de la depozit la unitățile silvice. 9. Evidența loturilor de semințe. Datorită can- tităților însemnate de semințe ce se conservă în depozite, numeroasele proveniențe ce se pri- mesc de la centrele de recoltare și prelucrare a conurilor, precum și sarcinile multiple care stau în fața fiecărei secții în parte (uscare, ambalare, conservare etc.), se impune ținerea unei evidențe stricte — cantitative și calitative — a loturilor de semințe. în acest scop este necesară întocmirea unui registru unic de evi- dență a loturilor de semințe, care să cuprindă în rubricile sale o evidență precisă a lor din momentul intrării semințelor pînă la expedierea acestora unităților silvice pentru însămînțare. Bibliografic [ 1] Baldwin, H. I. Forest tree seed of the north temperate regions, S.U.A., 1942. [ 2] B a r t e 1 s, H. liber den Wasserg^ehaU der Nadel- holzsamen. în : Forstwirtschaft Zentralblatt. nr. 75, 1956, p. 124—128. [ 3] Bou var ei, P. și Le mo ine, M. Conservarea prin frig a semințelor de rășinoase. în : Revuc Forestiere Franțaise, nr. 7, 1968, p. 493—497. [4]Crocher, W. și Bar ton, J. Physiology of seeds. New York, 1953. [ 5] Holmes, G. D. și Buszewicz, G. Depozi- tarea semințelor de pe arborii din regiunile tem- perate. în : Forestry Abstracts, nr. 3, 1958, voi, 19. [6] Magi ni, E. Le traitement des graines fores- tieres. Equipement et methodes. în : Unasylva, voi. 16, nr. 64, 1962. [ 7] Messer, H. BeHrage Weiterentwicklung der forstl. Darrtechnik, Forstschritte des forstlichen Saatgutwesens. Frankfurt am Main, 1956, p. 54—72. [ 8] Messer, H. Untersuchungen iiber den Wasser- gehalt des Fichtensaatgutes. Fortschritte des forstlichen Saatgutwesens. Frankfurt am Main, 1956, p. 78—90. [9] Petcuț, M. și Rădulescu, A. V. Cercetări in legătură cu greutatea la litru și numărul se- mințelor la kilogram pentru cîteva specii lem- noase. în : Analele INCEF, voi. II, 1935—1936, p. 116—126. [10] P rokazina, T. P. Date nai asupra greutății specifice în vrac a semințelor forestiere. în: Lesn. boz., nr. 2, 1953, p. 37—39. [11] Prokofiev, A. A. și Holodova, V. P. Con- ținutul în arpă al semințelor și maturația lor. în : Fiziologhiia rastenii, voi. 6, nr. 2, 1959, p. 156—159. [12] Starcenko, I. I. Umiditatea și higroscopici- tatea semințelor de arbori și arbuști. în : Lesn. hoz., nr. 1, 1954, p. 61—64. [13] Varga, D. Controlul și analiza calității semin- țelor, mijloc de ameliorare și selecție a speciilor forestiere în Europa. Manuscris INCEF, Cluj, 1959. [14] Vi ncent, G. Păstrarea semințelor speciilor forestiere. în : Lesnieka prace, 37, nr. 12, 1958, p. 539—542. [15] * * * : Cum sa păstrăm și să pregătim pentru se- mănat semințele diferitelor specii de arbori și de arbuști. în : Les i stepi, nr. 1, 1951, p. 87—89. rm fTîămFm Un parc dendrologic cu cîțiva arbori interesant! pentru flora R.P. Romîne Ing. I. Resmeriță C.Z. Oxf. 232.11 în parcul gospodăriei colective de stat din satul A Criș, comuna Laslca, Raionul Sighișoara, Regiunea Brașov, sînt cîțiva arbori care atrag atentia celor ce vin pe aici și pe care arbori îi descriem în această notă dendrologică. Ginkgo biloba L. Facem cunoscută a IV-a stațiune din regiunea Brașov pentru această specie. Aici G. biioba are condiții na- turale propice de dezvoltare, avînd un diametru de 0,40 la tulpină și înălțimea de 17 m. L/iriodepa.i^uaH: AcneKTbi n cbebh c nPo$naaKTHKoii n 6opi>6oH c neKOTopwMM Bpe^nTeanMn ®McTpopacTymnx nopo^. 348—351 H. Ejtada-. Boacănii n BpejiHTean nyroaea b PHP. 352-357 AI. IlempeCKy. Aparaeiueae — BpejțHTeat Tonoaefi. 357-358 X. HuKOsecny. CenoEmta n BMpamHBanne Tononw II. MK.îtP('K> h K. ĂBPAM: 3naaeime Smctpo- paeTymnx nopojț b noBbiniennn npomBO^âTeab- hocth aecoB. yKaaMBaeiCH na SHaneHne Koldpoe npeptCTaB- mmt ObiCTpopac.Tymne nopoau b sene nonwnieHHH npOMBBOflMTe^BHOcyH JieCOB' B PyMMHCKOfi Hapo/țsoii PecnyOjiiiKe. Hun tofo htoGh onpe«eniiTb nanue nopoHbt Moryr cwTaTtcH SMCTpopacTymHMn, neo6- xohhmo htoGh ohm oTBenanii cnejțyiomHM ycno- bhhm : rogoBoii npnpoCT HOBOBMpanjnBaeMofî nop ohm . son «ten npeBăoMTH «a 10—15 % pocT Hpyrn'x wecT- hmx nopou; MnniiMaJibHbin npnpocT iiopojț jloJiateH 6i>iTb ot 10 no 15% ms b ron na ra; speBecima Hoantua 6utb Bucuiero KanecTBa n nMeTt nmpo- noe npoMwmneHHoe npMMeneHHe BbicTpopaCTy- muMn nopojtaMii chhtAiotch b nepsyjo oaepeHB: eBpoaMepiiKaHCKnii Tonoab, BMOopnaH ușa, ana- Hiih, jiyrjiac, BeftMyTOBa cocna, a bo Btopyio one- peHb; Tonona. OenHit, ceptiii, apojnamnii n ajintapc- ™fl. c. APMiimECKy, b. iKypasny, m. ^eheH: AcneKTM no np0M3B0^Te.ibH0etn OMCTpopaeiy- mwx nopon b PyMtiHCKofi Hapo^HOH PecnyojiHK. PacCMaTpHBaeTM Bonpoc'SbicTpopacTynjnx nopon na ocHOBe caeHyromnx KpBTepnn. CKopocTt pocTa, npOMSBOHHTejIbHOCTB. ComaCHO 3TJIM HBJ’M KpH- TepnHM eBpoaMepHKaHCKite TonojiH, OenaH «Ba, aKatinn, seiiMyTOBa cocna h nyrnac aaMerao otjim- HatoTCH ot ocTaabHMx nopon, KaK b oTHOineHnn cKopocTii pocTa, TaK ii b OTiiornoHHH npoMBOHir- TejtbHocTH, Tan nan hx oCniMli bhxok npeBHinaeT 15 m3 b rop, na rewTap. OTMenasTM hto yKaaftHHMe GucTpopacTymjie nopop,M na mhopo CHnmaioT'CBOâ pocT acan hx MecTonponapacTaHnn menee ’6a«fro- npHHTHM. A. MAP1IAH n B, BAKOIH: AcneKTM b cbh3m e pacnmpeHHeM'BMpanțHBaHitB eBpoaMepHKOHCKnx 'rO- no.ieit b PHP. y TOHHHeiCH HTO RJIH yBeJIH’ieHHn np0H3B0HH-' TeJibHOCTM jiecoB 6o:ibniyjo pom. nrpaioT eupo- aMepHKanCKHe TonojiH, KOTopwe b ywioBMx PHP peajinayioT Ho 25 aeTHero BospacTa 600 m3 na ra, mto cooTBCTCTByeT cpepHeMy roaoBOMy npupocTy b 24 m3 na ra. B PHP, cnpoaMepiiKaHCKno tohosh naxoHHT cooTBeTCTByiomMe. aKojioniiecKwe noT- PsGhocth b noiîMe 3yHan> B noiinax BnyTpeHHnx pea, Baojn. Hopor,’BHonB TCHeHHH pea, opocMTenb- HHX H OCyiIIHTeJIbHMX KaHaJIOB. yKaaiJBaiOTCH TaKHte BOiîM nun kotopmx MOryT 6htb Mcno.ni.3o- BaHM paanMe copTa Tonona, a TaaH Ocolul silvic Marghita. U.P. IX Stînga Bistrei. 338 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 6 în primul an creșterea medie în înălțime, dc fapt ca la toate celelalte plantații de duglas, a fost mai redusă, de circa 8 cm și 2 mm în gro- sime. în primăvara anului 1960, puieții plan- tați pe culme au suferit din cauza unui ger toamna anului 1960, procentul de prindere men- ținîndu-se și în prezent. Puieții de duglas au avut o vegetație extrem de activă din primul an realizînd creșteri de peste 15 cm în înălțime, în al doilea an, 1960, creșterea s-a activizat și Fig. 5. Aspectul exterior al cojii la un exemplar de duglas de 21 de ani. Se observă pungile de rășină — Ocolul silvic Marghita, U.P. IX Stingă Bistrei. Fig. 6. Ritidom de duglas: la vârsta de 5:2 de ani — Ocolul silvic Marglhita, U.P. IX Stingă Bistrei, trupul Pădurea Neagră. tîrziu, după care li s-au roșit acele, o parte din- tre acești puieți uscîndu-se în cursul verii. în Ocolul silvic Hălmagiu, MUF. B. Hălmagiu, U.P. III Luncșoara, în u.a. 38 și 39, precum și în inclava 9 a, pe suprafața de 9 ha, s-a’ făcut o plantație de duglas în anul 1959, pe versanți sudici, sud-estici și sud-vestici, la o altitudine cuprinsă între 810 și 1 000 m, în arboret na- tural de tipul făget, teren cu înclinare 11—30°, sol brun de pădure, orizontul A de 10—15 cm, ușor schelet, reavăn. Plantația s-a executat la adăpostul unui ar- boret de mesteacăn în stadiul de nuieliș cu consistența medie 0,4, avînd o reușită de 85% în mai mult, îneît în prezent sînt puieți care ating înălțimea de un metru și grosimea la colet de 15 cm. Se menționează că în primul an s-au făcut lucrări susținute de întreținere a plantației și de secuire a mesteacănului, a cărui consistență s-a redus la 0,2—0,3. în al doilea an s-au exe- cutat numai lucrări de întreținere. Plantația s-a făcut în tăblii cu dimensiunile 60/80 cm și pe alocuri 60/160 cm, cu distanța de 1,50—2,00 m între puieți, după configurația terenului. în concluzie, se poate afirma că rezultatele obținute în regiunea noastră în ceea ce privește cultura duglasului sînt bune și cu o mare per- spectivă. Cultura plopilor și a sălciilor în Regiunea Galați Ing. Ion Manta DREF-Galați C.Z. Oxf. 232:238:176.1 Populus + Sslix In administrația Direcției regionale de econo- mie forestieră Galați se găsesc peste 25 000 ha păduri de salcie și plop cu productivitate scăzută. După anul 1948 s-a început refacerea acestor păduri prin introducerea unor specii forestiere repede crescătoare și. de valoare economică ri- dicată. Prin aceste lucrări s-au realizat arborete de plopi euramericani de productivitate ridicată pe suprafețe întinse, dintre care menționăm arboretele de la Bîsca și Fundu-Mare din Ocolul silvic Brăila (fig. 1 și 2) și cele de la Cilibia din Ocolul silvic lanca, care au creșteri dc peste 25 m3/an/ha. O privire critică asupra unora dintre lucră- rile executate arată totuși că unele poartă de- Fig. 1. Pădurea Bîsca din Ocolul Brăila, formată din plopi euramericani în .amestec cu frasin, în vîrstă de 22 ani, plopul avînd diametrul mediu de 26 cm și înălțimea medie de 25 m. (Foto Ing. I. Manta) fecțiuni încă de Ia înființare. Astfel, s-au folosit unii plopi (Populus marylandica) care sînt în general rău conformați. Unele greșeli din pepi- niere și de întreținere a plantațiilor (contracte agrosilvice) au dus la producerea și menținerea unor indivizi slabi, care au căzut pradă atacu- rilor unor dăunători ca Saperda populnea, Sa- perda carcharias și alții, modificînd astfel re- partiția uniformă pe teren a arborilor și în- greuind prin aceasta operațiile culturale. Cobo- rîrea limitei de folosire a plopilor (sub 6,0 hidro- grade) a dus, de asemenea, la crearea unor arborete cu o productivitate mai mică decît a sălciilor. Analiza amănunțită a lucrărilor executate a arătat că numai prin crearea unei baze de pro- Fig. 2. Plantație de plopi euramericani Ia Fundu Mare. Ocolul silvic Brăila, în vîrstă de 12 ani. (Foto Ing. I. Manta) ducție a butașilor selecționați, a unei pepiniere centrale care să asigure necesarul dc puieți, aplicarea unor metode de cultură în pepiniere în vederea producerii de puieți de plopi autoh- toni pentru stațiunile cu soluri nociv-trofice din luncile rîurilor Buzău și Șiret, precum și prin Fig. 3. Pepiniera Lacu-Sărat, Ocolul silvic Brăila, cu o cultură de plante-mamă din clona R 16, (Foto Iag. I. Manta) mecanizarea lucrărilor de dezrădăcinări și pre- gătire a terenului pentru împăduriri se pot obține arborete de valoare economică ridicată. în cele ce urmează se vor analiza aspectele menționate la nivelul anului 1962, ca fiind repre- 340 REVISTA PĂDURILOR* 79* 1963*Nr. 6 zentative pentru stadiul în care se găsește cultura plopilor și sălciilor în Regiunea Galați. Prin cartările staționale executate în anul 1961 s-a constatat că în Regiunea Galați culturile de plopi și sălcii se dezvoltă în condițiile urmă- toare : — In luncile nurilor Prut, Buzău și Șiret, arboretele se găsesc într-un regim de inundabi- litate periodică la 2—3 ani și cu durată scurtă de Ia 2—3 zile pînă la 10—15 zile. în baltă, pădurile sînt situate în regim natural de inunda- ții, cu perioade care variază în funcție de hidro- grade, viiturile menținîndu-se de la 15 pînă la 180 dc zile. Adîncimea apei freatice în luncile Șiretului, Buzăului și Prutului este de 2—4 m și este influențată anual de nivelul apelor din aceste nuri, iar în baltă este influențată de nivelul apelor Dunării. — Tipurile de sol determinate sînt diverse, de la aluvionare, lăcoviști, salinizate sau carbo- natate în baltă, la aluvionar bogate sau sărace nociv și carbonat-trofice, salinizate, sau chiar cernoziomuri nisipoase, sau în diverse faze de levigare pe Șiret, Buzău și Prut. Predomină solurile aluvionare, relativ sărace în humus, cu textură variabilă de la ușoară la mijlocie, în majoritate nestructurate, carbonatice, profunde, cu compacitate variabilă, în majoritate cu feno- mene de gleizare sau pseudogleizare, umede pînă la semiînmlăștinatc și cu pH ridicat (7,0—8,4). — Pădurile se găsesc situate în subzona fito- climatică de luncă, în stepă sau silvostepă, cu o diversitate de tipuri fundamentale de pădure, pornind de la ulmct de luncă cu cătină roșie, zăvoi de salcie, pe locuri joase sau înalte din Lunca și Delta Dunării, pînă la cătina roșie cu vegetație lîncedă, zăvoi de salcie din lunci inte- rioare, zăvoi de plop alb cu productivitate infe- rioară sau mijlocie, ulmet cu cătină roșie, ulmet normal de luncă și șleau de luncă din stepă pe luncile rîurilor Șiret, Buzău și Prut. — Tipurile de stațiuni din Regiunea Galați variază între stațiunile de productivitate supe- rioară (peste 75%) pentru plopi euramericani sau salcie în baltă și stațiuni dc productivitate superioară sau mijlocie (peste 60%) pentru plopi euramericani, sau cu productivitate mij- locie sau inferioară pentru plopi autohtoni pe luncile rîurilor Buzău, Șiret și Prut. Stațiunile de productivitate inferioară ocupă cel mult 10%. Problema asigurării unei baze pentru produ- cerea butașilor selecționați de plopi euramericani și sălcii a constituit o preocupare a lucrătorilor din DREF-Galați, care au rezolvat-o încă din anul 1.957, cînd s-a executat o selecție în masă la Populus serotina, ceea ce a făcut posibil ca pepiniera de plante-mamă Brăila să dea pînă în anul 1960 o producție anuală de 100 000— 150 000 butași. Incepînd cu anul 1961 s-a primit de Ia Sta- țiunea INCEF pentru cultura plopului și sălciei butași de plopi selecționați, care au fost ținuți un an în pepinieră și apoi plantați ca puieți în secțiile de plante-mamă. în prezent se dispune de suprafețele și clonele de plante-mamă de plopi selecționați arătate în tabela 1. Tabela 1 Nr. ort. Specificări piante-m^mă Total, ari Butași ce se vor produce în anul 1963, mii bucăți Anul I. ari Anul II, ari 1 R. 16 (Populus robusta) 165 276 441 250 2 R. 4 (Populus serotina) — 6 6 40 3 Celei (Populus regenerată) 75 — 75 170 4 R. 103 (Populus thevestina) 43 10 53 90 Total 283 292 575 550 Proporția de participare a butașilor selec- ționați față de totalul necesar a crescut de la 12% în 1962 la 50% în 1963 și va atinge 100% în 1964 (fig. 3 și 4), în pepiniera Lacu-Sărat din Ocolul silvic Brăila s-au produs deja puieți de plopi euramericani din clonele R. 18 și R. 31, care s-au folosit în plantații. Fig. 4. Pepiniera Lacu-Sărat, Ocolul silvic Brăila (puieți selecționați — dreapta și puieți neselecționați de aceeași vîrstă — stânga). (Foto Ing. I. Manta) De asemenea, Ia pepiniera Lacu-Sărat există o bază de producere a butașilor de plopi alge- rieni (R. 103), prevăzuți a se folosi în unele stațiuni cu soluri aluvionare carbonatice, nociv- trofice și cu texturi grele din luncile Buzău și Șiret. în ceea ce privește producerea butașilor de salcie selecționată, în DREF-Galați nu există o bază de plante-mamă. Se lucrează încă cu bu- tași din transfer, recoltați din arborețe selec- ționate în masă din regiunile București și Do- brogea, deficitul acoperindu-se cu butași recoltați din sălcii de mărimea I existente la Ocolul silvic Brăila. REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 6 341 în vederea producerii puieților, în 1962 s-a înființat o pepinieră centrală de plopi eurame- ricani și sălcii selecționate la Lacu-Sărat, în su- prafață de 80 ha, care se va organiza pe prin- cipiul gospodăriei chibzuite. în prezent, lucrările în pepiniere se execută manual, în afară dc desfundarea solului; meca- nizarea tuturor lucrărilor va da posibilitatea realizării unei tehnici înaintate și a unui preț de cost redus. Existența, în Regiunea Galați, a unor arborete situate pe soluri aluvionare, nociv-trofice, de pe luncile Buzău și Șiret a determinat luarea de măsuri pentru producerea materialului de împă- durire din specule autohtone de plopi albi și cenușii. în anul 1962 s-a executat pe suprafața de 5 ha prima plantație cu puieți de plopi au- tohtoni, la punctul Vișani pe Buzău. Cartarea seminologică din 1962 a rezolvat și problema alegerii arborilor de plopi albi din care să se recolteze semințele începînd cu 1963, în pepinierele centrale Focșani și Brăila produ- cîndu-se cantitățile necesare de puieți. De o importanță deosebită în instalarea cul- turilor de plopi și sălcii este asigurarea unor con- diții agrotehnice corespunzătoare în zone fito- climatice de stepă și antestepă, deci în condiții în care culturile suferă de lipsă de apă în timpul verii chiar și în baltă. Mecanismele existente permit aplicarea de procese tehnologice complete în lucrările de dezrădăcinări și pregătire a terenului, cu aju- torul lor executîndu-se o agrotehnică pe princi- piul ogorului negru timp de un an la adîncimea de 30 cm în terenurile neînțelenite și 40 cm în terenurile cu cătină. Plantații, Plopii și sălciile trebuie să se plan- teze primăvara, de timpuriu, înaintea inunda- țiilor, în toate stațiunile. în Lunca Dunării însă, din cauza inundațiilor din iarnă, peste 80% din sarcinile de plan se realizează toamna, după 25 octombrie și se continuă în tot timpul re- pausului vegetativ. Primăvara, se plantează, în general, în luncile interioare, iar toamna — în baltă. Puieții de plopi euramericani se plantează la adîncimea de 60 cm, iar cei de salcie cît mai adînc, spre a putea rezista în mai bune con- diții viiturilor de apă și pentru a-și instala rădă- cinile într-o zonă mai puțin expusă uscăciunii. La cătinișurile de pe Valea Buzăului s-a consta- tat că desfundînd peste 40 cm adîncime. cătina și arbuștii au putut fi dezrădăcinați mai ușor, s-au executat lucrări mai puține, iar plantațiile de plopi instalate și-au închis masivul în cel mult un sezon și jumătate de vegetație. Plopii euramericani se plantează în mod obiș- nuit în schema de 3/3, folosindu-se 1 110 puieți la ha; sălciile și plopii algerieni — la 3/1, iar plopii autohtoni — în scheme de 2,5/2,5 m. Aceste scheme s-au stabilit în funcție atît de nevoile de nutriție și productivitate ale speciilor respective cît și pentru a se asigura posibilitatea mecanizării lucrărilor de întreținere. Anual, în regiunea Galați se execută și 20—30 ha în scheme mari de 5/5, 6/6 m în stațiuni care permit întreținerea mecanizată. Problema schemelor de plantare în special la plopi euramericani merită discuții, deoarece nu s-a realizat încă o concordanță între scheme și dimensiunile ce se urmăresc a se obține. Se știe că schemele mici sînt utile pentru obținerea lemnului de celuloză PAL, iar schemele mari pentru sortimente de valoare, derulaj, gater, fiind necesară o coordonare a schemelor cu potențialul stațiunii, în sensul că schemele mari să se aplice pe stațiuni cu productivitate mij- locie, deoarece acestea pot asigura spațiul de nutriție necesar. Aceste condiții se găsesc pe lun- cile interioare. Schemele mici contribuie la închiderea masi- vului în timp scurt, exclud întreținerea după doi ani și, atît timp cît coroanele nu se ating, plantațiile se dezvoltă normal. Schemele mici pot fi bine folosite în baltă. Plopii euramericani sînt specii copleșitoare, cu putere mare de eliminare și, de aceea, în Regiunea Galați sînt plantați în arborete pure, încercările de a-i amesteca cu frasin verde nu au dat rezultate. Singurul amestec ce se dez- voltă normal este acela de plop cu salcie de pe digul Căhnățui-Brăila, km 202—203, în vîrstă de opt ani, salcia provenind din reniș, iar plopul din plantații. Amestecurile cu arbuști nu au dat rezultate în baltă, datorită perioadelor de inun- dație prelungită. Completări. La unele plantații nereușite, da- torită unor greșeli tehnice la plantare sau unor cauze obiective, apare necesitatea executării unor completări care, la plopii euramericani, capătă o importanță deosebită atît pentru refacerea uniformității arboretului —• necesară în aplicarea celorlalte operații de îngrijire •— cît și pentru folosirea la maximum a stațiunii. Completările la plopii euramericani se execută în mod obligatoriu în cel mult doi ani de la plantare cu puieți foarte bine dezvoltați și nu- mai a lipsurilor mai mari de cel puțin 10 puieți la un loc. Completările executate în alte con- diții nu se racordează cu restul lucrărilor și nu dau rezultate. îngrijirea culturilor. în cadrul acestor lucrări se execută mobilizarea solului, eiagajul și rări- turile, iar în funcție de starea fitosanitară •— lucrări de protecție. Mobilizarea solului se execută de 2—3 ori pe an, în primii 2—3 ani de la plantare, la 8—15 cm adîncime, cu grija de a nu se răni tulpinile și a nu se tăia rădăcinile superficiale. Ea are ca scop afînarea solului, asigurarea unor condiții bune de aerisire și umezeală, precum și distru- gerea buruienilor. încercările de a mobiliza solul în plantații cu mecanisme nu au dat rezultate decît în cazul 342 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 6 de îmburuienire puternică, după ce s-a cosit iarba ieșită după inundații. Obișnuit se lucrează la mobilizarea cu pluguri echipate cu discuri. în anii fără inundații, cît și la schemele largi din luncile interioare, numărul anual al mobiliză- rilor trebuie ridicat la patru. Pentru combaterea tasării s-au executat în unele cazuri (Malu-Roșu, Ocolul silvic Brăila) mobilizări chiar și după închiderea masivului. în Regiunea Galați s-a renunțat la practica întreținerii plantațiilor prin culturi agrosilvice, deoarece, cu toate măsurile restrictive luate, nu se putea asigura protecția puieților. Elagajul. Plopii nu au puterea de a se elaga natural complet, pe întregul trunclîi rămînînd crăci mai mari sau mai mici, uscate sau verzi, care sînt încorporate în trunchi prin creșterile anuale, scăzînd astfel calitatea masei lemnoase. Elagajul, care constituie o lucrare imperioasă în cultura plopilor, se execută la arborii izolați sau în masiv, ori de cîte ori se urmăresc trun- chiuri curate pentru furnir, derulaj sau gater. El trebuie să se execute după primii patru ani de la instalarea plantației, pentru a se înlătura nodurile moarte. Elagajul se execută primăvara, timpuriu, pentru crengile verzi sau uscate, cu ajutorul unor fierăstraie speciale, rănile cicatri- zîndu-se încă din primul an. în iulie-august se execută elegajul crăcilor lacome. Tăietura se practică din imediata apropiere a trunchiului, cu grijă, pentru a nu se produce răniri ale scoar- ței. Pentru arborii de viitor, elagajul se execută cu o periodicitate de 4—5 ani. Fig. 5. Plantația Harapu, Ocolul silvic Brăila, cu plopi euramericani, în vîrstă de 14 ani. Infer- venindu-se tîrziu cu răriturile, arborii nu-și mai pot reface coroana, apărînd și crăcite lacome, (Foto Ing. I. Manta) La primul el aga j, trunchiurile se curăță pe 1/3, urmărindu-se să se ajungă, la al doilea și al treilea elagaj, la o jumătate din tulpina ar- borelui. Cea mai bună metodă de obținere a trun- chiurilor curate rămîne, totuși, cultura clonelor ce dau tulpini cu crengi rare, subțiri. De exem- plu, la pădurea Bîsca, Ocolul silvic Brăila, por- țiunile cu Populus serotina neselecționat prezintă trunchiuri curate pe 15—20 m, pe cînd Populus marylandica numai pe 5—8 m. în Regiunea Galați se execută anual 850 ha elagaj, ceea ce reprezintă parcurgerea a 20% din lucrările existente. Răriturile. Apreciem aceste operații ca cele mai dificile lucrări de îngrijire a plantațiilor de plopi euramericani. Atît prin particularitățile biologice ale acestor specii cît și prin faptul că lemnul trebuie să corespundă unor sortimente industriale superioare, operația de rărire capătă o importanță deosebită. Necesitatea de a se asi- gura plopilor spațiul necesar dezvoltării fiecărui individ este dovedită : existența unui raport nor- mal [1] între diametre și înălțimi. Atunci cînd nu se intervine la timp cu răriturile, creșterile se micșorează an de an, apar crăci lacome (fig. 5) și nu rareori plantațiile cad pradă unor dăunători. în Regiunea Galați se aplică trei feluri do rărituri: Răritură schematică se execută în arboretele tinere, sănătoase, uniforme, începînd de la 5 ani. Răriturile în înălțime se aplică la arboretele în care nu s-au executat aceste operații la timp. Asemenea rărituri s-au executat în plantații de 8—12 ani (pădurile Bîsca, Fundu-Mare, Malu- Roșu din Ocolul silvic Brăila), Ia intervale de doi ani, în mod repetat de 3—4 ori, reușind să se obțină refacerea coroanei, o stare fito-sanitară mai bună și creșteri normale. în aceste arborete există și porțiuni intrate in criză, cu trunchiuri lungi, care, în raport cu diametrele, dau un raport subunitar, cu coroane mici și cu evidente semne de vegetație lîncedă. Aceste porțiuni urmează să fie exploatate, deoarece devin focare de dăunători, nu folosesc rațional potențialul staționai și nu-și justifică existența din punct de vedere economic. Aplicarea acestui tip de răritură s-a caracterizat prin frecvență mare și intensitate mică. S-au extras cel mult 30% din numărul arborilor și 15—20% din volumul existent. Răriturile selective s-au aplicat la cîteva ar- borete din raza Ocolului silvic Brăila (Bîsca, Harapu, Fundu-Mare), unde, după executarea a 1—2 rărituri în înălțime, s-au obținut arbo- rete uniforme, cu coroane dezvoltate, cu dia- metre și înălțimi normale pentru vîrstă respec- tivă. Pe baza alegerii, în măsura posibilă, a unor biogrupe ce cuprindeau exemplare de va- loare, s-au executat operații de răritură în folosul acestora, judecind situația în funcție de REVISTA PĂDURILOR *78* 1963* Nr. 6 343 poziția arborelui respectiv față de cel de viitor. Operația nu a fost ușoară, deoarece a apărut obligativitatea îndepărtării exemplarelor atacate, precum și existența unor porțiuni de racordare (fără arbori de valoare deosebită) între biogrupe. în care s-au executat numai rărituri în înălțime. Răriturile selective au fost executate la inter- vale de 4—5 ani, cu o intensitate mai mare, extrăgîndu-se pînă la 30—35% din volumul exis- tent și 25% din numărul arborilor. în Regiunea Galați se execută anual 1 000 ha rărituri la plop, ceea ce reprezintă 25% din suprafața existentă, ajungîndu-se Ia zi cu aceste lucrări. La salcie se execută ca lucrări de îngri- jire : mobilizări, curățiri și rărituri. în mod deosebit semnalăm doar curățirile, care se do- vedesc foarte rentabile (fascine) și care se exe- cută atît pe întreaga suprafață cît și prin prac- ticarea unor benzi alterne late de un metru și orientate pe direcția de scurgere a apei. în concluzie, considerăm că în Regiunea Ga- lați s-au obținut în cultura plopilor și sălciilor rezultate pozitive, aplicîndu-se tehnica înaintată și manifestîndu-se inițiativă în vederea extin- derii domeniilor de folosire sau de perfecționare a practicii existente. Considerăm că practica silvicultorilor din Re- giunea Galați, sprijinită de tehnica silvică îna- intată și de mecanizare, va face față sarcinilor de a asigura cu masă lemnoasă cerințele obiec- tivelor industriale în curs de construcție. Bibliografie [1] Haralamb, At. Cultura speciilor forestiere. Editura agrosilvică de stat, 1956. [2] Nicovescu, H. și Clonaru, A. Cultura plopilor în lungul drumurilor. In: Revista Pă- durilor, nr. 1, 1960. [3] D ediu, A. Cîteva observații practice asupra instalării și conducerii arboretelor de plopi eura- mericani. In: Revista Pădurilor, nr. 1, 1960. [4] Rubțov, Șt. Desimile indicate în culturile de plopi euramericani din Lunca Dunării. In: Revista Pădurilor, nr. 4, 1959. [5] Mi cu, St: și Manta, I. Plopii autohtoni, mijloc de ridicare a productivității pădurilor în Regiu- nea Galați. în : Revista Pădurilor, nr. 9, 1962. [6 ]*** Plopul. Institutul de cercetări silvice Buda- pesta. Ed. agrosilvică de stat, 1956. Unele observații cu privire la cultura speciilor repede crescătoare pe terenurile degradate Ing. C. Traci INCEF C.Z. Oxf. 232; 11:233 În privința noțiunii de specie lemnoasă repede crescătoare, precum și în privința încadrării diferitelor specii în categoria speciilor repede crescătoare există încă unele controverse, deși anumite idei au fost precizate și dezvoltate chiar în articolele din prezentul număr (I. Milescu și Cr. Avram: „Importanța speciilor forestiere repede crescătoare în ridicarea productivității pădurilor"). Toate cele arătate la speciile repede crescă- toare se referă însă numai la cultura forestieră intensivă pe terenuri forestiere cu condiții sta- ționale favorabile, unde țelul principal este producția ridicată de masă lemnoasă. Legat de aceasta, se pune întrebarea dacă la culturile forestiere de pe terenurile degradate se poate vorbi de specii repede crescătoare, avîndu-se în vedere două elemente importante: — culturile forestiere de pe terenurile degra- date au ca țel principal protecția solului și a apei și numai în secundar țel de producție; — pe terenurile degradate, datorită condițiilor staționale dificile, producția de masă lemnoasă pentru aceeași specie este în general mult mai coborîtă decît pe terenurile cu productivitate ridicată. Dacă se au în vedere constatările menționate, s-ar părea că în cazul terenurilor degradate nu se poate vorbi de specii repede crescătoare. Totuși, și în cazul acestor terenuri speciile se diferențiază mult sub raportul creșterilor. Interesant este faptul că în cele mai multe cazuri tot speciile care au o creștere rapidă pe terenurile productive au o creștere mai mare și în cazul terenurilor degradate. Acest lucru este explicabil deoarece însușirea de specie re- pede crescătoare depinde în primul rînd de ca- racteristicile biologice ale speciei respective și în al doilea rînd de caracteristicile stațiunii. Printre speciile repede crescătoare care își mențin această însușire și în cazul terenurilor degradate sînt: plopul, salcia, aninul negru, laricele și îndeosebi salcîmul. Desigur că nu în toate stațiunile de teren degradat speciile men- ționate au creșteri mari. în unele stațiuni este posibil ca aceste specii să aibă o dezvoltare slabă sau chiar să nu reușească. în terenurile degradate mai sînt însă și alte specii care realizează creșteri mari. Printre aces- tea se numără: aninul alb, pinul silvestru, pinul strob și chiar pinul negru. 344 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 6 Pentru condițiile terenurilor degradate, creș- terea rapidă în tinerețe devine un criteriu prin- cipal în clasarea diferitelor specii ca specii repede crescătoare. Creșterea rapidă în tinerețe rezolvă întru totul sau în mare parte țelul prin- cipal al culturilor forestiere de pe terenurile degradate : protecția solului și a apei. Dacă în tinerețe creșterile sînt mari, se realizează închi- derea timpurie a masivului, micșorarea scurgeri- lor de suprafață și prin aceasta oprirea feno- menelor de degradare a terenului și respectiv fixarea și ameliorarea solului. Creșterile rapide din tinerețe rezolvă în bună parte și cerința principală pentru o specie re- pede crescătoare: productivitatea volumetrică mare în timp scurt. Nu ne putem aștepta însă ca în condițiile terenurilor degradate să obținem pentru aceeași specie repede crescătoare și pentru același ciclu de producție același volum de masă lemnoasă și aceleași sortimente ca în cazul terenurilor nccrodate, cu productivitate ridicată. în cele ce urmează se va analiza sumar dez- voltarea cîtorva specii repede crescătoare culti- vate pe terenurile degradate din țara noastră. 1. Plopii euramericani (Populus euramericana) (Dode) Guinier* S-au cultivat îndeosebi pe depozite aluviale și proluviale din albiile majore ale pîraielor to- rențiale și din conurile de dejecție ale torenților, pe aterisamentele din spatele lucrărilor trans- versale și pe funduri de ravene, precum și pe . terenurile cu fenomene de alunecare. Unele re- zultate obținute se pot vedea în tabela 1. Din aceste date și din alte observații culese pe teren rezultă că plopii euramericani sînt specii care pot fi utilizate la împădurirea unor categorii de terenuri degradate, cum sînt depozitele alu- viale și proluviale și unele categorii de terenuri cu fenomene de alunecare. Compoziția depozi- tului sau textura solului influențează considerabil creșterea plopilor. în cazul solurilor cu textură argiloasă, dezvoltarea plopilor este cu totul nesatisfăcătoare, arboretele situîndu-se mult sub cea mai mică clasă de producție, creșterea fiind cu atît mai slabă cu cît arboretele înaintează în vîrstă.' De asemenea, dacă conținutul de schelet este mare, creșterea plopilor scade mult. Pe depozitele formate predominant din pietriș și pietre, plopii se dezvoltă relativ slab, mai ales la vîrste ceva-mai mari (peste 10—15 ani). Dezvoltarea cea mai bună o au plopii de pe depozite fine, formate din nisip și mîl, pe so- luri cruzite sau soluri aluviale cu textură ușoară pînă la nisipoasă, mai ales dacă acestea au și un conținut de humus mai ridicat. în asemenea situații, arboretele se situează în clasa a IlI-a și chiar a Il-a de producție. ♦ S-au cultivat mai mult : Populus marylandica, Populus serotima și Poptuilus regenerată. 2. Sălciile (Salix sp.) Dintre sălcii, pe terenurile degradate s-au fo- losit mai mult salcia albă (Salix alba L.) și salcia plesnitoare (S. fragilis L.), tot pe depo- zite aluviale și proluviale și pe terenuri cu feno- mene de alunecare. Rezultatele obținute se apro- pie de cele ale plopilor euramericani. Salcia plesnitoare, la Putreda, pe depozite de pietriș și nisip, situate pe aterisamente și funduri de ravenă, are la vîrsta de 12 ani înălțimea me- die de 11,03 m și diametrul mediu de 19 cm. în perimetrul Căpraru Vidolm, pe depozite for- mate din pietre și pietriș de șist cristalin, cu puțin material fin, situat pe aterisamente, are la vîrsta de 25 ani înălțimea medie de 13,4 m și diametrul mediu de 15,5 m [5]. La Moscu, în silvostepă pe fund de ravenă, acoperit de sol cruzit (amestec de sol și rocă), predominant lutos, provenit în urma alunecă- rilor de teren, are la vîrsta de 10 ani înălțimea medie de 9,4 m și diametrul mediu de 11,3 cm. Salcia albă, la Colacu, în Vrancea, pe depo- zite proluviale de con de dejecție, formate din nisip și pietre, are la vîrsta de 7 ani înălțimea medie dc 8,5 m și diametrul mediu de 7,3 cm. în general din datele menționate mai înainte și din alte observații de teren s-a constatat că sălciile, ca și plopii negri hibrizi, au o dezvol- tare mai bună tot pe depozitele aluviale și pro- luviale predominant nisipoase, precum și pe terenurile cu fenomene de alunecare și surpare cu soluri cruzite cu textură nisipoasă pînă la lutoasă. Sălciile suportă însă ceva mai bine con- ținutul ridicat de schelet, față de plopii negri hibrizi. Pe terenurile argiloase, sălciile se dezvoltă slab. în Valea Bistriței, în perimetrul Călugă- reni, pe funduri de ravene și aterisamente for- mate din roci sau depozite marno-argiloase, bută- șirile cu salcie au dus la rezultate foarte slabe. De asemenea, încercările de plantare a săl- ciilor (Salix fragilis, Salix incana, Salix pur- purea), pe terase după așa-numita „metodă austriacă de plantare a sălciilor", pe terenuri excesiv erodate și pe taluze de ravenă, în zona de fliș din Valea Bistriței și Valea lui Bogdan, nu au dus la rezultate satisfăcătoare. 3. Aninul negru (Alnus glutinosa) L. Gaertn. Și această specie s-a folosit mai mult pe de- pozite aluviale și proluviale, precum și pe tere- nuri cu fenomene de alunecare. Unele rezultate se pot vedea în figura 1. în Valea Arieșului, în perimetrul Căpraru Vidolm, pe aterisament for- mat din pietriș, pietre și nisipuri realizează la vîrsta de 25 ani înălțimi de 14—15 m și dia- metre de 26—30 cm. în același perimetru și la aceeași vîrstă, însă pe poale de taluz de ravenă, cu sol cruzit provenit în urma alunecărilor de RWIST4 PĂDURILOR* 70 * 1963* Nr. 6 345 teren (amestec de sol cu rocă calcaroasă), rea- lizează înălțimi de 13—16 m și diametre de 15—25 cm [5]. Din toate datele menționate rezultă că aninul negru este una dintre speciile cele mai bune pentru împădurirea anumitor categorii de tere- Fig, 1. Creșterea în înălțime și diametrul coronamentului la anin negru pe tipurile de stațiune : 1 — taluz — ruptură de alunecare, cu tocă formată din marne și nisipuri, la Moseu — V. ChinejtL în silvostepă ; 2 — terenuri cu fenomene de alunecare cu soluri crucite (amestec de sol și rocă, respectiv de sol cu nisipuri și marne argiloase), la Moscu, gilvo- stepă ; 3 — depozit ptoluvial de con de dejecție, £ch> mat din pietriș și nisip, la Colacu-Vcancea, în subzona gorunului — anul în care «c realizează închiderea masivului. nuri degradate: depozite aluviale și proluviale, terenuri cu fenomene de alunecare și surpare, funduri de ravene etc. Au creștere rapidă încă din primii ani, reușind să închidă masivul la vîrsta de 3—5 ani în majoritatea condițiilor sta- ționale, iar la vîrsta de 25—30 ani realizează deja dimensiuni apreciabile. Interesant este-de menționat faptul că aninul negru nu este așa de sensibil față de textura argiloasă a solului, cum sînt plopii euramericani și sălciile. De asemenea are o dezvoltare satisfăcătoare și pe stațiuni mai xerofite, cum sînt rupturile de alunecare și chiar părțile inferioare ale taluzelor de ravenă. 4. Salcîmul (Robinia pseudacacia L.) Este una dintre principalele specii folosite la împădurirea terenurilor degradate, datorită fap- tului că dă rezultate bune pe foarte multe tipuri de stațiune de teren degradat, în general în toate condițiile de teren degradat, exceptînd cele cu soluri argiloase sau roci descoperite marno-argi- loase, terenurile calcaroase și cele puternic bătă- torite. Deoarece această specie a fost mult ana- lizată în literatura noastră de specialitate, aici se vor da cîteva date sumare (tabela 1) [2, 3, 5], Din aceste date se poate vedea că și salcîmul realizează arborețe care se încadrează în clasele III—V de producție. Cu toate acestea, este una dintre speciile cu cea mai rapidă creștere pe terenurile degradate în comparație cu alte specii, în cele mai multe cazuri închide masivul în (2) 3—5 ani, reușind să fixeze bine terenul. Exceptînd terenurile cu substrat litologic mamo- argilos sau calcaros, este specia cea mai indicată pentru împădurirea terenurilor cu eroziune în adîncime, precum și a multor categorii de te- renuri cu fenomene de surpare, alunecare, te- renuri cu eroziune excesivă etc. Calitatea supe- rioară a lemnului, precum și multiplele utilizări pe care le au diversele sortimente dc salcîm, o fac una dintre speciile cele mai indicate la împădurirea terenurilor degradate, mai ales în stepă, silvostepă și subzona stejarului. 5. Laricele (Larix decidua Mill.) Este o specie care s-a folosit mai puțin la împădurirea terenurilor degradate, deși în anu- mite condiții ar putea fi utilizată mai larg, cu mult succes. în ultimul timp se folosește ceva mai mult, mai ales la împădurirea stațiunilor extreme de la limita pădurii, din bazinele de recepție ale torenților. în tabela 1 se pot vedea unele date cu privire la dezvoltarea laricelui în diverse condiții staționale de teren degradat [1, 5]. Menționăm faptul că, deși în unele condiții staționale cum sînt stîncăriile de calcar cu soluri în petice, dimensiunile care le realizează sînt relativ mici, acestea sînt totuși mai mari decît la toate speciile folosite în asemenea condiții, respectiv mai mari și decît ale pinului negru, socotit specia cea mai indicată la împădurirea terenurilor carstice. Creșteri destul de viguroase are în condiții staționale mijlocii, cum sînt solurile moderat erodate, sau solurile brune crude și brune tinere, unde realizează volume la hectar de pînă la 350 m3, la vîrsta de 60 ani [SJ. 346 REVISTA PĂDURILOR* 78*1963* Nr. 6 Tabela 1 Dezvoltarea plopilor euramericani, salcfmnlui și laricelui in condiții de teren degradat Oaractcrl^area sumară a condițiilor staționale Zona san Rubzona de vegetație Locul Virata, ani Rezultatele obținute Clasa de producția B, m D, cm Sta veg. 1 2 8 4 & 6 7 8 a. Plopii euramericani Depozite aluviale și proluviale, din albii majore, conuri de de- jecție, aterisamente și funduri de ravenă, uneori cu început de inhumificare, formate din : pietriș și nisip nisip și pietriș nisip fin și mii silvostepă gorunului gorunului V. Rm. Sărat Vrancea V. Ampoiulul 12 7 5 10,8 8,5 9,3 16,0 6,5 7,1 d.a a f. a V IV II Terenuri cu fenomene de alunecare nisipoasă silvostepă V. Ghinejii 12 ■ 13,5 18,5 a IV cu soluri cruzite (amestec de sol argiloasă silvostepă V. Ghinejii 12 3,4 2,3 l sub V și rocă), cu textură ; argiloăsă gorunului Vrancea 8 2,7 1,3 l sub V b. Salcîmul Depozite proluviale, formate din pietre, pietriș și nisip, situate pe aterisamente gorunului fagului V. Arieșului Crișul Negru 25 30 11,5 14,2 13,5 20,8 d. a d.a IV-V IV Depozite proluviale formate din nisip și mii gorunului Crișul Negru 13 .13,1 9,5 a III Sttncării de calcar cu soluri în petice gorunului V. Arieșului 8 2,7 1,8 l sub V Stîncării de șisturi cristaline cu soluri în petice gorunului V. Arieșului 25 5,2 6,0 d.a.l sub V Taluze de ravenă for- mate în: depozite de pietriș tulat din levantin silvostepă gorunului V. Rm. Sărat Crișul Negru 12 12 10,7 8,0 14,0 8,3 a d. a III IV complexe de gresii, argile și marne gorunului gorunului fagului V. Arieșului Vrancea V. Arieșului 25 5 20 10,5 5,0 8,0 7,3 1,4 7,5 d. a a d. a V III V Terenuri cu fenomene de alunecare și surpare, cu soluri cruzite (amestec de sol și rocă), cu textură predominant lutoasă silvostepă gorunului C. Transilv. V. Arieșului 6 25 4,0 14,2 4,0 18,5 d. a a V IV Terenuri slab pînă la moderat erodate (Ea) cu soluri: Cernoziom castaniu, bătă- torit silvostepă C. Transilv. 18 5,9 5,8 d.a.l sub V Cernoziom degradat silvostepă silvostepă V. Ghinejii C. Transilv. 11 19 8,8 12,0 8,9 10,0 a a IV IV Brune, sau brune gălbui, bătătorite gorunului fagului V. Arieșului V. Arieșului 25 50 10,7 12,9 7,8 25,3 d. a d. a.l V c. Laricele Stîncării de calcar cu soluri în petice gorunului fagului V. Arieșului V. Bicazului 25 ■ 42 7,3 20 11,8 16,0 d, a a ■ — Terenuri moderat erodate cu soluri brune, brune- silvostepă Bonțida 55 19,0 18,0 d. a — ruginii sau brune-gălbui, tinere sau crude gorunului V. Arieșului 25 8,7 14,3 a ★ — gorunului V. Arieșului 60 21,4 19,8 a — molidului V. Bistriței 50 . 20,0 19,5 a — Terenuri slab erodate, cu soluri brune-gălbui, molidului V. Arieșului 55 24,2 33,4 a — profunde molidului V. Bistriței 5 2,8 1,3 f-a- — Terenuri slab erodate cu sol de tip podzol de degradare fagului V. Arieșului 60 32,2 .62,2 f.a — Teren slab erodat cu sol brun subâlpin înțe- sub alpin V. lui Bogdan 12 2,3 —— d, a — lehit. 17 5,0 10,0 d. a — Legendă: B — Înălțimea; D — diametrul Ia 1,30 m de sol; SI. W. — starea da vegetație: I — lînoadă; d. a — destul de activi; » — activii; f. a — foarte activi. * Volumul I» hectar este.de.343 m*.- REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. 6 347 In condiții staționale relativ bune, cum sînt solurile slab erodate sau chiar neerodate, care se întîlnesc în petice în perimetrele de amelio- rare, are creșteri luxuriante încă din primii ani, atingînd dimensiuni mari la vîrste mai înaintate. în stațiunile extreme de Ia limita pădurii, cu toate că dimensiunile pe care le atinge sînt mici, este printre puținele specii care rezistă și reușesc să acopere solul. 6. Duglasul verde (Pseudotsuga menziesii) Singurul loc din țară unde au fost găsite culturi mai în vîrstă de duglas pe terenuri de- gradate este perimetrul Căpraru-Vidolm din Va- lea Arieșului. Culturile din acest perimetru ne arată că această specie este destul de rezis- tentă la condiții grele de sol [5]. Pe terenuri foarte puternic erodate, cu sol mediu înhumificat, mijlociu profund, format pe șisturi cristaline, are la vîrsta de 25 ani înălțimea medie de 1,8 m și diametrul mediu de 11,7 cm. Dimensiunile atinse sînt similare cu cele ale pinului silvestru și mai mari ca ale pinului negru, pinului bancsian, molidului, salcîmului și gorunului. în același perimetru și la aceeași vîrstă, pe sol brun-ruginiu tînăr, mijlociu pro- fund, format pe calcar, are înălțimea medie de 7,3 m și diametrul mediu de 9,3 cm. în acest caz, dimensiunile lui sînt mai mici ca ale lari- celui și egale sau ceva mai mici ca ale pinului negru și pinului silvestru. în perimetrul Putreda, în silvostepă, pe cer- noziom degradat, slab erodat, profund, are la vîrsta de 7 ani înălțimea de 2,3 m și diametrul coronamentului de 100 cm. Creșterile s-au activat mult în ultimii doi ani. Concluzii și îndrumări pentru producție 1. Majoritatea speciilor repede crescătoare realizează creșteri mai mari ca alte specii și în diferite condiții de teren degradat. Printre aces- tea se numără: plopii euramericani, sălciile (Salix alba L. și Salix fragilis), aninul negru, salcîmul și laricele. 2. în unele categorii de teren degradat, și alte specii realizează creșteri mari, mai ales în prima fază, care le apropie de categoria spe- ciilor repede crescătoare, cum sînt: aninul alb, pinul silvestru, pinul strob etc. 3. Pe terenurile degradate, speciile repede cres- cătoare realizează creșteri și, respectiv, volume de masă lemnoasă mai mici ca pe terenurile productive, arboretele situîndu-se în general cu 2—3 clase de producție mai jos (în general în clasele de producție III, IV, V și chiar sub V). 4. Pe terenurile degradate este indicat a se folosi cu prioritate speciile repede crescătoare, acestea realizînd, de regulă, în timp mai scurt și în condiții bune, țelul principal al acestor culturi: protecția solului și a apei. 5. Următoarele specii repede crescătoare au o dezvoltare bună și se pot cultiva: a) Plopii euramericani și sălciile — pe depo- zitele aluviale și proluviale, formate predominant din material fin (nisip, mîl și puține materiale grosolane — pietre și bolovani) și pe terenuri cu fenomene de alunecare și surpare, cu soluri cruzite cu textură nisipoasă pînă la lutoasă, reavene, din regiunile de stepă pînă la subzona gorunului inclusiv (unele sălcii și în subzona fagului). b) Aninul negru — pe depozite aluviale și proluviale, pe terenuri cu fenomene dc alune- care și surpare cu soluri cruzite și pe funduri și poale de taluze de ravenă, indiferent de com- poziția depozitului, textura solului și substratul litologic, din silvostepă pînă în partea inferioară a subzonei fagului. c) Salcîmul — în toate condițiile de teren degradat din stepă pînă în partea inferioară a subzonei fagului, exceptînd solurile grele și bătă- torite (compacte), solurile cu efervescență pu- ternică și terenurile calcaroase din regiunile mai secetoase (din stepă, silvostepă și unii versanți cu expoziție însorită din subzonele stejarului și gorunului), precum și pe roci descoperite for- mate din marne, argile, complexe cu predomi- narea marnelor și argilelor, roci dure (calcare, roci eruptive, șisturi cristaline). d) Laricele — pc terenuri cu eroziune mai puțin avansată (cel mult eroziune de gradul 3), pe terenuri slab erodate și neerodate, cu soluri cel puțin profunde, precum și pe stîncării de calcar cu soluri în petice, în întreaga zonă fo- restieră și în subalpin. e) Duglasul — în condiții de sol mai bune, aproximativ în aceleași condiții ca și laricele. exceptînd stîncăriile, în subzonele de vegetație ale gorunului și fagului, mai ales în vestul țării. Bibliografie [1] Costin, E., Voinea, FI. și Traci, C. Posi- bilitatea folosirii laricelui (Larix decidua Mill.) în împădurirea terenurilor degradate. [2] Costin, E., Mihai, Gh., Spîrchez, Z., Musai; L., Traci, C., Pîrvu, E. si Po- pa, A. Studiul culturilor forestiere de pe tere- nurile degradate din cîmpia Transilvaniei. Bucu- curești, Analele ICES, voi. XVII, Editura agro- silvică, 1956. [3] Costin, E. Mihai, Gh„ Pîrvu, E., Mu- șat, L.» Traci, C. și colab. Studiul terenurilor degradate din Vraneea și ameliorarea lor prin culturi forestiere. ICF, București, Seria II, nr. 19. Editura agro-silvică, 19'59 [4] Piccarolo. G. Generalii a sulle conifere a ra- pida accreseimento. în : Monti e boschi, nr. 7—8, 1958. [5] Traci, C., Ivanschi, Tr. și Stoica, L. împădurirea terenurilor degradate din Munții Apuseni. București. Editura agrosilvică, 1962 [6] * * * In problema noțiunii de „specie repede cres- cătoare". Consfătuirea C.A.E.R. în problema plo- pului, Manuscris C.D.F., 1962. o Aspecte în legătură cu prevenirea și combaterea unor dăunători ai speciilor repede crescătoare Ing. A. Simionescu și ing. A. Frațian M.E.F. C.Z. Oxf 41:232.11 În prezent, experiența dobîndită atît în țara noastră cît și în alte țări a arătat că în arbo- retele create artificial în monoculturi și, în special, în cultura hibrizilor, pericolul înmul- țirii în masă a dăunătorilor și agenților cripto- gamici este, în general, mai mare decît în cele- lalte arborețe. Din punct de vedere profilactic, în arboretele existente, constituite din specii repede crescă- toare, se pune problema menținerii lor în con- diții optime de vegetație, pentru a rezista even- tualelor atacuri. în cele care se crează încă de la alegerea materialului destinat producerii puie- ților trebuie întreprinse acțiuni care să ducă la obținerea unor arborețe rezistente. Astfel, va trebui alese ecotipuri rezistente la diferitele atacuri de dăunători sau boli, cultivate în sta- țiuni corespunzătoare, iar toate lucrările de îngrijire trebuie executate la timp. Aplicarea măsurilor curative în cazul speciilor repede crescătoare este pe deplin justificată. Ne propunem să lămurim cîteva dintre aspectele care se pun în legătură cu starea fito-sanitară, prevenirea și combaterea dăunătorilor care atacă unele specii repede crescătoare din țara noastră. Starea fito-sanitară a arboretelor de plopi eu- ramericani a format în ultimii ani, în țara noastră, una dintre principalele preocupări ale activității de protecție a pădurilor. Pînă în anul 1958 nu s-au semnalat vătămări de mari proporții în ar- boretele de plop. în cursul anului 1959 au avut loc atacuri mai mult sau mai puțin puternice ale croitorului ramurilor de plop (Saperda po- pulnea L.), în special în plantațiile de plop euramerican din lunca Dunării, precum și în cele din luncile Șiretului, lalomiței etc., pe o suprafață destul de mare. Cele mai puternic infestate au fost plantațiile din raza Ocoalelor silvice Fetești, Călărași și Hîrșova. Aceste atacuri au dus la micșorarea creșterilor și la deformarea coroanei arborilor, provocînd chiar uscarea ra- murilor. în unele plantații, cum este aceea de la Buta Roșie din Ocolul silvic Fetești, s-au găsit în medie peste 100 gale de Saperda populnea pe un arbore. Problema combaterii acestui dăunător pe su- prafețe atît de mari, în arborețe cu exemplare înalte și cu consistență plină, a fost grea mai ales în perioadele lungi de inundații din lunca Dunării, care sînt destul de frecvente. Lite- ratura de specialitate și experiența din țara noastră nu erau în măsură să indice o metodă practic aplicabilă. Recomandările existente de tăiere și ardere a galelor ori de ungere sau in- jectare a galelor cu diferite insecticide s-au do- vedit practic inaplicabile în aceste arborețe. încercările de combatere prin aplicarea unor tratamente cu aerosoli în timpul zborului gînda- cilor, efectuate în anul 1959, deși au distrus un procent mare de insecte șî au micșorat inten- sitatea infestărilor, nu au reușit să evite con- tinuarea atacului, care în multe locuri s-a mani- festat foarte puternic. Combaterea nu a reușit, deoarece a urmărit distrugerea gîndacilor prin contactul lor cu insecticidul în momentul apli- cării tratamentelor. In acest scop, tratamentele s-au aplicat cînd intensitatea zborului gîndacilor a fost maximă. în aceste zile, depunerile de ouă erau avansate, astfel îneît o mare parte din femele au fost distruse după ce și-au îndeplinit total sau parțial funcția de reproducere. Rezul- tatele cercetărilor făcute în anul 1959—1960 asupra biologiei insectei în condițiile arboretelor de plop din sudul țării noastre (unde era prin- cipala zonă infestată) au permis să se cunoască o serie de elemente importante, pe baza cărora s-au stabilit ulterior metodele de combatere eficace a croitorului ramurilor de plop. Astfel, s-a stabilit că Saperda populnea L. are în sudul țării noastre o generație pe an, ceea ce îi per- mite să realizeze înmulțiri în masă într-un timp mai scurt decît în alte țări, unde insecta are o generație la doi ani. Durata ieșirii gîndacilor din lujeri într-un arboret este de circa 20 zile, iar de la ieșirea gîndacilor pînă la încetarea depunerilor de ouă este un interval mediu de șase zile, Cunoscînd din biologia insectei aceste date, tratamentele de combatere trebuiau aplicate ast- fel îneît să se termine cel mai tîrziu la șase zile de la începerea zborului. în acest, scop, ele ur- mau să se execute în prima perioadă a zborului insectei, la o dată cînd o mare parte din gîn- daci nu erau încă ieșiți din lujeri. Astfel, s-a inițiat aplicarea tratamentelor de combatere chi- mică înainte de ieșirea tuturor gîndacilor, ideea principală care a fost urmărită constituind-o aplicarea tratamentelor înainte de a începe pri- mele depuneri de ouă, pentru evitarea dezvol- tării generației următoare. Pentru realizarea acestei idei trebuiau să se găsească insecticidele și tratamentele care să asigure o eficacitate prelungită peste 14 zile, pentru ca, pe de o parte, combaterea să se facă înainte de a începe depunerile ouălor, iar pe de altă parte efectul tratamentului să fie asigurat pînă Ia terminarea ieșirii gîndacilor din lujeri. Trebuie reținut faptul că, cu cît efectul trata- mentului. este mai prelungit, cu atît rezultatul combaterii este mai sigur și lucrările se pot e- xecuta într-un interval mai mare de timp. Aspecte în legătură cu prevenirea și combaterea unor dăunători ai speciilor repede crescătoare Ing. A. Simionescu și ing. A. Frațian M.E.F. C.Z. Oxf. 41:232.11 În prezent, experiența dobîndită atît în țara noastră cît și în alte țări a arătat că în arbo- retele create artificial în monoculturi și, în special, în cultura hibrizilor, pericolul înmul- țirii în masă a dăunătorilor și agenților cripto- gamici este, în general, mai mare decît în cele- lalte arborete. Din punct dc vedere profilactic, în arboretele existente, constituite din specii repede crescă- toare, se pune problema menținerii lor în con- diții optime de vegetație, pentru a rezista even- tualelor atacuri, în cele care sc crează încă dc la alegerea materialului destinat producerii puie- ților trebuie întreprinse acțiuni care să ducă la obținerea unor arborete rezistente. Astfel, va trebui alese ecotipuri rezistente la diferitele atacuri de dăunători sau boli, cultivate în sta- țiuni corespunzătoare, iar toate lucrările de îngrijire trebuie executate la timp. Aplicarea măsurilor curative în cazul speciilor repede crescătoare este pe deplin justificată. Ne propunem să lămurim cîteva dintre aspectele care se pun în legătură cu starea fito-sanitară, prevenirea și combaterea dăunătorilor care atacă unele specii repede crescătoare din țara noastră. Starea fito-sanitară a arboretelor de plopi eu- ramericani a format în ultimii ani, în țara noastră, una dintre principalele preocupări ale activității de protecție a pădurilor. Pînă în anul 1958 nu s-au semnalat vătămări de mari proporții în ar- boretele de plop. în cursul anului 1959 au avut loc atacuri mai mult sau mai puțin puternice ale croitorului ramurilor de plop (Saperda po- pulnea L.), în special în plantațiile de plop euramerican din lunca Dunării, precum și în cele din luncile Șiretului, lalomiței etc., pe o suprafață destul de mare. Cele mai puternic infestate au fost plantațiile din raza Ocoalelor silvice Fetești, Călărași și Hîrșova. Aceste atacuri au dus la micșorarea creșterilor și la deformarea coroanei arborilor, provocînd chiar uscarea ra- murilor. în unele plantații, cum este aceea dc la Buta Roșie din Ocolul silvic Fetești, s-au găsit în medie peste 100 gale de Saperda populnea pe un arbore. Problema combaterii acestui dăunător pe su- prafețe atît de mari, în arborete cu exemplare înalte și cu consistență plină, a fost grea mai ales în perioadele lungi de inundații din lunca Dunării, care sînt destul de frecvente. Lite- ratura dc specialitate și experiența din țara noastră nu erau în măsură să indice o metodă practic aplicabilă. Recomandările existente de tăiere și ardere a galelor ori de ungere sau in- jectare a galelor cu diferite insecticide s-au do- vedit practic inaplicabile în aceste arborete. încercările de combatere prin aplicarea unor tratamente cu aerosoli în timpul zborului gînda- cilor, efectuate în anul 1959, deși au distrus un procent mare de insecte și au micșorat inten- sitatea infestărilor, nu au reușit să evite con- tinuarea atacului, care în multe locuri s-a mani- festat foarte puternic. Combaterea nu a reușit, deoarece a urmărit distrugerea gîndacilor prin contactul lor cu insecticidul în momentul apli- cării tratamentelor. în acest scop, tratamentele s-au aplicat cînd intensitatea zborului gîndacilor a fost maximă. în aceste zile, depunerile de ouă erau avansate, astfel îneît o mare parte din femele au fost distruse după ce și-au îndeplinit total sau parțial funcția de reproducere. Rezul- tatele cercetărilor făcute în anul 1959—1960 asupra biologiei insectei în condițiile arboretelor de plop din sudul țării noastre (unde era prin- cipala zonă infestată) au permi-s să se cunoască o serie de elemente importante, pe baza cărora s-au stabilit ulterior metodele de combatere eficace a croitorului ramurilor de plop. Astfel, s-a stabilit că Saperda populnea L. arc în sudul țării noastre o generație pe an, ceea cc îi per- mite să realizeze înmulțiri în masă într-un timp mai scurt decît în alte țări, unde insecta are o generație la doi ani. Durata ieșirii gîndacilor din lujeri într-un arboret este de circa 20 zile, iar de la ieșirea gîndacilor pînă la încetarea depunerilor de ouă este un interval mediu de șase zile, Cunoscînd din biologia insectei aceste date, tratamentele de combatere trebuiau aplicate ast- fel îneît să se termine cel mai tîrziu la șase zile de la începerea zborului. în acest scop, ele ur- mau să se execute în prima perioadă a zborului insectei, la o dată cînd o mare parte din gîn- daci nu erau încă ieșiți din lujeri. Astfel, s-a inițiat aplicarea tratamentelor dc combatere chi- mică înainte dc ieșirea tuturor gîndacilor, ideea principală care a fost urmărită constituind-o aplicarea tratamentelor înainte de a începe pri- mele depuneri de ouă, pentru evitarea dezvol- tării generației următoare. Pentru realizarea acestei idei trebuiau să sc găsească insecticidele și tratamentele care să asigure o eficacitate prelungită peste 14 zile, pentru ca, pe de o parte, combaterea să se facă înainte de a începe depunerile ouălor, iar pe de altă parte efectul tratamentului să fie asigurat pînă la terminarea ieșirii gîndacilor din lujeri. Trebuie reținut faptul că, cu cît efectul trata- mentului este mai prelungit, cu atît rezultatul combaterii este mai sigur și lucrările se pot e- xecuta într-un interval mai mare de timp. REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. 6 349 Insecticidul care satisface acest deziderat este DDT, a cărui remanență este mare, depășind mult termenul indicat anterior, fiind totodată foarte eficace. Altă problemă ce se punea era administrarea DDT prîntr-un tratament care să-i asigure o aderență cît mai mare pe frunze și lujeri. în acest sens s-a considerat că cel mai indicat este tratamentul stropirilor. Posibilita- tea aplicării stropirilor fine din avion cu emul- sii concentrate de DDT (mergînd pînă la 33% Detox 25%) a rezolvat problema găsirii trata- mentului de combatere celui mai indicat. Apli- carea tratamentelor cu aerosoli, și în special fo- losirea insecticidului Kombiaerosol F, s-a dove- dit de asemenea corespunzătoare în cazul apli- cării tratamentelor îndată după apariția primi- lor gîndaci și înainte de începerea depunerilor de ouă. Tratamentele cu aerosoli sînt însă mai greu de aplicat, din cauza curenților de aer care îngreuiază ridicarea și menținerea ceții artifi- ciale în coroanele arborilor, mai ales în arbo- retele în care consistența este mai redusă. Prin aplicarea stropirilor fine din avion cu emulsii concentrate de DDT și a tratamentelor cu aerosoli pe circa 6 000 ha. s-a reușit ca în 1960 să se lichideze principalele focare din lunca Dunării ale croitorului ramurilor de plopi. Tot- odată s-a stabilit și modul executării combaterii acestui, dăunător, indicîndu-se unităților silvice un procedeu eficace și ușor de aplicat. în prezent, suprafața arboretelor infestate cu Saperda populnea L. și în special intensitatea infestărilor au scăzut mult. Totuși combaterea croitorului ramurilor de plop rămîne o problemă deschisă, deoarece și în cursul acestui an s-a prevăzut combaterea dăunătorului pe cîteva sute de hectare, unde intensitatea infestărilor este mai puternică. La aplicarea tratamentelor de combatere va trebui să se țină seamă de cele menționate în legătură cu alegerea tratamentului și cu stabilirea intervalului de timp pentru apli- carea lui. Un alt cerambicid, Saperda carcharias L. pro- voacă de asemenea atacuri în arboretele de plop. Depistat mai ales în arboretele din luncile rîu- rilor neexpuse inundațiilor prelungite, dăunăto- rul atacă la baza tulpinii plopilor, unde sapă galerii în lemn. Atacurile puternice duc la slă- birea vigoarei de creștere a arborilor și chiar Ia slăbirea rezistenței lor mecanice. Atacurile mai intense ale acestui dăunător au fost depis- tate tot din anul 1959, menținîndu-se pe supra- fețe care variază de la 1 000 la 2 000 ha. Atacuri pe suprafețe mari sînt în arboretele de plop din regiunile Galați (500 ha), Bacău (280 ha) și Iași (250 ha). Combaterea insectei Saperda carcha- rias L. este mai dificilă, deoarece zborul insectei este mult mai prelungit. Se recomandă stropi- rea tulpinilor pînă Ia un metru de Ia sol cu emulsie concentrată de DDT înainte de a începe zborul gîndacilor. De asemenea se folosește un- gerea porțiunii de jos a tulpinii plopilor cu di- ferite preparate. Operațiile sînt greu de aplicat în arborete, pe suprafețe mari, și de aceea tre- buie, totuși, încercată în continuare și metoda stropirilor fine cu emulsii concentrate de DDT sau tratamente cu Kombiaerosoli la începutul zborului. Ramurile și tulpinile plopilor sînt atacate și de dăunătorul Paranthrene tabaniformis Rott. Atacurile acestui dăunător au fost semnalate în ultimii ani pe aproape 4 000 ha. Dăunătorul se dezvoltă, mai ales, pe exemplarele rănite, din care motiv nu trebuie să se facă receparca plan- tațiilor de plop, iar eiagajul artificial trebuie executat numai după zborul insectei. în comba- terea acestui dăunător, rezultatele nu sînt încă satisfăcătoare. Combaterea fluturilor în timpul zborului se pare că nu este posibilă. Din experi- mentările făcute la noi în țară s-a constatat că fluturii, în general, sînt foarte rezistenți la acți- unea DDT și HCH. Tăierea și arderea galelor sau tratarea galelor cu insecticide sînt metode cu aplicabilitate foarte redusă. Alte procedee eficace și posibil de aplicat pe suprafețe mari nu s-au găsit încă, fiind posibil totuși ca aplicarea unor stropiri fine cu emulsie concentrată de DDT sau tratamente cu aerosoli, ca Kombiaerosoli F, în momentul cînd eclozează primele omizi, să dea rezultate bune. Omizile pot fi distruse prin aceste tratamente numai în scurtul interval de timp de la ecloziune și pînă cînd pătrund în scoarță. Eclo- ziunea omizilor prelungindu-se în timp, va apărea cu siguranță necesitatea repetării acestor trata- mente, mai ales că primele combateri se vor aplica în momentul cînd se constată apariția ce- lor dintîi omizi. ★ Unele insecte defoliatoare produc adesea atacuri puternice atît în arboretele de plop indi- gen și euramerican cît și în arboretele de salcie. Cele mai frecvente și mai puternice atacuri le provoacă Lymantria dispar L. și Stilpnotia sali- cis L. Combaterea lor prin aplicarea tratamen- telor chimice este bine pusă la punct și trebuie aplicată ori de cîte ori există pericolul unor atacuri puternice, pentru a se evita defolierile, care duc la diminuarea creșterilor arboretelor infestate. Atacurile de Cryptorrhynchus lapathi L. consti- tuie o problemă pentru culturile din răchitării, în ultimii ani semnalîndu-se atacuri pe cîteva zeci de hectare de zăvoaie în regiunile Bucu- rești și Crișana. Combaterea acestui dăunător prin stropiri cu insecticide sistematice a cioate- lor atacate a dat rezultate bune, astfel îneît pro- blema combaterii acestui dăunător este în curs de rezolvare. Arboretele de salcîm nu au ridicat probleme deosebite de protecție, dintre dăunători — în afară de speciile de cărăbuși, al căror atac poate fi semnalat la toate speciile forestiere — depis- REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 6 350_________________________________________ tîndu-se atacuri de Parthenolecanium corni Bouche. Acest păduche țestos atacă uneori pu- ternic lujerii, ramurile și tulpinile cu scoarța netedă. Combaterea trebuie făcută prin stropiri cu insecticide pe bază de nicotină sau parathion (Nicotox, Ekatox etc.). Dintre boli, în afară de culcarea puieților — boală care se manifestă frecvent la semănătu- rile de salcîm — alte boli importante împotriva cărora să fie necesar de luat măsuri speciale nu sînt de semnalat. Laricele, cu toate că este atacat de mulți dău- nători și agenți fitopatogeni, în arboretele noa- stre găsindu-se în grupe, în amestec intim cu alte specii, este mai bine protejat. Dintre boli, laricele are de suferit cel mai mult de cancerul laricelui — Dasyscypha willkommii (Hart) Behm. Boala se manifestă la toate vîr- stele și poate duce la uscarea arborilor. Comba- terea bolii nefiind posibilă, trebuie luate toate măsurile de prevenire necesare, printre care: alegerea dc ecotipuri corespunzătoare stațiunii și rezistente la boală, alegerea terenurilor cu sol profund, fertil, reavăn, bine drenat și aerisit; culturile să nu fie dese, pînă la vîrsta de 20 ani fiind necesar să se execute elagajul artificial, unde este posibil, iar rănile să fie unse cu car- bolineum ; de asemenea să se elimine prin ope- rații culturale și de igienă exemplarele bolnave și cele ce se dezvoltă rău. Laricele este atacat frecvent și de molia mi- nieră a acelor de larice — Coleophora laricella Hb. Omida se hrănește cu mezofilul acelor de larice, provocînd astfel reducerea sau chiar pier- derea aparatului foliaceu. Spre deosebire de cele- lalte specii cu frunze caduce, laricele nu reîn- frunzește după defolieri în cursul aceluiași se- zon de vegetație. De aceea defolierea produce o vătămare care, dacă se repetă, poate duce nu numai la pierderi mari în creșteri, ci și Ia debi- litarea și chiar uscarea arborilor. In ultimii ani sînt semnalate atacuri de Co- leophora laricella Hb. în arboretele de larice din Ocolul silvic Sinaia. Tratamentele cu aerosoli care se aplică, fără să lichideze focarele, reușesc să micșoreze mult intensitatea atacurilor. Tră- ind ascunse în ace, larvele ar putea fi distruse mai ușor folosindu-se unele insecticide sistema- tice. Toxicitatea acestora pentru om face însă ca folosirea lor să fie limitată. Duglasul, fiind de curînd introdus pe supra- fețe mai mari în arboretele din țara noastră, deocamdată nu a pus prea multe probleme. în afară de boala culcării puieților, care se semna- lează cu o intensitate destul de mare în cultu- rile de duglas din pepiniere, alte probleme nu au apărut. Dat fiind valoarea mare a semințelor și a culturilor de duglas din pepiniere, lucrările de prevenire a bolii culcării puieților trebuie executate cu cea mai mare atenție încă de la tra- tarea semințelor și dezinfectarea solului cu for- malină înainte de semănare și pînă la stropirea preventivă a culturilor în timpul răsăririi și după răsărire cu zeamă bordeleză și soluție de hiper- manganat de potasiu, alternativ. Pătarca gălbui-brună a acelor de duglas, dato- rită atacului ciupercii Rhabdocline pseudotsugae Syd., este boala care poate produce desfrunzirea și uscarea ramurilor atacate. La noi, boala nu a fost încă semnalată. Pentru acest motiv, prin măsurile de carantină ce se iau trebuie evitată introducerea bolii în țara noastră. Pe măsură ce se vor extinde culturile dc du- glas și se vor crea arborețe, vor apărea, desigur, diverși dăunători. De aceea se impune un con- trol fito-sanitar permanent al culturilor de du- glas. Molidul, după cum s-a arătat, este considerat în unele stațiuni ca specie repede crescătoare. Trebuie reținut însă faptul că, deși formează arborețe pure pe suprafețe foarte mari și are numeroși dăunători și boli, molidul din țara noastră are mai puțin de suferit decît molidul din alte țări (R. S. Cehoslovacă, R. D. Germană, R. P. Polonă ș.a.). Rezistența mai marc a pădu- rilor noastre de molid față de dăunători și agenți fitopatogeni rezultă, în special, din faptul că marea majoritate a arboretelor noastre provine din regenerări naturale. Arboretele tinere de mo- lid sînt însă constituite din plantații. în țara noastră, în legătură cu arboretele de molid, pro- blemele de protecție a pădurilor se vor pune din ce în ce mai acut, pe măsură ce procentul arbo- retelor de rășinoase create artificial va crește și pe măsură ce actualele plantații devin arborețe. Astfel, este cunoscut faptul că gradațiile de Ly- mantria monacha L. se formează îndeosebi în arboretele cu proveniență artificială, de aseme- nea și dezvoltarea altor dăunători și boli. în prezent, în arboretele de molid din țara noastră, ipidele constituie dăunătorii cei mai frecvenți. înmulțirea în masă a acestora poate fi limitată și controlată prin măsurile dc igienă. O problemă principală, care se pune pentru pre- venirea înmulțirii în masă a ipidelor și micșo- rarea pericolului doborîturilor de vînt, este evi- tarea deschiderii masivelor în multe locuri. Această măsură este necesară pentru a limita lungimea marginilor de masiv, care constituie locurile cele mai expuse atacurilor de ipide, pre- cum și pentru a crea cît mai puține goluri în păduri, unde curenții de aer pot provoca dobo- rîturi. Pentru realizarea acestui deziderat este necesar să se permită alăturarea anuală a par- chetelor și să se renunțe la intervalul de trei ani, care este actualmente cerut. Procedîndu-se astfel, parchetele se vor tăia unul lîngă altul, înaintîndu-se cu tăierile în direcția opusă vuitu- rilor dominante. Astfel, lungimea marginilor de masiv se micșorează de circa trei ori, micșorîn- du-se aproape proporțional suprafețele expuse insolației și atacurilor de ipide. Pe lîngă faptul că ar aduce economii mari și în exploatarea pă- durilor, această măsură crează o posibilitate REVISTA PĂDURILOR *78* 1963 * Nr. 6 1 351 mai bună de gospodărire a pădurilor de rășinoa- se. Acum, cînd problema prevenirii și combate- rii eficace a dăunătorului Hylobius abietis L. în plantațiile de rășinoase este rezolvată, consi- derente de ordin protecționist pledează pentru evitarea dispersării parchetelor și a spargerii în multe locuri a masivelor de rășinoase. Adău- gind faptul că, în unele arborete pure de molid, practic nu se contează pe regenerarea naturală, alăturarea anuală a parchetelor este o măsură care trebuie să se țină seamă. Prevenirea și combaterea trombarilor puieți- lor de rășinoase a constituit o problemă difi- cilă în plantațiile de molid. Folosirea cojilor- cursă pentru strîngerea și distrugerea gîndacilor a fost mult uzitată, în lipsa altor metode de combatere, mai ușor de aplicat și mai ieftine, în cazul infestărilor puternice, combaterea trom- barilor cu coji-cursă nu era suficient de eficace, atacurile neputînd fi complet evitate. împădurirea treptată a suprafețelor rămase restante a făcut ca plantațiile să se execute mai aproape de parchetele exploatate în ultimii ani și, astfel, atacurile de Hylobius abietis L. să se intensifice. A apărut necesitatea găsirii unor me- tode mai eficace și mai ușor de aplicat. în ulti- mii ani s-a încercat protejarea puieților de mo- lid împotriva atacului trombarilor prin înmuie- rea coroanei și a tulpinii puieților pînă la colet, înainte de plantare, în emulsie de Detox (300 g Detox în 10 1 apă). Tratarea puieților se face pe șantier, Ia depozitul de puieți sau Ia pepi- nieră, după ce puieții au fost scoși și sortați. Pentru mărirea aderenței DDT în soluția de De- tox s-a adăugat melasă sau altă substanță cores- punzătoare. Astfel tratați, puieții nu sînt atacați de trombari, fiind protejați în anul respectiv. Tratarea trebuie făcută în orice caz Ia puieții care nu au intrat în vegetație. Tratamentul cu Detox protejează creșterea, pe cînd la puieții la care a pornit vegetația provoacă arsuri. în plantațiile infestate, combaterea trombari- lor se face prin stropiri cu emulsii concentrate cu Detox, folosind aparatul Fontan, sau prin tratamente cu aerosoli. De asemenea se folosesc cojile-cursă toxice tratate cu HCH pe partea cu mîzgă. Toate aceste procedee de combatere au dat rezultate bune, astfel îneît a devenit nece- sară aplicarea lor în producție prin înlocuirea totală a vechii metode. în ultimii 10 ani s-a dovedit că și arboretele de rășinoase din țara noastră pot fi atacate de insecte defoliatoare. Astfel, ccl mai de temut dăunător al molidului, Lymantria monacha L., a confirmat acest fapt. în afara zonei Borsec— Broșteni, dăunătorul a mai fost semnalat ■— în- tr-adevăr cu totul sporadic — la Moldovița, Si- naia, Brașov, Călimănești și Anina, astfel îneît posibilitatea dezvoltării unor gradații în aceste zone nu este exclusă. Semnalarea din nou în partea de nord a Carpaților orientali (Tulgheș) a unui zbor foarte slab în vara anului 1962, în suprafețele unde s-au dezvoltat focarele din anii 1957—1958, atrage în mod serios atenția. Pre- zența și evoluția acestui dăunător trebuie ur- mărită cu cea mai mare grijă, pentru ca, în ca- zul cînd se constată tendința unei noi înmulțiri în masă, să fie luate din timp măsurile de com- batere. ★ Extinderea culturii speciilor repede crescă- toare, cum și actuala orientare generală în cul- tura pădurilor sînt menite să ducă la realizarea unei productivități cît mai mari a pădurilor, ceea ce crcază obligația ca prin măsuri de prevenire și de combatere a dăunătorilor să se evite la maximum atacurile de dăunători și agenți crip- togamici, care pot micșora creșterea arborilor sau care pot deprecia calitatea materialului lem- nos. De aceea protecția pădurilor a fost astfel organizată în țara noastră, îneît să se cunoască permanent starea fito-sanitară a pădurilor și evo- luția probabilă și să se dispună în orice mo- ment de metodele și mijloacele tehnice necesare evitării oricăror pagube cu minimum de chel- tuieli. Bibliografie [1] Georgescu, C. C., Ene, M., Petrescu, M., Ștefănescu, M., Miron, V.: BoîiJeși dăunătorii pădurilor. Biologie și combatere. București, Editura agrosilvică de stat, 1957. [2] Arsenescu, M., Frațian, Al., Miron, V., Ceianu, I., Constantinescu, E., Pet- rescu, M. Tehnica lucrărilor de protecție a pă- durilor. București, Editura agrosilvică, 1960. Contribuții la cunoașterea bolilor și dăunătorilor duglasului [Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco] în R.P. Romînă Ing. Blada Ion Stațiunea INCEF-Simeria C.Z. Oxf. 41:174.7 Pseudotsuga Pentru a veni în sprijinul unităților din pro- ducție care se ocupă cu creșterea dugla- sului, în acest articol se vor descrie bolile și dăunătorii acestei specii, răspîndirea lor în țara noastră, precum și măsurile de combatere ce trebuie luate. O parte din agenții respectivi au fost deja citați în R. P. Romînă pe duglas sau pe alte specii, de diferiți autori. Măsurile de combatere sînt citate din litera- tura de specialitate. La acestea s-au mai adăugat unele rezultate obținute prin experimentările efectuate în arboretumul Simeria. Materialul studiat se găsește în colecția Sta- țiunii INCEF Simeria, precum și în ierbarul autorului L I. Ciuperci ' Pestalotia hartigii Tub. Ciuperca a provocat, la Ocolul silvic Cugir, uscarea puieților ajunși în al doilea an de vegetație, în timpul primăverii anului 1962, în proporție de 22%. Atacul s-a ma- nifestat2 pe porțiuni de rigole de 5—10 cm lun- gime, cu toate că înainte de semănare și după răsărire s-au aplicat tratamentele chimice, iar în timpul iernii culturile au fost acoperite. în urma atacului, acele se îngălbenesc și cad începînd de Ia vîrf spre bază. Prevenirea și combaterea bolii se fac la fel ca la fuzarioză. Fusarium, Alternaria, Cladosporium, Rhizoc- tonia și Botrytis, care produc culcarea plantule- lor, au fost izolate de pe plantulele recoltate în perioada 25—30 martie 1962 din pepinierele Sta- țiunii INCEF Simeria. S-a constatat că nu toate ciupercile menționate atacă la fel plantula; ast- fel, cele din genul Fusarium provoacă acea stran- gulare caracteristică în dreptul coletului, în timp ce Rhizoctonia atacă în majoritatea cazurilor nu- mai rădăcina, provocînd putrezirea ei. în condi- țiile climato-pedologice de la Simeria, duglasul este mai puțin sensibil la „culcare" decît alte rășinoase crescute în aceleași condiții. în schimb, la Ocolul silvic Tismana®, fenomenul s-a mani- festat mai intens, din primăvară pînă la înce- putul verii. Stropirile cu zeamă bordeleză n-au reușit să înlăture în întregime atacul. Observa- țiile întreprinse (1962) la Simeria asupra lotu- rilor cu duglas, în legătură cu cauzele și condi- țiile care favorizează boala, concordă cu datele din literatură [1], [3], la care mai adăugăm ur- mătoarele : „culcarea se manifestă chiar și în timpul secetelor prelungite (cazul primăverii 1 Determinările au fost verificate de prof. Al. Negru, pentru care îi aducem mulțumiri. 2 Materialul infectat, precum și anumite informații scrise au fost primite din partea ocolului respectiv. 3 Informații verbale primite din partea ing. Ion Șuiea. anului 1962) dacă printr-o umbrire mai mult sau mai puțin puternică și în urma udatului irațio- nal se crează o umiditate sporită în spațiul în care vegetează plantulele. în Simeria, boala s-a manifestat o dată cu în- colțirea plantulelor, continuînd pînă la începu- tul lunii iulie (deși s-au făcut tratamente cu zeamă bordeleză). Prevenirea și combaterea bolii se vor face după metodele indicate în literatură [1], [3]. Se menționează totuși că stropirile efectuate la Si- meria cu zeamă bordeleză 0,5—1% nu au dat rezultatele scontate. Cercetătorul german C. Vol- ger recomandă ca în pepinieră să se creeze o anumită stare dc aciditate a solului, favorabilă pentru plantule și nefavorabilă pentru paraziți. Această stare corespunde unui pH mai mic sau egal cu 5,5, fără a se depăși o anumită limită inferioară de aciditate. Deci apare necesară de- terminarea pH cu ocazia alegerii terenului pentru pepiniere. Discosia pini Heald. s-a semnalat (21 septem- brie 1962) în pepiniera Zeicani4, Ocolul silvic Retezat, pe puieți de un an, debilitați în urma roaderii rădăcinilor acestora de către larvele de cărăbuși. Ciuperca poate să treacă și pe alți puieți mai mult sau mai puțin debilitați de di- feriți factori climatici. De pe acele acelorași puieți s-a izolat și ciu- perca Cladosporium herbarum (Pers.) Lk., care, împreună cu prima, desăvîrșește uscarea. Pentru prima dată Ia noi în țară, ciuperca a fost găsită de prof. I. Prodan pe conuri de pin. în 1953, C. C. Georgescu și M. Petrescu o citează pc puieți de molid, pin și brad [3], iar prin nota de față se semnalează pe duglas. Sînt recomandate măsurile de prevenire și combatere a larvelor de cărăbuși și a ciupercii, după metodele indicate în literatură [1], [3]. Cladosporium herbarum (Pers.) Lk. s-a găsit în următoarele locuri: în planta jele tinere (de 1—2 ani) de duglas de la Stațiunea INCEF Si- meria (1 octombrie 1962) ; în pepiniera Zeicani din Ocolul silvic Retezat (21 septembrie 1962) pe puieți de un an, debilitați; în pepiniera Groza din Ocolul silvic Bocșa Romînă (20 octombrie 1962) pe puieți de 2—3 ani, asupra cărora agen- tul patogen a manifestat un parazitism mai pro- nunțat decît în celelalte cazuri. în ultimul caz, intensitatetea atacului a fost puternică, iar frec- vența 6%. Ciuperca este un endo-ectoparazit, al cărui miceliu pătrunde în interiorul mezofilului, care se îngălbenește. Spre sfîrșitul verii și toam- na, pe fața inferioară și mai frecvent spre vîrful acelor bolnave apar pete pîsloase de culoare neagră, formate din conidioforii ciupercii. 4 Materialul a fost recoltat de ing. I. Poenaru. REV1 STA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 6 353 Fig. 1. Cladosporium herbdrum (Pers.) Lk., conidiafori și conidii (original). S-a observat că acele atacate nu cad, însă au tendința de a se răsuci în jurul nervurii, cu fața inferioară în interior. Se recomandă: — înlăturarea cauzelor care duc la rănirea și debilitarea puieților; extragerea și arderea pu- ieților cu simptome de boală ; — combateri chimice ca și în cazul „culcării" plantulelor, Botrytis tinerea. Pers. — culcarea lujerilor anuali sau mecagaiul cenușiu al lujerilor și acelor. Este un sapro- parazit comun al dife- ritelor specii lemnoase sau erbacee, răspîndit pe tot globul. în secto- rul forestier produce mari pagube prin parti- ciparea la fenomenul de culcare a plantule- lor și de putrezire a di- feritelor fructe și se- mințe forestiere. C. C. Georgescu și M. Pe- trescu [3] arată că ciu- perca s-a găsit pe du- glas, în Ardeal, în anii ploioși, pe organele de- bilitate de geruri. Exem- plarele tinere de duglas cultivate în arboretu- mul Simeria, din plantajele în vîrstă de 1—2 ani, precum și puieții de trei ani destinați hibri- dării vegetative, au fost atacați. Pe duglas, ciu- perca a mai produs pagube în primăvara anului 1962 în Ocolul silvic Tismana i, într-o plantație de șapte ani, pe o suprafață de 3 ha. Urmărindu-se biologia, s-a observat că boala începe pe la sfîrșitul lunii mai, cînd lujerii ating 2—3 cm lungime, și încetează pe la sfîrșitul lunii august, o dată cu începerea procesului de lignificare. Infecția arc loc prin răni, dar mai ales prin stomate. Miceliul ciupercii se propagă intercelular, prin țesuturile tinere ale lujerilor și acelor, golind celulele de conținutul lor și dis- trugînd cloroplastele. în scurt timp, organele atacate își pierd culoarea verde, par a fi opărite, iar exemplarele bolnave nu-și mai revin. Boala se transmite cu repeziciune, în condiții de umiditate și temperatură ridicată, Ia toți lu- jerii exemplarului (sau la alte exemplare), care, în urma proceselor amintite, își pierd turges- cența și se apleacă în jos. După acest simptom, boala se recunoaște cu ușurință (fig. .2). Trans- miterea bolii se face în sol, prin micelii (de la semințele bolnave), ca și direct, prin spori, de la exemplarele bolnave. în primele stadii de dezvoltare, ciuperca se manifestă ca un parazit virulent, atacînd deopo- i- Materialul a fost recoltat de ing. I, Șutea, trivă exemplarele viguroase sau cele slăbite fi- ziologic. După omorîrea organelor atacate, se dezvoltă în continuare pe acestea, nutrindu-se saprofitic. în timpul dezvoltării miceliului în țe- Fîg. 2. Aspectul puieților nealtoiți (stingă) și altoiți (dreapta), atacați de Botrytis ciner^a Pers. (Fota ; L Blâda) suturi, el trimite în afară, prin osteolele stoma- telor sau prin perforarea epidermei, conidiofori ramificați, care împînzesc organele ca o pîslă cenușie. Din observațiile efectuate rezultă că în arbo- retumul Simeria, precum și în sere, ciuperca este favorizată de temperatura ridicată însoțită de multă umiditate, precum și de stagnarea ae- rului. în același timp s-a constatat că radiația solară inhibă dezvoltarea acesteia. Astfel, s-a observat că exemplarele altoite sau nealtoite în vîrstă de 3—4 ani, crescute la umbră, într-un mediu cu umiditate atmosferică și temperatură ridicată, precum și în condiții de seră, au pierit în proporție de 45%. Atacul a fost foarte slab (9,3%) în plantajele create direct în teren liber, mai mult sau mai puțin expuse luminii solare, în același timp, boala nu s-a manifestat în re- picajele și plantațiile de 3—8 ani, care s-au dez- voltat sub influența directă sau aproape directă a razelor solare. Comparînd rezistența la boală dintre altoi și portaltoi, s-a constatat că primul este mai sen- sibil. De asemenea, s-a mai observat că cele două varietăți : viridis și caesia sînt atacate la. fel de puternic. . Cu ocazia creării plantajelor sau efectuării îm- păduririlor cu duglas, se recomandă să se evite terenurile joase, cu expoziții puternic umbrite, lipsite de curenți de aer și cu exces de umiditate în sol și atmosferă. Acest mijloc de prevenire constituie și cel mai bun mijloc de combatere. Stropirile cu zeamă bordeleză 0,5—1,0% efec- tuate la Simeria în mod susținut au dat rezultate slabe. Pentru a se stăvili boala, se mai re- comandă : — să se ardă resturile organice din plantaje, mai ales lujerii verzi ce' se taie cU ocazia redu- cerii coroanei portaltoiului; - 354 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 6 : — toamna și primăvara să se facă pulverizări cu bisulfit de calciu 5%, precum și aplicarea tra- tamentelor alternative cu zeamă bordeleză și pulverizări făcute cu un amestec de 90% argilă și 10% bisulfit de calciu; — să se folosească îngrășăminte fosfatice și potasice, și nu azotoase, în special gunoiul de grajd. Phomopsis pseudotsugae Wils. Ciuperca este semnalată [3] încă din 1955 în plantațiile de duglas din Ocolul silvic Dobrești. în 1962 s-a mai găsit pe ramurile exemplarelor mature din arbo- retul Topiița al aceluiași ocol, precum și în pe- pinierele Stațiunii INCEF Simeria, pe tulpinele puieților în vîrstă de 2—3 ani, care vegetează slab. Pînă în prezent n-a produs pagube, găsin- du-se numai pe exemplare debilitate din diferite cauze. Sc recomandă extragerea exemplarelor bolnave sau predispuse la boală, ca și introducerea în cultură a biotipurilor mai rezistente la secetă și înghețuri. Sphaeropsis ellisii Sacc. Agentul patogen a fost găsit pe puieți în vîrstă de trei ani, cultivați în ghivece la Ocolul silvic Tismana și păstrați în timpul iernii în mod necorespunzător (variații de temperatură, întuneric, udat nepotrivit etc.). Fig. 3. Phomopsis pseudotsu.gae Wils. Pienidie și spori {original}. Sub . peridermul scoarței axelor bolnave se formează picnidii negre, mai mult sau mai pu- țin sferice, cu pereți subțiri, membranoși, de 240—500 [i în diametru. Sporii sînt unicelulari, bruni, eliptici , sau ovoizi, de 20—28/12—15 Se menționează că dimensiunile sporilor măsurați sînt ceva mai mici decît cele date de diagnoza speciei (30/12 p), întrucît la data recoltării ma- terialului (1 martie 1962) nu erau maturi. Spe- cia nu a mai fost semnalată în R.P.R. - Diplodia sapinia (Fries) Fuck. Atacă puieții de duglas în, aceleași condiții ca și Sphaeropsis ellisii Sacc., cu care s-a găsit.în amestec pe ma- terial primit de la Ocolul silvic Tismana (1 mar- tie 1962). z . Sub peridermul scoarței ramurilor se for- mează picnidii globuloase sau. lenticulare, cu pereți subțiri, de-200—400 u, în diametru. Sporii sînt bicelulari, bruni, ușor strangulați, de 20—24 (26)/12 n. Specie nouă în micoflora R.P.R. Tubercularia vulgaris Tode s-a găsit în arbo- retul Topiița din Ocolul silvic Dobrești (14 mar- tie 1962), pe ramurile arborilor maturi, în curs Fig. 4. Sphaeropsis ellissi Sacc. Picnidic și spori (original). de uscare. Nu prezintă pericol pentru duglas, dar este un simptom pentru depistarea axelor ex- puse înghețurilor tîrzii și gerurilor excesive. Valsa abietis Fr., cu forma conidiană Cytospora abietis Sacc. S-a găsit (14 martie 1962) în arbo- Fig. 5. Spori de Diplodia sapinea (Fries) Fuck. (original). rețele de pe valea Strîmbă (Nădrag), pe semin- țiș natural de 5—15 ani, crescut sub masiv, de- bilitat fiziologic din cauza lipsei de lumină, precum și în arboretul Topiița din Ocolul silvic Dobrești (15 martie 1962), pe axele exemplare- lor mature, care vegetează lînced. Ciuperca nil este periculoasă, iar operațiile culturale execu- tate Ia timp constituie un mijloc suficient pentru prevenirea și combaterea agentului. Vara, pe ace și ramuri se formează fructifica- țiilc imperfecte de tip valsaceu, iar spre toamnă pe aceleași ramuri se formează periteciile. Ciu- perca a fost semnalată în R.P.R. dc către C. San- du-Ville pe Picea excelsa (Lam.) Lk. Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco este o nouă gazdă în flora R.P.R. Coniothecium abietis Lind. Este un epifit al acelor pe care se formează în cursul sezonului vegetativ sub forma unui strat negru constituit din grupe de celule (conidii) sferice, brune-ne- gricioase, grupate cîte doua sau mai multe, for- mînd glomerule de 5—8 n în diametru. S-a găsit în arboretul Topiița (Dobrești — 13 martie 1962) pe. exemplare mature, cu coroanele înghesuite, situate în apropierea firului văii. Umiditatea at- mosferică, în exces,, consistența destul, de mare a REVISTĂ PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 6 355 arboretului, precum și expozițiile umbrite sînt factori care influențează pozitiv agentul patogen. Acele acoperite de fumaginc nu-și mai pot desfășura normal funcțiunile fiziologice vitale (fotosinteza, respirația) și cad prematur. Pînă în prezent specia n-a mai fost semnalată în țara noastră. Se recomandă micșorarea consistenței arboretelor atacate. Plantațiile să nu se facă pe versanți umbriți puternic, pe văi umede, întrucît s-a constatat că aici duglasul vegetează greu, favorizînd apariția fumaginei și a altor agenți dăunători. Chlorociboria deruginosa (Oed.) Seaver. [Syn. Chlorosplenium aeruginosum (Oed.) De Not.]. Este o ascomicetă care cauzează înverzirea lem- nului de rășinoase și foioase. Ciuperca s-a găsit numai pe exemplarele de duglas doborîte de vînt în bazinul Nădrag. Specie gazdă nouă pentru R.P.R. Armillaria mellea (Valii.) Quel. Ciuperca a fost găsită numai în stadiul de rizomorfe sub scoarța exemplarelor uscate din cauze necunos- cute, situate pe firul văii Nădrăgel (Nădrag). Nu s-a observat uscări din cauza acestei ciuperci. Totuși, pentru prevenire și combatere se reco- mandă măsurile indicate în literatură [3], Fomes marginatus (Fr.) Gill. Atacă tulpinile arborilor doborîți de vînt și buștenii rămași de la arborii ce s-au doborît pentru analize, pe care cu timpul îi transformă într-un putregai roșu. Lemnul se desprinde cu ușurință după inelele anuale, iar la limita dintre două inele se observă miceliul alb al ciupercii. Descrierea, combaterea, precum și amănunte în legătură cu biologia sînt date în literatură [3]. S-a găsit (14 noiembrie 1961) aproape în toate arboretele din bazinul Nădrag. Pe duglas se citează pentru prima dată în R.P.R. II. Plante vătămătoare Chlorococcum caldariorum Magnus este o algă verde1, unicelulară, care se dezvoltă și se'înmul- țește abundent într-un mediu cu exces de umi- ditate în sol și atmosferă, precum și în condițiile unei moderate ihsolații. In arboretumul Simeria se găsește foarte frecvent pe exemplarele mature și pe puieții de duglas crescuți în locuri um- brite. Alga este un epifit care se dezvoltă pe fața superioară a acelor, contribuind la reducerea suprafeței foliare asimilatoare și, o dată cu aceasta, la debilitarea exemplarelor. Puieții nu se mai dezvoltă normal și devin susceptibili la boli. Dezvoltarea algei poate .fi împiedicată prin crearea unor condiții bune de aerisire, prin do- zarea unei cantități mai mari de lumină în pe- piniere. Cu ocazia efectuării plantațiilor se vor evita terenurile joase, umede, umbrite puternic și lipsite de curenți de aer. III Vătămări din cauze necunoscute încîrjirea ramurilor. La exemplarele de duglas în vîrstă de 5—9 ani din plantațiile și. repicajele ârbbretumului Simeria s-a observat încîrjirea vîrfului tulpinii și ramurilor. Fenomenul se asea- mănă oarecum cu cel produs de Melampsora pinitorqua la pin, însă, spre deosebire de1 acesta, în cazul studiat, pe axe nu se observă nici un fel de răni sau fructificați! de origine micologică. Ramurile ultimelor 1—2 verticile și axul prin- cipal au creștere în formă de S, orientîndu-se în diferite direcții, exemplarele luînd o formă nere- gulată, fără să se usuce. La. unele exemplare însă, ramurile și axul principal se curbează și se în- dreaptă cu vîrful spre pămînt; în astfel de cazuri lîncezesc și cu timpul se usucă. Cancerul tulpinilor. în arboretul de, duglas de pe valea Strîmba (Nădrag), pe cîteva exemplare din clasa I de vîrstă, provenite din semințiș na- tural, s-au observat2 cîte 1—4 cancere pe o tul- pină. Fiecare cancer se formează în jurul locului de inserție a unei ramuri subțiri (care de obicei se usucă) pe tulpină. Inițial, în jurul ramurii apare o ușoară ridicătură a unei porțiuni de scoarță de formă eliptică (căpăcel), care are o suprafață mai netedă și mai lucioasă decît scoarța dimprejur. Căpăcelul se separă de restul scoarței printr-o fisură brun-roșcată. Dacă într-un stadiu mai avansat se înlătură căpăcelul cu un briceag, se observă un cancer eliptic în formă de puț adînc de 1—2 cm. Cancerul prezintă valuri de acoperire brun-roșcate, care lasă să se vadă lem- nul tulpinii. De menționat că nu s-au găsit can- cere mai evoluate și că pînă în prezenț exempla- rele vegetează aparent normal. Pînă acum nu s-a putut stabili originea acestui cancer și de aceea exemplarele sînt ținute sub observație. - Umflarea bazei tulpinilor. Fenomenul -s-a ob- servat în arboretul Aninoasa (Nădrag) la cîteva excniplare mature, care prezintă la baza tulpi- nilor, de jur-împrejur, niște umflături în formă de butoi. Diametrul acestora este mai mare decît restul Tulpinii, iar înălțimea de aproximativ un metru. Neavînd posibilitatea de a doborî nici uit arbore, nu s-au putut constata alte amănunte în legătură cu cazul respectiv. . 1 Specia a fost determinată de prof. Constanta Moruzi. 2: Fenomenul a fost sesizat de ing. St. 'Radu. ' 356 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 6 IV. Insecte Gylletela cooleyi Gill., sau păduchele de gală al duglasului L a fost găsită, de noi, în urmă- toarele localități: Nădrag (14 noiembrie 1961), în arboretele mature din valea Strîmbei:. Do- brești (13 martie 1962), în pepiniere, pe puieți de doi ani, și în arboretul Toplița; Simeria (15 iunie 1962), în plantajele de doi ani. Pe fața inferioară a acelor s-au găsit grămezi de ouă și hiemale mici, lenticulare, de culoare neagră. La Simeria s-a observat și dezvoltarea acestora în ovipare acoperite cu acel strat carac- teristic format din secrețiuni ceroase, de culoare albă. Atacul se recunoaște cu ușurință, întrucît acele atacate se îngălbenesc în dreptul porțiunii pe care se află păduchele, apoi în același loc se deformează. Cu timpul, acele se îngălbenesc în întregime și cad înainte de vreme. Acest lucru poate fi prevenit prin aplicarea la timp a mă- surilor de protecție. Frecvența atacului este mai mare în bazinul Nădrag, însă pînă acum intensitatea este destul de mică. Pînă în prezent atacul s-a observat nu- mai la varietatea viridis. Pentru combatere, literatura [4] recomandă stropiri cu ulei horticol și soluție de Nicotox 0,4—0,5%. Experimentări care au dat rezultate foarte bune s-au făcut în plantajele de la Simeria, în luna iunie (1962), prin stropiri cu Detox 25% emulsionabil în concentrație de 1%. S-au folosit 5 1 soluție la ar. La scurt timp după aplicarea tratamentelor, atacul a fost stăvilit. Eficacitatea combaterii este de 100%. întrucît insecta este de carantină și atacă una dintre speciile de viitor, considerăm oportună luarea ei în studiu. Melolontha melolontha L. Produce o serie de pagube loturilor cu duglas în două moduri: di- rect și indirect. în primul caz, larvele rod rădă- cinile puieților provocînd uscarea sau debilitarea acestora. în al doilea caz, prin prezența larvelor în sol sînt atrase numeroase cîrtițe, care, așa după cum s-a observat la Simeria, răscolesc stra- turile de la un capăt la altul, deranjînd și com- promițînd culturile. în pepiniera Zei câni din Ocolul silvic Retezat, s-au observat 2 atacuri în vetre cauzate de larve, care au retezat rădăci- nile puieților. Pentru combatere se recomandă măsurile in- dicate de literatură [1], [3]. Gryllotalpa gryllotalpa L. A provocat pagube în loturile cu duglas din pepinierele Stațiunii INCEF Simeria. Pityophtorus micrographus Gyll. Este o in- sectă3 de scoarță, răspîndită în majoritatea ar- 1 Determinarea a fost verificată de prof. M, Ene. 2 Informații verbale primite de la ing. Sofron Mârgineanu. 1 Determinată de prof. M. Ene. boretelor de duglas din bazinul Nădrag și în ar- boretul Toplița (Dobrești). Pînă în prezent nu s-a găsit decît pe arbori deperisanți sau doborîți de vînt. Operațiile culturale aplicate la timp contribuie la împiedicarea răspîndirii insectei. Dioryctria abietella Schiff., sau fluturele co- nurilor de rășinoase, s-a găsit în arboretele din bazinul Nădrag. Analizînd conurile atacate, s-a constatat că semințele acestora în majoritate sînt cu miezul distrus. Descrierea insectei și a atacului, precum și măsurile de combatere se pot găsi în literatură [3]. V. Mamifere Dintre mamiferele care aduc pagube culturilor sau semințișurilor de duglas menționăm: — Căprioarele și cerbii, care rod și zdrelesc tulpinile puieților și semințișului natural. Ase- menea pagube s-au observat în Ocoalele silvice Dobrești și Lugoj. — Șoarecii vatămă culturile tinere din pepi- niere, vara și iarna, mai ales cînd acestea sînt acoperite cu litieră. în pepiniere și plantații rod rădăcinile exemplarelor, provocînd debilitarea sau uscarea lor. — Cîrtițele, care, după cum am menționat mai sus, în căutarea hranei răvășesc culturile din pepiniere, contribuind Ia compromiterea lor. Astfel, pe baza observațiilor făcute la Simeria s-a ajuns la concluzia că, în pepiniere, foloasele aduse de cîrtițe sînt incomparabil mai mici decît daunele. în consecință, este necesară combaterea larvelor de cărăbuși și limitarea numărului de cîrtițe. VI- Factori abiotici Vîntul. Prin acțiunea mecanică pe care o exer- cită, provoacă doborîturi în arboretele care vegetează pe pante mari, cu soluri superficiale, scheletice și cu roca-mamă la suprafață. Doborî- turi s-au produs în arboretele situate în apro- pierea cantonului silvic de pe valea Strîmba (Nădrag). Un alt efect dăunător al vîntului s-a observat în primăvara anului 1962 în arboretul Toplița (Dobrești), cînd, din cauza unui vînt puternic, prin biciuirea reciprocă a coroanelor arborilor, s-au rupt sau rănit un mare număr de ramuri. Acțiunea dăunătoare a vîntului a fost favorizată de faptul că, arboretul avînd o consistență des- tul de mare, arborii au crescut relativ înalți, cre- îndu-se astfel o disproporție între diametre și înălțimi. Dc menționat că, în arboretele în care duglasul intră în amestec cu diferite specii de foioase, fenomenul de biciuire este în mare măsură atenuat. Pierderea repetată de lujeri are ca efect: — reducerea suprafeței foliare asimilatoare; — formarea de răni prin care pot pătrunde diferite microorganisme; tlEVlsT PÂDURlLOk + 78* 1963*Nr. 6 357 — în cazul arborilor plus, se reduce numărul de altoaie ce trebuie recoltat anual. Pentru micșorarea efectului dăunător al vîntu- lui se indică aplicarea susținută și la timp a operațiilor culturale. Zăpada. Din observațiile efectuate în iarna anului 1962—1963 în plantajele de un an de la Simeria rezultă că ninsorile abundente și umede contribuie la reducerea procentului de reușită. Astfel, s-a constatat că sub greutatea unei can- tități mari dc zăpadă ce se depune pe lujeri se produce ruperea altoiului de pe portaltoi din dreptul sudurii. Pentru reducerea acestui efect negativ, considerăm indicată slăbirea legăturii (ce se aplică în momentul altoirii) și nu înde- părtarea completă a ei. Gerul. în condițiile iernii anului 1962/1963 de la Simeria, culturile de duglas verde în vîrstă de 6—7 ani, provenite din sămînță de import, au suferit mult din cauza temperaturilor scăzute (minima —32°C) și a vînturilor care au bîntuit în aceeași perioadă geroasă. Au suferit atît lotu- rile situate în teren deschis cît și cele din incinta arboretumului care s-a bucurat de adăpost late- ral. Exemplarele atinse de ger prezentau jumă- tatea superioară a coroanei înroșită. Pînă în pri- măvară, acele care au fost atinse de ger s-au scuturat în întregime. De menționat că mugurii n-au înghețat, astfel că prin pornirea lor în ve- getație coroanele s-au refăcut. Loturile de duglas de aceeași vîrstă, crescute în aceleași condiții pedo-clhnatice, însă provenite din sămînță indigenă (de la Dofteana), au rezistat la ger. De asemenea, au rezistat semințișul na- tural și arboretele mature din bazinul Nădrag. Aceste observații dau indicații în legătură cu proveniența semințelor de duglas. Astfel, este recomandabilă folosirea, în primul rînd, a se- mințelor indigene iar importul lor să se facă numai din țările unde duglasul vegetează într-un climat similar celui de la noi. Bibli ogrifje [1] A r s en eseu, M., Frați an, AL, Miron, I., Cei a nu, I., Constantinescu, El. și Pe- treșcu, M. Tehnica lucrărilor de protecție a pă- durilor. București, Editura agrosilvică, 1960. [2] B e n t e a, V. Ciuperci parmzitie și saprotibe din R.P.R. Editura agrosilvică, București, 1953. [3] Georgescu, C, C., Ene, M., Petrescu, M., Ștefănescu, M. și Miron, V. Bolile și dău- nătorii pădurilor, biologie și combatere. Editura agrosilvică, Bucureștii 1957. [4] * * * M.E.F. Carantina fitosanitară în sectorul forestier. București, 1961. [5] M i g u 1 a, W. Kriptogamen Flora von Deutschland. Gera R. 1912, 1913, 1921. Leipzig, 1934. O agaricacee dăunătoare plopilor Ing. Mircea Petrescu INCEF C.Z, Oxf. 443.3:176.1 Populus Pe tulpinile unor exemplare de plop piramidal Populus nigra L. cv. italica) în curs de uscare, din spațiile verzi ale orașului București, s-au observat în toamna anului 1962 fructifica- țiile unei ciuperci. Prin mărimea și culoarea lor atrăgeau atenția de la distanță. Determinările făcute au permis să se stabilească apartenența lor la ciuperca Pholiota destruens (Brondeau) Gillet (sin. Agaricus destruens Brondeau; Ag. populneus Pers.) aparținînd familiei Agaricaceae, care în numeroase lucrări de fitopatologie este citată ca un parazit important al plopilor. De aceea am considerat util de a prezenta o descrie- re sumară a acestei ciuperci, pentru a înlesni identificarea ei în culturile de plopi, cum și în depozitele de bușteni unde poate să apară. Pălăria, la început hemisferică, alb-gălbuie, la maturitate întins-bombată, cu nuanțe închise de galben-ocru, mai ales spre centru, are diametrul de 5—18 cm. Fața superioară este acoperită de scame albicioase, lînoase, dispuse în zone mai mult sau mai puțin concentrice. Marginea răsu- cită spre interior posedă terminații albe, fibri- loase. Carnea, destul de compactă, albă, are un miros pătrunzător în stare umedă. Stipul este central sau puțin lateral, cilindric-curbat, mai îngust spre vîrf și mai dezvoltat spre bază, de 2—3 cm grosime, 5—12 cm lungime, plin în in- terior, concolor cu pălăria, în perioada de creș- Fig. 1. Pholiota destruens (Brondeau) Gillet. Aparat fructifer văzut pe fața superioară (original). 358 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963 *Nr. 6 tere scămos, aproape glabru la maturitate. Ine- lul alb-fibros, situat în partea superioară a sti- pului, dispare la scurt timp după formarea lui. Lamele sînt radial-dccurente și, ° dată cu ma- turizarea bazidiosporilor devin brun-castanii. Sporii elipsoidali sau obovați, galbeni-ocracei, măsoară 7—10 x 4—6 u ; ■ în masă au o culoare brun-ruginie. Aparatele fructifere ale ciupercii (fig. 1), izo- late sau în grupe, s-au dezvoltat în dreptul răni- lor de elagaj, pe unde probabil a avut loc și in- fecția. Secțiunile făcute în tulpinile atacate au arătat o putrezire a lemnului, de culoare albă, cu deosebire în duramen. Toamna, cînd apar fructificațiile ciupercii, este indicat să se procedeze la recoltarea și distru- gerea lor. Deoarece ciuperca se poate propaga și prin sol, este util a se face periodic mobilizarea solului în jurul arborilor. Observații ulterioare vor trebui să stabilească în ce măsură intensi- ficarea uscării plopilor constatată în ultimii ani în spatiile verzi ale Capitalei, și îndeosebi a plopului piramidal, poate fi pusă în legătură cu răspîndirea atacului acestei ciuperci. Selecția și cultura plopului în Republica Democrată Germană Ing. Horia Nicovescu, * director adjunct, al Direcției Silviculturii • Ministerul Economiei Forestiere C.Z. Oxf, M5.6:2M =176.1 Cultura plopilor a căpătat, pe plan mondial, o importanță tot mai mane, pe măsura scăderii resurselor forestiere și a creșterii consumului de lemn, importanța lot economică datbrîndu-se faptului că produc cantități mari de lemn (din care un procent însemnat apt pentru industria- lizare) într-un timp relativ scurt. Cu ocazia unei vizite de documentare în Republica Democrată Germană am constatat im- portanța deosebită care se acordă identificării, selecției și culturii plopului atît pe linie de cer- cetare cît și în producție. Identificare și selecție în R.D.G., condițiile care stau la baza identi- ficării și selecției plopilor sînt următoarele :' 1. Să fie rezistenți la factorii biotici și abiotici. Aceasta constituie condiția de bază, care trebuie aplicată în mod necondiționat, deoarece ău fost cazuri cînd, mergîndu-se pe linia obținerii de cît mai multă masă lemnoasă, s-au introdus în cul- tură varietăți care creșteau foarte bine, dar care apoi au căzut pradă diverșilor dăunători biotici și abiotici. De asemenea, se impune introducerea în producție a varietăților rezistente la geruri și secete, deoarece din cercetările efectuate a rezul- tat că slaba rezistență la ger și secetă a deschis poarta celorlalți dăunători biotici. 2. Să dea o masă lemnoasă calitativ superioară, ținîndu-se seama de destinația acestei mase lem- noase: derulaj, celuloză etc. 3. Să dea o cantitate cît mai' mare de masă lemnoasă. Trebuie menționat faptul că rezulta- tele bune obținute cu unele varietăți de plop * Pe această Cale se aduc noi mulțumim doctorului Fr. Joachim și inginerului Hans Lattke de la Sta- țiunea de cercetare din Graupa care, cu ocazia vizitei de documentare în R.D.G., ne-au pus la dispoziție tot materialul necesar. sînt condiționate, din punctul de vedere al rezis- tenței, calității și cantității, de stațiunile în care sînt cultivate. Ar fi o greșală fundamentală intro- ducerea în cultură, pe scară largă, a unor varie- tăți care au dat rezultate bune în anumite regi- uni sau țări, fără o verificare temeinică în cadrul condițiilor staționale în care urmează să fie introduse. Pentru identificare și selecție s-au înființat colecții de plop (registre) și plantații experimen- tale, în care — pe lîngă problemele de rezis- tență — se urmăresc și elementele taxatorice și tehnologice. Cu ajutorul colecțiilor, suprafețelor experimen- tale, precum și al plopilor bătrîni identificați în acest scop, se cercetează următoarele aspecte principale:' — deosebirile datorite sorturilor și așezării geografice asupra rezistenței la diverși factori dăunători biotici și abiotici; — relațiile dintre sorturile de plop și sol; :— date preliminare asupra creșterilor și cali- tății lemnului. Pe baza cercetărilor întreprinse în acest mod se determină sorturile care sînt sau nu indicate pentru cultură, în prezent în Republica Demo- crată Germană admițîndu-se în cultură următoa- rele sorturi de plopi negri hibrizi: — în păduri și în terenuri agricole, pe întreg teritoriul R, D. Germane: Gelrica, Marylandica, Regenerată Deutschland, Ldus și Regenere de Suisse; . — în păduri și în terenuri agricole, numai în regiunile centrale și de sud din R. D. Germană (limita de nord de Dessau-Frankfurt/Oder) : Brab antica, Grandis, Spreewald, Eckhof, Neu- potz, Flachslanden, Virginiana de Frignicourt; — numai în terenuri agricole și aliniamente, pe întreg teritoriul R. D. Germane: Robusta. REVISTA PĂDURILOR* ?8* 1963* Nr. 6 359 Identificarea sorturilor* vechi de hibrizi de plop negru s-a făcut inițial pe baza cheii de de- terminare a lui Miiler și Sâver *, care s-a dovedit nesatisfăcătoare pentru plantele din pepiniere. Pentru completarea acestei chei, s-au întreprins în R. D. Germană cercetări suplimentare asupra datelor fenologice, bracteelor, mugurilor etc., punîndu-se la punct astfel o nouă metodă de identificare prin folosirea „fișelor perforate". O altă metodă de identificare este aceea a „chromatogramelor", care în R. D. Germană se aplică experimental de puțin timp. Această me- todă este mai pretențioasă și se bazează pe deo- sebirile chimice existente între diferitele organe ale diferitelor sorturi. Se consideră că această metodă, pusă la punct, va da rezultate foarte bune. în ceea ce privește selecția, se menționează că metoda folosită a fost aceea a selecției individuale, cu ajutorul căreia s-a izbutit ca într-un timp relativ scurt să se asigure materialul săditor necesar producției. Se menționează că în timp ce reprezentanții secției plopilor negri și ai plopilor balsamiferi se pot înmulți cu ușu- rință pe cale vegetativă, la cei din secția Leuce se întîmpină încă greutăți. Pentru Populus canenscens a fost pus la punct un procedeu de înmulțire vegetativă cu ajutorul drajonilor, iar pentru Populus tremula se fac experiențe sus- ținute în vederea înmulțirii prin butași verzi în straturi stropite cu apă. în afară de metoda selecției individuale, s-a mai folosit și metoda hibridizării. Ast- fel, la plopul negru, incepînd cu anul 1948, au început lucrări sistematice de încrucișare între arbori bătrîni aleși pe teritoriul R.D.G. și apoi cu arbori proveniți din alte țări. Urmașii au fost verificați în privința randamentului lor, a rezis- tenței la rugină și la ger, precum și în privința conținutului lor de celuloză. Cei mai indicați au fost plantați în colecțiile de sorturi, pentru a sc putea verifica capacitatea lor de concurență cu sorturile existente. în prezent nu se mai fac hi- bridizări la1 plopul negru. în ceea ce privește secția Leuce, se mențio- nează că în R.D.G. plopii tremurători existenți sînt, în general, puțin satisfăcători ca formă a trunchiului și coroanei. Totuși, printr-o intensă inventariere selectivă, s-ău găsit și indivizi bine conformați din punct de vedere fenotipic, care se disting printr-o bună capacitate de combi- nație, urmașii lor întrecînd cu mult pe prede- cesori ca diametru și ca formă a trunchiului și coroanei. . ‘ Prin încrucișări cu indivizi orginari din Europa de nord și dc nord-est s-au obținut de regulă, urmași bine conformați, cu mențiunea că încru- cișarea cu materialul originar din nord a avut însă, în general, ca rezultat o reducere mai mare sau mai mică a perioadei de vegetație, ceea cc a • „Sorturile viechi ale bastarzilor die plop negru". Holzzentralblatt, Stuttgart, 1958—1901. dus corespunzător și la scăderea creșterilor. Se întrevăd însă perspective bune în privința încru- cișării dintre plopul tremurător din Europa cen- trală și cea răsăriteană, de pe latitudini geogra- fice asemănătoare. Cultura plopului sub formă de arborețe în R. D. Germană există condiții climatice favorabile culturii plopului, cu excepția pozi- țiiloc înalte de peste 500 m din munții mijlocii. Creșterea este influențată însă de oscilațiile de temperatură, în special în perioadele de ve- getație, în anii cu vreme caldă și umedă înre- gistrîndu-sc valori de creștere mai mari, iar în anii cu vreme răcoroasă și ploioasă — valori mai scăzute. Factorul limitativ este solul. Stațiunile lutoase, luto-nisipoase și nisipoase, cu adîncimea apei între 0,7 și 1,5 m, sînt considerate ca cele mai optime, fiind indicate însă și stațiuni unde apa freatică se află la adîncimi mai mari, neajungînd la rădăcini, cu condiția ca aceste stațiuni să fie bogate în substanțe nutritive și bine aerate. Nu sînt indicate terenurile cu apă stagnantă sau cu apa freatică mai ridicată, nisipurile sărace în hrană, terenurile uscate și sărăcite, solurile grele și impermeabile. Pentru plopul tremurător sînt însă indicate și anumite terenuri cu umiditate schimbătoare, sta- bilizate, acide, atît în munți cît și în șes. Confecționarea mlădițelor pentru butași se face folosindu-se cuțite cu lame bine ascuțite, iar bu- tașii — în majoritatea cazurilor — se confecțio- nează cu ajutorul mașinilor de confecționat bu- tași. Dimensiunea cea mai indicată pentru butași este de 18—20 cm, cu condiția ca pe el să existe cinci muguri. Butașii confecționați, legați în pa- chete de cîte 100 bucăți, sînt păstrați în depozite special amenajate, de diferite tipuri. Pepinierele sînt situate pe terenuri cît mai plane, neinundabile, cu sol fertil, pregătirea fă- cîndu-se mecanizat Ia 30—40 cm adîncime, toam- na. Butășirile trebuie terminate primăvara, timpuriu. în pepinierele vizitate există o mare varietate a distanțelor de plantare, atît în solele cu plante-mamă cît și în cele producătoare de puieți. întreținerea culturilor în pepiniere se face ori de cîte ori este nevoie, îmburuicnirea nefiind permisă. Problema mecanizării întreținerilor în pepiniere nu este încă pe deplin rezolvată. în pepinierele cu soluri sărace se aplică îngră- șăminte verzi și îngrășăminte minerale. Se men- ționează faptul că îngrășămintele minerale nu se dau oriunde și oricum, cantitățile respective ur- mînd a fi administrate numai după ce în prea- labil s-a făcut o analiză a solului, pentru a se vedea ce-i lipsește. în funcție de aceste analize se aplică și doze corespunzătoare, mai mari sau mai mici, de îngrășăminte minerale. Scosul puieților se face mecanizat. Este inter- zisă scoaterea puieților în timpul toamnei sau iernii și păstrarea acestora la șanț. Puieții sînt 360 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 6 Fig. 1. Plantație de plop în vîrstă de cinci ani, bine întreținută, cu cultură intermediară agricolă de cartofi Griinewalde. scoși din pepinieră la sfîrșitul iernii, cu mare atenție, pentru a nu fi răniți și transportați rapid cît mai aproape de locurile de plantat, în timpul transportului ferindu-se rădăcinile de soare și de vînt. Puieții, nelcgați, sînt depozitați într-o po- ziție cît mai verticală, iar acolo unde există con- diții sînt ținuți cu rădăcinile în apă care curge (groapă, rîu). Rădăcinile rănite sînt tăiate, iar înainte de plantare puieții sînt ținuți 24—28 ore în apă. înălțimea minimă a puieților este de cel puțin 1,40 m, cu un diametru de cel puțin 1 cm deasupra coletului. în ceea ce privește plantarea, regula de bază este următoarea: „Plopul se plantează numai în stațiuni sigure, în teren pregătit din timp, iar plantatul să se facă devreme, repede și bine". Pregătirea terenului se face cu ajutorul tractoa- relor, toamna, la adîncimea de 50 cm, după ce mai înainte s-au scos cioatele vechi cu ajutorul defrișatorului, explozivilor sau manual. Gropile se execută primăvara, la dimensiunile de 60/60/ 60 cm pentru puieții de un an și 70/70/70 cm pentru cei de doi ani. Cînd gropile se execută mecanizat cu burghiul, ele se fac la adîncimea de 60 cm pentru puieții de un an și 70 cm pen- tru cei de doi ani. Acolo unde apa freatică este mai ridicată, se execută plantații pe coame, iar dacă solul din groapă este uscat se recomandă turnarea unei găleți cu apă. Puieții sînt plantați cu 30—40 cm deasupra coletului, asigurîndu-se astfel o prin- dere sigură și o mai mare stabilitate. îngrijirea tinerelor plantații constituie o pro- blemă de bază. Acolo unde plantațiile nu sînt în- treținute se produc adeseori stagnări de creșteri sau chiar pierderi totale. Experiențe îndelungate au dovedit în mod evident că îngrijirea planta- țiilor de plop, adică înlăturarea florei rivale și afînarca solului, are o influență aproape hotărî- toare asupra reușitei sau nereușitei culturilor respective. Un exemplu grăitor este redat în figu- rile 1 și 2. în aceeași stațiune la Griinewalde, în același an, s-a executat o plantație de plop, din care o parte s-a lăsat complet neîntreținută. Se vede clar că acolo unde plantația s-a întreținut în mod permanent (fig. 1), prin culturi interme- diare cu cartofi, reușita este aproape 100%, iar dezvoltarea arboretului se prezintă bine, în timp ce în lotul lăsat neîntreținut (fig. 2) plantația este total compromisă. Sub denumirea de „plantaje de plop" în R. D. Germană se execută plantații de plop pe un sol desfundat total la o adîncime de cel puțin 50 cm, care sînt îngrijite mecanizat sau prin cultura combinată cu plante agricole prășitoare pe toată suprafața ani de-a rîndul și care la ne- voie sînt și îngrășate, deci o cultură intensivă a plopului, de la crearea arboretului și pînă la exploatarea lui. Prin asemenea lucrări se asigură Fig. 2. Plantație de plop în vîrstă de cinci ani, neîn- grijită, cu solul neprelucrat, comparativ cu plantația din figura 1 — Griinewalde. REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. 6 361 o reușită deplină, evitîndu-se pierderile și pagu- bele provocate de unii dăunători. în asemenea „planta je“ nu au fost observate pagube produse de secetă și nici deosebiri de creșteri diferite în funcție de vreme, care sc manifestă de obicei în perioadele de vegetație răcoroase, răcoros- ploioase, prin scăderi în creșteri, în celelalte plantații de plop. în ceea ce privește dispozitivul de plantat, trebuie făcute unele precizări. Acest dispozitiv de plantat diferă de la țară la țară, de la regiune la regiune. Sînt adcpți ai distanțelor mici și mij- locii, în vederea obținerii unor recolte mai mari de masă lemnoasă și adepți ai distanțelor mari, pentru obținerea în primul rînd a unui material lemnos de calitate superioară. în prezent nu se poate spune care distanță este mai bună, aceasta diferind de la țară la țară, de Ia regiune la re- giune și chiar de la stațiune la stațiune. Pentru a se clarifica această problemă trebuie să se răspundă la o serie dc întrebări: care este ținta producției (lemn de celuloză sau lemn de deru- laj), la ce distanță ajunge plopul în stațiunea respectivă la producția cea mai mare de masă lemnoasă și care sînt posibilitățile de executare la timp a întreținerilor, operațiilor culturale, ela- gajului artificial (brațe de muncă, mecanisme etc.). Răspunzînd la aceste întrebări vor exista deosebiri de la țară la țară și deci deosebiri și în dispozitivul de plantat. Și în R. D. Germană s-au executat plantații de plop la diverse distanțe, începînd de la 2/2, 2,5/2, 3/2, 3/3, 3,5/3 m. în prezent dispozitivul de plantare aplicat este de 4/4 m, considerîțidu-se că distanțele de 5/5 și 5/6 m pot da rezultate și mai bune. Acest dispozitiv de plantare mai rar este pe deplin justificat dacă se ține seamă de condițiile staționale din această țară, de lipsa brațelor de muncă pentru executarea la timp a întreținerilor și elagajului artificial, de neecono- micitatea operațiilor culturale, precum și de fap- tul că în plantațiile dese frecvența dăunătorilor este cu mult mai mare decît în cele rare. Schema de 4/4 m se aplică în pătrat, pentru a fi posibilă mecanizarea lucrărilor de întreținere în ambele direcții. Pentru combaterea buruieni- lor se folosesc și diverse substanțe chimice, care dau rezultate destul de bune. De asemenea, acolo unde este cazul se aplică și diverse îngrășăminte minerale. Astfel, pe terenurile cu un pH sub 6 se indică ridicarea acestui indice la 6,5—7, prin folosirea varului. De asemenea, acolo unde este necesar, în urma analizelor de sol se aplică în- grășăminte cu azot, fosfor și potasiu. în ceea ce privește operațiile culturale, rări- turile în arboretele de plop și în special în ceea ce privește momentul primei rărituri, s-au exe- cutat cercetări amănunțite. Din aceste cercetări a rezultat că în condițiile staționale și economice studiate o primă răritură, în cazul dispozitivului inițial de 4/3 m în timpul atingerii coroanelor între ele, nu este rentabilă. Cheltuielile făcute Fig. 3. Populus robusta, de 20 de ani, plantat de-a lungul unei șosele — Rangsdorf, lingă Berlin. Fig. 4. Plopi „Spreewald", de 24 de ani, plantați de-a lungul unui drum —■ Lacul Hartmannsdorf/SpreewalcL 362 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 6 Fig. 7. Plopi „Spreewald" de 18 ani, plantați pe fine- țe — Lacul Burg-Kolonie in Spreewald. Fig, 5. Populus robusta, de 21 de ani, plantat de-a lungul unui drum — Lacul Tuchen, Ungă Eberswalde. pentru un m3 dc celuloză din această răritură revin Ia aproape 100 mărci față de prețul de vînzare care este de patru ori mai mic. Se con- sideră că această răritură ar fi justificată din Fig. 8. Populus robusta, de 24 de ani, plantat pe mar- ginea unui șanț de drenaj — Lacul Zingram, lingă Bad Liebenwerde. Fig, 6. Populus robusta, de 16 ani, plantat de-a lungul unui canal de evacuare a apelor — Lacul Dromling, lingă Obisfelde, REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. 6 363 punct de vedere economic numai dacă ar rezulta un volum mai mare de masă lemnoasă. Pe baza acestor considerente se recomandă sau execu- tarea răriturilor în plantajele de plop (schema 4/3 și 4/4) la cîțiva ani după atingerea coroane- lor între ele (10—12 ani), sau a se renunța defi- nitiv la rărituri și a se executa devreme o tăiere definitivă cu țelul producției de material lemnos de dimensiuni iniei. Cultura plopului în afara pădurii în R. D. Germană există mari posibilități pen- tru cultura plopului în afara pădurii. Astfel, sînt indicate plantații în rînduri de-a lungul șosele- lor (fig. 3), drumurilor (fig. 4 și 5), apelor, șan- țurilor dc drenaj, canalelor de evacuare a apelor (fig. 6), pe fînețe (fig. 7), ca plantații în jurul clădirilor agricole sau în zona satelor. Șanțurile de drenaj din cîmpie, curățite prin folosirea uti- lajelor care circulă pe o parte, pot fi plantate pe o margine, iar șanțurile de drenaj curățite prin apă pot fi plantate pe ambele margini (fig. 8). în ceea ce privește plantarea de aliniamente în afara pădurii, au existat unele obiecții din partea organelor agricole, organelor de circulație și a celor care se ocupă cu apele, irigările și de- secările. S-a ridicat astfel problema că în vecină- tatea acestor aliniamente plantate dc-a lungul drumurilor, canalelor de irigare și desecare etc. ar scădea recolta agricolă. Pentru elucidarea acestei probleme s-au făcut cercetări, ajungîn- du-se la concluzia că la semănăturile agricole de toamnă recolta nu scade cu nimic, iar la cele de primăvară scade cu 10—20% pe distanța de circa 10 m de la aliniament. Pentru remedierea aces- tei situații urmează a se aplica, în cazul semă- năturilor agricole de toamnă, o cotă dublă de îngrășăminte pe lățimea de 10 m de la șirul de plopi, ceea ce duce la egalizarea recoltei pe în- treaga suprafață agricolă. în ceea ce privește obiecția că plantațiile de plop de pc ambele margini ale canalelor de de- secare și irigare, evacuare și alimentare vor împiedica mecanizarea operației de curățire a acestor canale, s-a emis ipoteza ca acestea să fie plantate numai pe o margine, iar mașinile pentru curățat să fie construite astfel îneît să poată lucra de pe cealaltă margine. La canalele și șanțurile unde curățirea se face prin trans- portul apei, plantarea de aliniamente se poate executa pe ambele maluri. în ceea ce privește circulația vehiculelor pe șosele și drumuri, față de ipoteza că plantarea ambelor laturi ale acestora cu aliniamente de plop ar duce la facilitarea accidentelor și față de avantajele economice ale plantării drumurilor în sensul că se reglementează circulația pe timp cețos, cu zăpadă, noaptea, că se dă un aspect frumos drumurilor și că se obține o importantă cantitate de masă lemnoasă, s-au înlăturat o serie dc îngrădiri în ceea ce privește plantarea drumurilor cu aliniamente de plop. Sarcina ce stă în fața economiei forestiere din R. D. Germană este în prezent aceea de a ex- ploata arborii bătrîni de plop în teren deschis, de a executa îngrijirea și elagajul în culturile exis- tente, de a stabili stațiunile pentru plantații noi și de a executa aceste plantații. Pentru realiza- rea acestui vast program se formează brigăzi, . care vor fi dotate cu utilaj mecanic pentru plantare, îngrijiri și transport. în administrațiile forestiere de stat, cu sarcină anuală de peste 20 000 bucăți de plop plantate în aliniamente se formează asemenea brigăzi permanente de lucru. O asemenea brigadă am găsit la întreprin- derea forestieră economică Potsdam, care era compusă din opt muncitori permanenti, dotată cu o mașină de transport și șase burghie de făcut gropi. Această brigadă numai în anul 1961 a plantat 25 000 bucăți de plop în afara fondului forestier, pe care le-au și întreținut. Acolo unde sarcinile de plantare sînt mai mici s-au luat măsuri de mobilizare a tuturor forțelor locale prin planuri tehnico-organizatorice raionale și regionale. Astfel, prin muncă de lă- murire la fața locului, s-a demonstrat țăranilor muncitori din unele gospodării colective, din raza întreprinderii forestiere economice Potsdam, că numai prin valorificarea către stat a cinci plopi în vîrstă de 40 ani pot încasa suma de peste 2 000 mărci. Datorită acestui exemplu, gos- podăriile colective respective au și cumpărat trei burghie de făcut gropi, urtnînd să planteze 17 000 plopi în jurul clădirilor, grajdurilor, de-a lungul canalelor, pe fînețe etc. în ceea ce privește producția de masă lem- noasă la km de aliniament, redăm următoarele exemple : — la Teterov, un aliniament de 200 m lungime de Populus serotina, plantat la distanța de 5 m între plopi, în vîrstă de 27 ani, are înălțimea medie de 27,8 m și diametrul mediu la 1,30 m de 55,6 cm, revenind 534 m3 la km de aliniament; — la Buchhorst, un aliniament de 45 m lun- gime de Populus marylandica, plantat la 4 m distanță, în vîrstă de 41 ani, are înălțimea medie de 27,5 m și diametru) mediu de 60,5 cm, reve- nind 703 m3 masă lemnoasă pe km; — la Kartmmansdorf, un aliniament de 10 m lungime de populus Spreewald, plantat la 4 m și în vîrstă de 28 ani, are înălțimea de 27,75 m și diametrul mediu de 45,2 cm, revenind 465 m3 masă lemnoasă pe km de aliniament; — la Liebenberg, un aliniament de 150 m lun- gime de Populus alba, în vîrstă de 45 ani, la dis- tanța de 10 m, are înălțimea medie de 26,5 m, diametrul mediu de 77 cm, revenind 494 m3 masă lemnoasă pe km. Productivitatea în masă lemnoasă a plopului în aliniamente dovedește posibilitățile mari de producție în lemn a acestora în afara pădurii. S-a stabilit, pentru șosele și drumuri, că pe o singură margine, la 20 ani se poate obține pînă la 230 m3 pe un km liniar, iar la 30 ani — pînă 364 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 6 la 430 m3. Producțiile cele mai mari se pot ob- ține însă la șanțurile și canalele de desecare și irigare, evacuare și alimentare, de pînă la 300 m3 la 20 ani și pînă la 500 m3 la 30 ani, pe km de aliniament. Distanța de plantare variază între 4 și 12 m, considerîndu-se ca optimă distanța de 5—6 m între plopi. Durata ciclului de producție nu este încă pre- cis reglementată, dar se consideră că va varia între 25 și 45 ani. Astfel, în stațiunile optime du- rata nu va depăși 25—30 ani, în timp ce în cazul solurilor mai slabe va fi stabilită pînă la 40 de ani. La Populus robusta, vîrsta exploatabilității nu va depăși 30 de ani, pentru a se evita scă- derea mai pronunțată a creșterii. Prin realizarea de plantații de plop în afara pădurii se vor obține importante cantități de masă lemnoasă, fără a se scoate din circuitul agricol terenuri, masă lemnoasă care va contri- bui în mare măsură la acoperirea necesarului în lemn al economiei R. D. Germane. Vizita de documentare efectuată în Republica Democrată Germană în problema selecției și cul- turii plopului a constituit în același timp un prețios schimb de experiență. Cu această ocazie trebuie evidențiată munca susținută, plină de elan, a silvicultorilor germani, începînd de la activitatea de cercetare științifică, care se realizează la un înalt nivel științific, pînă la activitatea practică de zi cu zi ce se desfășoară cu elanul și conștiinciozitatea unui popor care luptă pentru construirea socialismului. PIESNACK, J.: Plantații de plop în practica. ailvicultu- rală. (Pappef-piantagcn in der forstliehen Praxs). în: Die Sozialistische Forstwirtschaft, 12, nr. 1/1952, p. 11—14. Ideea călăuzitoare, care hi practica silviculturală domină de mult timp producția, este aceea că, por- nind de la condițiile staționale, intervenția omului să determine atingerea țelurilor urmărite în produc- ție. Unii oameni de știință și silvicultori au încercat să înființeze plantații de mare productivitate bazate pe monocultură. în plantațiile de plop s-au înregistrat rezultate foarte bune, cultivînd între rînduri plante prășitoare. In acest pămînt bine mărunțit și aerisit, ca urmare a repetatelor praștie, plopul a înregistrat creșteri maxime. Cultivarea plantelor agricole se poate face însă numai în primii patru ani. în schimb, s-au dovedit a fi dăunătoare culturile de- plante pă- ioase între rîndurile de plop. Dezvoltarea acestor plantații a rămas mult în urmă față de celelalte plantații și colorația nesănătoasă de un verde des- chis și palid, a frunzișului se putea observa de de- parte. Aceste realități dau indicații prețioase în pri- vința îngrijirii plantațiilor de plop- Aceleași constatări s-au făcut și în Italia, la culti- varea rtadurilor dintre plop cu plante agricole. Re- zultate bune s-au obținut, de asemenea, prin urmă- toarele măsuri : puieții de plop să aibă la plantare o înălțime de cel puțin 1,40 m; să nu se execute nici o tăietură la ramuriie puieților, spre a se evita pătrunderea de ciuperci prin răni; să nu se facă nici o elagare înaintea trecerii unui Interval de 4—5 ani, spre a lăsa plantei timpul necesar să se fortifice prin formarea de ramuri și frunze. După experiențele de pînă acum, se pare că în opera- țiile culturale la plantația de plop se va statornici, procesul de a se extrage fiecare a doua plantă, și anume : în rîndul întîi — plantele 1, 3, 5, 7 etc., în rîndul următor — plantele 2, 4, 6, 8 etc. Camil E. JOACHIM, H. FR.: Despre înființarea șî îngrijirea plan- tațiilor de plopi. (Uber Begrundung und Bewirt- schaftiung der Pappel in Plantagen). îin: Die Soria- lidtische Forstwlrtschaft, 12, nr. 1/1962, p. 9—12. în acest articol sînt rezumate constatările făcute de autor în cadrul executării temei de cercetare privind cultura plopului. Cercetarea trebuia să scoată la iveală dacă printr-o altă formă a culturii plopului nu s-ar putea evita multiplele eșecuri înregistrate pînă atunci în R.D.G. în baza rezultatelor obținute, autorul face o serie de recomandări, dintre care ar fi de menționat: se pot utiliza toate speciile de plop, afară de Populus robusta; potrivit scopului urmărit, de a se obține lemn pentru defibrare, trebuie luate în considerare mai ales speciile rezis- tente la boli, cu creștere mare anuală ; este indicat ca într-o plantație să se folosească mai multe specii de plop asemănătoare în formă, creștere etc.; cel mai potrivit mod pare să fie amestecul pe rînduri. Una dintre condițiile principale pentru reușita unei plantații de plop sînt lucrările ce se execută înain- tea înființării plantației: scoaterea cioatelor, nive- larea terenului, arătură adîncă la 50—60 cm etc. Distanța între rînduri trebuie fixată în funcție de mecanismele care se iau în considerare pentru îngri- jirea plantației. Concluzia autorului este că, dacă un sol necorespunzător pentru cultura plopului, care a fost plantat cu plop, nu mai poate fi modificat, totuși o serie de alte cauze, care au dus în multe cazuri la nereușita acestor culturi, pot fi înlăturate prin respectarea indicațiilor date în privința organi- zării și îngrijirii plantațiilor de plop. Camil E. 1. Milescu et Cr. Avram : L'lmportanee des espAces de erois- sance rapide pour Ie baussement de la productivity des fârets. 310—313 S. Armășescu, V. Giurgiu et I. Decei: Aspects concernant la produetivite des Espeees dc eroissance rapide. 314 — 319 A. Marian et V. Bakoș : Certains aspects concernant l’exicn- siou de la eulture des poupliers euroamerieaius, 320 — 324 A. Costea. E. Btrlădeanu et C. Belu : La eulture du aeeaeia. 325-329 ■C. Lăzărescu : Les ăxigenees ecologiques des cspSces de erois- sance rapide et ies zones pour leur eulture. 330-333 V. Ionul: La eulture du douglas dans la Region Crișana. 334-338 I. Manta: La eulture des peupiiers et des saules dans la Region Galați. 339 — 343 C. Traci: Observations concernant la eulture des espeees de eroissance rapide sur Ies terrains degrades. 343 — 347 A. Simionescu et A. Frațian : Aspects eoneernant l’aetlon de prevenit et de eombattre certains endomageurs des espeees de eroissance rapide. 348 — 351 rești entru prima oară o expo- li tradiții industriale, un îngrijit și plăcut o seric vizitatorilor o cunoaștere ale Suediei sînt pădurile, iergia hidraulică, ramurile e. mifabricate ale industriei de produse ale industriei tru industria celulozei șl drța centrifugă, agregate [lent pentru foraj în pro- ții complete pentru medi- dicinale, pompe electrice ■ou, instalații pentru pro- materiale izolatoare pe ile de împachetat lichide omiei forestiere au putut >tor cu ungere automată ntru prelucrarea lemnului aie cu motor, precum și i machete) a instalațiilor pastelor scmiclilmice și și dușumele și a pastelor rmelate expuse de firma ;e pentru producerea lor, generală pentru export ■ul Tîrgului Internațional, rior, contribuie la o mai terciale dintre Suedia și I. Blada: Contributions ă la conuaisanee des maladles et des endomageurs du douglas en R.P.R. 352-357 M, Petrescu: Uns agaricaeee endomageuse des peupiiers. 457-358 H. Ntcovescu : La selection et la eulture du peuplier dans iu RRG 35R-3H4 364 Ia 430 m3. Producțiile cele mai mari se pot ol ține însă la șanțurile și canalele de desecare ■ irigare, evacuare și alimentare, de pînă la 300 n la 20 ani și pînă la 500 m3 la 30 ani, pe km d aliniament. Distanța de plantare variază între 4 și 12 n considerîndu-se ca optimă distanța de 5—6 i între plopi. Durata ciclului de producție nu este încă pn cis reglementată, dar se consideră că va vâri între 25 și 45 ani. Astfel, în stațiunile optime di rata nu va depăși 25—30 ani, în timp ce în cazi solurilor mai slabe va fi stabilită pînă la 40 d ani. La Populus robusta, vîrsta exploatabilităț nu va depăși 30 de ani, pentru a se evita sci derea mai pronunțată a creșterii. Prin realizarea de plantații de plop în afar pădurii se vor obține importante cantități d PIESNACK, J.: Plantații de plop în practica. silvieultu iTalâ. (Pappel^p-lanfagctn în der forstlichen Braxs). Ir Die Sozialistische Forstwirtschaît, 12, nr. 1/196 p. 11—14. Ideea călăuzitoare, cane în practica silvicultura! domină de mult timp producția, este aceea că, pot nind de la condițiile staționale, intervenția emuli să determine atingerea țelurilor urmărite în produt ție. Unii oameni de știință și silvicultori au încerce să înființeze plantații de mare productivitate bazat pe monocultu-ră. în plantațiile de plop s-au înregistra rezultate foarte bune, cultivînd între rînduri plani prășitoare. In acest pămînt bine mărunțit și aerisi ca urmare a repetatelor praștie, plopul a înregistra creșteri maxime. Cultivarea plantelor agricole s poate face însă numai în primii .patru ani. în schimi s-au dovedit a fi dăunătoare culturile de plante pă ioase între rîndurile de plop. Dezvoltarea aceste plantații a rămas mult în urmă față de celalalt plantații și colorația nesănătoasă de un verde des chis și palid a frunzișului se putea observa do de parte. Aceste realități dau indicații prețioase în pri vința îngrijirii plantațiilor die plop. Aceleași constatări s-au făcut și în Italia, la culti varea rfinduritor dintre plop cu plante agricole. Re zultate bune s-au obținut, de asemenea, prin urmă toarele măsuri: puieții de plop să aibă la plantare înălțime de cel puțin 1,40 m; să nu se execut nici o tăietură la ramurile puieților, spre a se evit pătrunderea de ciuperțci prin răni; să nu se fac nici o elagare înaintea trecerii unui interval d Mileseu and Cr. Avram: Die Redeutung der rasehwaeh- senden Baumarteii in der Produktiousstelgerung der 'Wălder. 310 313 S. ÂrmăȘescu, V. Giurgiu und I. Decei: Aspekte im Zusam- uieniiang mit der Produktivitât einige» rhsehwaehsenden Baumarteii in der RVR. 314—31$ X. Mariim ■ und V. Bakoș : Einige Aspekte in Zusammen- haiig init demAusbau der tsuroamerikauisrlieuPappeln in der RVR. 320-324 A. Costca, E: Btrlădeanu tind C: Belit jDer Anbau der Akazie 325 — 32$ C. Lăzărescu Okologische Forderuhgen der raschu'aehsenden Baumarten und der Zonen, die sicii fiii- iliren Anbau in der RVR eignen. 330-333 V. fonuț: Der Anbau de»1 Douglasie in der Region Crișana. 334-338 f. Manta : Der Anbau der Pappelil und der Weiden in der Re- gion Galați. 339-343 C. Traci: Deoftaelitungeii uber den Anbau der rasehwach- senden Baumarten aut Odland. 343 — 347 Â: Simitinescă und A. Frapau : Aspekte im Zussammenhang : mit der Vorbeugung und Bekămpfuuj) der SeMdiinge raseh- waihsender' Baumarten. 348—351 I. Blada i Beitrage zur Keiintnis der Krankheiten und Sehă'dUnge der Douglasie in der PVR. 352 — 357 jf/.' Pelfescu : Eine Alge mit schădlkhem Einfluss aut l’appeln. 357-358 II Nicovescu : Die Answahl und- der Anbau der Pappel in der DDR. Expozifia suedeză la București Intre 4 și 14 mai 1963, capitala țării noastre a găzduit pentru prima oară o expo- ziție industrială suedeză. Bucurîndu-se de renumeie unei vechi tradiții industriale, un număr de 46 întreprinderi suedeze au prezentat într-un cadru îngrijit și plăcut o serie de produse aie diverselor ramuri industriale. Instalațiile, produsele și celelalte exponate au prilejuit vizitatorilor o cunoaștere de ansamblu a caracteristicilor industriei suedeze. Ținînd seamă că resursele naturale cele mai importante ale Suediei sînt pădurile, care acoperă jumătate din supraîața țării, minereul de fier și energia hidraulică, ramurile industriale cele mai dezvoltate sînt cele axate pe aceste resurse. Expoziția a prezentai, pe lîngă variate fabricate și semifabricate ale industriei metalurgice, din oțeluri de diferite calități, și o gamă bogată de produse ale industriei constructoare de mașini. Menționăm între acestea mașini pentru industria celulozei și hîrtiei, a pastei mecanice, separatoare industriale bazate pe forța centrifugă, agregate șî electrozi pentru sudură, macarale pentru construcții, echipament pentru foraj în pro- funzime, mașini miniere, mașini agricole, echipament și instalații complete pentru medi- cină, instrumente și aparate pentru cercetări biologice și medicinale, pompe electrice submersibile, mașini electronice de triaj, diverse mașini de birou, instalații pentru pro- ducerea unor materiale de construcții ca panouri S1POREX, materiale izolatoare pc bază de polistiren expanda'. Mult interes au prezentat mașinile de împachetat lichide TETRA-PAK in ambalaje din hirtie. Vizitind expoziția, lucrătorii din diferite sectoare ale economiei forestiere au pulul găsi numeroase produse de interes pentru acest domeniu. Pentru sectorul exploatării menționăm ferăstraiele cu motor cu ungere automată (PARTNER), ins'alațiile de cojire ș.a. Amplu au fost prezentate uneltele și sculele tăietoare pentru prelucrarea lemnului ca pînze de gatere, ferăstraie circulare, lanțuri pentru ferăstraie cu motor, precum și diverse cuțite pentru mașinile de prelucrare a lemnului. Un Ioc important in expoziție l-a ocupat prezentarea (cu machete) a instalațiilor firmei DEFJBRATOR pentru fabricarea plăcilor fibrolemnoase, pastelor semichimice și pastelor de randament ridicat, a cartoanelor pentru acoperișuri și dușumele și a pastelor mecanice fabricate direct din așchii. în domeniul produselor din lemn, ușile și parchetele lamelate expuse de firma KAHR, cum și prezentarea in machete o instalațiilor complexe pentru producerea lor, au reținut de asemenea atenția vizitatorilor. Expoziția suedeză organizată ia București de Asociația generală pentru export a Suediei, ca și prezentarea concomitentă la Gbtcborg în cadrul Tîrgului Internațional, a unor exponate ale întreprinderilor romînești de comerț exterior, contribuie la o mai bună cunoaștere reciprocă șî la promovarea schimburilor comerciale dintre Suedia și țara noastră. t. P. 2, c. 1057 REVISTA PĂDURILOR ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE ȘI AL CONSILIULUI NATIONAL AL INGINERILOR ȘI TEHNICIENILOR DIN R.P.R. ANUL 78 J^r 7 IULIE 1963 COMITETUL DE REDACȚIE Conf. Ing. G. Mureșan, candidat în științe tehnice — redactor responsabil, ing. E. Costin, candidat în științe agricole — redactor responsabil adjunct, tng. P- Bradosche, ing. O, Cărare, candidat în științe agricole, ing. I. Drăgan, candidat în științe tehnice ing. V. Giurgiu, candidat în științe agricole, ing. A. Marian, ing, H. Nicovcscu, conf. ing. O. Petruțiu, candidat în științe agricole, I. Prundaru CUPRINS PiK. A. 1. KALNINȘ : Posibilitățile de folosire a resturilor de exploatare și obținere a fâ.nii vitaminate de cetină după cercetările Academiei de Științe a R.S.S. Letone ............ 365 V. GIURGIU ; O metodă analitică de întocmire a tabelelor dendrometrice la cal- culatoarele electronice ......... 369 ST. A. MUNTEANU și I. CIORTUZ : Un procedeu expeditiv și riguros pentru deter- minarea adîncimii curentului și lățimii la iund a canalelor cu secțiune hidrau- lică optimă folosit la amenajarea torenților ...... 375 C. S. PAPADOPOL: Condițiile hidrologice ale stațiunilor forestiere din bălțile Dunării 377 A. DEDIU : Epoca de plantare, iactor hotărîtor în reușita lucrărilor de împădurire 381 I. Z. LUPE : Despre cauzele de reducere a vitalității unor puieți în culturile tinere de mo.id și mijloacele de înlăturare și prevenire a acestui fenomen . 382 M. GA VA : Caracterizarea silvo-productivă a unor culturi vechi de Iarice identificate în raza Ocoalelor silvice Brașov, Săcele și întorsura Buzăului . . . 387 S. ARMAȘESCU și A. ȚABREA : Contribuții la studiul comparativ al productivității pădurilor ........... 391 I. CE1ANU și IRINA BALINSKI ; Bacteriile în combaterea dăunătorilor, foresteiri 397 N. NEGOESGU și C. ȚIRC0MN1CU ; Contribuții la mecanizarea lucrărilor de defri- șare a arboretelor degradate de stejar. ...... 461 A. AMZIC8 : Tabele cu calculul punctelor principale și intermediare la racordările verticale ............ 404 A. SBÎRNAC: Contribuții în problema mecanizării lucrărilor de scos puieții mari din pepiniere ........... 408 I. CfliNU ; Valoarea meliferă a speciilor forestiere ..... 414 CRONICA CR. AVRAM . A Xl-a Sesiune a Comisiei Internaționale a Plopului. , .418 M. ARSENESCU : Metode și procedee chimice și biologice de combatere a bolilor și dăunătorilor forestieri folosite în țările prietene. • . . .419 RECENZII 423 REVISTA-REVISTELOR 427 Fotografia de pe copertă : Drum auto pentru transportul materialului lemnos. Valea Repedea. IF. Brezoi, P 8 3 H) M 8! A. W. KajinuHia; Bosmohceocth KcnoarbaoBuniia npo- msho^ctbchhmx otxoaob n noayaenHe BHTa.MHHOBoii MyKn hs xboii, corjiacno HCCAejțOBannaM AKajțeMMM HayK HaTBMCKoft CC€P 365 B. Hawypdotcy: AHaaHTHueCKMit ihotou cocTasnenHn TaBeaunoHHBix râgâim, na aJiein'ponn cneTHMX m»- manax. 369 A. MyHmfiHy u Ii Hopmya: Tohhmh h csopocTnoft cnocofi no onpenenennio raySHHM Temenea 11 nrnpHHM ^na icananoB e onTimajibHbiM rHRpaBJiHHeCKnM ceie- hhom npnîHeHaeMHM n saKpenueHHH OBparoB. 375 K. C. Hanadonoji: I'HflpftBJiHaeCKHe ycaOBHn aecHMX MecTonponspaeTaintii b tohhx ;Iynan. 377 A. Reduy : BpeMfl iioca^KH—pomaKHunii 0aK'rop yanexa paCor no jiecoHacasE^enBio. 381 U. Clyne '. 0 npH'lHHaX CHHJKeHHM HSH3HeCHOCO0HOCTH noKOTopBix caaceHHos b exbHHBax h cnocoSw y^ane- hhm 11 upenyiipess^einiH ototo hbaohhh. 382 M. Fata: Jleco-npoayKTHBHaH xapaicTepneTHKa nc- KOTOpMX CTapMX ByALTyp JlHCTBCHHHIțLI HaH^CnHLTX b oKpyrax xecxosoB BpainoB, CaoeJie n Hniopcypa Eysoyaytt. 387 C. ApMaiuecKy u A. Ta6pn\ CpaBHHTentHMii oiepK no nponsBonuTe.iBHocTa «ecou. 391 U. leuwy, H. BajiuHCKan: BaKTepnn b oopnQe c Jiec- ntniii npe,T;iiTC«HMH. 397 H. Heepecny, K. IțbipKoeHUKy. MexannsaițnH paSoT Ho BbiKopucBKc jierpajinopBaninjx ^yBoBBixHaxaasjțeiini!. 401 A. AMaUKa: TaSmmnpaexcTOB ochobheix h npomeajy- tobhmx tohbk npn BepTiiKa.TLm>ix upHMLiKaHHMx. 404 A. C6a,pHax: Boupoc MexanHsannn paooT no bmbo- skc oojbinnx caaicuneB na iihtomiiiikob. 408 Mojio^noro nHacenepa. H. KupHy. MeflOHocHOO snagene aecHux nopon. XPOHHKA A. Kpucmaxe Xl-an eeeena MeHt^ynapoaHoii Komh- cchm no sonpocy BMpamiinanns Tonona 418 M. Apceuecny :MeTo^M, ffiiojiormieeisne n xnMMoecKHe cnoconw no OoptCe c OoJioanaMii n accmiMn Bpo^me- jihmh npnMOHHeMMe b jțpysKOCTBeHHbix erpanax. 419 PEU,ETT3HH 423 OB3OP MyPHAJIOB 427 A. II. KAJIHnHIII: BoaMoicnocTn: Honontso- Bamm nponsBOACTBenHbix oi xojoh h nonyieHHe BiiTaMiiJsoBoii MyBH hs xhoh, corjiacno Hcexe^o-' BaHnan Ana^eMiin Hayit JlaTuancnofi CCCP. Tio CJiya^aio nocemesnn namefl cipanH, aBTop, ijien Ana^eMim HayK JlaTBnncKofi CGCP npen- CTannji pan HOKnaHOB ng KOTopbix oflnn HBJineTCH oGbOKTOM 9T0fi CTaTBH B Hett OTMeHaeTCH ana- neime XBoftHoiî MyKM, Texnojiornn ee npoMSBOH- CTBa, a TaKHte iicnonhaoBaHne ycTaHOBKM unu jțpyrnx penei!. B. JțHCyPflJKy Ana.iHTHoeeKHH MeTOp coc- TanaennH TaucanHOHHbix Ta Șahii Ha saeKTpoHno- coeTinjx ManiHHax. OniicMBaeTcn HOBBiiî MeTOp cocTaBnemin tbk- caniiOHHbix TaSnim (o66MeHbie TaSjiMpbi c6era 11 copiMMeHTHHe TaSiinnu). MeTop ocnoBbiBa- 6tch na onpepeJieHHoe cooTHonieiiHe Memjiy nc- I di 1 THHHMMn KOO$cț)MiineHTaMn $opMbi;Kj = —— LF ( OTHOCIITejIBHMMII BHCOTaMIl I ftr. = ~ | : HcxoiiH H3 ypaBHeitHit (2), (5), (4) n (3) ycTa- hobhjim cjieByromyio saBiiciiMoCTB (ypasHeHHe c6era CTBOJia): (a + Jd1’3 HapaMeTpbi a, p, y, ,. . ycTaHaBjiMBaioTCH Ha ajieKTpoHHo-cncTHMx MamnHax nyTeM peniemin CHCTeMM ypaBHemiH c nHensBecTHtix (oOmhho ot 10 po 16 ypaBHeHnH m CTonbKo me neHaBCCTHHx). OS-sm nacTei! (oTpeaKOB) cTBona hjih 06'eM Bcero CTBOJia nonyaaeicH na aJieKTpoHHO-cneT- noit MatnnHe no ypaBHennio : ( Z>Y 2 Hepabie aKcnepHMeHTajibiiHie paSoTM, upojțe- jianHue c noMOipbio pyMbmcKoii ajieKTpoHHo- cneTHoft ManiHHe CIFA, iioHasajni ohohe xopo- nnie pegyjibTaTM. C. MyHTHHy, II. nOPTyg; To'iHbiii n eKopocTnofi enocoS no oiipepeacHUio raySnHbi TeaoHHn h mnpimbi pHa Kananoe c onTMMaabHbiM runpaBJiHnecEnM ceaeimeM npiiMeHaeMMii b sa- KpeiiJicniiu OBaparoii. flaiOTCH flBe HOMOrpaMMM pjIH CKOpOCTHOrO paccneTa rjiySiiHbi borh h lunpiiHH nna KanajioB iipeaHaaHaHeHHbix hjih npoM3BoHCTBa. Ohh hc- noJibayioTCH nan npoeKTiipoBanim, a TaKHte n hjih npoBepKH onTiiMajibHHX mHpaBJiHiecitHX paBpeaoa KananoB no ycTpoiicTBy gaKpenjioiiHH OBparoB iijiii hjih Hpyriix oOjiacTeft runpoTex- hiikh b nannHX rpaHHLțax. A. AM3UKA, TaSnHHM pacaeTa ochobhmx h npoMeiKyTO'iHLix tohob npii BepTHKaabHbix npii- MbiEannnx. C pejibio noBbnneHHH nponBBojiHTeJibHOCTJi Tpyna b npoeKTiipoBaHMM, aBTop pacnuTaii b jțByx TaCjiniiax ochoshub n npoMeHtyTOHHne tohkh miaHa b BepTHKaJinx coeflUHeHHbix ny- raMii Kpyra. B TaSnime ochobhmx toibh naioTCH BeaH4MHB TaHrencoB n 6ncceKTpnc hjih yrjios npnMMKaHMH HaxoftHninxcH MesKjjy 4 h 24 % na KajKJIMX 2 % HJIH CaMMX oOMHHblX paflHycoB npnMMKannH. Bo BTopoit TaSjiime flaioTCH Benn- hhiim opnonaT hjih Tex nte pannycoB npHMMKannH B BaBHCMMOCTH OT BejIIIHIIIIM a6cpHCCBI. A. I. Kalninsh : Possibilitles of using seraps and obtaining vitamined needle leaf îlour ofter the research Work oî the Academy of Sciences of the Soviet Socialist Republic oî Letonia 365 7. Giurgiu : An analytical mcthod oî setting up oî dendro- metrical charts at electronic eompnting maehines 369 St. A. Munteanu and Z. Ciortuz: Au eîficient and rigurons method of dctermining the depth oî a current and the breadth at the bottom of canals with the best hydraulie section used for aranging torreuts 375 C. S. Papadopol: Hydrologieal conditions in the forestry stations oî the Danube marskes 377 A. Dediu : The tlme. îor planting, a decisive faetor in snceesfull forestry work 381 I. Z. Lupe : Ou the causes of the reduction oî tha vitality of some seedlings in yonng cultures of spruce and mcans to remorc and preveni this pheuomenon. 382 M. Gava : The forest-productive charaeteristies of some old larch cultures to he found In the forestry distrlets of Brașov, Săeelo and Intorsura Buzăului. 387 S. Armășescu and A. Țabrea : Contributions to Iha compa- rativ study oî forestry produetlvity 391 I. Ceianu and Irina Balinski: The using oî bacteria in com- bating forestry pests 397 N. Negoescu and C. Țircomnicu : Contributions to the me- ehanising oî clearing work degraded oak stock 401 A. Amzică : Charts with the calculus of the main and inter- inediary points at vertical conneclions 404 A. Sbîrnac: Contributions to the problem of mechanising the taking out oî seedlings from nurseries. 408 I. Ctrnu ; The value of some forestry îiowers for bees 414 CHRONICLE Cr. Avram : The eleventh sessiou of tha Internationale Po- piar Commission 418 M. Arsenescu.: Chimieal and biologieal methods and deviees to îight, forestry illnesses and pests, In friendly countries 419 REVIEWS 423 REVIEWS OF MAGAZINE S 427 A. I. KALNINSH : Possibilitles oî using scarps and obtaining vitamied needle leaf îlour after the Academy of Sciences of the Soviet Socialist Republic oî Letonia The author presents the value oî the vitamined ne- edle leaf îlour, the technological process of producing resinous needle leaf îlour as well as the use of the ins-- tations for other purposes. Prof. Dr. Kalninish who is a member of Academy of Sciences of the Soviet Republic of Letonia visited our country, delivering lectures. The article presents the text of one of the conferences V. GIURGIU : Analytical method of fetling up oî dendrometrical charts at electronic computing ma- chines. A method is being presented for the drawing up of dendromctrlc charts (charts showing the decrease in the diametre of the shaft, cubing charts as well as sorting charts). The method is based on correlation f ) betwccn the real indexes I Ki = —1 o and the re- v ^0-1/ f h‘\ lative heights. I hr- — — I : l htl Having in view the equations (2), (5), (4) and (8) one arrived to the equation of the decrease of the diametric of the shaft : The parametres a, p, y ... . with the help of electronic eompnting maehines are being estahlished solving a system of equations with unknown (usually 10 — 16 equations) The volume of the parts of the shaft, or the volume of the whole shaft is obtained solving with the help of on electronic computing ma- chine the following integral calculus. î b )2 2 u + — d 3/q l ht) 1.3 The first experimenta achieved with the help of the Rumanian Computing machine CIFA braught excellent results. S. MUNTEANU and I. CIORTUZ : An eîficient and rigurous method lor measnring the depth oî a cnrrent aud the breadth at the bottom of canals with best hydraulie secționa, used in the arranging of torrents, Two nomographs are used to qulkly calculate the depth of the water and the breadth of the bottom of the canal, destined for exploitation. They are being used for the projection as well as for the verification of the optimum hydraulie sections of the canals for aranging torrents or in other do mains of hydrote- chnics in the glven Urnit s. A. AMZICĂ : (harțe showing the calculus of the maia and intermediar}' points at vertical eonnections. With a view of incredasing work produetlvity in projections the author computed two charts for the main and intermediary points of the Vertical cuvers connected with ares of a circle. In the charts of the main points are glven the values of Ihe tangents and bisectors for the connection angle comprised between 4 and 24 % from 2 to 2 % for the usual connection radinses : In chart 2 for the same connection radius. The values of the ordinale îs glven depending on the value of the abcissa. REVISTA PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și al Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R. Anul 78 * nT. 7 Iulie 1963 Posibilitățile de folosire a resturilor de exploatare și obținere a făinii vitaminate de cetină după cercetările Academiei de Științe din R.S.S. Letonă Prof. Dr. A. I. Kalninș membru at Academiei de Științe a R.S.S. Letone C. Z. Oxf. 892.69 Profesorul dr. Arvid Ivanovici Kalninș, membru al Academiei de Științe din R.S.S. Letonă, ne-a vizitat țara între 6 și 18 martie 1963, la invitația Ministe- rului Economiei Forestiere și a Institutului de cerce- tări forestiere. Născut în anul 1894, profesorul dr. A. I. Kalninș, după absolvirea liceului real a continuat studiile su- perioare — secția de chimie a Institutului politehnic din Riga, obținând diploma de inginer-tehnolog (chi- mist) de gradul I. în anul 1930 a susținut cu succes teza de doctorat avînd ca temă „însușirile tehnologice ale lemnului de pin letonian în funcție de condițiile staționale", iar în anul 1931 a fost ales profesor titular la Facul- tatea de silvicultură a Universității din Riga, în cali- tate de șef de catedră la tehnologia lemnului. Prof. dr. A. I. Kalninș este membru al Academiei de Științe a R.S.S. Letone și membru al prezidiului aceleiași academii. Prof. A. 1. Kalninș este autorul a peste 200 lucrări științifice, a peste 400 lucrări de popularizare științi- fică, dintre care 15 cărți și 10 invenții, pentru care posedă brevete de autor, printre care instalația pen- tru producerea făinii vitaminate din ace de rășinoase. Prof. A. I. Kalninș este decorat cu Ordinul Lenin, Ordinul Steagul Roșu al Muncii, Ordinul Steaua Ro- șie și trei diplome de onoare ale Prezidiului Sovietu- lui Suprem al R.S.S. Letone. Din anul 1945, prof. A. I. Kalninș este „Om de Știință Emerit", iar din anul 1951 — Laureat al Premiului de Stat al U.R.S.S. Este membru al conducerii Societății pentru răspîndirea cunoștințelor politice și științifice. A fost primul pre- ședinte al secției republicane a Societății unionale de chimie „D. I. Mendeleev" și membru al mai multor consilii științifice unionale și directorul Institutului pentru probleme forestiere fi chimia lemnului din Riga. în cadrul vizitei făcute în țara noastră, prof. dr. Arvid Ivanovici Kalninș a prezentat o serie de con- ferințe de specialitate privind hidroliza deșeurilor lemnoase și a altor resurse vegetale în scopul obți- nerii drojdiilor furajere, posibilităților de folosire a resturilor de exploatare și obținerea făinii vitaminate din cetină etc. în scopul informării mai pe larg a cititorilor, re- vistele tehnice de specialitate ale Ministerului Eco- nomiei Forestiere și C.N.I.T. (Revista Pădurilor și revista Industria Lemnului) publică în paginile lor textul celor trei conferințe prezentate de prof. acad. A. I. Kalninș. Mulțumind autorului pentru interesantele ți com- petentele relatări făcute cu ocazia diverselor discuții, comitetul de redacție al Revistei Pădurilor îi urează prof. A. I. Kalninș noi succese în muncă pentru dez- voltarea și îmbogățirea științei sovietice. În prezent, la exploatarea pădurii, aproape în . toate țările lumii, rămân în parchete circa 30% sau chiar mai mult din masa organică crescută în pădure sub formă de diferite .nasturi ca: cioate, coajă, craci și altelie. Pentru a împiedica dez- voltarea dăunătorilor, o însemnată parte din aceste resturi se strîngc în grămezi și se arde. In aceste cazuri se pierd nu numai produsele valoroase de fot ©sinteză, care pot fi folosite ca materie primă în chimia organică, oi se cheltuiesc și mijloace importante pentru distrugerea lor. Și aceasta se face în timp ce există deja metode de a folosi avantajos întregul material lemnos crescut în pă- dure, independent de forma acestuia. In numeroase țări cioatele se folosesc ,pe scară largă pentru fabricarea celulozei sulfat, extragerea colofoniuîui, a tananților, pentru producerea plă- cilor fibrolemnoase sau din așchii aglomerate. Pen- tru aceste produse din urmă se folosesc cu succes, pe lîngă cioate, și crăcile, însă transportul lor nece- sită încă cheltuieli mari. Pînă în ultima vreme apa- ratul foliaceu (cetina, frunze, lujeri tineri și muguri) a fost folosit foarte puțin. Institutul pentru problemele de silvicultură și chimie a lemnului (IIjPHD) al Academiei de Științe din R. S. S. Letonă, împreună cu alți colaboratori științifici ai Uniunii Sovietice și salariați ai Minis- terului Economiei Forestiere din R. S. S. Letonă, a 366 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 depus eforturi pentru descoperirea unei metode noi de folosire a aparatului foliaceu și micșorarea pre- țului ide cost al transportului crăcilor și ramurilor. Pentru rezolvarea ultimului aspect, ILPHD, împre- ună cu Ministerul Economiei Forestiere din R. S. S. Letonă, a creat o presă mobilă PLO—5 pentru pre- Fig, 1. Presă pentru resturi din exploatare PLO-5. sarea resturilor dc exploatare (crăci și ramuri) care, la presiunea de lucru a pistonului de 5—7 kg/cm2, realizează baloturi cîntărind 600—750 kg/m3. Pro- ductivitatea mașinii la realizarea acestor baloturi cu dimensiuni ușor de transportat este de 2,2 m3/h. Baloturile obținute, în care crăcile și celelalte res- turi de exploatare sînt . orientate într-o singura direcție, au limita de rezistență la compresiune para- lelă cu fibrele pînă la 10 kg/cm2, iar după impreg- narea cu fungicide se pot folosi chiar ca material de rezistență în construcția clădirilor cu un singur etaj. Crăcite presate în astfel de baloturi sc pot transporta ușor la fabricile de furfurol, la fabricile de plăci aglomerate sau fibrolemnoase etc., pentru prelucrare. înainte de presarea resturilor în baloturi se reco- mandă curățirea lor de frunziș (cetină, frunze, muguri și ramuri mici) cu ajutorul unei mașini spe- ciale QDZ—12 sau a uneia similare. Din cetina pinului este rentabil a se produce (după metodele elaborate de colaboratorii științi- fici ai Academiei Silvb-Tehnice din Leningrad) Fig. 2. Separatorul de lujeri ODZ-iL2. pasta clorofilo-carotinoasă sau clorofila pură, care își găsesc o utilizare tot mai mare în medicina umană și veterinară, precum și la fabricarea săpu- nului, pastei de dinți sau a altor produse. Cantități nelimitate de cetină pot fi folosite pen- tru obținerea făinii de cetină bogate în vitamină, microelemente și fitoncide, iar folosirea industrială a aparatului foliaceu (cetină, frunze, lujeri tineri) rezultat cu ocazia exploatării pădurilor reprezintă forma cea mai avansată în valorificarea complexă a fondului forestier. In arboretele ajunse la vîrsta exploatabilității în care se fac tăieri rase, la fiecare metru cub de lemn din trunchi — după cercetările I. K. levin — rezultă următoarea cantitate de masă verde : — la molid circa 74 kg; — la pin circa 60 kg ; — la mesteacăn circa 32 kg ; — la plop (tremurător) circa 36 kg. In medie se poate considera că prin utilizarea aparatului foliaceu al arborilor se produce supli- mentar o producție globală de circa 10% (în raport cu producția principală). In viitor, rolul cel mai important îl va avea pre- lucrarea masei verzi obținute în cadrul operațiilor culturale, deoarece la lemnul de dimensiuni mici proaspăt tăiat (cu diametrul la înălțimea pieptului mai mic ide 6 :om), aparatul foliaceu reprezintă circa 33—40% din greutatea totală, iar în ce privește valoarea produselor realizate raportate la unitatea de suprafață, produsele obținute din masa verde vor asigura un venit mai mare decît lemnul. Deci, valorificând aparatul foliaceu al exemplarelor extrase din tăieri de ameliorare, valoarea materia- lului tăiat se va mări cu mai mult de două ori. Această situație va permite rentabilizarea operații- lor culturale timpurii și va crea premiale unei utilizări industriale, economice a lemnului de dimensiuni mai mici, ceea ce pînă în prezent încă nu s-a putut realiza în nici o țară din lume. Valoarea făinii de cetină vitaminate Atît din cercetările științifice cît. și din practică s-a constatat că hrana animalelor și a păsărilor nu este completă dacă nu conține o cantitate suficientă de vitamine, aminoacizi și microelemente. Lipsa lor în hrană duce nu numai la consumul mărit de uni- tăți nutritive de furaje pentru fiecare kilogram de produse animale,' diar și la micșorarea rezistenței organismului animalelor și păsărilor față de diferite boli. In compoziția hranei, o mare importanță o au vitaminele A (sau prolitamina ei — carotina), R. D, E și vitaminele din grupa B, iar dintre micro- elemente — cobaltul, cuprul, maoganul. De aceea, este necesar întotdeauna ca hrana animalelor să conțină cantități suficiente din aceste substanțe. Completarea vitaminelor, sărurilor minerale și a miicroelcmcntelor în lunile de iarnă și primăvară se poate face ușor prin utilizarea drojdiei furajere și a făinii vitaminoase de fîn, care este fabricată în mari cantități în străinătate prin metoda uscării RWISTA PĂDURILOR s 78 * 1968 * Nr. 7 367 artificiale a trifoiului și lucemei. In lipsa făinii de fin, se poate folosi cu succes, așa cum arată cer- cetările științifice, făina din cetină de molid sau pin, care conține de asemenea multe vitamine, pre- cum și alte elemente de valoare. Uscarea artificială a furajelor este de asemenea un mijloc eficace de păstrare a proteinei conținute, iar în această privință ea se află pe aceeași treaptă cu însilozarea. Analizele efectuate la Institutul unional de cer- cetări științifice pentru creșterea animalelor. Insti- tutul letonian de cercetări pentru creșterea anima- lelor și probleme veterinare și alte instituții științi- fice arată că cetina proaspătă de molid conține pînă la 22 mg% carotină *, pînă la 35 mg% vita- mină E, cantități considerabile de vitamine P, B și K, provitamina D, un șir întreg de microelemente — cobalt, mangan etc. Dacă vom lua în considerație faptul că la exploa- tările forestiere în fiecare an se strâng grămezi mari de cetină (vîrfurile ramurilor de rășinoase) care se arde și se distrug pe loc, iar la distrugerea acestui produs valoro® lucrează mii de muncitori, atunci apare clară seriozitatea problemei pentru o rațională folosire a acestei mase verzi foarte valoroase. După datele experiențelor Institutului științific de cercetări pentru creșterea animalelor și proble- mele veterinare din Letonia, hrănirea vacilor de lapte cu cetină într-o cantitate zilnică de 1 kg pe cap de vită are o influență stimulatoare asupra producției de lapte, mărind producția cu 0,4— 0,5 1/zi [2]. Greutatea zilnică a mieilor se mărește cu 45% dacă oile primesc fiecare 0,25 kg cetină tocată de pin pe zi. Hrănirea porcilor cu cetină tocată ca un supliment de hrană mărește greutatea animalelor cu 18—20%, Cetina proaspătă poate fi folosită numai în raioa- nele. forestiere. Afară de aceasta, în cazul păstrării cetinei proaspete se pierd carotina, alte vitamine și substanțe tonice ale clorofilei din cetină. Aceste pierderi pot fi evitate prin uscarea rapidă a cetinei, producând făina vitaminoasă, care poate fi folosită ca atare sau sub formă de brichete din făină de cetină. Uscată, făina de cetină se poate păstra 3—8 luni fără pierderi sensibile de vitamine și în afară de aceasta ise poate transporta ușor la orice distanță. Valoarea făinii de cetină a fost verificată încă în anul 1942—1943 într-o serie de colhozuri din regiunea Kostroma de Stațiunea unională experi- mentală pentru creșterea animalelor. Prin expe- riențe s-,a stabilit că dacă purceii și vițeii sînt hrăniți în mod sistematic cu 0,5—1 g făină uscată de cetină pentru 1 kg greutate vie pe zi, creșterea lor se îmbunătățește și în același timp se înlătură diareea. Rezultate foarte bune a dat de asemenea hrănirea păsărilor domestice cu făină uscată de cetină. Ouatul se mărește cu cel puțin 8% și în mod remarcabil se îmbunătățește calitatea ouălor * După „Condițiile tehnice provizorii privind făina vitaminoasă de cetină" conținutul în carotină nu este mai mic de 60 mg la i kg făină de cetină. și a cărnii păsărilor care au primit ca supliment de hrană făină de cetină. Fitoncidele făinii pro- tejează puii de diaree. In timpul uscării cetinei se îndepărtează circa din uleiurile eterice (volatile), care irită intes- tinele. în afară de aceasta, ca date orientative, făina de cetină mai este folositoare prin faptul că are o acțiune bactericidă și de eliminare a viermilor intestinali. Pentru a stabili valoarea biologică nutritivă a făinii de cetina din molid și pin, A. P. Va Id m a n, doctor în științe biologice, a efectuat o serie de experiențe cu pui, purcei (pentru îngrășat) și viței, care au arătat că cea mai corespunzătoare canti- tate de făină atît de molid cât. și de iarbă (rogoz) este de 3% din nația zilnică; o astfel ide adăugire de făină din ace de rășinoase accelerează creșteiȘa tineretului. Datele experiențelor sînt arătate în tabela 1. Tabela 1 Mărirea creșterii puilor șl conținutul de vitamină A in ficat ia adăugarea in hrană a făinii din ace de rășinoase Grape experimentale Greutatea medie a efecti- vului la afîișitnl experi- eutei la virata de 35 «Ho Conținutul tn vitamina A In ficat, m«% E 1 % Fără vitamina A (grupa de control) 181 100 0 Cu un adaos 1 % făină din ace de rășinoase Cu un adaos 3% făină din 220 121,5 0,059 ace de rășinoase . 251 138,1 0,060 Cu un adaos de 6% făină din ace de rășinoase Cu un adaos 1 % făină de iar- 240 132,6 0,256 bă (rogoz) Cu un adaos 3% făină de 230 127,1 0,0 iarbă (rogoz) Cu un adaos 6% făină de 248 134,8 0,182 iarbă (rogoz) 223 123,2 0,516 în experiențele de îngrășate făcute (-cîte 8 porci într-o grupă) s-a stabilit că introducerea făinii din ace de rășinoase în amestecul de hrană într-o rație de 3%, adică aproape câte 100 g/zi de porc, a dat o creștere a greutății vii cu 5%. O astfel de mărire a greutății vii s-a realizat și în experiențele de îngrășate a vitelor comute mari. După valoarea generală nutritivă, 1 kg făină de cetina de rășinoase este echivalent cu 0,25—0,3 uni- tăți nutritive. Tehnologia fabricării făinii din ace de rășinoase în prezent, întreprinderile forestiere ale R.S.S. Letone au adoptat următoarea tehnologie de produ- cere a făinii din ace de rășinoase : La tăierile rase, arborii întregi cu coarne se scot pînă la drum cu ajutorul unor tractoare speciale. La rampa de încărcare în mijloace de transport auto se taie crăcile. Grăcile de rășinoase și lujerii se depozitează: în grămezi și se transportă la 368 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * tir. 7 secțiile de făină vitaminată de cetină, unde mugurii și cetina se separă cu ajutorul unei mașini speciale ODZ—12. Mugurii și cetina astfel separate se fărî- mițează și se usucă, iar crăcile curățate și vreascu- rile orientate într-o singură direcție se presează în baloturi. Presarea se face cu presa PLO—5, iar baloturile presate se folosesc în construcții. Fig. 3. Secție pentru fabricarea făinii din ace de rășinoase din depozitul de jos. încărcatul și descărcatul camioanelor necesită mult timp, iar capacitatea de transport a mijloacelor auto nu este folosită complet. în final, aducerea mate- riei prime în secție reprezintă mai mult de o treime din totalul cheltuielilor pentru fabricarea făinii de cetină. Metoda prelucrării complexe a crăcilor din depozitul de sus este mai eficientă. Pentru a ușura această prelucrare, la Institutul pentru pro- blemele forestiere și chimie a lemnului se lucrează în prezent la crearea unui agregat mobil care va separa cetina și mugurii de pe crăci, o va presa în baloturi pentru a ușura transportul ei, apoi va presa crăcile despuiate în blocuri. Un astfel de agregat se construiește folosind experiența separa- torului de cetină și muguri ODZ—12 și a presei PLO—5. La secția de făină vitaminată, în ultimul caz, lucrul începe prin tocarea cetinei într-un concasor universal (moară) cu ciocane, de tip DKUM, trans- format. In aceasta mașină se fărîmițează vîrfurile de crăci și se separă cetina de pc lujeri. După conca- sor, masa măcinată intră la o sită, unde sc separă bucățile de lemn, iar cetina intră prin dozatorul— alimentator în uscătoria rapidă de tipul ILP—7. După uscare, întreaga masă de cetină intră în separator, unde — în mod automat — se separă produsul încă umed de cel uscat. Cetina verde se întoarce în uscător, iar cea uscată este dirijată într-un ciclon, unde este scoasă din circuitul agentului purtător de căldură (aer cald). Din ciclon, prin alimentator, cetina intră în concasorul universal de tipul DKUM. și se macină în faină. Cu ajutorul unui transportor pneumatic făina se îndreaptă în încăperea vecină pentru păstrare, presare sau împachetarea ei. Uscătoria rapidă ILP—7 reprezintă dc fapt niște coloane verticale confecționate din tablă de 1,5 ș^u 2 mm. Pentru o uscare mai uniformă a cetinei. două coloane (prima și ultima) au fost confecțio- nate în formă de con. In partea superioară lărgită a acestei coloane se face separarea particulelor mai grele și totodată mai umede. Astfel,, particulele mai umede rămîn în coloana de uscare o perioadă mai îndelungată. Uscarea sc face cu ajutorul gazelor arse rezultate prin arderea combustibilului la temperatura de 150 pînă la 500°C. Cetina proaspătă recoltată iarna se usucă la o temperatură de 350—450°C. In cazul cetinei înghețate și acoperite cu zăpadă, tempera- tura de uscare trebuie să fie de 400—500°C. Mecanismul de transport al produsului care se usucă, precum și al agenutului de uscare se reali- zează printr-un ventilator cu presiunea medie sau înaltă, de exemplu ventilatorul WD—-8. Presiunea necesară totală a ventilatorului este de 200—250 mm coloană apă. Caracteristicile tehnice ale instalației pentru pro- ducerea făinii de rășinoase sînt următoarele : 1. Productivitatea pc oră a instalației, calcu- lată în kg făină uscată, pînă la . . . . 200 2. Puterea necesară, kWt..........................35 3. Consumul de dădură pentru 1 kg umiditate evaporată, kcal............................ 800-1200 4. Consumul de combustibil convențional pentru o tonă făină uscată, kg . . . 140 5. Consumul de energie electrică pentru 1 tonă făină uscată, kWt/h .... 250 6. Combustibil.................................crăci 7, Productivitatea cuptorului, kcal/h . . 600-800 8. Dimensiuni de gabarit (fără cuptor) : — lungimea, m . . . . . . . • 4,5 — lățimea, m ..... . .3,5 — înălțimea, m ....... 7.2 Instalația este complet mecanizată ; pentru deser- virea uscătoriei sînt necesari: un muncitor pentru cuptor și presa PLO—5, al doilea pentru introdu- cerea masei verzi în uscătorie (sau a ramurilor în separatorul ODZ—12), iar al treilea — care con- trolează procesul de uscare și măcinatul făinii vitaminate. Făina vitaminată de cetină se livrează consuma- torului prestată în brichete sau vărsată, în saci de hîrtie rezistenți cusuți etanș. Pe ambalaj trebuie să se însemne data prelucrării și conținutul de caro- tină în făină. Folosirea instalației în alte scopuri Instalația de producere a făinii de cetină poate fi folosită de asemenea la obținerea făinii de lemn, uscarea talașului, la confecționarea plăcilor de panel, pentru uscarea plantelor, de exemplu la pro- ducerea făinii de fîn, precum și pentru uscarea turbei (extrase cu freza) și a borhotului, a plantelor rădăcinoase și legumelor. Prețul de cost al făinii vitaminate de rășinoase la fabricile R. 8. S. Letone este de circa 80— 90 ruble/t. Date mai detaliate despre modul de obți- nere a făinii vitaminate de cetină și rezultatele folosirii ei sînt citate în bibliografie. Un procedeu expeditiv pentru determinarea adîncimii curentului și lățimii la fund a canalelor cu secțiune hidraulică optimă folosite în amenajarea torenților S. A. Munteanu și I. Ciortuz C. Z. Oxf. 116.3 După cum se știe, ecuația de continuitate pentru un curent cu suprafața liberă aflat în regim permanent uniform este : în care ; Q este debitul curentului; m — suprafața udată; v — viteza medie a curentului în secțiune ; C — coeficientul vitezei (Chezy) ; ^ = — — raza hidraulică (P fiind pcri- P metrul udat) ; Z — panta longitudinală a .fundului albiei (panta geodezică) egală, în regimul uni- form, cu panta piezometriică și cu panta hidraulică. Adoptând pentru C formula dată de acad. N. N. Pavlovski: C = -‘RV = f (R, n}, (2) n unde : n este coeficientul de rugozitate a fundului și pereților albiei; y — o funcție de R și n avînd expresia cea mai (generală : y = 2,5]/w — 0,13 — 0,75 (^n — 0,10)0*, (3) ecuația (1) devine ■ Q = w® = w- — -Ry-(4) n din care se observă că debitul pe care îl evacuează albia pentru n și / constanți este cu atît mai mare cu cît raza hidraulică este mai mare. Așadar, din punct de vedere hidraulic, forma cea mai avantajoasă ,a secțiunii transversale a unei albii deschise este aceea care pentru / și n con- stanți evacuează un debit maxim. O astfel de sec- țiune poartă numele de secțiune hidraulică optimă. întrucît raza hidraulică reprezintă raportul din- tre suprafața Udată și perimetrul udat, rezultă că — pentru o = constant — debitul va fi maxim, respectiv secțiunea va fi optimă din punct de vedere hidraulic, atunci cînd perimetrul udat va fi minim. Deși dintre toate formele posibile pe care le poate lua profilul transversal al unei albii deschise, for- ma semicirculară are perimetrul udat cel mai mic (deci raza hidraulică cea mai mare) pentru o su- prafață udată dată, totuși, din motive de construc- ție și de întreținere, practica se orientează cu pre- cădere spre folosirea profilelor trapezoidale si dreptunghiulare. Lăsând la o parte profilele semicirculare, în cele ce urmează ne vom ocupa numai de profilele trapezoidale în cadrul cărora vor fi rezolvate — ca un caz particular — și problemele ridicate de profilele dreptunghiulare. Parametrii hidraulici ai secțiunii unei albii pris- matioe| cu profil trapezoidal optim din punct de vedere hidraulic se obțin — după cum se știe — rezolvând problema de minimă din relațiile, oare exprima suprafața udată și perimetrul udat în raport cu variabilele corelate prin relația : h și b, variabile care sînt (5) unde p reprezintă lățimea relativă a albiei, iar h și b au semnificația din figura 1. Fig. 1. Secțiune transversală printr-o albie prismatică cu profil trapezoidal. Fără să ne oprim asupra 'detaliilor de calcul privind rezolvarea problemei de minimă *, preci- zăm că prin diferențierea expresiilor care dau pe (o și P (fig. 1) : m = b-h 4- wh2=Aa(P + m) (6) P = b + h-m' = + (7) în raport cu h și p, pentru co = constant, se obține : Popkw = — 2 m = 2 (]/ 1 + - m), (8) unde m reprezintă coeficientul unghiular al talu- zelor canalului, iar este raportul dintre lățimea la fund ,a canalului (b) și adîncimea curen- tului (h), pentru care perimetrul udat este minim, adică pentru care profilul trapezoidal este optim din punct de vedere hidraulic. Pe de altă parte, întrucât: (») P - p + m’ rezultă că pentru o secțiune hidraulică optimă se obține pentru ' dat de relația (8) : 7> Șoptim t Popi im 4" Ut h /Im JCoriim — _ — n a < m' — o ' Popt-im T m & * Vezi manualele de hidraulică sau lucrarea „No- mograme pentru dimensionarea secțiunilor hidraulice optime ale canalelor trapezoidale și dreptunghiulare folosite în corectarea torenților" de S. Munteanu, I. Ciortuz și V. Pîrău. Editura agrosilvică, București, 1962, pag. 4. 376 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 1 lunh.H [unim din ilunf । i . i. i J । l , 1 1 i < i , 1 , , . , l , , , , 1,, .. (,,. < L, ,,1,1, ,„i, llrf i i i 11 i 1111 h , 11 * m »>. Dintre toate acestea, cel care va avea perimetrul udat minim, pentru □ suprafață udată dată, va fi profilul reprezentat variante posibile din punat dc vedere tehnic, pe cane .proiectantul trebuie să le analizeze în scopul găsirii soluției optime din punct de vedere economic. Pentru a reduce, pe cît posibil, acest consum mare de timp, cum și pentru a scuti pe proiectant de diferite calcule complica- te, în lucrarea de față, două nomograme, oare, în cadrul anu- mitor limite, permite determinarea rapidă și sufi- cient de exactă — pe baza ecuației (12) — a adân- cimii apei și a deschiderii la fund a canalelor trapezoidale și dreptunghiulare, fără să fie nevoie de vreun calcul numeric. Nomograma compusă, arătată în figura 2, se folosește pentru determinarea adâncimii — h — a 7 ă i- n L" ri 50- «0- 150—_ 200 — 250- 300 — 350 — W0~ k50- 500- 550- 515 ►e :ă >r Ic d )- )- Ic zi L6 i- a i- il Și îi ii, ia 1- ei in i- la .ri Ic le Fig. la : i hid cur 1 pro ciei oel 0 4 REPISTĂ PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 377 apei în profil pornind .de la parametrii Q, l, m și » cunoscuți. Nomograma din figura 3 permite calculul lățimii la fund — b — a canalului în funcție de h și m. Modul de lucru cu ajutorul nomogramclor rezultă ușor din urmărirea exemplului ce urmează. Exemplu de calcul. Să se determine adîncimea curentului și lățimea la fund a unui canal trapezoi- dal cu .secțiune hidraulică optimă, pentru urmă- torii parametri dați : Q = 30 m3/s ; l% = 4%; m = 1,00; 6 — 45°; n = 0,020 (canal din zidărie de piatră cu mor- tar de ciment). Rezolvare. Folosind scările Q și /% din nomogra- ma din figura 2 se duce rezolvcnta 1—2 pînă la suportul din extrema stingă pe care se află gra- dată scara modulului de debit (vezi schema de fo- losire a nomogramei) : K = și se abține punc- tul 3. Se observă ca în cadrul nomogramei com- puse, K joacă rol dd variabilă auxiliara. Apoi din punctul 3 se duce rezolvcnta 3—4 prin punctul m = 1,00 de pe scara înclinată, pînă în punctul 5 de pe scara debitului Q. Din punctul 5 se duce rezolvcnta 5—5, normală pe suportul Q, iar la intersecția acesteia cu su- portul «=0,020 se citește adîncimea apei: A—1,43 m sau, rotund, h = 1,45 m. Pentru a se asigura perpendicularitatea rezolven- tci 5—5 pe suporții <2, sînt construite două scări de debit identice. Pentru calculul lățimii la fund a canalului se intră în nomograma din figura 3 cu A=l,45 m și cu m = ctg 0 = 1,00 și se găsește 5—1,20 m. Făcînd diferite aplicații, se poate constata că determinarea lui h și b cu ajutorul nomogramclor nu reclama un timp mai lung de o jumătate de minut sau cel mult un minut, în comparație cu de- terminarea pe cale analitică, prin încercări, cînd este nevoie de cel puțin o oră. Atragem atenția că în afară de .tipul de pro- bleme dat în exemplul de mai sus, cu aceste nomo- grame se pot rezolva și altele, pornind invers, de la scara h. în încheiere, menționăm că la întocmirea nomo- gramelor nu s-au avut în vedere curenții rapizi puternic autoaerați. Condițiile hidrologice ale stațiunilor forestiere din bălțile Dunării Ing. C. S. Papadopol Stațiunea INCEF-Bărăgan C. Z. Oxf. 116 Pentru caracterizarea particularităților regimului hidrologic al terenurilor din luncă ne-am propus să determinăm durata medie normală și epoca .inun- dațiilor pe hidrograde, pe baza prelucrării datelor înregistrate la stația hidrometrică din portul Hîr- șova, situat în balta lalomiței, în amonte de con- fluența Dunării cu brațul Borcea. Pentru stabilirea duratei medii a inundațiilor pe hidrograde s-a procedat la despuierea datelor pri- vind nivelurile zilnice ale apelor Dunării, în raport cu hidrogradele determinate pe baza amplitudinii variației multianuale a cotelor fluviului. Prelucrarea s-a făcut pe luni, pentru intervalul 1937—196d. Au fost notate suplimentar pentru fiecare an : nivelul maxim, nivelul minim (valoarea cotei și data cînd s-a realizat) și amplitudinea anuală a variației ni- velului Dunării. în urma prelucrării datelor pentru cei 24 de ani de observații neîntrerupte au rezultat date medii care caracterizează dinamita inundațiilor pe niveluri (tabela 1). Din analiza tabelei 1 ■ se observă că Dunărea inundă primul hidrograd în tot cursul anului, nive- lurile minime anuale fdind mult superioare minimu- lui excepțional. în lunile martie-iuilie, ca urmare a creșterii susținute a nivelului, în unii ani, este depă- șit hidrogradul 9. în lunile august-octombric nivelul scade, astfel îneît în aceste luni hidrogradele 9 și 10 nu apar niciodată inundate. în lunile noiembrie- februarie nivelul se menține ceva mai ridicat dedi în perioada anterioară. în cursul anului, odată cu creșterea hidrogradului, se. constată o scădere a numărului de zile din lună oît durează inundația. Analiza nivelurilor zilnice multianuale eviden- țiază un pronunțat caracter statistic al variației nivelului Dunării. lEdrogradul mediu anual are un coeficient de variație de 20,82% în intervalul ana- lizat, ceea ce caracterizează fluctuația de la an la an a nivelului apelor. Este interesantă examinarea diagramei de varia- ție a frecvenței inundării pc luni și pc niveluri (fig. 1) exprimată în valori relative — zilele de inundație în procente față de numărul de zile ale lunii. 378 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 Tabela 1 Durata medie a inundării liidrogradelor Hldro- gradul LuniJo Anual Ianuarie Februarie Martie Aprilie ! Mai Iunie 1 rulle August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie 10 — — 0,58 1,79 1,21 0,33 0,54 — — — 4,45 9 1,46 1,71 4,62 9,12 9,83 5,78 1,42 — ’— — — 0,29 34,23 8 4,34 4,67 11,07 14,08 15,28 13,86 6,00 2,99 0,33 — 2,02 5,12 79,76 7 8,68 9,29 21,03 20,33 18,86 18,74 13,33 3,67 2,45 2,67 6,52 9,12 134,69 6 14,43 14,21 24,91 25,29 25,24 22,99 18,87 10,04 5,83 5,00 8,60 12,30 187,71 5 17,72 19,71 27,58 28,63 28,58 26,12 24,62 15,75 8,91 7,58 10,95 18,09 234,24 4 22,34 23,75 28,37 29,50 31,00 28,46 28,16 23,46 13,33 11,66 17,03 23,46 280,52 3 28,71 26,50 29,62 30,00 31,00 30,00 29,58 26,54 20,87 17,28 22,46 28,42 320,98 2 29,50 27,71 30,58 30,00 31,00 30,00 31,00 30,42 29,00 28,75 27,88 29,71 355,55 1 31,00 28,25 31,00 30,00 31,00 30,00 31,00 31,00 30,00 31,00 30,00 31,00 365,25 Se observă că în lunile de primăvară, izoliniile sînt mult mai ridicate decît la sfîrșitul verii. Urmă- rind, de exemplu, izolinia de 50% — care arată ca inundația durează jumătate din lună — se poate observa, pentru două cazuri extreme, că în luna Fig. 1. Curbele de egală frecvență a inundării în va- riație lunară. mai aceasta urcă în limitele hidrogradului 8, pe cînd în octombrie coboară la hidrogradul 4. Diatele medii pe 24 de ani au permis calcularea hidrogradului mediu pe luni pentru stația hidrome- trică Hîrșova. Variația lunară a acestuia, redată în tabela 2, reprezintă o bază de comparație pentru a se stabili în oe măsură anumiți ani se apropie de regimul normal de inundație. Hidrogradul mediu lunar are un coeficient de variație de 24,06%, care se poate considera ridicat și care exprimă diferen- țele esențiale ce există între luni în ce privește regimul inundațiilor. Frecvența cotelor extreme (tabela 2) are o varia- ție ilnteresantă. Cotele maxime s-iau realizat în ge- neral în lunile ou ape mani sau medii. Acestea nu coincid însă întotdeauna cu creșterile de durată și intensitate ale apelor Dunării. De exemplu, în luna februarie acest maxim se realizează, în gene- ral, datorită zăpoarelor. în astfel de ani. există întotdeauna un maxim secundar de durată mai mare. Cotele minime absolute au o grupare mai strfnsă în lunile de toamnă și ide iarnă. Cotele extreme, care s-au realizat în intervalul studiat, au fost reprezentate în figura 2, în raport ProbabihtatesAh Fig. 2. Posibilitatea realizării cotelor maxime și minime anuale. cu probabilitatea de producere ,pe baza căreia sc poaite aprecia periodicitatea multianuală a extreme- lor de diferite mărimi. Din cumularea zilelor cu inundație pe niveluri au rezultat cifrele absolute și procentuale (tabela 8), care arată scăderea duratei inundației în raport cu scăderea nivelului terenului. Deosebit de importantă REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 379 Tabela 1! HIdroyradul mediu lunar și frecvența cotelor extreme Specificări Ianu- arie Februa- rie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Sep- tembrie Octom- brie Noiem- brie Dci'em- brie Anual Hidrogradul mediu 5,10 5,51 6,75 7,29 7,19 6,88 5,95 4,62 3,69 3,35 4,18 5,08 5,46 Maxime anuale în 24 ani 2 5 2 4 4 2 2 1 — — — 2 Minime anuale în 24 ani 1 3 - ■ — — - 4 9 5 2 — Tabela Durata medie normală anuală șl in perioada 1 aprilie—30 septembrie a inundației pe hidrograde H Idrogradnl In tervalu1 1 1 2 1 1 - r ! s f 7 B j 9 10 Anual Zile (A) 365,25 355,55 320,98 280,52 234,24 187,71 134,69 36,88 79,76 34,33 4,45 % 100,00 97,34 87,88 76,80 64,13 51,39 21,84 9,40 26,15 1,22 Perioada 1 aprilie- 30 septemb. Zile (P) 214,00 181,42 • 167,89 153,91 132,61 108,26 77,38 52,54 3,87 % 100,00 84,78 78,45 71,92 61,97 50,59 36,16 24,55 12,22 1,81 *% = -L10O d 58,60 51,00 52,30 54,90 56,60 57,70 ' 57.40 65,90 76,40 87,00 pentru vegetația forestieră este durata inundațiilor ■pe hidrograde în intervalul 1 aprilie-30 sep- tembrie. Analizînd tabela se observă că, numărul anual de zile cu inundație scade de la hidrogradul 2 spre hidrogradul 9 aproape liniar, cu circa 46 zile pentru fiecare hidragrad. Raportul dintre numărul de zile cu inundație diin perioada de vegetație și numărul anual de zile cu inundație are o variație interesantă pe niveluri, Pînă la hidrogradul 7 in- clusiv, numărul de zile cu inundație în perioada de vegetație reprezintă sub 60% din numărul anual. De la hidrogradul 8 raportul crește foarte repede, ca urmare a faptului că hidrogradele 8—10 sînt inundate cu precădere în perioada 1 aprilie — 30 septembrie. Stabilirea duratei inundațiilor pe hidrograde ți cunoașterea repartiției lor constituie un criteriu fundamental pentru stabilirea rezistenței speciilor forestiere la mundiabiiitate, deoarece exprimă con- dițiile în care se nutrește și respiră sistemul radi- celar al plantelor lemnoase. Datele expuse relativ la durata inundației stabi- lite pentru stația hidrometrică Hîrșova se pot con- sidera valabile pe 195 km între porturile Călăraș’ (km 365) ți Brăila (km 170), cuprinzînd balta la- lomiței și balta Brăilei1. în acest interval afluenții Dunării au un -deibit redus, care nu reușește nici măcar să compenseze pierderea prin evaporație' ce se produce între Călărași ți Brăila [12], Ca urmare, ritmul scurgerii nu este modificat. Pantele sînt reduse, iar uniformitatea condițiilor fizico geografice este mai mare și de aceea hidrogradul nu variază mult (88,7 cm la Călărași, 77,6 cm l.> Hîrșova și 75,3 cm la Brăila). Terenurile proprii culturilor forestiere din lunca Dunării prezintă o mare diversitate stațională, re- prezentată în principal din grinduri, japșe și forme de relief tranzitive. Grindurile fluviale constituie unități geomorfologice evolutive, dezvoltate sub for- ma unor fîșii în lungul brațelor Dunării și cana- lelor principale din luncă. în secțiune transversală (fig. 3) cota grindului scade lent de la malul apei spre interiorul bălții. în raport cu cota terenului variază și condițiile texturale. Pe talazul dinspre baltă al grindului marginal, între hidrogradele 10 ți 7, crește proporția fracțiunilor fine, de la nisipoasă la luto-argiloasă. Spre cote mai scăzute procesul continuă astfel îneît la hidrogradul 4 se ajunge la textură argiloasă. în raport cu scăderea cotei terenului frecvența inun- dării crește, condițiile de alimentare cu apa a sistemului radicelar modi£icîndu-se substanțial. Da- torită circulației 'capilare (în soluri mai grele) și pelicular-capilare (în soluri mai ușoare) apa din pînza freatică se ridică din profunzimea grindului în raport direct cu condițiile texturale. De aceea, în terenurile joase, cu preponderenta fracțiunii ar- giloase, are loc o afluere subterană capilară per- manentă, care poate da naștere salinizării și îm- piedică circulația aerului în sol, în tot cursul anului. Mișcarea policular-capilară are loc în condițiile unei texturi mai ușoare care se întîlnește doar în terenurile mai înalte, niciodată sub 6 hidrograde. Acest gen de afluere subterană — care nu umple total spațiile capilare — creoză posibilitatea unei 380 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 aerisiri aproape permanente. Această stare se în- trerupe, pentru scurt timp, doar în lunile cu inun- dații mari în cursul (perioadei de vegetație, cînd stratul freatic se ridică corespunzător nivelului Dunării. Condiții optime de fertilitate sint oferite speciilor forestiere și, îndeosebi plopilor euramericani de sta- Fig. ?. Profil transversal tipic în luncă (în parte după [11]). țiunile din partea înaltă a grindului, unde în cursul perioadei de vegetație are loc un joc continuu, legat de variațiile nivelului apei freatice, al stratului pelicular capital. în stațiunile mai joase, deși trofi- citatea naturală creste, textura grea și mișcarea preponderent capilară nu mai favorizează aerația solului și activitatea microbi ană. Aceasta constituie factorul care limitează treptat — în direcția creș- terii inundabilității — extinderea unor specii fo- restiere. In cazul arboretelor de plopi euramericani, culti- vate obișnuit la cote mai ridicate, se constată că masa mare a rădăcinilor se dezvoltă într-un orizont morfologic de sol cu o grosime ce variază între 2,5 și 1,5 m, după cum terenul este mai ridicat sau mai jos. Ca urmare, se poate afirma că de fapt condițiile determinante pentru vegetația arboretelor de plop nu sînt cele de la nivelul suprafeței solu- lui, ci acelea din profunzime, cu 1—3 hidrograde mai jos. După cum s-a văzut însă anterior, între două hidrograde există o diferență de circa 46 zile de inundație, ceea ce anată clar oît de diferit este regimul hidrologic în interiorul unui strat de sol relativ subțire. în care ,sc dezvoltă rădăcinile ar- borilor. în cazul arboretelor de salcie — situate obișnuit pe terenuri mai joase — masa radicelară se dez- voltă mai mult trasant, nedepășind în adîncime 1,5 m. Rădăcinile se situează astfel, în .sol, între 2 și 4 hidrograde, vegetând în condițiile unei aerații și activități microbiologice foarte reduse. La creș- terea apelor, suprafața terenului în multe arborete de salcie ajunge să fie inundată — la viituri mari cu un strat de apă pînă la 3 m. în această situație, aerația solului este redusă total, arborii fiind! constrânși sa formeze o pîslă de rădăcini adventive, pentru a se nutri dintr-un strat de apă aerisită și bogată în particule fine în suspensie. Regimul hidrologic mult diferit, după cum s-a văzut, în raport cu nivelurile altitudinale ale grin- durilor, datorită duratei inundației și condiției tcxturale a solului, care limitează considerabil ae- risirea acestuia, influențează procesul acumulării de masă lemnoasă. Starea actuală a unor arborete de plopi euramericani, create fin deceniul trecut, la niveluri sub 6 hidrograde, ilustrează clar redu- cerea volumului acumulat și starea de încremenire a acestora în comparație ou volumul și starea de vegetație .activă a .arboretelor învecinate de aceeași vîrstă, create pe terenuri mai' înalte. Cercetări viitoare, fundamentate pe regimul hidrologic diferit al hidrogradelor, vor arăta în ce raport stă pro- ductivitatea arboretelor cu poziția lor altitudinală, spre a se stabili limita de la care sălcetele și anini- șurile devin mai productive. Una dintre problemele de perspectivă ale culturii plopului euramerican este modificarea regimului hidrologic, care se face simțită în ultimii ani, datorită recuperării pentru producția agricolă a unor întinse suprafețe prin îndiguiri, care aduc schimbări importante în regimul scurgerilor prin albia majoră, rațe îndeplinea funcția unui rezervor natural. în prezent, datorită acestor lucrări, nive- lul mediu al Dunării a crescut deja la Galați cu aproape un hidrograd [9], Problema creșterii nivelului Dunării ca urmare a lucrărilor hidrotehnice merită o atenție deosebită, deoarece dezvoltarea în continuare a acestora va duce la mărirea inundabilității și privite prin aceas- tă prismă rezultatele culturii plopului în zonele di.g-mal vor fi din ce în ce mai slabe. în același timp, o serie de arborete de plop create pe terenuri mai joase își vor reduce productivitatea înainte de exploatatrilitate, datorită duratei prea mari a inundațiilor {din acest punct de vedere inundația din primăvara .anului 1962 a fost edificatoare). De aceea, pentru crearea unor arborete de plopi eura- mericani de productivitate superioară, la nivelul cerințelor de material privite în perspectivă, se impune ridicarea limitei minime de cultură la cel puțin 7 hidrograde și examinarea posibilităților de cultură a unor clone valoroase de polpi în ar- borele, create în incintele îndiguite. Bibliografie [ 1 ] Avram, C r. Stațiuni apte pentru cultura plo- pilor și sălciilor. în: „Revista Pădurilor", nr. 8, 1961. [ 2] Clonaru, A. Stabilirea cotei terenului și de- terminarea gradului de inundabilitate în lunca Dunării fără folosirea aparatelor topografice. în : „Revista Pădurilor", nr. 4, 1956. [ 3] Clonaru, A. Cultura plopilor negri hibrizi. în: „Revista Pădurilor", nr. 5, 1957. [ 4] Constantinescu, N. Conferința plopului de la Budapesta. în : „Revista Pădurilor", nr. 3, 1957. [ 5] Constantinescu, N. Perspectivele culturii plopilor în R.P.R. In : „Revista Pădurilor", nr. 5, 1957. [ 61 Constantinescu, N. Cultura plopilor in lu- mina lucrărilor Conferinței de la Budapesta. în : „Revista Pădurilor", nr. 4, 1957. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 381 [ 7] Dedlu, A. Despre ridicarea productivității pă- durilor situate în lunca inundabilă a Dunării din regiunea București. în: „Revista Pădurilor", nr. 10, M62. [8] Haralamb, A. Cultura speciilor forestiere. București, EASS, 1956. [ 9] lonescu-Sisești, G. și Staiciu, I. Agro- tehnica, voi. 2, București, EASS, 1958. [10] Vidrașeu, I. Valorificarea regiunii inundabile a Dunării. București, Tipografia urbană, 1921. [11] Colectiv. Cercetări forestiere și cinegetice în Delta Dunării. București, EASS, 1960. [12] Colectiv. Monografia geografică a R.P.R., voi, 1. București, Editura Academiei R.P.R., 1960. [13] * * * Registrul cotelor zilnice al portului Hîrșova, Epoca de plantare, factor hotărîtor în reușita lucrărilor de împădurire Ing. Problema care se va analiza în articol constă în alegerea celei mai prielnice epoci de plantare, care să asigure lucrărilor un procent mare de prindere. în prezent, această problemă nu și-a găsit încă o rezolvare justă, este mult discutată și părerile silvicultorilor sînt împărțite. Unii afirmă că timpul cel mai prielnic este primă- vara de timpuriu, deoarece în această epocă pămîntul are mai multă umezeală, a fost afinat prin îngheț în timpul iernii, căldura de primă- vară ajută puieților să-și reia activitatea cu ra- piditate și, în sfîrșit, primejdiile iernii (îngheț, descălțare) au trecut. După cum se vede, se pune foarte mult accentul pe căldură și ume- zeală, fără să se țină seama de faptul că primă- vara, în regiunea de cîmpie, pămîntul își pierde foarte repede umiditatea, datorită vîntului uscat ce bîntuie continuu și, din această cauză, puieții nu au posibilitatea de a folosi în întregime apa acumulată în sol în timpul iernii, tocmai în pe- rioada cînd au mai multă nevoie de ea. De ase- menea, se mai susține că toamna se pot face plantații numai în regiunile cu primăveri scurte ori pe locurile cu exces de apă în sol primăvara, sau în cele argiloase de pe coastele repezi ale dealurilor ori munților, precum și în cazul spe- ciilor a căror vegetație pornește primăvara de timpuriu. Alți silvicultori susțin că plantațiile de toamnă sînt avantajate de faptul că pămîntul de la rădă- cinile puieților are timp suficient să se așeze pînă primăvara, cînd începe creșterea viguroasă a rădăcinilor, dar sînt amenințate de pericolul descălțării și al înghețului. După observațiile noastre, la plantațiile efec- tuate toamna se asigură un procent de prindere cu mult mai marc decît la cele executate primă- vara, cînd se pot înregistra pierderi pînă la 50%, dacă primăvara și vara sînt secetoase, din cauza uscării pămîntului pînă la adîncimea de 30 cm, deci tocmai zona în care se găsesc rădă- cinile puieților. La puieții plantați primăvara, creșterile în primul an sînt reduse, 5—10 cm, pe cînd la cei plantați toamna creșterile variază A. Dediu C.Z. Oxf. 232.444 între 20 și 25 cm, deci mai mult decît dublu. Din această cauză, la plantațiile de primăvară starea de masiv se realizează mai tîrziu cn un an. Observațiile făcute asupra plantațiilor efec- tuate în pădurea Tufele Grecului, precum și în alte păduri în raza de activitate a Direcției regionale de economie forestieră București, mai arată că la puieții plantați toamna rădăcinile continuă să crească pînă ce îngheață pămîntul. în acest timp, rănile provocate prin tăierea unor rădăcini înainte de plantare se vindecă, iar la unii puieți încep să crească rădăcini noi. Pentru exemplificare se prezintă rezultatul unor măsurători efectuate Ia plantațiile efectuate în anii 1958 și 1959 în pădurea Tufele Grecului. Puieții plantați toamna folosesc mai bine ume- zeala înmagazinată în sol în timpul iernii, lucru ce se reflectă în pornirea mai de timpuriu a creșterii (15 aprilie) și mărimea creșterilor (20—25 cm), pe cînd la puieți, primăvara, vege- tația a început la 3 mai, deci cu 18 ziie mai tîrziu, iar creșterile sînt de trei ori mai mici (5—10 cm). Trebuie menționat că creșterile la puieții plantați primăvara se sprijină la început exclu- siv numai pe rezerva de hrană aflată în rădăcini. Din această cauză, adeseori, și mai ales cînd seceta și vînturile se prelungesc în vară, puieții se usucă în număr mare. O altă condiție hotărâtoare, care contribuie la mărirea procentului de prindere a puieților, este asigurarea unui contact intim între rădăcini și sol, condiție ce se poate realiza integral numai la puieții plantați toamna, deoarece apa prove- nită din ploi și zăpezi tasează pămîntul din jurul rădăcinilor puieților pînă primăvara, cînd începe creșterea activă a rădăcinilor. în plus, la mărirea procentului de prindere a puieților plantați toamna mai contribuie și faptul că rădăcinile încep să activeze înainte de desfacerea mugurilor, rănile pricinuite prin scoatere din pepinieră și prin plantare se vindecă mai de- vreme, iar creșterile puieților se sprijină pe 382 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 rezervele aflate în rădăcini, cît și pe ajutorul acestora. Pericolul înghețului și descălțării ce s-ar putea ivi în timpul iernii se poate înlătura dacă puieții se îngroapă cu 2—3 cm peste colet, pămîntul din jurul lor se bătătorește bine și suprafața gropii se acoperă cu un strat de mușchi, paie sau frunze, gros de 3—4 cm. Plantațiile de toamnă se mai impun și prin faptul că se execută într-un sezon cînd brațele de muncă sînt mai puțin ocupate în sectorul agricol. în plus, cheltuielile legate dc plantațiile de toamnă sînt mai mici, întrucît aceste lucrări nu mai necesită completări care sînt costisitoare și comportă lucrări de întreținere în plus le- gate de întîrzierea realizării stării de masiv cu 1—2 ani. în ce privește rășinoasele, este bine să se planteze primăvara atunci cînd mugurii abia au început să se desfacă. Nu este recomandabil a se planta mai tîrziu, căci se poate întîmpla ca rădăcinile să-și micșoreze puterea de creștere, iar partea aeriană înfrunzită să evapore puternic apa absorbită, avînd ca afect ofilirea și chiar uscarea puieților. în concluzie, considerăm că plantațiile de toamnă în zona de cîmpie dau mai bune rezul- tate decît cele efectuate primăvara, cu condiția ca lucrările să se execute într-un timp cît mai scurt și cu respectarea condițiilor tehnice în vigoare. Un accent deosebit trebuie pus în or- ganizarea campaniei de lucru ; de asemenea, orice defecțiune ivită în executarea lucrărilor poate duce la rezultate contrare așteptărilor. Precizările și contribuțiile aduse în rezolvarea problemei privind înrîurirea pe care o are epoca de plantare asupra procentului de prindere și dezvoltării puieților credem că vor forma puncte de discuții pentru lucrătorii din pro- ducție și din cercetare în vederea unei funda- mentări științifice a problemei. Despre cauzele de reducere a vitalității unor puieți în culturile tinere de molid și mijloacele de înlăturare și prevenire a acestui fenomen Dr. ing. I. Z. Lupe Laureat al Premiului de Stat INCEF C.Z. Oxf. 236:174.7 Picea In unele culturi tinere de molid — semă- nături și plantații — apar uneori, la o parte din puieți sau chiar la întreaga cultură, feno- mene de îngălbenire, reducere a dimensiunilor acelor și de micșorare a creșterilor curente anuale, fenomene care marchează o agravare a stării de vegetație. La unele exemplare, modifi- carea culorii acelor merge pînă la brun-ruginiu și este urmată de uscarea totală a lor și a în- tregului individ (puiet). Culturile de acest fel sînt invadate adesea și de insecte din genul Chermes, care le slăbesc și mai mult vitalitatea, reducîndu-le și deformînd creșterile în lungime. Tot în asemenea cazuri, pe unii puieți slăbiți sau răniți s-au instalat ciuperci din genul Agaricus, care le-au redus și mai mult vitalitatea. Ca urmare, o mare parte din exemplarele slăbite aflate în condiții mai grele de vegetație, pe porțiuni cu solul mai sărac sau atacate mai intens de insecte și ciu- perci, se usucă și pier la vîrsta de 7—15 ani. în asemenea cazuri, culturile se mențin ade- sea mult timp într-o stare de vegetație puțin activă sau chiar lîncedă, pînă tîrziu după reali- zarea stării de masiv, care este întîrziată și ea mult din cauza creșterilor reduse și a pierderilor datorate uscării unor puieți. Se realizează astfel arborete cu vitalitate scăzută și se pierde destul de mult din producția acestora în prima tinerețe. Asemenea fenomene sînt mai frecvente pe stațiunile cu soluri foarte acide, sărace în humus și substanțe nutritive, formate pe substrate acide, ca: gneisuri, micașisturi, granițe ș.a., din jumătatea superioară a subzonei molidului. Ele au fost observate de autor în masă, pe versantul drept al Cibanului și Ruginosului, afluentul acestuia, din bazinul Sebeșului (Regiunea Hune- doara) și dispersat în întregul masiv al Cibinu- lui și al Sebeșului *. înlăturarea acestor fenomene din culturile în care ele au apărut deja și prevenirea apariției lor în culturile viitoare sînt riguros necesare pentru obținerea unor arborete sănătoase și de marc productivitate. Pentru a putea realiza în mod * Fenomenul dc îngălbenire și micșorare a acelor și de reducere a creșterilor a fost observat de autor și la pinul silvestru — specie foarte puțin exigentă față de apă și sol — pe terenurile eu eroziune puter- nică din Vrancea. Acesta va fi analizat într-o altă comunicare [4]. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 383 eficient acest lucru este necesar să analizăm mai atent cauzele care produc asemenea feno- mene și mijloacele prin care ele pot fi înlăturate și prevenite. O cercetare mai atentă a culturilor cu astfel de fenomene ne arată că ele pot fi provocate de una sau mai multe din următoarele cauze : — folosirea unui material de împădurire ne- corcspunzător stațiunii; — pregătirea defectuoasă a solului pentru plantare, respectiv semănare; — folosirea unui material de împădurire ne- corespunzător din punct de vedere calitativ (se- mințe cu energie germinativă slabă, vechi sau insuficient dezvoltate, puieți răniți sau necores- punzători ca mărime și formă etc.) ; — semănarea sau plantarea greșită (defectu- oasă) în gropi prea mici, cu rădăcinile strînse la un loc în formă de caier, îngrămădite și înghe- suite în fundul gropii sau răsfrînte în sus și cu vîrfurile lăsate afară la aer; — rănirea puieților după plantare de către insecte (Hylobius), animale (cervidcc și domes- tice) și de către oamenii folosiți la lucrările de îngrijire și la recoltarea fructelor dc pădure; — concurența mereu crescîndă în biogrupele prea dese, în cazul semănăturilor directe. în cele ce urmează ne vom opri puțin asupra unor constatări concrete făcute în lucrările din producție și vom încerca să dăm unele indicații privind măsurile de înlăturare și prevenire a acestor fenomene. Asupra folosirii materialului de împădurire necorespunzător din punct de vedere ecologic și a consecințelor acesteia nu vom insista prea mult. Această problemă este tratată pe larg în numeroase lucrări de specialitate și la cursurile de silvicultură, iar la noi este, în general, rezol- vată prin măsurile de raionare a materialului de împădurire pe bază de cartare stațională. Amin- tim numai că în acest caz dezvoltarea necores- punzătoare a culturilor are caracter de masă, manifestîndu-se în întreaga cultură, și că ame- liorarea situației nu se poate obține decît prin înlocuirea întregii culturi rezultate din material necorespunzător sau, în cel mai bun caz, prin lucrări de ameliorare complexe și destul de cos- tisitoare, cum sînt: introducerea amestecurilor protectoare și amelioratoare ale condițiilor eco- logice, îngrășăminte, lucrări speciale de îngrijire și conducere etc. în ceea ce privește pregătirea solului s-a con- statat în numeroase cazuri că puieții cu dezvol- tare slabă (cu . ace galbene și creșteri mici) se găsesc aproape totdeauna în vetrele cu sol crud, lipsit sau foarte sărac în humus, din orizontul B, de pe care s-a îndepărtat solul humic de la su- prafață cu ocazia săpării vetrei. O stare de ve- getație mult mai activă (ace de culoare verde închis și creșteri mari) arată puieții plantați în pămînt cu humus din orizontul A, în vetre de pe care acest pămînt nu s-a îndepărtat țotal, la plantările în gropi făcute în teren nepregătit în vetre [5] și chiar la cele în dcspicătură [3]. Acestea din urmă au, însă, o reușită mai slabă, din care cauză apar ca fiind mai puțin sigure [6]. Această stare de lucruri apare perfect justificată dacă ținem seamă că molidul este una dintre speciile foarte pretențioase față de substanțele nutritive din sol. în această situație, pentru înlăturarea feno- menului de debilitare și pentru ameliorarea cul- turilor cu astfel de fenomene în sensul sporirii vitalității și al activării creșterilor, este necesară o acoperire a vetrelor respective cu un strat de sol bogat în humus din orizontul A, luat dc pe margini și, unde este posibil, de sub specii ame- lioratoarc, ca anin și soc, sau chiar îngrășarea vetrelor respective cu îngrășăminte chimice azo- tate, fosfatice și calcice. Pentru realizarea unei ameliorări complete și pe termen mai lung este bine, în asemenea cazuri, să se planteze, inter- calat între puieții de molid, anin alb sau verde, care apo>i să fie condus prin tăieri de îngrijire în funcție de nevoile arboretului. Ca măsură preventivă pentru evitarea unor asemenea fenomene în culturile de viitor este in- dicat să se planteze în gropi normale, săpate în teren fără vetre, de pe care s-a curățat numai iarba și buruienile și eventualul strat turbos sau dc humus brut, iar în cazul plantării în vetre să se păstreze stratul cu humus din orizontul A Fig. 1. Puiet plantat cu rădăcina rănită, care s-a uscat Ia vîrsta de 8 ani, după ce a atins înălțimea de 1/30 m și diametrul de bază de 1,2 cm. 384 REVISTA PĂDURILOR • 78 * 1963 * Nr. 7 la suprafața vetrei și în groapa de plantare. In- troducerea speciilor amelioratoare intercalate intre puieții de molid nu va fi fără efect nici ca măsură preventivă în acest din urmă caz. în ceea ce privește folosirea materialului de împădurire necorespunzător din punct dc vedere calitativ, s-a constatat că unii puieți plantați cu răni la rădăcină au supraviețuit timp de 7—8 ani de la plantare, după care s-au îngălbenit și s-au uscat (fig. 1). De asemenea s-a constatat Fig. 2. Puiet plantat cu rădăcinile îndoite în sus și scoase cu vîrful la aer, care s-a uscat la vîrsta de 8 ani, cînd a avut h = 1,5 m și d = 2,0 cm. folosirea unor puieți prea mari în gropi prea mici sau în stațiuni cu soluri foarte superficiale, în care nu era posibilă săparea gropii suficient de adînc, astfel îneît s-a ivit necesitatea îngră- mădirii și îndesării rădăcinilor la fundul gropii sau a răsfrîngerii acestora în sus și a lăsării vîrfurilor lor la aer în afara gropii. Consecințele plantării defectuoase amintite, fie că ea a fost condiționată de mărimea prea mare a puietului, Fig. 3. Puiet plantat cu rădăcinile îndesate în fundul gropii, care s-a uscat la vîrsta de 8 ani, după ce a atins înălțimea de 1,20 m și diametrul La bază de 1,0 cm. fie de groapa de plantat prea mică, s-au mani- festat nu numai în reușita slabă din primul an, ci și după 7—10 ani, cînd s-au uscat o parte din puieți (fig. 2 și 3). Redresarea și reactivarea creșterilor puieților cu vitalitate slabă, din cauză că au fost plantați răniți sau defectuos, în general nu este posibilă, astfel îneît ei sînt sortiți pieirii. De altfel, chiar dacă s-ar putea reface puieții plantați cu rădă- cinile afară, după uscarea vîrfurilor acestora, prin acoperirea lor cu pămînt, acest lucru nu este indicat, deoarece în majoritatea cazurilor aceștia dau arbori cu putregai roșu, fără posi- bilități de utilizare. In legătură cu folosirea semințelor cu ener- gie germinativă mică (vechi sau dezvoltate insu- ficient), cercetările științifice întreprinse pînă în prezent au arătat că acestea produc puieți mai debili, cu creșteri reduse. Sporirea vitalității și activarea creșterilor acestor puieți se vor putea obține într-o oarecare măsură prin îngrășăminte și alte măsuri de ameliorare stațională. Ca măsuri preventive în asemenea cazuri se recomandă să se evite plantarea puieților răniți sau necorespunzători ca dimensiuni și semă- Fig. 4. Puiet rănit după plantare, care s-a uscat la vîrsta de 8 ani, cînd avea înălțimea de 1,20 m și diametrul de 1,1 cm. narea semințelor cu energie germinativă redusă, chiar dacă germinația tehnică a acestora este ridicată (corespunzătoare STAS sau normelor tehnice). Puieții răniți după plantare (fig. 4 și 5), prin roaderea numai în parte a scoarței de insecte (Hylobiiis) sau strivire prin zăpadă, călcare de către animale sau oameni, pot adesea să supra- viețuiască încă mulți ani după aceasta. Ei se în- gălbenesc și mor la o anumită vîrstă sau supravie- țuiesc pînă la exploatare, producînd material lemnos cu defecte (putregai roșu). Redresarea și salvarea acestor puieți cînd manifestă ten- dințe de uscare nu este în general posibilă, nici indicată. Mai mult încă, este indicat ca, pc mă- sură ce sînt identificați, să fie înlocuiți cu puieți sănătoși, iar în cazul tăierilor de conducere, să fie scoși în primul rînd aceștia. REPISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. 7 385 Deoarece efectele acestor vătămări se văd în general tîrziu, cînd nu se mai pot lua măsuri efi- ciente de ameliorare fără perturbări mari în pro- ducție, este necesar să se ia la timp măsurile preventive pentru reducerea la maximum a răni- rilor, măsuri constînd din: combaterea insecte- lor, interzicerea pășunatului, instruirea și con- trolul muncitorilor folosiți la lucrările de îngri- jire a culturilor și la recoltarea fructelor de pădure din aceste culturi. Pentru redresarea și activarea creșterilor în semănăturile de molid în cuiburi, rigole sau benzi dese, în care a început să se manifeste efectele desimii asupra vitalității și creșterii puieților, este necesar să se facă rărirea în inte- riorul biogrupei (cuibului, rigolii, benzii). Dacă puieții sînt deja înalți și subțiri, rărirea va trebui făcută în mai multe etape, lăsîndu-se exemplarele de viitor cele mai bine conformate, la distanțe convenabile, și exemplarele mici din jurul aces- tora pentru a le servi ca suport contra căderii (încovoierii) și tăindu-se exemplarele interme- diare de la sol sau de la o înălțime care să permită sprijinirea celor de viitor. în aceste cul- turi este mai indicată rărirea preventivă la vîrstă Ia care exemplarele de viitor au atins înălțimea de 0,5—1,0 m. în acest caz- rărirea se poate face mult mai intens, și anume eliminîndu-se prin tăiere de la suprafața pămîntului toate exempla- rele, în afara celor de viitor, care vor fi păstrate la distanțe convenabile (0,8—1,5 m), fără a se mai lăsa exemplare intermediare de suport (rea- zem). încercările de acest fel făcute într-o cultură în cuiburi la Ocolul silvic Negrești au dat rezul- tate bune [2]. în cazul biogrupelor cu puieți slab dezvoltați, clorotici, cu creșteri mici și ace anormale (mici) din cauza semănării în pămînt cruzit prin pre- gătire necorespunzătoare, cum s-a arătaț la plantații, se vor aplica aceleași procedee de re- dresare și reactivare a creșterilor, împrăștiin- du-se la suprafața vetrei pămînt bogat în hu- mus din orizontul A și dacă este posibil chiar îngrășăminte chimice. * Dacă fenomenul are caracter de masă, fiind provocat de sărăcirea solului în substanțe nutritive și eventuală arcidi- ficare prea puternică, este necesar să se dea în- grășăminte chimice cu N, P, Ca și să se planteze intercalat specii amelioratoare (anin alb, anin verde, soc). împrăștierea pămîntului cu humus pe cîteva vetre cu puieți cu stare de vegetație lîncedă în tr-o semănătură de doi ani din Valea Sadului a dat rezultate bune; puieții s-au redresat în anii următori, colorîndu-se în verde vegetal, și și-au activat creșterile, apropiindu-se ca aspect și dez- voltare dc cei ce au fost semănați de la început în pămînt cu humus din orizontul A. Din cele arătate se vede cît de important este de a se da toată atenția ca plantarea, respectiv semănarea molidului, să se facă în pămîntul cu humus mineralizat de tipul mull, din imediata apropiere a suprafeței și de a evita cruzirea pămîntului din groapa de plantat, respectiv vatra de semănat, prin o pregătire necorespuuzătoare (săpare prea adîncă și îndepărtarea stratului fertil cu humus). De asemenea se vede cît de necesar este de a se evita plantarea puieților cu defecte (răni) la rădăcini și de a se feri cît mai mult culturile tinere de striviri și alte vătămări Fig. 5. Puiet deformat prin strivirea în două rînduri sub greutatea covorului de iarbă și a zăpezii. provocate de oameni, animale și zăpadă. O ana- liză atentă a culturilor actuale tinere ar putea da o idee asupra stării lor de sănătate, cel puțin în ceea ce privește aspectele de la suprafață și asu- pra materialului lemnos ce va putea rezulta din aceste culturi. Ea ne va pune în situația de a putea stabili din timp unele măsuri ameliorative, necesare a se aplica pentru evitarea unor even- tuale fenomene neplăcute ce s-ar putea ivi în * Este necesar-, pentru o bună reușită, ca semănarea, respectiv plantarea molidului, să se facă în pămînt cu humus mineralizat, de tipul mull (fără humus brut de tipul modder sau turbă), pentru a se evita seceta în sol. Acoperirea ulterioară pentru redresare și ac- tivarea creșterilor se poate face cu amestec din am- bele feluri de humus (mull + modder). 386 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 viitor sau pentru activarea creșterilor în scopul obținerii unei cantități de masă lemnoasă cît mai mare într-un timp cît mai scurt posibil. Apariția fenomenelor semnalate ne atrage aten- ția că, pe măsura trecerii de la pădurea naturală la pădurea cultivată, fenomen care se petrece în zilele noastre pe scară mare la noi, este ne- cesar ca metodele de refacere a pădurilor să aibă o puternică bază științifică și că pentru menținerea și sporirea capacității de producție a stațiunilor forestiere, în scopul asigurării și măririi producției de material lemnos, este ne- cesar să se treacă cu un ceas mai devreme la studierea, elaborarea și aplicarea măsurilor de ameliorare stațională. Dacă în ceea ce privește ameliorarea meto- delor de cultură s-au făcut primii pași, trecîn- du-se la stabilirea tipurilor de culturi, a forme- lor de împădurire și a procedeelor de împădurire pe bază de cartare stațională, în materie de ame- liorare a stațiunilor în direcția măririi produc- tivității lor nu s-a făcut aproape nimic. Puținele cercetări de la noi în acest domeniu sînt încă insuficiente ca volum pentru a răspunde la cerin- țele mereu crescînde ale producției. în plus, unele dintre cercetările actuale sînt afectate de anumite deficiențe de ordin tehnic, care imprimă un oarecare grad de incertitudine rezultatelor, incertitudine care în cazul aplicării în practică a acestor rezultate s-ar putea traduce în nere- ușite sau risipă de materiale și fonduri. în această situație și în momentul de față, cînd silvicultura țării noastre trece cu pași repezi de la pădurea naturală la pădurea cultivată, cînd se impune tot mai mult extinderea culturii speciilor de înaltă productivitate (plopii repede crescători, duglasul, laricele, molidul ș.a.), cu consum mare de substanțe nutritive, specii care cer stațiuni cu troficitate ridicată, se impune tot mai mult necesitatea studierii, elaborării și aplicării mă- surilor de ameliorare stațională. Pentru aceasta este necesar să se dezvolte și să se intensifice și la noi cercetările științifice în acest domeniu și să se ridice la nivelul științei și tehnicii din țările cele mai avansate în această direcție, pen- tru a putea răspunde la timp cerințelor mereu crescînde, de perspectivă, ale producției. Problemele de ameliorare stațională din țara noastră sînt multe și variate. Ele nu au fost semnalate decît în mică măsură. Apar însă pe măsură ce practica se izbește de ele. De sesizarea și rezolvarea lor cu un ceas mai devreme vor de- pinde în cea mai mare măsură nivelul și calitatea producției forestiere de la noi. Datoria cercetă- torilor din institutele de cercetări și din învă- țămîntul silvic este de a sesiza și rezolva la un nivel științific și practic cît mai înalt aceste probleme de mare importanță pentru viitorul economiei forestiere. Bibliografie [ 1 ] B1 a s s, H. Pregătirea solului toamna — premisă pentru evitarea completărilor (Bodenverarbeiten im Herbst — Voraussetzung zur VermaLdung von hohen Nachbesscrutngen)- tn : Forst u. Jagd, Ber- lin, 11 (1961), nr. 9 (septembrie), p. 399—400. [2] Lupe, I. Z. In problema conducerii biogrupelor de molid rezultate din semănarea directă în cui- buri simple, tn : Revista Pădurilor nr. 1, 1961s p. 8—10. [3] Lupe, I. Z, Nicolescu, C. și Puiu, S. Con- tribuții la biologia semănăturilor directe și a plantațiilor de molid. Manuscris, Academia R.P.R. [4] Lupe, I. Z. Relații interspecifice la pinul sil- vestru și cătina albă pe terenurile cu eroziune puternică de la Presaca (Vrancea). Manuscris. [5] O n i s i k i v, N. I. Plantarea molidului în par- chete proaspăt exploatate, fără pregătirea solului, în Carpați și Subcarpați (Posadka eli na svejih vîrubkah bez podgotovki pocivî v Predkarpatîe i Karpataii). In : Lesnoe 'hoaeaistvo, nr. 10, 1961, p. 48—49. [6] P e n 6 i k, J. Este oare sigură plantarea în despi- cătură ? (Je stărbinovă sadba spolehlivă ?). în : Lesnickâ Prâce, Fraga, 40 (1961) (noiembrie), p. 495—498 Caracterizarea silvo-productivă a unor culturi vechi de lariee identificate în raza Ocoalelor silvice Brașov, Săcele și Intorsura Buzăului Ing. M. Gava Stațiunea INCEF * Brașov CZ. Oxf. 228,7:174,7 Larix In cadrul articolului vor fi prezentate o serie de date și observații culese cu prilejul inven- tarierilor și măsurătorilor efectuate în unele culturi de lariee caracteristice. Ne vom referi în special la două culturi vechi; identificate în raza Ocoalelor silvice Brașov și Intorsura Bu- zăului. Brașov—Rîșnov—Valea Cetății Prima dintre aceste culturi se află situată pe versantul stîng al Văii Cetății, în raza localității Rîșnov, în dreptul ștrandului orășenesc (U.P. III Cristian, u.a. 75 b). Clima regiunii este temperat-continentală, su- ferind local influențele climatului montan. Tem- peratura medie anuală este de circa 8°C, iar precipitațiile (750—800 mm) cad în tot cursul anului, cu un maxim la începutul verii. Plantația este instalată pe un versant ușor înclinat, cu expoziție estică și altitudine medie de 675 m. Solul format pe gresii este de tipul brun-gălbui de pădure, fiind slab podzolit, pro- fund, slab structurat, nisipo-lutos, sărac în humus, acid (pH=5,2), oligo-mezotrofic și are un regim de umiditate favorabil (reavăn pînă la reavăn-jilav, cu plus de umiditate normal primă vara). Grosimea orizontului cu humus (de tip moder) este de numai 5 cm. Tipul natural de pădure: făget de deal cu floră de mull de productivitate mijlocie, facies cu gorun și carpen. Flora erbacee, neuniform răspîndită, este con- stituită din: Oxalis acetosella, Anemone nemo- rosa, Mycelis muralis, Euphorbia amygdaloides, Majanthemum bifolium, Viola silvestris, Vacci- nium myrtillus. Această componență a păturii vii indică un sol cu condiții fizice bune și cu regim de umiditate normal. într-o astfel de stațiune, cu circa 55 ani în urmă, a fost instalat prin plantații un arboret de lariee, care astăzi cuprinde și numeroase exemplare de fag, molid, carpen, brad, care con- stituie în general un‘al doilea etaj. în suprafața de probă delimitată (4295 m2), arboretul principal de lariee are o consistență medie de 0,7, gradul de acoperire a solului fiind mai ridicat totuși, datorită numeroaselor exem- plare de fag, carpen și mai ales de brad. Subar- boretul lipsește. în tabelele 1 și 2 se prezintă rezultatele inven- tarierii în suprafața de probă și elementele Tabela Nr, crt, Numărul arborilor cu diametrul la 1.80 m de . . . cm Specia 8 12 15 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 Total 1 Lariee _ 1“ . 2 4 5 14 18 18 15 7 4 2 99 2 Brad 27 29 16 19 5 6 2 — 1 — — — — — — — 150 3 Fag, carpen — 6 11 8 2 27 4 Molid — 1 2 1 3 2 — 2 — 2 — 1 — — — — 14 Total . 27 36 30 28 10 10 6 7 15 11 18 19 15 7 4 2 245 • Inventarierea pe teren s-a făcut pe categorii de diametre de elte 2 cm. Gruparea o&tsgoriilor B-a făcut din motive grafice. ** Exemplar uscat. Tabela 2 Ni. ort. Specia H medie, m D mediu, om Vîrsta, ani Arbori la ha, exemplare Clasa de producție Volumul mediu al arborilor, m8 Volumul la ha, m* Creșterea medio pe an șl ha, m8 Creșterea în diametru, mm Ultimii 5 ani Ultimii 10 ani 1 Lariee 30 49,3 55 210 I 2 091 439 8,0 18,6 37,4 2 Brad 15 15,2 40 245 TI 0,143 35 0,7 — — 3 Fag, carpen 16 . 16,7 29,1 55 63 HI 0,185 12 0,2 — 4 Molid 25 55 33 i/n 0,763 25 0,4 — Total (media) — — — 551 — 511 9,3* — — • Virata medie s-a considerat- de 55 de ani. 388 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 Fig. 1 (grafic). taxatorice calculate, iar în graficul (figura 1) sînt reprezentate pe specii, repartizările procen- tuale ale arborilor inventariați pe categorii de grosime. Datele din tabela 2 permit să se facă o serie de aprecieri, legate în primul rînd de producția ridicată de Iarice în condițiile staționale arătate. Deși, numărul exemplarelor de Iarice inven- tariate în suprafața de cercetare reprezintă nu- mai 40% din total, acesta —- cu excepția cîtorva exemplare de molid — constituie singur etajul principal al arboretului. Diametrele medii, calculate cu ajutorul supra- feței de bază totale (G), arată diferențe mari între Iarice și celelalte specii. Valoarea calculată pentru Iarice, de 49,3 cm, este echivalentă cu valoarea ce corespunde unui arboret de fag, brad sau molid de clasa l-a de producție, la o vîrstă mai mare de 120 de ani. Sau, pentru arborete de vîrstă egală (55 de ani) din clasa l-a de producție, valoarea arătată este de 2,3 ori mai mare decît cea corespunzătoare pentru brad și de 2,4 ori decît cea pentru molid. Dezvoltarea viguroasă a laricelui se datorește, pe de o parte, condițiilor staționale prielnice, dar, în același timp, și condițiilor de creștere în arboret, caracterizate în primul rînd prin menținerea de spații largi între coroanele exem- plarelor de Iarice. Se subliniază că, în condițiile existenței unui etaj secundar, constituit din specii cu tempe- rament de umbră, exemplarele de Iarice au manifestat pînă la această vîrstă și o creștere activă în înălțime (în medie 0,55 m anual). Ca urmare a creșterii rapide, arborele mediu are astăzi un volum de peste 2 m3. Arboretul înregistrează o creștere medie de 9,3 m3/an/ha, din care 86% revine laricelui și peste 3/4 din totalul masei lemnoase aflate în picioare cu- prinde lemn de dimensiuni mari (lemn gros). Trebuie, de asemenea, subliniat faptul menți- nerii active a creșterii în grosime a laricelui. Relativ la calitatea arboretului, s-a constatat că exemplarele de Iarice au, în general, o ușoară încovoiere la baza trunchiului și o lăbărțare evidentă. Scoarța este foarte groasă și are cră- pături adînci. Elagajul este satisfăcător pe prima jumătate a trunchiului, ramurile de sub coroană, uscate în ultimii ani, menținîndu-se încă pe trunchi. Apreciind după forma conurilor și grosimea ramurilor, se poate presupune că la instalarea culturii nu s-a folosit material de proveniență corespunzătoare. Laricele cultivat în punctul arătat, aparține, probabil, unui ecotip de alti- tudine mai ridicată. întorsura Buzăului—Brădet în cuprinsul U.P. III Buzăel, în unitățile amenajistice 5, 6, 7, 8 și 9 a, au fost identificate culturi vechi de Iarice. în scopul cercetărilor, s-a ales dintre acestea arboretul cu suprafața cea mai mare (circa 1 ha) din cuprinsul u.a. 9 a, pentru care prezentăm principalele elemente staționale. în general, clima este foarte asemănătoare cu aceea arătată pentru punctul precedent, atît în ce privește regimul de temperatură cît și nivelul precipitațiilor. Terenul reprezintă un platou situat în treimea inferioară a unui versant cu expoziție vestică. Altitudinea punctului este de 730 m. Panta ușoară asigură o scurgere normală a apei din preci- pitații, permițînd, în același timp, și o bună infiltrare a apei în sol. Solul, brun montan acid (pH=5,0), sărac în humus, are o textură ușoară-mijlocie, fiind slab structurat, profund, reavăn pînă la reavăn-jilav, submijlociu bogat în baze de schimb. Este for- mat pe gresii silicioase. Pătura vie este constituită în majoritate din floră de mull (Asperula adorata, Euphorbia amygdaloides, Mercurialis perennis), alături de care mai apar: Luzula sp., Dryopteris f. mas. ș.a. Tipul natural de pădure: făget montan cu Rubus hirtus. Arboretul identificat, în care s-a delimitat o suprafață de cercetare de 3 045 m3, reprezintă o cultură de Iarice, molid și puțin pin silvestru în vîrstă dc 60 de ani. Amestecul este nere- gulat, arboretul fiind monoetajat. în porțiunea aleasă, întrucît s-a avut în vedere în primul rînd laricele, s-a căutat să se prindă cît mai multe exemplare din această specie. Consistența actuală a arboretului este de 0,6—0,8. Ea a fost redusă neuniform, prin extrageri neregulate. Din informații s-a aflat că actualele pilcuri de Iarice, molid și pin silvestru provin din îm- pădurirea poienilor și golurilor care existau în trecut în cuprinsul întinselor păduri pure de fag. Datele înscrise în tabelele 3 și 4 confirmă aprecierile făcute în cazul primei culturi, mai ales în privința producției mari realizate de Iarice. în acest caz este de subliniat în plus că, datorită unei creșteri foarte active realizate și de molid, a rezultat un volum și mai mare de masă lemnoasă. Volumul total la hectar al arbo- retului în picioare, 812 m3, căruia îi corespunde o creștere medie anuală de 13,5 m3, este echi- valent cu producția unui arboret de molid de clasa I. Trebuie însă remarcat că, în cazul cul- turii prezentate, proporția de lemn gros de va- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 389 Tabela 3 Nr. ort. Specia Numărul arborilor cu diametrul la l>80 m de ,.. cm 28 3 0 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50 52 54 56 58 60 62 64 66 100 1 Larice 2 3 2 4 2 2 2 6 1 4 3 4 ’ 5 . 4 2 4 1 2 1 1 1 2 Molid 1 1 1 — 1 1 — 2 3 1 1 5 2 2 — 3 1 2 2 — — 3 Pin silvestru 1 1 1 2 1 2 1 1 1 — Total 4 5 4 6 4 5 3 9 4 5 5 9 7 6 2 7 2 4 3 1 1 Tabela 4 Nr. ort. Specia H medie, m D mediu, cm Virata, ani Arbori la ha, exemplare Volumul mediu al arborilor, —»■ 1 ~r Volumul la ba, in8 Creșterea medie pe an și la ha. in® Clasa de producție Creșterea in diametru, mm Ultimii 5 ani Ultimii 10 ani 1 Larice 37 48,6 60 180 2,528 455 7,6 I 22,8 42,8 2 Molid 36 52,5 60 98 3,130 306 5,1 I 27,5 59,5 3 Pin silvestru 31 36,8 60 36 1,405 ' 51 0,8 I — Total (media) — — 314 — 812 13,5 I — — loare ridicată este cu mult mai mare decît la o cultură pură de molid de aceeași vîrstă. Socotim remarcabilă înălțimea atinsă de multe exemplare de larice din această cultură (40 m), tulpinile de larice prezintă slabe deformări (însă- biere la bază, lăbărțare, tulpină curbată), dar se întîlnesc și unele exemplare bine confor- mate, care ar putea constitui arbori-plus pentru Fig. 2. Aspect din cultura de larice din punctul îtntorsura Buzăului-Brădet. Fig. 3. Aceeași cultură. Central — coroana unui exemplar de larice. ca și buna conformație a unor trunchiuri. Sta- rea de vegetație a arboretului se menține încă activă, mai ales în ce privește creșterea în gro- sime a arborilor. Elagajul este bun. în general, lucrările de selecție. Acestea au tulpini drepte, bine spălate de crăci și coroane mici, simetrice, în afara datelor culese în aceste două culturi mai consemnăm unele observații făcute în alte 390 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * IVr. 7 trei plantații cu Iarice, în raza Ocolului silvic Săcele (pădurea Zizin) și în apropierea orașului Brașov. în primul caz este vorba despre o plantație de Iarice, molid, pin silvestru și pin negru din pădurea Zizin, în vîrstă dc circa 70 de ani, insta- lată pe o coastă înclinată, cu așezătură la mij- locul versantului, cu expoziție estică și altitudine de circa 650—700 m. Solul: brun-gălbui podzolit, mijlociu profund 4- profund, submijlociu bogat în humus, cu tex- tură ușoară-mijlocie, slab structurat, reavăn pînă la reavăn-jilav, cu plus normal de umiditate primăvara, oligo-mezotrofic. Pătura vie, rară, este constituită mai ales din plante dc mull (Asarum europaeum, Mycelis muralis, Fragaria vesca ș.a.). Pe alocuri apare și Vaccinium myrtillus. Tipul natural de pădure: făget de deal (cu puțin gorun), cu floră de mull de productivitate mijlocie. Cultura reprezintă un amestec în rînduri, la distanță de 1,5 m, după schema : o x o v o o x o v o o x o v o o x o V o o X O V o [o=molid ; x=larice : v=pin (silvestru sau negru)] căreia îi corespunde formula de îm- pădurire: 50 Mo+25 La+ 25 Pi (silvestru, ne- gru). Consistența actuală a arboretului este neuni- formă, avînd o valoare medie de 0,7—0,8. Exemplarele de Iarice la care se referă aceste observații se încadrează aproape exclusiv în clasa arborilor predominanți și dominanți. înăl- țimea atinsă este de 29—30 m, unele exemplare avînd pînă la 35 m. Diametrul mediu la bază este de 35 cm, existînd și exemplare cu grosimi mai mari (pînă la 50 cm). Aceste dimensiuni corespund unui arboret de clasa l-a de producție. Relativ la starea de vegetație și conformația exemplarelor de Iarice, circa 50% din arbori sînt drepți, cu tulpini cilindrice, bine elagate, nebifurcate la vîrf. Scoarța este, în general, groasă. Unele exemplare au ramuri, de aseme- nea groase, coroane asimetrice și foarte puține sînt însăbiate la bază. S-a putut alege cîțiva arbori-plus pentru lucrările de selecție. Pentru această cultură este de menționat creș- terea activă a tuturor speciilor plantate, care rămîn însă în urma laricelui. Numai molidul se apropie sensibil de valorile realizate de Iarice. în apropiere de această cultură, într-o altă stațiune, pe un versant însorit (SV), cu încli- nare pronunțată (20—30°), la altitudinea de 700 m, s-a găsit și s-a cercetat sumar o altă plantație de Iarice, în vîrstă de circa 60 de ani. Aici, după toate probabilitățile, laricele și pinul silvestru au fost plantați pe o fostă pășune cu început de degradare. Solul (brun-gălbui podzolit) este mijlociu profund, sărac în humus, nisipo-lutos, slab structurat, uscat-reavăn pînă la reavăn, for- mat pe gresii silicioase, oligo-mezotrofic. Pătura vie este bogată și este constituită mai ales din plante de mull, alături de care mai apar: Rubus hirtus, Carex sp., Festuca sp. Tipul fundamental de pădure : făget de deal cu floră de mull de productivitate mijlocie. Cu toate că, aparent, stațiunea este mai puțin favorabilă pentru Iarice, datorită mai ales re- gimului de umiditate a solului, acesta dovedește o stare de vegetație destul de activă. Dimensiu- nile medii atinse (D=28—29 cm, H—26—27 m) corespund unui arboret din clasa l-a de producție. Unele exemplare au pînă la 45 cm grosime și pînă la 30 m înălțime. Tulpinile sînt în majori- tate drepte, bine elagate pe 'A—% din înălțime. Scoarța arborilor este mai subțire decît în cele- lalte puncte menționate. De asemenea, și grosi- mea ramurilor. Numai 10—15% din exemplarele de Iarice au însăbiere la bază, tulpină curbată sau vîrful tulpinii rupt. Consistența medie actuală a arboretului în porțiunea cu Iarice este de 0,7 și a permis insta- larea la sol a unui semințiș de carpen, fag, paltin de munte, jugastru, sînger, lemn cîinesc, care contribuie la acoperirea și ameliorarea solului. Nu s-au observat nici aici și nici în cazul celorlalte culturi puieți de iarice proveniți din regenerare naturală. ' ’ în sfîrșit, mai amintim pe scurt și rezultatele observațiilor dintr-o altă cultură de Iarice, molid, pin strob și pin silvestru, în vîrstă de 65 de ani * Cultura se află într-o stațiune ceva mai înaltă decît cele precedente (890 m altitudine), dar tot în cuprinsul subzonei de vegetație a fagului, în acest punct — U.P. IV Tîmpa-Stejeriș, u.a. 46 — stațiunea este caracterizată printr-un climat ceva mai aspru, fiind evidente influențele mon- tane. Terenul pe care se află arboretul reprezintă o coastă, ușor înclinată, cu expoziție estică. Sub- stratul litologic este de natură calcaroasă. Solul, de tipul brun dc pădure, este profund, cu humus de tipul mull-moder, moderat acid. Pătura vie ** este foarte variată : Mycelis mu- ralis, Viola silvestris, Luzula sp., Rubus idaeus, ferigi. Sporadic mai apar: Sanicula europaea, Asperula odorata, Pulmonaria rubra, Vaccinium myrtillus, Mnium undulatum (insular). * Măsurătorile și observațiile s-au făcut in 1960 de către ing. II. Vlase. ** Citirea păturii vii s-a făcut în luna octombrie. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. 7 391 Arboretul, unietajat, este compus din 65% molid, 14% lariee, 12% pin strob, 9% pin sil- vestru și, diseminat, frasin și carpen. Consis- tența este 0,8. Volumul la hectar este de 856 m!, iar creșterea medie anuală de 13,3 m3/ha. Un arboret dc fag de clasa l-a de producție realizează un volum egal abia după 120 de ani. în cazul laricelui, arborele mediu are 31,50 m înălțime, 38 cm diametru la bază și volumul de 1,763 m3. Din cele patru specii plantate împreună, pînă la această vîrstă numai pinul strob a depășit în creștere laricele. Arboretul se înscrie în clasa l-a de producție. Concluzii Culturile cercetate confirmă în mod conclu- dent înalta productivitate a laricelui cultivat în afara ariei sale naturale de vegetație. Culturile identificate — situate toate în sub- zona de vegetație a fagului, la altitudini de 650—900 m — sînt o dovadă certă a posibilității culturii cu succes a laricelui și în stațiuni mai joase din regiunea dealurilor înalte. Rezultatele obținute în culturile semnalate confirmă că laricele se poate dezvolta bine pe substrate diferite, nefiind legat de existența unui substrat caicaros. De asemenea, ele arată că creșterea, laricelui nu depinde hotărîtor de bogăția în humus a solului. Toate arboretele cercetate, care, după cum s-a văzut, se remarcă prin creșterea lor foarte activă, sînt instalate pe soluri sărace sau cel mult sub mijlociu bogate în humus. Se pare că un sol nisipo-lutos, reavăn pînă la reavăn-jilav, asigură condiții foarte bune pentru prosperarea laricelui. Condițiile de creștere în arboret, sub raportul luminării coroanelor arborilor, se dovedesc de mare importanță în cazul laricelui, chiar de Ia vîrste mai mici. Dacă la măsurile de reducere treptată a consistenței se adaugă și acelea de creare a unui subetaj constituit din specii de umbră, rezultatele obținute sînt și mai remar- cabile. Apreciind recentele măsuri < de extindere a culturii laricelui în stațiuni din cuprinsul sub- zonei dc vegetație a fagului, prin prisma rezul- tatelor obținute în culturile vechi identificate, este de presupus că acestea vor da satisfacții depline prin sporirea substanțială a producti- vității pădurilor, atît sub raport cantitativ, cît mai ales calitativ Contribuții la studiul comparativ al productivității pădurilor Ing, S. Armășescu și ing. A. Țabrea INCEF C.Z. Oxf. 612 Dintre speciile autohtone valoroase, bradul este specia care, în condiții staționale și de cultură corespunzătoare, realizează arborete de producti- vitate ridicată. în acest sens sînt de semnalat arbo- retele de la Piaitra Arsă-Sinaia (Garaiman) și Pîrîul Milei-Nehoi, considerate monumente ale naturii, unde bradul atinge înălțimi pînă la 40—45 m și diametrul de bază pînă la 1 m. în trecut, procentul bradului era mari ridicat decît în prezent atît în Carpații răsăriteni cît și în cei meridionalii, condițiile staționale naturale pe teri- toriul țării noastre favorizînd dezvoltarea bradului» și existența pe suprafețe relativ întinse a unor arborete remarcabile sub raportul dimensiunilor, a masei lemnoase și a calității. O serie de factori defavorabili și în special exploatările nesăbuite practicate în regimul capitalist, care urmăreau pro- fituri ridicate, au contribuit la reducerea sensibilă a ponderii bradului în pădurile de munte. în locul acestei specii instalîndu-se de cele mai multe ori arborete de fag sau specii provizorii, de produc- tivitate redusă Pentru mărirea rezistentei arboretelor Ia rupturi de vînt si zăpadă, precum, și la dezrădăcinări, la prevenirea atacurilor de insecte și ameliorarea solu- lui se pune acum Ia noi accentul pe brad, care urmează a fi introdus în amestec atît cu molidul cît și mai ales, cu fagul. Existența unor arborete de brad în amestec cu fag și -alte foioase, ponderea de cele mai multe ori re- dusă a bradului .în amestec și rezultatele măsură- torilor executate în asemenea .arborete ne-au deter- minat să recurgem la o analiză comparativă privind producția speciilor aflate în amestec și a dozajelor indicate Această analiză comparativă a fost pri- lejuită atît de unele constatări făcute cu prilejul consultării unor amenajamente elaborate în ultimii ani cît și de rezultatele obținute cu ocazia insta- lării unor suprafețe de proba în cadrul temelor labo- ratorului dc taxație din INCEF. Totodată, această analiză a fost ușurată de faptul că, în condiții sta- ționate, practic similare, au putut fi identificate arborete constituite din amestecul a două specii (brad și fag) și separat din brad pur, respectiv fag pur. Materialul și locul cercetărilor Un prim lot de cercetări este constituit din su- prafețele de probă instalate în nordul țării în Ocolul silvic Solea, U.P V Cacica. Un al doilea lot este REVISTA PĂDURILOR * 7» * 1963 * .Vr/ 7 392____________________________________________________ constituit din suprafețe de probă instalate în Carr pății meridionali, în raza Ocolului silvic Azuga- Sinaia (U.P Rîșnoava și UjP. Zam&ra).- Caracteristici staționale Arboretele dc brad și fag studiate se află în două regiuni depărtate din punct de vedere geo- grafic și staționai. Arboretele din nordul țării (Ocolul silvic Solea) sânt situate în zona colinară, la o altitudine de 600—650 m, în subzona amestecurilor de rășinoase de fag, la limita inferioară a acestei subzone, pe terenuri cu pantă cuprinsă intre 5° și 15°. Arbo- retele din Canpații meridionali (Ocoalele silvice Azuig.a și Sinaia) sînt situate în regiunea munților înalți, la altitudini de 1 100—1 250 m, pe terenuri cu pante apreciabile. Relativ la tipurile de păduri, caracteristicile eda- fice ale solurilor și cele ale substratului, precizăm că în u.a. cercetate în raza Ocolului silvic Solea, tipurile actuale sînt: — brădet de productivitate mijlocie cu floră de midi, pe soluri ibrun-gălbui mijlociu podzolit cu orizont dc hleizare, pe substrat de amestec de gresii și mame argiloase și sfiicioase (u.a. 99 d Solea); — brădeto-făget normal, cu floră de mull, pe so- luri brune-gălbui slab acide, podlzolice, mijlociu profunde, pe substrat de gresii și mame (Ocolul silvic Solea) și conglomerate și gresii calcaroase (Ocolul silvic Azuga) ; — brădet normal cu floră de mull, pe soluri brune, slab acide, mijlociu profunde (Ocolul silvic Azuga); - făget normal cu floră de mult pe soluri'brune- gălbui, profunde, cu început de hleizare (U.P: Cacica). înălțimile medii și dinamica dezvoltării în înălțime Cunoscute fiind relațiile dintre vîrstă și înălțime, pe de o parte, și dintre înălțime și producția arbo- retelor, pe de altă parte, relații pe care tabelele de producție ale diferitelor specii Ie evidențiază, este de subliniat faptul că, în general, la .consistențe și vârste egale, înălțimea este indicatoarea producției și productivității arboretelor. Această lege este valabilă atât pentru arboretele fiecărei specii în parte cât și pentru acele specii care în general au același volum pe hectar la înălțimi similare. După cercetările întreprinse la noi pentru arbore- tele de brad, respectiv de fag, cercetări concreti- zate în tabelele de producție, rezultă printre altele că. la clase de producție similare (de exemplu clasa a Il-a de producție) bradul realizează la toate vârs- tele (pînă la 100—-120 .ani) înălțimi medii mai mici decît fagul. Această constatare este valabilă pentru arboretele echiene. Tabela 1 Caracteristicile arboretelor echiene Nr. Ocolul silvic Tipul de p&dure Compoziția Vîrsta, ani H, m Clasa de pro- ducție Diametrul Numă- rul de arbori ■ Indicele de su- prafațA de Volum, ms Creșterea medie, ma Consis- tenta mediu maxim 1 Solea V Cacica 99 d Brădet de producti- vitate mijlocie cu floră de mull Br 0,9 Fa 0,1 65 21,9 n« .. 27,4 42 700 0,83 435 6,7 0,8 2 Solea V Cacica 103 c Făget normal cu floră de mull Br 0,9 Fa 0,1 79 27,3 n,. 30,0 46 405 0,77 404 5,1 0,8 3 Solea V Cacica 110 Brădeto-făget nor- mal cu floră de mull Br 0,4 Fa 0,6 74 24,6 26,2 n8 nt 29,4 29,0 44 44 468 0,27 0,53 166 232 5,4. 0,8 1 Solea V Cacica 99 d Brădet de producti- vitate mijlocie cu floră de mull Br 0,9 Fa 0,1 70 22,8 n, 28,2 44 640 0,83 460 6,6 0,8 2 Solea V Cacica Făget normal cu floră de mull Br 0,9 Fa 0,1 70 25,6 Hi 28,0 44 490 0,77 338 4,8 0,8 3 Solea V Cacica Brădeto-făget normal cu floră de mull Br 0,4 Fa 0,6 70 23,8 25,3 H, 28,0 46 530 0,80 381 5,4 0,8 4 Sinaia Zamora Brădet normal cu floră de mull Br 0,9 Fa 0,1 75 26,9 I» 36,0 56 570 0,91 635 8,5 0,9 5 Sinaia Zamora Făget normal cu floră de mull Fa 0,9 Br 0,1 76 25,2 n4 32,0 52 530 0,92 419 5,5 0,9 REVISTA PĂDURILOR * 78 *1963 * Nr. 7 393 Particularitatea relevata aipare drept o consecință atît a fertilității staționale diferite (condițiile edafice și climatice diferite, îndeosebi, diferențe în ceea ce privește profunzimea soiului, conținut de schelet, pH, trofiditate, gradul de saturație în baze) cît și a specificului de dezvoltare propriu speciei, în raport cu vîrsta, înălțimile arboretelor echiene de brad și fag 'din lotul I (Ocolul silvic Solca-Suceava) confirmă rezul- tatele consemnate în tabele. De data aceasta rămînerea în urmă a bradului relativ la dezvoltarea în înălțime pe întreaga peri- oadă (60—70 ani) se produce în stațiuni practic identice sub raportul tipului de sol, (unele deosebiri apar, îndeosebi, în ceea ce privește conținutul de schelet și nivelul la care acesta apare, precum și în regimul de umiditate, ca urmare a pantei terenului mai pronunțată în brădiete. S-a arătat că arboretele cercetate în Ocolul silvic Solea, U. P. Cacica, se află în subzona amestecu- rilor de fag cu brad și anume, la limita acesteia către suibzona făgetelor pure. In aceste condiții, bradul nu se află în optimul său și astfel arboretele de brad au la vîrste egale înălțimi mai mici cu 1—3 m decît arboretele de fag (de exemplu, arboretul, de brad din u.a. 99 d și cel de fag din u.a. 103 c U. P. Gacica) (tabela 1). Analizele de arbori arata că pînă. la vîrsta de 65—70 de ani, vîrste la care s-au întîlnit arboretele celor două specii analizate în aceeași stațiune, bra- dul se situează sistematic în urma fagului, în ceea ce privește creșterea în înălțime (fig. 1 și 2). Fig. 1 Variația înălțimilor cu vîrsta, în arborete pure, echiene (Ocolul silvic Solea). Decalajul este mai măre în tinerețe (20—45 de ani), fapt explicabil dacă ne referim la caracteris- tica bradului în ceea ce privește ritmul mai lent de dezvoltare în tinerețe,, în raport cu alte specii din stațiuni similare. După 35—40 de ani bradul își intensifică ritmul de creștere (în raport cu fagul), ritm, care se men- ține susținut pînă la 55—65 ani. Această particula- ritate face ca ia vîrstele 65—70 de ani, înălțimea medie a bradului aflat în amestec (u.a. 110) să se apropie simțitor de cea a fagului (fig. 2). Fig. 2. Variația înălțimilor mi vîrsta la brad și la fag în amestec (arboret echien). în arboretele cercetate în raza Ocoalelor silvice Sinaia și Azuga (arbote pluriene), situația este întrucâtva schimbată. Aiioi, datorită altitudinii ridi- cate (I 100—I 250)„ a condițiilor de sol și climatice mai favorabile bradului, această specie realizează Ia vîrste similare înălțimi cel puțin egale cu fagul și, de cele mai multe ori, mai mari. Este interesant de semnalat faptul ca fagul realizează înălțimi' mai mari decît bradul pînă ân jurul vîrstei de 55—60 ani, după care înălțimile bradului depășesc pe cele ale fagului, decalajul crescînd pe măsura creșterii vîrstei (fig. 3), Fig. 3; Variația înălțimilor cu vîrsta la brad și fag în amestec (arboret plurlen). 394 RKFZST.4 PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 1 Acest specific de variație este caracteristic celor două specii în stațiunile cercetate, atît în arboretele echiene, cît și în cele pluriene. La vîrstă de 75 de ani, ‘de exemplu, înălțimile unui arboret de fag reprezintă 94% din înălțimea realizata de brădete (U. P. Cumpătu, arborete echiene). La virata de 115 ani, înălțimea medie .a fagului aflat în amestec cu bradul (în proporții variatei reprezintă între 80 și 90% din înălțimea realizată de brad, fiind cu minimum 3 m mai mică decît aceea a bradului (fig. 3, arborete pluriene). Diametrul mediu și numărul de arbori In c«%a ce privește diametrul mediu, în arboretele cercetate, atât fagul, cît și bradul realizează dia- metre sensibil apropiate' (tabela 2). în aceeași stațiune și la consistență similară se observă însă că brădctele, atît în arborete pure, ■ cît și in amestec, au pe unitatea de suprafață un număr sporit de arbori în raport cu arboretele de fag, cu 10—25% (fig. 4). Volumul pe hectar Producția arboretelor este rezultanta procesului de creștere în înălțime, diametru și suprafață de bază, aceasta don urmă fiind efectul combinat al acumulării de masa lemnoasă, pe de o parte, iar. pe de altă parte, al eliminării naturale. în arboretele echiene procesul acumulării masei lemnoase este întrucâtva diferit de cel corespunzător arboretelor pluriene, fiecare tip de structură carac- terizîndu-se prin legi specifice ide variație. Indiferent de caracteristica dinamicii de dezvol- tare a arboretelor, în raport cu vîrstă și structura, importanță prezintă în final rezultatul interacțiunii factorilor staționați, luați în ansamblu asupra capacității de producție. Acest rezultat se concre- tizează în nivelul de producție realizat de arborete la vârstele luate în considerare. Pentru a mai echitabilă comparație a nivelului de producție atins de arboretele eebiene. acestea au fost aliniate la aceeași vîrstă (70 de ani) pentru arboretele din U. P. Cacioa-Solca. Fig. 4. Variația procentuală a înălțimilor, dia- metrelor, numărului de arbori, volumelor arbo- retelor din lotul 1, Ocolul silvic Solea (arboret de referință nr. 1 Br 1,0). Rezultatele cercetărilor privind producția arbore- telor pure de brad și fag, precum și a celor de amestec (echiene și pluriene) în stațiuni similare se pot concretiza în următoarele : a) Arborete echiene-jnire In aceste arborete, producția la hectar a arbore- telor de fag este inferioară producției realizate de brădete. Această situație se semnalează în întreaga subzona a amestecurilor de rășinoaise cu fag, și chiar la limita inferioară a acestei subzone, unde fagul este mai în optimul său decît bradul. La această limită, în care se găsesc arboretele cercetate la Ocolul silvic Solida (U. P. Cacica), deși fagul are la aceeași vîrstă înălțimi mai mari decît bnaidul (pînă la 12%), producția făgetelor pure reprezintă 70—76% din producția brădetelor și 83% din pro- ducția arboretelor amestecate (0,6 Fa+0,4 Br) (tabela 1). La altitudini mai mari în optimul bradului, cînd Ia vîrste și consistențe egale bradul realizează, în Caracteristici ale arboretelor pluriene Tabela 2 Nr. Ocolul silvic U.P. u.a. Tipul de pădure Compo- ziția Vîrstă, ani H m Clasa de pro- ducție Clasa de bonlt Diame. trul media. cm Indici de supra- față de bază Volum Creșterea curentă m3 Consis- tenta pe element pe arboret pe element re arboret 6 Azuga Brădeto—făget Br 0,7 BrI 112 28,0 Ha II. 44 0,52 0,72 505 604 7,9 ■9,2 0,8 Valea de altitudine cu Brii 65 23,6 25 0,20 0,26. 99 709 1,3 Fetei floră de mull Fa 0,3 Fal 120 26,6 III» n8 42 0,16 71 105 u.a. 34 Fa II 70 20,8 22 0,10 31 7 Azuga Valea Brădeto — făget de altitudine cu Br 0,5 BrI 116 Brii 70 28,3 24,0 u. n. 44 26 0,36 0,18 0,54 269 90 359 571 5,1 8,1 0,8 Fetei floră de mull Fa 0,5 Fal 125 26,3 in. n. 42 0,32 0,50 145 212 3,0 u.a. 19 Fa II 75 21,0 23 0,18 67 8 Azuga : Rișnoava u.a. 49 Făgeto- brăde- te de altitudine cu floră de mull Fa 0,8 Br 0,2 Fal 106 Făli 60 Br 98 27,0 22,0 27,8 n. ii. . ii. n. 48 28 46 0,39 0,36 0,26 1,01 200 129 189 329 518 189 3,8 2,2 >6,0 0,8 REVISTA PĂDURILOR * 78 ‘ 1963 * Nr. 7 395 general, înălțimii mai mari decît fagul, diferența dintre producția brădetelor și aceea a făgetelor crește în favoarea bradului {fig. 5. arboretele 4 și 5). b) Arborete pluriene In aceste arborete, analiza producției realizate dc fag ȘÎ brad s-a făcut în trei arborete constituite din amestecuri de brad cu fag în diferite proporții (arboretele nr. 6, 7 și 8), ținîndu-se seamă de fie- care data de participarea fiecărei specii relativ la densitatea și compoziția specifică (după număr de arbori). — In arboretul nr. 6 participarea este următoarea : După compoziția specifică : Br 0,7 ; Fa 0,8. După indicele de densitate : Br 0,72; Fa 0,26. După volum 709 ma total, din oare Br 604 m3=85% ; Fa 105 m3=15%. ____ In arboretul nr. 7 participarea este următoarea • După compoziția -specifică : Br 0,5 ; Fa 0,5. După indicele de densitate : Br 0,54; Fa 0,50. După volum : 571 m3 total din care - Br 359 m3=63 % ; Fa 212 m®=37%. ____.In arboretul nr. 8 participarea este următoarea ; După compoziția specifică : Br 0,2 ; Fa 0,8. După indicele de densitate Br 0,26; Fa 0,75. După volum : 518 m3 total din care : Br 189 m3=36% ; Fa 329 m®=64% în arboretele pluriene din stațiunile cercetate con- stituite dintr-un amestec natural de fag în diferite proporții, producția arboretelor este la consistență și densitate egală, în toate cazurile mai ridicată pe măsură ce crește proporția bradului. Astfel, volumul total pe picior al arboretelor, în oare bradul par- ticipă în proporție de 70% (restul fiind acoperit de fag), este cu 24% mai mare decît volumul unui arboret de aceeași consistență și densitate, compus din 0,2 Br și 0,8 Fa (arboretul nr. 6 față de arbo- retul nr. 8). In arboretele pluriene constituite din brad și fag în proporții egale (după numărul de arbori și după indicele de densitate) volumul corespunzător tagului reprezintă numai 37% din volumul total (considerat 100%) și 60% din volumul corespunzător bradului (considerat 100% — arboretul nr. 7) (fig. 5, tabela 2). Rezultă -clar că in amestecurile de proporții egale, ponderea volumului corespunzător bradului este sen- sibil sporită în raport cu volumul fagului. Numai în cazul arboretelor de amestec, unde fagul participă în proporție masivă 0,8, iar bradul cu numai 0,2 (ceea ce revine la un indice de den- sitate de 0,75 pentru fag și 0,26 pentru brad), volumul fagului ajunge să întreacă pe cdl al bra- dului (cu circa 75%, arboretul 8) Din volumul total pe arboret considerat 100%, ponderea volumului fagului reprezintă 64 %, iar cea a bradului, 36%. în sfiîrștt, se -constată că în aceeași stațiune și la consistențe -similare, creșterile curente în volum al arboretelor de amestec, în care fagul este prepon- derent, atît după densitate, cît și după numărul de arbori sînt sensibil mai. mici decît creșterile arbo- retelor, în care bradul participă într-o proporție mai ridicată. Această particularitate arată că, în condiții stațio- nale și de structură respective, bradul folosește potențialul staționai mai eficient decît fagul (datele din coloana 14, tabela 2). Br fa. 4 5 F. FM Br.05 Fa. 0.7 * « Fa 63 ,45 6 7 S 8r0.7 BcM Fa 0.3 Fa Op ^6,2 6. 7 8 _ Bc0,7 BrOp Br 3 Fa. OP Fa. 60 6 5 6 7 3 45 - Arborete ech/ene-OcoM silvic Azuga 6. Z 8 -ArOCffe pluriene - Ocolul s/lv'/c Azuga Fig. 5. Variația- prooen-1 i-tuală a înălțimilor, diametrelor, volumelor arboretelor diir lotul II, Ocolul silvic Azuga. 396 REVISTA PĂDURILOR * 7R * 1963 * Nr. 7 Concluzii Studierea comparativă a caracteristicilor de pro- ducție a arboretelor de brad și fag din două sta- țiuni depărtate geografic .a, dat posibilitatea de-a se releva capacitatea de producție a celor două specii, în condițiile unor arborețe pure oît și în amestec. Cercetările aiu arătat că în condiții staționale practic identice, producția brădetelor este superioara cu 20—50% aceleia dată de fag, chiar dacă înăl- țimea bradului este în unele situații inferioară. In stațiuni, la vîrste și consistențe identice. în arborețe amestecate (echiane, cît și pluriene) pro- ducția arboretelor crește pe măsura ridicăm pro- centului de brad. In arborețe în care amestecul este constituit din 0,5 Fa și 0,5 Br (după număr de arbori și indice de densitate) ponderea volumului fagului. din volumul total, este de cel mullt 37%. Din cele arătate rezultă deci atît valoarea econo- mică sporită a bradului, cît și necesitatea ridicării prin toate mijloacele a procentului de brad în arbo- retele de fag cu rășinoiase și în .toate amestecurile în care această specie valoroasă poate găsi condiții staționale propice Avînd în vedere că la virate relativ mari (110—• 130 ani) bradul are creșteri curente susținute și sensibil ridicate în raport cu ale fagului, se impune extinderea bradului cu deosebire în arboretele tra- tate în codru grădinărit, apreciate drept cele mai indicate din punct de vedere economic și cultural. Proporția bradului se impune a fi mărită, prin semănături directe sau, chiar și prin plantații sub masiv în arboretele de fag din subzona fagului sau aceea de interferență cu rușinoasele, de asemenea, în partea de jos a subzonei molidului. In arboretele tinere, unde bradul se găsește pre- zent întf-un anumit procent, acesta poiate fi mărit cu ocazia efectuării operațiilor culturale, acor- dîndu-se prioritate bradului, care trebuie considerat specie de viitor. Pentru a se obține o regenerare naturală în arbo- retele de brad cu fag în condiții obișnuite de vege- tație, tăierile de însămințare trebuie să fie mai închise, pentru a mări procentul bradului în noul arboret pînă ,1a 0,6—0,7 în compoziție. In arboretele de brad cu fiag saiu brad cu molid', destinate a fi conduse spre codru grădinărit, lucră- rile de regenerare trebuie astfel conduse încât bradul să aibă un avans de creștere de 8—10 ani față de fag sau ide molid. Bacteriile în combaterea dăunătorilor forestieri Ing. I. Ceianu INCEF In combaterea biologică a dăunătorilor, un rol tot mai important îl dobîndesc microorganis- mele entomopatogene. Printre acestea se remarcă în mod deosebit bacteriile, care pot fi cultivate pe scară industrială, iar preparatele obținute se pot aplica cu aparatura folosită în combaterea chimică. Atenția mare de care se bucură astăzi comba- terea cu ajutorul preparatelor de bacterii ento- mopatogene este determinată și de faptul că acestea nu sînt patogene, în concentrațiile folo- site curent, pentru insectele parazite [6] și pen- tru albine. De asemenea, ele nu sînt de loc pa- togene pentru vertebrate șî om [3]. Dintre numeroasele specii de bacterii entomo- palogene, cunoscute pînă în prezent, pe primul loc se află Bacillus thuringiensis Berliner și spe- ciile înrudite. Preparatele ce au la bază aceste bacterii sînt folosite din ce în ce mai mult în combaterea dăunătorilor în numeroase țări. Rezultatele obținute în țara noastră, în experi- mentările de combatere a unor defoliatori impor- tanți, cu ajutorul preparatelor de Bac. thuringi- ensis sînt promițătoare; de aceea considerăm util să prezentăm cîteva date cu privire la acest agent patogen. Literatura referitoare la Bac. thuringiensis și speciile apropiate este foarte bogată și în fie- care an apar tot mai multe lucrări cu privire la biologia, modul de acțiune și aplicare în practică a acestora. Bac. thuringiensis a fost descoperit de E r n s t Berliner (1880—1957) cu ocazia studierii paraziților moliei făinii Anagasta (Ephestia) Kuhniella Zeii., pc material provenit dintr-o moară din Turingia. Prima comunicare asupra bolii a apărut în anul 1911, fiind urmată de un studiu aprofundat, pu- blicat în 1915 [1], De atunci și pînă în anul 1950 s-au executat numeroase cercetări în U.R.S.S., Franța, Germania și alte țări, care au dus la cunoașterea mai adîncă a agentului patogen și la izolarea unor tulpini virulente. Aplicarea expe- rimentală a combaterii microbiologice a unor dăunători agricoli, ca sfredelitorul porumbului (Pyrausta nubilalis), molia bumbacului (Gele- chia gossypiella), fluturii de varză (PieriS spp.), a dat însă rezultate neconcludente. Acest fapt a descurajat pe cercetători și a determinat o sub- estimare a posibilităților de aplicare a metodei. Abia după anul 1950, cînd s-a pus foarte acut problema găsirii unui mijloc selectiv șî nc- toxic de combatere, s-a revenit la cercetarea bac- teriilor entomopatogene. Orientarea cercetărilor spre alte Specii de lepidoptere dăunătoare a dus la obținerea unor rezultate bune. Astfel. în 1951. Klement [7] comunică asupra succesului ob- ținut în combaterea omizii păroase a dudului Biolog Iritia Balinschi 1CĂ C. Z. Oxf. 414.16 (Ilyphantria cunea Drury), în Ungaria; o serie de lucrări cu rezultate promițătoare pentru com- baterea dăunătorilor agricoli se fac în U.R.S.S., Franța, R.D.G., R.F.G. și S.U.A'. - Se cunosc pînă în prezent, rezultatele obținute, prin folosirea de diferite varietăți și tulpini de Bac. thuringiensis, în combaterea experimentală a circa 30 specii de dăunători forestieri Date cu privire la eficacitatea obținută în ex- perimentările de combatere a unor defoliatori cu Bac. thuringiensis sînt cuprinse în tabela 1. Tre- buie subliniate în mod deosebit rezultatele ob- ținute în combaterile experimentale cu bacterii entomopatogene, aplicate în condiții de teren, ale unor defoliatori importanți ca Dendrolimus sibi- ricus Tschtv. [11], Lymantria dispar L., Operoph- thera brumata L. [8], Cacoecia crataegana Hbn. [9], specii de Hyponomeuta [6]. în țara noastră s-au obținut rezultate bune în experimentările de laborator la următoarele specii: Lymantria dispar L., Malacosoma neustria L., Leucoma salicis. Thaumetopoea processionea, Hy- phantria cunea, Aporia crataegi, Hyponomeuta sp. [4]. Experimentările de teren ' efectuate de INCEF în anii 1960—1961 au dat rezultate promi- țătoare Ia defoliatorii L. dispar. L. salicis, Hypo- nomeuta sp. Importanța practică crescîndă a bacteriilor en- tomopatogene a determinat producerea pc cale industrială a unor preparate în U.R.S.S. (Ento- bacterlin, D e n dro b a C i 1 lin), R.S.C.', Franța (B a c t o s p e i n e 1. P 54, Sp oriine), R.F.G. (Biospor 2802), S.U.A. (Thurin- c i d e, A g rit ol, Larvatrol 25 W. Bakh- t a n e L—69). în 1960 a început producția pe scară semi- industrială a unor preparate bacteriene entomopa- togene (Bac. thuringiensis, tulpinile „Anduze11 și „Berliner11, Bac. cereus var. galleriae) și în țara noastră de către Centrul experimental de îngră- șăminte bacteriene “(C.E.I.B-) *■ Pînă nu de mult se considera că bacteriile fo- losite în combaterea insectelor fac parte din specia Bacillus cereus Frank. et Frank. (fam Bacillaceae ). Diferitele forme entomopatogene, ca Bac. sotto Ishiwata, Bac. thuringiensis Berliner, Bac. aleșii Toum. et VagO, erau considerate varietăți ale acestei7 specii. Studiul fiziologic și biochimic aprofundat ăl bacteriilor menționate, efectuat în ultimii ani, a condus la elaborarea linei noi șis- tematici a acestora. în prezent s-a adoptat o clasificare [5], potrivit căreia toți băcilii pro- ducători de cristale cu acțiune toxică asupra ih- * în prezent Stațiunea experimentală de preparate microbiologice a ICA. 398 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 Tabela 1 Eficacitatea obținută in combaterea unor defoliatori cu Bac. thuringiensis* Gazda Tip de • n^ent* * Eficacitatea ”* 4 Literatura Laborator Teren Hyponomeuta cognalella Hbn. T +++ Isakova, 1958 H. malinella (Zeii.) . T + + + . + + + Isakova, 1958 Cacoecia erataegana (Hbn.) D + + + + + , Kudier și col., 1959 . Tortrix niridana L. A 4* 4- 4- 4” Burgerjon, Grison, 1959 Choristoneura muriana (Hbn.) T ' + + Krieg, 1961 Alsophila aescularia (Schiff.) A î~l—1“ Burgerjon, Grison, 1959 Opera phihera brumată (L.) A T + +. + + + + + Burgerjon, Grison, 1959 Isakova, 1958 Krieg, 1961 Erannis defoliaria (L.) T A +++ +++ Isakova, 1958 Burgerjon, Grison, 1959 Himera pennaria (L.) A + + + Burgerjon, Grison, 1959 Phalera bucephala (L.) T 4- + + Isakova, 1958 Malacosoma neustria (L.) A A + + + + + + Burgerjon, Grison, 1959 Damme, v. d. Laan, 1959 (citat după Krieg, 1961) Dendrolimus sibiricus (Tschctv.) D +++. ++ + Talâiaev, 1958 Euproclis chrysorrhoea (L.) T ++ Vafikovâ, 1957 Lymantria dispar (L.) T T + ++•+ Burgerjon, Grison, 1959 KIemcnt, 1951 Aporia crafaegi L. T + + + Isakova, 1958 Hyphantria canea Drury T T +++ + + + KIemcnt, 1951 Isakova, 1958 Thaumetopoea processionea L. A ++-k Burgerjon, Grison, 1959 ' După Krieg [8], cu modificări. ** A D S T — Bac. thuringiensis var. alesti = Bac. thuringiensis var, dendroiimas = Bac. thuringiensis var. sotto = Bac. thuringiensis var. thuringiensis *** + = mortalitate 0 — 50% + + = mortalitate 25 — 75% + + + = mortalitate 50—100% sectelor sînt considerați varietăți ale speciei Bac. thuringiensis, care devine astfel o specie de sine stătătoare în cadrul grupului Bac. cereus. Toți reprezentanții acestei specii se prezintă în faza vegetativă (fig. 1) sub formă de basto- nașe cu capetele drepte, avînd dimensiunile de 1,0 — 1,8 X 3,8 — 5,0 p. Bacteriile sînt, de obicei, grupate în lanțuri scurte sau mai lungi, adesea înedeite ; nu prezintă capsule, sînt mobile și gramm-pozitive; spomlează — majoritatea spo- rilor formîndu-se la 18—24 ore după însămîn- țarc. Sporii sînt elipsoidali — cilindrici, paracen- trali sau subterminali, de 1,0—1,5 ți, și au mem- brana subțire (fig. 2). O caracteristică a acestor bacterii, care le deo- sebește de ceilalți reprezentanți; ai’ grupului.: Bac. cereus, este producerea în momentul sporulării , a unor cristale de natură proteică, foarte toxice pentru lepidoptere. Aceste incluziuni cristaline apar în fiecare celulă bacteriană în momentul for- mării sporului, în număr de una șau chiar două, și sînt eliberate, ca și sporul, după liza germe- nilor. Forma cristalelor este de regulă romboe- drică, iar mărimea lor variază foarte mult. Gris- REVISTA PĂDURILOR ’ 78 * 1963 * .Vr. 7 399 talele se dizolvă în soluții alcaline cu pH în jur de 12,5. în ceea ce privește aspectul cultural, bacteria crește pe mediu cu geloză, formînd colonii destul de mari, plate, cu marginile ușor neregulate, Fig. 1. Cultură de Bac. thuringiensis in faza vegetativă (24 ore) (Original). mate, de culoare galben-murdar. în bulion crește abundent, producînd o tulbureală uniformă și for- mînd un sediment ușor dispersat. Toate formele din cadrul speciei Bac. thurin- giensis produc fermentul fosfolipaza C (leciti- naza D). Sînt aerobe sau facultativ aerobe. Creș- terea lor optimă are Ioc la 30°C. Fig. 2. Cultură de Bac. thuringiensis în faza de sporu- lare (48 ore). Se observă sporii ovali și cristalii romboidali (Original). Contaminarea insectelor eu Bac. thuringiensis are loc prin ingerare. Transmiterea agentului pa- togen nu se poate face vertical (de la generație la generație, prin ou), ci numai orizontal (în lanțuri de infecție de la gazdă la gazdă). Acest mod de transmitere a fost stabilit încă de B e r- liner [1] și confirmat de T a 1 a 1 a e v [11] în cercetări de teren. După pătrunderea în organismul insectelor, bacteriile acționează asupra lor printr-un complex de toxine. Dintre acestea, endotoxina, care apare în celu'e sub formă de cristale parasporale, con- stituie factorul patogen cel mai activ. Fiind so- lubilă în soluții cu pH ridicat, endotoxina acțio- nează numai asupra larvelor de lepidoptere, care au pH intestinal alcalin. Pe lîngă endotoxina, care se formează numai în celulele sporulate, s-a constatat că celulele ve- getative produc o exotoxină. Exotoxina este mai puțin activă și mai puțin specifică ; pe lîngă le- pidoptere, ca L. dispar și M. neustria, este toxică și pentru unele himenoptere și coleoptere. Culturile tinere de bacterii mai acționează asupra insectelor și prin fermentul specific pe care-1 produc •— fosfolipaza C (lecitinaza D) Acesta, fiind solubil în soluții cu pH cuprins între 6,6 și 7,4, acționează asupra acelor insecte care au pH intestinal corespunzător (de exemplu asupra unor himenoptere). Pe lîngă aceste toxine s-a descoperit și o altă substanță toxică, greu solubilă și termostabilă, caro nu este însă activă decît în cazul introdu- cerii ei direct în hemolimfă, prin injectare. Prin complexul de toxine și fermenți pe care îl produc, bacteriile ce fac parte din specia Bac. thuringiensis sînt patogene pentru larvele de lepi- doptere, unele himenoptere (Tenlhredinoidea), co- leoptere (Calandra granaria, Tribolium confu- sum), diptere (Musca, Culex. Anopheles) și orto- ptere. Virulența bacteriilor este condiționată de sta- rea organismului gazdei. Bacteriile pot fi păstrate timp îndelungat fără a-și pierde virulența (Bac. thuringiensis var. thuringiensis ■— 25 ani, Bac. thuringiensis var. solto — 45 ani [5]). Simptomele exterioare ale îmbolnăvirii (fig. 3) sînt următoarele 1 Scurt timp după ingerarea hranei infectate, omizile devin agitate și nu se mai hrănesc. în- Fig. 3. Omizi de Hyponomeuta mahalebella moarte în urma tratamentului cu Bac. thuringiensis (Original). tr-un stadiu mai avansat al bolii se produce o deturgescență a corpului omizilor. în această fază, ele reacționează foarte slab la excitanți termici și mecanici. La unele specii apare, eurînd după infectare, paralizia. în faza premortală, culoarea 400 REVISTA PĂDURILOR* 78 *1963* Nr. 7 corpului se închide, devenind brună pînă lă nea- gră. La unele omizi, după moarte, cuticula se rupe ușor și conținutul corpului se varsă, la al- tele cadavrele se mumifică. Cadavrele omizilor moarte în urmă îmbolnăvirii produse dc Bac. thuringiensis au un miros pătrunzător caracte- ristic, datorit produselor finale ale transformă- rilor care au loc în corpul acestora, sub influența bacteriilor. Simptomele exterioare descrise sînt însă nespecifice ; ele pot fi observate și în cazul îmbolnăvirilor produse de alți agenți patogeni. In ceea ce privește mecanismul acțiunii bacte- riei asupra insectei, observațiile mai recente arată că Ia scurt timp după ingerarea bacteriei are loc o distrugere a epiteliului intestinului mediu [5]. Cristalele de endotoxină fiind solubile în sucu- rile gastrice, acțiunea toxică survine imediat după ingerarea lor (hrănirea și activitatea intestinală încetează). Paralizarea intestinului este determi- nată, după unii autori [5], de acțiunea de dis- trugere fermentativă a membranei celulare, iar după alții [10] de o acțiune toxică asupra sis- temului nervos. Procesul patologic ce are loc în urma infestării viermilor de mătase cu Bac. thuringiensis var. sotto a fost descris în modul următor [8] : inge- rarea sporilor și cristalelor de endotoxină, dizol- varea cristalelor și inhibarea germinației sporilor datorită pH-ului alcalin al sucului gastric, vătă- marea primară a intestinului determinată de ac- țiunea endotoxinei, creșterea pH-ului hemolimfei (sîngelui), care determină paralizia — moartea. Funcțiunile de apărare a organismului gazdei receptive sînt ineficace față de Bac. thuringiensis: fagocitoza este paralizată și vătămarea intestinu- lui datorită acțiunii endotoxinei face posibilă răs- pîndirea bacteriilor în cavitatea corpului, produ- cînd septicemia. Bac. thuringiensis poate provoca epizootii na- turale. Se cunosc epizootiile produse de Bac. thu- ringiensis var. dendrolimus la omizile de Dendro- timus sibiricus [11], precum și la o serie de dău- nători agricoli, ca Agrotis segelum, Pyrausta nu- bilalis, Plodia intcrpunctella etc. Epizootiile provocate artificial nu sînt de du- rată [8], [9]. O excepție o constituie provocarea infecției secundare, observată de T a 1 a I a e v, lâ Dendrolimus sibiricus. La această specie, omi- zile moarte rămîn agățate în arbori, devenind astfel focare noi de infecție. In practică, aplicarea preparatelor de bacterii entomopatogene se poate face prin prăfuiri sau stropiri cu aparatura folosită în combaterea chi- mică. Dozele și concentrațiile preparatelor difu- zate sînt în funcție de titrul acestora (număr de germeni Ia 1 g preparat). In literatură se reco- mandă pentru stropiri doza dc 1,1—4,4 kg/ha de preparat cu titrul de 30 X IO9 spori/g, iar pentru prăfuiri 11—44 kg/ha cu titrul de 3 X IO9 spori/g [8]. Preparatele pot fi aplicate și în amestec cu doze foarte mici de insecticide (de exemplu cu 0,02% DDT). In aceste cantități, in- secticidul, inofensiv pentru bacterii, poate mări eficiența preparatului prin slăbirea rezistenței in- sectei. Deoarece preparatele bacteriene folosite în com- baterea defoliatorilor sînt patogene pentru vier- mii de mătase, acestea nu pot fi aplicate în regiunile cu sericicultură dezvoltată. Din materialele prezentate rezultă că în do- meniul bacteriologici insectelor s-au înregistrat succese importante. S-au descifrat în mare mă- sură mecanismele prin care bacteriile provoacă îmbolnăviri la insecte, s-a studiat dinamica -epi- zootiilor produse de unele boli, s-au descoperit specii și varietăți noi și s-au izolat tulpini noi de bacterii patogene pentru numeroși dăunători. Pa- • ralel s-au obținut progrese însemnate în ceea ce privește metodele de păstrare, de producție pe scară industrială și de aplicare a acestor agenți patogeni. Realizările obținute și ritmul impetuos în care se dezvoltă cercetările în prezent în numeroase țări vor asigura, fără îndoială, metodei bacterio- logice un loc de seamă în protecția pădurilor. Bibliografie [ 1] Berliner, E. Uber die Schlafisucht der Mehl- mottenraupe (Ephestia ktihnlclla Zeii.) und îhren Erreger Bacillus thuringienis, n.sp. în: Ztschr. angew. Ent. 2, 1915, p. 29—56. [ 2] Burgerjon, A. și Gfison, P, Sensibilite de diifCients lăpidopteres ă Ia souche „Anduze" de Bacillus thuringiensis Berliner. în: Entomophaga, Paris, nr. 4, 1959, p. 207—209. [ 3] Fischer, R. și Rosner, L. Toxicology oî the microbial insecticide, Thuricide, în: J. Agric. Food. Chem., nr, 7, 1959, p. 686- 688. [ 4] Gheorghiu, V., Balinschi, I., Jar ne a, S., Ceianu, I., Popescu, I. și M ă r g i n e a n u, A Experimentarea unor cuJturi de bacterii ento- mopatogene In combaterea cltorva specii de in- secte dăunătoare plantelor. Centrul experimental de îngrășăminte bacteriene, Lucrări științifice, voi. III, 1961, p. 287—294. [ 5] Heimpel, A. M. și Angus, T. A. Bacteria! insecticides. în : Bac. Rev. 24, 1960, p. 266—288. [ 6] Isakova, N. P. Deistvie sporovoi bakterii tipa — Bacillus cereus na nekotorih vrednlh naseko- mih. în: Ent. obozr. 38, 1958, p. 846—855. [ 7] Klement, Z. Experimente zur Verwendung von Bakterien zur biologischen Bekămpiung des amerikanischen Bărenspinners (Hyphantria cunea Drury). în: Jahrb. Zentralst. landw. Vers, wessen, Budapesta, nr. 3, 1961, p. 118—127. [ 8] Krieg, A. Bacillus thuringiensis Berliner. Mitt. Biol. Bundesanst. fur Land- und Forstwirtschaft, Berlin-Dahlem, Heft 103, Berlin, 1961, p. 1—79. [ 9] Kudler> J-, Lysenko, O, și Hochmut, R. Versuche mit der Anwendung von einigen bak- terieilen suspensionen gegen den. Wickler Ca- coecia crataegana Hb. Trans. 1 int. Conf. Insect. Path. Biol. Control, Praga, 1958 (1959), p. 73—79. [10] M a r t o u r e t, D. Etudes preiiminaires sur le mode d'action de Bacillus thuringiensis var. thu- ringiensis Berliner vis â vis de Pieris brassicae L. Verh. XI int. Ent. Kongr. Viena, 1960. [11] T a -1 a 1 a e v, E. V. Bakteriologhiceskaia borba s sibirskim șelkopriadom. Trans. 1 int. Conf. Insect. Path. Biol. Control. Praga, 1958 (1959), p. 51—57. [12] Vankovâ, J. Study on the eiiecl ol Bacillus thuringiensis on insects. în : Folia biologica. Praga, nr. 3, 1957, p. 175—182. Contribuții la mecanizarea lucrărilor de defrișare a arboretelor degradate de stejar* Ing. N. Negoescu Ing. C. Țîrcomnicu incef C.Z. Orf. 367 Refacerea. arboretelor degradate, neproduc- tive și brăcuite din țara noastră a devenit în ultimii ani o problemă de foarte mare impor- tanță pentru sectorul forestier. Găsirea posibilităților de substituire a acestor arborete necorespunzătoare, cu specii de valoare, constituie o sarcina de prim ordin pentru Minis- terul Economiei Forestiere. Volumul mare de lucrări cît și efortul deose- bit ce trebuie depus implică introducerea pe scară largă a mecanismelor capabile să ducă Ia mărirea producției și productivității muncii, res- pectiv la reducerea prețului de cost în realizarea acestor lucrări. Printre lucrările mai importante care necesită un consum ridicat de forță de muncă în cadrul refacerii arboretelor degradate de stejar sînt lu- crările de degajare a terenului de cioatele și ră- dăcinile rămase în urma exploatării. Dintre acestea, scoaterea cioatelor constituie o problemă deschisă încă, pentru că mijloacele tehnice folosite pînă astăzi nu o rezolvă in- tegral. Utilajele folosite pînă în prezent la scoaterea cioatelor pot fi grupate astfel: — utilaje acționate manual tip KRV-2, Ost- mark și Monkey Winch, care pot dezvolta o for- ță de tracțiune directă pînă la 10 t [1] ; — utilaje acționate cu motor propriu, tip Ma- mut [1], ce pot dezvolta o forță de tracțiune de maximum 10 t; — defrișațoarele D-210 V, D-210 G, D-496 acțio- nate de tractorul T-100, ce pot dezvolta o forță pînă la 9 t [2] ; — palane și cablu acționate de tractoare; acestea pot dezvolta o forță variabilă în funcție de numărul scripeților [3]. Manevrarea greoaie la transport a acestui sistem, pericolele ce pot intenzeni prin ruperea cablului etc. duc la pro- ductivități reduse, respectiv la prețuri de cost ridicate. în S.U.A. au apărut mașini de forat cioate, acționate de tractoare cu putere de 5—35 CP. Menționăm că atît în străinătate, cît și la noi s-a experimentat metoda distrugerii cioatelor cu ajutorul explozivilor. Rezultatele obținute cu substanțele explozive nu au fost dintre cele mai bune, datorită prețului ridicat realizat (substanțe costisitoare, personal tehnic de specialitate) și condițiilor dificile de protecție a muncii. Dintre utilajele studiate la noi, defrișatorul K-1A, acționat de tractorul T-100, dezvoltă o for- ță pe verticală de 45 t. Acesta prezintă mai multă importanță decît altele, deoarece poate fi folosit * Din tema INCEF/W61 : „Cercetări privind meca- nizarea lucrărilor de refacere a arboretelor de stejar, cu fenomene de uscare intensă". la defrișarea cioatelor de stejar mai groase de 20—25 cm, limită peste care defrișațoarele cu lamă nu dau rezultate bune. Experimentarea acestui utilaj, de proveniență sovietică, s-a efectuat în condiții de producție (în cadrul I.F. Brăila, Ocolul silvic Hanul Co- nachi — U.P. Braniște, în parcela 28. Condiții de lucru Suprafața în care s-au executat lucrările a fost acoperită inițial cu arboret de șleau, exploatat în iarna anilor 1961—1962. Numărul de exem- plare la hectar a fost în medic de 1 100 bucăți, cu diametrul mediu la bază de 20 cm. Tipul ge- netic de sol este cel aluvionar, cu textură ușoară spre mijlocie, reavăn, moderat compact, înțelenit pe aproape 80% din suprafață. Descrierea defrișatorului K-JA. întrucît acest utilaj prezintă performanțe la scoaterea cioatelor și este puțin cunoscut la noi, fiind recent importat, considerăm că este nece- sar să insistăm în oarecare măsură asupra cons- trucției și funcționării lui. Mașina de defrișat K-1A [4] este un agregat care se compune din tractorul T-100 și dispozi- tivul pentru defrișat suspendat pe tractor. Ansamblele de bază ale dispozitivului de defri- șat se compun din : pîrghia cu două brațe (colți) 1, colți colectori 2, rama 3, pîrghia cu două brațe a mecanismului de întoarcere a colților 5, tro- liile de înfășurare a cablului 10, cablurile meca- nismului de ridicare a dispozitivului de defrișat și întoarcerea colților 16 și 17, blocurile de scri- peți care formează ansamblul palanelor 6, 14, 15, 18 și 25. Reperele prezentate anterior sînt materiali- zate în schema mașinii de defrișat K-1A redată în figura 1. Caracteristicile mașinii de defri- șa t K -1 A. — Tipul mașinii purtat pe tractorul T-100 — Dimensiuni de gabarit în poziție de transport, în mm: lungime 6450 lățime 2 500 înălțime 3 870: lumina de trecere 340 — Lățimea maximă a suprafeței de sprijin a ramei dispozitivului de defrișat, mm ' 1 420 ■ — Greutatea dispozitivului de defrișat, fără troliu și cablu, kg 1 500 Forța maximă dezvoltată de partea activă, t 45 — înălțimea maximă de ridicare a părții active deasupra suprafeței șenilelor, mm 1 350 ■ — Adîncimea maximă de pătrundere a colților în sol, mm 720 — Lățimea de lucru a părții active, mm • 1 200 — Personal de deservire 1 tractorist 1 ajutor 402 REVISTA PĂDURILOR * 7# * 1963 * ? Modul de funcționare a mașinii de defrișat K.-1A. Funcționarea defrișatorului K-1A se realizează cu ajutorul forței ce o dezvoltă tractorul T-100 la priza de putere, amplificată dc sistemul de scripeți ce formează ansamblul palanelor. Punerea în lucru se face în inodul următor : în afară de metoda de lucru amintită, la scoa- terea cioatelor cu această mașină se mai pot utiliza următoarele metode : a) se introduc colții sub cioată și se depla- sează aceasta cu ajutorul forței de împingere a tractorului, ridicînd în același timp și dispoziti- vul de defrișat; Fig. 1. Schema mașinii de defrișat J£-1A : 1 — pîrghîa cu două brațe (colți) a părții active; 2 — colții de adunat (colectori); 3 — ramă; 4 — axul pîrghiei cu două brațe al mecanismului de întoarcere a colților ; 5 — pîrghîa cu două brațe a mecanismului de întoarcere a colților ; 6 —- blocurile mecanismului de întoarcere a colților ; 7 — șurubul suportului casetelor fixe ale -scripeților ; 8 — axa ramei ; 9 — dispo- zitiv de cuplare ; 10 — troliu D-148B ; 11 — suport ; 12 — tirant ; 13 — suportul casetei fixe a scripeților ; 14 — blocul casetei fixe a scripetelui mecanismului de Întoarcere a colților ; 15 — blocurile casetei fixe a scripetelui mecanismului de ridicare a dispozitivului de defrișat ; 16 — cablul mecanismului de ridicare a dispozitivului de defrișat j 17 — cablul meca- nismului de întoarcere a colților ; 18 blocurile casetei mobile a mecanismului de întoarcere a colților ; 19 — șanțul pe care culisează rola mecanismului de întoarcere ; 20 — rola de sprijin a mecanismului' de întoarcere î 21 — axul colților ; 22 — axul blocurilor casetei mobile a mecanismului de ridicare a dispozitivului de defrișat; 23 — blocurile casetei mobile. După pornirea tractorului, agregatul se depla- sează la locul de muncă cu dispozitivul de defri- șat, în poziție de transport. Operația de scoatere a cioatelor începe în momentul cînd tractorul se găsește situat cu spatele spre cioată, respectiv cu dispozitivul de defrișat orientat pe direcția acesteia. în funcție de diametrul cioatei se alege dis- tanța optimă dintre defrișator și cioată, astfel ca, în momentul cînd colții defrișatorului au in- trat sub cioată, masa de sprijin să sc găsească cu toată suprafața pc sol. Din acest moment se frînează tractorul și se acționează asupra cablului pîrghiei cu colți, pînă cînd cioata este extrasă din sol. Este de dorit ca după scoaterea cioatei din sol, să fie împinsă în afara gropii rezultate în urma acestei operații, pentru a ușura transpor- tarea ei de pe teren. b) prin introducerea colților sub cioată și de- plasarea acesteia cu ajutorul forței de împingere a tractorului. Menționăm că aceste două ultime metode, pro- prii defrișatoarelor cu lamă, dau rezultate nega- tive la scoaterea cioatelor acolo unde este nece- sar un efort de peste 8 t. Lucrările efectuate. în timpul încercării defrișatorului K.-1A la scoaterea cioatelor de stejar, în afară de datele referitoare la condițiile de lucru și timpii nece- sari pentru executarea lucrărilor, s-au cules date și asupra consumului de combustibil, toate aces- tea ducînd la stabilirea cheltuielilor necesare, Menționăm ca s-a folosit un aparat de măsurat combustibil, care ne-a dat posibilitatea să deter- minăm cu precizie de 10 m 1 consumul de car- burant principal, pe diferite diametre de cioate de stejar. REVISTA PĂDURILOR * 78 * .1963 * Nr 7 403 Datele culese ne-au permis să trasăm curba de mai jos, care ne arată în ce proporție crește consumul de combustibil în funcție de diame- trul cioatei. Fig. 2. Defrișator K-1A, pregătit pentru a începe operația de scoatere a cioatei (Fota : C. Țîrconinîcu) Fig. 3. Poziția corectă a defrișatorului K-1A în timpul scoaterii unei cioate de stejar. Masa de sprijin a defrișatorului este situată cu întreaga suprafață pe sol. (Foto C. Țkcomnicu) Fig. 4. Poziția defrișatorului K-1A după extragerea unei cioate din șol. Cioata a rămas suspendată pe colții pîrghiei cu două brațe. (Foto : C. Țîrcomnicu) Din diagramă (fig. 5) se constată o creștere mai accentuată a consumului de combustibil cu creșterea diametrelor cioatelor. Pentru stabilirea productivității, în afara foto- grafierii zilei de lucru, s-au executat serii crono- metrice care ne-au permis să stabilim raportul Fig. 5. Variația consumului de com- bustibil în funcție de diametrul la baza cioatei. dintre timpul efectiv necesar la dezrădăcinare și diametrul cioatei. Din diagrama redată în figura 6 se poate de- termina raportul dintre cele două elemente. Fig. 6. Variația timpului efectiv în funcție de diametrul cioatei. Din analiza ultimei tată o variație în linie pentru dezrădăcinarea diametrul cioatei pînă diagrame (fig. 6) se cons- drcaptă a timpului efectiv unei cioate, în funcție de la dimensiunea de 40 cm. 404 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr 7 S-a constatat că acest defrișator dă rezultate foarte bune la diametre pînă la 40 cm, mai slabe între 40 și 60 cm, iar peste 60 cm nu poate da rezultate mulțumitoare, deoarece cioatele opun rezistență mult mai mare decît forța realizată de agregat. ; , In privința prețului de cost la dezrădăcinarea cioatelor cu defrișatorul K-1A, în condițiile în care s-a lucrat, acesta este cu circa 50% mai re- dus decît cu mijloacele actuale și cu 20—25% mai redus decît în cazul defrișatoarelor cu lamă. Concluzii Defrișatorul K-1A, dezvoltînd o forță pe verti- cală de 45 t, este superior celorlalte mijloace folosite pînă în prezent. Domeniul de utilizare fiind mai mare, poate fi folosit cu succes la scoa- terea cioatelor de stejar cu diametrul cuprins între 20 și 60 cm, domeniu în care celelalte mij- loace încercate pînă acum dau rezultate puțin satisfăcătoare. Din alte încercări făcute anterior, s-a consta- tat că acest utilaj poate fi folosit cu succes și la scoaterea cioatelor de plop și de alte specii forestiere, Construcția și modul de funcționare nu per- mit folosirea acestui utilaj la dezrădăcinarea scaunelor de salcia în privința manevrării sale, menționăm că sis- temul de lucru cu spatele este oarecum obo- sitor. Din literatura consultată [4], rezultă că în U.R.S.S. s-a realizat în ultimul timp un tip de defrișator K-2A, care se deosebește de K-1A prin faptul că acționarea dispozitivului se face hi- draulic, iar cabina este astfel aranjată îneît trac- toristul mînuiește comenzile cu fața spre orga- nul de, lucru. Forța dezvoltată de acest defrișa- tor pe verticală este de 57 t. Pînă la importarea și încercarea lui, și, poate, asimilarea defrișatorului K-2A, se poate reco- manda folosirea în continuare a defrișatorului K-1A, în condiții similare celor prezentate. Bibliografie [1] Zima, I. M. Mecanizarea lucrărilor silvice (tra- ducere din limba rusă). Editura agrosilvică, 1952. [2] Miron, V. Cercetări privind stabilirea posibili- tății folosirii defrișatorului D-210V la dezrădă- cinarea cioatelor de stejar și salcîm. (Tema 1 a/1956 — ICMSE). [3] Miron, V. Cercetări privind stabilirea forțelor de tracțiune, necesare pentru dezrădăcinarea cioa- telor de stejar., (Tema 1 c/1950 — ICMSE). [4] Smelov,. B. M. și Voevoda, A K. Mașini, orudia i prisposobleniia dlea raskorcibvki pnei. Goslesbumizdat, 1952 Tabele cu calculul punctelor principale și intermediare la racordările verticale Ing. A. Amzică ISPF Brașov C. Z+ Oxf- 383.9 În proiectarea drumurilor, în general, și a drumu- rilor forestiere în special, adaptarea traseului la teren constituie, unul dintre principiile de bază oare conduce la realizarea unei construcții economice. Adaptarea Ia teren însă creaiză și neajunsul că dcdivitățile drumului trebuie sa urmărească decli- vitățile terenului, care uneori impun schimbări ne- uniforme în plan vertical, cu diferențe, mai mult sau mai puțin accentuate de la un panou la altul. Gînd diferența ide declivitate dintre două panouri vecine depășește anumite limite, circulația se rea- lizează cu neajunsuri legate de asigurarea distanței minime de vizibilitate și de, supraîncărcarea arcu- rilor autovehiculelor, prin: șocurile .produse Ia trece- rea peste schimbarea de declivitate. Cu cît schimbarea de declivitate este mai ac- centuată, circulația este ■ mai intensă și viteza de circulație este mai. mare, cu atît neajunsurile sem- nalate sînt mai supărătoare. în timpul nopții, mai ales, .dificultățile legate de vizibilitate sînt mai mari, datorită faptului că la frânturile convexei lumina farurilor se ridică deasupra drumului, luminîndu-'l puțin sau de loc, iar cele concave, distanța de vizibilitate este redu- să, deoarece lumina farurilor bate. în. suprafața drumului la distanță mică de autovehicul. Atunci cînd o schimbare de declivitate aspră este asociată cu o curbă orizontală de rază mică —- situație care obișnuit se evită. în proiectare — cir- culația este și mai mult stânjenită. Pentru .a elimina efectele negative legate de cele semnalate anterior, normativele drumurilor (inclusiv cele forestiere) au introdus oibligațiia racordării de- divităților, cînd suma algebrică a celor două pa- nouri' adiacente depășește o anumită valoare. Cu cât viteza de circulație este mal mare, au atît se impune asigurarea unea distanțe de vizibilitate mai. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 405 lungă și o, rază ide racordare mai mare. Normativele în vigoare reglementează aceasta problemă. Atît pentru racordările convexe cît și pentru cele concave (fig. 1) în funcție de configurația terenu- lui în pianul vertical, și orizontal, proiectantul alege raza de racordare convenabilă astfel încât curba să Fig. 1. Calculul unghiului de racordare. îmbrace terenul, în -această alegere, proiectantul se conduce, fie după valoarea bisectoarei, fie a tangen- tei. Prin încercări ajunge; să stabilească raza cea mai indicată, calculând! apoi lungimea tangentei (T) și bisectoarei (B), după formulele aplicate la ra- cordarea curbelor în plan orizontal i T-^tg-^ = lîcotgi (1) â A B R (sec —--------1) = R (cosec-^-----1), (2) 2 2 sau după formulele simplificate: T = R (3) 2 unde : a este unghiul dc racordare—-------— : 2 ax și «2 — unghiul celor două declivităti care se racordează : iA și i2 — valorile tangentelor trigno-metrice ale celor două declivități R — raza de racordare, m întrucît în sectorul forestier se lucrează, obiș- nuit, sub viteza de proiectare de 40 km/h, racor- darea dcclivităților se face prin arce de cerc. Din motive de -circulație se recomandă raze de racordare cît mai mari, dacă aceasta nu necesită cheltuieli sporite de construcție. Se menționează că, întrucît la racordările verti- cale se lucrează -cu unghiuri de racordare (a) foarte mici (sub 13°40', corespunzător la 24%}, diferențele -care se înregistrează într-e formulele (1), (2) și (3), (4) sînt practic fără importanță (dife- rențe de ordinul unităților de cm la tangentă și mm la bi-sectoare). De aceea, se recomandă (utili- zarea formulelor simplificate. Transpunerea elementelor calculate pe profilul longitudinal trebuie să se facă ținînd seamă de scările diferite ale lungimilor și înălțimilor și că distanțele trebuie să se măsoare pe orizontală (fig. 2). Ca urmare a acestui fapt, numai uneori curbele -circulare verticale se figurează pe profilul Fig. 2. Transpunerea pe profilul longitudinal a elementelor prin- cipale ale curbei verticale. longitudinal ca arce de ocrc. Obișnuit ele apar ca arce de parabolă. Pentru picheții cuprinși în interiorul racordării se determină modificările cotei de lucru, trecându-sc de la cotele directritei la cotele arcului de cerc, după care trebuie să se construiască drumul. în proiectare, cotele sc iau grafic (cu eroare) sau sc calculează utilizând formulele pentru deter- minarea punctelor intermediare din plan orizontal. Obișnuit se face uz de formula coordonatelor rec- tangulare prin abscise egale : y = R — ]/ R2 — x2. (5) Rezultate cu o precizie mai marc decât cea cerută de practică se obțin prin folosirea formulei sim- plificate : x3 2R* (6) Această formulă poate fi folosită și în materia- lizarea punctelor intermediare la curbele orizontale, acolo unde nu se cere o precizie prea mare și curba nu este prea îndepărtată de arcul de cerc. Fig. 3. Stabilirea coordonate- lor unui punct intermediar. Măsurîndu-se, pe orizontală, distanța x de -la în- ceputul sau sfîrșitul curbei pînă la pichetul în cauză (fig. 3) prin intermediul fprmulelor (5) sau (6) se determină diferența de cotă de la directriță pînă la arcul de cerc, cu care urmează să se modifice cotele de lucru (de execuție). 406 REVISTA PĂDURILOR * 18* 1963 * Nr r REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 407 Calculul punctelor intermediare la curbe circulare verticale Tabela 2 Abscisa (x). Ordonata (y) In cm pentru o rază (R) de ..a m m E = 100 R = 150 B = 200 E ' 30l> B = 400 B - 600 E — 600 R = 700 E -300 E ■= 1000 1 1 — — — — — — — — — 2 2 1 1 1 1 '—■ — — — — 3 5 3 2 2 1 1 1 1 1 — 4 8 5 4 3 2 2 1 1 1 1 5 13 8 6 4 3 2 2 2 2 1 a 18 12 9 6 5 4 3 3 2 2 7 25 16 12 8 6 5 4 4 3 2 8 32 21 16 10 8 6 5 5 4 3 9 41 27 20 14 10 8 7 6 5 4 10 50 33 25 17 13 10 8 7 6 5 11 61 40 30 20 15 12 10 9 8 6 12 72 48 36 24 18 14 12 11 9 7 13 85 56 42 28 21 19 14 12 11 8 14 98 65 49 33 25 20 15 14 12 10 15 113 75 56 38 28 23 19 16 14 11 16 128 85 64 43 31 26 21 18 16 13 17 145 96 72 48 36 29 24 21 18 14 18 162 108 81 54 41 32 27 23 20 16 19 182 120 90 60 35 36 30 26 23 18 20 200 134 100 67 50 40 33 29 25 20 21 — 147 110 74 55 44 37 32 28 22 22 — 161 121 81 61 48 40 35 30 24 23 — 176 132 88 66 50 44 38 33 26 24 — 192 144 96 72 58 48 41 36 29 25 — 208 156 104 78 63 52 45 39 31 26 — — 169 113 85 68 56 48 42 34 27 — — 182 122 91 73 61 52 46 36 28 ’— — 193 131 98 78 65 56 49 39 29 — — 210 140 105 84 70 60 53 12 30 — — — 150 113 90 75 64 56 45 31 — — — 160 120 96 80 69 60 48 32 — — 171 128 102 85 73 64 51 33 — — — 182 136 109 91 78 68 54 34 — — — 193 145 116 96 83 72 58 35 — — — 204 153 123 102 88 77 61 36 — — — — 162 130 108 93 81 65 37 — — ■— — 171 137 114 98 86 68 38 — — — — 181 144. 120 103 90 72 39 — — — — 190 152 127 109 95 76 40 — — - — 200 160 133 114 100 80 408 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr 'l Prezentarea tabelelor în scopul ridicării productivității muncii în pro- iectare se prezintă două tabele. în. tabela 1 s-au calculat valorile .tangentelor și bi sectoarelor pentru unghiuri de racordare cuprinse între 4% (limita inferioară impusă de normativul forestier în vigoare) și 24% (dublul declivității maxime admisibile), pentru cele mai uzuale raze de racordare (cuprinse între 100 și 1 000 m). Pen- tru fracțiuni de procente elementele se pot calcula prin interpolare. Considerând 5 cm eroare admisibilă ia execuția terasamentelor, sub această limită (valori ale bisec- toarei mai mici de 5 cm) nu s-au mai introdus în tabele valorile reieșite din calcule. Prin intermediul tabelei 1, în care intrarea se face după unghiul de racordare (a), proiectantul se orientează asupra celor mai indicate elemente (R, 1 și B), avîndu-le gata calculate, adoptând pe cele mai corespunzătoare. în cazul când este necesară o rază intermediară, se procedează astfel: a = 10%; R = 250 m. La a = 10%, din coloana R = 200 se scoate T = 10,00 m și B = 0,25 m, liar din coloana R = 500 m, se scot valorile 7 = 25,00 m și B = 0,60 m. Acestea din urma divizate cu 10 dau valorile care trebuie adăugate la cele pentru raza de 200 m. Deci : 7 = 10,00 + 2,50 = 12,50 m. B = 0,25 + 0,06 = 0,31 m. în tabela 2, în funcție de lungimea abscisei (x) considerată cunoscută, luată din metru în metru pînă la 40 m, pentru aceleași raze de racordare (100—1 000 m) ca în tabela 1, s-au calculat va- lorile ordonatei (y). Pentru a determina noile cote ale picheților inter- mediari de pe arcul de cerc al racordării verti- cale, se măsoară pe profilul longitudinal, pe orizon- tală, distanța (x) pînă la picheții în cauză, incepînd de la punctele de tangentă, iar din tabela 2, din coloana razei de racordare adaptată, la abscisele respective, se iau valorile ordonatelor gata calcu- late, .care se adaugă sau se scad din cotele inițiale. Bibliografie [1] Birul ea, A. K. Proiectarea autodrumurilor (I) (traducere din limba rusă). București, Editura Tehnică, 1957. [2] Colectiv. Transportul lemnului pe uscat. București, Editura agrosilvică de stat, 1958. Contribuții în problema mecanizării lucrărilor de scos puieți mari din pepiniere* Ing. A. Sbîrnac INCEF C.Z. Oxf. 232.412.1:307 Scosul puieților mari din pepinierele silvice constituie una dintre cele mai grele lucrări din cele care se execută pentru cultura puieților. Ca și la desfundarea solului, scosul puieților ne- cesită multe brațe de muncă, dacă lucrarea se execută manual, și presupune un tractor puternic dacă se folosesc utilaje mecanizate. Se știe că scosul puieților este în mod deosebit o lucrare de sezon. Reușita lucrărilor de împădurire este maximă cînd scosul puieților se exeoută în con- diții optime și într-un timp cît mai scurt și cînd manipularea și transportul lor la locul de plantat se realizează în condiții bune. In acest caz, chel- tuielile de completare sînt minime sau pot fi evi- tate total. In pepinierele cu soluri grele sau în anii secetoși, scosul puieților mari a constituit o problemă dificilă de rezolvat și, mai întotdea- una, calitatea lucrării a fost slabă. *Din lucrările INCEF pe anul 1962. Nu numai pe silvicultorii romîni i-a preocupat această problemă, ci și pe cei din alte țări. Pînă în 1959 au apărut în cîteva țări socialiste mai multe tipuri de pluguri pentru scos puieții mari. Astfel, în U.R.S.S. a fost construit plugul VPN--2, în R. S. Cehoslovacă plugul VON, iar în R. P. Ungară plugurile „Solnochi“ și „Dieri“, La încer- cările comparative internaționale pe linie C.A.E.R., efectuate în anii 1960—1961, la scosul puieților mari din pepinierile silvice cele mai bune perfor- manțe s-au obținut cu plugul sovietic VPN—2. Pe baza acestor rezultate, plugul VPN—2 a fost importat și în țara noastră. Ministerul Economiei Forestiere a luat măsura centralizării suprafețelor pentru cultura puieților în pepiniere mari, în acest fel folosirea utilajelor fiind mai rațională. Aducerea acestui plug pentru scosul puieților din pepinierele centrale întregește complexul de utilaje pentru lucrările de pepinieră. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 409 In primăvara anului 1962, plugul VPN—2 a fost experimentat în tara noastră la scosul puie- ților de plop negru hibrid în condiții de sol mijlo- ciu, rezultatele fiind prezentate în cadrul arti- colului. Descrierea sumară a plugului VPN-2 Plugul de scos puieți VPN—2 este de cons- trucție simplă și rezistentă. Este purtat pc trac- torul DT—54 A cu ajutorul ridicătorului hidraulic al acestui tractor. Se deosebește de plugul VP—2 prin aceea că este purtat și permite întoarcerea agregatului la capetele tarlalei pe un spațiu mult mai restrîns, ducînd la o folosire mai rațională a terenului în pepiniere. Plugul VPN—2 se fabrică în serie în Uniunea Sovietică și în prezent este singurul utilaj folosit pentru scoaterea puieților mari sau mici din toate pepinierele silvice, horticole sau pomicole. Echiparea pentru scosul puieților mari sau mici se face cu organe active diferite. Echipat pentru scosul puieților mari, plugul VPN—2 se compune din următoarele părți prin- cipale ; cadrul, cuțitul de scos puieți mari, cuți- tul de echilibrare și roata de sprijin. Cadrul este format din o țeavă de oțel. De cadrul sînt sudate o flanșă în capătul drept pen tru fixarea cuțitului de scos puieți și a rotii de sprijin, două perechi de plăci pentru fixarea bra- țelor laterale ale ridicătorului hidraulic, un braț lung la mijloc pentru articulare cu tirantul cen- tral al ridicătorului hidraulic și o altă flanșă la capătul sting pentru montarea cuțitului de echilibrare. — Cuțitul pentru scosul puieților mari este format din două plăci sudate și îndoite în formă de U. Pe partea de jos orizontală a cuțitului sînt fixate, prin șuruburi, în față un brăzdar și în urmă două afînăloare. Cuțitul acționează în plan orizontal asupra solului sub un unghi de 10°. — Roata de sprijiu din dreapta este destinată pentru menținerea și reglarea adîncimii de lucru a plugului. Se fixează la brațul flanșci printr-o bridă. Ridicarea sau coborîrea roții se face pfin- tr-un șurub cu manivelă ce trece prin suportul semiaxei roții. — Cuțitul de echilibrare se montează la flanșă prin două șuruburi și o șaibă comună. Scopul montării acestui cuțit este dc a împiedica ten- dința de răsucire a plugului în plan orizontal, datorită rezistenței ce o opune solul la extrema dreaptă a cadrului în timpul înaintării. Reglarea adîncimii de lucru pentru scosul puieților mari se face de la manivela roții de sprijin din dreapta între limitele 0—400 mm, maneta dispozitivului hidraulic al tractorului trebuind să fie numai la punctul „flotant11, pentru ca plugul să poată copia fidel relieful terenu- lui. în acest fel, adîncimea de lu tu se menține uniformă. Pentru ca unghiul de atac în plan orizontal al plugului în sol să fie normal (10°), trebuie ca lungimea tirantului central al ridicătorului hidraulic al tractorului să fie 850 mm. Pentru acționarea plugului VPN—2, ridicătorul hidraulic se montează la tractor după schema în trei puncte. Caracteristicile plugului VPN—2 echipat pen- tru scos puieți mari: — Dimensiuni de gabarit: lungime lățime înălțime 1 330 mm 2 900 mm 1 430 mm — Greutatea totală. 452 kg — Lățimea de lucru 550 mm — Adîncimea de lucru 400 mm —■ Numărul rîndurilor scoase Ia o trecere 1 — Sursa de tracțiune DT-54 A — Puterea necesară 54 CP — Treapta de viteză pentru lucru I—II Treapta de viteză pentru transport V — Personalul de deservire (oameni) 1 Condițiile în care s-au efectuat experimentările Experimentarea plugului VPN—2 s-a făcut în condiții de producție, în două variante, în pe- piniera Giupercenii Vechi din raza Ocolului silvic Calafat, pentru scosul puieților de plop negru hibrid. în prima variantă (tarlaua 2), butășirea s-a făcut în primăvara 1961, după o arătură la 27—30 cm adîncime și o grăpare concomitentă cu grapa zig-zag. Butășirea s-a executat prin înfigere directă cu mîna. Schema de butășire a fost de 60 Fig. 1. Plugul VPN-2 echipat pentru scos puieții mari : a — cadrul j £ — cuțitul lateral ; c — roata din dreapta ; d — cu- țitul de echilibrare. cm între rînduri și 15 cm între puieți pe rînd. Lungimea butașilor a fost de 20 cm. Lățimea aleilor la capetele tarlalei pentru întoarcerea agre- gatului a fost de 3,5 m. Rîndurile cu butași au fost orientate de-a lungul tarlalei. Lungimea rîn- durilor în prima variantă a fost în medie de 204 m, iar lățimea tarlalei de 41 m. Scoaterea puieților s-a început de la marginea tarlalei către centru. 410 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 In a doua variantă (tarlaua 1), butășirea s-a făcut în toamna anului 1960, după o arătură tot la 27—30 cm adîncime și o grăpare concomitentă. Butășirea propriu-zisă s-a efectuat tot prin înfi- gere cu mîna, dar la 40—60 cm distanță între rînduiri și ia 15—20 cm între puieții pe rînd. Orientarea rîndurilor a fost transversală pe lun- gimea tarlalei. Lungimea rîndurilor a fost în me- die de 40 m. Pentru întoarcerea agregatului la un capăt al rîndurilor a servit o alee cu lățimea medie de 3,35 m, iar la. celălalt capăt terenul liber rezultat după scosul puieților din prima variantă. Pentru scosul puieților, tarlaua a fost împărțită în fîșii de 23—24 m lățime, între fîșii s-au deschis linii de acces pentru agregat late de 2,50—2,60 m, de pe care puieții au fost scoși în prealabil manual. Solul în această pepinieră este de origină alu- vionar eoliană, cu textură mijlocie, aproximativ bogat în humus, datorită faptului că mulți ani înainte a fost acoperit cu pădure. în timpul experimentărilor cu plugul VPN—2 s-au efectuat măsurători privind: determinarea umidității solului pînă la adîncimea de lucru, cronomctrarea diferitelor categorii de timp, di- mensiunile puieților (înălțimea și grosimea la colet), rezistența la smulgere după dislocarea solului cu plugul, necesarul de oameni pentru executarea tuturor celorlalte operații pînă la așe- zarea la șanț a puieților, numărul și cauzele puie- ților vătămați în timpul scosului, distanța par- cursă de plug de la coborâre pe sol pînă ajunge la adîncimea optimă, uniformitatea adîncimii de lucru, spațiul necesar pentru întoarcerea agrega- tului la capete, consumul de combustibil, mane- vrabilitatea agregatului, comportarea plugului în lucru, eventualele deformări ale organelor active și altele. Rezultatele obținute 1, Umiditatea medie absolută a solului, la data scosului puieților, stabilită în două puncte, pînă la 40 cm adîncime, în fiecare tarla, a fost de 0,147 în varianta 1 și de 0,136 în varianta 2. Pentru condițiile fizice ale solului respectiv, umi- ditatea aceasta a fost bună pentru scosul puie- ților. Pămîntul nu s-a lipit nici de plug și nici de rădăcinile puieților^ In același timp, fărîmi- țarea și desprinderea de pe rădăcini s-au făcut destul de ușor. 2. Schema de cultură cea mai bună s-a dovedit a fi cea cu distanța între rînduri de 60 cm (în varianta 1), căci agregatul a mers cu mai multă siguranță, redueîndu-se vătămarea puieților în cea mai mare parte. în varianta 2, distanța dintre rînduri a fost micșorată pînă la 40 cm, iar rîn- durile nu au fost perfect drepte și nici paralele. Aceasta a făcut ca rândul dc puieți care trebuiau scoși să nu se mai înscrie exact la mijlocul dis- tanței dintre părțile verticale ale cuțitului (550 : 2 = 275 mm), ci mai aproape de extrema dreaptă; deci rădăcinile laterale au fost mai scurte (20 cm), iar procentul vătămărilor a crescut. Grija deosebită cu care agregatul trebuia condus prin- tre rîndurile mai dese de puieți a atras după sine scăderea productivității. 3. Lățimea aleilor necesară pentru întoarcerea agregatului la capetele rîndurilor a fost mai mică decît era necesară, atît în cazul variantei 1 cît și în varianta 2, cu excepția capătului unde locul a fost liber. Lungimea totală a agregatului (trac- tor + plug) a fost de 4,85 m, iar lățimea alei- lor de 3,35—3,50 m. Aceasta a făcut ca uneori plugul să fie scos din sol înainte de a trece de ultimul puiet ce trebuia scos, pentru efectua- rea întoarcerii, ceea ce a atras după sine alte vătămări ale puieților. Alături dc cauze ca ; distanța prea mică între rînduri, neparalelismul dintre rînduri și lățimea prea mică a aleilor pentru întoarcerea agregatu- lui la capete, vătămarea puieților s-a mai datorat și greșurilor,- respectiv lipsei de experiență a trac- toristului Ia începutul lucrului, care s-a tradus prin nerespoctarea paralelismului între rîndurile de puieți și cuțitul de scos puieți al plugului. Sub formă tabelară se dau mai jos, cantitativ și procentual, vătămările produse la puieți din diferite cauze, în cele două variante. Datele din tabela 1 vin să întărească afirma- țiile de mai sus privind cauzele care au provo- cat vătămarea puieților. Tabela 1 Puieți vătămați tn cele două tarlale Specificări Varianta 1 Varianta 2 Canti- tatea ■ % Canti- tatea % Puieți vătămați pe traseu 26 18,5 105 35,5 Puieți vătămați la capetele rin- durilor 82 58,5 129 44,0 Puieți vătămați prin greșuri 32 23,0 61 20,5 Total 140 100,0 295 100,0 Din varianta 1 (tarlaua 2) s-au scos în total 42 000 puieți, deci procentul vătămărilor este 0,33. Din varianta 2 (tarlaua 1) s-au scos în total 45 000 puieți, iar procentul vătămărilor este 0,65. Vătămarea puieților se datorește în varianta 1 mai mult întoarcerilor la capete, iar în varianta 2 atît întoarcerilor cît și distanței mici dintre rînduri. 4. înălțimea puieților în varianta 1 a fost cu- prinsă între 0,3 și 2,3 m, media fiind 1,17 m, iar în varianta 2 înălțimea a fost între 0.3 și 2,6 m, cu o medie de 1,09 m. 5. Adîncimea dc lucru a plugului VPN—2 a fost cuprinsă între limitele 36—43 cm, media fiind de 40 cm. Deci, în condiția adîncimii mi- nime, lungimea rădăcinilor crescute de la capătul inferior al butașului a fost de 16 cm. 6. Distanța parcursă de agregat de la coborîrea plugului pe sol pînă cînd plugul a ajuns la adîn- cimea optimă de lucru (40 cm) a fost de 2,5 ni, REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 411 ceea ce înseamnă că unghiul de pătrundere a plu- gului în sol este de 10°. Cînd nivelul tarlalei a fost cu 10—20 cm mai sus decît al aleii, dis- tanța necesară pentru pătrunderea plugului la 40 cm adîncime s-a putut reduce la 1 m chiar. Iar cînd nivelul tarlalei a fost sub nivelul aleii, dis- tanța respectivă a crescut pînă la 3 m. 7. Agregatul, în timpul lucrului, a fost condus de un tractorist. In condițiile din varianta 2, dis- tanța mică dintre rînduri a dus la necesitatea unui ajutor de tractorist, care să dirijeze conducerea agregatului din față de la distanță, spre a nu vătăma puieții. In felul acesta s-a putut evita mai mult vătămarea puieților și s-a putut men- ține o productivitate mai mare decît atunci cînd tractoristul ar fi fost nevoit sâ-și întoarcă privirea înapoi de mai multe ori. Se precizează însă că acesta nu este un caz normal, întrucît în varianta 1 tractoristul a lucrat foarte bine singur. Pentru operațiile de smulgere a puieților, adu- narea lor, sortatul, număratul, toaletatul, legatul în mănunchiuri și transportatul mănunchiurilor la locul de depozitare pe distanța medie de 25 m, au fost necesari zece muncitori, astfel ca agre- gatul să poată fi folosit la productivitatea op- timă. Se înțelege că distanța mai mare sau mai mică pînă la locul de depozitare, precum și mă- rimea puieților atrag o creștere sau o scădere a necesarului de muncitori auxiliari. Pentru ope- rația de executare a șanțului, așezarea puieților și acoperirea cu pămînt, au fost necesari 3—4 oameni. 8. Forța necesară pentru smulgerea puieților din prisma de sol dislocată dc plug în condițiile solului cu textură mijlocie și umiditate 14—15% a fost cuprinsă între 2 și 30 kg (media fiind de 11,19 kg) în varianta 1, la o înălțime medie a puieților de 1,26 m și o grosime la colet de 1,02 cm. In varianta 2, forța necesară pentru smulgere a fost între 3 și 25 kg (media fiind de 9,4 kg), la o înălțime a puieților de 1,19 m și un diametru de 0,96 cm la colet. Considerînid în medie forța de smulgere a unui om ca fiind de 70 kg, se înțelege că cea determi- nată în cadrul lucrării de față de 9—11 kg este cu mult inferioară, ceea ce îi asigură fiecărui muncitor continuitatea în schimbul de lucru. Se înțelege că, împreună cu distanța pînă la depozit și mărimea puieților, și însușirile fizico- mecanice ale solului determină scăderea sau creș- terea numărului de muncitori necesari. 9. Patinarea tractorului în timpul lucrului a fost stabilită pe o distanță de 180 m. Coeficien- tul de patinare a tractorului DT—54 A, în agre- gat cu plugul purtat VPN—2, la adîncimea de lucru de 40 cm, a fost de 3,5% ; deci patinarea a fost redusă în timpul scosului puieților. 10. Consumul de combustibil la tractor în timpul scoaterii puieților și al întoarcerilor la capete a fost de 8,176 1/h. La deplasare cu plu- gul suspendat, consumul a fost de 6,585 1/h, iar la mers motorul pe loc în relanti consumul a fost de 2,666 1/h. 11. In urma prelucrării și analizei datelor pri- vind structura timpului de lucru a rezultat că în varianta 1, cu rîndurile orientate de-a lungul tar- lalei și cu distanța optimă între rînduri, timpul efectiv reprezintă 59%, iar timpul ajutător (în- toarceri) 19,6% din totalul timpului de lucru, ceea ce înseamnă că coeficientul de folosire a timpului de lucru a fost 78,6%, iar coeficientul de folosire a utilajului 59%. Diferența procen- tuală pînă la 100% a timpului total de lucru (21,4%) a avut următoarea repartizare: 1% opriri pentru reglaj, 3,5% opriri organizatorice nor- male, 3,5% alimentarea și întreținerea zilnică a tractorului, 1,6% defecțiuni tehnice la tractor, 9,2% deplasarea de la adăpost la pepinieră și înapoi și 2,6% opriri pentru cauze fiziologice. în varianta 2, cu rîndurile orientate transver- sal pe lungimea tarlalei și cu distanță mică între rînduri, timpul efectiv a ocupat numai 37%, iar timpul ajutător (întoarceri) 43% dm timpul to- tal de lucru. Deci coeficientul dc folosire a timpu- lui dc lucru a fost 80%, dar coeficientul de fo- losire a utilajului numai 37%. De aici, concluzia că consumul mare de timp pentru întoarceri a atras după sine scăderea productivității în va- rianta 2 în comparație cu prima variantă. Dife- rența procentuală de 20% pînă la totalul timpu- lui de lucru a fost consumată după cum urmează : 1% opriri din cauze tehnice, 1% opriri organiza- torice normale, 3,2% alimentarea și întreținerea zilnică a tractorului, 1% defecțiuni tehnice la tractor, 6,6% deplasarea de ia adăpost la pepi- nieră și înapoi, 0,4% deplasarea de la o fîșie la alta și 6,8% opriri din cauze fiziologice. Calculul productivității s-a făcut folosind formula : Du ’ în care : JF este productivitatea pe 8 ore, m; N — numărul secundelor în 8 ore; $ — coeficientul de folosire a timpului de lucru; l — lungimea rîndului cu puieți, m; Du — durata medie a unui parcurs + o în- toarcere, s. în tabela 2 se dau elementele de calcul pentru Du, în diferite condiții ale celor două variante. 412 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr 7 Tabela 2 Elemente de calcul pentru Du in secunde Specificări Varianta 1 Varianta 2 Z 204 m Du 100 m Du l 40 m Du z ioo m Du Timp efectiv Timp ajutător : 217 — 106 — 43 — 107 — — întoarceri pe alei înguste o întoarcere pe alee îngustă și alta 75 . 292 75 181 —. — — — pe teren liber — — —. — 53 96 53 160 — întoarceri pe teren liber — — — — 41 84 41 148 Pentru varianta 1 : JF = 16 096 m, cînd lungimea rîndului a fost de 204 in ; JF — 12 729 m, cînd lungimea rîndului a fost de 100 m. Pentru varianta 2 : W = 9 600 m, cînd lungimea rîndului a fost de 40 m, cu condiții grele de întoarcere ; W - 10 871 m, cînd lungimea rîndului a fost de 40 m, cu condiții bune dc întoarcere; IF = 14 400 m, cîud lungimea rîndului a fost de 100 m, cu condiții rele de întoarcere; JF = 15 576 m, cînd lungimea rîndului a fost de 100 m, cu condiții bune de întoarcere. In varianta 1, cu 60 cm distanță între rînduri, rezultă 16 660 m în total la 1 ha. Deci consu- mul de timp este: 1,035 zile/ha, cu condiții rele de întoarcere ; 1,308 zile/ha, cu condiții rele de întoarcere. Fig. 2. Variația productivității în funcție de lungimea rîndurilar : a — pentru Tai — 40** ; b — pentru Tui = 50‘* ; c — pentru Tai = 60“ ; d — pentru Tsi = 70". In varianta 2, cu 50 cm distanță între rînduri, rezultă 20 000 m în total la 1 ha. Deci consumul de timp este : 2,088 zile/ha, cu condiții rele de întoarcere ; 1,823 zile/ha, cu condiții bune de întoarcere ; 1,388 zile/ha, cu condiții rele de întoarcere; 1,284 zile/ha, cu condiții bune de întoarcere. Considerind că intervalul între puieți pe rînd în ambele variante a fost 15 cm, rezultă câ pro- ductivitatea agregatului în condiții extreme a fost următoarea : ■— varianta 1 — 107 307 puieți/zi — l = 240 m — varianta 2 — 64 000 puieți/zi — l = 40 m Ambele variante s-au desfășurat în condiții rele de întoarcere. In instrucțiunile M.E.F., norma de producție pentru doi muncitori în 8 ore, la scos puieți de plop negru hibrid cu plugul de dislocat, este 45 000 puieți în condiții de sol ușor și mijlociu. Deci cu plugul VPN—2 productivitatea este de 3,93 ori mai mare în varianta 1 și cu 30% mai mare în varianta 2. 12. Costul lucrării de scos puieți de plop negru hibrid cu plugul VPN—2 s-a calculat pentru 1 ha pepinieră; separat pentru cele două variante, cu lungimea rîndului 204 m (varianta I) și 40 m (varianta 2). Calculul prețului de cost s-a făcut eu aj’utorul formulei C = A S -ț- lei/ha în care: C reprezintă cheltuieli directe pe ha. Iei; A — cota de amortizare a tractorului DT—54 A și a plugului VPN—2, lei; S — salariul tractoristului, lei; Q — costul combustibilului și lubrifianților, Iei. In tabela 3 se dau valorile elementelor care compun prețul de cost, în condițiile celor două variante. Rezultă, deci, că în varianta I scosul puieților de pe 1 ha costă 422,60 lei, iar în varianta 2 costul este de 850,78 lei/ha (în condiții extreme). Tabela 3 Valorile elementelor prețului de cost Variantele A 8 ' Ci 8 Varianta 1 320,16 47,61 54,83 422,60 Varianta 2 644,33 95,83 110,62 850,78 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 413 Admițând schema de cultură în varianta 1, 60 X 15 cm, iar în varianta 2, 50 X 15 cm, rezultă : 3,80 lei/1 000 puieți în varianta 1 ; 6,36 lei/1 000 puieți în varianta 2. Adăugind și costul cheltuielilor pentru toate operațiile de la smulgerea puieților pînă la așe- zarea lor la șanț, sc ajunge Ia : 6,00 lei/1 000 puieți așezați la șanț, varianta 1; 8,30 lei/1 000 puieți așezați la șanț, varianta 2. In instrucțiunile actuale ale M.E.F. costal este 8 lei/1 000 puieți așezați la șanț, pentru o echipă de doi oameni, cînd puieții sînt scoși cu (plugul de la dislocat puieți. Cînd puieții sînt scoși cu unejte manuale, costul este de lei 57/1000 puieți. Rezultă, deci, că scosul mecanizat al puieților de plop negru hibrid este mai mic cu 2 lci/1 000 puieți în condițiile variantei 1 și este cu 0,30 lei mai mare, în condițiile variautei 2, față de cazul cînd puieții sînt dislocați cu plugul. Scosul mecanizat este cu 51 lei mai mic scăzut în va- rianta 1 și cu 48,7 lei mai mic în comparație cu tarifele pentru lucrările manuale. Concluzii Folosirea plugului VPN—2 a dat bune rezul- tate la scosul puieților dc plop negru hibrid atît sub aspectul tehnic cît și economic, în condițiile unei scheme de cultură adecvată. Rezultate bune se obțin numai după o reglare corectă a plugului și după o mînuire atentă a întregului agregat. Montarea plugului, cuplarea sa la tractor și manevrabilitatea agregatului în lucru se reali- zează ușor și simplu. Schema de cultură pentru folosirea plugului VPN-—2 la scosul puieților mari trebuie să fie de 60 cm între rînduri, și nu mai mică de 50 cm în nici un caz. Orientarea rîndurilor cu puieți pe direcția lun- gimii tarlalelor asigură o creștere a indicelui de folosire a agregatului, o scădere a timpului necesar pentru întoarceri, respectiv o creștere a productivității. Asigurarea unei lungimi cît mai mari a rîndurilor determină o productivitate mare a plugului. Productivitatea crește în funcție de lungimea rînduril|or, pentru patru valori ale timpului necesar unei întoarceri cuprinse între 40 și 70 s. Lățimea aleilor la capetele tarlalelor trebuie să fie de cel puțin 5 m, pentru întoarcerea ușoară a agregatului și evitarea vătămării puieților. In cazul tarlalelor cu lățime mare este nece- sară împărțirea tarlalei în fîșii care să nu depă- șească lățimea dc 25 m fiecare. Dacă fâșiile sînt mai mici, manevrarea întoarcerii agregatului în spațiu îngust se face greoi, iar dacă lățimea este mai mare se pierde timp cu deplasarea sa de la un loc Ia altul. — Alinierea perfectă a rîndurilor cu butași (puieți) și păstrarea paralelismului între rînduri permit o viteză maximă a agregatului în lucru, asigură un procent maxim de puieți sănătoși după sortare, evitînd în acest fel vătămările. — Făcînd comparația între productivitatea obți- nută de noi în timpul încercării plugului VPN—2 cu cea realizată în R. P. Ungară Ia scosul puie- ților de plopi repede crescători, se constată că Ia noi ea are valori cuprinse între 0,06 și 0,12 ha/h, iar în R. P. Ungară de 0,11 ha/h. — Dacă nivelul solului pe tarlale va fi mai sus față de alei, mai ales în cazul aleilor înguste, se va reduce timpul manevrării agregatului la capete și va spori productivitatea. Bibliografie [1] * * * Otcet o mejdunarodnlm ispîtaniam v kopo- cinih mașin dlea bolșih sajențev. Budapesta, 1960—1961. [2] * * * Navesnoi vîkopocinîi plug VPN-2, ustroist- vo, sborka, primenenie, uhod. Rubtoysk, 1961 god. (notița tehnică). £3] * * * DT-54 A, Rukovodslvo po expluatații. Mosco- va, 1959 (Manual pentru exploatarea tractorului). [4 ] R u b ț o v, St. Cultura speciilor lemnoase in pe- pinieră. Editura agrosilvică, București, ediția a Il-a. [5] Ian a, A. și colaboratori. Studii asupra posibili- tăților de mecanizare a proceselor tehnologice din sectorul silvic privind recoltarea și prelucrarea se- mințelor și fructelor forestiere, pepinierele, Împă- duririle și Îngrijirea arboretelor. București, 1961. Valoarea meliferă a speciilor forestiere Ing. I. Cîrnu cercetător principal Stațiunea centrală de apicultură șt sericicultură C.Z. Oxf. 892.79:181.8 Pădurea reprezintă cea mai bogată și com- plexă sursă meliferă. Incepînd uneori din luna februarie și pînă la sfîrșitul lunii septembrie, albinele cercetează intens flora de pădure, cu- legînd polen și nectar. în vederea înmulțirii și ocrotirii arborilor și arbuștilor forestieri meliferi, precum și pentru practicarea rațională a stupăritului pastoral în zona pădurilor, este interesant să cunoaștem care sînt speciile forestiere cele mai valoroase pentru apicultură, precum și timpul și durata lor de înflorire. Salcîmul alb (Robinia pseudacacia) este cea mai importantă specie meliferă îndeosebi pentru regiunile de cîmpie, unde furnizează dc obicei culesul principal de primăvară. Salcîmul înflo- rește, în general, începînd cu prima decadă a lunii mai și se prelungește, în funcție de con- dițiile geografice și staționale, pînă la sfîrșitul lunii iunie. Durata înfloritului în condiții nor- male variază de la 8 la 14 zile. Eșalonarea pe- rioadei de înflorire în funcție de altitudine și microclimat oferă apicultorilor posibilitatea să realizeze în cadrul unui sezon apicol două sau chiar trei culesuri la salcîm. Astfel, mulți api- cultori din Regiunea Dobrogea practică primul cules la salcîm în raioanele Medgidia și Adam Clisi în jurul datei de 15—30 mai, iar al doilea cules în pădurea Comarova, Raionul Negru-Vodă în jurul datei de 1—10 iunie. De asemenea, api- cultorii din Regiunea Ploiești pot realiza în cursul aceluiași sezon apicol două și mai rar trei culesuri la salcîm, și anume: în sudul Re- giunii Ploiești la 1—10 mai, al doilea în regiunea Vălenii de Munte la 15—25 mai și al treilea la nord de această zonă în jurul datei de 1—15 iunie. Salcîmul ocupă în țara noastră suprafețe im- portante îndeosebi în regiunile: Oltenia — circa 43 000 ha, Galați —- circa 10 000 ha, București — circa 7 000 ha, Argeș — circa 6 000 ha, Crișana — circa 3 000 ha etc. Mai cunoscute de apicultori sînt masivele de salcîm din sudul Olteniei, Hanul Conachi și Rușețu (Regiunea Galați), Valea lui Mihai (Regiunea Crișana), Mătăsaru (Regiunea Argeș), Groasa și Ileana (Regiunea București), Alioș-Gomila (Regiunea Banat) etc., unde în fiecare an sînt deplasați zeci de mii de stupi, rcalizînd în anii favorabili recolte bogate de miere monofloră de salcîm. Producția de nectar la salcîm în condiții me- teorologice normale este concentrată și abun- dentă, variind între 1—4 mg/fl. cu un conținut ridicat de zahăr de 40—70%, în funcție de expo- ziție, stadiul de înflorire, varietatea, vîrsta, den- sitatea arboretelor etc. Trebuie să menționăm că dintre factorii meteorologici, o influență hotă- rîtoare o exercită temperatura. Se cunoaște că secreția nectarului începe în general în jurul temperaturii de 10°C, devine maximă între 16 și 25°C și apoi scade treptat pînă la temperatura de 35°C, după care secreția încetează complet. Astfel, în masivul de salcîm de Ia Valea lui Mihai, în nopțile reci sub 10°C, din perioada înfloririi salcîmului (1959), secreția nectarului nu se producea decît după răsărirea soarelui, în timp ce în nopțile obișnuite, calde (15—16°C). secreția nectarului avea loc din vreme, iar cu- lesul începea înainte de răsăritul soarelui. Dar oricît de favorabile ar fi condițiile de secreție a nectarului, producția de miere ce se realizează depinde dc puterea familiilor de albine. în ge- neral, apicultorii cunosc faptul că la orice cules familiile de albine puternice, bine dezvoltate, înregistrează întotdeauna sporuri zilnice de miere, mult mai mari decît familiile mijlocii sau slabe. Acest fapt se evidențiază și mai mult în cazul culesului de salcîm, care într-o perioadă scurtă realizează cantități însemnate de nectar. Pentru a ne orienta cu privire la evoluția și dinamica culesului de salcîm, redăm înregistră- rile cîntarului de control Ia una dintre stupinele stațiunii centrale aflate în pastoral la Rușețu (Regiunea Galați) în primăvara anului 1962 (tab. 1 si 2). Fig. 1. Deplasarea stupilor la masivele forestiere- melifero se face cu mijloace mecanizate. (Foto : ing. I, Cîrnu ; orig.) Culesul a început în ziua de 18 mai și s-a terminat la data de 1 iunie, conform tabelei 1 în total s-a înregistrat un spor de 59,600 kg miere monofloră de salcîm, din care miere ex- trasă — 47 kg pe familie. în medie însă, se realizează la un cules de salcîm 10—25 kg/familie miere extrasă. Din determinările efectuate de cercetătorii din cadrul stațiunii centrale rezultă că producția de miere la arboretele de salcîm variază în limite foarte largi, în funcție de vîrsta arbore- telor, densitatea și expoziția lor. Astfel, la ar- borii răzleți, producția de miere a oscilat de la REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 415 Fig. 2. Stupina Stațiunii centrale de apicultura la culesul de salcâm de La Rușețu (Regiunea Galați). (Foto : ing. I. Citau ; orig.) 1100 la 1700 kg/ha*, la arborii în masiv de la 900 la 1 500 kg/ha și la arboretele tinere de la 300 la 700 kg/ha. Trebuie să menționăm că, pe lîngă elementele arătate, secreția nectarului, pre- cum și concentrația lui în zahăr variază de asemenea atît după fazele fenologice cît și după timpul determinării din cursul aceleiași zile. mexicana, 4,35 mg/fl. la R. viscosa și 6,72 mg/fl. la R. hispida, iar concentracția în zahăr variază de la 42,8% la 64,0%. Față de valoarea meliferă excepțională a acestora, se recomandă înmulțirea și extinderea lor în plantații. De asemenea se recomandă Se- lecția salcîmului pentru obținerea de forme și hibrizi noi, cu înflorire mai tîrzie și eșalonată pc o perioadă mai lungă. în cadrul cercetărilor întreprinse în anii 1960—1962 Ia masivele dc salcîm de la Rușețu (Regiunea Galați) și Valea lui Mihai (Regiunea Crișana) s-au identificat o serie de forme și varietăți bine diferențiate morfobiologic. Astfel, aceste forme prezentau diferențieri marcante în ceea ce privește portul, forma coroanei, prezența sau absența parțială a spinilor, forma și mărirea corolei, culoarea co- rolei (alb-verzuic, albă, alb-roză, roză), pigmen- tația corolei, culoarea și forma caliciului, pigmen- tația caliciului etc. Acestea se deosebeau în privința epocii și duratei de înflorire, cantității și calității nectarului etc. Din obesrvațiile și cercetările efectuate s-au putut desprinde unele corelații existente între Tabela 1 Data culesului Sporul de miere, kg Stadiul de înflorire Observații 17 mai . începutul înfloritului ț oscilațiile sporului de, ÎS mai 1,100 începutul înfloritului producție în perioada 19 mai 2,100 începutul înfloritului 20 — 22 mai au fost 20 mai 1,500! începutul înfloritului condiționate de mersul 21 mai 1,400 începutul înfloritului vremii mai mult sau mai 22 mai 3,100 începutul înfloritului puțin favorabil zborului 23 mai 2,200* începutul înfloritului albinelor și secreției 24 mai 3,700 înflorirea maximă . nectarului 25 mai 6,500 Înflorirea maximă 26 mai 10,700 înflorirea maximă 27 mai 12,500 Înflorirea maximă 28 mal 9,200 Înflorirea maximă 29 mai 4,500 sfîrșitul înfloritului 30 mai 0,400 sfîrșitul înfloritului 31 mai 0,400 sfîrșitul înfloritului 1 iunie 0,300 sfîrșitul înfloritului 2 iunie staționar — Pe lîngă Robinia pseudacacia se întîlnesc la noi în țară o serie de alte specii și forme de salcîm, cultivate mai ales în parcuri, grădini botanice sau pe marginea șoselelor. în general, aceste specii și varietăți de salcîm se caracte- rizează printr-o înflorire mai tîrzie cu 2—4 zile și de asemenea printr-o durată mai lungă a acestei fenofaze, care variază de la 13 la 20 de zile. Din determinările efectuate de cercetătorii stațiunii centrale în 1962, la Stațiunea experi- mentală Băneasa și INCEF Snagov rezultă că producțiile medii de nectar variază după cum urmează: 0,89 mg/fl. la R.p. Bessoniana, 1,0 mg/fl. Ia R. pseudacacia monophylla, 2,55 mg/fl. la R. pseudacacia var. decaisneana, 2,70 mg/fl. la R. pseudacacia, 2,80 mg/fl. la R. neo- * Calculul la hectar s-a făcut în raport cu numărul arborilor, socotindu-se densitatea medie pe hectar. anumite aspecte morfologice și secreția necta- rului. Cercetările în această direcție sînt în con- tinuare și merită atenție din partea silvicul- torilor. Teiul (Tilia sp.) este a doua specie meliferă importantă din țara noastră și înflorește, în general, la un interval de 20—25 zile după în- florirea salcîmului. Spre deosebire de salcîm, culesul de tei este de durată mai lungă, mai ales în arboretele formate din două sau mai multe specii. Speciile de tei care se întîlnesc mai frecvent la noi și care prezintă o importanță apicolă mare sînt: — teiul cu frunza mare sau teiul fluturesc (Tilia platyphyllos) Scop sin. cu Tilia grandi- folia (Ehrh.) ; — teiul pucios sau teiul cu frunza mică (Tilia cordata MUL sin. cu Tilia parvifolia Ehrh.); 416 REFISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr — teiul argintiu sau teiul alb (Tilia tomentosa Moench.). Din cercetările și observațiile efectuate de noi în diferite puncte fenologice pe mai mulți ani (1960—1962) rezultă că prima specie care înflorește este teiul cu frunza mare, urmează apoi la 10—16 zile teiul pucios și apoi, la 21—22 zile față de teiul cu frunza mare, înflorește teiul argintiu. Durata de înflorire a celor trei specii luate împreună în cadrul sezonului apicol este în medie de 30 de zile, variind de la o stațiune la alta și de la un an la altul, între 22 și 38 zile. Elementele care condiționează data înfloritului sînt îndeosebi temperatura și altitudinea. Teiul ocupă în țara noastră suprafețe însem- nate, îndeosebi în regiunile: Dobrogea (circa 15 000 ha), Iași (circa 15 000 ha), Banat (circa 5 700 ha), București (circa 5 500 ha). Bacău (circa 5 300 ha) etc. în cadrul acestora, cele mai cunoscute și renumite pentru apicultura sînt masivele de tei de la Comana, Mihai Bravu, Căscioarele, Călugăreni, Snagov etc. (Regiunea București) ; Cetățuia, Cocoș, Isaccea, Niculițelu, Babadag etc. (Regiunea Dobrogea) ; Bîrnova, Ciurea, Grajduri etc. (Regiunea Iași). La aceste masive se deplasează anual zeci de mii de stupi (fig. 3 și 4), realizîndu-se în anii favorabili (în Fig. 3. Stupina Stațiunii centrale de apicultura depla- sată în pastoral în zona pădurilor de tei de la Greci (Raionul Urziceni). Cântarul dc control al stupinii înregistrează zilnic sporuri însemnate (1962). (Foto ; ing. I. Cirnu ; orig.) medie) cîte 10—20 kg miere de familie. Culesul nu prezintă gradul de intensitate de la salcîm; totuși se poate realiza de la 2 la 6 kg miere de stup zilnic. Secreția de nectar la tei, ca și la ceilalți arbori meliferi, variază îndeosebi în funcție de varie- tate, expoziție și condiții staționale. Din deter- minările efectuate de cercetătorii de la Sta- țiunea centrală de apicultură și sericicultură la masivele de tei de la Cetățuia și Niculițelu, în anii 1959—1961, rezultă că producția de nectar a variat: la teiul pucios de la 0,15 la 0,22 mg/fl., cu o concentrație medie de 48%, și la teiul ar- gintiu de la 0,20 la 0,45 mg/fl., cu o concentrație Fig. 4. Stupină deplasată în pastoral la masivul de tei de la Snagov, unde a realizat, în 1962, 20 kg miere/familie de' albine. (Foto t Asociația crescătorilor de albine — .A.C, A.-Ploiești.) în zahăr de 46—52%. Spre exemplificare redăm evoluția cîntarului de control la una dintre stupinile stațiunii centrale aflate în pastoral la Cetățuia în vara anului 1962 (tabela 2). Capacitatea nectariferă a celor trei specii de tei este diferită, și anume : 800 kg/ha la teiul cu frunza mare, 1 000 kg/ha la teiul pucios și 1 200 kg/ha la teiul argintiu. Arțarul (Acer sp.) este, dc asemenea, un ar- bore melifer valoros, mai ales că unele specii de arțar înfloresc timpuriu, cînd, în general, flora meliferă este puțin abundentă. în pădurile noastre, acerineele nu formează arborete pure, ci intervin numai ca arbori în amestec, îndeosebi în pădurile de foioase din șleaurile de cîmpie și de deal. Dintre acerinee, cele mai valoroase sub aspectul melifer sînt arțarul tătărăsc și jugastrul, care cresc bine și în asociație cu alte specii de foioase melifere. Producția de miere, după o evaluare generală, se ridică pentru jugastru și arțarul tătărăsc la 1 000 kg/ha. Aceste specii înfloresc de obicei abundent și furnizează, pe lîngă nectar, și în- semnate cantități de polen, ceea ce prezintă o deosebită importanță pentru dezvoltarea și întă- rirea familiilor de albine în primăvară. Cenușerul sau oțetarul fals (Ailanthus altissima Mill. sin. cu A. glandulosa Desf.) este un arbore melifer, foarte intens cercetat de albine atît pentru nectar cît și pentru polen. Crește spontan în Dobrogea și în alte regiuni din țara noastră, înflorește abundent în lunile iunie-iulie, florile fiind foarte intens cercetate de albine pentru nectarul și polenul lor de calitate superioară. Producția de miere este de circa 300 kg/ha. Mierea de ccnușer este de culoarea chihlimba- rului, cu o aromă pronunțată și plăcută la gust. Glădița (Gleditsia triacanthos L. sin. cu Gle- ditschia triacanthos Scop, este un arbore me- lifer intens cercetat de albine pentru nectar și polen. Valoarea lui meliferă este cu atît mai REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 417 Tabela 2 Data culesului Bpoiul de miere, kg Observații 17 iunie 18 iunie 1,600 19 iunie 2,500 înflorire maximă la teiul cu frunza mare 20 iunie 2,300 21 iunie 1,200 22 iunie 1,500 23 iunie 2,000 Înflorire maximă la teiul pucios 24 iunie 2,300 25 iunie 1,500 26 Iunie 1,300 27 iunie 1,100 28 iunie 0,500 29 iunie 0,400 Apariția primelor flori la teiul argintiu 30 iunie 0,700 1 iulie 1,000 2 iulie 1,300 3 iulie 1,800 începutul înfloririi din plin la teiul argintiu 4 iulie 2,100 5 iulie 3,400 6 iulie 3,400 7 iulie 2,100 8 iulie 1,200 1,000 9 iulie 10 iulie 1,800 11 iulie 2,600 12 iulie 2,400 Sfîrșitul Înfloririi din plin 13 iulie 1,020 14 iulie 0,400 15 iulie - mare cu cît înflorește după salcîmul alb (iunie) și durează pînă la culesul de tei. Producția de nectar este apreciată la 250 kg/ha. Salcia (Salix sp.) crește sub formă de arbori sau arbuști în general în lunca Dunării și a rîurilor mari, ocupînd suprafețe foarte însemnate în fondul forestier. Sălciile și răchitele înfloresc, în general, tim- puriu în primăvară, furnizînd familiilor de albine nectar și îndeosebi polen foarte valoros pentru întreținerea și dezvoltarea familiilor de albine în primăvară (martie-aprilie-mai). Speciile de salcie mai răspîndite la noi în țară și cu importantă apicolă sînt: salcia co- mună (Salix alba L.), salcia căprească (Salix caprea L.), zălogul (Salix tinerea L.), salcia plîn- gătoare (Salix babylonica L.), salcia plesnitoare (Salix fragilis), răchita roșie (Salix purpurea L.), răchita (Salix viminalis L.) și S. daphnoides Vili. Dintre acestea cele mai melifere sînt salcia căprească și zălogul, care, în condiții favorabile de secreție a nectarului, furnizează nu numai însemnate cantități de polen, ci și nectar din abundență. Producția de miere se evaluează la aceste specii la circa 150 kg/ha. Alunul (Corylus avelana L.) este un arbust de o deosebită importanță apicolă, întrucît, înflo- rind de timpuriu în primăvară, furnizează fa- miliilor de albine polen care contribuie simțitor la dezvoltarea creșterii puietului. Cornul (Cornus mas L.) înflorește, de aseme- nea, timpuriu, în primăvară (februarie-martîe), furnizînd în zilele frumoase polen și nectar familiilor de albine. Ca și alunul prezintă o deosebită importanță apicolă. Păducelul (Crataegus monogyna Jacq.) este un arbust melifer frecvent întîlnit în șleaurile de deal și cîmpie. înflorește abundent în lunile mai-iunie. în pădurile de foioase, alături de arțar și alte specii melifere, furnizează de la începutul lunii mai pînă în iunie un cules bun familiilor de albine, stimulînd dezvoltarea lor în vederea culesului principal de la salcîm sau alte plante melifere importante. Zmeurul (Rubus idaeus) este un arbust me- lifer foarte valoros pentru apicultură. Este frec- vent întîlnit în zona de munte și dealuri înalte, unde înflorește în lunile iunie-iulie, avînd o durată de înflorire de circa 25 de zile. Este un arbust foarte cercetat de albine pe toată pe- rioada înfloririi. Producția de miere variază în funcție de condițiile staționale, de la 50 la 200 kg/ha. Pe lîngă arborii și arbuștii meliferi descriși trebuie să amintim și arborii forestieri care, deși au un potențial melifer mai mic, totuși, prin suprafețele însemnate ce le ocupă în cadrul fondului forestier, prezintă de asemenea impor- tanță apicolă, contribuind an de an la ridicarea productivității familiilor de albine. Printre aceștia cităm: stejarul (Quercus pedunculata), gorunul (Q. sessilijlora), cerul (Q. cerris), fagul (Fagus silvatica), plopul (Populus sp.), frasinul (Fraxmus excelsior), molidul (Picea excelsa), bradul (Abies alba) etc. Trebuie să menționăm că valoarea meliferă a Speciilor forestiere se mărește simțitor dacă luăm în considerație și mana pe care acestea o furnizează în anumite perioade familiilor de albine. îndeosebi mana provenită de la rășinoase prezintă o deosebită importanță economică, fiind toarte bogată în substanțe minerale, aromată și plăcută la gust. Problema manei și mierii de mană va fi tratată însă în cadrul altui articol. în concluzie rezultă că, față de bogăția și diversitatea mare a speciilor forestiere melifere, precum și față de potențialul lor nectarifer ex- cepțional de ridicat, pădurile constituie cea mai importantă rezervă pentru dezvoltarea cu succes a apiculturii în țara noastră. Bibliografie [ 1] C iu mac, Gh. și colaboratorii. Zmeura de pă- dure. E.A.S., București, 1961. [2] Oîrnu, I. și colaboratorii. Baza meliferă și po- lenizarea culturilor (broșură sub tipar), Bucu- rești, 1963- [ 3] Dumitriu-Tăt ăranu, I. și colaboratorii. Arbori și arbuști forestieri și ornamentali. E.A.S., București, 1'960. [ 4] GI u h o v, M. M. Plante melifere. Moscova, 1955. [5] Iii ev, I. Despre productivitatea meliferă a pă- durilor. Bceiovodstvo, 6, 1957. 418 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 [ 6] I o n i ț ă, M. Date privind înf loritul speciilor de tei la Arad. In : Apicultura nr, 7, 1958. [ 7] Lăzărescu, Gh. și Benea, V. Resursele flo- rei forestiere din țara noastră ca baza meliferă. în : Apicultura nr. 10, 1959. [ 8] P o p o v i c i u, V. Flora meliferă din păduri. In : Apicultura nr. 6, 1956. [ 9] P o P o v i c i u, V. Răspândirea acerineelor (pal- tinii, jugaștri ți arțarul) în pădurile țării noastre și importanța lor meliferă. în : Apicultura nr. 4, 1960. [10] P r i t s c h, G. îmbunătățirea bazei melifere. Berlin, 1959. [11] Prodan, I- și Buia, Al. Flora mică ilustrată a Republicii Populare Romîne. E.A.S., București, 1958. . [12] Săndulescu, E. Valorificarea florei melifere forestiere — cale importantă pentru sporirea producției apicole. în : Apicultura, nr. 2, 1962. [13] Tom eseu, A. Fazele periodice de vegetație la speciile forestiere. E.A.S., București, 1957. A Xl-a sesiune a Comisiei Internaționale a Plopului Ing. Cr. Avram M.E.F, Direcția fond forestier GZ, Osf. 972J8;176 Populus Comisia Internațională a Plopului din ca- drul F.A.O. — Organizația Națiunilor Unite pen- tru Alimentație și Agricultură — și-a ținut a Xl-a sesiune în R.S.F. Iugoslavia în intervalul 28 august—7 septembrie 1962. Au luat parte delegați din 20 țări, de aseme- nea reprezentanți ai Diviziei pădurilor și produ- selor forestiere din F.A.O. înființată în anul 1947, Comisia Internațională a Plopului s-a încadrat în F.A.O. în anul 1959. Convenția de încadrare în FA.O. precizează funcțiile acestei comisii: studierea aspectelor științifice, tehnice, sociale și economice ale cul- turii plopilor și sălciei; facilitarea schimburilor de idei, cunoștințe și materiale; stabilirea de programe de cercetare în comun; organizarea de congrese, reuniuni, însoțite de excursii de studii etc. La nivel național statele membre și-au în- ființat Comisii Naționale ale Plopului, cu funcții similare Comisiei Internaționale, cu care colabo- rează direct. A Xl-a sesiune, ca și sesiunile anterioare, și-a axat lucrările pe examinarea activității depuse de Comisiile Naționale ale Plopului, analiza ra- porturilor unor subcomitete și grupuri de lucru, întrunirea unor grupuri de lucru și vizitarea, cu ocazia excursiei de studii, a unor lucrări de cul- tură a plopilor din R.S.F. Iugoslavia. Din necesitatea de a se acoperi consumul de lemn, suprafețele plantate cu plopi sînt în per- manentă extindere în țările Europei, ale Orien- tului Apropiat, în cele două Americi; plopii se bucură de atenție crescîndă în Japonia și Aus- tralia. în unele țări, plopii sînt cultivați pe scară largă în afara fondului forestier, sub formă de aliniamente, perdele de protecție, pe terenuri agricole „marginale" etc. în acțiunea de cultură a plopilor, o importanță majoră se acordă identificării, înregistrării și controlului varietal. Din arborii identificați, con- form unui chestionar al Comisiei Internaționale a Plopului se transmite material săditor în Italia, pentru plantare și observații în „Populetum mediterraneum". Independent de activitatea de cercetare care se preocupă de un număr mare de clone, în producție se difuzează nu număr relativ redus de clone, ceea ce asigură execu- tarea unui control varietal eficient (Belgia — 5, Franța — 12, Anglia — 8, dintre care 3 hibrizi balsamiferi). Dintre realizările importante în domeniul se- lecției, după clona 1-214, s-a selecționat, în anii 1948—1951, clona 1-45/51, care în condiții natu- rale mai puțin favorabile se dovedește supe- rioară clonei 1-214. în aproape toate țările sînt în curs cercetări de genetică și selecție asupra plopilor din secția Leuce. Se remarcă interesul crescînd ce se acordă plopilor balsamiferi, pentru zonele cu climat mai rece. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 7 419 Activitatea de cercetare asupra sălciilor — în principal Salix alba ■— urmărește deocamdată identificarea exemplarelor valoroase; . s-au în- ființat în acest scop unele arborete de selecție. Analiza situației în domeniul protecției plo- pilor s-a desfășurat în cadrul reuniunii grupului de lucru de specialitate, care s-a întrunit cu ocazia sesiunii. Rezultatele ultimelor cercetări prezintă importanță și pentru țara noastră, de- oarece contribuie la elucidarea unor probleme care ne-au interesat în mod deosebit. Dotichiza populea este semnalată în nume- roase țări, însă se pare că această afecțiune este în regres, ca urmare a unor condiții mai bune de cultură a plopilor (pepiniere și' plantații) și a unor condiții climatice improprii dezvol- tării ciupercilor. Atacul Dotichizei ar fi deter- minat de un ansamblu de condiții staționale, care diferă mult de la o țară la alta. încercările de combatere cu produse cuprice, mercurice, organice nu s-au dovedit concludente. La reuniunea grupului de lucru care a avut loc în anul 1961 s-a făcut cunoscut că nici un microorganism nu a fost identificat ca agent al maladiei pătarea brună a scoarței și că factorii ambianți, stațiunea și distanța de plantare par să aibă o influență decisivă. Con- statări mai noi scot în evidență o anumită influență a concurenței dintre rădăcini asupra apariției acestei boli. Cercetările efectuate recent asupra cance- rului supurant au arătat că această ma- ladie este provocată de Aplanobacter, un ger- men pretențios și cu un parazitism strîns, foarte diferit de Pseudomonas căruia i-a fost atribuită timp îndelungat și care de altfel invadează ulte- rior leziunile; rolul primar revine însă exclusiv lui Aplanobacter. Grupul de lucru pentru exploatarea și utili- zarea plopilor, care s-a întrunit cu ocazia se- siunii, a trecut în revistă situația actuală și problemele de viitor. în domeniul exploatării, dat fiind volumul mare al arborilor, grupul de lucru a considerat că este necesar ca mecanizarea să fie extinsă la toate operațiile de exploatare, desrădăcinare, transport. A prezentat interes metoda de desră- dăcinare-exploatarc a arborilor și transportul arborelui întreg (inclusiv rădăcina centrală) direct de Ia parchet la fabrică sau la un de- pozit central unde se execută operațiile de tăiere a ramurilor, sortare-secționare etc. Sînt în curs cercetări privind conservarea buștenilor de plop în depozite, de asemenea în- cercări de uscare la aer a lemnului de plop sub formă de scînduri și lemn rotund de celuloză. întrebuințarea plopului pentru stîlpi face obiectul unor experimentări în variantele tratat și netratat, cu rezultate mulțumitoare pînă în prezent. Se urmărește utilizarea ramurilor și a vîrfurilor pentru pastă, PAL, PFL. Grupul de lucru a atras atenția asupra plopilor fastigiați (algerian etc.) al căror lemn prezintă mai multă importanță pentru celuloză decît plopii euramericani. în cadrul sesiunii s-au prezentat și unele re- ferate științifice care au îmbrățișat întregul domeniu al culturii plopilor, dintre care men- ționăm : clona 1-45/51, observații asupra diferen- țelor anatomice ale unor rădăcini de diverși plopi euramericani, aplicarea elementelor carbon și bor în cultura plopilor, studiul plopilor din Orientul Apropiat, combaterea dăunătorilor Cryptorrmchus lapati și Pigaera anastomosis, studiul privind caracteristicile fizice și meca- nice și dimensiunile fibrelor unor clone, utilaje, și dispozitive pentru elagaj, uscarea Ia aer a lemnului de plopi, utilizarea lemnului de mici dimensiuni, producția culturilor agricole inter- calate etc. Metode și procedee chimice și biologice de combatere a bolilor și dăunătorilor forestieri, folosite în țările prietene Ing. M. Arsenescu M.E.F. C. Z. Oxf. 414.2 :411 În anul 1962 s-a ținut la București o consfătuire tehnico-științifică C.A.E.R. în probleme de pro- tecție a pădurilor. Din referatele prezentate de țările participante și din discuțiile purtate asupra meto- delor și procedeelor de combatere a bolilor și dăună- torilor au rezultat cele arătate în continuare. în R. P. Bulgaria combaterea insectelor dăună- toare se face în special prin mijloace chimice, folo- sind insecticidele DTT-5%, DDT-10% și HCH-12%, Se aplică tratamentul prăfuiților chimice cu apa- ratură de sol pe suprafețe sub 100 hectare, pe supra- fețele mai mari folosindu-se avioanele AN-2. Ca aparatură de sol se utilizează generatoarele de tip Swingfoig pauuaH, T. IIonecKy, A. MapKOW O BMCbIXaHllM HCKOTOpLIX C0CHOBB1X HlCaiK- ^enntt n Mepu no npeflynpeasjțennio pacnpocTpancnna »Toro an.Tewna. 442 R. Bapea u r. Pbinimy: ©ii’ronaToaorH’iecKHe Ha- Ouwneniia najț npopacTa»mnMjt coMenaun y hoceo- 3BKHX neCHMX HOpO^. 447 II. 3. Jlyne: Mn'i'erpaxbHo KcnoJibBOBaTb miopii 6e- Jioro TepnoBnnKa (Hippophșie rhamnoides LJ neHHoe noSo'inoc noabaoBanue neeon. 449 Penama RMcypdMcy. yeoBepmeHCTBOBaHMe MOTO^a eocTasneniiH raft mm xo^a pocTa. 451 C. Ropjiaipmy. IIcKyccTBennan no^consa oSecnem- BaeT yBeanwnno cSopa cmosh. 454 P. H. Bap.iaH,: CoBpeMennbic nyTbOBMO chctcmm (I). 456 C. CMUHKuiuecKy OoaacTb npnMeneHHH SyabjțoacpoB npn ycTpottcTBO otbocob pan aBToaecHMX ^opor. 462 B. PepMan: AcneKTbi no MexanMBaimn aecoaaro- tobob o6aacTHoro aecoynpaBaeHHa Kpmnana. 466 JI. Bopa: Kpan ^ynnKyaep MHHE®-! RMa bmbo3- KH-no«BO3KK npeBecHHM na Mame pacTonanH. 471 R. Byio. IIpoM3Boj(eTBO aefiojțoK nas ^opoatnbix TpanTopoB yTB .nan bmboseh Kpyraoro neca. 475 II. Kunep'. Jloraa» ycmnoBEa e Tpocow p;.iH bliboskh UpeBecHHH. 482 XPOHMKA K. Jlaaapecxy: HayeK- thbhoctb npii ycTaHOBJieHHH HopMajiBHott ryc- totm m npii onpeneJieHHH aMnJiHTy«M n3Me- HenwH npon3BOflMTejn>HocTn HacajKjțeHKM, npw- jțaeTCH HayiHHă xapaKTep oirpeneneHnio oc- hobhmx KoopKOHaT ftjiH cocTaBJieHiiH TaSnwiia xona pocTa. I\ CMHHKHinECKy: OOaaCTb npnMOHCHitn 5ynb- AoaepoB npM ycTpoiicTBe otkocob anToaec- mjx flopor. B CTaTBe aBTop onncmBaeT pacnpocTpaneHMe MCTOjța ycTpoiicTBa rpyBbix otkocob MexaHH- necKH, nocpeMCTBOM aTajKHpoBaiînNx Teppac. C totbh cnoco6cT»yeT yncHeHHio Bonpoca naraie paCoTM B08MOHÎH0 BMnOJIHHTB MexaHH3Hp0BaHH0, npn noMonțn SyjibHOsepa. PEițEHann 492 Contești^ Gh. Lazăr ; The introduetion of new technics iu forestry work during the years of our regime 429 D. Ivănescu : Some realisations of the Institute for forestry researeh on sllvleulture 431 Al. lonescu : Aspects concerniug the growth oî green Pouglas and of Weymouth pine 434 P. Șlefănescu : Some observations in connection with the eutting oî trees to ereate possibilities for sowing hodies oî beech. 437 A. Simionesca, C. Traci, Al. Frafian, T. Popescu, A. Măr- coiu : Concerning the drulug up oî pine bodies and measures to be taken to prevent the extension oî this phenomenon. 442 D. Varga and Gh. Rlpeanu : Phytopatolgical observations on seeds oî some forestry specios, during germlualion 447 I. Z. Lupe : For a îull valorification of the Hiăppohae rham- noides L. fruit -a preeions by product oî woods. 449 Renala Giurgiu : Contributions îor perfeetlng the method of drawing up of production charts. 451 3. Corlățeanu : The artificial gathering iu oî resin will eusnre a higher production of resin 454 R.N. Variau : Modern road systems (I) 456 Gh. Sminchișescu: The domains of using bulldozers in the construction oî slopes at forestry roads îor lorries. 462 V. Herman : Aspects îrom the mecanlsation oî tne work at UREF-Crișana. 466 L. Bora : The funicular crane INCEF-1 for moving of wood an short distances. 471 C. Puia : The manufacture oî winehes for the road traetors UTB, for moving round wood, 475 I. Chiper: Light instalations with cabie for moving wood 482 CHRONICLE C. Lăzărescu : Scientific session at the Insttute for forestry researeh on silvlculture. 488 REVIEWS, 492 flowtwiary Gh. Lazăr : The introduction of new technics In forestry work during the ycars of our regime. The autor analyses rich achievements in through introducing new technics, in the forestry economy. The successes obtalned are mirroring full of life our people’s democratic regime, which gave a stimulus to Inovations aud the achlevement of an advanced tehnic. AL lonescu : Aspects concerning the growth oî green Douglas and Weymouth pine. The article presents an Information on the methods of grovlng green Douglas and Weymouthplne, based on the author’s observations and starting from the quality of the seedlings, their handling during trans- port and depositing, the besttime for planting, the planting, formulae and schemes for afforestation the looking after of the young cultures. D. Varga and Gh. Hipeanu : Phytopatologieai obser- vations on seeds of some forestry species, during ger- minalion. Showing the necesslty of phytopatologieai analyses on forestry seeds, the author gives the results achiered at 6 species of seeds. The researches had in vicw the determlnation of the observed species of fungus on the seeds oî some species put to germination, the quantitative valuation of the affected seeds and some recommendations of measures through desinfecting the seed. The authors consider it necesary that the analyses on the qualitative indices should be supple- mented with phytopatologieai analyses, having in view that in the experimental stations there are both hinds of laboratories. Renata Giurgiu: Contribution for perfeetlng the method of drawing up production eharia. An original article in which the authoress supports the use of mathematical statistics. The main advan- tage of the recommcnded mathematical statistic study lies in the fact that eliminating subjectivinsi in esta- blishing the „normal” consistency and in the deter- minationof Lite amplitude of the variation of treebody produetlvity, it gives a scientiic character in deter- mining the main coordinatcs of the thus set up pro- duction charts. Gh. Smichișescu : The limita of rentability of meehani- eal binld terraces in the construction oî forestry motor roads. An original article in which the author presents a generalisation of the method of sething up by me- chanîsed means of raw slopes through ranged terraces. The article will inake a contribution in the clarification of the problem of workes which can be done mecha- nised with bulldozers. REVISTA PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și al Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R. Anul 78 * nr. 8 August 1963 Introducerea tehnicii noi în lucrările forestiere în anii regimului nostru Ing. Gh. Lazăr Adjunct al Mîaisttului Economiei Forestiere Ridicarea necontenită a nivelului tehnic al tuturor ramurilor economiei naționale constituie o parte esențială a programului general al Partidului. îm anii regimului nostru, pc baza liniei trasate de Partid, întreprinderile Ministerului Economiei Fores - tierc au Înregistrat rezultate însemnate In acțiunea de introducere în producție a unor metode noi de lucru șl extindere a mecanizării la principalele operații ale procesului de producție. Sectorul forestier, datorită sprijinului și atenției acordate de Partid și Guvern, se impuue din ce în oe ml mult prin gradul său Înalt de tehuieitate, prin calitatea și complexitatea produselor lemnoase pe care le oferă celorlalte sectoare economice. Rezultatele obținute pe linia introducerii tehnicii noi în sectorul forestier, reprezintă un rod al muncii crea- toare a cadrelor tehnice care lucrează direct în producție, a cercetătorilor șl proieetauțiior noștri care fundamen- tează științific și materializează mărețele planuri ale construcțiilor noi. Un sprijin deosebit a primit sectorul forestier prin alocarea din bugetul statului a unor sume însemnate pentru finanțarea construcțiilor a numeroase combinate de industrializarea lemnului, pentru construcția unei vaste rețele de drumuri, precum șl pentru procurarea utilajelor necesare execuției mecanizate a lucrărilor de pe șantierele de exploatare și a celor dc construcție a drumurilor forestiere. Industria ^constructoare de mașini a dotat sectorul forestier eu o serie do utilaje de mare productivitate, care au contribuit din plin la creșterea indicelui de mecanizare și la realizarea sarcinilor trasate ecnonomieî forestiere prin Directivele Congresului al III-lea al P.M.R. în acest domeniu. Astăzi pe șantierele de lucru ale întreprinderilor noastre lucrează peste 2 700 de ferăstraie mecanice, circa 1 200 de tractoare, peste 800 de funleulare pasagere, 5 300 de camioane și autobasculante. In afară de acestea, în sector lucrează un număr de trolii și alte utilaje pentru încărcat materialul lemnos, despicătoarc mecanice, mașini pentru eojirea lemnului, buldozere, excavatoare, defrișatoare, concasoare, com- presoare și multe alte mașini și utilaje. Multe dintre acestea sînt realizate de către industria noastră în plină dezvoltare. Prin folosirea rațională a parcului dc mașini și utilaje s-a reușit cala finele anului 19G2 indicele de meca- nizare prevăzut pentru principalele operații din cadrul exploatărilor forestiere să fie depășit față de nivelul planificat, existînd condiții ea sarcinile trasate prin Directivele Congresului al III-lea să le realizăm înainte dc termen. Astfel, la recoltarea lemnului, s-a realizat Ia finele anului 19G2 un Indice de mecanizare de 46,9%; la scos-apropiat 42,2% ; la încărcat 15,2 %. Șantierele de construcții a drumurilor forestiere se dotează mereu eu mașini șl utilaje noi, de Înaltă pro- ductivitate. îu cursul anului 1962 s-a executat cu mijloaec mecanice un procent Însemnat din lucrările de construcție a drumurilor. Astfel la săpăturile în pămînt s-a realizat un indice de mecanizare de 29 %, iar pentru anul 1963 este prevăzut un indice de 69%; la deroeărl indicele de mecanizare în 1962 a fost de 50 %, iar pentru anul 1963 este prevăzut a se realiza 59 %; la spartul pietrei s-a realizat mecanic un procent de 84 % în 1962 și este prevăzut a se realiza în 19G3 un procent de 91 %. Utilajele do pe șantierele de construcție a drumurilor forestiere au fost folosite la capacitatea lor, majori- tatea depășind productivitatea anuală planificată. Astfel In cursul anului 1962 buldozerele »u depășit eu 22%, excavatoarele cu 40%, eoneasoarele cu 27%, sarcina anuală stabilită prin plan. Lucrările de refacere a arboretelor degradate, lucrările de împădurit și celelalte lucrări din silvicultură se execută In maro proporție cu mijloace mecanizate. Prelucrarea solului cu defrișatoare, scarifieatoare, pluguri de adîncime etc, asigură crearea unor arborete viabile și eu un lemn de ealitate bună. O contribuție Însemnată la introducerea tehnicii noi în seetor, au avut-o masele largi de muncitori, teh- nicieni și Ingineri, care sub Îndrumarea organizațiilor de partid și eu sprijinul organelor sindicale, an contribuit, In cadrul mișcării de inovație, la perfecționarea utilajelor existente și la crearea de utilaje noi. Numai în cursul anului 19G2 s-au înregistrat peste 4 090 de inovații, iar diu numărul totul de inovatori 55 % au fost muncitori, fapt care confirmă participarea activă a maselor largi, legate direct de procesul de pro- ducție la mișcarea de inovații. Economiile postcalculate, realizate prin introducerea în producție a inovațiilor în 1962, au depășit III milioane lei. Ministerul nostru, în colaborare cu Comitetul Uniunii Sindicatelor din ramura economiei forestiere a organizat în flecare an concursuri pentru inovatori, acordind însemnate premii colectivelor dc inovatori și întreprinderilor fruntașe în aeeastă acțiune. Dintre realizările mai importante pe această linie — referindu-ne numai la sectorul de exploatări și transporturi — sc pot aminti; — Preocupările unor colective de inovatori de la I. F. întorsura Buzăului, I. F. Sibiu, I.F. Sebiș Moneasa, DREF Brașov șl INCEF pentru perfecționarea și modernizarea funieularelor pasagere. S-au realizat o serie de perfecționări la aceste funleulare, care contribuie la îmbunătățirea condițiilor de lueru, creșterea productivității muncii, reducerea perieolului de accidente ș.a. Au fost realizate cîteva variante de cărucioare pentru aceste funleulare cu o construcție mai simplă, mai sigure în lucru șl mai ieftine. Unul dintre ele a fost brevetat ea o invenție de către O.S.I. De asemenea, au fost realizate eiteva variante de trasee in curbă a funieularelor pasagere, duelnd la extinderea sferei lor de utilizare șl la reducerea cheltuielilor de instalare și exploatare a acestora. 430 REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 8 — Un colectiv de inovatori de Ia I.M.T.F. Brașov — In colaborare cu cercetătorii de Ia INCEF au adus o serie, de îmbunătățiri la tractoarele U.T.B. folosite la scosul lemnului. Montarea a patru roți pe puntea din spate, echiparea tractorului cu troliu și sapă de fixare au permis extinderea folosirii Iui în condiții în care înainte nn putea fi utilizat, iar indiei! tehnico-eeonomlci realizați sînt eu mult superiori celor anteriori. Iu prezent, majoritatea tractoarelor U.T.B. folosite Ia scosul lemnului sînt echipate cu aeeste dispozitive. Datorită muncii creatoare a cadrelor lehuico-inginerești ale sectorului nostru s-an realizat în ultimii ani o serie de mușini șl utilaje noi, dintre eare o parte au fost deja extinse tn producție, fiind realizate de industria noastră constructoare de mașini, iar altele sînt în curs de generalizare. în această ordine de idei pol fi amintite următoarele : — Dc cițiva ani lucrează in sector, la transportul lemnului, camioane dotate cu trolii pentru încărcarea și descărcarea materialului lemnos, Aeeste trolii au fost realizate în cadrul sectorului nostru, iar apoi generalizate prin Ministerul Meta- lurgiei și Construcțiilor de Mașini. Folosirea troliilor montate pc camion și acționate de motorul acestuia, duce la eliminarea rămpilor de încărcare (eeoiiomisindii-se lemnul, care era folosit înainte pentru construirea lor), reduce timpul de staționat a camioanelor de incărcare și reduce prețul de eost al produselor. — Pentru despicarea lemnului a fost realizat un despieător mecanic romînese (DL-B) eu ajutorul căruia se pot valorifica mari cantități de material lemnos, care înainte rămînea sub formă de butură nedespicată. Ulterior acest despieător a fost modernizat, reallzlndu-se un nou tip (DL-10) cu caracteristici tehnice superioare multor despicătoare realizate pe plan mondial. — Sectorul forestier a fost dotat în ultimul an cu o instalație simplă pentru încărcarea lemnului rotund în vagoane de cale ferată normală (încărcătorul IMB-1E) care elimină munca grea și periculoasă a muncitorilor folosiți la ineărearea buștenilor. Iu prezent lucrează în sector peste 200 de asemenea încărcătoare. — Pentru dotarea sectorului cu un tractor corespunzător condițiilor de lucru dc la pădure, au fost expe- rimentate comparativ o serie de tractoare străine și iudigene. La toate aceste exemple, s-ar mai putea adăuga instalațiile eu cablu ce urmează a fi folosite pentru colec- tatul lemnului rotund de la cioată și care urmează a înlocui vitele la lucrările din pădure, instalații pentru care s-au definitivat studiile, ele urmînd a fi generalizate. De asemenea, introducerea locomotivelor Diesel Ia transporturile pe c.f.f. contribuie în mare măsură ia ridicarea nivelului tehnic al sec,torului nostru. Pe lîngă acțiunea de extindere a mecanizării, preocupările privind ridicarea nivelului tehnic al producției au fost îndreptate și spre perfecționarea proceselor de lucru, spre introducerea unor metode și concepții noi in lucrările de cultura și exploatarea pădurUor. Intre acestea pot fi amintite t — Reorganizarea bazei pentru crearea materialului de împădurit, prin trecerea de la pepinierele mici, eu productivitate scăzută și fără posibilități de mecanizare, la realizarea unor pepiniere mari în care toate lucrările să fie executate mecanizat. — Reorganizarea bazei de semințe necesară lucrărilor de împădurit. In acest scop s-au Identificat și stabilit pe teren arboretele de elită din oare se vor recolta semințele, fiind în curs de definitivare cartarea semino- logică, Iar pe do altă parte, se lucrează la crearea și dezvoltarea sistemului de producerea semințelor prin planta je. In vederea prelucrării șl păstrării tn condiții cit mal bune a semințelor, sînt în curs de realizare o serie de insta- lații moderne executate la nivelul tehnicii actuale. — In ceea ce privește dezvoltarea bazei de materie primă lemnoasă, necesară combinatelor noastre în construcție, dc asemenea s-au obținut rezultate pozitive. Pădurile patriei noastre se Îmbogățesc eu speeii repede crescătoare eare asigură o masă lemnoasă mult mai maro tn perioade scurte. Sarcina pusă în fața sectorului nostru în această problemă, prin Directivele Congresului al III-lea al F.M.R. va fi realizată. Lucrările de cartare stațională sînt în curs de definitivare. Numai în anul 1962 au fost cartate peste 2511 000 ha de păduri. O contribuție însemnată la ridicarea nivelului tehnic al producției șl Ia introducerea tehnicii noi au adus-o INCEF șl C.D.F.. Cercetările efectuate de INCEF în ultimii ani au condus la soluționarea junei serii de probleme de mare importanță pentru economia națională, Iar consfătuirile de producție și editarea a numeroase materiale de specia- litate prin Centrul de documentare pentru economia forestieră, au contribuit Intr-o mare măsură la ridicarea calificării profesionale a cadrelor noastre. Extinderea unor metode noi de lucru, introducerea unor mașini și utilaje moderne la lucrările din sec- torul forestier, contribuie și la îmbunătățirea indicilor de utilizare a masei lemnoase, la descoperirea unor rezerve de material lemnos, care pot fi antrenate în circuitul economic. In anul 1963 proporția lemnului de lucru va reprezenta 73,4 % din totalul masei lemnoase, exploatate față de 61,5 % cit era in 1959. Din experimentările efectuate de către Institutul de cercetări forestiere a reeșit că la fabricarea plăcilor flbrolemnoase se pot utiliza eu rezultate bune deșeurile de exploatare sub formă de erăei și vlrfuri, resurse nevalo- rifieate pînă în prezent și care se cifrează anual la circa 1 milion m3. Pe aceeași linie se înscriu acțiunile privind folosirea acestor deșeuri Ia fabricarea drojiei furajere, precum și folosirea cetinei de rășinoase pentru fabricarea făinii vitaminoase. Aceste două produse' bogate în substanțe vitaminoase, albumlne, grăsimi, microelemente etc, pot ii folosite, cu rezultate bune în sectorul zootehnie. La a 19-a aniversare a eliberării patriei noastre, sectorul forestier poate raporta Partidului că sarcinile privind introducerea tehnicii noi șl ridicarea nivelului tehnic al producției, se vor realiza în ritmul stabilit. Condițiile tehnieo-materiale sînt create astfel Incit nu rămîne decit ca întregul personal care lucrează tn sec- tor să depună toate eforturile pentru intensificarea ritmului de introducere a noului ia toate lucrările forestiere. Mașinile și utilajele eare ne-au fost date, să le folosim la capacitatea lor maximă, să eliminăm deficiențele care mai dăinuie în exploatarea și întreținerea lor, să organizăm procesul de lucru astfel ea utilajele să poată lucra In condiții normale, la capacitatea lor tehnică și în așa fel ea ele să contribuie efectiv la reducerea efor- turilor depuse do muncitori șl la reducerea prețului de eost. Cercetarea științifică va trebui să identifice și să rezolve cele mai acute probleme ale producției. Să inten- sifice ritmul de soluționare a problemelor, iar soluțiile date să se sltuleze Ia cel mai înalt nivel tehnic șl științific. O atenție deosebită va trebui acordată de către cercetători problemelor legate de crearea unor mașini noi sau modernizarea eelor existente, de indicarea unor tehnologii, care să creeze muncitorilor condiții de lucru din ce în ce mai ușoare șl fără pericole de accidentare. Va trebui ca și pe mal departe să sprijinim munca de creație a maselor largi do muncitori șt tehnicieni, care prin ideile lor, izvorîte dintr-o bogată experiență eiștigată în procesul de producție, pot aduce o contribuție însemnată la introducerea noului și la ridicarea nivelului tehnic al producției. Despre unele realizări ale Institutului de cercetări forestiere pe linie de silvicultură Ing. D. Ivănescu dăectoe INCEF C.Z. Oxf. 94G.3 Activitatea tehnico-științifică a Institutului de cer- cetări forestiere s-a axat pe problemele majore ale sectorului forestier, evidențiate în sarcinile trasate prin Directivele celui de-al III-lea Congres al P.M.B, in ceea ce privește „îngrijirea și exploatarea rațio- nală a fondului forestier, continuarea lucrărilor de împădurire și a mecanizării exploatărilor forestiere, valorificarea superioară a lemnului și concentrarea producției în întreprinderi moderne de cherestea, pla- caj, furnir, plăci fibrolemnoase și plăci aglomerate, parchete, mobilă șî alte articole de larg consum". In domeniul silviculturii, munca de cercetare a avut ca obiect principal elaborarea soluțiilor tehnico- științifice privind refacerea fondului forestier și mă- rirea productivității acestuia, concomitent cu ridica- rea eficienței funcțiilor de protecție a pădurilor. Pentru mărirea productivității pădurilor, o serie de cercetări întreprinse de institut încă din anii pre- cedcnți urmăresc studierea potențialului staționai, în vederea utilizării lui raționale prin alegerea speciilor corespunzătoare condițiilor climatice și edafice. Ast- fel, în cadrul temei „Caracterizarea și clasificarea sta- țiunilor forestiere din B.P.B." s-au făcut cercetări pe- doiogice într-o serie de formații vegetale caracteristice țării noastre — stejărete, gorunete, făgete, molidișuri și amestecuri de foioase cu rășinoase. Tipurile dc stațiuni stabilite și metodologia respectivă au servit ca material documentar la elaborarea instrucțiunilor dc cartări staționale din anul 1961. Aplicate în întreaga țară la cartarea stațională — acțiune la care au parti- cipat și cercetători — a terenurilor de împădurit in anii 1962—1965, aceste instrucțiuni au servit la funda- mentarea tehnico-științifică a formulelor de împădurire pe baze ecologice în aceste terenuri. Ca urmare, în anul 1962, Institutul a urmărit să extindă această acțiune Ia întregul ansamblu al fon- dului forestier in acest scop s-a inițiat cartarea sta- țională și tipologică a pădurilor din Stațiunea Mihăcști. Cercetările se continuă și în acest an, în vederea elaborării amenajamentului diferențiat pe baze tipo- logice. In noua concepție amenajistică, care ur- mează să se experimenteze la Mihăești pe o suprafață de 15 900 ha, se vor constitui unități dc producție mai mici decît cele actuale, corespunzătoare unor grupări de tipuri staționale și serii de tipuri de păduri. tn ceea ce privește cartările tipologice, in anul 1962 s-a întocmit o sinteză a rezultatelor lucrărilor execu- tate in anii precedenți, fapt care a permis să se tragă concluzia că, în fiecare unitate de producție există un număr relativ mic de tipuri de pădure, care ocupă cea mai mare parte din suprafață; restul tipurilor, chiar dacă în unele cazuri au fost numeroase, ocupă suprafețe mult mai restrînse. Prin sinteza întocmită, s-au putut stabili acele tipuri din diferite formații vegetale, care au o participare mai largă și, în con- secință, o importanță mai mare din punct de vedere practic. In același timp s-au înregistrat și un număr de tipuri noi, care vin să completeze clasificația tipo- logică stabilită anterior. S-ar putea menționa faptul că, unele diferențieri remarcate la tipurile anterioare sînt de natură să atragă după sine stabilirea de măsuri silviculturale diferite in ceea ce privește, în special, regenerarea artificială. In rest, cercetările tipologice din ultimul timp au fost orientate mai mult în direcția arboretelor derivate și a celor artificiale. Astfel au fost cercetate : arbo- rete artificiale și mixte de molid din regiunea de munte și dealuri, insistindu-se asupra variațiilor de productivitate; arborete artificiale de brad din regiu- nea de dealuri; salcîmete din lunci; stejărete artifi- ciale ; arborete derivate din șleau de cîmpie, în spe- cial, cele cu participarea teiului ; arboretele pioniere de mesteacăn ; aspecte de degradare în cereto-gîrni- țete și în stejărete de cîmpie. O altă latură a cercetărilor privind potențialul sta- ționai a fost abordată prin organizarea de experi- mentări pentru ridicarea fertilității solurilor forestiere, prin îngrășăminte și măsuri agrotehnice. In faza ini- țială cercetările s-au referit la soiurile din pepiniere și din terenurile destinate împăduririlor. Pe lingă aplicarea diverselor preparate conținind azot, fosfor, potasiu se menționează cercetările efectuate cu ajuto- rul trasorilor radioactivi, care au permis studierea intensității de absorbție a îngrășămintelor aplicate, în special, Ia duglas și Ia plopi negri hibrizi. Preocu- pările in această direcție sînt noi și cu toate că deo- camdată se fac rezerve asupra eficienței economice a folosirii îngrășămintelor în . culturile forestiere, această posibilitate nu este totuși exclusă, în primul rînd, la speciile repede crescătoare, asupra cărora și-au îndreptat atenția și cercetările efectuate în insti- tutul nostru. Pe de altă parte, problema îngrășămin- telor în pepiniere este de mare actualitate pentru producție, avînd în vedere pepinierele mari ce se crează în prezent, în care va trebui menținută și ridicată continuu fertilitatea solurilor. Cercetările privind ecologia principalelor specii fo- restiere au fost îndreptate asupra pinului silvestru și a pinului negru, specii de mare importanță pentru ridicarea productivității făgetelor șî a gorunetelor din clasele a IV-a și a V-a de producție. Cunoașterea cerințelor ecologice la aceste specii a devenit foarte acută în ultimul timp, avînd în vedere fenomenele de uscare a pinului, semnalate în unele stațiuni din țară. Cercetările se îndreaptă și pe linia stabilirii de diferențieri ecotipice și biotipice, în vederea selecției și a raionării formelor valoroase de pin. Cercetările ecologice se extind în prezent și asupra altor specii valoroase și anume: duglas, Iarice, sal- cîm și tei. în problema identificării și valorificării formelor naturale valoroase ale speciilor noastre forestiere s-au efectuat cercetări asupra răspîndirii molidului de re- Fig. 1. Sediul Institutului de Cercetări Forestiere, Șoseaua Pipera, nr. 46. zonanță și a speciilor producătoare dc furnire estetice, paltin creț, precizîndu-se caracterele specifice ana- tomo-morfologice ale acestor forme, precum și datele condițiilor staționale în care s-au găsit. S-au continuat lucrările de selecție privind crearea de culturi noi prin hibridări în genurile; Pinus, Fra- xinus ți Quercus. Asupra materialului obținut din ex- perimentări s-au efectuat măsurători biostatistice și ana- 432 _________________ REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 8 Lize fiziologice și biochimice (prin cromatografia pc hîrtie), care evidențiază caracteristicile hibrizilor, adu- cîndu-se astfel o contribuție ia precizarea metodologiei de ameliorare a arborilor forestieri. Lucrările de selecție s-au orientat în ultimul timp în direcția creării plantarelor de semințe la dugias, larice și pin, care să furnizeze producției semințe selecționate din populațiile valoroase aflate în cultu- rile din țara noastră, iar in parte și din populații naturale. Prin această acțiune se scontează la extin- derea pe scară largă in culturi a rășinoaselor, fără a mai fi condiționați în viitor de importul semințelor, în această problemă. Institutul a efectuat o serie de lucrări privind alegerea arborilor-plus, pregătirea port- altoilor și altoirea lor, precum și identificarea terenu- rilor pe care urmează să se instaleze asemenea plan- taje. Concomitent cu plantajele, o mare importanță s-a acordat problemei rezervațiilor de semințe la speciile autohtone de largă circulație în culturile forestiere, împreună cu organele de specialitate din M.E.F. și I.S.P.F, s-a participat Ia elaborarea instrucțiunilor de cartare seminologică, îmbunătățindu-se cu acest prilej și raionarea transferului materialelor de împă- durire. In rezervațiile de semințe experimentale s-au continuat cercetările privind stimularea fructificației prin : reducerea consistenței, mobilizarea solului, apli- carea de îngrășăminte minerale și organice precum și microelemente. S-a continuat instalarea experimentărilor de pro- veniență, în vederea selecției populațiilor autohtone valoroase de molid, pin silvestru, gorun, stejar pe- dunculat și frasin. S-a stabilit în această direcție și o colaborare pe plan internațional, identifieîndu-se un număr de 20 arborețe standard de molid. Tot în legătură cu organizarea producerii de se- mințe s-au efectuat cercetări fenologice, elaborîndu-se o metodă de prognoză și evaluare a fructificației la stejar. Cercetări similare sint in curs pentru pinul silvestru. S-au studiat, dc asemenea, metodele de analiză a semințelor, precum și unele procedee dc conservare a semințelor de rășinoase. Pentru ridicarea productivității muncii in domeniul gospodăririi bazelor de semințe, Institutul a colaborat la stabilirea amplasamentelor generale a unor centre moderne de prelucrare și conservare, dotate cu utilaje la nivelul tehnicii mondiale și bazate pe mecanizarea completă a procesului de producție. Pe aceeași linie au fost concepute, construite și omologate in vederea producției de serie mașini pen- tru dezariparea semințelor de rășinoase și descărnarea fructelor. Totodată, s-au experimentat mai multe ti- puri de motoprășitoare și pluguri, stabilindu-se tipul cel mai corespunzător și s-a elaborat un STE pentru asimilarea unei mașini de semănat în pepinierele mari. Dc asemenea, în sectorul silviculturii, cercetările s-au axat pe intensificarea gospodăririi fondului fo- restier, pe calea extinderii speciilor repede crescă- toare, extinderii mecanizării in lucrările de refacere și cultură a pădurilor și ameliorarea stării fitosanitare a arboretelor. In problema speciilor repede crescătoare, cercetările s-au orientat, în primul rînd, asupra selecției și cul- turii speciilor de plopi și salcie. Au fost identificate 12 clone de plopi euramericani din culturile existente în țară, care au fost înmulțite la „Stațiunea de cultură a plopului Cometu“ și difuzate în mod diferențiat pe regiuni. în total s-au difuzat de Institut 720 000 butași dc plopi pentru înființarea centrelor de plante-mamă. Clcnele difuzate sînt superioare materialului, care a fost folosit pînă în prezent. Se menționează clona Hîrșova R-16, care s-a dovedit foarte valoroasă și în culturile comparative din R. S. F. Iugoslavia. S-a elaborat o metodologie pentru cultura și substi- tuirea cu mijloace mecanizate a arboretelor degra- date prin specii valoroase de plop și s-au îmbună- tățit metodele de combatere a dăunătorilor plopului Saperda populnea și Paranthrene tabaniformis, acor- dîndu-se și asistență tehnică la lucrările de teren. Pentru selecția în masă a sălciei, s-au identificat opt arborete-plus cu 48 000 arbori, din care s-au produs i 000 000 butași pentru introducerea in cultură pe scară de producție, redactindu-se și îndrumări cores- punzătoare în acest sens. Dintre celelalte specii repede crescătoare, o impor- tanță deosebită prezintă duglasul verde și. pinul strob. S-au cercetat numeroase culturi — mai în vîrstă — cu aceste specii și pe baza constatărilor efectuate, s-au stabilit regiunile și stațiunile indicate pentru cultura lor, precum și metodele de instalare și conducere a culturilor. S-a colaborat la întocmirea prealabilă a insii-ucțiunilor necesare pentru culturile întreprinse pe scară largă în producție. S-a stabilit o metodă eficientă de cultură a aninu- lui negru în pepinieră, dîndu-se asistență tehnică or- ganelor din producție pentru culturile din regiunea Maramureș. Pentru viitor se preconizează în special dezvoltarea cercetărilor privind perfecționarea tehnicii de cultură a plopilor euramericani, cu folosire mai rațională a mecanizării și a mijloacelor chimice moderne. In acest scop, a fost instalat în lunca Dunării un bloc experimental permanent, în cadrul căruia se vor experimenta metode de exploatare, defrișare, pregă- tire a solului, cultură, îngrijire și conducere a arbo- retelor specifice stațiunilor din lunca și Delta Dunării. Este necesar să se continue și lucrările de selecție asupra sălciilor și plopilor autohtoni, în vederea pu- nerii în valoare a stațiunilor improprii pentru plopi euramericani. De asemenea, s-a considerat indicată reluarea cercetărilor anterioare privind selecția și cultura salcîmului și adîncirea cercetărilor privind cultura duglasului, laricelui și pinului. Pentru intensificarea culturii molidului s-au între- prins cercetări referitoare la proveniență, cultura în pepinieră, îngrijirea arboretelor cu ajutorul mijloa- celor chimice și mecanice, precum și posibilitățile de extindere în afara arealului natural. în viitor, pentru gospodărirea rațională a pădurilor de molid este nece- sar să se extindă cercetările referitoare la conducerea arboretelor, mecanizarea lucrărilor de împăduriri și de recoltare a produselor secundare. Ținînd seamă de necesitatea extinderii rășinoaselor s-au stabilit pen- tru subzona fagului tipurile de culturi cuprinzînd specii de rășinoase și foioase. în anii 1961—1962 s-a experimentat cu rezultate pozitive, în anumite condiții staționale, producerea puieților de fag în pepinieră și plantarea acestora în teren deschis. S-au cercetat particularitățile tratamentelor în prin- cipalele tipuri naturale de făgete, elaborîndu-se teh- nica de aplicare a tăierilor în unele condiții reprezen- tative și precizindu-se efectul lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale, în raport cu posibilitățile de instalare a semințișului în funcție de intensitatea fruc- tificațiilor. Din cercetările efectuate în domeniul în- grijirii arboretelor de fag a reieșit necesitatea apli- cării unor metode de rărituri combinate, în funcție de structura arboretelor. S-a studiat și calitatea semințișului după tăiere, în funcție de mecanismele folosite Ia exploatare (trac- toare și trolii), stabilindu-se modul de folosire al aces- tora pentru micșorarea prejudiciilor ce se cauzează prin folosirea vechilor metode. Cercetările urmează să se ocupe în viitor și de alte aspecte, pentru a se putea diferenția metodele de regenerare pe regiuni geografice și țeluri de gospodărire. Datorită extinderii în anii precedenți a fenomenului de uscare intensă a stejarului, s-au efectuat noi cer- cetări complexe, care s-au încheiat în 1962 cu stabilirea cauzelor și a metodelor de prevenire și combatere. In cursul acestor cercetări s-au elaborat trei studii teh- nico-economice folosite la fundamentarea amenaja- montelor pădurilor cu fenomene de uscare intensă din ocoalele silvice Snagov, Găcști și Satu-Mare. REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 8 433 Au mai fost efectuate cercetări pe baza cărora s-an întocmit instrucțiuni cu privire Ia tehnica operațiilor culturale, la substituirea unor arborete slab produc- tive cu specii valoroase și la combaterea dăunătorilor și bolilor, precum și tabele de producție și de sortare pentru stejar pedunculat și gorun. In viitor vor fi intensificate cercetările privind ridi- carea productivității pădurilor de quercînec și substi- tuirea unora dintre acestea cu arborete corespunză- toare din punct de vedere silvobiologic și economic. Vor trebui elaborate și metode noi de exploatare me- canizată, adecvate cerințelor regenerării naturale. In ceea ce privește protecția pădurilor s-au făcut cercetări asupra avertizării combaterii lofodermiozei și făinării stejarului. S-a determinat — pină în anul 1961 — arealul do răspîndire a bolilor pe grade de intensitate și frecvență, iar cercetările din anii 1961 și 1962 au stabilit criteriile de avertizare și de combatere. Prin punctele de avertizare create, procedeul a fost extins in producție. In problema depistării și prognozei dăunătorilor s-au stabilit numerele critice pentru cîteva specii de defoliatori importanți. în anii 1961—1962, cercetările au stabilit o tehnică nouă pentru depistarea și prog- noza defoliatoruluî Thaumaetopaea pracessionea și Îmbunătățirea celei anterioare pentru alți defoliatori. Folosirea rezultatelor acestor cercetări permit organe- lor de producție o apreciere mai justă a oportunității lucrărilor de combatere chimică. In legătură cu combaterea bolilor din pepiniere și plantații, s-au determinat unii agenți criptogamici. In anii 1961—1962 s-au cercetat bolile : fusarioza și cerco- sporioza, pentru ultima introdueîndu-se in producție tratamente prin stropiri cu produse pe bază de cupru. S-au precizat simptomele și aria de răspîndire a „ul- cerului scoarței plopului", cauzele răspindirii și speciile rezistente la această boală. Relativ la uscarea ulmului s-au determinat agenții criptogamici, dăunătorii și măsurile de prevenire și combatere. In vederea prevenirii și combaterii vătămă- torilor din spațiile verzi, s-a dat asistență pentru de- pistarea lor, alcătuindu-se o hartă a răspindirii dău- nătorilor in plantațiile de pe litoral și s-au dat reco- mandări pentru combaterea dăunătorilor la plop și pin. Relativ la speciile repede crescătoare, în perioada 1961—1962 s-au făcut cercetări de combatere a dău- nătorilor Saperda populnea, Paranthrene tabanifor- mis, Cryptorrhynchus lapathi prin procedee noi (aero- soli, stropiri fine, insecticide sistemice), folosindu-se aparatele SN-6, Fontan și avionul SN-6, cu rezultate foarte bune (eficacitate peste 95%). In vederea combaterii păduchilor țestoși la stejar, s-au experimentat insecticidele de contact, organofos- forice, sistemice și biopreparatele, cu eficacitate de 98%. In combaterea biologică, problemă de mare însem- nătate pentru silvicultură, s-au făcut în anii 1961— 1962 primele experimentări de laborator și teren, cu rezultate pozitive privind diferite aspecte ale biopre- paratelor și defoliatorilor. Pentru viitor, cercetările se îndreaptă spre stabili- rea unei prognoze pentru cotari, mijloace de comba- tere a fuzariozei, dăunătorilor Paranthrene tabanifor- mis și Cryptorrhynchus lapathi; obținerea de clone rezistente la „ulcerul scoarței plopului*1 și îmbună- tățirea biopreparatelor pentru combaterea biologică. In urma cercetărilor Institutului, s-a elaborat insec- ticidul Cometox, prin introducerea căruia în producție începînd cu anul 1962 se va înlocui total produsul Multanin, importat. Problema folosirii ierbicidelor în culturile forestiere și în pepiniere a constituit o preocupare mai accen- tuată în ultimii ani, experimentîndu-se astfel unele produse chimice cunoscute din literatura de specia- litate. Experimentările s-au efectuat ținînd seamă de o serie de factori care influențează aplicarea produ- selor chimice, cum sînt: solul, clima, rezistența spe- ciîlor la acțiunea ierbicidelor etc. Lucrările s-au exe- cutat în condiții de laborator-seră, în pepiniere și pe teren în loturi experimentale mici. S-au obținut re- zultate bune privind efectul selectiv al ierbicidelor experimentate față de puieții cultivați în mod curent în pepinierele silvice. Ținînd seamă de aspectul complex al problemei cit și de necesitatea aplicării tehnicii noi în tratamen- tele cu ierbicide și arboricide, în viitor cercetările vor lua o amploare și mai mare atît în vederea stabilirii unei tehnici de lucru cu aparate moderne, cît și a găsirii substanțelor cu eficacitate tehnică și economică ridicată. In problema utilizării în silvicultură a izotopilor ra- dioactivi și a radiațiilor ionizante, cercetările între- prinse pînă în prezent cu ajutorul acestor mijloace moderne de investigație s-au axat pe studierea unor aspecte de fiziologie aplicată și de ecologie a speciilor forestiere. Cu ajutorul izotopilor s-au determinat cu exactitate dozele de administrare a ierbicidelor. S-a studiat și lămurit cu ajutorul trasărilor radioactivi mecanismul de circulație a sevei în arboretele de stejar în curs de uscare. S-a dovedit caracterul sti- mulator al izotopilor în germinarea și îneolțîrea unor semințe care răsar greu (tei). în problema amenajării pădurilor, ca urmare a cercetărilor efectuate, s-au realizat: raionarea prea- labilă a fondului forestier în funcție de condițiile naturale și economice specifice țării noastre, stabilin- du-se prima dată cele mai indicate obiective econo- mice și măsuri de gospodărire rațională pentru fiecare raion în parte; precizarea principiilor generale de elaborare a amenajamentelor pe baze naturalistice, pre- cum și a variantelor ce urmează a fi experimentate în producție ; determinarea celor mai corespunzătoare vîrste de tăiere pentru pădurile din grupa a Il-a func- țională, ca și a consecințelor aplicării acestor vîrste în producție precum și stabilirea eficacității silvicul- turale și economice a codrului grădinărit, comparativ cu alte modalități de tratamente. O contribuție directă a cercetătorilor la amenajarea pădurilor a fost stabilirea bazelor de amenajare pen- tru pădurile din raza ocoalelor silvice Beliș, Chișineu- Criș și Tălmaciu. în problema evaluării cantitative și calitative a ma- sei lemnoase destinate circuitului economic, cercetă- rile încheiate și verificate în producție au condus la elaborarea unei metode originale de punere în valoare a pădurilor, caracterizată prin faptul că se evită dobo- rîrea arborilor de probă și se aduc economii evaluate la circa 1 500 000 lei anual. O parte din rezultatele cercetărilor, concretizate in tabelele de producție, de cubaj, de sortare primară și dimensională, au fost utilizate în ultimul an in nume- roase lucrări de amenajare, de evaluare cantitativă și calitativă a producției lemnoase pe regiuni, raioane și masive forestiere. Pe linia asistenței tehnice, Institutul a participat activ la elaborarea noilor instrucțiuni de punere în valoare, la îndrumarea și urmărirea lucrărilor din parchetele experimentale de fag, la stabilirea științi- fică a factorilor de cubaj pentru lemnul de foc, ta- nanți și distilare. De asemenea s-a adus o contribuție la elaborarea normativelor privind perisabilitatea lem- nului de foc. în perspectivă se impune orientarea cercetărilor pe linia îmbunătățirii preciziei în determinarea volu- melor și sortimentelor în condițiile concrete de exploa- tare, precum și a măririi eficienței procedeelor de lucru la punerea în valoare. Pentru prelucrarea date- lor s-a trecut de curind la utilizarea calculatorului electronic. Cercetările privind ameliorațiile silvice și corecta- rea torenților s-au axat pe extinderea și fundamen- tarea științifică a soluțiilor elaborate anterior, reali- zarea unor tipuri de lucrări mai economice și stu- dierea fenomenului torențial. 434 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 8 Astfel, s-au dat soluții pentru împădurirea terenu- rilor degradate din Munții Apuseni și coastelor cursului inferior al lalomiței, s-au realizat, proiectat și execu- tat lucrări hidrotehnice noi (baraje și canale) care duc la economii de investiții de 20—30% la baraje și de 30—40% la canale față de tipurile clasice; s-au stabilit domeniile de utilizare a sistemelor de lucrări hidrotehnice etajate și susținute. Anul acesta urmează să se întocmească o lucrare de sinteză privind împă- durirea terenurilor degradate, pe baza rezultatelor obținute pînă în prezent. Totodată se vor continua cercetările pe formațiile nestudiate încă și se încep studii cu privire la conducerea arboretelor create pe terenurile degradate. In Institut s-au efectuat și cercetări cinegetice, atît in ceea ce privește biologia și ecologia unor specii de vînat, cit și problemele dc gospodărire vînătorească, clasificarea terenurilor de vînătoare după bonitate, amenajarea fondurilor de vînătoare, tehnica recol- tării și patologia vînatului. Lucrările elaborate în ultimii doi ani au izvorît diu nevoile sectorului gospodăririi yînatului, urmărindu-se obținerea unei eficiențe economice cît mai mari. Se menționează lucrările referitoare la : răspîndirea prin- cipalelor specii de vînat din R.P.R. însoțită de o hartă ia scara 1 :500 000, care cuprinde, atît răspîndirea, cit și densitatea principalelor specii de vînat; boni- tatea fondurilor de vînătoare; combaterea bolilor curente ale fazanilor. Anul acesta urmează să se întocmească studii de sinteză asupra speciilor de păsări acvatice de importanță vînătorească și faunis- tică din lunca și Delta Dunării, precum și iernarea păsărilor acvatice în Delta Dunării și pe litoral. Aceste cercetări prezintă un interes faunistic deosebit, consti- tuind obiectul unei colaborări cu Academia de Științe din U.R.S.S. Pentru viitor se întrevede realizarea unei lucrări de sinteză privind raionarea gospodăririi vîna- tului din R.P.R. Prin crearea unei unități specializate de cercetare pentru produsele accesorii, se vor aborda în această direcție o serie dc teme privind recoltarea, valorifi- carea și conservarea fructelor de pădure și a ciuper- cilor comestibile, produse de larg consum care con- tribuie la valorificarea complexă a fondului forestier. Privite în ansamblu, cercetările sectorului de sil- vicultură INCEF efectuate pînă în prezent, deși n-au reușit să cuprindă toată complexitatea problemelor silvobiologice și silvotehnice care se pun gospodăririi pădurilor, au reușit totuși să alinieze aceste cerce- tări în rîndul preocupărilor similare din alte sectoare ale economiei naționale și la un nivel din ce în ce mai înalt. Considerăm că obiectivele cercetărilor corespund în linii mari sarcinilor actuale și de perspectivă ale pro- ducției, obiectul și caracterul cercetărilor fiind legate în mare măsură și de stadiul dezvoltării lor ante- rioare. Sînt posibile și necesare în viitorul apropiat o serie de progrese de realizat în domeniul metodologiei de cercetare pe linia introducerii și folosirii tehnicii noi în lucrările de producție forestieră. Ca orientare generală, cercetările în silvicultură urmează să se dezvolte în viitor în mai mare măsură pe plan regional, spre a corespunde caracterului dife- rențiat al factorilor naturali care caracterizează con- dițiile silviculturii din țara noastră. In acest sens, In- stitutul și-a precizat structura în perspectivă pe linia întăririi stațiunilor exterioare, atît în ce privește sta- țiunile specializate pe probleme (organizarea pepinie- relor mari, cultura plopului, plantaje și aclimatizare, silvoamelîorații, biologia vînatului), cît și prin crearea unor stațiuni cu profil complex de silvicultură, ex- ploatări și construcții forestiere. Dezvoltarea cercetărilor diferențiate pc regiuni este de natură să întărească și mai strîns legătura indiso- lubilă dintre știință și producție, condiție indispensa- bilă pentru realizarea progresului tehnic. Mergînd pe linia trasată de partid, printr-o mai strînsă colaborare, atît cu inginerii și tehnicienii din producție, cît șî cu cercetătorii din institutele înrudite din țară și din străinătate și cu sprijinul neprecupețit al conducerii Ministerului nostru, Institutul a trecut cu hotărîre la rezolvarea noilor probleme ce se pun in fața economiei forestiere in plină dezvoltare din țara noastră. Aspecte privind cultura duglasului verde și a pinului strob Ing. AL lonescu INCEF C.Z. Oxf. 232.439:1.747 Pseudotiuga. Pinus strobus Cultura speciilor forestiere nepode crescătoare valoroase, între care se numără duglasul ver- de și pinul strob, s-a intensificat în ultimii ani în țara noastră și este de așteptat ca în viitor aceste culturi să ia o amploare șî mai mare. Gu excepția câtorva ocoale silvice din regiunile Banat și Cri- șana, mai .avansate din acest punct de vedere, ex- periența noastră în acest sens este relativ redusă. Ga atare, pe baza observațiilor culese din culturile noastre și din literatura de specialitate străină, în cele ce urmează vor fi prezentate cîteva aspecte mai importante cu privire la instalarea culturilor cu aceste sipecii, asupra cărora s-a insistat mai pu- țin în lucrările publicate anterior. în mod obișnuit, puieții de duglas verde și de pin strob ating 30—40 cm înălțime și devin apți de plantat după doi ani. Uneori, în cazul semănă- turilor de toamnă și în condiții staționale foarte bune, duglasul poate fi plantat la vîrstă de un an. Pe de altă parte, în unele țări se obișnuiește folo- sirea în plantații a puieților de trei și chiar patru ani, mai ales în terenuri cu îmiburuienire puternică. La vîrstă de 1—2 ani, puieții se scot și se repică pentru o perioada de 1—2 ani. Procedeul acosta însă duce la o majorare importantă a prețului de cost al puieților și, în plus, ia plantare se întâmpină dificultăți din cauza rădăcinilor prea dezvoltate Din aceste cauze, procedeul este din ce în ce ma> puțin utilizat. Tendința generală este de a se planta puieți în vîrstă de do: ani, nerepicați, dar cultivați în pepi- nieră ceva mai rar; cu acești puieți se obțin rezul- tate foarte bune. Prețul dc cost ridicat și raritatea semințelor impun, în schimb, repicarea puieților REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 8 435 inapți. Dacă se utilizează puieți naturali — recol- tați de .sub masiv — rqpicajuil este indispensabil 1—2 ani pentru formarea unui sistem radicelar bine dezvoltat. încercările efectuate în vestul Europei cu puieți toaletați la rădăcini nu s-au dovedit eficace și trebuie total excluse în culturile de la noi. în ceea ce privește scosul din pepinieră trebuie să i se acorde cea mai mare atenție. Puieții scoși nu trebuie scuturați de stratul subțire de pămînt din jurul rădăcinilor, pentru a se evita ruperea perilor radicelari, ceea ce ar influența în sens negativ procentul dc prindere. Particulele de pă- mînt grupate în jurul firișoarelor de rădăcini, care sînt mult mai sensibile la uscăciune decît rășinoa- sele indigene, constituie un strat protector foarte util. Experiența de pînă acum, de la noi și din alte țări, a dovedit că una dintre cauzele oare contri- buie în cea mai mare măsură la înregistrarea unor procente de prindere scăzute și chiar la eșecuri, o constituie manipularea necorespunzăboane a puieți- lor. Duglasul, în special, manifestă o sensibilitate deosebită la uscarea rădăcinilor. Din acest motiv, depozitarea la șanț înainte de plantare trebuie să fie - pe cît posibil evitată sau cel puțin să fie de durată foarte scurtă. Ori de cîte ori este posibil, puieții scoși din pepinieră trebuie să fie plantați în cursul aceleiași zile sau în ziua următoare, ceea ce practic rareori se poate realiza. Depozitarea la șanț, ca și în cazul speciilor indigene, se face la loc um- brit și la adăpost de vînt, nu în legături, ci resfi- rați în straturi subțiri. Udatul puieților la șanț este o 'Condiție indispensabilă și trebuie să se facă zilnic. C. Gh. Cornet [1] afirmă chiar că depozitarea la șanț n-ar fi absolut necesară pentru o perioadă scurtă de cîteva zile și, dacă puieții se așază în- tr-o magazie sau pivniță permanent aerisită, pe un strat de paie umede, și se acoperă tot ou paie umede peste rădăcini, stropindu-se zilnic, conservarea este pe deplin asigurată. Acest procedeu n-a fost veri- ficat încă la noi. în cazul transferurilor de puieți, transportul este indicat să se facă foarte rapid, de preferință cu mijloace .auto și dacă este posibil noaptea. Tran- sportul cu trenul, care poate dura uneori pînă la 4—5 zile, cauzează pierderi mari la plantare și uneori compromiterea culturii. Pentru transportul la distanțe mari se obțin rezultate bune folosindu-se baloturile din pînză de sac căptușite . cu mușchi umed, în care puieții se așază în straturi subțiri, altemînd cu straturi de mușchi care acoperă numai rădăcinile. Coroanele puieților se lasă în afara ba- loturilor, evitîndu-se astfel închiderea. Epoca de plantare. Experiența din țara confirma rezultatele obținute în alte țări europene în ceea ce privește epoca de plantare. Cele mai mari pro- cente de prindere se obțin în cazul plantațiilor de primăvară. De obicei, în regiunea de coline și de dealuri, unde se recomandă introducerea acestor specii, plantarea are loc în luna aprilie, data înce- perii fiind în funcție de starea timpului și a tere- nului de împădurit. Din literatura de specialitate străină reiese că nu are prea mare importanță fap- tul dacă mugurii au crăpat în momentul plantării, afinmîndu-se chiar că acesta ar fi momentul optim, deoarece el constituie un indiciu că și rădăcinile au început să absoarbă, și ca atare riscul deshidra- tării puieților, care poate cauza uscarea plantelor, este mai mic. Chiar dacă plantarea a avut loc în perioada optimă, pierderile pot fi mari dacă urmea- ză o perioadă secetoasă. Puieții de pin strob și mai ales de duglas vende sânt foarte sensibili la uscare în primele săptămînii după efectuarea .plantării, mai ales pe versanții sudici și sud-vestici și cu în- clinare accentuată. In anii cînd cad precipitații su- ficiente, prinderile sînt la fel de bune și pe aceste forme die relief, dacă plantarea s-a făcut în condiții tehnice corespunzătoare, în alte țări, avîndu-ise în vedere lipsa de mun- citori din perioada de primăvară, s-au făcut și unele încercări de plantare toamna, începînd din cea de-a doua jumătate a lunii octombrie și pînă în decembrie. Rezultatele au fost aproape la fel de bune ca și în cazul plantațiilor de primăvară nu- mai în anii cînd după plantare a urmat o perioadă bogată în precipitații. Stadiul cunoștințelor în acea- stă privință este' prea puțin avansat pentru a putea trage concluzii definitive. Regula generală trebuie să rămînă deci plantația de primăvară, care poate asigura în anii normali procente medii die prindere de 70—80% în condiții- le țării noastre și chiar peste 90%. Dppă unde recomandări din literatura de spe- cialitate străină [1], [2] reiese că, dată fiind sen- sibilitatea puieților de duglas verde, plantările ou această specie este indicat să se facă în zilele cu cer acoperit. Acest deziderat practic nu .poate fi respectat. Dacă se aplică celelalte măsuri mențio- nate și dacă în timpul plantării puieții sînt purtați în găleți cu apă, imediat după ce au fost scoși din depozitul de păstrare, plantarea se face corect, iar pierderile sînt minime. în terenurile slab îmburuienite, pentru plantare sînt suficiente vetre de 40/40 cm, în cane se mobi- lizează solul și se distrug buruienile. Pe suprafețele cu îmiburuieniire puternică, vetrele trebuie să fie de aproximativ 60/60 cm, în cazuri extreme de 80/80 cm. Și mai bune rezultate se pot obține în cazul cînd vetrele se fac din toamnă, iar gropile și plan- tarea se execută primăvara; acest procedeu este însă mai costisitor. Gel mai frecvent, plantarea se face în gropi. în solurile cu textură ușoară și lipsite de buruieni și rădăcini, cel puțin în alte țări, se obișnuiește plantarea în despicatură pentru puieții cu rădăcini nu prea dezvoltate. Costul plantării se reduce în acest caz și procedeul ar putea fi încercat în cul- turile experimentale ce se fac la noi. Ținîndu-se seamă de sensibilitatea puieților la uscăciunea din sol, care se manifestă mai frecvent pe expozițiile însorite, este recomandabil ca, ori de cîte ori este posibil, vetrele de plantare să fie acoperite cu li- tieră, vreascuri sau mușchi. Prin aceasta se reduce evaporația apei din sol și procentele de prindere 436 REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 8 a puieților sînt influențate favorabil, în special în perioadele secetoase. Plantarea puieților ceva mai adînc decît s-a gă- sit puietul în pepinieră este indicată pentru evitarea pierderilor în literatura de specialitate se citează experimentări de plantare cu duglas verlde, exagerat dc adânci, puieții fiind îngropați pînă aproape de lujerul terminal IH. Prin aplicarea acestui procedeu se afirmă că s-ar fi înregistrat pierderi mult mai mici decît în cazul plantațiilor normale. Nu se pot face afirmații categorice asupra acestui mod de plantare încă insuficient studiat, dar observația me- rită atenția de a fi verificata în culturile experi- mentale de la noi în stadiul actual al cunoștințelor, plantarea cu 3—4 cm peste colet pare a fi suficientă în ede mai multe situații. Formule fi scheme de împădurire. Pentru cultura duglasului verde și a pinului strob, alegerea tipu- lui de cultură constituie incontestabil cea mai difi- cilă problemă. în principiu, culturile amestecate sânt cele mai apreciate. Motive serioase pledează însă ca cel puțin în anumite situații să se dea pre- ferință culturilor pure. Ca sperii de amestec, în funcție de condițiile fizico-geograficc, se pot utiliza în special: fagul, teiul, carpenul și paltinul, iar dintre rășinoase: molidul, bradul, pinul silvestru și laricele. în ceea ce privește instalarea culturilor se pot distinge trei situații : completarea regenerărilor na- turale, arborete derivate și suprafețe exploatate inclusiv goluri. în completarea regenerării naturale, duglasul verde și pinul strob se introduc imediat după efec- tuarea tăierii definitive în ochiurile rămase nere- generate sau în cele cu semințiș rar, care să nu depășească 2 m înălțime. în cazul semințișurilor naturale cu un avans mai mare de creștere, racordarea duglasului verlde și a pinului strob cu tineretul existent este problematică fără intervenții des repetate de operații culturale costisitoare. în prima fază, semințișurilc naturale au rol de protecție împotriva înghețurilor pentru puieții de duglas verlde în speciali, iar mai tîrziu contribuie la realizarea elagajului natural. Proporția duglasului verde și a pinului strob în asemenea situații nu se poate prevedea cu destulă exactitate, fiind în funcție de situația regenerării naturale. Se recomandă totuși ca în șleaurile de deal, goruncte și în făgetele de productivitate supe- rioară, acest procent să fie de 20—30%, iar în fă- getele de productivitate mijlocie — de 30—40%. Dacă se ține seamă de faptul că speciile repede crescătoare sînt mai productive tocmai în stațiunile cele mai bune, ar reieși că proporțiile indicate ar trebui inversate. Pe de altă parte, și speciile indi- gene realizează ân astfel de stațiuni maximul dc producție lemnoasă de cea mai bună calitate, desti- nată pentru utilizări industriale. în această situație, deoarece nu există un calcul economic amănunțit, nici la noi și nici în altă parte, este foarte dificil de a alege soluția cea mai avantajoasă. Un oare- care indiciu îl constituie faptul că atît duglasul verde cât și pinul strob sânt ușor adaptabili în sta- țiuni de productivitate mijlocie și, cel puțin apa- rent. aceste specii pot folosi mai intensiv capaci- tatea productivă a stațiunilor respective în compa- rație cu multe din speciile indigene, în arboretele derivate, alcătuite în majoritate din carpen, plop, mesteacăn, salcie etc., introducerea duglasului verde și a pinului strob constituie, fără îndoială, mijlocul cel mai indicat dc ridicare a valorii economice și de folosire rațională a poten- țialului staționai. în unele regiuni ale țării, de exemplu Crișana și Banat, s-au și început de cîțiva ani asemenea lucrări. Această măsură se recomanda în arboretele derivate ce nu depășesc înălțimea de 10 m. Pentru introducerea duglasului verde și a pinului strob este preferabil să se deschidă cori- doare orientate pe curba dc nivel, a căror lățime poate fi egală cu 1—2 înălțimi de anbocret, iar lun- gimea de aproximativ 100 m, separate prin benzi nedefrișate de 5—10 m lățime. Pentru evitarea co- pleșirii culturilor instalate în primii 5—10 ani sînt necesare periodic operații de degajare în tineretu- rile de carpen, plopi, mesteacăn etc. Pe suprafețele goale, după experiența acumulată pînă acum la noi și ân alte țări, reiese că sînt necesare unele diferențieri între modul de cultură a duglasului verde și cel al .pinului strob. Culturile de duglas verde se recomandă să nu constituie suprafețe mai mari de 10 ha, preântâm- pinându-se astfel extinderea unor eventuale cala- mități cauzate de dăunătorii biotici care s-ar putea ivi. Duglasul verde poate fi cultivat în amestec intim cu carpenul, fagul, paltinul și fagul, în funcție de condițiile locale. Arboretele astfel create, în faza finală, devin pure sau aproape pure, speciile de amestec fiind eliminate în cea mai mare parte sau rămase în etajul inferior. Din punct de vedere eco- nomic, randamentul acestui tip de arboret echien este maxim. Astfel de culturi se pot crea în con- diții staționale deosebit de favorabile pentru cultura duglasului, unde este de așteptat să se realizeze producții excepționale. Al doilea tip de arboret indicat pentru suprafețe goale se deosebește de precedentul, deoarece com- poziția inițială exprimă în linii mari și compoziția țel. Amestecurile în buchete și pâlcuri sau benzi alternante corespund cel mai bine pentru păstrarea pînă în faza finală a structurii amestecate. Buche- tele sau ,pâlcurile este indicat să fie de 1—10 ari din suprafață și relativ uniform răspândite, iar benzile — de 20—25 m lățime și la fel distribuite la dis- tanțe aproximativ egale în cazul cînd condițiile staționale sânt aceleași. Duglasul verde din aceste buchete, pâlcuri sau benzi este recomandabil să se planteze în amestec intim cu tei, carpen, paltin sau fag și poate ocupa efectiv 25—50% din suprafață. Pie restul suprafeței se aplică formula de împădu- rire corespunzătoare tipului de pădure local sau se utilizează specii de amestec cu creștere activă în tinerețe ca lariee, pin silvestru sau molid, ameste- cate intim tot cu tei, carpen, paltin sau fag. REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. 8 437 Amestecul ele duglas cu Iarice, pin sau molid prezintă avantajul că i se poate prevedea același ciclu de producție și în acest fel se simplifică con- ducerea arboretelor. în stațiunile cele mai bune este preferabil ca dispozitivul de plantare să fie de 2,5 m x 2,5 m, iar în cele de productivitate mijlo- cie dc 2 x 2 m. Se relevă faptul că distanțele de plantare în alte țări variază de la 1,5 x 1,5 m pînă la 3 x 3 m. Pinul strob, fiind mai expus dăunătorilor biotici, trebuie cultivat în formații mai mici, de maximum 2—3 ha. Mărimea buchetelor și a pilcurilor este indicat să nu depășească 5 ari sau, pentru cultura în benzi, acestea să aibă circa 50 m lungime și 10 in lățime, alternând cu benzi de aceleași dimensiuni în care să se introducă fie formula corespunzătoare ti- pului local de pădure, fie — mai bine — molidul, laricele sau pinul silvestru. Dispozitivul de plantare în stațiunile de productivitate superioară ar putea fi de 2 x 2 m, iar în cele de productivitate mijlo- cie de 1,5 x 1,5 m. în buchete, pilcuri sau benzi, amestecul intim al pinului strob cu tei, caițpen, paltin, fag etc. este recomandabil mai ales în stațiuni de productivitate mijlocie. Îngrijirea culturilor tinere. în primii 4—5 ani după plantare, atît duglasul cît și pinul strob au creșteri relativ mici. Buruienile care se dezvoltă mult mai repede pot copleși puieții mai ales în so- lurile bogate. în primii 2—3 ani, prășitul în cuiburi ciste obligatoriu. După aceasta, alți 2—3 ani, uneori chiar mai mult, este necesar să se taie ierburile din jurul puieților, ca și în cazul culturilor de ră- șinoase indigene. în regiunile cu vînat numeros, culturile au foarte mult de suferit, mai dăunător fiind căpriorul. în- grădirea culturilor tinere este binevenită, dacă este posibilă. Măsura este realizabilă în cazul culturilor pe suprafețe mici, care, de fapt, sînt și cele mai expuse. O atenție deosebită trebuie acordată înfurcirilor din cauza pierderii mugurclui terminal, provocată de înghețuri tînzii, de animale etc. Pentru înlătu- rarea acestui defect de creștere la duglas se obiș- nuiește retezarea vârfului la baza înfurcirii. Pinul strob nu poate fi retezat și exemplarele înfurcite se elimină mai târziu, prin operații culturale. în arboretele derivate care se substituie, pe lîngă cele amintite, puieții de duglas verde și dc pin strob trebuie degajați periodic, pînă Ia încheierea stării de masiv, de lăstarii speciilor indigene, cu creștere mai activă în tineret. Din cele câteva aspecte prezentate reiese că in- stalarea culturilor de duglas verde și de pin strob necesită, evident, o atenție mai mare și, implicit, un preț de cost mai ridicat în comparație cu spe- ciile indigene, dar toate acestea sunt răsplătite din plin de producția lemnoasă și de valori care se așteaptă. Bibliografie [1] Cornet, Ch. C. Quinze ans d’experience dans la plantatian de douglas. In : Buil. de la Soc. Ro- yale Forestiere de Belgique, nr. 5, 1962. [2]țGohre, K. Die Douglasie und ihr Holz. Berlin, Akademie Verlag, 1958. [3] Ha r al am b, At. Cultura speciilor forestiere. București, Editura agrosilvică de stat, 1955. [4] Ion eseu, Al. și Lăzărescu, C. Duglasul, pinul strob și stejarul roșu în culturile din R.P.R. (Manuscris INCEF, 1962). Cîteva observații în legătură cu tăierea de însămînțare la arboretele de fag ing. P. Ștefănescu DREF Muteș-Autonomă Maghiară C.Z, Oxf. 221.02:1764 Fagus Tăierea de însămînțare diin cadrul tăierilor suc- cesive — in uz curent pentru arboretele de fag — este hotărâtoare în procesul regenerării na- turale. Tăierile ulterioane, de dezvoltare (dacă este cazul) și definitivă) au un rol complimentar, mai mult de natură să înlesnească adaptarea treptată a tinerei generații de la condițiile mediului de pă- dure, la condițiile mediului deschis. în actul rege- nerării naturale, deci, prima tăiere — de însămân- țare — este cea mai importantă, celelalte tăieri constituind etape de îndepărtare treptată a restului de arboret matern, pe măsură ce serviciile acestuia nu mai sânt utile tinerei generații, prezența lui de- venind chiar dăunătoare. Tînăra generație s-a con- solidat suficient sub raport biologic, astfel îneît a devenit aptă să facă față, în stare de independență deplină, acțiunii factorilor naturali externi. Din punct de vedene teoretic, tehnica tăierilor succesive este suficient de cunoscută de majoritatea lucrătorilor de resort din isectorul forestier. De ase- menea, literatura de specialitate este destul de bo- gată în această privință. Totuși, în cadrul lucrărilor ce se execută în pro- ducție, mai sânt încă o serie de deficiențe care dau naștere la următoarele inconveniente : — regenerarea naturală nu se realizează în mă- sura suficientă ; 438 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963 * Nr. S ■—• insuficiența regenerării naturale impune nece- sitatea executării unor lucrări costisitoare de ajuto- rare a regenerării naturale, ide natura Lucrărilor de mobilizare a soiului și chiar ide completare pe cale artificială a regenerării ; — implicit, stările ide fapt arătate cauzează în ultimă analiză 'discontinuități în fondul die produc- ție pe anumite perioade, uneori destul de ‘lungi, ceea ce scoate la iveală faptul că fondul forestier nu este utilizat la nivelul capacității integrale de producție. Aspectele negative la care ne iteferim sînt ates- tate de existența unor suprafețe destul dc întinse de arborețe din subzona fagului, parcurse cu prima tăiere în .ultimii 7—8 ani, însă regenerate numai parțial. în schimb, în locul regenerării naturale și-a făcut apariția pe so>l un covor compact de plante ierbacee, în componența căruia sînt nelipsite : specii de graminee, specii de Carex, zburătoarea, urzica, zmeurul etc. Acest covor ierbaceu pe de o parte împiedică instalarea de noi semințișuri, iar pe de altă parte sufocă pe cele existente și așa destul de slab reprezentate, Sînt cazuri cînd, datorită unor defecțiuni prea mari în tehnica tăierii de însămințare, posibilitățile dc regenerare naturală sînt limitate sau chiar ex- cluse. în asemenea cazuri, suprafețele nerogenerate sânt .trecute în „clasa de regenerare" în vederea îm- păduririi .parțiale sau chiar integrale. Apariția clasei de regenerare în cazul arboretelor de fag constituie pentru majoritatea cazurilor o situație anormală. în general, defecțiunile ce se produc cu ocazia tăierii de însămințare se datoresc faptului că func- țiile și particularitățile arboretului matern, nu se îmbina în modul cel mai nimerit cu particularitățile mediului staționai. Conținutul ideii exprimate nu reprezintă o nou- tate la nivelul cunoștințelor acumulate de practica și știința silvică în decursul evoluției lor. Ceea oe intenționăm să scoatem în evidență acum nu se re- zumă la aspectul teoretic, ci mai mult la defecțiu- nile care crează dezacordul dintre ideoa în sine și conținutul practicii, dezacord cauzat dc inconsis- tența unor procedee necorespunzătoare ce se aplică la unele unități productive. * în scopul de a contribui la îmbunătățirea modu- lui de lucru în problema tăierilor succesive, în ulti- mii ani ne-am propus să punem sub observație o serie de arborate de fag din raza DREF Mureș, .par- curse în ultimii 7—8 ani cu tăierea de însămințare de diferite intensități, pentru a ne edifica asupra : — factorilor hotărâtori în procesul regenerării ; — tehnicii de execuție a .tăierii de însămințare. în cadrul observațiilor noastre s-iaiu avut în vedere diferite tipuri de arborele începînd cu făgetele de deal și terminînd cu făgetele montane dc altitudine mare. în cadrul acelor tipuri de arborețe ne-a inte- resat să cunoaștem în ce măsură următorii factori influențează regenerarea naturală : — intensitatea tăierii de însămințare ; — expoziția și panta terenului ; — dasa de producție a arboretelor ; — existența fructificației sau lipsa acesteia în anul rând se execută tăierea de însămințare ; — diferiți alți factori locali, în special clima- tici etc. Din cele arătate rezultă că numărul obiectivelor asupra cărora nc-am îndreptat atenția a fost des- tul de variat. Precizăm însă dc la început că posi- bilitățile materiale nu ne-au îngăduit să utilizăm o metodă de cercetare pretențioasă. Mijlocul ce ne-a stat la îndemână a fost „observația", însoțită în limita mai restrânsă de măsurători analitice, în cazuri unde .au existat unele dubii. Prin interme- diul observațiilor am căutat să punem în evidență esența problemelor legate de procesul regenerării naturale și să-i dăm o interpretare corespunzătoare. Dat fiind că materialul descriptiv cules de pe teren este destul de numeros, .în tabela 1 va fi redat suib formă sintetizată numai o parte din acest material. In urma observațiilor făcute, am ajuns la con- cluzia că regenerarea naturală este esențial deter- minată de intensitatea tăierii de însămințare, res- pectiv de consistența ce trebuie să o întrunească arboretul după efectuarea tăierii. Semnificația in- tensității tăierii de însămințare este explicată în cele ce urmează. Tăierea de însămințare reprezintă mijlocul tehnic de intervenție în scopul de a modifica în mod con- venabil factorii de mediu, astfel încât regenerarea naturală să se producă. Factorii climatici care precumpănesc cel mai mult în actul regenerării naturale sînt: temperatura, lumina, precipitațiile și umiditatea atmosferică. în funcție dc doza acestor factori, în arboret se petrec următoarele fenomene : — în cazul unei dozări insuficiente, ea urmare a unei intensități slabe a tăierii de însămințare, la sol și în mediul de sub masiv, schimbările calitative petrecute sânt de proporții reduse, fapt ce se poate constata cu ușurință după cantitatea redusa și sta- rea de vegetație relativ lîncedă a semințișurilor. — Invers, în cazul unei dozări exagerate, ca .efect al unei tăieri forte de însămințare, apar unele fe- nomene care restrâng procesul regenerării, dintre care remarcabile sânt : înierbarea solului, oscilațiile mari de temperatură și umiditate, uscăciunea soiu- lui' etc. La rândul său, intensitatea tăierii de însămințare este variabilă de la un arboret la altul, în funcție de schimbările condițiilor staționale. în acest sens, literatura de specialitate dă o serie de indicații, însă după părerea noastră acele indicații nu satis- fac în întregime latura practică a problemelor ce se pun în legătură cu intensitatea tăierii de însă- mînțare. Astfel, în literatura de specialitate, .pro- blema intensității tăierii de însămințare este tratată mai mult din punctul de vedere al tipologiei arbo- retelor, particularităților mediului staționai, lumino- zității etc., aspecte care nu sînt intru totul percep- tibile de toți lucrătorii din sectorul nostru produc- tiv, îndeosebi de cei cu o mai slabă calificare pro- fesională. REVISTA PĂDURILOR *78* 1963* Nr. 8 439 în scopul! de a veni în ajutorul producției cu un material sprijinit pe elemente mai ușor perceptibile, în articolul de fată vom trata problema intensității tăierii de însămînțare prin intermediul următorilor factori : — expoziția și panta terenului ; — calitatea stațiunii, respectiv clasa de produc- ție a arboretului. Pentru a dovedi în ce măislură expoziția, panta și clasa de producție a arboretelor sînt în stiiînsă le- gătură cu condițiile de regenerare și implicit cu intensitatea tăierii de însămînțare care să asigure maximum de regenerare, dăm următoarele expli- cații : a) în funcție de expoziție și pantă sc evidențiază o serie dc particularități referitoare la : — microclimă ; — structura — îndeosebi verticală — a arbore- teăor ; — natura păturii ierbacee etc. Astfel, pe un versant sudic se pot constata: — oscilații destul de mari în ceea ce privește regimul de umiditate și temperatură și frecvența în sezonul de vegetație a unor perioade de uscăciune a solului; — bogăția păturii ierbacee din componența că- reia nu lipsesc speciile de graminee, Carex și uneori Luzula. Din cele arătate rezultă că pentru arboretele si- tuate pe versante sudice, tăierea de însămînțare trebuie să fie de o intensitate slabă sau cel mult moderată, astfel încât solului să i se asigure un indice de acoperire suficient pientru a împiedica procesul de înierbare și uscare a solului. De altfel, arboretele de pe versanții sudici au pus întotdeauna ede mai dificile probleme în privința regenerării naturale, îndeosebi în cazurile cînd se fac greșeli ou ocazia tăierii de însămînțare. Invers, în cazul arboretelor cu expoziții nordice, însușirile mediului staționai, tipurile de arborete, structura acestora, natura păturii ierbacee etc. dife- ră de acelea caracteristice expozițiilor sudice — l;a aceeași altitudine — și totodată condițiile de obți- nere a regenerării naturale sînt mai favorabile. în cadrul acelorași expoziții, aspectele prezentate sînt variabile în funcție de altitudinea pe versant și panta acestuia. în explicațiile menționate, ne-am referit numai la situațiile extreme, caracteristice versanților su- dici și nordici. Se subînțelege că între aspectele ca- racteristice celor doi versanți apar aspecte inter- mediare caracteristice celorlalți versanți și ale pla- tourilor. b. împrejurarea dacă arboretul se află într-o sta- țiune proprie sau nu, este dc asemenea, foarte sem- nificativă la stabilirea intensității tăierii de însă- mînțare. Corespondența dintre vegetație și stațiune constituie alt criteriu care condiționează intensi- tatea tăierii de însămînțare. în mod obișnuit, legătura dintre starea de vege- tație a arboretelor și mediul staționai se exprimă prin clasa de producție a acestora. Excepție de la această regulă fac unele arborete în viața cărora au avut Ioc diferite accidente, îndeosebi de natura unor calamități naturale sau a unor greșeli săvîr- șite în privința gospodăririi lor. Vegetația relativ lîncedă a unor asemenea arborete, situate totuși în condiții staționale corespunzătoare, urează aparența unei neconoordanțc între cerințele bioecologice ale arboretului și mediul staționai. Din punct de vedere taxatoric, asemenea arborete sînt categorisite într-o dasă de producție inferioară, însă din punctul de vedere al regenerării naturale și implicit al inten- sității tăierii de însămînțare, asemenea arborete tre- buie tratate în cadrul clasei dc producție normală. în concluzie, după părerea noastră, expoziția și panta terenului de o parte și clasa de producție a arboretelor pe de altă parte sînt suficiente pentru a da nota intensității tăierii de însămînțare, fără a mai lua în considerație alți factori. Expoziția, panta și clasa de producție sînt elemente ușor iden- tificabile. Rezultatele observațiilor noastre referitoare la semnificația expoziției, pantei terenului și clasa de producție a arboretelor pentru determinarea inten- sității de tăiere corespunzătoare sînt redate sintetic în tabela 1. Din. această tabelă, pe baza observații- lor, rezultă care este stadiul regenerării naturale corespunzător unei anumite intensități a tăierii de însămînțare în funcție de factorii amintiți. Prin compararea cifrelor din tabelă se poate vedea care este intensitatea de tăiere care asigură maximum de regenerare în funcție de factorii citați. în legătură cu datele 'din tabelă sc fac următoa- rele precizări : 1. La evaluarea regenerării naturale s-a avut în vedere uniformitatea răspândirii samințișullui și con- diția ca pe metrul pătrat să existe cel puțin doi puieți bine conformați, perfect viabili și cu înălți- mea .până la un metru. Suprafața efectiv regenerată în condițiile arătate s-a exprimat în fracție zeci- mală. în prealabil, prin sondaj, s-au făcut și determi- nări în suprafețe de probă, în locuri reprezentative, spre a verifica cantitatea și calitatea regenerării și modull ei de răspîndire. 2. în tabela sînt înscrise — în paranteză — o serie de cifre, oare reprezintă cazuri particulare de regenerare naturală sub masivul umor arborete cu consistență aproape plină sau chiar plină, situate pe versanți nordici. Cele mai tipice cazuri se pe- trec în arboretele relativ unietajate, de clasă supe- rioară de producție, și cu masivul întrerupt pe linia de cumpănă, de unde arboretul a fost exploatat. în asemenea situații, înlăturarea arboretului de pe cul- me favorizează pătrunderea luminii difuze pe ver- sanții adiacenți și regenerarea naturală se realizea- ză în așa măsură, încât se poate aplica direct tăie- rea definitivă, fără ca în prealabil să fi avut loc tăierea de însămînțare. în continuare vom da cîteva explicații în legătură cu două probleme, și anume : — momentul optim de execuție a tăierii de în- sămînțare ; 440 REVISTA PĂDURILOR* 7S * 1963 * Nr. 8 Tabela l Indicii regenerării naturale iu funcție do Intensitatea tăierii de insăinînțarc, expoziție, panta terenului și clasa de producție a arboretelor N | S V Platou Consistența după tăierea Panta terenului: da fnRAmTn- tora >16° <15* | >16° <15° | >15’ <16° [ >15° ±15« Suprafață. efectiv ocupată ou regenerare naturală. în fracție zecimală (0.1 S — 1,0 S) A. Arborete de clasele I—II de producție 0,3 0,2 0,3 0,1 0,2 0,1 0,1 o.l 0,1 0,2 0,4 0,3 0,5 0,2 0,4 0,1 0,2 0,1 0,2 0,4 0,5 0,7 0,8 0,6 0,7 0,3 0,4 0,3 0,5 0,7 0,6 f 0,9 | |i.o I [0,8 1 0,9| 0,6 0,7 0,6 0,7 |0,9| 0,7 0,6 0^7 0,7 0,8 1 0,8 | 1 0,9 | | 0,8 [ 1 0.9 1 0,8 0,8 0,2 0,2 0,2 0,3 0,3 0,4 0,3 0,4 0,4 0,9 0,1 (0,9) 0,1 (0,8) 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 1,0 ® (0,8) z (0,6) X x X X X X X B. Arborete dt clasele III-III/IV de producție 0,3 0,1 0,2 o.l 0,1 4- 0,1 1 + 0,1 0,1 0,4 0,2 0,3 o.l 0,3 o,l 0,3 0,1 0,3 0,3 0,5 0,3 0,6 0,3 0,5 0,3 0,4 0,3 0,4 0,6 0,6 1 0,7 | I 0,8 | 1 0.7 i 0,8 j 0,5 0,7 0,5 0,7 (0,8| 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 |0,7| 1 0,8 f |0,7J |0,8| 0,7 0,8 0,3 0,4 0,3 0,4 0,4 0,5 0,4 0,5 0,5 0,9 0,1 (0,8) 0,1 (0,6) 0,1 0,1 0,2 0,1 0,2 0,1 0,1 1,0 x (0,6) x (0,4) X X X X X X X C. Arborete de clasele III/IV—V de producție 0,3 + + + + + + 4r + 0,4 0,1 0,1 0,1 0,1 + 0,1 + 0,1 0,1 0,5 0,2 0,3 0,2 0,3 0,1 0,2 0,1 0,2 0,3 0,6 0,6 10,7 0,5 0,6 0,2 0,4 0,2 0,4 f0,7| 0,7 _0,6 0,7 1 0,6 | 1 0,7 | 10,6 J 1 0,7 | |0,6| |0,7| 0,6 0,8 0,3 0,3 0,3 0,4 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,9 0,1(0,6) 0,1 (0,5) 0,2 0,1 0,2 0,1 0,2 0,1 0,1 1,0 x (0,5) x (0,3) X X X X X X X NoM x — regenerare sporadică: cifrele din paranteză reprezintă cazuri particulare; cifrele din careu reprezintă cantități inteuaitățile de tăiere cele mai corespunzătoare» maxime de regenerare la — tehnica de execuție a acesteia. în legătura au momentul optim de execuție a tă- ierii ide însămînțare, părerea generala este în favoa- rea execuției acesteia numai în anuil unei fructifi- cații abundente. Incontestabil că fruatificația din anul tăierii de însămînțare influențează în mare măsură procesul regenerării, dar acesta este în strînsă legătură și cu factorii arătați. Astfel, se pot vedea cazuri de regenerări naturale compromise, deși tăierea dc în- sămînțare s-a efectuat în anul unei fructificatii, însă execuția acesteia s-a făcut în mod necorespun- zător. Invers se pot vedea regenerări naturale foarte reușite, deși tăierea de însămînțare a avut loc între anii de fructificație, însă tăierea s-a efeotuat după toate regulile tehnice. în urma observațiilor noastre am ajuns la con- cluzia că nu este nici o deosebire cantitativă în, ceea ce privește regenerarea naturală, în cazul cînd tă- ierea de însămînțare se execută în anul unei fruc- tificați! său cu 1—2 ani înainte de fructificație, însă cu condiția respectării intensității corespunzătoare a tăierii de însămînțare în funcție de factorii indicați în tabela. 1. înclinăm sa credem ca tăierile de în- sămînțare executate cu 1—2 ani înaintea fructifi- cației prezintă următoarele avantaje : —• solul devine mai reccptibil pentru însămîn- țare ; . — se mărește capacitatea de fructificație — can- titativ și calitativ—. a. arborilor. Sînt unele arborete situate pe versanți nordici, în special din. subzona de răspîndfre a făgetelor montane de altitudîiîe mare, unde, din cauza acidi- tății solului, este necesar ca tăierea de însămînțare să se execute obligatoriu cu 1—2 ani înaintea fruc- tificației, pentru ca în acest răstimp, pe sol să se producă unele îmbunătățiri utile procesului de .re- generare naturală, într-adevăr, în cazul cînd tăie- rea de însămînțare se execută cu mai mult dc doi ani înaintea anului de fructificație, se fac resim- REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 8 441 țiite asupra regenerării naturale unele efecte nega- tive în special datorită înierbării solului, însă nu dc proporții îngrijorătoare. De altfel, în lucrările de producție nici nu este posibilă suprapunerea cu regularitate a anului de fructificație cu cel al tăierii, știut fiind că din mo- tive de planificare și organizare a lucrărilor de producție, punerea în valoare se execută c.u 1—2 ani înaintea tăierii. Or, în felul acesta nu este po- sibil a se stabili cu anticipație anul fructificației din cauza oscilației periodicității acesteia. Pe de altă parte, o dată organizată exploatarea arboretului, este destul de dificil să se facă modificări în am- plasamentul parchetelor în anul cînd se constată lipsa fructificației. Faptul că din punct de vedere practic nu este posibil să se suprapună cu regularitate anul fruotî- ficațici cu cel al tăierii, nu trebuie să constituie o problemă specială și totodată o justificare pentru cazurile de compromitere a regenerării naturale. Esențialul în problema tăierii de însămințare însă constă în tehnica de execuție a tăierii, oglin dită prin selectivitatea tăierii și intensitatea aces- teia. Din punct de vedere selectiv, prin efectuarea tă- ierii de însămințare trebuie urmărită scoaterea tu- turor arborilor a căror 'contribuție în procesul re- generării naturale nu este de dorit. Intensitatea tăierii se stabilește în funcție de ex- poziție, pantă și clasa de producție a arboretului, așa cum s-a arătat în tabela 1. tn principiu, selectivitatea tăierii și intensitatea acesteia formează un tot unitar. Ca atare, înfăptui- rea acestor două obiective trebuie să aibă loc deodată. în mod practic, prin tăierea de însămînțare tre- buie îndepărtat în primul rînd arboretul secundar și apoi o parte din arborii situați în etajul superior, în "Special a celor rău conformați. îndepărtarea arboretului secundar este o necesi- tate impusă de procesul regenerării naturale pentru motivul că prezența acestuia dă naștere, sub masi- vul arboretului matern, unui mediu sufocant dău- nător pentru semințișuri. Din etajul superior se extrag — după principiul selectivității — în primul rînd arborii care nu sînt corespunzători și, dacă este cazul, și o parte din restul de arbori, cu condiția ca în urma extragerii acelor arbori, consistența arboretului să nu fie re- dusă sub cifrele din tabela 1, corespunzătoare obți- nerii regenerării naturale maxime. - Sînt cazuri' rînd nu se poate îndepărta întregul arboret secundar, și anume în acele arborețe cu expoziție sudică și cu structură plurienă, unde eta- jul superior luat separat are consistența sub 0,6,--- 0,7, iar dacă s-ar extrage întregul arboret secundar, consistența generală a arboretului ar fi coborîtă sub limita minimă indicată în tabela 1, ceea ce ar fi în detrimentul regenerării naturale. Pentru a evita însă o atare situație, este necesar să se mai păstreze o parte din arboretul secundar, de regulă din exemplarele cele mai dezvoltate, cu scopul dc a completa „deficitul" de consistență al arboretului principal. în legătură cu tăierea de însămînțare ar mai fi, printre altele, de discutat următoarele probleme: a. în ultimul timp, unii lucrători din sectorrfl nostru sînt de părerea că în problema făgetelor nu mai este cazul a se pune mare accent pe regenera- rea naturală a fagului, întrucît în subzona acestuia urmează a fi extinsă cultura rășinoaselor, în spe- cial a molidului, conform indicațiilor care, de alt- fel, s-au și dat în această privință. Ca atare, potri- vit părerilor exprimate, proporția de fag ce trebuie să existe în compoziția de viitor a arboretelor poate fi asigurată și prin aplicarea mai puțin pretenți- oasă a tratamentului tăierilor succesive. Considerăm că opinia exprimată pe marginea celor arătate este complet eronată. Mai întâi trebuie înțeles faptul că problema extinderii culturii rășinoaselor în subzona fagului are un caracter aparte și nicidecum de na- tură să determine simplificarea sau chiar abando- narea tăierilor succesive. Apreciem că, indiferent de faptul dacă în sub- zona fagului se vor introduce rușinoasele sau nu, regenerarea naturală a fagului trebuie să decurgă în mod normal în vederea obținerii unei desimi corespunzătoare de semințiș, necesară procesului de selecție naturală sau artificială de mai tîrziu. Asu- pra acestui lucru nu mai sînt necesare alte expli- cații, întrucît sc știe destul de bine că desimea mare a semințișurilor, unită cu lucrările de îngri- jire ulterioară, constituie premisele formării arbo- retelor de viitor. Este mult mai ușor să se sacrifice o parte din semințișuriie naturale de fag, pentru a face loc și rășinoaselor, decît să se recurgă la solu- ția regenerării naturale incomplete a fagului. Ex- periența din ultimii 10—15 ani este suficient de edi- ficatoare în sensul că, datorită nercspectării prin- cipiilor ce călăuzesc tehnica de execuție a tăierilor succesive, au avut loc o serie de deficiențe, dintre care unele foarte greu de remediat. b. A doua problemă ce comportă discuție rezidă tot din unele afirmații formulate în sensul de a se asigura oarecare economicitate tăierii de însămîn- țare. Cu alte cuvinte, pentru a face cît de cît de rentabilă exploatarea masei lemnoase provenite din tăieri de însămînțare, trebuie tăiat și un număr oarecare din arborii valoroși. Apreciem că opinii de genul celor arătate nu pot fi luate în discuție, întruirît principiul de bază al tăierii de însămînțare nu permite nici o soluție de compromis. Tăierea de însămînțare are un caracter întru totul cultural. Prin tăierea de însămînțare sc extrag numai ar- borii care nu sînt utili în procesul regenerării na- turale. în general însă, nu trebuie făcută o pro- blemă pe seama lipsei de rentabilitate a tăierii de însămînțare, fiindcă în mod practic nu există unitate forestieră productivă care, într-un an de activitate, să execute numai tăieri de însămînțare. De regulă, volumul acestor tăieri nu este atît de mare îneît să cauzeze perturbări în rentabilitatea întreprinderilor. 442 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 c. A treia problemă care aipreciem că necesită a fi discutată este în legătură cu clarificarea no- țiunii de „an de fructificație" corespunzător tăierii de însămînțare. în această privință, părerile unor lucrători din producție sînt împărțite. Pe de o parte se consideră că tăierea de însămînțare se execută în an de fructificație, numai atunci cînd la înce- perea anului forestier există fructificație. în atare situație, tăierea urmează să se execute începînd dc la data maturării semințelor, fiind continuată după împrejurări și în sezonul de vegetație următor, pînă la încheierea anului forestier. în celălalt caz. tăierea are loc anticipat anului de fructificație. Ambele situații prezintă atît avantaje cît si de- zavantaje. Prima situație prezintă avantajul că fructificația existentă la începerea anului forestier este un ele- ment cert, însă totodată are dezavantajul că tăierea își pierde caracterul ei selectiv. în atare situație, dat fiind că tăierea începe de la data maturării fructificației, pe sol vor cădea semințe din toți arborii care au fructificat, indiferent de însușirile lor ereditare. Cu alte cuvinte, principiul selectivi- tății este încălcat în întregime. A doua situație se caracterizează prin faptul că, la începutul anului forestier, cînd se declanșează tăierea, lipsesc indicii asupra fructificației din se- zonul de vegetație viitor, iar pe de altă parte pre- zintă avantajul înfăptuirii principiului selecției, în- trucît tăierea trebuind să fie terminată pînă la în- ceperea anului forestier viitor, sînt eliminați din vreme arborii a căror contribuție în procesul rege- nerării nu este de dorit. în spiritul literaturii de specialitate și al nor- mativelor în vigoare considerăm că a doua situație, cu tot dezavantajul ei, este cea mai adecvată din punct de vedere silvobiologic. Faptul că în anul tăierii ■— din întâmplare — n-a existat fructificație, nu trebuie să constituie o problemă deosebită. Fruc- tificația din anii viitori va rezolva satisfăcător lipsa acesteia din anul tăierii. d. O ultimă problemă de discutat se referă la executarea unor lucrări de ajutorare a regenerării naturale, necesare în unele arborete situate pe ex- poziții sudice și pe soluri ușor predispuse înierbării excesive, îndeosebi cu specii de Carex și graminee. în asemenea arborete, Inierbarea se produce dhiar în condiții de masiv închis. Pentru a preveni conse- cințele negative ale înierbării asupra regenerării, în special cînd se reduce, consistența, este necesar ca în anul fructificației, cu 2—3 săptămâni înainte de căderea jirului, să se efectueze o mobilizare parțială a solului sub protecția coronamentelor ar- borilor seminceri. Concluzii în general, tăierea de însămînțare din cadrul tă- ierilor succesive la fag a pus întotdeauna o serie de probleme, uneori destul de dificile. La rîndul lor, acele dificultăți, unite cu un mod de aplicare ne- corespunzător, au constituit cauzele stării nesatis- făcătoare a regenerării naturale în cadrul unor uni- tăți silvice. Prin materialul de față intenționăm să punem Ia înidemînia lucrătorilor din producție un ghid sumar, hiaturi de indicațiile date pînă în prezent prin 1L t era tura de specialitate și normativele oficiale. Acest gihid, rezumat în fonti la cifrele din tabela 1, n.u arc rolul de a indica practica schematismului sau a șablon izării lucrărilor. Dimpotrivă, cifrele din tabelă au un caracter orientativ. Cu alte cu- vinte, în tabelă se prezintă o serie de repere, spri- jinite pe observații în natură, puse la îndemîna lucrătorilor din producție, în scopul de a nu comite greșeli cu urmări greu de remediat. Incontestabil că materialul prezentat nu este scu- tit de critică. Apreciem ca binevenită orice critică și orice propunere de îmbunătățire privind aplica- rea tăierii de însămînțare în arboretele de fag. -oare crește această specie și va spori considerabil veniturile ce se realizează din valorificarea fructelor sălbatice die pădure. Bibliografie [1]: Dumitriu-Tătăr a nu, I. Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați în R.P.R, Bu- curești, Editura agrosilvică de stat, 1960. [2] Haralamb, At. Răspândirea naturală a căti- nel albe (Hippophae rhamnoides L.) în țara ‘noa- stră și folosirea ei la împădurirea terenurilor degradate. Brașov, Lucrările științifice val. IV, seria Silvicultură, 1960. [3] Molska, J. Cătina albă, un izvor bogat în vi- tamina C. Lios Polskâ, val. XXVI, nr. 1, 1952. Traducere în Caiet selectiv I.D.T., seria Silvicul- tură, 1952, p, 53—57. Contribuții la perfecționarea metodelor de întocmire a tabelelor de producție Ing. Renata Giurgiu În perioada silviculturii intensive se diminuează rolul tabelelor de producție ca instrument pen- tru determinarea mărimii .și creșterii fondului de producție. Realizarea principalei sarcini a econo- miei forestiere de a mări productivitatea pădurilor necesită aplicarea unor noi procedee, mai exiaate, pentru cunoașterea și controlul productivității fondu- lui foresltier. Pe de altă parte crește importanța ta- belelor de producție ca (mijloc de comparație a arboretelor și de clasificare a acestora în raport cu productivitatea lor. De aceea, tabelele de pro- ducție trebuie astfel întocmite îneît ele să repre- zinte elementul de arboret „mediu“ reprezentativ pentru fatalitatea elementelor de arboret încadrate în același tip de pădure, tip de stațiune sau în ace- eași clasă de producție. ,în aiceisit scop, singura cale pentru găsirea acestui „mio:del“ (etalon) și pentru urmărirda dinamicii lui este cea indicată de sta- tiștica-maiematică. în cadrul articolului se vor da Sugestii privind folosirea statisticii-matematice pentru perfecționarea metodelor de întocmire a tabelelor die producție. ★ Aplicarea statisticii'-matematice la întocmirea ta- bel elor de producție necesită, în primul rînd, efec- tuarea unei inventarieri a arboretelor aparținînd acclceași colectivități statistice (ti,p de pădure, tip de stațiune, clasă de producție), folosind în acest scopmetoda selecției. Inventarierea trebuie efec- tuată în raport cu toate eldmenltele taxa torice mai importante (înălțimea medie, diametrul mediu, con- sistența, suprafața de bază, volumul etc.), separat pe clase de vîrstă, numărul sondajelor fiind astfel ales, îneît să permită punerda în lumină cu sufi- cientă precizie a valorilor caracteristice : media (5?)j dispersia (aB), tipul de repartiție, densitatea de renaTtitie. coeficientul de variație etc. O imn or- ez. Oxf. 516.S6 tanță deosebită trebuie acordată mediei, dispersiei și tipului de repartiție, care reprezintă, din anu- mite puncte de vedere, o sinteză a colectivității luate în considerare. Unele calcule prealabile arată ca necesar un număr de cel puțin 1 000 sondaje pentru fiecare grupă naturală de arborete. în tabela 1 se prezintă rezultatele unei inventa- rieri a arboretelor încadrate în topul de pădure molidiș normal cu Oxalis acetotsella, în raport cu indicele de densitate*. înainte de a trece la analiza și interpretarea rezultatelor obținute se impune cunoașterea tipului de repartiție a arboretelor pe dase de suprafețe de bază la ha. în atest scop folosim 'rețeaua proba- bilităților construită corespunzător repartiției nor- male (igaussiene). Pe axa OX a rețelei vom trece valorile medii ale suprafețelor de bază la ha. iar pe axa ordonatelor — frecvența cumulată în pro- cente. în cazul arboretelor din dasa de vîrstă 50—60. se obține următoarea repartiție Consistența absolută (suprafața de bază) m2/ha 21 26 31 36 41 46 51 56 Frecvența 1 2 17 75 88 88 27 5 Frecvența cumulată 1 3 20 95 183 271 298 303 Frecvența cu- - mulată, % — 1 7. 31 60 89 98 100 Frecvențele cumulate, transpuse pe rețeaua pro- babilităților, se aranjează de-a lungul unei linii drepte, ceea ce dovedește că pentru tipul de pă- dure respectiv este caracteristică repartiția normală * In acest scop s-au folosit amenajamentele recent întocmite pentru unele ocoale silvice din nordul R.P.R. Datele au un caracter informativ și sînt pre- 4 52 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963 * Nr. 8 T abeta 1 Repartiția arboretelor Încadrate în tipnl de pădure „molidi» normal cu Oxalis acetoseUa“ pe clase de vîrstă șt clase ale Indicelui de densitate ’ Indicele de denfdtafce 1-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 91 — 100 101-110 111-120 121-140 Total 0,3 — — — — — — — — ' — 1 — 1 — 2 0,4 — — — — — 1 — . — 3 7 3 2 7 23 0,5 — — — 1 6 2 4 7 5 11 3 9 7 55 0,6 — 5 5 13 16 17 14 23 24 24 18 16 4 179 0,7 5 19 28 61 42 75 39 63 48 47 29 22 15 493 0,8 1 32 98 102 106 88 84 69 24 20 13 12 9 658 0,9 — ’ 21 60 67 66 88 44 24 4 4 2 5 2 387 1,0 1 9 20 36 51 27 17 6 4 — — — — 171 peste 1,0 — — — 10 8 5 2 — 1 — — *— — 26 n 7 86 211 290 295 303 204 192 113 114 68 67 44 1 994 X 0,77 0,81 0,83 0,83 0,84 0,81 0,80 0,75 0,71 0,67 0,66 0,66 0,64 — . G 0,11 0,11 0,09 0,12 0,13 0,12 0,11 0,10 0,12 0.12 0,10 0,13 0,15 — * Indicele do densitate o-a calculat după tabelele de producție INCEF. In funcție de suprafețele de baril determinate prin procedeul Bitterllcb (tn arboretele neexploatabile) eau prin Inventarieri integrale ori parțiale (tn arboretele exploatabile). (gaussiană) a arborotell-or în raport cu indicele dc densitate (suprafața de bază la hectar) (fig. 1). La aceeași constatare s-a ajtins și relativ la înălțimile și diametrele medii ale arboretelor. Fig. 1. Repartiția arboretelor pe clase ale su- prafeței de bază la ha, transpusă pe rețeaua probabilităților. Stabilirea tipului de repartiție se impune în toate situațiile, deoarece în unele cazuri, în locul repar- tiției normale apar repartiții de alt tip, cam ar fi: repartiția binominălă, repartiția normal-logaritmi- ca, repartiția Poisson etc. Cunosoînd caracteristicile statistice de bază (me- dia, dispersia și tipul de repartiție) ale colectivității liualte în oonisiderare (în cazul nostru, 'totalitatea ar- borctdor grupate în tipul de pădure motidnș nor- mal cu Oxalis acetosella), oel ce întocmește tabele de producție se găsește acum în posesia unor cri- tefrii obiective, științifice, pentru : — stabilirea amplitudinii de variație a elemente- lor taxatorice, separat pe clase de vîrstă: — determinarea plafonului superior în vederea fixării suprafeței de bază ,,normale“ sau pentru stabilirea așa-zisei „consistențe I" (în cazul întoc- mirii tabelelor de producție după sistemul clasic) ; — cunoașterea dementelor taxatorice medii (în cazul întocmirii tabelelor de producție pentru o consistență frecvent întâlnită). Existența repartiției normale (gau-ssiene) da posi- bilitatea aplicării „legii celor t o“. Astfel, valoarea suprafeței de bază „normale11, corespunzătoare in- dicelui de densitate 1, rezultă din relația: Gn^Gm + to, (1) unde: Gn este suprafața de bază normală ; Gm — suprafața de bază medie obținută din calculul statistic; a — abaterea medie pătratiică rezultată din același calcul. In cazul cînd se urmărește ca tabelele de produc- ție, întocmite pentru o anumită grupă naturală de arborețe, să conțină valoarea maximă a consisten- tei absolute (a suprafeței de bază), atunci în for- mulă se introduce t — 3. In acest, caz indicii de den- sitate calculați după asemenea tabele vor avea în- totdeauna valori subunitare. Se poate conveni și cu t = 2, dar .atunci pentru 5% din arborețe se vor obține indici de densitate supraunitari. REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. 8 453 Spre exemplificare considerăm util să arătăm că în cazul tipului de .pădure molidiș normal cu Oxa- lis acetosella s-au obținut următoarele valori pen- tru Gn (date provizorii) Vîrstă, ani 25 35 45 55 65 75 85 95 105 Gn = Gm + 3a ma/ha 39 50 59 61 62 61 64 63 59 După compensare (fig. 2) 39 50 58 61 62 62 62 62 6n Fig. 2. Variația suprafeței de bază „normale" în funcție de vîrstă, pentru arboretele din tipul de pădure molidiș normal cu Oxalis acetosella. Datele prezentate pun în lumină faptul că, după o anumită vîrstă, suprafața de bază medie a arbo- re telor din acest tip de pădure rămîne practic con- stantă. In mod similar se poate stabili și amplitudinea de variație a înălțimilor și a diainetrelor medii, as- pecte de o deosebită importanță pentru corecta ca- racterizare și determinare a tipurilor de pădure. Metoda este utila și pentru cunoașterea cîmpului de variație a productivității arboretelor, precum, și pentru formarea claselor de producție în funcție de amplitudinea totală de variație a înălțimilor. Amplitudinea de variație a înălțimilor rezultă din următoarele relații : H, Hn + 3a, Ht=HOT-3o, unde . este .înălțimea medie . II* — limita superioară ; Hl — limita inferioară. Calculele se efectuează pe clase de vîrstă, iar în final rezultatele se compensează grafic. Prin îm- părțirea amplitudinii totale (6 a sau 4 a) la nu- mărul proiectat al claselor de producție se obține intervalul dintre două clase de producție alăturate. Studiul statistico-matematic astfel întocmit ur- mează să constituie prima etapă a lucrărilor de în- tocmire a tabelelor de producție. în etapa a doua se execută lucrări potrivit metodelor cunoscute. Concluzii în scopul perfecționării metodelor de întocmire a tabelelor de producție se propune folosirea sta- tistici i-matematice. Pentru aceasta este necesar ca în prealabil să se întocmească inventarierea statis- tică a arboretelor, separat pe grupe naturale (ti- puri de pădure, tipuri de stațiuni sau clase de pro- ducție). Prelucrarea statistico-matematică a mate- rialului obținut pune în lumină principalele carac- teristici statistice : media, dispersia, tipul de repar- tiție etc. Prezența repartiției gaussiene se verifică cu ajutorul rețelei probabilităților. Rezultatele acestor studii permit : alegerea obiec- tivă a suprafeței de bază „normale", stabilirea am- plitudinii Ia variație a principalelor caracteristici taxatorice, cunoașterea valorilor medii ale acestora etc. Suprafața de bază „normală", corespunzătoare consistenței 1,0, rezultă din relația: G,=Gm + 3v. După întocmirea studiului statistico-matematic sc trece apoi lia culegerea materialului ■ de cercetare suplimentar necesar definitivării tabelelor de pro- ducție, folosind în acest scop metodele cunoscute. Principalul avantaj al studiului statistico-mate- matic preconizat constă în faptul că, înlăturând subiectivismul Ia stabilirea consistenței „normale11 și Ia determinarea amplitudinii de variație a pro- ductivității arboretelor, imprimă un caracter știin- țific la fixarea principalelor coordonate ale tabele- lor de producție astfel întocmite. Rezinâjul artificial va asigura o producție sporită de rășină Conf. ing. Silviu St. Corlăteanu Institutul Politehnic-Brajov C.Z. Oxf. 284.1 Rășina rezultă din balsamul produs și înmaga- zinat în canalele și pungile balsamifere (rezini- fere) aflate în lemnul și coaja unor specii rășinoase, cînd! acesta vine în contact cu aerul, pentru a acoperi rănile arborelui. Din rășină, prin .extracții cu sol- venți, se realizează terebentina și colofoniul (sa- cîzul), dezvoltarea industriei țării noastre ‘reclamând cantități sporite de asemenea materii prime. Tere- bentina este solicitată de industria lacurilor și vop- selelor, de industria textilă, a cauciucului etc., iar colofoniul este mult întrebuințat în industria săpu- nului, a hârtiei, a vopselelor și 'lacurilor, a cauciu- cului etc. Unicul furnizor de rășină este sectorul forestier și numai de acesta depinde atît asigurarea indus- triei cu cantități isporite de terebentină și colofoniu cît și calitatea acestor produse. în prezent, în majo- ritatea cazurilor, rășina ise recoltează din așa-numi- tele „scurgeri naturale", prin răzuire. Acest proce- deu este primitiv, prădalnic iși neeconomic, deoarece culegătorii dc rășină rănesc intenționat molizii, brazii și pinii, pentru a recolta cantități mai mari de rășină, iară a ține seamă de faptul că rănind arborii aduc prejudicii mari pădurilor. Rănirea ar- borilor zădărnicește activitatea biologică normală și provoacă o reducere a creșterii în volum, în ge- neral, și o dezvoltare anormală și diformă a porțiu- nilor din zona rănirii. Semințele arborilor răniți sînt mai mici și prezintă un procent de germinație redus, iar puieții rezultați din ele sânt sensibili și firavi. Arborii răniții an după an lâncezesc și sînt atacați de ciuperci și insecte, constituind focare de infestare pentru întreaga pădure. Atacurile de ciu- perci și insecte sînt ‘completate de acțiunea zăpezilor și în special de cea a vânturilor, care desăvârșesc degradarea și distrugerea pădurilor. Lemnul arborilor răniți în mod susținut prezintă modificări de formă și dc structură (inele anuale neregulate, crăpături, gîlmc etc.). Pe răni și în crăpături se instalează albăstreala și roșeața lemnului, care degradează ca- litatea cherestelei. Rășina răzuită de pe aceste răni este de calitate inferioară, dînd cantități mici de terebentină (3—5%) și puțin colofoniu (28—32%), predominând colofoniul oxidat (25—30%), care are întrebuințări foarte restrânse. Dc asemenea, rășina este amestecată cu impurități mecanice (coajă, pă- mânt, nisip etc.), care depășesc chiar și 50%, stân- jenind considerabil procesul de extracție. Față de această situație faptică se impune a fi restrânsă la maximum, colectarea rășinii de pe răni, mergându-se în unele situații abuzive chiar până la interzicere, iar producția de rășină să se realizeze din rezinaje artificiale. Nici prin aplicarea rezinajuiui artificial nu se vor asigura integral cantitățile necesare de rășină, însă în orice caz se va realiza o producție mărită, iar rășina și produsele finite vor fi .de calitate supe- rioară. Rezinâjul artificial executat cu precauțiune, numai în cadrul posibilităților curente anuale sau la cel mult două posibilități, nu produce pagube nici pădurii și nici lemnului. în prezent, obiectul .rezinâjul ui artificial îl con- stituie doar arboretele de molid și cu totul sporadic cele de pin, deoarece arboretele de pin împreuna cu cele de lariee nu acoperă mai mult de 0,5% din suprafața păduroasă a țării noastre. Rezinâjul artificial presupune însă organizarea lucrărilor de recoltare ce trebuie executate începînd din martie și încheindu-se în octombrie. Organiza- rea rezinajului artificial implică următoarele lucrări. 1. Identificarea și delimitarea parchetelor de mo- lid și eventual de pin ce urmează a fi exploatate în toamna anului curent și a celui următor. Această lucrare se efectuează în luna martie. 2. Stabilirea numărului de oglinzi (înroșiri) și exe- cutarea lor. Prin oglindă sau înroșire se înțelege o fîșie din circumferința arborelui cu lățimea de circa 15 om și înălțimea de ciroa 200 cm, curățată de solzi și ritidom pînă ce se pierd toate crăpăturile și apare coaja netedă, de culoare roșiatică. Axial, pe fiecare oglindă se va executa rănirea, sub forma unui canal simplu și vertical. Numărul de oglinzi se stabilește astfel încât suma lățimilor acestor fîșii sa nu depășească o treime din circumferința de bază a arborelui. Se vor rezina numai arborii cu diametre peste 20 'cm. Numărul oglinzilor aplicabile unui arbore, în funcție de diametrul de bază este prezentat în tabela 1. Tabela 1 Numărul oglinzilor pe un arbore Diametrul de bază »1 arborelui, cm Numărul oglinzilor Observații 20 — 28 1 f Lățimea oglinzilor 29 42 2 43-58 3 < va fi de circa peste 59 4 l 15 cm Limitarea numărului de oglinzi se impune, deoa- rece în momentul executării rănilor către acestea se deplasează balsamul din canalele rezinifere verti- cale și orizontale, care alcătuiesc o rețea unitara și continuă în lemn. Indesirea rănilor nu conduce la o mărire a secreției, fiindcă balsamul dintr-o zonă va fi dirijat către două răni. 'Concomitent cu stabilirea numărului de oglinzi are loc și executarea acestora. Oglinzile se practică pe trunchiul anborelui, în zona cuprinsă între 10 și 15 cm deasupra coletului și 220 cm înălțime de ia sol. Este preferabil ca acestea să fie amplasate pe porțiunile sudice și sud-vestice ale arborelui, deoarece în aceste părți se găsesc cele mai mari cantități de balsam. Ele se execută cu ajutorul unor unelte de forma șpaclurilor. Tăișul lamei metalice trebuie să fie bine ascuțit pentru ca lucrarea să se execute ușor. Scopul oglinzilor este atît de a înlătura solzii care uite- REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 8 455 rior s-ar amesteca în rășină, rât și pentru a ușura practicarea inciziilor în vederea creării canalelor de rezinaj cu rolul de colectare și dirijare a scur- gerii rășinilor. Oglinzile trebuie să fie executate înainte dc topirea completă a zăpezii. 3. Executarea canalelor de rezinaj. Canalele de rezinaj se dispun axial pe oglindă și se realizează prin practicarea a două incizii paralele și netede, dispuse la o distanță de 5 on una de alta. Este recomandabil ca inciziile să pătrundă și în alburn pe 2—3 nun, pentru a intercepta o parte din ca- nalieiLe balsam ilene. După executarea inciziilor se desprinde și se scoate banda de coajă dintre aces- tea, rezultând canalul de rezinaj (fig.. 1). ÎS Fig. 1. La molid se preconizează canale de rezinaj ver- ticale și simple, deoarece .balsamul acestuia este mai vlstos decât cel al pinului, prezentând un con- ținut mai redus de ulei dc terebentină (23,42— 27,76,% la molid față de 28,72—30,43% Ia pin), din care cauza în contact cu acrul se îngroașă mai repede, o mare parte rămînjnd pe canalul de rezi- naj. Au fost experimentate și alte forme de canale de rezinaj (zig-zag etc.), însă randamentele pe me- tru de canal au fb'st foarte puțin diferite față de canalele liniare ; în schimb, au reclamat mari mult timp pentru execuție, iar ondulațiile inciziilor (de- oarece este greu a le realiza perfect liniare) obtu- rează scurgerea rășinii sau mărește timpul de scurgere, îrdesnindu-se volatilitatea terpenelor și oxiidarea acizilor renzinici în cantități mai mari. Canalele de rezinaj 'este necesar să se execute pînă la mijlocul lunii mai. 4. Fixarea jgheaburilor. Jgheaburile au menirea de ,a conduce rășina de la canalul de rezinaj la va- sul pentru colectare. Acestea se confecționează din tablă galVanizată sau mase pdastitae, iar forma des- fășurata și dimensiunile lor rezultă din figura 2. Jgheaburile se fixează prin împingere într-o crestă- tură executata în lemn, în partea cea mai de jos a canalului de rezinaj. Crestătura în lemn se execută cu ajutatul unei unelte numită ,;crampon“ ,(fig. 3), care se bate cu ciocanul. Form'a șî dimensiunile tăi- șului cramponului sînt identice cu cele ale părții jgheabului, care se introduce în crestătură. Jgheabul formează icu marginea arborelui un unghi de circa 45°, ca scurgerea rășinii să se facă ușor. 4. Recoltarea rășinii. După rănire, balsamul din rețeaua reziniferă este împins spre răni, spre a le acoperi. în contact cu aerul, balsamul se transfor- mă în ?rășină, din care o parte se scurge prin ca- nalele de rezinaj și jgheaburi în vasele de colec- tare, iar o alta parte se oxidează pe canalele de rezinaj, acoperind rana. Ținînd seamă de cele menționate, este necesar a se executa recoltarea ră- șinii la intervale cît mai; scurte (maximum 5 zile), în funcție de condițiile staționale. Lucrătorii spe- cializați în rezinaje vor controla arborii rezinați, vor recolta rășina din vase și vor răzui rășina oxidată de pc canale în tăvi ținute sub porțiunea pe care se execută răzuirea. Este de preferat ca vasele colectoare să fie confecționate din materiale inoxidabile, cu forme care să permită evacuarea cu ușurință a rășinii din ele, avînd capacitatea de circa 250 g și prevăzute cu capac, în care să existe un orificiu prin care să se scurgă rășina direct din jgheab sau prin intermediul uncii plinii. Acoperirea va- selor de colectare se impune pentru a preveni cît mai mult volatilizarea uleiului de terebentină și oxidarea co- lofoniului. Trebuie cunoscut faptul că pierderile în ulei de terebentină sînt de 3—5% chiar în momentul contactului, cu aerul al bal- șamului, de zile și de 30 die zile aer liber. 45% după cinci 85—90% după de rămânere în Pentru răzuirea (fig. 4). Colectarea rășinii se folosesc răzuitoare care prezintă forma cariatului rășinii se face în găleți cu capac, în intervalul mai-octombrie. 6. Ambalarea rășinii. Rășina colectată se depozi- tează în butoaie, de preferat diin lemn dc rășinoăse, cu capacitatea ide 200 kg. Acestea se închid ermetic 456 REVISTA PÂDURÎLOR* 78* 1963*Nr. 8 șt se păstrează pînă la livrare în adăposturi raco- roaise amenajate în pămînt, pentru împiedicarea vo- latilizâiiiii uleiului de terebentină și ia oxidații colo- foniuiui. ★ în cele ce urmează se prezintă cîteva aspecte ale procesului biologic de producere a rășinii. în mod normali, canalele și punjgiile balsaatnifere din lemn sînt umplute cu balsam. Răzuirea arborelui, prin executarea canalelor de rezinaj, provoacă îndru- marea spre răni își ev^aicUaTea pe&te acestea, pentru a le acoperi, a întregii cantități de balsam dm ca- nalele rezinifere (secreția primară). Epuizarea bal- samului din zona rănirii conduce la oprirea mo- mentană a secreției, însă după un interval de tilmp scurt secreția reîncepe și continuă .pînă lia completa acoperire a rănii (secreția secundară sau patolo- gică). Răzuirea susținută a canalelor dc rezinaj înseamnă menținerea deschisa a rănilor și dezvol- tarea unei rețele bogate de canale rezinifere în zonele rănite '(rețeaua patologică), specializată în producerea secrețiilor abundente de balsam. La începutul sezonului de rezinare (luna mai) producția de rășină este mai mică, însă aceasta crește continuu, atingînd mjaximul în cea de-a doua jumătate a lunii august, după formarea lemnului tîrziu al inelului anuali. Executarea canalelor de rezinaj și colectarea ritmică a rășinii, la intervale scurte, trebuie făcute începînd din mai, deoarece întârzierea cu o lună (efectuarea lucrărilor în iunie) atrage scădenea producției pe sezon, în medie cu 28%. Cînid lucrările de rezinaj se efectuează în iulie, se înregistrează o scădere de circa 36%, iar în cazul aplicării rezinajului în august, producția va’ifi mai mică, în medie cu 82%. Aplicarea experimentală pe o iscară din. ce în ce mai mare în producție a rezinajului artificial, în condițiile prezentate, va conduce la mărirea produc- ției de rășină fără a se aduce prejudicii pădurii și lemnului. De asemenea, se v.a furniza industriei de prelucrare numai rășină dc calitate superioară, din care se vor realiza produse finite (ulei de te- rebentină și' colofoniu) în cantități sporite și supe- rioare din punct de vedere calitativ. Sisteme rutiere moderne I Ing. R. N. Varlan C.Z. Oxf. 333,1 O onsfătuirea republicană a lucrătorilor din uni- V* tățile de proiectare, construcție și întreți- nere a drumurilor forestiere, care a avut loc între 20 și 22 decembrie 1962, a subliniat faptul că introducerea sistemelor rutiere moderne pe rețeaua de drumuri forestiere din țara noastră se dovedește a fi o problemă de mare impor- tanță pentru dezvoltarea viitoare a construcției și întreținerii drumurilor din sectorul forestier. Pe această linie, consfătuirea a apreciat că este de actualitate să se abordeze din timp problema aplicării sistemelor rutiere moderne pe drumu- rile forestiere, pentru a se putea cîștiga expe- riența necesară în acest domeniu de activitate. Introducerea tehnicii modeme la construcția și întreținerea drumurilor are totdeauna ca ur- mare creșterea importantă a productivității muncii, mărirea substanțială a producției rutiere, ridicarea calității drumurilor relativ la rezistența lor sub solicitările traficului și ale factorilor climatici și hidrogeologici, posibilitatea de folo- sire, pe diverse căi, a oricăror tipuri de mate- riale locale și reducerea, în consecință, a prețu- lui de cost pe kilometru de drum construit sau întreținut. Față de sarcinile importante pe care sectorul rutier forestier le are trasate de către partid și guvern și în concordanță cu sarcina generală trasată de către Congresul al IlI-lea al Partidului Muncitoresc Romîn, de aplicare cît mai largă în producție a proceselor tehnologice moderne [1], [2], se impune examinarea cu atenție a posibili- tăților și condițiilor de introducere a tehnicii rutiere în țara noastră. în cadrul articolului (I și II) se prezintă sta- diul actual și unele aspecte noi din tehnica ru- tieră modernă și se face o trecere în revistă comparativă între sistemele rutiere și metodele de construcție clasice, tradiționale, pe de o parte, și sistemei rutiere și metodele de lucru mo- derne, noi, pe de altă- parte*. * Articolul reprezintă o prelucrare parțială a refe- ratului „Aplicarea sistemelor rutiere moderne pe re- țeaua de drumuri forestiere din R.P.R.“, prezentat în cadrul Consfătuirii republicane în problemele rutiere forestiere, ținută la Băile Herculane între 20 și 22 decembrie 1962. REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 457 Principiile noi introduse în tehnica rutieră modernă de construcție și întreținere a drumurilor în tehnica rutieră modernă s-au introdus ur- mătoarele principii noi față de tehnica rutieră clasică: Stratul superior al terasamentelor rutiere este considerat ca un strat component al sistemului rutier și este executat conform unor reguli și condiții tehnice speciale, diferite de cele care privesc restul terasamentului rutier. Pentru ca stratul superior al terasamentului rutier să aducă o contribuție cît mai importantă la portanța sistemului rutier și pentru ca el să fie cît mai stabil la variațiile sezoniere hidro- termice, se impune ca : — Gradul de compactare efectiv al stratului superior al terasamentelor rutiere, pe cei 20—50 cm grosime de la suprafață, să fie de cel puțin 100% (deci, cel puțin egal cu gradul maxim de compactare realizat în laborator prin metoda standardizată Procter Normal). Pentru satisface- rea acestei condiții este necesar ca la execuția stratului superior al terasamentelor rutiere să se respecte cu strictețe valoarea umidității optime de compactare (stabilită prin metoda standar- dizată Proctor Normal) și să se facă apel la uti- lajele de compactare de mare eficacitate, cum sînt: compactoare pe pneuri tractate sau auto- propulsate, de greutate mare (15—50 t, ajungînd pînă la 100—200 t), cilindri picior-de-oaie statici sau vibratori, plăci vibrante grele, cilindri vibra- tori grei. — La execuția stratului superior al terasamen- telor rutiere să se folosească pămînturi selecțio- nate, rezistente la îngheț și stabile la variațiile sezoniere de umiditate. — în cazul cînd aprovizionarea cu pămînturi selecționate nu se poate rezolva pe plan local, trebuind aduse de la distanțe mari, să se utili- zeze pămînturile locale, stabilizate pe cale me- canică, cu lianți sau cu substanțe chimice, în ve- derea ameliorării calităților lor fizico-mccanice. Satisfăcînd condițiile de mai sus (care în cea mai marc parte sînt prevăzute și în noul stan- dard — STAS 2914—61 „Terasamente" — și în normativul care detaliază standardul), se poate considera stratul superior al terasamentului ru- tier ca un strat component al sistemului rutier, spre deosebire de concepția veche, după care terasamentul rutier nu era diferențiat în adîn- cime și era considerat numai ca un suport al sistemului rutier așezat deasupra sa (fig. 1, a și b). . Introducerea unor straturi de tip nou în-com- ponența sistemului rutier, și anume: — Straturi de bază între îmbrăcăminte și fundație, cu rolul de a prelua și transmite sar- cinile din trafic (fig. 1, b). Aceste straturi de bază au devenit necesare ca urmare a creșterii atît a intensității de circulație cît și a sarcinilor pe roată din traficul modern, care impuneau în- groșarea sistemului rutier. Datorită eforturilor interioare mari ce iau naștere în sistemul rutier (în special eforturi de forfecare ce apar la 12— imbrâcțfntnte Șireturi de bază \lmbrăcdmn!e iâmnt fundație dm asiie substraturi strat superior îmbunătățit st teraismentulâ Asize de fundație iubstratun de fundație: i.oialodre anticapilare anticei Fig. 1. Alcătuirea schematică a unui sistem rutier clasic și a unui sistem rutier modern : a — sistem rutier clasic ; b — sistem rutier modern. 20 cm adîncime de la suprafața îmbrăcăminții), ca urmare a solicitărilor sporite din traficul mo- dern intens și greu, îngroșarea sistemului rutier prin mărirea grosimii vechilor tipuri de straturi rutiere nu ducea la rezolvarea problemei, fie din motive de ordin tehnic (fundațiile clasice de tipul macadamului, blocajelor, balastului, nu pol prelua eforturi de forfecare), fie din motive de ordin economic (îmbrăcămințile asfaltice sînt prea costisitoare pentru a putea fi utilizate în grosimi mari). în această situație s-au creat „straturile de bază", cu caracteristici intermediare între cele ale îmbrăcăminții (rezistență la forfecare, rezis- tență la întindere prin încovoiere) și cele ale fundației (preluarea solicitărilor verticale, repar- tizarea sarcinilor către straturile inferioare). în plus, deoarece îmbrăcămințile asfaltice mo- derne sînt sensibile la tasări ulterioare și mișcări ale straturilor inferioare, iar consolidarea, com- pactarea și tasarea definitivă a terasamentelor și straturilor rutiere se continuă în timp sub acțiunea circulației, straturile de bază trebuie să îndeplinească și rolul de îmbrăcăminte pro- vizorie pe intervalul primilor 2—3 ani de ex- ploatare : de aceea trebuie să aibă și calități în acest sens (rezistență la uzură, rezistență la in- temperii, sensibilitate redusă la tasări) pentru 458 II l-T ISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 a putea satisface cerințele traficului modern pînă la aplicarea îmbrăcămintei definitive. Stratele de bază se executa din: mixturi as- faltice denumite „dense" (volum de goluri mai mare decît al betoanelor sau mortarelor asfal- tice, dar mai mic decît al binderelor asfaltice — dozaj de bitum scăzut, apropiat de cel al binde- relor asfaltice — granulozitate continuă a agre- gatelor minerale), diverse materiale locale ame- liorate sau stabilizate cu ciment, betoane sărace etc. — Asize defundație cu calități variabile, în funcție de poziția lor în cuprinsul sistemului rutier (fig. 1, b). Ca urmare a descreșterii în adîncime a solici- tărilor din trafic, straturile rutiere care alcă- tuiesc fundația pot fi cu atît mai puțin rezistente, cu cît sînt plasate mai departe de suprafața drumului. în acest fel există posibilitatea de a folosi în mod rațional materialele locale mai slabe în straturile inferioare, precum și meto- dele stabilizării materialelor locale pentru rea- lizarea straturilor superioare de fundație. Folosirea pe scară largă a oricăror tipuri de materiale locale prin stabilizarea sau ameliorarea lor pe cale mecanică, cu lianți sau substanțe chi- mice. Punerea la punct a metodelor de stabilizare a pământurilor a dat posibilitatea ca la construc- ția straturilor din sistemele rutiere moderne să se folosească diverse tipuri de materiale locale, ale căror caracteristici pot fi modificate în mod arti- ficial după necesitățile construcției rutiere. Construirea drumurilor în etape, utilizînd prin- cipiul ameliorării progresive prin consolidări suc- cesive. Al Xl-lea Congres internațional de drumuri ținut în 1959 la Rio de Janeiro și prima Consfă- tuire a specialiștilor rutieri din țările socialiste, care a avut Ioc la Moscova în iunie 1962, au de- monstrat că în toate țările se aplică în prezent principiul economic, justificat din punct de ve- dere tehnic, al construirii drumurilor în etape. După executarea terasamentelor și a straturilor rutiere necesare satisfacerii necesităților traficu- lui actual și din viitorul apropiat (în funcție de categoria drumului), sistemul rutier se consoli- dează prin aplicarea de noi straturi rutiere, pe măsura creșterii intensității și sarcinilor circu- lației. Se evită in acest fel investițiile mari care ar fi necesare'pentru construcția drumurilor în ipo- teza unei perspective îndelungate, dîndu-se în același timp complexului rutier posibilitatea să se consolideze în timp sub acțiunea circulației și a factorilor naturali. Principiul economic al construirii drumurilor în etape, al ameliorării progresive prin consoli- dări succesive, se utilizează în special la realiza- rea așa-ntunitelor „drumuri cu preț de cost scă- zut", din care se consideră că fac parte, în cele mai multe țări din lumej drumurile forestiere. drumurile agricole și drumurile publice cu tra- fic actual redus. Pe aceste drumuri se aplică sisteme rutiere ușoare, realizate prin folosirea pe scară largă a materialelor locale diverse, stabilizate pe cale mecanică, cu lianți sau cu substanțe chimice ; drumurile cu preț de cost scăzut sînt trecute în categorii tehnice superioare, pe măsura creș- terii traficului, prin adăugarea de noi straturi rutiere cu calități fizico-mecanice mai ridicate, care să asigure portanța și condițiile de rulare necesitate de noua categorie tehnică. Pentru menținerea viabilității drumurilor cu preț de cost scăzut trebuie subliniată importanța întreținerii permanente și mecanizate pînă la aplicarea unor straturi rutiere (îmbrăcăminți) de tip superior. Compararea sistemelor rutiere clasice cu sis- temele rutiere moderne, în ceea ce privește materialele și metodele de construcție îmbrăcăminți rutiere Clasificarea tipurilor de î m b r ă- minți rutiere îmbrăcămințile rutiere se împart în urmă- toarele trei mari categorii: permanente (durată de serviciu între reparații capitale de cel puțin 15 ani), semipermanente (du- rată de serviciu între 5 și 12 ani) și provi- zorii (durată de serviciu sub 5 ani). în ge- neral, îmbrăcămințile de tip permanent fac parte dintr-un sistem rutier greu, capabil să reziste traficului viitor probabil de peste 15 ani; îm- brăcămințile semipermanente fac parte dintr-un sistem rutier mijlociu, iar îmbrăcămințile pro- vizorii, dintr-un sistem rutier ușor. Pe baza principiului construirii drumurilor în etape, de multe ori se execută terasamentele și straturile portante ale sistemului rutier astfel îneît să reziste unui trafic important, prevăzut pentru 15—20 ani perspectivă, iar îmbrăcămintea și straturile de bază se construiesc utilizînd metoda ameliorării progresive prin consolidări succesive în funcție de cerințele traficului. Diversele tipuri principale de straturi ce for- mează îmbrăcămințile rutiere moderne sînt ară- tate schematic în figura 2. De remarcat că îmbrăcămințile de macadam și împietruirile, care în tehnica rutieră forestieră actuală din R.P.R. sînt, de obicei, considerate ca tipuri superioare de îmbrăcăminți, se află plasate în categoria îmbrăcăminților provizorii în tehnica rutieră generală. în noul „Normativ privind proiectarea dru- murilor forestiere pentru circulația autovehi- culelor", a cărui a doua redactare este în prezent în elaborare la Institutul de studii și proiectări forestiere (LS.P.F.-București), s-au prevăzut în mod just și tipuri superioare de îmbrăcăminți ce trebuie aplicațe pe drumurile permanente TIPURI DE MBRĂCÂMlNȚj RUTIERE JF&47W/ i/e&w MWrfR 4JF.W/C M CSZJ AWtffiW S ' ADa^r 4V CF/4E&EM c/e c/ec//-J ^jo&Ț^ £7*4? JW > to FFA^E&^Z DE REE/Jr&W^'OE^CMA A^WDSE D£ EV^EEf^ sjsțfnj yu/ajeyejqujf SEWABMitME/frE i-S2 1 coyaoxe WMjrcc ( /Krtwx/>w' M^tr/v DW \ 0M e*£SE»WMr J/MVÂt sv^ Sa/i, < araiMaMmr» fAfewjsv e& o/wm m/ fv a/w/Y Js r^ i WA jzfa.'f/Jwz & fFmj d£ * Fig. 2. Tipuri de îmbrăcăminți rutiere. 460 REl ISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 magistrale și principale, ca: îmbrăcămințile asfaltice, din beton de ciment sau din pavaje de piatră, care corespund integral denumirii de îmbrăcăminți permanente și elimină cheltuielile exagerate de întreținere pe care le necesită ma- cadamul și împietruirile în cazul cînd ele trebuie să suporte o circulație mai intensă de autove- hicule moderne. Este un fapt cunoscut și demonstrat astăzi de practică și de studii și calcule statistice că pentru o anumită perioadă de timp, suma costu- rilor de investiție, de întreținere și de reparație capitală a unui macadam sau a unei împietruiri depășește suma costurilor de investiție și de întreținere curentă a unei îmbrăcăminți moderne de tip superior, pe o aceeași perioadă de timp. Datele furnizate de literatura tehnică de spe- cialitate, ca urmare a cercetărilor statistice de pe diverse drumuri din Europa [3], [4], [5], arată că durata medie de serviciu (pe parcursul căreia trebuie întreprinse numai lucrări ușoare de întreținere, după care urmează o refacere capitală) a diverselor tipuri principale de îm- brăcăminți este : pentru macadamul ordinar — sub 5 ani, pentru macadamul ordinar protejat cu tratamente superficiale asfaltice sau covoare asfaltice subțiri — 10,5 ani, pentru betonul asfal- tic pe binder — 16,2 ani, pentru betonul de ci- ment -■ 23—27 ani. Tehnica nouă în realizarea îmbrăcăminților asfaltice. In ultimii ani, în tehnica construcției îmbră- căminților asfaltice au fost introduse o serie de perfecționări și metode noi, care au condus atît la ameliorarea calității mixturilor asfaltice cît și ia reducerea prețului de cost al acestora. Dintre acestea sînt de menționat următoarele aspecte mai interesante : — Utilizarea lianților hidrocarbonați cu adaosuri tensioactive pentru îmbunătățirea ade- zivității față de agregatele minerale (în special față de» cele silicioase) și utilizarea unor ames- tecuri de bitum cu gudron, care prezintă, pc lîngă avantajul unei mai bune adezivități, și pe acela al unei îmbătrîniri mai lente a liantului în timp. — Mecanizarea complexă și automatizarea co- menzilor și controlului în stațiile de mixturi asfaltice. — Folosirea unei tehnici noi de confecționare și punere în operă a mixturilor asfaltice, con- stînd din: dozaje reduse de liant în mixtură printr-o anrobare la cald a agregatelor cu pe- licule subțiri de liant, realizată prin metoda „impact" (pulverizarea liantului în malaxor), și compactare energică a mixturii pe șantier cu utilaje vibratoare și cu pneuri. Tabela 1 înlocuirea straturilor rutiere clasice eu straturi rutiere moderne Locul A fost luat de Straturilor din executate din noile straturi executate din macadam și rassei piatră spartă sor- tată în sorturi monogranulare 60/90, 15/25 mm straturi de bază (îm- brăcăininți circulate plnă la așternereaunei îmbrăcăminți defini- tive) 1, materiale locale anrobate (stabilizate la cald sau la rece cu lianți hidrocarbonați, anrobate dense sau mixturi asfaltice dense); 2. materiale locale diverse, stabilizate sau ameliorate cu lianți minerali (în special cu ciment), inclusiv betoane sărace cu ciment; 3. agregate minerale nesoftate de carieră cu curba granulometrică continuă (stabilizare mecanică dc tip granulometrîc și prin compactare). blocaj piatră brută, bo- lovani asize de fundație 1. materiale, locale diverse, stabilizate sau ameliorate cu lianți minerali (în special cu ciment sau cu var); 2. agregate minerale nesortate, de carieră sau de ba- lastieră, cu curba granulometrică continuă (asize de fundație stabilizate mecanic); 3. materiale locale stabilizate la rece cu lianți hidro- carbonați. substraturi de fun- dație materiale granu- lare drenante și negelive substraturi de fun- dație 1. materiale granulare stabilizate la partea superioară a stratului cu lianți minerali (in special ciment), în dozaje reduse (anticapilare, izolatoare); 2. materiale locale stabilizate cu lianți hidrocarbonați (antigel); 3. materiale clasice — drenante și negelive, uneori im- pcrmeabilizate. terasament nedife- rențiat în adîn- cime pămînturi diverse strat superior al tc- rasamentelor 1. pămînturi sau alte materiale selecționate, compac- tate energic (stabilizare mecanică prin compactare); 2, pămînturi șau alte materiale locale ameliorate prin metodele stabilizării mecanice (cu adaosuri granulo- metrice), cu lianți (în special cu var) sau cu substanțe chimice tensioactive. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 8 461 — Executarea unor îmbrăcăminți cu rugozi- tate ridicată., fie prin utilizarea unei granulo- zități „deschise", fie prin clutaj cu cribluri anrobate, împănate în suprafața îmbrăcăminții prin cilindrare, fie prin buceardarea suprafeței cu rulouri speciale. — Așternerea mecanizată a asfaltului turnat prin crearea unor utilaje speciale, care înlătură operația de întindere manuală a asfaltului turnat. Tehnica nouă în realizarea îmbrăcăminților din beton de ciment Tehnica construcției îmbrăcăminților din be- ton de ciment a fost revoluționată în ultimii ani prin introducerea următoarelor metode perfec- ționate de lucru : — Executarea dalelor din beton de ciment cu utilaje noi, denumite „cu cofraje glisante", re- nunțîndu-se la vechea metodă a turnării dalelor între cofraje metalice fixe dcmontabile. Aceste noi tipuri de utilaje sînt ghidate în mod auto- mat prin comenzi electropneumatice pentru a menține direcția și a respecta cotele de lucru. — Mecanizarea complexă și automatizarea co- menzilor și controlului în stațiile de fabricare a betonului de ciment. — Folosirea adaosurilor antrenoare de aer și a plastifianților care conferă proprietatea de „priză tixotropică" betonului turnat proaspăt, ceea ce face posibilă utilizarea metodei turnării cu cofraje glisante, la care betonul se decofrează în mod continuu, pe măsura avansării utilajului, la cîteva minute după vibrarea și finisarea sa. — Executarea dalelor de beton într-un singur strat, cu același tip de agregat și cu același dozaj de ciment, renunțîndu-se la metoda de a executa dalele în două straturi: superior, de uzură, și inferior, dc rezistență, cu două tipuri de agregate și cu dozaje diferite dc ciment. — Modernizarea tehnicii executării rosturilor în beton: rosturi de dilatație gujonate, prefa- bricate și montate la distanțe mari (uneori la peste 100 m sau la sfîrșitul unei zile de lucru) ; rosturi de contracție dese (la fiecare 5—6 m), realizate în betonul proaspăt prin introducerea unei foi de carton asfaltat cu un cuțit vibrator sau în betonul întărit prin tăiere; rosturi lon- gitudinale cu ancoraje transversale între dalele adiacente. — Armarea ușoară (2—4 kg oțel/rn2) sau pu- ternică (10—12 kg oțel/m2) a dalelor; în ultimul caz nu se mai practică nici un fel de rosturi în beton. — Protejarea ulterioară a betonului contra evaporării apei, prin pelicule de lianți organici sau substanțe chimice sintetice hidrofobe. Straturile suport din sistemele rutiere clasice și din sistemele rutiere moderne. Examinînd comparativ schemele sistemelor rutiere reprezentate în figura 1 (a — sistem ru- tier clasic și b — sistem rutier modern) și ținînd seamă de noile principii introduse de tehnica rutieră modernă în construcția și întreținerea drumurilor, expuse în articol,, se pot trage o serie de concluzii, sintetizate în tabela 1. Concluzia generală, desprinsă din examinarea acestei tabele schematice, în ceea ce privește in special tehnica executării straturilor de bază și de fundație, se poate enunța astfel: — Principiul macadamului, de realizare a unui strat rutier a cărui portanță și stabilitate se obțin prin încleștarea pietrei sparte monogra- nularc, așternută și cilindrată în reprize, a fost înlocuit prin : — Principiul betonului, al amestecurilor sta- bilizate, constituite după regula minimului de goluri, care se realizează printr-o compoziție granulometrică continuă și prin compactare cu mijloace specifice (utilaje care lucrează prin presiune și frămîntare, ca cilindrii picior-de-oaie și compactoarele pe pneuri, utilaje care lucrează prin presiune și vibrare, ca cilindri vibratori etc.), folosite în concordanță cu natura mate- rialului existent; caracteristicile fizico-mecamce ale acestor amestecuri compactate depind și de lelul liantului utilizat (liant argilos, mineral, hidrocarbonat sau de natură chimică). Bibliografie [1] G h eor g h i u-D e j, Gheorghe. Raport la cel de-al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Romin. Editura politică, București, 1960. [2] Negrea, Ludovic. Creșterea productivității pădurilor — sarcină importantă a economiei fo- restiere. Tn: Scînteia, XXXII, nr. 5773, 15 ia- nuarie 1963. 13] Biruie a, A. K. Proiectarea autodrv.murilor (traducere din limba rusă). Editura tehnică, Bucu- rești, 1957. ?4] W i s m e r, H Durata de serviciu a îmbrăcămin- ților rutiere. în : Strassen- und Tiefbau, nr. 2, 1960, p. 98—99. [5] T o u y s, H. Rezultate comparate ale îmbrăcămin- ților din beton și ale îmbrăcăminților elastice pe autostrăzi. în • Travaux, nr. 316, 1961, p. 91—93. Domeniul de folosire a buldozerelor la execuția taluzelor în construcția de drumuri auto forestiere* Ing. Gh. Sminchișescu C.Z. Oxf. 383.7 După oum am arătat în articolul! publicat în Revista Pădurilor nr. 1, 1&63, o sursă impor- tantă de economii în construcția terasament dor o constituie execuția mecanizată a taluzelor prin crearea în cazul profilelor mixte a unor terase eta- jate ou buldozerul. întrucît valoarea săpăturilor executate manual pentru taluzare este în prezent destul de mare, este necesar ca volumul lor să fie redus cît mai mult, ceea ce se poate realiza prin executarea unor terase cu ajutorul buldozerelor, utilaje de care dispun șantierele noastre. Această problemă se pune ade- seori pe șantiere, îndeosebi în cazul execuției dru- murilor axiale, care din cauza elementelor geome- trice mai pretențioase au mișcări importante de te- rasament și de aceea taluze de lungime mare. Chiar și în cazul cînd șantierele dispun de auto- gredere, este necesar să se găsească o soluție pen- tru executarea mecanizată a taluzelor care depă- șesc 3—4 m înălțime. în acest sens, în cele ce ur- mează am analizat această problemă, considerind pe de o parte, soluția obișnuită de execuție a tera- samentelor mecanizat, prin atacarea longitudinală a profilului mixt și executarea ulterioară a săpă- turilor pentru taluzări, manual, de la talazul de 5/1 lăsat de buldozer pînă la linia 1/1 corespunzătoare unghiului talazului natural (fig. 1) denumită soluție fără terase, notată mai departe cu A, și pe de altă parte, soluția propusă ce constă în atacarea longi- * Articolul reia tema prezentată în Revista Pădu- rilor, nr. 1, 1963 și generalizează cazul analizat anterior. REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. 8 463 rr/rne/ & sm epfon} ipiăm al dimensiunilor ransversală a terenului. srasdor vor fi variabile, ms în jos, ceea ce con- de terasamente și deci nină. ză economicitatea celor pante transversale ale n vederea determinării lui de la care este in- ferase, determinindu-sc î a acestei metode de igorii dc terenuri : ușor, Domeniul de folosire a buldozerelor la execuția taluzelor în construcția de drumuri auto forestiere* Ing. Gh. Sminchișescu C.Z. Oxf. 383.7 După cum am arătat în. artiicoliul publicat în Revista Pădurilor nr. 1, 1963, o sursă impor- tantă de economii! în construcția tenasamenteLor o constituie execuția mecanizată a taluzelor prin crearea în cazul profiielor mixte a unor terase eta- jate cu buldozerul. întrucât valoarea săpăturilor executate manual pentru taluzate este în prezent destul de mare, este necesar ca volumul lor să fie redus cât mai mult, ceea ce se poate realiza prin executarea unor terase cu ajutorul buldozerelor, utilaje de care dispun șantierele noastre. Această problemă se pune ade- seori pc șantiere, îndeosebi în cazul execuției dru- muriilor axiale, care din cauza elementelor geome- trice mai pretențioase au mișcări importante de te- rasament și de aceea taluze de lungime mare. Chiar și în cazul cînd șantierele dispun de auto- greidere, este necesar să se găsească o soluție pen- tru executarea mecanizată a taluzelor care depă- șesc 3—4 m înălțime. în acest sens, în cele ce ur- mează am analizat această problemă, conisiiderind pe de o parte, soluția obișnuită de execuție a tera- samentelor mecanizat, prin atacarea longitudinală a profilului mixit și executarea ulterioară a săpă- turilor pentru taluzări, manual, de la taluzul de 5/1 lăsat de buldozer până la linia 1/1 corespunzătoare ungffiiuliri tal,uzului natural (fig. 1) denumită soluție fără terase, notată mai departe cu A, și pe de altă parte, soluția propusă ce constă în atacarea longi- * Articolul reia terna prezentată în Revista Pădu- rilor, nr. 1, 1963 și generalizează cazul analizat anterior. 463 REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. R tudinală a terasamentului mecanizat, cu ajutorul buldozerelor, prin crearea unor terase etajate în amonte de viitoarea platformă B. Atacând terasele de sus în jos, după cum sc arată în fig. 2, se defi- nitivează în final platforma la linia zero, conform proiectului; această soluție a fost denumită cu te- rase și s-a analizat la rîndul, ei în două ipoteze : B, — cînd dimensiunile teraselor (lățimea și înălțimea) ce rămân după execuția definitivă vor fi aproximativ egale, cu excepția celei de sus (de început), care trebuie să satisfacă condițiile de lu- cru ale utilajului (lățimea de gabarit). B2 — cînd dimensiunile teraselor vor fă variabile, din ce în ce mai mici, de sus în jos, ceea ce con- duce la o mișcare mai mică de terasamente și deci o eficiență economică mai bună. în continuare, se analizează economicitatea celor trei soluții .pentru diferite pante transversale ale terenului natural (în %) in vederea determinării pantei tranîsversale a terenului de la care este in- dicată aplicarea soluției cu terase, dctenrnimndu-sc astfel idomeniul de aplicare a acestei metode de lucru pentru cele patru categorii de terenuri : ușor, mijlociu, tare și foarte tare. 464 RUP ISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 8 Tabela l Tabela de ealeul a elementelor prețului de cost pc metru liniar de traseu s% Estimări cantitativa m8/ml Evaluări (lei/m) teren ușor și mijlociu teren tare șl foarte litre 10 A. Soluția obișnuită fără , terase : — săpături mecanizate 0,375 1,28 1,28 — săpături manuale 0,03 0,06 0,25 Total 0,405 1,34 1,53 Soluția cu terase uni- forme : — săpături mecanizate 0,40 1,37 1,37 B2. Soluția cu terase va- riabile : — săpături mecanizate 0,39 1,34 1,34 20 A. — săpături mecanizate 0,828 2,84 2,84 — săpături manuale 0,135 0,25 1,10 Total 0,963 3,09 3,94 B^- săpături mecanizate 1,048 3,60 ' 3,60 B2. — săpături mecanizate 1,028 3,53 3,53 30 A. — săpături mecanizate 1,44 4,95 4,95 — săpături manuale 0,45 0,83 3,86 Total 1,89 5,78 8,63 Bv — săpături mecanice 2,18 7,50 7,50 Ba. — săpături mecanice 2,08 7,14 7,14 40 A, — săpături mecanizate 2,32 7,97 7,97 — săpături manuale 1,24 2,30 10,10 Total 3,56 10,27 18,07 B,.— săpături mecanice 4,26 14,60 14,60 B2, — săpături mecanice 4,05 13,90 13,90 50 A, — săpături mecanice 3,52 12,10 12,10 — săpături manuale 2,70 5,00 22,10 Total 6,22 17,10 34,20 B^. — săpături mecanice 7,92 27,20 27,20 Bt. — săpături mecanice 7,27 24,90 24,90 60 A. — săpături mecanice 5,04 17,30 17,30 — săpături manuale 6,00 11,10 49,10 Total 11,04 28,40 66,40 — săpături mecanice 14,41 49,50 49,50 Bt. — săpături mecanice 13,12 45,10 45,10 70 A. — săpături mecanizate 6,86 23,50 23,50 — săpături manuale 12,10 22,40 99,10 Total 18,96 45,90 122,60 Bx. — săpături mecanice 27,59 94,80 94,80 B2. — săpături mecanice 22,90 78,60 78 60 80 A. — săpături mecanice 9,10 31,20 31,20 — săpături manuale 25,30 46,80 206,80 Total 34,40 78,00 238,00 B^.— săpături mecanice 58,10 199,50 199,50 B2. — săpături mecanice 46,78 160,00 160,00 Obs. Valoarea zidului de sprijin necesar stabilitMii talazului în cazul lui 1^=80%. Conform figurii 2 cazul (8) rezultă F = 100^ 2,20 X 6.00=0,600 m*/ml 2 0.600 m"/ms x 150 lel/ms = l 440 lei/in mai mare ca oricare din variantele cu executarea taluz&rll. Trebuie remarcat de la început că aplicarea me- todei de săpare mecanizată a taluzelor în terase este condiționată de stabilitatea terenului, nefiind posibil de aplicat decît în terenuri cu o bună sta- bilitate. Calculul economic al celor trei soluții 1. Ipoteze de calcul Pentru efectuarea calculelor se consideră profi- lebe mixte din figura 1, ale căror platforme se așează pe terenul natural cu o lățime variabilă, funcție de panta transversală a terenului, în așa fel îneît ,să se obțină o bună compensare și stabi- litate a traseului. S-a considerat că platforma tre- buie să se așeze cu 50% din lățime pe teren natu- ral la panta transversală a terenului de 10%, ajun- gând să fie amplasată în întregime pe te.ren natural la panta transversală de 100%. Pentru simplificarea oaJculeLor se analizează pe de o parte terenul ușor și mijlociu în proporție ega- lă și pe de altă parte terenul tare și foarte tare în aceeași proporție.. în calculele ce urmează se analizează un buldo- zer obișnuit de tip greu, a cărui lățime de gabarit corespunzajoare poziției cu lama înclinată este dc 3.50 m. Funcție de panta transversală a terenului, buldozerului îi este necesar pentru execuția terase- lor o lățime minimă pe teren natural cuprinsă între 1,75 m pentru panta transversală a terenului natural de .10% și de 3,50 m pentru cea de 100%, conform tabdlei de ia figura 1. 2. Căitului propriu-zis Calculul se întocmește pe metru liniar de traseu. în figura 2, funcție de panta transversală a te- renului, s-au delimitat suprafețele aferente volume- lor necesare de săpat în cazul soluției obișnuite fără terase, precum și terasele optime necesare de reali- zat în cazul soluției cu terase în cele două ipoteze : B — ou terase aproximativ egale ; B2 — cu terase variabile, executate în așa fel îneît să rezulte un volum minim de săpături făcute cu buldozerul, pentru a se asigura unghiul taluzului natural corespunzător stabilității taluzului. Prima ipoteză din cadrul soluției cu terase pre- supune supralărgirca platformei la nivelul liniei .zero, .ceea ce nu se întâmplă în cazul ipotezei a doua, deoarece se crează tenasc avînd dimensiuni din ce în ce mai mici, pe măsură ce buldozerul se apropie de linia zero, luicninid de sus în jos. Ambele ipoteze din cadrul acestei soluții cu te- rase presupun eliminarea completă a lucrărilor de taluzări manuale. REVISTA PĂDURILOR *78* 1963 * Nr. 8 465 Fig. 3. .Variația prețului de cost funcție de panta transversală a terenului în cazurile (pe metru liniar de teren) : B< soluția cu terase cvasi-uniforme ; 0, — soluția cu terase variabile ; A — soluția obișnuită fără terase pentru : a — teren ujor 51 mijlociu ; b — teren tare și Foarte tare, — Prețul die cost al unui metru cub de terasa- ment săpat și transportat mecanizat este Conform T4C aOo asim ; săpături mecanizate executate cu buldozerul 3,40 lei/m3 Se adaugă beneficiu 1% 0,03 Total 3,43 lei/ma — Prețul d.e cost al unui metru cub de terasa- roent săpat manual din taluzări : Conform normelor republicane 1 A la: săpături simple pămînt manual (pentru taluzări), spații ini- țiale : — teren u$oi — teren mijlociu — teren tare — teren foarte tare Pentru simplificare 0,87 lei/m3 ; 1,30 lei/m3 ; 3,48 lei/m3 : 6,09 lei/m3. a) teren ușor + mijlociu (50 + 50) % 0,87 +1,3 _ 2 1,08 lei/m3. b) teren tare + foarte tare (50 + 50) % 3,48+ 6,09 2 4,79 lei/m3. Se adaugă : — cheltuieli indirecte 55% — sipor unic 15% — beneficiu 1% Total 71% — pentru teren ușor-mijlociu: 1,08 + 0,71 X 1,08 = |1,85 lei/m3j — pentru teren tare și foarte tare: 4,79+0,71 X 4,79 = [8,17 lei/m3; In urma calculului economic s-au făcut reprezen- tările grafice ale elementelor prețului de cost re- zultate, funcție de panta transversală a terenului și de natura terenului, în figura 3 a pentru terenul ușor și mijlociu și în figura 3 b pentru terenul tare și foarte tare. 466 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 8 Concluzii Din diagramele obținute rezultă următoarele : 1. Atît pentru terenul ușor și mijlociu în amestec dt și pentru fiecare în parte nu este economic să se execute taluzările mecanizat, cu buldozerul în tuci una dintre ipotezele metodei cu terase, întru- cît prețul de cost pc metru liniar de traseu este mai mare în cazul acestei metode. în acest caz este mai economic ca taluzările să se execute manual. 2. Atît pentru terenul tare și foarte tare în ames- tec cît și pentru fiecare în parte este economic să se execute taluzările integral mecanizat, cu buldo- zer,ul, prin metoda soluției cu terase. 3, Randamentul optim în cazul soluției cu terase pentru terenul tiare și foarte tare, precum și pentru fiecare luat separat se obține în ipoteza executării de terase cu lățime variabilă în ordinea descres- cîndă, începînd din partea de sus a versantului și pînă la nivelul liniei zero, terasele avînd muchiile pe linia taluzuiui natural. 4. Eficacitatea economică a soluției în ipoteza ou terase uniforme este inferioară ipotezei ou terase variabile, prima presupunînid o supralărgire pe viu a platformei la nivelul liniei zero în vederea creării unghiului natural al taluzuiui. Economicitatea ma- ximă în cadrul acestei ipoteze se obține atunci când dimensiunile teraselor sînt egale și cînd acestea au muchiile pe linia taluzuiui natural virtual. 5. Terasele se execută începînd de sus în jos. în condiții optime acestea sc realizează în așa fel încât să permită numai posibilitatea lucrului buldo- zerului șî să aibă muchiile pe linia unghiului ta- luzuiui natural virtual. 6. în cazul ipotezei cu terase variabile, punctul de plecare al taluzuiui de 5/1 al primei terase de sus trebuie să fie intersecția taluzuiui natural vir- tual cu linia terenului. înălțimile teraselor sînt de- terminate de poziția limită corespunzătoare lățimii minime pc teren natural, aferente gabaritului bul- dozerului, funcție de panta transversală a terenului. Punctele de plecare ale taluzuiui celei de-a doua terase, a treia și așa mai departe le constituie in- tersecția între linia terenului natural și baza (lăți- mea) terasei precedente. 7. Economicitatea aplicării teraselor variabile în raport cu cele uniforme este mult mai bună pentru pantele transversale mari ce depășesc 60—70%. 8. Soluția cu terase variabile este mai economică dar este și mai pretențioasă. La execuție, aceasta se va putea aplica în cadrul lucrărilor dc construc- ție, progresiv, pe măsura căpătării experienței bul- dozeriștilor, în vederea realizării taluzuiui natural printr-un minimum de săpături. Pentru început este indicat să se lucreze apli- când metoda teraselor uniforme, cu un număr li- mitat de terase și judicios alese, funcție de condi- țiile dc teren. Aspecte din mecanizarea exploatărilor din DREF — Crișana Ing. V. Henman DREF •— Crișana C.Z. Oxf. 307 Regiunea Crișana, ca de altfel toate regiunile patriei noastre, a cunoscut din plin crunta ex- ploatare burghezo-moșicrească de jefuire a bogății- lor naturale, în care lemnul reprezenta unul dintre produsele cu cea mai mare pondere. Masivele forestiere situate de-a lungul celor trei Grișuri au constituit sursa dc îmbogățire a diferi- ților reprezentanți ai capitalului străin, în timp ce muncitorii acestei regiuni — recunoscuți în toată țara ca muncitorii ide pădure din cei mai pricepuți — erau lipsiți până și de materialul lemnos necesar pentru construirea unei locuințe. Muncitorii forestieri ,,bihor eni“ trudeau din greu în exploatări cu mijloace de lucru rudimentare și, în afară de joagăr, topor și țapină, ci nu cunoșteau alte unelte care să le ușureze munca lor. Locuiau în colibe construite de către ei, dormind pe priciuri, pe pământ și rogojină, iar alimentația se rezuma la pîine și slănină, neputînd fi vorba de o preocu- parea din partea firmelor capitaliste, pentru a le crea condiții de viață omenești. Actul revoluționar de la 23 August 1944, pre- cum și cele ce au urmat după această dată au pus capăt pentru totdeauna acestei stări de lucruri, muncitorii forestieri, ca și întreaga clasă munci- toare din patria noastră, fiind puși în drepturile lor legitime. Anii care au urmat după 23 August au fost ani de transformări continue în exploatările forestiere, menite să ridice acest sector la treapta ce i se cu- vine în economia națională. în prezent muncitorilor forestieri le sînt create condiții dc lucru — care în trecut puteau fi considerate numai de domeniul visului — menite să contribuie la ușurarea efortu- lui fizic și la asigurarea condițiilor optime de lucru. Vechile colibe din lemn care amenințau viața muncitorilor prin pericolul de accidente pe care îl prezentau au fost înlocuite în anii puterii populare prin cabane spațioase, dotate cu paturi individuale și cazarmament .corespunzător, iluminate în mare parte electric ; la dispoziția muncitorilor forestieri stau cluburi, biblioteci dotate cu aparate de radio și magazine de desfacere cu un variat sortiment de produse alimentare. Din mânuitori ai joagărului și toporului, munci- torii forestieri s-au transformat în mânuitori cu pri- REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 467 cepere ai mecanismelor introduse în exploatări, transiformînd pădurile patriei în adevărate șantiere de construcție a socialismului, icu un indice de me- canizare în continuă creștere. începută în anul 1949, acțiunea de mecanizare a sectorului forestier, mare consumator de brațe de muncă și cu un mare volum de munci grele, s-a extins și în cadrull DREF-Crișana. Anul 1953 mar- chează începutul mecanizării exploatărilor forestiere prin introducerea în raza IF-Beinș a primelor trac- toare KT-12 la scos-apropiat. Un an mai tîrziu, au fost introduse tractoarele KD-35 la toate întreprinderile forestiere, precum și primul funicular pasager în parchetul Bîrzesti. tot din IF-Beiuș. în următorii doi ani (1955—1956}. numărul trac- toarelor KD-35 a crescut, ajungând la finele anului 1956 la 28, iar funicularele pasagere s-au extins și ele. Față însă dc volumul de masă lemnoasă ce se exploata, acest număr nu părea însemnat, la fel ca și indiodle de mecanizare realizat la finele acelui an. în procesul tehnologic de recoltare, în anul 1956 au fost utilizate 10 fierăstraie mecanice StiM-BL la parchetul Leasa din IF-Sebiș Moneasa. Rezultatele obținute în primii ani cu aceste me- canisme nu au fost cele așteptate și dintre cauzele cele mai importante menționăm următoarele : — • atitudine de neîncredere față de aceste meca- nisme, manifestată atît de unde cadre tehnice cât și de unii muncitori care nu le cunoșteau; — lipsa de cadre calificate suficiente pentru de- servirea mecanismelor; — exploatarea lor în locuri necorespunzătoare, pe drumuri neamenajate și parchete care nu se pretau în cele mai bune condiții la introducerea lor; — neorganizarea procesului de producție care sa asigure continuitatea funcționării acestor meca- nisme. . ' ' ! Odată cu organizarea sectorului forestier, de la 1 octombrie 1956, prin trecerea sectorului de ex- ploatare în cadrul direcțiilor regionale de economie forestieră, problema mecanizării exploatărilor din regiunea Crișana a devenit o preocupare impor- tantă în cadrul întreprinderilor forestiere și a ocoa- lelor silvice. Un accent deosebit s-a pus pe meca- nizarea în primul rfnld a procesului tehnologic de recoltat și scos-apropiat prin utilizarea în condiții superioare a. fierăstraielor mecanice și .a funicufare- lor pasagere și mărirea numărului acestor meca- nisme. în cele ce urmează ne propunem să analizăm creșterea indicilor de mecanizare în cadrul celor trei procese tehnologice : recoltat, scos-apropiat și încărcat. 1. Recoltat mecanic Creșterea indicilor de mecanizare la acest pro- ces tehnologic pe perioada 1956—1962, precum și indicele planificat pe anul 1963 sînt redate în gra- ficul din figura 1. Din acest grafic rezultă că indicele de mecani- zare în perioada 1956—1959 a evoluat sub posibi- litățile întreprinderilor și sub media realizată pe întregul sector, iar începând cu anul 1960 acest in- dice a crescut simțitor de la simplu la dublu, iar la finele anuilui 1963 peste 50% se va recolta mecanic. Fig. 1. Creșterea indicelui de mecani- zare la recoltare în perioada 1956—1963. Creșterea indicelui de mecanizare la recoltare se datorește în primul rând creșterii numărului de me- canisme, respectiv a fierăstraielor mecanice, așa după cum se vede în tabela 1, precum și creșterii productivității acestor utilaje, ca urmare a unei mai bune organizări a procesului de producție, ca- lificării cadrelor etc. Creșterea numărului de mecanisme începând cu anul 1961 este o Consecința firească a necesităților din ce în ce mai mari în procesul dc producție și dacă în perioada 1956—1960 această creștere a fost destul de timidă, în ultimii ani numărul din ce în ce mai mare de fierăstraie mecanice a devenit o necesitate obiectivă (fig. 2), Scos-apropiat Creșterea indicilor de mecanizare în cadrul aces- tui proces tehnologic este redată în graficul din fi- gura 3. La realizarea acestor indici, în creșterea de la an da an, au concurat mecanisme de diferite tipuri, dintre care ponderea cea mai mare o au funicula- Tabela 1 Creșterea numărului de mecanisme in perioada 1956—1962 Denumirea utilajului 1956 1957 1958 1959 1960 1961 1062 Intrări 1968 Fierăstraie mecanice 10 10 14 7 22 53 97 40 468 REVISTA PĂDURILOR 78 * 1963 * Nr. 8 rele pasagere, precum și tractoarele cu șenile și rutiere (tabgla 2), Din această tabelă rezultă că în DREF-Crișana funicuiardlc pasagere, spre deosebire de funicularalf Fig, 2. Secționarea catargelor cu fierăstrăul Stihl-BL. Foto : Ștefan Eusebîu Fig. 3. Creșterea indicelui de meca- nizare la scos-apropiat semipermanente, au fost extinse an de an, ca urma- re a faptului că masa lemnoasă din parchetele des- tinate realizării planului de producție nu reclama construirea funicularelor semipermanente, care, după cum se știe, necesită cheltuieli sporite de instalare numai în cazuri cu totul izolate. Micșorarea parcului de tractoare KD-35 începînd cu anul 1959 se da tocește utilizării lor ca motoare Fig. 4. Scos-apropiatel lemnului de construcție din parchete cu funicularul Wyssen. Foto ; Ștefan Eusebiu de forță în măsura accentuării uzurii sistemului de rulare de la aceste tractoare. înlocuirea lor a fost favorizată și de mărirea în același timp a parcului de tractoare rutiere pentru .scos-apropiat, echipate cu trolii, permițând. realizarea unei productivități sporite (fig. 4 și 5). Fig. 5. Scos-apropiatul buștenilor de fag eu ajutorul tractorului VTB cu remorcă monoaxă. Foto : Ștefan Eusebiu Tabela 2 Creșterea numărului de mecanisme pentru scos-apropiat 1956— 1962 Dentunirea mecaniamelor 10S0 1957 195R 1969 1960 1061 1962 Intrări 1963 Funiculare pasa- gere 2 5 8 14 20 23 20 Funiculare semi- permanente 1 2 5 5 4 Tractoare pe șenile 28 28 26 16 12 12 16 Tractoare rutiere — — — — 8 28 34 — REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 8 469 Tabela J Denumirea mccanidmtilâr 1959 1960 1961 1962 Plan dotare 1963 Automacarale 1 1 1 2 Inst. Kabel-Kran 1 1 1 2 TLF-5 — 3 3 3 încărcătoare mecanice h—— 15 Autotrolii — 2 40 încărcatul mecanic în cadrul! acestui proces tehnologic, creșterea in- dicilor de mecanizare s-a făcut în condiții ceva mai grele decît în procesele menționate, și acest lucru rezultă din grafiicuâ din figura 6, care arată că me- Fig. 6, Creșterea indicator de mecani- zare la încărcat 1959—1963. canizarea acestui proces tehnologic a început mult mai tîrziu în DREF-Crișana în comparație cu alte regiuni. Aceasta se explică pe de o parte prin niesolioitarea utilajelor corespunzătoare și pe de altă parte prin lipsa noastră ide preocupare în măsură suficientă, pentru utilizarea la întreaga capacitate a utilajelor pe care le-am avut în dotație. Gradul de dotare cu mecanisme pentru mecani- zarea acestui proces tehnologic este rcdlat în tabela 3, de unde rezultă că în cursul acestui an întreprin- derile noastre Vor fi dotate cu un mare număr de încărcătoare în vagoane CFR, precum și cu trolii pe autocamioane, ceea ce va face posibilă creșterea indicelui de mecanizare lia peste 40% (fig. 7 și 8). Mecanizarea încărcării materialului lemnos cu di- verse mijloace și aducerea indicelui de mecanizare la valori cît mai apropiate de ceilalți indici de me- canizare este o problemă care preocupă îndeaproape pe toți lucrătorii din DREF-Crișana, atît pe cei de la întreprinderile forestiere dît și pe cei de la IMTF, iar în baza experienței acumulate pînă în prezent sîntem convinși ca acest lucru se va realiza. Din analiza cifrelor menționate rezultă că între- prinderile forestiere din DREF-Crișana se găsesc într-un real progres în ceea^ ce privește creșterea continuă a indicilor de mecanizare în locurile hotă- rîtoare ale producției. Drumul parcurs pînă în prezent a demonstrat necesitatea mecanizării procesului de producție, pre- cum și avantajele ce decurg din aceasta, reflectate în prețul de oost al prestațiilor realizate, care în- registrează o scădere continuă în fiecare an, ceea ce se desprinde cît se poate de convingător diti pig, 7. încărcarea buștenilor de £ag în vagoane CFR cu automa- caraua. Foto : Ștefan Eusebiu 8. încărcatul lemnului rotund -„vagoane CFR cu ajutorul in- in stalațiel Kabel-kran. Foto : Ștefan Eusebiu 470 ___________________________ REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 8 analiza cifrelor din tabela 4, în care sînt compa- rate rezultatele obținute la finele anului 1962 cu anul de bază 1961 și cifrele de plan pe anul 1962, în activitatea mecanismelor. Tabela 4 Prețul de cost realizat Ia mecanisme in 1962 Prestație U7M Realizat 1961 Plan 1962 Realizat 1968 Dobortt-secționat Scos-apropiat cu funicular lei/m 9 5,36 5,27 3,72 semipermanent Scos-apropiat cu funicular lei/t 11,50 10,84 9,70 semipermanent Scos-apropiat cu funicular lel/t km 11,30 10,84 9,97 pasager Scos-apropiat cu funicular lei/t 10,80 10,52 10,45 pasager lei/t km 10,80 10,52 10,22 Tractoare pe șenile lei/t 15/20 14,71 16,23 Automacara lci/ms 4,49 4,35 4,64 Kabel-Kran lei/m3 3,53 3,55 2,89 Cojitoare mecanice — 14,81 14,69 13,84 Din tabela 4 rezultă că la majoritatea mecanis- melor, cu excepția tractoarelor KD-35 și automa- caralei, prețul de cost realizat a fost sub col plani- ficat, ceea ce demonstrează că și sub aspectul cco- nomico-financiar se merge într-o continuă ascen- siune. Dintre .metodele folosite în DREF-Crișana în acti- vitatea mecanismelor și care au condus la obținerea unor rezultate bune menționăm următoarele: în primii ani de dotare cu fierăstraie mecanice și funiculare s-a căutat ca aceste mecanisme să fie repartizate grupat la cel mult două întreprinderi, iar în cadrul întreprinderii, la unul sau două par- chete mari, evitîndu-se în acest fel dispensarea lor în întreaga regiune ; de exemplu, întreprinderea fo- restieră Sebiș Moneasa cu parchetele Leasa și Lunc- șoara, IF-Oradea cu parchetele Dealul Mare, Și- pote etc. în acest fel controlul, îndrumarea și coor- donarea activității acestora s-au făcut în condiții mult mai bune. Aprovizionarea cu carburanți și lu- brifianți în aceste condiții s-a făcut mult mai ușor, s-au organizat echipe cu plata în acord sau aceste mecanisme au intrat în componența brigăzilor sim- ple și complexe, cointeresînd și pe muncitorii ma- nuali și șefii de brigăzi într-o mai bună și rațională utilizare a mecanismelor. Recrutarea muncitorilor pentru cursurile de cali- ficare s-a făcut pe cît posibil dintre muncitorii lo- calnici, cît mai aproape de locurile de muncă. Pentru reducerea timpilor de imobilizări în re- parație a diferitel'or mecanisme s-au luat măsuri ca: repararea cu prioritate a acestora față de alte uti- laje, precum și confecționarea și recondiționarea unor piese de mare uzură,, cum ar fi: segmenți, pistoane și bucșarca cilindrilor la fierăstraiele Drujba. Pentru ca lanțurile fierăstraielor să fie ascuțite cu ajutorul! poilizoaretor mecanice destinate acestui scop și montate la atelierele cele mai apropiate de locul de muncă, ele au fost dotate cu un număr suficient de lanțuri, astfel îneît ascuțirea celor uzate să nu provoace staționarea ficrăstrăului. Pentru ca instalarea funicularelor, atît cele noi cît și cele care necesitau demontare, să se poată face în timpul cel mai scurt, s-a căutat ca în cadrul fiecărei întreprinderi forestiere să existe cei puțin o echipă care să execute aceste montări, iirmînd ca exploatarea lor să se facă de către echipe cu mai puțină experiență. în prezent, numărul acestor echi- pe s-a extins mult, astfel îneît în cadrul fiecărui ocol există personal calificat și în lucrările de mon- tare. Dintre muncitorii fruntași în instalarea și montarea funicularelor cităm pe următorii tovarăși : Pavel Szentpeteri (IF-Beiuș), Joja Tabuia (IF-Se- biș), Dumitru Negru (IF-Beiuș), loan Lazăr (IF- Oradea) etc. Reușita montării funicularalo.r a fost influențată în mare măsură de existența unei documentații co- rect și amănunțit întocmită de către organe cu o pregătire superioară (ing. loan Belâociu — DREF. ing. Trai an Furdui — IF-Oradoa, ing. loan Lucuța — IF-Lunca Vașcăului). în organizarea muncii ou tractoarele KD și UTOS, s-a aplicat același principiu de grupare a lor în coloane de 3—5 la un parchet și numai în cazuri cu totul izolate în număr mai mic, conduse fiind de un șef de coloană însărcinat cu coordonarea acti- vității lor și cu aprovizionarea la timp cu combus- tibil și lubrifianți. Utilajele destinate pentru încărcat, dat fiind nu- mărul lor redus, au fost repartizate în depozitele Cele mai mari unde gravitează o masă lemnoasă suficientă pentru realizarea productivității acestora sau la două depozite apropiate, care să nu implice deplasarea lor .pe distanțe mari (maximum 10 km). în prezent, pentru asigurarea funcționării autotro- liillor IMTF la întreaga capacitate, s-a luat mă- sura de a se fasona material în lungimi de 5—8 m, iar la parchetele unde se încarcă acest material să fie asigurate locurile dc întoarcere. Pe lîngă măsurile menționate, au fost luate încă o serie de măsuri de importanță mai marc sau ma1 mică, menite să contribuie la succesul mecanizării procesului de producție. Pentru ca activitatea de mecanizare să urmeze aceeași curbă ascendentă și pe viitor este necesar să se elimine lipsurile care încă mai persistă în ca- drul unităților noastre, dintre care cităm următoa- rele : — neutralizarea mecanismelor la întreaga capa- citate din cauza ncaprovizionării cu materiale, cum este cazul în speciali ăl funiicularclOr pasagere și semipenmanenite (IF-Scbiș, IF-Beiuș și Lunca. Vas- cău), ceea ce duce la stagnări îndelungate ; —■ slaba preocupare față de utilizarea fierăstra- ielor mecanice manifestată Ia IF-Ineu ; — ne trimiterea imediată în reparație a utilajelor defecte, ceea ce duce la stagnări repetate în func- ționarea acestora ; — slabă preocupare față de cadrele de mecani- zatori, ceea ce duce la pierderea acestor muncitori REVISTA PĂDURILOR * 78* 1963* Nr. 8 471 care, îndată ce au fost calificați, la scurt interval de timp părăsesc întreprinderile noastre; — lipsa de interes manifestată de către unele con- duceri de întreprinderi forestiere pentru asigurarea condițiile de lucru pentru autotroliile IMTF ; — neurmărirea ritmică a indicatorilor de meca- nizare, ceea ce face imposibilă luarea de măsuri corespunzătoare în timp util, precum și alte defi- ciențe care încă nu au fost eliminate din activitatea noastră, dar care vor fi eliminate pe viitor. Merită a fi Scoase în evidență cu acest prilej și unele rezultate pozitive obținute pe linie de inovații în acest domeniu, ca urmare a preocupărilor de care au dat dovadă inginerii, tehnicienii și munci- torii noștri și a dorinței lor de afirmare pe linie ------*-«=>■ profesională. Exemplificăm acest lucru prin realiza- rea funicularului pasager în curbă și a liniei de goangă autotractată, inovație realizată de Cristofor Ovanesian din IF-Sebiș Moneasa, dispozitivul adap- tabil la fierăstrăul Drujba pentru scoaterea nodu- rilor de la Lemnul de celuloză, inovație realizată de ing. Karol Multor de la IF-Ineu, acționarea fu- ntoularului pendular (circuit dublu), inovație rea- lizată de Caro! Molnar și Banbu Dorobanțu de la IF-Beiuș, precum și alte inovații care au contribuit efectiv la obținerea rezultatelor bune în ultimii ani. Coniștienți fiind de sarcinile ce ne stau în față privind ridicarea pe o treaptă superioară a activi- tății de mecanizare, lucrătorii din DREF-Crișana nu vor precupeți nici un efort pentru ducerea la îndeplinire a sarcinilor ce le revin pe această linie. Macaraua funicular INCEF-1 pentru scos-apropiatul lemnului pe distanțe scurte Ing. L. Bora Un rol important în mecanizarea fazei de scos- apropiatul lemnului îl au funicularele fores- tiere de tip ușor, care au contribuit la ridicarea productivității muncii, reducerea prețului de cost, reducerea eforturilor fizice depuse de muncitori și a pierderilor de masă lemnoasă prin manipulare. Dintre instalațiile de scos-apropiat lemnul cu ca- blu, o mare importanță se acordă tot mai mult macaralelor funicular, care în prezent constituie pentru gospodăria silvică un mijloc de transport modem și economic. în ultimii ani constructorii de macarale funicular au reușit să execute instalații substanțial îmbună- tățite la un preț de cost redus, prevăzîndu-le cu agregate de acționare ușoare montate pe sănii. Ca- pacitatea de ridicare a acestor instalații a ajuns pînă la 5 t. în prezent macaralele funicular sovietice de tipurile VTU-1,5, VTU-3, AK-3, cum și maca- ralele funicular de tipurile Wyssen, Baco, Kiipfer, Ariberg, Pilet etc. sînt cele mai modeme din lume. Unele dintre aceste instalații se construiesc pentru distanțe mari (pînă la 3 000 m), folosindu-se în parchete cu un volum de peste 500 m3, iar altele pentru distanțe mijlocii și mici (pînă la 800 m). în exploatările forestiere din țara noastră sînt condiții adecvate pentru folosirea atît a macarale- lor funicular pentru distanțe mari cât și a macara- lelor funicular pentru distanțe mijlocii și mici. Dacă' problema folosirii macaralelor funioular pentru distanțe mari și-a găsit rezolvarea prin in- troducerea pe scară largă a instalațiilor de tipul Wyssen, problema scoaterii cantităților mici de ma- terial Lemnos, răspândite pe suprafețe mari de te- ren. cu aiutorui macaralelor funicular neutru dis- C.Z. Ox£. 375.iz tanțe mici, nu este încă rezolvată. Scos-apropiatul lemnului pe distanțe mici se face în numeroase ca- zuri încă cu mijloace nemecanizate, neeconomice (cu vite, jilipuri etc.). în cursul ultimilor ani s-au realizat, în atelierul de prototipuri metalice al Institutului de cercetări forestiere din București, macaralele funicular TU- 1 500 și INGEF-1, destinate pentru scos-apropiatul lemnului pe distanțe mici. în cadrul IF-Brașov s-a folosit în mod experi- mental macaraua funiicullar TU-1 500, acționată de un troliu TL-2. iCa urmare, s-a ajuns la concluzia, că această instalație cu cablu poate trage buștenii Ia deal prin setmitîriîre (pe o rampă cuprinsă între 0—100%) și deservind unul sau mai multe funicu- lare semipermanente Mîneciu sau macarale funiei» Iar tip Wyssen. Macaraua funicular INGEF-1, care face obiectul articolului de față, a fost experimentată în condiții de producție la IF-Brașov în parchetele din Valea Băii-Tamina. Descrierea instalației Macaraua funicular INGEF-1, care asigură scosul lemnului la linia instalației și apropiatul de la deal la vale sau din vale la deal, se compune din : tro- liu, cablu purtător, cablu trăgător deschis, cărucior cu patru roți alergătoare, console portsaboți cu ca- blurile respective pentru susținerea cablului purtă- tor, palan, role, ciochinare, cleme, instalație tele- fonica etc. Troliu! INGEF-1 (fig. 1) se compune din urmă- toarele narti nriniCTnafl^ ? mntnrinl de acționare 1 472 REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 8 Fig. 1. Schița troliului de acționare INCEF-1. dispozitivul de comandă al ambrciajului 2, trans- misia prin curele trapezoidale 3, cutia de viteze 4. pinionul motor, frânele, tamburul de cablu, cadrul 5, maneta pentru acționarea arnfbreiajului 6, pedala pentru acționarea frânelor 7, maneta pentru acțio- narea cutiei dc viteze 8, maneta pentru cuplarea șî decuplarea pinionulm mOtor 9. Troliu! JNCEF-1 este astfel construit incit să se poată autotracta prin alunecare pe tălpi de oțel. El are un caracter de universalitate accentuat, de- oarece — în afară de acționarea macaralelor funi- cullair cu cablul trăgător .deschis INCEF-1 și TU-1500 — mai poate să fie întrebuințat la trasul Lemnului de da cioată, la încărcarea lemnului în vagoane, la .acționarea funieularelor obișnuite de tip ușor, cum și a macaralelor funicular cu cablul trăgător în circuit închis și în general ca mașină de ridicat. Construcția troliului este robustă și simplă, prn- mițînd observarea funcționarii fiecărui grup dc an- samble și dispozitive, iar reglajele sînt puține si se execută cu ușurință. Comenzile centralizate pe o singură parte se însușesc și se execută, de asemenea, cu ușurință. Reparațiile se pot face fără greutate, unele dintre de chiar pe locul dc muncă. Greutatea troliului (complet echipat) este de circa 650 kg. Cablurile macaralei funicular INGEF-1 sînt de construcție dublă 6 x 7, cu inimă vegetală, conform STAS 1 353-60. Căruciorul macaralei funicular este alcătuit din două trenuri de rulare 1, cu cîte două roți fiecare, cu diametrul dc 300 mm, unite printr-o țeavă de oțel 2, de 4 m lungime, cu diametrul de 75 mm, prin intermediul a două tije articulate 3, la ambele capete, astfel îneît țeava poate pendula în lungul axei longitudinale (fig. 2). La un capăt al țevii se montează o cutie cu me- canismul dc strângere a cablului trăgător 4. Elibe- rarea cablului trăgător din bacurile mecanismului de strângere 5, se poate face fie manual de jos, trăgînd de un cablu 6, fie automat prin izbirea unui tampon 7 al căruciorului de un opritor montat pe cablul purtător în stația dc jos. Patru dispozitive de siguranță 8, acoperite, îm- piedică o eventuală sărire a roților alergătoare, în cazul unei treceri rapide pentru saboții consolelor de sprijin. Pentru micșorarea uzurii cablurilor, roțile căru- ciorului sînt prevăzute cu un miez de oțell moale (OL-50). Cablul trăgător 9, venind de la tamburul troliu- lui de acționare intra în cutia mecanismului dc strângere 4, dirijat pe patru rulouri mici 10, mon- tate chiar în peretele cutiei, trece apoi prin bacu- rile mecanismului de strângere 5, și iese prin partea opusa a cutiei printr-o fereastră circulara 11. în continuare, cablul trăgător trece peste rolele 12, ale primului dispozitiv rabatabil 13, înfășurând primul scripete cu cîrâig de sarcină 14, trece apoi peste rola 15, a celui de-al doilea dispozitiv rabatabil. 16, de Lingă capătul opus al țevii de oțel, înfășoară cel de-al doilea scripete cu rârlig de sarcină 17, și se fixează de un bulon al dispozitivului rabatabil 18, prin matisare. Căruciorul ridică și deplasează sarcina suspen- dată de ambele capete sub linia cablului purtător și paralelă cu aceasta. De asemenea, numai crin REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 473 suspendarea unuia dintre capetele sarcinii, adică prin semitîrire. Idcca nouă, 'simplă ți fundamentală la acest că- rucior este că după ridi- canea isaroinii bacurile 7 mecanismului strâng ca- bluili trăgător, împiedicând astfel coborârea acestuia în timpul mersului la vale. Consolele pontsaboți sînt asemănătoare cu cele ale macaralei funicular TU-1500. Rolele pentru conducerea cablului tră- gător pe traseu sânt exe- cutate după modelul odor de la macaraua funicular Wyssen. Instalația telefonică se compune diin două posturi de telefoane de campa- nie la baterii, legate prin fir simplu. Caracteristicile tehnice - ale macaralei funicular INGEF-1 sânt: — capacitatea de ridicare 1 500 kg ; — greutatea căruciorului 204 kg ; — lungimea maximă a traseului 800 m ; — distanța laterală de scoatere a lemnului 60 m ; — încliniarea minimă a traseului 10° ; — diametrul cablului purtător (STAS 1 353—50) 16,5 mm diametrul cablului trăgător (STAS 1 353—60) 8,5—0,5 mm ; — diametrul cablului auxiliar de sus- ținere a consolelor (STAS 1 353—60) 11 mm ; — lungimea maximă de transport al buștenilor 14 m ; — lungimea optimă 8 m ; — distanța optimă între suporți 60—100 m ; — posibilitatea de transport la vale și la deal; — lățimea coridorului de defrișare 2 m ; modul de prindere a sarcinii complet suspendată sau semisuspendată ; — capacitatea de înfășurare a tamburului : cablu cu diametru de 8,5 mm 800 m; cablu cu diametru de 9,5 mm 700 m ; — marca și tipul motorului de acționare S—15 cu aprindere prin scânteie, în patru timpi ; modul de răcire : cu apă prin termosifon ; puterea maximă a motorului (la 2 500 rot/min) 15 CP ; — sistemul de aprindere prin. magnetou cu turația 2 500 rot/min ; — greutatea motorului 175 kg ; — cutia de viteze tip GAZ-67 B, cu patru viteze înainte și una înapoi; dimensiunile de gabarit: lungimea cu manivelă 760 mm ; lungimea fără manivelă 660 mm ; lățimea 810 mm ; înălțimea 1 080 mm ; forțele de .tracțiune și vitezele de înfășurare ale cablului la turația motorului de 2 500 rot/min sînt cele cuprinse în tabela 1. INCEF-d. Schița Fig. 2. căruciorului macaralei funicular Vitezele Viteza de înfășurare a cablului, m/a Forța de tracțiune, kijf I 0,50-1,00 1 600-770 n 1,10-2,26 765-370 ui 2,00-4,10 420-220 IV 3,40-6,90 248 — 122 Mers Înapoi 0,43—0,89 1 940-950 Descrierea modului de funcționare Căruciorul macaralei funicular este tras cu aju- torul troliului pînă la locul de încărcare (orice punct de pe traseu), unde un lucrător îl fixează cu cablul de ancorare de un arbore sau o cioată în sens opus direcției de apropiat prevăzută. Prin slăbirea cablului trăgător, cablul de ancorare se întinde și astfel se deschid bacurile mecanismului dc strângere, eliberând cablul trăgător și lăsînd ast- fel să cadă la pămînt cei doi scripeți liberi cu câr- lig de sancină. Lucratorul! ia scripetele din partea de sus, îl duce lateral la buștean și îl prinde de capătul de sus al bușteanului cu ajutorul cioohinarului. Se dă apoi semnalul de acționare a troliului și bușteanul este tras sub cablul purtător. Se aduce celălalt scripete liber (cel din partea de jos) care se prinde prin ciochinar de celălalt capăt al bușteanului. Prin ac- ționarea troliului, sarcina este ridicată în sus, pînă cînd scripeții Liberi ajung la dispozitivele rabatabile, începînd să deplaseze căruciorul în direcția broliw- lui. Se desface cablul de ancorare și la darea semna- lului respectiv se oprește acționarea troliului. Se slăbește cablul trăgător, iar mecanismul de strân- gere — datorită -greutății sarcinii — intră în func- țiune prin cuplarea la cablu) trăgător. în aceste condiții, căruciorul cu sarcina începe să coboare datorită componentei gravității. 474 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 în stația de jos se află montat pe cablul purtă- tor un opritor de care se izbește tamponul tabular al căruciorului și ca efect imediat mecanismul de strângere din cutie eliberează cablul trăgător și sancina coboară pe rampă. Rezultatele experimentărilor în timpul experimentărilor ca și ulterior în pro- ducție, macaraua funiiicular INCEF-1 s-a compor- tat în general bine. Cu această ocazie s-au putut trage concluzii evidente că principiile care au stat la baza construictiei și funcționării instalației o fac avantajoasa și deci oportună pentru mecanizarea stoos-aproipiatului lemnului pe distante pînă la 800 m (mijlocii și scurte). în tabela 2 se dau rezultatele experimentărilor obținute Ia macaraua funicular INCEF-1. Tabela 2 Rezultatele experimentărilor macaralei funicular INCEF-1 Nr. crt. Specificație Date prelucrate 1 Lungimea traseului 670 m 2 înclinarea medie a terenului 20° 3 înclinarea maximă a terenului 32’ 4 Specia molid și brad 5 Productivitatea medic realizată pe schimb 30,4 m’/8 h 6 Productivitatea posibilă de rea- lizat pe schimb circa 50 m’/8 h 7 Formația de lucru 4 muncitori 8 Sarcina medie pe cursă 0,809 m» 9 Sarcina maximă pe cursă 1,80 ma 10 Consumul mediu de — benzină — ulei — vaivolină 0,248 1/m’ 0,025 kg/m’ 0,015 kg/m’ 11 Consumul mediu de timp pentru — cursa goală — legarea sarcinii — cursa plină — dezlegarea sarcinii 5,1 min 2,4 min 3,0 min 2,4 min 12 Prețul de cost realizat Economie față dc apropiatul cu vitele 12, 10 lei/m’ 4,79 lei/m’ Punctele de sprijin intermediare pentru cablul! purtător între capetele de ancorare au înălțimea cuprinsă între & și 18 m. La materializarea acestor puncte de sprijin pe traseu s-au găsit arborii corespunzători atît ca înăl- țime cît și Ca diametru. Prin trasarea liniei funiculare s-au determinat unghiurile de frângere ale cablului purtător,, nein- căncat, în saboți, în general mici, nedepășind limita de 6°. în același timp, curba apăsării cablului pur- tător neîncărcat în Saboți nu prezintă variații accen- tuate și ca atare linia funiculară este echilibrată oferind un mers liniștit și sigur al sarcinii de cir- culație. Cablul purtător cu diametru de 18,5 mm s-a comportat bine în exploatare. Fiind un cablu nou a necesitat efectuarea a circa 5—6 reîntinderi în prima lună de exploatare. Din observațiile făcute cu ajutorul dinamome- trului montat la'capul de ancorare de sus, s-a ajuns la concluzia că la un efort de întindere în cablu sub 4 000 kgf, circulația căruciorului cu sarcină în viteză devine nesigură. Totodată, în această situație, crește considerabil solicitarea la încovoiere a ca- blului sub roțile căruciorului, extrem dc dăunătoare pentru durata de exploatare a cablului, avînd loc chiar ruperi de sârme prin efectul flambajului. Din aceleași observații a rezultat că la o întin- dere cuprinsă între 5 300 și 6 500 kgf, adică la un coeficient de siguranță de 3,5—2,8, se crează con- diții optime atît pentru siguranța circulației căru- ciorului cît și pentru exploatarea cablului purtător. Ancorele transversale pentru susținerea consolelor portsabot pe arbori confecționate din cablu cu dia- metrul de 11 mm s-au comportat de asemenea bine în exploatare, rezultând că acest cablu corespunde pentru întrebuințarea ce i s-a dat. Inițial, ancorele aii fost întinse cu un coeficient de siguranță de 4, bun pentru exploatare. Fiind un cablu nou, a fost necesară o reîntinidere a ancorelor în prima peri- oadă de exploatare a instalației după cîte 10—15 zile, pentru a nu avea loc modificări în cutele ca- blului purtător stabilite prin proiect și realizate la montarea consolelor portsabot. în privința cablului trăgător, rezultatele experimentărilor au dovedit că este indicată folosirea cablului cu diametru de 9,5 mm. La troliu! de acționare se poate folosi în viitor noul motor cu aprindere prin seînteie în doi timpi S-18, fabricat de către uzinele „Timpuri Noi“ din București. Acest motor are caracteristici tehnice superioare moltonului S-l 5 și o greutate cu circa 100 kg mai mică. Macaraua funicular de tip ușor INCEF-1 a func- ționat în condiții de producție în raza IF-Brașov, efectuând apropiatul lemnului rotund de rășinoase la drumul auto Valea Băii. Apropiatul lemnului cu un alt mijloc nu era posibil în condiții de rentabi- litate. Instalația aduce o economie față de mijloacele nemecanizate de circa 20 000 Iei. Bibliografie [1] Bora, L., Pe teu, L, Experimentarea macara- lei funicular. INCEF-1. Temă de cercetare INCEF, București, 1961. (2] Ziuca, M. și Negoescu, P. Cercetări privind realizarea unui troliu pentru acționarea macara- lelor funicular TU-1 500 și INCEF-1. Temă de cercetare INCEF, București, 1960. [3] Pestal, E. Seilbahnen und Seilkrane filr Holz- und Materialtransport. Verlag Georg Framme & Comp., Wien und Miinchen, 1961. [4] Dressler, M. Un proiect simplu pentru con- struirea macaralelor funicular. în : Lesnika Pra- ee, 37, nr. 9, 1958. Folosirea troliilor pentru tractoare rutiere „UTB“ la scosul lemnului rotund* Ing. C. Puiu Stațiunea INCEF Brașov C.2. Oxf.' 377.22:377.4 Introducerea tractoarelor rutiere dotate cu trolii ieste una dintre soluțiile prin cane se urmărește ridicarea procentului de mecanizare a procesului tehnologic de scos și apropiat lemnul, proces care rcdamă un volum mare de muncă și investiții ri- dicate într-un interval dc timp scurt. Pentru tractoarele UTB-26 și 27 și UTB-45 au fost proiectate două tipuri de troliu : modelul în- treprinderii IMTF-Brașov, tip TT-1, în anul 1960 (fig. 1), și modelul INCEF, realizat de filiala Bra- șov a Institutului de proiectări — ITCME în anul 1962 (fig. 2). Amândouă se bazează pe aceleași principii constructive, rezolvarea tehnica, o serie de parametri dimensionali și cinematici fiind diferiți în detaliu. Trodiile au un singur tambur. Toba lor este con- fecționată din elemente sudate Ia tipul TT-1 și din elemente turnate la tipul INCEF. Antrenarea sc face de la priza de putere a tractorului. Transmi- sia este realizată prinitr-un lanț cu role și printr-un reductor cu melc. Pentru capilare și decuplare este prevăzut un cuplaj cu gheare acționat manual, iar asigurarea și blocarea tamburului în Sensul de des- facere al sarcinii se face printr-un mecanism cu cliclhet. întinderea lanțului sc realizează la troliul TT-1 cu ajutorul unui întinzător cu rolă. La tipul INCEF este preconizat sistemul de întindere prin înlocui- rea pinionului de antrenare .(Zi = 14) cu altul avînd un dinte în plus (Zj = 15) și un diametru primitiv mai mare. Acest sistem modifică însă ra- portul de transmisie și implicit elementele cinema- tice (tabela 1), Ultimul tip poate fi folosit și la antrenarea unor mașini de ridicat, deoarece este prevăzut pe axul melcului din reductor cu o frână mecanică cu bandă. Cablul troliilor este condus la ieșire de o gură cu role (două orizontale și două verticale), fixată pe șasiul troliului, lângă tambur. Gura este mai în- gustă decît lățimea liberă a tobei, pentru a se evita scăparea laterală, peste marginile ei, a cablului. Tot în vederea acestui lucru, tamburul este prevăzut cu o colivie de siguranță, confecționată din oțel rotund. Nici unul dintre trolii nu este dotat cu dis- pozitive de dirijare a cablului. Ambele tipuri sînt prevăzute cu sape de fixare. Sapa INCEF este proiectată cu un opritor-limita- tor de cursă, în timp ce sapa TT-1 nu prezintă această îmbunătățire și poate fi dată peste cap, in- trând sub tractor. Primul tip ane în plus o rolă de semisuspendare rabatabilă în două plane, în vede- rea semitîririi siarcinilor de bușteni. Ridicarea și ooborânca sapelor se fac manual. Fixarea lor în, poziție ridicată ise face cu tendoane (tip INCEF) sau cu cleme metalice pe șasiul troliu- lui (ti,p TT-1). * Din lucrările INCEF. în vederea protejării trolistului de ruperea even- tuală a cablului, troliul proiectat de ITCME este dotat cu un grilaj die protecție în spatele scaunului tractoristului. Barele de suport ale grilajului pot fi folosite drept schelet pentru o prelată de pro- tecție contra ploii (fig. 2). Fig. 1. Vedere din spate a troliului tip TT-1, montat pe tractorul UTB-26 cu roți motoare duble. (Foto : îng. C. Puia) Fig. 2. Vedere din profil a troliului tip INCEF, montat pe tractorul UTB-26. (Foto : ing. C. Puiu) Toate anisiamblole descrise anterior constituie un agregat solidarizat prin intermediul troliului, care este construit din tablă groasă, fiind prevăzut 476 REVISTĂ PĂDURILOR* 7S * 1963* Nr. B Parametrii de proiectare și dinamici ai troliilor tip INCEF și TT-1 (IMTF-Brașov) Tabela 1 îr. crt- Specificare INCEF TT-1 «.“1* *,-15 1 Numărul tamburelor, buc. 1 1 1 2 Lungimea activă a tamburului, mm 250 250 280 3 Diametrul mediu al tamburului, mm 320 320 308 4 Diametrul de calcul al cablului, mm 13 13 13 5 Capacitatea de înfășurare a tamburului la înfășurare strînsă, m 115 115 170 6 Raport total de transmisie, i 11,14 10,41 9,29 7 Randamentul total al transmisiei 0,685 0,685 0,685 8 Turația axului tamburului: — Ia Nma^iimotor = 1 500 rot/min), rot/min 49,3 52,7 59,1 — la MmaxUin^tor = 1 100 rot/min), rot/min 36,2 38,7 43,4 9 Moment disponibil în tambur : — corespunzător lui Nmax(M = 21,1 kgf/m), kgf/m 439 411 367 — corespunzător lui = 24,0 kgf/m), kgf/m 500 468 418 10 Forțe de tracțiune maxime, corespunzătoare razei medii a tamburului: — la turația corespunzătoare lui Nmax, kgf 2 740 2 560 2 380 — la turația corespunzătoare lui MmaX, kgf 3 120 2 920 2 710 11 Viteza de tracțiune corespunzătoare forței maxime de tracțiune în spira medic : — la turația corespunzătoare lui Nmux, m/s 0,83 0,88 0,95 — la turația corespunzătoare lui Mwax, m/s 0,61 0,65 0,70 Uichet de blocare Cuplai mobil -41— meotl cu gheare Z^22 1 = 1,33 — Ne/c co 3 / [^^yfacepuw''/ > 7-2 = 19 Minților tarea sistemului de ridicare 'hidraulic al tractorului. Șasiul troliului TT-1 este mai înalt cu circa 220 mm dcicît cel proiectat de ITCME și descarcă soli- citările suplimentare din punte prin intermediul unor tiranți fixați die semirama motorului. Șasiul celui de-al doilea tip, fiind mai coborât, nu face apel la tiranți, ci transmite eforturile prin cîte un suport lateral, fixat cu jug de trompele semi- axelor. Schema cinematică a color două modele de troliu este prezentată în figurile 3 și 4, iar în tabela 1 180 Priza de\ i b', ... .putere 7<~15 IFW1 Fig. 3. Schema cinematică de tractor TT-1, proiectat Brașov. ti-26 1 = 6,6b Cuplă] mobil cu gheare :hel de blocare -n- mobil £ < = 1,285jl.2N Z, - <6/15 Me/c cu J incepulon Fig. 4. Schema cinematică a troliului de tractor tip INCEF. cu ranforsări, și se fixează cu buloane de capacul posterior al punții din spate a tractorului. Pen- tru montarea lui este necesară în prealabil demon- a troliului de IMTF- Fig. 5. Gabaritele longitudinale și de înălțime ale tractorului UTB-28, dotat cu troliu TT-1 tip IMTF-Brașov. sînt dați parametrii de proiectare și dinamici ai troliilor propriu-zise. în tabela 2 și figurile 5 și 6 sînt arătate gabaritele tractoarelor UTB-26 și 27, dotate cu trolii, în comparație cu tractoarele UTB nemoidificate. Trodiuil propriu-zis poate fi întrebuințat fie la trasul buștenilor, fie la autotractariea tractorului spre înapoi, în cazul trecerii prin puncte obligate dificile (mlaștini, râpe etc.). Datorită mecanismului REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 477 de blocare cu dichet buștenii agățati direct în cablu pot fi deplasați, fără ca acesta să se desfă- șoare pe parcurs, Sapa este folosită tot în două scopuri : pentru trasul buștenilor și pentru protejarea tractoristului, în primul caz, tractorul lucrează pe loc, sprijinit Fig. 6. Gabaritele longitudinale și de înălțime ale tractorului UTB-26, dotat cu troliu tip INCEF. în sapă, iar semiaxele, puntea din spate și carterul acesteia sînt descărcate de eforturi (fig. 7). în cazul autodeplasării cu sapa ridicată, 'aceasta protejează pe conducător, creînd o zonă de gardă între scau- Fig. 7. Tractor UTB-26, dotat cu troliu tip INCEF, cu sapa lăsată pe pămînt, în poziție de tras bușteni de pe loc. (Foto i ing. C. Puiu) nul tractoristului și vîrful sapei în cazul cînd trac- torul s-ar răsturna. Menționăm că această' situație s-a întâlnit în practică și că, datorită sapei, au putut fi evitate strivirile. Limitatorul de cursă al tipului INCEF îmbunătățește caracteristicile de tras ale troliului. oprind sapa într-o poziție-Iimită, peste care ea nu mai poate trece. Deoarece troliul TT-1 nu are limitator-opritor de cursă, permite încălecarea sapei la eforturi mai mari, reducând astfel forța efectivă de tracțiune față de cea disponibilă în troliu. Scripeteie de seim suspendare poate fi folosit tre- când peste el — cu ocazia apropiatului — cablul de care este prins capătul anterior al buștenilor. Ei nu se mai înfig astfel în sol la denivelările tere- nului, reducînid rezistența ia înaintare a sarcinii. în timpul lucrului cu troliul, tractoristul stă la- teral pe lada de scule a tractorului și, privind spre înapoi, manipulează comenzile pentru cuplare, decu- plare sau frânare, așa cum se poate vedea în fi- gura 8. Fig. 8. Tractor cu troliu în timpul operației de tras bușteni. Se observă poziția laterală față de scaun a trolistului. (Foto s Ing, c. Puiu) Caracteristicile dinamice ale tractoarelor UTB dotate cu trolii în cazul folosirii acestora la scosul lemnului în practică pot fi întâlnite următoarele trei ca- zuri >cu ocazia folosirii troliului de tractor la tras material lemnos : 1) trasul lemnului rotund fără sapa coborîtă; 2) trasul lemnului rotund cu sapa coborîtă : a — cu limitator de cursă ; b — fără limitator de cursă ; 3) trasul lemnului rotund prin scripetele de semi- Susp codare. în primul caz, cuplul forței de tracțiune față de reazemul pe sol al roților motoare tinde să ridice partea din față a tractorului, în speță motorul, sau îl trage înapoi la depășirea forței de aderență, dacă nu este sprijinit (lobde sub roți etc.). în cazul trasului cu sapa coborîtă (2, a), cuplul rezistent se majorează, deoarece brațul momentului crește cu distanța dintre reazemul pe sol al roți- lor motoare și vîrful sapei, în jurul căreia tractorul are tendința să cabreze. Totodată acesta nu mai poate fi tras înapoi dacă forța de aderență este depășită, deoarece vîrful sapei se înfinige în sol. în cazul în care sapa nu are limitator- de cursă (cazul troliului TT-1), tractorul nu cabrează, dar încalecă peste ea și rămîne imobilizat. Forța de tracțiune corespunzătoare este mult mai mică (36%) față de cea care ar putea fi dezvoltată în cazul cînd ș-ar prevede la același tip dc sapă un limitator de cursă. Troliul proiectat de ITCME poate folosi scripetele de semisușpendare la tras și apropiat bușteni. în acest caz însă, forța de tracțiune s-ar reduce cu 478 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 Tra 5 cu troliu^ prin raia dc Sew suspendare Fig. 9. Schemele de calcul. pentru stabilirea forței maxime de tracțiune a tractoarelor, dotate cu trolii de tras. circa 32% față dc cazul dtod se trage lemnul rotund direct prin gura cu role. Rezultatele încercărilor sînt arătate în tabela 3, iar schema die calcule pentru cele trei cazuri enun- Tabela 2 Gabaritele tractoarelor dotate cu trolii pentru tras și en accesoriile aferente Nr. ort. Specificare Tractor T7TB 28 Firi modificări Cu troliu ' tip INCEF Cu troliu tip TT-1 1 Lungime totală (fără ridicător hidraulic) : — nemodificat, mm 3 768 — cu sapă ridicată, mm — • 4 005 3 690 — cu sapă coborită, mm — 4 675 4 790 2 Lățime totală, mm 2100 2 100 2 100 3 înălțimea maximă (exclusiv eșapamentul) : — nemodifical, mm 1 947 — cu sapă ridicată, mm —— 1 920 2 380 — cu sapă coborită, mm — 1 920 1 920 — cu cabină, mm —. 2 880 — 4 Greutate totală (inclusiv trac- torist), kgf 3 060 4 080 3 900 din care, pc roțile din spate, kgf 2 030 2 950 2 770 5 Poziția centrului de greutate pe abscisă, înaintea osiei mo- toare spate, mm 830 685 715 Notă: Tractoarele dotate cu trolii de oricare tfo au osia din fbtA ei directul modificate. pentru a putea sa se deplaseze ușor In exploatările forestiere (flgurila 2 și 7). țațe este prezentată în fig. 9. Încercările dinamo- metrice s-au făcut în condiții-etalon, tracțiunea făcîndu-se paralel cu solul. Au fost folosiți scripeți intercalați în circuitul cablului, astfel încât valorile obținute în cablu să nu depășească forța maximă admisibilă la tracțiune directă (tabela 1). Se poate observa că, din punct de vedere dinamic, agregatul tractor-trobu proiectat de ITGME este superior tipului TT-1, deoarece șasiul este mai coborât cu circa 220 mm, iar greutatea întregului agregat este mai mare cu circa 180 kgf (în condiții de exploa- tare). Totodată apare evident avantajul folosiri; l-imitatorului de cursa la sape. în condiții medii de exploatare, consumul de putere la arborele motor, determinat cu ocazia folo- sirii troliilor pentru tras bușteni, nu depășește 16 GP. Această valoare redusă față de puterea efectivă a motorului se datoroște faptului că vitezele de ex- ploatare ale troliilor (0,5—0,6 m/s) rămîn sub valo- rile maxime posibile, din cauza condițiilor de teren (tras la distanțe mari, lipsă de vizibilitate, obsta- cole etc.). Totodată, sarcinile de bușteni nu ating nici ele valori maxime, din cauza dimensiunilor limi- tative (în- medie 1,6—1,8 m3/sarcină). Organizarea și executarea operației de scos cu troliul Tractoarele UTB-26/27 și 45, dotate cu trolii pentru scos lemnul rotund, pot fi folosite în văi înguste cu rampe maxime între 18 și 20%, dar cu fundul văii neted, fără mulți bolovani, care le pot deteriora direcția, și fără pante transversale ac- centuate (max. 10%), care le pun în pericol să se răstoarne. De asemenea, ele pot fi folosite în toate exploatările în care s-au amenajat drumuri pentru scos cu lățimea de 2,5 m, rampe sub 20% și -curbe cu raza minimă de 5 m Tractoarele vor fi orientate în prelungirea cablu- lui cu care se face trasul din tason. Nu este reco- mandabil să sc tragă sub un unghi lateral mai mare de 15%, deoarece apare pericolul răsturnării, cablul se strânge într-o singură parte a tamburului, putîndu-se bloca, iar rolele gurii nu se uzează uniform. Troliile se vor folosi în tracțiune directă, dacă buștenii sînt șpronțuiți, au volume sub 2 m3 și se găsesc pe teren neted, avînd o rampă maximă în sensul, tracțiunii de 15%. în -cazurile cînd buștenii depășesc volumul de 2 m3, nu sînt olăriți sau sînt înghețați și înfipți în pămînt, iar trasul lor se face din aval spre amonte în rampe de peste 15%, se recomandă folosirea unui scripete intercalat în cir- cuitul cablului. De altfel este necesar să se folo- sească un scripete sau palan și pentru a utiliza pînă la limita maximă posibilitățile de tracțiune ale tractoarelor dotate cu sapă și limitator de cursă (tabela 3, nr. crt. 3 și 4). Deși cu ajutorul lui viteza de deplasare a cablului se reduce la jumătate sau la un -sfert, totuși forța dc tracțiune se mărește proporțional. Folosirea sapei cu limitator de cursă este obligatorie în cazul arătat. Fixarea cablului se va face numai la șasiul troliului, de unul dintre REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 8 479 Tabela 3 Determinarea forței maxime de tracțiune a tractoarelor dotate cu trolii do tras Nr. cri. Specificare G. kgf Elemente de calcul țflg. 0) A. m Forța maximă (P ), înax kgf b, m 27, m 6+a, m Cuplu G (6+ *), kgf/m 1 A. Tras fără sapă (la gura cu role) Troliu INCEF 4 080 0,685 0,685 2 795 0,900 3 110 2 Troliu TT-1 3 900 0,715 — 0,715 2 790 1,120 2 490 3 B, Tras cu sapa prevăzută cu liml- tor de cursă Troliu INCEF 4 080 0,685 1,750 2,435 9 920 0,900 11 030 4 Troliu TT-1 3 900 0,715 1,850 2,565 10 000 1,120 8 920 5 C. Tras prin scripete de semisus- pendare Troliu INCEF 4 080 0,685 0,685 2 795 1,325 2 110 6 Troliu TT-1 nu are scripete de seniisuspendare cînligede pentru agățat bușteni, pentru a nu solicita carcasa punții din spate a tractorului. Tracțiunea fără folosirea sapei, la gura cu role, se admite în cazul cînd! se exploatează sortimente subțiri sau bușteni cu volum mediu sub 0,5 m3/buc. pe teren neted. în cazul oînid terenul este denivelat sau alunecos, cu coeficient redus de aderență, se va întrebuința sapa de sprijin. Trasul prin scripetele de semisuspcndarc cu sapa ridicată se va folosi de la distanțe scurte (circa 25 m) pentru bușteni sub 0,5 m3 volum mediu unitar, și pe teren uscat, cu neregularități, în vederea efectuării operației de apropiat pe terase neamenajate. Se poate folosi și trasul obișnuit, cu sapa lăsată în jos, dar este ne- cesar ca, după aducerea buștenilor lîngă tractor, cablul ,să fie trecut prin scripetelie sapei, ridicată în prealabil, iar buștenii aduși să fie trași în sus. Pentru'a se scoate buștenii aflați pe văi trans- versale față de poziția tractorullui vor fi folosiți scripeții de unghi fixați die o cioată sau die un copac în picioare, dispus convenabil (fig. 10). în lipsa Dișfenfa maximă 9O'!Wm Fig. 10. Executarea operației de tras eu troliul de tractor cu un singur tambur (în afara zonei de tras direct a>15° sau bușteni pe văi trans- versale, buștenii se vor târî cu ajutorul unui scripete de unghi sau tractorul se va orienta din mers, în poziție corespunzătoare). scripietelui se pot face în. cioa>te tape ou adâncimea de 7—8 om și lățimea la gură de 6—7 cm în partea opusă direcției de tnas, prin care se va conduce cablul. Trebuie însă să se țină seamă de faptul că uzura cablului 'este mărită în acest caz față de în- trebuințarea scripeților. Buștenii trași vor fi agățați cu ciorchinarele lor de cârligele fixate .special pentru acest scop de șa'siul troliului, în vederea executării operației de apropiat. Formația de lucru necesară, recomandată pentru un tractor, este compusă dintr-un tractorist-trolist și un ajustor-lcgător, care, ajutat de tractorist, trage cablul die pe tamburul decuplat, îl duce în tason, leagă bușteanul și îl dirijează pe traseu pînă la tractor. Lama, cînd buștenii sînt acoperiți cu ză- padă sau în cazul cînd materialul nu este tasonat, se recomandă folosirea a încă unui legător care alege buștenii, stabilește traseul de tras, face loc pentru legare și leagă ciorchinarul. Este necesar să se folosească un legător suplimentar în tason și în cazul cînd lucrează mai multe tractoare în același punct; el va executa aceleași lucrări ca cele arătate : alege buștenii și face legarea în intervalul când tractoarele fac apropiatul lemnului, urmînd să ajute pe ajutorii-legători ai tractoarelor, atunci cînd! acestea se reîntorc în tason și execută operația de scos lemnul' rotund. Se recomandă pentru troliile de tractor folosirea cablurilor de construcție 6 X 19 și diametru 12,5 mm, STAS 1354-50. Nu se recomandă cablurile de construcție 6X7 isau 6X37 deoarece primul tip este puțin flexibil și se manipulează foarte greu, iar al doilea tip, deși este foarte flexibil', avînd sârme sub- țiri, se uzează prea repede și se „mustățește". Nu se recomandă nici diametre sub 11 mm sau .peste 14 mm, deoarece practica a arătat că primele sînt solicitate prea puternic în condițiile exploatărilor forestiere șt se rup în consecință ușor, iar cele din urmă nu sînt folosite rațional. în condiții de producție se consideră că lungimea minimă a cablului pe care trebuie să se conteze în lucru nu trebuie să fie sub 90 m, pentru a se putea face față la toate cazurile întâlnite (tras în unghi, tras peste văi etc.). Gea mai recomandabilă lungime este de 105—110 m, pentru a se ține seama 'de 480 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963* Nr. 8 scurtările care se produc în cursul exploatării iprin ruperi și legări. Trasul buștenilor și legarea lor de tractor vor fi făcute cu ciorchinare din cablu 6 X 19, cu dia- metrul -de 11 sau 12,5 mm, prevăzute cu laț, care prezintă avantajul față de pene că legarea și des- facerea lor se fac rapid, iar ciorchinarele rupte pot fi reparate la fața locului. Lungimea desfășurată a unui ciordhinar va fi de circa 3,5 m. pentru a se putea lega și bușteni cu diametrele de 65—70 cm și pentru a suplini pierderile în lungime produse de ruperca și legarea lor la loc. Nu se recomandă folosirea penelor, doarece confecționarea lor este mai laborioasă. Acestea trebuie să fie bătute adine pentru a nu iași din buștean {care riscă să crape), iar iscoaterea lor se face greoi ; die asemenea, rupe- rea lor în lemn (mai ales iama pe ger) Ie face inu- tilizabile, stricând totodată prozele de gater cu oca- zia debitării bușteanului în cherestea. Indici de productivitate Productivitatea în m3/h care poate fi realizata la scosul lemnului rotund cu troliul a fost determi- nată prin, măsurători și calcule efectuate Ia trac- toarele UTB-26 dotate cu trolii tip TT-1. Valorile obținute sînt valabile și pentru troliile proiectate Fig. 11. Indici de productivitate la scos lemn rotund de rășinoase sau foioase pe teren neted și sol uscat. Material împrăștiat. de ITCME, deoarece o mare parte dintre ele- mentele necesare stabilirii productivității sînt în funcție de calificarea formației de lucru și de con- dițiile terenului (viteza de dus cablul la buștean, viteza de lucru la tras etc.). Indicii economici au fost stabiliți pentru diferite distanțe de tras. Totodată s-a ținut seamă de faptul că volumul unitar mediu al buștenilor variază dc la parchet la parchet, și de aceea determinările s-au făcut pentru mai multe categorii de volume (de la 0,2—1,2 m3/buc.). Fig. 12. Indici de productivitate Ia scos lemn rotund de rășinoase sau foioase pe teren neted și sol ud și înmuiat. Material împrăștiat în ex- ploatare. în calcule s-a introdus coeficientul 0,85 la folo- sirea timpului de lucru, pentru a suplini manipu- lările suplimentare care apar în cursul trasului (coborârea și ridicarea sapei etc.). Nu s-a ținut seamă de deplasările tractorului în parchet pentru a se pune în poziție de lucru, deoarece ele fac parte din faza întoarcerea tractorului în tason sau în exploatare, a operației de apropiat lemn rotund. Toate valorile care vor fi prezentate sînt vala- bile atît pentru lemn de rășinoase cît și pentru cel de foioase. Faptul este explicabil, doarece forța de tracțiune a troliilor este mai mare (tabela 1) decît rezistența la tîrîre a buștenilor, indiferent de specie ; de exemplu, pentru 'Condițiile cele mai de- favorabile întâlnite {teren uscat cu balast și bușteni de fag neolăriți, cu cioturi groase de crăci care se înfig în sol), s-au obținut valori maxime ale re- zistenței de 1 950 kgf/m3 la .smulgere de pe sol și de 1 220 kgf/m3 la tînît pe sol. Volumul mediu unitar pentru buștenii exploatați nediepășind în mod obișnuit 1,0—1,2 mVbuc., rezultă că troliul va trage în cele mai multe cazuri numai cu 0,5—0,6 din forța sa admisibilă. REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 8 481 Operația de scos cu troliul, pentru care s-au stabilit indici economici, cuprinde următoarele faze (în paranteză — simbolizarea lor pe diagrame) : — dus cablul manual de la tractor la buștean (C); exploatările de munte sau dealuri înalte, în care traseul tractorului este obligat și materialul este corfiănit și fasonat în văi cu pantă longitudinală pînă la 20%. Fig. 13. Indică de productivitate la scos lemn rotund de rășinoase sau foioase pe teren neted și sol în- ghețat sau acoperit cu zăpadă. Ma- terial împrăștiat în exploatare. Fig. 14. Indici de productivitate la scos lemn rotund de rășinoase sau foioase pe văl cu pante de Ia 10 la 20%. Material fasonat. Solul uscat umed sau înghețat și acoperit cu zăpadă. — legat bușteanul cu un ciorchinar cu laț (L); — prins ciorchinarul dc cîrligul tractorului (P); — tras bușteanul cu troliul tractorului pînă la tractor, prin tîrîre (T); — desprins din cîrligul traliului (D). Formația de lucru este compusă dintr-un trac- torist și un- ajutor legător. în figurile 11, 12, .13 și 14 sînt prezentate diagramele productivităților (în m3/h), care pot fi realizate cu troliile de tractor TT-1 sau ITCME. Pentru fiecare dintre cazurile arătate au fost precizate în grafice, separat, pe faze de lucru, elementele de calcul folosite. Se observă că viteza medie de tras (T) nu de- pășește în cel mai favorabili caz (fig. 13), 0,60 m/s, chiar dacă trasul se face în palier pe zăpadă. Limita este impusă atît de nevoia urmăririi cablului și sar- cinii pe parcurs cît și de denivelările terenului și forma căpătâiului bușteanului, care, înfigîndu-se sau lovindu-se de sol, provoacă șocuri în cablu și troliu. Diagramele din figurile 11, 12 și 13 se referă la exploatări cu teren neted și pante sub 10%, îh care materialul, s-a doborît și secționat fără a fi fasonat și unde tractorul intră în exploatare și trage din diferite puncte lemnul, de exemplu în cazul exploatărilor de șes iși dealuri joase, în linii mari. Diagrama din figura 14 se referă mai ales la Defecțiuni care apar în exploatare Cu ocazia folosirii troliilor descrise pentru tras, subansamblul la care apar cele mai dese defec- țiuni este tamburul, din cauza lipsei unui dispozitiv de ghidare și întindere a cablului. în general, acesta se înfășoară adunat în partea dinspre care se face trasul buștenilor. în acest caz, el poate forța colivia de protecție, scăpînd peste marginea -tobei, în-fășurînidu-se peste axul tamburu- lui sau peste cuplajul cu gheare. Consecințele sînt blocarea tamburului, turtirea cablului, forțarea și despletirea toroanelor, ruperea sirenelor și implicit crearea unor puncte de rezistență redusă, care vor ceda ulterior. Totodată, adunarea cablului într-o singură parte mărește diametrul total al înfășurării peste gabaritele admise, provooînd blocarea tobei în raport cu piesele șasiului. Desfășurarea nu mai este posibilă decît prin decuplarea tamburului, agă- țarea cîrligului de un punct fix și deplasarea trac- torului pînă ce cablul este desfășurat suficient de mult. ' Altă defecțiune care survine mult mai des decît în primul caz în exploatarea troliilor este produsă de prinderea sau turtirea cablului între spirele -adia- cente. 4S2 RWÎSTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 8 Buștenii trași nu se caracterizează printr-o de- plasare uniformă, ci printr-una cu șocuri : momente de tracțiune maximă (buștean urcând în rampă, :u rezistență mare de înaintare) alternează cu momente de tracțiune în gol (buștean alunecând. în panta sau peste alți bușteni). Această alternanță duce la o înfășurare parțial strânsă și parțial liberă a cablului. Spirele nu mai sânt alăturate, ci au intervale și bucle. între ele pătrund spirele care se înfășoară ulterior pe deasupra și se blochează sau turtesc buclele peste care trec. în prima situație nu se mai poate înfășură manual cablul troliului decît folosind răngi sau tracțiunea tractorului, iar în al doilea caz cablul va fi deformat, iar rezistența lui se dimv nuează în acel punct. Asupra deficiențelor mecanice care mai pot apă- rea jocuri în lagăre, slăbirea lanțului sau slăbirea asamblărilor demontabile, nu se insistă, deoarece ele sânt urmarea unei exploatări normale a utilajului. Acestea sie remediază cu ocazia reviziilor troliului. concomitent cu revizia tractorului UTB Bibliografie [1] * * *, M.E.F, — INCEF. Instrucțiuni tehnice de întreținere și exploatare a tractorului „AGRIP“. București, 1962. [2] ***, M.E.F. — DGSEIL. îndrumări privind uti- lizarea tractoarelor la scos-apropiat. București, 1960. [3] ***, ITCME — Filiala Brașov. Proiect „Acceso- rii pentru tractorul rutier U-26“. Brașov, 1962. [4] ***, IMTF — Brașov. Proiect „Troliu de trac- tor TT-1“, Brașov, 1959—1961. [5] Puiu, C. Accesorii pentru tractorul rutier UTB (Tema AT 14Î1962 — INCEF). Brașov, 1962. Instalație ușoară cu cablu pentru scosul lemnului INCEF Ing. I. Chiper C.Z. Oxf 377.21 Funicularele pasagere și semipermanente de di- ferite tipuri '(Wyssen, Mîneciu, automotoare, pendulare etc.), alături de tractoarele rutiere adap- tate pentru lucrări forestiere, extinse pe scară larga în exploatările din țara noastră, asigură în prezent mecanizarea lucrărilor de colectare a lemnului în- tr-o proporție însemnată. Prin modernizarea unor ansamble care intră în garnitura fu&icularelor pasagere (grup motor, căru- cior de sarcină etc.) și trecerea la construirea în țară a unui tractor de tip forestier din subansamlble de fabricație curentă a uzinelor de tractoare și auto- vehicule, problema mecanizării apropiatului mate- rialului lemnos la mijloacele de transport va putea fii rezolvată la nivelul actual dc dezvoltare a teh- nicii în acest domeniu. Problema cea mai grea însă, care se ridică în legătură cu mecanizarea lucrărilor de colectare a lemnului, este aceea a scosului materialului lemnos, în condiții grele de teren, de ila locul de doborâre și fasonare pînă la mijloacele de apropiat. Pentru rezolvarea acestea probleme, preocupările au fost îndreptate — atît la noi cît și în alte țări — spre realizarea unor instalații ușoare de funicular, care să ofere posibilitatea executării scosului materialu- lui în condiții economice satisfăcătoare și în același timp să asigure evitarea deficiențelor care se ivesc la scosul lemnului prin târâre pe sol. Intre instala- țiile preconizate se situează fum cui arul ușor „Mala Lanovca" folosit în R. S. Cehoslovacă, care a fost experimentat și în țara noastră sub denumirea de TU-1 500. Acest funicular are avantajul că se mon- tează într-un timp relativ scurt, sarcina se depla- sează prin seimitîrâre și se poate instala pe distanța pînă la 400 m, fără a se proceda la deschideri largi ale traseului. Instalații asemănătoare, atît din punctul de ve- dere al clementelor componente cât și al modului de instalare și exploatare se folosesc și în alte țări, în special în Austria și Elveția. Experimentarea funicularului TU-1500 în con- dițiile țării noastre a arătat că acesta nu poate fi folosit decât pentru scosul de la vale ila deal și pe curba de nivel. In dorința de a se crea un utilaj corespunzător nevoilor exploatărilor din țara noastră, s-a conceput și realizat un funicular ușor, capabil să scoată lem- nul în toate condițiile (vale-deal. deal-vale și ori- zontal), care a fost denumit funicularul universal INGEF-1. Acest funicular păstrează principiile de funcționare ale funicularului TU-1 500. puțind transporta sarcina suspendată în cazul deal-vale sau prin semitârâre în cazul vale-deal. Deși instalațiile amintite permit scoaterea lemnu- lui pe distanța de 300—400 m, rezolvând în parte problema mecanizării acestei operații, totuși insta- larea lor este destul de greoaie, ținînd seamă de mobilitatea necesară unei instalații care trebuie să ajungă ușor în toate punctele unde buștenii sânt răspândiți pe suprafața parchetului. Aceste instalații prezintă tocmai dezavantajul consumului mare de timp la montare-demontare, operații hotărâtoare pentru economicitatea folosirii lor la scosul Lemnu- lui. Pentru înlăturarea acestui dezavantaj s-a con- ceput și realizat în cadrul INCEF o nouă instalație ușoară cu cablu, care, în urma încercărilor făcute^ a dus Ia concluzia că poate fi folosită în condiții REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 483 economice avantajoase pentru scosul demnului de la cioată. Această instalație formează obiectul artico- lului de față. 1. Componența și descrierea instalației ușoare cu cablu Instalația ușoară cu cablu pentru scosul lemnului de Ia cioată (fig. 1) se compune ddntr-un cablu purtător cu diametrul de 16—17 mm, cu o greutate de circa 0,9 kg/m 1 și cu lungimea de 160 m. un cablu trăgător cu diametrul de 8—10 mm și 250 m lungime, un cărucior de sarcină și alte accesorii ne- cesare pentru o montare ușoară și o exploatare ra- țională. Pentru a elimina la operația dc întindere a cablu- lui, palanul, legăturile de întindere, țesătura de ca- blu în grupurile de scripeți ai palanului, legăturile de ancorare, slrîngerea clemelor, precum și demon- tarea acestor dispozitive auxiliare, cablul purtător se întinde cu ajutorul dispozitivului de tracțiune DT.G-5 (Tirfor). Eliminarea întinderii cablului purtător cu dispo- zitivele arătate constituie elementul nou și cel mai important al acestei instalații. " ’ întinderea cu dispozitivul DTC-5 se face în cî- teva minute fața de cîteva ore necesare întinderii Acest procedeu prezintă avantajul că legăturile se execută foarte ușor și repede, eliminîndu-se timpul de legătură ou cablu ide ancorare și rănirile pe cane acestea le aduce arborelui. Sarcina se deplasează prin scmitîrîre cu ajutorul unui cărucior simplu și ușor, analog edui folosit la funicularul TU-1 500, cu deosebirea că are o greutate mult mai redusă. Instalația poate fi acționată de un troliu ușor cu unul sau două tambure cu o capacitate de înfășu- rare a cablului corespunzătoare lungimilor de lucru ale instalației. Pentru anumite situații de lucru, cînd terenul pre- zintă pante uniforme sau denivelări care ar face ca la un moment dat sarcina să se deplaseze prin tîrîre, cablul purtător se suspendă pe suporți ase- mănători celor folosiți la ifunicularele pasagere, dar mult mai ușori deoît aceștia. Caracteristicile tehnice paincijiale ale instalației : — dimensiunile cablurilor : purtător trăgător pentru suporți lungime, m 160 250 după situație grosime, mm 16—17 8-10 9,5 greutatea cărucior’uliui c le sarcină, kg 15—20 — tensiunea de montare, kgf 3 500 — greutatea maximă a sarcinii, kg 2 000 numărul deschiderilor, maximum 3 Fig. 1. Schema generală a instalației ușoare cu cablu: 1___cablu purtăbot ; 2 — dispozitiv DTC-5 j 3 — cărucior ; 4 — grup de acționare ; 5 — bandaj din cablu îmbrăcat în cauciuc ; 6 — cablu trăgător. prin palan. în timpul lucrului cu instalația, cablul purtător rămîne fixat în diapozitivul DTC-5, care oferă în plus posibilitatea de a se dia cu ușurință și comoditate tensiunea necesară cablului purtător. La capătul opus, cablul purtător se prinde cu aju- torull unui cârlig sau ochi de caiblu, de un bandaj cu cablu îmbrăcat în cauciuc. Ancorarea dispoziti- vului de tracțiune cu cablu (DTC-5) se execută în același fel. ■lungimea de lucru, m 150 distanța laterală de scoatere, m 35 rampa, % 100 panta, % 12 2. Accesorii pentru instalația ușoară cu cablu Accesoriile cu care este prevăzută instalația pen- tru scosul lemnului de la cioată, cum sînt cărucio- rul de sarcină, suporții pentru cablul purtător, 484 REVISTA PÂDURIL0R*78* 1963* Nr. 8 bandajele de ancorare a cablurilor, rolele de ghi- dare etc., au rolul de a asigura o montare ușoară și o exploatare rațională a instalației. a. Căruciorul desărcina. Deplasarea sar- cinii prin semitîrîre pe instalația ușoară cu cablu se face cu ajutorul unui cărucior simplu și ușor (fig. 2), confecționat dintr-un grup de două- role cu un braț dc oare se fixează o a treia rolă, peste Fig, 2. Cărucior de sarcină ; 1 rolă alergătoare ; 2 — rolă penttu cablul trăgător ; 3 — rolă mobilă. care trece cablul trăgător. Căruciorul mai are o rolă mobilă cu cîrlig, care poate fi coborită pînă la sol pentru prinderea sarcinii. b. Su porții pentru cablul purtător, în scopul evitării târârii pe sol a capătului din față al trunchiului în situații în care terenul prezintă pante uniforme sau obstacole, cablul purtător este susținut de suporți asemănători celor obișnuiți la funicularul Wyssen, însă mult mai ușori. Instalația este prevăzută cu maximum doi suporți cu siguranțe pentru cablu, care se folosesc după caz. c. Bandajele de ane or are a cabluri- lor. Ancorarea cablului purtător și a celor de sus- ținere a suporților se face cu ajutorul .unor bandaje de cablu îmbrăcate în cauciuc. Cablurile pentru bandaje au la capete inele metalice sau ochiuri realizate chiar 'din cablul respectiv, care pot intra unul în celălalt, asiigurînd' astfel strângerea banda- jului de arbore. Pentru îmbrăcarea cablurilor se pot folosi cauciucuri scoase din uz de la tractoare sau autocamioane. d. Dispozitivul de tracțiune cu ca- blu DTC-5. Fiecare instalație pentru scosul lem- nului are în dotație un dispozitiv DTC-5 care ser- vește la întinderea cablului purtător și imprimarea tensiunii necesare în acest cablu. e. Rolele pentru cablu. în scopul asigură- rii unor condiții corespunzătoare de lucru la întin- derea cablului purtător cu dispozitivul DTC-5 și în același timp pentru a se realiza semisuspendarea sarcinii pînă la locul de descărcare, cablul purtător se trece peste o rolă fixată la o înălțime de 3—4 m, pe un arbore situat în fața locului de ancorare a dispozitivului DTC-5 și la o distanță convenabilă (5—8 m) de acest loc. f. Alte accesorii ale instalației. Pentru ridicarea bandajelor de ancorare a cabluri- lor la înălțimea necesară pe arbori, se folosesc căngi obișnuite, care sc utilizează și la exploatarea instalației pentru tragerea rolei cu cârlig de la înălțimea căruciorului aflat pe cablul purtător, când acesta a ajuns la locul de încărcare, în cazul cînd rola nu coboară singură. Fiecare instalație este dotată cu o trusa de scule (chei fixe, ciocan, dește, șurubelniță, daltă de tăiat cablu, cuțit de matisat etc.) și o canistră pentru combustibil. 3. Modul de funcționare a instalației și procesul tehnologic Instalația .ușoară cu cablu pentru scosul lemnului lucrează pe o distanță de 150 m și 35 m lateral de o parte și de alta a traseului. în această situație, cu o singură montare se asigură scosul, pe o supra- față de rărea 1 ha. Deoarece în cazul tratamentelor succesive și progresive la o tăiere se recoltează cel puțin 100 m.3/ha, rezultă că la o productivitate de 40 m3/schimb și în cazul fasonării lemnului în trunchiuri, instalația se mută o singură dată la două zile și jumătate. în cazul fasonării în sortimente definitive ia cioată, frecvența mutărilor este mai mare, și de cel mult o dată pe zi. Pentru scosul materialului, grupul de acționare se plasează în anumite locuri de colectare situate de obicei de-a lungul unei instalații dc apropiat (funi- cular pasager, drum de tractoare etc.). Materialul' de pe suprafața în care lucrează in- stalația se colectează în jurul punctului unde este amplasat grupul de acționare. în cazul cînd distanța de scoatere este mai mare de 150 m sau cînd anu- mite situații obligă amplasarea mijloacelor de apro- piat la distanțe care să asigure o exploatare efici- entă a 'acestora, materialul se strânge mai întâi în anumite puncte din interiorul parchetului, după care grupul de acționare se mută lîngă instalația de apropiat, de unde se execută în continuare scosul lemnului de la locurile de strângere interioare. Pentru scosul materialului cu instalația cu cablu, după ce aceasta a fost montată, căruciorul de sar- cină este adus Ia locul de încărcare, se coboară rola mobilă cu cârlig de care sc prinde sarcina, după care se cuplează tamburul la motor. Prin în- fășurarea cablului se ridică un capăt al trunchiului pînă sub cărucior și apoi căruciorul se deplasează cu sarcina seimisuspenidată pînă la locul de descăr- care. în acest punct se decuplează tamburul de mo- tor și se acționează ușor asupra frinei, care permite capătului trunchiului să coboare lent pe sol, unde REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 8 485 este dezlegat. Ciclul die lucru următor se repetă identic. In figurile 3 și 4 se prezintă două aspecte ale Lucrului cu instalația ușoară cu cablu La scosul lem- nului. Pentru exploatarea instalației sînt necesari 3—4 muncitori, din care undi este motorist pentru ma- Fig. 3. Fig. 3 și 4. Aspecte ale lucrului cu instalația ușoară cu cablu la scosul lemnului de fag din parchetul Valea lui Dan — IF Stîilipeni. (Foto î R. Ostrovski) nevrarea troliului, iar 2—3 legători dezlegători, care urmăresc cu schimbul deplasarea sarcinii pe traseu, în timpul cursei în iplin și lîn gol, 1—2 muncitori care sc află în parchet, pregătesc sarcina urmă- toare, iar cd care a urmărit sarcina anterioară pe traseu face și dezlegarea acesteia la locul de descărcare. 4. Domeniul de utilizare a instalației Lungimea de lucru a instalației ușoare cu cablu la scosul! lemnului de la cioată este limitată la cir- ca 150 m, pentru a se putea imprima cablului pur- tător tensiunea necesară care sa asigure transpor- tul lemnului prin semitîrire. Instalația se pretează lă scoaterea tr.unchiurilor prin tîrîre de o parte și de alta a traseului pe o distanță de 35 m și poate lucra în condiții optime cînd scosul se faoe de la vale la deal indiferent de valoarea rampei. Prin posibilitatea pe care o oferă această insta- lație, ca printr-o singură montare să poată efectua scosul materialului de pe o suprafață de circa 1 ha, se consideră că prezintă avantaje economice satis- făcătoare pentru a fi folosită în locul altor mijloa- ce de scoatere, deoarece ohiar în cazul unor trata- mente mai pretențioase cantitatea de material care se recoltează cu ocazia unei tăieri în suprafața res- pectivă (minimum 100 m3) este suficientă pentru a-i asigura o exploatare rentabilă, mai ales cînd se aplică tehnologia de exploatare în trunchiuri și catarge. Deoarece timpul de montare-demontare nu depășește în condiții grele de instalare o oră și 30 min. chiar la exploatarea materialului în sortimente de- finitive ia cioată, folosirea instalației este justifi- cată din punct de vedere economic. în cazul tăierilor rase este necesar să se stabilea- scă anticipat traseele pe care va lucra instalația, pentru ca să se aleagă și să se lase netăiați arborii die care se ancorează cablul purtător. Pentru scosul pe distanțe mai mari decît distanța optimă de 150 m și numai pînă la maximum 300 m, instalația se poate folosi în condiții satisfăcătoare prin două montări succesive în linie. 5. Troliu pentru acționarea instalației ușoare cu cablu Pentru acționarea instalației de scoatere a lem- nului s-a construit și experimentat de către INCEF un troliu ușor cu un motor de motocicletă IJ de 350 cm3, cu o putere de 13 CP. Puterea nominală de 13 GP a motorului, a reieșit ca necesară în urma calculului efectuat, consiiderîndu-se că troliul tre- buie să antreneze o sarcină de circa 2 000 hg pe pante pînă la 100%, cu o viteză care să asigure o productivitate corespunzătoare. în figura^ 5 se prezintă variația sarcinii în func- ție de panta și treapta de viteză pentru motorul de 13 CP la un ranadment de 0,65. Fig. 5. Variația sarcinii în funcție de pantă și viteză pentru motorul de 13 CP. 486 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 Troliul cu motor IJ 350 om3, a cărui schemă se prezintă în figura 6, se compune din motorul de acționare cu ambreiaj ți raductor ou patru trepte de viteză, sistemul de transmisie, tamburul, sistemul de comandă, frîna cu saboți ți șasiul. Fig, S. Schema troliului ușor cu motor IJ 350 cm3 : I — motor ; 2 — cuplaj ; 3 tambut ; 4 — pedală de frînă ; 5 — ramă cu role de ghidaj. Caracteristicile tehnice principale ale troliului: — tipul motorului IJ în doi timpi — capacitatea, cm3 350 — turația, rot/min 3 500 — puterea, CP 13 consumul de combustibil: benzină, 1/h 2,5 ulei, kg/h 0,1 capacitatea rezervorului de comibusibil, 1 10 — răcirea forțată cu aer diametrul tamburului, mm 190—300 viteza medie a cablului, m/s : viteza I 0,43 viteza II 0,82 viteza III 1,40 viteza IV 1,80 — forța de tracțiune, kg la viteza I 1 410 la viteza II 750 la viteza III 440 la viteza IV 340 capacitatea de înfășurare a tamburului pentru cablul cu diametrul de 9,5 mm, m 250 greutatea fără cablu, kg 180 în figura 7 se prezintă modelul de troliu ușor cu motor ÎJ 350 om3 realizat de INCEF. Din experimentările făcute a reieșit că acest tro- liu corespunde pentru a fi folosit la acționarea in- stalației de scoatere a lemnului. Forța dinamometrală la efortul maxim în cablu (diametrul minim al tamburului) a fost de 1 700 kg Fig. 7. Modelul troliului cu motor IJ 350 cm3. la viteza I, ceea ce satisface condițiile pe care tre- buie să le asigure troliul folosit la acționarea insta- lației de scoatere- Cu ocazia experimentărilor s-a constatat că pentru sarcina medie de 1,200 m3, după ce sarcina a fost semisuspendată troliul poate funcționa în funcție de pantă cu viteza a H-a sau a IlI-a. tn prima fază însă, pînă la semisuspenda- rea sarcinii, viteza de lucru este viteză l-a. Realizarea în serie a unor trolii asemănătoare ce- lui construit de către INCEF este posibilă, dar con- diționată de posibilitatea obținerii motoarelor dan import și a pieselor de schimb necesare. Față de această situație și avîndu-se în vedere că începînd cu anul 1963 se trece la construirea în serie în țară a motoarelor S-9 și 8-18, care se pre- tează la folosirea pentru acționarea unor trolii ușoare. INCEF a trecut la efectuarea studiilor ne- cesare și a elaborat o temă de proiectare care stă la baza realizării unor trolii ușoare pentru scosul lemnului. Pînă la construirea în serie a acestor tro- lii, întreprinderile forestiere pot folosi pentru ac- ționarea instalației ușoare cu cablu, trolii disponi- bile de la funicularele pasagere sau oele montate pe tractoare, în situații în care accesibilitatea acestora este posibilă. 6. Eficiența economică a instalației de scoatere a lemnului Din măsurătorile efectuate în condiții de pro- ducție cu instalația ușoară cu cablu acționată de troliul cu motor IJ 350 cm3, timpii medii de lucru obținuți sînt cei arătați în tabela 1. Ținîndu-se seamă de rezultatele dan tabela I și considerîndu-se ca sarcină medie pe ciclu 1,200 m3 și un indice de utilizare a timpului de lucru dl in- REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 487 Tabela J Timpii medii de lucru la scosul lemnului en instalația ușoară cu cablu acționată de troliul cu motor IJ 350 cm3 Nr. trt. Distanta de scoatere, m Timpii medii de lucru, 8 In linie lateral cursa In gol cursa in clin legatul sarcinii | desiegatul sarcinii total pe ciclu 1 50 35 80 158 100 60 470 2 100 35 130 210 180 60 580 3 150 35 180 270 180 60 690 stalației de 0,7, productivitatea acestei instalații calculate ou ajutorul relației : „ 3 600x IUXQ £ f. — ------------5 în care ■ Ph este productivitatea pe oră, I* — indicele ide utilizare a timpului, Q — sarcina medie pe ciclu în m3, te — timpul pe cursă în secunde. pantă mai mare de 15% și 4,00 lei/m3 datul după vite, deci în total 13,90 lei/m3. Rezultă ca prin folosirea instalației se obține față de scosul cu atelaje o economie de 7,02 lei/m3. Avantajele tehnico-economice pe care le prezintă instalația ușoară cu cablu pentru scosul lemnului de la cioată dovedesc utilitatea și necesitatea introdu- cerii și extinderii în producție a acesteia. .Folosirea instalației în exploatările din țara noastră va con- tribui la mecanizarea uneia dintre cele mai dificile Productivitatea instalației ușoare pentru scosul lemnului de la cioată Tabela 2 Nr. ert. Distanta de scoatere, m Timpul pe ciclu, a Sarcina medie, m* Indicele de utilizare Productivitatea în linie lateral m’/h mNs h 1 50 35 470 1,200 0,7 6,400 50,200 2 100 35 580 1,200 0,7 5,200 41,600 3 150 35 690 1,200 0,7 4,400 35,200 Indicii de productivitate sînt arătați în tabela 2. în situația cca mai defavorabilă în care lucrează instalația, adică pc distanța maximă de 150 m în li- nie și 35 m lateral, prețul de cost care se poate realiza este de 6,88 lei/m3 reprezentând: — 3,17 lei/m3 salarii, inclusiv premii și sporuri; — 1,24 lei/m3 consumuri de combustibili și lu- brifianți ; — 0,37 lei/m3 consumuri die materiale, tehnice — 0,22 lei/m3 piese dc schimb; — 1,00 lei/m3 .reparații ; — 0,88 lei/m3 amortizarea instalației și troliului de acționare, în condiții similare, prețul de cost ol scosului cu atelaje este de 9,00 lei/m3 pe un drum de categoria a Il-a, la care se mai adaugă 10% spor pentru o operații din cadrul procesului de colectare a lem- nului și implicit la creșterea indicelui die mecani- zare a lucrărilor respective. Bibliografie [IJ'Chiper, I., Ostrovski, R. și colectiv. Stu- diu tehnico-economic privind realizarea unei in- stalații ușoare cu cablu ți a unui troliu de acțio- nare pentru mecanizarea scosului lemnului de la cioată (manuscris). INCEF, București, 1962. [2] Zuca, M. și Vișoiianu, I. Experimentarea funicularului TU-1 500 (manuscris). ICMSE, Bucu- rești, 1957. [3], S tei nlin, H. și Zehnt er, K. Untersuchungen zur Verbesserung das Holztransportes im Gebirge — Mitteilungen der Schweizerischen Anstalt fur das Forstliche Versuchswessen. Zii- rioh, 1954. Sesiunea științifică a Institutului de cercetări forestiere în probleme de silvicultură Ing. C Lăzărescu a C.Z. Oxf j n zilele de 27—29 mai 1963 a avut loc în București I sesiunea de referate și comunicări științifice orga- nizată de Institutul de cercetări forestiere în probleme de silvicultură. Sesiunea a avut scopul de a prezenta rezultatele cercetărilor științifice din anul 1962. Au partieâpiat, în afară de cercetătorii institutului, ingineri dc la direcțiile regionale de economie fores- tieră și din unele întreprinderi. forestiere, proiectanți de -la Institutul de studii și proiectări forestiere, re- prezentanți ai Ministerului Economiei Forestiere, cadre didactice din învățămîntul silvic superior ș£ alți in- vitați.. Ciuvîntul do deschidere a fost rostit de tov. ing. Mihai Suder, ministrul economiei forestiere, oare a arătat importanța cercetărilor științifice și a aplicării lor în producție în vederea măririi productivității pădurilor și valorificării superioare a lemnului. Tov. ing. D'. Ivănescu, directorul institutului, a prezentat un raport general asupra rezultatelor teh- nico-șitiințifice obținute în 1962 în probleme de silvi- cultură. S-au arătat direcțiile principale în care au fost orientate cercetările și stadiul actual al realizărilor privind: studiul condițiilor staționale, ecologia spe- ciilor forestiere, selecția și ameliorarea acestora, tehnica de cultură, regenerarea și conducerea arbo- retelor, căile de extindere în cultură a speciilor repede crescătoare, protecția pădurilor, biologia vîna- tului, utilizarea izotopilor radioactivi în silvicultură, taxație și amenajarea pădurilor. Privite în ansamblu, cercetările institutului au reușit să cuprindă în mare măsură complexitatea problemelor silvobiologice și silvotehniee care se pun gospodăririi pădurilor la nivelul tehnicii actuale. Obiectivele cercetărilor. întreprinse au corespuns în linii mari sarcinilor actuale și de perspectivă ale producției rezultând din Directivele Congresului al III-lea al P.M.R. în viitor s-a arătat că cercetările urmează să se dezvolte în mai mare măsură pe plan regional, spre a corespunde caracterului diferențiat al factorilor naturali care caracterizează condițiile silviculturii din țara noastră. Dezvoltarea 'cercetărilor diferențiate va fi în măsură să întărească și mai strâns legătura indisolubilă dintre știință și producție, condiție in- dispensabilă pentru realizarea progresului tehnic. în prima zi a sesiunii s-au prezentat următoarele referate și comunicări din cadrul temelor nr. 21 b, 20, 24 a, 59, 28, 30, 33 a, 74, 42 și 54 din anul 1962. 1. Cultura aninului în pepinieră — referent ing. Violeta Enescu. Cercetările au stabilit însușirile seminței în pro- cesul germinației și factorii interni și externi care in- fluențează dinamica acestui proces. S-au .precizat condițiile necesare .pentru producerea puieților în pe- pinieră, elaborindu-se îndrumări tehnice care cuprind: pregătirea semințelor pentru semănare și epoca de semănat; tehnica de semănat ; procentul de răsă- rire în soi și relațiile față de germinația în labora- tor ; măsurile necesare pentru îngrijirea culturilor; dimensiunile realizate de puieți și epoca indicată 946.2 pentru scos ; producția la hectar și prețul de cost. 2. Efectele radiațiilor ionizante asupra germinației semințelor de molid, frasin, salcîm și tei — referent ing. C. Huluță. , Cercetările s-au efectuat cu semințe recoltate în toamnă și păstrate în vase de stidă în laborator la o temperatură de 149C timp de 122 zile. Potența germinativă a semințelor la începerea experimentă- rilor a fost: la molid 97%, la frasin 52%, la salcîm 100% și la tei 48%. Iradierea semințelor s-a făcut prin: a) înmuierea în soluții apoase de a2P cu activități specifice de 0,25—1,00 m cu/1 și menținerea timp de 24 pînă la 336 ore ; b) prin menținerea sub acțiunea directă a radia- ției gamma emisă de o sursă radioactivă de 60Co de 24 cu, astfel că dozele administrate semințelor au variat de la 216 la 5 076 R ; c) prin menținerea sub un flux de neutroni termici de 6,86 X (nt) cni’/s timp de 1—10 ore ; d) prin menținerea sub un flux de neutroni termici de 2,3 XI06 (nt) an^s emiși de o sursă de Po-Be timp de 1—2 880 min. S-a constatat că radiațiile ionizante influențează asupra procesului de germinație, această influență manifeslându-se pozitiv sau negativ în raport CU : natura radiației, metoda de iradiere, activitatea spe- cifică, doza și timpul de iradiere a semințelor. Cele mai bune rezultate s-au obținut prin înmuie- rea în soluții apoase radioactive de 3JP cu activi- tățile specifice de 0—25 și 0,75 m cu/1; în general, iradierea la sursa de radiații gamma și sub fluxul de neutroni termici a provocat un efect inhibitor asupra germinației semințelor 'la cele patru specii. Influența radiațiilor ionizante asupra germinației este pozitivă numai atunci cînd durata lor este scurtă. Receptivitatea speciilor la acțiunea radiațiilor ioni- zante în sensul înregistrării unor efecte pozitive s-a manifestat în ordine descrescîndă astfel : salcîm, tei, molid și frasin. 3. Perspectivele introducerii duglasului verde, pi- nului strob și stejarului roșu in culturile forestiere din R.P.R. — referent ing. A. lomescu. Cercetările au urmărit ca pe baza comportării culturilor vîrstaice de duglas, pin strob și stejar roșu să se stabilească posibilitățile de extindere a acestor specii exotice considerate ca repede crescă- toare și cu valoare economică ridicată. Pentru fiecare specie se prezintă caracteristicile dendnologice și botanice, răspîndirea naturală, im- portanța economică, calitățile tehnologice ale lem- nului, rezultatele culturilor în alte țări, răspîndirea în cultura din țara noastră. Pentru punctele cerce- tate se precizează condițiile climatice, geomorfolo- gice și pedologice, analize dendrometrice, concluzii și recomandări. A rezultat că cea mai mare im- portanță economică pentru condițiile țării noastre n prezintă duglasul verde, care în cele mai bune sta- țiuni poate produce 19—21 m3 pe an'ha și lemn cel REVISTA PĂDURILOR * 70 * 1963 * br. 6 489 puțin tot atît de bun ca al molidului. Pinul strob, mai puțin sensibil în climatul continental decît duglasul verde, se dovedește aproape la fel de pro- ductiv ca și acesta (17—Q.9 m3 an/ha, dar lemnul său este întrucâtva inferior duglasului. Pentru aceste specii de productivitate superioară, s-au precizat zonele indicate de cultură, precum și principalele măsuri privind instalarea și conducerea arboretelor. Stejarul roșu prezintă comparativ mai puțină im- portanță și are un cîmp mai restrâns de utilizare. 4. Cercetări asupra condițiilor edafiee ale culturi- lor de plopi negri 'hibrizi din lunca inundabilă, a Dunării — referent ing. Aristide Stoian. Prin cercetările efectuate în 23 arborețe din lunca inundabilă a Dunării din raza ocoalelor silvice Brăila, Orșova, Călărași, Mitreni și Corabia, s-a analizat com- portarea diferitelor cultivaruri de plopi negri hibrizi în condiții edafiee diferite. A rezultat o comportare diferită a arboretelor, concretizată prin dasa de producție realizată, în funcție de condițiile edafiee în care au fost instalate culturile. în cercetarea condițiilor edafiee s-a urmărit varia- ția valorilor extreme pe profil a următoarelor carac- teristici ale solurilor : pH, humus, carbonat de calciu, azot total, fosfor total, total săruri solubile, textură și nivelul minim al apei freatice. în funcție de această variație s-a ajuns la formarea unor pra- guri în cerințele ecologice ale cuitivarurilor dc plopi negri hibrizi luate în studiu, aceasta fâcîndu-se în raport cu clasa de producție realizată. Astfel, cultu- rile care sc încadrează în clasele de producție a IV-a și a V-a se găsesc instalate în condiții edafiee cu un conținut total de săruri solubile ce depășește valoa- rea de 0,100 g la 100 g sol. Nu s-iau remarcat diferențe semnificative între cultivaruri în condiții staționate comparabile. 5. Studiul privind raionarea silvo-economică a R.P.R. — referent ing. V. Giurgiu. Prim raionarea silvo-economică s-a urmărit delimi- tarea pe întreg teritoriul țării a raioanelor relativ omogene din punct de vedere al condițiilor naturale și economice, cu precizarea pentru aceste raioane a țelului economic optim și a măsurilor silviculturale și gospodărești necesare pentru realizarea profilului economic stabilit. în acest scop s-au impus două categorii de lu- crări : prima, referitoare la cadrul natural al pro- ducției forestiere, pentru evidențierea posibilităților naturale de producție ; a doua,^ privind, aspectele de ordin economic. Lucrarea arata repartizarea terito- rială a producției, în cazul economiei.forestiere, adu- cînd precizări noi în ceea ce privește politica utili- zării speciilor forestiere în R.P.R. și scoțînd în evi- dență valoarea și importanța speciilor locale (molid, brad, fag, quercinee}. Se prezintă o hartă a vegeta- ției forestiere la scara 1 : 500 0000, stabilindu-se pe baze noi limitele subzonelor și a subunităților de ve- getație. S-au stabilit arealeie de răspândire pentru principalele specii, cu indicarea zonelor de produc- tivitate. S-au putut preciza (la nivelul cunoștințelor actuale) zonele cele mai indicate din punct de vedere naturalist! c și economic, pentru dezvoltarea culturii diferitelor specii repede crescătoare și valoroase. Totodată s-au schițat în linii mari zonele de apro- vizionare cu materie primă a industriilor consuma- toare de lemn, evidențiindu-se tendințele structurii consumului de lemn în perspectivă pe plan regional. Lucrarea prezintă o schemă de iraionare complexă a pădurilor din R.P.R. bazată atît pe considerente de ordin naturalistic rit și economic; se scoate în evidență structura și starea actuală a fondului fo- restier al R.P.R., separat pe raioane silvo-economice, arătindu-se direcțiile generale de dezvoltare a eco- nomici forestiere raionale. Studiul contribuie Ia cu- noașterea- mai temeinică a patrimoniului forestier din țara noastră, scoțînd în evidență imensele rezerve ce se pot folosi în scopul măririi productivității pădurilor. Relevîndu-se marea însemnătate a condițiilor na- turale și a cadrului economic pentru dezvoltarea economiei forestiere. pe plan regionali, se evidențiază prin aceasta necesitatea dezvoltării unei silvicultori cu .un pronunțat caracter regional, care să permită gospodărirea pădurilor în concordanță ou particula- ritățile natarâlistice și cerințele economice proprii fiecărui raion silvo-economic. 6. Eficiența economică a codrului grădinărit — referent ing, R. Dissescu. Problema extinderii codrului grădinărit, considerat ca unul din tratamentele superioare sub raport func- țional și cultural, reclamă odată cu stabilirea me- todei de amenajare corespunzătoare și studierea efi- cienței sale economice. ■ Considerând ca expresie a eficienței economice ra- portul între productivitate și cheltuielile necesare pen- tru obținerea produsului, s-au analizat diferitele aspecte ale acestor indicatori în codrul grădinărit și în codrul regulat. Analiza și comparațiile întreprinse se bazează pe material de cercetare provenit din păduri pluriene naturale, comparabile cu cele grădi- nărite, pe datele medii din tabelele de producție și de sortare, precum și pe aotoalele taxe forestiere și prețurile de vînzare ale materialului lemnos. In ceea ce privește productivitatea, se expun pe de o parte caracteristicile fondului de producție în codrul grădinărit și în codrul regulat și anume : mă- rimea, structura și calitatea, iar pe de altă parte ca- racteristicile creșterilor (în special în înălțime și grosime). în ce privește cheltuielile necesare pentru obți- nerea produsului lemn, se examinează valoarea ma- terialului și cheltuielii le de exploatare în codrul gră- dinărit și în codrul regulat, iar în final veniturile realizabile prin aplicarea celor două moduri de gospodărire. Acestea din urmă s-au constatat a fi mai mari în codrul grădinărit decît în codrul regulat ou circa 20% pentru rășinoase și 6% pentru fag. S-a desprins concluzia că extinderea codrului gră- dinărit, cu prioritate în pădurile pluriene naturale din R.P.R., va duce la mărirea eficienței economice a gospodăriei forestiere, cu condiția dotării acesteia cu instalații de transport și utilaje moderne cores- punzătoare. 7. Cercetări asupra producției, creșterii și calității arboretelor de molid — referent ing. S. Armășescu. Lucrarea conține rezultatele cercetărilor biostatis- tice întreprinse în ultimii ani în arborețe echiene de molid (Picea abies KcOrșt.) din întreaga țară. Se bazează pe un material de cercetare bogat și repre- zentativ. Rezultatele au fost concretizate în tabele de producție și .tabele de sortare întocmite pe cinci Clase de producție și pentru vîrste din cinci în cinci ani. Modul de prezentare a valorilor privind sortimentele primare, dimensionale și industriale constituie un element nou în metodologia: de elabo- rare a tabelelor de sortare, permițînd corelarea taite lelor de producție cu cele de sortare. Valorile medii consemnate în tabelele de producție și în cale de sortare reflectă dinamica principalelor elemente taxatorice ce caracterizează producția, pro- ductivitatea și calitatea, arboretelor în raport cu vîrsta. Prin urmărirea acestei dinamici se poate conchide asupra particularităților de dezvoltare ale molidișurilor în condițiile de vegetație și de cultură întâlnite pe teritoriul țării noastre. Se studiază comparativ producția și creșterile ar- boretelor în raport cu modul de regenerare și cu tipurile de pădure mai importante din punct de vedere 490 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 8 economic. S-a prezentat o schemă generală a rapor- turilor frecvent întîlnite între caracteristicile edafice, tipurile de pădure și clasele de producție. Lucrarea mai stabilește indicii de recoltare și indicii de sortare pentru produse secundare, dife- rențiate în raport cu vîrsta și consistența pentru arborete neparcurae sistematic cu operații culturale. 8. Studiu privind eficiența lucrărilor hidrotehnice susținute și etajate în formațiuni torențiale cu dife- rite substrate .petrografice — referent ing. C. Anghi- riade. S-a urmărit să se precizeze rolul și funcția lucră- rilor de corectare a torenților așezate în sistem sus- ținut sau etajat, ținînd seama de caracteristicile formațiilor torențiale și de posibilitățile de execuție a lucrărilor. Cercetările s-au făcut în formații torențiale corec- tate sau în curs de corectare din cele mai reprezen- tative, situate pe flișuri, nisipuri pe loessuri, nisipuri și pietrișuri, rulate din depozite de levantin, argile conglomerate, gresii și roci cristaline din bazinele hidrografice: Bistrița, Putoa, Argeș, Prahova, Olt, Valea Chinejii, Ampoi și Arieș. S-au scos în evidență condițiile în care se execută lucrările într-un sistem sau altul, avantajele și de- zavantajele pe care le oferă, indicii tehnico-economici realizați și modul cum variază în rațport cu înălțimea, lucrărilor și cu înctinarea fundului albiei. S-a conchis că atît într-un sistem cît și în celălalt se pot pro- iecta baraje înalte sau mici în raport cu funcția pe care trebuie să o îndeplinească, reținîndu-se că în aceleași condiții corectarea făcută cu baraje miri (de 2—4 m înălțime) duce la realizarea unei eco- nomii la volumul de zidărie pînă la 50% față de barajele înalte de 10 m. în sistem susținut, indicii de volum de lucrări cresc aproape în aceeași proporție față de indicii de cost (3,5—6,1 mVm respectiv 050—1785 lei/m ; 16—36 m3/m respectiv 4 060—8 970 lei/m). Indicii de retenție sînt superiori la baraje înalte : 31,6 m3 alu- viuni/m3 baraj față de 5,6 m3/m3. La barajele mici, însă în același timp, la același volum de lucrări mici, realizîndu-se o consolidare pe o porțiune mai lungă de ravenă (dublă sau chiar mai mare), depo- zitele de materiale rămân pe loc. Creșterea pantei fundului albiei mărește mult indicele de volum și de cost, de circa 13 ori pentru lucrările mici si 8,6 ori la barajele înalte. în sistemul etajat, indicii de volum și de eost cresc odată cu panta (7,1 m3/m ia panta de 6,9 %— 34% mVm la panta de 27%, respectiv 760—8 556 lei/m ravenă, adică de aproximativ cinci ori). Indicii, de retenție ai aluviunilor descresc pe mă- sură ce panta crește de la 29,6 la 4 m’/m’ barai, adică de 7,4 ori. 9. Contribuții privind combaterea unor boli în fa- zanerii — referent V. Nesterov. Cele mai importante pierderi în fazanerii se da- torase bolilor : singamoza, coccidioza, diareea albă bacilară și histomonoza. Pentru stabilirea unor măsuri eficace de prevenire și combatere s-au experimentat pe numeroase loturi și variante diferite substanțe și modiul lor de apli- care. S-a stabilit că singamoza și coccidioza deter- mină mortalitatea ridicată la puii de 20—28 zile, iar histomonoza și diareea albă bacilară între 4—12 zile. Prevenirea îmbolnăvirilor de coceidioză la puii de fazan se poate efect.ua prin măsuri zooigienice, iar tratamentul cel mai indicat în cazul îmbolnăvi- rilor este cu sulfoquinoxalin sodic, coccidizin și peni- cilină. Tratamentul cel mai eficient în cazul îmbol- năvirilor de singamoză este cu lugoi asociat cu ad- ministrarea fenobentului în hrană. în combaterea histomonozei s-au obținut rezultate prin folosirea fenobentului și în special al trituratului de cozi de ceapă verde. La îmbolnăvirile dc diaree albă bacilară tratamentul cel mai indicat este prin utili- zarea cloranfcnicolului și furazolidonului. Aplicarea acestora în producție în condiții dc experimentare au avut ca efect reducerea mortalității cu 20 % față de anii precedenți, cînd nu s-au aplicat asemenea medicamente. 10. Noi produse chimice pentru protecția pădurilor — referent ing. Elena Constantinesou. S-au experimentat unele produse fitofarmaceutice noi din import și indigene, utilizate la combaterea dăunătorilor pădurilor și la protecția culturilor fo- restiere și anume: insecticidele sistemice și pro- dusele Repetent și Denaital. Abordarea cercetărilor a fost necesară la dăunătorii a căror combatere nu se putea efectua cu eficacitate cu insecticidele exis- tente pe bază de DDT, HCH, nicotină etc. (Cnetocam- pa processionea și Cryptorrinchus lapati). S-au efectuat: analizele fizico-ohimice ale insec- ticidelor experimnetate; marcarea insecticidului Dip- terex și urmărirea efectului de absorbție, circulație și depozitare a acestuia în interiorul plantei cu aju- torul izotopilor radioactivi ; acțiunea fitotoxică a in- secticidului asupra plantei ; urmărirea eficacității asupra dăunătorilor. în ziua de 28 mai 1963, participanții la sesiune au vizitat lucrările de producție din pepiniera centrală Beizadele a Ocolului silvic Ploiești, lucrările de ge- netică și selecție la stațiunea experimentală INCE’F- Snagov și culturile experimentale de la stațiunqp plopului INCEF-Cometu. Au prezentat referate la fața locului ing. N. Popescu, ing. C. Huluță și ing. Al. Clonaru. Lucrările experimentale și de producție vizitate au evidențiat legătura strfnsă dintre preocupările institutului și problemele actuale ale producției. A reieșit astfel necesitatea rezolvării unor probleme noi legate de crearea și organizarea pepinierelor mari, cum ar .fi udatul în pepiniere, mecanizarea lucră- rilor de semănat și întreținerea culturilor, precum și asigurarea bazei de semințe prin cartarea semino- logică, perfecționarea recoltării și depozitării semin- țelor. Cu acest prilej s-a relevat și aportul direct ăl Stațiunii plopului INCEF-Cometu, care a identificat numeroase clone valoroase de plopi euramericani, difuzând material selecționat pentru crearea pepi- nierelor de plante-mamă din întreaga țară. Lucrări similare au fost începute în anul 1962 pentru salcie. în ziua următoare, lucrările sesiunii au continuat cu răspunsuri la diferite întrebări puse asupra refe- ratelor prezentate, urmate de discuții ample asupra cercetărilor institutului în probleme de silvicultură. Au luat cuvîntul la discuții ing. Ion Cazacu, inginer șef al DREF-Banat, referindu-se în special la impor- tanța lucrărilor prezentate în această sesiune pentru Regiunea Banat unde se află teritoriile cele mai in- dicate din țara noastră pentru cultura duglasului, se proiectează lucrări de corectare a torenților în ba- zinele hidrografice de la Porțiile de Fler, și totodată reprezintă un centru cinegetic important, în care îșl desfășoară activitatea Stațiunea experimentală INCEF- Timișoara în strînsă colaborare pu organele DREF- Banat. Ing. Costin Eugen, directorul Centrului de docu- mentare pentru economia forestieră, remarcând pro- gresele realizate prin noile cercetări prezentate la sesiune, a subliniat legătura strînsă dintre documen- tare, cercetare și producție, făcând și unele propuneri de întărire a acestei legături pe viitor. Ing. Dan Cătănescu, din partea Direcției silvicul- turii M.E.F., a citat o serie de probleme importante ce au fost rezolvate în ultimii doi ani printr-o co- laborare strînsă între minister, INCEF și ISPF, cum sînt: organizarea selecției în masă la plopi eura- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 8 491 mericani și salcie, cartarea seminologică, raionarea transferului materialelor de împădurire, elaborarea instrucțiunilor pentru extinderea în cultură a dugla- sului și laricelui/ alegerea proveniențelor originale de duglas pentru oultuirile de la noi, organizarea unui depozit modern de semințe la Brașov, organizarea controlului semințelor în special pentru export, ela- borarea instrucțiunilor pentru cultura plopului în aliniamente și altele. Luînd ciuvîntul, ing. Gh. Fecser, șeful Serviciului silviculturii de la DREF-Maramureș, a relevat cola- borarea fructuoasă cu Stațiunea INCEF-CIuj, care a acordat asistență tehnică, instalînd totodată cu concursul acestuia numeroase experimentări în Re- giunea Maramureș. A atras atenția asupra rezervației de semințe INCEF pentru gorun de la Runcu-Borlești, oare prezintă un interes deosebit pe plan interna- țional. în legătură cu referatul prezentat asupra culturii aminului în. pepinieră a citat unele date pri- vind rezultatele obținute în culturile efectuate de DREF-Maramureș cu această specie. Ing. C. I. Popescul de la DREF-București a vorbit în special despre importanța raionării silvo-econo- mice a pădurilor din R.P.R., arătând contribuția adusă prin schema de raioane propusă prin, studiul INCEF, care urmărește realizarea eficienței maxime a muncii in producția forestieră și folosirea rațională a resur- selor naturale ale țării. în continuare a făcut unele observații critice asupra lucrării și sugestii pentru aprofundarea ei în viitor. Ing. Nicdaie Noje de la Ocolul silvic Chișineu- Criș a făcut unele propuneri privind culturile spe- ciale cu plopi pentru protecția vînjatului. Ing, Nicolae Popescu de Ia Ocolul silvic Ploiești a propus o sincronizare a planului de producție al pepinierelor mari cu planurile de împădurire, pe baza studiilor de cartări staționale. Ing. Filimon Oarcea din partea Direcției fond fo- restier din M.E.F. a făcut aprecieri, și observații asupra lucrărilor privind raionarea silvo-economică a pădurilor, eficiența codrului grădinărit și tabelele dendrometrice pentru molid. Au mai luat euvîntui dr. C. C. Georgcscu, prof. I. Popescu-Zeletin și C. Chiriță, membri corespon- denți ai Academiei R.P.R. Vorbitorii au sulbliniat nivelul ridicat al cercetărilor, contribuția originală adusă prin referatele prezentate și importanța dez- voltării metodologiei de cercetare. Ing. C. Nicolescu, din partea Direcției tehnice M.E.F., a făcut aprecieri asupra rezultatelor cerce- tărilor, relevînd în mod deosebit și aportul adus pro- ducției prin numeroasele solicitări de asistență tehni- că. A propus realizarea unei colaborări mai strînse cu alte institute. Din pai’tea Uniunii sindicatelor de ramură, ing. Nicolae Legun. a relevat faptul că la lucrările se- siunii au" participat un mare număr de delegați din exterior, ceea ce contribuie la introducerea în pro- ducție a rezultatelor cercetărilor. Concluziile sesiunii au fost trase de către tova- rășul adjunct al ministrului Ludovic Negrea, care a evidențiat realizările mai importante. obținute de INCEF în anul 1962, precum și aportul comunicărilor prezentate la sesiune, arătând totodată unele sarcini imediate ce stau în fața sectorului în materie de cer- cetare științifică. Este necesar ca Institutul de cer- cetări forestiere să continue și să adâncească cerce- tările începute. Pentru sporirea eficienței cercetărilor să se extindă metodei e noi de cercetare în domeniul silvo-biologiei și Să se coreleze cît mai strîns tehnica silviculturală cu procesul mecanizării lucrărilor de cultură și exploatare a pădurilor. Pentru ca rezultatele cercetărilor să poată fi in- troduse și aplicate în producție este necesar ca la fiecare temă de cercetare să se urmărească obți- nerea eficienței maxime a soluțiilor tehnico-științifice elaborate, Din lucrările sesiunii s-a desprins necesitatea dez- voltării cercetărilor silviculturale pe plan regional, în raport cu condițiile fizico-geografice și econo- mice concrete, în cadrul unei raionări silvo-economice schițate cu acest prilej și care va trebui verificată și perfecționată prin practică. Prin dezvoltarea cer- cetărilor pe plan regional, institutul va putea să în- tărească și mai strîns legătura eu practica în vederea măririi productivității pădurilor și valorificării lor. STÂNESCU, ELENA; Contribuții la cunoașterea biolo- giei și combaterii insectei Choristoneura murinana Hb. (Cacoecia mariana Hb.). Editura agrosilvică, București, 1962, 76 p., 38 figuri, 25 tabele, 28 .referințe biblio- grafice. Ca urmare a înmulțirilor în masă ale defoliatoru- lui Choristoneura murinana Hb., semnalate îu ultimii ani în unele brădete din țara noastră. Institutul de cercetări forestiere a întreprins cercetări pe teren și în laborator privind biologia și combaterea „moliei țesătoare a bradului". S-au studiat aspectele legate de forma, vîrsta, comportarea și posibilitățile de com- batere chimică a dăunătorului în condițiile țării noas- tre, Cu ocazia creșterilor efectuate în laborator s-a căutat să se stabilească și paraziții insectei, concomi- tent cu determinarea cantităților de ace consumate de ea în diferite stadii. Rezultatele acestor cercetări și concluziile lor de în- semnătate practică sînt prezentate în lucrarea de față. Observațiile și analizele s-au executat în suprafețe experimentale (50 X 20 m) cu caracter permanent in- stalate în. raza Ocolului silvic Brașov; s-au efectuat observații și în Ocoalele silvice Anina și Oravița, unde au avut loc și acțiuni de. combatere. După capitolul consacrat arealului insectei șl istori- cului atacurilor ei semnalate în țările europene și la noi (începînd din 1958 — masivul Postăvar), se trece la morfologia acestei lepidoptere, descriindu-se adul- tul, oul, larva și pupa, dîndu-se și tabele cu dimen- siuni. Urmează descrierea biologiei insectei (dezvol- tarea embrionară și ecloziunea larvelor, dezvoltarea larvelor, a pupelor și a fluturilor, dezvoltarea gene- rală a insectei). In subcapitolul intitulat „Viața insectei" se înfăți- șează detaliat observațiile asupra ecloziunii și depla- sările larvelor în funcție de mersul vremii și de fa- zele fenologice ale vegetației în arboretele cercetate. Hrănirea larvelor face obiectul unor studii speciale atît pe teren cît și în laborator; în continuare se sta- bilesc numerele critice pentru diferite grade de defo- liere. Stadiul de pupă este, urmărit pe baza înregistră- rilor de pe teren și a observațiilor asupra creșterii realizate în laborator; cu această ocazie se analizează raportul dintre fecunditate și greutatea pupei femele. Viața fluturilor, împerecherea, depunerile de ouă, frec- vența numărului de ouă dintr-o depunere, repartiția pe ramuri și în coroană, recunoașterea atacului, felul vătămărilor și aspectul arboretelor vătămate sînt ul- timele subdiviziuni ale acestui capitol. Autoarea ilus- trează și aici partea descriptivă cu tabele cifrice, gra- fice și fotografii. înmulțirea în masă a insectei este urmărită evolutiv în următoarele faze faza incipientă, faza creșterii numerice, faza erupției și faza de criză. Sînt descriși, mai departe, factorii climatici (care influențează supra- înmulțiirile și dezvoltarea speciei), hrana și mortali- tatea naturală (datorită unor cauze interne și ex- terne), cu care prilej se dă și o listă a răpitorilor și a paraziților respectivi Urmează o serie de considerații ecologice deosebit de interesante în legătură cu gradația dăunătorului în brădetele din țara noastră. în partea finală a lucrării sînt înserate, ca de obi- cei, capitolele referitoare la combaterea insectei Ch. murinana Hb. urmărirea dezvoltării insectei, stabilirea momentului pentru începerea lucrărilor de combatere, organizarea controlului eficacității și controlul efica- cității acțiunilor de combatere. Materialul expus anterior este rezumat in „conclu- ziile și indicațiile practice relative la prognoză" (con- trolul insectei în stare de larvă, de pupă, controlul după pupă, după ouă și după vătămare). Lucrarea, cea mai cuprinzătoare din literatura noas- tră de specialitate elaborată pînă azi pe temelia unor date de observație culese în arboretele de la noi, este difuzată de către C.DF. în întreaga rețea de uni- tăți M.E.F. interesate. ing. T. Dorin PEACE T. R.; Patologia arborilor șl arbuștilor (Pa- thoiogy of Trees and Shrubs). Oxford University Press, 1962, 732 p.) Această lucrare este concepută în mod deosebit față de celelalte apărute pînă acum în acest domeniu. Tratează — după o introducere privind simptomele și diagnosticul maladiilor — mai întîi agenții fizici (în- gheț, climat, foc, carență, substanțe toxice), apoi, un anumit număr de capitole sînt consacrate ciupercilor și bacteriilor. Studiul se îndreaptă apoi asupra bolilor din pepi- niere, bolilor rădăcinilor și asupra bolilor trunchiului, ramurilor și frunzelor, cu o scurtă oprire asupra my- corizațici și microorganismelor rizosferei. întreaga parte a 11-a a cărții reia studiul bolilor pe specii atacate. Acest mod de procedare are un dublu rost: de a accentua. originalitatea lucrării și în același timp de a aduce servicii concrete silvicul- torilor din producție. Cîteva capitole ale lucrării sînt consacrate luptei împotriva acestor boli și măsurilor fito-sanitare. Lucrarea este completată cu un glosar, o listă a maladiilor și un index. Numeroase scheme și cîteva planșe fotografice aduc cărții o atracție în plus. Gh. Lazăr : Die EinfiUtrung der neuen Tcehnik-bei Forstar- beiten in den JaJiren der Volksmaeht., 429 D. Inănesm : tîbsr einige Ergebnisse der Forschnngsu- slitutes fiir Forstwirtschaft. 431 Al. lonescu : Aspekte im Zusammeniiang mit dem Anbau der aegriinen Douglasle und der Bergstrobe. 434 P. Ștefănescu : Einige Beobachtungen im Zusammenhang mit dem Besamungshieb in Buehenbestânden. 437 A. Simionescu, C. Traci, Al. Frațian, T. Popescu., A. Mărcoia : Uber die Austroeknung einiger Fohrenbestânde nnd Vnrbeugiingsmassiiahmen gegen das Umsiehgreifen dieser Ersehenung. 442 D. Varga und Gh. Rlpesnu: PhjlopathologischR keimende Samca bei einigen Waldbaumarten, 447 /. Z. Lupe : Fur die vollkommene Verwertnng der Friiehte der Hippophae rhamnoides. L. -ein wertvolles Nebenerzeugnis der Wâider. 449 Renala Giurgiu : Beitrdge zur Vervollkommnung des Auf- stellungsverfalirens von ProduktionstabcUcn. 451 S. Corlățeanu: Die kUnstliehe Harzgewinnung wird eine erhohte Harzproduktion gewahrleisten. 454 R. N. Varlan : Moderne Strassensysteme (I) 456 Gh. Sminchișescu : Das Anwendungsgehiet der Pianierraupen bei der Ilerstellung der Bosehungen beim Ban von Wald- wegen fiir den Krnîtverkehr. 462 V. Herman: Aspekte der Mechanislerung in den Forstbe- trieben der rcgionalen Forstwirtseimilsdirektion Crișana. 466 J.. Bora : Der Sellbahnkraim INCEF-1 fiir die Nahebringung des Doizes ani knrze Streeken. 471 C. Puiu: Der Seilwinden fiir UTB-Strassentraktoren znr Beforderung des Rundholzes. 475 I. Chiper Leiehte Kabelvorriclitung fiir die Befbrderung des Holzes, 482 CHRONIK C. Lăzărescu: Die wissensehaftJiche Tagung des Instituts fiir forstwirtseaftliehe Forsehungen im Fragen des Forstwe- sens. 488 BUC.HBE SPRECHUN GEN 492 REVISTA PĂDURILOR ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE ȘI AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR ȘI TEHNICIENILOR DIN R.P.R. ANUL 78 Nr. 9 SEFtEMBKIE 1M3 COMITETUL DE REDACȚSE Conf. Ing. G. Mureșan, candidat în științe tehnice — redactor responsabil, ing E. Costin, candidat în științe agricole — redactor responsabil adjunct, ing. P. Bradosche, ing. O. Cărare, candidat în științe agricole, ing. I. Drăgan, candidat în științe tehnice ing. V. Giurgiu, candidat în științe agricole, ing. A. Marian, ing. H. Nicovoscu, conf. Ing. O. Petruțiu, candidat în științe agricole, I. Prundaru CUPRINS fag. G. GIORDANO: Plopii și alte specii repede crescătoare în Italia 493 V. CHIRU : Tabele pentru sortarea semințelor de molid 497 C. HANGANU: Contribuții la studiul tipologic al pinetelor din Ocoalele silvice Dumitrești și Vintilă Vodă, masivul Bișoca 502 O. CĂRARE: Cîteva aspecte și tendințe ale silviculturii din Anglia 511 I. Z. LUPE: Ameliorarea stațiunilor slab productive cu ajutorul amestecurilor nutritive 515 M, GAVA: Culturi de pin silvestru în Ocoalele silvice Codlea și Sibiu 520 C. S. PAPADOPOL, V. PAPADOPOL, C. PÎRVU șl GH. UNGUREANU : Contribuții la stabilirea epocii optime pentru recoltarea și semă- narea ienupărului de Virginia 523 ST. TĂNĂSESCU : Pinul din Ocolul silvic Craiova. însușirile fizico- mecanice ale lemnului 525 L. PETRESCU : Exprimarea intensității răriturilor 529 GH. CIUMAC și P. IORGA : Aspecte privind recoltarea și valorificarea produselor accesorii în R. P. Polonă 533 I. CÎRNU: Importanța pădurilor de rășinoase in sporirea producției apicole 537 P. BRADOSCHE: Tehnica modernă la construcția terasamentelor dru- murilor forestiere 540 R. N. VARLAN : Sisteme rutiere moderne (II) 549 S. SILVESTRU : în legătură cu relația dintre dinamica productivității 553 muncii și sporirea volumului producției INOVAȚII 555 RECENZII 556 P e 3 io m e: r. 2Kopdano. Tonona h gpyrne fibicTpopacTymne nopORM b HTaaKH. 493 H. Rupy. TaSjinyu no copTnpoBKe eaOBMX ceMan. 497 R. Xammy. TiinonornHecKHâ «icpK no cochoblim aaeaacneaMaM aecxosoB JțyMHTpcmT n BnHTHna-Bona na MaecnBa BacOKa. 502 O. Rapape. Hecno.TbKO acneKTOB a CTpeMaeHHH ,iec- noro xoaaăcTBa b Anrann. 511 H. 3. Jlyne. y3ymrenwo ManonpojțyKTHBHMx mocto- npoHa-pacTaniin npn noMomn nHTaTe.iJ.ni.ix cMecen. 515 M. rasa. RynbTypw oSbiBHOBenHo» cochm b necxo- 3ax Ko;țM n CnGny. 520 R. C. UanadonoJi, B. HanadonoA, R. IlbipBy ii r. yHzypnny. Onpe^ejienne naiijry'jinero nepnojța HJTH coopa h cesa BnprnnoKoro MoaHKeBeabHHKa. 523 Ulm. TaHscecKy: Coena na aecxoaa KpaăoBa. «Dhshko- MexanHieeKHe «BoitcTBa ee pipeBccnnM. 525 JI. nempecny. BtipameHnc HHreHcnnHocTH npopeatH- BaHMii. 529 r. HyMan u, II. Hopea. AcneKTM no cGopy H poann- aannn noCoHHoro nonbaoBaHna b noubCBOH Hapojinon PeenyOjiiiKC. 533 M. Rbipny. Buanenue xbobhmx .leeoB aaa yBeniiienHH iwe^oBMx npojiyBTOB. 537 R. Bpadocne Hosaa TexHHKa npn nocTponKe aec- hbix asejteanux «opor. 540 P. H. BapaaH: CospcMeunue nyTheBMe chctcmm (II). 549 C. Cu.ibeecmpy. B cnnau c cooTHOnieniieM Meaj^y 4HnaMMKoii iiponaBOflHTe.ibHocTM Tpyaa n yBe.iHien- hom npoHBBOACTBa. 553 HOBATOPCTBO. 555 B. KHPy. TbGjimum no copTnposne cjiobmx CeMHH. B 9toh pafîoTe yttaaMBaioTCH Ta6nKpM Beca 1 000 ceMHH. Ohh hbjihiotch ițenHcn npaKTH- MeCKofi noMombio hjih onpeaeaeiiHH fiHOJiorn- "ieCKoro xapaKTepa ccmhh c kotopbimh bsc HMeei TeCHoe cooTHonieHiie. Ta6jinqu jjaioT BoăMOHtHOCTB npeHBapnTeJibHo onpenenHTb sec ceMHH npnroft- hux hjih nocajțKir h cpaBHiiBaTB paaJiMHHBie napTHii ceMHH onpejjeaeHH hx npiiroflHOCTi» no npopeHTy Hiicjia nanSonee THHtenux ceMHH. 497 K. XAHFAHy. THnonorH'ieeKHii oaepK no eocnoBMMnacaatjieHMHM necxosoB /țyMMTpeniTi. h Bht—nira-Bop,a (mbcciib Ehcok»), B CTaTBe onHCMnaioTCH Tpn rana Jieca o6mk- HOBeHHoit cochli, a Taunte n coOTBeTCTByromiie MecTonpoHspacTaiiHH. Ctotch conepjKHT pnn TaKCaițHOHHMX COOSpaîKeiIHfi. 502 M. TABA. KyabTypM oGbiKHOBCHHofi cochm b necxoaax Ko^aa h CnGay. 3&K)tch peBynbTaTW HccnesoBaHMH npennpH- HHTI.IX aBTOpOM HO KyHBTypaM oGblKHOBeHHOtt cochm b BoapaCTe 60—70 aeT iifleHTH(J>HijHpo- BaHHBix b no«3OHax hvOobhmx necoB. Pesynb- TaTu noflTBepw.naiOT Soabinyio aKonorHiecKyio aMnnHTyny noponti ii 6oju>niyio np0M3B0flHTenb- HOCTB KOTOpyiO OHa MOJKeT flaTB B paBJHtlHLIX yCJIOBlTHX MeCT0np0H3paCTaHHH. 520 II. BPA^OCKE. Honaa TexnHica npn nocTponKe aeeabix aceneaHMx nopor. llocae Toro KaK aBTop npoiisBo^HT oGaop poda noKasarenH MexaniisaiiHH, aHaJiM3MpyioTCH BonpocM KOToptte ct&bht MexaHH3a«na aeMHH hhx paCoT 6yjTbao3epoM, aBTorpeiiaepoM n acKaBaTopoM, a TaK?Ke npoiiaBOiCTBo pa6oT b CKaaax npn noMoipn pyiHHX MOToCypoB h wexa- HMsaijHH ynnoTeHeniiH HacBineft bmOpaițeohhbimh njiHTaMM. B KOHije onncMBaeTCH BKpaTye Bne- MpeHHH penHoro MeTO/ra pa6oT ncnuTanoro b 1962 rojțy npw nocrpoiine nacuneit. 540 PEIIEH3KM 556 G. Giordano : Poplnrs and other quick growing species in Italy. 493 V. Chiru : Charts for the sorting o£ spruce seeds. 497 C, Hanganu : Contributions lo the typoiogiea! study oî pine in the îoreslry distriets ol Dumitrești and Vlntilă Vodfi, the Bisoca massif. 502 O. Cărare : Some aspects and tendencies oî silvleulture in Great Britain. 511 I. Z. Lupe : Amelioration of low productive staționa through nutritive mlxtures. 515 M. Gava : Cnltures oî common pine in the îorestry distriets Codiea and Sibiu. 520 C. S. Papadopol, V. Papadopol, C. Pîrvu and Gh. V ngureanu : Contributions to the establishing of the best time îor har- vesting and sowlng oî Virginia jenuper. 523 V. CHIRU: Charts for the sorting spruce seeds. it is an original works and comprises charts which constilue a practicai and valuable help concerning the welght oî 1 000' seeds and implicitely help in knowing the biologica) character of the seeds which is linked to the welght. The charts are creating the possibility to know beforehand the weight oî the seeds good to be planted and make this possible a comparison of different kinds and their appreciation as to the percentage oî participation of the harvest seeds. 497 C. HANGANU: Contributios to thety pological study oî pine in the îorestry distriets of Dumltrești and Vlntllft Vodă, the Bisoca massif. The article is original and comprises a descrip- tlon of 3 lypes of common pine Jwoods as well as the respective slations. It comprises at the same time some taxatories considerations of evaluations. 502 SI. Tănăsescu : The pine oî the îorestry district Craiova. The physieai and meehanieal qaulitles of the wood. 525 L. Petrescu : The expressiou oî the intensity of glades. 529 Gh. Ciumac and P. lorga : Aspects concerning harvesting and valoriîieation oî aceessory prondets in 1‘olland. 533 I. Ctrnu : The importanee of softwoods in inereasing oî apia- rian production. 537 P. Bradosche : Modern teehnlcs at the construction of em- bankments oî îorestry roads. 540 R. N. Varlan Modern road systems (II) 549 S. Silvestru : In connection with the relatlon oî the dynamies oî work produetlvity and the inerease iu the volume oî production. 553 INNOVATIONS 555 M. GAVA: Cultures oî common pine in the îorestry districte Codiea und Sibiu. The results of research carried out by the author among some cultures of common pine of 60 — 70 years of age and identified in the subzone of the vegeta- tion of oaktrees, are being shown. 520 P. BRADOSCHE: Modern technics at the eonstru- etiou of embankments îor forestry roads. After a review of the mechanisation indices the problems brought about by the mechanization of digging work with bouldozers, selfpropelled grader and cxcavators, the achievement of breaking up rocks with the help of portable niotorperforators as well as the mechanisation of pulting up basies at the embankments with vibrating plates are analysed. At the end is a short introduction to the working method in succession, experienced during 1962 at embankment constructions. 540 REVIEWS 556 REVISTA- PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și ai Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R. Anul 78 * nr. 9 Septembrie 1863 Plopii și alte specii repede crescătoare în Italia Prof. dr. ing. G. Giordano Italia CZ. Oxf. 232. n ; 238 (45) £a invitația Ministrului Economiei Forestiere, în ■perioada de la <9 la 22 aprilie 1963 a vizi- tat țara noastră dr. ing. Guglieimo Giordano, profesor ăe tehnologia și utilizările lemnului la Universitatea din Florența, director al Centrului național al lemnului (organizația de cercetare în domeniul produselor lemnoase din Italia), .președintele Comitetului executiv al Co- misiei internaționale a plopului din cadrul F.A.O. In timpul șederii în țară, oaspetele italian a făcut o serie de deplasări, vizitind exploa- tări forestiere din regiunea Brașov, culturi forestiere de pe Valea Prahovei, plantații de plopi și sălcii din lunca Dunării, Complexul de industrializare a lemnului de la Blaj, Stațiunea experimen- tală INCEF pentru „Cultura plopului" ș.a. De asemenea, prof. G. Giordano a fost oaspetele Institutului de cercetări forestiere, Institutului de proiectări forestiere și Institutului politehnic din Brașov, unde a purtat discuții și a efectuat un interesant schimb de păreri cu specialiștii respectivi, relevînd în diferite ocazii rea- lizările țării noastre în domeniul cercetării științifice și al proiectării în sectorul forestier, legă- tura acestor preocupări cu producția, precum și grija pentru pregătirea viitoarelor cadre. Intr-o declarație făcută AGERPRES, exprimîndu-și mulțumirea pentru posibilitatea creată de a vizita Romînia, prof. dr. ing. G. Giordano, sublinia că i'alorificarea superioară a lemnului precum și grija pentru dezvoltarea și refacerea patrimoniului forestier există ca preocupări de frunte in țara noastră. Remarcind în continuare că la transportul lemnului în cadrul exploatărilor forestiere se folosesc pe scară largă funicularele, praf.dr. G. Giordano a spus: „Vizitele făcute mi-au dat posibilitatea să constat că rominii au reușit să producă utilaje de un înalt nivel tehnic pentru mecanizarea lucrărilor în exploatările forestiere și pentru prelucrarea lemnului". In perioada vizitei din țara noastră, prof. dr. ing. G. Giordano a susținut două intere- sante conferințe : „Exploatarea pădurilor în Alpi" și „Plopii și alte specii repede crescătoare în Italia", în cadrul cărora a expus un bogat material documentare pentru specialiștii noștri. Prezentăm textul integral al conferinței „Plopii și alte specii repede crescătoare în Italia". Munca și activitatea silvicultorilor romîni sînt menite .să pună în valoare, isă conserve și să amelioreze un fond forestier de extremă im- portanță atît din punct de vedere absolut cît și relativ. Dezvoltarea socială și industrială a fru- moasei dv. țări pune, fără îndoială, probleme se- rioase pentru responsabilii cu aprovizionarea cu lemn a R.P.R. și pentru gestiunea forestieră, dar — în ansamblu — Republica Populară Ro- mînă arc o bază, care asigură materia primă necesară unui anumit număr de întreprinderi de industrializare a lemnului. în Italia, situația este cu totul diferită. Ca și în alte țări din bazinul Mediteranei, progresele civilizației în primele secole ale erei noastre s-au îndeplinit adesea paralel cu acțiunea focului și a securii. Defrișarea pădurilor de cîmpie a dat populației crescînde posibilitatea de a face agri- cultură și de a asana terenurile mlăștinoase. La munte, creșterea vitelor — mai ales a caprelor și a oilor — a constituit pentru păduri un pre- judiciu foarte grav, cu atît mai mult cu cît con- dițiile climatului și ale solului din munții italieni nu sînt favorabile regenerării pădurilor. în unele regiuni italiene de munte, precipita- țiile nu depășesc 600 mm pe an și se întîmplă foarte des, ca în timpul celor trei luni de vară să nu ajungă nici o picătură de ploaie pe solul uscat și stîncos. Toate acestea explică de ce pă- durile existente în Italia acoperă abia 20% din suprafața țării și de ce structura lor este departe de a fi satisfăcătoare: pădurile de crîng repre- zintă 2/3, iar pădurile de codru numai 1/3. Creș- terea medie anuală este estimată la aproximativ 2,5—2,7 m3/ha/an, din care numai circa 1/4 lemn de lucru și industrial. Nici chiar în trecut această producție scăzută de lemn nu satisfăcea nevoile țării și întotdeauna a fost necesar să se recurgă la importuri ma- sive de lemn și de produse derivate, mai cu seamă de pastă pentru hîrtie și celuloză. Totuși, în afara pădurilor existau resurse lem- noase în cîmpie și anume : arbori din aliniamentele de-a lungul drumurilor și al canalelor și gardu- rile vii între cîmpuri. Acestei producții lem- noase foarte împrăștiate, tăiate fără nici un con- trol, nimeni sau aproape nimeni nu-i acorda atenție, socotind că ar putea să servească cel mult pentru nevoile țăranilor. Cîte o fabrică de hîrtie începuse totuși să ex- ploateze plopii care, încă din timpurile cele mai vechi, au constituit unul din farmecele Cîmpiei 494 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963* Nr. 9 Padului. Insă nimeni nu ar fi putut să prevadă posibilitățile acestei specii. A trebuit să inter- vină istoria. Primele fabrici italiene de placaj, care și-au început activitatea la începutul primului război mondial, prelucrau mai ales mesteacăn importat din nord și okume importat din coloniile fran- ceze. Ca urmare a unui drept de import aplicat în • 1932 lemnului provenit din străinătate, dar mai ales în urma sancțiunilor decretate de Liga Na- țiunilor împotriva Italiei în timpul războiului din Abisinia, aceste fabrici au întîmpinat mari greutăți de aprovizionare și cineva a avut ideea să încerce plopii și, în special, plopii de Canada. Rezultatele âu fost strălucite, îneît toate fabri- cile de placaj au început cu regularitate să se aprovizioneze cu plop. Cererea industriei de hîrtie și de placaj cres- cînd în foarte mare măsură, una dintre cele mai importante fabrici de hîrtie din Cîmpia Pa- dului a luat hotărîrea să se ocupe serios de în- drumarea culturii plopului pe baze raționale, intr-adevăr, dacă țăranii plantau cam peste tot acest arbore. prețios, ei o făceau într-o dezor- - dine totală și fără nici o posibilitate de a lupta ... împotriva bolilor și a insectelor, care începuseră să apară cam peste tot- Față. de pericolul, „defolierii de primăvară", care făcea mari ravagii în culturile de plop, prof. lacometti începuse în 1928 să caute tipuri rezistente printre hibrizii apăruți în mod natural ca descendenți ai primilor plopi de Canada, aduși în. Piemont de marchizul Benso di Cavour Ia sfîrșitul secolului al XVIII-lea. în 1937, din inițiativa „Papeteriilor Burgo", a fost posibilă realizarea unui „Institut al plopu- lui" la Casale Monferrato, dotat cu personalul și cu mijloacele necesare pentru a înlătura em- pirismul din cultura plopului. , Conducerea acestui institut a fost încredințată prof. Piccarolo, al cărui nume a devenit sino- nim cu populicultura rațională. Scopurile pe care institutul de la Casale, trecut actualmente în administrația instituției „Ente Cellulosa e Carta", și le-a propus și și le pro- pune sînt: a) selecția tipurilor cu reproducere în esență prin butași, rezistente la boli și insecte, capa- bile să furnizeze lemn apreciat în industrie; b) studiul paraziților și al bolilor plopului, precum și al metodelor de combatere; c) cercetarea condițiilor și a modurilor celor mai adecvate de cultură pentru fiecare clonă, în scopul obținerii maximului de randament, ținînd seama și de posibilitățile de asociere cu culturile agricole. Mai recent s-au adăugat aceleași țeluri și în cultura sălciilor. Lucrînd cu mai mult de un milion și jumă- tate de exemplare, rezultate, fie din populații de hibrizi deja existenți, fie din semințe obținute prin polenizare naturală sau artificială, institu- tul de Ia Casale Monferrato a putut să obțină clone repede crescătoare, rezistente la boli, și al căror lemn este apreciat pentru mai multe întrebuințări, cum sînt clonele: 1214, 455, I 262, 1488, binecunoscute nu numai în Italia dar și în toată Europa centrală și meridională, în Orientul apropiat și în America de Sud. Alte clone ca: I 45/51, I 72/51, I 37 AD încep să fie difuzate și se recomandă îndeosebi pentru rusti- citatea și rezistența lor Ia boli. Pentru materialul produs în pepinierele sale sau în cele care acceptă controlul său, institutul de la Casale garantează puritatea dunelor, acesta fiind un element important pentru ameliorarea culturilor. Institutul de la Casale a trecut în 1952 la „Ente Cellulosa e Carta", care are drept scop încuraja- rea și difuzarea culturii raționale de specii re- pede crescătoare, capabile de a furniza materie primă pentru celuloză și hîrtie (plop, eucalipt, pin etc.). Aceeași Ente a înființat în 1953 un alt institut de cercetări la Roma „Centro di Speri- mentazione Agricola e Forestale" (director prof. De Philippis) care, în afară de plop, stu- diază eucaliptul și pinul. Cele două institute dispun în total de 957 ha terenuri și pepiniere, în care pot fi experimentate direct în teren re- zultate de laborator. De altfel, s-a realizat lîngă Roma un „Populetum mediteranean", cu o colecție de plopi interesanți pentru această regiune. Printre numeroasele publicații editate de că- tre cele două institute trebuie să subliniem nu numai pe cele cu caracter științific, dar și bro- șurile de popularizare, distribuite gratuit mi- cilor proprietari și cultivatori. Propaganda este susținută prin congrese re- gionale și naționale, prin conferințe, prin consti- tuirea de „Comisii regionale sau provinciale ale plopului", unde cei interesați pot discuta pro- blemele lor și pot fi sfătui ți și ajutați de specia- liști. Care este situația actuală a populiculturii ita- liene ? Plopii sînt cultivați rareori în păduri adevă- rate ; uneori, totuși, au fost transformate în cul- turi de plop regulate crîngurile foarte sărace sau asociațiile de tufărișuri instalate pe aluviu- nile rîurilor din Cîmpia Padului. Aceste culturi de plopi sînt incluse în statistica producției de masă lemnoasă întocmită de Admnistrația fo- restieră, dar pe de altă parte nu avem date sta- tistice exacte asupra producției plantațiilor din aliniamente de-a lungul drumurilor, al canalelor etc. Totuși, se poate evalua producția italiană de lemn de lucrii de plop astfel: 500 000 m8 fur- nizați de culturile de plopi în masive și în pă- duri, peste 1 500 000 m8 furnizați de plantațiile din aliniamente. în ansamblul său (2 000 000 m?), producția , de lemn de lucru de plop reprezintă cel puțin 38% din totalul producției de lemn de lucru al Italiei, REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 *Nr. 9 .495 depășind orice altă specie (Abies + Picea = 1 100 000 m3, Castanea vesca = 940 000 m3, Fagus sylvatica = 515 000 m3 etc.). Producția de lemn de plop este destinată în proporție de 44% in- dustriei de cherestea, 27% hîrtiei și celulozei, 21% placajelor și chibriturilor, 8% altor între- buințări ; cu vîrfurile și crăcile se acoperă o bună parte- din necesarul de lemn de plop al fermelor și satelor de la cîmpie, foarte sărace în păduri, dar mai ales ele furnizează o excelentă materie primă pentru fabricarea panourilor din așchii și chiar din fibre. în sfîrșit, unele uzine întrebuințează curent aceste crăci, precum și deșeurile fabricilor de placaje pentru fabricarea cartonului și a hîrtiei. Cultura plopului își are optimul său în Cîmpia Fadului, unde condițiile climatice și de cultură sînt extrem de favorabile speciei. Mai există de altfel: și alte centre de răspîndire, de exemplu în Toscana lîngă Massa și lîngă Pisa, cu plopi de cultură, în Calabria cu plopi spontani din secția Leuce. Tehnica plantării hibrizilor euramericani este stabilită, fiind indicat ca material de plantat puieții în vîrstă de doi ani; este preferabil ca în locul plantelor create direct din butași să se folosească butași recepați la un an,, astfel ca tulpina să aibă doi ani și rădăcina trei ani. Dacă se constituie adevărate plopișuri în ma- siv, recomandările cele mai importante pentru condițiile italiene sînt cele referitoare la o bună aerisire a solului, la distanțe și îngrășăminte. Pentru realizarea primei condiții trebuie să se deschidă gropi destul de mari (de exemplu 0,6 X 0,6 X 0,8 m adîncime), avînd grijă să fie umplute cu pămînt corespunzător bine lucrat și dacă este posibil să i se adauge îngrășăminte. Pentru a doua condiție, trebuie să se lase fiecă- rui arbore nu mai puțin de 40 m2 (deci hu mai mult de 250 bucăți/ha ; plantația în chincons lâi'âM 7 m este mai indicată decît plantația îh rînduri la 5 X 8 m. Plantațiile mai dese, care trebuie rărite după cîțivaani, n-atudat niciodată rezultate bune în Italia. îngrășămintele sînt absolut necesare daca v,rem să obținem de la plopi maximum-de ran- dament. De fapt, în cîmpia Fadului, cultura plo- pului, este strîns legată de culturile agricole, dat fiind că îh primii doi sau trei ani se cultivă între rîndurile de plopi, porumb, sfeclă șau car- tofi, apoi timp de doi ani se pot semăna ce- reale, iar în anii următori se mai poate cultiva trifoi sau măcar să se pășuneze. Desigur, ca să poată da toate aceste produse, plus lemnul, solul trebuie să primească un aport considerabil în elemente nutritive printr-un îngrășămînt adec- vat, care să fie ajutat substanțial în acțiunea sa și de lucrările solului cerute de culturile agri- cole (porumb, cereale etc.). In plantațiile de aliniamente, chestiunea distan- ței este tot atît de esențială; trebuie să se lase nu mai puțin de 5—6 m între arbori, deoarece la o distanță mai mică tulpinile se curbează sau se înclină în exterior, formînd lemnul de ten- siune (acest mare cusur al lemnului de plop, asupra căruia s-a atras atenția cultivatorilor, încă din anul 1951). După plantare, arborii nu trebuie abandonați; îngrijirile necesare sînt la început în special cele de luptă împotriva insectelor și a bolilor; mai tîrziu (adică, nu înainte de al treilea an de la plantare), se vor practica elagaje prudente, care să nu se apropie prea mult de vîrf. Creșterea rapidă a plopilor în condițiile din Italia permite să se obțină dimensiuni remar- cabile în timp scurt ; lîngă Casale Monferrato s-au atins 42 cm în diametru la înălțimea piep- tului și 25 m înălțime în șapte ani; cu 250 ar- bori la hectar și un ciclu de producție de 16— 20 ani se poate obține o creștere de 30 m8 pe an la hectar; între 12 și 15 ani —- de 25 m3. Din nefericire, proprietarii au foarte rar răbdare să aștepte cei 15—20 ani și taie arborii la 10—8 și chiar la 6 ani, adică atunci cînd ei ating dimen- siuni absolut neeconomice. Anul trecut a fost exploatată lîngă Casale o plantație rațională și foarte reușită, care, examinată cu atenție, a per- mis să se înregistreze o creștere medie anuală la 11 ani depășind 50 m3 pe hectar. Cînd arborii sînt exploatați, nu se întîmplă aproape niciodată să fie destinați pentru o sin- gură întrebuințare ; în general, buștenii de formă frumoasă și fără defecte aparente sînt achizițio- nați de fabricile de placaje și de chibrituri, ur- mează apoi fabricile de cherestea, care preiau buștenii apți să furnizeze seînduri convenabile, iar ceea ce rămîne este destinat fabricării hîr- tiei și celulozei sau a panourilor din fibre și din așchii. Cu un astfel de sistem de exploatare nu poate fi vorba de arbori destinați exclusiv pen- tru cherestea sau pentru celuloză, deoarece din fiecare arbore se încearcă să se scoată maximum de profit. în acest scop, este evident că nu este suficient numai să se producă o mare cantitate de lemn, dar trebuie eliminate, pe cît posibil, toate defectele care pot deprecia lemnul: geli- vuri, rupturi de fibre, noduri, pete datorite bac- teriozei și alterării cromatice, duramen de cu- loare închisă, ovalitate în secțiune transversală, găuri de insecte, lemn de tensiune etc. Pentru a satisface exigențele consumatorilor este ne- cesar ca institutele de cercetare să fie perma- nent în contact cu industriile utilizatoare. Nu- mai printr-o strinsă legătură între cercetarea științifică și practica uzinelor se va putea ajunge să se obțină din plantații de plopi (și de orice specie lemnoasă repede crescătoare) rezultatele economice pe care le dorim. în cîmpia Fadului se asociază uneori plopilor, în subetaj, un crîng de anin (Alnus glutinosa), specie care se cultivă deseori și în arborețe pure, tratate totdeauna în crîng. Inițial, asemenea crîn- guri de anin erau destinate să furnizeze lemne de foc. Astăzi însă, produsele lor se trimit fabri- cilor de panouri din fibre, care utilizează pînă și crăcile avînd un diametru de 3 cm. 496 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 Creșterea acestor crânguri, plantate în alinia- mente regulate și exploatate cu cicluri de pro- ducție de la 10—12 ani, variază după fertilitatea solului dc 5 la 12 m3/an/ha. Tot în Cîmpia Fadului se pot cita ca plantații industriale de alt tip (care, totuși, se apropie mai mult de pădurea adevărată) plantațiile de sakâmi (Robinia pseudacacia), care dau stîlpi și araci de vie sau lemn de foc; la cicluri de producție de 12 ani creșterile sînt de 4 la 9,5 mJ/ an/ha. Referitor la cultura eucaliptului se poate spune că, dezvoltarea acestei forme de plantații in- dustriale în Italia este totuși foarte recentă. Multe probleme rămîn de rezolvat, mai ales în privința introducerii speciilor rezistente la ger (actualmente plantările se execută numai la sud de Roma, deoarece mai la nord pagubele cau- zate de ger sînt considerabile), și în privința întrebuințării convenabile a lemnului. Dar anu- mite puncte sînt cîștigate, mai cu seamă ușu- rința de a crea cu eucalipt perdele de protecție de mare eficacitate și cu creșteri considerabile, într-un crâng lîngă Roma s-au înregistrat 52 m3/ an/ha, iar în medie se poate aprecia că se obține cel puțin 15—20 m3/an/ha. Se poate pune întrebarea: care a fost baza dezvoltării de necrezut a culturii plopului în Italia ? Nu ezit să afirm că acest rezultat se datorește beneficiului economic realizat de ță- rani. într-adevăr, statul nu a intervenit niciodată în cultivarea sau reîmpădurirea cu plopi a su- prafețelor domeniale; dimpotrivă, țăranii au vă- zut să pot să cultive fără multă osteneală și fără prea mare cheltuială rînduri de plopi, care nu-i deranjau prea mult, sau îi plantau în soluri ne- potrivite pentru o cultură intensivă. Volumul important de lemn de plop produs astăzi în Italia nu este realizat din exploatări pe supra- fețe mari, ci de o mulțime de mici exploatări țărănești, care aduc cultivatorilor un venit foarte apreciat, mai ales în anii cu recolte slabe. Un alt motiv care a apărut în ultimii ani pen- tru a justifica plantațiile de plopi: părăsirea satelor datorită industrializării țării. Noi nu sîntem totuși pentru o politică care să vizeze numai producția de lemn. Chiar dacă actualmente producția națională de lemn nu ajunge să acopere nevoile țării decît pentru 1/3 din total, considerăm că plantațiile, atît de plop, cît și de alte specii, nu trebuie să aibă în vedere decît „pămînturile mărginașe" ale agriculturii, adică acele terenuri care nu pot servi pentru culturi intensive, care ar putea ajuta agricultura să iasă dintr-o situație de multe ori puțin stră- lucită. Dar ne putem întreba dacă plopul trebuie considerat ca arbore forestier sau nu. Nu ne- găm că în anumite țări ca Germania, Iugoslavia și chiar Franța, plopul poate intra pe bună dreptate ca un etaj de crânguri în pădurile de cîmpie, dar în Italia plopul este un arbore strîns legat de agricultură, chiar dacă este plantat în masiv, deoarece s-a arătat că el este asociat timp de cîțiva ani culturilor agricole. Ca arbore cul- tivat sînt pe deplin justificate toate îngrijirile ce i se dau: plantarea în solul pregătit cu grijă și folosirea de puieți bine dezvoltați (4—5 cm diametru), îngrășăminte, prelucrarea solului. Cu toate că plopul a dat rezultate atît de stră- lucite, el nu poate înlocui în întregime rășinoa- sele pentru celuloză superioară. în plus, este de menționat că în solurile nepotrivite și mai ales, cu deficit de umiditate sau la altitudini prea mari, poate să nu reușească de loc. Pentru aceste motive s-a dat cea mai mare atenție rășinoaselor exotice și în special dugla- sului și pinului strob (Pseudotsuga Douglasii și Pinus strobus). Tot profesorul Piccarolo a fost acela care a fost în fruntea acestei miș- cări, și „Papeteriile Burgo" au pus la dispoziție mijloacele necesare pentru crearea unui Institut al arborilor pentru lemn, lîngă Torino. Desigur că în primii ani de la crearea institu- tului și dc la începerea lucrărilor nu se poate vorbi încă de rezultate, dar aplicarea tehnicii noi în pregătirea solului, în cultura puieților în pepinieră, pentru prelucrarea solului, degajarea de ierburi etc. au și arătat posibilități necunos- cute, care trebuie apreciate de silvicultori. Lumea este pretutindeni în plină evoluție și forestierii nu pot rămîne în urmă. Ei nu vor renega niciodată bazele științei, care s-a format prin cercetările științifice de prim ordin din ultimii 100 de ani, dar în același timp ei vor trebui să-și îndrepte atenția asupra noilor pro- bleme ridicate de dezvoltarea socială și indus- trială a omenirii. Aproape toate țările suferă de un deficit de lemn; deci el trebuie produs ori- unde arborii pot crește fără să aducă prejudicii agriculturii, sau chiar să servească agricultura ca perdele de protecție. ■•-rZ» Tabele pentru sortarea semințelor de molid* Conf. ing. V. Chirii Institutul politehnic Brașov C.Z. Oxf. 232.312.3:174.7 Picta î n mod obișnuit, caracterele biologice ale J unui lot de semințe se stabilesc înainte de semănat prin analiza în germinator a probelor medii alese din lotul respectiv. Rezultatele ana- lizei certifică semințelor calitatea de a fi folo- site sau nu pentru însămînțare. Se desprind de aici două probleme. Prima, pentru situația în care valoarea fa- cultății germinative stabilite arată că mai există un anumit procent de semințe negerminabile din diferite motive (seci, stricate etc.). Buletinul de analiză însă nu specifică cum s-ar putea identifica semințele inapte și ce procent din greutatea totală l-ar reprezenta semințele neger- minabile. Practic, în cazul unei astfel de situații se con- sideră acoperitor mărirea normei de semănat, peste cea prescrisă, proporțional cu procentul de semințe negerminabile specificat de buletin. A doua problemă o constituie situația în care buletinul de analiză consemnează că facultatea germinativă a semințelor respective este sub valoarea minimă admisibilă (prescrisă de STAS 1808—56), urmînd ca lotul din care ele provin să fie considerat inapt și deci nefolosibil. Aceas- ta, cu toate că o parte dintre semințele ce alcă- tuiesc lotul sînt bune. Dacă în cazul specificat s-ar alege- semințele apte de semănat, ar exista posibilitatea recupe- rării măcar parțiale a cheltuielilor • efectuate cu ocazia recoltării și prelucrării fructelor din care aceste semințe provin. Apare deci necesitatea de a se putea afirma cu suficientă exactitate care anume sînt semin- țele germinabile și ce procent din greutatea totală a lotului reprezintă ele. Pornind de la premisa că semințele cele mai grele și mai mari se caracterizează printr-o facultate și energie germinativă ridicată [1], [2], articolul își propune să precizeze, pe baza unor tabele sinoptice, următoarele: — cantitatea de semințe (exprimată procen- tual din lotul total) care s-ar pierde prin elimi- narea celor socotite inapte ; — mărirea orificiilor sitelor și a vitezei curen- tului de aer recomandate pentru eliminarea semințelor inapte; — cunoașterea anticipată a greutății semin- țelor rămase după eliminarea celor inapte. Pentru întocmirea tabelelor propuse, s-a pro- cedat la alegerea unor probe medii de cîte 50 g semințe, măsurîndu-se grosimea și lățimea lor și grupîndu-se apoi în clase dimensionale. Se- mințele din fiecare clasă dimensională s-au tre- cut printr-un curent de aer a cărui viteză, re- * Redacția supune discuției aspectele noi alș arti- colului. glată din 1 m în 1 m, să determine plutirea si separarea lor după viteza critică. Exemplarele cuprinse în fracțiunile astfel se- parate după dimensiune și apoi după greutate s-au numărat și cîntărit, alcătuindu-se, cu ocazia prelucrării datelor, tabele de corelație între cîte două caractere ale acelorași semințe: grosimea și viteza critică, lățimea și viteza critică. Tabelele de corelație simplă astfel obținute au servit pentru întocmirea unor tabele de co- relație cu valori cumulate, exprimate atît prin greutatea cît și prin numărul semințelor din fracțiuni. în final, s-au alcătuit tabele de sortare după dimensiuni și viteză critică pentru semin- țele de molid. Pentru a se putea înțelege tabela de sortare finală obținută și a se face posibile generalizările necesare, vom prezenta modul în care s-a în- tocmit o astfel de tabelă pentru semințele de molid lotul 2 — Ocolul silvic Brașov. S-au măsurat, mai întîi, grosimile semințelor din proba respectivă (2X) și s-au grupat în clase de grosimi (intervalul de clasă 1=0,2 mm). Se- mințele din fiecare clasă de grosime au fost trecute printr-un curent de aer vertical cu o gamă de viteze cuprinsă între 3,6—8,6 m/s. Re- zultatele obținute au fost consemnate într-o tabelă de corelație (fig. 1). IW1 Fig. 1. Tabela corelației dintre grosimea semințelor și viteza critică (exprimată în numărul de semințe al fracțiunilor). 498 REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 *Nr. 9 Coloana extremă din dreapta tabelei cuprinde numărul total de semințe grupate în fiecare din cele opt clase de grosime, iar rîndul întîi (de sus) al aceleiași tabele cuprinde numărul total de semințe grupate în cele cinci clase de viteză. Aceeași corelație, exprimată însă prin greu- tatea fracțiunilor, este ilustrată în figura 2. Pro- Lățimea oriFiciutui sitei (în mm) Q 0 0 0 0 D n 0 0 rs O «k * Q> Si CS* SȚ $ 0,01 Rtol) - — 007 (0,14) 0,06 (0,12) 0,14 (0,27) 0,02 (O,O$ 0,02 (0,03) 006 (0,12) 0,75 (ts^ 0,03 (0,06) o,aa (677) 0,42 (w) 045 (0,04) 2,56 (5,40) 16,95 0,05 (0,11) 20,45 (44,09) o,ei 0,63) 0,72 (143) 9,00 (15,07) 12,01 (24,13) 0,05 (o, 09) 22.59 (45,37) 0,31 (1,02) 0,73 (1,43) 3,39 (s, ao) 0,62. (124) 0,02 (°,O4) 5,27 ( !O,56) 0,14 (o, to) 0,14 (o,2S) 0,06 (0,13) — — 0,34 (0,70) 0,07 (0,14) 0,03 (eo7) 0,01 (0,02) — 0,11 (0,23) 0,002 (O,O1) — — — 0,002 (O,O1) >a <6 o 2. S 2. ‘Cf V Viteza curentului de aer (în m/s) ^2^ Fig. 2. Tabela corelației dintre grosimea semințelor și viteza critică (exprimată în greutatea fracțiunilor). centul din greutatea totală a probei pe care o reprezintă fiecare fracțiune este trecut în pa- ranteză. Pe baza tabelelor de corelație din figura 1 și figura 2 s-au întocmit, în continuare, tabelele de corelație cu valori cumulate din figurile 3 și 4, raționîndu-se în felul următor. Dacă din to- talitatea semințelor care alcătuiesc proba (8 806) ar urma să se rețină numai acelea care au o grosime mai mare de 2 mm și sînt așa de grele îneît pot fi antrenate să plutească într-un curent de aer >7,6 m/s, se vede (fig. 1) că numai cinci semințe îndeplinesc cele două condiții specifi- cate. Se trece în tabela de corelație (fig. 3) nu- mărul de cinci semințe și greutatea de 0,06 g a acestora (fig. 4). Valorile (numărul și greutatea) se înscriu în colțul din dreapta sus, al pătratu- lui, corespunzător grosimii >2 mm și vitezei critice >7,6 m/s. Dacă se mențin condițiile impuse anterior pentru grosime și viteza critică, înseamnă că din întreaga probă 2X s-ar sorta numai cinci se- mințe bune, celelalte 8 801 bucăți, fiind consi- derate ca deșeuri. Cele cinci semințe au, după cum, s-a( mai greutatea. de 0,06 g, iar cele 8 801 greutatea de 40,72 g., Nmirărul și greutatea semințelor considerate ca deșeuri au fost în- scrise în porțiunea hașurată a aceluiași pătrat din figura 3, respectiv figura 4. Dacă în continuare, menținîndu-se condiția de mai sus pentru grosimea semințelor >2 mm, s-ar reduce pretenția pentru greutatea lor, soco- tind a reține pe cele care pot fi sortate printr-un curent de aer cu viteza de >6,6 m/s, s-ar obține 11 semințe bune, restul de 8 795 ar constitui deșeuri a căror greutate ar fi de 0,13 g, greuta- tea deșeurilor fiind de 49,65 g. Valorile acestea se înscriu în pătratele respective din figurile 3 și 4. Dacă pentru a treia situație s-ar considera că pot fi socotite apte de semănat semințele cu o grosime mai mare de 1,8 mm, separate printr-un curent de aer >5,6 m/s, se poate vedea din tabe- lele ilustrate prin figura 1 și figura 2 că aceste condiții sînt îndeplinite de toate semințele si- tuate deasupra orizontalei ce marchează limita de 1,8 mm și în dreapta verticalei care mar- chează viteza de 5,6 m/s a curentului de aer. Nu- Flg. 3. Tabela corelației. (cv valorile cumulate) dintre grosimea semințelor și 1 viteza critică - (expri- mată în număr de semințe), mărul semințelor care întrunesc aceste condiții (fig. 1) este de 102, iar greutatea lor (fig. 2) este de ,0,97 g. Valorile se înscriu în colțurile din dreapta sus ale pătratelor respective (în figura 3 și figura 4). Restul semințelor din probă sînt considerate ca deșeuri. Ele se înscriu în porțiu- nea hașurată a pătratelor respective. , . Tn felul acesta s-a întocmit, din aproape în aproape, tabela .de corelație, qu...valori, cpm pentru proba ’2X. 'în paranteză' s-ă trecut pro- REZISTA PAPURILOR* 78 * 1963 * Nr. 9 499 centul din greutatea totală a lotului pe care îl reprezintă fiecare fracțiune. în coloanele extreme din dreapta ale tabelelor (figurile 3 și 4) au fost înscrise valorile cumu- late, exprimate prin număr și greutate, ale se’ mințelor grupate în clase de grosimi, fără să se țină seamă de vitezele critice. Poligonul din Fig. 4. Tabela corelației (cu valorile cumulate) dintre grosimea semințelor și viteza critică (exprimată în greutate). dreapta figurii reprezintă poligonul frecvențelor cumulate ale semințelor din clasele dimensio- nale succesive. Ținîndu-se seamă că separarea s-a făcut cu ajutorul unui clasificator cu site, poligonul specificat ilustrează variația frecven- ței semințelor rămase și trecute prin fiecare sită. în rindul de sus ale acelorași figuri au fost înscrise valorile cumulate ale semințelor grupate în clase, în funcție de viteza critică, fără să se țină seamă de grosimea lor. în partea superi- oară a figurii a fost trasat poligonul frecvențe lor cumulate ale semințelor din clasele succesive de viteză critică. Cele două zone separate prin conturul poligonului reprezintă semințele ușoare (transportate de curent) și grele (care plutesc în curentul de aer). Pe baza datelor furnizate de tabelele din fi- gurile 3 și 4 s-a întocmit tabela de sortare a semințelor de molid (fig. 5) în felul următor. Știind că cele cinci semințe bune de semă- nat obținute în prima ipoteză (cînd s-a pus con- diția ca grosimea să fie >2 mm, iar ucr >7,6 m/s). au o greutate de 0,06 g, s-a calculat greutatea a 1 000 semințe 12 g și s-a înscris în colțul din dreapta sus al pătratului corespun- zător vitezei și grosimii respective. în același mod s-a procedat și pentru calcularea greutății a 1 000 semințe din cele considerate că deșeuri, găsindu-se că este de 5,65 g (s-a înscris în por- țiunea hașurată a pătratului). . , Pentru cea de-a doua ipoteză (sortarea semin- țelor cu grosime >2 mm, printr-un curent de aer cu ucr >6,6 m/s) semințele bune de semă- nat ce s-ar obține au greutatea a 1 000 semințe de 11,81 g, iar cea a deșeurilor rămîne la 5,65 g. în ultima ipoteză, analizată prin exemplele pre- cedente (grosimea semințelor >1,8 mm, iar ucr 5,6 m/s), greutatea a 1000 semințe bune de semănat este de 9,51 g, iar a celor considerate ca deșeuri de 5,61 g. în coloana extremă din dreapta a tabelei (fig. 5) s-au înscris, sub formă de fracții ordi- nare, greutatea a 1 000 semințe considerate bune de semănat la numărător și a celor considerate ca deșeuri la numitor, socotind că întreaga pro- bă ar fi separată succesiv cu ajutorul unei sin- gure site, ale cărei orificii ar avea lățimea speci- ficată în stînga tabelei. De exemplu, pentru sita ale cărei orificii au lățimea de 1,2 mm, s-a cal- culat și s-a înscris în coloana respectivă că greu- tatea a 1 000 semințe bune de semănat pentru condiția specificată este de 5,73 g, iar cea a deșeurilor este de 1,62 g. Fig. 5. Tabela de sortare a semințelor după greutatea a 1 000 semințe. în partea dreaptă a tabelei (fig. 5) au fost trasate diagramele de variație a greutății a 1 000 semințe, separat pentru, cele rămase pe site și cele trecute prin site. 500 în același mod s-a procedat și la completarea rîndului de sus al tabelei și întocmirea respecti- velor diagrame de variație. Limitele în acest caz au fost considerate treptele de viteză ale curen- tului de aer vertical folosit pentru sortarea se- mințelor. REVISTA PĂDURILOR* 73* 1963* Nr. 9 în folosirea practică a tabelelor de sortare astfel întocmite, s-a pornit de la unele rezultate stabilite prin lucrările de cercetare [11 efectuate chiar cu semințele din loturile citate anterior. Prin cercetările amintite s-a ajuns la concluzia că pentru semințele de molid greutatea este Fig. 6. Tabela de sortare a semințelor dmpă greutatea a 1 000 semințe. Pentru același lot de molid (Iotul 2), pornin- du-se de la corelația dintre lățimea semințelor și viteza lor critică și treeîndu-se prin etapele analizate la proba precedentă (proba 2X) s-a întocmit o altă tabelă dc sortare (fig. 6). Fig. 7. Curba variației facultății germinative în func- ție de grosimea semințelor. (Molld-Probâ 2X) Energia Fig. 8. Curba variației energiei germinative în func- ție de grosimea semințelor. (Molnd-Proba 2X1 un indice mai sigur al calității lor biologice, că la rîndul ei greutatea este în strînsâ corelație cu viteza critică, iar într-o oarecare măsură cu grosimea și lățimea semințelor. Dacă se ține seamă de legătura dintre carac- terele fizice ale semințelor (lățime, grosime) și caracterele lor biologice (facultate germinativă, energie germinativă), (figurile 7, 8, 9 și 10) și se au în vedere totodată prevederile STAS 1808- 56 referitoare la greutatea a 1 000 semințe, tabela Fig. 9. Curba variației facultății germinative in funcție de lățimea semințelor. (Molid- Proba 2YJ. de sortare poate servi pentru recomandarea în același timp atît a vitezei curentului de aer, cît și a dimensiunilor orificiilor sitei, în vederea sortării semințelor celor mai bune din punct de vedere al caracterelor lor biologice. Totodată, sc poate citi care va fi greutatea a 1 000 semințe apte de semănat sau deșeuri, pentru condiția de dimensiune și viteză critică pusă, precizîn- du-se pierderile procentuale din greutatea totală a lotului, reprezentate de semințele considerate ca deșeuri. REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 9 501 Pentru caracterizarea celor expuse anterior se va analiza cum poate fi folosită tabela de sor- tare a semințelor de molid din lotul 2 (fig, 5). Se pornește de la datele furnizate de repre- zentările grafice întocmite pe baza analizei în germinator a unui număr de circa 10 000 se- mințe. Astfel, din variația facultății și energiei germi- Proba 2 Y) viteza care separă semințele ale căror caractere biologice au valori superioare celor medii in- dicate de probele martor este >6 m/s. Referitor la grosimea semințelor (figurile 7 și 8) care ar garanta o valoare mai mare a carac- terelor biologice decît aceea a probelor martor, aceasta ar trebui să fie >1,4 mm. Aceeași con- diție este îndeplinită de o lățime a semințelor >2,1 mm (figurile 9 șilO). Folosind indicațiile valorice citate, cu ajutorul tabelei de sortare (fig. 5), se pot stabili urmă- toarele. Pentru alegerea din lotul total numai a acelor semințe care să aibă valoarea caracterelor bio- logice egală cu cea a probei medii, va trebui să se folosească un curent de aer vertical a cărui viteză să fie >5,6 m/s și să se aleagă o sită ale cărei orificii alungite să aibă lățimea de 1,4 mm. In acest caz: — greutatea a 1 000 semințe din cele care vor rămîne pe sită va fi de 6,63 g față de 5,65 g cît este cea medie a întregului lot; — greutatea a 1 000 semințe din cele ce vor trece prin sită va fi de 3,23 g; — se va pierde prin deșeuri 16,42% din can- titatea totală de semințe a lotului. în vederea aceluiași scop, cu ajutorul tabelei de sortare din figura 6 se poate recomanda: — să se folosească un curent dc aer vertical cu viteza de 5,6 m/s; — să se aleagă o sită ale cărei orificii rotunde să aibă diametrul dc 2,0 mm. Rezultatele obținute vor fi: * Vezi „Revista Pădurilor" nr. 12. 1962, pag. 717 (figurile 9—12), — greutatea a 1 000 semințe din categoria ce- lor rămase pe sită va fi de 6,69 g (calitatea a Il-a conform STAS 1808—56) ; — greutatea a 1 000 semințe din categoria ce- lor trecute prin sită va fi de 3,47 g; — se va pierde prin deșeuri 17,44% din can- titatea totală de semințe a lotului. Din comparația celor două tabele (figurile 5 și 6) întocmite pentru același lot se poate obser- va că, folosindu-se o viteză critică similară și dimensiunile orificiilor sitei indicate de rezul- tatele stabilite prin cercetarea legăturii dintre dimensiunile semințelor și caracterele biologice, se vor opri pentru semănat semințe cam de aceeași greutate. Aceasta înseamnă că valorile sînt destul de apropiate și că deci se poate folosi fie o tabelă de sortare, fie cealaltă, după cum este mai ușor de procurat o sită cu orificii alungite sau rotunde. Gama de întrebuințare a tabelelor de sortare este mult mai largă. Astfel, dacă s-ar conveni ca păstrîndu-se aceeași viteză critică (5,6 m/s) să se folosească pentru sortare o sită cu orificii alungite, avînd lățimea orificiiului de 1,6 mm, tabela arată că s-ar elimina prin deșeuri 58,71% din cantitatea totală de semințe a lotului (vezi fig. 5), iar semințele rămase ar avea greutatea de 7,39 g (greutatea a 1 000 de semințe). în ace- lași fel se pot aprecia rezultatele la care se a- junge alegîndu-se o altă viteză critică și o sită cu alte dimensiuni ale orificiilor. în general, referitor la viteza curentului de aer, se recomandă să se aleagă cel puțin treapta a III-a (în jurul valorii de 6 m/s), deoarece primele două trepte servesc la eliminarea din lot a semințelor seci și stricate. în sfîrșit, o altă utilizare a tabelei de sortare constă în aceea că ea poate arăta, în cazul cînd greutatea a 1 000 de semințe pe întregul lot este mai mică decît limita minimă a calității a III-a indicată de STAS 1808-56, ce cantitate de semințe trebuie înlăturată pentru a se reține pe cele de calitatea a III-a sau a Il-a. Tabelele de sortare astfel întocmite sînt folo- sitoare numai după ce se cunoaște rezultatul analizei în germinator în ceea ce privește însu- șirile biologice ale semințelor. Ele nu înlocuiesc analiza cu ajutorul probelor puse la germinat, ci completează datele obținute prin această ana- liză, făcînd precizările care au fost detailate anterior. Din cele expuse, se desprind următoarele con- cluzii referitoare la tabelele de sortare întocmite pentru semințele de molid. 1. Tabelele constituie un ajutor practic în aplicarea prevederilor STAS 1808-56, mai ales privitor la greutatea a 1 000 de semințe și, im- plicit, la cunoașterea caracterelor biologice ale semințelor de care greutatea este strîns legată. 2. Creează posibilitatea cunoașterii anticipate a procentului din greutatea totală a unui lot pe care îl reprezintă semințele apte de semănat, 502 RtiPlSTÂ PĂDURILOR* 7(1 * 9 permițînd să se ia măsurile necesare pentru a se acoperi nevoile cerute de plan. 3. Creează, dc asemenea, posibilitatea cunoaș- terii prealabile a greutății semințelor socotite apte de semănat și comparării acestei greutăți cu prevederile STAS. 4. Completează indicațiile pe care le dau prin valoarea lor coeficienții de corelație dintre ca- racterele aceleiași semințe, precizînd care tre- buie să fie dimensiunile orificiilor sitei, pentru a se sorta din întregul lot numai acele semințe care în modul cel mai probabil vor germina și vor fi caracterizate printr-o energie germinativă mai mare decît media lotului. 5. Fac posibilă compararea mai multor loturi și aprecierea lor după procentul de participare a semințelor celor mai grele. Bibliografie [1] Chiru, V. Contribuții la teoria șt practica sortării semințelor de molid și lariee. In : Re- vista Pădurilor, nr. 12, 1962, p. 711—718. [2J Ulrlch, N. N-, Metodî izucenta izmencivosti fi- zico-mehaniceskih svoitsvo sostavnîh ciastiț se- menih smesei. In: Jurnal Mehanizația soțialisti- cescogo selskogohoziaistva“, nr. 4, Moscova, 1335 [3] Vor ono v, I. G. ș. a. Curățirea și sortarea se- mințelor. Editura agrosilvică de stat, București, 1955. [4] * » * STAS 1808—56. [5] * * * STAS 1908—«0. Contribuții la studiul tipologic al pinetelor din Ocoalele silvice Dumitrești și Vintilă Vodă (masivul Bisoca) Ing. Const. Hanganu ISPF C.Z. Oxf. 228.2/3:56 Este unanim recunoscută importanța culturii pinului silvestru în anumite regiuni din țara noastră, în care această specie formează arborete naturale de productivitate superioară, în timp ce restul speciilor care cresc în mod spontan în aceleași stațiuni sînt de productivi- tate inferioară. Pînă în prezent s-a studiat arealul pinului sil- vestru în majoritatea regiunilor cu arborete spontane de pin silvestru [5], [6], dar există puține date privitoare la condițiile staționale și la caracteristicile arboretelor naturale din Subcarpații de curbură, în care pinul apare ca specie de bază. De aceea, considerăm indicat și necesar pentru producție să prezentăm, în cele ce urmează, cîtcvâ date privitoare la arbo- retele de pin de la Bisoca din Ocoalele Dumi- trești și Vintilă-Vodă din DREF-Ploicști, care au fost studiate cu ocazia cartărilor seminologice din anul 1962. O parte dintre arboretele studiate sînt situate în bazinul Rîmnicu-Sărat, pe versantul drept, aproape de izvoarele acestuia și fac parte din U. P. II Bisoca, Ocolul silvic Dumitrești. O altă parte sînt situate în bazinul Slănic, în U. P. V Jgheab, Ocolul silvic Vintilă-Vodă și ocupă o suprafață care depășește 200 ha. Date generale privind regiunea cercetată Din punct de vedere geografic, pădurile res- pective sînt situate în centrul Subcarpaților de curbură, districtul culmilor subcarpatice [3]. Relieful este cel caracteristic munților mijlocii și joși, cu culmi larg vălurite. Altitudinea este de 850—980 m. Substratul litologic este repre- zentat prin gresii de Kliwa. Clima este aceea caracteristică munților mij- locii, cu versanți adăpostiți [3]. Versanții vestici sînt mai umezi și mai reci, cei estici sînt mai secetoși. Pe versanții nordici (umbriți) regimul temperaturii solului și aeru- lui este moderat. Umezeala solului se menține mai ridicată [3]. După K 6 p p e n, teritoriul respectiv aparține provinciei D.f.b.x. Temperatura medie anuală este de 9,5°C. Precipitațiile medii anuale ■— 845 mm. Precipitațiile medii lunare, temperaturile și indicii de ariditate lunari sînt rodați în climo- grama din figura 5, din care se deduce că ma- ximum de precipitații cad vara, în sezonul dc vegetație. Indicele de ariditate De Martone anual este 43, iar pentru perioada de vegetație (mai-august) este 54 Primul îngheț are loc Ia 21 octombrie și ulti- mul între ll.V. și 21.VI. Din punct de vedere al zonării fitoclimatice, pinetele respective se găsesc în subzona ames- tecurilor de fag cu rășinoase (F. M. 2). Solurile sînt destul de variate, în funcție de caracteristicile climatice deosebite dc la un ver- sant Ia altul, dc vegetație și de pantele terenu- lui. Astfel, pe versanții nordici, nord-vestici și vestici se găsesc podzoluri primare (cu A. 2 mare), podzoluri primare fără A. 2 și soluri podzolice brune semischeletice. Pe expoziții su- dice și sud-estice cu pante mari, solurile sînt de tipul brun de pădure puternic podzolit, cu conținut mijlociu de schelet, iar pe pante mici, pînă la 15°, s-au format soluri brune mediu pînă la puternic podzolite, fără schelet REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 9 503 Hg, 1- Schița pădurii Bisoca și tipurile de stațiuni Stațiuni cu soluri de distracție Gemi scheletice oligotrofice, cu păduri de tipul „Finet cu Vaccinium myrtillus? sau amestec de piu silvestru ți £ag ou Vaccinium myrtillus. Stațiuni dc versanți sudici, cu soluri brune puternic podzolite «emi- scheletice de troficitate oligomezotrofice, cu păduri de tipul „Pinet cu secunda*. Stațiuni de versanți sud-estici, cu pante mici, cu soluri brune mediu podzolite, foarte profunde, fără schelet, cu păduri de tipul „Finet cu Oxalis acetosella\ Fig. 2. Aspect din tipul de pădure „Pinet cu Vac- cinium myrtillus, U.P. II Bisoca, u.a- Za, Ocolul silvic Bunii trești. Foto : ing. C. Han.ganu Tipuri de stațiuni și de pădure La constituirea stațiunilor și determinarea ti- purilor de pădure s-au avut în vedere recoman- dările conferinței de tipologie din anul 1955 [13], Criteriile principale pentru determinarea stațiunilor au fost troficitatea, regimul de umi- ditate și volumul fiziologic util al solului [2], [18], iar pentru determinarea tipurilor de pă- dure s-a avut în vedere în principal compoziția, productivitatea (producția la hectar), forma si calitatea arboretelor [13], Tipurile de stațiuni și tipurile de pădure studiate sînt cele descrise mai jos. Tiptil staționai nr. L Se localizează pe versan- ții moderat înclinați, coame sau în partea de sub coame cu expoziții nordice, nord-vestice, nord-estice și vestice, versanți mai umezi și mai reci, cu soluri de tipul podzol primar (cu A. 2 mare), podzol primar cu A. 2 slab dezvoltat și soluri podzolice brune cu humus brut și înțele- nire cu Vaccinium myrtillus, semischeletice, ni- sipoase, puternic acide, pH=4,0—4,5, oligotrofe, cu volum fiziologic util redus pînă la submijlo- ciu, cu exces normal de umiditate primăvara, de productivitate mijlocie către superioară pen- tru pinul silvestru și inferioară pentru fag (uni- tățile amenajistice 1 a, 2 a, 5 b, c, d, 6 c, 7 c). Arboretele din acest tip staționai aparțin tipu- lui „Pinet cu Vaccinium myrtillus". (fig. 2 și fig. 3). Pinetul cu Vaccinium myrtillus este constituit din arborele echiene formate din pin silvestru; diseminat se mai găsește mesteacănul. Clasa de producție după tabelele germane [20], trans- Calculate din șase clase în cinci clase, este a Il-a spre l-a. Elementele taxatorice sînt arătate în tabela 1. Arborii sînt bine conformați, trunchiurile pline (fig. 3 și 4), 70% din arbori sînt elagați pe 0,7 H și 30% pe 0,5 H. Arboretele ^nt de ca- litatea l-a. Consistența este de 0,8—0,9. Regene- rarea pinului se face foarte greu. în ochiuri și Fig. 3. Aspect din tipul de pădure „Pinet cu Vaccinium myrtillus" cu regenerare în brad, U.P. II Bisoca, u.a.5.d. O,colul silvic Durnitrești. ' Foto : ing- C. Hanganu 5.04 REVISTA PĂDURILOR * 78* 1963* Nr. 9 Tabela l Principalele date dendrometrice la hectar pe tipuri de pădure Tipul de pftdure Virata arboret, ani Consistenta H Înălțimea, m diametrul, cm N nr. arborilor, buc. G suprafața de bază,, ma r volumul fără crăci, m» Cr creștere medie ma Calitatea arboretului Clasa de producție Densitate * Pinet cu Vaccinium myrtillus 72 0,9 0,73 23 32 569 42,1 455 6,3 1 I inferi- oară Pinet cu Pirola se- cunda 65 0,9 0,80 24 30 630 46,1 507 7,8 1 A I superi- oară Pinet cu Oxalis ace- losella 65 0,9 0,93 25 27 865 53,3 580 8,9 1 Excepțio- nală Amestec de pin și fag de producție superioară 75 0,7 0,71 22 32 915 39,4 332 4,5 1 A pin foc Fa A Il-a medie pentru pin * în raport cu molidul pp margini de masiv, fără înțelenire cu Vacci- nium, se regenerează ușor. Diseminat se găsesc puieți de molid. Subarboretul este reprezentat prin rare exem- plare de ienupăr. Pătura vie este alcătuită exclu- siv din Vaccinium myrtillus, care se instalează pe 0,6—0,7 S, în covor continuu. în cel de-al doilea tip „Amestec de pin și fag cu Vaccinium myrtillus'', pinul și fagul partici- pă în amestec în proporții aproximativ egale. Uneori apare pe 0,2 din suprafață mesteacănul sau bradul, formînd faciesuri. Se instalează dc cele mai multe ori pe versanți puternic înclinați sau coame, pe aceleași soluri ca tipul precedent. Pinul are aceeași productivitate, fagul este de clasa a V-a de producție, iar bradul de clasa a IV-a. Arborii de pin sînt bine conformați, cu trun- chiuri cilindrice, spălați de crăci pe 0,7—0,8 H, Creșterile la pin sînt active, calitatea arborilor superioară. Fagul produce numai lemn de foc. Arboretele au consistența 0,7. Regenerarea se produce mai mult în fag și brad, mai puțin molid. în pătura vie apare pe 0,3 S. Vaccinium myr- tilus și Luzula albida. Doborîturi de vînt nu s-au produs nici în acesta, nici în tipul precedent; în schimb, pe versanții vestici mai liniștiți, zăpada provoacă numeroase ruperi de vîrf. Regenerarea unor astfel dc arborete în viitor trebuie să conducă către cel de-al doilea tip, amestec dc pin și fag. Tăierile de regenerare trebuie să fie astfel conduse îneît înmulțirea afinilor să fie cît mai mult stînjenită, creîndu-se condiții favorabile atît pinului cît și fagului. Tă- ierile în astfel de arborete este necesar să se adapteze exigențelor semințișului de pin, iar pentru îndepărtarea afinilor sînt necesare lu- crări de ajutorare a regenerării naturale [13], Tipul staționai 2 ocupă versanți cu pante foarte repezi (u.a. 80 a, 80 b 1, 80 c, 81, 82 și 83 din U.P. V Jgheab) pe expoziții sudice și sudes- tice. Altitudinea este de 800—960 m. Solul este de tipul brun, puternic podzolit, ni- sipos, semi scheletic, de la 45 cm în jos schele- tic, pH = 4,5, de troficitate oligomezotrofic [11], cu regim de umiditate, reavăn, cu exces Fig. 4. Aspect din tipul de pădure „Pinet cu Pirola secunda" U.P. V. Jgheab, u.a-80d. Ocolul silvic Vintilă . Vodă Foto : ing. C. Hanganu normal de umiditate primăvara, de producti- vitate superioară pentru pinul silvestru. Arbo- retele sînt de tipul „Pinet cu Pirola secunda", compuse din pin silvestru pur și sînt echiene, unietajate, clasa de producție l-a superioară, cu elemente taxatorice arătate în tabela 1. Crește- rile sînt active. Arborii sînt bine conformați, REVISTA PĂDURILOR *78* 1963* Nr. 9 505 drepți și plini (fig. 4 și tabela 3). Consistența arboretelor este de 0,8—1,0. Eiagajul s-a realizat pe 0,7—0,8 din înălțime. Calitatea arboretului excepțională; sînt foarte rezistenți la doborî- turi de vînt și rupturi de zăpadă. Pinul se regenerează numai în ochiurile com- plet descoperite. Sub masiv se instalează mai mult bradul și fagul cam pe 0,2—0,3 S în pro- porția de 60% brad și 30% fag. Subarboretul este reprezentat prin rare Exem- plare de Crataegus sp. Pătura vie a solului este reprezentată prin Pirola secunda, cea mai frecventă, Geranium ro- bertianum, Galium schultesii, Mycelis muralis, Fragaria vesca, Veronica chamaedrys, Festuca sp., Poa nemoralis, Calamintha vulgarae. primăvara, cu volum fiziologic util foarte mare, de productivitate excepțională pentru pinul sil- vestru, mijlocie pentru fag și brad. Vegetația forestieră este formată din arborete de pin silvestru pur, de tipul „Pinet cu Oxalis acetosella". în compoziția acestui tip, pinul participă cu 100%. Arboretele sînt echiene. Clasa de producție — excepțională — după aceleași tabele [22], Este cel mai productiv tip de pă- dure, cu arbori bine conformați, drepți și mai plini decît ai molidului (tabela 3). Creșterile sînt foarte active, calitatea arboretelor superi- oară. Consistența 0,9—1,0. Eiagajul lâ 70% din arbori pe 0,7 H, iar restul pe 0,5 H. Nu suferă de rupturi de zăpadă. Distribuția dlamatrelor pe categorii de diametre și tipuri de pădure Tabela 2 Categoria de diametre Tipul de pădure . Pinet cu Fa&tafum mvrliUus Pinet eu Pirola secunda Pinet cu acetoseUa limite. cm. mijloc, cm nr. arbori. % nr. arbori, % nr. arbori % 12-16 14 5 2 12 6 12 5 16-20 18 20 7 19 10 38 15 20 — 24 22 20 7 29 13 44 17 24-28 26 35 14 36 17 54 21 28 — 32 30 65 24 36 17 51 19 32-36 34 66 24 28 13 33 13 36-40 38 24 1 24 12 22 8 40-44 42 30 11 12 6 6 2 44-48 46 5 2 8 3 — 48-52 50 — 8 3 — — Total 270 100 212 100 260 100 Tipul staționai 3 (u.a. 3bl, 3b2) ocupă terenuri cu pante foarte mici, pînă Ia 15°, cu aspect vălurat cu expoziții sudice și sud-estice, altitudinea variind între 960 și 980 m. Solul este I U CI IV V VI VH Vil IX X XI XII luni Fig. 5. Cltmogramă de tipul brun de pădure, pH = 5,0, mediu pod- zolit, nisipos, foarte profund, fără schelet, for- mat ca și în tipurile precedente pe gresii de Kliwa. Aceste soluri sînt mezotrofice cu regim de umiditate reavăn, cu exces de umiditate m p re Pinul se regenerează în ochiurile complet goale și marginile de masiv, indiferent de ex- poziție ; sub masiv se instalează ușor, însă se- mințișul de brad și fag cam pe 0,4 S în proporții egale. Subarboretul este format din rare exemplare de Crataegus sp. și Roșa sp. Pătura vie este reprezentată prin covor con- tinuu de Oxalis acetosella. Atît în pinetul precedent cu Pirola secunda cît și în cel cu Oxalis, speciile de umbră — bra- dul și fagul — se instalează în proporție mare, cu toate că aceste specii sînt rare sau lipsesc din tipurile respective. Pentru aceste motive trebuie să considerăm că pinetele respective s-au instalat în locul altor arborete care au dispărut, probabil ca urmare a unor incendii și că deci avem de-a face cu arborete de tip derivat. Aceste pinete fiind dc productivitate excep- țională și găsindu-se într-un optim de vegetație, trebuie să fie astfel conduse și regenerate îneît să se lupte împotriva succesiunii naturale, care ar duce la substituirea lor prin specii de umbră mai puțin productive. REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 * Nr. 9 Tabela 3a Indiei de formă q2 la arborii de pin din tabela 3 comparativ cu cei ai molidului — din tabelele dendrometrice [4] Specia Dimensiunile arborilor Db și H Db = 20 cm - ) H = 23,B m f 0 3'5 a M AW i 1 Dt> = 26 om H *=• 23 m Db = 28 cm H = 24 m Db •= 28 cm H 19 m Ui SB = H un za -= Qd Pin 67 75 69 66 71 69 Molid 68 68 69 69 65 66 Considerăm că cele mai indicate tratamente pentru aceste arborețe sînt: — tratamentul mixt al tăierilor succesive și în ochiuri: — tratamentul mixt al tăierilor în ochiuri și benzi; — tratamentul tăierilor succesive cu perioadă specială de regenerare scurtă (3—4 ani). Considerații dendrometrice cu privire la structura, forma, creșterea și productivitatea arboretelor pe tipuri de pădure a. Structura arboretelor se deduce din în- tocmirea curbelor dc frecvență a categoriilor dc diametre din arborii inventariați [21]. în tabela 2 se arată distribuția arborilor pc categorii de diametre și pe tipuri de pădure, iar în figura 8 sînt redate curbele de frecvență ale celor trei tipuri de pădure, care au forma de clopot (curba Gauss), ceea ce înseamnă că arboretele sînt echiene, cu toate că sînt de proveniență natura- lă. De remarcat faptul că aceste curbe de frec- vență se apropie foarte mult de curbele unor arborețe echiene normale în care s-au aplicat rărituri de jos [21]. în aceste arborețe, diame- trul mediu aritmetic calculat cu formula = jV da, respectiv 31 cm în pinetul cu Vaccinium myrtillus, 30 cm în pinetul cu Pirola secunda și 27 cm în pinetul cu Oxalis acetosella, se con- fundă cu diametrele arborilor medii deduse după volum, iar diametrul celei mai mari frecvențe — df — și diametrul central au valori foarte apropiate de primul, ca o consecință a asime- trici curbelor de frecvență, caracteristice arbo- retelor echiene. b. Studiul creșterilor. Pentru studiul creșteri- lor și forma arborilor s-au doborît arbori și sec- ționat din doi în doi metri din stațiunile și ti- purile de pădure cele mai valoroase și anume din pinetul cu Oxalis acetosella — cinci arbori și din pinetul cu Pirola secunda — un arbore, foarte apropiați de dimensiunile medii ale arbo- retelor respective. Rezultatul calculelor este redat în tabela 4 și în figurile 6, 7, 9, 10, 11 și 12, din care se des- prind următoarele: REVISTA PĂDURILOR *78* 1963*Nr. O 507 Analiza trunchiului: calculul creșterilor Tabela 4 e Xa 1,3 d A m h v avea cm3 f Observat!! La vîrstă de ani Creșterea cm Creșterea m Creșterea din’ coeficientul de formă Period, anuală period. anuală period. anuală 1 2 8 4 5 0 7 8 V 10 11 12 Arbore din tipul Pinet cu Oxalis acetosella 10 10,5 1,7 0,17 3,30 4,0 0,40 9,6 43,8 4,4 20 12,2 7,30 6,0 0,60 53,4 109,2 10,9 868 4,5 0,45 30 16,9 13,30 0,40 162,6 142,2 14,2 545 2,8 0,28 4,0 40 19,7 17,30 304,8 583 3,8 0.38 4,0 0,40 172,6 17,3 50 22,5 21,30 487,4 577 3,8 0,38 3,0 0,30 238,7 23,9 60 26,3 3,1 24,30 0,20 725,1 225,1 22,5 550 pe șase ani 0,31 2,0 66 20,4 26,30 950,2 536 cu coajă 30,6 26,30 1 012,6 530 b) Arbore din tipul de pădure Pinet cu Pirola secunda 10 8,5 3,5 0,35 3,60 2,0 0,20 15,0 29,7 3,0 732 20 12,0 5,60 0,40 44,7 85,4 8,5 710 5,4 0,54 4,0 30 17,4 9,60 140,1 615 2,6 0,26 4,0 0,40 91,6 9,2 40 20,0 13,60 5,0 0,50 231,7 122,4 12,2 543 2,6 0,26 50 22,6 18,60 354,1 12,1 478 1,7 0,17 3,0 0,30 120,6 60 24,4 — — 21,60 — 474,1 477 La 62 cu coajă 29,0 23,60 '— 688,8 — — 440 — maximum de creștere în diametru se pro- duce pînă în jurul vîrstei de 30 de ani, în ambele stațiuni, după care creșterile devin aproape egale de la an la an, ceea ce ne îndreptățește să cre- dem că din punct de vedere tehnologic calitatea lemnului este superioară; —• creșterea în înălțime este maximă pînă Ia vîrstă de 50 de ani. în figura 9 se dau curbele de dezvoltare a înălțimii, care au forme obișnuite. în figura 10 se indică creșterea curentă în înălțime și anume : în stațiunea nr. 3 este maximă (0,60 cm pe an) între anii 20 și 30 și în stațiunea nr. 2 este ma- ximă între anii 40 și 50. Din ambele figuri se vede superioritatea creșterii în înălțime în stați- unea cu Oxalis acetosella. Graficele (fig. 11 și 12) redau creșterile în volum, din care se observă că în stațiunea nr. 2 tipul de pădure pinet cu Pirola secunda maxi- mul de creștere ar fi între 40—50 ani, în stați- unea nr. 3, pinet cu Oxalis acetosella, creșterea curentă este mult superioară stațiunii nr. 2 și că maximul încă nu s-a produs. Din această cau- ză, credem că pe măsură ce arboretele respecti- ve înaintează în vîrstă, se va mări diferența de volum la hectar față de tipul pinet cu Pirola se- cunda. Tabela 5 Calculul volumului la hoelar folosind G suprafață de bază, H Înălțimea din tabelă 1 și coeficienții de formă pentru molid clasa I Tipul de pădure Virata, ani m 0. T, coefi- cient de formă V» mB Diferența de volum f»t& de tabela 1 Pinet cu Vac- cinium myrtillus 72 23 42,1 454 439 -0,06% Pinet cu Pi- rola secunda 65 24 46,1 460 507 — Pinet cu Oxalis acetosella 65 25 53,3 460 612 + 5,50% c. Coeficienți de formă, indici de formă, des- creșterea diametrului fusului. Coeficienții de formă ai arborilor analizați, respectiv ai fusului din tipul pinet cu Pirola secunda, de 0,40, este caracteristic arboretelor de pin din Valea Trotu- șului [9], iar cel din pinetul cu Oxalis este su- perior acestor arborete; el depășește chiar mo- lidul. Așa se explică și diferența mare de volum față de tabele [10] sau față de un molid cu aceleași dimensiuni. 508 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963 *Nr. 9 Fig. 6. Secțiune longitudinală prin trunchiul unui arbore din tipul de pădure „Pinet cu Oxalis acetosella" (u-a.abz). Fig. 7. Secțiune longitudinală prin ■trunchiul unui arbore din tipul de pădure „Pinet cu Pirola secunda" (u.a-80 a). Indicii de formă q2 (raportul dintre diame- trul Ia mijlocul fusului și cel de bază) sînt re- dați în tabela 3 a, din care constatăm că acești indici se înscriu în tabelele pentru Carpații Orientali [10] și sînt, comparativ cu ai molidu- lui, de cele mai multe ori superiori. Ca să ilustrăm și mai bine forma arborilor se dau în paralel diametrele din doi în doi metri, comparativ cu molidul (acesta din tabele) [4] în tabela 3 atît pentru arborii analizați cît și pentru alți arbori care s-au extras prin operații culturale. Din tabela amintită se vede foarte ușor că trunchiurile arborilor de pin sînt mult mai plini în comparație cu cea mai valoroasă specie de rășinoase de la noi din țară, care este molidul. Diferențele în plus față de molid sînt mai mari în a doua jumătate a fusurilor dinspre vîrf. d. Productivitatea tipurilor cercetate. Arborii inventariați pe loturi, în condiții medii ale arbo- retelor, au fost cubați, folosind tabele pentru pinul din Carpații Orientali [10]. Raportînd re- zultatul calculelor la un hectar, s-a întocmit ta- bela 1, în care sc dau principalele elemente de taxație la hectar a tipurilor de pădure cercetate. Clasele de producție sînt stabilite după tabele Fig. 8. Curbele de frecvență a diametreiar pe tipuri de pădure : Pinet cu Vaccinium myrliUus (vîrsta 75 nai, diametrul mediu 32 cm). — —' Pinet cu Oxalis acetosella (vîrsta 65 ani, diametrul mediu 27 cm),. • Pinet cu PitoU ^unda (vîrfța 65 ani» diametrul me- diu 30 cin). REVISTA PĂDURILOR *78* 1963 * 9 509 Pinet cu P"°l‘ seamd“ Fia. J0. Curba creșterii curente in înălțime la un arbore din : Pinet cu Oxalis accetoseUa Pinet cu Pirola secunda Fig. 11. Curba dezvoltării volumu- lui cu virsta la un arboret din : Pinet cu Oxalis acetosella _ _ — pinet cu Pirola secunda Fig. 1.2. Curba creșterii curente în volum la un arbore din ■ ---------•- Pinet cu Oxalis acetosella ■ — Pinet cu Pirola secunda germane [22], transcalculate din șase clase la cinci clase de producție. Din tabela respectivă se constată următoarele. Producția pe hectar este maximă în tipul de pădure pinet cu Oxalis acetosella, unde stațiu- nea este cea mai bună, și minimă în pinetul cu Vaccinium myrtillus, stațiunea cu potențialul productiv cel mai scăzut. în tipul de pădure amestec de pin și fag cu Vaccinium myrtillus, producția Ia hectar este și mai slabă datorită participării fagului cu un volum foarte mic. Creșterea medie de la 8,9 m3/an/ha în stațiu- nile de pinet cu Oxalis acetosella scade Ia 6,3 m3/an/ha în stațiunile de pin cu Vaccinium myr- tillus. Dacă la acestea adăugăm și diferența de consistență pînă la 1,0 și ce s-a extras și elimi- nat pînă în prezent [7] (s-a extras destul de mult, pădurile fiind foarte accesibile unor lo- cuitori la care sursa de venit a fost lemnul din pădure), se deduce că pe hectar creșterea medie anuală este de peste 10 m3/an/ha în stațiunea cea mai bună și de cel puțin 7,5 m3/an/ha în stațiunile extrem de sărace, ceea ce în fond este foarte mult Ca^iatea arboretelor, definită prin categoria de calitate a arboretului (procentul lemnului de lucru) și elagajul realizat pînă în prezent, este superioară, chiar excepțională în arboretele cu Pirola secunda sau cu Oxalis acetosella. Numărul de arbori la hectar este mult mai mare față de tabelele străine [20], fiind foarte mult influențat de natura proprietăților, adică de faptul că în pădurile particulare s-au făcut extracții mai multe, și în pădurile statului u.a. 3bl, 3b2 nu s-au făcut pînă acum nici un fel de operații culturale. Suprafața de bază la hectar, unul din cei mai siguri indicatori [21] se apropie ca valoare de 510 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963 *Nr. 9 cea a molidului de clasa l-a. în tabela 5 este calculat volumul la hectar cunoscut — G —, suprafața de bază și — H — înălțimea din ta- bela 1 cu indicii de formă ai molidului de la clasa I de producție din tabelele dendrometrice [4], Producția la hectar este în toate pinetele aproape egală cu cea din tabela 1, diferența cea mai mare fiind 4-5,5% în pinetul cu Oxalis ace- tosella. Acest lucru ne confirmă cele arătate în tabelele 3 și 3 a, ca de altfel și în alte pinete [9] și anume că indicii de formă sînt foarte apropiați de ai molidului. Față de tabelele germane [22], mai toate ele- mentele taxatorice sînt superioare, ceea ce de- notă că arboretele respective sînt mult mai pro- ductive decît cele pe baza cărora s-au întocmit tabelele respective. ★ Producția la hectar realizată de aceste arbo- rete și calitatea lor, dacă ținem seama de poten- țialul productiv al fiecărui tip de stațiune, ne îndreptățește să introducem pinul oriunde în astfel de situații, care sînt destul de numeroase la noi în țară. Actualele arborete constituie în prezent, cea mai puternică bază seminologică pentru pin din DREF-Ploiești și un important centru pentru alegerea arborilor plus, care reprezintă mate- rialul de bază selecționat pentru crearea plan- tajelor de semințe. în acest scop o atenție deo- sebită trebuie să se acorde operațiilor de îngri- jire și conducere a acestor arborete [16] care să furnizeze semințe de calitate superioară. Bibliografie (1] Beldie, Al. Flora indicatoare din pădurile noastre. București, Editura agrosilvică de stat, 1960. [2] Ceuca, G. Normativ privind constituirea sta- țiunilor. I.S.P.F., 1961 (manuscris). [3] * * * Tabele dendrometrice. București, Editura agrosilvică de stat, 1956. [4] ® * * Monografia geografică a R.P.R. Bucu- rești, Editura Academiei R.P.R., 1960. [5] Georgescu, C. Răspîndirea naturală a pinu- lui silvestru în Carpații Romîniei. Analele I.C.F.F., val. V, 1939. [6] Haraiamb At. Răspîndirea naturală a pinu- lui silvestru im Oantpa^A Rtamîniei. Analele 1939. [7] Giurgiu, V. Despre productivitatea pădurilor. București, Editura agrosilvică de stat, 1961. [8] Lacovlev, Al. Necesitatea economică a extin- derii culturii pinului silvestru. In : Revista Pă- durilor, nr. 11, 1960. [9] lacovlev, Al. Coeficienți de formă și indici de formă pentru pinul silvestru din Carpații O- rientali. în : Revista Pădurilor, nr. 2, 1961. [101 lacovlev, Al. Tabele de cuibaj pentru pinul silvestru din Carpații orientali. Revista Pă- durilor, nr. 3, 1961. [II] lacovlev, Al. Răspîndirea și ecologia pinului silvestru în bazinul Trotușului. în : Revista Pă- durilor, nr. 9, .1961. [12] lacovlev. Al. Cercetări asupra calității lem- nului de pin silvestru pe tipuri de pădure. In : Revista Pădurilor, nr. 1, 1962. [13] * * * Lucrările conferinței de tipologie forestie- ră ; 1—3, martie 1955. București, Editura agro- silvică de stat, 1957. [14] » * * Analele I.C.E.S., voi. XVI. București, Edi- tura agrosilvică de stat, 1955. [15] * * * Studii și cercetări, voi. XXII B, București, Editura agrosilvică de stat, 1961. [16] Mari an, A. Alegerea speciilor pentru împădu- rire, factor de bază pentru ridicarea productivi- tății pădurilor. în : Revista Pădurilor, nr. 4,1961. [17] Mărășescu, Th. Răspîndirea pinului silvestru în județul Rîmnicu-Sărat. în : Viața Forestieră, nr. 10, 1939. [18] Păune seu, C. Contribuții lă problema cunoa- șterii și caracterizării stațiunilor forestiere din R.P.R. în ; Revista Pădurilor, nr. 1, 1962. [19] Pașcovschi, S. Vegetația arborescentă a mun- ților județului Rîmnicu-Sărat. în : Revista Pădu- rilor, nr. 5, 1935. [20] Pașcovschi, S. și Leandru, V. Tipuri de pădure din R.P.R. București, Editura agrosilvi- că de stat, 1958. [21] Stinghe, V. și Tom a, G. Dendrometrie. Bu- icurești, Editura agrosilvică de stat, 1958. [22] Wiedemann - Sehober, R. Ertragstafeln wichiiger Holz-arten bei verschiedener Durchfor- stung. Hannover, Verlag IVI. u. H. Schoper, 1958. -o- Cîteva aspecte și tendințe ale silviculturii din Anglia ing. Octavian Cărare Candidat în științe agricole Director tehnic adjunct—MEF C.Z. Oxf. 90(42) Comisia Europeană a Pădurilor de pe lîngă FA.O., în colaborare cu Comisia Forestieră Britanică au organizat, în perioada 14—26 mai 1963 cea de a V-a călătorie de-studii în domeniul silviculturii, care s-a desfășurat pe o serie de trasee în treimea inferioară a teritoriului Angliei. Programul călătoriei de studii a fost axat pe tema: „Alegerea speciilor de împădurire, în ve- derea producerii de materii prime lemnoase ne- cesare industriei lemnului". în prima parte a călătoriei (14—19 mai) au fost analizate lucrări silvice executate de Comi- sia Forestieră Britanică în complexul păduros Dean, precum și unele obiective industriale din regiunea Herefordshire; în a doua parte (21-23 mai) au fost vizitate arboretele din pădurea Tith- ford, din apropierea orașului Cambridge, precum și întreprinderile de industria lemnului ampla- sate în această zonă; la sfîrșitul programului, în zilele de 24 și 25 mai, au fost vizitate institu- tele de cercetări pentru silvicultură și pentru industria lemnului, precum și arboretumul Bed- gebury. în perioada 14—23 mai, activitatea s-a desfă- șurat pe două planuri distincte : — vizitarea obiectivelor forestiere incluse în program; — analizarea problemei alegerii speciilor de împădurire în silvicultura țărilor participante; Delegația țării noastre a susținut comunicarea : „Alegerea speciilor forestiere în silvicultura Re- publicii Populare Romîne". Activitatea intensă de vizite pe teren, prezen- tare și dezbatere de rapoarte naționale s-a în- cheiat cu elaborarea a nouă documente de sin- teză la nivel internațional, referitoare la urmă- toarele probleme: politică forestieră, stațiuni, specii, eficacitate economică, conversiune și transformare, lemn de mici dimensiuni, piață, utilizarea industrială a lemnului, contingențe cu silvicultura tropicală. Pe baza acestor documente pe secții, aparatul Diviziei Pădurilor și Produselor Forestiere din cadrul F.A.O. va elabora un document unic — cu structură similară și cu conținutul de idei fixat de participanți. Acesta, împreună cu un re- zumat al tuturor referatelor naționale prezen- tate de delegațiile participante, va fi multiplicat și trimis tuturor țărilor membre ale F.A.O. pen- tru informare și folosire corespunzătoare. Vizitele efectuate pe teren, discuțiile purtate cu silvicultorii englezi, precum și dezbaterile multilaterale care au avut loc în plenul delega- țiilor participante au conturat cu destulă clari- tate și precizie principalele orientări și tendințe existente astăzi în silvicultura unor țări euro- pene, în general și în silvicultura Angliei, în spe- cial. 1. O primă constatare care reiese pe această linie este aceea a eforturilor intense care se fac, pentru sporirea în timp cît mai scurt a resurse- lor forestiere existente și a reducerii deficitului de materii prime lemnoase, a cărui accentuare este întrevăzută tot mai limpede. în această privință, atît din vizitele de pe te- ren, cît și din dezbateri a reieșit linia categorică a extinderii în cultură a rășinoaselor, în afara arealului lor natural. în majoritatea țărilor se depun actualmente străduințe pentru ca să se determine cît mai precis speciile de rășinoase indigene sau exotice apte a fi cultivate în diferitele stațiuni, consi- derîndu-se această acțiune drept una dintre cele mai însemnate sarcini ale silviculturii. în Anglia pădurile și culturile vizitate au de- monstrat hotărîrea cu care se merge în introdu- cerea și extinderea diferențiată a duglasului verde, molidului, pinilor (silvestru și negru), bradului Sitka, thuya ș.a. Vechea orientare, a culturii cu mare priori- tate a quercineelor (îndeosebi stejar peduncu- lat), care conduse la vîrste înaintate erau des- tinate acoperirii necesarului dc materie primă pentru construcții navale, a fost părăsită. De re- marcat, de altfel, că nu rare sînt astăzi locurile în care silvicultorii englezi întîmpină dificul- tăți tehnice serioase în evacuarea rezervelor îm- bătrînite de stejar și chiar în exploatarea quer- cineelor trecute de vîrsta exploatabilității. Productivitatea arboretelor de rășinoase în condițiile pedoclimatice ale Angliei este cu mult superioară celei a arboretelor de stejar, așa după cum reiese din datele prezentate în tabela 1, cu privire la unele arborețe vizitate în com- plexul păduros Dean. Tabela 1 Productivitatea unor specii rășinoase folosite la luerări de împădurire, in pădurea Dean (Herefordshire) Locul Bpeci* Clase de producție Creșterea medie maximă etabilit^ m®/ha Highmeadow molid 55 I 17,6 Woods pin negru 50 II 16,0 ■ k duglas verde 56 II 18,7 « ■ duglas verde 56 I 22,3 larice european 80 II 9.8 » • stejar pedunculat 90 II/III 4,9 • ■ fag 90 I 8,5 Abbotswood duglas verde 51 1+ 22,3 + molid 59 I 17,6 Blakeney Hill stejar pedunculat 60 II/III 4,9 Staple edge brad sitka 21 IV/V 13,4 Parkhill duglas verde 70 I 22,3 ■ • duglas verde 70 II 18,7 ■ « molid 70 II 14,0 larice european 70 II 9,8 512 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 9 Pe această linie este de relevat că se duce o acțiune generală, susținută și intensă de trans- formare și convertire a arboretelor. Toate dele- gațiile participante și toate obiectivele silvicul- turale vizitate au arătat — fără echivoc — acți- unea în desfășurare a convertirii crîngurilor (simplu și compus) la codru. Paralel cu lucră- rile de conversiune se desfășoară lucrări de amploare pentru înnobilarea cu rășinoase a ar- boretelor de foioase, mergîndu-se pînă la sub- stituirea totală a speciilor de foioase existente în compoziția unor arborete. Menționăm, ca exemple, următoarele situații, vizitate pe teren: Pădurea Worcester. Arboretul exploa- tat este alcătuit din stejar pedunculat și fag; regenerarea artificială s-a făcut cu lariee comun, duglas verde și fag (plantație). în aceeași pădure, un alt arboret alcătuit din stejar pedunculat pur a fost integral substituit cu duglas verde, pin silvestru și fag. Pădurile Speech House și Acorn Patch. Vechiul arboret alcătuit din stejar pe- dunculat a fost substituit, introdueîndu-se pe văi molid, pe înălțimile mici (versanți), duglas verde, fag și lariee comun pe stațiuni mai înalte. De menționat că în toate cazurile este vorba de stațiuni cu soluri fertile, precipitații 800—900 mm anual și altitudine pînă Ia 250 m. Sînt frecvente situațiile cînd anumite răși- noase sînt substituite prin alte rășinoase, cum este de exemplu în Anglia, cazul substituirii ar- boretelor de lariee japonez (Larix leptolepis) cu molid, pin negru sau cu alte rășinoase ; în aceste cazuri, arboretele de lariee japonez sînt exploa- tate la vîrsta de 30—35 ani, lăsîndu-se — în caz de nevoie — rezerve (70—80 la hectar) pentru adăpostirea tinerelor culturi, exploatarea între- gului arboret (cel tînăr + rezervele) urmînd a se face după 40—60 ani. Tabela 2 Vîrstele maximumului de producție cantitativă a arboretelor pure de rășinoase ani Specia Pin silvestru 40 50 60 70 80 00 I II III IV Pin negru I II III IV Duglas verde I II III IV V Molid Brad sitka I II III IV V I II III IV în tabela 2 sînt arătate vîrstele la care se pot realiza producțiile maxime în arboretele de ră- șinoase pure, remareîndu-se sub acest raport prioritatea bradului sitka și a duglasului verde, urmate de pinul negru, pinul silvestru și molid. Condițiile naturale din Anglia pot fi conside- rate ca favorabile culturii speciilor de rășinoase de valoare; din acest punct de vedere se consi- deră că la vîrsta exploatabilității arboretele pure de rășinoase pot atinge diametrele medii arătate în tabela 3. Tabela 3 Diametrele medii ale arboretelor pure de rășinoase, posibile de atins la vîrsta exploatabilității absolute, cm Specia Clase de producție V I n III IV Pin silvestru 43 38 31 27 Pin negru 42 35 31 27 Duglas verde 48 45 43 37 34 Molid 48 44 40 36 Brad sitka 48 45 41 36 31 Extinderea rășinoaselor, convertirea și mai ales transformarea arboretelor arată tendința declarată a artificializării pădurilor din țările vest-europene într-un ritm rapid. în pădure, în ședințe de lucru, în discuții colaterale pe toată durata lucrărilor această problemă a fost dez- bătută deosebit de amplu. S-a tras concluzia că introducerea speciilor forestiere cu însușiri bio- logice și cerințe ecologice corespunzătoare va- lențelor staționale ale fiecărui teren de împădu- rit, concomitent cu asigurarea unor amestecuri de specii corespunzătoare stării fitosanitare nor- male, nu ridică probleme silviculturale îngrijo- rătoare cel puțin 1—2 cicluri de producție; în ipoteza că alterarea stațiunii ar căpăta totuși o evoluție periculoasă, silvicultura modernă dis- pune de suficiente mijloace pentru asigurarea unor schimbări de soluții (specii, agrotehnică, îngrășăminte etc.). 2. O problemă atent analizată a fost aceea a formulelor de împădurire, care s-a dezbătut sub forma tezei „arborete pure și amestecate". Toate țările participante au argumentat silvicultural, biologic și chiar economic necesitatea realizării culturilor în amestec. Opinii deosebite în această problemă au fost exprimate de experți englezi, care au argumentat necesitatea ca cel puțin un ciclu de producție (50—60 ani) să se creeze și culturi pure de rășinoase, acolo unde funcția de bază sau exclusivă a pădurii este aceea de a produce lemn, iar stațiunea are fertilitate ridi- cată. Cu totul alta a fost opinia silvicultorilor din Anglia, iar vizitele pe teren au demonstrat aceas- tă poziție, în ceea ce privește culturile executate în păduri cu rol predominant de protecție. Par- ticularitățile mărimii și ale repartiției teritoriale a suprafeței păduroase a Angliei fac ca în aceas- tă țară cea mai importantă funcție de protecție, exercitată de păduri să fie aceea estetică. în ase- REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963 *Nr. 9 513 menea păduri — care sînt constituite, în majo- ritatea cazurilor, în parcuri naționale — se prac- tică o silvicultură bazată pe principii de estetică ■forestieră. Dintre caracteristicile lucrărilor silvi- ce în astfel de condiții se menționează : tăieri rase în parchete cu suprafață de cel mult două hectare, menținerea preponderenței foioaselor, introducerea rășinoaselor în culise alterne de lățime 30—40 m, rezervarea de suprafețe gazo- nate fără vegetație arborescentă propriu-zisă pentru turism și camping-uri etc. 3. Accentul puternic pus pe regenerarea arti- ficială a arboretelor, precum și cultivarea multor specii inexistente în flora naturală spontană a Angliei, este însoțită de grija silvicultorilor pen- tru asigurarea materialului de împădurit de pro- veniență corespunzătoare și cu însușiri ereditare verificate. în ceea ce privește aspectele de silvotehnică ale regenerării se menționează producerea puie- ților de molid în pepinieră într-uri ciclu de 4—5 ani, cu repicarea materialului; regenerarea fa- gului prin plantații, la adăpostul arboretului încă neexploatat, iar pe unele stațiuni chiar în teren deschis (în majoritatea cazurilor cu puieți impor- tați din Olanda) ; folosirea de plantații relativ rare (3 000 — 4 500 puieți/ha); o mare parte din lucrările de plantații se execută manual, deși în cazul împăduririi unor suprafețe goale mai mari, se folosesc mașini de plantat, eventual după o prealabilă extirpare mecanizată a covorului de „calltina" și pregătirea solului la 20—35 cm adîn- cime. în pădurile vizitate s-a putut constata că ame- najamentele au la bază cartări pedologice deta- liate, care fundamentau prescripțiile în domeniul lucrărilor de refacere. 4. O trăsătură pregnantă a silviculturii An- gliei în etapa actuală constă în fundamentarea economico-financiară a culturii pădurilor. Foru- rile de specialitate, organele de conducere ale Comisiei Forestiere Britanice, relevă acest aspect ca pe o mare cotitură făcută în silvicultura tra- dițională a acestei țări, caracterizînd-o drept o nouă politică forestieră. în realitate, aceasta reprezintă într-o mare măsură actualizarea principiilor lui P r e s s 1 e r, binecunoscute în domeniul estimației forestiere capitaliste clasice, în conformitate cu care ale- gerea speciilor și fixarea ciclului de producție trebuie să țină seamă de fructificarea maximă a capitalului investit (procentul mediu de fruc- tificare adoptat de Comisia Forestieră Britanică fnnd astăzi de 3,5%). Pentru transpunerea în viață a acestor prin- cipii, Comisia Forestieră Britanică a elaborat materiale tabelare pentru determinarea corela- țiilor valorice între specii, așa fel îneît prescrip- țiile relative la împăduriri cuprinse în amenaja- mente să aibă în vedere acele formule de împă- duriri care din punct de vedere ecologic sînt viabile, iar economic pot aduce maximum de profit. Vîrstele de tăiere pentru principalele spe- cii au fost stabilite după același criteriu finan- ciar, pentru rășinoase, în general, fiind adoptate cicluri de producție relativ mici (40—70 ani) diferențiate pe clase de producție și specii. în tabela 4 este arătată lista principalelor spe- cii de rășinoase întocmită de experți ai Comi- siei Forestiere Britanice, în funcție de rentabi- litatea culturii. Tabela 4 Creșterea medie totalii șl venitul net ia virata exploatabilitâțil in arborete de rășinoase Virata Claaa de producție Creșterea, medie la exploatabilitate, m3/ha Venitul net la explo’ktabîlitate, £/ha Brad sitka I 19,6 636 Duglas verde I 17,5 566 Brad sitka II 16,5 405 Duglas verde II 14,7 329 Brad sitka III 14,2 214 Pin negru I 13,8 209 Molid I 13.8 175 Duglas verde III 12,3 149 Brad sitka IV 11,8 60 Pin negru II 11,0 36 Pin silvestru I 10,6 14 Molid II 11,2 0 Duglas verde IV 10,1 - 5 Brad sitka V 9,6 - 74 Pin negru III 8,7 - 98 Molid III 9,0 -120 Duglas verde V 8,0 -122 Pin silvestru II 8.1 -122 Molid IV 7,1 -209 Pin negru IV 6,4 -209 Pin silvestru III 6,0 -218 Pin silvestru IV 4,0 -281 Se observă că molidul de clasa a Il-a de pro- ducție este considerat drept cultura de la limita rentabilității; sînt superioare acestuia — sub același raport — culturile de brad sitka de cla- sele I—IV de producție, cele de duglas verde de clasele I—III de producție, culturile de pin ne- gru de clasele I—II de producție, precum și cul- turile de molid ori de pin de clasa I de produc- ție. Este nerentabilă cultura arboretelor de brad sitka, duglas verde, pin negru, pin silvestru și molid din celelalte clase de producție. I Corelația valorică dintre arboretele de răși- noase de diferite specii și clase de producție, în funcție de criteriul rentabilității este arătată în tabela 5. Aceleași considerente legate de fructificarea corespunzătoare a capitalului investit limitează trecerea în cultura forestieră a unor terenuri improprii pentru agricultură, delegațiile multor țări europene din vest arătînd că există dificul- tăți de trecere în circuitul economic pe această cale a așa-numitelor terenuri marginale (Olanda, Franța, Suedia, Irlanda ș.a.). Partea pozitivă a acestei orientări a silvicul- turii Angliei și care trebuie reținută este aceea a obligativității fixării precise a țelului de pro- 514 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 Tabela A Corelația valorică dintre diferitele specii și clase de producție la rășinoase (tn funcție dc venitul net la cxploatahilitate) Specie Valori Clase de producție I II III IV v Pin silvestru venit net la exploat. 14 -122 -218 -281 diferențe 136 96 63 Pin negru venit net la exploat. 209 36 - 98 — 209 diferențe 173 134 111 Duglas verde venit net la exploat. 566 329 149 -5 -122 diferențe 237 180 154 117 Molid venit net la exploat. 175 0 -120 -'209 diferențe 175 120 89 Brad sitka venit net Ia exploat. ( 636 405 214 60 - 74 diferențe 231 191 154 134 ducție al fiecărei culturi și, respectiv, al fiecă- rui arboret, în concordanță cu cerințele de con- sum în perspectivă și cu potențialul de produc- ție al stațiunii. 5. în ceea ce privește lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, trebuie subliniat faptul că, lipsa rentabilității produselor secundare constituie principalul factor care limitează și frînează executarea operațiilor culturale. Au fost vizitate arborete situate dc o parte și de alta a unor drumuri auto și a căror stare reclamă in- tervenții urgente de rărire, care însă nu pot fi executate din cauza valorii relativ reduse a ma- terialului lemnos rezultat (diametre sub 14 cm). Majoritatea delegațiilor țărilor occidentale au arătat de altfel, că chiar și acolo unde accesibi- litatea este pe deplin asigurată, în silvicultura țărilor lor există problema de nerezolvat a efec- tuării primei rărituri necesare arboretelor, din cauza prețurilor mici ale materialului lemnos rezultat (Olanda, Norvegia, majoritatea landuri- lor R.F.G. ș.a.). Trebuie însă relevat în același timp că au fost vizitate arborete de pin și alte rășinoase, în care urmărindu-se obținerea Ia exploatabilitate a lem- nului de gater, se executau sistematic atît opera- ții de rărituri (în majoritate forte), cît și de elagare artificială (cu ajutorul unor tije ușoare de aluminiu terminate cu un cosor cu lama de 25—40 cm). 6. în ceea ce privește extinderea culturilor de pin, ’ silvicultura Angliei atestă pericolul atacu- rilor de Fomes-Anosus, împotriva cărora sînt luate măsuri dc ordin silvicultural (alternarea vîrstelor arboretelor în spațiul pădurii, crearea de culturi intercalate de foioase etc.). 7. Nivelul rentabilității scăzute în producerea și valorificarea unei largi game de produse lem- noase brute, constituie același factor limitativ și în gospodărirea masei lemnoase de produse principale destinate exploatării. Condițiile social-economice din Anglia pun vizitatorul pădurilor din această țară în fața pu- ternicului contrast existent între lipsa de lemn pe de o parte și risipa de material lemnos din parchetele de exploatare, pe de altă parte. Lipsa unei piețe interne suficient de absor- bante pentru lemn de foc și pentru construcții rurale — ca urmare a consumului ridicat de cărbuni și a folosirii unor materiale înlocuitoare ale lemnului, corespunzătoare cu cerințele așe- zărilor de tip rural din această țară-metropolă — paralel cu slaba dezvoltare a unor sectoare ale industriei lemnului, care să constituie un de- bușeu pentru sortimente de dimensiuni mijlocii și mici, duce frecvent la abandonarea în par- chete pînă la 40% din masa lemnoasă. A fost vizitat printre altele și un șantier de împăduriri din pădurea Thetford (cîmpie), în care cantitatea de material lemnos de dimen- siuni mijlocii și mici rămasă de la exploatare era atît de mare îneît făcea imposibilă execuția însăși a lucrărilor de plantare; în asemenea si- tuații, silvicultorii recurg la o mașină specială de mărunțit materialul lemnos rămas; această mașină constă dintr-un sistem de cuțite mon- tate pe axul de legătură al celor două roți, care — prin lovire — rup și apoi mărunțesc lemnul peste care trece, mașina fiind tractată dc un tractor de 40—50 CP. După această tocare se procedează la plantarea manuală. Densitatea mare a rețelei de drumuri fores- tiere existente în păduri nu ridică probleme di- ficile de scos-apropiat și transport, cu atît mai mult cu cît majoritatea pădurilor sînt amplasate pe terenuri plane sau pe versanți cu înclinări mici. Trebuie sublimat însă că și în acest sector al economici forestiere domină același calcul al rentabilității fiecărei instalații de transport, în funcție de efortul de investiție, cheltuielile de scos-apropiat și transport, cuantumul masei lem- noase, nivelul dobînzilor capitalurilor folosite ș.a. REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963*Nr. 9 515 S. Comisia Forestieră Britanică execută ex- ploatările prin intermediul antreprizelor private. La lucrările de doborît s-a remarcat folosirea fierăstrăului cu coardă, alături de o gamă largă de fierăstraie mecanice; cepuirea se face cu to- porul, secționarea cu fierăstraie mecanice, coji- rea se face manual (cu o tijă metalică terminată cu o lamă), scosul executîndu-se în general cu tractoare ușoare prevăzute cu dispozitive hidrau- lice pentru agățare și mișcare a lemnului prin semitîrîre. Vizita făcută într-un depozit final a arătat fo- losirea pc scară largă a automacaralelor de mare capacitate. Tehnologia exploatării în trunchiuri lungi și catarge este folosită foarte rar. 9 . O problemă grea pe care Comisia Forestieră Britanică o rezolvă numai parțial și numai cu mari străduințe este aceea a pășunatului în pă- duri. Marea majoritate a pădurilor vizitate erau împrejmuite cu gard de sîrmă, acestei acțiuni acordîndu-i-se o atenție specială. Dezvoltarea turismului și a camping-urilor a adus de asemenea la o atenție deosebită pentru prevenirea incendiilor — pancartele avertizoare, liniile gazonate antiincendiare, observatoarele de diferite mărimi putînd fi întîlnite frecvent. 10 .r Vizitarea stațiunii de cercetări silvice de la Faraham-Surrey și a arboretumului Bedgebury de lîngă Tunbridge Wells, a scos la iveală inte- resul deosebit care este acordat problemelor de selecție forestieră, precum și a problemelor de seminologie forestieră; de reținut în această pri- vință faptul că este interzisă cultura în pepinieră a semințelor care nu au buletinul de analiză fa- vorabil emis de laboratorul de specialitate al stațiunii respective. ★ Călătoria de studii și sesiunea științifică orga- nizată în paralel a decurs într-un spirit de cola- borare deplină, dezbaterile și discuțiile menți- nîndu-se la un nivel științific ridicat. Toate dele- gațiile prezente au fost permanent animate de dorința de a avea un schimb de opinii cît mai fructuos asupra principalelor probleme din do- meniul silviculturii. Ameliorarea stațiunilor slab productive cu ajutorul amestecurilor nutritive Dr ing. I. Z. Lupe Laureat al Premiului de Stat INCEF C.Z. Oxf. 237.4 În terenurile cu eroziune puternică și exce- sivă, reușita culturilor forestiere executate după procedeele obișnuite — în gropi — este în general slabă și adesea compromisă, chiar și în cazul cînd plantarea se face pe terase simple sau susținute de gărdulețe ori banchete de piatră. Din aceste motive sînt necesare completări re- petate în mai mulți ani la rînd, lucrări care mă- resc considerabil costul împăduririi acestor te- renuri [5],[21]. Chiar cînd reușesc să se prindă, puieții înre- gistrează pe aceste terenuri, timp de mai mulți ani după plantare, creșteri foarte mici, întîrziind realizarea stării de masiv și sporind și mai mult costul împăduririi prin cheltuieli de întreținere numeroase, pe care le reclamă. Ade- sea, puieții prinși rămîn mici, încremeniți și în- chirciți la cîțiva ani după plantare, astfel îneît nu-și pot manifesta influența amelioratoare asu- pra scurgerilor la suprafață și asupra solului, respectiv a stațiunii și nici nu cîștigă în valoare ca surse de material lemnos de viitor. Aceasta impune căutarea unor procedee de cultură mai bune [21], în unele cazuri, culturile de pe asemenea te- renuri intră în criză dc nutriție și alimentare cu apă la scurt timp după plantare, în altele mai tîrziu — între 30 și 70 de ani [20] — cînd cerin- țele arboretului nu mai pot fi satisfăcute de ca- pacitatea de producție a stațiunii și cînd arborii încep să se usuce în masă. Primul caz se găsește destul de frecvent în Vrancea, iar al doilea în multe din pinetele plantate în trecut pe terenu- rile degradate sau cu soluri superficiale, în care a apărut în ultimul timp uscarea intensă a ar- borilor, fenomen care e posibil să ia o extindere mai mare în viitor la noi [13]. Pentru prevenirea pierderilor mari la plantare și asigurarea unei reușite și dezvoltări mai bune a culturilor de acest fel, în 1962, Ministerul Eco- nomiei Forestiere a dispus ca „în condiții exce- sive, cu soluri sărace sau schelete, plantarea să se facă în terase susținute cu banchete de piatră sau gărdulețe și să se folosească pămînt vegetal și chiar îngrășăminte". Nu se precizează însă în această dispoziție și nici în alte îndrumări sau lucrări cu caracter normativ (STAS, norme in-, terne, instrucțiuni, manuale ș.a.) ce trebuie să 516 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963 ★ Nr. 9 se înțeleagă prin pămînt vegetal, nici de unde poate fi luat, nici dozele de folosit în diferite cazuri care se întîlnesc în practică. Fără să in- sistăm prea mult asupra justeței din punct de vedere logic și științific a termenului pămînt ve- getal, considerăm necesar să relevăm faptul că unii specialiști și practicieni înțeleg stratul de pămînt bogat în humus din orizontul A, iar alții mranița sau compostul pregătit din frunze, bu- ruieni și alte resturi organice de plante și ani- male. Presupunem însă că în dispozițiile amin- tite este vorba de pămînt natural cu humus din orizontul A, din suprafețe neerodate sau chiar colmatate. Dacă în culturile deja constituite îngrășămin- tele au dat rezultate în general bune, documen- tația de care dispunem pînă în prezent arată că folosirea îngrășămintelor chimice și chiar orga nice ca mijloace de sporire a prinderii și men- ținerii în viață a puieților în terenuri degradate și uneori chiar în terenuri nedegradate a dat re- zultate negative atît la noi cît și în străinătate [4], [9], [12]. Din cauza concentrării soluției solului, a reținerii mai pronunțate a umidității în solul îngrășat datorită higroscopicității mai mari a îngrășămintelor, prinderea, menținerea în viață și creșterile puieților, cel puțin în pri- mul an, au fost mai mici în suprafețele pe care s-au aplicat îngrășăminte. Un efect negativ mai pronunțat au avut în special îngrășămintele po tasice (kainita ș.a.) [9], [10], [12]. Rezultate ceva mai bune la prindere au dat unii stimulenți ai înrădăcinării ca: heteroauxinele, giberelină, hidrazinele și hidrazonele, însă și acestea numai în soluri sănătoase, nedegradate [1], [3], [14]. în stațiuni cu soluri foarte superficiale, schelete și pe prundișuri și grohotișuri, practic lipsite de sol (cu roca mamă adesea dezagregată numai pe cîțiva centimetri adîncime de la suprafață), re- zultate mai bune s-au obținut numai prin adău garea de pămînt mai fertil, fie la groapă, fie în pungi sau ghivece nearse plantate împreună cu puieții crescuți în ele. fie în cutii speciale de lemn [7]. Plantarea cu adaos de pămînt mai fertil (de împrumut) nu s-a practicat la noi decît în pu- ține cazuri și nu în mod experimental, astfel că nu avem baze de calcul nici pentru întocmirea devizelor, nici pentru eficiența economică. Dacă ne gîndim însă la faptul că terenurile pe care este necesară folosirea Iui sînt situate în cele mai multe cazuri pe pante foarte repezi, pînă la abrupte, este de la sine înțeles și de așteptat ca plantarea cu adaos de pămînt fertil să nece- site cheltuieli mărite simțitor prin costul recol- tării și transportului acestuia Ia locul de între- buințare. în cazul aducerii lui din pepinieră îm- preună cu puieții, se pune de asemenea proble- ma sursei de aprovizionare pentru completarea pămîntului care se ridică anual și aceea a chel- tuielilor de transport la pepinieră și la locul de plantat ca și a celor de pregătire și distribuire pe suprafață. Aprovizionarea cu pămînt fertil natural direct la locul de plantare, fără a mai trece prin pepi- nieră, pune de asemenea o serie de probleme de ordin tehnic, biologic și economic, determinate de necesitatea de a obține rezultate silvoamelio- rative cît mai bune, cu cheltuieli cît mai mici de fonduri și forță dc muncă. Dintre acestea cele mai însemnate sînt: 1. Găsirea unei surse de pămînt corespunză- tor cerințelor ecologice referitoare la sol ale spe- ciilor ce urmează a se cultiva, cît mai apropiată de locul de -plantare și cu posibilități cît mai bune de ridicare și transport; 2. Necesitatea analizării principalelor proprie- tăți fizice și chimice ale pămîntului propus a se folosi (textura, structura, conținutul în substanțe nutritive mai însemnate aflate în deficit în solul ce urmează a fi plantat), pentru a nu se intro- duce pămînt prea sărac sau contraindicat, care să ducă la rezultate negative, deci pentru a se evita cheltuielile inutile; 3. Imposibilitatea găsirii unei surse de pămînt corespunzător la o distanță convenabilă, care să justifice cheltuielile ocazionate de ridicarea și transportul acestuia; 4. Scăderea potențialului productiv al supra- feței de pc care se ridică pămîntul de împrumut, scădere care, în cazul cînd acesta se ridică din pădure, se traduce în scoborîrea clasei dc boni- tate a suprafeței respective, deci a clasei de pro- ducție a arboretului în cauză * ; 5. Blocarea parțială a forței de muncă nece- sare instalării propriu-zise a culturii (plantării sau semănării), la lucrările de ridicare și trans-, portul pămîntului, la o dată cînd aceasta este cel mai mult solicitată pentru terminarea la timp util a primelor lucrări ** ; 6. Imposibilitatea găsirii unui pămînt natural care să realizeze o ameliorare optimă și de lungă durată. Pentru înlăturarea la maximum a inconvenien- telor arătate și asigurarea unei ameliorări opti- me și de lungă durată, se ' propune folosirea amestecurilor nutritive descrise în cele ce ur- mează. Amestecurile nutritive care pot să asigure o mai bună reușită și dezvoltare a culturilor sil- vice pe stațiunile cu soluri cu troficitate foarte scăzută (puternic erodate, crude sau cruzite, podzolite puternic etc.) sînt de două feluri: or- gano-pămîntoase sau composturi, și vegetale. Pri- mele au drept scop ameliorarea condițiilor de * Dacă se ridică un strat de p&mînt cu humus de 5 cm grosime și se pune la un puiet numai 1.5 dm3 din acest pămînt, pentru 1 ha de plantație cu 10 000 puieți se va ridica stratul fertil de pe o su- prafață efectivă de 300 m2, adică de pe o suprafață parcursă de aproximativ 500—600 m2. Acest inconvenient se ipoate evita transportînd păinintul de împrumut pe .suprafața destinată cultu- rii înaintea începerii lucrărilor de împădurire pro- priu-zisă. REVISTA RADU R1L0R* 78* 1963* Nr. 9 517 prindere, respectiv răsărire, menținere și creș- tere a culturilor în primii 1—5 ani de la insta- lare, iar cele vegetale de ameliorare a condițiilor de nutriție și creștere în restul vieții arboretu- lui rezultat, pînă la exploatarea acestuia. Dăm cîteva sugestii asupra modului cum se pot rea- liza aceste amestecuri. a. Amestecul nutritiv organo-pamîntos. Acest amestec se aseamănă mult cu compostul ce se folosește în mod obișnuit în pepinieră. La reali- zarea lui trebuie să se țină seama că pentru o bună nutriție plantele au nevoie în sol de com- plexul adsorbtiv argilos, substanțe organice și substanțe minerale. în acest scop, amestecul nutritiv va putea fi preparat în imediata apro- piere a locului de întrebuințare a lui, din pămîn- tul fin existent acolo sau în apropiere (cu adău- gare de argilă acolo unde este cazul) sau din marne și gresii dezagregate (în cazul substrate- lor de acest fel) cu litieră și humus brut din pădure sau diferite tufișuri, eventual și cu gunoi de grajd, în cazul cînd acesta nu primește o fo- losire locală mai bună. La pregătirea amestecului nutritiv trebuie să se țină seamă, în primul rînd, de cerințele în substanțe nutritive ale speciilor arborescente, de bază și de amestec, care urmează a fi folosite la împădurire, de deficitul în asemenea substan- țe, deci de nevoia de îngrășăminte a solului în care urmează să se instaleze cultura (plantația sau semănătura) forestieră și de conținutul în substanțe nutritive al materialului, care poate fi folosit la realizarea amestecului (pămînt, litieră, humus brut, eventual băligar ș.a.)). Conținutul în argilă și substanțe nutritive al solului local se determină cu ocazia cartării staționale, cînd se stabilește și nevoia de îngrășare cu substan- țele ce se găsesc în deficit. în cazul cînd pămîntul pentru amestec se ia din alt loc decît acela în care se face cultura, este necesar să se analizeze chiar și mai sumar, prin mijloacele simple de teren, proprietățile fi- zice și chimice ale acestuia ca: textura, pil, car- bonați!, sărurile solubile ș.a. Conținutul în sub- stanțe nutritive al materiei organice de care se dispune în acest scop (litieră, humus brut, băli- gar) se poate stabili prin analize de laborator sau se poate lua cu aproximație din datele lite- raturii de specialitate. întrucît analizele de laborator cer timp și bani, pentru acest scop se pot folosi datele refe- ritoare la conținutul în substanțe nutritive al litierei diferitelor specii de arbori și arbuști din tabelul anexă sau din alte lucrări care conțin indicații de acest fel [8], [20], [23]. Amestecul nutritiv este indicat a se face și depozita în unul sau mai multe puncte în inte- riorul suprafeței de plantat (semănat). în acest scop se va identifica din timp sursa de unde se vor lua materialele necesare și se vor face ana- lizele necesare. Litiera și humusul brut este indicat să se ri- dice din locurile depresionate de pe versanți și de la poalele acestora, unde se adună în straturi groase în fiecare an. Asemenea locuri sînt destul de frecvente în pădurile de deal și munte. Este de dorit ca aceste materiale să fie căutate în locurile cele mai ușor accesibile și mai apro- piate, pentru a reduce la minimum cheltuielile de transport. Odată identificate aceste materiale, se vor pregăti platformele de depozitare sub forma unor terase plate sau cu cuvetă, late de cel puțin 1 m și lungi după trebuință, cu rigole de scurgere a excesului de apă ce va ajunge la bază. Terasele se vor amplasa în locuri mai așezate și mai ușor accesibile, pe cît se poate pe expo- ziții semiumbrite. Pe aceste platforme se va așeza pămîntul local mărunțit împreună cu sub- stanța organică (litieră, humusul brut etc.) ames- tecate intim în proporția de 1:3 sau 1:5, adică o parte de pămînt la trei, respectiv cinci părți de materie organică, în funcție de starea acesteia din urmă și a solului (1:3 la pămînt mai bun și materie organică mai densă și mai descompusă). Dacă amestecului îi lipsesc anumite substanțe nutritive minerale strict necesare culturii, aces- tea se vor da prin introducerea în timpul formă- rii lui a unora din formele de îngrășămînt mine- rale, care conțin aceste substanțe în cantitatea ce va rezulta dintr-un calcul, la care se va ține seama de necesarul de substanță minerală afla- tă în deficit și de cantitatea de substanță activă de acest fel din îngrășămîntul folosit. Dacă lip- sește calciul se va introduce în amestec praf de var nestins. Amestecul de pămînt cu materie organică se va așeza în grămezi paralelipipedice sau în formă de trunchi de piramidă înalte de 1,5—2,0 m care se vor acoperi cu un rînd de crengi atît lateral cît și sus, pentru a se evita insolația și uscarea excesivă și a lăsa apa din precipitații să pătrun- dă. Dacă este prea uscat la așezare, se va umezi prin stropire cu apă pentru a putea fermenta mai ușor. în cazul cînd se dispune de ciuperci de micorize (specii de Boletus din pinete ș.a.) se vor introduce în amestec și corpurile aeriene sau pămînt cu micelii ale acestor ciuperci. Pentru a avea un amestec cît mai eficient este necesar ca pregătirea lui să se facă toamna, ime- diat după căderea frunzelor și cu 1—2 ani îna- inte de întrebuințare, în funcție de durata de descompunere și fermentare a materiei organice (litierei) folosite ***. Cantitatea totală de amestec nutritiv ce trebuie pregătită pentru o anumită suprafață de cultură se calculează în funcție de cantitatea propusă a se da la un puiet (1—2 dnP) și de numărul total de puieți la care se va folosi acest material. •** Durata de formare (fermentare) a amestecului nutritiv depinde de natura și de starea de descom- punere a materiei organice folosite și de condițiile microclimatice locale. 518 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 Amestecul nutritiv astfel pregătit se va trans- porta la locurile de întrebuințare în stare rea- vănă sau umedă, în găleți sau pungi de masă plastică. în groapa de plantat el se va așeza la rădăcinile puieților curat isau amestecat cu puțin pămînt rezultat din săparea gropii. La se- mănarca directă el va forma patul de germinație și stratul de acoperire a semințelor. Pentru men- ținerea umidității necesare în acest amestec, el se va acoperi în locurile de plantare cu un strat de 1—3 cm de pămînt local glomerular sau cu schelet mărunt, iar în cazul semănăturilor cu un strat dc numai 0,5—1,0 cm, pentru reduce- rea pierderilor de umiditate prin evaporație și evitarea spălării prin apele de suprafață. Tabela 1 Viteza de descompunere și conținutul tn substanțe minerale nutritive a litierei diferitelor specii in eondiții normale de descompunere și de aprovizionare (prelucrate după W. Wittieh și Jaro Z.) Sbeoia Viteza de des- compu- nere, luni N p Ca K Mg Abies alba 35 c, d2 Acer campeslre 25 Cg C14 c8 » Acer platanoides 24 Cu C4 b4 Ag Acer pseudoplatanus 20 Cg Alî Au, Aesculus hippocaslanum 33 ♦ Gj® A10 • Alnus glutinosa 4 As c Bg • Alnus incana 6 Ag Betula verrucosa 28 Gi Cg Cg c Carpinus betulus 13 b6 As Cg Ag Corglus avellana 15 B4 Cg Cx Fagus silvatica 31 * A10 Cg Fraxinus excelsior 5 us Ag Ag Hippophae rhamnoides A3 • Larix decidua 38 Dg Cxa Dg Larix leplolepis ■ • Bg Bg Picea excelsa 36 Gf4 Dx Bx Pinus nigra d5 Bg Dg Pinus silvestris 37 d2 Bg Bg Pinus strobus • d3 Dt D, Populus alba 21 c, g13 cs Ag Ag Populus nigra 22 Bg C» Ag Ag Populus nigra 13 Ag Gs B7 Populus tremula 29 C4 Gxo AX1 A4 A» Prunus padus 2 Bg Ai A1 Aj Prunus serotina 19 G13 Ag Ag Pseudotsuga 34 Dx Gg Dg Quercus borealis 30 Cit AB Cxo Quercus robur 26 Cg C7 C Robinia pseudacacia 7 Ag Ci. C Salix capraea 14 • A» A» Ag Sambucus nigra 1 Gj Bg Ax Ai Sambucus racemosa AX1 A. Ag Ag Sorbus aria 17 Cg A< Bg AI0 Sorbus auctiparia 11 C. Ag • • Sorbus torminalis 8 c# ab cs A, 4 Tilia 10 B, A7 Bx As Ulmus glabra 9 Bg > • Vlmus laevis Bj Cg Bg • Ulmus scabra 12 A7 Ag Viburnum opulus 3 C, Ag A» • Ag Cifrele reprezintă Intensitatea; aceasta scade da la 1... n. A = foarte boxate (C/N < 20 ; Ca O > 4% : P.O. = 2,5 — 0,1% ; K, > 1.5% ; MeO > 0.5% B “boxate (C/N =20-40; CaO = 4-3%) C = mijloci! (C/N =40-70 ;CaO =3-2% îPîOx ■= 0.5-0,25%) Z> = sărace (C/N > 70; Pa0 < 0,25% ; CaO < 2%). b) Amestecul nutritiv vegetal. Amestecul nu- tritiv organo-pămîntos introdus la instalarea culturii va ajuta puieților să se dezvolte în primii 5—10 ani, după care aceștia vor începe să tîn- jească, redueîndu-și creșterile, îngălbenindu-se și îndreptîndu-se spre criza care precede uscării sau încremenirii. Pentru a preveni asemenea fenomene și a duce culturile la vîrste cît mai înaintate și la producții mari, este necesar ca încă de la întemeiere să se introducă în formula și în schema de împădurire acele specii pe care H. P e r r î n [17] le numește „specii nutritive", realizîndu-se un amestec ve- getal nutritiv. Folosirea speciilor capabile să mobilizeze și acumuleze în frunzele, rădăcinile și ramurile lor cantități însemnate de substanțe nutritive mine- rale necesare dezvoltării unor specii mai valo- roase, cum sînt speciile acumulatoare de azot (socul, aninul, cătina albă, leguminoase ș.a.), deși s-a preconizat și încercat cu succes încă de aproape 50 de ani [11], [15], [19], a început să fie luată în considerare în lucrările de împădu- rire, de-abia în ultimul timp atît la noi cît și în alte țări. în această privință, H. Per rin arată, pe bună dreptate, că încă se dă prea pu- țină atenție acestor specii nutritive, care ar tre- bui introduse pe scară mai mare în practica culturii pădurilor. Deci, pentru ameliorarea condițiilor de nutri- ție pentru întreg cursul vieții unei culturi fo- restiere este necesar ca, cel puțin în stațiunile cu troficitate scăzută și, în special, pe suprafe- țele cu eroziune puternică și excesivă, să se folosească amestecuri nutritive cu specii puțin pretențioase față de troficitatea solului, însă care să posede o mare capacitate de ameliorare a proprietăților chimice, fizice și biologice ale acestuia. în acest scop, este necesar să se pără- sească practica de pînă acum de a se introduce în subetaj și etajul arbustiv specii care se prind ușor, indiferent de valoarea lor ameliorativă și să se dea preferință speciilor cu cea mai mare capacitate de ameliorare a stațiunii și arbore- tului, punîndu-se la punct, în același timp și tehnica de cultură și înmulțire a lor acolo unde aceasta este necesară. Alegerea acestor specii va trebui să se facă ținînd seamă de condițiile sta- ționale în care urmează să fie cultivate, exigen- țele lor față de stațiune, capacitatea ameliora- tivă a lor și de exigențele speciilor ce urmează a fi cultivate în scop productiv (arboretul prin- cipal). La alegerea amestecurilor se va ține seamă de fenomenele de allopatie, asociindu-se speciile care se ajută reciproc ca de exemplu pinul și plopul cu cătina albă și cu aninii, salcîmul cu socul iș a. [6], [12] și se vor evita amestecurile antagoniste ca pinul cu mesteacănul [16]. Un criteriu pentru stabilirea amestecurilor nu- tritive și amclioratoare de stațiune trebuie să fie capacitatea anumitor specii de a acumula substanțe nutritive minerale în forme asimila- REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963 *Nr. 9 519 bile în nodozități bacteriene și tuberculi pe ră- dăcini cum sînt: aninii, cătina albă, sălcioara, leguminoasele, mărul ș. a. și conținutul în sub- stanțe minerale nutritive al litierei diferitelor specii, ca și viteza de descompunere a acesteia (tabela 1). Deosebit dc important pentru folosirea rațio- nală a capacității de ameliorare (nutriție) și pen- tru menținerea și sporirea ei continuă în tot cursul vieții arboretului este ca, atît schema de amestec, cît și conducerea arboretului să fie astfel realizate îneît să se păstreze tot timpul specia amelioratoare într-o anumită proporție în arboret. în acest scop, amestecurile în rînduri și în benzi înguste alternative, ce au început să fie introduse tot mai mult în ultimul timp în practica culturii pădurilor și a împăduririi tere- nurilor degradate, pare să corespundă cel mai bine. Ca exemplu la cele expuse, pentru ameliorarea condițiilor de prindere și de creștere a culturi- lor forestiere pe stațiunile cu eroziune puter- nică și excesivă din Vrancea, formate pe alter- nanțe de marne, gresii și argile., sînt indicate plantații de pin silvestru și negru —■ 50% în rîn- duri pure, alternînd cu rînduri de cătina albă — 38% cu paltin de munte, cireș sau Iarice •— 12% ca amestec și amelioratori staționai! și de arboret, iar la plantare amestec nutritiv organo- pămîntos alcătuit din pămîntul local și roca de- zagregată (care sînt foarte bogate în calciu și foarte sărace în fosfor și azot) cu litieră și hu- mus brut de cătină albă șl fag (foarte bogate în fosfor și azot) din pădurile și tufișurile vecine, sau numai pămînt cu humus de sub cătinișu- rile locale, introduse pc terase susținute de găr- dulcțe sau banchete de piatră. îmbunătățirea tehnicii de împădurire și a formulelor și schemelor de amestec în sensul ce- lor arătate anterior în stațiunile cu troficitate redusă, acum cînd avem la dispoziție datele cercetărilor staționale ale suprafețelor dc împă- durit, se impune cu toată tăria. Introducînd amestecurile nutritive împreună cu celelalte măsuri de ameliorare a stațiunii și arboretului în stațiunile cu productivitate re- dusă, vom putea valorifica la maximum lucrările de cartare stațională, în scopul sporirii conti- nue a potențialului productiv al acestor sta- țiuni pentru creșterea cantitativă și calitativă a producției dc masă lemnoasă. în același timp, în terenurile erodate vom realiza arborete mai viabile, mai productive și mai valoroase și vom stinge mai devreme eroziunea și scurgerile la suprafață, înlăturând astfel întrmn tempo mai rapid și celelalte neplăceri ce decurg din acestea. Bibliografie [1] Bag lai, A. N. VUianie podrezki kornei i obra- bo^ki ih gheteroauxincm, na rost sosnî. Lesnoe hozeaistvo, nr- 3, 1962, p. 38—39. [2] B o uneau, M. Acquisitions actuelles et proble- mes a resoudre dans le domaine de la fertili- sation forestiere. Rev. For. Franț. nr. 2, 1962, p. 243—253. [3] Braghina, K. K. O stimulirovanli roșia ras- tenii pod deistviem ghidrazidov i ghidrazonov. Vcstnik Mosk. Un-ta ser, Biologhiia i Pocivove- deniia, nr. 6, 1961, p. 37—44. [4] Cat rin a, I. și colaboratorii. Cercetări privind nutriția minerală a plopilor euroamericani cu aplicare la eficiența îngrășămintelor chimice. Manuscris la INCEF. [5] C o s t i n, E. și colaboratorii. Studiul terenurilor degradate din Vrancea și ameliorarea lor prin culturi forestiere. E.A.S.S., București, 1959. [6] Costin, E. Condițiile ecologice ale culturilor forestiere de pe grindul Letea din Delta Dună- rii. Manuscris la autor. [7] Cristofolini, F. Rimboschimenti dei detriti di falda con mefodo Bitterlich. Monti e Boschi, nr. 4, 1962, p. 153—157. [8] J â r 6, Z. Az erdei alom. Az ErdS, nr. 8, 1959, p. 302—307. [9] Ivanski, I. Stimularea creșterii speciilor forestiere de pe terenurile degradate și nisipuri prin îngrășăminte. Manuscris ia INCEF. [10] Krauss, H. H. Bericht iiber Bodenuntersuchun- gen und Dungungsberatung 1960 und 1961 in Forstpflanzgărten des nordlichen Teils der D.D.R. Soz. Forstwirt., nr. 2, 1962, p. 47—53. [11] Lowky, L. C. și colaboratorii. Alde? for re- foresting coal spoils in Ohio. Jurn. For. nr. 60, 1962, p. 196—199. [12] Lupe, I. și colaboratorii. Cercetări in legătură cu tehnica de creare a perdelelor de protecție. Studii și cercetări, Val. XV. E.A.S.S., București, 1954, p. 367—412. [13] Lupe, I. Relații interspecifice la pin și cătină albă în terenuri cu eroziune puternică din .Vran- cea. Manuscris [14] Melchi or, H G. și K napp. Gibberelin Wir- kungen auf Băumen. Silvae Genetica, nr. 2, 1962, p. 29—39. [15] Mei zer, E. W. Die Nachhaltigkeit des Ador- fer Meliorationsverfahrens. Arohiv fur Forstwe- sen, nr. 11—12, 1961, p. 1228—1259. [16] Oleinikova, V. I- Vzaimoviiianie sosnî i beriozi v kulturah. Lesnoe hozeastvo, nr. 5, 1962, p. 12—17. [17] Per rin, H. SylvicuUure, voL II, Nancy, 1952. [18] Sa moi Io va, E. M. O vlianii lipî na lesorasti- telnîe svoistva pocivî. Pocivavedenie, nr. 3, 1962, p. 96—104. [19] Schubert, F. Odlandaufforstung mit Hilfe von Meliorationsmassnahmen. Fora u. Jagd, nr. 11, 1961, p. 515—516. [20] Sonn, S. W. Der Einfluss des Waldes auf die Boden. VEB Gustav Fischer, Jena, 1960. [21] Traci, C. Elaborarea schemelor, formulelor de împădurire și a metodelor de îngrijire a cultu- rilor forestiere de protecție de pe terenurile de- gradate, în funcție de durata de închidere a stă- rii de masiv a acestora pentru regiunile de ste- pă, silvostepă, zonă forestieră. Manuscris ia INCEF. [22] Varga, L. Az erdei alom bomlâsărol. Az Erdo, nr. 3, 1962, p. 84—87. [23] W i 11 i c h, W. Bodenkunde. In Grundiagen der ForuStwirtechaft. Ed. M. și H. Schapper, Hanovra, 1959. p. 597—627. Culturi de pin silvestru în Ocoalele silvice Codlea și Sibiu Ing. Mihai Gava Stațiunea INCEF—Brajav C.Z. Oxf, 232,11:174.7 Pinus Existența, în prezent, a numeroaselor culturi vîrstnice de pin silvestru constituie o do- vadă vie a interesului pe care l-au arătat în trecut silvicultorii pentru răspîndirea acestei specii, datorită multiplelor calități pe care le prezintă. Cercetarea acestor culturi este plină de interes astăzi, cînd se pune în mod acut problema ridi- cării productivității pădurilor, în general, și a refacerii pădurilor slab productive de stejar și Fig. 1. Cultură de pin silvestru în vârstă de 40—50 ani pe test teren degradat (întorsura Buzăului). (Fota : ing. M. Gava) Fig. 2, Aceeași cultură de pin (fig. 1) cu regenerare la margine de masiv. (Foto : ing. M. Gava) de gorun. Identificarea celor mai caracteristice culturi de pin silvestru — foarte numeroase în Transilvania —■ și cercetarea lor atentă este de așteptat să ofere un bogat și valoros material pe baza căruia să se poată face unele precizări în ce privește ecologia speciei. în ultimii ani au apărut în literatură mai multe imateriale referitoare la pinul silvestru. Dintre acestea, o contribuție importantă aduc cercetările întreprinse de ing. Al. lacovlevîn bazinul Trotușului, considerat ca principalul cen- tru de răspîndire a pinului silvestru în R.P.R. [2], [3]. într-una din publicațiile indicate [2], în care se face o grupare a stațiunilor cu pin silvestru, autorul recomandă extinderea culturii acestei specii în grupele staționale II—IV, în care pinul silvestru realizează arborețe de productivitate mai ridicată decît celelalte specii cu care se aso- ciază : gorun, fag, brad, molid. Cu toate că auto- rul se referă în text și la stațiuni de gorun, da- tele taxatorice redate în tabele au în vedere nu- mai fagul, bradul și molidul. Pentru a se aduce unele contribuții la studiul comportării pinului silvestru în culturile create în subzona de vegetație a stejarului (gorunului), în cadrul articolului se vor prezenta rezultatele cercetărilor efectuate în unele plantații vechi identificate în raza Ocoalelor silvice Codlea și Sibiu *. Aceste culturi, la care ne vom referi în conti- nuare, se află instalate în două stațiuni diferite, caracteristice, astfel îneît se poate considera că rezultatele înregistrate sînt valabile și pentru alte terenuri asemănătoare din punct de vedere staționai Ocolul silvic Codlea în raza Ocolului silvic Codlea există în nu- meroase puncte încercări de cultură a pinului silvestru în stațiuni diferite ca expoziție, pantă și condiții edafiee. Dintre acestea s-a ales pen- tru culegerea datelor o plantație în vîrstă de 60 de ani, care are o producție net superioară gorunetului din imediata vecinătate, crescut în aceleași condiții staționale. Plantația acoperă un versant însorit (sudic), cu panta repede (28°), situat la 700 m altitudine (U.P.X. Vulcănița, u.a. 6). Solul, format pe con- glomerat silicios, este brun-gălbui, mediu pod- zolit, puțin profund, acid (pH=5,0), nisipos pînă la nisipo-lutos, nestructurat, foarte sărac în hu- mus, uscat pînă la uscat-reavăn, de troficitate scăzută. Climatul local este temperat-continental, caracterizat printr-o temperatură medie anuală de circa 8°C și prin precipitații anuale de circa 750 mm, care cad în tot timpul anului. Amplitu- dinea anuală a temperaturii depășește 20cC, iar valoarea medie a indicelui de ariditate (De Martonne) este de peste 40. Tipul natural de pădure este un gorunet cu Luzula albida. Pătura vie este reprezentată ma- joritar prin plante de uscăciune: Cytisus leuco- * Datele s-au cules în cadrul cercetărilor INCEF pentru stabilirea celor mai indicate tipuri de cul- turi forestiere și metode de refacere în gorunete. REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 9 521 trychus, Cytisus nigrigans și graminee. Rar mai apar: Asperula adorata, Euphorbia amygdaloi- des, Galium cruciatum, Hieracium transilvani- cum Arboretul, în care alături de pinul silvestru este prezent și pinul negru, este monoetajat și are o consistență medie de 0,8. Subarboretul, slab reprezentat, este constituit din alun, pădu- cel, lemn cîinesc, scoruș și foarte puțin paltin de munte (exemplare tinere). După toate probabilitățile, plantația a fost in- stalată pe un fost teren degradat, lîngă un go- runet de productivitate inferioară. în suprafața de probă delimitată de 2 465 m2 s-au cuprins și exemplare de gorun, a căror dezvoltare lîncedă se poate atribui în parte și provenienței din lăstari. Repartizarea pe categorii de grosime a celor 275 exemplare inventariate în suprafața de probă (143 pin silvestru + 89 pin negru + 43 gorun) este ilustrată în grafic (fig. 3), iar elementele ta- xatorice calculate sînt cuprinse în tabela 1 Fig. 3. Repartizarea pe categorii de grosime a celor 275 de exemplare inventariate în suprafața de pustă. Starea de vegetație a arboretului de pin este satisfăcătoare. Conformația arborilor este bună. Tulpinile sînt drepte, bine spălate de crăci, iar coroanele mici, ascuțite. S-ar părea că nodurile rămase în urma căderii ramurilor sînt încă prea evidente. în ce privește creșterea în grosime, în general, pinul silvestru a depășit pinul negru. Cu toate acestea, cele mai groase exemplare din arboret sînt de pin negru. Cît despre gorun, gruparea a cîte 2—3 exem- plare la cîte o cioată dovedește originea acestuia în lăstari. Tulpinile au înălțimi reduse (11—17 m), sînt strîmbe și acoperite cu crăci groase, iar coroanele sînt lăbărțate și bogate. Cultura evidențiază net diferența de ordin ca- litativ și cantitativ dintre pin și gorun. Volumul actual total al arboretului (536 m3/ha) este echi- valent cu cel corespunzător unui gorunet aflat în clasa l-a de producție, de aceeași vîrstă. în realitate, acest volum este mai mare, deoarece în suprafața de probă delimitată a fost cuprinsă și o porțiune din gorunet, care a diminuat sen- sibil volumul total calculat la hectar. Avanta- jele reale. însă, sînt mult mai mari. întrucît condițiile staționale sînt cu totul necorespunză- toare pentru gorun (sol puțin profund, ușor, uscat pînă la uscat-reavăn), astfel îneît com- parația datelor trebuie făcută cu cele proprii unui gorunet de clasa IV/V de producție, care la 60 de ani are o producție totală (te numai 200 m3/ha (3,33 m3/an/ha). Ocolul silvic Sibiu în cuprinsul acestui ocol există, de asemenea, numeroase culturi vîrstnice de pin silvestru, din- tre care unele remarcabile în privința creșterii. Pentru caracterizarea silvo-productivă a acestor culturi s-a ales o plantație în vîrstă de circa 65—70 de ani, situată în apropierea lacului Dum- brava, pe un platou cu altitudinea de 500 m (U.P. II Sibiu, u. a. 85 b). Climatul este asemănător celui prezentat an- terior, cu mențiunea că nivelul precipitațiilor anuale este ceva mai scăzut (681 mm), în timp ce temperatura medie este puțin mai ridicată. Solul, format pe depozite de terase, este brun de pădure podzolit, pseudogleizat, profund, luto- nisipos pînă la lutos, submijlociu bogat în hu- mus, reavăn-jilav cu exces de umiditate primă- vara, mezotrofic. Orizontul superior al solului este brun-deschis, moderat afinat, luto-nisipos, acid (pH = 5,3). Caracteristic pentru acest tip de stațiune, în care se încadrează întinse suprafețe din vecină- tatea lacului Dumbrava, este regimul de umidi- tate a solului, cu exces temporar de apă în tim- pul primăverii și începutului verii, cînd se înre- gistrează un maxim de precipitații. Forma ori- zontală a terenului, textura mijlocie a solului și tasarea superficială a acestuia nu asigură o scurgere normală a plusului de apă din precipi- tații. Efectele acestei stagnări sînt oglindite pe profilul solului prin apariția marmorării (pete ruginii și vineții)) și a concrețiunilor feriman- Tabela 1 Nr. ort. Specia V tai a a - D mediu, cm Vîrste. ani Nr. arbori/ha, buc. Volum arbori mediu, m' Volum ■ 1a ha. ms Creșterea medie pe aU și ha, m’ Clasa Producție* * Creșterea in diametrir ultimii 5 ani, mm ultimii 10 ani,' mm 1 Pin silvestu 21 27,0 60 580 0,540 313 5,2 I 11,8 24,1 2 Pin negru 20 23,9 60 361 0,409 148 2,5 i/ri 11,3 20,8 3 Gorun 15 25,3 70 175 0,427 75 1,2 IV/V 12,0 24,6 Total 'media) — — — 1 116 — 536 8,9* —- — — * Virata medie a-a considerat de 60 ani. ** Clasa de producție pentru pin e-a stabilit după tabelele auatrlace IBchwapp&c h, 1008). 522 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963 *Nr. 9 ganice, specifice fenomenului de pseudogleizare. în porțiunea în care s-a făcut delimitarea supra- feței de probă (1 600 m2), solul era slab pseudo- gleizat. Flora solului este constituită din: Aspe- rula adorata, Fragaria vesca, Geranium rober- tianum, Viola sp., Sanicula europaea, Polygona- tum sp., Mycelis muralis, Urtica dioica, Rubus hirtus, Luzula albida, Dryopteris filix-mas. Tipul fundamental de pădure: șleau de deal cu stejar pedunculat și gorun de productivitate mijlocie. Plantația de pin silvestru, a cărei consistență este neuniformă (0,7—0,9), are o structură re- gulată. Arboretul este monoetajat. Există un subarboret bogat, constituit din elemente de șleau: carpen, jugastru, cireș, scoruș, sînger, păducel, stejar pedunculat, frasin. Toate aceste specii — arbori și arbuști — sînt prezente prin exemplare de 2—4 m înălțime. în graficul din figura 4 este redată repartiza- rea procentuală a arborilor inventariați pe ca- tegorii de grosime, iar în tabela 2 sînt cuprinse elementele taxatorice calculate. Fig, 4. Repartizarea procentuală a arborilor inventa- riați pe categorii de grosime în condițiile staționale arătate, pinul silvestru a realizat Ia 70 de ani o masă lemnoasă, care depășește cu 54% creșterea corespunzătoare a unui gorunet de clasa l-a de producție. Dimensiunile realizate de pin în această cul- tură sînt remarcabile, dacă se ține seamă că, pentru un pinet din clasa l-a de fertilitate (după tabelele de producție întocmite de Schwap- pach în 1908), diametrul mediu de 36,8 cm se realizează Ia 105 ani, iar înălțimea medie de 30 m abia la 120 de ani. La creșterea activă manifestată de pin pînă la această vîrstă se adaugă și calitatea bună a materialului lemnos rezultat (fig. 5). Această dez- voltare a fost influențată și de condițiile de creș- tere în arboret, printre care se menționează exi- stența unui subarboret bogat constituit din spe- cii de foioase. Acest subarboret a contribuit, pe de o parte, la ameliorarea condițiilor de sol, iar pe de altă parte a stimulat creșterea în înălțime a pinului, ajutînd și la elagarea timpurie a aces- tuia. La o parte din exemplare de pin elagajul este totuși imperfect, iar unele exemplare au tul- pini curbate, care determină o micșorare a pro- porției lemnului de lucru. Capacitatea ridicată a pinului silvestru de a pune în valoare stațiu- nile forestiere de pe terasele din vecinătatea Fig. 5. Cultură de pin silvestru în vîrstă de 70 ani în punctul Sibiu-Dumbrava Lac. (Foto : Ing* M. Ga va) lacului Dumbrava este evidențiată, astăzi, și de existența unor pilcuri de pin, în vîrstă de 60—70 de ani, răspîndite în masa arboretului de stejar pedunculat. Aceste pilcuri, în toate cazurile, au depășit cu 4—6 m înălțimea stejăretului din jur, care este de aceeași vîrstă sau probabil ceva mai mare. Pinul silvestru atinge, în aceste pilcuri, 27—28 m înălțime, în timp ce stejarul pedunculat rămîne la 21—24 m. Relativ Ia starea de sănătate a arboretelor, menționăm că în culturile Ia care ne-am referit nu s-au observat atacuri cauzate dc ciuperci sau insecte. Concluzii 1. Datele confirmă marea amplitudine ecolo- gică a pinului silvestru, care în condiții stațio- nale foarte diferite a realizat arborețe de clasa l-a de producție. Acesta a dovedit o creștere foarte activă în stațiuni de terase cu soluri pro- funde, pseudogleizate (Sibiu) și o dezvoltare vi- guroasă în stațiuni de versanți însoriți cu soluri puțin profunde, nisipo-lutoase, uscate pînă la Tabela 2 Specia H medie, m p mediu» cm Virata. ani Nr. arbori/ha, buc. • Volum arbori mediu, m* Volum total la ha, ms Creșterea medie an/hu, m3 Clasa producție Creșterea în diametru, mm ultimii 5 ani ultimii 10 ani Pin silvestru 30 36,8 70 581 1,370 796 11,4 I 15,5 32,5 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 9 523 uscat-rcavene, oligotrofice. în primul caz, pinul depășește, cantitativ, producția stejarului pe- dunculat și a gorunului, iar în al doilea reali- zează producții cu mult superioare gorunului, atît sub raportul cantitativ cît și calitativ. 2. în condiții staționale caracteristice (în special edafice) de pe terasele din apropierea lacului Dumbrava-Sibiu, unde în perioada de primăvară și începutul verii se realizează un exces temporar (uneori, prelungit) de umidi- tate a solului, pinul silvestru s-a dovedit că ve- getează bine. Subliniem că, în aceste condiții, regenerarea naturală a speciilor de quercinee este foarte dificilă, iar împădurirea prin plan- tații cu pin este mult mai ușoară și convena- bilă. Acesta din urmă se adaptează mai ușor condițiilor speciale de umiditate, realizînd încă din primii ani creșteri mari, care duc în scurt timp la crearea stării de masiv. 3. Nivelul producției arboretelor de pin și ca- litatea materialului lemnos sînt influențate de condițiile de creștere în arboret, exprimate atît prin desimea culturilor la diferite vîrste cît și prin existența unui subarboret constituit din specii de foioase, care are și un rol important de ameliorare a solului. Bibliografie [1] Haralamb, Alt. Cultura speciilor forestiere. Pinii. Editura agrosilvică de stat, București, 1956, p. 63—87. [2] lacovlev, Al. Răspîndirea și ecologia pinului silvestru în bazinul Trotușului. în : Revista Pă- durilor, nr. 9, 1961, p. 537—542. [3] lacovlev, Al. O necesitate economică: extinde- rea culturii pinului silvestru. în : Revista Păduri- lor, nr. 11, 1960. Contribuții la stabilirea epocii optime pentru recoltarea și semănarea ienupărului de Virginia (Juniperus virginiana L) Ing. C. S. Papadopol, ing. V. Papadopol, ing. C. Pîrvu și ing. Gh. Ungureanu Stațiunea INCEF—Bărăganul C.Z. Oxf, 232.312.1:232-323.3:147, Juniperut Virginiana Ienupărul de Virginia este o specie foarte re- comandată pentru împădurirea terenurilor de- gradate și în același timp o specie ornamentală, apreciată pentru portul său și pentru coloritul frunzelor și al fructelor, precum și datorită re- zistenței sale la fum și la praf, în orașe. Cultura acestei specii nu este bine precizată. Obișnuit, semințele recoltate toamna, după coa- cere, răsar abia în anul al doilea, datorită tegu- mentului gros, care crapă cu greutate. Pentru obținerea răsăririi în primul an au fost experi- mentate semănături din toamnă, cu semințe re- coltate înainte de coacere, și semănături de pri- măvară, cu semințe forțate prin înghețare sau stratificate. De asemenea, s-au mai încercat și alte procedee avînd drept scop distrugerea sau macerarea tegumentului [3]. în general însă re- zultatul lor a fost o răsărire neuniformă în pri- mul an. Pentru a obține o bună reușită a semănăturilor de ienupăr din primul an, evitîndu-se totodată procedeul greoi și nesigur al stratificării, am efectuat semănături de toamnă cu semințe afla- te în diferite stadii de coacere. De aceea, în ca- drul unei experiențe de cîmp, efectuată în pepi- niera Stațiunii INCEF-Bărăgan în anul 1960, am studiat influența epocii de recoltare asupra reu- șitei semănăturilor dc toamnă. Semințele au fost recoltate de la un singur exemplar de ienupăr în vîrstă de opt ani din parcul Stațiunii INCEF-Bărăgan, descărnate imediat și apoi semănate la strat cu norma de 4 g/m 1 rigolă (120 semințe) la datele de 25 august, 31 august, 5 septembrie, 10 septembrie, 15 septembrie, 20 septembrie, 25 septembrie, 1 octombrie, 15 octombrie și 1 noiembrie. Adînci- mea de semănare a fost de 1,5 cm. Rigola a fost acoperită cu un amestec format din 50% mra- niță și 50% nisip. în toamna anului 1962 puieții au fost inven- tariați pentru stabilirea reușitei semănăturilor. Rezultatele experienței relativ la numărul de puieți pe 1 m de rigolă și dimensiunile acestora sînt redate în tabela 1, din a cărei analiză re- zultă : — în cadrul repetițiilor în raport cu data la care a fost efectuată recoltarea și semănarea, numărul de puieți răsăriți variază în limite foarte largi (de la 0 la 104) ; — semințele semănate la datele de 25 august și 31 august nu au răsărit; — numărul de puieți răsăriți crește de la se- mănătura din 5 septembrie pînă la aceea, din 25 septembrie cînd atinge un maximum, iar apoi scade pînă la 1 noiembrie cînd ajunge Ia un ni- vel apropiat de cel inițial; — înălțimea puieților variază invers propor- țional cu numărul de puieți răsăriți; — o parte redusă a semințelor răsare abia în anul al doilea. 524 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963* Nr. 9 Tabela 1 Ni, Ort. Pata gem&nării R* B’ B« R‘ B6 B’ B* B1" R“ s M h medie Puieți răsăriți In anul 2 1 25.VIII. * —, — — .— — — — 2 31.VI11. 3 5. IX. 12 6 2 0 2 2 1 16 4 5 5 17 72 6,0 33,7 0,7 4 10.IX. 4 7 7 4 2 0 0 4 28 10 10 1 77 6,4 33,5 2,0 5 15.IX. 46 26 6 16 34 33 27 2 36 8 12 1 247 20,6 33,2 0,7 6 20.IX. 68 48 66 33 11 24 20 8 7 14 14 8 321 26,8 26,6 1,5 7 25.IX. 75 75 57 44 104 33 45 2 35 38 51 23 582 48,5 22,8 2,0 8 l.X. 21 11 24 11 5 9 23 24 16 28 27 43 242 20,2 26,6 0,6 9 15.X. 12 9 7 4 7 10 10 15 12 5 3 9 103 8,6 27,3 0,2 10 l.XI. 9 3 7 1 24 10 1 17 2 2 1 4 81 6,7 32,7 0,4 Variația numărului de puieți răsăriți pe un metru de rigolă este redată în fig. 1, împreună cu variația precipitațiilor temperaturii aerului și temperaturii solului, la 1 cm. Se observă că în perioada 8 septembrie—18 octombrie regimul termic al aerului și al solului (care sînt foarte asemănătoare) a fost caracterizat de o constanță destul de pronunțată — diferențele dintre medii nu depășesc 3°C de la o perioadă la alta. De ase- menea, în această perioadă, temperatura minimă la 2 m și la sol nu a scăzut sub 0°C. Tocmai în această perioadă însă se înregistrează importante diferențe în ce privește reușita semănăturilor efectuate la diferite date. Ca atare, aceste dife- rențe nu se datoresc variației indicilor climatici analizați ci stadiului diferit de maturație sau coacere în care se aflau semințele la data recol- tării și semănării. Variația numărului de puieți răsăriți la dife- rite date de recoltare și semănare (tabela 1 și figura 1) arată că: — în cursul lunii august semințele de ienupăr nu ajung la maturitate; semănarea la datele de 25 și 31 august nu a reușit; — începînd cu luna septembrie ajung la ma- turație un număr din ce în ce mai mare de se- mințe (ramura ascendentă a curbei), culminînd Ia data de 25 septembrie, cînd s-a înregistrat reușita maximă (48,5 puieți/ml) ; — după realizarea maturației semințele trec în starea de coacere (ramura descendentă a curbei), răsărirea diminuîndu-se puternic. Este interesant de remarcat (tabela 1) că nu- mărul puieților răsăriți în al doilea an nu are o variație regulată. Acești puieți provin din Se- mințe care la data recoltării erau coapte. Se ob- servă însă că semințele care răsar în al doilea an reprezintă un procent foarte redus din cele semănate și deci, practic, culturile care nu răsar în primul an sînt pierdute. Starea de maturație generalizată ă apărut la semințele de ienupăr lâ 25 septembrie, cînd nu- mărul de puieți pe metrul de rigolă a-fest- maxim. Această dată definește epoca optimă de recoltare și semănare pentru anul 1960. Se observă că in- tervalul cu răsărire convenabilă (peste 20 pu- ieți/ml) ține de la 15 septembrie la 1 octombrie, fiind deci destul de scurt. Datele prezentate au demonstrat dependența reușitei semănăturilor de stadiul de maturație al semințelor, explicînd în parte și unele procese Fig. 1. Variația numărului puieților răsăriți și a indiciîlor meteorologici : număr de puieți răsăriți (coloane) precipitații temperatura aerului (2 m) — — — — temperatura solului (0 cm) fiziologice care au loc în semințe și exercitînd o influență importantă asupra capacității aces- tora de a germina. Bibliografie [1] C o s t1 n, E.: lenupărul de Virgiinia (Junipe- rus virginiana L). în : Reviste. Pădurilor", nr. 4, 1957 [2] Dumitri u-T ă t ă r a n u, I. Arbori și arbuști fo- restieri și ornamentali cultivați în R.P.R. Editu- ra Agro-Silvică, Buc., 1960. {3] Haralamb, At. : Cultura speciilor forestiere. EASS, București. 1956. [4] Ocskay, Suzana: îndrumări penf.ru stabili- rea epocii de culegere și semănare a semințelor REVISTĂ PĂDUMLOR*78* 1963* Nr. 9 525 de frasin, paltin și jugastru. în : „îndrumări teh- nice". ICES, seria nr. 66, București, 1954. [5] Ocskay, Suzana și alții: Cercetări fiziolo- gice asupra germinației semințelor dc frasin (Fraxinus excelsior L). Analele ICES, voi. XIX, EASS, București, 1958. [6] P a p a d o p o 1, V., P î r v u, E, Papadopol, C. S. și C a r n i a ț c h i, A.: Condițiile de vege- tație și posibilitățile de adaptare a rășinoaselor in stepa Bărăganului, [7] Pașcovschi, S. Leandru V. Spîrchez, Z.: Îndrumări tehnice pentru cultura speciilor lemnoase exotice. îndrumări ICES. 1954. [8] R u b ț o v, St.: Cultura speciilor lemnoase în pe- pinieră. EASS, București. 1961 [9] Ș t e f ă n e s c u, P. : Cîteva observații asupra culturii de pepinieră a ienupărului de Virginia. In : „Revista. Pădurilor", nr. 9, 1959 [10] Împăduriri cu ienupăr de Virginia. în : „Revista Pădurilor", nr. 6. 1960. Pinul din Ocolul silvic Craiova. însușirile fizico-mecanice ale lemnului Ing. Șt. Tănăsescu I.F. Craiova C.Z. Oxf. 812:174.7 PirtM Pentru mărirea productivității pădurilor din țara noastră și, în special, din regiunea de cîmpie, ca primă măsură luată de către Minis- terul Economiei Forestiere este extinderea cul- turii speciilor repede crescătoare și cu valoare mare economică. Printre speciile forestiere indicate în rezolva- rea acestei probleme se enumeră și pinii: pinul silvestru (Pinus silvestris L.) și pinul negru (Pinus nigra Am.). în cîmpia Olteniei, la limita acesteia cu regiu- nea colinelor joase, la altitudinea de 110—180 m, se găsesc arborețe de pin negru și silvestru pe o suprafață de circa 66 ha, dintre care 28 ha arborețe pure, 9 ha arborețe în amestec (0,8—0,9 pin cu 0,2—0,1 cer și gîrniță), iar 29 ha arbo- re te în amestec, (în medie 0,2 pin și 0,8 cer și gîrniță) [6]. Prin cercetările efectuate, s-a stabilit că arbo- retele de pin, în condițiile staționale ale pădu- rilor din cuprinsul Ocolului silvic Craiova din zona cereto-gîrnițetelor, au o producție de circa două ori mai mare decît a celor din cer și gîr- niță la aceeași vîrstă și crescute în aceleași con- diții staționale [6], [7]. La aceleași concluzii s-a ajuns și prin exami- narea puținelor arborețe instalate în stepa și silvostepă Munteniei [5], Prin lucrările de cartare a solurilor din anul 1961 s-au făcut recomandări de a se extinde cultura pinului în cîmpie pe anumite soluri și chiar pe nisipurile din sudul Olteniei. în acest sens s-au studiat arboretele existente pe aceste soluri și s-a găsit că pinul realizează o producție destul de mare la hectar de circa 370 m3 la vîrsta de 60 ani [1]. Este însă discu- tabilă calitatea lemnului. In acest scop s-au tri- mis la Institutul dc cercetări forestiere epru- vete pentru cercetarea însușirilor fizico-meca- nice ale lemnului acestor două specii de pin. De remarcat este faptul că, în anumite sta- țiuni din această regiune a nisipurilor, pinul este unica specie indicată a se cultiva [6]. Avînd în vedere importanța acordată acestor specii arborescente, se vor arăta însușirile fizi- co-mecanice ale lemnului de pin crescut în ar- boretele din cuprinsul Ocolului silvic Craiova. Modul de lucru Materialul de probă s-a luat din pădurea Știr- bei (parc. 20) din Ocolul silvic Craiova, U. P. IV-Cetățuia. Determinarea suprafețelor de probă a arborilor de probă, luarea epruvetelor etc. s-au efectuat după prevederile STAS 2682—51 12], Alegerea și delimitarea suprafețelor de probă Au fost delimitate două suprafețe de probă, cîte una pentru fiecare specie. Terenul fiind în pantă, suprafețele de probă s-au ales astfel ca lungimea lor să fie îndrep- tată de-a lungul curbei de nivel. Piețele au fost de formă triunghiulară, cu lățimea de 20 m, iar lungimea a fost calculată: la piața nr. 1, pentru pin silvestru, de 92 m (suprafața de 1 840 mJ și la piața nr. 2, pentru pin negru, de 100 m (suprafața de 2 000 m2). Lungimea a variat Ia cele două suprafețe de probă datorită desimii arborilor, Deoarece STAS 2682—51 prevede să se ia ca lățime 10—20 m, lungimea rezulta atît cît pe suprafața luată în considerare să se inventarieze la rînd un număr de 120 arbori, cu diametrul la 1,30 m de mini- mum 14 cm. Determinarea arborilor de probă Arborii inventariați (120 bucăți) au fost îm- părțiți în trei clase de diametre, fiecare a cîte 526 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 9 40 arbori, din clasa a III-a cu diametrele cele mai mari, determinîndu-sc arborele mediu, care s-a doborît în cîte două exemplare pentru fie- care specie. Luarea probelor de lemn Conform prevederilor STAS 2682—51, din fie- care arbore au fost secționați cîte trei bușteni (probe), lungi de 1,70 m, astfel: — proba l-a, cu secțiunea inferioară la 0,30 m de Ia sol, adică practic, de la baza arbore- lui; — proba a Il-a, cu secțiunea inferioară la 1/3 din înălțimea trunchiului h (socotită de la sol pînă la începutul coronamentului; tiere spre a se face determinări de proprietăți de structură, fizice, elastice și mecanice. Lucra- rea s-a executat în cadrul secției „încercări și elemente de construcții din lemn", de către un colectiv de cercetători și tehnicieni format din: ing. A. Ursulescu, dr. ing. N. Ghelmeziu, ing. VI. Platon și Ed. Mihăilescu, M. Sandu, M. Truică, F. Cozan și N. Pasima. Rezultatele cercetărilor In urma cercetărilor întreprinse de colectivul menționat, s-au obținut o serie de rezultate, care au fost prezentate într-un studiu [3], din care redăm mai jos valorile medii ale indicilor de- Caracteristicile stațiunii și arboretului din care s-a recoltat materialul de probă Tabela 1 Speola SenmOMi Date BtationnJe Date privitoare Ia arboret Pin silvestru (Pinus silvestris L.) Altitudine 150 m; expoziție N-E.; precipitații medii anuale 550 mm ; temperatura medic anuală 22°G ; panta 10°; adîncimea apei freatice 12 m; direcția viatului dominant NE—SV. Sol brun roșcat de pădure, profund, compact, ușor reavăn, destul de permeabil. Arboret provenit din plantații în poieni; creștere activă și viguroasă; fără atacuri de insecte. Compoziția 0,9 pin silvestru și 0,1 gîrniță; consistența 0,9. Subar- boretul format din semințișuri de cer, gîrniță șl pă- ducel, instalate în mod natural. Pătura ierbacee for- mată din graminee ; litieră groasă șl continuă; clasa de producție a JII-a. Pin negru (Pinus nigra Arn.) Altitudine 150 m ; expoziție N-E,; precipitații medii anuale 550 mm; temperatura medie anuală 22°C ; panta 10°; adîncimea apei freatice 12 m; direcția vlntului dominant NE—SV, Sol brun roșcat de pădure, profund, compact, ușor reavăn, destul de permeabil. Arboret provenit din plantații în poieni; creștere activă și viguroasă; fără atacuri de insecte. Compoziția 0,8 pin negru și 0,2 cer; consistența 0,8. Subarboretul format din semințișuri de cer, gîrniță și păducel, in- stalate in mod natural. Pătura ierbacee formată din graminee; litieră groasă și continuă ; clasa de producție a III-a. — proba a III-a, cu secțiunea superioară la 2 m sub locul de începere a coronamentului spre baza arborelui. Pe fiecare probă s-au făcut notațiile cerute de standard și anume : direcția nord (N), nu- mărul indicator al poziției bușteanului în ar- bore (I, II, III), numărul arborelui de probă (cu cifre arabe) și numărul suprafeței de probă. întocmirea documentației Același standard prevede întocmirea a trei fișe, care cuprind date referitoare la suprafețele de probă, la inventarierea arborilor din supra- fața de probă și la arborele de probă. în aceste fișe s-a considerat că pentru pin sil- vestru s-a delimitat suprafața de probă nr. 1 și arborii de probă s-au numerotat cu 1 și 2, iar pentru pin negru suprafața de probă nr. 2, ar- borii de probă numerotîndu-se cu 3 și 4. Caracteristicile stațiunii și arboretului din care s-a recoltat materialul de probă sînt prezentate în tabela 1, iar caracteristicile arborilor de pro- bă sînt cuprinse în tabela 2. Probele de lemn și fișele arătate anterior au fost înaintate la Institutul de cercetări fores- terminați la cele trei probe luate din fiecare arbore. De asemenea, în tabele sînt date pentru comparație și cifrele indicate de literatură. Tabela 2 Caracteristicile arborilor de probă Caracteristicile arborilor U/M Arborii de probi Pin silvestru Pin neam Nr. 1 Nr. 2 Nr. 8 Nr. 4 Vîrstă ani 60 60 60 60 Diametru] cu coajă la 1,30 m de la sol cm 30 30 27 27 înălțimea m 23 22 20,5 21 Lungimea trunchiului m 15 15 14 13 Lungimea trunchiului pînă la prima cracă uscată m 12 11,5 11 11 Diametrul cu coajă la 1/2 din înălțime cin 21 20 18 17 Proiecția coronamen- tului ma 13 7 12 13 Distanța de Ia corona- ment pînă la arborii înconjurători, in medie m 1 1 1 1 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 527 Tabela 3 Caracteristicile Inelelor anuale și greutatea specifică a lemnului dc piu silvestru și piu negru Bpacta de pin Specificări Caracteristicile inelelor anuale Densitatea aparentă (g/cm*) la U *= 15% Lățimea medie, mm Proporție do lemn ttrriu, % medie maximă minimă Pin silvestru arborele nr. 1 2,9 16,3 0,48 0,55 0,38 Pin silvestru arborele nr. 2 2,6 27,8 0,50 0,57 0,41 media 2,7 22,0 0,49 0,56 0,41 date din literatură — — 0,52 0,89 0,33 Pin negru arborele nr. 3 2,3 29,2 0,60 0,73 0,50 Pin negru arborele nr. 4 2,4 28,3 0,54 0,67 0,43 media generală 2,3 28,7 0,57 0,70 0,46 Tabela 4 Modulul do elasticitate al lemnului de pin silvestru și pin negru la Încovoiere statică și tracțiune paralelă cu fibrele (Ia U — 15%) Specia de pin Specificări Modulai do elasticitate (kgf/cm2) la; încovoiere statică Tracțiune paralelă cu fibrele medie maximă minimă medie maximă minimă Pin silvestru arborele nr. 1 81 000 105 000 65 000 624 845 422 Pin silvestru arborele nr. 2 100 000 134 000 68 000 759 1 121 487 media 90 000 — 691 1 121 422 date din literatură 113 000 .— — — — — Pin negru arborele nr. 3 125 000 164 000 76 000 1 119 1 678 516 Pin negru arborele nr. 4 108 000 144 000 68 000 914 1 525 469 media 116 000 — — 1 016 1 678 469 Tabela 5 Rezistența la compresiune paralelă eu fibrele și Ia forfecare longitudinală paralelă a lemnului de pin silvestra și pin negru (la U = 15%) Specia de Pin Specificări Rezistența la : Compresiune paralelă cu fibrele Forfecare longitudinală paralelă (kgf/cma) ladială tangențială medie maximă minimă medie maximă minimă medie marimă minimă Pin silvestru arborele nr. 1 286 464 208 74 112 51 74 105 58 Pin silvestru arborele nr. 2 351 427 245 81 113 66 70 97 54 medie 318 464 208 77 — — 72 — dale din literatură 424 536 313 71 99 42 64 93 41 Pin negru arborele nr. 3 446 650 223 96 121 72 83 114 Pin negru arborele nr. 4 376 496 209 90 120 66 82 123 68 media 411 — — 93 — — 82 — — Tabela 6 Rezistența Ia tracțiune paralelă și perpendiculară pc fibre a lemnului de pin silvestru și pin negru (la U — 15%) Specia de pin Specificări .Rezistența la tracțiune perpendiculară pa fibre Rezistența la tracțiune paralelă cu fibrele (kgf/cm-) radială tangențială medie maximă mint mă medie maximă minimă medie maximă minimă Pin silvestru arborele nr. 1 619 845 422 13 19 7 11 16 7 Pin silvestru arborele nr. 2 759 1 121 487 17 25 11 14 20 9 media date din litera- 689 1 121 422 15 25 7 12 20 7 tură 993 — — — — —1 28 — — Pin negru arborele nr. 3 1 119 1 678 516 19 31 11 16 25 8 Pin negru arborele nr. 4 914 1 525 469 18 25 11 15 23 9 media 1 016 1 678 469 18 31 11 15 25 8 528 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 Tabela 1 Rezistența la încovoiere statică șl Ia încovoiere prin șoc a lemnului de pin silvestru și pin negru (Ia U = 15%) Specia de pin - Specificări •—1 — ■ —r^1"- Rezistenta Ia încovoiere statică (kat/om5). Indicele de rezilicntA ftem/cni’). medie maximă minimă medie maximă minimă Pin silvestru arborele nr. 1 523 688 345 0,12 0,26 0,06 Pin silvestru arborele nr. 2 693 940 464 0,16 0,29 0,08 media 608 940 345 0,14 0,29 0,06 media din literatură 870 1 029 645 0,24 0,38 0,11 Pin negru arborele nr. 3 934 1 186 534 0,24 0,38 0,09 Pin negru arborele nr. 4 805 1 082 521 0,19 0,41 0,09 media 869 1 186 521 0,21 0,38 0,09 Tabela 8 Rezistența la despicare a lemnului do pin silvestru și pin negru Rezistenta Ia d tsepicare (kef/cms) Specia de pin Specificări radială tangențială medie maximă minimă medic maximă minimă Pin silvestru arborele nr. 1 2,9 3,9 2,2 3,7 6,3 2,8 Pin silvestru arborele nr. 2 3,2 4,8 2,2 3,5 4,8 2,2 media 3,0 4,8 2,2 3,6 6,3 2,2 media din literatură — — — — — — Pin negru arborele nr. 3 4,2 5,0 2,8 4,6 8,5 3,3 Pin negru arborele nr. 4 4,0 6,1 2,6 4,6 7,4 3,5 media 4,1 6,1 2,6 4,6 8,5 3,3 Tabela 9 Rezistența la răsucire a lemnului de pin silvestru șl pin negru (la II = 15%) Specia de pin Specificări Rezistenta la răsucire medie maximă minimă Pin silvestru arborele nr. 1 119 143 99 Pin silvestru arborele nr. 2 136 171 104 media 127 171 99 date din literatură 146 — -— Pin negru arborele nr. 3 151 200 117 Pin negru arborele nr. 4 177 234 129 media 164 234 117 Concluzii Comparația rezultatelor s-a făcut atît cu cele ale arboretelor din diferite stațiuni europene cît și în special cu arboretele din regiunea Comă- nești (valea Trotușului), pentru pin silvestru al cărui lemn a fost recoltat din arborete pro- venitedin însămînțări naturale, cu o consis- tență de 0,7, în vîrstă medie de 100 ani și cres- cut la altitudinea de circa 1 000 m [3]. Arboretele din cîmpia Olteniei (Ocolul silvic Craiova), care fac obiectul acestui articol, pro- vin din plantații cu o consistență medie de 0,8 (pinul silvestru) și 0,8 pinul negru, în vîrstă medie de 60 ani și crescute la altitudinea de 150 m [3], [6]. Analiza rezultatelor privind fiecare arbore în parte arată că lemnul de la baza arborelui (pro- ba I) prezintă cele mai mari rezistențe, iar cel de la vîrful trunchiului (proba a IlI-a) cele mai mici rezistențe, ceea ce este normal, deoarece procentul de lemn tîrziu scade de la baza trun- chiului către vîrf. Din încercările făcute se poate constata că lemnul de pin silvestru din cîmpia Olteniei (Ocolul silvic Craiova) are caracteristici mai reduse cu circa 30% decît ale lemnului de pin Tabela 10 Duritatea lanka a lemuului de pin silvestru șl pin negru (la V = 15%) Specia de pin Specificări Duritatea lanka (ksf/cm3) pe secțiunea^ transversală radîală tangențială • ■ medie maximă minimă medie maximă minimă medie maximă minimă Pin silvestru arborele nr. 1 292 351 235 186 283 116 202 253 154 Pin silvestru arborele nr. 2 274 344 274 207 277 163 218 339 163 media date din litera- . 283 351 235 196 283 116 210 : 253 154 tură 273 — — 228 — — 228 — Pin negru arborele nr. 3 357 496 300 307 418 217 305 423 233 Pin negru arborele nr. 4 345 478 269 268 407 197 283 423 209 media 351 496 269 287 418 197 294 423 209 REVISTA PĂDURIL0R*78*1963*Nr. 9 529 Tabela 11 Duritatea Brinell a lemnului de pin silvestru și pin negru Specia de pin Specificări Duritatea Brinell pe secțiunea: transversală radială titngențialft medie îihiximă minimă medie mărimi minimă medie maximă min lină Pin silvestru arborele nr. 1 3,16 4,88 2,13 1,15 2,22 0,66 1,13 3,27 0,64 Pin silvestru arborele nr. 2 3,47 4,88 2,55 1,37 2,13 0,71 1,26 2,68 0,69 media media din lite- 3,31 4,88 2,13 1,26 2,22 0,66 1,19 3,27 0,64 teratură 3,64 — — 1,73 — — 1,73 — — Pin negru arborele nr. 3 4,25 6,84 2,81 2,06 3,27 1,19 1,67 2,81 1,01 Pin negru arborele nr. 4 3,94 5,55 2,55 1,75 2,95 0,95 1,39 2,68 0,86 media 4,09 6,84 2,55 1,90 3,27 0,95 1,53 2,81 0,86 silvestru din diverse regiuni europene și Jiiar față de acela din regiunea Comănești (valea Trotușului). Acest lucru se explică prin condi- țiile deosebite de stațiune în care a fost cul- tivat pinul în regiunea Oltenia [3]. Lemnul de pin negru, deși crescut în condiții staționale identice, are proprietăți mecanice mai ridicate cu 15—30% decît lemnul de pin sil- vestru [3]. Deși caracteristicile mecanice ale lemnului de pin silvestru din cîmpia Oltepiei sint inferioare, ținînd seamă că această specie are creșteri mari, deci o productivitate ridicată, este indicat să fie cultivată, lemnul său destinîndu-se utilizări- lor la care nu se cer proprietăți mecanice deo- sebite, de exemplu pentru industria de plăci fibrolemnoase [3]. Cu atît mai mult se indică extinderea culturii pinului negru, al cărui lemn are caracteristici mecanice aproape sau chiar identice cu ale lemnului provenit din stațiunile corespunzătoare arealului normal al acestei specii. Bibliografie [1] A r m â ș e s c u, S. si T ă n ă s e s c u, S. Cercetări comparative privind productivitatea unor specii forestiere de pe nisipurile din sud-vesțul Olteniei. în : Revista Pădurilor, tir. 7, 1062, p. 399—405. [2] STAS 2682—51 : Lemn. [3] U r su 1 esc u, A. și G h e d m e z i u, N. Studiul proprietăților fizice, mecanice ți tehnologice ale lemnului de pin silvestru (Pinus sâivestris L., ale lemnului de pin negru (Pinus nigra Am.) din regiunea Craiova. București, INCEF, 1961 (ma- nuscris). [4] * * * Manualul inginerului forestier, 84, Secțiu- nea a IX-a, București, Editura tehnică, 1955. [5] P o p e s c u, C. și H a n g a n u, C. Contribuții la studiul extinderii pinului negru în pădurile din stepă și silvostepă. în ; Revista Pădurilor, nr. 3, 1962,, pag. 136—140, [6] Tănăsescu, S. : Observații asupra dezvoltării pinului în Ocolul Silvic Craiova. în : Revista Pă- durilor, nr. 6, 1958, p. 330—340. [7] Tănăsescu, S. : Date taxatorice asupra pinului din cuprinsul Ocolului Silvic Craiova. în ; Re- vista Pădurilor, nr. 10, 1960, p. 603—606. Exprimarea intensității răriturilor Ing. L. Petrescu INCEF C.Z. Oxf. 212 Prin reducerea numărului de arbori pe uni- tatea de suprafață efectuată cu prilejul ră- riturilor se produc o serie de schimbări în con- dițiile de creștere a arboretului, în raport cu intensitatea tăierii aplicate. Astfel, spațiul de dezvoltare a coroanelor și rădăcinilor se mărește, regimul de lumină și de temperatură se schim- bă, iar cantitatea de precipitații care ajunge la sol este de asemenea influențată ca urmare a extragerilor practicate. La rîndul ei, modifi- carea tuturor acestor factori influențează atît creșterea și calitatea arborilor rămași, posibili- tățile de regenerare naturală cît și efectele de protecție ale arboretelor. Realizarea țelului de gospodărire propus este însă indisolubil legat de stabilirea și aplicarea gradului optim de rărire, în funcție de care schimbările survenite în condițiile de mediu vor influența în modul cel mai favorabil mersul creșterii arboretului, precum și efectele sale protectoare. Stabilirea acestui optim de densi- tate și respectiv, dozarea intensității tăierilor în decursul vieții arboretului corespunzător acestui optim constituie problema centrală a răriturilor, căreia cercetarea și practica fores- tieră îi caută de mai bine de un secol soluția. Rezolvarea acestei probleme de bază a rări- turilor este deosebit de dificilă, nu numai pe 530 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 considerentul că necesită un timp îndelungat, dar și prin faptul că la precizarea intensității tăierilor de îngrijire trebuie ținut seamă, în fie- care caz în parte, de un complex de factori pri- vind arboretul (vîrsta, clasa de producție, com- poziția, consistența, structura verticală, starea actuală, rolul funcțional) și stațiunea (profun- zimea solului, panta și expoziția terenului etc.) Definirea cuantumului de extras prin tăierile de îngrijire, atît în ceea ce privește intesita- tea fiecărei intervenții în parte cît și caracterul general pentru perioade mai lungi al acestor in- tervenții, este de mare însemnătate silvicultu- rală și economică. Cum se exprimă această in- tensitate și deci care este unitatea de măsură — etalonul — acestei mărimi pentru ca valoarea optimă găsită să poată fi aplicată și în alte ca- zuri similare ? Cîți arbori se extrag de pe un hectar la fiecare intervenție, din ce categorie anume și la ce intervale se succed tăierile ? Iată numai cîteva din problemele pe care prac- tica tăierilor de îngrijire le ridică și care, așa după cum s-a amintit, nu și-au găsit încă de- plina rezolvare. Dacă în privința rolului biologic și econo- mic al răriturilor atitudinea silviculturilor este, în general, unitară și favorabilă, în privința in- tensității acestor tăieri și a modului în care aceasta poate fi exprimată, părerile și soluțiile date sînt încă destul de diferite. Asupra acestui ultim aspect ne vom opri în cadrul articolului. în practica tăierilor de îngrijire se folosesc uneori expresii ca: rărituri slabe, moderate, forte, fără nici o altă precizare. Definirea inten- sității răriturilor este în acest caz mult prea vagă, putînd da naștere la un mod diferit de interpretare, iar uneori chiar la greșeli de apli- care. Nici sistemul din 1902, preconizat de in- stitutele de cercetări forestiere germane, prin care s-au adus precizări asupra categoriilor de arbori care se extrag în diferite metode de ră- ritură (de sus, de jos) și de diferite grade (sla- bă, moderată, forte), nu au adus o rezolvare integrală a problemei. S-a simțit tot mai mult nevoia de a se ajunge la o exprimare cît mai riguroasă a gradului de rărire, de a se înlătura orice evaluare subiectivă, avînd astfel criterii si- gure în exprimarea acestei mărimi. Actualmente, numeroase metode și procedee sînt în uz în diferite țări [4], [5], [6]. Ne vom referi pe scurt la două dintre metodele care des- chid noi perspective în domeniul cercetării și practicii răriturilor și anume la metoda „Supra- feței de bază" (Grundflăchenhaltung) a lui A s s- mann și metoda „Factorului de spațiere" (Standraumfaktor) imaginată de Har t și per- fecționată de Be c k i n g. Metoda suprafeței de bază [1], [5]. Autorul metodei pornește de la premisa că la o anumită vîrstă și într-o stațiune dală, fiecare specie fo- restieră realizează, fără nici o intervenție din partea omului, o suprafață de bază naturală ma- ximă. Ea poate fi stabilită, în cadrul fiecărei specii, cu ajutorul suprafețelor permanente am- plasate în diferite condiții staționale. în acest caz, definirea gradelor de răritură se face prin raportarea suprafeței de bază reale la suprafață de bază naturală corespunzătoare densității ma- xime. Astfel, răritură moderată va menține supra- fața de bază a arboretului mai mare de 90%, iar răritură forte va coborî Ia 60% din maximul ecologic staționai. Prin referirea la gradul natural de densitate se ține seamă de condițiile ecologice locale, fapt care prezintă un avantaj evident al metodei. Prin folosirea suprafeței dc bază a arboretului G, se ține seamă atît de numărul de arbori la hectar N, cît și de diametrul arborelui mediu d prin re- lația G = N —- • 4 Perfecționările aduse în ultimul timp atît aparaturii dendrometrice cît și realizarea unor noi tipuri de aparate care permit măsurarea suprafeței de bază a arboretului în mod rapid și cu suficientă precizie, chiar în practica cu- rentă, pledează și mai mult în favoarea acestei metode. Metoda Hart-decking [1], [2], [3], [4], [5] reprezintă o încercare de a stabili numărul de arbori independent de vîrstă, numai ca o funcție a înălțimii dominante a arboretului. Pentru calcularea factorului de spațiere s este necesar de a se stabili în prealabil două ele- mente : distanța medie dintre arbori a și înăl- țimea dominantă a arboretelui (H.dom.). Factorul de spațiere a lui B eeking este dat de raportul: # % =---------- x 100. Hdom Acest factor definește în bună măsură spațiul de care beneficiază coroanele arborilor din pla- fonul superior, în funcție de înălțimea lor do- minantă. Prin înălțime dominantă se înțelege înălțimea medie a celor mai înalți arbori din arboret. Practic, ea este independentă de metoda de ră- ritură adoptată și constituie o caracteristică im- portantă a arboretelor, reflectînd potențialul pro- ductiv al stațiunii în raport cu o anumită spe- cie. Pentru calcularea înălțimii dominante s-au imaginat diferite procedee pe baze matematice sau biologice. în privința distanței medii, aceasta poate fi dedusă din numărul de arbori existenți la uni- tatea de suprafață sau poate fi măsurată direct pe teren, procedeu mult mai indicat. în plan- tații uniforme, distanța medie dintre arbori a poate fi stabilită în funcție de numărul de ar- yto ooo, — considerînd că fiecare arbore este situat în mij- locul unui pătrat cu latura a. Există tabele uzuale, care dau în mod direct valoarea lui a în funcție de N. REVISTA PĂDURILOR*78* 1963*Nr. 9 531 în raport cu mărimea acestui factor, în Olanda s-a stabilit următoarea corespondență între va- loarea cifrică și denumirea gradului de rări- tură [5] : s = 16% rări tură slabă; s = 19% răritură moderată; s 22% răritură forte ; s = 25% răritură deosebit dc puternică. Este suficient să se fixeze acest procent și să se cunoască de fiecare dată înălțimea dominantă, pentru a ști numărul de exemplare de extras de pe .suprafața care se parcurge cu rărituri, mar- carea arborilor de extras fiind dictată de consi- derente silviculturale, economice, fito-sanitare. Cercetările întreprinse în Olanda [2] pe baza acestei metode au permis să se ajungă la unele concluzii, dintre care menționăm; — pentru fiecare specie există un factor de spațiere optim, de exemplu 22% la duglas, 37% la plop ; — la unele specii (duglas, plop) factorul de spațiere trebuie să rămînă aproximativ constant pe măsură ce vîrsta crește; pentru alte specii însă (lariee, stejar) acest factor trebuie să crească odată cu vîrsta. în arboretele etajate, metoda Becking se poate aplica numai cu condiția ca măsurarea și calcularea elementelor necesare să se facă separat pentru fiecare etaj. Assmann [1] arată că menținerea unei va- lori constante a factorului de spațiere, indife- rent de vîrstă, va conduce la marcarea rărituri- lor din ice în ce mai forte în arboretele de molid în care l-a aplicat. La o aceeași valoare a coefi- cientului Becking pot corespunde suprafețe de bază și diametre medii diferite. Prin urmare, în cadrul unei anumite specii nu poate fi apli- cat același coeficient în toate situațiile; la o înălțime dominantă determinată, numărul optim de exemplare poate să corespundă la suprafețe de bază variabile, în raport cu bonitatea sta- țiunii. Cercetările recente efectuate în Germania [3] au stabilit la pinul silvestru existența unei co- relații strînse între coeficientul Becking și gradul natural de densitate, indiferent de boni- tate (exprimată prin înălțime), dar strîns legat de vîrstă. Datorită acestei corelații mari, se în- trevede posibilitatea utilizării factorului de spa- țiere ca mijloc folositor pentru executarea rări- turilor pe bază cifrică. ★ Ca o remarcă asupra celor două metode ex- puse, subliniem faptul că aplicabilitatea lor este deocamdată restrânsă numai la lucrările de cer- cetare, unde, mai mult decît în practică, s-a sim- țit nevoia de a se găsi o unitate de măsură cît mai obiectivă, care să permită compararea re- zultatelor în experimentările de rărituri, mai ales că aceste lucrări nu ajung să fie executate — în timp și în spațiu — de aceeași persoană. Generalizarea lor nu este deocamdată indicată. Urmează ca prin cercetări să se ajungă la pre- cizarea mărimii intensității răriturilor în raport cu speciile și condițiile de creștere ale arbore- telor noastre. Metodele sînt susceptibile de îm- bunătățiri și lasă deschisă problema aplicabili- tății lor în arborete cu structuri care se depăr- tează de aceea a arboretelor echiene uniforme. Atît metodele amintite cît și o serie de alte procedee semnalate în literatură sînt actual- mente în atenția cercetătorilor din țara noastră. Lipsa unor criterii obiective în aprecierea in- tensității răriturilor este suplinită în etapa ac- tuală, în lucrările de producție, atît la noi cît și în alte țări [6], prin fixarea consistenței li- mită (gradul de închidere a coronamentelor) pînă la care se pot efectua extragerile. Pe lîngă faptul că determinarea consistenței se face prin simplă apreciere, în multe situații se constată că la o aceeași consistență, clasă de producție și vîrstă, desimea și densitatea arbo- retului (exprimată prin suprafața de bază) di- feră destul de mult. Aceasta arată necesitatea ca, în afară de consistență, la precizarea inten- sității răriturilor să fie folosite și alte elemente care pot fi corect și ușor stabilite, ca de exem- plu : suprafața de bază, numărul de arbori etc. Se știe că datele tabelelor de producție romî- nești se referă la arborete .de densitate naturală, adică arborete în care intensitatea rărituri! nu a depășit cu mult eliminarea naturală. Se întrevede așadar posibilitatea folosirii suprafeței de ibază „normale" dată de tabelele de producție ca ele- ment de referire la calculul intensității rărituri- lor, dar numai pentru arborete pure, echicne. Nici în acest caz lucrurile nu sînt de loc simple, întrucît s-a constatat că valorile .suprafeței de bază din tabele sînt uneori depășite (în arborete neparcurse la timp cu tăieri de îngrijire .s-au sta- bilit indici de densitate ce ajung chiar la 1,5). Folosirea metodei Becking în lucrările: de producție este mai puțin probabilă datorită ero- rilor care se pot comite, atît la determinarea înălțimii dominante cît și a distanței medii din- tre arbori Pentru a ne face o imagine asupra modificării factorului de spațiere în raport cu vîrsta și tim- pul de răritură, în tabela 1 prezentăm valorile Tabela 1 ATrsta arboretului, ard Valoarea factorului de spațiere tn r&rituiă * A B 0 Selectivă 11 16,7 16,1 18,4 16,6 (1955) 16,9 17,6 20,8 19,6 14 14,7 15,3 17,3 17,6 (1957) 15,0 16,4 18,4 20,6 17 13,5 15,2 16,7 18,8 (1960) 14,2 16,4 17,8 19,9 * Hăritura. A - suprafață martor ; răritură U - de intensitate mode- rată ; rărftura C — de intensitate forte. 532 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 obținute într-un arboret de plopi negri hibrizi (P. marylandica), plantat la 2x2 m (blocul ex- perimental Balta Mare, Ocolul silvic Slobozia). Cifrele de la numărător reprezintă valoarea factorului de spațiere înainte de răritură, iar cele de la numitor — după răritură. Cu excepția răriturii selective se constată o scădere a fac- torului de spațiere pe măsura înaintării arbore- tului în vîrstă. La o aceeași vîrstă, diferențele dintre valorile factorului de spațiere sînt cu atît mai mari (față de martorul A) cu cît intensi- tatea răriturii crește. în lucrările de îngrijire a arboretelor, în afară de aceste metode mai sînt folosite, așa după cum s-a mai amintit, și alți indicatori cifrici, cum ar fi de exemplu: adîncimea coroanelor pe care trebuie să o aibă arborii buni din pla- fonul superior față de înălțimea lor, raportul diametrelor medii, al volumului sau suprafeței de bază înainte și după răritură etc. Așa, de exemplu, în funcție de volumul sau suprafața de bază extrasă, raportată la starea dinaintea in- tervenției, gradele de intensitate s-ar putea ex- prima procentual astfel: sub 6% răritură slabă, 6—15% răritură moderată, 16—25% răritură pu- ternică și peste 25% răritură foarte puternică. în lucrările de amenajare a pădurilor se uti- lizează anumiți indici sau procente de recoltare a produselor secundare, în raport cu compoziția și consistența arboretelor, iar mai recent pen- tru unele specii în raport cu clasa de produc- ție. Valoarea acestor indicatori are un caracter orientativ; ei nu pot constitui criterii suficiente pe baza cărora să se întreprindă tăieri de în- grijire în diferite condiții de arboret. Concluzii în lucrările de îngrijire a arboretelor este ne- cesar să se stabilească modalitatea de exprimare cifrică a intensității fiecărei intervenții, fapt ce va înlesni aplicarea, compararea și generaliza- rea celor mai indicate metode de rărituri. Ac- tualmente există preocupări, atît în țara noastră cît și pe plan internațional, în scopul găsirii unor criterii care să permită, atît în lucrările de cercetare cît și în cele de producție, expri- marea cu suficientă precizie a acestei mărimi — intensitatea răriturilor. Drept element de referire în definirea grade- lor de rărituri se caută să se folosească anumite caracteristici ale arboretului care, în mod prac- tic, nu sînt influențate de rărituri, ca de exem- plu : suprafața de bază naturală (metoda A s s - m a n n) sau înălțimea dominantă a arboretului (metoda Becking). Diferitele metode și pro- cedee care au fost elaborate prezintă avantaje și dezavantaje în raport cu elementele de cal- cul ce le comportă, precizia și ușurința aplica- bilității lor. Exprimarea cifrică a intensității răriturilor nu trebuie să conducă la ideea că răriturile se vor aplica mecanic, șablon, fără să se țină seamă de cerințele arboretului. în cadrul unei anumite intensități prescrise, la stabilirea urgenței arbo- rilor de extras vor sta considerente biologice, tehnice și economice. Cercetările prin intermediul suprafețelor per- manente vor da posibilitatea precizării intensi- tății optime și a periodicității răriturilor, în ra- port cu diferitele specii și condiții de creștere din țara noastră. Bibliografie [1] Assmann, E. Despre utilitatea procedeului Ha r t-Becking pentru determinarea intensi- tății răriturilor. Forstwissenschaftliicilies Zentnal- biatt, 3/4, 1960. [2] Becking, J. H. Cîteva considerații asupra cercetărilor comparative de rărituri în arboretele echiene. IUFRO, Congresul 11, Roma, 1953. [3] D 111 m a r, O. Cercetări asupra posibilității de folosire a coeficientului Becking pentru de- finirea numerică a intensității răriturilor în su- prafețele de experiență permanente de pin sil- vestru. Archiv fiir Forstwessen, Hefit 3, 1960. [4] H u m m e 1, F. C. Definirea răriturilor. IUFRO, Congresul 11, Roma, 1953. [5] P a r d e, J. Cum precizăm intensitatea unei rări- turi. R.F.F., nr. 8/9, 1961. [6] ** *Referatele prezentate la Consfătuirea C.A.E.R. în problema îngrijirii arboretelor. București, 1960. DIN EXPERIENȚA TARILOR SOCIALISTE » ♦ Aspecte privind recoltarea și valorificarea produselor accesorii în R.P. Polonă* Ing. Gh. Ciuinac Stațiunea INCEF—Brajov In comparație cu țara noastră, datorită așe- zării sale geografice și condițiilor istorice, R. P. Polonă prezintă unele particularități evi- dente în privința produselor accesorii, atît în raport cu felul lor (îndeosebi al speciilor de plante), cît și sub raport economic — al condi- țiilor de recoltare, prelucrare și valorificare. Climatul fiind meii răcoros și mai umed, iar terenul foarte puțin accidentat (munții apar nu- mai în partea de sud a țării), se asigură condiții de vegetație relativ omogene pe întinderi mari, care favorizează dezvoltarea unei vegetații destul de uniforme. Datorită acestei situații, precum și influenței factorului antropeic, în R. P. Polonă predomină arborete de pin silvestru, de obicei pure, instalate de regulă pe substrate nisipoase. Aici se dezvoltă foarte bine diferite specii de afin, mai ales cu fructul negru, care constituie sortimentul de bază, reprezentînd peste 70% din totalul fructelor de pădure recoltate. Condițiile naturale (umezeala mai ales) favorizează și dez- voltarea ciupercilor, care au o pondere mare în volumul total al produselor accesorii. în cea mai mare parte a țării terenul fiind re- lativ plan și străbătut de numeroase drumuri de bună calitate, majoritatea pădurilor sînt ușor accesibile, iar produsele recoltate pot fi aduse la centre de achiziție în cîteva ore de la recol- tare. De aici ele sîrit expediate de urgență mai ales spre porturi maritime, de unde pot ajunge în cel mai scurt timp, în stare proaspătă, Ia be- neficiar. în această situație, valorificarea fruc- telor se face în bune condiții, obținîndu-se pentru ele prețuri foarte convenabile. Fructele care nu se exportă în stare proaspătă sînt prelucrate în conserve, sucuri, siropuri, com- poturi, gemuri, vinuri etc. în fabricile Uniunii în- treprinderilor „Las", care sînt. subordonate Mi- nisterului Economiei Forestiere. Recoltarea și valorificarea produselor accesorii care se găsesc în pădurile din regiunea montană din sudul țării, mai accidentată și mai depărtată de porturile maritime, se face în condiții mult mai dificile. Aici pădurile sînt mai greu acce- sibile, fiind brăzdate de mai puține drumuri, iar distanțele de transport sînt mult mai mari, astfel că valorificarea produselor se face mai greu și la un preț mai ridicat. De aceea, recoltarea fruc- * Acest material a fost redactat în urma unei că- lătorii . de informare făcută în toamna anului 1962 în R. P. Polonă de autori, precum și pe baza documen- tației obținute. Ing. P. lorga M.E.F. C.Z. Oxf. 28:89(138) telor și a ciupercilor din aceste păduri se face numai parțial, iar baza pentru produsele acceso- rii o constituie pădurile din regiunea de cîmpie și dealuri din nordul și centrul țării. Dintre cele peste 20 000 t fructe ce s-au recoltat anual în ultimul timp, circa 73 % au fost afine negre și 2% afine roșii. Zmeura se recoltează în cantitate foarte redusă, producția ei ridicîndu-se la numai 5% din cantitatea totală de fructe, iar a murelor la 7%. Păducelul, porumbarul, fragii, merele și perele pădurețe etc. participă cam cu 3% la cantitatea totală de fructe, iar măcieșele împreună cu fructele provenite din culturi de Roșa rugosa se ridică la 10%. Se remarcă atenția care se acordă în R. P. Po- lonă diferitelor culturi și semiculturi de plante, în acest sens rezultate foarte bune dau culturile de Roșa rugosa, răspîndite pînă în prezent pe o suprafață de peste 700 ha și care au o produc- tivitate de 3—4 t la hectar, anual. Se folosesc, de asemenea, culturi de Rhus typhina pentru ta- nante, precum și culturi de diferite plante indus- triale, medicinale etc. Culturile de salcie, răspîndite pe circa 2 300 ha, produc anual în jur de 15 000 t răchită de îm- pletit. Recolta anuală de ciuperci de pădure se ridică aproximativ la 5 000 t. Culturile artificiale de ciuperci sînt puțin răspîndite, ele însumînd o suprafață de aproximativ 1,5 ha. în R.P. Polonă, rezinâjul se practică pe o sca- ră întinsă, obținîndu-se anual cam 24 000 t: rășină. Se practică numai rezinaj organizat în arborete de pin exploatabile, începînd cu maximum trei ani înainte de exploatare. De regulă, se folosește rezinâjul clasic, care vatămă lemnul mai puțin decît cel chimic. De asemenea, se scot cantități mari de rășină din cioatele de pin învechite (cam 15 000 m3 cioate anual) cu ajutorul benzinei, în fabrici special amenajate. Lemnul rămas după extragerea rășinii se folosește pentru plăci fibro- lemnoase. Coaja de molid pentru tăbăcit se recoltează numai atunci cînd provin din produse principale, atingînd circa 3 500 t anual. Cantități mari de ta- nin se obțin mai ales din lemnul de stejar, pre- cum si din frunzele de Rhus typhina. Tot de sectorul de produse accesorii aparține și valorificarea plantelor melifere de pădure prin albinărit (există circa 12 000 stupi), pre- cum și crescătoriile de animale pentru blană (vulpi argintii, nurci etc.). Recoltarea, prelucrarea și valorificarea pro- duselor accesorii în R. P. Polonă este asigurată 534 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963* Nr. 9 de către organele Ministerului Economiei Fores- tiere după cum urmează: a, în cadrul Direcției de exploatare și trans- porturi forestiere există o secție care se ocupă cu recoltarea produselor accesorii, legată mai ales de valorificarea plantelor lemnoase. Această direcție organizează producția și valorificarea rășinii (prin rezinaje și din cioate), a materia- lelor tanante, a pomilor de iarnă etc. b) . în cadrul Direcției de economie forestieră și amenajament există servicii care se ocupă cu organizarea activității de vînătoare și piscicul- tura, cu administrarea terenurilor ce se cultivă, cum și cu economia apelor din cuprinsul patri- moniului forestier, c. în cadrul Uniunii întreprinderilor pentru valorificarea produselor nelemnoase „Las" din cadrul Ministerului Economiei Forestiere sînt concentrate următoarele preocupări: — recoltarea, prelucrarea și valorificarea fruc- telor și a ciupercilor de pădure ; — crearea diferitelor culturi, cum sînt cele de Roșa rugosa, Rhus typhina, răchitării, ciuperci etc. și valorificarea produselor obținute : — recoltarea trestiei și a papurii; — practicarea albinăritului; — organizarea unor ferme de animale pentru blană (vulpi, nurci etc.); — achiziționarea de vînat mic și recoltarea melcilor; — achiziționarea și valorificarea unor produse lemnoase de mici dimensiuni ca: araci, fascine și țăruși, garduri, parazăpezi etc.; — organizarea unor ateliere pentru diferite împletituri sau ambalaje din salcie, papură etc., precum și confecționarea din coajă sau lemn a unor obiecte cum sînt coșurile, lăzile pentru fructe și ciuperci, cercurile de butoaie etc, — în raport cu existența materiei s-au mai organizat și întreprinderi care produc elemente prefabricate din trestie pentru chioșcuri sau pentru căsuțe mici; — tot Uniunii „Las" îi sînt subordonate și numeroase fabrici, de obicei mici, care se ocupă cu prepararea din fructe a compoturilor, con- servelor, sucurilor, siropurilor, gemurilor, vinu- rilor etc.; de asemenea, Ia unele fabrici se pre- pară și conserve sau mezeluri pe bază de carne de vînat; tot aici se prepară și ciupercile (mari- nate, conservate, uscate), existînd în acest scop și uscătorii speciale. Este de remarcat că Uniunea întreprinderilor „Las" se ocupă și cu desfacerea produselor sale, inclusiv exportul. Primele două serii de produse accesorii ale pădurii, de la punctele a și b de mai sus, se rea- lizează direct de către ocoalele silvice, sub în- drumarea celor 17 direcții regionale silvice. A treia serie de produse accesorii însă, de la punctul c, se realizează de către Uniunea între- prinderilor „Las", care are o administrație pro- prie, cu direcții regionale și întreprinderi raio- nale complet separate de cele ale sectorului fo- restier. Organizarea recoltării primelor două serii de produse, care se face de către personalul silvic, nu prezintă aspecte speciale. De aceea, vom insista numai asupra celei de-a treia serii de produse, al căror volum este mare și care ne- cesită o organizare proprie. în forma sa actuală, Uniunea întreprinderilor „Las" există de la sfîrșitul anului 1950. începutu- rile ei însă datează din 1945, cînd a fost orga- nizată o întreprindere cooperatistă, care a reu- nit pe toți cei care se ocupau cu recoltarea și valorificarea produselor accesorii ale pădurii. Această cooperativă, care și-a desfășurat activi- tatea cu ajutorul întreprinderilor regionale și raionale, s-a dezvoltat mult și a acumulat o bo- gată experiență în ceea ce privește valorificarea produselor accesorii atît pe piața internă cît și pe cea externă, ceea ce a determinat transfor- marea ei într-o întreprindere de stat și adopta- rea cu timpul a structurii actuale. Sediul centralei Uniunii întreprinderilor pen- tru valorificarea produselor nelemnoase „Las" este Ia Ministerul Economiei Forestiere din Var- șovia. Uniunea este condusă de un director și doi directori adjuncți. Cele trei sectoare ale Uniunii — tehnic, economic și financiar — sînt împărțite în 16 servicii, însumînd un număr de 62 de salariați. Problemele mai importante, cum sînt defini- rea sarcinilor de plan, profilul de dezvoltare a întreprinderilor, problemele de organizare, apre- cierea activității anuale sau periodice etc. sînt analizate în cadrul unui colegiu format din direc- torii tuturor întreprinderilor. în exterior, uniunii îi sînt subordonate 16 di- recții regionale, fiecare dintre ele avînd circa 30 salariati, numărul acestora variind în raport cu felul și volumul producției. Atît uniunea cît și direcțiile regionale au un rol administrativ, iar pentru executarea sarci- nilor de producție fiecare direcție regională are în subordine mai multe întreprinderi raionale (circa 70 în toată țara). întreprinderile raionale sc ocupă cu recolta- rea, prelucrarea și valorificarea produselor ac- cesorii. în acest scop, ele au în subordine mai multe baze permanente provizorii de achiziție,' puncte permanente sau provizorii de colectare și achiziție, puncte permanente sau provizorii de prelucrare inițială a produselor, precum și baze provizorii pentru executarea sarcinilor de export. Activitatea unei întreprinderi raionale se ex- tinde în general pe raza a zece ocoale silvice. Unele ocoale silvice, spre exemplu cele din apro- pierea orașelor mari și a stațiunilor balneare, sînt excluse de la recoltarea organizată a fruc- telor și ciupercilor, aceasta făcîndu-se de către oamenii care vin la odihnă în locurile respective sau de către populația locală. în parcurile na- ționale, rezervațiile, regenerările naturale) pre- REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 9 535 cum și în pădurile experimentale, recoltarea pro- duselor accesorii este oprită- întreprinderile raionale funcționează pe baza gospodăriei chibzuite limitate, avînd un personal dc 7—12 salariați permanenți. La baze există 1—2 salariați, iar la punctele provizorii se anga- jează salariați sezonieri. La dispoziția întreprinderilor raionale și a ba. zelor se găsesc mijloace proprii de transport (camioane și camionete) sau mijloace închiriate, care circulă pe anumite trasee și încarcă la anumite puncte materia primă recoltată. Punc- tele de colectare sînt situate de regulă în cen- trul bazelor de materii prime. Punctele de pre- lucrare se ocupă cu sărarea și uscarea ciuperci- lor, presarea fructelor pentru obținerea de sucuri etc. Pentru prelucrarea produselor, pe lîngă între- prinderile raionale există mici fabrici, care în timpul recoltării fructelor și a ciupercilor pro- duc semifabricate pentru desfacere sau pentru nevoi proprii, iar după terminarea campaniei de recoltare produc mărfuri finite ,sau sucuri, com- poturi, marinate etc., iar unele fabrici produc conserve sau mezeluri din carne de vînat. In anumite perioade, pentru o folosire mai rațio- nală a mașinilor și a oamenilor, fabricile pre- lucrează și produse neforestiere, cum sînt zarza- vaturile uscate, compoturile etc. Unele din aceste fabrici sînt subordonate direct direcțiilor re- gionale sau Uniunii. Multe întreprinderi raionale au baze de culturi artificiale de răchită, Roșa rugosa, Rhus typhina etc. sau ferme pentru creșterea vulpilor și nur- cilor pentru blană. în multe regiuni, întreprinde- rile mai dispun și de baze pentru creșterea al- binelor. Angajații întreprinderilor Uniunii „Las" au stu- dii de specialități diferite. In afară de silvicul- tori există multe cadre de specialiști în industria alimentară, atît în fabrici cît și la întreprinderile raionale și regionale, precum și specialiști în zootehnie la fermele pentru creșterea anima- lelor. Se tinde să se ridice nivelul tehnic al perso- nalului sezonier și permanent de la punctele sau bazele de achiziție sau prelucrare. în acest scop se fac instructaje și cursuri de calificare. Astfel, spre exemplu, în cazul ciupercilor, recepția lor la baze nu poate fi făcută decît de către organe calificate, spre a se elimina eventualele ciuperci vătămătoare, care ar putea cauza îmbolnăvirea populației. Activitatea de export are o mare importanță pentru Uniunea „Las", aceasta reprezentînd uneori pînă la 40% din totalul producției. în afară de exportul produselor fabricate din fructe, ciuperci, carne de vînat etc., în perioada coacerii fructelor și ciupercilor o mare parte din ele se exportă în stare proaspătă și ca semifabri- cate. Sarcinile de export, atît pe uscat cît și pe mare, se realizează cu ajutorul bazelor speciale de export aparținînd întreprinderilor Uniunii „Las". Pentru efectuarea analizelor la produsele ac- cesorii recoltate precum și la cele semifabri- cate sau fabricate, în afară de laboratoarele ce se află pe lîngă fabrici și întreprinderi raio- nale, mai există și un laborator central la Var- șovia, care aparține direct de Uniunea „Las". Acest laborator, bine dotat și încadrat cu ingi- neri tehnologi specialiști în chimie alimentară, efectuează analize, experimentează fabricarea de noi produse și îndrumă activitatea labora- toarelor de la întreprinderi și fabrici. De ase- menea, în cadrul întreprinderilor Uniunii . „Las" mai există și pepiniere sau culturi experimen- tale de plante care, ulterior, după terminarea cercetărilor, vor putea fi folosite pe scară de producție. în afara produselor despre care s-a vorbit pînă acum, în planul său de perspectivă Uni- unea mai urmărește: pregătirea făinii fura- jere de cetină, a pastei de clorofilă-carotină, a uleiurilor eterice. înființarea culturilor și a semiculturilor de noi plante fructifere sau in- dustriale, folosirea de noi produse accesorii (soc, scoruș, porumbar etc.). întreprinderile și instituțiile care se ocupă cu recoltarea și valorificarea produselor acce- sorii țin o strînsă legătură cu unitățile de cer- cetări științifice și colaborează cu ele atît în lucrările de teren și laborator cît și la întoc- mirea îndrumărilor tehnice. Cercetările în legătură cu produsele accesorii se fac atît de către Institutul de cercetări fo- restiere din Varșovia cît și în cadrul discipli- nelor de produse accesorii ale facultăților de silvicultură din Varșovia și Poznan. Din cele douăzeci de secții ale Institutului de cercetări forestiere, trei se ocupă cu produse nelemnoase ale pădurii și anume: . secția de rezinaj, secția de vînătoare și secția de produse accesorii. Dintre problemele care constituie preocupa- rea secției de rezinaj se pot aminti: folosirea rezinajului clasic și a celui chimic la pin, efec- tul rezinajului asupra calității lemnului, rezi- najul la brad, fiziologia procesului de formare și scurgere a rășinii, folosirea cioatelor de pin pentru extragerea rășinii etc. Secția de produse accesorii a fost înființată în cadrul Institutului de cercetări forestiere în anul 1948. Aceasta se ocupă cu studiul plante- lor producătoare de substanțe tanante, prelu- crarea cetinii, cercetări privind fructele de pă- dure și ciupercile, folosirea plantelor medici- nale etc. Recoltarea produselor accesorii fiind consi- derată ca făcînd parte din ansamblul de mă- suri pentru o gospodărire rațională a pădurii, se urmărește ca prin cercetări să se rezolve trei probleme mai importante și anume : 536 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 9 — cunoașterea bazei de materii prime a pro- duselor accesorii din punct de vedere cantita- tiv și calitativ; — studiul metodelor pentru lărgirea și îm- bogățirea acestor baze, acolo unde acest lucru este rațional : — perfecționarea metodelor și măsurilor pentru folosirea cît mai completă și în condiții cît mai bune a bazei de materii prime. Se tinde să se asigure o gospodărire plani- ficată a produselor accesorii și să se intensifice recoltarea lor, fără însă a se aduce daune pă- durii, respectîndu-se principiile moderne de ocrotire și protecție a naturii. Dintre problemele rezolvate începînd din 1948 sau în curs de rezolvare privind cunoaș- terea bazei dc materii prime se pot aminti: inventarierea suprafețelor producătoare de afine și merișoare, răspîndirea crușinului, iden- tificarea terenurilor cu diferite plante medici- nale sau tehnice, cercetările privind recoltele de fructe și ciuperci ce se pot obține pe uni- tatea de suprafață în diferite regiuni, studiul calității fructelor de afin și de zmeură, studiul fructelor de măcieș etc. Pentru a ilustra modul în care se efectuează asemenea cercetări, vom aminti că numai pentru inventarierea afinișu- rilor și pentru stabilirea producției de afine la hectar s-au instalat în întreaga țară peste 800 suprafețe de probă, de pe care se recoltează date, timp de 3—4 ani. Dintre temele care sc referă la lărgirea sau îmbogățirea bazelor de produse accesorii se pot menționa: experimentări privind crearea culturilor și semiculturilor de plante fructifere tehnice sau medicinale, cercetări privind spo- rirea productivității arbuștilor fructiferi prin folosirea îngrășămintelor etc. Dintre temele care se referă la perfecționarea metodelor pentru exploatarea cît mai rațională a produselor accesorii menționăm: influența condițiilor de transport asupra calității fructe- lor de afin și ameliorarea acestor condiții, in- fluența condițiilor de păstrare asupra calității fructelor, metode privind folosirea cojii de molid pentru tăbăcit, folosirea cetinii de răși- noase etc. Ca personal, secția este încadrată cu un pro- fesor, trei cercetători și cinci ingineri, avînd laboratoare de biologie și chimie bine dotate. Acest colectiv a lucrat în 1962 la opt teme. Deși temele au un domeniu limitat, rezolvarea dife- ritelor probleme din acest domeniu se face Ia un nivel științific ridicat. Se acordă o atenție deosebită folosirii de noi produse accesorii sau găsirii de noi utilizări ce se pot da unora dintre produse. Printre acestea amintim făina nutritivă. din cetina de pin. Cer- cetări în acest domeniu se fac în colaborare cu sectorul agricol, care are și o instalație per- fecționată pentru uscarea și fabricarea făinii de fin. Această instalație a fost adaptată pen- tru uscarea și măcinarea cetinii. Este de re- marcat precizia și amploarea acestor cercetări privind calitatea făinii de cetină obținută ca efect al diferitelor condiții dc uscare, al timpu- lui de păstrare etc., în care scop se fac analize multiple și complexe privind compoziția ceti- nii. în ceea ce privește efectul nutriției cu făina de cetină asupra dezvoltării animalelor, problema este studiată în totalitatea ei de be- neficiari, adică de specialiști de înaltă califi- care din sectorul zootehnic. Cercetările în această privință sînt încă în curs. Din cele expuse se poate vedea marea impor- tanță care se acordă recoltării produselor acce- sorii în R. P. Polonă și prelucrării lor în fabrici proprii, în vederea unei valorificări cît mai ra- ționale. mai ales la export. Rezultă, de aseme- nea, specificul acestei probleme pentru R. P. Polonă datorită condițiilor climatice, orografice și așezării sale geografice. Folosirea la maxi- mum a produselor accesorii ale pădurii a fost determinată de ușurința de recoltare și valori- ficare, pădurile fiind foarte ușor accesibile, de existența în apropiere a piețelor externe de desfacere, precum și de faptul că în condițiile climatice de acolo lipsesc unele produse ale sectorului horticol și viticol care, parțial, pot fi înlocuite cu cele provenite din fructe de pă- dure (gemuri, vinuri, sucuri). De asemenea, este de remarcat atenția mare care se acordă în R. P. Polonă protecției șî ocrotirii pădurii tinzîndu-se la stabilirea de norme cît mai ra- ționale pentru recoltarea produselor, în așa fel îneît să nu se aducă perturbări mari în circui- tul biologic al naturii. Importanța pădurilor de rășinoase în sporirea producției apicole Ing. I. Cîrnu Cercetător principal Stațiunea centrală dc apicultura și sericicultură C.Z. Oxf, 283:224.4 Zona montană a țării noastre constituie îh complexul ei o sursă meliferă bogată și variată. Alături de întinsele masive de zmeuriș, zburătoare și fînețe naturale care produc anual importante cantități de polen și nectar, pădurile de rășinoase furnizează, de asemenea, polen și însemnate cantități de mană. Trebuie să men- ționăm că mana, în general, constituie o sursă meliferă de mare perspectivă pentru țara noas- tră, dar care pînă în prezent nu a fost suficient valorificată. în special mana furnizată de pădurile de ră- șinoase prin intermediul anumitor insecte — ap- hidae și coccidae — prezintă o deosebită va- loare alimentară, cel puțin egală cu a nectaru- lui și, de asemenea, are o aromă fină și plăcută la gust. Rolul acestor insecte în transformarea zaharurilor din sucul vegetal este asemănător, după unii autori, cu acela al albinelor în pre- lucrarea și transformarea nectarului. în țara noastră, din suprafața totală a fon- dului forestier de 6 400 000 ha, pădurile de ră- șinoase ocupă circa 1 450 000 ha. Dintre acestea 25% este ocupată de brad (Abies alba Mill.), circa 5% de pin (Pinus sp.) și de larice (Larix decidua Mill.) și 70% de molid (Picea excelsa Lk.) care de fapt reprezintă planta gazdă pen- tru cei mai importanți producători de mană atît sub raportul cantitativ cît și calitativ. Mana și originea ei. Sub denumirea de mană se înțelege acea substanță dulce, limpede și vîscoasă ce se află în diferite perioade ale emului pe frunzele, ramurile sau tulpinile plan- telor. Mană poate fi de origină animală cînd provine de la insecte, îndeosebi de la aphidae și coccidae, sau de origine vegetală când este secretată direct de plante. Mana de origine vegetală apare în natură re- lativ în cantități mici și prezintă o însemnătate redusă pentru apicultură. Astfel, în anumite pă- duri, primăvara dc timpuriu, mana apare pe ra- murile de arțar, mesteacăn, tei, anin, salcie etc. datorită fenomenului de lăcrimare normală ce se produce din cauza presiunii radicelare de- terminate de trecerea plantelor de la starea de repaus la starea activă. De asemenea, mana poate apărea primăvara după înfrunzirea pădurilor, cînd seva este abundentă și bogată în zaharuri ; excesul de sevă din plante se elimină prin niște celule speciale care se găsesc la vîrful frunze- lor, denumite hidatode, prin așa-numitul feno- men de gutație. O importanță deosebită prezintă însă pentru apicultură mana din pădurile de rășinoase, care se realizează prin intermediul insectelor din fa- miliile aphidae și coccidae. In prezent, pe baza numeroaselor cercetări, s-a stabilit precis procesul biologic al formării manei și, de asemenea, producătorii ei. Trebuie să subliniem că toate insectele producătoare de mană se caracterizează printr-o construcție spe- cială a aparatului lor bucal, care se compune din două maxile și două mandibule alungite, subțiri și ascuțite la vîrf, cu ajutorul cărora în- țeapă și sug sucul plantelor (fig. 1). Fig. 1. Aparat bucal (rastru) la Homoptera A — vedere laterală ; B — vedete din față ; C — secțiune : 1 — lahrum ; Ib — labium, md — Mandibule ; mx — ma- xilc ; ac — canal alimentar ; cs — canal salivar (După G. Arioii : „Entomologia agricolă*) Explicația biologică a manei este următoarea. Datorită regimului de viață sedentar, aceste insecte nu consumă hidrații dc carbon decît în mică măsură pentru funcțiile lor organice, res- tul fiind eliminat sub formă de zaharuri (ma- na). în schimb, pentru dezvoltarea lor au ne- voie de însemnate cantități de proteine, care se găsesc în sevă în proporții foarte mici. Substanța uscată a sucului vegetal conține numai circa 5% proteine și 90% hidrați de carbon. Astfel, pentru a-și satisface necesarul de substanțe pro- teice, aceste insecte sînt forțate să absoarbă în tubul digestiv o imensă cantitate de sevă, din care — reținîndu-și substanțele indispensabile — elimină restul sub formă de mană. Pe baza ultimelor analize și cercetări, s-a sta- bilit că în mană apar, pe lîngă substanțele com- ponente ale sevei, și forme noi de zaharuri ne- întîlnite pînă în prezent în sucul celular. Ace- stea sînt rezultatul acțiunii fermenților și secre- țiilor acestor insecte, care contribuie nu numai la descompunerea zahărului din sevă, ci și la formarea de zaharuri noi, superioare (Oligo- saccharidele). întrucît însă compoziția fermen- ților diferă de la o specie de insecte la alta, mana produsă de acestea este diferită chiar dacă ele parazitează pe aceeași plantă gazdă. Insectele producătoare de mană sînt, în gene- țal, foarte răspîndite în natură, unele fiind spe- 538 REPLIA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. 9 cifice anumitor specii de plante din diferite ge- nuri și familii. Ele parazitează pe diferiți arbori, arbuști și plante ierboase ca : molid, brad, pin, Iarice, arțar, tei, ulm, mesteacăn, stejar, salcie, plop, cătină, cireș etc. Toate aceste insecte fac parte din ordinul Homoptera, care cuprinde următoarele cinci grupe mari de familii: Cicadina, Psyllina, Alleu- rodina, Aphidina și Coccina. Dintre aceste numeroase familii care cuprind mii de specii diferite, numai două familii pre- zintă importanță forestiero-apicolă pentru țara noastră și anume: familia Lachnidae (grupa Aphidina) și familia Lecanidae (grupa Coccina). îndeosebi genurile Lachnus (Cinara syn. Cina- ropsis) și Physokermes, care trăiesc pe brad și molid, prezintă din punct de vedere apicol o în- semnătate economică mondială (fig. 2). Fig. 2. Lachnus piceac în plină activitate de absorbție pe o ramură de. molid. (După A. Fcssel) Celelalte insecte consumatoare de sevă, pre- cum puricii și ploșnițele de plante, cicadele etc., nu prezintă practic interes pentru apicultura, cantitatea de mană secretată dc acestea fiind redusă și de calitate inferioară. Un fapt important pentru dezvoltarea și în- mulțirea acestor insecte îl constituie furnicile, în special cele roșii de pădure din specia For- mipa rufa L. Acestea trăiesc în colonii puternice (200 000—500 000) și consumă cantități mari de mană. Astfel, o colonie de aproximativ 300 000 furnici consumă anual 1 500—2 000 kg mană. Furnicile de pădure stimulează producția de mană prin acțiunea lor directă asupra insecte- lor. Totodată furnicile protejează și apără ouăle și larvele acestora de intemperii și dăunători. Din practica apiculturilor se cunoaște că spo- ruri însemnate de cules la mană de pădure chiar și în anii mai puțin favorabili se obțin în apropierea coloniilor de furnici. Totuși se re- comandă a se păstra o distanță minimă între vetrele stupinilor deplasate în pastoral la cule- sul de mană de pe brad și molid și zona mu- șuroaielor de furnici, pentru a se preveni astfel unele neajunsuri ce ar putea să le provoace acestea în stupină. Prognoza și intensitatea culesului la mană. Problema formării manei stîmește astăzi tot mai mult interes în rîndurile apicul- turilor din diferite țări, mai ales acolo unde aceasta furnizează anual culesuri însemnate. Perspectiva culesului de mană este determinată de prezența și densitatea insectelor producătoare de mană, de evoluția condițiilor climatice ce influențează dezvoltarea și înmulțirea în masă a acestora și de timpul favorabil zborului albi- nelor. Identificarea producătorilor de mană trebuie începută cu mult înaintea culesului. In acest caz chiar și în pădurile mai mici, situate în zona de cîmpie, trebuie să se controleze cu atenție prezența ouălor sau larvelor acestora atît pe arborii tineri cît și pe cei bătrîni. în zona pă- durilor de rășinoase însă, unde perspectivele sînt mai mari, trebuie să se cerceteze mai amă- nunțit, la diferite altitudini, atît pădurile înso- rite cît și cele umbrite. în iarnă, tîrziu, cît și în primăvară, timpuriu, munca de detectare a ouălor și larvelor necesită o deosebită perse- verență. Toate aceste observații și constatări se înregistrează și apoi se poate întocmi o hartă, pe care se marchează toate locurile de perspec- tivă din cadrul unei unități de producție fores- tieră. Este interesant să cunoaștem cum sc orien- tează albinele la culesul de mană de brad și mo- lid, unde nu le atrage propriu-zis nici culoarea și nici parfumul florilor. După unele observații, mana produsă de lecanidae este cercetată cu mare abilitate și este culeasă chiar de pe cor- pul lor. Albinele trec atît de active și grăbite de la o insectă la alta, ca dc pc o floare pe alta, îneît cel care urmărește acest lucru înclină să creadă că în cadrul acestui cules albinele se conduc după anumite organe de simț. în cazul culesului dc la lachnidele de pădure, compor- tarea albinelor este mult mai puțin abilă și, spre deosebire de furnici, ele nu iau mana direct de pe insecte, ci cercetează atent ramurile și frun- zele, unde o găsesc sub forma unor picături mai mici sau mai mari. Se poate observa în pădurile de rășinoase cum albinele zboară de-a lungul ramurilor în căutarea de mană fără să se așeze, deși frunzele sînt de multe ori pline de mană, uneori sub formă zaharisită (fig. 3). Se pare că pentru ele acest cules nu are miros și nu este mai atractiv decît picăturile de rouă pe care, de asemenea, Ie cercetează de multe ori. Recoltarea manei de obicei este foarte in- tensă în cursul dimineții, pînă la orele 11—12, precum și în a doua jumătate a zilei, începînd cu ora 16 pînă la sfîrșitul zborului; în pădurile umbroase însă, unde mana nu se usucă, cule- sul are loc în tot cursul zilei. Demn de menționat este faptul că și în cazul culesului de mană în zona pădurilor de răși- 538 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963 * Nr. 9 cifice anumitor specii de plante din diferite ge- nuri și familii. Ele parazitează pe diferiți arbori, arbuști și plante ierboase ca: molid, brad, pin, lariee, arțar, tei, ulm, mesteacăn, stejar, salcie, plop, cătină, cireș etc. Toate aceste insecte fac parte din ordinul Homoptera, care cuprinde următoarele cinci grupe mari de familii: Cicadina, Psyllina, Alleu- rodina, Aphidina și Coccina. Dintre aceste numeroase familii care cuprind mii de specii diferite, numai două familii pre- zintă importanță forestiero-apicolă pentru țara noastră și anume: familia Lachnidae (grupa Aphidina) și familia Lecanidae (grupa Coccina). îndeosebi genurile Lachnus (Cinara syn. Cina- ropsis) și Physokermes, care trăic& pe brad și molid, prezintă din punct de vedere apicol o în- semnătate economică mondială (fig. 2). Fig. 2. Lachnus piceae în plină activitate de absorbție pe o ramură de molid. (După A. Fosșel) Celelalte insecte consumatoare de sevă, pre- cum puricii și ploșnițele de plante, cicadele etc., nu prezintă practic interes pentru apicultură, cantitatea de mană secretată dc acestea fiind redusă și de calitate inferioară. Un fapt important pentru dezvoltarea și în- mulțirea acestor insecte îl constituie furnicile, în special cele roșii de pădure din specia For- mica rufa L. Acestea trăiesc în colonii puternice (200 000—500 000) și consumă cantități mari de mană. Astfel, o colonie de aproximativ 300 000 furnici consumă anual 1 500—2 000 kg mană. Furnicile de pădure stimulează producția de mană prin acțiunea lor directă asupra insecte- lor. Totodată furnicile protejează și apără ouăle și larvele acestora de intemperii și dăunători. Din practica apiculturilor se cunoaște că spo- ruri însemnate de cules la mană de pădure chiar și în anii mai puțin favorabili se obțin în apropierea coloniilor de furnici. Totuși se re- comandă a se păstra o distanță minimă între vetrele stupinilor deplasate în pastoral la cule- sul de mană de pe brad și molid și zona mu- șuroaielor de furnici, pentru a se preveni astfel unele neajunsuri ce ar putea să le provoace acestea în stupină. Prognoza și intensitateaculesului la mană. Problema formării manei stîrnește astăzi tot mai mult interes în rîndurile apicul- turilor din diferite țări, mai ales acolo unde aceasta furnizează anual culesuri însemnate. Perspectiva culesului de mană este determinată de prezența și densitatea insectelor producătoare de mană, de evoluția condițiilor climatice ce influențează dezvoltarea și înmulțirea în masă a acestora și de timpul favorabil zborului albi- nelor. Identificarea producătorilor de mană trebuie începută cu mult înaintea culesului. In acest caz chiar și în pădurile mai mici, situate în zona de cîmpie, trebuie să se controleze cu atenție prezența ouălor sau larvelor acestora atît pe arborii tineri cît și pe cei bătrîni. în zona pă- durilor de rășinoase însă, unde perspectivele sînt mai mari, trebuie să se cerceteze mai amă- nunțit, la diferite altitudini, atît pădurile înso- rite cît și cele umbrite. în iarnă, tîrziu, cît și în primăvară, timpuriu, munca de detectare a ouălor și larvelor necesită o deosebită perse- verență. Toate aceste observații și constatări se înregistrează și apoi se poate întocmi o hartă, pe care se marchează toate locurile de perspec- tivă din cadrul unei unități de producție fores- tieră. Este interesant să cunoaștem cum se orien- tează albinele la culesul de mană de brad și mo- lid, unde nu le atrage propriu-zis nici culoarea și nici parfumul florilor. După unele observații, mana produsă de lecanidae este cercetată cu mare abilitate și este culeasă chiar de pe cor- pul lor. Albinele trec atît de active și grăbite de la o insectă la alta, ca de pe o floare pe alta, îneît cel care urmărește acest lucru înclină să creadă că în cadrul acestui cules albinele se conduc după anumite organe de simț. în cazul culesului de la lachnidele de pădure, compor- tarea albinelor este mult mai puțin abilă și, spre deosebire de furnici, ele nu iau mana direct de pe insecte, ci cercetează atent ramurile și frun- zele, unde o găsesc sub forma unor picături mai mici sau mai mari. Se poate observa în pădurile de rășinoase cum albinele zboară de-a lungul ramurilor în căutarea de mană fără să se așeze, deși frunzele sînt de multe ori pline de mană, uneori sub formă zaharisită (fig. 3). Se pare că pentru ele acest cules nu are miros și nu este mai atractiv decît picăturile de rouă pe care, de asemenea, le cercetează de multe ori. Recoltarea manei de obicei este foarte in- tensă în cursul dimineții, pînă la orele !1—12, precum și în a doua jumătate a zilei, începînd cu ora 16 pînă la sfîrșitul zborului; în pădurile umbroase însă, unde mana nu se usucă, cule- sul are Ioc în tot cursul zilei. Demn de menționat este faptul că și în cazul culesului de mană în zona pădurilor dc răși- REVISTA PĂDURILOR *78 * 1963 * Nr. 9 539 noase avem de la o zonă la alta decalări în func- ție de altitudine, datorită condițiilor diferite pentru ciclul evolutiv al insectei. Astfel, după datele din literatură, la 200 m altitudine începu- tul culesului la molid are loc în primele zile ale lunii mai; la 300—400 m altitudine, culesul în- cepe între 15 și 30 mai; pc văile munților, la altitudinea de 800 m — între 5 și 15 iunie și de la 1 200 m în sus, adesea la începutul lunii iulie. Durata la culesul din pădurile de molid va- riază de la un an la altul foarte mult. La una și aceeași altitudine, culesul poate dura trei săp- tămâni sau sc poate termina în trei zile. Aceasta depinde de specia de aphidae, de ritmul ei de dezvoltare și înmulțire, precum și de mersul vremii. Un cules de scurtă durată înseamnă de- sigur un cules slab. în anii favorabili, cu o în- mulțire în masă puternică a lecanidelor, pot surveni 5—6 perioade de timp rău și totuși există cules puternic. Intensitatea culesului este condiționată dc cantitățile de mană produse, de compoziția ei și de posibilitatea de cules a al- binelor. în general, sporurile zilnice mijlocii sînt de 3—4 kg/familie dc albine. în unele pă- duri însă se obțin de la familiile puternice și cîte 6—10 kg miere de mană pe zi. în 1959, considerat ca un an bun în ceea ce privește cu- lesul de mană, s-au obținut în diferite țări euro- pene recolte medii de 40 kg miere pe familie, iar producțiile record au fost de 100 kg miere pe stup. în anii nefavorabili însă recolta de miere scade foarte mult, îneît familiile de albine trebuie hrănite cu sirop de zahăr. în țara noastră, datorită condițiilor pedocli- matice favorabile pentru dezvoltarea unei flore melifere bogate și variate aproape în tot cursul verii, nu s-a dat importanța cuvenită mierii de mană (mierii de brad). Aceasta cu atît mai mult cu cît în masa apicultorilor nu s-au cunoscut bine aspectele biologice și economice ale acestei probleme. Trebuie însă să menționăm că din son- dajele și cercetările de orientare efectuate de Stațiunea centrală de apicultură și sericicultură în diferite regiuni cu păduri de rășinoase, și în țara noastră există condiții prielnice de floră și faună pentru producerea mierii de mană de calitate superioară. Din investigațiile efectuate în pădurile noastre și îndeosebi în cele de conifere, se întîlnesc cele mai valoroase specii de aphidae și coccidae pro- ducătoare de mană. Aceste insecte prezintă o însemnătate deosebită și în menținerea echi- librului biologic al pădurilor, deoarece, favori- zlnd dezvoltarea în masă a furnicilor de pă- dure, care constituie un factor activ la distru- gerea unui mare număr de dăunători ai arbori- lor, contribuie în mod indirect la menținerea igienei și profilaxiei pădurilor [9], Un avantaj în plus pe care-1 oferă culesul la mana de rășinoase este și faptul că se asociază totdeauna și cu alte culesuri din flora înconju- Fig. 3. Mană zaharisită pe o ramură de molid (După A. FobscI) rătoare în funcție de sezon și anume: zmeuriș, zburătoare, floare de fîneață etc. Astfel, în 1960, stupina punctului experimenta] Cluj fiind transportată la culesul de zmeură pe Valea Corbului, în Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, cîntarul de control a evoluat după cum urmează : — de la 7 iunie pînă la 1 iulie a înregistrat regulat sporuri zilnice de 0,300—1,400 kg miere/ familie; — de la 2 iulie pînă la 19 iulie sporurile au variat între 1,250 și 5,600 kg miere/familie, după care, terminîndu-se culesul la zmeură, cîntarul de control scade treptat pînă la 22 iulie. După această dată s-au înregistrat, datorită culesului la mană de brad și molid, din nou spo- ruri zilnice importante, care au variat între 2 și 5 kg/familie pînă la 3 august, cînd culesul a încetat. Mierea de mană a fost integral căpă- cită. Din aceasta, rezervîndu-se parțial pentru iernarea familiilor de albine, nu a provocat pînă în primăvară nici un fel de intoxicare. în acea- stă regiune, apicultorii cu experiență iernează de obicei familiile de albine pe rezerve de miere de mană (în proporție de 15—30%) în amestec cu miere de flori. Mulți apicultori însă extrag în mare parte toamna mierea de flori amestecată cu mierea de mană și completează rezervele ne- cesare pentru iernate cu sirop de zahăr, iernând astfel în cele mai bune condiții și realizînd tot- odată recolte mai ridicate de miere marfă. Din observațiile efectuate de cercetătorii Sta- țiunii centrale în cadrul regiunii Cluj ca și în regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, un număr 540 REVISTA PĂDURILOR* 78*1963*Nr. 9 însemnat de apicultori practică anual stupări- tul pastoral la zmeuriș și fîneață de munte pe anumite văi (Valea Ilvei, Valea Chintăului, Va- lea ferii, Valea Corbului etc.), unde recoltele de miere sînt totdeauna sporite prin culesurile de mană de pe masivele de brad și molid din apropiere. însemnate culesuri, de mană se în- registrează și în zona pădurilor de stejar, fag, salcie etc., unde — printr-o dirijare rațională a stupăritului pastoral — se pot realiza canti- tăți însemnate de miere de mană, mai ales în anii cînd culesurile principale la flora nectari- feră au fost calamitate. S-a observat chiar în unele cazuri cînd, da- torită calității superioare a manei de pe răși- noase, albinele preferă culesul de mană față de nectarul fiorilor. Astfel, în 1958, lîngă localitatea Tihuța, Munții Bărgăului, s-a înregistrat un cules intens la mana de pe molid în luna iunie, în timp ce; zmeurișul din împrejurime era în floare. Albinele. erau desigur atrase de concen- trația mare in zahăr a manei produse de Cina- ropsis piceae, care dă o miere de calitate bună, de culoare maron-roșcată. Din cele arătate, rezultă că mana, în special aceea din zona pădurilor de rășinoase, constituie o sursă meliferă deosebit de importantă, fapt pentru care apicultorii și silvicultorii trebuie să se preocupe îndeaproape de identificarea și va- lorificarea ei, în scopul sooririi producției api- cole și ridicării continue a productivității fami- liilor de albine din țara noastră. Bibliografie fl] A r i o n, G. Entomologia agricolă, voi. I și II. Editura agrosilvică, București, 1960. [2] F o s s e 1, A. Observații privind culesul la mo- lid, în ; Bienenvaier nr. 3, 1960 [3] Fosse 1. A. Noutăți despre mană. In : Bienen- vater, nr. 4, 1962. [4] H a r a g s i m, O. Pădurea ca bază meliferă. In ■ Apicultura I.D.T., nr. 4, din Vcelarstvi, 1961. [5] K a s e r, A. Importanța furnicilor de pădure pentru producția de miere. Schweiz. In : Bie- nenzeitug. nr. 6, 1960. [7] K 1 o f t, W. Cele mai importante Lachmide ale molidului. In : Deutsche Bienenwirtschaft, nr. 4, 1961. [7] M a n o 1 a c h e, C., Boguleanu, G. Curs de entomologie. Editura agrosilvică. București, 1956. [8] O r j e v s c h i. M. D. Mana, mierea de mană și albinele. Editura de stat pentru literatură agricolă. Moscova,, 1958. [9] Pa ș c o v i c i. V. Contribuții la problema com- baterii biologice în păduri cu ajutorul furnici- lor. In : Revista Pădurilor, nr. 5, 1961. [101 T e m n o v. V. A. Mierea de mană, un produs valoros, Tn : Apicultura I.D.T., nr. 12, 1961, din Pcelovodstvo, nr. 9, 1961. Tehnica modernă ia construcția terasamentelor drumurilor forestiere Ing. P. Bradosche directorul Direcției lucruri cupitale M.E.F. C.Z. Oxf. 383.1 Introducerea progresului tehnic la execuția drumurilor forestiere s-a realizat în ultimii ani îndeosebi prin: — mecanizarea lucrărilor de construcții; — introducerea tehnologiei înaintate bazate pe metoda de lucru în lanț; — folosirea elementelor de construcții pre- fabricate pentru construcția podețelor. în acest fel s-au creat condiții pentru îmbu- nătățirea radicală a activității șantierelor de construcții ■ — prețul de cost pe km de drum a scăzut în ultimii trei ani cu circa 15% la o creștere a indicelui de mecanizare de aproximativ 35%;. — productivitatea muncii, exprimată în uni- tăți naturale, a crescut pe șantierele mecani- zate cu 60% la terasamente în pămînt și cu 25 % la derocări : — numărul mediu al muncitorilor a scăzut la o treime față de numărul mediu necesar în cazul execuției manuale. Ca urmare, conducerea lucrărilor și organi- zarea șantierului s-au simplificat substanțial: durata de execuție s-a redus mult; drumuri lungi de 8—10 km se termină acum în mod frecvent în 5—6 luni de lucru; ritmul de exe- cuție de 2—2,5 km/lună terasamente nu mai sînt cazuri izolate. Veriga principală în introducerea progresu- lui tehnic la construcția drumurilor forestiere este mecanizarea lucrărilor. Aceasta constituie principala sursă a creșterii productivității mun- cii și a reducerii prețului de cost și care ușu- rează și schimbă radical caracterul muncii constructorilor de drumuri forestiere. în etapa actuală se pune problema generali- zării mecanizării parțiale a lucrărilor grele și care necesită un volum mare de muncă: tera- samente, derocări, încărcări-descărcări și trans- port. Concomitent se introduce mecanizarea com- plexă prin execuția mecanizată a tuturor lucră- rilor de construcții-montaj, inclusiv a celor auxi- REVISTA PĂDURILOR* 78* .1963* Nr. 9 541 liare, cu ajutorul unor seturi de mașini care se completează între ele. începutul mecanizării la construcția drumu- rilor forestiere din țara noastră s-a făcut în anul 1958 cînd, pe șantiere, au lucrat primele două buldozere, șapte motocompresoare, 28 concasoare și 55 cilindri compresori. Fig. 1. Drumul auto forestier prin cheile mici ale Dîmboviței An de an întreprinderile de construcții fo- restiere au fost dotate cu tot mai multe uti- laje de construcții dintre cele mai moderne. Pînă în anul 1960 nu se poate vorbi despre me- canizarea drumurilor forestiere pe scară de producție, numărul utilajelor fiind foarte redus în raport cu volumul lucrărilor, iar experiența în folosirea lor aproape inexistentă. Din 1960 pînă în 1963 numărul buldozerelor a crescut de șase ori, cel al excavatoarelor dc cinci ori, al motocomprcsoarelor de cinci ori. începînd cu anul 1960, înzestrarea cu meca- nisme a întreprinderilor dc construcții fores- tiere a intrat într-o fază nouă (fig. 2). O atenție deosebită s-a acordat în acești ani dotării cu buldozere, excavatoare, motocompre- soare ș. a., adică acelor utilaje care permit me- canizarea lucrărilor- de infrastructură, lucrări cu o pondere înseninată în prețul de cost (peste 40%) și un consum important de manoperă (circa 60%). Recent, pe șantierele de drumuri forestiere au fost introduse autogredere, cu ajutorul că- rora se va putea realiza mecanizarea complexă a terasamentelor pentru o parte din drumurile forestiere. Dintre utilajele pentru execuția terasamente- lor, o importanță cu totul deosebită prezintă buldozerele și motocompresoarele, care sînt utilajele principale pentru construcția drumu- $ s 3 % Dindfnics creștere 300% fSOi puteri parcului de buldozere | sxi § 700% •31 nttmâru/ut cte OToiDCOmpfesCdrfr 1957585800818983 193753^»'^ WS&tobkis’' inul inul pnu/ Fîg. 2 rilor forestiere din regiunea de munte, cu teren accidentat și stîncos. Pe baza dotării substanțiale cu mecanisme, cu toate că volumul de lucrări executate a cres- cut în această perioadă de aproape două ori, indicii dc mecanizare realizați de întreprinde- rile de construcții forestiere au crescut an de an, după cum se arată în figura 3. Fig. 3. Creșterea indicelui de mecanizare la construcția drumurilor forestiere ce se execută în antrepriză Săpăturile în pămînt se execută în cea mai mare parte cu buldozere și întrucît volumul lor reprezintă peste 70% din volumul total al tera- samcntelor, se poate spune — în teză generală — că buldozerul este utilajul de bază la con- strucția drumurilor forestiere. Se folosesc bul- dozere cu motoare de 50—150 CP. Execuția platformei acestor drumuri înguste, cu o singură bandă de circulație, impune folo- sirea unor utilaje cu ecartamcnt potrivit, cu o presiune mică pe sol și cu putere mare. Ele trebuie să aibă mobilitate în comenzi, pentru 542 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 a putea răspunde prompt în cazul unor depă- șiri de echilibru. în ceea ce privește echipamentul de lucru, angledozerele, care au lama reglabila în plan orizontal, sînt cele mai indicate pentru con- strucția drumurilor forestiere, întrucît pot îm- Fig. 4. Buildozer în lucru la construcția drumului auto forestier Ghimbav pinge lateral pămîntul săpat chiar prin înain- tarea lor. Alternanța frecventă de pămînt tare și foarte tare, precum și cazurile de îndepărtare a sfă- rîmăturilor de stîncă cer ca buldozerele să poată acționa viguros atunci cînd întîlnesc o rezistență deosebită. Pentru aceste condiții co- respund cel mai bine buldozerele grele, cu re- zervă mare de putere și cu comenzi hidrau- lice. Din analiza rezultatelor obținute în trimestrul III/1962 în folosirea buldozerelor din dotația întreprinderilor de construcții forestiere a re- ieșit că numărul utilajelor care au lucrat sub productivitatea medie este încă destul de mare. Sîntem încă departe de a fi epuizat toate posi- bilitățile de creștere a productivității acestor utilaje. După cum se știe, productivitatea buldoze- relor este influențată de mai mulți factoii. care pot fi grupați în: — factori obiectivi cum sînt: natura tere- nului, starea timpului, altitudinea la care se lu- crează și tipul buldozerului; —■ factori care depind de calitatea proiectu- lui ca: volumul terasamentelor pe unitatea de lungime a drumului și distanța de transport; — factori care depind de activitatea șantie- rului : măsura în care cioatele au fost dislo- cate cu exploziv, gradul de afînare a stîncii sau al blocurilor de dimensiuni mari prin explozii prealabile, faptul că buldozerul lucrează în pantă sau în rampă, priceperea profesională și experiența buldozeristului, folosirea timpului de lucru și buna organizare a locului de lucru. în ce fel influențează toți acești factori asu- pra productivității buldozerelor ? în figura 5 se prezintă timpul necesar pentru executarea săpăturii și transportul pămîntului cu buldozerul TG 90-S în diferite categorii de teren de lă ușor pînă la foarte tare. Se observă că în teren, foarte tare timpul necesar este aproape dublu față de cel din teren ușor. 10 £0 30 t,0 50 60 Distanțg de transport in m mu Fig, 5. Timpul necesar pentru executarea săpăturii și transportului la diferite categorii de teren pentru buldozerul TG 90 Influența altitudinii la care se lucrează este determinată de faptul că randamentul motoru- lui scade pe măsură ce înălțimea crește; ast- fel, la altitudinea de 600—1000 m la care se execută de obicei drumurile forestiere, randa- mentul scade cu 7—11%, La utilajele grele, care au o rezervă mare de putere, această pierdere nu este esențială pentru productivitatea utila- jului. Productivitatea buldozerului variază în ra- port direct cu puterea lui; cu cît utilajul fo- losit este mai puternic, cu atît consumul de putere pe m® de pămînt săpat și transportat este mai mic, după cum se vede din figura 6. Astfel, în cazul transportului la 30 m, la bul- dozerul de putere mare consumul este de 0,47 CP/m3, la buldozerele de putere mijlocie este „3 m 656- -1 10 tO 30 io 50 CD 80 100 Distanța de transport în m E3Z1 Fi'g. 6. Variația productivității buldozere- lor în funcție de putere și de echipamen- tul de lucru în teren tare REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963* Nr. 9 543 de 0,52 CP/m3, iar. pentru buldozerele de pu- tere mică consumul de putere ajunge la 0,55 CP/m3. Hotărîtor este și echipamentul: dacă lama este rigidă și acționată mecanic, randamentul buldozerului de 80—100 CP este egal cu acela al angledozerului de 65 CP cu acționare hi- draulică. Influența calității proiectului asupra produc- tivității buldozerelor se manifestă prin volu- mul terasamentului pe unitatea de lungime și prin distanța de transport. în ceea ce privește volumul terasamentelor se pot distinge două aspecte în aparență contradictorii. Este știut că folosirea utilajelor de săpat pe suprafețe mari, cu mișcări importante de pă- mînt și cu o proporție relativ mică a lucrări- lor de finisare, este mai productivă, deoarece utilajul poate realiza volume de lucrări mai mari în unitatea de timp, decît în cazul unor volume mici, desfășurate pe lungimi mari și cu o proporție însemnată de lucrări de finisare. Ținînd însă seama că în final cu un buldozer nu trebuie să realizăm volume mari de tera- sament, ci o lungime cît mai mare de drum, rezultă că proiectele trebuie să aibă volume cît mai reduse de terasament, care să permită buldozerelor să realizeze maximum de înaintare zilnică. Pentru acest motiv este necesar ca pro- ductivitatea buldozerelor să nu fie exprimată numai prin volum de săpătură, ci și prin lun- gimea de înaintare. Distanța de transport pentru materialul miș- cat influențează substanțial productivitatea bul- dozerelor ; creșterea distanței de transport re- duce substanțial productivitatea buldozerelor, după cum se vede și din figura 7. Fig. 7. Influența distanței de transpari asupra productivității buldozerelor Toate curbele arată scăderea mare a produc- tivității pe măsură ce crește distanța de trans- port. De reținut este faptul că în măsura în care productivitatea scade, în aceeași măsură crește prețul de cost, deoarece prețul pe ora dc funcționare a buldozerului este constant. Fig. 8. Buldozer lucrînd la distanță mare de transport pentru executarea unei umpluturi Distanța de transport în cazul buldozerului nu trebuie să depășească 30 m. Factorii asupra cărora constructorii de dru- muri trebuie să-și îndrepte atenția în primul rînd sînt cei care depind de activitatea șantie- rului, de buna lui organizare, de îndrumarea și controlul care se face pe teren. Dislocarea și spargerea cioatelor cu explosiv prezintă importanță mai ales în cazul utilajelor de putere mică și cînd diametrul cioatelor este mare. Folosirea buldozerelor la scoaterea cioa- telor nedislocate conduce Ia scăderea produc- tivității lor; din experiențele de pînă acum re- zultă că scoaterea unei cioate de pînă la 30 cm diametru cu un buldozer de putere mijlocie durează 4—4,5 min, iar cu un buldozer de pu- tere mare 2,3—3,6 min, ceea ce echivalează cu săparea și transportul a 2—3 m3 de pămînt. Cioatele cu diametru de peste 30 cm se scot într-un timp de 2—3 ori mai lung. De aceea, de regulă, se dinamitează cioatele cu diametrul mai mare de 30 cm. în acest fel timpul de scoatere se reduce de 3—4 ori. Dislocarea prealabilă cu explosiv a blocu- rilor mari și a stîncilor este deosebit de impor- tantă pentru sporirea productivității buldoze- relor. în terenurile cu procent mare de piatră, pen- tru a se putea executa lucrările cu randament satisfăcător este necesar ca puterea buldoze- relor să nu fie sub 80—90 CP. în caz contrar, stagnările vor fi foarte numeroase din cauză că trebuie să se explodeze în mai multe rîn- duri, pînă cînd rezultă blocuri suficient de mici pentru a putea fi împinse de aceste buldozere. 544 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 Fig. 9, Buldozer lucrînd în stîncă la construcția drumului forestier Dîmbovița După H a f n e r, rezultă că în timp ce în con- diții normale indicele de folosire a timpului de lucru este de 75—85%, în cazul cînd dislo- carea stîncii prin dinamitare nu s-a făcut în mod corespunzător, acest indice scade la 45—50%. J Productivitatea buldozerelor este îmbunătă- țită sau înrăutățită, după cum se lucrează în pantă sau în rampă. De asemenea, după expe- rimentări făcute în străinătate a rezultat că la lucrările din regiunile muntoase productivitatea buldozerelor crește în medie cu 6% la fiecare procent de pantă și scade cu 3% la fiecare pro- cent dacă lucrează în rampă. O importanță deosebită are experiența și pri- ceperea profesională a buldozeristului, îmbi- nate cu atașamentul lui față de muncă. Folosirea corespunzătoare a timpului de lu- cru este esențială pentru realizarea planului tehnic de prestație a utilajului și pentru econo- micitatea mecanizării. In tabela 1 se arată struc- tura timpului de lucru realizat în anul 1962. Tabela 1 Specificația timpului Struc- tura medie % Timpul total 100 Structura timpului total Timpul nenormat 27 Structura timpu- lui normat Timpul total normat 73 Timpul de pregătire și încheiere 6 Timpul efectiv 53 Timpul de odihnă 2 Timpul de deservire a locului de lucru 12 Buldozerele cu comandă hidraulică prezintă o structură a timpului de lucru mai favorabilă, ca urmare a faptului că timpul efectiv de lucru este procentual mai mare cu 13—20%, scăzînd corespunzător timpul nenormat. De curînd s-a introdus pe șantierele noastre autogrederul. Acesta este un utilaj pe pneuri, cu distanță mare între osii, spațiu în care se montează de obicei o lamă și un scarificator. Montarea echipamentului de lucru între osiile mult distanțate permite folosirea lui cu succes Fig. 10. Autognedenul D-144 la executarea taluzări! pentru nivelări de precizie. Lama fiind bascu- lantă poate executa taluzări și șanțuri. în cazul unor terenuri ușoare și puțin accidentate se folosește pentru excavarea stratului vegetal, executarea terasamentelor, în locul buldoze- rului. Grederele se folosesc și pentru mecanizarea unei bune părți din lucrările de suprastructură și pentru întreținere. Pentru lucrările cu teren fără stîncă, bolovani și rădăcini mari, grederul completează setul de utilaje de construcții, con- tribuind astfel la mecanizarea complexă, care permite reducerea numărului de muncitori și aduce importante reduceri de costuri. Grederele pot fi tractate sau autopropulsate. Pe șantierele forestiere se folosesc autogredere, pentru că posibilități de întoarecere a gredere- lor tractate aproape nu există, iar autogrede- rele pot circula fără întoarecere înainte-înapoi. Autogrederul D-144, de fabricație sovietică, cu care au fost dotate întreprinderile de con- strucții forestiere, este un utilaj de tip mij- lociu. Taluzarea cu autogrederul se face pe por- țiuni de cel puțin 100 m, săpînd din amonte REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963 *Nr. 9 545 în aval prin 4—5 treceri succesive. Materialul săpat de pe taluz cade pe platforma drumului, de unde apoi prin alte 3—4 treceri este împins peste margirea platformei dinspre vale, pe ver- sant. Echipa de lucru este formată din grederist, ajutorul acestuia și încă doi muncitori de de- servire, care îndepărtează cioatele și bolovanii mari care cad de pe taluz pe platforma dru- mului. Productivitatea autogrederului de 100 CP la taluzarea unor drumuri de coastă după Haf- n e r este arătată în tabela 2. Tabela 2 Panta transversală a terenului % Panta taluzuiui Lungimea taluzuiui executat într-o oră m.1. 35 2/3 100 40 2/3 78 45 2/3 64 50 2/3 58 55 2/3 53 60 1/2 50 Comparativ cu budczerul de aceeași putere, productivitatea autogrederului exprimată în m3/h este ceva mai redusă; aceasta depinde într-o măsură mai marc de experiența și înde- mînarea conducătorului de utilaj. în terenuri înghețate sau îmbibate cu apă, în zone cu stîncă, bolovani mari sau rădăcini, autogrederul nu poate lucra. în mod obișnuit, la construcția drumurilor forestiere se stabilește ca necesar cîte un auto- greder pentru 6—8 buldozere. Pe șantierele unde nu sc pot introduce autogredere, taluzarea se Fig. 11. Excavator E-153 face manual, iar materialul căzut pe platforma drumului este îndepărtat cu ajutorul buldoze- rului. Excavatorul a fost folosit la construcția dru- murilor forestiere înaintea buldozerului, cu re- zultate bune pentru executarea săpăturilor adînci, în debleu plin cînd există posibilități de depozitare laterală sau atunci cînd mate- rialul trebuie transportat la distanțe mari. Se utilizează, de asemenea, pentru construcția ramblcelor înalte sau în gropi de împrumut. Excavatorul prezintă marele avantaj față de buldozer că dă posibilitatea să se sorteze ma- terialul excavat după destinația care i se va da ulterior (extragerea pietrei pentru zidărie sau pentru concasat, a materialului pentru umplu- turi, a terenului vegetal care se depozitează, a cioatelor etc.). întrucît nu execută și transportul materia- lului, folosirea lui la capacitatea maximă este strîns legată de stabilirea corectă a numărului de autobasculante cu care lucrează, precum și și de organizarea lucrului lor. întreprinderile de construcție forestieră au fost dotate cu excavatoare mici, cu o singură cupă dc 0,15 și 0,30 m3 capacitate, pentru că drumurile forestiere înguste nu permit circu- lația nestînjenită a unui număr mai mare de autobasculante, iar condițiile de acces la șan- tiere sînt de obicei foarte grele. Fig. 12. Excavator E-03 în lucru Excavatorul pe pneuri E—153, de fabricație sovietică, este un echipament al tractorului MTZ cu comandă hidraulică. Este dotat cu lin- gură dreaptă, inversă, macara și lamă de bul- dozer. Se folosește la săpături în terenuri ușoare sau afinate, necoezive, îndeosebi în balastiere, materialul putînd fi depozitat lateral sau în- cărcat în ultilajelc de transport. Excavatorul universal E—03 pe pneuri este fabricat de Uzinele „Progresul"-Brăila, avînd ca echipament lingură dreaptă, inversă și ma- cara. Se folosește la executarea săpăturilor con- centrate, în teren mijlociu și tare, cu posibili- tăți de depozitare laterală sau de încărcare în mijloace de transport. Pe distanțe mici de cî- țiva kilometri se deplasează singur, cu o viteză de 1,3—42 km/h; pentru distanțe mai mari tre- buie remorcat de autocamion. Posibilitățile de folosire a excavatoarelor la construcția drumurilor forestiere nu sînt încă destul de bine studiate. Pe șantierele forestiere 54 â REVISTA PÂDtJRlLOR*78 * 1D63* tir. 9 nu se folosesc de loc pentru îndepărtarea stîn- cii din dcrocări, deși unele tipuri de excava- toare se pare că ar corespunde pentru aseme- nea lucrări. Anual se sapă și se transportă peste 1,7 mili- oane m3 stîncă. O bună parte din cheltuielile care se fac pentru construcția drumurilor sînt afectate acestor lucrări. Pe șantierele de dru- muri forestiere peste 5 000 de muncitori lu- crează la stîncă. Derocările s-au mecanizat prin generalizarea- forării mecanice cu ajutorul mo- tocompresorului și a ciocanului perforator sau cu motoperforatorul. Aprinderea explozivului s-a îmbunătățit prin introducerea sistemului electric cu explozor, iar îndepărtarea materia- lului rezultat din explozie se face uneori cu buldozerul, de regulă însă manual. Operația cea mai migăloasă și cu producti- vitatea cea mai scăzută — forarea — se execută în prezent în proporție de aproape 70% meca- nizat. Pe șantierele forestiere lucrează un nu- măr însemnat de motocompresoare 5 MC—4, cu motor în patru timpi, de 45 CP și compresor în două trepte. Debitul motocompresorului este de 4,5 ms/min, la o presiune de regim de 7 at. Ca unelte pneumatice se folosesc ciocanele per- foratoare de tipul CP 19, iar în ultima vreme și CP 17. Creșterea productivității acestor utilaje ri- dică cîteva probleme mai importante și anume : -— lucru la fiecare motocompresor cu două ciocane perforatoare, ceea ce aduce un spor de pig. 13. Folosirea motoperforatorului Pionyăr la con- strucția drumului forestier Retezat productivitate de 60—70% față de cazul că se lucrează cu un singur ciocan; —- organizarea lucrului cu motocompresoa- rele în baterie, ceea ce oferă avantajul folosi- rii mai bune a surselor de aer comprimat, pre- cum și condiții mai economice de instalare a conductelor metalice pentru transportul aeru- lui ; s-a stabilit că este indicat ca un număr mai mare de trei compresoare să se utilizeze cu rezervor de aer comprimat, pentru compen- sarea fluctuațiilor de debit și a neregularităților de consum; — înlocuirea furtunurilor de cauciuc pentru transportul aerului prin conducte de oțel, cu scopul de a se reduce pierderile de aer com- primat ; în cazul furtunurilor de cauciuc de- fectuos asamblate, așa cum încă se mai întîl- nesc în practică, pierderile sînt de 20—50%. în mare măsură acest inconvenient dispare în cazul folosirii conductelor metalice, corect asamblate cu flanșe etanșe. Furtunul de cau- ciuc se folosește în acest caz numai pe o lun- gime mică de 20—30 m la ciocanul perforator. Folosirea conductelor metalice. și a rezervoa- relor prezintă însă dezavantajul că reduce din mobilitatea motocompresoarelor; pentru acest motiv nu se folosesc decît în cazul unor can- tități însemnate de stîncă, concentrate pe zone scurte, situație care justifică economic monta- rea lor. Utilizarea motocompresoarelor necesită un drum de acces cît de sumar amenajat, ceea ce nu este posibil de realizat întotdeauna. în con- diții grele de teren, îndeosebi în chei înguste și pe versanți cu panta transversală abruptă, crearea accesului este mult îngreunată. De ase- menea, în cazul cînd stîncă se găsește în can- tități reduse, dispersată pe lungimi mari, fo- losirea motocompresoarelor este neeconomică din cauza deselor mutări. în asemenea situații, ca și atunci cînd un traseu stîncos trebuie ata- cat simultan din mai multe puncte deodată, pentru intervenție la derocarea unor blocuri de stîncă dezgropate prin săparea cu buldozerul, precum și atunci cînd trebuie deschis accesul pentru alte utilaje, se folosesc motoperfora- toarele. Pe șantierele forestiere au fost introduse două tipuri de motoperforatoare; Warsop, care nu s-a dovedit corespunzător pentru condițiile noastre de lucru și Pionyăr-BRH 50, mai ușor și mai robust, care a dat rezultate bune. Motoperforatorul Pionyăr cu un motor în doi timpi de 5 CP funcționează cu benzină în amestec cu ulei. Greutatea lui redusă (de 30 kg) permite să fie transportat cu ușurință de un singur muncitor. Pentru forat se folosește numai cu burghie armate cu plăcuțe vidia de 40 mm, fixate direct în materialul burghiului. Motoperforatorul este manipulat de un sin- gur muncitor. Pentru găuri' verticale sau ori- zontale de lungime mică se lucrează cu moto- tlETÎStA PAbVRILOR*78* 1963 *Nr. 9 perforatorul ținut în mînă; pentru găuri ori- zontale mai lungi se așază pe o capră. Productivitatea lui în stîncă tare este de 1,39—2,88 m/h, în funcție de adîncimea găurii; la adîncimi mari productivitatea este mai re- dusă, pentru că diametrul găurii trebuie să fie mai mare. Cu motoperforatorul se pot executa găuri pînă la 3 m adîncime, dar din cauza scăderii productivității este indicat să se folosească pentru forare la adîncime pînă la 1,5 m. Minerii care manipulează aceste utilaje tre- buie să fie instruiți temeinic asupra funcțio- nării lor, să dispună de seturi de burghie cu lungimi corespunzătoare, precum și de polizor pentru ascuțirea lor. Amplasarea găurilor de mină și orientarea lor față dc stratificația stîn- cii prezintă o importanță deosebită pentru îm- bunătățirea randamentului lucrărilor de dero- care. La aceasta contribuie și aprinderea elec- trică, care face ca efectul exploziei să fie lăr- git pînă în zona de fisurare. Cu ajutorul unui explozor, cablu și capse electrice se poate rea- liza, pentru aceeași cantitate de exploziv ca la aprinderea pirotehnică, un volum cu 15% mai mare de stîncă derocată. O problemă actuală a lucrărilor de terasa- mente strîns legată de calitate este compacta- rea. Tasarca naturală a terasamentelor, care se realizează prin eșalonarea execuției drumurilor pe doi ani, rezolvă numai în parte această pro- Fig. 14. Compactarea cu placa vibratoare PV-40 blemă. Este necesar să se asigure de la început o compactare mecanică mai bună, îndeosebi a rambleelor înalte. Mecanizarea acestei operații ridică probleme similare în ceea ce privește utilajul: dimensiuni de gabarit reduse, greu- tate mică, manipulate ușoară și efect la adîn , __________547 cime. La aceste condiții răspund cel mai bine utilajele de compactare prin vibrare, cilindri și plăcile vibratoare. Pe șantierele noastre de drumuri forestiere s-au introdus pînă acum plăci vibratoare PV—40 și SVP—63. Se prevede ca în scurt timp să se introducă și cilindri compresori vibra- tori. Folosirea plăcilor de mărime mijlocie (500— 2 000 kg) este indicată în terenuri necoezive și puțin coezive în cazul execuției terasamente- lor înalte, pentru compactarea pe straturi, în spatele culeelor de poduri și zidurilor de spri- jin, în locurile în care compactarea prin greu- tartea proprie a buldozerului nu se poate face. Față dc cilindrii compresori, plăcile vibra- toare se pot folosi deci pentru compactarea te- rasamentelor pe măsura execuției lor și nu nu- mai pentru finisarea platformei drumului înainte de așternerea sistemului rutier. Pentru eliminarea defecțiunilor calitative, care în cea mai mare parte se datoresc com- pactării insuficiente, s-a introdus sistemul con- trolului tehnic pe faze și folosirea aparatelor de măsură și control. în acest scop, întreprin- derile și șantierele vor fi dotate cu deflecto- metre portative cu pîrghie, aparate Proctor și altele, organizîndu-se laboratoare de șantier, unde să se determine capacitatea portantă a terasamentelor înainte de așternerea supra- structurii și în timpul execuției acesteia. Fig. 15. Terasamente brute la drumul forestier Bogdana (km 1 spre 2) Introducerea mecanizării necesită îmbunătă- țirea corespunzătoare și a metodelor de con- strucție, activitatea șantierelor mecanizate fiind diferită de aceea a șantierelor cu execuție ma- nuală. în timp ce la execuția manuală, sute de muncitori înșirați uneori pe mai mulți kilo- metri, lucrînd cu tîrnăcoape, lopeți și roabe, taie încet, metru cu metru, terasamentul dru- mului, pe șantierele mecanizate, un număr mult mai mic de muncitori înaintează zilnic de la o sută pînă la cîteva sute de metri. Pe șantierele de drumuri forestiere — odată cu extinderea mecanizării lucrărilor — se ex- 548 REVISTA PÂ DURILOR *78* 1963* Nr. 9 > perimentcază introducerea metodei de lucru în lanț, cu varianta ei în lanț liniar. Avantajele metodei de lucru în lanț sînt mul- tiple : — se scurtează durata de execuție a lucră- rilor ; — se reduce prețul de cost al execuției ca urmare a creșterii productivității muncii; — se îmbunătățește calitatea lucrărilor prin efectuarea controlului între echipe, concomi- tent cu specializarea muncitorilor; — se pot forma brigăzi de lucru mecanizate, cu front continuu și permanent de lucru; — se scot în evidență imediat ce se produc toate deficiențele de organizare și de aprovi- zionare a șantierului, făcînd posibilă remedie- rea lor în scurt timp. Organizarea execuției unui drum după această metodă comportă următoarele operații: 1. Se împarte traseul în sectoare de lucru avînd o lungime egală cu aceea care se poate realiza zilnic cu utilajul de bază — în cazul dru- murilor forestiere, buldozerul. Formația de lucru compusă din buldozerist, ajutorul aces- tuia și 2—3 muncitori auxiliari, execută tera- samente brute fără întrerupere, cu un ritm zil- nic egal cu lungimea sectorului de lucru, lăsînd în urmă front de lucru liber pentru alte for- mații. 2. Se stabilesc procesele de lucru pentru în- tregul volum dc lucrări și se grupează în ci- cluri separate de lucru. într-un ciclu intră pro- cesele dc lucru care se pot executa simultan în același sector, fără ca muncitorii și utilajele să se stingherească și fără să se schimbe carac- teristicile tehnologice ale proceselor de lucru. Durata execuției unui ciclu pe un sector de lucru se numește ritmul lanțului care, de obi- cei, este egal cu o zi. într-un anumit sector de lucru se poate executa, la un moment dat, un singur ciclu de lucrări. 3. Muncitorii și utilajele aferente fiecărui ciclu de lucrări se deplasează succesiv și fără întrerupere prin fiecare sector, executînd de-a lungul drumului același ciclu de lucrări, cu același efectiv și folosind aceleași unelte și me- tode de lucru. Distanța între două cicluri de lucrări este dc un sector ca lungime și dc un pas ca timp. Prin pasul lanțului se înțelege intervalul de timp de la începerea unui ciclu de lucrări pînă ia începerea ciclului următor. De regulă, în construcția drumurilor fores- tiere pasul lanțului este egal cu ritmul lanțu- lui ; pentru aceasta, lucrările cu caracter spe- cial ca poduri și podețe mai mari de 4 m, zo- nele cu volum mare de derocări care apar izo- lat, zidurile cu volum important și alte lucrări de apărare sau consolidare se scad din volu- mul lucrărilor care se execută în lanț și se în- credințează unor brigăzi aparte. Pentru aceste lucrări se stabilesc termene de execuție în așa fel îneît să se încadreze în pla- nul calendaristic general al lucrării. 4. Fiecare ciclu de lucrări din fiecare sector de lucru se execută în intervale de timp egale, că urmare a faptului că sectoarele de lucru sînt egale. Aceasta asigură realizarea lucrului fără întreruperi și fără suprapuneri, folosind la capacitate și în mod ritmic utilajele cît și mîna de lucru. Important pentru aplicarea acestei metode, îndeosebi în cazul drumurilor situate pe văi înguste, este asigurarea accesului pe întreaga lungime a traseului pentru a se putea introduce și aproviziona utilajele și muncitorii. Realiza- rea căilor de acces, alături de întocmirea judi- cioasă a proiectului de organizare a șantieru- lui, de aprovizionarea cu materiale și de asi- gurarea cu utilaje, este una dintre principalele lucrări pregătitoare. în toamna anului 1962, metoda în lanț s-a experimentat la execuția infrastructurii drumu- lui forestier de coastă Bogdana din Regiunea Ploiești, în lungime de circa 4 km. Experimentarea metodei în lanț a demon- strat necesitatea de a se trece la elaborarea proiectelor de organizare a șantierelor pe baza celor mai înaintate metode, de a se acorda o atenție cu totul deosebită lucrărilor pregăti- toare, aprovizionării la timp cu materiale și do- tării cu utilaje. A mai rezultat, dc asemenea, că este necesar să se asigure un decalaj minim de 1 km între lucrările de defrișare și cele de execuție a terasamentelor, pentru ca ritmul de înaintare a buldozerului să nu fie stînjenit. Acestea sînt, pe scurt, cîteva dintre princi- palele aspecte de tehnică nouă introdusă în ul- timii ani pe șantierele de drumuri forestiere la executarea terasamentelor. Sisteme rutiere moderne II. Stabilizarea pămînturilor și a altor materiale locale Ing. R. N. Varlan C.Z. Oxf. 883.(i Stabilizarea pămînturilor și a altor materiale locale constă în tratarea acestora pe cale granulomertică, cu lianți sau cu substanțe chi- mice și în compactarea lor cu mijloace meca- nice adecvate, în scopul îmbunătățirii proprie- tăților lor fizico-mecanice. Această îmbunătă- țire se realizează fie prin transformări de ordin chimic sau fizico-chimic, fie prin modificări de ordin mecanic, în structura și textura pămîntu- rilor, căutîndu-se pe cît posibil ca îmbunătă- țirea realizată să fie ireversibilă și să imprime materialului rezultat în urma tratării caracte- ristici care să-I facă apt pentru utilizarea sa în scopuri rutiere, în funcție de rolul pe care va trebui să-1 îndeplinească stratul de pămînt stabilizat în cuprinsul complexului rutier. Metode de stabilizare . Din punctul de vedere al modului de tratare se pot deosebi următoarele metode de stabilizare a materialelor: . Stabilizarea mecanică bazată în special pe îmbunătățirea compoziției granulometrice a unui material existent prin adăugarea în anu- mite proporții de materiale de aport, precum și pe compactarea puternică a materialului. Stabilizarea cu lianți minerali sau organici clasici care se bazează fie pe acțiunea de în- tărire a primilor, fie pe acțiunea de legare și impermeabilizare a celor din urmă, obținînd materiale impermeabile și cu coeziune foarte ridica-tă. Stabilizarea cu substanțe chimice care se ba- zează fie pe interacțiunile fizico-chimice dintre produsul utilizat și pămînt, fie pe transformă- rile care decurg din proprietățile tensioactive ale substanțelor chimice folosite. în acest din urmă caz, acțiunea lor poate conduce la obți- nerea unei coeziuni ridicate (substanțe tensio- active coezifere) sau la obținerea unui mate- rial impermeabil, insensibil la variațiile de umi- ditate (substanțe tensioactive hidrofobizante). Așa după cum s-a arătat în articolul anterior * și cum va rezulta și din cele ce urmează, me- todele de stabilizare enumerate se utilizează astăzi în următoarele domenii ale construcțiilor rutiere: \ — Ia ameliorarea portanței și caracteristici-- lor fizico-mecanice ale pămînturilor folosite la executarea straturilor superioare ale terasa- mentelor rutiere; — la executarea substraturilor de fundație de diferite tipuri: izolatoare, anticapilare, antigel; — la realizarea straturilor inferioare sau su- perioare de fundație (asize de fundație) sub * Revista Pădurilor, nr. 8, 1963. straturi de bază sau sub îmbrăcăminți provi- zorii, semipermanente și permanente; — la executarea straturilor de bază rutiere; — la confecționarea îmbrăcăminților rutiere provizorii sau semipermanente. Operații și metode de execuție Pentru obținerea unui strat rutier din mate- riale locale stabilizate sau ameliorate prin- tr-una din metodele arătate anterior este nece- sar să se execute o serie de operații de execuție specifice, a căror ordine generală este urmă- toarea : — scarificarea materialului de pe platforma drumului sau aprovizionarea pe partea caro- sabilă a materialului care urmează a se sta- biliza ; — amestecarea cu adaosurile granulare sau chimice, eventual necesare pentru ameliorarea proprietăților fizice, chimice și mecanice ale materialului de bază; — fărâmițarea materialului; — adăugarea liantului pentru stabilizare; — malaxarea (amestecul) „la uscat" ; — adăugarea apei; — malaxarea (amestecul) „la umed"; — așternerea la profil a amestecului; — compactarea stratului; — tratarea ulterioară a suprafeței stratului. Aceste operații de execuție se pot realiza prin următoarele metode de execuție (grupate în ta- bela 1), caracteristice tehnicii stabilizării pămîn- turilor : Metoda amestecului pe loc se poate aplica: — fie prin treceri repetate prin același loc ale utilajelor, care efectuează diversele operații de execuție; — fie printr-o singură trecere a unui utilaj specific complex, care efectuează într-o singură trecere toate (sau aproape toate) operațiile de execuție necesare. Caracteristica metodei amestecului pe loc este că utilajele trec peste materialul de stabilizat aflat pe platforma drumului în construcție. Me- toda se aplică în condiții avantajoase cînd ma- terialul de stabilizat este constituit în majori- tate din pămîntul aflat pe platforma drumului. Metoda amestecului în mișcare se aplică numai în cazul existenței unui utilaj spe- cific complex de stabilizare, prevăzut cu un ma- laxor continuu de mare productivitate. Spre deo- sebire de metoda precedentă, în această metodă materialul trece prin utilaj, fiind ridicat de pe suprafața drumului și malaxat cu adaosurile ne- 550 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963* N)-. 9 Tabela 1 Metode de execuție pentru pămtnturile stabilizate Metoda de execuție Varianta D omeni ui de aplicare Productivitate. ma/zi Amestec pe loc Prin treceri repetate Stabilizare 'mecanico Stabilizare cu ciment Stabilizare cu var Ameliorări cu lianți Stabilizare cu bitum 1 000—2 500 Printr-o singură trecere Stabilizări cu lianți Pinâ la 7 000 Amestec în mișcare -■ ■ - “ Stabilizare cu bitum Stabilizări la care sînt necesare ame- liorări prealabile 2 000- 5 000 Amestec în stații fixe Stații adaptate Anrobate dense Stabilizare cu bitum Stabilizare cu ciment tn funcție de productivi- tatea stațiilor, între 1 000 și 6 000 Stații speciale ceșare în malaxorul utilajului complex. Metoda se aplică în condiții avantajoase, cînd materia- lul aflat pe platforma drumului trebuie în prea- labil ameliorat granulometric, cînd este consti- tuit din materiale granulare de dimensiuni mari (care trebuie scarificate în prealabil) sau cînd se aplică stabilizarea cu lianți hidrocarbonați, la care este necesară în general o malaxare forțată. Metoda amestecului în stații fixe se aplică atunci cînd totalitatea sau cea mai mare parte a materialului de stabilizat trebuie extrasă dintr-o carieră locală de mal sau de rîu, în care caz este avantajos să se amplaseze stația de ma- laxare la punctul de extragere și să se transporte pe drum amestecul stabilizat, unde să fie numai așternut la profil și compactat. Domeniile de aplicare și productivitățile ce se pot obține prin aceste diverse metode de exe- cuție sînt arătate în tabela 1. Analizînd comparativ din punct de vedere teh- nico-economic aceste metode de execuție este necesar să se precizeze următoarele : — Metoda amestecului pe loc prin treceri re- petate permite să se folosească diverse tipuri de utilaje rutiere curente (autogredere, gredere tractate, autocisterne, cilindri compresori), uti- laje rutiere specifice simple (freze rutiere) și chiar utilaje agricole (în special grape cu discuri). Metoda nu asigură însă o productivitate suficient de ridicată (1 000—2 500 m2/zi) și nici d omogenitate corespunzătoare a dozajelor (de liant și apă) în mașa amestecului; de asemenea nu se obține o uniformitate satisfăcătoare a gro- simii stratului executat. Metoda presupune în plus întoarceri repetate ale utilajelor Ia capătul sectoarelor zilnice de lucru. .—■ Metoda amestecului pe loc printr-o singură trecere necesită-'existența unui utilaj , specific complex de stabilizare; se îmbunătățește însă mult omogenitatea dozajelor și uniformitatea grosimii stratului executat,, iar productivitatea este foarte mare (pînă la 7 000 ms/ri). — Metoda amestecului în mișcare necesită, de asemenea, un utilaj specific complex; dozajele de liant și apă sînt omogene, grosimea de lucru poate fi bine controlată, iar productivitatea este corespunzătoare (2 000—6 000 m2/zi). — Metoda amestecului în stații fixe permite un control eficace și atent, atît al dozajelor cît și al grosimii stratului; sînt însă necesare trans- porturi relativ importante ale amestecului sta- bilizat de la stații Ia locul de punere în operă. Productivitatea depinde de capacitatea stațiilor de malaxare. în general, alegerea metodei de execuție se face atît pe baza utilajelor existente în dotarea întreprinderilor executante, cît și în funcție de condițiile locale privind tipul materialului de stabilizat, posibilitățile locale de procurare a acestui material si metoda de stabilizare adop- tată. Avantajele metodei stabilizării față de metodele și materialele rutiere clasice de construcție Extinderea pe plan mondial a pămmturilor stabilizate la construcția drumurilor se dator ește, pe de o parte avantajelor tehnico-economice pe care metodele stabilizării le prezintă față' de metodele de construcție clasice și, pe de altă parte, caracteristicilor avantajoase ah straturi- lor rutiere din materiale stabilizate față de ma- terialele tradiționale rutiere. Avantajele tehnico-economice ale metodelor stabilizării pămînturilor sînt: — Folosirea pe scară largă a materialelor lo- cale de orice fel cum sînt: pămînturile de pe platforma și de pe zona drumului sau aflate în apropierea traseului drumului, materialele, exis- lțM ISTA.. PAPURILOR * 78 * 1963 * Nr. 9 551 tente,. în împietruirea drumurilor nemodernizate, balasturile sau nisipurile de orice calitate din balastierele de rîu sau de mal întâlnite de-a lun- gul traseului, piatra spartă de calitate inferioară din cariere locale, deșeuri dc carieră, agregate nesoftate de carieră sau balastieră. ■— Utilizarea de diferite tipuri de lianți și a rezidurilor industriale sau petrolifere. In afară de lianții clasici (ciment, bitum, gudron, var), în lucrările de stabilizare se folosesc deseori re- ziduri ale diverselor industrii ca: leșia bisulfi- tică de Ia fabricile de celuloză, cenușa volantă de termocentrală, reziduuri petroliere (păcură cracată, uleiuri reziduale) etc. ■ — Reducerea transporturilor de materiale de masă pe calea ferată și cu mijloace auto și re- ducerea în consecință a depozitelor de mate- riale din gări și de la șantiere. în cazul stabili- zării nu se fac decît transporturi de la distanțe reduse ale eventualelor adaosuri granulometrice necesare corectărilor de granulozitate; de ase- menea, se transportă lianții pentru stabilizare, care reprezintă numai 5—12% din totalul mate- rialelor puse în operă la executarea straturilor rutiere. ' — Posibilitatea de mecanizare complexă a tu- turor operațiilor de execuție și de aplicare a me- todei de lucru „în lanț", cu folosirea judicioasă a tuturor utilajelor existente. — Obținerea unor productivități ridicate, în special cînd se folosesc utilaje specifice com- plexe de stabilizare. ...— Reducerea substanțială a prețului de cost pe km de drum, ca urmare a tuturor avantaje- lor, enumerate mai sus, în funcție de condițiile locale ale șantierului. Astfel, de exemplu, ca ur- mare a folosirii fundațiilor rutiere clasice pe circa 150 km din drumurile publice moderni- zate în cadrul Ministerului Transporturilor și Te- lecomunicațiilor în perioada 1960—1962, s-au realizat economii prin proiectare și prin execuție de peste 15 000 000 lei, ceea ce reprezintă o redu- cere medie a prețului de cost de peste 100 000 lei/km. Caracteristicile avantajoase ale straturilor ru- tiere din materiale stabilizate în comparație cu straturile rutiere din materiale clasice sînt: — Capacitate portantă ridicată, în special în cazul folosirii lianților minerali. Cer- cetările și măsurătorile făcute în laborator și pe teren atît în străinătate cît și în țara noastră au arătat că un material stabilizat cu ciment are modulul de deformație de cel puțin 1 500 kg/cm2 (macadamul are un modul de deformație de maximum 1 300 kg/cm2), putând să depășească în unele cazuri valoarea de 3 000 kg/cm2, care este valoarea maximă pentru îmbrăcăminți ru- tiere asfaltice de tip permanent. — Rezistențele la întindere și Ia forfecare relativ ridicate. Cercetările de pînă în prezent au arătat că materialele star bilizate cu var, cu ciment, cu var și bitum sau var și ciment pot atinge valori ale rezistenței la întindere pură de 3—-7 kg/om2, ale coeziunii de 4—6 kg/cm2 și ale unghiului de frecare internă de peste 50° (corespunzătoare unor rezistențe la compresiune de 15,0—35,0 kg/cm2). în conse- cință, rezistența acestor straturi sub solicitările traficului și modul de preluare a eforturilor in- terne de compresiune, întindere și forfecare ce iau naștere din aceste solicitări sînt superioare straturilor rutiere clasice. — Straturile rutiere executate din materiale stabilizate sînt practic impermeabile, nedrenante și negelive, datorită pe de o parte volumului redus de goluri din ma- terialul compactat și pe de altă parte acțiunii impeitneabilizatoare și de stabilitate la variațiile hidrotermice acordate de liantul folosit în sta- bilizare. Trebuie subliniat în această ordine de idei că absorbția de apă a unui material stabi- lizat nu depășește 2%, fiind în general sub 1%. Sistemele rutiere cu straturi stabilizate sînt deci sisteme rutiere închise, spre deosebire de siste- mele rutiere clasice, care sînt sisteme rutiere deschise, care permit circulația apei prin inte- riorul lor, apă care periclitează atît stabilitatea și portanta acestor drumuri, cît și a pămîntului de fundație din patul drumului. — Comportarea și portanța stratu- rilor rutiere din materiale stabilizate rămîn practic constante în timp și sub acțiunea facto- rilor climatici și hidrogeologici ca urmare a ca- racteristicilor menționate (sisteme rutiere în- chise), ceea ce asigură posibilități superioare de exploatare în orice sezon al anului pe drumul respectiv. Se menționează că scăderea rezisten- țelor mecanice ale unui material stabilizat cu lianți pus în cele mai defavorabile condiții hi- drotehnice (saturare cu apă, cicluri de îngheț- dezgheț sau de saturare-uscare) nu scad cu mai mult de 20% față de rezistențele mecanice ates- tate în condiții favorabile, iar umflarea volume- trică este în general sub 5%. Servituti impuse de introducerea și folosirea pămînturilor stabilizate Ia construcția stratu- rilor rutiere în compensația avantajelor tehnico-economice și a caracteristicilor avantajoase ale straturilor rutiere constituie din materiale stabilizate, aces- tea impun și o serie de servituți de care trebuie să sc țină seamă în cazul introducerii și folo- sirii acestor materiale la construcția drumului. Dintre acestea, cele mai importante sînt urmă- toarele : a. Pentru stabilizarea corectă a rețetelor de amestecuri pentru stabilizare, a dozajelor de liant și a condițiilor standardizate de compac- tare trebuie să se facă apel la —• sau să se cre- eze — un laborator specializat de geotehnică ru- tieră, dotat cu aparatura de încercare necesară, . b, în: vederea .asigurării condițiilor..optime de execuție și a unor productivități ridicate, a ex- 552 REVISTA PĂDURILOR *78* 1963* Nr. 9 cluderii timpilor morți în producție și a preîn- tîmpinării greșelilor de execuție, este necesară existența utilajelor caracteristice lucrărilor de stabilizare, autogredare și gredere tractate, freze rutiere, utilaje de compactare specifice și, even- tual, utilaje speciale complexe de malaxare. c. în cazul lucrărilor de stabilizare a pămîn- turilor și altor materiale locale, un rol impor- tant îl joacă controlul permanent și atent al execuției lucrărilor prin laboratoare de șantier, dotate cu aparatura strict necesară efectuării de determinări rapide de șantier în ceea ce pri- vește : umiditatea efectivă în diversele etape ale execuției, gradul de compactare realizat pe te- ren, dozajul de liant, granulozitatea materialu- lui, eficiența și uniformitatea malaxării și fărî- mițării amestecului etc. â. Majoritatea tipurilor de straturi rutiere executate din materiale stabilizate trebuie pro- tejate printr-o îmbrăcăminte (strat de uzură) împotriva acțiunii directe a circulației, deoarece ele au o rezistență scăzută Ia uzură. Fac excepție de Ia această condiție: materialele stabilizate pe cale mecanică și cele mai multe dintre mate- rialele stabilizate cu bitum, care sînt deseori fo- losite chiar ca straturi de uzură peste alte tipuri de straturi rutiere stabilizate. -ir Scurtă trecere în revistă a tipurilor de sisteme rutiere aplicate pe diversele categorii de drumuri din R.P.R. Drumuri de sub administrația Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor și a sfatu- rilor populare regionale. La construcția și modernizarea drumurilor naționale (care aparțin de M.T.T.) și a drumu- rilor regionale, raionale și comunale (care apar- țin de S.P.R.-uri) se aplică în prezent diverse tipuri de sisteme rutiere, dintre care unele sînt clasice (sau au devenit clasice în R.P.R.), altele sînt sisteme rutiere moderne, care au intrat în practica curentă a constructorilor de drumuri din țara noastră și, în fine, altele au fost execu- tate cu titlu experimental și după verificarea lor în exploatare vor putea fi recomandate pen- tru introducerea în producție. a . Sistemele rutiere clasice sau devenite clasice în R.P.R. sînt urmă- toarele : — îmbrăcăminte permanentă asfaltică cu bin- der de criblură pe fundație de macadam și ras- scl (sau balast) ; — îmbrăcăminte semipermanentă din covor asfaltic pe fundație din macadam și rassel (sau balast); — îmbrăcăminte din beton dc ciment în două straturi, pe fundație de balast; —• îmbrăcăminte din pavaj de pavele pe fun- dație din balast. b. Sistemele rutiere moderne in- trate în practica curentă a cons- tructorilor de drumuri din R.P.R. sînt următoarele: — îmbrăcăminte permanentă asfaltică cu bin- der de criblură sau de mărgăritar, pe strat su- perior de fundație (sau strat de bază) din ma- teriale locale (nisip, balast, pămînt ameliorat cu nisip), stabilizate cu ciment și strat inferior de fundație din împietruire existentă reprofilată sau balast nou; . , — îmbrăcăminte asfaltică cu sau fără binder de criblură sau de mărgăritar, pe un sistem bi- strat din materiale locale stabilizate cu ciment: strat superior de fundație (sau strat de bază) din materiale locale (pămînt, pămînt ameliorat ou nisip, împietruire existentă scarificată și re- folosită integrai, eventual cu adaos de balast nou), stabilizate cu dozaje mai ridicate de ci- ment și strat inferior de fundație din aceleași materiale (în general neameliorate cu adaosuri granulometrice) stabilizate cu dozaje mai scă- zute de ciment; — îmbrăcăminte asfaltică cu sau fără binder, pe un sistem bistrat din: strat superior de fun- dație (sau strat de bază) din pămînt (uneori ameliorat cu nisip) stabilizat cu var și ciment și strat inferior de fundație din același pămînt stabilizat numai cu var; — îmbrăcăminte semipermanentă alcătuită dintr-o mixtură asfaltică densă (agregate mine- rale nesortate de carieră sau balastieră stabili- zate la cald cu bitum) pe o fundație constînd din împietruirea existentă reprofilată sau balast nou. c. Sistemele rutiere moderne exe- cutate experimental și în curs de verificare în practică pe diverse trasee din R.P.R. sînt următoarele : — îmbrăcăminte semipermanentă alcătuită dintr-un tratament superficial asfaltic întărit sau simplu, pe un sistem de bistrat compus din: strat superior de fundație (sau strat de bază) din piatră spartă de calcar foarte slab stabili- zată cu ciment și strat inferior de fundație din amestec de piatră brută și piatră spartă din cal- car slab nestabilizat cu ciment; — îmbrăcăminte permanentă asfaltică cu bin- der de criblura pe : strat superior de fundație (sau strat de bază) din nisip stabilizat la cald cu bitum și strat inferior de fundație, din îm- pietruire existentă reprofilată; — tratare superficială simplă a suprafeței constînd din stropire cu bitumină și răspîndire de nisip grăunțos, pe un sistem bistrat alcătuit din: strat superior din împietruire existentă scarificată și stabilizată cu var și bitumină, pe un strat inferior de împietruire existentă com- pactată sau pe un sistem monostrat alcătuit din REVISTA PĂDURILOR* 78 * 1963* Nr. 9 553 pămînt ameliorat cu nisip și stabilizat cu var și bitumină: — tratarea prin penetrare cu lianți organici împotriva prafului și pentru impermeabilizarea suprafeței, pc drumuri cu împietruiri existente, constînd din: scarificare superficială a părții superioare a împietruirii existente, penetrarea acesteia cu bitumină sau cu păcură cracată, ur- mînd apoi o impermeabilizare a suprafeței prin stropire a bitumului sau păcură cracată și răs- pîndire de material granular. Se observă că ultimele tipuri de sisteme ru- tiere arătate la punctul b și majoritatea sisteme- lor rutiere de la punctul c corespund pricipiului economic al construirii drumurilor în etape, fi- ind adoptate sisteme rutiere la construcția că- rora s-a folosit pe scară largă stabilizarea cu lianți a materialelor locale diverse, iar alcătui- rea unora dintre aceste sisteme rutiere a fost aleasă pe criteriul de a rezista la circulația, re- lativ redusă, actuală și din viitorul apropiat, urmînd ca pe măsura creșterii traficului să se amelioreze portanța și condițiile de rulare prin consolidări succesive cu noi straturi rutiere mai rezistente, de tipuri superioare. La introducerea sistemelor rutiere modeme pe drumurile din țara noastră, în perioada 1957— 1962 o contribuție importantă a fost adusă de Institutul de cercetări transporturi și telecomu- nicații din M.T.T., sub îndrumarea căruia s-au prevăzut în proiecte și s-au executat pe șantiere straturi rutiere din materiale stabilizate și ti- puri noi de îmbrăcăminți rutiere; de asemenea, trebuie menționată și activitatea intensă depusă în aceeași perioadă de către întreprinderea de drumuri și poduri a regiunii București din ca- drul Sfatului popular regional București, pe linia folosirii pămînturilor stabilizate la cons- trucția drumurilor moderne. Concluzii Tehnica rutiera modernă este reprezentată as- tăzi prin metode și procedee de lucru înaintate și prin tipuri noi de materiale rutiere, care se introduc și se folosesc pe scară din ce în ce mai largă în lucrările de construcție a drumurilor. Caracteristica principală a acestei noi tehnici rutiere constă în primul rînd în folosirea ori- căror tipuri de materiale locale (de la pămînturi argiloase la agregate din roci slabe) la construc- ția diverselor straiuri rutiere, prin aplicarea me- todelor stabilizării și a altor procedee noi de lucru, prin care se asigură obținerea unor ma- teriale corespunzătoare pentru construcțiile ru- tiere. în al doilea rînd, tehnica rutieră modernă se caracterizează printr-o mecanizare complexă a operațiilor de execuție, prin folosirea auto- matizării în unele procese de execuție și prin introducerea unor utilaje de construcție de mare productivitate. în țara noastră se dispune în prezent de o bo- gată experiență în construcția sistemelor rutiere clasice și moderne și se duce o luptă consec- ventă pentru introducerea tehnicii noi în pro- iectarea, construcția și întreținerea drumurilor, atît în ceea ce privește metodele avansate de lucru și materialele noi de construcție cît și în ceea ce privește utilajele rutiere. Această expe- riență dobîndită de constructorii de drumuri din țara noastră și tendințele pozitive manifestate pe linia introducerii tehnicii noi trebuie folosite și în sectorul de proiectare, construcție și între- ținere a drumurilor forestiere, deoarece se pot crea în acest fel largi posibilități pentru crește- rea generală a eficienței economice a rețelei de drumuri forestiere și pentru îmbunătățirea ca- lității acestor drumuri în legătură cu relația dintre dinamica productivității muncii și sporirea volumului producției* Ing. S. Silvestru DREF—Cluj C.Z. Oxf. 355 Productivitatea muncii reprezintă unul din - tre principalii indicatori ai dezvoltării pro- ducției. Din acest considerent este interesantă și folositoare analiza expresiei creșterii productivi- tății și a sporirii numărului de muncitori asu- pra creșterii volumului producției. Relația generală care exprimă interdependența dintre variația volumului producției, dinamica productivității muncii și a numărului de munci- tori este următoarea: ___________ (1) • Redacția supune discuției acest articol. în care : 0 este volumul producției; p — productivitatea individuală a muncii; n — numărul de muncitori. Prin diferențiere se obține : dQ = p dn -f- ndp (2) relație care exprimă creșterea producției în func- ție de două elemente: ridicarea productivității muncii și creșterea numărului de muncitori. 554_____ 11 EP ISTA PÂDU KILO R * 78 *' 1963* Nr. 9 Folosind creșterile finite AT și AN. obținem: “A Q — ii A p + p A n + Ap A n ■ (3) în care termenul al treilea din partea dreaptă a relației arată rolul identic al Ap și An în creșterea volumului producției : AQ - A Qv + AQn - (n + 4' A») Ap [p +4" Ap) An (4) Deoarece creșterea producției pe seama creș- terii numărului de muncitori este considerată ca o influență normală și de regulă constantă, deosebit de importantă este analiza factorului ce reprezintă rolul productivității muncii în creșterea producției: . Ai?„. - (n AV)Ap (5) Indicatorul care caracterizează aspectul cali- tativ al creșterii producției pe seama creșterii productivității muncii și anume : este redat de relația dintre creșterea producției datorită creșterii productivității muncii în con- dițiile unui număr constant de muncitori (AQr) și creșterea efectivă a producției (AQ). In legătură cu aceasta se relevă următoarele. Atunci cînd indicatorul i din expresia de mai sus are valoare pozitivă și subunitară, producția crește pe seama sporirii atît a numărului de muncitori, cît și a productivității muncii. Dacă valoarea lui i este pozitivă și egală cu unitatea, înseamnă că întreaga creștere a pro- ducției se datorește ridicării productivitățiimun- Valoarea negativă a indicatorului i arată o creștere a producției pe seama măririi număru- lui de muncitori, simultan cu o scădere a pro- ductivității muncii. Fig. 1. Graficul creșterii volumului producției, de la an la an (Q), a creșterii producției pe seama, productivității muncii (AQ*,) și pe seama creșterii numărului de muncitori (AQtl) în comparație cu creșterea productivității muncii (Ap) Pentru exemplificare este prezentată mai jos modificarea indicatorului i, corespunzător. acti- vității dintr-un sector de exploatare (Valea Mare); în tabela 1 sînt arătate datele statistice pe perioada 1956—1962, care permit această analiză. Tabela 1 Indicatori ai activității industriale a sectorului Perioada Volumul producției (mii lei) Creșterea producției (mii lei) △0 Productivitatea a- nuală a unui mun- citor (lei) % — Q : n Creșterea productivității Ap Numărul mediu anual de muncitori n Creșterea numărului de muncitori Asi 1956 16 271 — 23 862 682 1957' 19 692 3 418 24 939 1 077 789 + 107 1958 19 870 178 25 120 181 791 + 2 1959 20 488 618 25.001 -119 819 ■ -28 • 1960 21 302 814 25 905 904 822 + - 3 1961 21 745 443 25 509 604. 820 - 2 ■1962 22 502 757 27 350 841 823 + 3 . cii; în cazul cînd este mai mare ca unitatea, Dinamica creșterii producției pe seama modi- creșterea producției este însoțită și de o redu- ficării nivelului productivității muncii folosind cere a numărului de muncitori. formula (5) este : Pentru anul 1957 : AQ* = (682 + l/3 107) x 1 077 = (682 X 53,5) X 1 077 735,5 X 1 077 = 792 133 lei Pentru anul 1958 : AQf = (789.+ V2 2) X 181 ~ (789 + 1) X 181 790 x 181 = 142 990 lei Pentru anul 1959 : AQ, = <791 + ^28) X— 119 = (791 + 14) x - 119 805x - 119 = — 95 795 lei Pentru anul 196.0 : AQV .= (819 + Va 3) X 904 = (819 + 1,5) x 904 820,5 x 904 = 741 732 lei Pentru anul 1961 : AQt — (822 -AA 2) X 604 = (822 - 1) X 604 821 x 604 = 495 884 -lei — Pentru anul 1962 : AQP = (820 + Y, 3) X 8 11 = (820 + 1,5) X 811 821,5 x 841 = 690 882 lei REVISTA PĂDURILOR *78* 1963 * Nr. 9 555 Dinamica valorii indicatorului i este arătată în tabela 2. Tabela 2 Dinamica indicatorului „i” Perioada Creșterea producției AQ- (mii lei) Creșterea producției pe seama creștem productivității muncii aq (mii lei) ' Indicatorul i ■1957 3 418 792,1 0,232 1958 178 142,9 0,803 1959 618 -95,8 - 0,155 1960 814 741,7 0,911 1961 443 495,9 1,119 1962 757 690,9 0,913 Din analiza acestor date rezultă că în anii 1957, 1958, 1960 și 1962 valorile indicatorului i sînt pozitive și subunitare ; acest fapt indică o creștere a producției atît pe seama creșterii pro- ductivității muncii, cît și pe seama măririi nu- mărului de muncitori. Creșterea pe seama creș- terii productivității a fost asigurată în acești ani în proporție de 23%, 80%, 91% și respectiv 91%, iar pe seama sporirii numărului de muncitori cu 77%, 20%, 9% și respectiv 9%. în anul 1961 valoarea indicatorului i arată o creștere a producției pe seama creșterii produc- tivității muncii și reducerea simultană a numă- rului de muncitori. Indicatorul i = 0,155 în anul 1959 arată că în acel an întreaga creștere a producției (618 000 lei) a fost rezultatul sporirii numărului de mun- citori. De remarcat pentru acest an faptul că dacă productivitatea nu ar fi scăzut față de perioada anterioară, creșterea producției putea fi mai mare cu 15%. Ilustrarea și mai sugestivă a influenței pro- ductivității muncii asupra volumului producției este redată în graficul creșterii celor doi fac- tori (fig. 1). în analiza productivității muncii timpul este indicatorul principal și unitatea de măsură a cheltuielilor de muncă iMHATiî Dispozitiv cu cremalieră pentru manevrat vagoane încărcate Inovatori: I. N, Paradescu, I. I. Paradescu și T. I. Paradescu Manevrarea vagoanelor pe liniile de garaj din de- -.poziție de materiale len noase în exploatările de păduri, în fabricile de prelucrare a lemnului ca și în gări, constituie o operație costisitoare. Pentru me- canizarea operației s-aiu încercat di- verse dispozitive sau mașini cum sînt; locomotive de manevră, locomotoare, locoproputșoare, trolii cu cabluri sau tomuri acționate manual. Dispozitivele mecanice' sînt cele mai indicate, dar pentru utilizarea acesto- ra este nevoie ca traficul din depozit să fie foarte mare, pentru a justifica investiția în utilajul mecanic și. a asigură indicele minim de utilizare ăl acestuia. Lomurile acționate manual s-au do- vedit puțin eficiente, astfel îneît în aceste cazuri deplasarea prin împinge- re manuală cu 8—12 muncitori a ră- mas cea mai frecventă. Colectivul de inovatori arătat a rea- lizat în cadrul I.C.L. „Combustibilul- București, un dispozitiv de manevrare a vagoanelor încărcate, prevăzut cu tijă propulsoare alonjabîlă, cu crema- lieră acționată printr-o roată dințată și o. manetă (fig. 1).. în paralel ou tija 1 funcționează împingătorul 2 ghidat de casetă 3. Pe tija împdngătoare 2 este montată cre- maliera 4, care angrenează ou roata dințată, ’ 5.’ întregul dispozitiv se sprijină pe sol, prin talpa 9, prevăzută cu colți astfel dimensionați incit să mărească aderența, dar să nu provoace ' stricarea traverselor atunci cînd sprijinul se face pe acestea. Acționarea roții dințate 5 se face i? ——m Fig- 1- — Dispozitiv cu-cremalieră pentru manevrat Vagoane încărcate. 556 REVISTA PĂDURILOR* 78* 1963*Nr. 9 cu ajutorul manetei 7 fixată pe roată prin patru bolțuri și rețin du-se în jurul bulonului cu bucșă 8. Capătul anterior al împingătorului 2 se termină cu bolțul de prindere 9, pe care culisează cursorul cu aripă 10 și cuiul de fixare 11. Cu acest mecanism, dis- pozitivul se fixează la traversa din spate 12 a ramei vagonului. O dată cu înaintarea vagonului, se depla- sează și dispozitivul aflat de asemenea în mers. Atunci cînd maneta este trasă în jos, dispozitivul se alungește cu viteză sporită față de avansul vagonului, care pri- mește un nou impuls. La încercările efectuate în depozitul de material lemnos Giulești din București, în prezența delegați- lor ministerelor interesate, dispozitivul s-a dovedit mai eficient decît toate dispozitivele manuale cunos- cute pînă în prezent. Un singur dispozitiv, acționat de un singur om, poate deplasa vagoane încărcate pe linii obișnuite, în aliniament și în palier. Pe căi de garaj rău întreținute, cu denivelări mari ale șinelor la joante, în cursă și în rampă, deplasarea celor mai grele vagoane s-a făcut cu ajutorul a două dispozitive puse să lucreze în paralel și acționate de către doi munci- tori (unul la fiecare dispozitiv). Dispozitivul cîntărește 23 kg, se poate executa în orice atelier mecanic sau se poate comanda la Grupul școlar din București, b-dul Lacul Tei, nr. 63, raionul 1 Mai, la prețul de 494 lei bucatei. Tijele dispozitivului sînt confecționate din OL—38, cu profil U, cu talpa de 65 mm și înălțimea aripii 30 mm. Dispozitivul este adaptabil și pentru prinde- rea la lonjeronul ramei vagonului și împingere la- terală. Dispozitivul este indicat să fie folosit la manevrarea vagoanelor la rampele de încărcare din exploatările de păduri, pe liniile de garaj din fabrici, în curbe pronunțate, în care nu intră locomotivele C.F.R. și ma- nevrarea vagoanelor la liniile de descărcare a buște- nilor sau de încărcare a cherestelei. Față de calitățile prezentate de acest dispozitiv, co- lectivul de inovații al M.E.F. a admis inovația pentru generalizare în sectoarele de activitate din economia forestieră,. Ing. I. Bulboacă PETRESCU LAURENȚIU — Științe Silvice — Editura Didactică și Pedagogică, București, 1963. 148 pag., 67 fig., 1 hartă, 4 tabele, 11 ref. bibi. De noul manual destinat, așa cum se indică pe co- perta interioară, elevilor din anul I al școlilor teh- nice silvice, vor mai beneficia viitorii tehnicieni constructori șl cei de vînătoare din sectorul forestier, lucrarea mai prezintă interes și pentru toți cei care, fără a avea o pregătire de specialitate și fără a urmări să îmbrățișeze profesiunea de silvicultor, „iubesc și doresc să cunoască această prețioasă bo- găție a patriei noastre — pădurea". A concentra în mai puțin dc 150 de pagini cu- noștințele strict necesare în legătură cu cultura și valorificarea arboretelor, pentru nespecialiști, este o încercare deosebit de dificilă, cu atît mai mult cu rigoarea științifică trebuie să se acorde cu o prezen- tare cit mai accesibilă a noțiunilor șl Ideilor selectate. în conformitate cu programe analitică și ținînd seama de cunoștințele și posibilitățile de care dispun elevii, autorul a .grupat materia în șase capitole, după cum urmează: — Rolul și importanța pădurii; în care se dau definițiile, se explică structura pădurii și influențele pe care le exercită anborețele asupra microclimei, solului, faunei și florei neiemnoa.se și se enumera funcțiunile pădurii. în continuare se dau cîteva cifre statistice despre pădurile țării noastre. în al doilea capitol, intitulat Descrierea principale- lor specii forestiere, se arată mai întîi funcțiunile și alcătuirea organelor vegetative ale plantelor lem- noase, după care urmează clasificarea plantelor lem- noase și prezentarea principalelor specii forestiere și cultivate de la noi (7 rășinoase și peste 20 foioase), dintre care nu lipsesc speciile repede crescătoare. Capitolul al treilea este rezervat noțiunilor de sil- vicultură și conține subcapitole despre stațiunea fo- restieră și factorii care o determină, influența facto- rilor sbaționali asupra vegetației forestiere, influența pădurii asupra .mediului înconjurător, distribuția alti- tudinală a speciilor lemnoase, tipurile de pădure și tipurile de stațiune. Partea referitoare la silvicultura aplicată începe cu descrierea elementelor caracteristice ale arboretului; creșterea și dezvoltarea arboretelor (stadiile de dezvoltare) fac obiectul unui subcapitol separat. O extindere -mai marc a înțeles autorul să dea problemelor legate de regenerarea și crearea arboretelor (regenărări naturale și artificiale, trata- mente, semințe forestiere, pepiniere, tehnica împădu- ririlor etc.), după care urmează subcapitolul despre îngrijirea arboretelor. Cubarea arborilor, arboretelor și a lemnului pre- lucrat, capitolul al patrulea, aduce cititorului cuno- ștințele de bază în materie dc sortimente, procedee și instrumente pentru măsurarea arborilor, cubarea arborilor, a lemnului prelucrat și a arboretelor. în următorul capitol — Organizarea ți planificarea producției forestire — sînt analizate succint caracte- risticile procesului de producție forestiera, lucrarea de amenajare și rostul amcnajamentelor, organizarea procesului de producție forestieră, planurile de gospo- dărie silvică, aplicarea, și evidența aplicării amena- j amantelor. Capitolul cu care se încheie a fost rezervat Recol- tării produselor pădurii. Se face o clasificare a pro- duselor pădurii, se stăruie asupra recoltării produse- lor principale (lucrări premergătoare exploatării, organizarea și efectuarea lucrărilor de recoltare, scoa- terea lemnului, inclusiv instalațiile pasagere, trans- portul pc distanțe, mari etc.); recoltării produselor secundare și celor accesorii le revine cîte un subca- pitol. Expunerea se încheie cu cîteva informații asupra standardelor forestiere. Citind cu atenție manualul și ajutat și de expli- cațiile profesorului, elevul va reține din el un re- marcabil bagaj de cunoștințe selectate din vastul do- meniu al științelor silvice. în felul acesta scopul cărții este atins. Sînt de remarcat și de data aceasta actualitatea datelor statistice și a problemelor de silvicultură re- cent atacate și în țara noastră, precizia definițiilor, claritatea stilului și modul logic în care au fost organizate într-un spațiu restrîns cunoștințe din do- meniile dendrologiei, silviculturii, silvotehnicii, ex- ploatărilor și transporturilor forestiere, refacerii și regenerărilor, amenajamentului și taxației etc. Utile sînt de asemenea fotografiile, graficele și desenele, deși reproducerea lor , lasă cîteodată de dorit. Ing. Dorin Tudor G. Giordano : Die Pappein und andere raseh waehsende Baum- arten in Itaiien 493 V. Chiru; Tabellen zur Sortierung der Fiehtensameri 497 C. Hanganu : Beitrăge zum typologisejien Studium der Fbhrem bestănde in den Forstbezirken Dumitrești und Vintilă Vodă in Bisoca Massiv. 502 0. Cărare: Einige Aspekte und Tendenzen der Forstwirt- schaft in Engiand, 511 7. Z. Lupe : Die fbrstlielie Melloratlon der unergiebigen Be- stănde mit Hilfe von Nahrgemisehen 515 M. Gava : Fbhrcnkulturen in den Forstbezirken Codlea und Sibiu 520 C. S. Papadopol, V. Papadopol, C. Pirvu und Gh. Ungureanu : Beitrăge zur Bestimmung der optimalen Zeltspanne fur die Erate und Aussaat des Virginia—Waeholders. 527 St. Tănăsescu : Die Fbhre in Forsf'aezirk Craiova. Physika- iische und meehaniselie Eigensehaften des Holzes. 525 L. Petrescu Die Darlegung der Ausîorstungsintensităt 529 Gh. Ciumac und P. lorga : Aspekte der Einbringung und Verwertung der Nebenprodukte in der Polnischen Volks- republik 533 J. Cirna : Die Bedeutung der Nadelwălder in der Produktions- steigerung in der Bienenzueht 537 P. Bradosche : Die moderne Technik bei Erdarbeiten der Waldwege. 540 .R. N. Variau : Moderne Strassensysteme II 549 S. Slloeslru : Im Zusummenhang mit dem Verhăltnis zui- sehen der Dynamik der Arbeitsproduktlvitât und der Steige- rung des Produktlonsvolumes. 553 NEUERUNGEN 555 BUCHBESPBECHNNGEN 556 REVISTA PĂDURILOR'AHUL 78 * Nr. 9* p. 493-556*BUCUREȘTI * SEPTEMBRIE 1963 REVISTA PĂDURILOR ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE $1 AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR ȘI TEHNICIENILOR DIN R.P.R. ANUL 78 Nr. 10 OCTOMBRIE 1963 COMITETUL DE REDACȚIE Conf. Ing. G. Mureșan, candidat tn științe tehnice — redactor responsabil, ing E. Costin, candidat în științe agricole — redactor responsabil adjunct, tng. P. Bradosche, ing. O. Cărare, candidat în știlnte agricole, ing. I. Drăgan, candidat în științe tehnice Ing. V. Giurgiu, candidat în științe agricole, ing. A. Marian, ing. H. Nlcovescu, cont. ing. O. Petruțiu, candidat în științe agricole, I. Prundaru CUPRINS PaK S. PAȘCOVSCHI și T. IVANSCH1: In problema raporturilor dintre pădure și golul de munte 557 AURORA TOMESCU: Cîteva aspecte referitoare la biologia și ecologia înfloririi și fructificației Ia speciile din genul Pinus 560 VIOLETA ENESCU și VAL. ENESCU: Contribuții la cunoașterea biologici înfloririi și fructificării mălinului american (Padus serotina Agardh) 564 C. LAZARESCU, I. DANCIU și N. NANU : Rezultatele culturilor comparative cu pro- veniențe de stejar pedunculat în cîmpia Banatului 568 C. S. PAPADOPOL, V. PAPADOPOL și E. PIRVU: Influența agrotehnicii asupra culturilor forestiere din stepă 572 GH. CIUMAC și ȘT. PURCELEAN: Influența mobilizării solului în anul de sămînță asupra dezvoltării plantulelor de gorun și stejar în primul an de vegetație 577 I. I. FLORESCU și ST. RUBȚOV în colaborare cu I. BALAN și ȘT. CARABELA: Contribuții la problema prevenirii descălțării puieților de rășinoase în pepinierele de munte 581 M BADEA: în problema suprafeței subperiodice și a perioadei speciale de regenerare 583 V. SABAU : Eficiența economică a culturii plopului negru hibrid 588 P. ALEXANDRESCU : Unele probleme ale producției globale din silvicultură 590 V. CRISTOVICI : Procedeu bazat pe medii ponderate în stabilirea normelor de pro- ducție pentru lucrările silvice 595 1. ABRAHAM: Probleme noi în lupta pentru creșterea rentabilității întreprinderilor forestiere din Regiunea Maramureș, ca urmare a aplicării prețurilor cu ridicata reașezate 598 EM. ȘTEFANESCU și ȘT. LUPUȘANSCIII: Clasificarea și volumul deșeurilor lem- noase din exploatările forestiere 600 GH. ILIESCU: Depistarea și combaterea insectei Hylobius abietis L. prin metoda scoarțelor toxice 604 O. CARARE: în legătură cu elementele de calcul pentru stabilirea desimei optime a rețelei de drumuri forestiere 606 DIN EXPERIENȚA UNITĂȚILOR NOASTRE D. ORHEIANU : Dispozitiv de semănat semințe de molid în rigole înguste la strat 609 * V. GARMĂZIN.și E. LANGA : Relativ la elasilicarea pădurilor din spațiile verzi 611 NOTE ȘTIINȚIFICE I. ȘCHIOPU : Contribuții la cunoașterea răspîndirii naturale a nucului comun în Raionul Orșova 612 M1TRIȚA BAHRIM : Despre unde ciuperci otrăvitoare din pădurile țarii noastre 614 CRONICA V. N. STINGHE: Forestierii francezi despre aspectele economici forestiere romînești 615 T. BĂLANICĂ : Documentarea tehnică tn producție 616 RECENZII 618 REVISTA REVISTELOR 620 C, IIaiUKoecniiu n T. HsaHCKUu: K Bonpocy o B3aHW00TH0meHHHX MCSK^y aeCOM n BblCOKOropHHMH ayraMH. 557 A. ToMecny. HecKoMbKo acneKTOB no GiroJioniH n OKonornH huctchhh n nno^onomonna nopo^ hb po^a IlHHae. 560 Buojiema EnecKy m Bm. EnecKy. SHOuOrna pacuBem n MnojțOHOmeMHH aHopHRBBCKOH lepCMyxn (Padus serotina Agardti.) 564 K. Hssapecny, II. JJamy m II. Hany. PesyjiLTaTM cpa- BnnTCMBHMx KyabTyp Meatjy nponcxosK^cniiaMH bhm- , nero jțyGa b ctohhx Bana tu. 568 K. C. Ilanadonaji, B. Hanadonoji H E. Ilbipey: BnnflHHC arpoTOXHHKM na necHue KyntTypw b yeuonnax crenn. 572 r. ByMaK h III. nypwjiMH: BjînnnHe puxneHHH noHBM b ro^ nocesa Ha paBBHTue ceanițeB BHMnero h oSm- EHOBeHHoro SyGa b nepabiii rojț nponspacTasH». 577 II. II. jiopecKy h III. PyGifoa: O nacTOTe BMSKHMa- HHH XBO#HMX CCHHHCB B 1'OpHMX HHTOMHHKax. 581 M. Badx: K Bonpocy nonnepnopnieeKoit nnomapn 11 cneuMaabHOMy nepnogy no BOCCTanoBnoHum. 583 B. Ca6ay. BKOHOMK'iecKan B00eKTHBEOCTb Bupamii- BannH lepsoro rnOpu^noro Tonona. 588 II. A.iexcandpecKy: HcBOTopue BonpocM no Banonoii npojțyKunu b necnon xobhhctbo. 590 B. Kpucmoeun: CnocoG ocnonaHHuii na cpe^HCM Baneme hhom npn yCTaHOBKO npoHBBOpCTBenHbix nopw jțjia jiec- hm paGor. 595 ^M . A6paxaM-, Hobbio Bonpocw b GopbGe sa noBi.înre- hmb pcHTaSenbnocTH jiecnbix npepnpHHTnfl hb oG- aacTH MapaMypem b pesyxbTaTO npnMeneHHa ho- BoyCTaHOBneHHbix ohtohmx nen. 598 E, Ulme^aHeeKy H III. JlynyutaHCKuă: Knaccn^BBannH n oGiom accHbix oTxopon hb aecoaaroTOBOK. 600 r. HjiuecKy: PacEpMTHe H GopnGa npoTHB Hacenonoro Hylobius abietis L. npu noMonm MCTORa tokchhcckhx Rop. 604 O. Kapape : B cbjtbh c oeMCHTaMM pacneTa no onpejțtf- jicnnio outhmb nbnoH hmothocth ceTn jiochmx popor. 606 na onbiTA nPEanpiiHTiill JI,. OpxenHy. AnnapaT pan noceBa enonbix comhh rpa- paMH b ysKHx KaHanax. 609 B. KapMasuH n E. Jlauga. O EJiacciI^HEanrai JiecoB B sonoHbix yropsax. 611 HAyHHEIE 3AMETKH II . HTneny. OG HByțieHHn ecTecTBeHHoro pasimo- atcHMH rpennoro opcxa b pafione Opinosa. 612 M. EaxpiiM: O HeKoropbix npoBHTMx rpnGax namilx aceoB. 614 XPOHHKA B. Cmunze: ®paHny3cKne hochhkh o acneKTax aee- Horo xosaBcTBa P.H.P, 615 PEIțEimni 618 OB3OP SKyPHAJIOB. 620 r e 3 io m e C. nAmKOBCKMlI h T. HBAHCKHfi: K Bo- npocy o BBaHMooTHomerfwnx inesKpy accoM n BbicoBoropnbiMn ayraMn. 557 OOcywpaeTCH cnopmifi Bonpoc o npopmiiKOHHM jiecoB b BiicoKoropHEie Jiyra. VnasHBaBTCH hto iniHeniHee npopnuateHiie ohchb nacTO npepCTaB- jineT coGoS BOBopamesne neca b tc mbcta rpe oh paHtme 6mh BMpyOjicn: pante bto BOBBpanțeHHe npoMcxopMT HHorpa HepesBiinailEO MejyieHiio. ^a- iotch MeTOHonorjinecniie ynaaaHMH puri nccnepo- Bannn no BTOiuy nonpocy. B. CAEay: BKOHOMHuecKan b$$ckthbhoctis BbipanțnBaHHH nepnoro rnopiipnoro TonoM. 588 Abtop aHannanpyeT (JaKTopM, na ociiOBaHiin KOTOpiIX MOMHO yCTaHOBIITb BKOHOMHieCKy» 90- 0eKTHBnocTB KyntTyp nepsoro rnGpnpnoro to- hojih : npoH3BopnTeJitHOCTb HacaMtpenniî, npons- BOflCTBenHue sarpa™, npopanoiaH pena nonynae- mbix npopyKTOB, HHCTan npaGbțnb, a TaKJ«e n Ka- nHTaJiOBJiosKenun iieoGxopnMbie pan peajinaaițHM: aTofi necnofi nopopai. npaxopHT k aamtioBentiio aKOHOMiiaecKon a00eKTHBHoCTn aepnoro ra6pnjț- hoto TonojiH b cpaBneimn c ppyrnMn OTpacJînMn noJibSOBaHHH b noiline P,yHaH. II. AJIEKCAHJțPECHy; Hokotoplic Bonpoebi no bhjioboh npopyEHHH b acea om xoanfleTBC. 590 B CTaibe paccMaTpiiBaeTcn HuneuiHBfi motos pacaeTa n paioTcsr opeaJionteniiH no BbipanteHHio b HaiypanbHbix n b cneTHhix e^nunnax npopyKHHH jiecHoro xoaniicTBa, VaETUBaH xapanTep npona- BoACTBa, pesyjibTaTH aKonoMnaecKoii fteHTeJia- hoctm necnoro xoaniicTBa, c$epy oSxBaTa m cne- HM$HKyaioii 0'rpacjiH, MeToumta pacaSTa ocaoBana na npeRjioHteHM pHRa CTaTiicTHHecKnx noaasa- TeJieii n npnMeHenjie pnjta nen KCToptie oTpantajm qm peanbHoe coHepmanne Ba-noBofi npopyKiinH b aecHOM xoBHîtCTBe, E. UITE9HECKy h IU. JiynyniAHCKHH : KjiaccH0HKauH« n oG^Sm hoohhx otxohob H3 neconaroTOBOK. 600 Kjiacc:n0nHaHHH naeT MTeropiiii otxohob Jieco- aaroTOBoK no npHpope h 0opMe ttx npoHCxontueanH. Bo BTopofl nacTH CTaTbn yKaabiBaeTcn oȘeSm ot- xohob no ochohhbim rpynnaM otxokob, corjiacHO npejțHaymeii Kjiaccn$iiKaHnn, pacnpefleJteHHHx no OGMacTiiMM ynpaBnennnM necHoro 'XoaniicTBa b PHP. CTaTbn npejțCTaBjmeT MHTepec pun opuen- Taițnn aaroTOBMTeJiBntix n npoMunineHHMX ot- pacneit necHoro xoaniicTBa, rjih ocEeaoMneniiH b OTHOineBHM HMeiomeficH apeBecnoii Maccw n hm HcnonbaoBaHM ee bc6 b Gonbniefi Mepe. Contenta S. Pașcovschi and T. Ivanschi: The problem ol the relation belween forests aud empty spaees on mountnins. 557 Aurora Tomescu : Some aspects concerning the biology and ecolog y of the Howering and fructifieation of specios of the Pinus genus. 560 Violeta Enescu and Val. Enescu: Contributions to the know- ledge oî the îlowerlng and fructifica Hon oî Padus serotina Agardh. 564 C. Lăzărescu, I. Danciu and N. Nana : The results of the com- parative cultures with trees originating from oak of the Banat plain. 568 C. S. Papadopol, V. Papadopol and E. Ptrvu : The Inflnence of agrotechnies on forestry cultures in steppes. 572 Gh. Ciumac and St. Purcelean : The influence oî the mobili- zation of the soil in the seed year on the dcvelopmeiit of buneii oale and pedunculat» during the first year of growth 577 I, I. Florescu and St. Rubfov : Contributions to the problem of prevenling frost heaving of resinons saplings in mountaln nurseries. 581 M. Badea : Concerning the problem of the subpcriodical area and of the special regeneration period. 583 V, Subita : Economica! cîîieiency of blaek hybrid poplar. 588 P. Alexandresca : Some problems concerning overall prodne- tiou in silvienllure. 590 V. Cristooici: Method îor establishlng production Cnorms for forestry work, based on a ponderation average. 595 I. Abraham : New problems in the fight for inereaslug the rcntabilily of the îorestry enterprises in the Maramureș region, as a consequence oî the putting into practice of the readjusted Wholesale priees. 598 E. Ștefănescu and St. Lupușanschi: The elassification and the volume oî wood Waste in forestry exploitations. 600 Gh. Iliescu : The traeing and flghting of the Hylobius abietis^ L. insect through the toxic bark method. 604 O. Cărare : In connection with the elemcnts of ealculation for the establishlng of the mnst favouruble densily of forestry roads. 606 FROM THE EXPERIENCE OF OUR ENTERPRISES D. Orhtianu : Deviee for sowlug spruce fir seeds in narrow tren- ebes at layers. 609 V. Carmăzin and E. Langa; Concerning the elassification of woods parks 611 SCIENTIFIC NOTES I. Șchiopa: Contributions to the knowledge of the natural spreading of common nut in the Orșova district. 612 Mttrița Bahrim: On some toxie mushrooms of our forests. 614 CHRONICLE V. N. Stinghe: Freneh forestry'speciallsts on aspects of the Rumanian forestry economy. 615 tfummary S. PAȘCOVSCHI and T. IVANSCHI: The problem of the relation between forests and empty spaees on mountains. 557 The controversial problem of the spreading of forests to the empty mountaln spaees is being discussed in this article. The authors show that the actual spread- ing often represents a reoccupation of an area cleared in the past; and this reoccupation advances usually very slow. Methodological indicatlons are being given for studylng the problem. V. SABĂU: Eeonomical eîîieiency of blaek hybrid poplar. 588 The author analyses the factors based on which one can calculate the economic efficieney indices of blaek hybrid poplar cultures, the produetlvity of the tree bodies, production expenditure, the selllng .priees of the obtained products, net revennue as iveli as the ne- cessary investments for achieving cultures of this forestry species. The author draws the conclusion of the economic efficieney of the blaek hybrid poplar in comparison withother cultures iu the Ilanube meadows P. ALEXANDRESCU : Some problems concerning overall producion in silvicultura. 590 In this article the topical system of ealculation is analysed and proposals are put forward concerning the expression of silvicultural production in natural and value units. Taking into account the character of the® production resulted from the economica] acti- vity of sllviculture and from the field it comprises as well as the particularlties of this branch, the me- thodology of calcul is based on the proposal of some statistical indicators and the utilisation of priees which should reflect the real content of the overall silvicultura] production. ’ EM. ȘTEFANESCr and ST. LUPVșANSCHI: The elassification and the volume of wood Waste in forestry exploitations. 600 The elassification contains the categories of Waste from forestry exploitations : their origine and form. In the second part of the article the volume of the waste is shown after the first elassification, in main groups of Waste, and distributed on the regional manegement of the forestry economy of the Rumanian People’s Republic. The works presents interest for the orientation of the exploitaticn units and the in- dustrialization of wood, it guids on the existing wood reserves and in view of this valorification on an ever bigger scale. REVIEWS REVIEW OF MAGAZINES 618 620 R EVISTA PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și al Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R. Anul 78 * nr. 10 Octombrie 1063 în problema raporturilor dintre pădure și golul de munte Ing. S. Pașcovschi Ing. T. Ivanschi INCEF C.2. Orf. 182.2 Problema raporturilor dintre vegetația lemnoasă și cea ierboasă la limita superioară a pădurii este foarte complicată. Actualmente este exprimată deseori părerea că molidul, în condițiile climatice de acum, ar avansa în golul de. munte. In aparență, această părere este confirmată de numeroase fapte, în Bucegi se pot găsi la altitudine mare pilcuri dic molidiș relativ tînăr, sub care mai persistă tufe dc jneapăn, in parte deperisante, în parte uscate [7]. în Retezat, instalarea viguroasă a tinereturilor de molid la marginea golului de munte poate fi sesi- zată prin observație directă [10]. Dar, în interpretarea acestor situații, nu trebuie să fie uitat că, în general, în munții noștri limita superioară a pădurii a fost mult coborîtă în mod artificial. Deci, „avansarea" aparentă poate să re- prezinte de fapt o „recucerire" a terenului pierdut altădată [5] [10]. între timp, acest teren a putut fi folosit ca pășune, apoi ocupat temporar de jneapăn. Instalarea jneapănului, alături de alte specii pio- niere, în porțiuni defrișate din pădure, chiar la altitudini nu prea mari j(1 350—îl 400 m), a fost observată precis de noi pe teren, pe Valea Butii, în Retezat. Se poate presupune, prin urinare, că unele jnepenișuri deasupra limitei actuale a pădurii ar fi situate pe teren ocupat în trecut de molidișuri de limită. Există, însă, și altfel1 de situații. Sînt rariști de molid, de obicei cu ienupăr, care fac impresia unor fitocenoze în echilibru. Rariști întruoîtva asemănă- toare, dar cu puțin ienupăr sau complet fără el, se mai pot găsi în unele porțiuni de grohotișuri, cu bolovani mari. Probabil, aici molidul a fost lăsat în pace de ciobani, fiindcă terenul nu se preta pentru pășune. în orice caz, astăzi, în unele locuri, fîșii de molid urcă în lungul grohotișurilor mult deasupra limitei pădurii compacte. După constatări făcute în Alpi, în aceste rariști de altitudine mare trebuie să fie deosebite două situații : o porțiune inferioară, în care se poate produce încă regenerarea naturală din sămînță arborilor respectivi, și o porțiune superioară, unde arborii nu mai produc sămînță fertilă [12]. Orice exemplar tînăr, ce apare în această din urmă por- țiune, trebuie să provină din sămînță adusă de la altitudine mai mică. Practic, pe teren, este desigur foarte greu să se traseze limita între cele două porțiuni, deoarece fructificația și instalarea semințișurilor pot fi ex- trem de rare, înoît să scape chiar unui cercetător care ar observa evoluția vegetației pe un anumit teritoriu în tot cursul vieții sale. în locul înmulțirii din sămînță se poate produce înmulțirea prin marcotaj. La molid, fenomenul este cunoscut, în special la limita nordică, spre tun- dră [13]. De asemenea, în literatura străină clasică, este indicat și pentru limita superioară chiar din Garpații noștri [2]. în mod curios însă, acest aspect n-a fost discutat în literatura forestieră romînă. Au fost semnalate numai unele cazuri de marcotaj la molizi, ale căror tulpini au fost distruse din diferite cauze [9]. Am găsit marcotaj la un molid izolat pe un grohotiș, la Muntele Mic, lîngă Caran- sebeș, la aproximativ 1 600 m altitudine (limita actuala a pădurii trece la aproximativ 100 m mai jos). Sămînță din conurile colectate în apropiere în anul 1942 era în întregime sterilă*. Aceste rariști de munte înalt, formate din arbori ce nu ating niciodată dimensiuni mari și de aceea par mereu tineri, pot erea într-adevăr ușor impre- sia unei generații noi, de curînd' instalată, reprezen- tînd o primă etapă în cucerirea golului de către pădure. Dar etapele următoare nu se observă decît foarte rar și numai în partea inferioară. în majo- ritate, rariștile trebuie să fie privite ca o bandă de trecere, în condițiile climatice actuale mai mult sau mai puțin stabilă. Aspecte interesante pot apărea în cazurile oînd asemenea rariști de limită sînt distruse de exploa- tare sau incendiu. Reinstalarea naturală a molidului merge uneori extraordinar de încet; în felul acesta ne putem da seama de ritmul în care se produc fenomenele de succesiune ale vegetației lemnoase în astfel de condiții grele. In Munții Bucegi există o tăietură veche, care a și fost pusă uneori în discuție. Este situată pe mun- * Semnalăm cu acest prilej câ marootajul este frec- vent la molizii izolați din Valea lalomiței, în porțiu- nea dintre Bolboci și Peștera lalomicioarei, la altitu- dine relativ mică. Aici, acest fenomen nu pare să reprezinte o adevărată „înmulțire", fiindcă marcotel’e nu se dezvoltă; Credem că el trebuie să fie pus în legătură cu roaderea de către vite ; partea inferioară a coronamentului se îndeasă mult și ramurile de jos dau rădăcini adventive. 558 REVISTA PĂDURILOR * 78 • 1963 * Nr. 10 tele Plaiul lui Mircea, pe versantul nord-estic, cobo- rând spre pârâul cu același nume (afluent din dreapta al lalomiței). Altitudinea este aproximativ 1580— 1 700 m. Tăietura merge până în golul actual de munte. Exploatarea a avut loc între 1916—1924 [3]. După unele informații culese din localitate, a avut loc și un incediu ; astfel se explică, probabil, ex- ploatarea pînă la gol, fără banda de protecție. Din rămășițele existente se .poate deduce că aici nici în trecut n-a fost un arboret încheiat, ci o rariște de molid cu ienupăr. Condițiile staționale sînt puțin favorabile vegetației forestiere. Solul este un podzol feri-humico-iluvial, pc substrat de șist clorito-seri- citos. Versantul este expus acțiunii puternice a vîn- tului din sectorul vestic, care trece aici ușor șeaua de la obîrșia pîrîului. Coroanele deformate ale arborilor arată lămurit acest lucru *. Intr-un punct aflat tocmai la limita superioară a tăieturii, la 1 700 m altitudine, dar bine adăpostit de un pinten proeminent perpendicular pe vale, s-a păstrat un petic mic dc pădure încheiată, de tipul „molidișului de limită cu Oxalis acetosella și Vacci- nium myrtillus*; terenul are aici panta mai mică, iar solul este podzolic-brun, pe substrat de șist olorito- sericitos și cuarțit. Este un caz de inversiune sub influența vîntului, analog celor semnalate în tre- cut [11]. Această observație confirmă concluzia că vântul a fost un factor important, probabil hotărâtor, în formarea vegetației de rariște pe acest versant, pînă la o altitudine destul de mică. In prezent există în această tăietură oîteva pilcuri de molizi scunzi și crăcănași, care s-ar putea să fi rămas din vechea rariște. Pe lîngă aceștia se observă un număr oarecare de puieți de molid, de dimen- siuni diferite, instalați natural. De asemenea, în- tr-un număr oarecare se .găsesc puieți de larice ; pe alocuri sînt aproape tot atît de abundenți ca molidul; în alte părți lipsesc cu totul. Creșterea laricelui este mai bună. Sînt și exemplare rare de scoruș de munte. Suprafața terenului este acoperită de tufe pitice de ienupăr, afin și Bruckenthalia spicultfolia în pro- porții variabile. Diseminat se găsesc zmeurul și me- rișorul. Pe alocuri sînt abundente și unele plante ierbacee, printre care destul de mult Nardus stricta. Condițiile actuale sînt, în linii generale, asemă- nătoare celor ce se realizează în mod natural în partea inferioară a golului de munte. Ritmul rein- stalării molidului în această tăietură poate fi asemuit cu ritmul pătrunderii lui în golul de munte în mod natural. Credem ca pentru refacerea rariștii din trecut ar fi necesari pe puțin 100—150 ani de azi înainte, plus cîteva decenii scurse pînă acum. Menționăm că s-au făcut încercări repetate de a se replanta această suprafața atît în trecut oît și mai recent. Ele s-au soldat cu un insucces aproape total. Numai în locul adăpostit, lîngă peticul păstrat de pădure încheiată, plantația din 1956 s-a prins * Influența nefavorabilă a vîntului nu reprezintă un fapt nou, ci a și fost invocată în discuții ce s-au purtat asupra regenerării acestei tăieturi (ing. G. Du- mitru, comunicare verbală). destul de bine și în 196:1 avea aproximativ un metru înălțime. Insuccesul plantațiilor din trecut era atribuit pă- șunatului [3]. Dar, credem că în mare parte el se datorește condițiilor staționale nefavorabile, alături de proveniența puțin potrivită a materialului de îm- pădurire. Soarta plantației din. 1956 pledează pentru -această presupunere. Chiar tăieturile de la altitudini ceva mai mici se împăduresc uneori greu fie natural, fie artificial. Se pot cita parchetele din muntele Boliboci, Ia altitu- dine de 1 530—1 625 m, pe versant estic. Vechea pădure era reprezentată printr-un arboret încheiat de molid pc un podzol feri-humico-iluvial, cu sub- strat de șist clorito-sericitos ; tipul de pădure — in- termediar între molidiș cu Vaccinium mrytillus și molidiș cu Luzula silvatica. Tăietura, .aproape tot atît de veche, este ocupată în .prezent de zmeur și afin, cu multe Gramineae, mai ales Deschampsia caespitosa. Se găsesc puieți de molid instalați na- tural, ceva mai mulți decît în iPlaiul lui Mircea, dar cu totul insuficienți pentru a se putea vorbi de o „regenerare naturală". Reîmpădurirea artifi- cială s-a încercat de cîteva ori, fără succes. Au mai fost semnalate și alte cazuri din această regiune, cînd — practic vorbind — tăieturile la altitudine mare au rămas neregenerate [4]. Pro- babil și în aceste cazuri există un proces lent de re- apariție a molidului, dar cu un ritm atît de încet încât scapă observației. în schimb, versantul spre Ialomița al muntelui Tătaru s-a reîmpădurit foarte bine și destul de re- pede, parte natural, parte artificial [3] [5]. Altitu- dinea aici este mai mică (1450—1580 m). Dar factorii hotărâtori par a fi de altă natura, în primul rând solul, brun de pădure în partea inferioară și pararendzină mai sus, ambele pe conglomerat calca- ros. Se adaugă .adăpostul contra vânturilor din sec- torul vestic. Influența favorabilă a condițiilor sta- ționale este aici foarte evidentă. Aceste exemple arată că reîmpădurirea naturală a tăieturilor de altitudine mare poate îmbrăca as- pecte foarte diferite. în unele cazuri, Ia limita supe- rioară a pădurii, reintroducerea molidului (pe alocuri și a laricelui) este .extrem de lentă. Iar pe alocuri ea nici nu poate fi sesizată prin observație directă. în final se poate pune din nou aceeași întrebare : care este în condiții climatice actuale sensul natural și general al succesiunii vegetației Ia limita dintre pădure și gol de munte în Garpații noștri ?... avan- sează vegetația lemnoasă în gol sau, dimpotrivă, limita ei coboară treptat în fața lui ?... După cum s-a văzut, sensul general al fenome- nului este mascat de reinstalarea vegetației arbo- rescente în locuri de unde aceasta .a fost oîndva eli- minată în mod artificial. Ce se petrece însă în puncte unde limitele au rămas absolut naturale ? Este foarte greu de răspuns, în primul rând datorită nesiguranței asupra caracterului natural al limitei. Chiar metoda de cercetare pentru astfel de situații cu greu ar putea fi precizată în prezent. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. IO 559 în Alpi au fost găsite resturi subfosile de arbori și stațiuni relicte de plante ierboase de pădure dea- supra limitei actuale a vegetației lemnoase. Deci, coborârea recentă a acestei limite nu se mai pune în discuție. Dar, și acolo se exprimă opinia că la această coborîre omul poate să fi contribuit în mare măsură [12]. în Carpați, resturile subfosile de arbori {molid și zimbru) deasupra limitei naturale actuale a pădurii au fost găsite în masivul Tatra [8]. în Carpații sovietici, de asemenea, se presupune coborârea re- centă a limitei superioare a vegetației arbores- cente [G]. La noi, dovezi directe nu se prea cunosc deo- camdată. O singură informație ar pleda pentru presupunerea că și la noi limita are tendința de a coborî în mod natural. Anume, se citează că pe mun- tele Obîrșia (tot pe valea lalomiței), la 1 840— 1 950 tn, în tufărișuri de jneapăn se găsesc molizi pitici, care rareori trec de 3—4 m înălțime și sînt în mare parte uscați [5]. Tendința de coborîre a limitei vegetației lemnoase ar fi în concordanță cu mersul general al succesiuni- lor vegetale în epoca actuală. Trăim într-o perioadă de climă rece și umedă care trebuie să favorizeze extinderea pădurii la limita ei inferioară și retrage- rea ei la limita superioară. Retragerea pădurii s-a observat și la limita ei nordică, spre tundră [1] [13]. Dar lucrurile nu au o semnificație absolută. Inter- vin oscilații temporare. Dacă, în general, perioada actuală este rece, în ultima sută de ani s-a observat, dimpotrivă, o oarecare încălzire. La limita nordică, în tundre, pădurea nu se mai retrage, ci din contră, pe alocuri a avansat din nou spre miază-noapte [1]. Posibilitatea acestor oscilații temporare și locale complică și mai mult problema. Credem ca numai descoperirea unor resturi subfosile abundente de vegetație arborescenta, la altitudini unde astfel de vegetație nu mai există astăzi, ar putea fi privită ca dovada indiscutabilă a coborârii recente a limitei. Bineînțeles, trebuie să fie îndreptățită și presupune- rea că această coborîre are un caracter natural; pentru aceasta, astfel de resturi ar trebui căutate în locuri unde intervenția omului este puțin probabilă : stîncării, grohotișuri, tufărișuri subalpine etc. Cazurile de genul celui citat de pe muntele Obîr- șia sînt cît se poate de interesante, dar semnificația lor nu este absolut sigură; pot reprezenta oscilații temporare. într-adevăr, în porțiunea unde molidul provine din semințe aduse de la altitudini mai mici, pot fi două situații diferite. în primul caz, împre- jurările favorabile aducerii semințelor și instalării unei generații noi de molid se pot repeta la intervale mai scurte decît longevitatea arborilor din locul respectiv. Rariștea de molid ar avea în acest caz un caracter permanent. în al doilea caz, longevi- tatea arborilor ar fi mai scurtă decît intervalul între două însămînțări posibile. Vegetația arbores- centă ar dispare și s-ar reinstala după câtva timp în mod periodic. Ar exista o oscilație a vegetației chiar fără o influență a oscilațiilor climatice. S-ar putea trage concluzii greșite fie într-un sens, fie în celălalt, în funcție de faza succesiunii pe care a reușit s-o surprindă observatorul. A dovedi avansarea vegetației arborescente în gol de munte ar fi și mai greu decît a preciza retragerea ei în fața golului. Numai instalarea arborilor în porțiuni- acoperite cu vegetația ierboasă pe sol tipic de pajiște alpină ar putea fi o dovadă indiscutabilă. In general, folosirea criteriului pedologie ar putea aduce și în această problemă servicii importante. Dar se impune foarte multă prudență în interpre- tări. Nu trebuie să fie uitat faptul că în pădurea de limită se poate găsi același sol ca și în tufărișurile subalpine {de Pinus montana, Rhododendron kotschyi, specii de Vaccinium), și anume podzol feri-humico- iluvial. Deci, prezența acestui podzol nu ne îndrep- tățește să afirmăm că în locul respectiv a fost cîndva pădurea, ci numai că a fost vegetație lem- noasă (reprezentată poate prin desișuri de arbuști). Pe de altă parte, fenomenele de progradare par a fi foarte rapide pe alocuri. Solurile de pajiște alpină pot fi în realitate podzoluri progradate relativ re- cent ; numai o analiză de laborator atentă poate dezvălui natura lor adevărată. O diagnoză rapidă pe baza examinării de teren poate duce la conclu- zia greșită că pe locul respectiv pajiștea reprezintă vegetația străveche, pe cînd în realitate aici a fost, nu demult, pădurea sau tufărișul subalpin. Bibliografie [1] Al eh in, V. V. Rastitelnost S.S.S.R. Moscova, 1951. [2] Dengl er, A. Waldbau auf bkologischer Grund- lage. Berlin, 1930. [3] Dumitru, G. Contribuțiuni asupra, problemei regenerării molidului în bazinul superior al rîu- lui Ialomița. Manuscris INCEF. [4] Georgescu, C. și Xonescu-Bîrlad, C. Observațiuni asupra regenerărilor artificiale, în special de molid, în regiunea de munte. In : Re- vista Pădurilor, nr. 9, 1931. [5] Georgescu, C. și Io nes cu, C. Studiu asu- pra limitei pădurii spre golul alpin în bazinul superior al lalomiței (Bucegi). în: Revista Pă- durilor nr. 12, 1938. [6] Koseț, N. I. O granițe lesa, erivolesiah i stlani- cah v visocogorlah Sovetskih Karpat. Botaniceski Jurnal, nr. 7, 1962. [7] Leandru, V. și Pașcovschi, S. Studiul tipurilor naturale de pădure. în : „Tipurile na- turale de păduri din Carpații dintre Olt și Pra- hova“. ICES, Studii și cercetări, voi. XV, 1954. [8] Myczkowski, S. Tatrzănski Park Narodowy. Sladklimaticznego obnizenia gornej granlcy lasu w Tatrach. Chronmy Przyrode Ojczysta, nr. 2, 1962 (recenzat în Referativnîi Jurnal, Biologhia, nr. 8, 1963). [9] Născu, N. înmulțirea molidului prin marcotaj. In : Revista Pădurilor nr. 1—2, 1944. [10] Pașcovschi, C. Contribuțiuni la studiul mo- lidișurilor de altitudine mare, ICEF, Studii și cercetări, voi. XII. 1951. [11] Pașcovschi, S., Leandru, V. și Purce- lean, Șt. Studiul tipurilor de pădure din bazi- nul superior și mijlociu al Putuei. Analele ICES, voi. XVI, 1955. [12] Schroeter, C. Das Pflanzenleben der Alpen. Ziirich, 1926. [13] Sukaciov, V. N. Dendrologhia s osnovami lesnoi gheobotaniki. Leningrad, 1938. Cîteva aspecte referitoare la biologia și ecologia înfloririi și fruetificației la speciile din genul Pinus Aurora Tomescu cercetător ptîocipal Stațiunea experimentală INCEF Snagov C.Z. Oxf. 181521/522:1745 Pinus I mportanța pe care pinul o capătă în cultura fo- restieră și lucrările de plantaje de semințe inițiate la acest gen au făcut necesară cercetarea unor as- pecte referitoare la biologia și ecologia înfloririi și fruetificației. In literatura apărută în străinătate se tratează aspecte foarte variate cu privire la fructificația diferitelor specii de pin. Datorită atît diversității aspectelor tratate dt și condițiilor în care s-au executat cercetările, precum și speciilor considerate, pentru noi datele respective .au mai mult o valoare orientativă. în R.P. Română s-au executat cercetări referitoare la .biologia înfloririi și fruetificației la speciile de pin mai ales în ultimii ani [4] [5]. în cercetările efectuate de noi la speciile Pinus excelsa Wall., Pinus strobus L., Pinus ponderosa Dougl., Pinus nigra Arnold., Pinus nigra Amold. var. corsicana Loud., Pinus silvestris L., Pinus mon- tana Mill., Pinus densiflora Sieb. et Zucc., Pinus banksiana Lamb., Pinus contor la Dougl., Pinus con- tor ta Dougl. var. murrayana Engelm., .s-au luat în considerație diferite aspecte, obținîndu-se rezulta- tele ce se expun în cadrul articolului. Perioada de formare a florilor femele și mascule și aspectul lor în mugure Florile femele și mascule se formează în mugure în vara anului precendent înfloririi. Analizele de muguri efectuate între 13 și 18 .august 1962 au Fig. 1. Pinus silvestris L. a ___ aspectul exterior al mugurelul ; 6 — aspectul acelor ; c —- aspectul florilor mascule ; a — aspectul florilor femele în mugure. (Mărit de cinci ori. Grădina dendrologică Snagov, 10—18 august .1562). arătat că la această dată, în condițiile respective, la toate speciile de pin sînt formate atît florile femele cît și cele mascule și acele (figurile 1, 2, 3 și 4). Dimensiunile diferitelor organe în mugure variază în raport cu specia. Primordiile diferitelor organe sînt îmbrăcate în membrane. La P-Contorta Dougl. var. murrayana, primordiile florilor femele și mas- cule sînt mai mici și în același timp mai bine îm- brăcate decît la celelalte specii. Amplasarea pe lujeri a florilor femele și mas- cule Florile femele și mascule sînt dispuse pe lujeri după anumite reguli. Cele femele se formează în general, pe lujeri lungi, pe care nu apar flori mas- cule sau dacă apar sînt în număr mic. Se poate trage concluzia că din punct de vedere al ampla- sării pe lujeri a florilor femele, speciile de pin se pot împărți în două grupe : — specii Ia care florile femele se formează numai la vârful lujerului din creșterea anuală (Pinus ex- celsa, P.strobus, P.ponderosa, P.nigra cu toate Va- rietățile sale, P.silvestris, P.montana, P.densiflora) ; — specii la care florile femele se formează atît la vîrful, cît și de-a lungul lujerului din creșterea anuală (P. banksiana, P. contorta, P. contorHa var. murrayana). Speciile din prima grupă pot purta la vîrful unui lujer 1—4 flori femele [5], cele din cea de-a doua până la 16—18 flori femele pe un lu- jer lung. Florile mascule se formează întot- deauna la baza lujerilor și mai ales pe lujerii scurți. Pe ramuri și în coroanele arborilor, florile femele se formează numai în părțile bine luminate, pe când cele mascule se formează și pe lujerii scurți dinăuntrul coroanei. Tipurile de lujeri și raportul dintre ele in diferite părți ale coroanei .Ca urmare a sexualizării mugurilor, ca și ,1a alte specii cu flori unisexuate și la speciile die pin se deosebesc patru tipuri de muguri : nefentili, cu flori femele, cu flori mascule, cu flori fe- mele și mascule. Repartiția lujerilor în coroanele ar- borilor este determinată de stadiul de dezvoltare a acestora. După cum se știe, la speciile cu flori unisexuate, pri- mele flori care apar sînt cele femele; cele mascule apar la un stadiu mai avansat de dezvoltare [2]. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. IO 561 Fig. 2. Pinus banksiana Lamb. a — aspectul exterior al mugurelul cu Hori mascule ; b — același mugure — florile mascule acoperite cu învelișuri meinbranoAae ; c — același mugure — florile mascule de pe care s-au înlăturat învelișurile (Mărit de cinci ori. Grădina dendrologică Sna* gov, 15 august 1962) numai Ca urmare a creșterii în înălțime, la speciile de pin, aceeași parte a coroanei trece prin diferite stadii de dezvoltare eare se fac cunoscute prin predominanța unui anumit tip de lujeri [3]. Coroa- na unui arbore matur din masiv, ajuns la fructifi- cație, se poate împărți în patru etaje; sus — etajul Fig. 3. Pinus contor ta Dougl. a — aspectul exterior al mugurelul cu flori mas- culc ; b — același mugure cu flotile mascule aco- perite cu învelișuri membranoase. (Mărit de cinci oîi. Grădina dendxologică Snagov, 8 septembrie 1962), femei; sub d —■ un etaj mixt în care sînt prezente atît florile femele cît și cele mascule, sub acesta un etaj în care predomină florile mascule (pre- zența celor femele constituind aproape o excepție); jos — etajul cu lujeri ne- fertili, ca urmare a cantității insufi- ciente de lumina. Pe măsură ce arbo- rele crește în înălțime, diferitele etaje se deplasează de sus în jos și își schimbă caracterele. Bineînțeles, pre- zența acestor etaje este determinată de consistența arboretului, poziția arbore- lui în arboret, cantitatea de lumină ac- cesibilă. Din cercetările efectuate de noi pe ramuri de probă au rezultat : în etajul superior — 45% lujeri nefertili, 38% lujeri cu flori femele și numai 17% lujeri ou flori mascule ; în etajul mixt — 11% lujeri nefertili, 81% lujeri cu flori mascule și numai 8% lujeri cu flori femele. Dacă se consideră numai lujerii cu flori femele sau conuri, date- le obținute pe ramuri de probă au in- dicat că 50% au provenit din etajul superior femei, 32% din etajul mixt și 15% din etajul mascul. Lujerii care poartă atît flori femele cît și mascule sînt mai puțin nu- meroși în partea superioară (33%) decît în etajul mixt (79%). Evoluția ce are loc ca urmare a creșterii în înăl- țime se observă și pe ramuri, ca urmare a creșterii în lungime. Florile femele și conurile apar către vîrful ramurilor, de regulă pe lujerii centrali, chiar la ramificații de grade mai mari. Cele mascule apar pe lujerii laterali, chiar și pe cei situați mai înăun- trul coroanei. Influența condițiilor climatice asupra produc- ției de semințe La speciile de pin, de la formarea florilor femele în mugure și pînă la coacerea semințelor trec mini- mum 28 de luni, iar de la înflorire pînă la coacerea semințelor — minimum 18 luni, în tot acest interval de timp, condițiile de mediu intern și extern exercită cele mai variate influențe asupra recoltei dc semin- țe [1]. în anul' 1962, s-a putut constata influența mediului extern asupra fructificației. Se remarcă faptul că în 1961, în condițiile în care s-au executat cercetările, înflorirea a fost abundentă la toate speciile de pin. îndeosebi la P.silvestris și P. ni gr a, florile femele au fost foarte numeroase pe o mare parte din coroanele arborilor. în perioada de înflo- rire s-au produs ploi însoțite de scăderea tempera- turii, care au împiedicat polenizarea ; rezultatul a fost formarea unui număr mic de conuri și de conuri cu semințe seci sau total lipsite de semințe. Acest aspect apare evident și la celelalte specii de pin ; excepție face P.banksiana, care a înflorit într-o perioadă caldă și lipsită de precipitații. fî62 REVISTA PĂDURILOR * 78 ’ 1963 * Nr. 10 Fig. 4. P. contorta. Dougl. var. murrayana Engelm. a — mugure cu scxualizare mixtă j aspectul florilor femele și mascule îmbrăcate în Învelișuri membranoase și al acelor în perioada în care se află încă in mugure ; b — mugure cu sexualitate femelă — florile femele se găsesc atît la vîrful cît și în treimea supe- rioară a lujerului. (Mărit dc cinci ori. Grădina dendrologică Snagov. 8 septembrie 1962). Productivitatea înfloririi Măsurătorile efectuate în anul 1962 la P. sil- vestris pe ramuri de probă ne-au indicat că cele mai numeroase conuri (47—53%) provin din etajul superior femei ; din etajul mixt s-au obținut 30— 31%, iar din cel mascul numai 16—23% din numărul total. Din analizele efectuate în august 1962 pe conulețe rezultate din înflorirea anului 1962 (figurile 5 și 6) cît și din cele efectuate pe conuri rezultate din în- florirea anului 1961 s-a putut trage concluzia că speciile de pin considerate pot fi separate în două categorii și anume : specii cu conuri și semințe mici: P .silvestris, P .montana, P .densiflora, P .banksiana, P. contorta, P.contorta var.murrayana; specii cu conuri și semințe mari: P.nigra, P.excelsa, P.stro- bus. La speciile din prima grupă (fig. 5) semințele se formează numai în treimea superioară a conului sau cel mult în jumătatea dinspre vîrf. în a doua jumătate și îndeosebi în treimea inferioară, solzii conurilor sînt înghesuiți și îngroșați, dezvoltîndu-se parcă în detrimentul semințelor. La conurile curbate și la cele curbate sau necurbate dar alipite de ra- muri (P .banksiana, P.contorta) semințele se for- Fig. 5- Secțiuni longitudinale prin conulețe rezultate din înflorirea anului 1962. (Mărit de cinci ori. Grădina dendmlngicA Snagov, 13 august 1962). mează numai în partea externa, ca urmare a dispo- ziției mai bune a solzilor. La speciile din grupa a doua (fig. 6), conurile sînt mai lungi fapt ce permite formarea de semințe bine dezvoltate pe aproape toată lungimea lor. Numai pe o mică porțiune de la bază, cu solzii mai mici și mai înghesuiți, nu se formează semințe. în ceea ce privește numărul de semințe Ia un con, datele din tabela 1 indică variații între limite foarte mari. Totodată, datele din tabela 1 mai evidențiază, Tabela 1 Numărul de semințe/eon B p e c 1 a Numărul de semințe % de semințe sănătoase Minim Maxim Mediu P. nigra 0 28 8,3 11 P. nigra var. corsicana 3 36 10,3 43 P. silvestris 0 22 6,4 22 P. banksiana 2 44 24,9 82 P. contorta 0 29 13,1 66 P. contorta var. murrayana 0 28 8,8 32 pentru condițiile respective, valorile mici ale numă- rului mediu de semințe ca și procentul scăzut de semințe sănătoase; excepție face P.banksiana și într-o măsură mai mică P.contorta. Influența nefavorabilă a condițiilor’ climatice din perioada de înflorire asupra recoltei de semințe a reieșit și din datele obținute din analiza conuri- lor de P .silvestris recoltate din pădurile Păulești și Pucheni unde, la un con, au revenit în medie 8, 6 semințe, iar procentul de sămînță sănătoasă a fost de 46. REVISTĂ PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 563 Fig. 6. Secțiuni longitudinale prin conulețe rezultate din înflorirea anului 1962. (Mărit de cinci ori. Grădina dendrologicA * Stiaguv, 14—17 august 1962). Concluzii Cercetările efectuate asupra unor aspecte de bio- logie și ecologie a înfloririi și fruetificației ia dife- rite specii din genul Pinus, în vara anului 1962. în cadrul grădinii dendrologice Snagov și a arbo- retelor de Pinus silvestris de la Pucheni și Păulești, ne-au dus la următoarele concluzii : 1. în condițiile anului 1962, în a doua jumătate a lunii august, în mugurii speciilor de pin au fost formate atît acele cît și florile femele și mascule. 2. In coroanele și pe ramurile pinilor, florile femele se formează în părțile cele mai bine luminate, în urma analizelor pc ramuri de probă s-a con- statat că în etajul superior — femei — 45% din lujeri au fost nefertili, 33% au purtat flori femele și numai 17% au fost lujeri cu flori mascule ; în etajul mixt s-au găsit: 11% lujeri nefertili, 81% lujeri cu flori mascule și 8 % cu flori femele. 3. Lujerii cu flori femele au fost mai numeroși în etajul femei —50% ; în etajul mixt au fost 32%, iar în cel mascul — 15%. 4. Condițiile nefavorabile de climă din perioada de înflorire au avut ca urmare atît formarea unui număr mic de conuri în comparație cu numărul de flori femele, cît și a conurilor cu semințe seci sau lipsite de semințe. 5. La speciile cu conuri mici, semințele se for- mează în jumătatea de la vîrf a conurilor ; în conu- rile curbate și în cele curbate sau necurbate dar alipite de ramuri, semințele se formează în partea externă, ca urmare a dispoziției mai favorabile a solzilor. La speciile cu conuri mari, semințele se pot forma pe o mai mare porțiune din lungimea lor decît la conurile mici. Bibliografie [1] Ghirghidov, D. A. Meteorologhiceski metod prognoza urojaia semian sosnî. Trudî Instituta lesohozeaistvennîh problem î himîi drevesinî. Voi. XXII, 1961, p. 182—187. [2] lunovidov, A. P. Cîteva date asupra înflo- ririi pinului. Lesnoe hozeaistvo, nr. 2, 1950, p. 11, traducere dactilografiată C.D.F. [3] Korceaghin, A. A. Polevaia geobotanica. Me- tode de ecidență a fruetificației speciilor de arbori și asociațiilor forestiere. Editura Academiei de Științe a U.R.S.S., ediția a Il-a, traducere dacti- lografiată C.D.F. [4] T ă n ăs e s cu, Șt. Despre fructificația pinului în raza Ocolului silvic Craiova, în : Revista Pă- durilor, nr. 1, 1962, p. 14—16. [5] Tănăsescu, Șt. Despre conurile Și semințele ' de pin din Ocolul silvic Craiova. în: Revista Pădurilor, nr. 1, 1963, p. 32—34. Contribuții la cunoașterea biologiei înfloririi și fructificării mălinului american (Padus serotina Agardh)* Ing. Violeta Enescu Candidat în științe agricole Ing. Val. Enescu Candidat în științe agricole C.Z. Oxf. 181.357/352:176 LPadus serotina Mălinul american este una dintre «peciile lem- noase exotice introduse în țara noastră, căreia i se acordă din ce în ce mai multă atenție, dato- rită valoroaselor însușiri ale acesteia. Mălinul se remarcă în primul rînd prin exigența redusă față de condițiile staționale (suportă soluri aluvionare sărace, nisipoase sau soluri compacte, podzolite), rapiditate de creștere, frunziș bogat, temperament de semiumbră, care îl face foarte potrivit pentru constituirea etajului doi. în al doilea rînd, merită a fi luate în considerație însușirile tehnologice va- loroase ale lemnului (bun pentru mobilă, instru- mente muzicale etc.), bogăția florilor în nectar mult căutat de albine, posibilitatea valorificării fructelor bogate în vitamina G își zahăr, însușirile ornamen- tale etc. Cunoașterea caracteristicilor înfloririi și fructifi- cării stă la bazia producerii de semințe necesare obținerii puieților pentru plantații. Cercetările noastre au avut drept scop tocmai stabilirea carac- teristicilor principale ale biologiei înfloririi și fruc- tificării mălinului american, precum și unele pro- bleme privind stimularea fructificației, randametul fructelor în sâmburi, calitatea semințelor. Observațiile și măsurătorile s-au efectuat în perioada 1959—1961, într-o plantație specială pentru producerea semințelor de mălin american de la Stațiunea din Craiova a Institutului de cercetări forestiere. Plantația este alcătuită din 171 exem- plare dispuse în quinconz la 2,5 X 2,5 m, pe un sol bogat în substanțe nutritive, dar compact si argilos, cu apa freatică sub 3 m adîncime. Cînd s-au început observațiile, plantația era în al cin- cilea an de vegetației Rezultatele cercetărilor Biologia înfloririi. în condițiile țării noastre, mălinul american începe .să înflorească de timpuriu, la Craiova primele flori observîndu-se la exemplare în al treilea an de vegetație. Inflorescențele (ra- ceme înguste lungi de 10—14 cm) sînt plasate la vîrful lujerilor regeneratori scurți, mălinul înca- drîndu-se în tipul dc fructificare de vîrf [2]. Mu- gurde florifer, din care se va dezvolta inflorescența, se deosebește cu ușurință de cei foliacei din momen- tul înmuguririi (fig. 1, a). în faza imediat urmă- toare (fig. 1 b) se distinge solzul acoperitor s, frun- zulițele care au acoperit inflorescența și care ulte- rior se dezvoltă ca frunze normale f și inflorescența i de formă conici, colorată în verde deschis cu vîrful roșcat și, la care se disting numai solzii pro- tectori ai florilor. Pe măsură ce inflorescențele cresc, începe să se distingă fiecare floare (fig. 1, c). în secțiune (fig. 1, d) se observă axul inflorescenței pe care sînt înserate florile, fiecare la subsuoara unei frunzulițe protectoare. * Din lucrările Institutului de cercetări forestiere. După .aproape 20 de râie de la deschiderea mu- gurelui florifer, lujerul purtător al inflorescenței se dezvoltă mult (atinge 8—10 cm lungime), frun- zele [2], [3], [4] de la baza lujerului ating aproape mărimea normală, iar solrâi protectori ai florilor Fig. 1. Muguri floriferi în diferite faze de creștere (original). cad. Florile sânt încă de culoare verde și nedeschise. Uneori se remarcă prezența unei flori izolate înse- rate Ia subsuoara frunzei celei mai apropiate de la inflorescență și anume la nivelul la care începe axul pe care sânt florile (fig. 2). Fig. 2. Lujer florifer cu inflorescență nedes- chisă (original). REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. IO 565 La înflorirea deplină (fig. 3) axul raccjnului se alungește fiind aproximativ de două ori mai lung decît lujerul care îl poartă. în cei trei ani de observații, cînd plantele se aflau în al cincilea, al șaselea și al șaptelea an de viață, numărul exemplarelor care au înflorit și nu- Fig. 3. Lujer florifer cu inflorescență deschisă (original). mărul total al florilor au crescut progresiv. Astfel, luînd în considerație exclusiv exemplare cuprinse în martor la lucrările de stimulare a fructificației, despre care vom vorbi în cadrul articolului, în 1959 au înflorit aproximativ 46% din exemplare, în 1960 au înflorit aproximativ 92%, iar în 1961 aproximativ 96%. Numărul total al inflorescențelor a crescut de asemenea, astfel: 109 în 1959, 676 în 1960 și 3 976 în 1961 (tabela 1). Din observațiile efectuate în cursul celor trei ani, se constată că, la Craiova, mălinul american înmugurește în prima decadă a lunii aprilie, iar înfrunzirea este generală în decada următoare. Cînd înfrunzirea este terminată (în ultima decadă a lunii aprilie), inflorescențele au atins și ele mărimea de- finitivă, dar florile încep să se desfacă abia în prima decadă a lunii miai, iar sfîrșitul înfloririi s-a putut nota în ultima decadă a aceleiași luni. Biologia fructificării. După observațiile noastre, fructifioația mălinului este anuală și la vîrsta de la 7—8 ani, abundentă. In general, majoritatea exem- plarelor care înfloresc poartă și fructe. Numai 3—5% din exemplare au avut flori, dar n-au for- mat fructe. în anul 1961, cînd fructificați a a fost aibudentă, toate exemplarele cu flori au format fructe. Randamentul fructificării, exprimat în ra- portul (în procente) dintre numărul ciorchinilor cu fructe și numărul inflorescențelor, este ridicat și crește proporțional cu recolta (tabela 1). Astfel, numărul de drupe formate a fost de trei ori mai mare în 1960 față de 1959 ; în 1961, cînd randa- mentul fructificării a fost foarte ridicat, numărul total de fructe a fost de 22 ori mai mare decît în 1959 și de șapte ori mai mare decît în 1960. Nu- mărul mediu de fructe dintr-un ciorchine a fost însă mai mare în 1959 decît în ceilalți ani. Abun- dența fructificării fiecărui individ a crescut în același sens. Astfel, dacă consideram că un arbore a fructificat abudent cînd a format cel puțin 50 ciorchini cu fructe, în anul 1959 procentul exem- plarelor cu fructificație abundentă a fost dc 0, în 1960 a fost de 20, iar în anul 1961 a fost de 83. Exemplarele care au fructificat abundent în 1960 și-au menținut această caracteristică și în anul următor. Abundența fructificației este ilustrată, de asemenea, foarte bine prin variația numărului total de drupe și a numărului mediu de ciorchini pe un exemplar (tabela 1). în anii 1959 și 1960 s-a numărat de pe fiecare exemplar numărul total de lujeri anuali din numă- rul de lujeri fertili și s-a calculat procentul luje- rilor fertili (tabela 1). Acesta a fost mai mare în 1960 decît în 1959, corespunzător unei fructificați! mai abundente. Fructele încep să se coacă în a doua decadă a iunii iulie, iar terminarea acestei fenofaze are loc cam pe la mijlocul lunii august. Pentru coacere, ca și .pentru înmugurire și înfrunzire, este caracteristică o variație individuală relativ mare. Astfel, de ex- emplu, în anul 1959, din cele 171 exemplare cerce- Elemeute de caracterizare a fructificării mălinului american Tabela 1 Nr. Ort. Elementul analizat Anul observației 196» <^1 1060 (Fp 1U01 irj 1 Numărul total de lujeri anuali 1 793 5 680 2 Numărul lujerilor fertili = număr inflorescențe 109 676 3 976 3 Procentul lujerilor fertili 6,79 11,90 — 4 Numărul ciorchinilor cu fructe 97 606 3 651 5 Randamentul fructificării 88,99 89,64 94,34 6 Număr de drupe 1 408 4 559 32 330 7 Număr mediu de drupe tntr-un ciorchine 14,51 7,5 8,8 8 Procentul exemplarelor cu flori 45,83 91,66 95,82 9 Procentul exemplarelor cu fructe 41,66 87,50 95,82 10 Numărul mediu de ciorchini pe un exemplar 9,7 29,00 159,00 566 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 tate la 16 iulie, la 2,7% exemplare fructele erau colorate în negru, la 29,7% erau colorate în. roșu, la 51,4% începeau să se 'înroșească pe o parte, iar la 16,2% fructele erau încă verzi. Acecaiși variație a coacerii fructelor se observă la unul și același individ, în funcție de poziția ramurilor în coroana. Recoltarea fructelor se poate începe în primele zile ale lunii august. După două săptămâni se pot recolta din nou fructele coapte între timp. Cantitatea de fructe obținute de pe cele 171 de exemplare din plantație a fost de 0,834 kg în 1959, de 11,600 kg în 1960 și de 43,475 kg lîn 1961. Din aceste cantități au rezultat respectiv 0,319 kg. 2,480 kg și 12,580 kg sîmburi, coresipunzînd la un randament mediu de 29,43%. Față de datele exis- tente în literatură [6], randamentul fructelor în semințe obținut de noi este mai mare. Calitatea semințelor este foarte ridicată. Astfel, în 1959, imediat după prelucrare, potența germina- tivă a fost de 98,75%, în 1960 de 97,50%, iar în 1961 de 96%. Greutatea a 1 000 semințe a variat de la 75 la 80 g., așa îneît numărul de semințe la kilogram a variat de l'a 13 333 la 12 500, valori mult mai ridicate decît cele menționate dc litera- tură [4], Stimularea fruetificației. In parcelele speciale destinate producerii de semințe, cele mai impor- tante lucrări au drept scop stimularea fruetificației, în vederea obținerii de recolte anuale abundente. Dintre acestea, în afară de plantarea rară și mobi- lizarea solului în jurul plantelor, în luna aprilie a anului 1960 .s-au aplicat îngrășăminte chimice în următoarele variante : Vi = martor ; nu s-au aplicat îngrășăminte ; = superfosfat de calciu, oîte 200 g la fiecare exemplar; V3 = sare potasică, cîte 75 g la fiecare exemplar ; Tabela 2 fntluența aplicării Îngrășămintelor chimice asupra fructificării mălinului american Elementul analizat Varianta 1 V, v’ I V 1 v5 ’ V6 | V, 1 Anul 1960 Numărul total lujeri anuali 5 780 4 023 2 595 5 074 4 222 3 510 5 063 2 Numărul de lujeri fertili = numărul inflores- cențelor 676 515 723 511 863 644 672 3 Procentul lujerilor fertili 11,90 12,80 27,86 10,07 20,67 18,34 13,27 4 Numărul ciorchinilor cu fructe 606 464 659 486 820 611 656 5 Randamentul fructificării 89,64 90,09 91,14 95,10 95,01 94,86 97,61 6 Numărul de drupe 4 559 3 451 4 787 3 697 8 215 4 725 5 978 7 Sporul de drupe tn procente 100 -24,0 + 5,0 -18,9 80,1 +3,5 +33,3 8 Numărul mediu de drupe într-un ciorchine 7,5 7,4 7,2 7,6 10,0 7,7 9.1 9 Procentul exemplarelor cu fiori 91,66 79,16 54,16 91,66 1,66 70,83 87,50 10 Procentul exemplarelor cu fructe 87,50 79,16 50,00 91,66 91,66 70,83 87,50 11 Numărul mediu ciorchini pe exemplar 29 24 55 22 37 36 31 1 Anul 1961 Numărul de lujeri fertili = numărul inflores- cențelor 3 976 3 213 3 649 3 210 4 595 3 504 4 670 2 Numărul ciorchinilor cu fructe 3 651 3154 3 473 3 155 4 558 3 429 4 660 3 Randamentul fruetificației 94,34 98,13 95,17 98,29 99,21 97,85 99,76 4 Numărul de drupe 32 330 28 176 39 835 32 800 54 741 28 906 52192 5 Sporul dc drupe în procente 100 -10,6 + 23,9 + 44 + 69,3 -10,5 +61,4 6 Numărul mediu de drupe într-un ciorchine 8,8 8,9 11,5 10,4 12,0 8,4 11,2 7 Procentul exemplarelor cu flori 95,82 91,30 91,66 100 91,66 91,66 95,83 8 Procentul exemplarelor cu fructe 95,82 91,30 91,66 100 100 91,66 95,85 9 Numărul mediu de ciorchini pe un exemplar 159 143 158 131 189 155 228 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 56? = azotat de amoniu, oițe 80 g la fiecare exemplar; Us — superfosfat de calciu+sare potasică+azotat de amoniu, fiecare în dozele de mai sus ; Vt> — superfosfat 'de calciu+sare potasică, fiecare în dozele de mai .sus ; Vi — soluție apoasă de borax 0,5%, aplicată ex- traradicelar. Variantele 2—6 s-au instalat la începutul înfrun- zirii, iar Varianta 7 în timpul înfloririi, stropin- du-.se coroana cu ajutorul vermorelului. îngrășă- niintele s-au' împrăștiat în jurul tulpinii fiecărui exemplar ipe o rază de 0,5 m și s-au încorporat în sol, la 10—15 cm adînaime, imediat după aplicare, în fiecare variantă au fost incluse cîte 24 de exem- plare. In anul aplicării, îngrășămintele nu au influențat numărul dc. lujeri anuali și numărul de lujeri fer- tili apăruți, dar au influențat în oarecare măsură randamentul fructificării (tabela 2). In această pri- vință influența stropirii cu borax este net pozitivă. Stabilirea duratei inundațiilor pe hidrograde și cunoașterea repartiției lor constituie un criteriu fundamental pentru staibilirea rezistenței speciilor forestiere la inundabilitate, deoarece exprimă con- dițiile în care se nutrește și respiră sistemul radi- celar al plantelor lemnoase. Numărul total de drupe obținute a fost cel mai mare la exemplarele la care s-au aplicat concomi- tent cele trei feluri de îngrășăminte (NPK), în- registrîndu-se un spor de recoltă de 80,1% față de martor, urmate de exemplarele stropite cu soluție de 'borax care au dat un spor de recoltă de 33,3% față de martor. Superfosfatul de calciu ca și azota- tul de amoniu aplicate singure nu au influențat re- colta în primul an. Este interesant de remarcat că cel mai mare număr mediu de drupe dintre un ciorchine s-a obținut de asemenea la V3 și Influența îngrășămintelor s-a resimțit și în al doilea an de la aplicare (1961), cînd randamentul fructificării este mai mare decît la martor la toate variantele (tabela 2). Valorile cele mai mari s-au • obținut ca și în primul an de aplicare la varian- tele li și 7 (apropiate), urmate în ordine descres- cîndă de Vi. Vt, ZA, la Vs diferența față de martor fiind mică. în comparație cu martorul, numărul total de fructe a fost mai mare la V7 și V3> înregistrîndu-se sporuri de recoltă de 69,3%, 61,4%, respectiv 23,9%. în ce privește numărul mediu de ciorchini cu fructe de pe un exemplar, varianta în care s-a făcut stro- pirea cu borax este superioară (aproximativ cu 48% mai mulți ciorchini), urmată de varianta în care s-a aplicat combinat superfosfat de calciu, azotat de amoniu și sare potasică (aproximativ cu 19% mai mulți ciorchini decît la martor). Stimularea fructificației mălinului american cu ajutorul îngrășămintelor chimice și a boraxului are eficiență economică. Gonsiderînd 100 costul recol- tei în varianta martor, costul recoltei în V5 (NPK) este cu 19,5% mai mare față dc un spor de re- coltă de 80,1% în primul an dc aplicare a îngră- șămintelor și 69,3% în al doilea an de la apli- care ; costul recoltei în Vi (cu borax) este cu 5% mai mare față de un spor de recoltă de 33,3% în primul an de aplicare și 61,4% în al doilea ,an de aplicare. Concluzii Rezultatele cercetărilor întreprinse asupra biolo- giei înfloririi și fructificării mălinului american permit a se trage următoarele concluzii : 1. Mălinul american, în condițiile în care s-a cercetat, fructifică dc timpuriu (de la vîrsta de trei ani), ianua-1 și abundent. 2. Pînă la vîrsta de șapte ani numărul exempla- relor care înfloresc, al inflorescențelor și al fructelor crește progresiv cu vîrsta. 3. Relativ la data la care are loc înfrunzirea, înflorirea și coacerea fructelor există o mare va- riație individuală. De asemenea, fructele de pe ace- lași exemplar se coc la date diferite, în .funcție de poziția ramurilor în coroană și a fructelor în cior- chine. Acest fapt impune ca recoltarea fructelor să se facă în două sau mai multe reprize, pe măsură ce se coc. Facultatea germinativă a semințelor este foarte ridicată (peste 95%). 4. Se dovedește că fructificația mălinului ame- rican poate fi stimulată cu ajutorul îngrășămintelor chimice și a boraxului. îngrășămintele chimice combinate, în care parti- cipă cele trei elemente de bază (NPK), sînt cele mai eficace (în anul aplicării și în anul următor), dînd față de martor sporuri de recoltă de 80,1% în primul an și 69,3% în al doilea an de la apli- care. Stropirea cu soluția de borax, pe lîngă faptul că a determinat formarea și menținerea unui număr mai mare de fructe în anul aplicării, a influențat favorabil și diferențierea mugurilor floriferi, cees ce a dus la sporirea simțitoare a recoltei în anul imediat următor (spor de recoltă 61,4%). 5. în vederea producerii semințelor de mălin .ame- rican se pot crea plantații speciale cu puieți obți- nuți din semințe recoltate din arbori selecționați, plantați la distanțe dc 4 x 4 m, sau 5 x 5 m în care stimularea fructificației cu ajutorul îngrășă- mintelor chimice sau boraxului este eficientă și din punct de vedere economic. Aceasta măsură se im- pune, deoarece culturile mature de mălin american existente în țară sînt insuficiente pentru acoperirea necesarului de semințe. Bibliografie [1] Bakoș, V. Mălinul american (Primus serotina Ehrh), o bună specie de amestec pentru arbore- tele de stejar pedunculat, pe solurile grele. In: Revista Pădurilor, nr. 4, 1962. [2] Belosbokov, G. P. Dispunerea lujerilor pur- tători de organe regeneratoare în coroana arbo- rilor. Lesnoe Hozeaistvo, nr. 8, 1959, p. 81—88. In : Revista Ref. Silv., nr. 6, 1959, p. 135—136. [3] Dumitru — Tătăranu, I. Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați în R.P.R. Bucu- rești, Editura agro-silvică, 1960, p. 559. [4] Haralamb, At, Cultura speciilor forestiere. București, Editura agro-silvică, 1956, p. 469—471, 568 REVISTA PĂDURILOR * 78 • 1963 » Nr. 10 [5] S pîrchez, Z. în colaborare ou L u c a s o v s t s, I. șl R i ț i u, A. Mălinul american (Prunus serotina Ehrh), specie de viitor pe nisipurile din nord- vestul țării. In: Revista Pădurilor, nr. 11, 1961, p. 643—648. I6]Tyszkiewicz, S. Semințe forestiere ți prin- cipiile selecționării arborilor. Varșovia, 1952 (tra- ducere ; text dactilografiat, C. D. F.). [7] Tomescu, A. Fazele periodice de vegetație la speciile forestiere pe anul 1956. ICES, seria a n-a, nr. 25. București, Editura agro-silvică, 1959. [8] * * * Flora R.P.R., voi. IV, p. 878. [9] * * * Instrucțiuni pentru executarea observațiilor fenologice forestiere. INCEF, seria a IlI-a. nr. 83. București, Editura agro-silvică, 1959. m-* 5% naaemnlSjcative 5% semnificative • ’ P 1 % distinct semnificativa * * 00 ^<0.1% foarte semnificative * - * o o o tație, cînd -era numai 68%, denotînd că diferențierile între proveniențe continuă sa se accentueze la această vîrstă. Creșterea medie anuală a plantelor a variat, pe proveniențe, de la 24,9 la 52,6 cm. Analiza varianței înălțimilor realizate de diferite proveniențe față de martor s-a făcut prin calcularea testului t (tabela 3). Rezultatele sînt foarte semnificative atît pentru proveniențele 2-Găiești, 3-Sibiu, 4-Coșula și 5-Rupea, care au depășit martorul, cît și pentru proveniențele 8-Tulcea și 7-Iași care au rămas în urmă în privința creșterii. Numai proveniența 6-Snagov nu prezintă diferențieri semnificative față de martorul 1 -Timi- șoara, pe care în unii ani îl depășește în înălțime, alteori nu. Dintre toate proveniențele încercate, s-a detașat vizibil proveniența 2-Găiești, admisă la transfer, care a realizat cele mai mari creșteri în înălțime. Este de menționat că ea reprezintă un ecotip de terasă, adaptat unor condiții de variație a umidi- tății în sol. Cultivată în cîmpia din vestul țării, beneficiază pe lîngă căldură și de un regim de umiditate mai mare și de sol mai fertil, astfel că rezultatele înregistrate sînt explicabile. Proveniența 6-Snagov, reprezentînd un ecotip de cîmpie de la sud de Carpați, dar adaptată unor condiții locale mai higrbfite, datorită vecinătății lacurilor Snagov, a suferit pierderi mai mari prin transferul în vestul țării, unde realizează totuși creșteri asemănătoare ecotipului local. Proveniențele 3-Sibiu, 4-Goșula și 5-Rupea, toate din regiune de dealuri, deși neadmise la transfer [4], au reacționat favorabil pînă la această vîrstă în culturile de la Timișoara, depășind creșterea reali- zată de martor. Explicația trebuie căutata în condi- țiile de sol mai fertile, care au activat creșterea plantelor, cerințele lor fața de apă fiind deocam- dată satisfăcute. Cu totul necorespunzător s-au comportat pro- veniențele 7-Iași și 8-Tulcea, situate în extrema de est a țării. Comportarea cea mai slabă fiind a pro- venienței d-Tulcea, aceasta se explică prin faptul fă este singurul ecotip de lunca, rezultînd că el se adaptează greu noilor condiții edafice. Proveniența 7-Iași, adaptată climatului mai xerofit din silvo- stepa din estul țării, prezintă probabil un conser- vatism mai pronunțat al eredității, care nu i-a permis să beneficieze în primii ani de cultură de noile condiții de mediu mai favorabile. Concluzii 1. în condițiile cîmpiei vestice a regiunii Timi- șoara, stejarul pedunculat autohton este depășit în primii ani de alte proveniențe din arealul speciei, reprezentînd tot ecotipuri de cîmpie sau dc terasă. Cea mai bună comportare în culturile experimentale comparative pînă la vîrsta de cinci ani de la plan- tare a avut-o proveniența Găiești. , 2. Ecotipurile de luncă, și în special cele din lunca Dunării, nu sînt indicate pentru cultură în cîmpia Banatului. 3. Ecotipurile de terasă și de platou provenite din regiuni deluroase, s-au comportat bine în primii ani de vegetație în cîmpia din vestul țării, dato- rită solului mai fertil și regimului favorabil de pre- cipitații. Bibliografie [1] Bou var el, P. Les repeuplements artâficiels consequences d’ordre genătique. în : Sohweizeri- sche Zeitschrift fiir Forstwesen, 1958, nr. 8—9, p. 124. ]2] L ă z ă r e s c u, C. și O c s k a y, S. Stabilirea ecotipurilor valoroase de stejar. în : Studii și cer- cetări I.C.S., 1954, XIV, p. 239—262. [3] Lupe, I. și Lăzărescu, C. Culturi cu pro- veniențe de stejar în vîrstă de zece ani Ia Valyl lui Traian. în : Comunicările Academiei R.P.R., 1962, XII (101, p. 1163—11169. [4] Pașcovschi S., Purcelean, Șt. și colab. Raionarea transferului materialelor de împădu- rire. I.C.S., seria III, nr. 55, 1954. [5] W.right, J. W„ Bingham, R. T. and Dor- in an, K. W. Genetic variation within geographic ecotypes of forest trees and its role in tree im- provement. în : Journal of Forestry, 1958, 56 (11), p, 803—808. [6] *** Clima R.P.R., voi. II — Date climatologice. Editura Institutului meteorologic. București, 1961. Influența agrotehnicii asupra culturilor forestiere din stepă Ing. C. S. Papadopol, Ing. V. Papadopol și Ing. E. Pîrvu Stațiunea INCEF Bărăgan C.Z. Oxf. 232.2 În cadrul articolului se redau succint parte din ■rezultatele unor cercetări care au avut ca scop precizarea celor mai corespunzătoare metode agro- tehnice pentru crearea și îngrijirea culturilor fores- tiere în condițiile stepei din sud-estul R.P. Romlne. Cercetările au fost începute în anul 1958 la Sta- țiunea INCEF-Bărăgan, situată în condiții repre- zentative pentru subzona stepei propriu-zise din Cîmpia Romînă. Clima locală este de tip continental stepic cu veri foarte călduroase și uscate. Lucrările experimentale descrise în cadrul articolului au fost * influențate de factorii climatici din anii 1958, 1959 și 1960, pentru care se prezintă valorile anuale șî pentru perioada de vegetație (1 aprilie — 30 sep- tembrie) (tabela 1). Tabela 1 Indicii climatici (medii snualo și pentru perioada de vegetație) Anul Medii anuale Medii pentru perioada de vegetație T«C P nun la T«c Pmm Ia 1958 11,3 472,4 22,2 18,2 290,8 20,6 1959 10,7 421,9 20,4 17,6 17,9 231,0 16,6 1960 12,1 389,0 17,6 212,9 16,1 Terenul pe care s-au executat experimentările este situat pe o cîmpie plană, uniformă, aproape orizontală, cu sol de tipul cernoziom castaniu, irigat de CO3Ca în primii 20 cm, format pe loess, cu apa freatică inaccesibilă vegetației, profund, cu ori- zontul A de 60 cm, bogat în humus, glomerular structurat, lutos, permeabil, cu capacitate ridicată de reținere a apei, cu profil de tip A,A(C), AC,A/ Dc, Dc, D. Lucrările experimentale privind agrotehnica de creare și de îngrijire au urmărit studierea distinctă a următorilor factori: a) cultura premergătoare și lucrarea de bază a solului ; b) modul de îngrijire a culturilor ; c) modul de asociere a speciilor. Variantele experimentate în legătură cu primul factor au fost : A — în anul 1959, ogor negru, în toamnă arat la 25—27 cm (parcelele 63 și 64) cu subsolier fără inversarea straturilor ; B — în anul 1959, ogor negru, în toamnă arat la 40—50 cm (parcelele 65—66) ; C — în anul 1959, cultură de mazăre, în toamnă arat la 25—27 cm (parcelele 67—68) ; D — în anul 1959, cultură de orz de primăvară, în toamnă arat la 25—27 cm (parcelele 69—70); E — în anul 1959, cultură de porumb, în toamnă arat la 25—27 cm (parcelele 71, 72). în anul 1958 parcelele au fost cultivate pentru uniformizare cu porumb. în toamnă, terenul a fost arat la 25—27 cm. și lăsat ogor negru în timpul iernii. In primăvara anului 1959 s-au semănat mazărea, orzul de primăvară și porumbul în par- celele 67—68, 69—70 și . respectiv 71—72. Parcelele care în anul premergător au fost menținute ogor negru (variantele A și B) au necesitat în cursul perioadei de vegetație lucrări superficiale dese, din cauza apariției masive a buruienilor. Astfel, s-a scontat a se surprinde influența unei lucrări obiș- nuite și a uneia adînci în ogor negru pe de o parte, iar pe de alta influența unei culturi premergătoare (leguminoase, păioase și prașitoare) urmată imediat de plantare, asupra culturilor forestiere. Variantele din cadrul celui de-al doilea factor au reprezentat metode diferite de îngrijire a cultu- rilor forestiere în primul an și în cei următori și anume : îngrijirea prin ogor negru, cultură de ma- zăre și cultură de porumb, aplicate între rîndurile de puieți. Studierea influenței variantelor de agrotehnică asupra creșterilor s-a făcut în cadrul celui de-al treilea factor, prin aplicarea în cadrul fiecărei va- riante a următoarelor tipuri de culturi forestiere : — specia de bază stejar brumăriu: a) stejăret pur de stejar brumăriu ; b) stejăret pur de stejar brumăriu în rînduri grupate ; c) stejăret de stej ar brumăriu cu specii de amestec, de stimulare și arbuști; d) stejăret de stejar brumăriu cu specii de stimu- lare și arbuști. — specia de bază salcîm : a) salcîmet pur ; b) salcîmet cu arbuști; c) salcîmet cu specii de stimulare și arbuști ; d) salcîmet cu arbuști în rînduri grupate. La ambele specii, tipul de cultură — care are un dispozitiv pătrat cu latura de 1 m — reprezintă martorul în care s-au efectuat lunar determinări de umiditate a solului pentru compararea celor două specii de bază relativ la consumurile de umiditate și a celor cinci variante de agrotehnică de bază sub aspectul regimului hidric. Experiența a fost realizată în două repetiții. Su- prafața afectată unui tip de cultură în cadrul fiecărei variante de agrotehnică de creare este de 2 304 m (48 X 48). Plantarea s-a făcut pentru tipurile de cultură avînd ca specie de bază stejarul, în intervalul 14—27 noiembrie 1959. Stejarul a fost semănat în rigole scurte duble. Pentru tipurile de cultură avînd ca specie de bază salcîmul, plantarea s-a făcut între 28 octombrie și 13 noiembrie 1959 cu puieți de un an. Plantarea s-a făcut cu puieți rete- zați, în gropi executate în arătură. Pentru cunoașterea regimului hidric al solului sub culturile forestiere instalate au fost recoltate probe de umiditate pînă la 2 m adîncime. Umidi- tatea solului obținută inițial în procente a fost REVISTĂ PĂDURILOR * 70 * 1963 * Nr.- 10 573 transformată (pentru o mai bună exprimare canti- tativă) în milimetri de precipitații conținuți în sol pînă la 2,5 m adîncime. S-a stabilit apoi coeficien- tul de ofilire (257 mm) și prin scăderea acestuia din cantitatea totală de apă conținută în sol s-a obținut cantitatea de apă cedabilă, care a înregistrat însemnate variații în perioada de vegetație a anului 1960, ce se vor analiza în continuare. La sfîrșitul perioadei de vegetație din anul 1960 s-a efectuat inventarierea puieților menținuți și apoi măsurarea tuturor exemplarelor din cadrul fiecărei combinații de variante, calculîndu-se înălțimea me- die a combinațiilor respective. Experimentul instalat este de tip polifactorial—. complex [1], [10], realizat după metoda blocurilor complexe pentru fiecare specie de bază în parte. Datele privind menținerea puieților și înălțimea me- die au fost analizate statistic după aceeași metodă, fiind discutate în continuare doar rezultatele certe, semnificative *. Rezultate Experimentarea variantelor agrotehnicii a cauzat o serie de influențe care s-au reflectat în : — regimul hidric al solului; — menținerea culturilor forestiere ; — creșterea în înălțime a puieților. ■Menținerea și creșterea au fost analizate la toate speciile; în cele ce urmează se redau rezultatele numai pentru speciile principale de bază. Rezultatele celorlalte specii dc amestec de stimulare și arbustive experimentate sînt asemănătoare cu cele ale steja- ■ nului brumăriu și saloîmuJui, însă redarea lor ar» încărca prezentul articol fără a fi o sursă supli-, .. mentară de concluzii în problema agrotehnicii dc creare a culturilor forestiere. Regimul hidric al solului Modificarea principalelor însușiri fizice ale so- lului : afînarea, permeabilitatea și drenajul intern (în urma aplicării unei agrotehnici diferențiate) a condus, în toamna anului 1959 și în iarnă, la o acumulare diferită de apa. Permeabilitatea solului** descrește de la variantele cu ogor negru la varian- * Pentru caracterizarea -nivelului semnificațiilor au fost folosite următoarele simboluri stabilite în raport cu probabilitatea de transgresiune (P%), care se cal- culează și care este invers proporțională cu siguranța rezultatelor. Semnificația Notarea Caracterizarea n . Spor Deficit Nesemnificativ 10,0- < — Puțin semnificativ 19,9-5,0 0< Semnificativ 4,9-1,0 ★ . 0 Distinct semnificativ 0,9-0,1 ** 00 Foarte semnificativ 0,1 *** 000 ** Determinările de permeabilitate s-au făcut în iunie 19(50 cu permeametrul G. C e u c a. tele cu premergători de păioase și prășitoare (ta- bela 2). Considerînd datele permeabilității egale cu 100% în cazul variantei .4, la varianta B viteza de infil- trație după patru ore este mai marc cu 5%, canti- Tabela 2 Permeabilitatea sulului Agrotehnica de creare Viteza de Infiltrație după, patru ore, în: Cantitatea do apă infiltrată după patrii oro, în r 1/h % IA - 100 %) 1/h %U=l00 % A • 140. 100 678 100 2? 148 105 698 103 C 130 93 606 89. D 127 90 572 84 E 119 85 490 72 tatea de apă infiltrată cu 3%, iar la restul varian- telor valorile sînt mai mici, scăzând la varianta E cu 15%, respectiv 28%. Ca urmare ■ a diferențierii permeabilității solului în cadrul variantelor agrotehnicii, s-a produs în general aceeași variație, și referitor la cantitatea de apă acumulată din toamnă și iarnă, determinată la începutul perioadei de vegetație (în aprilie 1960), cm deosebire că, la varianta E s-a acumulat o can- titate de apă mai mare decît la variantele C și D. Datele privind cantitatea de apă cedabilă și evapo- transpirația pc variante de agrotehnică, redate în tipurile de cultură a (pure) și în variantele îngri- jite prin ogor negru, sînt redate în tabela 3. Evapoțranspirația cumulată indică diferențieri des- tul de' pregnante în raport cu variantele agro- tehnicii de creare. Pierderile de apă din sol prin evapotranspirație sînt mai mari în variantele cu premergători ai» culturilor forestiere de prășitoare și păioase decît în variantele cu ogor negru. Aceasta nu indică însă dacă consumul de umiditate din sol de către vegetație a fost mai mare în variantele E, D și C, întrucît în aceste variante s-a produs o evaporație mai intensă, ca urmare a acumulării umidității solului în strate mai superficiale din cauza tasării acestuia de către culturile premer- gătoare, față de variantele cu ogor negru B și A. -Pe specii, pierderile de umiditate la salcîm față de stejar sînt mai mari în variantele agrotehnicii de । creare C și-A, mai mici în B și practic egale în D și E. în ansamblu, regimul hidric al solului, în toate variantele agrotehnicii de creare, fiind puternic in- fluențat de: condițiile climatice ale anului 1960, poate fi caracterizat ca un regim hidric de tip eva- porativ [8], [9]; Menținerea culturilor forestiere Menținerea exprimă condițiile de vegetație create speciilor forestiere prin realizarea variantelor de ■agrotehnică. Acest indice este în strînsă legătură cu modul1 de creare a culturilor forestiere (semă- 574 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 Tabela 3 Regimul hidrie al solului Specia Agrotehnica de creare Umiditatea utilă a rolului pe 2,5 ni adîncime Evapotranspiradia cumulată pe S,5 m adîncime, în : inițială, fu r finală, in ; mm % ■ (4 =100%) % (1 = 100%) mm % U = 100%) mm % (A = 100%) I A 313,8 100 350,2 100 302,9 100 100 Stejar bru- B 331,4 106 348,8 100 322,7 106 100 măriu C 272,0 87 356,9 102 234,5 84 100 D 221,0 70 219,6 63 340,7 112 100 E 276,0 88 258,0 74 357,3 118 100 II A 324,4 100 322,5 100 341,1 100 113 Salcîm B 328,9 101 356,0 110 312,2 91 97 a 305,3 94 316,5 98 328,1 96 129 D 227,0 288,0 70 222,0 69 344,6 354,3 . 101 101 E 89 273,0 85 104 99 naturi sau plantații) și cu. unele particularități de creștere a puieților în primul an. Stejarul și salcîmul au reacționat cu totul diferit la acțiunea variantelor agrotehnice (tabela 4). Se observă că stejarul nu reacționează sensibil în pri- mui an față de variantele agrotehnicii de creare — nici un rezultat nu este semnificativ — în timp ce salcîmul s-a diferențiat foarte puternic în varian- tele analizate. tor este orzul de primăvară, urmat de porumb și apoi de mazăre. La această specie s-a evidențiat o corelație directă și „strînsă" (coeficientul de core- lație r = 0,859) între menținerea puieților și canti- tatea inițială de apă exprimată în mm pentru o grosime de 2,5 m de sol. între menținere (an, cazul plantației de salcîm) și umiditatea accesibilă inițială a fost stabilită următoarea ecuație de regresie : m (Uai 4- CO) — fc2 Tabela 4 Menținerea puieților ( %) și nivelul inițial de umiditate (mm — aprilie 1960) In raport eu variantele agrotehnicii de creare Varianta agrotehnică de creare Stejar brumăriu Salcîm procent de menținere menținerea variantei raportată la medie semnificația nivel inițial de umiditate procent de menținere menținerea variantei raportată la medie semnificația nivel inițial de umiditate A 98,85 100,67 + 570,8 78,83 119,32 * * * 581,3 B 98,26 100,07 + 588,4 79,56 120,43 * * * 585,9 C 98,31 100,12 + 529,0 59,52 90,10 0 562,3 D 97,64 99,43 — 478,0 54,06 81,83 0 0 0 484,0 E 97,90 99,70 533,0 58,33 88,29 0 0 545,0 Media 98,19% 66,06% Menținerea ridicată a stejarului este determinată de faptul că acesta a fost semănat în rigole scurte, duHe, iar puieții de stejar, 'după cum se știe (3], [5], [8], dezvoltă încă în primul .an un pivot pu- ternic, care este în măsura să asigure alimentarea cu apă și în perioadele critice, Salcîmul, care a fost ca și celelalte specii, plan- tat, a reflectat puternic în menținere influența variantei agrotehnice de creare, datorită nivelului la care s-a situat rezerva de apă a solului. Varian- tele menținute ca ogor negru în 1959 (A și B) au acumulat, în lipsa unui consumator în perioada de vegetație, mai multă apă decît cele cultivate agricol (C, D și E). S-a observat că dintre plantele pre- mergătoare experimentate, cel mai intens consuma- ta care : m este procentul de menținere a puieților plan- tați ; — umiditatea accesibilă inițială, în mm de precipitații; pînă la 2,5 adîncime; CO — coeficientul de ofilire a solului, pentru 2.5 m de sol ; A*2 = 0,338; = 120,45 — coeficienți. Ecuația de regresie stabilită. este valabilă cu certitudine în intervalul 50—85% menținere. Dacă ecuația se extrapolează pentru intervalul de la 0% pînă la 100% menținere, se obține : — pentru 100% menținere este necesar ca Uai + CO să atingă valoarea 625 mm, de unde rezulta {știind că CO are o valoare locală ‘de 257 mm) că Uai necesară este de 395 mm ; REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 575 Tabela 5 înălțimile medii (em) ale puieților speciilor principale de bază in raport eu variantele agrotehnicii de creare. Varianta agrotehnicii dc creare Stejar brumăriu Salcîm înălțimea medie % A Semnificația înălțimea medie Ap . % A Semnificația A 12,75 102,27 * 129,24 102,71 + R 13,01 104,36 * * * 125,04 99,37 C 12,74 102,19 127,20 101,09 + D 11,90 95,45 0 0 0 125,79 99,97 — E 11,95 95,85 0 0 0 121,89 96,87 — Media h 12,47 cm 125,83 cm — pentru 0% menținere Uaj + CO trebuie să aibă valoarea 356 mm. de unde rezultă că Ual este de 99 mm, cu totul insuficientă pentru menținerea puieților de salcîm în primul an de vegetație. Ecuația de regresie permite cunoașterea antici- pată a menținerilor după o perioadă de vegetație în raport cu umiditatea inițială totală (Uai + CO), fără a fi necesare determinări speciale pentru CO. Creșterea în înălțime a puieților Modificările produse în condițiile de mediu prin variantele agrotehnice aplicate s-au reflectat sub- stanțial în dimensiunile realizate de puieții celor două specii de bază la finele perioadei de vege- tație. S-a observat că în timp ce creșterea steja- rului brumăriu s-a diferențiat puternic în' raport cu variantele experimentate, salcîmul a manifestat în primul an' indiferență față de agrotehnica de creare, avînd în toate variantele înălțimi foarte apropiate (tabela 5). Suprafețele întreținute în anul premergător prin cultivații repetate ca ogor negru (variantele A și B) și cea cultivată în anul premergător cu mazăre (varianta C) au favorizat substanțial creșterea puie- ților de stejar. în mod deosebit aceasta a fost sti- mulată în varianta B, cu mobilizarea profundă a întregului orizont A. Variantele D și E, prin nivelul inițial mai scăzut de umiditate, au cauzat puieților de stejar brumăriu deficite de creștere foarte sem- nificative, în raport cu media experienței. La salcîm s-au înregistrat sporuri și deficite nesemnificative, în primul an de vegetație. Eficiența economică Pentru evidențierea implicațiilor economice aie diferitelor agrotehnici de creare aplicate în această experiență a fost analizată structura cheltuielilor de la luarea în cultură forestieră a terenului și pînă la finele primului an de vegetație a plantațiilor, cu considerarea cheltuielilor efectuate pentru; lucrările de îngrijire și completări pentru tipurile de cultură (pure) ale celor două specii de. bază îngrijite în ogor negru, deoarece acestea sînt comparabile. în tabela 6 se redau pe grupe de lucrări în lei pentru 1 ha. Din analiza tabelei & rezultă că, la finele prL mului an de vegetație există unele diferențe destul de importante evidențiate valoric, care trebuie puse în legătură cu creșterea puieților și procentul de menținere, înregistrate pe variante. Lucrările de împădurire necesită aceleași cheltuieli în toate va- riantele, dar sînt mult mai scumpe în cazul salcî- mului, unde intervine cu pondere mare costul puie- ților și:operația de plantare. Lucrările de îngrijire au același cost la ambele specii. Lucrările de com- pletări au o pondere mică la stejar în totalul chel- tuielilor, datorită reușitei mari asigurate de semănă- tura în cuiburi. La salcîm completările costă mult mai mult datorită menținerii mai coborite (ta- bela 4). Se observă că pentru ambele specii sporul de cheltuieli al unor lucrări agrotehnice superioare, efectuate în variantele A și ■ B' nu are o pondere mare și ca urmare, datorită efectelor importante evidențiate prin analizarea regimului hidric și a Tabela 6 Cheltuielile de producție pe variante agrotehnice Specia Grupa, de lucrări agrotehnice Stejar brumăriu Salcîm A B c D £ A B C B Lucrări agrotehnice dc creare 75 106 36 36 36 75 106 36 36 36 Lucrări de împădu- rire 695 695 695 695 695 2 079 2 079 2 079 2 079 2 079 Lucrări de îngrijire 549 549 549 549 549 549 549 549 549 549 Lucrări de comple- tări 12 81 121 149 113 464 398 661 647 666 Total cheltuieli 1 331 1 431 1 401 1 429 1 393 3 167 3 132 3 325 3 311 3 330 576 REVISTA PĂDURILOR • 78 * 1963 * Nr. 10 consecințelor sale (menținerea și creșterea), aceste variante sînt deplin justificate în condiții, de stepă. Dată fiind durata scurtă a cercetărilor, nu s-a putut liua în considerare, cu ponderea corespunză- toare, creșterea puieților care determină închiderea precoce sau tardivă a masivului, marcînd prin aceas- ta sfîrșitul lucrărilor de îngrijire. Concluzii Modul de lucrare a solului influențează esențial acumularea și menținerea rezervei de apă în sol, care determină în principal menținerea și creșterea puieților în culturile forestiere din stepă. Diferen- țierile agrotehnicii de creare modifică permeabili- tatea solului, mărind-o în cazul ogorului negru, în special cu desfundarea profundă, favorizînd acu- mularea apei în profunzime. Regimul hidric al solului determinat de regimul climatic și de consumul apei de către vegetația fo- restieră este influențat de agrotehnica de creare și cultura premergătoare. La ambele specii de bază experimentate evapotranspirația cea mai intensă a fost înregistrată în variantele cu premergător de păioase și prășitoare, în care precipitațiile s-au acumulat în stratul superficial. Consumul de apă din sol este mai mare la salcîm. Menținerea puieților de salcîm este în funcție de nivelul inițial de umiditate; rezultatele cele mai bune s-au obținut prin aplicarea unei agrotehnici cu ogor negru. Reușita semănăturilor directe de stejar brumăriu depinde doar în foarte mică măsură de agrotehnica de creare. Creșterea în înălțime a puieților de stejar brumă- riu este condiționată de nivelul inițial de umiditate, determinat de adîncimea stratului mobilizat Recomandări pentru producție Menținerea și viabilitatea culturilor forestiere în regiunile de cîmpie depind de bilanțul apei în sol. Acumularea umidității în sol este determinată în primul rînd de lucrările agrotehnice inițiale. Cer- cetările au dovedit că unele procedee de lucrare a solului sînt favorabile culturilor, în timp ce altele sînt neindicate. La luarea în cultura forestieră a terenurilor fores- tiere slab înierbate sau pe care s-au efectuat culturi agricole este necesar un an de ogor negru, cu mini- mum trei cultivații grupate în prima jumătate a perioadei de vegetație, urmate de arătură de bază la 25—27 cm. în cazul terenurilor la care, prin cultura agricola, s-a format un strat mai compact (talpa plugului) impune o mobilizare profundă, la 40—50 cm, cu subsolierul, fără inversarea orizon- turilor. Pentru terenurile puternic înțelenite (arbo- rete degradate, în curs de refacere, poieni etc.) din zona forestieră de cîmpie, plantarea trebuie precedată de 1—2 ani de culturi agricole de păioase, leguminoase sau prășitoare pentru distrugerea bu- ruienilor. în silvostepă și stepă este indicat un an de ogor negru între culturile agricole și împădurire. Bibliografie [1] Ce apoiu, N., Potlog, A. S. Ameliorarea plantelor agricole. București, E.A.S.S., 1960. [2] Chir iță, C. Pedologia generală, București, E.A.S.S., 1955. [3] Haralamb, A. Cultura speciilor forestiere. București, E.A.S.S., 1956. [4] lonescu-Sisești, G. și Staicu, I. Agro- tehnica, voi. I și II. București, E.A.S.S., 1959. [5] Lupe, I. Perdelele forestiere de protecție a cîm- pului și cultura lor în cîmpiUe R.P.R. București, Editura Academiei R.P.R., 1952. [6] Lupe, I. Culturi forestiere de protecție. Manua- lul inginerului forestier, voi. 80. București, Edi- tuda tehnică, 1955. [7] Lupe, I. și colab. Cercetări privind tehnica de creare a culturilor forestiere de protecție a tim- pului. București, E.A.S.S. Analele ICES, voi. 18, 1957. [8] Papadopol, V., Papadopol, C. S. și Pîr- vu, E. Influența agrotehnicii de creare și îngri- jire asupra culturilor forestiere în stepă. Ma- nuscris Bărăgan, 1961. [9] Pîrvu, E., Papadopol, C. S. și Papado- pol, V. Influența aprovizionării cu apă a cultu- rilor de pepinieră asupra plantațiilor în stepă. Manuscris Bărăgan, 11961. [10] Săulescu, N. CîmpuL de experiență. București, E.A.S.S., 1959. ' [11 ] *** Îndrumări tehnice in silvicultură. București, Ministerul Silviculturii, 1949. [12] *** Monografia geografică, București, Editura Academiei R.P.R., 1959. Influența mobilizării solului în anul de sămînță asupra dezvoltării plantulelor de gorun și stejar în primul an de vegetație* Ing. Gh. Ciutnac Ing. Șt. Purcelean INCEF C.Z. Oxf, 231.33] Pentru studiul influenței mobilizării solului asupra dezvoltării' semințișului de gorun și stejar, în toamna anului de sămînță (1961) s-au făcut mobi- lizări de sol sub seminceri, atît înainte de căderea ghindei, cît și după căderea ei, în pădurile Turzun și Dacia din raza Ocolului silvic Rupea și în pă- durile Criș și Bendorf din raza Ocolului silvic Sighișoara. Începînd cu primăvara anului 1962, s-au făcut măsurători periodice privind numărul de ghinde încolțite, dezvoltarea rădăcinilor și a tulpinilor, nu- mărul de frunze la puieți și adîncimea la care se află coletul. în acest scop, sub seminceri cu sol mobilizat și sub cei cu solul nemobilizat, s-au deli- mitat suprafețe de probă de cîte 1 m2, de pe care au fost culese toate ghindele sau au fost dezgropați toți puieții. Măsurătorile s-au efectuat la următoarele date calendaristice: 18 aprilie, 9 mai, 22 iunie și 7 septembrie 1962, separat pentru gorun și separat pentru stejar. Datele âu fost centralizate pe specii și în raport cu condițiile de sol neprelucrat, mobilizat înainte de căderea ghindei și mobilizat după căderea ei. Considerații privind mobilizarea solului în cazul mobilizării solului înainte de disemina- ția ghindei, aceasta cade printre bulgării de .pămînt, la adîncimi diferite, iar apoi se acoperă cu frunze, care se îngrămădesc mai ales în depresiunile dintre bulgări. Cu timpul, toamna și iarna, bulgării dc sol se fărâmițează și acoperă ghinda. Dacă solul se mo- bilizează după căderea ghindei, aceasta ajunge la adîncime mai mare decît în cazul pre'cedent. Utilitatea mobilizării solului rezultă din faptul că ghindele în acest caz fiind mai bine acoperite sînt protejate .împotriva uscăciunii și înghețului. In ace- lași timp, fiind atenuate variațiile de umezeală și * Din lucrările INCEF. căldură, se favorizează germinația ghindei și dez- voltarea în prima perioadă a plantulei. De aseme- nea, ghindele fiind acoperite bine de la început, sînt protejate împotriva păsărilor, vînatului sau animalelor domestice. Se mai poate adăuga și faptul că la începutul sezonului de vegetație înierbarea fiind mai slabă pe sol mobilizat;' se înlătură. într-o oarecare măsură concurența buruienilor. Mobilizarea solului însă poate avea și unele as- pecte negative. Unele ghin'de fiind îngropate adînc în sol, unde încălzirea se face mai greu, se întîrzie procesul de germinație, așa că pe lîngă faptul că plantula va beneficia de o perioadă mai scurtă de vegetație, ca mai este expusă atît arșiței din timpul verii (fiind pornită mai tîrziu) cît și eventualelor înghețuri din timpul iernii (ncreusșind uneori să se lignilficc). La îngropare adîncă, coletul puieților ră- mînc mult sub nivelul solului. De asemenea, la adîncime mai mare, în unele cazuri, mai ales pe soluri grele, se poate produce o stagnare a apei, care duce Ia înnegrirea ghindei sau a rădăcinilor. Solul mobilizat fiind mai afînat poate favoriza uneori circulația rozătoarelor care atacă ghinda sau rădăcinile puieților. Efectul mobilizării solului se va aprecia în raport cu rezultanta influenței acestor factori, exprimată prin creșterea puieților după un an de vegetație. Influența mobilizării solului asupra dezvoltării plantulelor Germinația ghindei. întârzierea germinației ghin- dei la începutul primăverii în condițiile solului mobi- lizat este arătată în tabela 1. La data de 18 aprilie, pe sol nemobilizat numai 1% din ghindele . de gorun au rămas neâncolțite, în timp cc pe sol mo- bilizat, unde căldura a pătruns mai gieu ia ghinde, acestea fiind îngropate mai adînc, numărul ghindelor neîncolțite a fost de 15%. De asemenea, Tabela 1 Germinația și înrădăcinarea ghindei de gorun la data de 18 aprilie 1982 în U.P. Criș și Bendorf, Oeolul silvie Sighișoara Coni^UUe de eol în toamna anului 1061 Specia Specificări Ghinde bune (germinate) NctncoUite Cu râiiâcina de.., cm Total ghlndA buni <2 2-5 6-10 11-15 >15 Sol nemobilizat Go nr. mediu pe m2 0,3 16 12 3 1 — 32 ta% 1 50 37 9 3 — 100 Șol mobilizat înainte de căderea ghindei Go nr. mediu pe m2 6 15 17 1 — 39 în% 15 38 44 3 — — 100 5'78 REVISTA PĂDURILOR: * 78 * 1963 • Nr. 10 la data respectivă, pe sol nemobilizat, rădăcinile au avut lungimi ceva mai mari. în faza următoare însă, pînă 'la data de 9 mai, situația s-a schimbat în mod evident. După o pe- rioadă de încălzire a atmosferei și mai ales a solului, ghinda care a beneficiat de umiditatea nece- sară (pe sol mobilizat deci) a reacționat mai bine atît în ceea ce privește încolțirea cît și dezvol- tarea rădăcinii. Din tabela 2 se' poate vedea că Ia gorun și stejar împreună, pe sol mobilizat, au rămas negerminate numai 4% din ghinde, pe cînd pe sol neprelucrat acest procent a fost ceva mai mare (6%). Proporția ghindelor cu rădăcini mici, sub 2 cm, de asemenea a fost mai mare în cazul solului neprelucrat și anume de 31% fața de 9% pe sol mobilizat. Aceasta diferență se menține dacă nc referim atît la mediile pentru cele două specii, cît și pentru fiecare specie în parte — gorun și stejar. iSc observă deci că întârzierea germinației ghindei pc sol mobilizat are loc numai la începutul primă- Tabela 2 Germinația și înrădăcinarea ghindei de stejar și gorun la data de 9 mai 1862, pe so) mobilizat și nemobilizat în toamna anului de sămînță (1961) in raza Ocolului silvie Rupea p. ——L Condițiile de sol tn toamna anului 11361 “— Specia Specificări Ghinde bune (germinațiile) Dezvoltarea tulpinii... cm netao&Ltite j cu rădăcina de. .. cm total ghindă bună lungimea tulpinii total plantule <. 2-6 6-10 11 — 15 >15 <2 2-5 6-10 11-15 >15 to- tal ta % din ghinda bună Sol nemobillzat Go nr. mediu pe m8 2 11 4 10 9 1 37 6 6 1 — —- 13 35 în % 5 30 11 27 25 2 100 46 46 8 — — ICO — St nr. mediu pe ma 1 7 3 . 1 1 — 13 1 1 — — — 2 15 în % 8 54 22 8 8 — 100 50 50 — — — ICO — Go + St nr. mediu pe m9 2 10 4 8 7 1 32 4 5 1 — 10 32 în % 6 31 13 25 22 3 100 40 50 10 — — ICO —’ Sol mobilizat Înainte de că- derea ghindei Go nr. mediu pe ma 1 12 34 18 3 1 69 16 32 1 — — 49 71 în % 2 17 49 26 4 ‘ 2 100 33 65 2 — — ICO - St nr. mediu pe ma 6 10 19 13 23 3 4 74 14 2 V — — 16 22 în % 8 13 26 18 31 100 87 13 — . — — 160 — Go + St nr. mediu pe m3 2 12 31 17 7 . 1 70 16 26 — - — — 42 60 în % 3 17 44 24 10 2 100 38 62 — — — ICO — - Sol mobilizat după căderea . ghindei . t Go nr. mediu pe ma 3 5 13 20 12 1 2 54 19 20 4 — — 43 80 în % 6 9 24 37 22 100 44 47 9 — — 100 — St nr. mediu pe ma — — 19 62 33 — 114 16 3 — — — 19 17 în % — — 17 54 29 100 84 16 -T — — 10.0 — Go + St ~ nr. mediu pe m2 2 4 14 29 17 66 19 15 3. — — 37 56 în % 3 ' 6 21 44 26 1 ' 2 1 100 61 41 8 — — 100 — Total sol mobilizat înainte „ .Și după căderea ghindei Go nr. mediu pe ma 2 9 23 19 8 13 62 17 37 26 3 — — 46 74 in % 3 14 37 31 100 57 6 — — 100 — St. ' nr. mediu pe m2 3 5 19 38 28 94 15 2 — — — 17 ' 18 în % 3 5 20 41 30 1 100 .88 12 — — — 100 — Go — + st nr. mediu pe ma 3 7 21 28 18 1 . 78 16 14 2 — — 32 ■ 41 în % 4 9 27 36 23 1 • 100 50 44 6 — — 100 — REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 579 verii. Mai tîrziu însă, cînd în sol pătrunde căldura necesară, situația se inversează. înrădăcinarea. în prima perioadă ,a primăverii, mai ales la gorun, dezvoltarea rădăcinilor este mai activă acolo unde ghindele beneficiază de mai multă căldură, adică pe sol Demobilizat (tabela 1). Mai tîrziu însă, o dată cu încălzirea solului, dacă se ia în considerare media pentru ambele specii, pc sol mobilizat s-au obținut rezultate mai bune, pro- porția de ghinde cu rădăcini dc 2—5 cm fiind de 27% față de 13% pe sol nemobilizat, iar pentru rădăcini de peste 5 cm respectiv 60% și 50% (tabela 2). Această situație se verifică și separat pentru go- run și stejar. Dacă însă se iau în considerare numai rădăcinile de gorun mai lungi de 5 cm, se observă că se mai menține avantajul solului nemobilizat, unde rădăcinile încolțite mai devreme și-au păstrat un avans de creștere. La sfîrșitul sezonului de vegetație, atît pentru gorun cît și pentru stejar, cele mai bune rezultate s-au obținut pc sol mobilizat. Astfel, din tabela 4 se vede că în medie, pe sol mobilizat, rădăcinile au fost cu 7% mai -lungi decît pe sol nemobilizat. La gorun acest spor este de 3%, iar la stejar de 9%. Dezvoltarea tulpinilor. După cum rezultă din tabela 2, la data de 9 mai 1962, numărul de plantule La care au apărut tulpini a fost mai mare pe sol mobilizat delcît cel nemoibilizat. Se pare deci că dezvoltarea tulpinilor a fost favorizată la ghindele Tabela 3 Dezvoltarea tulpinii și a frunzelor la puieții din fruetifieu|ia amilul 1861 la data de 22 iunie 1862, In raza Ocolului silvic Rupea Condițiile de sol în toamna anului 1961 Specia Specificări Dezvoltarea tulpinii In cm,.. Numărul de frunza la un puiet Dezvoltarea- frunzelor < 6 6-10 11-15 ia-20 21 — 25 i Numărul de frunze nr, mediu . < le frunze la un puiet Inci- pientă miilocie normală 1-2 3-4 5-6 7-8 Sol nemobilizat Go media pe m2 — 29 15 1 — 45 3 29 11 2 4,1 — 4 41 în % — 65 33 2 — ICO 6 4 65 25 4 — — 9 91 St media pe ma — 3 8 13 3 27 10 10 3 4,4 6 t 3 • 18 în % — 11 30 48 11 ICO 15 37 37 11 — 22 11 67 Go + St media pe m! — 16 11 7 2 36 3 20 11 2 1,2 3 4 29 în % — 45 31 20 4 100 8 56 31 5 — 8 11 81 în % 45 55 100 64 36 — 19 81 Sol mobilizat (înainte de căderea ghindei) Go , media pe m2 3 14 27 12 1 57 6, 22 22 7 4,6 . 8 6 43 în % 5 25 47 21 2 ICO 12 38 38 12 — 14 11 75 St media pe m* — 17 53 17 — 87 7 30 45 5 4,6 11 18 58 în % — 20 60 20 — ' 160 8 34 52 6 — 13 21 66 Go + St media pe m2 2 15 40 14 1 72 7 26 33 6 — 10 12 50 în % 3 21 56 19 1 100 10 36 46 8 — 14 17 69 . în % 7G 10O 46 54 •— 31 69 Sol mobilizat (după căderea ghindei) Go . media pe m2 în % 8 65 . 11 1 .. — 85 4 49 31 1 4,2 3 8 74 10 76 13 1 — 100 5 58 36 1 — 4 9 ; 87 în % 86 14 63 37 — 13 . 87 • Sol mobilizat (înainte și după căderea ghindei) Go media pe m2 6 40 19 6 — 71 5 36 26 4 4,3 6 7 58 în % 8 56 27 9 — ICO 7 51 37 5 — 8 10 82 St media pe m2 — 17 53 17 — 87 7 30 45 5 4,6 11 18 58 în % — 20 61 19 — ICO 8 34 52 6 — 13 21 66 Go + St media pe m2 3 28 36 12 — 79 6 33 36 4 4,5 8 13 58 în % 4 36 45 . 15 — 100 7 42 46 5 — 10 17 73 în % 40 60 100 49 51 — 27 73 580 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 aflate în sol, care au beneficiat de; condiții mai bune' de umezeală. Din totalul -ghindelor bune, germinate sau germinabilc la 41% au 'apărut' tul- pinițe în cazul solului mobilizat, iar în cazul solu- lui nemobilizat numai la 32%. Dacă ne referim însă la lungimea tulpinilor, pro- porția tulpinilor mai lungi de peste 2 -cm rămîne încă mai mare pe sol nemobilizat, fiind de 60% fafă de 50i% pe sol mobilizat. . La data de 22 iunie, dezvoltarea tulpinilor a fost mai bună pe sol mobilizat.'Aici proporția tulpinilor mai lungi de 10 cm a fost de 6<0%, în timp ce pe sol neprelucrat a fost de 55% (tabela’3)/ Această situație se menține pînă la sfîrșitul se- zonului de vegetație. Astfel, la data de 7 septem- brie, tulpinile pe sol nemobilizat au avut o înăl- țime medie cu 22% mai mare decît pe sol mobilizat (13,2 cm față de 10,8 cm — tabela 4). La gorun acest spor a fost de 18%, iar la stejar de 26%. Analizîndu-se influența mobilizării solului înainte și după căderea ghindei asupra creșterilor tulpini- lor, se constată că situația în care ghinda este în- gropată mai adînc (mobilizarea după căderea ei) prezintă unele dezavantaje. Din tabela 2 rezultă că la data de 9 mai, dintre plantulele care au avut deja tulpini, proporția celor de peste 2 cm a fost de 62% pe solul mobilizat înainte de căderea ghin- dei, în timp ce pe solul mobilizat după căderea ei, numai 49% au avut tulpini de peste 2 cm. Dc ase- menea, și la data de 22 iunie 76% din puieți au avut tulpini de peste 10 cm pe solul mobilizat înainte de căderea ghindei, în ■ timp ce pe solul mobilizat după căderea ci numai 14 % au avut tul- pini de peste 10 cm (vezi tabela 3). Rezultă în mod clar avantajul mobilizării solului înainte de căderea ghindei referitor la dezvoltarea tulpinilor în primul an de vegetație. Numărul frunzelor, Se constată că pe sol mobi- lizat, la puieții de gorun și stejar, numărul frun- zelor este mai mare decît pe • sol nemobilizat. Această situație se observă încă de la mijlocul se- zonului de vegetație. La 22 iunie, în parcelele cercetate, numărul mediu de-frunze la puieții aflăți pe sol mobilizat a fost cu 7% mai mare decît pe sol nemobilizat (tabela 3). în același timp, propor- ția’ puieților cu peste cinci frunze a fost de 51% pe sol mobilizat și numai 36% pe sol nemobilizat. De remarcat că la această dată proporția de frunze normal dezvoltate era ceva mai mică pe porțiunea de sol mobilizat, unde germinația s-a produs cu întîrziere. Aici s-a constatat că numai 73% din puieți au avut frunze normal dezvoltate, în timp ce pe sol noprducrat acest procent era de 81% (tabela 3). La sfîrșitul sezonului de vegetație, avantajul pe care îl prezintă dezvoltarea semințișului pe sol .mobilizat este și mai mare. Aici numărul mediu de frunze pe un puiet a fost de 4,7 față de 4,1 pe sol nemobilizat (tabela 4). De asemenea, se constată că mobilizarea solului înainte de căderea ghindei a dat rezultate mai bune decît mobilizarea făcută după căderea ei. Astfel, la gorun, spre exemplu, s-au găsit în medie 4,6 frunze la puieții de pe porțiuni mobilizate înainte de că- derea ghindei și numai 4,2 frunze pe cele mobili- zate după căderea ei (tabela 3). în același timp, proporția puieților care au avut peste 5 frunze a fost de 54% pe solul mobilizat înainte de căderea ghindei și numai 37% acolo unde prelucrarea s-a făcut după căderea ei. Deci și în privința dezvoltării frunzișului se ob- servă influența favorabilă a solului mobilizat asupra plantulelor de un an de gorun și stejar, iar mobili- zarea făcută înainte de căderea ghindei a dat re- zultate mai bune decît cea făcută după căderea ei. Adîncimea. la care se află coletul. Datorita mo- bilizării solului, ghinda ajunge Ia adîncimi mai mari, coletul puieților aflîndu-se de multe ori sub nivelul solului. Efectul îngropării coletului, precum și ■ limita minima a adîncimii dînd puieții încep să sufere nu au fost încă stabilite. Se constată că pe sol mobilizat numărul de puieți cu coletul sub nivelul terenului este de doua ori mai mare decît pe sol nemobilizat (71% față de Tabela 4 Dezvoltarea puieților din fruetificația anului 1961 in parcelele experimentale din lT.P. Tnrzun. (Ocolul silvie Rupea) la data de 7 septembrie 1962 Condițiile de sol tn toamna anului 1961 Specia Nr. mediu • de puieți . pema Creșterile medii Coletul ae află sub nivelul solului Nr mediu de frunze la puteți rădăcina tulpina La % din puieți ftdîncîmi cm % cm % . minima cm maximă cm Sol nemobilizat Go 36 14,7 100 9,8 100 . 43 2,1 5,0 3,7 St 67- 16,5 100 ■ • 11,7 100 28 1,9 3,2 4,5 Go-p St 51’ 15,6 100 10,8 100 36 • 2,0 5,0 ■ 4,1 Sol mobilizat Go 31 15,1 103 11,6 118 58 4,9 10,5 4,6 St 46 18,0 109 14,7 126 84 3,7 9,5 4,8 Go 4” St 38 ■16,6 107 13,2 122 71 4,3 10,0 4,7 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 2963 * Nr. IO 581 36% — conform tabelei 4). De asemenea, atît adîn- cimea minimă cît și cea maximă Ia care se află coletul este de două ori mai mare în cazul solului mobilizat (tabela 4). Adâncimile cele mai mari se înregistrează pe suprafețe cu sol mobilizat după căderea ghindei (10,5 cm). Particularitățile influenței mobilizării solului asupra gorunului și stejarului Pentru ambele specii, mobilizarea solului a avut efecte pozitive. Se observă totuși că stejarul a reac- ționat mai bine decît gorunul la această măsură silviculturală. Astfel, din tabela 4 se constată că creșterile rădăcinilor au sporit pe sol mobilizat cu 9% la stejar și numai cu 3% la gorun, în compa- rație cu creșterile pe sol nemobilizat. Datele ana- loge pentru creșterea tulpinii sînt de 26% la stejar, față dc numai 1,8% la gorun. Explicația faptului că stejarul reacționează mai bine decît gorunul la mobilizarea solului ar consta, în primul rînd, în deosebirile ce există între cele două specii sub raportul germinației. Gorunul, care germinează în cea mai mare parte încă din toamna anului de sămînță (sau primăvara devreme) și își înfige rădăcina destul de adînc în sol, în timpul eventualelor uscăciuni de primăvară nu are prea mult de suferit, deoarece se aprovizionează ușor cu apă de la adîncimea de 5—10 cm. Ghinda de stejar însă, care germinează în cea mai mare parte primăvara, destul de tîrziu, dacă rămîne pe teren descoperit, nemobilizat, neavînd încă rădăcina bine formată, poate suferi din cauza uscăciunii de pri- măvară, în comparație cu ghinda acoperită de un strat relativ gros de sol (pe teren mobilizat), care beneficiază de umiditate suficientă. Dc aceea, aco- perirea ghindei prin lucrările de mobilizare a solu- lui este mult mai eficientă pentru stejar decît pentru gorun. Concluzii a. Se constată o influență pozitivă a mobilizării solului asupra dezvoltării plantulelor dc gorun și de stejar pedunculat în primul an de vegetație. Plantulele crescute pe sol mobilizat sînt mai vigu- roase, avînd atît rădăcinile cît și tulpinile mai lungi și mai bine dezvoltate. b. Sporurile de creștere a rădăcinii și a tulpinii, ca efect al mobilizării solului, sînt mai mari la stejar pedunculat decît la gorun. Astfel, la stejarul pedunculat sporul de creștere a fost de 26% pentru tulpină și 9% pentru rădăcină, iar la gorun de 18% pentru tulpină și de 3% pentru rădăcină. c. Epoca optimă de efectuare a mobilizării solu- lui este toamna, înainte de căderea ghindei. Contribuții la problema prevenirii descălțării puieților de rășinoase în pepinierele de munte Ing. I. I. Florescu, Ing. Șt. Rubțov în colaborare cu I. Bălan și Șt. Carabela C.Z. Oxf. 422.13 Natura fenomenului de descălțare a puieților de rășinoase în pepiniere nu este suficient de bine studiată, și din această cauză și astăzi pierderile ce se înregistrează în producție, în unele cazuri, sînt. încă destul de mari. în scopul găsirii metodelor eficace de prevenire a descălțării puieților de un an în pepinierele de rășinoase din zona muntoasă a țării, în perioada 1959—1960 s-au instalat la pepiniera Șețu-Sinaia un număr de 11 variante, în care acoperirea stra- turilor de puieți s-a efectuat cu materiale diferite și în condiții diferite (tabela 1). Pepiniera Șețu-Sinaia se află în lunca rîului Prahova, în subzona pădurilor amestecate din fag, molid și brad, Ia altitudinea de 760 m. Solul pepi- nierei este brun de fîneață, mijlociu profund, cu structura degradată, moderat compact, lutos spre luto-nisipos, mijlociu bogat în humus (3,8%), să- răcit prin culturi repetate, cu un pH = 5,8. Adă- postul natural lipsește (cu excepția variantei 4), în timp ce curenții reci de iarnă sînt foarte frecvenți, în special din direcția nordică și nord-vestică, provocând aproape în fiecare an descălțarea în masă a puieților. Speciile protejate au fost molidul, bradul, laricele și pinul silvestru. Grosimea stratului de mușchi aplicat din toamna anului 1959 a fost de 6—8 cm, iar a stratului de rumeguș aplicat din iunie 1959 de 3—4 cm. Straturile protectoare au fost ridicate la data de 15 aprilie 1960, după trecerea perioadei înghețurilor. Iarna anului 1959—1960 și în special primăvara anului 1960 au fost foarte favorabile producerii descălțării, deoarece după zilele calde ale lunii februarie au urmat înghețuri puternice și apoi to- pirea treptată a zăpezii. 582 REVISTA PĂDURILOR • 78 * 1963 • Nr. 10 Tabela 1 Variantele cercetate In studierea fenomenului de descălțare a puieților și rezultatele obținute. Varianta Molid Pin silvestru Nr. Detalii Pierderi, % .Lungi- mea rădă- cinii, mm Pierderi. % Lungi- mea rădă- cinii, mm 1 Martor 1. Nemușchiat, sol descoperit, udat In cursul verii 91,0 65 2,9 1 • 1 105 2 Martor. 2. Mușchiat, te- ren descoperit, textură mijlocie .27,3 55 5,1 122 3 Martor 3.: Mușchiat, te- renul a fost acoperit cu sticlă în cursul verii 16,9 86. 0,0 121 4 Mușchiat, solul de textură mijlocie, adăpost lateral 2,2 43 1,0 123 5 Mușchiat, solul amendat cu nisip (2 m3/ar) 29,6 57 1,8 109 6 Mușchiat, solul îngrășat cu humus (8 ma/ar) 7,6 108 0,0 127 7 Mușchiat, solul îngrășat cu Îngrășăminte minerale (35 g superfosfat + 15 g sare potasică/1 m/4) 10,6 97 0,0 148 8 Mușchiat, solul umbrit In cursul verii cu umbrare pe 60 % din suprafață 15,8 56 2,6 94 9 Mușchiat, solul umbrit vara pe 40% din supra- față 11,7 83 4,4 91 10 Acoperit cu rumeguș de fag în tot cursul verii 0,0 81 0,0 97 11 Mușchiat cu un strat de 10 cm] grosime, în cursul verii și iernii 11,1 70 7,2 125 Rezultatele observațiilor prezentate în tabela 1 șînt numai pentru molid și pin silvestru, deoarece la brad și larice nu s-au constatat descălțări de puieți, în cantitate apreciabilă, pentru a fi luate în considerare, Puieții de brad, datorită sistemului radicelar bine dezvoltat, au rezistat foarte bine la descălțare, chiar în variantele neprotejate (s-au constatat exem- plare izolate scoase pe marginile stratului numai în variantele nemușchiate). Laricele și pinul sil- vestru au suferit în mică măsură și, în special, în varianta nemușdhiată. Molidul a avut cele mai mari pierderi. La inolid, descălțarea cea mai puternică s-a pro- dus în varianta 1, neprotejată, unde peste 90% din puieți au fost scoși afară din sol și culcați pe strat. în varianta 10 (acoperită cu rumeguș de fag) descălțarea nu s-a produs de loc. în variantele acoperite cu mușchi, descălțarea a variat în funcție de textura solului și de lungimea rădăcinilor puieților. Astfel, cel mai mult a stiferit varianta 5 cu sol de textură ușoară și apoi varianta 2 (martor). Mai puțin au suferit variantele 6 și 7, în care puieții erau mai bine dezvoltați și aveau un sistem radicelar mai bine conformat. : Variantele 8 și 9, de asemenea, au suferit din cauza schimbării mediului (prin ridicarea umbra- relor), a rădăcinilor mai slab dezvoltate și a surplu- sului de umiditate existent în sol, în timp ce va- rianta 4, avînd un adăpost natural (gard și arbori izolați), nu a suferit de descălțare decît în măsură neînsemnată.- S-a observat că sub mușchi, puieții au fost ridicați puțin în sus, fără a fi culcați. Aceasta a cauzat totuși uscarea puieților în propor- ție însemnată. în concluzie, la molid cele mai puțin expuse des- călțări sînt variantele 10 (acoperită cu rumeguș toată vara), 4 (sol de textură mijlocie cu adăpost lateral) și apoi varianta 6 (îngrășată cu humus), în care pierderile au variat de la 0% la 7,0%. Va- riantele cu descălțare moderată sînt: varianta 11 (mușchiată tot anul), varianta 7 (îngrășată cu sub- stanțe minerale), variantele 8 și 9 (umbrite în tot cursul verii) și varianta 3 (martor, fără adăpost lateral). In toate aceste variante, pierderile au va- riat între 10,6 și 16,9%. Variantele cu descălțare puternică sînt cele nemușchiate (1), mușchiate pe sol. nisipos (5) și cele mușchiate pe sol cu textură grea. în aceste trei variante pierderile înregistrate au Variat între 27,3 și 91%. La pinul silvestru, datorită sistemului radicelar măi bogat, dezvoltat chiar în primul an de vege- tație, pagubele produse de acest fenomen s-au manifestat într-o măsură mult mai mica decît La molid. în variantele 4 și 5, cu adăpost lateral și cu nisip, descălțarea s-a produs pe scară redusă (maximum 1,8%), iar în variantele 6 și 7 (îngrășate) — rădă- cinile fiind mâi bine dezvoltate — descălțarea nu s-a produs de loc. Puieții din variantele 8 și 9 fiind umbriți în cursul verii au crescut mai puțin activ și de aceea au fost ceva mai expuși descăl- țării (2,6—4,4 %). Puieții din varianta 1, deși nu au fost protejați cu mușchi, nu au suferit decît în foarte mică mă- sură de descălțare (2,9%), datorită creșterii active a rădăcinilor, în timp ce acoperirea stratului cu rumeguș a eliminat cu totul pericolul descălțării, deși în această variantă (10) rădăcinile au avut o dezvoltare mai sla'bă. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 " Hr. 10 583 ■ în concluzie, puieții de pin silvestru, în general rin sînt 'expuși descălțării «și măsurile de protecție se impun numai în pepinierele sărăcite de materii nutritive, precum și în cele expuse curentilor de aer rece și unde grosimea stratului dc zăpadă este mică. . .întrucît din cercetări rezultă că descălțarea puie- ților dc molid este condiționată ân spe-cial de adă- post și de dezvoltarea sistemului radicelar, măsurile de protecție trebuie și ele să asigure tocmai un adăpost și o creștere activă a puieților în primul an de vegetație. , Dintre măsurile eficace se recomandă: — alegerea potrivită a locului pepinierei prin evitarea terenurilor expuse vînturilor reci, a celor cu expoziție însorită in care se produce dezghețarea timpurie a solului, a celor cu procent mare de nisip (nisipoase și nisipo-lutoase), a celor umede și sără- cite, în care puieții nu se dezvoltă actiy ; — folosirea îngrășămintelor pentru evitarea sără- cirii solurilor fertile și pentru activarea creșterii puieților în primul an de vegetație ; — crearea, adăpostului, natural (perdele de ar- bori) și instalarea adăposturilor artificiale (um- brare, panouri, grătare), pentru oprirea spulberării zăpezii și pentru, atenuarea. înghețurilor târzii ; per- delele de arbori se pot instala la 6—7 m depărtare de pepinieră, în direcția de unde bat vânturile reci, iar grătarele sau alte modele de umbrare se pot pune vertical,. bine ancorate,, la distanța de 3 m unul de altul ; — evitarea ultimei lucrări de întreținere a se- mănăturilor, pentru menținerea solului mai com- pact; - — acoperirea spațiilor între puieți cu rumeguș de lemn de . foioase, în straturi cu grosime de 3—5_ cm, inclusiv taluzele, sau mușchierea cu un strat de mușchi gros de 6—8 cm, precum și acope- rirea ' taluzelor straturilor care, de regulă, sînt omise în practica mușchierii : așezarea materialului de protecție trebuie făcută cîf mai îngrijit, mai strîns lipit de rîndurile de puieți și imobilizat prin sîrme sau crăci puse de-a curmezișul stratului, far ridicarea stratului' de mușchi sau de "rumeguș se va face numai după trecerea pericolului descălțărilor. -3»^» ♦ .---- În problema suprafeței subperiodice și a perioadei speciale de regenerare]' , Ing. M. Badea INCEF C.Z. Oxf. 221.2 Prin publicarea în Revista Pădurilor nr. 4/1963 a articolului „Considerații asupra suprafeței sub- periodice și perioadei speciale de regenerare", de ing. C. Achimescu, se reia discuția asupra unei probleme destul de controversate. Lămurirea acesteia at avea ca urmare înlăturarea unor greșeli care se fac în aplicarea tratamentelor" și ar da în același timp un serios imbojd activității silviculto- rului care, descătușai de'. schematism, .ar putea orga- niza judicios recoltarea cotelor de tăieri anuale, ținînd seama și de nevoile silviculturale ale atbo- rctelor. • „ ■ ’ . In partea introductivă a articolului autorul arată că în tehnica de aplicare a tăierilor succesive și a celor progresive se întâlnesc în" producție unele fenomene necorespunzătoare cerințelor de regene- rare a pădurilor, din cauză că „nici teofia acestor tratamente și nici îndrumările tehnice nu recomandă localizarea tăierilor în suprafața periodică”. Ga exemple de astfel de fenomene se citează concen- trarea tăierilor mai mult decît este necesar, reve- nirea cu tăieri și lichidarea arboretului matern într-un termen mai scurt decît cel indicat de ce- rințele biologice ale speciilor de regenerat. In alte cazuri, tăierile se împrăștie pe o suprafață mai mare decît cea corespunzătoare ritmului de punere în lu- mină' a semințișurilor. Pentru a se înlătura aceste deficiențe se propune ca suprafața periodică în rînd de regenerare să 'fie divizată în mai multe părți suprafețe subperiodice — fiecare dintre acestea" urmând să se regenereze după un an de sămîiiță^ *...................... In cele ce" urmează prezentăm unele aspecte pe care le-am considerat importante -pentru lămurirea problemelor ridicate în acest articol. 1. Pentru început trebuie remarcat faptul că ame- najarea integrală 'a pădurilor din țara noastră s-a terminat abia îh anul 1956, dată pînă la care în multe păduri tăierile ,se făceau după planuri de exploatare sumare, care fixau drept posibilitate unele cifre, depărtate de cele mai multe ori de realitate. .. ' ■ Noile amenajamente stabilesc, printre altele, su- prafața periodică în rînd de regenerare, posibili- tatea și tratamentele de aplicat pentru fiecare uni- tate de producție. Revizuirile amenajamentelor asi- gură reactualizarea periodică a datelor arătate mai sus, în .funcție de transformările care .au survenit în arborete .- în acest timp și de rezultatele obținute în ceea ce privește regenerarea lor.- Mai trebuie 584 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. IO remarcat faptul că, în amenajamente, prin planul de producție decenal, se indică suprafețele de par- curs cu tăieri în primii 10 ani, în funcție de stadiul regenerării, posibilitatea de scoatere a materia- lului etc. în conformitate cu prevederile amenajamentelor, silvicultorul are libertatea să fixeze pentru fiecare an locul de unde să se recolteze cota de tăiere. Anumite considerente silviculturale sau economice impun ca uneori să se înlocuiască unele suprafețe prevăzute în planul de exploatare, cu altele din restul suprafeței periodice în rînd de exploatare. O măsură de bun gospodar necesită ca aceste schimbări să nu se producă între suprafețe în care procesul de regenerare a început, pentru care sînt necesare tăieri de dezvoltare, cu alte suprafețe neparcurse pînă atunci cu tăieri. Libertatea de acțiune pe care trebuie să o aibă silvicultorul, este necesar să fie just înțeleasă ți judicios folosită. Ce s-ar întîmpla în cazul consti- tuirii unei suprafețe subperiodice, în anii cînd nu se pot efectua tăieri într-o suprafață destinată pentru acest scop, dacă anul de fructificație nu a venit ața cum a fost prevăzut, sau alte considerente ne opresc să facem acest lucru ? Din articolul citat se înțelege că în această situație se va tăia în altă parte, unde stadiul regenerării permite, iar în anul de fructificație se va reconstitui din nou „suprafața subperiodică". în acest caz nu este oare același lucru dacă se lucrează orientîndu-se după planul de exploatare din amenajament, care și el fixează, în ordinea urgenței, suprafețele pe care sînt necesare tăieri de regenerare în prima jumătate a perioadei de amenajament, cu unele corecțiuni pe care le-am face în decursul deceniului, dictate de considerații economice sau culturale ? 2. Introducerea ideii suprafeței suibperiodiice lasă impresia că s-ar fi găsit „cheia succesului" în aplicarea tratamentelor, însă această impresie nu rezistă suficient, deoarece în organizarea producției forestiere nu considerăm că sînt necesare subdivi- ziuni ale suprafeței periodice în rînd de regenerare, care ar duce 'la șablonizarea tăierilor. La primele începuturi ale aplicării tratamentului tăierilor suc- cesive se mersese atît de departe cu șablonizarea îneît se prevedea anual unde și cît să se taie, iar toate acestea nu au fost decît în detrimentul rege- nerării și deci a economiei forestiere. Amenajistul care la fiecare 10 ani execută revi- zuirea amenajamentelor după o studiere atentă pe teren a arboretelor, inclusiv a stadiului regenerării întocmește un nou plan de producție pe următorii 10 ani. Această reactualizare a eșalonării tăierilor oferă după părerea noastră condițiile inițiale pentru aplicarea corecta a tăierilor și nu mai face necesară și din motivele care se arată mai departe, consti- tuirea suprafețelor subperiodice în anii de fructi- ficație. : | I j { 3. Ideea „suprafeței subperiodice" s-a născut pentru pădurile de stejar, în special pentru stejarul pedunculat, la care fructificația este foarte rară și destul de neregulată. în legătură cu aceasta mai este și faptul că după instalare, semințișul trebuie eliberat repede de adăpost, dat fiind temperamentul de lumină al acestei specii. Menționăm că nu ar trebui vorbit în general de „stejar" considerîndu-se la fel toate speciile acestui gen, care fructifică la intervale diferite și al căror semințiș necesită urgențe de punere în lumină dife- rite, întrucât acestea au influență directă asupra organizării procesului de producție. La gorun, de exemplu, este relativ destul de ușor să se organizeze tăierile, deoarece periodicitatea fructificației acestei specii, de 4—6 ani, poate fi mai ușor corelată cu rezistența puieților la umbrire moderată, care se poate întinde aproape pe aceeași perioadă de timp în cazul gorunetelor de productivitate superioară. Stejarul pedunculat, însă, fructifică mult mai neregulat și uneori la intervale destul de mari, în lunca Jiului, de exemplu, fructificațiile abun- dente s-au produs în ordine în anii : 1932—1934— 1936—1942—1952—1961 [2]. .într-o astfel dc si- tuație este evident că suprafața subperiodică, prac- tic, nu se poate întocmi în mod corespunzător, iar valabilitatea ei este incertă. Din exemplul dat se poate vedea că este dificil și nesigur de a se stabili o cifră medie pentru pe- riodicitatea fructificației, care să fie valabilă cel puțin pentru o specie de stejar și nici de cum pentru toate speciile acestui gen. în ceea ce privește perio- dicitatea medie a fructificației pentru quercinee, care ar rezulta din analiza cantităților de ghindă recoltate în anmniți ani — prezentată în articolul amintit — aceasta nu are decît o valoare orienta- tivă pentru scopul propus, din două considerente : — cantitățile care se recoltează în anii de fruc- tificație sînt determinate de nevoile anuale ale ocoalelor pentru realizarea planului de împăduriri și acestea uneori se pot acoperi și cu o fructificație slabă ; — pe lîngă variația periodicității fructificației la aceeași specie de stejar există deosebiri mari în această privință între diversele specii ale genului quercus, astfel îneît în cadrul unui DREF, ghinda recoltată într-un an poate fi în majoritate de gorun, în alt an de stejar și în unele cazuri chiar de gîr- niță sau cer {la DREF-urile care au aceste specii). 4. Un factor determinant pentru reușita rege- nerării naturale îl constituie periodicitatea anilor cu fructificați! abundente. în urma unei astfel dc fructificații, chiar în suprafețele neparcurse cu tă- ieri, semințișul se poate instala pe suprafețe foarte mari, care uneori nu pot fi parcurse în întregime cu tăieri nici în cadrul unei perioade de amenaja- ment. Acest fapt este normal. Semințișul se poate instala și ulterior poate să dispară de pe anumite suprafețe, fără a cauza vreun prejudiciu regenerării naturale a arboretelor. O nouă fructificație va reface ceea ce s-a pierdut anterior și de abia atunci, dacă va fi cazul, sc vor aplica tăierile care se impun și pe aceste suprafețe. Ar fi o greșeală să se recol- teze într-un an volumul corespunzător mai multor REVISTA PĂDURILOR ’ 78 » 1963 * Nr. 10 585 posibilități, determinat numai de considerentul de a nu pierde fructificați a. O condiție esențială care trebuie respectată la aplicarea tratamentelor este să se revină cu tăierile la timp pe aceeași suprafață, pentru ca acolo unde ele s-au început și s-a produs regenerea, să se creeze semințișului cele mai bune condiții de creș- tere. Toate acestea trebuie făcute respectînd cota anuală de tăiere, corelată bineînțeles cu planul de punere în valoare. Dacă la instalarea semințișului, sau în anii ime- diat următori nu se deschide masivul pentru a se mări cantitatea de lumină, căldură și precipitații la sol, semințișul dispare treptat, la unele specii, în anumite condiții staționale, chiar din primul an de la instalare. Fructificațiile slabe sau mijlocii, care se produc între anii cu fructificați! abundente, vin dc multe ori să' completeze o parte din puieții pierduți, dacă punerea în lumină a acestora nu s-a făcut totuși prea tîrziu și ci au dispărut în totali- tate. în astfel de situații, ajutorarea regenerării naturale are o mare importanță, pentru că așa cum a rezultat din experimentări șt producție asigură instalarea semințișului în procent mult mai mare decît în cazul în care nu s-a intervenit cu astfel de lucrări. De la început trebuie luată atitudine împotriva executării tăierilor de însămînțare în unitățile de producție în care se află suprafețe întinse pe care s-au aplicat anterior diverse tăieri. în astfel de ca- zuri trebuie rezolvată în primul rând situația acestor arborețe din punct de vedere al regenerării; chiar aplicarea de tăieri de însămînțare pe noi suprafețe la o viitoare fructificație trebuie analizată în funcție de suprafețele parcurse cu tăieri. ■în general, regenerarea nu se poate concepe să se facă într-o pădure bucată cu bucată (cores- punzător suprafețelor subperiodice), astfel îneît re- generarea unei porțiuni să se înceapă după termi- narea acesteia pe altă porțiune. în mai toate cazu- rile pe suprafața periodică în rînd sînt suprafețe parcurse cu tăieri, regenerate sau neregencrate și de multe ori și arborele neparcurse cu tăieri. în anul de fructificație abundentă se execută tăieri de însămînțare dacă suprafața parcursă an- terior cu tăieri nu este prea mare. De asemenea, se execută lucrări de ajutorare a regenerării natu- rale în parcelele neregenerate, cu Condiții de sol insuficiente pentru instalarea semințișului, pe căre s-au aplicat anterior tăieri. în suprafețele regene- rate în care semințișul are create condiții bune de vegetație, se pot amîna tăierile, un an sau doi, pen- tru a folosi fructificația abundenta în cadrul tăie- rilor de însămînțare. Este posibil ca în anul al doilea, după fructificație abundentă, să se execute tăieri de însămînțare, care în acest caz au mai mult rolul de tăieri de punere în lumină. După aceea au loc tăierile definitive sau cele de dezvoltare în suprafețele regenerate anterior, care s-au amînat datorită apariției anului de sămînță, și ulterior, se continuă tăierile în restul suprafețelor la care s-au făcut tăieri de însămînțare. în legătură cu aceasta se poate pune întrebarea : unde se vor face „tăieri de însămînțare" după anul de fructificație ? Este normal ca tăierile să se exe- cute pe acea parte a suprafeței periodice în rând de regenerare, în care regenerarea din anul prece- dent s-a menținut în procent mai mare. în cazul cînd s-ar fi constituit suprafața subperiodică, ar fi trebuit să se execute tăieri numai în parcelele fi- xate pentru anul de fructificație; dacă se urmărea regenerarea, aceste tăieri pot avea loc chiar în al doilea an după fructificație, însă nu s-ar mai respecta ceea ce s-a stabilit în anul dc fructificație adică tocmai suprafața subperiodică. Trebuie de menționat că atenția deosebită pentru obținerea regenerării în anii de sămînță nu este justificată decît pentru speciile cu sămînță grea — quercineele în special, și fagul — care fructifică și la intervalele de timp cele mai mari. Problema sc pune mai accentuat la stejarul pedunculat, al cărui semințiș are o rezistență foarte mică 1a um- brire completă. în această situație este necesară rărirea masivului în anul de fructificație sau în primul an după aceea, pentru a îmbunătăți condi- țiile de vegetație semințișului instalat și a-i prelungi în acest fel durata' de menținere sub adăpost. Dată fiind importanța executării tăierilor de în- sămînțare în anii de fructificație, practica punerii în valoare cu doi ani înainte de aplicarea tăierilor nu corespunde cerințelor silviculturale. Trebuie lă- sată libertatea necesară ca în cazul apariției fruc- tificațiilor abundente, cel puțin la speciile de stejar și fag, să se poată face tăierile de însămînțare, amînîndu-se aplicarea actelor de punere în valoare întocmite anterior, cu unul pînă la doi ani. 5. Una dintre problemele principale care s-a dez- bătut în articolul menționat a fost eliberarea trep- tată a semințișului de adăpostul arboretului matern. Acest lucru îl considerăm foarte important, pentru că are influență directă asupra noului arboret, în fond este vorba de stabilirea momentelor oînd să se revină cu tăieri pe aceeași suprafață. Cine deter- mină de fapt toate acestea ? Desigur particularită- țile biologice ale tipurilor de pădure din cadrul diferitelor formații forestiere, care trebuie cunos- cute în amănunt, pentru a se putea stabili cînd sînt necesare diversele tăieri. De obicei, toate acestea sînt corelate cu vîrsta semințișului, dar în principal intervențiile trebuie să se bazeze pe dezvoltarea acestuia, deoarece la aceeași specie, în diferite con- diții staționale, deci în diferite tipuri de pădure, semințișul se dezvoltă deosebit. Toate acestea fac ca perioada specială de regenerare să difere de la un tip de pădure la altul. De asemenea și intensi- tatea aceleiași tăieri poate diferi de la tip de pă- dure, la tip de pădure. în general, s-a stabilit ca înălțime optimă a se- mințișului la care se poate aplica ultima tăiere 0,5 m, iar pentru stejarul pedunculat chiar mai mică, și anume, 0,30 m. Acestea corespund și din punct de vedere al protecției semințișului Ia ex- ploatare, deoarece cu cît acesta are înălțimi mai 586 REVISTA PĂDURILOR • 78 * 1963 • Nr. 10 mari, Cu atît suferă mai multe vătămări. Cum- se poate ajunge Ia aceasta înălțime, în oît timp, de- pinde și de tehnica lucrărilor executate, în afară de particularitățile biologice ale tipurilor de pă- dure. Cercetări mai recente au stabilit acest lucru pentru făgetele de deal [1] și șleaurile de luncă [2]. Ele au durat relativ destul de mult și de aceea rezolvarea pentru restul arboretelor va dura, 'de asemenea, timp îndelungat. Pînă oînd cercetările vor reuși să dea toate amănuntele, este necesar ca silvicultorul, să aibă libertatea să fixeze anul’ și intensitatea tăierilor în funcție de cerințele ărbore- telor, pentru fiecare caz în parte. Limitele foarte largi care se dau pentru perioada speciala de rege- nerare trebuie socotite numai orientative și de aceea trebuie aleasă durata. corespunzătoare diferitelor situații. Toate acestea se fac însă cu o temeinică cunoaștere a tratamentelor și o înțelegere. a proce- selor biologice care se petrec în viața arboretelor. 6. Stabilirea tratamentelor și tehnica dc aplicare a acestora se diferențiază de la o sperie la alta și chiar în cadrul unei specii, pentru diferitele grupe de tipuri de pădure sau uneori tipuri de pădure. La quercinee corespund mai bine tăierile progresive, deoarece prin deschiderea ochiurilor se dă mai multă lumină anumitor părți din arboret, în care se creează celule puternice pentru regenerarea aces- tor specii. La fag și brad, prin aplicarea tăierilor succesive, are loc o deschidere mai uniformă a arbo- retelui și se creează condiții favorabile de instalare a semințișului pe toată suprafața. Cele două trata- mente s-ar putea aplica în ambele situații arătate, însă । există diferențe în tehnica de aplicare a lor chiar la aceeași specie, în funcție ' de tipurile. de pădure respective. Cum se pot diferenția toate acestea ? Numai prin observarea stadiului regene- rării, care determină reglarea tăierilor, ca intensi- tate și moment de aplicare, după cerințele semin- țișului. Variabilitatea duratei perioadei speciale de rege- nerare de Ia formație: la formație și în cadrul acestora în funcție de grupe dc tipuri de pădure, ne împiedică să constituim suprafețe subperiodice de regenerare, care să fie aplicabile în totalitatea lor. 7. Se știe că speciile cu semințe ușoare — răși- noasele și unele dintre foioase — fructifică la in- tervale mai mici decît perioada specială de rege- nerare și, de aceea, semințișul dintr-o suprafață poate proveni din mai multe fructificații. în legătură cu aceasta trebuie arătat că și posibilitățile- de însă- mînțare Ia aceste specii sînt mai bune, deoarece sămînța se împrăștie la distanțe mari de arbore, în cazul cînd nu s-a obținut regenerarea într-un an de sămînță, se va aștepta relativ destul de puțin pînă la o nouă fructificație. abundentă. Intervenind și cu lucrări de ajutorare a regenerării naturale, se poate ajunge în final la o bună regenerare. în această situație se pune întrebarea dacă executarea tăierii în anul de însămînțare rezolvă mai bine pro- blema instalării semințișului ? De cele mai multe ori, dacă tăierile sînt prudente, ele pot fi făcute mai bine înaintea fruetificației, iar în cazul cînd s-au făcut tăieri preparatorii, tăierile de însămînțare se pot executa și după fructificație. Din cauza ex- ploatărilor, în care includem și curățirea parchete- lor; care se termină de obicei după ce plantulele răsar, tăierile făcute în anul de sămînță distrug de obicei tinerele plantule și compromit astfel în bună parte regenerarea. La brădete, de exemplu, semințișul are nevoie de adăpost un timp mai îndelungat decît perioada din- tre două fructificați^ De aceea, suprafețele regene- rate cu brad au de multe ori semințiș de ■ vîrste diferite. Chiar la pin, în literatura de specialitate, se menționează acest fenomen. în asemenea situații de bună seamă că întocmirea suprafețelor subpe- riodice rămîne cu caracter teoretic. 8. Tratarea problemei „suprafeței subperiodice" în articolul menționat a determinat pe autor să dea, pentru exemplificare, uncie tabele în care arată modul cum înțelege să se aplice tăierile pe teren. Din analiza acestor tabele rezultă că nu s-a putut înlătura schematismul și că, în fond se ajunge la aceea ce a mai fost cîndva, și anume, fixarea pe ani a parcelelor în care urmează să se facă tăierile. Schematismul acestor recomandări îngrădește silvi- cultorul în acțiunile pe care trebuie să le ia an de an în interesul regenerării. Situațiile prezentate, în care volumul este egal pe parcele, iar la fiecare tăiere se recoltează un volum egal din fiecare parcelă, nu se întîlnesc în practică. Cu atît mai mult, aceste scheme devin inaplicabile în cazul tăierilor progresive în ochiuri, la care materialul lemnos recoltat prin diversele intervenții diferă foarte mult ca volum și sortimente. în afară de aceasta, în pădure, situația se prezintă destul de diferit. în aceeași unitate de producție se întîlnesc multe tipuri de pădure sau uneori chiar formații diferite. în toate aceste cazuri durata perioadei speciale, de regenerare este diferită, date fiind par- ticularitățile biologice ale- tipurilor de pădure. Toate acestea conduc la renunțarea stabilirii su- prafeței subperiodice. 9. în legătură cu Cele discutate considerăm ne- cesar să facem unele precizări cu privire la perioada specială de regenerare și importanța acesteia pentru organizarea producției forestiere. S-a considerat că această noțiune exprimă timpul necesar pentru regenerarea unei „suprafețe", pe care unii silvicultori au numit-o „suprafață sub- periodică", alții „arboret" sau alții „o parte din- tr-un arboret". Toate acestea sînt mărimi variabile și dacă ținem seamă de ele, perioada specială de regenerare rămîne insuficient definită. Pentru a-i da o Valoare practică, considerăm că durata procesului de regenerare trebuie determinată pe parcele sau șubparcele, care au o mai mare omogenitate și corespund limitei minime de . supra- față a unui arboret. în acest caz, prin perioada specială de regenerare se va înțelege timpul nece- sar pentru regenerarea unei unități amenajistice, -aceasta cuprinZînd un singur tip de pădure sau tipuri de pădure apropiate. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 587 în afară de cele menționate mai trebuie arătat că pentru recoltarea cotei anuale, parchetele consti- tuite pot fi mai mici sau pot depăși mărimea unei parcele ; evidența materialului pus în valoare ca și a celorlalte lucrări silviculturale se ține tot pe unități amenajistice. Acest lucru îl socotim necesar cu atît mai mult cu cît la revenirea cu o nouă tăiere nu se poate parcurge exact aceeași suprafață ca prima dată, din cauza volumului diferit ce tre- buie extras la hectar, determinat de nevoile de luminare are semințișului. Din aceste motive se întîlnesc două situații : a) parcele sau subparcele parcurse cu diverse tăieri pe toată suprafața, în cadrul recoltării ace- leiași cote anuale ; b) parcele de pe care volumul de extras în cadrul unei tăieri s-a scos în cadrul mai multor cote, pe porțiuni. în primul caz, perioada specială de regenerare este cea reală, specifică tipului de pădure de rege- nerat. în cel de-al doilea caz, perioada specială, de regenerare a suferit o modificare, determinată de organizarea producției. Influența acesteia sc eviden- țiază mai mult cînd prima tăiere s-a făcut pe toată suprafața, iar ultima tăiere s-a aplicat în ani dife- riți. Din punct dc vedere silvicultural acest fapt nu are o importanță prea marc, dacă întârzierea în aplicarea tăierilor s-a încadrat în limitele impuse de rezistența la umbrire a semințișului. Și diferen- țele realizate în creșterea semințișului, în cazul aplicării ultimei tăieri pe porțiuni, nu mai sînt sesizabile și cu timpul dispar complet. Acest lucru arată deci că mărimea perioadei speciale de rege- nerare pentru fiecare unitate amenajistică este de- terminată, pe lîngă nevoia de punere în lumină a semințișului, și de considerații tehnico-economice. într-o serie de lucrări de specialitate sînt date limite pentru durata perioadei speciale, la diferite specii. Ele trebuie să formeze punctul de plecare la amplasarea și executarea tăierilor pentru fiecare parcelă în parte. în acest fel noțiunea de perioadă specială de regenerare este legată de ceva concret, adică de o unitate amenajistică. Considerentele enumerate pot face ca în mai multe parcele pe- rioada specială de regenerare să fie egală sau destul de apropiată, în cazul cînd sînt aceleași tipuri de pădure, dar pot fi și multe diferențe, cînd particu- laritățile biologice ale tipurilor de pădure impun acest lucru. * în concluzie, pe baza analizei efectuate în cadrul articolului, considerăm că nu este indicată și nici posibil de realizat organizarea tăierilor în cadrul unor „suprafețe subperiodice". în situația de față, oînd toate pădurile țării sînt amenajate, organiza- rea tăierilor este necesar să aibă la bază planul de producție decenal, în care parcelele să fie tre- cute în ordinea urgențelor. La reactualizarea aces- tora, amenajiștilor le revine sarcina de a studia amănunțit arboretele, pentru ca indicațiile date de ei să poată fi de folos la stabilirea lucrărilor sil- votehnice. Bibliografie [1] Badea, M. în colaborare cu Mihalache, V. Cercetări privind regenerarea făgetelor pure de deal din Moldova. București, Editura agrosilvică, 1962. [2] Con s t an ti ne s cu, N. și colectiv.! Cercetări privind regenerarea flecurilor de luncă din Ol- tenia. București, Editura agrosilvică, 1962. [3] Consta ntinescu,. N. Regenerarea arborete- lor. București, Editura agrosilvică, 1963. [4] Diaconu, I. Codrul cu tăieri progresive de aplicat pădurilor de stejar. Din lucrarea „Gospo- dărirea pădurilor de stejar din R.P.R.". C.D.F., București, 1962. [5] Drăcea, M. Curs de silvicultură. Manuscris C.D.F., 1925. [6] Negulescu, E., Ciumac, Gh. Silvicultura. București, Editura agrosilvică, 1959. [7] Rădulescu, A. Silvicultură generală. Bucu- rești, Editura agrosilvică, 1956. [8] Rucăreanu, N. Amenajarea pădurilor. Bucu- rești, Editura agrosilvică, 1962. [9] Troup, R. S. Silvicultural systems. Oxferd-At the Clarendon Press, 1928. \ [10] Vanselow, K. Theorie und Praxis der natiir- lichen Verjungung im Wirtschaftswald. Berlin, Ed. Neumann Radebeu], 1949. [11] VI a d, I. Relații între perioada- de regenerare, perioada specială de regenerare, suprafața perio- dică și suprafața subperiodică. în : Revista Pă- durilor, nr. 7, 1954. Eficiența economică a culturii plopului negru hibrid Ing. dr. V. Sabău Comitetul de Stat al Apelor C.Z. Oxf. 651.71 j.176.1 Popului Pentru a putea calcula indicii eficienței economice a culturilor de plop negru hibrid este necesar să se cunoască în prealabil : productivitatea arborete- lor, cheltuielile de producție, prețul de vînzare al produselor obținute, venitul net, precum și investi- țiile necesare pentru realizarea culturii acestei specii forestiere. Productivitatea plopului negru hibrid în condi- țiile noastre de cultură este stabilită prin tabelele dc producție fl). Pentru terenurile deosebit de fer- tile din lunca inundabilă a Dunării, productivitatea acestei specii o indică tabelele pentru arboretele cultivate în schema de plantare de 3—5 m2, cores- punzătoare cla.sei l-a de producție, conform tabelei 1. Prețurile de vînzare ale acestor produse franco- vagon sau șlep, potrivit tarifelor în vigoare, sînt următoarele: bușteni selecționați bușteni pentru industrializare (în mediu) lemn PAL, inclusiv celuloză și prăjini în stare necojită lemn de foc (factor de transf. 0,63) sau 340 lei/m3 213 lei/m3 128 lei/m3 52 lei/m 83,9 lei/m3 ster Prețul de cost al acestor produse după unele date existente este: bușteni de toate categoriile 130,0 lei/m3 PAI», celuloză, prăjini 52,7 lei/m ster sau 85,0 lei/m3 lemn de foc 54,9 lei/m ster sau 88,5 lei/m3 Tabela I Productivitatea plopului negru hibrid din elasa l-a de producție Protecția la hectar Creșteri VÎTBtft arboret arboret In ani principal secundar m5/e m/ha 6 124 4 21,5 39,0 10 247 .17 27;0 35,0 14 365 22 29,2 34,0 18 476 24 30,2 32,5 22 570 24 30,0 28,0 26 648 22 29,3 24,5 în aceste costuri sînt cuprinse taxele forestiere (prețul lemnului în picioare), cheltuielile pentru doborît, fasonat, apropiat, transport, amortismentele instalațiilor și construcțiilor anexe, regia întreprin- derii etc. Investițiile în culturile de plop negru hibrid pot fi considerate la un nivel mediu de 5 000 lei/ha (va- loare care se imobilizează în lucrările dc împă- durire). Ținînd seamă de aceste elemente, costul produc- ției, prețul de vînzare al produselor și venitul net anual realizat din creșterile medii dc 30 m3 lemn brut (respectiv 25,5 m3 net) se arată în tabela 2. Tabela 2 După cum rezultă din tabela 1, . mersul creșterilor medii și curente indică .exploatabilitatea maximului dc producție a plopului negru hibrid din clasa l-a de producție la vîrsta de circa 20 de ani. La această vîrstă, creșterile medii sînt de 30 m3/an/ha. în calcule se poate deci accepta vîrsta optimă de tăiere de 20 ani, cînd se realizează productivi- tatea la hectar și an de 30 m3 lemn brut în picioare. Potrivit tabelelor de cubaj și sortare [2], plopul negru hibrid din clasa l-a de producție, la vîrsta exploatabilitații de circa 20 de ani, are diametrul de bază mediu de 35 cm, iar lemnul rezultat se re- partizează pe sortimente astfel : 81% lemn de lucru, 15% lemn de foc și 14% coajă și pierderi. Din lemnul dc lucru rezultă : 55% bușteni de gater — din care 12% bușteni selecționați pentru derulare, iar restul bușteni pentru industrializare clasele I—III, 20% lemn pentru PAL, 15% lemn de celuloză și 10% prăjini. Ținînd seamă de aceste proporții, producția anuală netă de 25,5 m3/ha se repartizează pe sorti- mente astfel : Costul producției, prețul dc vînzare și venitul net anual realizat din produsele recoltate și vindute Iranco-vagon sau șlep stația dc Încărcare Denumirea produsului Cantități Costul produc- ției Prețul de vinzare Venltnl net m3/ha lei/ha/an Bușteni selecționați 1,4 182,0 476,0 +294,0 Bușteni pentru industrializare 10,3 1 339,0 2193,9 +854,9 PAL, celuloză etc. 9,6 816,0 1 228,8 +412,8 Lemn de foc 4,2 371,7 352,4 -19,3 Total 25,5 2 708,7 4 251,1 +1542,4 Pe baza acestor elemente se pot stabili urmă- torii indici ai eficienței economice a culturilor de plop negru hibrid în condițiile de producție din țara noastră : — Rentabilitatea investițiilor: bușteni selecționați 1,4 m3 bușteni pentru industrializare 10,3 m3 lemn PAL 4,3 m3 lemn celuloză 3,2 m3 prăjini 2,1 m8 21,3 m! lemn de foc 4,2 m; Total producție medie netă pe an și hectar 25,5 nv X 100 « 31%. 5 000 — Rentabilitatea producției X 100 = 37%. 4 251,1 — Investiția specifică : 5 000 25,5x20 = 9,8 lei/ms REVISTA PĂDURILOR * 78 • 1963 * Nr. 10 589 — Productivitatea investițiilor: —- X 100 = 85%. 5 000 z în lipsă de date cu privire la vânzarea produse- lor pe piața internațională nu se poate determina indicele cursului de revenire și al aportului de devize. Se știe însă că după calculele comparative efectuate de organele de resort, producția unui hec- tar cultivat cu porumb de 3 000—5 000 kg boabe transformată în carne valorează 250—410 dolari, iar producția unui hectar cultivat cu plop la o produc- tivitate de 17,5—25 m3 transformată în PAL valo- rează 400—500 dolari. Menționăm că în aceste calcule ale producției de porumb nu sînt cuprinse cheltuielile de îndiguiri, irigări etc. și nici eventualele defrișări de păduri în ipoteza culturii porumbului pe foste terenuri împădurite. în privința termenului de recuperare a investi- țiilor în culturile de plop negru hibrid' sînt necesare unele precizări legate de specificul producției fores- tiere. Termenul teoretic de recuperare a investițiilor, stabilit pe baza elementelor de mai sus este : 5000 „ „ ------= 3,3 ani 1 542,4 ceea ce înseamnă că creșterile medii anuale acoperă investițiile în termen de circa trei ani. Se știe însă că producția forestieră fiind periodică, practic recuperarea investițiilor nu este posibilă decît la sfîrșitul ciclului de producție de 20 ani. Dar la sfârșitul acestei perioade nu se recuperează numai investițiile de 5 000 lei la hectar imobilizate în plan- tații, ci —- peste valoarea recuperată a acestor investiții — se realizează și un venit net de (1 542,4 X 20 — 5 000) 25 848 lei/ha. Aceasta în- seamnă că investițiile în culturile de plop negru hibrid fructifică în cursul perioadei de 20 ani cît stau imobilizate în culturi de arborete, cu un procent anual mediu de circa 9%, procent care de- pășește rentabilitatea altor procese de producție. Acest grad de rentabilitate al culturii plopului negru hibrid s-a calculat însă în ipoteza vânzării produselor lemnoase în stare neprelucrată, franco- vagon stația de încărcare. Dacă se efectuează același calcul însă în ipoteza vînzării produselor finite sau semifinite (plăci aglomerate, panel, mobilă etc.), venitul net la hectar se ridică la circa. 3 500 lei/ha, iar eficiența economică este și mai mare, procentul de fructificare fiind de circa 14%. Indicii cursului de revenire și ai aportului de devize rezultate din culturile de plop negru hibrid au fost determinate în condițiile economice din R.P. Ungară [4], într-un arboret din clasa l-a de producție la vârsta de 30 ani. Potrivit calculelor făcute valoarea producției acumulate (1042 m3) la hectar la preturile internaționale, s-a stabilit la 27 951 dolari sau 932 dolari/ha/an. - Indicele cursului de revenire fiind subunitar (0,29), investițiile în cultura plopului negru hibrid sînt considerate avantajoase. Tot în R.P. Ungară s-a calculat că investindu-se în culturile de plop negru hibrid 27,4 ft, se poate obține — la o producție destinată exportului — un dolar (ceea ce este, de asemenea, avantajos ținîndu-se seamă că indicele de convertire maxim admis este de -45 ft/dol). Eficiența economică a plopului negru hibrid în comparație cu celelalte ramuri de folosințe din lunca Dunării este pusă în lumină în mod indirect și de unele studii efectuate pentru elaborarea schiței planului de amenajare a luncii Dunării. Din aceste studii rezultă următoarele elemente de calcul cu pri- vire la rentabilitatea investițiilor în cele trei ramuri principale dc folosință (în ipoteza îndiguirii) : 1. Investiții necesare: — în agricultură 11 300 lei/ha — în piscicultura ' 6 000 lei/ha — în silvicultura (cultura plopului și sălciei) 145 lei/ha 2. Venitul net anual; — în agricultură 1 940 lei/ha/an — în piscicultura 932 lei/ha/an — în silvicultură (cultura plopului și sălciei) 770 lei/ha/an Trebuie făcute următoarele precizări în legătură cu stabilirea elementelor de mai sus : — studiile efectuate nu au considerat drept in- vestiții cei 5 000 lei/ha necesari pentru împădurirea plopului negru hibrid, cheltuielile respective fiind cuprinse în „cheltuielile de producție", fapt care a micșorat venitul net la 770 lei/ha/an : — în calcule, în mod just, culturile de plop și salcie nu au fost grevate cu cheltuieli de investiții în. îndiguiri. Dacă se calculează rentabilitatea investițiilor pe baza elementelor de mai sus, în cele trei ramuri de folosințe se obțin următorii indici ai rentabi- lității : — agricultură : . * X 100 =17% 11 300 — piscicultura : ■ -93— X 100 = 11% 6 000 — silvicultură : —X 100 =15% 5 145 Reamintim însă că rentabilitatea de 15% din silvi- cultură s-a calculat în funcție de venitul net stabilit în ipoteza că cheltuielile de împădurire nu sînt in- vestiții, ci cheltuieli de producție. Din aceste date comparative reiese că culturile de plop nu sînt inferioare celorlalte ramuri dc folo- sințe din lunca Dunării. Dimpotrivă, acești indici economici comparativi arată că cultura plopului negru hibrid este, sub raport economic, una din folosințele ce pun în valoare terenurile din lunca Dunării în condiții cît se poate de avantajoase. Față de celelalte ramuri de folosință această cultură are unele avantaje legate de faptul că aceasta nu re- clamă îndiguiri, asanări, irigații etc 590 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 Evident că proporțiile folosinței solului nu trebuie determinate numai după rentabilitatea unei folosințe față de alta, în această privință trebuind să fie luată în'considerare necesitatea satisfacerii trebuin- țelor de produse mereu crescînde ale societății. Față de avantajele economice ale plopului negru hibrid și efectele de protecție și ameliorative ale arbore- telor, prezența acestor arborete se impune, însă în combinare cu celelalte folosințe, peste tot unde rezultatele celorlalte folosințe sînt îndoielnice, sînt supuse riscurilor sau reclamă investiții exagerate. Bibliografie [1] Armășescu, S., Petrescu, I* etc. Cercetări asupra ■producției și creșterii arboretelor de plopi negri hibrizi. în : Studii și cercetări INCEF, voi. 31, București, 1060, p. 237—271. [2] Milescu, I., De cei, I., Giurgiu, V. etc. Tabele de cubaj și sortare pentru arbori și arbo- rete. București, Editura agrosilvică, 1960. [3] Studiu silvic de sinteza necesar elaborării pla- nului generai de amenajare a apelor din R.P. Ro- mînă. București, 1962, manuscris. [4] Madas, A. Eficiența economică a culturilor de plop (A nyârfatermeles gazdasâgodsăga). Az Erdb, 10, 1961, nr. 5, mai, p. 198—216. Unele probleme ale producției globale din silvicultură* Ing. P. Alexandrescu -Direcția CeatralA dc Statistică de pe lîngă CoAsitiul de Miniștri C Z. Orf. 641 Necesități practice cer stabilirea producției silvi- culturii în expresie fizică (unități naturale), iar pentru o caracterizare sintetică a producției acestei ramuri trebuie să se calculeze producția în expresie bănească (unități valorice). Producția globală în expresie valorică servește și la determinarea altor indicatori, precum și la examinarea principalelor corelații care există între forța de muncă, fondul de salarii etc., pe de o parte, și producția obținută, pe de altă parte. Producția globală a silviculturii în expresie valorică permite, de asemenea studierea proporțiilor dintre ramuri și a tendinței de dezvol- tare a acestei ramuri. Silvicultura este o ramură distinctă a producției materiale, care-participă la crearea produsului social- total și a venitului național, în care sc produc bu- nuri materiale în forma lor naturală brută, iar produsul principal (lemnul) se recoltează după un îndelungat proces biologic. Stabilirea rolului pădurii în procesul dc produc- ție (mijloc fix de producție sau ca obiect al muncii) în cadrul procesului de producție este importantă în definirea conținutului producției silviculturii. După modul de transmitere a valorii sale asupra noilor produse create (masa lemnoasă exploatată), pădurea capătă caracter diferit astfel : — din punctul de vedere al ansamblului tuturor pădurilor din fondul forestier, transmiterea v.alorii se face treptat, fapt care este caracteristic mijloa- celor fixe de producție ; — din punctul de vedere al porțiunii de pădure care se exploatează, transmiterea valorii se face diritr-o dată, fapt care este caracteristic obiectelor muncii. Este specific pentru silvicultură faptul că din punct de vedere tehnologic nu se poate face distinc- * Redacția supune discuției cititorilor considerațiile și propunerile prezentate de autor. ție între produsul rezultat și mijlocul fix din care acesta este obținut. între masa lemnoasă exploata- bilă (ca produs al pădurii care devine obiect al muncii în momentul recoltării) și restul resurselor forestiere {ca mijloace fixe de producție) exista o identitate fizică, datorită imposibilității de recol- tare în fiecare an a lemnului crescut pe fiecare arbore în parte. Pădurea capătă așadar caracter de obiect al muncii pentru .arboretele destinate a fi exploatate ; în rest, pădurea constituie un mijloc de producție, deoarece menținerea ei în stare de producție face posibilă acumularea anuală a creșterilor de masă lemnoasă, anual pădurea transmițîndu-.și o parte a valorii asu- pra cotei de tăiere. Producția globală a silviculturii trebuie să ex- prime rezultatul muncii vii și materializate din ca- drul ramurii, depuse în sfera producției materiale, cuprinzind toate activitățile ce contribuie la crearea anuală a resurselor de masa lemnoasă. Datorită specificului producției silviculturii, apre- ciem că în producția globală trebuie să se considere și producția realizată natural, ca urmare a posibili- tății biologice de regenerare și dezvoltare naturală a pădurilor. în prezent, în practica statisticii din țara noastră producția globală silvică se calculează după metoda de întreprindere și se evaluează în principal cu prețurile de vînzare a masei lemnoase, cu așa- numitele taxe forestiere. în expresie naturală, pro- ducția silviculturii cuprinde: — posibilitatea pădurilor; — producția materialelor de reproducție (semințe, puieți și butași) realizată de unitățile Miniatenului Economiei Forestiere ; REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 591 — producția produselor accesorii (rășină, fructe, furaje, flori, coajă etc.). Actuala metodologie de calcul a producției globale a silviculturii are însă o serie de neajunsuri legate atît de stabilirea producției în unități naturale cît și de modul de evaluare a acesteia : producția silvi- culturii în expresie fizică nu exprimă întreaga ac- tivitate a ramurii, iar evaluarea producției se face cu ajutorul unor prețuri care nu reflectă real vo- lumul producției acestei ramuri. Stabilirea volumului producției silviculturii în expresie fizică (unități naturale) Indicatorul statistic al producției silviculturii tre- buie să cuprindă rezultatul activității legate de fondul forestier atît timp cît procesul biologic continuă, adică pînă în momentul recoltării materialului lem- nos (în special refacerea și cultura pădurilor)*, precum și rezultatul producției de vînat și de pescuit (păstrăvi). Volumul producției silvice trebuie să cuprindă întreaga activitate a ramurii independent de faptul că se realizează în cadrul Ministerului Economiei Forestiere sau de alte unități. Prin urmare, producția silviculturii trebuie să cuprindă două subramuri și anume : producția silvica vegetală și producția de vînat și pescuit., Producția silvica vegetală Producția silvică vegetală se poate clasifica în : — • producția de material lemnos ; — producția materialelor de reproducție ; ■ — producția produselor accesorii. Producția de material lemnos este componenta principală a producției silvice. Indicatorul statistic care exprimă cel mai corect producția de material lemnos ca urmare a creșterii naturale a pădurilor dste sporul anual al masei lertmoase totale brute. Durata îndelungată a procesului de producție de material lemnos determină unele particularități spe- cifice în stabilirea și calculul acestui indicator. Spre deosebire de alte ramuri ale producției ma- teriale în care volumul producției anuale este egal cu suma produselor create în cursul .anului, pro- ducția de material lemnos — elementul principal al producției silviculturii —■ a fost realizată în decursul unui îndelungat ciclu de producție prin acumularea creșterilor anuale. Creșterea .anuală a masei lemnoase poate fi accep- tată ca producție a silviculturii dintr-un an, numai cu condiția ca lucrările de refacere a pădurilor să asigure menținerea pădurilor la aceeași capacitate * „Producția globală este volumul producției uni- tății respective și cantitatea exprimată în material lemnos sau altă producție (semințe, puieți) produsă într-un an. Volumul producției globale a silviculturii trebuie exprimat în mărimea creșterii anuale sau medie periodică la 10—15 ani a pădurilor, recolta anuală de’ semințe și puieți și alte categorii de pro- duse materiale". (Vasiliev, Voronin ș.a. „Economia forestieră a U.R.S.S.", pag. 160, ediția 1959). de producție, respectiv ca împăduririle și regeneră- rile naturale din acel an să asigure Ia încheierea ciclului de producție o creștere cel puțin echiva- lentă. în condițiile dezvoltării socialiste ,a silviculturii datorită lucrărilor executate pentru creșterea pro- ductivității pădurilor (introducerea speciilor repede crescătoare și valoroase, sporirea lucrărilor de- îngri- jiri și cultură a pădurilor), se poate considera că la sfîrșitul ciclului de producție se va obține o majorare a creșterii anuale a masei lemnoase. Datorită caracterului multianual al procesului de producție silvic, creșterea anuală de masă lemnoasa ncputînd fi recoltata pc locul de creare, în silvicul- tură se folosește indicatorul de „posibilitate anuală", care exprimă volumul ce se poate recolta anual. Posibilitatea, ce are caracter de producție disponi- bilă, nu concordă însă întotdeauna cu creșterea anuală, datorită în special structurii pădurilor pe vîrste și a condițiilor de exploatare și transport. Da- torită faptului că prin calculul posibilității se urmă- rește normalizarea claselor de vîrstă ale pădurilor și îmbunătățirea stării arboretelor, posibilitatea poate depăși sau poate fi mai redusă decît creșterea anuală. Tot din cauza caracterului multianual al proce- sului de producție silvic, creșterea anuală (sporul de masă lemnoasă) intră în circuitul economic al producției după mulți ani, avînd în decursul ciclului de producție un caracter de „tezaurizare”. în legă- tură cu aceasta, K. Marx a arătat următoarele : „Capitalul cheltuit pentru achiziționarea de terenuri forestiere dă roade bogate numai după un timp îndelungat și nu se rotește decît în mod parțial, rotația totală făcîndu-se la unele specii de lemn la intervale de 150 ani” *. Ținînd seama de cele arătate, se poate aprecia că așa după cum pădurea are caracter de mijloc de producție și obiect al muncii, producția masei lemnoase trebuie exprimată prin doi indicatori dife- riți care caracterizează în mod deosebit rezultatele activității economice și anume: ■ — creșterea anuală, ca rezultat al muncii depuse și influenței factorilor naturali; — posibilitatea - anuală de exploatare, ca volum ce poate fi recoltat în prezent. Această delimitare izvorăște din necesitatea unei precizări mai amănunțite a rezultatelor procesului de producție din silvicultură. Statistic, creșterea anuală ar fi producția totală a masei lemnoase, iar posibilitatea anuală de ex- ploatare ar concretiza volumul care poate fi re- coltat. Dar producția de material lemnos trebuie să in- cludă și producția arborilor din afara fondului forestier; pînă la cunoașterea unor date precise cu privire la arborii din afara fondului forestier, producția acestora urmează să fie determinată ebn- venționai (de exemplu, după suprafața ocupată). * K. Marx: Capitalul, voi. II, pag. 229, ediția 1958. REVISTA PĂDURILOR ’ 78 * 1963 * Nr. 10 592_________________________________ Tot în privința sferei de cuprindere â producției de material lemnos apare problema lemnului rezultat din recoltarea pomilor fructiferi — material lemnos care se întrebuințează în general pentru combustiu- ne și construcții ruralle. Considerăm că în producția silviculturii nu trebuie inclus materialul lemnos rezultat din defrișarea livezilor (deși are caracter silvic), deoarece acesta constituie produs secundar al pomiculturii.' Un alt aspect al producției de material lemnos ește’ acela care privește masa lemnoasă rezultată în urma efectuării operațiilor culturale, care este considerată în practica statisticii din prezent ca făcînd parte din producția globală a industriei lemnului. ' Producția silviculturii trebuie să cuprindă și pro- dusele secundare precum și produsele accidentale neprecomptabile (tăieri de igienă) chiar dacă nu se valorifică (în terenuri greu accesibile). în pro- ducția globală a industriei lemnului urmează a se include numai produsele principale și produsele ac- cidentale precomptabile. Prin această delimitare nu se face o abatere de La cadrul producției silviculturii propriu-zise, deoa- rece recoltarea produselor secundare se face în scopul asigurării de condiții optime procesului biologic de dezvoltare a pădurilor și nu numai pentru obținerea de materie primă lemnoasă. Includerea acestui ma- terial lemnos în producția anului de calcul, pe lîngă creșterea anuală (posibilitatea anuală de exploatare) este justificată așadar tocmai pe baza consideren- tului că aceste tăieri fac parte integrantă din ope- rațiile de cultură a pădurilor și nu ău caracterul unei producții industriale. Producția materialelor de reproducție se include în producția silviculturii, deoarece refacerea pădu- rilor exploatate implică existența materialelor ne- cesare pentru regenerare. Este cazul producției re- coltate într-o formă organizată, recoltările neorga- nizăte (individuale sau pentru satisfacere personală) incluzîndu-se în „alte ramuri" (După „Schema de clasificare a ramurilor economiei naționale", D.C.S., 1961). Considerarea întregii producții a materialelor de reproducție (așa cum se procedează în prezent) este justificată, deoarece majoritatea acestei pro- ducții servește pentru regenerarea pădurilor prin semănături directe sau prin puieți produși în pepi- niere. Deși producția refacerii pădurilor se reflectă în producția de material lemnos, considerarea pro- ducției materialelor de reproducție a pădurilor în producția silviculturii nu constituie o înregistrare repetată, fiind cazul unor producții la diferite nivele de dezvoltare. De aceea, materialele de reproducție — semințe, puieți și butași — trebuie incluse inte- gral în producția silviculturii, considerind și acele materiale ce au fost utilizate pentru alte scopuri (export, prelucrare industrială etc.). •Pe baza aceluiași considerent, în calculul pro- ducției globale a silviculturii trebuie inclusă pro- ducția semințelor și lăstarilor care s-au regenerat natural. în legătură cu materialele de reproducție între- buințate la împăduriri apare și aspectul actual al împăduririlor executate în plus față de suprafețele despădurite prin exploatări (pentru refacerea pă- durilor despădurite excesiv în trecut). Din acest punct de vedere este necesar ca să se considere întreaga producție a materialelor de reproducție, adică să se includă și materialele folosite la îm- păduririle ce depășesc suprafețele parcurse cu ex- ploatări. Producția produselor accesorii ale pădurilor se include în producția silviculturii, deoarece ele se recoltează de pe arbori, iar creșterea și posibilitatea nu sînt influențate. Se va considera producția recol- tată într-o formă organizată, recoltările neorgani- zate — individuale sau pentru satisfacere personală — incluzîndu-se în „alte ramuri" (După „Schema de clasificare a ramurilor economiei naționale", D.GS., 1961). Produsele accesorii trebuie însă triate, unele care nu au legătură cu funcțiunile de producție și protecție ale pădurilor trebuind excluse din pro- ducția silvică. Nu se includ în producția globală a silviculturii produsele accesorii de pe fondul fo- restier ce au caracter agricol: furajele, cerealele, mierea, ciupercile și plantele medicinale. .In producția silvică este necesar să fie consi- derate unele produse accesorii ale pădurii ca : rășina, răchita, coaja, scoarța și liberul de tei, conurile, cetina, pomii de iarnă, fructele de pădure, semințele forestiere, galele și colțanii, mușchiul. Includerea unor produse accesorii (rășina, coaja, scoarța și liberul de tei, galele și oolțanii, răchita) în producția globală a industriei lemnului, așa cum se procedează în prezent, nu este justificată, deoarece aceste produse nu au caracter de extracție industria- lă, ci au caracter silvic. Trebuie luată în conside- rare întreaga producție de -produse accesorii recol- tate organizat, indiferent dacă aceasta se execută în cadrul unităților Ministerului Economiei Fores- tiere sau de către alți beneficiari ; de asemenea, se apreciază că se pot include și alte produse (mușchi, semințe etc.) din flora spontană, însă nu și cele cultivate. Producția de vînat și pescuit Se apreciază că producția animalelor, păsărilor sălbatice și a peștilor din apele de munte , trebuie inclusă în ramura silviculturii, deoarece în condițiile actuale, prin acțiunea de ocrotire a vînatului, eco- nomia vînatului se integrează tot mai mult în acti- vitatea economică a silviculturii și nu în cea a in- dustriei sau în „alte ramuri" ♦. * — Clasificarea ramurilor economiei naționale a R.P.R. consideră în activitatea silviculturii și vânătoa- rea și pescuitul în apele de munte, inclusiv acțiu- nile de ocrotire a animalelor sălbatice. — Producția globală a silviculturii din R. P. Po- lonă cuprinde și producția de vînat. — După economistul sovietic Voronin, producția silvică (calculată sub forma unui indicator complex „productivitatea păduri'Ior/100 ha“) trebuie să cuprin- dă și producția faunei pădurilor. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. 10 593 In prezent, producția globală a industriei lemnu- lui include parțial producția de vînat și de păstrăvi. Apreciem că aceasta prezintă același aspect de trans- fer al valorii între cele două ramuri, din silvicultură în industrie, așa cum a apărut și la producția de produse accesorii și cum rezultă și din evaluarea producției de material lemnos. Se va include în valoarea producției globale pro- ducția recoltată în mod organizat de către Asociația generală a vînătorilor și pescarilor sportivi și de Ministerul Economiei Forestiere, nu însă și cea rea- lizată în mod neorganizat (așa cum s-a precizat la producția materialelor de reproducție și la. pro- ducția produselor accesorii). Calculul producției globale a silviculturii nu include producția animalelor sălbatice crescute în mod organizat pentru Mană sau came (fazanerii etc.) și nici cea a crescătoriilor de păstrăvi (păstră- vării). Această producție are caracter zootehnic și trebuie inclusă la ramura agriculturii. în calculul producției se poate considera numai producția rea- lizată pe fondurile de vînătoare și în cursuri de ape de munte. în concluzie, producția silviculturii urmează să se determine dufpă schema din tabela 1. Evaluarea producției silviculturii Evaluarea producției globale se face cu ajutorul prețurilor: prețuri curente sau efective ale anului respectiv, care servesc pentru determinarea aportu- lui ramurii în crearea produsului social — total și prețurile comparabile (ale unui an anterior, con- siderat ca bază), care se utilizează pentru studierea dinamicii de dezvoltare a ramurii. Alegerea sistemului de prețuri are o mare însem- nătate pentru exprimarea cît mai reală a volumului producției și a proporțiilor dintre ramurile produc- ției materiale. în prezent, în practica statisticii se folosesc următoarele prețuri pentru exprimarea valorică a producției silvice : — masa lemnoasă brută se evaluează pe baza taxelor forestiere ; — materialele de reproducție se evaluează pe baza costurilor efective die recoltare; — produsele accesorii se evaluează diferențiat :• — cu prețuri de desfacere (preț cu ridicata al întreprinderii) pentru produsele recoltate de ocoalele silvice ; — .cu preț de livrare pe picior (taxe for- fetare) pentru produsele recoltate de ,alți beneficiari. . Din examinarea acestor prețuri rezultă faptul că folosirea lor nu reflectă. riguros, fidel activitatea ramurii și nici aportul absolut real al silviculturii în crearea produsului social total. ■Pentru determinarea volumului complet al produc- ției silvice și pentru exprimarea cît mai. reală a producției globale a silviculturii apreciem că ar fi indicat să se utilizeze următoarele prețuri: Producția de material lemnos să se evalueze după suma cheltuielilor efective din cursul anului care au contribuit la formarea creșterii anuale, adică chel-, tuielile de refacere și cultură a pădurilor, inclusiv cheltuielile de administrație și după taxele forestie- re .plătite pentru posibilitatea anuală de exploatare. Deoarece cheltuielile silviculturii se finanțează din fondul dc investiții și din credite bugetare, trebuie luate în calcul ambele surse de finanțare. Prin ur- Tabela 1 Nr. crt. T iul itmiorul Sfera de cuprindere Conținutul indicatorului I. Producția silnică vegetală 1 Producția de material lemnos : — regenerat artificial — regenerat natural — Arborete din fond forestier — Arbori din terenuri cu vege- tație forestieră — Creșterea anuală a masei lem-' noase și posibilitatea anuală de exploatare — Masa lemnoasă din produse secundare și accidentale nepre- comptabile 2 Producția materialelor de repro- ducție recoltată organizat — Arborete din fond forestier — Arbori din terenuri cu vegetație forestieră — Semințele, puieții și butașii recoltați 3 Producția produselor accesorii recoltată organizat — Producția recoltată de Minis- terul Economiei Forestiere ■ Rășină, răchită, coajă, scoarță și liber de tei, conuri, cetină, pomi de iarnă, semințe, fructe de pădure, gale și colțani. II. Producția de vinat și pescuit 4 Producția de vinat "și 'pescuit In apele de munte recoltată organizat — Producția realizată de Aso- ciația generală a vînătorilor și pescarilor sportivi și Ministe- rul Economiei Forestiere din fondurile de vînătoare și din cursuri de apă de munte — Producția de carne, piei și blănuri — Producția animalelor sălbatice prinse vii — Producția de salmonizi din cursurile apelor de munte 594 REVISTA PĂDURILOR • 78 * 1963 * Nr. 10 -mare, se. vor însuma cheltuielile (compuse din ma- .rberiale, salarii și alte cheltuieli bănești) de la urmă- toardle lucrări : recoltări de semințe și butași, lucrări în pepiniere, împăduriri, ajutorarea regenerării na- turale,. îngrijirea culturilor tinere, paza și protecția pădurilor, ameliorarea terenurilor degradate, pune- rea în valoare a masei lemnoase. De asemenea, tre- buie luate în considerare și următoarele cheltuieli: cheltuieli administrative și gospodărești, cheltuieli -pentru amenajarea pădurilor, pentru construcții sil- vice, reparații și întrețineri de mijloace fixe, precum și valoarea lucrărilor efectuate prin muncă patrio- tică. Această apreciere s-a făcut în sensul că, chiar dacă cheltuielile efective nu exprimă în totalitatea lor valoarea creată ca urmare a muncii depuse și hu. se reflectă decît într-o măsură oarecare în crea- rea creșterii anuale datorită ciclului îndelungat de producție, acest procedeu este totuși mai exact decît cel practicat în prezent. In ceea ce pricește taxele forestiere plătite pentru masa lemnoasă predată pentru exploatare, acestea trebuie recalculate la nivelul posibilității anuale de exploatare; - Pentru determinarea măi corectă a valorii pro- ducției de material lemnos se impune a considera și valoarea producției de material lemnos regenerat natural; în acest caz însă se vor scădea cheltuielile suplimentare impuse de regenerarea naturală a pă- durilor (ajutorarea regenerării naturale). Evaluarea producției de material lemnos regene- rat natural se poate face convențional, în funcție de cheltuielile . din pădurile artificiale, ținîndu-se seama, de faptul că regenerarea naturală reprezintă 75—80% din reproducția totală a pădurilor. Pentru a determina valoarea producției de ma- terial ; lemnos în condițiile reproducției socialiste lărgite, s-au considerat în plus față de cheltuielile efective : taxele- forestiere, valoarea producției na- turale a produselor secundare și accidentale nepre- comptabile. Această metodă de evaluare este aplicabila la nivel central Ia .care există o compensare între.arboretele cu cheltuielii mari și creștere sau posibilitate mică și arboretele în care nu se fac cheltuieli și care au creștere sau posibilitate măre '; de aȘcmenea, pe lîngă acest factor influențat ' de repartiția teritorială și condițiile naturale mai există o compensare între unități din punct de vedere al modului de‘ lucru (preț de cost ridicat și nejustificat față de cheltuieli raționale). --------- . ___ Determinarea valorică a producției .globale pe unități și .arborețe din aceste puncte de vedere im- plică metode speciale (cu Corective de corecții, costuri și taxe forestiere diferențiate etc.). Metoda de evaluare propusă se poate, considera ca un prim pas în .rezolvarea cît mai - corectă a calculului participării silviculturii la crearea pro- dusului social-total. . Trebuie precizat că pentru evaluarea produselor secundare și accidentale neprecomptabile — ca pro- duse finale silvice — se pot folosi prețurile de vînzare ale acestor materiale (preț cu ridicata pentru unitățile de stat și preț cu amănuntul pentru celelalte categorii de gospodării sau populație) ; cheltuielile din pădurile comunale și cele aparținînd G.A.Ș. și G.A.C. pot fi determinate transformând convențional munca d-epusă (după valoarea unei zile muncă) sau pot fi apreciate după creșterea anuală a masei lemnoase și posibilitate. Pentru arborii din afara fondului forestier, • chel- tuielile pot fi determinate convențional, în funcție de cheltuielile aferente creșterii și posibilității .ar- borilor din fondul forestier. Producția materialelor de reproducție poate fi evaluată cu prețul de cost efectiv realizat, așa cum se procedează și în prezent; costurile medii realizate de unitățile Ministerului Economiei Forestiere pen- tru recoltarea semințelor, puieților și butașilor- pot fi extinse convențional și la materialele de repro- ducție ale diferitelor specii de arbori din fondul forestier sau din terenurile ou vegetație forestiera din afara acestuia. Pentru materialele de reproducție vîndute altor beneficiari sau livrate la export este indicat a se folosi prețurile de vînzare. Producția produselor accesorii trebuie evaluată cu prețuri de vînzare (preț cu ridicata al întreprin- derii), deoarece prețul de livrare pe picior (taxe forestiere) permite transferul de valoare în alțe ra- muri. Utilizarea acestui preț permite evaluarea mun- cii depuse în cadrul ramurii nu numai cu produce- rea ei ci și cu recoltarea și manipularea acestor produse. Producția de vînat și pescuit in apele de munte se evaluează cu prețuri diferite după natura .pro- duselor, astfel ; — prețurile de vînzare (prețuri cu ridicata ale întreprinderii) pentru recolta de vînat și de păstrăvi din cursuri de ape; — pentru vînatul împușcat pe bază de autorizație trebuie considerate taxele de împușcare, iar acolo unde este cazul și valoarea trofeelor ; — pentru, vînatul viu se pot considera tarifele de prindere., ★ . .. : Cele arătate în cadrul articolului încearcă să contribuie la o mai bună lămurire a conținutului producției globale în silvicultură și la reflectarea mai justă a aportului ramurii silviculturii în crearea produsului social total, schițând în același timp unele soluții generale. Perfectarea metodologiei dc calcul a producției globale în silvicultură rămîne o sarcină importantă, problema comportând multe . și apro- fundate cercetări. Procedeu bazat pe medii ponderate în stabilirea normelor de producție pentru lucrările silvice* Ing. V. Cristovici DREF—Ploiești GZv. Oxf. 305 Analizîndu-se actuala metoda de proiectare a normelor cu motivare tehnică pentru lucră- rile silvice, se ajunge la o serie de constatări, pc care le expunem în cele ce urmează. în cadrul metodologiei actuale nu se ține sca- ma de un factor important, și anume, cel al nu- mărului de cazuri observate Ia locul de pro- ducție. Astfel, o medie rezultată dintr-un număr mic de cazuri observate este luată în considera- ție Ia fel ca și o medic rezultată dintr-un nu- măr mai mare de cazuri, de exemplu fișele de observație cuprind timpi de odihnă, dar puține înregistrează timp de pregătire și încheiere sau de întreruperi tehnico-organizatorice. Neținîndu- se seamă de ponderea numărului de cazuri ob- servate, se poate ajunge la norme de producție sau de timp necorespunzătoare. Normativele medii de timp rezultate din pre- lucrarea șirului cronometric al unui timp-adaos sînt luate în calcul pentru proiectarea unui timp efectiv așa cum rezultă, fără nici o prelucrare suplimentară, care este absolut necesară. Dacă șirul cronometric este dedus dintr-un număr mai redus de date și din cadrul acestuia o parte provine de la același normator, există posibili- tatea, dacă observațiile nu au fost întocmite în mod judicios, să se obțină norme de producție care nu sînt corespunzătoare. Se obțin astfel normative medii dc timp-adaos, care contribuie direct Ia proiectarea unui timp efectiv inexact. Această constatare este valabilă și pentru șirul duratelor unitare. Din observații personale s-a putut deduce că, dacă un normativ mediu de timp eronat contribuie la devierea normelor dc producție de la nivelul real cu 4—5%, inexacti- tatea în durata unitară medic poate conduce la obținerea unor norme de producție cu o de- viere de 15—20%. Asemenea dificultăți metodologice au provo- cat greutăți în proiectarea normelor cu moti- vare tehnică, din care cauză s-a recurs la .soluții diferite pentru a se putea prelucra datele în- scrise îri fișa hr.‘ 3,, în așa fel îneît normele ela- borate să corespundă cît mai deplin cerințelor. în scopul eliminării unor astfel de dificiențe se prezintă în cele ce urmează procedeul „me- diilor ponderate", valabil, pentru stabilirea nor- melor cu motivare tehnică la mai multe con- diții de lucru din cadrul unei operații nemeca- nizate, adică în cazurile cînd se folosește „fo- 4 Redacția - „Revistei Pădurilor" supune discuției propunerile autorului, rugind cititorii de specialitate să-și spună cuvîntul în legătură cu aceste propuneri. tografierea zilei dc lucru" (confecționarea sau așezarea umbrarelor, întreținerea culturilor în pepiniere • cu mică mecanizare, stivuit lemn de foc manual etc.). Procedeul preconizează următoarele faze de proiectare a normelor: 1. Prelucrarea șirurilor cronometrice în felul cunoscut, eliminîndu-se abaterile. Se totalizează valoarea cazurilor nccliminate din șirul crono- metric și se află o medie a șirului. Această ope- rație se repetă Ia toate condițiile de lucru din cadrul operației. 2. Se însumează totalurile cazurilor neelimi- nate la același timp-adaos (de exemplu Tod), (adică : ni + . + n„ = N) pentru toate condițiile de lucru din cadrul operației. । 3. Pentru a se putea stabili ulterior exactitatea lucrărilor de proiectare, se determină ponderea timpului-adaos specifică fiecărei condiții de lu- cru (adică: n1:Jir=pj; : N=p2;.. ',nn : N — = Pn>- 4. Mai departe se pleacă de la ideea că, re- prezentînd grafic, în cadrul a două coordonate rectangulare, normativele medii ale unui timp- adaos la toate condițiile de lucru, sc obține, prin unirea cu linii drepte a punctelor înscrise, o linie poligonală, al cărei număr de laturi este în funcție de numărul operațiilor (fîg. 1), Fig. 1. Poligonul format de punctele obținute la reprezentarea grafică a normativelor medii. , de timp-adaos ' - : . . i ■< Se totalizează numărul cazurilor neeliminate pentru timpul-adaos respectiv, separat pe fiecare condiție de lucru (se obține: ci, a, oA, Se însumează apoi toate aceste totaluri, aflîn- du-se astfel numărul total de cazuri luate în calcul pe întreaga operație la timpul-adaos res- pectiv (adică : ci + Cz + .... + <7n = C). 596 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. IO Se divide apoi totalul valorii cazurilor la to- talul numărului de cazuri, ambele rămase în .calcul (adică: N:C), obținîndu-se astfel valoarea medic a tuturor cazurilor. Această valoare în- scrisă în grafic va reprezenta centrul de greu- tate al întregii suprafețe formate din punctele inițiale. Acest centru de greutate nu coincide, însă, și cu centrul de simetrie al figurii, dat fiind că aceasta nu este omogenă, din cauza ponderii diferite a punctelor ce o formează (fig. 2). 5. După stabilirea centrului de greutate al suprafeței, se poate trasa curba * ameliorată. Fig. 2. Centrul de greutate și de simetrie în poli- gonul format de normativele medii care trebuie să treacă prin punctul dedus drept centru dc greutate (G). Noua curbă ameliorată trebuie să aibă o for- mă ascendentă sau descendentă, în funcție de modul cum este amplasat pe abscisă punctul specific condiției de lucru din cadrul operației analizate. în orice caz, aceste puncte trebuie fixate pe abscisă în ordinea dificultății lor din punctul de vedere al execuției **. Nu este posibil să sc obțină o dreaptă para- lelă la abscisă și nici un punct de inflexiune cu aceasta, deoarece nu este admis nici ca timpul- adaos să fie egal pentru toate condițiile de lu- cru — indiferent de gradul lor de dificultate — și nici ca el să fie egal cu zero, deși la o ope- rație anterioară a existat. Trasarea curbei ameliorate pentru toate con- dițiile de lucru din cadrul operației se va face pe principiul echilibrului, ținîndu-se seamă de ponderea timpilor care delimitează suprafața obținută în grafic (fig. 3) și tabela 1 * în casnjil cînd diferențele pe ordonată dintre punctele ameliorate sînt egale, curba se va transforma într-o linie dreaptă, ceea ce se întfcnplă la operațiile ale căror condiții de lucru au o dificultate progresiv egal crescătoare. ** Ordinea dificultății condițiilor de lucru al opera- țiilor este stabilită în Instrucțiunile de salarizare din 1959 ale Ministerului Economiei Forestiere. 6. Se știe că timpul de pregătire și încheiere nu se diferențiază în cadrul aceleiași operații în funcție de durata și dificultatea fiecărei con- diții de lucru în parte. Prelucrarea valorilor ob- Fig. 3. Trasarea curbei ameliorate a normativului mediu de timp-adaos ținute prin observații pentru acești timpi s-ar putea face astfel; a) în primul caz, se precizează că toate șiru- rile cronometrice Tvi se omogenizează simul- tan pe întreaga operație — indiferent de condi- țiile de lucru — stabilindu-se p singură mărime medie. b) In al doilea caz se omogenizează fiecare șir cronometric Tri separat, pe fiecare condi- ție de lucru. Se însumează apoi cazurile neeli-, minate, precum și valoarea acestora, din cadrul fiecărei condiții de lucru. Suma totalurilor se divide la totalul cazurilor neeliminate din ca- drul operației și sc află o medie valabilă pentru aceasta, în ansamblu. Cu ajutorul tuturor datelor obținute și pe baza formulei în vigoare se poate proiecta timpul efectiv, care este diferit de la o condiție de lu- cru la alta. 7. După obținerea timpului efectiv proiectat, pentru a se putea calcula norma de producție, trebuie dedusă o durată unitară medie. Pentru aceasta se poate proceda astfel: — se totalizează coloana duratelor unitare, separat pentru fiecare condiție de lucru în parte (se obține t2, , . . , tn) ; — se însumează apoi aceste totaluri (ti + t2 + — se deduce ponderea procentuală a fiecăruia din totalurile operațiilor față de totalul general ('tt:T=n, tn:T = rJ; — se înscriu mediile condițiilor de lucru în cadrul a două coordonate și se trasează curba caracteristică; aceasta se va trasa după aceeași regulă ca și la timpul-adaos. REVISTA PĂDURILOR * 76 * 1963 * Nr. IO 597 Ordinea duratelor unitare ameliorate este de- pendentă direct de gradul de dificultate al ope- rației. 8. Cu ajutorul timpului efectiv proiectat și al ’ duratelor unitare ameliorate se calculează normele de producție și de timp (fig. 4 și 5). cît se poate egale sau apropiate de cele cal- culate. Din constatările care s-au făcut a rezultat că normele de producție sînt corect calculate atunci cînd normele de timp ‘ rezultate din „calculul comparativ", raportate procentual la normele Fig. 4. Comparativ între rația de creștere a normei de producție actuale și a celei proiectate Infestare i, Infestare Infestare S. Infestare tnfesiere.infestare totemică Mă puternică- slabă paternei Ma 9. Justețea normelor de producție, și deci a normelor de timp, se poate verifica cu ajutorul „calcului comparativ". Deoarece normele de producție elaborate re- prezintă sinteza finală a lucrărilor de normare efectuate la locul de muncă, ele sînt tocmai media fișelor nr. 2 cuprinse în formularul nr. 3. De aceea totalul cantității de timp normat existent în fișa nr. 3 la o condiție de lucru, divi- zat la totalul cantităților realizate de către mun- citori, trebuie să conducă la norme de timp pe Fig. 5. Gradarea creșterii normei de producție calculate față de dificultatea condițiilor de lucru de timp calculate, conduc la diferențe de cel mult +10%. Deoarece sistemul de proiectare a timpului efectiv și a duratelor unitare medii nu poate admite mai multe soluții, date fiind condițiile care se impun Ia verificarea curbelor amelio- rate, rezultă că diferențele mai mici sau med mari de 10% nu pot proveni decît din defec- tuoasa omogenizare a șirurilor cronometrice înscrise în formularul nr. 3. Intr-adevăr, operația de eliminare a cazuri- lor extreme maxime sau minime, ținîndu-se Tabela 1 Stabilirea și verificarea curbei ameliorate Metoda 1 (a) Prășitoare» Wolff, imburuienire slabă Simbol Noi Diferența citită pe grafic Total normative ncelimiTiate Coloanele 4 X3 Observatii NeameHorat Ameliorat 0 ■ 1 2 8 4 5 6 10. a 7,93 7,93 — Total cu plus = 128,91 c 7,54 7,44 0,10 241,14 24,11 Total cu minus = 129,08 e 7,53 6,95 0,58 180,69 104,80 9 4,90 6,45 -1,55 83,28 -129,08 Diferență = 0,17 (0,13%) Metoda S b Prășitoarea Wolff, imburuienire slabă Nod Diferența citită Simbol Neameliorat Ameliorat pe grafic procentuală 4X3 Observații 0 1 2 3 4 6 r 6 10. a 7,93 7,93 29 Total cu plus = 17,9 c 7,54 7,44 0,10 34 3,4 e 7,53 6,95 0,58 25 14,5 Total cu minus ™ 18,8 9 4,90 6,45 -1,55 12 -18,8 Diferență = 0,7 (3,72%) 598 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 196.3 * Nr. 10 seamă atît de coeficientul de stabilitate cît și de procentajul numărului de cazuri neelimi- nate, este foarte importantă și în același timp dificilă. Dificultatea care se întîmpină Ia efectuarea ei constă tocmai în faptul că are mai multe so- luții. De aceea se impune a fi executată de un normator cu experiență, în cazul cînd omogenizarea șirurilor crono- metrice este bine efectuată, diferențele din „cal- culul comparativ" sînt mai mici de ±10%, și numai în acest caz se poate afirma că lucrările de normare au fost executate bine. în tabela „calculului comparativ" se înscriu normele calculate pentru toate condițiile de lu- cru din cadrul unei operații avînd următoarele coloane : registrat în fișa nr. 3 pentru aceeași condiție de lucru. Pentru a se pune de acord coloana 4 cu coloana 6, se amplifică aceasta din urmă cu numărul de cazuri înscrise în fișa nr. 3. Norma de producție proiectată este valabilă atît pentru munca individuală cît și pentru cea colectivă (în cazul acesta este valabilă pentru un singur muncitor). Pentru ca normele de pro- ducție și de timp ce se proiectează să se poată verifica cu ajutorul „calculului comparativ", este absolut necesar ca numărul fișelor nr. 2 să fie suficient de mare (după părerea noastră mai mult decît 30 FZL). Considerăm că procedeul mediilor ponderate se poate aplica pentru proiectarea normelor cu motivare tehnică la orice operație care se exe- cută, în mai multe condiții de lucru, cu forma- Tabela 2 Caleu comparativ Simbol Timp total Timp nenormat Timp normat Cantitate Durata medie, col. 4; 5 Durata rezultata col. 6 x nr. cazuri IVp TBHWltot col. 4 î 7 rezultat calculat %. col. 9:10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 u Coloana 6 reprezintă durata unitară medie pentru o condiție de lucru. în același timp, co- loana 4 reprezintă totalul timpului efectiv în- ția colectivă sau individuală și căreia i se aplică drept metodă de observare „fotografierea zilei de lucru". Probleme noi în lupta pentru creșterea rentabilității întreprinderilor forestiere din regiunea Maramureș, ca urmare a aplicării prețurilor cu ridicata reașezate Abraham lacob Contabil șef la DREF—Maramureș C.Z. Oxf, 672 Prețurile cu ridicata de întreprindere reașezate, aplicate de la 1 ianuarie 1963 în baza HCM 1279/1962, duc la o creștere fără precedent a ren- tabilității întreprinderilor forestiere, la stimularea și mai puternică a activității lucrătorilor sectorului forestier. La întreprinderile forestiere din DREF-Maramu- reș, punerea în aplicare a noilor prețuri de vînzare cu ridicata de întreprindere va aduce în anul 19&3, comparativ cu anul 1962, șt ’ la aceeași cantitate de masă lemnoasă, o creștere a rentabilității de la 7,3% la 27,4%, din care beneficiile reprezintă 13%... și diferența bugetară 14,4% din valoarea producției marfă la preț de cost comercial. La acest salt relativ la beneficii a contribuit într-o măsură im- portantă creșterea prețurilor de vînzare la buștenii de derulaj fag, la cherestea fag și stejar, la buștenii de toate esențele formînd excepție metodologică (cu circa 20%). ■La unele produse cum sînt : cherestea rășinoase, lăzi fag, parchete fag etc., rentabilitatea a scăzut datorită creșterii prețului de cost al materiei prime, ca urmare a noilor prețuri de vînzare la lemn rotund rășinoase, bușteni gater fag și frize fag. Rezultă deci că, modificarea prețurilor de vînzare pentru redistribuirea acumulărilor, afectează în mod substanțial prețul de cost al unor produse, în afară de influența costului materiei prime, mate- rialelor, transportului etc., modificate și ele prin hotărârea sus-amintită. într-adevăr, dacă analizăm planul prețului de cost al întreprinderilor forestiere din regiunea Ma- ramureș se constată că în structura cheltuielilor de producție ponderea pe elemente a suferit im- REVISTĂ PĂDURILOR *78 * 1963 * Nr. IO 599 portante schimbări. Astfel, datorită faptului că taxa forestieră se decontează începînd de la 1 ianuarie 1963 Ja preturile noi; această cheltuială crește de la o pondere în structura prețului de cost pe produs de 2,3% în 1962, la o pondere de 9,3%. La semi- fabricate '(buștenii destinați a fi prelucrați în cheres- tea, traverse și doage, pentru care se aplică excepția metodologică) se înregistrează de asemenea o creștere în pondere de la 21 la 31,3%. La elementul „ma- teriale”, influența aplicării noilor prețuri este de mai mică importanță, de subliniat fiind doar influen- ța în minus asupra prețwlui de cost de pe urma modificării prețurilor la cărbuni, motorină, sîrmă, material de cablu pentru funiculare etc. Singurul element la care se înregistrează o in- fluență favorabilă este transportul cu autocamioanele (IMTF și IRTA), care aduce întreprinderilor fores- tiere din DREF-ul nostru o economie la prețul de cost de la 1,09 la 0,79 lei la to/km. Pe total influențe de pe urma noilor prețuri și tarife reașezate în planul prețului de cost pe 1963 sînt prevăzute cheltuieli în plus de circa 40 milioane lei. în schimb, din desfacerea produselor noastre sînt prevăzute a se realiza acumulări de 39 milioane lei, dintre care beneficiile însumează 33 milioane, iar diferențele bugetare' de vărsat la buget însumează 56 milioane lei. Din cele expuse rezulta că inginerilor, tehnicie- nilor și economiștilor de la întreprinderile forestiere și DREF din regiunea Maramureș le revine sarcina foarte importantă de a cîntări bine măsurile ce sînt de luat pentnu o utilizare cît mai rațională a masei lemnoase, de a livra fabricilor de cherestea numai lemn corespunzător STAS-ului, pentru i a asigura respectarea și. chiar realizarea de economii la con- sumul specific, de a livra beneficiarilor produselor noastre calitatea corespunzătoare repartițiilor, de a sorta lemnul recoltat în condițiile unei valorificări superioare etc, De' asemenea, o. nouă orientare trebuie să fie căutarea de posibilități noi pentru extinderea me- canismelor și a utilajelor de tip nou, considerînd faptul că prețurile lor de vînzare cu ridicata au fost simțitor reduse și astfel achiziția lor a devenit mai accesibilă. Avînd în vedere costul ridicat al taxei forestiere, trebuie acordată o atenție deosebită întocmirii acte- lor de punere în valoare, respectiv estimării canti- tative și calitative a volumului de materie primă, aceasta avînd importanță atît din punct dc vedere al prețului de cost, cît și al posibilităților de valo- rificare. Ne referim în special la piesele scurte de fag, care în trecut se utilizau mai ales ca lemn de foc, pe Cînd actualmente sînt din ce în ce mai mult solicitate în scopuri industriale .(dulăpași pentru lăzi, lețuri pentru mobilă, PFL etc.). Diferența la taxa forestieră între lemnul de foc și lemnul de lucru la fag fiind de peste, 40 lei/m3, printr-o mai bună sortare față de estimație șe pot realiza economii de cîteva sute de mii de lei la pre- țul de cost. • La semifabricate, economii importante pe scama prețului de cost se pot obține la consumul specific. Prin realizarea unei economii de numai 1% la buș- tenii destinați debitării pentru cherestea, traverse și doage, în condițiile noilor prețuri reașezate, pre- țul de cost al acestor produse poate fi redus astfel : — din economii la lemn rotund rășinoase 221 400 lei — din economii la bușteni fag 432 600 lei — din economii la bușteni stejar 87 800 lei — din economii la diverse esențe 22 900 lei Total: 764 700 lei Numai la acest singur element reașezarea pre- țurilor cu ridicata duce la o creștere a cheltuielilor de producție cu peste 23 milioane Ici ; iată cum însă această influență constituie, în același timp, o sursă pentru realizarea de economii importante la prețul de cost. Lupta pentru continua reducere a prețului de cost al produselor forestiere, va avea în condițiile pre- țurilor Ou ridicata reașezate o eficacitate sporită și de aceea trebuie, și pe viitor, îndreptate toate efor- turile către realizarea acestei sarcini de însemnătate deosebită. Clasificarea și volumul deșeurilor lemnoase din exploatările forestiere Ing. Em. Ștefănescu Ing. Șt. Lupușanschi INCEF C.Z. Ori. 331 Prin. Directivele Congresului al III-Iea al. P.M.R. s-au trasat sectorului economiei forestiere sar- cini de reducere a pierderilor din exploatările fores- tiere sub 4%, precum și de valorificare a lemnului de mici dimensiuni și de utilizare a deșeurilor lemnoase. Clasificarea deșeurilor și cunoașterea volumului deșeurilor din exploatările forestiere sînt probleme importante în sprijinul acțiunilor menite să ducă la capăt sarcinile amintite. în prealabil, sc consideră necesară precizarea noțiunii de deșeuri, «pentru a se evita eventualele suprapuneri, interferări sau chiar confuzii. Prin deșeuri, în general, se înțeleg materialele care rezultă (,,cad“) într-un proces dc producție, ca .urmare a prelucrării materiei prime, și nu mai pot fi utilizate pentru producția de bază a între- prinderii. în exploatările forestiere noțiunea de deșeu are un înțeles asemănător. Astfel, se consideră deșeu lemnul (inclusiv coaja) care nu poate fi utilizat pentru obținerea produselor specifice întreprinderilor de ! exploatări forestiere, precum și lemnul care nu poate fi întrebuințat de consumatori în scopul în care a fost destinat. în această categorie se cuprind': coaja sortimentelor de lemn de lucru, crăcile și vîr- furile neutilizabile, rumegușul și așchiile de la dobo- rîre și secționare etc. Pentru utilizarea deșeurilor este necesară crearea unor secții de producție cu un profil deosebit de cel al activității de bază a ÎMtreprinderii. Clasificarea deșeurilor din exploatările fores- tiere După domeniul în care se produc, deșeurile lem- noase din exploatările forestiere se grupează astfel : — deșeuri la punerea în valoare; — deșeuri la recoltare ; — deșeuri la lucrările din depozite. în tabela 1 se arată natura deșeurilor și forma în care acestea rezultă. Este interesant de remarcat faptul că același fel de deșeu poate să .apară în diverse etape ale procesului exploatării lemnului, diferențiindu-se după formă. Din punct de vedere al utilizării, deșeurile din exploatările forestiere formează două categorii: — deșeuri lemnoase utilizate ; — deșeuri lemnoase neutilizate. Tabela I Clasificarea șl natura deșeurilor din exploatările forestiere Etapa sau procesul Natura deșeurilor Forma. In eare rezultă deșeurile Punerea in valoare — Crăci șl vtrfuri — Coajă — Buturi și „scaune” nevalorificate — Lemn putregăios — Crăci subțiri și vîrfuri care nu se pun în valoare — Coaja de pc sortimentele de lucru de foioase și toată coaja lemnului de rășinoase — Buturile și „scaunele” care rămîn în pădure — Putregai în stadii avansate Recoltare — Crăci și vîrfuri - Coajă — Lemn și coajă tn cioate — Lemn tn supradimensionări — Lemn' și coajă consumat in tăieturi — Lemn și coajă rupt și sfărîmat — Crăci subțiri și vîrfuri rezultate la recoltare care nu se valorifică — Coaja neutilizată a sortimentelor dc lucru cojite la cioată sau care cade la recoltare. — Partea din cioate corespunzătoare depășirii înăl- țimilor cioatelor reglementare — Lemn asemănător sortimentelor pe care Ie Însoțește — Rumeguș și așchii rezultate la doborlre și secționare — Resturi și sfărîmături de coajă și lemn Colectare — Coajă — Lemn așchiat, rupt, despicat sau sfărîmat — Lemn abandonat — Coaja care cade în procesul de colectare — Rupturi, sfărîmături și așchii produse în procesul de colectare — Lemn părăsit din diferite cauze Lucrări în depozite Coajă Lemn în supradimensionări — Lemn și coajă consumat în tăieturi — Lemn rupt și așchiat, scurtături — Coaja neutilizată a sortimentelor de lemn de lucru cojite în depozite sau care cade cu ocazia manipulă- rilor din depozite — Lemn asemănător sortimentelor fasonate în de- pozite — Rumeguș rezultat la secționări — Rupturi și așchii, precum și scurtături rezultate cu ocazia manipulărilor și secționărilor. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 601 Tabela 2 Balanța generalii a deșeurilor din exploatările forestiere din R.P.B. pe anul 1962 Categoriile de deșeuri Volumul deșeurilor Volumul deșeurilor care nu se valorifică volum total volum care se valorifică volum care nu re valorifică Volum recuperabil ■ Volum nerecuperabil mii m’ % mii m0 . % mii m8 % mii ma % | mit m3 •% Coajă deșeu 1 312 36 232 28 1 080 39 400 43 680 37 Crăci și vlrfuri 1 510 42 540 65 970 35 542 57 428 23 Alte deșeuri 788 22 55 7 733 26 — — 733 40 Total 3 610 100 827 100 2 783 100 942 100 1 841 100 în grupa deșeurilor utilizate se cuprind : crăcile și vîrfurile folosite drept combustibil, aracii din craci, coaja utilizată în diferite scopuri industriale etc. Deșeurile lemnoase neutilizate se împart la rîndul lor în deșeuri recuperabile și deșeuri nerecuperabile. Prin deșeuri lemnoase recuperabile se înțeleg deșeurile a căror colectare se poate face economic, într-un viitor apropiat, de exemplu : crăcile și vîr- furile încă neutilizate, coaja nefolosită, lemnul din cioate, lemnul rupt sau sfărâmat etc. Deșeurile lemnoase nerecuperabile sînt acele deșeuri a căror utilizare nu se întrevede economic într-un viitor apropiat și nu sînt solicitate nici de consu- matori. în această categorie se cuprind : rumegușul și așchiile rezultate la doborîre și secționare, mate- rialul sfărîmat prin colectare, parte din volumul crăcilor, vîrfurilor și al cojii etc. De fapt, noțiunea de recuperabil este legată mai mult de costurile de colectare a deșeurilor lemnoase, care întrec cu mult prețul de vînzare, precum și de nesolicitarea lor de către sectorul economiei naționale sau de consu- matori. Unele din deșeurile nerecuperabile, cum ar fi coaja sau crăcile, .pot deveni recuperabile în viitor, în funcție de progresele tehnicii de colectare a lemnului în urma dotării masivelor forestiere cu o vastă rețea de căi de transport, precum și în urma dezvoltării tehnicii de prelucrare a acestora. Deșeurile lemnoase din exploatările forestiere se pot clasifica și după alte criterii, de exemplu, după conținutul de coajă și lemn, după destinație, după importanța lor economică etc. în cele ce urmează vom privi deșeurile din exploa- tările forestiere în raport cu importanța lor econo- mică, care constituie cel mai sintetic criteriu de clasi- ficare, grupate în: coaijă, crăci vârfuri și alte. de- șeuri. ' în grupa alte deșeuri se cuprinde restul deșeurilor de exploatare câre, în general, nu prezintă impor- tanță economică, datorită răspindirii lor în cuprinsul parchetelor de exploatare sau de-a lungul instalațiilor de scoatere (lemnul putregăios, lemnul rupt și sfă- rîmat la doborîre, lemnul consumat prin tăieturi la recoltare și lemnul sfărîmat la colectare. Volumul deșeurilor din exploatările forestiere în exploatările forestiere din țara noastră se produc anual circa 3 600 000 m3 deșeuri, din care se valorifică circa 827 000 m3, adică 23%. Balanța generală a deșeurilor de exploatare la nivelul anului 1062 se arată în tabela 2. în prima categorie de deșeuri' denumită coajă- deșeu se cuprinde volumul total al cojii lemnului de lucru și al cojii lemnului de foc care se pierde la colectare și la manipulare. Partea din coajă care rămîne prinsă de lemnul de foc, care se măsoară la livrare, are aceeași utilizare ca și acesta și deci nu este deșeu. Aceasta parcurge același drum, su- portă aceleași manipulări și, în final, are aceeași utilizare ca și lemnul de foc de care este prinsă. Din volumul total al cojii-deșeu, în anul 1962 s-a valorificat 18% sub formă de materie primă pentru tananți, liber de tei, tei pentru cizmărie etc. In a doua categorie de deșeuri sînt cuprinse cră- cile și vîrfurile de foioase cu diametrul sub 5 cm și crăcile de rășinoase indiferent de dimensiunile lor, precum și vîrfurile de rășinoase, cu diametrul limitat prin standardele de lemn de lucru în vigoare, în anul 1962, din volumul total al crăcilor și vîrfu- rilor s-a valorificat 36%. in volumul crăcilor și al vîrfurilor este inclusă și coaja aferentă. Din volumul total al crăcilor și al vîrfurilor se valorifică în prezent următoarele categorii: — crăcile și vîrfurile sub formă de grămezi de crăci, în parchetele ușor accesibile din regiunea de cîmpie și dealuri — drept combustibil rural ; — . crăcile legate în snopi, în parchetele accesi- bile în regiunea de munte — drept combustibil; — ■ araci din crăci și material pentru utilizări diferite (garduri, la strîns fînul etc.). ■Din ultima categorie de deșeuri denumită alte de- șeuri se valorifică resturile de la prelucrările primare din depozite. La stabilirea volumului deșeurilor .recuperabile s-a ținut seamă dc accesibilitatea' generală a exploa- tărilor, fără a se lua în considerare, deocamdată, volumul crăcilor sub 2 cm diametru, a căror colec- tare și manipulare este foarte dificilă. De altfel, volumul'acestora la unitatea de suprafață este mic. Se menționează că volumul total al deșeurilor este arătat fără a ține seamă de pierderile care s-ar înregistra prin colectareia lor. în urma unor cerce- tări efectuate, pierderile la colectarea snopilor de crăci au rezultat de pînă la 11,9%. Literatura de 602 REVISTA PĂDURILOR * 78* 1963 • Nr. 10 specialitate arată pierderi de colectare chiar pînă la 20%. Pentru determinarea volumului deșeurilor de la exploatarea lemnului și în special al crăcilor și al vîrfurilor, au fost efectuate cercetări la o serie de întreprinderi din cadrul Ministerului Economiei Forestiere în exploatări de produse principale și secundare, în urma cărora s-a stabilit proporția diferitelor deșeuri în raport cu masa lemnoasă ex- ploatată pe anul 1962, pe specii principale și pe grupe de deșeuri (tabela 3). centul crăcilor de rășinoase poate fi privit ca minim, iar cel al crăcilor de fag ca maxim. Celelalte deșeuri la un loc reprezintă numai 4,1% din masa lemnoasă exploatată și procentele cu care ele participă pe principalele specii se arată în tă- bela-4. Deșeurile de la punerea în valoare-și de la recoltare sînt cele mai însemnate prin volumul lor. Deșeu- rile dc la colectare, deși uneori importante ca volum, pierd din însemnătate, prin faptul că sînt împrăș- Tabela 3 • Proporția deșeurilor pe grupe deșeuri și pe specii principale față de masa lemnoasă exploatată in R.P.R. in anul 1962 Natura deșeurilor Tndlel pe grupe de specii, % media rușinoase fag stejar diverse ponderali Coaja deșeu 8,1 3,9 12,2 11,6 6,8 Crăci Și vtrfuri 7,1 8,1 8,2 8,5 7,9 Alte deșeuri 4,3 4,1 4,6 3,5 4,1 Total 19,5 16,1 25,0 23,6 18,8 Tabela 4 Proporția deșeurilor grupei „alte deșeuri” pe specii principale Natura deșeurilor Indici. % Media ponderată rășinoase fag ștejar diverse Lemn putregăios l,o l,o l,o l,o l,o Lemn rupt Și sfărtmat la doborîre 0,2 0,3 0,2 • 0,2 0,2 Lemn consumat în tăieturi la recoltare 0,3 0,4 0,4 0,5 0,4 Lemn reprezentat de supradimensionări 1,5 1,1 1,5 1,1 1,3 Lemn degradat la colectare 1,3 1,3 1,5 0,5 1,2 Total 4,3 4,1 4,6 3,3 4,1 între deșeurile menționate, un Ioc importante îl ocupă crăcile și vîrfurile, care. reprezintă 7,9% din volumul lemnului cu crăci și coajă, care reprezintă Fig. 1. Repartizarea < urilor lemnoase din exploa- tările forestiere din R.P.R. pe DREF-uri și pe categorii de deșeuri. 6,8% din volumul total lemnos exploatat. Față de unele evaluări din literatura de specialitate, care nu pot fi valabile integral pentru țara noastră, pro- tiate pe traseele instalațiilor de colectare. Ele sînt cuprinse în general în categoria deșeurilor nerecu- perabile, cu excepția cantităților care se acumulează la gura acestor instalații. Tot nerecuperabile, în cea mai mare parte, sînt și deșeurile de la depozitarea lemnului. Cu ocazia acelorași cercetări s-au determinat și factorii de așezare pentru sterii din crăci și vîrfuri cu diametrul peste 2 cm la capătul gros rezultînd 0,300, iar pentru sterii de crăci și vîrfuri sub 2 cm rezultînd 0,100. Volumul deșeurilor lemnoase forestiere pe DREF- uri, corespunzător masei lemnoase exploatate în anul 1962 se arată în tabela .5. Gel mai mare volum de deșeuri se constată la DREF-Suceavă ; 465 000 m3 (12,9%), Bacău: 464 000 m3 (12,8%), Argeș: 327 000 m3 (9J%) și Brașov: 308 000 m3 (8,6%). în figura 1 se prezintă repartizarea deșeurilor de asemenea pe DREF-uri. Dată fiind importanța deșeurilor de coajă, crăci și vîrfuri, care reprezintă volume apreciabile, ne vom opri asupra unora din aspectele mai importante ale acestora. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 603 Tabela 5 Volumul deșeurilor din exploatările forestiere din R.P.R.pe direcții regionale ale economiei forestiere, Ia nivelul anului 1962 Nr. ort. Direcția regională a economiei forestiere Volumul deșeurilor în Total coajă cr&cl și vîrfuri .alte deșeuri miim8 % miim8 % mii ms % mli.m® % 1 Argeș 109 8,3 146 9,7 72 . 9,1 327 9,1 2 Bacău 166 12,6 197 13,0 101 12,8 464 12,8 3 Banat 87 6,7 106 7,0 54 6,8 247 6,8 4 Brașov 109 8,3 131 8,7 68 8,6 308 8,6 5 București 54 4,1 38 2,5 25 3,2 117 3,2 6 Cluj 88 6,7 97 6,4 51 6,5 236 6,5 7 Crișana 39 3,0 47 3,1 25 3,0 111 3,0 8 Dobrogea 29 2,2 22 1,5 14 1,8 65 1,8 9 Galați 36 2,8 42 2,8 22 2,8 100 2,8 10 Hunedoara 53 4,0 80 5,3 37 4,7 170 4,7 11 Iași 34 2,6 28 1,9 17 2,2 79 2,2 12 Maramureș 59 4,5 81 5,3 39 5,0 179 5,0 13 Mureș-Autonomă Maghiară 97 7,4 116 7,7 59 7,6 272 7,6 14 Oltenia 64 4,9 78 5,2 40 ' 5,0 182 5,0 15 Ploiești 106 8,1 119 7,9 63 8,0 288 8,0 16 Suceava 182 13,8. 182 12,0 101 12,9 465 12,9 Total 1 312 100,0 1 510 100,0 788 100,0 3 610 100,0 Tabela 6 Volumul cojii-deșeu pe specii principale Natura produselor Volumul cojii-deșeu (în mii ma) Total Kășinoaae șteiar diverse, tari tei diverse, mol Produse principale 434 325 156 105 15 66 1 101 Produse intermediare 72 35 27 53 2 ' ' 22 211 Total 506 360 183 158 17 88 1 312 din care se valorifică 10 20 100 30 10 62 232 Deșeurile de coajă Volumul deșeurilor de coajă stabilit în urma cer- cetărilor efectuate după natura produselor exploa- tate și pe grupe de specii este arătat în tabela 6. Se remarcă volumele foarte mici reprezentate de coaja valorificată. In urma unor sondaje a rezultat că, din volumul cojii, circa 60% ajunge în depozitele fabricilor, res- tul de .40% reprezentînd coaja pierdută la colectare și coaja sortimentelor cojite în cadrul exploatărilor (lemn de construcții, mină, celuloză etc.). La lemnul de foc s-a constatat că prin manipu- lările de la colectare, depozitare și transport se pierde 40—50% din coajă. La rășinoase, care se cojesc în proporție de 99% în ' cazul produselor principale și 90% în cazul produselor secundare, coaja rămîne aproape în în- tregime la cioată, cu excepția cojii care se recol- tează pentru industria tanantă. Se menționează că în anul 1962 s-au folosit în acest scop 10 000 m3 coajă (tabela 6). Un interes deosebit îl prezintă coaja de salcie și plop care, în majoritate, este concentrată în con- diții ușor accesibile în raza următoarelor cinci DREF-uri: București, Dobrogea, 'Galați, Iași și Oltenia. în perspectivă, datorită creșterii ponderii produ- selor intermediare, volumul cojii provenit din aceste exploatări crește, în timp ce volumul cojii din ex- ploatările de produse principale scade. Deșeurile de crăci și vîrfuri Volumul crăcilor și al vîrfurilor rezultat anual în exploatările din țara noastră în funcție de pro- veniență, pe grupe de specii principale și pe categorii de diametre, se arată în tabela 7. Volumul crăcilor și al vîrfurilor în perspectivă va crește simțitor prin sporirea volumului de produse intermediare. Concluzii și recomandări Clasificarea deșeurilor din exploatările forestiere arată natura deșeurilor,- locul unde se produc deșeu- rile și forma în care rezultă acestea. Prezentarea volumului deșeurilor atrage atenția asupra cantității de deșeuri care rezultă anual în R.P.R. și mai ales asupra volumului deșeurilor care nu sînt încă utilizate. 604 REVISTA PĂDURILOR * 73 * 1963 * Nr. 10 Tabela 7 Volumul crăcilor și al vlriurilor eare rezultă anual In B.P.It., pe specii principale Natura produselor Volumul «rficflor și al YîrfurUor. (mii m3) Total ifrdnoiwe iaz stejar diverse, tari toi diverse, moi între 2 Produse principale și 5 cm dian 219 letru 423 65 41 9 31 788 Produse Intermediare 24 21 6 12 1 5 69 Total I 243 444 71 53 10 36 857 Sub Produse principale em diametri 164 1 254 39 25 5 19 506 Produse intermediare 43 50 14 27 1 12 147 Total II 207 304 53 52 6 31 653 Total general (I + II) 450 748 124 105 16 67 1 510 Se valorifică In prezent (din total general) 49 249 104- 85 7 46 540 în vederea valorificării economice a deșeurilor într-o măsură din ce în ce mai mare se consideră că problema deșeurilor lemnoase din exploatările forestiere trebuie să preocupe de aproape și perma- nent lucrătorii din sectorul economiei forestiere, în special pentru găsirea cailor de colectare renta- bilă a acestora. Bibliografie [1] Cevedaev, V. V. Folosirea deșeurilor, sarcină care nu suportă amînare. In : Lesnoe Hozeaistvo, nr. 3, 1959. [2] Kalninș, A. I. Economisirea lemnului. în: Lesnaia Promîșlennost, nr. 2, 1958. [3] Pavel es e u, i. M. Indici de punere în valoare, consumuri tehnologice și pierderi la exploatarea lemnului. C.D.F., 1962. [4] R ei n ber g, A. S. Problemele economiilor de material lemnos. IDT, 1958, [5] Svenda, A. Valorificarea crăcilor. în: Lesnicka Prace, nr. 11, 1959. [6] Ștefan eseu, Em. și alții. Valorificarea deșeu- rilor din exploatările forestiere și din fabricile de industrializare a lemnului. Temă INCEF, 1961. Depistarea și combaterea insectei Hylobius abietis L. prin metoda scoarțelor toxice Ing. Gh. Iliescu M.E.F. C.Z. Ori. 413.1:145.7x19.91 Insecta Hylobius abietis L., prin vătămările pe care le provoacă puieților de rășinoase (în special în plantațiile de molid și pin), aduce prejudicii însem- nate sectorului economiei forestiere atît prin com- promiterea unor plantații tinere cît și prin întîr- zierea lucrărilor de împădurire- cu 3—4 ani de la taiere. Din această cauză, depistarea la timp și comba- terea acestui dăunător, se impun ca măsuri absolut necesare, mai ales .în condițiile ridicării continue a productivității pădurilor din țara noastră. Depistarea se execută în perioada mai-septembrie, în' toate plantațiile de molid sau pin sub cinci ani și în terenurile care, urmează a se împăduri în pri- măvară, situate în unitățile de producție în care s-au semnalat în ultimii trei ani atacuri ale acestui dăunător. în acest scop se amplasează uniform (20 X 20 m) serii de cîte 25 scoarțe toxice la 1 ha, dispuse în tablă de șah. Acestea sc confecționează din scoarță proaspătă de molid, folosindu-se arbori din parchete în curs de exploatare sau rămași ne- exploatați, precum și arborii ce trebue extrași prin operații de igienă. Dimensiunile unei scoarțe toxice vor fi de 30 X30 cm. Scoarțele astfel confecționate și trans- portate la locul unde urmează să se efectueze depis- tarea vor fi amplasate pe rîndurile de puieți, cu respectarea distanțelor indicate. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 605 înainte de a fi așez-ate, scoarțele vor fi tratate cu Heclotox 1,5%, pe partea cu mîzgă. De asemenea, se va trata și locul de sub scoarță. Pentru aceasta . se vor folosi pungi din tifon și printr-o ușoară scuturare, insecticidul va fi aplicat pe scoarțe și pe locul de sub ele, norma de consum fiind de 1 kg Heclotox 1,5% la 100 scoarțe. După tratare, scoarțele vor fi așezate cu partea cu mîzgă în jos, iar deasupra vor fi așezate pietre pentru consolidare și cetină pentru umbrirea scoar- țelor și mărirea capacității de atragere a gînda- cilor. Scoarțele toxice vor fi înlocuite cu altele cînd se constată că s-au uscat, această operație fiind condi- ționată de umiditatea atmosferică, gradul de um- brire, expoziție etc. Scoarțele toxice astfel amplasate vor fi controlate săptămînal ; cu acest prilej se vor număra gîndacii găsiți la fiecare scoarță, în vederea stabilirii .gra- dului de infestare. Numărul de scoarțe care trebuie controlate se stabilește în funcție de suprafața in- festată și anume : — cînd suprafața infestată este mai mică de 10 ha se controlează 50% din scoarțe; — cînd suprafața infestată este de 10—25 ha se controlează 20% ; — cînd suprafața este peste 25 ha se controlează 10% din scoarțe. Calculînd apoi numărul mediu de gîndaci găsiți la o scoarță, se stabilește gradul de infestare după următoarea scară : — • pînă la 3 gîndaci/scoarță : infestare slabă ; — între 3 și 5 gîndaci/scoarță: infestare mij- locie ; — între 5 și 10 gîndaci/scoarță : infestare pu- ternică ; — peste 10 gîndaci/scoarță : infestare foarte pu- ternică. în funcție de gradul de infestare se stabilește apoi numărul de scoarțe toxice dintr-o serie care urmează să se amplaseze pentru combatere : 200 scoarțe — infestare slabă și mijlocie ; 300 scoarțe — infestare puternică și foarte puternică. Metoda scoarțelor toxice pentru combaterea insec- tei Hylobius abietis L. constă deci în amplasarea a 200—300 scoarțe toxice 1a hectar într-o serie (în funcție de intensitatea atacului). Scoarțele se așează la distanța de 10 m pe rînd și 5 m între rînduri și respectiv 7 m pe rînd și 5 m între rînduri, dis- puse în tablă de șah. Scoarțele toxice folosite pentru combatere se con- fecționează, se tratează și se schimbă la fel ca în cazul depistării dăunătorului. Recepția lucrării se face după zece zile de la amplasarea scoarțelor toxice; cu acest prilej se constată dacă au fost confecționate din coajă proas- pătă, dacă au fost așezate corect, uniform răspîn- dite și tratate cu Heclotox 1,5%. Pentru aceasta se verifică 10% din numărul total de scoarțe toxice amplasate cînd suprafața combătută este sub 10 ha și 5% cînd suprafața combătută este peste 10 ha. Lucrarea se consideră recepționabilă cînd 95% din totalul scoarțelor verificate îndeplinesc condițiile tehnice specificate anterior. Controlul eficacității combaterilor se face în luna septembrie, verifieîndu-se dacă s-au înregistrat vă- tămări provocate de insectă prin roaderea scoarței puieților. Pentru aceasta se delimitează o suprafață de control de 10 X 10 m la hectar și se stabilește procentul puieților vătămați. în cazul cînd numărul puieților vătămați este de peste 15%, lucrarea este necorespunzătoare. Față de metodele folosite pînă în prezent pentru depistarea și combaterea insectei Hylobius abietis L., metoda scoarțelor toxice prezintă o serie de avantaje, printre care se menționează ; — productivitate mult mai ridicată, fapt care duce la eliberarea unei însemnate forțe de muncă ; — preț de cost mult mai scăzut față de metoda cojilor cursă; — eficacitate tehnică mai ridicată; — posibilitatea distrugerii complete a populației de gîndaci și lichidarea focarelor, permițînd în cazul acesta împădurirea terenurilor imediat după exploa- tare, aducînd astfel un venit însemnat sectorului forestier ; — simplitatea și ușurința aplicării acestei metode. Toate aceste avantaje tehnico-economice ale me- todei scoarțelor toxice atestă folosirea acesteia pe scară de producție. în legătură cu elementele de calcul pentru stabilirea desimii optime a rețelei de drumuri forestiere Ing. Octavian Cărare candidat in țtiînțe agricole Director tehnic adjunct — MEF QZ. Oxf. 383 Cuantumul, structura și valoarea masei lemnoase destinate exploatării, precum și necesitatea solu- ționării diferitelor obiective economice din gospo- dăria forestieră sau din afara acesteia, poate justifica extinderea rețelei de drumuri forestiere. Dezvoltarea necontenită a accesibilității producției fondului forestier pe această linie, ridică însă pro- blema determinării cît mai corecte a limitelor eco- nomice pînă la care trebuie extinsa rețeaua de dru- muri a fiecărei păduri, atunci cînd producția acesteia — și alte interese de gospodărire — face posibil un efort de investiții suplimentar. Structura procesului de exploatare și repartiția cheltuielilor reclamate de desfășurarea acestuia, face ca limita economică a extinderii rețelei de drumuri să se realizeze la acea densitate cînd cheltuielile legate de crearea unor drumuri noi sînt compensate prin economii corespunzătoare la scos-apropiatul lemnului. în calcul, limita economică a densității rețelei de drumuri este determinata de necesitatea atingerii consumului minim total de muncă vie și materiali- zată pentru aducerea lemnului la mijlocul de trans- port. Pusă în acest fel, problema trebuie rezolvată pentru fiecare U.P. sau bazinet în parte, în funcție de omogenitatea particularităților de teren și ar- boret a pădurii studiate, cu luarea în considerare a mijloacelor de scos-apropiat adecvate și a carac- teristicilor constructive ale drumurilor necesare'; cu toate acestea, stabilirea unor valori medii, care să servească drept etalon de comparație a acelor valori care au fost determinate pentru fiecare caz dat, pe baza studierii concrete a procesului de exploa- tare și transport, ar avea utilitate evidentă pentru adoptarea unei hotărîri corespunzătoare în fiecare caz. Calculul densității optime se referă —de obicei — la un. hectar de pădure, iar elementele în funcție de care se poate efectua calculul sînt următoarele : — cheltuielile care grevează hectarul de pădure, ca urmare a construirii rețelei de drumuri; — cheltuielile de scos-apropiat care grevează un hectar de pădure. în ambele cazuri, în calcul se iau în considerare cheltuielile variabile, care sînt — deci — dependente de mărimea densității rețelei de drumuri. Cu această precizare, cheltuielile care grevează hectarul de pădure ca urmare a construirii rețelei de drumuri sînt exprimate prin relația : q = M X D (1) iar M = a + i (2) în care : Cx = cheltuielile care grevează hectarul de pă- dure ca urmare a construirii rețelei de drumuri ; a amortismentul anual al investiției în drumuri revenit la hectarul de pădure ; i = cheltuielile anuale de întreținere a drumu- rilor executate la hectarul de pădure ; D = densitatea rețelei de drumuri. Cheltuielile de scos-apropiat revenite fa un hectar de pădure pot fi determinate cu relația : C2 = d X v X c (3) în care : C2 = cheltuielile de scos-apropiat la hectar ; d = distanța medie de scos-apropiat; v = volumul masei lemnoase extrase anual — în medie — de pe un hectar de pădure; c = cheltuielile pentru scosul-apropiatul unui m3 de masă lemnoasă pc distanța de 1 m.l. Densitatea optimă va fi .aceia la care suma celor două categorii de cheltuieli + C2) va fi minimă. O remarcă deosebită trebuie făcută în legătură cu distanța medie de scos-apropiat: După .cum se știe, între aceasta, și densitatea medie a rețelei de drumuri există o interdependență ba- zată pe o relație matematică, valabilă teoretic, în conformitate cu care : — distanța medie dintre drumuri = — D — dinstanța maxima de scos-apropiat = — distanța medie de scos-apropiat = — = 4B 0,25 = —- = d D Această valoare a distanței medii de scos-apropiat este teoretică (valabilă pentru trupuri de pădure cu formă perfect geometrică, cu drumuri echidistan- țate, cu masă lemnoasă uniform răspîndită pe supra- fața pădurii, cu relief plan, etc). în condițiile concrete de teren valoarea numără- torului trebuie acceptată ca fiind totdeauna mai mare decît 0,25 și în nici un caz mai mică de 0,30—0,35 care capătă astfel aspectul unui coefi- cient variabil și care poate fi notat — convențional „K“. în legătură cu aceasta este de precizat că cu ocazia participării la lucrările sesiunii științifice și a călătoriei de studii organizate în Anglia, în mai 1963, sub auspiciile Comisiei Forestiere pentru Eu- ropa a F.A.O., s-a constatat că silvicultorii englezi folosesc în calculele de acest gen valorile Iui „K“ arătate în tabela 1. Un studiu experimental, aprofundat, al variației coeficientului „K“ în condițiile specifice pădurilor din țara noastră, ar scoate probabil Ia lumină și alți factori determinanți pentru variabilitatea acestui coeficient, decît panta medie și deviația lineara, REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 607 Tabela 1 Limitele variației factorului „K” Deviația, distanței de scos-apropiat față de linia directă la drum Fanta medie a terenului o-sc 8,1-6° «,1°- 10° peste 10° direct 0,30 0,35 0,42 0,52 + 15% 0,35 0,40 0,48 0,59 + 40% 0,42 0,48 0,59 0,72 + 75% 0,53 0,60 0,74 0,90 fapt care ar spori — de altfel — și precizia acestei mărimi luate în calcul. Ținîndu-se seama de cele de mai sus, relația (3) pentru calculul cuantumului cheltuielilor de scos- apropiat revenite la hectarul de pădure, devine : <72=^ (4) Pentru exemplificare, pe baza unor date medii extrase din 10 studii tehnico-economice pentru do- tarea și extinderea unor rețele de drumuri în păduri, se prezintă următorul exemplu de calcul, pentru stabilirea densității optime într-un U.iP., în care condițiile de relief și arboret sînt relativ omogene : — investiția medie în execuția drumului = 200 lei/m 1. — cheltuielile de întreținere a drumului = 3,0 lei/m 1. — volumul mediu de masă lemnoasă extrasă = = 6 m3/an/ha. — cheltuielile pentru scos-apropiat = 0,030 lei/m3/ m.l. — K = 0,90 {pentru calculul densității în ml./ha, valoarea subunitară se înmulțește cu 10.000). In tabela 2, sînt prezentate sinoptic calculele efectuate pe 'baza celor de mai sus din care ricse, că în cazul dat, densitatea optimă este de 11 — 12 m.l./ha. Așa după cum reiese din graficul din fig. 1, valoarea lui Ci variază liniar, valoarea lui Fig. 1. Variația cheltuielilor în funcție de densitatea rețelei de drumuri (exemplu). variază după o curbă descrescătoare iar cheltuielile totale (suma lor + C2) variază după o curbă cu un punct de minimă, care marchează și valoarea medie a densității optime a rețelei de drumuri din pădurea studiată. în legătură cu aceasta, trebuie remarcat că va- loarea medie a densității mai poate fi determinată Tabela 2 Variația cheltuielilor in raport cu densitatea rețelei de drumuri forestiere Densitatea ml/Tia Ci c, - «?!+ O, Investiții tn execuția drumurilor lei/ha 1 12 1 620 1 632 200 2 24 810 834 400 3 36 540 576 600 4 48 405 453 800 5 60 324 384 1 000 6 72 270 342 1 200 7 84 231 315 1 400 8 96 202 298 1 600 9 108 180 288 1 800 10 120 162 282 2 000 11 132 147 279 2 200 12 144 135 279 2 400 13 156 125 281 2 800 14 168 116 284 2 800 15 180 108 288 3 000 16 192 101 293 3 200 17 204 95 299 3 4C0 18 216 90 306 3 600 19 228 85 313 3 8C0 20 240 81 321 4 000 Calculul pentru densitatea de 1 ml/ha Ci = (0,045 X 200) + = 12,0 lei/ha 0,90 X 10 000 X B X 0.030 La — — ■ = 1 520 lei/na și prin stabilirea directă 1 punctului limită, cînd Ci — adică atunci cînd : K-v-c- (5) D de unde se deduce că K-v-c- D2= - M sau D - ]/ (6) I M în exemplificarea prezentată în tabelul 2, calculul direct al densității optime cu ajutorul relației (6) arată că : D = 9 000 x 6 x 0,030 6 ml/ha 12 Densitatea optimă (economică) în cazul exempli- ficat, este deci de 11,6 m.l./ha, în acest caz — conform celor precizate anterior — distanța medie de scos-apropiat fiind : , KX10 000 0,90 X 10 000 a =------------------=---------------= 77b m.l. D 11,6 Din relația 6, reiese cu claritate că totdeauna densitatea optimă a rețelei de drumuri va fi cu atît mai mare (iar distanța între drumuri va fi mai mică) cu cît vor fi mai mari coeficientul de deviație caracteristic terenului (K), volumul mediu de ma- terial lemnos de extras la hectarul de pădure, costul mediu al scos-apropiatului materialului lem- nos ; totodată, densitatea optimă va avea tendința de scădere odată cu creșterea investiției în construc- ția drumurilor, precum și odată cu creșterea chel- tuielilor de întreținere a acestora după ce sînt date în exploatare. Cu ocazia aceleiași sesiuni științifice și calatorii de studii menționate mai înainte, s-a putut con- stata că silvicultorii din Anglia folosesc pentru 608 REVISTĂ PĂDURILOR • 78 * 1963 » Nr. 10 determinarea valorii densității optime teoretice (eta- . Ion) nomograma prezentată în graficul din fig- 2, care este întocmită pe baza unei game de valori ale mărimilor K, M, c, v și D. Un asemenea gen de nomo- gramă se folosește în felul următor : se unește printr-o dreaptă punctul valorii lui „K" caracte- determină pe linia verticală D, valoarea densității optime etalon pentru pădurea a cărei accesibilitate se studiază. în scurt timp se va trece pe scară largă în țara noastră la sporirea densității rețelelor de drumuri forestiere axiale prin drumuri de coastă. 350^ I "--60 ^'--OO Fig. 2. Exemplu de nomogramă pentru stabilirea densității optime a rețelei forestiere. de drumuri ristic pentru pădurea în cauză cu punctul valorii lui „M“, corespunzător aceleiași situații, iar dreapta respectivă se prelungește pînă la intersectarea liniei verticale I; pomindu-se de la acest punct de inter- secție, cu o altă dreaptă care să treacă prin punctul cunoscut al valorii lui „c“, se determină un alt punct de intersecție cu linia verticală II ; pornindu-se de la acest nou punct cu b dreaptă care să treacă prin punctul de poziție cunoscută a lui „v“ se Este în curs efectuarea de cercetări sistematice pentru fundamentarea pe baze științifice temeinice a proiectării, execuției și exploatării unor astfel de drumuri; cu acest prilej este necesară stabilirea tuturor parametrilor necesari calculelor densității optime a fiecărui bazinet sau U.P., cârc să permită compararea soluțiilor concrete cu valorile medii etalon. m EXPEMEMT4 MMIT4ULOR Dispozitiv de semănat semințe de molid în rigole înguste la strat Ing, D. Orheianu Ocolul aîlvic Vatra Dornei C.Z. Oxf. 232.323.1:307 Problema ridicării productivității muncii la lucră- rile din pepinierele silvice a preocupat și pre- ocupă și în prezent pe lucrătorii din sectorul de cultură a pădurilor. Au fost elaborate diferite me- •tode noi de lucru, s-au creat diverse mașini prim care să se reducă efortul fizic al muncitorilor și să se ridice nivelul calitativ al lucrărilor. Cu toate acestea, pînă în prezent producția nu a fost înzestrată cu o mașină de semănat semințe de rășinoase în rigole înguste la strat, astfel că această lucrare continuă să se execute manual. Acest sistem de lucru duce la obținerea unor culturi neuniforme și la un preț de cost ridicat al lucrărilor. în perioada actuală, cînd producerea puieților s-a concentrat în pepiniere mai mari, iar suprafața de semănat anual este destul de mare, metoda ma- nuală de semănat nu mai este satisfăcătoare. Ținînd seamă de faptul că semănarea molidului la strat reprezintă principala formă de cultură a acestei specii în pepiniere, la Ocolul silvic Vatra Dornei din DREF Suceava a fost conceput un dis- pozitiv de semănat semințe de molid în rigole în- guste la strat. Acest dispozitiv a fost adaptat și pentru cultura laricelui, așa cum se va arăta mai jos. Dispozitivul a fost conceput de către inginerul șef al ocolului — Orheianu Doru. Descrierea dispozitivului Dispozitivul (fig. 1) este format dintr-o cutie paralelipipedică, cu secțiunea pătrată, cu latura de Fig. 1. Dispozitivul de semănat semințe de molid la strat. 100 mm, sprijinită pe patru picioare. Lungimea cutiei este egală cu lățimea stratului, adică 1 000 mm. Cutia (fig- 2) reprezintă rezervorul de semințe și este prevăzută în partea superioară cu un capac 1, iar în partea inferioară cu două site de distribuție, Fig. 2. Dispozitivul de semănat semințe dc molid la strat cu cutia demontată. din care una fixă 2 și cealaltă mobilă 3. înălțimea picioarelor de sprijin 4 este de 400 mm. Sitele dc distribuție sînt confecționate din placaj și prevăzute cu cîte 200 de orificii, care permit căderea semințelor din cutia de alimentare în ri- gole. Sita superioară, mobilă, are orificii cu dia- metrul de 6 mm, iar cea inferioară, fixă, are ori- ficii cu diametrul de 10 mm, pentru a permite căderea ușoară a semințelor în momentul supra- punerii orificiilor de la cele două site. Dintr-o singură poziție a dispozitivului se sea- mănă în două rigole cu distanța dintre ele de 100 mm. Semințele sînt dirijate spre cele două rigole de către patru pereți 5 confecționați din placaj, care au lățimea de 400 mm își lungimea egală cu a cutiei depozit, adică 1000 mm. Cei patru pereți longitudinali, împreună cu cei doi transversali așezați la capetele celor dintîi, în- 610 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. 10 chid două spații interioare (pentru, cele două rigole) prin care curg semințele din cutia de alimentare în rigole. Sita mobilă este mai lungă decît cea fixă și culisează într-un locaș executat în pereții laterali și cei transversali ai cutiei. Această sită execută o mișcare de du-te-vino în Lungime de 20—40 mm față de sita fixă, iar cursa ei este limitată de două repere, și anume : unul fix așezat la capătul sitei care se manevrează și altul mobil aflat la capătul opus. Acesta din urmă poate fi așezat în diverse poziții, prin introducerea foi orificiile .sitei, după lungimea pe oare trebuie să o .aibă cursa. Sita mobilă are aplicată, pe partea inferioară, prin lipire fină, pe toată lungimea ei, o bucată de postav care nu permite semințelor să pătrundă între site ; deci înlătură posibilitatea strivirii semințelor. Dispozitivul mai este prevăzut cu două mânere 6, cu ajutorul cărora este purtat de muncitori. Construcția simplă, precum și posibilitatea ușoară de procurare a materialelor, fac ca executarea dis- pozitivului să nu prezinte o problemă deosebită. Modul de funcționare și de lucru IHspozitivul este deservit de doi muncitori, care-1 poartă cu ajutorul mfojerelor și înaintează în lungul stratului, mergând pe cărări. Fig. 3. Culturi de molid în pepiniere obținute prin semănare cu dispozitivul dc semănat. înainte de începerea lucrului se umple cutia de alimentare (3—4 kg), avînd grija ca în momentul .alimentării sita mobilă să fie la capătul cursei, adică să nu aibă orificiile suprapuse cu cele ale sitei fixe. Semănarea se execută după ce dispozitivul a fost așezat pe strat pe rigolele executate anterior, prin simpla manevrare a sitei mobile de către unul din muncitori. Numărul de curse este în funcție de calitatea semințelor, de puterea germinativă și de puritate. Acest număr ,s-a stabilit prin mai multe experimentări și este înscris pe o placă de tablă sub formă de tabel, fixată pe partea laterală a cutiei depozit. Pentru a se cunoaște care este consumul de se- mințe pe suprafața de semănat, s-a calculat numărul de semințe la metrul liniar de rigolă și respectiv greutatea în grame în funcție de calitatea semin- țelor, așa după cum se redă în tabela I. Tabela 1 Normativ pentru stabilirea consumului de semințe de molid în cazul semănării cu dispozitivul de semănat. Calitatea seminței Germinația tehnică, % Numărul de semințe la metru liniar Greutatea, Lrr Numărul de curee ale sitei mobile I 85-100 200 1,5 1 80-84 225 1,6 - 1 75-79 250 1,8 1 70-74 275 2,0 2 65-69 300 2,1 2 60-64 335 2,1 2 III 55-69 370 2,3 3 50-54 400 2,5 3 După semănare rigolele se acoperă cu pămînt cu ajutorul greblei. Se menționează că pe timp de ploaie nu este recomandat să se lucreze cu dispozitivul, deoarece semințele se udă și în acest caz distribuția nu se mai face normal. De asemenea, se impune ca sămînța să fie foarte bine curățată de impurități pentru a se evita în- fundarea orificiilor, sau pătrunderea acestor im- purități între site. Rezultate obținute în anul 1962 dispozitivul a fost folosit la Ocolul silvic Vatra-Dornei, în toate lucrările de semănături de rășinoase în pepiniere, însumînd o suprafață de 113 ari. Pentru semănarea semințelor de Iarice, dispozi- tivul a fost adaptat astfel : distanța dintre cei doi pereți care conduc semințele în rigole la suprafața solului a fost fixată la 20 cm, folosindu-se aceleași site, deoarece semințele au aceeași mărime ca a molidului. Productivitatea muncii la aceste lucrări a crescut cu 200 %, ceea ce înseamnă importante economii la fonduri, fără a mai adăuga economiile rezultate în urma evitării lucrărilor de rărire a puieților prea deși sau avantajele unei semănări uniforme a semințelor. în anul acesta, dispozitivul conceput la Ocolul silvic Vatra-Dornei va fi extins la toate culturile de molid, ide la cele trei ocoale ale I. F. .Vatra-Dor- nei, în vederea obținerii unor culturi bune și la un preț dr cost cît mai scăzut. Relativ la clasificarea pădurilor din spațiile verzi Prof. dr. V. Carmazin [n literatura sovietică actuală, legată de pro- blema sistematizării terenurilor suburbane, există multe idei practice și foarte interesante pentru silvicultorii noștri. In primul rînd, pădurile suburbane au în U.R.S.S. un alt regim în comparație cu pădu- rile cultivate destinate economiei forestiere. De aici a luat naștere o ramură a silviculturii spe- ciale preorășenești, suburbane. Specificul acestei ramuri este evidențierea calităților estctico-sanitare ale pădurilor sub- urbane și îmbinarea lor, în măsura posibilă, cu calitățile economico-forestiere. Pădurea sub- urbană trebuie să satisfacă, în mod paralel, atît cerințele estetico-sanitare, adică peisagiste și legate de ocrotirea sănătății, cît și cerințele uti- litare legate de gospodăria forestieră. Gospodă- ria forestieră în pădurile suburbane trebuie dusă în mod deosebit de atent, avînd în vedere men- ținerea și perfecționarea avantajelor estetice și microclimatice ale masivelor arborescente. Sistemul pădurilor suburbane a fost elaborat de M. Halperin [1]. Esența clasificării pă- durilor suburbane propuse de autor, după o mică simplificare și perfecționare din partea noastră cu scopul redactării mai clare, poate fi prezentată astfel: Parcurile-păduri, adică parcurile cu trecerea treptată la păduri: / — de importanță vitalizantă (cu case de odihnă, sanatorii, tabere de pionieri, școli în păduri etc.) ; II — de importanță istorică (cu monumente din secolele trecute) ; III — de importanță memorială (cu masivele arborescente, înființate în legătură cu eveni- mente din viața țării) ; IV — de importanță științifică (grădinile bo- tanice și parcurile dendrologice). Pădurile-parc și păduri de agrement pentru odihna populației: I — masivele pădurilor-parc cu deservirea minimă: aleile, poienile pentru corturi, izvoa- rele cu apă potabilă, pavilioanele pentru adă- postire etc.; II — pădurile de agrement care sînt progra- mate pentru transformarea lor în păduri-parc. Pădurile de protecție și pădurile de amelio- rare : I — pădurile de protecție sau fragmentele lor sub formă de perdele : a) de-a lungul căilor ferate, șoselelor și a falezelor; b) pentru ocrotirea izvoarelor de apă pota- bilă; c) pentru ocrotirea regimului apelor curgă- toare ; E. Langa C.Z. Oxf. 907.32 d) contra viaturilor dominante dăunătoare; e) contra eroziunii; f) pentru asanarea terenurilor mlăștinoase ; g) pentru fixarea nisipurilor mișcătoare; h) cu caracter agro-ameliorativ; i) contra incendiilor; j) contra zăpezilor; II — pădurile pentru ameliorarea climei .cu funcție de rezervoare de aer curat și cu un rol gospodăresc, avînd regimul codrului grădinărit. Pădurile cu includerea cartierelor, formate din vile individuale. Pădurile cu o destinație specială: I — pădurile declarate intangibile și puse sub ocrotirea statului ca monumente ale naturii; II — pădurile instructive și indicate pentru studii; III — pădurile pentru experiențe științifice; IV — pădurile cu destinație specială pentru apărarea patriei. Pădurile cu terenuri horti-viticole în mijlocul lor. După părerea lui M. Haucke [2], siste- mul cel mai rațional, dominant în U.R.S.S., este dezvoltarea pădurilor suburbane, sub formă de centură. Acest sistem este și mai eficace atunci cînd centura pădurilor suburbane for- mează fîșii profunde pînă în centrul orașului. Chiar acest sistem al centurii forestiere cu fîșii arborescente spre mijlocul orașului este acceptat și, în partea principală, realizat Ia Moscova; de asemenea și la Harkov. Orașul Leningrad dezvoltă cu succes trei centuri fo- restiere în zona suburbană. O verigă principală în lanțurile centurilor fo-, restiere preorășenești o constituie pădurea-parc. în U.R.S.S. există părerea că pădurea-parc sub- urbană trebuie să aibă sute și mii de hectare. Pădurea-parc Klasminski de lîngă Moscova are o suprafață de circa 2 000 ha. M. Haucke a dat norma pentru calcula- rea întinderii pădurilor-parc pentru un oraș: 15—25 ha la 1 000 locuitori. Autorul [2] a sub- liniat necesitatea cu privire la ocrotirea juri- dică și perfecționarea estetico-sanitară pentru fiecare pădure-parc. Tăierile, cu excepția ce- lor de reconstrucție și de rărire, sînt interzise. Geometrismul artificial și monoton este exclus. Caracterul pcisagist trebuie menținut și per- fecționat. în silvicultura suburbană se încadrează și dezvoltarea aleilor pentru plimbările extravi- lane, care au denumirea „parkways" *. * Acest termen, provenit din AngUa, uneori eslte folosit de autori sovietici, mai ales dacă e vorbă cu privire la experiența din Anglia sau America. 612 REVISTA PĂDURILOR • 78 * 1963 • Nr. 10 Plantarea drumurilor suburbane este mono- tonă în rînduri de arbori, nefiind admisă decît în cazuri excepționale: lipsa terenului necesar pentru plantarea pitorească, introducerea unui ritm elementar din motive artistice. Fig. 1. Pădurea Ciric din zona suburbană a lașiului (aspectul actual al lacului). Fig. 2. Pădurea Ciric după transformare în pădure- parc (aspectul viitor al lacului conform cu proiectul, plantațiile malului fiind completate cu speciile ex- 'presive de arbori: Alnus glutinosa Gaertn., Populus nigra L., Salix babilonica L., Taxodium distichum Rich. etc.). Paralel cu drumurile pentru autovehicule, sînt necesare și potecile pentru pietoni, izolate de drumuri cu o perdea arborescentă, avînd lățimea de cel puțin 100 m. Silvicultura suburbană împreună cu arhitec- tura peisajelor se referă nu numai la terito- riile extravilane ale orașelor, ci și la alte teri- torii din țară care au importanță curativă sau, cel puțin, turistică și poate fi, pe scurt, carac- terizată prin următoarele șase trăsături prin- cipale : 1) Gospodăria codrului grădinărit, cu admi- terea tăierilor numai în procesul reconstrucției sau îngrijirii; 2) deschiderea spațiilor libere cu priveliști, sub formă de poieni și coridoare de perspec- tivă ; 3) introducerea speciilor de arbori și arbuști decorativi, locali sau aclimatizați (fig. 1 și 2); 4) ocrotirea de către stat a masivelor arbores- cente atît contra tăierilor de exploatare, cît și contra construcțiilor, cu excepția unora de ca- racter sanatorial sau sportiv; 5) menținerea și perfecționarea efectelor de apă stătătoare și curgătoare (fig. 1 și 2); 6) dezvoltarea calităților igienico-curative cît și a celor estetice a unui peisaj cu aspect na- tural, pitoresc. Cu trecerea spre socialism, fiecare silvicul- tor trebuie să cunoască specificul silviculturii suburbane, mai ales cei care lucrează la ocoa- lele silvice suburbane. în prezent, silvicultura, în afară de sarcina economică, are și un aspect estetico-sanitar util oamenilor muncii. Bibliografie [1] Hal per in, M. P. (Razele organizării gospodăriei în pădurile zonei verzi a Leningradului. (Osnovî organizații hozeaistva v liesah zelenoi zonî Le- . ningrada). [2] Haucke, M. O. Zona suburbană a unui oraș mare. (.Prigorodnaia zona bolșogo goroda). Mos- cova 1960. tWTl rTUHTimt W W Contribuții la cunoașterea răspîndirii naturale a nucului comun în raionul Orșova Ing. I. Schiopu L B. Orșova C.Z, Osf. 18.1:176.1 Juglans regii L. E1 ste cunoscut- faptul că nucul comun (Juglans re- gis L.) este o specie cultivată, dar care în condi- țiile staționale din sudul Banatului (raionul Orșova) crește în mod spontan, atît izolat cît și în arborețe în amestec cu specii forestiere. Astfel, nucul se găsește pe toți versanții ce gravi- tează direct spre Dunăre, precum și în partea infe- rioară a văilor ce converg în bazinele hidrografice Dunărea și Cerna. Se precizează că referitor la bazinele interioare menționate, nucul crește numai în treimea inferioară a versanților acestor văi și numai rareori se întâlnește în zona mijlocie și superioară a acestor versanți. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. IO 613 în zona de care ne ocupăm, nucul se întîlnește spontan pe roci calcaroase (Elișeva, Cazanele Mari și Mici), pe roci cristaline gabrouri (Iuți), granițe (Valea Mraconiei, Valea Eșclnița), pe serpentine, gneise și șisturi (Tisovița-Valea Cernei). Pe asemenea sub- strate litologice găsim soluri brune sau brune podzo- lite, de profunzime și compacitate variabile, soluri cu schelet sau chiar scheletice și grohotișuri stabi- lizate sau în curs de stabilizare. Clima regiunii este continentală cu nuanțe medi- teraneene, caracterizată prin veri mai călduroase și secetoase, primăveri scurte, toamne lungi cu destule precipitații și ierni blînde. Temperatura medie anuală este cuprinsă între +11°C și 12°C. Precipitațiile medii anuale variază între 500 și 700 mm, dar repartiția acestora este neregulat distribuită în timpul anului, cele mai multe precipitații căzînd toamna și primă- vara, în timp ce în perioada de vară adesea, nu se înre- gistrează nici o cantitate de ploaie. După regimul pluviometric și cel termic, regiunea se încadrează, după clasificarea Koppen-Vosnîsenski, în pro- vincia climatică C f a x. In asemenea condiții pedoclimatice, nucul se dez- voltă și vegetează destul de bine, atingînd înălțimi de 15—30 m, diametre pînă la 1 m și vîrste destul de înaintate. Pe soluri profunde (Staricea-iCcmivîr) are creșteri mari, tulpina dreaptă, mare și o coroană bogat dezvoltată. Pe soluri superficiale, schelete și grohotișuri (Cazane, Iuți, Mraconia, Valea Cernei pe izlazul comunei Topleț și Pecinișca) are o tulpină mai mică, creșteri strîmbe și coroană rărită. Din cauza condițiilor vitrege și fiind adesea rănit fie de om, fie dintr-o altă cauză, la multe exemplare s-a găsit un început de putrezire a lemnului ce înain- tează în fiecare an. în amestec cu alte specii (gorun, cer, tei, carpin. cănpiniță, mojdrean) îl găsim atît pe Valea Dunării cît și pe Valea Cernei (Topleț-Pecinișca) în arborete degradate sau cu consistență redusă. Pe izlazul co- munei Pecinișca (între Bîrza și gara Băile Herculane) există mici, pc grohotișuri în curs de stabilizare, în amestec cu salcîmul. • Avînd un temperament mai puțin pretențios față de lumină, îl găsim atît pc versanți însoriți, cît și pe versanți semiumbriți. Fructificația este mai slabă Ia arborii crescuți în masiv, dar aproape anuală. Din cauza sistemului de recoltare a fructelor înainte de maturizarea lor com- pletă și cu procedee necorespunzătoare, aproape toți nucii au avut de suferit, fiind uneori grav ciuntiți. Fructul în general este bine dezvoltat, dar de la unele exemplare, miezul se scoate foarte greu (nuci costelive). Refacerea lor pe cale naturală se face ușor atît datorită facultății de lăstărire, precum și faptului că fructele. căzînd pe sol, în apropierea arborilor (sau duse în altă parte de diverse păsări și animale), ger- minează ușor, plantula dezvoltîndu-și într-o perioadă scurtă de timp un sistem radicelar privotant destul de bogat. Aceasta face să găsim nuci pe soluri pro- funde (valea Staricea), pe soluri superficiale și com- pacte (izlazul comunei Topleț), pe grohotișuri stabi- lizate sau în curs de stabilizare (Iuți, Cazane, valea Mraconiei, Pecinișca). Plantațiile executate cu puieți crescuți în pepiniere pe soluri superficiale sau schelete (perimetrul de ame- liorare Ogbadena) nu au dat rezultate mulțumitoare, deoarece puieții au un procent mic de prindere, iar creșterile stagnează în primii ani. Aceasta se dato- rește faptului că fiind o specie cu înrădăcinare pivo- tantă, în pepinieră își dezvoltă un pivot lung și puține rădăcini laterale. Prin scoaterea din pepinieră re- tezîndu-se acest pivot, în urma plantării în condiții de sol mai vitrege nu mai există un echilibru între rădăcină și tulpină, ducînd la vegetări slabe sau chiar la dispariție. In asemenea condiții vitrege, au dat rezultate mai bune semănăturile directe (peri- metrul de ameliorare Ogradena). Nucul, în general, degeră în iernile cu tempera- turi scăzute. în iarna 1962—'1963, deși s-a înregistrat —25°C (cea mai scăzută temperatură înregistrată în ultimii 20 de ani), totuși nu s-au produs decît foarte puține degerături la exemplarele găsite izolat și pe văile cu scurgeri de ger. Acest fenomen se poate ex- Fig. 1 Zonele de răspîndire naturală a nucului comun în Raionul Orșova. plică.prin faptul că iama a fost cu multă zăpadă, în schimb, în iarna anului 1954, cu geruri uscate, fără zăpadă și cu o temperatură de numai —24,5°C, s-a produs și degerarea lujerilor de 2—3 ani. Concluzii —। în partea sudică â raionului Orșova nucul comun crește în mod spontan și se dezvoltă bine, fiind o specie de amestec în arboretele naturale; — crește bine atît în mod izolat cît Și îh amestec sub formă de buchete sau sporadic ; — cultura lui trebuie extinsă, cunoscînd că în con- dițiile pedoclimatice descrise există stațiuni care îi sînt prielnice ; — cultura lui se impune atât pentru fructele pe care le dă cît și pentru calitățile tehnologice ale lemnului și ale substanțelor chimice ce se pot extrage din diversele părți ale arborelui; — pe soluri profunde se recomandă să se facă șî plantații cu puieți scoși din pepinieră; pe soluri superficiale, compacte, este bine să se facă semănă- turi directe, dar solul să fie ținut într-o stare afiînată, pentru a-i mări capacitatea de retenție a apei; — poate fi folosit și în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate, pe coluvii, grohotișuri și părți alunecătoare. Despre unele ciuperci otrăvitoare din pădurile țării noastre Biolog Mitrița Bahrim INCEF CZ. Oxf. 172.3:166.5 T n sectorul forestier sînt unele produse accesorii A ale pădurii care în trecut n-au fost suficient sau de loc valorificate. Dintre aceste produse fac parte și ciupercile care în ultimul timp constituie o preocu- pare deosebită în ce privește recoltarea lor organi- zată, precum și valorificarea acestor bunuri, care sînt socotite ca unul dintre alimentele importante. Din marea grupă al ciupercilor interesează din punct de vedere alimentar numai un număr mic dintre ciupercile cele mai evoluate. Deși unele ciu- perci sînt atît de valoroase din punct de vedere nutritiv, ușor de procurat și pregătit, totuși — în țara noastră — sînt întrebuințate mai puțin în alimentație, deoarece numărul celor care posedă cunoștințe pre- cise pentru a determina cîteva specii comestibile, după formă, nuanțe și caractere botanice este redus. Mulți folosesc ciupercile, chiar și astăzi, la întîm- plare și deci valoarea ciupercilor comestibile este prejudiciată. Unele ciuperci comestibile, care au un aspect puțin plăcut, sînt ocolite, deși au o foarte mare valoare alimentară, după cum sînt cazuri cînd se culeg ciuperci care, sub un aspect plăcut, ascund otrăvuri (exemplu Boletus satanas — Hribul țigănesc). în mod obișnuit oamenii înțeleg prin „ciuperci otrăvitoare“ orice ciuperci care, consumate, produc accidente mai mult sau mai puțin grave. Unele produc accidente mortale, altele accidente grave, fără a fi însă mortale, iar ciupercile suspecte produc numai simple deranjări gastrice, vomitări, sau numai simple indispoziții trecătoare. Toate otrăvirile urmate de moarte sînt datorite numai cîtorva ciuperci și primul loc îl ocupă Ama- nita phalloid.es (Buretele viperei sau ciuperca albă), care are pălăria cleioasă (pe timp umed), cu strii pe fața superioară. Este de culoare verzuie ori măslinie, cu plăci solzoase, mai ales în partea de la mijloc. Piciorul cu volvă dezvoltată și cu inel alb. Există și varietăți cu pălăria brună sau galbenă. Amanita phalloi.de s este cea mai toxică ciupercă din pădurile țării noastre, avînd culoarea foarte schimbătoare; astfel, în tinerețe este verde, cînd se confundă cu pîinișoarele (Rusuia virescens), Ia matu- ritate ajungînd la culoare albă, cum este ciuperca comună (Psalliota campestris), ambele fiind ciuperci comestibile. Amanita phalloides cauzează 95% de cazuri mortale. Mai puține cazuri mortale produce Amanita citrina și Amanita perna. Prima, (Buretele de lămîie) are pălăria de culoare galbenă ca lămîia, pînă la galben de pucioasă, uneori brun-gălbuie, presărată de pică- țele albe. Caracteristic pentru aceste ciuperci sînt resturile vălului universal, care rămîn alipite de suprafața pălăriei, dîndu-i aspectul unei hărți geo- grafice. Aceste două ciuperci se recunosc ușor prin mirosul caracteristic de cartofi copți. Alte specii destul de comune care provoacă acci- dente grave fără a fi însă mortale sînt Amanita muscaria și Amanita pantherina. Prima (Buretele pestriț sau muscarița) are pălăria roșie, ou scame albe ce se iau ușor cu unghia. Este o amanită fără volvă. Piciorul este alb, umflat puțin la bază sau solzos, cu lamele albe sau albe gălbui. Este una dintre ciupercile cele mai frumoase. Amanita pan- therina (Buretele panterei) are pălăria de culoare cafeniu-cenușiu, lipicioasă pe timp umed, uneori marginea evident striată, crăpată, la bătrînețe presă- rată cu solzi albi, făinoși, dispuși în cercuri concen- trice și căzători ; lamelele albe și libere sînt îngustate spre picior, care este alb, neted, gol în interior și prezintă un bulb voluminos de care aderă și o volvă zbîrcită. Aceste două ciuperci provoacă tulburări gastro-intestinale, cu vomitări repetate, însoțite de tulburări ale sistemului nervos care se manifestă printr-un delir vesel sau furios. Simptomele scad cu încetul și dacă tratamentul aplicat bolnavului este făcut bine și la timp, acesta se vindecă după 3—5 zile. Ciupercile care provoacă moartea conțin o sub- stanță toxică foarte violentă, descoperită în Amanita phalloides, care se numește phallina și care este solubilă în apă. Phallina dizolvă hemoglobina din globulele sîngelui, producînd hemoliza, astfel îneît moartea se produce prin asfixiere înceată și fatală. Un singur exemplar de ciupercă conține destulă phaHină ca să Omoare 2—3 indivizi maturi. între ciupercile periculoase primul loc îl ocupă Amanita muscaria, care conține alcaloidul musca- rina. Acest alcaloid se mai găsește șl în Amanita pantherina. Efectul muscarinei se manifestă mai mult asupra inimii și tubului digestiv, neavînd nici o acțiune asupra hematiilor. Imediat ce simptomele de otrăvire încep să se manifeste, este foarte necesar să se identifice imediat natura otrăvirii, prin o sumară observație a pacien- tului și prin întrebări puse celor ce au venit în contact cu el în timpul mesei. La otrăvirea de tip phalloîdidn produsă de Ama- nita phalloides (Buretele viperei), Amanita citrina (Buretele de lămîie) și Amanita verna (Buretele pri- măvăratic), simptomele apar destul de tîrziu, cam la 10—12 ore de Ia ingerarea ciupercilor, viața pacientului depinzînd de rapiditatea cu care i se aplică tratamentul necesar. Primele siraptome nu dău nimic grav de bănuit, pacientul simțind doar som- nolență și amorțeală, care sînt urmate de crampe și arsuri stomacale și apoi senzație de sufocare și de sete imposibilă de potolit. Urmează sudori reci, vomitări puternice. Regiunea stomacală este așa de sensibilă încât nu se poate atinge, iar pielea capătă culoarea galbenă cunoscută sub numele de „gălbe- nare phalloidiană“. ■După cîteva ore, bolnavul arată obosit și se pare că, criza întîia a trecut, dar acalmia nu durează decît vreo două ore, după care criza revine, dar mult mai violentă, durerile sînt mai mari, apoi iarăși acalmie. Această alternanță de crize și acalmie se repetă de mai multe ori. Starea generală se agra- vează și după 5—10 zile apar leșinuri frecvente. Adesea se observă nesiguranță în mișcări, paralizie, slăbire treptată a pulsului, bolnavul pare istovit, dar totuși este lucid. Dacă bolnavul Scapă cu viață, rămîne slăbit pentru foarte multă vreme. Otrăvirea de tip muscarinian este produisăde Ama- nita muscaria (Buretele pestriț) și Amanita panthe- rina (Buretele panterei), simptomele apărînd foarte repede, chiar după 1—4 ore de la consumarea ciuper- cilor și se aseamănă cu o intoxicare alcoolică, deose- bindu-se prin aceasta evident de aceea de tip phal- loidian. Otrăvirea muscarianiană începe printr-un delir vesel sau furios, iar sensibilitatea și memoria bolna- vului sînt alterate. Apar dureri mari în regiunea stomacală, însoțite de vomitări și diaree. De îndată ce aceste vomitări au avut loc, înseamnă că otrava a fost eliminată din organism. După aceasta bolnavul adoarme, iar la trezire cu greu își mai aduce aminte de cele întîmplate cu o zi mai înainte de consumarea ciupercilor. Convalescența durează circa 3—4 zile, după care bolnavul este complet vindecat. Pentru a putea lupta cu succes contra otrăvirilor, trebuie aplicat un tratament rațional și la timp. în cazul otrăvirii cu ciuperci, dacă primul ajutor este prompt și bine condus, chiar cei otrăviți cu speciile cele mai periculoase pot scăpa. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 615 In cazul otrăvirilor de tip phaUotdian trebuie che- mat imediat medicul, acesta făcîndu-i bolnavului injecții intravenoase cu un litru de ser fiziologic pentru a dilua toxinele intrate în sînge, Calmantele recomandate sînt bromura de potasiu sau de sodiu, iar depresiunile și leșinurile se vor trata cu cafea sau ceai și apoi eter (cîteva picături) sau o linguriță de sirop de eter la oră. Muscarina fiind un alcaloid se administrează obiș- nuitele antidoturi ale alcaloizilor vegetali, cum este cafeina (cafeaua, ceaiul) care are și o acțiune sti- mulentă. Dacă pulsul scade, se vor face de către medic injecții subcutanee cu cafeina sau aparțină. în otrăvirea muscariniană tratamentul se rezumă la purgative și calmante. Otrăviri trecătoare se produc și prin inspirația sporilor maturi ai ciupercilor otrăvitoare. Carnea ciupercilor otrăvitoare fiartă în apă acidulată pierde cea mai mare parte din principiile toxice. Pentru a putea lupta cu succes contra otrăvirilor cu ciuperci, trebuie aplicat un tratament raționai și la timp, însă cel mai eficace mijloc preventiv al otrăvirilor ' este cunoașterea ciupercilor comestibile după caracterele botanice, ținînd cont că în prezent sectorului forestier îi revin sarcini mari în recoltarea ciupercilor de pădure, atît pentru consumul intern cît și pentru export. Forestierii francezi despre aspectele economiei forestiere romînești Prof V. N. Stinghe T a invitația guvernului român, o misiune franceză compusă din inginerii forestieri, Fourchy, Leroux și Lorne, au vizitat țara noastră timp de o lună, în vara anului 1982. în numărul 3 din 1963 al publicației „Revue fo- restiere franțaise" într-un articol de 32 de pagini, oaspeții noștri au publicat notele lor de călătorie, împărtășind cititorului francez impresiile și consta- tările lor. După propria lor expresie, ei „au descoperit" țara noastră, îndepărtată și puțin cunoscută, dar atît de „variată și atrăgătoare", cu o populație „simpatică și prietenoasă" față de Franța, populație care i-a primit cu căldură și „cordialitate". Notele lor de călătorie încep cu o scurtă prezentare geografică a Republicii Populare Romîne, distingînd din punct de vedere climatic și botanic, două re- giuni în care Garpații împart țara noastră : Transil- vania de o parte — în care arboretele de foioase și de rășinoase le amintesc pe cele din Franța - - Mun- tenia, Moldova și Dobrogea, pe de altă parte, cu un aspect care le este mai străin și unde pe o relativ scurtă distanță se trece categoric de la păduri de rășinoase la cele de fag, apoi la cele de stejar, tei și alte foioase. într-un al doilea capitol, concentrat, se înfățișează organizația administrativă forestieră a țării. în pri- mul rînd, autorii remarcă multiplele sarcini ale Mi- nisterului Economiei Forestiere, care realizează o „integrare verticală", ocupîndu-se atît de cultura pă- durilor, de exploatarea lor, de transporturi, cît și de toată industria lemnului (cu excepția hîrtiei). Se sub- liniază importanța Ministerului Economiei Forestiere în aceste condiții și se explică că această integrare a fost posibilă grație naționalizării. în acest capitol se vorbește de direcțiile din minister, de direcțiile regionale de economie forestieră, de întreprinderile forestiere, de „districtele" și de „sectoarele" fores- tiere. Se dau lămuriri destul de cuprinzătoare asupra felului cum se recrutează personalul silvic superior și se precizează misiunea și organizarea Institutului politehnic de la Brașov. Sc explică, în continuare, compoziția și rolul Institutului de studii și proiectări. Un al treilea capitol, tot de' proporții mai reduse, vorbește dc amenajarea pădurilor, de „marile uni- tăți" (grands ensembles), de unități de producție, de parcelând pădurilor, de redactarea .planurilor și hăr- ților de amenajament. Un .scurt capitol este rezervat cercetărilor forestiere unde se vorbește de Institutul de cercetări și experi- mentări, de filialele lui, de efectivul de personal, de Centrul de documentare și de publicațiile perio- dice. Vorbind de „Revista Pădurilor" autorii scriu : „elle est d’ailleurs bien connue diez nous, car c’est une publicat io o deja venă rable" *). Se mai amintesc publicațiile „Studii și cercetări" și „Bibliografia fo- restieră română". Cele patru capitole ce urmează sînt mai mari. Autorii ne relatează constatările lor pe teren, în parcursul celor 3500 km pe care i-au străbătut, și fac adesea comentarii și interpretări interesante. Mai întâi se remarcă că pădurile de stejar din Muntenia, Moldova și Dobrogea sînt dispersate în trupuri relativ mici, iar calitatea arboretelor de cîmpie este de nivel mediocru, spre deosebire de stejeretefle din Franța, caro, (probabil fiindcă cresc într-un climat mai umed), sînt superioare. O men- țiune elogioasă pentru Snagov șl Fîntînele. în rest se descrie exact tratamentul care se aplică pădurilor de stejar, ca de ex. la Rădești — „tăieri progresive" (adică succesive) cu prealabilă pregătire a solului — care găsește aprobarea oaspeților noștri. Dar în con- tinuare, într-o frază care nu este categorică dar transparentă, ei fac rezerve asupra felului cum se completează golurile: anume nu înțeleg introducerea — din dorința dc a imita natura — a sorbului, cire- șului și alte asemenea specii, când de fapt ar fii trebuit să se introducă o specie de umbră, care „să *) „Este de altfel bine cunoscută la noi, deoarece este o publicație venerabilă". 616 REVISTA PARURILOR ♦ 78 • 1963 • Nr. 10 constituie subetajul indispensabil". Aceeași rezervă poate mai accentuată, o găsim cînd se vorbește de felul cum se refac unele păduri degradate (ex. Corlă- tești, lîngă Ploiești) cu 50% stejar ..amalgamat după diverse formule" cu tei, cireș, soc, păducel, corn etc., ceea ce, după vizitatorii noștri, depășește tot ceea ce înțeleg francezii prin „imitarea naturii", doctrina în mare cinste de altfel, la ei. Interesante sînt observațiile pe care le fac asupra felului cum se practică răriturile în stejar (de ex. la Ocolul silvic FînWnele, lîngă Bacău), Sînt obser- vații ce trebuie citite cu atenție de către inginerii noștri silvici care lucrează în stejar, fiindcă ele vin de la silvicultori francezi, îndeobște rcputațî ca mari maeștri ai culturii stejarului. Problema fagului nu i-a preocupat în special, dar trecînd prin pădurile de fag spre a ajunge la cele de rășinoase. au văzut anumite lucruri și le-au co- mentat. Astfel, ei socotesc că arboretele azi prea dese urmează să fie cît de curînd rărite, prin extra- gerea materialului dominat. Ministerul Economiei Forestiere — tocmai pentru că este și cultivator și exploatator — trebuie să găsească mijlocul dc a valorifica materialul care rezultă, chiar dacă este de mici dimensiuni. Oaspeții s-au oprit mai mult și au intrat în amă- nunte asupra teiului din pădurile dobrogene. Aici pare că au învățat ceva. Au găsit specia cu care și modalitatea în care s-ar putea încerca în Franța, ameliorarea unor arborete degradate. Operația se face acolo, astăzi prin introducerea rășinoaselor (ceea ce ei numesc „enrăsinement" *), dar metoda nu mulțumește totdeauna; mulți silvicultori francezi ar fi bucuroși să lucreze cu o specie foioasă repede crescătoare; vizitatorii noștri remarcă calitățile lui TiUa tomentosa (care există în flora indigenă fran- ceză). puse în evidentă de silvicultura românească : „romînii au dat dovadă de imaginație în utilizarea, în funcție de trebuințele actuale, a ceea ce le-a dat natura" sună în concluzie o frază din articol, Destul de amănunțit descriu oaspeții noștri cultura plopului și a sălciei de-a lungul și în Delta Dunării. Au cuvinte de apreciere pentru silvicultură romî- nească — cu o rezervă privind distanța prea mică la care se planta în trecut și se mai .plantează ade- sea și -acum plopul — si pentru langa întrebuințare pe care tehnica romînă a găsit-o pentru lemnul acestor două specii. Cu pădurile noastre de rășinoase vizitatorii fran- cezi au luat contact cît mai apropiat la Vatra Domeî și la Brașov. Au fost impresionați de pădurile de molid din valea Coșnei, considerate ca vegetînd într-un optim ecologic. Se accentuează asupra tendin- țelor culturale din ultimul timp, care caută să înlo- cuiască metodele extensive ale trecutului, cu o silvi- cultură mai fină. Se pune în relief calitatea exce- lentă a lemnului de molid din nordul țării. Pădurile de brad de la Sinaia amintesc oaspeților noștri pădurile Savoiei și ale prealpilor dauphinezi. Lîngă Azuga (probabil ne valea Limbășelului) au văzut o pădure de molid, întemeiată artificial după o exploatare rasă și în care, prin operații culturale și plantatii se încearcă crearea unui amestec cu brad și cu fag. Lîngă Brașov au văzut culturi raționale, regenerări naturale cu obținerea unor arborete de amestec din brad, molid și foioase. în Bucegi i-a interesat laricele romînesc, care apare ca o subspecie, diferită de laricele autohton francez și în articol se emite părerea că ar trebui să se facă în prealpii Franței experiențe cu laricele nostru, care probabil ar putea să prospere bine, întrucît acolo este un climat umed asemănător celui de la noi. Cu privire la Carpații romînești, vizitatorii francezi remarcă caracterul agreabil al regiunii, peisajele variate și „magnifice" constituind „un capital turistic potențial de prim ordin" : care cu siguranță va cu- noaște „un mare succes" cînd accesul va fi mai înlesnit, lucru la care vor contribui în mare măsură lucrările (de drumuri) ce se execută acum de ser- viciul forestier. Descrierea celor văzute se termină cu vînătoarea si pescuitul. Relieful și situația geografică „face din Romînia un teren de predilecție pentru vînatul cel mai divers și mai original". Se vorbește de regiunea de cîmpie cu fazani, căprioare, mistreți, vulpi, dropii, de zona de coline și subcarpatică, de zona de munte cu cerbi celebri nrin frumusețea coamelor, cu urși mari, cu lupi, rîsi, cocoși de munte, capre negre, vulturi. Delta este descrisă ca o regiune unică în Europa. Vizitatorii francezi s-au interesat și de mo- dul în care străinii pot vîna la noi. Articolul al cărui cuprins l-am rezumat aici, se termină cu o pagină în care se scoate în relief acti- vitatea constructivă care se remarcă peste tot în țară: uzine, locuințe, stațiuni turistice, lucrări pu- blice. Se subliniază Vastele resurse naturale ale țării, precum și tendința de dezvoltare a unei economii echilibrate, insistindu-se asupra avîntului luat de fabricile și combinatele care prelucrează lemnul în cele mai diferite forme. In sfîrșit, referitor la per- sonalul silvic au cuvinte măgulitoare de prețuire si exprimă încrederea lor într-o reușită deplină a acti- vității acestora. Documentarea tehnică în producție Dr. Ing. T. Bălănică pronicarul silviculturii romîne va înscrie pentru timpurile noastre, ca semnificative în efortul co- lectiv pentru progresul profesional, încă trei date : 1 iulie 1960, 13 noiembrie 1962 și 14 iunie 1963. Ele reprezintă momente importante în dezvoltarea insti- tuțiilor noastre ca forme de muncă organizată în lumea cărții dc specialitate, și anume, pe linie de documentare și informare tehnică. Prima dată mar- chează în timp înființarea și intrarea în funcțiune a C.D.F.; a doua, examenul susținut de C.D.F. în fața colegiului M.E.F., unde, ca o concluzie, s-a produs recunoașterea faptului că C.D.F. prin activi- tatea desfășurată își justifică existența și în conse- ei îmbinate cință i s-a acordat creditul moral pentru munca în continuare; a treia dată, nu mai puțin importantă, se referă la o ședință de un gen necunoscut pînă acum în istoria noastră silvică: întîlnirea la C.D.F. cu responsabilii de documentare tehnică de la unită- țile exterioare M.E.F. din toată țara. Obiectivele consfătuirii au fost: 1. Cunoașterea nivelului actual al documentării tehnice la nivelul unităților exterioare M.E.F. ; 2. Clarificarea sarcinilor pe linie de documentare la unitățile exterioare M.E.F.; 3. Precizarea măsurilor de îmbunătățire a muncii de documentare tehnică la unitățile exterioare M.E.F. și la C.D.F. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 617 Au participat la consfătuire circa 100 de reprezen- tanți ai unităților exterioare, care, în calitate de responsabili cu documentarea tehnică, constituie re- țeaua de corespondenți voluntari ai C.D.F. Aceasta înseamnă, că intr-adevăr, se poate vorbi la noi despre o muncă de documentare în proporție de masă, fenomen cultural caracteristic epocii noastre. în același timp, se poate afirma cu toată convingerea că în cadrul economiei forestiere se manifestă și se intensifică din ce în ce mai mult procesul de elaborare și difuzare a informațiilor teh- nice în pas cu celelalte ramuri ale economiei națio- nale. Dovada concretă o constituie, în afară de C.D.F. și publicațiile sale, și existența colectivelor și a responsabilului cu documentarea la unitățile exterioare M.E.F. Ședința din 14 iunie 1963, de Ia București, a fost bogată, plină de conținut, animată și foarte instruc- tivă. A ținut de dimineață pînă seara. Deschisă de tov. director adjunct în Direcția Tehnică M.E.F. ing. O. Cărare, candidat în științe, în calitate de reprezentant al conducerii M.EJF., a avut în ordinea de zi patru referate din centrala C.D.F. (director C.D.F., ing. E. Costin, candidat în științe, dr. ing. T. B ă 1 ă n i c ă, prof. dr. ing. D. A. S b u r 1 a n și tov. M i t e a M.) și trei referate din exterior (ing. D. Bițoianu — DREF București, tehn. C. N a r t e a — IF Nehoi și ing. Florea Ol ga — 1PROFIL Măgura Codlei) cu referire, toate, la modul de lucru în materie de documentare. Din partea ID.T. a vorbit ing. C. Fosteropol, director tehnic. Intre ședința de dimineață și aceea de după amiază a fost prezentată la sediul C.D.F. din. șoseaua Pipera nr. 46, o gală de filme de specialitate, parte importate din străinătate, parte realizate prin grija C.D.F., în cola- borare cu Studioul „Al. Sahia“ din București. Da discuții au luat parte tovarășii ingineri: Morcov (DREF Banat), M i h a 11 (DREF Dobro- gea), Boac (DREF Cluj), Stănescu (CIL Su- ceava), Popescu Georgeta (CIL Blaj), Poleac (ISPF București), Marin (IF Brăila, DREF Galați), Gologan (Serv. Propagandă MEF-București), Moscalu (DREF Hunedoara), Vasilovici (DREF Maramureș), Fior eseu Sabina (ICF Piatra Neamț), Bălan (Casa Silvicultorului-Azuga), Broșteamț (Centrul Școlar Rm. Vîlcea). Timpul scurt avut lă dispoziție nu a permis tuturor celor însoriși, să ia parte la discuții. Din cele expuse s-a putut constata că documen- tarea tehnică este și în economia forestieră o idee în plină ascensiune. Se înțelege, fiind o activitate nouă, sînt încă lipsuri. Acestea se manifestă în dife- rite forme; de exemplu, la unele unități silvice încă nu sînt numiți responsabilii cu documentarea tehnică; la altele, deși nunuți, încă nu au ajuns să-și inaugureze activitatea sau să lucreze mai din plin. La unele unități nu este personal suficient; sau, sarcinile de plan restante din cursul iernii i-au ținut pe teren mare parte din timp și în cursul trimes- trului I și în trimestrul II, din acest motiv nu au mai găsit răgazul necesar pentru consultarea litera- turii de specialitate, respectiv pentru popularizarea ei în rândurile colaboratorilor la realizarea planului. Publicațiile C.D.F. se primesc la unitățile exterioare, dar panouri și vitrine pentru aducerea la cunoștință a noilor materiale documentare nu sînt încă peste tot înființate. Revistele tehnice au. început a sosi cu re- gularitate mai la fiecare abonat. în ședințele de producție lunare și cele trimestriale de analiza muncii nu peste tot se înscrie la ordinea de zi și rezultatele activității pe linie de documentare teh- nică. Evidența activității din cadrul bibliotecilor este o realitate la cîteva unități, dar inexistentă la multe altele etc. Totuși, preocupări serioase de cunoaștere a noută- ților tehnice din literatura de specialitate, de intro- ducere a acestora în producție, în economia fo- restieră există. Chiar susținută. Dovadă : străduințele continue depuse în munca de inovații, care nu se pot concepe fără documentare tehnică la zi, cursu- rile de calificare și cursurile de împrospătarea cu- noștințelor din cadrul DREF-urilor, cursurile de la Casa Silvicultorului-Azuga, conferințele organizate în cadrul cabinetelor tehnice și pe linie CNIT etc. O altă formă însă, poate cea mai eficace, este aceea reprezentată de instrucțiunile și dispozițiile de servi- ciu trimise în exterior de către direcțiile operative din centrala ministerului. In felul acesta se asigură și ceea ce se poate numi legitimitatea și legalitatea noutății tehnice. Pentru că, nu este suficient să se ia cunoștință despre ceea ce a apărut nou în lume pentru a se introduce în producție. Mai trebuie, în afară de dorința de a face lucruri noi și a ține pas cu vremea, și convingerea că ceea ce se vrea este și valabil, adică verificat și găsit corespunzător pentru problema ridicării producției și productivității pădurilor, în condițiile țării noastre. Ou alte cuvinte, trebuie și ordonat. Ceea ce nu se urmărește nici decum La unitățile silvice este problema numită : „eficiența economică a documentării tehnice". La unele unități industriale aceasta este însă, o realitate. Exemplu: IPROFIL Măgura Codlei raportează că prin aplicarea docu- mentării tehnice din publicațiile C.D.F. a realizat economii de 232.000 lei, printr-o serie de propuneri de îmbunătățire a procesului tehnologic. Lipsuri sînt și în munca de la C.D.F. De exemplu : nu întotdeauna se selectează cele mai corespunză- toare informații pentru problemele curente de la unitățile exterioare; forma de prezentare a publi- cațiilor C.D.F., s-a spus de unii tovarăși în ședință, nu este un exemplu pentru nota de sobrietate ingi- nerească cuvenită unor asemenea lucrări ; regulari- tatea apariției și difuzării publicațiilor C.D.F. nu este totdeauna asigurată. în consecință, au fost propuse o serie de măsuri tehnico-organizatorice pentru îndreptarea deficien- țelor. Dintre acestea se pot cita următoarele: — Unitățile exterioare se vor conforma dc urgență pentru traducerea în fapt a ordinelor ministeriale nr. 991/martie 1962 și nr. 951/29 noiembrie 1962, în legătură cu numirea responsabilului și constituirea colectivului de documentare, prelucrarea îndruma- rului etc.; — Responsabilii ou documentarea vor trimite pe- riodic, la datele convenite, rapoarte asupra activității de documentare la unitățile exterioare și vor face cunoscute la C.D.F. problemele principale care inte- resează producția ; — C.D.F. va dezvolta și consolida legătura cu uni- tățile exterioare M.E.F. pentru ca munca de docu- mentare tehnică să fie cît mai oportun și eficient în serviciul producției. Pe linia acestei ultime recomandări, o delegație C.D.F. constituită din directorul C.D.F. ing. E. Costin, dr. T. Bălănică și prof. D. A. Sburlan au vizitat în cursul lunii iunie a. c. 16 unități exterioare (opt din sectorul industrial și opt din sectorul silviculturii). Constatările făcute la fața locului au confirmat relatările din ședința din 14 iunie : există categoric un interes viu pentru documentarea tehnică, dar se practică în măsură mai mică; publicațiile sosesc, dar se consultă și folosesc parțial; îndrumar există, 6118 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 • Nr. 10 dar nu este prelucrat; nu există o evidență în legă- tură cu eficiența economică a documentării tehnice. Totuși, s-a descoperit la Piatra Neamț, la unitățile silvice IF și IGF, existența unui Buletin de Informare Tehnică, redactat, multiplicat și difuzat prin grija tovarășilor de la IF și ICF pentru unitățile în subor- dine {ocoale -și șantiere), pentru cadrele proprii. Este un fapt minunat acesta șl el ar trebui să-și găsească ecou ori unde este nevoie de carte și de informații tehnice. Cu ocazia unui schimb de experiență la nivel de unități exterioare (IF, DREF), așa cum s-a mai făcut de altfel în această privință la I.F. Nehoiu și I.F. Cîmpina, s-ar putea găsi cheia de dezlegare a problemei documentării tehnice chiar de către acei care au nevoie de ea și la alte unități. C.D.F. este gata, cu experiența sa, pentru a da mîna de ajutor necesară. Desigur, consfătuirea din 14 iunie 1963, marchează începutul unei activități ,pe linie de documentare pe o scară neobișnuită. Informațiile și lămuririle din ședință, ca și cele din cursul deplasării efectuate de conducerea C.D.F., vor facilita și mai simțit dez- voltarea și consolidarea muncii de documentare tehnică, astfel îneît economia forestieră din țara noastră să se apropie cît mai repede și în toate sectoarele de nivelul mondial. * * * Al. 13-lea Congres al Uniunii Internaționale a Insti- tutelor de cercetări forestiere (Rapoartele Congresului IUFRO, Viena, 1962, 2 părți, 3 volume) Intre 10 și 16 septembrie 1961 a avut loc în Austria, la Viena, al 13-lea Congres al Uniunii Inter- naționale a Institutelor de cercetări forestiere (IUFRO). înființată în anul 1890, IUFRO numără astăzi 50 de țări membre din toate continentele și are urmă- toarele scopuri : Stabilirea de raporturi personale strânse între cer- cetătorii din silvicultură din toate țările, în special între specialiștii din același domeniu de activitate (secții de cercetări); Comunicarea- de informații privind cercetările fă- cute asupra pădurilor și produselor acestora (rezul- tate, programe de cercetare, organizare de lucrări, metode și material). Standardizarea, în limita posibilităților, a princi- piilor și metodelor de lucru. Analiza critică a rezultatelor lucrărilor de cerce- tare efectuate pînă în prezent și organizarea de noi cercetări pe plan internațional. Colaborarea cu organizațiile internaționale pentru a se da informații și sugestii de ordin științific asupra unor anumite probleme. Elaborarea unei clasificări uniforme a literaturii silvice în lumea întreagă. Din punct de vedere organizatoric, Uniunea este condusă de un Președinte ajutat de Comitetul per- manent, care se întrunește odată pe an. Consiliul internațional format din cîte. un reprezentat al fie- cărei țări membre este organul suprem de control și se întrunește la 3—4 ani cu ocazia Congresului Uniunii, Activitatea științifică a Uniunii este executată de 11 secțiuni de cercetare, conduse fiecare de cîte un președinte. Orice cercetător aparținînd unui Institut — membru al Uniunii, poate face parte din una sau mai multe secțiuni. Aceste secțiuni sînt enumerate în continuare. , Secțiunea 01 — Bibliografie și terminologie j Secțiunea 11 — Influențele generale ale pădurii și amenajarea bazinelor de recepție ; Secțiunea 21 — Studiul stațiunii ; Secțiunea 22 — Studiul plantelor forestiere , Secțiunea 23 — Silvicultura ; Secțiunea 24 — Protecția Pădurii; Secțiunea 25 Metodele de studiere a producției și reglementării exploatărilor ; Secțiunea 31 — Economia forestieră ; Secțiunea 32 — Munca în pădure ; Secțiunea 41 — Produsele pădurilor ; Secțiunea 02 — Istoria pădurii (este a 11-a secție nou înființată cu ocazia Congresului din anul 1961). La sfîrșitul Congresului (între 18 și 29 septembrie) au fost organizate în Austria trei excursii științifice pe trasee diferite pentru congresiști, cu temele: Silvicultura și discipline înrudite; Protecția pădurii; Tehnica în economia forestieră. Țara noastră a fost reprezentată la această consfă- tuire printr-o delegație formată din tovarășii: ing. L. Negrea, adjunct al ministrului Economici Fo- restiere ; ing. O. Cărare, director adjunct al Di- recției tehnice ; ing. I. B ă 1 a ș a de la Consiliul de Miniștri ; ing. E. Costin, director al Centrului de documentare tehnică pentru economia forestieră. Delegația romînă a prezentat la acest Congres 13 referate în care s-au comunicat din rezultatele cercetărilor făcute la Institutul de cercetări fores- tiere și Institutul de biologie al Academiei R.P.R. Referatele susținute sînt enumerate în continuare. Rolul hidrologic al pădurii în bazinele cu fenomene torențiale de ing. I. Abagiu și C. Arghiriade. Metoda cercetării periodice și sistemul clasificării tipurilor de stațiuni forestiere în Republica Populară Romînă, de ing. G h. Mihai. Sistemul de clasificare tipologică folosit în Repu- blica Populară Romînă și aplicațiile sale practice, de ing, S. Pașcovschi. O metodă pentru determinarea numărului optim de arbori la hectar. în stațiunile unde apa este defi- citară în raport cu regimul de umiditate din sol, de ing. Eugen Costin. Variații hibride la descendenții de Quercus imbrU caria Michx obținuți prin polenizări libere, de ing. V. Benea și ing. Dimitriu-Tătăranu. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 10 6iâ Contribuții la studiul efectelor radiațiilor radioac- tive asupra semințelor forestiere, de ing. V. Bene a, O. Constantinescu și C. Hu 1 uță. Influența structurii arboretelor asupra rezistenței la vînt, de ing. St. P u r cel ea n și R. Dissescu. Experiențe efectuate pentru a stabili cauzele us- cării stejarului în Republica Populară Romînă de ing. Gh. Marcu și I. Catrina. Contribuții la problema elaborării unui sistem unitar de clasificare a arboretelor după producti- vitate, de ing. V. Giurgiu și S. Armășescu. Creșterea radială a arboretelor în timpul perioadei dc vegetație, de dr. ing. I. Popescu-Z eletin Și ing. V. Moca nu. Asupra clasificării arboretelor de vîrste ameste- cate, de dr. ing. I. Popescu — Zeletin și ing. E. Dissescu. Asupra eficienței economice a lucrărilor de îngri- jire în pădurile de rășinoase, de ing. Gh. Purcă- reanu și Gh. Ivan. Instalații pasagere cu cablu pentru scosul lemnelor subțiri din parchete, de ing. M. Isbășoiu, C. N i ț u, C. R o u ă și I. V i ș o i a n u. Proprietățile fizice și mecanice a lemnului cîtorva specii din Republica Populară Romînă în raport cu tipul de pădure, de ing. N. Ghelmeziu, G h. I. Pană și S. Pașcovschi. Ing, N. Tănăsescu GABRIEL CATALAN, (Studii asupra polenului genului Populus). Bachiller — Estudios sobre el polen del Genero „Populus", Institute Forestal de Investigaciones y Expe- riencias Anul XXXIII — Comunicarea nr, 14, Madrid, 1962, 12 pag., 4 fig., 5 tabele. Broșura prezintă o serie de experiențe în ve- derea facilitării hibridărilor în cadrul acestui im- portant gen. Pornind de la dificultățile datorate diferenței calendaristice între datele de maturare a polenului și a florilor femele de diferite specii și clone (de la cîteva zile pînă la o lună), autorul studiază trei posibilități: a) păstrarea polenului de la un an la altul; b) recoltarea polenului din regiuni mai calde unde înflorirea este mai avansată; c) accelerarea artificială a maturației amenților masculi. Prima soluție nu are încă o valoare prac- tică ; a doua soluție nu prezintă nici inconveniente teoretice, nici practice — în anumite cazuri este însă necesar ea personalul calificat să recolteze lujerii floriferi în bune condiții de la oarecare distanță; ultima dintre soluții este însă cea mai puțin delicată și mai economică. în acest din urmă caz s-au efectuat experimentări de polenizare a amenților femeii de Populus tremula și P. tremu- loides cu polen de Populus deltoides ev., „Carolino“ și amenți femeii de P. tremuloides, de P. alba și Oxford poplar cu polen de P. nigra, obținîndu-se de cele mai multe ori semințe normale. Urmează cîteva considerații privind: metoda de provocare a germinației grăunților de polen de plop și durata facultății de germinare a grăunților de polen de P. alba (pe baza datelor înregistrate într-un an se dă și un grafic pentru scăderea procentului de gră- unțe germinate în funcție de numărul de zile scurse de La recoltare). Lucrarea poate fi consultată la biblioteca CDF. Ing. T. Dorin * * * Academia Italiana di Scienze Forestal! — ANNAL] — Voi. al Xl-lea Firenze, 1963, 432 pag. tabele, foto- grafi:, grafice, hărți. Dintre cele 14 materiale ale acestui volum — re- cent primit la biblioteca CDF în cadrul schimburilor internaționale de documentație științifică — men- ționăm. în special: — Ecologia împăduririlor, de Andrea Giacobbe. După ce trece în revistă câteva lucrări de reîmpădurire executate mai de mult în Italia, au- torul constată că neajunsurile semnalate în arbore- tele respective se datorează climatului nepotrivit pentru speciile introduse, faptului că din punct de vedere pedologie speciile nu au fost plantate în mo- mentul favorabil sau cantității de puieți necores- punzătoare exigențelor biologice specifice. După ce se analizează critic și în detaliu aceste aspecte, se conchide că reîmpăduririle pot reuși numai cînd se constată că pe suprafața respectivă s-a format un „mediu" forestier. Pentru punerea în valoare a su- prafețelor dezgolite este necesar să se inițieze expe- rimentări ample șî complexe pentru toate tipurile de împăduriri și apoi să se constituie comisii de silvicultori, botaniști, pedologi, economiști etc. care să studieze regiunile italiene omogene din punct de vedere al caracteristicilor pedo-climiatice; studiile respective urmează a furniza indicații generale din care să se -inspire orice proiect de împădurire. — Pădure a și cerințele sociale pri- vind turismul, sportul și viligi atura, de Giovanni Quiattrocchl — în care se insistă asupra necesității de a se spori veniturile, cam mici, pe care le aduc pădurile italiene proprietarilor lor, prin amenajări turistice, cu caracter sportiv sau estetic, prin introducerea unor specii de animale și pești cu calități decorative și de interes cinegetic sau pes- căresc. — Observații asupra caracteristicilor și evoluției solurilor pădurii Campigna (Forli). Relații cu vege- tația forestieră de Guido Sancsi. Studiul suscită interes, atît din punct de vedere al metodicii adop- tate, cît și din al concluziilor silviculturale la care se ajunge. Este vorba despre soluri brune acide și brune podzolice formate sub făgete. Probleme de studiul solului mai tratează și lucră- rile semnate de P. Baldaccini și G. Ronchetti ; cerce- tările respective au fost localizate la două regiuni de suprafață relativ redusă. — Francesco Moriondo prezintă studiul intitulat: Difuzarea atacurilor de Melampsora pinitorgua în pinetele italiene, iar D. Luis Bramao semnează ar- ticolul : Considerații asupra productivității solurilor de pe glob (în' limba engleză). Pentru a încheia, menționăm memoriul lui Andrea Giacobbe — Metodele actuale de împădurire a terenu- rilor goale. In concluzii se arată că" utilizarea — tra- dițională în Italia a „banchetelor" nu dă întotdeauna rezultate; că este necesar ca culturile forestiere definitive să fie precedate de o fază ierbacee și de alta arbustivă ; că, în sfîrșit, se comite o eroare ecologică, adoptîndu-se drept culturi ameliorative și preparatorii numai plantațiile de pin, care nu numai că nu îmbunătățesc solul, ci chiar îi influențează adesea în sens negativ calitățile. Se propune o me- todă nouă, mai simplă, mai ieftină , și mai rapidă decît cele practicate de curentul „tradiționalist". Toate materialele sînt însoțite de rezumate în limba franceză. Ing. T. Dorin 620 REVISTA PĂDURILOR “ 78 • 1963 * Nr. 10 SOCOLOV, V. S.: Acțiunea giberelinei asupra germina- ției semințelor forestiere. Izvestia vîsșih ucebnîh zave- denii. Lesnoi Journal, nr. 1, 1963. Este cunoscut că giberelină este o substanță stimu- latoare a creșterii și dezvoltării plantelor. Metoda cea mai economică și mai accesibilă este prelucrarea semințelor forestiere cu soluție de giberelină. Din experimentările efectuate de autor cu semințe din mai multe specii a rezultat că germinația de laborator a crescut mult la semințele de dud alb și frasin de Pensrlvania tratate cu soluție de gibere- lină în concentrație de 0,02%. Sub influența gibere; linei, germinația semințelor de mesteacăn, caragană și loniceră a scăzut, în special când, s-au aplicat soluții în concentrație mai ridicată. Asupra semin- țelor de pin tratarea cu giberelină n-a avut nici un efect, ceea ce se explică prin concentrația necores- punzătoare a soluției. Cercetarea puieților rezultați din semințele tratate cu giberelină a arătat că prelucrarea cu soluție de concentrație ridicată (0,02%) duce la obținerea de puieți slab dezvoltați, cu rădăcini de mici dimen- siuni, cu toate că tulpinile sînt mai lungi. Prelucrarea semințelor cu soluție de concentrație optimă (0,002%) nu numai că ridică procentul de germinație, dar contribuie la răsărirea mai rapidă și uniformă a semințelor, fără să reducă viabilitatea puieților. Este de mare importanță practică stabilirea de către autor a faptului că se obțin puieți dezvoltați normal, dacă semințele se țin în soluție pînă cînd se umflă, dar fără să încolțească. In cazurile cînd semințele au fost ținute în soluție de giberelină pînă cînd au încolțit, puieții obținuți nu s-au dezvoltat bine, respectiv a rămas în urmă sistemul radicelar. V. B. IAROSLAVȚEV, G. D.: Sequoia gigantea . (Linde) în cul- turile forestiere din Crimeea. Lesnoi Jurnal 1, 1963. Sequoia gigantea (Linde) este cunoscută în patria sa ca o specie repede crescătoare, care dă un lemn foarte prețios și prin rădăcinile sale ferește coastele de eroziuni. în Crimeea (U.RS.S.), Sequoia gigantea a fost introdusă prima dată în anul 1859. Exemplarele existente în prezent în raza leshozulul lalta la vîrsta de 50—60 ani au înălțimi de 30 m și diametre de 70^80 cm, Experimentarea introducerii acestei specii în cul- turi forestiere a început în anul 1950, continuîndu-se cu intermitențe. In ,1959 și 1960 experimentările au fost extinse. La patru ani, exemplarele de S. gigan- tea din culturi au depășit 50 cm în înălțime, pe cînd pinul plantat în același an n-a depășit 10 cm. Autorul ajunge la concluzia că S. gigantea crește mai repede decît speciile locale încă din tinerețe (comparativ cu pinul, recomandat în aceleași condiții staționale). Nu rezistă însă pe solurile argiloase,- periodic excedentare în apă, în aceste condiții creș- terile devenind foarte mici. In baza observațiilor asupra culturilor efectuate, autorul recomandă introducerea în cultură a acestei specii nu numai în arboretele din Crimeea, dar și în cele din Caucaz și regiunea subcarpatică. V. B. TOMPA, K. și BRUNDL, L. : Combaterea chimică a bu- ruienilor tn răchitării. Az Erdo nr. 3, 1963. Răchităriile cultivate cu răchită nobilă necesită o bună întreținere contra buruienilor, care sustrag apa necesară acestora și pot duce la reducerea re- zistenței biologice. Lipsa brațelor de muncă a făcut actuală găsirea unei metode de combatere a buruienilor, metodă care să fie ușor aplicabilă și de mare productivitate. Rezultatele obținute de autori cu ierbicidul Sima- zin, respectiv Hungazin DT (de fabricație maghiară) arată o mare eficiență a acestei metode. Tratarea cu 4,5 kg/ha, respectiv 6,0 kg/ha, a dus și la un spor de 25,8%, respectiv 345%, de nuiele de răchită. Doza recomandată de autori este de 5—6 kg/ha pe soluri nisipoase și de 7—8 kg/ha pe soluri cu textură mai grea. Pe soluri cu conținut ridicat de humus și cu textură foarte grea se aplică 10 kg/ha. Ierbici- dul se aplică numai cînd solul este suficient de umed. Nu se recomandă aplicarea tratamentului în anul butășirii și în primii doi ani, cînd rădăcinile de suprafață pot fi vătămate. Tratamentul își men- ține efectul timp de doi ani. Calculul economic redat de autori denotă o efi- ciență ridicată a acestei metode, respectiv o redu- cere a cheltuielilor de întreținere cu circa 50%, plus sporul de nuiele de răchită de minimum 15%. Metoda preconizată este dte mare viitor și se poate recomanda pentru experimentare pe scară de pro- ducție și în răchităriile din țara noastră. V. B. SAS. BARNA : Rezultatele experimentărilor cu scarifîca- rea semințelor de salcîm. Az erdo, nr. 5, 1963. Forțarea semințelor de saloîm se poate realiza plin tratarea cu acid sulfuric, prin înmuierea în apă fierbinte și prin scarificare. Prima metodă se aplică de obicei numai pe scară de laborator, în producție utilizîndu-se forțarea prin apă fiartă, metodă care are multe părți vulnerabile bine cunoscute practi- cienilor. Scarificarea nu s-a aplicat pînă în prezent pe scară mare din lipsa unui utilaj corespunzător. Autorul articolului a realizat o mașină de scari- ficat semințe de salcîm cu o productivitate de 100 kg seimințe/h. Deservirea acestei mașini se reali- zează de un singur muncitor. După descrierea sumară a mașinii, autorul arată rezultatele obținute în laborator și în pepinieră. Analizele au dovedit că în urma scarificării cu ma- șina au germinat 88,55% din semințe, 11,35% au fost semințe stricate, iar 0,10% semințe nu au ger- minat. Din semințele netratate au germinat doar 25,95%, iar 70—81% nu au germinat de loc. Rezul- tatele obținute în pepiniere confirmă utilitatea ma- șinii de scarificat. Ajungînd la concluzia că prin scarificare se va reduce considerabil cantitatea anuală de semințe de salcîm utilizată, autorul își propune continuarea experimentărilor cu semințe scarificate, în special relativ la influența depozitării asupra germinației. V. B. S. Pașcovschi und T. Ivanschi : Zur Frage des Verhâltnisses zwisehen Wald und Gebirge. 557 Aurora Tomescu : Einige Aspekte im Zusammenhang mit der Biologie und Okologle dor BlUte-und Fruehtbildung bel den Arlen der Pinus- Gattung. 560 Violeta Enescu und Val. Enescu: Beitrăge zur KenntnsJ der Biologie der Bliite und Fruehtbildung des amerikanisehen Faulbaumes. 564 C. Lăzărescu, I. Danciu und N. Nanu: Die Ergebnisse der Vergleichskultureu mit Sticlelehe In der Banater Ucide. 568 C. S. Papadopol, V. Papadopol und E. Piron : Der Einiluss der Agroteehnik auf die Wald best tinde im Steppengebiet- 572 Gh. Ciumac and Șt. Purcelean : Der Einiluss der Auiloekernng des Bodens im Fruchtjahr aut die Entwieklung der Winter- und Stieleichenkulturen im ersten Vegetationsjahr. 577 I. I. Florescu und St. Hub/ov : Beitrage zur Frage tder Vorbeugung des Barfuaslegens der Nadelholz-Pflfinziinge In Gebirgsbaumsehulen. 581 Al. Badea : Zur Frage der subperiodisehen FlScho und der Sonder-Verjiingungsperiode. 583 V, Sabău : Der wlrtsehattlielie Jfutzen der Kulturen hybrider Sehwarzpappeln. 588 P. Alexandrescu : Einige Fragen der Bruttoproduktion in der Forstwirtsehaft. 590 V. Cristovici: Verfahren aut Grund des gewogenen Mittels bei der Festlegung der Produktionsnormen fiir Waldar- beiten* 595 I. Abraham : Nene Probleme im Kampf ttlr die Steigerung der Rentabilitiit der Forstbetriebe in der Begion Maramureș naeh Einfiihrimg der neuen Einzelhandeispreise. 598 Em. Ștefănescu und Șt. Lupușanschi: Die Einordnung und das Volumen der Holzabfâlie in den Forstbetriebcn. 600 Gh. Iliescu: Die Aufdeckung und Bekămpfung des Insekts Hylobius abietis L. dur eh das Verfahren der Giftrinden. 604 O. Cărare: Im Zusammenhang mit den Berechnungseie- menteu fiir die Bestiminung der optiraalen Diehte des Wald- wegnetzes. 606 AUS DER ERFAHRUNG UNSERER BETRIEBE D. Orheianu: Vorrichtung zur Aussaat der Fjohtensamen in eugen Beetfurehen 609 V. Carmăzin ur.d E. Langa: tJber die Klassifikation der Walder In den Grunflaehen. 611 WISSENSCHAFTLICHE NOTIZEN I.Șchiopa : Beltrâge zur Kenntnîs der natiirllchen Verbreitung des gemeinen Nussbaums im Hayon Orșova. 612 Mitrița Bahrim : Im Zusammenhang mit elnigen Giîtpilzen in den Wăldern unseres Landos. 614 CHR0N1K V. N. Stinghe : Franzfisisehe Forstspeziallsten uber die ru- manische Fortswirtsehaft. 615 BUCHBESPRECHUNGEN ZEITSCHR1ETENSC HAU 618 620 REVISTA PĂDURILOR ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE ȘI AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR ȘI TEHNICIENILOR DIN R.P.R, ANUL 78 Nr. 11 NOIEHURIE IMW COMITETUL DE REDACȚIE Conf. Ing. O. Mureșan, candidat în științe tehnice — redactor responsabil, ing. E. Costin, candidat în științe agricole — redactor responsabil adjunct, ing. P. Bradosche, ing. O. Cărare, candidat în științe agricole, ing. I. Drăgan, candidat în științe tehnice, ing. V. Giurgiu, candidat în științe agricole, ing. A. Marian, ing. H. Nicovescu, conf. ing. O. Petruțtu, candidat in științe agricole, I. Prundaru CUPRINS Pag. V. G. BARBA : Cu privire la organizarea amortizării fondurilor fixe în în- treprinderile forestiere. 621 C. LĂZĂRESCU, CORNELIA N1ȚU și C. CĂLUGĂRESCU: Cercetări asupra comportării unor proveniențe de b'raxiuus excelsior L. la Mihăiești. 620 VAL. ENESCU și A. COSTEA : Cercetări privind producerea puieților de pin silvestru în paturi nutritive alcătuite din litieră. 631 ALLA CONSTANTIN și D. VARGA: Cercetări privind determinarea viabili* tății semințelor de brad cu ajutorul sărurilor de tetrazolium. 636 ST. RUBȚOV, I J. FLORESCU în colaborare .cu A. COSTEA, I. BĂLAN și ST. CARABELA : Cercetări ecologice privind cultura bradului, molidu- lui, pinului silvestru și a laricelului în pepiniera Sețu-Sinaia. 639 I. RĂDULESCU în colaborare ou V- BRADU : Observații asupra fructificațirl duglasului verde din bazinul Nadrag între anii 1957 și 1962. 644 I. Z. LUPE : Cercetări privind tehnica de cultură a molidului în Carpații Su- dici (Valea Sadului). 648 V. BAKOȘ : Noul STAS pentru puieții forestieri și creșterea calității lucrărilor de împăduriri. 653 A. SIMIONESCU. M. ARSENESCU GH. ILIESCU, AL. FRAȚIAN, T. PO- PESCU : Considerații asupra prognozei înmulțirii principalilor defoliatori ai pădurilor pe anul 1963. 655 M. ARSENESCU : Aplicarea tratamentelor timpurii de primăvară în comba- terea dăunătorilor Tortrix viridana și a geometridaelor. 658 ȘT. BANARU; Un procedeu simplificat de punere îu valoare a produselor accidentale dispersate. 661 A. SBIRNAC și P- TUDOSOIU: Ramforsarea plugului PP3-30M în vederea folosirii lui la lucrarea solurilor forestiere 663 R. N. VARLAN: Considerații privind aplicarea sistemelor rutiere moderne pe rețeaua de drumuri forestiere din R.P.R. 666 A. AMZICĂ : Considerații asupra executării suprastructurii din piatră spartă la drumurile forestiere. 671 V PAPADOPOL: Importanța silvo-economică a culturii coacăzului negru. 675 NOTE ȘTIINȚIFICE R. ROSLER : Molidul Candelabru do la Tihuța 677 RECENZII 679 REVISTA REVISTELOR 680 B. F. £>ap6a: OTHoCHTenbHO opraHiisanHH aMOpinsa- HHH OCHOBHMX CpO^CTB B .TOCHMX UpCRnpHHTHHX. 621 K. JlasupecKy, Kopiiejiun Huu,yin C. Ka.iyeapecKy: Ilecnc- p,OBaiiHH no noBOHeHHio pa^a npoHexosKjțennS Fraxi- nus excelsior L. n MiixanueniT 626 B. EnecKy n A. Kocmn: Hccne^OBaHHa no uponsBO- flCTBy cejmneB oOMKnoBciniou cochm b nnTaTe.Tb- HMi ejroax. 631 Aji.ta KoHcmaHmuH ii Bapea: llccaejiOBaHHH no onpoflenenHio atnsHertiocoGHocTHe eaoBBix ceMHHnpii noMonțH coneii TOTpasoana. 636 III. Pyâițoe, II. H. (bjtopecKy e compydHuuecmee c A. Koem*, n Bajian M HI. Kapa.6eM: OKO.'iOTH'iecKne necnejțOBaHiM no ityji&TypaM ohm, hjixtm, oEmkho- bchhoh cochm m jincTBennmțM b nnTOMHHKax nieuy- CmiaH. 639 II. Psdy.iecKy h B. Epady: 3aMC h K. K3Jiyr9PECKy: JIccaeflOBaHHH no no- Be^eHHK» pn^a npoHCXoat^cnn# Fraxinus excelsior L. B MuxaHneniT. HcCJieHOBaHHH no npOMCXOÎKaeHMH) HCGHH BM- hbiijim hto y MonoaHX KyjiLTyp 9-th ițeTHero nospacTa HMeioTCH BKOTHnHnecKMe paajmqnn, hto SOKasMBaei ^to noTOMCTBo SToii nopoan coxpa- hhct HacjiencTBeHHue xapanTepHCTHKn b noBe- HennH Ha hobom mcctb npoiiapacTaHMH. 626 B. EHECKy n A. KOCTH. Uceae^OBannn no npOH3BOaCTBy CHHUOB OOMKHOBCItnoii, COCHM B UHTaTeni.HMX CHOHX. IIpOIISBOUCTBO CameHUeB B IIHTaTBJIBHMX CJIOHX npeHCTaBjiHeT coOoii cnocoC iihtchcbuhoH Kyjit- Typti c MHorMMii npeHMymeCTBaMii c npoHSBop,- CTBeHHOii II aKOHOMHHeCKOft TOHeK apeHHH. 9tot cnocoC peKOMeMpyeTCH BHeapHTB b nmponoM MacniTaSe. OnHCMBaeTCH TexuMKa npoH3Bo;iCTBa CBHHpeB O SMKHOBeHHOÎi COCHII B niITaTRJIBHMX cjiohx. 9tot cnocoO mojkho npiiMeHHTt Toraa Koraa Hy®iiM ceHHijH hm paccanu b BHny nony- hchhh xopomnx caweHițeB hm nocaHKn. TaKHie n jțnH noJiyqeHUH cantenneB hjih nocaHKH 6ea npeHBpaHTeJiBHOîi ithkhpobkm na nopoji c MaJiMMM ii oneni» MajiMMii ceiwenaMH n b ocoSeHHOCTH «orna iicnojjtByioTCH ceMena b peayjiBTaTe ceJteKijMOH- noro npoițecca hjiii ceMeaa HMiiopTHbie n pejiKo- HaxoaHiniieCH. 631 m. pyBHOB, H. M. ©JIOPECKy b C0Tpy«. HWiecTBe c A. K0CT1J. M. B9.IIAH M HI. KAPA- BEJIA. BRonorMHOCKno HCCJieflOBaHHH no Ky.ii>- TypaM OJIH, HHXTLI, o6MEH0B0HH0fi COCHM M JIIICT- bohhmhm b nnTOMHHKax nieny-CnHa». 9to CBoeo6pa3HaH paflora, b KOTopoiî aBTopM nOKaSHBaiOT HTO KyjIBTypH ejIM B OTKpMTMX nnTOMHHKax, yMepeno aaTeHeiiHLix iipn noMonja nanecoB na njianoK hmcot Cojitme npeHMymecTB H6M B JieCHMX MaCCHBaX. IIoKpMTHe rpHH CTeKJIH- । HHMH IIJIH nOJ3H8THJieHOBHMH HțHTaMH OHHOBpe- M6HH0 C HOCeBOM HHJIH JțJIH BCeX HOpO^ «BOftHOH npOHCHT BCXOHteCTH HCM B o6uKHOBeHHBIX ycjio- bhhx pa6oTBi. flanee gaioTCH peKoMeHjțamiH no npeflynpeiKHeHHio BMHiHMaHHH ceHHneB n t.a. 639 A. CIIMHOHECKy, M. APCEHECKy, r. II-RMECKy, AJI. cDPAipiAH, T. lIOIIECKy O nporHose pasMHoateHHM rjraBHMX HecHMX moto- rpMsynțHX na 1963 rojț. Abtopm onncMBaiOT BapajKemie h 6opt6a c 1‘jiaBHHMH nHCTorpuayiHHMnii, npHxojțn k aaKJno- tchhio hto xopoimie peay.iBTaTLi nonyqeHHHe b 3T0M ropy b Oojibinoîi Mepe hbjihiotch cnejiCTBHeM cocTaBJieHHH cooTBeTCTByioinero npornosa, ko- Topafi nosBOJinji npoiiBBeCTH npaBHJiBHoe pac- npeHejteiiHe bou Ha6jnoji;eHHH h 6opb6M c jihcto- rpbiayMmnMH. 655 A. AM31IKA. 06 ycTpoficTBe cynpacTpyKTypw jiecHHx jțopor. Abtop aaeT KpHTHnecKoe onucaHne MaKaaaMa, yKaBKBan hto hm neCHoro ceKTopa sto onent npBTOHiiHOBHaH nyTbenaH cucTeMa, c tohkh apeimn arperaTOB h nocTpoHKH t.k. oh hbjihotch Re$' (JimiiTHBlM C TOHKH BpOHHH nOJiyHCHMH MHHHMyMa npocipancTBa. UoaTOMy npeflJiaraeTCH aaMena iiaHanaMa MomenueM nojmrpaHyjiHpoBaHHbiM me6- neM nun $ynp;aMeHTa n nac.TH<-iHo (na btopocto- neHHMx aoporax) khk o6nmțoBKa. flaiiee paccMa- TpnBaiOTCH necKOJiBKo Bonpocoa no nerpaRiipo- Baniiro Momeam! n jțo6i>iBaHHH meSHH. 671 V. G. Barba : Coneerning the organization of amortising fixed funds in forestry cnterprises. 621 C. Lăzărescu, Cornelia Ni(u and C. Călugărescu: Researches on the behavlour of some Fraxinus excelsior L. at Mlhălețti* 626 Val. Enescu and A. Costea : Researches eoneerning the pro- duction of pinus silvestris L seedlings in nourlshing layers consisting of litter. 631 Alia. Constantin and B. Varga: Studie» eoneerning the deler" mination oi the viability of fir tree seeds with the help of tetralozium salts. 636 St. Rubfov, I. I. Florescu in collaboration with A. Costea I. Bălan and St. Carabela : Eeologieal researches on cultures of fir trees, spruee, pinus silvestris and lareh in the Șețu- Sinaia nursery. 639 1. Rădulescu and V. Bradu : Observations on the produetivity of green Douglas in the Nadrag area betwecn 1957 and 1962. 644 I. Z. Lupe : Studie» coneerning the teehnics of spruee culture in the Southern Cnrpathîans. 648 V. Bakoș : The new standard» for forestry seedlings, the main means for improving the quality of afforestatiou. 653 A. Simionescu, M Arsenescu, Gh. Iliescu, Al. Frațian and T. Popescu : Considerations on the prognosis eoneerning the main forestry pests in 1963, 655 M. Arsenescu : The applieation of early spring treatment in fighting Tortrix viridana pests und geometrids. 658 SI. Banani: A siiuplified procedare of turnlng to aeeount of aeeidentaly sealtered product?. 661 A. Sbtniac and P. Tudosoiu: The steengthening of the PP3—30M plough in vlew of its uslng on forestry soli, 663 R. N. Varlan: Considerations on the applieation of modern road System at the Rumanian forestry rond System. 666 A. Amzicu : Considerations on the exeeutîon of the super- strueture at forestry roads. 671 V. Papadopol: The forestry-economieal imporlunce of black eurrant. 675 SCIENTIFIC NOTES R. Rbsler: The ehandelier spruee fir oi Tihuța. 677 REVIEWS 679 C. LĂZĂRESCU, CORNELIA NIȚU and C. CĂLUGĂ- RESCU: Researches on the behaviour of some Fraxinus excelsior L at Mlhăieștl. 626 Researches eoneerning the origine of Fraxinus excel- sior L. showed the exlstance of some ecotypes diffe- rences at young cultures of 9 years, which prove that at thls specie the desccndant keeps the heriditary characteristics in the behavlour it has in the new place of growth. VAL. ENESCU and A. COSTEA ; Researches eoneerl- ning the prodnetion of pinus silvestris L. seedlings in nourishing layers consisting of litter. 631 The production of the seedlings in nourlshing layers represents an intensive method of cultivating, having numerous cultural and economic advantages, which recommond this method to be used on a large scale. The technic of the production of pinus silvestris seedlings in nourlshing layers isbeing presented. This method can be applied as of ten as wc need seedlings for pricking-out to obtain seedlings good to be planted. It can be used as well for the production of seed- lings, whithout a beforehand pricking-out from species with small and very small seeds and especialiy when seeds rcsulted from a selection procesa, from import or rare species are being used. ST. RUBȚOV, I. I. FLORESCU in coilaboration with A. COSTEA, I. BĂLAN and ST. CARABELA : Ecolo- gicul researches on cultures of fir trees, spruee, pinus silvestris and lareh in the Sețu-Sinaia nursery. 639 This original Works in which the authors show that the fir trec culture in open nurseries through a mode- rate shadowing with the help of an arbour out of laths is more advantageous than in a massiv forest. The covering up of the layers with glass panels or of plastic material concurrently with the sowing brought about at aii species a percentage twice as big at growing and maintainingthan in usual conditions of production. In continuation recommandations are made eoneerning the prevention of the seedling-lifting a.s.o. A. SIMIONESCU, M. ARSENESCU, GH. ILIESCU, AL. FRAȚIAN, T. POPESCU : Considerations on the prognosis eoneerning the main forestry pests 1963 655 The authors present a situation on the infected arca and the combatting of the main pests drawing the conclusion that the good results obtained this year are due to a great extend to the establișhing of measures corrcsponding to the prognosis, this per- mittcd the effectuation of correct delimitation of the zones to be observe d and fought. A. AMZICĂ : Considerations on the execution of the superstrueture at forestry roads. 671 The author presents a criticai survey on the ma- cadam made up of small stones showing that for the forestry sector this is a very pretentious road system under the relation of aggregates and execution showing deficit in connection with the minimum of gaps. Therefore it is suggested change to completely this macadam with broken pollgranulated stones for the foundation and partially at secondary roads as cover. Continuing the artide discusses some problems con- cerning the degrading of macadam and the achie- vement of broken stones. REVIEW OF REVIEWS C80 REVISTA PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și al Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R. Anul 78 * nr. 11 Noiembrie 1968 Cu privire la organizarea amortizării fondurilor fixe în întreprinderile forestiere* V. Gh. BARBA Institutul Politehnic Brașov C.Z. Oxf. 672.3 Prin hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 116, publicată la 22 martie 1963 au fost luate măsuri pentru inventarierea și reevaluarea fon- durilor fixe existente în economia națională la data de 31 decembrie 1964, precum și pentru elaborarea propunerilor de noi norme de amor- tizare pînă la 30 iunie 1965. Normele de amortizare ce se vor propune de către ministere urmează, a fi aplicate în preala- bil, experimental, la unele întreprinderi, pentru a se putea determina și pe această cale conse- cințele pentru economia națională și pentru gos- podărirea chibzuită a întreprinderilor. Stabilirea unor termene cuprinzînd o perioa- dă de aproximativ doi ani pentru elaborarea normelor noi de amortizare reflectă importanța și complexitatea acestei probleme. în cadrul articolului ne propunem să anali- zăm cîteva aspecte din problemă și să facem unele propuneri, care ar putea fi luate în dis- cuție cu ocazia elaborării noilor norme de a- mortizare pentru întreprinderile forestiere. ★ Dezvoltarea economiei noastre naționale în ritmurile și proporțiile atinse a necesitat creș- terea continuă a volumului fondurilor fixe și, în special, a celor productive. în perioada 1950—1962 valoarea fondurilor fixe în toate ramurile economiei naționale a crescut în medie cu 152%, iar a celor productive cu 198% (fig. 1). Structura fondurilor fixe s-a modificat conti- nuu, în favoarea fondurilor fixe productive (fig- 2). Creșterea fondurilor fixe a fost realizată prin cheltuirea, pentru investiții, a 126 913 milioane lei în perioada 1950—1959 și a 88 178 milioane lei în anii 1960—1962. Mai mult de jumătate din volumul investi- țiilor a fost utilizat în industrie, iar în cadrul ramurii industriale, s-au alocat, pentru exploa- tarea și prelucrarea lemnului, în perioada 1951 —1962, lei 7 476 milioane. * Avînd în vedere aspectele multiple ale problemei, redacția supune discuției acest articol. Dinamica investițiilor și repartizarea lor pe ramuri este arătată în fig. 3. Pentru perioada planului de 6 ani, s-a prevă- zut un volum de investiții de circa două ori mai mare decît în perioada de 6 ani preceden- tă, și anume, 170—180 miliarde lei, din care 622 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 58,8% pentru industrie. Cu sumele pentru in- vestiții destinate industriei vor fi create pînă în 1965, 180 de întreprinderi noi, aproximativ 300 secții noi și vor fi lărgite și reutilate circa 400 de întreprinderi industriale existente. Fig. 3. Investiții. în vederea organizării raționale a exploatărilor forestiere, din fondurile de investiții, se vor construi pînă. în 1965, peste 8 500 km de dru- muri permanente și alte căi de transport fo- restiere, iar ca urmare a investițiilor în utilaje și mijloace de transport mecanice, în anul 1965 nivelul de mecanizare a proceselor tehnologice în exploatările forestiere va atinge: 50—55% la doborît secționat și scos apropiat; 55—60% la încărcat; 95 % la transportat. în sectorul industrializării lemnului se pre- văd investiții pentru construirea de fabrici noi și pentru utilaje de marc productivitate cu care urmează să fie dotate fabricile existente. ★ Fondurile fixe cu care sînt înzestrate între- prinderile socialiste sînt materializate în mijloa- ce de muncă, folosite în producție o perioadă mai îndelungată, participînd în întregime și de repetate ori în procesul de producție, fără să-și schimbe forma în timpul. consumării lor. întrucît fondurile fixe se uzează treptat, pe măsura folosirii, transmițîndu-și valoarea treptat asupra produselor fabricate, recuperarea valorii lor trebuie să aibă loc tot treptat prin include- rea în prețul de cost al producției a unor sume aproximate ca egale cu suma reprezentînd uzura fondurilor fixe. Mărimea valorii fondurilor fixe care se trans- feră treptat asupra produselor se determină cu ajutorul unui calcul mediu; ea se stabilește „după durata medie de funcționare a mijlocului de producție din momentul în care acesta intră în procesul de producție pînă în momentul în care este complet uzat, decedat și trebuie înlocuit printr-un exemplar nou de aceeași speță, adică reprodus". * Legată de amortizarea fondurilor fixe este și problema acțiunii uzurii morale. Pentru asigu- rarea reproducției fondurilor fixe în condițiile dezvoltării rapide a tehnicii și pentru evitarea menținerii în funcțiune a unor fonduri fixe uzate din punct dc vedere moral, la amortizarea fon- durilor fixe trebuie avut în vedere nu numai uzura materială, fizică, ci și uzura morală al cărei caracter obiectiv este de necontestat. In întreprinderile forestiere creșterea volu- mului fondurilor fixe a determinat și creșterea ponderii amortismentelor în prețul de cost al producției. Numai la I.F.-urile din regiunea Bra- șov sînt utilizate fonduri fixe în valoare de peste 330 milioane lei. Suma anuală a amortizărilor inclusă în prețul de cost al producției acestor întreprinderi este de circa 20 000 000 lei. Amor- tizarea unor fonduri fixe al căror volum este în continuă creștere pretinde o reglementare, care să permită nu numai constituirea fondurilor pentru efectuarea reparațiilor capitale necesare și pentru înlocuirea fondurilor fi^e în momen- tul lichidării lor, dar și stabilirea justă a pre- țului de cost al producției întreprinderilor. In- tr-adevăr, dacă suma anuală a amortismentelor ar fi mai mică decît valoarea reală a uzurii fon durilor fixe, nu numai că nu s-ar constitui fon- durile necesare pentru înlocuirea acestora, dar s-ar denatura și prețul de cost al producției, care ar apărea în mod artificial mai redus, ma- jorîndu-se în același timp, ne justificat, acumu- lările din vînzarea producției. Stabilirea unor amortismente mai mari decît valoarea uzurii reale duce la încărcarea în mod necorespunză- tor al prețului de cost al producției și la consti- tuirea unor fonduri superioare celor pentru care sînt destinate amortismentele, ceea ce nu s-ar justifica de interesele economiei noastre pla- nificate. In țara noastră în primii ani după naționali- zare, amortismentele incluse în prețul de cost erau stabilite prin apreciere, lipsind norme uni- tare cu caracter științific. în anul 1949, a avut loc evaluarea fondurilor fixe în funcțiune, ceea ce a făcut posibilă reglementarea amortizărilor pe baze științifice, prin decretul nr, 269/26 de- cembrie 1950. * KarJ Marx „Capitalul" voi. II, pag. 148, E.S.P.L.P. Buc. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 621 Folosindu-se experiența sovietică în această materie, prin decretul nr. 269/1950 s-au stabilit cote medii de amortizare pe ramuri economice și pe categorii de fonduri fixe. Au fost prevă- zute, de asemenea, alocații speciale pentru re- parații capitale, din cotele dc amortizare, mări- mea lor fiind diferențiată pe ramuri economice. Această primă reglementare a pus ordine în evidența fondurilor fixe, calcularea și preleva- rea amortizărilor și în planificarea reparațiilor capitale. Fondurile fixe au fost grupate în nouă categorii, iar suma anuală de amortizare a fost calculată cu ajutorul formulei: 4 Vi + fi; + L~Vr în care: Aa — suma anuală de amortizat; V. = valoarea inițială ; Rg = costul total al reparațiilor capitale; T, = cheltuielile de lichidare; = valoarea reziduală; T = timpul de funcționare în ani. Pe baza datelor prinse în formulă s-au calcu- lat normele anuale de amortizat (N). Acestea au fost exprimate procentual față de valoarea inițială a fondurilor fixe folosindu-se relația: N = -------An------ X100 Vi Experiența cîștigată în urma aplicării decre- tului nr. 269/1950 a permis îmbunătățirea regi- mului amortismentelor prin decretul nr. 555/23 decembrie 1953, care a contribuit la întărirea disciplinei financiare privind amortizările și uti- lizarea fondurilor alocate reparațiilor capitale, prevăzîndu-se și posibilitatea redistribuirii fon- durilor de către ministere și direcții generale. Reglementarea amortizărilor prin Decretul nr. 555/1953 a avut un rol pozitiv incontestabil, în prezent însă se simte nevoia unei puneri de acord a regimului amortizărilor cu noile condiții ale economiei naționale, care diferă de acelea de acum 10 ani, consecință firească a dezvoltării continue a tuturor ramurilor economiei națio- nale. Acestei necesități răspund măsurile luate prin H.C.M. nr. 116/1963, referitor la inventarierea și reevaluarea fondurilor fixe din economia na- țională și la elaborarea propunerilor pentru noi norme de amortizare. ★ Pentru ca viitoarea reglementare a amortis- mentelor să asigure și întreprinderilor forestiere înnoirea fondurilor fixe, realizarea unui preț de cost real al producției și întărirea gospodăriei chibzuite în fiecare întreprindere, considerăm că este necesar să fie analizate atent și urmă- toarele aspecte ale problemei; 1. In actuala reglementare sînt prevăzute nor- me medii de amortizare pe cele nouă categorii de fonduri fixe, dar și norme medii pe ramuri. Pentru întreprinderile forestiere, norma me- die de amortizare pe ramură este stabilită la 6% față de totalul valorii fondurilor fixe aflate în funcțiune, iar pe categorii de mijloace de muncă sînt stabilite următoarele norme : Categoria I : Clădiri (între 1,1 șl 6,7%)* Categoria a Il-a : Construcții speciale 4,5% Categoria a in-a: Mașini de forță 4,8% Categoria a IV-a: Mașini, agregate și instalații de lucru 4,7% Categoria a V-a ; Instalații de transmisie 5,9% Categoria a Vl-a: Unelte, dispozitive și instru- mente 5,5% Categoria a VII-a : Inventar gospodăresc și de birou 5.6% Categoria a VTII-a Mijloace de transpiort* (între 2,2 și 32%) Categoria a IX-a : Animale și plantații (între 0,9 și 12,6%)* Existența normelor medii pe ramură diminuea- ză importanța celor stabilite pe categorii de mijloace, deoarece în ipoteza în care suma de amortizat rezultată prin aplicarea normei medii pe ramură este mai mare decît cea rezultată prin aplicarea normelor medii pe cele nouă ca- tegorii de mijloace, se ia în considerare numai norma medie pe ramură. Aceasta duce la dena- turarea prețului de cost real pe întreprindere. Trebuie observat, de asemenea, că prin apli- carea normelor medii stabilite pe categorii, unele mijloace de muncă cu o durată de funcționare mai scurtă nu se amortizează complet. Așa este cazul cu ferăstraiele mecanice, cărora li se aplică norma medie a categoriei a IV-a (4,7%), deși durata lor de funcționare ar reclama aplicarea unei cote mult mai mari. Pentru exemplificare, notăm că la ferăstraiele mecanice casate în amil 1962 la Sectorul de exploatare Rîșnov (I.F. Bra- șov), sumele amortizate au reprezentat doar 10% din valoarea lor de inventar. Situația este similară și la „instalațiile de scos-apropiat- transport", înregistrate Ia categoria a Il-a „Con- strucții speciale", cărora li se aplică cota de amortizare 4,5%, dar sînt casate după doar cîțiva ani de utilizare și amortizare. Un exemplu de la același sector de exploatare Rîșnov privind trei „construcții speciale" lichidate în anii 1962 este concludent (tabela 1). Tabela 1 Nr. crt, Denumirea construcțiilor speciala Valoarea da inventar Suma amortizată Suma rima sĂ neamor- tizatA Ia lichidare 1 Canal apă pentru bușteni-Rișnov 162 313 43 441 118 872 2 Drum forestier Simon-Rîșnov 217 454 67 077 150 377 3 Drum forestier Moeciu-Rișnov 459 101 265 294 193 807 Total 838 868 375 812 463 056 * La categoriile l-a, a VIII-a și a IX-a sînt sta- bilite norme comune pentru toate ramurile, dife- rențiate pe feluri de mijloace. 624 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 Ca urmare a aplicării actualelor norme de amortizare, numeroase fonduri fixe, mai ales dintre cele încadrate în categoriile a Il-a și a IV-a, sînt lichidate înainte de a fi amortizate complet. Așa se explică de ce la I.F. Brașov a rămas neamortizată suma de lei 1 235 000 sau 52% din valoarea totală a fondurilor fixe lichi- date în anul 1961. Ținînd seama de faptul că 80,91% din valoarea tuturor fondurilor fixe folo site în sectoarele de exploatare ale acestei în- treprinderi reprezintă „construcții speciale" (fig. 4), amortizarea parțială a acestei categorii de fonduri se reflectă simțitor în volumul amor- tismentelor și asupra prețului de cost al pro- ducției, care apare mai mic decît ar trebui să fie dacă ar include în întregime cheltuielile pen- tru construcțiile pasagere ce se lichidează. Fig. 5. Structura fondurilor fixe la DREF- Brașov și D.G.S.E.I.L. (1962). Din figura 5, în care este arătată structura fondurilor fixe existente în anul 1962 la I.F.-urile din DREF Brașov, precum și la toate I.F.-urile din țară tutelate de D.G.S.E.I.L. (exclusiv I.M.T.F.- urile), rezultă că fondurile fixe din categoria a Il-a au pondere mare la toate întreprinderile forestiere. Lipsurile semnalate anterior cu privire Ia nor- mele de amortizare ar putea fi remediate prin : — stabilirea de norme separate pentru fiecare din cele două sectoare (exploatare și industria- lizare), ele avînd specific deosebit în ceea ce privește felul și structura fondurilor fixe; — stabilirea de norme noi, calculate pe grupe de mijloace mai omogene din punctul dc vedere al duratei de funcționare; pentru aceasta, toate mijloacele de muncă din cadrul fiecărei categorii ar putea fi separate în cîte trei grupe astfel: a) mijloace cu durată scurtă (sub cinci ani); b) mijloace cu durată medie (între 5—10 ani) ; c) mijloace cu durată lungă (peste zece ani). în ceea ce privește instalațiile de scos-apropiat- transport cu durată mai scurtă (sub cinci ani) înregistrate la categoria a Il-a, sumele de amor- tizat anual s-ar putea stabili și în funcție de volumul masei lemnoase pentru exploatarea căreia ele sînt executate, folosindu-se în acest scop scadențarelc privind eșalonarea în timp a exploatărilor. 2. Repartizarea amortismentelor în sectorul forestier — 60% pentru reparații capitale și 40% pentru înlocuirea mijloacelor uzate — nu mai corespunde în prezent modului de înzestrare tehnică a întreprinderilor forestiere. în anul 1953, cînd a apărut Decretul nr. 555, sectoarele de industrializare ale întreprinderilor forestiere erau dotate în mare parte cu utilajul provenit de la naționalizare. Acesta era vechi și reclama reparații costisitoare și la intervale mai scurte, iar posibilitățile de înlocuire a utilajelor cu mare uzură fizică erau limitate. De aceea, cota mare de 60% destinată reparațiilor capitale era jus- tificată. în prezent însă există posibilitatea în- locuirii mijloacelor cu uzură avansată, a căror reparare este neeconomică, iar fabricile noi sînt înzestrate cu utilaje care nu necesită reparații capitale costisitoare. Din această cauză, impor- tante sume din cele cuvenite întreprinderilor pentru reparații capitale nu sînt utilizate în sco- pul pentru care sînt destinate. La DREF Brașov, de pildă, pentru anul 1963 sînt destinate prin plan a se cheltui pentru reparații capitale numai 38% din totalul sumelor reprczentînd cota de 60% aferentă reparațiilor capitale. Situația este simi- lară și la alte DREF-uri. La Plenara C.C. al P.M.R. din 3—5 decembrie 1959 au fost reliefate unele lipsuri constatate în domeniul folosirii fondurilor alocate pentru efec- tuarea reparațiilor capitale și care au constat în general din utilizarea lor, fie pentru investiții insuficient de bine orientate, fiind sustrase con- trolului competent al organelor în drept, fie pen- tru executarea de reparații curente, redueîndu-se astfel în mod artificial prețul de cost al pro- ducției. începînd din anul 1960, s-au luat măsuri ca sumele din amortismente destinate reparațiilor capitale și care depășesc pe cele planificate a REVISTA PĂDURILOR * 78 *1963 * Nr. 11 625 se cheltui pentru reparații capitale să fie pre- luate din buget pentru investiții. Mecanismul dcfalcării amortismentelor în cote pentru in- vestiții și cote pentru reparații capitale a rămas însă cel stabilit dc Decretul nr. 555/1953. Pentru ca reglementarea nouă . să reflecte nevoile reale ale ramurii, cota de amortizare destinată reparațiilor capitale ar trebui să fie redusă pînă la nivelul realizărilor evidențiate de datele statistice din ultimii 2—3 ani. 3. Actuala reglementare a amortismentelor ur- mărește recuperarea valorii inițiale, adică a sumelor efectiv cheltuite pentru mijloacele de muncă aflate în funcțiune. Ținînd seama de fap- tul că valoarea mijloacelor de muncă scade pe măsură ce productivitatea muncii crește ca ur- mare mai ales a introducerii tehnicii noi în pro- ducție, valoarea de înlocuire a mijloacelor de muncă aflate în funcțiune este în general mai mică decît valoarea lor inițială. Or, în socialism, prin amortizare trebuie să se urmărească con- stituirea fondurilor necesare înlocuirii mijloa- celor în momentul scoaterii lor din uz și, nu recuperarea sumelor efectiv cheltuite. Aceasta rezultă din însăși esența amortizării în economia socialistă. Se impune deci efectuarea unor re- evaluări periodice a fondurilor fixe, pentru a se stabili valoarea lor reală de înlocuire. Acestui deziderat răspund și măsurile luate prin H.C.M. nr. 116/1963 cu privire la reevalua- rea fondurilor fixe, pe baza prețurilor cu ridi- cata, în vigoare după 1 ianuarie 1963. întrucît acțiunea de reevaluare a tuturor fon- durilor fixe din toate ramurile economiei na- ționale necesită un volum mare de muncă și nu reprezintă întotdeauna interes deosebit pentru totalitatea fondurilor fixe, în sensul că diferen- țele între valorile de inventar (inițiale) și cele de înlocuire nu devin mari la intervale scurte la toate fondurile fixe aflate în funcțiune, noua reglementare a amortizării fondurilor fixe ar putea stabili posibilitatea efectuării în viitor, de către ministere, la anumite intervale de timp, a unor reevaluări parțiale privind acele fonduri fixe la care sc constată diferențe mari între valorile de inventar și cele de înlocuire. O astfel de reevaluare parțială a fost făcută în sectorul forestier în anul 1960, pe baza HCM nr. 151 din 18 februarie 1960, rectificîndu-se valoarea de in- ventar a anumitor mijloace de scos-apropiat. La intervale mai mari de timp (10—15 ani) sc im- pune însă efectuarea unor reevaluări generale, și anume, cînd nivelul prețurilor prezintă modi- ficări sensibile, care afectează valoarea fonduri- lor fixe din toate ramurile. în economia forestieră, reevaluarea generală a fondurilor fixe, care va avea loc în baza HCM nr. 116/1963 trebuie să permită prelevarea pe categorii a unor amortismente mai juste și evi- dențierea pe întreprinderi a unor prețuri de cost nedenaturate de diferențele existente între în- treprinderi cu privire la valoarea acelorași fon- duri fixe. 4. în actuala reglementare sînt supuse amor- tizării toate fondurile fixe aflate în funcțiune, inclusiv acelea care au fost complet amortizate. Conform instrucțiunilor aprobate prin HCM nr. 1251/1954 pentru aplicarea Decretului nr. 555/ 1953, sînt supuse amortizării fondurilor fixe, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: —• sînt în funcțiune, oricare ar fi durata de serviciu consumată; — au o durată de serviciu mai mare de un an ; — au o valoare de înlocuire mai mare de 300 lei pe unitate. Apreciem că sistemul actual nu stimulează gospodărirea socialistă a fondurilor fixe, în sensul că nu cointeresează direct întreprinderile la o mai bună folosire și întreținere a fondurilor fixe, în scopul prelungirii duratei lor de funcționare. Dacă viitoarea reglementare ar scoate de la cal- culul amortismentelor fondurile fixe complet amortizate, aceasta ar influența pozitiv asupra prețului de cost al întreprinderilor, care gos- podăresc mai bine fondurile fixe. Realizarea unui preț de cost mai redus duce Ia creșterea bene- ficiilor, și deci, la cointeresarea materială a în- treprinderilor, întrucît acestora le rămîn o parte din beneficii. Reglementarea actuală a amortismentelor a avut desigur în vedere și faptul că, paralel cu menținerea în funcțiune a unor mijloace fixe peste termenul de durată pentru care s-au sta- bilit cotele de amortizare, anumite mijloace ies din funcțiune înainte de termen, fără să fi fost amortizate complet, de unde rezultă o pierdere pentru societate. S-a considerat de aceea firesc că pierderile provenite din lichidarea unor fon- duri fixe neamortizate complet să fie acoperite din sumele suplimentare obținute de la mijloa- cele care funcționează și după completa amorti- zare. Dar problema asigurării fondurilor nece- sare acoperirii eventualelor pierderi, prin ieșirea din funcțiune a unor mijloace înainte de amor- tizarea lor completă (din cauze accidentale sau din cauza uzurii morale) ar putea fi reglemen- tată într-un mod care să nu micșoreze interesul întreprinderilor pentru buna gospodărire a fon- durilor fixe. Pe baza datelor statistice existente s-ar putea aprecia cu destulă exactitate cît repre- zintă suma anuală a fondurilor fixe, care ies din funcțiune anual neamortizate complet. Pen- tru recuperarea acestei sume s-ar putea stabili pentru toate întreprinderile o cotă separată de amortizare calculată la valoarea totală a fon- durilor fixe, prin care să se asigure constituirea la dispoziția statului a unui fond separat, des- tinat să stimuleze promovarea tehnicii în pro- ducție, servind exclusiv la înlocuirea mijloacelor de muncă depășite din punct de vedere tehnic și a celor ieșite din funcțiune înainte de termen, din cauze neprevăzute. O astfel de reglementare ar face posibilă exonerarea de la plata amortis- 626 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 mentelor pentru fondurile fixe amortizate com- plet a acelor întreprinderi care se gospodăresc bine, ceea ce desigur ar stimula toate întreprin- derile să folosească mai rațional mijloacele de muncă. Bibliografie [1] Marx, Karl. Capitalul, volumul I, capitolul 5. [2] Marx, Karl. Capitalul, volumul II, capito- ' Iul 8. [3] G heor gh iu-D e j, G h. Expunere la Plenara din 3-5 decembrie 1959 a C.C. al P.M.R. Editura politică, 1959. [4] G h e o r g h i u-D e j, G h. Raport la cel de-al III-lea Congres al P.M.R. Editura politică, 1960. [5] * * * Decretul nr. 269, 1950 privind reglementa- rea amortizării mijloacelor de bază din între- prinderile și organizațiile economice de stat. [6] *** Decretul nr. 555, 1953 pentru reglementarea amortizării mijloacelor de bază din întreprin- derile și organizațiile economice de stat. [7] *** HCM nr. 151, 1960 pentru reevaluarea unor utilaje. [8] *** HCM 116, 1963 pentru inventarierea și re- evaluarea fondurilor fixe din economia națio- nală și elaborarea propunerilor pentru noile norme de amortizare. [9] * * * Anuarul statistic al R.P.R., 1962. [10] Barba, V. și Popa, I. Aspecte privind amor- tizarea fondurilor fixe în industria lemnului (manuscris). Institutul politehnic Brașov. [11] *** Studii de economie socialistă. Editura Aca- demiei R.P.R., 1961, p. 61 —85. Cercetări asupra comportării unor proveniențe de Fraxinus excelsior L. la Mihăiești Ing. C. Lăzărescu Ing. Cornelia Nițu Ing. C. Călugărescu I.N.C.E.F. C.Z. Oii. 232.12:176.1 Fraxinus Importanța provenienței asupra comportării culturilor forestiere [1], [2] și a calităților tehnologice ale lemnului [4] a fost evidențiată prin cercetări recente și pentru Fraxinus excel- sior L. Existența ecotipurilor de frasin în țara noastră a fost deja semnalată, urmărindu-se sta- bilirea unor criterii pentru separarea lor [3], Pentru studierea comportării diferitelor pro- veniențe de frasin s-au instalat culturi compara- tive la Stațiunea experimentală Mihăiești. în cadrul articolului se prezintă primele rezultate obținute. Materialul experimental și metoda de lucru Locul cercetărilor a fost stabilit în limitele arealului natural al frasinului care, în țara noastră, se comportă ca specie de diseminație și de amestec în pădurile de foioase, începînd din luncile rîurilor pînă la făgetele montane. Blocul experimental cu proveniențe de frasin este instalat în pădurea Rădcști, parcela 26 (ga- ra Stîlpeni), pădure situată în regiunea de dea- luri a Subcarpaților Meridionali. După datele de la stațiunea meteorologică cea mai apropiată — Cîmpulung [5], situată cu 25 km la nord de locul experimentărilor, temperatura medie anuală = 8,1OC, temperatura lunii celei mai reci (ianua- rie) = —2,8°, iar a lunii celei mai calde (iulie) = 18,4°; precipitații anuale = 737 mm, cu mi- nimum în februarie și maximum în iunie; indi- cele de ariditate anual (De Martonne) = 40,8. Culturile sînt instalate pe un platou, la alti- tudinea de 450 m. Solul este dc tipul podzol gălbui de degradare, foarte profund, format pe luturi argiloase, sărac în humus, luto-argilos în orizontul A și argilos în B, compact, uscat-reavăn cu exces temporar de umiditate primăvara, moderat acid. Arboretul natural anterior a fost gorunet de platou cu sol greu, degradat și invadat de mes- teacăn, pe alocuri înierbat cu graminee (în spe- cial Agrostis), iar în microdepresiuni cu fire rare de Juncus. Fig. 1. Locul experimentărilor (Mihăiești, pădurea Rădești) și proveniențele de frasin încercate: 1 - Zalăui 2 - Mihăiești» 3 - Simeria» 4 - Snagov, 5 - Timișoara. Materialul experimental a fost recoltat în anul 1953 din populații de Fraxinus excelsior L., se- mințele provenind de la arbori crescuți în arbo- rele naturale. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 627 Datele referitoare la proveniențele încercate sînt prezentate în tabela 1. Dintre cele cinci proveniențe încercate, două reprezintă ecotipuri de deal din făgete, unul ecotip de cîmpie și două ecotipuri dc luncă. Teritorial, aceste proveniențe reprezintă popu- lații din regiuni diferite ale țării: podișul Tran- silvaniei, bazinul inferior al Mureșului, piemon- tul getic și cîmpia Vlăsiei (fig. 1). Cultura în pepinieră s-a făcut la Mihăiești în cursul anilor 1954 și 1955, după stratificarea prealabilă a semințelor din toamna anului 1953. Instalarea culturilor la loc definitiv s-a făcut în primăvara anului 1956, după ce terenul fusese pregătit pe toată suprafața din anul precedent. Formula de împădurire adoptată a fost: 33 % frasin + 44% gorun + 23% sînger, în amestec intim. S-au plantat în total 4 500 puieți de frasin, repartizați pe proveniențe astfel: 800 Zalău, 1 500 Mihăiești, 300 Simeria, 400 Snagov și 1500 Timișoara. Distanța la plantare a fost de aproximativ 1 X 1 m. întreținerea culturilor s-a făcut cu regularitate pînă în anul 1962, constînd în 2-3 prașile anual și degajarea de lăstărișul sau tufele de mestea- căn, păducel și măceș instalate pe alocuri pe cale naturală. Măsurătorile de creștere în înălțime s-au efec- tuat în fiecare an la sfîrșitul sezonului de vege- tație. Prelucrarea datelor s-a făcut prin calcul statistic, prin analiza varianței (testul t). Nu s-au observat deocamdată diferențieri între proveniențe relativ la fenologia și rezistența lor față de dăunătorii biotici sau abiotici. în anul 1962 s-au efectuat măsurători de trans- pirație după metoda L. A. Ivanov-B. Huber la datele de 11-12 iulie și 29-31 august. Pentru fiecare proveniență, materialul s-a recoltat de la o singură plantă: frunzele fiecărei plante s-au luat în decursul întregii zile de lucru, din partea luminată. Pentru măsurători s-au ales plante dc dimensiuni aproximativ egale, a căror înălțime depășește media pe întreaga experiență. Intensitatea transpirației s-a exprimat în mg apă/1 g de frunze verzi pe oră. Tabela 1 Proveniențele de Fraxinus excelsior L. încercate in culturile experimentale de la Mihăiești Nr. crt Denumirea provenienței: pădurea, ocolul silvic Date climatoloElce (6) Altitudinea, m Expoziția Panta Ecotipul edaflc Vîrstă arborilor, ani Data recoltării Temperatura Precipitații anuale, mm Indice de ariditate anual Tipul natural de pădure Solul medie anuală maxima absolută minima absolută 1 Zalău Huța Zalău 8,2 36,8 -32,5 630 34,6 550 NE 5° de deal; arbori pe lizieră In făget de deal de productivi- tate mijlocie; sol brun gălbui pod- zolit 40 X.1953 2 Mihăiești Mîzgana Mihăiești 8,1 36,5 -31,0 737 40,7 520 ESE 10c de deal; arbori pe lizieră In goruneto- făget cu floră de mull de productivi- tate superioară ; sol brun gălbui de pădure 60 X.1952 și stratificat în VIL1953din lipsă de fruc- tificație in acest an 3 Simeria Simeria Simeria 10,0 39,7 -28,6 578 28,9 200 0 de luncă ; șleau de luncă de producti- vitate superioară din regiunea de cîmpie; sol aluvial brun deschis 60 14.IX.1953 4 Snagov Ciolpani Snagov 10,9 41,1 -30,0 580 27,7 90 0 de cîmpie ; stejere- to-șleau de cîmpie de productivitate superioară; sol brun roșcat de pădure 40 12. IX. 1953 5 Timișoara Nadaș (Pișchia) Timișoara 10,9 40,0 -29,2 631 30,2 150 0 de luncă; șleau de luncă de producti- vitate superioară ; sol brun de pădure 60 20-31. X.1953 628 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 Tabela 2 Creșterile tn Înălțime Proveniența înălțimi medii la finele 1958 Creșteri curente anuale» cm înălțimi medii la finele 1962 Creșterea medie anuală, cin 1058 1960 1901 1962 1 — Zalău 2 — Mihăiești 3 — Simeria 4 — Snagov 5 — Timișoara 58,5 61,1 38,0 75,6 125,9 28,7 18,5 18,4 23,9 58,8 38,5 50,0 44,6 47,1 21,7 11,6 23,5 20,9 10,2 7,3 47,0 26,8 26,3 51,7 30,7 184,3 179,9 148,2 208,5 244,4 20,5 19,9 16,5 23,2 27,2 Rezultatele cercetărilor 1. Procentul de reușită în primul an de la plantare a fost în medie de 95%, neobservîndu-se diferențe semnificative între proveniențe. în anul 1958 procentele de menținere au va- riat între 88,9% la proveniența 4-Snagov și 95,3% la proveniența 2-Mihăiești; diferențele se dato- resc și unor cauze accidentale, în special vătă- mărilor aduse de vînat. 2. Dinamica creșterilor în înălțime pînă în anul 1962 se poate urmări din datele prezentate în tabela 2. Se constată că la finele anului 1958, al treilea an de la plantare, puieții în vîrstă de cinci ani s-au diferențiat pc proveniențe, ajungînd înăl- țimi medii cuprinse între 38,0 și 125,9 cm. Cel mai bine s-a comportat proveniența 5-Timișoara, iar cea mai slabă comportare a avut-o prove- niența 3-Simeria. Proveniența J-Zalău a avut o creștere foarte apropiată de a provenienței locale 2-Mihăiești. Proveniența 4-Snagov a depășit pro- veniența locală (fig. 2). Fig.. 3. Intensitatea transpirației în ziua, de 11 iulie 1962 la proveniențele : 2 — Mihăiești (linie plină). 3 — Simeria (linie punctată)» 4 — Snagov (linie întreruptă). Creșterile curente anuale în anii 1959-1962 înregistrează fluctuații mari pentru fiecare pro- veniență: în parte. Totuși, se observă o accen- tuare generală a creșterilor în anul 1960 și o REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 629 Tabela 3 Analiza variantei înălțimilor intre proveniențe față de martor Proveniența Nr. de plante măsurate înălțimi medii, cm % feță de martor Diferența valori, cm semnificația* 1 - Zalău 176 184,3 102,4 + 4,4 2 - Mihăiești 207 179,9 100.0 ■— 3 - Simeria 87 148,2 82,3 -31,7 * * • 4 - Snagov 112 208,5 115,8 + 28,6 * * 5 - Timișoara 240 244,4 135,8 + 64,5 Not&: Semnificațiile u-au notat cu uimitoarele semne coraapunzătoare probabilităților de transgresiune P r pozitive negative P> B.0% nesemnificative P 5,0% semnificativa * 1,0% distinct semnificative * * ’ ° P 0.1 % foarte semnificative * « * o o » diminuare considerabilă a lor, în anul imediat următor. La finele anului 1962, cînd puieții au atins vîrsta de nouă ani, se constată că diferențierile observate anterior între proveniențe se mențin ca atare, cu mențiunea că proveniența /-Zalău marchează un ușor spor de creștere față de pro- veniența 2-Mihăiești. Proveniența -4-Snagov își menține poziția față de cea locală, iar provenien- ța 5-Timișoara se detașează cu valorile cele mai mari dintre toate proveniențele încercate. în același timp, proveniența 3-Simeria continuă să rămînă în urmă, în ceea ce privește creșterea medie în înălțime. Sporul maxim de creștere între proveniențe la această vîrstă este de numai 63%, în timp ee la vîrsta de trei ani era de 231%. Creșterea medie anuală a plantelor a variat, pe proveniențe, de la 16,5 la 27,2 cm. Analiza varianței între proveniențe este pre- zentată în tabela 3. Comparația s-a făcut față de martorul local. Analiza varianței arată că diferențele înregis- trate față de martor la proveniențele 3-Simeria, 4-Snagov și 5-Timișoara sînt foarte semnificative sau distinct semnificative, iar la proveniența /-Zalău nu este semnificativă. Măsurătorile de transpirație au condus la va- lorile menționate în tabela 4. Variația diurnă a intensității de transpirație (figurile 3, 4, 5 și 6), atît în luna iulie cît și în luna august, are pentru toate proveniențele un mers normal, și anume, crește de la orele de dimineață către prînz și descrește în orele de după amiază. Se constată o dependență obișnuită în desfă- șurarea procesului de transpirație față de tem- peratura și umiditatea aerului din zilele res- pective. Cele mai mari valori din curba inten- sității de transpirație corespund valorilor maxi- me ale temperaturilor și valorilor minime ale umidității atmosferice. Valorile medii diurne ale intensității de trans- pirație arată că, atît în luna iulie cît și în august, intensitatea de transpirație cea mai mare s-a în- registrat la proveniența 4-Snagov; urmează în ordine proveniențele: /-Zalău, 2-Mihăiești, 5-Ti- mișoara și 3-Simeria. Comparînd valorile medii diurne ale intensității de transpirație ale frasinului local 2-Mihăiești, care se cifrează la 323—340 mg/g/h, cu valorile medii diurne ale intensității de transpirație ale celorlalte proveniențe, rezultă că proveniențele Variația intensității de transpirație Tabela 4 Proveniența Orele Media diurnă mg/ff/b 7-8 8-9 9-10 10-11 11-12 12-18 13 — 14 14—18 16-18 13—17 17-18 18 — 19 11-12 iulie 1962 1 - Zalău 452 430 380 475 360 — 404 333 405 250 276 376 2 - Mihăiești — 308 271 389 338 418 370 318 303 251 262 323 3 — Simeria 161 176 188 283 238 208 181 221 175 230 211 218 207 4 — Snagov 309 289 345 450 540 631 — 584 686 599 418 304 469 5 — Timișoara — 298 384 222 240 242 — 311 323 222 244 205 269 29—31 august 1962 1 - Zalău 158 167 329 400 496 438 414 366 266 250 196 175 305 2 — Mihăiești 130 351 369 397 436 453 467 405 341 212 180 340 3 — Simeria 112 178 243 250 237 278 —- 297 337 262 192 120 209 4 — Snagov 330 .499 702 807 649 830 863 720 691 498 337 033 fi — Timișoara - 114 330 335 357 372 432 324 309 250 183 100 387 630 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 4-Snagov și l-Zalău au transpirația mai intensă, iar proveniențele 5-Timișoara și 3-Simeria mai puțin intensă decît a martorului. Fig. 4. Intensitatea transpirației în ziua de 12 iulie 1962 la proveniențele: 1 - Zalău (linie punctată), 2 - Mihăiești (linie plină), 5 - Timișoara (linie întrerupta). Măsurătorile efectuate în luna august (figu- rile 5 și 6) arată că intensitatea de transpirație înregistrează la toate proveniențele valori ceva mai ridicate, decît în luna iulie, în special la proveniența 4-Snagov. Fig. 6. Intensitatea transpirației în ziua de 31 august 1962 la proveniențele: 1 - Zalău, 2 - Mihăiești și 5 - Timîjoara (reprezentarea ea la figura 4), Fig. 5. Intensitatea transpirației în ziua de 29 august 1962 la proveniențele: 2 - Mihăiești, 3 - Simeria ți 4 - Snagov (teptercautca ca la figura 3). Interpretarea rezultatelor Diferențierile remarcate în culturile de pro- veniență tinere de la Mihăiești pot fi atribuite conservatismului pronunțat al eredității la această specie, care imprimă progeniturii ten- dința de a-și menține și în noile condiții de me- diu comportarea lor obișnuită. Astfel, în privința creșterii, se remarcă rapi- ditatea mai pronunțată a proveniențelor 5-Timi- șoara și 4-Snagov din regiune de cîmpie, care — cultivate în regiune de dealuri — își mențin ritmul de creștere în tinerețe. Este posibil însă ca acest ritm să nu se mai păstreze pe măsura înaintării în vîrstă a culturilor. Pentru frasinul de deal, la cele două prove- niențe încercate /-Zalău și 2-Mihăiești nu s-au înregistrat deosebiri de creștere în tinerețe, deși diferența latitudinală dintre ele este de 2® (peste 200 km). Creșterea mai redusă a provenienței 3-Simcria se datorește probabil particularităților ei eco- tipice, în special în privința exigențelor față de sol. Ca atare, proveniența Simeria se vădește de pe .acum neindicată pentru stațiunea Mihă- iești, în condiții de platou cu sol greu. Valorile diferențiate ale intensității de trans- pirație la frasinul de proveniențe diferite culti- vate în stațiunea Mihăiești sînt, de asemenea, în concordanță cu particularitățile lor ecoti- pice. Astfel, proveniența 4-Snagov, care repre- zintă un ecotip de cîmpie, este adaptată unui REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 631 regim mai intens dc transpirație. Ca urmare, descendența acestei proveniențe cultivate în alte condiții de mediu își păstrează capacitatea de transpirație intensă ca un caracter ereditar. Proveniențele 3-Simeria și 5-Timișoara, ambele reprezentînd ecotipuri de luncă, au transpirația comparativ mai redusă față de ecotipurile de cîmpie și de dealuri, datorită adaptării la con- diții de umiditate atmosferică local mai ridicată. Proveniențele l-Zalău și 2-Mihăiești, ambele ecotipuri de dealuri, au avut între ele cele mai apropiate valori ale intensității de transpirație. Aceste valori ocupă o poziție intermediară între ecotipurile de cîmpie și cele de luncă. Concluzii 1. Cercetările de proveniență cu frasin de la Mihăiești au pus în evidență la culturile tinere, în vîrstă de nouă ani, -existența unor deosebiri ecotipice, care denotă că la această specie des- cendența își păstrează caracterele ereditare în comportarea avută la noul loc de cultură. 2. tn privința rapidității de creștere s-au re- marcat proveniențele 5-Timișoara și 4-Snagov din regiunea de cîmpie, care au depășit martorul local. Proveniența l-Zalău din regiunea de dealuri are o creștere la fel cu a martorului. 3. Intensitatea transpirației este mai mare la ecotipul de cîmpie, reprezentat prin proveniența 4-Snagov. Valorile cele mai mici la transpirație s-au înregistrat la ecotipul de luncă, reprezentat prin proveniențele 5-Timișoara și 3-Simeria. Pro- veniența l-Zalău are mersul transpirației la fel cu proveniența 2-Mihăiești, ambele reprezentînd ecotipuri de deal cultivate în regiunea de deal și mareînd prin aceasta lipsa unor deosebiri între climatipurile respective, distanțate lati- tudinal cu 2°. Bibliografie [1] Bovet, J. Contribution a l'etude des „races ecologiques" du frene Fraxinus excelsior L. In : Schweizerische Zeitschrift fiir Forstwesen, 109 (8—9), 1958, p. 5.36—546. [2] Leibundgut, H. Beitrag zur Rassenfrage bei der Esche. în : Schweizerische Zeitschrift fur Forstwesen, 107 (3), 1956, p. 165—174. [3] Lupe, I. și Lăzărescu, C. Cercetări biome- trice asupra semințelor de Fraxinus excelsior L. în : „Studii și cercetări biologice", seria biologie vegetală. Editura Academici R.P.R., tom. XIV (1), 1962, p. 125—130. [4] Rechmann, H. Untersuchungen uber die Festigkeit und Struktur von Eschenholz aus ei- nigen Sildwestdeutschen W aldgebieten. în : Forst- wisisenschaftliches Central Blatt, nr. 9—10, 1956, p. 488—504. [5] * * * Clima Republicii Populare Romîne, voi. II. Date climatologi ce. Editura Institutului meteoro- logic, București, 1961. * fr Cercetări privind producerea puieților de pin silvestru în paturi nutritive alcătuite din litieră* Ing. Val. Enescu candidat în științe agricole Stațiunea îȚxpericnța acumulată arată că, practic, în Ej culturile din pepinieră, la semințele mici și mijlocii se obține un indice de utilizare rare- ori superior lui 25%, iar la semințele foarte mici indicele este cel mai adesea sub 10%. Acești in- dici de utilizare nu pot fi satisfăcători, îndeosebi cînd se folosesc semințe obținute în urma unui proces de selecție sau care provin din import. Pe de altă parte, datorită diferitelor maladii și atacuri de insecte sau acțiunii unor factori abio- tici dăunători (înghețuri timpurii și tîrzii, ge- ruri și secetă), din numărul de plantule obți- nute, pînă cînd puieții devin apți de plantat se pierde un procent important, deoarece în si- tuația metodelor de cultură ce se folosesc nu se pot lua întotdeauna măsuri de protecție efi- ciente. *} Din lucrările Stațiunii INCEF-Oltenia Ing. A. Costea INCEF-Oltenia C.Z. Oxf. 232.322.6:232.32.3.7 în scopul înlăturării deficiențelor menționate, atît în străinătate cît și la noi au existat și există preocupări pentru găsirea celei mai bune metode de obținere a materialului de plantat care, în plus, să prezinte și alte avantaje de ordin economic și cultural. Dintre aceste preo- cupări, un loc important îl ocupă producerea puieților în paturi nutritive alcătuite din litieră. Metoda a fost concepută de germanul A. D u- n e m a n n, care în anul 1939 a obținut brevetarea ei. Invenția constă în crearea în cadre de scîn- dură sau beton înalte de circa 40 cm, late de 1—2 m și lungi după necesitate, a unui pat nu- tritiv, de cîțiva decimetri grosime, din litieră, peste care se așterne un strat subțire (pînă la 1,5 cm grosime) de sol mineral sau nisip, cu care se acoperă semințele. Semințele se sea- mănă în rigole late sau prin împrăștiere. Patul nutritiv se udă cu apă preîncălzită și se umbre- 632 ______________________________________________revista pădurilor * 78 * 1963 * Nr. n ște, iar împotriva păsărilor se acoperă cu plasă de sîrmă cu ochiuri mici. în străinătate, „metoda Dunemann" s-a folosit pentru producerea puieților de repicat, cunoscînd un succes incontestabil, obținîndu-se puieți mai mulți decît cei obținuți în pepinieră după metodele obișnuite. De exemplu, în An- glia s-au obținut 18—35 milioane puieți de un an la ha, iar în Franța 13—30 miloane puieți de un an la ha. tn paturi nutritive, germinația semințelor este mai rapidă, indicele de utilizare este mai mare, procentul de pierdere de puieți, în intervalul de la răsărire și pînă cînd devin apți de repicat, mai mic și cheltuielile de între- ținere mai reduse decît în solul mineral. Cunoscînd toate aceste avantaje, s-a experi- mentat metoda de producere a puieților fores- tieri în paturi nutritive alcătuite din litieră în condițiile de la noi, pentru a stabili în ce mă- sură își confirmă avantajele și este aplicabilă. Experimentările au urmărit realizarea urmă- toarelor obiective: mărirea indicelui de utilizare a semințelor față de ceea ce sc realizează prin metodele obișnuite de cultură; creșterea nu- mărului de puieți pe unitatea de suprafață, adică mărirea producției de puieți fără a se mări suprafața de cultură; scurtarea ciclului de producție; reducerea prețului de cost al puie- ților sau, cel puțin realizînd celelalte obiective, prețul de cost al puieților să nu fie mai mare decît al puieților produși în pepinieră după metodele de cultură obișnuite; stabilirea celui mai bun pat nutritiv, a lucrărilor de îngrijire și tehnica de aplicare a lucrărilor de protecție împotriva dăunătorilor biotici și abiotici. Se precizează că plecînd de la stadiul actual al cunoștințelor pe plan internațional, la insta- larea și desfășurarea experiențelor s-au realizat condiții cît mai apropiate de cele posibil apli- cabile pe scară de producție. Elementul nou în cercetările ale căror rezultate se prezintă par- țial față de experiențe similare din străinătate, ii constituie faptul că se separă influența patu- lui nutritiv de influența condițiilor microclima- tice ce se creează in spațiul dintre cadre. Experiențele s-au instalat în pepiniera stați- unii INCEF-Oltenia, situată la marginea de vest a orașului Craiova, în lunca Jiului, la 100 m altitudine. Din punct de vedere climatic, după M. S t o c n es c u, pepiniera se situează în sec- torul cu climă continentală, ținutul sud-estic, districtul vestic, iar după clasificația lui K6p- pen, în provincia climatică Cfax. Indicele de ariditate este 25,1. Solul, format pc aluviuni al- cătuite din nisipuri miloase și pietrișuri mici, cuaternare, este brun aluvionar, cu orizontul B foarte dezvoltat, argilo-lutos, compact, foarte contracții și cu permeabilitate mică. Pepiniera este situată în subzona pădurilor de stejar din regiunea de cîmpie. S-au experimentat următoarele variante de studiu: Vt — pat nutritiv alcătuit din litieră de molid și semănătură prin împrăștiere; V2 — pat nutritiv alcătuit din litieră de pin negru și. semănătură prin împrăștiere; V3 — pat nutri- tiv din litieră de cer și gîrniță; semănătură prin împrăștiere; V4 (martor) — solul pepinie- rii, amendat cu nisip și semănătură prin îm- prăștiere și V5 (martor) — solul pepinierei a- mendat cu nisip și semănătură în rigole simple echidistante Ia 15 cm. Atît pentru formarea paturilor nutritive, cît și pentru variantele martor s-au utilizat plăci din beton armat, lungi de 2 m, late de 0,5 m, cu care s-au construit pentru fiecare variantă cadre late de 2 m și lungi de 4 m. Pentru va- riantele cu paturi nutritive, din suprafața ocu- pată de cadre s-a scos solul pe o adîncime de circa 20 cm și s-a înlocuit cu un strat de litieră de circa 30 cm grosime. Pentru alcătuirea pa- tului nutritiv s-a recoltat întreg orizontul A (litieră nedescompusă, stratul de humificare și stratul cu humus dc la suprafața solului), evi- tîndu-se pe cît posibil solul mineral. în varian- tele martor, solul a fost mobilizat foarte bine pe o adîncime de aproximativ 30 cm. înainte de semănare s-a făcut — după tehnica cunoscută — dezinfectarea solului și a semin- țelor cu soluție de formalină. Toate variantele s-au udat apoi din abundență. în fiecare variantă s-a semănat aceeași cantitate de sămînță, cu in- dici calitativi cunoscuți. Semințele s-au acoperit cu un strat dc nisip. Imediat după semănare, cadrele s-au acoperit cu rulouri din nuiele. Pînă la apariția în masă a plantulelor, toate varian- tele s-au udat zilnic, iar după aceea numai cînd a fost nevoie. Experiențele au durat doi ani (1960—1961), făcîndu-se măsurători asupra puieților, atît în primul an de vegetație, cît și în anul al doilea. S-au făcut, de asemenea, măsurători compara- tive asupra intensității luminii, temperaturii so- lului și aerului din cadre și din afara lor, de la răsăritul soarelui și pînă la apusul Iui. Rezultatele cercetărilor Condițiile de mediu ce se creează în paluiile nutritive. Datorită patului nutritiv, umbrarelor și cadrelor, în spațiul dintre cadre se creează condiții de mediu, net deosebite de cele dintr-o pepinieră. De la răsărirea și pînă la apusul soarelui, temperatura aerului în cadre este mai mică decît afară. Temperatura maximă în spațiul dintre cadre se înregistrează cu o oră mai tîr- ziu decît în afara lor. în timpul nopții, tempe- ratura aerului în spațiul dintre cadre este mai ridicată decît în afară (fig. 1). Temperatura pa- tului nutritiv este mai coborîtă decît în afara cadrelor, în tot cursul zilei. Diferențe și mai însemnate există între inten- sitatea luminii de sub umbrare în spațiul din- tre cadre și din aer liber. în aer liber, curba intensității luminii are forma de clopot. Sub umbrare, datorită poziției acestora față de pune- REVISTA PĂDURILOR * 78 * W * Nr. 11 633 tele cardinale (cadrele au fost orientate cu la- tura lungă pe direcția nord-sud, iar nuielele um- brarelor pe direcția est-vest) curba de variație a intensității luminii are două vîrfuri (respectiv două maxime ale intensității luminii), unul la ora 11 și altul Ia ora 15. -----Temperatura aerului in cadre » " » Temperatura aerului afară —-----Temperatura pa tutui nutritiv Fig. 1 Variația temperaturii aerului și solului și variația intensității luminii în aer liber și în cadre în cursul unei zile. Patul nutritiv, datorită compoziției sale, pre- zintă caractere fizice, care nu permit formarea de crustă la suprafață, îndesarea în profunzime, umflarea și contragerea urmată de apariția cră- păturilor. El rămîne în permanență mobil (ușor penetrabil), nejenînd în creștere plantulele. Tot datorită compoziției patului nutritiv se obține un mediu suficient de acid (pH în jur de 5), care reduce substanțial riscul atacurilor de ciuperci, tn spațiul dintre cadre, un alt factor care redu- ce riscul atacurilor de ciuperci este temperatura aerului și a solului care, după cum s-a arătat, este mai mică decît în aer liber și prezintă am- plitudini de variație mai mici. Ca urmare a condițiilor microclimatice ce se creează în spațiul dintre cadre, se evită inso- lația și acțiunea vîntului, redueîndu-se astfel evaporația și uscarea superficială a patului nu- tritiv. Răsărirea semințelor și creșterea puieților in primul și al doilea an de vegetație. Semințele s-au semănat la 21 aprilie 1960 și au răsărit în masă, în toate variantele, la 6 mai 1960. în toate variantele s-au semănat 4 400 de semințe. La sfîrșitul primului an de vegetație s-a efec- tuat inventarierea totală a puieților, constatîn- du-se că, în litiera de pin negru și în cea de molid, pe unitatea de suprafață s-au obținut mai mulți puieți decît în litiera de cer și gîr- niță sau în variantele martor (tabela 1), * M = media; m = eroarea mediei N-B. Numărul de semințe probabil gertninabile a fost 4 240 634 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 In toate utilizare a Datorită a puieților Varianteie ițelor «.*«.un indice de ^^arcabiie, 1Cat'. în Jur de 50 %- dlri Paturile raPidități de creștere nutritive, în urma pro- £ ?s 20 15 10 > 5 60 55 50 65 60 Litieră molid litieră pm Liberă girniți Martor - împrățfiere Martor-ngole grosimea minună pentru puiet! apti de plan făt' Fig. 2 55 50 65 60 ^35 «u ^25 M 15 10 5 Z- & 28 28 % 36 37 60 cm Clase de lungimi Va ' ■ 1???^ Pin^il^^ }ulpinii Puieților de •‘v“iru 100 88,5^3,0 săpoiul 27-28 mai 1955 3 I 58 75,4±3,2 13,1 00 Vetre săpate; în gropi Nepregătit; despicătură cu 2 sub STAS 84 89,3±3,3 — săpoiul 2 sub STAS >100 79,8±2,3 9,5 0 Suprafața experimentală „Negovanul” Vetre săpate ; plantat în gropi Nepregătit; despicătură cu săpoiul Nepregătit; despicătură cu cazmaua 16-17 mai 1957 2 2 2 a n-a a Il-a a Il-a 184 132 141 67,7±1,8 57,1 ±1,8 65,2 ±2,1 10,6 2,5 OOO Vetre săpate; despicătură cu săpoiul Nepregătit; despicătură cu săpoiul IX 1957 3 3 I I 120 178 44,0±l,3 58,6±1,8 14,6 * A A Vetre săpate ; plantat în gropi Nepregătit; despicătură cu săpoiul Nepregătit; despicătură cu cazmaua 16-17 mai 1957 2 2 2 sub STAS sub STAS sub STAS 144 124 112 51,7±1,4 56,5±1,8 61,8±1,6 4,8 10,1 ir ★ ** Suprafața experimentală „Bătrlna” Vetre săpate ; plantat în gropi Nepregătit; despicătură cu săpoiul Nepregătit; despicătură cu plantatorul 13-15 mai 1957 4 4 4 I I I 150 79 87 57,4±1,3 59,1 ±1,9 53,1±1,9 1,7 3,9 + Vetre săpate; plantat în gropi Nepregătit; despicătură cu săpoiul Nepregătit; despicătură cu săpoiul IX 1957 VIII 1957 3 3 3 I I I 97 75 60 49,1 ±1,6 4«,8±1,6 49,1 ±2,1 0,3 Vetre săpate ; plantat in gropi Terase săpate ; în gropi Nepregătit; despicătură cu săpoiul 7.V 1957 2 2 2 sub STAS sub STAS sub STAS 63 170 71 43,4±2,1 45,4±1,2 47,2 ±1,9 2,0 3,8 + + Nepregătit; despicătură cu plantatorul 13.V 1957 2 sub STAS 91 43,1 ±1,1 0,3 — Vetre săpate; plantat în gropi Vetre săpate; despicătură cu săpoiul Nepregătit; despicătură cu săpoiul V 1958 3 3 3 I I I 91 158 99 35,1±1,2 45,2±1,2 41,7±1,6 10,1 6,6 * * * * ** pat. Aceștia din urmă au crescut în general mai bine, ajungînd în înălțime, în decurs de opt ani, pe cei de categoria I și tinzînd să-j depășească. în blocul experimental „Negovanul", puieții de categoria a Il-a, în vîrstă de doi ani, nerami- ficați, plantați în primăvara 195L s-au prins 652 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 și menținut în viață de 1,4—1,5 ori mai bine și au crescut mai mult în vetre săpate decît în despicătură. La plantările din septembrie, lu- crurile s-au petrecut invers: puieții plantați în despicătură s-au prins și păstrat și au crescut mai bine decît în vetrele săpate. Puieții mici, sub STAS, plantați în primăvară, s-au prins și menținut de 1,2—1,3 ori mai bine în vetrele săpate decît în despicătură în teren nepregătit. Aceștia din urmă au crescut însă mai bine, de- pășind evident în înălțime pe cei din vetre săpate. tn suprafața experimentală „Bătrîna", puieții mari, de patru ani, ramificați cu verticil, s-au prins la plantarea din primăvara 1957 dc 1,7— 1,9 ori mai bine în vetrele săpate decît la plan- tarea în despicătură. Nu au prezentat însă dife- rențe semnificative în creșteri. La plantările din septembrie, puieții mari, de trei ani, s-au com- portat la fel ca în primăvară; prinderea și men- ținerea a fost mai mare dc 1,3—1,6 ori în vetre săpate decît în despicătură, iar creșterile în înăl- țime aproximativ egale. Plantările în despicătură făcută cu plantatorul par să dea rezultate mai bune decît la despicătură făcută cu săpoiul. La plantările din primăvara 1958 cu puieți dc trei ani însă, prinderea, menținerea și creș- terea au fost mai mari în despicătură decît în vetrele săpate. Creșterile în înălțime au fost superioare și foarte semnificative (tabela 2). Cînd plantarea s-a făcut în despicătură pe teren pregătit în vetre, s-au obținut cele mai bune rezultate. Reușita destul de bună, prețul de cost mult mai scăzut și posibilitatea de a evita completă- rile ulterioare, plantînd mai mulți puieți Ia uni- tatea de suprafață, ca și posibilitatea de a folosi într-o proporție cît mai mare puieții crescuți în pepiniere, plantînd și puieți mai mici (sub STAS) și de a satisface cît mai bine cerințele ecologice ale molidului [6], îndreptățesc să se dea mai multă atenție procedeelor de plantare care nu cer o pregătire prea costisitoare a terenului. Așe- zarea mai defectuoasă a rădăcinilor în despică- tură și unele consecințe neplăcute ale acestei așe- zări, care pot să apară mai tîrziu [3], [5], impun totuși o oarecare prudență la introducerea pe scară largă a acestui procedeu înainte de punerea Iui 1a punct ca utilaj și tehnică de aplicare. Creșterea bună a puieților plantați în despi- cătură (cu rădăcinile în stratul bogat în humus) confirmă cerințele ecologice ale molidului în materie de humus și substanțe nutritive din sol [6] și justețea constatărilor lui N. I. Onisi- kiv [4] cu privire la reușita mai bună a plan- tărilor în gropi fără pregătirea prealabilă a solu- lui în vetre, pregătire care scumpește mult costul lucrărilor de împădurire la molid. în concluzie, lucrările de refacere a pădurilor de molid se pot efectua într-un tempo mult mai rapid și cu un randament superior din punct de vedere economic și silvobiologic, folosindu-se un număr mai marc de puieți, respectiv de cui- buri, la unitatea de suprafață și semănarea în teren scarificat, respectiv plantarea în gropi sau chiar în despicătură, ambele pe vetre pre- gătite sumar numai prin îndepărtarea cu sapa a ierbii sau a stratului de humus brut sau de turbă. Pentru aplicarea acestor procedee sînt nece- sare, în ambele cazuri (semănare directă sau plantare), sape bine ascuțite pentru curățirea locurilor (vetrelor) pe care urmează să se seme- ne sau planteze și, în plus, scarificatoare cu gheare sau greble metalice scurte pentru semă- nat și săpoaie, sau sape speciale (suedeze) caz- male sau piantatoare-pană, pentru plantat. O obiecție care se aduce la noi acestor pro- cedee este dificultatea pe care ele ar prezenta-o la recepția și controlul lucrărilor pe teren. Această dificultate, reală numai în parte mai cu seamă în cazul semănăturilor directe*, se poate înlătura în cea mai mare parte prin o aplicare corectă a tehnicii de curățire a vetre- lor și prin efectuarea lucrărilor de recepție și control la timpul potrivit. Ea nu trebuie însă să constituie o piedică la Introducerea în pro- ducție a unor procedee de împădurire ieftine și eficiente, care ar putea permite refacerea pădurilor de molid într-un timp mai scurt și cu mai puțină cheltuială de forță de muncă și fonduri. Propunem, deci, luarea în studiu a acestor procedee, prin extinderea cercetărilor și veri- ficarea rezultatelor pe scară cît mai largă de către unitățile de producție și de cercetare, în scopul precizării procedeelor respective, a uti- lajului și a tehnicii de aplicare în diferitele con- diții staționale ce se întîlnesc în țara noastră, la cultura molidului. Bibliografie [1] Blaas, H. Bodenoerarbeiten im Herbst-Voraus- setzung zur Vermeldung von hohen Nachbesse- rungen. Fonst und Jagd, 11, nr. 9, 1961, p. 399— 400. [2] Lupe, I. Z., Nic o lese u, C. și Puiu, S. Con- tribuții la biologia semănăturilor directe și a plantațiilor de molid. Manuscris la Academia R.P R. [3] Lupe, I. Despre cauzele de reducere a vitali- tății unor puieți în culturile tinere de molid și mijloacele de înlăturare și prevenire a acestui fenomen. Revista Pădurilor, nr. 7. 1963. p. 332. [4] O n i s i k i v, N. I. Posadca eli na svejih vîrub- cah bez podgotovki pocim v Predcarpatîe i Car- patah. Lesnoe hozeaistvo, nr .10, 1961, p. 48—49. [5] Pencic, J. Je StSrbinovâ sadba spolehlivă? Les- nieka Prace, 40 1961, p. 495--498. [6] Sonn, S. W. Der Einfluss, des Waldes auf die Bbden. VEB, Editura Gustav Fischer, Jena, 1960. * La semănăturile în teren scarificat, fără cură- țirea vetrei de ierburi, din suprafața experimentală ,,Zimbru-Vaca“, biogrupele nu s-au putut vedea de- cît în anul ai doilea și al treilea. După opt ani ele arată ca in. figura 1. Noul STAS pentru puieții forestieri și creșterea calității lucrărilor de împăduriri Ing. Jncepînd cu anul 1964, unitățile silvice sint obligate să aplice noul standard de stat pen- tru puieții forestieri cu talie mică (STAS 1347-62) care înlocuiește vechiul STAS 1347-54. Aplicarea noului STAS pentru puieții cu talie mică de ar- bori și arbuști forestieri marchează o îmbună- tățire calitativă simțitoare a plantațiilor ce se vor executa, cunoscut fiind marea importanță a ca- lității puieților atît asupra prinderii, cît și asupra dezvoltării ulterioare a arboretului. Existînd acumulată o bogată experiență pe scară de producție, precum și o serie de cercetări asupra rezultatelor obținute la împăduriri cu puieți de diferite calități, s-a putut trece la ela- borarea noului standard de stat pentru puieții forestieri. Se poate afirma, că prevederile noului STAS reprezintă o generalizare pe scară de pro- ducție atît a cercetărilor în această direcție, cît și a celor mai bune realizări obținute de unită- țile silvice fruntașe în refacerea pădurilor. Care sînt problemele și aspectele noi introduse în STAS 1347-62 ? 1. Puieții, indiferent de specie, se clasifică în trei clase de calitate, față de vechiul STAS, care prevedea o singură categorie pentru puieții de rășinoase și două categorii pentru cei de foioase. 2. Categorisirea puieților în clase de caiitate se face după noul STAS în funcție de lungimea rădăcinilor, care trebuie să fie de cel puțin 15 cm pentru toate speciile de rășinoase și de 25 cm pentru toate speciile de foioase (cu excepția plopilor negri hibrizi) și după diametru la colet, dimensiune care variază, de la o specie la alta. Se menționează că după vechiul STAS puieții de rășinoase erau trecuți la categoria celor apți sau inapți după trei criterii: grosimea și lun- gimea tulpinii, precum și lungimea rădăcinii. Sortarea puieților de foioase era prevăzută după grosimea tulpinii și lungimea rădăcinii, varia- bile de la o specie la alta. întrucît cercetările din ultimii ani au demon- strat că există o strînsă corelație liniară între diametrul la colet, pe de o parte, și lungimea tulpinii și a rădăcinii puieților, pe de altă parte, este pc deplin justificat ca criteriul de bază pen- tru clasificarea puieților să fie diametrul la colet, ceea ce ușurează mult și sortarea puieților la pepinieră sau eventual la șantierul de împă- durire. 3. Prevederile noului STAS impun o exigență mărită față de dimensiunile puieților. Spre exem- plificare, se dau date comparative cu privire la diametrul minim la colet după noul și vechiul STAS, pentru unele specii forestiere, în tabela 1 pentru rășinoase și în tabela 2 pentru foioase. V. Bakoș M.E.F. C.Z. Oxf. 232.411.3(083.7) 4. Prin noul STAS se prevede utilizarea puie- ților de diferite clase de calitate după natura terenului. Astfel, puieții de calitatea I se pot planta în terenuri de orice calitate, fiind însă obligatorii în cazurile cînd terenul care sc îm- pădurește este de calitate inferioară, cînd solul Puieții de calitatea a Il-a se pot planta pe terenurile de calitate superioară și mijlocie, iar puieții de calitatea a III-a se admit numai în proporție de 25% și numai pc terenurile de cali- tate superioară. Pe terenuri degradate și în re- TaMa 2 Specia Diametrul la colet, In mm După STAS 1847*62 Dupî STAS 1847-34 Ginea de calitate Categoria, 1 a Il-a a III-a A B Arțar tătărăsc 7 5 4 3 5 Dud 7 5 4 3 5 Frasin 8 6 4 4 5 Gîrniță 9 7 4 4 5 Glădiță 7 5 3 4 5 Gorun 7 5 4 4 5 Jugaștrii 7 5 4 3 5 Lemn cîinesc 7 5 3 3 5 Păducel 6 4 3 3 5 Paltin de ctmp 8 6 4 4 5 Paltin de munte 9 7 4 3 5 Plopi negru hibrid 10 8 7 6 8 Salcîm 8 6 4 4 6 Stejar pedunculat 8 6 5 4 6 Tei 9 6 4 3 5 giunile secetoase se pot planta numai puieți din clasele superioare de calitate (I și a Il-a). în regiunea de munte, pe solurile superficiale și scheletice, se pot planta și puieți de calitatea a Il-a. Criteriile pentru clasificarea terenurilor de îm- pădurit se stabilesc prin instrucțiunile ministe- rului, (este menționat în STAS). 654 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 Utilizarea puieților de diferite calități după na- tura terenului de împădurit (profunzimea, trofi- citatea și conținutul de schelet al solului, panta terenului, înierbarea etc.) înseamnă un pas îna- inte față de prevederile STAS 1347-54, după care puieții de foioase erau împărțiți în două cate- gorii, după zona de vegetație unde erau utili- zați (zona forestieră și respectiv, zonele de stepă și silvostepă). Plantarea diferențiată a puieților de diferite calități după natura terenului de împădurit este în concordanță cu concluziile cercetărilor din țara noastră, precum și cu practica împăduririlor din alte țări. 5. Noul STAS stabilește vîrste maxime care sînt asemănătoare STAS-ului anterior în ceea ce privește puieții nerepicați. Avînd însă în vedere că se preconizează extinderea pe scară mare a utilizării puieților repicați, prin noul STAS s-a prevăzut că vîrstele maxime, indicate pentru puieții nerepicați, pot fi depășite cu maximum doi ani în cazul puieților repicați. 6. Noul STAS precizează că utilizarea puieților se face în conformitate cu raionarea materiale- lor de împădurire, măsură foarte importantă pen- tru încadrarea transferurilor de puieți în anu- mite limite admisibile, în scopul asigurării unui procent ridicat de prindere și creării unor ar- borete viabile, adaptate condițiilor pedoclimatice locale. 7. S-a introdus în noul STAS un capitol pri- vind scosul din pepinieră, sortarea și păstrarea puieților, care reprezintă o serie de măsuri ne- cesare de luat și care contribuie la asigurarea unor prinderi ridicate. Astfel, sînt stabilite mo- dalitățile de scoatere a puieților (cu pluguri spe- ciale sau cazmale), efectuarea sortării (în ce con- diții) și păstrarea puieților (păstrarea provizorie în pepiniere și păstrarea de durată). 8. Regulile stabilite prin noul STAS pentru verificarea calității puieților conțin o serie de elemente noi și anume : — pentru loturile de puieți se stabilesc limite cantitative (minimum 1000 și maximum 50 000 bucăți) ; — la definirea lotului s-a adăugat condiția obli- gatorie ca puieții să fie din aceeași varietate și aceeași proveniență a semințelor sau a butașilor ; — numărul de puieți din probele luate pentru verificarea calității puieților din lot s-a stabilit folosind calcule statistice, dîndu-se criterii pen- tru numărul de puieți necesar a fi verificat în funcție de mărimea lotului, numărul de puieți necorespunzători din probă care determină ac- ceptarea lotului, respingerea lui sau luarea unei probe suplimentare, mărimea acesteia din ur- mă și numărul de puieți necorespunzători din ambele probe cumulate, în funcție de care se acceptă sau se respinge întregul lot; — constatarea într-o probă a unui puiet cu urme de boli criptogamice supuse carantinei fito- sanitare atrage după sine respingerea întregului lot. 9. Sînt date indicații suplimentare privind ambalarea și marcarea puieților. în cazul trans- portului pe cale ferată normală, cu șlepuri, bacuri sau alte nave, legăturile de puieți se am- balează în baloturi cu masa de maximum 60 kg. în cazul transporturilor cu căruța, autocamioane sau vagoane de cale ferată forestieră, legăturile de puieți se pot încărca direct în vehicule pe loturi, cu luarea unor măsuri speciale pentru pre- venirea vătămării puieților. 10. La transport, fiecare lot de puieți trebuie să fie însoțit de un formular de proveniență, cu indicarea denumirii pepinierei și a altitudinii acesteia, specia de puieți, data scoaterii din pepinieră și data expedierii, modul de păstrare de la scoaterea din pămînt pînă la expediere, vîrsta puieților și calitatea, precum și provenien- ța semințelor. Indicarea acestor date va crea și posibilitatea de a stabili în mod mai cert cau- zele unor nereușite a culturilor înființate. Indicația cuprinsă în STAS că „transportul puieților pe cale ferată se face în cel mult două zile de la data predării în stația C.F.R.", obliga- torie pentru organele C.F.R., este de mare însem- nătate pentru reducerea duratei de transport și duce la eliminarea unor pagube provocate în trecut din cauza neexpedierii puieților în timp util de la predarea acestora. ★ Noul STAS pentru puieții forestieri cu talie mică face parte din șirul de măsuri luate pentru creșterea calității lucrărilor de refacere a pă- durilor, fiind verificat în practică că plantațiile efectuate cu puieți viguroși, bine dezvoltați și sănătoși, duc la realizarea unor arborețe de bună productivitate și viabile. Totodată, datorită fap- tului că starea de masiv se realizează mai repede, se reduc cheltuielile de întreținere și crește efi- ciența economică a unor asemenea arborețe, acestea fiind realizate cu costuri mai reduse. Elaborarea noului STAS pentru puieții fores- tieri cu talie mică este rodul colaborării specia- liștilor de la INCEF și din producție, reprezen- tînd introducerea în practica silviculturală de toate zilele a concluziilor unor cercetări apro- fundate și a experienței înaintate a ocoalelor silvice. Prin intrarea în vigoare a STAS 1347-62 devine obligatorie pentru unitățile silvice respectarea prevederilor acestuia, ceea ce va contribui la creșterea calității lucrărilor de împăduriri. Considerații asupra prognozei înmulțirii principalilor defoliatori ai pădurilor pe anul 1963 Ing. A. Simionescu, Ing. M. Arsenescu, Ing. Gh. Iliescu, Ing. Al. Frațian și Ing. T. Popescu M.E.F. C.Z. Ojtf. 450:416.11 Planificarea judicioasă a lucrărilor dc comba- tere a dăunătorilor forestieri depinde în mare măsură de întocmirea corectă a prognozei în- mulțirii în masă a acestora. în funcție de carac- teristicile cantitative și calitative ale gradației dăunătorilor stabilite cu ocazia lucrărilor de prognoză, arboretele infestate sînt incluse în zo- na de combatere sau îh zona de supraveghere. Astfel, pe baza elementelor de prognoză bine stabilite se pot evita cheltuieli inutile prin efec- tuarea lucrărilor de combatere numai în arbore- tele în care s-ar putea produce pagube. în ultimii ani, prognoza înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri s-a dovedit a fi bine întocmită, permițînd organizarea din timp a lu- crărilor de combatere și obținerea unei eficiențe tehnico-economice corespunzătoare. La aceasta a contribuit atît experiența acumulată pe linie de producție, cît și lucrările de cercetare, care au stabilit anumiți parametri specifici gradațiilor de insecte, în condițiile de climă și arboret din țara noastră. Pe baza lucrărilor de depistare și prognoză efectuate în cursul anului 1962, situația infestă- rilor și evoluției principalilor dăunători forestieri se prezintă în felul următor : Lymantria dispar L. Acest dăunător a fost semnalat în special în pădurile de stejar din sudul țării și anume, în regiunile București și Oltenia. Prin lucrările de combatere s-a reușit ca focarele respective să fie lichidate. Prognoza vătămărilor probabile din anul 1963 a indicat defolieri pe 18 790 ha, care pe grade de intensitate și comparativ cu anul anterior, se prezintă în tabela 1. Tabela 1 Anul Suprafața totali Infestată de L^antria dispar L. fn hu Gradul de intensitate foarte slab slab mijlo- ciu PUtCT- ntc foarte puter- nic 1962 7 970 4 040 1320 860 300 1 450 1963 18 790 3 090 4 075 3 020 2 360 6 245 Din aceste date rezultă că suprafețele infestate cu Lymantria dispar L. în ultimul an au crescut. Infestările cele mai intense au avut loc în re- giunea București (6 723 ha) la ocoalele silvice Ghimpați, Giurgiu și în regiunea Oltenia (10 796 ha) la ocoalele silvice Plenița, Perișor, Craiova ș.a., pe suprafețe mai mici înregistrin- du-se infestări în regiunile Galați, Dobrogea, Iași, Ploiești, Argeș, Crișana. Infesțările noi au apărut în pădurile în care dăunătorul a fost semnalat în stare de latență sau în prima fază a gradației de intensitate foarte slabă sau slabă și unde nu s-au aplicat tratamente chimice. Se remarcă faptul că în suprafețele infestate slab și foarte slab, în care s-au executat com- bateri prin recoltarea ouălor, cum a fost cazul în pădurea Nebuna din Ocolul silvic Ghimpați, regiunea București, în acest an gradul de infes- tare a fost puternic și foarte puternic, ceea ce înseamnă că prin combaterea mecanică nu se stinge focarul, ci cel mult se diminuează în in- tensitate. în urma analizei caracteristicilor cantitative și calitative ale gradațiilor și din evoluția supra- fețelor infestate de Lymantria dispar L. în ul- timii ani,' se constată că au loc noi înmulțiri în masă. Pînă în anul 1962 s-a apreciat că aceste înmulțiri nu se vor dezvolta similar cu grada- țiile care au avut Ioc în 1953—1957. Actualmente însă, cînd ultimii ani au fost secetoși, există posibilitatea ca în sudul țării gradațiile să se dezvolte în proporții și mai mari, indiciu fiind evoluția focarelor din regiunile București și Ol- tenia. De aceea, este necesar ca pe baza lucră- rilor de depistare și prognoză să fie bine deli- mitată zona de combatere, în vederea aplicării la timp a tratamentelor chimice în scopul înlă- turării focarelor respective. Lymantria monacha L. După gradațiile din in- tervalul 1954—1958 care s-au stins în urma cam- paniei de combatere din primăvara anului 1958, dăunătorul nu s-a mai înmulțit în masă. Exem- plarele dc fluturi, care au fost depistate ulterior în diferite puncte din țară (Sinaia, Moldovița, Oravița), nu au generat focare, astfel îneît în ultimii ani nu a existat pericolul unor noi în-, mulțiri în masă ale dăunătorului. în vara anului 1962, în raza Ocolului silvic Tulgheș, s-au semnalat către sfîrșitul lunii au- gust fluturi de Lymantria monacha L. Depistările făcute după ouă în iarna 1962—1963 au indicat prezența dăunătorului pe circa 400 ha cu infes- tări foarte slabe, procentul probabil de defoliere la arborii cei mai populați de insecte fiind de pînă la 4%. Controlul insectei în stadiul de omi- dă a indicat o populație de omizi mai mică, de unde se poate trage concluzia că nici în acest caz nu poate fi încă vorba de o nouă înmulțire în masă a dăunătorului. Totuși, populația insec- tei în zona Tulgheș și Ceahlău find mai mare, este posibil ca să se dezvolte gradații ale acestui dăunător. Urmează ca depistarea populației ge- nerației viitoare să indice în ce măsură este po- sibil să se dezvolte noi gradații ale dăunătorului. Tortrix viridana L. își continuă înmulțirea în masă, însă pe o suprafață mai mică decît în anii trecuți. Gradațiile acestei insecte care s-au dezvoltat mult după anul 1956—1957, adică după lichidarea 656 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 cunoscutelor înmulțiri în masă de Lymantria dispar L. (1953—1957), au atins un maximum în anii 1959—1962, cînd suprafața infestată de acest dăunător a cuprins pînă Ia 100 000 ha. Pentru anul 1963 s-au semnalat infestări cu diferite grade de intensitate pe suprafața dc 68 772 ha. Evoluția suprafețelor pe care se pre- vedeau defolieri în ultimii ani pe grade de inten- sitate este redată în tabela 2. Tabela 2 Anul Suprafața totală infestata de Tortrix viridanaL. în ba Gradul de intensitate foarte slab slab mijlo- ciu puter- nic foarte puter- nic 1960 89 000 1 36 500 32 900i 13 200 5 300 1 100 1961 83 000 56 000 12 700 9 000 3 700 1 600 1962 100 600 55 000 18 700 12 100 9 000 5 800 1963 68 700 42 200 14 100| 6 200 3 200 3 000 O privire generală asupra evoluției gradațiilor în ultimii ani, în diferite regiuni ale țării, ne ara- tă că în anii de maximă dezvoltare a acestora (1960—1962), în regiunile Dobrogea, București, Oltenia, Suceava ș.a. focarele s-au dezvoltat pu- ternic, ajungînd să cuprindă suprafețe mari și să predispună arboretele de quercinee la defo- lieri puternice. Evoluția suprafețelor puternic in- festate este redată în tabela 3 pentru principa- lele regiuni. Tabela 3 Regiunea ■ Suprafața pe oare se prevedeau defolieri puternice de Tortrix viridana Ir, în anii 1960 ieși 1902 1963 Suceava 700 6 060 1 800 Iași 2 430 20 — — Galați 1 100 440 300 140 București 320 900 600 500 Oltenia 700 300 230 500 Maramureș — — 1 870 — După cum rezultă din datele prezentate în tabelele 2 și 3, pentru anul 1963 s-a prevăzut o micșorare a suprafețelor arboretelor predis- puse a fi atacate de Tortrix viridana L. atît prin lichidarea unor gradații, cît și prin micșorarea intensității defolierilor probabile. Această constatare este confirmată și de rezul- tatul lucrărilor de cercetare stațională, de unde rezultă că majoritatea gradațiilor de Tortrix vi- ridana L. se află în faza de criză sau de erupție către criză. De altfel, încă de la prognoza întoc- mită pentru anul 1962, s-a prevăzut că gradațiile dintr-o mare parte din zonele infestate vor intra în faza de criză, iar unele focare chiar se vor lichida, dăunătorul intrînd în perioada de latență. Trebuie menționat că scăderea suprafețelor infestate și lichidarea celor mai periculoase fo- care s-a datorat și lucrărilor de combatere chi- mică, care s-au executat în toate arboretele valoroase expuse la atacuri puternice. Suprafața totală infestată de Tortrix viridana L. a scăzut în ultimul an de la 100 600 ha Ia 68 700 ha. Singura regiune unde suprafața in- festată crește, este Suceava (13 400 ha față de 10 900 ha). Deși suprafața infestată este în creștere, intensitatea infestărilor este în scădere, prin faptul că o mare parte din focare sînt în criză, iar mărirea suprafețelor infestate se dato- rește formării unor focare noi, unde intensitatea infestărilor este în general încă slabă. în regiunea Oltenia, suprafața infestată s-a menținut egală (circa 1 800 ha), însă intensitatea infestărilor a crescut mult. Ca urmare, arbo- rctele cele mai periclitate (lunca Vînjului și lunca Jiului-Zăval), pe circa 1 270 ha, au fost tratate chimic prin aviostropiri fine cu Detox-25 și în felul acesta focarele au fost stinse. Intere- sant este de menționat densitatea foarte mare a populației de omizi, care a ajuns pînă la 113 000 omizi pe arbore. în regiunile Argeș, Banat (partea de nord-est). Galați și București se dezvoltă unele focare noi în paralel cu majoritatea focarelor care sînt în faza de criză. Primele observații făcute arată că este posibil ca acestea să aibă o perioadă de dezvoltare mult mai scurtă. Referitor la evoluția gradațiilor în următorii ani, se prevede că în anul 1964 și 1965 cea mai mare parte din gradații se vor stinge pe cale naturală. în unele regiuni ca Banat, București, Crișana, Galați și Oltenia, suprafețele gradațiilor se vor menține, fără a constitui însă pericolul formării unor focare puternice pe suprafețe mari. Men- ținerea acestor suprafețe infestate se datorește atît faptului că sînt încă focare în curs de dez- voltare, cît și faptului că, după cum se cunoaște, în unele zone infestările de Tortrix viridana L., au caracter cronic, fapt caracteristic acestui dău- nător. Geometridae (Operophthera brumata L., Hy- bernia defoliaria CI. ș.a.). înmulțirile în masă produse de cotari s-au semnalat, începînd cu anul 1958, în arboretele din partea de vest și nord-vest a țării, iar în anii următori s-au extins în majoritatea arboretelor de quercinee, cărpi- nișuri ș.a. din zonele de cîmpie și dealuri joase pînă în zona dealurilor înalte. în general, pre- zența cotarilor a fost semnalată împreună cu alți dăunători ca Tortrix viridana L. și Lyman- tria dispar L. (în special în regiunea Oltenia). Tabela 4 Anul Suprafața totală infestată de cotari. In ha Gradul de intensitate foarte âlab slab mijlociu puternic foarte puternic 1960 26 500 5 600 7 700 10 300 2 300 600 1961 97 000 44 000 26 000 14 000 9 000 4 000 1962 187 300 72 550 35 000 30 900 22 450 26 400 1963 211 860 77 200, 54 590 41 050 21 510 17 510 KEHSTA PĂDURILOR * 7S * 1963 * Nr. 11 657 începînd cu anul 1960, suprafețele infestate de cotari au evoluat conform datelor arătate în ta- bela 4, din care rezultă că acestea au crescut an de an. în ceea ce privește intensitatea atacului se constată că se menține aproximativ la același nivel cu acela din anul precedent, înregistrîndu- se o creștere a suprafețelor cu intensitate foarte slabă și slabă. Aceasta se datorește în parte apa- riției unor focare noi, unde dăunătorul se află în anul I al fazei creșterii numerice, cît și focarelor ce sînt pe cale de stingere (în faza a IV-a, anul al II-lea). în suprafețele în care intensitatea in- festărilor este puternică și foarte puternică, dăunătorul se află în majoritatea cazurilor în faza a Hl-a a gradației. Regiunile în raza cărora s-au depistat cotari pe suprafețe mari sînt : Banat, Crișana, Mara- mureș, Oltenia ș.a. în general, suprafețele infestate de cotari sînt focare noi apărute sau focare apărute în anul precedent, care au fost lăsate în zona de supraveghere, fiind de intensi- tate slabă și care în acest an au evoluat ca in- tensitate. în zonele unde în primăvara anului 1962 s-au aplicat tratamente chimice de combatere, foca- rele s-au stins cu excepția unor cazuri izolate unde, în anul precedent, s-au executat lucrări de combatere și totuși se constată din nou pre- zența dăunătorului, intensitatea atacurilor fiind însă foarte slabă și slabă (de exemplu, pădu- rile Reșca, Hotărani și Patopin din Ocolul silvic Caracal). Aceasta se explică prin faptul că există decalări evidente în dezvoltarea omizilor diferi- telor specii de cotari, rămînînd astfel nedistruse o parte din omizile care au fost prinse în mo- mentul aplicării tratamentelor în vîrstele 4 și 5. Un aspect deosebit în acest an a fost și faptul că s-au depistat focare de cotari și în arborețe de gîrniță, cer sau amestec de aceste specii. în Regiunea Banat s-au depistat următoarele specii de cotari: Operophthera brumata, Hybernia de- foliaria, Hybernia marginaria, Hybernia auran- tiaria. Dacă în anul precedent în raza acestei regiuni predominau infestările de Operophthera brumata L., în acest an peste 60% din speciile de cotari depistate sînt specii de Hybernia. Tabela 5 Suprafața totala infestata de Gsometridae, în ha Intensitatea detalierilor probabile foarte slabă slabă mijlocie puter- nică foarte puter- nică 211 860 77 200 54 590 41 050 21 510 17 510 După depistările în stadiul de pupă efectuate în august 1962 a rezultat o suprafață infestată de 209 180 ha, iar în urma definitivării lucrărilor de depistare după fluturi, zona infestată s-a ma- jorat Ia 211 860 ha, pe grade de intensitate situa- ția prezentîndu-se în tabela 5. Prognoza evoluției gradațiilor indică în general menținerea și în viitor a unor zone infestate de cotari. Euproctis chrysorrhoea L. Suprafața infestată de acest dăunător a scăzut mult în acest an față de anii precedenți. Atît prognoza pe anul trecut, cît și cea din anul acesta confirmă că focarele care sc mai mențin sînt în stingere, dăunătorul fiind în majoritatea cazurilor în faza de latență. Pe grade de intensitate evoluția suprafețelor in- festate în ultimii ani este redată în tabela 6. Tabela 6 Anul Total suprafață infestată de JtopfwCfe c7tfV8orrhoea'L„în ha Intensitatea dafolieriloT probabile foarte slabă slabă mijlocie puter- nică foarte puter- nică 1960 1 300 700 100 300 100 100 1961 1 500 1 400 290 70 — — 1962 600 600 — — — Malacosoma neustria L. a produs, în ultimii ani, înmulțiri în masă în pădurile de foioase din nord-vest, sud și sud-estul țării. Cele mai importante gradații s-au produs în raza Ocolului silvic Satu-Mare (regiunea Maramureș) în anii 1954—1955, unde dăunătorul a produs defolieri totale în unele păduri, precum și în regiunile București, Dobrogea, Oltenia și Argeș, unde s-au produs gradații în anii 1959—1960. Trebuie menționat totuși că zonele de gradație ale insectei Malacosoma neustria L. nu au o ex- tindere atît dc mare ca cele ale dăunătorului Lymantria dispar L., prin faptul că în decursul anilor nu se cunosc înmulțiri în masă pe supra- fețe întinse, așa după cum s-a înregistrat la omida păroasă a stejarului. Din depistările și cercetările staționale făcute de ocoalele silvice rezultă că în anul 1963 dău- nătorul Malacosoma neustria L. a fost semnalat pe suprafața de 609 ha, pe grade de intensitate comparativ cu anul 1961 și 1962 prognoza defo- lierilor pe 1963 fiind redată în tabela 7. Tabela 7 Anul Suprafața totală infestată de Malacosoma neustria L-, în ha Gradul de intensitate foarte slab slab mijlociu puternic foarte puternic 1961 5 300 300 2 200 2 000 600 200 1962 1 680 670 640 180 30 160 1963 610 75 535 — — — Din această situație rezultă că suprafețele in- festate de Malacosoma neustria L. s-au redus în urma lucrărilor de combatere efectuate în anii precedenți, iar intensitatea infestării a scăzut foarte mult, focarele tinzînd spre stingere. în prognoza pe 1963 se prevedeau defolieri foarte slabe și slabe în regiunea București pe 658 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 suprafața de 570 ha și în regiunea Argeș pe 40 ha, dăunătorul aflîndu-se în retrogradație, faza a IV-a. întrucît intensitatea infestărilor era slabă și foarte slabă, deci defolieri probabile sub 25% suprafața infestată a fost trecută în zona de su- praveghere. Tabela 8 Regiunea, Raioane Intensitatea zborului de cărăbuși Argeș Curtea de, Argeș, Horezu, Pi- Slab-mijlociu tești, Rm. Vîlcea Bacău Adjud, Bacău, Moinești, Tg. Ocna, Buhuși, Piatra-Neamț Roman Slab-mijlociu -puternică Banat Lipova Mijlocie Brașov Sf. Gheorghe Slabă Hunedoara Alba, Orăștle, Sebeș Mijlociu- putemică Maramureș Satu-Mare Mijlociu- puternică Iași Bîrlad, Hirlău, Huși, Negrești, Iași, Vaslui Mijlociu- putemică Crișana Beiuș, Criș, Gurahonț, Mar- ginta, Salon ta Slabă Mureș-Auto- Odorhei, Toplița, Ttrnăveni, nomă Ma- Tg. Mureș, Gheorghieni, Lu- ghiară duș Slab-puter- nică Oltenia Gilort, Segarcea, Calafat Slab-puter- nică Ploiești Cislău, Ctmpina, Teleajen Mijlociu- puternică Malacosoma neustria L. a atins punctul cul- minant în anul 1960, cînd a cuprins suprafața de 17 180 ha; suprafața infestată cît și intensitatea infestării scăzînd foarte mult și ajungînd în anul .1963 la numai 610 ha, cu o infestare slabă și foarte slabă. în 1963 focarele fiind în curs de lichidare, nu mai sînt de așteptat atacuri im- portante în anii următori. Melolontha melolontha L. Prognoza zborului gîndacilor de cărăbuși pe anul 1963 s-a întocmit în baza sondajelor executate de către unități în terenurile forestiere propuse pentru împădurire în toamna anului 1962 și primăvara anului 1963. Intensitatea zborului de cărăbuși pe regiuni și raioane se redă în tabela 8. Rezultatele bune obținute în anul acesta la lucrările dg combatere a defoliatorilor se dato- resc în mare măsură întocmirii corespunzătoare a prognozei, fapt care a permis să se facă o delimitare corectă a zonelor de supraveghere și de combatere, organizarea din timp a lucrărilor și asigurarea insecticidelor și aparaturii necesare aplicării la timp și în bune condiții a tratamen- telor chimice. Este necesar ca și pe viitor ocoalele silvice, I.F.-urile și DREF-urile, în colaborare cu sta- țiunile INCEF, să acorde toată atenția lucrărilor de depistare și prognoză, asigurînd în felul acesta o eficiență tehnico-economică maximă în lucră- rile de combatere a dăunătorilor forestieri. Aplicarea tratamentelor timpurii de primăvară în combaterea dăunătorilor Tortrix viridana și a Geometridaelor Ing. M. Arsenescu M.E.F. C.Z. Oxf. 414.22 Este cunoscut faptul că tratamentele de com- batere chimică a dăunătorilor au un efect negativ asupra entomofaunei folositoare pădurii, distrugînd în parte răpitorii și paraziții. Efectul negativ este cu atît mai mic cu cît tratamentele se aplică primăvara mai de timpuriu, înainte ca insectele folositoare să intre în activitate. Pc de altă parte, tratamentul stropirilor fine cu Detox, aplicat în ultima vreme pe scară largă de producție în țara noastră, a dovedit că pe lîngă eficacitatea deosebită asupra dăunătorilor are și un efect mult mai prelungit decît celelalte tratamente. Ținînd seamă de aceste considerente, pentru evitarea distrugerii entomofaunei folositoare, care trebuie folosită în desăvîrșirea acțiunii de com- batere, s-a preconizat aplicarea stropirilor fine timpurii. în acest sens, în primăvara anului 1963, s-au executat experimental, pentru prima dată în țara noastră, tratamentul stropirilor fine apli- cate timpuriu în combaterea dăunătorilor Tor- trix viridana L. și a Geometridaelor — Eranis defoliaria L. și Operophtera brumata L. Experimentările s-au executat după o tema- tică care a cuprins patru variante, prevăzînd aplicarea lucrărilor la diferite date, începînd cu cîteva zile înainte de producerea ecloziunii și pînă la terminarea ei, pentru a se stabili mo- mentul cel mai timpuriu de executare a trata- mentelor care să asigure o eficacitate corespun- zătoare. Aplicarea tratamentelor s-a prevăzut astfel: pentru varianta I — înainte de începe- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 659 Rezultatele experimentărilor de la Ocolul silvic Livada i de morte’ Jltate III. l 1 1 1 1 1 0^ 00 02 02 02 1 1 1 1 CM CM CM omizi 1 1 1 Moarte ! “Ș । ce cm 1 CM CM O ca co t—< 106 239 a în corona^ Di tăierea de control vii ; j 1 1 cn T-i cm CM CM CM Omizi găsit meni du] arborelui Moarte CQ CM । CM CM | ff o CO CD Total | 00 I | CM < CM | CM co 1 00 40 1 CM CO . 1 OS CO CM t» > o cq os w 1 1 1 l 1 1 1 oO 1 1 00 26 IV 1 l« 1 ! 1 1 ! - 46 1 1 $ o *o 1 IO 1 1 1 1 IO 1 CD 1 J CO £ i A! 1 1 110 1 1 CD î 15 1 26 a s cc > 1 1 s l 1 1—1 i ■rt 42 1 o 1 a «•> d £ i 1 s | w rH 1 CD 1 CM CO CD i "5 21 IV 1 11 1 " 1 1 1 150 1 AI 03 . 1« j 1 I 1 40 42 1 1 1^1 36 1 5 I 18 IV 1 1 1 1 1 I I II 1 1 1 =! M §s CO CO co rp tp cp Q2 O 05 .1963 .1963 1963 I 40 O i—i CO CD 05 t—l CO CD os. 1963 1963 1963 I3 M >> IV. > >> uS 00 t4 rS r-Cl 1O QQ T*< V—1 CM ia T-i 00 21. in 00 r4 CM Vâri’ anta III II I J—d hH i III 1 1—1 III 11 î III 1 Dăunătorii Operophtera brumata Eranis defoliaria Tortrix viridana TOTAL 660 revista pădurilor * 78 * 1963 * Nr. n rea ecloziunii și a pornirii vegetației; pentru varianta a H-a — în momentul începerii eclozi- unii și a plesnirii mugurilor; pentru varianta a IlI-a — cînd ecloziunea s-a realizat parțial, iar mugurii s-au desfăcut; și, în sfîrșit, varianta a IV-a — cînd ecloziunea era aproape terminată, iar arborii înfrunziți. Lucrările s-au executat în cadrul ocoalelor silvice Livada și Borlești din DREF-Maramureș* în intervalul 15—24 aprilie 1963. S-a folosit tra- tamentul stropirilor fine cu Detox în concentra- ție de 5% DDT, cu doza de 25 1/ha, administrat cu aparatul Fontan în arborețe cu înălțimi de circa 8 m. în Ocolul silvic Livada, experimentările s-au executat în U.P. IV — Mujdeni, u.a. 26, pe o suprafață de 3,6 ha, într-un arboret in vîrstă de 20—30 ani, compoziție: 0,7 stejar, 0,2 carpen și 0,1 diverse esențe, consistență 0,8 și cu o in- festare mijlocie. Rezultatul aplicării tratamente- lor se redă în tabela 1. în Ocolul silvic Borlești, experimentările s-au executat în U.P. 1 — Homorod, u.a. 6 bis, pe o suprafață de 3 ha, într-un arboret în vîrstă de 20 ani, compoziție 0,8 carpen, 0,2 gorun și fag, consistență 0,6 și cu o infestare foarte puter- nică, iar rezultatul tratamentelor aplicate se redă în tabela 2. Din analiza datelor prezentate în cele două tabele rezultă următoarele : — Pentru tratamentul aplicat cu cîteva zile înainte de pornirea vegetației (cînd mugurii erau complet închiși) și ecloziunea neîncepută, s-a găsit în coronament, după tăierea arborelui dc control, un număr de 26 omizi vii, din care 14 erau bolnave. Apreciind eficacitatea numai după aceste date, o putem considera nesatisfăcătoare, mai ales că pe prelate nu s-au înregistrat omizi căzute. Probabil că omizile moarte fiind foarte mici au fost luate de vînt în cădere sau n-au fost observate pe prelată. — Pentru tratamentul aplicat în momentul cînd vegetația a început să pornească (momen- tul plesnirii mugurilor) și să se producă eclo- * Pe această cale se aduc mulțumiri tov. ing. Vasile Purcel din DREF-Maramureș, tov. ing. Gh. Mo Ido van de la Ocolul silvic Livada și tov. brigadier Gratian Țuțuraș de la Ocolul silvic Borlești, care au adus un aport deosebit în aplicarea tratamentelor și culegerea datelor de pe teren. ziunea, s-a obținut o mortalitate a omizilor în- tr-un procent de 98—99%, ceea ce reprezintă o eficacitate foarte bună (varianta a Il-a). Pen- tru condițiile climatice din anul 1963 a regiunii respective acest moment a corespuns cu data de 18 aprilie 1963. — Pentru tratamentele executate mai tîrziu și anume cel din varianta a IlI-a, aplicate în momentul cînd mugurii erau desfăcuți, iar omi- zile eclozate parțial, și varianta a IV-a, aplicată în momentul cînd arborii erau înfrunziți și ecloziunea aproape terminată, eficacitatea tra- tamentelor a fost de 99%. Ținînd seamă de rezultatele obținute se poate conclude că tratamentul cel mai timpuriu, care asigură o eficacitate foarte bună, este acela aplicat odată cu pornirea vegetației, adică în momentul plesnirii mugurilor și a începerii ecloziunii omizilor. Tratamentele timpurii prin stropiri fine cu Detox pot fi aplicate în condiții similare și în combaterea celorlalți defoliatori, care își depun ouăle în coronamentul arborilor. Tratamentele timpurii prezintă următoarele avantaje față de tratamentele obișnuite t — evită distrugerea entomofaunei folositoare; — evită pagubele produse prin defolierile ar- borilor de către dăunători; — prinde dăunătorii în primele vîrste, cînd sînt foarte sensibili la insecticid, rcalizînd o eficacitate foarte bună; — aplicarea combaterilor în primele vîrste, face posibilă folosirea unor doze minime de in- secticid și realizarea unui preț de cost mai re- dus al combaterilor; — face posibilă folosirea mai judicioasă a aparaturii de combatere prin eșalonare în timp a lucrărilor de combatere, deoarece prin termi- narea mai devreme a combaterii insectelor ce eclozează timpuriu (Geometridae, Tortrix etc.), aparatura devine disponibilă pentru combaterea altor insecte care eclozează mai tîrziu (Lyman- tria dispar, Lymantria monacha ș.a. și paraziții vegetali) ; — face posibilă aplicarea tratamentelor chi- mice de combatere într-un interval mai mare de timp ; deci executarea lor în condiții cores- punzătoare pe suprafețe mari. Avantajele prezentate îndreptățesc aplicarea în producție începînd cu anul viitor a stropiri- lor fine timpurii, în special în combaterea dău- nătorilor Tortrix viridana și Geometridae, pre- cum și a altor defoliatori. Un procedeu simplificat de punere în valoare a produselor accidentale dispersate Ing. Șt. Banaru Ocolul silvic Vatra Dornei C.Z. Oxf, 525.1:33^ Metoda de punere în valoare care sc folo- sește în prezent, numită metoda claselor de calitate sau metoda seriilor de înălțimi, aduce o serie de simplificări în fazele de teren și de birou în comparație cu metodele vechi. Aceste simplificări nu contribuie la scăderea preciziei evaluării masei lemnoase ci, dimpotrivă, o spo- rește, în schimb, volumul de muncă sc reduce. Acesta din urmă a fost de fapt și unul din scopurile urmărite, și se poate afirma că metoda justifică în cea mai mare parte încrederea și interesul cu care a fost primită încă de la apa- riția ei. Dacă în ceea ce privește aplicarea acestei metode la produsele principale și secundare există în rîndul personalului tehnic și de teren de la ocoalele silvice unanimitate de vederi, nu același lucru se poate spune cînd este vorba de punerea în valoare a produselor accidentale dispersate în cantități mici pe mari suprafețe (doborîturi dc vînt izolate, arbori cursă etc.). Necesitatea de a întocmi carnetul de inven- tariere și respectiv actul de punere în valoare pentru fiecare U.P. în parte și în cadrul aces- tora pentru fiecare gestionar de parchet, din motive ușor de înțeles, atrage un mare volum de lucru, în special în faza de birou, cînd pen- tru fiecare lot de 50—200 arbori sau chiar mai puțin, trebuie să se întocmească anexa 5 cu calculul sortimentelor dimensionale și indus- triale (aceste calcule făcîndu-se pentru fiecare categorie de diametru, deoarece nu se admite în acest caz procedeul simplificat pe clase de diametre) [1]. în vederea reducerii timpului afectat calcule- lor, în aceste cazuri se poate adopta un proce- deu simplificat, ale cărui aspecte se arată în cele ce urmează, pe cele două faze: de teren și de birou. Faza de teren. Pe teren, arborii se mar- chează, li se măsoară diametrul la 1,30 m și înăl- țimea, iar în carnet se notează în dreptul fie- căruia dacă este arbore.de lucru sau arbore de foc. Se consideră arbore de lucru, arborele la care mai mult de jumătate din înălțimea sa poate fi folosită ca lemn de lucru. Restul arbo- rilor se consideră arbori de foc. Se renunță astfel la clasificarea arborilor în patru clase de calitate și la transformarea lor în arbori de lu- cru și foc ca în procedeul cunoscut, care răpește mult timp. în calculele următoare, în cazul procedeului simplificat, arborii de lucru se con- sideră de calitatea l-a, iar cei de foc de cali- tatea a IV-a. Pentru loturi mici de arbori, această renun- țare este posibilă fără a se înregistra diferențe mari, întrucît într-o oarecare măsură, care se consideră satisfăcătoare, există o compensare între lemnul de foc al arborilor de lucru și lem- nul de lucru al arborilor de foc. Dc exemplu, 30% cît ar reprezenta real lemnul de foc al unui arbore înregistrat în categoria arborilor de lu- cru și considerat prin metoda simplificată 100% lemn de lucru, se compensează cu 30% lemn de lucru al unui alt arbore înregistrat în categoria arborilor de foc și considerat 100% lemn de foc. Acest mod de a proceda pe teren are avanta- jul că, măsurîndu-se pentru fiecare arbore dia- metrul și înălțimea, cubajul lui se face mai exact (lucru important cînd este vorba de lo- turi mici de arbori), decît dacă s-ar măsura nu- mai Cîteva înălțimi la întîmplare ale unor arbori aflați de cele mai multe ori în condiții stațio- nalc dintre cele mai diferite și s-ar determina înălțimea, medie printr-o simplă medie aritme- tică. Apoi, încadrarea arborilor în numai două clase de calitate reduce aproape la zero subiectivis- mul în aprecierea arborilor din cele două clase, ceea ce este destul de dificil în cazul a patru clase de calitate, cînd, bazîndu-ne pe aspectele exterioare ale arborelui, se face abstracție de interiorul acestora, care poate prezenta defecte care să coboare cu o clasă calitatea arborelui întreg. Metoda simplificată elimină într-o mare măsură astfel de aspecte, fiind mult mai greu a considera ca arbore de foc un arbore în care predomină lemnul de lucru sau invers. Faza de birou. Se determină volumul fie- cărui arbore în parte cu ajutorul tabelelor ge- nerale de cubaj, care folosesc diametrul de bază și înălțimea [2]. Volumele se grupează pe cele două categorii: volumul arborilor de lucru și volumul arborilor de foc. De exemplu: într-un număr de 8 u.a. s-au marcat și inventariat 69 de arbori de molid doborîți de vînt. Prin cubare s-a determinat un volum total de 67,6 m3, din care 55,7 m3 volu- mul arborilor de lucru și 11,9 m3 volumul arbo- rilor de foc. Pentru lotul respectiv de arbori se calculează diametrul și înălțimea medie ponderată sau se face media aritmetică a diametrelor și înălțimi- lor unui număr de 10—20% din totalul arborilor, cînd se constată o variație mică a acestor ele- mente. Cu ajutorul diametrului mediu și al înăl- țimii medii se determină seria de înălțimi. Pentru exemplul nostru, diametrul mediu fiind 36 cm, iar înălțimea medie de 24,5 m, Ia specia molid corespunde seria de înălțime 10. Se de- termină volumul arborelui mediu dc lucru, fă- cîndu-se raportul între volumul și numărul total al arborilor de lucru: 55,7 = 0,944 m3 (59 fiind 59 numărul arborilor de lucru). 662 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 Se identifică la seria respectivă de înălțimi volumul unitar corespunzător unui diametru, care este bine să fie egal sau aproape egal cu diametrul mediu al lotului și cît mai apropiat de volumul arborelui mediu de lucru, determi- nat prin calcul. La seria de înălțimi 10, cel mai apropiat volum unitar este 0,922 m3, căruia îi corespunde diametrul de 34 cm. Se înmulțește numărul arborilor de lucru cu componentele pe sortimente dimensionale ale volumului unitar. Valorile obținute se rotun- jesc, după ce diferența între volumul obținut cu ajutorul tabelelor generale de cubaj și volumul obținut la seria respectivă de înălțimi se repar- tizează proporțional pe sortimente (este vorba numai de volumul arborilor de lucru). în tabela 1 se arată acest mod de calcul. în continuare, sortimentele se totalizează (tabelele 2 și 3). Tabela 1 Diame- trul cm Volumul unitar Lemn da lucru gros. II | mijlociii Coai& lemn lucru lemn foc Lemn vîrfuri diametrul sub 6 cm 34 0,922 0,694 0,130 0,082 0,013 0,003 Rezultatele tnmulfirii cu 59 34 | 54,4 | 40,9 f 7,7 | 4,8 | 0,8 | 0,2 Repartizarea proporțională a diferenței: 55,7—54,4 — 1,3 34 | 55,7 [ 41,9 [ 7,9 ) 4,9 | 0,8 | 0,2 Rotunjiri la valori întregi 34 | 56 | 42 | 8 | 5 | 1 | Tabela 2 To- tal Lemn lucru Coajă Lemn foc gros, II mijlociu Din arborii dc lucru Din arborii de 56 42 8 5 1 foc 12 — — — 12 68 42 8 5 13 Pentru calcularea sortimentelor industriale trebuie cunoscute trei elemente : lemnul de lu- cru cu coajă, diametrul mediu și factorul de ca- litate, care se ia întotdeauna egal cu 29, deoa- rece arborii de lucru se consideră de calitatea l-a. Se procedează după metoda cunoscută. în exemplul nostru : — volumul lemnului de lucru cu coajă 55 m3; — diametrul mediu 36 cm ; — factorul de calitate 29. După cum se observă din datele prezentate anterior, folosind metoda simplificată, se eli- Tabela 3 Gater I Gater II Gater in Mină Celuloză Bile Manele o/ /o 43 19 30 6 23 7 4 m3 24 10 17 3 13 4 2 mină unele sortimente dimensionale (de obicei lemnul de lucru gros I și lemnul de lucru sub- țire, așa cum se întîmplă și în exemplul prezen- tat), care ar fi apărut în anumite cantități dacă s-ar fi lucrat cu metoda obișnuită. Fiind vorba însă de cantități mici, acesta este un neajuns fără importanță deosebită, mai ales dacă se compară cu avantajele pe care le aduce metoda în general. Din numeroase sondaje făcute pe teren și în acte de punere în valoare, a rezultat că marea majoritate a produselor accidentale (doborîturi de vînt, arbori cursă etc.) se încadrează în ca- tegoriile dimensionale amintite (lemn lucru gros II și mijlociu), rar apărînd lemn lucru gros I și mai rar lemn lucru subțire. Eliminarea unor sortimente dimensionale nu prezintă inconveniente mari în legătură cu esti- mația valorică. Din verificările făcute a rezultat că valoarea rentei diferă în cazul metodei sim- plificate cu mai puțin de ±5%. în concluzie, aplicarea metodei simplificate în cazul punerii în valoare a produselor acci- dentale dispersate este indicată datorită fap- tului că este suficient de precisă și reduce mai mult de jumătate din timpul afectat calculelor în faza de birou. Metoda poate fi cu deosebire aplicabilă în ocoalele silvice din regiunile de munte, în care predomină arboretele de molid. Bibliografie [1] Buletinul M.E.F., nr. 2, 1962. [2j Popescu Zeletin, I. și colectiv. Tabele den- drometrice, București, Editura agrosilvică de stat, 1957. [3] M.E.F. Tabele de cubaj-sortare pentru arbori și arborețe. București, Editura agrosilvică, 1960. Ramforsarea plugului PP3-30 M în vederea folosirii lui la lucrarea solurilor forestiere Ing. A. Sbîrnac Ing. P. Tudosoiu INCEF C.Z. Oxf. 232.216:307 Ridicarea ritmului de refacere a pădurilor impune mecanizarea lucrărilor de pregătire a solului, care se poate realiza numai cu utilaje avînd para- metrii constructivi și funcționali corespunzători condițiilor de lucru din sectorul forestier. Lucrările de refacere a pădurilor din regiunea de coline, cîmpie și baltă pot fi executate aproape în întregime cu mijloace mecanizate; de aceea me- canizatorii și-au îndreptat atenția în mod deosebit asupra acestei probleme, adoptînd cele mai cores- punzătoare tehnologii, mașini și utilaje. Pînă în prezent, utilajele destinate exclusiv lu- crărilor silvice sînt puține la număr atît la noi în țară cît și în străinătate, în comparație cu cele des- tinate sectorului agricol. De aceea, pentru o bună parte din lucrările silvice sîntem nevoiți să adop- tăm mașini concepute pentru agricultură. Din complexul de utilaje care se folosesc în lucrările de împădurire se situează și plugul romî- nesc PP3-30 M, care formează agregat cu tractorul UTB-27. Plugul PP3-30 M este destinat pentru arătură în terenuri agricole pînă la adîncimea ma- ximă de 30 cm și este prevăzut cu antetrupițe, care au adîncimea de lucru pînă Ia 12 cm. în cazul cînd, în afară de arătura propriu-zisă este necesară și o afînare mai profundă a solului, la plugul respectiv se atașează cîte un scormonitor în urma fiecărui brăzdai, care afinează solul cu încă 4—19 cm sub nivelul adîncimii brazdei. în acest caz, plugul res- pectiv se numește PP3-30 MS. Pentru a se putea lucra cu plugul respectiv, echipat cu scormonitori în agregat cu tractorul UTB-26-27 este necesară demontarea de la cadru a celei de-a treia trupițe (ultima) cu anexele respective, în care caz plugul poartă denumirea de P.P2-30 MS. Datele tehnice și caracteristicile plugului PP3-30 M ramforsat: lungimea plugului echipat cu trei trupițe circa 2 600 mm - lățimea plugului circa 1 450 mm înălțimea plugului circa 1150 mm — distanța între vîrfurile brăzdare- lor mari (pe direcția de înaintare) 750 mm — distanța de la suprafața de reazem a trupițelor pînă la suprafața infe- rioară a cadrului 540 mm — adîncimea maximă a arăturii 290 mm adîncimea maximă de lucru totală (cu scormonitor) lățimea de lucru cu trei trupițe 900 mm greutatea plugului — fără roata de sprijin circa 454 mm — cu roata de sprijin circa 508 kg productivitatea tehnică a plugului în agregat cu tractorul UTB-26 cu ridicător RH-1 (fără scormonitor): — pentru sol ușor, la viteza tracto- rului de circa 6,55 km/h și adîn- cimea 20—22 cm circa 5 ha/schimb — pentru sol greu, la viteza tracto- rului de circa 3,95 km/h și adîn- cimea 20—22 cm circa 3 ha/schimb Plugul PP3-30 M a fost conceput și dimensionat pentru lucru în soluri agricole a căror rezistență specifică la arătură nu depășește 0,9 kgf/cm2. Solurile forestiere nu se lucrează anual și de aceea prezintă o rezistență specifică la arătură mult mai mare față de cele agricole. în plus, con- ținutul de rădăcini din sol rămas în urma defrișă- rilor îngreuiază într-o măsură și mai mare arătura, solicitînd în același timp plugul peste limita de re- zistență. Cu toate că s-au încercat mai multe tipuri de pluguri în sectorul forestier, nu s-a putut .stabili un tip corespunzător din punct de vedere al re- zistenței. încercarea de a folosi plugul PP3-30 M la ară- tura de desțelenire nu a dat rezultate, datorită construcției insuficient de rezistentă a acestuia pen- tru solurile forestiere. Pentru arătură în teren forestier, în cadrul expe- rimentărilor efectuate în 1962 cu un nou tip de tractor romînesc U-650, a fost încercat și plugul PP3-30 M. Plugul este coborît și ridicat din brazdă prin ridicătorul hidraulic al tractorului. Cuplarea la tractor se face fără nici o modificare. Arătura s-a efectuat pe teren scarificat la 40 cm adîncime și la 40—50 cm distanță între două treceri alătu- rate, pe teren forestier de pe care cioatele au fost scoase cu unelte manuale prin căzănire. Solurile forestiere, cu toate lucrările prealabile (scos cioate, nivelat și scarificat), conțin o serie de cioate sau rădăcini groase, care opun o rezistență mai mare la prelucrare. în perimetrul pădurii Do- robanțu din Ocolul silvic Tumul-Măgurele, unde s-a încercat tractorul U-650 cu diverse utilaje, pădurea exploatată a fost formată din foioase tari, cu predominarea quercineelor, avînd cioatele și ră- dăcinile destuii de viabile. După primele încercări pentru arătură cu agre- gatul U-650 + PP3-30 M, plugul respectiv a pre- zentat deformări și apoi ruperi tocmai datorită obstacolelor întîlriite în timpul lucrului (fig. 1). Precizăm că s-a lucrat cu cele trei trupițe pentru a se obține lățimea maximă de lucru și fără ante- trupițe și scormonitori, pentru a nu se expune plu- gul unor deteriorări pronunțate. Se înțelege că forța de tracțiune a tractorului U-650 în momentul unor .solicitări maxime (cioate sau rădăcini groase în sol) a fost superioară rezistenței plugului chiar fără scormonitori. 664 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 Rupt birsa Sfrîmbat colți// posterior- a! brazdaru/ui Rupt brăzdar ta tropi ța 3 Fig. 1. Aspectul deteriorărilor după primele încercări cu plugul PP3-30 M. să aibă poziție perpendiculară pe plaz, s-a efectuat sudura la ambele capete (spre suportul plazului și al brăzdarului). Pentru consolidarea bîrsei în partea superioară unde s-a produs ruperea anterior, s-a sudat o placă intermediară (1 din figura 4). Placa a fost în figura 2 se prezintă agregatul U-650 4- PP3- 30 M. în cursul primelor încercări s-a constatat îndoirea și apoi ruperea vîrfului brăzdarului 3 sau îndoirea colțului posterior al brăzdarului. Apoi, după readu- cerea brăzdarului Ia forma inițială sau înlocuirea Fig. 2. Agregatul U-650 + PP3-30 M. lui și continuînd efectuarea arăturii s-a îndoit partea din urmă a plazului și s-a rupt ibârsa. Totuși, deoarece cele trei trupițe au rezistat până la o anu- mită limită, în cursul încercărilor s-a produs și deformarea cadrului. încovoierea cadrului de la mijloc în jos a condus Ia mărirea unghiului de pătrundere a brăzdatelor în sol și a expus plugul la deformări și mai mari. Toate acestea au determinat întreruperea expe- rimentărilor și au necesitat ramforsarea plugului. Pentru consolidarea bîrsei în partea de jos, unde s-a constatat îndoirea capătului posterior al pla- zului și al brăzdarului s-a sudat o traversă întări- toare {1 din figura 3) la 45 mm mai în față decît capătul din urmă al suportului plazului și la 10 mm mai sus decît fața interioară a acestui suport al plazului. După ce traversa a fost astfel ajustată ca Fig. 3. Traversă întăritoare sudată între suportul plazului și al brăz- darului și contrafișă între plug și cormană. ajustată astfel îneît să se poată aplica pe fața dreaptă a bîrsei între cormană și partea îngroșată cu care se fixează la cadru. Placa intermediară a fost sudată de jur împrejur pe bîrsă. Atît traversa întăritoare cît și placa intermediară sînt din oțel rezistent și au dimensiunile înscrise în figura 3 și figura 4. Pentru consolidarea cadrului au fost executate două diagonale (piesele 1 și 2 din figura 5), care s-au fixat la cadru (după readucerea acestuia la forma inițială) prin intermediul celor șase bride (în poziția arătată în figura 5). Prin fixarea acestor două diagonale s-a urmărit menținerea celor trei lonjeroane ale cadrului în formă rectangulară și în același plan împreună cu piesele de legătură. Cele trei bride 4 (fig. 5) fixează la un loc diagonala mare cu cele trei lonjeroane ale cadrului și cu cele trei trupițe. Cele trei bride 3 (fig. 5) strîng diago- nala mică cu partea anterioară a cadrului. în locu- rile unde se strîng cu bridele la cadru, diagonalele au fost întărite prin sudarea a cîte unei traverse, astfel că în aceste puncte diagonalele au avut profil închis (D), cum se arată în profilele trans- versale 6 din figura 5. Toate bridele au fost strfnse cu eclisele 3 și cu piulițe. Dimensiunile diagona- lelor, ale bridelor cu filetul respectiv și ale ecli- selor sînt cele prezentate în figura 5. Bridele au fost executate din oțel OL-50. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 665 Fig. 4. Placa Intermediară sudată pe bîrsă deasupra cormanci. Fig. 5. RamEorsarea cadrului. Rezultate obținute După efectuarea tuturor operațiilor de ramfor- sare descrise anterior, s-au reluat experimentările tractorului U-650 în agregat cu plugul romînesc PP3-30 M ramforsat, în condiții de teren similare celor în care s-au făcut primele încercări. S-au arat 24 ha de teren scarificat și cu cioatele scoase prin căzănire. Arătura s-a efectuat la adîncimea de 27—29 cm. Plugul a fost echipat cu toate trei trupițele și fără antetrupițe. Același procedeu a fost folosit și în cazul cioatelor sau rădăcinilor groase, cînd agregatul a fost oprit ; plugul a fost ridicat, s-a mers pentru depășirea obstacolului și apoi a fost coborît plugul din mers, continuîndu-se lucrul. în cazul cînd obstacolul nu a fost observat, ■fiind acoperit cu pămînt, iar plugul s-a înfipt, după oprirea agregatului acesta a fost manevrat înapoi pentru desțepenire, apoi a urmat depășirea obsta- colului și continuarea lucrului. Ca și în cazurile anterioare, și după ramforsare plugul a trebuit să taie unele obstacole mai mici și să se oprească în fața altora. Dar de data aceasta nu s-au mai produs nici deformări și nici ruperi. Rezistența mai mare a plugului în fața obstacolelor mai mari a făcut ca efortul sporit necesar pentru tracțiune să se simtă mai evident la tractor, iar în acest caz agregatul a fost oprit din mers* Forța de tracțiune maximă pe care a dezvoltat-o la cârlig tractorul U-650 la treapta de viteză l-a și a Il-a, cu care s-a lucrat în agregat cu plugul PP3-30 M, a fost de 1 900—2 000 kgf. Plugul PP3-30 M ramforsat a rezistat la acest efort al tractorului fără a se deforma. Propuneri în vederea ridicării indicelui de mecanizare la lucrările de refacere a pădurilor din regiunea de cîmpie, M.E.F. va adopta tractorul U-650 sau S-650 pentru pregătirea solului. în acest sens se întrevede posibilitatea folosirii plugului PP3-30 M la arătură în agregat cu noul tip de tractor romî- nesc de 65 CP, cu sistem de rulare pe roți pneu- matice sau pe șenile. Pentru a se preîntimpina avarierea plugurilor care se vor introduce în sec- torul silvic, pentru a se reduce la minimum chel- tuielile de întreținere ulterioare și pentru a se prelungi cît mai mult durata industrială a acestora, se recomandă a se efectua următoarele lucrări de ramforsare la plugul PP3-30 M, la fiecare trupiță. — Sudarea unei plăci pe bîrsă, de dimensiunile și în locul indicat în figura 4. — Sudarea unei traverse în partea posterioară a bîrsei, de dimensiunile și în locul indicat în figura 3. —- Fixarea unei contrafișe între capătul poste- rior al plazului și cormană la 21—22 cm de la desprinderea de pe bîrsă și spre marginea de jos; fixarea contrafișei se va face cu cîte un șurub cu cap înecat și gî-t pătratic în plaz și în cormană, iar contrafișa va avea grosimea de 15 mm și lun- gimea de aproximativ 40 cm. — Fixarea celor două diagonale se va face prin cele șase bride și eclise de dimensiunile și în pozi- ția arătată în figura 5 ; în prealabil trebuie sudate 666 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 la cele două diagonale, în locurile de strîngere cu bridele, cîte trei traverse de întărire la fiecare diagonală, iar capetele din față ale celor două diagonale trebuie astfel finisate încât să permită montarea grindeiului în poziție corectă și capetele acestor diagonale să ajungă pînă la acesta. Astfel ramforsat, plugul PP3-30 M va putea fi folosit cu bune rezultate la arătură în teren scari- ficat anterior. Bibliografie [1] Sbîrnac, A. șl Tu dos o iu, P. încercarea trac- torului U-650 în lucrări de silvicultură. Lucrare dactilografiată ; în biblioteca INCEF, București, 1963. |2] *** Plugul tractor purtat tip PP3-30 M. Notița tehnică și lista pieselor de rezervă și de schimb, ediția a IH-a, București, 1961. [3] Letoșnev, M. N. Mașini agricole (traducere din limba rusă). «T> Considerații privind aplicarea sistemelor rutiere moderne pe rețeaua de drumuri forestiere din R.P.R.* Ing. R. Pe drumurile forestiere construite în țara noastră se utilizează cu precădere următoarele tipuri de sisteme rutiere : — sisteme rutiere executate din piatră sparta, alcătuite din îmbrăcăminte de macadam ordinar pe strat de fundație din rassel; — sisteme rutiere executate din piatră spartă și piatră brută sau bolovani, alcătuite din îmbrăcă- minte de macadam ordinar pe strat de fundație din blocaj ; — sisteme rutiere executate din piatră spartă și balast, alcătuite din îmbrăcăminte de macadam ordinar pe strat de fundație din balast (cunoscute sub denumirea de sisteme rutiere „reduse") ; — împietruiri simple într-un strat sau în două straturi, din piatră spartă sau balast; — dramuri de pămînt reprofilate. Cu titlu fie încercare s-au executat pe unele trasee și îmbrăcăminți din dale de beton de ciment pe fundație din balast, precum și îmbrăcăminți din asfalt turnat pe fundații din piatră spartă. Avantajele și dezavantajele sistemelor rutiere folosite actualmente pe drumurile forestiere din țara noastră. Sistemele rutiere enumerate anterior prezintă pentru etapa actuală de dezvoltare a tehnicii ru- tiere în sectorul forestier următoarele avantaje esențiale : a. La construcția acestor sisteme .rutiere se folo- sesc materialele locale specifice cum sînt: piatra spartă, piatra brută, bolovani, balastul, nisipul, care, în general, se găsesc din abundență în regiu- nile și masivele traversate de drumurile forestiere. * Articolul reprezintă o prelucrare parțială a refe- ratului „Aplicarea sistemelor rutiere moderne pe re- țeaua de drumuri forestiere din R. P. Romînă“, prezentat în cadrul Consfătuirii republicane în pro- blemele rutiere forestiere, ținută la Băile Herculane între 20 și 22 decembrie 1962. N. Varlan C.Z. Oxf. 383 b. Pentru executarea sistemelor rutiere mențio- nate sînt necesare utilaje relativ simple, care se găsesc în dotarea întreprinderilor de construcții fo- restiere : concasoare, cilindri-compresori, autocis- terne etc. c. Pentru executarea acestor sisteme rutiere s-a acumulat experiența necesară de către personalul tehnic de pe șantiere. d. Materialele pietroase utilizate la construcția sistemelor rutiere citate anterior au, de obicei, ca- racteristici corespunzătoare, binecunoscute actual- mente de constructori, iar controlul execuției se poate reduce la minimum, neexistînd de obicei ris- cul de a se produce eșecuri. e. Straturile rutiere de tipul celor executate ac- tualmente sînt în general mai puțin sensibile decît alte tipuri de straturi rutiere, la tasările ulterioare neuniforme ale terasamentelor rutiere (produse ca urmare atît a compactității insuficiente a acestora, cît și a acțiunilor în timp ale factorilor climatici, hidrogeologici și de trafic). f. Straturile rutiere clasice executate actualmente pot servi în viitorul apropiat ca fundații sulb diver- se tipuri de îmbrăcăminți rutiere de categorii supe- rioare, așternute ulterior, după consolidarea defini- tivă în timp a complexului rutier și în funcție de necesitățile crescînde ale circulației. Aceasta în- seamnă că se poate aplica și în cazul drumurilor forestiere principiul economic al construirii drumu- rilor în etape, utilizînd în mod judicios sistemul rutier executat în prezent, așa cum se procedează astăzi pc scară largă în tehnica rutieră modernă*. ★ Avînd în vedere sarcinile care stau în fața constructorilor de drumuri din sectorul 'forestier și ritmul intens de dezvoltare cerut exploatării și in- dustriei forestiere, actualele tipuri de sisteme rutiere * A se vedea și articolul „Sisteme rutiere moderne" publicat în Revista Pădurilor nr. 8 și 9, 1963. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 667 clasice aplicate pe drumurile forestiere prezintă și o serie de dezavantaje ; a. Nu se rezolvă în mod tehnico-economic avan- tajos problema drumurilor forestiere situate în re- giuni sau masive lipsite de materialele pietroase necesare aplicării unor sisteme rutiere clasice, re- zultînd un cost ridicat pentru materialele care tre- buie .transportate de la distante mari, pe calea ferată și cu mijloace auto și, respectiv, un cost ridicat pe km de drum construit. De asemenea, transporturile masive și depozitele necesare de materiale pietroase îngreunează execuția, micșorează productivitatea șantierelor și creează dificultăți de organizare. li. Sistemele rutiere cu straturi din materiale pietroase sînt .permeabile și drenante. fiind deci siste- me deschise, a căror comportare și portanță sînt variabile în cursul anului în funcție de condițiile locale hidrotermicc. c. îmbrăcămințile din macadam și din balast sînt îmbrăcăminți provizorii, a căror degradare se pro- duce relativ rapid sub influența traficului și a fac- torilor climatici și hidrogeologici. d. Pentru menținerea viabilității drumurilor fores- tiere de tip actual și pentru prelungirea duratei lor de serviciu, ca și pentru asigurarea desfășurării în bune condiții și cu viteză crescută a traficului auto pe drumurile forestiere, trebuie să se ducă o intensă activitate de întreținere a acestor drumuri, cu echipe permanente și cu mijloace mecanizate de întreți- nere ; această condiție esențială, atît pentru com- portarea drumurilor forestiere, cît și pentru ex- ploatarea în mod judicios și economic a parcului auto, nu poate fi îndeplinită în mod satisfăcător în prezent, necesitînd fonduri, personal și utilaje cu mult peste posibilitățile actuale. e. O mare parte din drumurile forestiere cons- truite din pămînt reprofilat sau cu împietruiri simple nu pot fi utilizate în tot cursul anului, deve- nind impracticabile în perioadele sezoniere cu ex- ces de umiditate. ★ Analizarea în mod critic a dezavantajelor enu- merate anterior pledează în favoarea introducerii sistemelor rutiere modeme pe drumurile forestiere, după exemplul altor țări, în care această problemă a fost examinată la timpul său în condiții similare. Astfel, ca urmare a avantajelor tehnice și econo- mice asigurate de sistemele rutiere moderne și, în special, dc acelea constituite din straturi rutiere executate prin metoda stabilizării pămînturilor,* în R. D. Germană se folosesc, în afara sistemelor moderne sau clasice bazate pe materiale pietroase, și alte tipuri standardizate de sisteme rutiere **, cu straturi rutiere executate din materiale stabilizate pe cale mecanică sau cu lianți, aplicabile îndeosebi * A se vedea enumerarea acestor avantaje în ar- ticolul „Sisteme rutiere moderne", citat anterior. ** Extrase din referatul R.D.G. la tema III/3 „Dru- muri cu preț de cost scăzut" prezentat la prima Consfătuire a specialiștilor rutieri din țările socia- liste. Moscova, iunie 1962. în masivele lipsite de materiale pietroase de calitate. Aceste tipuri de sisteme rutiere sînt arătate pentru exemplificare în figura 1. Sistemele rutiere arătate în figura 1 sînt reco- mandate în cazul existenței unui pămînt de fundație a/ PiRTRU DRUMURI CU CIRCOUȚU FUARTi UȘOARA Wensitele sub lOOt/n, sarcina pe mufe mai 158 Strat muci stabilizat mecanic Strai portant din păm/ht (uneori ameliorstpramilomeiric) stabilizat cu var b) PENTRU DRUMURI CU CIRCULAȚIE UȘOARĂ (mit uși tufe sub LUSt^, sarcina pe toată mo* Et) Strat uzură stabilizat mecanic Strat portant dm pămiidun un site materiale stabilizate cu UanR hidraulici far hidraulic, cenușă. Ciment/ Păminftstraf supe nur tenusamea/e] stabilizat cu var c) PENTRU DRUMURI CUCiRCUlAȚiE MIJLOCIE (intcf&tate sub 808f/zi, sarcina pe roată max 3!) Tratament up&rfctd duble sau^vor fâScm (lom fain Stratparfanl superior din maienale sfabUzăR cu ciment Stratportoat mf'enor din pămfnt ametiordl aranubmetric cu sfMzat cu var ' Pămpftdrn strat superior terasamente, stabilizai cu var ESI Fig. 1. Tipuri de sisteme rutiere moderne folo- site pe drumurile forestiere din R.D. Germană : 4 — pentru drumuri eu circulație foarte ușoară (intensitate sub 100 t/zi, sarcina pe roată maximum .1,5 t) ; b — pentru dru- muri cu circulație ușoară (intensitate sub 400 t/zi» sarcina pe roată maximum 2 t) ; C — pentru drumuri cu circulație mijlocie (intensitate sub R00 t/zi, sarcina pc roată maximum 3 t) argilos, coeziv; dacă terasamcntelc sînt constituite din materiale cu portanță ridicată (nisip, balast, amestec de piatră cu pămînt etc.), grosimea siste- mului rutier se poate reduce, renunțîndu-se la stra- tul superior stabilizat cu lianți hidraulici. De ase- menea, cînd pe plan local există materiale pietroase de calitate inferioară, nu se mai aplică stabilizarea propriu-zisă cu var sau lianți hidraulici, ci amelio- rarea cu var sau cu lianți hidraulici, (eventual combinată și cu o ameliorare granulometrică) a acestor materiale pietroase, pentru a le îmbunătăți proprietățile fizico-mecanice și a le face apte folo- sirii lor în scopuri rutiere. Metodele de construcție și tipurile de sisteme rutiere moderne care se pot aplica pe dru- murile forestiere în funcție de caracteristicile specifice ale acestora 'I’inînd seamă de caracteristicile drumurilor fo- restiere, metodele de execuție și soluțiile construc- tive adecvate acestor drumuri pot fi grupate în felul următor: 1. Metodele de execuție trebuie să fie cît mai puțin influențate de condițiile hidrotermicc defa- vorabile în care se situează cele mai multe drumuri forestiere și să permită pe cît posibil prelungirea campaniei de lucru. La acest deziderat răspund metodele de construcție la care se poate folosi 668 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 principiul execuției în lanț, cum sînt toate metodele de stabilizare a pămînturilor și a materialelor loc,ale diverse ; sînt în special indicate : metoda de stabi- lizare cu var și metoda de stabilizare cu ciment. Dc asemenea, în ceea ce privește metodele de construcție a îmbrăcăminților rutiere de tip supe- rior sînt de recomandat îmbrăcămințile din beton de ciment (pentru care regimul umed este chiar avantajos), îmbrăcămințile asfaltice executate la cald și tratamentele superficiale întărite (care sînt mai puțin influențate de un regim hidrotermic excesiv), 2. Avînd în vedere lățimea redusa a platformei drumurilor forestiere, se aduce un argument în plus pentru alegerea metodelor de lucru la care se aplică execuția în lanț, folosind pe cît posibil, fie utilaje cu gabarit redus, a căror întoarcere la capătul sectoarelor zilnice de lucru să se facă cu ușurință, fie utilaje care să permită lucrul în ambele sensuri fără întoarceri. în această ordine de idei sînt avantajoase : a) pentru fundații sau îmbrăcăminți din materiale stabilizate : frezele rutiere simple cu gabarit redus, frezele complexe care execută straturile rutiere într-o singură trecere, autogrederele; b) pentru îmbrăcăminți rutiere și tratări de su- prafață : finisoare-vibratoare de beton de ciment și utilajele simple dc execuție a îmbrăcăminților asfaltice; cilindri-compresori pentru cilindrarea mixturilor asfaltice așternute la profil; malaxoare mecanice mobile de dimensiuni reduse, fabricate în țară pentru confecționat mixturi asfaltice direct pe drum ; stropitoare-topitoare cu lance manuală pen- tru impregnări și penetrări ale suprafeței părții carosabile etc. 3. Solicitarea intensă a unor fîșii longitudinale din sistemul rutier, ca urmare a traficului concen- trat pe o bandă de circulație îngustă, conduce la necesitatea de : a) consolidare a sistemelor rutiere numai pe fî- șiile circulate, prin aplicarea unor benzi longitudi-. nale din materiale prefabricate (beton de ciment, podini de lemn etc.) ; b) realizarea unor sisteme rutiere cu caracteris- tici constante în timp, sub acțiunea traficului șî a factorilor climatici și hidrogeologici, pentru a re- zista în bune condiții solicitărilor circulației în orice sezon al anului ; la acest din urmă deziderat răspund în mod avantajos sistemele rutiere cu stra- turi stabilizate și, în special, acelea protejate cu îmbrăcăminți impermeabile. 4. Efectele defavorabile asupra suprafeței dru- mului ale acțiunilor tangențiale de la roțile motoare ale autovehiculelor ce urcă sau coboară declivități importante (declivitățile maxime admise la drumu- rile forestiere sînt mari, 9—12%) și care se ma- nifestă prin zmulgerea elementelor componente ale îmbrăcăminții drumului, pot fi preîntâmpinate prin aplicarea unor îmbrăcăminți la care materialele componente să fie bine legate între ele printr-un liant, cum sînt: betonul de ciment, diversele mix- turi asfaltice, macadamurile asfaltice, tratamentele superficiale întărite. Deoarece pe declivitățile im- portante trebuie să se asigure o bună aderență la sol a pneurilor autovehiculelor, trebuie să se facă apel la tipurile cunoscute de îmbrăcăminți rugoase: tratamente superficiale antiderapante (cu cribluri 8/15 și 15/25 mm), pavaje de piatră etc. 5. Pe drumurile forestiere construite în masive cu abundență de materiale pietroase se poate trece la : a) modernizarea metodelor actuale de construcție și ridicarea corespunzătoare a calităților de exploa- tare a acestor drumuri prin folosirea : macadamu- rilor asfaltice penetrate, tratamentelor superficiale asfaltice, protejarea prin tratări simple dc imper- meabilizare cu lianți organici ieftini a suprafeței drumurilor macadamizate sau. împietruite, așter- nerea de mixturi astfaltice ieftine (de tipul anro- ■batelor dense) pe fundații de piatră spartă sau balast ; b) introducerea metodelor și soluțiilor moderne de construcție a drumurilor cu straturi din mate- riale pietroase ca: asize de fundație din agregate locale nesortate de balastieră sau de carieră stabili- zate pe cale mecanică (curbă granulometrică con- tinuă 0/60—0/100 mm), straturi de bază din agre- gate nesortate de carieră (0/50—0/80 mm) protejate cu tratări ușoare de impermeabil izare, cu tratamente superficiale sau cu mixturi asfaltice diverse. Pe drumurile forestiere construite în masive lip- site de materiale pietroase de calitate se pot folosi metodele de ameliorare a calității materialelor existente, prin tratarea lor pe cale mecanică sau cu lianți, sau se pot introduce straturile rutiere din pămînt stabilizat, capabile să asigure importante avantaje de ordin tehnic și economic. Pe aceste drumuri trebuie introduse, de asemenea, îmbrăcă- minți rutiere executate cu folosirea intensă a mate- rialelor locale existente: straturi de uzură din mate- riale stabilizate pe cale mecanică, impermeabili- zari cu lianți organici, tratamente superficiale, mortare asfaltice etc. 6) Neuniformitatea materialelor din patul dru- murilor construite pe coaste impune : ța) compactarea corespunzătoare a părții dinspre vale a terasamcntelor (în rambleu) la drumurile construite în profil mixt, cu utilaje de compactare adecvate materialelor puse în operă, pentru a atinge grade de compactare ridicate și a asigura deci o cît mai bună stabilitate a terasamcntelor în timp ; b) asigurarea unui regim de umiditate deficitar în corpul terasamcntelor rutiere prin luarea măsu- rilor corespunzătoare de scurgere a apelor superfi- ciale, de impermcabilizare a suprafeței părții caro- sabile și de drenare a apelor subterane și de infil- trație ; c) executarea unor straturi rutiere mai puțin sensibile la mișcările suportului, cum sînt : stratu- rile executate din materiale pietroase stabilizate pc cale mecanică, materiale stabilizate cu lianți hidro- carbonați, pămînturile stabilizate cu var, mixturile asfaltice, pavajele de piatra. 7. Faptul că majoritatea drumurilor forestiere sînt drumuri construite din nou permite să se aplice REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 669 cu toată eficacitatea principiul economic al cons- truirii drumurilor în etape, prin introducerea în prima fază a execuției a metodelor de realizare a drumurilor cu preț de cost scăzut și prin adăugarea ulterioară de noi straturi pentru consolidarea succe- sivă a sistemelor rutiere, pc măsura creșterii trafi- cului. Pe drumurile construite din nou se pot mai ușor aplica metodele de execuție și sistemele rutiere moderne realizate din materiale de tip nou. 8. Cunoașterea cu oarecare certitudine a intensi- tății, caracteristicilor și creșterii în timp a traficului pe drumurile forestiere, dă posibilitatea organelor proiectării să dimensioneze în mod just sistemele rutiere, evitîndu-se supra- sau subdimensionările, care pot conduce fie la investiții exagerate, fie la degra- darea înainte de vreme a sistemului rutier si la cheltuieli de întreținere ridicate. De asemenea, sc poate rezolva în mod științific și coordonat problema construirii drumurilor în etape, putîndu-se stabili, pe baza datelor apropiate de realitate, etapele de consolidări succesive necesare. 9. Pentru drumurile de tip permanent, magistrale și principale, care trebuie să deservească și alte interese decît cele forestiere, este necesar să se facă apel la metode avansate de construcție și să se aplice sisteme rutiere cu îmbrăcăminți de tip superior. Pentru celelalte drumuri care nu vor fi folosite decît pentru interese strict forestiere se pot utiliza oricare din metodele de construcție și sistemele rutiere moderne sau clasice trecute în revistă în cele ce preced, alese pe baza unor studii și calcule comparative tehnico-economice. Trebuie însă preci- zat că prin utilizarea judicioasă a tehnicii rutiere moderne și prin aplicarea în mod corespunzător a soluțiilor constructive moderne există posibilitatea să se execute cu cheltuieli de investiții reduse, dru- muri circulabile în tot cursul anului, cu ajutorul cărora să se poată mări cantitatea de material lemnos scos anual. Condițiile care trebuie create pentru aplicarea pe scară largă a sistemelor rutiere moderne pe rețeaua de drumuri forestiere din țara noastră Din cele expuse anterior rezultă că există o gamă largă de posibilități tehnice pentru rezolvarea co- respunzătoare a problemelor ridicate de introducerea sistemelor rutiere moderne pe drumurile forestiere și că se pot îmbunătăți în mod substanțial condi- țiile de exploatare și de circulație pe aceste dru- muri. Orice tip de material local poate fi utilizat în condiții tehnico-economice avantajoase, oricare caracteristică specifică a drumurilor forestiere poate fi avută în vedere și rezolvată prin procedeele teh- nicii noi rutiere și multe din dificultățile actuale pot fi înlăturate prin folosirea metodelor și materialelor noi de construcție rutieră. Rezolvarea practică a introducerii sistemelor ru- tiere moderne pe rețeaua de drumuri forestiere din țara noastră nu se poate face însă fără satisfacerea treptată, în mod planificat, a unor cerințe obiec- tive, fără de care această acțiune este imposibilă sau poate duce la eșecuri de ordin tehnic sau econo- mic. în cele ce urmează se prezintă o enumerare a acestor cerințe și se arată care sînt căile practice pentru rezolvarea lor. 1. Compararea eficacității tehnico-economice a diverselor tipuri de sisteme rutiere oare pot fi adop- tate pc un traseu de drum nu trebuie făcută numai prin prisma cheltuielilor de investiții necesare; acestea redau numai un singur aspect al problemei creînd impresia greșită a unor economii care nu corespund realității. La efectuarea calculelor comparative tehnico-eco- nomice trebuie să se țină seama de : a) durata medie dc .exploatare a sistemului rutier cu îmbrăcămintea de tipul cel mai avansat și a sistemului rutier cu îmbrăcămintea de tipul cel mai inferior luate în considerare în stadiul respectiv tehnico-economic, în cazul echivalenței portanței complexului rutier ; b) cheltuielile de investiții necesare {costul ini- țial) ; c) suma cheltuielilor de întreținere anuală pe perioada duratei medii de exploatare (în cazul siste- melor rutiere cu îmbrăcăminți de tip inferior tre- buie să se adune și cheltuielile de întreținere ne- cesare după reparația capitală, pe perioada pînă la consumarea duratei medii de exploatare a Siste- mului rutier cu îmbrăcăminte de tip mai superior) ; d) cheltuielile de refacere (reparație capitală) a sistemelor rutiere cu îmbrăcăminte de tip mai in- ferior ; e) avantajele economice rezultate din eventuala exploatare cu viteză crescută de circulație pe dru- murile eu îmbrăcăminți de tip mai superior ; f) economiile ascunse rezultate din exploatarea mai avantajoasă a parcului auto pe drumurile cu îmbrăcăminți de tip superior (reducerea consumului de combustibil, mărirea ciclului de exploatare a autovehiculelor între reparații medii și capitale, micșorarea uzurii cauciucurilor etc.) ; g) avantajele economice care reies din exploatarea în tot cursul anului a drumurilor cu sisteme rutiere practicabile în orice perioadă sezonieră; h) satisfacerea cerințelor tehnice pentru drumurile care trebuie să răspundă și altor interese în afara celor forestiere ; i) aspectul tehnico-economic al reducerii cantită- ților de materiale de masa necesare a fi transpor- tate de la distanțe mari pe calea ferată și cu mij- loace auto, cînd se aplică soluții constructive prin care se utilizează pe scară largă materiale locale de orice fel. în cazul aplicării sistemelor rutiere cu straturi din materiale locale stabilizate pe traseele care se desfășoară în regiuni lipsite de materiale pietroase de calitate, avantajele tehnico-economice ale apli- cării acestor soluții pot fi deosebit de importante, chiar judecate numai prin prisma cheltuielilor de investiție, în celelalte cazuri însă, aplicarea sistemelor ru- tiere moderne poate duce la o creștere a cheltuit- 670 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 11 Iilor de investiții necesare, iar eficacitatea lor teh- nico-economică nu poate fi apreciată decît prin luarea în considerare a tuturor factorilor enumerați mai sus. 2. Introducerea metodelor de construcție și a sistemelor rutiere moderne presupune dotarea cu utilajele specifice strict necesare executării stratu- rilor rutiere de tip nou, astfel îneît să se creeze condițiile pentru asigurarea unor productivități ri- dicate, a unei calități superioare a lucrărilor, a unei mecanizări complexe avansate și a reducerii pre- țului de cost. Utilaj-ele-cheie, strict necesare pentru a satisface aceste condiții, în cazul tipurilor caracteristice de straturi rutiere moderne, sînt următoarele : a) pentru îmbrăcăminți asfaltice de tip su- perior confecționate la cald: b) pentru tratamentele superficiale asfaltice întărite: c) pentru tratamentele superficiale simple sau duble și pentru impermeabilizări, pe- netrări sau impreg- nări : d) pentru îmbrăcămin- țile din beton de ci- ment : e) pentru straturile ru- tiere din agregate minerale nesortate de carieră sau de balastieră: f) pentru straturile ru- tiere din pămînturi Stabilizate cu var sau cu var + ciment: g) pentru straturile ru- tiere din materiale granulare pietroase, ameliorate sau stabi- lizate cu ciment: h) pentru straturile ru- tiere din materiale granulare pietroase sau din pămînturi stabilizate cu bitum sau cu var + bitum: i) pentru straturile ru- tiere din materiale granulare stabilizate cu ciment în stații fixe : j) pentru straturile ru- tiere din materiale stabilizate cu lianți prin metode moderne de amestecare: ’— instalații de mala- xoarc la cald tip ANG (fabricate în țară); — malaxoare mecanice tip DID (fabricate în țară); — topitoare de bitum de 500 1 fabricate în țară); — autogudronatoare (import U.R.S.S.) sau stropitoare - topitoare cu lance manuală (fabricate în țară); — răspînditoare-cribluri (import sau adapta- bile în țară); — betoniere de mini- mum 450 1 (fabricate în țară); — finîsoare - vibratoare (fabricate în țară); — concasoare (fabricate în țară) ; — autogredere sau gre- dere tractate (import U.R.S.S.); — freze rutiere (import R.S.C. sau U.R.S.S.) ; — Autogredere sau gre- dere tractate (import U.R.S.S.) ; — concasoare (fabricate în țară); — autogredere sau gre- dere-tractate (import U.RS.S.); — autogredere (import U.R.S.S.) sau freze rutiere (import R.S.C. sau U.R.S.S.) ; — autogudronatoare (import U.R.S.S.) ; —- betoniere (fabricate în țară): — utilaje de compacta- re prin vibrare (fa- bricate în țară din 1963); — freze complexe de malaxare (import U.R.S.S., R.F.G. etc.); — utilaje de compacta- re prin vibrare sau cu pneuri (fabricate în țară din 1963). O dată cu fixarea sistemelor rutiere care vor fi introduse cu prioritate pe traseele de drumuri fo- restiere din țara noastră, trebuie să se înceapă și achiziționarea treptată a utilajelor-cheie necesare, pentru crearea unui parc propriu de astfel de uti- laje în cadrul M.E.F. 3. Realizarea unor lucrări 'de bună calitate exe- cutate cu respectarea regulilor tehnice corespunză- toare sistemelor rutiere moderne se poate face nu- mai cu condiția formării Cadrelor calificate de in- gineri, tehnicieni și maiștri, care trebiue să se spe- cializeze în executarea drumurilor prin metodele noi de construcție. Formarea cadrelor calificate necesare se poate realiza prin : cursuri de calificare și perfecționare tehnică, conferințe și referate de informare detaliată tehnică, stagii pe șantierele de drumuri din țară aparținînd altor ministere sau unități (M.T.T., Sfaturi populare regionale) pe care se execută în mod curent sisteme rutiere moderne, acumularea expe- rienței necesare prin executarea unor tronsoane experimentale pe drumuri forestiere, folosirea tem- porară a .unor cadre calificate cu experiență din alte ministere și unități în cadrul unor schimburi de experiență, angajarea unui număr minim de cadre cu experiență în construcția sistemelor rutiere moderne. 4. Pentru elaborarea rețelelor de lucru și pentru controlul permanent al execuției lucrărilor este ne- cesar să se procure aparatură specifică de încercări cu .care să se doteze un laborator central de încer- cări și laboratoare de șantier. Pe aceasta linie, în prima etapă a aplicării siste- melor rutiere modeme, se poate face apel la labora- toarele existente din țară, care poseda experiența necesară și care dispun de aparatura specifică ela- borării rețetelor de lucru pentru șantiere, cum sînt de exemplu laboratoarele rutiere ale Institutului de cercetări, transporturi și telecomunicații — M.T.T. Trebuie menționat că dacă aparatura specifică unui laborator central este relativ complicată și trebuie procurată în general din import, în schimb aparatura necesară unui laborator de șantier pentru a efectua controlul rapid și eficace al execuției lucrărilor este foarte simplă și se poate procura aproape integral din țară. îndeplinirea cerințelor menționate creează posi- bilități largi de aplicare a sistemelor rutiere mo- derne pe drumurile forestiere din țara noastră, astfel îneît în viitorul apropiat să se dispună dc o rețea de drumuri moderne, realizate la un preț de cost cît mai scăzut și care să asigure condiții optime de circulație a autovehiculelor și de exploa- tare economică a pădurilor*. * Ca urmare a hotărîrilor luate în cadrul lucrărilor Consfătuirii republicane de la Băile Herculane din 20—22 decembrie 1962, s-a trecut în prezent la rezol- varea sarcinilor stabilite de Consfătuire privind aplicarea sitemelor rutiere moderne pe rețeaua de drumuri forestiere din- țara noastră, aceasță acțiune începînd chiar din anul 1963 (Nota Redacției). Considerații asupra executării suprastructurii din piatră spartă la drumurile forestiere Ing. A. Amzică ISPF Brașov C.Z. Oxf. 383.1 Înzestrarea masivelor forestiere ale patriei noastre cu rețeaua de instalații de transport, cu ajutorul căreia se va ajunge la satisfacerea mai completă a nevoilor pădurii, generează zi de zi probleme cărora lucrătorii sectorului tre- buie să le dea o rezolvare la nivelul tehnicii noi. Una dintre aceste probleme o constituie siste- mele rutiere; asupra lor va trebui să se acțio- neze în principal pe două direcții, prima referi- toare la introducerea îmbrăcăminții moderne care, considerate în timp, sînt mai economice decît cele clasice (din piatră spartă, pietriș, balast), iar secunda, mai directă și mai ime- diată, se referă la folosirea materialelor locale și reconsiderarea sistemelor clasice. în cuprinsul articolului se vor releva unele aspecte legate de această problemă. Macadamul și împietruirea cu piatră spartă poligranulară Privire critică După una dintre clasificările din literatură din punct de vedere al principiului de construcție, la drumurile moderne se deosebesc două grupe; — sisteme de construcții după principiul lui Mac A dam, care cuprinde împictruirile cu structură granulară gradată, cu goluri în corpul împietruirii și — sistemul de construcție după principiul minimului de spații goale (principiul betonului). Deși în mai multe țări s-a trecut încă de mult la îmbrăcăminți moderne executate după prin- cipiul betonului, totuși la noi nu se lucrează de- cît cu sisteme rutiere modeste, dintre care cel mai evoluat este macadamul, motivat de faptul că efortul de investiție inițial este mai mic. Se poate afirma că împietruirea de tip maca- dam a constituit pînă nu de multă vreme siste- mul rutier cu cea mai mare aplicație pe arterele forestiere din țara noastră, fiind folosită atît ca fundație cît și ca îmbrăcăminte. Fiindcă în unele țări macadamul a fost în parte sau total abandonat, este bine să se cunoască temeiul acestei schimbări. Cum nu dispunem de întreaga argumentație care a dus la înlocuirea macadamului și nici de descrierea de detaliu a modului în care se realizează în alte țări, să urmărim prevederile STAS 1339—50 și STAS 179—55, după care trebuie să se execute funda- ția și îmbrăcămintea de tip macadam și în sec- torul forestier. Macadamul ordinar este definit de STAS 179—55 ca „o împietruire executată din piatră spartă simplu concasată, calibrată în sorturi monogranulare cilindrate mai întîi la uscat pînă la încleștare, apoi înnoroită cu apă și materiale de agregație și cilindrate pînă la fixarea defi- nitivă". împietruirea de tip macadam pretinde piatră spartă monogranulară (respectarea regulii celor 2/3) în trei sorturi: 60/90 mm, 40/60 mm și 15/25 mm pentru fundație și în două sorturi pentru îmbrăcăminte, nisip de agregație și gră- unțos, precum și apă. Piatra spartă 60/90 mm și 40/60 mm servește ca material de rezistență, cea de 15/25 mm ca material de împănare, iar sortul sub 15 mm ca material de înnoroire și protecție. Să vedem în continuare care sînt prescripțiile pentru execuția fundației. Piatra spartă 60/90 mm se așterne în grosimi uniforme, se cilindrează uscat cu compresoare de 6—10 t și apoi cu compresoare de 10—12 t, pînă ce se realizează încleștarea. Urmează așter- nerea pietrei sparte sortul 40/60 mm după ace- lași procedeu. în timpul cilindrării se poate uda. Suprafața obținută trebuie să se prezinte ca un mozaic cu pietre cît mai uniforme, refăcîn- du-se acolo unde apar cuiburi de material mă- runt. Piatra spartă 15/25 mm (șplitul) se așterne și se cilindrează pînă la obținerea unei împănări perfecte a stratului inferior de piatră spartă. A treia operație — înnoroirea cu material de agregație (nisip sau savură — piatră spartă de 0—15 mm) — se realizează prin așternerea ma- terialului în reprize (obișnuit trei) în straturi uniforme de circa 1 cm, stropirea puternică, cilindrarea și frecarea cu perii pentru ca ma- terialul să pătrundă în spațiile libere dintre pietre. îmbrăcămintea de tip macadam se realizează la fel ca fundația, cu deosebire că lipsește sor- tul de 60/90 mm, iar după înnoroire împietrui- rea se acoperă cu material de protecție (nisip grăunțos).. Prin sorturile diferite de materiale și tehno- logia de lucru folosită se urmărește să se obțină un complex rutier practic indeformabil, cu o încleștare puternică a pietrelor și cu spații li- bere cît mai puține, pentru ca apa care pătrunde printre pietre (prin îmbrăcăminte în fundație) să găsească goluri cît mai puține în care să ră- mînă pentru mai mult timp. Idealul ar fi ca apa, agentul principal al distrugerii drumurilor forestiere, să nu pătrundă de loc nici în îmbră- căminte și nici în fundație, situație care se obți- ne la îmbrăcămințile moderne, sau să pătrundă numai atît cît să genereze un drum fără praf. Macadamul ca îmbrăcăminte în forma în care se realizează în alte țări, alcătuit fiind din sor- 672 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * jVr. 11 turi dc piatră spartă, dintre care cea mai mare este de 45/55 mm, imediat după executare mai conține circa 30% spații goale. în timp, sub efec- tul circulației, dimensiunile granulelor scad, iar volumul de goluri se micșorează la început mai rapid, iar apoi din ce în ce mai lent. Amestecul de piatră spartă, șplit și nisip se compactează, se încleștează și se rigidizează. Datorită izbiturilor și frecărilor granulele fine și foarte fine pătrund în spațiile goale, pe care, cu trecerea timpului, le astupă. Unii cercetători ai îmbrăcăminții de macadam au afirmat că Ia finele procesului dc transfor- mare a macadamului, proces denumit posteom- pactare, ia naștere un sistem rutier cu goluri foarte puține și cu o curbă granulometrică apropiată de a betonului (cu goluri minime). Condiția necesară realizării acestui sistem rutier este ca drumul să fie supus unei circulații foar- te intense. Fără să conteste meritele macadamului, care și-a dovedit viabilitatea în timp, pentru efectele generale care s-au înregistrat de pe urma apli- cării lui pe drumurile publice, unii specialiști au arătat că partea privitoare la minimum de spații goale, care conduce la un sistem de con- strucții rezistent și dur, este nesatisfăcătoare. ★ Folosirea macadamului și rezultatele obținute pe drumurile forestiere scoate în evidență unele particularități. In uncie din țările din apusul Europei (dc exemplu R.F.G.), sub denumirea de macadam au fost cuprinse toate împietruirile care pre- zintă amestecuri de piatră spartă cu structura granulară gradată, fără umplerea spațiilor goale, în aceste țări, macadamul n-a fost aplicat decît ca îmbrăcăminte. Dacă la drumurile publice volumul golurilor se reduce în timp sub efectul unei circulații intense, la drumurile forestiere, datorită faptului că pe majoritatea lor se înregistrează un trafic puțin intens, procesul de compactare ulterioară ține foarte mult timp și din această cauză dura- bilitatea macadamului este redusă, iar degra- darea lui începe de timpuriu. La noi, în sectorul forestier, macadamul este aplicat fie numai ca îmbrăcăminte, fie ca îm- brăcăminte și fundație. Cîteva observații: Prima, se referă la folosirea macadamului ca fundație. întrucît macadamul este cel mai scump dintre toate împietruirile simple, ar tre- bui să fie substituit cu împietruiri meii ieftine. A doua observație vizează modul de realizare a macadamului ca fundație. Din descrierea re- dată anterior, trebuie să reținem că la fundația de macadam se folosește o gamă largă de sor- turi de piatră spartă (60/90 mm, 40/60 mm, 15/25 mm și sub 15 mm), așezate în mod gra- dat. Datorită tehnologiei de lucru, pe patul dru- mului se înregistrează golurile cele mai mari, rezultate din așternerea pietrei sparte 60/90 mm, care chiar după compactare prin vibrare mai păstrează încă circa 45% goluri. Sub efectul ulterior al circulației, volumul de goluri nu se reduce în aceeași proporție ca la îmbrăcămin- te, datorită faptului că între acest strat și stratul de materiale fine se interpune piatra de 40/60 mm și șplitul, care produce împănarea și obtu- rarea spațiilor goale. Ca urmare a tehnologiei de lucru folosite, va trebui să admitem că în fundație, golurile sînt mari și nu pot fi umplute cu material fin decît după scurgerea unei perioade lungi de timp. Pînă să se realizeze eliminarea spațiilor goale, apa pătrunde prin îmbrăcăminte în fundație, unde — dacă nu găsește posibilități să se eli- mine (cazul solurilor argiloase), după ce satu- rează solul, stagnează și generează neajunsuri, subminînd sistemul rutier. Dacă apa pătrunsă în fundație este prinsă de perioadele de îngheț- dezgheț, efectele ei distructive sînt și mai mari. La îmbrăcăminte, deoarece nu are loc o legare sau închidere a împietruirii, materialul fin este desprins ușor de apă, vînt și pneuri. Făcînd abstracție de considerentele anterioare, este cazul să ne întrebăm dacă sectorul fores- tier realizează macadamul după rețeta indicată de STAS 179—55. Ar fi greu să se răspundă afirmativ. Chiar dacă tehnologia variază de la un șantier la altul, chiar dacă la unele șantiere există posibilitatea realizării mai multor sorturi de piatră spartă, va trebui să recunoaștem că împietruirea după prescripțiile macadamului or- dinar este greu de obținut. Pentru sectorul forestier cred că nu sc gre- șește prea mult dacă se afirmă că pentru posi- bilitățile de care dispun șantierele noastre, sis- temul este prea pretențios, atît sub raportul agregatelor minerale, cît și al modului de exe- cuție. în plus, este și scump, fără a corespunde cerințelor traficului auto. Propuneri Din moment ce macadamul este pretențios, se execută greu și nici nu realizează rezultatele presupuse, în mod normal se pune întrebarea dacă nu poate fi găsit un alt sistem rutier care, preluînd funcțiile macadamului, să-l înlocuiască cu rezultate mai bune. înlocuirea se poate realiza cu bune rezultate prin împietruirea cu piatră spartă poligranulară de 0—9 cm pentru rocile cu duritate bună și de 0—12 cm pentru cele slabe. Ar fi greu să se susțină că acest gen de împie- truire în comparație cu macadamul este superior din toate punctele de vedere. Specialiștii s-au pronunțat fără rezervă în ceea ce privește rea- lizarea minimului de goluri, care este superior la împietruirea cu piatră spartă poligranulară. Se știe că cel mai mare volum de goluri îl dau tîEriStA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 673 împietruirile cu sorturi monogranulare. La pia- tra spartă dc 40/60 mm s-au găsit 54% goluri, la șplitul de bazalt 49%, iar la nisipul cu granu- lație mare 32%. în amestecuri, spațiile goale se reduc în func- ție dc granulație și de proporția amestecului. La un anumit raport al agregatelor minerale și la o anumită mărime a acestora se înregistrează un minim dc goluri. Procentul de spații goale în amestecurile cî- torva agregate minerale este următorul: 29% pentru 70% nisip fin și 30% nisip grosier; 26% pentru 75% nisip și 25% șplit; 21% pentru 75% nisip + șplit și 25% filer (făină de calcar). La împietruirea cu piatră spartă poligranulară curba granulometrică inițială a împietruirii se aseamănă cu aceea a betonului, care realizează minimum de goluri. Avantajul împietruirii cu piatră poligranulară în comparație cu macadamul constă în faptul că, încă de la început se obține un volum mai mic de goluri, iar sub circulație, procesul post- compactării se realizează în timp mai scurt. Acesta a și constituit unul dintre motivele, care a dus la înlocuirea macadamului atît la drumurile publice, cît și la cele forestiere în multe țări. Dacă se adaugă Ia cele menționate o tehnologie incomparabil mai simplă, alături de obținerea unui grad mai înalt de mecanizare, ne dăm scama că înlocuirea arc o motivare și mai temeinică. Dacă menținerea macadamului ca îmbrăcă- minte pe arterele magistrale și principale este cerută de traficul intens înregistrat pe ele și are temeiuri motivate de realizare a unui sistem rutier bun într-un interval de timp acceptabil, ca fundație trebuie să fie complet eliminat. înlocuirea macadamului cu împietruirea cu piatră spartă poligranulară ar avea și un efect economic pozitiv, întrucît sistemul propus se obține la un preț de cost mai scăzut. Observații Cu privire la degradarea împietruirii. Experiența altor țări arată că împietruirea din piatră spartă (tip macadam sau poligranu- lară) durează în timp cu condiția ca întreținerea ci să înceapă o dată cu terminarea lucrărilor de execuție. Mai ales în primii ani, trebuie să i se acorde o atenție sporită, deoarece scheletul nu este consolidat complet. Materialul fin pă- trunde continuu printre pietre sub influența precipitațiilor și a circulației. Cu trecerea tim- pului, dimensiunile pietrelor scad, iar procentul materialului de legătură crește. S-a constatat aceasta în special la împietruirea din piatră spartă de duritate slabă. în vederea stabilirii cauzelor determinante care produc degradarea drumurilor forestiere, în unele țări s-au efectuat cercetări timp de mai mulți ani, care au permis să se tragă următoarea concluzie: asupra majorității drumurilor, ca factor hotărîtor de uzură acționează apa; acea- sta are efecte negative superioare circulației. La o declivitate longitudinală sub 2% apa pro- duce slăbirea sistemului rutier și înmuierea te- rasamentelor, iar la cea peste 6% provoacă mai întîi antrenarea materialului fin (liantul) din- tre pietre, iar după aceea chiar a scheletului propriu-zîs. Din această concluzie derivă o serie de pro- bleme care vizează proiectarea, execuția și în- treținerea. Cei trei factori menționați au datoria să in- troducă și să realizeze acele soluții prin care se preîntîmpină posibilitatea de infiltrare a apei. Declivitatea longitudinală care răspunde în con- diții optime acestui deziderat este cuprinsă în- tre 2 și 6%, Suprafeței platformei drumului i se cere o astfel de înclinare transversală îneît să asigure o scurgere accelerată a apelor de pe partea carosabilă și acostamente. Este necesar ca apa de precipitații, care cade pe suprafața drumului, să ajungă cît mai repede pe traiectul cel mai scurt și fără piedică în afara zonei drumului. Sub influența circulației, materialul fin din îmbrăcămintea înnoroită cu nisip se deplasează la mijlocul și marginea drumului, producînd înălțarea acostamentelor și împicdicînd scurge- rea transversală a apei. După eliminarea mate- rialului de legătură, capetele pietrei sparte ies din ce în ce mai mult din suprafața îmbrăcă- minții și în cele din urmă se desprind, generînd gropi. întreținerea trebuie să împiedice pierderile din materialul care constituie scheletul drumu- lui. Este mai folositoare redistribuirea imediată a materialului vechi, deplasîndu-1 de la margini și mijloc în urmele create de circulație, decît completarea cu material nou. Realizarea pietrei sparte Obținerea unui schelet mineral cît mai bine solidarizat și cu cît mai puține goluri cere păs- trarea anumitor proporții între agregatele mine- rale. La macadamul ordinar, proporția la m2 este arătată în tabela 1. Pentru împietruirea cu piatră spartă poligra- nulară nu dispunem de curba granulometrică optimă, deși pentru aplicarea științifică a aces- tui sistem rutier ar trebui s-o avem. Piatra spartă se obține cu productivitate spo- rită cu ajutorul concasoarelor. în utilizarea lor, de un real folos sînt graficele curbelor granulo- metricc (fig. 1), prin intermediul cărora se de- termină cea mai avantajoasă deschidere a gurii de evacuare a concasoarelor și corelația pro- centuală dintre diferitele sorturi care trebuie separate. în abscisa graficului sînt trecute diametrele granulelor de piatră spartă, iar în ordonată, 674 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. Ii Tabela 1 Agregate minerale La fundație La îmbrăcăminte Fundație + îmbrăcăminte Numai piatră spartă Ia fundație șl îmbrăcăminte kg % kg % kg % kg % Piatră spartă 60/90 mm 154,0 49 154,0 29 154,0 30 Piatră spartă 40/60 mm 112,0 36 144,2 67 256,2 49 256,2 50 Piatră spartă 15/25 mm 15,6 5 18,2 9 33,8 6 33,8 7 Nisip de agregație sau piatră spartă 1 0 — 15 mm 30,5 10 35,2 16 65,7 13 65,7 13 Nisip grăunțos (material de protecție) — — 16,0 8 16,0 3 — — Total 312,1 100 213,6 100 525,7 100 509,7 100 procentele. Pe grafic sînt figurate o serie de curbe corespunzătoare diferitelor deschideri ale gurii de evacuare. Fiecărui tip de concasor îi corespund curbe proprii, însă asemănătoare ce- lor din figura 1. Fig. 1. Stabilirea compoziției granulometrice a pietrei ooncasate. Orice concasor, indiferent pentru ce sort se reglează, produce granule de diferite mărimi, începînd de la praful cel mai fin și pînă la di- mensiunea corespunzătoare deschiderii maxime a gurii de evacuare. Din examinarea graficului din fig. 1 se con- stată că pentru fiecare curbă (corespunzătoare deschiderii gurii de evacuare) producția conca- sorului conține numai 85% material în dimen- siuni de la zero la aceea pentru care a fost re- glat, iar restul de 15% reprezintă granule cu dimensiuni mai mani. Pe abscisa superioară a graficului se poate citi dimensiunea maximă a granulelor care ies prin concasor, corespunză- toare fiecărei deschideri (curbe). Din exemplul ce urmează se poate deduce mo- dul de lucru pe grafic. Considcrînd că dimen- siunea maximă a pietrelor la o împietruire este 120 mm, se cere să se determine proporția sor- turilor de piatră spartă. Avînd în vedere condi- ția care s-a pus pentru dimensiunea maximă, gura de evacuare a concasorului va fi reglată pentru deschiderea de 90 mm. Ridicînd perpen- diculare dc pc abscisă din dreptul diferitelor dimensiuni de sorturi pînă la curba de 90 mm și făcînd diferența citirilor înregistrate pe ordo- nate, (prin ducerea paralelelor respective), se obține procentul de granule. în cazul de față s-a găsit următoarea repartiție procentuală : — piatră spartă cu dimensiunile cuprinse în- tre 120 și 25 mm 77%, dintre care 15% sort 90/120 mm, 28% sort 60/90 mm, 19% sort 40/60 mm și 15% sort 40/25 mm; — șplit 8%; — piatră spartă cu dimensiunile sub 15 mm, 15%.. Făcînd comparație cu datele înscrise în tabela 1, se poate observa că în cazul de față sorturile de piatră spartă rezultate se apropie ca pro- cente de cele cerute de împietruirea dc tip ma- cadam. Se subliniază că șplitul necesar împietriri rii chiar de tip macadam se obține în procente acoperitoare de la simpla concasare, deci cere- rea unor întreprinderi de construcții ca în ba- zele de prețuri să li se acorde dubla concasare este neîntemeiată. Chiar STAS 179—55 mențio- nează că macadamul se obține din piatră spartă simplu concasată. Bibliografie [1] Beneș, J. Proiectarea și construirea drumurilor fores- tiere In Republica Socialistă Cehoslovacă. în : Revista Pădurilor nr. 12, 1960. [2] Hafner, Fr. Construcția șoselelor și a drumurilor forestiere. Traducere din limba germană, I.S.P.F., Ed. Munchen, 1956. [3] Ha a ren, Fr. Metode moderne de construcție a dru- murilor forestiere. Traducere din limba germană, I.S.P.F. [4] I.D.T. Progrese tn construcția drumurilor și podurilor, I, 1962 și I, 1963. [5] Mă t âs a r u, Tr. Balastiere și cariere. București, Edi- tura tehnică, 1958. Importanța silvo-economică a culturii coacăzului negru Ing. V. Papadopol Stațiunea INCEF Bâiigun C.Z. Oxf. 283.11176.1 Ritet nigrutn Coacăzul negru (Ribes nigrum L.) este un arbust de talie joasă, deosebit de apreciat pentru fructele sale care, asemenea celor de măceș și cătină albă, au un conținut vitaminos ridicat. împreună cu celelalte fructe de pădure — zmeura, murele, afinele, fragii etc. — fruc- tele coacăzului negru reprezintă o importantă sursă de venituri. Fructul coacăzului negru — coacăza — este o bacă sferică de culoare neagră. Coacerea fruc- telor are loc în lunile iunie-august, pe același exemplar găsindu-se fructe în diferite stadii de coacere. Pielița fructului este pigmentată cu glande care conțin uleiuri eterice. Carnea este zemoasă, cu gust acrișor-dulceag. Coacăzele ne- gre sînt bogate în vitaminele A, B, P, dar mai ales C, depășind de cîteva ori conținutul în vita- mina C al portocalelor și lămîilor. Fructele acu- mulează cea mai mare cantitate de vitamine imediat sub pieliță, datorită faptului că razele solare joacă un rol important în formarea și acumularea acidului ascorbic (vitamina C). Pe măsura coacerii fructului, conținutul vitaminic raportat la greutatea uscată a fructelor crește, fiind maxim în starea de coacere completă. De aceea, atunci cînd prelucrarea lor are loc ime- diat, recoltarea trebuie făcută în această stare pentru conservarea unor calități alimentare și terapeutice de cel mai înalt grad. Compoziția chimică a fructelor de coacăz ne- gru sălbatic (în stare de coacere completă), după V. A. Turkin [5], (tabela 1) arată că Tabela 1 Compoziția chimică a fructelor de coacăz negru sălbatic, % Apă 81,24—83,97 Aciditate totală 1,47— î,61 Zahăr total 5,97—10,74 Pcctați (pectat de calciu) 0,68— 1,02 Substanțe tanante și colorante 0,27— 0,48 Substanțe azotoase 2,06— 2,51 fructele sînt foarte bogate în zaharuri, acizi or- ganici, substanțe azotoase, substanțe pectice și tanante. în compoziția chimică a fructelor de coacăz negru, cel mai important loc îl ocupă monozaha- ridele (fructoza și glucoza), care sînt ușor asi- milabile. Dintre acizii organici se întîlnesc în special acidul citric și, în mai mică proporție, acidul malic. Cantitatea mare de pcctați pe care o conțin coacăzele facilitează gelificarea prepa- ratelor. Dintre substanțele azotoase, amidele și combinațiile amoniacale prezintă o importanță deosebită pentru prelucrarea tehnică. însușirile valoroase au fost dezvoltate prin selecție, creîndu-se o serie de soiuri noi. Varia- bilitatea compoziției chimice a fructelor — în funcție de soi — este destul de mare, în special relativ la conținutul în hidrați de carbon. S-a observat însă că compoziția chimică a fructelor depinde foarte mult de condițiile staționale în care se face cultura și variază de la un an la altul. Pentru determinarea conținutului vitaminic al fructelor de coacăz negru s-au făcut cercetări mai amănunțite asupra soiurilor cultivate, sta- bilindu-se [3] că acestea conțin vitamina C (acid ascorbic) și vitamina P (citrina), coacă- zul negru depășind toate speciile fructifere. Con- ținutul vitaminic depinde și el în cea mai mare măsură de condițiile staționale, de vîrsta ramu- rilor, de condițiile climatice și de compoziția îngrășămintelor. Conținutul în vitamina C al preparatelor depinde de gradul de coacere în momentul recoltării fructelor. Importantele însușiri alimentare și terapeutice ale fructelor de coacăz negru au determinat, în special în U.R.S.S., aprofundarea ecologiei și dezvoltarea studiilor privind selecția și amelio- rarea acestei specii. în Uniunea Sovietică, coacă- zul negru are o răspîndire foarte largă, de la frontierele de vest pînă la Extremul Orient, de la peninsula Kola pînă în sudul Ucrainei și Transcaucazia, arie vastă în care întîlnește o diversitate foarte mare de condiții. în țara noa- stră crește spontan în regiunea montană și podgorii, fiind răspîndit în regiunile Cluj, Mu- reș, Brașov, Hunedoara, Crișana, Banat și Bacău. Coacăzul negru suportă destul de bine seceta, dar mai ales gerul. Cerințele față de căldură nu sînt mari, comportîndu-se mai bine în regiuni cu călduri mai moderate, regiuni de podgorii și submontane. Căldurile mari îmbinate cu seceta reduc creșterile și provoacă căderea frunzelor, iar calitatea fructelor scade. Temperamentul său este de semiumbră; su- portă cu succes umbrirea, însușire prețioasă pentru utilizarea coacăzului ca arbust în arbo- retele de plopi din luncile nurilor. Față de umiditatea atmosferică și a solului este destul de pretențios, dar nu suferă nici excesul de umiditate. Nu suportă solurile cu ape freatice aproape de suprafață; în luncile inundabile suportă bine inundațiile temporare âl căror nivel nu depășește un metru. Pericu- loase sînt însă inundațiile prelungite; mai ales cînd sc produc în faza intrării în vegetație a mugurilor. Preferă soluri reavene, permeabile, aerate și bogate. Se comportă bine și pe soluri lutuoase, luto-argiloase, luto-nisipoase și cele aluvionare, dar neapărat cu subsol permeabil, pentru ca apa să nu stagneze. Este exigent față de umiditatea solului, care determină în mare măsură productivitatea. Cele mai indicate soluri sînt solurile profunde, cu un conținut ridicat 676 REVISTA PĂDURILOR * 78 • 1963 ♦ Nr. 11 de humus sau chiar soluri mai grele, dar nea- părat amendate cu bălegar. Nu suportă acidi- tatea solului. Cultivat pe soluri cu aciditate pro- nunțată are creșteri reduse, fructele cad înain- tea coacerii și rezistă foarte slab la atacul ciu- percilor. Pe solurile slab acide sau neutre coa- căzul crește cu mult mai bine [3]. Este indicat pentru toate culturile din țară, ca arbust în rezervații de producere a fructelor din regiuni de podgorie și pînă în regiunea mun- ților mici. Materialul de plantat se produce din sămînță, butași lignificați, butași verzi și marcotaj. Cel mai sigur mod de producere este cel prin bu- tași. La înmulțirea prin semințe se recurge nu- mai în crearea noilor soiuri. Recoltarea butașilor sc face între 25 septem- brie și 10 octombrie, atunci cînd în lujeri se găsesc cele mai mari rezerve de hrană și auxine. Confecționarea butașilor primăvara nu este in- dicată, obținîndu-sc procente de prindere mai reduse și o vigoare mai mică a puieților. Pu- ieții cei mai viguroși, cu procent mare de prin- dere, se obțin din butași de la baza lujerului, puieții din butași subțiri de la vîrf avînd un procent mai mic de prindere. Dimensiunile cele mai indicate sînt 20—25 cm lungime și 0,6— 0,7 mm grosime. Tăierea se face pieziș, în par- tea de jos sub mugure, iar nu sus, deasupra lui. Mlădițele recoltate se secționează în butași, se leagă în mănunchiuri a 100 de bucăți și se pun la păstrat în șanțuri de 60—80 cm. Butașii se așează cu mugurele în sus pe fundul șanțului și se acoperă cu nisip de rîu, acoperind groapa pînă la gură cu un strat de nisip de 30—40 cm. Butășirea se face în rînduri, prin înfigere ver- ticală, în rînduri sau în benzi cu două rînduri, distanța între rînduri de 20—25 cm, iar între benzi de 60—80 cm, în funcție de utilajele din pepinieră. In soluri uscate, butășirea se face prin înfi- gere directă; în soluri mai grele — cu ajutorul plantatorului. Epoca de butășire, după regiuni, este toamna și primăvara. Butășirea de toamnă se bilonează 3—4 cm, aceea de primăvară la ni- velul solului și cît mai timpuriu spre a exclude udările. întreținerile în pepinieră constau în plivit, prășit și udat în caz de secetă. Puieții devin apți de plantat la vîrsta de un an. Terenurile cele mai proprii sînt cele cu re- lief coborît (depresiuni, văi, lunci), cu subsol permeabil pentru infiltrarea apei. Terenul poate fi orizontal sau în pantă, cu expoziții nordice sau nord-vestice. Condițiile ecologice și agroteh- nice determină esențial producția calitativă a coacăzului negru. Acesta produce mult atunci cînd este cultivat pe soluri bogate în substanțe nutritive, aerisit și bine aprovizionat cu apă. Studiile efectuate în U.R.S.S. asupra sistemu- lui său radicelar au arătat că majoritatea rădă- cinilor se plasează la 50—60 cm adîncime și nu- mai puține pătrund pînă la doi metri. Pentru a menține cultura destinată producției de fructe în condiții optime de creștere și pro- ducție se indică următoarea agrotehnică de in- stalare : Terenul ales se amendează cu îngrășăminte organice (gunoi) în doze de 60 t/ha și îngră- șăminte minerale azoto-fosforice în doză de 120 kg/ha substanță activă uniform repartizată [3]. Se ară la 30 cm cu subsolier din toamnă; în primăvară se seamănă cu mazăre, iar la înflo- rirea ei se încorporează în sol; pînă în toamnă se ține ogor negru. Plantarea se face toamna sau primăvara, in- dieîndu-se însă plantarea de toamnă, în gropi de 50X50x35 cm, cu puieți recepați. Cele mai bune rezultate au dat plantările din Franța, prin utilizarea tuturor lăstarilor, care se îngroa- pă în sol ca niște marcote. în acest fel, de la început se obțin tufe cu mulți lăstari. Pe soluri sărace, în gropi se introduc îngră- șăminte organo-minerale, în doza de 10 kg mra- niță, 200 g superfosfat, 30—40 g azotat de amo- niu. Pe soluri bine pregătite, la rădăcini se utilizează sol din orizontul superior. Dispozitivul de plantare 1,50x2,50 m. întreți- nerea terenului după plantare nu prezintă ni- mic specific. Pentru culturile din regiuni sece- toase se preconizează mulcirea, care reduce foarte mult pierderile de apă. în U.R.S.S. îngri- jirea culturilor de coacăz negru pe rod se prac- tică pe baza cunoașterii cerințelor faziale ale acestuia. în cursul unei perioade de vegetație coacăzul parcurge trei faze principale ușor de sesizat [3]: începerea creșterii; creșterea sus- ținută ; încetarea creșterii. In diferitele faze plantele absorb apa și substanțele nutritive în anumite proporții: în faza începutului creșterii, cînd creșterea părții aeriene este intensă, cerin- țele față de azot, fosfor și potasiu sînt foarte mari; în cele două faze următoare, absorbția apei predomină asimilării substanțelor nutri- tive. După încetarea creșterii apare o a doua peri- oadă de asimilare a substanțelor hrănitoare, care durează pînă în toamnă, formîndu-se rezer- vele ce se vor utiliza în primăvara următoare pentru începerea creșterii și înflorire. în raport cu faza în care se află plantele, se administrează și îngrășămintele. Acestea se pregătesc cu 2—3 zile înaintea introducerii în sol din mraniță sau gunoi de turbă, la care se adaugă 3% super- fosfat și 1% sare potasică. Amestecul rezultat se introduce în sol în rigole practicate în lun- gul rîndurilor, în doze variind între 12 și 15 t/ha. îngrășămintele azotate trebuie administrate în trei etape: primăvara timpuriu, la formarea fructului și toamna, de fiecare dată utilizîn- du-se 20 kg/ha. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 677 întrucît producția este strîns legată de vîrstă ramurilor, în fiecare an se execută tăieri de formare, care constau în recepări permanente ale lăstarilor cu vîrstă peste patru ani, astfel îneît tufa să aibă 12—16 lăstari de 3—4 ani [1]. Atît fructele de coacăz recoltate dc la exem- plarele spontane cît și cele furnizate de cultu- rile special destinate, formate din soiuri valo- roase, reprezintă surse foarte importante de venituri, deoarece sînt deosebit de apreciate pentru însușirile lor alimentare. Fabricile de conserve de fructe din țara noa- stră au secții pentru prelucrarea completă și imediată a fructelor de pădure în regiunile Su- ceava, Maramureș, Crișana, Mureș-Autonomă Ma- ghiară și altele. între preocupările Ministerului Industriei Alimentare există, nu numai aceea de a dezvolta producția preparatelor din fructe de pădure, dar și aceea de a lărgi sortimentul acestor preparate. Ținînd seamă de orientarea industriei ali- mentare se impun măsuri în vederea extinderii în cultură a coacăzului negru, prin introducerea acestuia unde condițiile staționale permit. Ast- fel : a) în arboretele pure de stejar, în asortimen- tul speciilor de arbuști; b) ca subarboret în plantațiile rare de plop din lunci între rîndurile de plopi; c) crearea de culturi speciale de coacăz la unitățile din apropierea fabricilor de conserve. Bibliografie II] Milițiu, I., Lupescu, FI, Stanciu, Gh. Pomi și arbuști fructiferi. București, E.A.S.S., 1962. [2] Negulescu, E. și Săvulescu, A. Dendro- logie, București, EA-S.S., 1967. [3] P a v 1 o v a, N. M. Coacăzul negru. Selhozghiz, Moscova-Leningrad, 1955. [4] T o m a s i a n, E d. Valorificarea fructelor de pă- dure. Scînteia, nr. 5536. [5] Turkin, V. A, Întrebuințarea pomilor și ar- buștilor roditori sălbatici. Selhozghiz, Moscova, 1954. Note științifice 9 9 Molidul candelabru de la Tihuța Ing. R. Rosler I.F. Bistrița C.Z, Oxf. 174.7 Picea excelsa: 162 Un loc de atracție deosebit de frecventat de turiștii care vizitează Munții Bîrgăului este satul Tihuța (raionul Bistrița, regiunea Cluj) și aceasta, în afara pitorescului regiunii, datorită „molidului candelabru". Acest molid este probabil un interesant caz terato- logic al speciei Picea excelsa (Lam.) Link., care se deosebește fundamental ca formă și port de tipul speciei. Deoarece acest exemplar unic, care pre- zintă o deosebită însemnătate științifică și estetică, necesită să fie conservat și trecut posterității ca o raritate floristică, Subcomisia monumentelor naturii, care funcționează pe lîngă Filiala Academiei R.P.R.- Cluj, a acceptat ca acest arbore să fie declarat monument al naturii (iunie 1962) și pînă la elabo- rarea H.C.M. respectiv va fi pus sub ocrotire provi- zorie. ★ Din punct de vedere administrativ, pădurile din bazinul Pîrîului Tiha aparțin de I. F. Bistrița, Ocolul silvic Prundul Bîrgăului. Arborele crește izolat, într-o fîneață, care are expoziție sudică, situată în apropierea subparcelei 47 a din U.P. V Tihuța, M.U.F.B. Bistrița-Sieu. Vîrstă arborelui este de aproximativ 90 de ani, înălțimea 16 m, iar diametrul la 1,30 m este de 65 cm, avînd circumferința de 2,03 m. Trunchiul se rami- fică în cinci vîrfuri la înălțimea de 1,70 m de la bază, avînd în această parte diametrul de 82 cm, iar circumferința egală cu 2,60 m. Pe o porțiune de 1,5 m, cele cinci vîrfuri sînt concrescute, ca apoi fiecare să crească izolat, avînd diametrele și înălțimile mai mult sau mai puțin apropiate între ele ca dimensiuni. Cele cinci vîrfuri au elementele dimensionale prezentate în tabela 1. Tabela 1 Nn vîrftiluj Diame- trul, cm Circum- ferința, m înălțimea de la bază ni Observații 1 29 0,90 16 2 40 1,25 16 Bifurcat încă o dată la înălțimea dc 11,5 m 3 20 0,65 12 Acest vîrf este uscat 4 42 1,31 16 De la h = 8 m, vîrful este bifurcat, iar de la h = = 12 m, fiecare se mai bifurcă o dată 5 35 1,10 16 — Tulpina ramificată în cinci axe, cu creșteri egale în lungime și grosime (la început), poartă o coroană largă, care este susținută de crăcile desfăcute și în- tinse lateral, arborele luînd astfel o formă de cande- 678 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 labru (policandru). Din această cauză, coroana nu este aceea caracteristică molidului (piramidal-conică), ci este perfect ovoidală, cu aspect tufos, asemănă- toare cu cea a zimbrului (Pinus cembra L.), cu care, de la distanță, poate fi confundată după port. Fig. 1. Molidul candelabru Fig. 3 Trunchiul este neelagat, crengile începînd de la înălțimea de 2 m. Crăcile de ordinul I, II și urmă- toarele au o ramificare simpodială falsă. Mugurele terminal al ramurii de ordinul I nu avertează ca în cazul clasic, ci produce creșterea mai departe în Fig. 2 lungime a axului, însă ramura de ordinul II, care ia naștere dintr-un mugure axilar imediat inferior (fig, 3 aj devine principală și din ea se formează mai departe ramura de ordinul următor. Ramura de or- dinul I de la ramificare rămîne cu dimensiuni mai reduse, atît din punct de vedere al grosimii cît șl al lungimii de creștere. Aceasta face ca în totalitatea lor, i > i । a / ? 3 Fig. 4 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 679 ramurile să file ascendente. De remarcat, că în locul de legătură a celor două segmente (ramuri de ordin diferit), apare o ușoară îndoitură, duipă cum se poate observa în figura 2 și 3 a. Din cauza îngrămădirii dese a crengilor, provenite din cele cinci vîrfuri care, datorită efectului mecanic al vîntului, s-au frecat între ele și apoi au concres- cut, există o întreagă gamă de astfel de concreșteri între ramuri de diferite ordine. Ramurile de ordi- nul I și II sînt lățite în formă de panglică, amintind oarecum de fasciație, avînd secțiunea transversală mai mult sau mai puțin elipsoidală (fig. 3 b). Proiecția coronamentului este aproape perfect cir- culară, acoperind o suprafață de 78,5 nr1, avind cir- cumferința de 32 om și diametrul de 10,3 m în medie (fig. 4). Frunzele (acele) sînt mai mici decît acelea carac- teristice speciei, mai încovoiate și foarte des dispuse pe ramuri. Conurile sînt de asemenea mai mici ; în rest însă nu se deosebesc cu nimic de cele tipice, în anul 1962 a fructificat destul de abundent. Cauza- care a produs această anomalie nu este cunoscută. Se pare totuși că ar fi de origine virotică sau bacteriană, deoarece după cum se poate vedea și din figura 4, cele cinci vîrfuri pleacă dintr-o re- giune a trunchiului mai umflată, caracteristică ex- crescențelor produse de virusuri și bacterii. Această afirmație este întărită și de faptul că ramurile sînt lățite, datorită probabil unui proces proliferativ ve- getal, caracterizat printr-o hipertrofie a ramurilor care se dezvoltă turtite. Or, se știe că agenții care cauzează asemenea fenomene sînt bacteriile, iar după unii autori .nu se cunosc încă. în decursul timpului, existența molidului cande- labru a fost periclitată de nenumărate ori. In jurul anilor 1941—4943 s-a pus problema transplantării arborelui care, în cazul unei nereușite, ar fi dus la distrugerea acestui exemplar rar. în anii trecuți, un foc făcut sub arbore de un cetățean ignorant a pîrlit scoarța acestuia și dacă nu s-ar fi luat măsuri ime- diate, focul ar fi putut cauza pieirea arborelui. O influență negativă asupra existenței arborelui au avut-o acei turiști care au rupt „ca amintire" cîte o crenguță sau creangă din partea de amonte a arbo- relui, cauzînd astfel un gol neaspectuos în corona- mentul acestuia. Molidul candelabru, datorită portului său specific, este de un efect ornamental deosebit. Ocolul silvic Prundul Bîrgăului a luat toate mă- surile necesare ocrotirii acestui exemplar unic, în- grădindu-1. Este de dorit ca acest arbore să fie declarat cît mai curînd, printr-un H.C.M., monument al naturii. STOENESCU, ST. M. ș. a. : Clima Republicii Populare Romîne, voi. I. Comitetul de Stat al Apelor de pe lîngă Consiliul de Miniștri — Institutul meteorolo- gic. București, 1962, 164 p., 25 tabele, 95 fig., 68 ref. bibi. Lucrarea se adresează nu numai specialiștilor me- teorologici și climatologici, ci și geografilor, naturaliș- tilor și specialiștilor din diferite sectoare ale economiei naționale, inclusiv celor din sectorul economici fo- restiere, fie că sînt proiectanți, cercetători sau lu- crători în producție. Autorii s-au străduit să prezinte la un înalt nivel științific și de exactitate particularitățile climei țării noastre, adăugînd aparatului de date cifrice, grafice- lor, hărților și diagramelor —. și texte' ample, expli- cative. După o introducere în care se face un scurt istoric al informațiilor și lucrărilor de pînă acum asupra climei tării noastre, volumul este scindat în două părți mari. în prima, se analizează factorii genetici ai elimei și rolul lor (particularitățile suprafeței terito- riului țării, regimul proceselor radioactive și circu- lația generală a atmosferei) ; cea de-a doua parte este consacrată, caracteristicilor generale ale climei : tem- peratura și umezeala aerului, temperatura soluluij re- gimul norilor și durata de strălucire a soarelui, precipitațiile atmosferice, stratul de zăpadă, presiunea atmosferică, vîntul și fenomenele deosebite (viscolele, poleiul și chiciura, ceața, fenomenele electrice). Principalele capitole sînt : I — Suprafața activă- subiacentă ; Factorii radioactivi; Circulația atmosferei deasupra Europei (cu subcapitolele : Cîmpul baric me- diu în Europa și Tipurile barice și frecvența lor); II — Regimul temperaturii aerului (Temperaturile medii anuale și lunare ; Temperaturile maxime și minime; înghețul ; Frecvența zilelor cu diferite tem- peraturi caracteristice : zile de îngheț, zile de iarnă, zile de vară șl zile tropicale) ; Temperatura solului ; Umezeala aerului (Umezeala relativă ; Tensiunea va- porilor de apă) ; Nebulozitatea și durata de strălucire a soarelui (Nebulozitatea medie anuală și lunară; frecvența ; Variația diurnă a nebulozității); Regimul precipitațiilor atmosferice (Repartiția teritorială, va- riația anuală a cantităților de precipitații, variabili- tatea acestor cantități, frecvența zilelor cu precipi- tații) ; Stratul de zăpadă (durata lui ; prima și ultima zi cu ninsoare, prima și ultima zi cu strat de zăpadă, numărul zilelor cu strat de zăpadă ; Gro- simea stratului de zăpadă) ; Presiunea atmosferică (Media anuală și lunară, variația diurnă și valorile extreme ale presiunii atmosferice) ; Regimul vîntului (direcția, viteza, frecvența zilelor cu vînt tare, circu- lația locală a aerului); Fenomene deosebite. Cifrele prezentate, medii sau extreme, sînt rezul- tatul prelucrării datelor de observație culese în peri- oade de timp foarte îndelungate: harta cu media anuală a repartiției temperaturii aerului, de pildă, este întocmită pe baza observațiilor dintre anii 1898 și 1955. De un deosebit folos pentru cel ce studiază lucrarea este și faptul că informațiile cifrice sînt ilustrate de regulă cu indicații de localități sau de regiuni geogra- fice, iar noțiunile mai puțin cunoscute sînt definite în text. In această ordine de idei credem că ar fi fost util pentru cititor' ca la sfîrșitul lucrării să se adauge și un index al localităților sau regiunilor citate, cu tri- miteri la pagina respectivă. Deși clima țării noastre comportă numeroase nuanțe și tipuri de climă și vădește o mare diversitate a ca- racteristicilor ei, lucrarea este redactată pe cît de cuprinzător pe atît de succint, astfel îneît consultarea textului devine lesnicioasă. - Este evidentă utilitatea unei astfel de lucrări pentru marea majoritate a celor ce activează în sectorul forestier, așa că, fără să mai insistăm recomandînd-o, încheiem această succintă prezentare cu indicația că acei care nu dispun de volum îl pot găsi la biblioteca Centrului de documentare tehnică pentru economia forestieră. ing. T. Dorin. 680 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 Melehov, I. S., Korkonosova, L. I, și Cer- t o v s k i i, V. S.: îndrumător pentru studiul tipu- rilor de tăietură din parchetele exploatate ras. Rukovodstvo po izuceniu tâpov konțentrirovannîh vîrubok). Akademia Nauk SSSR, Institut Lesa i Lesohimii, Izdatelstvo Akademii Nauk SSSR, Moskva, 1962, p. 114, 43 fig., 81 ref. bibi. Cartea cu titlul de mai sus, recent apărută, consti- tuie o lucrare de sinteză și îndrumare teoretică și practică pentru tipologia tăieturilor. Tipologia tăieturilor a apărut în Uniunea Sovietică ca o necesitate în dezvoltarea științei despre pădure, strîns legată de nevoia de a fundamenta măsurile sil- viculturale la nivelul tehnicii celei mai avansate. întinderile mari, pe care se aplică tăierile rase în zona de taiga (mai mult de două milioane de hectare anual), oferă un bogat material de studiu pentru sta- bilirea legității succesiunii formațiilor vegetale, schim- bărilor condițiilor staționale corespunzătoare noilor situații și dinamicii acestora în intervalul de timp ce se scurge de la dispariția pădurii și pînă la rein- stalarea ei pe același teritoriu. Rezultatul cercetărilor întreprinse în sensul arătat mai sus a dus Ia funda- mentarea acestui nou capitol al tipologiei forestiere dinamice. Tipul de tăietură este o unitate naturală caracteri- zată printr-o serie de trăsături comune cu cele ale tipului de pădure din care provine : sol, relief, com- poziția specifică inițială a păturii vii etc. în afara acestor trăsături comune, apar altele, proprii tăieturii și care se reflectă în evoluția ulte- rioară a covorului de mușchi și asociațiilor de ierburi și arbuști. Cuprinsul cărții este împărțit în trei capitole mari: I — Bazele științifice ale tipologiei tăieturilor, II — Metodica studierii tipurilor de tăietură și III — Ca- racteristicile unor tipuri de tăietură din Nord. în primul capitol se tratează: tipul de pădure ca un fenomen geografic și legătura lui cu tipul de pă- dure, tipuri fundamentale și fragmente, tipuri de tăietură pirogene (în parchete incendiate după tăiere), biologia plantelor indicatoare și a acelora edifica- toare, separarea tipurilor de tăietură pure și de ames- tec, natura complexă a tipurilor de tăietură, dina- mica tipurilor de tăietură și a pădurii, denumirea tipurilor și sistematica lor. Titlurile acestor subcapitole sînt pline de conținut și dau o imagine a profunzimii și complexității stu- diului. Capitolul doi cuprinde două subcapitole (cercetări de recunoaștere și studiu staționar detaliat a tipurilor de tăietură), care, prin indicațiile metodice detaliate ce Ie cuprind, pot servi la cercetarea tăieturilor și identificarea tipurilor din țara noastră. Cele 12 descrieri de tipuri din capitolul trei (Tăie- tură cu licheni, cu Calluna vulgaris, cu Calamagrostis, cu Deschampsia flexuosa, cu Epilobium, cu Sorbus aucuparia, cu floră de mull, cu Deschampsia caespi- tosa, cu Filipcndiula ulmaria, cu Polytrichum și cu Sphagnum) prezintă și ele un interes, întrucît dintr-o cercetare atentă a tipurilor de pădure din regiunile de munte ale țării noastre, mai ales pinete și moli- dișuri, se poate constata că la noi se pot întîlni, co- respunzător cu altitudinea, tipuri de tăietură vica- riante la cele menționate, existente în U.R.S.S. și condiționate de latitudine. Prin conținutul ei științific și îndrumările practice conținute, lucrarea interesează cu deosebire pe spe- cialiștii din țara noastră (din cercetare, proiectare și producție) întrucît prin studierea tipurilor de tăie- tură se poate afla un răspuns la nevoile producției atît în lucrările de silvicultură (refacerea pădurii în parchetele exploatate ras) cît și în acțiunea de valo- rificare a produselor accesorii (fructe, ciuperci, capa- citatea de furajare a vînatului mare, apicultura etc.). în anexă, se dă un determinator pentru 45 plante indicatoare și edificatoare (mușchi, ferigi și ierburi) din tăieturi. Se subliniază că o bună parte din plan- tele cuprinse în acest determinator au valoare ca plante indicatoare și pentru țara noastră, T. Jurma I. I. K r o n i t: Un procedeu sigur și ieftin de creare a culturilor de molid, în : Lesnoe hozeaistvo, nr. 5, 1963. Cercetarea culturilor de molid create în ultimii zece ani în R.S.S. Letonă, efectuată de autor în vara 1962, a permis să se înregistreze, pe lîngă alte con- statări, prinderea foarte bună și creșterea activă a puieților în parcelele în care molidul s-a plantat oblic, fără o pregătire prealabilă a terenului. Cercetarea mai atentă a puieților plantați prin di- ferite procedee a arătat că prin plantarea verticală (cu ajutorul plantatorului Kolesov) sistemul radicelar al puieților de molid (în vîrstă de 4—5 ani) se re- partizează pe verticală, în despicătură, Ia o adîncime de 10—15 cm. în același timp, s-a observat că puieții rezultați din însămînțarea naturală la aceeași vîrstă își dezvoltă o înrădăcinare trasantă (orizontală) la adîncimea de 4—6 cm. în felul acesta, plantînd puieții de molid cu plantatorul Kolesov sau cu alte unelte asemănă- toare, se încalcă în mod brutal una dintre cerințele biologice ale molidului = necesitatea de a-și dezvolta un sistem radicelar trasant 6 (orizontal) în stratul superior al solului. Cercetarea sistemului radicelar al puieților de molid plantați prin diverse procedee a arătat că după plan- tare își păstrează vitalitatea și funcția normală numai acea parte a rădăcinii care se găsește în orizontul superior al solului, pînă la o adîncime de circa 8 cm. Cealaltă parte a rădăcinii moare. în felul acesta, partea cea mai prețioasă (mai bogată în peri radice- lari) a rădăcinii se pierde, dezvoltarea ulterioară a puieților fiind condiționată de refacerea părții supe- rioare a rădăcinii aflate în orizontul superior al solului. Astfel se și explică, după părerea autorului, faptul că în urma plantării verticale puieții de molid încep să crească activ numai după 3—4 ani de la plantare. Prin procedeul plantării oblice, sistemul radicelar al puieților de molid se distribuie de la început pe o adîncime de 6—8 cm, adică în stratul cel mai fertil al solului, astfel că puieții se dezvoltă activ încă din primul an. Acest fapt a fost confirmat și de rezultatele înre- gistrate în toate parcelele în care s-a folosit proce- REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 681 deul plantării oblice, obținîndu-se peste tot o prindere de 100% și o creștere de 10—15 cm chiar la sfârșitul primului an de vegetație. Procedeul constă în executarea unei dcspicături oblice (23° înclinare) cu săpăliga sau casmaua, în care sc introduce printr-o mișcare inelară rădăcina puietu- lui, la adîncimea de 6—8 cm, iar coletul cu 1 cm mai jos de suprafața solului. După 2—3 luni de la plan- tare, puieții își reiau poziția verticală, iar în al doilea an plantația are un aspect absolut normal. Duipă cal- culele făcute prin acest procedeu se economisesc 25 ruble la hectar. După părerea autorului, procedeul plantării oblice a molidului poate fi folosit fără risc în toate condi- țiile de sol. Ținînd seama dc avantajele procedeului, recoman- dăm ca acesta să fie experimentat și în condițiile țării noastre. Adăugăm că procedeul a fost experi- mentat cu rezultate satisfăcătoare și în alte țări, ing. A. Marian SOLJANIK IVAN. Despre bradul nordmanian (Abies nord- manniana Spach); proprietățile speciei, posibilități și nevoi de extinderea culturii sale tn R.F.S. Iugoslavia. (O kavkaskoj jeli (Abies nordmantiiana Spach), ujezina svojstva, mogufinosti i potrebe proăirivanja u Jugo- siaviji). In: Sumarki List, 87, nr. 1—2, ian—feb 1963, p. 23—36, 3 fig., 25 referințe bibliografice. în Iugoslavia, la fel ea și în alte țări europene, se pune acut problema ridicării productivității pădu- rilor în special a celor de foioase, prin introducerea în cultură a unor specii mai productive. între acestea, coniferele ocuțpă un rol deosebit de impor- tant, prin creșterile mari pe care le realizează în perioade relativ scurte dc timp și prin calitățile tehnologice superioare ale lemnului lor. între acestea trebuie inclus și bradul nordmanian originar din Caucaz, care acolo vegetează în condiții staționale foarte asemănătoare cu cele ale multor stațiuni din Iugoslavia. Mai mult, proprietățile sale morfologice șî biologice, precum și proprietățile tehnologice ale lemnului său îl apropie foarte mult de bradul alb (Abies pectinata). De altfel, încercările făcute pentru introducerea lui în cultură în diferite stațiuni expe- rimentale în Franța, Germania și Anglia au pus în evidență calitățile lui de specie valoroasă, repede crescătoare. în vederea introducerii pe cale artificială a bra- dului nordmanian în Iugoslavia, autorul a făcut o serie de cercetări asupra exemplarelor cultivate, existente în diferite stațiuni de pe teritoriul iugoslav, constînd din studii taxatorice și biometrice compara- tive, pentru aprecierea rezultatelor scontate în cul- tura acestei specii. , Pe baza studiului factorilor ecologici ai stațiunilor naturale de vegetație a bradului nordmanian in Caucaz în comparație cu cei ai stațiunilor din Iugo- slavia și ținînd seama de rezultatele obținute din studierea culturilor existente în țară, autorul ajunge la unele concluzii foarte interesante: Bradul nordmanian poate fi introdus în Iugoslavia în stațiuni din Fagetum montanum, Querceto-carpi- netum și Quercetum montanum, în terenuri cu relief accidentat în care predomină gorunul. In pădurile de gorun, cu relief accidentat, versanții mai reci, cu expoziție nordică, nord-estică și nord-vestică sînt cei mai apți culturii acestui brad. Poate fi cultivat, de asemenea, și în terenuri orizontale, dar în acest caz, trebuie să se ia măsuri de protecția lui în prima tinerețe, cînd este foarte sensibil la arșița soarelui. Lemnul acestei specii repede crescătoare este de ca- litate superioară mai ales pentru celuloză și industria de avioane. Tehnica culturii bradului nordmanian nu diferă cu nimic de oricare tehnică privind cul- tura altor specii rășinoase. Această specie poate fi cultivată fie pentru ameliorarea arboretelor de fo- ioase slab productive, fie în plantații în amestec cu alte specii cu avans de creștere în tinerețe, care au rol de protecție necesară dezvoltării bune a acestei specii. Ing. N. Tănăsescu BELIRĂM, VLADISLAV: Exploatarea fagului șl a altor foioase către sfîrșitul verii — o metodă biologică de uscarea lemnului. (SjeCa bukve i drugih listaca krajem Ijeta — bio!oski nafin susenja drveta). In: Stunarski List, SI, nr. 3—4, mar—apr 1963, p. 134—144, 1 fig., 3 tab!., 8 ref. bibi. De obicei, lemnul de fag dacă rămâne mai mult timp în pădure după doborîre și fasonare, crapă, iar lemnul se colorează, prezentînd un început de atac de diferite ciuperci de putregai. Deteriorarea lemnului este cu atât mai rapidă, cu cît timpul este mai cald și mai umed. în practica locală a populației din regiunea de munte din Slovenia, Croația, Bosnia și Macedonia se obișnuiește ca exploatarea fagului să se facă în jumătatea a doua a lunii august sau în primele zile ale Iui septembrie. După ce sc doboară arborii, aceștia sînt lăsați cu coroana completă în parchet, pînă ce frunzișul se vestejește bine, după care se fasonează. Lemnul acestor fagi nu crapă, nu este atacat de ciuperci, și își păstrează culoarea albă ca aceea a lemnului de paltin. Această metodă se aplică și în unele locuri în Elveția și în mod curent în nordul U.R.S.S. la ex- ploatarea mesteacănului, în scopul măririi calității și flotabilității lemnului. Experiențe au fost făcute în cursul anilor 1957 și 1958 în trei localități prin tăierea a nouă grupe de fagi, în terenuri deschise, călduroase de deal, în văi în regiunea de munte și în văi înguste umede, pentru verificarea acestei metode de tăiere. In prima stațiune, deschisă și călduroasă, pierderea apei din lemn prin intermediul frunzișului arborilor s-a ridicat în medie la 200 l/'m3, iar în cele umede la 130 hm3. Pe lîngă această uscare a lemnului s-a stabilit că lemnul verde de fag provenit din exploa- tările făcute la sfîrșitul verii este cu 40 kg/m3 mai ușor decît cel din exploatările făcute iarna, în ace- leași arborete. Lemnul de fag provenit din exploa- tările făcute în august-septembrie este alb și în- treaga masă lemnoasă (cu excepția inimii roșii) nu crapă nici 50% față de cel tăiat în cursul iernii. Rezultatele experiențelor continuate și în anii 1959—1961, pledează asupra următoarelor : în locali- tățile mai reci și mai umede, doborîrea fagului tre- buie să se facă în a doua jumătate a lunii august, în timp ce în cele mai călduroase și mai uscate, mai tîrziu, în prima jumătate a lunii septembrie; fasonarea trebuie executată după 2—4 săptămîni, cînd frunzișul arborilor este complet vestejit. Exploatarea și fasonarea arborilor în acest mod, duce la obținerea unor sortimente mai valoroase, care nu crapă, iar lemnul alb este rezistent mult timp la putregai. Această metodă de doborîre este, de asemenea, aplicabilă și la alte specii foioase, în scopul obținerii unui lemn de calitate superioară, cu o durată mai mare de întrebuințare și cu o manipulare mai ușoară. Ing. N. Tănăsescu 682 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 T o m p a, K â r ol y : Fertilizarea culturilor de Salix americana. In Edrezettudomânyi kozlemenyek (Pu- blicațiile științifice forestiere) ; nr. 2, 1962. Pag. 119—135 ; 2 fig., 8 tabele, 19 ref. bibi. Rezumate în 1b. rusă, germană și engleză. Pe baza cercetărilor asupra litierei și a fertiliză- rilor experimentale desfășurate timp de trei ani în patru stațiuni experimentale, autorul trage următoa- rele concluzii mai importante: — Salix americana manifestă cerințe destul de mari pentru. N,P,K, și Ca ; o .productivitate avanta- joasă din punct de vedere economic nu se poate realiza în răchităriile respective decît cu condiția administrării judicioase a îngrășămintelor organice și minerale. . : — Pe soiurile' calcaroase de la Szigetvăr cea mai mane importanță au avut-o N și K și, într-o ceva mai mică măsură, P. Se poate obține un spor de re- coltă de 47% prin îngrășarea cu NK; Ca și de 35% dacă se dă numai NK. — Pe soluri lehmoase și umede, ca acelea de la Klârafalva, tot N joacă rolul determinant, după care urmează P și K. Fertillzanții complecși NK Ca au asigurat un spor de recoltă de 32% (în 1959), iar prin administrare de NP sporul a fost de 17% (în 1960). — Pe soluri lehmoase foarte mlăștinoase s-au ob- ținut majorări de producție prin, administrarea cal- ciului împreună ou PK sau NP. Cu un îngrășămînt complex NK Ca, s-au obținut sporuri de 59% (1959), iar cu PK Ca sporul a fost de 80% (1960). Lujerii de S. americana devin mai flexibili și mai rezistenți la atacurile de insecte șl la alte boli atunci cînd beneficiază de îngrășăminte. ing. T. Dorin Naidenova, Ț.: Influența desimii de plantare asupra creșterilor și productivității plantațiilor de plop. In Buletinul Institutului Forestier al Acade- miei Bulgare de Științe Agricole ; Voi. XII ; Sofia, 1963. Pag. 173—190; 11 . fig., 6 tab., 7 ref. bibi.; rezumate în limba rusă și franceză. S-au întreprins cercetări pe suprafețe experimentale cu diferite distanțe de plantare între exemplare: 1X1 m; 1,5X1.5 m ; 2X2 m ; 3X3 m ; 4X4 m; 5X5 m, care au fost studiate' la diferite vîrste, pînă la 25 de ani. S-a lucrat cu Populus euramericana (Dode) Guinier cv. regenerată, cultivat în bazinul Dunării. Concluziile autoarei se pot rezuma astfel : — Reducerea desimii plantațiilor se traduce prin- tr-o sporire în volum. La toate vîrstele volumele exemplarelor din plantațiile la 1X1 m sînt cele mai mici, pe cînd pentru distanțele de 5X5 m volumele înregistrate, sînt maxime. — Volumul la hectar și la suprafața de bază, sînt mai mari în plantațiile dese, pînă la vînsta de opt ani; dincolo de această vîrstă s-au dovedit mai avan- tajoase distanțele de 3X3 m, care asigură arborilor condiții optime de utilizare a spațiului. —■ Cantitatea totală de crăci și calitatea diferitelor sortimente sînt într-o corelație inversă cu desimea; valorile maxime se înregistrează pentru distanțele de 3X3 m. — Diametrele arborilor cresc cu cît plantațiile se fac mai distanțat; înălțimea medie a plopișurilor respective crește pe măsură ce desimea scade, pînă la distanța de 4X4 m, dincolo de care înălțimea de- vine din ce îh ce mai mică, în mod. progresiv, — Numărul cel mai mare de exemplare deperisante se înregistrează în arboretele cele mai dense, unde și eliminarea naturală este cea mai intensă. Ca urmare, se recomandă, pentru arboretele ce se vor exploata din opt în opt ani, densitățile de 1X1 m, 1,5X1,5 m și 2X2 m ; cînd exploatarea se face la vîrste între opt și 25 de ani, cu cît desimea este mai mică, cu atît se obțin rezultate mai avantajoase. Schema 3X3 m pare optimă dacă se urmărește re- coltarea unui volum lemnos maxim, iar dacă se tinde la obținerea unui volum cît mai mare de lemn gros (nu, un maximum de masă lemnoasă la hectar) atunci sînt de preferat schemele mai spațiate de- cît 3X3 m. ing. T. Dorin Kerenski, St.: Formarea aterisamentelor la ba- rajele pentru corecția torenților. în Buletinul Insti- tutului Forestier al Academiei Bulgare de Științe Agricole; Voi. XIII, Sofia, 1963. Pag. 157—184; 8 fig., 16 tab., 11 ref. bibi.; rezumate în limbile rusă și franceză. în cazul torenților procesul de formare a aterisa- mentelor în spatele barajelor are loc în mod diferit față de cazul rîurilor din cîmpie: materialele trans- portate de torent sînt sensibil mai voluminoase, iar aglomerarea acestora se produce numai o dată cu viiturile, adică cu intermitențe, spre deosebire de cursurile de apă permanente. Cunoașterea acestui proces, are însemnătate practică pentru executarea rațională a lucrărilor, de corectare a torenților. Pentru elucidarea problemelor contro- versate de către specialiștii bulgari, autorul a exe- cutat cercetări speciale în laborator, pe care le-a completat prin observații și măsurători la patru torenți situați în regiunea orașului Sofia. Concluziile sînt următoarele : Formarea aterisamentelor respective comportă trei faze, dintre care cea principală este cea de-a doua. Prima corespunde depozitării de materiale pînă în momentul cînd s-a format lacul de acumulare ; acest depozit începe de lîngă baraj și aterisamentul se dezvoltă într-un singur sens, spre amonte. Volumul lui nu are importanță practică, materialele trans- portate nu trec peste baraj și faza este de scurtă durată. Faza a doua începe prin acumularea de aluviuni, care formează o ridicătură la extremitatea lacului de acumulare, și se termină prin umplerea bazinului de retenție. Aterisamentul crește simultan în lungime și în gro- sime ; longitudinal, el se dezvoltă și în amonte și în aval (către baraj). Volumul său reprezintă partea principală din volumul final al întregului aterisa- ment. Spre sfîrșitul acestei faze încep să treacă peste cuvetă părți mai mărunte din materialele transpor- tate. Această fază determină caracterul procesului. Ultima fază cuprinde depozitul de materiale aduse de' torent după ce s-a umplut bazinul de acumulare și ia sfîrșit atunci cînd materialele transportate de- bordează aproape în întregime peste cuvetă. Ateri- samentul crește în grosime și lățime; longitudinal el avansează numai spre amonte. Această fază du- rează cel mai mult. Docul unde -începe să se formeze aterisamentul este la- extremitatea iacului de acumulare opusă barajului. Sfîrșitul procesului coincide cu încheierea celei de-a doua faze, pentru barajele de retenție și cu sfîrșitul fazei a treia, pentru barajele de consolidare. Panta aterisamentelor diferă evident de panta de compensație, temei pentru care a fost denumită „pantă de aterisament". Cantitatea de materiale mărunte scade cu cît ne depărtăm de baraj — spre amonte —, în timp ce can- titatea de aluviuni mai grosolane ■ sporește spre amonte. REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 683 Lungimea aterisamentului întrece întotdeauna de cîteva ori lungimea lacului de acumulare. Volumul mai cuprinde studii privind unele parti- cularități de creștere ale stejarului, în funcție de compoziția și densitatea plantațiilor și comunicări asupra vegetației puieților de stejar plantați, un stu- diu asupra nucului, cercetări asupra creșterilor unor gîrnițete bătrâne, și diate asupra proprietăților fîzico- mecanice ale lemnului de plopi negri etc. Colecția acestea publicații se găsește la biblio- teca CDF. ing. T. Dorin K, G1 e s s : O mașină nouă pentru cojitul economic al lemnului (Eine neue Maschine zur wirtschaft- lichen Holzentrindung). In : Die Sozialistische Forst- wirtsehaft 13, nr. 3, 1963, p. 92—95. Problema cojitului economic al lemnului capătă din ce în ce o importanță mai, mare, ținînd seama, pe de o parte, de numărul mare de muncitori ne- cesari pentru executarea cojitului manual, iar pe de altă parte, de nevoile mereu crescânde de lemn cojit pentru celuloză, plăci din așchii, fabrici de che- restea etc. Autorul articolului face o descriere amănunțită a mașinii de cojit VK—16 construită în Finlanda în două tipuri, unul mobil și unul staționar, precum și a domeniului ei de utilizare. Mașina corespunde în primul rînd pentru cojitul lemnului rotund cu diametre de la 6—35 cm și lungime de la 1,2 m în sus (la nevoie și de la 1 m în sus), lemnul putînd fi de specii moi eaiu tari, în sevă, înghețat sau cu coajă uscată. Nodurile și curburile nu prezintă pie- dici pentru cojitul pieselor respective. Principiul mașinii este cel al unul rotor-portouțit, prin centrul căruia trece lemnul rotund. Cele opt cuțite neavînd tăișul ascuțit, îndepărtează coaja în totalitate, liberul în cea mai mare parte și nu atacă lemnul de loc. Pentru acționarea mașinii staționare este nevoie de două electromotoare de 11 respectiv 3 kW, cu o turație de 1450 rot/min. Forța necesară pentru acționarea modelului mobil se ia de la tracto- rul care transportă mașina. Productivitatea mașinii staționare în condiții op- time, cînd poate lucra cu avansul maxim de 60 m/min, atinge un ster lemn cojit pe minut. Lucrînd cu un avans de 40—50 m/min, se pot coji 230—300 steri în opt ore. Cu modelul mobil, la care productivitatea mașinii depinde de o serie de factori ca : speciali- zarea muncitorilor, cantitatea de lemn pregătită, distanța dintre stive etc., s-au cojit circa 17 mașteri într-o oră. Printr-o bună organizare, rezultatul poate fi desigur îmbunătățit. Autorul mai menționează și un alt model de ma- șină de cojit, VK—26, oare poate coji bușteni cu lungimea de la 3 m în sus și cu diametrul pînă la 58 cm. E. Camil G. T h u r n : Bark-King, un nou mecanism suedez pentru cojit, adaptat la ferăstrăul mecanic pentru un singur muncitor (Bark-King eine neue schwe- dische Entrindungsmaschîne zur Einmann-Motor- săge). In: Allgemeine Forstzeitsohrift 18, nr. 17, 1963, p. 276—277. Tot pentru rezolvarea problemei acute a cojitului lemnului, în Suedia a început de curînd fabricația unui mecanism ușor de cojit, care se atașează la ferăstrăul mecanic pentru un Singur muncitor. In stadiul actual, cu acest mecanism se poate coji lemn cu lungimea pînă la 3,2 m și cu diametre între 9 și 24 cm. Cu o’ mică modificare se. poate executa și cojitul lemnului cu diametru de 5—8 cm. Cojitul se poate face pînă la lemn sau lăsSnd urme de coajă și liber, după cum cer condițiile de livrare a ma- terialului. Lemnul înghețat se cojește la fel de bine ca cel neînghețat, fără o scădere pronunțată a pro- ductivității. Mecanismul care se atașează la motorul ferăstrău- lui în locul lanțului .tăietor constă dintr-un cap de freză. Pe această piesă este fixat și un ax flexibil, acționat tot de motor, care pune în mișcare două pinioane montate pe un suport pe care se așază lem- nul destinat a fi cojit, pinioane care dau lemnului o mișcare de rotație în timpul operației de cojire. în vederea cojitului, lemnul se așază pe suportul din țeavă de oțel, care este ușor și totuși solid. Experiențele de pînă acum au dovedit că puterea unui ferăstrău mecanic de 4—4,5 CP este suficientă pentru acționarea mecanismului. Se fac cercetări pentru a se stabili dacă mecanismul va putea fi acționat și de ferăstraie din categoria celor de 3—3,5 CP. După indicațiile firmei producătoare, acest meca- nism de cojire s-a folosit pînă în prezent ca anexă la vreo 12 tipuri dc ferăstraie, printre care și Stihl, Mc.Culloch, Pioneer. Consumul de benzină este de 1,4—1,5 1/h. La cojitul lemnului de celuloză în lungime de 2 m, executat de un singur muncitor, productivitatea se dublează față de cojitul manual, iar prin specializarea muncitorilor respectivi se poate realiza o creștere mult mai mare. Folosirea acestui mecanism nu cere muncitorului un efort fizic deosebit, însă zgomotul motorului care lucrează tot timpul aproape fără întrerupere repre- zintă o solicitare relativ mare pentru muncitor. E. Camil L a n g e, S. : Șase decenii dc la introducerea turnu- rilor pentru semnalarea incendiilor. în : Archiv fur Forstwesen, R. D. Germană, voi. 12, caietul 12, 1963, pag. 620—642, 5 fig., 19 ref. bibi. Acum 60 de ani silvicultorul Seitz a construit în Germania primele turnuri prevăzute eu diapozitive de semnalizare pentru observarea focurilor izbucnite în păduri. Cu ocazia acestei aniversări, autorul arti- colului trece în revistă istoricul acestor construcții și face aprecieri cu privire la rosturile lor în viitor. Turnurile în formă de piramidă construite din lemn sînt încă preferate și înălțimea lor medie este de circa 26 m. Costul construcției și cheltuielile de în- treținere ating circa 0,70 DM pe hectar și pe an. Distanțele de preferat între respectivele construcții sînt cuprinse între 10 și 15 km, Experimental s-a con- statat că pe distanțe de 10—12 km supravegherea se poate face cu ochiul liber. în R. D. Germană se uti- lizează utilaj optic de observație, care se poate roti cu 360°. Comunicările se fac telefonic. Autorul su- gerează cîteva noi tipuri de turnuri, și descrie turnul folosit în U.R.S.S., telescopul Fleck și încă două in- stalații moderne. Este în curs de elaborare un standard pentru tur- nurile de semnalare a incendiilor forestiere. Din cuprinsul acestui caiet mai menționăm cîteva articole interesante tratând aspecte ale aclimatizării în R. D. Germană a exoticelor, influența îngrășă- mintelor asupra microflorei și compoziției chimice a solurilor etc. ing. T. Dorin 684 REVISTA PĂDURILOR * 78 * 1963 * Nr. 11 Kjersgard, O.: Creșterile în înălțime la 18 specii de arbori pe o suprafață experimentală din pădu- rea Stawby. In Publicațiile Stațiunii de Cercetări Forestiere din Danemarca, voi. XXVIII, caietul 2, 1963, 12 pag. (521—163), 5 fig., 2 tabl., 2 ref. bibi, tn anul 1914 s-au înființat plantații experimen- tale în vederea studierii atacurilor de Fomes an- nosus; speciile au fost: Picea abies (L) Karst., Abies nordmanniana (Steven) Spach., Abies concolor (Gord.) Engelm., Picea sitehensis (Bong.) Carr., Pseudotsuga taxifolia (Poir.) Britt., Abies grandis (Dougl.) Lindl., Abies alba MiH., Pinus sylvestris L., Pinus nigra aus- triaca (Hoess) Asii. Sc Graebn., Pinus contorta Loud., Pinus ponderosa Laws., Larix decidua Mill„ Larix leptolepis (S. & Z.) Gord., Fagus sylvatica L., Quer- cus robur L., Quercus borealis Michx., Betul.a pendula Rotii, și B. pubescens Eforii., Potpulus oanescens (Ait.) Sm. Pe lîngă obiectivul inițial propus, în 1958 s-au făcut măsurări asupra creșterilor în înălțime la 18 dintre speciile menționate. Se dau sub formă tabelară și grafică —• pentru comparație — valorile medii ale creșterilor și mersul acestora pentru perioada 1920— 1958. Remarcabile sînt creșterile realizate de molid : pentru Abies grandis și Pseudotsuga s-au înregistrat, de asemenea, valori dintre cele mai mari ; mersul creșterilor este satisfăcător și pentru alte specii ; to- tuși, cîteva specii s-au dovedit neindicate pentru cultură în condițiile staționale date și au fost total sau parțial înlăturate. Din același caiet mai menționăm un studiu privind experimentarea unor fertilizanți în arborete de molid și de Iarice siberian și un studiu asupra cioatelor vii din arboretele de molid, rămase în urma operațiilor culturale (în legătură cu fenomenul de altoire a ră- dăcinilor, cu efectul pe care îl au asupra creșterilor exemplarelor rămase în picioare și cu rolul lor în răspîndirea lui Fomes annosus). Colecția acestei publicații poate fi consultată la Biblioteca C.D.F. Comunicările sînt însoțite de rezu- mate consistente în engleză și în alte limbi. ing. T. Dorin CĂRȚI NOI APĂRUTE Publicații ale Institutului de Cercetări pentru Trans- porturi șî Telecomunicații. In cadrul schimburilor dc publicații cu instituțiile de cercetare din țară și străinătate, la biblioteca C.D.F. s-au primit în ultima vreme o serie de pu- blicații privind probleme de construcția drumurilor, și care prezintă interes pentru proiectanții, cercetătorii și executanții de drumuri forestiere de diferite tipuri. Dintre aceste broșuri menționăm : — „Noi metode de verificare a calității lucrărilor de drumuri", de Ing. Nadia Torjescu și Ing. Georgeta Fodor. Editura Transporturilor și Tele- comunicațiilor, Buc., 1962, 87 pag., 22 fig. 25 tabele, 30 ref. bibi. — „Studiul comportării sub trafic și sub diverse condiții microclimatice a sistemelor rutiere uzua- le", de ing. Radu Manolescu ș.a. Edit. Transp. și Telecomunic., 1963, 72 pag., 39 fig. (grafice, schițe, fotografii), 10 tabele, 16 ref. bibi. — „Cercetări privind stabilizarea pămînturilor cu lianți minerali pentru fundații de drumuri”, de ing. R. N. Varlan ș.a. Edit. Transp. și Telecomu- nic., Buc., 1963, 84 pag., 36 fig., 27 tab., 8 ref. bibi. — „Folosirea zgurelor de furnal înalt la construcția de drumuri" Edit. Transp. și Telecomunic,, 1963, 64 pag., 33 file, 33 tab., 20 ref. bibi. Lucrările — cu totul remarcabile prin valoarea conținutului de date noi importante din punct de ve- dere practic și științific și prin nivelul, claritatea și precizia formei de prezentare — pot îi consultate la biblioteca C.D.F. o Q o—------ V. A X f j A, T. G. Barba : liber die Organisierung derTilgung User Fonds in Forstbetricben. 621 •C. Lăzărescu, Cornelia Nița und C. Călugărescu : Unter- suchungen des Verhailens elniger Fraxinus excelsior L. — Bestănde in Mihăiești. 626 Val. Enescu und A. Costea : Untersuehimgen im Zusammen- hang mit der Baumschuimig der Kieferpflănzlinge im Năhr- sehiehten am Waldstreu. 631 '.Alia Constantin und D, Varga: Untersuehungen zur Beslim- mung der Keimkraft der Tannensamen mit Hilfe der Tctralosiumsalze. 636 A .St. Rubțov, I, I. Florescu in Zusammenarbeit mit A. Costea, 1 Bălan und St. Carabela : Okologlsehe Forsehungcn iu Tannen», Fiehten-, Kiefer- und Liirehenkulturen in der Baumschuie Sețu-Sinaia. 639 J. Rădulescu und V. Bradu : Beobaehtungen iiber die Produk- tivltât der griinen Douglasie iu Nadrag-Becken in den Jahren 1957 und 1962. 644 I. Z. Lupe : Unlersuehungen- im Zusammenhang mit der Anbanteehnik der Fichte in den Siidkarpaten. 648 V. Bakoș: Dar nene Standard fiir Waldbaumpfiăiizlinge ivichtiges Mittel zur Steigerung der Quulitat der Auf- îorstnngsarbeiten. 653 A. Simionescu, AI. Arsenescu, Gh. Iliescu, Al. Frafian, T. Popescu: Betraohiimgen iiber die Vorausbestimmung der hauptsâehliehen Blattsehădlinge der Wălder im Jahre 1963. 655 .M. Arsenescu: Die Anwendung der friihzeltigen Behand- Itingeu im Frdhiiug fiir Bekâmpfung der Tortrix viridana — Sehudlinge und der Geometridae. 658 St. Banani : Eiu vereinfaelites Veriahren fiir Verwertung der zufâillgen und verstreuten Produkte. 661 A. Sbtrnac und P. Tudosoiu: Die Befestigung des PP3 —30M Pîlugs îiir die Bearbeitung der Waldboden. 663 R. N. Varlan: Betraehtungen iiber die Eiufiihrung der mo- dornen Strassensysteme im Waldweguetz der RVR. 666 A. Amzică : Betraehtungen im Zusammeuhang mit dem Bau der Versehleisschicht der Waldwege. 671 V. Papadopol: Die Forstwlrscliaftliehe Bedentung des Anbaus von Johannisbeeren. 675 WISSENSCHAFTLICHE NOTIZEN R. Rosler: Die Kandelaber Fiehte von Tihuța. 677 BUCHBESPREC11VSGEV 679 ZEITSCHR1FTENSCHAU 680 REVISTA PACURILOR* ANUL 79 ’ Nr. 11'p. 621-684*BUCURE$11wNOIEMBRIE 1963 REVISTA PĂDURILOR ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE ȘI AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR Șl TEHNICIENILOR DIN R.P.R. ANUL 7» Nr. 12 DECEMBRIE 1863 COMITETUL DE REDACȚIE Conf. ing. G. Mureșan, candidat în științe tehnice — redactor responsabil, ing. E. Costin, candidat în științe agricole — redactor responsabil adjunct, Ing. P. Bradosche, ing. O. Cărare, candidat în științe agricole, ing. I. Drăgan, candidat în științe tehnice, ing. V. Giurgiu, candidat în științe agricole, ing. A. Marian, ing. H. Nicovescu, eoni. ing. O. Petruțlu, candidat în științe agricole, I. Prundaru CUPRINS Număr special consacrat aplicării tehnicii noi la proiectarea și construcția drumurilor forestiere PBg. A. UNGUR : Unele probleme privind dotarea pădurilor cu drumuri forestiere 685 P. IONESCU: Rețeaua de drumuri forestiere pentru arboretele tratate în codru grădinărit din complexul forestier Zamora-Șipa 688 L. TOCAN: Proiectarea drumurilor forestiere după metoda simplificată a „liniei de cotă zero" 693 A SLIFCA: Contribuția cercetărilor de geologie tehnică la proiectarea dru- murilor forestiere 699 P. BRADOSCHI : Mecanizarea complexă a execuției drumurilor forestiere 702 AT. PETRIȘOR: Utilizarea elementelor prefabricate la execuția tablierelor pentru podețele dalate 709 I. STANCIOIU, R. VARLAN, M. OANA: Utilizarea pămîntului stabilizat cu var la construcția drumului auto forestier Dumbrava 713 V. PATRAȘCO1U, R. VARLAN, M. OANA: Organizarea lucrărilor de exe- cutare a sistemelor rutiere moderne pe drumul auto experimental Flo- rești-Oprișița 721 M. MIHALCEA: Căile de ridicare ale productivității muncii la construcția drumurilor forestiere 728 I. MEIROVIC1: Unele aspecte privind îmbunătățirea calității drumurilor forestiere 732 CRONICA GH. B1GHEA: Sîmposionul FAO/CEE cu tema: „Dotarea pădurilor cu in- stalații de transport". Geneva 19—31 august 1963. 736 RECENZII 738 INDEX ALFABETIC al autorilor REVISTEI PĂDURILOR pe anul 1963 739 CnenuajiLHuii nowep nocBamennLiii npBMenennio hoho ti rexHHKM npn npooKTnpoBHnn n CTponrejLCTBe a»chhx Hopor. A. ymyp-. Pjih nonpocoB no ocnanțenH® necoB jcchmmh HOporaMn. 685 H. UoHeCKy: COTB aeCHNX flopor HM BMCOKOCTBOnbHEIX nacantH^HH>r npn BbiSoponnon py6ne, b mbchom kom- nnence 3aMopa-ffliina. 688 Jl. ToKan: npoeKTnpoBanne neenMx p,opor no ynpo- iițeHHOMy motohy ,,mhhii na otmctkc ho«b”. 693 4. CjiwpKa: Pom nccjionoBaTe.iieâ no TexnnneeKOH reo- aornn hm npoenTHponannn jochlix ^opor. 699 II. Spadocisu: KoMnaeBcnasr MexaHnaanna npn crpon- TojibOTBO necHHX p;opor. 702 A. nempuiuop - npwMenenne cGopnbtx ajenewTon npn noc- TpOHKO HBCTHJIOB RM MOCTMR0B HOKpMTMX njIHTaMH. 709 B. Cmamon, P. Bupjia», M. Oana; yKpennenne HSBeoTtio aBTo-necnon poporii JțynGpaBa. 713 B. n»mpsuiKoio, P. Bapjtcm u Mapiui OaHg: Oprannaa- Hm eTpOM'rejibaTBa coBpejiennMx nyTECBHx cmctom na onHTHO”, aBToaecHofi Ropote ©jtopemTb-Onpnnmnft. 721 M. Mxama: IlyTH noBMmennH nponOBOHHTeMHOCTH Tpyna npn noeTponne jieeHMX nopor. 728 II. Meupoeim-, AonoKTM no naneoTBy aoenMX nopor. 732 XPOHMKA r. Suesc. Chthuoshoh CXO/HEE b jRenoBC ot 19—31 asrycra 1963 r. no „ocnanțcHnio neeoB TpancnopT- hmmh ycranoBEaMn.” 736 PeqoHBnn 738 AJlOABHTnMil yKA3ATEJU> ABTOPOB SKYP- HAJIA JIECOB HA 1963r. 739 P e 3 io M e: A. yHPyP: Pm bobpocob no ocnamennio hocob jiecHMMH HoporaMH 3jih MHTerpanbiioro ncnojiBsoBaM necnoft Mac- cu, yxona sa jiochum $ohhom m iiHTencn^nKa- nnn pannonantHoro xoaniiCTBa, ocnamenne necoB aBTonoporaMH, hbmotch rnasmiM ycjioBneM. B CTa- Tte JțaiOTCH OCHOBHHe BOnpOCM, KOTOpue nOHBMK)' tch b peaynbTaTe stmx MoponpnnTHâ b OTHoniennn npoeKTnpoBaHHH m cTponTenbCTBa TpancnopTHOâ ceTH. 685 U. HOHECKy: Cptl necmix nopor hm bmcoko- CTBonBHLix nacantHeHMii b jicchom KOMnueKce Sanopa-IIInna. PaccMaTpjiBaioTCH peayMTam nojiyneHHue npn npiiMeaeHHH ropojkhoK cern no rnHpojiorimecKoiî n (SeperoBoH ceTH b jigcbom noMnuence Sainopa- Illnna, b kotopom BiipamnsaioTCH BMcoKocTBOjibHue HacaHsnennH. JțocTMraeTCH rycTOTa b. 28,2 M/ra; cpeanee pacTonnne npn BHBO3Ke-nonBO8Ke BBepx no Tenennio paBtio 70 m, a bhhb ho Tenennio 210 m. ^OKyMeHmpyeTcn hto aTa BHCOKan rycTOTa onpaB- HHBacTcn aKOHOMMecKn n cooTBeTCTCTByeT ipe- SOBaHMM BMCOKOCTBOJIbHtIX HacaJKHeHnit. 688 n. BPAJțOCKII: KoauuieKOHaa MexannsaniiH npn CTpOHTenbeTBe aeeHbix nopor. IlocJie onpoHejienHH noHHmn o MexaHnaaunn (npocTan ii noMnueHOHan) paccMaipasaioTCH Tex- noJiornnecKne npoijeccM, ROTopue cocTanunioT npo- naBOHCTBeHHbifi npopecc npn ciponTem>CTBe jiecHtix Hopor. B nocjieHHeîî Hac™, nonnuneTcn KanitM oSpaaoM cocTaBMiOT napTnn oGopynoBaHHH rm KOMnneKCHoii MexaHHBaițnn. 702 A. HETPlilIIOP: npnMenenne eSopnMX aneMOHTOB npn noerpofine nacTnnoB hm MocmKOB noBpu- Tbjx nMTaiun. B ycnoBHHX npnMeHeHM HHieHcnBHoit Mexann» aannn, npn ycTpolicTBe nacHnn hm jiecnbix «opor, hooOxohbmo npnMenemie cOopHmx oneMenTOB npn nocTpofiKe moctmkob, B CTaTte nponBonnTCH Tex- HnKo-aKOHOMHiecKMii anamiB ochobhhx thhob coop- HHX HaCTHJIOB HM HJIHTOBMX MOCTHKOB. 709 H. CT9HHOIO, P. BAPJIAH n MAPÎ1H 0AH9: yspennenne nsBocitio aBToaecnott noporn Jțyn- CpaBii. .IțaioTCH peByjibTaTM jiaOoparopmrx ncnMTaHnfl n onncMBaeTcn paOoTa no nocTpoiîwe ontiTHoro OTpesna necnoît noporn c HecymnM cjiocm na nonBu yKpennOHHoa HBBecTbio, 713 B. mȚPBIIIKOIO, P. BAPJIAHmMAPHH 0AH9: OpraHnaannn cTpoirrejn>CTBa coBpemeHHMx nyTi.- obmx chctom na onuTnott, asTOnecnon nopore OaopeuiTb-OnpeniHna. OnncuBaiOTCH npejțBapBTeabHbie paOoTti n .na- BopaTopHHe ncnHiannn no cocTasneHnio paOonnx peițenTOB hm cTa6njinBHpoBannoro necna c hsm- 6htom n oprannaaijMH h ticnonneHne npeuHnymnx pa6oT no saKJiaHKe JynHaMeiiTa n oHentHM, a Tarone npenMymecTBa n HenocTaTKM npnnHTMx, coBpeMenHMX nyTbeBbix cncTeM. 721 Special issue dedicated to the use of the new technique in projection of forestry roads. A. Ungur: Some problema concerning the endowmeut of the woods with forestry roads. 685 P. lonescu: The forestry road network for the tree bodie< in the stand of the forestry complex Zamora-Șipa. 688 L. Tocau: The projection of forestry roads nsing the slm- plîtied method of the ,.Line zero mart”. 693 A. Slifca: The eontribntion of the teehnical-geologieal researehes in the projeetion of forestry roads. 699 P. Bradoschi: The complex meehanization at forestry road building. 702 At. Petrișor: The use of pretabricated elemente in the buil- ding of the floor-bridgcs. 709 I. Stăncioiu: R. Varlan, M. Oană: The iitllizatlon of the soli stabilizod with linte in the constrnetlon of the Dum- brava forestry motor road 713 V. PSÎrășcoiu, R. Varlan, M. Oană: The organizing of the buildingworks of the modern road system of the Flmești- Opreșița motor road. 721 M. Mihalcea: The ways to increase work productivity in forestry road constructions. 728 I. Meiroaici: Some aspecte eoneerning the gualily of fore- stry roads. 732 CHRONICLE Gh. Bighea: The Sfmpozlum FAO/CEE having ns theine the supply of transport instalatîons for forests. Geneva 19—31 August 1963. 736 REVIEWS 738 Alphabetic index of collaborators of the Forestry Review in 1963. 739 țfummarij AUREL UNGUR : The problem of building forestry motor roads in our eouutry, The mainlenance of the forestry stock and the înten- sification of a rațional administration, as well as the construction of motor roads is an esențial condition for the Wholesale turning to acount of the wooden mass. This article presents the main problems ralsed by these actions concerning the projection and cons- tniction of the transport network. 685 PETRE IONESCU: The forestry road network for the tree bodies in the stand of the forestry complex Zamora-Șipa. The author analyses the results obtained by the application of a forestry road network linked with the hydrographic network and the coast. at the fores- try complex Zamora-Șipa, at wich the nursery system is being applied. The density reached is 28,2 in per hectare, the average transport distance from downs- tream to upstream is of 70 metres and from upstreams to downstream of 210 metres. The article showo that this superior density îs justified from an economic point of view and corresponds to the requivements of the nursery system. 688 PETRE BRADOSCHI: The complex mechanization at forestry road bidlding. After the estabilshing of the content of the notion of mechanization (simple and complex) follows an analyses of the technological processes contained in the production process al forestry road construction. The last part exemplifies the way how the set of equip- ment for the complex mechanization is determined, 702 ATANASE PETRIȘOR : The uze of prefabrieated ele- mente in the building of the floor-bidges. The utliisation of prefabrieated elements is impo- sing itself in the building of footbridges, in the condi- tions of intensive mechanization at the construction of forestry road embankments. The article makes a technical economical-analyses of the main types of prefabrieated superstructures for footbridges. 709 ISIDOR STĂNCIOIU, RADU VARLAN and MARIA OANĂ : The utilizatlon of the, soli stabilized with linie iu the construction oi the Dumbrava forestry motor road. The results of the laboratory tests are being presen- ted and the construction operations for the achieve- ment of an experimental for forestry roads with a carrying stratum of soil stabilized with lime is being described. 713 VASILE PĂTRĂȘCOIU, RADU VARLAN and MA- RIA OANĂ: The organizing of the work at mo- dern road systems on the experimental motor road Floreșli-Oprișița. In this articles are shown the preparing work: the labratory thests for establishing the reclpe to get sands stabilized with concrete, the organization and execution of works precedlng the work at the fundatlon and the covering as well as the advan- tages and shortcomings of the adopted modern road Systems. 721 REVISTA PĂDURILOR Organ al Ministerului Economiei Forestiere și al Consiliului Național al Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R. Anul 70 * nr. 12 Decembrie 19G3 jleme privind dotarea cu drumuri forestiere podurilor Ing. A. Ungur Secretar General în Ministeiul Economiei Forestiere Directivele celui de-al III-lea Congres al PJW.R. stabilesc ca sarcini principale pentru econo- mia forestieră pe lîngă gospodărirea intensivă a pădurilor și valorificarea superioară a masei lemnoase și construirea unei vaste rețele de căi de transport cu caracter permanent în ma- sivele forestiere. Dotarea cu drumuri a pădurilor din țara noas- tră este o problemă de cea mai mare importanță. Punerea în valoare a bogățiilor fondului forestier începînd cu lemnul ca produs principal și ter- minînd cu diversele fructe dc pădure ca produse accesorii, presupune existența unei rețele co- respunzătoare de drumuri, care să facă posibilă recoltarea acestor produse de pe întinsele su- prafețe ale pădurii. Pentru crearea condițiilor necesare efectuării tăierilor de îngrijire, împăduririi terenurilor și îngrijirii plantațiilor, protecției pădurilor contra dăunătorilor și a incendiilor sînt necesare dru- muri, care să asigure accesibilitatea fiecărei unități de producție în parte și a întregului fond forestier în ansamblu. Traducerea în viață a prevederilor amenaja- mentului pe care Codul Silvic îl consideră actul fundamental pentru gospodărirea pădurilor, este de neconceput fără existența căilor de comu- nicație. Drumurile auto s-au dovedit a fi cele mai ra- ționale și economice căi de transport în pădure, asigurînd condiții pentru o gospodărire inten- sivă a fondului forestier prin reducerea pierde- rilor la exploatare, făcînd posibilă creșterea gradului de mecanizare prin introducerea insta- lațiilor cu cablu și a altor utilaje și mașini,. Importanța drumurilor forestiere constă și în faptul că deservind interesele gospodăriei fores- tiere, ele creează condiții mai bune de desfășu- rare a activității și pentru alte sectoare ale eco- nomiei naționale. Agricultura beneficiază în mod deosebit de existența acestor drumuri. De regulă, prin con- struirea drumurilor forestiere în zona muntoasă se fac accesibile și pășunile alpine, creîndu-se astfel condiții pentru îmbunătățirea și exploa- tarea intensivă ca bază furajeră a unor supra- fețe întinse de pășuni și finețe. în numeroase cazuri drumurile noastre con- tribuie la punerea în valoare a potențialului hidro-energetic din regiunile muntoase. Drumu- rile construite pe Valea Sadului-Sibiu, pc Vîlsan, Rîul Doamnei și altele sau cele care se execută in prezent pe rîul Argeș, pe Lotru, pe Latorița condiționează activitatea hidrocentralelor con- struite sau a celor ce se vor construi pentru folosirea potențialului hidro-energetic al acestor ape. Frumusețile naturii din regiunile de munte și coline înalte pot fi cunoscute de masele largi ale oamenilor muncii, datorită drumurilor ce se construiesc, de aceea rolul și importanța aces- tora în dezvoltarea turismului devine tot mai mare. Prin caracterul permanenței lor, drumurile forestiere trebuie să deservească pentru o pe- rioadă lungă interesele gospodăriei forestiere și de multe ori chiar și interesele altor sectoare. De aceea, prima problemă care se pune este de a avea o concepție tehnică și economică cores- punzătoare în dotarea pădurilor cu instalații de transport. Stabilirea unei densități optime din punct de vedere tehnic și economic, detenminarea tipurilor de drumuri care să facă față traficului necesar, precum și alegerea unor trasee potrivite care să satisfacă, în timp și spațiu interesele multiple, ținînd seama de condițiile de teren, climă, expoziție în unitatea de producție, care urmează a fi dotată cu drumuri, sînt clementele hotărîtoare pentru ca fondurile ce se investesc în acest scop să-și găsească o justificare com- pletă și să atingă maximum de eficiență. Pentru stabilirea unei rețele corespunzătoare de drumuri trebuie temeinic analizate volumul total al masei lemnoase ce se exploatează anual, regimul și tratamentul aplicat, starea arborete- lui, mecanismele și mijloacele de transport ce urmează a fi, folosite, costul scos-apropiatului, costul construcției drumurilor, costul întreți- nerii lor. în prezent, pe plan mondial cît și la noi în țară, soluția pentru scoaterea și transportul ma- terialului lemnos în condițiile reliefului specific regiunilor de deal și munte, este construirea de „rețele de drumuri, combinate cu instalații cu cablu". De aceea, este necesar’ în primul rînd să se rezolve problema determinării limi- telor între drumuri și instalațiile cu cablu, res- pectiv să se stabilească dacă urmează a se 686 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 rămîne la o rețea de drumuri mai puțin densă și la o distanță mai lungă de scos-apropiat, sau se concepe o rețea mai densă, urrnînd ca distanța de scos-apropiat să fie cît mai scurtă. în actuala etapă noi construim rețeaua de bază formată mai ales din drumuri magistrale și principale, urmînd ca în perspectiva apropiată să trecem la îndesirea acesteia prin construirea de drumuri secundare și colectoare, pentru a se asigura scurtarea distanței de scos-apropiat. ★ Condițiile specifice din țara noastră unde economia forestieră se dezvoltă pe baza planu- rilor anuale și de perspectivă, fondul forestier fiind proprietate de stat, oferă posibilitate ca pe baza unei analize temeinice a situației actuale a prevederilor de viitor în dezvoltarea economiei forestiere să se poată stabili pe etape, dotarea cu drumuri a pădurilor. In acest fel, în funcție de necesitățile economiei forestiere și de mijloa- cele materiale și financiare acordate, în fiecare etapa se pot dota cu drumuri forestiere acele unități de producție, care sînt cele mai justificate din punct de vedere al gospodăririi forestiere și prezintă indicii economici cei mai favorabili. în scopul dotării în perspectivă cu drumuri a pădurilor, s-a întocmit în cadrul Ministerului Economiei Forestiere studiul privitor la dezvol- tarea planificată a rețelei de drumuri în păduri. La baza acestui studiu a stat analiza situației reale din fiecare unitate de producție, din toate ocoalele silvice existente în R.P.R. în perioada 1960—1962, s-au executat circa 3000 km drumuri auto noi, deschizîndu-se ma- rile masive forestiere înfundate Nera, Lăpuș- Cavnic, Gilort-Olteț și altele. Concomitent cu intensificarea ritmului de con- strucții dc drumuri, în anul 1962, comparativ cu anul 1959 ponderea transporturilor auto a crescut de la 40% la 60%, a transporturilor pe cff a scăzut de la 41,5% la 33%, iar a transpor- turilor cu atelaje de la 9,4% la 3,6%. Cu toate acestea, valorificarea resurselor noas- tre forestiere se face încă în condiții dc supra- solicitare în bazinele accesibile, iar distanța de scos-apropiat este încă apreciabilă — în medic — 1,5 km — ceea ce face ca exploatarea să fie încă dificilă și costisitoare, în special datorită acestei faze. De menționat că încă mai sînt unele unități de producție complet înfundate, fiind astfel scoase practic din circuitul anual al recoltării lemnului, iar în multe unități dc producție des- chise, rețeaua de drumuri trebuie extinsă pentru a se putea continua recoltarea posibilităților nor- male din acele unități de producție. Ținîndu-se seama de aceste aspecte, s-a consi- derat necesar a se stabilii etapele dotării în per- spectivă cu instalații de transport, astfel ca într-o anumită perioadă să fie rezolvată integral acce- sibilitatea fondului forestier, să fie înlăturate suprasolicitările, recoltarea posibilităților de ma- să lemnoasă să se facă în fiecare unitate de pro- ducție în cuantumul prevăzut de amenajament, iar distanța de scos-apropiat să fie cît mai mult redusă pentru crearea unor condiții optime din punct de vedere tehnic și economic. în acest sens sînt concepute următoarele etape pentru rezolvarea acestei probleme : — Etapa I — deschiderea în prima urgență a principalelor masive din bazinele înfundate și completarea axialelor existente de însemnătate deosebită. — Etapa II — realizarea accesibilității inte- grale a posibilității de produse principale în toate unitățile de producție, precum și a acelei acce- sibilități a posibilității de produse secundare care derivă din acestea (circa 70% din posibi- litatea de produse secundare). . — Etapa III — atingerea accesibilității in- tegrale a posibilității de produse secundare în toate unitățile de producție și asigurarea conti- nuității în ceea ce privește accesibilitatea posi- bilității dc produse principale. — Etapa IV — asigurarea continuității în ceea ce privește accesibilitatea posibilității de pro- duse principale și secundare; încheierea dotării fondului forestier cu drumuri axiale și începe- rea acțiunii de reducere a distanței medii dc scos-apropiat. —■ Etapa V — reducerea distanței de scos- apropiat și sporirea accesibilității masei lemnoase totale. La sfîrșitul acestui an, cînd se deschid ultimilc masive înfundate, etapa La se poate considera practic realizată, treeîndu-se la înfăptuirea obiec- tivelor stabilite în etapa Il-a, astfel ca pînă în anul 1965 toate unitățile de producție să fie dotate cu drumuri, care să asigure recoltarea integrală a posibilității de produse principale și a cotelor de produse secundare aferente. în etapele următoare este de subliniat impor- tanța menținerii în continuare, după anul 1965, a accesibilității la produsele principale, deoa- rece în caz contrar vor apare din nou supra- solicitări, asupra arboretelor accesibile grevînd fie produsele secundare nedevenite încă accesi- bile, fie produsele principale a căror continui- tate sub raportul accesibilității nu a fost asi- gurată corespunzător. întreaga rețea de drumuri axiale ar urma să fie terminată pînă în jurul anului 1972, apoi ar urma a se construi numai drumuri de coastă pentru reducerea distanței de scos-apropiat. ★ Realizarea acestor etape impune un ritm sus- ținut în construcția drumurilor forestiere. Astfel față de anul 1959 dinamica de dotare a fondului forestier — pe baza sarcinilor din planul șese- nal pînă în 1965 și a studiului, de perspectivă după acest an — se prezintă după cum urmează: 687 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 1959 1961 1963 1965 1970 630 km 040 km 1500 km 2300 km 4000 km 100% 171 % 230% 439% 754 % îndeplinirea sarcinilor prevăzute în planurile de dotare cu drumuri a fondului forestier pre- supune îmbunătățirea permanentă a muncii de proiectare și de execuție a acestor lucrări. Realizarea volumului mărit de drumuri nece- sită introducerea în proiectare a metodelor care să asigure o creștere susținută a productivității muncij. Productivitatea muncii în km pe proiectant a crescut de la 3,4 km în anul 1960 la 5,4 km în anul 1962, iar în acest an se vor depăși 8 km, urmînd ca în anul 1964 să se ajungă la peste 10 km pe proiectant, ceea ce reprezintă o creș- tere dc 300% față de anul 1960. în acest scop este necesar a se extinde în permanență metoda simplificată de proiectare, precum și simplificarea procesului de elaborare a studiilor tehni,co-economice și a proiectelor de ansamblu. Ca urmare a analizei fiecărei unități de producție forestiere, cu ocazia întocmirii stu- diului de perspectivă, s-au creat condiții ca un număr tot mai mare de proiecte de drumuri să fie executate prin proiectare în fază unică, ceea ce reduce mult din volumul lucrărilor de proiectare. Se va extinde folosirea planurilor aerofotogrametrice în întocmirea documentații- lor necesare. Sînt deja elaborate albume și planuri tip de execuție, unele proiecte model, fiind necesar a se extinde în continuare tipizarea în lucrările de proiectare. Proiectele mai simple vor trebui să treacă în atribuțiile unităților de execuție, asigurîndu-se astfel condiții pentru legarea proiectării de teren și rezolvarea operativă a problemelor, care se ridică în procesul executării lucrării. Prin introducerea și extinderea metodelor care duc la creșterea productivității muncii în pro- iectare, volumul mărit an de an al lucrărilor de proiectare se asigură aproximativ cu aceleași forțe. în ce privește execuția, principala cale pentru realizarea volumului mărit de lucrări în construc- ția de drumuri și reducerea prețului de cost pe km constă în mecanizarea proceselor de mun- că pe șantiere, prin intensificarea ritmului de extindere a mecanizării. Ca urmare a dotării șantierelor de construcții de drumuri cu utilaje, indicii de mecanizare pentru principalele categorii de lucrări au cres- cut în acest an față dc anul 1960 la săpături de la 3,1 la 37%, la derocări de la 14% la 48%, iar la compactare și transporturi mecanizarea este integrală. Indicii de mecanizare la lucrările de bază. — săpături și derocări — sînt încă reduși și va fi necesară dotarea în continuare a sectorului cu utilajele respective. Pe această linie în cursul anului 1964 se prevede o dotare susținută cu buldozere, excavatoare și alte utilaje. Astfel, ca urmare a dotărilor pe 1964, se va dubla parcul de buldozere pentru construcții de drumuri fo- restiere, parcul de excavatoare va crește cu 50%, parcul de motocompresoare va crește cu 50%, parcul de autobasculante cu 70%, ceea ce va duce la creșterea indicilor de mecanizare la lucrările de bază. Creșterea numărului de utilaje impune pregătirea corespunzătoare a cadrelor pentru buna folosire și gospodărire a acestora, astfel îneît să se asigure creșterea an de an a produc- tivității lor. In executarea construcțiilor de drumuri va trebui extinsă metoda lucrărilor de drumuri după „metoda în lanț" ceea ce asigură reducerea duratei de execuție a kilometrului de drum. Continuarea și extinderea acțiunii începută în anul trecut privitor la execuția drumurilor în două faze, poate contribui la ieftinirea și îm- bunătățirea calității lucrărilor, deoarece prin tre- cerea perioadelor de toamnă, iarnă și primăvară se produce cumpactarea solului, taluzarea natu- rală, se creează posibilitatea de stabilire a lucră- rilor de consolidare și de artă strict necesare și eliminarea lucrărilor neutile. In rezolvarea problemelor de proiectare și execuție un rol important revine cercetărilor științifice. Cercetarea științifică trebuie sa sprijine pro- ducția în fundamentarea tehnico-științifică a pro- blemelor legate de dezvoltarea în perspectivă a dotării cu drumuri a fondului forestier. în etapa actuală a dezvoltării acțiunii, de mecanizare în lucrările de construcții și întreținere a drumu- rilor forestiere, cercetarea științifică trebuie să aibă pe primul plan al preocupărilor sale re- zolvarea cerințelor imediate ale producției, îm- binate cu prevederile de perspectivă ale acestui sector. Dezvoltarea rețelei de drumuri în direcția și ritmul arătat ridică probleme importante și în ce privește asigurarea de cadre calificate. Ca urmare a extinderii mecanizării este necesar a sublinia calificarea superioară pe care trebuie să o aibă cadrele care lucrează atît în proiectare cît și în execuția drumurilor. în special, în ceea ce privește cadrele de mecanizatori va fi necesar să li se asigure o înaltă pregătire, pentru a li se putea încredința răspunderi directe în ceea ce privește respectarea elementelor de execuție a drumurilor, cît și în ceea ce privește calitatea și ritmul de execuție al acestora. Studierea în continuare și adîncirea proble- melor complexe pe care le ridică dotarea cu dru- muri a pădurilor rămîne ca o datorie perma- nentă a proiectanților și constructorilor de dru- muri forestiere, pentru a putea face față pro- gramului de construire a rețelei de drumuri ne- cesare fondului forestier. rumuri forestiere pentru arboretele tratate în codru grădinărit din complexul forestier Â,amora-Jipa Ing. Petre lonescu ISPF C.Z. Oxf. 383:221.4 Considerații asupra conceptilor care au stat la baza rețelelor de drumuri forestiere. Pînă nu demult, Ia proiectarea drumurilor fo- restiere a existat concepția ca acestea să fie construite numai pentru a se deschide suprafața periodică în rînd, în vederea recoltării produse- lor principale. Acest mod de a privi lucrurile limita extinderea rețelelor de drumuri și avea o aplicabilitate restrînsă numai la pădurile tratate în codru regulat. Recoltarea produselor secundare era lăsată pe plan secundar, realizarea ei fiind posibilă numai acolo unde arboretele respective erau traversate de drumurile pentru recoltarea pro- duselor principale. Intensificarea gospodăririi pădurilor a impus însă, în ultimii ani, schimbarea concepției asu- pra rețelelor de drumuri forestiere. S-a trecut ta crearea dc rețele mai ample de drumuri fo- restiere, care să poată servi atît pentru trans- portul produselor principale, cît și a celor se- cundare. Pînă acum cîțiva ani, la baza proiectării rețe- lelor de drumuri a stat ideea, unanim acceptată, de a se dezvolta rețelele de drumuri forestiere, astfel îneît distanța de scos-apropia să nu de- pășească 1,5 km. Această concepție a fost favorizată în etapa respectivă de faptul că, în majoritatea pădurilor era prevăzut a se aplica codru regulat cu tăieri rase sau succesive, că volumul de investiții ar fi fost prea mare, pentru a se trece dintr-o dată la rețele de drumuri mai dense, de faptul că ritmul de construcție a drumurilor era mai lent și avizat în marc parte la execuția manuală. Dezvoltarea unor rețele dense de transport a fost întîrziată și de gradul de neuniformitate în care s-au aflat masivele forestiere în ceea ce privește dotarea cu drumuri. Vechiul regim ne-a lăsat bazine forestiere înfundate, lipsite complet de instalații de transport, care trebuiau deschise Ia nivelul celorlalte bazine, pentru a se degreva unitățile de producție suprasolicitate. Dotarea tuturor bazinelor forestiere cu dru- muri, amplasate pe rețeaua principală și secun- dară hidrografică, va marca momentul, cînd pe totalitate, se va putea trece la rețele de drumuri mai dense, prin îmbinarea drumurilor de vale cu drumurile de coastă. Distanța de scos-apropiat se va micșora la limita economică dintre cele două faze: scos-apropiat și transport, iar pro- cesul de scos-apropiat se va putea mecaniza la maximum cu folosirea de mijloace moderne si adecvate sectorului forestier. Necesitatea construirii acestor rețele de dru- muri forestiere mai dense a rezultat încă de pe acum în unele bazine forestiere, datorită fap- tului : a) Combinatele pentru industrializarea lem- nului, create sau în curs de construcție, intră în funcțiune cu întreaga lor capacitate. Ca atare, materialul lemnos subțire rezultat din operațiile culturale este solicitat mai intens și în cantități din ce în ce mai mari. Recoltarea acestui material lemnos nu este posibilă decît prin îndesirea și completarea ac- tualei rețele cu drumuri, care să pătrundă și în arboretele mai tinere. h) Noile amenajamente tind să impună o or- ganizare mai rațională a procesului dc producție forestier, o încărcare uniformă a unităților de producție și aplicarea de tratamente fine care să asigure în condiții optime atît regenerarea naturală a arboretelor, cît și produse de calitate optimă. Tratamentul codrului grădinărit își face loc din ce în ce mai mult în procesul de organizare a producției forestiere, ca fiind cel mai corespun- zător sub aspectul îndeplinirii rolului de produc- ție și de protecție a solului. însă, aplicarea tra- tamentului codrului grădinărit nu se poate con- cepe fără o rețea densă de drumuri, care să permită transportul materialului lemnos rezultat prin exploatare. c) Mecanizarea la maximum a lucrărilor de construcție a drumurilor forestiere dă posibili- tatea ca valorile de investiții să fie din ce în ce mai mici pe km de drum construit și, în același timp permit o accelerare a ritmului de execuție. Investițiile fiind mai mici, rețelele de drumuri devin mai rentabile și, ca atare, pot fi mai dense. Ca urmare, mecanizarea lucrărilor de construcție constituie un element important, care sprijină îndesirea drumurilor forestiere. d) Costurile de producție la exploatarea pădu- rilor sc micșorează prin îndesirea rețelelor de drumuri, deoarece este posibilă mecanizarea în condiții mult mai bune, în special, la faza de scos- apropiat. Se pot adopta metode dc lucru mai raționale, care să conducă la stabilirea unei corelații între operațiile de scos-apropiat și trans- port, la fixarea unor limite justificate din punct de vedere economic între aceste procese tehno- logice. Toate aceste considerente impun și ajută în același timp să se treacă la rețele de drumuri complexe, de vale și de coastă, astfel dezvoltate îneît să satisfacă din toate punctele de vedere activitatea din sectorul forestier. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 689 în problema densității optime a rețelelor de drumuri forestiere O problemă mult dezbătută în țara noastră și în străinătate a fost aceea a determinării densității optime a rețelei de drumuri cu care să se doteze masivele păduroase. Din punct de vedere tehnic este posibil a se crea o rețea de drumuri colectoare cît de densă se dorește. Problema care se pune, însă, este de a se stabili densitatea drumurilor de colectare, în funcție de mijloacele de scos-apropiat de care se dispune. Prof. slovac K a r e 1 M a t y a s, în lucrarea sa „Rețele de drumuri forestiere", [1] a demon- strat că transportul cel mai ieftin se realizează cînd cheltuielile de scos-apropiat și transport luate împreună sînt minime. Relația matematică prin care s-a stabilit că distanța dintre drumuri în ipoteza unui cost minim al cheltuielilor de scos-apropiat și tran- sport este următoarea: d = -n + un a Q(prn — on) în care: — = cota de amortizare a v = dintanța medie de transport; Un — cheltuielile anuale de întreținere pc unitatea de lungime; Q = masa lemnoasă de transportat anual pe unitatea de suprafață; pm = cheltuielile pentru apropiatul lemnului, lei/unitate de volum și pe unitate de lungime ; on = cheltuielile de transport al unui m3 pe unitate de lungime. Expresia costului total (cheltuieli fixe, plus variabile) este de forma: A+ Un , d . a i ( 1 dn — pm-----------------------k on • t? —— 2 2 d h ( 2 J sau: In d a+Un dn — — (pm — on) ■]------------2 d h on'v Această formulă se transpune într-o diagramă, în care în abscisă se reprezintă distanțele, iar pc ordonată cheltuielile de scos-apropiat și tran- sport. Intersecțiile celor două curbe indică costul minim, căruia — așa după cum s-a arătat ante- rior — îi corespunde o distanță optimă între drumuri (fig. 1). în funcție dc cele expuse se poate stabili den- sitatea optimă, luînd în considerare cheltuielile fixe și variabile pentru un caz dat. Din analizarea mai multor situații 'se poate obține valoarea minimă cea mai corespunză- toare din punct de vedere economic. în mod asemănător, alți specialiști din străi- nătate, au căutat să stabilească relații matema- tice din care să se deducă densitatea optimă a rețelelor de drumuri în anumite condiții date. Dc remarcat este lucrarea prezentată de prof. Ulf. Sundberg [21] (Suedia), care demon- strează și pune la îndemînă o serie de formule cu care se pot stabili: a) cantitatea limită ide materiali lemnos ce se poate lua în considerare pentru stabilirea celui mai oportun mijloc de transport cu formula: duk, — du^ în care: ki și k2 sînt cheltuielile de investiție pentru drum pe unitatea de lungime ; duki și dukj = cheltuielile de transport pe cele două tipuri de drum luate la unitatea de volum și lungime; b) distanța maximă dintre drumuri pentru ob- ținerea unei densități optime. Se caută minima funcție de forma : K ~ DUK, + TUKi + DUK2 + IUK2 în care: termenii de forma DUK} și DUK2 re- prezintă cheltuielile variabile pentru cele două Fig. I. Diagrama cheltuielilor minime. tipuri de drumuri — de scos-apropiat și tran- sport, iar termenii de forma IUK[ și IUK2 re- prezintă cheltuielile fixe din investiții și între- ținere. Prin anularea derivatei funcției de mai sus se obține expresia: _ . 1/ 4 x 1,0 st, x k2 B mm = M----------------------------— | 1,0 sl^duk,— iukJ-V sau în cazurile drumurilor paralele cu curbele de nivel:______________________________ _ . 1/ 2 x 1,0*6. x k, B mm = l-----------------------—?---— f i,0 st^duki—iuk^-V în care: ki reprezintă cheltuielile de investiții ale dru- mului ce se propune a sc construi; 690 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 dukj și iuki = cheltuielile variabile și fixe pen- tru scos și apropiat; V -= volumul pe unitate de suprafață; Sti și St2 = coeficienții de ocoliri la transport și scos-apropiat. Problema a mai fost studiată și de ing. E. Stand și W. Dressler [3] (R.S.C.), care au stabilit o relație matematică cu ajutorul căreia se pot determina cheltuielile minime pen- tru diferiele distanțe de scos-apropiat. Ecuația cheltuielilor raportate la 1 m3 masă lemnoasă este: x în care: a+bx reprezintă cheltuielile directe, iar — cheltuielile indirecte (investițiile) în x care: a —• reprezintă cheltuielile directe de transport; bx — cheltuielile directe cu scos-apropia- tul; n — — cheltuielile de investiții; x x — distanța perpendicularei de apropiat. Prin anularea derivatei expresiei de mai sus se obține: Rețeaua de drumuri propusă în complexul fo- restier Zamora-Șipa Masivul păduros Zamora-Șipa este constituit din trei unități de producție: Valea Fetei, Za- mora și Șipa-Tufa, însumînd o suprafață totală de 2 820 ha. Amenajamentul întocmit în anul 1961 a stabilit că în aceste unități de producție există un fond productiv de 1 343 000 m3, pre- văzînd a se aplica tratamentul codrului grădină- rit cu recoltarea posibilității pe cupoane. Posibilitatea anuală totală este de 20 760 m3 net, din care rășinoasele ocupă circa 60% (în majoritate brad). Arboretele care populează acest masiv pădu- ros sînt în proporție de 87% exploatabile, 6% preexploatabile și 7% nccxploatabile, obligînd în cazul trecerii la codru grădinărit să se extra- gă o cantitate însemnată din materialul gros și să se proporționeze clasele de diametre cores- punzătoare structurii optime urmărite. Pentru masivul păduros menționat s-a pus problema creării unei rețele de drumuri sufi- ciente pentru a permite aplicarea codrului gră- dinărit. In proiectul de ansamblu elaborat pentru acest complex forestier ■ s-a fundamentat econo- mic o rețea de 78,3 km drumuri, distribuite pe văile principale și secundare și de coastă. Drumurile amplasate pe rețeaua hidrografică însumează 30,8 km, adică circa 40% din total și Aceasta reprezintă o distanță economică de apropiat lemnul și, în consecință, densitatea re- țelei de transport adecvată pentru scos-apropia- tul lemnului cu un anumit mijloc de transport mecanizat. RHIMÂ m DRUMURI RMsrieu _________________________________ lunginx\ Vjîagn in km mb fei —ZAMMÂ- <7r'J ofilii , Ș Wăhffarb-Jgmord AL iS al u ÎL fig- 2. Rețeaua de instalații propusă la complexul forestier Zamora-Șipa. mi IW! igr w ML JH. Valoare iMlei ÎL1JSM. jzhl XL .XL mu. AliL mb lei REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 691 constituie rețeaua de bază în acest complex, iar drumurile de coastă restul de 47,5 km sau circa 60% din întreaga rețea. Densitatea rețelei propuse pe total este dc 28,2 m/ha, din care rețeaua de bază 10,4 m/ha și rețeaua de coastă 17,8 m/ha. Rețeaua de drumuri propusă a fost astfel con- cepută îneît să se obțină în final următoarele: — drumurile dc vale și de coastă să fie cît mai dense și să îmbrace suprafața păduroaisă cît mai uniform; — fiecare parcelă să fie atinsă cei puțin pe o latură cu un drum de acces: — în ansamblul ei rețeaua de drumuri să fie prevăzută cu legături cît mai raționale între diferitele trasee pe direcțiile principale de scur- gere a materialului lemnos, astfel îneît să se evite ocolirile inutile; — traseele să fie astfel conduse îneît decli- vitățile maxime să nu depășească 7 % în plin; — să fie evitate stațiunile climaterice nrin crearea unor drumuri de bază, pe care să se transporte materialul lemnos direct la fabrica de cherestea Piatra Arsă; — drumurile de coastă să fie astfel ampla- sate îneît să se poată folosi în bune condiții macaralele-funicular atît pentru trasul la vale, cît și pentru trasul la deal. S-a pornit de la ideea ca transportul înspre amonte să sc facă pînă la distanța maximă de 250 m iar în aval, pe distanța de 400—500 m. în cazul versanților din complexul Zamora- Sipa, care nu depășesc în medie o lungime de circa 1 000 m. nu a fost cazul a se prevedea decît cîte un singur drum de coastă, amplasat către treimea mijlocie a versanților respectivi. Ținînd seama de aceste considerente, s-a ajuns la densitatea de 28,2 m/ha, ducînd la o distanță medie de scos-apropiat din amonte de drum de circa 210 m, iar din aval de circa 70 m. Densitatea optimă a rețelei de drumuri de colectare s-a calculat în conformitate cu for- mulele menționate anterior. Distanța medie de scos-apropiat obținută cu aplicarea formulei prof. K ar el M a t y a s a Cost în medie egală cu 200 m, cu- variații care merg pînă la maximum 400 m. Dacă se iau în considerare utilajele folosite în prezent, și anume, macaralele-funicular, care pot scoate materialul lemnos în condiții optime atît din aval, cît și din amonte, înseamnă că zona de acțiune a unui drum poate fi pe circa 300 m în amonte și pe circa 100 m în aval, conducînd la o densitate de circa 25 m/ha. în conformitate cu formula prof. S u n d b e r g, distanța optimă de scos-apropiat obținută este de circa 170 m, deci cu variații care merg pînă la circa 340 m. Dacă se păstrează constantă dis- tanța de circa 100 m de scos din aval de drum, înseamnă că distanța de scos din amonte ră- mîne la maximum 240 m. La această distanță de scos-apropiat corespunde o densitate dc 27 m/ha. Din exemplele date de ing. S t a u d în lucra- rea sa [2] rezultă că la o valoare de investiție medie de circa 200 000 lei/km corespunde o dis- tanță medie optimă pentru apropiatul lemnului de circa 264 m. Din cele expuse rezultă în mod evident că rețeaua de drumuri propusă în cazul comple- xului forestier Zamora-Șipa se încadrează în li- mitele economice indicate de literatura de spe- cialitate. Trebuie să menționăm că între distanța medie obținută între drumuri, prin lucrarea elaborată, dc 280 m și densitatea obținută în final de 28,2 m/ha există o corelație justă, care se veri- fică și prin formulele și diagramele elaborate și publicate anterior [4], [5]. Scos-apropiatul materialului lemnos s-a pre- văzut a se face cu folosirea macaralelor-funicu- lar de distanță scurtă. Diferitele sisteme de macarale-funicular efec- tuează transportul în amonte și în aval. Trans- portul în amonte se face prin semitîrîre. Trans- portul la vale cu funicularele de distanță scurtă, se face cu sarcina ridicată de două role legate laolaltă și lemnul transportat numai culcat. Aceste mijloace de scos-apropiat vor permite o mecanizare maximă a acestei operații și vor reduce prețul de cost în etapele ce vor urma, îmbinarea justă a acestor mijloace de scos- apropiat cu drumurile de colectare va permite ca în totalitate costul cheltuielilor variabile și fixe să fie cel mai scăzut. Prin crearea rețelei de drumuri din bazinul forestier Zamora-Șipa se vor obține următorii indicatori : Accesibilitatea fondului lemnos și a supra- feței se va realiza treptat pe măsura exploatării cupoanelor ce vin în rînd, astfel îneît la sfîrșitul m’ ha KW 700 003 ISO MO fifnp m care nu se poare reevua posiMitotea >503 708 180 M0- w 580 000 WQ-, IM i 500 mo iooo- 880 W8W 800 7500- >331080 w M0- I >80000 m- 7100 f000000 W >380 900 800 >800 1980 868000 >600- 700 W-l 580 W 300- W >00 !0.7W rn3 neta 1363 >965 MS Ml Mg Fig. 3. Accesibilitatea suprafeței și fondului lemnos. anului 1968 să fie asigurată pe întreaga supra- față păduroasă. începînd cu anul 1963 posibili- tatea devine accesibilă 100%, fiind condiționată 692 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 în continuare de construcția întregii rețele de transport. în graficul din figura 3 se redă accesibilitatea fondului lemnos și posibilitatea, cele două curbe sînt foarte apropiate și au o alură asemănătoare, ceea cc înseamnă că volumul pe unitatea de su- prafață are o valoare aproape constantă în ca- drul celor trei unități de producție. Valorile de investiții. Valoarea de investiție totală este de 12 638,3 mii lei, revenind pentru construcția de drum în mediu la 180 000 lei. Drumurile de bază au fost prevăzute cu o plat- formă de 4,0 m, din care partea carosabilă de 3 m, cu o valoare de investiții medie de 224,0 mii lei/km, avînd o variație de costuri unitare cuprinsă între 163,0—266,0 mii lei/km. Drumurile de coastă au fost prevăzute cu o platformă de 3,50 m, din care 2,75 m partea carosabilă, cu o valoare de investiții medie de 148,0 mii lei/km cu o variație de costuri uni- tare cuprinsă între 143,0 și 159,0 mii Ici. Investițiile sînt eșalonate pe anii 1963—1968 cu o variație aproape lineară, deci cu un efort anual aproape constant. în prima etapă efortul de investiții este în- dreptat către rețeaua de bază, pentru ca înce- pînd cu anul 1965 efortul maxim să treacă asu- pra rețelei de coastă pentru colectarea mate- rialului lemnos. Densitatea rețelei de drumuri propuse este redată în graficul din figura 4. Urmărind efor- Fig. 4. Creșterea densității totale, si pe rețeaua de bază și de colectare- turile de investiții, reiese că în prima etapă se va dezvolta rețeaua de drumuri de bază și în etapa a doua drumurile de coastă. . Eficienta economică a rețelei propuse este re- dată în graficul din figura 5. într-o primă etapă sînt redate costurile care se realizează după construirea rețelei de dru- muri pe văile principale și secundare (rețeaua de bază), iar în final, costurile ce se realizează la sfîrșit și după construirea rețelei de colec- tare (de coastă). fr/n n m- is w ss &■ » « M ® a a c ic Wi- tp- W i.o- &■ W- «• w- w- unti/a1 rssi rsss /ggy Fig, 5. Eficiența economică ce se obține prin crearea rețelei de drumuri. Din diagramă rezultă că prin îndesirea rețelei de drumuri distanțele ide transport cresc în defa- voarea distanțelor de scos-apropiat, iar costul total al transportului, plus scos-apropiatul scade de ia 61,67 lei/m3 la 53,00 lei/m3. ★ Elaborarea acestei lucrări s-a făcut cu folosi- rea la maximum a materialului aerofotograme- tric, fiind prima lucrare executată în acest fel. în acest sens, s-au folosit planuri restituite cu curbe de nivel la scara 1:5 000, fotograme și un fotoasamblaj. Traseele drumurilor au fost fixate pe planu- rile cu curbe de nivel, confruntate cu terenul și după aceea analizate încă p dată stereoscopic cu ajutorul fotogramelor. Fotoasamblajul s-a efectuat pentru a se reda mai sugestiv, într-o formă nouă, rețeaua de dru muri propusă. Prin folosirea materialului aerofotogrametric munca de proiectare a fost redusă, iar inter- pretarea și transpunerea pe planuri a rețelei de drumuri s-a efectuat cu mai multă ușurință și exactitate. Bibliografie {1] Karel, Matyas. Rețele de transport pentru lemn (R.S.C.), 1957. [2] Sundberg, Ulf. Studiul cu privire la trans- portul lemnului. 1960. Editura Forskningsstif. S.D.A. Suedia. [3] S t a u d, E. și D r e s s 1 e r, W. Determinarea distanței economice de apropiat lemnul și a den- sității economice a rețelei forestiere de transpor- tat material lemnos. Institutul de cercetări al Ministerului Agriculturii, Silviculturii și Ec. Ape- lor. Anul VIII, 1962. nr. 10. J4] Ion eseu, P. Corelația dintre densitate și dis- tanța de scos-apropiat. în: Revista Pădurilor nr. 10, 1962. [5] Defour, B. : Contribuții la stabilirea densității optime a rețelelor de drumuri forestiere. In : Re- vista Pădurilor nr, 12, 1962. Proiectarea drumurilor forestiere după metoda, simplificata // cota zero Ing. Leonid Tocan 1SPF C.Z. Oxf. 383,1 Necesitatea simplificării proiectării la drumurile forestiere Începînd cu anul 1961, la construcția drumu- rilor forestiere din țara noastră s-a introdus mecanizarea lucrărilor de terasamente, acțiune în curs de generalizare pe măsura dotării secto- rului cu mașinile rutiere necesare. Ca rezultat al aplicării acestei măsuri, pe lîngă o reducere substanțială a costului pe km de drum, se mă- rește evident și ritmul de construcție a drumu- rilor, datorită marii productivități a mașinilor rutiere. In condițiile specifice de teren pe care se amplasează majoritatea drumurilor forestiere din țara noastra — trasee de munte cu panta transversală pronunțată și terenuri compacte — buldozerul acționat de un tractor de mare pu- tere (peste 1UU CP) reprezintă utilajul de bază pentru execuția terasamentelor. Ca o consecință a mecanizării lucrărilor de terasamente asistăm la o răsturnare a vccmlor metode de lucru bazate pe execuția manuala. Este drept însă că, față de execuția manuală, caracterizată printr-o bună finisare, buldozerul realizează un lucru mai grosier. El nu poate săpa exact la cota indicată în proiect, datorită specificului acestui utilaj. Pentru aceleași consi- derente, buldozerul nu va putea respecta nici traseul în plan orizontal în măsura pe care o permite execuția manuală. O altă particularitate a lucrului cu buldozerul este că în timpul execuției se distrug chiar de la începerea săpăturilor toți picheții de ax, prin acoperirea lor cu pămînt în cazul unor cote de lucru pozitive, prin săparea și îndepărtarea lor în cazul unor cote dc luciii negative. Dacă ținem seama și de costurile evident mai mici ale săpăturilor executate mecanizat față de săpăturile manuale, se pune întrebarea dacă lucrările de proiectare mai trebuie făcute cu exactitatea cu care ne-am obișnuit la proiectarea unei căi ferate forestiere, cînd utilizăm la lu- crările de teren tahimetre și nivele de precizie, și, care erau urmate la birou de lucrări labo- rioase în prelucrarea datelor de teren și a ela- borării în amănunt a proiectului. Deci, pentru toate aceste considerente apre- ciem că o dată cu introducerea mecanizării la construcția drumurilor forestiere, trasarea ex- trem de precisă a axului și prelucrarea amă- nunțită a datelor nu mai este justificată. Este însă absolut necesar ca proiectul să con- țină ca și pînă acum suficiente date, astfel ca: — soluțiile stabilite de proiectant să poată fi înțelese și deci aplicate de constructor (condu- cerea traseului trebuie determinată de proiec- tant ; în nici un caz nu trebuie lăsată pe seama îndemînării conducătorului de buldozer) ; — cantitățile de lucrări să se stabilească cu suficienta exactitare în vederea elaborării unui aeviz real, pe baza caruia lucrarea se contrac- tează și se aeconteaza. Aceasta este impusă și de legislația noastra, care cere ca orice lucrare ae construcție, tie ca se executa in regie sau antrepriza, sa aioa o documentație temuco-ii- nanețara aprooata, orice depășire trebuind jus- uncată temeinic; — sa permită controlul lucrărilor efectuate atît dm partea proiectantului și beneficiarului, cît și din partea organelor ae control aie banei» ae investiție etc. Elaborarea unui asemenea proiect, care să răs- pundă la condițiile enunțate, poate n rcauzat cu o micșorare simțitoare a timpului de lucru fo- losit astăzi pentru proiectare, and se lucrează după metoda clasică, fără ca prin aceasta cali- tatea proiectului să sufere. în ce constă metoda de lucru Metoda de proiectare a „liniei de cota zero" constă în pichetarea la teren a unei nnu poli- gonale, care reprezintă cota platformei diurnu- lui proiectat. Această linie poligonala, care țme seama de panta drumului, este stabilită la teren de Către proiectant, cu ajutorul unui ciizimetru și determină traseul viitorului drum. Cota platformei drumului fiind stabilită prin însăși pichetarea traseului face inutilă raporta- rea profilului longitudinal — piesă de bază în cazul proiectării după metoda clasică — și ca atare acesta nu se prezintă în proiect decît sub formă tabelară. Ca urmare, nici nivelmentul geo- metric nu este necesar, el fiind înlocuit prin măsurătorile efectuate cu clizimetrul, o dată cu pichetarea liniei poligonale. La un proiect executat după această metodă și unde măsurătorile efectuate cu clizimetrul Meridian au fost dublate cu un nivelment trigo- nometric exact, pe baza căruia s-a elaborat pro- filul longitudinal, s-a ajuns la situația compa- rativă din figura 1. 694 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 wa Fig. 1. Extras din profilul longitudinal. Drumul auto Valea Rudăreasa. Din cele expuse rezultă că stabilirea declivi- tății longitudinale a drumului este suficient de precisă și justifică eliminarea nivelmentului executat cu un aparat de precizie. Linia de cotă zero reflectă în esență traseul final, furnizînd următoarele date: condițiile de declivitate ale drumului, lungimea traseului, lu- crările de artă necesare, natura terenurilor stră- bătute, funcție de care se poate stabili procesul tehnologic al execuției mecanizate. Totuși, linia poligonală nu dă răspuns la toate problemele ridicate de o proiectare judicioasă și anume; — conducerea traseului în plan orizontal; — volumele de terasamente necesare realiză- rii platformei; — valorile razelor dc racordare între alinia mente, funcție de care sînt necesare supralăr- girile în curbe; — amplasamentul și volumul lucrărilor de artă; — amplasamentul și volumul lucrărilor de apărare și consolidare (ziduri de sprijin, dre- nuri, anrocamcnte etc.). Din această cauză, lucrările de teren se com- pletează cu următoarele operații: — ridicarea profilelor transversale, operație care se face în fiecare pichet cu clizimetrul, în cazul unei pante transversale uniforme sau cu lata și cumpăna de zidar în rest. — ridicarea în plan a liniei poligonale cu aju- torul unui tahimetru-busolă și, numai cu ele- mente de planimetrie. Trebuie menționat că volumul lucrărilor de terasamente este stabilit exact cu ajutorul pro- filelor transversale, numai dacă se ține seama de poziția axului drumului față de picheții de cotă zero. Ideal ar fi ca în toți picheții să se poată realiza o compensare transversală a ram- bleelor cu debleele — cazul profilelor econo- mice. Dar adeseori aceasta nu este posibilă, din cauza necesității de a respecta raza minimă, ca urmare a neregularității terenului. La drumul Valea Căciulala de 3,62 km, unde volumul terasamentelor s-a calculat în două variante: I — volumul real pe baza unei ridi- cări în plan a liniei poligonale și funcție de axu! drumului și II — fără ridicare în plan — și deci cu aplicarea în fiecare pichet a profilului economic, a rezultat următoarea situație com- parativă : j — volum real de săpat (în varianta I) 24 808 m3 — volum calculat în varianta a H-a 18 298 m3 — diferență 6 510 m’ sau 26,2% din volumul real. Mai sugestivă este situația comparativă pe cele zece sectoare ale drumului, unde volumul de terasamente în ipoteza a Il-a este exprimat în procente față de volumul real luat ca 100% (figura 2). Fig. 2. Variația procentuală a volumului de terasa- mente în ipoteza calculului terasamentelor pe bază de profile tip și caracteristice fără ridicarea în plan a terenului, față de volumul real al terasamentelor considerat 100% la drumul Valea Căciulata. Dacă la lucrările de teren, în vederea ridicării productivității muncii de proiectare, la această metodă accentul se pune pe limitarea preciziei lucrărilor topografice, precizie corespunzătoare utilajelor folosite în construcție, la redactarea proiectului se pune accentul pe folosirea piese- lor tip și pe elaborarea simplificată a proiec- tării. în cadrul pieselor scrise, toate elementele de bază sînt cuprinse pe poziții Hm într-un singur tabel, care conține atît datele caracteristice ale proiectului, cît și principalele cantități de lu- crări, pe baza cărora se întocmește antemăsu- rătoarea și devizul lucrării. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 695 Ca piese desenate se prezintă schița de an- samblu, planul de situație pe care este figurat axul drumului rezultat în urma studiului de birou, avînd la bază linia poligonală și profilele transversale. în cazul unei pante transversale uniforme a terenului, pentru calculul volumelor se folo- sesc profilele transversale tip, eliminîndu-se ast- fel raportarea profilelor transversale și calcule aferente, care rămîn a se face numai în picheți! cu pantă transversală neuniformă sau în condi- ții speciale. Domeniul de aplicare Metoda simplificată de proiectare se aplică, în special, la traseele situate pe versanți (cazul drumurilor colectoare de coastă, a celor care fac legătură între două bazine, sau în cazul dru- murilor pentru evitarea și depășirea unor zone dificile pe vale), care permite folosirea pe scară largă a profilelor transversale tip. Metoda este productivă și în cazul aplicării ei la drumuri de vale, însă aici posibilitatea de folosire a profilelor transversale este mai restrînsă decît în cazul drumurilor de coastă,, din cauza pante- lor transversale mai puțin uniforme. în zonele foarte grele de teren — zone de chei sau puternic accidentate — din cauza nu- meroaselor detalii care trebuie ridicate în plan, în vederea unei reprezentări fidele a terenului, randamentul acestei metode scade, apropiindu-se de randamentul realizat la proiectarea clasică. Elaborarea proiectului Studiul preliminar. Studiul tehnic al traseului se face inițial pc un plan (hartă) cu curbe de nivel la scara 1:10 000 sau 1:25 000, cînd se sta- bilesc și punctele principale ale traseului (ini- țial, final și puncte obligatorii de trecere), apoi se stabilesc condițiile tehnice în plan orizontal și în plan vertical, pe care trebuie să le aibă drumul proiectat. în principal se stabilește raza minimă de racordare a aliniamentelor, declivi- tatea medie și maximă (în cazul drumurilor pe versant) și lățimea platformei drumului. Lucrări de teren 1, Recunoașterea traseului Proiectarea unui drum prin metoda „liniei de cotă zero" impune o atentă și minuțioasă recu- noaștere a terenului. în lungul traseului se sta- bilesc punctele cheie, care sînt fie puncte obli- gate pc care trebuie să le atingă viitorul drum (traversări favorabile ale cursurilor de apă, puncte de colectare a materialelor lemnoase etc.), fie puncte care trebuie evitate (terenuri alunecătoare, surpări de maluri, stînci izolate etc.). La recunoaștere se folosește clizimetrul, altimetrul și un plan al regiunii. O dată cu par- curgerea terenului pe traseul probabil, se stabi- lește și doclivitatea medie a sectorului de drum limitat de două puncte cheie alăturate. Subliniem atenția deosebită pe care trebuie să o acorde proiectantul recunoașterii traseului, în vederea stabilirii încă din această faza, a condițiilor de declivitate ale viitorului drum, deoarece această metoaa de proiectare nu per- mite îmbunătățirea ulterioară (pe planuri) a declivității drumului. 2. Trasarea liniei poligonale După recunoașterea terenului, se trece la pi- chetarea propriu-zisă a traseului prin țăruși, in- dicînd cota platformei drumului proiectat. Piche- tarea se face cu clizimetrul și cu două jaloane (sau două ștachete, dintre care unul cu tăbliță pentru vizare). Proiectantul deplasează jalonul spre care vizează în sus sau în jos (lateral) piuă cînd găsește punctul corespunzător pantei date, pe care-1 înseamnă cu un țăruș. Cînd se stabilește linia poligonală se recoman- dă, pentru o mai mare precizie a lucrării, sus- pendarea clizimetrului pe jalon, prin intermediul unui cui (aceasta în cazul folosirii clizimetrelor Meridian). Picheții se plantează în punctele caracteristice ale terenului în vederea unei fidele reprezentări a acestuia. Numărul picheților pe km variază între 40 si 70, fiind condiționat de gradul de frămîntare al terenului. La această metodă, curbele nu se tra- sează pc teren; excepție fac buclele care trebuie trasate. în cazul traversării unor viroage adînci, sau a unor creste de deal, unde picheții de cota zero s-ar situa mult în afara amprizei viitorului drum, pe teren se pichetează țăruși diferiți de cota zero, însă pe aliniamentul a doi picheți de cota zero. în acest caz se măsoară, tot cu clizi- metrui, unghiul vertical spre acest punct, din pichetul de cota zero alăturat, în vederea stabi- lirii cotei de lucru a acestui pichet. Distanțele între picheți se măsoară cu lanțul, cu precizia de 0,1 m. 3. Profite transversale Din fiecare pichet materializat la teren se ridică profile transversale cu clizimetrul cînd panta transversală a terenului este uniformă pe toată ampriza viitorului drum, cu lata și cum- păna de zidar în celelalte cazuri. 696 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 Carnet de teren Data 4. Reperaj Avînd în vedere că în cazul execuției meca- nizate picheții din ampriza drumului sînt dis- truși o dată cu începerea săpăturilor, este nece- sar ca parte din picheții de cota zero să fie reperați cu țăruși în afara amprizei, astfel ca în timpul execuției să fie oricînd posibil â recon- stitui axul și cota platformei, conform proiec- tului. Ca regulă, reperii se plantează lateral și spre versant, în afara amprizei drumului, la o dis- tanță și unghi vertical cunoscut. Toate datele culese pe teren se înscriu într-un carnet redat în tabela 1. în același carnet, în rubricile respective, se notează și restul datelor necesare elaborării pro- iectului și anume: lucrările de apărare și conso- lidare (ziduri, anrocamente, drenuri etc.) lucră- rile de artă necesare, indicații asupra naturii terenului, fundației drumului, precum și alte indicații în legătură cu întocmirea devizului 5. Ridicarea în plan. Lucrările de teren se încheie cu ridicarea în plan a liniei poligonale cu ajutorul unui tahime- tru sau busolă, dar numai cu elemente de pla- nimetrie (fără unghiuri verticale). Stațiile cu aparatul se fac întotdeauna într-un pichet de cota zero, admițîndu-se și vize de radiere. Redactarea proiectului 1. Piese desenate a) Schița de ansamblu. Această planșă se prezintă la scara 1:10 000 sau 1:25 000, pe care se figurează traseul proiectat și se redă core- lația între drumul proiectat și masa lemnoasă, care urmează a fi transportată pe acest drum. b) Planul de situație. Linia poligonală a picheților materializați la teren și ridicată în plan, se raportează la scara de 1:500 sau 1:1000. in urma studiului efectuat pe profile transver- sale (tip sau caracteristice), se trasează pe plan axul platformei drumului, cu indicarea razelor curbelor de racordare. Reamintim că în picheții „de cota zero" plat- forma drumului se suprapune peste aceștia, ca nivel, ușurînd mult determinarea axului defini- tiv al drumului. în dreptul fiecărui pichet se înscrie distanța între pichet și axa platformei Planul de situație nu conține decît elementele menționate, cu excepția sectoarelor de drum care necesită exproprieri; în acest caz, se figu- rează și ampriza drumului, în vederea stabilirii suprafețelor necesare de expropriat, în cazul unor zone cu teren uniform și cu pantă transversală mică se poate renunța de a se prezenta în proiect planul de situație. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 697 c) Profite transversale. Volumul de terasamente se calculează în cazul unui teren cu panta transversală uniformă, pe bază de pro- file transversale tio. în acest caz, profilele trans- versale nu se raportează; elementele de identi- ficare ale profilelor, în vederea unei ușoare re- constituiri, ca și suprafețele rambleelor și de- bleelor, se obțin direct din tabele special întoc- mite în celelalte cazuri, considerate ca profite ca- racteristice, se procedează Ia raportarea liniei terenului și aplicarea platformei în vederea cal- culului suprafețelor profilului. Tabela 2 (COHOMIC profil riuHSiffwiL rip^om • Beb/eu R n h A8/gg | ~ ~ | Beției) l~ I Iffeb/ee | T I53M R n L h R 77 t h R Ti însumarea părții carosabile, acostamentelor, lă- țimii șanțului și a supralărgirilor în curbe, care se dau simetric și au următoarele valori, func- ție de raza de racordare (pentru bandă simplă) : 1,50 m pentru curbele cu raza cuprinsă între 15 și 20 m inclusiv; 1,00 m pentru curbele cu raza cuprinsă între 20 și 40 m inclusiv; 0,50 m pentru curbele cu raza cuprinsă între 45 si 120 m inclusiv. — mecanizarea terasamentelor cu buldozerul sc realizează sub un taluz de 4/1. Tabelele prezintă două grupe de profile: A. Profile economice — calculate pe princi- piul compensării transversale a terasamentelor — corespunzătoare unei execuții cu buldozerul și care de regulă se aplică la această metodă (tabela 2); B. Profile cu cota de lucru variabilă (sau cu distanțe variabile între axa platformei și piche- tul de cota zero), care se folosesc în cazul cînd din planul de situație rezultă că nu se pot aplica profilele de tip economic (tabela 3). HOEiBEi l□□[i3B23BSiOE]SBEB0]OS0B□B3[]H SaEISaăiBiaElEliailEBSS^ □□□□□BssaDaaB^ssEo__________ “-□0min||gCTOMBE^ iiSESHEiEDssEnGiEEE-iEnEn 33 |g V 55 H VV o Tabela 3 SE SE □E fa w!? 10.75 PROFIL TRANSVERSAL TIP W 8. 1+) muz TALUZ R-^RA rana iz# a? [WltmipMă fata. as ii |0 IQ -----------------------.-----------^JE1E3S101!!] I mj HI m FT1F71FT1 m m FPJf.F J rn 1 PIPrt fn m vn rvi r»i r^Rrvm Z9 țfitO 8?|q3 Mg? ; wwwim IBElEEFSEIlElEEÎSEîEi \M Ș[|E1E3E][^^ tu Z3 g? y,y|q3 y WqW qtslwhfelw li țf «3 h^iO.15 h- i 050 IEI IE! 1.5 V y wj IS Debleu l L o 5 U 11 Debleu ^tecfbn 55 Ti L Debleu I h=itm ISSSl R Ti l Debleu \ y Profilele tip sînt calculate avînd următoarele elemente variabile : —• lățimea platformei de la 4,0 m la 6,5 m, cu variație din 0.5 în 0.5 m ; — panta transversală a terenului de la 0 la 60%, cu variația înclinării din 5 în 5% : — taluzurile de rambleu debleu grupate în patru categorii: Grupa A (1/1 și 2/3) ; Grupa B (1/1 și 2/2,5); Grupa C (3/2 și 2/2,5) ; Grupa D (2/1 și 2/2,5) ; — cota roșie în axa platformei în limita +2,0 cu variație din 0,25 în 0,25 m, căreia îi corespund distanțe corespunzătoare între axa platformei și pichet. în vederea unei lesnicioase folosiri a tabele- lor s-au admis următoarele ipoteze de lucru (va- labile și în cazul profilelor caracteristice): — cota platformei drumului (cota zero) re- prezintă- întotdeauna partea superioară a tera- samentelor peste care se aplică sistemul rutier; — lățimea platformei drumului rezultă din v s1 n 8' iL a (4 IZ î.o îl £ % 10 LI (5 (? 10 iii 53 i® 4L OJ & £ 25 io îi să 34 y 53 & (4 IEI IEȘI IEI IEI IEI IEI IEI IEI EHEI R Ti ÎS y i, r ea ~~+ 15 a 1» y v 55 58 53 Sf mi IEI !3aB10EaEEE000!3Ei™___________ 7? în _W mi IBBEI IEBEI EB$jl 2 ii A » 35 iEE0l a? 50 50 Restul pieselor desenate (planșe tip, planu- rile lucrărilor de artă) se prezintă în proiect ca în cazul proiectării după metoda clasică, așa că nu mai insistăm asupra conținutului lor. Piese scrise Piesa principală o constituie „Tabela cu date caracteristice și cu principalele cantități de lu- crări", (tabela 4) care cuprinde majoritatea da- telor necesare la șantier, dintre care mai impor- tante sînt: profilul longitudinal sub formă ta- belară, calculul și mișcarea terasamentelor, pozir 998 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 Datele caracteristice și prin ția hm și volumul lucrărilor de artă, al lucrări- lor de apărare și consolidare, grosimea funda- ției drumului, lucrările accesorii suprastructurii, reparaj etc. De reținut este forma simplificată sub care se prezintă mișcarea terasamcntelor unde se admit — dată fiind execuția cu buldozerul — transpor- turi longitudinale pînă la 30 m. După calculul volumelor de debleu și rambleu (coloanele 15— 19) se pun în evidență rambleele ce nu s-au compensat (coloana 20) și care se acoperă fie prin transporturi longitudinale sau, cînd acest lucru nu este posibil, din gropi de împrumut (coloana 21). Memoriul tehnic se prezintă sub formă tipi- zată. Antemăsurătorile se elaborează avînd la bază datele cuprinse în tabela 4 și însemnările din carnet, apoi se întocmește devizul lucrării ca și Ia proiectarea clasică, folosind însă norme de deviz însumate. Această metodă de proiectare se referă numai la partea de traseu. Proiectele de poduri se pre- zintă ca și la proiectarea clasică. îndrumarea și controlul execuției Deși proiectul elaborat după metoda „liniei de cota zero" pune la dispoziția constructorului, practic aceleași date ca și Ia metoda clasică de proiectare, în timpul execuției este necesară o îndrumare mai atentă a construcției, consecință a mecanizării. Axul platformei drumului poate fi transpus cu ușurință pe teren după planuri de către con- ducătorul tehnic al șantierului. Totuși, în cazul unor zone cu mișcări mari de terasament, sau în cazul unor curbe mari, este necesar ca tra- sarea construcției să fie preluată de către pro- iectant. Controlul execuției este asigurat prin reperii din afara amprizei. Identificarea poziției inițiale a picheților și ca atare a traseului se face vizînd din reperi spre vale, la distanța și panta în- scrisă în proiect, pentru fiecare reper. ★ Prin introducerea la proiectarea drumurilor forestiere a metodei simplificate de proiectare se obțin următoarele rezultate: 1. Creșterea productivității muncii în proiec- tare, după primele aprecieri, cu minimum 30%. în cazul unor trasee de coastă, unde este posi- bilă folosirea profilelor transversale tip, datorită pantei transversale uniforme a terenului, se poate obține o productivitate și mai ridicată. 2. Restrîngerea operațiilor topografice de te- ren, care în cazul proiectării clasice reprezintă un volum de muncă destul de important, per- mite a se acorda de către proiectant mai multă atenție studiului propriu-zis al traseului și, deci, găsirea unor soluții mai judicioase, mai ales, în condițiile unui ritm sporit în activitatea de pro- iectare, ca urmare a sarcinilor mari de plan. 3. Ca urmare a simplificării redactării pro- iectului și a folosirii elementelor tipizate, acti- vitatea de birou se restrînge, dînd posibilitate proiectantului de a îndruma și verifica mai sus- ținut activitatea de pe șantiere, contribuind — în urma unei legături mai strînse cu construc- torul — la realizarea unor lucrări de calitate. 4. Reducerea costului proiectării pe km de drum proiectat. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 699 Tabela 4 DRUM________________. Bibliografie [1] I.S.P.F. Instrucțiuni provizorii privind întocmirea și conținutul proiectelor de execuție pentru dru- muri forestiere după metoda simplificată. 1962'. [2] Schweigler, W. Trasarea drumurilor de ex- tare în pădure. Curs internațional de drumuri (Republica Federală Germană și Franța, 1960). Națiunile Unite. Comisia Economică pentru Eu- ropa, Organizația Internațională a Muncii. Ge- neva, 1961. [3] Standenmann, P. Probleme în legătură cu organizarea lucrărilor și proiectarea lor la con- strucția mecanizată a drumurilor forestiere. Schweizerische Zeitschrift fiir Forstwesen, nr. 12. 1958. Contribuția cercetărilor de geologie tehnică h a drumurilor forestiere Ing. Adrian Slifca ISPF C.2. Oxf. 383.1 În ultimii zece ani, de cînd construcția insta- lațiilor de transport forestiere a căpătat un impuls atît de mare, problemele de geotehnică și fundații au luat amploare, elaborindu-se din ce în ce mai multe și mai variate studii, dato- rită cărora s-au obținut rezultate valoroase în proiectarea lor. Cercetările de geologie tehnică care se efec- tuează o dată cu proiectarea instalațiilor de transport s-au aprofundat an de an, prin stu- dierea interdependenței dintre construcții și me- diul geologic înconjurător. Rezolvarea problemelor privind proiectarea, execuția și funcționarea drumurilor forestiere se face astăzi în baza cercetărilor geologice și geotehnice, care prin datele lor caracterizează din punct de vedere geologic regiunea respec- tivă în vederea alegerii celui mai favorabil am- plasament, studiază condițiile terenului și pro- cesele fizico-geologice, care determină stabilita- tea drumului și recomandă măsuri tehnice și chiar soluții constructive pentru înlăturarea condițiilor nefavorabile. Astfel se realizează instalații de transport fo- restiere integrate în mediul natural înconjură- tor, asigurîndu-li-se o existență comună cu acest mediu, în care procesele fizico-mecanice inevi- tabile, prevăzute din timp se produc fără a dău- na construcției. Cercetările de geologie tehnică sînt orientate spre realizarea unor drumuri cu o stabilitate și o rezistență suficientă, executate cu cheltuieli de construcție minime și avînd cheltuieli de ex- ploatare cît mai reduse. Terenul de fundare este unul dintre elemen- tele esențiale ale construcției rutiere, iar deter- minarea proprietăților lui fizico-mecanice, a sta- bilității și a capacității portante prin studii geo- tehnice, constituie pentru inginer o problemă tot atît de importantă ca și proiectarea și execu- tarea propriu-zisă a construcției. Terenul lu- crează la construcțiile rutiere în condiții natu- rale complexe; de aceea trebuie cunoscute par- ticularitățile specifice de comportare ale rocii care formează platforma drumului. Problema studierii terenurilor nu poate fi lăsată numai pe seama proiectantului sau a con- 700 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 structorului, care ar putea să aibă fie tendința reducerii prețului de cost în detrimentul sigu- ranței lucrării, fie să supradimensioneze ele- mentele de fundație. De aceea, caracteristicile pe care le prezintă terenul din punct de vedere morfologic, geologic, geotehnic și hidrogeologic, elemente pe care le studiază geotehnicianul, îm- binate cu măsurile constructive tehnice preci- zate de inginerul proiectant conduc Ia realiza- rea unor drumuri forestiere de calitate supe- rioară, sigure și economice. întrucît studiile geotehnice și geologice au o importanță deosebită pentru proiectarea dru- murilor și fără ele nu se poate proiecta nici o construcție rutieră, geotehnicianul trebuie să lucreze în strînsă colaborare cu proiectantul drumului. Scopul colaborării este să se cerce- teze măsura în care terenul se pretează pentru drumul proiectat, în ce fel să realizeze unitatea dintre construcție și suportul natural — terenul (ca element portant) și să se stabilească măsu- rile de siguranță necesare pentru realizarea unei unități depline. Participarea geotehnicianului este obligatorie chiar de la prima recunoaștere făcută de proiectant pentru alegerea traseului și fixa- rea soluțiilor generale principale. Astfel s-a ajuns ca la proiectarea unor drumuri dificile, ca .Titia-Vintileasca, Milcov sau drumul regional de pe Valea Putnei, în urma studierii atente a terenului să se aleagă trasee sigure cu soluțiile cele mai economice posibile. Proiectarea și construirea drumurilor forestie- re în Bazinul Vrancci a pus probleme din cele mai grele din cauza naturii terenului. Valea Milcovului, de exemplu, este săpată în roce moi, aparținînd saliferului miocenic, reprezentate prin marne, gipsuri, argile, tufuri dacitice și gresii slab cimentate. în foarte dese cazuri acest com- plex de roci este străbătut pînă la suprafață de masive de sare, versanții sînt alunecători și complet denudați, avînd numeroase formațiuni torențiale. Pentru a se putea proiecta s-a exe- cutat o cartare geologo-geomorfologică aprofun- dată Ia scara 1:1000, care a cuprins toate feno- menele de geologie dinamică. în funcție de acea- stă cartare, la indicația studiului geologic tra- seul a fost condus prin albie așezat pe apărări elastice (gabioane). Tipul de gabioane a fost stabilit după modul cum acționa eroziunea rîu- lui în fiecare punct pe vale, pe baza observa- țiilor făcute de geotehnician. S-au evitat zonele periculoase prin treceri repetate peste rîul Mil- cov, asigurîndu-se prin studii geotehnice deta- liate celor peste douăzeci de poduri condiții bune de fundare, pentru a rezista viiturilor des- tul de dese și de marc amploare. De asemenea, la drumul regional proiectat pe Valea Putnei, inițial traseul a fost condus în apropierea albiei, la baza unui versant ce prezenta alunecări dc mari proporții pe circa 400 m. în urma unor cercetări geologice atente, s-a găsit în zona res- pectivă o variantă mai sus cu 25 m față de cea inițială, obținîndu-se un traseu mai sigur și mai scurt. La drumul proiectat pe conturul lacului de acumulare de la Uzina Hidroelectrică „16 Fe- bruarie" de pc rîul Argeș, prin studierea amă- nunțită a zonei din imediata apropiere a viito- rului lac de acumulare, s-a rectificat traseul pe aproximativ 2 km, pentru a fi ferit de acțiunea apei. Definitivarea soluțiilor la proiectarea dru- mului de acces la barajul U.H.E. „16 Februarie" s-a făcut paralel cu execuția în condiții foarte grele, cercetarea geologică a terenului ducînd la adoptarea soluțiilor celor mai economice (ziduri de sprijin, viaducte, tunde). Ținînd seama de interdependența strînsă din- tre caracteristicile geologice ale terenului și dru- mul proiectat, studiile geotehnice constituie așa dar materialul de bază pentru proiectarea tera- samentclor, a lucrărilor de consolidare și de artă și a sistemului rutier. Traversarea obstacolelor naturale pentru rea- lizarea unui traseu scurt poate fi legată dc exe- cutarea unor construcții scumpe și complicate din punct de vedere tehnic, de aceea studiile geologotehnice trebuie să contribuie la fixarea soluțiilor ce se adoptă în proiectare, recoman- dînd terenul cel mai indicat, evitarea punctelor periculoase, nestabile sau dificile, măsurile de consolidare ale acestora, adîncimile minime de fundare a lucrărilor de artă. Studiul geotohnic poate contribui substanțial la reducerea costu- lui investițiilor instalațiilor forestiere de trans- port, prin precizarea structurii geologice a regi- unii, care determină stabilitatea stratificatiei Ia bază și în apropierea terasamcntelor. forma- rea alunecărilor, surpăturilor și prăbușirilor ce pot amenința drumul. Cunoașterea acestor pro- cese și luarea din timp a măsurilor de preve- dere duce la realizarea unor lucrări economice sigure și durabile- în vederea asigurării stabilității terasamente- lor, geotehnicianul furnizează datele necesare pentru proiectarea drenurilor, zidurilor de spri- jin, consolidarea taluzurilor și evacuarea apelor de suprafață, sau dovedește necesitatea alegerii unei alte variante. Pentru proiectarea drumurilor forestiere din bazinul Rm. Sărat (Jitia — Vintileasca și Du- mitreȘti-Jitia) care traversează alunecări de mare amploare, s-au efectuat studii geotehnice apro- fundate, cercetîndu-se în mod detaliat masele de pămînt în mișcare. Astfel, s-au putut stabili măsurile de consolidare economice, modificîn- du-se în numeroase zone traseul pichetat inițial. Un element important în calculul costului construcțiilor îl constituie determinarea gradu- lui de dificultate a efectuării săpăturilor pentru executarea traseelor și depistarea surselor locale de materiale pentru construcție. Executarea drumurilor forestiere din materiale locale nece- sită efectuarea de studii în vederea alegerii ma- terialelor de cea mai bună calitate, care există de-a lungul traseului, pentruca prin folosirea REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 701 acestora, din sursele cele, mai apropiate, ușor de extras și transportat, să se realizeze drumuri economice. în albia rîului Rm. Sărat, de exemplu, balastul este colmatat cu argilă și în porțiunea unde s-au proiectat drumurile Dumitrești și Ji- tia-Vintileasca predominau fragmentele de di- mensiuni mari. Determinările granulometrice făcute în laboratorul geotehnic asupra probelor de balastieră, au făcut posibilă recomandarea acestei surse de materiale locale cu operațiile necesare de sortare, ducînd la rezolvarea eco- nomică a problemei. Uneori, la drumurile proiectate în bazinele Vrancei sau Lăpușului, lipsa pietrei de carieră de calitate corespunzătoare a determinat chiar executarea unor cercetări speciale cu încercări de laborator asupra rocelor existente (rezis- tență la compresiune, uzură, gelivitate și șoc). Studierea de către geolehnician a terenului duce și la determinarea indicelui de capacitate portantă, în vederea dimensionării juste a siste- mului rutier. Pentru recondiționarea drumurilor publice din bazinul Lăpuș, precum și a altor drumuri importante, s-au elaborat studii deta- liate, executîndu-se sondaje în vederea determi- nării nivelului apelor subterane, pericolului de îngheț al terenului, stabilirii grosimii împietruirii existente și a încercărilor de laborator necesare dimensionării fundațiilor prin metoda Ivanov, precum și prin metoda indirectă. Dacă condițiile terenului influențează esențial proiectarea construcțiilor, uneori și construcțiile ia rîndul lor, exercită o influență importantă asupra condițiilor naturale ale terenului, repre- zentînd un factor de modificare a acestor condiții. Astfel, drumurile greșit construite pot perturba echilibrul natural al reliefului prin ramblee și deblee. Se pot forma rîpe, se pot produce erodări și prăbușiri, sau se poate împie- dica scurgerea apelor de suprafață. Studiile geotchnice temeinice trebuie să contribuie Ja găsirea unor soluții juste pentru consolidarea surpăturilor, a coastelor nestabile, a rîpelor și a malurilor rîurilor. Din cele expuse, rezultă că studiile de geologie tehnică pot constitui o cheie în reducerea pre- țului de cost la proiectarea drumurilor forestiere. Prin soluționarea problemelor ce se ivesc la ale- gerea traseului pe distanțe minime, recomandînd terenul cel mai indicat, evitarea punctelor peri- culoase și luarea unor adîncimi minime de fun- dare a lucrărilor de artă, geotehnicianul contri- buie substanțial la reducerea costului instalațiilor forestiere de transport. Stabilirea cu precizie a adîncimilor de fundare a podurilor și zidurilor de sprijin are ca rezultat pe bază de cercetări geotehnice reduceri importante în valoarea inves- tițiilor, cvitînd fundațiile supradimensionate inutil. Geotehnicianul poate, de pildă, să recomande schimbarea amplasamentului unui pod, dacă din cercetările efectuate, just interpretate, rezultă că în alt loc construirea fundațiilor necesită cheltuieli mai mici. Lipsa studiilor geotehnice temeinice la*proiectarea unor lucrări de artă și insuficienta cunoaștere a terenului de fundație poate provoca pagube importante prin distruge rea lucrărilor. Cercetarea tehnico-geologică a terenului con- tribuie așa dar în mod hotărîtor la reducerea prețului de cost prin proiectare și la realizarea unor lucrări sigure și durabile. De aceea, astăzi, în Institutul de Studii și Proiectări Forestiere se acordă o atenție deose- bită studiilor geotehnice, aprofundîndu-se cerce- tările la toate fazele de proiectare, pentru ca astfel să se elaboreze proiecte economice. în vederea obținerii unor rezultate cît mai bune, se duce o muncă susținută ca prin introducerea metodelor noi de lucru să se perfecționeze stu- diul terenurilor de fundație. Astfel, în centrul preocupărilor noastre stau problema compactării terasamentelor și a stabilității lor, studiul capa- cității portante și calculul sistemelor rutiere și proiectării drumurilor forestiere din pămînturi stabilizate. Metodele de investigație ale mecanicii pămîn- turilor și ale tehnicii fundațiilor pun la dispo- ziția geotehnicianu'lui mijloace de a pătrunde și a stăpîni multe din legile și fenomenele na- turii. Fenomenele legate de comportarea pămîn- tului sînt în funcție de numeroși factori, a căror importanță relativă trebuie apreciată cu discer- nămînt de la caz la caz. Studiul complet al acestor factori ajută la fun- damentarea soluțiilor proiectelor, aducînd prin aceasta economii de investiții, obiectiv urmărit întotdeauna în lucrările de proiectare. Mecanizarea. complexă a Construcției drumuri. Ing. Petre Bradoschî directorul D.L.G., MEF C.Z. Oxf. 383.7 La construcția drumurilor forestiere, ca și în alte sectoare economice, mecanizarea con- stituie calea cea mai importantă pentru intro- ducerea progresului tehnic. în acțiunea de mecanizare a lucrărilor de con- strucții se disting mai multe faze. Prima fază •— mecanizarea simplă — cores- punde etapei de execuție mecanizată a uneia sau a mai multor dintre operațiile elementare, care compun procesul tehnologic, cu prioritate cea principală. în mod obișnuit, prin planul teh- nic se dă sarcina de mecanizare parțială a operației-cheie. Această fază s-a realizat în anul 1963 pe șan- tierele de drumuri forestiere din țara noastră după cum se redă în graficul din fig. 1. - Derocere Spart piatra Fig. 1. Creșterea indicelui de mecanizare oarțială în %. Mecanizarea simplă sau parțială, în cazul terasamentelor de pămînt constă în săparea și transportul pămîntului cu buldozerul, compac- tarea sub propria lui greutate și cu cilindru compresor, săparea pentru taluzate, finisarea platformei și a taluzelor executîndu-se manual, în cazul derocărilor, forarea se face mecanizat cu ciocanul perforator, iar îndepărtarea mate- rialului rezultat din explozie se execută manual prin rănguire. încărcat și transportat cu roaba sau vagoneti. Faza următoare este mecanizarea complexă, care se realizează în cazul cînd toate operațiile care alcătuiesc un proces tehnologic inclusiv cele auxiliare, se execută mecanizat cu ajutorul unei garnituri de utilaje de construcție alcătuită corespunzător. Conform instrucțiunilor D.C.S. mica mecani- zare nu poate participa la mecanizarea com- pletă. De exemplu, la execuția terasamentelor dacă se execută transportul pămîntului cu va- goneții împinși cu brațele, nu se consideră că procesul tehnologic a fost mecanizat complex. De asemenea, nu se consideră mecanizat com- plex un proces tehnologic Ia care numai ope- rația de bază a fost mecanizată, iar celelalte operații nu se mai execută, întrucît nu mai sînt necesare. La execuția terasamentelor în pămînt, mecanizarea completă se realizează prin săpa- rea și transportul pămîntului cu buldozerul, compactarea sub greutatea proprie a lui, cu cilindru compresor sau cu plăci vibratoare ca și în cazul mecanizării simple, iar taluzarea și finisarea platformei și a taluzelor cu ajutorul autogrederului. Dcrocările se mecanizează com- plex forind mecanic și îndepărtînd roca dis- locată cu exploziv, fie cu ajutorul buldozerului, fie cu excavatorul și autobasculante sau dum- pere. Ultima fază, cea superioară, este automati- zarea proceselor de construcție, în care toate operațiile se execută cu ajutorul unui sistem de utilaje de construcții și aparate care func- ționează automat, muncitorul avînd numai sar- cina de a controla funcționarea lor. Nivelul de mecanizare simplă se determină ca raportul între volumul lucrărilor executate mecanizat și volumul total al lucrărilor executate (mecanizat și manual). Gradul de mecanizare complexă este deter- minat de operația mecanizată în cea mai mică măsură, chiar dacă restul operațiilor componente au fost mecanizate într-o proporție mult mai mare. De aceea este necesar să se facă distincție între nivelele de mecanizare a lucrărilor în dife- rite faze de mecanizare. Spre exemplu, la drumul auto Bogdana (DREF Ploiești) s-au realizat următoarele volume de lucrări de terasamente : Volumul total al terasamentelor . . 16 000 m3 Volumul total al terasamentelor brute .............................. .12 000 m3 Volumul terasamentelor brute execu- tate cu buldozerul................... 10 500 m3 ka^ISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 70â Volumul terasamentelor pentru talu- zare executată cu autogrederl . . 2 500 m3 Volumul total al finisărilor - ... 25 000 m2 Volumul finisărilor executate cu auto- grederul . . . . ................. 12 000 m2 Nivelele de mecanizare a execuției terasamen- telor pc diferite faze sc determină astfel: — indicele de mecanizare pe operații — săpat și transportat pămînt pentru terasa- mente brute — 00 X 100 = 87,5 % 12.000 ’ ' — săpat și transportat pămînt pentru taluzare : ^50^- X 100 = 62,5% 4.000 •— finisarea, nivelarea și politura platformei și a taluzelor 12.000 25.000 X 100 = 48 % — compactarea s-a mecanizat integral prin greutatea proprie a buldozerului și cu ajutorul cilindrului compresor. — Indicele mediu de mecanizare parțială a operației-cheie: — săpat și transportat pămînt —— X 100 = 81,3% 16.000 ■— indicele de mecanizare complexă este egal cu cel mai mic indice de mecanizare a opera- țiilor, care compun procesul tehnologic respectiv, în cazul nostru 48%, cît s-au mecanizat fini- sările. Proporția în care se mecanizează diferitele operații elementare, care alcătuiesc procesul tehnologic este determinată de dotarea cu uti- laje a șantierului, de caracteristicile tehnice ale acestora, precum și de condițiile terenului, specifice fiecărei lucrări în parte. Deoarece indicele de mecanizare complexă corespunde nivelului dc mecanizare a operației cu valoarea cea mai mică, el este de regulă mai mic decît nivelul de mecanizare a operației principale. Datorită creșterii rapide a parcului de uti- laje de construcții, majoritatea operațiilor care necesită un consum mare de muncă se execută, în prezent, cu mecanizare simplă. Anul acesta, prin dotarea șantierelor cu autogrederc, excavatoare mai puternice și plăci vibratoare, a fost posibil să se treacă la. mecanizarea com- plexă a proceselor tehnologice de bază în con- strucția drumurilor forestiere: terasamente în pămînt și stîncă (derocări). Concomitent cu creșterea cantitativă, parcul de utilaje de construcții se îmbunătățește și calitativ. Completarea și creșterea sa se realizează cu mijloace de mecanizare mai perfecționate, mai productive și deci mai eficiente din punct de vedere economic. Astfel, dacă în primii ani șantierele au fost dotate cu buldozere cu lama riglă, în ultimul timp pe șantier s-au introdus angledozere si til- dozere acționate hidraulic, care la aceeași putere a motorului au un randament cu circa 30% mai bun. De asemenea, ciocanele perforatoare de 19 kg greutate sînt înlocuite cu ciocane de 17 kg, motocompresoarcle vechi cu roți metalice în greutate de circa 2500 kg prin motocompresoare pe pneuri în greutate de 1 800 kg, cilindrii com- presori statici sînt înlocuiți cu plăci și cilindri compresori vibratori, ș.a. Creșterea nivelului de mecanizare sc asigură nu numai prin dotarea cu noi utilaje de con- strucții, ci concomitent este indicată îmbună- tățirea folosirii mijloacelor existente. Eficiența folosirii utilajelor de construcție depinde atît de specializarea întreprinderilor (la care trebuie să se concentreze utilajele de con- strucții), de existența bazelor dc reparații pen- tru menținerea lor în stare de funcțiune, de asigurarea unei game variate de utilaje necesară pentru mecanizarea complexă a lucrărilor, cît și de calificarea cadrelor de mecanizatori. Pentru mecanizarea complexă a lucrărilor de construcții este deosebit de importantă corela- rea capacității utilajelor folosite pentru meca- nizarea complexă a unui proces tehnologic. în cazul cînd mașinile care alcătuiesc setul dc utilaje pentru mecanizarea complexă a unui proces de lucru nu corespund una cu cealaltă, din punct de vedere al productivității, o parte din acestea nu vor putea fi folosite la întreaga lor capacitate. Structura procesului de producție — factor de- terminant pentru mecanizarea complexă Caracteristicile procesului de producție din construcții •— durata relativ lungă a execuției, imobilitatea obiectului, cît și faptului că fiecare lucrare reprezintă un unicat, fac ca posibilită- țile de mecanizare complexă să nu se poată re- zolva decît pentru fiecare caz în parte, avînd totuși ca baza de pornire cîteva scheme-tip pentru alcătuirea seturilor de utilaje. După cum se știe totalitatea acțiunilor mun- citorilor asupra materialelor cu ajutorul utila- jelor sau uneltelor, în cadrul căreia se realizează un obiect de construcție, constituie procesul de producție de construcție montaj. în cadrul acestui proces se găsește ca unitate structurală elementară operația, parte a pro- cesului de producție independentă din punct de vedere organizatoric și omogenă din punct de vedere tehnologic, care se execută fără în- trerupere, pe un anumit loc de muncă, cu aceleași unelte, de unul sau mai mulți munci- tori (cum ar fi: săparea, forarea, transportul, așternerea straturilor sist. rutier etc). 704 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 O serie de operații intim legate tehnologic și strîns grupate organizatoric, executate de unul sau mai mulți muncitori pe un anumit loc de muncă, prin care se obține un produs finit, ce se poate măsura formează un proces de lucru, în cazul drumurilor forestiere: fundația supra- structurii, îmbrăcămintea, diferite categorii de podețe etc. O succesiune de operații sau o grupare de procese de lucru, în cuprinșul cărora au loc schimbarea formei, dimensiunilor, aspectului sau stării materialelor prin acțiunea muncii asupra acestora cu ajutorul utilajelor, constituie un proces tehnologic. In cadrul unui proces tehnologic se realizează o anumită categorie de lucrări; producția se realizează deci efectiv în cadrul procesului tehnologic. După cum s-a arătat anterior rezultatul unui proces de producție este un obiect imobil, fixat de sol — a construcției capabilă să înde- plinească independent funcția pentru care a fost proiectată. în ceea ce privește drumurile forestiere se consideră ca obiecte : — drumul propriu-zis, determinat prin două puncte precise stabilite prin proiect, inclusiv lucrările de consolidare și apărare podețele, etc; — lucrările de artă cu deschidere mai mare de 10 ni; podurile, sînt considerate fiecare în parte, ca obiect separat. Un obiect este alcătuit din una sau mai multe categorii de lucrări (terasamente, lucrări de apărare — consolidare, podețe, suprastructura, etc), fiecare executîndu-se în cadrul unui proces tehnologic. Pentru mecanizarea complexă,' adică pentru alcătuirea seturilor de utilaje cu ajutorul cărora să se mecanizeze toate operațiile unui proces tehnologic, o importanță deosebită prezintă atît posibilitatea de tipizare a construcției, numărul operațiilor care compun procesele tehnologice, cît și condițiile de ordin tehnologic de care trebuie să se țină seama la eșalonarea lor în timp. Cu cît volumul lucrărilor netipizabile este mai mare, cu atît mai greu se pot stabili seturi fixe de utilaje. Un proces tehnologic format dintr-un număr mai mare de operații necesită un set de utilaje compus dintr-un număr mai mare de tipuri, presupunînd o orga- nizare și exploatare mai dificilă a lor. Execuția drumurilor eșalonată pe doi ani determină, de asemenea, unele schimbări în structura procesului de producție și deci a seturilor de utilaje. în cazul drumurilor forestiere, categoriile de lucrări care se pot tipiza (suprastructura și podețele) reprezintă cel mult 35—40% din valoarea obiectului. Pentru aceste procese teh- logice se pot alcătui seturi fixe de utilaje. Pentru celelalte procese tehnologice (deci cate- gorii de lucrări) care se compun aproximativ din aceleași operații, dar în volume diferite, este posibil să se stabilească numai seturi tip de utilaje, care trebuie să fie adaptate ca număr de utilaje la particularitățile fiecărui caz în parte. In cadrul lucrărilor de bază, la construcția drumurilor forestiere se întîlnesc în mod obiș- nuit procesele tehnologice prezentate în tabela 1 p. 705. In cazul execuției eșalonate pe doi ani, pro- cesul tehnologic de execuție a terasamentelor în pămînt se împarte astfel: în primul an, se execută săpătura, încărcarea, transportul și nive- larea, iar în cel de al doilea an, taluzarea, fini- sarea platformei și compactarea rambleelor. In funcție de felul execuției (manual sau me- canizat), de felul utilajelor de construcții folo- site și dc condițiile terenului specifice fiecărei lucrări, procesele tehnologice diferă de la un caz la altul. Astfel, existența unor terenuri mlăștinoase poate impune un proces tehnologic specific lu- crărilor de terasamente, folosirea prefabricatelor aduce de regulă unele simplificări procesului tehnologic, deoarece pc șantier se execută numai montajul. Caracteristicile obiectului de executat, care impune modalități diferite de organizare tehnică și de desfășurare a lucrărilor determină și pro- filul tehnologic al procesului de execuție a drumului forestier. In mod obișnuit profilul tehnologic este deter- minat de următoarele elemente: — existența și natura vegetației care acoperă terenul pe care s-a stabilit amplasamentul; — natura terenului (îndeosebi existența stîn- cii, a terenurilor instabile, a mlaștinilor). — caracteristicile geotopografice ale terenului pe care se desfășoară traseul (drum de coastă, de vale etc); — sistemul rutier adoptat (împietruire sim- plă; împietruire în două straturi, macadam, pămînt stabilizat, îmbrăcăminți moderne) ; — soluția constructivă pentru lucrările de artă (tuburi prefabricate, podețe deschise cu tabliere prefabricate sau monolit). Profilul tehnologic determină componența se- tului de utilaje și sistemul de organizare a execuției lucrărilor. Astfel, dacă pentru execuția terasamentelor în pămînt se folosește buldozerul, parte din ope- rații ca: încărcarea, transportul și descărcarea dispar ca operații distincte, executîndu-se de același utilaj, o dată cu săparea. Dimpotrivă, folosirea excavatorului presupune executarea tuturor operațiilor enumerate. Deci, același pro- Tabela J 1 Procesul tehnologic 0 per atîa Utilajul posibil de folosit 1 1 execuția lucrărilor preliminare — reambularea — profilarea 2 execuția lucrărilor pregătitoare — curățirea terenului — scoaterea cioatelor — mașină de curățit (D. 210 B) — defrișător — greblă de rădăcini — treedozer 3 execuția terasamentelor In pămtnt — săpătura — încărcarea transport — descărcarea — taluzarea — nivelarea platformei — compactarea rambleelor — șanțuri — buldozer — traxeavator — excavator — traxeavator — excavator — tractor — dumper — autobasculantă — excavator — greder — greder — vehicolelc care transportă pămînt — cilindri compresori — tăvălug picior de oaie — maiurl mecanice — plăci vibratoare — săpătoare de șanțuri 4 execuția terasamentelor In stîneă — forarea — producerea exploziei — rănguirea blocului — spargerea blocurilor mari — Încărcarea — transport — descărcarea — ciocan perforat — motoperforator — pickhamer — excavator — tractor, autobasculantă, dumper 5 execuția zidurilor de sprijin — săpături In fundații — zidărie tn fundații — zidărie în elevație — șapă -de protecție și rostuire — umplutură de piatră în spatele zi- dului 6 execuția drenurilor — săpătură — sprijiniri — amenajarea canalului de fund — umplerea cu piatră — Închiderea drenului 7 execuția suprastructurii Procese de lucru: a — fundația — pregătirea patului — așternerea substratului de balast — autogreder — cilindru compresor — autogreder — distribuitor — cilindru compresor b — îmbrăcămintea — așternerea stratului de îmbrăcă- minte — Închiderea Îmbrăcăminți i — autogreder — distribuitor — cilindru compresor — autocisternă c — accesorii — confecționarea — plantarea 8 execuția podețelor a — podețe tubulare (pe cate- gorii de diametre) — săpătura pt. fundație — fundație — montarea tubului — umplerea deasupra tubului — excavator — betonieră — automacara — excavator b — podețe dalate. (pe categorii de deschideri) — săpătură pt. fundație — epuismente — zidărie în fundație — zidărie tn elevație — tencuieli sau rostuiri — cuzineți și timpane — montarea tablierelor prefabricate ' — sapa de bitum și carton asfaltat [ — excavator — pompa — betoniere — automacara REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 706 Primul an Procesat tehnologic 1 Execuția lucrărilor pregătitoare (manuali. S Execuția terasamentelor brute (mecanizat complex) IU Montare podețe tubulare (mecanizat simplu) Operația -curățirea terenului - manuo' - Scoaterea cioatelor - cu exploziv -săpare și transport ■ buldozer B-2SC -compactare cilindru compresor -săpătura pentru Fundație " manual -Fundație de balast - manual -montare tuburi - automacara -umplutura peste tuburi - manual I Anul a! doilea Finisare terasamente (mecanizat complex} l Execuții lucrărilor de apărare st consolidare (manual) E Execuția suprastructurii (mecanizat complex) -săpătură pentru taluzare - autogreder -nivelarea platforme' - autogreder -etecuția șanțurilor -Săpătura pentru Fundații -zidărie in fundatii - zidărie in elevație -sapa de protecție —umplutura de piatră autogreder -pregătirea patului — autogreder Cilindru compresor -așternerea stratului de - autogreder balast -cilindrarea stratului de -cilindru comprese balast - stropitoare -accesorii Fig, 2. Schema tehnologică de execuție mecanizată a unui drum forestier. Deci, fiecare profil teh- nologic se caracterizează prin: — utilajul de construc- ție folosit; — sistemul de organi- zare a execuției (frontal sau desfășurat). Analizînd structura pro- ceselor tehnologice, volu- mul lucrărilor necesare a se executa pentru realiza- rea obiectului și condițiile terenului, se stabilește pentru fiecare caz în par- te, componența setului de utilaje de construcție, atît ca tipuri de utilaje, cît și ca număr, urmărindu-se folosirea lor la întreaga capacitate. Modul de stabilire a setu- lui de utilaje în cele ce urmează se exemplifică modul cum se stabilește setul de utilaje pentru un drum de coas- tă, în teren fără stîncă, cu îmbrăcămintea din balast. Terasamcntul este con- stituit din pămînt tare. Mișcarea terasamentelor în volum de 4 000 m’/km se realizează în proporție de 70% ca terasament brut, în primul an, la 20 m distanța, și restul în anul al doilea. Panta transversală a te- renului este de 35%. Podețele tubulare din tuburi prefabricate, cu diametrul de 60—100 cm sînt montate pe fundație din balast. Sistemul rutier: împie- truire simplă din balast într-un singur strat de 10 cm grosime, pe o lățime medie de 3,30 m. Execuția s-a prevăzut a se face conform schemei tehnologice din fig. 2. ces tehnologic (terasament în pămînt) poate fi executat după profile tehnologice diferite: teren cu sau fără vegetație, în pămînt tare, foarte tare etc. modul cum se face mișcarea terasamentelor — pe profilele învecinate sau Ia distanță etc. în primul an, viteza de înaintare la construc- ția terasamentelor brute este determinată de buldozerul S-100. Pentru calcul se folosesc normele de producție elaborate de MEF în 1963, REVISTĂ PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 707 Tabela 2 Diatanț-a de transport m. Angledozcr cu acționare mecanică montat pe tractor Angledozer cu acționare hidraulică KomastTu 8-100 TG. 90. S Natură terenului tare | f. tare tare | f. tare tare f. tare 10 40 34 29 26 58 49 20 34 29 25 22 . 50 45 30 28 25 21 19 42 37 40 23 21 19 16 38 30 50 20 19 17 14 32 27 Buldozerul înaintează zilnic, în 8 ore de lucru 31 X 8 1 =-------— 100 ml terasamente brute/zi. 4x0,7 Pentru compactarea terasamentelor, după nor- mele de deviz sînt necesare 0,081 ore/m de drum, cu lățimea de 4,5 m; pentru 100 m sînt necesare 8,1 ore. Fig, 3. Buldozer executînd terasamente brute la drumul Dîmbovița. Tot în primul an se execută și montarea tuburilor prefabricate, în acest scop șantierul trebuie dotat cu automacara și tractor cu re- morcă. în anul al doilea, se execută restul lucră- rilor — finisarea terasamentelor, ziduri și dre- nuri, suprastructură. Ritmul de înaintare este determinat în această fază de autogreder, ca fiind utilajul de bază. — pentru taluzate productivitatea (după Haf- ner) este de: Panta transversală a terenului Panta talazului Lungimea tal uz uliii executat într-o oră m. 35 2/3 100 40 2/3 78 45 2/3 04 50 2/3 58 55 2/3 53 60 1/2 50 Pentru a executa 100 m terasament finisat este necesar să se lucreze cu autogrederul o oră pe zi. Fig. 4. Nivelarea platformei cu autogrederul la drumul forestier Bogdana Timpul necesar pentru executarea nivelării se calculează cu formula: Vxb în care L este lungimea în km a sectorului de drum pe care se lucrează n = numărul de treceri necesare pentru ni- velare completă, care este egal cu 3—4; b = randamentul grederului, care în medie este 0,6; V = viteza medie de lucru a grederului, care se ia de 3,28 km/h pentru finisări, 5,68—7,85 km/h pentru nivelări și 4,6—5,68 km/h, pentru tăierea pămîn- tului și deplasarea lui. Pentru nivelare timpul necesar va fi: î1 = 0>8x3 — 0,11 ore/100 m drum 4,6 x 0,6 Pentru împrăștierea balastului, nivelarea și așezarea la profil sînt necesare patru treceri, în viteza de 5,68 km/h, două treceri cu viteza de 4,6 km/h, și două treceri cu viteza de 3,28 km!h. Randamentul grederului se ia 0,5, din cauză că este împiedicat să funcționeze de gră- mezile de balast: 0,1 x 4 0,1 x 2 0,1 x 2 „ , —------+--------+--------= 0,35 ore/lOOm drum 5,68X0,5 4,6 X 0,5 3,28x0,5 Pentru taluzarea și finisarea a 100 m drum sînt deci necesare 1,46 ore de lucru cu auto grederul. Rezultă că într-o zi un autogreder va executa 8 X 0,75 : 1,46 ^400 m drum, conside- rând un indice de folosire a timoului de lucru de 0,75. Necesarul de cilindri compresori: — pentru pregătirea patului, productivitatea se calculează în formula: _ . 1090‘T (B - a) o-kt _ . Pr ■ zi = —-----1--------nri/zi n- 708 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 în care: B este lățimea de cilindrare în m, pentru cilindrul compresor IRUM: valoarea lui B este de 1,60 m. a = lățimea de suprapunere la cilindrări succesive în m, se consideră 0,3 m. v = viteza de deplasare în km/h 1,8 km/h. Kt = coeficientul de utilizare în timp (0,8). n = numărul de treceri peste acelaș loc 20. Pr = m2; 20 . — pentru 330 m2 sînt necesare 0,44 ore. — pentru cilindrarea stratului de balast, după normele de deviz sînt necesare 0.017 ore/m2 de drum (la o grosime a stratului de balast de Fig. 5. Pregătirea patului la drumul forestier Bogdana. 15 cm). Pentru 100 m drum sînt necesare 5,61 ore, corespunzătoare la 330 m2 suprafață îm- pietruită. Pentru a executa 100 m de drum sînt necesare deci 6,05 ore cilindru compresor, iar pentru 400 m 24,20 ore, adică rotunjit 3 cilindri com- presori. Excavatorul se folosește pentru săparea și încărcarea balastului în autobasculante. Produc- tivitatea excavatorului se calculează cu formula: Pr~ 60 q-n k2 în m3/h. în care 5 este capacitatea cupei 0,3 m3. n = numărul ciclurilor pe minut în cazul exemplului luat 1; = coeficientul care ține seama de condi- țiile de descărcare, se ia 0,9 pentru descărcare în mijloace de transport; k2 = coeficientul de umplere a cupei, de- pinzînd de natura terenului, se ia = = 1 — 1,2 pentru terenuri necoezive, 1,15 — 1,4 pentru terenuri ușor eo- ezive; 0,5 — 0,95 pentru argile mijlocii și grele; 0,3 — 0,5 pentru stîneă. Pr- =60x0,3x1x0,9x1 = 16 m3/h. în opt ore se vor încărca 128 m3 față de 132 m3 necesari pentru a împietrui 400 m. Diferența se va acoperi prin prelungirea timpului de lucru. Considerînd că balastul se transportă pe dis- tanța de 7 km cu o viteză de 15 km/oră (trans- Fig. 6. Primul strat de balast a fost așternut și cilindrat (diurnul Bogdana, august 1963). port în rampă), rezultă ca necesare 132 m3 X 1,8 to/m3: 30 to/8 ore autobasculantă = 8 auto- basculante. Capacitatea de transport a unei autobasculante în 8 ore de lucru, încărcare mecanică va fi următoarea: Pistanța de transport Viteza de circulație Km,h 10 15 20 ' 25 1 88 107 121 130 2 57 74 88 98 3 42 57 69 79 4 34 46 57 66 5 28 39 48 57 7 21 30 38 45 10 15 22 28 34 15 10 15 19 24 20 8 12 15 18 mai sînt necesare: o betonieră de 150h, o stropitoare tractată și o automacara. Automa- caraua și betoniera se vor .folosi o perioadă mai scurtă de timp, cît durează execuția lucrărilor de artă. Pentru tractarea utilajelor pe șantier și pen- tru executarea unor transporturi de materiale locale (piatră brută pentru ziduri, ciment, nisip, tuburile etc) mai este necesar un tractor cu remorcă. REVISTA PĂDURILOR * 79 4 1963 ♦ Nr. U 709 Setul de utilaje pentru execuția acestui drum va fi: în primul an — terasamente brute exe- cutate cu o viteză de 2,5 km/lună — buldozer universal D-254 1 buc. — cilindru compresor IRUM 1 r» — automacara SR 1 it — betonieră SR de 150 1 1 — tractor UTB-650 cu remorcă 1 în anul al doilea, drum complet finisat, exe- cutat cu o viteză de 10 km/lună: — autogreder D-144 1 buc. — excavator E 03 Progresul 1 1* — cilindrii compresori IRUM 3 tt — autobasculante SR 101 8 rt — stropitoare tractor de 1500 1 1 fr — tractor cu remorcă 1 H Studierea anticipată a proceselor tehnologice care compun procesul de producție, alegerea cu grijă a utilajelor de construcție, care se adap- tează cel mai bine condițiilor de teren în care se desfășoară lucrările și stabilirea pe baze tehnice a componenților setului de utilaje creează premizele desfășurării ritmice a execuției pla- nului de construcții și folosirea la întreaga capa- citate a utilajului. Mecanizarea complexă a execuției drumurilor forestiere dă posibilitatea folosirii din plin a avantajelor execuției mecanizate — rapiditate, economicitate și calitate mai bună a lucrărilor. Utilizarea, elementelor prefabricate la execuția tablierelor Ing. Atanase Petrișor 1SPF C.Z. Oxf. 383.3 Deși în condițiile aplicării mecanizării intensive la execuția terasamentelor drumurilor fo- restiere utilizarea podețelor tubulare se face cu prioritate pentru podețele mici (L<2 m), putîndu-se ajunge în viitor la o frecvență medie de peste 50% din numărul total al acestora, po- dețele dalate urmează a fi folosite și în conti- nuare, fie de cele mai multe ori ca o soluție unică în cazul deschiderilor mai mari de 2 m. fie într-un număr mai restrîns în cazul deschi- derilor mai mici de 2 m, și anume, ia ramblee de înălțime mică. Chiar în condițiile generalizării podețelor tu- bulare frecvența podețelor dalate menținîndu-se lâ cel puțin 30%, ceea ce reprezintă o lungime de circa 4,40 m de podeț dalat pe km de drum, sau peste 5 000 bucăți podețe dalate de executat anual în sectorul economiei forestiere, arată că și la acest capitol de lucrări proiectanții și con- structorii trebuie să-și îndrepte atenția pentru stabilirea și generalizarea tipurilor optime din punct de vedere tehnico-economic, acest calcul făcîndu-se bineînțeles și pe ansamblul lucrării (drum-podețe). în scopul scurtării duratei de execuție a po- dețelor dalate, pentru a corespunde ritmului rapid de construcție a drumului, s-a prevăzut în primul rînd utilizarea de prefabricate la exe- cuția tablierelor. în acest sens, actualmente exis- tă o serie de propuneri privind diferite tipuri de prefabricate, care pot fi folosite la execuția tablierelor pentru podețe. Pentru a se înlesni stabilirea unei orientări asupra tipului optim de prefabricate, care poate. fi generalizat la construcția podețelor de pe drumurile forestiere, a fost necesară o analiză tehnico-economică a principalelor soluții de ta- bliere, utilizate sau studiate pînă acum folosind elemente pe deplin comparabile. Totodată s-a ținut seama, pe lîngă diferențierea soluției con- structive, și de diferite ipoteze de confecționare (în condiții de șantier sau de uzină). Principalele soluții analizate (fig. 1) sînt ur- mătoarele : Soluția A. Tabliere din beton armat monolit, soluție folosită pînă în acest an pe majoritatea șantierelor. S-a luat în considerare această so- luție pentru a servi drept criteriu de compa- rație a celorlalte soluții cu prefabricate. în calculele făcute s-a contat pe varianta cea mai economică, în care tablierele sînt dimensionate pe bază de calcul elastic, iar barele de rezistență ale armăturii sînt din oțel de calitate (PC 52). Pentru lumini de podețe de 1—4 m tablierul este format dintr-o dală plină, iar pentru lumini de 6 și 8 m dintr-o placă cu nervuri. Soluția B. Tabliere din elemente prefabricate, care se solidarizează în amplasamentul defi- nitiv prin turnare de beton armat monolit atît în rosturile longitudinale, cît și la rezemarea pe culei. Elementele prefabricate se prezintă sub forma unor fîșii de dale pline, late de 0,75—1 m. care pot fi confecționate ușor în condiții de șantier. Betonul armat asigurînd conlucrarea fîșiilor de dală între ele, dimensionarea s-a făcut în mod corespunzător. 710 REVISTA PĂDURILOR * 79 * * jfFi 12 meniul definitiv, prin turnare de beton mo- SECȚIUNI TRANSVERSALE &-Q SECȚIUNI LONGITUDINALE AA Soluția C. Tabliere din dale (L = 1 m) sau chesoane prefabricate (L = 2—8 m) cu lățimi de 50 cm, a căror îmbinare se face în amplasa- • O!S Fig. 1. — Secțiuni transversale și longitudinale prin diverse tipuri de tabliere pentru podețe cu L = 3 m : Soluția A — Tablier monolit. Soluția B — Tablier din dale pline prefabricate din beton armat. Soluția C —■ Tablier din chesoane din beton armat. Soluția D— Tablier mixt cu elemente dc cofcaj prefab ticsit din beton armat. Soluția E —■ Tablier din date pline prefabricate din beton prccomprîmat. Soluția F — Tablier din dale cu goluri prefabricate din beton armat. nolit (în cantitate relativ redusă), și anume, beton sim- plu în rosturile lon- gitudinale și beton armat la rezemarea pe culei. îmbinarea longi- tudinală a elemen- telor este simplă, datorită faptului că din elementele pre- fabricate nu se mai lasă de la turnare mustăți; această so- luție, verificată în străinătate, a dat re- zultate satisfăcătoare. Secțiunile elemen- telor prefabricate fiind majoritatea che- sonate, se execută foarte ușor în uzină în condiții de cali- tate superioară; se pot executa și în condiții de șantier, dacă se asaigură mij- loacele necesare re- alizării și vibrării mecanice a betonu- lui. Secțiunea cheso- nată fiind mai rigidă este avantajoasă la transport. Barele de rezisten- ță sînt din oțel PC 52; la dimensionarea chesoanelor s-a con- tat pe conlucrarea lor sub sarcina utilă. Utilizarea cimen- tului RIM la betoa- nele turnate monolit permite darea în cir- culație a tablierului în 2—3 zile de Ia montarea elemente- lor prefabricate. Pen- tru urmărirea com- portării și definiti- vării detaliilor solu- ția este în curs de experimentare. Soluția D. Tăblie- re mixte, din beton armat prefabricat într-o pondere mai mică (circa 40%) și beton armat monolit într-o pondere mai mare. Piesele prefabricate cu forma de T sau L permit înlocuirea corajului și eșafo- __- ____;_____7TT REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 ‘ "- dajului din lemn, întrucît ele preiau întreaga re- zistență din timpul turnării betonului monolit. în scopul reducerii greutății, lățimea elemen- telor prefabricate este de 25 cm. Solidarizarea transversală a elementelor și solicitarea lor în bloc se asigură printr-o serie de armături suplimentare, dispuse transversal. Elementele prefabricate sînt propuse a se arma cu OL 38, dar se pot arma și cu PC 52, în acest caz se poate reduce costul lor cu 5—10%. Utilizarea numai a acceleratorilor de priză, fără a se folosi și cimentul RIM, nu asigură reducerea duratei de execuție a tablierului decît la jumătate. Condițiile de confecționare sînt aproape similare cu cele de la soluția C. Trebuie menționat faptul că și în străinătate (R. P. Polonă, R. P. Ungară, R. S. Cehoslovacă) se utilizează sisteme similare; elementele pre- fabricate sînt însă realizate prin precomprimare, iar pentru deschiderea de 4—10 m se utilizează, în general, numai dulapi, secțiunile în T fiind utilizate pentru deschideri pînă la 20 m. Principalul avantaj al tablierelor mixte îl prezintă greutatea mică a pieselor prefabricate și simplitatea lucrului la locul de construcție a podului. Trebuie subliniat fapttd că soluția D este în curs de experimentare în cadrul DREF Mureș, făcînd obiectul unei propuneri de ino- vație. Soluția E. Tabliere din elementele prefabricate sub formă de fîșii pline din beton precomprimat, cu lățimi de 50 cm. îmbinarea elementelor se execută similar cu cea prevăzută la soluția C. Betonul precomprimat necesită o tehnologie și un utilaj special, care să garanteze o cali- tate deosebită a betonului (B 400—500) și a pre- tensionării corzilor de oțel (simple sau împle- tite). Aceste piese nu se pot fabrica decît în unități industriale cu stenduri special amenajate în acest scop. Soluția F. Idem cu soluția E cu mențiunea că secțiunea dalelor prefabricate are goluri, soluție avantajoasă îndeosebi la deschideri mai mari de podețe, precum și la poduri cu deschi- deri pînă la 20 m. • ’ Avantajul soluțiilor cu precomprimate constă în faptul că permit un grad mai mare de in- dustrializare. Menționăm că în analiza făcută nu s-a mai luat în considerare tablierul pientru podețul de 0,50 m, care pentru simplitatea sa trebuie confecționat în toate soluțiile la fel. în tabela 1 sînt prezentate costurile finale ale tablierelor în soluțiile studiate și în diverse ipoteze de confecționare, funcție de specificul piesei. Calculele de deviz s-au făcut potrivit normelor în vigoare, adică aplieînd la prefa- bricatele confecționate în condiții de șantier (preturnate) analizele din indicatorul P-1961, iar la cele confecționate îh uzină, prețurile conform Ordinului M-I.C. nr. 41/1963. 742 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 Tablierele s-au considerat montate si date în funcțiune, deci incluzîndu-se calea pe ele și aplicîndu-se toate taxele indirecte specifice categoriei de lucrări. în tabela 2 se prezintă situația comparativă a consumurilor de oțel pentru tablierele stu- diate. Pentru soluțiile A, B, C și O, pentru a fi 2. Costurile tablierelor în soluția D sînt mai mari decît cele pentru soluția C, cu circa 13%, pentru confecționarea în condiții de șantier și cu circa 2% pentru confecționarea în uzină; soluția B prezintă majorări și mai mari. 3. Soluția C prezintă im consum de oțel me- diu mai mic decît cel înregistrat la soluția A Tabela 3 Situația comparativă a consumurilor de oțel pentru tablierele podețelor dalate cu lumina L = 1,00 — 8,00 m. Nr. crt. Specificație tăbliei (luminii și lățime podeț) Consum total do otel tn tabller Soluția A Soluția B Soluția. C Soluția J) Soluția E Soluția F Obacr. vatii OL—88 echivalent OL —88 echivalent OL-88 echivalent OL-88 echivalent OL-S8 ech. SBPI Tot. oțel OL-38 ech. SB PI Tot. oțel — m kg % kg % kg % kg ! % kg kg kg kg kg kg 1 L 1,00 B = 5,00 117 100 133 114 120 102 143 122 53 24 77 — — 2 L — 2,00 B = 5,00 216 100 350 162 259 120 327 151 151 50 201 210 45 255 3 L = 3,00 B = 5,00 418 100 544 130 360 86 531 127 203 104 307 — — — 4 L 4,00 B = 5,00 640 100 714 112 543 85 882 138 329 168 497 404 135 539 5 L 6,00 B = 5,00 1 645 100 — — 1 163 71 1 728 105 — — —• — — —• 6 L = 8,00 B = 5,00 2 280 100 — — 2 043 90 3 046 134 — — — — — — comparabile, consumurile s-au calculat făcîndu-se echivalența în OL 38, întrucît unele tabliere conțin PC 52, iar la ceie care nu conțin, modi- ficarea oțelului OL 38 în PC 52 nu este afectată de felul secțiunii tablierului, ci numai de rapor- tul rezistențelor admisibile al celor două oțeluri. în tabela 3 s-au prezentat comparativ și înăl- țimile tablierului realizate în diverse soluții, precum și greutatea maximă de piesă prefa- bricată. Tabela 3 înălțimile tablierelor șl greutățile maxime ale pieselor prefabricate. Lumina podeț înălțime tabller Greutate maximă de piesă Observatii Soluția A Soluția 3 Soluția 0 Soluția D Soluția £ Soluția E Soluția B Soluția 0 Soluția D Soluția £ Soluția F m cm cm cm cm cm cm kg kg kg kg kg 1 1,00 15 15 15 15 12 520 234 128 192 — 2 2,00 20 20 25 20 14 20 1330 415 245 392 416 3 3,00 25 25 30 25 16 25 2 340 660 365 650 744 4 4,00 30 40 40 30 20 30 2 150 1 065 372 1 044 1 020 5 6,00 50 — 50 40 — — 1 980 660 — — 6 8,00 60 60 47 — — — 3 370 1 040 — — ale tablierelor monolite, iar solu- leași înălțimi tabelele de calcul din Analizînd menționate 1. Costul elementele se constată următoarele: este mai tablierelor cu prefabricate ridicat decît al celor monolite, majorările fiind minime (1—33%) în cazul soluției C cu confec- ționarea în condiții de șantier și maxime (59— 93%), în cazul soluțiilor E și F cu confecționa- rea în uzină. Aceste majorări pot duce în cazul soluției C la o majorare medie a costului km de drum cu circa 1000 lei, în condițiile confecționării pe șantier și cu circa 3 000 lei în condiții de uzină, iar în cazul soluției E și F Ia o majorare de circa 4 000 lei. cu circa 80 kg pe km de drum; soluțiile B și D aduc majorări ale consumului de oțel de 12— 62%, respectiv 5—51% față de soluția A ; soluțiile E și F prezintă un consum mai redus față de soluția A cu circa 1/3, dar consumă peste 30% oțel de calitate superioară SBP-I. 4. înălțimile de construcție minime se obțin în cadrul soluției cu precomprimate (și anume E pentru L = 4); soluția C se înscrie în ace- ția D prezintă unele reduceri la luminile de 4, 6 și 8 m. Se apreciază însă că, în cazul drumurilor forestiere aceste diferențe de înălțimi între so- luții sînt minime și, în afară de aspect, nu conduc la diferențe sensibile de valori. 5. Greutățile minime ale pieselor prefabricate se obțin în cazul soluției D; la soluțiile C, E, F piesele au aproximativ aceeași greutate și dife- rită de cea a soluției D cu 106—700 kg pentru L 4 și cu 1 320—2 230 kg pentru L = 6 m și 8 m. Apreciem că pentru L 4 m diferențele sînt neesențiale, dat fiind faptul că pentru montarea pieselor soluției D tot se folosește un utilaj REVISTA PĂDURILOR * 79 • 1963 * Nr. 12 713 de mică mecanizare, transportul și montarea lor neputîndu-se face manual. Pentru L = 6 și 8 m numai existența unei, automacarale permite montarea soluției C. Față de cele menționate anterior se pot trage următoarele concluzii: 1. Tablierele monolit reprezintă într-adevăr costurile cele mai scăzute, însă executarea lor intr-un număr foarte marc, așa cum de altfel impun sarcinile trasate privind construcția de drumuri forestiere în următorii ani, necesită mînă de lucru corespunzătoare, precum și un consum important de material lemnos; de ase- menea, utilizarea unor metode tradiționale nu permite reducerea duratei de execuție, acolo unde aceasta este efectiv o necesitate. In condițiile ritmului sporit de construcții de drumuri, această soluție rămîne aplicabilă nu- mai în cazuri foarte rare și numai în măsura în care nu se creează condiții materiale pentru trecerea la alte soluții. 2. Utilizarea tablierelor cu prefabricate trebuie generalizată pentru avantajul economisirii ma- terialului lemnos și scurtării duratei de execu- ție. Majorarea costului drumului cu pînă la 3 000 lei/km, prin utilizarea prefabricatelor op- time, confecționate chiar în condiții dc uzină este practic neimportantă față de avantajele pe care le poate aduce în cazul unei organizări raționale a execuției pe șantier. In acest sens apreciem că fără utilarea corespunzătoare a șan- tierelor pentru transportul și montarea prefa- bricatelor. eficiența deplină a acestora nu se va putea obține. De asemenea, trebuie trecut urgent la organizarea confecționării pe scară largă a prefabricatelor. Experimentările în curs vor permite să se tragă concluzii asupra posibili- tății de organizare a confecționării prefabrica- telor, în condiții de șantier sau în ateliere de capacitate mică, sau asupra necesității de a se confecționa toate aceste prefabricate în condiții de uzină. 3. Urgentarea terminării experimentărilor în curs este necesară pentru a se definitiva tipul optim de prefabricate și pe bază de rezultate practice. în obținerea unor rezultate optime considerăm că introducerea în urmărirea expe- rimentării a unui institut de specialitate (ÎNCERC, de exemplu) este absolut necesară, mai ales că se pune problema găsirii soluției cu consumurile minune. 4. Este necesar a se experimenta în conti- nuare atît soluția C, cît și soluția D, care pre- zintă o serie de avantaje pentru perioada de tranziție, prin greutatea foarte redusă a piese- lor, obiectul experimentării fiind și reducerea consumurilor pentru obținerea unor costuri mi- nime și reducerea la maximum a duratei de execuție. 5. Este cazul a se renunța definitiv la solu- ția B. De asemenea, în condițiile actuale de preț nu este indicat a se aplica precomprimate' decît în mod cu totul experimental și numai în măsura în care unitățile industriale vor putea produce aceste piese. De altfel, concluzii asupra acestei soluții se pot trage și după experimentarea în curs de realizare în cadrul M.T.Tc. Oti li za rea pămîntului stabilizat cu var la construcția drumului auto forestier Dumbrava Ing. Isidor Stăncioiu ICF—Cluj Construcția drumurilor necesită folosirea unui volum important de materiale, costul lor reprezentînd circa 30% din valoarea totală a lucrărilor Condițiile de calitate impuse în prezent ma- terialelor rutiere, derivă din necesitatea ca stra- turile executate din aceste materiale să poată prelua și transmite sarcinile mobile date de circulația autovehiculelor, în limitele rezisten- țelor admisibile ale materialelor, fără a permite apariția deformațiilor remanente în cuprinsul sistemului rutier sau în pămîntul de fundație. Deoarece presiunea transmisă de roțile autove- hiculelor pe suprafața îmbrăcăminții descrește in adîncime proporțional cu rigiditatea relativă Ing. Radu Varlan și Chim, Maria Oană I.C.T.Tc—MTTc C.Z. Oxf. 383.4 a fiecărui strat rutier, este posibil să se utili- zeze în mod judicios diversele tipuri de mate- riale, corespunzătoare cu starea de eforturi si de deformație, specifice poziției stratului în cuprinsul complexului rutier. Pentru reducerea prețului de cost la lucrările de construcții rutiere se întrebuințează astăzi pe scară largă materiale locale de diferite cali- tăți, aflate cît mai aproape de traseul drumului, pentru a micșora la minimum distanțele de transport. Cea mai eficace rezolvare a proble- mei materialelor locale o constituie din acest punct de vedere, utilizarea pămînturilor exis- tente pe platforma sau pe zona drumului 714 REVISTA PĂDURILOR * 70 * 1963 * Nr. 12 în cazul în care materialele și pămînturile lo- cale nu posedă în stare naturală calități sufi- ciente pentru a fi folosite la execuția unor stra- turi rutiere corespunzătoare, se face apel de cele mai multe ori la îmbunătățirea proprietă- ților lor fizico-mecanice prin aplicarea metode- lor stabilizării, pe cale mecanică, cu lianți sau cu substanțe chimice. Astfel se pot utiliza ma- terialele locale în condiții tchnico-economice avantajoase, la construcția oricărui strat rutier, atît în fundația cît și în îmbrăcămintea dru- mului. Aplicarea stabilizării cu var a pămînturilor argiloase la construcția straturilor rutiere Acțiunea varului asupra pămînturilor argiloa- se se manifestă în mai multe moduri și conduce la- obținerea unor rezultate variate, fie în func- ție de tipul pămîntului tratat și de starea sa de umiditate, fie în funcție de forma sub care este, utilizat varul în lucrare: praf de var ne- stins, praf de var stins sau pastă de var diluată. Astfel, tratarea cu var a pămînturilor coezive argiloase, produce: 1. Modificări în complexul de adsorbție al ar- gilelor, ca urmare a schimbului preferențial de baze, prin care ionii de sodiu și de potasiu sînt înlocuiți cu ioni de calciu. Materialul rezultat în urma tratării cu var are variații de umflar.e- contracție și de absorbție de apă mult reduse față de pămîntul argilos natural, din cauza micșorării posibilităților de extensibilitate a re- țelei cristaline stratificate a argilei, care a fost saturată cu ioni de calciu. Cercetările au arătat că reactivitatea unui pămînt față de var, crește în raport direct cu capacitatea sa de a schimba și adsorbi cationi în complexul său de adsorbție și în raport direct cu valoarea indicelui său de plasticitate. Acțiunea varului se manifestă deci, cu atît mai puternic cu cît argila din pămînt este mai plastică și cu cît ionii din complexul de adsorbție sînt mai instabili și pot fi schim- bați mai ușor cu ioni de calciu, 2. Flocularea argilei și glomerularea pămîntu- lui este o consecință a fenomenului de modifi- care a complexului de adsorbție al argilei; acea- sta din urmă devine caloică și floculează, con- tractîndu-se și eomportîndu-se ca un material relativ granular, în loc de a fi plastică. Ea își pierde facultatea de a se umfla în prezența apei. ■ Prin fenomenul de floculare a argilei și prin legarea structurală a granulelor argiloase se mo? difică textura pămîntului (conținutul în părți fine prăfoase-argiloase), obținîndu-se o compo- ziție’ granulometrică îmbunătățită și o lucrabili- tate mai bună a materialului astfel glomerulat. Glomerularea pămîntului și îmbunătățirea co- respunzătoare a lucrabilitățîi sale se observă la foarte scurt timp de la tratarea cu var. Acest fenomen este cu atît mai evident cu cît în sta- bilizare se utilizează un pămînt mai plastic și cu umiditate mai ridicată, în special, dacă se face apel la o tratare cu praf de var nestins (oxid de calciu), obținut, prin măcinarea pietrei arse de var. Stingerea varului praf în masa pă- mîntului umed conduce la eliberarea de calciu liber activ în cantitate mare, efectul fiind rapid și intens. 3. Reducerea plasticității pămînturilor pusă în evidență prin micșorarea valorii indicelui de plasticitate al pămînturilor argiloase,. se reali- zează în special pe seama creșterii limitei infe- rioare de plasticitate (limita de frămîntare a mortarului argilos). Acest efect este o consecin- ță atît a modificărilor produse în complexul de adsorbție al argilelor, cît și. a floculării acestora avînd următoarele două urmări practice foarte importante: — în cazul pămînturilor care posedă o umi- ditate naturală ridicată, plasată în cîmpul de plasticitate (între limita de frămîntare și cea de curgere), este posibil ca prin tratarea cu var să se ridice valoarea limitei de frămîntare pes- te valoarea umidității naturale. în acest fel, un pămînt a cărui portanță era foarte scăzută și a cărui comportare sub sarcini era defavorabilă din cauza aflării sale în stare plastică, poate fi adus la o stare fizică „tare" (sub limita de fră- mîntare), dobîndind o capacitate portantă ridi- cată și o comportare avantajoasă sub solicitările exterioare. în plus, pămînturile care în stare na- turală sînt în stare plastică și deci necompac- tabile (produeîndu-se fenomenul de „saltea" sub cilindrul compresor) pot fi compactate în bune condiții după tratarea lor cu var. — Datorită micșorării indicelui de plasticitate, sensibilitatea la apă a pămînturilor plastice este redusă, modifieîndu-se în mod efectiv categoria geotehnică a pămîntului. Degresarea obținută prin tratarea cu var este ireversibilă și permite includerea pămînturilor necorespunzătoare în zona materialelor utilizabile în tehnica rutieră, atît pentru executarea terasamentelor, cît și pentru executarea straturilor rutiere. 4. Mărirea coeziunii, rezistenței și a capacită- ții portante a pămînturilor se realizează prin acțiunea de liant a varului, care leagă structu- ral particulele și glomerulele de pămînt, dato- rită următoarelor procese: — formarea hidroxidului de calciu cristalin cu proprietăți de cimentare,. rezultat în 'urma suprasaturației cu calciu a soluției pămînt4- apă;' — formarea carbonatului de calciu cu proprie- tăți de cimentare, produs prin reacția varului cu bioxidul de carbon din atmosferă și din porii pămîntului: ' '.. — formarea de silicați și aluminați de calciu, cu proprietăți de cimentare, prin reacția varului cu compușii chimici ai argilei (care este un silicat complex de aluminiu și potasiu). 5. Uscarea pămînturilor supraumezițe se obți- ne prin deplasarea structurală a apei, atît în timpul fenomenului de fixare a apei de reacție REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 715 chimică (la stingerea prafului de var nestins), cît și ulterior, în timpul reacțiilor fizico-chimicc ce au loc între var și pămînt. Avantajele pentru practică nu sînt de neglijat: pămînturile argi- loase care au fost supraumezite din ploi sau din condiții de zăcămînt, pot fi aduse la o umidi- tate care să permită punerea lor în lucru, prin tratare cu praf de var nestins; de asemenea, în cazul pămînturilor prăfoase, care trec cu ușiirință (din cauza indicelui de plasticitate re- dus) din starea tare în stare curgătoare, făcînd drumurile de pămînt impracticabile, tratarea cu var contribuie la uscarea și la repunerea lor în exploatare, fie că sînt drumuri de șantier, fie că este vorba de platforma de pămînt a unui drum în construcție. 6. Schimbarea concentrației ionilor de hidro- gen se realizează prin modificarea reacției pă- mînturilor, valoarea pH crescînd imediat după tratarea cu var (la pH >7) menținîndu-se ridi- cată în timp. Acțiunea de schimbare a concen- trației ionilor de hidrogen în pămîntul tratat cu var, în sensul obținerii imediate a unei reacții bazice, este importantă pentru tehnica rutieră, dînd posibilitatea modificării pe loc a reacției unui pămînt acid în scopul stabilizării ulterioare a acestor pămînturi cu alți lianți, pentru care reacția acidă ar fi dăunătoare (cum este cazul cimentului). Execuția experimentală a unui strat portant din pămînt stabilizat cu var pe drumul auto forestier Dumbrava Drumul auto forestier Dumbrava face parte din complexul de drumuri forestiere Lăpuș- Cavnic, dezvoltîndu-se într-o regiune de dealuri cu terenuri coezive. Materialele pietroase (ba- lasturi) se găsesc în rîul Lăpuș, la o distanță de 10 km; local se găsește și piatră de calcar, însă aceasta este prea slabă pentru a putea fi folosită la execuția unor straturi rutiere du- rabile. Drumul este amplasat pe coastă, în profil mixt, în lungul unei văi, avînd declivități variind între 3 și 9%. Pentru proiectarea sistemului rutier s-a prevăzut un trafic corespunzător transpor- tului a 4 000 t/an de material lemnos, circulația făcîndu-se cu autocamioane de 4 t și cu căruțe. Platforma drumului este de 4,50 m, din care 3 m partea carosabilă și 0,75 m acostamente de pă- mînt. Sistemul rutier proiectat corespunde unei ex- ploatări sezoniere, (fig. 1) fiind format din: — substrat anticapilar și fundație din balast de rîu, în grosime de 10 cm după compactare; — îmbrăcăminte provizorie constînd dintr-o împietruire de balast ameliorat prin adaos de 20% piatră spartă. Sistemul rutier executat pe un tronson expe- rimental în lungime de un km a fost conceput astfel îneît să asigure aceeași portanță cu siste- mul rutier proiectat, avînd alcătuirea din fig. 2. Unul dintre avantajele prezentate de acest sistem rutier executat experimental față de sis- temul rutier prevăzut inițial, constă în schim- barea caracterului sezonier al drumului într-unul r- 10 cm 4- f0C/T 1 oj.o.' 6 împietruire dm balast dl rit eu adaus de sa % piatră sparti Substrat asiicapilar șl fundația din balast de rin \Pămînt de tandafit g 3071 Fig. 1. Sistemul rutier proiectat pentru drumul auto forestier Dumbrava. permanent, ca' urmare a insensibilizării la varia- țiile de umiditate a pămîntului din patul dru- mului, prin stabilizarea cu var a acestuia. 1. Rezultatele încercărilor de laborator. Pen- tru stabilirea dozajului necesar de var în vede- rea stabilizării pămîntului de pe drumul auto Fig. 2. Alcătuirea sistemului rutier cu strat portant din pămînt stabilizat cu var executat experimental pe drumul auto forestier Dumbrava. forestier Dumbrava, precum și pentru determi- narea caracteristicilor fizico-mecanice ale pămîn- tului stabilizat cu var. au fost efectuate încer- cări de laborator la Institutul de cercetări trans- porturi și telccomunicații-MTTc. Fig. 3. Curba granulometrică a pămîntului stabilizat cu var. a) Caracteristicile geotehnice ale pămîntului existent pe platforma drumului sînt următoa- rele : — compoziția granulometrică (fig. 3) : fracțiune nisip 2—0,05 mm 24% fracțiune praf 0,05—0,005 mm 38% fracțiune argilă < 0,005 mm 38% Total 100% 716 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 — plasticitatea mortarului argilos (fracțiunea sub 0.5 mm): limita de plasticitate (W3J) 18.9% limita de curgere (Wt) 46,2% indicele de plasticitate I* 27.3% — condiții de compactare (încercarea Proctor Modificat) : densitatea uscată maximă (yMmai) 1,76 g/cm3 umiditatea optimă de compactare (W0Dt) 19,80% b) Caracteristicile fizico-mecanice ale pămîn- tului stabilizat cu var au fost determinate pe corpuri de probă cilindrice, confecționate din amestecuri de pămînt tratat cu dozaje variabile de var (3%, 5% și 7% CaO), utilizând praf de var stins. Rezultatele încercărilor sînt centralizate în ta- bela 1. din examinarea căreia se pot trage urmă- toarele concluzii: — rezistența la compresiune după păstrarea corpurilor de probă 24 ore la atmosferă umedă (^■2,) atinge valori ridicate pentru dozaje și var de peste 5% și anume este de 15,1—19,0 kg/cm2 la 5% CaO și de 20,5 kg/cm2 pentru 7% CaO. — rezistențele la compresiune după șapte zile atmosferă umedă nu prezintă creșteri față de rezistențele la compresiune la 24 ore, obținîn- du-se valori Rc-1 = 15,5 — 21,2 kg/cm2 la do- zaje de 5—7% CaO, ceea ce arată că rezisten- țele mecanice ale pămîntului stabilizat cu var ating valorile maxime după 24 ore, straturile rutiere putînd fi date imediat în circulație ; — scăderile rezistențelor la compresiune prin imersarea parțială a corpurilor de probă în apă (imersarea părții inferioare a corpurilor de pro- bă pe 1 cm în apă, timp de șase zile, apoi după întărirea lor o zi în atmosferă umedă) sînt ne- însemnate, obținînidu-se valorile + _ 16,5 — 18,5 kg—cm2, la dozajele de 5—7% CaO, fapt care demonstrează stabilitatea la apă a stra- tului de pămînt stabilizat cu var în cazul unei umidificări de jos în sus, dintr-o pînză de apă freatică; — scăderile rezistențelor la compresiune după imersarea totală a corpurilor de probă în apă, sînt mai importante, obținîndu-se totuși valorile £,.!+«■= 6,7—8,7 kg/cm2; absorbția de apă este redusă, între 4,3 și 2,1% la dozajele dc 5—7% CaO. Aceste rezultate atestă că, chiar în condi- țiile unei imersări prelungite, pămîntul stabili- zat cu var este stabil la apă, menținîndu-și im- permeabilitatea și o parte din rezistențele sale mecanice; — tratarea cu var a pămîntului de la Dum- brava asigură și o diminuare a indicelui de plas- ticitate de la lp = 27,30/0 la I» = 21,5%. Ca urmare a rezultatelor favorabile obținute din încercările de laborator prezentate anterior s-a stabilit că pămîntul argilos analizat se pre- tează la stabilizarea sa cu var, asigurînd reali- zarea unui strat portant cu caracteristici fizico- mecanice corespunzătoare, cu condiția respec- tării următoarelor recomandări: — dozajul necesar de var pentru stabilizare (în CaO) ......................................5% — umiditatea optimă de fărîmițare la care tre- buie să se efectueze amestecul cu varul (W/): cu 2—3% sub valoarea limitei de plasticitate, adică ..................................16—17% — umiditatea optimă de compactare (Wopt)- ........................................... 20% — densitatea uscată efectivă care trebuie rea- lizată pe teren (y^or) minimum 95% din Yu,mas adică minimum 1,67 g/cm3. — grosimea stratului din pămînt stabilizat cu var, după compactare de minimum . . 10 cm — stratul portant stabilizat cu var înlocuiește stratul anticapilar și o parte din stratul de fun- dație, trebuind să fie protejat contra acțiunii directe a circulației (uzură), printr-un strat de protecție-uzură din balast stabilizat mecanic în grosime (după compactare) de minimum... 8 cm. 2. Executarea lucrărilor. în cele ce urmează se prezintă, în succesiune tehnologică, operațiile executate la construcția tronsonului experimen- tal de pe drumul auto forestier Dumbrava. Tabela 1 Ni- Crt, Pozai var (c»o) Caracteristici inițiale Variația Ip prin adaus de var, la 24 ore -Rn la 24 ore Rc la 7 zile Comportarea fotă de apă Imersare parțială 1 + 6 zile Imeraare totală 14-6 zile Xw TF î» ALs Re A te Rc % g/cm® % % % kg(cma kg/cm3 % kg/cm2 % kg/cm® 1 3 1,168 21,3 27,3 - 9,4 10,5 9,5 4,0 2 5 1,76 18,3 27,3 19,0 15,5 — 16,5 4,3 6,7 3 7 1,71 19,7 27,3 — 20,5 21,2 — 18,5 2,1 8,7 4* 5 — 20,9 27,3 21,5 15,1 — — — — * încercare specială, pentru determinarea modificării valorii Ip. Valoarea la 24 ore a foaț determinată informativ Pentru verificarea rezistența! în condițiile unei umeziri mai uniforme & pămîntului, REVISTA PĂDURILOR * 19 * 1963 * Nr. 12 717 a) Terasamentele au fost realizate conform proiectului, urmărind să fie suficient compac- tate și să fie asigurată scurgerea apelor. Nu s-au executat acostamentele de pămînt, pentru a permite lucrul mai ușor al utilajelor care au fost folosite ulterior, acestea necesitînd lățimi de lucru relativ importante. Fig. 4. Autognederul sovietic tip D-144 în timpul operației de scarificare a păirântuluă din patul drumului. b) Scarificarea pămîntului din patul drumului s-a făcut pe adîncimea de 10 cm, cu scarificato- rul autogrederului tip D-144 (fig. 4). Datorită faptului că terasamentele pe tronsonul experi- mental erau deja executate la cota prevăzută pentru aplicarea sistemului rutier inițial (la —20 cm sub nivelul viitor al îmbrăcăminții), a rezultat o coborîre a cotelor din proiect cu 10—12 cm pentru sistemul rutier experimentat. c) Fărîmițarea pămîntului s-a făcut cu freza sovietică de pămînt tip FB-1,9 acționată de la priza de forță a unui tractor Kirov S-80 (fig. 5). In timpul operației de fărîmițare s-a efectuat și umectarea pămîntului pentru atingerea umi- dității optime de fărîmițare recomandate. Se poate remarca din fig. 5 eficacitatea frezei de pămînt, care realizează un grad de fărîmițare ridicat; aceasta se poate obține prin maximum trei treceri (prin același loc) cu freza de nă- mînt. d) Nivelarea suprafeței părții carosabile după operația de fărîmițare este necesară pentru a readuce în cale materialul împins de o parte și de alta a frezei de pămînt; această nivelare a fost efectuată cu autogrederul D-144, realizîn- du-se profilul transversal proiectat, e) Așternerea varului s-a realizat prin trans* portarea bulgărilor de var nestins cu autobas- culante de 4 t și prin repartizarea acestora în mod uniform pe suprafața părții carosabile, în proporție de 9 kg/m2, stabilindu-se lungimea de drum pe care trebuie descărcată o autobas- culantă pentru a obține dozajul recomandat de Fig. 5. Freza sovietică de pămînt tip FB-1,9 în timpul operației de fărîmițare a pămîntului. var. Pentru împrăștierea uniformă a varului bulgări s-au folosit doi muncitori, care au exe- cutat operația de uniformizare a varului pe par- tea carosabilă cu greble și lopeți, fără a veni în contact cu varul care este caustic: pentru aceasta, muncitorii au stat numai pe acosta- mentele drumului, partea carosabilă de numai 3 m permițînd lucrul fără a călca pe suprafața acoperită cu var. Soluția de a aduce pe partea carosabilă varul sub formă de bulgări de var nestins, a fost aleasă pentru a exclude operațiile dificile de stingere prealabilă a varului (pentru a obține praf de var stins) și de transport a prafului de var stins, care pun probleme grele de protecție a muncii. •f) Stingerea varului bulgări s-a făcut direct pe suprafața părții carosabile, prin stropirea apei cu cisterna (fig. 6). Cantitatea de apă strict necesară pentru stingerea varului în praf este denumită cantitate de apă echimoleculară și este dată de raportul: HaO _ 18 CaO ~ 56 deci: H,O = — CaO 0,33 CaO în condițiile stingerii varului direct pe su- prafața drumului, cantitatea reală de apă nece- sară obținerii stingerii complete a varului și a realizării prafului de var stins este mult mai mare, din cauza pierderilor de apă rezultate prin infiltrarea în pămînt și prin evaporare, Expe- 718 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 riența a arătat că este necesară o cantitate de apă HaO = (1,2 ~ 1,5) CaO în cazul drumului forestier Dumbrava, s-au consumat circa 14 1 apă/m2 față de 9 kg/m2 de var. Stropirea apei s-a făcut în reprize, proce- Fig. 8. Executarea stingerii varului bulgări pe supra- fața părții carosabile, prin stropirea apei cu cisterna. dînd în același timp la răspîndirea varului stins cît mai uniform pe suprafața părții carosabile, cu ajutorul greblelor și lopeților. Din cauza trecerilor repetate pe drum ale bas- culantelor cu var bulgări și ale cisternelor cu apă, stratul de pămînt fărîmițat în prealabil (în grosime afinată de 14 cm) s-a recompactat par- țial, fiind necesară o desfacere a sa prin două treceri, pe toată lățimea părții carosabile, cu scarificatorul autogrederului, înainte de a se proceda la operația următoare (amestecarea va- rului cu pămîntul). Această scarificare este re- comandabilă, deoarece introduce o parte din praful de var stins în stratul de pămînt, astfel îneît se ușurează munca ulterioară a frezei și se evită parțial pierderile de var. Aspectul drumului după trecerea pe partea dreaptă a părții carosabile a scarificatorului este arătat în fig. 7, din care se poate observa că pe această parte a drumului varul praf este în une- le locuri introdus în strat, în timp ce pe partea stîngă a drumului stratul este recompactat, avînd pe suprafața sa vanii praf răspîndit în mod uniform. Recompactarea stratului fărîmițat, produsă de circulația autobasculantelor, care transportă va- rul bulgări și de cea a cisternelor cu apă, de- monstrează că operația de fărîmițare cu freza (descrisă la punctul c de mai sus) poate fi ex- clusă, deoarece eficacitatea ei este în mare par- te pierdută. Operația de fărîmițare prealabilă poate fi înlocuită printr-o scarificare mai ener- gică, prin mai multe treceri prin același loc. în faza inițială a execuției, urmată de o nivelare cu lama autogrederului, de așternerea varului bulgări și stingerea acestuia, după care se poate proceda la desfacerea stratului recompactat și se poate trece la operația propriu-zisă de ames- tecare a pămîntului cu varul stins. g) Amestecarea pămîntului ou praful de var stins s-a făcut cu ajutorul frezei de pămînt FB-1,9 ‘ uniformizarea amestecului ș-a obținut Fig. 7. Aspectul suprafeței dramului după stin- gerea varului, la începutul operației de scarifi- care a stratului recompactat prin circulația de șantier. după patru treceri ale frezei, între care s-au intercalat treceri cu lama autogrederului pentru menținerea profilului transversal corect și pen- tru readucerea în cale a materialului împins la- teral de freză. Se menționează că, în general, frezele de pă- mînt nu deranjează profilul transversal al părții carosabile, deoarece ele efectuează amestecarea, mărunțirea suplimentară și înfoierea pămîntu- lui, fără a-1 deplasa de pe loc. Panta transver- sală a părții carosabile poate fi respectată si menținută (în cazul frezei folosite, tip F.B.4,9) prin reglarea înclinării transversale a frezei din cele două manivele-volane ce se pot vedea în fig. 5. Pentru această freză însă, cuplajul la priza de forță a tractorului Kirov S-80 a fost astfel realizat cu mijloace locale, îneît imprimă tamburului purtător de cuțite o rotație în sens invers direcției de înaintare a utilajului. Ca urmare, acțiunea de fărîmițare și de malaxare este foarte energică; în schimb, tamburul se comportă ca o lamă de greder așezată perpen- dicular pe axa drumului, deversînd, de o parte și de alta a frezei o oarecare cantitate de mate- rial,. sub forma unor mici cordoane longitudi- nale. Această defecțiune se poate însă remedia REVISTA PĂDURILOR * 79 ♦ 1963 * Nr. 12 719 prin schimbarea mecanismului de cuplare, ast- fel îneît sensul de rotație a tamburului frezei să corespundă cu direcția de înaintare (așa cum de altfel a fost concepută inițial, prin construc- ție, freza de pămînt FB-1,9). După amestecarea uniformă a pămîntului cu varul, stratul a fost stropit cu apă la suprafață și a fost lăsat în repaus, afinat, pînă a doua zi, pentru a se definitiva stingerea varului (în scopul de a nu mai exista glomerule de var ne- stins în masa amestecului), precum și pentru a permite reacția completă dintre var și pămîn- tul afinat (deoarece în condiții de strat com- pactat, reacția și schimburile dintre var și pă- mînt se fac mult mai greu și cu mai mică efi- cacitate). în ziua următoare s-au mai efectuat încă două treceri cu freza, după care s-a nivelat stratul cu lama autogrederului ia profilul și cu pantele transversale indicate. h) Compactarea stratului s-a executat cu ci- lindrul compresor de 10—12 t. Se constată că stratul de pămînt stabilizat cu var se compac- tează ușor, obținîndu-se o bună stabilitate a lui; după maximum patru treceri prin același loc ale cilindrului compresor, nu se mai observă urme pe strat. Definitivarea eventuală a compactării a fost lăsată pe seama autovehiculelor pe pneuri, drumul fiind deschis circulației imediat după compactarea cu cilindrul compresor. în fig. 8 se prezintă un aspect al drumului după compactarea parțială a unei jumătăți din partea carosabilă. Fig. 3. Aspectul drumului după compactarea parțială a unei jumătăți din partea carosabilă. i) Pentru a menține o atmosferă umedă, nece- sară continuării reacțiilor dintre var și pămînt precum și întăririi varului, s-a început, după maximum 24 ore de la darea în circulație a drumului, așternerea stratului de protecție și uzură din balast, executîndu-se stropirea aces- tuia cu apă timp de șapte zile. Aspectele tehnico-economice reieșite din apli- carea experimentală a stabilizării cu var pe drumul auto forestier Dumbrava Din examinarea comparativă a costului siste- mului rutier cu strat din pămînt stabilizat cu var față de costul sistemului rutier clasic, pro- iectat iniția! rezultă următoarele: a) Costul sistemului rutier pro- iectat inițial 33 960 lei/km b) Costul sistemului rutier cu strat din pămînt stabilizat cu var: — valoarea îmbrăcămintei de protecție și uzură din balast 18 100 lei/km — valoarea stratului din pămînt stabilizat cu var (postcalcul) 13 630 lei/km Total sistem rutier experimentat 31 730 lei/km c) Economii realizate 2 230 lei/km Valoarea redusă a economiilor realizate de numai 2 230 lei/km se datorește următoarelor cauze specifice: — costul relativ redus al balastului utilizat în sistemul rutier clasic (34 lei/m3), ca urmare a unor distanțe de transport mici în condițiile drumului forestier Dumbrava; •— costurilor ridicate ale utilajelor folosite la lucrările de stabilizare, da urmare a distanțelor mari de transport pe care au trebuit aduse aceste utilaje la locul de lucru și a cantităților reduse de lucrări asupra cărora s-au repartizat aceste costuri; — lipsei de experiență a constructorului, care a executat pentru prima oară în țară un strat portant din pămînt stabilizat cu var în sistemul descris în cadrul articolului; — defecțiunilor apărute la unele utilaje, pre- cum : dispozitiv direct de cuplare a frezei la tractor fără cutie de viteze (care a îngreuiat mult întoarcerile utilajului la capetele tronsoa- nelor zilnice dc lucru), sens invers de rotire a tamburului frezei (care a solicitat excesiv trac- torul, fapt pentru care acesta din urmă a avut o serie de defectări) etc. Cu toată valoarea redusă a economiilor bă- nești realizate, trebuie precizat că experimenta- rea efectuată a condus la o reducere a volumu- lui de transport de 520 t materiale/km, de care trebuie ținut seama la o eventuală extindere a acestei metode de lucru, deoarece demonstrează posibilitatea micșorării substanțiale a volumu- lui materialelor necesare a fi transportate pe șantier și deci, a reducerii corespunzătoare a mijloacelor auto de transport necesare. Trebuie, de asemenea, menționat că pe toată durata experimentării, forța de muncă necesară a fost redusă la numai cinci muncitori. Productivitatea medie a fost de 800 m2/zi și poate fi mult mărită în cazul executării unor lungimi mari dc drum prin soluția stabilizării cu var, pe care șantierul să se poată organiza după metoda în lanț, cu condiția dobîndirii experienței în accșt domeniu de lucrări. 720 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 Se menționează că varul a fost produs local prin construirea unui cuptor la km 3+200, sta- bilizarea executîndu-se între km 5+100—6+100. Costul cuptorului, cu o capacitate dc 10 t, a fost de 1 900 iei. Pentru producerea unei tone de var bulgări s-au folosit 2 m steri de material lemnos din resturi de exploatare și lemn de foc. cu un cost mediu de 29 lei/m ster. Asupra comportării în exploatare a tronsonu- lui experimental executat nu se pot trage incă decît concluzii provizorii, deoarece este necesar să se aștepte perioadele umede, cu îngheț și dezgheț, din primăvara anului 1964. Pînă în prezent, după peste trei luni de la execuția sa, tronsonul experimental se comportă comparativ mai bine față de tronsoanele alăturate executate în sistemul clasic, din punct de vedere al defor- mațiilor și stabilității sub trafic. Concluzii Așa după cum s-a arătat în cele ce preced, din execuția tronsonului experimental cu strat por- tant din pămînt stabilizat cu var de pe drumul auto forestier Dumbrava, nu se pot trage încă toate învățămintele necesare pentru aplicarea pe scară largă a acestei metode de lucru la dru- murile forestiere din țara noastră. Se conturează însă unele concluzii, care pot fi sintetizate în felul următor: a) Metoda stabilizării cu var este aplicabilă în condiții tehnico-economice avantajoase, în ca- zul drumurilor amplasate în masive lipsite de materiale pietroase de calitate sau aflate la dis- tanțe relativ mari de drumul de construcție. b) Prin folosirea straturilor portante din pă- mînt stabilizat cu var este posibil să se îmbu- nătățească comportarea drumurilor în perioa- dele umede ale anului, transformînd caracteris- tica de drum sezonier în drum permanent, ca urmare a stabilității la apă a materialului tratat cu var. c) Aplicarea stabilizării cu var a pămînturilor aflate pe platforma drumurilor ca rezultat al executării terasamentelor rutiere, permite redu- cerea substanțială a volumului de materiale de transportat pentru realizarea suprastructurii drumului și, în consecință, micșorarea necesa- rului de mijloace de transport. d) Prin folosirea metodei dc stabilizare cu var a pămînturilor se poate mări productivitatea zilnică a șantierelor de construcții de drumuri și se poate extinde campania de lucru anuală (prin posibilitatea de a executa lucrări cu pă- mînturi supraumezite), avînd ca urmare o creș- tere importantă a producției șantierelor de dru- muri. e) La lucrările de stabilizare cu var se folo- sește un grad ridicat de mecanizare și este po- sibil să se aplice în mod riguros metoda de lucru în lanț, ceea ce permite atît micșorarea mano- perei, cît și utilizarea rațională a mecanismelor rutiere. Bibliografie [1] Jurina, V. Stabilizarea cu var în construcția drumurilor locale. în : Caiet selectiv Construc- ția și întreținerea drumurilor, 5, nr. 4, aprilie 1961, p. 159—199. [2] Brand, W. Sistematica consolidării pămîn- turilor și tehnologia stabilizării pămînturilor cu var. în : Caiet selectiv Construcția și întreține- rea drumurilor, 5, nr. 5, mai 1961, p. 259—269. ]3[ Clare, K. E. și Cruchley, A. E. Laboratory experimenta in the stabilization of clays with hydrated Urne. în : Găotechnique, 7, nr. 2. iu- nie 1957, p. 97—111, [4] Linemann, K. Consolidarea cu var a tere- nului de fundație. în : Caiet selectiv Construc- ția și întreținerea drumurilor, 3, nr. 2, februarie 1959, p. 35—38. [5] Unger, R. Verbesserung von Schluffboden durch Kdlk. în : Strasse und Autobahn, 9, nr. 11, noiembrie 1958, p. 418—421. [6] V a r 1 a n, N. R. ș.a. Cercetări privind stabili- zarea pămînturilor cu lianți minerali pentru fundații de drumuri. Editura transporturi și te- lecomunicații, București, 1963, 84 p. [7] 011 o. H, Unele probleme actuale pentru prac- ticieni privind stabilizarea pămînturilor. In: Caiet selectiv Construcția și întreținerea dru- murilor, 7, nr. 4, aprilie 1963, p. 215—226. [8] Dumb 1 eton, M. J. Lime-stabilised soil for road construction. în : Roads and Road con- struction, 40, nr. 479, noiembrie 1962, p. 321—325. [9] Zanker, K. Landwirtschaftlicher Wirtschafts- wegebau. în : Strassen-und Tiefbau, 16, nr. 8, august 1962, p. 789—795. [10] * * * Stabilizarea pămînturilor pentru construcții de drumuri în regiunile lipsite de piatră. In : Avtomobilnîe Doroghi, 25, nr. 8, august 1962, p. 11—13. Organizarea lucrărilor de executare a sistemelor rutiere moderne pe drumul auto experimental Florești-Oprișița Ing. Vasile Pătrășcoiu ICF Piatra Ncuint Ing. Radu Varlan și Chim. Marja Oană ICTTc—MTTe CJL Oxf. 388.4 Pentru transportul materialului lemnos din bazinele Florcști și Oprișița din cadrul DREF Iași (Ocolul silvic Vaslui) în anii 1961— 1962 s-a proiectat de către ISPF drumul auto forestier Florești-Oprișița în lungime de 11,7 km. Execuția lucrării a început în trimestrul III al ‘anului 1962 în antrepriza ICF Piatra Neamț. Justificarea alegerii soluției cu sistem rutier modern Traseul drumului auto forestier Florești-Opri- șița a fost împărțit în trei tronsoane distincte, determinate de condițiile de exploatare și tran- sport ale masei lemnoase, de condițiile geo- morfologice și de unitățile care administrează cele două bazine pe care drumul Ie traversează. Tronsonul I, în lungime de 2,92 km, constă în transformarea drumului Laza-Oprișița (Hm 04- 00—294-23,70 de la racordarea cu DN2f Vaslui- Oprișița pînă la Vadul lui Găină). Pînă la Hm 114-37 traseul urmărește în rambleu partea stin- gă a văii Oprișița, iar de la Hm 14,37 pînă la capătul amonte al tronsonului I, se suprapune aproape în întregime pe un drum de care existent ce traversează vatra satului Oprișița. Tronsonul al II-lea (Hm 294-23,70—774-00) re- prezintă un drum de coastă sinuos, dezvoltîn- du-se pe un teren suficient de accidentat. Acest tronson începe din marginea satului Oprișița (Vadul lui Găină) și se termină în culmea Za- rea-Florești. Tronsonul al III-lea (Hm 774-00—1174-00) re- prezintă prelungirea tronsonului al II-lea de la Zarea-Florești la obîrșia văii Gîdeasa și cobo- rîrea în această vale. Zonele pe care se dezvoltă traseul drumului se încadrează în unitatea geologică a platformei moldovenești, formate din argile și nisipuri, cu Fig. 1. Schița drumului auto experimental Fiorcști Oprișița cu împărțirea pe sectoare caracteristice. rare formații dc gresii nisipoase, slab cimen- tate. Litologia zonelor a condus la formațiile co- respunzătoare : văi adînci cu profilul în „V" orientate pe linia de cea mai mare pantă, ver- sanți abrupți, alunecări de suprafață și adîn- cime parțial stabilizate. Drumul auto forestier Florești-Oprișița, în lun- gime de 11,7 km, a fost proiectat pentru o vi- teză de 25 km/h, iar în zonele dificile (sectorul al II-lea) pentru o viteză de 20 km/h: — lățimea platformei de 4,5 m, cu partea carosabilă de 3,0 m și cu acostamente de cîte 0,75 m; — raza minimă de racordare 15 m; — declivitatea maximă la transportul în plin este de 7,8% pe 305 m, iar Ia transportul în gol de 9.1% pe 150 m; — pentru traversarea numeroaselor văi și pî- raie s-au prevăzut inițial 66 podețe cu o lumină totală de 85 m, revenind 7,27 m/km, care ulte- rior s-au înlocuit prin tuburi prefabricate; — terasamente: 45 915 m3, revenind 3.936 m3/km, prevăzute a se executa astfel : manual 22 150 m3 48,2% mecanizat 23 765 m3 51,8%; — sistemul rutier inițial a fost prevăzut din fundație de balast de 15 cm grosime și o îm- brăcăminte de 6 cm după cilindrare din piatră spartă. Valoarea de deviz a lucrării a însumat: — Tronsonul I 241 400 lei/km — Tronsonul II4-III . 294 100 lei/km Drumul se situează într-o zonă lipsită com- plet de materiale de construcții (balast sau pia- tră) necesare executării lucrării. Gresia ce apare în unele puncte la suprafață este nisipoasă și slab cimentată, neputîndu-se utiliza în sistemul rutier. Singurul material local utilizabil pentru con- strucția sistemelor rutiere constă în cîteva bancuri de nisip fin, cu volum suficient pentru a fi luat în considerație. Pentru că în regiune nu se află materiale de construcție folosite în mod obișnuit la drumuri, ar ti urmat ca pentru execuția sistemului rutier proiectat, balastul să se aducă de la distanțe de peste 50 km, iar piatra spartă de la cariera Po jorita din regiunea Suceava. Distanțele mari de transport atît pe calea fe- rată cît și de la stația CFR cea mai apropiată — Vaslui — pînă la șantier, precum și manipu- lările ar fi condus la o depășire a prețului de cost față de prevederile devizului cu circa 900 000 lei. Lipsa de agregate a impus constructorului stu- dierea altor soluții pentru sistemul rutier, mai economice și cu aceeași eficacitate tehnică sau chiar superioară, în acest scop, întreprinderea de construcții forestiere Piatra Neamț a studiat mai multe variante, acceptîndu-se execuția cu 722 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 Tabela 1 Nr. sector Poziția Hm Caracteristici Soluția propusă de sistemul rutier modem ■ 1 0+00-11+00 Cimp deschis, declivitate <3%, însoțire puternică. Fundație din nisip stabilizat cu ciment dc 13 cm după compactare + mixtură asfaltică de 2—, 2,2 cm. 2 11 + 00-30+00 Drum de care prin sat, circulație mixtă, declivități <5%, însorite puternică. Fundație din nisip stabilizat cu ciment de 13 cm după compactare + mixtură asfaltică de 3— ; 3,3 cm. 3 30+00-48 + 00 Pădure defrișată, declivitate <5%, Insorire bună. Fundație din nisip stabilizat cu ciment dc 13 cm după compactare + mixtură asfaltică de 2—2,2 cm. , 4 48 + 00-58+00 Masiv păduros închis, zonă umedă, înso- rire slabă, declivități Intre 3 și 9%. Fundație din nisip stabilizat cu ciment de 10 cm după compactare + macadam penetrat și tratament superficial. 5 58+00-76+00 Masiv păduros Închis, zonă umedă, tnso- rire slabă, declivități 2—8%. Fundație din nisip stabilizat cu ciment de 13 cm după compactare + mixtură asfaltică de 2 — 2,2 cm. 6 76+00-117 + 00 Masiv păduros deschis, umbrire mijlocie, expoziție sud-vestică, declivități 2 — 6%- Fundație din nisip stabilizat cu ciment de 13 cm după compactare + mixtură asfaltică de 2 — 2,2 cm. titlu experimental a unui sistem rutier modern cu soluții diferite, în funcție de trafic și de geo- morfologia terenului pe care se înscrie traseul. Traseul a fost împărțit în șase sectoare în funcție de caracteristicile impuse de circulație, relief, expoziție, umbrire, declivitate etc. (ta- bela 1) . de b? cm yrowne tron Fig. 2. Alcătuirea sistemelor rutiere moderne pro- puse pentru aplicarea experimentală pe. drumul auto experimental Florești — Oprișița. în figurile 2 (a și b) se arată alcătuirea siste- melor rutiere moderne propuse pentru experi- mentare. încercări de laborator pentru stabilirea rețete- lor de lucru pentru nisipul stabilizat cu ciment încercările prealabile de laborator efectuate la Institutul de cercetări pentru transporturi și telecomunicații — MTTc au stabilit rețetele op- time de lucru atît pentru fundația din nisip stabilizat cu ciment, cît și pentru îmbrăcămin- tea asfaltică. Nisipurile existente în zăcămintele de mal din apropierea traseului drumului auto Floreșți- Oprișița sînt în general de tipul nisipurilor fin fir mijlocii uniforme, avînd următoarea compoziție granulometrică medie: — fracțiuni nisip 2,0—0,05 mm 88% — fracțiuni praf 0,05—0,005 mm 7% — fracțiuni argilă < 0,005 mm 5% Total 100% — fracțiuni sub 0,075 mm 17 % Caracteristicile de compactare ale acestui ni- sip, stabilite prin încercări de compactare în la- borator sînt: — umiditatea optimă de compactare (WeJ1() 9% •— densitatea uscată maximă (y^ max) 1,60 g/cm3 Valoarea scăzută a densității uscate maxime obținute în laborator, indică un material greu de compactat, care trebuie pus în operă cu mi- jloace energice de compactare, de preferință prin vibrare. Conform prevederilor „Normativului condițio- nat pentru proiectarea și executarea straturilor din pămînt stabilizat cu ciment la lucrările de drumuri" C25—62 s-a recomandat ca gradul efectiv de compactare care trebuie realizat pe șantier să fie de minimum 95% din cel maxim obținut în laborator, deci y^ = 1-52 g/cm3; umiditatea efectivă la amestecarea com- ponenților nisip+ciment+apă s-a recomandat să fie de Wef = 12%, ținînd seama de pierderile prin evaporare. încercările fizico-mecanice efectuate asupra corpurilor de probă confecționate în laborator din nisip stabilizat cu 11% ciment (în greutate V au dat următoarele rezultate: : REVISTA PÂDURILOR * 7P * 1963 * Nr. 12 723 — rezistența Ia compresiune după șapte zile de păstrare în atmosferă umedă (R^) 16,0 kg/cm2 — rezistența la compresiune după 14 zile de păstrare în atmosferă umedă (i?^) 20,0 kg/cm2 — rezistența la compresiune după șapte zile atmosferă umedă + șapte zile imersare totală în apă 17.5 kg/cm2 — scăderea rezistențelor după imersarea în apă, după 14 zile (A-Ke) 12,5% — absorbția de apă în greutate după imer- sare (A) 14,2% Față de aceste rezultate interpretate conform prevederilor normativului citat s-a stabilit că dozajul de ciment de 11% este corespunzător pentru obținerea unui strat rutier durabil sub o îmbrăcăminte asfaltică impermeabilă. Stabilirea rețetelor de mixtură asfaltică pentru îmbrăcăminte Mixtura asfaltică pentru drumul auto fores- tier Florești-Oprișița a fost studiată astfel îneît să poată satisface următoarele condiții: — Obținerea unei suprafețe de uzură rugoase, care să prezinte maximum de siguranță în cir- culație. — Realizarea unei mixturi cu sensibilitate re- dusă atît la transmiterea fisurilor eventuale din contracția fundației din nisip stabilizat cu ci- ment cît și la comportarea diferită a complexu- lui rutier la variații sezoniere de temperatură și umiditate. — Posibilitatea de aplicare a mixturii as,fal- tice într-o grosime cît mai redusă, sub forma unui covor asfaltic de 50—75 kg/cm2 (2—3 cm grosime) . — Posibilitatea de aplicare a covorului asfaltic pe declivități de peste 5% precum și în zone umbrite și umede. Condițiile arătate anterior pot fi satisfăcute în cazul în care se respectă următoarele principii de alcătuire a mixturii asfaltice: — Folosirea unui conținut mărit de criblură (sorturile 3/8 mm și 8/15 mm) în compoziția mixturii, mergînd la 65% din totalul agregatelor minerale, pentru a obține un schelet mineral care să confere mixturii atît calități superioare de rugozitate, cît și un unghi ridicat de frecare internă. — Utilizarea unui conținut redus de filler, pînă la 5—6% din totalul agregatelor minerale și a unui raport scăzut filler+bitum (de 1:1,2— 1:1,5) pentru a poseda în mixtură o cantitate rela- tiv importantă de bitum „liber" (nefilerizat), care asigură mixturii asfaltice calități plastice, de combatere parțială a transmiterii fisurilor Fig. Graficul granulometric tip Stellwaag, cu zona în care se includ mixturile asfaltice rugoase pentru îmbrăcămintea ruti®* de pe drumul experimental Florești - Oprișița. 724_______ revista pădurilor * 79 * 1963 * Nr. Tipul bitum folosit Nr. ort. Eeteta amestecului Densitatea aparentă 1 1 1 .-1— Absorbfrie apă in vid Abs Rezistentă la compresiune Bc la 20°C Rezistentă Ia conjpresinne Rc la iSO^O Rezistentă la întindere Et la 20’C Rezistentă la compresiune Rc după absorbție g/cma % kg/cm3 kg/cm* k?/cma kg/cm* Tip B 180/200 zecimi de mm 1 8/15-17% 3/8-45% N.N—30% F— 8% Bmix- 0% 2,38 4,4 38,1 10,9 5,4 25,0 2 8/15-20% 3/8-45% N.N. -30% F— 5% Bmix-' 6% 2,39 4,2 41,0 17,1 8,1 40,0 3 8/15—17% 3/8-35% N.N. -40% F— 8% Bmix— 6% 2,38 1,4 35,8 12,5 8,8 29,2 Tip D 80/120 zecimi de mm 4 8/15 -17% 3/8-40% N.N—35% F— 8% Bmix 5,7% 2,38 2,6 68,5 18,8 15,0 54,5 5 8/15-17% 3/8-40% N.N—35% F— 8% Bmix— 6% 2,40 1,9 57,0 19,3 14,0 55,0 6 8/15-20% 3/8-45% N.N.-30% F— 5% Mmix— 6% 2,40 2,2 49,9 17,8 13,5 44,0 din fundația stabilizată cu ciment, asigurîndu-se și o deformabilitate admisibilă mai mare sub sarcini decît a mixturilor clasice. Această „plas- ticitate" a mixturii asfaltice nu este periculoasă pentru comportarea sub circulație (vălurirea sub acțiunile tangențiale ale roților directoare și motoare), deoarece există în compensație o cantitate ridicată de criblură în compoziția sa. — întrebuințarea unor bitumuri mai moi, cu penetrație ridicată (de exemplu, tip B 180—200 zecimi de mm) pentru mixturile așternute pe declivități sub 5%, prin care se poate combate total fenomenul dc transmitere a fisurilor de contracție din fundația stabilizată. Dimpotrivă, pentru mixturile așternute pe declivități peste 5%, este recomandabil să se întrebuințeze bitu- muri normale sau mai dure (de exemplu, tip D 80—120 zecimi dc mm), care asigură o mai bună stabilitate a mixturii la fenomenul de vă- lurire sub circulație. — Pentru asigurarea acroșării covorului asfal- tic subțire pe suprafața fundației stabilizate cu ciment, este necesar să se prevadă un clutaj (încastrarea a 6—10 kg/m2 de criblură de 15— 25 mm sau split 15/30 mm) pe suprafața stra- tului stabilizat cu ciment proaspăt compactat și să se aplice și o amorsare cu o peliculă sub- țire de bitum tăiat (0,6—0,75 1/m2) înainte de aștemerea covorului asfaltic. Deoarece pe drumul auto forestier Florești- Oprișița există, așa după cum s-a arătat în cele ce preced, sectoare dc drum cu declivități scă- zute (sub 5%), însorite și cu traversarea unui sat, precum și sectoare de drum cu declivități ridicate (pînă la 9%), umbrite și umede, încer- cările dc laborator au fost efectuate astfel îneît să se obțină rețete de mixturi asfaltice aplicabile ambelor situații. în tabela 2 se prezintă unele dintre rezultatele încercărilor de laborator și se arată domeniul de aplicabilitate al mixturilor studiate. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 19M * Nr. 12 725 Tabela 2 Scăderea rezistentei AB Coeficienții] de tennoHtabilitate Hc 20°C Kc 50cO Observații % • 34,4 3,5 Absorbție dc apă prea mare; coeficient de stabilitate termică prea ridicată ; scădere mare a rezistențelor. Necorespunzătoare. 4,9 2,4 Absorbție de apă pirea mare; restul caracteristicilor bune. Utilizabilă tn zone uscate. Însorite, cu declivități < 5 %. 18,4 2,9 Caracteristici foarte bune. Utilizabilă în zone umbrite, umede, ta sat, cu declivități sub 5%. 20,5 3,6 Coeficient de stabilitate termică prea ridicat; scăderea rezistențelor prea mare. NecoreS- punzătoare. 3,5 2,9 Caracteristici foarte bune: suprafață relativ Închisă. Utilizabilă în zone umede, umbrite, cu declivități mijlocii, pînă la 6%. 11,9 2,8 Caracteristici foarte bune; suprafață rugoasă. Utilizabilă în zone umbrite, cu declivități pînă Ia 9%. în final, din analiza tuturor rezultatelor încer- cărilor de laborator s-au recomandat pentru aplicarea pe șantier rețetele (3 și 6) din tabela 2. Compoziția acestor mixturi asfaltice se înca- drează (conform graficului granulomctric Stell- waag — fig. 3) între betonul asfaltic bogat în criblură și betonul asfaltic cu agregat mare (grobbeton). Avînd în vedere că aplicarea acestor rețete conduce la obținerea unor covoare asfaltice cu suprafața relativ deschisă, în special, în cazul folosirii bitumului tip D și a unui conținut de criblură de 65% din totalul agregatelor minerale, s-a recomandat a se executa o tratare a supra- feței prin badijonare și închidere cu dressing, astfel îneît să nu dăuneze totuși calităților de rugozitate ale îmbrăcăminții și anume: cilin- drarea mixturii fierbinți pînă la consolidarea ei, badijonarea cu bitum tăiat (0,5 1/m2) a supra- feței mixturii calde, așternerea drcssingului (ni- sip 0—3 mm bitumat la cald cu 3% bitum) în cantitate de 4 kg/m2 pe suprafața caldă a mix- turii, cilindrarea finală pentru prinderea dres- singului pe suprafața covorului asfaltic Organizarea șantierului și executarea lucrări- lor anterioare punerii în operă a fundației și îmbrăcăminții Terasamentele și lucrările de artă au fost executate în cea mai mare parte în anul 1962 și au fost finisate în anul 1963, astfel îneît să se asigure stabilitatea infrastructurii drumului și să se ajungă la cota patului drumului prevă- zută în proiect. în figura 4 sc prezintă un aspect al drumului la terminarea lucrărilor de terasa- mente după realizarea acestora la cota și cu pro- filul transversal proiectat. Finisarea terasamen- telor s-a executat cu autogrederul, iar în secto- rul al II-lea în unele zone nestabilc s-a hotărît 726 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 a se consolida cu ciment sau var, pentru asigu- rarea capacității portante. Bordurile din beton de ciment vibrat, cu di- mensiunile de 8x10x40 cm, au fost executate în- tr-un atelier de prefabricate organizat pe șan- — 1 betonieră electrică de 1 250 1 capacitate. Aceste unități au fost grupate la trei buncăre de cîte 4 t capacitate, astfel îneît să se poată realiza o umplere completă a unui buncăr în maximum 30 de minute. Fig. 4. Aspectul drumului după terminarea lucrărilor de terasamente. Fig. 5. Un aspect al atelierului de prefabricare a bordurilor pe șantier. tier, a cărui productivitate a fost stabilită la 3 000 bucăți borduri pe zi cu un număr de zece muncitori. Un aspect al unui punct de lucru al atelieru- lui de prefabricate a bordurilor pe șantier este arătat în fig. 5. Bordurile au fost montate la cota proiectată a îmbrăcăminții, pe o fundație din mortar de ciment. Productivitatea medie a unei echipe de lucru formată din șase muncitori pentru mon- tarea bordurilor a fost de 200 m 1 borduri/zi (deci de 100 m 1 drum cu borduri montate pe zi), cuprinzîndu-se și executarea manuală, de către aceeași echipă, a acostamentelor de pă- mînt dc o parte și de cealaltă a părții carosa- bile. în fig. 6 se poate vedea un aspect al drumului cu bordurile montate la cotă. Confecționarea amestecului de nisip stabilizat cu ciment s^a organizat în două stații fixe de malaxare, dotate cu următoarele unități de nia- laxare: Stația nr. 1 amplasată la Hm 11+80 : — 3 betoniere electrice tip „Steaua Roșie" de 250 1 capacitate; — 1 betonieră termoelectrică de 1 000 1 capa- citate ; Fig. 6. Vedere a părții carosabile după montai ea bordurilor. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 727 Stația nr. 2, amplasată la Hm 87+00, servind exclusiv sectorul al III-lea, posedă următoarele unități de malaxare: — 1 malaxor forțat de 500 1 : —■ 2 betoniere de 450 1 ; — 2 betoniere de 250 1. grupate la două buncăre. Cu aceste grupuri se poate fabrica în total o cantitate de 40 t nisip stabilizat/h, deci se poate realiza o productivitate de 400 t nisip sta- bilizat/zi, cu care se pot executa circa 400—500 m 1 fundație/zi. . în fig. 7 se arată organizarea unei stații de malaxare. Fig. 7. Una din stațiile de malaxare a nisipului stabilizat cu ciment. Stațiile sînt acționate electric cu ajutorul a patru grupuri electrogene ce lucrează individual. Alimentarea cu apă a stațiilor se face prin in- termediul unui rezervor de 3 000 1. care se află la o cotă cu circa 4 m mai înaltă față de nivelul betonierelor. Apa este introdusă în bazine prin intermediul unor electropompe de 3 kW, ampla- sate la 3.5 m înălțime față de sol. Pentru asigurarea unei productivități sporite, întrucît stațiile de malaxare s-au amplasat lîngă bancurile de nisip, extragerea nisipului și tran- sportul lui pînă la stație se face cu ajutorul unui excavator E-153 prevăzut și cu lamă de buldozer, care împinge nisipul pînă la locul de alimentare a betonierelor. Transportul materialului pregătit se face cu cinci basculante. Pentru prepararea mixturii asfaltice s-a am- plasat la Hm 30+20 stația dc mixtură asfaltică (fig. 8) ce deservește întregul traseu. Amplasa- rea stației a fost determinată de platoul existent și de poziția oarecum centrală a acestei statii față de întregul traseu. Criblurile, bitumul, fillerul și nisipul grăunțos au fost depozitate în lungul unei lini decauvîlle, care alimentează stația. Stația de mixtură asfal- tică are o productivitate de 15 t/h, respectiv 120 t/8 h, capabilă să dea o producție de mixtură asfaltică necesară pentru 600—800 m 1 drum. Deoarece acest sistem rutier experimental impunea o tehnologie avansată, încă din primă- vara anului 1963, ICF Piatra Neamț a instruit un inginer în laboratoarele Institutului de cercetări din cadrul MTTc și la diferite șantiere din ca- drul întreprinderilor dc construcții de drumuri. Fig. 8. Stația de fabricare a mixturii asfaltice tip ANG. De asemenea, au fost pregătiți laboranții și șefii de echipe pe procese tehnologice. In vederea executării probelor dc laborator, în incinta șantierului s-a organizat un laborator propriu cu aparatura strict necesară cerințelor șantierului. Avantaje și dezavantaje ale sistemelor rutiere moderne adoptate Sistemul rutier format din nisip stabilizat cu ciment și îmbrăcăminte asfaltică, costă, după deviz, 1 855 000 lei sau 161 300 lei/km, în compa- rație cu sistemul rutier inițial, care era prevăzut cu 1 334 000 lei sau 116 000 lei/km, adică există o majorare cu 45 300 lei/km. Cele două sisteme rutiere : balast+piatră spar- tă, pe de o parte, și nisip-ciment+mixtură asfal- tică, pe de altă parte, au o comportare diferită în timp. Sistemul rutier inițial, fiind de tipul sisteme- lor rutiere deschise permite infiltrarea apelor superficiale și laterale, care acționează negativ asupra patului platformei, redueîndu-i capacita- tea portantă, chiar sub prevederile considerate la dimensionarea lui, avînd în vedere că traseul se dezvoltă pe argile compacte sau argile nisi- poase. Sistemul adoptat — fundație din nisip-ciment și îmbrăcămintea din mixtură asfaltică — fiind un sistem rutier închis, protejează platforma de ape, asigurînd indiferent de anotimp aceeași capacitate portantă. Lucrările de întreținere a covorului asfaltic sînt mult mai reduse în comparație cu lucrările de întreținere a macadamului. 728 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 196.3 * Nr. 12 Viabilitatea sistemului rutier modern adoptat este de circa 10 ani, timp în care o îmbrăcă- minte de macadam trebuie reînnoită aproxima- tiv de trei ori. Dacă la fiecare reînnoire a stratului de maca- dam s-ar cheltui numai jumătate din costul ma- cadamului nou așternut, la sfîrșitul perioadei de 22,5 ani, necesare pentru amortizarea lucrării, costul sistemului rutier ar fi necesitat valorile : — fundația 660 000 lei — macadam 636 000 lei — întreținere: 3 x 318 000 954 000 lei — accesorii 38 000 lei Total 2 288 000 lei. La realizarea sistemului rutier modern for- mat din nisip-ciment ca fundație și covor asfal- tic ca îmbrăcăminte, costul revine doar la 1 824 500 lei. Exploatarea mai comodă și uzura mai mică a cauciucurilor mașinilor reprezintă alte avan- taje ale acestui sistem. ★ Execuția suprastructurii modeme a început de-abia la jumătatea lunii septembrie 1963. Intr-un articol viitor se va trata problema executării propriu-zise, arătînd metodele apli- cate și concluziile la care s-a ajuns prin aplica- rea sistemelor rutiere moderne la drumul auto forestier Florești-Oprișița. ale productivității muncii la construcția drumurilor forestiere Ing. Marcel Mihalcea șeful șantierului I.C.F. Cîmpulung GZ. Oxf.383.30J La executarea drumurilor forestiere există .posibilități mari pentru o continuă și rapidă creștere a productivității muncii și acest lucru se înfăptuiește cu succes pe șantierele de con- strucții forestiere. Experiența acumulată în cei 4 ani de existență a șantierului Cîmpulung o ara- tă din plin. Pînă în anul 1960, în condițiile de lucru grele din regiunea Argeș, pentru fiecare metru de drum forestier se cheltuiau în medie 9,8 om- zile. în anul 1963, la șantierul I.C.F. Cîmpulung, pentru realizarea unui metru de drum se chel- tuiește în medie 4,1 om-zile (inclusiv lucrări artă și suprastructură). Astfel, prevederile Directi- velor Congresului al III-lea al P.M.R. cu privire la creșterea productivității muncii se traduc în viață. . Căile mai importante de ridicare a producti- vității muncii la lucrările de drumuri forestiere rezidă în: creșterea în continuare a nivelului de mecanizare a producției și o mai bună utilizare a mașinilor dc construcții, introducerea pe scară mai largă în producție a realizărilor științei și tehnicii noi și, în primul rînd, folosirea îmbră- căminților moderne și utilizarea mai largă a .prefabricatelor, îmbunătățirea organizării pro- ducției și a muncii, calificarea cadrelor și. des- fășurarea întrecerii socialiste. Creșterea în continuare a nivelului de me- canizare Executarea unui volum mărit de drumuri fo- restiere, care se desfășoară, în general, în tere- nuri accidentate, necesită mecanizarea maximă a proceselor de construcție și, în primul rînd, a celor care consumă un volum mare de muncă. Ponderea cea mai mare la construcția drumu- rilor forestiere o au săpăturile, derocările, spar- tul pietrei și încărcările. Pentru executarea mecanizată a săpăturilor s-au introdus buldozerele ide 100—145 CP, cu ac- ționarea mecanică sau hidraulică a lamei, întru- cît drumurile forestiere se execută în cea mai mare parte în regiunile de munte, în teren tare și foarte tare, în componența căruia adeseori intră blocuri mari dc piatră și qioate. Produc- tivitățile cele mai mari s-au obținut cu buldo- zerele de 130—145 CP cu acționarea hidraulică. Deoarece productivitatea buldozerelor este in- fluențată mult de natura terenurilor, este nece- sar să se stabilească productivități diferențiate pe fiecare categorie de teren. Planul actual de prestații stabilit pentru condiții medii de teren, pentru care se stabilește și gradul de mecani- zare prin documentațiile tehnice, creează dis- cordanță între prevederile proiectelor și posibi- litățile reale de execuție, ceea ce face să se înre- gistreze un ritm scăzut la execuția lucrărilor în condiții grele de teren față de cel planificat. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 729 Pentru a se asigura creșterea nivelului de me- canizare a săpăturilor este necesar să se conti- nuie dotarea șantierelor cu buldozere, creîndu-se și o rezervă de capacitate, pentru a se interveni prompt acolo unde se întîmplă defecțiuni teh- nice, inerente condițiilor grele de lucru pe care le au aceste utilaje în cazul execuției drumurilor forestiere. Acest lucru este cu atît mai necesar cu cît lucrările de drumuri forestiere fiind dispersate, pentru execuția fiecărui drum este necesar un număr mic de asemenea utilaje. Buldozerul fiind utilajul principal ce asigură deschiderea traseu- lui și determină ritmul de orientare, o defectare de una sau mai multe zile provoacă perturbări și în ceea ce privește ritmul de execuție a lucră- rilor de artă și de suprastructură, deoarece ace- stea, în majoritatea cazurilor, sînt condiționate dc deschiderea traseului. Aceasta este princi- pala cauză a rămînerii în urmă la unele lucrări față de graficul de execuție și randamentul scă- zut obținut și de alte utilaje ca : cilindri com- presori, concasoare. excavatoare. Fluxul tehno- logic fiind întrerupt, acestea nu mai sînt utili- zate la întreaga lor capacitate. Se fac multe ana- lize spre a se găsi cauzele nerealizării producti- vității la utilaje, dar se omite a se stabili ca principală cauză întreruperea fluxului tehnolo- gic provocată de defectarea buldozerelor. Și acum se pune problema de ce defectarea buldozerelor este frecventă. Răspunsul este sim- plu : condițiile grele de exploatare la ■ execuția drumurilor forestiere față de caracteristicile teh- nice care s-au avut în vedere la construcția aces- tora (astfel domeniul de utilizare a buldozerului S-100 care se folosește la drumurile forestiere este teren ușor și mijlociu față de teren foarte tare, cu cioate și bolovani, frecvent întîlnit la construcția drumurilor forestiere). 0 altă cauză este aceea că nu s-au creat baze de reparații ale utilajului greu, capabile să facă față uzurii accentuate pe care o suferă buldoze- rele la construcția drumurilor forestiere, iar aprovizionarea cu piese de schimb se face ade- seori cu întîrziere. Prin dotarea șantierelor cu noul buldozer de putere mare și cu acționarea hidraulică a lamei se rezolvă problema mecanizării terasamentelor în terenuri tari și foarte tari. Această acțiune, completată cu crearea unor baze puternice de reparații ale utilajului greu, cît și cu asigurarea rezervei necesare, execuția lucrărilor de dru- muri forestiere va căpăta un avînt și mai mare, iar productivitatea muncii se va îmbunătăți mult. La execuția mecanizată a derocărilor s-au în- registrat progrese mari. Motocompresoarele pe pneuri se pot introduce cu ușurință în cele mai variabile condiții de teren, iar folosirea acestora cu două ciocane perforatoare a dus la mărirea productivității muncii. în ceea ce privește utilizarea lor la construcția drumurilor forestiere se disting două situații: — Cînd valea de-a lungul căreia se execută drumul este largă și se poate asigura introdu- cerea motocompresoarelor pe firul văii. în acea- stă situație, drumul se execută desfășurat și este posibil să se introducă un număr mai mare de motocompresoare, care să asigure un ritm mărit lucrărilor și un grad înalt de mecanizare de circa 90% (procentul de 10% ce se execută ma- nual este necesar atît pentru crearea potecilor de acces, cît și pentru dislocarea blocurilor ce amenință să cadă după primul și al doilea rînd de explozii). — în al doilea caz, cînd valea este îngustă și cu cascade sau nivelată drumurile se desfășoară la înălțime mare față de nivelul văii, lucrarea se execută frontal; motocompresoarele nu se mai pot folosi decît pe un front restrîns de lucru, folosindu-se la înaintare două-trei utilaje. Dacă volumul derocărilor este mare, prin ataca- rea frontală nu se poate asigura ritmul necesar desfășurării lucrărilor și trebuie să se deschidă o bandă de acces pentru motocompresoare, care pînă în prezent s-a efectuat manual. în ultimul an s-au introdus pe șantiere con- ducte metalice pentru transportul aerului com- primat la distanțe mari precum și motoperfora- toare, cu ajutorul cărora se poate mări gradul de mecanizare a derocărilor și în astfel de si- tuații. Un alt aspect care trebuie reținut în legătură cu execuția derocărilor în condițiile drumurilor forestiere este acela că normele de deviz stabi- lite pentru derocări au aplicabilitate pentru ca- rierele organizate și nu corespund derocărilor la drumuri forestiere, unde condițiile grele de acces și de lucru a minerilor conduc la un con- sum mai mare de muncă decît prevederile exis- tente în aceste norme. Prin elaborarea unor norme specifice derocă- rilor de la lucrările de drumuri forestiere, reți- nerea unor constructori de a se introduce meca- nizarea în procent din ce în ce mai mare la derocări-nu va mai exista și actualul nivel de mecanizare va fi depășit. Utilizarea excavatoarelor E-153, cu cupa de 0,150 m3, pentru încărcarea agregatelor la lu- crări cu un volum de încărcare de pînă la 1 000 m3 lunar, s-a dovedit eficientă, iar pentru lucrările cu un volum de încărcări lunar peste 1 000 m3 sînt potrivite excavatoarele „Progresul", cu cupa de 0,300 m3. Dotarea tuturor punctelor de lucru cu astfel de excavatoare va duce la depășirea actualului nivel de mecanizare a încărcărilor, care în pre- zent la șantierul Cîmpulung este de 68%. Automacaralele S. R. de 3 t, folosite în pre- zent pentru execuția anrocamentelor vor căpăta o utilizare din ce în ce mai bună prin introdu- cerea prefabricatelor. 730 ULUlSTA PĂDURILOR * 79 ♦ 1963 * Nr. 12 Spargerea pietrei pentru suprastructura dru- mului se realizează cu concasoare IRUM. care asigură o productivitate mai mare decît conca- sorul fix 4-A. Este necesar să se reanalizeze con- strucția sistemului de alimentare, deoarece are capacitate redusă și impune folosirea pietrei sparte ia dimensiuni mici de 15—20 cm, ceea ce necesită manoperă suplimentară. De aceea, în numeroase cazuri alimentarea concasoarelor se face direct. Utilizarea mai bună a utilajelor Pentru a se realiza creșterea productivității muncii, este necesar ca, pe lîngă dotarea șantie- relor cu utilaje potrivite condițiilor de lucru, să se acorde o atenție tot atît de mare modului cum sînt organizate mecanismele în procesul de pro- ducție și felului cum se folosește capacitatea acestora. La șantierul I.C.F. Cîmpulung săpăturile se execută mecanizat 61%, derocările 74%, iar în- cărcările 68%. Experimentarea din anul 1961 de la drumul auto Dîmbovița, privind introducerea mecani- zării în lucrările de drumuri forestiere, a dat roade. Au pătruns mecanismele și în celelalte bazine forestiere ale regiunii Argeș : Vîslaii, Cer- nat, Rîul Doamnei și Argeș și croiesc drumuri în pereți abrupți, în chei de stîncă, unde mai înainte omul n-a putut pătrunde nici cu picio- rul. Utilajele și mijloacele de transport trebuie organizate, mînuite și întreținute cu multă grijă și pricepere, pentru a se realiza indicatorul prin- cipal de plan: productivitatea muncii. Și acest lucru s-a realizat la șantierul I.C.F. Cîmpulung la motocorapresoare, mijloace de transport, ci- lindri compresori și automacarale, unde planul de prestații a fost depășit cu pînă la 20%. Nu același lucru s-a înregistrat la buldozere care au avut dese defecțiuni din cauza folosirii lor în condiții grele de lucru și neluării de mă- suri pentru a se introduce în reparații medii la îndeplinirea ciclului. Legat de utilizarea mai bună a utilajelor vom prezenta cîteva probleme mai importante care cer rezolvare imediată. în primul rînd trebuie să se organizeze ate- lierele de reparații la un nivel tehnic mai îna- intat, iar șantierele să fie dotate cu mașini-unel- te, scule și agregate pentru a putea efectua re- parațiile medii. Reparațiile curente avînd o mare importantă în funcționarea utilajelor trebuie executate la termenele planificate. Pe șantierul Cîmpulung nu se execută totdeauna reparațiile curente la termenele planificate, intervenindu-se pentru re- parații numai în momentul în care s-a ivit de- fecțiunea, care a produs scoaterea utilajului din producție; din această cauză, costul reparațiilor este încă ridicat, iar timpul de imobilizare este mare. Este necesar a se reorganiza activitatea de reparații astfel îneît la loturile care au un număr mai mare de 15 utilaje să se organizeze atelie- re fixe, dotate pentru a asigura nivelul cores- punzător reparațiilor curente, iar ia loturile mai mici reparațiile să se efectueze prin ateliere mobile. Funcționarea la loturi a unor ateliere fixe creează posibilitatea executării cu regularitate a reparațiilor curente conform planificării și a intervențiilor imediate pentru rezolvarea repa- rațiilor accidentale. în acest mod se poate sconta pe o creștere a productivității utilajelor cu cel puțin 10% față de nivelul actual, cînd interven- țiile se fac cu marc întîrziere. De aici concluzia că față de numărul mare și variat de utilaje de construcții introduse pe șantiere se impune a se lua măsuri de a se crea o bază materială mai puternică pentru întreținerea și repararea aces- tora. Crearea unui stoc de piese de schimb cu uzură mare la nivelul loturilor pentru reparații cu- rente și la nivelul șantierelor pentru reparații medii, pentru a se evita stagnarea utilajelor, este o problemă principală care trebuie să stea în atenția șantierelor. O importanță deosebită prezintă și asigurarea șantierelor cu mijloace de transport, deoarece de existența lor depinde desfășurarea ritmică a lucrărilor și productivitatea altor utilaje cu care sînt în strînsă corelare ca: cilindri compresori, concasoare și excavatoare. Pentru o mai bună folosire a utilajelor de construcții trebuie luate măsuri de a se ridica responsabilitatea maistrului pentru crearea con- dițiilor de lucru și supravegherea permanentă a modului cum acestea sînt exploatate. Utilizarea mai largă a prefabricatelor La construcția drumurilor forestiere s-au in- trodus pe scară largă tuburile de beton prefa- bricate pentru construirea podețelor. Tendința a fost de a se înlocui în cea mai mare măsură podețele dalate de 0,5—2 m deschidere, în vede- rea asigurării unui ritm de înaintare mai rapid al buldozerelor. La utilizarea tuburilor de beton trebuie ținut seama de caracterul văii a cărei apă se scurge, în situația în care valea are pantă transversală mare și transportă materiale, tuburile nu sînt indicate, deoarece la ploi torențiale se colma- tează ușor. De asemenea, tuburile nu sînt indi- cate a se utiliza în ramblee mici, care nu le pot asigura o pantă de scurgere de cel puțin 6%. Podețele dalate rămîn în continuare cu o uti- lizare destul de largă în astfel de situații și pen- tru deschideri de 2—8 m, se impune a se intro- duce prefabricarea lor. în executarea lucrărilor de apărare, o utilizare largă au căpătat-o anrocamentele din blocuri de piatră de 600—1 000 kg. Deoarece nu în toate REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 731 situațiile se obțin din derocări astfel de blocuri, trebuie studiată introducerea la consolidări a prefabricatelor din beton. îmbunătățirea organizării producției și a muncii 0 rezervă importantă pentru ridicarea pro- ductivității muncii o constituie utilizarea mai completă a timpului de lucru. Se mai manifestă pe șantiere lipsa deschiderii frontului de lucru pentru brigăzi, manipulări inutile, stagnări din cauza neasigurării transporturilor în mod con- tinuu și, mai ales, stagnări provocate de defec- tarea mașinilor de construcții. Acționînd prompt asupra acestor cauze, se poate obține o însem- nată creștere a productivității muncii. S-a introdus pe șantierele de construcții fo- restiere metoda de organizare în lanț a lucră- rilor, dar din cauza condițiilor de lucru, posibi- litățile de utilizare trebuie încă analizate, iar metoda adaptată mai bine specificului acestor lucrări. Din cauza diversității condițiilor de te- ren, care impun consum de muncă și de utilaje diferite de la un sector la altul, nu se pot exe- cuta uniform procesele complexe de producție, îndeosebi la infrastructura drumurilor. Pentru a se îmbunătăți planificarea în lucrările de dru- muri forestiere, este necesar ca lucrările pre- gătitoare, derocări și terasamente, să se plani- fice în mare prin proiectul de organizare de șantier după principiile acestei metode; lucră- rile de suprastructură se pot planifica după metoda în lanț, deoarece acestea au desfășurare liniară. Va trebui să se pună accent pe deschiderea traseelor de drum cu un an mai înainte de exe- cuția suprastructurii, această metodă de lucru prezintă și avantaje tehnice, datorită unei com- pactări naturale mai bune a terasamentelor, și avantaje economice, creînd posibilitatea intrării în lucru a utilajelor necesare construcției supra- structurii la întreaga capacitate în anul următor încă din primele zile, cînd timpul devine favo- rabil pentru execuția acestor lucrări și permite folosirea mijloacelor de transport și pe timpul iernii. La execuția drumurilor forestiere folosirea brigăzilor complexe dă rezultate bune. Brigăzile existente trebuie întărite cu muncitori calificați în raport cu volumul lucrărilor ce îl au de exe- cutat. Pe loturile unde s-au folosit, brigăzile complexe au obținut o însemnată creștere a pro- ductivității muncii și respectarea termenelor de dare în funcțiune a lucrărilor. Brigăzile specializate își găsesc utilizarea în executarea derocărilor și a podurilor. Pentru asigurarea celei mai raționale organizări a muncii trebuie combinată cu pricepere folosirea brigă- zilor complexe și a celor specializate. Calificarea cadrelor Pe măsura introducerii mecanizării în con- strucții și a metodelor noi de muncă crește nu- mărul muncitorilor calificați pe șantierele de construcții forestiere, apar specialități noi care cer o înaltă calificare. Acțiunea întreprinsă de a se organiza cursuri de calificare a muncitorilor a constituit un ajutor substanțial în desfășurarea lucrărilor pe șantiere. în acest an, la șantierul I.C.F. Cîmpulung au fost calificați: 32 mineri pentru derocări, 7 zidari, 13 lucrători pentru suprastructură, 6 artificieri și 20 mecanizatori. îmbunătățirea condițiilor de trai al muncitorilor constructori Nivelul cultural-tehnic al cadrelor determină într-o mare măsură creșterea productivității muncii. în acest sens trebuie îmbunătățită per- manentizarea muncitorilor pe șantiere și crearea unor condiții mai bune de cazare, precum și or- ganizarea timpului liber al muncitorilor. Ritmul de execuție fiind destul de intens (circa 10 km de drum anual pentru fiecare lot), este necesar ca baracamentele să fie mutate sau să se construiască noi baracamente de două ori pe an. Asigurarea unor barăci confortabile și în- grijit executate contribuie la îmbunătățirea con- dițiilor de trai al muncitorilor. în această situație este necesar să se folo- sească barăci dcmontabile. Alături de această preocupare se situează și grija pentru aprovizionarea muncitorilor cu ali- mente proaspete și de bună calitate, cu atît mai mult cu cît majoritatea șantierelor sînt situate în regiune de munte înalt, iar consumul de ener- gie este ridicat. Desfășurarea întrecerii socialiste Un factor puternic al creșterii productivității muncii este întrecerea socialită care se desfă- șoară între brigăzi, loturi și șantiere și care contribuie la îndeplinirea unor indici ridicați de realizare a normelor de producție, la redu- cerea consumurilor specifice, la îmbunătățirea calității producției și la scurtarea termenelor de execuție. Antrenarea în întrecerea socialistă a tuturor lucrătorilor din sectorul construcțiilor forestiere și răspîndirea experienței fruntașilor în produc- ție trebuie să fie o preocupare permanentă a șantierelor. Productivitatea muncii ca principală sursă a creșterii producției sociale, care are ca rezultat îmbunătățirea sistematică a nivelului de trai al oamenilor muncii, trebuie să stea în centrul preocupării fiecărui lucrător din sectorul de construcții, forestiere. [Înde aspecte privind îmbunătățirea calității drumurilor forestiere Ing. Jancu DGSEJL Odată cu sarcinile cantitative ale planurilor economice, documentele de partid și de stat subliniază necesitatea îmbunătățirii permanente a calității produselor și a lucrărilor de con- strucții. Primii trei ani din planul economic de șase ani au marcat realizări importante în acțiunea de reducere a prețului de cost pe km de drum și de îmbunătățire a calității drumurilor. Bo- gata experiență acumulată de cadrele de proiec- tanți și constructori în această perioadă, precum și dotarea șantierelor cu utilaj de înalt nivel tehnic vor trebui valorificate în continuare și canalizate spre realizarea unei calități superioare a drumurilor forestiere. ★ Drumurile forestiere prezintă o serie dc carac- teristici care le diferențiază de rețeaua de dru- muri publice; cunoscînd anticipat traficul și materialele locale de construcție, proiectanții pot dimensiona cu suficientă precizie sistemul rutier, în schimb, regimul hidrologic excesiv, variabi- litatea solului din talvegul sau terasele pîrîului pe care se înscrie drumul, creează dificultăți in realizarea unei platforme sănătoase, iar tra- seul accidentat și lățimea redusă a părții caro- sabile, pentru o singură bandă de circulație, duc la o solicitare tangențială excesivă a siste- mului rutier. La aceste dezavantaje se adaugă și faptul că sistemul rutier practicat actualmente este deschis și deci permeabil, ușor degradabil sub influența circulației și a factorilor hidro- meteorologici naturali. Rezultă deci că proiectanții și executantii tre- buie să-și îndrepte eforturile înspre eliminarea sau cel puțin atenuarea efectelor elementelor defavorizante enumerate mai sus. Modul de comportare a drumurilor și viabili- tatea acestora depind în cea mai mare măsură dc calitatea teresamentelor care, în principal, trebuie să fie durabile și stabile. Vom trata cîteva aspecte legate de îmbună- tățirea calității terasamentelor privite din urmă- toarele puncte de vedere : I. Principii și soluții noi: — eșalonarea execuției în doi ani; — compactarea optimă a rambleelor; — îmbunătățirea stratului superior prin stabi- lizare. Mcirovicî M.E.F. C.Z. OxE.383.9 2. Măsuri legate de execuția corectă a lucrărilor: — folosirea de pămînturi corespunzătoare în umpluturi; — compactarea corectă în cadrul condițiilor actuale; — necesitatea executării corecte a instalațiilor de colectare și îndepărtare a apelor de suprafață și subterane. 3. Măsuri organizatorice de șantier: — executarea recepțiilor interne pe faze de către constructor și beneficiar. Un prim pas în această privință s-a realizat prin planificarea execuției unui volum de dru- muri forestiere cu două etape în doi ani: în pri- mul an, terasamentele și minimul dc lucrări necesare pentru protejarea acestora, și, în al doilea an, suprastructura și lucrările de artă. S-a scris suficient despre avantajele tehnice ale acestui sistem de lucru, spre a mai insista în acest sens. Trebuie reținute însă unele aspecte rezultate din experiența acestui an cu ocazia verificărilor făcute în primăvara anului 1963 asupra terasa- mentelor executate în semestrul 11/1962 și anume: — trebuie clarificat conținutul noțiunii de „terasament brut", înțelegîndu-se prin aceasta infrastructura executată pînă la un anumit stadiu de finisare, pentru a fi circulabilă pe vreme de îngheț și secetă, în vederea compactării sub trafic; — trebuie asigurate terasamentele împotriva apelor de infiltrație prin lucrări minime de scur- gere, dirijare sau drenate, contrar corpul tera- samentelor este supus ebulației, afînării sau îmbibării excesive cu apă; — trebuie evitată executarea eșalonată pe doi ani a terasamentelor din materiale argiloase, deoarece asemenea soluri au proprietatea foarte pronunțată de absorbire a apei și de ascensiune capilară, iar în stare umedă se umflă, devin plastice și impermeabile; asemenea argile îm- bibate cu apă în timpul toamnei sau iernii nu se mai pot usca pînă în primăvară și ca atare necesită decalarea aplicării suprastructurii. Trebuie, de asemenea, subliniate următoarele efecte pozitive înregistrate ca urmare a eșalo- nării execuției pe doi ani: ■ — verificările făcute în primăvară au oferit posibilitatea îmbunătățirii unor soluții inițiale (traseu, lucrări de apărare și consolidare), sol- dîndu-se în general cu economii; REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 733 — faptul că drumul respectiv a avut front de lucru de la începutul anului a permis termi- narea lui în trimestrul III, și deci, recepționarea în condiții optime. ■jir în ultimul timp, tehnica rutieră modernă a înscris un principiu nou în alcătuirea drumuri- lor, în sensul că stratul superior al terasamen- teîor, în grosime de cel puțin 20 cm, este consi- derat ca făcînd parte din sistemul rutier și tre- buie realizat potrivit unor condiții tehnice spe- ciale, diferite de straturile inferioare și anume : — să fie constituit din pămînturi stabile la variațiile de temperatură și rezistente la îngheț; — gradul dc compactare să fie de cel puțin 100%; . — să se amelioreze calitățile fizico-mecanice ale pămînturilor locale prin stabilizarea lor cu lianți minerali sau substanțe chimice (în cazul cînd pămînturile selecționate trebuie aduse de la distanțe mari). în sectorul nostru compactarea terasamentelor se execută: mecanic, prin călcarea pămîntului de către șenilele buldozerului și prin cilindrare cu ruloul compresor sau manual, cu maiul. în general nu se determină științific gradul de compactare. Se știe că terasamentele insuficient compac- tate se deformează din cauza tasării, afectînd și îmbrăcămintea. De aceea se impune ca în tim- pul execuției să se realizeze terasamente cu un grad de compactare suficientă, care să permită o tasare minimă, respectiv să se obțină un echi- libru cît mai stabil și cît mai puțin sensibil la variațiile climatice între forțele care acționează asupra rambleului: greutatea straturilor supe- rioare, forța de expansiune a apei adsorbite și tensiunea capilară a apei interstițiale. întrucît natura solului este de obicei o con- stantă, iar practic este dificilă obținerea umidi- tății optime de compactare, se acționează asupra energiei de compactare (greutatea utilajului și numărul de treceri ale acestuia), spre a se obține gradul de compactare care să ducă la tasări minime în timp. Studiile arată că există două limite de cbmpactitate, între care pămîntul nu prezintă fenomene periculoase de tasare ; aceste elemente trebuie să se stabilească de către labo- ratorul șantierului. Tasarea în timp a terasamentelor a relevat că la aceeași compactitate finală realizată, por- tanța patului drumului a fost mai ridicată cu cît operația de compactare s-a efectuat la umidi- tăți mai scăzute ale solului ; de asemenea, la anumite valori ale umidității, caracteristicile fizico-mecanice ale pămînturilor trec printr-o succesiune de maxime și minime, ceea ce eviden- țiază necesitatea compactării numai după asigu- rarea unei anumite umidități a solului. întrucît compactarea nu se poate realiza uni- form, datorită condițiilor variabile de umiditate și a eterogenității solului, rezultă că și portanța patului este diferită pentru anumite secțiuni ale traseului; rezultă deci probabilitatea unor defor- mări neuniforme sub acțiunea sarcinilor prove- nite din circulație. Apare astfel necesitatea determinării operative în laborator a umidității optime la care să se facă compactarea și a energiei de compactare, ce trebuie aplicată pentru ca la solurile existen- te să se realizeze gradul de compactare, care să asigure portanța prescrisă prin proiect. Fig. 1. Construcția drumurilor forestiere în zone stîncoasc pune probleme dificile, dar asigură o bună calitate. Vedere asupra drumului prin Cheile Dîmboviței întrucît însă la drumurile forestiere traseul prezintă o mare varietate de soluri pe distanțe scurte, atît din punct de vedere al consistenței, cît și al umidității, este necesar ca să se studieze în profunzime problemele privind: — asigurarea gradului optim de compactare și metodele practice de realizare în cazul execu- ției terasamentelor cu buldozerul; — eficacitatea baterii cu maiul și a vibrării mecanice la terasamentele ce se execută manual, în funcție de nivelul stratului (raportat lă cota platformei), grosimea stratului, umiditatea și consistența solului. ■A S-a arătat anterior că, în cazul în care pămîn- tul selecționat pentru stratul superior al terasa- mentelor trebuie adus de la distanțe prea, mari, depășind limita economicității, se procedează la 731 REVISTA PĂDURILOR * 79 • 1963 * Nr. 12 stabilizarea pămîntului local. Operația constă în tratarea acestui pămînt cu lianți minerali, care apoi se întăresc (ciment, var), cu lianți organici, care se bazează pe legare și impennea- bilizare (bitum, gudron), sau cu substanțe chi- mice, care realizează un material cu coeziune ridicată și insensibil la variațiile de umiditate (var, cloruri, diverse rășini etc.). Stabilizarea sc poate realiza și pur mecanic, pc baza îmbunătățirii compoziției granulomctrice a solului existent (amestec optimal) prin mate- rial de aport. Cercetările de laborator și experimentările de teren efectuate în anii 1960—1961 de către ICTTc, precum și rezultatele acestor studii și măsurători au fost concretizate în ordinul C.S.CA.S. nr. 496, din 20 octombrie 1962, pentru aprobarea normativului condiționat privind pro- iectarea și executarea straturilor din pămînturi stabilizate cu ciment la lucrările de drumuri. Și în sectorul forestier, această metodă mo- dernă de lucru s-a introdus începînd cu acest an la drumurile Florești-Opreșița și Buda-Cislău. Tehnica nouă implică aplicarea unei corecte tehnologii de execuție, adică realizarea corpului drumului (ramblee) în straturi înfrățite, în func- ție de panta taluzuiui, de înălțimea acestuia, de natura solului (rocă, umiditate) și de carac- teristicile locale (versanți fugitivi etc.). Proble- ma este de importanță capitală pentru reușita lucrării, cu atît mai mult cu cît variabilitatea condițiilor specifice solicită la maximum price- perea, experiența și probitatea profesională a executanților. Executarea terasamentelor din materiale cores- punzătoare este una dintre cele mai dificile pro- bleme ale șantierelor noastre; este știut că traseele parcurg terenuri foarte variate, dintre care unele mlăștinoase sau străbătute de izvoare de apă, iar altele necoezive sau din roci alte- rabile sau plastice, dînd naștere la ebulmenți. Fig. z. Taluzarea corectă asigură drumul împotriva ebulmenților. In mod obișnuit aceste pămînturi sînt îndepăr- tate și, în cazul rambleelor, înlocuite cu pămînt selecționat, adus din alt punct al șantierului. Trebuie combătută cu tărie practica, care mai dăinuie pe alocuri, de a se folosi totuși aceste pămînturi locale în umpluturi, chiar cu măsuri de drenare, deoarece caracteristicile mecanice ale pămînturilor depinzînd în mare măsură de valoarea umidității ia care se face compactarea, aceasta nu reușește să se execute corect decît în puține cazuri. în zonele de stîncă se practică umpluturi din material provenit prin derocare; diversitatea dimensiunii și formei elementelor creează un volum mare de goluri în corpul terasamentului; sub acțiunea apelor infiltrate care dizolvă sau antrenează particule, datorită greutății straturi- lor superioare, a influenței compactării și, în final, sub acțiunea circulației, sc produc tasări care deformează stratul rutier. Dacă aparent materialul respectiv este „sănătos și uscat", în- corporarea lui ca atare în terasament, fără asi- gurarea unei curbe granulometrice minimale, se soldează cu consecințe nedorite. Pînă Ia crearea și dotarea laboratoarelor de șantier, organele de execuție trebuie să acorde toată atenția compactării, al cărei scop principal trebuie să fie tasarea solului prin apropierea între ele a particulelor de sol și prin deplasarea celor mărunte în interspațiile dintre cele mai mari. La trecerea cilindrului compresor se pro- duce o cufundare a lui în sol și o deplasare a unor particule ale solului față de celelalte. Dacă sarcina lineară inițială a cilindrului este prea mare, acesta se scufundă în sol, dar nu se pro- duce deplasarea reciprocă a particulelor, ci, din contra, se distruge legătura dintre diferitele par- ticule ale solului; o parte a tasării devine elas- tică și dispare după un timp. Dacă însă compre- sorul trece cu o încărcătură lineară mică, cilin- drul se scufundă puțin în sol, distrugerea bruscă a legăturii dintre particule este imperceptibilă, în schimb, se va produce deplasarea reciprocă a acestora : solul se comprimă, iar tasarea capătă caracter permanent. Dacă pe un pămînt deja tasat în acest mod se trece un compresor cu sarcină lineară spo- rită, se va produce o nouă comprimare a solului, fiindcă se vor deplasa și particulele mai mari ale solului. Mărind treptat încărcătura unitară a compre- sorului, vom mări treptat rezistența solului față de presiunea la care va fi solicitat. O altă condiție care favorizează rezultatele pozitive ale compactării este tasarea de la mar- gini spre ax, pentru ca solul refulat să se de- plaseze treptat spre mijlocul stratului, unde să se obțină o comprimare maximă. în sfîrșit, cea mai mare grosime admisă a stratului supus compactării este dc 0,40 m, grosimea optimă fiind de 0,20—0,25 m. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nf. 12 735 In ultimul timp s-au introdus pe șantierele de drumuri forestiere plăcile vibratoare. Prin- cipiile de compactare enunțate rămîn valabile în ce privește aplicarea progresivă a energiei de compactare (sarcina unitară a utilajului și numărul de treceri peste același sector). Apele de suprafață provenite din ploi și dez- gheț, care cad pe taluzele terasamentelor sau pătrund pe platformă prin sistemul rutier per- meabil, împreună cu apa subterană, care se gă- sește în mod obișnuit în sol și subsol (apa de gravitație, capilară, peliculară, higroscopică), umezesc, îmbină sau chiar saturează pămîntul. Ca urmare, rezistența terasamentelor se reduce, deoarece sporește mobilitatea particulelor de pă- mînt, datorită micșorării coeficientului de frecare interioară și de coeziune. Marnele și argilele sa- turîndu-se de apă ajung gelatinoase și curg. Apele care au pătruns în corpul rambleelor pot forma pungi de apă sau de noroi, sau pot dizolva unele substanțe din care sînt compuse terasa- mentele: var, gips, diferiți sulfați. Pe de altă parte, apele ce se scurg dinspre punctele superioare ale terenului pot spăla ram- bleele, împotmoli debleele și distruge lucrările de artă. Aceste acțiuni au repercusiuni defavorabile asupra solidității și durabilității terasamentelor. Din această cauză se prevăd lucrările necesare pentru colectarea și îndepărtarea apelor (șan- țuri, radiere, canale de regularizare, puțuri de amortizare, diguri, pinteni, precum și toată gama de drumuri din corpul terasamentelor și zona învecinată). Observații îndelungate au demonstrat că de- formarea terasamentelor se datorește nu numai lipsei unor instalații de îndepărtare a apelor, ci și funcționării defectuoase a acestora, din cauza nerespectării tuturor detaliilor la execuție: lungimea pînă la descărcare, profilul și secțiunea, panta, adîncimea de amplasare, materialul dre- nant sau de căptușire etc. Q problemă deosebită și care trebuie să intre în preocuparea tuturor șantierelor o constituie politura platformei terasamentelor. într-o scobi- tură cît de mică apa_ provenită din ploi saU topi- rea zăpezilor și ajunsă la platformă prin per- meabilitatea stratului rutier se adună, stagnează, iar o parte se răspîndește atît în adîncime (50—150 cm) cît și lateral (65—90 cm). Extinde- rea zonei cu umiditate crește de la terenurile nisipoase la cele argiloase; viteza de umezir? are însă valoarea cea mai mică, la argilă și cea. mai mare, la nisip. Rezultă deci necesitatea Obținerii unei supra- fețe nivelate a platformei terasamentelor, în spe- cial, la solurile argiloase, cu atît mai mult cu cît la drumurile forestiere sistemul rutier ce se apli- că actualmente este permeabil și drenant: orice adîncitură trebuie să fie numaidecît umplută cu pămînt sănătos și bine bătut, iar orice pro- eminență, care oprește apa sau îi încetinește scurgerea, trebuie retezată. Totodată, se impune ca șantierele să respecte cu strictețe aplicarea stratului „filtrant" (anti- capilar) între infra și suprastructură, a cărui menire este tocmai drenarea apelor de infiltrație (și antigel) prin îmbrăcăminte și a cărui func- ționare se asigură numai prin politura plat- formei. O problemă la fel de importantă, rezolvabilă la nivelul șantierului o constituie apa conținută în masa pămînturilor, care se mișcă sub acțiu- nea tensiunii capilare. Este cunoscut faptul că înălțimea ascensiunii capilare crește cu diame- trul tubului capilar (respectiv diametrul parti- culelor), ajungînd de la 2,5 cm pentru un dia- metru de 0,5—0,2 cm pînă la 200 cm pentru un diametru de 0,005—0,002 cm. Dacă dimensiunile particulelor sînt diferite și există o varietate în distribuirea lor din punct de vedere dimen- sional, canalele capilare nu vor mai avea aceeași secțiune pe toată lungimea și, ca atare, lungimea de repartizare a umidității pe cale capilară se va reduce. în baza acestui principiu se poate întrerupe capilaritatea prin introducerea în cor- pul rambleelor, la o adîncime convenabilă, a unui strat de proveniență tot locală, dar de struc- tură diferită, cu particule de peste 0,5 cm. în felul acesta se va evita ridicarea la suprafață a apelor subterane și înmuierea straturilor supe- rioare ale terasamentelor. Una dintre cele mai eficiente măsuri organi- zatorice este recepția internă pe faze, care are drept scop constatarea și consemnarea în scris a modului de execuție cantitativ și calitativ a lucrărilor, care se acoperă parțial sau total prin executarea lucrărilor ulterioare. în aceste lucrări se încadrează: rambleele (trepte de în- frățire, natura solului, compactare), drenurile (amplasare, secțiune, profil, pantă etc.), funda- țiile zidurilor (de sprijin sau căptușire) și ale podețelor, fișa și așezarea piloților, cofrajele, armăturile și modul de preparare a betoanelor, straturile din sistemul rutier (calitate, grosime, granulometrie, compactare) și, în general, res- pectarea cotelor și a dimensiunilor geometrice. Recepția internă pe fază, pe lîngă controlul multiplu pe care-1 implică, va duce la o simți- toare creștere a responsabilității executanților, care vor ști că pentru anumite lucrări „ascunse", pe lîngă conștiința profesională mai intervine și răspunderea materială directă. ★ în cele prezentate ne-am oprit numai asupra cîtorva aspecte legate de posibilitatea îmbună- tățirii drumurilor forestiere prin aplicarea unor •736 RLVIfT.I PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 principii de tehnică rutieră modernă și prin respectarea cu strictețe a tehnologiei de con- strucție la executarea terasamentelor. Problemele sînt practic mult mai numeroase, iar posibilitățile de perfecționare a tehnologiei și, deci, de îmbunătățire a calității drumurilor sînt încă foarte mari. Constructorii de drumuri forestiere au primit un sprijin prețios prin dotarea șantierelor cu utilaje de mare productivitate, de cel mai înalt nivel tehnic; institutele de cercetare și de pro- iectare sînt în permanentă căutare de soluții noi, mai eficiente ; s-a inițiat o acțiune de dotare a șantierelor cu laboratoare, pentru a determina condițiile optime de compactare a solurilor; s-a introdus în sector tehnica stabilizării pămîntu- rilor. Continua însușire și perfecționare a tehnicii modeme și capacitatea organizatorică dovedită pînă în prezent constituie o premiză favorabilă pentru realizarea de drumuri de o calitate cît mai bună și la un preț de cost cît mai scăzut. cu tema: „Dotarea pădurilor CU instalații de transport . Geneva, 19—31 august 1963 Ing. Gheorghe Bighea director adj. DLC» M.E.F. C.Z. Ox£. 383:971 Dotarea pădurilor cu instalații de transport care să permită o gospodărire cît mai economică a lor preocupă pe silvicultorii din întreaga lume, motiv pen- tru care F.A.O./C.E.E. a organizat în perioada 19—31 august 1963 un simpozion la care au participat specia- liști din 21 de țări, printre care și specialiști din țara noastră. Simpozionul a fost alcătuit din două părți distincte : I. Prezentarea rapoartelor și- a studiilor. Discuții pe marginea rapoartelor și prezentare de filme si diafilme precum și a altor materiale documentare. II. Călătorie de studii în Franța și Elveția, țări unde s-au exemplificat temele discutate în cadrul simpozionu- lui. Delegația romînă a prezentat un raport cu tema „Dezvoltarea rețelelor de drumuri forestiere în vederea măririi accesibilității pădurilor proprietate dc stat". Principalele probleme -discutate în cadrul slmposionu- lui au fost: 1. Probleme legale de necesitatea rețelelor de instalații de transport pentru pădure; 2. Probleme economice generale privind influenta amortismentelor asuora prețului de revenire a materia- lului lemnos: 3. Probleme privind densitatea de dotare a pădurilor cu drumuri; 4. Instalații de transport în regiunile cu relief acci- dentat (drumuri, cabluri); ' 5. Probleme privind finanțarea execuției drumurilor forestiere; 6. Teme speciale privind planificarea, proiectarea și execuția rețelelor de drumuri pe plan național și utili- zarea aerofotogrametriei și a calculului electronic la pro- iectarea drumurilor forestiere. în cadrul problemelor privind necesitatea rețelelor de instalații de transport s-au discutat funcțiunile aces- tora, efectul; lor asupra gospodăririi raționale a păduri- lor, ponderea și influența transporturilor nelegate de in- dustria forestieră asupra rețelelor de drumuri Din calculele făcute de raportori nu rezultat multe cifre interesante. Astfel, într-o pădure dotată cu insta- lații de transport, ponderea transporturilor de material lemnos în comparație cu volumul total al transporturi- lor, inclusiv alte transporturi pentru pădure sau nefo- restiere, este de 50%, iar transportul muncitorilor de circa 10%. De aceea, la analiza necesității rețelei de drumuri trebuie avute in vedere toate funcțiunile aces- teia. Rapoartele șî discuțiile în cadrul acestui capitol au condus la concluzia, că pentru gospodărirea rațională a pădurilor este necesară dotarea pădurilor cu rețea de drumuri auto, care contribuie la aplicarea unei silvicul- tori intensive, la îmbunătățirea protecției pădurii, la mecanizarea tuturor muncilor ce se execută în păduri, la reducerea costului .transporturilor de material lemnos etc. O importanță deosebită a fost acordată transportu- lui muncitorilor lă locul de muncă, care se poate realiza numai dacă există o rețea de drumuri cît mai completă. Determinarea densității optime a rețelei de drumuri trebuie să țină seama de cheltuielile de investiții pen- tru realizarea acesteia și de întreținere, de cheltuielile de exploatare și de cheltuielile de scos-apropiat. Com- parînd valoarea totală a cheltuielilor în diferite variante cu prețul de vînzare al materialului lemnos, se deter- mină soluția cea mai economică. Desigur, costurile pe operații variază în funcție de densitatea rețelei, de ca- racteristicile acesteia și de modul de efectuare a sco- sului. Dacă rețeaua este mai densă, costurile privind amor- tizarea cresc; în schimb se reduc cheltuielile de scos- apropiat. Stabilirea nivelului la care trebuie oprită den- sitatea rețelei trebuie să țină seama de nivelul maxim de reducere a costurilor cumulate: amortizare + ex- ploatare + scos-apropiat. Pentru acest motiv, determi- REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 737 narea densității rețelelor de transport nu trebuie făcută fără a se studia modul de executare a scos-apropiatului. în cazul drumurilor care deservesc numai interese fo- restiere cu circulație de vehicule grele și viteză redusă, se pot menține suprastructurile din piatră, dimensionate la sarcinile pe osie corespunzătoare vehiculelor care cir- culă pe aceste drumuri. în cazul drumurilor împietruite (bine dimensionate) circulația cu viteză mare, și mai ales, circulația auto- turismelor determină o uzură mare și deci cheltuieli de întreținere accentuate. La drumurile asfaltate întreținerea este redusă în cazul circulației cu vehicule mici, și mai costisitoare, în cazul circulației cu vehicule grele. In ceea ce privește durata de amortizare a drumuri- lor forestiere, referenții au prezentat diferite metode de calcul a] acesteia: a) Amortizarea pe tipuri de drumuri: — drum de pămînt — drum împietruit — drum asfaltat, b) Amortizarea după durata în timp a părților de drum; c) Amortizarea în cote anuale egale; d) Amortizarea pe m3 de material. Concluzia asupra modului de stabilire a cotei de amortizare a fost aceea de a se aplica amortisment în cote anuale, .pe tipuri de drum. Termenul de amortizare mediu pentru drumurile fo- restiere a fost apreciat la 40—50 ani. Tn ceea ce privește uzura drumurilor și deci nece- sitatea de amortizare este dependentă și de densitatea rețelei de drumuri, care determină un trafic mai Intens cînd rețeaua este redusă, sau mai slab cînd rețeaua este densă. Deci, în măsura în care rețelele de drumuri sînt mai dense, cotele de amortizare anuale se pot re- duce. Și cheltuielile de întreținere variază o dată cu modi licarea densității drumurilor: cresc în valoarea absolută o dată cu dezvoltarea rețelelor; scad cheltuielile de în • treținere pe km o dată cu creșterea densității drumuri- lor, datorită reducerii traficului. Costul întreținerii în funcție de felul suprastructurii și a traficului a constituit -de altfel un subiect dezvoltat pe larg în cadrul simpozionului. Cheltuielile de între- ținere în valori absolute raportate ia ma de drum scad, pornind de la drumurile cu suprastructura din piatră (macadam), la tratamentul superficial cu bitum, mixturi asfaltice, pentru ca în cazul drumurilor betonate să ră- mînă neînsemnate, deși drumurile asfaltate sau beto- nate se construiesc pentru trafic mult mai mare decît drumurile stabilizate mecanic (fără liant). Pe drumurile asfaltate se realizează costuri de întreținere reduse ta 2/3 sau chiar 1/2 față de macadam, la un trafic de 8—10 ori mai mare, iar la drumurile de beton cheltuie- lile de întreținere sînt neînsemnate, deși traficul crește de 80—100 ori. Nu a fost neglijat nici aspectul privind influența umidității excesive asupra deteriorării și deci asupra cheltuielilor de întreținere a drumurilor. Pentru determinarea densității optime a drumurilor forestiere, rețelele au fost împărțite în: — căi de acces la pădure, care se găsesc în afara pădurii și servesc lâ evacuarea produselor forestiere către punctele de consum; — căi de transport în interiorul pădurii, care colec- tează materialul lemnos, pe ele efectuîndu-se transportul de la punctul unde încetează operația dc scos din par- chet și pînă la marginea pădurii; — drumuri interioare productive, care influențează în cea mai mare măsură costul apropiatului. Pentru susținerea teoretică a modului de determinare a densității rețelei de drumuri, Ia simpozion au fost prezentate formule de calcul a densității optime expri- mate prin : — distanța medie între drumuri (m) ; — lungimea medie de drum la ha de pădure (m/ha sau km/100 ha). Un aspect general, care s-a desprins din .lucrările sim- pozionului a lost și acela al necesității de a completa în pădure rețeaua de drumuri ou cablurile, îndeosebi maca- ralele funicular de lungime mică (200—300 m) și, mai ales, de lungime medie (5C0—800 m). In special, In regi- unile accidentate, cu versanți abrupt» {mai mari de 50—60%). Realizarea rețelelor de drumuri, este dificilă și costisitoare, fiind necesar să se folosească macarale- funicular ușoare pe distanțe pină ia 800 m. Funiculare lungi (1,5—2^ km) dînd greutăți de montare, se pot folosi numai în regiuni foarte accidentate, unde rețelele de drumuri nu pot fi realizate decît la o densitate foarte redusă. Instalațiile eu cablu ușoare menționate pot strînge materialul lemnos pe benzi de 60—80 m de-a lungul liniei și pot efectua scosul către vale și către deal, din unele studii rezultând că trasul către deal este chiar mai economic. In condițiile existenței rețelei de bază dc drumuri, transportul utilajului (funicular) și montarea lui este mult facilitată. Realizarea propriu-zisă a rețelelor de drumuri, pre- cum și caracteristicile tehnice ale acestora au preocupat în mare măsură pe participanții la simpozion. Din dis- cuții s-a dovedit necesar studiul amănunțit al datelor de transport cu luare în considerare a tuturor factorilor care influențează costul realizării, al întreținerii, stabi- litatea, comoditatea și siguranța circulației cu vechiculcle cele mai indicate. Proiectarea drumurilor se face în general cu analiza și prezentarea tuturor detaliilor necesare constructoru- lui, proiectarea simplificată aplicîndu-se la drumurile mai puțin importante. In regiunile accidentate evacuarea apelor subterane se face prin drenarc, iar a celor de suprafață prin șan- țuri sau rigole pavate. Evitarea erodării platformei drumului este indicat a se face atît prin reducerea declivității la drum sub 10%, cît și prin construirea de șanțuri protejate. _ In general, evacuarea apelor care pot deteriora drumurile este tra- tată cu toată . seriozitatea, prin aceasta urmărindu-se prelungirea viabilității drumului și reducerea costuri- lor de întreținere. Acolo unde drumurile se asfaltează; apele de suprafață sînt dirijate a se scurge pe supra- fața asfaltului prin rigole mărginite de borduri de pia- tră, evacuarea transversală făcîndu-se din loc în loc cu tuburi prevăzute cu camere de cădere și grătare de prevenire a înfundării. Cînd gurile 'tuburilor sînt chiar în lățimea carosabilă, sînt prevăzute cu grătare grele, peste care se poate circula. ■ In regiunile cu teren drenant, unde apele nu produc erodări și deci nu periclitează paltforma, chiar în cazul drumurilor împietruite se folosesc rigolele care, către taluz, sînt mărginite de o bordură din bolovani și sînt, fie împietruite ca și restul drumului, fie pavate. Declivitățile drumurilor merg pînă la 12%, iar lăți- mea platformei de la 3 la 5 m, în funcție de importanța drumului. Acolo unde drumurile forestiere prezintă interes pen- tru circulația turistică, lățimea benzii carosabile este dc 4—5 m (Franța). Pentru exemplificarea referatelor și a discuțiilor pur- tate în cadrul simpozionului, în continuare a avut loc o călătorie del studii ân Elveția și Franța; cu acest prilej s-au prezentat diverse rezolvări a problemelor privind rețelele de instalații de transport în diferite bazine fo- restiere. Rețelele de drumuri care deservesc pădurile din El- veția și Franța se caracterizează prin următoarele: — rețea densă de drumuri auto, în care mare parte din drumurile axiale sînt de interes public sau turistic, cu îmbrăcăminți bituminoase ; — condițiile de teren sînt, în general, mai ușoare decît în pădurile din țara noastră; densitatea medie pentru drumuri în condițiile din țara noastră (Carpați) este de circa 20 m/ha. — pe lîngă rețeaua de drumuri pentru trafic auto există o rețea densă de drumuri de tras, cu rampe mari 738 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * A>. 12 neutilizabile pentru trafic auto și care sînt pe cale de a fi eliminate; — în cazul cînd se mai execută drumuri de tras, ele se construiesc cu caracteristici, care să permită trans- formarea ușoară a lor în drumuri auto. în ceea ce privește ritmul de execuție, acesta este redus. Din punct de vedere al suprastructurii, există tendința de a se construi drumuri împietruite în locul drumurilor de pămînt prevăzute în planurile de dotare mai vechi, tendință favorizată de faptul că tehnica nouă a scoa- terii lemnului cu ajutorul cablurilor face să se renunțe la o bună parte din drumurile secundare. Drumurile executate se caracterizează prin lucrări de bună calitate, constatîndu-se o deosebită grijă pentru lucrările de evacuare a apelor (șanțuri simple, pereate, tuburi, podețe, rigole etc.). Șanțurile spre versant la marginea platformei se elimină numai în cazul terenu- rilor permeabile și în unele situații la drumurile cu îm- brăcăminți bituminoase. Sistemele rutiere se execută din pietriș și piatră spartă cu granulometrie continuă, cu dimensiunea maximă pînă la 15 cm. Grosimea straielor ajunge la 30—40 cm. La îmbrăcămințile bituminoase este de remarcat că acestea se execută pe declivități pînă la 10—12% și au suprafața foarte rugoasă. Execuția lucrărilor se face aproape exclusiv mecani- zat, folosindu-se un număr redus de muncitori. Pentru săpături, în afara buldozerelor și grederelor, este foarte răsiptadit traxcavatarul, care poate fi folosit la un foarte mare număr de operații (săpături, taluzări, transport pe distanță mică, încărcări de - pămînt, agre- gate, sau ca macara). Prin varietatea și importanța problemelor tratate, pre- cum și prin exemplificarea făcută pe teren, simpozionul de la Geneva constituie un schimb de experiență valoros, ale cărui concluzii și recomandări considerăm că este indicat a fi luate în considerare la rezolvarea probleme- lor privind deschiderea pădurilor țării noastre cu rețele cît mai complete de drumuri. Bradoschi, P. I. șî Drăgan, I. C.: Transporturi forestiere. Editura Agro-Silvică, București — 1962, 650 pag., 436 fig., 93 tabele., 34 ref. bibi. Lucrarea este destinată pregătirii specialiștilor din eco- nomia forestieră, care activează pe șantierele de con- strucții de căi de transport destinate produselor pădurii. Deși volumul este conceput ca manual pentru școlile tehnice silvice, amploarea materialului și nivelul la care acesta este prezentat fac ca studiul acestei cărți să fie de un netăgăduit folos proiectanților, constructorilor și tuturor celor care exploatează și întrețin rețelele de căi de transport forestiere. Șî aceasta cu atît mai mult cu cît literatura noastră de specialitate nu dispune încă de un tr-aiat modern pentru domeniul respectiv. Trebuie remarcat din capul locului că în organizarea volumului autorii au înțeles să insiste asupra Transpor- tului pe drumuri, dezvoltînd capitolele respective, accen- tuînd numai atît cît a fost util părțile referitoare la transporturile pe apă sau la funicularele fixe. S-a acordat o atenție deosebită problemelor de între- ținere a drumurilor și căilor ferate forestiere, -probleme insuficient studiate în lucrările similare anterioare. După o introducere în care se arată importanța tran- sporturilor în economia națională și în cea forestieră și particularitățile și clasificarea transportului lemnului, materia este organizată în patru mari părți, după cum urmează: Partea l-a : Drumuri forestiere (de peste 330 pagini), Partea Il-a: Căi ferate forestiere. Partea a IILa; Funi- culare fixe și Partea a IV-a; Transportul pe apă. Ulti- mele capitole ale fiecărei părți sînt de regulă destinate problemelor de securitate a muncii în lucrările de con- strucție și exploatare. Prima parte începe printr-un capitol privind dotarea pădurilor cu rețele de Instalații de transport forestiere; urmează capitolele referitoare la: date generale despre drumuri și despre circulația rutieră; profilul transver- sal ; elementele tehnice de proiectare a drumurilor fo- restiere ; alegerea șî amplasarea lucrărilor de artă ; stu- diul și pichetarea traseelor de drumuri forestiere; cal- culul și mișcarea terasamentelor; întocmirea proiectelor de drumuri; construcția infrastructurii lucrărilor pentru apărarea și consolidarea terasamentelor și construcția suprastructurii; întreținerea și repararea drumurilor; exploatarea (indici de exploatare, productivitatea mij- loacelor de tracțiune, reguli tehnice pentru exploatarea drumurilor forestiere, organizarea serviciului de tran- sporturi ș.a.) în a doua parte, după cîteva generalități, un istoric scurt al c.f. cu ecartament îngust și o clasificare a căilor ferate se trece la expunerea elementelor tehnice și a ca- racteristicilor constructive ale c.f.f. Capitole speciale tra- tează despre: tracțiunea și frînarea trenurilor, infrastruc- tura și suprastructura c.f.f.-urilor, materialul de tracțiune șî rulant, întreținerea c.f.f. și repararea acestora, exploa- tarea și securitatea muncii la transportul lemnului pe astfel de căi ferate. în cea de-a treia parte, după capitolul de generali- tăți și clasificări și după cel privitor la cablul purtător, urmează capitolele privind: linia funicularului, cablul tractor și acționarea funlcularelor, materialul rulant, stațiile principale, exploatarea și întreținerea funiculare- lor. Ultima parte începe cu istoricul, definițiile, clasifi- cările și caracteristicile transportului pe apă; vin la rînd capitolele despre: elementele hidraulice ale scurgerilor libere de apă, transporturile pe cursuri de apă, construc- țiile hidrotehnice, exploatarea instalațiilor de transport pe apă (canale, plutit liber, plutărit) și măsurile de pro- tecție a muncii la transporturile pe apă. Fiecare dintre capitolele enumerate foarte pe scurt aici, sînt subdivîzate în așa fel îneît materia respectivă este prinsă, prezentată și analizată sub toate aspectele de importanță practică, mergîndu-se, acolo unde a fost necesar pînă la detalieri foarte adînci, evitîndu-se în principiu expunerile teoretice inutile. De o importanță primordială in tehnica expunerii ma- terialului stat tabelele și -aparatul grafic bogat al lucrării. In privința bibliografiei, este remarcabil faptul că autorii au întrebuințat tratate, articole, materiale nor- mative etc., atît romînești cît și străine numai dintre cele apărute recent. In acest fel a fost cu putință ca, ținîndu-se seamă și de cercetările și de experiența de proiectare și execuție acumulată pe șantiere să se elabo- reze o lucrare la nivelul tehnicii noi, legată strîns de revista pâduriLor * 79 * 1963 * Nr. lă 739 problemele actuale privind dezvoltarea rețelelor de căi de transport forestiere. Pînă la editarea unui tratat amplu în acest domeniu, recomandăm atît elevilor cît și tuturor celor ce activează în sectorul nostru, studiul lucrării de fată, ori de cîte ori în desfășurarea activității profesionale vor întîlni probleme legate de transportul materialului lemnos șî de mărimea accesibilității pădurilor. ing. T. DORIN Peștișanu, C. șl Alexandrescu, D.: Drumuri șl căi fe- rate forestiere. Editura didactică și pedagogică, Bucu- rești, 1963, 448 p., 340 figuri, 38 tabele- Un manual pentru școlile tehnice de construcții și instalatii forestiere (anii I și 11), elaborat pe baza pro- gramei școlare, prezentat la nivelul și cu bogăția de conținut al lucrării dc față, sugerează în mod pregnant temeinica pregătire a viitoarelor cadre de constructori din sectorul nostru. Date fiind tira jele reduse %le cărților precedente, cît și datorită faptului că exigențele față de modul de solu- ționare a problemelor de specialitate cresc necontenit, se constată că lucrările tratînd problema transporturilor fo- restiere devin tot mai necesare. Menționăm stilul sobru, concis și limpede în care sînt redate cunoștințele tehnice pe care elevii urmează să și le însușească, precum și modul sistematic de organizare a amplului inventar de informații. Volumul este divizat in următoarele șase părți: — Studiul și proiectarea drumurilor forestiere (capi- tole : Cunoștințe generale despre drumuri; Elementele constructive și tehnice ale drumurilor forestiere: Ale- gerea și studiul traseelor de drumuri forestiere; Calculul și repartizarea terasamentelor; Redactarea proiectelor de drumuri forestiere). — Construcția infrastructurii drumurilor forestiere (ca- pitole : Lucrări pregătitoare; Executarea terasamentelor; Lucrările de artă; Consolidarea terasamentelor). — Construcția suprastructurii drumurilor • forestiere (capitole: Generalități; Tipuri de suprastructuri și exe- cutarea lor; Lucrări accesorii ale drumurilor; întreține- rea și repararea drumurilor forestiere). — Construcția căilor ferate forestiere (capitole: Ge- neralități : Elemente tehnice și caracteristicile construc- tive ale căilor ferate forestiere; Studiul traseului — In- frastructura căii; Suprastructura căii; Construcția su- prastructurii căi în stații; Stații și construcții în stații; Anexele căii în linie curentă — Semnalizarea la căile ferate forestiere). — Materialul rulant șî de tracțiune (capitole: Ma- terialul rulant — Vagoanele; Materialul de tracțiune — Locomotivele). — întreținerea și repararea căilor ferate forestiere. După cum se poate constata, judecind chiar și după numărul egal de pagini afectat, autorii au acordat ace- eași importanță atît drumurilor forestiere, cît și căilor ferate forestiere; organizarea transporturilor, problemele de exploatare, de rentabilitate, de protecție a muncii ș.a. nu au făcut obiectul acestui manual, așa îneît con- ținutul este axat pe probleme tehnico-ingincrești propriu- zise dc proiectare, construcție, întreținere ș.a. CUrtca se bucură de o formă grafică bună, este tipă- rită cu o 'literă oiieață și însoțită dc desene, scheme și fotografii care completează în mod pozitiv textul; la acestea mai trebuie adăugat și tabelele cu date cifrice utilizate curent în construcția drumurilor și a căilor fe- rate cu ecartament îngust. Considerăm că această lucrare poate fi consultată cu interes și de către cadrele de specialiști formate ante- rior și că ea va constitui, în primul rînd, un auxiliar prețios pentru profesori și elevi, cărora ie este adresată. ing. T. DORIN Index alfabetic pe autori pe anul 1963 EDITORIALE Lazăr, Gh: La început de Nou An, R.P. nr. 1, p. 1—2. Lazăr, Gh.: Introducerea tehnicii noi în lucră- rile forestiere în anii regimului nostru, R.P. nr. 8, p. 429—430 Milescu, I.: Codul Silvic al Republicii Populare Romîne, R.P. nr. 4, p. 197—200. Suder, M.: Noul Cod Silvic al R.P.R. — o rea- lizare de seamă a legislației noastre socialiste, R.P. nr. 3, p. 129-132. 4 Abraham, I.: Probleme noi în lupta pentru creșterea rentabilității întreprinderilor fores- tiere din regiunea Maramureș, ca urmare a aplicării prețurilor cu ridicata reașezate, R.P. nr. 10, p. 598—599. Achimescu, C.: Considerații asupra suprafeței subperiodice și a perioadei speciale de rege- nerare, R.P. nr. 4, p. 211—218. Alexandrescu, P.: Unele probleme ale produc- ției globale din silvicultură j R. P. nr. 10, p. 590—594. Archip, C.: Extinderea operațiilor culturale și necesitatea introducerii unui procedeu de punere în valoare pentru rărituri, R.P. nr. 1, p. 34-36. Amzieă, A.: Tabele cu calculul punctelor prin- cipale și intermediare la racordările verticale, R.P. nr. 7, p. 404-408. Amzieă, A.: Considerații asupra executării su- prastructurii din piatră spartă la drumurile forestiere, R.P. nr. 11, p. 671—674. Armășescu, S., Pătrășescu, M.: Aspecte pri- vind productivitatea pădurilor și eficiența lucrărilor de cartare stațională, R.P. nr. 1, p. 3-7. Armășescu, S., Giurgiu, V., Decei, I.: Aspecte privind productivitatea unor specii repede crescătoare din R.P.R., R.P. nr. 6, p. 314 — -319, Armășescu, S., Țabrca, A.: Contribuții la stu- diul comparativ al productivității pădurilor, R.P. nr. 7, p. 391-397. 740 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 Arscnescu, M.: Aspecte din. procesul de încin- dere a buștenilor de fag, în urma doborîtu- rilor de vînt, B.P. nr. 4, p. 223 -226. Arsenescu, M.: Aplicarea tratamentelor timpurii de primăvară în combaterea dăunătorilor Tortrix viridana și a geometridaelor, B.P. nr. 11, p. 658-660. Arsenescu, M., Simionescu, A., Iliescu, Gh., Fra- țian, Al., Popescu, T.: Considerații asupra prognozei înmulțirii principalilor defoliatori ai pădurilor pe anul 1963, B.P. nr. 11, p. 655-658. Avram, Cr., Milescu, I.: Importanța speciilor forestiere repede crescătoare în ridicarea pro- ductivității pădurilor, E.P. nr. G, p. 310 — 313. B Badea, M. : Aspecte ale regenerării făgetelor din ocoalele silvice Dolhasca și Pătrăuti, E.P. nr. 1, p. 14—19. Badea, M.: în problema suprafeței subperio- dice și a perioadei speciale de regenerare, E.P. nr. 10, p. 583—587. Bakoș, V.: Din nou despre organizarea pro- ducerii puieților de larice, E.P. nr. 3, p. 146 — —148. Bakoș, V. Marian, A.: Aspecte legate de extin- derea culturii plopilor euroamericani în B.P.R., B.P. nr. 6, p. 320-324. Bakoș, V.: Noul STAS pentru puieții forestieri și creșterea calității lucrărilor de împădurire, E.P. nr. 11, p. 653-654. Balinschi, Irina, Ceianu, I., Dissescu, Gabriela, Coca, C.: Experimentări de combatere a unor defoliatori cu preparate entomopatogene, E.P. nr. 3, p. 152—157. Balinschi, Irina, Mihalachc, Gh., Iliescu, Gh.; Experimentarea în laborator a unor prepa- rate bacteriene pentru combaterea omizilor defoliatoare, E.P. nr. 3, p. 157—161. Balinschi, Irina, Iliescu, Gh., Mihalachc, Gh.: Combaterea dăunătorului Lymantria dispar L. cu preparate bacteriene, B.P. nr. 4, p. 231-233. Banaru, St.: Un procedeu simplificat de punere în valoare a produselor accidentale disper- sate, B.P. nr. 11, p. 661—662. Barba, V.: Cu privire la organizarea amortizării fondurilor fixe în întreprinderile forestiere, E.P. nr. 11, p. 621—626. Belicoiu, I. î Tabelă pentru calculul săgeților cablului purtător la funicularele pasagere din exploatările forestiere, E. P. nr. l,p. 46 —52. Belu, C., Costea, A., Bîrlăneseu, E.: Cultura sal- cîmului, B.P. nr. 6, p. 325—329. Bîrlăneseu, E., Costea, A., Belu, C.: Cultura salcîmului, R. P. nr. 6, p. 325 —329. Blada, I.: Contribuții la cunoașterea bolilor și dăunătorilor duglasului în B.P.E., E.P. nr.6, p. 352-357. Bora, L.: Macaraua funicular INCEE-1 pentru scos-apropiatul lemnului pe distante scurte, B.P. nr. 8, p. 471-474. Buracu, F.: Discuții pe marginea proiectului de STAS 2024-63 „Bușteni de fag pentru industrializare” elaborat de INCEF, B.P. nr. 5, p. 286—288. Bradosehi, P.: Tehnica modernă la construcția terasamentelor, drumurilor forestiere, B.P. nr. 9, p. 540—548. Bradosehi, P.: Mecanizarea complexă a execu- ției drumurilor forestiere, B.P. nr. 12, p. 702—709. Bradu, V., Rădulescn, I.: Observații asupra fructificației duglasului verde din bazinul Nadrag între anii 1957 și 1962, B. P. nr. 11, p. 644-648. Carmazin, V., Langa, E.: Relativ la clasificarea pădurilor din spațiile verzi, B. P. nr. 10, p. 611-612. Carniațchi, A., Lăzărescu, C.: Date asupra com- portării unor proveniențe de pin silvestru cultivate la Sinaia, E.P. nr. 3, p. 142—143. Catrina, I., Dobrescu, Zenovia: Efectul stimu- lator al giberelinei asupra speciilor forestiere, B.P. nr. 2, p. 65-69. Cădariu, T., Răduleseu, I.: Cultura fagului în pepinieră, B. P. nr. 1. p. 7—11. Călugărescu, C., Lăzărescu, C., Nițu, Cornelia: Cercetări asupra comportării unor provenien- țe de Fraxinus excelsior L. la Mihăiești, B.P. nr. 11, p. 626—631. Cărare, O.: Cîteva aspecte și tendințe ale sil- viculturii din Anglia, B.P. nr. 9, p. 511—515. Cărare, O.: în legătură cu elementele de calcul pentru stabilirea desimii optime a rețelei de drumuri forestiere, B.P. nr. 10, p. 606—608. Ceianu, I., Dissescu, Gabriela, Coca, C., Balins- chi, Irina: Experimentări de combatere a unor defoliatori cu preparate entomopatogene, B.P. nr. 3, p. 152-157. Ceianu, I., Balinschi, Irina: Bacteriile în com- baterea dăunătorilor forestieri, B.P. nr. 7, p. 397-400. Chiper, I.: Instalație ușoară cu cablu pentru scosul lemnului, B.P. nr. 8, p. 482—487. Chiru, V.: Tabele pentru sortarea semințelor de molid, B.P. nr. 9, p. 497-502. Ciobanu, Viorica, Lixandru, Gh.: Variația conți- nutului total de săruri solubile, a azotaților și a fosforului asimilabil din sol în parcelele cultivate cu puieți forestieri pe cernoziomul degradat de la Galata-Iași, B.P. nr. 3, p. 136-139. Ciortuz, I.: Un procedeu analitic riguros și rapid de dimensionare a canalelor, B.P. nr. 1, p. 40—42. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 741 Ciortuz, I., Munteanu, St. A.: Un procedeu ex- peditiv pentru determinarea adîncimii curen- tului și lățimii la fund a canalelor cu secțiu- ne hidraulică optimă, folosite în amenajarea torenților, R.P. nr. 7, p. 375—377. Ciumae, Gh., lorga, P.: Aspecte privind recol- tarea și valorificarea produselor accesorii în R.P. Polonă, R.P. nr. 9, p. 533-535. Ciumae, Gh., l’urcelean, Șt.: Influența mobili- zării solului în anul de sămînță asupra dez- voltării plantulelor de gorun și stejar în pri- mul an dc vegetație, R. P. nr. 10, p 577 — 581. Cîrnu, I.: Valoarea meliferă a speciilor fores- tiere, R.P. nr. 7, p. 414—418. Cîrnu, I.: Importanța pădurilor de rășinoase în sporirea producției apicole, R.P. nr. 9, p. 537-540. Corlățeanu, S.: Rezinâ jul artificial va asigura o producție sporită de rășină, R.P. nr. 8, p. 454-456. Cristovici, V.: Procedeu bazat pe medii pon- derate în stabilirea normelor de producție pentru lucrările silvice, R.P. nr. 10, p. 595 — 598. Coca, C., Ceianu, I., Dissescu, Gabriela, Balinsehi, Irina: Experimentări de combatere a unor defoliatori cu preparate entomopatogene, R.P. nr. 3, p. 152-157. Constantin, Alia, Varga, D.: Cercetări privind determinarea viabilității semințelor de brad cu ajutorul sărurilor de tetrazolium, R.P. nr. 11, p. 636—639. Costea, A., Bîrlănescu, E., Belu, C.: Cultura sal- cîmului, R.P. nr. 6, p. 325—329. Costea, A. Enescu, Val.: Cercetări privind pro- ducerea puieților de pin silvestru în paturi nutritive alcătuite din litieră, R.P. nr. 11, p. 631-636. Cotta, V.: Influența unor lucrări forestiere asu- pra producției salmonicole, R.P. nr. 4, p. 240-245. D Damian, I. în colaborare cu Popescu, Marga- reta: Contribuții la cunoașterea compoziției chimice a semințelor de molid, R.P. nr. 4, p, 201-203. Damian, I,: Contribuții la cunoașterea ecolo- giei gorunului (Q. sessiliflora Salisb) și a ste- jarului pedunculat (Q. robur L.) din Podișul Tîrnavelor, R.P. nr. 5, p. 256—261. Danciu, I., Lazăreseu, C., Nanu, N.: Rezulta- tele culturilor comparative cu proveniențe de stejar pedunculat în cîmpia Banatului, R.P. nr. 10, p. 568-571. Dissescu, Gabriela: Despre necesitatea utilizării în prognoză a unor numere critice diferen- țiate pe faze ale înmulțirii în masă, R.P. nr. 2, p. 106—109. Dissescu, Gabriela, Ceianu, I., Coca, C., Balin- sehi, Irina: Experimentări de combatere a unor defoliatori cu preparate entomopato- gene, R.P. nr. 3, p. 152—157. Dediu, A.: Organizarea campaniei de împădu- rire, R.P. nr. 4, p. 246—247. Dediu, A.: Epoca de plantare, factor hotărî- tor în reușita lucrărilor de împădurire, R.P. nr. 7, p. 381-382. Dccci, I., Giurgiu, V., Armășeseu, S.: Aspecte privind productivitatea unor specii repede crescătoare în R.P.R., R.P. nr. 6,p. 314—319. Dobrescu, Zenovia Catrina, I.: Efectul stimula- tor al giberelinei asupra speciilor forestiere, R.P. nr. 2, p. 65 69. £ Enescu, Val., Enescu Violeta: Alegerea arbo- rilor plus de stejar brumăriu (Quercus pedun- culiflora C. Koch) și dc stejar roșu (Quercus borealis Michx), R.P. nr. 3, p. 133—136. Enescu, Val.: Despre cultura pinului silvestru și a pinului negru pe nisipuri continentale, R.P. nr. 5, p. 261—265. Enescu, Val., Enescu, Violeta: Contribuții la cunoașterea biologiei înfloririi și fructificării mălinului american (Padus serolina Agardh), R.P. nr. 10, p. 564-568. Enescu, Val., Costea, A.: Cercetări privind pro- ducerea puieților de pin silvestru în paturi nutritive alcătuite din litieră, R.P. nr. 11, p. 631-636. Enescu, Violeta, Enescu, Val.: Alegerea arbori- lor plus de stejar brumăriu (Quercus pedun- culiflora C. Koch) și de stejar roșu (Quercus borealis Michx), R.P. nr. 3, p, 133—136. Enescu, Violeta, Enescu, Val.: Contribuții la cunoașterea biologiei înfloririi și fructificării mălinului american (Padus serotina Agardh), R.P. nr. Î0, p. 564-568. F Filip., FI.: Cîteva stațiuni de stejar pufos (Quercus pubescens) în Ardeal, R.P. nr. 4, p. 203-205. Florescu, I. I., Rubțov, Șt., în colaborare cu I. Bălan și Șt. Carabela: Contribuții în pro- blema prevenirii descălțării puieților dc răși- noăse în pepinierele de munte, R.P. nr. 10, p. 581-583. Florescu, I. L, Rubțov, Șt. în colaborare cu A. Costea, I. Bălan, St. Carabela : Cercetări ecologice privind cultura bradului, molidu- lui, pinului silvestru și a laricelui în pepi- niera Șețu-Sinaia, R.P. nr. 11, p. 639—644. 742 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 Formanek, Gh., Scridon, I.: Experimentări pri- vind cultura plantelor-mamă cu clone selec- ționate de plop euramerican la Ocolul silvic Tg. Mureș, R.P. nr. 1, p. 69—71. Frațian, AL, Simionescu, A.: Aspecte în legă- tură cu prevenirea și combaterea unor dăună- tori ai speciilor repede crescătoare, R.P. nr. 6, p. 348-351. Frațian, AL, Simionescu, A., Traci, C., Popescu, T., Mărcoiu, A. î Despre uscarea unor arbo- rete de pin și măsuri de prevenire a extinderii acestui fenomen, R.P. nr. 8. p. 442 —446. Frațian, AL, Simionescu, A., Arsenescu, M., Iliescu, Gh., Popescu, T.: Considerații asupra prognozei înmulțirii principalilor defoliatori ai pădurilor pe anul 1963, R.P. nr. 11, p. 655-658. Gava, M.: Caracterizarea silvo-productivă a unor culturi vechi de Iarice identificate în raza Ocoalelor silvice Brașov, Săcele și în- torsura Buzăului, R.P. nr. 7, p. 387—390. Gava, M.: Culturi de pin silvestru în Ocoalele silvice Codlea și Sibiu, R.P. nr. 9, p. 520—523. Gheorghe, M., Vintilă, E.: Conservarea buște- nilor de fag proveniți din doborîturile de vînt, R.P. nr. 5, p. 268—273. Giordano, G.: Plopii și alte specii repede crescă- toare în Italia. R.P. nr. 9, p. 493—496. Giurgiu, Renata: Contribuții îa perfecționarea metodelor de întocmire a tabelelor de produc- ție, R.P. nr. 8, p. 451—453. Giurgiu, V., Armășescu, S., Dccei, I.: Aspecte privind productivitatea unor specii repede crescătoare în R.P.R., R.P. nr. 6, p. 314—319. Giurgiu, V.: O metodă analitică de întocmire a tabelelor dendrometrice la calculatoarele electronice, R.P. nr. 7, p. 369—374. Grohnie, Gh: Rezultatele unor experimentări în problema conservării semințelor de molid, R.P. nr. 1, p. 7-11. H Hanganu, C.: Referitor la regenerarea făgetelor, R.P. nr. 1, p. 14—19. Hanganu, C.: Contribuții la studiul tipologic al pinetelor din Ocoalele silvice Dumitrești și Vintilă Vodă, (masivul Bisoca), R.P. nr. 9, p. 502-510. Haralamb, At., Varga, D.: Depozitarea semin- țelor de molid în camere frigorifice și vase închise ermetic, R.P. nr. 5, p. 289—293. Herman, V.: Aspecte din mecanizarea exploa- tărilor din DREF Crișana, R.P. nr. 8, p. 466- 470. I lacob, Tr.: Mai multă atenție animalelor dău- nătoare vînatului, R.P. nr. 1, p. 54—56. lacob, Tr.: Probleme actuale în legătură cu ocrotirea caprei negre din Parcul național Retezat, R.P. 3, p. 179—182. lana, A., Sbîrnae, A.: Analiza posibilităților de mecanizare a lucrărilor de împădurire, R.P. nr. 2, p. 87—92. lana, A., Sbîrnae, A.: Analiza posibilităților de mecanizare a lucrărilor de îngrijire a arbo- retelor, R.P. nr. 3, p. 165—171. Ichim, R.: Asupra metodelor de cubaj cu arbori de probă, R.P. nr. 4, p. 226—230. Iliescu, Gh., Mihalaehe, Gh., Balinschi, Irina: Experimentarea în laborator a unor prepa- rate bacteriene pentru combaterea omizilor defoliatoare, R.P. nr. 3, p. 157—161. Uicscn, Gh., Mihalaehe, Gh. Balinschi, Irina *. Combaterea dăunătorului Lymantria dispar L. cu preparate bacteriene, R.P. nr. 4, p. 231—233. Iliescu, Gh.: Depistarea și combaterea insectei Hylobius abietis L. prin metoda scoarțelor toxice, R.P. nr. 10, p. 604—605. Iliescu, Gh., Simionescu, A., Arsenescu, M., Frațian, Al., Popescu, T.: Considerații asupra prognozei înmulțirii principalilor defoliatori ai pădurilor pe anul 1963, R.P. nr. 11, p. 655—658. lonescu, AL: Aspecte privind cultura duglasu- lui verde și a pinului strob., R.P. nr. 8, p. 434—437. lonescu, P.: Metodă expeditivă pentru calculul sistemelor rutiere după modulii de defor- mație, R.P. nr. 2, p. 98—105. lonescu, P.: Rețeaua de drumuri forestiere pentru arboretele tratate în codru grădinărit din complexul forestier Zamora-Șipa, R.P. nr. 12, p. 688—692. lonuț, V.: Aspecte din cultura duglasului în regiunea Crișana, R.P. nr. 6, p. 334—338. lor ga, P., Ciumac, Gh.: Aspecte privind recol- tarea și valorificarea produselor accesorii în R.P. Polonă, R.P. nr. 9, p. 533—536. Ivanschi, T., Pașcovschi, S.: în problema rapor- turilor dintre pădure și golul de munte, R.P. nr. 10, p. 557-559. Ivăneseu, D.: Despre unele realizări ale Insti- tutului de cercetări forestiere pe linie de silvicultură, R.P. nr. 8, p. 43.1—434. Kadar, Zs.: Contribuții în problema drumuri- lor forestiere auto sezoniere, R.P. nr. 5, p. 274 —281. REVISTA PÂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 743 Kalninș, A., I.: Posibilitățile de folosire a res- turilor de exploatare și obținere a făinii vita- minate de cetină după cercetările Academiei de Știinte a R.S.S. Letone, B.P. nr. 7, p. 365—369. L Langa, E., Carmazin, V.: Relativ la clasifica- rea pădurilor din spațiile verzi, B.P, nr. 10, p. 611-612. Lăzărescu, C., Carniațchi, A.: Date asupra com- portării unor proveniențe de pin silvestra cultivate la Sinaia, B.P. nr. 3, p. 142—143. Lăzărescu, C.: Cerințele ecologice ale speciilor repede crescătoare și zonele apte pentru cul- tura acestora în B.P.R., R.P.nr. 6,p. 330—333. Lăzărescu, C., Daneiu, I., Nanu, N.: Rezultatele cercetărilor comparative cu proveniențe de stejar pedunculat în cîmpia Banatului, B.P. nr. 10, p. 568-571.' Lăzărescu, C., Nițu, Cornelia, Călugărescu, C.: Cercetări asupra comportării unor proveniențe de Fraxinus excelsior L. la Mihăiești, B.P. nr. 11, p. 626^—631. Lefter, R.: Stațiuni de brad cu lemn roșu, o varietate valoroasă a bradului alb, B.P. nr. 3, p. 139-141. Lixandru, Gh. și Ciobanu, Viorica: Variația con- ținutului total dc săruri solubile, a azotaților . și a fosforului asimilabil din sol în parcelele cultivate cu puieți forestieri pe cernoziomul degradat de la Galata-Iași, B.P. nr. 3, p. 136—139. Lupe, I.Z.: Rezultatele culturii stejarului în biogrupe și plantații în pătrat după 12 ani la Lacul Sărat-Brăila, B.P. 1, p. 24—26. Lupe, L Z.: Despre cauzele de reducere a vita- fității unor puieți în culturile tinere de molid și mijloacele de înlăturare și prevenire a aces- tui fenomen, B.P. nr. 7, p. 382—386. Lupe, I. Z.: Să valorificăm integral fructele de cătină albă (Hippophae rhamnoides L.) un prețios produs accesoriu al pădurii, B.P. nr. 8, p. 445-451. Lupe, I.Z.: Ameliorarea stațiunilor slab pro- ductive cu ajutorai amestecurilor nutritive, B.P. nr. S, p. 515-519. Lupe, I. Z.: Cercetări privind tehnica, de cultură a molidului în Carpații Sudici (Valea Sadului), R.P. nr. 11, p. 648—652. Lupușanschi, Șt., Șteîănescu, Em.: Clasificarea și volumul deșeurilor lemnoase din exploa- tările forestiere, R.P. nr. 10, p. 600—604. Marian, A. Milescu, I.: în legătură cu tăierile de regenerare, R.P. nr. 5, p. 253—256. Marian, A., Bakoș, V.: Aspecte legate de extin- derea culturii plopilor euramericani în R.P.R., B.P. nr. fi, p. 320-324. Manta, I.; Cultura plopilor și a sălciilor în regiunea Galați, B.P. nr. fi, p. 339—343. Măreoiu, A., Simionescu, A., Traci, C., Frațian, AL, Popescu, T.: Despre uscarea unor arbo- re te de pin și măsuri de prevenire a extin- derii acestui fenomen, B.P. nr. 8, p. 442 — —446. Meirovici, I.: Unele aspecte privind îmbună- tățirea calității drumurilor forestiere, B.P. nr. 12, p. 732—736. Mihaleea, M.: Căile de ridicare ale productivității muncii la construcția drumurilor forestiere, R.P. nr. 12, p. 728-731. Mihalache, Gh., Hieseu, Gh., Balinschi, Irina: Experimentarea în laborator a unor pre- parate bacteriene pentru combaterea omizilor defoliatoare, R.P. nr. 3, p. 157—161. Mihalache, Gh., Iliescu, Gh., Balinschi, Irina: Combaterea dăunătorului Lymantria dispar L. cu preparate bacteriene. R.P. nr. 4, p. 231—233. Moscalu, M.: Cum s-a rezolvat scosul lemnului din parchetul Ivănanțu, I.F. Dobra, R.P. nr. 2, p. 78—82. Milescu, I.: în sprijinul organizării științifice a producției pădurilor, Buoăreanu N. : „Ame- najarea pădurilor”, R.P. nr. 2, p,112 — 114. Milescu, I., Marian, A.: în legătură cu tăierile de regenerare, E.P. nr. 5, p. 253—256. Milescu, I., Avram, C.: Importanța speciilor forestiere repede crescătoare în ridicarea pro- ductivității pădurilor, B.P. nr. 6, p. 310 — 313. Munteanu, St. A., Ciortuz, I.: Un procedeu expeditiv pentru determinarea adîncimii curentului și lățimii la fund a canalelor cu secțiune hidraulică optimă, folosite în ame- najarea torenților, R.P. nr. 7, p. 375—377. A/ Nanu, N., Lăzărescu, C., Daneiu, I.: Rezultatele culturilor comparative cu proveniențe de stejar pedunculat în cîmpia Banatului, R.P. nr. 10, p. 568-571. Năstase, Gh. î Andricus quercus radicis F. — un dăunător al lujerilor de stejar, R.P. nr. 3, p. 163-164. Negoeseu, N., Țîrcomnicu, C.: Contribuții la mecanizarea lucrărilor de defrișare a arbo- retelor degradate de stejar, E.P. nr. 7, p. 401-403. Nicoveseu, n.; Selecția și cultura plopului în R.D. Germană, R.P. nr. 6, p. 358—364. Nitu, T.: Unele aspecte privind combaterea ero- ziunii solului în regiunea Suceava, R.P. nr. 2, p. 71-77. 744 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 Nițu, Cornelia, Lazăreseu, C., Călugărcscu, C.: Cercetări asupra comportării unor provenien- țe de Fraxinus excelsior L. la Mihăiești, R.P. ir. 11, p. 626—631, Oană, M. Pătrășcoiu, V., Varlan, It.: Organi- zarea lucrărilor de execuție a sistemelor rutie- re moderne pe drumul auto experimental Fio - rești-Oprișița, R.P. nr. 12, p. 721—728. Oană, M., Stăncioia, I., Varlan, R.: Utilizarea pămîntului stabilizat cu var la construcția drumului auto forestier Dumbrava, R.P. nr. 12, p. 713-720. Orheiănu, D.: Dispozitiv do semănat semințe de molid în rigole înguste la strat, R.P. nr. 10, p. 609-610. Papadopol, C. S., Papadopol, V.: Fenomenul de creștere dublă la molid, R.P. nr. 4, p. 248. Papadopol, C. S.: Condițiile hidrologice ale sta- țiunilor forestiere din bălțile Dunării, R.P. nr. 7, p. 377. Papadopol, C. S., Papadopol, V., Pîrvu, C., Un- gurcanu, Gh.: Contribuții la stabilirea epocii optime pentru recoltarea și semănarea ienu- părului de Virginia, R.P. nr. 9, p. 523—525. Papadopol, C.S., Papadopol, V., Pîrvu, E.: In- fluența agrotehnicii asupra culturilor fores- tiere din stepă, R.P. nr. 10, p. 572—576. Papadopol, V., Papadopol, C.S.: Fenomenul de creștere dublă la molid. R.P. nr. 4, p. 248. Papadopol, V., Papadopol, C. S., Pîrvu, C., Ungureanu, Gh.: Contribuții la stabilirea epocii optime pentru recoltarea și semănarea ienupărului de Virginia, R.P. nr. 9, p. 523 — 525. Papadopol, V., Papadopol, C.S., Pîrvu, E.: In- fluența agrotehnicii asupra culturilor fores- tiere din stepă, R.P. nr. 10, p. 572—576. Papadopol, V.: Importanța silvo-economică a culturii coacăzului negru, R.P. nr. 11, p. 675-677. Pașcovschi, S., Ivansehi, T.: în problema ra- porturilor dintre pădure și golul de munte, R.P. nr. 10, p. 557-559. Paveleseu, I. M.: Indici de utilizare a masei lemnoase. Indici sintetici și indici analitici, R.P. nr. 2, p. 92-97. Paveleseu, I. M.: Posibilitățile de sortare a lemnului de steri de specii moi și tari ca lemn pentru plăci din așchii, R.P. nr. 4, p. 218-223. Pătrășcoiu, V., Varlan, R., Oană, M.: Orga- nizarea lucrărilor de execuție a sistemelor rutiere moderne pe drumul auto experimen- tal Florești-Oprișița, R.P. nr. 12, p. 721—728. Popescu,!’., Sineionescu A., Arsenescu M., Hies- cu Gh., Frațian M.: Considerații asupra prin- cipalilor defoliatori ai pădurilor pe anul 1963. R.P. nr. 11, p. 655-658. Popescu T., Simionescu A., Traci., C., Frațian Al., Măreoiu A.: Despre uscarea unor arborete de pin și măsuri de prevenire a extinderii acestui fenomen, R.P. nr. 8, p. 442—446 Pătrășescu, M., Armășescu, S.: Aspecte pri- vind productivitatea pădurilor și eficiența lucrărilor de cartare stațională, R.P. nr. 1. p. 3-7. Pctreseu, L.: Exprimarea intensității răriturilor, R.P. 9, p. 529-532. Petreseu, M.: O agaricacee dăunătoare plopilor, R.P. nr. 6, p. 357-358. Petrișor, At.: Aspecte tehnico-economice pri- vind utilizarea prefabricatelor la podețele mici, R.P. nr. 3, p. 171—178. Petrișor, At.: Utilizarea elementelor prefabri- cate la execuția tablierelor pentru podețele dalate, R.P. nr. 12, p. 709—713. Pîrvu, C., Papadopol, C. S., Pîrvu, C., Ungu- reanu, Gh.: Contribuții la stabilirea epocii optime pentru recoltarea și semănarea ienu- părului de Virginia, R.P. nr. 9, p. 523—525. Pîrvu, E., Papadopol, C. S., Papadopol, V.: Influența agrotehnicii asupra culturilor fores- tiere din stepă, R.P. nr. 10, p. 572—576. Popovici, Al.: Contribuții privind exploatarea și întreținerea încărcătoarelor tip IMB—IE, R.P. nr, 5, p. 281—286. Puiu, C,: Folosirea troliilor pentru tractoarele rutiere UTB la scosul lemnului rotund, R.P. nr. 8, p. 475—482. Purcel, V.: Cotarii în pădurile din regiunea Maramureș, R.P. nr. 2, p. 109—112. Pureelean, St., Ciumae, Gh.: Influența mobili- zării solului în anul de sămînță asupra dez- voltării plantulelor de gorun și stejar în pri- mul an de vegetație, R.P. nr. 10, p. 577—581. R Răduleseu, I., Cădariu, T.: Cultura fagului în pepinieră, R.P. nr. 1, p. 7—11. Răduleseu, I.: Acțiunea vătămătoare a varului în marcarea arborilor, R.P. nr. 5, p. 266—267. Răduleseu, I. în colaborare cu V. Bradu : Obser- vații asupra fructificației duglasului verde din bazinul Nadrag între anii 1957 și 1962, R.P., nr. 11, p. 644—648. Rîpeanu, Gh., Varga, D.: Observații fitopato- logice asupra semințelor în curs de germi- nare la cîteva specii forestiere, R.P. nr. 8, p. 447-449. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. lă 745 Roșu, C.: Un arboret de stejar roșu în regiunea Maramureș, R.P. nr. 1, p. 27—31. Rubțov, Șt., Floreseu, I. I. în colaborare cu I. Bălan și Șt. Carabela: Contribuții în problema prevenirii descălțării puieților de rășinoase în pepinierele de munte, R.P. nr. 10, p. 581 — -583. Rubțov, Șt., Floreseu, I. I. în colaborare cu A. Costea, I. Bălan și Șt. Carabela: Cercetări ecologice privind cultura bradului, molidu- lui, pinului silvestru și a laricelui în pepiniera Șețu-Sinaia, R.P. nr. 11, p. 639—644. y Sabău, V.: Eficiența economică a culturii plo- pului negru hibrid, R.P. nr. 10, p. 588—590. Sbîrnae, A. și lana, A.: Analiza posibilităților de mecanizare a lucrărilor de împădurire, R.P. nr. 2, p. 87—92. Sbîrnae, A. și lana, A.: Analiza posibilităților de mecanizare a lucrărilor de îngrijire a arbo- retelor, R.P. nr. 3, p. 165—171. Sbîrnae, A.: Contribuții în problema mecani- zării lucrărilor de scos puieții mari din pepi- niere, R.P. nr. 7, p. 408—413. Sbîrnae, A. și Tudosoiu, P.: Ramf or sarea plugului PP 3—30 M în vederea folosirii lui la lucrarea, ^solurilor forestiere, R.P. nr. 11, p. 664—666. Scridon, I., Formanek, Gh.: Experimentări privind cultura plantelor-mamă cu clone selec- ționate de plop euramerican la Ocolul silvic Tg. Mureș, R.P. nr. 2, p. 69—71. Silvestru, S.: în legătură cu relația dintre dina- mica productivității muncii și sporirea volu- mului producției, R.P. nr. 9, p. 553—555. Simionescu, A., Traci, C., Frațian, Al., Popescu, T., Mărcoiu, A.: Despre uscarea unor arbo- rete de pin și măsuri de prevenire a extinderii acestui fenomen, R.P. nr. 8, p. 442—446. Simionescu, A.; Frațian, Al.: Aspecte în legă- tură cu prevenirea, și combaterea unor dău- nători ai speciilor repede crescătoare, R.P. nr. 6, p. 348—351. Simionescu, A., Arsenescu, M., Iliescu, Gh., Frațian, Al., Popescu, T.: Considerații asu- pra prognozei înmulțirii principalilor defo- liatori ai pădurilor pe anul 1963, B.P. nr. li, p. 655—658. Silaghy, Gh., Spîrchez, Z.: Un atac de Larici- fomes officinalis (Vili. ex. Fr.) Kotl. et Pouz pe Iarice în rezervația C.M.N. Scărișoara- Belioara din Munții Apuseni, R.P. nr. 3, p. 161—163. Sliîea, A.: Probleme geotehnice la construcția drumurilor forestiere, R.P. nr. 12, p. 699—701. Sminchișescu, Gh.: Economicitatea executării mecanizate a taluzelor înalte de debleu în trepte, în cazul profilelor mixte cu pante transversale mari la construcția drumurilor forestiere, R.P. nr. 1, p. 52—54. Sminchișeseu, Gh.: Domeniul de folosire a bul- dozerelor la execuția taluzelor în construcția de drumuri auto forestiere, R.P. nr. 8, p. 462-466. Stăncioiu, I., Varlan, R., Oană Maria: Utilizarea pămîntului stabilizat cu var la construcția drumului forestier Dumbrava, R.P. nr. 12, p. 713-720. y Ștefăncseu, Em., Lupușansehi, Șt.: Clasificarea și volumul deșeurilor lemnoase din exploată- rile forestiere, R.P. nr. 10, p. 600—604, Ștefăncseu, P.: Cîteva observații în legătură cu tăierea de însămînțare la arboretele de fag, R.P. nr. 8, p. 437-442. T Tănăsescu, St.: Despre conurile și semințele de pin din Ocolul silvic Craiova, R.P. nr. 1, p. 32-34. Tănăsescu, St.: Date în legătură cu conurile și semințele de duglas albastru din arboretul Cobia, R.P. nr. 3, p. 144—146. Tănăsescu, St. î Pinul din ocolul silvic Craiova, însușirile fizico-mecanice ale lemnului, R.P. nr. 9, p. 525—529. Teju, D., Triboi, V.: Aspecte tehnico-economice la lucrările de corectare a torenților și de ame- liorare a terenurilor degradate, executate în perimetrul Bălăbănești, R.P. nr. 3, p. 149 — 151. Tocan, L.,: Proiectarea drumurilor forestiere după metoda simplificată a „liniei de cotă zero”, R.P. nr. 12, p. 693—699. Tomescu, Aurora: Cîteva aspecte referitoare la biologia și ecologia înfloririi și fruetificației la speciile din genul Pinus, R.P. nr. 10, p. 560-563. Traci, C.: Unele observații cu privire la carac- teristicile și posibilitățile de împădurire a haldelor. Haldele de la Roșia Montana, R.P. nr. 1, p. 36—39.' Traci, C.: Unele observații cu privire la cultura speciilor repede crescătoare pe terenurile de- gradate, R.P. nr. 6, p. 343—347. Triboi, V. și Teju, D.: Aspecte tehnico-cconomi- ce la lucrările de corectare a torenților și de ameliorare a terenurilor degradate, executate în perimetrul Bălăbănești, R.P. nr. 3, p. 149— 151. T Țabrea, A., Armășescu, S.: Contribuții la stu- diul comparativ al productivității pădurilor, R.P. nr. 7, p. 391-396. 746 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 4 Nr. 12 Țîrcomnicu, C.: Mecanizarea lucrărilor de refa- cere a arboretelor degradate de salcie, B.P. nr. 4, p. 236—240. Tîreomuicu, C., Negocscu, N.: Contribuții la me- canizarea lucrărilor de defrișare a arboretelor degradate de stejar, R.P. nr. 7, p. 401—403. u Ungureanu Gh., Papadopol, C. S., Papadopol, V., Pîrvu, C.: Contribuții la stabilirea epocii optime pentru recoltarea și semănarea ienu- părului de Virginia, R.P. nr. 8, p. 523—524. Ungureanu, St.: Proiectarea, construcția, ex- ploatarea și întreținerea macaralei cu cablu utilizată la încărcarea lemnului, R.P. nr. 2, p. 83-86. Urechiatu, N.: Precizia de măsurare a distanțe- lor cu unele stadimetre ce folosesc stadia ori- zontală, R.P. nr. 1, p. 42—45. Varga, D., Haralamb, At.: Depozitarea semin- țelor de molid în camere frigorifice și vase închise ermetic, R.P. nr. 5, p. 289—293. Varga, D., Rîpeanu, Gh.: Observații fitopato- logice asupra semințelor în curs de germinare la cîteva specii forestiere, R.P. nr. 8, p. 447 — 448. Varga, D., Constantin, Alia: Cercetări privind determinarea viabilității semințelor de brad cu ajutorul sărurilor ’de tetrazolium, B.P. nr. 11, p. 636—639. Varlan, R.: Sisteme rutiere moderne, (I), R.P. nr. 8,p. 456—461. Varlan, R.: Sisteme rutiere moderne, (II), R.P. nr. 9, p. 549—552. Varlan, R.: Considerații privind aplicarea sis- temelor rutiere moderne pe rețeaua de dru- muri forestiere din R.P.R., B.P. nr. 11, p. 666—670. Varlan, R., Pătrășeoiu, V., Oauă, M.: Organi- zarea lucrărilor de execuție a sistemelor rutie- re moderne pe drumul auto experimental Florești-Oprișița R.P. nr. 12, p. 721—728. Varlan, R., Stăncioiu, I., Oană, M.: Utilizarea pămîntului stabilizat cu var la construcția drumului auto forestier Dumbrava, R.P. nr. 12, p. 713-720. Vintilă, E., Gheorghe, M.: Conservarea buște- nilor de fag proveniți din doborîturile de vînt, R.P. nr, 5, p. 268-273. Vlase, I.: Rezultate experimentale privitoare la folosirea ierbicidelor pentru distrugerea buruienilor de pe căile ferate forestiere, B.P. nr. 4, p. 206—210. Voineseu, Gh.: Despre combaterea insectei Hylobius abietis L., R.P. nr. 4, p. 233—235. NOTE ȘTHNȚIFICE Bahrim, Milita: Despre unele ciuperci otră- vitoare din pădurile țărilor noastre, B.P. nr. 10, p. 615. Filip, Fl.: Un oaz de regenerare naturală din sămînță a salcîmului (Robinia pseudacacia L.) în Ardeal, B.P. ut. 1, p. 57—58. Haralamb, At. : O stațiune cu vegetație lem- noasă termofilă pe coasta Bărăganului, R.P. nr. 2, p. 118. Haralamb, At.: Arbori cu dimensiuni excepțio- nal do mari, B.P. nr. 3, p. 182. Haralamb, At.: Rezistența speciilor lemnoase la inundație, R.P. nr. 3, p. 183. Resmeriță, I.: Un parc dendrologic cu cîțiva arbori interesanți pentru flora B.P.R., R.P. nr. 5, p. 294. Rogojan, V., Spîrchez, Z.: Contribuții la pro- blema combaterii unui dăunător al răchită- riilor : Aphrophora salicina Goeze, R.P. nr. 2, p. 116-118. Rosler, R.: Un interesant caz de concreștere la fag, R.P. nr. 1, p. 56. Rosler, R.: Molidul candelabru de la Tihuța, B.P. nr. 11, p. 677-679. Spîrchez, Z., Rogojan, V.: Contribuții la pro- blema combaterii unui dăunător al răchită- riilor : Aphropbora salicina Goeze, R.P. nr. 2, p. 116-118. Șehiopu, I.; Contribuții la cunoașterea răspîn- dirii naturale a nucului comun în raionul Orșova, R.P. nr. 10, p. 612—613. Ștefan, E.: Alnus inoana, — Acuminata, R.P. nr. 1, p. 57. Ștefan, E.: Considerații asupra stațiunii de llex aquifolium L. din raionul Gurahont, R.P. nr. 2, p. 114-115. CRONICA Arsenescu, M.: Metode și procedee chimice și biologice de combatere a bolilor și dăunăto- rilor forestieri folosite în țările prietene, B.P. nr. 7, p. 419—423. Avram, C.: A Xl-a Sesiune a Comisiei Interna- ționale a Plopului, R.P. nr. 7, p. 418—419. Bălănică, T.: Documentarea tehnică în pro- ducție, R.P. nr. 10, p, 616—617. Benea, V., Costin, E.: Aniversarea centena- rului primei publicații forestiere din R. P. Ungară, R.P. nr. 1, p. 58—61. Bighea, Gh.: Simpozionul FAO/CEE cu tema : „Dotarea pădurilor cu instalații de trans- port”, Geneva 19—31 august 1963, B.P. nr. 12, p. 736-738. Botezat, T., Giurgiu, V.: Simpozion interna- țional în problema creșterii pădurilor, B.P. nr. 2, p. 120-121. REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 747 Bradosehi, P.: Consfătuirea republicană de la Băile Herculane^cu tema : „Mecanizarea lu- crărilor de construcții și întreținere a drumu- rilor forestiere”, B.P. nr. 3, p. 185—189. Bulboacă, I.: Pe marginea concursului de ino- vații al M.E.F. pe anul 1962, B.P. nr. 3, p. 185-189. Costin, A., Mecotă, Tr.: Lucrările celei de-a Vl-a Sesiuni a Grupului de cercetare a toren- ților — F.A.O., B.P. nr. 5, p. 296—301. Costin, E,, Benea, V. Aniversarea centena- rului primei publicații forestiere din B.P. Ungară, B.P. nr. 1, p. 58—61. Giurgiu, V., Botezat, T.: Simpozion interna- țional în problema creșterii pădurilor, B.P. nr. 2, p. 120-121. Lăzăreseu, C.: Sesiunea științifică a Institutu- lui de cercetări forestiere în probleme de sil- vicultură, B.P. nr. 8, p. 488—491, Marian, A., Simionescu, A.: Consfătuirea teh- nico-științifică în probleme de protecție a pădurilor, B.P. nr. 5, p. 295—296. Mecotă, Tr., Costin, A.: Lucrările celei de-a Vl-a Sesiuni a Grupului de corectare a to- renților F.A.O., B.P. nr. 5, p. 296—301. Simionescu, A. , Marian, A.: Consfătuirea teh- nico-științifică în probleme de protecție a pădurilor, B.P. nr. 5, p. 295—296. Stinghe, V. N.: Forestierii francezi despre as- pectele economiei forestiere romînești, B.P. nr. 10, p. 615-616. INOVAȚII Bulboacă, I.: Funicular pendular (cu încărcarea materialului din orice punct al traseului), R.P. nr. 2, p. 123—124. ' Bulboacă, I.: Tractor KD-35 eu trei trolii pen- tru acționare Kabel kran, B.P. nr. 4, p. 249. Bulboacă, I.: Polizor pentru ascuțit unelte în exploatările de păduri, acționat de la rola funicularului automotor, B.P. nr. 5, p. 302. Bulboacă, I. : Cazan solar pentru încălzirea apei de baie, B.P. nr. 5, p. 302—304. Bulboacă, I.: Dispozitiv cu cremalieră pentru manevrat vagoane încărcate, B.P. nr. 9, p. 555-556. BECENZn Ceianu, I.: Patocka, J.: Lepidopterele bradului din Slovacia, B.P. nr. 3, p. 191. Dăneseu, Andreea: Ocrotirea Naturii nr. 6/ 1962, B.P. nr. 3, p. 191—192. Dissescu, Gabriela,: Gheorghiu, N., Balinschi, I., Jarnea, S. Ceianu, I., Popescu, I., Măr- gineanu, A.: Experimentarea unor culturi de bacterii entomopatogene în combaterea cî- torva specii de insecte dăunătoare plantelor, B.P.nr. 4, p. 250. Doniță, N.: Nesterov, V. G.: Problemele sil- i viculturii moderne, B.P. nr. 4, p. 251. Dorin, T.: lonescu, M. A.: Viața în pădure, B.P. nr. 2, p. 125. Dorin, T.: Spaulding, Perle Y.: Boli străine ale speciilor forestiere din întreaga lume, B.P. nr. 2, p. 126. Dorin, T.: Lucrări ale institutelor de cercetări forestiere cehoslovace, B.P. nr. 2, p. 126. Dorin, T.: Costin, E., Nițuleseu, M.: Cer- cetări privind împădurirea terenurilor de- gradate de peJ coastele lalomiței , B.P. nr. 3, p. 189-190. “ Dorin, T.: Giurgiu, V. în colaborare eu Purcăreanu, Gh., Dissescu, R., Carcea, F.: Vîrste optime de tăiere pentru pădurile din Republica Populară Romînă, R.P. nr. 3, p. 190-191. Dorin, T.: Tomescu, Aurora: Fazele peri- odice de vegetație la speciile forestiere în anul 1958, R.P. nr . 4, p. 250. Dorin, T.: INCEF: Studii și cercetări, voi. XXII C, R.P. nr. 5, p. 305-306. Dorin, T.: Costea, C.: Codrul grădinărit, B.P. nr. 5, p. 306. Dorin, T.: Badea, M. în colaborare cu Miha- lache, V.: Cercetări privind regenerarea făgetelor pure de deal din Moldova, R.P. nr. 7, p. 425. Dorin, T.: Dissescu, R., Pureelean, St., Don- ciu, C., Ceuca, G., Ceianu, I., Paveleseu I.: Doborîturile produse de vînt în anii 1960 — 1961 în pădurile din B.P.B., P.R. nr. 7, p. 426. Dorin, T.: Stănescu, Elena: Contribuții la cunoașterea biologiei și combaterea insectei Choristoncura murinana Hb., B.P. nr. 8, p. 492. Dorin, T.: Petreseu, Laurențiu: Științe silvice, B.P. nr. 9, p. 566. Dorin, T.: Catalan, Gabriel: Studii asu- pra polenului genului Populus, B,P. nr. 10, p. 619. Dorin, T.: Stoenescu, St. M. și alții : Clima Bepublicii Populare Romîne, voi. I, B.P, nr. 11 p. 679 -681. Dorin, T.: Bradoschi, P. I., Drăgan, I. C.: Transporturi forestiere, R.P. nr. 12, p. 738 — 739. Dorin, T.: Pestișanu, C., Alexandrescu, D. : Drumuri și căi ferate forestiere, B.P. nr. 12, p. 739. Giurgiu, V.: Anuein, N. P.: Amenajarea pă- durilor, B.P. nr. 1, p. 62—63. Haralamb, At.: Traci, C., Ivanschi, T.: îm- pădurirea terenurilor degradate din Munții Apuseni, R.P. nr. 7, p. 424—425. 748 REVISTA PĂDURILOR * 79 * 1963 * Nr. 12 Jurma, T.: Melehob, I. S., Korkonosova, L. I., Ccrtovsehi, V. S.: îndrumător pentru studiul tipurilor de tăietură din parchetele exploatate rase, B.P. nr. II, p. 680. Lupe, I.: Sonn, S. W.: Influența pădurii asu- pra solurilor, R.P. nr. 7, p. 423—424. Marian, A.: Giurgiu, V.: Despre productivi- tatea pădurilor, R.P. nr. 2, p. 125. Pătrășescu, M.: Doniță, N., Leandru, V., Preșearu-Soroeeanu, E. ș.a. : Harta geobo- tanică a R.P.R., R.P. nr. 7, p. 424. Pătrășescu, M.: Nadra, Em.: Rezervația orni- tologică de la Satchinez, R.P. nr. 7,’p. 427. Predeseu, Gh., N.: Constantinescu, Corn., Agopian, Art.: Plante medicinale din flora spontană, R.P. nr. 7, p. 426. Pureelean, St.: Bela Keresztesi, Zoltan, Jaro: Cercetarea forestieră în Republica Populară Romînă, R.P. nr. 5, p. 306. Tănăsescu, N.: Rapoartele celui de al XlII-lea Congres al Uniunii Internaționale a Institu- telor de Cercetări Forestiere, R.P. nr. 10, p. 618-619. DOCUMENTARE Bakoș, I.: Adunarea semințelor de Iarice si- berian prin scuturarea arborilor, R.P. nr. 2, p. 127. Camil, E.: Căruciorul de cor bănit tip Radolf- zell, R.P. nr. 1, p. 63. Camil, E.: Tractorul Ferguson pe semișenilă în zăpadă adîncă, R.P. nr. 2, p. 127. Marian, A. t Metodă chimică de îngrijire a ar- boretelor tinere de amestec, cu ajutorul aero- solilor, R.P. nr. 1, p. 63. Tănăsescu, N.: Elicoptere în amenajarea pădu- rilor, R.P. nr. 2, p. 127—128. Tănăsescu, N.: Instalație mobilă pentru pro- ducerea făinii de rășinoase, R.P. nr. 2, p. 128. REVISTA REVISTELOR R.P. nr. 4, p. 252. R.P. nr. 5, p. 307—308, R.P. nr. 6, p. 364. R.P. nr. 7, p. 427-428. R.P. nr. 10, p. 620. R.P. nr. 11, p. 680-684. Sonderheft uber die Anwendung der neuen Technik beim Entwerfen und Aniegen der Forstwege. A, Ungur: Einige Fragen im Zusammenhang mit dem Ausriisten der Wălder mit Forstwegen. 685 P. lonescu : Das Wegenetz fiii den Planterwald im Forst- komplex Zamora-Șipa, 688 L. Tocau: Das Entwerfen der Waldwege nach dem verein- faehten Verfahren der „Masslinie Nuli”. 693 A. Slifcal Beitrăge zu teclinlsch-geologisehen Forsebungen beim Entwerfen der Waldwege. 699 P. Bradosehi: Die komplexe Meclianisierung des Waid- wegebaus. 702 Aj, Petrișor : Die Verweudung der Vorfertigteile bei der Her- stellung der Fahrbalm der Flattenbriieken. 709 I. Stăncioiu, R. Varlan, M. Oană: Die Verwendnng der mit Kalk verfestîgten Boden beim Bau des Kîz-Waldwegs Dum- brava. 713 V. Pătrășcoiu, R. Varlan, M. Oană ; Die Organisiernng der Bauarbeiten der modernen Strassensj'steme bei der Kfz- Versuehsstreeke Florești-Oprișița. 721 M. Mihalcea: Mittel zur Ilebung der Arbeltsproduktivitat beim Bau der Waldwege. 728 I. Meirooici ! Einige Qualitiitsaspekte der Waldwege. 732 CHRONIK Gh. Bighea: Das FAO/CEE-Symposion zum Thema: Die Ausriistung der Wălder mit Trunsportanlagen”. Genl., 19—31. August 1963. 736 BIJCHBESPRECHUNGEN 738 ALPHÂBETISCHES AUTORENVERZE1CHNIS-REVISTA PĂDURILOR 1963 739